Câți bani am fumat și câți am economisit de când m-am lăsat

Și v-ați luat mașină? 🙂

Ma chinuiam si eu sa ma las, acum aproape 4 ani. Dar nu stiam ce si cum naiba sa fac. Cand ajungeam la chiosc sa imi iau tigari, o puneam pe vanzatoare sa caute pachet cu nr de tel gratuit, dar, la dracu, nu gasea niciodata!!!

Insa, am avut noroc, ca am citit la tine despre Allen Carr. Multumesc, Simona! Ceea ce a fost si mai bine pt ca momentul a coincis fix cu aparitia sarcinii! 🙂 Cat am economisit??? Habar n-am, dar sigur am chelutit mai mult ca tine ca eu am fumat 20 de ani!:)))

Eu nu am fumat. Dar nici nu am 8500 euro deoparte :D. E drept, am o minune bipeda in batatura, cu o camera roz ca a ta 🙂

Sunt curioasa, de cand te-ai lasat ai pus toti banii deoparte, luna de luna?

Mai intai, trebuie sa remarc o puternica similitudine a experientei mele cu cea a Simonei. Si eu m-am lasat de fumat de doua ori, odata prin vointa, in 1988, dar a doua oara, in 2002, de nevoie, in ceasul al doisprezecelea, all’ultimo minuto, chiar, in urma unui AIT (cerebral). Atipic, dar corect diagnosticat si tratat la Floreasca, astfel incat mi-am revenit, fiind apoi „ca nou”. Cauzele? In ciuda tineretii (AIT inexplicabil, la momentul respectiv, pentru medici): fumatul, cauza determinanta si stresul, cauza favorizanta.

Cand in 1988 am reusit sa ma las de fumat prin vointa, m-am chinuit enorm, zi de zi, ceas de ceas, vreo 2-3 saptamani, timp in care aveam chiar si cosmaruri legate de fumat. Apoi a trebuit sa sufar, mult mai suportabil, insa, inca vreo 2 luni. Dar cu atat mai mare era satisfactia izbanzii! Imi amintesc ca mi-au reaparut, in cateva zile gustul si mirosul la niveluri nebanuite ca fumator. Un alt efect a fost cresterea imediata a „suflului” si imbunatatirea performantelor fizice. Ceea ce m-a surprins insa a fost cresterea capacitatii de metabolizare a alcoolului. Practic, ca fumator, mi-ar fi ajuns 3 beri baute cu colegii la taverna, dar dupa lasarea de fumat imi amintesc ca plecam „nebaut” si dupa vreo 5 halbe! In mod evident, devenisem mult mai … sanatos.

A doua oara, a fost dramatic, devenise o chestiune de viata si de moarte. Inainte de accident (ischemic tranzitor) primisem destule semnale de alarma dar nu le dadusem importanta. Eram atat de intoxicat incat, in ultimele saptamani nu mai putem fuma deloc dimineata si apoi, nici chiar in restul amiezii. Pana seara cand, acasa, sub influenta sedativa a 2-3 berici, ajunsesem sa „sudez” una dupa alta pana la 10 tigarete. Dupa AIT, ca sa nu ma reapuc de fumat a trebuit sa renunt complet si imediat, si la alcool, astfel incat mi-a reusit cu succes lasatul de fumat. Ar fi fost prea riscant, poate fatal, sa ma reapuc pentru a doua oara! Treaba cu alcoolul a tinut inca vreo 5 ani, din inertie, fara sa fie neaparat necesar, dupa care usor-usor am reinceput cu vinurile de calitate, apoi cu berea buna. Bineinteles, fara fumat, ever-never. Celor care incearca metoda „prin vointa” le recomand sa se abtina total de la alcoole pentru 2-3 luni! Recomand celor care isi permit, desigur, si abstinenta totala fata de alcool, desi aici sunt mai multe impedimente (ba ca nu esti barbat, ba ca esti pocait sau chiar ca esti un fost alcoolic, ca ai o boala ascunsa sau ca faci tratament cu antibiotice … – e ciudat ca lumea considera normalitate sa bei zilnic un toxic si anormalitate sa nu o faci deloc).

Fumatul este un demon redutabil a carui arma secreta, mie unuia, imi este cunoscuta. Ea nu este nici nicotina si nici gudroanele cancerigene. Prima, nicotina (posibil si unii alcaloizi) este momeala pe care ti-o intinde (excitantul cu actiune imediata si, posibil, cu usoare efecte benefice asupra sanatatii, efecte care au facut posibila descoperirea, si utilizarea rationala de catre indigenii americani a plantei „nic. tabacum” si care, astazi, ne sunt necunoscute noua europenilor mileniului III). A doua arma (gudronul) este sperietoarea fioroasa, dar indepartata si nici foarte eficace, a unei morti premature si chinuitoare printr-un cancer. Adevarata arma secreta prin care fumatul secera anual milioane de vieti este … fumul. Mai exact, astuparea cu fum (particule extrem de fine) a patului alveolar, ceea ce conduce la o usoara hipoxie pulmonara. Usoara, usoara, dar permanenta si in progresie temporala. Oxigenul este esential vietii, iar pentru alimentarea cu oxigen a creierului, in aceeasi cantitate fiziologic necesara, trebuie ca inima sa pompeze un debit crescut de sange, mai putin oxigenat decat cel al unui nefumator de acelasi calibru. Si asta permanent, zi si noapte, an dupa an. Inima oboseste, si ea, fiind prea ocupata ca sa ne-o spuna la timp. Daca poti scapa de cancer chiar mare fumator fiind (e chiar o regula) astuparea patului alveolar al fumatorului, in timp, e o realitate de care nu scapa nimeni. Iar secretul acestei arme diabolice consta in imposibilitatea omului de o sesiza. Pur si simplu, memoria noastra nu poate retine usurinta cu care tot noi respiram cu 10-20-30 de ani inainte de a ne apuca de fumat. Nu ne putem compara decat cu noi insine de acum cateva zile, poate saptamani. Daca am fi in stare de o comparatie reala, am lasa fumatul imediat, cu totii! Si uite asa, pe o panta extrem de mica, chiar insesizabila, fumatul ne conduce catre un IMA, un stop CR inexplicabil, moarte subita, atacuri cerebrale …

Nu am calculat niciodata, si nici nu o voi face vreodata, cati bani am cheltuit pe tigari, sau cati am economisit de cand m-am lasat de fumat (la mine, peste 14). Este pur si simplu nerelevant si insignifiant in comparatie cu reusita de a ma renaste in aceeasi viata, de a scapa viu, as zice acum, si sanatos, din ghearele demonului numit fumat.

fumez de 33 de ani, cu doua pauze de sarcina. nu stiu cat am cheltuit, ca am fumat si carpati, si kent 🙁 minim un pachet pe zi. allen deocamdata nu m-a ajutat. o sa mai incerc. in teorie, as vrea sa ma las de fumat. practic, tigara e singurul meu viciu constant. deocamdata cheltui vreo 600 de lei lunar pentru viciul asta 🙁 asta ma infurie cel mai mult

Citind articolul tau, mi-am zis ” ce bine ca n-am fumat niciodata”.
E adevarat, nici masina nu mi-am luat, dar nici n-am dat banii pe tigari :-)).

N-am fumat decat “social”, in liceu, cate o tigara cu fetele, la o cafea, sau la petreceri. Nu am avut niciodata nevoia fizica, nici cand fumatul social se intindea spre un pachet pe seara sau pe weekend.

Cat despre bani… nu e nevoie sa demonstram cati bani au fost economisiti, sau ce s-a facut cu ei. Ideea e ca NU s-au irosit atatia bani pe o chestie atat de daunatoare. Ca nu prea cred ca cineva a dat banii economisiti pe heroina, deci tot e ceva si daca banii s-au dus pe pantofi. Iar daca s-au dus pe vacante, mancare sanatoasa, experiente pozitive sau jucarii de pisici e deja extraordinar.