You are on page 1of 2

Un tramvai numit Dorinta

de : Tennessee Williams

Monolog: Blanche

Pot sa simt aerul marii . Tot restul vietii am sa mi-l petrec pe


mare . Si cand am sa mor, am sa mor pe mare . Stii cum am sa
mor?Am sa mor cu mana mea in mana unui foarte dragut medic
de vapor , unul foarte tanar,cu o mustata blonda si cu un ceas
mare de argint .”Biata doamna „,imi v-a spune el „ chinina nu-ti
face nici un bine . Strugurele asta nespalat ti-a dus sufletul in
cer „.

Si v-oi fi ingropata pe mare , cusuta intr-un sac alb si curat, si


aruncata peste bord la amiaza , in stralucirea verii, intr-un
ocean atat de albastru ca si ochii primului meu iubit !

Cand am avut 16 ani am facut marea descoperire : dragostea


.Toata dintr-o data si sub toate aspectele. A fost ca si cum ai
arunga dintr-o data o lumina orbitoare pe ceva care a fost
intotdeauna pe jumatate in umbra;asa mi s-a parut mie lumea
atunci . Dar nu am avut noroc.M-am inselat .Era ceva aparte in
baiatul acela , un neastampar ,o moliciune si o delicatete care
nu erau ca ale unui barbat , cu toate ca nu arata deloc efeminat
,numai ca … numai ca … asta era …

A venit la mine ca sa-l ajut . N-am stiut . Nu mi-am dat seama


de asta decat dupa casatorie , cand am plecat undeva, si cand
ne-am intors am vazut ca-l pierd ,intr-un fel misterios si ca
nu pot sa-i dau ajutorul de care are nevoie si despre care nu
poate sa-mi vorbeasca . Era intr-o mocirla in care se scufunda
si se agata de mine , dar nu puteam sa-l trag afara si alunecam
impreuna cu el ! Nu am stiut asta.Nu am stiut nimic alceva
decat ca-l iubeam peste poate,fara sa fiu in stare sa-l ajut sau
sa ma ajut. Si apoi am aflat .In modul cel mai rau cu putinta .
Intrand pe neasteptate intr-o camera unde credeam ca nu e
nimeni … si unde erau doi oameni … baiatul cu care eu eram
casatorita si un om mai in varsta, prietenul lui cu ani si ani in
urma .

Dupa aceea ne-am prefacut ca nu stim nimic … Am plecat toti


trei la Mount Lake Casino; am baut si am ras tot drumul . Am
dansat Varsoviana ! Si de-odata,in mijlocul dansului , baiatul cu
care eu eram casatorita s-a smuls de langa mine si a fugit afara
.Dupa cateva clipe … o impuscatura ! Am alergat afara … toti
au alergat si s-au adunat in jurul lucrului aceluia ingrozitor de
pe marginea lacului . Din cauza multimii nici nu am putut sa ma
apropii .Cineva m-a luat de brat .”Nu te duce ! Intoarcete ! Nu
trebuie sa vezi !” Sa vad ? Sa vad ce ? Si am auzit niste voci
spunand : Alan ? Alan? Baiatul acela ? Si-a pus revolverul in
gura si a tras , ca i-a sarit si osul de la ceafa ! Asta din cauza
ca…in timp ce dansam…si nefiind in stare sa ma stapanesc , i-
am spus dintr-o data : „ Am vazut tot ! Stiu totul! Esti
dezgustator …” Si atunci reflectorul acela pe care-l proiectasem
asupra lumii s-a stins din nou si niciodata ,,nici macar pentru o
clipa , n-a mai stralucit pentru mine vreo lumina mai tare decat
lumanarea asta din bucatarie .

You might also like