Gunter Ernst-hrana-vie

ERNST GUNTER
HRANA VIE
O SPERANŢĂ PENTRU FIECARE
Versiunea în limba română
DOINA BRINDU
si
MIRELA MATEI

CARTEA ÎNTÂI
HRANA VIE
O speranţă pentru fiecare

INTRODUCERE
„Eu, ca medic, socotesc fundamental
ca dietoterapia să fie şi să rămână temelia
tuturor eforturilor făcute spre tămăduire."
Dr. med. Gerson
Lucrarea de faţă este rodul unor îndelungate studii şi cercetări în domeniul
terapeuticii.
Oare de ce atât de mulţi oameni suferă şi sunt bolnavi în timp ce animalele
fie în libertate, fie cele din grădinile zoologice, a căror hrană nu este constituită
din alimente nici fierte, nici modificate printr-un anume proces de fabricare,
rămân, ca să spunem aşa, cu totul ferite de orice boală ?
Autorul, trăind mai mult de un deceniu în America, a preluat şi a prezentat
mai cu seamă realizările cercetărilor de pionierat, referitoare Ia o alimentaţie
sănătoasă, efectuate în SUA, la care a adăugat propriile-i experienţe, experienţe
făcute însă numai pe sine însuşi. Rezultatul a fost atât de uimitor, încât a hotărât
că nu se putea să-l ţină numai pentru sine.
Desigur, cărţile referitoare la o alimentaţie sănătoasă nu lipsesc. Lucrarea
noastră are însă ceva deosebit, deoarece prezintă ceva cu totul nou, şi anume,
exact acele cunoştinţe ce au fost, în general, ascunse marelui public. Dorim din
tot sufletul să deschidem ochii cititorului asupra adevăratei cauze a majorităţii
suferinţelor sale pentru a-i fi astfel într-adevăr ajutor. Ne-am gândit, totodată, şi la
situaţia unui om grav bolnav. Ce nu ar face el numai să fie scăpat de suferinţă?
Abia acum îşi va da seama cât de înţelept ar fi fost dacă în zilele sale bune, când
era încă sănătos, s-ar fi interesat de această nepreţuită "hrană vie".
Cele spuse fiind succint prezentate, nu se poate pricepe imediat, totul, de la
început, mai cu seama după o primă lectură. De aceea şi cel sănătos şi cel bolnav
trebuie sa studieze, să citească de mai multe ori această carte, să se pătrundă „de
înţelesurile ei", ca să fie ferit de suferinţele de mai târziu.
Unde adevăruri mai importante au fost evidenţiate prin raportarea lor la cauze
concrete
ERNEST GUNTER

SA ÎNCEPEM CU CÂTEVA MĂRTURII...
Pentru început, iată, pe scurt, câteva dovezi de la foşti bolnavi
care, pentru însănătoşirea lor, au urmat recomandările terapeu-
tice prezentate în carte, bolnavi pe care autorul nu i-a cunoscut
si nici nu i-a văzut vreodată. Originalele scrisorilor pot fi puse
la dispoziţia oricărui cititor, adresele persoanelor de mai jos pot
fi si ele verificate.
- Dna A. O. din K.: „Eram foarte rău bolnavă de nervi, de
inimă si de stomac, iar medicii nu mă mai puteau ajuta în nici
un fel. După ce am citit cartea dumneavoastră, am început să
pun în practică cele scrise în ea, deşi la început aveam puţine
speranţe de reuşită. Chiar după o săptămână am început să dorm
mai bine si, în prezent, mă simt foarte bine. Sunt mamă a patru
copii, si acum sunt din nou în stare să mă ocup de ei."
- Dl J. M. din G.: „Am suferit de artroză acută (înţepenirea
încheieturilor). Mă aflam la un pas de o operaţie la nivelul ar-
ticulaţiei coxo-femurale (la încheietura şoldului). Încurajat de
afirmaţiile unei persoane ce avusese aceeaşi boală, m-am hotărât
pentru dietoterapie. În fiecare lună mă simţeam mai bine şi astăzi
sunt sănătos. Acum mă pot din nou încumeta să urc munţii".
- Dl H. S. din B.: „Zăceam în secţia de bolnavi incurabili a
clinicii universitare, îmi curgea sânge pe gură, din ochi, din nas
şi urechi, eram în pericol să mă sufoc, atât de compacte erau
nodozităţile limfatice provocate de cele 500 000 de leucocite. Am
părăsit spitalul şi, în şase luni, am fost vindecat de această grozavă
leucemie, mâncând doar legume şi fructe crude."
- Dl G. din D.: „... sufeream tot mai rău de reumatism, acum
e ca şi cum n-am fost niciodată bolnav".
- Dna H. K. din A.: „În cazul hemoragiei uterine şi a can-
cerului la piele de care sufeream a fost o experienţă reuşită uti
lizarea acestui gen de alimentaţie; acum sunt sănătoasă."
- Dna E. F. din B. - „Suferinţa mea s-a ameliorat simţitor"
(artrită).
- Dl E. W. din Z.: „La 50 de ani m-am îmbolnăvit de cancer
intestinal. Diagnosticul medicilor a fost de ulcer intestinal avan-

sat, operaţia trebuia făcută imediat, altfel ar fi, fost prea târziu.
În această situaţie am început să studiez cărţi în care erau pre-
zentate tratamente naturiste si astfel m-am hotărât ca, în loc să
fac operaţia, mai bine să schimb total alimentaţia. Hemoragia
intestinală s-a diminuat treptat şi, după trei luni, a încetat cu
totul. Hrana dătătoare de sănătate mi-a priit atât de bine, încât
nu am mai vrut să renunţ la ea. De atunci s-au scurs 40 de ani
fără ca să mai fiu vreodată bolnav. Astăzi am 91 de ani şi nici
una din neplăcerile bătrâneţii, cum ar fi slăbirea vederii sau orice
altceva, nu s-au ivit încă."
- Dna C. G. din F.: „Simt că am mai multă putere de muncă
decât înainte, nu mă mai simt obosită peste zi şi nu m-aş mai
întoarce la vechea alimentaţie."
- Dna H. M. din A.: „În ceea ce priveşte afecţiunea intesti-
nală, ea este vindecată; nu m-am simţit niciodată atât de bine
înainte. Era vorba de un ulcer duodenal".
- Dl -M. Z.din G.: „Articulaţia genunchiului scârţâia... nu
puteam face genoflexiuni... astăzi fac şapte genoflexiuni fără să
se audă scârţâitul. Ar fi interesant să lac o radiografie a picio-
rului în zona genunchiului şi apoi să comparăm filmele."
- Dl H. R.din Z.: „... somnul meu s-a îmbunătăţit simţitor..."
–
Şi cu astfel de mărturisiri vă veţi mai întâlni la sfârşitul cărţii.
Dorim să oferim stimaţilor noştri cititori posibilita-
tea de a folosi cura de vindecare si prevenire a bolilor
chiar din primele pagini ale cărţii, de aceea vom înce-
pe printr-o expunere amănunţită a etapelor ei, însoţită
totodată de diferite sugestii şi de peste 100 de reţete
„culinare".
Reţetele sunt alcătuite pe baza principiului tera-
peutic aplicat de medicul grec Hipocrate, considerat
şi astăzi în cercurile medicale ca unul din cei mai re-
numiţi medici ai tuturor timpurilor. Dictonul lui era :
„Alimentele voastre să fie medicamente şi medica-
mentele voastre să fie alimente."

În consecinţă, el recomanda, atât celor sănătoşi cât
şi celor bolnavi, fie pentru prevenire, fie pentru vin-
decare, o alimentaţie alcătuiă din crudităţi deosebit de
judicios alese, care aveau să cureţe organismul, să eli-
mine surplusul de acizi si să-i redea forţă vitală. Secretul
acestei metode constă în aceea că o cură de vindecare
trebuie să fie ţinută cu stricteţe timp îndelungat; după
experienţa noastră de astăzi, şase-opt săptămâni, iar
la CANCER şi DIABET, o jumătate de an sau chiar
un an întreg.
Medicii din zilele noastre vor să obţină cât mai ra-
pid vindecarea, dar metoda lui Hipocrate are avantajul
că acţionează sigur şi, totodată, chiar de la începerea
curei, boala nu mai evoluează. De aceea, orice medic
poate recomanda metoda lui Hipocrate: ea este in-
ofensivă, poate fi folosită fără teamă de urmări nocive
şi fără ca să vină în conflict cu indicaţiile medicinei
clasice. Alimentele crude hrănesc şi vindecă totodată.
Deoarece aceste alimente cu puteri vindecătoare au
totodată şi un gust excepţional, sunt tot atât de bune
şi pentru cei sănătoşi. Se împuşcă astfel doi iepuri
dintr-un foc: pe de o parte, se consumă alimente
plăcute la gust şi aromate (este necesar, desigur, un
scurt timp de adaptare), iar pe de altă parte ne apără
de răceli şi chiar de alte boli grave. Chiar după două-
trei săptămâni vom simţi că am scăpat de oboseală şi,
spre surpriza noastră , dispar depozitele de grăsimi care
nu sunt necesare. Rezistenţa şi puterea cresc, chiar în
condiţii de muncă grea, iar setea generată de efort este
mult diminuată. Secretul puterii vindecătoare este în viaţa
pe care o primim prin consumul de crudităţi.
K)
Pentru a se putea începe cura este nevoie de
următoarele alimente :
Câte 1/2 sau 1 kg seminţe (cu putere de germinare)

de ovăz, grâu, in, mei — dacă este posibil nedecorti-
cat - , seminţe de floarea-soarelui decorticate, hrişcă,
diferite soiuri de nuci, seminţe de dovleac, tot felul de
mirodenii, drojdie de bere, sare de mare, ulei de floa-
rea-soarelui, de măsline sau de in, toate presate la rece,
morcovi şi alte zarzavaturi, rădăcinoase şi verdeţuri cât
se poate mai pure biologic *. Pentru măcinarea şi
fărâmiţarea combinaţiilor ce alcătuiesc unele feluri de
mâncare se foloseşte o râşniţă de cafea de mare tu-
raţie. La cură se cere neapărat usturoi, chiar şi sub
formă de capsule (fără miros), din care se ia regulat,
înainte de masă, fie un căţel, fie o capsulă (bolnavii
vor lua câte două).
Reţetă pentru micul dejun zilnic
După cum aminteam mai sus, conform învăţăturii
lui Hipocrate, zarzavaturile noastre au valoarea unor
plante medicinale şi plantele noastre medicinale au va-
loarea zarzavaturilor. Fie aceste plante le vom cultiva,
le vom culege şi le vom usca noi înşine, fie le
cumpărăm de la plafar. Din ele preparăm, în fiecare
dimineaţă, amestecul respectiv pentru micul nostru de-
jun. În acest scop plantele trebuie pulverizate (făcute
praf) cu ajutorul unor râşniţe de cafea. Plantele nece-
sare sunt: salvie, boabe de ienupăr, frunze de coacăze,
frunze de izma pădurii, pătlagină, frunză de cârciumărea-
să, peliniţă, anason, cimbru, din care vom pune, în
*Cultivate fără adaosuri de îngrăşăminte, erbicide, peslicide,
insecticide etc. (n. trad.).
11
amestecul respectiv, câte o parte* din fiecare, şi câte o
jumătate parte din: pelin şi coada şoricelului.
Ingredientele pentru o persoană: 1-2 linguri de
praf de plante, o linguriţă seminţe de in fărâmiţate (a

se folosi râşniţa amintită), o lingură tarate de grâu, o
lingură hrişcă sau seminţe de floarea-soarelui (unele
adaosuri trebuie fărâmiţate şi puse la muiat de seara
ca, de ex., grâul, mai ales pentru cei fără dinţi), apoi
un morcov mic (cca 50 g) răzuit foarte mărunt, 1-2
linguri ceapă, 2 linguri ulei de măsline, o lingură de
drojdie de bere. Întregul amestec se freacă bine şi se
condimentează cu sare de mare. Pulberea de plante
medicinale se poate înlocui cu praf de mirodenii.În
loc de ceapă se poate folosi o banană pisată.
Când se alternează şi cu alte reţete, pulberea de
plante se poate lua în lapte crud, apă călduţă cu miere
sau într-o altă băutură (vezi reţetele de băuturi).
Celor bolnavi le este imperios recomandată înain-
tea fiecărei mese, iar cei sănătoşi sunt sfătuiţi s-o fo-
losească. Preparatul este înadins uscat pentru ca să
poată fi bine mestecat şi insalivat (după aceea se bea
ceva). Cine are prea puţin timp dimineaţa pentru a o
mesteca bine, ia o parte din pulbere într-un vas şi o
consumă într-o pauză de lucru sau la masa de prânz.
Reţetă pentru micul dejun (variantă)
2 linguri de brânză de vaci slabă si l lingură de
ulei — foarte bine omogenizate;
1 banană răscoaptă, zdrobită;
2 linguri de grâu proaspăt măcinat;
*Cantitate arbitrară, ce variază în funcţie de cât de multă pulbere
vrem să preparăm : o lingură, două etc. (n. trad.).
12
l kg de seminţe de in măcinate — puţin suc de
portocale sau lămâie.
Apoi un fruct sau câteva boabe de strugure sau
zmeură şi 1-2 linguri de nuci mărunţite.

Masa de prânz
Aperitiv: un amestec bogat de diferite soiuri de sa-
late, cu adaosuri de miez de nucă, banane etc.
Mâncarea principală: 1-3 linguri uruială de ovăz si
mei înmuiate în apă, amestecate cu hrean ras, ceapă,
mirodenii, drojdie de bere, sare de mare, muştar, ulei
de in sau de măsline, ori de floarea-soarelui, presate
la rece. Se garniseşte cu sâmburi graşi (alune, nuci),
peperoni etc.
Desert: lapte crud, pepene sau roşii.
Uruiala poate fi amestecată şi cu mere rase, stafide
şi smântână, eliminând ingredientele picante.
O altă masă de prânz foarte sănătoasă, indicată
îndeosebi pentru cei fără dinţi, este preparată din zar-
zavaturi tocate cu mixerul (descrisă în reţete). Ames-
tecul de legume se îngroaşă cu tărâţe şi germeni de grâu.
În caz de balonare se va mânca mai puţin (vezi cap.
Vindecarea constipaţiei).
Masa de seară, zilnică
Pentru o persoană, fulgi de cartofi: un cartof crud,
cu coajă, răzuit mărunt. Se amestecă îndată cu o ba-
nană coaptă foarte bine, pisată dinainte. Se adaugă 1-2
mere rase, o lingură ulei, o lingură tărâţe, o lingură miez
de nucă (alune), o linguriţă lămâie, puţină uruială de
mei. Amestecul se garniseşte cu felii de banane.
13
Desert: „prăjituri" fără cuptor, după reţetele noas-
tre speciale sau lapte nefiert (vezi şi reţeta „fulgi
uscaţi").
Alimentaţia dumneavoastră, cea obişnuită de zi cu

zi, pune în libertate, prin descompunerea produselor ali-
mentare în organism, cam până la 80% substanţe acide,
în loc de 20%, procent care ar fi adecvat posibilităţilor
de neutralizare prin metabolism, astfel că acest surplus
devine cauza principală a tuturor bolilor. Apare o hiper-
aciditate constantă, nocivă pentru corpul uman. Singura
hrană aproape total lipsită de acizi ce poate, în conse-
cinţă, neutraliza şi favoriza eliminarea acizilor depozi-
taţi si a reziduurilor din artere, din auricule şi creier, este
reprezentată de zarzavaturile crude (nefierte) (amănun-
te în cap. Aciditatea).
Bolnavii în stare foarte gravă trebuie să fie trataţi
şi hrăniţi cu deosebită grijă: referitor la aceasta găsiţi,
la sfârşitul cărţii, instrucţiuni speciale. Bolnavii cu
afecţiuni gastro-intestinale încep direct tratamentul
printr-o cură de sucuri de zarzavaturi proaspete presate,
în nici un caz conservate, obţinute din două părţi varză
şi o parte cartofi; se bea, din jumătate în jumătate de
oră, câte o jumătate de pahar. Eventual se pot face
clisme. Medicul american Dr. Gerson, care a vindecat
deja (se poate dovedi) sute de bolnavi de cancer, nu
dădea nimic altceva celor grav bolnavi decât 10 pahare
de suc de morcovi, pe zi.

HRANA VIE — O SPERANŢA PENTRU
VINDECAREA CANCERULUI
Bolile de care suferă omul, urmare a
civilizaţiei, iau naştere mai ales prin inter-
mediul alimentaţiei şi pot fi vindecate tot
numai pe calea unei alimentaţii corecte.
Dr. I.P. Rusch
În ultimii ani s-au obţinut mari succese terapeutice
folosindu-se o alimentaţie bazată pe produse neprelu-
crate termic; lipsa toxinelor a rezolvat cazuri de cancer,
boli de inimă, artrită, calculi biliari, diabet, afecţiuni
gastrice şi intestinale, boli de piele, cazuri de tuberculoză,
prostată, scleroză multiplă si alte boli. Global, rezultatele
certifică atât posibilităţile de prevenire a apariţiei bolilor
la oamenii sănătoşi, cât si conturarea unor speranţe pen-
tru acei bolnavi ce au fost „abandonaţi" de medici.
Voi prezenta mai jos cazul unui bolnav de cancer
(din America) operat, fără nădejde, care mi-a făcut o
deosebită impresie în timpul şederii mele de câţiva ani
acolo.
Dl R. F. Cheatham, în vârstă de 40 de ani, suferea
de un cancer al pielii. Fusese de mai multe ori operat
pe partea anterioară a trunchiului, aşa încât cicatricea
ajunsese de aproape 50 cm lungime. Deoarece, în fi-
nal, medicii nu s-au mai interesat de el, şi ajunsese să
zacă aşteptându-şi moartea, a părăsit salonul de mu-
ribunzi, în care mai erau încă 15 canceroşi incurabili
— după cum am auzit mai târziu, nici unul din ei nu
a mai rămas în viaţă cu tot tratamentul aplicat. Ab-
solut întâmplător i-a căzut în mână o carte despre post
şi vindecare prin regim alimentar. După cum ne-a re-
15

latat el, a citit ulterior mai multe asemenea lucrări.
După un regim de repaos alimentar alternat cu cure
de sucuri proaspete şi crudităţi, s-a vindecat. Astăzi
conduce în Florida un mare sanatoriu, în care trata-
mentul este bazat pe regim alimentar şi post.
(Mărturia sa poate fi obţinută dacă i se scrie, în
limba engleză, pe adresa: R.J. Cheatham Changri, La
Health Resort Springs 33923, Florida, USA.)
O altă vindecare a unui caz de cancer, care poate
convinge pe orice cititor sincer interesat de acţiunea
tămăduitoare a crudităţilor, este prezentată de mărtu-
ria unui medic danez, Dna Dr. Cristine Nolfi, în cartea
sa, Experienţa mea în alimentaţia cu crudităţi. Acest
medic suferea de un cancer mamar, iar tumora ajun-
sese deja de mărimea unui ou de găină. Deoarece, ca
medic, era convinsă că razele şi operaţiile erau doar
o soluţie de compromis, având ca efect cel mult o
amânare a evoluţiei bolii, „surogate de tratament", a
ales alimentaţia de crudităţi pentru a se vindeca. Ea
scrie următoarele:
„A trebuit să dovedesc cu riscul propriei mele vieţi
ce poate realiza o hrană alcătuită din crudităţi în pro-
porţie de 100%. În primele două luni nodului de la piept
nu s-a micşorat, după aceea au apărut însă primele sem-
ne de ameliorare. Nodulul s-a micşorat, mi-am recăpătat
puterile, refacerea mea era vădită si mă simţeam atât
de bine cum de mulţi ani nu mai fusesem."
După însănătoşirea ei deplină, fosta bolnavă a
adăugat la regimul său naturist 40% fierturi. Spre marea
ei uimire, nodulul a reapărut. De data aceasta a început
un regim strict de crudităţi şi tumora a dispărut pentru
a doua oară. Mulţumită acestei experienţe a ajuns la
convingerea că crudităţile ar putea tot aşa de bine să
vindece orice altă boală. Şi-a deschis un sanatoriu na-

16
turist (cu hrană de crudităţi), în care toţi pacienţii erau
trataţi cu alimente 100% crude. Nu se mai foloseau
deloc medicamente. Datorită marilor ei succese a de-
venit cunoscută în toată Europa. Dăm mai jos câteva
citate din lucrările ei:
"...astfel vedem că prin alimentele noastre pe care
le-am consumat fierte, sângele nostru este puternic
otrăvit."
„... În cazul în care se urmăreşte scăderea în greutate
(pentru obezi) utilizarea unei alimentaţii formată inte-
gral din crudităţi elimină obişnuita senzaţie de foame..."
„În timpul acestui regim se pot efectua munci fizice
grele? Desigur! Mai mult decât în cadrul oricând alt
tip de regim. În general, în timpul unei alimentaţii curat
naturale (crude) te simţi mai bine ca niciodată."
„ În timp ce hrana moartă (fiartă) impurifică sângele şi
totodată otrăveşte şi slăbeşte organismul, prin crudităţi,
deci
prin hrană vie, aceste otrăvuri sunt dizolvate si eliminate."
„Nu se poate vorbi de un compromis atunci când
este vorba de viaţă şi sănătate. Trebuie să urmăm, deci,
singurul drum corect, si anume, o alimentaţie formată
cu desăvârşire din crudităţi."
Atât de la Dr. Nolfi. Din aceste exemple trebuie
să înţelegem că o hrană, în care alimentele sunt chiar
şi numai mai puţin fierte, aşa cum este cazul în regimul
vegetarian (fără carne), poate împiedica vindecarea.
Rezultă, deci, că în alimentaţia crudă trebuie să
existe o taină a sănătăţii, pe care vrem să o descope-
rim în cele ce urmează.
Am putea prezenta încă multe alte cazuri de vin-

decări extraordinare prin folosirea doar de crudităţi, aşa
că ar trebui să ne întrebăm de ce această cale ieftină
şi simplă, această metodă de vindecare şi profilaxie este
17
trecută sub tăcere de opinia publică şi de ce oamenii
sunt în aşa hal înşelaţi, păcăliţi în această privinţă ?
Când, acum 50 de ani, s-a descoperit ponderea vi-
taminelor în viaţa noastră, ştiinţa a făcut mare tam-
tam asupra importanţei lor. Au fost cunoscute astfel
ce boli pot surveni ca urmare a distrugerii vitaminelor
în alimentele fierte şi rafinate (făină albă etc.). De ce
o asemenea propagandă? Pentru că era posibil ca vi-
taminele să fie preparate industrial şi să se poată face
astfel afaceri!
În anul 1940, cercetătorul american Edward Howell
a făcut, în acelaşi domeniu, o şi mai mare descoperire:
cercetând substanţele vitale propriu-zise şi anume,
ENZIMELE, a dovedit că ele sunt purtătorii vieţii din
orice organism viu, fiind deci şi materia vie din ali-
mentele noastre (asta atâta timp cât nu sunt distruse
prin fierbere) (Journal of the American Association for
Medical Physical Research din 15 aprilie 1940).
Este uimitor cum de ştiinţa nu a preţuit cores-
punzător această descoperire extraordinară şi cum de
nu s-a făcut nici un fel de „publicitate" în favoarea
enzimelor, cum făcuse, la vremea lor, pentru vitamine.
De ce? Este limpede : enzimele sunt purtătorii de viaţă
ce sunt găsiţi numai în hrana nefiartă l Ele nu pot fi
fabricate şi, ca urmare, nu pot constitui o „afacere". Dacă
bolnavii, prin alimentaţia cu crudităţi, pot fi vindecaţi fără
să mai dea bani pe medicamente, consultaţii ş.a. (de
mâncat, omul oricum trebuie să mănânce), cine ar fi in-

teresat să popularizeze o atare realitate? În otice caz, nu
ar face-o industria chimică, farmaceutică sau alimentară!
Şi medicii? Cei mai mulţi din ei nu ştiu nimic despre
imensa valoare de vindecare a crudităţilor. În ciuda tu-
turor cunoştinţelor si experienţelor ştiinţifice, marea
18
masă a populaţiei a fost lăsată, până acum, într-o to-
tală ignoranţă.
Ceea ce s-a dovedit neinteresant pentru ştiinţă şi
industrie, este însă foarte important pentru noi, care
vrem să fim şi să rămânem sănătoşi. Atât succesele în
tratarea bolilor incurabile, cât şi cele obţinute în tratarea
altor boli, dar care nu au fost realizate prin metode
chimice, sunt trecute sub tăcere.
Cărţi ca Rapoarte referitoare la 50 de cazuri de can-
cer vindecate, de Dr. Gerson (a cărui metodă este ba-
zată pe alimentaţia cu crudităţi), par nici măcar să nu
fie băgate în seamă de aşa-numita „cercetare a cancerului",
căreia i-au fost alocate sute de milioane de dolari.
Marii medici naturişti, adevăraţi pionieri în slujba
sănătăţii, care au avut realizări esenţiale pentru ome-
nire, au fost urmăriţi, hărţuiţi şi combătuţi fără milă
de marea majoritate a medicilor şi a celor din indus-
tria chimică, la fel cum s-a procedat şi cu pionierii
agriculturii ecologice (neotrăvite). Tot ceea ce este în
legătură cu alimentaţia bazată doar pe crudităţi este luat
în derâdere de mulţi oameni de ştiinţă şi medici şi chiar
înfierat. Şi atunci, nu este de mirare că mulţi din ei cad
victime aceloraşi boli de nutriţie, cum ar fi infarctul mio-
cardic, cancerul şi altele, fiind seceraţi de aceleaşi ma-
ladii ca şi pacienţii lor, fie că este vorba de înalţi
legiuitori — care ar fi primii îndreptăţiţi să ia măsuri
pentru o reformă alimentară —, fie de cel din urmă
cetăţean. Lăcomia de bani şi dividende sporite are ade-
sea o mai mare pondere decât interesul pentru sănăta-
tea oamenilor, a individului şi chiar a lor proprie.

Aproape toţi, de la cel mai mare la cel mai mic, sunt
condamnaţi să se zbată într-o suferinţă continuă. S-a
creat convingerea că bolile sunt un dat al sorţii, în rea-
s-ar putea preveni multe maladii şi neajunsuri. Se
19
remarcă însă cu uşurinţă că nu toate suferinţele sunt
provocate de o alimentaţie necorespunzătoare, deoarece
legile fireşti ale naturii pot fi încălcate şi în alt fel. Dar
chiar în aceste cazuri unde este vorba, se pare, de cauze
psihice, lipsa de crudităţi are şi ea partea ei de vină, ce
favorizează apariţia unei anume boli.
Din păcate, sub acoperirea conceptului de „medi-
cină naturistă", se strecoară de multe ori şi înşelătoria.
În această privinţă dau dreptate medicilor atunci
când atrag atenţia asupra practicilor oculte — „Bi-
blia" acestor „metode de mântuire" propovăduind
constrângeri şi renunţări deosebit de dure —, acestea
fiind, în fond, influenţări spirituale ce pot avea urmări
negative pentru psihic. Astfel se face că unele persoa-
ne insuficient informate au ajuns, urmând atare prac-
tici, în ospicii sau au recurs la sinucidere. Cine doreşte
lămuriri în această privinţă se poate documenta din
lucrările lui Hans Schwendimann.
Să ne întoarcem la enzime. Ce sunt ele, de fapt, şi
în ce constau funcţiile lor ? Este vorba de nişte fer-
menţi specifici; ei conţin scânteia vieţii şi întreţin viaţa
vegetativă (de relaţie) în celulele plantelor şi anima-
lelor. Există nenumărate tipuri de enzime; nu numai
că ele sunt caracteristice oricărei specii de plante şi
animale ci imprimă, totodată, oricărei fiinţe, particu-
laritatea ei specifică, clădesc organele acesteia şi le
menţin într-o permanentă activitate. Nu există nici o
diviziune celulară, nici o creştere sau perpetuare fără
prezenţa enzimelor. Acestea sunt administratorii şi

executorii pe care natura i-a pus în orice creaţie vie.
Ele dirijează procesele chimice în fiecare organ al omu-
lui, al animalelor şi plantelor, ca şi cum ar putea gândi.
Pentru ca să înţeleagă prezentarea ce urmează asu-
pra formării cancerului, este necesar ca cititorul să
20
cunoască mai bine deosebita importanţă a funcţiilor
enzimelor. Ceea ce ele realizează în interiorul organis-
mului nostru constituie cea mai mare minune a lumii
vii. În corpul uman există două tipuri de enzime.
Dintr-o categorie fac parte aşa-numiţii fermenţi (enzi-
me endogene). Ei sunt secretaţi de glandele digestive şi
reglementează digestia. Celelalte, enzimele propriu-zise,
exogene, sunt cele care ne interesează. Acestea produc
în organism acţiunile sus-amintite şi, îndeosebi, realizea-
ză metabolismul celular. De aici ne putem da seama de
enorma însemnătate a enzimelor pentru sănătatea noas-
tră. Sunt infinit mai importante decât vitaminele, care
exercită mai curând funcţia de substanţe ajutătoare ale
enzimelor şi de „curieri" ai acestora.
Spre deosebire de fermenţii digestivi, pe care organis-
mul şi-i poate fabrica singur, corpul nostru nu poate
produce enzimele eterogene. După cum arată şi prefixul
„EX", ele trebuie procurate din afară, printr-o anume
alimentaţie, ca şi vitaminele. Toate puterile şi frumu-
seţile pe care enzimele le-au depus într-o plantă tânără,
gata să încolţească, într-o legumă sau într-un fruct, ne
sunt acum oferite nouă — ele fiind constituenţi indiso-
lubili ai componentelor alimentaţiei de crudităţi — şi
vor intra într-un alt ciclu de activităţi, cel parcurs de
celulele propriului nostru corp. Această rânduială
înţeleaptă constituie o lege a naturii. Pătrunderea enzi-
melor în celulele noastre şi mai apoi legătura ce se for-
mează între ele poale fi comparată cu o exogamie —

intrarea într-o familie prin căsătorie. Ele ajung apoi
stăpâne în „casă" şi asigură existenţa şi înmulţirea ce-
lulelor. Aceşti operatori vii, am putea spune spiriduşi in-
teligenţi, acţionează ca nişte adevăraţi mecanici,
controlând toate funcţiile corpului. În glande, de exem-
plu, conduc cu îndemânare producerea de hormoni,
21
în ficat funcţionează ca nişte chimişti inteligenţi, în ri-
nichi şi glandele pielii, enzimele se îngrijesc ca sângele
să fie purificat de toxine. Iar exemple de aceeaşi na-
tură pot fi găsite la infinit.
Cu cât alimentaţia noastră conţine mai multe enzi-
me „proaspete", cu atât mai multe sunt izvoarele de
viaţă ce se revarsă în corp şi din care se pot forma
tot mai multe celule tinere. Ceea ce înseamnă un sur-
plus de energie şi mai multă rezistenţă, o creştere a
imunităţii împotriva bolilor. Înseamnă frumuseţe, o
mai bună funcţionare a glandelor şi, ca urmare, o mai
bună reglare a greutăţii corporale, curăţirea sângelui
şi a ţesuturilor de tot felul de substanţe reziduale etc.
Şi totul contribuie la vindecarea artritei (una din bolile
ce produc cele mai mari depozitări de săruri), calcu-
lilor biliari, arterosclerozei, bolilor de inimă, a cance-
rului şi a o serie întreagă de alte afecţiuni.
Dacă enzimele pot să vindece şi să cureţe (să eli-
mine toxinele), cu atât mai uşor pot să ne ferească de
toate aceste suferinţe, mai ales la o vârstă mai înain-
tată care, de regulă, este însoţită de tot felul de ne-
putinţe, mai mari sau mai mici.
Cu cât omul este mai tânăr, cu atât organismul este
mai bogat în enzime. Prin îmbătrânire numărul lor
scade şi, o dată cu ele scade şi puterea de viaţă. De
aici rezultă că îndeosebi persoanele mai în vârstă au
nevoie de o alimentaţie bogată în enzime. Numai aşa

vor fi ferite de oboseala şi neplăcerile bătrâneţii. Cru-
dităţile cele mai bogate în enzime sunt: germenii de
grâu — partea germinativă a bobului, laptele crud,
gălbenuşul de ou, zaravatul fraged, embrionii de se-
minţe — obţinuţi prin încolţire şi, mai ales, sucurile de
zarzavat. Laptele matern din primele zile conţine de
cinci ori mai multe enzime decât laptele de mai târziu,
22
o orânduială înţeleaptă, nou-născutul având nevoie de
o cantitate suplimentară de forţă şi energie faţă de
pruncul ce va deveni.
Alimentaţia vie (crudităţile) constituie şi cel mai
bun tratament de înfrumuseţare. Se accelerează
reînnoirea celulelor, pielea redevine elastică, iar for-
marea ridurilor se opreşte. Apoi se reglementează ac-
tivitatea glandulară înlăturându-se pericolul obezităţii
sau slăbiciunii. Cele mai mici şi superficiale vase de
sânge ale corpului sunt curăţate de depozite fiind mai
bine irigate. De aici, înfăţişarea proaspătă, tinerească.
În acelaşi fel crudităţile vindecă hipertensiunea, anghi-
na pectorală şi împiedică infarctul miocardic. Cel care
foloseşte regimul natural de crudităţi trăieşte o întinerire
treptată, ce poate fi echivalată cu o micşorare a vârstei
biologice cu până la 20 de ani de viaţă, chiar şi în ceea
ce priveşte activitatea sexuală.
În descrierea noastră am prezentat funcţia enzime-
lor ca pe o adevărată minune, ca o taină în faţa căreia
omul trebuie să-şi recunoască neputinţa. Am mai
arătat că aprovizionarea celulelor corpului cu enzime
exogene, din alimente, constituie o lege a naturii. Aşa
că lăsăm pe seama cititorului să decidă dacă distruge-
rea acestor enzime prin fierbere, pasteurizare sau prin
alte procedee întâlnite în industria alimentară nu repre-
zintă o ignorare a legilor naturii, nerespectarea lor.
Pierderea cea mai importantă, ca urmare a lipsei en-

zimelor din hrană, o constituie deprecierea sărurilor
minerale, printre care fosforul, calciul, potasiul, fierul şi
altele; astfel, pe de o parte, este favorizată apariţia
oricăror maladii, iar pe de altă parte, se instalează tot
felul de boli perfide, ascunse. Chimiştii susţin că prin
fierbere nu se distrug sărurile nutritive. Ei au dreptate,
dar ceea ce se pierde sunt enzimele legate organic de
23
săruri. Fără enzimele corespunzătoare, sărurile nu pot fi
transformate şi asimilate astfel încât să fie utile, ele
rămânând în cea mai mare parte fără valoare, depo-
zitându-se ca reziduuri. Sămrile minerale organice, nu-
tritive, se transformă în săruri minerale anorganice. Este
un adevăr confirmat şi de următorul fapt:
La grădina zoologică din Schaffhausen s-au găsit, la
craniile de câini şi pisici, foarte mulţi dinţi cariaţi, în timp
ce la craniile animalelor sălbatice, ca: vulpea, bursucul
jderul nu s-au constatat astfel de probleme deoarece ele
nu au fost hrănite cu mâncare gătită. Alimentaţia natu-
rală nu generează deci carii dentare şi, în consecinţă, nici
multe alte boli distrofice ca: artroza, sciatica, durerile în
articulaţiile şoldurilor şi ale coloanei vertebrale. Oasele
cedează pentru că sunt demineralizate, rezultând com-
presiunea nervilor. Cele mai multe fracturi de oase sunt
de asemenea, urmări ale acestei deficienţe.
La ameliorarea demineralizării contribuie întinâi lap-
tele nefiert, bogat în calciu şi crudităţile. Expresia
„ţinută defectuoasă" este greşit folosită, fiind vorba de
o alimentaţie defectuoasă. După cum scria un cotidian
elveţian, o optime din copiii înscrişi la o şcoală din-
tr-uri oraş din Elveţia aveau deviaţii ale coloanei ver-
tebrale. Deficienţa structurii osoase se instalează de
cele mai multe ori încă din perioada fragedei copilării
(vezi subcap. Alimentaţia sugarilor).

Cele câteva exemple de afecţiuni datorate unei ali-
mentaţii deficitare, nesănătoase sunt numai o mică
parte din bolile consecutive demineralizării. Oricare ar
fi situaţia, dacă nu este cunoscută şi îndepărtată cauza
ce a generat această insuficienţă, medicaţia şi hidro-
terapia (băile) nu prea sunt de mare ajutor.
Paralel cu lipsa de săruri minerale, evoluează şi in-
toxicarea sângelui şi a organelor cu reziduuri, ceea ce
generează, ca urmare, o altă serie de boli. Alimentele
fierte produc, prin metabolizare, o mare cantitate de
deşeuri şi acizi care ajung în sânge, urmând ca apoi să
fie eliminate. Întrucât organele de excreţie nu sunt ca-
pabile să facă faţă unui debit atât de mare de substanţe
reziduale, ele se depun în mare parte în corp, pricinuind
multiple suferinţe. Unii acizi, care se acumulează în
încheieturi şi în muşchi se cristalizează, consecinţa fiind
apariţia reumatismului şi artritei. Alte substanţe nefolo-
sitoare se depun în alte regiuni şi dau naştere la atero-
scleroză, hipertensiune arterială, boli de inimă, calculi
biliari, boli de piele şi nenumărate alte afecţiuni. Cauza
principală nu este frigul, umezeala sau curentul, care
provoacă senzaţia de oboseală şi greutate în mişcări, ci
lipsa de enzime ca urmare a unei alimentaţii deficitare.
Pare de necrezut, dar eu susţin că şi cauza tuturor
bolilor infecţioase este aceeaşi: „sedimentele inutile"
formate din cauza unei alimentaţii greşite. Se aruncă
vina pe un germen, pe un agent patogen, sau pe un
aşa-numit virus. Cauza este în realitate tot sedimenta-
rea,fără de care virusul nu poate face nici un „pas"
în organism. Un corp curăţat de tot ceea ce nu-i este
folositor, prin intermediul crudităţilor, nu se îmbol-
năveşte. Deci merită de mii de ori măcar să încercăm
schimbarea regimului. Gripa constituie „o soluţie de ne-
voie" la care face apel natura pentru a curăţi din când

în când corpul, pentru că boala prin însăşi natura ei
obligă la nemâncare; este de-a dreptul absurd să încerci,
într-o atare situaţie, să înfrângi temperatura pe cale ar-
tificială. Vrei să-ţi fereşti copilul de boală, să nu aibă
nevoie de vaccinuri foarte primejdioase şi dăunătoare,
atunci caută să cunoşti hrana naturală! Copiilor le plac
mult crudităţile. Dragostea părinţilor s-ar manifesta
25
mai bine dacă ei înşişi ar fi un exemplu bun,
schimbându-şi propriul lor regim de alimentaţie.
„Papagalul vecinului nostru nu are voie să mănânce
alune prăjite pentru că se îmbolnăveşte", mi-a spus
cineva. De ce să-i lăsăm pe copiii noştri, de care tre-
buie să avem infinit mai multă grijă, să-i iubim mai
mult, să mănânce alune prăjite? Animalelor din grădi-
na zoologică le este interzis să mănânce alimente găti-
te pentru că se îmbolnăvesc. De ce nu li se spune
acelaşi lucru şi oamenilor care se îmbolnăvesc? De
ce nu li se spune că milioanele donate pentru lupta
împotriva cancerului ar fi putut fi mai bine folosite
dacă lumea ar fi lămurită în ceea ce priveşte alimen-
taţia? Desigur, ni se răspunde, dar o atare recunoaşte-
re ar constitui o catastrofă, deoarece marile concerne
din industria chimică, toate fabricile de preparate ali-
mentare şi chiar multe spitale ar trebui să-şi închidă
porţile. Bolnavii constituie o necesitate vitală pentru cei
sănătoşi dar, din păcate, în curând nu vor mai fi oameni
sănătoşi. Faptul că astăzi cei mai mulţi medici sunt de-a
dreptul „dependenţi" de „chimicale" ne îndeamnă să cre-
dem că pregătirea lor profesională este indirect impusă
de industria chimică. Este scandalos că până astăzi, în
Elveţia, instituirea unei catedre naturiste a fost respinsă şi
împiedicată permanent de o anumită clasă socială. Con-
ducerea, reprezentanţii poporului sunt aparent fără putere
în această privinţă. Şi ce-ar mai putea spune un popor,

şi-aşa încercat de atât de grele suferinţe ?
Mulţi oameni sunt atât de „plini de sedimente"
încât deseori bolile ce le ameninţă direct viaţa, sau un
infarct miocardic le pun capăt vieţii în floarea tinereţii.
Nu rareori este vorba de oameni ce nu au fost niciodată
bolnavi. Sănătatea lor aparentă a făcut ca situaţia lor
să fie cu mult mai gravă, pentru că. de-a lungul anilor,
26
sedimentele s-au tot depozitat, ceea ce până la urmă a
dus la deteriorarea totală a organismului. Nu e rnai
puţin adevărat că şi lipsa sărurilor minerale — prin
fierberea alimentelor — are o parte de vină, alături de
formarea sedimentelor nocive, în apariţia altor boli. De
cele mai multe ori medicamentele, razele, injecţiile de-a
dreptul otrăvitoare, alte tratamente şi chiar şi transplan-
turile de inimă, sunt de prea puţin folos, dacă nu vrem
să recunoaştem adevărata cauză a bolii. O inimă străină
transplantată într-un corp bolnav, plin de sedimente, va
ceda în curând. În orice boală, întreg corpul suferă. Iată
deci de ce este o mare greşeală să tratăm numai simpto-
mele; ele pot fi comparate cu nişte supape; când una
din ele va fi închisă se vor deschide, automat, altele, pen-
tru că „murdăria" trebuie cât de cât eliminată. Se poate
însă obiecta: cum se face că oamenii care mănâncă totul
fiert reuşesc să supravieţuiască? Asta depinde, după cum
vom vedea, de puterea de adaptare a organelor. De fapt,
biologii au descoperit că pentru metabolizarea anumitor
alimente sunt necesare enzime ce sunt legate organic
de alimentul respectiv. Dar dacă enzimele respective lip-
sesc, corpul ştie să se ajute singur, preluând o parte din
fermenţii digestivi, mai ales cei produşi de pancreas. Din
păcate, ei nu pot înlocui decât în mică măsură procesul
natural. Există indivizi cu o ereditate deosebit de vigu-
roasă : dacă vor mânca moderat şi vor da dovadă de
cumpătare în toate pot ajunge la vârste înaintate şi cu
o alimentaţie obişnuită. Dar rareori un atare individ

este ferit de boli şi de infirmităţile bătrâneţii. Există o
deosebire esenţială între expresiile „slăbiciunea bătrâneţii"
şi „infirmităţile vârstei". Expresia „infirmităţi ale bătrâ-
neţii" este, de fapt, greşită deoarece cauza infirmităţii nu
este bătrâneţea, ci boala.
FORMAREA CANCERULUI
Există o corelaţie izbitoare între lipsa de hrană crudă
şi formarea cancerului. Absenţa crudităţilor deci şi a
enzimelor influenţează negativ diviziunea celulelor,
care începe să scape de sub control. Iau naştere astfel
aşa-numitele celule „greşite'', a căror înmulţire şi
creştere haotică generează excrescenţe care se consti-
tuie în ulcere, cancere, tumori, mioame etc. Formarea
cancerului este favorizată de acţiunea unor chimicale şi
otrăvuri, de exemplu pesticidele, insecticidele, îngră-
şămintele chimice, conservanţii toxici, medicamentele
chimice, clorul şi fluorul din apa de băut, nicotină şi
sarea de bucătărie şi multe altele. Dacă aceste otrăvuri
au puterea să conserve şi să omoare microbii, ele sunt
capabile să distrugă şi enzimele, sau cel puţin să le di-
minueze proprietăţile, în caz că au pătruns în celule. Dacă
numai prin lipsa enzimelor se pot naşte celule anormale,
cu atât mai mult ele se pot forma dacă se infiltrează şi
toxinele. În atare situaţii nu este de mirare că enzimele
pot pierde total controlul asupra unora din celulele cor-
pului, mai ales în ceea ce priveşte mecanismul de divi-
ziune, iar celulele anormale încep să se înmulţească
vertiginos dând naştere la tumori canceroase. Există di-
ferite tipuri de cancere. Fiecare tip se prezintă sub
forma unei excrescenţe generate într-o anume situaţie
favorizantă, fără să fie vorba de existenţa unui virus
cancerigen transmisibil. În celula în care creşte pro-
centul de deşeuri, pentru că lipsesc enzimele vii care
acţionează şi curăţă, sau unde puţinele enzime sunt ani-

hilate şi distruse de toxine, acolo poate apărea boala şi
există supoziţia că se poate forma celula canceroasă.
Suntem convinşi de faptul că boala canceroasă nu este
produsă de un virus special, de aceea putem fi siguri
28
că nu este molipsitoare, aşa cum se întâmplă în cazul
tuturor virozelor. Un antidot ar otrăvi şi mai mult cor-
pul bolnav de cancer, de aceea nu s-a găsit şi nici nu
se va găsi vreunul!
După experienţa noastră, există un singur mijloc, en-
zimele, care nu pot fi produse într-o fabrică, chimic, ci
numai pe cale biologică. Există şi dovezi în favoarea
veridicităţii afirmaţiilor noastre şi anume, populaţiile
primitive, în care aproape că nu se cunoşteau cancerul
şi alte boli de nutriţie. Aşa era cazul tribului Hunza,
o comunitate care trăieşte într-o vale foarte izolată a
munţilor Himalaia. Acolo nu se ştie nimic despre fa-
brici şi produse alimentare, îngrăşăminte artificiale şi
chimicale. Laptele, ca şi majoritatea alimentelor, erau
consumate în stare crudă. Din păcate, în acea vale
liniştită s-a construit o şosea. Aşa a început civilizaţia!
Zahărul rafinat, sarea de bucătărie şi altele
asemănătoare şi-au făcut intrarea în viaţa oamenilor
şi au început să le submineze sănătatea.
Autorul ar mai îndrăzni să afirme că apariţia co-
piilor anormali ca, de exemplu, a celor născuţi cu sin-
drom Down (mongolism), are aceeaşi cauză ca şi
ivirea cancerului, anume, lipsa de hrană crudă: se for-
mează celule germinative imature sau anormale. Pe de
altă parte, trebuie să dăm speranţe femeilor sănătoase
din punct de vedere organic dar rămase sterile, că pot
avea totuşi copii dacă se vor hrăni doar cu alimente
crude. Iar viitoarele mame care se hrănesc cu crudităţi
vor avea naşteri uşoare. Naşterile timpurii, imature,

putem spune că sunt excluse.
Creşterea numărului cazurilor de cancer a ţinut pasul
în mod uluitor cu creşterea folosirii substanţelor chimice
în agricultură şi în industria alimentară. Este de dorit
sa se introducă si să se stimuleze practicarea unei agri-
29
culturi biologice, neotrăvită (cu îngrăşăminte biologi-
ce). Deoarece la fiecare patru decese, unul se dato-
reşte cancerului, iar banii pentru cercetările oncologice
sunt dăruiţi de populaţie, este de datoria cercetătorilor
(care, după cât se pare, sunt toţi orientaţi spre chimie)
să recunoască, în sfârşit, meritele enzimelor şi exis-
tenţa nenumăratelor vindecări de cancer prin cru-
dităţi şi să publice, în sfârşit, rezultatele obţinute în
acest domeniu. Nenumăratele cazuri de vindecare a
cancerului prin alimentaţie crudă, din întreaga lume,
reprezintă o realitate şi nu mai trebuie trecute sub
tăcere. Din toate cărţile deja apărute despre vindecări-
le de cancer prin regim alimentar, aş vrea să atrag
atenţia celor care se îndoiesc asupra lucrării, deja
amintită, a doctorului Gerson : Rapoarte asupra a 50
de cazuri de vindecări de cancer. Şi acest medic vin-
decă, în special cancerul, cu regim de crudităţi. Atâta
timp cât cauza cancerului nu este recunoscută şi
îndepărtată, nu folosesc nici operaţiile, nici iradierile
(dimpotrivă, un ţesut iradiat este mai greu de vindecat
chiar prin alimentaţia cu crudităţi). Împotriva unor
astfel de tratamente de mântuială oamenii trebuie
avertizaţi. Bolnavii de cancer iradiaţi constituie un
exemplu de tratamente de mântuială. Doctoriţa Nolfi a
ştiut precis de ce nu s-a lăsat iradiată sau operată. Şi
ea îşi argumentează riguros atitudinea. De aceea este
de datoria conducătorilor noştri să experimenteze şi
aplicarea metodelor biologice în agricultură. Revista

Sănătatea poporului (Elveţia) din aprilie 1971 *scria :
„Federaţia elveţiană ar trebui să folosească măcar o
parte din milioanele pe care le are şi le cheltuieşte
în cercetarea agricolă (metode toxice), pentru experi-
mentarea biologică". Eu cred că şi populaţia ar fi de
acord cu această propunere. Suma de şase milioane
strânse constituie prin ea însăşi un semnal privind do-
rinţa poporului de-a scăpa de teama cancerului şi de
pericolul pe care îl constituie. După câte aud, alimen-
tele biologice, anticancerigene, sunt imediat vândute
când ajung pe piaţă.
În toamna anului 1968, în spitalul cantonului Aar-
gau au fost consultate mai multe mame.S-a putut face
constatarea că laptele lor conţinea, în medie, de 15
ori mai multe insecticide decât nivelul admis pe plan
internaţional la laptele de vacă pentru adulţi. Ziarul
Reformă şi dietă din iunie 1975 scria: „Într-o atare
situaţie este de neînţeles că forurile sanitare nu fac
totul pentru a stimula o agricultură fără otrăvuri. Din
păcate - se întâmplă chiar contrariul. După «afacerea
brânzeturilor», reprezentanţa elveţiană pentru produse
alimentare şi-a schimbat atitudinea, în sensul că s-a
interzis să se specifice «fără insecticide». Când astăzi,
în întreaga lume se pune problema apărării consuma-
torilor, în Elveţia se întâmplă tocmai contrariul, şi anu-
me, consumatorul nu mai poate şti ceea ce este cultivat
cu chimicale şi ceea ce este fără. S-a insistat chiar pen-
tru îndepărtarea specificaţiei bio şi «cultivat biologic»,
cu alte cuvinte se face totul pentru îngreuierea apa-
riţiei pe piaţă a produselor obţinute printr-o agricul-
tură care se foloseşte de metode agrotehnice biologice.
Cum să poată sistemul de agricultură biologică, în care
lucrează în mod cinstit peste 700 de familii de ţărani,

să dovedească că face o muncă de pionierat, demnă
de urmat, să prezinte consumatorilor produsele obţinute,
dacă acestea nu au voie să poarte indicaţia «fără
otravă» sau «cultivat biologic» ? "
31
DIFERITE VINDECĂRI
Prin alimentaţia cu crudităţi şi post poate fi vindecată
orice boală. O impresie adâncă mi-a făcut vindecarea
tatălui meu, care suferea foarte rău de edem cardiac
şi astm. La data aceea nu eram încă adept al alimen-
taţiei de crudităţi şi aveam puţine cunoştinţe şi puţină
experienţă în metoda de vindecare naturistă. Raţiona-
mentul logic îmi spunea că organele pacientului nostru
ar necesita, prin post parţial, o curăţire temeinică şi o
refacere şi că ar trebui să evite alimentaţia cu carne şi
sare. Tatăl meu nu avea decât 56 de ani şi era bolnav
de câtăva vreme. Sfaturile mele nu au fost luate în
consideraţie, ba mai mult, a fost chemat cel mai bun
medic din regiune pentru a-1 trata. El a început prin
a-i face din când în când câte o injecţie, injecţii care
ulterior au devenit din ce în ce mai dese. I-a reco-
mandat şi un regim sărac în carne şi sare, fără inter-
zicerea totală a cărnii, dar care nu s-a dovedit a fi
eficient, deoarece accepţiunea de „regim sărac în car-
ne" este foarte elastică. Starea bolnavului se
înrăutăţea văzând cu ochii. Se pare că nici doctorul
nu mai credea într-o vindecare, deoarece, în afară de
injecţii, nu i-a mai prescris nici un alt tratament. Pi-
cioarele tatălui meu se umflaseră aşa de rău, parcă
erau nişte putinele de bătut untul şi, deoarece n-a mai
fost în stare să se ducă el la doctor, acesta a fost
nevoit să vină de două ori pe zi să-i facă injecţiile
32
Din cauza retenţiei de apă s-a accentuat şi astmul,

insuficienţa cardio-respiratorie fiind aşa de rea, încât
bolnavul nu dormea nici ziua nici noaptea. Fără a
întreba pe medic, am încercat cu ceaiuri de plante,
dar nici ele nu i-au putut fi de nici un ajutor şi nu
i-au adus nici o alinare, atâta timp cât stomacul era
umplut cu mâncăruri care, de la început, constituiau
cauza bolii. Chiar şi otrava injecţiilor, în loc să vindece,
a contribuit la agravarea bolii. Ori de câte ori încer-
cam să-1 conving pe tatăl meu să încerce un alt regim
alimentar, îmi răspundea: „Doctorul ştie mai bine".
Atunci mi-am dat seama pentru prima oară cât de
ataşat este omul de obiceiurile sale culinare, într-atât
încât există indivizi care, fără să-şi dea seama, se si-
nucid prin patima asta de a mânca. Adesea mi se
părea că nu ar putea să existe chinuri mai grozave
decât cele prin care trecea bietul meu părinte. Toată
noaptea gemea. Când suferinţa şi-a atins apogeul şi
sfârşitul părea aproape, tatăl meu m-a întrebat: „Şi
cum este, de fapt, regimul de care vorbeai?"; deve-
nise, în sfârşit, docil şi dispus să-mi primească sfaturile.
De acum înainte nu a mai avut voie să stea la masă
împreună cu familia, deoarece nu s-ar fi putut abţine
de la delicatesele oferite. El nu primea nimic altceva
decât câteva linguri de ceapă tocată întinsă pe o felie
de pâine cu puţin unt şi o ceaşcă de ceai diuretic con-
centrat. Pentru început, deocamdată, mânca acelaşi fel
la toate mesele. Fiind obişnuit cu o mâncare picantă, îi
plăceau sandvişurile lui cu ceapă. Dacă i s-ar fi permis,
ar fi mâncat mai mult decât i se oferea. În cursul a 24
de ore edemele de la picioare dispăruseră. Chiar
începând din a doua noapte a putut să se odihnească,
criza cardiacă dispărând complet. O rană pe care o
33
avea, de doi ani, în pulpa piciorului şi nu se cicatriza

s-a vindecat în şapte zile, iar în săptămâna următoare
tatăl meu a mărşăluit doi kilometri până în satul vecin.
Totul părea o minune după o suferinţă aşa de grea.
Mărturisesc că nu am exagerat cu nimic. Din clipa
când a schimbat regimul, nu a mai făcut nici o injecţie.
Din când în când îi mai îmbogăţeam lista de bucate
deşi mai trebuia încă să sufere de foame. Însănătoşit
trecuse cu toată inima de partea regimului.
Nu numai bolile grave pot fi vindecate prin regim
de crudităţi, ci şi neplăceri mai mici, care nu sunt so-
cotite boli, ca de pildă durerile de cap, eczema, răsu-
flarea rău mirositoare, oboseala şi constipaţia.
În cazurile în care este vorba de unele vicii, cum
ar fi cele pentru cafea, tutun sau băutură se reco-
mandă o perioadă de post total.
Există persoane care afirmă că crudităţile ar putea
să înlocuiască somnul deficitar. Chiar în ziua următoa-
re, după o noapte „albă", susţin ele, nu se simt obosite
şi nici nu simt nevoia să doarmă.
Bolile de nutriţie prin excelenţă, cum sunt: apen-
dicita, calculii biliari, artrita şi multe altele se pot, de
asemenea, vindeca prin regim, solicitând, totuşi, din
cauza periclitaţii si sensibilităţii lor, un tratament mai
urgent. Din acest motiv am adăugat capitolul: Indicaţii
deosebite pentru anume bolnavi.
Nu trebuie însă să uităm că nimeni nu este, din
naştere, vegetarian, iar regimul de crudităţi trebuie să
aibă o marjă de timp până când puterea lui de
curăţire să poată acţiona. Mai bună decât terapia este
profilaxia bolilor prin hrană vie. Automat aceasta aduce
cu ea un fel de viaţă raţională în care soarele, aerul
apa, respiraţia corectă, mişcarea corporală şi dieta, de
34
tipul celei cu crudităţi, au un rol de seamă. Chiar şi

regim de crudităţi parţial poale genera o destul de mare
putere de rezistenţă faţă de boli. Trebuie însă îndepărta-
te pe cât posibil, următoarele preparate gătite:
pâinea albă şi intermediară, prăjiturile, folosirea zil-
nică a cărnii (cel mult o dată sau de două ori pe
săptămână), ouăle fierte, laptele fiert sau pasteurizat,
alimentele grase sau fierte în grăsime, zahărul rafinat,
slănina, ciocolata, excesul de sare.
CARE ESTE TIPUL DE ALIMENTAŢIE
SPECIFICĂ OMULUI ?
Deoarece a fost un timp în care oamenii s-au hrănit
mai mult cu carne de vânat, fiartă sau friptă, se putea
trage concluzia că noi am fost creaţi pentru alimentaţia
cu carne şi pregătirea ei la foc este normală. Astfel de
concluzii sunt însă puţin întemeiate şi, de aceea, derutante.
De ce animalele sălbatice, care trăiesc în libertate, în
general nu se îmbolnăvesc, în timp ce printre popoarele
civilizate de astăzi cu greu se mai poate afla un om sănătos ?
Care a fost rezultatul experienţelor făcute în grădi-
nile zoologice, când s-a început alimentarea animalelor
sălbatice cu hrană fiartă, de frica agenţilor patogeni?
Tocmai contrariul a ceea ce se urmărea, şi anume că
animalele s-au îmbolnăvit şi au murit. Unele au deve-
nit chiar incapabile să se mai reproducă.
S-a trecut din nou la alimentarea animalelor —
unele fiind deosebit de preţioase, chiar exemplare unice
— cu hrana lor naturală, nefiartă, aşa cum erau ele
obişnuite în libertate. După aceea s-a putut citi în ziare
că până şi animalele foarte rare au început să aibă pui.
Pentru a obţine răspunsul corect la întrebarea noas-
tră, ne putem ajuta făcând o serie de comparaţii cu
ceea ce se întâmplă în lumea animală. Ce categorie
de animale e mai apropiată de om în ceea ce priveşte

anatomia şi fiziologia aparatului digestiv ? E vorba, oare,
de categoria animalelor de pradă, a ierbivorelor, a om-
nivorelor (de ex., porcul) sau a acelora ce se hrănesc
36
mai ales cu fructe (maimuţele)? Gorila, de exemplu,
nu mănâncă nici un pic de carne. Maimuţa antropoidă
este singurul animal al cărui aparat digestiv este
alcătuit şi funcţionează întocmai cu cel al omului. In-
testinul carnivorelor este de cinci ori mai mic decât cel
uman, iar măselele lor sunt zimţate, pe când ale omului
sunt tocite, saliva lor este acidă, pe când a omului este
alcalină, în interior intestinul lor este neted, pe când al
omului este cutat, limba lor este aspră la pipăit, pe
când a omului este netedă, chiar şi acidul gastric este
mult mai „acid", mai puternic, la animalele de pradă.
Organele digestive ale omnivorelor se aseamănă
mai mult cu cele ale animalelor de pradă decât cu
cele ale oamenilor; ceea ce înseamnă că un carnivor
poate să mistuie mai uşor plante şi fructe comparativ
cu un mâncător de vegetale şi de fructe (vaca, mai-
muţa, omul) atunci când e pus în situaţia să digere
carnea. Deoarece acidul clorhidric al omului este prea
slab pentru digestia cărnii, iar intestinul său este ondulat
şi de cinci ori mai lung decât al animalelor carnivore,
carnea rămâne prea mult timp în interiorul acestuia,
ceea ce produce putrefacţia şi mirosul urât. Substanţele
de putrefacţie trec prin peretele intestinului, în sânge, şi
generează diverse boli.
Susţinătorii teoriei evoluţioniste şi-ar sparge capul
cugetând pentru ce aparatul nostru digestiv nu s-a
adaptat treptat la alimentaţia pe bază de carne sau
măcar de ce nu a ajuns să fie asemănător cu cel al
omnivorelor (porcul). Teoria lor va rămâne mereu sub
semnul întrebării. Toate acestea nu dovedesc oare că

omul s-a hrănit greşit, de aceea este gata să se
îmbolnăvească de orice fel de boală posibilă ?
Animalele ierbivore nu au gheare pentru a prinde şi
sfâşia vânatul. Omul şi maimuţa sunt singurele animale
37
dotate cu mâini, cu care să se poată căţăra pentru a-şi lua
fructele din pom, o dovadă că pentru hrănirea lor este
nevoie în primul rând de fructe. Civilizaţia a produs
schimbări fundamentale în modul de viaţă al oamenilor,
dar aspectul tubului lor digestiv a rămas acelaşi. Şi astăzi
el este la fel cu cel al maimuţelor antropoide; în conse-
cinţă, şi alimentaţia omului ar trebui alcătuită, în primul
rând, din fructe! Între acestea ar trebui socotite şi nucile
şi seminţele. Maimuţa se hrăneşte şi cu boabe de plante
şi cu frunze netede, ceea ce ar corespunde cu salata
noastră. Dacă găseşte rădăcini şi bulbi comestibili, nu le
trece cu vederea, şi bineînţeles, că le mănâncă aşa cum
i le-a dat natura. Nu ştie nimic despre fiert, sare de
bucătărie, zahăr rafinat, despre otrăvurile conservante!
Referindu-ne la noi, putem spune deci că vom fi cu
atât mai sănătoşi cu cât alimentele noastre vor fi puţin
preparate, mai naturale.
În urma acestei constatări, nu suntem îndemnaţi să
ne amintim una din primele învăţături despre „nu-
triţie" pe care Creatorul a dat-o primei perechi de
oameni şi care este scrisă pe prima filă a Bibliei?
Stă scris: „Iată, v-am dat orice iarbă care face sămânţă,
orice pomi fructiferi care fac poame bune pentru hrana
voastră." Iar spusele acestea au valoare de lege a naturii,
deoarece pentru o atare hrană am fost noi creaţi.
Sunt multe soţii tinere care, din dragoste pentru
soţii lor, caută să le pregătească „tot felul de
bunătăţi". Şi când ne aşteptăm mai puţin, primim tris-
ta veste despre moartea cutărei sau cutărei cunoştinţe,
la vârsta de 30, 40 sau 50 de ani, de cancer, scleroză
multiplă, stop cardiac sau altă boală caracteristică so-

cietăţii noastre civilizate. Jumătate din „avere" a fost
dată medicilor, dar toţi specialiştii la un loc n-au mai
fost în stare să le prelungească viaţa.
Aceste tinere doamne au avut intenţii bune, dar
numai din neştiinţă, cu totul neintenţionat, şi-au
osândit soţii la o moarte sigură, prematură,
îmbuibându-i cu toate delicatesele artei lor culinare.
O tragedie mai mare nici că se putea închipui; s-a
sacrificat totul- pentru o vindecare care nu a avut loc,
durerile şi chinurile pe care trebuiau să le suporte
bolnavii creşteau, iar suferinţa celor din familie a fost
mai groaznică, când soţul şi-a dat obştescul sfârşit. Şi
când te gândeşti că nu găsim însă niciodată timp, atâta
vreme cât ne simţim „bine", să citim măcar o carte
despre cum să ne menţinem sănătatea!
Din nenumăratele cazuri nenorocite pe care le ştim
personal, vrem să atragem atenţia asupra unuia singur
care ni se pare edificator. Am cunoscut un om căruia,
din anii tinereţii, i s-a format o tumoare ce apăsa pe
nervul optic. Şi în cazul lui s-a spus că trebuie operat
imediat, altfel va fi prea târziu. Deşi a fost operat, omul
este astăzi complet orb. Dacă, totuşi, ar fi existat cineva
care să-l lămurească, să-i explice, simplu, că noi am fost
creaţi pentru un alt fel de alimentaţie, că măcar două
luni ar fi trebuit să încerce un regim hipoacid, poate
chiar numai sucuri proaspete, ce bine ar fi fost! După
experienţele noastre, nici un cancer n-a mai evoluat în
timpul unui atare regim, iar după un timp începea să
se vindece. De aceea suntem convinşi că, dacă nu s-ar
fi făcut operaţia, omul s-ar fi putut bucura şi astăzi de
lumina ochilor!
PREJUDICIILE FIERBERII
ALIMENTELOR
De curând a venit cineva la mine să-mi spună, cu

un aer triumfător, că, uite, o adeptă a alimentaţiei
naturiste, ce locuia lângă Berna, şi avea 40 de ani, a
murit de cancer. Dar s-a aflat că nu era vorba de o
„naturistă", ci de o „vegetariană". Între cele două noţiuni
este o mare deosebire. Vegetarienii renunţă, într-adevăr,
la folosirea cărnii, dar fierb cele mai multe mâncăruri.
Chiar dacă fierberea se face cu grijă, de exemplu în
abur, nu este nici o deosebire între acest sistem de fier-
bere şi celălalt: în ambele cazuri-sunt distruse sub-
stanţele cele mai de seamă, enzimele.
„Zarzavaturile fierte în apă sunt cele mai puternic
depreciate". Aşa scrie un cercetător american, Dr. Gar-
ten, în cartea sa, Dureri şi suferinţe, remarcând, de
pildă, printre altele, că varza, fiartă în mod obişnuit,
îşi pierde 60% din valoarea iniţială. Astfel de realităţi
ar trebui să ne atragă atenţia.
Pe lângă enzime, prin fierbere sunt distruse, în
mare măsură, şi vitaminele. Una din cele mai impor-
tante dintre ele, vitamina C, a cărei sarcină principală
este curăţirea sângelui, se pierde total prin fierberea
alimentelor mărunţite şi la fierberea laptelui; în alte
alimente este distrusă doar parţial în timpul preparării
mâncărurilor. Toate sărurile minerale se elimină prin
apa de fierbere şi prin aburi, astfel că legumele şi
zarzavaturile nu mai conţin nimic hrănitor în ele. Pro-
40
teinele îşi pierd 2/3 din valoarea lor nutritivă prin fierbere,
parte prin coagulare, parte prin distrugere. Tot-
odată, substanţele proteice astfel modificate produc
mai multe reziduuri şi acizi în urma metabolismului.
Pierderile de calciu, potasiu, fier, magneziu, iod şi
alte săruri minerale, pricinuite prin fierbere, au fost
deja amintite în primul capitol.
Lipsa de enzime are ca urmare faptul că mai mult

de 3/4 din sărurile minerale importante din celulele cor-
nului nu pot fi valorificate de organism, depozitându-se
ca reziduuri. Cu astfel de pierderi enorme, cei mai mulţi
oameni sunt subalimentaţi, chiar având stomacul plin.
Aşa că, oricâţi bani cheltuiţi pentru hrană, pe mesele
dumneavoastră se găsesc numai alimente cu valoare nu-
tritivă redusă. Prin fierbere sunt degradate chiar şi ami-
donul si fructoza, care îşi schimbă total compoziţia
chimică. În acest fel ele devin o reală primejdie pentru
oameni, predispunându-i la obezitate, modificări chimice
inexistente în alimentele care nu se fierb. Fructele crude
sunt suportate chiar şi de diabetici, dar nu şi cele fierte:
iată o dovadă certă că schimbarea suferită de zahăr şi
amidon prin fierbere este categoric dăunătoare. Fructele
nu trebuie fierte sau sterilizate sub nici o formă. Con-
servarea se rezolvă doar prin congelarea lor.
Cele mai mari prejudicii le suferă însă grăsimile şi
uleiurile şi nu numai la fierbere, ci chiar în timpul
procesului de fabricaţie, de exemplu, la obţinerea ule-
iului prin presare la cald. Amănunte în plus veţi găsi
în capitolul referitor la Bolile de inimă. Grăsimile ani-
male şi vegetale solidificate şi uleiul încălzit obliterea-
ză arterele şi provoacă hipertensiunea arterială, pe
când uleiurile obţinute prin presare la rece le curăţă
de depuneri.
41
Aroma şi gustul picant al fiecărui aliment sunt foarte
prejudiciate prin fierbere, de aceea este neapărat nevoie
de un suport artificial, între care sarea de bucătărie şi
zahărul, ambele foarte otrăvitoare (dăunătoare), sunt cele
mai folosite. Într-adevăr, un ajutor deplorabil pentru un
mare fiasco!
S-a observat că din mâncărurile gătite se mănâncă
de trei-patru ori mai mult, cantitativ, decât din cele
crude, pentru că volumul alimentelor scade mult prin

fierbere; şi astfel, depunerile şi creşterea în greutate
cu greu mai pot fi evitate. În plus, cheltuielile adiacente
generate de alimentaţia fiartă sunt mult mai ridicate
decât costul crudităţilor. Notele medicilor depăşesc de
multe ori, chiar împătrit, banii daţi pe mâncare; o asi-
gurare de boală care, de fapt, ar fi putut fi evitată, de-
vine imperios necesară ; la toate aceste cheltuieli se mai
adaugă întreruperea temporară a lucrului (concediile de
boală) şi curele de tratament în staţiuni balneoclimate-
rice. Dar, mai grave decât toate celelalte, şi care nu pot
fi evaluate în cifre, sunt durerile şi chinurile bolnavului,
abstracţie făcând de suferinţele psihice şi neajunsurile
financiare care se instalează în unele familii.
Iată cât de multe sacrifică omul doar pentru o
neînsemnată plăcere culinară!
De altfel, gustul ar putea fi uşor reeducat, pentru că
se ştie că el este o obişnuinţă. Apropo de satisfacţiile
gustative, îmi place mai mult alimentaţia mea de astăzi
decât mi-a plăcut cea din trecut!
Îmi amintesc bine de trecerea mea de la vechile
obiceiuri culinare la alimentaţia naturistă. Sardelele în
ulei, la cutie, erau la acea dată hrana mea preferată.
Când am început să schimb regimul, mi-am propus ca
pe viitor să-mi cumpăr numai câte o cutie, numai
42
sâmbăta, şi niciodată să nu cumpăr două deodată, ca
să le am pentru două sâmbete : dacă ai în casă tocmai
acel „ceva bun", la care trebuie să renunţi, cu greu
vei reuşi, totdeauna ispita îţi va da ghes „măcar să
guşti"! După un timp mi-am cumpărat o cutie la două
săptămâni şi apoi tot mai rar. După aproximativ o
jumătate de an, nu am mai simţit nevoia de sardele.
Am găsit în schimb multe alte alimente delicioase.
MUNCA GREA ŞI HRANA CRUDĂ
În discuţiile asupra alimentaţiei cu crudităţi mi se

spune adesea: „Aş vrea să te văd cum te-ai descurca
dacă ar trebui să munceşti din greu!...", adică dacă aş
rezista numai cu hrana din crudităţi.
Ocazional am efectuat şi eu muncă grea, şi chiar şi
în această situaţie hrana crudă şi-a dovedit superioritatea.
Nu mai eşti chinuit nici de oboseală şi nici de sete.
După rapoartele pe care le avem, cândva, în Ger-
mania, s-a făcut o examinare asupra capacităţii de
muncă a unor muncitori. Unii erau mâncători împăti-
miţi de carne, mulţi erau adepţi ai crudităţilor. Cine
a rezistat mai mult la „tăvăleală" ? După calculele făcu-
te, naturiştii.
Există şi alte dovezi.
Un dublu campion olimpic la înot pe distanţe lungi,
Roos, din America, medaliat cu aur la Roma şi la
Sydney, a publicat o carte în care mărturiseşte, printre
altele, că mesele sale sunt alcătuite 90% din crudităţi,
cu reţinerea de la orice fel de preparate din carne. El
atribuie rezistenţa sa neobişnuită crudităţilor şi,
adaugă mai departe, în lucrarea amintită că, în con-
cursuri, nu-şi foloseşte niciodată întreaga sa putere de
rezistenţă de la început, pe când ceilalţi, aproape de
final, sunt istoviţi şi cedează.
44
În general, carnea este considerată un aliment dătător
de forţă. În realitate, este doar un mijloc de a biciui, de
a stimula artificial, asemenea cafelei.
Este neîntemeiată comparaţia cu efectul pe care îl
are carnea asupra animalelor de pradă, deoarece a-
cestea devorează carnea crudă cu piele şi păr, iar or-
ganismul lor a fost creat şi adaptat exact pentru acest
fel de alimentaţie, în afară de asta, carnea fiartă
conţine numai o fracţiune din valoarea nutritivă a celei
crude. După cum am văzut mai sus, proteina îşi pierde,

prin fierbere, 2/3 din valoare sau poate fi complet dis-
trusă. Chiar şi fierul din carne devine anorganic şi, prin
aceasta, nefolosibil.
În ceea ce priveşte vitaminele, putem spune că ele
aproape nu mai există, în plus, nici un alt aliment nu
încarcă şi nu acidifiază mai mult sângele decât carnea,
ceea ce favorizează şi mai mult apariţia bolilor.
Două doamne, cunoştinţe apropiate ale autorului,
au făcut o cură de slăbire mâncând, un timp, numai
carne şi salată. Experienţa a reuşit. Au ţinut acest re-
gim pentru a-şi păstra linia suplă, considerând carnea
un aliment cu valoare nutritivă mare. Nu după mult
timp au murit amândouă de o boală de piele. Personal,
consider că utilizarea cărnii fierte este o hrană unilate-
rală, de valoare redusă. Este o tragedie că medicii re-
comandă carnea şi sugarilor.
Se poate replica faptul că unii iubitori de carne
ating vârste înaintate, întotdeauna există excepţii,
Şi-apoi, un rol de seamă îl are cumpătarea.
Pentru a produce un kilogram de carne este nevoie
de 10 kg de cereale. Dar seminţele de cereale sunt
de 10 ori mai valoroase şi mult mai sănătoase. Pro-
45
blema alimentară a omenirii ar putea fi astfel lesne
rezolvată.
Cele mai multe mâncăruri fierte conţin tot atâta
sare cât conţine o hrană specială care se foloseşte
astăzi în îngrijirea animalelor pentru îngrăşarea lor.
Consumul de sare trezeşte în ele o senzaţie anormală
de foame şi o sete permanentă. Ambele cer să fie sa-
tisfăcute şi duc la creştere ponderală. Un alt dezavantaj
al sării din mâncare, atunci când este vorba mai ales
de persoane ce prestează o muncă fizică grea este că,
din cauza ei, se acumulează multă apă în corp, care,

la cel mai mic efort, începe să fie eliminată împreună
cu sarea.
Vegetarianul naturist este scutit de această neplăce-
re. Acum înţelegem de ce acei muncitori vegetarieni-
naturişti au rezistat de două ori mai mult la corvezi
decât ceilalţi. Înţelegem şi de ce hrana crudă înlătură
oboseala. Ce avantaje enorme s-ar crea armatei dacă
soldaţii noştri ar fi dispuşi să încerce acest tel de ali-
mentaţie! Ne gândim — în caz de război — la sim-
plificarea tuturor celor necesare aprovizionării şi la
faptul că lipsa trupelor de rezervă n-ar mai fi o pro-
blemă.
N-ar fi oare de-a dreptul fantastic, pentru orice an-
treprenor, ca fiecare dintre muncitorii lui să aibă o
astfel de cărţulie ?
DEVALORIZAREA LAPTELUI
PRIN PASTEURIZARE
Pasteurizarea a fost introdusă de Louis Pasteur, sa-
vant francez, şi constă în încălzirea alimentelor până la
80 C pentru a distruge bacteriile. Dar, prin aceasta şi
alimentele îşi pierd, mai mult sau mai puţin, din va-
loarea lor intrinsecă, ceea ce poate aduce prejudicii
sănătăţii, aşa cum a dovedit-o un experiment publicat
în numărul din iunie al revistei Minte şi materie, din
Oxford (Anglia):
„În Scoţia, la o şcoală agricolă, s-au făcut nişte ex-
perienţe, pentru a putea urmări ce efect are asupra
viţeilor hrănirea lor cu lapte pasteurizat şi cu lapte
crud. Opt viţei au primit, încă din prima zi de viaţă,
lapte pasteurizat, iar alţi opt, lapte crud. Doi din pri-
ma grupă au murit din prima lună. Unul dintre viţei
a fost scutit de continuarea probei pentru a rămâne
în viaţă. Al patrulea viţel a murit la două zile după

încheierea perioadei de probă, în timp ce ceilalţi au
putut fi salvaţi, dându-li-se ulterior lapte nefiert. Viţeii
grupei a doua, care au primit toţi lapte nedegradat,
au rămas toţi în perfectă stare fizică."
Scrisoarea sănătăţii, organul Asociaţiei Kneipp, din
sudul Germaniei, scria în numărul 2 din 1972:
„Doi oameni de ştiinţă americani, Potenger şi Si-
monsen, au experimentat alimentaţia cu lapte pasteu-
rizat la pisici. Cercetările s-au extins peste mai mult
47
de trei generaţii de pisici. Cele hrănite cu lapte crud
s-au dezvoltat normal.
La cele la care laptele pasteurizat a fost hrana prin-
cipală, s-a instalat un rahitism grav care, în cele din
urmă, a dus la moartea lor. La toate pisicile care nu
au primit lapte crud, încă din prima generaţie au avut
loc avorturi. Animalele au suferit modificări de com-
portament, devenind agresive, zgâriind şi muşcând. La
53% din animale, glanda tiroidă era slab dezvoltată. În
generaţia a treia, animalele erau aproape degenerate."
După cum rezultă din toate experienţele de mai sus,
laptele îşi pierde puterea sa dătătoare de sănătate şi ca-
lităţile nutritive de îndată ce este încălzit sau fiert.
Cunoscutul biolog canadian H. Tobe, scrie în cartea
sa, Enzimele, cărămizile vieţii că, prin încălzire şi pas-
teurizare, prin procesele de fabricaţie şi chimizare ale
alimentelor, toate enzimele de importanţă vitală pen-
tru noi sunt distruse.
Ca urmare, elementele principale ale laptelui, în
special calciul, fierul şi fosforul, nu mai pot fi decât
în mică măsură asimilate, metabolizate, de corpul nos-
tru. Tot ceea ce rămâne devine o aglomerare de
deşeuri ce constituie un depozit de sânge. Germenii
bolilor, care mişună pretutindeni, găsesc, în sângele
încărcat de reziduurile produselor pasteurizate, un te-

ren propice pentru dezvoltare. Astfel se nasc bolile.
Pasteurizările acţionează astfel oarecum împotriva
tocmai a scopului pentru care sunt utilizate.
Un cercetător englez, Z. H. Oliver, confirmă aceste
adevăruri în cartea sa, Probele remediilor: „De ce o
ramură uscată este atacată de viermi şi bacterii şi nu
una sănătoasă, care este plină de suc şi viată ? Pentru
că bacteriile au fost create tocmai pentru a înlătura
48
deşeurile acumulate şi astfel au un rol deosebit de
important în natură.- Dar, iată că, de îndată ce găsesc
un depozit de deşeuri în sânge şi atacă ţesutul celular, noi
le învinuim că ne-au provocat suferinţe deşi nu ele sunt
vinovate de declanşarea bolii." În această privinţă sunt de
acord mulţi medici. Pentru a dovedi în mod cert un atare
fapt, prof. Emerich a înghiţit o fiolă întreagă cu bacterii de
holeră, care nu i-au făcut, bineînţeles, nici un rău.
O mamă foarte grijulie faţă de copilul său a con-
siderat că odrasla ei nu mai poate bea decât lapte
crud, de la o anumită vacă, aparţinând unui prieten
apropiat, sperând că se poate încrede în onestitatea
lui. După un timp, s-a descoperit că vaca respectivă
suferea de tuberculoză, boala fiind într-o fază foarte
avansată de evoluţie.
Copilul probabil că înghiţise milioane de germeni
de tuberculoză. Dar i-au dăunat? Nicidecum! Bând
lapte crud şi folosind şi alte crudităţi, avea o consti-
tuţie foarte robustă, astfel încât bacteriile nu au găsit
un teren favorabil, prielnic, pentru dezvoltare.
Z. H. Oliver a mai adăugat că „laptele, o capodo-
peră dietetică", dacă este pasteurizat devine „o uşă
deschisă pentru boli si moarte".
Dr. Evelyn, de la London Hospital, a publicat în
ziarul Asistenţa socială, 47, 1934, rezultatele unor stu-

dii făcute asupra apariţiei şi evoluţiei cariilor dentare
la copiii din diferite orfelinate. El a descoperit că lap-
tele crud constituie o apărare activă împotriva bolilor,
care sunt atât de răspândite. Experienţele făcute asu-
pra a 750 de băieţi au scos la iveală, după, trei-patru
ani, rezultate uimitoare. La o grupă de 58 de copii,
cărora li s-a dat regulat lapte crud, după acelaşi in-
terval de timp nu a mai apărut nici un caz de carie
49
l
dentară. Alte experienţe, cu alte grupe, au dat aceleaşi
rezultate.
Arnold de Viers, un cercetător american, consem-
nează în cartea sa, Elixirul vieţii, tot felul de experienţe
efectuate în Anglia şi America, unele în universităţi,
altele în spitale. Copiii cărora li s-a dat exclusiv lapte
pasteurizat s-au îmbolnăvit în scurt timp de scorbut (lip-
sa vitaminei C), rahitism (lipsă de calciu), tulburau di-
gestive şi alte boli.
Experienţele au demonstrat că laptele pasteurizat, în
loc să apere de tuberculoză, a favorizat-o.
Într-un cămin de copii din Anglia, 14 copii —
dintr-o grupă experimentală mai mare —, care au fost
alimentaţi un timp, regulat, numai cu lapte pasteurizat,
s-au îmbolnăvit de tuberculoză, în timp ce într-o altă
grupă experimentală, hrănită cu lapte crud, numai un
singur băiat s-a îmbolnăvit de această boală.
Arnold de Viers descrie cu lux de amănunte toate
experienţele, aşa încât nu poate fi vorba de nişte rezul-
tate inventate.
Toate aceste dovezi arată că atât laptele pasteu-
rizat cât şi fierberea sunt fără sens. Nu numai că sănă
tea oamenilor este prejudiciată, dar prin devalorizarea

alimentelor se pierd milioane.
Am locuit câţiva ani în Florida — SUA. Am fost
pus în situaţia, la un moment dat, să trebuiască să fac
rost de lapte crud pentru nişte copii bolnavi ai unor
vecini, dar oricât m-am zbătut, mi-a fost imposibil. Nici
ţăranii nu puteau să-mi vândă, pentru că legile inter-
ziceau comercializarea laptelui ca atare. Neştiinţa celor
lor mulţi a permis unor profitori să voteze o astfel
lege. Singurul avantaj al pasteurizării constă în faptul
că, în acest fel, laptele poate fi păstrat mai mult timp
50
»
işi transportat fără a se altera. Consumatorului nu-i adu-
ce nici un folos, ci doar pagube incalculabile. Să nu
uitam că laptele conţine mai mult calciu decât orice alt
aliment, iar 90% din oameni suferă de lipsă de calciu.
Multe boli, chiar şi artroza, afecţiunile coloanei verte-
brale ale articulaţiilor şi cele de cord, ca şi fracturile
sunt consecinţe ale lipsei de calciu. Pentru asigurarea
cantităţii de calciu necesară organismului trebuie să
bem zilnic puţin lapte crud.
În multe regiuni ale Germaniei nu se mai găseşte
deloc lapte crud. În Elveţia lucrurile stau ceva mai
bine, dar şi aici lăptarii „dispar" unul câte unul. Dacă
oamenilor nu li se spune adevărul curat, în curând
vom rămâne şi noi fără lapte crud. Chiar şi acum se
foloseşte mai mult lapte pasteurizat, deşi este mai
scump. Nu se ştie că prin pasteurizare calităţile lui sunt
depreciate, fapt ce constituie o cauză a bolilor. Nu se
ştie că o cură cu lapte crud poate vindeca boli grele;
chiar şi pentru potolirea setei este mult mai bun şi mai

ieftin decât orice altă băutură gazoasă îndulcită. Cine
vrea să se hrănească ieftin şi totuşi foarte sănătos, fo-
loseşte mult lapte crud.
Iaurtul îşi pierde şi el o parte din valoare prin fier-
bere (enzime, proteine, vitamine, calciu); în plus, aci-
dul puternic din iaurt răpeşte corpului calciul. Din
contră, laptele nefiert, cel mai bun furnizor de calciu,
are proprietăţi bazice în proporţie de 80% si neutra-
lizează, asemenea zarzavaturilor, toxinele acide
dăunătoare din organism. De aceea vindeca bolile. Nici
un duşman al laptelui nefiert nu poate tăgădui acest
adevăr. Laptele prins, cât nu s-a acrit şi este folosit
cu măsură, este inofensiv. Doar bolnavii de reumatism
trebuie sâ-1 evite.
Toate sunt bune, ar obiecta cineva, dacă nu ar exista
şi riscuri! Care risc? O dată cu exemplele prezentate
am văzut că pericolele sunt mai mari şi mai multe în
cazul laptelui pasteurizat decât la cel nefiert.
În Bulgaria şi în alte state răsăritene, laptele crud
şi cel prins constituie alimente de bază şi nimeni nu
se gândeşte la vreun risc. Dacă mulţi oameni din aceste
ţări trăiesc şi peste 100 de ani, doar laptelui crud ar
trebui să-i mulţumească! Frica de îmbolnăvire este atât
de mare, încât, cu toate avantajele laptelui crud, ea are
câştig de cauză. Iar cei ce alarmează împotriva aşa-zi-
selor riscuri ale utilizării laptelui nefiert, o fac pentru
beneficiul lor, inducând în eroare oamenii. Dacă se atra-
ge atenţia împotriva consumării laptelui nefiert, sau dacă
acesta este interzis, cu atât mai mult ar trebui să fie interzis
automobilul, care provoacă nu numai un număr mare de
accidente, schilozi şi invalizi, ci chiar şi mulţi morţi.
Laptele nefiert acţionează ca un purificator, de aceea
este foarte igienic. Bacteriile străine care s-ar putea dez-
volta sunt inofensive şi nu-i alterează calităţile, pentru
că laptele nu se strică, nici nu putrezeşte, ci numai se

acreşte. Aceasta se datorează fermentului lactic. Deci,
nu trebuie să vă temeţi să-l beţi dacă nu mai este proas-
păt, laptele acţionează totuşi ca purificator şi nu pierde
nimic din capacitatea sa de a întreţine sănătatea. Lap-
tele nefiert nu se menţine pur numai pe sine, ci el curăţă
intestinele de resturile florei bacteriene de putrefacţie şi
de alţi agenţi patogeni, în timp ce laptele fiert sau pas-
teurizat putrezeşte. El este mort şi nu mai are nici o
putere de curăţire şi de vindecare. Se mai spune că şisis-
temul de muls este neigienic. Cei care spun asta nu
ştiu că 2/3 din lapte este muls mecanic şi în curând
52
întreaga cantitate de lapte va fi mulsă astfel, metodă
ce se practică în America de mulţi ani.
Nu s-a observat, de pildă, că laptele neîmbuteliat
este filtrat în lăptării? Eu cred că afirmaţia că ar fi
neigienic este un pretext al adversarilor laptelui crud.
În plus, nici prin pasteurizare el nu devine „mai curat";
dimpotrivă, agenţii curăţeniei, enzimele si acidul lactic,
sunt distruşi, astfel că nu mai poate fi vorba de igienă.
Eu personal consum zilnic lapte crud. De ce ? Pentru
că este alimentul cel mai bun şi agreabil, cel mai bun
la gust, cel mai uşor de digerat, relativ cel mai ieftin
şi cel mai valoros, în familia noastră, desertul este,
adesea, o cană cu lapte nefiert. Fetiţa mea, care are
şapte ani, încă din primele săptămâni de viaţă a
mâncat lapte de vacă nefiert, diluat corespunzător.
Până în prezent nu a făcut nici una din bolile copilăriei
şi s-a dezvoltat minunat.
Dorim să protestăm energic împotriva unei afir-
maţii neîntemeiate apărută într-o lucrare a lui Holtzer
Sommers, anume că, din cauza consumării laptelui ne-
fiert, copiii ar face afte (aftoză), s-ar îmbolnăvi de
pojar, vărsat de vânt, scarlatină etc. Propriul meu copil

este un exemplu că toate acestea nu sunt decât născo-
ciri. Faptele dovedesc tocmai contrariul: laptele crud
vindecă, pentru că „imobilizează" acizii. În plus, pentru
convalescenţi este alimentul cel mai uşor digerabil.
Fără temei este şi teoria lui Sommers, conform
căreia omul adult nu ar mai putea digera laptele ne-
fiert (ci numai sugarii) sau că acesta, de îndată ce vine
în contact cu aerul, nu ar mai fi nici pur, nici crud!
Chiar numai faptul că, în ţările balcanice, oamenii —
a căror hrană de bază o constituie laptele crud —
ajung la vârste mult mai înaintate decât este media
de viaţă, face să cadă teoria lui Sommers. A respinge
laptele pe motive etice este cu totul altceva. Dar de
ce să-i conteşti calităţile ?
Este- de dorit să ne unim glasurile întru susţinerea
şi salvarea laptelui crud! Fără ajutorul acelora ai
căror „ochi s-au deschis" şi fără o propagandă serioasă
împotriva acţiunilor aproape imperceptibile, dar siste-
matice, pentru denigrarea alimentaţiei cu lapte crud,
în curând poporul nostru nu va mai putea cumpăra
lapte proaspăt. Ceea ce s-a întâmplat în Florida este
un semnal de alarmă. Acolo, unii ţărani au fost
urmăriţi de autorităţi, deoarece au existat medici
răuvoitori care i-au făcut pe nedrept răspunzători pen-
tru diversele boli contactate de copiii ai căror părinţi
cumpără de la ei lapte proaspăt. Tot astfel de greutăţi
vor avea de întâmpinat şi oamenii noştri (elveţienii)
peste câţiva ani, dacă nu se începe chiar de pe acum
o contraacţiune. De pildă, vânzarea de brânză proas-
pătă şi unt ţărănesc fiind deja interzisă, un ţăran din
cantonul Neuentorg a avut de suferit, asemenea fer-
mierilor americani, pentru că a vândut brânză dulce,
deoarece statutul confederaţiei privitor la lapte inter-
zice ţăranilor să-şi vândă laptele şi produsele lactate

persoanelor particulare; poliţia a făcut o descindere
la el acasă, cu mai multe maşini, şi i-a confiscat toate
proviziile. Acest ţăran îşi cultivă pământul fără
îngrăşăminte chimice şi fără pesticide (aceasta s-a
întâmplat în 1970).
DE CE, AZI, OAMENII TRĂIESC
MAI MULT?
Deşi părerea că strămoşii noştri s-ar fi hrănit mult
mai sănătos este destul de răspândită, dat fiind faptul
că de atunci şi până în zilele noastre media de vârstă
a crescut, se consideră că sistemul de nutriţie actual
este perfect echilibrat, iar arta culinară foarte sofisti
cată nu ar exercita nici o influenţă negativă asupra
sănătăţii. Cineva a fost chiar de părere că industria
chimică si cea farmaceutică ar contribui substanţial ca
oamenii să ajungă la o vârstă înaintată. Vrem să
urmărim până unde si în ce măsură cele de mai sus
corespund adevărului.
Este categoric că acum 50-100 de ani strămoşii noştri
fierbeau lotul, cu excepţia unor fructe care nici nu erau
considerate alimente.
Atunci fierberea era considerată o adevărată „pre-
digestie", că pregăteşte alimentele pentru absorbţia şi
asimilarea lor în organism, deci, cu cât se folosea mai
intens, cu atât era mai bine pentru om. Când, cu vreo
sută de ani în urmă, Louis Pasteur a inventat pasteu-
rizarea ca mijloc de protejare a sănătăţii împotriva
agenţilor patogeni, spaima faţă de microorganismele
generatoare de boli s-a răspândit în întreaga lume,
spaimă care mai persistă şi azi. Prin ziare, cărţi, ma-
nuale de gastronomie şi tratatele de dietetică a nume-
roşi medici, s-a trâmbiţat că totul trebuie să fie fiert
şi pasteurizat. Dar după ce Dr. Bircher a descoperit,
55

acum câteva decenii, asa-numitele cereale Bircher, şi a
dovedit valoarea ridicată a salatelor şi fructelor crude,
„înălţându-le" la rangul de hrană, precum măslinele, s-a
creat un nou curent de opinie care viza un alt mod de
viată, mai sănătos.
în tinereţea mea, acum 50 de ani, la masa noastră
cea de toate zilele, se mânca numai mâncare gătită
sau coaptă, o hrană care, în mare măsură, era deva-
lorizată. Eram oprit să beau lapte crud, deşi aveam
propriile noastre vaci, care erau foarte sănătoase, în
schimb, laptele fiert, pâinea proaspătă şi zahărul rafi-
nat erau utilizate din belşug. Conform concepţiilor
acelor timpuri se pare că eram foarte bine hrănit. Şi
totuşi, când mă căutai eram răcit, aveam febră şi am
trecut prin toate bolile copilăriei, pe care le-am făcut
în forme destul de grave. Iar, în plus, încă de la vârsta
de şase ani am avut prima întâlnire cu dentistul. Mai
târziu, în ciuda deselor controale, măselele mi se ca-
riau mereu. La vârsta de 16 ani a trebuit să-mi pun
ochelari. La scoală eram foarte emotiv şi uituc, ambele
fiind semne vădite ale unor nervi slăbiţi.
Laptele si cerealele conţin foarte mult fosfor şi calciu,
care se ştie că sunt deosebit de importante pentru me-
tabolismul celulei nervoase. Raportat la cantităţile de
lapte şi pâine pe care le-am mâncat în copilărie, măse-
lele şi sistemul meu nervos ar fi trebuit să fie deosebit
de sănătoase şi rezistente. Dimpotrivă, atât dantura cât
si nervii mei se aflau într-o stare de slăbiciune avansată.
în ceea ce priveşte aspectul exterior eram mare şi pu-
ternic, totuşi desele mele îmbolnăviri dovedeau sub-
alimentaţia. Astăzi, după ce mi s-au deschis ochii,
susţin că dacă aş fi respectat o alimentaţie corectă, aş
fi fost scutit de toate necazurile şi bolile amintite, de
56
dinţii artificiali, de ochelari şi de multe alte neplăceri.
Sunt convins că aş fi fost un copil mai puţin plăpând

aş fi putut fi un elev mai bun. Ţin să menţionez că
fetiţa mea, care a fost hrănită de mică (din săptămâna
a treia) cu crudităţi, nu a plâns aproape deloc ca sugar.
Trista poveste a copilăriei mele s-a repetat în ca-
zurile a mii de copii şi se mai repetă şi azi. Tot atât
de mulţi sunt si copiii care au murit de timpuriu din
cauza greşelilor de alimentaţie. Se spune că acum 100
de ani fiecare al treilea copil murea până la vârsta de
sase ani. Pot spune că bolnavii care se sting încet, prin
ospicii sau prin instituţiile asemănătoare, nu ar fi ajuns
în această situaţie dacă ar fi primit suficientă hrană
vie. Ereditatea poate avea şi ea un rol, totuşi, în majo-
ritatea cazurilor, cauza bolii trebuie căutată în subali-
mentaţia sistemului nervos. Urmarea este că şi cel mai
uşor dezechilibru psihic poate genera catastrofe. Este de
dorit ca, în primul rând în astfel de institute, ospicii
şi spitale, să se recunoască neajunsurile alimentaţiei
fierte si să se urmărească îndreptarea ei. Trebuie să
se verifice practic faptul că bolnavii se înviorează de
îndată ce primesc hrană crudă. Obişnuitul regim cu car-
ne fiartă nu este în nici un caz cel adecvat unor astfel
de bolnavi: deseori, în majoritatea cazurilor, tocmai
această hrană a generat boala.
La ridicarea mediei de vârstă au contribuit multe.
Cu 50 de ani în urmă s-a ajuns la concluzia că sunt
absolut necesare un regim de viaţă şi o alimentaţie
mai sănătoase. S-au format asociaţii şi institute favo-
rabile unei atari reforme conceptuale. S-a publicat li-
teratură despre tratamentul naturist şi alimentaţia pe
bază de crudităţi. Foarte eficace au fost conferinţele
57
şi cursurile organizate de aceste societăţi. Chiar şi unii
medici şi-au schimbat opiniile.
Practicarea sporturilor, o igienă individuală mai

bună, generalizarea instalaţiilor de baie amenajate în
aproape fiecare casă şi multe altele au contribuit şi
ele la prelungirea mediei de viaţă.
Mulţumită chirurgiei moderne, a îngrijirii mai bune
a bolnavilor, unora dintre ei li s-a putut prelungi viaţa
cu câţiva ani. Izbitor este declinul mortalităţii copiilor,
pentru că astăzi multe boli specifice copilăriei sunt
tratate cum trebuie şi, în loc să li se dea sugarilor
lapte fiert, amestecat cu ceai de muşeţel alături de
făinuri fierte, li se dau mai ales lapte praf nefiert,
banane si alte fructe crude. Din păcate făinurile mai
joacă încă un rol de seamă în alimentaţia lor.
Industria farmaceutică a ajutat şi ea la prelungirea
vieţii omului, prin faptul că medicamentele ameliorează
bolile — dar nu le vindecă. Cum s-ar zice, bolnavul nu
moare, dar nici sănătos nu este. După cum s-a mai
spus, se încearcă, de fapt, doar vindecarea simptomelor
şi nu a organismului uman în totalitate, în plus, în cele
mai multe cazuri, medicamentele au, de cele mai mul-
te ori, efecte secundare nocive. Dacă o boală dispare
după tratament, ea fie apare mai târziu, fie după vin-
decarea ei aparentă se manifestă alte boli. Iniţial tre-
buie îndepărtată cauza maladiei, altfel nu are rost nici
un tratament. Indiferent dacă natura afecţiunii este de
ordin psihic sau de alt ordin, într-o atare situaţie s-a
ajuns printr-o alimentaţie greşită, căci datorită ei şi-au
găsit microbii un teren mai „uşor" de atacat.
Metodele de azi pentru vindecarea bolilor pot fi
ilustrate prin următoarea comparaţie: un om stă într-un
vas cu apă; apa poate pătrunde în vas printr-un orifi-
58
ciu; cel din apă, în loc să închidă orificiul prin care
pătrunde apa, se luptă să o scoată cu un făraş: o muncă
de Sisif; cu totul istovit de puteri, se mai poate

menţine deasupra apei un timp, dar până la urmă se
îneacă. Apa reprezintă toată „murdăria", deşeurile, rezi-
duurile cu care se încarcă, în permanenţă, organismul
bolnav, prin alimentaţia necorespunzătoare si medica-
mentele toxice, pentru ca, până la urmă, bolnavul să
"se înece" în ele. Făraşul este imaginea modului în care
poate ajuta medicina si chirurgia modernă.
Cu o sută de ani în urmă nu se dispunea nici măcar
de „făraş" ca să scoată apa, de aceea se murea mai
rapid. Astăzi boala este doar tărăgănată, pentru că nu
este înlăturată cauza; de aici, multe spitale şi... o me-
die de viaţă mai lungă !
Mulţi oameni nu pot să creadă că există o cură aşa-
zisă minune (regim-minune), fără ca ea să fie cunos-
cută şi să pătrundă în cele mai diverse medii sociale.
Regimul minune există, este verificat, dar nu poate să
pătrundă din două motive :
Primul — cei mai mulţi medici îl înlătură din capul
locului. „Ieftinătatea" hranei de crudităţi este prea
puţin „interesantă" pentru ei. Din acest motiv, nici-
odată nu vor putea ieşi biruitoare meritele acestei ali-
mentaţii.
Al doilea motiv este generat chiar de cel bolnav,
căci el, ţine mai mult la „plăcerile burţii" decât la
sănătatea sa, pentru că nu ştie că si alimentaţia de cru-
dităţi poate procura satisfacţii gustative. Nu se gândeşte
nimeni că o suferinţă ce trenează ani de zile poate,
ca urmare a unei alimentaţii greşite, precede de cele
mai multe ori moartea.
Am întrebat o dată un medic de ce nu-şi tratează
pacienţii în mod natural, pornind de la cauza bolii. El
59
mi-a răspuns că pacientul vrea să vadă o reacţie ra-
pidă, altfel aleargă la un alt medic. Nu am avut însă

impresia că era un neştiutor în ceea ce priveşte vin-
decarea prin terapie naturistă. In universităţile noastre
se predă în exclusivitate chimioterapia şi farmacotera-
pia, de aceea, astăzi, utilizarea medicamentelor este
mai mult decât una din practicile medicale, este sin-
gura aplicată, ceea ce este egal cu o crimă faţă de
om. Ce poate să însemne prelungirea vieţii fără sănătate ?
ZAHĂRUL ALB, RAFINAT
La orice aliment neatins de mâna omenească,
părţile lui componente alcătuiesc o structură perfect
armonizată, fapt deosebit de important, îndeosebi în
digestie, metabolizarea unui element fiind condiţionată
întotdeauna de prezenţa unuia sau a multor altor ele-
mente. Aşa este cazul, de exemplu, la grâu. Tărâţele
sunt indispensabile pentru transformarea amidonului ce
se găseşte în interiorul grâului (făina albă). Tărâţele
conţin, printre altele, complexul de vitamine B şi calciul,
de nelipsit în metabolismul amidonului şi zahărului.
Dacă aceste substanţe nu există în alimente, organismul
nostru este forţat să le dea din resursele proprii şi astfel
individul începe să slăbească; apare o „scurgere" prin
care echilibrul normal din „bugetul corpului" este dere-
glat. De aceea, legile naturii cer ca alimentele să fie
utilizate neapărat nemodificate nici de căldură, nici de
rafinare, nici de decojire, să fie lăsate aşa cum sunt ele,
în întregul lor. Toate aceste deziderate sunt încălcate
îndeosebi la prepararea zahărului rafinat. După rafi-
nare, zahărul nu mai are decât un singur element, car-
bonul. Cele 20-30 de elemente pe care le conţine
trestia sau sfecla de zahăr au fost distruse. Corpul este
nevoit să-şi procure toate aceste elemente din el, din
rezervele lui proprii, şi astfel, de fapt, le pierde pentru
că le consumă. De îndată ce zahărul ajunge în circuitul
sangvin, începe să provoace neorânduială. Deoarece,

61
fără să stea în intestin, trece repede în sânge, cantitatea
de zahăr creşte, pentru o perioadă scurtă de timp, anor-
mal, ceea ce generează un surplus de energie, aşa încât
dispare oboseala. Ar fi minunat dacă ar rămâne aşa,
dar în raport cu mărimea cantităţii de zahăr, urmează
îndată reacţia adversă, de recul: după fiecare meta-
bolizare a zahărului, consumul din rezervele organis-
mului generează o şi mai mare oboseală şi somnolenţă,
iar la o cantitate mare de zahăr, apare chiar ameţeala.
Natura însă nu lasă nesancţionată nici o biciuire
artificială nepermisă. La un examen al glicemiei, ime-
diat după ingerarea unei cantităţi mari de zahăr, ob-
servăm că glandele pancreatice, fiind intens stimulate,
secretă prea multă insulină, ceea ce duce, implicit, la
o reducere a zahărului din sânge sub nivelul mediu
admis, de unde şi instalarea stării de mare oboseală.
Ce este de făcut ? Puţină ciocolată sau o băutură dulce
este mereu la îndemână, aşa încât o luăm de la înce-
put. Cu o ţigară sau o ceaşcă de cafea se ajunge în
aceeaşi situaţie. Ficatul este stimulat şi trimite rezer-
vele de zahăr (glicogen) în sânge. Organismul uman
— respectiv fiecare sistem, aparat, ţesut în parte - su-
portă o vreme şi face faţă tuturor acestor „sâcâieli", mai
mult sau mai puţin grave dar; la un moment dat, natura
se răzbună crunt pentru tot ceea ce s-a făcut împotriva ei.
Consumul de zahăr în cantităţi mari dă senzaţia de
saţietate dat fiind numărul mare de calorii pe care
acesta le conţine. Dar enzimele, fermenţii, mineralele?
Zahărul alb, rafinat, nu mai are nici una din sub-
stanţele enumerate, deci nu aduce în organism nici
măcar un singur „ajutor" pentru digestie, astfel încât
face mai mult rău decât bine sănătăţii. Corpul este
lipsit de unele din cele mai importante elemente, pe

care acum este obligat sa le sustragă din hrana nece
sară glandelor, nervilor şi sângelui. Iată ce suferinţe si
ce afecţiuni sunt favorizate de consumul de zahăr:
scăderea voinţei, a memoriei, impotenţa, afecţiunile den-
tare, artroza, nevrozele, nebunia şi chiar sinuciderea. În
sfârşit, zahărul poate genera orice boală.
Personal susţin că zahărul este chiar mai nociv decât
alcoolul în ceea ce priveşte sănătatea. Este de necon-
ceput faptul că guvernanţii îi acordă un regim prefe-
renţial şi îl tot ieftinesc în loc să-i ridice preţul. Primul
pas ar trebui să urmărească lămurirea oamenilor asu-
pra nocivităţii lui şi a daunelor ce le aduce sănătăţii.
De ce nu scot un cuvânt medicii despre o atare rea-
litate şi de ce spun atât de puţin dentiştii despre pe-
ricolul dulciurilor? Există cercetări care afirmă că
infarctul miocardic este rezultatul consumului îndelun-
gat al zahărului (zahăr în orice formă artificială),
pâinii albe (chiar şi intermediare) şi a cocăriilor, care
prin digestie se transformă în zahăr. Chiar şi fructele
fierte sunt nesănătoase.
PÂINEA ALBĂ ŞI PÂINEA NEAGRĂ
Alimentaţia soldaţilor romani consta din simple
grăunţe de grâu. Fiecare soldat primea raţia sa de
grăunţe, pe care o purta în buzunar. În timpul
marşurilor nesfârşite, acestea erau mestecate încet şi
temeinic. Dacă începea lupta, soldatul era în perma-
nenţă aprovizionat cu acest fel de „hrană", iar iscu-
sinţa şi rezistenta armatelor romane era considerată
95 A
de neîntrecut. In afară de apă se pare că nu mai pri-
mea nimic demn de amintit, căci ar fi fost consemnat
de scriitorii romani. Cuvântul „aprovizionat" avea o
semnificaţie foarte simplă, „res frumentaria" — pro-
blema cerealelor.

Gunter Ernst-hrana-vie

Recommended

Recommended

More Related Content

What's hot

What's hot (20)

Similar to Gunter Ernst-hrana-vie

Similar to Gunter Ernst-hrana-vie (20)

Gunter Ernst-hrana-vie