Harriet lummis smith secretul multumirii (pollyanna) 1, 2 , 3
1. HARRIET LUMMIS SMITH
S€CR€TUL MULTUMIRII
VOLUMUL 1
Într-o dimineaţă de iunie, domnişoara Polly intră grăbită în
bucătărie. De obicei, ea nu era niciodată grăbită: chiar se lăuda şi era mândră de
firea ei liniştită. Astăzi însă se grăbea.
Nancy spăla vasele şi o privi mirată. Intrase la domnişoara Polly în
serviciu numai de două luni, totuşi observase că stăpâna sa nu se grăbea
niciodată.
- Nancy!
- Poftiţi coniţă, răspunse voioasă Nancy, ştergând înainte vasul pe
care-1 ţinea în mână.
- Nancy! zise Domnişoara aspru, când îţi vorbesc lasă orice lucru şi
ascultă!
Fata se roşi, îi căzură vasul şi şervetul din mâini, ceea ce o încurcă şi mai mult.
- Da coniţă, am înţeles, îngăimă ea ridicând vasul de jos; dar mi-aţi
spus chiar dumneavoastră azi dimineaţă să mă grăbesc cu vasele. Stăpâna se
încruntă.
- Destul Nancy, nu-ţi cer nici o lămurire. Iţi cer numai să mă asculţi!
Foarte bine, coniţă.
Nancy înăbuşi un oftat, întrebându-se dacă vreodată va putea
mulţumi pe Domnişoara. Nu fusese încă în serviciul nimănui, dar maică-sa se
îmbolnăvi. Era văduvă cu trei copii mici. Nancy fusese nevoită să caute un
serviciu ca să-i poată
2. ajuta pe ai săi. Avusese noroc de un loc bun aici, în casa aceasta mare de pe deal
la o depărtare de numai 5 kilometri de satul ei. De mult auzise ea vorbindu-se de
domnişoara Polly, proprietara vechiului castel din Harrington, ca de una dintre
cele mai bogate persoane din oraş. Acum era de două luni la dânsa; o cunoştea
ca pe o stăpână severă, care se încrunta de câte ori cădea vreun cuţit sau când se
trântea vreo uşă şi nu zâmbea niciodată.
- Când vei termina cu vasele, Nancy, zise Domnişoara, te vei duce să
scuturi în odăiţa de sus de lângă pod. Vei aşeza acolo un pat din cele ordinare,
apoi vei mătura şi vei curaţi camera după ce vei scoate de acolo toate cuferile.
- Da, coniţă. Şi unde să pun cuferile acelea?
- Pune-le în pod. Domnişoara Polly stătu puţin pe gânduri apoi zise:
- Mai bine îţi spun şi ţie, de la început, că nepoata mea Pollyanna
Whittier o să vină să locuiască aici la mine, are unsprezece ani; deci pentru ea
pregătim această cameră.
- Va veni aici la noi o fetiţă? Ce bine-mi pare, strigă Nancy,
gândindu-se la veselia ce o răspândeau surorile ei acasă.
- Iţi pare bine, dar n-am nevoie de părerea ta, răspunse Domnişoara,
mă voi sili să fac să meargă totul bine, căci ştiu cum trebuie să mă port.
Fata se roşi.
- Desigur, coniţă, mă gândeam numai aşa, că fetiţa v-ar înveseli zise
Nancy.
- Mulţumesc, răspunse Domnişoara, nu simt această nevoie.
- Sânt sigură, coniţă, că veţi fi bucuroasă de venirea copilei sorei
dumneavoastră, mai spuse fata pentru a pregăti o mai bună primire micuţei
orfane. Domnişoara Polly se sculă să plece.
- Bine, bine nu prea văd pentru ce sa fiu fericită; voi creşte eu copila
sorei mele pentru că a făcut prostia că s-a măritat şi apoi a născut-o. Oare nu se
nasc pe lume destui... Dar cum am mai spus, ştiu cum trebuie să mă port. Ia
seama să cureţi bine toate colţurile, adăugă ea părăsind bucătăria.
- Da coniţă, răspunse Nancy oftând, apoi continuă să spele vasele
înainte.
Ajunsă în camera sa, domnişoara Polly mai citi o dată scrisoarea care-i
pricinuise atâta tulburare. De două zile o primise dintr-un oraş îndepărtat, şi
purta această adresă:
DOMNIŞOAREI POLLY H.
Scumpă doamnă,
Cu multă părere de rău vă anunţ că părintele Ioan Whittier a încetat din viaţă
acum două săptămâni, lăsând în unna sa o copilă de unsprezece ani. N-a
lăsat sărmanul nici o a vere, afară de câteva cărţi, pentru că, desigur, ştiţi, era
preot la o biserică săracă şi n-avea decât un salaiiu mizerabil. Mi se pare că
3. era soţul defunctei dumneavoastră surori; el mi-a dat să înţeleg că nu eraţi
tocmai în relaţii bune, credea totuşi că de dragul surorii dumneavoastră veţi
primi copila s-o creşteţi. De aceea îmi permit a vă scrie. Fetiţa va fi gata să
plece, când veţi primi această scrisoare şi dacă dumneavoastră consimţiţi a o
creşte. Vă rugăm foarte mult să binevoiţi a ne înştiinţa imediat, fiindcă un
domn şi o doamnă de aici vor pleca într-acolo şi ar aduce ei copila până la
Boston, de unde ar urca-o tot ei în trenul care duce la gara dumneavoastră.
Bineînţeles, veţi fi înştiinţată despre ziua şi ora sosirii Pollyannei.
Nădăjduim să primim curând un răspuns favorabil, rămân cu
respect al dumnea voastră supus,
Jeremiah O. White
Încruntând sprâncenele, domnişoara Polly împături scrisoarea şi o
puse iar în plic. Răspunsese în ajun că era dispusă a primi copila. Îşi cunoştea
datoria oricât de neplăcută ar fi putut fi ea. Stând astfel cu scrisoarea în mână se
întoarse cu gândul spre zilele trecute ale copilăriei...
O vedea pe sora ei Jennie, frumoasă, numai de douăzeci de ani, când
stăruise în dorinţa ei nestrămutată de a se căsători cu tânărul John W, cu toată
opoziţia familiei ei. O ceruse un om bogat de care Jennie nici nu a vrut să audă.
Omul bogat avea bani mulţi dar era în vârstă, pe când viitorul preot era tânăr,
frumos, plin de idealuri şi dragoste. Jennie îl iubea şi visa un viitor din poveşti;
deci îl alesese pe acesta ca iubitul inimii ei, se căsători cu el şi plecară împreună
în satul îndepărtat să facă apostolat. De atunci s-a depărtat Jennie de familia ei,
de atunci se făcuse ruptura între ei. Domnişoara Polly îşi amintea acum de toate,
deşi nu avea atunci decât cincisprezece ani. Familia nu mai avusese nici o
legătură cu soţia misionarului. Jennie scria din când în când. Botezase cu numele
de Pollyanna pe ultima ei fetiţă, în amintirea celor două surori: Polly şi Anna.
Ceilalţi copii îi muriseră, scrisese ea în ultima scrisoare. Câţiva ani mai târziu,
veni vestea şi despre moartea lui Jennie. O scurtă scrisoare, scrisă de bietul
preot, datată dinlr-un oraş din vest înştiinţa familia despre această veste tristă.
Timpul trecuse, se scurtase, şi odată cu el viaţa îşi urma cursul său.
Domnişoara Polly, cu privirea pierdută în zare, se gândea la
schimbările pe care i le aduseseră aceşti douăzeci de ani din urmă. Era acum de
patruzeci de ani împliniţi şi singură pe lume! Tată, mamă, surori, toţi muriseră.
Era de multă vreme stăpâna casei şi a averii lăsată de tatăl ei. Câţiva prieteni,
înduioşaţi de viaţa ei singuratică, o sfătuiseră să ia în casă vreo rudă pe lângă
dânsa; dar ea nu primise nici sfatul, nici părerea nimănui.
- Nu mă simt singură, zicea dânsa cu mândrie; şi era atât de fericită
să stea singură cu ea însăşi! Mi-e dragă singurătatea şi mai ales liniştea înainte
de toate! Dar acum? Se sculă cu faţa întunecată, cu buzele strânse. Era
4. mulţumită că e o femeie bună, care-şi cunoaşte îndatoririle şi că avea tăria de a
le îndeplini. Dar Pollyanna!!!... ce nume ridicol!
***
În mica mansardă, Nancy mătura şi freca de zor, mai cu seamă prin
colţuri. Hărnicia şi munca aceasta erau mai mult spre uşurarea tulburării ce o
cuprinsese, decât pentm a înlătura murdăria. Cu toată supunerea ei sfioasă faţă
de stăpâna sa, totuşi se gândea la ea.
- Aş vrea să-i pot freca astfel şi colţurile sufletului, gândea ea
înciudată, dând lovituri zdravene cu peria. Multe ar fi de curăţat. Auzi
dumneata! Bagi o drăgălaşă de fetiţă în mansarda asta mizerabilă, călduroasă
vara, îngheţată iarna, când sunt atâtea odăi bune în casa asta mare. „Copiii nu
sunt de folos pe lume", aşa zicea dânsa ieri. Hmm!... se gândea Nancy, furioasă,
răsucind şi storcând cârpa cu putere că o dureau degetele. Mi se pare că sunt alţii
mai de prisos decât copiii... Lucră cât lucră, apoi când socoti că totul e gata, se
uită cu dispreţ la odăiţa goală, pustie, curată dar săracă.
- Iată, s-a făcut partea mea, cel puţin e gata... ofta ea. Nu mai e
murdărie aici, dar nici mare lucru nu este. Biata fată! frumos loc i-a mai ales!...
Auzi, aici să adăpostească ea pe copila orfană, căreia îi trebuie dragostea
căminului părintesc. Nancy ieşi trântind uşa.
- Oh, ce-am făcut?... îşi muşcă buzele. Apoi cu ciudă zise:
- Atâta pagubă! O fi auzit cum am trântit-o, da, o fi auzit!
După amiază, Nancy cobora în grădină. Aici găsi pe bătrânul Tom,
grădinarul, ocupat cu smulgerea buruienilor şi ea îl ajută la netezirea aleilor.
- Domnule Tom, zise Nancy uitându-se înapoi, pentru ca nimeni să
n-o audă. Ştii dumneata că va veni să stea la noi o fetiţă, nepoata domnişoarei
Polly?
- Poftim? întrebă moşneagul ridicându-se cu greu.
- O fetiţă va trăi cu domnişoara.
Du-te de spune gluma asta altora, bombăni Tom, neîncrezător. De
ce nu-mi spui că soarele o să apună mâine la răsărit?
- E aşa cum ţi-o spun, mi-a spus chiar cucoana, întări Nancy. E
nepoţica doamnei şi are unsprezece ani.
Bătrânul grădinar rămase cu gura căscată.
- Ia stai... n-o fi... şi deodată o lumină duioasă învioră ochii săi
tulburi. Nu-mi pare cu putinţă, dar aşa trebuie să fie... fetiţa domnişoarei Jennie,
căci numai dânsa s-a măritat. Desigur Nancy, e fară îndoială fetiţa domnişoarei
Jennie. Doamne, Dumnezeule! Nu-mi vine să cred că ochii mei bătrâni vor
vedea şi această minune!
- Cine a fost Jennie?
- Era un înger, coborât de-a dreptul din Cer, răspunse omul cu
evlavie; dar, pentru bătrânul meu stăpân şi soţia sa, era fiica cea mai mare. Avea
douăzeci de ani, când s-a măritat şi a plecat de aici. Sânt mulţi ani de atunci. Am
5. auzit povestindu-se că toţi copiii ei muriseră, afară de ultima, aceea desigur, este
fetiţa care vine acum.
- Ea are unsprezece ani.
- Aşa este, desigur, zise bătrânul dând din cap.
- Va locui în mansardă, mititica! Ruşine să-i fie coniţei! zise Nancy
furioasă, uitându-se îndărăt spre casă.
Bătrânul Tom se posomori dar după un timp zâmbi ciudat.
- Mă întreb ce are să facă domnişoara Polly cu un copil în casă,
spuse el.
- Hmm! Eu mă întreb ce va face copila cu Domnişoara în casă,
adăugă Nancy.
Bătrânul râse.
- Mă tem că nu prea ţi-e dragă stăpâna noastră, mormăi el.
- Dar cine poate s-o iubească, zise Nancy cu dispreţ.
Bătrânul Tom avea iar un zâmbet ciudat. Se aplecă peste straturi şi
începu a plivi.
- Cred că n-ai auzit niciodată vorbindu-se de romanul domnişoarei
Polly! spuse el încet.
- Un roman! dânsa? Nu, sunt sigură că nimeni n-a auzit aşa ceva.
- Ba da, multă lume a auzit, răspunse moşneagul; logodnicul ei de
odinioară trăieşte încă, chiar în acest oraş.
- Cine e?
- Nu pot să-ţi spun.
Bătrânul se ridică, ochii lui albaştri priveau spre casă, cu o mândrie
cinstită de servitor credincios al familiei pe care o slujea şi o iubea de atâţia
amari de ani.
- Dar nu-mi pare cu putinţă să fi fost dânsa iubită vreodată, întări
Nancy.
Bătrânul Tom dădu din cap.
- Dumneata n-o cunoşti pe domnişoara noastră cum o cunosc eu; a
fost foarte frumoasă şi ar fi şi acum dacă ar vrea.
- Frumoasă! Domnişoara Polly?
- Da... Dacă ar vrea să-şi lase părul puţin mai liber ca altădată şi dacă
s-ar îmbrăca frumos, cu rochii albe, cu broderii, cu dantele, ai vedea atunci cât ar
fi de frumoasă; căci domnişoara Polly nu e bătrână, Nancy.
- Oare, aşa să fie? Oricum, a izbutit de minune să pară bătrână,
răspunse Nancy, strâmbându-se.
- Da, ştiu, asta a început de când a avut o neînţelegere cu logodnicul ei şi de
atunci ai crede că un viermie îi roade inima şi că se hrăneşte cu scai, atât e de
acră şi de înţepată.
- O! da, chiar aşa, declară Nancy.
- Oricum te-ai lua cu dânsa, nu ajungi niciodată să-i intri în voie;
pentru nimic în lume n-aş mai sta aici, de n-ar fi nevoile celor de acasă. Dar într-
6. o bună zi o să-mi dau drumul, o să-mi revărs în gura mare tot năduful şi în ziua
aceea va fi bineînţeles adio pentru mine.
Bătrânul Tom clătina iar din cap.
- Ştiu, e adevărat că am simţit şi eu odată ca dumneata, dar nu-i aşa,
crede-mă, nu-i bine să n-ai răbdare. Şi iar se aplecă şi-şi reluă lucrul.
- Nancy! Strigă o voce ascuţită şi poruncitoare.
- Îndată coniţă, bâlbâi Nancy, repezindu-se spre casă.
***
În sfârşit, veni telegrama care anunţa sosirea Pollyannei pentru ziua
următoare, 25 iunie, la ora patru. Domnişoara Polly citi telegrama, încrunta
sprâncenele şi se urcă la mansardă. Se uită de jur împrejur cu faţa posomorâtă.
Cămăruţa avea un pat mic, bine făcut de Nina, două scaune cu speteze tari, un
spălător, nici o oglindă şi o măsuţă mică. Nu erau perdele la ferestre, nici
tablouri pe pereţi. Toată ziua soarele îşi trimisese razele fierbinţi pe tinicheaua
acoperişului, astfel că odăiţa era parcă o baie turcească. Ferestrele erau închise şi
nu aveau transperante. O muscă mare bâzâia turbata de sus până jos pe geamuri,
încercând să scape şi să-şi reia libertatea în grădină. Domnişoara Polly strivi
musca şi o aruncă pe fereastră afară. Mai îndreptă un scaun, se încruntă iar şi
părăsi camera. Trecând prin faţa bucătăriei, se opri pe pragul ei şi zise Nancyei:
- Am găsit o muscă în camera de sus. Desigur că ferestrele au fost
deschise. Am comandat site, însă până vor veni, te rog, ferestrele să rămână
închise. Nepoata mea soseşte mâine la patru, deci să te duci la gară ca s-o
primeşti. Timotei va lua trăsura deschisă şi vă va aduce. Telegrama zice: „păr
blond, rochie subţire cu pătrăţele roşii şi pălărie de paie". Atâta ştiu, dar ajunge
ca s-o recunoşti.
- Bine, coniţă, dar... dumneavoastră?
Domnişoara Polly răspunse aspru:
- Nu, eu nu voi merge, nu e nevoie. Asta e tot ce am să-ţi spun, şi
plecă fiind încredinţată că totul este bine pregătit pentru sosirea nepoatei sale.
Nancy aruncă cu ciudă maşina de călcat peste şervetul întins pe
masă.
- Păr blond, rochie subţire cu pătrăţele roşii, pălărie de paie, e tot ce
ştie! Mie mi-ar fi ruşine să primesc astfel pe nepoata mea orfană, care vine din
aşa depărtări.
În ziua următoare, la ora patru fără douăzeci de minute, Timotei şi
Nancy se duceau cu trăsura la gară. Timotei era fiul bătrânului Tom. Se spunea
că, dacă Tom era mâna dreaptă a domnişoarei Polly, Timotei era mâna ei stângă.
Era un băiat frumos, înzestrat cu minte şi înţelepciune. Deşi numai de puţin timp
în casă, Nancy se şi împrietenise cu el. Astăzi era prea pătrunsă de misiunea ei
pentru a fi guralivă ca de obicei, aşa că ajunseseră în tăcere la gară. Repeta
mereu în sine: „păr blond, rochie subţire cu pătrăţele roşii, pălărie de paie" şi se
tot întreba:
7. - Ce fel de copilă va fi oare această Pollyanna?
- Dacă ar fi o copilă mai liniştită, mai cununie şi să nu trântească
uşile şi cuţitele, zise ea lui Timotei care o urmase pe peronul gării.
- Dacă nu va fi astfel, cine ştie ce ne vom face cu toţii? zise Timotei.
închipuieşte-ţi pe domnişoara Polly cu o fetiţă neastâmpărată şi zgomotoasă!
- Vai! Auzi, fluieră trenul! Timotei, nu găseşti că e foarte urât din
partea ei să mă trimită pe mine, în loc să vină dânsa? mai zise Nancy, grăbindu-
se spre a putea vedea mai bine toţi călătorii ce coborau în acea mică staţie.
Nu trecu mult şi zări o fetiţă slabă, îmbrăcată într-o rochiţă subţire cu
pătrăţele roşii, cu două codiţe frumoase de păr blond ce-i cădeau pe spate. Se
întorcea în dreapta şi în stânga, căutând parcă pe cineva. Nancy recunoscu
imediat copila, dar genunchii îi tremurau şi nu se hotăra să înainteze; lăsă să
treacă câteva secunde până o întâmpină. Fetiţa era singură când se apropie
Nancy de ea.
- Dumneata eşti domnişoara Pollyanna?
Deodată se simţi înăbuşită de două braţe, care se înlănţuiră în jurul
gâtului ei.
- Ah! sunt atât de mulţumită, mulţumită, mulţumită de a te vedea, îi
şopti o voce înduioşată la ureche. Eu sunt Pollyanna şi mă simt atât de fericită că
ai venit să mă primeşti.
- Adevărat? bâlbâi Nancy, mirându-se cum putuse Pollyanna s-o
recunoască. Adevărat? repetă ea încercând să-i îndrepte pălăria căzută pe spate.
- Ah! da, şi m-am întrebat tot drumul cu cine vei fi semănând, strigă
fetiţa ţopăind uşor şi examinând pe Nancy din cap pâna-n picioare. Şi acum ştiu
şi sunt mulţumită, că eşti aşa cum te văd.
Nancy era foarte bucuroasă când se apropie Timotei, căci vorbele
Pollyannei o uluiau cu totul.
- Iată pe Timotei. Aveţi desigur bagaje, spuse ea încurcată.
- Da, am o ladă, spuse Pollyanna apăsat. Am primit-o nouă de tot.
Doamnele de la Asistenţa Socială au cumpărat-o anume pentru mine. Nu e aşa
că e foarte drăguţ din partea lor? Dar îmi pare rău că pentru aceasta nu mai pot
să cumpere covorul de care are nevoie biserica. Aici în sacul meu, am o hârtie
care după spusele domnului care m-a adus până aici trebuie să fie un cec, am să
ţi-1 dau dumitale înainte de a-mi deschide lada. Ştii că domnii Gray care m-au
însoţit sunt verii soţiei diaconului Carr! Am călătorit cu dânşii; sunt atât de
plăcuţi amândoi.
- Iată-1, zise ea, arătând cecul după ce scormoni în sac.
Nancy răsuflă din greu. Simţea că e ceva ce trebuie să fie lămurit.
Aruncă o privire spre Timotei, dar el se uita în altă parte. Toţi trei plecară, în
fine, cu lada legată dinapoia trăsurii. Pollyanna stătea bine aşezată între Nancy şi
Timotei. Tot drumul fetiţa nu încetă cu întrebările ei şi cu tot felul de observaţii,
încât Nancy abia putea să-i răspundă.
8. - Iată-ne porniţi. E departe de aici? Cât e de frumos! Îmi place atât
de mult să merg cu trăsura! strigă Pollyanna când aceasta se puse în mişcare. Nu
face nimic, dacă e aproape, cu atât mai bine, voi fi şi mai mulţumită să ajung
curând. Ştiam eu că e foarte frumos aici, mi-a povestit tăticu. Se opri cu vocea
schimbată într-un suspin. Nancy o privi cu sfială şi văzu că bărbia îi tremura şi
că ochii îi erau plini de lacrimi, dar după un timp fetiţa urmă ridicându-şi capul
şi stăpânindu-şi durerea amintirilor:
- Tata mi-a povestit totul, căci el nu uitase locurile unde copilărise.
A, şi ar fi trebuit mai întâi să vă explic ce mi-a spus doamna care m-a însoţit,
despre rochia aceasta cu pătrăţele roşii, adică pentru ce nu sunt îmbrăcată în
haine de doliu. Ea mi-a spus că, desigur, vă veţi mira de aceasta. Dar nu era nici
o haină neagră, în ultimul transport de ajutoare, afară de o bluză de catifea pe
care soţia diaconului n-a găsit-o potrivită pentru mine, de altfel era găurită la
amândouă coatele. Unele din doamnele de la Asistenţă vroiau să-mi cumpere o
rochie şi o pălărie neagră, iar celelalte socoteau că banii aceia trebuiau mai bine
folosiţi la cumpărarea unui covor roşu pentru biserică.
- Doamna White a spus că e bine aşa, căci nu-i plac copiii îmbrăcaţi
în negru, adică vreau să zic că-i sunt dragi copiii, dar nu cu haine negre.
Pollyanna se opri, răsuflă, iar Nancy profitând de această tăcere zise:
- Sânt sigură că totul va merge bine.
- Şi eu sunt mulţumită că vorbeşti astfel, sunt de părerea dumitale,
zise Pollyanna, cu glasul iar schimbat. Eu aş fi fost mulţumită să fiu în doliu.
- Mulţumită? exclamă Nancy mirată.
- Da! Tata s-a dus în Cer la mama şi la ceilalţi copii. El mi-a spus că
trebuie să fiu mulţumită de aceasta. Totuşi mi-a fost destul de greu să mă
mulţumesc pentru că eram atât de singură şi mă gândeam ce bine era de rămânea
el lângă mine, deoarece mama şi cu ceilalţi au pe Dumnezeu şi îngerii din Cer,
pe când eu am numai pe doamnele de la Asistenţă. Dar acum sunt sigură că îmi
va fi mai uşor, pentru că te am pe dumneata, tanti Polly! Sânt atât de mulţumită
că te am.
Compasiunea ce o simţea Nancy pentru biata fetiţă orfană se
schimbă deodată în groază.
- Oh! dar... te înşeli grozav, scumpă copilă, spuse ea tulburată. Eu nu
sunt decât Nancy, nu sunt deloc tanti Polly a dumitale.
- Dumneata... dumneata nu eşti mătuşa mea? îngână copila cu totul
neliniştită.
- Nu. Nu sunt decât fata din casă. Niciodată n-aş fi crezul că mă vei
lua drept dânsa. Nu seamăn deloc, dar absolut deloc cu...
Timotei fluieră încetişor, dar Nancy era prea tulburată pentru a observa veselia
ce strălucea în ochii lui.
- Dar cine eşti? întrebă Pollyanna; nu semeni nici cu doamnele de la
Asistenţă.
De data aceasta, Timotei izbucni în râs.
9. Sunt Nancy, servitoarea. Eu fac la castel toată treaba, în afară de
spălatul şi călcatul rufelor prea grele; d-na Durgin face aceasta.
- Dar acolo este tanti Polly? întrebă copila cu grijă.
- Da, este acolo, declară Timotei. Fetiţa păru uşurată.
- Ah! atunci e bine.
Urmă o scurtă tăcere, iar în urmă ea zise cu veselie:
- Şi ştiţi ceva?... Sunt, totuşi, mulţumită că n-a venit ea să mă
întâmpine la gară, pentru că astfel voi avea o nouă mulţumire, aceea de a
cunoaşte pe mătuşa, după ce am avut una la sosire, cunoscându-vă pe
dumneavoastră.
Nancy se roşi. Timotei o privi cu un zâmbet vesel.
- Iată ce drăgălăşenie ne spune drăguţa, de ce nu-i mulţumeşti pentru
vorbele ei atât de măgulitoare.
- Eu mă gândeam la domnişoara Polly, şopti Nancy.
Pollyanna oftă de mulţumire.
- Şi eu doresc foarte mult s-o văd; e singura mea mătuşă şi n-o
cunosc încă!... Tata mi-a vorbit de ea. Mi-a spus că trăieşte într-o casă mare şi
frumoasă în vârful unui deal.
- Aşa e, zise Nancy, poţi s-o vezi; e casa aceea mare albă, cu obloane
verzi, acolo sus.
- Ah! ce frumoasă e! ce copaci înalţi şi ce splendidă pajişte o
înconjoară! Niciodată n-am văzut aşa ceva. Nancy, tanti Polly este bogată?
- Da, domnişoară Pollyanna.
- Ah! Ce mulţumită sunt. Trebuie să fie minunat să ai bani mulţi! Nu
cunosc decât pe d-na şi d-1 White care au destui bani. Ei au covoare în toate
camerele şi mănâncă îngheţată în fiecare duminică. Are şi tanti Polly îngheţată
duminica?
Nancy dădu din cap, muşcându-şi buzele şi întâlni ochii râzători ai
lui Timotei.
- Nu, domnişoară Pollyanna. Nu cred să-i placă mătuşii dumitale
îngheţata; cel puţin niciodată n-am văzut îngheţată pe masa dânsei.
Faţa Pollyannei se întunecă.
- Ce spui? asta mă cam supără. Nu înţeleg, să nu-i placă cuiva
îngheţata? Totuşi pot fi mulţumită şi aşa. deoarece îngheţata pe care n-o
mănânci nu poate să-ţi dea dureri de stomac, ca aceea de la d-na White; adică
vreau să spun că i-a făcul rău ei, dar eu am mâncat tară să am nimic.
- Dar tanti Polly are covoare frumoase?
- Da, are multe.
- în fiecare cameră?
- Aproape în fiecare, răspunse Nancy cu gândul la mansardă, unde
nu se afla nici un covoraş, cât de mic.
- Sânt atât de mulţumită, striga Pollyanna cu bucurie. Îmi plac atât de
mult covoarele. La noi acasă nu erau decât două mici, în faţa paturilor, venite
10. într-un pachet cu ajutoare, însă unul avea pete de cerneală. D-na White avea
covoare şi tablouri frumoase cu trandafiri şi fetiţe îngenuncheate, şi o pisică, şi
nişte mieluşei, un leu mare... dar leul nu stă împreună cu mieluşeii. Ştiţi... Biblia
spune că o să se întâmple odată şi asta, că vor paşte împreună miei cu lei, dar...
mai e mult până atunci. Vă plac mult tablourile?
- Nu ştiu, răspunse Nancy cu glas stins...
- Mie tare-mi plac. Noi nu avem nici unul acasă pentru că nu sosesc
multe în pachetele cu ajutoare. Totuşi au venit odată două, din care unul era atât
de frumos, încât tata 1-a vândut pentru a-mi cumpăra pantofi, iar celălalt era
într-o stare aşa de proastă că s-a făcut ţăndări când a vrut tata să-1 agate de
perete... adică înţelegi, sticla care-1 acoperea. Şi eu am plâns... Dar acum sunt
mulţumită că n-am asemenea lucruri frumoase, pentru că mă voi bucura cu atât
mai mult de ale lui tanti Polly, cu cât n-am fost obişnuită cu ele. Tot astfel a
sosit într-un pachet o provizie de panglici foarte urâte... cafenii, vechi...
- Ah! Ce splendidă casă! strigă ea însufleţită când intră pe aleea
principală a castelului.
In timp ce Timotei descărca bagajul, Nancy îi spuse la ureche:
- Să nu-mi mai spună nimeni de acum să părăsesc casa asta, căci
nimeni nu m-ar îndupleca să plec.
- Să pleci?!... dar nici eu n-aş voi aşa ceva; o să ne fie copilita asta o
bună distracţie şi va fi mult mai bine. .
- Distracţie?... Plăcere?... zise Nancy indignată, cam ştiu eu de pe
acum ce fel de plăcere va fi pentru fetiţa aceasta drăguţă traiul cu stăpâna
noastră. Să-mi închipui că ea sărăcuţa va avea nevoie de mine câteodată. Voi
rămâne aici pentru ea, da, Timotei, pentru ea, zise Nancy deschizând uşa
Pollyannei.
***
Domnişoara Polly nici nu se sculă pentru a-şi primi nepoţica. Ridică numai ochii
de pe carte când se iviră în uşa salonului Nancy cu fetiţa. Ii întinse o mână pe ale
cărei degete parcă sta scris cu litere mari: DATORIE.
- Bună ziua, Pollyanna. Ce mai faci? Eu... N-apucă să spună mai
multe, căci Pollyanna se repezise aruncându-se vijelioasă în braţele ei!...
- Ah! tanti Polly, tanti Polly, nu ştiu să-ţi spun cât sunt de bucuroasă
că mi-ai dat voie să vin aici să trăiesc lângă dumneata, spunea ea suspinând. Nu-
ţi poţi închipui cât e de dulce de a te avea pe dumneata şi pe Nancy în locul
doamnelor de la Asistenţă.
- Se prea poate, dar n-am plăcere să cunosc acele doamne, răspunse
domnişoara Polly rece, încercând a se smulge din braţele copilei şi aruncând
priviri furioase Nancyei, rămasă cam încremenită în pragul uşii.
11. - Mulţumesc Nancy, poţi să pleci. Pollyanna, te rog şezi cum se
cuvine. N-am putut încă vedea cu cine semeni.
Pollyanna se retrase îndărăt, râzând uluită.
- E adevărat, dar vezi dumneata, nu sunt tocmai frumoasă din cauza
pistruilor! Ah!... şi trebuie să-ţi vorbesc de rochia mea cu pătrăţele roşii şi de
bluza cea de catifea ruptă-n coate. Am povestit pe drum Nancyei... tata spunea...
- Da, însă eu te poftesc să nu te mai gândeşti la ce spunea tatăl
dumitale!... îi tăie vorba domnişoara Polly răstită. Ai, desigur, o ladă?
- Da, tanti Polly. Doamnele de la Asistenţă mi-au dat un cufăr
frumos. Nu este mare lucru în el, căci misiunea n-a primit multe haine de copii
în ultimul timp; totuşi sunt în el toate cărţile tatii... şi d-na White a zis că trebuie
să le iau cu mine. Ştii dumneata, tata...
- Pollyanna! o întrerupse din nou cu asprime mătuşa, este un lucru pe
care doresc să-1 înţelegi odată pentru totdeauna. Eu nu vreau să-mi vorbeşti
niciodată de tatăl tău.
Fetiţa îşi ţinu răsuflarea tremurând toată.
- Tanti Polly, vreau să spun..., se opri neîndrăznind să continue, şi
mătuşa se folosi de aceasta pentru a-i zice:
- Să ne urcăm în camera ta, unde trebuie să fie bagajul, căci i-am
spus lui Timotei să-1 ducă acolo. Poţi să vii cu mine, Pollyanna.
Fără a spune un cuvânt, Pollyanna se întoarse şi urmă pe mătuşa ei.
Ochii erau plini de lacrimi, totuşi ea rdică sus căpşorul, curajoasă
- La unna urmei, sunt mulţumită că nu voieşte să-i vorbesc de tata,
gândea Pollyanna. Voi fi poate mai puţin mâhnită dacă nu voi mai vorbi de el.
Poate chiar pentru asta m-a oprit dânsa de a-i mai pomeni numele, şi convinsă
iarăşi de bunătatea mătuşii îşi înghiţi lacrimile, privind cu băgare de seamă totul
în jurul ei.
Acum urcau scările. Înaintea ei, rochia de mătase neagră a mătuşii
fâşâia plăcut. În urma ei, printr-o uşa deschisă, văzu covoare viu colorate şi
scaune acoperite cu mătăsuri. Sub picioarele ei se întindea un covor minunat,
moale şi plăcut ca muşchiul din pădure. În toate părţile, auriul ramelor de la
tablouri, luminate de razele soarelui ce se strecura prin perdelele de dantela, îi
lua ochii.
- Ah! tanti Polly, strigă fetiţa extaziată, ce splendidă casă! Ce
bucuroasă trebuie să fii că ai atâtea bogăţii!...
- Pollyanna! răspunse mătuşa când ajunseră sus, sunt foarte mirată
de vorbele tale!...
- De ce tanti Polly? Nu eşti oare bogată? întrebă Pollyanna.
- Desigur, dar nu sunt în stare să fiu mândră pentru darurile care a
găsit Dumnezeu de cuviinţă să mi le hărăzească, declară domnişoara Polly; apoi
se întoarse, străbătu vestibulul şi ajunse la scara ce ducea la pod. Era acum
foarte mulţumită că alesese mansarda aceea pentru copilă. Primul ei gând fusese
s-o izoleze cât mai departe de ea, şi totodată să ferească mobilele de preţ de
12. zburdălnicia copilei. Pentru că se arătase vanitoasă atât de timpuriu, era foarte
nimerit ca mansarda ce i-o destinase să fie cât se poate de simplă şi lipsită de
orice ornament, se gândi ea.
Pollyanna, cu paşi mărunţi, mergea grăbită în urma mătuşii. Ochii ei
mari, albaştri, priveau în toate părţile pentru a nu scăpa nimic din vedere. Mintea
ei se trudea căutând a ghici după care din uşile acestea fermecate se găsea oare
odaia ei... scumpa şi frumoasa ei odăiţă împodobită cu perdele, cu covoare şi cu
tablouri?! Domnişoara Polly deschise o uşă şi mai urcă o scară. Aici nu mai era
nimic de admirat; pereţii goi peste tot, spaţii mari întunecoase până-n colţurile
îndepărtate, unde acoperişul atingea aproape podelele şi unde, ici colo, se.
înşirau unele peste altele nenumărate cufere şi cartoane. Aerul era greu şi
înăbuşitor. Inconştient, Pollyanna a ridicat capul pentru a putea respira şi văzu
pe domnişoara Polly deschizând o uşă pe dreapta.
- Pollyanna, iată-ţi camera şi cufărul tău pe care ţi 1-a şi adus aici!
Cheia e la tine?
Pollyanna făcu un semn afirmativ din cap, fără a putea spune un
cuvânt. Ochii ei mari se uitau cu groază. Mătuşa ei se încruntă.
- Pollyanna, când îţi pun o întrebare, doresc să-mi răspunzi tare, nu
să faci semn cu capul.
- Da, tanti Polly.
- Bine. Cred că vei găsi aici tot ce-ţi trebuie, adăugă dânsa aruncând o privire
spre cana cu apă, şi spre prosoapele bine întinse deasupra spălătorului. Voi
trimite pe Nancy să-ţi ajute să descui cufărul. Să ştii că luăm masa la şase, zise
ea părăsind mansarda.
După plecarea mătuşii ei, fetiţa rămase un moment nemişcată, apoi
îşi aruncă privirile pe podelele goale, pe pereţi, pe ferestrele fără perdele, şi le
opri în fine pe cufăraşul ei, care mai deunăzi se afla încă în camera mică din
satul îndepărtat; se duse împleticindu-se până le el şi căzu în genunchi,
acoperindu-şi faţa cu amândouă mânuţele. Aşa o găsi Nancy câteva minute mai
târziu.
- Lasă, lasă, fetiţă scumpă, sărăcuţa de tine, o mângâie ea, aşezându-
se jos pe podea lângă Pollyanna, luând-o uşor în braţe. S-a întâmplat exact cum
spuneam, n-am scăpat de ce mi-a fost frică.
Pollyanna dădea din cap.
- Sânt atât de nerecunoscătoare şi rea, grozav de rea. Nu pot să
înţeleg de ce Dumnezeu şi îngerii Lui au mai multă nevoie de tata decât de
mine!
- Lasă, lasă fetiţă. Dă-mi cheia, şi într-o clipă vom despacheta.
Pollyanna întinse cheia, tristă şi pe gânduri.
- Nu sunt prea multe haine acolo, spuse ea încet.
- Cu atât mai bine, le vom aşeza la loc mai repede, îi răspunse
Nancy.
Un zâmbet satisfăcut lumină faţă Pollyannei.
13. - Exact aşa este, pot să fiu mulţumită, nu e aşa?
- Bineînţeles, răspunse Nancy, puţin confuză.
Nancy scoase repede cărţile, lenjeria cârpită şi rochiţele vechi şi
urâte. Pollyanna zâmbi încurajată acum. Nancy a ajutat-o să aşeze hainele în
dulap, lenjeria în sertare şi cărţile pe masă.
- De acum, cămăruţa mea va fi foarte frumoasă; ce zici Nancy?
Nancy nu a răspuns; părea preocupată, cu capul aplecat peste cufăr.
Pollyanna privea la pereţii goi.
- Sunt chiar mulţumită că n-am oglinda aici; cel puţin nu-mi voi mai
vedea pistruii pe obraz. Deodată Pollyanna strigă veselă şi bătu din palme,
uitându-se pe fereastră.
Oh, Nancy, eu nu am mai văzut o astfel de frumuseţe. Ce peisaj
încântător! Ce copaci frumoşi! Căsuţele albe, clopotniţa bisericii, apa care curge
la vale şi străluceşte ca argintul la razele soarelui. Drept să-ţi spun, aici nu e
nevoie de tablouri. Ce mulţumită sunt că mi s-a dat mansarda aceasta.
Nancy plângea. Mirată, Pollyanna se apropie imediat de ea şi o
întrebă:
- Ce e Nancy? De ce plângi? Nu cumva mansarda asta era a ta?
- Mansarda mea? strigă Nancy, în timp ce-şi ştergea lacrimile. Ce
îngeraş eşti. Auzi, sună mătuşa ta!
Nancy sări în picioare şi cobora zgomotos pe scări. Pollyanna
rămasă singură, se întoarse spre „tabloul" ei admirând peisajul încântător de la
fereastră. Deschise fereastra încet, încet de tot, şi aplecată afară respiră adânc
aerul curat şi răcoritor din grădină. Deschise şi a doua fereastră. O musca mare
zbură pe lângă obrazul ei, bâzâind, urmată de a doua, a treia şi multe altele.
Pollyanna nu le-a băgat în seamă; descoperise chiar lângă fereastra ei un copac
uriaş care-şi întindea crengile ca nişte braţe gata să o strângă cu drag. Deodată
izbucni în râs.
- Cred că pot să ajung, şi imediat s-a suit pe marginea ferestrei, a
apucat creanga cea mai apropiată, s-a agăţat, şi cu încredere şi-a făcut vânt. Ca o
maimuţă, a coborât din creangă în creangă. Săritura de acolo până jos era ceva
mai grea, dar ţinându-şi respiraţia, s-a agăţat cu braţele de ultima creangă, apoi a
sărit. S-a ridicat imediat şi a privit în jurul ei. Se afla în spatele casei. Acolo era
o grădină mare, unde lucra un bătrân. Dincolo de grădină o cărare mică ducea
spre câmpii până în deal sus, în vârful căruia strălucea un brad singuratic, în
tovărăşia unei stânci. Acum Pollyanna mai avea o singură dorinţă; să ajungă în
vârful acelei stânci! Alergă cu grijă, înconjurând grădina, făcându-şi drum
printre straturi; abia mai răsufla când ajunse la cărarea care şerpuia peste
câmpie. Acum începu urcuşul. Distanţa însă până la stâncă parcă era tot mai
mare.
Peste cincisprezece minute, ceasul cel mare din hol, indica ora şase.
La ultimul semnal, Nancy sună clopoţelul pentru a anunţa timpul mesei. Trecură
unu, două, trei minute. Domnişoara Polly se încruntă şi bătu din picior.
14. - Nancy, nepoala mea a întârziat. Nu vreau ca tu s-o chemi, adăugă
ea cu severitate. 1-am spus la ce oră servim masa, şi nu are decât să vină. Ja timp
şi să se comporte cuviincios. Trehuie să se înveţe cu disciplina de la început.
Când va veni, să-i dai numai pâine şi lapte, la bucătărie.
-Da.
Imediat după masă Nancy a fugit la mansardă. Deschise uşa încetişor.
- Unde eşti? Unde te ascunzi? O căuta în dulap, sub pat şi chiar în
cufăr. Cobora şi fugi la grădinarul bătrân.
- Domnule Tom, Domnule Tom, a plecat fetiţa noastră!
- A plecat? Unde, în cer? întrebă el, îndreptându-şi privirile spre
cerul înroşit de razele asfinţitului. Mi se pare că s-a dus cât mai aproape de cer,
zise el, arătând cu degetul spre vârful stâncii spre o formă subţirică şi sprintenă
de fetiţă.
- Slavă Domnului că nu s-a dus în cer, exclamă Nancy. Spune-i
stăpânei că am plecat la plimbare, striga ea, îndreptându-se pe cărarea care duce
spre câmpii.
***
De ce mă sperii Pollyanna, spuse Nancy, gâfâind şi grăbindu-se spre
stâncă.
Pollyanna se aşeza jos cu părere de rău.
- Îmi pare rău dacă te-am speriat. Nu trebuie să-ţi fie frică niciodată.
Tata şi doamnele de la Asociaţie se speriau şi ei când întârziam, dar de fiecare
dată mă întorceam cu bine.
- Dar nu te-a văzut nimeni că ai plecat, spunea Nancy, în timp ce
cobora de mână cu Pollyanna. Pe unde ai fugit? Ai coborât pe acoperiş?
- Am ieşit pe fereastră şi am coborât pe crengile copacului.
- Dacă mătuşa ta ar şti asta, ce-ar face?
- Ei bine, am să-i povestesc eu despre această aventură şi atunci ai să
vezi ce va face.
- Nu,... Doamne fereşte, să nu-i spui nimic.
- Dar de ce? Crezi că-i îngrijorată? zise Pollyanna puţin cam
tulburată.
- Hai, trebuie să ne grăbim, mai am de spălat vasele.
- Iţi voi ajuta şi eu, o asigură Pollyanna.
Cerul se întunecă repede. Pollyanna se sprijinea tot mai mult de
braţul prietenei sale.
- Acum mă bucur că te-ai speriat şi m-ai căutat. Dacă nu te speriai nu
veneai după mine.
- Săraca de tine, ţi-o fi şi foame. Dar să ştii că nu mi se îngăduie să-ţi
dau să mănânci altceva decât pâine cu lapte. Mătuşa ta s-a supărat că nu ai venit
la timp la masă.
- Dar cum puteam fi la timp la masă, dacă am fost sus pe stâncă?
15. - Da, dar dânsa nu ştie unde ai fost.
- Mie îmi pare bine că trebuie să mănânc la bucătărie pâine cu lapte.
Nu îmi este greu sa mă mulţumesc cu alimente bune.
- Văd că te mulţumeşti repede cu orice! răspunse Nancy oftând.
- Asta se datorează .Jocului meu de mulţumire''. Este un joc pe care
l-am învăţat de la tata, şi e minunat, răspunse Pollyanna. De când eram mică m-
am jucat acest joc mereu cu tata: Să găseşti ceva cure să îţi producă bucurie în
orice împrejurare. Acest joc l-am început când am primit nişte cârje într-un
pachet. Eu îmi doream o păpuşă şi am primit o pereche de cârje. Tata mi-a spus
să mă bucur că nu am nevoie de ele. E minunat lucrul acesta, spunea Pollyanna
cu entuziasm. De atunci ne-am jucat întotdeauna împreună. Cu cât era mai greu,
cu atât ne plăcea mai mult. Dar câteodată e cât se poate de greu. Aşa s-a
întâmplat când tata şi mama m-au părăsit şi au plecat în Cer. A fost cumplit de
greu când am rămas singură pe lume. Încercam mereu să mă joc „jocul
mulţumirii" şi simţeam că nu mai pot. Dar când cauţi lucruri bune şi frumoase
uiţi pe cele rele şi urâte. Nu-i aşa Nancy, mă-nţelegi? De obicei acest joc nu îmi
ia mult timp pentm că am experienţă, oftă Pollyanna. Deseori găsesc lucruri
bune şi plăcute chiar fără să fac mult efort. Atât de mult îi plăcea lui tata acest
joc, adăugă ea cu glas tremurat. Poate mă voi juca împreună şi cu tanti Polly,
continuă ea dusă pe gânduri;
- Pollyanna, eu îţi promit că am să mă joc cu tine. Nu prea am
experienţa jocurilor, dar am să încerc.
- Ce bună eşti Nancy! O să fie aşa de interesant, o să vezi, spunea
Pollyanna în timp ce o îmbrăţişa pe Nancy.
Ajunsă la bucătărie, Pollyanna mancă cu poftă pâinea şi laptele, apoi
plecă s-o caute pe mătuşa ei. O găsi citind. Domnişoara Polly o privi foarte rece.
- Ai mâncat Pollyanna?
- Da, mulţumesc tanti Polly.
- Sânt foarte supărată că a trebuit să te pedepsesc să mănânci la
bucătărie, din prima zi.
- Oh, dar eu sunt mulţumită, pentru că îmi place pâinea şi laptele, şi
îmi face plăcere să stau cu Nancy la bucătărie. Să nu te superi, tanti Polly.
- Pollyanna, e târziu, e timpul să te culci. Ai avut o zi obositoare, iar
mâine vom fi ocupate cu hainele tale. Dimineaţa servim micul dejun la ora şapte
şi te rog să vii la timp. Noapte bună.
Pollyanna se apropie de mătuşa ei, o îmbrăţişa şi o sărută cu căldură.
- Noapte buna, tanti Polly. Am fost atât de bucuroasă şi mulţumită
până acum. Sânt sigură că o să-mi placă să locuiesc aici.
Ce fetiţă extraordinară, se gândi Polly, e mulţumită că am pedepsit-
o, e bucuroasă să trăiască aici la mine în casă. Nedumerită de atitudinea fetiţei,
Polly continuă să citească.
Sus în mansardă Pollyanna suspina dureros în aşternutul ei.
16. - Tată! Tu care eşti acum cu îngerii, vezi că nu pot să mă joc în acest
moment, dar sunt sigură că nici tu nu ai avea de ce să te bucuri dacă ar trebui să
dormi singur aici, în întuneric. Dacă ar iî cu mine aici măcar Nancy, sau tanti
Polly, sau o doamnă de la Asociaţie, tot ar ti mai uşor.
Jos în bucătărie, Nancy spăla vasele, frecând cu toată puterea şi
murmurând printre dinţi:
- E de-ajuns să te bucuri când primeşti o pereche de cârje în locul
unei păpuşi!... Jocul acesta este protecţia ei în timpul necazului. Voi fi atenta să
mă joc cu ea acest joc, numai să pot să-i fac plăcere şi bucurie.
***
A doua zi dimineaţă, aproape de ora şapte, Pollyanna privea cerul
senin şi albastru. Cămăruţa ei parcă era alta, mai frumoasă, plină de aer curat.
Afară păsările ciripeau voioase, şi Pollyanna alergă la fereastră pentru a le privi.
Mătuşa ei era în grădină lângă trandafiri. Coborâ repede pe scări,
lăsând toate uşile deschise, alergând prin hol şi fugi repede în grădină.
- Tanti Polly, tanti Polly, sunt atât de bucuroasă în dimineaţa
aceasta!
- Pollyanna, dar tu nu obişnuieşti să spui „bună dimineaţa"?, o
întrebă, vădit nemulţumită şi cu asprime în glas, mătuşa.
- Pe persoanele pe care le cunosc şi le iubesc le sărut pentru că mă
bucur. Eşti mătuşa mea bună, de aceea am alergat aici ca să te sărut.
Bătrânul grădinar se întoarse mirat spre ea.
- Pollyanna, stai puţin, eu... Tom, cred că ai înţeles în ce priveşte
aceşti trandafiri, i se adresă cu asprime, grădinarului, domnişoara Polly, apoi
plecă grăbită.
- Domnule Tom, lucrezi aici în grădină mereu? întrebă Pollyanna cu
multă curiozitate.
Bătrânul se întoarse spre ea, buzele îi tremurau, iar ochii îi erau plini
de lacrimi.
- Da, eu sunt bătrânul Tom. grădinarul, zise, şi cu mâna-i
tremurândă o mângâie pe Pollyanna pe părul ei blond. Semeni aşa de mult cu
mama ta. Am cunoscut-o când era mai mică decât tine, lucram pe atunci aici în
grădină.
- Ai cunoscut-o pe mama mea? Te rog mult vorbeşte-mi despre ea!
Entuziasmată, Pollyanna sări pe cărarea noroioasă lângă bătrânul grădinar. Dar,
dinlr-o dată, se auzi clopoţelul sunând. Nancy ieşi strigând:
- Pollyanna, clopoţelul te cheamă la masă. Te rog să ţii minte, să vii
repede orice ai face şi oriunde ai fi, când auzi clopoţelul sunând să vii înăuntru.
Domnişoara Polly stătea în sufragerie, tăcută, urmărind nişte muşte:
- Nancy, pe unde au intrat muştele acestea?
- Nu ştiu, în bucătărie nu am văzut nici o muscă.
17. - Azi de dimineaţă erau multe muşte pe scări. Probabil sunt muştele
mele, tanti Polly.
- Nancy, ieşi repede din sufragerie, ia şi prăjiturile. „Muştele tale”
strigă mătuşa. Ce vrei să spui? De unde vin ele?
- Cred că au venit de-afară pe fereastră. Am văzut câteva intrând.
- Le-ai văzut? Ai deschis ferestrele care nu au obloanele de sârmă.
Nancy, pune pe masă clătitele şi du-te imediat în camerea Pollyannei şi închide
ferestrele şi uşile de acolo. Muştele nu sunt numai murdare şi supărătoare, dar şi
periculoase pentru sănătate. După masă îţi voi da o cărticică unde vei citi despre
ceea ce îţi vorbesc.
- O cărticică, mulţumesc tanti Polly, îmi place atât de mult să citesc!
Domnişoara Polly răsuflă greu, apoi îşi ascuţi buzele, iar Pollyanna
văzânt figura ei aspră, răspunse:
- Nu voi mai deschide ferestrele.
Mătuşa ei nu răspunse nimic, nu mai vorbi nimic până la sfârşitul
mesei.
Apoi se sculă şi se îndreptă spre bibliotecă, luă o broşură mică şi se
întoarse spre nepoata ei.
- Poftim articolul despre care ţi-am vorbit. Să mergi la tine în cameră
şi să-1 citeşti. Voi veni peste o jumătate de oră să-ţi văd hainele.
- Mulţumesc tanti Polly, apoi plecă voioasă, trăgând zgomotos uşa
după ea.
Peste o jumătate de oră, domnişoara Polly a fost primită cu
însufleţire:
- Ah, tanti Polly, niciodată n-am citit ceva mai interesant. Sânt atât
de mulţumită că mi-ai dat această carte.
- Ajunge, zise domnişoara Polly, du-te acum şi adu-ţi hainele, vreau
să le văd, rochiile nepotrivite le vom da săracilor.
- Nu sunt deloc frumoase, zise ea ruşinată. Mi s-a dat ce-a fost mai
bun, dar frumoase nu-s.
Domnişoara Polly întoarse hainele cu vârful degetelor pe toate
părţile. Numai pentru Pollyanna nu erau făcute.
- Pollyanna, vei merge la şcoală. Domnul director va vedea pentru ce
clasă eşti pregătită, dar până atunci e bine să-mi citeşti cu voce tare în fiecare zi.
- Îmi place mult mai mult să citesc încet, din cauza cuvintelor prea
grele, mă înţelegi?
- Ai învăţat şi muzica?
- Nu prea. Am învăţat să cânt puţin la pian. O domnişoară care cânta
la biserică mi-a dat câteva lecţii.
- Te cred, dar este obligaţia mea să-ţi iau o profesoară, ca să-ţi dea
cel puţin o idee despre muzică. Am să te învăţ eu să coşi, iar în ce priveşte
gătitul, cred ca nu ştii nimic. In fiecare dimineaţa la ora nouă, îmi vei citi cu
voce tare. In fiecare miercuri şi sâmbătă vei merge la bucătărie să o ajuţi pe
18. Nancy pentru a învăţa să găteşti. După amiaza vei fi liberă pentru lecţii de
muzică. Îţi voi lua un profesor imediat.
- Ah, dar tanti Polly, nu mi-ai lăsat nici un moment liber pentru a
trăi.
- Pentru a trăi? Ce părere ai, fetiţo!
- Eu numesc „a trăi" atunci când faci lucruri care-ţi plac, când alergi
prin câmpii, când citeşti (numai pentru tine), când urci un deal, când vorbeşti cu
domnul Tom grădinarul, şi cu Nancy; înveţi a cunoaşte casele şi oamenii şi tot
ce poţi vedea pe străzile frumoase pe care le-am străbătut ieri. Iată ce numesc eu
„a trăi", tanti Polly, a respira nu înseamnă „a trăi".
Domnişoara Polly se supără.
- Pollyanna, fii sigură că vei avea destul timp de joacă. Eu îmi fac
datoria, îngrijindu-mă să-ţi ofer o cultură şi o creştere aleasă, ar trebui ca tu să o
doreşti, având grijă ca tot ce-ţi ofer să nu fie pentru o fetiţă nerecunoscătoare.
Pollyanna părea jignită:
- O, tanti Polly, cum aş putea vreodată să fiu nerecunoscătoare? Eu
te iubesc, eşti mătuşa mea.
- Foarte bine, să nu fii obraznică, zise ea îndreptându-se spre uşă.
Ah, am uitat să-ţi spun că Timotei va veni azi la unu şi jumătate şi te va lua cu
trăsura. Nici una din rochiile tale nu se potriveşte. Nu mi-aş face datoria dacă te-
aş lăsa îmbrăcată astfel.
Pollyanna oftă lung, auzind atât de des cuvântul „datorie".
- Tanti Polly, oare nu s-ar găsi ceva care te-ar face fericită şi
mulţumită, fiindcă-ţi împlineşti toate aceste datorii?
- Ce spui?
Domnişoara Polly rămase aproape încremenită, şi roşin-du-se strigă:
- Să nu fii obraznică, Pollyanna.
În mica mansardă sufocantă, Pollyanna se aruncă pe unul din scaune:
- Nu înţeleg de ce am fost obraznică, suspina ea, am vrut s-o întreb
dacă ar putea să-mi dea un sfat, cum să fac ca să-mi împlinesc toate aceste
datorii.
Poljyanna stătu câtva timp tăcută, cu ochii pierduţi în grămada de haine aruncate
pe pat. Se sculăt încet şi începu să pună la loc rochiţele.
- Nu pricep cum aş putea fi nemulţumită, zise ea cu glas tare, afară
numai dacă ar trebui să fiu mulţumită că mi-am îndeplinit datoria.
Şi la gândul acesta începu a râde cu poftă.
***
Pe la ora unu şi jumătate domnişoara Polly, împreună cu Pollyanna,
a plecat la cumpărături cu trăsura condusă de Timotei. Toată după amiaza s-au
plimbat prin magazinele care erau la o jumătate de kilometru depărtare de casă.
Nu era tocmai uşor să cumperi aşa în grabă tot ce-i trebuia Pollyannei. Când au
terminat, domnişoara Polly a respirat uşurată parcă de o povară. Pollyanna s-a
19. întors foarte fericita din această plimbare, zâmbind şi cu inima plină de
mulţumire.
După masa de seară, Pollyanna a petrecut câteva clipe cu bătrânul
Tom, şi cu Nancy, după ce Nancy a terminat de spălat vasele, tanti Polly fiind în
acest timp în vizită la un vecin.
Bătrânul Tom i-a povestit despre mama ei lucruri atât de minunate,
care i-au facut multă plăcere fetiţei. Nancy i-a povestit despre familia ei care
locuia la o distanţă de 5 kilometri: mama ei, fraţii şi surioarele. I-a promis că o
va duce în vizita la familia ei dacă "stăpâna" o va lăsa.
- Nici nu ştii ce nume frumoase au fraţii mei, i-a spus Nancy oftând:
pe fratele meu îl cheamă Algernon, iar pe surioare le cheamă Florabelle şi
Estelle. Numai numele meu este mai urât.
- Oh! Nancy, de ce spui aşa ceva?
- Pentru că numele meu nu este frumos ca al lor. Eu am fost cea mai
mare şi pe atunci mama încă nu citise poveştile în care aflase despre numele
acelea frumoase. Numele de Clara Maria ar fi fost mult mai frumos pentru mine,
e atât de elegant şi distins.
Pollyanna pufni în râs:
- Mie îmi place Nancy, pentru că e numele tău.
La ora opt şi jumătate, PolJyanna a mers la culcare. Obloanele de
sârmă nu erau gata şi mansarda era un adevărat cuptor. Săraca fetiţă se uita la
amândouă ferestrele închise, dar nu îndrăznea să le deschidă. Se dezbrăcă şi îşi
aşeză hainele cu grijă, se rugă cu multă căldură, stinse lumânarea şi se culcă. Se
întorcea pe toate părţile în patul ei fierbinte ca focul. Nemaiputând suporta, se
sculă şi deschise uşa mansardei. În pod era întuneric beznă. Doar într-un colţ
luna lumina, formând o cărare de argint. Hotărâtă să nu se sperie de întunericul
care predomina peste tot, Pollyanna îşi luă inima în dinţi şi păşi pe cărarea
luminoasă până ajunse la geam. Spera să respire puţin aer, dar geamul era
închis fără obloane de sârmă, exact ca cele din camera ei. Afară era un tablou
splendid, şi Pollyanna ştia că e şi aer curat, răcoritor, care i-ar face atât de bine.
Obrajii şi mâinile îi ardeau. Ce frumos se vedea lumina lunii în grădină! Ce bine
ar fi dacă ar putea să-şi mute patul acolo, în grădină. Deodată Pollyanna îşi
aminti că văzuse lângă geam un şir de saci atârnaţi de nişte cuie. Nancy îi
spusese că acolo sunt hainele de iarnă. Cam cu frică, Pollyanna s-a
îndreptat spre saci, a ales unul care i s-a părut mai gros şi mai moale (cel cu
paltonul de blană al domnişoarei Polly) pentru saltea, altul mai subţire pentru
pernă şi un al treilea şi mai subţire pentru plapumă. Încărcată cu aceşti saci,
Pollyanna se întoarse la fereastra luminată de lună, o deschise, aruncă sacii pe
acoperiş şi cobori şi ea încet după saci. A avut grijă să închidă fereastra, pentru
că nu a uitat de muştele care pot aduce atâţia microbi în casă.
- Ce aer curat! Ce răcoare! Ce splendoare!
Pollyanna era atât de fericită că putea să se bucure de răcoare, după
fierbinţeala mansardei ferecate, Acoperişul era larg şi neted. Încât nu-i era teamă
20. că ar putea să cadă, Mulţumită, se ghemui pe salteaua de blană scumpă, puse un
sac la cap, iar cu celălalt se acoperi.
- Ce mulţumită sunt că nu au venit obloanele de sârmă, spuse ea
privind la stele.
La etajul de jos, domnişoara Polly palidă şi speriată se îmbrăca.
Tremurând, telefona lui Timotei:
- Vino repede cu Tom. Aduce-ţi şi o lanternă şi veniţi cât se poate de
repede, un om este pe acoperişul salonului de vară.
Pollyanna abia adormise când deodată a fost trezită de lumina unei
lanterne şi de Un trio de exclamări. Deschise ochii şi lângă ea era Timotei în
vârful unei scări, Tom stătea călare pe fereastră, iar mătuşa ei o privea
înmărmurită ascunsă la spatele lui Tom.
- Pollyanna, ce înseamnă asta?
Pollyanna deschise ochii şi se aşeză în capul oaselor.
- Dar de ce sunteţi speriaţi? Mi-a fost cald sus la mansardă, ferestrele
le-am închis tanti Polly, aşa ca muştele nu vor mai putea transporta microbi.
Timotei dispăru în jos pe scară. Cu aceeaşi grabă, bătrânul Tom dădu
lanterna domnişoarei Polly, iar Polly vorbea cu un ton aspru:
- Pollyanna, întinde-mi lucrurile şi intră în casă. Restul nopţii vei
dormi în patul meu, cu mine. Obloanele vor fi gata mâine, dar până atunci
trebuie să te ţin într-un loc unde voi şti ce faci.
Pollyanna era uimită, nu-i venea să creadă ce auzea:
- Cu dumneata? în patul dumitale? Oh, tanti Polly, ce bună eşti!
Doream atât de mult să dorm cu cineva care este ruda mea. Ce bine că nu au
sosit obloanele! Dumneata nu eşti bucuroasă?
Polly nu îi răspunse; mergea cu capul sus, era pur şi simplu
dezarmată, se simţea fără nici o putere în faţa fetiţei. De când a sosit a pedepsit-
o de trei ori, dar pedepsele erau primite de Pollyanna cu o drăgălăşenie
deosebită.
***
După scurt timp, Pollyanna urma cu respect programul stabilit de
mătuşa ei; cosea, exersa la pian, citea cu voce tare şi ajuta la bucătărie. Totuşi ea
nu sacrifica timpul stabilit de la început; Îi mai rămăsese timp şi pentru „a trăi"
cum spunea ea. În fiecare zi după amiază, de la ora şase, era timpul Pollyannei.
Domnişoara Polly se mira de capacitatea fetiţei, şi de multe ori
exclama:
- Ce fetiţă extraordinară!
21. In apropierea casei nu erau copii cu care Pollyanna ar fi putut să se
joace. Aceasta însă nu o deranja deloc. Era mulţumită dacă putea să se plimbe pe
străzi, admirând casele şi trecătorii. Când era timp frumos, Pollyanna cerea să i
se dea ceva de fâcut, pentru a avea ocazia de a se plimba dintr-o parte în alta a
satului; de multe ori întâlnea „omul", o persoană îmbrăcată cu haine negre şi o
pălărie de mătase, două insemne pe care ceilalţi oameni nu le aveau niciodată.
Faţa omului era bine rasă, palidă şi părul ce se vedea sub pălărie era cărunt.
Mergea repede, având o poziţie dreaptă şi totdeauna era singur. Lucrul acesta o
neliniştea pe Pollyanna, şi poate chiar pentru acest motiv a început să vorbească
cu el într-o zi:
- Bună ziua. Ce timp frumos, nu-i aşa? îi spuse ea drăguţ.
Omul se uită sfios în jurul lui, apoi se opri dezorientat.
- Mie mi-ai vorbit? întrebă el cam răstit.
- Da, răspunse Pollyanna veselă. Spun că este un timp splendid azi,
nu-i aşa.
- Da! Apoi îşi urmă drumul.
Pollyanna zâmbi, şi se gândea în sinea ei: „ce om ciudat". A doua zi
îl întâlni din nou:
- Azi nu e atât de frumos ca şi ieri, dar totuşi e plăcut, zise ea veselă.
- E! Da! Hmm! îngână iar omul, şi Pollyanna râse iarăşi.
Când îl întâlni Pollyanna pentru a treia oară, „omul" se
opri şi o întrebă:
- Cine eşti copilă, şi pentru ce îmi vorbeşti în fiecare zi?
- Sânt Pollyanna W. şi îmi pare că eşti atât de singur!... Sunt
mulţumită că te-ai oprit azi. Acum că ne cunoaştem,... însă eu tot nu-ţi ştiu
numele.
- Ei, Doamne! multe vrei să ştii... „Omul" nu-şi termină fraza şi
plecă mai repede ca altădată.
Pollyanna se uită după el, descurajată.
- Poate nu m-a înţeles. A fost numai o jumătate de prezentare,
deoarece eu nu-i cunosc încă numele, murmură ea urmându-şi drumul.
Astăzi, Pollyanna ducea nişte răcituri de picioare de viţel doamnei
Snow; domnişoara Polly trimitea întotdeauna câte ceva doamnei Snow, o dată pe
săptămână. Se credea datoare s-o facă, pentru că doamna Snow era săracă,
bolnavă şi enoriaşa bisericii sale. Era datoria tuturor enoriaşilor cu stare de a se
ocupa de ea. Domnişoara Polly. îşi îndeplinea datoria faţă de doamna Snow joia
după amiază, nu ea în persoană, ci prin Nancy. Azi Pollyanna ceruse să facă
acest serviciu şi Nancy cedă cu plăcere, bineânţeles cu voia domnişoarei Polly.
- Sânt chiar mulţumită de a fi scutită de această corvoadă, se
destăinui Nancy între patru ochi Pollyannei, dar mi-e ruşine să ţi-o las ţie,
sărmană oiţă. Da, mi-e ruşine.
- Dar îmi pare bine că mă duc acolo, Nancy.
22. - Te asigur că nu o să-ţi pară aşa de bine după ce vei merge acolo o
dată, zise Nancy rece.
- Pentru ce?
- Pentru că nimănui nu-i place să se ducă la doamna Snow. Dacă n-ar
inspira milă, nimeni nu s-ar mai duce s-o vadă, atât e de nesuferită. O plâng din
suflet pe fiica ei care trebuie să o îngrijească.
- Dar de ce, Nancy?
Nancy dădu din umeri. Pollyanna insistă.
- Ei bine, am să-ţi spun. După doamna Snow, nimic pe lume nu
merge aşa cum ar trebui; nici cu zilele săptămânii nu se împacă, uneori. Dacă e
luni, zice că ar fi mai bine să fie duminică; dacă i-aduci răcituri, eşti mai
dinainte sigură că i-ar fi plăcut mai bine un pui fript, iar dacă îi dai pui, ea se
aşteaptă la ciorbă de miel!
- Ce persoană neînţeleasă! zise Pollyanna râzând. Îmi pare bine s-o
vizitez. Ce originală şi minunată trebuie să fie! îmi plac persoanele originale.
- Hmm! Bine că e numai doamna Snow "originală" şi nu sunt mai
mulţi, pentru binele omenirii, răspunse Nancy sarcastic.
Pollyanna se gândea la toate acestea, trecând pragul micuţei colibe.
Ochii îi străluceau curioşi s-o vadă pe această „originală" doamnă Snow.
O tânără cu faţa palidă şi obosită veni să deschidă uşa.
- Ce mai faceţi? zise Pollyanna cu politeţe. Eu vin din partea
domnişoarei Polly şi aş dori să o văd pe doamna Snow, dacă mă poate primi.
- Bine, dacă vrei. Cred că eşti singura fiinţă care „ar dori să o vadă",
zise fata plictisită.
Pollyanna n-o auzi şi o urmă pe un coridor, spre uşa din spate. După
ce fata a condus-o în camera bolnavei şi a închis uşa după ea, Pollyanna clipi din
ochi până se obişnui cu întunericul. Abia atunci văzu o femeie pe jumătate
culcată într-un pat aşezat în mijlocul odăii. Pollyanna păşi spre ea.
- Cum vă simţiţi astăzi, doamnă Snow? Tanti Polly speră că sunteţi
mai bine şi vă trimite răcituri de picioare de viţel.
- Săraca de mine! iar răcituri? bodogăni un glas nerăbdător, îi sunt
bineînţeles foarte recunoscătoare, dar nădăjduiam că azi îmi va trimite o ciorbă
de miel!
- Şi eu care credeam că vei dori pui, când ţi se aduc răcituri, zise
Pollyanna, zâmbind prietenos.
- Ce vrei să spui? răspunse bolnava întorcându-se spre ea.
- Nimic care să te supere, zise iute Pollyanna, pentru a se scuza. De
altfel nu e o mare deosebire, numai că Nancy spunea că dumneata doreşti pui
când ţi se aduc răcituri, ciorbă de miel când primeşti pui, dar poate că e cum ai
zis şi vezi, Nancy nu ştie.
Femeia se ridică, se îndreptă în pat, lucru pe care nu-1 mai tăcuse de
mult, Pollyanna însă nu ştia de asta.
- Dar bine domnişoară obraznică, cine eşti dumneata?
23. Pollyanna începu a râde veselă.
- O! Dar nu mă cheamă aşa doamnă Snow şi îmi pare bine că nu mă
cheamă aşa. Ar fi şi mai şi decât "Hephzibah", nu-i aşa? Eu sunt Pollyanna
Whittier, nepoata domnişoarei Polly, şi am venit de departe ca să locuiesc cu
dânsa. De aceea vă aduc răciturile în această dimineaţă.
La început, bolnava stătu în sus pe patul ei, foarte atentă la vorbele
fetiţei; când însă auzi de răcituri, căzu iar pe pernă, ascultând-o.
- Foarte bine, mulţumesc. Mătuşa ta e foarte milostivă, dar pofta mea
de mâncare a dispărut pe ziua de azi... şi, vezi, aş fi dorit ciorbă de miel... Se
opri deodată şi schimbă subiectul. N-am închis ochii astă-noapte nici un
moment!
- O! Cât mi-ar fi plăcut şi mie să fac la fel, oftă Pollyanna, punând
răciturile pe măsuţă şi aşezându-se în urmă foarte comod pe scaunul cel mai
apropiat. Se pierde atâta timp cu dormitul, dumneata nu crezi la fel?
- A pierde timpul cu dormitul! exclamă bolnava.
- Da, când ai putea „trăi", înţelegi? Ce păcat că nu putem trăi şi
noaptea.
- Ei bine, dar eşti minunată, fetiţo. Du-te la fereastră şi deschide
ferestrele ca să pot vedea cu cine semeni.
Pollyanna se sculă cam fără voie.
- O să vedeţi pistruii de pe faţa mea, spuse ea oftând, şi tocmai când
eram aşa de mulţumită că întunericul te împiedică să îi vezi! Iată, acum puteţi să
îi vedeţi! Apoi foarte vioaie, revenind lângă pat îi spuse:
- Sânt mulţumită că aţi dorit să mă vedeţi, pentru că acum pot şi eu
să vă vad. Mi s-a spus că sunteţi foarte frumoasă!
- Eu, frumoasă?! spuse bolnava cu un ton ironic.
- Sigur. Dar dumneata n-o ştiai?
- Nu, n-o ştiam, răspunse doamna Snow scurt.
Era în vârstă de patruzeci de ani şi de cincisprezece ani încoace
dorise mereu viaţa altfel de cum o avea, şi nu găsise vreme niciodată de a se
bucura de ceva.
- Ochii vă sunt atât de mari şi negri, părul negru şi buclat, zise blând
Pollyanna. Tare îmi plac buclele negre; iată ceva ce doresc să-mi dea Dumnezeu
când voi fi la el în cer. Şi ce roşie sunteţi în amândoi obrajii. Vedeţi, doamnă
Snow, sunteţi într-adevăr frumoasă! De fapt vezi şi dumneata că eşti frumoasă,
când te uiţi în oglindă.
- In oglindă! zise cu asprime bolnava, căzând pe pernele ei. De mult
timp nu am avut de-a face cu oglinda. Nici ţie nu ţi-ar veni poftă de a te uita în
ea, dacă ai fi stat ca mine întinsă în pat de ani de zile!
- Desigur, aprobă Pollyanna, cu milă. Dar staţi puţin, lasaţi-mă să vă
arăt... zise ea îndreptându-se spre noptieră şi luând o oglinjoară de pe ea.
Revenind lângă pat, se opri şi o privi cu atenţie pe biata bolnavă,
24. - Aş dori, dacă nu vă supăraţi... mi-ar plăcea să vă pieptăn puţin părul, înainte de
a vă da oglinda. Îmi daţi voie?
- Bine, poate că da, dacă ţii aşa de mult, dar nu are să ţină, căci îmi
frec capul necontenit de perne... zise bolnava, călcân-du-şi pe inimă.
- O! vă mulţumesc, căci grozav îmi place să pieptăn, strigă
Pollyanna veselă, punând deoparte oglinda şi căutând pieptenele. Azi nu voi
avea timp să fac mare lucru; mă grăbesc să vă arăt cât sunteţi de frumoasă. In
altă zi voi veni să vă pieptăn frumos de tot, zise ea netezind încetişor cu mâna
părul ondulat pe fruntea bolnavei.
Timp de cinci minute, lucra iute şi cu îndemânare, scoţând în
evidenţă o buclă, ridicând gulerul de dantelă al cămăşii de noapte, şi umflând
pernele pentru a da o poziţie mai comodă capului. În acest timp doamna Snow,
care se încrunta şi bodogănea mereu, se simţea fără voia ei cuprinsă de un sen-
timent foarte plăcut.
- Iată! strigă la urmă Pollyanna, luând o garoafă roşie din-tr-un vas şi
înfigând-o în părul negru unde tăcea un frumos efect.
- Acum puteţi să vă uitaţi. Îi întinse triumfătoare oglinda.
- Hmm! îngână doamna Snow privindu-se. Îmi plac mai mult
garoafele roz decât acestea roşii, dar cum ele se vor vesteji înainte de înserat, tot
una e.
- Nu sunteţi mulţumită pentru că se vestejesc florile? Vedeţi, astfel
veţi putea primi altele, zise Pollyanna râzând. Tare îmi place cum v-am aşezat
părul, adăugă ea privind-o cu o vădită mulţumire. Spuneţi drept, nu vă place şi
dumneavoastră?
- Hmm! Poate! Însă îţi mai spun că nu va ţinea, căci am să-mi frec
capul de perne.
- Eu mă bucur şi de acest lucru, răspunse Pollyanna voioasă, pentru
că voi putea altă dată să vă pieptăn şi mai frumos. Trebuie însă că sunteţi
mulţumită că aveţi părul negru; e mult mai frumos pe perna albă, decât părul
galben ca al meu.
- Se poate, dar nu prea mi-a plăcut niciodată parul negru; albeşte
prea de timpuriu.
Vorbea supărată, totuşi ţinea mereu oglinda în mână.
- O! Ce mult îmi place părul negru, şi ce fericită aş fi dacă al meu ar
fi aşa, spuse Pollyanna oftând.
Doamna Snow dădu oglinda la o parte şi se întoarse supărată:
- N-ai fi desigur deloc bucuroasă, dacă ai fi în locul meu. Nici părul
negru, nici altceva nu te-ar face fericită dacă ar trebui să stai în pat ca mine.
Pollyanna stătu un moment pe gânduri.
- Într-adevăr ar fi greu să fii mulţumită atunci, murmură ea.
- Cum să fiu?
- Să fiţi mulţumită de orice.
25. - Să fii mulţumită de toate când eşti bolnavă, suferi de o boală
nevindecabilă, osândită a sta veşnic în pat? E asta cu putinţă?!
Spre marea mirare a doamnei Snow, Pollyanna sări în picioare
bătând din palme.
- Desigur, e greu lucru, da, e foarte greu... dar trebuie să plec acum;
mă voi gândi însă la toate acestea tot drumul, întorcându-mă acasă, şi poate că
vă voi putea vorbi despre multe când voi veni din nou. La revedere! Am petrecut
foarte bine la dumneavoastră. La revedere! repetă ea trecând pragul uşii.
- E de necrezut! Ce voia oare sa spună? exclamă bolnava privind
după mica vizitatoare care se depărta. Apoi luă iarăşi oglinda şi se privi în ea.
Fetiţa asta ştie într-adevăr să aşaze bine părul, murmură ea; n-aş fi crezut ca al
meu să fie atât de frumos. Dar ce folos de toate astea? oftă ea iritată.
Când Milly, fiica doamnei Snow, intră în camera ei, oglinda era încă
sub plapumă ascunsă cu mare grijă.
- Ce, mamă, stai cu perdelele ridicate? strigă Milly plimbându-şi
mirată privirea de Ia fereastră la garoafa roşie din părul mamei sale.
- Şi ce dacă stau? răspunse bolnava răstit. Sânt condamnată să stau
toată viaţa pe întuneric pentru ca sunt bolnavă?
- Desigur că nu, zise Milly împăciuitoare, aducând sticluţa cu
doctorii. Dar ştii că de multe ori am încercat şi eu să-ţi fac puţină lumină şi
niciodată n-ai vrut.
Doamna Snow nu răspunse nimic. Era ocupată să îndrepte dantela de
la cămaşa de noapte. Apoi zise supărată:
- Cineva ar face mai bine să-mi dea o cămaşă nouă, decât racituri şi
ciorbă de miel.
- Ah, mamă!
Avea de ce să rămână Milly încremenită, căci în sertarul noptierei se
aflau două cămăşi de noapte, şi ea încercase de luni de zile în zadar s-o convingă
pe mama ei să le poarte.
***
Ploua când Pollyanna 1-a întâlnit din nou pe „om", totuşi îl salută cu
un zâmbet dulce.
- Timpul nu e tocmai frumos azi, nu e aşa? spuse ea veselă. Eu însă
sunt mulţumită că plouă.
De data asta „omul" nu mai bodogăni şi nici măcar nu înoarse capul.
Pollyanna crezu că n-o auzise. A doua zi vorbi mai tare, pentru că „omul"
mergea cu paşi mari, cu mâinile la spate şi cu ochii aţintiţi în pământ, ceea ce i
se păru ei o ofensă adusă gloriosului soare şi aerului curat al dimineţii.
Pollyanna în ziua aceea făcea comisioane.
- Ce mai faceţi? ciripi ea cum îl văzu. Sânt atât de mulţumită că ziua
de azi nu seamănă cu cea de ieri, dumneata nu?
„Omul" se opri brusc, părea supărat:
26. - Vino aici fetiţo, să rezolvăm această afacere, odată pentru
totdeauna, începu el posomorât. Eu am altceva de făcut decât a mă interesa dacă
timpul e frumos sau urât. Nici nu ştiu dacă e soare sau nu.
Pollyanna încântată zise cu bucurie:
- Tocmai asta mă gândeam şi eu, de aceea ţi-am spus.
- Da,... bine... cum?!... spuse el brusc ca şi cum abia ar fi început să
înţeleagă ce tot spunea ea.
- Vezi, tocmai pentru asta ţi-o spuneam, ca să-ţi poţi dumneata da
seama că e soare. Ştiam că vei fi mulţumit când vei sta să te gândeşti că e soare.
Parcă nu-1 vedeai câtuşi de puţin, şi era păcat.
- Ei, Doamne! din toate... orişicum... răspunse „omul" cu un ciudat
gest autoritar, mergând mai departe. Dar după ce făcu câţiva paşi se întoarse tot
încruntat:
- De ce nu cauţi copii de vârsta ta să vorbeşti cu ei?
- Aş vrea să găsesc vreun copil, dar nu sunt copii prin vecinătate, aşa
mi-a spus Nancy. Dar asta nu face nimic. Îmi plac tot atât de mult şi oamenii
mari, chiar şi mai mult, câteodată, pentru că eram obişnuită cu doamnele de la
Asistenţa Socială.
- Hmm! Doamnele de la Asistenţa Socială? Ce, poate mă iei drept
una din ele!
Omului îi venea a râde acum. Se vedea bine, dar se stăpânea.
Pollyanna însă râse cu toată inima.
- O, nu, domnule, nu semeni deloc cu nici una din ele, nu pentru că
n-ai fi tot atât de bun ca ele, poate chiar mai bun, zise ea politicoasă. Sunt sigură,
eşti mult mai drăguţ, decât araţi.
Se auzi un mormăit ciudat, apoi „omul" se depărta fară a mai zice
nimic. Când Pollyanna îl întâlni iar peste câteva zile, el o privi drept în faţă cu o
expresie ironică, care îi plăcu:
- Bună ziua, îi zise el cam răstit. Poate că aş face bine să-ţi spun, de
la început, că azi ştiu că soarele luminează.
- Nu era nevoie să mi-o spui, răspunse Pollyanna, căci o ştiam îndată
ce te-am văzut.
- Ce spui ?
- Da, domnule, am văzut-o în ochii şi zâmbetul dumitale.
- Hmm! îngână iar „omul" depărtându-se.
Din ziua aceea, „omul" vorbea mereu cu Pollyanna, şi adeseori ori îi
vorbea chiar el întâi, cu toate că de obicei el se mulţumea a-i spune doar „bună
ziua". Totuşi, chiar aceasta pricinui mare mirare lui Nancy care se afla din
întâmplare cu Pollyanna, în ziua în care el o salută astfel.
- Doamne sfinte, Pollyanno. Ce, omul acesta îţi vorbeşte?!
- Desigur, mă salută de fiecare dată, când îl întâlnesc, răspunse
Pollyanna râzând.
- Doamne fereşte! dar ştii cine este el?... Pollyanna dădu din cap:
27. - Recunosc c-a uitat, sau n-a voit să-mi vorbească din prima zi.
Nancy deschise ochii mari.
- Dar el nu vorbeşte nimănui, copilă dragă, de ani de zile, numai la
mare nevoie pentru afaceri... El se numeşte John P. Trăieşte singur în casa cea
mare situată pe colina din deal. Nu dă voie nimănui să-i gătească bucatele şi
coboară de trei ori pe zi la restaurant pentru a-şi lua mesele. O cunosc pe fata
care-i scutură prin casă. Spune că abia deschide gura să comande cumpărăturile
ce-i trebuiesc, şi că aproape ghiceşte ce doreşte dumnealui. Un lucru ştie doar:
totul trebuie să fie ieftin, fără ca el sa mai spună.
Pollyanna aprobă cu simpatie:
- Ştiu! Omul e silit a cumpăra lucruri ieftine când e sărac. Eu şi tata
aşa făceam. Mai tot timpul mâncam fasole şi peşte, şi spuneam amândoi că
avem noroc să ne placă fasolea; aceasta mai cu seamă când treceam pe la
magazinele unde se vindeau curcani fripţi cu o sută de lei o porţie. Oare
domnului John îi place fasolea?
- Dacă-i place sau nu, puţin îmi pasă; el nu e sărac, Pollyanna. A
moştenit o avere mare de la tatăl său! Nu e nimeni în oraş aşa de bogat ca el. Ar
putea să se hrănească cu bancnote, dacă ar vrea, şi nici n-ar băga de seamă.
Pollyanna bufni în râs.
- Parcă cineva ar putea mânca bancnote, fără să bage de seamă,
măcar când ar încerca să le înghită!
- Ei! dar vreau numai să spun cât este el de bogat, pentru a putea face
aşa ceva, zise Nancy, ridicând din umeri. Nu-şi cheltuieşte banii; îi
economiseşte, atâta tot.
- O! pentru alţii îi economiseşte. Ce frumos din partea lui! Asta se
numeşte a se uita pe sine pentru a purta crucea lui Hristos! O ştiu, tata mi-a
spus-o.
Nancy deschise gura ca pentru a da drumul vorbelor aspre şi rele ce
erau gata să-i scape; dar văzând faţa radioasă a Pollyannei, ceva parcă o
împiedică de a mai vorbi.
- Ce ciudat lucru!... şi ţie-ţi vorbeşte politicos, când nu vorbeşte
niciodată nimănui şi trăieşte singur cuc într-o casă mare şi frumoasă, plină de
lucruri splendide, după cum se spune. Unii îl cred nebun, alţii îl cred supărăcios,
iar unele persoane spun că are un schelet închis într-un dulap (adică îl chinuie
trecutul).
- 0, Nancy! zise Pollyanna înfiorându-se. Cum ar putea el ţine în
casă o astfel de grozăvie? Nancy începu să râdă, înţelegând că Pollyanna luase
povestea cu scheletul la propriu. Amuzată, n-o lămuri, ci o lăsă să creadă aşa.
- Toată lumea zice că e un om misterios; câteodată călătoreşte ani
întregi în ţări păgâne, în Egipt, în Asia, şi chiar în deşertul Sahara.
- O! atunci este un misionar, cu suflet ales, exclamă Pollyanna.
Nancy râse iarăşi.
28. - Nu am spus asta, Pollyanna. Când se întoarce din călătorii scrie
cărţi ciudate asupra năzdrăvăniilor pe care le-a descoperit în acele ţări păgâne.
Aici însă nu cheltuieşte decât exact atât cât îi trebuie să trăiască.
- Asta se înţelege, căci îşi economiseşte banii pentru misiuni, declară
Pollyanna, dar e într-adevăr un om curios ca şi doamna Snow, însă cu totul
deosebit de dânsa.
- Da, aşa este, aprobă Nancy râzând.
- Eu sunt cu atât mai mulţumită că îmi vorbeşte, adăuga Pollyanna
încântată.
***
Când Pollyanna se duse pentru a doua oară la doamna Snow, o găsi
ca şi mai înainte, pe întuneric.
- Este nepoţica domnişoarei Polly, anunţa Milly plictisită; apoi
Pollyanna se îndreptă singură spre bolnavă.
- O! tu eşti? întrebă o voce nerăbdătoare din pat. Îmi amintesc de
tine. Nimeni nu ar putea sa te uite când te-a văzut o dată. Eu aş fi dorit să vii;
aveam nevoie să te văd.
- Chiar? Ce bine!... Sânt mulţumită că n-ai aşteptat prea mult de ieri
până azi, zise Pollyanna, râzând şi înaintând voioasă spre dânsa. Puse cu grijă
coşuleţul pe un scaun:
- Vai, dar ce întuneric e aici, abia te pot zări, zise ea, ducându-se la
fereastră pentru a ridica jaluzelele. Vreau să văd dacă te-ai pieptănat aşa cum ţi-
am arătat eu. O! n-ai făcut aşa!... Nu-i nimic. La urma urmei, sunt totuşi
mulţumită pentru că poate-mi vei da voie să te pieptăn puţin mai târziu. Pentru
moment vreau să-ţi arăt ce ţi-am adus.
Bolnava se întoarse nerăbdătoare în pat.
- Parcă dacă-oi vedea ce mi-ai adus ar putea să-i schimbe gustul!
bodogăni ea, căutând totuşi cu ochii spre coşuleţ. Ei bine, ce mi-ai adus?
- Ghiceşte! Ce-ai vrea azi? o întrebă Pollyanna, ţopăind uşor în jurul
coşuleţului, cu faţa veselă.
Bolnava se încruntă:
- După cât ştiu, nu doresc nimic. Totul are acelaşi gust, oftă ea.
Pollyanna bufni în râs.
- Dar dacă-ai dori ceva, cam ce ar fi?
- Doamna Snow stătu la îndoială. Nu ştia ce să răspundă. Fiind de
atâta timp obişnuită să dorească ceea ce nu putea avea, nu ştia ce să răspundă,
fiindcă fetiţa aştepta.
- Desigur că ai ciorbă de miel.
- Chiar asta am adus, ai ghicit!
29. - Dar tocmai ciorbă de miel nu doream, scânci bolnava, sigură acum
de ce i-ar fi dorit stomacul. Aş fi dorit un pui fript.
- Ei!... am adus şi pui, zise Pollyanna voioasă. Doamna Snow se
întoarse mirată.
- Ai adus de amândouă? întrebă ea.
- Da, am adus şi răcituri de picioare de viţel, răspunse Pollyanna
triumfătoare. Am voit să ai o data exact ceea ce doreşti, şi am aranjat cu Nancy.
Desigur, n-ai decât puţin din fiecare fel, dar ai acum din toate! Sânt atât de
mulţumită că ai avut poftă de pui, adăugă ea, scoţând din coşuleţ cele trei
castronaşe. Înţelegi, venind pe drum mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă mi-ai
spune că doreşti cârnaţi, sau ceapa, sau altceva ce nu aveam! N-ar fi fost păcat
pentru mine, care voiam cu orice preţ să-ţi fac pe plac?
Nici un răspuns. Bolnava părea a căuta în gând ceva ce-ar fi pierdut.
- Iată, îţi las totul, anunţă Pollyanna înşirând cele trei castronaşe pe
masă. Probabil mâine vei cere ciorbă de miel. Cum te mai simţi azi? adăugă ea
politicoasă.
- Deloc bine, şopti bolnava, căzând iar pe pernă în starea ei
obişnuită. Mi-am pierdut somnul de dimineaţă. Vecina care locuieşte alături a
început să cânte la pian cu noaptea-n cap, şi muzica ei aproape m-a înnebunit.
Nu a încetat toată dimineaţa! Dacă asta va merge tot aşa, nu ştiu ce-o sa mă fac!
Pollyanna aprobă compătimitoare.
- Ştiu, e grozav lucru!... Doamna White, una din doamnele de la
Asistenţă, a avut şi ea o astfel de supărare. Avea friguri reumatice şi nu se putea
mişca. Ea spunea că dacă ar fi putut să se mişte câtuşi de puţin ar fi suferit mai
puţin din cauza muzicii. Mata poţi să te mişti puţin?
- Pot să ce?
- Să te mişti puţin în patul dumitale, să schimbi poziţia când muzica
te oboseşte prea mult.
Doamna Snow se uită mirată la Pollyanna.
- Fără îndoială că mă pot mişca, răspunse ea iritată.
- Ce bine! De aceasta poţi să fii mulţumită cel puţin. Doamna White,
săraca, nu putea nici să se mişte având dureri reumatice; mi-a spus chiar dânsa
cât era de greu. Mai întâi mi-a destăinuit că ar fi şi turbat de nu s-ar fi gândit la
cumnată-sa, care era complet surdă.
- Cumnată-sa surdă?... Ce vrei să spui?
Pollyanna râse.
- Adevărul e că nu m-am exprimat bine. Am uitat că n-o cunoşti pe
doamna White. Înţelegi, domnişoara White e surdă de tot şi ea venise să
îngrijească de gospodărie şi de domnul White în timpul bolii doamnei White. Ei
bine! Era atât de greu s-o facă să-nţeleagă, orice ar fi fost, încât de câte ori
începea pianul a cânta alături, doamna White era fericită să-1 poată auzi,
gândindu-se ce cumplit ar fi dacă n-ar fi auzit deloc, ca biata cumnată-sa. Vezi,
juca şi ea jocul de care îi vorbisem.
30. - Jocul?
Pollyanna bătu din palme.
- Iată! Aproape uitasem. Eu am căutat ceva de care ai putea fi
mulţumită şi mata.
- Eu mulţumită? Ce vrei să spui?
- Nu-ţi mai aduci aminte că-ţi făgăduisem?... îmi ceruseşi să-ţi arăt
un lucru de care ai putea fi mulţumită, chiar fiind silită să stai în pat toată ziua.
- O! răspunse bolnava amărâtă; da,... îmi aduc aminte, dar n-am
crezut că vorbeai serios.
- Ba da, eram foarte serioasă, zise Pollyanna, şi iată că am găsit. Mi-
a fost cam greu, însă e cu atât mai plăcut cu cât e mai anevoios de găsit. Şi
pentru a fi corectă şi a spune adevărul, trebuie să mărturisesc că la început nu
prea găseam nimic.
- Dar spune-mi te rog, ce lucru este? întrebă doamna Snow politicos,
însă ironic.
Pollyanna răsuflă adânc.
- M-am gândit că poţi fi mulţumită că nu toată lumea e ca dumneata,
ţinută în pat, înţelegi?
Doamna Snow o privi cu mirare, morocănoasă.
- O nimerişi! zise ea supărată..
- Şi acum vreau să te învăţ jocul meu, propuse Pollyanna: Vei avea
plăcerea de a juca tocmai pentru că îţi va fi greu. Iată! şi începu a-i povesti
despre pachetele cu daruri, despre cârje şi despre păpuşa care nu venise.
Abia sfârşise povestirea ei, când Milly apăru la uşă.
- Mătuşa ta te caută, domnişoară Pollyanna, spuse ea încet. A
telefonat peste drum. A spus ca trebuie sa te grăbeşti, că mai ai de studiat
muzica înainte de a se înnopta.
Pollyanna se sculă cu părere de rău.
- Bine, zise ea oftând, mă voi grăbi. Deodată începu a râde. Cred că
trebuie să fiu mulţumită că am picioare cu care pot fugi, nu-i aşa?
Nu primi nici un răspuns. Bolnava închisese ochii, dar Milly ai cărei
ochi erau holbaţi de mirare, văzu lacrimi curgând pe obrazul mamei sale.
- La revedere! strigă Pollyanna, când ajunse aproape de uşă. Sânt
foarte supărată că n-am putut să-ţi aşez şi azi părul; rămâne pentru data viitoare.
Una după alta trecură zilele lui iulie. Pentru Pollyanna au fost într-
adevăr fericite. Ea spunea adeseori mătuşii sale cât era de mulţumită de a trăi cu
ea. Domnişoara Polly de obicei răspundea pe un ton obosit:
Foarte bine, Pollyanna. Sânt mulţumită să te vad fericită aici, însă aş
dori ca timpul petrecut lângă mine să-ţi fie de folos în toate privinţele; altfel mi
s-ar părea că nu mi-am tăcut datoria faţă de tine.
In general, Pollyanna îi răspundea îmbrăţişând-o şi sărutând-o,
procedeu care o uimea întotdeauna pe mătuşa ei. Într-o zi îi vorbi astfel... Era în
timpul lecţiei de cusut.
31. - Vrei să spui, tanti Polly, că nu-i destul să ai zile fericite? întrebă
fetiţa glumind.
- Chiar asta vreau să spun. Trebuie ca zilele să fie şi folositoare.
- Ce înseamnă asta, zile folositoare?
- Ei bine, înseamnă tocmai aceasta: zile care aduc un folos.
Pollyanna, ce copilă extraordinară eşti!
- Aşadar, ceea ce ne pare fericit nu e totdeauna folositor? întrebă
Pollyanna cam îngrijorată.
- Desigur ca nu.
- O! Ce nenorocire! Atunci nu-ţi va fi drag... fără îndoială. Mă tem
că n-ai să poţi niciodată juca jocul meu, tanti Polly.
- Jocul tău? Care joc?
- Acela pe care tata... Pollyanna îşi astupă gura cu mâna. Ni...
Nimica, bâlbâi ea.
Mătuşa Polly se încruntă.
- Ajunge pentru acum, Pollyanna, spuse ea răstit. Şi lecţia de cusut
se sfârşi.
În după amiaza acelei zile, Pollyanna, ieşind din mansardă, întâlni pe
mătuşa sa pe scări.
- O! tanti Polly, cât eşti de drăguţă şi bună, strigă ea. Te-ai urcat
până aici ca să mă vezi? Intră te rog, îmi plac musafirii, zise ea deschizând larg
uşa.
Domnişoara Polly nu avea deloc de gând să intre la nepoata sa.
Venise să caute într-un dulap de cedru, aşezat lângă fereastra dinspre răsărit, un
oarecare sul de lână albă; spre marea ei uimire, în loc de a se găsi în faţa
dulapului se găsi şezând pe unul din scaunele cu spetează înaltă din camera
Pollyannei. Nu era aceasta prima oară când domnişoara Polly se trezea făcând
un lucru la care nu se gândise.
- Îmi plac musafirii, repetă Pollyanna, învârtindu-se cu multă graţie,
ca şi când ar fi primit oaspeţi într-un palat, mai ales de când am această cameră a
mea. O, desigur, am avut întotdeauna o odaie a mea, dar cu chirie. Însă o cameră
închiriată nu e tot atât de plăcută ca aceea care-ţi aparţine. Şi aceasta este chiar a
mea, nu e aşa?
- Da, Pollyanna, şopti mătuşa sa, mirându-se, în gândul ei, de ce sta
aici şi nu se ducea să-şi caute sulul.
- Vezi, acum mi-e dragă mansarda aceasta, deşi n-are covor,
perdelele şi tablourile pe care le dorisem.
Roşindu-se toată, Pollyanna se opri scurt. Era să înceapă să zică
altceva, când mătuşa ei îi tăie vorba.
- Ce vrei să spui, Pollyanna?
- Tanti Polly, crede-mă, mi-a scăpat fară voie.
- Probabil, răspunse Polly rece, dar cum ai început, poţi destul de
bine să urmezi tot ce ai de spus.
32. - Voiam numai să spun că visasem o odăiţă cu covoare şi perdele de
dantelă, dar desigur...
- Ai visat covoare şi perdele de dantelă? se răsti la ea domnişoara
Polly. Pollyanna se roşi şi mai tare.
- N-ar fi trebuit, desigur, tanti Polly, zise ea pentru a se scuza. Îmi
închipui că am visat aşa pentru că le-am dorit întotdeauna, fără a putea vreodată
să le am. Au sosit într-o zi două covoraşe într-un pachet cu daruri, dar erau atât
de mici. Unul avea pete de cerneală, şi celălalt era găurit; iar tablouri nu am
primit acolo decât două, din care unul, tat... vreau să zic... că cel mai bun a fost
vândut, iar cel mai rău s-a spart. Spun drept... de nu se întâmpla aşa, n-aş fi dorit
atât de mult lucruri frumoase şi n-aş fi visat la ele în ziua sosirii mele aici, pe
când străbăteam coridorul şi... şi... dar... crede-mă, tanti Polly, că aceasta n-a
fost decât o clipă, vreau să spun câteva minute... apoi am fost mulţumită că
noptiera n-are oglindă pentru că n-aveam să-mi văd pistruii şi nu puteam avea
un tablou mai frumos decât acesta, de care mă bucur uitându-mă pe fereastră. Ai
fost atât de buna cu mine că...
Domnişoara Polly se sculă deodată. Faţa îi ardea.
- Ajunge Pollyanna, destul mi-ai povestit... Apoi dispăru pe scări.
Când ajunse jos, îşi aduse aminte că se suise la pod pentru a-şi căuta
sulul de lână albă, în dulapul de cedru de lângă fereastra de răsărit. A doua zi,
domnişoara Polly porunci lui Nancy:
- Vei cobora în această dimineaţă toate lucrurile doinnişoarei
Pollyanna în camera de sub a mea; am luat hotărârea de a-mi muta nepoata
aproape de mine, deocamdată.
- Da, coniţă! răspunse Nancy cu voce tare. „O minune!" mai zise ea
în gând.
Puţin mai târziu strigă cu bucurie Pollyannei:
- Îţi vine să crezi, Pollyanna? La noapte vei dormi în camera de la
parter, direct sub mansardă. Crede-mă, e foarte adevărat. Pollyanna se făcu
palidă.
- Ce spui, Nancy? Nu e cu putinţă! Nu-mi vine să cred! Spune drept,
e adevărat?
- Ba e cât se poate de adevărat, răspunse Nancy cu bucurie, arătând
Pollyannei teancul de haine ce-1 ţinea pe braţe şi pe care le scosese din dulapul
ei.
- Mi s-a ordonat să mut toate lucrurile tale la etajul de jos şi mă
grăbesc ca nu cumva să se răzgândească.
Pollyanna n-aşteptă sfârşitul vorbei. Se repezi pe scări, coborând
câte două trepte deodată; era cât pe aici să se dea peste cap. Două uşi au fost
izbite zgomotos şi un scaun se răsturnă până ce Pollyanna îşi atinse ţinta, adică
ajunse la mătuşa ei.
33. -O, tanti Polly, tanti Polly, într-adevăr? Camera aceasta are de toate:
covor, perdele şi trei tablouri pe lângă cel de afară, pentru că ferestrele dau
înspre aceeaşi direcţie.
- Foarte bine, Pollyanna. Sânt mulţumită că-ţi place schimbarea; dar
dacă te gândeşti aşa de mult la lucrurile acelea, sper că o să ai şi grija de ele.
Pollyanna, te rog ridică scaunul; şi ai trântit două uşi în ultimele treizeci de
secunde, spuse domnişoara Polly cu asprime, cu atât mai mult cu cât îi venea să
plângă, şi ea nu era obişnuită cu plânsul. Pollyanna ridică scaunul.
- Da, ştiu că am trântit uşile, zise Pollyanna veselă. Înţelegi, abia
aflasem vestea bună că mi-ai dat această cameră; sunt sigură că şi tu ai fi făcut
ca mine dacă... Pollyanna tăcu deodată şi privi pe mătuşa ei cu atenţie.
- Tanti Polly, dumneata n-ai trântit niciodată, în viaţa dumitale, vreo
uşă?
- Sper că nu, Pollyanna, îi răspunse Polly cam jignită.
- Vezi, tanti Polly, asta e foarte trist.
- Trist! repetă Polly prea mirată pentru a zice mai mult.
- Da, trist. Dacă ai fi avut de ce să trânteşti uşile le-ai fi trântit,
desigur; dacă însă nu ţi-a venit niciodată s-o faci, aceasta înseamnă că n-ai avut
niciodată în viaţă o bucurie mare; altfel nu ai fi putut să nu faci aşa ceva. Ştii,
sunt foarte mâhnită că n-ai avut niciodată de ce să te bucuri până a-ţi pierde
cumpătul şi a trânti uşa şi scaunele.
- Pollyanna! exclamă Polly.
Pollyanna însă plecase, şi zgomotul produs de uşa podului, din nou
izbită, răspunse pentru ea. Se dusese să o ajute pe Nancy care muta toate
lucrurile jos. În salonul ei, Polly se simţea oarecum tulburată; desigur că fusese
şi ea bucuroasă de anumite lucruri.
***
Veni luna august care aduse multe surprize şi câteva schimbări care
nu mai cauzară nici o mirare Nancyei. De la sosirea Pollyannei se obişnuise cu
surprizele şi cu schimbările. Mai întâi cu pisica cea mica. Pollyanna o găsi
miorlăind jalnic pe şosea, la o oarecare depărtare de casă. După ce cercetă pe la
toţi vecinii, fiind sigură că nu aparţine nici unuia, o aduse la mătuşa ei.
- Sânt mulţumită că nu aparţine nimănui, zise ea domnişoarei Polly,
cu o voioasă încredere, pentru că doream atât de mult să o aduc la noi. Îmi sunt
foarte dragi pisicile, şi eram convinsă că şi tu vei fi mulţumită şi-i vei da voie să
trăiască aici.
Polly se uită la biata minge cenuşie, prăpădită, care tremura în
braţele Pollyannei. Nu putea suferi pisicile, nici chiar pe cele mai curate,
frumoase şi bine îngrijite.
- Uf! Pollyanna, ce dihanie murdară! E desigur bolnavă şi plina de
purici.
34. - O, ştiu, sărăcuţa de ea, zise fetiţa cu drag, uitându-se la pisicuţa
speriată. Tremură biata mititica de groază. Ea încă nu ştie că o s-o păstrăm.
- Nu, şi chiar nimeni nu ştie aceasta, replică Polly cu un ton hotărât.
- O, ba da, vecinii o ştiu, zise Pollyana, interpretând cu totul greşit
sensul cuvintelor mătuşii sale. Eu am spus tuturor vecinilor că o vom ţine, dacă
nu-i voi găsi stăpânul. Ştiam că vei fi de acord, spuse ea voioasă şi fugi afara.
- Dar, Pollyanna, Pollyanna, protestă domnişoara Polly, nu-mi
plac..., dar Pollyanna era deja în bucătărie, strigând:
- Nancy, Nancy, uită-te la această scumpă pisicuţa pe care mătuşa
Polly o s-o crească împreună cu mine!
Mătuşa Polly, care ura pisicile, se lăsă pe spate în scaunul ei, cu un
aer de disperare. A doua zi veni rândul unui căţeluş şi mai murdar şi mai
prăpădit ca pisicuţa. Polly deveni un înger protector, spre marea ei mirare, un rol
pe care i-1 atribuia Pollyanna fară cea mai mică prefacătorie, ca şi când i-ar fi
fost foarte natural. Ea, care avea groază şi ură pentru câini mai mult decât pentru
pisici, nu avu tăria de a se împotrivi. Când, însă, după vreo săptămână,
Pollyanna îi aduse un băieţel zdrenţăros şi ceru pentru el, cu încredere, aceeaşi
protecţie, Polly de data asta se împotrivi cu toată energia.
lată întâmplarea:
Într-o joi dimineaţa, pe un timp frumos, Pollyanna ducea nişte
răcituri de picioare de viţel doamnei Snow, care acum era cea mai bună prietenă
a ei. Această prietenie începuse la a treia vizită a Pollyannei, când vorbise ea de
„jocul ei". Doamna Snow îl juca acum cu ea, deşi nu tot atât de bine ca ea, căci
fusese deprinsă a se supăra de orice, de atâţia ani de când era paralizată săraca,
încât nu-i era tocmai uşor de a fi mulţumită de ceva. Dar, sub buna direcţie a
Pollyannei, şi graţie voioaselor sale râsete când făcea bolnava greşeli, doamna
Snow progresa simţitor. Chiar azi, spre marea bucurie a fetiţei, declarase că era
mulţumită să mănânce răcituri, pentru că tocmai asta dorea, fără a şti însă că
Milly prevenise pe Pollyanna că soţia preotului trimisese deja acelaşi fel de
răcituri. Pollyanna se gândea la toate acestea, când văzu un băieţel care sta jos
pe o movilă de iarbă, lângă drum, tăindu-şi un băţ.
- Bună! strigă Pollyanna zâmbitoare. Băiatul privi, apoi întoarse
capul.
- Bună! bodogăni el. Pollyanna râse.
- Pe tine cred că nu te-ar putea mulţumi nici răciturile de viţel, zise
ea oprindu-se în faţa lui.
Copilul se nelinişti, o privi mirat şi începu iar a-şi ascuţi băţul cu un
briceag stricat. Pollyanna se gândi puţin, apoi se aşeză pe iarbă lângă el. Contrar
curajoasei afirmaţii a Pollyannei că ea era obişnuită cu compania adulţilor şi că
aceasta nu-i displăcea, totuşi ea era dornică câteodată să discute cu un tovarăş de
vârsta ei. De aici hotărârea ei de a profita de această ocazie.
- Numele meu e Pollyanna, începu ea prietenoasă. Cum te cheamă pe
tine?
35. Băiatul se tulbură din nou. Se ridică, apoi se aşeză iar jos.
- Jimmy, spuse el morocănos.
- Bine, acum ne-am prezentat unul altuia. Sunt mulţumită că ţi-ai
făcut datoria. Alţii nu şi-o fac, ştii? Eu locuiesc la mătuşa mea Polly, dar tu unde
stai?
- Nicăieri!
- Nicăieri, asta e cu neputinţă; oricine locuieşte undeva, afirmă
Pollyanna.
- Eu tocmai caut un nou domiciliu.
- Şi unde vrei să fie? Băiatul se uită la ea cu dispreţ.
- Proasto! Oare aş mai căuta eu dacă aş şti unde?
Pollyanna scutură capul. Băiatul acesta nu era deloc drăguţ şi ei nu-i
plăcea să-i spună cineva „proastă"; totuşi era cineva de vârsta ei cu care voia să
vorbească.
- Unde ai locuit până acum? întrebă ea.
- Ei bine, eşti curioasă!
- Trebuie să fiu, răspunse Pollyanna liniştită, altfel n-aş putea afla
nimic despre tine. Dacă ai vorbi ceva mai mult, eu aş putea vorbi mai puţin.
Băiatul râse scurt şi parcă se mai însenină atunci când vorbi iar.
- Iată!... sunt Jimmy Bean şi am zece ani, în curând unsprezece. Am
intrat anul trecut la orfelinat. Sunt însă acolo atât de mulţi orfani, încât nu mai au
loc pentru mine. De asta am părăsit orfelinatul. Trebuie să trăiesc în altă parte,
dar nu ştiu încă unde... Mi-ar plăcea să găsesc o căsuţă mică de tot, ştii,... dar
unde ar fi o mamă, nu o directoare. Dacă ai un cămin, ai şi părinţi. Dar eu n-am
mai avut nici unul de când a murit tata. Vezi, şi acum caut un cămin. Am
încercat la patru case, dar nimeni nu m-a primit, cu toate că le-am spus că aş
munci. Iată!... acum ştii tot ce voiai să afli de la mine. Vocea băiatului se muiase
puţin la sfârşitul povestirii soartei sale.
- Ce ruşine! zise Pollyanna cu milă. Aşadar, nimeni nu te vrea? O! ce
bine pricep ce trebuie să simţi tu, pentru că după moartea tatălui meu nici eu n-
aveam pe nimeni care să mă îngrijească, decât pe doamnele de la Asistenţa
Socială, până se hotăra tanti Polly să mă primească... Pollyanna se opri. O idee
strălucită îi încolţi în minte şi aceasta i se citea pe faţa luminoasă. O, am găsit un
loc pentru tine; sunt sigură că o să te vrea. Nu m-a luat pe mine? Şi n-a primit pe
„Fluffy" şi pe „Buffy" când n-aveau pe nimeni care să-i iubească, şi nici un
adăpost? Şi ei nu sunt decât o pisică şi un căţel. O, vino, ştiu că tanti Polly o sa
te primească. Nici nu-ţi închipui cât e de bună!
Faţa mică şi slabă a lui Jimmy se învioră.
- Ce noroc! oare crezi c-ar vrea? Ştii că eu pot lucra şi sunt tare,
spuse el suflecându-şi mâneca de la cămaşă şi arătând un mic braţ osos şi slăbuţ.
- Sigur că te va primi! Mătuşa mea este cea mai bună femeie din
lume, de când s-a dus mama mea în cer ca să devină înger. Apoi, are atâtea
camere, adăugă sărind în sus şi trăgând pe Jimmy de braţ. Are o casă foarte
36. mare. Poate că îţi va da mansarda cea mică, urmă ea cam îngrijorată. Am avut-o
eu la început. Ferestrele au acum obloane de sârmă, aşa că vei putea să ţii
fereastra deschisă ca să nu-ţi fie prea cald, iar muştele nu mai pot intra şi aduce
pe lăbuţele lor toţi microbii. Ştiai aceasta? E foarte interesant. Poate tanti Polly
îţi va împrumuta şi ţie cărticica în care se vorbeşte despre asta, dacă eşti
cuminte. Uite că şi tu ai pistrui ca mine pe obraz, continuă ea privin-du-1 cu
atenţie. Vei fi mulţumit că n-ai oglindă. Iar tabloul care se vede prin ferestre e
mult mai frumos decât toate cele ce atârnă pe pereţi; deci vei fi foarte mulţumit
să dormi în acea cămăruţă, sunt sigură de aceasta. Pollyanna se opri fară ră-
suflare, dându-şi seama că trebuie să-şi păstreze energia pentru altceva, nu
pentru vorbă.
- Grozav! exclamă el, adânc impresionat, dar fară a înţelege prea
bine spusele ei. Niciodată n-aş fi crezut că cineva care poate vorbi aşa de repede
mai pune întrebări pentru a-şi trece timpul.
Pollyanna începu să râdă.
- Ei, trebuie să fii mulţumit de asta, pentru ca dacă vorbesc eu nu ai
tu nevoie să mai vorbeşti.
Când ajunseră acasă, Pollyanna duse fără şovăială pe prietenul ei la
domnişoara Polly.
Vezi, tanti Polly, zise ea în culmea fericirii, ia priveşte! Am găsit pe
cineva mult mai frumos decât „Fluffy" şi „Buffy" pentru tine. E un băiat
adevărat, viu. Nu va fi deloc supărat să doarmă în mansardă, la început, şi el
spune că va munci, dar eu voi avea mai multă nevoie de el pentru a mă juca.
Polly îngălbeni; apoi se roşi. Nu înţelegea tot din cele ce auzea, dar
înţelegea destul.
- Pollyanna, ce înseamnă asta? Cine-i băieţelul acesta murdar? Unde
l-ai găsit? întrebă ea supărată.
Băieţelul murdar făcu câţiva paşi spre uşă. Pollyanna râdea de se
prăpădea.
- Am uitat să-ţi spun numele lui. Uit, la fel ca „Omul". E murdar ca
şi „Fluffy" şi „Buffy" când i-ai primit aici. Dar el o să fie mult mai frumos decât
ei când va fi spălat... O, iar uitam, strigă ea râzând. El e Jimmy Bean, tanti Polly.
- Bine, dar ce caută aici?
- De-abia ţi-am spus, tanti Polly, răspunse Pollyanna deschizând
ochii mari plini de mirare. El e aici pentru tine. L-am adus ca să trăiască şi el cu
noi. Vrea sărmanul să găsească un cămin şi părinţi, l-am povestit cât de bună ai
fost cu mine, cu „Fluffy" şi „Buffy", şi eu ştiam că vei fi bună şi pentru el,
pentru că, desigur, el e mai bun decât câinii şi pisicile.
Polly se cufundă în fotoliul ei şi-şi duse mâna la gât. Simţea că
neputinţa o copleşea. Totuşi luptă şi se îndreptă deodată hotărâtă.
- E de ajuns, Pollyanna. E cel mai nesocotit lucru pe care l-ai făcut
până acum. Parcă nu-mi ajung pisicile şi câinii părăsiţi pe care mi i-ai adus; ce-
mi mai trebuie şi acest cerşetor, cules de pe stradă, care...
37. Băieţaşul sări ca ars. Ochii îi străluceau şi bărbia îi tremura. Făcu doi
paşi şi, stând înaintea domnişoarei Polly, zise fără frică:
- Eu nu sunt cerşetor, doamnă, şi nu vreau nimic de la dumneata. Aş
fi muncit desigur pentru bucăţica de pâine şi culcuşul pe care mi l-ai fi dat. Nici
n-aş fi venit la dumneata dacă nu m-ar fi adus aici această fată povestindu-mi că
eşti bună şi că mă vei primi sigur. Asta e tot. Făcu dreapta-mprejur cu o
demnitate care ar fi fost de râs de nu era atât de tristă şi vrednică de milă situaţia
lui.
- O, tanti Polly! se înecă Pollyanna. Eu am crezut că vei fi mulţumită
să-1 primeşti...
Polly ridică mâna poruncitor, pentru a impune tăcere. Cuvintele
băiatului „eşti atât de bună" îi răsunau încă în urechi şi se simţea copleşită de
slăbiciune. Totuşi îşi adună toate puterile până la ultimul strop de voinţă.
- Pollyanna, strigă ea cu glas hotărâtor, n-ai să încetezi odată de a
întrebuinţa cuvântul „mulţumită" pe care-1 aud de dimineaţa până seara, şi cu
care vei ajunge să mă înnebuneşti.
Înmărmurită, Pollyanna zise:
- Bine, tanti Polly, eu credeam ca vei fi mulţumită să mă vezi
mulţu... O! făcu ea oprindu-se deodată şi punându-şi mâna la gură. Apoi dintr-o
săritură fu în curte şi, înainte ca băiatul să fi ajuns la drum, Pollyanna era lângă
el.
- Băiete! Băiete! Jimmy Bean, vreau să-ţi spun cât de rău îmi pare,
zise ea, voind să-1 oprească.
- Nu e nevoie să te mâhneşti, răspunse băiatul. Nu e vina ta, dar eu
nu sunt un cerşetor, strigă el cu mândrie.
- Desigur că nu eşti cerşetor! Dar, te rog, să nu fii supărat nici pe
mătuşa mea, îl rugă ea. Poate că n-am ştiut cum să te prezint prea bine; şi nici nu
prea i-am explicat cine eşti. Ea este într-adevăr bună, şi a fost întotdeauna, dar,
desigur, nu m-am priceput eu să-i spun lămurit cum stau lucrurile. Aş dori atât
de mult să-ţi găsesc un cămin...
Băiatul ridică din umeri, întorcându-se să plece.
- Nu-i nimic. Găsesc eu. Dar nu sunt cerşetor, s-o ştii. Pollyanna,
care se gândea mereu cum ar putea să-1 ajute, deodată se lumină la faţă.
- Ştii ce? Uite ce am să fac. Doamnele de la Asistenţă se întâlnesc
azi după-amiază. Voi expune cazul tău înaintea lor. Aşa făcea tatăl meu
întotdeauna când avea nevoie de ceva, ca de pildă, când era vorba de educaţia
păgânilor, sau de cumpărarea unui covor nou pentru biserică, înţelegi?
- Eu nu sunt păgân, nici un covor nou. Şi ce sunt acele doamne de la
Asistenţă?
Pollyanna îl privi mirată.
- Bine, Jimmy Bean, unde ai crescut de nu ştii ce sunt doamnele de
la Asistenţă?
