6.2.2.

Ac iunea momentului de torsiune

6.2.2.1. Torsiune pur

Atunci când echilibrul static al unei structuri depinde de rezisten a la

torsiune a elementelor sale, este necesar un calcul complet la torsiune (în st rile
limit ultime i de exploatare).

Atunci când, în structurile static nedeterminate torsiunea apare numai din

condi ii de compatibilitate, nu este necesar de regul s se ia în considerare
torsiunea în starea limit ultim . În aceast situa ie, prevenirea unei fisur ri
excesive în exploatare se ob ine prin prevederea unei arm turi minime (sub form
de etrieri i bare longitudinale) în conformitate cu prescrip iile constructive.

Rezisten a la torsiune a elementelor se calculeaz înlocuind sec iunile

transversale pline cu sec iuni casetate cu pere i sub iri, având caracteristicile din
figura 6.17.

Fig.6.17. Sec iunea casetat echivalent cu

pere i sub iri, pentru calculul la torsiune.

Sec iunile de form complex se descompun, pentru calcul, în sec iuni

elementare rectangulare cu pere i sub iri, iar rezisten a total la torsiune reprezint
suma capacit ilor sec iunilor elementare.

Grosimea peretelui sec iunii echivalente (sau efective) :

A
t= (6.82)
u
în care :
a sec iunii transversale (inclusiv aria eventualelor
goluri interioare);
al ariei A,
nu poate fi mai mic decât dublul stratului de acoperire cu beton a arm turii (c) i
nu poate dep i grosimea real a pere ilor sec iunilor casetate.

Armarea la torsiune const din etrieri închi i, normali pe axa elementului i

bare longitudinale distribuite pe periferia sec iunii i prev zându-se bare în toate
col urilor sec iunii.

Momentul de torsiune Tsd, cu valoare de calcul, trebuie s satisfac

urm toarele condi ii :
Tsd TRd1 (6.83)
Tsd TRd2 (6.84)

unde :
TRd1 este momentul de torsiune maxim pe care îl pot suporta
diagonalele comprimate de beton;
TRd2 iune pe care îl preia arm tura.

Elementul real, solicitat la momentul de torsiune Tsd, se modeleaz sub

forma unei grinzi cu z brele spa iale, alc tuit din patru grinzi cu z brele plane, de
tipul celor utilizate la calculul la for t ietoare (fig.6.12), fiecare ferm cu z brele
plan urmând s suporte o for t ietoare Vsd. Întrucât procentul de armare al
etrierilor este acela i în to i pere ii sec iunii casetate echivalente, rezult c
diagonalele comprimate de beton vor avea aceea i înclinare. În aceast situa ie se
poate considera c ac iunea momentului de torsiune poate fi înlocuit cu o for de
lunecare v uniform distribuit în lungul conturului uk (fig.6.18) :

Fig.6.18. Modelul de calcul la torsiune.

Din figur rezult :
(v·bk)·hk + (v·hk)·bk = Tsd (6.85)
de unde rezult :
T
v = sd (6.86)
2 Ak
i
T z
Vsd = v·z = sd (6.87)
2 Ak
unde Ak este aria închis de circumferin a uk.

Întrucât for a t ietoare este egal cu proiec ia pe vertical a rezultantei

eforturilor unitare din diagonala comprimat , conform rela iilor (6.56) i (6.59),
înlocuind l imea bw cu t i având în vedere c =90º, rezult :
2 f cd t A k
TRd1 = (6.88)
( tg cot g )
Factorul de eficien se stabile te cu rela ia (6.50) atunci când se prev d
etrieri închi i în fiecare perete al sec iunii casetate. Dac se prev d etrieri numai pe
conturul exterior al sec iunii, acest factor are valoarea :
f ck
= 0,7 0,7 0,35 (6.89)
200
Valoarea cotg se ia la fel ca la punctul 6.2.1.2, metoda diagonalelor cu
înclinare variabil .

Momentul de torsiune rezistent TRd2 se ob ine prin egalarea rela iilor (6.60)
i (6.87), rezultând :
TRd2 = 2·Ak·(fywd·Asw/s·cotg ) (6.90)

unde :
Asw este aria ramurilor unui etrier;
fywd ele de calcul la curgere a etrierilor;
a dintre etrieri.

Arm tura longitudinal suplimentar pentru torsiune se ob ine scriind c

(fig.6.9) :
V Tsd z 1
tg = sd (6.91)
Fs 2 A k A s1 f y1d
z
uk
în care :
Fs este for a de întindere din talpa grinzii cu z brele plan ;
As1 de arm tur longitudinal adi ional pentru torsiune ,
 fy1d turii As1.

Considerând Tsd = TRd2 rezult :

As1·fy1d = TRd2·uk/2·Ak·cotg (6.92)

Verificarea sec iunii, atunci când ariile de arm tur sunt cunoscute, se face
determinând înclinarea diagonalelor comprimate prin egalarea rela iilor (6.90) i
(6.92), din care rezult :
A u f ywd
tg2 = sw k (6.93)
A s1 s f y1d
i apoi, dac satisface condi iile de la punctul 6.2.1.2, se calculeaz momentul de
torsiune rezistent cu rela ia (6.92) în care se introduce tg ob inut din rela ia
(6.93) astfel :
A sw A s1
TRd2 = 2 A k f ywd f y1d (6.94)
s uk
Dac valoarea lui nu satisface condi iile de la punctul 6.2.1.2, se alege limita cea
mai apropiat .

6.2.2.2. Torsiunea combinat cu încovoiere i/sau cu for e longitudinale

Arm turile longitudinale necesare pentru torsiune cu încovoiere i/sau for e

longitudinale se determin separat, dup care se aplic urm toarele reguli :
în zona întins din încovoiere , arm turile longitudinale pentru
torsiune se adi ioneaz cu cele necesare pentru preluarea încovoierii i
for elor longitudinale;
în zona comprimat din încovoiere , dac for a de întindere din
torsiune este mai mare decât for a de compresiune din încovoiere , nu
este necesar arm tur adi ional pentru torsiune ;
când torsiunea este combinat cu un moment încovoietor mare, efortul
principal de compresiune poate deveni critic, mai ales de grinzi
chesionate, de aceea el nu poate dep i valoarea 0,85·fcd.

6.2.2.3. Torsiune combinat cu forfecare

Momentul de torsiune aplicat (Tsd) i cel rezistent (TRd1), respectiv for a

t ietoare aplicat (Vsd) i rezistent (VRd1) trebuie s satisfac urm toarea condi ie :
2 2
Tsd Vsd
1 (6.95)
TRd1 VRd 2
 Dimensionarea etrierilor se face separat pentru torsiune i pentru for
t ietoare , cu rela iile (6.90) i (6.60), adoptând aceea i valoare pentru unghiul de
înclinare a diagonalelor echivalente comprimate de beton.

Elementele cu sec iune plin , de form aproximativ dreptunghiular , care

satisfac condi iile :

Tsd Vsd·bw/4,5 (6.96)

Tsd
Vsd· 1 4,5 VRd1 (6.97)
Vsd b w
nu necesit arm tur pentru torsiune i forfecare , în afar de arm tura minim
recomandat de prescrip iile constructive de alc tuire.

6.3. Starea limit ultim indus de deformarea structural (flambajul)

Aceast stare limit se refer la structuri sau la elemente flexibile, solicitate

îndeosebi la compresiune , a c ror capacitate portant este influen at în mod
semnificativ de deforma iile lor.

Luarea în considerare a acestor efecte de ordinul doi la calculul elementelor

comprimate, cu sau f r moment încovoietor, este necesar atunci când cre terea
momentelor încovoietoare de ordinul întâi datorit s ge ilor dep e te 10%.

Proiectarea la stabilitate structural inând seama de efectele de ordinul doi

trebuie s ofere siguran a c , pentru cele mai defavorabile combina ii de ac iuni în
starea limit ultim , nu se produce pierderea echilibrului static (local sau al
structurii în ansamblu), sau rezisten a sec iunilor transversale individuale solicitate
la încovoiere i for e longitudinale nu este dep it .

Comportarea structural trebuie s fie verificat în orice direc ie în care

ruperea datorit efectelor de ordinul doi poate ap rea.

Posibilele incertitudini referitoare la rigiditatea conexiunilor trebuie luate i

ele în considerare.

Clasificarea structurilor sau a elementelor structurale, în vederea proiect rii

lor, se poate face în urm toarele categorii :
contravântuite sau necontravântuite în func ie de prevederea sau nu a
unor elemente de contravântuire i în :
 nedeplasabile sau deplasabile dup sensibilitatea lor la efectele de
ordinul doi datorate deplas rilor laterale.
În mod similar , stâlpii izola i sunt clasifica i în flexibili sau inflexibili.

În general, proiectarea elementelor contravântuite se poate baza pe analiza

de ordinul întâi , cu excep ia cazurilor în care elementele de contravântuire sunt
relativ flexibile.

Cadrele pot fi clasificate ca nedeplasabile, dac deplas rile de ordinul întâi a

nodurilor nu conduc la sporirea efectelor ac iunilor calculate f r luarea în
considerare a deplas rilor cu mai mult de 10%.

Stâlpii izola i pot fi elemente individuale sau p r i integrante ale unei

structuri, dar care sunt considera i ca izola i din motive de proiectare (fig.6.19).

Fig.6.19. Tipuri de stâlpi izola i.

Lungimea de flambaj (sau lungimea eficace) lo se stabile te cu rela ia :

lo = ·lcol (6.98)
unde :
este un coeficient care se determin cu ajutorul unei nomograme [8],
în func ie de rigidit ile stâlpului la cele dou capete,
lcol l imea) stâlpului m surat între noduri.

Stâlpii se consider flexibili (zvel i) dac coeficientul de zvelte e :

lo 15
max 25 sau (6.99)
i u

în care :
i este raza de gira ie,
N sd
u=
(A c f cd )
 Imperfec iunile datorate abaterilor dimensionale i incertitudinile privind
pozi ia i centrarea for elor longitudinale se iau în considerare prin intermediul
unor imperfec iuni geometrice echivalente, astfel :
în cazul cadrelor efectul imperfec iunilor se ia în considerare printr-o
înclinare a structurii complete fa de vertical :
1
= (radiani) (6.100)
100 l
unde l este în l imea total a structurii în metri. Valoarea lui nu poate fi mai mic
decât 1/400 atunci când efectele de ordinul doi sunt nesemnificative sau 1/200 dac
aceste efecte trebuie luate în considerare;
în cazul stâlpilor izola i, imperfec iunea geometric echivalent poate
fi introdus prin sporirea excentricit ii for ei longitudinale cu o
excentricitate adi ional ea , ac ionând în direc ia cea mai defavorabil i
având valoarea :
lo
ea = (6.101)
2
în care se calculeaz cu rela ia (6.100).

Calculul structurilor cu luarea în considerare a efectelor de ordinul doi se

poate face prin :
metode generale rafinate, bazate pe analiza neliniar i folosind
modele de calcul adecvate ale structurii;
metode simplificate, care pot fi :
- analize de ordinul doi aproximative, în care se introduc
simplific ri prin admiterea distribu iei for elor interioare i a
momentelor i/sau a formei deformate a structurii, sau
- analize de ordinul întâi a sec iunilor transversale în starea limit
ultim la încovoiere i for e axiale, modificate prin multiplicarea
for elor interne de ordinul întâi Nsd i/sau a momentelor Msd1 cu
coeficien i care iau în considerare cre terea momentelor Msd1
datorit deforma iilor;

Metodele simplificate se pot baza pe structura real sau pe modele fictive de

calcul (de exemplu stâlpul model).

6.3.1. Calculul simplificat al stâlpilor izola i

Pentru cl diri se poate utiliza o metod de calcul care admite c elementele

comprimate sunt izolate, adoptându-se o form simplificat pentru axa deformat a
stâlpului, iar excentricitatea adi ional se calculeaz în func ie de zvelte ea
elementului.
 Excentricitatea total atribuit unui stâlp cu sec iune constant în sec iunea
cea mai solicitat (sec iunea critic ) se stabile te dup cum urmeaz :
dac excentricit ile de ordinul întâi sunt egale la ambele capete ale
stâlpului (fig.6.20,a) :
etot = eo + ea + e2 (6.102)
în care :
M
eo = sd1 - excentricitatea de ordinul întâi;
N sd
Msd1
Nsd a longitudinal aplicat ;
ea ional , conform rela iei (6.101);
e2 xcent cu metoda stâlpului model
(prezentat mai jos), luând în considerare efectele curgerii lente;

Fig.6.20. Situa ii pentru calculul excentricit ii totale.

dac excentricit ile de ordinul întâi sunt diferite la capete ca valoare

(fig.6.20,b) i/sau ca semn (fig.6.20,c), în ecua ia (6.102) se va utiliza o
excentricitate echivalent ee în locul excentricit ii eo, având cea mai
mare dintre valorile :
ee = 0,6·eo2 + 0,4·eo1
ee = 0,4·eo2 (6.103)
unde eo1 i eo2 sunt excentricit ile de ordinul întâi la cele dou capete ale
elementului.

Metoda stâlpului model. Aceast metod se aplic la elementele cu

coeficientul de zvelte e < 140, având sec iunea transversal dreptunghiular sau
circular i în care excentricitatea de ordinul întâi satisface condi ia :
eo 0,1·h (6.104)
h fiind în l imea sec iunii transversale în planul considerat.
 , care este :
- fixat la baz i liber la vârf (fig.6.21),
- încovoiat, cu simpl curbur , sub for e i momente care produc
solicitarea maxim în sec iunea de la baz .

Fig.6.21. Stâlpul model

Deplasarea orizontal maxim , care coincide cu excentricitatea de ordinul

doi a unui astfel de stâlp poate fi admis la valoare :
l o2 1
e2 = K1 (6.105)
10 r
unde :
1/r este curbura în sec iunea critic de la baz , derivat din condi ia de
echilibru a for elor interioare i exterioare,
K1 = 35
= 1 pentru >35,
lo

În cazurile în care nu este necesar o acurate e mare, curbura poate fi

ob inut din rela ia :
1 yd
2 K2 (6.107)
r 0,9 d
în care :
yd = fyd/Es ia de calcul la curgere a arm turii,
l imea util a sec iunii transversale în direc ia a teptat de
pierdere a stabilit ii,
 K2 în considerare descre terea curburii 1/r cu
sporirea for ei axiale i este definit prin rela ia:
N ud N sd
K2 = 1 (6.108)
N ud N bal
unde :
Nud = ·fcd·Ac + fyd·As este capacitatea (6.109)
portant ultim de calcul a sec iunii solicitate
numai la for axial ,
Nsd a axial real de calcul,
Nbal = 0,4·fcd·Ac a axial corespunz toare capacit ii portante
maxime la moment încovoietor. Rela ia de mai sus
corespunde arm rii simetrice.
În mod acoperitor se poate admite K2 = 1.

Un caz particular la calculul stâlpilor izola i din structurile nedeplasabile,

chiar dac sunt considera i zvel i, este acela c nu este necesar calculul de ordinul
doi dac este satisf cut condi ia :
crit o1/eo2) (6.110)

În aceast situa ie, capetele stâlpului vor fi dimensionate pentru cel pu in

perechea de eforturi Nsd i Nsd·h/20.

Elementele comprimate cu excentricit i biaxiale se verific separat dup

cele dou planuri principale, dac sunt îndeplinite anumite condi ii prev zute de
norme [8] . În caz contrar este necesar o analiz mai rafinat .

6.3.2 Flambajul lateral al grinzilor zvelte

Siguran a împotriva flambajului lateral al grinzilor din beton armat poate fi

considerat adecvat dac sunt îndeplinite condi iile :
lot < 50·b , h < 2,5·b (6.111)
unde :
lot nesprijinit a t lpii comprimate,
luând în considerare posibilele contravânturi laterale;
imea t lpii comprimate;
l imea total a grinzii.