Pot sa simt aerul marii . Tot restul vietii am sa mi-l petrec pe
mare . Si cand am sa mor, am sa mor pe mare . Stii cum am sa mor?Am sa mor cu mana mea in mana unui foarte dragut medic de vapor , unul foarte tanar,cu o mustata blonda si cu un ceas mare de argint .”Biata doamna „,imi v-a spune el „ chinina nu-ti face nici un bine . Strugurele asta nespalat ti-a dus sufletul in cer „.
Si v-oi fi ingropata pe mare , cusuta intr-un sac alb si curat, si
aruncata peste bord la amiaza , in stralucirea verii, intr-un ocean atat de albastru ca si ochii primului meu iubit !
Cand am avut 16 ani am facut marea descoperire : dragostea
.Toata dintr-o data si sub toate aspectele. A fost ca si cum ai arunga dintr-o data o lumina orbitoare pe ceva care a fost intotdeauna pe jumatate in umbra;asa mi s-a parut mie lumea atunci . Dar nu am avut noroc.M-am inselat .Era ceva aparte in baiatul acela , un neastampar ,o moliciune si o delicatete care nu erau ca ale unui barbat , cu toate ca nu arata deloc efeminat ,numai ca … numai ca … asta era …
A venit la mine ca sa-l ajut . N-am stiut . Nu mi-am dat seama
de asta decat dupa casatorie , cand am plecat undeva, si cand ne-am intors am vazut ca-l pierd ,intr-un fel misterios si ca nu pot sa-i dau ajutorul de care are nevoie si despre care nu poate sa-mi vorbeasca . Era intr-o mocirla in care se scufunda si se agata de mine , dar nu puteam sa-l trag afara si alunecam impreuna cu el ! Nu am stiut asta.Nu am stiut nimic alceva decat ca-l iubeam peste poate,fara sa fiu in stare sa-l ajut sau sa ma ajut. Si apoi am aflat .In modul cel mai rau cu putinta . Intrand pe neasteptate intr-o camera unde credeam ca nu e nimeni … si unde erau doi oameni … baiatul cu care eu eram casatorita si un om mai in varsta, prietenul lui cu ani si ani in urma .
Dupa aceea ne-am prefacut ca nu stim nimic … Am plecat toti
trei la Mount Lake Casino; am baut si am ras tot drumul . Am dansat Varsoviana ! Si de-odata,in mijlocul dansului , baiatul cu care eu eram casatorita s-a smuls de langa mine si a fugit afara .Dupa cateva clipe … o impuscatura ! Am alergat afara … toti au alergat si s-au adunat in jurul lucrului aceluia ingrozitor de pe marginea lacului . Din cauza multimii nici nu am putut sa ma apropii .Cineva m-a luat de brat .”Nu te duce ! Intoarcete ! Nu trebuie sa vezi !” Sa vad ? Sa vad ce ? Si am auzit niste voci spunand : Alan ? Alan? Baiatul acela ? Si-a pus revolverul in gura si a tras , ca i-a sarit si osul de la ceafa ! Asta din cauza ca…in timp ce dansam…si nefiind in stare sa ma stapanesc , i- am spus dintr-o data : „ Am vazut tot ! Stiu totul! Esti dezgustator …” Si atunci reflectorul acela pe care-l proiectasem asupra lumii s-a stins din nou si niciodata ,,nici macar pentru o clipa , n-a mai stralucit pentru mine vreo lumina mai tare decat lumanarea asta din bucatarie .