LEACURI SI RETETE

NATURISTE
ADUNATE DE LA
CUNOSCATORI
Plante medicinale

1/17/2016
 Page 2 of 1147

LEACURI SI RETETE NATURISTE

CAP

Accident vascular

- rădăcină spânz de mărimea palmei, se toacă, se pun 2 litri de apă călduţă, se lasă
la căldura camerei la macerat până face floare deasupra, se filtrează. Se înmoaie
un tifon pus în 4 în lichid, se pune pe cap, se acoperă cu un fes timp de 1 ora,
apoi se usucă părul la aer. Tratamentul se face o dată pe zi timp de 7 zile.

Afte şi abcese

- frunze de morcov 100 g. Într-un litru de apă se fierb şi se face gargară pentru a
cicatriza.

Artrită temporo-mandibulară

- amestec de ceaiuri de coada calului, mesteacăn, soc, urzică, lemn dulce, dietă,
reflexoterapie, acupunctură.

Arteroscleroză, fragilitate vasculară

- pulbere de cătină 1 linguriţă de 4 ori/zi, pe stomacul gol, ajută la elasticitatea şi

integrităţii vasculare.
- Efecte miraculoase se obţin cu ajutorul amestecului format din, 1 linguriţă
pulbere de cătină, una de polen şi una de miere, 4 linguriţe/zi, timp de 2 luni.
- Coada calului, 3 – 4 linguriţe pulbere/zi, cu vârsta cantitatea de siliciu scade din
organism, determinând rigidizarea si scleroza vaselor de sânge, planta conţine cea
mai mare cantitate de siliciu solubil, în cure de 2 – 3 luni.

Astenia, oboseala

- tinctură de smirnă 20 – 30 pic, diluate în puţină apă, de 4 – 6 ori/zi. Efect

înviorător puternic, stimulând circulaţia cerebrală, favorizând activitatea
 Page 3 of 1147

intelectuală. Se va folosi numai smirna procurată din farmaciile şi magazinele

naturiste.
- Macerat de isop (1 linguriţă plantă într-un pahar de apă, la tremperatura camerei,
se macerează de seara până dimineaţa) ½ litru îndulcit cu miere. Tratamentul
durează 21 zile. Cu acţiune tonica asupra psihicului, favorizează concentrarea şi
alungă gândurile. negre.
- Ulei de somon (omega 3), reduce nivelul colesterolului, fluidificặ sângele,
regleazặ tensiunea, ajutặ inima sặ funcţioneze normal.
- Ceai de sunặtoare şi tei îndulcit cu miere, ajutặ pentru un somn liniştit.

Blefarită, conjuctivită

- se pun pe ochi comprese cu suc din frunze de pătrunjel, se ţin 20 – 30 min.

Tratamentul se face 7 zile.

Căderea părului

- 1 lingură gaz lampant, 1 lingură oţet de mere, 1 ou, 1 căpăţână usturoi pisat, se
amestecă, se face părul cărări şi se unge. Se lasă să acţioneze 3 ore, apoi se spală
cu şampon. Tratamentul se face o data pe săptămână.
- Cura cu oţet de lavandă (10 linguri de plantă mărunţită cu ½ litru de oţet, se
macerează 10 zile la temperatura camerei), se masează la rădăcina părului.
Rădăcină de brusture pusă la macerat cu alcool, timp de 10 zile, se masează capul
uşor, zilnic timp de o lună.
- Amestec de ceapă cu miere, la 4 părţi de pastă de ceapă crudă se adaugă 1 parte
de miere. Se întinde amestecul pe cap, se lasă timp de 1 oră, apoi se spală capul
cu apă călduţă. Dacă părul este uscat, se poate pune în amestec puţin ulei de
măsline.
- Amestec de suc de castraveţi cu miere, previne căderea părului şi contribuie la
scăderea colesterolului. 1 pahar de suc de castraveţi cu 1 lingură de miere se ia pe
stomacul gol dimineaţa şi seara înainte de culcare.
- Şampon cu miere, 30 g. flori de muşeţel puse în 100 ml. apă fierbinte, se
infuzează 1 oră, se strecoară şi se adaugă 1 linguriţă de miere, părul se umezeşte
cu această 9infuzie, după 30 - 40 min. se limpezeşte cu apă călduţă, se repetă la
10 zile.
- 200 ml. gaz lampant, 4 ouă, 200 ml. alcool 90, 200 ml. ulei de ricin, 200 g.
usturoi pisat, vitamina B6 4 fiole de 5 ml, 4 linguri sare de mare. Se pun la
macerat, timp de 2 săptămâni. Preparatul se foloseşte de 2 ori/săpt., se
frecţionează părul la rădăcină şi după 4 – 5 ore se clăteşte cu ceai de rădăcină de
brusture sau urzică.

Cataractă
 Page 4 of 1147

- 1 picătură miere încălzită puţin, se unge pleoapa de sus apoi se clipeşte, ustură
puţin
- Brocoli, conţine săruri minerale, fosfor, calciu, fier, potasiu, vitamine A şi C, care
au efect antioxidant. Se foloseşte sub formă de suc, sau salata crudă cu zeamă de
lămâie.

Cearcăne, vase de sânge sparte pe faţă

- alimentaţie greşită sau o afecţiune hepatică.

Începutul de varice

- evidenţiază lipsa de elasticitate a vaselor.

- Dietă fără coloranţi, arome, conservanţi, carne de porc, tutun, alcool şi cafea.
- Se ia echinaceea, anghinare şi preparate cu Aloe Vera, capsule cu ulei de peşte,
care reglează secreţiile hormonale. Pe faţă se unge cu unguent de gălbenele sau
ulei de măsline.

Cancer de limbă (vezi cancer esofagian)

- pulbere de cătină ½ - 1 linguriţă înainte de masă, măreşte apetitul, stimulează

puterea de apărare a organismului. ( vezi, medicamente..)

Candidoză linguală

- se badijonează limba cu o soluţie de 50 g. glicerină simplă, 3 tb stamicină, 2

fiole vitamina 12, de 3 - 4 ori/zi.
- Şi gargară de 3 ori/zi, cu o soluţie din 1 linguriţă de bicarbonat de sodiu, într-un
pahar de apă, pentru schimbarea ph-ului.
- Ceai de muguri de plop, spặlặturi bucale, tamponarea limbii cu soluţie de
propolis sau se sug tablete Proposept.

Conjunctivitặ

- se pune pe ochi comprese cu infuzie din petale de trandafir, timp de ½ orặ.

- Este şi un excelent tratament cosmetic, pentru combaterea cearcặnelor şi a
ridurilor.

Depresia, anxietatea, stresul

- tratament cu lavandă tinctură (într-un borcan se pune ¾ plantă, se completează cu

alcool de 70, se lasă la macerat 14 zile, agitând din când în când borcanul) 1
linguriţă la ½ pahar de apă de 3 - 4 ori/zi, pe stomacul gol, timp de 3 luni.
 Page 5 of 1147

- Sunătoarea este considerată remediul clasic antidepresiv, redând buna dispoziţie

şi alungând gândurile rele , efectul ei este egal cu antidepresivele de sinteză. Mod
de folosire 1 linguriţă de plantă la 1 cană de apă clocotită, de 3 ori/zi.
- Ginsengul ameliorează stările de oboseală şi de stres, urmând o cură de 6 - 8
săptămâni. Planta conţine vitamina B1, B2 şi estrogen producând o stare de calm.
Valeriana conţine substanţe active extrase din rădăcină, care liniştesc nervii şi
relaxează. Efectul calmant şi somnifer vine din uleiurile eterice. Se găseşte sub
formă de tinctură, ceai, drajeuri.
- Macerat rece din petale de trandafir, de 3 ori/zi, cặte o canặ, timp de o lunặ.

Durere de cap, lovituri, vase sparte, cheaguri

- miere si tămâie pisată în parţi egale se unge capul despărţind părul în cărări. Se
lasă să se usuce mierea, apoi se spălă cu apă călduţă.
- Cura cu lavandă ulei (se obţine numai industrial, se găseşte în magazinele
naturiste), 1- 2 pic, cu puţină miere.
- Ca tratament îndelungat se recomandă pulberea de lavandă (vezi ficat,
dischinezie biliară), 1 linguriţă de 3 - 4 ori/zi, pe stomacul gol
- Uleiul de lavanda obţinut prin macerare în ulei de măsline, (nu este toxic), se
foloseşte l a masarea tâmplei, frunţii şi gâtului, îndepărtează cu uşurinţă durerea
de cap.
- Mestecarea câtorva tulpini de mặrar verzi combate durerea de cap, astenia şi
stresul.

Dureri de cap, febră

- tinctură muguri de plop negru, 50 pic. de 3 ori/zi

Dureri de dinţi

- pe dintele dureros, se pune un tampon de vată îmbibat cu suc de ceapă.

Epilepsie

- cure succesive de 40 zile, cu 10 - 20 zile pauză, se ia pe nemâncate 1 linguriţă de

pulbere de brânca ursului de 3 - 4 ori/zi, cu ceai de sunătoare sau busuioc. Supra
dozată dă reacţii alergice, vasodilataţie periferică şi hipotensiune.
Este o boală în care bolnavul respectă cu stricteţe indicaţiile medicului, poate
duce o viaţă normală, iar crizele pot fi înlăturate de multe ori pentru toată viaţa.
Alcoolul, agravează frecvenţa şi intensitatea crizelor. Efortul fizic şi psihic prea
mari sunt contraindicate. Se respectă timpul necesar de odihnă şi somn.
Tratamentul prescris se ia toată viaţa în ritmul recomandat, deoarece întreruperea
 Page 6 of 1147

bruscă, poate declanşa noi crize. Uneori insuflaţia aerului în spaţiul arahnoidian,
poate înlătura pentru mult timp crizele. Deci bolnavii de epilepsie nu sunt
invalizi, dacă se tratează corect şi duc o viaţă cumpătată, boala se ţine în frâu.
- Bila de bou, care se găseşte în fiere şi se ia de la abator. Se scoate cu o seringă 5
ml. bulă, 1 vârf de cuţit de bicarbonat, 75 ml. apa distilată, 10 pic. suc de lămâie,
se pun la fiert, amestecă bine, se dau în câteva clocote.
Prima săptămână, 10 pic. de 3 ori/zi, în puţină apă, înainte de masă.
Săptămâna a 2 a, 15 pic. de 3 ori/zi.
Săptămâna a 3 a, 20 pic. de 3 ori/zi.
Săptămâna a 4 a, 30 pic. de 3 ori/zi
Amestecul se păstrează la frigider, se face mereu proaspăt

Exoftalmie

- eficientă o asociere terapeutică între acupunctură şi fitoterapie. Se face un

amestec din seminţe de armurariu, limba mielului, albăstrele, silur, rădăcină de
păpădie, şi coada şoricelului în părţi egale, se mărunţesc prin maşina de cafea, se
ia 1 linguriţă de pulbere de 4 ori/zi, pe care o ţineţi sub limbă timp de 15 min.
apoi se înghite cu apă plată. Aceste plante au rol de antiinflamatoare, acţionând
asupra ochilor şi reglează glanda suprarenală ( care produce cortizonul). Local se
pot pune comprese cu macerat rece din muşeţel, coada şoricelului, silur,
albăstrele. Înainte de a face maceratul se spală plantele (se pun într-o sită şi se
lasă câteva min. la jetul de apă).

Fără miros şi gust

- se renunţă la Bixtonim şi Rinofug.

Fotofobia

- simptom care ţine de patologia ficatului, masaţi-vă la ceafă, la baza craniului şi

punctele de la mâini şi picioare pe meridianul intestinului gros, plămân şi ficat.

Gripa, guturai

- tinctură muguri plop negru in alcool 90 timp de 10 - 12 zile - macerat, 50 - 100

pic. de 4 ori /zi, nu se iau cu apă, se depreciază, se iau pe pâine sau zahăr.
Untul de lămâie, 1 lămâie se pune în apă fierbinte 1 min., se toacă prin maşina de
tocat împreună cu coaja, se amestecă cu 100 g. unt, se adaugă 1 - 2 linguri de
miere, se foloseşte în cantităţi mari în timpul epidemiilor de gripă.
Guturai, sensibilitate la răceli; sirop de cătină, (vezi, medicamente…) se iau
preventiv 5 - 6 linguriţe/zi, pe stomacul gol, timp de minimum 3 săptămâni.
În cazul în care afecţiunea este declanşată, se iau 10 - 12 linguriţe/zi, pentru a
ajuta organismul să se apere.
 Page 7 of 1147

Picuraţi în fiecare nară o picătură de ulei de mentă, de 2/zi. In acelaşi timp se

unge cu ulei fruntea, tâmplele, urechile, ceafa, părţile exterioare ale nasului.
Uleiul de mentă de poate amesteca şi cu camfor.

Gingiile; retracţia lor este o manifestare a paradontozei. Se iau 10 tablete de

aspirină, se pisează bine, se onţine un praf foarte fin, se amestecă cu o linguriţă
de bicarbonat de sodiu şi una de sare de bucătărie. Cu acest praf, aplicat pe
periuţa dinţi, se fac spălături de 2 – 3 ori/zi. Se sug de 2 – 3 ori/zi tablete de
Proposept cu propolis, sau se fac spălături dentare cu tinctură de propolis

Hipoacuzie; deficienţele auzului şi ale urechii, ţin de o tulburare a energiei

rinichilor cu care te naşti deficitar. Tratament cu reflexoterapie şi acupunctură

Infecţie cu stafilococ la ochi; comprese cu vin natural de casă

Insomnia; capsule cu o planta Rhodiola rosea, trandafir sălbatic din Siberia, mai
combat nervozitatea de peste zi, depresia,
Amestec din plante uscate, talpa gâştei, flori de păducel, rădăcină de valeriană, în
cantităţi egale. Peste 1 lingură de amestec se pun 200 ml. apă clocotită, se
infuzează 1 oră, se bea călduţă câte 50 ml. de 4 ori/zi înainte de mesele principale
şi înainte de somn
Cura de lavandă tinctură (vezi depresia, cap), 1 linguriţă de 3 ori/zi.

Inflamaţii ale cavităţii bucale; 1 lingură de frunze mărunţite de salvie, cu 200 ml.
apă clocotită, se infuzează 35 min. apoi de face gargară

Insomnia; melatonina este un hormon din corpul uman, secretat în momentul

când se întunecă, pregătind organismul pentru odihnă. Când se dereglează
metabolismul încep tulburarile de somn, se recomandă bio-melatonina către
restabileşte echilibrul, inducând astfel un somn profund şi odihnitor. Este şi un
antioxidant protejând celula împotriva radicalilor liberi

Keratită; picături pe bază de aloe stabilizată, de 2 - 3 ori/zi după câteva aplicări

înlătură senzaţiile neplăcute (înţepături, fotofobia, ochi uscaţi
Pentru alte afecţiuni ale ochiului.(blefarită, conjunctivită de natură alergică,
bacteriană, virotică, micotică, cataractă, glaucom, ochi obosiţi) se pot folosi
produse naturiste PLANTAVOREL, Piatra - Neamţ - Myrtela - fructe de afin -
circulaţia la nivelul retinei
- Cevisol - fructe cătină -
- Rozavit - fructe măceşe - tonic general
- Silur - iarbă de ochi - boli infecţioase,
- Dumasen - unguent extern antiinflamator
FLAVISAN, Lugoj - Vedevital - unguent , spală şi fortifică ochii
- Salvamin - unguent, circulaţia pleoapelor
- Tonic FVS 1 - efect revitalizant, intern stimulează metabolismul,
extern, comprese relaxează ochii şi activează
 Page 8 of 1147

circulaţia

Lichen plan oral; Dr. Tovaru, Facultatea de Stomatologie Bucureşti, cabinet

particular Str. M Emineacu nr.29. Buc. marţi şi joi.

Limba; tặietor sub limbặ Stelian Fulga, Sos. Mihai Bravu 227, corp 1B, ap. 2 , la
curte, tel. 2550291.

Mahmureala; se poate înlătura cu tinctură de mentă, 20 pic. Se pun într-un pahar

cu apă rece, se bea toată apa o dată, dispare durerea de cap şi senzaţia de cap
greu.

Mătreaţă; 2 linguri oţet de mere, sau sucul de la o lămâie cu 2 linguri apă distilata
si 2 linguri ulei de măsline, se amestecă şi se masează capul, se lasă 2o de
minute, apoi se spală cu şampon.
Sau; în şampon se pun 30 de aspirine pisate se amesteca bine

Masaj extern ureche; 3 pic. lavandă, 3 pic. tei, 6 pic. muşeţel, se amestecă şi se
masează in jurul urechii.

Memorie; dacă la trezire aveţi mâinile şi picioarele reci, este un semn al slabei
circulaţii periferice şi inclusiv a creierului. Pentru ameliorare se ia Ginkgo
Biloba, Bilobil. În alimentaţie se introduc următoarele alimente pentru
îmbunătăţirea circulaţiei, usturoi (germaniu înviorează circulaţia), ţelină, ardei
iute, hrean, cuişoare, scorţişoară, urzici.
Eficient tratamentul cu ZEICAN, asigură organismului calciu, alimentează
sistemul nervos, sporeşte capacitatea intelectuală, frânează îmbătrânirea, conţine
lecitină.
SUPER SOYA LECITINĂ; îmbunătăţeşte activitatea intelectuală, atenţia.
MEGA B COMPLEX; efect anti-stres, măreşte puterea de concentrare,
stimulează creşterea şi dezvoltarea organismului. Sunt de la California Fitnes.
Lipsa puterii de concentrare este dată de prezenţa polipilor în mare măsură. Un
medic O.R.L. a sfătuit un părinte să nu-şi opereze copilul şi să-i dea 1 aspirină
împărţită în 4 astfel, ¼ la ora 19, ¼ la ora 19,15. ¼ la ora 19,30, ¼ la ora 19,45.
La ora 20, bea o cană de lapte cald, îndulcit cu miere, timp de 10 zile.

Migrena; cauzele sunt generate de unele alimente. Un regim alimentar ar putea

duce la vindecare. Trebuie eliminat consumul de ciocolată, caşcaval, citrice şi
cafea. Se reduce cantitativ ouăle, laptele, mezelurile, carnea de porc, dulciurile pe
bază de zahăr, peştele şi conservele din peşte, produsele conservate prin sărare
excesivă, berea, cola, zmeura, grâul, porumbul, mazărea, ciupercile, nucile.
Pentru găsirea vinovatului, ar trebui excluse pe rând din dietă. Dacă nu se mai
declanşează nici o criză în perioada de abstinenţă, produsul incriminat se
introduce în dietă, pentru o scurtă perioadă în alimentaţia zilnică, reapariţia unei
noi crize confirmând rolul nefast al acestuia. Alte alimente se recomandă a fi
consumate sub forma unor mese mici şi numeroase; cereale, pâine prăjită, unt sau
 Page 9 of 1147

margarină, biscuiţi, ceai, iaurt, orez, paste făinoase, cartofi, salată, legume (varză,
mărar, fasole verde, ridichi), vin alb, brânză de vaci, sau telemea, mere, cireşe,
produse apicole, care să înlocuiască zahărul. De asemenea sunt necesare
suplimente nutritive bogate în vitaminele B2, B6, şi E, săruri de magneziu, calciu
şi zinc.

Otita; se pune în ureche un tampon îmbibat cu 10 - 15 pic. de propolis, soluţie

alcoolică de 5 - 7 %, de 2 ori/zi. Boala este cauzată de o disfuncţie a rinichiului şi
a vezicii biliare. Se consumă ceaiuri de gălbenele, lemn dulce şi păpădie.
Alimentaţia cu cât mai multe legume, fructe, suc de morcovi, ţelină, usturoi,
ceapă şi cât mai puţină carne.
Bronhoron; vezi infecţiile respiratorii.
Inflamaţia urechii medii sau otita acută se întâlneşte la copii, este o infecţie în
urechea medie provocată de răceală. gripă, scarlatină puroiul şi scade auzul.
Tratament, se pun în ureche picături în amestec în părţi egale de tinctură de
propolis cu miere, 2 pic. în ambele urechi 1 dată/zi seara. Se mai poate pune
miere caldă de 2 - 3 pic., o dată /zi seara. Pentru a scăpa de durere se introduce în
ureche o frunză proaspătă de muşcată, care va calma durerea şi înlătură inflamaţia
O dată pe zi se pune în ureche 1 - 2 pic. zeamă de lămâie.

Operaţie plastică şi reparatorie la ochi; Spitalul de oftalmologie Bucureşti.

Ozenă nazală, rinita atrofică; tratament la băile Techirghiol. Bronhoron, (vezi

infecţiile respiratorii).
Suferinţa începe de la pubertate şi se accentuează cu vârsta, durere de cap,
mucozităţi purulente şi coji uscate. Vitamina A nu este suficientă. Spălăturile cu
apă sărată în nas, apoi se badijonează interiorul nărilor cu ulei de cătină, se
completează tratamentul cu aerosoli şi cu antibiotic recomandat de medic.
Orice tratament ameliorează, vindecarea se face prin operaţie cu anestezie locală,
care constă în strâmtarea foselor nazale, fără a modifica aspectul exterior al
nasului.

Paradontoza; plante cu acţiune antiseptică, antiinflamatorie, anticicatrizantă.

Spălături bucale cu ceai de muşeţel concentrat, 3 linguri la o cană de apă, de 3 – 4
ori/zi. Sau ceai de salvie, 2 linguriţe la 100 ml. de apă. Sunătoarea calmează
durerile dentare, 2 linguri la 200 ml. apă, de 4 – 5 ori/zi. Masarea gingiilor
grăbeşte vindecarea îmbunătăţind circulaţia sângelui. Se face direct cu degetul pe
gingie, sau din exterior, prin obraji.
Esenţial este o dietă săracă în zahăr rafinat şi bogată în fibre. Importante sunt
vitaminele A, C şi E, zincul, flavonidele prezente mai ales în ceapa proaspătă.

Păr bogat; se iau cantităţi egale, câte un pumn din plantele, urzică, frunze de nuc,
de mesteacăn, de soc şi o tulpină încât rostopască, se pun în 2 litri de apă rece. Se
fierbe, apoi vasul se acoperă cu un capac şi se lasă 5 min. Cu ½ infuzie se spală
părul cu săpun de casă, se clăteşte cu apă, iar cu cealaltă ½ de infuzie se clăteşte
părul, se lasă să acţioneze, nu se mai clăteşte cu apă.
 Page 10 of 1147

Păduchi şi alţi paraziţi; 3 - 4 pic ulei de lavanda se amestecă cu 1 linguriţă de

oţet, se aplică pe păr, apoi capul se acoperă timp de 3- 4 ore, pentru a forma un
mediu de vapori, care vor sufoca insectele. Tratamentul se aplica 7 - 10 zile la
rând.

Pistrui; se fricţionează pielea cu suc proaspăt de ceapă.

Peste o ceapă tăiată mărunt se toarnă 100 ml. oţet de mere, se lasă la macerat, 2 -
3 zile, se fricţionează pielea de 2 - 3 ori/săptămână.
Peste 2 - 3 castraveţi, tăiaţi cubuleţe, se toarnă 500 ml. lapte crud, se macerează 3
zile, apoi se aplică de 2 - 3 ori pe piele şi vor dispărea pistruii.

Rinită alergică; timp de 10 zile din lună, se beau 2 căni de ceai coada şoricelului.
A 2-a lună, 10 zile se beau 2 căni de ceai trei fraţi pătraţi. A 3-a lună se beau 10
zile 2 căni de ceai de urzică. A 4-a lună se bea timp de 10 zile câte 2 căni de ceai
de soc. Ordinea nu contează, toate ceaiurile sunt sub formă de infuzie şi cu ele se
fac şi spălături nazale. Picăturile de extract de muguri de coacăze negru.
Zilnic înainte şi după mese se face gargară cu ceai de salvie, cu 5 - 6 pic. de
tinctură de propolis. Infuzia se prepară pentru fiecare procedură. Cura durează
câteva săptămâni.

Scăderea vederii; frunze uscate şi fructe de corn, se pun în apă clocotită, se lasă 2
min. la fiert, se acoperă vasul şi se lasă la răcit. La 100 ml. apă 1 lingură de
plante. Seara înainte de culcare se picură în ochi câte 2 - 3 pic., apoi se pune un
tifon steril umed peste pleoape. Se aplică alternativ 3 seri da, 3 seri nu.
anxietatea şi aritmia cardiacă. Creşte rezistenţa la stres şi imunitate, cura durează
3 luni.

Schizofrenia ; macerat rece de isop (1 linguriţă plantă într-un pahar cu apă, la

temperatura camerei, de seara până dimineaţa) 2 – 3 pahare/zi timp de 2
săptămâni, cu una de pauză. Tămăduieşte sau alină bolile sufletului, chemând
ajutorul îngerilor ţi pe Dumnezeu.

Scleroza; sucul de la o ½ lămâie, 1/2 pahar de apă fierbinte, 1 linguriţă de miere,

se bea acest amestec seara, înainte de culcare.

Sinuzită; ca remediu intern se recomandă sucul de ceapă, decoct din frunze de

eucalipt, cât mai mult ceai de cimbru, de muşeţel, sau salcie.
Bronhoron; vezi infecţiile respiratorii.

Sprâncene; lipsa lor se poate remedia cu ajutorul uleiului de ricin (mâna lui Isus),
prin masarea locului de câteva ori /zi, până apare un pufuşor.

Sindrom vestibular drept necompensat; se badijonează urechea cu vată îmbibată

în unguent de tătăneasă, chiar introdus şi în conductul auditiv, pusaţiile neplăcute
şi durerea au dispărut.
 Page 11 of 1147

Vârtej în urechi; ceai de vâsc, 1 linguriţă la 250 ml. apă se la să la macerat de

seara până dimineaţa, apoi se încălzeşte uşor şi se bea pe stomacul gol, înghiţitură
cu înghiţitură, cura se începe cu 3 ceşti/zi, timp de 3 săptămâni, apoi se beau 2
ceşti/zi seara şi dimineaţa timp de 2 săptămână, apoi se continuă cu 1 ceaşcă/zi
toată viaţa.

GÂT

Amigdalite, ganglioni inflamaţi: lichen de piatră cu rădăcină de brusture şi

echinaceea pulbere in parţi egale 4 linguriţe pe zi.
Gargară cu apă sărată.
Bronhoron; vezi infecţiile respiratorii.

Amigdalita, bronşita; tinctură muguri plop negru, 4 linguriţe cu 4 linguriţe miere,

se amestecă, se ia toata ziua câte 1 linguriţă/oră.

Faringită; peste 1 litru de apă clocotită se pune o mână de fructe de afin, se fierbe
până scade la jumătate, se clăteşte gura în caz de stomatite sau se face gargară
pentru faringite.
Policlinica Apimedica 2123772, trateazặ cu propolis, acelaşi lucru şi pentru
laringitặ.

Glosită cronică; decoct (fierbinte) din rădăcină de tătăneasă bine mărunţită. Se

pun 4 - 5 linguri, în 250 ml. apă, se fierb 15 - 20 min. După răcire se clăteşte gura
de 3 - 4 ori/zi. Se ia propolis brut se rupe cât un bob de piper şi se înghite seara.
Tinctură de propolis 20 - 30% câte 40 pic. de 3 ori/zi, în 100 ml. apă. Se masează
sub bărbie cu cremă de Spirulină.

Hipertiroidặ; 1 litru de apặ, se pune la fiert, în care se adaugặ 2 linguri de ovặz

boabe macinate cu coaje cu tot, se fierbe timp de 10 min., cu grije sặ nu dea în
foc, apoi se adaugặ 2 linguri de drặgaicặ, se acoperặ vasul şi se ia dupặ foc, se
infuzeazặ 20 – 30 min. Toatặ cantitatea se bea fracţionatặ, în decursul unei zile,
dupặ mese. Seara se preparặ o infuzie4 din talpa gâştii şi sunặtoqre, câte o
linguriţặ din fiecare plantặ la 300 ml. apặ, care se bea cu 1 orặ înainte de culcare.
Tratamentul durezặ 6 sặptặmâni, urmat de o pauzặ de 2 sặptặmâni. In funcţie de
rezultatul analizelor, se poate repeta tratamentul de câteva ori. Se va consuma cât
mai mult usturoi. In acest timp vor apare unele efecte benefice ca, stabilizarea
tensiunii arterilae, reglarea funcţiei rinichilor, eliminarea stresului şi a insomniei,
o stare generalặ bunặ, determinatặ de eliminarea roxinelor.

Hipotiroida; ovăzul este un stimulent al tiroidei, fulgii de ovăz vor fi introduşi

pentru mult timp în alimentaţie. Suplimentar se va bea ceai din 7 linguri de boabe
 Page 12 of 1147

fierte ½ oră în 1 litru de apă, pe parcursul unei zile. Ceaiul este recomandat şi îi
stările de astenie, surmenaj, somnolenţă, pietre la rinichi şi impotenţă
În anumite cazuri se poate evita operaţia, urmând un tratament naturist sub
supraveghere medicală. Următoarele plante au efecte bune asupra tiroidei, roiniţă,
lichen de piatră, sânziene, talpa gâştei, ciuboţica cucului, coada şoricelului, se
amestecă în părţi egale, se macină prin maşina de cafea, se ia de 6 în 6 ore câte 1
linguriţă de pulbere, care se ţine sub limbă timp de 15 min. apoi se înghite cu apă
plată.

Laringită; tinctură de tămâie 20 – 30 pic. (10 g de tămâie, dizolvare în 100 ml.

Alcool de 90, timp de 7 zile), diluate în puţină apă. Se procur numai de la
farmacii şi magazine naturiste. Atacă dinţii dizolvându-i, nu se ţine mult în gură.

Leac analgezic şi antiinflamator; amestec din scoarţă de stejar, flori de tei, în

proporţie de 2:1. Peste 2 linguri de amestec se pun 200 ml. apă clocotită, se
infuzează 15 min., se bea câte 100 ml. de 2 ori/zi.

Hemipareză laringiană; înghiţitul în sec, pentru stimularea muşchilor paralizaţi.

Se masează partea afectată, se poată aplica suc de ghimpir, pe această zonă.

Tiroidặ nodularặ; tratament alopat cu Eutyrox şi Thyreoton, urmat de tratament

naturist sub îndrumarea D-nei Serac, tel 021/637.30.22 sau 0722/19.33.00.

Usturimi în gât, faringita; ceai de frunze de salcie. Gargară cu apă sărată.

Bronhoron; vezi infecţiile respiratorii.

TORACE; ESOFAG

Cancer esofagian; se face gargară cu mărul lupului, tătăneasă şi muşeţel (vezi

reţetă clismă cancer genital) 1-2/zi. Se face şi clismă la 2 zile.
Sau pulbere de cătină, ½ - 1 linguriţă înainte de masă, măreşte apetitul şi
stimulează rezistenţa organismului. (vezi, medicamente..)

Esofagita acutặ şi cronicặ; disfagie – durere la înghiţit, regurgitaţii, senzaţii de

arsurặ în capul pieptului. Cauzele pot fi:
Infecţii, micoze, substanţe chimice, rece sau foarte cald. Tratament cu bismut
subnitric – pulbere 1 vîrf de linguriţặ, de 3 ori/zi, cu 1 orặ înaite de masặ se beau
200 ml. apặ, se ia bismutul cu foarte puţinặ apặ se face o pauzặ de 1 orặ, apoi se
poate lua masa, începând cu tặrîţe de grâu, 8 – 10 linguriţe înmuiate în 200 ml.
apặ, luate la fiecare dintre cele 3 mese.
Metronidazol – supozitoare 1/zi la 2 ore dupặ scaun, pe toatặ durata bolii, ca
supliment vitamine B2, E, A, B12, cât şi minerale, calciu, potasiu, magneziu,
timp de câteva luni.

INIMA
 Page 13 of 1147

Boli de inimă asociate cu hipercolesterolemie; se scot din alimentaţie carnea,

prăjelile, untul şi margarina, dulciurile, se consumă zilnic 100 g. seminţe de
dovleac, neprelucrate termic, care conţin acizi graşi polinesaturaţi, care au efect
salvator asupra elasticităţii vaselor de sânge.
Tincturặ din petale de trandafir, zilnic cặte 3 linguriţe de 3 ori, în cure de o lunặ
cu pauzặ de 10 zile.

Cardiopatie ischieminặ; se amestecặ pặducel, talpa gâştei, mặghiran şi coada

calului.
Se ia în fiecare zi 2 cặţei de usturoi, la înceout o ½, apoi unul întreg, pînặ se
ajunge la 2

Dureri de inima; 10 fire de pătrunjel cu rădăcină cu tot se spală si se pun la fiert

într-un litru de vin alb, timp de 3 minute, apoi se adaugă 100g de miere, se mai
fierbe 4 minute. Se pune în sticle care au fost clătite cu alcool, se ia 1-2 linguri
când apar durerile.

Fibrilaţia atrială paroxistică; este o aritmie la nivel atrial, dar cu o puternică

influenţă asupra inimii în sensul diminuării acesteia. Instalarea acestei boli este
cauzată de cardiopatie ischemică, hipertensiune, febra, digestia defectuoasă
însoţită de balonare, oboseală excesivă, insomnia, stresul, fumatul cafeaua.
Consecinţele acestei boli sunt obosirea inimii, deteriorarea valvelor, formarea
cheagurilor de sânge, în consecinţă creşte riscul infarctului miocardic şi accident
vascular cerebral. Tratament ajutător, greutate corporală optimă, regim alimentar
desodat, fără grăsimi animale, alcool, cafea şi fumat. Se recomandă legume şi
fructe, diminuarea constipaţiei şi balonarea, mese uşoare şi dese de 5 ori/zi,
mişcare în aer liber, exerciţii zilnice se inspiraţie şi expiraţie, eliminarea stărilor
nervoase şi tratament medicamentos de la dr. cardiolog.

Hipotensiunea, ischemia cardiacă; fulgii de orz măresc pe cale naturală tensiunea

fără riscul de a apărea hipertensiune, tensiune oscilantă sau palpitaţii, totodată
previne ischemia.

Hipertensiune; tinctură de brânca ursului 50 pic. (vezi frigiditate), de 4 ori/zi

înainte de masă. Planta se va administra cu maghiran, care are rol compresor. În
timpul curei nu se stă la soare. Supradozarea duce la reacţii alergice, vasodilataţie
periferică, hipotensiune
Două lămâi medii şi 2 portocale se taie se curăţă de sâmburi, se trec prin maşina
de tocat, pasta rezultată se amestecă cu 2 linguri de miere, se tine într-un borcan
la frigider, se iau 2 - 3 linguriţe dimineaţa, cu ceai sau înainte de masă. Pentru
curăţarea vaselor de sânge şi pentru menţinerea tensiunii arteriale în limite
normale, pentru prevenirea stenocardiei, a infarcturilor şi atacurilor de cord.
Se consumă 1,5 Kg. pere timp de 3 zile/săptămână, la 24 de ore, se evită în
această perioadă mesele copioase şi se renunţă la carne.
Coada calului. conţinutul ridicat de potasiu este un bun hipotensor, vezi cap –
 Page 14 of 1147

arterioscleroza.

Ischemie cardiacă, Arteroscleroză, fragilitate vasculară; se consumă seminţe de

floarea soarelui, neprelucrate termic, care conţin substanţe cu efect de consolidare
a elasticităţii şi permeabilităţii vaselor de sânge.
Cura cu tinctură de lavandă (vezi cap depresia), în bolile cardiace acţionează
direct la nivelul sistemului nervos central, 1 linguriţă de 3 - 4 ori/zi în ½ pahar cu
apă, pe stomacul gol.
O inimă sănătoasă, cu păducel, care scade iritabilitatea sistemului nervos central,
tonifică muşchiul cardiac, îmbunătăţeşte circulaţia coronariană, înlătură
tahicardia şi aritmia, scade tensiunea. ½ kg. fructe coapte de păducel se pisează
cu o lingură de lemn, se adaugă 100 ml. de apă se încălzeşte totul al 40 grade, se
stoarce sucul, se ia 1 lingură de 3 ori/zi, înainte de masă.
Sau 1 lingură fructe de păducel uscate se pune într-un pahar cu apă fierbinte, se
infuzează 2 ore la întuneric, se strecoară, se iau 1 - 2 linguri de 3 - 4 ori/zi, înainte
de masă.
În tulburările de ritm cardiac, infuzie de gălbenele , 2 linguriţe în 2 pahare de apă
fiartă, se infuzează 1 oră, se bea câte ½ pahar de 4 ori/zi.
În cazul durerilor în zona inimii, al palpitaţiilor şi insomniei, se foloseşte infuzia
din frunze de roiniţă, 15 g. într-un pahar de apă fierbinte timp de 30 min., se iau 2
linguri de 5 - 6 ori/zi.
Infuzia din mentă, 2 linguriţe se pun in 1 pahar de apă fierbinte, se infuzează 30
min., se cu înghiţituri mici toată ziua.
Stenocardia şi respiraţia greoaie, 1 kg. miere, 10 lămâi, 5 căpăţâni de usturoi. Se
amestecă, sucul de lămâie cu usturoiul pisat şi mierea, într-un borcan cu capac la
loc răcoros, timp de 1 săptămână, se iau 4 linguriţe/zi.

Palpitaţii; (vezi insomnia).

PLĂMÂNI

Astm bronşic; - suc de ridiche cu miere, 1 - 2 linguriţe de 3 - 4 ori/zi.

Sau - 200g. hrean ras cu sucul a 2 lămâi, 1/2 lingură de 2 ori/zi, se ia stomacul
gol sau cu 1/2 de oră după masa.
Sau - sucul de la 10 lămâi amestecat cu 1Kg. miere şi 10 căpăţâni usturoi pisate,
se lasă o săptămână in vas închis. S4 linguriţe/zi.
Amestec de miere, cătină, arnică şi echinaceea, sub formă de tincturi, se iau 50 -
60 pic de 3 ori/zi, pe stomacul gol, timp de 1 lună. Echinaceea este imuno-
stimulator, elimină toxinele, în timp ce arnica reglează tensiunea arterială şi
îmbunătăţeşte circulaţia. Ienupărul folosit sub formă de tinctură, are proprietăţi
 Page 15 of 1147

balsamice în astmă.
Se poate controla uşor cu ajutorul siropului Carob, 3 linguriţe în 1 pahar de apă
Bronhoron; vezi infecţii respiratorii.
Vezi tuse convulsivă.
Se iau 25 de nuci mici verzi ca pentru dulceaţă, 1 kg. miere. Nucile se dau într-un
clocot, se scurg. Separat mierea se dă în clocot, apoi se pun nucile şi se clocotesc
8 min., la foc mic. Se răceşte se pune în borcan, se ia după fiecare masă, o lingură
şi nu se mai mănâncă nimic. Cura se tine o dată pe an. Inainte de folosire, se
amestecă bine.
Isop pulbere ½ linguriţă rasă de 2 – 3 ori/zi, pe stomacul gol. Tratamentul
durează 2 săptămâni, cu efect de decongestionare a mucoasei, antiinfecţios şi
amplifică imunitatea.

Astm alergic; cură de 240 de ouă de prepeliţă crude, luate pe stomacul gol, câte 5
în fiecare dimineaţă, timp de 2 ore nu se mănâncă nimic.

Astm cardiac; păducelul este foarte bun stabilizator al tensiunii şi excelent tonic
pentru inimă. Talpa gâştii este un calmant al inimii – de 3 ori mai eficace decât
valeriana. Se bea 3 – 4 ceaiuri din fiecare în parte. Se exclude carnea, alcoolul,
cafeaua, tutunul, sarea.

Boli respiratorii, infecţii; gripa : lichen piatra cu rădăcină de brusture si

echinaceea pulbere în părţi egale 4 linguriţe pe zi.
Frunzele de trifoi şi de urzică , pe lângă acestea se recomandă uleiul de măsline,
sucuri naturale, de morcovi şi ceapă
Pặtrunjelul, verde mestecat dặ un miros plặcut respiraţiei, acţioneazặ ca un
dezinfectant asupra caqilor respiratorii medii şi superioare, pentru cei cu boli
respiratorii cronice..

Bronhoron; tratament curativ şi profilactic, medicament homeopatic, adulţii şi

copii peste 16 ani. Tratament profilactic; 5 granule 1 dată/zi 10 - 15 zile/.lună.
Pentru copii între 2 - 5 ai 1 granule/zi; între 6 - 10 ani 3 granule/zi; între 11 - 15
ani 4 granule/zi. Tratamentul curativ 5 granule 1 dată/zi, până la vindecare.
Granulele nu se ating cu mâna, se numără în capacul tubului, se pun pe limbă şi
se sug, nu se bea nimic cel puţin ¼ oră, se iau cu cel puţin ½ oră înainte sau după
masă.

Bronşita; 500g. ceapă rasă cu 400g. zahăr, 50g. miere în 1 litru de apă se fierbe pe
foc mic timp de 3 ore, cu capac. Se consumă 1 linguriţă de 4 - 6 ori/zi.
Fulgi de orz (vezi T.B.C.)
Cura de lavandă ulei (farmacii naturiste), 2 pic. amestecate cu 1 lingură de miere,
se ia câte puţin din acest amestec, nu se înghite direct, ci va aluneca uşor pe gât
pentru efectele antiinfecţioase şi calmante. Pentru adulţi 6 pic., 2 pic. pentru copii
Bronhoron; vezi infecţii respiratorii.
Coada calului, se ia de 3 ori/zi pulbere pe stomacul gol, efect antibacterian, reface
ţesutul distrus de infecţii, eficient când boala s-a instalat şi tinde la cronicizare.
 Page 16 of 1147

Tinctură de smirnă, (10 g. sirmă în 100 ml. alcool de 90, timp de 7 zile), 1
linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă, de 3 ori/zi. Este un antimicrobian
puternic, scade febra, combate stările de greaţă şi durerile de cap. Un tratament
durează 7 zile, dar se poate prelungi până la 2 săptămâni. Se va folosi smirna
procurată din farmaciile şi magazinele naturiste.

Emfizem pulmonar; compresă cu coada calului ( 1 pumn de plantă se pune într-o

sită deasupra unui vas cu apă clocotită. Vaporii înfierbântă şi umezesc planta,
care se va pune pe o bucată de pânză) pe toată regiunea plămânului, toată
noaptea. Amestec de ceaiuri, cimbru de câmp şi pătlagină în părţi egale, se beau 3
- 4 ceşti/zi.

Expectorante; amestec din plante uscate, nalbă mare, frunze de podbal, şovârf, în
proporţie de 2:1:1. Peste 1 lingură de amestec se pun 400 ml. apă clocotită, se
infuzează până se răceşte, se bea câte 100 ml. 3 - 4 ori/zi.
Sau peste 1 linguriţă de pătlagină se toarnă 200 ml. apă clocotită, se infuzează 1
oră, se bea 1 lingură de 3 - 4 ori/zi.
Turiţă mare, o ceaşcă de ceai de 3 ori/zi, ameliorează emfizemul, cordul mărit,
dilatarea stomacului, a intestinelor, bolile renale şi vezicale, dacă remediul este
folosit un timp mai îndelungat. Ceaiul nu se reîncălzeşte pentru că îşi pierde
proprietăţile, se prepară câte o cană, pentru consum.

Inflamaţii ale mucoasei respiratorii; peste 1 lingură flori uscate de soc se toarnă
200 ml. apă clocotită, se infuzează 30 min., se bea caldă, câte 50 ml. de 3 - 4
ori/zi, înainte de masă

Imunitate pe segmentul respirator; se consumă 200 g. seminţe de floarea soarelui

pe zi. Uleiul din seminţele neprelucrate termic are efect imuno-stimulator foarte
puternic.

Intoxicaţia cu monoxid de carbon; Betaguard, un integrator nutriţional natural,

creat pentru cei care lucrează în medii toxice sau pentru fumătorii înrăiţi sau cei
pasivi. Medicamentul nu se găseşte la noi.

Neo pulmonar; se beau 250 - 300 ml./zi suc de sfeclă.

Se face o pastă din praf de pelin (plafar), fagure de miere, miere polifloră, spirt
din cereale de 87, se amestecă într-un vas de porţelan cu o lingură de lemn, se
pune pe un tifon, compresa se pune pe spate unde este tumoră, se prinde cu un
pansament elastic. Pe pat se pune o folie de plastic, ca să nu păteze. Compresa se
pune seara şi se ia dimineaţa, se umezeşte şi se foloseşte timp de 7 zile, după care
se prepară altă pastă. Pe zi se mănâncă 5 pere, 20 alune crude dimineaţa şi 20
alune crude seara
Sau pulbere de cătină, ½ - 1 linguriţă pe stomacul gol înainte de masă, măreşte
apetitul şi sistemul imunitar. (vezi, medicamente).

Plămân uscat; din cauza fumatului, preparat care opreşte fumatul numit Mai, se
 Page 17 of 1147

poate procura de la tel. 021/668.51.36.

T.B.C., bronşită, pleumonie : tratament Islanda

Lichen de piatra : pulbere o linguriţă pe stomacul gol de 3 ori pe zi
Tinctură : într-un borcan 3 sferturi pulbere lichen piatra cu alcool de 95 amestecat
în părţi egale cu apă se lasă la macerat 10 zile. Se filtrează , se păstrează în sticlă
închisă la culoare şi la întuneric : o lingură în jumătate pahar cu apă de 3 ori pe zi

T.B.C. se adună 3 pungi de nailon cu frunze de pătlagina bine îndesate, se spală

se taie coditele, se pun la fiert cu apă cât să le acopere, când se înmoaie se
amestecă cu 2Kg de morcov ras, când fierbe se mai adaugă 2Kg de miere, se
fierbe câteva minute. Când se răceşte se pune în borcane, se iau 3 linguriţe pe zi
timp de 2 zile apoi se creşte doza la 3 linguriţe pe zi.
Fulgii de orz cu lapte fierbinte, miere şi 1 vârf de cuţit pudră de ghimbir, hrănitor
şi stimulator imunitar, se consumă dimineaţa şi seara.
În fiecare zi se bea 1 Kg. borş proaspăt făcut în casă din tărâţe de grâu şi mălai
fără pâine, conţine vitamina C.
În fiecare dimineaţă se înghite pe stomacul gol 4 - 5 bucăţele de slănină
proaspătă, fără să mestecaţi.
350 g. ovăz cu 350 g. tărâţe de grâu, se fierb în 2 litri de apă, se îndulce4şte cu
miere, se bea de sete ca apă alternând cu alte ceaiuri.
Sucul de la 1 lămâie se amestecă cu 1 gălbenuş de ou proaspăt, după fiecare masă
ca desert, ajunge pentru toată ziua.
100 g. petale de trandafiri de dulceaţă şi 150 g. miere, se iau 2 linguri /zi , se
păstrează la rece, se consumă în maxim 2 săptămâni.
Sau miere 800 g. cu 2 - 3 bucăţi de hrean ras, se iau 3 linguriţe/zi
Sau pătlagină cu cimbru în părţi egale ceai. Cura de usturoi, 3 căţei/zi. Cura de
propolis 20 - 30 pic./zi cu 30 min. înainte de masă pe o bucăţică de pâine.
Tratamente pe bază de aloe vera.
Coada calului, vezi bronşita.

Tumorặ; 1 kg. rặdặcinặ de hrean, se apalặ, se curặţặ, se dặ pe rặzặtoarea cu gặuri

mici, se amestecặ cu 1 kg. de miere şi se pune într-un borcan mare. Timp de 8
zile, se lasặ la macerat, o datặ/zi se amestecặ. Apoi dimineaţa pe stomacul gol se
ia 1 linguriţặ, se bea o ceaşcặ de ceai de sunặtoare, iar dupặ 1 orặ se poate lua
micul dejun. Se ia toatặ cantitatea de amestec.

Tuse convulsivă; 30g. flori sau frunze de gutui cu 1 litru de apă clocotită se lasă
la infuzat 15 min., se ia câte 100 ml. de 3 ori//zi, după masă.
O linguriţă de seminţe de anason cu 100 ml. apă clocotită, se lasă la infuzat 10
min., se iau câte 100 ml. de 3 ori/zi.
Ceai din scaiul măgăresc, 1 linguriţă la 250 ml. apă.

Traheită, angină; Bronhoron, vezi infecţiile respiratorii.

Silicoza; boala se poate vindeca în 3 - 4 luni cu ajutorul unei plante podbal, care
 Page 18 of 1147

ajută la eliminarea siliciului mineral acumulat în alveolele pulmonare. La

fumători, plămânul devine foarte sensibil după eliminarea siliciului, deci atenţie.
Se face un amestec din 20 g, flori de podbal, 30 g. frunze de podbal, 20 g. frunze
de pătlagină, 20 g. frunze de mentă, 10 g. rădăcină de lemn dulce. Se face infuzie
din 1 lingură din amestec la 1 cană de apă fiartă, se beau 2 căni/zi cu ½ de oră
înainte de mase. Se recomandă ca în timpul tratamentului să se consume de 3 ori/
săptămână câte 2 linguriţe de hrean ras amestecat cu miere polifloră în părţi
egale. E bine să se consume usturoi sub orice formă.

Viroză pulmonară; pentru a prerven şi a stimula sistemul imunitar, primăvara se

face o cură de dezintoxicare cu Pure Yucca, în luna septembrie. Dacă situaţia este
mai gravă, se renunţă la cura de dezintoxicare şi se ia timp de 3 luni Garlic with
parsley – usturoi cu pătrunjel – interzis în cazul de nefrită - .

SÂNI

Cancer ; sistem COD (TM ) Tea - ceai cod şi dietă

Cancer mamar; în fiecare dimineaţă şi după fiecare masă se clăteşte gura cu apă
sărată, 1 linguriţă de sare grunjoasă la 1 litru de apă.
Ceai neândulcit 2 litri pe zi alternativ din următoarele plante; mentă, busuioc,
chimen, nuci, levănţică, anason, valeriană, sunt plante care nu fac cancer.
După fiecare masă se bea 1 - 2 linguriţe de sirop de busuioc preparat cu miere.
Seara 2 - 3 picături de valeriană sau 1 - 2 extraveral.
Zilnic miezul de la 10 - 15 nuci.
Spălatul pe cap numai cu fiertură de frunză de nuci sau flori de gălbenele, vara
proaspete iarna uscate. Pe sân comprese cu frunze de nuc călduţe sau se masează
cu cremă de gălbenele. Mănâncă numai legume si fructe ,( fără carne, ouă, lapte),
pătrunjel tocat, ulei presat la rece, pâine graham 2 felii, grâu încolţit.
Tratamentul ţine 60 de zile, neîntrerupt, cu pauză de 15 zile după care se reia
regimul vegetarian timp de 2 ani.
Sau mămăliguţă tare care se întinde în strat de 2 - 3 cm., pe o pânză, apoi se
presară tămâie. Se aplică cât mai fierbinte pe sânul afectat, se acoperă cu un fular
şi se ţine până se răceşte . Celulele canceroase se distrug la căldură şi nu se mai
înmulţesc. Tratamentul se face 10 zile de 2 ori/zi.
Sau pulbere de cătină, ½ - 1 linguriţă pe stomacul gol, înainte de masă, măreşte
apetitul şi sistemul imunitar. (vezi, medicamente..)

Crăpături ale sânilor; peste o mână de sâmburi de gutui se toarnă 150 ml. apă
clocotită, se infuzează 25 - 30 min., se aplică pe sâni sub formă de compresă.

Displazie mamară; boală de origine endocrină, intervenţiile chirurgicale sunt de

prisos, nodulii pot apărea din nou. Se amestecă 1 linguriţă de oţet de mere cu 1
 Page 19 of 1147

linguriţă miere în 200 ml. apă, se bea câte 1 cană de 3 ori/zi, cu 20 min. înainte de
mese.. Tratamentul va fi urmat până se va consuma 1 litru oţet de mere, dacă mai
este nevoie se reia după o pauză de 2 săptămâni. Tratamentul se reia ori de câte
ori apar simptomele bolii.

Fibroadenom (benogn); comprese cu mặrul lupului de 3 ori/zi timp de 1 orặ. Apoi

se aplicặ cremặ de gặlbenele şi mặrul lupului. Tratamentul este valabil şi pentru
noduli sau rặni greu vindecabile

Inflamarea sânului; infuzie de tămâie (1 – 2 bobiţe de tămâie de pun într-un pahar

cu apă clocotită, se lasă o ½ oră ), se aplică comprese pe zona afectată, timp de 1-
2 ore/zi. Are efect cicatrizant şi antiinfecţios, puternic antiinflamator. Se procura
numai de la farmacii şi magazine naturiste.

Mastoză chistică; Centrul Medical Simptom Bucureşti cartier Crângaşi.

Scurgere gălbuie din sâni; aceste simptome sunt caracteristice displaziilor

mamare, ce reprezintă frontiere către o transformare malignă. Intervenind
chirurgical, există posibilitatea unei recidive.. Există un program nutriţional
Phytodefence, realizat de dr. Artur Furst, sunt capsule cu o gamă variată de
substanţe antioxidante, detoxifiant şi care cresc imunitatea.

Sâni foarte mari; tratament intern, pentru reglarea metabolismului şi sistemului

endocrin, cu rol de scặdere a stratului adipos,: creţişoarặ, frunze de zmeur, salvie,
pặpặdie, chimen (jumặtate de cantitate faţặ de celelalte), amestecul se râşneşte se
administreazặ o linguriţặ de pulbere de 4 ori/zi, se ţin 15 min. sublingual, apoi se
înghite cu apặ.
Tratament extern; masaje cu tincturặ din scoarţặ de salcie şi coada racului diluate
1:1 cu apặ în care se pun câteva picặturi de ulei de portocal (20 pic. la 50 ml.
tincturặ diluatặ). Se fac mişcặri circulare cu ambele mâini pe pặrţile laterale si pe
sâni.

ABDOMEN; STOMAC

Bolile digestive; mặrarul verde are darul de a neferi de indigestie, hipoaciditate

sau balonare, este folositor şi în colite întrucât substanţele aromate împiedicặ
dezvoltarea bacteriilor în intestin. Se va consuma mâncare condimentatặ cu mult
mặrar sau salatặ de mặrar, cu ulei de mặsline şi suc de lặmâie, iar vara se adaugặ
şi roşii.

Bolile de stomac: se pot trata cu şroturi de legume, pentru lecuirea tractului

gastro – intestinal şi în mod special al stomacului. Şrotul de legume şi fructe –
partea care rặmâne dupặ stoarcerea legumelor.

Digestie dificilă; din coji de pară se face o infuzie, se poate bea după mese.
 Page 20 of 1147

Durere stomac; Almagel şi Antacid tablete, au reglat pH - ul stomacului

Gastrita; - Gastrovit - hiperaciditate, ulcer gastric şi duodenal

Calmyplant - hiperaciditate, ulcer Ulcoveg - idem
Prodigest plus - digestie normala, hiperaciditate, insuficienţă pancreatica.
Sau, macerat de seminţe de in (vezi obezitate) se adaugă 1 linguriţă pulbere din
frunze de mentă. Se consumă 1 litru în loc de apă.
Macerat de isop ( 1 linguriţă de plantă într-un pahar cu apă, la temperatura
camerei, se la să de seara până dimineaţa), 2 – 3 pahare pe parcursul unei zile,
înainte de mese şi după ele.

Hernie hiatală; produce un reflux de acid gastric în esofag până în cavitatea

bucală. Condusul maşinii şi poziţia în timpul şofatului produce gaze toxice şi
crize dureroase. Cu 2 ore înainte de culcare nu se mai mănâncă niumic.

Hipo-aciditate; Câte o linguriţặ de frunze de patlaginặ, muşeţel. Seminţe de

mặrar, sunặtoare, mentặ, se amestecặ, se iau 2 linguri peste care se toarnặ 200 ml.
apặ clocotitặ, se infuzeazặ 5 – 1o min. Se bea 100 ml. de 3 ori/zi.

Hiper-aciditate; coada calului, 1 linguriţă pe stomacul gol de 3 – 4 ori/zi, excelent

antiacid cu proprietăţi cicatrizante, se face cură începând cu sfârşitul lunii
februarie şi până la începutul lunii mai.
Leac folosit de călugării de la mânăstirea Secu – ¼ litru de ulei de floarea
soarelui, 250 g miere polifloră, 250 g ţuică de prune şi ceai concentrat de
sunătoare (1/2 g litru apă, se pun 2 pumni de floare uscată, se fierbe până scade la
jumătate), se amestecă cele 4 componente şi se obţine 1 litru de emulsie. Timp de
2 săptămâni se ţine sticla la întuneric şi se agită zilnic, apoi se administrează de 3
ori/zi câte 50 ml., înainte de mase. După terminarea tratamentului se face o pauză
de 2 săptămâni şi se poate relua dacă mai este nevoie.
Câte o linguriţặ de sunặtoaqre, muşeţel, mentặ, siminoc, din amestec se ia o
linguriţặ peste care se toarnặ 200 ml. apặ clocotitặ, se infuzeazặ 10 min. Se bea
cặte 100 ml. dimineaţa şi seara, cu 30 min. Înainte de masặ.

Indigestie sau anaciditate ;rădăcină de boz cât o unghie mică se mestecă pe

stomacul gol cu un sfert de ceas înainte de masă.
Infuzie de smirnă, (1 – 2 bobiţă de smirnă, se pun într-un pahar cu apă clocotită,
se lasă o jumătate de oră, se va topi şi va pluti la suprafaţă, va împrumuta din
aroma ei şi proprietăţile ei terapeutice apei.), 2 – 3 linguriţă, cu un sfert de ora
înainte de a mânca şi la câte va minute după ce am mâncat. Are efecte puternice
asupra digestiei, pe care o normalizează. Se va folosi smirnă procurată numai de
la farmaciile şi magazinele naturiste.

Sughit; ceai neândulcit din seminţe de mărar, 1 linguriţă la 250 ml. apă, se
opăreşte şi se bea călduţ.
Sau tablete de clorură de potasiu, fiind în organism un deficit de potasiu.
 Page 21 of 1147

Ulcer gastroduodenal sau hiperaciditate ; flori de salcâm uscate se macerează 3

linguri într-un litru de apă jumătate de zi. Se bea o cană pe zi

Ulcer; cure de 3 săptămâni în perioada de criză , toamna si primăvara, pulbere de

muguri plop negru, 1 linguriţă de 3 ori/zi, pe stomacul gol.
Ceai din scaiul măgăresc, o linguriţă fiartă în 250 ml. Apă
Coada calului, vezi hiperaciditatea.
Medicamentul Pepstat 380 healthy stomach formula, se gặseşte pe internet şi
costa în jur de 20$ 90 pastile, care ajung pentru o lunặ. Produsul este natural,
dintr-o planta sud – americanặ, nu are contraindicaţii. Conţine enzime care ajutặ
digestia, tranzitul intestinal, arsurile, hipo şi hiperaciditatea.
Extract din muguri de smochini, de 3 ori/zi timp de 2 luni, împreunặ cu apilarnil
2 capsule /zi şi ulei de cặtinặ - 20 pic de 2 ori/zi, toate pe stomacul gol

FICAT - COLECIST

Ciroza; se consumă zarzavaturi, legume, fructe, suc, cât mai multe lămâi, salate,
apă plată. Tratament cu mărul lupului - Nicolae Pop din Cluj, aloe vera (întărirea
imunităţii, dezintoxicare, diminuarea efectelor nocive ale citostaticelor si
radioterapiei). Pentru ascită, salată de bănuţi pentru a elimina apa. Ceai de
gălbenele, anghinare, turiţă mare, urzică vie, îndulcit cu miere şi suc de cătina
(vit.C, antioxidant).
Cura cu struguri (vezi obezitatea).
Pulbere de isop un vârf de cuţit, sau macerat ¼ pahar ( 1 linguriţă de plantă într-
un pahar cu apă se lasă de seara până dimineaţa) cu ¼ de oră înainte de masă,
inhibă reflexul vomitiv, redă apetitul şi induce o stare de bună dispoziţie, fiind un
ajutor în bolile grave.5
Suc de cătină, proaspăt ½ pahar/zi, sau sirop de cătină, 1 lingură de 3 ori/zi,
înainte de mese.

Colangita sclerozantặ; afecţiune cronicặ inflamatoare şi fibroasặ a cdặilor biliare

intrahepatice şi extrahepatice. Se trateazặ alopat, iar în stadiu avansat duce la
transplant hepatic. Tratament naturist cu Aloe Vera.

Colecist leneş; cu o lingură de lemn se amestecă, 2 ceşcuţe pentru cafea cu ulei

de măsline, 2 ceşcuţe cu miere, 2 ceşcuţe de suc de lămâie şi coaja dată prin
maşina de tocat, se evită folosirea vaselor de metal. Se amestecă, se poate folosi
imediat, câte o lingură cu ½ oră înainte de mesele principale, restul se păstrează
la frigider. Tratamentul se poate repeta până la folosirea cantităţii de ulei de 600
ml.

Ficat gras (steatozặ); ceai de anghinare, 2 - 3 ceşcuţe/zi, ceaiul de rostopască

decongestionează ficatul, se beau 2 - 3 păhărele /zi - în cantităţi mari este toxic.
(Cabinet naturist str. Rabat nr. 9 , tel. 2302059 Buc.). Eliminarea produselor de
origine animală, pâinea albă se înlocuieşte cu integrală, renunţat la cafea, alcool,
ţigări, se poate mânca mămăligă.
 Page 22 of 1147

Hepatitặ cu virus C, varice esofagiene; Dr. CIUHRII medicamentele HEPATITO-

LIZ şi
VARICO-LIZ. Regim alimentar, se renunţă la orice fel de grăsimi, Ceai de
rostopască 3 ori/zi, 10 zile şi ceai de năprasnic 10 zile înainte de masă cu 30 min..
Multă odihnă.
Fulgii de orz, drenor hepatic şi ajută la regenerarea celulelor hepatice, preparaţi
cu miere şi fructe, ca afinele, cătina, merele, gutuile.
Pulbere de rădăcină de măcriş, iarbă de anghinare, seminţe de armurariu şi
sunătoare în părţi egale, 1 linguriţă pulbere, pe stomacul gol, de 4 ori/zi, timp de
3 luni. Din acest amestec nu trebuie să lipsească pulberea de măcriş. În urma
tratamentului, revine pofta de mâncare, pielea revine încet la culoarea ei normală,
după 4 luni analizele de sânge tind să revină la normal.
Pặtrunjelul se recomandặ bolnavilor de hepatitặ cu virus A, B, C, sặ facặ timp de
4 sặptặmâni o curặ de suc proaspặt, câte 15 linguri/zi, luate pe stomacul gol,
înainte de masặ.

Leac pentru hepatită şi colecist; amestec de plante uscate, siminoc, mentă,

seminţe de coriandru, în proporţie de 2:2:1. O lingură de amestec cu 400 ml. apă
clocotită, se infuzează 30 min., se bea 100 ml. de 3 ori/zi, cu 30 min. înainte de
masă.

Nisip la colecist; (vezi nisip la rinichi)

Reglarea activităţii biliare; 1 linguriţă de rădăcină uscată de păpădie cu 200 ml.

apă clocotită, se infuzează ½ oră, se bea 50 ml., de 3 - 4 ori/zi.
Cura cu struguri (vezi obezitatea) recomandată pentru dispepsie şi prevenirea
litiazei
Cura cu lavandă pulbere (se macină cu râşniţa electrică, se pune într-un borcan de
sticlă închis la culoare şi bine închis, se păstrează la răcoare şi la întuneric), 1
linguriţă pe stomacul gol de 4 ori/zi. Măreşte secreţia de bilă şi la eliminarea ei
calmând durerile abdominale.

PANCREAS

Coji de mere, gutui, pere; uscate la cuptor, apoi pisate şi amestecate cu miere şi
puţin propolis, un preparat natural împotriva durerilor de stomac şi pancreas

Chisturi; se evită excesele alimentare , după fiecare masă repaus la pat, cu

aplicaţii calde in zona epigastrului. Funcţia pancreasului este stimulată de ceaiul
de anason, se bea înaintea meselor, în 3 reprize. Dacă nu sunt dureri se poate bea
apă minerală de Slănic Moldova, încălzită uşor, înainte de masă. Electroterapie.
Pancreasul este un organ complementar splinei, deci toate tratamentele se vor
face la ora de activitate maximă a acestul organ, între orele 9 – 11 (dimineaţa).
Fitoterapie cu amestec de plante infuzabile – mentă, păducel, siminoc, coada
 Page 23 of 1147

calului, sunătoare, trei fraţi pătaţi, în părţi egale, 5 g. Din amestec se pun în 3oo
ml apă clocotită, selasă 10 min., se strecoară şi se beau zilnic 200 ml. de 3 ori/zi,
înainte de masă. Fitoterapia se foloseşte timp de 2 luni, de 2 ori/an, sau dacă
situaţia este mai gravă tot timpul.
Alimentaţia se face în funcţie de zilele săptămânii – luni lactate, marţi mâncare
gătită, dar nu grasă,miercuri crudităţi, joi atenţie la excese, vineri se mănâncă ce
vă place, sâmbătă mâncaţi mai puţin, duminică puteţi încera o mâncare nouă.

Pancreatită, insuficienţă pancreatică, diabet, chist:

Lichen de piatră cu afin, pulbere în părţi egale 4 linguriţe pe zi pe stomacul gol
Ceai de busuioc o linguriţă cu scorţişoară un vârf de cuţit în 300 ml. apă ,seara
înainte de culcare.
Sau ceai teci de fasole, sunătoare, melisă, fructe de măceş, cătină albă şi coada
şoricelului, amestecate în părţi egale, se bea în loc de apă, cu 30 min. înainte de
fiecare masă se bea ceai de ţintaură.
Farmacia verde din Oradea

RINICHI

Carcinom tranziţional pseudopapilar al vezicii; George Motorca, Farmacia Verde,

Oradea, cartier Nufărul 2, Str. Traian Goga nr. 17, tel. 0259/225252, 467704,
tratament cu ceaiuri circa 7 luni.
Sau pulbere de cătină, ½ - 1 linguriţă înainte de masă pe stomacul gol, măreşte
apetitul şi sistemul imunitar.(vezi, medicamente.)

Carcinom vezical; tratament naturist tibetan, prin administrarea în primele 2 – 3

luni a ceaiului antilipemic, Holican şi Cordiceps, pentru a stopa creşterea
tumorală primară, precum şi diseminarea pe cale limfatica sau hematogenă.

Cistita, infecţii urinare; tinctură muguri plop negru (vezi cap), 60 pic. cu 1
linguriţă de miere se iau de 4 - 5 ori/zi timp de 2 zile
Suc proaspặt de mặrar, 4 linguri de 3 – 4 ori/zi, în cure de 2 sặptặmâni, stimulent
pentru activitatea rinichilor, combate calculoza, infecţiile renale. Nu are reacţii
adverse, se poate administra pe perioade lungi.

Colibaciloza; tinctură de ienupăr 3 picături de 3 ori pe zi înainte de masă.

Caşete cu albastru de metil 1/ seară.
Căldură - sticle cu apă caldă pe burtă.
Alimentaţie; fără sare, zahăr, vegetariană 80%, ceai coada şoricelului.
Iaurt un tampon în vagin seara la culcare sau se unge mucoasa cu ulei de cătină
Cură cu bere, timp de 3 săptămâni, 1 sticlă de ½ litru seara.
E. Coli trăieşte în intestinul gros. Fără el nu s-ar putea face bolul fecal. Din cauze
 Page 24 of 1147

multiple se dezvoltă haotic şi trece în aparatul urinar producând cistite. Trebuie

păstrat un mediu alcalin, în ceaiul de frunze de mesteacăn se pune 1 vârf de cuţit
de bicarbonat - 5 linguri de plantă la 1 litru de apă, se bea într-o zi. Se poate lua
Uricol sau Urinex, dezinfectante intestinale. Se evită produsele lactate, în afară de
brânza de vaci, caş şi urdă. Se evită dulciurile, trecând pe miere, peşte, carne de
pui şi vită. Se consumă fructe, legume sucuri, se poate mânca1 ou pe săptămână.
Se unge abdomenul cu bitter suedez sau cu cremă de cătină, seara înainte de
culcare.
Tinctură de propolis 30% de 3 ori/zi câte 30 pic., înainte de masă pe un cubuleţ
de pâine.

Cistocel; slăbirea musculaturii vezicii urinare, tinctură de propolis, de 2 ori/zi

dimineaţa şi seara, înainte de masă câte 40 pic., în ceai, apă călduţă sau lapte,
cura durează 6 - 8 săptămâni. Se poate lua în continuare, câte 30 pic, deoarece
vindecă multe boli.

Colică renală; se pune la macerat o ceapă mare curăţată şi tăiată bucăţi, într-o
cantitate de alcool de 90 egală cu greutatea cepei.. Se acoperă vasul şi se pune
într-un loc călduros, timp de 1 săptămână, agitându-l în fiecare zi. Se strecoară, se
pune în sticle închise la culoare, la răcoare şi întuneric.
Pentru eliminarea calculilor se iau 2 linguriţe de tinctură 1 înainte de masa de
prânz şi cealaltă la culcare, până la eliminarea calculilor.

Disfuncţii ale glandelor cortico – suprarenale; se bea ¼ de pahar de suc de ţelină,

înaintea meselor principale timp de 3 săptămâni cu una de pauză.

Infecţii; dacă după tratamentul cu antibiotice urocultura este sterilă, se ia în

fiecare seară
Timp de un an 1 tb. de Nitrofurantoin.
- o cură de ulei de ienupăr

Incontinenţă urinară; urmare a unei slăbiri a musculaturii sfincterului uretral se

poate încerca medicamentul DRIPTANE.
Băi la şezut cu coada calului, coada şoricelului, traista ciobanului, 100 g. din
acest amestec, se pun la macerat peste noapte, a 2 zi se clocotesc şi se combină cu
apa de baie.
Frecţionarea zonei vezicale urinare, cu tinctură din traista ciobanului. La 2 ore se
ia 1 lingură cu ceai de mătase de porumb. Se beau zilnic 4 căni de ceai din coada
calului, coada şoricelului, sunătoare şi creţişoară, amestecate. Gimnastică
invizibilă, ce constă în strângerea voluntară a muşchilor sfincterului anal, ritmic,
până la obosirea zonei, 1 dată/zi.
Urinatul în reprize, se dă drumul la jet, apoi se opreşte voluntar şi se ţine cât se
poate. Următoarele urinări se fac la fel. Aceste contracţii se fac timp de 3 luni.
Sunt interzise tutunul, cafeaua, alcoolul Insuficienţă renală; amestec de plante
drăgaică, splinuţă de pădure şi urzică moartă galbenă, în părţi egale, se beau 4
ceşti/zi cu înghiţituri mici. Efectul se vede după 14 zile
 Page 25 of 1147

Tinctură de brânca ursului (vezi frigiditate), diluată în ½ pahar cu apă, de 3 - 4

ori/.zi. Cura se face de 40 zile şi are ca efect stimularea circulaţiei sanguine, a
imunităţii locale şi restabilire a funcţiei rinichiului.
Se recomandă ceai din frunze şi flori de sunătoare, nu există o doză fixă, se
foloseşte în loc de ceai sau apă. Un pahar de ceai înainte de culcare îl protejează
pe copil sau adult de incontinenţa urinară nocturnă în timpul somnului.
Foarte indicate sunt seminţele de mărar, o linguriţă într-un pahar cu apă fierbinte,
se lasă la infuzat 2 – 3 ore, apoi se bea un pahar pe zi. Această infuzie poate
vindeca temporar incontinenţa.

Insuficienţă renală; se bea ¼ de pahar cu suc de ţelină înaintea meselor

principale, tratamentul are o durată de 3 săptămâni cu una de pauză.
O bucatặ de praz mặrunţit se fierbe într-un litru de apặ, se beau 2 – 3 cặni /zi,
neîndulcit, timp de 2 – 3 luni, diuretic puternic, antiedematos, hipotensor, reface
valorile normale ale creatininei, îmbunặtặţind filtrajul şi reabsorţia renalặ.
Tinctura de ceapặ şi ienupặr, de 3 – 4 ori /zi câte o linguriţặ de amestec, diluatặ în
100 ml. apặ, timp de 3 sặptặmâni, urmatặ de o pauzặ de o sặptặmânặ, apoi se reia
cura, vindecặ sindromul de retenţie azoticặ, eliminặ depozitele de uree, creatininặ
şi acid uric.

Nisip la rinichi; 4 linguri rase de fulgi de ovăz, se fierb la foc mic în 1 litru de apă
20 min.. Acest decoct se consumă pe parcursul unei zile timp de 14 zile.
Coada calului, 2 – 3 căni/zi decoct. Sau un ceai preparat din coada calului,
ienupăr şi flori de soc, combinate în proporţii egale, din care se beau 2 – 3
căni/zi/

Piatră la rinichi ; un litru de apă cu 250g rădăcină de pătrunjel curăţată şi tocată ,

se fierbe până scade la o cană, se strecoară şi se împarte în 3 ceşcuţe, se bea pe
stomacul gol una dimineaţa, la prânz si seara. In ziua respectivă nu se mănâncă
nimic. A doua zi piatra se transformă în nisip. Tratamentul durează o zi.
Ceai din scaiul măgăresc, 1 linguriţă la 250 ml. apă.
Tinctură de tămâie (vezi laringita), dimineaţa, la orele 8 şi la ora 11, se ia câte o
linguriţă diluată într-un pahar de apă plată. Tratamentul durează 2 – 3 săptămâni
şi se repetă de câte ori este necesar. Se procura numai de la farmaciile şi
magazinele naturiste. Atacă dinţii dizolvându-i, nu se şine mult timp în gură.
Infuzie din pe3tale de trandafir, timp de 10 zile/lunặ, cặte 2 cặni/zi, dimineaţa şi
seara pe stomacul gol. Substanţele din petale împiedicặ formarea sặrurilor
minerale în rinichi şi formarea de pietre..
Renalof, medicanet din extract molecular al plantei Agropyron repens, ( anumite
populaţii din Anzi nu fac niciodatặ litiazặ, nisip sau infecţii renale, de oarece
consumặ mici cantitặţi din aceastặ plantặ.). Pe lângặ faptul cặ amelioreazặ
durerea şi eliminặ microlitiaza , are un puternic efect depurativ, de curặţare şi
eliminare a toxinelor şi eliminare a altor calcuri ce pot produce litiaza biliarặ.
Este bun şi pentru prostatitặ cronicặ, se administreazặ zilnic o capsulặ sau chiar la
2 zile o capsulặ. In caz de litiazặ se iau 3/zi, timp de o lunặ cu 300-500 ml. apặ.
(dr. Horaţiu Albu, 0722200657; 0216685182
 Page 26 of 1147

Răceală la rinichi; (vezi anexita şi metro. şi epilepsia).

Retenţie urinară; se mănâncă seara o pară cu coajă cu tot, sau se bea o infuzie din
cojile de la 2 pere în 250 ml. apă, se lasă ¼ oră, se consumă înainte de culcare.
Coada calului, se administrează zilnic 3 pahare de macerat rece, o cură durează
minimum 14 zile, cu efect diuretic şi stimulent al funcţiei renale.

INTESTIN

intestinale, colicilor abdominale, constipaţiei şi ameliorarea funcţiilor

hepatice, se face o infuzie din 1 – 2 linguriţe de plantặ la o canặ de apặ
clocotitặ, se beau 1 – 2 ceşti/zi.
Fructe de coriandru cu propietặţi carminative, calmeazặ durerile
abdominale, eliminặ gazele, se preparặ o infuzie dintr-o linguriţặ de
fructe zdrobite la o canặ de apâ clocotitặ, se bea întreaga cantitate pe
parcursul unei zile.
Busuioc acţioneazặ ca antiseptic abdominal, se preparặ o infuzie, se
beau 2 – 3 ceşti/zi.
Chimen şi anason sau fenicul au aceleaşi propietặţi ca plantele de mai
sus.
Cancer de colon; nuci verzi (bune de dulceaţă), se taie în 4 cu coajă cu
tot, se pun într-o sticlă, până în gât mai puţin cu 2 - 3 degete, se toarnă
ţuică tare, se lasă la macerat mai mult timp, dacă afară este cald se lasă
4 săptămâni. Se consumă câte 100g cu o . de ora inainte de masă
de 3 ori/zi
Sau pulbere de cătină, . - 1 linguriţă pe stomacul gol, înainte de
masă, măreşte apetitul şi sistemul imunitar. (vezi, medicamente..)
Cancer de intestin, de rect; vezi cancer genital.
Candida intestinală; tratament cu echinaceea de 3 ori/zi cu . ora
inaintea mesei, timp de 2 luni (sau un an). Se evită preparate
care conţin drojdie, pentru că o activează. Echinaceea nu o poate
elimina, dar o paralizează, încât nu mai devine activă
Colită rebelă; ca medicamente REDIGEST şi ERIDIAROM, produse
naturiste sau o bucăţică proaspătă de drojdie de bere pe stomacul gol,
drojdia se ţine în gură până de topeşte, cura durează 2 - 4 luni. Ajută la
refacerea florei intestinale
Constipaţie; seara, pe stomacul gol se iau 2 linguri de seminţe de in. În
stomac , absorb mult lichid, formează un bol, care va curăţa în drumul lui
întreg tubul digestiv. Urmat zilnic timp de 2 săptămâni, este un excelent
mijloc de dezintoxicare a organismului
Rădăcină de boz macerată în ţuică (100 g. de rădăcină de boz în 1 litru de ţuică, se lasă
la macerat 5 zile, se păstrează în sticlă închisă la
culoare.) 1 - 2 linguri de 2 - 3 ori/zi, pe stomacul gol. Cura durează 2
săptămâni, se face o pauză de o săptămână, apoi se reia cura.
 Page 27 of 1147

Sirop de Lactulose.
Peste 30g. cicoare uscată se toarnă 1 litru de apă clocotită, se infuzează
10 min., se strecoară şi se bea câte 200 ml. dimineaţa, sau câte 100 ml.
de 2 ori/zi.
Colon iritabil; 2 - 3 pahare de macerat rece (vezi obezitatea), din
seminţe de in, pe stomacul gol, înainte de mese. Mucilagiul de seminţe
are efect antiinflamator.
Colon iritabil pe fond nervos; extract din mlặdiţe de merişor, şi
Sediphyt, se gặsesc în farmacii.
Diaree, colita, giardia; tratament 7 zile, 50 - 100 pic. tinctură de muguri
plop negru (vezi cap), pe pâine prăjită.
Peste 100g. afine se toarnă 1 litru de votcă, se macerează 2 săptămâni,
se ia 15 - 20g.
Diaree cronică funcţională; se adună 10 – 15 nuci verzi ca pentru
dulceaţă, se dau prin maşina de tocat, se pun într-un borcan şi se
adaugă aceeaşi cantitate de zahăr, se lasă la macerat 2 – 3 zile
amestecându-se. Din acest preparat se ia 1 linguriţă dimineaţa, pe
stomacul gol. Preparatul este foarte puternic, scaunul se opreşte imediat,
dacă boala este mai veche se mai ia câte o linguriţă, dar cu grijă pentru
că produce constipaţia. Produsul se poate păstra la rece mult timp fără
să se altereze.
Eridiarom, medicament, 3 – 4 tab./zicu puţin ceai.
Dolicocolon, diverticuloză sigmoidiană; de seara se fierbe 1 sau 1,5
litri de apă de robinet, se lasă la răcit, la temperatura camerei, până
dimineaţa. Imediat după trezire se bea o cană din apa fiartă, după care
la intervale de 2 ore se mai bea o cană chiar dacă nu există senzaţia de
sete. În acest interval de timp nu se mănâncă nimic, cel mult se bea o
cafea. Nu se stă în pat se pot face diverse treburi prin casă. Din când în
când se face un masaj uşor pe abdomen, concentric de la dreapta spre
stânga, în jurul ombilicului, pornind de la exterior spre interior. Dacă nu
se reuşeşte nimic în prima zi de a doua zi, lucrurile se rezolvă cu succes.
Prin acest procedeu, se curăţă intestinul foarte bine, se elimină toate
toxinele şi chiar se poate slăbi. Este preferabil ca din alimentaţie să se
elimine brânzeturile fermentate. Procedeul se repetă mai multe zile la
rând. După reglarea tranzitului nu mai este nevoie de atâta apă. Va fi
suficientă o cană de apă rece şi masajul uşor. Rezolvarea survine în
maximul o oră.
Stafide puse la înmuiat într-o cană cu apă, ţinute la frigider, iar dimineaţa
următoare se bea apa şi se mănâncă stafidele, pe stomacul gol
Enterocolită de fermentaţie; se manifestă prin gaze şi balonări intestinale, tratament
cu SAPROSAN 1 - 2 tb., de 3 ori/zi, sau
TETRACICLINĂ 1 capsulă la 6 ore. CARBO MEDICINALIS 2 tb, de 3
ori/zi, care absorb secreţiile şi gazele din tubul digestiv, produse de
fermentaţie şi putrefacţie. Eficient este şi ceaiul anticolitic, care conţine 8
plante cu efect antispasmodic şi antiseptic intestinal.
Sau se consumă suc proaspăt de cătină în combinaţie cu suc de morcov
 Page 28 of 1147

. pahar cu 3 - 4 linguri suc de cătină, de 3 - 6 ori/zi. Efecte

foarte bune are şi pulberea de cătină, luată pe stomacul gol, înainte de
masă, 1 linguriţă rasă de 3 ori/zi, în cură de 1 săptămână. (vezi,
medicamente…)
Fistulặ analặ; 100 g, flori de sunặtoare se pun în 250 ml. alcool 90, se
macereazặ 24 ore, se amestecặ cu 500 ml. ulei de floarea soarelui şi se
pun în baie de abur 3 ore, se strecoarặ, se pun în sticulţe închise şi se
pặstreazặ la frigider, se aplicặ un tampon îmbibat în soluţie, de mai multe
ori/zi. Se poate pune şi noaptea.
Giardia; timp de 10 zile se consumă, înaintea mesei de dimineaţă, 12 –
15 seminţe de dovleac neprăjite, iar de 2 ori/săptămână să se consume
usturoi. Sau produsele Garlic – Caps, care conţin usturoi şi pătrunjel,
Para Protex, cu de protejarea organismului împotriva paraziţilor
intestinali, a viruşilor crescând imunitatea.
Hemoroizi; 1 litru de apă clocotită cu o mână de fructe de afin se fierbe
până scade la jumătate, se pune comprese.
Vezi varice ., mărul lupului unguent.
Vezi fistula, flori de sunặtoare.
Infecţia intestinală; 0,25 g. mărul lupului, se infuzează 4 min. cu 125
ml. apă clocotită. Se opresc din toată cantitatea 90 ml. ceai restul se
aruncă. Se beau 30 ml. de 3 ori/zi, cu 15 min. înainte de masă. Cura
dureaza în funcţie de gravitatea bolii. Este contraindicat persoanelor cu
afecţiuni cardiace.
Megadolicocolon; Spitalul Fundeni, secţia Gastroenterologie Dr. Tudor
Constantin, regim alimentar.
Polip pe intestinul gros; ceai de urzică proaspătă, ca alimentaţie,
brânză de vacă, pâine prăjită, pui la grătar. Când se termină urzica se
poate bea ceai de pătlagină, ambele ceaiurile beau timp de o lună.
Concomitent se face clismă cu ceai, este recomandat după scaun.
Ulcer duodenal; (vezi gastrita)
Viermi ; 1 Kg. seminţe de dovleac, fără coajă, neprelucrate termic, se
zdrobesc în mojar sau râşniţă şi se amestecă cu . Kg. miere şi .
pahar de lapte. Amestecul se imparte in 3 părţi egale. Care se
consumă pe rând în următoarele 3 ore., apoi se iau 3 linguriţe ulei de
ricin. Tratamentul este pentru tenie şi ascarizi.
Cura de lavandă pentru infecţiile cu Giardia lambia, se combină în părţi
egale tinctură de lavandă (vezi depresia, cap), cu tinctură de pelin şi cimbru (se fac la
fel ca tinctura de lavandă), se ia 1 linguriţă diluată în
puţină apă, de 4 ori/zi, înainte de masă, timp de 2 săptămâni.
Se zdrobesc coaja pulpa şi seminţele unei lămâi, se macerează 2 ore în
300 ml. apă clocotită, apoi se adaugă 2 - 3 linguriţe de miere, se
strecoară şi se bea înainte de culcare.
Oxiuri, cât mai mult morcov crud ras.
Tenie, pentru a o elimina se consumă morcov ras pe stomacul gol în
fiecare dimineaţă şi cu câteva minute înainte de mesele principale, după
8 zile4 se elimină.
 Page 29 of 1147

Medicamentul Paraprotex, o mixtură de extracte din plante, eficientă în

eliminarea paraziţilor.

ORGANE GENITALE
Amenoree secundară; pentru revenirea şi reglarea ciclului menstrual se
foloseşte brânca ursului, salvie cu rol în funcţia ovariană şi gălbenele.
Pot6 fi administrate sub formă de tinctură câte 30 pic. de 2 ori/zi.
Anexită şi metroanexită; se masează cu ulei de brânca ursului (vezi
scleroza în plăci) tălpile de 2 ori/zi. Suplimentar se mai masează zona
bazinului, se pune o pânză şi o pătură pentru menţinerea căldurii.
Stimularea imunităţii locale împotriva răcelii.(vezi epilepsia).
Tratamentul anexitei cronice presupune igienă locală, evitarea frigului, a
umezelii şi a băilor reci. Fibroza şi endometrioza care se dezvoltă pe
parcurs conduc la sterilitate secundară, dureri intense la ciclu, menstre
abundente cu anemie şi tulburări ale metabolismului calciului. Se
recomandă aplicaţii externe cu tărâţe calde local de 2 - 3 ori/zi, intern 2 - 3 linguri de
tărâţe fierte cu miere, pentru a evita constipaţia şi tratament
oral cu ulei din germeni de grâu + Geneston 3/zi. Cruciferos 2/zi,
vitamina C 3/zi, Ca + Mg 3/zi. Tratamentul durează 3 luni.
Bolile prostatei ( prostatită); vezi infecţia intestinală.
Prostata este o glandă anexă a aparatului genital masculin şi este
compusă dintr-un lob median şi 2 laterali. Afecţiunile ei apar la 55 60 de
ani, şi se datorează, tulburărilor hormonale împiedicând eliminarea urinei
din cauza îngustării sau închiderii totale a uretrei.
Ceai de ghimpe; se bea călduţ cu . oră de masă, cura este de
lungă durată, 6 luni se beau cate 2 căni/zi, apoi 6 luni cate o
cană/zi, efectele se vor vedea după 3 - 4 săptămâni.
Ceai cu urzică moartă albă; 2 căni/zi,
Castanele sălbatice; tratarea stărilor congestive, tinctură din 20g.
castane zdrobite, cu 100 ml. alcool 70, se lasă la macerat 10 zile. Se iau
2 linguriţe/zi de tinctură timp de 21 de zile/ lună. Se pot face şi băi de
şezut.
Seminţe de dovleac; o mână de seminţe se pun la uscat, se pisează cu
coajă cu tot şi se prepară un decoct care trebuie să fiarbă 5 min., se
beau 2 - 3 căni/zi, timp de 3 zile.
Ulei de dovleac; 1 linguriţă de ulei seara înainte de culcare
Este bine ca fiecare bărbat începând cu vârsta de 40 de ani, să bea,
timp de o lună pe an, ceai din următorul amestec: 10g, ienupăr, 50g.
urzică moartă albă, 50g. flori de iarbă neagră, 50g. fumăriţă, 50g.
paracherniţă, se amestecă plantele, la 1 litru de apă se pun 5 linguriţe,
se fierbe 5 sec. se lasă la infuzat 15 min.
Cancer genital; clisme cu mărul lupului - 1 lingură pulbere mărul lupului,
1 lingură tătăneasă, 1 lingura muşeţel, se lasă la macerat în . apă, de
seara pană dimineaţa, se strecoară, apoi planta rămasă după filtrare
se pune la fiert cu 1 litru de apă, până când scade la jumătate. Se
răceşte şi se combină cu maceratul se fac spălături. La 3 - 4 zile, iar
 Page 30 of 1147

clismă la 2 zile, lichidul se ţine în intestin 10 min. Dacă nu este indicat

să se facă clismă se fac zilnic bai de şezut.
În fază incipientă este recomandat produsul Cat’s Claw de la firma
Heritage, sub formă de capsule, 600 ml
Cura cu nặpraznic, de 6 luni, se ia o linguriţặ de 4 ori/zi, sublingual, 10
min., dupặ care se înghite cu apặ. Tratamentul se poate folosi ca
adjuvant în neuplazii uterine, mamare, pulmonare, intestinale sau cu alte
localizặri.
Cura cu macerat de Aloe Vera, 1;5 Kg. plantặ în vârstặ de 3 – 5 ani, se
dặ prin maşina de tocat, se amestecặ cu 2,5 Kg. miere şi 3,5 litri vin roşu
dulce de 18 – 20 grade. Amestecul se pune într-un vas mare de sticlặ
închis la culoare, într-un loc rặcoros, ferit de luminặ, timp de 5 zile. In
primele 5 – 7 zile se ia câte o lingiriţặ de 3 ori/zi, înainte de mesele principale. Zilele
urmặtoare se va adặuda câte o linguriţặ în plus, la
fiecare dozặ. Tratamentul dureazặ 6 sặptặmâni cu o pauzặ de 10 zile,
apoi se poate repeta. (Peia Mircea, Timişoara – 0256431891 )..
Cancer de prostată; vezi cancer genital
Candidoză; difulcan, 1 comprimat de 1540 mg. pe săptămină, 3
săptămini consecutiv, respectarea regulilor de igienă locală cu tratament
antimicotic cu ovule clotimazol şi tratarea partenerului în aceelaşi fel.
Dophillus +FOS şi System Well, imunostimulator, acţioneazặ pe cele 7
sisteme de imunitate ale oraganismului, limfatic, epidemic, circulator,
respirator, digestiv şi sistemic.
Dilatare la naştere; medicamente homeopatice, administrate cu câteva
zile înainte de naştere şi în timpul travaliului. Naşterea este fără
probleme, contracţii suportabile şi travaliu redus. După naştere se pot lua
medicamente homeopatice pentru refacerea rapida a organismului,
alăptare naturală. Sunt şi ieftini.
Fibrom, chist, adenom; tinctură muguri plop negru (vezi cap), 50 pic. 4
ori/zi intern, extern compresă cu tinctură pe tumoră 2 ore o dată la 2 zile,
după 1 ora se unge locul cu cremă din muguri de plop negru - 1 pac. unt
se topeşte pe foc, se fierbe 10 min., se deşartă în alt vas, fără sediment,
se adăugă 1 linguriţă ceară se lasă la răcit, când este aproape să se
închege se adaugă, 4 linguri de extract moale (3 - 4 linguri tinctură se
pun pe o farfurie, se lasă să se evapore alcoolul - 1 linguriţă extract)
Tărâţe amestecate cu apă se lasă 4 ore la macerat, se pun în tifon se
pun pe piele în zona afectată minim 3 ore. Pielea se lasă să se usuce şi
se unge cu cremă de tătăneasă
Frigiditate; 1 linguriţă de tinctură de brânca ursului (Heraclea
sphondylium) (măcinarea inflorescenţelor şi seminţelor cu râşniţa
electrică de cafea, pulberea obţinută se pune într-un borcan, care va fi
umplut cu alcool de 70, se macerează 8 - 1o zile). Filtratul se păstrează
în sticluţe închise la culoare
Cu 20 - 30 min. înainte de actul sexual. Relaxează musculatura uterului,
măreşte stimularea neuronală care generează dorinţa erotică şi ajută la
dezinhibarea psihică.(vezi epilepsia .
 Page 31 of 1147

Graviditate : împotriva greţurilor, lichen de piatra pulbere o linguriţa de 3

ori pe zi.
Hemoragie abundentă în timpul cilului menstrual; de urgenţă se ia o
doză unică, de 2 – 3 linguriţe de pulbere de coada calului, după care se
continuă 5 zile tratament cu 1 – 2 linguriţe/zi. Planta este un puternic
antihemoragic şi permite refacerea rapidă, este indicat şi în hemoragie
internă.
Herpes genital; tincturặ de spânz şi tincturặ de mặrul lupului, 3 zile se
face tamponare cu spânz, de 3 ori/zi, lặsând pe zona afectatặ un mic
tampon cu tincturặ de spânz. Usturặ este o stare de disconfort, dupặ 2 zile apare o
secreţie purulentặ se curặţặ şi se tamponeazặ mai departe.
In ziua a 4a se fac tamponặri cu mặrul lupului, dupặ 5 – 6 zile nu se mai
lasặ tampoane cu soluţie, dar se continuặ cu mặrul lupului şi se mai
unge locul cu ulei de sunặtoare, de rostopascặ, sau gặlbenele sau
hemorzon, care se aplicặ de 2 ori/zi dimineaţa şi seara.
Impotenţa, sterilitatea la femei şi bărbaţi; 1 linguriţă de brânca ursului
3 - 4 ori/.zi, pe stomacul gol cu . pahar de apă inainte de masă
Eficienţă mărită dacă se ţine regim lacto-vegetarian, fără alcool, tutun şi
cafea.(vezi frigiditate).(vezi epilepsia)
Se iau 1,5 Kg. ţelină, 1,5 Kg. morcov, 0,5 Kg. miere, 1,5 Kg. miez de
nucă, 1 Kg. mere ionatane, 2 - 3 lămâi, 2 - 3 portocale, 1 sticlă vin alb de
casă. Toate legumele spălate şi curăţate se dau prin maşina de tocat, se
amestecă apoi se adaugă vinul, se omogenizează, se pun în borcane, se
păstrează la frigider, timp de 1 săptămână, la macerat. Se consumă 2
linguri de 3 ori/zi, cu 30 min. înaintea mesei, timp de 3 săptămâni.
Concomitent consumaţi grâu încolţit şi vitamina E.
Se mai trateazặ cu succes cu vitamina B6 şi zinc.
Insuficienţă ovariană; 1 lingură miere amestecată cu 1 linguriţă de
brânca ursului tinctură (vezi fertilitate), se ia înainte de masă de 2 - 3
ori/zi.(vezi epilepsia)
Mâncărimi în zona vaginală şi anală; se spală de 2 - 3 ori/zi cu săpun
lichid de la Hofigal. După fiecare spălare se unge cu alifie de cătină.
Menopauza prematură; tratament progresiv cu tinctură de brânca
ursului (vezi frigiditate), se începe cu 20 pic. de 3 ori/zi, în prima
săptămână, se creşte doza cu 10 pic. în fiecare săptămână până se
ajunge la 50 pic., luate de 3 ori în a 4 săptămână. Cura se face o lună,
cu 10 zile de pauză. Tratamentul se face gradat pentru a preveni
fenomenele neplăcute ale relansării hormonale (bufeuri, nervozitate,
sângerări). Cura este eficientă cu regim lacto-vegetarian şi crudităţi.(vezi
epilepsia)
Menstruaţie dureroasă; 30g. rădăcină de anason cu 1 litru de apă
clocotită, se fierbe 15 min., se ia câte 100 ml. de 3 ori/zi
Infuzie dintr-o linguriţă de seminţe de morcov la o cană de apă clocotită.
Nu rămân gravidă; vitamina E 1 tb. dimineaţa, Electovit 1 tb. seara, timp
de 3 luni, numai 15 zile pe lună restul pauză.
Prostatặ hipertroficặ; 50 g. frunze sau fructe de castan se pun într-o 1
 Page 32 of 1147

litru de alcool 50, se macereazặ timp de 2 sặptặmâni la cặldurặ şi

întuneric, agitând în fiecare zi. Din aceastặ tincturặ se iau 30 – 40 pic. de
3- 4 ori/zi, timp de 3 – 4 sặptặmâni.
Prostatặ litiazicặ; seara se iau sâmburi de pepene uscaţi, (sâmburi
negrii de pepene verde închis), se zdrobesc şi se fierb într-un litru de
apặ, se lasặ pâna dimineaţa, când se bea ceaiul pe stomacul gol. Micul
dejun se serveşte la 1 orặ mai târziu.
Acest ceai se bea timp de 10 zile, se face o pauzặ de 10 zile şi apoi se
repetặ. Pietrele se eliminặ sub formặ de nisip, fặrặ dureri. Sặmburii se
pot procura de4 la magazinele care vând seminţe.
pânặ când apa scade la jumặtate.
Pentru rezolvarea problemelor cu prostata se sdministreazặ doze
ridicate de zinc, ajutặ la formarea insulinei şi are un efect de normalizare
a activitặţii prostatei.
Post – gravidia; frunzele de mặrar proaspete, mestecate zilnic, de
femeile care au nặscut de curând, sunt un excelent tonic fizic şi psihic,
stimuleazặ secreţia lacticặ, îmbunặtặţind calitatea laptelui.
Sarcină toxică; reţetă magistrală preparată la farmacie, aqua menta
40g., aqua melisa 40g., aqua cloroformată 40g., novocaină 0,50g., sirop
eter 150g. Se iau 3 - 4 linguri/zi, înainte de mase.
Înainte, de a coborî dimineaţa din pat, se consumă o bucăţică de covrig.
După 4 luni şi jumătate corpii cetonici care provoacă greţurile, dispar.
Uretro-prostatită; ceai de ghimpe, granule de polen şi supozitoare cu
propolis, băi calde de şezut cu muşeţel.
Virus Papiloma; dacă tratamentul alopat nu merge, se poate încerca cu
tinctură de echinaceea, cu rol antiviral şi imunostimulator, 30 – 40 pic. de
3 ori/zi, diluate în apă. Suc de păpădie şi pătrunjel în părţi egale, timp de
6 săptămâni. Vitamina C 1000 mg/zi, sau mute fructe citrice. Papiloma
reprezintă un risc major în apariţia cancerului de col uterin şi
endometrial.

MÂINI
Palme aspre şi crăpate; 1 lingură de acid boric se fierbe într-un litru de
apă, se răceşte şi se spală mâinile în ea, de 2 - 3 ori/zi, se lasă să se
usuce , apoi se ung cu cremă de gălbenele, se foloseşte până la
vindecare, dacă reapare se repetă.
Unghii sfărâmicioase, exfoliate; de 2 ori/zi timp de 10 zile,unghiile se
ung cu suc de lămâie sau ceapă
Fractura; se consolidează mult mai repede când se administrează
coada calului, bogată în săruri de calciu, magneziu, permiţând asimilarea
lor mult mai repede. 4 linguriţe pe stomacul gol, cu 5 min. înainte de
masă.

PICIOARE
Apă la genunchi; o frunză de brusture se pune pe masă şi se zdrobeşte
cu o sticlă, apoi se pune pe o compresă pe genunchi, procedura se face
 Page 33 of 1147

timp de o săptămână de 3ori/zi.

Cancer genunchi; pe linga tratament cu citostatice si cobaltoterapie, se
face tratament naturist, antitumoral cu Tian Xian şi Carctol (informaţii
021/212.62.72)
Călcâie crăpate; rădăcină de tătăneasă în 100ml. alcool 50 - 60 se
macerează 3 - 4 zile, apoi se ung tălpile.
In fiecare seară după ce v-aţi spălat şi frecat cu o perie sau piatră ponce,
ungeţi-le cu ulei de parafină 100g. amestecat cu vitamina A o fiolă, apoi
încălţaţi-vă cu o pereche de şosete.
Sau grăsime curată de porc, amestecată cu câteva picături de ulei de
măsline.
Circulaţie periferică; pentru îmbunătăţirea ei se foloseşte hrean dat pe
răzătoare 1 pahar de 100 g. ca măsură, se amestecă cu 2 pahare de
100 g. de făină de porumb, se freacă între palme ca să se umezească,
se pune într-o folie de plastic, se pune piciorul, se leagă, se pune o
şosetă. Cantitatea indicată este pentru un picior. Aplicarea de face seara,
la culcare, se lasă până dimineaţa, apoi cataplasma se scoate şi se
păstrează în frigider, se poate folosi 7 zile la rând. Dacă amestecul pişcă
şi se produc iritaţii sau alergii, spălaţi-vă cu apă caldă şi renunţaţi. Pentru
circulaţie defectuoasă procedeul se practică doar 3 nopţi, iar pentru
varice, ulcer varicos, flebite, se face 21 de nopţi, cu pauză de 3 nopţi.

Cârcei; dezechilibru metabolic de ioni pozitivi (sodiu, potasiu, calciu,

magneziu). Înainte de fiecare masă se iau 2 linguriţă de miere cu lăptişor
de matcă, şi apilarnil. După fiecare masă se ia 1 linguriţă de miere cu 6
pic. tinctură de propolis. Zilnic se bea 1 cană ceai de măceşe, una de
pedicuţă, una cu urzică, coada calului, busuioc. Se face reflexoterapie.
Bătături; se ia o ceapă se taie în două, de pune într-un pahar cu oţet,
timp de 24 ore. Se pune pe bătătură câte o felie de două ori pe zi,
dimineaţa şi seara.
Jumătate de smochină, pusă pe bătătură, în fiecare seară.
Durerile provocate de bătături vor dispărea dacă se pun câteva prune
uscate în lapte fierbinte, apoi se pune o prună fără sâmbure pe locul
dureros, se repetă până dispare bătătura.
Propolis solid, înmuiat în apă caldă, până se face ca o plastilină, apoi de
aplică pe bătătură şi se fixează cu leucoplast. Se schimbă destul de des,
dar înainte de o nouă aplicare se face o baie fierbinte, apoi se
îndepărtează partea de piele moartă.
Dureri de picioare; 1 buc. hrean ras se amestecă cu 1 lingură de sare
grunjoasă , 1 lingură făină şi spirt medicinal cât cuprinde, ca să formeze
o pastă. Compoziţia se pune într-un săculeţ, o seară se pune pe o talpă
a doua seară pe cealaltă talpă. Tratamentul durează 10 seri cu o pauză
de 5 zile. In timpul celor 10 seri se bea ceai depurativ
Sau unguentul VEIULARE, antiinflamator, elimină senzaţia de greutate în
picioare, calmează durerile şi reduce spasmele din gambe, stimulează
circulaţia limfei şi împiedică retenţia apei. Unguentul conţine o substanţă
 Page 34 of 1147

hirudină, secretată de glandele din gâtul lipitorilor. Suplimentar se poate

lua un preparat natural PROTECT 4 LIFE, 2 tb./zi, protejează vasele de
sânge şi inima.
Sau se face masaj cu ulei de sunătoare şi ulei de coada calului în părţi
egale, iar intern ceai de măceşe.
Fractură de col femural cu dureri în călcâi, 300g. frunze de tătăneasă,
proaspătă sau uscată, se pune cu 5 litri de apă, se lasă la macerat 1 zi,
după care se fierbe, se lasă să se răcească, se pune piciorul în ea timp
de 20 min. Nu se aruncă, a 2 a zi se repetă operaţia. A 3 seară se
repetă operaţia cu alte 300g. de frunze. Tratamentul durează 3
săptămâni, în fiecare seară. Concomitent din rădăcină de tătăneasă se
foloseşte tinctură şi unguent
Tinctură din 50 g. flori sau fructe de castan în 500 ml. alcool de 50, se
lasă 1 săptămâni într-un loc cald şi la întuneric, agitând vasul zilnic .Se
iau câte 30 - 40 pic. de 3 ori/zi, timp de 3 - 4 săptămâni. Preparatele din
castan scad tensiunea, întăresc pereţii capilarelor şi ai venelor, previn
formarea cheagurilor şi acţionează la dizolvarea lor. Preparatele din
castan se folosesc intern şi extern pentru tratarea hemoroizilor,
crampelor vasculare, tulburări digestive, în dischinezie biliară.

Coada calului, vezi mâna.

Guta, tinctură muguri plop negru (vezi cap), 50 pic. cu 1 linguriţă de
miere 3 ori/zi, timp de 3 luni.
Este o afecţiune datorită dereglării metabolismului bazelor purinice, deci
nu poate elimina acidul uric, care se acumulează în sânge provocând
dureri articulare, poate duce la disfuncţionalitatea rinichilor.
Tratamentul se face cu un amestec de produse naturiste antiinflamatorii
care contribuie la eliminarea acidului uric, dar şi la împiedicarea formării
de cristale: Spirea Olmaria (elimină acidul uric), Gheara Diavolului
(antiinflamator), Saponaria (antireumatic, depurativ), Solidago şi
Parietaria. Produsele se găsesc sub formă de capsule, sau tincturi.
Rezultatele se obţin în timp. laviniamed@libero.it
Se bea zilnic compot de mere îndulcit cu miere.
Se coace la cuptor un nap cu tot cu coajă, după ce s-a răcit, se taie în
două şi se freacă locul afectat de gută.
Flori de muşeţel uscate şi ulei de măsline în proporţie de 1:8, se
încălzeşte la bain-marie, timp de 1 oră, se pune într-o sticlă fără dop, se
lasă la macerat la soare 4 zile, se strecoară şi se foloseşte la frecţii.
Se amestecă într-un mixer 200 g. miez de pară, bine coaptă cu un pahar
de lapte degresat. Se consumă pe parcursul unei zile câte 2 – 3 linguriţe
de 3 – 4 ori/zi.
Se beau 1 – 2 pahare de suc de frunze de ţelină/zi
O lặmâie coaptặ, se stoarce, sucul se pune separat într-un vas, fructul
se taie în felii subţiri, se pune în 250 ml. apặ şi se fierbe 15 min. Dupặ
rặcire se pune peste suc, se îndulceşte cu miere. Ceaiul se bea în
fiecare dimineaţặ, timp de 30 zile, apoi se face o pauzặ de o sặptặmânặ.
 Page 35 of 1147

Infecţie la un deget, panariţiu; 1 căţel de usturoi zdrobit legat cu tifon,

timp de 3 zile.
Frunză de muşcată din ghiveci.
Câteva flori de crin foarte mirositoare din perioada caldă, se pun cu spirt
de 70, după macerare se pune o petală pe locul afectat.
În timpul zilei frunză de aloe legată cu tifon iar seara cataplasmă cu
argilă pastă.
Se rade un morcov şi de pune cataplasmă pe locul afectat.
Luxaţia; pentru îndreptarea ligamentelor se va fricţiona zona cu oţet, ulei
de măsline sau usturoi zdrobit, apoi se înfăşoară cu o bucată de pânză
curată din bumbac sau lână. Se bea mult ceai de trifoi sau platan.
Monturi; se ia o foaie de varză albă crudă, i se strivesc nervurile cu o
sticlă şi se pune pe mont, dimineaţa şi seara, timp de câteva luni.
Durerile dispar după 15 - 30 min., dar cu timpul monturile se micşorează.
Se tamponează montul cu tinctură de iod, se taie o măslină în două se
scoate sâmburele şi se aplică măslina pe mont, se fixează cu un bandaj,
se lasă toată noaptea, tratamentul durează o lună.

Într-un săculeţ de pânză se pune hrean ras, amestecat cu făină şi puţină

apă caldă, până se obţine o pastă, se pune pe mont, timp de 10 - 15
min., tratamentul durează câteva zile.
Picior de atlet; infecţie a pielii, cu o ciupercă microscopică denumită
Tinea Pedis. Ciuperca se dezvoltă pe talpa piciorului, îi plac întunericul,
umezeala şi căldura - condiţiile din pantofi. Cele mai afectate sunt
degetele, pielea se înroşeşte, se crapă, se cojeşte, cu aspect rugos,
uscat, toate fiind însoţite de mâncărimi insuportabile.
Tratamentul constă în aplicarea de 2 ori/zi a unei creme anti-micotice
CLOTRIMAZOL, LAMISIL, MICONAZOL, KETOCONAZOL, durează 2 -
4 săptămâni, chiar dacă simptomele au dispărut, deoarece infecţia poate
fi încă activă şi poate recidiva, dacă se întrerupe tratamentul.
Picioare bolnave; într-o sticla de 1 litru se pun frunze de panoxginsec ,
până la jumătate, se completează cu alcool 70, se macerează la
întuneric o săptămână. Cu soluţia filtrată se masează picioarele din talpă
timp de 4 luni.
Picioare neliniştite; în 1945, neurologul suedez Axel Ekbom, distinge 2
forme.
Forma parestetică, cu senzaţie de furnicături şi strânsuri, care irită când
picioarele sunt în repaus.
Forma algică, în care predomină durerea în timpul somnului. Infuzie din
talpa gâştei 2 linguriţe la o cană de apă, de 3 ori/zi
Polineuropatie senzitivo-motorie; tulburare a inervaţiei membrelor
inferioare, cât şi o afectare a sistemului circular (arteriopatie,
tromboflebită). Tratament cu reflexologie, acupunctură şi regim alimentar,
gimnastică medicală, masaje locale şi ceaiuri . Amestec de ceaiuri
format din măceşe, sulfină, talpa gâştei, coada şoricelului. Pentru masaj
folosiţi unguent de arnică sau ienupăr şi băi de muşeţel sau mentă.
 Page 36 of 1147

Tromboflebita; alune de pặdure dar şi frunzele şi scoarţa copacului, se

pregặteşte o infuzie, o linguriţặ la 1 pahar de apặ clocotitặ, se bea câte
1 de pahar de 3 – 4 ori/zi.
Varice; se caracterizează prin dilataţia venoasă permanentă a venelor
superficiale sau profunde datorită pierderii tonicităţii pereţilor acestora.
Venele safene ale picioarelor fac varice cu prioritate, factorii mecanici
sunt statul în picioare şi cei hormonali, sarcina, menopauza. Au ca efect
mersul greoi, crampe dureri şi furnicături. Dacă nu sunt tratate pot duce
la dermite, ulcere varicoase, hemoragii şi inflamaţii. Repaus la pat cu
picioarele ridicate, folosirea ciorapilor elastici şi cure termale. Regimul
alimentar trebuie ţinut 42 - 45 zile, pentru rezultate bune, se consumă
numai ; orez, grâu, porumb, supă fasole boabe mari, produse lactate,
exceptând iaurtul şi telemeaua, dovleac, castravete, spanac, miere,
struguri şi alte fructe, între mese se va bea apă. Alimente interzise; carne
porc, de vită, de berbec, de bivol, peşte, alcool, sare, fructe acre, lămâi, roşii, ananas,
condimente iuţi, fasole soia, ulei de susan, băuturi fierbinţi,
ceai, cafea, cartofi, ridichi, legume verzi, iaurt, oţet, mâncăruri grase,
alimente fripte sau prăjite. Masajul
se face din mijlocul tălpii până la scobitura ei, aproape de călcâie, timp
de 10 min. pe rând ambele picioare. Grâuşor infuzie din 1 linguriţă sau 2
în 200ml. Apă clocotită timp de 15 - 2o minute, se pun compresii locale
Mierea şi usturoiul, eficiente în cazul afecţiunilor vasculare ale
picioarelor, varice, artrita, în cazul cardiopatiei ischemice, 250 g. miere
se amestecă cu 250 g. usturoi pisat, se macerează 7 zile, se ia 1 lingură
cu 4o min. înainte de masă, de 3 ori/zi, timp de 2 luni.
Alifie; 5g extract de mărul lupului cu 50g untură fără sare, se ung zonele
bolnave.
Frunzele se culeg înainte ca planta să înflorească. Planta se foloseşte
numai pentru uz extern.
Vene trombozate; seara cataplasme cu varza crudă, pe zona afectată
faşă de bumbac şi apoi se acoperă cu lână. Dimineaţa se scoate varza şi
se spală locul cu vată înmuiată în apă cu sare ( 1 linguriţă sare la o cană
cu apă fiartă). Tratamentul se face până se vindecă locul.
Tinctură de spânz; într-o sticlă închisă la culoare se pune rădăcină de
spânz 1 cm. 6 cm. Alcool 60, se lasă la macerat 30 zile la întuneric, se
pun compresii locale, pe pilea sănătoasă fără răni şi zgârieturi, vă spălaţi
pe mâini şi pune-ţi sticla la loc ferit pentru că este o plantă otrăvitoare.
Este eficientă şi în tratamentul local al artrozelor.
Infuzie din 1 lingură frunze de alun şi 1 lingură scoarţă de alun de pădure
în 1 pahar cu apă clocotită. Se bea câte 1/4 din pahar de 3 - 4 ori/zi
inainte de masă.
Tinctură din 50 g. flori sau fructe de castan în 500 ml. alcool de 50, se
lasă 1 săptămâni într-un loc cald şi la întuneric, agitând vasul zilnic .Se
iau câte 30 - 40 pic. de 3 ori/zi, timp de 3 - 4 săptămâni. Preparatele din
castan scad tensiunea, întăresc pereţii capilarelor şi ai venelor, previn
formarea cheagurilor şi acţionează la dizolvarea lor. Preparatele din
 Page 37 of 1147

castan se folosesc intern şi extern pentru tratarea hemoroizilor,

crampelor vasculare, tulburări digestive, în dischinezie biliară.
Veruci plantare; 2 linguriţe unguent de gălbenele, se amestecă cu 1
linguriţă de acid salicilic, se omogenizează, se ung bătăturile, fără a
atinge pielea în jur, se pune o bandă de leucoplast peste bătături, se
pune o şosetă de bumbac. Se scoate şoseta şi banda de leucoplast,
care se va dezlipi cu bătătură cu tot. În cazul când bătătura nu se
dezlipeşte de tot, se va ţine piciorul timp de 30 min. într-un litru de apă
caldă cu un vârf de cuţit de acid salicilic. După o bună înmuiere se răzuie
cu unghia bătătura. Pentru bătăturile mai vechi care se desprind mai
greu, se repetă tratamentul. După scoaterea bătăturii se unge locul cu
unguent de gălbenele.
Următorul tratament, este cu Dulcissima de la Ardes Cosmetici, o
pomadă pe bază de camfor natural, mentă şi mentol, care elimină
monturile şi bătăturile.
Vinişoare bleu; se atenuează foarte bine cu cremele Gheara diavolului
şi Arnică, de la Ardes Cosmetici,
se masează zilnic picioarele de jos în sus.
OASE, COLOANA VERTEBRALĂ
Artroză; pe fondul kilogramelor în plus, activitatea articulaţiilor şi mai
ales a genunchilor se desfăşoară cu mai mare dificulate. Cea mai bună
soluţie este slăbitul şi simtomele artrozei vor scădea în intensitate.
Vitamina C dă rezultate bune, se consumă citrice, pătrunjel, coacăze
negre. Sucuri de legume, ţelină, morcovi, roşii, varza albă.
Să se consume de 2 ori/săptămână peşte – somn, macrou, ton, hering,
reduc inflamarea articulaţiilor. Se evită grăsimile animale, se consumă
lactate semidegresate, carne de pui şi vită. Decoctul de salcie
acţionează la o aspirină naturală, calmând durerile. Se beau câte 3
ceşti/zi. Şi ceaiul de creţuşcă are rol antiinflamator.
Anchiloza; 20 lame de ras din oţel inoxidabil se bagă într-o sticla de
lapte cu gura mare, se toarnă 1 litru de esenţă de oţet, se acoperă cu
un dop, se scutură în fiecare zi. Se aşteaptă până se dizolvă toate
lamele. Cu lichidul rezultat se aplică comprese pe locurile anchilozate,
până ce pielea se înroşeşte. Înaite de a se folosi şi după se unge locul
cu alifie de gălbenele.
Cifoscoliozặ şi spondilitặ dorsalặ; dr. Viorel Butnaru, cabinet
SOMAVITA, str. General Berthlot nr. 86, sec. 1, tel. 3120602.
Dureri lombare; dormitul pe o suprafaţă tare. Se fac băi de şezut cu
coada calului, în care se stă 20 min. După 3 băi, durerile dispar.
Se pune la macerat în 200 ml. spirt medicinal următoarele plante, fructe
de tuia, sunătoare, sânziene şi tătăneasă, câte 20 g. din fiecare, se ţin la
macerat într-un borcan cu capac timp de 12 ore, apoi se fierb la bainmarie
timp de 3 ore, în 400 ml. ulei de floarea soarelui. Se filtrează şi se
adaugă 10 ml. ulei volatil de cuişoare. Cu acest ulei se face masaj
începând de la baza capului, de-a lungul coloanei, insistând în zona
lombară.
 Page 38 of 1147

Tratament cu Balsam de rozmarin de la Ardes Cosmetici, o cremă

termogenică, pe bază de camfor natural şi rezorcină. Este recomandat
de medicii naturişti ca activator circular în afecţiuni musculare, articulare,
inflamaţii şi reumatisme.
Durei articulare; Bio-seleniu+zinc, Bio-Marin Plus.
Dureri de spate; tratamentul terapeutului Tiberiu Kovacs tel.
0744/160118, din Zalặu, jud Sặlaj, remediazặ afecţiuni de coloanặ,
mâini, picioare, scoliozặ,hernie de disc, torticolis, dorsargii.
Fractura;
Hernia de disc; raze calorice în faţa sobei, cu uşa deschisă, când este
numai jar, cu spatele gol. Durata unei şedinţe este de 20 min. dimineaţa
şi 20 min. seara. După 10 - 15 şedinţe durerile se diminuează, iar după o
lună au dispărut
Osteoporoză; 200 g. făină de orez, 200 g. miere de pădure, 50 g. polen,
100 ml. lapte dulce nefiert, se omogenizează, se păstrează în vase
închise la culoare şi la frigider, se iau zilnic 3 linguri, cu 2 ore înainte de
masă, până se termină.
Tratament cu Tonocalcin, 3 injecţii/săptămână, timp de 2 luni, Calciu cu
vitamina D, drageuri 3/zi, 15 zile/lună, timp de 6 luni, Fosamax 70 mg.
1/săptămână, timp de un an, Celebrex 2/zi, 10 zile/lună, timp de 3 luni.
Poliartrită reumatoidă; Bio-seleniu+zinc.
Reumatism; bucăţi de ţelină se opăresc în clocot, după de s-a răcit puţin
se bea zeama în care au fiert legumele..
Ţelina fiartă se toacă cu puţină făină, lapte şi miere, se amestecă până
se obţine o pastă, se poate consuma ca salată, umplutură pentru cartofii
fierţi sau unsă pe pâine prăjită.
Se beau 1 – 2 pahare de suc de ţelină/zi , tratament cu efecte foarte
puternice
Frunze de ţelinặ opặrite cu apặ clocotitặ, se lasặ sặ se rặceascặ şi se
pun pe articulaţiile dureroase, timp de 2 ore.
Ceaiul de pătrunjel luat înainte de masă, stimulează rinichii, ceea ce
previne manifestarea accentuată a reumatismului.
Ca remediu extern, pentru gută şi reumatism, cel mai indicat este cu o
bucată de lână, ţinută deasupra unui vas cu aburi. Când lâna absoarbe
vaporii fierbinţi de apă, se pune compresa pe zona afectată. Peste
compresa calda se pune o pânză unsă cu unguent antireumatic, cu rol în
a provoca perspiraţia. Se schimbă compresa de câte ori s-a răcit.
Ulei de dafin. 30 g. frunze uscate şi pisate se pun în 200 ml. ulei vegetal,
se macerează 5 - 6 zile, se masează zona dureroasă.
Loţiunea cu ulei de in şi terebentină, ajută la alinarea durerilor.
Amestecul a 4 - 5 căţei de usturoi cu puţin ulei de măsline, se pune cu o
compresă pe zona afectată, mai ales la gută.
Vezica biliară de la porc cu pieliţă cu tot, alcool rafinat sau ţuică 1 litru, se
lasă la macerat 6 săptămâni, se filtrează apoi se frecţionează locurile
dureroase.
Uleiul de angelică şi spirtul – preparat din ulei de angelică, camfor, alcool
 Page 39 of 1147

– se frecţionează locul afectat.

Sciatică; se pot prevenii durerile prin masarea zonelor afectate cu ulei
de muşeţel
Tratament pentru reumatism, osteoporoză, artroză, contraindicat la
boli cardiovasculare.
- baie cu apă fierbinte timp de o ora
- îmbrăcat în halat de baie flauşat îmbibat în apă rece şi oţet de mere şi
culcat pe pat fără saltea, învelit complet în pături, lângă pat se pune un
calorifer dat la maxim.
- peste bolnav şi calorifer se mai pun 2 pături..
- halatul se usucă apoi bolnavul transpiră până îl udă.
- bolnavul stă nemişcat timp de 2 ore - iese un miros urât.
- se schimbă în haine călduroase şi mai stă în pat 3 ore.
- în timpul tratamentului şi apoi 6 - 12 ore după să nu ajungă frigul la
bolnav
- tratamentul se face pe nemâncate pe nebăute.
.
PIELE
Aluniţe; frunză proaspătă de aloe sau tulpină, se unge locul de 2 - 3
ori/zi, ustură puţin dar în timp dispar
Acnea; 4 linguriţe pulbere de rădăcină de măcriş se amestecă cu 4
linguriţe de miere, se consumă pe parcursul zilei, pe stomacul gol. Cura
durează 2 luni.
Intr-o sticlă se pune o rădăcină de hrean rasă cu oţet de vin, cît să-l
acopere, se lasă la macerat 10 zile la temperatura camerei. Se aplică
dimineaţa şi seara locurile afectate, avînd faţa udă.
Arsuri; se unge locul cu ulei de cătină.
Pentru a calma durerea şi a înpiedica formarea băşicilor se rade un
morcov, se aplică sub formă de cataplasmă.
Boli de piele; acnea, alergia, psoriazicul,forme de lupus, (vezi
constipaţia).
Cicatrizare estetică a rănilor sau tăieturi; cataplasmă cu tătăneasă şi
mărul lupului în părţi egale, o dată pe zi timp de o oră
Cancer de piele; o dată la 2 zile clismă (vezi cancer genital cu mărul
lupului) se aplică zilnic cataplasmă, (vezi cicatrizare estetică).
Scaiul măgăresc, planta proaspătă se stoarce prin presare, cu sucul
obţinut de badijonează de câteva ori/zi zona bolnavă .
Dermatită herpetiformă. (During- Brocq); este o alergie la o proteină -
gluten aflată în grâu, orz secară, şi ovăz. Se ţine regim.
Tratament cu ulei de cătină 20 pic. de 3 ori/zi
Dermatită de stază; în timpul somnului se pune o pernă sub picioare,
circulaţia de întoarcere a sângelui se va face mai uşor, iar coloraţia
maronie a pielii va ceda. Local se pun comprese cu Rivanol, timp de 1
oră, apoi se unge pielea alternativ cu cremă de gălbenele şi cremă de
tătăneasă timp de 2 săptămâni. După masă se ia de 3 ori/zi, vitamina
A+D2,
 Page 40 of 1147

Degerături; se aplică ulei de cătină pe locul afectat, atât cât absoarbe

pielea, sau pe zonele care vor fi expuse la frig.
După intensitatea gerului şi după timpul de expunere la frig, degerăturile
sunt de 3 grade:
- gradul întâi, pielea din zona care începe să îngheţe, devine mai albă,
fără sânge, după câteva minute sau ore culoarea devine roşie vineţie, se
umflă, apar furnicături, ustură, amorţeşte.
- gradul doi; pe fondul descris mai sus apar băşicuţe pline cu lichid gălbui
roşiatic, umflăturile se accentuează, sensibilitatea la căldură, la pipăit şi
durere este absentă.
- gradul trei; în această fază se produce distrugerea pielii, a ţesuturilor şi
urmează cangrenarea. Pielea este de culoare negricioasă, tare, zbârcită
şi insensibilă la căldură şi înţepare. Cangrena se poate infecta.
Primul ajutor constă în scoaterea victimei de sub acţiunea gerului,
transportarea ei într-o încăpere caldă. Zonele îngheţate se vor reîncălzi
treptat, mâinile şi picioarele se pun într-un vas cu apă la 15 - 20 grade şi
se va adăuga treptat apă mai caldă, aşa încât să ajungă la temperatura
corpului. Nu trebuie să se fricţioneze pielea energic cu o cârpă sau
zăpadă, deoarece se pot produce leziuni. Reîncălzirea se poate face şi
cu aer cald, în mod progresiv, după care se masează corpul cu ulei, sau
vaselină. Dacă apar băşicuţe, nu se sparg, se dezinfectează cu spirt şi
se aplică pe ele unguente sau antibiotice. Pentru degerăturile de gradul
trei, se aplică aceleaşi proceduri, iar persoana se transportă de urgenţă
la spital.
Frunze de morcov, 100 g. Într-un litru de apă se fierbe şi fac spălături
locale sau compresii.
Descuamare; cremă de mâini cu 5 uleiuri vegetale şi ceară de albine,
produsă de ARDES.
Escare; spălături cu ceai de coada calului şi aplicaţii de ulei de
tătăneasă, gălbenele, sunătoare, amestecate în părţi egale şi un unguent
veterinar Mibazon. Se pudrează rana cu un amestec de antibiotice de
uz veterinar, puternic cicatrizant, folosit după ce se castrează porcii.
Furuncule; se aplică vreme de 2 - 4 ore cataplasme de in (4 linguriţe
seminţe de in măcinate se amestecă cu 4 linguri pulbere de muşeţel, după care se
adaugă apă până se formează o pastă omogenă. Se pune
pe o bucată de tifon şi se aplică pe locul afectat).
Se rade un morcov, se pune cataplasmă pe locul afectat.
Tratament cu Mibazon, unguent produs de Iaşi, sau Mastilone, produs de
Pfizer care se gặseşte în farmaciile veterinare, amândoua au în
componenţa lor tetraciclinặ, eritromicinặ şi neomicinặ în concentraţie
mare. Se unge locul afectat în 24 de ore se observặ cum începe sặ se
retragặ, se micşoreazặ şi se resoarbe fặrặ sặ se spargặ. Se continuặ
ungerea câteva zile.
Hemangiom; se unge cu suc proaspặt de gặlbenele (date prin maşina
de tocat) din flori de mai multe ori/zi. Noaptea se unge cu alifie de
gặlbenele.
 Page 41 of 1147

Se unge cu Bitter de cel mai bun dupặ ce se dặ cu alifie de gặlbenele.

Douặ linguri de tặmâie bunặ - smirnặ, mặrunţitặ fin, 2 linguri de cearặ de
albine, datặ prin rặzặtoare, se amestecặ bine cu ulei de mặsline 6 linguri.
Se pune pe foc în baie de abur, pânặ se topesc. Se amestecặ cu o
spatulặ de lemn, trebue sặ fie ca o cremặ de faţặ. Dacặ este tare se mai
pune puţin ulei şi se pune iar pe foc. Se unge locul afectat se pune un
tifon steril şi un leucoplast, nu se umblặ la pansament 24 – 48 de ore, se
face o pauzặ de 2 zile şi se repetặ procedura pânặ la dispariţie.
Herpes Simplex; remedii homeopatice sau locul afectat se tamponeazặ
cu tincturặ de muguri de plop de 3 – 4 ori/zi. In 2 zile se rezolvặ.
Impetigo; se rade un morcov, se pune într-un tifon, se aplică pe locul
afectat, crustele vor cădea destul de repede.
Keratodermie; starea pielii este în legătură directa cu starea intestinului
gros, se recomandă un regim în care să se elimine proteina animală
(carne, ouă, lapte) să se consume legume şi fructe pentru fibrele de
celuloză şi vitamine.
Leziuni produse de radiaţii; pe locul afectat se pune o cataplasmặ cu
petale de trandafir, se ţine o orặ. Tratamentul repetat consecvent face sặ
se retragặ ulcerele pielii şi vindecặ arsurile produse de ultraviolete sau
din spectrul gama.
Micoze; Terbisil unguent, trateazặ micozele cutanate, onicomicoze
(unghi îngrozate),
Noduli provocaţi de injecţii; compresii cu felii subţiri de lămâie, după 4
ore se schimbă cu altele până dispar definitiv.
Comprese cu bitter suedez după ce se unge locul cu cremă de
gălbenele, se lasă câteva ore sau toată noaptea
Negi; se ung de 2 ori/zi cu zeamă de păpădie.
Coaja de la 2 lămâi, se lasă la macerat 8 zile în 500 ml. oţet de fructe, se
ung negii de 2 ori/zi, se repetă până la dispariţie.
Metioninặ, se ung negii, care se usucặ şi dispar, fặrặ a lặsa urme.
Apariţia negilor este favorizatặ de o proastặ funcţionare a ficatului, tocmai din lipsa
acestui acid metionina. Trebuie tratat ficatul.
Se spalặ porţiunea afectatặ cu sặpun şi apặ. Se şterge fặrặ a freca, apoi
se ia un melc cu cochilie din grặdinặ şi se lasặ sặ meargặ cu talpa lui pe
zona respectivặ. Tratamentul se face dimineaţa şi seara, pânặ la
vindecare. Dupặ ungere rặmâne un strat foarte subţire fặinos, nu se
şterge, acesta vindecặ. în 2 – 3 zile zona afectatặ.
Cretặ albặ simplặ, se fereacặ negul timp de 10 – 15 zile pânặ se usucặ.
Pete pe piele; se beau zilnic pe stomacul gol 2 - 3 căni de decoct de
rădăcină de măcriş, având efect benefic asupra ficatului. Cura durează 1
lună, este mai eficientă dacă se adaugă şi 1 linguriţă de trei fraţi pătraţi.
Pete brune; se mai numesc „pete de ficat”, zilnic se freacă petele cu ulei
de ricin, seara şi dimineaţa, timp de 1-2 luni. Pentru cura internă se
prepară un ceai de sunătoare, infuzie 1 lingură de plantă la 250 ml.
apă fierbinte, se beau 2 căni/zi cu 1/2 de oră inainte de masă.
Trebuie ţinută o dietă hipocalorică, fără grăsime de animal, preparate cu
 Page 42 of 1147

unt şi dulciurile cu cacao

Pitiriazis; răşină proaspătă de brad sau pin se aplică direct pe zona
afectată..
Pitiriazis versicolor; netratată această ciupercă se întinde pe tot
spatele, devenind inestetică. Vara petele nu se bronzau. Se poate folosi
Clotrimazol unguent.
Se mai poate folosi Selegel shampoing dermatologique produs de
Laboratoarele Ducray Paris, este în farmacii. Se spală cu el pe tot
corpul, timp de 2 săptămâni, zilnic. La duş se lasă să acţioneze timp de 5
min., se dă pe tot corpul din cap până în picioare, nu se foloseşte alt
şampon
Sau Biazol 1% (Bifonazol), tratament folosit câteva săptămâni.
Sau o soluţie din ; acid salicilic 4 g., rezorcină 8 g., alcool 70 200 ml..
Pitiriazis uscat; unge cu vaselină salicilică 10%, în fiecare dimineaţă 3
zile la rând, în fiecare seară spălaţi-vă, iar în apa de clătit pune-ţi infuzie
de urzică
Protecţia pielii la frig, vânt, radiaţii solare; se unge pielea cu un strat
subţire de ulei de cătină înainte de a fi expusă la factorii agresivi de
mediu, având efect de filtrare a radiaţiilor ultraviolete şi a altor tipuri de
radiaţii cu efecte nocive.
Psoriazis; acid formic D30 , aplicaţii cu pudră de grafit. Lecitină 9
capsule/zi de 3 ori înainte de masă. Ceai de viorele de câmp 60g. la 1
litru apă, 3 căni/zi. Se evită complet zahărul, cafeaua, grăsimile, prăjelile,
făinoase, alcoolul şi alimentele acide. Se consumă numai legume şi
fructe. Morcovii au un rol deosebit cu valoare nutritivă mare, cereale,
grâu, făină de porumb. Pentru golirea intestinului se ia 1 linguriţă de ulei
de măsline la 3 zile. După ultimele descoperiri ceaiurile de lumânărică,
muşeţel, tei şi brusture ajută la epurarea organismului. Masaj cu ulei de arahide pe
leziunile cutanate. Se va masa şi coloana vertebrală pentru
stimularea nervilor şi circulaţia sângelui. Tărâţe puse la macerat şi apoi
comprese pe locul afectat 1 dată /zi apoi locul se unge cu cremă de
tătăneasă
Dezintoxicare 7 zile cu ceai de tei şi ceai de urzică neândulcit, 3 căni/zi
alternativ, o zi tei, o zi urzică.
Alimentaţie fără sare - sarea este un blestem, alcool, condimente, pâine,
murături, slănina, mezeluri, telemea, conserve, nici un fel de dulce
(zahăr, fructe, ciocolata), bulion, cafea, tutunul.
Alimente permise, brânza dulce de vaci, cartofi fierţi, copţi cu margarină
şi brânză, mămăligă fără sare, lapte bătut, salate crude date pe
răzătoare, cu lămâie sau cu ulei crud, sucuri naturale de ţelină, sfeclă,
morcovi. Borşi proaspăt 1 litru/zi, ouă moi sau româneşti, carne slabă de
găină, de pui, de vacă sau viţel - fiartă, rasol sau friptură la grătar, peşte
slab, piure de cartofi, ceaiuri de urzică, tătăneasă, rostopască,
sunătoare, coada şoricelului, în loc de apă.
Post de 24 ore/ săptămână, vinerea
Tratament intern de minimum 2 luni cu lei de cătină 20 pic. de 3 ori/zi.
 Page 43 of 1147

Scabia (râia); boală iritantă, netratată la timp, poate căpăta forme grave
ce pot provoca moartea. Pentru a scăpa de mâncărimile date de scabie,
se foloseşte uleiul de rozmarin, se freacă pielea din oră în oră, până se
observă o ameliorare, apoi se răreşte progresiv tratamentul. Vechii
scandinavi puneau pe zonele afectate felii de măr decojite. Sau un
amestec din 2/3 de oţet cu 1/3 apă, sau o cremă pe bază de bicarbonat
de sodiu. Înainte de a aplica pe piele unul din remediile de mai sus, este
indicată o baie fierbinte, să se frece pielea cu un burete aspru, porii pielii
se deschid, fapt ce contribuie la o vindecare mai rapidă. Nu se mai face
baie timp de 12 ore.
Se taie un măr în două, se scot mijlocul şi seminţele, în golul rămas se
pune puţină floare de sulf. Cele 2 părţi se leagă cu o sforicică se pune la
cuptor se coace. Se lasă la răcit, se zdrobeşte şi se frecţionează părţile
bolnave cu terciul obţinut.
Pentru rufărie se foloseşte leşia, în loc de detergent, se pune într-o
găleată cenuşă de cu seara, peste ea apă, a doua zi apa limpede se
foloseşte la spălat lucrurile contaminate şi lenjeria. Pielea se freacă cu o
pomadă, din cenuşă şi gaz, pe locurile afectate.
Scarlatina; loţiune pe bază de oţet şi eucalipt în părţi egale, cu
proprietate antiseptică şi scade febra..
Transpiraţie excesivặ; se bea ceai de salvie, creţişoarặ, coada calului,
o canặ dimineaţa pe stomacul gol o perioadặ cât mai lungặ.
Zona Zoster; 10g. muşeţel, 25g . rozmarin, 25g. levănţică, 10g. cimbru,
20g. brusture, 20g salvie, se amesteca, se face o infuzie 1 linguriţă la 1
cana apă clocotită, se pun comprese călduţe pe locul afectat timp de 15 min. de câteva
ori in 1 zi.
În a 2 a zi, 2 g, rozmarin, 1 g. ulei ienupăr, 90 ml. alcool 90, se
amestecă, se unge locul afectat de 2 - 3 /zi. Se iau zi 1g. ulei citronela,
1g. ulei levănţică, 2g. ulei busuioc, 2g. ulei salvie, 1g. ulei cimbru. 2g.
ulei vitamine naturale sau B
Sau pentru creşterea imunităţii se ia SPIRULUNĂ 400 mg., câte 3 tb. /zi,
2 dimineaţa şi 1 la prânz, cu 30 min. înainte de masă şi tinctură de
Echinaceea, 30 pic. de 3 ori/zi. Împotriva infecţiei dimineaţa şi seara câte
30 pic. propolis, pe o bucăţică de pâine. Pe locul inflamat se pune o foaie
de varza crudă, zdrobită cu sticla. Dimineaţa după igiena locului afectat
se unge cu alifie de gălbenele.
Sau 100 g. ceară de albine, 25 g. răşină de brad, 50 g. untdelemn, 250
g. margarină. Se topeşte ceara, răşina, margarina, apoi se adaugă uleiul,
se păstrează în recipiente la rece. Se aplică pe locul afectat de 2 - 3
ori/zi.
Sau unguent Zona Zoster Lis de dr. Ciuhri. Durerile dispar după câteva
ore de la aplicarea medicamentului. În paralel se mai ia Sinerdol.
Verucă; în fiecare seară se aplică propolis brut fixat cu un plasture.
Vindecarea se obţine după o lună. Se mai poate folosi albuşde ou,
umectâd verucile ziua şi noaptea, le v-a sufoca şi dispar.
Vitiligo; nu se expune la soare, vara se poartă o pălărie, tratament cu
 Page 44 of 1147

complexul de vitamine B, se consumă multe mere ionatane şi ţelină, nu

se consumă anticoncepţionale.

MEDICAMENTE, CEAIURI, UNGUIENTE

Acidophilus & Bifidus; recomandat în balonări, colon iritabil, diaree,
constipaţie cronică, candidoze intestinale şi vaginale, tulburări ale florei
intestinale, cauzate de tratamente cu antibiotice, expunere la agenţi
patogeni prezenţi în alimente sau apă.( produs de Mondopharm
Corporation).
Aloe vera; capsule cu soluţie lichidă, menţine sănătos tractul digestiv,
rezolvă problemele neplăcute ce survin primăvara: slăbiciune, iritaţii
gastrice, acutizarea ulcerului, constipaţia şi problemele hepatice.
Macerat; aloe vera în vârstă de 3 – 5 ani, 1,5Kg., ne udată de 5 zile se
dă prin maşina de tocat, 2,5 Kg. miere pură, 3,5 litri de vin roşu tare de
18 – 20 grade şi dulce. Toate ingredientele se pun într-un vas de sticlă
brună, se amestecă, se lasă la întuneric, timp de 5 zile. Apoi se ia după
cum urmează, primele 5 – 7 zile câte o linguriţă de 3 ori/zi, cu 2 ore
înainte de masă. In zilele următoare doza se creşte cu câte o linguriţă de
3 ori/zi cu o oră înaintea mesei. Cura este de minim de 2 săptămâni.
Este recomandată în TBC pulmonar, ulcer gastric, artrita, angina, gripa,
astm, scleroză, hipertensiune, trombo-flebită sciatică, septicemie, gută,
paralizie, reumatism, tulburări cardiace, afecţiunile rinichilor, organelor
genitale.
Arnică gel; 2 plante sunătoare şi arnică, echimoze, vânătăi, contuzii,
oboseală musculară.
Artroflex G şi C; previne artroza, reface cartilajul.
Asorian (Biofarm) , eczemă cronică hiperatizată.
Ananas; sucul conţine o enzimă, numită bromelaină, cu proprietăţi
antiinflamatorii. Se pune suc pe locul unde s-a făcut o extracţie dentară,
pentru a evita umflarea sau se bea suc pentru a calma durerea din gât.
Angelica; o legendă străveche spune că un înger i s-a arătat în vis unui
pusnic, ţinând în mână o plantă, cu puteri miraculoase, care ar putea să
vindece ciuma, să apere de spiritul răului, de vrăjitorii, de farmece. De-a
lungul secolului, botaniştii au folosit-o în timpul epidemiei de ciumă, din
Italia în 1510, în Renaştere, medicii au numit-o „rădăcina Sfântului
Spirit”. Chiar dacă legenda a exagerat însuşirile plantei, angelica are întradevăr
numeroase virtuţi medicale.
In bucătărie angelica de grădină, se consumă integral, mugurii cruzi şi
tocaţi se consumă la salate, peşte şi desert, aromatizându-le. Laponii şi
irlandezii consumă tulpina pe post de sparanghel, fiartă în lapte.
Frunzele mature se adaugă la ciorbe, supe, în cantitate mică. Tijele
tinere, confiate în zahăr, parfumează şi decorează patiseriile. Florile
aromatizează băuturile, gin, vertmult, dulciurile. Fructele foarte picante
sunt utilizate drept condiment.
In medicină, infuzia din rădăcină calmează isteria, nevralgiia, durerile
reumatice, stimulează pofta de mâncare, reduce fatulenţa, stimulează
 Page 45 of 1147

digestia, uşurează durerile de stomac, vindecă gripele, răcelile,

bronşitele cronice şi anemia. Ceaiul din frunze uscate sau proaspete
combate balonările şi erupţiile cutanate.
Uleiul şi spirtul de angelică, preparat din ulei de angelică, camfor, alcool,
se folosesc ca frecţii pentr4u durerile reumatice.
Antialcoo & antitabac FITO; împotriva alcoolului şi tutunului,
administrabil fặrặ ştirea pacientului.
Avocado; bogat în vitamina E şi C, potasiu şi fibre, acid folic care
exclude riscul dezvoltării unor anomalii genetice la copil în cazul femeilor
gravide, apără ficatul de acţiunea toxinelor dăunătoare, conţinând
substanţe care apără ficatul de hepatită. Conţin multe calorii, depăşind
carnea şi ouăle, pentru absenţa grăsimilor nesaturate scade nivelul
colesterolului ( o . de fruct/zi), scade tensiunea arterială, nu este
interzis în diabet. În cazul gastritei acide scăzute şi anemiilor este recomandat. Este
folosit în stimularea intestinului. Măştile cu Avocado
sunt indicate pentru tenul uscat. În psoriazis pentru calmarea
mâncărimilor se consumă în fiecare zi o 1 de fruct, pe lângă
medicamentele prescrise. Coaja, frunzele şi ramurile se folosesc
împotriva viermilor intestinali.
Bioparox spray; candida albicans
Caise; cel mai puternic efect îl are miezul sâmburelui, care conţine
vitamine şi minerale nu numai în reducerea incidenţei cancerului ci şi în
terapii de întinerire şi revigorare.
Calciu; asigurặ bặtặile regulate ale imimii, se ia împreunặ cu vitamina D.
Cartilagiile de la copanelor puilor; au un conşinut ridicat de calciu. a
Cătina; planta capabilă să trăiască în sihăstrie, pe povârnişurile sărace
de piatră, rabdă foamea, setea, căldura din şesurile Europei şi frigul din
Himalaya şi Alpi, fiind una din cele mai adaptabile plante de pe Terra. Se
poate găsi la 2000 m. altitudine în Alpi, dar şi la 5000 m. în Himalaya.
Fructele sale portocalii se coc la începutul toamnei şi rezistă pe ramuri
până primăvara. Fructele se pot culege şi iarna pe îngheţ, conţin
maximum de vitamină C. De regulă se recoltează ramura cu fructe cu
tot, arbuştii supuşi acestui tratament, primăvara vor scoate mai multe
ramuri noi.
Fructele proaspete sunt desprinse de pe ramuri cu ajutorul unei furculiţe.
Uscarea fructelor se face pe ramuri, la temperaturi mari de 40 - 50 grade
(în caz contrar fermentează şi le scade puterea terapeutică), până ce
fructul capătă consistenţa şi aspectul unei stafide.
Pulberea de cătină; fructe uscate, măcinate cu râşniţa. Se ia 1 linguriţă
de pulbere 3 - 4 ori/zi, pe stomacul gol, se ţine sub limbă câteva min.,
apoi se înghite cu apă.
Suc proaspăt; zdrobirea se face într-un vas de porţelan, cu o lingură de
lemn, se formează o pastă, care va fi consumată imediat, pentru a nu se
oxida.
Sucul de cătină nu se consumă singur ci în combinaţie cu suc de
morcov, . pahar amestecat cu 4 - 5 linguri de suc de cătină, pe
 Page 46 of 1147

stomacul gol, de 2 - 3 ori/zi.

Sirop de cătină; suc proaspăt de cătină, 1 parte se amestecă cu 2 părţi
de miere, se omogenizează, până se formează o pastă, se păstrează în
borcane bine închise în loc întunecat şi răcoros. Se iau 4 - 6 linguriţe/zi.
Ceaiul de cătină; extractele în apă obţinute din cătină, nu sunt eficiente,
deoarece vitaminele A, E, F, se pierd. Este bine de înlocuit ceaiul cu
pulberea, sucul sau siropul de cătină.
Uleiul de cătină; fructele de cătină mai ales coaja, conţin 2 - 8% ulei
gras, cu proprietăţi terapeutice puternice, care nu se poate obţine casnic,
ci cu ajutorul unor instalaţii speciale. Acest ulei conţine vitaminele A şi E,
asimilate uşor de organism, cu efect regenerator.
Adulţii pot lua 20 pic. de 3 ori/zi, copiii peste un an 5 pic. de 3 ori/zi
Uleiul de cătină este un elixir pentru ochi, mărind acuitatea vizuală,
combate oboseala oculară, încetineşte evoluţia bolilor, datorită vitaminei
A.
Fiind bogat în vitamina E, vitamina tinereţii şi fertilităţii, tratamente de 2 -
3 luni ajută activităţii glandelor sexuale.
Regenerează ţesuturile după arsuri, răni, operaţii, după o cură de 1 lună,
micşorând timpul de vindecare.
Ceai de fortificare; 250g măceşe uscate cu 1 litru de apă clocotită se
pun la macerat 12 ore, se filtrează se amestecă cu 500g miere, se fierbe
.Siropul se consumă cu apă minerală
Ceai anti-cancerigen : planta LARREA MEXICANA, 1 linguriţă de
plastic sau de lemn de pulbere într-o cană cu apă clocotită. Se bea
ceaiul cât se poate de fierbinte şi o . ora nu se bea şi nu se
mănâncă nimic. Se bea timp de 2 luni apoi pauză 2 săptămâni.
ATENTIE : se întrerupe tratamentul dacă urina se închide la culoare sau
se îngălbenesc ochii.
Ceapă verde sau uscată; reduce incidenţa cancerului, ovarian mamar,
genital la bărbaţi, renal şi tiroidian. Ajută la echilibrarea hormonală. Este
prin excelenţă un bun diuretic, elimină ureea şi sodiul în exces. Şi în
tratamente externe favorizează eliminarea apei. Cu o jumătate de ceapă
proaspătă se freacă în zona rinichiului, ori în partea de jos a
abdomenului, în dreptul vezicii urinare, pentru a constata o creştere de
25% a debitului urinar. Aceleaşi masaje au efect bun şi în caz de
sciatică. Cura de tinctură de ceapă (vezi colica renală), este benefică şi
pentru gută, edeme, retenţie de urină, reumatism, albuninurie. Elimină
toxinele din organism, prin transpiraţii abundente. Consumată sub formă
de tinctură nu mai miroase.
Cholestone; medicament pentru scăderea colesterolului, care conţine în
formula sa, ulei de in, usturoi, pectină de măr, lecitină, crom, vitamina C
şi E. Cură de 3 luni
Cireşe şi vişine; protejează rinichii, căile urinare şi intestinul, prin
capacitatea lor de dezintoxicare. Sunt recomandate cure de 7-10 zile, în
care se consumă 1/2Kg./zi.
Clor; în cantitate insuficientặ duce la cặderea pặrului şi a dinţilor.
 Page 47 of 1147

Coacăz negru; pe lingă hipotensor este antiaterosclerotic si diuretic,

putînd elimina din organism acidul uric în exces prezent în sânge
Coral D; sursă naturală de calciu de origine biologică şi a 73 minerale
asociate cu magneziu şi vitamina D, pentru deficit de calciu şi magneziu..
Diabecon; reduce glicemia, corectează profilul lipidic, previne
complicaţiile vasculare, reduce modificările retinopatiei diabetice.
Extract muguri de carpen; colon iritabil.
Farebil; afecţiuni hepato-biliare, litiază biliară.
Flavotan; stimulează şi protejează funcţiile cerebrale, afecţiunile
circulatorii cerebrale, atenţia, tulburări de memorie, hipoacuzie şi vertij.
Finocarbo plus; cărbune vegetal, muşeţel, balsam de lămâie ulei
vegetal, ajută la absorţia gazelor, stimularea secreţiilor biliare şi gastrice.
Gazex; „sindrom dispeptic” (dureri abdominale, balonare, flatulaţii,
greaţă, regurgitare, hiperaciditate),conţine ghimber, componentă
principală a produsului
Ginger; rădăcina are proprietăţi antiinflamatorii şi protejează stomacul
de iritaţiile cauzate de medicamente. Este indicat şi în cazul migrenelor
şi greţurilor.
Golden Yacca; curăţă şi dezinflamează intestinul gros (colonul), imunostimulator,
reduce colesterolul, elimină toxinele.
Hepaton plus; conţine fosfolipide, care protejează celula hepatică şi
împiedică acumularea de colesterol în ficat, papaia, o enzimă vegetală,
care contribuie la digestia proteinelor, uşurând rolul ficatului, Mg, Zn şi
vitamine cu rol detoxifiant şi de stimulare metabolică. Se administrează
până la 3 comprimate/zi.
Insuveg; insulină vegetală inventată de un român Dr. Farm. Ovidiu
Bujor, produs de Laboratoarele Fares Bio Vital, intervine în metabolismul
glucidic ducînd la scăderea glucozei. Se recomandă în diabetul de tipII şi
adjuvant în diabetul de tipI.
Îndulcitori artificiali;
Zaharina; este de aceeaşi vârstă cu zahărul fiind descoperită în 1879,
este foarte săracă în calorii şi de 200 - 500 de ori mai dulce decât
zahărul, s-a impus ca hrană pentru diabetici şi supraponderali.
Din 1977, experimentele de laborator pe animale au scos în evidenţă
anumite efecte toxice. Măreşte indicele de apariţie al cancerului vezicii
urinare, celui genital şi de prostată. Apoi s-au demonstrat indicele de
toxicitate asupra sistemului hormonal, a activităţii nervoase şi imunităţii.
Din 1996 în S.U.A. este pe lista alimentelor cu potenţial cancerigen, iar
în Canada este interzisă.
Aspartamul; a fost descoperit în 1965, are o putere de îndulcire de 200
de ori mai mare decât zahărul, costă mai puţin şi nu are nici o calorie.
Este în compoziţia sucurilor light, a ciocolatei, bomboanelor şi produselor
de cofetărie. Este îndulcitor de bază al unor produse ca; Equal, Nutra
Sweet.
Are şi efecte adverse constând în dureri de cap, greaţă, palpitaţii,
mâncărimi, dureri la încheieturi, insomnie, pierderea memoriei.
 Page 48 of 1147

Testele făcute la Institutul de Medicină Aero-spaţială din S.U.A., au dat

primul semnal, sucurile şi dulciurile consumate de piloţii liniilor aeriene,
dau probleme de concentrare, pierderea temporară a auzului, tulburări
de vedere, iritabilitate, deci sunt contraindicate.
Al doilea semnal, a fost în rândul copiilor de vârstă şcolară, a apărut o proliferare a
violenţei, culminând cu atacuri armate asupra profesorilor şi
colegilor.
La nivelul anilor 2000, legislaţia mai multor ţări interzice introducerea în
alimente a acestui îndulcitor, acuzat de producerea mai multor boli şi
tulburări, depresia insomnia, parkinsonul, Alzheimer, scleroza în placi,
diabetul şi bolile tumorale.
Din păcate în ţara noastră e folosit în sucurile light, energetice, produse
dietetice, bomboane mentolate, gumă şi în multe alimente şi suplimente
nutriţionale de slăbit
Îndulcitori naturali;
Mierea de albine; îndulcitor ideal pentru ceai, lapte, cafea, suc. Nu poate
fi folosită la prepararea unor prăjituri, nici a cozonacilor, (aluatul îndulcit
cu miere nu creşte), preparată termic la 70 grade devine toxică.
Zahărul brut; granule ca zahărul obişnuit dar sunt închise la culoare.
Pentru gătit se comportă ca şi cel obişnuit, dar are punctul de topire mai
jos, face mai puţină spumă.
Firma exportatoare Sano-Vita 021.222.03.47, 072237186.
Lămâia; sucul stimulează pofta de mâncare. 2 linguriţe de suc,
neândulcit cu 1 pahar de apă, se bea inainte de masă cu . de
oră, ajută la stimularea fluxului de salivă şi a sucurilor gastrice..
Lenicalm; 3 plante, vinariţă, păducel şi tei, pentru insomnie, reduce
nervozitatea la adulţi şi copii.
Lipostop;combinarea oţetului de mere cu bio-crom, care stimulează
procesele de ardere a grăsimilor şi a glucozei în sânge, scade apetitul
pentru dulciuri, transformă depunerile adipoase în energie.
Liv. 52; hepatoprotector şi detoxifiant, un supliment nutritiv care
optimizează funcţiile ficatului. Conţine cicoare, coada şoricelului, dar şi
plante din zonele înalte din Himalaya, precum Tamarix gallica, cu rol
tonic, reglator al metabolismului hepatic.
Livo smilin; remediu naturist, protector al ficatului, cu dublă acţiune
asupra viruşilor, toxinelor, cât şi împotriva modificărilor patologice ale
ţesutului hepatic, care apar în aceste cazuri. Regenerează celula
hepatică, ameliorează circulaţia sanguină intahepatică şi a proceselor
metabolice.
Lactat de magneziu şi vitamina B6; carenţe de magneziu şi vitamina
B6, datorate alimentaţiei dezechilibrate, efort fizic, stres,
anxietate,astenie, insomnie, spasmofilie, palpitaţii.
Maca; o plntă cu rădăcină robustă care creşte pe platourile alpine din
Peru, face parte din gama nutraceutice innovatics. Reface echilibrul
organismului, întăreşte sistemul imunitar, un tonic fizic şi mental, acţiune
asupra sistemului endocrin, reduce disconfortul fizic şi emoţional asociat
 Page 49 of 1147

cu sindromul premenstrual şi cu menopauza.

Macerat de usturoi; 2 căţei de usturoi pisaţi se macerează o săptămână în 250ml. vin
alb natural. Se bea câte 1 linguriţă dimineaţa 3 săptămâni
Măcriş; frunzele lui stimulează digestia, efect detoxifiant,neutralizează
otrăvurile preluate din mediul înconjurător, pareze ale nervilor periferici,
adjuvant în hemiplegie (1/2 pahar de suc dimineaţa şi seara, timp de 2
săptămâni cu una de pauză). Raţia maximă zilnică pentru un adult este
de 70-100 g., peste această doză apar fenomene de demineralizare,
tlburări digestive, ameţeli, tulburări nervoase.
Mặrarul; folosit ca adaus la mâncare, dar şi ca medicament, fiind
menţionat într-un papirus egiptean vechi de 4000 de ani. Este intens
folosit de medicina tibetanặ şi indianặ, unde este administrat ca tonic
digestiv, antiinfecşios şi antiinflamator. In antichitate era preţuit de
romani, fiind un remediu contra tulburặrilor digestivặ şi a durerilor de cap
ce apặreau dupặ petrecerile îmbelţugate. Sucul proaspặt se dặdea
pentru bolile de inimặ, contra tusei.
Mărul lupului, unguent; 6 linguri tinctură se lasă pe o farfurie până se
evaporă alcoolul şi rămâne o pastă groasă, care se amestecă cu .
dintr-un pachet de unt uşor inmuiat langă foc, cu o lingură de lemn
se omogenizează, se păstrează la frigider
Mărul lupului, este o plantă toxică. Administrată intern fără avizul
medicului, utilizată extern nu prezintă pericol cu condiţia să fim atenţi la
manipulare şi depozitare .Este cea mai veche plantă folosită ca
medicament în Egiptul antic acum 5000de ani, numită iarba cobrei fiind
singurul remediu.. Galii o foloseau pentru tumori şi a oricăror
excrescenţe de pe corp În Spania se folosea de către cavaleri pentru
tămăduirea rănilor,prevenirea infecţiilor. Englezii recomandau
mestecarea a 2 frunze , pentru întărirea organismului la epidemii şi
eliminarea abceselor dentare.. Avertizau asupra toxicităţii ei dacă este
folosită mai mult de 3 săptămâni,dăunează rinichilor, vezicii urinare şi
tubului digestiv.
Măr, struguri, afine; conţin polifenol (antioxidant) care ucide viruşii.
Mentusin; conţine lemn dulce, eucalipt, cimbru, coada şoricelului, indicat
pentru tuse, bronşită, răguşeală, stări gripale.
Mentat; conţine 2 plante Centella şi Bacopa, scade emotivitatea în
timpul examenelor, ajută la asimilarea cunoştinţelor, creşte capacitatea
de concentrare, atenţia şi memoria, înlătură oboseala, epuizarea psihică
şi insomnia
Medicamentele Dr. Mircea Ciuhri; Hepato-Liz, supliment nutritiv şi
Imuno-Max imuno-stimulator.
Crema pentru îngrijirea pielii, măreşte elasticitatea tenului, elimină
ridurile, petele maronii, bătăturile, aluniţele, nevii şi verucile.
Crema pentru picioare, împotriva varicelor, reduce inflamaţiile
articulaţiilor.
Crema pentru glezne, efect în artroze şi arterite, regenerarea ţesuturilor mărind fluxul
sanguin în zonele afectate.
 Page 50 of 1147

Crema pentru decolteu, pentru nodulii mamari, asigurând absorţia

acestora.
Cremă anticelulitică.
Crema pentru piele descuamată, elimină crustele cutanate, pentru
psoriazis.
Crema pentru masaj corporal şi zona Zoster.
Lipogel pentru unghii, elimină ţesutul mort, hrăneşte rădăcina şi tratează
micozele.
Gel pentru cavitatea bucală, tratează Candidozele şi micozele bucale.
Gel V, pentru absorţia varicelor esofagiene.
Gel pentru îngrijirea dinţilor şi gingiilor şi a paradontozei.
Intim gel V, pentru zonele intime, reglează flora mucoasei vaginale, în
tratarea micozelor vaginale.
Intim gel H, pentru fibroamele uterine şi a hemoroizilor.
Adenom-Liz, pentru prostată, sub formă de supozitoare.
Kerato-Liz, afecţiuni cutanate grave, carcinoame, melanoame şi alte
formaţiuni tumorale ale epidermei.
Sediul în Str. Toamnei nr. 100 tel. 2100082/2103470.
Macerat gliceric de arin negru; ulcer gastroduodenal.
Morcov; sucul conţine beta-caroten, potasiu şi substanţe
anticanceroase, fiind cel mai important furnizor de vitamina A, conţine
fier, în combaterea anemiei şi a tulburărilor de creştere, pentru intestine
acţionează ca un regulator şi cicatrizant gastric, în tinereşte celulele şi
stimulează funcţiile hepatice. Se consumă crud ras sau suc.
No-spa;.dureri biliare,gastro-intestinale (ulcer, gastrită, colon iritabil,
dureri menstruale, anexită).
Normobil; normalizează secreţia biliară, se ia 30 min. înainte de masa.
Omega 3 – 6 – 9; scade colesterolul şi trigliceridele, previne
ateroscleroza şi HTA, creşte imunitatea, previne depresia, a scăderii
capacităţii de atenţie şi a Alzeheimerului, afecţiuni dermatologice –
eczeme, psoriazis acnee, tulburări premenstruale, crampe uterine.
( produs de Mondopharm Corporation)
Oscillococcinum; un medicament homeopatic folosit în prevenirea şi
vindecarea stărilor gripale. O singură doză pe săptămână pentru a
preveni boala. La primele simptome ale bolii, se ia o doză, se repetă o
dată sau de 2 ori la interval de 6 ore. Când se instalează gripa se ia o
doză dimineaţa şi una seara timp de 3 zile.
Osteocicatrat – TR; unguent uz veterinar, conţine extract de rădăcină
de tătăneasă şi rostopască, pentru afecţiunile oaselor: entorse, luxaţii.
dureri articulare, accelerează formarea calusului osos. In reumatism
articular, afecţiuni ale pielii, plăgi cutanate, produse de înţepături, tăiere,
arsuri, degerături, ulcer varicos, eczeme greu vindecabile, papilomatoză.
Produsul se aplică pe zona afectată, în strat subţire, cu ajutorul spatulei
din ambalaj. Tratamentul se face timp de 4 – 5 zile, sau până la 14 zile în
afecţiuni grave. Nu are contraindicaţii.
Osteocynesine; pentru fixarea şi metabolismul Ca, sugari, copii
 Page 51 of 1147

adolescenţi, femei însărcinate, fracturi, osteoporoză, se poate folosi şi în

medicina veterinară.
Ovăz; hipotiroidă, fulgii de ovăz vor fi trecuţi pentru mult timp in
dietă, suplimentar se va bea ceai din 7 linguri boabe fierte .
oră in 1 litru apă, este recomandat în astenie, surmenaj,
somnolenţă, pietre la rinichi, impotenţă.
Prodigest capsule; procesul digestiei, dureri abdominale, gastrită,
paraziţi intestinali.
Păducel; frunzele şi florile sale culese primăvara au efecte tonice
cardiacice puternice, dilată arterele inimii, reglează tensiunea arterială,
calmează psihicul. Florile si frunzele se culeg, se usucă, se macină cu
râşniţa electrica, se administrează 1 linguriţă de pulbere pe stomacul gol,
de 3 ori/zi. Durata tratamentului este de 1 lună, pentru prevenirea bolilor
de inima şi de 3 luni pentru bolnavii cardiovasculari cronici. Cura are
efecte bune în tratarea ischemiei cardiace, a ischemiei dureroase
(anghina pectorală), sclerozei coronariene, arteriosclerozei. De
asemenea pentru aritmii cardiace, hipertensiune sau tensiune oscilantă.
Pentru cardiopatiile de origine diabetică se face un amestec de pulbere
de păducel, anghinare, afin, în parţi egale, se ia 1 linguriţă rasă de 4
ori/zi, la orele 8, 12, 18, 22.
Pătrunjel; conţine mai multa vitaminặ C decât lặmâia, vitamina K, beta –
caroten, magneziu ţi calciu. In antichitate, la început de varặ se mesteca
pặtrunjel verde pentru a feri de insolaţie, infecţii digestive şi dureri de
cap.Medicii din evul mediu susţineau cặ dặ imunitate la otrặvire ţi la
intoxicaţiile lente de tot felul. Cercetặrile moderne aratặ o puternicặ
acţiune la nivelul ficatului şi a splinei, precum şi asupra sistemului
endocrin şi digestiv. Consumat crud, protejează plămânii şi căile
respiratorii, ficatul, intestinul, rinichiul. Ameliorarea tumorilor cerebrale,
reduce efectul nociv al alcoolului.
Pătlagina; rol hipotensor, este bună în ateroscleroză şi
hipercolesterolemie, fiind un „detergent” al sistemului circulator.
Păpădia; atât frunzele şi rădăcina, sunt un excelent tonic circulator, cu
acţiune în ateroscleroză.
Plantele amare; sunt considerate adevărate catalizatori ai organismului.
De obicei se suprapune cura cu plante depurative, cu cele amare,
pentru ca dezintoxicarea să fie mai puternică. Apoi plantele amare se pot
lua şi în afara tratamentului de dezintoxicare, mai ales când există
probleme cu ficatul, bila constipaţia.
Pelin; indicat în cura de purificare mai ales la persoanele cu trai sedentar. Se
administrează sub formă de tinctură, se iau 3 linguriţe /zi
diluate în puţină apă, de regulă câte 1 linguriţă înainte de masă, cura
durează 2 săptămâni, urmată de o pauză de 10 zile, după care se poate
relua tratamentul. Se respectă timpul de pauză.
Rostopasca; toxică, dar cu efecte asupra ficatului şi bilei foarte puternice,
fiind drenor şi regenerator. Se ia sub formă de pulbere, 1 vârf de cuţit de
3 ori/zi., pe stomacul gol.
 Page 52 of 1147

Bitter suedez; o . lingură - 1 lingură inainte de fiecare masă, puse în

apă sau ceai.
De regulă depurativele se iau primele, cu . oră inainte de
masă, in timp de plantele amare se iau cu 10 min. Efectul
plantelor amare sa fie complet ele se mai iau incă o săptămană
după ce s-a terminat tratamentul cu plantele depurative.
Plantele amare contribuie la stimularea şi reglarea imunităţii.
Pelinul remediu pentru compensarea efectelor sedentarismului şi atoniei
digestive.
Rostopasca recomandată în dischinezie biliară, hepatită.
Bitter suedez spectru mult mai larg, datorită compoziţiei sale, stimulează
digestia, recomandat pentru gastrită hipoacidă, indigestie.
Plantele amare nu pot fi folosite de persoanele slăbite, surmenate fizic
sau psihic. Pelinul nu va fi folosit de gravide, de cele care suferă de
gastrită.
Pinosol; nas înfundat
Plante depurative; cu rol să facă curăţenie generală în organism,
determinând eliminarea reziduurilor pe toate căile principale, transpiraţie,
urină, fecale. Purificarea este atât de intensă, încât pot apărea fenomene
neplăcute ca transpiraţie abundentă, urât mirositoare, urinare abundentă,
erupţii, cu timpul dispar.
Trei fraţi pătraţi; pentru persoanele sensibile la bolile sezonului rece, mai
ales la guturai şi bronşită, astmă, reumatism.. Se prepară un ceai din 2 -
3 linguri de plantă mărunţită intr-o jumătate de litru de apă plată. Planta
se lasă la macerat la temperatura camerei, de seara până dimineaţa,
când se filtrează. Maceratul se lasă, iar planta rămasă se opăreşte timp
de . oră cu . litru de apă clocotită, apoi se filtrează şi se lasă la
rece. Se combină maceratul cu extractul, iar preparatul va fi băut pe
parcursul unei zile.
Boabele de ienupăr; eficient pentru persoanele care acumulează foarte
multă apă în ţesuturi, care au probleme cu rinichii şi căile urinare. Se ia
sub formă de tinctură, 1 linguriţă diluată în 1/2 pahar de apă, de 3 ori
/zi. Intr-un borcan cu apă 15 linguriţe de boabe de ienupăr
măcinate cu râşniţa de cafea, după care se adaugă un pahar de alcool
alimentar de 70, se închide borcanul ermetic şi se lasă la macerat timp
de 10 zile, se filtrează.
Fructele de soc; cele mai puternice şi depurative. Se foloseşte tinctura
obţinută din fructe proaspete. Tinctura deblochează tranzitul intestinal,
fiind de un ajutor pe termen lung persoanelor constipate sau cu o
eliminare leneşă. Mobilizează toxinele din organism şi intensifică
eliminarea lichidelor din corp prin diureză şi transpiraţie. Cel mai
spectaculos efect al acestui remediu este reglarea rapidă a greutăţii
corporale. Mai ales în sezonul rece, când Kilogramele se depun cu
uşurinţă. Se administrează 1 - 2 linguri de tinctură pe zi, dimineaţa pe
nemâncate. Pentru persoanele obeze se recomandă o schemă; în prima
zi se ia 1 linguriţă la ora 18; a 2-a zi se iau 2 linguriţe la aceeaşi oră
 Page 53 of 1147

ş,a.m.d., până în ziua a 7-a, când se ajunge la 7 linguriţe luate toate o

dată. Se menţine această doză 30 zile. Dozele progresive se iau pentru
a nu crea un şoc tranzitului intestinal, care va fi foarte accelerat, la fel ca
şi diureza.
O cură este determinată de gravitatea problemelor. Pentru oi persoană
cu o viaţă echilibrată 2 săptămâni. Persoanele foarte sensibile la răceli 1
lună.
Această cură ne face să ne simţim mai uşori, proaspeţi, capacitate de
muncă sporită, somn odihnitor, o piele mai curată, mai strălucitoare, o
rezistenţă fizică şi psihică mai bună.
Cura cu trei fraţi pătaţi, ajută la eliminarea bolilor respiratorii cronice
(bronşita şi astmul) şi bolilor alergice.
Cura cu tinctură de ienupăr, măreşte imunitatea la nivelul rinichilor şi a
vezicii, ceea ce duce la vindecarea cistitelor, nefritelor.
Cura cu tinctură de fructe de soc, elimină constipaţia şi ajută la scăderea
în greutate.
Porumb;, în obezitate, mămăliga conferă senzaţia de saţietate, în
hipotiroidă, sunt reduse efectele ca îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de
tonus fizic şi mintal. Măreşte secreţia biliară şi grăbeşte golirea ei,
gastrita şi ulcerul sunt ameliorate de mămăliga caldă, având efect de
reducere a acidităţii.. Consumată frecvent ameliorează diabetul, litiaza
renală şi hepatita
Reumador gel; tratarea afecţiunilor dureroase, inflamaţii oasteoarticulare,
musculare, articulaţii dureroase, contuzii, entorse, luxaţii
(piroxicam 0,5%)
Roiniţa; ulei eteric cu un miros puternic de lămâie (i se mai spune
lămâiţă) şi multă vitamină C. Se foloseşte ca antispasmodic, calmant,
scăderea tensiunii, în migrene, insomnie, isterie, nevralgii, respiraţie
greoaie, astmă, afecţiuni ale pielii, arterosclerozei. Decoctul şi infuzia în
cazul durerilor menstruale.
Sarea de bucặtặrie; o sursặ naturalặ de clor.
Schinduf; folosit în nordul Africii, India şi Asia mică, cu aplicaţii medicale
şi culinare. Vechii egipteni îl foloseau în prepararea soluţiilor pentru îmbălsămare.
Seminţele sale sunt hrănitoare, pentru convalescenţi, a
celor slăbiţi, dar trebuie evitate de femeile gravide, provoacă contracţii
uterine. Totodată s-a descoperit că seminţele pot inhiba dezvoltarea
celulelor canceroase la nivelul ficatului, scad colesterolul şi sunt
excelente pentru diabetici. Frunzele se pot utiliza atât proaspete cât şi
uscate, iar seminţele se recoltează când sunt bine coapte şi uscate.
Frunzele şi seminţele sunt antiinflamatorii, qantitumorale, carminative,
expectorante, febrifuge, galactogene, hipoglicemice, laxative, tonice
uterine. Mucilagiile sunt folosite în tratarea inflamaţiilor la nivelul
stomacului, intestinului, ca şi vindecarea ulcerului. Seminţele sunt
hrănitoare, conţin mult fier şi stimulând metabolismul dau rezultate bune
în caz de debilitate fizică datorită anemiei sau bolilor infecţioase, mai
ales când este afectat sistemul nervos. Extern pot fi utilizate sub formă
 Page 54 of 1147

de cataplasme, după ce au fost măcinate şi amestecate cu puţină apă şi

oţet, pentru tratarea rănilor sechise sau purulente.
Septilin; pentru sistemul imunitar zilnic timp de 3 - 5 săptămâni.
Sfeclă; sursă de magneziu, beta-caroten, vitamina C şi E, potasiu şi acid
folic.
Substanţele nutritive din sucurile de fructe şi legume;
- beta-caroten - morcov, papaya
- acid folic - portocale, napi, brocoli
- vitamina B6 - napi, spanac, nap turcesc
- vitamina C - ardei gras, citrice, varză
- vitamina K - brocoli, nap, urzici, fragi, căpşuni
- calciu - nap, bok choy (varză chinezească)
- crom - măr, varză, ardei dulce
- mangan - varză de Bruxelles, varză
- potasiu - ţelină, roşii
- seleniu - măr, usturoi
- zinc - morcov, ginger, mazăre verde
Talpa gaştei; actiune în afecţiunile de origine nervoasă, reducînd
totodata şi tensiunea arterială.
Terapia cu petrol; petrol distilat între 100 - 120, timp de 6 săptămâni,
dimineaţa 1 lingură, pe stomacul gol, cu o . de oră inainte de masă,
4 săptămani pauză, apoi incă 4 săptămani se ia cate 1 lingură
de petrol dimineaţa, pe stomacul gol, cu 1/2 de oră inainte de masă.
Terbisil; tratamentul rapid al micozelor, onicomicoze, micoze
interdigitale, axilare, inghinale, se aplicặ de 1 – 2 ori/zi.
Traista ciobanului; reglează tensiunea arterială.
Ţelină; substanţe anti-cancerigene, bogat în potasiu, sodiu, ajută la
scăderea tensiunii, înlocuieşte pierderea de minerale şi lichide
consumate în procesului de transpiraţie, disfuncţie sexuală. Se consumặ
sub formặ de salatặ.

Unguent muguri de plop negru; (vezi fibrom), răni deschise, cicatrice

inestetice, herpes, cancer de piele, hemoroizi, ulcer varicos, comprese
cu tinctură, apoi crema( vezi fibrom), (Firma producătoare S.C. Dacia
Plant S.)
Usturoi verde; anticanceros datorită substanţelor oxidante şi imunostimulatoare,
reduce incidenţa cancerului pulmonar, esofagian (înlătură o
parte din efectele negative ale fumatului),genital, intestinal şi pancreatic.
Usturoi; acţionează ca un antibiotic natural, subţiază sângele, reduce
colesterolul.
Valeriana; recomandata pentru cei care sufera de boli de inima ce apar
pe fondul stressului psihic, a epuizarii, insomniiei, pe fond emotional,
furie, nervozitate, iritabilitate, anxietate, pentru femeile ajunse in pragul
menopauzei.
Varza; calităţi curative în tratarea ulcerului, dar trebuie combinat cu
tratament medicamentos adecvat.
 Page 55 of 1147

Vâsc; actiune remarcabila in hipertensiunea arteriala, ateroscleroza si

tulburari circulatorii.
Extraxtul de vâsc se găseşte la noi sub 2 forme: Iscador şi Isorel. Dintre
cele 3 tipuri de isorel A, M si P numai primul este omologat. Este
preparat şi administrat în doze homeopatiuce în produsul Iscador.în
terapia cancerului.
Vita care; aloe Vera pentru constipaţie şi arsuri stomacale, ulcer gastric
şi duodenal, în afecţiuni hepatice, antiinflamator şi antioxidant
Vitacaps; ulei din seminţe de in, colon iritabil, reglează tranzitul
intestinal, scade colesterolul.
Vitamina B 17; se administreazặ preventiv pentru tratarea cancerului, se
gặseşte în sânburii de caise, mere, piersici, prune.
Vitamina PP sau B 3; scade tensiunea arterialặ şi reduce colesterolul.
Veral gel; (diclofenac) antiinflamator şi analgezic care pătrunde în
profunzime la locul durerii. Recomandat în traumatisme ale tendoanelor,
ligamentelor, muşchilor, articulaţii, dureri postoperatorii şi posttraumatice.
Zahặr invertit; 1 kg. zahặr alb, 450 ml. apặ, 1 linguriţặ acid citric, saqu
tartric (sare de lặmâie). Aceste ingredinte se pun la foc domol ( nu direct)
într-o oalặ emailatặ fặrặ pete de ruginặ, timp de 10 min. Se amestecặ cu
o lingurặ de lemn şi se strînge spuna. In felul acesta se obţine un
amestec de 2 monozaharide (glucozặ şi fructozặ), cu o putere dublặ de
îndulcire. Sporeşte capacitatea de asimilare a calciului îm intestin,
combate şi vindecặ rahitismul, provine formarea calculilor renali, dizolvặ
uraţii, nu este cancerigen ca zahặrul alb.
Zincul; pentru senilitate se ia zinc şi magneziu, zincul acţioneazặ mai
bine în prezenţa vitaminei A.

RETETE PENTRU SLABIT

Slăbiţi în 7 zile 7 Kg.;
- 1 zi - orice fruct fără banane, pepenele verde şi galben mai puţine
calorii decât
majoritatea fructelor.
- 2 zi - vegetale conservate sau crude,fără fasole uscată, mazăre,
porumb
la prânz supa, la cină cartof copt la cuptor cu unt. Nu mâncaţi
fructe
- 3 zi - oricât doriţi legume, fructe, supă, fără cartofi copţi. După 3 zile
dacă nu trişaţi
slăbiţi.
- 4 zi - 3 banane şi lapte degresat, apă multă, supă,
- 5 zi - carne de vită cu roşii (250g carne şi o cutie de roşii în bulion, sau
6 roşii
proaspete), 6 - 8 pahare de apă, supă o dată pe zi.
- 6 zi - carne de vită cu legume sau cartofi, supă o dată pe zi.
- 7 zi - orez Uncle Ben’s, suc de fructe neândulcit (Santal) şi legume
 Page 56 of 1147

supă o dată pe zi.

In a 7 zi slăbiţi 5 - 8Kg., dacă aţi slăbit mai mult întrerupeţi regimul 2 zile
şi apoi
reluaţi-l. Daca e urmat corect, curăţă organismul de toxine şi vă simţiţi
mai bine
Este rapid, arde grăsimile şi are mai multe calorii decât mâncaţi.
Interdicţii; pâine, alcool băuturi carbogazoase, prăjeli.
Voie; apa, ceai, cafea fără zahăr, suc neândulcit şi lapte degresat, supă
toată ziua când vă este foame. Intr-o zi se poate înlocui carnea de vită
cu pui la grătar fără pieliţă, sau cu peşte.
In celelalte zile e nevoie de proteine , carne de vită.
Barley Water; băutura care te ajută să slăbeşti uşor, 50 g, boabe de orz
se fierb în 1 litru de apă 30 min. Lichidul se consumă toată ziua.
Chefir; arde grăsimile de prisos, 1 pahar înainte de mese.
Dieta cu iaurt; timp de o sặotặmânặ, dimineaţa se mặnâncặặ un iaurt
amestecat cu fulgi fặrặ zahặr, miere, stafide sau nucặ, la prânz supặ de
orice fel – doar zeama şi legumele fierte, seara ca dimineaţa. Se beau 2
litri de apặ, ceai, cafea fặrặ zahặr. Se slặbeşte 1 Kg. /zi. In weekend se
mặnâncặ normal iar sặptặmâna urmặtoare se reia regimul pentru a slặbii
mai mult.
Dieta alternativặ; luni 6 Sana, marşi 6 cartofi fierţi fặrặ sare, miercuri 6
mere, joi 6 ouặ fierte tari, vineri 600 g. Brânzặ de vaci, sâmbặtặ 600 g,
carne fiartặ de pui sau vitặ fặrặ sare. In 7 zile se slặbeşte 5 Kg.
Dietă obligatorie; carne slabă 2oo - 300 g., supă legume fără paste
făinoase, peşte fără sosuri, ouă. preparate oricum, salate de roşii, ridichi,
ţelină, murături în oţet, brânză uscată, caşcaval,şvaiţer, fructele se
mănâncă separat. Sunt interzise dulciurile, grăsimile, alcoolul, pâinea şi
făinoasele.
Cura cu ananas; sau cura Afroditei, timp de 3 zile mesele de prânz şi
seara , se va mânca numai, 2 cotlete de miel la grătar şi 2 felii mari de
ananas proaspăt. În timpul mesei nu se consumă băuturi, fără mic dejun,
peste zi 1 - 2 litri apă sau ceai din frunze de coacăz negru, frasin.
Anasonul conţine o drojdie şi un ferment digestiv care digeră în câteva
minute de 1000 de ori greutatea lor.
Cura cu cireşe; fiind un fruct sărac în principii nutritive, se recomandă
cure de 2 zile pe săptămână, cât ţine sezonul. Cireaşa conţine un
depurativ puternic, care elimină toxinele şi deşeurile din organism.
Cura cu coada calului; macerat la rece, 2 – 3 căni/zi, cu puţin înainte
de masă, măreşte intensitatea procesului de liminare pe cale renală şi
digestivă.
Cura cu lămâi; se bea zilnic progresiv suc de lămaie,pornind de la
sucul unei . lămaie, urcand .progresiv (1/2) ,pană la 10, apoi
se coboară progresiv, pe o perioadă de 4 - 5 săptămani.
Cura de întreţinere; seara se taie in felii o . de lămaie cu coajă
cu tot, se adaugă o mană de muşeţel, apoi o cană de apă clocotită,
se lasă la macerat până dimineaţa, când se bea pe nemâncate
 Page 57 of 1147

Cură de sucuri; pe durata unei zile se poate bea un singur suc,

legumele se curăţă de coajă, se rad şi se presează printr-un tifon, sau la
centrifugă. Pentru gust mai bun se adaugă la suc, verdeţuri proaspete,
mărar, pătrunjel, ţelină.
- după trezire 1 - 2 ceşti de ceai rozmarin (stimulează tensiunea scăzută)
- ora 9, 250 ml. suc morcovi amestecat cu 1 linguriţă ulei de măsline
- ora 11, 250 ml. suc varză murată, cu leuştean tocat, mărar.
- ora 12, 1 pahar mare cu apă minerală
- ora 13, 250 ml. suc sfeclă roşie, cu 1 linguriţă de tărâţe de grâu
- ora 16, 1 ceaşcă ceai de măceşe
- ora 17, 250 ml. suc morcovi, cu frunze de busuioc şi amestecat cu o
linguriţă de smântână
- ora 18, 1 pahar mare de apă minerală
- ora 20, 1 ceaşcă ceai de flori de tei sau iasomie (calmează)
În total 320 calorii/zi.
Important; pregăti sucul din legume proaspete, beţi sucul imediat după
preparare, în ceai nu puneţi nici zahăr nici miere, 1 zaharină.
Lipostop; supliment nutritiv, oţet de mere cu bio-crom, arde grăsimile, scade glicemia,
apetitul pentru dulciuri, depunerile adipoase le
transformă în energie şi putere de muncă.
Porumb; în obezitate mămăliga conferă o senzaţie de saţietate. În
hipotiroidă, anumite probleme cum sunt îngrăşarea, somnolenţa sunt
reduse. Măreşte secreţia biliară şi facilitează evacuarea sa. Ulcer şi
gastrită, efect de ameliorarea acidităţii, acelaşi rol îl are în diabet, litiază
renală şi hepatită
Slăbit zodiacal; LEU - nu mâncaţi pâine decât la micul dejun,(pâine
integrală), fără alcool, brânzeturi cu peste 20% grăsimi şi mâncare cu
sos, dulciuri. Se recomandă carne la grătar, peşte fiert în abur sau la
grătar, legume verzi, fructe . Nu vă serviţi de 2 ori şi nu beţi în timpul
mese
SĂGETĂTOR - va place ambianţa veselă, nelipsit de la banchete şi
ieşiri cu prietenii, duceţi o viaţă socială activă, unde aveţi ocazia să beţi
şi să mâncaţi, alimente interzise, dulciuri, mâncare cu sos, carne grasă
(miel, porc, antricoate de vită), produse bo0gate în colesterol (brânzeturi,
gălbenuş, creier, momiţe). Se recomandă micul dejun compus din suc
proaspăt de fructe, o felie de şuncă sau 1 ou tare, 1 iaurt, 1 - 2 felii pâine
integrală, ceai sau cafea. La prânz şi la cină se umple stomacul cu
crudităţi, evitând sosul de maioneză, carne albă, peşte. Ca desert fructe
proaspete (căpşuni, piersici, pepene).
PEŞTI - zodie de apă, guvernată de Neptun ,trebuie supravegheată
silueta. A se evita alimentele care conţin zahăr, alcool, sau pe cele prea
bogate în apă, cireşele pepeni şi piersici.
Se recomandă peşte la grătar sau cuptor, legume fierte cu 1 bucăţică de
unt, compot din fructe proaspete, căpşuni, caise îndulcite cu edulcoranţi,
apă,ceai, suc de portocale, sau grapefruit proaspete, dar nu în timpul
mesei.
 Page 58 of 1147

Reţeta cu apă fierbinte; luni, marţi, miercuri, de dimineaţă până seara

se bea din 3 în 3 ore câte o cană de ceai ne îndulcit şi cât mai fierbinte,
apoi se bea o cană de lapte de la temperatura camerei. Seara, până la
ora 20, se consumă 100 g. carne slabă cu o salată de legume crude sau
fierte în aburi. Orice aliment este exclus, în timpul săptămânii se
mănâncă normal. Se slăbesc 1 - 1,5 Kg. pe săptămână.
Regim de slăbit nocturn; Universitatea South California, recomandă
mâncatul seara, înaite de culcare, a unei porţii mici de albumină, 30g.
Peşte sau carne de piept de pui fără pieliţă, şi sucul de la o lămâie. In
timpul nopţii glanda hipofiză transformă albumina din alimente într-un
hormon puternic care arde grăsimile transformându-le în energie. In felul
acesta dimineaţa, ne trezim bine dispuşi, în formă fizică bună şi mai
slabi.
Regim de 3 zile; prima zi, se consumặ numai banane, a 2 a zi, legume
fierte cu sau fặrặ sare, a 3 a zi, pâine prặjitặ cu carne slabặ de pui sau de vitặ la grặtar.
In celelalte zile se mặnâncặ normal fặrặ grặsimi,
aluaturi, dulciuri. Este un regim cu proteine, vitamine şi sặruri minerale.

BOLI
Agitaţie nervoasă; amestec din plante uscate de mentă, rădăcină de
valeriană, conuri de hamei, luate în proporţie de 2 linguri din prima plantă
şi câte una din celelalte. Peste 1 lingură de amestec se pun 400 ml. apă
clocotită, se lasă la infuzat până se răceşte, se bea câte 200 ml. 2 ori/zi.
Alcoolism; ceai concentrat de cimbru 1 pumn de flori la 1 litru de apă
clocotită, se bea din . in . de oră cate 1 linguriţă. Apare o stare
de transpiraţie abundentă, greaţă, urinare puternică şi poftă de mâncare.
La consumul de alcool apare greaţa, cura se face timp de 2 săptămâni.
Sau ceai de pedicuţă, infuzie de 5g. la 150 ml. apă clocotită, se bea
dimineaţa la 1 oră după micul dejun, timp de 8 zile.
Sau se administreazặ pulbere de pedicuţă, un vârf de cuţit, di 4 în 4 ore,
maxim 4 doze/zi. Tratamentul durează 6 luni şi are ca efect diminuarea
dorinţei de a consuma alcool.
Seminţe de pătrunjel; au rol de a face renunţarea mai uşoară la alcool şi
de a menţine un echilibru în organism, se ia câte o jumătate de linguriţă
de pulbere de 2 – 3 ori/zi pe stomacul g ol, cu puţină apă. Tratamentul
durează 3 săptămâni cu o săptămână de pauză, după care se reia.
Sau, din 3 în 3 ore ( 6, 9, 12, 15, 18)i se dau alcoolicului câte 6 linguriţe
de miere. Tratamentul durează 2 zile. Ultimele linguriţe de miere se dau
la ora 24. După toata cantitatea de miere pacientul nu mai vrea alcool.
setea de alcool este provocată de lipsa potasiului din organism.
Cură de 3 luni cu pulbere de cătină (vezi, medicamente…), 3 linguriţe/zi.

Alcoolicii care au făcut cură de dezintoxicare, tremuratul mâinilor,

nervozitatea şi ieşirile violente sunt mai estompate, faţă de cei care nu
fac tratament cu cătină.
 Page 59 of 1147

FITO Antialcool & antitabac, împotriva dependenţei de alcool şi tutun, se

administreazặ şi fặrặ ştirea pacientului.
Alergie la firele postoperatorii; cu compresii sterile se tamponează
zona cu apă oxigenată, apoi se unge zona cu alifie de gălbenele după
care se pune compresă cu bitter suedez.
Alergie; tratament simptomatic cu PERITOL, antihistaminic foarte
eficient şi cu efecte secundare reduse. După investigarea alergiei şi
stabilirea pe bază de teste dermatologice a alergenului, se face un
tratament de desensibilizare (un vaccin). Clinica de alergologie din
cadrul spitalului Dr. C. Davilla, Bucureşti, Calea Griviţei nr. 7.
Alzheimer; la început se manifestă tulburările de memorie şi apoi cele
de orientare spaţială. Dezorientarea spaţială este foarte importantă,
deoarece se rătăceşte cu uşurinţă pe străzi şi chiar în propria casă. Are
dificultăţi în exprimare şi în a înţelege limbajul celorlalţi îşi găseşte cu
greu cuvintele.
Cu timpul îşi pierde capacitatea de a face treburile obişnuite. Perioada
terminală a bolii se caracterizează printr-o stare de demenţă profundă.
Apare mutismul şi se instalează diverse semne neurologice.
Din cauza tulburărilor de tip demenţial şi a agitaţiei, bolnavii comit acte
antisociale - agesiuni, atentate, viol, vagabondaj, părăsirea domiciliului.
Sub influenţa unor persoane străine, cedează bunuri proprii, fac
testamente. Din aceste motive se impune stabilirea de către o comisie
de experţi, punerea bolnavului sub interdicţie. Specialiştii spun că
sechelele rămase după o lungă internare în spitalele de psihiatrie şi
pierderea suportului familial accelerează în mod incontestabil
degradarea mentală a vârstnicilor.
Nu există o reţetă unică de tratament al bolilor psihice. Scopul
tratamentului medicamentos şi psihosocial, este de a interveni cu
medicamente care pun în repaus scoarţa cerebrală, fie prin psihoterapie,
stimularea autocontrolului prin explicaţii logice şi perseverente. Instituirea
precoce a tratamentului este esenţială pentru o bună recuperare, o dată
diagnosticată depresia se vindecă 80% din cazuri, iar pacienţii îşi reiau
activitatea, obţinând rezultate la fel de bune ca înainte de boală.
Tratamentul se face cu o gamă largă de medicamente antidepresive şi
psihoterapie.
Exerciţiile fizice şi intelectuale împiedică evoluţia Alzheimer şi prelungesc
viaţa persoanelor diagnosticate. Medicamentele întârzie progresul bolii.
De asemenea se recomandă supravegherea tensiunii arteriale şi
stabilirea unei alimentaţii bogate în seleniu şi vitamina C.
Anemie; ceai de angelică cu lăptişor de matcă şi untură de peşte în părţi
egale.
Sau pulbere de cătină, 1 linguriţă de 3 ori/zi, în cură de o lună.(vezi,
medicamente…)
Anemie feriprivă; cătină albă, teci de fasole fără seminţe, urzică,
ţintaură, coada şoricelului, doar tecile se fierb 3 min. restul plantelor se
infuzează 10 min. La 250 ml. apă
 Page 60 of 1147

fiartă se pune 1 linguriţă plante, se beau 3 căni/zi cu . oră inaintea

mesei. Ceaiul se poate indulci cu miere de mană, care conţine
fier de 4 ori mai mult decât cea deschisă la culoare. Suc de sfeclă roşie,
zilnic . pahar, numai după micul dejun şi cină timp de 3 luni.
Eficient este produsul HERCULES şi MULTIFRUCT TOTAL NR.1.
Boala Crohn; medicamentul Remicade.
Boli infecţioase recidivate; pặtrunjel verde tặiat fin amestecat cu
ceapặ, suc de lặmâie şi eventual câteva roşii, este folosit ca salatặ,
pentru cei care au infecţii. Acest remediu, activeazặ sistemul imunitar ţi
combate foarte multe specii de bacterii şi ciuperci parazite.
Preventiv, dimineaţa, la micul dejun, pe o felie de pâine unsa cu ulei de
mặsline, presặratặ din abundenţặ cu pặtrunjel tặiat, dacặ se poate se
pune şi un cặţel de usturoi.
Atac de panică; infuzie de lavandă 1 linguriţă la o cană de apă clocotită,
se beau 2 căni/zi, una dimineaţa şi una seara. Sau tinctură de lavandă
de 2 ori/zi 15 – 20 pic. Neapărat se iau suplimente de Ca şi Mg, 10
zile/lună, 3 luni consecutiv.
Cancer (diferite forme, mielom, neoplasm, leucemii) cu condiţia să nu
existe metastaze, extract de vâsc, procurat din Câmpina - Dr. Ţogoreanu
Eduard.
Salatele cu mult pặtrunjel sunt excelenţi adjuvanţi în tratamentul
cancerului, menţine pofta de mâncare, activeazặ sistemul imunitar,
restabileşte echilibrul hormonal, combate reacţiile adverse ale
citostaticelor şi ale radioterapiei.
Carenţa de:
Vitamina B3; afectează pielea, sistemul digestiv şi nervos. Aportul mărit
de vitamină , reduce riscul de a face cancer oral şi esofagian. Medicii
recomandă suplimente de vitamină când este vorba de acnee,
dislipidemie (grăsimi în sânge), osteoartrită, schizofrenie, cataractă,
diabet, hipotiroidism, hipoglicemie, dermatite .Alunele, drojdia de bere,
peşte (ton, somon), pui, curcan, conţin vitamina B3.
O creştere prea mare de vitamină B3 în organism v-a da reacţii
neplăcute ca diaree, gastrită, probleme la ficat, ochi, creşte acidul uric
(guta).
Vitamina B5; numită acidul pantotenic, ia parte la o serie întreagă de
procese, reacţii ce menţin viaţa, cu extragerea elementelor valoroase din
hrană şi în procesarea grăsimilor. Reglează colesterolul, transmite impulsurile nervoase
de la şi spre creier, activează producţia de hormoni
a glandelor suprarenale. Ungerea rănilor cu unguente care conţin
vitamină B5 va duce la vindecarea lor mai rapidă.
Este recomandată pentru reducerea colesterolului şi trigliceridelor,
tratamentul artritei reumatoide, acnee, maladiei Alzheimer. Ficatul,
rinichii, drojdia de bere, gălbenuşul, peştele gras, laptele, ciupercile,
spanacul, mazărea, fasolea, conţin vitamină B5, dar apar probleme
pentru că este foarte perisabilă datorită preparării acestor produse. Şi
alimentele conservate sau congelate îşi reduc conţinutul de vitamine.
 Page 61 of 1147

Carenţa de vitamină B5 apare la alcoolici şi femeile care iau

anticoncepţionale cu concentraţie mare de estrogen şi progesteron. Apar
insomnii. Dureri de cap, oboseală, tulburări intestinale, furnicături, ficatul
nu mai face faţă la eliminarea toxinelor, tulburări ale glandelor
suprarenale. Se suplimentează cu complexul B.
Vitamina B6; esenţială în formarea şi funcţionarea celulelor roşii, în
metabolism. Este catalizatorul reacţiilor chimice ce au loc în organism,
procesează aminoacizii, necesari dezvoltării, menţinerii şi reparării
ţesutului. La nivelul sistemului nervos sintetizează substanţe, prin care
se realizează transmiterea impulsului nervos. Favorizează sau inhibă
formarea hormonilor steroizi - estrogen şi testosteron. Cea mai bună
sursă de vitamine sunt cartofii, bananele, ficatul, carnea de pui, curcan,
somonul, tonul, spanacul, lintea, alunele, nucile, cerealele integrale. Nu
trebuie depăşită o doză de 200 mg.
Vitamina B12; vegetarienii prezintă un deficit major, fiind predispuşi
bolilor cardiovasculare. Ameliorează stările depresive, anemia, previne
leziunile pre-canceroase ale plămânului, menţine fertilitatea, dezvoltarea
capacităţii intelectuale. Peştele, carnea ouăle sunt principala sursă de
vitamină B12. În sângele vegetarienilor se găseşte o substanţă -
homocisteină prezentă în exces, antrenată în metabolismul proteinelor.
Nivelul ei este reglat de vitaminele B12, B9, B6, dar vegetarienii duc
lipsă de aceste vitamine, substanţa se acumulează în sânge care devine
toxic pentru multe celule. Totodată sunt dispuşi la boli cardiovasculare.
Suplimentează cu vitamină B12 asociată cu B9.
Vitamina C; un nivel ridicat reduce riscurile unui atac cerebral. Se
găseşte în varză, mure, zmeură, conopidă, cartofi, ardei. Este eficientă
pentru persoanele hipertensive, consumatoare de alcool, fumătoare sau
sedentare, expuse pericolului unui atac. Apără organismul de infecţii,
cancer şi diabet. Are un rol important în timpul sarcinii. Globulele albe, ar
trebui să aibă un nivel ridicat de vitamină C, le accelerează mobilitatea în
cazul unui atac bacterian. Barieră împotriva viruşilor, elimină excesul de
colesterol, reduce intensitatea alergiilor. Contribuie la dezintoxicarea
organismului de unele metale toxice, plumb, nichel.
Vitamina D; menţine nivelul ridicat al calciului în sânge şi păstrează masa osoasă şi
dantura. Are rol de a mări absorţia de calciu din alimente
şi să diminueze pierderea lui prin urină. Antioxidant reducând riscul
îmbolnăvirii de cancer, echilibrează nivelul de insulină din sânge. Un aliat
împotriva osteoporozei şi ca tratament şi preventiv, pentru copii rahitici,
fibroză cistică, depresie, diabet, vitiligo, cancer la sân şi colon, scleroză
multiplă, Parkinson. Pe timpul iernii pentru că lumina solară este mai
slabă se recomandă să luăm vitamina D. Cei mai mulţi dintre noi obţinem
vitamina D prin expunerea la soare, fiind sintetizată de razele solare, din
anumite substanţe din piele. Nu este suficient să ieşim afară, ci trebuie
să ne expunem toată pielea la soare. Dacă stăm câte 15 min. la soare,
de 3 ori/săptămână este suficient. Cele mai bune surse sânt untura de
peşte gras (ton, somon, macrou, sardine), produse de lapte, gălbenuşul,
 Page 62 of 1147

drojdia de bere.
Celulita; se face o saltă din frunze de pătrunjel, tăiat foarte fin, cu suc de
lămâie, puţin ulei, o roşie tăiată, se consumă cu 2 felii de pâine prăjită,
înainte de masa de dimineaţă şi de seară.
Chist pe burtă; pe toată suprafaţa se pune slănină, tăiată în felii subţiri
(slănină de casă), se pune pe o burtieră , să stea cât mai strâns, timp de
o săptămână. Dacă chistul are puroi, slănina grăbeşte colectarea lui,
făcându-i loc să iasă. Se pune slănină încă 2 - 3 zile până la vindecare.
Dacă nu are puroi, în 2 - 3 zile se micşorează, apoi dispare.
Climax; ceai de traista ciobanului, 1 cană dimineaţa şi 1 cană seara,
(reglează tensiunea şi un adjuvant în cazul tensiunii oscilante), ceai de
păducel (echilibrează sistemul neurovegetativ)
Colagenoza; siliciul conţinut de coada calului, este un mineral esenţial
în producerea de colagen – un adeziv corporal ce menţine unite
ţesuturile musculare cu pielea - 4 g de pulbere/zi, susţinut de regim
vegetarian duce la ameliorarea bolii.
Diabet; cercetători americani au studiat pe 1 loturi de 200 voluntari, toţi
având părinţi diabetici, efectele înlocuirii totale a zahărului cu miere.
Rezultatele au fost uluitoare, după 20 de ani, rata îmbolnăvirii de diabet
este 0, pentru cei ce au consumat numai miere, în timp ce lotul martor
40% are diabet de diferite grade.
Cromul reduce pofta de dulce.
Dislipidemie; pentru reducerea colesterolului, se iau 2 mere mari şi o
felie de ţelină (100 - 150 g ), se rad, se consumă pe stomacul gol
dimineaţa timp de 30 zile.
Guturai, gripa; vezi plămân, bronşite.
Hipercolesterolemie; cu 30 min. înainte de masă se înghite de 3 ori/zi 1
linguriţă cu boabe de muştar auriu cu apă nemestecate, timp de 3 - 4
luni.
Hodghin; tratament naturist cu Culevit, stimulator al imnitaţii pasive,
Shark Aid – cartilagiu de rechin mặcinat în formặ purặ,, Coenzima Q10, Polinesian
Noni – regele fructelor, sirop cu remarcabile propietặţi de
vindecare, cunoscute de reste 2000 de ani în Polinezia, China, India,
ânpreunặ cu cel cu citostatice.
Leucemie; câte o lingură din fiecare cereală, porumb, grâu, ovăz,
secara, mei, cu 2 litri apă, se fierbe până rămâne 1 litru. Se beau 2-3
pahare pe zi..
Lipom; masaj cu ulei de ricin, unguent de gălbenele şi crema Spirulin,
se înmoaie şi dispar
Mastoză chistică si fibroadenom;
- dezintoxicarea organismului- 1 cană cu apă clocotită de seara se bea
dimineaţa pe stomacul gol .
- după o . ora drojdie de bere cat o nucă şi 2 linguri tărâţe de grâu
înmuiate în lapte sau iaurt.
- regim lacto-vegetarian, carne pasare, zahărul înlocuit cu miere şi oţetul
cu lămâie.
 Page 63 of 1147

- seara pe sân se pun foi de varză zdrobite cu sticla.

- în timpul zilei, ceara de albine dată pe răzătoarea mare, se amestecă
cu pelin verde sau uscat, se pune într-un sac de tifon, se udă cu
tescovină, se poartă în sutien. Se foloseşte timp de 5-6 zile, apoi se face
altă porţie. Locul se va unge cu gălbenele şi Carpicon, apoi compresă cu
tinctură de propolis şi bitter suedez
- vitamina E capsule gelatinoase 15 zile timp de 3 luni la 5 zile după ciclu
- ceai înainte de masă - frasin frunze 1og, sovârf 3og, gălbenele ,1og.
muşeţel, 2og, urzică 2og.
Melanom malign Clark II; tratament cu Interferon şi produse naturiste
de la firmele Flavisan, Lab. Medica, Forever
Metastaze canceroase; 500g. untură fără sare , 500g unt de casă
nesărat, 500g miere polifloră, 500g lămai cu coajă cu tot tocate,
500g cafea măcinată, sau 250g. Se amestecă pe foc, se ia o
lingură de 3 ori pe zi cu o . de ora inainte de masă, in cazuri
mai grave se ia o linguriţă la 3 ore.
Obezitate; înainte de fiecare masă se consumă 1 pahar de macerat
călduţ din seminţe de in (2 linguriţe de seminţe de in, se pun într-un
pahar de apă şi se lasă 2 ore, la temperatura camerei, se bea ca atare).
În stomac se va produce o senzaţie de saţietate, care va reduce pofta de
mâncare şi vor accelera procesele de eliminare. Sau
Cura de mare intensitate de struguri; timp de 3 zile se consumă
progresiv 1/2 Kg. struguri in 1 zi, 1 Kg. in a 2 zi, 1,5 Kg. in a 3 zi.
După cele 3 zile de obişnuinţă a digestiei şi metabolismului cu
strugurii, urmează 5 zile (dacă vreţi să slăbiţi drastic, pot fi şi 10 zile ) în
care se consumă numai struguri, ca atare sau suc. În fiecare zi se
consumă 1,5 Kg. struguri, sau 1,2 litri suc. După ultima zi de cură se
obişnuieşte gradat cu alimentele normale, consumând mai întâi infuzii de plante cu
miere şi alimente uşoare (supe de legume, cartofi fierţi),
ajungând în 3 - 4 zile la alimentaţie normală. Are efect de dezintoxicare a
organismului de toxine, reglează metabolismul, întăreşte sistemul
cardiovascular, curăţă şi înfrumuseţează pielea şi tenul, îi dă strălucire şi
îl catifelează, combate acnea, vindecă dermatozele, iar surplusul de
greutate este cu uşurinţă eliminat.
Cura de intensitate medie de struguri; timp de 2 săptămâni, nu se
consumă decât struguri, 1,5 - 3 kg./zi. Ziua de cură se începe la ora 0 şi
se termină la ora 0, între zile este bine să nu fie pauză mare, repausul de
1 zi între ele este suficient (vineri şi duminică , când programul este mai
lejer). Cura de 2 zile pe săptămână, trebuie ţinută o lună. În acest timp
organismul va cere alimente mai uşoare şi mai bogate în vitamine şi
minerale, fructe, legume, lactate), care ajută la slăbit armonios. În cazul
în care apar probleme, diaree, balonări, crampe, în ziua de cură se poate
consuma în cantităţi mici de ceai de chimen sau mentă, neândulcit. La
ieşirea din cură introduceţi pâine prăjită, orez, aperitive uscate. Ca efect,
scăderea în greutate nu este foarte spectaculoasă, dar dacă în zilele de
cură, se menţine o alimentaţie fără suplimente între mese, uşoară fără
 Page 64 of 1147

prăjeli, carne, dulciuri suculente, se pierde în greutate 1 - 3 Kg. pe

săptămână.
Cura în variantă blândă de struguri; se pot consuma şi alte alimente,
cantitatea de struguri se creşte gradat: 1 zi se consumă ½ Kg. de
struguri, repartizaţi câte 1 ciorchine înainte de fiecare masă. A 2 zi se
va consuma 1 Kg. de struguri, repartizaţi înainte de mesele principale.
Cantitatea de struguri se măreşte în fiecare zi cu câte 1 Kg. încât în a 6
zi se ajunge la 3 Kg., repartizaţi la cele 3 mese principale, timp de 7, 8, 9
zile, apoi se trece la alimentaţia normală. Între mese nu se consumă
nimic şi se iau la ore fixe. Cura se poate repeta după 3 zile de pauză.
Are ca efect, scăderea în greutate în mod lent, dar sigură dacă nu se fac
abuzuri. Fiind bogaţi în zaharuri, sunt uşor asimilabili, elimină stările de
slăbiciune, echilibrare a sistemului nervos, eliminând nevoia maladivă de
a mânca mereu.
O 1 pahar de suc din frunze de ţelină, băut înainte de masă cu 20 min.,
are efect de inhibare a apetitului alimentar. Efectul diuretic al ţelinei
provoacă eliminarea apei din ţesuturi, ducând la scăderea în greutate.
Se mai adaugă efectele de reglare a activităţii glandelor care produc în
organism cortizonul numit şi hormonul de stres, care când este în exces
dă pielii aspectul de pufos neplăcut.
Otrăvirea; apa sărată, se bea o anumită cantitate, cât mai repede,
pentru a produce voma şi de a scăpa de efectul nociv al otrăvii.
Placard mastozic; chitosan capsule, intern şi extern. Se desfac 10
capsule şi se amestecă cu cremă de gălbenele dintr-o cutie, apoi se
unge locul afectat de 2 – 3 ori/zi.
Pojar; se fierb 200 g. morcov într-un litru de4 apă, se pasează, se
adaugă miere după gust şi se bea de 3 ori/zi din acest terci.
Priapism; este provocat de o drenare insuficientă a sângelui din corpii
cavernoşi, având cauze medicamentoase, psihologice sau afecţiuni
renale. Dimineaţa se iau 2 - 3 linguriţe de miere amestecate cu 2 fiole de
lăptişor de matcă liofilizată, sau 6 capsule de lăptişor de matcă, toată
ziua se bea 1 litru de apă în care se pun 15 linguriţe oţet de mere şi
îndulcit cu miere., local se unge cu alifie de gălbenele amestecată cu 8 -
10 capsule de lăptişor de marcă. Acestea stopează fibrozarea corpilor
cavernoşi, care devin elastici, făcând posibilă drenarea.
Răceală; remediu sudorific, amestec din flori uscate de tei, zmeur, în
cantităţi egale , peste 1 lingură de amestec se toarnă 200 ml. apă
clocotită, se infuzează 15 min., se bea fierbinte, câte 100 ml. de 3 - 4
ori/zi
Rău de avion şi maşină; aparatul, ELECTROPUNCTOR, produs de
Senerg Cercetări Aplicate de la Cluj, (0264/538769) va reduce senzaţia
de rău.
Rău de avion; alcool de mentă, câteva picături pe zahăr, ghimbir
capsule, produse de Laboratorul Medica.
Rău de mare; se bea un ou bătut cu puţină apă, sau cu 2 - 3 linguriţe
de coniac
 Page 65 of 1147

Scleroză multiplă; tratament cu produse de la Natura Medica (Vasile

Popa), MULTIFRUCT TOTAL FORTE, HERCULES, PROTEINVEG 1,
regim adecvat, ceaiuri, băi de plante cu coada calului, coada şoricelului,
cimbru şi masaje.
Scleroza în plăci; frunze zdrobite de brânca ursului se aplică pe
coloană timp de 3 - 4 ore/zi. Tratamentul se face în timpul verii când
planta este verde, în timpul iernii se face masaj cu ulei din brânca
ursului (10 linguri pulbere de plantă uscată (vezi frigiditate),se
pun in 1/2 litru de ulei din floarea soarelui, se lasă la macerat
timp de 3 săptămani. Filtratul se păstrează in sticluţe închise la
culoare.(vezi epilepsia)
Se poate stopa din evoluţie prin apifitoterapie, cu venin de albine,
precedat şi însoţit de o cură pe bază de plante. Tratamentul cu venin se
face sub supraveghere medicală şi cu scheme terapeutice individualizate
– Dr. Cristina Aoşan 0788411941.
SIDA; pentru creşterea imunităţii se ia un supliment de alimentaţie de la
firma Calivita Internaţional. Produsul este un sirop dintr-o plantă Marinde
citrifolia, din Asia, cunoscută mai ales în India şi China. Substanţa activă
este Xeronina. Tratamentul este de 6 luni. Cu rezultate spectaculoase.
Trandafirul; studiile recente au pus în evidenţặ faptul cặ 8 dintre
substanţele conţinute de petalele de trandafir acţioneazặ ca un inhibitor
asupra virusului HIV care produce SIDA, blocând reproducerea lui. Se ia de 4 ori/zi
cặte o linguriţặ de tincturặ .
Spasmofilie; 1 cană de grâu se pune la fiert cu 4 căni de apă, se lasă
până rămâne o cană de zeamă, care se consumă numai pe stomacul gol
joia dimineaţa. Boabele fierte se pot consuma amestecate cu mere sau
nuci. Este un tratament de durată.
30 ouă de găină se introduc într-un vas de 5Kg., se pune zeama de la
6Kg. lămâi . După o săptămână se scot pieliţele de la ouă şi conţinutul
se freacă bine, apoi se adaugă 2Kg. miere de luna mai. Cura se face
primăvara şi toamna, se consumă 75g de 3ori/zi înainte de masă cu 10 -
15 min
Tulburări psihice, hormonale, hiperexcitabilitate sexuală; regim
vegetarian şi consumul a 200 g. seminţe de dovleac, neprelucrate
termic, cu rol de calmant psihic, reduce excitabilitatea şi redobândeşte
calmul şi liniştea.
Administrarea regulată a cătinii, măreşte în timp nivelul de serotonină
din creier, inducând o stare de curaj, calm, foarte util celor care au
depresii, sau stări de tensiune. Creşterea serotoninei micşorează
numărul recidivelor bolilor psihice, al sinuciderilor. Se fac cure
îndelungate de 6 luni, cu pulbere de cătină (vezi medicamente…) 1
linguriţă de 3 ori/zi.
Tumori canceroase; dietă vegetariană, pulbere de muguri plop negru, 1
linguriţă rasă, de 4 ori/zi pe stomacul gol, timp de 3 luni.
Pulbere de rădăcină de măcriş 1 linguriţă de 4 ori/zi. Conţine anumite
substanţe imuno-stimulatoare , care mobilizează organismul să elimine
 Page 66 of 1147

formaţiunile tumorale (tratament şi pentru tumori benigne

Tutun; ceai de pedicuţă (vezi alcoolism).
Tratament cu pulbere de cătină (vezi alcoolism).
FITO antialcool & antitabac, împotriva dependenţei de tutun, se
administreazặ fặrặ ţtirea pacientului.
.
DIVERSE

Acarieni; se aeriseşte locuinţa zilnic, se aspirặ des, nu se lasặ praful sặ

se adune pe mobilặ.
Apa Pi; filtrată fizic, apă pură care fierbe la mai puţin de 100C şi
îngheaţă la -1 grad.
Arama; obiectele devin ca noi dacă sunt spălate în zeamă de varză
fierbinte şi apoi frecate cu cenuşă.
Aţă; când se înoadă sau se rupe, se trece de 2 ori printr-o bucăţică de
ceară.
Cabinet medical Termodiagnostic TERMOMED; Str. Vlasdislav
Voievod nr. 20 – 22 sec. 2. (Şos. Colentina, mai sus de Obor).
Tel o21 242 14 46. Diagnostic, glandă mamară, ORL, gastroenterologie,
ficat, plămâni, oncologie, tumori cutanate, metastaze, limfatice,
melanom, ginecologie, ap. locomotor
Climax; ceai de traista ciobanului, 1 cană dimineaţa şi 1 cană seara,
(reglează tensiunea şi un adjuvant în cazul tensiunii oscilante), ceai de
păducel (echilibrează sistemul neurovegetativ)
Clinici de dezalcoolizare; în Sibiu tel. 0744/860145; 0723/768670,
Aşezământul Nazaret, din Şura Mică, Str. Principală nr. 405, Jud. Sibiu,
cod 2442, tel. 0269/577316.
Cositor; obiectele se spală în leşie preparată din cenuşă de lemn, apoi
se freacă cu făină amestecată cu sare.
Extractul de tiroidă; glanda tiroidă reglează metabolismul prin secreţia
de hormoni, care controlează producerea de energie în toate celulele
corpului. Administrarea extractului ajută celulele să elimine reziduurile şi
le accelerează funcţia de regenerare. Sănătatea tiroidei este o premisă
importantă pentru un sistem imunitar sănătos.
Extractul de timus; de viţel, este eficient pentru restabilirea şi
intensificarea funcţiei sistemului imunitar şi îmbunătăţirea activităţii
timusului în urma administrării extractului. Sunt o soluţie pentru infecţiile
virale cronice. Tratamentul desfăşurat pe parcursul unui an, a dus la
reducerea numărului infecţiilor respiratorii şi întărirea sistemului imunitar.
Extractul duce la normalizarea raportului dintre celulele T helper şi
celulele supresoare dacă acesta este prea scăzut, ca în cazul cancerului
şi SIDA, sau ridicat ca în cazul alergiilor sau artritei reumatoide.
Extractul de splină; de bovine, folosite în tratarea bolilor infecţioase şi
întărirea sistemului imunitar. Are un rol important după extirparea splinei,
preîntâmpinând infecţiile bacteriene, în tratarea numărului scăzut de
leucocite, precum şi ca adjuvant în terapia cancerului.
 Page 67 of 1147

Furnici; se pune în calea lor o felie de lặmâie mucegặitặ, zaţ de cafea

sau vase cu apặ şi oţet.
Lavanda; condiment; lavandă cu cimbru (1:5), mâncărurile vor căpăta o
aroma deosebită, gust rafinat şi digestie uşoară.
Împotriva moliilor; săculeţe cu lavandă în dulapul cu haine, zilnic
conţinutul lor se freacă între palme pentru a degaja mai mult ulei volatil.
Furnicile, puricii, gândacii; fug de mirosul de lavandă, se face un
amestec din 10 pic. ulei lavandă cu 6 linguri apă şi se stropeşte prin
casă.
Miros neplăcut în casă; 10 pic. ulei de lavandă cu 10 pic. ulei de mentă,
se şterge cu acest amestec pe jos, sau zonele care miros urât. Se evită
suprafeţele lăcuite, pot fi atacate de acest amestec
Luna de naştere, determinặ destinul şi sặnặtatea; martie, risc în ce
priveţte angina pectoralặ, arterioscleroza, infarctul şi atacul cerebral.
Motivul deficitul nutritiv condiţionat de lunile de iarnặ. Se acordặ o mare
atenţie alimentaţiei,, corecte, bogate în vitamine şi mişcare.
Cei nặsuţi în lunileiulie şi sfârşitul lunii octombrie trebuie sặ punặ mare
preţ pe îngrijirea danturii şi pe asimilarea de calciu.
Cei nặscuţi între decembrie şi aprilie, prezintặ un factor de risc în
formarea tumorilor, de aceea ar trebui sặ ducặ o viaţặ sặnặtoasặ.
Predispoziţia la cancer este legatặ de o asimilare deficitarặ a vitaminei A
Maica Violeta Mocanu; 0237/265835, 0725/632867, 0721/259359
Moliile; boabele de piper, firele de tutun şi camforul le alungă
Coaje sau ulei aromat de cedru, rặmurele mici de tuia, coji de lặmâie
uscate, seminţe de morcov..
Monede; de cupru se curăţă cu parafină, cele de argint cu hârtie de
sugativă, iar cele de aur cu pastă de cretă (se înmoaie în apă).
Muşte ; o lặmâie sau o portocalặ, înţepate cu cuişoare aromate, sau
castronele cu oţet fierbinte.
Razele telurice; contactul razelor cosmice cu substanţele de la
suprafaţa pământului.
Plantele care absorb emanaţiile razelor: căpşunile, traista ciobanului,
mătrăguna, urzica, vâscul. Sub pat se pune urzica sau feriga.
Plantele care ne apăra de radiaţii:
- lichen de piatra - o perniţa pe abdomen (monitoare, calculator, aparate
electrice)
- ceai negru - 1 linguriţă la un pahar de apă, la macerat 6 ore, se beau 2
- 3 pahare pe zi
(radiaţiile deşeurilor nucleare, calculatoare, telefon mobil).
- polen de albine 1 linguriţă cu 1 pahar de ceai negru, de 3 ori pe zi.
- ulei de cătina - extern crema, intern 30 picături de 2 ori pe zi
Şoareci şi şobolani; se presarặ piper mặcdinat sau rondele de lặmâie
mucegặitặ.

Sebastian Kneipp;.(1821-1897) cunoscut pentru procedeele de

vindecare cu apă, sfaturi legate de plante, alimentaţie, mişcare, terapia
 Page 68 of 1147

ordinii, care propovăduieşte simplitatea şi cumpătarea.

Ţânţarii; cum ne apărăm, vitamina B1 în doze mari, haine deschise, cele

închise la culoare îi atrag, nu folosiţi parfumuri, plantaţi în ghivece
busuioc, lumânări parfumate cu miros de lămâie, sau ulei aromat de
lămâie amestecat cu apă. Se prepară un amestec din 100 ml. ulei de
măsline, cu 30 pic. ulei de mentă, geranium sau eucalipt.
Se pune pe pervazul ferestrei ghivece cu muşcate sau busuioc, sau în
casâ farfurii cu terebentinặ sau amoniac.

GASTRITA

Exista doua feluri de gastrite, si anume: gastrita

hiperacida, care este de fapt cea mai frecventa si se caracterizeaza
printr-o hipersecretie gastrica acida si gastrita hipoacida, in cazul careia
mucoasa gastrica produce prea putin suc gastric acid, digestia
alimentelor fiind in consecinta foarte dificila. Ambele tipuri de gastrita
sunt caracterizate prin durerile la care va referiti dvs. Tratamentul lor insa
este evident diferit, intrucat in primul caz se urmareste diminuarea sau
neutralizarea secretiei gastrice excesive, pe cand in cel de-al doilea caz,
din contra, stimularea mucoasei gastrice pentru producerea in cantitate
mai mare a acidului clorhidric continut de sucul gastric. In ambele cazuri,
alimentele vor fi consumate la temperaturi potrivite (nici prea reci, nici
prea fierbinti) si vor fi mestecate suficient, fara graba, pentru a se reduce
efortul stomacului, usurandu-se astfel digestia si reducandu-se timpul lor
de sedere in stomac. Sunt multe cazuri in care bolnavii cu o dantura
deficitara constata cu surprindere ca, dupa ce isi pun la punct dantura si
pot mesteca suficient alimentele, se vindeca de gastrita. In caz ca suferiti
de gastrita hiperacida, puteti utiliza ca tratamente naturiste adjuvante
urmatoarele ceaiuri, pe care cred ca le puteti gasi si in Canada, si, ca sa
va fie mai usor, mentionez si denumirea lor stiintifica: - ceai din flori de
galbenele (Flores Calendulae); - ceai din frunze de plamanarica (Folium
Pulmonariae); - ceai din frunze de zmeur (Folium Rubinidae); - ceai din
frunze de salcam (Flores Acaciae). Ceaiul se prepara sub forma de
infuzie, dintr-o lingura de flori la 200 g apa in clocot. Aceste ceaiuri cu
efecte cicatrizante si calmante se vor bea cu circa 30 de minute inainte
de mesele principale. In cazul in care gasiti in Canada, la apicultori,
tinctura de propolis, puteti apela cu succes si la acest tratament apicol,
constand din 30 picaturi de tinctura, dizolvate intr-o ceasca de lapte
cald. Propolisul, unul dintre cele mai valoroase produse apicole, are in
acest caz un puternic efect antiseptic si cicatrizant asupra mucoasei
gastrice iritate. Rezultate bune puteti obtine si prin consumul de suc de
cartofi sau de varza cruda, pe care il puteti prepara singura, cu ajutorul
storcatorului de fructe, si care se bea cu circa 30-60 de minute inaintea
meselor principale, proaspat preparat. Ca tratament alopat, va recomand
tabletele de Ranitidina - un medicament care blocheaza secretia gastrica
 Page 69 of 1147

si pe care il puteti gasi cu siguranta si in farmaciile din Canada, cu

denumirea substantei active sau sub alte denumiri comerciale (consultati
farmacistul). Evitati cu strictete consumul de cafea, ceai chinezesc sau
indian negru sau verde, alcool, cacao, care au efect excitant asupra
mucoasei gastrice, contribuind la accentuarea hipersecretiei. In cazul in
care suferiti de gastrita hipoacida, din contra, apelati la cafea, cacao,
ceai chinezesc sau indian negru sau verde, deoarece de aceasta data se
urmareste tocmai stimularea secretiei gastrice acide deficitare. Ca
ceaiuri medicinale adjuvante, puteti utiliza in acest caz urmatoarele: ceai
de tintaura (Herba centauri); ceai de schinel (Onicus benedictus); ceai de
sovarv (Herba origani). Ceaiul il puteti prepara sub forma de infuzie,
dintr-o lingura de planta la jumatate de litru de apa in clocot, consumat
cu circa 30-60 minute inaintea meselor principale, in cantitate de circa 50
g. La cresterea secretiei gastrice pot contribui si unele produse apicole,
ca mierea de albine sau polenul.
Prin aplicarea acestor tratamente, corespunzator tipului de gastrita de
care suferiti, sunt convins ca va veti simti mai bine.

Conjunctivita

- afecteaza membrana care protejeaza fata posterioara a pleoapelor si globul ocular pana
la periferia corneei. Inflamatia mucoasei conjunctive, insotita de usturimi, senzatia de
nisip in ochi, mancarimi - este cauzata de microbi.

Grava este boala numita conjunctivita granuloasa sau trahomul produs de un virus
„Rickettsia trahomatis". Este foarte raspandita. Poate duce la ulcere corneene,
deformarea pleoapelor, uscarea corneei (scleroza), orbire.
Mai poate fi produsa de agenti iritanti fizici sau chimici. Fumul, praful, polenul, corpii
straini, gazele toxice, apa din bazin sunt factori favorizanti ai producerii conjunctivitei.
Secretia conjunctivala poate fi: mucoasa, purulenta, fibrinoasa, functie de felul
microbului si gravitatea bolii.
Nu trebuie sa se lege ochiul, deoarece pansamentul stagneaza secretia care poate
imbolnavi corneea, putand duce la pierderea vederii. Este foarte importanta igiena
individuala. Se vor lua masuri (prosop, perna, batista individuale) ca secretia de la omul
bolnav sa nu ajunga la cel sanatos sau la alte persoane din jur. La nou-nascut poate
exista conjunctivita blenoragica. Se previne prin instilarea in conjunctiva a unei picaturi
de nitrat de argint.
Mancarimi si granule in ochi, pleoape granuloase, ochi rosii arata o lipsa de vitamina
B2.
Ajuta vitamina B2.
• Pentru conjunctivita se vor bea sucuri de legume:
- morcovi + sfecla + spanac ;
- morcovi + sfecla + castraveti.
 Page 70 of 1147

• Aceste sucuri hranesc organismul si curata ficatul, intestinele, rinichii.

- suc de morcovi - curata ficatul si contine vitamina A necesara ochiului;
- morcov + patrunjel.
• Patrunjelul mentine sanatoase vasele sangvine si este eficient in afectiunile ochilor,
mai ales combinat cu morcov.
- morcov + telina + andive + patrunjel - hraneste nervii vazului si muschii.
• Se pune dimineata o picatura de miere (de tei, in special) incalzita putin ca sa curga,
in coltul ochiului dinspre nas. Ustura si se va lacrima.
• Pleoapele se spala cu infuzie de galbenele. Se clipeste ca sa intre si in ochi. Se ung
apoi pleoapele cu alifie de galbenele. Mainile trebuie bine spalate inainte. Prosopul,
perna, batista sa fie strict personale.
• Urinoterapie: cu jetul de la mijloc al urinei recoltate dimineata se spala ochii, se pun
cataplasme pe ochi cu urina de 2-3 ori/zi, lasand sa actioneze 10-15 min. Tratamentul
dureaza 2 saptamani (revista Formula AS, nr. 401).
• Ceai din frunze de scoruse de munte (Sorbus aucuparia).
• Izvorul cu apa pentru ochi de la Baile Herculane sau Slanic Moldova.
• Sa se consume varza.
Contra iritarii ochilor si a pleoapelor:
• Decoct (5 min.) de seminte de marar 30 g/l apa. Se face baie de abur cu un prosop
deasupra capului.
• Comprese cu bitter suedez pe pleoapele unse cu untura sau alifie galbenele.
Dimineata si seara atingeti cu bitter coltul ochilor (intern si extern).
• Cateva picaturi de varza in ochi, seara.
• Cataplasme cu argila; cataplasme pe ochii inchisi, cu miez de dovleac mixat;
cataplasme cu galbenus de ou amestecat cu faina de secara.
• Cate o picatura suc de lamaie in ochi.
• Cataplasme cu infuzie de albastrele (20 g/l apa, bine filtrata, indoita cu apa de
trandafir, cu care se fac bai oculare), fenicul (antiinflamator, antiseptic-comprese),
musetel (trebuie foarte bine filtrat - anestezic, dezinfectant, antiinflamator, antiseptic si
bacteriostatic - comprese si bai oculare), nalba, nuc, infuzie combinata cu macerat de
petale de trandafir de dulceata, patlagina (antiseptic - comprese si bai), silur (infuzie de
flori si frunze 20-30 g/
1 - spalaturi oculare si comprese, contine si aucubina, care are efect antiinflamator), soc
(infuzie cu 100 g flori/l - spalaturi oculare si comprese), sulfina (antiinflamator, anti-
septic - comprese si bai oculare), sunatoare, turita-mare, muguri de coacaz negru
(infuzie 12 h cu 40 muguri la 0,4 1 apa clocotita - se foloseste pe parcursul unei zile).
• Sa se bea zilnic cate 3 cesti de ceai neindulcit de salvie. Se pun si comprese pe ochi
cu acest ceai.
• Propolis, solutie 5-10% in apa calda. Se piseaza propolisul uscat, apoi se dizolva in
apa calda si se filtreza. Se pun 3-5 picaturi de solutie in fiecare ochi.
• Comprese cu infuzie de musetel in lapte clocotit.
• Se bea ceai de coada-soricelului, cand ochii lacrimeaza sau la dureri intepatoare.
• Bitter suedez - se ung pleoapele.
 Page 71 of 1147

Mararul
Mararul combate depresia, intareste oasele si creste fermitatea sanilor

Mǎrarul este un condiment foarte aromat

originar din regiunile situate la est de Mediterana fiind folosit Evul Mediu pentru a
alunga spiritele rele. Pentru români este un simbol al vitalitatii. Efectele benefice ale
mararului au fost mentionate şi în farmacopeea egipteanǎ de acum 5000 de ani.
E o mirodenie este foarte folositǎ în Europa, dar şi în India, unde frunzele uscate de
marar folosesc atât la aromatizarea salatelor, fripturilor şi sosurilor cât şi a lichiorurilor
şi dulceţurilor.
Efectele mararului asupra sǎnǎtǎţii:
Bogat în potasiu, sodiu şi sulf, mararul este un foarte bun diuretic. Amelioreazǎ
anxietatea şi epuizarea nervoasǎ, insomia, tulburǎrile digestive, întǎreşte unghiile.
Contine ulei volatil intre 2,5-4%( in frunzele de marar si in ramurile tinere si 3-6% in
seminte) calciu, potasiu, fier, magneziu, vitaminele A, B si C. Uleiul volatil de marar
contine intre 40-60% carvona (un puternic antioxidant specific mararului, dafinului si
chimenului), substanta cu un puternic efect anti-cancerigen.
Mǎrarul are proprietǎţi digestive, antispastice, antiinflamatorii şi diuretice. Pe vremuri,
el a fost folosit pentru calmarea crizelor de epilepsie, şi dacǎ în timpul unui banchet
cineva ar fi baut prea mult, mǎrarul calma excesul. Se pare cǎ are şi proprietǎţi
afrodisiace. Sub formǎ de infuzie mǎrarul stimuleazǎ sistemul digestiv, seminţele opresc
sughiţul, durerile de cap tusea, stimuleazǎ lactaţia, ajutǎ la eliminarea gazelor
intestinale, la diminuarea crampelelor şi are acţiune de antiseptic intestinal.
 Page 72 of 1147

Folosit în îngrijirea dentiţiei, aceastǎ plantǎ curǎţǎ în profunzime dinţii şi gingiile,

reuşind sǎ opreascǎ proliferarea bacteriilor responsabile de infecţiile gingivale şi de
formarea cariilor. De asemenea, el este recomandat persoanelor care au sensibilitate
dentarǎ, mestecarea frunzelor de mǎrar putând calma durerile.
Un decoct de vin alb în care se adaugǎ frunze de mǎrar poate fi folosit pentru periajul
zilnic al dinţilor. Pentru o respiraţie proaspǎtǎ puteţi folosi pentru gargarǎ un decoct din
seminţe de mǎrar.
Mǎrarul poate lupta împotriva dispepsiei nervoase şi poate reduce febra, atunci când
este administrat sub formǎ de infuzie. Mǎrarul opreşte sughiţul, stimuleazǎ pofta de
mâncare şi poate chiar sǎ îmbunǎtǎţeascǎ libidoul şi tonusul general. În cazul retenţiei
de apǎ, a spasmelor gastrice, a surplusului de greutate, sau în ulcere, este recomandat a
se bea o infuzie de mǎrar de 2 -3 ori pe zi.
Uleiul esenţial de marar, adǎugat în ceai combate gazele intestinale şi balonarea. Este
eficace împotriva durerilor menstruale, a colicilor şi a problemelor hepatice.
Uleiul esenţial de mǎrar poate opri sforǎitul, fii de ajuns sǎ picuraţi câteva picǎturi de
ulei pe un prosop aşezat pe pernǎ.
Cresterea sanilor cu tinctura din seminte de marar ?
Unii nutritionisti afirma ca o cura cu pulbere sau cu tinctura din seminte de marar , timp
de 20 de zile, favorizeaza cresterea sanilor, pe care-i remodeleaza si carora le
accentueaza fermitatea, Frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen. Estrogenul
incetineste procesul deimbatranire, face pielea frumoasa, ajuta la cresterea naturala si
armonioasa a sanilor, regleaza ciclul menstrual si estompeaza simptomele menopauzei.

Reţete naturale pe bazǎ de marar

Infuzia cu marar(folositǎ pentru digestie, insomnie, anxietate): fierbeţi o crenguţǎ de
mǎrar într-o ceascǎ de apǎ şi lǎsaţi la infuzat câteva minute. Infuzia trebuie bautacaldǎ.
Apa de mǎrar: adǎugaţi o linguritǎ de seminte de mǎrar mǎcinate într-o ceascǎ cu apǎ
fierbinte şi lasaţi sǎ infuzeze câtva ore. Filtraţi şi indulciţi cu miere. Pentru copii
reduceţi cantitatea de seminţe la jumǎtate.
Pulberea de marar se obtine prin macinarea semintelor si a inflorescentelor uscate cu
ajutorul unei rasnite. Se poate lua de doua ori pe zi cate o lingurita, insa, inainte de a fi
inghitita, se tine timp de 10-15 minute sub limba. Tratamentul dureaza 21 de zile.
Tinctura de marar: 100 ml de alcool de 50 de grade, in care se adauga 3-4 lingurite de
pulbere de marar. Tinctura de marar se lasa la macerat timp de 8-9 zile, dupa care se
filtreaza. Tratamentul cu tinctura de marar dureaza 21 de zile, luandu-se de 3 ori pe zi
inainte de mese cate o lingurita de tinctura dizolvata in 100 ml de apa.
Ceai de marar – se prepara o infuzie din doua lingurite de seminte de marar la 250 ml
de apa. Ceaiul de marar este un elixir excelent pentru slabit.
Vinul de marar: Pentru tratarea asteniei se prepara un amestec de 20 de linguri de marar
si un litru de vin rosu. Se lasa o saptamana la macerat, se filtreaza si se consuma cate 50
ml dupa fiecare masa.

Contraindicaţii şi precauţii
Pe parcursul sarcinii uleiul esenţial de mǎrar poate fi toxic pentru fǎt, de aceea este
contraindicat femeilor însǎrcinate, dar şi femeilor care alǎpteazǎ. Uleiul esenţial de
mǎrar trebuie folosit în doze mici.
 Page 73 of 1147

Trebuie administrat cu precauţie copiilor, fiind interzis copiilor sub doi ani.
În utilizarea de lungǎ duratǎ mǎrarul poate deveni neorotoxic.
Principalele beneficii pentru sanatate ale mararului:
1. Te scapa de kilogramele in plus. Mararul este folosit cu succes in regimurile pentru
slabit, deoarece are proprietatea de a aplatiza abdomenul. Proprietatile sale diuretice
impiedica retentia de lichide din organism si actioneaza asupra depunerilor in zonele
celulitice.
2. Stimuleaza activitatea rinichilor. Patru linguri de suc proaspat de marar luate zilnic
timp de doua saptamani previne si combate calculii, cistitele si infectiile renale.
3. Calmeaza durerile abdominale. Mararul l actioneaza foarte eficient stimuland toate
functiile intestinale si are un puternic efect antispastic. Calmeaza durerile abdominale,
limiteaza acumularea de gaze si scuteste nou-nascutul de colici.
4. Benefic sistemului nervos. Mararul mai este un puternic tonic fizic si psihic, combate
depresia si readuce bucuria de a trai.
5. Intareste oasele. Semintele de marar au cea mai mare concentratie de calciu dint tot
regnul vegetal. O lingurita cu seminte contine mai mult calciu decat o cana cu lapte.
Calciul este necesar in special pentru prevenirea osteoporozei.
6. Sani mai fermi. Frunzele de marar si semintele contin mici cantitati de estrogen –
hormonul feminin responsabil de cresterea naturala a sanilor si de intretinerea supletii
pielii.
7. Improspateaza respiratia. Mesteca frunze si seminte de marar daca vrei o respiratie
proaspata. In plus, semintele au capacitatea de a calma durerile usoare de dinti.

O JUMATATE DE KG ULEI DE MASLINE LA 12 LINGURI DE MARAR USCAT,

SE LASA LA MACERAT 2 SAPTAMANI, IAR DUPA CE SA MACERAT SE
STRECOARA SI UNG SINI IN FIECARE SEARA TIMP DE O LUNA. O SA
VEDETI REZULTATUL. SANII CAPATA FERMITATE SI SE MARESC NATURAL,
FARA OPERATII ESTETICE.
MARARUL ESTE FOARTE BUN SI DACA IL FOLOSESTI IN ALIMENTATIA
CURENTA.
În faimosul „Papirus Ebers”, scriere în care vechii egipteni se refera la numeroase
plante cu efecte terapeutice, apare mentionata si o planta-condiment, raspândita astazi si
la noi: mararul.
Dar nu numai frunzele sunt recunoscute pentru asemenea calitati, ci si semintele, care
stim ca sunt puse, uscate, în recipientele cu muraturi. Cea mai importanta proprietate
luata în consideratie este aceea de întaritor ai aparatului digestiv si de stimulent al
diurezei.
Totodata, semintele calmeaza durerile abdominale si favorizeaza eliminarea gazelor din
intestin, au proprietati de reglare a ciclului menstrual, dar sunt si sedative; combate
insomnia; precum si voma sau sughitul rebel (sunt antispastice).
Frunzele de marar se consuma ca adaos la diverse mâncaruri: Din seminte, se poate
prepara infuzia - o lingurita la cana cu apa, se beau zilnic 2-3 cani - sau decoct - o
lingurita de seminte fierte într-o cana cu lapte - acest din urma preparat consumându-se
înainte de culcare, seara; pentru combaterea insomniei.
Mararul este o sursa excelenta de vitamina A, vitamina C, riboflavina, vitamna B6, acid
 Page 74 of 1147

folic, calciu, fier, magneziu si potasiu. In plus, mararul contine si fibre alimentare,
niacina, fosfor si zinc.
Cu siguranta cu totii stim ce aroma da mararul macarurilor sau castravetilor la otet, insa
sunt putini cei care stiu de actiunile terapeutice ale mararului.
La marar toate partile pot fi folosite, frunze, tulpina, seminte, radacina…
Semintele de marar sunt cele mai putin folosite, in ciuda faptului ca au proprietati
deosebite. Pulberea si tinctura extrase din seminte de marar au efect stimulator si
reglator hormonal. In urma unui tratament de aproximativ 20 de zile cu pulbere sau cu
tinctura de seminte de marar la femei s-a observat cresterea sanilor, reglarea ciclului
menstrual, estomparea efectelor menopauzei,cresterea vitalitatii si a tonusului, sporirea
secretiei mamare la femeile care alapteaza, scaderea duratei de somn. La barbati s-a
observat cresterea armonioasa a masei corporale si a vigorii in plan sexual si sporirea
vitalitatii.
Compresele cu extract lichid din seminte de marar ajuta in cazulul ulcioarelor si al
inflamatiilor, iar baile cu acesta sunt utile impotriva hemoroizilor.
Frunzele de marar datorita continutului de estrogen ajuta la cresterea armonioasa a
sanilor si la mentinerea tineretii pielii.
Pentru a calma durerile de cap si a ameliora starile de nevroza e suficient sa mestecati
niste tulpini de marar.
De asemenea nu trebuie sa uitam ca mararul ajuta la vindecarea si prevenirea
afectiunilor renale, stimularea activitatii rinichilor si la combaterea celulitei.
Mararul este mai sanatos decat ne imaginam.
Mararul si patrunjelul sunt usor de folosit drept ingrediente in aproape orice fel de
mancare, asigurand un continut extrem de ridicat de vitamina C, cel mai puternic
antioxidant natural. Daca doza zilnica recomandata de vitamica C este de 40 mg, aflati
ca aceste plante o pot asigura lejer - 100 de grame de marar contin 100 mg de vitamina
C, iar aceeasi cantitate de patrunjel are o concentratie dubla de vitamina C.
Folosita mai ales pe post de condiment al mancarurilor, putina lume stie ca aceasta
planta este una dintre cele mai folositoare pentru sanatate.
Mararul contine flavonoide, substante cu actiune asemanatoare estrogenului (hormoni
feminini), numite fitoestrogeni .
Cercetatorii spun ca aceste substante din marar echilibreaza nivelul hormonilor
feminini.
De aceea , consumul regulat de marar este recomandat in sindromul premenstrual
(dureri in sani si abdominale, nervozitate in perioada ciclului), stimularea lactatiei ,
menstre abundente.
La inceputul menopauzei , mararul inlatura bufeurile si transpiratiile nocturne. Luati
zilnic doua lingurite de pulbere uscata de marar pentru a scapa de neplaceri.

Bucuria naturii -Sfaturi naturiste

La baza sanatatii se afla sistemul imunitar, format din miliarde de celule. Inarmate ca o
ostire, ele sunt gata sa riposteze la cea mai mica agresiune externa. Dar armatele au, si
ele, momente de deruta si slabiciune. In cazul imunitatii, "capeteniile" care rezolva
problema sunt terapiile naturale
 Page 75 of 1147

Lista cauzelor care slabesc imunitatea este destul de lunga. Cea mai mare grija pentru
mentinerea sau intarirea imunitatii trebuie sa o aiba oamenii care fac eforturi psihice sau
fizice exagerate, nu dorm suficient, sunt supusi radiatiilor nocive, temperaturi lor
scazute, traiesc in medii cu gaze poluante. Tot atat de periculoase sunt alimentatia
nesanatoasa, consumul de alcool si fumatul - chiar si 2-3 tigari pe zi afecteaza structura
protectoare a corpului. Un efect negativ au si injuraturile, metalele cu energie negativa
(de ex. plumbul), muzica cu caracter agresiv, zonele geografice geopatogene. O alta
cauza importanta de scadere a imunitatii este disbacterioza - dereglarea echilibrului
florei intestinale, al microflorei din cavitatea bucala, a mucoaselor si a pielii. Fabrica de
imunitate se afla in intestine, iar disbacterioza este falimentul ei produs de om, prin
consumul de alimente nesanatoase, de alcool si droguri.

Sistemul imunitar slabit este reprimat si mai mult atunci cand omul se indoapa cu tot
felul de medicamente la moda, experimentandu-le pe cont propriu, fara sa consulte
medicul. Analizele de laborator arata ca o mare parte dintre produsele farmaceutice nu
au efectul preconizat. In schimb, folosirea lor indelungata sau in exces are urmari fatale
pentru imunitate. De exemplu, antibioticele prescrise pentru afectiuni reumatice nu se
elimina din organismul nostru timp de 5 ani, iar o cantitate mare acumulata in timp
slabeste considerabil imunitatea.

Metode de intarire a imunitatii

* Saturarea organismului cu minerale si vitamine, de preferat luate din alimentatie.

Vitaminele A, E si C franeaza inmultirea si raspandirea virusului gripal, iar vitaminele
din grupa B contribuie la profilaxia urmarilor grave datorate gripei.

* Imbunatatirea circulatiei sangvine prin eforturi fizice dozate rational (gimnastica,

alergare, inot, munca in gradina); iesirea in aer liber (aer curat, apa, soare); frectii cu
peria uscata, dimineata, si cu apa sarata, inainte de culcare.

* Sauna si baile sudorifice favorizeaza descarcarea rinichilor, eliminarea surplusului de

saruri si cresterea pH-ului cu 0,3-0,4 unitati. In conditiile acestea, se produce in
organism o cantitate mai mare de ozon (O3), creste imunitatea, mor virusii, bacteriile si
microbii.

* Kombucha. Se administreaza regulat, pentru prevenirea si vindecarea disbacteriozei

(2-3 pahare pe zi). La fel de bune sunt si alte bauturi fermentate, ca iaurtul de casa,
laptele acru, borsul etc.

* Gandirea pozitiva, bucuria si veselia stimuleaza producerea hormonului endorfina,

care activeaza functiile sistemului imunitar. S-a dovedit stiintific cresterea imunitatii la
oamenii care aud multe cuvinte bune, de alinare si de iubire.
 Page 76 of 1147

* Alimentatie. In timpul procedurilor pentru intarirea imunitatii se recomanda o

alimentatie preponderent vegetariana, cafeaua se inlocuieste cu sucuri proaspete de
fructe, legume, iarba de ovaz verde, compoturi. Din meniul zilnic se elimina carnea,
zaharul, sarea, se renunta categoric la bauturile alcoolice si la tigari.

Retete stramosesti pentru intarirea imunitatii

Strabunii nostri nu foloseau cuvantul imunitate, in schimb stiau sa se protejeze de

infectii, raceli si gripe, cu o sumedenie de remedii.
* Se purta la gat un catel de usturoi, o bucatica de stofa imbibata cu 2-3 picaturi ulei de
brad sau ulei de trandafir.
* Se tinea sub limba o lingurita de tutun, timp de o ora, de 3 ori pe zi.
* Inainte de a iesi afara, in aer rece, se ungea fiecare nara pe interior cu sapun de casa.
* Se zdrobeau 3-4 catei de usturoi, se amestecau cu 3 rosii taiate marunt, cu o lingurita
de ulei nerafinat. Se consuma in timpul zilei.
* Timp de o saptamana, zilnic, se inghitea cate o jumatate de lingurita de pulbere de
pelin uscat. In casa, se puneau farfurii cu ceapa taiata in fiecare camera, sau se aprindea
tamaie sau rasina de pin si se umplea camera cu fum, pentru 30-45 minute.
* Se turna 350 ml apa fierbinte peste o lingura cu varf de radacina rasa de telina, se
infuza 4 ore intr-un vas acoperit si se bea cate o lingura, de 3-4 ori pe zi, cu 30 minute
inainte de masa.

Alte recomandari

* Clatiti narile cu apa minerala calda sau picurati in ele, cu o pompita mica, o solutie
facuta dintr-un pahar de apa calda + 1 lingurita de bicarbonat de sodiu + 5-8 picaturi de
solutie de iod.
* Rocoina. Dimineata, pe nemancate, si inainte de pranz, se inghite cate o lingurita cu
varf de rocoina (pasatul vrabiilor - Stellaria media). Puteti s-o amestecati cu un pahar de
lapte batut degresat si cu o jumatate lingurita de scortisoara. Se bea cu inghitituri mici,
timp de 10-14 zile.

* Se toaca 15-20 g radacina de lemn-dulce (o planta biostimulatoare ce imbunatateste

formula sangelui, favorizeaza longevitatea, intareste imunitatea). Se infuzeaza in 250 ml
de apa clocotita, pana la racire. Se bea lichidul cald, incepand cu cate o lingura. Treptat,
cantitatea sporeste pana la 100 ml (4 linguri), de 3-5 ori pe zi, inainte de masa.

O alta varianta: o lingura de radacina se pune in 300 ml de apa rece, se aduce pana la
fierbere, se tine pe un foc mic 15 minute, se strecoara si se bea cu inghitituri mici,
inainte de mese, timp de 21 de zile.
 Page 77 of 1147

* Infuzie de brusture. Curatarea sangelui de infectii se face cu ajutorul unei infuzii

obtinute din 3 linguri radacina de brusture, oparite cu 500 ml apa clocotita. Se lasa in
termos timp de 2 ore, apoi se strecoara si se beau cate 125 ml, de 4 ori pe zi, cu 30
minute inainte de masa.

* Suc de legume. Foarte des, slabirea sistemului imunitar duce la dezvoltarea infectiilor
urinare. In cazul acesta, se bea timp de 15 zile, de doua ori pe zi, cate 100 ml de
amestec obtinut din: 100 ml suc de patrunjel, 200 ml suc de telina si 400 ml suc de
morcov. Dupa o pauza de 7 zile, se bea timp de 15 zile, de doua ori pe zi, cate 100-200
ml (in functie de greutatea corporala) de amestec preparat din: 200 ml suc de sfecla, 200
ml suc de castraveti si 500 ml suc de morcov.

* Ulei nerafinat. Zilnic, de 3 ori pe zi, se curata cavitatea bucala cu ulei nerafinat. Cu o
ora inainte de masa, se tine in gura si se suge timp de 15 minute cate o lingura de ulei,
pana se schimba culoarea lui, apoi se scuipa, iar gura se clateste cu apa calda,
amestecata cu cateva picaturi de suc de lamaie.

* Balsamul vietnamez "Steluta" se foloseste in combinatie cu alte preparate naturiste.

Pe timpul epidemiilor, poate fi folosit si pentru profilaxie, deoarece componentele sale
au o actiune puternica antivirala. La primele simptome ale gripei sau racelii, cu o
cantitate mica de balsam, se frectioneaza tamplele si nasul. Se foloseste si pentru
inhalatii. In 500 ml apa clocotita, se pune unguent cat o gamalie de chibrit si se
inhaleaza aburii. In caz de tuse, se frectioneaza tamplele si cutia toracica, timp de cateva
zile, pana la diminuarea simptomelor. Concomitent se fac si inhalatii cu cu balsamul
"Steluta".

* Periaje aspre. Zilnic, se freaca tot corpul, cu o perie uscata cu par aspru, pana pielea
devine de culoare rosie.

1.

Hreanul este tratament naturist pentru sinuzita

Hreanul trateaza sinuzita. Este un remediu cunoscut de mii de ani in Europa de Est si in
Asia. Actiunile binefacatoare ale plantei au determinat utilizarea ei si ca remediu pentru
sinuzita. Se foloseste atat intern dar mai ales extern. Iata cele mai populare tratamente
cu hrean:

Tratament sinuzita cu hrean – uz extern

Aplicarea externa a hreanului este de obicei mai eficienta decat tratamentele cu hrean de
uz intern.
cataplasma cu hrean. Se pun intr-un vas: 2 linguri de faina de hrean, 2 linguri de faina
de seminte de in. Se adauga apa si se amesteca foarte bine, pana cand se formeaza o
pasta. Aceasta se inveleste in tifon si se aplica pe locul afectat vreme de 1 ora. In cazul
sinuzitei, se aplica cataplasma pe zona fruntii atat timp cat este suportata
 Page 78 of 1147

hrean ras. 2-3 lingurite de hrean ras se invelesc in tifon si se aplica la radacina nasului
sau pe frunte. Se tine pana apare senzatia de arsura pe piele
Tratament sinuzita cu hrean – uz intern:
sirop de hrean. O radacina de hrean data prin razatoare, amestecata cu 4 linguri de
miere, se lasa cateva minute la macerat. Se strecoara si se obtine siropul crud. Resturile
ramase se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin
presare, se lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud. Se iau trei
linguri pe zi. Se recomanda in cazul astmului, bronsitei cronice, afectiuni ale cailor
respiratorii medii si inferioare in general.
tinctura de hrean. Radacinile de hrean se dau printr-o razatoare mica, dupa care se pun
intr-un borcan pana se umple o treime, restul completandu-se cu alcool alb alimentar de
80 de grade. Dupa 8 zile se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Se ia o
jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Alte
indicatii: tratament adjuvant in anemie, anorexie, tratamentul simptomatic al infectiilor
urinare, atonii digestive, gastrite hipoacide.

Efecte secundare si contraindicatii:

Hreanul aplicat extern poate cauza inrosirea pielii si iritatii. Protejati pielea cu o crema
hidratanta aplicata inainte cu cel putin un sfert de ora, intr-un strat consistent.
Hreanul ca tratament de uz intern ar trebui evitat de persoanele care sufera de
hipotiroidie, hemoroizi, afectiuni cardiace si afectiuni renale.
Substante active continute in hrean
Hreanul contine uleiuri volatile asemanatoare cu cele din mustar (planta cu care se
inrudeste). Radacina de hrean este foarte bogata in vitaminele C si B, si minerale: fier,
potasiu, calciu, magneziu. Substantele volatile au urmatoarele efecte: antibiotice;
expectorante; bronhodilatatoare; antibacteriene; cresc tensiunea arteriala;
vasodilatatoare coronarian; incalzesc organismul; stimuleaza imunitatea generala a
organismului; antiinflamatoare; antiparazitare (teniaza); antianemice; antiscorbutice;
diuretice.

2.

urmatoarea reteta: se rade

un cartof crud, se amesteca cu sare grunjoasa si tuica si se pun intr-un tifon
care se asaza pe frunte. Pe deasupra se pune un fular de lana si un cojocel
de miel. Se tin pana dimineata. Se repeta procedeul de 2-3 ori. Se face si
inhalatie cu drob de sare ars pe foc pana se inroseste si apoi pus intr-o oala
cu apa. Se trag pe nas aburii, avand pe cap un prosop.
• Sedinte cu ultra sono Proposept care elimina rapid puroiul. Sedintele se
fac in statiunea Govora, jud. Valcea. Se mai fac 12 sedinte de aerosoli cu
Proposept (vezi Policlinica de Apiterapie din Bucuresti, str. CA. Rosetti
nr. 31).
• Se beau sucuri de legume:
- morcov + sfecla + spanac (curata sangele).
- hrean ras + lamaie (dizolva mucozitatile).
- morcov + sfecla + castravete (elimina mucozitatile).
 Page 79 of 1147

- suc de morcov (contine vitamina A).

• Prof. V. Andritoiu din Tg. Jiu recomanda: Cand sunt dureri mari, se bea
un pahar cu apa cu 2 lingurite otet de mere cu miere (se bea lent).
- dimineata se frectioneaza fruntea, partea superioara a nasului si pometii
obrajilor cu otet de mere si miere;
- de 6 ori/zi mestecati (20 minute) cate 2 lingurite de capaceala;
- de 2 ori/zi masati indelung (aceeasi zona care a fost frectionata anterior)
cu Nikeprop;
- in fiecare seara se fac inhalatii cu infuzie de galbenele si se ia cate un
centimetru dintr-un baton de propolis si cate o lingurita de miere;
- in fiecare seara se pun in nas cate 1-2 picaturi de miere propolizata
(ustura putin dar este eficienta);
- de 2 ori/zi se bea un amestec din: 30 picaturi tinctura de propolis si
30 picaturi de apa.

Sinuzita cronica maxilara

• Cataplasme cu argila (pasta). Valeriu Popa a recomandat urmatorul tratament (cu care
s-a vindecat dna Craciu Sanda din Bucuresti).
1. Regim alimentar deproteinizat (fara lapte, carne, oua, branza, rosii),
timp de 45 de zile.
2. Frunze de varza aplicate pe frunte zi si noapte.
3. Ceai de sovarf si podbal - se beau alternativ, seara, inainte de culcare,
cat mai fierbinti.
4. Comprese cu musetel fierbinte aplicate pe parul ud, proaspat spalat.
Peste ele se aplica alte prosoape, pentru a evita racirea prea repede. Dupa
uscare, se evita orice curent de aer.
5. Instilatii nazale cu apa cu sare - alternativ, intai pe o nara, apoi pe cealalta
(se dizolva 1 lingura sare/l 1 apa). Spalaturile se fac cat mai des posibil.
Varza atrage infectia in sinusurile frontale, prin spatele globului ocular,
iar sarea o domina.

6. Dupa 45 de zile se introduc in alimentatie lactatele (fara iaurt).

7. Se continua celelalte procedee.
8. Dupa alte 45 de zile se introduc in alimentatie carnea de pasare de curte
si pestele alb. O data pe saptamana: un ou fiert tare.
Presopunctura si acupunctura
Obs.: Cei neinitiati in presopunctura si acupunctura sa se adreseze unui specialist.

Se maseaza energic, pana la inrosire: „Fundul vaii" - IG4 - intre degetul aratator si
degetul mare; „intalnirea miresmelor" - IG20 - la baza orificiilor nazale; „Mlastina
vanturilor" - VB20 - pe ceafa, pe linia orizontala ce trece pe su lobul urechii, in
scobiturile de sub protuberantele occipitale (in caz de febra). Se face stimulare, in
sensul insurubarii. Se pot face 3 sedinte/zi, 15 sedinte/serie.
• Masarea zonelor reflexe: nas, puncte limfatice, eventual bronhii, para-tiroide (vezi
anexa).
 Page 80 of 1147

3.

REMEDII NATURISTE PENTRU SINUZITA

SINUZITA este inflamarea si blocarea sinusurilor din cauza unei infectii. In mod
normal, sinusurile umezesc aerul pe care il respiram si retin bacteriile nocive. Cand
aerul nu mai trece liber, in general din cauza excesului de mucus provocat de o raceala,
bacteriile incep sa se inmulteasca si provoaca infectia. Printre simptome se numara
senzatia de apasare in oasele fetei, durere a fetei, congestia capului, febra si dureri de
cap.
Mentineti umiditatea sinusurilor, folosind in casa un umidificator. Beti multa apa, opt
cani pe zi, pentru a subtia mucusul si a elimina blocajul. Mancati mai mult coriandru,
portocale, mandarine, grepfrut, samburi de caise dulci, bulbi de crin. Aceste alimente
ajuta la curatarea nasului. Faceti regulat exercitii fizice, mergand zilnic pe jos, cel putin
30 de minute.
Apare frecvent pe o rinita banala a mucoasei nazale dupa instalarea unei infectii cu
microbi, inspirati pe nas, proveniti de la persoane deja bolnave, prin tuse, stranut,
vorbire si sarut. De asemenea poate fi o complicatie a gripei, a guturaiului, a rujeolei si
a scarlatinei.
Boala se manifesta prin scurgeri nazale, stranuturi, febra, dureri frontale, de ochi si sub
pometii obrajilor, congestii nazale, astuparea nasului cu secretii mucoase sau purulente,
tumefactia pleoapelor superioare si stare generala proasta.
Dupa infectarea sinusurilor sunt posibile reactii negative, mai ales la persoane cu
diferite tipuri de alergii la care organismul elibereaza cantitati sporite de histamine.

Sinuzita poate fi acuta sau cronicizata, purulenta sau nepurulenta. In forma acuta,
durerile sunt suborbitale, cu iradieri in molarii superiori (sinuzita maxilara), frontale, cu
iradieri in tample (sinuzita frontala) si dureri la ceafa (sinuzita sferoidala).

Tratamentele fitoterapeutice
Se fac, in majoritate, pe cale externa prin:
inhalatii sau bai de aburi, seara, cu flori de musetel, lavanda, coada soricelului, menta,
cimbrisor, maghiran, salvie, cetina de pin, ceapa, sare, cu efecte antiseptice,
antiinflamatoare, sedative si sudorifice;
aspiratii nazale cu infuzii caldute de musetel, menta, salvie, soc, coada calului,
sunatoare, coada soricelului, radacini de cerentel, seminte macinate de schinduf sau de
in;
cataplasme locale cu terci de tataneasa, coada calului, cartofi cruzi, stropiti cu alcool,
radacini de schinduf, flori de fan sau frunze zdrobite de varza alba, tinute peste noapte;
masaje locale cu uleiuri eterice (menta, lavanda, pin, eucalipt), cu tinctura de propolis si
bitter suedez si cu alifie de galbenele si catina.In uz intern sunt indicate infuziile din
flori de musetel, salvie, coada soricelului, trei frati patati, rachitan (cate 2-3 cani pe zi),
iar in cazul unui focar de infectie sunt eficiente ceaiurile de galbenele, cretisoara,
coacaz negru si rachitan (cate 2-3 ceaiuri pe zi), cu efecte antiseptice si antibiotice.
 Page 81 of 1147

Apiterapia recomanda:
solutie de propolis 5% in alcool din care se pun cate 5 picaturi in fiecare nara de 3 ori pe
zi;
mestecarea unei bucati de fagure cu miere (15 minute pe zi) si consumul zilnic a 2
lingurite cu capaceala de fagure, timp de 3 zile consecutiv.

Regimul alimentar
Recomanda cel putin 2-3 zile repaus alimentar absolut, numai cu lichide sub forma de
sucuri si ceaiuri antiinflamatoare, cu musetel si cimbrisor, avand rolul de a pastra umeda
mucoasa nazala.
In continuare se administreaza o alimentatie usoara, bogata in legume si fructe cu
vitamina C si saruri minerale (suc de lamaie diluat cu apa calduta luat dimineata inainte
de masa, suc de orz verde, spanac, varza alba, ridichi negre, caise, boabe de ienupar,
germeni de cereale, lapte si produse lactate (iaurt, branzeturi). Este indicat hreanul ras si
amestecat cu putin suc de lamaie (cate o lingurita de 2 ori pe zi, dimineata si seara, dupa
care nu se mai consuma nimic timp de 30 minute).
Se impun restrictii la grasimi animale si carnuri, cartofi, paine alba, dulceturi,
condimente iuti si otet.

Regimul de viata
Impune un repaus odihnitor la pat, intr-o camera curata (fara praf), cu aer umidificat si
bine incalzita (la temperatura de circa 20ºC) in care nu se fumeaza (desigur eliminarea
definitiva a fumatului de catre pacient). Se interzice pastrarea in camera a florilor
puternic mirositoare si a animalelor de casa.
Pe zona sinusurilor se pun comprese cu apa calda, cataplasme cu ceapa taiata marunt,
sare sau malai, bai calde de sezut (2 pe saptamana) si bai alternative (calde-reci) de
picioare. Pe sinusuri se pot pune saculeti plini cu nisip fierbinte, care vor fi schimbati
dupa ce se racesc.

Exista in China un obicei pe care foarte multi il respecta: in fiecarezi - dimineata, sau la
orice alta ora din zi - se efectueaza un anumemasaj al fetei, atat cu palmele, cat si cu
buricul degetelor, atingandmai toate punctele reflexogene legate de meridianele ochilor,
urechilor,cavitatii nazale si sinusurilor. De aceea, sa nu ne miram de faptul cafoarte rar
se intalneste la chinezi sinuzita.
Putand afecta sinusurile sfenoidale (in spatele cavitatii nazale), celeetmoidale (la
radacina nasului), cele frontale si/sau cele, axilare,boala este un fenomen inflamator
acut sau cronic ce se instaleaza usorca urmare a unui guturai puternic, a unei variatii
mari si bruste detemperatura sau a unei expuneri indelungate a fetei la curenti reci.
Fiindatat de grijulii cu sanatatea lor, chinezii au foarte putine remediipentru sinuzite,
tinand seama de frecventa scazuta a cazurilor acute si,cu atat mai mult, a celor cronice.
Totusi, nu putem neglija cateva reteteinteresante.

Produsele apicole i-au fascinat si pe medicii chinezi, deopotriva cucei europeni.

Specialistii chinezi au observat ca aplicarea unor masaje,urmate de cataplasme cu
miere, poate da rezultate minunate in sinuzitaacuta. Tinctura de propolis - concentratie
10% - poate avea efectemiraculoase in cazurile cronicizate, daca se toarna zilnic cate 4-
 Page 82 of 1147

5picaturi in fiecare nara, dimineata si seara.

Tot in cazurile cronice mai trebuie mentionate si urmatoarele remedii:
1) Picaturi de suc de varza alba proaspata. Se toarna cate 6 picaturiin fiecare nara, seara,
inainte de culcare.
2) Comprese pe frunte cu un macerat din mai multe plante medicinale -echivalent cu
Bitter-ul Suedez (se poate folosi si cel de fabricatieromaneasca!). Inainte de somnul de
noapte, se aplica unguent cu galbenele- se maseaza putin fruntea cu crema - apoi se
aplica o compresa cu Bittersuedez. Se lasa toata noaptea.
3) Inhalatii cu un amestec de picaturi din urmatoarele uleiuri:

- brad, 10 picaturi;
- catina, 15 picaturi;
- galbenele, 15 picaturi;
- menta, 10 picaturi;
- sunatoare, 15 picaturi.

Se pun picaturile in 2 litri de apa fierbinte, apoi se facinhalatiile. Tratamentul se

efectueaza seara, cu o ora inainte de celede mai sus. Durata tratamentului este de 12
zile, putand fi repetat,la nevoie.

Framantati-va usor crestetul in sensul acelor de ceasornic, cu degetele aratatoare,

mijlocii si inelare adunate la un loc, timp de un minut. Loviti usor, timp de un minut, cu
ambele aratatoare, punctele din mijlocul santurilor de la marginea externa a narilor.
Asezati aratatorul pe coltul din partea de jos a nasului, in stanga. Apasati si framantati
usor timp de 30 de secunde. Apoi masati cu degetul de la baza nasului pana la coltul
ochiului, de 30 de ori. Repetati procedura pe partea cealalta. Frecati zona buzei
superioare si punctul aflat pe obraz, chiar sub ochi.

Acoperiti-va urechile cu prosoape calde si ude, timp de zece minute, de trei ori pe zi.
Cand sinusurile se degajeaza, repetati procedura de doua ori pe zi. Puneti un sfert de
lingurita de sare intr-o cana de apa, adaugati o lingurita de ceai verde (de cea mai buna
calitate) si dati in clocot. Lasati sa se raceasca suficient. Inclinati capul pe spate,
astupati-va o nara si puneti in cealalta, cu pipeta, cateva picaturi din fiertura. Aplecati
capul si lasati lichidul sa se scurga afara din nara. Repetati operatiunea de trei ori la o
nara, apoi la cealalta.

4.

Sinuzita: ce este, cum o depistam, tratament

12 Decembrie 2007
Sinuzita este o boala inflamatorie ce se manifesta la nivelul mucoasei sinusurilor
craniene. Sinusurile sunt cavitati din grosimea maxilarului si osului frontal, etmoid sau
sfenoid, captusite cu o mucoasa ca cea a cavitatii nazale. Ele comunica prin mici canale
cu fosele nazale. Denumirea sinusurilor corespunde oaselor in care se afla: sinusul
maxilar, frontal, etmoidal si sfenoidal.
 Page 83 of 1147

Sinuzita este o boala inflamatorie ce se manifesta la nivelul mucoasei sinusurilor

craniene. Sinusurile sunt cavitati din grosimea maxilarului si osului frontal, etmoid sau
sfenoid, captusite cu o mucoasa ca cea a cavitatii nazale. Ele comunica prin mici canale
cu fosele nazale. Denumirea sinusurilor corespunde oaselor in care se afla: sinusul
maxilar, frontal, etmoidal si sfenoidal.
Rolul sinusurilor este acela de a incalzi, filtra si umezi aerul inspirat, precum si acela de
“cutie de rezonanta” pentru sunetele produse de corzile vocale.

Sinuzita reprezinta inflamatia mucoasei acestor sinusuri. In cazul infectiilor virale ori
bacteriene manifestate la nivelul mucoasei nazale orificiile sinusurilor se pot obstrua,
astfel ca secretiile sinusale nu mai sunt drenate. Acestea se acumuleaza la nivelul
sinusurilor si creeaza conditii propice dezvoltarii unor microorganisme, cu aparitia
infectiei si puroiului. Clinic, pacientul simte colectiile purulente de la nivelul sinusurilor
ca o senzatie de presiune la nivelul fetei.

Tipuri de sinuzita:

Sinuzita este de tip acut sau cronic. Pe langa aceasta clasificare, sinuzitele mai sunt
denumite si dupa sediul infectiei: sinuzite frontale, maxilare, sfenoidale si etmoidale.
Sinuzita acuta, tratata adecvat, se vindeca in decurs de trei saptamani si nu apare mai
des de trei ori pe an.

Cauze:
cel mai frecvent survine in urma unor infectii pe caile aeriene superioare (raceala in
special)
polipi nazali
alergii (rinita alergica)
deviatia de sept
abcesele dentare

Sinuzita cronica: este considerata cronica dupa mai multe recidive ori daca nu cedeaza
la tratament si persista peste sase saptamani. In general sinuzita se cronicizeaza dupa
mai multe pusee acute.

Cauze:
cele mai frecvente sunt infectiile repetate ale mucoasei nazale
deloc de neglijat sunt alergiile mucoasei nazale. In cazul bolilor alergice, inflamarea
repetata a mucoasei nazale si a sinusurilor poate duce la cronicizare.
expunerea prelungita la frig, tabagismul activ sau pasiv si inhalarea pe un timp
indelungat de substante iritante;
modificari anatomice care duc la ingustarea cavitatii nazale, acest fapt impiedicand
drenarea suficienta a secretiei mucoasei (deviatii de sept ori traumatisme ce duc la
modificarea structurii anatomice normale a cavitatilor nazale);
polipi ori formatiuni tumorale;
inhalarea de cocaina, care in timp produce necroza ( moartea celulelor) mucoasei nazale
cu pirderea definitiva a functiilor senzoriale ale nasului (pierderea mirosului);
 Page 84 of 1147

sistemul imunitar slabit: in diferite boli ce duc la scaderea imunitatii organismului

(infectii cronice, hepatite cronice, HIV, cancere etc.)
Semne si simptome:

Pacientul prezinta o durere sau senzatie de presiune la nivelul sinusurilor, pe care el o

acuza ca fiind in jurul ochilor sau in spatele acestora, desupra sprancenelor ori deasupra
dintilor. Poate avea secretii abundente, purulente, galbene sau verzui. Printre alte
simptome se numara si o stare generala de rau, poate avea usoare stari febrile. Poate
acuza diminuarea mirosului sau uneori simte mirosuri neplacute, fara ca persoanele din
jur sa simta acelasi lucru (mirosurile vin de la propriile sinusuri, ele nu sunt in mediul
din jur si de aceea alte persoane nu le percep).

Diagnostic

Desi simptomatologia este localizata la nivelul sinusurilor infectia nu este mereu

prezenta. In aceste situatii medicul are nevoie de un istoric al bolii detaliat si examene
clinice si paraclinice minutioase. Acestea includ radiografia sinusurilor, teste
alergologice cutanate, tomografie computerizata care ne ofera informatii clare cu privire
la cavitatile sinusale, examenul microscopic si bacteriologic al secretiilor nazale si nu in
ultimul rand examenul endoscopic al cavitatilor nazale. Acesta din urma se realizeaza
cu ajutorul unui endoscop subtire si flexibil care se introduce in cavitatea nazala
(metoda non-invaziva). Aceasta metoda este indispensabila unui diagnostic de finete.

Tratament

Tratamentul este extrem de important in cazul sinuzitei, caci in cazul urmarii unui
tratament necorespunzator, urmarile pot fi foarte grave. De cele mai multe ori cauzele
care au determinat sinuzita (in special cea cronica) sunt multiple, iar tratamentul
presupune o terapie combinata. Antibioticele se prescriu pentru a inlatura infectia
(virala sau bacteriana) care sta la baza sinuzitei, acestea pot fi prescrise conform unei
antibiograme.
Decongestionantele se dau pentru a ajusta drenajul secretiilor nazale, dezobstruand
astfel cavitatile si micsorand riscurile de aparitie a infectiei. In scopul eliminarii
secretiilor mucoase se folosesc mai multe substante:
decongestionantele pufuri sau picaturi. Atentie mare trebuie avuta la timpul de
administrare care nu trebuie sa depaseasca 5-7 zile. Aceasta nu numai pentru ca unele
din aceste substante dau dependenta, dar si datorita faptului ca, in cazul sinuzitei
cronice, decongestionantele agraveaza inflamatia mucoasei.
spalaturi cu apa sarata sau apa de mare. Aceste solutii pot fi luate din farmacii sau
preparate in casa dintr-o jumatate de litru de apa si o lingurita de sare. Aceste spalaturi
sunt indicate seara si dimineata.
Infuzii cu vapori fierbinti. Fierbeti intr-un recipient cativa litri de apa in care puteti pune
si ceai de menta spre exemplu, iar dupa fierbere inspirati deasupra vasului cu capul
 Page 85 of 1147

acoperit de un prosop. Vaporii fierbinti vor dilua secretiile nazale scazandu-le

densitatea, astfel se vor elimina mai usor.

Analgezicele se administreaza pentru calmarea durerilor de cap.

Antihistaminicele sunt prescrise celor care prezinta alergii la nivelul mucoasei nazale.
In aceste cazuri se mai pot prescrie si corticosteroizi, in special pentru reducerea
inflamatiei.

Daca sinuzita cronica nu raspunde la tratamentele de mai sus, atunci se apeleaza la

interventii chirugicale. Chirurgia este indicata si in cazul tumorilor de la nivelul
cavitatilor nazale, in cazul deviatiilor de sept, anomaliilor anatomice post-traumatice
sau in cazul polipilor. Scopul interventiilor chirurgicale este acela de a inlatura cauza ce
a provocat obstructia foselor nazale.

5.

Sinuzita reprezinta infectarea mucoasei care captuseste interiorul foselor nazale si

sinusurile. Partile cele mai afectate de aceasta boala sunt sinusurile, cavitati situate in
jurul narilor, ce au rolul de a incalzi aerul si de a mentine echilibrul capului. Datorita
faptului ca acestea comunica cu fosele nazale, ele se aerisesc odata cu respiratia si
elimina secretiile prin fosele nazale atunci cand acestea nu sunt afectate de boala.

Sinuzita poate fi: acuta (de obicei cauzata de o inflamatie virala, dureaza in jur de patru
saptamani daca nu este tratata adecvat) sau cronica (declansata de infectii bacteriene sau
fungice; aceasta poate cauza modificari permanente ale mucoasei care captuseste
sinusurile si poate duce la complicatii cum ar fi bronsite, traheite, dar si infectii oculare
sau chiar meningite).

De cele mai multe ori, sinuzita este precedata de o raceala sau de o alergie produsa de
substantele poluante din mediu, de aerul rece, umiditate, alcool sau parfum. Semnele se
prezinta ca o inrautatire a simptomelor racelii dupa o perioada de 5-7 zile.

Metodele alternative de tratare a sinuzitei dau rezultate numai in cazul in care sunt
folosite impreuna cu tratamentul medicamentos recomandat de medic. Iata cateva
remedii naturiste pentru sinuzita:

1. S-a dovedit ca tinctura de propolis poate avea efecte uimitoare daca se toarna zilnic
cateva picaturi in fiecare nara.

2. Bitterul suedez poate fi folosit sub forma de comprese care se aplica pe frunte in
fiecare seara, timp de 15 minute.

3. Sucul de varza alba proaspata turnat in nas in fiecare seara poate da rezultate
satisfacatoare.
 Page 86 of 1147

4. Ca metoda populara straveche este cunoscuta inhalatia cu usturoi si otet, care se

prepara din usturoi ras, o lingurita de otet de mere si apa clocotita. Procedura se poate
face de doua ori pe zi, dimineata, pentru ca sinusurile sa fie eliberate intreaga zi.

5. Zeama de lamaie reprezinta un antiinflamator si un dezinfectant recunoscut. Prin

turnarea unei picaturi in fiecare nara, ea poate ajuta la eliberarea sinusurilor.

6. Inhalatii cu ajutorul esentelor extrase din catina, brad, menta sau sunatoare.

7. Se rade un cartof crud, se amesteca cu sare grunjoasa si tuica si se pun intr-un tifon
care se asaza pe frunte. Pe deasupra se pune un fular de lana si un cojocel de miel. Se
tin pana dimineata. Se repeta procedeul de 2-3 ori.

8. Se beau sucuri de legume:

- morcov + sfecla + spanac (curata sangele).

- hrean ras + lamaie (dizolva mucozitatile).
- morcov + sfecla + castravete (elimina mucozitatile).
- suc de morcov (contine vitamina A).
9. Cand sunt dureri mari, se bea un pahar cu apa cu 2 lingurite otet de mere cu miere (se
bea lent).
10. In fiecare seara se fac inhalatii cu infuzie de galbenele si se ia cate un centimetru
dintr-un baton de propolis si cate o lingurita de miere;

11. Beti de doua ori pe zi un amestec din: 30 picaturi tinctura de propolis si 30 picaturi
de apa.

Pentru sinuzita cronica maxilara

12. Cataplasme cu argila (pasta).

13. Frunze de varza aplicate pe frunte zi si noapte.

14. Ceai de sovarf si podbal - se beau alternativ, seara, inainte de culcare, cat mai
fierbinti.

15. Instilatii nazale cu apa cu sare - alternativ, intai pe o nara, apoi pe cealalta (se
dizolva 1 lingura sare/l 1 apa). Spalaturile se fac cat mai des posibil.

Propolisul

* Un remediu bun pentru curatarea sangelui si intarirea imunitatii este propolisul. * Se

consuma cate 7-10 g de propolis curat (fara ceara), de 3 ori pe zi, inainte de masa. * O
 Page 87 of 1147

bucatica cat o maslina se mesteca timp de 15-20 minute, apoi se inghite. Pe timpul
epidemiei de gripa, se recomanda sa tinem in coltul gurii o bucatica de propolis cand
vizitam locurile aglomerate, dar si in timpul somnului, lipita de dinti.

* Untul de propolis. Nu trebuie sa lipseasca din meniul persoanelor cu imunitate scazuta

sau cu boli cronice ale aparatului respirator. Se consuma fara dozare. Preparare: un
kilogram unt de calitate se aduce, intr-un vas emailat, pana la punctul de fierbere. Vasul
se ia de pe foc si se amesteca cu 150-200 g de propolis dat pe razatoare. Se tine din nou
pe foc, in bain-marie (un alt vas mai mare, cu apa la temperatura de 80 grade), timp de
30 minute. Se amesteca permanent cu o lingura de lemn. Se consuma uns pe o felie de
paine integrala sau amestecat cu pilaf de cereale.

* Laptisor de matca. De trei ori pe zi, cu 40-50 minute inainte de masa, se tin sub limba
cate 10 picaturi laptisor de matca, cu cate o picatura miere de albine sau 2-3 cristale de
zahar. Dupa o cura de 10 zile, se face o pauza de 10 zile. Se repeta de 3-10 ori.

TREI LEACURI SIBERIENE

Tinctura de ciuperci

Un imunostimulator puternic este ciuperca Licoperdon Perlatum (in popor se numeste

pufai, gogoasa, papalau), care la maturitate se preface intr-o pulbere fina. Un pahar de
pulbere se pune intr-un borcan de un litru, se adauga 500 ml de tuica de casa (de 60-70
grade), se fixeaza capacul etans si se inveleste in polietilena de culoare neagra. Se tine,
la oras, in partea de jos a frigiderului, iar la tara, poate fi ingropat in beci, la 20 cm
adancime. Dupa 24 de zile, borcanul se deschide, se lasa putin sa se limpezeasca, si se
strecoara prin panza. Se consuma cate o lingurita, dimineata, pe nemancate, cu 30
minute inainte de masa.

Miere de pin

Un kg de conuri de pin se spala, se taie fiecare in patru si se fierb in 3 litri de apa, pe un

foc slab, pana devin moi. Se strecoara lichidul si se amesteca cu 1 kg de zahar. Se pune
inca o data pe foc si se aduce pana aproape de fierbere, dar nici intr-un caz nu se fierbe.
Se toarna in borcane, adaugandu-se 2-3 linguri suc de lamaie la fiecare 700 ml.
Conurile ramase se piseaza, se amesteca cu putin sirop si se folosesc in loc de dulceata.

Vin negru cu plante aromate

 Page 88 of 1147

Este un remediu cunoscut pentru intarirea organismului si se prepara din 5 linguri de

busuioc si 5 linguri de coada-soricelului, culese in perioada de inflorire, peste care se
toarna un litru de vin negru dulce si 500 g de sirop din pepene verde. Siropul se prepara
din suc strecurat si fiert pe un foc mic, pana volumul lui scade de 5-6 ori. Amestecul se
macereaza timp de trei saptamani, se agita de cateva ori pe zi, apoi se strecoara. Se
consuma timp de 10 zile, cate 100 ml, de 3 ori pe zi, dupa mese.

Retete cu miere

Lapte cu ovaz

* Un pahar de ovaz zdrobit se fierbe in 5 pahare de apa, pe un foc foarte slab, pana
devine ca piureul. Se strecoara, se amesteca cu o cantitate egala de lapte de la tarani
(daca se poate de capra) si se mai tine pe foc 5 minute. Dupa racire, cand ajunge la 35-
38 de grade, se adauga 4-5 linguri miere de albine si se amesteca bine pana se dizolva
mierea. Se bea cald, cate un pahar, de 3 ori pe zi, inainte de masa.

Lamaie cu plante si mirodenii

* Se toaca in robot 4 lamai fara samburi, dar cu coaja, 20 frunze de muscata cu petiol,
20 de migdale dulci, o lingura de scortisoara, 500 g miere de albine, cate 20 ml tinctura
de paducel si de odolean (din farmacie). Amestecul se consuma cu 20 de minute inainte
de masa, cate o lingura, pana se termina toata cantitatea.

Prune si caise uscate

* Se prepara o pasta din 500 g de prune uscate (fara samburi), cate 300 g de caise
uscate, stafide, miez de nuca, seminte de floarea-soarelui decojite si lamai fara samburi.
Lamaile se spala bine cu apa fierbinte in care s-a dizolvat putin bicarbonat de sodiu,
folosind o perie aspra, sau se curata stratul exterior cu pori, ca sa eliminam substantele
chimice cu care se stropesc lamaile. Se adauga 800 g miere de albine de calitate, se
amesteca bine toate componentele si se pun la pastrat in frigider, in borcane de sticla.
Amestecul se consuma de 3 ori pe zi, dupa mese. Adultii cate o lingura, iar copii cate o
lingurita.

Albus si lamaie
 Page 89 of 1147

* Se separa albusul de la doua oua proaspete de gaina (nu mai vechi de 36 de ore), se
adauga suc de la o jumatate de lamaie si se amesteca (nu se mixeaza!) timp de 10
minute. Se adauga 400 ml apa fiarta si racita, se pune intr-un vas emailat pe un foc mic
si se incalzeste pana la 51-52 de grade, amestecand permanent, apoi se ia de pe foc si se
pune intr-un vas cu apa rece. Dupa racire, amestecul se strecoara prin 3-4 straturi de
tifon, se mai adauga suc de la o jumatate de lamaie, 2 linguri miere de albine. Se
consuma cate 1-2 linguri, la fiecare 3 ore, daca organismul este slabit. Pentru profilaxie,
se consuma lunar, timp de 3-4 zile, cate 3 linguri pe zi, intre mese, in perioadele reci ale
anului. Pentru copii pana la 7 ani, se da jumatate din doza, iar pentru cei peste 7 ani, se
micsoreaza doza cu 1/3.

Infuzie de ceapa

* Daca apar primele semne de raceala, se prepara infuzie dintr-o ceapa de marime
medie, taiata in 4, si un litru de apa fierbinte. Vasul se lasa acoperit 20 de minute, apoi
se adauga o lingura de miere de albine si se bea pe timpul zilei in loc de apa. In caz de
gripa sau raceala, starea omului se imbunatateste in 2 zile. Pentru bronsita sau
pneumonie, se bea timp de 1-2 saptamani, concomitent cu alte tratamente.

Tuica si aloe

* Intr-un borcan de 500 ml se pun 2 linguri miere de albine si se umple cu frunze de

aloe taiate marunt. Se toarna tuica cat incape in borcan, se inchide etans si se lasa la
macerat 5 zile. Se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
Se pastreaza in partea de jos a frigiderului.

Bautura fermentata

* Se prepara o bautura fermentata din: 10 l apa, un kg miere de albine, cate 500g frunze
de iarba mare, flori de hamei, boabe de secara, care se lasa doua saptamani la fermentat,
apoi se adauga inca 200-300 g miere de albine si se mai lasa inca doua saptamani la
fermentat. Bautura se strecoara si se bea inainte de culcare, dupa schema urmatoare: * 3
zile, cate 200 ml, urmate de o pauza de 3 zile, * apoi 3 zile, cate 250 ml, urmate de o
pauza de 7 zile, * inca 3 zile, cate 100 ml. Daca imunitatea este foarte slabita, cura se
repeta luna urmatoare.

Leacuri rapide

* Amestecati cantitati egale de miere de albine cu ceapa rasa si mere rase. Mancati cate
2-3 lingurite de 3 ori pe zi.
 Page 90 of 1147

* Intr-un borcan de 1 litru se amesteca 100-150 g de ceapa taiata marunt, 100 g miere de
albine si un vin natural alb sau rosu. Se infuzeaza doua saptamani la intuneric, se
strecoara si se bea cate 3-4 linguri pe zi, intre mese.

* Mierea de albine se foloseste si pentru bai, cand trebuie sa intarim imunitatea la un

copil bolnavicios sau la un batran slabit de boli cronice. La o cada cu apa fierbinte sau
calduta se adauga 250 g miere de albine.

* Dimineata se consuma un galbenus de ou crud, amestecat cu o lingurita miere de

albine si cateva picaturi suc de lamaie.

* Se prepara un elixir din parti egale de suc de lamaie, miere de albine si tinctura de
usturoi. Prepararea tincturii: o sticla de culoare inchisa se umple 1/4 cu usturoi pisat, se
toarna tuica de calitate pana se umple si se lasa la macerat 21 de zile. Se bea o data pe
zi, seara, inainte de culcare, cate 30 ml de elixir.

Programul De Vara

Coacazul Negru(Ribes nigrum)

Coacazul negru este o tufa, un arbust, care creste spontan la margini de padure, acolo
unde are suficienta lumina. El este cultivat si in gradini, avand locul lui privilegiat in
preajma gardurilor, unde alcatuieste asociatii dense, ca un fel de hotar natural. Are
fructele mici, negre si parfumate, dar gustul lor nu este prea imbietor. In schimb,
calitatile terapeutice fac din coacazul negru o minune a naturii. El dezintoxica
organismul, regleaza activitatile hormonale, elimina anemia, stimuleaza cresterea si
consolidarea oaselor, ajuta la regenerarea organismului si prelungeste viata. In medicina
popoarelor nordice si baltice, acest fruct, care se coace in semiumbra padurilor si a
poienilor, este considerat un adevarat panaceu. Mirosul sau puternic, culoarea inchisa a
sucului si vitalitatea sa extraordinara i-au inspirat pe primii vindecatori populari, care au
considerat aceasta planta drept magica.

Sucul de coacaze negre

Un vechi proverb german spune despre acest suc ca este sanatos ca sangele de urs.
Lesne de preparat, el n-ar trebui sa lipseasca din nici o casa. Coacazele negre se
desprind de pe ciorchine si se spala foarte bine, se zdrobesc cu o furculita pana devin ca
o pasta, care se pune apoi intr-un tifon curat si se stoarce cu mana. Se va obtine un suc
negru, cu miros puternic si efecte terapeutice exceptionale; restul de fruct care ramane
dupa stoarcere poate fi folosit la dulceata, prajituri ori inghetata.
Sucul de coacaze negre se administreaza intern, inainte de masa cu un sfert de ora, pe
stomacul gol - 6-12 linguri la adulti si 5-10 lingurite la copii, eventual cu adaos de
miere.
 Page 91 of 1147

Coacazele negre uscate

Se culeg ciorchini de coacaz negru si se pun la uscat, foarte rasfirati, intr-un loc bine
ventilat si cu foarte multa caldura (altfel fructele se strica). Indicat este ca fructele sa se
expuna pe bucati de hartie, direct la soare, pana se deshidrateaza complet si devin
zbarcite asemeni stafidelor. Din aceste coacaze negre uscate se prepara prin macinare cu
rasnita electrica de cafea o pudra cu efecte vitaminizante extraordinare, care se foloseste
intr-o multitudine de boli.

Siropul de coacaze negre

Este, dupa parerea parintelui medicinii naturiste, preotul Sebastian Kneipp, un elixir de
sanatate pentru gat si caile respiratorii superioare. Fructele de coacaz se spala foarte
bine (fara insa a le zdrobi prea tare) si se pun intr-un borcan intre straturi de miere - un
strat de fructe de jumatate de deget grosime se acopera cu un strat de miere de un deget
grosime. Se lasa vreme de doua luni, dupa care se filtreaza prin tifon sau se consuma ca
atare. Acest preparat va fi gata chiar in mijlocul toamnei, fiind un extraordinar mijloc de
protectie impotriva guturaiurilor, bronsitelor si puseelor reumatice, specifice acestei
perioade.

Recomandari terapeutice

Oboseala cronica, suprasolicitare intelectuala - daca in aceasta vara nu v-ati putut inca
permite o vacanta si cautati un mijloc regenerant rapid, atunci cu siguranta ca sucul de
coacaze negre va va ajuta foarte mult. Beti cate 1-2 pahare pe zi, in reprize (in cazul
cand nu va impacati cu gustul sau), vreme de macar o saptamana. Pentru cei care fac
eforturi intelectuale mari este recomandat in mod special siropul de coacaze negre, din
care se iau 1-2 lingurite, atunci cand apar starile specifice de ameteala, somnolenta,
incapacitate de concentrare.

Dureri de gat, tuse, raguseala, amigdalita- siropul de coacaze negre are dublu efect: pe
de o parte, actioneaza direct asupra agentilor microbieni, distrugandu-i si "reparand"
tesuturile (epiteliile) lezate, iar pe de alta parte, mareste pe termen lung imunitatea
locala, impiedicand imbolnavirea ulterioara. Se iau pana la 8 lingurite de sirop pe zi,
fara apa, inghitind extrem de lent, asa incat planta sa poata actiona la nivelul zonei
afectate.
 Page 92 of 1147

Guta, reumatism - se recomanda cura depurativa cu suc de coacaze negre. Se bea

dimineata 1/2 - 1 pahar, iar seara aceeasi cantitate, inainte de a manca. Coacazele negre,
in special sucul lor, sunt un excelent depurativ, indepartand multe din reziduurile toxice
din organism.

Bronsita, pneumonie, tuberculoza pulmonara - sucul de coacaze negre da rezultate

extraordinare in aceasta categorie de afectiuni. Se pare ca secretul sau este actiunea
imunostimulenta deosebit de eficienta, la care se adauga si efectele vitaminizante si
remineralizante de exceptie. Se iau cate 3-4 linguri, de cinci pana la sase ori pe zi, in
cure cat mai lungi cu putinta. Daca nu mai avem fructe proaspete din care sa preparam
acest suc, putem continua cura cu pulbere de fructe uscate sau cu sirop de coacaze
negre.

Tulburari de circulatie - fructele uscate ale coacazului consumate sub forma de pulbere,
obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea - 2 lingurite de doua ori pe zi -, are
efecte exceptionale asupra circulatiei periferice. Persoanele care au extremitatile reci,
chiar si in anotimpul cald, ar trebui sa incerce o cura de 5-6 saptamani cu acest remediu.
Aceeasi cura este indicata persoanelor carora li se umfla picioarele la caldura, care au
fragilitate capilara si se invinetesc foarte usor.

Hepatita virala, gripa, infectii recidivante in general - pe perioada verii, se face o cura
de suc - 6 linguri, inainte cu 10 minute de fiecare masa. In hepatita si afectiunile splinei,
acest suc nu numai ca mareste foarte mult imunitatea, ci si ajuta la decongestionarea
acestor organe. Pe parcursul anotimpului rece, pentru a mari imunitatea, se face o cura,
de o luna minimum, cu pulbere de fructe uscate - se iau 4 lingurite pe zi, pe stomacul
gol.

Anemie - sucul de coacaze negre are efecte cu adevarat magice in combaterea tuturor
tipurilor de anemie. Se consuma zilnic 12 linguri de suc la adulti si 10-15 lingurite la
copii, pe stomacul gol, in cure de minimum 4 saptamani. Pe timpul anotimpului rece, se
consuma fructele uscate - 4-6 lingurite de pulbere, obtinuta prin macinarea cu rasnita
electrica de cafea, pe zi.

Tulburari de crestere, tulburari glandulare la pubertate - se combina 2 lingurite de

pulbere de coacaze negre uscate cu o lingurita de pulbere de macese si se pun intr-o
cana de apa. Se lasa la macerat de seara pana dimineata, cand se combina cu 1-2
lingurite de miere si se bea acest preparat extrem de placut la gust, pe stomacul gol. In
final, se consuma si pulberea de fruct ramasa pe fundul canii. O cura de trei luni, in care
se consuma acest macerat, are efecte vitaminizante, consolideaza oasele, mareste
capacitatea de invatare si de efort intelectual. Este un excelent tratament si pentru copii
bolnaviciosi ori cu intarzieri de crestere.

Afte, boli ale gingiei (gingivita, paradontoza) - o lingura de coacaze negre uscate se
fierbe cinci minute intr-o jumatate de cana de apa, la foc mediu, dupa care se filtreaza.
Cu acest decoct se fac clatiri ale gurii de 3-4 ori pe zi. Se recomanda mestecari
indelungate ale pulberii obtinute din fructele uscate.
 Page 93 of 1147

Intepaturi de viespe, albina, tauni etc. - se freaca imediat locul afectat cu cateva fructe
de coacaz negru. Senzatia de durere sau mancarime, precum si tumefierea, dispar
repede.

Oboseala vizuala, miopie progresiva - coacazele negre, fructele si frunzele, cresc

acuitatea vizuala(inclusiv cea nocturna), favorizeaza corectarea anumitor deficiente ale
vederii. Se fac cure indelungate (3-6 luni) cu pulbere sau cu macerat de coacaze negre.

Cresterea la copii - coacazele negre crude, la fel ca si sucul, stimuleaza formarea

tesuturilor, a oaselor mai ales. Se consuma zilnic 100-200 g de coacaze negre sau se bea
un pahar de suc. In afara sezonului, se ia inainte de fiecare masa jumatate de lingurita
de pulbere de coacaze negre.

Sensibilitate la infectii (respiratorii, intestinale, renale) - se consuma zilnic 100 g de

fragi si 100 g de coacaze negre. In afara sezonului se ia o jumatate de lingurita de
pulbere de coacaze negre si o jumatate de lingurita de pulbere de macese pe zi.

Articulatii umflate, dureroase - sucul si ceaiul de coacaze negre (obtinut cu apa calduta
din fructe si frunze) are efecte antiinflamatoare si depurative ideale, fiind in mod
deosebit indicat in cure de 21 de zile pentru reumatici.

Reumatism cronic degenerativ - se recomanda cura cu suc (500-750 ml pe zi) sau, in

afara sezonului, un pahar de macerat dimineata si doua cani de ceai fierbinte (obtinut
din fructe si frunze) spre seara.

Ateroscleroza, arterita, trombagenita obliteranta, hipertensiune - in toate aceste cazuri se

recomanda o cura de fructe - 500 g pe zi, vreme de doua saptamani.

Litiaza renala (cu urati) - in fiecare zi se bea de dimineata o cana de suc proaspat, iar
seara o cana de ceai fierbinte de fructe si frunze. In a zecea zi de cura se bea un litru din
ceaiul obtinut dintr-o lingura de frunze de mesteacan, o lingura de boabe de ienupar si o
lingura de frunze de coacaz negru, la un litru de apa clocotita.

Alcoolism - doua linguri de fructe uscate si o lingurita de seminte de patrunjel se fierb

la foc domol in trei sferturi de litru de apa, vreme de 15 minute, dupa care se lasa sa se
raceasca. Se bea tot acest preparat o data, pe stomacul gol; cura dureaza 6 luni. Pot
aparea reactii puternice de voma, diaree, ca semn al dezintoxicarii organismului. Daca
cura nu este intrerupta cateva saptamani si nu este consumat alcool, dependenta dispare
relativ repede si apare chiar o anumita intoleranta la alcool.

Tulburari specifice debutului menopauzei - pulberea de fructe uscate, la fel ca si ceaiul

fierbinte, are efecte usor sedative, opreste hemoragiile, normalizeaza activitatea
endocrina. Se beau una-doua cani de ceai pe zi sau se iau trei lingurite de pulbere pe
stomacul gol.
 Page 94 of 1147

Afinele

Cu fructul lor ca niste margele negre, brumate, afinele inglobeaza in ele toata energia
solara captata pe platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor
inaltimi, facute special, parca, pentru a completa hrana destul de saraca a oamenilor de
munte. O portie de afine valoreaza cat 3-4 casete cu vitamine, cu specificatia ca
vitaminele A, E, F, Pp si B (B1 si B2) continute de afine sunt mult mai usor de asimilat,
deoarece sunt in formula naturala. Cat despre actiunile terapeutice, lista impresioneaza
nu atat prin marime, cat prin efectul neobisnuit al acestor alimente-medicament sau, mai
bine zis, medicamente-aliment care sunt afinele.

Fructul proaspat de afin, dar mai ales cel uscat, ajuta la regenerarea vaselor de sange, la
normalizarea glicemiei si la regenerarea purpurei retinei, creste sensibilitatea
fotoreceptorilor de la nivelul ochiului, neutralizeaza infectiile din intestin, dilata usor
vasele coronare, protejeaza organismul contra radioactivitatii. Mirtilina, o substanta
continuta de fructe si frunze, penetreaza celula bacteriei si ii slabeste vitalitatea, iar
administrata intern, scade glicemia. Pigmentii care dau nuanta albastruie fructului
protejeaza corpul impotriva radioactivitatii si regleaza anumite procese imunitare. Din
lista de afectiuni in care se folosesc cu succes fructele de afin am selectat cateva:

Ateroscleroza cerebrala, tulburari de circulatie encefalica - se consuma in fiecare zi

200-300 g de fructe proaspete, inainte de fiecare masa. In afara sezonului se consuma o
lingurita de pulbere de afine uscate de trei ori pe zi.

Diaree, enterocolita de fermentatie - pulberea de afine uscate este un leac care

actioneaza fara gres in aceste afectiuni. In cazurile acute se ia o lingurita rasa din doua
in doua ore. Suplimentar, se poate bea un ceai cald din fructe si frunze pentru
rehidratare.

Enterocolite de putrefactie - se face o cura de afine proaspete - 300-500 g zilnic -

repartizate in trei portii egale. Prima portie se ia dimineata pe stomacul gol, iar restul
inainte de mesele principale.

Oxiuroza - se face un macerat dintr-o lingura de fructe zdrobite la 400 ml apa rece; in
afara sezonului, se pune pulbere de fructe in apa si se lasa la temperatura camerei,
vreme de 8 ore; se bea in trei reprize, in decursul unei zile.

Diabet, maladii vasculare ale diabeticilor - se pun la inmuiat de seara pana dimineata
doua linguri de frunze maruntite in jumatate de litru de apa. Dimineata se strecoara, se
pune licoarea obtinuta deoparte, iar frunzele se oparesc cu o cana de apa clocotita si se
lasa sa se raceasca 20 de minute. Se combina cele doua extracte si se bea acest amestec,
pe parcursul unei zile, pe stomacul gol. Tratamentul se tine 40 de zile, apoi se face
pauza 14 zile, dupa care se repeta.
 Page 95 of 1147

Infectii urinare - se folosesc fructele uscate si macinate, se ia cate un varf de cutit din
doua in doua ore. Se poate face si o tinctura dintr-o cana de afine zdrobite si frunze de
afin taiate marunt, peste care se toarna patru cani de alcool diluat (50) sau rachiu. Se
lasa la macerat 10-14 zile, timp in care sticla se scutura de doua-trei ori pe zi. Se
strecoara in sticle inchise la culoare. Se consuma circa doua-trei linguri pe zi.

Arterite ale membrelor inferioare, sechele dupa infarct, coronarite - se bea macerat de
fructe uscate (o lingurita de pulbere la un pahar de apa) in cure de sase luni, doua-trei
pahare pe zi.

Tulburari specifice varstei a treia - o serie intreaga de probleme, cum ar fi tulburarile

vasculare, tulburarile de vedere (presbitia) si senilitatea se atenueaza daca se bea zilnic
jumatate de litru din preparatul obtinut prin combinarea unei cani de macerat la rece de
afine cu o cana de decoct de afine. Maceratul se obtine la fel ca in reteta anterioara, in
timp ce decoctul se obtine astfel: o lingura de fructe zdrobite se fierb 2-3 minute intr-o
cana de apa, se lasa la racit, dupa care se combina cu maceratul.

Candidoza bucala si digestiva - jumatate de kilogram de afine proaspete consumate

zilnic, vreme de o saptamana, elimina aceasta afectiune, care de altfel este destul de
refractara la tratamentele clasice.

Tulburari produse de folosirea antibioticelor - sechelele abuzului de antibiotice

(tulburari de imunitate, infectii cu ciuperci parazite, tulburari digestive, hormonale s.a.)
sunt atenuate si, gradat, eliminate, daca se consuma doua saptamani la rand cate 300 g
de afine crude. Pe timpul iernii se fac cure indelungate cu afine, de-a lungul carora se
beau una-doua cani de macerat de afine uscate zilnic.

Faringite, stomatite, afte - se face o infuzie din doua lingurite de afine uscate zdrobite,
peste care se toarna 200 ml apa clocotita; se infuzeaza 20-30 minute. Se face gargara de
mai multe ori pe zi, din care una inainte de culcare.

Micoze, eczeme, rani sangerande - se fierbe o lingurita de fructe uscate intr-un pahar de
apa, vreme de 5 minute, la foc domol; se filtreaza, dupa care cu solutia obtinuta se fac
lotionari cu un tampon de vata; fructele ramase dupa filtrare se aplica pe locul afectat
sub forma de cataplasme, folosindu-se un pansament steril.

Programul de toamna-Terapia cu flori de fan

Fanul de vara a fost
cosit, pe dealurile din zona de munte se pregateste cositul otavei... Inainte ca toamna sa
coboare pe plaiuri, mireasma divina a fanului va mai asterne o unda de blandete peste
pamant. Mirosul fanului̊ nu e insa unicul dar pe care Dumnezeu ni-l trimite ca sa ne
invete ca lumea a fost rupta candva din Rai... Florile de fan au in ele puterea divina de-a
 Page 96 of 1147

vindeca. Demult, cand sticlutele cu medicamente nu gasisera inca drumul satelor

noastre si nu se stia mai nimic despre "doftori" si "poticarasi", farmacia se afla in
ograda din fata casei, acolo unde cresteau flori de fan.

Fara sa vi-l prezentam ca pe un leac bun la toate, fanul si terapia cu flori de fan
reprezinta un ajutor fara seaman al sanatatii, peste masura de ieftin si foarte simplu de
aplicat

Un leac popular stravechi

Florile de fan sunt folosite in medicina populara din cele mai vechi timpuri, in toate
zonele Europei. Multe din traditiile legate de folosirea florilor de fan s-au pierdut.
Primul fan era folosit mai ales pentru marirea rezistentei la boli, purificare, intinerire,
infrumusetare. Florile din al doilea fan (otava) erau folosite contra racelii, a bolilor de
piept si gat, pentru tratarea infectiilor, a reumatismului si a bolilor de rinichi. Fanul de
pe coastele mai umbrite si mai umede era folosit pentru tratarea bolilor cauzate de frig
si umezeala, in timp ce cel de pe coastele insorite si uscate, mai aromat, era folosit
pentru inviorare, revigorare, marirea rezistentei la boli. In lumina datelor stiintifice de
astazi, multe din aceste traditii isi gasesc justificarea.

Florile de fan au fost una din principalele "arme" terapeutice ale celebrului terapeut
naturist si preot Sebastian Kneipp - parintele medicinii naturale - care spunea: "Florile
de fan nu mi-au inselat niciodata increderea, incepand cu tratarea intoxicatiei sangelui, a
membrelor degerate si terminand cu tratamentul reumatismului, al diatezei scrofuloase
sau al afectiunilor spastice ale abdomenului inferior". Multi alti terapeuti naturisti - cum
ar fi Kuhn, Suvorin, Maria Treben s.a. - au folosit miraculoasele flori de fan pentru
tratarea celor mai diverse afectiuni. Cu toate acestea, nu trebuie sa credem ca ele
reprezinta un panaceu universal, in privinta aceasta fiind foarte oportuna reproducerea
unei afirmatii apartinand aceluiasi Sebastian Kneipp: "Sa nu va inchipuiti ca in toate
afectiunile citate, florile de fan singure sunt de ajuns; fiecare boala si fiecare pacient in
parte necesita un tratament diferentiat, care sa aiba in vedere si alti factori terapeutici".
Terapia cu flori de fan cere in paralel o alimentatie judicioasa, precum si efectuarea
altor tratamente specifice.

Compozitia florilor de fan

O mana de flori de fan contine, de obicei, nu mai putin de zece specii de plante
medicinale, care alcatuiesc o formidabila reteta de sanatate cu nenumarate actiuni
terapeutice. Pentru a va face o idee cat mai precisa asupra valorii acestui leac natural,
vom nominaliza numai zece plante, din totalul de 60 pe care le intalnim frecvent prin
fanete:
 Page 97 of 1147

- Patlagina (Plantago major si Plantago lanceolata) este una din plantele cele mai
folosite in medicina populara pentru uz extern. Este antiinflamatoare, calmanta,
antiseptica, cicatrizanta, ajuta la refacerea tesuturilor. Este utilizata pentru calmarea
usturimilor, a mancarimilor, pentru a urgenta cicatrizarea ranilor, pentru combaterea
infectiilor cutanate.- Piciorul cocosului (Ranununculus acris) este o planta iritant-
revulsiva, antispastica, antinevralgica, antibiotica. Este utilizata popular pentru tratarea
reumatismului, a nevralgiilor, a dermatozelor si a durerilor de spate (nevralgie sciatica).

- Sanzienele galbene (Galium verum) sunt cicatrizante, grabesc refacerea tesuturilor,

infrumuseteaza pielea, ajuta la refacerea pigmentatiei normale.
- Sunatoarea (Hipericum perforatum) este prin excelenta o planta calmanta la nivelul
pielii, fiind indicata contra alergiilor, a mancarimilor si usturimilor, a bolilor de ficat.
Utilizata sub forma de bai, are proprietati calmante si hipnotice (produce somnul).
- Trifoiul rosu (Trifolium pratense) este o planta antiseptica, antireumatica, antiasmatica
si antiinflamatoare, decongestiva, calmant usor.
- Drobita (Genista tinctoria) este utilizata traditional in uz intern pentru tratarea
hipotiroidiei, a afectiunilor renale si dezintoxicare (seminte). Actiunile sale sunt inca
putin cunoscute din punct de vedere stiintific.-
Florile si frunzele de fragi (Fragaria vesca) au proprietati cicatrizante si sunt folosite
pentru tratarea gingivitelor si pentru grabirea cicatrizarii ranilor.
- Menta (Mentha) este antiinflamatoare, reconfortanta, stimuleaza respiratia, fiind un
bun antiseptic pentru caile respiratorii superioare.
- Angelica (Angelica archangelica) se gaseste in fanul recoltat toamna din zona
montana, de pe terenuri mai umede si cu sol nisipos. Utilizata extern, are proprietati
regenerative epiteliale, antiinflamatoare si cicatrizante. Se pare ca, utilizata extern cu
consecventa, accelereaza vindecarea unor boli interne (infectii, tulburari de asimilatie,
tulburari nervoase).
- Branca ursului (Heracleum sphondylium) apare in fanul recoltat in lunile iulie-august-
septembrie din zona montana. Are proprietati tonice nervoase si antitumorale. Este un
remediu traditional pentru scleroza in placi.

Cum obtinem florile de fan?

Florile de fan se obtin prin scuturarea fanului, imediat dupa uscare. Atunci, prin "sita"
facuta de paiele uscate sunt cernute flori, seminte si frunze ale plantelor medicinale care
cresc laolalta cu iarba. Pentru obtinerea acestor flori, fanul trebuie scuturat cat este
proaspat (imediat dupa uscare), altfel se scutura singur si florile se pierd, ori se
degradeaza in timpul depozitarii. Valoarea terapeutica cea mai mare o au florile obtinute
din fanul din anul respectiv, in timp ele pierzandu-si puterea curativa. Daca nu am
obtinut din timp flori de fan, vom putea folosi la nevoie fanul ca atare, avand grija insa
sa marim concentratia extractelor folosite.
 Page 98 of 1147

Retete cu flori de fan

Baia fierbinte cu flori de fan

Mod de preparare: In cinci litri de apa fiarta se adauga 10-15 maini de flori de fan. Se
lasa sa infuzeze vreme de 15-20 minute, amestecand din cand in cand. Se filtreaza
infuzia si se toarna fierbinte in apa de baie, potrivindu-se temperatura apei asa incat sa
se ajunga la 38-40 grade C. Baia dureaza 20-30 de minute, timp in care apa trebuie
mentinuta mereu calda, prin adaugarea de apa fierbinte sau infuzie fierbinte de flori de
fan.

Efecte terapeutice

Baia fierbinte cu flori de fan activeaza circulatia, permite preluarea principiilor active
din plante cu repeziciune, mareste pe moment capacitatea de aparare a organismului in
fata infectiilor. Este un remediu excelent contra infectiilor renale si a cistitei, a
reumatismului, guturaiului si gripei in faza incipienta. Este recomandata cu precadere
persoanelor cu mare sensibilitate la frig si la curentii de aer rece.

Baile fierbinti partiale, cum ar fi cea de sezut sau a membrelor, se fac intr-un lighean,
numai cu infuzie racita pana la temperatura de 37-39̊ C, fara adaos de apa.

Contraindicatii si precautii

La baia completa cu flori de fan, cresterea temperaturii se va face gradat, pornind de la

temperatura de 36-37 ̊ C.

Nu vor face aceste bai fierbinti persoanele hipertensive, care sufera de ischemie
cardiaca, epilepsie, tromboflebita, arterita obliteranta in forme grave si cele care au
suferit accidente vasculare.

Baia cu macerat la rece din flori de fan

Mod de preparare: In 10 litri de apa se pun la inmuiat 15-20 maini de flori de fan timp
de 10-12 ore, la temperatura camerei (de dimineata pana seara, de exemplu). Dupa
trecerea timpului de macerare, se filtreaza maceratul si se adauga in apa de baie, care
trebuie sa aiba o temperatura sub 40̊ C.
 Page 99 of 1147

Avantaje si
dezavantaje
Este una din modalitatile cele mai naturale de extragere a principiilor active din
florile de fan, pastrand in plus anumite proprietati bioenergetice ale acestora. Acest
extract este indicat cu predilectie pentru tratamentele de fond, mai ales ale bolilor psiho-
somatice (boli fizice care apar pe fond nervos) si nervoase. Aceste bai au aroma cea mai
placuta (foarte apropiata de cea a fanului), fiind din acest motiv foarte agreate.

Principalul dezavantaj al acestei forme de preparare este ca anumite principii active din
florile de fan (cum ar fi taninurile - foarte utile in tratamentul bolilor de piele) nu sunt
extrase prin aceasta modalitate. Din acest motiv a fost imaginat extractul complet pe
care vi-l vom prezenta in continuare.

Baia cu extract complet din flori de fan

Mod de preparare: In 5 litri de apa se pun la inmuiat 7-10 maini de flori de fan, timp de
8-10 ore, la temperatura camerei (de dimineata pana seara). Se filtreaza maceratul si se
pune deoparte intr-un vas. Florile de fan ramase, la care se mai adauga 3-4 maini de
flori proaspete, se pun la fiert 1-2 minute in 5 litri de apa clocotita, dupa care se lasa sa
mai infuzeze timp de 20-30 de minute. Dupa ce s-a racit acest decoct, se filtreaza si se
combina cu maceratul la rece obtinut initial, dupa care se toarna in apa de baie.

Avantaje si dezavantaje

Acest extract contine atat principiile active obtinute prin macerare, cat si cele extrase la
temperaturi inalte, fiind din acest motiv cel mai activ, dar este mai greu de elaborat.

Cataplasma cu flori de fan

Cataplasma calda: O mana de flori de fan se oparesc cu o cana de apa clocotita, vreme
de 10-15 minute. Se scot apoi florile de fan si se filtreaza. Se invelesc in tifon si se
aplica pe locul afectat, cat se poate de calde.
Cataplasma rece: O mana de flori de fan se macina cu rasnita de cafea sau se maruntesc
in piua. Se adauga peste ele putina apa calduta (la 37-42 grade C) si se lasa sa stea
vreme de 1-2 ore. Se invelesc in tifon si se aplica pe locul afectat.
Cu ajutorul florilor de fan, se trateaza cu succes urmatoarele boli: cistita si bolile renale,
cancerul, bolile de piele, reumatismul, febra, insomnia, migrena.

Tratamente cu trandafiri
 Page 100 of 1147

Din antichitate si pana in prezent, trandafirul a fost pretuit nu numai pentru frumusetea
si parfumul sau deosebit, dar si pentru calitatile lui vindecatoare. Medicii antici aveau
dreptate cand scriau ca trandafirul este un medicament natural universal. In medicina
chineza si tibetana, petalele de trandafir se foloseau pentru curatarea ficatului de toxine,
ridicarea tonusului organismului. Ceaiul aromat se recomanda pentru imbunatatirea
vederii, auzului si activitatii muschiului cardiac la persoanele varstnice. Femeilor care
nu pot sa devina mamici medicina orientala le propune siropul din flori de culoare alba
si roz, iar in caz de sterilitate masculina, siropul de flori rosii si bordo. Persoanele
afectate de depresie erau sfatuite sa-si stropeasca zilnic locuinta cu infuzie de trandafir.

In Grecia antica si mai tarziu in Europa, medicii foloseau apa de trandafir in cazuri de
afectiuni psihice, boli de inima si de rinichi. Bolile de plamani se tratau cu fumul
petalelor uscate, iar bolnavilor de tuberculoza li se prescria inhalarea miresmelor de
trandafiri proaspeti.

Remedii cu trandafiri

Petalele de trandafir

Se culeg dimineata, cand aerul este curat si umed, de preferat dupa o ploaie sau roua
abundenta. Se aleg florile complet desfacute, dar nu vestejite. Ca sa nu se piarda nimic
din calitatile lor utile, florile nu se spala. Petalele se folosesc pentru prepararea
leacurilor, in stare proaspata sau uscata.
Stomatita. Se taie marunt 3 linguri de petale, se infuzeaza in 2 pahare de apa clocotita
pana la racire si se clateste gura de cateva ori in timpul zilei.
Conjunctivita. O lingura de petale uscate se infuzeaza in 200 ml apa clocotita 30
minute, apoi se strecoara si se lasa la racit. De cateva ori pe zi, se sterg ochii cu infuzie,
iar inainte de culcare, tampoane de vata imbibate cu infuzie se lasa pe pleoape 30
minute.
Amigdalita. Se amesteca parti egale de petale de trandafir (proaspete sau uscate) cu
miere de albine. Amestecul se tine in gura 20-30 de minute, apoi se scuipa. Se repeta de
doua ori pe zi, timp de 3-4 zile.
Paradontoza, stomatita. Pulberea din flori uscate amestecata cu miere de albine este un
remediu pentru orice proces inflamator in cavitatea bucala. Cu amestecul aromat se
frectioneaza gingiile bolnave.
Raceala, bronsita, faringita, nevroze, avitaminoza. Se bea ceai din petale uscate de
trandafir (o lingurita la un pahar de apa fierbinte).
Spondiloza. Se macereaza 7-10 petale de trandafir in 125 ml de tuica timp de 5 zile.
Locurile bolnave se frectioneaza cu solutie inainte de culcare, apoi se leaga cu un fular
de lana sau blana de iepure.
Boli de piele. Pentru diminuarea iritatiei in cazuri de eczema, psoriazis, cosuri, erizipel,
prurit alergic, pe locurile afectate se aplica un strat de petale proaspete, care apoi se
 Page 101 of 1147

fixeaza cu plasture sau tifon. Plagile infectate si arsurile se vindeca mai repede daca se
aplica zilnic cate un strat de petale proaspete.
Constipatie. Se recomanda mestecarea meticuloasa si inghitirea a 8-10 petale proaspete
de trandafir, de 2-3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa.
Accesele de migrena, vertij, greata, slabiciune. S-a demonstrat stiintific ca inhalarea
aromei de flori de trandafir vindeca aceste afectiuni. Persoanele cu sistemul nervos slab,
predispuse la depresii, nevroze, trebuie sa foloseasca de asemenea cat mai des inhalarea
aromei de trandafir. Intr-un lighenas cu apa fierbinte, se pun cateva flori de trandafir si
se lasa in camera unde se afla persoana afectata. Metoda da rezultate si in cazuri de
raceala, gripa, guturai.
Astm bronsic. Amestecati 10 linguri de petale de trandafir cu 500 g dovleac tocat, o
lingura de frunze de patlagina taiate marunt si un litru de vin rosu (natural). Amestecul
se aduce pana aproape de fierbere, apoi se ia de pe foc. Dupa racire, se adauga 2 linguri
de miere de albine. Se consuma cate o lingura, de 5 ori pe zi, timp de 3 zile, apoi
urmeaza o pauza de 3 zile. Cura dureaza pana la consumarea produsului. Dupa o pauza
de o luna, poate fi repetata.
Uleiul de trandafiri
Insomnie,
depresie. Se inhaleaza, de mai multe ori pe parcursul zilei, aroma uleiului de trandafiri.
Angina pectorala: bolnavilor li se recomanda purtarea unui medalion cu un tampon de
vata imbibat cu o picatura de ulei de trandafir.
In caz de otita: 2-3 picaturi de ulei se picura in ureche, de trei ori pe
zi. Blefarita: se ung pleoapele inflamate de 2-3 ori pe zi cu ulei
de trandafir, timp de o luna. In acelasi timp, se bea si ceai din petale de trandafir.
Celulita: 12 picaturi de ulei de trandafir se amesteca cu 100 ml ulei de masline. Se
frectioneaza locurile cu probleme, dupa un dus cald.
Arsuri, ulcer varicos, escara:
se aplica ulei de trandafir sub forma de comprese.
Apa de trandafir

Stramosii ne-au lasat secretele folosirii unui remediu usor de preparat, care se numeste
apa de trandafir. O mana de petale proaspete sau uscate se pun intr-un vas emailat sau
de sticla. Peste flori se toarna apa fiarta si racita si se lasa sa infuzeze 5-6 ore. Varianta
rapida: peste o lingura de petale se toarna un pahar de apa fierbinte, se acopera si se lasa
pana la racire.

Recomandari:
Reumatism: se fac bai calde la picioare.

Dureri lombare: se aplica in zona lombara comprese fierbinti cu apa de trandafir.

Raceala: inainte de culcare, bolnavii se incalta cu sosetele inmuiate in apa calda de
trandafir si stoarse
putin.
 Page 102 of 1147

Vertij, ameteala puternica: se leaga fruntea cu un prosop inmuiat in apa de trandafir

rece.
Pentru ridicarea tonusului vital, corpul se infasoara strans cu un cearceaf inmuiat in apa
rece de trandafir. Deasupra se inveleste cu un cearceaf uscat, apoi cu o
plapuma. Transpiratie abundenta: corpul se sterge de doua ori pe zi
(seara si dimineata) cu apa de trandafir. Concomitent, se fac de 3-4 ori pe saptamana bai
cu frunze de nuc.
Encefalopatie traumatica, distonie vegetativa vasculara, nevroze: zilnic, timp de doua
saptamani, se face o ablutiune a spatelui, de la zona cervicala, peste omoplati, cu apa de
trandafir calduta. Procedura se foloseste si de catre oamenii sanatosi pentru intarirea
imunitatii si ridicarea capacitatii de rezistenta a sistemului nervos.
Alte metode: corpul se frectioneaza usor cu buretele imbibat cu apa de trandafir. Ca
efectul sa fie mai puternic, spatele se bate cu un buchet de crengute de mesteacan trecut
prin apa, pana la aparitia senzatiei de caldura placuta. Procedura ajuta si bolnavii cu
probleme ale aparatului locomotor, mai ales cu dureri de coloana, dureri lombare,
depuneri de saruri.

Baia cu infuzie de trandafir -este un remediu excelent pentru afectiunile sistemului

nervos, deoarece are efect de tonifiere, inlatura oboseala, anxietatea, ajuta inima, curata
pielea. Jumatate de pahar de petale se infuzeaza intr-un litru de apa clocotita. Se acopera
vasul timp de 20 minute, apoi tot continutul se toarna in cada. Daca se adauga si 4-5
linguri de suc de sfecla, efectul terapeutic va creste considerabil. Pentru bai, puteti
folosi florile vestejite, din vaza.

HAMEI(Pazitorul somnului)

Episcopul de Regensburg, Albertus Magnus, scrie intr-un articol ca fructele in forma de

conuri "fac capul greu", dar le lauda, in acelasi timp, eficienta. La inceputul Evului
Mediu, conurile de hamei erau folosite doar pentru prepararea berii, dar ulterior au
aparut si pernele umplute cu hamei pentru combaterea dereglarilor de somn. Astazi,
efectul sedativ al hameiului a fost testat stiintific.

Extractul de hamei s-a dovedit a fi si un adevarat "talent" in materie de frumusete:

taninurile si vitaminele pe care le contine intaresc parul si ingrijesc pielea (in unele
centre de frumusete din Europa se practica baile si compresele cu bere). In plus, s-a
 Page 103 of 1147

descoperit faptul ca hameiul contine fitohormoni asemanatori estrogenilor si ca

impiedica, deci, aparitia timpurie a ridurilor.

Tinctura impotriva tenului cu impuritati - se pun 2 linguri de conuri intr-o strecuratoare,

se toarna peste ele 2 cesti cu apa clocotita, se lasa sa se infuzeze - cu capac - vreo 10
minute si se tamponeaza zonele afectate cu infuzie calda.

CASTANE(Purtatoare de noroc)

Cei ce poarta in buzunar trei castane sunt feriti de boli, asa se credea in Evul Mediu
timpuriu. Legatorii de carti au preparat multa vreme din fructele amarui un lipici care sa
protejeze hartia de mucegai. In schimb, faptul ca extractele din castane intaresc venele,
stimuleaza irigarea sanguina si calmeaza mancarimile a fost descoperit mult mai tar-
ziu. Astazi, substantele active din frunze, coaja si fructe sunt utilizate la prepararea unor
produse cosmetice care intaresc tesutul si previn senzatia de "picioare grele". Si pentru
ca au un efect protector impotriva razelor ultraviolete, extractele pot fi gasite si in
compozitia unor creme si uleiuri solare.

Masca pentru picioare "grele" - se fierb 4 linguri de castane decojite in 100 ml apa,
aproximativ 30 de minute, si cand s-au inmuiat castanele se zdrobesc si piureul astfel
obtinut se intinde intr-un strat subtire pe toata suprafata gambelor. Se invelesc picioarele
cu un prosop de bucatarie, se sprijina pe o perna, astfel incat sa fie mai sus decat corpul,
se lasa "masca" sa actioneze 20 de min si se clatesc cu apa rece.

GALBENELE(Vraja dragostei)

In Evul Mediu, florile portocalii nu erau doar o podoaba indragita de pus in par. Femeile
tinere amestecau florile uscate cu miere si otet, si cu alifia astfel preparata se ungeau
seara la culcare, ca sa-si viseze iubitul.

Hildegard von Bingen vorbea si ea despre "calendule", pe care le folosea impreuna cu

ghimbirul pentru alinarea durerilor de stomac si vindecarea afectiunilor splinei. Si
despre culoarea lor luminoasa care amelioreaza vederea doar privindu-le. Astazi,
producatorii de cosmetice incorporeaza extractele de galbenele in creme hranitoare
pentru fata si corp si chiar in alifii pentru vindecarea ranilor (pentru ca mentin umezeala
din piele si calmeaza).
 Page 104 of 1147

Crema pentru piele uscata - se topesc - intr-o craticioara - 100 g de vaselina, se adauga
doi pumni de galbenele proaspete sau uscate, si se lasa sa fiarba, pana ce crema devine
portocalie. Se filtreaza, se lasa sa se raceasca si se pastreaza la frigider.

ROINITA(Elixir vindecator)

In Evul Mediu era considerata drept "elixirul tineretii vesnice": femeile se spalau pe fata
cu ceai de roinita, pentru a scapa mai repede de impuritati. Dar frunzele ei cu miros de
lamaie erau folosite si in cazul afectiunilor pielii, al dereglarilor de somn, al tulburarilor
circulatorii si al depresiilor.

Cea mai renumita licoare vindecatoare a fost preparata in anul 1805, la Bruxelles, de
catre calugarita Marie Clementine Martin. Pentru munca de infirmiera in timpul bataliei
de la Waterloo, ea a obtinut o renta anuala de 160 de taleri (de aur), cu care a infiintat la
Kln, in 1826, o intreprindere care produce si astazi cunoscutul "Klosterfrau
Melissengeist", un remediu impotriva racelii, a sen- sibilitatii la schimbarile de vreme si
a nervozitatii launtrice, compus din alcool, roinita (melisa), gentiana, ghimbir si
scortisoara.

Comprese impotriva pielii cu impuritati - puneti pe foc 6 lingurite de roinita uscata cu 2

linguri de ulei de masline si 1/4 de litru de vin alb si lasati-le sa fiarba incet vreme de 10
minute. Strecurati lichidul, inmuiati in el (cald, nu fierbinte) un prosop de in si tineti
compresa circa 10 minute pe fata.

SALVIE(Protectie secreta)

In 1630, in timpul marii epidemii de ciuma, s-a constatat ca unii dintre hotii care au
jefuit cadavrele nu s-au molipsit de cumplita boala. Odata prinsi, acestora li s-a crutat
viata in schimbul "secretului" lor: legenda spune ca ei se frecasera cu salvie inmuiata in
otet, la care s-au mai adaugat cimbru, levantica si rozmarin. Inca din Evul Mediu,
frunzele de salvie erau arse pentru "curatirea" incaperilor in care zaceau persoane grav
bolnave. In plus, ele erau folosite impotriva febrei, a racelilor si a durerilor de dinti. Si
astazi, extractele antibacteriene intra in compozitia unor creme impotriva impuritatilor
 Page 105 of 1147

pielii, a unor deodorante si sampoane pentru par gras, deoarece stopeaza producerea
transpiratiei.

Decoct pentru clatitul parului gras - se toarna 1/4 l de apa clocotita peste 4 linguri de
frunze de salvie, se lasa sa se infuzeze 10 minute si se strecoara. Lichidul se aplica pe
pielea capului (parul se fie spalat), se lasa sa actioneze 5 minute si se clateste.

ARNICA(Remediul-minune)

Datorita efectului sau anti-inflamator, calugaritele o foloseau deja cu secole in urma

pentru vindecarea vanatailor si contuziilor. In acelasi timp, fiind un stimulator al
circulatiei sanguine, arnica intra in compozitia apei de par. Extractele de arnica se
numara, de asemenea, printre substantele componente ale unor medicamente pentru
inima si circulatie, cu care celebrul scriitor Johann Wolfgang Goethe, de pilda, isi
linistea "falfaielile inimii".

Intre timp, s-a putut demonstra ca flavonoidele din arnica amelioreaza efectiv irigarea
sanguina si intaresc inima. Dar pentru ca arnica poate sa aiba un numar prea mare de
efecte secundare, se recomanda folosirea unor produse gata preparate, cumparate din
farmacii, si respectarea stricta a dozelor prescrise.

Musetelul (Matricaria chamomilla)

Descriere: Alte denumiri: mamorita, maraiul-ciinelui, matricea, moruna, musete-de-

cimp, roman, romanita, romasca. Creste pe ogoare, soluri argiloase, cimpii, luminisuri,
costise, pe lanuri de cereale, cimpuri de porumb, trifoi, cartofi si sfecla. Valorosul nostru
musetel este izgonit tot mai mult din cauza folosirii excesive a ingrasamintelor chimice
si a combaterii buruienilor prin erbicide. Dupa ierni bogate in zapada si primaveri cu
 Page 106 of 1147

multa umezeala, poate fi intilnit foarte des. Receptaculul este, spre deosebire de al
musetelului salbatic, concav, mirosul deosebit de aromat si placut. Nu cred ca este
necesara o descriere mai amanuntita a acestei flori atit de cunoscute. Capitulele florale
terminale se colecteaza din mai pina in august, de preferat in orele amiezii. Nu este o
exagerare daca citez musetelul ca pe un „leac universal”, mai ales pentru copiii mici.
Pruncilor li se poate da ceai de musetel la orice indispozitie, mai laes contra crampelor
si a durerilor abdominale (colici). El ajuta si in balonari, diaree, eruptii, dureri de
stomac si secretii stomacale abundente, tulburari menstruale (cum ar fi amenoreea) si
alte afectiuni ale organelor pelviene, in insomnii, epididimita, febra, dureri de pe urma
ranilor si dureri de dinti. Musetelul are efect sudorific, calmant, antispasmodic,
dezinfectant si antiinflamator in inflamatii de tot felul, mai ales ale mucoaselor. Extern,
musetelul se administreaza sub forma de comprese si spalaturi in conjunctivie si alte
inflamatii ale ochilor, in eruptii cutanate care provoaca mincarimi sau supuratii, ca
gargara in dureri de dintit, precum si in spalarea ranilor. Cind avem suparari, ar fi bine
sa bem de fiecare data cite o ceasca cu infuzie de mustel; ne-am linisti inainte ca inima
sa ne fie afectata. Foarte indicata este o perna uscata cu musetel, aplicata calda local.
Baile si spalaturile cu musetel au un efect calmant, cu influenta benefica asupra
intregului sistem nervos. Dupa boli grele sau stari de epuizare va veti simti curind mai
bine si linistiti sufleteste. In ingrijirea dumneavostra cosmetica sa nu uitati musetelul.
Daca faceti saptaminal o baie a fetei cu infuzie de musetel, veti vedea cum tenul
dumneavoastra inloreste si culoarea fetei se imporspateaza. Si in ingrijirea parului ar
trebui sa folositi infuzia de musetel, mai ales daca aveti parul blond. Spalindu-va astfel
pe cap, parul va va deveni mai vaporos si va capata un luciu frumos. Musetelul usureaza
scaunul fara a avea efectul laxativ si este astfel indicat indirect in tratamentul intern al
hemoroizilor, care pot fi tratati extern cu alifie de musetel. Aceasta pomada poate fi
folosita si pentru vindecarea ranilor. Guturailul si sinuzita se amelioreaza repede daca se
inhaleaza vapori de musetel. Dupa un astfel de tratament trebuie stat, bineinteles, la
caldura. Uleiul de musetel era folosit inca din antichitate ca frectie contra nevralgiilor si
a reumatismului articular. La vechii egipteni, musetelul era considerat, datorita puterii
sale de a scade febra, drept floarea zeului soare. Numele de Matricaria este derivat din
latinescul „mater” = mama, deoarece musetelul este utilizate in bolile mamelor si ale
femeilor in general! In vechile carti despre plante medicinale se poate citi ca uleiul de
musetel alunga oboseala membrelor, iar musetelul fiert in apa si aplicat pe vezica
bolnava calmeaza durerile. Medicul naturist Johann Kunzle relateaza despre o femeie
din sta, numita vrajitoarea musetelului si foarte cautat de bolnavi; a ajutat cinci
persoane cu auzul slab sa-si recapete auzul, prajind o ceapa-de-mare, Urginea maritima
(care se cultia in horticultura), in ulei de musetel si picurind de mai multe ori uleiul cald
in ureche. Aceasta „vrajitoare” facea sa se miste iarasi membrele paralizate, cu ajutorul
frictiunilor cu ulei de musetel. Consta durerilor de ochi punea la fiert musetel in lapte si
il apica sub forma de comprese clade pe ochii inchisi, care se vindecau curind. In
continuare, preotul Kunzle istoriseste: „Un tesator nu mai putea dormi decit sezind;
altfel avea senzatia ca se sufoca. Femeia l-a privit pe om drept in ochi si i-a declarat ca
el nu poate urina, ceea ce omul i-a confirmat, i-a spus sa-si pregateasca imediat o sticla
mare de vin pe care sa-l firaba cu mustel din care sa bea, un pahar plin dimineata si unul
seara. Urmarea a fost ca a reusit sa elimine o cantitate incredibila de urina, mai intii
tulbure, apoi tot mai clara; in opt zile era vindecat”.
 Page 107 of 1147

Mod de folosire: -prepararea ceaiului: se opareste 1 lingurita (cu vrad) de flori de

musetel cu 1 litru de apa si se lasa sa stea putin. -adaos la baie: pentru baile in cada se
iau de 2 ori cite 2 miini pline, pentru baile fetei si spalatul parului cite 1 pumn plin de
flori de musetel; cantitatea respectiva sa opareste si se lasa sa „traga” -comprese: 1 litru
de lapte in clocot este turnat peste 1 lingura (cu virf) de musetel, se lasa sa stea putin, se
strecoara si se fac comprese calde. -aburi de musetel: 1 lingura (cu vief) de musetel este
oparita cu 1 litru de apa in clocot. Vaporii se inhaleaza stind cu capul sub un prosop.
-perna de plante: se umple un saculet de pinza de in cu flori uscate de musetel si se
insaileaza. Se inalzeste bine intr-o tiagie uscate si se aplica local. -ulei de musetel: se
umple o sticla pina la git, fara a se indesa, cu flori proaspete de musetel culese in soare
si se toarna peste ele ulei de masline presate la rece. Uleiul trebuie sa acopere florile.
Sticla se lasa, bine astupata, 14 zile in soare. Se pastreaza la frigider! -alifie de musetel:
200 grame de grasime de porc se infierbinta ca pentru a frige ceva si se adauga 2 miini
de flori proaspete de musetel; vor da in clocot, ridicindu-se spumegind. Se amesteca, se
acopera si se pune totul peste noapte inrt-o incapere racoroasa. A doua zi se incalzeste
inca o data usor si se stoarce printr-o bucatica de pinza de in. Din experienta a reiesit ca
cel mai bine se procedeaza astfel: Se pune o bucatica de pinza de in intr-o sista, aceasta
se fixeaza peste un vas cu cioc si se stoarce. Pasta alifioasa este amestecata apoi
uniform, dupa care se toarna in borcane curate.

Calmantul durerilor

Numele latinesc, Chamomilla, este derivat dintr-un cuvant grecesc si inseamna "marul
pamantului". Pe la mijlocul secolului 15, o celebra carte aparuta la Leipzig, in
Germania, ii lauda virtutile, spunand despre el ca "rafineaza, fluidizeaza si are un
puternic efect calmant". La fel ca si-atunci, florile de musetel se folosesc astazi pentru
bai de aburi calmante in tratamentul eczemelor sau al racelilor, dar si sub forma de
infuzie pentru combaterea afectiunilor stomacale.

Masca pentru tenul descuamat

Se pun intr-un mojar 10 g de flori uscate de musetel, se maruntesc si se amesteca cu 6

linguri de miere. Se intinde pasta astfel obtinuta pe fata (cu o spatula sau cu o lingurita),
se lasa sa actioneze circa 15 minute, se indeparteaza, iar resturile se spala cu apa
calduta.

Intaritor al colului uterin

Cum se folosea in Evul

Mediu "Pulbere de
musetel, cam doua grame si jumatate, bauta in vin, precum si planta impreuna cu florile
fierte in apa, iar aburii sa urce pana in uter, in acest fel se leapada copilul. De aceea
femeile si mai ales moasele trebuie sa aiba totdeauna o provizie din aceasta planta, ca s-
o poata folosi la nevoie." (Jakobus Tabernaemontanus, "Cartea ierburilor", 1731)
 Page 108 of 1147

"In special florile poseda o putere linistitoare, de calmare a crampelor si convulsiilor, pe

care au vadit-o in numeroase feluri, potolind frigurile galbene, balonarile si colicile
renale, crampele abdominale si digestia proasta, ca si durerile de dupa nastere, cel mai
bine la bolnavii care nu au prea mult sange." (Samuel Hahnemann, "Lexiconul
farmacistului", 1793)

Denumiri populare: Musetel de camp, romanita, poala Sfintei Marii, matrice.

Denumirea botanica "Matricaria" provine din cuvantul latin "matrix" (mama, stramoasa,
uter).

Denumire stiintifica: "Matricaria recutita", familia Asteraceae.

Similitudini: Capsorul florii, gol in interior, seamana la structura cu uterul, organul

cavitar al femeii. Parfumul puternic aromat ne face sa banuim mari forte tamaduitoare.
Musetelul are o esenta benefica si relaxanta. Prin distilarea florilor se obtine un ulei
albastru de anilina, care are proprietati racoritoare si dezinflamatoare.

Pornind de la aspectul sau prietenos, mirosul placut si actiunea binefacatoare, musetelul

este pus in legatura cu planeta Venus, dar in acelasi timp, frunzele filigranate si uleiul de
culoare albastra indica o corespondenta cu Mercur. Insa floarea aminteste totodata de
discul soarelui, motiv pentru care celtii vedeau in aceasta planta un atribut al lui Baldur,
zeul soarelui.

Substante active: Principala substanta activa din flori este uleiul eteric care contine
bisabolol si chamazulena. In afara de aceasta, in flori se mai gasesc sesquiterpenlactone
(matricina, matricarina si altele), flavonoide, cumarine si mucilagiu.

Proprietati terapeutice: Efect antiinflamator, cicatrizant, antimicrobian, antimicotic,

antispastic, usor calmant, favorizeaza menstruatia.

GINECOLOGIE

Cei mai multi dintre noi au, probabil, amintiri mai placute sau mai putin placute, legate
de musetel, inca din anii copilariei, cand mama sau bunica ne punea sa inhalam aburii
plantei de cate ori aveam guturai, ne tratau durerile de gat cu tinctura diluata de musetel
pentru gargara sau ne faceau un ceai contra durerilor de burta. Toate aceste domenii de
utilizare sunt justificate in continuare si astazi, caci s-a demonstrat ca si cantitatile
infime de ulei eteric din musetel pot contribui la eliminarea toxinelor produse de
streptococi si stafilococi. Este un fapt dovedit acela ca florile de musetel contin in uleiul
lor eteric substante antibiotice (ex. chamazulena), care impiedica inmultirea bacteriilor
si a ciupercilor. De aceea, planta constituie un remediu eficient pentru femeile care au
scurgeri de origine bacteriana sau infectii micotice acute ale vaginului. Fiindca
 Page 109 of 1147

musetelul usuca totusi pielea, el ar trebui folosit mai ales ca prim ajutor si remediu
destinat stadiului acut al afectiunilor respective.
* Inflamatii si mancarimi. Infuzia preparata din flori poate fi intrebuintata sub forma
spalaturilor vaginale, pentru reducerea inflamatiei si calmarea mancarimilor. Ori se
utilizeaza uleiul eteric, amestecat cu iaurt natural si introdus in vagin (ex. 1 picatura de
ulei albastru de anilina la 2 linguri de iaurt). Desigur, se pot face comprese, spalaturi,
tamponari sau bai de sezut, in care se pun tinctura-mama sau tincturi diluate. Contra
mancarimilor de la intrarea in vagin sau a eczemelor din zona perineului, mai ales dupa
administrarea de antibiotice, tratamentul local cu musetel s-a dovedit de fiecare data
util. De aceea, n-ar trebui sa ne mire faptul ca proprietatile antibiotice ale musetelului
erau elogiate deja intr-un vechi descantec englez cu noua ierburi: "Aminteste-ti,
musetelule, ce ai fagaduit, ce ai infaptuit: ca nimeni n-a fost rapus de o boala, daca a
inghitit musetel".

* Actiune antispastica si usor calmanta. Suferinte menstruale de tip convulsiv:

amelioreaza durerile la ciclu ale tinerelor fete, atat prin infuzia din flori, cat si prin
tinctura-mama sau prin dilutiile homeopate (D6 sau C30).

Un preparat deosebit de interesant pentru combaterea acestor neplaceri menstruale este

produs de firma de remedii antropozofice Weleda: Chamomilla Cupro culta.

In gradina de plante medicinale a firmei, parcelele cu musetel sunt ingrasate cu solutii

diluate de cupru. In al doilea si al treilea an, plantele ingrasate cu metal sunt
transformate in compost pentru rasadurile noi. Abia a treia generatie este recoltata si
prelucrata, pentru a deveni medicament.
O alta particularitate a acestui remediu inspirat din practicile alchimistilor o reprezinta
faptul ca nu se prelucreaza florile, ci radacina. Potrivit conceptiei antropozofice,
radacina actioneaza in primul rand asupra organelor senzoriale, din care cauza remediul
Chamomilla Cupro culta s-a dovedit eficient, mai ales in spasmele de origine nervoasa.
Nu in ultimul rand, musetelul homeopatic (ex. dilutiile D6 ori C30) este indispensabil in
tratarea copiilor, indeosebi la aparitia dentitiei. Musetelul (ex. D6) potoleste durerile,
elimina spasmele, calmeaza nelinistea interioara a copiilor si ii face sa doarma mai bine,
ceea ce inseamna o adevarata binefacere pentru mame.

Spalaturi vaginale contra mancarimilor

* Turnati 250 ml apa in clocot peste 2 linguri de flori de musetel.

* Infuzati cam 15 minute, strecurati si lasati lichidul sa se raceasca pana la temperatura

corpului.

* Amestecati infuzia de musetel cu 1-2 linguri de zer sau otet de mere (preferabil bio).

Administrare: Amestecul cald (la temperatura corpului) poate fi turnat intr-un irigator si
introdus cu prudenta in vagin, fie deasupra toaletei, fie in cada, stand in picioare. In
 Page 110 of 1147

locul irigatorului, se poate intrebuinta si o seringa curata, de unica folosinta, cu

capacitatea de 10 ml. Cu aceasta spalatura vaginala se previne iritarea vaginului, in
urma contactului sexual, ori se curata vaginul, atunci cand exista o scurgere urat
mirositoare sau care provoaca mancarimi. In faza acuta, spalaturile se pot repeta de
doua-trei ori pe zi. Daca scurgerea si mancarimile persista, e recomandabil sa clarificati
problema consultand un ginecolog.

plante pentru ceai, indicat in durerile menstruale

20 g Hb. Hyperici (sunatoare), 15 g Hb. Millefolii (coada-soricelului), 20 g Fol.

Melissae (roinita), 20 g Hb. Alchemillae (cretisoara), 25 g Flor. Chamomillae (musetel).

Pentru o cana de 200 ml, turnati apa in clocot peste 1-2 lingurite din amestecul de mai
sus, infuzati 8-12 minute si apoi strecurati. Contra suferintelor menstruale de tip
convulsiv se pot bea, zilnic, 1-3 cani, timp de cateva saptamani sau luni, fara
intrerupere.

Sugestii de recoltare: Florile se culeg intr-o zi cu soare, in iunie sau iulie, dimineata cat
mai devreme, si apoi se lasa la uscat, cel mai bine pe o tesatura de matase, intorcandu-le
neaparat de pe o parte pe alta, de mai multe ori pe zi. Momentul ideal pentru recoltare
este luna in crestere, sub semnul Taurului sau al Scorpionului.

Restrictii de administrare: Daca se cunoaste o predispozitie alergica la plantele din

familia Asteraceae (compozite) sau in mod special la musetel, renuntati la utilizarea
plantei.

Argila
Prezentare generala Nu exista, inca, o explicatie stiintifica despre modul cum
actioneaza argila. Face mult bine deoarece, odata intrata in organism, ea se indreapta
acolo unde se afla raul. Se spune ca se intampla asta pentru ca a fost inzestrata de
Dumnezeu cu inteligenta... Sa-I multumim Lui pentru darul binecuvantat si sa folosim
cu incredere acest panaceu universal.
Calitati curative si actiune
farmaceutica Stiati ca argila are o
compozitie asemanatoare cu aceea a corpului nostru? Contine minerale (calciu,
magneziu, siliciu, fier, potasiu etc.), fapt care ii permite sa curete toxinele din sange.
Acest amestec de silicati si fragmente de cuart si mica, este un adevarat miracol pentru
sanatate. Se pare ca silicatul de aluminiu ii confera proprietatile cicatrizante, iar alti
produsi de care dispune ii explica proprietatile antitoxice. Completeaza necesarul de
compusi anorganici, restabileste echilibrul acido-bazic, reglementeaza digestia,
stimuleaza activitatea glandelor endocrine si combate hiperaciditatea.
 Page 111 of 1147

Se gaseste sub diverse sortimente: argila alba, galbena, rosie, verde si gri, cea mai buna
(in sensul continutului de informatii si energii benefice) fiind cea galbena (are cel mai
mare continut de fier, magneziu si calciu), urmata de argila alba.
Fie ca e folosita intern, fie ca doar ia contact exterior cu organismul, ea se localizeaza in
final spre locul afectat, absoarbe ceea ce este nociv, apoi expulzeaza, de regula pe calea
tubului digestiv. Este absolut uluitor cum acest pamant viu si misterios, dar
binecuvantat de Dumnezeu, indiferent ca ia contact cu organismul pe cale bucala, anala,
vaginala sau dermica, se indreapta exact catre locul in care se afla cantonat raul care a
afectat organismul...
Asadar, argila: -are o remarcabila putere de absortie, dar si putere
antitoxica; -are deosebite proprietati cicatrizante;
---potenteaza fortele de aparare ale
organismului; -ajuta la
echilibrarea radioactiva a
corpului; -reincarca celulele
organismului cu energie vitala, revigorandu-le; -ajuta
la normalizarea tensiunii
arteriale; ---protejeaza bolnavii
de diabet; -
are efect tonic asupra sistemului nervos si alunga stress-ul.
Afectiuni pentru care se recomanda: afectiuni ale cailor respiratorii; arsuri; probleme ale
ochilor; ulcer si gastrita; insufiecienta hepatica si biliara; colite nefritice sau litiazice;
probleme ale tenului.

Recomandari

Pentru uz extern - pudra de argila

- cataplasme reci cu pudra, pe piept si spate, alternativ in tratarea bronsitelor

- cataplasma cu pudra impotriva arsurilor

Pe tifon se aplica cataplasme groase de argila rece, timp de o ora.
- cataplasma impotriva arteritei
In afara crizelor dureroase: 3 cataplasme pe zi, calde + un pahar de apa argiloasa ce va
fi baut pe stomacul gol, dimineata, iar altul inainte de cina cu o jumatate de ora.
- cataplasma cu pudra de argila pentru acnee
Amestec de pudra de argila cu apa (apa de tarate de grau da un randament mai bun),
aplicata pe fata, sub forma de masca;
- masti cosmetice cu pudra de argila pentru ten
Pudra de argila se amesteca cu diferite fructe, legume, iaurt, miere de albine, ulei de
masline, galbenus de ou, in functie de tipul de ten;
- bai de argila

Pentru intregul corp, se pot face bai de argila, in cada de baie. Pentru o cura se folosesc
10 pungi de argila (a 1 kg fiecare). In prima zi, se pun in cada 2 pungi de argila, peste
care se adauga putina apa, pentru a se inmuia. Apoi, se adauga apa calda si se face baie,
 Page 112 of 1147

40 de minute. Dupa baie, nu se goleste cada. A doua zi, se scoate doar apa, cu un furtun,
si se adauga alte doua pungi, peste cea din cada. Se inmoaie, apoi se face baie. La fel se
procedeaza si in urmatoarele zile, pana se epuizeaza intreaga cantitate de argila. Apoi,
se poate continua, inca 6 zile, fara a mai pune alta argila. Schimbati doar apa. Are un
efect deosebit asupra intregului organism, ajutand la eliminarea toxinelor si la intarirea
sistemului imunitar.

Pentru uz extern - apa de argila

- inhalatii cu apa argiloasa impotriva guturaiului si sinuzitei

- bomboane din argila impotriva durerilor in gat

Se va suge, ca o bomboana, o bucatica de argila, pana la dizolvarea completa
- comprese cu apa de argila pentru ochi inlacrimati, blefarita, conjunctivita, cataracta
O suta de grame de argila se pun intr-un litru de apa si apoi aplicati comprese local, pe
ochiul inchis, de 1-3 ori pe zi.
- gargara cu apa argiloasa in tratarea amigdalitei si bronsitei.

Pentru uz intern - apa de argila

- apa de argila impotriva gastro-duodenitei si ulcerului gastro-duodenal

Un pahar cu apa de argila inainte de mesele principale cu o jumatate de ora +

cataplasme aplicate pe stomac sau duoden; arsuri la stomac. Se bea amestecul dupa
fiecare masa sau atunci cand apar durerile.
- apa de argila in tratamentul impotriva insuficientei hepatica si biliara
Apa de argila + cataplasme pe ficat, de 1-2 ori pe zi;
- apa argiloasa in colicele nefritice sau litiazice (dureri produse de pietrele renale)
Dimineata, pe stomacul gol, un pahar de apa argiloasa, iar dupa-amiaza cataplasme pe
ariile renale

Apa de argila

Se poate folosi ca agent terapeutic fie sub forma de apa, careia i s-a adaugat continutul
necesar de argila, apa pe care o folosim in special in cura interna, fie sub forma de
cataplasme sau pansamente.

Dizolva intr-o jumatate de pahar cu apa o lingura de argila alba. Apa argiloasa va fi
preparata cu cateva ore inainte de a fi bauta (4-8 ore), astfel: intr-un pahar sau cana
(numai sticla sau portelan, nu plastic) de apa (plata sau de izvor, nu de chiuveta -
contine clor) o lingurita de argila (lingura sa fie de lemn - spatula, nu se va folosi
metal). Se ia inainte de masa cu o jumatate de ora. In perioada curei de argila, nu se bea
alcool de nici un fel. Cura dureaza 3 saptamani.

Pasta de argila
 Page 113 of 1147

Pentru cataplasme sau pansamente, se va pregati o pasta omogena ce rezulta din

dizolvarea argilei pisate in apa (femeile sa nu aplice terapia in timpul ciclului
menstrual). Se pregateste cu minimum 4 ore inainte de folosire. Se va aplica rece, pe
locuri bolnave calde (abcese, furuncule, rani) si se va tine 1-1,5 ore. Aceleasi
cataplasme reci se pot tine 2-3 ore sau chiar toata noaptea, pe locuri bolnave (ficat,
plamani, rinichi). In acest caz, se aplica pe o bucata de panza care serveste drept suport,
ce se aplica pe locul bolnav. Cand este vorba de procese cronice, este de preferat sa se
aplice calde, iar pansamentul sa adere intim pe locul ce trebuie tratat. Se va aplica de 1-
3 ori pe zi, in functie de necesitati si toleranta. In cazul in care provoaca dureri se vor
aplica usor caldute si se vor tine mai putin.
Nu doar cicatrizeaza, cand e vorba de o rana, dar si revitalizeaza zona sau organul in
profunzime, acolo unde este aplicata. Tratamentul trebuie individualizat, in functie de
boala sau organism, deoarece argila capteaza, dreneaza si elimina toate impuritatile
tesuturilor, ale sangelui si ale limfei.

Precautii
Orice tratament cu argila este binevenit, intrucat nu are efecte secundare sau
contraindicatii.

Cand "minunea" devine un fapt real

Se aduna din ce in ce mai multe scrisori de multumire adresate d-lui ing. chimist Mircea
Bocan. Tratamentul cu o anumita argila, pe care l-a recomandat in urma cu nici sase
luni, a vindecat deja mii de oameni. Nici un alt articol prezentat in revista noastra nu s-a
bucurat de un asemenea ecou. De aceea, ne simtim datori sa revenim cu noi amanunte si
explicatii pentru toti cititorii nostri care inca nu au incercat acest tratament.

- D-le Mircea Bocan, interviul pe care ni l-ati acordat anul trecut a starnit un veritabil
reviriment, iar vindecarile miraculoase datorate tratamentului cu argila v-au adus o
popularitate de exceptie. Care este secretul argilei?

- Nu-i nici un secret! Argila este cunoscuta si folosita inca din antichitate, cu rezultate
de exceptie in diverse afectiuni. Avand un bogat continut de minerale naturale (Fe, Ca,
Mg, Al, Si, Na, K etc.), virtutile argilei sunt numeroase: are o remarcabila putere de
absorbtie; are putere antioxidanta; potenteaza fortele de aparare ale organismului; are
proprietati cicatrizante de exceptie; reincarca celulele organismului cu energie vitala,
revigorandu-le; este antiseptica, antitoxica, cu proprietati bactericide; este un agent
natural de revigorare fizica. In concluzie, este capabila sa inlocuiasca o intreaga
farmacie, fara sa creeze efectele secundare pe care le dau medicamentele. Este meritul
"Formulei As" ca a scos "de la naftalina" un tratament de mult uitat, care are efecte
terapeutice de exceptie. Pacat ca, pe fondul ecoului national produs de revista dvs.,
numerosi asa-zisi oameni de bine comercializeaza fel de fel de tipuri de argila, luate la
intamplare. Mai nou, au inceput sa afirme ca argila pe care o import este radioactiva.
Vreau sa precizez ca aceasta argila a fost analizata microbiologic si radioactiv atat in
Canada, la "Lakefield Research Institute Ltd" din Peterborow (unul dintre cele mai mari
 Page 114 of 1147

institute de profil din lume), cat si la Institutul de Sanatate Publica "Prof. Dr. Iuliu
Moldovan" din Cluj-Napoca. Ambele analize mentioneaza ca argila nu are incarcare
radioactiva si poate fi destinata consumului uman.

- Pana acum, mii de oameni bolnavi au folosit argila dvs. in scop terapeutic. In ce boli
si-a dovedit eficienta?

-Pe baza rezultatelor clinice primite de la utilizatori, am constatat ca acest tip de argila
are rezultate in foarte multe boli. Dintre acestea, as mentiona: - afectiuni ale aparatului
digestiv si anexe: ulcer, gastrita, colita, enterocolita, rectocolita, hemoroizi, constipatie
(daca nu exista modificari anatomice ale colonului), pancreatite cronice, hepatite
cronice, colecistite fara calculi, diaree, dizenterie; - afectiuni renale: infectii urinare
rebele, calculi renali si nisip (mal) renal, insuficiente renale; - tulburari metabolice si
dereglari glandulare diverse: diabet zaharat tip Ii, hiper si hipotiroidie, noduli tiroidieni,
noduli mamari (tumori benigne), spasmofilie; - tulburari ale aparatului cardiovascular:
hipertensiune arteriala de origine renala, ameliorarea circulatiei arteriale si venoase,
hipotensiune; - afectiuni ale aparatului uro-genital: tulburari de menopauza, dereglari
ale ciclului menstrual, fibromatoza uterina in faza incipienta, afectiuni ale prostatei.
Rezultate bune se obtin si in dureri reumatice, migrene, plagi, ulcere varicoase, bronsite,
anemii, stari de stres, acnee.

- In ce consta, practic, cura cu argila?

- Cura de argila (cura de baza) este obligatorie pe durata a 3 saptamani, timp in care se
bea apa argiloasa foarte tulbure, de 3 ori pe zi. Cura de intretinere se continua in
urmatoarele 4-6 luni, luandu-se doar o doza dimineata, timp de 10 zile consecutiv, in
fiecare luna. In functie de vechimea bolii, de varsta, de stresul acumulat, de conditiile
de munca si de viata ale fiecaruia, cura de intretinere poate varia de la 10 zile pe luna la
15-20 de zile sau, in cazurile mai grave, cateva luni la rand, fara intrerupere. Daca dupa
cura de baza problemele nu sunt rezolvate, aceasta poate fi prelungita cu 1-2 saptamani.
Supradozarea nu are efecte secundare.

Cand bolnavul este dependent de medicamente (pentru boli cardiovasculare sau diabet),
este necesar ca la inceputul tratamentului sa nu se renunte la ele. Se vor controla atent
tensiunea arteriala sau glicemia la 3-4 zile, iar, cand acestea incep sa scada, se va
micsora treptat doza de medicamente, proportional cu scaderea tensiunii sau a
glicemiei, la indicatiile medicului curant, pana cand medicatia nu va mai fi necesara.
Persoanele care au facut mult timp tratamente cu antibiotice se vor vindeca mai greu, iar
durata tratamentului (atat a curei de baza, cat si a curei de intretinere) va fi mult mai
lunga. Este important ca in timpul curei de argila sa nu se consume antibiotice deloc. Se
vor lua doar medicamentele strict necesare.

Pentru copii de orice varsta (incepand de la o luna de viata), tratamentul este acelasi ca
si pentru adulti, dar doza de argila se reduce la jumatate.
 Page 115 of 1147

Preparare: intr-un pahar de sticla sau intr-o cana de portelan se pun 100-150 ml apa. Se
adauga o lingurita plina cu argila sau un bulgaras de argila de marimea unei nuci mici.
Argila sub forma de bulgarasi nu trebuie faramitata, intrucat se dizolva singura in apa.
Pregatirea argilei se face din ajun: se lasa de dimineata pana seara, cand se amesteca
bine cu o spatula de lemn si se bea rapid apa foarte tulbure, pe stomacul gol, cu 30 de
minute inainte de masa. Sedimentul (ca un zat de cafea) se arunca si se pregateste apa
cu argila pentru masa urmatoare. Acest procedeu se repeta de trei ori pe zi, inaintea
meselor principale. Esential este sa se bea apa argiloasa foarte tulbure inainte de masa,
nu dupa masa. Cei care postesc sau nu mananca dimineata ori seara, pot sa consume
argila linistiti, fara a manca nimic dupa aceea. Este important sa nu se foloseasca in
manipularea argilei metalul sau plasticul, ci numai sticla, portelanul si lemnul.

- Cum se prepara argila pentru uzul extern?

-In uz extern, argila poate fi utilizata sub forma de cataplasme, pentru noduli tiroidieni,
gusa, noduli mamari, prostata, dureri articulare.

Cataplasma: din argila si putina apa se face o pasta groasa, consistenta, care se aplica pe
locul bolnav in grosime de 0,5-1 cm, fie direct pe piele, fie pe un tifon. Cataplasmele se
aplica de 2-3 ori pe zi, timp de 2-3 ore, sau se lasa de seara pana dimineata.

Masca de frumusete: se ia un castravete mic, care se rade pe razatoarea mica. Se stoarce

sucul, in care se dizolva o lingurita de argila sau un bulgaras, amestecandu-se pana ce se
obtine o pasta omogena. Se intinde uniform pe toata fata, se lasa 10-15 minute sa se
usuce bine, apoi se spala fata cu apa calduta. In cazul acneei, pe langa cura interna,
masca va fi aplicata zilnic.

- Tratamentul cu argila are si contraindicatii?

- Argila nu are nici un efect secundar, deci nu poate face nici un rau. Ca orice cura
naturala, poate provoca o aparenta deteriorare a starii generale a organismului in prima
faza (7-10 zile), ca urmare a eliminarii toxinelor din organism. Daca in primele zile de
tratament urina si scaunul vor prezenta modificari (miros urat, usoara constipatie sau
diaree, urina cu sediment, tulbure si inchisa la culoare), nu trebuie sa se intrerupa
tratamentul! Atunci se elimina toxinele si organismul se purifica, urmand ca dupa
aceasta perioada sa inceapa faza de vindecare.

In timpul curei de argila exista doua restrictii alimentare: sa nu se consume grasimi

animale, respectiv carne de porc grasa, untura, slanina (se pot consuma carne macra de
orice fel, unt, margarina, lactate); sa nu se consume alcool.

- Cat costa doza de argila necesara pentru un tratament?

- Chiar daca acum importam argila, am pastrat acelasi pret: 200.000 lei pachetul cu 2 kg
de argila, cantitate suficienta pentru cura de 3 saptamani si pentru alte 4-5 luni de
tratament de intretinere. Distribuirea argilei se face numai prin colet postal, cu plata
 Page 116 of 1147

ramburs. Fiecare colet este insotit de instructiuni privind administrarea argilei.

Mentionez ca, la ora actuala, nu colaboram cu nimeni din tara, deci sfatuiesc bolnavii sa
nu cumpere argila de la cei care spun ca sunt colaboratorii mei, distribuitori ai acestei
argile. O spun cu regret, dar au fost numeroase cazuri cand oamenii bolnavi au fost
escrocati de fel de fel de sarlatani, care ziceau ca ma reprezinta...Florentin Popa

Argila terapeutica se poate comanda telefonic, de luni- vineri, intre orele 9-17,

la tel. 058/83.34.87 sau in scris, la adresa:Mircea Bocan - str. Avantului nr. 19, bl. J6,
ap. 8, Alba-Iulia, jud. Alba, cod 2500

Confesiunile unor bolnavi sanatosi

Din noianul de scrisori de multumire, am selectat doar fragmentele cele mai

concludente, ce cuprind afectiunile vindecate sau ameliorate prin tratamentul cu argila,
ca exemplu pentru cititorii nostri care se confrunta cu probleme similare.

- Ioan Oancea - Soseaua Nationala nr. 194, bl. D, sc. E, ap. 5, tel. 032/13.48.43, Iasi.
"Eu fac dializa de 6 ani si nu mai am pic de diureza. De 4 ani ma mananca pielea
incontinuu, la disperare. Incepand tratamentul cu argila, am scapat de ulcer, de
hemoroizi, mi s-a atenuat simtitor mancarimea de piele si am un somn odihnitor. In Iasi,
suntem 200 de persoane care facem dializa la aparat si 300 de persoane care fac dializa
peritoniala. Mare parte din pacienti consuma argila dvs. I-am intrebat pe multi despre
eficienta tratamentului cu argila. O parte au raspuns ca li s-a stabilizat tensiunea
arteriala, altii au scapat de ulcer si de hemoroizi, cei mai multi insa au inceput sa aiba
diureza din ce in ce mai mare si spera sa scape definitiv de dializa. Mie, care am un
rinichi polichistic congenital, de cand consum argila mi s-au spart 5 chisturi, semn ca in
curand vor disparea. Argila dvs. face adevarate minuni!"

- Irina Vasiluta - str. Col. V. Tomoroveanu nr. 10, bl. 10, sc. C, ap. 1, Botosani. "Mamei
mele i se descoperise un chist mamar, in urma unei consultatii la Institutul Oncologic
din Cluj. Neputand ramane in spital, pentru ca nu erau locuri, si fiind foarte alarmata de
evolutia bolii sale, a apelat la cura cu argila. In prezent, starea sanatatii mamei mele s-a
imbunatatit, chistul mamar s-a retras, dar nu de tot. Mama se simte mult mai bine si
doreste sa continue tratamentul, in speranta ca nodulul se va resorbi complet."

- Gera Radi - Micro 20, bl. G5, ap. 44, Galati. "Sotul meu, care are limfom Hodkin, a
facut cura cu argila de la dvs. si se simte foarte bine. Mananca bine, doarme bine, are o
stare generala buna, iar evolutia ganglionilor a stagnat."

- Viorica Braescu - str. Ardeluta nr. 4, bl. G13, sc. C, ap. 40, Piatra-Neamt. "Argila dvs.
face adevarate minuni! Fiica mea avea stari subfebrile din cauza unei infectii urinare,
 Page 117 of 1147

complicata cu anexita, noduli mamari si chisturi ovariene. Dupa multe tratamente cu

antibiotice, care nu au avut nici un efect, a incercat si cura cu argila. A scapat de starile
subfebrile, nodulii mamari si chisturile au inceput sa se micsoreze si se simte
extraordinar."

- Livia Godeanu - Cart. Imparatul Traian, bl. M39, sc. 2, ap. 10, Craiova. "Sufar de
neoplasm mamar drept cu adenopatie si aveam dureri foarte mari de sale, avand si
noduli uterini. In urma tratamentului cu argila, situatia mea s-a ameliorat foarte mult:
spatele nu ma mai doare, zona neoplasmului s-a dezumflat, ganglionii de la subsuoara s-
au retras si nu mai sunt durerosi, pot sa-mi misc mana cu usurinta."

- Ileana Berbec - str. Albastrelelor nr. 3, bl. G1, sc. 2, ap. 15, com. Magurele, jud. Ilfov.
"Mamei mele, diagnosticata acum 2 ani cu cancer de col uterin, in urma tratamentului
cu raze cobalt, i-a aparut o fistula recto-vaginala, medicii recomandandu-i operatia
(anus contra naturii), pentru inchiderea si vindecarea acesteia. A inceput tratamentul cu
argila in urma cu o luna si, la controlul efectuat pe 1 martie a.c. la Spitalul <> din
Bucuresti, rezultatul a fost nesperat de bun, rana incepand sa se inchida fara operatie."

- Diana Anca Ilima - sat Gilortu, com. Branesti, jud. Gorj. "Eu sufar cu glanda tiroida,
iar mama mea are multe boli, dintre care cele mai grave sunt un nodul la san si
hemoroizi, care o chinuiau ingrozitor. Am urmat tratamentul cu argila atat eu, cat si
mama mea si am constatat ca are efecte miraculoase. Amandoua ne simtim extraordinar.
Mama mea a scapat de hemoroizi, nodulul s-a mai redus, nu mai oboseste si are o reala
pofta de viata. Inainte, eu tuseam incontinuu si eram nervoasa; de cand am terminat
tratamentul, nu m-am mai infundat in gat si nu mai tusesc deloc."

- Gheorghe Domnisoru - str. Mestecanis nr. 3, ap. 25, Brasov, tel.068/31.39.15.

"Rezultatul tratamentului cu argila, pe care l-am terminat de 3 zile, este deosebit de
multumitor. Sotia mea si-a rezolvat probleme de rinichi, a eliminat nisipul biliar, a
scapat de balonari si de constipatie. Partial, a rezolvat si problema retentiei de apa din
organism. Eu am scapat de eructatii, totodata reglandu-mi functionarea intregului tract
digestiv."

- Antoanela Asan - str. Dunarii nr. 68, Giurgiu. "Se implineste aproape o luna de cand
am inceput cura, si rezultatele sunt uimitoare. Inca nu am facut analize, dar este sigur ca
pentru mine argila este un miracol. Mama, care este bolnava de ciroza decompensata cu
complicatii (anemie, ulcer, diabet), se simte din ce in ce mai bine, a scapat de culoarea
cadaverica, stomacul nu o mai supara deloc si nu mai are toate acele simptome
provocate de diabet. Pot spune ca argila ne-a readus speranta in casa. Va multumim ca
ati facut posibil acest lucru. Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va rasplateasca!"

- Veronica Nita - B-dul Petrochimistilor, bl. B30, sc. C, ap. 2, Pitesti. "Tratamentul cu
argila mi-a reglat tensiunea arteriala; nu am mai luat medicamente hipotensive. De
asemenea, am scapat de constipatie si de problemele legate de ulcer."
 Page 118 of 1147

- Oana Mateescu - str. Visarion nr. 5, sector 1, Bucuresti. "Cu ajutorul argilei, am reusit
sa ma vindec de o colibaciloza care ma chinuia de peste doi ani."
- Rodica Balan - str. Musatin nr. 9, bl. H15, ap. 5, Iasi. "Am respectat intru totul
recomandarile dvs. si pot sa va spun ca ma simt excelent. Inainte, dormeam 3-4 ore pe
noapte; acum, dorm 7-8 ore si ma trezesc odihnita. Mi-am reglat scaunul, in prezent
avand un tranzit intestinal normal. Dar cea mai mare realizare este ca am scapat de
hipertensiunea arteriala care ma chinuia ingrozitor. Din a treia saptamana de tratament,
am observat ca nu mai trebuie sa iau medicamente."
- A. Ciobanu - str. Valea Ursului nr. 4, Campulung Muscel, jud. Arges. "Am facut
tratamentul cu argila timp de trei saptamani si cred ca problema mea cu sanii e rezolvata
mai mult de jumatate (displazie mamara bilaterala cu nodul mamar si retractie
mamelon). Nu mai stiu ce inseamna durerile de san. Am scapat si de constipatie.
Psihicul meu, care era <> din cauza stresului enorm (sunt functionar public), acum e la
cote maxime."

- Ioan Labu - str. dr. Ioan Senchea nr. 140, Fagaras, jud. Brasov. "In urma curei cu
argila, atat eu, cat si sotia mea am obtinut rezultate foarte bune, constand in
imbunatatirea functiilor hepatice si biliare si vindecarea completa a colitei de
fermentatie si a constipatiei cronice."

- Elena Lungu - str. Constructorilor nr. 7, Bl. E2, ap. 68, Galati. "Vreau sa va multumesc
din suflet pentru tratamentul cu argila, al carui rezultat este excelent. Ma simt foarte
bine, am scapat de constipatie, mi-am reglat tensiunea arteriala, mi-au disparut doi
ganglioni care trebuia sa fie operati, iar pe fond alergic nu am mai facut crize de
sufocare si voma, cum faceam inainte."

- dr. Ecaterina Szanto - str. Caius Iacob nr. 17, bl. I, ap. 13, Arad: "Mama mea a urmat
tratamentul cu argila dvs. la indicatia d-lui prof. dr. Alexandru Maruta din Bucuresti si,
in ciuda diagnosticului sever (neo rectal operat), se simte foarte bine."

- Georgeta Desliu - str. Podului nr. 11, Campina, jud. Prahova. "Sunt in a 15-a zi de
cura. Tensiunea oscilanta, care ma chinuia groaznic de cativa ani, a inceput sa se
stabilizeze. Glicemia mi-a scazut de la 196 la 135."
- Mihail Brughiu - com. Cerna, jud. Tulcea. "Sufeream de infectie urinara si eram in
prag de dializa. Tratamentul dvs. m-a salvat. Dializa nu mai e necesara."
- Costina Chivu - str. Matei Basarab, bl. 45, sc. A, ap. 12, Slobozia, jud. Ialomita. "Dupa
trei saptamani de tratament cu argila, calculul de 12 mm de la rinichiul stang al sotului
meu a fost dizolvat! Pur si simplu nu a mai aparut nimic la ecografie."

Ing. chimist MIRCEA BOCAN

"Un panaceu universal"

 Page 119 of 1147

- De zece ani, "Formula AS" va confirma succesul tratamentelor cu argila. Ati gasit
explicatia pentru toate aceste efecte terapeutice?

Argila ALGO are o compozitie chimica speciala. Analizele au demonstrat ca alaturi de

gama integrala de minerale naturale, adaptate perfect organismului uman, contine si
anumite microelemente regasite numai in algele marine, care-i sporesc efectul
terapeutic. Datorita acestei compozitii, argila are puterea sa regleze metabolismul si sa
imbunatateasca procesele vitale ale intregului organism. Mai mult, asa cum spunea
marele medic Jean Valnet, argila "poseda inteligenta naturii". Pe langa continutul bogat
in minerale naturale, valoarea terapeutica este sporita de incarcatura energetica, de
vibratia moleculei, chiar si memoria argilei. De aceea este obligatoriu ca argila sa fie
pura, sa nu i se modifice structura moleculara, iar noi facem selectia argilei manual,
astfel incat sa ramana 100% naturala, fara tratare chimica sau mecanica.

- In ce afectiuni s-au observat cele mai impresionante vindecari cu ajutorul argilei?

Pe baza rezultatelor comunicate de consumatori, in mare majoritate cititori ai revistei

"Formula AS", pot spune ca argila are aproape rol de panaceu universal. Cele mai
spectaculoase rezultate au fost obtinute in urmatoarele afectiuni:

Probleme ale tubului digestiv

Prin caracterul sau bazic, argila neutralizeaza excesul de acid gastric si are efect
cicatrizant, ceea ce explica rezultatele de exceptie in ulcere gastro-duodenale, melene,
gastrite, gastro-duodenite si colite de orice natura. De asemenea, argila elimina infectiile
cu Helicobacter Pylori, care genereaza gastritele, dar si anumite parazitoze intestinale.
Este important de precizat faptul ca efectul curei cu argila nu este la fel de eficient la cei
care au urmat tratamente indelungate cu antibiotice, efectul acestora asupra florei
microbiene intestinale fiind devastator. La aceste persoane se impune prelungirea curei
pana la 2-3 luni, cu o doza de argila mai mare, pentru ca microbii sunt mai rezistenti.
Efecte terapeutice deosebite s-au observat si in cazul polipilor intestinali, responsabili
(dupa parerea specialistilor) de aparitia cancerului de colon. O cura cu argila, de 2-3
luni, este suficienta pentru disparitia totala a polipilor.

Toxiinfectii alimentare, enterocolite

In cazul toxiinfectiilor alimentare, o doza mare de argila pune, in cateva ore, bolnavul
"pe picioare". De obicei, el ramane sensibil si va suferi de colite si de alte probleme
digestive. Dozele mari de argila - consumata atat dizolvata in apa, cat si mestecata, pur
si simplu - panseaza tot tractul digestiv, distrugand microbii care au generat toxiinfectia.

Afectiuni ale glandei tiroide, noduli tiroidieni

 Page 120 of 1147

Argila regleaza activitatea glandei tiroide, indiferent daca este hiperactiva sau
hipoactiva, iar bolile tiroidiene neoperate se rezolva spectaculos. Dupa cure interne
prelungite, de circa 2-3 luni, utilizandu-se in paralel si cataplasmele cu argila pe zona
glandei tiroide, se observa regresia sau chiar disparitia nodulilor tiroidieni.

Afectiuni renale

Argila are un efect de exceptie in calculoza renala. Bolnavii ne-au declarat ca au scapat
de calculii renali, unii dintre ei dizolvandu-se, altii fiind maruntiti si eliminati in mod
natural. De asemenea, argila curata si depunerile de nisip din vezica urinara, rezultate
evidentiate de analizele medicale pe care pacientii le-au facut ulterior. Pe langa
curatarea rinichiului, argila restabileste echilibrul glandelor endocrine si astfel nu mai
apar in exces oxalati sau urati, substante care produc calculii renali. In conditiile in care
se face si o cura de intretinere cu argila, este diminuat si riscul de refacere a calculilor.
Efecte terapeutice spectaculoase se obtin in insuficienta renala, boala de care m-am
vindecat si eu, cu ajutorul argilei. Vindecari rapide se observa mai ales la rinichii
imbolnaviti din cauza infectiilor la distanta (amigdalite, carii etc.). In unele cazuri, dupa
o cura cu argila, bolnavii dependenti de dializa au facut, in loc de trei sedinte de dializa
pe saptamana, numai doua sau una singura; altii, care faceau o singura dializa, au scapat
definitiv de acest chin. Ne bucura atitudinea unor medici urologi, care observand
rezultatele tratamentului cu argila asupra pacientilor dependenti de dializa ii indruma pe
bolnavi sa urmeze in paralel si aceasta cura naturala.
Un alt efect terapeutic important al argilei este capacitatea ei de a elimina Escherichia
Coli, principala cauza de aparitie a infectiilor urinare. Exista insa si unele cazuri grave
(cand rinichiul nu mai este functional sau exista chisturi renale), la care argila nu mai
are nici un efect. Ajuta la diureza, dar nu mai poate trata rinichiul bolnav.

Diabet zaharat de tip II

Dupa o cura de 3 saptamani cu argila, bolnavii de diabet tip II isi pot reduce (la sfatul
medicului, bineinteles) doza de medicamente, valoarea glicemiei scazand pana aproape
de limitele normale.

Afectiuni reumatice, guta

Argila amelioreaza reumatismul in mod spectaculos - durerile articulare sunt diminuate

dupa numai doua saptamani de tratament, ca urmare a efectului antiinflamator al argilei.
De asemenea, prin efectul ei detoxifiant, argila reduce depozitele de urati din tesuturile
cartilaginoase, ameliorand astfel crizele de guta. In cazul durerilor reumatice, foarte
eficiente sunt si cataplasmele cu argila, care se aplica pe tesutul afectat. In acelasi timp,
s-a observat si imbunatatirea circulatiei periferice, iar bolnavii cardiaci se simt mult mai
bine.
 Page 121 of 1147

Afectiuni ale prostatei

Rezultate foarte bune s-au inregistrat si in cazul bolnavilor de prostata, la care

inflamatia patologica a prostatei s-a diminuat, iar pacientii au urinat mai putin in timpul
noptii. De asemenea, bolnavii ne-au comunicat si rezolvarea rapida a prostatitelor.

Dereglari ale activitatii sistemului nervos

Toti cei care consuma argila constata o imbunatatire substantiala a activitatii sistemului
nervos, declarand ca se simt mult mai tineri si au "pofta de viata". Aceste efecte se
datoreaza continutului de minerale si oligoelemente naturale, perfect adaptate
organismului uman, care in doze optime elimina anemiile, stresul, apatia, migrenele,
insomnia etc. Argila are efecte bune si in unele boli psihice, prin aportul optim de
minerale, astfel incat simptomele bolnavilor sunt diminuate, ca urmare a imbunatatirii
activitatii cerebrale.

Alergii

Actiunea benefica a argilei se observa foarte bine si in cazul alergiilor. Exista extrem de
multe tipuri de alergii, unele de etiologie necunoscuta. Multi consumatori care au luat
argila pentru alte afectiuni ne-au comunicat ca au scapat de alergiile pentru care se
tratasera de-a lungul anilor.

Ulcer varicos

Bolnavii care sufera de ulcer varicos se vindeca foarte repede cu ajutorul cataplasmelor
cu argila. Dupa circa 3 saptamani de aplicatii, ranile se cicatrizeaza. Este recomandat
ca, in paralel, sa se faca si cura interna, care consolideaza rezultatele tratamentului.

Cancere

Argila este un adjuvant remarcabil in tratamentul oncologic clasic. S-a constatat o

imbunatatire considerabila a starii generale de sanatate a bolnavilor de cancer, fara a
afirma, totusi, ca argila poate vindeca aceasta boala groaznica. Initial, bolnavii de
cancer au apelat la tratamentul cu argila pentru efectul detoxifiant, atunci cand faceau
tratamentele cu citostatice, radioterapie etc. Majoritatea lor au declarat ulterior ca argila
le-a imbunatatit starea generala de sanatate in timpul cat au urmat tratamente
antitumorale: starea de slabiciune le-a disparut, iar efectele secundare ale radioterapiei
sau ale chimioterapiei au fost mult diminuate. De asemenea, datorita efectelor antistres
 Page 122 of 1147

ale argilei, multi pacienti au avut o stare psihica mai buna, fiind mai putin depresivi si
mai optimisti in fata bolii.

Detoxifiant general

Argila are un efect antitoxic demonstrat. Ea capteaza particulele de metale grele,

daunatoare pentru organism, si le elimina pe caile naturale. La prima cura cu argila,
consumatorilor li se tulbura puternic urina, semn ca rinichiul se curata. Concomitent,
transpiratia si materiile fecale sunt foarte urat mirositoare, fapt ce demonstreaza ca
substantele toxice si infectiile sunt eliminate din organism.
Nu exista o explicatie stiintifica a efectelor terapeutice ale argilei. Chiar daca a fost
studiata de numerosi cercetatori, nimeni nu a reusit sa-i descopere exact mecanismul de
actiune. Insa este clar ca argila contine toate elementele necesare functionarii normale a
organismului, iar aportul de minerale naturale are efecte benefice asupra sanatatii.

- Eficienta argilei este mai mare daca se consuma o perioada mai lunga?

Cura de baza de 3 saptamani si curele de intretinere (10 zile pe luna, timp de 4-5 luni)
sunt de ajuns pentru rezolvarea majoritatii problemelor de sanatate cu care se confrunta
consumatorii. In functie de bolile de care sufera si de felul cum se simt, ei isi pot
prelungi cura de intretinere cu argila, pentru ca nu are contraindicatii. Curele de
intretinere consolideaza rezultatul curei de baza, stiut fiind faptul ca 2-3 zile de stres
sunt suficiente pentru pierderea mineralelor acumulate in decurs de o luna. Tratamentul
cu argila este recomandat tuturor varstelor si nu are efecte secundare.

- Care este pretul argilei?

Aducem argila din strainatate si am fost nevoiti sa-i actualizam pretul la cursul euro, dar
si sa acoperim costurile de transport, care s-au dublat. Comercializam argila terapeutica
ALGO la pretul de 55 lei pachetul de 2 kg, doza suficienta pentru cura de 3 saptamani si
pentru 5 luni de tratament de intretinere. Distribuirea argilei se face prin colet postal, cu
plata ramburs. De asemenea, argila ALGO pot fi comandata direct de pe site sau
procurata din farmaciile si magazinele cu produse naturale din toata tara.

OPINIA CONSUMATORILOR

O scurta privire prin miile de scrisori primite de d-l Mircea Bocan atesta ca "minunile"
pe care le face argila nu sunt vorbe-n vant... Pentru a atesta puterea sa tamaduitoare, am
 Page 123 of 1147

luat, la intamplare, cateva declaratii ale celor care au urmat cura cu argila, pe care vi le
prezentam mai jos.

MIHAELA SURU - Resita: "Am fost diagnosticata cu noduli tiroidieni si am fost

programata pentru operatie dupa trei saptamani. In tot acest timp, am luat tratamentul
prescris de medici, dar in paralel am urmat si cura interna cu argila si am aplicat
cataplasme cu argila in zona glandei tiroide. Cand am fost la controlul preoperator,
medicii mi-au facut din nou analizele si o ecografie. Au fost mirati sa constate ca
valoarea hormonilor tiroidieni revenise la parametri optimi si ca nu au mai gasit nici un
nodul. In concluzie, nu mai era cazul de operatie! Tot in acea perioada, aveam valoarea
colesterolului peste 300, iar dupa cura cu argila, a scazut la 144. Si VSH-ul mi-a scazut
- de la 62, pana la limitele normale. De atunci am continuat cura de intretinere cu argila
aproape permanent si nu am mai avut probleme de sanatate. Ma simt minunat, sunt
perfect echilibrata si nu mai iau nici un medicament."

MARIA CHIRCEA - Targu-Mures: "Am apelat la cura cu argila pentru ameliorarea

unor simptome ale menopauzei si in prezent ma simt foarte bine. Nu mai am bufeuri si
nici celelalte simptome neplacute ale menopauzei."

OLIVIA MATEI - Sat Geamana, jud. Arges: "Am avut mari probleme cu rinichii
(infectie urinara, pietre la rinichi si nisip la vezica urinara) si m-am vindecat dupa o
cura prelungita cu argila ALGO. Nu credeam ca un leac atat de simplu poate inlocui o
intreaga farmacie! O recomand cu caldura tuturor celor care sufera de rinichi, face
adevarate minuni!"

DORINA CRISTEA - Bucuresti: "De cand am inceput cura cu argila, sunt un alt om!
De atunci, o consum in fiecare zi, fara intrerupere. Ma simt ca la 20 de ani (pe
19.10.2009 implinesc 51 de ani), am un tonus ridicat, nu ma mai doare nimic, muncesc
mult si cu placere si toata lumea se mira cat de bine arat."

CIULCU ION - Onesti: "Am constatat personal ca tot ce s-a scris in revista Formula AS
se adevereste intocmai. Dupa cura cu argila nu a mai fost necesar sa iau medicamente
pentru reglarea tensiunii arteriale, durerile reumatice s-au ameliorat simtitor si nu mai
simt efectele colitei."

ELISABETA VARGA - com. Sanger, jud. Mures: "Am 63 de ani si sufar de multe boli.
Cu argila d-lui Bocan mi-am rezolvat (aproape vindecat) majoritatea problemelor de
sanatate care ma chinuiau. Tensiunea arteriala s-a reglat uimitor - de la 190/100 am
ajuns la maximum 140/80. Din cauza unei constipatii cronice facusem hemoroizi, dar
cu ajutorul argilei am scapat de chinuri. Ulcerul gastro-duodenal s-a vindecat - acum pot
manca orice, fara sa mai am probleme. Va multumesc din suflet pentru ca ne puneti la
dispozitie aceasta minune a naturii, cu care ma simt mult mai bine!"

CRISTINA CALINESCU - Com. Mavrodin, jud. Teleorman: "Acum trei ani am

descoperit efectele binefacatoare ale argilei ALGO. Starea mea de sanatate s-a ameliorat
simtitor: hipertensiunea a scazut, nodulii tiroidieni au regresat, iar problemele digestive
 Page 124 of 1147

au fost invinse. Si fetele mele au urmat cura cu argila si starea lor de sanatate s-a
imbunatatit."

MIRELA STROESCU - Campina: "Folosesc din 2001 argila ALGO si pot sa spun ca
datorita acestui leac natural nu mai sunt internata in spitale tot timpul. Mi-am rezolvat
infectia urinara, pielonefrita, litiaza renala, hipertiroidia si multe altele. Multumesc din
suflet pentru minunea pe care ne-o puneti la dispozitie!"

FLORIN IONUT HULEA - Galati: "Ma confruntam de cativa ani cu o problema grava
de sanatate - o colita de fermentatie, din cauza careia nu puteam sa consum deloc fructe
si legume crude. Am folosit argila ALGO, iar boala mea a ramas o amintire. Mananc
aproape orice, fara sa mai am acele crize care ma chinuiau ingrozitor."

POMPILIA MARIN - Voluntari, jud. Ilfov: "Am fost diagnosticata cu diabet de tip II,
iar doctorii mi-au recomandat o multime de medicamente. Am urmat tratamentul, dar
glicemia mea nu scadea deloc. Auzisem de argila d-lui Bocan de la o vecina, care se
vindecase de un ulcer varicos, si m-am hotarat sa urmez si eu acest tratament natural.
Dupa patru saptamani de cura cu argila, glicemia mi-a scazut de la 174 la 121. Voi
prelungi perioada de tratament, cu speranta ca-mi voi rezolva complet problema
glicemiei, pentru ca nu vreau sa fiu dependenta de insulina."

Dr. STEFANIA P. - Constanta: "Am auzit de argila d-lui Bocan de la un pacient bolnav
de ulcer gastro-duodenal, cu inceput de melena, pe care chiar eu l-am consultat si i-am
prescris medicatia adecvata. L-am sfatuit sa nu incerce astfel de paleative, pentru ca nu
au fundamente stiintifice. Totusi, a urmat cura cu argila fara acceptul meu. La
examinarea endoscopica, efectuata dupa o luna, am fost surprinsa de rezultate. Am
constatat ca pacientul nu mai prezenta inflamatii ale mucoasei gastrice, iar tesutul lezat
era sanatos, perfect cicatrizat. Am recomandat si altor pacienti cu probleme
asemanatoare argila, in paralel cu medicatia alopata, si am observat aceleasi rezultate de
exceptie. Fiind o adepta a medicinii naturale (am competenta in fitoterapie), consider ca
tratamentul cu argila este benefic in afectiunile gastroenterologice, avand efecte vizibile
si de durata."

Argila terapeutica ALGO se poate comanda la tel. 0258/86.56.77, pe site-ul

www.argila-algo.ro sau in scris, la adresa: MIRCEA BOCAN, str. Ioan Ratiu nr. 19, bl.
J6, ap. 8, cod 510145, Alba-Iulia, jud. Alba

Creţişoara (Alchemilla vulgaris)

Cunoscută în limbajul popular şi ca brumărie, făină-de-in, umbra muntelui sau umbrarul

doamnei, creţişoara creşte, mai ales, pe la margini de păduri şi în cîmpiile umede din
zone mai înalte şi muntoase. În timpul înfloririi, planta este culeasă în întregime, iar mai
tîrziu numai frunzele. Creţişoara este renumită, mai ales, ca plantă de leac pentru femei.
 Page 125 of 1147

În limba germană se mai numeşte şi "Frauenknraut" – planta femeilor sau "Frauenhilf"

– ajutorul femeilor.
Utilitatea extractului de creţişoară este dată de mulţi specialişti în fitoterapie, mai ales,
în tratarea sterilităţii. Creţişoara n-ajută numai în tulburări menstruale, leucoree (poala
albă, scurgeri), afecţiuni ale organelor pelviene şi indispoziţii la vîrsta menopauzei, ci,
luată la începutul pubertăţii, împreună cu coada şoricelului, influenţează benefic această
perioadă. Pentru cazurile tinerelor fete cărora nu le vine ciclul menstrual, în ciuda
medicamentelor prescrise de doctor, creţişoara împreună cu coada şoricelului
(amestecate în părţi egale) vor fi cele care vor regla aceasta problemă.
În tratarea şi în prevenirea chisturilor ovariene şi fibroamelor uterine, efecte
extraordinare are asocierea de creţişoară (flori şi frunze) şi frunze de zmeur. Se macină
plantele iar pulberile lor se amestecă în proporţii egale. Din acest amestec se face o
infuzie combinată: 4-6 linguriţe de amestec din cele două plante se lasă să stea în 1/2 l
de apă călduţă, de seara pînă dimineaţa, cînd se filtrează; maceratul se lasă deoparte, iar
planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă 1/2 l de apă clocotită şi se lasă să se
răcească, pînă ajunge la temperatura camerei. În final se filtrează infuzia astfel obţinută
şi se combină cu maceratul pus deoparte anterior, obţinîndu-se aproximativ un litru de
preparat, care se administrează pe parcursul unei zile. Tratamentul este de lungă durată
– minimum 2 luni – şi va fi însoţit de o dietă lactovegetariană cu multe fructe şi legume
proaspete, fără zahăr şi alimente conservate sau cu aditivi.
În leziunile postnatale, în relaxarea organelor pelviene ale femeilor care au avut naşteri
grele sau în predispoziţia spre avorturi (pentru fixarea sarcinii) şi fortificarea fibrelor
uterine, creţişoara este de mare folos. Începînd cu luna a treia, astfel de femei ar trebui
să bea ceai de creţişoară. Este un mijloc de terapie blîndă în toate bolile "de femei" şi
ajută, împreună cu traista ciobanului, chiar în histeroptoza (prolaps uterin) şi hernii
inghinale. În aceste cazuri, se consumă în timpul zilei, încetul cu încetul, 4 ceşti cu ceai
de creţişoară pregătit pe cît se poate din plante proaspăt culese. În afară de acestea, se
masează locurile afectate cu tinctură de traista ciobanului. Prolapsul uterin este o
afecţiune extrem de neplăcută, care apare la femeile de vîrsta a treia, pe fondul slăbirii
organismului şi al scăderii tonusului unor ţesuturi care susţin uterul şi care nu-şi mai
exercită corespunzător funcţia, provocînd căderea acestuia. Această afecţiune mai poate
fi prevenită şi tratată prin administrarea interna şi externă a tincturii de creţişoară. Se
face un tratament intern, de lungă durată, de minimum 2 luni, timp în care se iau 4
linguriţe de preparat pe zi, diluate în apă. Extern, se fac băi de şezut zilnice, cu infuzie
concentrată de creţişoară (6 linguri la litru). Extern şi intern, creţişoara are o acţiune
puternic astringentă, mărind tonusul ţesuturilor, favorizînd redobîndirea elasticităţii
acestora, prevenind şi combătînd prolapsul.
Strămoşii noştrii întrebuinţau această plantă, în combinaţii diverse cu coada şoricelului,
atît intern cît şi extern, pentru vindecarea rănilor, la epilepsii şi hernii, fiind folosită şi ca
mijloc diuretic şi cardiotonic, în febra pricinuită de leziuni, răni purulente şi abcese
neglijate. Cu efectul său astringent, ceaiul de creţişoara vindecă foarte rapid rănile în
urma unei extracţii dentare. După mai multe clătiri ale gurii, rana se închide în decursul
unei zile. Ceaiul de creţişoară îndepărtează slăbiciunile musculare şi articulare şi ajută
în anemii.
 Page 126 of 1147

Iată un citat dintr-o carte foarte veche de plante medicinale: "Dacă un om a avut hernie,
fie el tînăr sau bătrîn, să pună să fiarbă un pumn de creţişoară într-o măsură de apă, atît
cît laşi un ou tare să fiarbă şi să bea fiertura".
În medicina populară actuală, această plantă îşi ocupă locul binemeritat. Medicul
naturist şi preotul elveţian Johann Kunzle releva aceasta: "Două treimi din toate
operaţiile femeieşti ar deveni de prisos dacă planta asta de leac ar fi fost folosită din
timp şi vreme mai îndelungată; căci ea vindecă toate inflamaţiile organelor pelviene,
febra, arsura, supuraţia purulentă, abcesele şi herniile. Orice lăuză ar trebui să bea 8-10
zile din acest ceai; mulţi copii ar mai avea parte de mama lor şi mulţi văduvi de soţiile
lor dacă ar fi cunoscut acest dar dumnezeiesc. Aplicată extern, zdrobită şi făcută
compresă, creţişoara vindecă răni, înţepături, tăieturi. Copiii care, în ciuda alimentaţiei
bune, au o musculatură slabă, se întăresc prin uzul continuu al acestui ceai". Pentru
prepararea ceaiului de creţişoară se foloseşte, de regulă, 1 linguriţă (cu vîrf) de plantă la
500 ml de apă. Planta se opăreşte şi se lasă să stea puţin.
Creţişoara care creşte la înălţimi mai mari şi are partea inferioară a frunzelor argintie se
întrebuinţează, mai ales, în obezitate: 2-3 ceşti/zi. Combinată cu traista ciobanului,
creţişoara ajută contra atrofiei musculare şi în bolile musculare grele, incurabile.
Această plantă medicinală extrem de valoroasă se foloseşte şi în scleroza multiplă.

Brânca-ursului (Heracleum sphondylium)

Extrasul prin metode perfect naturale (tinctura)din planta brânca-ursului este printre
cele mai puternice revigorante, întineritoare si stimulente naturale ale activitatii sexuale.
Este un adevarat elixir contra sterilitatii masculine si feminine, contra menopauzei
premature si a andropauzei premature, precum si contra frigiditatii si impotentei.
Contine substante active care actioneaza simultan asupra glandelor endocrine, a
sistemului nervos si a aparatului cardiovascular.

Mod de preparare:Se culeg frunze si tulpinile de brânca-ursului, se taie marunt si se

introduc într-o sticla. Se toarna alcool rafinat de 38-40 grade si se lasa doua saptamâni
la loc calduros.

Intern: câte 30 picaturi, de doua ori pe zi, împreuna cu ceai de cretisoara

Actiuni: Intern: afrodiziac, antiblenoragic, antihisteric, antispastic digestiv, antispastic

uterin puternic si cu actiune rapida, carminativ, hipotensor, reglator al activitatii
nervoase, stimulent al activitatii gonadelor, stimulent al imunitatii locale nespecifice (la
nivel renal si genital), tonic digestiv, tonic general, vasodilatator genital, vasodilatator
periferic, vermifug.

Extern: detersiv, rezolutiv.

 Page 127 of 1147

Indicatii: INTERN: adjuvant în boli venerice (gonoree, sifilis, chlamidya, etc),

amenoree, anexita, digestie dificila, balonari frecvente însotite de colici, frigiditate,
impotenta hormonala si vasculara, insuficienta renala, îmbatrânire prematura,
menopauza prematura, metroanexita, stari de oboseala si epuizare ca urmare a efortului
fizic si intelectual exagerat, sterilitate feminina, sterilitate masculina. EXTERN: antrax
(adjuvant), descâlcirea parului, rani purulente, scleroza multipla (adjuvant).

Precautii: supradozarea acestui remediu din brânca ursului produce reactii de tip alergic,
vasodilatatie periferica si hipotensiune. Problemele de prostata manifestate sau latente
pot fi activate de brânca ursului, caz în care tratamentul va fi întrerupt pentru o perioada
de timp.

Contraindicatii: este contraindicata femeilor gravide. Dupa tratamentul extern cu brânca

ursului este interzisa expunerea la soare, deoarece are proprietati fotosensibilizante.

Actiuni ale extractului de brânca ursului:

Relanseaza activitatea glandelor sexuale la barbati. În urma administrarii vreme de 60

zile s-au constatat cresteri de pâna la 500% (în unele cazuri si mai mult) a concentratiei
de spermatozoizi, precum si o marire semnificativa a motilitatii acestora.
Stimuleaza puternic activitatea ovarelor la femei, fiind un foarte puternic reîntineritor,
util în tratarea amenoreei, sterilitatii, menopauzei premature.
Mareste afluxul de sânge în zona aparatului genital, atât la barbati cât si la femei, fiind
un puternic afrodiziac.
Favorizeaza relaxarea mucoaselor uterine la femei, mareste cantitatea de secretii
vaginale cu rol de lubrefiere, induce totodata o stare usor euforica.
Scade tensiunea arteriala, stimulând foarte puternic circulatia sanguina periferica.

Actiuni
terapeutice:
-adjuvant în boli venerice (efectul de stimulare a imunitatii locale si intensificarea
circulatiei sangvine în zona genitala face ca remediul sa fie recomandat ca adjuvant în
tratarea anexitei si metroanexitei, dar si a bolilor venerice ca gonoree, sifilis, chlamidya,
etc. a caror vindecare poate fi considerabil accelerata),
-frigiditate (ca afrodiziac feminin brânca ursului este ideala, actionând simultan pe mai
multe „fronturi”, cum ar fi :stimuleaza activitatea ovarelor, favorizeaza relaxarea
musculaturii vaginale si uterine prin efectul sau antispastic),
-impotenta hormonala si vasculara (are actiune terapeutica rapida datorita puternicului
efect de stimulare a secretiei gonadelor si de dilatare a vaselor din zona genitala – o
actiune extraordinar de importanta pentru cei la care impotenta apare pe fondul
restrângerii calibrului vaselor sanguine),
-menopauza prematura, amenoree (are un intens efect emenagog, provocând reaparitia
ciclului menstrual, dupa tratament de 4-9 saptamâni),
 Page 128 of 1147

-sterilitate masculina (analizele de

laborator realizate la 6 saptamâni dupa începerea curei cu acest extract hidroalcoolic au
evidentiat în multe cazuri cresterea numarului spermatozoizilor, precum si
îmbunatatirea motilitatii acestora în cazul barbatilor cu sterilitate),
-sterilitate feminina (o cura de 3 luni cu acest extract hidroalcoolic a dus la
(re)dobândirea fertilitatii unor femei cu disfunctii ovariene care vreme de mai multi ani
încercasera fara succes felurite tratamente pentru a putea concepe un copil. Înca se stiu
foarte putine lucruri despre mecanismul prin care acest extract are acest cvasi-miraculos
efect de redobândire a fertilitatii, cert este însa ca multe cupluri au deja copii frumosi si
sanatosi dupa tratamentul cu brânca ursului).

Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra)

Lemnul-dulce este o planta iubitoare de soare si lumina, care creste in albiile secate ale
raurilor si in luncile neimpadurite. Are frunzele fine si inchise la culoare, florile mici si
albe si o radacina foarte puternica, care strapunge solurile dificile si pietroase. Il
intalnim in Oltenia, in sudul Moldovei (judetul Vrancea) si in Banat, fiind adus din
indepartata Indie si aclimatizat in tara noastra cu mii de ani in urma. Este o planta care a
produs in ultimul deceniu o adevarata revolutie in industria farmaceutica, efectele sale
hormonale foarte puternice, dar nu numai ele, trezind un imens interes oamenilor de
stiinta din intreaga lume. Sute de studii i-au fost dedicate, iar aplicatiile practice si
rezultatele terapeutice obtinute cu ea au fost pe masura, asa incat in prezent este una din
cele mai folosite plante de pe glob. Iata in continuare cateva reguli de recoltare si de
preparare, precum si efectele medicinale ale acestei plante de exceptie.

Recoltarea lemnului-dulce
De la aceasta planta se foloseste radacina, foarte bogata in substante zaharoase, de
cateva zeci de ori mai dulci decat zaharul (de unde si denumirea de lemn-dulce).
Recoltarea se face in general toamna, dar si la inceput de iarna. Rizomul plantei se
dezgroapa cu o cazma, apoi se spala in apa rece, dupa care se despica in fasii mici
(pentru a nu mucegai) si se pune la uscat in strat subtire, in locuri calduroase si bine
aerisite. Atunci cand fasiile de radacina devin casante si se rup usor la indoire, planta
este suficient de uscata si se poate depozita in saci de hartie, intr-un loc racoros si lipsit
de umiditate.

Tinctura
Este cel mai eficient preparat pe baza de lemn-dulce, care pune foarte bine in valoare
proprietatile hormonale ale acestei plante. Se obtine prin macerarea a 10 linguri de
planta maruntita, in jumatate de litru de alcool de 70 de grade, vreme de doua
saptamani, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa trecerea acestui interval de timp,
continutul borcanului se filtreaza prin tifon, iar tinctura se trage in sticlute mici, inchise
la culoare. Se administreaza de regula o lingurita de tinctura, diluata in jumatate de
pahar de apa, de 3-4 ori pe zi.

Pulberea
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a radacinilor uscate. Se
administreaza o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine
 Page 129 of 1147

sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. Este recomandata mai
ales acolo unde aportul de alcool este contraindicat: ulcerul gastric, gastrita hiperacida,
bolile hepatice grave.

Infuzia combinata
Se obtine prin punerea la macerat a 3-4 lingurite de lemn-dulce intr-o cana de apa, de
seara pana dimineata, dupa care se filtreaza. Extractul rezultat se pune deoparte, iar
planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca. Dupa
racire, infuzia se filtreaza, iar in final se combina cele doua extracte, obtinandu-se astfel
un preparat ce poate fi folosit atat intern, cat si extern.

Recomandari
Osteoporoza (prevenire si combatere) - se face un tratament cu tinctura de lemn-dulce
vreme de 3 saptamani, cu 2 saptamani de pauza. Se ia cate o lingurita diluata in
jumatate de pahar de apa, de 3 ori pe zi. Acest preparat este foarte bogat in estrogeni
naturali, substante hormonale care favorizeaza la femei asimilarea calciului si
mentinerea densitatii osoase normale. Tratamentul este mult mai eficient daca se
asociaza cu o alimentatie vegetariana cu multe cruditati, indicatie valabila si pentru
urmatoarea categorie de afectiuni:

Tulburari specifice premenopauzei (bufeuri, transpiratie, iritabilitate) - se face vreme de

trei luni un tratament cu tinctura de lemn-dulce. Se iau in fiecare zi 3-4 lingurite de
tinctura, vreme de 2 saptamani, dupa care se face o saptamana de pauza, dupa care se
reia administrarea preparatului vreme de 2 saptamani s.a.m.d. Femeile care au urmat
aceasta cura au relatat ca primele imbunatatiri ale starii de sanatate apar inca din
primele saptamani de administrare.

Hepatita virala de tip A, B, C - cercetari facute in Japonia de catre profesorul K. Yasuda

si colaboratorii sai au pus in evidenta faptul ca tratamentul cu lemn-dulce favorizeaza
stagnarea hepatitelor virale. La un grup de pacienti cu hepatita B si C tratati cu aceasta
planta s-a observat dupa zece ani o rata a cirozei si a cancerului hepatic semnificativ
mai mica (sub 50%) decat la grupul martor. De asemenea, s-au tratat cu un extraordinar
succes carcinoamele hepatice, mai ales in faza incipienta (studiul profesorului Arase Y.).
Mai mult, aceasta planta s-a dovedit ca stimuleaza secretia de interferon - substanta
folosita frecvent in tratarea acestei afectiuni. Se administreaza pulbere de lemn-dulce: o
jumatate de lingurita de 4 ori pe zi, in cure de 15 zile, cu 10 zile de pauza.

Gastrita hiperacida, ulcerul gastric si duodenal - in anul 1987, un medic bulgar, G.

Brailski, a tratat cu lemn-dulce un grup de pacienti ce sufereau de ulcer gastric. Dupa 40
de zile de tratament, 47% dintre ei erau vindecati, iar la 32% dintre ei se redusesera
semnificativ dimensiunile leziunilor. Planta se administreaza sub forma de pulbere:
jumatate de lingurita, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Reumatism, reumatism degenerativ - se ia lemnul-dulce sub forma de tinctura, 3-4

lingurite pe zi, in cure de 21 de zile, cu 10 zile pauza. Tinctura de lemn-dulce
stimuleaza productia de hidrocortizon de catre corp, substanta care reduce rapid
 Page 130 of 1147

inflamatia tesuturilor, ea fiind de altfel frecvent folosita si in terapia alopata. Planta

stimuleaza producerea de catre corp a cortizonului natural, ceea ce justifica si utilizarea
sa in lupusul eritematos, ca tratament de sine statator sau ca adjuvant.

Infertilitate la femei, frigiditate - se face o cura cu tinctura de lemn-dulce, din care se

iau 3-4 lingurite pe zi, pe o perioada de 14 zile, cu 14 zile de pauza. Tratamentul da
rezultate mai ales in cazurile de amenoree (absenta ovulatiei), precum si in infertilitatea
sau in frigiditatea care apare la femei cu valori crescute ale testosteronului (hormonul
masculin). In anul 1988, profesorul japonez Takahashi a administrat lemn-dulce la
femei care sufereau de sindromul ovarelor polichistice si nu puteau ramane insarcinate -
dupa cateva luni, 25% dintre ele ramasesera insarcinate.

Tuse uscata, tuse iritativa, bronsita acuta si cronica - se face gargara cu infuzie
combinata de lemn-dulce si se beau 1-2 cani din acest preparat pe zi. Tratamentul se
face vreme de 10 zile si are efecte exceptionale de calmare a tusei, de eliberare a cailor
respiratorii de secretii si de marire a capacitatii de autoaparare a organismului.

Matreata si iritatii la nivelul pielii capului - dupa spalarea normala a capului, se face o
inmuiere a parului vreme de cinci minute, intr-un lighean, cu infuzie de lemn-dulce.

Reactii alergice - se face o cura cu tinctura de lemn-dulce, de 10 zile, timp in care se iau
2-4 lingurite pe zi. Acest preparat stimuleaza secretia de cortizon natural, substanta
antialergica si antiinflamatoare puternica, care fara a vindeca aceasta afectiune,
amelioreaza foarte mult simptomele.

Observatii
Infuzia combinata de lemn-dulce are efecte exceptionale de contracarare a urmarilor
nocive ale aspirinei, protejand stomacul, sporind imunitatea, blocand dezvoltarea
microorganismelor invadatoare. Are de asemenea efecte febrifuge, fiind recomandat
consumul acestei infuzii in timpul racelii si gripei, mai ales daca recurgem la aspirina ca
atare sau la alte medicamente cu acid acetilsalicilic.

Administrarea de tinctura sau de pulbere de lemn-dulce diminueaza efectele adverse ale

administrarii steroizilor (cortizon, prednison etc.) si le potenteaza efectele terapeutice.

Precautii la tratamentul cu lemn-dulce

Lemnul-dulce este un medicament puternic si, ca atare, se impun anumite masuri de
precautie atunci cand il folosim. In primul rand nu va fi administrat perioade lungi de
timp, fara intrerupere. O cura nu trebuie sa dureze mai mult de 4, maximum 6
saptamani, urmate de 2-3 saptamani de pauza. In cazul folosirii unor doze mai mari de
12 grame zilnic, o cura nu va dura mai mult de 3 saptamani, cu 3 saptamani de pauza.
In cazul femeilor care fac tratamente de infrumusetare, contra simptomelor menopauzei
ori impotriva sterilitatii, este ideala o combinatie intre lemnul-dulce, semintele de marar
si iarba de cretisoara - o triada de aur pentru mentinerea echilibrului hormonal la femei,
deopotriva puternica si echilibranta.
 Page 131 of 1147

Pentru cresterea si redobandirea fermitatii sanilor - se fac cure de cate 15-20 de zile cu
tinctura de lemn-dulce, incepand cu ultima zi a ciclului menstrual. Zilnic, se iau 3-4
lingurite de tinctura, pe stomacul gol, fiecare doza administrandu-se dizolvata in apa.
Tratamentul este mult mai puternic decat cel cu seminte de marar, efectele estrogene ale
lemnului-dulce fiind foarte intense.

Combaterea hirsutismului si a masculinizarii la femei - se face un tratament de 21 de

zile cu tinctura de lemn-dulce, administrat de 3 ori pe zi, inainte de mesele principale.
Dupa cele 21 de zile de administrare, se fac 12 zile de pauza, dupa care se poate relua.
Acest preparat are efecte estrogene directe, scade concentratia de hormoni masculini si,
in timp, favorizeaza amplificarea caracterelor feminine: pielea catifelata, accentuarea
contrastului intre talie si bazin, incetinirea ritmului de crestere a pilozitatilor si oprirea
aparitiei lor pe noi zone.

Contraindicatii la tratamentul cu lemn-dulce

Administrarea de lemn-dulce este contraindicata in cazurile de hipertensiune grava,
sarcina (poate produce nasterea prematura), boli tumorale in faze foarte avansate,
hipotiroidie pronuntata, ciroza avansata, boli biliare aflate in faza acuta. Persoanele care
fac tratamente cu medicamente care contin digoxina nu vor lua intern lemn-dulce.
Persoanele cu probleme cardiace care iau lemn-dulce vor lua si suplimente nutritionale
pe baza de potasiu, intrucat nivelul acestuia scade la administrarea acestei plante.

Traista ciobanului (Capsella bursa-pastoris)

Specie ierboasă măruntă, foarte întâlnită în flora spontană a ţării noastre, crescând
aproape oriunde.
În scopuri medicinale, această plantă se recoltează primăvara (aprilie-mai), când
înfloreşte în masă şi încă nu s-au format multe seminţe. Colectarea şi pregătirea
materiei prime se face fie prin tăierea cu foarfeca a plantei la nivelul coletului,
întotdeauna sub rozeta de frunze, fie, acolo unde terenul permite, prin smulgerea plantei
cu rădăcină cu tot (în acest caz rădăcina se îndepărtează ulterior). Materia primă
recoltată se prelucrează sau se supune uscării fără a fi fragmentată, mărunţirea
executându-se doar atunci când partea aeriană de la traista ciobanului este complet
uscată.
Aceste reguli trebuiesc urmate deoarece, în cazul lezării sau secţionării organelor
plantei, acesta va sintetiza cantităţi mari de substanţe de apărare (izotiocianaţi), compuşi
care ajunşi în organismul omului, inhibă funcţia tiroidei şi pot declanşa alergii.
În timpul uscării plantei, enzimele implicate în sinteza izotiocianaţilor se distrug şi acest
neajuns dispare.

Proprietati, recomandari
Din planta recoltată, condiţionată şi uscată corect, se prepară o infuzie cu virtuţi
oficinale. Traista ciobanului se mai poate utiliza sub formă de tinctură sau infuzie din
părţile aeriene proaspete (se obţin din planta verde întreagă).
Extractele pe bază de traista ciobanului au efect trofic asupra musculaturii cardiace şi a
uterului. De asemeni, utilizate corespunzător, acestea reglează şi normalizează tensiunea
 Page 132 of 1147

arterială. Datorită acestor proprietăţi fitoterapeutice, traista ciobanului se recomandă ca

adjuvant în bolile cardiace cu aritmie, însoţite de hipertensiune, hipotensiune sau
tensiune oscilantă. Prin acţiunea principiilor conţinute asupra musculaturii uterine,
planta se utilizează în caz de atonie uterină sau după naştere, în scopul refacerii
tonicităţii uterului.
Posedând efecte hemostatice, traista ciobanului se recomandă a fi administrată în cazul
sângerărilor uterine (menstre abundente, metroragii) al celor nazale (epistaxis) şi al
celor gastrice - dacă acestea sunt provocate de ulcer.
Acţiune antihemoragică se datorează atât compoziţiei propriu-zise a plantei, cât şi unor
ciuperci (fungi) care parazitează specia (M. Alexan, O. Bojor, Fl. Crăciun).
La femeile hipertensive, mai ales la obeze, tratamentele mai îndelungate cu ceai sau
tinctură de traista ciobanului, previn hemoragiile nazale, fluxurile menstruale
abundente, dar şi alte dereglaje menstruale, precum şi anemiile secundare produse de
hemoragii. De asemeni, prin stimularea glandei tiroide, ajută la slăbit. Deoarece
majoritatea acestor cazuri sunt asociate cu constipaţia, se vor folosii, în amestec cu
traista ciobanului, plante cu principii laxative.
Datorită acţiunii antitumorale, ca adjuvant, traista ciobanului se foloseşte, în
tratamentul general al cancerului (E. F. Voinea) sau doar în neoplaziile stomacului sau a
uterului (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P.A. K. Duke).
Extractele de traista ciobanului prezintă, de asemenea, efecte favorabile în stările de
stres psihic şi în anxietate.
Traista ciobanului mai este indicată în tratamentul litiazei urinare urice, fiind însă
contraindicată în cazul litiazei oxalice.
Ca adjuvant, planta se mai utilizează în hipercorticism şi în hipotiroidie.

Precautii
Traista ciobanului nu este o plantă toxică, contraindicaţiile trebuind privite sub spectrul
unor posibile reacţii adverse de altă natură decât toxicologică.
Consumul de traista ciobanului în stare crudă produce o creştere rapidă a elementelor
figurate albe (leucocite). Copii mici care gustă întâmplător această plantă fac febră,
fiind duşi la medici, care nu pot constata existenţa vreunei afecţiuni. Reacţia imunitară
provocată de planta proaspătă ar putea fi valorificată şi coordonată în tratamente
medicale specializate, dar din păcate există un mare dezinteres în acest sens.
Deoarece stimulează contracţiile uterine, traista ciobanului nu se utilizează în sarcină
(poate produce avort).
Întrucât traista ciobanului se comportă ca un excitant nervos, se recomandă evitarea
utilizării sale, în caz de: insomnie cronică, hiperexcitabilitate nervoasă sau sexuală
epilepsie, boala lui Parkinson, depresie.
Persoanele care suferă de hipertiroidie sau de hipocorticism nu vor recurge la tratamente
pe bază de traista ciobanului.
Principiile din plantă interacţionează în mod negativ cu anticoagulantele, cu
anticoncepţionalele şi cu corticoterapia.
Administrată în doze mari, traista ciobanului provoacă palpitaţii.

Administrare
Infuzia de traista ciobanului se prepară din 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă.
 Page 133 of 1147

Se beau 3-4 astfel de ceaiuri zilnic.

Sub formă de tinctură, se administrează câte 3 linguriţe zilnic, care se adaugă în lichde
reci (infuzie, apă, apă cu lămâie şi miere).
Curele cu traista-ciobanului se efectuează timp de 15 zile consecutive cu 15 zile pauză,
în cel puţin 6 reprize. Femeile vor începe administrarea cu 10 zile înaintea datei ideale
de apariţie a fluxului menstrual.

Napul
Îsi are originea în Europa de Nord. Inca din epoca primitiva era folosita ca hrana.
Indicatii

Folositi din belsug napul în supe si în ciorbele de carne, pentru ca, în afara aromei
placute pe care o raspândeste, acesta are si proprietati curative. Si, dupa ce veti fi luat
cunostinta de cele ce urmeaza, va veti întreba la ce se refera expresia „a avea sânge-n
vine".
Aceasta radacina comestibila contine, între altele, vitaminele A, B, C, iod si cupru;
aceste elemente contribuie la stabilizarea sistemului nervos si întaresc imunitatea
naturala.
Experienta si analizele au demonstrat ca napul purifica sângele si mareste debitul de
urina.
El constituie un adjuvant excelent în tratarea acneei si a unor eczeme, cu conditia sa fie
consumat crud.
Este bine sa mâncati frunze de nap; ele au un efect benefic asupra organismului, fiind
foarte bogate în saruri minerale: calciu, fier, cupru - necesare, împreuna cu clorofila
prezenta si ea în frunze, la refacerea sângelui (nuclee celulare, celule, leucocite si
hematii, hemoglobina).
Prin fierberea napului se obtine un magiun foarte util în tratarea afectiunilor cailor
respiratorii: 100 g de nap bine spalat se fierb într-un litru de apa sau de lapte, timp de un
sfert de ora. Se strecoara si se îndulceste cu miere. Se consuma patru cesti pe zi.
De asemenea, este unanim recunoscuta actiunea expectoranta a siropului de nap; acesta
este eficient în tratarea guturaiului, anginelor, frisoanelor: se scobesc câtiva napi si se
umplu cu zahar. Siropul se colecteaza dupa câteva ore. Se aduna acest sirop si se
pastreaza cel mult trei-patru zile într-un flacon închis ermetic. Se iau patru lingurite pe
zi.
Consumat crud, napul creeaza uneori probleme persoanelor cu afectiuni ale aparatului
digestiv. In acest caz, se recomanda sa se fiarba putin, atât cât sa i se înmoaie celuloza.
Cu toate acestea, trebuie stiut ca, în general, napii tineri se digera destul de usor.
Am comite o eroare regretabila daca nu am mentiona sucul de nap pentru calitatile sale
remineralizante, diuretice si pentru efectele salutare asupra cailor
biliare.

Uz
extern
Pentru „coacerea" abceselor, furunculelor si a panaritiilor: se coace în cuptor un nap
spalat, necuratat de coaja. Se zdrobeste pâna la obtinerea unei paste si se aplica sub
 Page 134 of 1147

forma de cataplasma. Se fixeaza cu ajutorul unui bandaj. Se schimba cataplasma de

doua ori pe zi.
Angina: se taie rondele doi napi, se pun într-o cratita umpluta pe trei sferturi cu apa si se
lasa sa fiarba 20 de minute. Se strecoara. Dupa racire, se face gargara de mai multe ori
pe zi.

Propolisul
Denumirea de propolis vine din limba greaca si intr-o traducere aproximativa ar
insemna “partea din fata a cetatii”. De ce aceasta denumire? Pentru ca albinele care
produc aceasta substanta o folosesc pentru consolidarea, captusirea si izolarea stupului,
care devine astfel o adevarata cetate. Propolisul in contact cu apa din precipitatii se
intareste si devine dur si impermeabil ca piatra, nepermitand umezelii sa patrunda in
stup. Apoi, propolisul este un antiseptic foarte puternic, anihiland bacteriile, ciupercile
parazite si chiar virusurile, creand un mediu aproape perfect steril.
In fine, atunci cand patrunde in stup un pradator, cum ar fi razatoarele mici, acesta este
ucis de veninul albinelor si apoi este invelit in ceara si propolis, impiedicand astfel
descompunerea lui si infectarea mediului
ambiant. De fapt,
propolisul este un extract din mugurii arborilor (in special din mugurii de plop, dar nu
numai), care este cules si prelucrat de albine primavara devreme. Este, asadar, un
produs de origine vegetala, care pastreaza multe din proprietatile plantelor din care a
fost obtinut, fiind imbogatit insa cu anumite substante secretate de
albine. Rezultatul este un cicatrizant, un regenativ,
un antiseptic, un reglator hormonal si un stimulent imunitar de exceptie, pe care il vom
cunoaste mai detaliat in cele ce urmeaza. Vom prezenta propolisul numai sub forma de
tinctura, pentru ca administrat ca atare, fiind aproape deloc solubil, va trece pe traiectul
digestiv si va fi eliminat fara a avea o actiune eficienta asupra organismului. Iata asadar
proprietatile si indicatiile tincturii de propolis.
Actiuni:
IN
TERN: analgezic usor, antihemoragic, antifungic puternic (actiune puternica asupra
Candida albicans), antiseptic puternic al cailor respiratorii medii si superioare,
antiseptic intestinal si urinar bun, antiviral mediu, bacteriostatic si bactericid bun
(anihileaza streptococii, stafilococii, salmonella, proteus), febrifug bun, regenerant
epitelial puternic, stimuleaza procesele de regenerare in ansamblu, stimulent imunitar
bun. EXTERN: antiinfectios
puternic si cu spectru larg, cicatrizant puternic, analgezic mediu, regenerativ epitelial
puternic.
Indicatii:
INTERN:

-guturai, gripa in faza incipienta, dureri de gat (traheita, faringita), bronsita

cronica, tuse uscata, tuse chintoasa, tuse convulsiva: se iau 5-6 lingurite pe zi dintr-un
amestec format din jumatate de lingurita de tinctura si o lingurita de miere
-enterita, colita acuta si cronica,
 Page 135 of 1147

infectii virale la nivelul intestinului si al tubului digestiv in ansamblu: se iau 50 de

picaturi de tinctura de propolis intr-o ligurita de miere sau pe o bucatica de paine, de 3-4
ori pe zi -
hipertensiunea, ateroscleroza: se combina in proportii egale tinctura de propolis cu
tinctura de usturoi (allium sativum). Se administreaza 30-50 de picaturi de 4 ori pe zi,
pe stomacul gol, inainte de mesele principale. Amestecul de tincturi se poate lua ca
atare, nediluat, sau in miere - adjuvant in hepatita de toate tipurile: se iau 30 de picaturi
de tinctura de propolis in miere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 3
luni -adjuvant in febra tifoida, meningita
(adjuvant), boli infectioase insotite de febra: se ia 1 lingurita de propolis de 3 ori pe zi
-tulburari ale
menopauzei: vreme de un an se face un tratament cu tinctura de propolis. Se iau 20 de
picaturi amestecate cu o lingurita de miere de 3 ori pe zi, dimineata, la pranz si seara
-nefrita, pielo-nefrita, cistita, infectii reno-urinare in general: se ia 1 lingurita de
tinctura de 3-4 ori pe zi. Tratamentul dureaza 5-7
zile -prostatita,
adjuvant in adenomul de prostata: se iau 50 de picaturi de tinctura de 3 ori pe zi, pe
stomacul gol. O cura dureaza 3 luni si se reia la
nevoie -infectii cu protozoarul Giardia
lambria:se ia o lingurita de tinctura pe o bucata de paine de 3 ori/zi, inainte de mesele
principale.Tratamentul dureaza o saptamana si se poate relua la nevoie.

EXTERN:

-amigdalita, faringo-amigdalita, laringita: o bucatica de vata pusa in varful unei

mici baghete se inmoaie bine in tinctura de propolis. Se aplica cu ajutorul acestui
dispozitiv tinctura direct pe locul afectat. Efectele sunt rapide
-cancer mamar
(adjuvant), cancer al pielii (adjuvant): se inmoaie un tampon de vata in tinctura de
propolis, dupa care se stoarce foarte incet deasupra locului afectat, lasand preparatul sa
scalde locul si sa se intareasca de la sine. Se reia operatia de 3-4 ori la intervale de 2-3
minute, dupa care se lasa zona tratata sa se zvante la aer. (a se vedea si combinatia de
tincturi de la tratamentul alunitelor si negilor, care etse extrem de activ si in cancerul de
piele si in tumorile exteriorizate)
-rani
deschise, arsuri de toate tipurile: se aplica intocmai tratamentul de mai sus, de la
cancerul pielii. In cazul ranilor se face o dezinfectie prealabila cu alcool.
-eczeme infectioase: se aplica tinctura de propolis cu
un tampon de vata in asa fel incat zona afectata sa fie cat mai mult timp scaldata de
preparat, care va patrunde astfel cat mai mult in profunzime. Se vor face 2 asemenea
aplicatii cu tinctura pe zi, dupa care locul se va lasa sa se zvante vreme de o jumatate de
ora. In cazul eczemelor uscate se va aplica ulterior o pelicula de unguent de tatananeasa
(symphytum officinali) sau gallbenele (calendula officinalis) -alunite, negi:
se combina in proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de tataneasa si tinctura de
rostopasca. Se aplica acest remediu intocmai ca si la cancerul de piele
 Page 136 of 1147

Administrare interna: se ia de regula ½ lingurita de tinctura diluata intr-o lingurita de

miere, de 3-4 ori/zi
Contraindicatii: alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplacute,
in cazul in care nu stiti daca aveti sau nu intoleranta la aceasta tinctura, veti face un test
aplicand-o mai intai din abundenta pe o portiune mica de piele, urmarind efectele care
apar. In cazul in care ea nu determina nici un fel de reactii nedorite (mancarimi,
inrosire, iritatie) se poate folosi cu succes.
Usturoiul (Allium sativum)
Este cea mai studiata planta medicinala din lume. Nu, nu este o gluma! Numai in
ultimii cincisprezece ani s-au facut nu mai putin de 200 de cercetari clinice si de
laborator, despre efectele sale terapeutice, record neatins de nici o alta planta medicinala
de pe glob. Este adevarat, il cunoastem mai degraba ca aliment, insa virtutile sale
gastronomice palesc in fata uluitoarelor sale aplicatii in medicina. Ce-i drept, usturoiul
are si un blazon de aparat, el fiind mentionat pentru prima oara intr-un tratat medical
sanscrit, cu 5000 de ani in urma. Comparati cele cinci milenii de recunoastere oficiala a
usturoiului ca medicament, cu cei 10-15 ani, cat este durata de viata a hapurilor chimice
contemporane, ca sa va dati seama de valoarea remediului despre care vom vorbi in
acest articol. In Europa, cu 2500 de ani in urma, Dioscoride, Galen, Hipocrate si alti
medici celebri ai antichitatii laudau calitatile medicinale ale usturoiului, cu care tratau
bolile de plamani, tulburarile de circulatie si tumorile albe. Acelasi lucru avea sa-l faca
si ilustrul savant si alchimist Paracelsus in Evul Mediu, cand usturoiul, laolalta cu
cateva uleiuri esentiale aduse din Arabia, erau - dupa parerea sa - singurele remedii cu
adevarat eficiente contra teribilelor epidemii de ciuma. Mai aproape de timpurile
noastre, si Pasteur, parintele microbiologiei si unul din fondatorii medicinii moderne, a
fost uluit de proprietatile medicinale ale usturoiului, pe care l-a recomandat ca
antiinfectios in primul razboi mondial.

Tromboza, tromboflebita - exista nu mai putin de 10 studii, facute in spitale universitare

din Germania, Statele Unite, China si Coreea, care au urmarit efectul usturoiului asupra
trombozei, si toate au aratat o reducere semnificativa a tendintei de formare a
cheagurilor de sange, la pacientii tratati cu el. Consumul a 4-6 catei de usturoi pe zi
este, asadar, un remediu sigur pentru prevenirea si chiar pentru tratarea tromboflebitei si
a trombozelor in general. Trebuie insa mentionat ca efectele usturoiului apar in timp si
nu se pune problema ca pacientii cu risc de aparitie a complicatiilor trombozei sa
renunte la medicatia prescrisa pentru a face tratament exclusiv cu usturoi.

Cancerul de colon si cancerul gastric - mai multe cercetari epidemiologice arata ca la

populatiile unde usturoiul intra in dieta zilnica, exista un risc mult diminuat de
dezvoltare a cancerului de colon si de stomac. Doza de usturoi consumata este de
minimum 2 catei pe zi.

Cancerul de esofag si laringe - Cercetatorii de la Nanjing Cancer Institute din China au

comparat incidenta cancerului la cateva mii de oameni care consumau 1-2 catei de
usturoi zilnic cu cea in randul celor care consumau usturoi cel mult o data pe luna.
 Page 137 of 1147

Rezultatele studiului indica faptul ca primul lot de subiecti au prezentat cu 69% mai
putine cazuri de cancer fata de lotul doi. Interesant este ca la cei care consuma si ceapa
pe langa usturoi, rata imunitatii la aceste forme de cancer ajunge pana la cifra record de
83%.

Cancerul de rect - un colectiv de medici americani de la Universitatea Carolina de Nord,

condus de dr. Lenore Arab, a analizat mai multe studii realizate pe consumatorii
constanti de usturoi. In raport se arata ca un consum regulat de usturoi reduce riscul
cancerului de colon si de rect cu 10% (la cei care consuma preponderent carne) si cu
pana la 50% (la cei care, pe langa faptul ca sunt consumatori de usturoi, au si o dieta
preponderent vegetariana, cu multe cruditati).

Gripa - trei-patru catei de usturoi consumati zilnic reduc cu cel putin o treime sansele de
a ne imbolnavi de gripa in timpul unei epidemii, arata studii facute de medicii israelieni.
Aceasta, pentru ca usturoiul, pe langa faptul ca are un efect de intarire a imunitatii,
contine substante care distrug sau incetinesc ritmul de inmultire al virusilor gripali.

Infarct miocardic - riscul de infarct scade foarte mult la persoanele care tin periodic o
cura cu usturoi, arata un studiu italian. Pe langa faptul ca normalizeaza tensiunea
arteriala si desfunda vasele de sange ingrosate de depunerile de colesterol, usturoiul este
si un excelent protector al sistemului nervos, direct implicat in declansarea crizelor
cardiace care duc la infarct. Mai ales persoanele peste 50 de ani ar trebui sa faca macar
de patru ori pe an o cura de o luna cu usturoi consumat proaspat sau sub forma de
mujdei preparat cu ulei de masline si lamaie.

Diabet - daca ceapa, despre care am vorbit in articolul trecut, este un foarte bun
hipoglicemiant, se considera ca usturoiul o completeaza, prevenind in buna masura
complicatiile bolii diabetice. Utilizarea regulata a unor doze terapeutice cu usturoi
(minimum 5 grame pe zi) are efect de prevenire al arteriopatiilor diabetice, precum si al
bolilor cardiace produse de aceasta boala.

Viermi intestinali - un leac traditional de mare actualitate este laptele cu usturoi, a carui
reteta este detaliat prezentata in cadrul acestui articol. Preparatul este foarte util, mai
ales pentru copii, care atunci cand se joaca, pot ajunge in contact si pot ingera ouale
diferitilor paraziti intestinali. Mai ales ei este bine sa faca periodic cure preventive de
cate 2-3 saptamani cu decoct de usturoi in lapte, minimum jumatate de pahar pe zi.

Tratamente interne cu usturoi

Raceala (rinita, bronsita, laringita produsa de virusul gripal) - un studiu al medicilor
britanici, prezentat in 2007 de BBC, arata ca usturoiul are efecte semnificative de
reducere a efectelor racelii comune.
 Page 138 of 1147

Doi-trei catei de usturoi sau o portie de mujdei luata zilnic reduce

simptome ale racelii cum ar fi catarul respirator, durerile de cap,
accelerarile ritmului cardiac. De asemenea, tratamentul cu usturoi
reduce considerabil timpul de vindecare. Extern, aplicat sub forma de
cataplasme pe spate si pe piept, el este si o metoda foarte buna de
combatere a tusei si a raguselii.

Efeminare la barbati - suplimentele de usturoi adaugate in hrana

persoanelor de sex masculin stimuleaza testiculele sa aiba o secretie endocrina mai
mare, crescand nivelul de testosteron. Or, testosteronul este chiar hormonul
masculinitatii, care determina cresterea masei musculare in detrimentul tesutului adipos
specific feminin, determina cresterea apetitului sexual, precum si trasaturi de caracter
specific masculine, cum ar fi curajul, spiritul de initiativa, combativitatea. Concluzia
este simpla: consumati macar de 3 ori pe saptamana usturoi din belsug, pentru a va
amplifica in mod natural barbatia, chiar si daca nu considerati ca aveti probleme in acest
sens.

Ateroscleroza - un studiu german realizat pe 280 de persoane, timp de 4 ani, arata ca

usturoiul previne formarea placii de grasime in artere si poate chiar sa diminueze
dimensiunea ateroamelor existente. Oamenii care au consumat cca. 6-7 g de usturoi
zilnic au avut cu 18% mai putine depuneri de colesterol in artere la sfarsitul studiului,
decat cei din grupul martor. La femei, efectul a fost mai pronuntat, ajungandu-se la
reduceri de pana la 25% a nivelului colesterolului, in urma tratamentului cu usturoi.

Circulatie deficitara - cercetari realizate in Germania, in 1996, asupra persoanelor cu

afectiuni ale arterelor periferice (se produc diminuari serioase ale circulatiei la nivelul
picioarelor) au aratat ca, in cazul consumului regulat de usturoi, distanta pe care aceste
persoane bolnave o pot parcurge pe jos, fara sa aiba dureri in membre, creste
considerabil. Imbunatatirea este de pana la 80%. Doza zilnica de usturoi folosita in
studiu: 7 grame.

Adjuvant in HIV/SIDA - usturoiul a fost utilizat intr-un program medical din China, pe
pacientii cu SIDA, pentru tratarea infectiilor care prolifereaza pe fondul acestei
afectiuni. Rezultatele au fost incurajatoare, atat in sensul prelungirii vietii, cat si pentru
imbunatatirea calitatii acesteia, conex cu reducerea suferintei. Se recomanda
administrarea maceratului de usturoi in alcool, cate 10-20 ml pe zi, in cure de 60 de zile,
cu 14 zile de pauza.

Hipertensiune - trei studii facute in 1994 in spitale din Germania au aratat reduceri
semnificative ale presiunii arteriale prin tratamentul cu usturoi. Se recomanda maceratul
in alcool de usturoi, in cure de trei luni, timp in care se administreaza cate 3 lingurite
 Page 139 of 1147

(adica aproximativ 15 ml) pe zi.

Tratamente externe
Candida bucala - un studiu de medicina experimentala arata un efect antiseptic
impotriva ciupercilor parazite mai puternic la usturoi decat la Nistatin, medicamentul
anticandidozic uzual. Se fac clatiri ale gurii de 2-3 ori pe zi, cu cate un sfert de pahar de
apa, in care s-a dizolvat o jumatate de lingura de macerat de usturoi in alcool.

Candida vaginala - siropul de usturoi prezentat in cadrul acestui articol nu este eficient
doar administrat intern, in cazul bronsitei sau al tusei, ci si extern. Un tampon de vata
inmuiat in acest sirop se introduce in vagin si se lasa 10-15 minute, pentru ca usturoiul
sa-si exercite efectul anticandidozic. Se repeta zilnic acest tratament pana la disparitia
simptomelor. Este important ca tratamentul sa se faca de la primele semne ale
candidozei, atunci cand e aplicat din timp, el putand scuti de suferintele inimaginabile
pe care aceasta afectiune, scapata de sub control, le poate produce.

Boala piciorului de atlet - se pune o cataplasma de mici dimensiuni, preparata din 1-2
catei de usturoi, intre degetele afectate. S-a demonstrat prin teste directe ca acest
tratament simplu are efecte cel putin comparabile cu cele ale sofisticatelor creme de
sinteza, utilizate pentru tratarea acestei boli.

Chelire, pelada barbii- se aplica un tratament simplu si foarte eficient: un catel de

usturoi se taie in doua, si cu fiecare jumatate proaspat taiata se face o frictionare a zonei
afectate, cate 2 sedinte a 5 minute pe zi. Se freaca portiunea de piele din locul unde a
cazut parul cu catelul de usturoi, energic, dar cu blandete. In maximum 2 saptamani,
firele de par vor aparea, la inceput ca un puf fin, si pe masura ce se continua
tratamentul, se vor dezvolta ca fire de par normale.

Precautii si contraindicatii
Primul lucru care trebuie spus despre acest remediu este ca nu toata lumea il suporta la
fel de usor si de aceea, daca nu sunteti obisnuiti sa ingerati cantitati mari de usturoi,
incepeti tratamentul gradat. La inceput, consumati cantitati mici de usturoi sau de
preparate pe baza de usturoi, marind doza pe masura ce vedeti ca este bine suportat.
Exista numeroase cazuri de persoane care s-au grabit sa manance mult usturoi, pentru a
obtine efecte terapeutice rapide, dupa care s-au confruntat cu indigestii severe, voma ori
arsuri gastrice, capatand astfel intoleranta la usturoi, pe care nu l-au mai suportat nici in
doze mici. Consumul de usturoi nu este recomandat femeilor care alapteaza, deoarece
anumite substante pe care le contine se transmit in lapte, dandu-i un gust neplacut si
facand posibile probleme gastrice ori intestinale la sugar. Usturoiul se va administra cu
prudenta si in cazul persoanelor cu gastrita in faza de criza, precum si celor cu enterita
ori cu colita de fermentatie. Aceeasi prudenta este recomandata si in cazul persoanelor
cu boli pulmonare insotite de tuse seaca, sanguinolenta, unde poate amplifica
 Page 140 of 1147

inflamatia. Cercetari recente arata ca este de dorit ca persoanele care urmeaza sa suporte
o interventie chirurgicala sa nu consume usturoi cu 10 zile inainte de operatie, deoarece
proprietatile antiagregante plachetare ale usturoiului fac cicatrizarea mai lenta. Oamenii
de stiinta subliniaza insa ca aceasta observatie are caracter de recomandare si nu de
contraindicatie.

Cum se administreaza usturoiul

Usturoiul ca atare
Se consuma 2-4 catei de usturoi zilnic, in timpul mesei sau, daca il suportati, intre mese,
cand are efectul terapeutic cel mai puternic. Practic, nu exista limita pentru cura cu
usturoi, care poate fi consumat zilnic, fara probleme, pentru perioade lungi de timp.
Unii cercetatori sustin, totusi, ca este bine ca dupa 3 saptamani de consum, sa se urmeze
o saptamana de pauza, pentru a nu obisnui organismul cu acest remediu, lucru care ar
duce la diminuarea eficientei sale terapeutice.

Mujdeiul
Este forma ideala de consum pentru tratamentul unor boli unde este necesara ingerarea
zilnica a unei cantitati mai mari de usturoi. Se piseaza marunt 7 catei de usturoi, se pune
un varf de cutit de sare, un sfert de lamaie stoarsa, o lingurita de ulei de masline presat
la rece si o jumatate de legatura de patrunjel taiat foarte fin. Se amesteca bine, apoi se
lasa sa se patrunda vreme de 10-20 de minute, dupa care mujdeiul este gata. Daca
simtiti nevoia, puteti sa adaugati si cateva linguri de apa plata sau de izvor, pentru a-l
dilua si a-i reduce astfel efectul iritant. Se consuma in 1-2 reprize, pe parcursul unei
zile. Este mai bine tolerat de organism decat usturoiul simplu, pentru ca ingredientele
din mujdei (sarea, sucul de lamaie, patrunjelul) compenseaza efectul sau usor iritant,
stimuleaza digestia (care poate fi incetinita de anumiti compusi din usturoi), reduce
chiar si din mirosul neplacut. Uleiul de masline ii potenteaza actiunea de reducere a
colesterolului, precum si efectul benefic in cazul litiazei biliare.

Decoctul in lapte
Se foloseste in afectiunile respiratorii si contra viermilor intestinali si se consuma cat de
fierbinte se poate suporta, dimineata si seara. Iata reteta de preparare: se spala si se taie
marunt o capatana de usturoi cu tot cu coaja, apoi se fierbe vreme de cinci minute intr-o
cana de lapte, dupa care preparatul se lasa sa se raceasca acoperit, vreme de 10 minute.
Se strecoara si se administreaza cat de cald posibil.

Siropul de usturoi
Se amesteca foarte bine 10-15 catei de usturoi pisati cu 20 de linguri de miere de
salcam, dupa care se pune totul intr-un borcan si se lasa sa macereze vreme de doua
saptamani. In final, se strecoara amestecul, si din preparatul astfel obtinut, se
administreaza cate 2-3 lingurite, de trei ori pe zi.

Maceratul in alcool
Doua capatani de usturoi se taie marunt si se pun la macerat intr-un borcan transparent
(de 500 g) cu alcool de 70 de grade. Vasul se inchide ermetic. Atunci cand continutul
borcanului capata culoarea paiului (galben), procesul de macerare s-a incheiat.
 Page 141 of 1147

Preparatul se filtreaza prin tifon si se pastreaza inchis ermetic. Se administreaza de

regula cate 3-4 lingurite pe zi.

Cataplasma cu usturoi
Se zdrobesc 5-7 catei de usturoi, se invelesc in tifon subtire si apoi se aplica pe zona
afectata, unde se tin vreme de 30-60 de minute, chiar si mai putin, daca simtiti ca nu
suportati efectul iritant pe piele. Este bine ca peste cataplasma sa se puna si o folie de
plastic, pentru a impiedica evaporarea unor substante active, dar si pentru a limita
raspandirea mirosului.

De retinut
Efectele terapeutice descrise in acest articol se pot obtine doar prin folosirea usturoiului
in stare cruda. Fiert (cu exceptia decoctului in lapte, care e folosit intr-o gama restransa
de boli) sau prajit, sub forma de fulgi sau de pulbere uscata, usturoiul isi pierde
majoritatea calitatilor medicinale.
Din experienta, va recomandam - mai ales pentru cura interna - usturoiul de provenienta
romaneasca, obtinut din samanta autohtona. Piata romaneasca a fost invadata de usturoi
adus din China, Turcia, Vietnam etc. Usturoiul de import este mai mare, arata mai bine,
uneori chiar si gustul sau mirosul este mai puternic, insa s-a observat ca este in general
si mult mai greu tolerat de catre sistemul digestiv si chiar de catre ficat, producand
frecvent efectele adverse descrise in acest articol.
Cura alternativă de cireşe şi vişine
Odată cu sfârşitul lunii mai, în gospodării şi în pieţe apar primele cireşe şi vişine, fructe
foarte căutate atât de copii, cât şi de adulţi. În practica terapeutică naturistă, aceste
fructe, cât şi produsele derivate (sucuri, decocturi, infuzii) sunt cunoscute şi indicate
drept unele dintre cele mai bune depurative naturale. În plus, au efecte foarte bune în
tratamentul persoanelor obeze, în cazul indigestiilor la copii şi vârstnici şi în tratarea
afecţiunilor ce pot surveni la nivel renal. Aşadar, profitaţi de aceste „medicamente“
specifice verii, pentru a vă încărca de sănătate pentru tot restul anului!
Întrucât cireşele se coc în luna iunie, calendarele bisericeşti denumesc această lună
„cireşar“. Cireşul şi vişinul sunt arbori fructiferi cultivaţi în toate regiunile ţării, la
câmpie, deal şi în zona de munte, până la altitudinea de 1.000 m.
Denumirea ştiinţifică a cireşului este Cerasus avium (sinonim Prunus cerasus), iar a
vişinului este Cerasus vulgaris. În România există trei varietăţi de cireş, cu peste 25 de
soiuri cultivate şi două subspecii de vişin, cu peste 15 soiuri cultivate.
Cireşul este un arbore impozant, înalt de 10-20 de metri, cu rădăcini puternic ramificate,
cu trunchiul drept, scoarţa netedă, brun-cenuşie, ce se exfoliază în fâşii circulare, frunze
alungit-ovale şi flori albe.
Înflorirea are loc în lunile aprilie-mai, iar fructificarea începe în mai-iunie, în funcţie de
particularităţile soiului. Cireşul cultivat trăieşte 25-40 de ani, iar cel sălbatic ajunge
până la 100 de ani.
Vişinul este ceva mai scund, cu tulpină de 8-10 metri, ramuri mai delicate, mai subţiri şi
aplecate, frunzele sunt lucioase, iar fructele mai acide şi mai aromate.
În scopuri terapeutice se folosesc fructele bine coapte, intens colorate şi neatacate de
dăunători. Paralel se colectează, separat, codiţele fructelor, care se usucă la soare, în
strat subţire. Pentru a evita mucegăirea sau brunificarea, codiţele se întorc în fiecare zi
 Page 142 of 1147

şi se păstrează în pungi de hârtie. În aceste condiţii, codiţele vor avea gust amărui-
astringent şi culoare brun-verzuie.
Decoctul din cozi de cireşe calmează durerile de
rinichi Cozile de cireşe sau de vişine au
puternice efecte diuretice, datorită conţinutului ridicat de săruri de potasiu şi flavonoide.
Ceaiul din cozi de cireşe sau vişine este recomandat în:
- afecţiuni renale (litiază urică, pielite, nefrite, pielonefrite, cistite, uretrite, retenţie
urinară, colici renali, infecţii renale, hidropizie);
- afecţiuni ale aparatului digestiv (diaree, ascită); - reumatism, gută, artrite; - prevenirea
aterosclerozei şi pericarditei; - tratarea edemelor şi a celulitei.
Utilizarea cozilor de cireşe se face sub formă de:
- decoct preparat dintr-un
pumn de codiţe uscate la 600 ml apă rece; se fierbe 10 minute la foc mic, se infuzează
acoperit 20 de minute, se îndulceşte şi se bea călduţ între mese, prin fracţionare în 3-4
reprize în cursul zilei, având efect în tratarea durerilor de rinichi provocate de litiază
renală. Efectul diuretic se măreşte în cazul în care se asociază cu frunze de merişor,
mesteacăn, coada calului, teci de fasole, mătase de porumb şi seminţe de măceşe.
Vişinele şi cireşele alungă
migrenele Cura de
ceai din codiţe de cireş va trebui să dureze minimum 10-14 zile, atunci când se
urmăresc efectele depurative şi antiinflamatoare. De menţionat că acţiunea diuretică a
cozilor de cireşe este mai blândă decât cea a mătăsii de
porumb. - infuzia din cozi de
cireşe neîndulcită se bea contra tusei, în dureri de stomac şi lumbago, precum şi în cazul
bolilor de rinichi.
În uz extern, se fac băi de mâini şi picioare cu decoct din cozi de cireşe (un pumn de
cozi uscate la un litru apă clocotită); se fierbe 5 minute, se infuzează acoperit 10 minute
şi se fac două băi pe zi.
Fructele de cireş sau vişin prezintă efecte diuretice, laxative, depurative, detoxifiante,
antianemice, hemostatice, sedative, antimigrenoase, diaforetice, antigripale,
hipotensoare, antireumatismale, remineralizante, energizante fizic şi psihic, tonice,
reconfortante,
răcoritoare.
Vişinele au proprietăţi astringente, diaforetice şi răcoritoare mai evidente decât
cireşele.
Fructele zdrobite combat
pistruii Consumul de
fructe are efecte vindecătoare în:
- boli ale aparatului digestiv
(constipaţie, gastrite, atonie hepatică, vome, colite de fermentaţie şi de putrefacţie,
hepatite cronice, litiază biliară, dureri de stomac, gastroenterite). Un rol important al
fructelor constă în favorizarea digestiei ca urmare a normalizării tranzitului intestinal.
Întrucât sunt mai puţin dulci, cireşele de la soiurile timpurii pot fi considerate ca un
panaceu în tratarea unor boli metabolice (diabet zaharat, colesterol ridicat, obezitate,
celulită); - boli cardiovasculare (hipertensiune arterială, ateroscleroză, insuficienţă
cardiacă, arterită); - afecţiuni respiratorii
 Page 143 of 1147

(tuse, gripă, stări febrile, faringită, laringită, bronşite, pleurezie, favorizarea

transpiraţiei);
- afecţiuni renale (litiază, nefrită, uretrită, catar
urinar); - combaterea anemiei, a
demineralizării organismului şi a creşterii întârziate la copii; -
eliminarea toxinelor din
organism; -
acţiune tonică pentru sistemul nervos şi vitalizantă a
organismului;
- combaterea obezităţii
şi celulitei (se consumă 1-2 zile pe săptămână 0,5-1 kg vişine, fără alte
alimente);
- prevenirea şi întârzierea
procesului de îmbătrânire.
În tratamentul extern, fructele zdrobite au acţiune favorabilă
în: - combaterea migrenelor şi
ameţelilor prin aplicarea fructelor pe frunte; -
tonifierea tenului şi decongestionarea feţei;
- redarea elasticităţii pielii, pe obraji şi
gât; -
combaterea semnelor de pecingine, pistrui şi
cuperoză; - vindecarea tăieturilor, plăgilor
şi crăpăturilor pielii.
Cura de cireşe şi vişine detoxifică organismul
Consumul fructelor se face atât în stare proaspătă, cât şi sub diferite
preparate culinare (compoturi, sucuri, siropuri, dulceţuri, gemuri, vişinată).
Cireşele proaspete se consumă în sezonul de coacere timp de 10 zile consecutiv, în
alternanţă cu vişine (10 zile). Cantitatea zilnică este de 500 de grame, pentru a înlocui
una din mesele zilnice. Efectele curei sunt deosebit de favorabile în eliminarea toxinelor
şi a altor deşeuri metabolice, datorită acţiunii depurative, de curăţire a sângelui.
Fiind sărace în principii nutritive, cireşele pot fi un „amăgitor al foamei“, indicat în
dieta persoanelor cu obezitate şi celulită avansată, iar prin acţiunea depurativă vor
contribui efectiv la prevenirea îmbătrânirii organismului.
Sucul din fructe, obţinut prin presarea cireşelor proaspete, se consumă câte 2-3 căni pe
zi, fiind un adjuvant de calitate în combaterea colitelor de fermentaţie, dureri intestinale,
hepatite cronice, litiază biliară, sechele după hepatite şi pentru dezintoxicarea sângelui.
Siropul de cireşe şi vişine stimulează creşterea
copiilor Compotul de cireşe sau vişine este un
bun remediu pentru stările de indigestie, mai ales la copii şi persoane în vârstă.
Siropul de vişine sau cireşe, preparat dintr-un kg suc de fructe şi 1,5 kg zahăr, se
consumă diluat cu apă minerală sau plată, fiind o excelentă băutură răcoritoare, cu
efecte antifebrile, reconfortante, antianemice şi cu acţiuni în stimularea creşterii
întârziate la copii, precum şi în menţinerea tinereţii.
Dulceaţa de cireşe şi vişine este indicată în caz de indigestie la bătrâni, copii şi persoane
debile.
Infuzia din fructe uscate (o lingură la 250 ml apă clocotită) se mai fierbe 1-2 minute, se
 Page 144 of 1147

infuzează acoperit 10-15 minute, se strecoară şi se beau 3 căni pe zi, cu recomandare la

persoanele care suferă de colite de fermentaţie, litiază biliară, ateroscleroză, obezitate şi
pentru prevenirea bătrâneţii.
În uz extern, se aplică fructe zdrobite sub formă de cataplasmă pusă pe frunte, pentru
tratarea stărilor de ameţeli, migrene şi dureri de cap. Cataplasma aplicată pe obraz şi
gât, sub formă de mască cosmetică, redă elasticitatea pielii prin efecte tonice,
revigorante şi vitaminizante. În plus, combate petele de bătrâneţe, pecingine, pistrui şi
crăpături ale pielii.
Cleiul de cireş, folosit pentru oprirea
hemoragiilor - din cireşe se mai
prepară: îngheţată, jeleu, plăcinte, prăjituri şi fructe flambate;
- din vişine se mai prepară: budinci, clătite umplute cu cremă, clătită „Pădurea Neagră“,
rulade, sufleuri, tarte, torturi şi tortuleţe cu gem, fructe în smântână;
- cleiul proaspăt de pe scoarţa pomilor sau de pe
ramurile traumatizate se dizolvă în alcool şi se foloseşte pe piele când există răni,
tăieturi, ulceraţii, micoze, pecingine, inflamaţii articulare şi pentru oprirea hemoragiilor.
Dacă se fierbe, cleiul de cireş se bea împotriva tusei;
- ca plante melifere, atât cireşul, cât şi vişinul sunt frecvent vizitate de albine în timpul
înfloririi, asigurând o producţie de peste 35 kg miere la hectarul de plantaţie. Aproape
întreaga cantitate este folosită de albine ca hrană pentru creşterea puietului. În plus, tot
în luna mai, albinele adună de pe frunzele cireşului mierea de mană, pe care o elimină
afidele, acele insecte parazite producătoare de secreţii dulci.

Visin(Cerasus vulgaris)

Factorul curativ: pedunculii (coditele), fructele si frunzele (mai rar).

Afectiuni pentru care se recomanda: febra, guta, afectiuni renale, rani, intepaturi de
insecte, artrita.

Prezentare generala
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Coditele fructelor de visin contin saruri de potasiu, derivati flavonici si un tanin de
natura catehica. Coditele, care au actiune diuretica, se folosesc sub forma de ceai, care
se prepara astfel: un pumn de codite se fierb intr-un litru de apa timp de o jumatate de
ora. Ceaiul se indulceste si se bea caldut in cursul unei zile. Datorita taninului, ceaiul de
codite de visine are proprietati astringente, recomandandu-se in diaree. De asemenea,
intra in compozitia ceaiului diuretic.

Recomandari:
Ceai din cozi de visin - impotriva afectiunilor renale, infectiilor renale si urinare,
febrifug si antigutos. Se beau 2-3 cani cu ceai pe zi.
De asemenea, ranile sau intepaturi de insecte pot fi vindecate cu ajutorul unor comprese
cu acest ceai.

Preparare
 Page 145 of 1147

Ceai - se pune o mana de cosite la fiert in 250 ml de apa.

Sau: Se prepara un decoct din 1 lingurita la o cana cu apa.

Precautii, contraindicatii -nu exista.

Afin(Vaccinium Myrtillus)

Factorul curativ: frunzele

Afectiuni pentru care se recomanda: diaree; diabet; infectii urinare; uremie; guta,
reumatism; diaree; enterocolite de fermentatie, de putrefactie; oxiuraza; diabet; infectii
urinare.
Sucul este extrem de folositor in infectiile intestinale, enterite, colite, diaree, putrefactii
intestinale. Are proprietatea de a cobori nivelul zaharului din sange, fiind un adevarat
elixir pentru diabetici. Regleaza scaunele, face sa inceteze fermentatiile intestinale,
ajuta la eliminarea gazelor, amelioreaza inflamatiile hemoroidale si restabileste pofta de
mancare. Imbunatateste vederea, mai ales cea nocturna.

Prezentare generala
Denumirea uzuala: Afin, denumiri alternative: afene, afin de munte, asine, coacaza,
pomusoare.
Scurta descriere: Arbust inalt de 10-50 de cm, foarte ramificat, cu tulpina verde avand
muchii evidente, frunze ovale, cu varf ascutit si marginea marunt dintata, flori solitare,
cu corola roz, globuloasa.
Calitati curative si actiune farmaceutica: Taninuri, derivati flavonici, arbutozid,
anticataral.
Hipoglicemiant activ; diuretic si dezinfectant al tubului urinar; antidiareic;
antihemoragic; anticataral.
Sucul este unul dintre cele mai puternice sucuri de fructe, avand o mare eficienta
terapeutica, chiar si in doze mai mici. Sucul de afine prezinta o culoare inchisa, un gust
acrisor-astringent si, atentie, pateaza foarte repede. Se remarca prin calitatile sale
cicatrizante si anti-hemoragice, continand si substante care impiedica inmultirea
bacteriilor.

Recomandari:
- suc din fructe impotriva infectiilor cauzate de bacterii; bun cicatrizant.
O cura de 2-4 saptamani are efecte spectaculoase in bolile circulatorii, in varice si
arterita mai ales. Cu ajutorul acestui suc, se trateaza foarte eficient diabetul, dar si
complicatiile sale, mai ales cele vasculare.
- vin din fructe in ateroscleroza, constipatie, fermentatie intestinala, insuficienta biliara,
diabet, diaree.
Proprietati: antidiareic, antiseptic, bactericid, dizolvant al acidului uric.

Momentul
recoltării
Frunzele, împreună cu ramurile, se culeg în timpul verii până în toamnă, în perioada
mai-septembrie, după care se usucă la umbră împreună cu ramurile, în locuri bine
aerisite.
 Page 146 of 1147

Fructele se culeg în perioada de maturitate (când sunt bine coapte) în lunile iulie -
septembrie, consumându-se fie uscate fie proaspete.
Moduri de recoltare
Pentru recoltarea afinelor se
foloseşte un „pieptene” alcătuit din sârme de oţel paralele, situate la distanţa "D" între
ele, fixate într-un mâner, înclinate astfel încât afinele recoltate să se strângă la baza
instrumentului. Distanţa "D" este foarte importantă. Dacă sârmele sunt prea rare, afinele
vor cădea printre sârme, dacă sârmele sunt prea dese, vor jumuli şi frunze şi ramuri,
distrugând tufa de afin. Bineînţeles sârmele sunt rotunjite la capătul
liber.
Fructele se
desprind de frunze prin scufundarea într-un vas cu apă, se zvântă la soare şi se aşază pe
policioare de plasă. Se depozitează în încăperi aerisite, fără praf, încălzite,
smochinându-se. Se mută ulterior în pungi sau săculeţi de hârtie.
Preparare
Suc -se obtine prin zdrobirea boabelor, urmata de filtrare prin tifon sau strecuratoare de
plastic. Sucul se consuma foarte proaspat Se iau 3-4 linguri de suc, amestecat cu putina
apa, inainte de mese.
Vin - 500 g afine, 1 l vin rosu. Se varsa afinele intr-un vas, se adauga doua pahare cu
apa si se fierb incet 15 minute. Se adauga vinul rosu si se prelungeste fierberea inca 15
minute. Se lasa sa se raceasca si se filtreaza.
Se zdrobesc 500 g afine, se adauga 1 l vin alb, o lingurita scortisoara pudra, o lingurita
de cuisoare si 100 g miere. Se lasa la macerat 8 zile, se filtreaza si se pune in sticle.
- cate 25 ml, de trei ori pe zi, inainte de mese.

Precautii, contraindicatii : nu exista.

Aloe vera

Factorul curativ: frunze

Afectiuni pentru care se recomanda: alergie, astm, anemie, artrite, artroze, afectiuni ale
prostatei, afectiuni ale unghiilor, abcese, boli carentiale, bronsite, colita intestinala,
cefalee, cistite, crampe musculare, combaterea efectelor secundare ale chimioterapiei si
radioterapiei, cataracta, constipatie cronica, diabet zaharat, depresii, entorse, escoriatii,
eruptii cutanate, foliculite, furunculoze, faringite, gingivite, hemoroizi, herpes, hepatita
cronica, insomnie, inflamatii cutanate, infectii fungice, intinderi musculare, ligamente,
intepaturi de insecte, keratroza, keratite, pancreatita cronica, psoriazis, piele uscata,
scleroza multipla, unghie incarnata, urticarie, viroze, vergeturi, varice, zona zoster.

Prezentare generala
Scurta descriere:
Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea diferitelor afectiuni de catre
oamenii din intreaga lume, pentru efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si
frumusetii.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Ca si P (osteogeneza); K necesar activitatii musculare; Fe, componenta a hemoglobinei;
 Page 147 of 1147

Na necesar in schimbul de apa-saruri; CI este antiseptic; Mn cu Mg ajuta sistemul

nervos si muscular; Cu cu rol in metabolismul celular; Cr inlesneste activitatea
enzimelor, scade lipemia; Zn cu rol in metabolismul protidic; Mono si polizaharide (aici
intra Acemannan); Hormoni cu efect anti-inflamator si stimuleaza regenerarea tisulara;
Acid salicilic cu efect analgezic; Aminoacizi (7 din cei 8 aminoacizi esentiali si 11 din
cei 14 neesentiali) - furnizeaza energie, au rol catalizator, regleaza echilibrul chimic si
contribuie la regenerarea tisulara; 9 Enzime si Steroizi (Colesterina, campestrina, beta-
sitosterina cu efect antiinflamator si lupeol cu efect antiseptic si analgezic). Substante
dezinfectante (lupeolul, acidul salicilic, compusi cu structura fenolica etc.) care distrug
bacteriile, ciupercile, virusii, cu efect antibacterian, antivirotic si antifungic; lupeolul,
acidul salicilic si magneziul au efect analgezic, care calmeaza eficient durerea. Contine
cel putin 3 acizi grasi (sterine vegetale: colesterina, campesterina si beta-sterina) cu
efect antiinflamator. Beta-sitosterina este agent anticolesterol. Intareste sistemul
imunitar, are efect analgezic si calmeaza nervii, accelereaza si normalizeaza
metabolismul, regenereaza vilozitatile intestinale si detoxifica organismul; are efect
antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula regenerarea celulara;
asigura combaterea numeroaselor probleme de sanatate si evindeca si amelioreaza
multe boli si anomalii. Planta hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si
favorizeaza absorbtia alimentelor si echilibreaza starea generala.

Recomandari:
Sucul proaspat se foloseste extern, comprese, ca medicament antiiradiant. Vindeca
arsuri, inclusiv pe cele produse de iradiatii, boli de piele, acnee, dermatite, eczeme etc.
Intern, se foloseste sub forma de vin de aloe. Se consuma timp de 7 zile, cate 1 lingurita
de 3 ori/zi, inainte de masa, apoi, 2 saptamani cate 1 lingura de 3 ori/zi. in aceasta
perioada, se exclud din alimentatie ouale si laptele. Se consuma supe de legume si
fructe care nu trebuie sa provina din zone cu exces de radioactivitate in sol.
De asemenea, se pot procura geluri si creme.

Preparare
Se pot achizitiona din magazine naturiste si farmacii.

Precautii, contraindicatii : nu exista.

Inca din antichitate, Aloe Vera a fost utilizata in tratarea
diferitelor afectiuni de catre oamenii din intreaga lume, pentru
efectele sale binefacatoare asupra sanatatii, dar si frumusetii.
Aloe Vera accelereaza si normalizeaza metabolismul, regenereaza
vilozitatile intestinale si detoxifica organismul. In plus, planta are
efect antiseptic, dezinfectant, antiinflamator si poate chiar stimula
regenerarea celulara. Prin efectele benefice, ea asigura
combaterea numeroaselor probleme de sanatate si este capabila sa
vindece si sa amelioreze multe boli si anomalii. Aloe Vera
hraneste, detoxifica, normalizeaza tractul digestiv si favorizeaza
absorbtia alimentelor. Traversand organismul, echilibreaza starea generala.
Datorita compozitiei sale naturale, vegetale, Aloe Vera tine corpul intr-o stare
fiziologica sanatoasa, creeaza organismului posibilitatea de a se regenera. Prin intarirea
 Page 148 of 1147

sistemului imunitar, are un efect preventiv durabil asupra organismului, acesta fiind
capabil sa valorifice cele 240 de substante active, conform necesitatilor sale.
Aloe Vera este o planta inalta de aproximativ 1 m, cu 12-15 frunze late, carnoase,
greutatea fiecarei frunze atingind 700-1500gr.
Aloe Vera creste indeosebi in zonele subtropicale, dar este deja binecunoscuta în multe
tari pentru efectele sale terapeutice extraordinare, fiind considerata de aceea ca un
veritabil medicament natural.
Planta a fost utilizata înca din antichitate, fiind renumita pentru virtutile sale curative.
Vechii egipteni numeau Aloe Vera chiar "planta nemuririi" iar tratatul medical antic,
Papyrus Ebers, vechi de peste 3500 de ani, mentioneaza multiple efecte vindecatoare
ale Aloe Vera.
Frunzele de Aloe Vera contin componenta cea mai valoroasa a plantei, faimosul gel de
aloe vera, foarte bogat de substante necesare organismului: peste 75 nutrienti, 200
componenti activi,20 minerale,18 aminoacizi si 12 vitamine.
Instabilitatea accentuata a gelului de aloe vera a constituit un obstacol important in
calea raspandirii sale. In contact cu aerul acesta se oxideaza rapid, in decursul a doua
ore pierzandu-si majoritatea principiilor active.
Forever Living Products detine patru brevete de stabilizare a gelului de aloe vera prin
metode strict naturale, fara aditivi sau conservanti chimici de sinteza, ce i-au permis sa
obtina un gel stabilizat 100%, cu termen de garantie ce a crescut de la 2 ore la patru ani!
Produsele Forever Living Products cu gel stabilizat Aloe Vera au fost primele care au
fost primele care au atins standardele de calitate ale Consiliului Stiintific International
pentru Aloe (IASC).
Aloe Barbadensis Miller, supranumita Aloe Vera, este o planta subtropicala din familia
liliaceelor (ca si usturoiul, ceapa, crinul, laleaua, etc.). Ea este una din cele peste 250 de
specii de aloe, binecunoscuta în multe tari pentru efectul sau terapeutic extraordinar,
fiind considerata de aceea ca un veritabil medicament natural. Denumirea de "aloe"
provine de la cuvântul arab "aloeh" care înseamna în limba araba "seva cristalina si
amara", iar planta a fost utilizata înca din antichitate, fiind renumita pentru virtutile sale
curative.
Numele de Aloe Barbadensis Miller l-a primit dupa botanistul Miller care a descris
pentru prima data planta aloe din insulele Barbados. Alti botanisti i-au dat numele de
Aloe Vera Linné, Aloe Vera Lemarck. În comert Aloe Barbadensis Miller este cunoscuta
sub numele de Aloe Vera, "vera" fiind cuvântul latin care înseamna "adevarata",
denumire ce se datoreaza efectului terapeutic foarte puternic. Desi nu este singura
specie de aloe cu efecte curative, conform cu ultimele cercetari medicale în domeniu,
Aloe Vera este specia cu cele mai puternice rezultate medicale.
Vechii egipteni o numeau "planta nemuririi" si o puneau printre darurile funerare
înmormântate împreuna cu faraonii, pentru a asigura, chiar si dupa moarte, sanatate
spiritului faraonului. Cu sute de ani în urma africanii agatau planta în manunchiuri
deasupra usii pentru a alunga spiritele malefice. Medici celebri ai antichitatii si
personalitati istorice remarcabile au fost fascinate de puterea curativa a acestei plante.
Prima atestare "documentara" a plantei miracol aloe vera o gasim încrustata în piatra pe
o placuta descoperita într-un mormânt egiptean de acum 3500 de ani.
Primul tratat medical antic care mentioneaza planta de aloe vera si efectele ei
vindecatoare se numeste "Papyrus Ebers" si se estimeaza ca a fost redactat în jurul datei
 Page 149 of 1147

1553-1550 î.d.H.
De la descoperirea plantei aloe în urma cu mii de ani, aloe vera a fost folosita cu succes
în scopuri terapeutice. Efectele aloe vera erau cunoscute de marile civilizatii antice, de
la persani si egipteni în Est, greci si romani în Europa, pâna la popoarele de pe
continentul african si subcontinentul indian. Planta era raspândita în Asia si zona
Pacificului, regasindu-se si în folclorul japonez, filipinez si hawaiian.
Va oferim în continuare câteva date importante din îndelungata istorie a plantei Aloe
Vera.
- 333 î.d.H. În antichitate planta a fost considerata atât de importanta, încât Aristotel l-a
sfatuit pe Alexandru cel Mare sa ocupe insula Socotra, renumita pentru plantatiile mari
de aloe de acolo, aloe fiind folosita la tratarea ranilor soldatilor.
Însusi Alexandru cel Mare a fost ranit de o sageata si vindecat de catre un preot care a
folosit gel stors din frunzele plantei de aloe.
- 1000 - 1300 d.H. Planta uscata devine un medicament de raspândire larga în toata
Europa.
- 1300 - 1500. Planta prelucrata uscata intra în medicina engleza pe post de laxativ si ca
un tratament al bolilor si ranilor exterioare. Planta uscata se importa din Africa, mai ales
de pe insula Socotra.
Printre multe minunatii mentionate de Marco Polo în urma calatoriilor sale în Orient se
afla si descrierea numeroaselor aplicatii terapeutice ale plantei de Aloe Vera.
- 1500 - 1600. Conchistadorii spanioli au descoperit ca la baza multor remedii medicale
aztece se afla Aloe Vera, cunoscuta ca un agent curativ de mare efect. Cultivata apoi în
vecinatatea bisericilor catolice, a fost folosita intens de misionari si populatie ca un
medicament universal, mai ales în regiunea insulelor Caraibe, America de Sud si
Centrala.
- 1600 - 1700. Fermierii spanioli si olandezi au întemeiat primele plantatii comerciale
pe insulele Barbados si Curaçao. O solutie obtinuta prin fierberea frunzelor de aloe se
exporta în principal în Europa.
- 1700 - 1900. Carl Von Linné în 1720 foloseste pentru prima data denumirea de Aloe
Vera Linné pentru descrierea plantei. Apar sute de articole si referinte medicale în toata
lumea, descriind varietatea aplicatiilor aloei în diferite tratamente.
- În 1820 Aloe Vera a fost amintita oficial ca laxativ si protector al pielii în lucrarea
United States Pharmacopoeia (U.S.P.).
- 1900. Datorita efectelor terapeutice, planta se cultiva pe scara larga în regiunile calde.
Frunza proaspata sau deshidratata se vinde pentru tratarea ranilor si afectiunilor pielii,
incluzând ulcerul, arsurile, dermatita si altele. În 1912 colonelul H.W.Johnston fondeaza
prima plantatie comerciala americana de aloe în Florida.
În botanica sunt enumerate pâna acum peste 250 de specii de aloe. Dintre acestea,
printre cele mai importante amintim:
- Aloe socotrina: Planta cu originea de pe insula Socotra, Yemenul de Sud, a fost mult
timp cea mai raspândita specie de aloe. Datorita efectelor terapeutice considerate
magice, negustorii arabi au comercializat-o peste tot, timp de secole, de pe malurile
Marii Mediterane pâna în China.
- Aloe africana: Aloe Africana a fost cultivata de fermierii olandezi si, pâna la aparitia
Aloei vera, a fost cea mai cautata specie de aloe din lume. A fost comercia-lizata sub
forma de praf sau gel uscat.
 Page 150 of 1147

- Aloe Vera: (Linné/Barbadensis Miller/Vulgaris). În secolul al XVII-lea negustorii

britanici au derulat un comert de amploare, profitabil, bazat pe planta salbatica de pe
insula Barbados. Efectul laxativ al frunzelor uscate era foarte apreciat.
Exista doua specii de Aloe barbadensis, cea verde si cea albastra. Specia verde poate fi
folosita în scopuri terapeutice doar dupa 4-5 ani, cea albastra, crescând mai repede,
ajunge la maturitate la sfârsitul anului al treilea. Amândoua speciile au aproape aceleasi
efecte terapeutice.
- Aloe ferox: Împreuna cu Aloe saponaria, este cea mai agreata specie de aloe a Estului
Îndepartat. Consumarea aloei în viziunea japonezilor, chinezilor si taivanezilor este o
placere deosebita. Se manânca cruda sau fiarta, miezul strecurat si condimentat se bea si
se foloseste în scopuri terapeutice. Azi, japonezii sunt cei mai mari consumatori de aloe,
în special de Aloe Vera si aloe Ferox.
- Aloe arborescens: În regiunile sudice, desertice ale fostei Uniuni Sovietice creste
aceasta specie salbatica de aloe, care a fost în atentia cercetatorilor rusi si a pionierilor
medicinei naturiste. Efectele terapeutice au fost descrise de profesorul oftalmolog
Vladimir Filatov si de biologul Israel Bekhman.

Aloe Vera are frunze carnoase în forma de lance care cresc direct din pamânt, cu
marginile în forma de dinte de fierastrau. În mijloc prezinta o tulpina care se termina în
flori de culoare galben-rosie de forma cilindrica.
Planta cultivata are înaltimea de 75 - 120 cm, are 12 - 15 frunze late, carnoase, greutatea
unei frunze fiind între 700 - 1500 grame. Marimea frunzelor depinde de calitatea solului
si conditiile climaterice. Aloe vera atinge maturitatea dupa 3-4 ani, abia atunci poate
începe perioada de recoltare.
Planta Aloe Vera creste natural în Africa de nord, est si sud, în tarile din jurul Marii
Mediterane, Marii Rosii, în India, China si insulele Oceanului Indian. Este cultivata în
insulele din Marea Caraibelor, în tari ca Republica Dominicana, Barbados, Jamaica,
Puerto-Rico. Mari plantatii se gasesc în Texas, California, Arizona si Mexic. În general
aloe vera nu creste în zonele geografice unde temperatura coboara pentru mult timp sub
zero grade.
Firma Forever Living Products cultiva Aloe Vera pe mai multe plantatii în insulele
Barbados, în insulele Dominicane si pe plantatiile din Texas - Rio Grande Valley.
Plantele aloe sunt plantate pe rânduri la o distanta de 60 -70 cm una de alta, sistem de
cultivare impus de mecanizarea procesului agronomic. Frunzele de aloe vera se
recolteaza numai manual, se detaseaza sub asa-numita "linie de gel" si, astfel, întreaga
cantitate de gel ramâne în frunze, prevenindu-se procesul de oxidare. Se recolteaza
frunzele exterioare, 3 - 5 frunze de pe fiecare planta matura la 5 - 8 saptamâni.
Aloe Vera contine un complex extraordinar de bogat de substante dar pentru început
putem spune ca doua sunt cele mai importante:
- aloina, situata imediat sub coaja frunzei, un lichid galben laptos cu gust amar, folosit
de secole ca laxativ (utilizat sub forma de praf)
- gelul de aloe vera, un lichid vâscos situat în interiorul frunzelor.
Principalul dezavantaj care a facut ca folosirea aloei sa nu fie atât de raspândita pe cât
este de eficienta în tratarea atâtor afectiuni, a fost instabilitatea accentuata a gelului
extras din frunze. Dupa taierea unei frunze, sucul obtinut prin stoarcerea acesteia se
oxideaza foarte rapid (daca nu este prelucrat în decurs de doua ore), pierzându-si drastic
 Page 151 of 1147

din calitatile curative (aprox 95 % din principiile active sunt

oxidate si atacate de microorganisme).
Acest fapt a facut ca utilizarea aloei sa fie limitata numai la
zonele unde planta creste în mod natural.
Cu toate acestea, traditiile diferitelor popoare mentioneaza
efectul vindecator extraordinar al plantei de aloe si ofera
metode empirice de conservare a principiilor active continute
în planta. Dintre acestea mentionam medicina populara româneasca care cunoaste un
remediu naturist din aloe (varianta care creste în regiunea temperata) macerata în miere
si vin, remediu folosit cu succes în numeroase afectiuni digestive si ca revitalizant în
diferite tipuri de convalescente.
Gelul de aloe vera din interiorul frunzei este componenta cea mai activa si mai eficienta
din punct de vedere medical a plantei, dar, în ciuda efectelor sale atât de spectaculoase,
acest dar al naturii nu putea fi folosit decât de catre cei care aveau acces la aloe în stare
proaspata, pentru ca nu se cunostea un procedeu eficient de conservare pentru o
perioada mare de timp.
În urma a numeroase cercetari în mari institute ale lumii s-a constatat ca stoparea
procesului oxidarii (si în consecinta pastrarea tuturor principiilor active din planta) se
poate face prin adaugarea unor antioxidanti naturali, cum ar fi vitaminele naturale A, C
si E. Gelul aloe vera este astfel stabilizat si rezista o perioada lunga de timp dupa
recoltarea frunzei, pastrându-si intacte toate calitatile terapeutice.
Întelegându-se importanta terapeutica a gelului de aloe vera, oamenii de stiinta din
secolul nostru au urmarit în ultimele decenii realizarea stabilizarii gelului de Aloe Vera,
astfel ca el sa poata fi folosit pe scara larga de cât mai multi oameni.
Cercetarile în vederea obtinerii metodei de stabilizare a gelului au fost încununate de
succes la sfârsitul anilor 1940 - începutul anilor 1950 si, în consecinta, acesta a devenit
din acel moment un bun de larg consum.
Pâna în 1968 au fost brevetate mai multe metode de stabilizare. Firma Aloe Vera of
America a
realizat doua brevete privind stabilizarea gelului de aloe vera numai prin metode strict
naturale, fara aditivi sau conservanti chimici de sinteza. Aceasta firma a fost încorporata
de Forever Living Products, care a mai brevetat ulterior alte doua metode de stabilizare.
Aceste metode stau la baza obtinerii unui gel purificat si stabilizat 100%, cu termen de
garantie care a crescut de la 2 ore la patru ani!
ALOE VERA - balsam vaginal
Conform "Dictionarului de botanica medicinala", definitia plantei e urmatoarea: "Aloe,
cea mai robusta planta din familia Liliaceae. Cu frunzele ei masive, carnoase, umplute
cu un suc mucilaginos, dar intarite la periferie, aceasta planta suculenta traieste in
tinuturi secetoase si fierbinti, protejandu-si mult timp continutul lichid contra
evaporarii, pana cand energiile ei explodeaza ca o racheta, intr-o inflorescenta in forma
de ciorchine, de un rosu aprins".
Similitudini: Majoritatea speciilor de aloe provin din tari calde, in special din Africa de
Sud. Rezistenta la temperaturi ridicate si la radiatiile solare sugereaza eficienta acestei
plante medicinale in tratarea arsurilor si a plagilor produse de radiatii. Fiindca sucul
capata o nuanta galbuie in contact cu aerul, medicina populara intrebuinteaza unele
specii de aloe ca remediu intern contra icterului si a altor afectiuni hepato-biliare. Sucul
 Page 152 of 1147

galbui, cu gust amar, precum si frunzele groase, cu suprafata dura si neteda, care la
pipait da impresia de cauciuc sau de piele, fac din aloe si un remediu de uz intern pentru
ficat si vezica biliara. Pentru ca frunzele se apara cu succes de deshidratare in climatul
desertic, ele servesc ca leac pentru pielea uscata. Miezul lor gelatinos actioneaza, printre
altele, si asupra mucoaselor. O similitudine frapanta intre planta si actiunea ei se
constata daca infasuram intr-o panza o frunza taiata: lichidul secretat din taietura
seamana in chip uimitor cu secretia purulenta provenita din ranile oamenilor sau ale
animalelor. (Multe plante vindecatoare au fost identificate de-a lungul istoriei omenirii
prin asemanarea lor cu organismul omenesc.)
Substante active: Frunzele contin derivati de antracen, aloina, aloenina (glicozida
amara), substante mucilaginoase, rasini, polizaharide, vitamine, minerale, lignine,
saponine, antrachinone, enzime si o cantitate mai mica de acid salicilic.
Proprietati terapeutice: Efect antiinflamator, cicatrizant, racoritor, antipruritic, usor
antimicotic si antibacterian, epitelizant si hidratant, regenerator pentru piele, ducand la
intinerirea ei.
GINECOLOGIE
Gelul obtinut din diferite specii de aloe a dobandit o mare notorietate in cosmetica, dar
insusirile sale regeneratoare si cicatrizante sunt de folos si in bolile tipic femeiesti. Sa
amintim aici, in primul rand, uscaciunea vaginului care, incepand din premenopauza,
poate deveni o problema, din cauza deficitului crescand de estrogen. Cand secretia de
estrogen scade, mucoasa vaginului se subtiaza, devine mai vulnerabila la infectii
micotice si mai sensibila la iritari mecanice, astfel incat contactul sexual provoaca
dureri.
Aici poate da o mana de ajutor gelul natural si foarte placut de aloe, ce reface mucoasa
vaginala, in acelasi timp protejand-o intr-o oarecare masura impotriva bacteriilor sau
ciupercilor. Aplicat zilnic sau cat de des se poate, acest gel regenereaza chiar si mucoasa
vaginala iritata cronic. Intrucat planta stie sa se protejeze pe sine de deshidratare, arsita
si leziuni produse de radiatiile solare, ea detine puteri tamaduitoare nu numai impotriva
uscaciunii, ci si a arsurilor si in mod special a vatamarilor provocate de iradieri, de pilda
in terapia cancerului sau de tratamentele cu laser pentru negi. In orice caz, ar fi bine ca
femeia sa-si procure mai multe plante, pentru a-si prepara singura gelul de aloe, din
frunzele proaspete.
Gel de Aloe Vera pentru ingrijirea mucoasei vaginale iritate
Gelul de aloe care se gaseste in comert se obtine prin indepartarea cojii amare a
frunzelor si presarea miezului. Pentru a-i prelungi durata de intrebuintare, i se adauga
un conservant (de exemplu sorbat de potasiu, benzoat de sodiu, sulfit de sodiu, acid
citric). Cine doreste sa evite conservantele isi poate prepara fara nici un fel de
dificultate propriul sau gel de aloe.
Cum se procedeaza:
* Luati o frunza proaspata de aloe si curatati-o de coaja ca pe un morcov, pana cand va
ramane doar miezul transparent si lipicios. Indepartati neaparat toate portiunile galbene
si amare, deoarece ele irita pielea.
* Taiati miezul frunzei in cateva bucati, introduceti-le intr-un vas de yena, apoi
transformati-le intr-o pasta cat mai omogena, cu ajutorul mixerului - asta e tot.
* O parte din gelul proaspat preparat poate fi divizat in portii foarte mici si congelat,
pentru a fi scos din frigider si intrebuintat in momentul cand aveti nevoie de el. Totusi,
 Page 153 of 1147

gelul obtinut in casa ar trebui folosit mai ales proaspat: congelat, el nu rezista mai mult
de doua zile.

Administrare: Pentru ingrijirea vaginului e suficient sa aplicati gelul, cu degetele curate,

pe mucoasa iritata de la intrarea in vagin. El regenereaza mucoasa fisurata in afectiunea
numita scleroatrofie vulvara, atenueaza uscaciunea vaginului, calmeaza mucoasa
vaginala iritata din cauza unei eczeme, in urma iradierii sau a unui tratament cu laser, si
serveste ca lubrifiant natural in timpul contactelor sexuale. Pentru a-l face sa tina mai
mult si a-i intari proprietatile terapeutice antimicrobiene, i se pot adauga uleiuri eterice
neagresive si argint coloidal, de pilda 2 pana la 5 picaturi de ulei de lavanda si 5 pana la
10 picaturi de argint coloidal la 10 ml gel de aloe. Inflamatiile mucoasei vaginale se pot
trata cu acest amestec agitat bine si introdus prudent in vagin, cu o seringa curata, de
unica folosinta. Sugestii de recoltare: Daca vreti sa culegeti frunze de la plante care nu
mai sunt tinere, cel mai bine este s-o faceti atunci cand faza crescatoare a Lunii sta sub
un semn de apa (ex. Rac ori Scorpion). Restrictii de administrare: Aplicarea externa a
gelului nu prezinta nici un fel de riscuri. Administrat intern, sucul galben de aloe are un
puternic efect purgativ, irita intestinul, favorizeaza sangerarile si poate provoca un
avort. De aceea, ingerarea lui e contraindicata femeilor gravide, ca si celor cu
menstruatii abundente, de asemenea, si persoanelor care sufera de colon iritabil, diaree
sau insu- ficienta renala.
Busuioc(Ocimum Basilicum L.)

Factorul curativ: partea aeriana - frunzele (verzi, uscate sau pudra).

Afectiuni pentru care se recomanda: tuse, raceala, gripa; probleme digestive
(meteorism, colici, colita de fermentatie); inapetenta; diabet, calculoza biliara; probleme
ale pielii (ten seboreic - gras, acnee, furunculoza, eczeme uscate).
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Busuioc, denumiri alternative: borjolica, bosioc, matacina, vasileac.
Scurta descriere:
Specie erbacee, care creste anual, in cultura. Planta propriu-zisa este ramificata la baza,
avand o inaltime de 20-60 cm, cu tulpini paroase in 4 muchii, frunze ovale, opuse si
inflorescenta asemanatoare unor spice.
Calitati curative si actiune farmaceutica: - ulei volatil, saponozide triterpenice, taninuri.
- carminativ, spasmolitic, stomachic, sedativ si antimigrenos, antitusiv, diuretic,
galactolog, antiseptic.
Recomandari:
- infuzie din frunze pentru tuse, raceli, gripe.
- suc din frunze pentru tuse, raceala, gripa.
- ceai din frunze impotriva problemelor digestive.
- frunze crude impotriva inapetentei.
- pasta din frunze in probleme ale tenului (comprese).
- pudra din frunze de busuioc uscate congestiilor nazale.

Recoltarea
Cel mai bun timp pentru
recoltare este inainte ca planta sa infloreasca. Frunzele se usuca intinse pe suprafete
 Page 154 of 1147

plane, sau atarnate. Dupa ce s-au uscat, se stocheaza in containere inchise ermetic, la
intuneric si racoare.
Toate varietatile de busuioc au in comun faptul ca frunzele uscate sunt mult mai putin
aromate decat cele proaspete; congelarea frunzelor proaspete este cea mai buna metoda
de stocare.
Preparare
Ceai: - 10-12 frunze spalate si strivite si o lingurita rasa de ghimbir se prajesc intr-o
tigaie, la foc mic, pana cand frunzele se inmoaie. Se adauga o cana cu apa si se fierb
cateva minute. Se adauga o lingurita de miere si se bea. Infuzie: - 10-15 frunze la doua
cani cu apa. Se bea cald. - se fierb 20 de frunze de busuioc in 250 ml de apa si se bea.
Suc: -se stoarce sucul a 10-15 frunze; se adauga o lingurita de suc de ghimbir si o
lingurita de miere. Se amesteca si se consuma dimineata si seara. Decoct: - 2 linguri de
radacina maruntita la 500 ml de apa clocotita; se continua fierberea inca 2 minute la foc
scazut, apoi se ia vasul de pe foc, se acopera si se lasa 15 minute. Lichidul rezultat se
bea caldut, in 3-4 reprize, in decursul unei zile. Sau: - 4 linguri de radacina maruntita la
500 ml de apa. Se prepara in acelasi mod. Se foloseste in aplicatii locale sub forma de
comprese. Pudra: - se foloseste pudra din frunze de busuioc uscate, care se prizeaza
pentru inlaturarea congestiilor nazale. Frunze crude: - se mesteca 4 frunze de busuioc
dimineata, pe stomacul gol. Pasta: - se face o pasta din cateva frunze proaspete si putina
apa. Se aplica pe zona afectata. Suplimentar, se consuma cate o lingurita de suc de
frunze de busuioc zilnic.
Busuiocul proaspat, pus in vaza, ajuta la improspatarea aerului din locuinta si alunga
insectele.
Precautii, contraindicatii : nu exista.
Coacaze rosii

Factorul curativ: fructe si frunze.

Afectiuni pentru care se recomanda: stimulent digestiv si drenor extrem de activ;
obezitate, in digestia lenesa si in bolile de piele.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Coacaz rosu, (lat. Ribes rubrum).
Sunt identice celor negre, doar culoarea fructelor difera.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Daca fragii si zmeura au un caracter cvasiuniversal, fiind adecvate tuturor constitutiilor
si unei game impresionante de boli, boabele rosii translucide de coacaze sunt un
remediu care actioneaza cu o "tinta" anume. Are un gust acru puternic, efect de
stimulent digestiv si drenor extrem de activ. Este o adevarata arma secreta a
dietoterapiei in obezitate, in digestia lenesa si in bolile de piele, rebele la alte forme de
tratament.
Recomandari:
- suc din fructe de coacaz impotriva digestiei lenese si previne dischinezia biliara si
migrenele cauzate de aceasta
Hepatita cronica, congestie hepatica, ciroza hepatica initiala, dischinezie biliara si
tulburari asociate: se bea un pahar de suc inainte de fiecare masa. Este bine sa se adopte
si o dieta vegetariana cu multe salate si multe fructe.
Se bea cate un pahar, cu un sfert de ora inainte de masa, fiind folosit mai ales ca tonic
 Page 155 of 1147

digestiv si decongestiv hepatic. Este eficient si in dischinezia biliara si in migrenele

asociate acesteia.
- pentru consum la aparitia lipsei de mancare, digestiei lente sau in cazul persoanelor
supraponderale, cu digestie lenta, indigestii frecvente, tranzit intestinal incetinit,
convalescenta, inapetenta: se face cura cu coacaze rosii in varianta in care se consuma
cantitati mici, maximum 100 g, inainte si dupa masa;
- tendinta de ingrasare, obezitate, gastrita: se consuma cantitati mari de coacaze rosii
(peste 300 g) inainte de fiecare masa.
Cura se face diferentiat, in functie de scopul sau:
- pentru persoanele lipsite de pofta de mancare, cu digestie lenta, astenice, vor fi
consumate 50-100 g inainte de masa si aceeasi cantitate la sfarsitul mesei (la fel ca si
portocalele, coacazele rosii consumate dupa masa nu incurca, ci din contra, stimuleaza
digestia).
- pentru persoanele cu foame puternica, cu tendinta spre obezitate sau supragreutate,
eventual cu gastrita, se recomanda consumul unor cantitati mai mari (300-500 g),
inainte de fiecare masa, deoarece in cantitati mari coacazele rosii au efectul paradoxal
de a inhiba secretia gastrica si de a taia foamea.
Preparare
Suc -se obtine prin zdrobirea fructelor proaspete, urmata de stoarcere prin tifon. Se
prepara intotdeauna cu cateva minute inainte de a fi consumat, pentru a nu se oxida
ulterior.
Precautii, contraindicatii: nu exista.

Ceapa(Allium cepa)

Factorul curativ: bulbul

Afectiuni pentru care se recomanda:
Poate fi considerat un adevarat panaceu in bolile respiratorii, in diabet, in infectiile
urinare si renale, dereglari ale glandelor cortico-suprarenale, precum si in anumite
dereglari hormonale; ascita.
Prezentare generala
Scurta descriere:
Bulb tunicat, tulpina dreapta, frunze cilindrice, flori albe-galbui, grupate in umbele
globuloase.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Este un puternic antiinfectios, elimina parazitii intestinali, stimuleaza in mod deosebit
activitatea rinichilor.
Recomandari:
- suc din bulb impotriva diferitelor afectiuni:
Viermi intestinali (ascaris, tenie)
- 2 linguri de suc de ceapa se dizolva intr-un pahar de lapte. Se beau doua asemenea
doze, dimineata si seara, pe stomacul gol. O cura dureaza minimum 10 zile. Preventiv,
se administreaza copiilor expusi la infectia cu paraziti intestinali o doza la 3-4 zile.
Ascita
- se bea zilnic jumatate de pahar de lapte, in care au fost dizolvate 3-4 lingurite de suc
proaspat de ceapa.
 Page 156 of 1147

- la o ora dupa masa, se beau 2 linguri de suc de ceapa diluate in jumatate de pahar de
suc de morcov. Tratamentul se face vreme de minimum trei saptamani, timp in care, in
cazul pacientilor insulino-dependenti, glicemia va fi verificata regulat, pentru a se ajusta
doza zilnica de insulina.
Astm, bronsita, tuse
- se amesteca doua linguri de suc de ceapa cu patru linguri de miere. Se administreaza
acest remediu pe parcursul unei zile.
Infectii renale si urinare (cistita) recidivante - intr-un pahar de suc de morcov, se adauga
2 linguri de suc de ceapa si 6 linguri de suc de telina. Se beau 2-3 asemenea doze pe zi,
in cure de minimum doua saptamani.
Dereglari ale glandelor cortico-suprarenale
- se bea sucul de mai sus (de la infectii renale): o doza pe zi, in cure de doua luni.
O combinatie puternic detoxifianta:
- 40 ml ceapa + 100 ml telina + 50 ml ridiche (neagra sau rosie). Se iau din acest suc
cate 6 linguri, de 4-5 ori pe zi. Este un excelent drenor si detoxifiant al organismului,
indicat pentru tratarea acneei, psoriazisului, eczemelor alergice, lupusului eritematos,
bolilor imune in general.
- vin din ceapa in astenie, hidrofizie, tulburari renale.
Diuretic, stimulent general, tonic cardiac.
Preparare
Suc -se stoarce ceapa in masina de stors fructe. Vin - 5 cepe, 1 l vin alb, 100 g miere.
Se rad cepele. Se adauga vinul si mierea. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se filtreaza.
Varianta
Se paseaza 500 g ceapa la centrifuga. La sucul obtinut se adauga 150 g zahar. Se
amesteca bine si se filtreaza.
Cate 50 ml, de trei ori pe zi, inainte de mese.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Este atat de puternic, incat nu poate fi consumat decat in doze mici (maximum 50 ml pe
zi) si in combinatie cu miere sau cu alte sucuri, cum ar fi cel de morcov.
Coada soricelului(Achillea Millefolium)

Factorul curativ: inflorescentele.

Afectiuni pentru care se recomanda: anorexie, enterocolite, colici gastrice, colici
hepatice, bronsite, gastrite, hipermenoree, dismenoree, hemoroizi, balonari abdominale,
cistite.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Coada soricleului, denumiri alternative: alunele, bradatel, ciuresica,
iarba oilor, sorocina.
Scurta descriere:
Specie ierboasa perena, inalta de 20-80 cm, cu frunze fin divizate si inflorescenta
bogata, alba.
Calitati curative si actiune farmaceutica: Ulei volatil cu azulee, substante amare, tanin,
colina, vitamina C, ulei gras, rezine.
Antiseptic similar musetelului; tonic-aperitiv; coleretic-colagog si stimulent al functiei
hepatice; antispastic; astringent; antiinflamator; cicatrizant.
 Page 157 of 1147

Recomandari:
- infuzie din flori pentru probleme gastrice, hepatice; impotriva colicilor; diuretic,
laxativ; antihemoroidal; antiastmatic.
Reteta 1: Se bea caldut si fractionat in 4-5 reprize; in cursul unei zile.
Reteta 2: Se foloseste sub forma de comprese sau bai.
- alifie din flori impotriva hemoroizilor
- tinctura din flori
Planta are o influenta pozitiva asupra maduvei osoase, stimuleaza hematopoeza
(formarea sangelui), asupra osteoporozei, hemoragiei pulmonare, cancerului pulmonar.

Recoltare: De la aceasta planta se recolteaza florile, culese la amiaza, -Flores

millefolli - fara peduncul, in timpul infloririi, sau planta intreaga fara radacina.Infloreste
in luna iunie, pana in septembrie. Uscarea se face la umbra, in incaperi aerisite sau in
aer liber, pe rame acoperite cu hartie. Florile nu trebuie sa aiba fructificatii si nici
peduncule. Culoarea florilor dupa uscare trebuie sa fie alba-galbuie.

Preparare
Infuzie
- 2 linguri de flori la 500 ml de apa clocotita;
- 3 linguri la 500 ml de apa clocotita; Alifie
- se infierbanta bine 90 gr de unt nesarat sau untura de porc, se adauga 15 gr de flori de
coada soricelului, proaspete si taiate marunt, se prajeste putin in grasime, se amesteca si
se da tigaia deoparte, lasandu-se la macerat pana a doua zi,. Atunci, se incalzeste usor,
se strecoara prin tifon si se introduce in borcan uscat, care se pastreaza la frigider.
Tinctura Florile culese in soare se introduc, fara a se indesa, intr-o sticla, pana la gat, se
toarna deasupra tuica de fructe de 400, se lasa la macerat 15 zile la soare sau in
apropierea unei surse de caldura.
Precautii, contraindicatii : nu exista.
Patlagina(Plantago lanceolata)

Factorul curativ: frunzele

Afectiuni pentru care se recomanda:
- intern: bronsite cronice, astm bronsic; diaree; ulcer gastoduodenal;
hipercolesterolemie; hipertensiune arteriala;
- extern: ulcer varicos, ulceratii cutanate; conjunctivite; blefarite; laringite; traheite.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Patlagina, denumiri alternative: carutele, limba oii, limba broastei,
limba sarpelui, minciuna.
Scurta descriere:
Specie erbacee perena, inalta de 10-40 cm, frunze ovate sau lanceolate, tulpini florifere
drepte, cu inflorescente terminale de tip spic cu floricele mici, galbui.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Mucilagii, glicozidul aucubina, vitamina K, tanin, polifenoli, alantoina. Emolient si
expectorant; cicatrizant; antihemoragic; hipocolesterolemiant; usor hipotensor;
antiseptic.
Recomandari:
 Page 158 of 1147

- infuzie din frunze impotriva gastritei

Reteta 1: Se ia cate o lingura, la 3 ore.
- infuzie din frunze impotriva ulcerului gastric
Reteta 2: Se ia cate o lingura la 2 ore, dupa mesele principale si o lingura la 3 ore, intre
mese.
- infuzie din frunze impotriva ulcerului varicos si ulceratiilor pielii (bai)
Se sta 15-20 minute in cada.
- pulbere impotriva ulcerului gastric
De trei ori pe zi, 0,5 g pulbere din frunze, dupa mesele principale.
Recoltarea
Frunzele se recolteaza in timpul infloritului, pe timp uscat, dupa ce s-a ridicat roua.
Frunzele impreuna cu scalpul florilor se taie de la suprafata pamantului. Se usuca la
umbra, in strat subtire. Se poate efectua si uscarea artificiala la 40-50°C. Frunzele de
patlagina ingustase se folosesc si in stare proaspata.
Preparare
Infuzie
Reteta 1: 2 linguri de frunze, la o cana cu apa (200 ml).
Reteta 2: o lingura de frunze la 200 ml de apa clocotita.
Reteta 3: 100 g frunze uscate la 3 litri de apa; se lasa vasul acoperit 20-30 minute, se
strecoara si lichidul rezultat se rastoarna in apa din cada, care trebuie sa aiba 37 grade
C.
Precautii, contraindicatii : nu exista.
Tei

Factorul curativ: florile cu sau fara bractee

Afectiuni pentru care se recomanda: bronsite, stari gripale; tensiune nervoasa; tulburari
cardiace.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Teiul - aceasta denumire este data unui numar de trei specii: lat.
Tilia platyphyllos, Tilia cordata si Tilia tomentosa.
Scurta descriere:
teiul este un arbore inalt, ce atinge pana la 40 m, cu o coroana densa si globuloasa.
Frunzele sunt petiolate si dintate pe margini, in timp ce varful lor este ascutit. Florile au
culoare alb-galbuie si sunt placut mirositoare. Floarea este hermafrodita, regulata de
tipul 5, androceul format din numeroase stamine libere, dar dispuse in 5 grupe.
Fructele se recolteaza in iunie, chiar la inceput, dupa circa 2 saptamani culegandu-se si
florile. Recoltarea trebuie facuta pe timp frumos, iar uscarea se face in strat subtire.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Mucilagii, ulei volatil, flavonozide, farnesol, tanin si colina.
Emolient datorta mucilagiilor, diaforetic si spasmolitic, chiar usor sedativ asupra
sistemului nervos central.
Recomandari:
Infuzie - administrata ca expectorant in bronsite si stari gripale, ca sedativ nervos in
stari de tensiune psihica si in insomnii: beti 2-3 ceaiuri pe zi, ultimul la culcare.
Preparare
Ceai - se fierb florile de tei pana dau primul clocot.
 Page 159 of 1147

Infuzie - se oparesc cateva flori cu apa fierbinte, se acopera vasul cu un capac si se lasa
sa infuzeze.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Diabeticii sa nu indulceasca ceaiul de tei.

Rostopasca(Chelidonium majus)

Factorul curativ: toata planta

Afectiuni pentru care se recomanda: negii, condiloamele acuminate (vegetatiile
veneriene), tratamentul fibromului uterin si al cervicitei, tumorile benigne si maligne,
ciupercile fixate la nivelul unghiilor de la maini si picioare.
Prezentare generala
Denumirea uzuala: Rostopasca denumiri alternative: buruiana de negi, calce mare,
crucea voinicului, galbinele, iarba randunicii, paparuna, salatea, scanteiuta, tatarcele.
Scurta descriere:
Este o planta ierbacee perena, bogat ramificata de la baza, cu tulpini cu peri lungi si rari
si frunze verzi-albastrui, mari, flori galbene cu cate 4 petale, cate 3-8 umbrele, fructe
capsule alungite. Planta lasa la locul de rupere un latex galben-portocaliu.
Calitati curative si actiune farmaceutica:
Alcaloizi, ulei volatil, flavonoide, saponozide. Stimulent al functiei hepatice, calmant al
colicilor hepato-biliare, coleretic-colagog, sedativ si narcotic al centrilor nervosi
superiori, antitumoral dezinfectant si cicatrizant.
Recomandari:
- suc din planta de rostopasca impotriva negilor, condiloamelor acuminate: se aplica suc
de rostopasca de trei ori pe zi, in straturi succesive, timp de minimum 2 saptamani. Este
necesar ca tratamentul sa continue minimum 5-7 zile si dupa caderea negilor.
- infuzie din planta de rostopasca in tratamentul fibromului uterin si al cervicitei,
tumorile benigne si maligne (cataplasma cu suc)
Cu irigatorul, cu para de cauciuc sau cu o seringa de capacitate mai mare (fara ac), se
introduce infuzia de rostopasca pentru uz extern (minimum 15 ml) in vagin. Dupa
administrarea cu seringa, bazinul va ramane ridicat fata de orizontala, timp de minimum
15 minute, astfel incat preparatul sa nu se scurga din vagin. Este bine ca in aceasta
perioada sa fie facute contractii si relaxari succesive ale muschilor vaginali pentru ca
circulatia sangvina sa se intensifice, iar principiile active sa fie preluate mai usor. Se fac
1-2 administrari pe zi. In cazul cervicitei, durata minima a tratamentului este de 2
saptamani, in timp ce la fibromul uterin durata minima este de 49 de zile. Acest
tratament mai este indicat in tratarea trichomonas-ului, candidei, cancerului uterin.
Acest tratament este valabil si in infectiile cu candida, chlamydia, trichomonas, precum
si in infectiile bacteriene. Chiar daca dispar simptomele bolii, este necesar un examen
clinic si de laborator inainte de a va hotari sa incheiati tratamentul.
- tinctura din planta de rostopasca in tratarea cipercilor fixate la nivelul unghiilor de la
maini si picioare: se aplica cataplasme cu rostopasca timp de minimum 49 de zile.
Rostopasca opreste dezvoltarea tumorilor si, in timp, determina chiar retragerea lor.
Eficienta sa creste daca in cataplasme este combinata in proportii egale cu radacina de
tataneasa. Daca pielea tinde sa se usuce si sa se degradeze sub actiunea cataplasmei, la o
ora dupa ce am luat-o, vom aplica un unguent cu tataneasa sau cu galbenele.
 Page 160 of 1147

Se aplica un tampon de vata bine imbibat cu o combinatie de tincturi de rostopasca,

propolis si tataneasa, in proportii egale. Acest tampon se tine pe locul afectat vreme de 1
ora, aplicandu-se de 2-3 ori pe zi. Dupa o saptamana de tratament, apar primele efecte.
- panaritiu
Tratamentul se face timp de 2 saptamani (minimum), cu suc de rostopasca. Se aplica
sucul pe zonele afectate de 3 ori pe zi, in straturi succesive. Suplimentar, pot fi facute
comprese cu o combinatie de tincturi de rostopasca + propolis, in proportii egale
- pulbere de rostopasca pentru tratarea tuberculozei pielii

Momentul recoltării
Culesul se face pe timp frumos, însorit, în zile fără ploaie (ploaia
favorizează brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Se
culege partea aeriană a plantei (tulpina, frunzele şi florile), cu grijă pentru a nu
dezrădăcina planta, care va da apoi alte tulpini.
Preparare
Suc: - 2 linguri si tinctura de propolis 30%; 1-2 lingurite.
Infuzie: 1/2 lingurita planta la 200 ml apa clocotita, se ia o lingurita la 3 ore, doza
pentru o zi. In caz de dureri, se mai ia o doza a doua zi.
Pulbere: se amesteca 30 g de pulbere de rostopasca, 15 g de lanolina si 15 g de vaselina;
se adauga 10 picaturi de acid fenic.
Precautii, contraindicatii si alte comentarii
Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea
mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa,
iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar
este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea
accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui
medic.
Iata simptomele intoxicatiei: aparitia unei stari de arsura si basicare a gurii, arsuri si
mancarimi in gat, greturi, varsaturi, diaree si urinare cu sange, tendinta de a urina
mereu, dureri de cap, ameteli, delir, halucinatii, congestie pulmonara, asfixie, moarte.
La primele semne de intoxicatie, pacientul va fi dus la medic. Se actioneaza prin
provocarea de varsaturi cu mari cantitati de apa calda, apoi prin administrarea de ceaiuri
de nalba sau seminte de in, de stimulente (cafea, vin, alcool), de substante alcaline,
ioduri, tanin. Se fac frictionari cu alcool si se injecteaza atropina de catre medic.
Preparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile
deschise, sangerande, si nici nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de
sarcina. Persoanele alergice la praful de rostopasca vor evita locurile in care aceasta este
depozitata, uscata sau rasnita.
Darul cerului - Rostopasca. Alchimistii visau s-o transforme in aur. Pretul ei se afla insa
in alta parte: puterea fenomenala de-a vindeca .
Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta.
Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele
mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din
petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o
"Chelidonium", "darul cerului", iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele
era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare
 Page 161 of 1147

consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia

biliara, folosind-o in vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann,
fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult
inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O
confirmare "istorica" a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer,
care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat.
Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la
dermatoze banale, la temutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu
medicamentele actuale. Dar sa-i cunoastem mai indeaproape "minunile".
Cum se culege si cum se pastreaza rostopasca
De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu
grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp
frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce
la degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun
la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de
kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In
stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati
medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.
Patru retete de preparare a rostopascai:
1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina a tulpinilor uscate de rostopasca cu rasnita
electrica de cafea. Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in
locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum 3 saptamani (deoarece principiile
active se oxideaza rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi cate un sfert de
lingurita (aproximativ 1 g), pe stomacul gol. 2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet, 15 linguri de pulbere de rostopasca, peste care se adauga
doua pahare (400 ml) de alcool alimentar, de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic
si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura
rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi,
cate 50-100 de picaturi, diluate in putina apa. 3. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de rostopasca maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme
de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta
ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute,
dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte,
obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste mai ales extern, sub
forma de comprese, gargara si bai. 4. Cataplasma cu rostopasca
O mana de frunze maruntite de rostopasca se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa
calda (40-50gr.C). Se aplica apoi pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa sa
actioneze vreme de 1 ora.
Tratamente de uz intern
Spasmele digestive - sunt eficient combatute de catre tinctura de rostopasca, din care se
iau cate 3-4 lingurite pe zi. Tratamentul se face simptomatic, de cate ori apar spasme,
anumite substante continute de aceasta planta relaxand prompt musculatura neteda a
tubului digestiv.
Diskinezia biliara - un grup de cercetatori romani, condusi de dr. Hriscu A., a
demonstrat efectele exceptionale ale rostopascai in combaterea tulburarilor biliare,
 Page 162 of 1147

inclusiv a diskineziei. Se administreaza pulberea, cate un varf de cutit luat de trei ori pe
zi, la orele 8, 13 si 19. Acest tratament se face vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de
pauza, dupa care se poate relua. Are o eficienta greu de egalat de orice medicament de
sinteza. Tratamentul este foarte eficient si pentru prevenirea litiazei biliare.
Indigestia si dispepsia - conform cercetarilor medicului german J.C. Bauman, nu exista
medicament mai eficient ca rostopasca in tratarea problemelor legate de digestie.
Jumatate de lingurita de tinctura de rostopasca, administrata de 4 ori pe zi, diminueaza
senzatia de greata, stimuleaza puternic producerea de sucuri gastrice si de bila, elimina
starea de disconfort, de greutate in stomac, ce apare in cazul indigestiei. Fiecare doza de
rostopasca se ia cu 10 minute inainte de masa. Se tin cure de cate 3 saptamani.
Migrena biliara, migrena in general - se ia o lingurita rasa de pulbere de rostopasca pe
stomacul gol, in doza unica, pentru 24 de ore. Efectele sunt de-a dreptul spectaculoase:
in mai putin de o ora, bila este drenata, durerile de cap si senzatia de greata dispar, la fel
ca si sensibilitatea excesiva la zgomote, la lumina si la mirosuri. Tratamentul se face
ocazional, atunci cand apar durerile de cap si celelalte simptome specifice migrenei.
Pancreatita - iata o reteta care face adevarate minuni in aceasta afectiune periculoasa si
greu de tratat: cinci grame de rostopasca uscata si maruntita se oparesc cu un litru de
apa clocotita si se lasa sa se infuzeze 12 ore, intr-un vas smaltuit (extractul nu trebuie sa
intre in contact cu metale). Ideal este sa se prepare infuzia la ora sase seara si sa se
strecoare la sase dimineata, cand se mai adauga 200 de grame de miere de salcam sau
poliflora (nu de alt soi) si se amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat, din ora in
ora, inainte sau dupa ce mancam. Dupa 2 luni de tratament, simptomele bolii dispar.
Boli de ficat - ceea ce medicina populara stie dintotdeauna, a fost confirmat si pe cale
stiintifica: rostopasca este un extraordinar stimulent al functiei hepatice. Se
administreaza sub forma de pulbere, cate un varf de cutit (aproximativ 0,5 grame) de 4
ori pe zi, in cure de 21 de zile, cu 7-10 zile de pauza. Este un remediu excelent, pentru
persoanele cu afectiuni ale ficatului aparute in urma intoxicatiilor si a otravirilor, a
infectiilor cu virusul hepatitei.
Herpesul bucal si herpesul genital - se combat eficient, atat intern, cat si extern, cu
ajutorul tincturii de rostopasca. Intern, se administreaza cate o lingurita de tinctura de
trei ori pe zi in cure de 12 zile. Pentru utilizarea externa, se combina tinctura de
rostopasca, in proportii egale, cu tinctura de propolis, si se aplica prin picurare (nu prin
tamponare cu vata) pe zona afectata, de 4-6 ori pe zi. Efectele sunt rapide si de durata.
Cancerul - rostopasca este pe cale sa provoace o puternica disputa in lumea
specialistilor, legata de tratarea bolii canceroase. De "vina" sunt cercetatorii din spatiul
ex-sovietic, care au studiat efectele rostopascai asupra cancerului vreme de mai multe
decenii si au creat chiar un medicament de semi-sinteza, derivat din ea: "Ukrain". Din
cercetarile lor rezulta ca sucul de rostopasca aplicat pe zonele afectate de cancerul de
piele, dar si pe tumorile exteriorizate, face adevarate minuni, in timp ce pulberea
administrata intern amelioreaza starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de lingurita de
pulbere de rostopasca de 4 ori pe zi, in cure de doua luni, cu 3 saptamani de pauza. Este
un remediu cu efecte imunomodulatoare certe (ajuta la distrugerea celulelor maligne de
catre sistemul imunitar) si cu o posibila actiune citostatica directa. Conform
cercetatorilor rusi si ucraineni, substantele active din rostopasca sunt eficiente in
cancerul pancreatic, ovarian, faringian, ano-rectal, de colon, de san, de ficat.
Tratamente de uz extern
 Page 163 of 1147

Tuse convulsiva - gargara cu infuzie combinata de rostopasca are efect calmant foarte
eficient. Se fac 4-6 gargare pe zi, cu infuzie calduta.
Faringita, laringita, infectii in gat in general - se amesteca intr-un pahar de infuzie
combinata de rostopasca o lingurita de sare marina. Cu acest preparat se face gargara - 3
reprize pe zi, a cate 3 minute fiecare. Cercetatorii rusi afirma ca acest preparat are efecte
antibiotice si antivirale extrem de puternice, eliminand prompt infectiile de la nivelul
gatului.
Rani infectate - se pun comprese cu tinctura de rostopasca pe zona afectata si se tin
vreme de 30 de minute. Se fac 2-3 aplicatii pe zi. Eficienta lor este imediata. Studiile
cercetatorului rus Vladimir Molochko demonstreaza ca rostopasca distruge bacteriile
patogene din zona tratata, dar reuseste si sa penetreze tesuturile in profunzime,
vindecand astfel infectia complet.
Eczeme infectioase - se aplica, vreme de o ora pe zi, cataplasme cu rostopasca.
Tratamentul se face vreme de 3-4 saptamani si are efecte excelente, daca dupa aplicatia
cu rostopasca se spala zona tratata cu tinctura de propolis nediluata.
Hepatita virala - fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient aceasta
boala, intr-un mod mai putin obisnuit: cu bai cu infuzie combinata de rostopasca. In
fiecare seara, se fac bai de maini si de picioare cu apa fierbinte, in care se pun 1-2 litri
de infuzie combinata de rostopasca. Se tine fiecare membru vreme de 15 minute in baie,
apoi se tamponeaza usor cu un prosop (nu se clateste si nu se sterge). Este un tratament
bland si eficient, prin care principiile active ale plantei sunt preluate de catre circulatia
sanguina periferica si sunt transportate in ficat, unde isi exercita actiunea terapeutica.
Sucul de
rostopasca
Se obtine prin stoarcere, din tulpinile de rostopasca proaspat rupte. Se obtine
un suc portocaliu, extrem de activ terapeutic, ce are o
multitudine de aplicatii medicale populare, mare parte dintre ele
fiind validate si de catre stiinta. De regula, sucul de rostopasca se
foloseste extern, intern el avand un potential toxic mult mai mare
decat rostopasca uscata si fiind ca atare foarte greu de folosit.
Negi - dimineata si seara, se pune pe zona afectata suc de
rostopasca, de mai multe ori succesiv, la intervale de jumatate de minut. Locul nu se
spala, ci se lasa sucul sa actioneze in profunzime. De regula, in 2-6 saptamani de
tratament zilnic, negii dispar. Remediul si-a dovedit eficienta si in vegetatiile veneriene.

Cataracta - se ung pleoapele inchise cu suc de rostopasca, care se lasa sa actioneze

vreme de 15 minute, apoi se spala. Aplicatia se face seara, si are o eficienta terapeutica
surprinzator de mare, in cazul cataractei, dar si al ochilor obositi si al hipermetropiei.
Cancer de piele si tumori exteriorizate - se pune suc de rostopasca pe zona afectata si
apoi se acopera cu o bucata de nailon, asa incat apa din latex sa nu se evapore.
Tratamentul se face vreme de jumatate de ora - o ora pe zi, cat mai des posibil (ideal ar
fi zilnic). Principiile active citostatice ale rostopascai actioneaza in profunzime,
inhiband si distrugand celulele maligne.
Chist ovarian, chisturi - se unge pielea din zona ovarelor (sau din alta zona afectata) cu
suc proaspat de rostopasca si apoi se maseaza foarte usor, circular. Intreaga procedura
dureaza 10 minute si se face dimineata.
 Page 164 of 1147

Contraindicatii
Aceasta planta nu se va administra copiilor sub 12 ani, femeilor gravide sau care
alapteaza.
Precautii in utilizarea rostopascai
Administrata in supradoza (peste patru grame de planta uscata, luata zilnic, de catre un
adult de 75 de kilograme) rostopasca provoaca gastroenterita, tuse, probleme de
respiratie, spasme digestive. In doze foarte mari, poate da paralizie temporara si
tulburari cardiace. In cazuri rare (pana in anul 2006 fusesera raportate 30 cazuri in toata
lumea), care tin de o sensibilitate individuala, rostopasca poate da si tulburari hepatice,
mergand pana la hepatita. Aceste probleme au aparut chiar in cazul administrarii in doze
normale, motiv pentru care tratamentul cu rostopasca va fi inceput gradat, cu doze mici,
si va fi intrerupt imediat ce apar simptome cum ar fi greata, inapetenta, marirea in
volum a ficatului, colorarea in rosu a urinei ori ingalbenirea corneei. Aplicata pe piele,
rostopasca (mai ales sucul) poate produce alergie, motiv pentru care, inainte de
inceperea tratamentului se va face mai intai un test pe o suprafata mica de tegument si
abia apoi se va folosi in cantitate mare.

Germenii de grau
S-a demonstrat că prin germinare, cantitate de vitamine şi
enzime din bobul de grâu creşte de câteva ori. Acesta este
motivul pentru care germenii de grâu (grâul încolţit) au
proprietăţi similare fructelor şi legumelor proaspete,
remarcându-se prin bogăţia de vitamine din grupul B,
vitamina E, calciu, magneziu, fosfor. În boabele uscate de
grâu, enzimele se găsesc într-o stare latentă. Atunci când
sămânţa încolţeşte, se activează vitaminele şi mineralele.
Astfel, seminţele încolţite sunt digerate mai uşor datorită enzimelor, iar vitaminele şi
mineralele sunt absorbite mai bine.
Germenii de grau sunt usor de facut in casa si extrem de binefacatori pentru corpul
uman .
Contin o mare combinatie de vitamine, minerale , enzime ,aminoacizi , grasimi , ajutand
nu numai la revigorarea corpului ci si in cazul migrenelor, durerilor de cap ,etc. Copiii
care le consuma se pot concentra mai bine .
Cateva componente: Acid folic, Vitamina E , Zinc, Vitamina B1,B3, B6 .

Si asa se fac:
Semintele de grau se spala bine si se pun in apa rece pentru cca. 8 ore. Se strecoara apa
si se spala in mai multe ape . Se scurg bine de umezeala si se pun intr-un borcan curat .
Borcanul se inchide cu o bucata de tifon curat si un elastic si se lasa la loc curat , uscat,
intunecat, la temperatura camerei ( eu le-am pus intr-un dulap in bucatarie) .
O data pe zi se spala in apa rece curata , se scurg si se pun inapoi in borcan . Cam dupa
7 zile aveti germenii vostri de grau .
Ii puteti consuma ca atare, amestecati in miere, pe salate, in iaurt, in cereale la micul
dejun.
 Page 165 of 1147

Care sunt beneficiile aduse sanatatii de germenii de grau?

Avand in vedere numarul mare de substante nutritive esentiale din germenii de grau,
acestia aduc o multitudine de beneficii sanatatii noastre.
In primul rand, germenii de grau ajuta la reducerea nivelului colesterolului din sange,
prin urmare, reduc riscurile problemele cardiovasculare. Germenii de grau contribuie si
la imbunatatirea stocarii energiei in muschi si, de asemenea, sporesc rezistenta si
vitalitatea organismului.

Germenii de grau contin octacosanol (nutrient) ce ajuta la imbunatatirea reflexelor

corpului si pot fi folositi ca supliment si pe perioada unui regim de slabire.
In plus, acestia ajuta la imbunatatirea proceselor de utilizare oxigenului de catre
organism.

Germenii de grau contribuie si la echilibrarea metabolismului si cresc abilitatea corpului

de a face fata stresului.

Germenii de grau contin antioxidanti

Germenii de grau contin o foarte mare cantitate de vitamina E complexa, ce include si
antioxidanti naturali. Prin urmare, ajuta la prevenirea bolilor cardiace, a cancerului si a
imbatranirii.

Germenii de grau protejeaza muschii, sangele, plamanii si ochii. Ei previn formarea

cheagurilor de sange si contribuie la intarirea sistemului imunitar.
Acidul folic din germenii din grau ajuta la scaderea nivelului de hemocisteina si previne
astfel deteriorarea arterelor. Vitamina B ajuta si la digestie, repararea tesuturilor si
mentine pielea sanatoasa.
Germenii de grau sunt o bogata sursa de fibre naturale, esentiale pentru a mentine
functionarea eficienta a intestinelor. Ei sunt de folos si in cazul constipatiei.

Cum se pastreaza germenii de grau

Germenii de grau contin grasimi nesaturate, iar acestea reprezinta unul dintre motivele
pentru care germenii de grau rancezesc foarte repede. Germenii de grau in stare bruta
sunt destul de dificil de pastrat.

Daca ii pastrezi intr-un borcan sigilat, ei pot rezista pana la aproape un an. Dar, o data
ce ai deschis borcanul, trebuie sa il depozitezi la frigider. Asigura-te ca germenii de grau
sunt de fiecare data depozitati intr-un recipient inchis ermetic.
Germenii de grau congelati pot avea o perioada de valabilitate pana la noua luni.

Cum poti consuma germenii de grau

Germenii de grau pot fi consumati in mai multe feluri. Ei pot fi adaugati la o varietate
de retete, fiind un ingredient nutritional care de multe ori face diferenta in gustul
alimentelor.
Sunt folositi la prepararea painii, clatitelor, waffelor, placintelor, prajiturilor, cerealelor,
in shakeurile din lapte si mai pot fi consumati cu iaurt.
 Page 166 of 1147

"Germenii sunt o sursa naturala de vitamine si minerale, un supliment alimentar care

poate inlocui uneori fructele si legumele, contribuind la eliminarea toxinelor din
organism", arata prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari
Alimentare. Vitaminele din complexul B, calciul, magneziul, fosforul, enzimele din
semintele incoltite ofera un plus de energie organismului.

Previn anemia
Germenii de grau de soia, lucerna sau porumb sunt recomandati impotriva imbatranirii
precoce, in cazurile de anemie, lipsa de calciu si magneziu, migrene, insomnii, dar si in
tratarea intarzierilor de crestere la copii. Includerea germenilor in dieta zilnica a copiilor
ii va face mult mai rezistenti in fata racelilor sau gripelor. In boabele de grau sau de
soia, enzimele se gasesc intr-o stare latenta. Studiile au aratat ca prin germinare,
cantitatea de vitamine si enzime creste de cateva ori. De asemenea, semintele incoltite
sunt mult mai usor de digerat, iar substantele nutritive (vitaminele si minerale) se
absorb mai bine. "Trebuie sa fim atenti la semintele din care pregatim germenii. Acestea
nu trebuie sa fie mai vechi de un an, nu trebuie sa fie tratate cu pesticide, sa nu fie
mucegaite. Trebuie sa le spalam foarte bine inainte, iar dupa aceea sa le asiguram un
mediu cu umiditate si temperatura care sa le permita sa incolteasca. Germenii pot fi
pastrati la frigider maximum doua-trei zile. Cel mai bine este sa ii consumam cat mai
repede din momentul in care au incoltit si daca ni se par prea tari ii putem macina. Nu
se trateaza termic, pentru ca in acest fel se pierd vitaminele si mineralele", precizeaza
prof. dr. Gh. Mencinicopschi.

In supermarketuri, germenii se gasesc sub mai multe forme de prezentare: fulgi din
germeni de grau sau soia, fulgi amestecati cu fructe uscate, paine sau biscuiti cu
germeni de grau. Aceste produse pastreaza destul de putin din proprietatile germenilor
proaspeti, pregatiti in casa. Coacerea la temperaturi ridicate a painii sau biscuitilor
distruge unele substante nutritive din germeni. Mai rar, in unele magazine pot fi gasiti si
germeni proaspeti, care au o perioada de valabilitate foarte mica si care isi pastreaza
vitaminele si mineralele. In cazul persoanelor suprasolicitate sau stresate, germenii
proaspeti reprezinta un mijloc de recapatare a energiei, o solutie de revitaminizare. Nu
putem vorbi despre o doza anume in ceea ce priveste cantitatea de germeni pe care ii
putem manca. Totul depinde de modul cum ii suporta organismul fiecaruia. Cura poate
incepe cu o lingura de germeni, iar dupa aceea cantitatea poate creste treptat. Singura
contraindicatie a germenilor este sindromul colonului iritabil. Deoarece contin foarte
multe fibre alimentare (aproximativ 15%), germenii pot provoca iritatii ale colonului
sau ale altor zone ale tubului digestiv. La persoanele sanatoase dimpotriva, fibrele
alimentare ajuta digestia si combat constipatia.

La cina
Germenii nu se asociaza la aceeasi masa cu proteinele de origine animala. Germenii pot
fi amestecati cu miere. De asemenea, peste ei se poate adauga ulei de masline sau putin
sos, in nici un caz grasimi saturate, hidrogenate sau partial hidrogenate, de genul
maionezei. Cel mai bine este sa ii mancam intre mese. Chiar una dintre mese –
cea de seara – poate fi inlocuita cu germeni. Germenii nu contin colesterol,
 Page 167 of 1147

sunt hipocalorici, fiind recomandati bolnavilor cu ateroscleroza si celor care vor sa

slabeasca.

Vitamine
100 g germeni de grau contin 40 de calorii, 10 g apa, proteine, lipide, 55 g glucide (din
care 35 g amidon si 20 g glucide solubile), fibre alimentare. Germenii de grau pot fi
mancati atunci cand au 1-2 milimetri. Sunt una dintre cele mai bogate surse de vitamine
din complexul B. Doua linguri de germeni de grau asigura doza zilnica recomandata de
fibre alimentare. 100 g germeni contin 22 mg vitamina E, aproximativ 15% din
necesarul zilnic. Consumul de germeni de grau creste acuitatea vizuala si fortifica
sistemul imunitar.

Lucerna
Germenii de lucerna sunt o sursa importanta de antioxidanti – potasiu,
vitamine din grupa B, vitamina E, acid folic, betacaroten. De aceea sunt recomandati in
incetinirea procesului de imbatranire. Sunt si un foarte bun mijloc de detoxifiere a
organismului. Germenii de lucerna contin calciu si fosfor, fiind recomandati pentru
mentinerea sanatatii sistemului osos si a danturii. Persoanele cu colon sensibil, care nu
suporta germenii de grau, ii pot incerca pe cei de lucerna. 100 de grame de germeni
proaspeti nu au decat 24 de calorii, ceea ce ii face de neinlocuit in dietele de slabit.

Soia
Germenii de soia contin proteine, lipide, fibre alimentare, fier, calciu, sodiu, potasiu,
fosfor, vitamina C si doar 49 de calorii la 100 de grame. Spre deosebire de germenii de
grau, cei de soia sunt consumati cand au doua frunzulite. Germenii de soia contin
izoflavone, hormoni vegetali care previn osteoporoza la femeile la menopauza. Fibrele
alimentare din soia au un rol protector in dezvoltarea diabetului non-insulino-
dependent. Datorita efectului lor de scadere a nivelului colesterolului, proteinele din
soia pe zi contribuie la reducerea incidentei afectiunilor cardiovasculare. Studiile au
aratat, de asemenea, ca produsele pe baza de soia previn aparitia cancerului de prostata,
de colon sau de san.

Sfatul medicului

"Germenii de porumb contin vitamine, enzime, saruri minerale, carbohidrati, lipide,

zeina, un antioxidant puternic, care ajuta la reducerea stresului oxidativ. Uleiul din
germeni de porumb nu este atat de valoros din punct de vedere nutritional. Contine
multe grasimi polinesaturate si este foarte sensibil la rancezire, de aceea nu este
recomandat pentru prajit. Daca il folosim in salate are aceleasi proprietati ca si uleiul de
floarea-soarelui. Uleiul din germeni de porumb contine mai multi acizi grasi omega 6
decat omega 3", afirma prof. dr. Gh. Mencinicopschi. Dezechilibrul dintre acizii omega
3 (grasimi bune) si cei omega 6 (grasimi daunatoare) constituie punctul de plecare
pentru bolile cronice, afectiunile cardiovasculare, obezitate.
"Graul incoltit este un stimulator extrem de important al activitatii vitale a organismului
uman, datorita continutului bogat in complexul de vitamina B si in multe alte vitamine,
cat si a diferitilor fermenti (enzime) necesare pentru reglarea proceselor intime din
 Page 168 of 1147

organism. In multe boli, dupa o saptamana-doua de consum al boabelor incoltite de

grau, la oamenii de orice varsta se constata o vizibila imbunatatire a starii de sanatate si
apoi o insanatosire completa... Folosirea acestei metode nu este periculoasa si este
foarte eficienta". Iar doctorul francez Jean Valnet in lucrarea sa, "Tratamentul bolilor
prin legume, fructe si cereale" (Ed "Ceres", Bucuresti, 1991), scrie: "(...)exceptionala
bogatie a constituentilor lui (a graului - n.r.) autorizeaza cercetatorii care s-au aplecat
asupra problemelor sanatatii sa afirme ca ar da o grea lovitura dezvoltarii tot mai
accentuate a diabetului, a asteniilor, a nevrozelor, a nevritelor, a bolilor cardiovasculare,
a cazurilor de cancer".
Parintele pregatea grau incoltit zilnic si il consuma umed sau sub forma unor turtite
facute de dumnealui. Dar acest mod de folosire a graului incoltit ingreuna si limita
posibilitatea utilizarii lui pe timpul calatoriilor sau deplasarilor in alte localitati. Pentru a
inlatura aceste pierderi si a veni in ajutorul consumatorilor, fiul sau - ing. Nicolae Gazea
- impreuna cu feciorul sau, Constantin, si dl Cristea Marin au facut o inventie: fulgi de
grau incoltit. Produsul este brevetat si premiat la Salonul International de Inventii din
Iasi, octombrie 1996, obtinand Medalia de Aur. De asemenea, in noiembrie 1998, la
Salonul International de Inventica de la Bruxelles, a obtinut inca o Medalie de Aur.
Acest produs se gaseste in comert sub numele de "Granovit" - fulgi de grau germinat.
Se poate cumpara la mai toate magazinele alimentare din Iasi si in multe alte localitati.
(Fara indoiala si in Bucuresti). "Granovitul" pastreaza insusirile si intreaga valoare
nutritiva si medicinala a graului incoltit umed. Nu de mult, aceiasi cercetatori au scos
inca un sortiment: "Musli-granovit", care se gaseste deja in comert.
Tratamentul cu grau incoltit
Germenii de grau (graul incoltit) sunt seminte care trec din starea de viata
latenta in stare activa, proces care determina o serie de transformari biochimice si de
structura. In acest moment, samanta incoltita contine maximum de substante folositoare
organismului uman. Iata cateva cantitati de minerale usor de asimilat de catre organism,
continute de 100 grame germeni de grau: fosfor (1050 mg%), magneziu (342 mg%),
calciu (71 mg%). La aceste minerale se adauga vitaminele: A, B, E, K, D, PP, enzime si
anumiti hormoni vegetali, cu structura foarte putin cunoscuta, care au efecte terapeutice
extraordinare.
Durata curei
Pentru a observa primele efecte ale consumarii graului incoltit este necesara trecerea a
3-4 saptamani. Stabilizarea efectelor apare, insa, dupa 2-3 luni si 6-12 luni in cazul
persoanelor devitalizate sau care sufera de afectiuni grave.
Doza de grau consumata zilnic
Doza terapeutica la adulti este de 3-6 linguri pe zi; la copii cu varste cuprinse intre 7 si
14 ani, doza este de 1-2 linguri pe zi; la copii de 2-6 ani, doza este de 1-3 lingurite pe zi.
Administrarea
Administrarea germenilor de grau se face dimineata, pe stomacul gol. Graul incoltit se
da prin masina de tocat, pentru a fi maruntit, dupa care se amesteca cu miere. Exista si o
serie de retete de combinare a graului germinat cu alte alimente-medicament.
Primele efecte care se observa la aceasta cura sunt: oprirea caderii parului, marirea sau
refacerea acuitatii vizuale, imbunatatirea coordonarii miscarilor, intarirea dintilor,
infrumusetarea pielii, reglarea activitatii nervoase (germenii de grau au si un efect usor
sedativ), marirea vitalitatii.
 Page 169 of 1147

Indicatii
Graul incoltit este indicat in: crestere, tratamentul intarzierilor de crestere la copii; boli
de piele (acnee, eczeme, afectiuni infectioase recidivante); imbatranire, imbatranire
prematura; afectiuni hepatice; subponderalitate (are efect reglator asupra greutatii
corporale); la femei - in cazurile de estompare a caracterelor feminine: talia ingusta,
bazinul larg, vocea subtire, lipsa pilozitatilor (parului) din zona abdomenului, spatelui,
faciala etc; tromboflebita; arterita; tumori ale stomacului, tumori in general; cancer;
afectiuni oculare; afectiuni respiratorii recidivante (inclusiv astm si bronsita); impotenta
si sterilitate masculina (pentru barbatii cu vitalitate generala foarte scazuta); amenoree,
dismenoree (la femeile cu o constitutie fragila, anemice); anemie, lipsa de calciu si
magneziu; dureri de cap, migrene, insomnie.
Contraindicatii ale curei cu grau incoltit
Germenii de grau sunt contraindicati persoanelor care se confrunta cu dezechilibre
cauzate de excesul de hormoni estrogeni in organism. In consecinta, femeile cu ciclu
menstrual foarte abundent, barbati cu tendinta spre efeminare vor folosi cu prudenta
acest remediu-minune, care in cazul lor ar putea sa accentueze anumite probleme.
Sortimente de grau germinat ce se gasesc in comert
In comert se gaseste grau incoltit in urmatoarele forme de prezentare: pulbere obtinuta
prin uscarea si macinarea graului incoltit si apoi uscat; fulgi obtinuti prin prelucrarea
mecanica a boabelor de grau incoltit; diferite combinatii de fulgi sau pulbere de germeni
de grau cu fructe uscate (catina, fructe de padure, fructe exotice). Evident, nici unul din
aceste produse nu are puterea curativa a boabelor de grau proaspat germinate si date
prin masina de tocat.

Sunt abonata permanent la revista dvs. si urmaresc paginile de sanatate naturiste. Fiind
in posesia unui tratament pe care il administrez anual (am hepatita cronica toxica
activa), la intervale de cateva luni, am hotarat sa il ofer pentru publicare celor bolnavi,
sa-i ajut sa se vindece. Ingredientele le-am gasit intr-o revista ruseasca, unde se relata
vindecarea spectaculoasa a unui caz de cancer, cu ajutorul plantei Aloe Vera. Citez:
"Bolnava Saiber Maria a fost internata in Institutul Oncologic din Moscova, cu
diagnosticul cancer uterin, in stadiul metastaze. S-a facut iesirea din spital cu mentiunea
"nevindecabila". In septembrie a aceluiasi an, bolnava a venit la Moscova pentru
consultatii la acelasi institut. La examinare, s-a constatat ca este complet sanatoasa si a
crescut in greutate cu 22 kg. Intrebata cu ce s-a tratat, ea a declarat ca a luat un amestec
de aloe (Vera Sabur sau Stolotnic) trecuta prin masina de carne. Planta trebuie sa aiba
varsta de 3-5 ani.
Inainte de a se taia frunzele, planta nu trebuie udata timp de 5 zile. Modul de
administrare: 3 lingurite (o lingurita cu doua ore inainte de fiecare masa), vreme de o
saptamana, pe urma doar cate o lingurita, dimineata. Durata minima a tratamentului este
de 2-3 saptamani (15 zile este ideal). Cu aceeasi reteta se trateaza si se vindeca foarte
repede si alte boli: gripa, anghina pectorala, colita, orice afectiune a ficatului,
tromboflebita, eczema de orice fel, astmul, alergiile, infectiile cronice ale pielii,
paralizia, reumatismul, astenia nervoasa, alcoolismul, inflamatiile etc. Acest amestec in
aceleasi doze se poate administra si in tratarea bolilor de plamani, a ulcerului gastric si
ale organelor interne afectate de procese inflamatorii si ulceroase, cronicizate. O
 Page 170 of 1147

particularitate importanta a amestecului consta in aceea ca in primele zile ale

tratamentului bolnavul capata o pofta de mancare neobisnuita.
* Reteta preparatului de aloe (1,500 kg): 0,300 kg aloe, 0,500 kg miere de mai, 0,700 l
vin rosu (negru) 13-16gr.. Planta se da prin masina de tocat carne, se amesteca cu
mierea si vinul de casa negru sau rosu. Se tine intr-un borcan (in beci sau la frigider)
timp de 5 zile, la loc intunecos si rece.
Bolnava din scrisoarea citata a luat urmatorul amestec: 1,500 kg Sabur (aloe), 2,5 kg
miere de mai, 3 l vin negru de casa. Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va ajute in
toate.

Este vorba de 13 produse noi, adevarate miracole in prevenirea, stoparea si chiar

vindecarea unui larg spectru de afectiuni. Iata-le:
1. Germeni de grau - capsule: previn multiplicarea celulelor tumorale, protejeaza
ficatul, cresc oxigenarea celulara, au efect tonifiant;
2. Germeni de ridichi - capsule: sunt un antibiotic natural, antiinflamator, antimicotic,
antiparazitar, favorizeaza eliminarea calculilor biliari si renali;
3. Germeni de lucerna - capsule: stopeaza procesele de malignizare a tesuturilor, dizolva
acidul uric din articulatii, sunt benefici in guta, artrita, reumatism; au un continut
insemnat de hormoni vegetali, stimuleaza lactatia femeilor care alapteaza. De peste
doua mii de ani, arabii au cultivat lucerna si au numit-o parintele tuturor alimentelor,
nici un fruct si nici o planta nu contine atatea enzime indispensabile digestiei!
4. Germeni de broccoli - capsule, previn aparitia si dezvoltarea cancerului. Sunt
recomandati in cancerul de tract digestiv, pulmonar, de vezica urinara, de prostata; sunt
eficienti in eradicarea infectiei cu helicobacter pylori (o bacterie suspectata de
declansarea ulcerului duodenal), sunt o sursa crescuta de calciu (similar laptelui
nepasteurizat), imbunatatesc circulatia sangelui si metabolismul celular, sunt
antiinflamatorii.
5. Germeni de grau alac (un grau care contine mai putin gluten si mai multa proteina
necesara functionarii creierului) - capsule: sunt o sursa deosebit de importanta de
seleniu, cu rol antioxidant, protector si intaritor al sistemului nervos, eficienti in
eradicarea infectiei cu candida, cresc capacitatea de regenerare, sprijina dezvoltarea
muschilor, se pot recomanda si in boala celiaca (intoleranta la gluten);
6. Germeni de floarea-soarelui - capsule: purifica, detoxifica, hranesc, oxigeneaza
pielea, permit dobandirea unui tegument sanatos;
7. Germeni de samburi de dovleac - capsule: trateaza, prin acidul linoleic, prostata si
vezica urinara, inhiba multiplicarea bacteriilor in tubul digestiv, previn ingrasarea,
purifica si detoxifica sangele;
8. Germeni de hrenita (creson) - capsule: contin iod organic, esential in functionarea
glandei tiroide; au efect diuretic, hipotensor; au efect afrodisiac, cresc potenta, sunt
benefici in tratamentul hemoroizilor, antialergici;
9. Germeni de sparanghel - capsule: curata canalul renal, iar prin continutul de
asparagin refac echilibrul acido-bazic in sange, dizolva si previn depunerea de acid uric
in rinichi, inlatura edemele membrelor inferioare, amelioreaza durerile reumatice;
10. Germeni de varza rosie - capsule: contin calciu in aceeasi concentratie cu laptele
nepasteurizat, intaresc oasele, dintii, ganglionii limfatici; impiedica si combat cancerul,
varza rosie fiind considerata planta cea mai eficace in combaterea cancerului esofagian,
 Page 171 of 1147

de stomac, de rect, respectiv cancerul de colon; un rol important il are si in cancerul de

vezica, in cel de prostata si in cel al cancerului de plaman; impiedica dezvoltarea
tumorilor estrogen - dependente, cum ar fi unele tipuri de cancer al sanului si al pielii;
11. Germeni de varza creata - capsule: au un efect extraordinar in reglarea activitatii
insulinei si in sustinerea pancreasului, ocupa un loc insemnat in tratarea diabetului de
tip 2;
12. Germeni de morcovi - capsule: leaga substantele toxice, prevenind integrarea lor
celulara; amelioreaza problemele de acuitate vizuala, in special in nictalopie (slabirea
acuitatii vizuale nocturne), sprijina activitatea detoxifianta a ficatului, stimuleaza
functia suprarenalelor si a pancreasului;
13. Cyto flavin: o combinatie extrem de eficienta intre flavonoide si germeni de lucerna,
germeni de broccoli si germeni de grau, cu efecte cumulate in tratamentul tumorilor
maligne.

Nalba Malva vulgaris

Familie:
Malvaceae
Denumire populara: Casul popii, Cas, Nalba-marunta, Nalba-
mica Descriere: Nalba cu frunze mici, nalba mica (casul
popii), creste pe zidurile vechi pe langa drumuri, pe terenurile parasite, pe langa garduri.
Este o planta anuala, cu tulpina partial taratoare. Frunzele sunt aproape rotunde, dintate,
iar florile, de culoare roz, asezate cate una sau mai multe la subtioara frunzelor. Fructul
este o capsula de forma unui cas.Se recolteaza frunzele, florile, tijele, din iunie pana-n
septembrie. Deoarece prin uscare mucilagiul se pierde, cel mai bine este sa se utilizeze
nalba cat mai proaspata. Are valoare si planta uscata. Nalba-mare (nalba-alba), Althae
officinalis, este o planta ierboasa, vivace, inalta de 80-150 cm, ramificata si acoperita cu
peri moi. Radacina este groasa, fuziforma, galbuie la exterior si alba in interior, cu
striuri longitudinale. Frunzele sunt alterne, ovale, intregi sau lobate. Cele superioare au
trei lobi, iar cele inferioare, 5 lobi. Sunt moi, carnoase si lung petiolate. Atat tulpina, cat
si frunzele sunt alb catifelate, datorita perilor fini, scurti. La subtioara frunzelor si la
extremitatea ramurilor, se gasesc florile mari, lung pedunculate, de culoare alba sau usor
roz (2,5-3 cm in diametru), cu petale slab stirbite la varf. Caliciul dublu, cel extern cu 6-
9 lobi. Florile sunt regulate, pentamere. Fructul - capsula - turtit; atat frunzele cat si
radacina au un miros slab caracteristic si gust mucilaginos. Infloreste din iulie pana in
septembrie. Creste prin locuri umede, uneori slab saruturoase, in luncile apelor, pe
marginea raurilor, mai ales in regiunea Dunarii.
Recoltare: Se recolteaza florile, frunzele si radacinile decorticate.Florile si frunzele se
recolteaza fara codite, in lunile iulie-august. Se ususca la umbra in incaperi aerisite,
intinse in straturi subtiri. Dupa uscare, florile se pastreaza in saci de hartie sau lazi
captusite cu hartie, iar frunzele in sacu de panza. Radacinile se recolteaza cand ajung la
10-15 cm lungime, adica de la plante care au cel putin 2 ani. Recoltarea lor se face in
lunile martie-aprilie si octombrie-noiembrie. Dupa recoltare, radacinile trebuie
decorticate (curatate de coaja pana la stratul alb, taiate in fragmente mici si uscate la
soare ori in incaperi incalzite, la 40 grade C).Inainte de uscare, nu se spala. Dupa
uscare, radacinile se pastreaza in saci de panza sau hartie, in incaperi uscate.
Principii active: Radacina: mucilagii, acizi uronici, amidon, zaharuri, asparagina,
 Page 172 of 1147

pectine, betaina, tanin, substante rezinoase. Florile si frunzele contin: flavonoide, tanin
si mucilagii. Florile trebuie sa fie de culoare alb-roz si sa aiba calciu. Frunzele trebuie
sa fie de culoare verde, sa nu aiba petiolul mai lung de 2 cm; nu se admit resturi de
tulpina. Radacina trebuie sa fie de culoare alba, dupa decorticare. In acelasi scop si
avand aceleasi principii active, se mai folosesc si frunzele si florile recoltate de la Nalba
de cultura.
Actiune farmaceutica: Secretolitic, emolient, expectorant, antiinflamator al aparatului
respirator, renal si gastro-intestinal.
Indicatii: Glosite, laringite acute, bronsite, traheite, infectii renale, rani, ulcere,
amigdalite. In caz de rani deschise, baile de nalba impreuna cu frunze proaspete de
patlagina sunt eficiente. In cancer de laringe, chair atunci cand prezinta afonie (lipsa
vocii), nalba este eficienta. Se face gargara cu ceai de nalba caldut in timpul zilei, iar
resturile de la ceai, amestecate cu faina de orz, se pun ca prisnita peste noapte in
regiunea gatului. Se vor utiliza 2 1/2 l ca ratie zilnica. Planta se marunteste, se tine peste
noapte in apa rece (1 lingurita cu varf de planta la o cana de 250 ml apa rece).
Dimineata se strecoara si se incalzeste usor pe baia de apa calda, apoi se pastreaza intr-
un termos. Se beau 4 cani pe zi. Cu restul ceaiului se face gargara. Pentru senzatia de
uscaciune a cavitatii bucale, ceaiul de nalba se utilizeaza frecvent sub forma de gargara.
Mod de utilizare: Infuzie, macerat: o lingura cu varf de planta la 1/4 litru de apa se tine
peste noapte in apa rece si se incalzeste usor dimineata (30-40 grade C). Baia de maini
si de picioare: un pumn cu varf de nalba se lasa la inmuiat, intr-o galeata cu 5 l apa rece
timp de 12 ore. In ziua urmatoare se incalzeste putin (30-40 grade C). Baia dureaza 20
de minute. Prisnita: Reziduul de la prepararea ceaiului se incalzeste putin in apa, se
amesteca cu faina de orz, se pune peste o bucata de panza si se aplica calda.

Urzica (Urticae dioica)

Exista doua soiuri: urzica mare, cea care este comercializata in general prin trustul
Plafar, si urzica mica, care se foloseste in alimentatie primavara si serveste la
"primenirea sangelui", dupa expresia populara. Ambele soiuri au aceleasi intrebuintari
in medicina traditionala, dar urzica mica este ceva mai activa si urzica pielea mai
puternic decat cealalta.

Utilizari: - Salate: Urzicile foarte tinere se pot utiliza si sub forma de salata, asociate cu
papadie sau laptuci, cu putin ulei si lamaie.
- Suc de frunze proaspete: 2-3 linguri/zi ca diuretic in boli de rinichi si vezica, in
hemoroizi, hemoptizii, epistaxis. Extractele de urzica antreneaza in circulatie acidul uric
din tesuturi si provoaca o eliminare renala abundenta a acestuia. Sucul de urzica poate fi
adaugat la toate retetele de sucuri prescrise persoanelor anemice sau femeilor cu
pierderi mari de sange menstrual. Sucul de urzici are proprietati tonifiante asupra
parului: dupa spalare, se clateste parul cu suc proaspat sau cu decoct (5 linguri la un
litru de apa).
Sucul proaspat sau decoctul se pot utiliza si ca gargara in amigdalite, gingivite, afte
bucale, avand si efect dezodorizant (anihileaza mirosul neplacut).
In diabetul zaharat, cel mai eficient este un amestec in parti egale de frunze de: urzici,
nuc, dud, teci de fasole si frunze de afine (uscate), macinate in rasnita electrica si
 Page 173 of 1147

administrate o lingurita (5 g) de patru ori pe zi, sublingual; se sug 15 minute, apoi se

inghit cu apa.
- Preparate culinare pe baza de urzici. Consumul de urzica previne formarea tumorilor
maligne, in special a cancerului gastric. Sunt indicate in gastritele cauzate de abuzul de
tutun si cafea. Sunt hipertensive si antiaterosclerotice, fiind indicate persoanelor care
sufera de hipotensiune, arterita sau alte afectiuni vasculare.
- Seminte de urzica. In Evul Mediu, semintele de urzica au constituit un remediu
apreciat in geriatrie, ca tonifiant si reintineritor. Macerand sapte zile 50 g seminte intr-
un litru de vin rosu, se obtine un bun fitogeriatric si tonic general, administrat
persoanelor in varsta cate o lingurita inainte de mese.
- Tonic metabolic si muscular, recomandat tinerilor si sportivilor: 3 parti frunze de
urzica uscate si 7 parti afine-fructe (macinate). O lingura amestec la doua cani cu apa
rece se macereaza 24 ore si se bea 1/2 ceasca de trei ori pe zi.
Extern: - Lumbago, sciatica si afectiunile reumatismale se trateaza prin perierea cu
urzici tinere a locurilor dureroase, timp de doua-trei zile. Se obtine o senzatie placuta de
incalzire locala. Pacientul nu are voie sa vina in contact cu apa rece si va ramane in
repaos, bine invelit.

Spanacul
(Spinacia oleracea) Pe langa gustul lui agreabil, spanacul este apreciat si folosit in
alimentatia de primavara datorita compozitiei sale bogate in saruri minerale si in
vitaminele A, E, B1, B2, B6, C, K. Este sarac in protide, 2%; glucide, 7%; lipide, 0,5%
si are valoare energetica foarte mica, 18 Kcal/100 g. Originar din Asia Centrala, in
Europa a fost adus din Persia de catre arabi, mai intai in Spania, apoi s-a raspandit in
celelalte tari, incepand cu secolul al Iv-lea.

Utilizari: Consumat in diferite preparate in regimul alimentar al copiilor, batranilor si

convalescentilor.
Salata verde din frunze de spanac, suc de lamaie, putin ulei si sare dupa gust.
Suc de spanac, 1 pahar in fiecare dimineata in depresiile fizice si nervoase.
Extractul de spanac (100 ml suc proaspat) in adaos cu 30 g polen apicol (pulbere)
stimuleaza secretia pancreatica.
Vin tonic: 750 ml vin rosu si 200 ml suc de spanac. Se recomanda o lingura de trei ori
pe zi, inainte de mese.
Semintele de spanac macinate fin (100 g), in adaos cu miere (400 g), administrate o
lingurita de trei ori pe zi, au efect laxativ in constipatie habituala si hemoroizi.
Alte indicatii: anemie, astm bronsic, cardiopatie ischemica, diabet zaharat, gripa,
obezitate, menstruatie abundenta, hipertensiune arteriala, palpitatii, ateroscleroza,
remineralizant, vermifug etc.
Contraindicatii: nu se recomanda consumul unor mari cantitati de spanac in cazul
persoanelor cu afectiuni hepatice, reumatism, litiaza renala, inflamatii intestinale.

Stevia(Rumex patienta)

Stevia este o planta ierboasa, cu frunze alungite, de culoare verde, care poate creste
 Page 174 of 1147

spontan, mai ales in regiunile umede, in vaile raurilor, la liziera padurilor sau cultivata
(in tara noastra, pe suprafete restranse, in Oltenia si Moldova). Este bogata in saruri de
calciu, potasiu, fier, magneziu, vitamina C, avand aceleasi indicatii ca si spanacul.
Are actiune laxativa prin acidul crisofanic.
Maceratul (24 ore) din 20-30 g frunze proaspete tocate, la un litru de apa, are efect
diuretic, depurativ si laxativ. Cel mai frecvent se prepara sub forma de ciorbe sau
mancaruri.

Untisorul
(Ficaria ranunculoides) Este o planta mica, herbacee, vivace, cu frunze rotunde,
lucioase si carnoase, de culoare verde. Sunt utilizate frunzele, dar si radacinile, pentru
proprietatea lor de a ameliora circulatia venoasa. Sunt indicate in tratamentul
hemoroizilor sau al varicelor. Se prepara ca salate sau ciorbe.

Loboda de gradina
(Atriplex hortensis) Loboda este o planta cu frunze catifelate, elastice si fara luciu, de
culoare rosie-visinie (sau verde). Este rezistenta la frig si apare primavara, devreme.
Principalii constituenti sunt similari cu cei ai spanacului. In gastronomie, frunzele sale
sunt utilizate in special pentru ciorbe. Are proprietati depurative, diuretice,
remineralizante, vitaminizante, fiind indicata in afectiuni ginecologice, hepatice si
renale. Semintele au efect purgativ (1/2 lingurita pulbere, de doua ori pe zi).

Salata verde
(Lactuca sativa) Productia de salata verde de cultura a crescut in ultimii 30 de ani intr-
un ritm geometric. Salata verde provenita din specia salbatica Lactuca scarola a fost
cunoscuta si cultivata din vremuri indepartate de catre egipteni, greci si romani. In
prezent, se cultiva in toate tarile globului, avand o perioada de vegetatie redusa.
Aceasta crestere spectaculoasa a consumului se datoreaza proprietatilor si compozitiei
sale. Saraca in protide si substante grase (1-2%), este bogata in minerale si, mai ales, in
fibre vegetale care previn cancerul de colon.
Se consuma ca atare, sub forma de salate, in amestec cu alte legume crude, ulei, sare si
suc de lamaie.
Folosita abundent la masa de seara, favorizeaza instalarea unui somn linistit, combate
constipatia si provoaca evacuarea bolului alimentar in dimineata urmatoare.
Maceratul (24 ore) din 80 g frunze de salata tocate la un litru de apa are efect antiseptic,
calmant, diuretic. Se indica in inflamatii intestinale, nefrita, hiperexcitabilitate nervoasa
si sexuala, psihoastenie. Semintele sunt indicate, in general, in afectiuni respiratorii,
fiind calmante ale tusei si antiasmatice. 100 g seminte macinate fin, in adaos cu 400 g
miere, se administreaza o lingurita pe zi, dimineata.

Patrunjelul(Petroselinum crispum)
 Page 175 of 1147

Originar din zonele limitrofe cu Marea Mediterana, patrunjelul este nelipsit din
bucataria gospodinelor. Se foloseste la aromatizarea diferitelor mancaruri, insa putini
sunt cei care stiu ca aceasta planta poseda virtuti terapeutice importante in hipertensiuni,
dismenoree, alcoolism, tabagism, afectiuni renale si intoxicatii alimentare.
Frunzele si radacina sunt bogate in saruri minerale: sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier;
vitamine: A, C, B1, B2.
Aceasta compozitie explica proprietatile remineralizante si tonifiante ale patrunjelului.
S-a pus in evidenta si un fitohormon-estrogen: apiolul, care intra in compozitia unor
preparate farmaceutice.

Utilizari: Se consuma in diverse preparate culinare sau salate de cruditati ca tonic,

aperitiv si stomahic.
In tumori maligne se administreaza 40 g frunze proaspete de patrunjel, asociat cu
regimul Oschawa si alte remedii.
Radacina maruntita foarte bine si amestecul de frunze, radacina si seminte, foarte bine
macinate, administrate inainte de mese, o lingurita sublingual 7-10 minute, au actiune
hipotensiva, antiastmatica, diuretica.
Frunzele: Contra manifestarilor alcoolismului sau tabagismului este indicat consumul a
20-30 g/zi frunze de patrunjel proaspete. In plus, face sa dispara si mirosul urat al gurii.
Sucul de planta verde (100-150 ml/zi) se ia cu cateva zile inainte de menstruatie, ca
emenagog in caz de menstruatii neregulate si dureroase. Se pot adauga 20 g polen
apicol.
Semintele (un varf de cutit inainte de mese) au efect afrodisiac.
Extern: - Contra pistruilor se fac aplicatii de doua-trei ori pe zi, 20 de zile, cu suc
proaspat.
Pentru a favoriza disparitia echimozelor: se aplica pe piele cataplasme cu planta tocata.
Aceasta metoda se poate aplica cu succes si in purpura trombocitopenica idiopatica,
alaturi de alte remedii.
Spalaturi vaginale antileucoreice cu macerat (24 ore) din 30 g planta maruntita la 100
ml apa.
In final, trebuie precizat ca primavara sunt numeroase situatiile in care oamenii sufera
de guturai, raceala, gripa sau viroze respiratorii. Astfel de manifestari patologice, dupa
cum se stie, sunt specifice sezonului rece. Daca ele apar si in perioada de trecere la
caldura, aceasta arata o sensibilitate exagerata la curenti de aer, apa rece sau alte situatii
favorizante. Aceasta sensibilitate este cauzata de cele mai multe ori de o alimentatie
neadecvata sezonului cald, bogata in grasimi animale, carne, branzeturi etc., care
"incarca" excesiv organismul.
Unele din "canalele fiziologice" ale organismului vor fi "blocate" de reziduurile
alimentare, capacitatea de reactie a organismului va scadea, iar germenii patogeni vor
gasi un mediu propice de dezvoltare. Prin: febra, transpiratii, greata, varsaturi, diaree,
tuse, organismul cauta sa deblocheze "canalele fiziologice" si sa-si restabileasca
reactivitatea. Devine astfel evidenta necesitatea respectarii unei diete in concordanta cu
sezonul in care ne aflam. Cura de primavara cu verdeturi mentine organismul sanatos,
viguros si puternic, in armonie cu Natura si Universul.
 Page 176 of 1147

Mararul

Scurt istoric
Originea acestui zarzavat-minune s-a pierdut in timp. Se pare ca initial a crescut
spontan, atat in sudul Europei, cat si in India si sudul Chinei, fiind luat mai apoi in
cultura si raspandit in toata lumea. Era cunoscut si utilizat in vindecare si ca aliment in
Egiptul Antic, in Roma si in Grecia Antica.

Boli care se vindeca cu marar

Astenie - lasati sa macereze, timp de 8 zile, 20 de linguri de seminte de marar intr-un
litru de vin rosu bun. Filtrati si beti dupa fiecare masa cate un paharel din acest excelent
intaritor.
Intern:

Ciclul menstrual neregulat sau dificil, lipsa ciclului menstrual - remediul cu adevarat
magic in toate aceste afectiuni este pulberea de inflorescente si seminte de marar,
obtinuta prin macinarea cu rasnita electrica de cafea. Tratamentul dureaza trei luni si
consta in administrarea acestei pulberi: se ia o lingurita rasa, de patru ori pe zi, pe
stomacul gol, cu putina apa. In timpul acestui tratament, se reduce pe cat posibil
consumul de carne, se elimina din alimentatie zaharul si inlocuitorii lui artificiali si
alimentele cu aditivi sintetici.

Colici - de cum apar durerile, fierbeti circa 10 minute o lingurita de marar intr-o ceasca
de lapte si beti cat puteti de cald. O sa va simtiti imediat mai bine.

Dureri menstruale - macinati fin in piua sau cu rasnita electrica de cafea inflorescente
uscate de marar. Luati in fiecare zi, de trei ori, pe stomacul gol, cate o lingurita din
pulberea astfel obtinuta, tineti-o sub limba vreme de cateva minute, dupa care inghititi-o
cu putina apa.

Digestie dificila, varsaturi - in Vrancea si Buzau, babele mestere puneau intr-o cana de
apa fierbinte seminte de marar cat se pot lua cu trei degete, lasau sa se infuzeze 20 de
minute, dupa care o administrau calda suferindului. Este un excelent intaritor al
aparatului digestiv.

Eczeme, eczema cauzata de disfunctii cortico-suprarenale - se piseaza foarte bine 10

inflorescente de marar, se pun intr-un borcan, se adauga rachiu de buna calitate atat cat
sa le acopere complet, dupa care se inchide borcanul si se lasa la macerat vreme de 10
zile. Dupa trecerea acestei perioade, se filtreaza totul, se ia o lingurita intr-un pahar de
apa de trei ori pe zi, pe stomacul gol. Pentru mai multa eficienta, in borcanul in care se
face maceratia se mai adauga 2-3 inflorescente de telina si un fir de ceapa verde.

Gripa - pentru a o preveni, mestecati seminte de marar.

 Page 177 of 1147

Hemoroizii - se tratau in Tara Fagarasului cu floare de marar. 4-5 inflorescente se pisau

putin, apoi se lasau in jumatate de litru de apa de seara pana dimineata. Se bea acest
leac dimineata si la pranz, cate o cana, pe stomacul gol. Hemoroizii deveneau mai putin
durerosi si se puteau trata direct cu unsoare de tataneasa si filimica.

Lauzie - lauza se va intrema mai repede si va avea san bogat, daca va bea o cana de
lapte in care s-a pus cat era fierbinte o lingurita de seminte de marar.

Meteorism (gaze intestinale) - inainte si dupa masa, luati cate un sfert de lingurita de
seminte de marar pisate. Efectul de reducere a gazelor va fi rapid.

Osteoporoza - frunzele de marar adaugate in salatele de cruditati produc in timp

ameliorari miraculoase ale acestei afectiuni. Efectul este mult mai puternic daca veti bea
vreme de o saptamana pe luna preparatul obtinut prin macerarea peste noapte a unei
inflorescente de marar cu tot cu seminte, zdrobita, intr-o cana de apa.

Retentie de urina - considerat drept un diuretic excelent, mararul este indicat tuturor
acelora care urineaza "picatura cu picatura". Se consuma frunzele proaspete, nefierte.

Extern:
Hemoroizi - 5 linguri de seminte de marar se oparesc cu o ceasca de apa clocotita si se
lasa sa stea o jumatate de ora, dupa care se fac spalari locale cu vata inmuiata in aceasta
solutie.

Ochi - contra inflamatiei ochilor si a pleoapelor folositi pentru uz extern un decoct de

seminte de marar (30 g intr-un litru de apa), fierte timp de 5 minute. Aplecati-va fata
deasupra vasului luat de pe foc si acoperiti-va capul cu un prosop.

Urcior - o lingura de seminte se pune intr-o cana cu apa clocotita, se acopera si se lasa
sa stea 20-25 de minute. Se filtreaza si se fac tamponari cu vata cu aceasta infuzie.

Frumusete
Pentru cresterea sanilor - se macina in piua sau cu rasnita electrica de cafea 20 de
linguri de seminte de marar. Pulberea astfel obtinuta se pune intr-un borcan, dupa care
se toarna deasupra doua pahare de spirt alimentar indoit cu apa. Se inchide borcanul, se
lasa la macerat timp de 10 zile, apoi se filtreaza. Se iau din acest preparat 3-4 lingurite
pe zi, diluate in apa, pe stomacul gol. Efectele apar in maximum o luna si sunt uluitoare.
Tratamentul, pentru stabilizarea efectelor, se tine sase luni la rand.

Cosuri, ten iritat - 2 linguri de seminte se pun intr-o jumatate de cana cu apa clocotita,
se acopera si se lasa sa stea 20-25 de minute. Se filtreaza si se fac tamponari cu vata cu
aceasta infuzie.

Tenul obosit - pentru a trata un ten obosit macinati cu o rasnita (ca pentru piper)
jumatate de lingura de seminte de marar si puneti faina astfel obtinuta intr-o farfurie
adanca. Turnati apa clocotita si aplecati-va putin fata deasupra aburilor, acoperind capul
 Page 178 of 1147

si vasul cu un prosop.

Contraindicatii
Inflorescentele, frunzele si semintele, mai ales in cantitati mari, sunt contraindicate
persoanelor cu stomac foarte sensibil. Semintele sunt contraindicate in cancer (mai ales
ovarian si mamar), chist si fibrom uterin, mastoza, hipermenoree (ciclu menstrual
abundent). Se administreaza cu prudenta femeilor care au sindrom premenstrual.

Cateva secrete
Semintele de marar au un efect hormonal extrem de puternic. Ele au o actiune identica
cu a hormonului estrogen. Estrogenul este hormonul care este implicat in organism in
procesele de crestere si intretinere ale pielii, in producerea de secretii ale mucoaselor, in
dezvoltarea caracterelor feminine. La femei, semintele de marar produc cresterea
sanilor, subtierea vocii, largirea bazinului si subtierea taliei. Ele mai confera pielii
finete, incetinesc ritmul de crestere si impiedica aparitia de noi fire de par in regiunea
axiala, faciala, pubiana etc.

Magie
Folosirea mararului ca leac magic dateaza inca din Antichitate. Chinezii, care il utilizau
pentru vindecarea multor boli, spuneau ca are un efect magic de intarire a organismului,
avand proprietatea de a mentine vitalitatea si tineretea nealterate de trecerea timpului. In
anumite zone ale Frantei, se crede ca ramurile de marar uscat atarnate de o grinda a
casei alunga spiritele rele.
Descoperiri arheologice foarte recente, facute langa un lac din Elvetia, au aratat, insa, ca
aceasta planta era cunoscuta si folosita in Europa cel putin cu 7000 de ani inainte, fiind
cultivata la o distanta de sute de kilometri de tarmul Mediteranei, unde creste spontan.
Interesant este si ca acest zarzavat a "migrat" foarte de timpuriu din sudul Europei catre
Asia indepartata. Mararul a fost intens folosit si in medicina tibetana (Unani), si in cea
indiana (Ayurveda), unde era administrat ca tonic digestiv, antiinfectios si
antiinflamator. In Antichitate, romanii pretuiau in mod special mararul, care era un
remediu de prim ajutor contra tulburarilor digestive si a durerilor de cap ce apareau
dupa petrecerile prea imbelsugate. In medicina populara romaneasca, sucul proaspat sau
decoctul obtinut din tulpinile de marar se dadea contra bolilor de inima si contra tusei,
dar si pentru diverse "boli femeiesti" ori pentru "boli de pantece". O parte din secretul
frunzelor sale fine, de un verde ambrat, este constituit de uleiul aromat pe care il contin,
o substanta cu proprietati terapeutice exceptionale. Uleiul aromatic din marar actioneaza
in special asupra sistemului digestiv si a celui nervos, dar are si alte actiuni, asa cum
vom vedea in cele ce urmeaza:

Modalitati de preparare si de administrare a mararului

Pentru a obtine sucul de marar, se mixeaza (cu ajutorul mixerului electric) o mana de
frunze proaspete, la care s-au adaugat 6-10 linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de
ora sa macereze si se filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa
fie pastrata la frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de
marar de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de radacina de morcov.
 Page 179 of 1147

De regula, se ia de 2 ori pe zi cate un sfert de pahar (50 ml) de suc de frunze de marar,
diluat in alt sfert de pahar de suc de morcov.

Infuzie
Se pun la macerat trei lingurite de frunze uscate sau o mana de frunze proaspete de
marar, in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul
rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de
litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In
final se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie
combinata, care se foloseste intern (2-3 cani pe zi).

Mararul ca adaos in mancare

Adaugat in hrana de zi cu zi, mararul este deopotriva un condiment si un conservant
excelent. Pus in ciorbe sau in tocanite, el prelungeste "termenul de valabilitate" al
acestora cu cel putin 24 de ore, deoarece uleiul volatil pe care il contine impiedica
declansarea proceselor de fermentatie. Pus in salate, in sandviciuri sau in sosuri, le face
mai digerabile si le intensifica gustul. In medicina Ayurveda se face din frunze de marar
tocate fin si din iaurt (putem obtine acest amestec prin mixare) un sos racoritor, care se
consuma in zilele calduroase, dar si atunci cand consumam hrana picanta, uscata sau
fierbinte.

Tratamente interne

* Hipoaciditate, indigestie - se consuma cantitati moderate (1 lingurita) de marar verde

tocat inainte de masa sau la felul intai. In doze medii si mici, mararul este un excelent
stimulent al secretiei de sucuri gastrice si de bila, ajutand la procesul digestiv. Interesant
este ca, in doze mari, mararul are efectul opus, inhiband secretia de sucuri gastrice si
fiind foarte util in tratarea gastritei hiper-acide.
* Gastrita hiperacida - se pun 2-4 lingurite de marar taiat marunt in 250 ml de iaurt (de
preferinta de tip Bifidus) si se amesteca folosind mixerul electric, dupa care se lasa 40
de minute sa se intrepatrunda componentele. Se consuma acest remediu pe stomacul
gol, de doua ori pe zi. Asupra majoritatii suferinzilor de gastrita acest remediu are efecte
calmante ale durerii, reduce secretia acida, normalizeaza digestia si apetitul.
* Balonare, colita de fermentatie - substantele volatile continute de marar impiedica
dezvoltarea in exces a bacteriilor din intestin, prevenind formarea de gaze si aparitia
colicilor abdominale. Se face o cura cu o durata de o luna, timp in care se consuma la
fiecare masa cate o lingurita de frunze proaspete de marar tocate marunt.
* Colita de putrefactie - inainte de fiecare masa se consuma o salata de varza, de
castraveti sau de salata verde, in care se adauga 2 lingurite de marar tocat si o lingurita
de otet de mere. Tratamentul se face vreme de 1-2 luni si are un efect de reglare a florei
intestinale foarte rapid si sigur.
* Candidoza digestiva - se consuma zilnic jumatate de litru din preparatul cu marar si
iaurt Bifidus, descris la gastrita hiper-acida. Se face o cura de 30 de zile cu acest
remediu care, desi pare foarte simplu, are o actiune extrem de complexa. Frunzele de
marar contin substante aromatice cu un efect antifungic foarte puternic, in timp ce
iaurtul Bifidus reface flora digestiva normala, ceea ce duce la inhibarea dezvoltarii
 Page 180 of 1147

tulpinilor agresive de Candida.

* Diskinezie biliara - substantele amare si uleiul esential continut de frunzele de marar
stimuleaza varsarea bilei in colecist. Se consuma cate 50 ml de suc de marar, de doua
ori pe zi, in cure de 2 saptamani. Tratamentul are si efecte antiinflamatoare asupra
vezicii biliare, ceea ce il recomanda si ca adjuvant in colecistita.
* Sughit, spasme digestive - la nevoie, se mesteca indelung cateva tulpini de marar. Este
un remediu folosit cu succes inca din evul mediu, cand era administrat in timpul
banchetelor pentru a preveni disconfortul mesenilor. Explicatia eficientei sale este
existenta unor substante in marar cu efecte antispastice puternice. Daca tratamentul
acesta nu da totusi rezultate, se poate recurge la unul mai puternic: se opareste o
lingurita de seminte de marar cu o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat vreme de 10
minute, apoi se filtreaza si se consuma infuzia astfel obtinuta, cat de calda posibil.
Efectul calmant digestiv si antispastic al acestui remediu este foarte rapid.
* Adjuvant in cistita si in nefrita - consumarea a 50 ml de suc proaspat de marar (obtinut
prin metoda descrisa in acest articol), de 2-3 ori pe zi, in cure de doua saptamani, are un
foarte bun efect antibacterian si antifungic asupra aparatului urinar. Conform unor studii
recente, sucul de frunze de marar este si un puternic diuretic si stimulent al activitatii
rinichilor, ajutand la prevenirea si la combaterea calculozelor renale.
* Infectie cu stafilococ auriu - un studiu facut de o echipa de cercetatori din India si din
Argentina, sub conducerea dr. Gurdip Singh, a pus in evidenta o puternica actiune
antibiotica a frunzelor si a semintelor de marar. Ca adjuvant in infectia cu
Staphylococcus aureus, se administreaza sucul din frunze, cate 100 ml pe zi, in doua
reprize, in cure de 2 saptamani. Suplimentar, se administreaza si uleiul volatil de marar
(se gaseste in magazinele naturiste), cate 4 picaturi, de trei ori pe zi. Ambele remedii au
efecte antibiotice puternice, avand o eficienta demonstrata si contra altor bacterii, cum
ar fi Bacillus cereus sau Pseudomonas aeruginosa.
* Alaptare, refacere rapida dupa nastere - frunzele de marar proaspete, mestecate zilnic
de femeile care au nascut de curand, sunt un excelent tonic fizic si nervos, ajutand la
recapatarea apetitului, stimuland secretia lactica, imbunatatind calitatea laptelui,
favorizand resorbtia tesuturilor aparute "in plus" in timpul graviditatii. Pentru a spori
secretia de lapte, un remediu simplu si uluitor de eficient este sandiviciul cu marar,
adica painea unsa cu unt si presarata cu putina sare si cu mult marar tocat fin. Se
consuma acest "medicament" dimineata si seara. Efectele de stimulare a lactatiei sunt
cel mai adesea impresionante.
* Postmenopauza - frunzele de marar contin mici cantitati de estrogen, hormonul
feminin care incetineste foarte mult procesele de imbatranire, catifeleaza pielea, face ca
pilozitatile sa creasca mult mai lent, ajuta la mentinerea fermitatii tesuturilor si previne
uscarea mucoasei vaginale. Salatele asezonate cu mult marar sunt asadar recomandate
in aceasta perioada a vietii, cand, in general, zarzavaturile si legumele proaspete sunt
mai necesare ca oricand.
* Osteoporoza - dupa varsta de 40 de ani, consumul de marar verde, dar si de alte
alimente cu efecte usor estrogene, cum ar fi uleiul de masline, graul germinat sau
semintele de fenicul, este o excelenta premisa pentru prevenirea pierderii de substanta
osoasa. Macar de doua ori pe an, primavara si la sfarsitul verii, faceti o cura cu salate de
cruditati, pe care sa le asezonati cu marar din belsug (minimum 20 de grame pe zi).
* Obezitate, retentie de lichide - mararul verde are efect diuretic puternic si regleaza
 Page 181 of 1147

apetitul alimentar, fiind recomandat in mod special atunci cand vrem sa slabim. Se face
o cura cu suc de marar, din care se administreaza cate 50 de ml, de doua ori pe zi, cu 5
minute inaintea mesei de pranz si a cinei. Cura dureaza 2 luni si se poate relua dupa o
pauza de 3 saptamani. Atunci cand simtiti apropierea iminenta a unui "acces de foame",
mestecati foarte lent si indelung cateva fire de marar proaspat. Are efecte calmante
psihice si regleaza apetitul.
* Dureri de cap - in medicina traditionala a popoarelor europene nordice, mararul este
renumit pentru efectele sale echilibrante asupra sistemului nervos. Mestecarea catorva
tulpini verzi de marar combate eficient durerile de cap (inclusiv cele insotite de
ameteala si de varsaturi), reda acuitatea si claritatea simturilor celor surmenati.
* Adjuvant in insomnie - flavonoidele si unele oligoelemente continute in marar
stimuleaza productia asa-numitilor "hormoni ai somnului" (de fapt sunt niste
neurotransmitatori eliberati de catre scoarta cerebrala). La masa de seara se recomanda,
asadar, o salata de cruditati in care sa punem macar 30 de grame (o legatura) de frunze
de marar proaspete, tocate foarte fin.
* Raceli (viroze respiratorii) - se recomanda administrarea sucului de marar, cate 100
ml pe zi, consumat in mai multe reprize. Are efect usor febrifug, diminueaza senzatia de
vertij, durerile musculare si articulare din timpul gripei. In plus, previne suprainfectiile
bacteriene si usureaza respiratia, decongestionand caile respiratorii. O reteta de
medicina populara care da efecte foarte bune contra racelii este mujdeiul facut din 2
catei de usturoi zdrobiti, o jumatate de lingurita de otet, 3 linguri de apa si o legatura de
marar taiat foarte marunt. Desi are nume de aliment, mujdeiul cu mult marar este un
adevarat medicament. Incercati si va veti convinge de acest lucru.
* Astm bronsic - kampferol este numele unei substante (o flavonoida) continuta de
catre frunzele proaspete de marar si care are efecte antiinflamatoare si antihistaminice
exceptionale. Bolnavilor de astm bronsic, de bronsita alergica si de alergii respiratorii in
general le este recomandata cura cu marar, din care se consuma cate 30-40 de grame
zilnic, vreme de 4-6 saptamani. Cura diminueaza inflamatia cailor respiratorii, ajuta la
decongestionarea acestora de secretiile in exces, diminueaza sensibilitatea alergica a
organismului pe ansamblu.
* Valori ridicate ale colesterolului negativ (LDL) - un studiu de medicina experimentala
facut in anul 2006 in laboratoarele Universitatii "Isfahan" din Iran a demonstrat ca
administrarea de doze repetate de marar duce in 6 saptamani la o reducere a
colesterolului din sange cu peste 10%. Ca atare, se recomanda introducerea acestui
zarzavat proaspat in alimentatie, consumand minimum 30 de grame de marar, in cure
cat mai indelungate.
* Prevenirea cancerului - consumul zilnic de zarzavaturi din familia Apiaceae, din care
fac parte alaturi de marar si patrunjelul, telina, morcovul si leusteanul, tine boala
canceroasa la distanta. Aceasta datorita flavonoidelor, substantelor aromatice si a
clorofilei continute de aceste zarzavaturi, care previn mutatiile celulare, inhiba cresterea
tumorilor si declanseaza apoptoza (programul de auto-distrugere) a celulelor maligne.
* Adjuvant in cancerul pulmonar, in cancerul cavitatii bucale - anumite substante
(monoterpene) continute in frunzele de patrunjel si, mai ales, in frunzele de marar,
previn actiunea cancerigena a unor gaze si suspensii toxice, cum ar fi cele eliminate de
autovehiculele cu ardere interna, de gropile de gunoi sau de tigarile aprinse. Aceste
"otravuri" pe care le respiram, vrand nevrand, zilnic, sunt responsabile in foarte mare
 Page 182 of 1147

masura de multitudinea formelor de cancer al cailor respiratorii, care afecteaza in

prezent milioane de oameni din intreaga lume. Cele doua zarzavaturi sunt eficiente insa
nu doar in prevenirea, ci si in tratarea afectiunilor tumorale care afecteaza respectivele
segmente. Se recomanda consumul zilnic a cate 20-30 de grame de marar si aceeasi
cantitate de patrunjel verde, in cure de minimum 3 luni.

Tratamente externe

* Respiratie cu miros neplacut, gingivita - poate parea greu de crezut, dar mararul este
stramosul... pastei de dinti. Cu 2000 de ani in urma, parintele medicinii, Hipocrate,
recomanda ca dupa fiecare masa sa fie mestecate indelung in gura cateva tulpini de
marar. El spunea ca acest remediu nu doar improspateaza respiratia, ci si curata dintii,
mentine sanatatea gingiilor si previne inflamatiile mucoasei bucale. Cercetarile
moderne ii dau dreptate lui Hipocrate, efectele antibiotice si antiinflamatoare ale
substantelor continute de frunzele proaspete de marar justificand din plin utilizarea
acestuia ca produs pentru mentinerea igienei cavitatii bucale.
* Adjuvant in blefarita si in conjunctivita - se umezeste o bucata de tifon cu infuzie
combinata de marar. Compresa astfel obtinuta se pune peste ochii cu pleoapele inchise,
tinandu-se vreme de 1-2 ore (din timp in timp, compresa se mai inmoaie in infuzie
pentru a fi pastrata umeda). Tratamentul are efecte antibacteriene si antiinflamatoare,
reduce senzatia de jena si de mancarime la nivelul ochiului.

Precautii si
contraindicatii
Frunzele de marar se vor consuma cu moderatie (maximum 5 grame pe zi) in perioada
sarcinii, fiind in schimb indicate in perioada de dupa nastere. Administrarea mararului
se va face in doze care vor creste gradat, o cantitate mare de marar consumata de o
persoana care nu este obisnuita cu acest tratament putand duce la deranjamente
digestive, la inapetenta, la dureri de cap. Pentru a obtine efectele terapeutice scontate,
consumati doar mararul proaspat. Tulpinile de marar pastrate in borcanele cu apa isi
pierd rapid proprietatile terapeutice, desi isi mentin mai multa vreme culoarea verde.
Daca doriti sa pastrati mai mult timp mararul inainte de a-l intrebuinta, puneti-l in pungi
de plastic si tineti-l in frigider, dar nu mai mult de 4 zile.

Tarhonul

Scurt istoric
Tarhonul este o planta adusa din indepartatul Caucaz. Arata ca o tufa inaltuta - poate
ajunge la un metru -, cu frunze inguste si destul de lungi. Ea creste foarte ramificata,
incat trebuie legata ca sa nu se rupa. Se recolteaza cu putin timp inainte de inflorire,
prin tundere. Culese primavara, frunzele sale pot fi folosite la prepararea unei salate
foarte aromate si cu proprietati medicinale deosebite. Este o planta adeseori folosita in
arta culinara, dar si in medicina populara, mai ales in Ardeal.
 Page 183 of 1147

Boli care se vindeca cu tarhon

Intern:
Anorexie - contra lipsei poftei de mancare (inclusiv la convalescenti si la anorexicii
cronici) se mesteca doua-trei frunze, crude sau uscate, pe stomacul gol, cu cateva
minute inainte de masa. Este un leac popular care nu da gres.

Arterita, ateroscleroza - trei maini de frunze de tarhon se taie marunt, se pun intr-un
borcan si se acopera cu jumatate de litru de otet de mere, lasandu-se sa stea astupat
vreme de 7 zile. Se filtreaza si se bea pe stomacul gol cate un paharel inainte de masa.

Ascita - se mananca frunze de tarhon crude, pe stomacul gol, minimum 7 frunze pe zi.

Batranete - frunzele de tarhon, tocate fin si puse in salata de cruditati sau adaugate in
ciorbe, dupa ce s-au racit, au efect intineritor. Ele ajuta la regenerarea ficatului, reduc
colesterolul, curata vasele de sange si au efect antireumatic.

Cancer - in dietele cu cruditati anticancer, condimentarea cu tarhon a salatelor si

ciorbelor catalizeaza procesul de vindecare. S-a observat la populatiile care consuma
din belsug aceasta planta o reducere a incidentei cancerului gastric si intestinal.

Cancer gastric - trei maini de tarhon proaspat se dau prin masina de tocat (sau se
zdrobesc in mixerul electric, dupa ce am adaugat putina apa), dupa care se storc bine
intr-un tifon. Sucul astfel obtinut se bea imediat cu o lingura, pe stomacul gol. Cura tine
minimum o luna. Sucul poate fi conservat vreme de 12 ore, la frigider (4C).

Colecistita, colici biliare - peste o lingurita de frunze uscate sau doua lingurite de frunze
proaspete se toarna o cana de apa fierbinte si se lasa sa infuzeze 20 de minute. Se bea
fierbinte, pe stomacul gol. In colecistita cronica este mai bun maceratul - in loc de apa
fierbinte folosim apa rece in aceeasi cantitate si lasam la macerat, la temperatura
camerei, vreme de patru ore, frunzele bine maruntite cu apa.

Colita de putrefactie - trei zile la rand nu se mananca decat fructe si legume proaspete
(eventual foarte putina paine) si se consuma supe de legume condimentate din belsug cu
tarhon. Inainte si dupa fiecare masa se mesteca 2-3 frunze de tarhon.

Dinti (pastrarea integritatii dintilor) - s-a observat ca persoanele care consuma frecvent
tarhon crud au o dantura mai sanatoasa. Tarhonul, se pare, protejeaza dintii impotriva
aparitiei cariei dentare si tartrului, intarindu-le, de asemenea, si radacina.

Dureri de dinti - o mana de tarhon (cu tot cu radacini) tocat se pune intr-un borcan si se
acopera cu otet, se astupa si se agita bine (30 de minute). Se scoate apoi tarhonul, se
mesteca putin in gura si se tine in locul dureros.

Dureri gastrice, gastrita - atunci cand durerile apar dupa masa, leacul este o cana cu ceai
de tarhon: 1-2 lingurite de tarhon se oparesc vreme de 15-20 de minute cu o cana de apa
clocotita. Se bea cu inghitituri mici.
 Page 184 of 1147

Tulburari de crestere la copii manifestate prin: deficiente de vorbire, pubertate precoce,

diferite tulburari hormonale - ideala este o cura de o luna, in care se beau inainte de
fiecare masa 3 lingurite de suc. Daca nu avem la dispozitie tarhon proaspat, se foloseste
un macerat din tarhon uscat in otet de mere: peste 10 linguri de tarhon bine maruntit se
pun 40 de linguri de otet de mere si miere. Se lasa la macerat doua saptamani, dupa care
se filtreaza. Se iau 3-6 lingurite din acest otet medicinal inainte de fiecare masa.

Reumatism, dureri reumatice - peste trei maini de tarhon maruntit se pune un litru de
rachiu de drojdie. Se astupa, se lasa la macerat o luna, dupa care se filtreaza. Se iau in
fiecare zi 5 linguri din acest preparat diluate in apa. Cu acest preparat se fac si frectii pe
locurile dureroase.

Sughit - peste o lingurita de tarhon se pune o jumatate de ceasca de apa fierbinte. Se

lasa cateva minute, dupa care infuzia astfel obtinuta se bea calda, inghititura cu
inghititura.

Valori crescute ale colesterolului (dislipidemie) - cu 15 minute inainte de fiecare masa,

se consuma 3-4 frunzulite mature de tarhon, mestecandu-le bine inainte de a le inghiti.

Viermi (paraziti) intestinali - trei maini de tarhon nemacinat se pun cu jumatate de litru
de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul rezultat se pune deoparte,
iar planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o jumatate de litru de apa, dupa care
se lasa la racit si se filtreaza. Se combina cele doua extracte, obtinandu-se un ceai care
se bea in doua reprize - jumatate din cantitate dimineata si jumatate seara. Tratamentul
se repeta zilnic, vreme de doua saptamani. Este valabil pentru ascarizi, oxiuri si tenie.

Extern:
Dureri de cap - doua maini de frunze proaspete de tarhon se pun intr-un borcan si se
acopera cu spirt indoit cu apa; se astupa si se lasa la macerat 10 zile. Se filtreaza apoi si
se pun in sticlute. Se maseaza cu acest preparat ceafa, fruntea si tamplele.

Cateva secrete
In ciorbe si supe nu se pun frunze de tarhon albastrite, pentru ca le strica gustul.
Tarhonul este adesea folosit in preparatele din carne, deoarece le diminueaza toxicitatea
si le face mai usor de digerat.
O ramurica de tarhon pusa in otet ii da acestuia un gust mult mai bun si asigura
pastrarea indelungata.
Pentru persoanele care au regim fara sare (in boli cum ar fi hipertensiunea, ischemia
cardiaca, hipertiroidia), tarhonul este cel mai bun inlocuitor al acesteia.
Prezenta tarhonului in mancare o face mai satioasa si mai digerabila.
Tarhonul este un condiment salvator pentru bucatari, deoarece cateva frunze de tarhon
pot schimba total gustul unei mancari fade.
Tarhonul se pune la uscat in buchete, care se atarna de o sfoara. Din 4 kilograme de
tarhon umed se obtine un kilogram uscat.
 Page 185 of 1147

Magie
In medicina magica i se atribuiau tarhonului virtuti purificatoare, el putand sa scoata
rautatea din trupul bolnav. Cand bolnavul nu mai dadea semne de intremare si nu mai
putea manca, i se dadea sa bea pe inima goala zeama proaspata de tarhon, ca sa scoata
rautatea si sa-i vina puterea.

Salvia
"Dorinta salviei este sa-i faca pe oameni nemuritori", se spunea in Evul Mediu. O
credinta straveche, inscrisa chiar in numele plantei. "Salvia" vine din latinescul
"salvare" - a fi sanatos, a vindeca, a salva. La romani, era o planta sacra, culeasa cu
protocol.

Despre aceasta planta extrem de aromata, cu frunze verzi, albicioase, si flori rozalbe si
violete, se spunea in Antichitate ca este sacra, fiind adusa pe pamant chiar de zei. "Cine
are salvie in gradina nu lasa batranetea sa se apropie" - spune un vechi proverb
chinezesc. Medicii greci si romani - Galen, Plinius, Dioscoride - elogiaza si ei salvia,
considerand-o o regina a ierburilor tamaduitoare, cu efecte protectoare magice. In Roma
antica, salvia era considerata o planta sacra, fiind adunata cu un intreg ritual. Cel care
oficia ceremonialul aducea drept jertfa paine si vin, imbracat intr-o tunica alba. Romanii
interziceau folosirea obiectelor de metal, considerand ca devin otravitoare in contact cu
salvia. Mai ales la trecerea dintre iarna si vara, salvia era un remediu nelipsit, fiind
folosita ca detoxifiant, protector impotriva diverselor infectii care apar in aceasta
perioada, tonic nervos si psihic, reintineritor. Se credea ca acela care va consuma salvie
inca de la inceputul primaverii va intineri si el odata cu natura. Exista multe mituri
terapeutice legate de aceasta planta sacra, mituri pe care stiinta moderna se straduieste
sa le inteleaga si sa le dea o utilitate practica. Salvia este o planta cercetata intens, careia
medicina ii descopera tot mai multe aplicatii practice. Ea nu este doar un medicament
natural cu multiple aplicatii, ci si un leac excelent pentru mentinerea sanatatii.
Si in medicina traditionala romaneasca, salvia are numeroase intrebuintari. Avand o
mare sensibilitate la ingheturile din timpul iernii, ea este o planta care necesita ingrijiri
speciale si, ca atare, nu creste spontan, ci doar cultivata, mai ales in zonele sudice ale
tarii. De la ea se folosesc frunzele si partile aeriene inflorite, care sunt foarte bogate in
uleiuri volatile, avand un gust puternic aromatic si astringent. Gasim aceasta planta sub
forma de ceai in practic toate magazinele specializate de tip Plafar, la fel ca si anumite
preparate pe baza de salvie, cum ar fi tinctura.

Pulberea
Se obtine prin macinare cat mai fina cu rasnita electrica de cafea. Depozitarea pulberii
de salvie se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o
perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte
rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe
stomacul gol.
 Page 186 of 1147

Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de salvie, peste care se
adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul
ermetic si se lasa la macerat vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar
tinctura rezultata va fi pusa in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate o
lingurita diluata in putina apa, de patru ori pe zi. Este folosita ca echilibrant nervos si
hormonal, stimulent al activitatii cerebrale si al memoriei.

Vinul stimulant de salvie

Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de salvie si se lasa
sa se macereze vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri din
acest vin, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de salvie
stimuleaza apetitul si invioreaza. Luat dupa ce am mancat, vinul de salvie - spune
medicul francez Jean Valnet - este un extraordinar remediu contra surmenajului si a
asteniei, contra astmului, contra distoniei neuro-vegetative. Potrivit aceluiasi medic,
vinul cald de salvie este un excelent profilactic pentru raceala si gripa.

Otetul de salvie
Era foarte mult folosit de catre calugarii benedictini, care il considerau un elixir pentru
nervi si digestie. Iata reteta sa de preparare: intr-un litru de otet natural de mere (sau de
mere cu miere) se lasa sa se macereze, vreme de doua saptamani, 50 de grame de frunze
de salvie maruntita. Va rezulta un otet foarte aromat, cu efecte tonice digestive,
carminative (reduce balonarea), invioratoare, un excelent adaos la salatele de primavara.
Extern este folosit ca frectie impotriva racelii, a durerilor reumatice, a starilor de
oboseala fizica si psihica.

Decoctul combinat
Se pun 3-4 linguri de salvie maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de
8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa
dupa filtrare se fierbe in inca o jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa
care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final se amesteca cele doua extracte,
obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi)
sau extern, sub forma de comprese si bai.

Cataplasma cu salvie- o mana de frunze maruntite de salvie se lasa timp de 1-2 ore sa se
inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Dupa trecerea acestui interval de timp se
aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon. Se lasa vreme de o ora.

Bronsita, astmul, rinita, sinuzita, bolile respiratorii cu secretii abundente - pulberea de

salvie, administrata constant vreme de o luna, cate o jumatate de lingurita de 4 ori pe zi,
reduce cantitatea de secretii si are efecte antiinfectioase puternice. Este recomandata
mai ales in perioada de primavara, inclusiv bolnavilor cronici, pentru ca are efecte
detoxifiante puternice, actionand asupra cauzelor profunde ale acestor boli.

Indigestia, balonarea - se ia inainte de masa un sfert de lingurita de pulbere de salvie.

Aceasta planta stimuleaza digestia si echilibreaza apetitul, avand calitatea de a
 Page 187 of 1147

impiedica formarea gazelor in intestin. In lumea araba, salvia este numita "iarba
beduinilor", decoctul combinat de salvie fiind un remediu celebru pentru tratarea tuturor
problemelor digestive, mai ales a diareei, a colitei de fermentatie si a diferitelor infectii
ale tubului digestiv. Pentru tratarea acestor afectiuni se iau 2-3 cani de decoct combinat
de salvie pe zi.

Ciclu menstrual neregulat, foarte abundent sau dureros, sterilitate feminina - se

administreaza o jumatate de lingurita de salvie, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Un
tratament va dura trei luni si va avea efecte ample de armonizare la nivel hormonal,
influentand atat productia glandelor endocrine, cat si receptorii diferitilor hormoni.

Tulburari de menopauza - contra acestor probleme, tinctura de salvie este un adevarat

elixir, reducand transpiratia, rarind aparitia bufeurilor, avand un puternic efect de
reintinerire. Se administreaza cate o lingurita de tinctura (intotdeauna diluata in apa) de
3-4 ori pe zi, pe stomacul gol. Efectele terapeutice apar dupa 4 saptamani. Contra
hemoragiilor care apar la debutul menopauzei se foloseste pulberea de salvie,
administrata in acelasi mod ca mai sus. Un studiu realizat in Italia in 1998, pe 30 de
femei, a aratat ca dupa 3 luni de tratament cu salvie, s-au rarit sau chiar au disparut
bufeurile nocturne, precum si transpiratia abundenta. De altfel, impotriva transpiratiei
excesive sau cu miros neplacut, salvia are efecte extraordinare, fiind un adevarat
deodorant cu administrare interna, asa cum vom vedea in continuare:

Transpiratia excesiva - studii facute in paralel in Anglia, Germania si Statele Unite au

aratat fara dubiu ca salvia reduce puternic sudoratia, inclusiv cea care apare pe fondul
unor dezechilibre la nivelul glandelor cortico-suprarenale. Se administreaza in acest
scop sub forma de tinctura, cate 4 lingurite pe zi, sau de decoct combinat, din care se
bea 1 cana pe parcursul unei zile (are un gust neplacut, dar este foarte eficient).

Diabetul de tip Ii - salvia sporeste foarte mult receptivitatea (cu pana la 2-3 ori)
organismului la insulina - este concluzia unui studiu german pe aceasta tema. In acest
scop, se administreaza decoctul combinat de salvie, cate o cana pe zi.

Astenie de primavara, surmenaj - se iau 50 de picaturi de tinctura de salvie de 3-4 ori pe

zi. Efecte mai puternice se obtin daca aceasta tinctura se ia diluata in ceai rece de roinita
(melisa).

Cancer la colon, tumori pe tubul digestiv - in medicina traditionala araba, decoctul

combinat de salvie, din care se administreaza 2-3 cani pe zi, in cure de minimum 3 luni,
este un remediu redutabil impotriva acestor afectiuni. Acelasi lucru il sustine terapeuta
de origine austriaca Maria Treben, care adauga faptul ca salvia este un minunat ajutor in
toate formele de cancer, citand un faimos dicton din Evul Mediu: "De ce sa moara
omul, daca in gradina creste salvia?".

Rani care se vindeca greu - se aplica pe locul afectat o cataplasma cu frunze maruntite
de salvie (preparata dupa metoda prezentata anterior). Tratamentul se face zilnic, cate o
ora, vreme de minimum 3 saptamani.
 Page 188 of 1147

Eczeme infectioase - se fac spalaturi cu decoct de salvie, apoi se aplica o cataplasma cu

salvie, care se tine vreme de 1-3 ore, dupa care locul tratat se lasa sa se zvante. Frunzele
de salvie contin principii cu puternice efecte antibacteriene si antifungice (combat
ciupercile parazite).

Pentru revigorare - se fac bai cu decoct de salvie (5 litri la o cada de apa) de doua ori pe
saptamana. Baile cu salvie confera o stare de tonus psihic si vioiciune, inlatura
oboseala, dau corpului un miros placut.
Retete de frumusete

Pentru mentinerea culorii naturale si a stralucirii parului, dupa spalatul obisnuit cu

sampon, se face ultima clatire cu decoct combinat de salvie, preparat dupa reteta
pomenita anterior. Pentru parul negru, se recomanda un decoct preparat in acelasi mod,
dar dintr-un amestec in parti egale de ceai negru si salvie. Salvia e buna si pentru
ingrijirea parului carunt, pe care il intareste si caruia ii inchide culoarea.

Pentru tenul cu pori dilatati, patat, ofilit - se fac spalaturi, in fiecare dimineata si seara,
cu decoct combinat de salvie. Suplimentar, se pune pe obraji, seara, o compresa cu acest
preparat, care se tine vreme de un sfert de ora.
Dintii frecati cu frunze de salvie devin albi si stralucitori.

Precautii
Administrarea plantei la persoanele extrem de sensibile poate produce convulsii
digestive. Planta este contraindicata in general epilepticilor. In cazul diabeticilor
insulino-dependenti, in timpul administrarii salviei, glicemia va fi strict supravegheata.
Femeile care alapteaza nu vor folosi aceasta planta, care este recunoscuta pentru efectul
sau foarte rapid de oprire a lactatiei.

Salvia si varsta a treia

Inca din Evul Mediu se spunea despre salvie ca are un puternic efect intineritor, ajutand
mai ales mentinerea nealterata a facultatilor intelectuale si emotionale, pana la varste
inaintate. Studii facute recent intr-un centru medical din New Castle (Anglia) au
confirmat din plin acest lucru, punand in evidenta trei elemente extrem de importante:
- salvia ajuta la mentinerea tineretii celulelor din care este formata scoarta cerebrala
(prin efectul antioxidant)
- salvia actioneaza asupra receptorilor unor hormoni importanti in mentinerea tineretii
organismului
- salvia inhiba formarea unor enzime care blocheaza procese extrem de importante la
nivelul creierului, cum ar fi: memorarea, asocierea, sinteza. De altfel, aceasta planta
actioneaza printr-un mecanism similar celor mai noi tratamente ale Alzheimer-ului.
Administrarea de 4 ori pe zi a unei lingurite de tinctura de salvie are, in consecinta,
efecte extrem de benefice pentru prevenirea senilitatii, a proceselor de degradare care
apar la nivelul sistemului nervos central, odata cu varsta. Mai mult, salvia stimuleaza
capacitatea de memorare, favorizeaza activitatea intelectuala si imbunatateste
performantele intelectuale, atat la cei in varsta, cat si la tineri. Primele rezultate in acest
 Page 189 of 1147

sens se vad dupa patru saptamani de administrare constanta, un tratament complet

durand intre 2 si 3 luni (putand fi facut de 3 ori pe an).

Cafeaua
Stiati oare ca nelipsita cafea face adevarate miracole pentru frumusete? De fapt, se pare
ca efectele benefice sunt mai importante pentru aspectul exterior, decat pentru interior!
Vreti sa va convingeti? Incercati retetele de mai jos:

Parfum pentru corp - pentru a va parfuma intregul corp cu un miros suav de cafea,
umpleti cu zat un saculet de tifon si frecati-va cu el la dus sau la baie.

Concentrat de cafea pentru stralucirea parului - are un miros divin si da, intr-adevar,
rezultate: parul va deveni mai stralucitor chiar si dupa o singura aplicare. Faceti o portie
mare de cafea foarte tare si lasati-o sa se raceasca, pana devine calduta. Strecurati-o,
puneti-o intr-un lighean si inmuiati-va parul uscat in ea. Lasati sa actioneze timp de 20
de minute, apoi clatiti-va abundent cu apa calduta. (doar pentru femeile satene, roscate
sau brunete.)

Zat anticelulitic- toate acele creme anticelulitice au un singur ingredient comun:

cofeina! Va puteti prepara singure o crema anticelulitica, folosind zatul de cafea. Are
efecte mai bune daca se foloseste caldut.
Dupa ce va beti cafeaua, amestecati un sfert de ceasca de zat caldut, cu o lingura de ulei
de masline. Stati in picioare, in cada, si aplicati amestecul de cafea pe zonele corpului
cu probleme, masand energic, ca sa patrunda in piele. Nu va faceti griji daca o parte din
amestec va cadea; ramane destul ca sa adere la piele si sa produca efectul scontat. Dupa
aplicarea amestecului aplicati pe zonele respective o folie de plastic si lasati sa
actioneze pentru cateva minute. Desfaceti folia si frecati pielea cu palmele, pentru a
inlatura excesul de amestec ramas. Clatiti cu apa calduta. Aceasta procedura are
rezultate foarte bune, daca o repetati de doua ori pe saptamana.

Exfolierea si tonifierea tenului - la un sfert de cescuta cu zat

de cafea adaugati un ou, amestecand bine pana obtineti o pasta. Aplicati pe fata, masati
cu blandete, apoi lasati amestecul sa se usuce. Clatiti cu apa calduta. Pentru persoanele
cu ten uscat, se recomanda adaugarea unei creme hidratante in amestec.

Otetul De Mere

Nu otetul de vin, cu mult prea coroziv pentru delicatetea obrazului, ci otetul de mere,
plin de arome si de substante active, folositoare deopotriva pentru sanatate si ten. Ba
chiar si mai mult: pe langa efectul lui de tonic al epidermei, otetul de mere da parului
efecte stralucitoare si devine un veritabil energizant pentru corp, daca e pus in apa din
baie. In randurile care urmeaza, veti gasi formulate scurt, dar cuprinzator, cateva
remedii stravechi de intrebuintare a otetului in frumusete.
 Page 190 of 1147

Maini fine, intr-o clipita

Turnati pe maini o jumatate de cana de apa amestecata cu o lingurita de otet. Pudrati-va
apoi mainile, cat sunt umede, cu o jumatate de lingura de zahar praf, iar deasupra turnati
o lingurita de ulei pentru bebelusi. Frecati-va mainile cu acest amestec vreme de doua
minute, apoi spalati-va cu un sapun fin. Veti avea niste maini de o finete magica si o
senzatie de catifea.

Alte retete pentru maini fine

A Scufundati-va mainile vreme de cateva minute in apa fierbinte cu otet, apoi, fara sa le
stergeti, ungeti-le cu vaselina. Pentru rezultate durabile, practicati procedeul seara,
inainte de a va culca.
A Adaugati o lingura de otet de mere la doua cani mari de apa fierbinte (cat suportati).
Tineti-le asa 5 minute, apoi tamponati-le cu un prosop. Aplicati o jumatate de lingurita
de vaselina pe maini si puneti-va manusi de bumbac. Pastrati-le peste noapte. A doua zi,
mainile dvs. vor fi mai fine decat matasea si vor ramane asa, indiferent de treburile
casnice de peste zi.

Ingrijirea picioarelor
Pielea cornoasa de pe talpi si calcaie poate fi inmuiata prin inmuierea picioarelor in apa
cu otet. Stati asa vreme de zece minute, apoi ungeti-va cu un lapte de corp. Folositi apa
cat mai calda posibil, in care adaugati o lingura de otet de mere la un litru de apa.
Tamponati-va picioarele pentru a le usca bine, aplicati laptele de corp, apoi incaltati-va
cu sosete de lana sau de bumbac.

Alta reteta
Calozitatile si bataturile de pe picioare provoaca, adesea, dureri la mers. Inmuiati-le
vreme de 5 minute in apa calda in care adaugati o ceasca de otet de mere, apoi frecati
bine intariturile de piele cornoasa cu zahar praf. Faceti un masaj rapid cu ulei pentru
bebelusi, spalati-va cu un sapun fin, apoi incaltati-va cu sosete de bumbac. (In nici un
caz din plastic.)

Pentru inmuierea pielii intarite

Inmuiati-va zilnic picioarele intr-un lighean cu apa calda, cu clabuc de sapun, in care
adaugati o cana de otet.

Remedii impotriva matretii

Spalati-va si clatiti-va pe cap ca de obicei, apoi aplicati un amestec de apa cu otet (in
parti egale) pe toata lungimea parului. Nu va mai clatiti.

Masca anti-matreata
Dupa ce va spalati pe cap si va clatiti ca de obicei, aplicati pe parul ud, vreme de 5
 Page 191 of 1147

minute, un amestec de o jumatate de cana de otet de mere, in care dizolvati doua tablete
de aspirina pisata. Clatiti-va bine. In ultima apa, puneti o lingura de otet.

Bai cu otet de mere cu plante

Otetul de plante preparat acasa poate fi folosit pentru bai cu efect excelent. Utilizati o
jumatate de cana de otet la o cada de apa. Pentru o baie relaxanta, folositi otet de mere
aromat cu lavanda, musetel sau hamei. Pentru o baie revigoranta, folositi otet de mere
cu menta, salvie sau tarhon. Otetul aromat se prepara punand sa se macereze in el
diferite ierburi sau flori.

Baie de aburi cu otet

Puneti la fiert o cana de otet de mere si varsati-l intr-un lighean mai mic. Acoperiti-va
capul cu un prosop, pentru a lasa sa va patrunda aburii in piele. Cand otetul se raceste,
stergeti-va cu el obrazul, folosind un tampon, asemenea unei lotiuni astringente. Baia de
aburi cu otet este un mijloc ideal de inmuiere a epidermei inainte de a aplica un produs
hidratant sau pentru a strange porii dupa o curatire a tenului.

Otetul de mere si insusirile lui in curele de slabit

Arde grasimile
Acidul acetic si biosubstantele din otetul de mere absorb grasimea depusa in celule si o
transporta mai departe spre ardere. Otetul de mere ajuta la descompunerea albuminei
din stomac in aminoacizi. Acestia sunt foarte importanti pentru producerea - la nivelul
hipofizei - a unui hormon special, cu actiune lipolitica. Noaptea, la o ora sau doua dupa
instalarea somnului, acest hormon deschide celulele adipoase si transporta grasimea,
prin sange, catre celulele somatice, in care este arsa. In felul acesta, "pernutele" de
grasime scad vazand cu ochii.
Alte substante care distrug grasimile sunt: vitamina B6 si C, magneziul si fierul, care
toate intra in compozitia otetului de mere. Depunerea grasimilor este stopata deja la
nivelul cavitatii bucale.

Stimuleaza digestia
Pectinele existente in otetul de mere combat bacteriile si inflamatiile intestinale, care
duc la depunerea grasimilor. Mai mult, otetul de mere stimuleaza digestia.

Taie senzatia de foame

Combinatia de substante active din otetul de mere duce la disparitia senzatiei de foame.
Beti deci un pahar de otet de mere (combinat) cu 10-15 minute inainte de masa.
Minimumul zilnic: 1 pahar de otet de mere combinat. Maximumul zilnic: 3 pahare.
Chiar daca beti mai mult, efectul ramane acelasi.

Modificati-va modul de alimentatie

Ca sa slabiti "constient" si repede, este foarte important sa renuntati la: faina alba,
produsele de patiserie, zahar si la mancarurile grase. Daca se poate, total.

Mierea intensifica efectul otetului de mere

 Page 192 of 1147

Mierea contine multe substante deosebit de pretioase (enzime, vitamine, substante

minerale si microelemente), precum si toti aminoacizii - de importanta vitala - pe care
organismul nostru nu-i poate produce el insusi.
In plus, mierea ajuta la digestie. Actiunea otetului de mere este intensificata de miere si
invers. Dar substantele acestea, atat de importante, exista doar in mierea curata, de
calitate. Combinati deci otetul de mere cu mierea sau cumparati-l preparat ca atare de la
apicultori.

Bauturi pe baza de otet de mere

(Retetele - cu exceptia ultimei - sunt pentru o persoana)

1. Otet de mere + suc de pere - curata intestinul

Puneti intr-un pahar 2 lingurite de otet de mere si 1-2 lingurite de miere, turnati
deasupra 200 ml suc de pere (natural 100%). Combinatia curata intestinul.
2. Otet de mere + caise - intareste tesutul conjunctiv
Curatati de coaja 5 caise, scoateti-le samburii si pasati-le (in mixer). Adaugati 150 ml
suc de mere (preparat in storcatorul de fructe), 2 lingurite de otet de mere si o lingurita
de miere si amestecati-le bine. Sucul obtinut are un efect de intinerire: da stralucire
parului, intareste unghiile si tesutul conjunctiv si face bine la nervi.

3. Clasic: otet de mere + miere de

albine Amestecati 2 lingurite
de otet de mere cu 1-2 lingurite de miere si cu 200 ml de apa (eventual minerala) pana
ce mierea s-a dizolvat complet. Daca beti preparatul dimineata pe stomacul gol, folositi
apa calduta, pentru ca stimuleaza digestia.

4. Otet de mere + suc de ananas - diuretic

Puneti intr-un pahar 2 lingurite de otet de mere si 1-2 lingurite de miere. Turnati
deasupra 200 ml de suc de ananas si amestecati bine. Aceasta combinatie are efect
diuretic si intensifica irigarea sangvina.

5. Otet de mere + mango - stimuleaza metabolismul

Curatati un mango de coaja si de samburi, maruntiti-l in mixer pana ce obtineti un piure
fin. Adaugati: 150 ml suc natural de mere (tulbure), 2 lingurite de otet de mere si o
lingurita de miere. Preparatul accelereaza digestia albuminelor si protejeaza celulele. In
felul acesta, pielea ramane sanatoasa si neteda.

6. Punch din otet de mere - pentru buna dispozitie

Mod de preparare (pentru 4 persoane): 750 g fructe proaspete, la alegere (ananas, cirese,
capsuni) se spala, se taie marunt si se pun intr-un castron (reci). Se toarna deasupra 1/2 l
suc de grapefruit (rece) si 1/2 l suc de cirese si se lasa sa se patrunda o ora. Se adauga 1
l de apa minerala de la frigider, 2 linguri de miere, 3 linguri de otet de mere si se
amesteca bine.

Extern
 Page 193 of 1147

* Amigdalita: clatiti gatul la fiecare ora cu o lingurita de otet de mere pusa intr-un pahar
de apa.
* Dureri de cap provocate de raceala: amestecati o lingura otet de mere cu un terci
obtinut din 2 cartofi rasi. Solutia se intinde pe panza sau un tifon pus in patru, si se
aplica pe frunte. Peste 2-3 ore, aplicam o compresa proaspata.
* Edem la picioare: turnati in cada apa (circa 30 cm) si adaugati 3-4 pahare de otet din
mere. Intrati in ea cu picioarele si calcati apa pana veti simti ca picioarele s-au odihnit.
Nu le stergeti. Lasati-le sa se usuce de la sine. Daca aveti dureri puternice, inveliti
picioarele cu servetele inmuiate in otet.
* Leucoree: se pun in 2 litri de apa calda 3 linguri de otet de mere si se fac spalaturi in
fiecare zi, pana la vindecare. Apoi spalaturile se fac o data pe saptamana, pentru
profilaxie.
* Micoza la picioare se trateaza prin ablutiunea locurilor bolnave cu otet de mere.
* Muscaturile si piscaturile de tantari se ung cu otet de mere.
* Transpiratie abundenta noaptea: inainte de a va culca, stergeti-va tot corpul cu otet de
mere.

Intern
* Artrita: se bea de patru ori pe zi cate un pahar de apa cu o lingurita de otet de mere.
Tratamentul se face timp de doua saptamani, cu o pauza de o saptamana. Apoi
procedura se repeta.
* Hemoragie pe nas: se bea otet de mere dizolvat in apa. Sangele se poate opri cu
tampoane de vata inmuiate in otet si puse in nas.
* Hemoroizi: la fiecare doua ore, se aplica pe umflaturi un tampon de vata inmuiat in
otet de mere, iar dimineata se bea apa cu otet si miere de albine.
* Reteta de slabit: in prima luna se bea in timpul fiecarei mese un pahar cu apa si o
lingurita de otet de mere, apoi cate 2 lingurite de otet la un pahar de apa (in a doua
luna). Pe zi, trebuie sa se consume 3 pahare. Nu se recomanda sa mancati dulciuri si
paine alba.
* Tuse: se amesteca 3 linguri de otet de mere cu o lingurita de suc de aloe si 1/2 pahar
de miere de albine. Se iau de 3-4 ori pe zi cate doua lingurite, inainte de masa.
* Varicoza: se toarna otet de mere pe palme si se freaca picioarele de jos in sus,
dimineata si seara, in fiecare zi, timp de una-doua luni, sau se invelesc picioarele cu
servetele inmuiate in otet, apoi se leaga cu un stergar si se sta in pat sau fotoliu, cu
picioarele ridicate, timp de 30 de minute. In timpul acestui tratament, trebuie sa beti de
doua ori pe zi un pahar de apa cu 2 lingurite de otet de mere.
* Viermi intestinali: se fierbe in otet de mere cu sare o urzica tanara taiata marunt si se
mananca. Viermii intestinali mor si ies din organism.

Ciocolata şi înotul prelungesc viaţa

Ultimile ştiri din lumea medicală anunţă că cele mai noi “tratamente” care ajută la
prelingirea vieţii sunt ciocolata şi
înotul. Se
pare că aceste remedii sunt chiar mai bune decât alergatul sau mersul pe jos, care până
acum erau sfinte în ceea ce priveşte longevitatea.
Ciocolata neagră este foarte bogată în polifenoli, compuşi ce protejează celule şi nu le
 Page 194 of 1147

lasă să se deterioreze sau să se îmbolnăvească, aşa că tot mai mulţi medici recomandă
consumul de ciocolată chiar şi persoanelor obeze, pentru a le îmbunătăţi sănătatea.
Înotul este cel mai revoluţionar sport pentru sănătatea organismului uman, mai bun şi ca
alergatul. Persoanele care înoată regulat îşi înjumătăţesc şansele de a muri prematur,
spre deosebire de cei care îşi folosesc forţa picioarelor pentru a se menţine în formă.
Acest lucru se întâmplă pentru că înotul protejează cel mai bine plămânii şi inima.
In vechile legende mayase, zeul agriculturii Quetzalcoatl, reprezentat de celel mai multe
ori sub infatisarea unui sarpe cu pene, a adus pe Pamant arborele de cacao pentru a le da
oamenilor putere si intelepciune. El i-a invatat cum sa cultive copacul si cum sa
foloseasca fructele. Inca de acum doua milenii, mayasii cunosteau virtutile
nemaipomenite ale prafului de cacao dizolvat in apa si considerau ciocolata o bautura
magica, destinata zeilor; de aceea, ei credeau ca boabele de cacao au puteri inaccesibile
muritorilor si le foloseau cu multa grija in ritualuri si ceremonii religioase. Mai tarziu,
Carl Linne, cel care a impus sistematica in biologie si a propus cea mai mare parte a
denumirilor stiintifice ale speciilor vegetale si animale ( lui ii datoram numele latinesti
cu structura binara pe gen si specie ), a folosit in compunerea numelui stiintific al
arborelui de cacao tocmai aceste atribute considerate miraculoase de mayasi; Linne a
denumit arborele de cacao Theobroma, sintagma ce inseamna ” hrana zeilor”.
Arborele de cacao este deosebit de pretentios in privinta conditiilor de mediu in care
creste, de aceea el nu poate fi cultivat decat pe o fasie ingusta, cuprinsa intre 10 grade
latitudine nordica si 20 grade latitudine sudica, unde umiditatea si temperatura sunt la
un nivel optim. Arborii de cultura de astazi deriva dintr-o varietate salbatica Theobroma
grandiflorum.
Inotul este cu
siguranta unul dintre cele mai frumoase si eficiente sporturi, putand fi practicat atat pe
timp racoros, cat si in zilele toride ale verii si adresandu-se tuturor categoriilor de
varsta. De la prichindeii care se balacesc in apa langa parinti, la varstnicii care, desi se
deplaseaza greu, ajung la bazin pentru a se hrani cu portia de sanatate, nu exista
persoana care sa nu fie binevenita in lumea inotului.
Inotul acopera necesitatile de baza ale fiintei umane de la o stare de bine, la o formare
integrala a persoanei din punct de vedere motor, cognitiv, afectiv; de la imbunatatirea
conditiei fizice la necesitatea antrenarii pentru competitii sau doar in sens recreativ. Dar
natatia nu se refera doar la aceste lucruri, ci tinde a fi si o baza in necesitati speciale
precum cele ale femeilor insarcinate, dar si ale bolnavilor de astm, epilepsie sau cu
orice tip de disfunctie fizica sau psihica.

Cel mai mare avantaj al inotului este ca muschii si articulatiile se pun in miscare fara a
fi nevoite sa suporte vreo greutate, reducandu-se astfel tensiunea care exista la nivelul
acestora, ceea ce determina un risc minim in ceea ce priveste leziunile sau ranirile. Un
exemplu clar ar fi o persoana ale carei solicitari zilnice si greutate, la care contribuie
considerabil si forta de gravitatie, au un impact major asupra articulatiilor, mai ales
asupra celor de la genunchi si solduri. In apa, toate acestea nu se aplica, deoarece
gravitatea este complet diferita.

Toate sporturile aduc beneficii sanatatii atunci cand sunt practicate corect. Insa inotul
are, fara indoiala, niste caracteristici speciale pe care nu le au alte exercitii de tip aerob.
 Page 195 of 1147

Iata cateva dintre acestea:

determina o incredibila rezistenta cardio-pulmonara;
stimuleaza circulatia sangvina;
contribuie la mentinerea unei tensiuni arteriale stabile;
reduce riscul bolilor cardiovasculare;
dezvolta majoritatea grupelor musculare (mai mult de doua treimi din intreaga
suprafata musculara);
intareste ligamentele articulare, prevenind posibilele leziuni;
imbunatateste postura corporala;
dezvolta flexibilitatea;
atenueaza tensiunile acumulate;
genereaza stari de bine, pozitive;
ajuta la imbunatatirea starilor de anxietate si amelioreaza simptomele de depresie;
relaxeaza tonusul excesiv acumulat in timpul zilei;
stimuleaza cresterea si dezvoltarea fizica si psihica;
imbunatateaste dezvoltarea psihomotorie.

In ultimii ani s-a inregistrat o crestere a numarului de specialisti in medicina care au

recomandat inotul pentru diferite terapii. Printre acestea se numara:
astmul;
durerile musculare si articulare;
hernia de disc;
stresul;
stimularea cresterii;
slabirea controlata;
disabilitati fizice si motorii;
autism.

Exercitiile in apa permit o libertate de miscare imposibila „pe uscat”. Apa permite
realizarea de miscari si posturi care nu se pot realiza in afara ei. Si exercitiile in apa au
efecte psihologice pozitive, deoarece persoana este intr-un ambient ludic, la o
temperatura optima pentru o buna relaxare.

Practica regulata a acestui sport face ca aparatul respirator sa-si imbunatateasca

elasticitatea si mobilitatea. Drept consecinta, plamanii sunt capabili sa capteze o
cantitate mare de aer, ceea ce ajuta celulele corpului sa beneficieze de un aport mai
mare de oxigen. Plamanii sunt organe elastice care depind, pentru o buna functionare,
de capacitatea de contractie si destindere a muschilor cutiei toracice. Acesti muschi se
tonifica si lucreaza mai eficient atunci cand exercitiie sunt efectuate regulat.
Dar nu numai atat. Rezistenta apei determina corpul sa consume mai multa energie
pentru a se misca, modelandu-l in acest fel si combatand cu succes celulita.
Inotul este unul din cele mai deosebite sporturi, deoarece nu prezinta restrictiile tipice
majoritatii sporturilor. Inotul se adreseaza tuturor categoriilor de varsta, se poate
practica indiferent de conditia fizica, nu necesita echipament special, nici „co-echipieri”
si poate fi practicat si de catre femeile insarcinate, fara niciun risc. Persoanele dinamice,
cu o conditie fizica foarte buna, pot practica inotul de rezistenta sau viteza. Cei care vor
 Page 196 of 1147

doar sa se relaxeze, pot combina inotul cu „balacitul”, rezultand o activitate distractiva

care arde calorii si imbunatateste sanatatea.
Inotul este,
de asemenea, unul dintre cele mai sanatoase sporturi, datorita conditiilor speciale pe
care le presupune: pozitia orizontala a corpului, atat sprijinul mobil cat si factorul de
franare constituit de apa, presiunea ridicata care solicita mai intens miscarile
respiratorii.
In timpul inotului, presiunea exercitata de apa asupra corpului determina plamanii si
inima sa depuna mai mult efort pentru a functiona normal. Astfel, inotul le mareste
elasticitatea si rezistenta.
Ceea ce rezulta de aici este imbunatatirea circulatiei sangvine, reglarea tensiunii
arteriale deci reducerea riscului bolilor cardiovasculare.
Cel mai mare avantaj al inotului este ca muschii si articulatiile lucreaza fara a fi nevoite
sa suporte vreo greutate. Astfel, peste doua treimi din intreaga suprafata musculara se
dezvolta fara ca articulatiile sa aiba de suferit. Mai mult, ligamentele se intaresc si-si
dezvolta flexibilitatea. Muschi dezvoltati si ligamente puternice inseamna o postura
corporala corecta si un aspect fizic mult imbunatatit.
De altfel, inotul este sportul cu cel mai bun raport intre efortul depus, in alte cuvinte
oboseala resimtita de organism, si caloriile arse. Practicat regulat, garanteaza o silueta
de invidiat - tonifica muschii fesieri si pectorali, coapsele si gambele, si are un rol
important in dezvoltarea armonioasa a abdomenului. De asemenea, „topeste” celulita si
dezvolta armonios toate grupele de muschi.
Inotul aduce beneficii sanatatii psihice, de asemena. Acest lucru nu se refera doar la
vindecarea bolilor, ci la starea generala de bine ce o confera inotul tuturor practicantilor
sai. Vizitele regulate la bazin amelioreaza anxietatea si simptomele de depresie si
relaxeaza si stimuleaza dezvoltarea psihica. Pierderea in greutate, imbunatatirea
tonusului, disparitia celulitei sunt alti factori aferenti practicarii regulate a acestui sport
care imbunatatesc stima de sine si tonusul general al oricui.
Din pacate, cei mai multi dintre noi inoata (sau se balacesc) doar cand merg in conediu
la mare. O mare parte din responsabilitatea pentru aceasta stare de fapt cade pe umerii
prejudecatilor vehiculate de-a lungul timpului in legatura cu inotul. Una dintre ele este
ca e nesanatos sa inoti in primele cateva ore dupa o masa principala, afirmatie eronata,
conform studiilor recente.
Alta interdictie absoluta de referea la femeile in perioada ciclului. Practica a demonstrat
ca aceasta regula se aplica doar celor care au avut in antecedente inflamatii ale ovarelor
sau trompei care, intr-adevar, sunt agravate de imbaierile in apa rece si de efort
suplimentar. Insa, pentru majoritatea femeilor, o igiena speciala suplimentara este
singurul lucru necesar pentru a se bucura de inot in perioada „fatidica” a lunii. Alte
prejudecati vizau diabeticii: se spunea ca glucoza este consumata brusc, lucru ce duce la
accidente deosebit de neplacute. Contrar acestei teorii, cercetarile au demonsrtat ca
inotul este un factor terapeutic important in tratarea diabetului zaharat insulino-
dependent.
Multele sale beneficii au ridicat inotul la rangul de sport terapeutic, folosit in tratarea
multor afectiuni din domenii cat se poate de variate. Practicarea regulata a inotului
accelereaza vindecarea in cazul astmului, herniei de disc, dizabilitatilor fizice si motorii,
autismului, al durerilor musculare si articulare, al depresiei si anxietatii..
 Page 197 of 1147

Daca pana acum nu te-ai familiarizat cu tehnicile inotului, nu e prea tarziu niciodata sa
inveti cele cateva miscari de baza. Vei avea ocazia sa descoperi un sport care, pe langa
efectele benefice asupra aparatului cardio-vascular sau aparatului respirator, iti va oferi
o conditie fizica de invidiat si un tonus excelent. In plus, inotul poate fi practicat in
moduri cat mai diverse si poate fi adaptat necesitatilor individuale ale fiecarei persoane.

Acest lucru se poate vedea in orice piscina, odata cu aparitia unor noi activitati
coordonate de antrenori profesionisti. Acestea sunt destul de diferite de orele clasice de
inot, iar ca exemple pot fi cursurile pentru bebelusi, femei gravide sau persoane in
varsta. Daca vine vorba despre beneficiile acestui sport, acestea nu sunt deloc de
neglijat. Aduce o incredibila rezistenta cardio-pulmonara, stimuleaza circulatia
sangvina, ajuta la mentinerea unei presiuni arteriale stabile, reduce riscul afectiunilor
cardiovasculare, dezvolta majoritatea grupelor musculare - tonifica muschii fesieri si
pectorali, are un rol important in dezvoltarea armonioasa a abdomenului, coapselor si
gambelor.

De asemenea, fortifica articulatiile, prevenind posibilele leziuni, dezvolta flexibilitatea,

genereaza stari pozitive, este de ajutor in depasirea starilor de anxietate si reduce
simptomele depresiei. Practicarea exercitiilor in apa permite o libertate de miscare pe
care nu o poti obtine in afara bazinului.

Poti incerca si aqua-gym!

Poti slabi? Beneficii: Cat dureaza?
Exercitiile fizice in apa pot fi Aqua-gym-ul iti solicita inima Pentru a da rezultate,
realizate mult mai usor de si plamanii, tonifica trebuie sa mergi de doua -
persoanele cu kilograme in musculatura, reprezentand o trei ori pe saptamana,
plus, deoarece au o modalitate eficace de a obtine cateva luni la rand, in
mobilitate mai mare. Pot fi sau de a mentine o conditie cadrul unui program bine
arse multe calorii, dar acest fizica buna. In apa sunt pus la punct. O sedinta
lucru depinde de intensitatea solicitate mai intens grupele dureaza in medie o ora, iar
cu care sunt facute exercitiile musculare (abdomen, fese, ca tipuri de exercitii, se
si de grupele musculare coapse), cu un efort aparent desfasoara ca si una de
solicitate. mai mic. aerobic in sala.
Accesorii pentru inot: ochelarii, casca, labele pentru inot, tubul pentru respiratie
subacvatica, dopurile pentru urechi sunt doar cateva dintre piesele de baza din arsenalul
unui inotator. Ochelarii sunt flexibili, din silicon, au protectie UV, iar lentilele acestora
sunt fabricate din sticla rezistenta la socuri, special tratata impotriva aburirii. Casca
pentru inot este din silicon, material ce ofera protectie si confort celui care o poarta.
Alimente bogate în substante proteice (peste 4%):
• carne • orez
• peste • orz
• ou • ovaz
• lapte • grau
• ciuperci • porumb
 Page 198 of 1147

• soia • hrisca
• linte • masline
• bob • migdale
• fasole boabe • nuca de cocos
• mazare
• nuci
uscata
• floarea soarelui -
• naut
miez
• secara • alune
• mei • arahide

Alimente bogate în calciu (peste 50 mg/100 g):

• smochine • arahide
• pmigdale • agrise
• patrunjel • curmale
• creson • ovaz
• fasole boabe • nuci
• lapte, produse
• masline
lactate
• alune • varza
• coacaze negre • spanac

Alimente bogate în fier (peste 2 mg/100 g):

• revent • patrunjel
• secara • porumb
• smocjine • fasole
• spanac • curmale
• migdale • masline
• coacaze
• mure
negre
• ovaz

Alimente bogate în magneziu (peste 50 mg/100 g):

• catina •curmale
• ciuperci • ou
• lapte • varza
• macese

Alimente bogate în fosfor (peste 100 mg/100 g):

• carne • secara
• peste • ovaz
• dovleac-
• ou
seminte
• lapte • alune
• fasole
• arahide
boabe
 Page 199 of 1147

• linte • nuci
• mazare • migdale
• ciuperci • castane
• grau • catina
• porumb • smochine
• orez

Alimente bogate în lipide nesaturate:

• sofranel • migdale
• susan • arahide
• masline • nuci
• floarea
• avocado
soarelui
• nuca de
• soia
cocos

Alimente bogate în glucide (peste 15%):

• miere • cacao
• faina integrala de
• struguri
grau
• orez • prune
• porumb • macese
• fasole • banane
• linte • arahide
• bob • ananas
• soia • cartof
• smochine

Leacuri populare rusesti contra bolilor iernii

Raceala si gripa combatute cu hrean, usturoi si licheni -

Clima aspra si rece din Rusia, mai ales cea din zona siberiana,
declanseaza la vreme de iarna un cortegiu nefast de afectiuni.
Amploarea si raspandirea lor e ameliorata, din fericire, de o
terapeutica populara straveche si extrem de eficienta, la care se
face apel si azi. Ieftine si lesne de preparat, leacurile rusesti nu
prezinta nici un risc pentru sanatate, aducand, in schimb,
vindecarea, in timp record.

Afectiuni respiratorii
Din cauza climei severe, in Rusia, bolile respiratorii sunt extrem de
raspandite: raceli, bronsite, gripe in forme multiple, pneumonie.

Reguli generale de protectie

Iarna, imbracamintea sa fie calduroasa, fara sa duca, insa, la infofolire.
 Page 200 of 1147

Locuinta sa fie calda, dar nu in exces.

Sa se evite curentul.
Asigurati-va ca picioarele sa fie totdeauna calde si uscate - acesta este cel mai important
lucru. Multi siberieni poarta sosete groase de lana, chiar si in pat. Nu va
supraalimentati. Un vechi proverb siberian spune: "Capul sa fie rece, stomacul gol si
picioarele calde".
Evitati constipatia.
Alcoolul poate fi consumat moderat.

Metode de prevenire a bolii

Ceai de maces. Multi practicieni recomanda consumarea acestei bauturi pe timp de
iarna, ca un preventiv contra racelii si ca un tonic pentru stomac, rinichi si circulatie.
Reteta: se pun 2 1/2 lingurite de flori uscate de maces, la un pahar cu apa, strecurat si
luat de 3 ori pe zi, dupa mese. Se indulceste cu miere, daca este necesar. Macesul este
un bun inlocuitor al vitaminei C.

Ceai de licheni (Centraria islandica). O lingurita de planta se fierbe in 200 ml de apa, 5

minute. Se strecoara si se bea fierbinte, intr-o singura repriza, noaptea, inainte de
culcare. Se indulceste cu miere.

Bratari din lemn de copac. Se recomanda purtarea bratarilor de lemn, acoperind

incheietura mainilor (peste puls), atat in casa, cat si afara, atat ziua, cat si peste noapte.
Siberienii considerau ca bratarile rosii sunt mai eficiente.

Talisman de cartofi. Este un remediu larg folosit de siberieni, care cred ca daca o
persoana poarta o bucatica de cartof crud in tot timpul iernii, ca un talisman, ea este
ferita de raceli. Aceeasi bucata de cartof se purta chiar si cand se innegrea si devenea
tare ca piatra. Este interesant faptul ca multi doctori rusi recomanda si astazi acest
remediu pacientilor care au tendinta sa raceasca usor. "Este un lucru absurd", afirma ei,
"dar mai absurd este ca functioneaza." Din moment ce metoda nu cere cheltuiala sau
alte dificultati de aplicare, merita sa fie incercata.

Masuri la primul semn de raceala

Daca in ciuda masurilor preventive apar, totusi, semne de raceala (dureri in gat, tuse,
friguri), este prescris urmatorul tratament:
- bolnavul sa stea acasa, de preferinta in pat
- baie la picioare in apa fierbinte cu sare (se sterg apoi picioarele si se incalta ciorapi de
lana. Se poarta si in pat, la culcare. Se schimba zilnic).
- curatati-va intestinele. Se face o clisma repetata, cu urmatoarea compozitie: o lingura
de seminte de in (macinate), fierte in 4 pahare cu apa. Aceasta se strecoara, apoi se
adauga o lingura de sare si doua linguri de ulei vegetal. In lipsa semintelor de in,
acestea se pot inlocui cu ovaz, orz sau frunze de nalba de gradina. Apa sa fie foarte
calda, dar nu fierbinte.
- abtineti-va de la orice fel de mancare, cel putin 24 de ore.
 Page 201 of 1147

- ceai de grapefruit. Luati 3 grapefruituri si taiati-le in bucatele, fara a indeparta coaja.

Fierbeti-le in 2 litri de apa, timp de 20 de minute. Se adauga si 4 linguri de macese
uscate. Beti aceasta bautura in timpul zilei, cate pahare puteti si cat mai fierbinte. Se
poate adauga miere pentru indulcire, niciodata zahar. In 24 de ore, se pot consuma pana
la 6 litri de decoct.
Inainte de culcare: amestecati mustar cu apa pana rezulta o masa subtire si omogena.
Aplicati-o pe talpi, acoperiti-o cu un bandaj si incaltati sosete de lana. Stati asa cel putin
o ora, in ciuda senzatiei de arsura. Spalati-va picioarele cu apa calda si puneti alte sosete
de lana. Apoi plimbati-va prin camera, cel putin 10 minute (in camera trebuie sa fie
cald). Dupa aceea culcati-va, fara sa va dati jos sosetele. Aceasta metoda opreste
raceala. Pana a doua zi dimineata nu mai ramane nici urma din ea.

Masuri la primele semne de gripa

Daca gripa s-a declansat deja, sunt recomandate urmatoarele metode:
Curatati-va intestinele si abtineti-va de la orice fel de mancare (exceptand lichidele).
Faceti timp indelungat tratamentul cu grapefruit. Se poate lua si suc de morcovi, pana la
3 pahare /zi.
Stati in pat cat mai mult posibil si nu iesiti afara. De obicei, trei zile de tratament
vindeca si o gripa severa.

In cazuri grave de raceli si bronsite

Decoct de lapte si licheni
La un pahar de lapte nefiert, adaugati o lingura de licheni (se gasesc la Plafar). Se fierbe
continutul la foc mic, timp de 10 minute. Se strecoara si se fierbe inca o data (se da in
clocot). Laptele se bea inainte de culcare, cat mai fierbinte. Se evita contactul cu aerul
rece.
Nota: nu se vor folosi vase metalice, ci numai vase smaltuite, fara fisuri in smalt. Se
acopera cu o farfurioara de portelan, niciodata cu ceva metalic. Aceasta este o regula
generala, pentru toate infuziile si decocturile. Tratamentul se repeta in fiecare seara
pana la vindecare.

Decoct de salvie
Frunzele de salvie (Salvia officinalis) sunt folosite in locul lichenului. Doza si modul de
preparare sunt cele descrise anterior.

Patru remedii siberiene impotriva racelii si a gripei puternice

In 0,5 litri alcool diluat sau vodca, se pun 20 g pelin uscat. Se pun la macerat 24 de ore
sau mai mult. Doza: se bea o jumatate de pahar pe zi, cu 15 minute inainte de masa si
inainte de culcare. (Nu se administreaza copiilor.)

O bucata de carpa (preferabil de lana) se inmoaie intr-un amestec egal de ulei de

masline, otet si camfor si se aplica pe piept comprese, pe timpul noptii. La ceafa se vor
aplica comprese cu hrean ras.
Multi practicieni recomanda introducerea mustarului in ciorapi de lana, pe tot timpul
bolii.
O alta metoda consta in introducerea de pleava de grau in ciorapi pe timpul noptii.
 Page 202 of 1147

Remedii contra bronsitei

Radeti hrean negru si stoarceti-i sucul. Amestecati cu 350 grame de miere lichida. Doza:
2 linguri inainte de fiecare masa si inainte de culcare.

Se topeste grasime de porc si se amesteca cu terebentina. La un pahar grasime lichida,

se adauga o lingura terebentina. Se amesteca bine continutul. Se ia toata doza seara la
culcare, pe cat de fierbinte posibil. La inceputul manifestarii bronsitei, se va lua si
dimineata un pahar, timp de 2-3 zile, cu o ora inainte de masa.

Doua remedii contra laringitei

In 2 litri de apa clocotita se pun circa 400 g tarate. Se adauga miere, dupa gust. Se bea
in decursul zilei, in loc de alt lichid, dar foarte fierbinte. Vindeca laringita intr-o singura
zi.

Cam 1/2 pahar de seminte de anason se fierb 15 minute cu un pahar de apa, apoi se
strecoara. Se adauga 1/4 pahar de miere si o lingura de coniac. Doza: se ia cate o
lingura, la fiecare jumatate de ora. Reface vocea in cateva ore.

Remedii contra tusei

Acest remediu, originar din Caucaz, a fost recomandat pentru cazuri de tuse uscata, de
durata.
Se pun circa 50 grame de radacina uscata de piper in 0,25 litri de vin alb, se da intr-un
clocot si se strecoara. Se administreaza in decursul zilei, in 3 portii egale, cald. In
paralel, amestecati o ceapa mare, razuita foarte fin, cu 2 linguri grasime de gasca.
Aplicati-le sub forma de comprese, pe piept, noaptea. Dimineata, inghititi o lingura de
amestec inainte de masa.

Sirop de hrean pentru tuse

Hreanul se rade printr-o razatoare fina, se amesteca cu zahar cafeniu (roscat) si se
introduce intr-o caserola, apoi se baga la cuptor (in prealabil incins), cu focul stins, timp
de 2 ore. Stoarceti amestecul si apoi strecurati. Adaugati apa fierbinte, pentru a produce
un sirop subtire. Doza: 1-2 linguri, de 3-4 ori pe zi (depinde de varsta).

Un alt remediu pentru tuse (dupa

pneumonie) Acest remediu este
originar din sudul Siberiei. Luati doua felii uscate de smochina si introduceti-le intr-un
pahar cu lapte nefiert. Dati-l in clocot si lasati-l asa o ora. Apoi incalziti-l din nou si
beti-l cald. Repetati tratamentul de doua ori pe zi, pana la vindecare.

Lapte cu usturoi
Acesta este un vechi remediu siberian, folosit pentru tratarea tusei magaresti, dar un
tratament foarte eficace si pentru raceli si tuse de lunga durata. Se fierb 5 minute, intr-
un pahar cu lapte, 5 catei de usturoi dati prin razatoare. Se strecoara. Se ia indulcit cu
miere in decurs de o zi, totdeauna cald.
Alti practicieni aplica noaptea pe gatul bolnavului usturoiul necuratat de coaja. Alta
 Page 203 of 1147

metoda: se inhaleaza aburul de la laptele cu usturoi. Aceasta este recomandata ca o

terapie suplimentara.

Diferite remedii contra tusei, din diferite regiuni ale Rusiei

Metoda urmatoare, din Urali, era recomandata in toate cazurile de tuse de lunga durata
sau bronsita. Frecati pieptul cu o bucata de material de lana uscata. Ulterior, aplicati,
prin masare, slanina de porc tocata amestecata cu ulei de pin. (In lipsa uleiului de pin, se
foloseste unt topit.)
In toate cazurile de bronsita este recomandata o fiertura de secara, ovaz, orz si cicoare
in cantitati egale. Se bea in loc de cafea. Acest remediu este originar din Ucraina.
Sirop proaspat de napi fierti cu miere.

Zece cepe taiate in bucati si o capatana de usturoi se fierb intr-un litru de lapte nefiert.
Apoi continutul se indulceste cu miere. Doza: o lingura de lichid cald la fiecare ora, in
tot timpul zilei. Acest remediu face sa dispara si cea mai grea raceala intr-o singura zi.

In Baikal, regiune din Siberia, sucul de hrean sau morcov era combinat in parti egale cu
miere (1/2 pahar miere si 1/2 apa fierbinte). Se ia de 6 ori pe zi. Doza: o lingura.

Combinati 2 linguri de unt proaspat, 2 galbenusuri, 2 linguri miere, 1 lingura faina de

grau. Se amesteca bine si se administreaza in cursul zilei.
In Caucaz, se lua seva de artar cu lapte, in fiecare primavara, ca remediu pentru "tusea
care dureaza din iarna".
Un amestec de amoniac si ulei vegetal se pune pe piept, in compresa, pe timpul noptii.
Tusea trece foarte repede.
Un amestec in cantitati egale de suc de afine si miere, luat de 3-5 ori pe zi (o lingura).
Curata traheea de flegma. Pe timpul acestui tratament se bea ceai de fragi salbatici in tot
cursul zilei. Se indulceste cu miere (vechi remediu siberian).

Urmatoarea metoda de tratare a tusei a fost folosita in toata Rusia: o bucata de material
de circa 25 cm lungime si 16 latime se inmoaie in parafina si se aplica pe piept. Se
schimba in fiecare zi, pana cand se obtine rezultatul dorit.

Lemn-dulce pisat (pudra), marar uscat (pudra) si zahar pudra, in proportii egale, se
amesteca. Doza: se ia 1/2 lingurita de doua ori pe zi. Pentru copii se administreaza
jumatate din cantitate.

PRESOPUNCTURA CU SEMINTE
Toata lumea a auzit despre acupunctura si efectele ei uimitoare. Acasa, ea poate fi insa
inlocuita (mai ales cand tratamentele medicamentoase sunt contraindicate) prin
aplicarea de seminte pe punctele reflexoterapeutice.

Procedeu
Pentru fixarea precisa a semintelor, acestea se aplica pe o banda adeziva, care apoi se
aseaza pe punctele respective, iar deasupra se mai lipeste o bucata de banda.
 Page 204 of 1147

1. Pentru scaderea nivelului de zahar in sange

se aplica pe talpa, pe marginea osului
calcanean, 3 seminte de porumb, orientate cu
varful spre degete.

2. Pentru vindecarea pneumoniei, inainte de culcare se acopera cu seminte de para

zonele de sub degetul mare, pe talpa si pe palma.

3. In caz de gastrita, se aplica pe a treia falanga a degetului

aratator, o samanta de dovleac sau bostan si se lasa 8-10 ore pe zi,
timp de 10-12 zile.

4. Durerile de cap provocate de migrena se diminueaza, daca timp

de cateva minute masati punctul care se afla langa unghia degetului
mare spre degetul aratator, cu un bob de hrisca sau o samanta de
ridiche.

5. Pleurita, emfizem pulmonar. Pentru eliminarea mai usoara a secretiilor, se lipesc 6

seminte mari de in pe palma, pe pernuta de la baza degetului mare.

6. In caz de incontinenta urinara (enurezis), timp de 7 zile, se

aplica 2 seminte de struguri, la baza degetelor mijlociu si inelar, cu
varfurile orientate in exterior.
 Page 205 of 1147

7. In caz de hemoragie
uterina si menstruatie
abundenta, se aplica,
pentru 3-4 ore, cate 3
boabe de piper, la baza
degetelor inelar si
mijlociu.

8. Pentru pielonefrita, se aplica pe laba piciorului, inainte de culcare, cate 2 boabe de

fasole neagra, pe partea proeminenta, pe punctele dureroase.

9. Angina pectorala, palpitatii, ischemie miocardica - 5 seminte de calin sau de loboda

se lipesc pe pulpa degetului mare, cate 3-4 ore zilnic, si se apasa periodic.

10. Cistita - o samanta de hrisca se fixeaza la baza degetelor

mijlociu si inelar (intre ele).

Leacuri din creuzetele naturii

Cu siguranta, sfarsitul mileniului doi este marcat de intoarcerea lumii la natura, la

leacurile taranesti care si-au dovedit de sute de ani eficienta. Nici n-ar putea fi altfel,
mai ales la noi, romanii, pe care Dumnezeu ne-a binecuvantat cu paduri si dealuri pline
de flori si ierburi de leac. Numai ca Dumnezeu da, dar nu baga si-n traista. Noroc insa
ca mai exista oameni pasionati, pentru care valorile primare ale naturii constituie
adevarate tezaure. Valorificate in fel si chip, plantele sunt transformate in medicamente
veritabile, numai bune sa ne scape de boli si de suferinte. Un astfel de exemplu este d-
na Maria Pop, profesoara de biologie, care traieste in mirifica zona a Maramuresului.
Pentru ea, natura inseamna totul. Din seva padurii isi extrage culori naturale, pentru
tesut; plantele, insa, le foloseste in scop terapeutic...

Tincturile Simple(dintr-o singura planta)

- D-na Maria Pop, experienta dvs. in domeniul plantelor medicinale este deja cunoscuta,
 Page 206 of 1147

iar ceaiurile, unguentele, siropurile si mai ales bitterul "Taina Plantelor" pe care le
produceti ne-au fost laudate de foarte multa lume. De curand, ati realizat o gama variata
de tincturi, pe care vrem sa le facem cunoscute cititorilor nostri. Ce ne puteti spune
despre acestea?
- Tincturile sunt extracte naturale hidroalcoolice obtinute prin macerare naturala in
alcool de 40? dintr-o singura planta sau din combinatii de plante medicinale, in functie
de natura bolii careia i se adreseaza. Principiile active din tincturi sunt in concentratie
mai mare si isi pastreaza calitatea terapeutica timp indelungat. De aceea, am considerat
necesar ca, pe langa ceaiurile din plante medicinale si celelalte produse naturale pe care
le-am lansat deja pe piata, sa venim in sprijinul bolnavilor si cu aceasta gama de
tincturi. Mai mult, numerosi terapeuti naturisti cu care colaboram ne-au sugerat sa ne
extindem aria de productie, cunoscand faptul ca plantele pe care le folosim sunt foarte
bogate in principii active si provin din Muntii Gutaiului si imprejurimi, zone ecologice
nepoluate.
- Pentru ce boli sunt folosite aceste tincturi?
- Ma voi referi pentru inceput la tincturile simple, realizate dintr-o singura planta
medicinala:
- Tinctura de aloe este recomandata pentru efectele biostimulatoare, cicatrizante,
antimicrobiene, antituberculoase si antitumorale date de principiile active extrase din
frunzele de aloe. Pe cale interna, se folosesc cate 10-30 picaturi, de 3 ori pe zi. Pe cale
externa se aplica direct pe ulceratii, plagi si arsuri, grabindu-le vindecarea. Da rezultate
foarte bune in boli de piele: tuberculoza cutanata, pionefrite, lupus eritematos.
Administrata intern, tinctura de aloe amelioreaza si vindeca boli digestive si tumori.
- Tinctura de cimbrisor se foloseste pe cale interna in tuse convulsiva, tuse spastica,
astm, raguseala, anorexie la anemici; actioneaza ca antiseptic asupra ficatului si
rinichilor, ameliorandu-le functia; elimina viermii intestinali. Se administreaza cate 20-
30 picaturi pe zi pentru copii si 30-60 picaturi pe zi pentru adulti. Extern, tinctura de
cimbrisor se foloseste sub forma de: tamponari, masaje, comprese, gargara, frictionarea
musculaturii membrelor si coloanei vertebrale; in dezinfectarea si cicatrizarea ranilor,
scleroza in placi (leuconevraxita).
- Tinctura de coada-soricelului. Extern, se pun comprese si se fac spalaturi pentru
calmarea tenurilor inrosite si iritate, arsuri, plagi purulente, eczeme, ulcer varicos,
hemoroizi; spalaturi bucale in abcese dentare. Intern, se iau 10-20 picaturi in ceai care
se bea dimineata pe stomacul gol, pentru eliminarea viermilor intestinali; in leucemie,
pentru reinnoirea sangelui, se folosesc 10-20 picaturi pe zi. In boli interne (enterocolite,
colici gastrice, cistite, dismenoree, hipermenoree, marirea secretiei biliare) se iau cate
10-15 picaturi de 3 ori pe zi.
- Tinctura de sunatoare se foloseste la prepararea apei de gura (se face gargara cu 10 ml
tinctura dizolvata in 100 ml apa fiarta si racita). In boli reumatice, se fac frectii pe
zonele dureroase. In boli de piele, arsuri si degeraturi se pun comprese imbibate cu
tinctura de sunatoare. Pe cale interna se utilizeaza de la 20-30 picaturi pana la 6
lingurite pe zi pentru depresii nervoase, icter infectios, insomnii, somnambulism, boli
urinare, incontinenta urinara, dereglari ale ciclului menstrual. Tratamentul dureaza 7
zile. Se poate relua dupa 2-3 zile de pauza.
- Tinctura de galbenele (filimica) se foloseste pe cale externa in afectiuni bucale
infectate si gingivite, sub forma de gargara si spalaturi bucale; pentru infectia cu
 Page 207 of 1147

trichomonas, leucoree si candidoza se fac spalaturi vaginale in dilutie cu apa; pentru

dezinfectarea ulceratiilor cronice purulente, pentru eczeme, arsuri si degeraturi se fac
spalaturi sau se pun comprese; de asemenea, sub forma de frectii se foloseste in
intinderi musculare, spasme musculare si intepaturi de insecte. Pe cale interna se
folosesc 10 pana la 60 picaturi, dizolvate in apa sau ceai, pentru tratarea bolilor gastro-
intestinale, curatirea sangelui de toxine, viroze, infectii bacteriene si intarirea vederii. In
bolile neoplazice, inflamatii ale ganglionilor si pentru diminuarea efectelor menopauzei
se iau ca adjuvant cate 30 de picaturi pe parcursul unei zile. Sub forma de masaje,
comprese sau adaugata la apa de baie, combate micozele picioarelor.
- Tinctura de rostopasca are actiune antibiotica asupra unui numar mare de agenti
patogeni; are actiune antitumorala (distruge celulele canceroase in multiplicare), actiune
coleretic-colagoga, fiind indicata in colecistopatii (inflamatii ale vezicii biliare), litiaze
biliare (pietre in vezica biliara), boli de ficat. Tinctura de rostopasca are actiune sedativa
asupra centrilor nervosi superiori si in special asupra coronarelor. Stimuleaza respiratia
si scade tensiunea arteriala; da rezultate bune in insuficienta cardiaca si angina
pectorala. Are actiune antispastica asupra tractului gastro-intestinal. Pe cale interna se
administreaza 10-20 de picaturi pe zi, dizolvate in ceai sau apa. Extern, se foloseste sub
forma de tamponari si masaje in: boli de piele, negi, pecingine, matreata, muscaturi de
insecte si serpi.
- Tinctura de propolis are un spectru foarte larg de actiune farmacologica: bacteristatica,
antifungica, analgezica, trofica si regeneratoare a tesuturilor, cicatrizanta si
antiinflamatoare. Pe cale externa se utilizeaza in afectiuni dermatologice (eczeme,
arsuri), prin tamponari, fara a se pansa locul respectiv. Se mai utilizeaza in boli Orl si
boli ale cavitatii bucale (gingivite, stomatite, abcese, parodontoza), sub forma de
gargara si spalaturi bucale - cate 30-40 picaturi dizolvate in apa. Intern, se iau 20-30
picaturi pe zi, cu o ora inaintea meselor, pentru normalizarea tensiunii arteriale. in
cazuri de alcoolism, 50 de picaturi dizolvate intr-un pahar cu apa rece administrate
omului beat il vor face sa se trezeasca. Cate 10 picaturi de tinctura dizolvate intr-un
pahar cu apa, luate cu o ora inaintea meselor, dau rezultate foarte bune intr-o mare gama
de boli (pulmonare, digestive, ginecologice, boli ale sistemului nervos si boli
glandulare).

Tincturile Complexe(din combinatii de plante)

- Ati realizat si tincturi din combinatii de plante, cu rol curativ bine determinat. Caror
boli le sunt adresate?
- Plecand de la premisa ca majoritatea oamenilor moderni ar dori sa urmeze tratamente
naturiste, dar nu au timp sa-si faca ceaiuri de cateva ori pe zi, am studiat cateva retete
traditionale care folosesc combinatii de plante pentru anumite boli si am determinat
concentratiile substantelor active prezente in fiecare planta, reusind sa obtinem o gama
de tincturi cu rol curativ. Este important sa precizez ca este totusi mai bine, pentru acei
care au posibilitatea si timpul necesar, ca tratamentul sa se faca in paralel cu ceaiurile de
plante recomandate, pentru rezultate mai rapide.
- Tinctura antiacneica amelioreaza sau in cele mai multe cazuri elimina acneea. Se
utilizeaza pe cale externa sub forma de tamponari, de 2-3 ori zilnic. Avand in vedere
multiplele cauze interne care genereaza acneea, concomitent cu tratamentul extern se
face si un tratament intern cu urmatoarele ceaiuri: sunatoare, galbenele, salcie, musetel,
 Page 208 of 1147

pin, brusture, cicoare si hamei (se beau 2-3 ceaiuri pe zi din acest amestec de plante).
Cura dureaza 4-6 saptamani si se poate relua dupa doua saptamani.
- Tinctura antianemica este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in formarea
globulelor rosii prin stimularea maduvei hematogene si imbogatirea sangelui in fier si
vitamine. Pe cale interna se utilizeaza cate 3 lingurite pe zi, dizolvate in "Ceai
antianemic" indulcit cu miere de albine.
- Tinctura anticolitica este un extract natural hidroalcoolic realizat dintr-o combinatie de
plante medicinale cu rol antiseptic intestinal, antivomitiv, carminativ, antispasmodic si
sedativ. Se utilizeaza pentru calmarea colicilor intestinali si stomacali atat la copii, cat si
la adulti; combate indigestiile insotite de greturi, gazele, aciditatea gastrica si
enterocolitele. Pe cale interna se dozeaza cate 8-15 picaturi, de 3 ori pe zi, dizolvate in
"Ceai anticolitic".
- Tinctura antigripala este preparata dintr-o mare varietate de plante medicinale cu rol
depurativ, emolient, antiseptic, calmant, antispasmodic, antiviral si antimicrobian. Se
utilizeaza in stari gripale insotite sau nu de febra. Se administreaza cate 4-6 lingurite de
doua ori pe zi, dizolvate in "Ceai antigripal" indulcit cu miere de albine (neindulcit
pentru diabetici). Extern, se fac inhalatii cu vapori de tinctura, gargara, baie generala in
care se pune tinctura antigripala si ceaiuri din plante ("Flori de camp").
- Tinctura antistres este un extract natural obtinut din plante medicinale cu rol sedativ
asupra sistemului nervos central. Se utilizeaza in stari de oboseala, stres, insomnii, stari
de agitatie nervoasa, tulburari cardiace si digestive. Tratamentul intern consta in
administrarea a 10-15 picaturi de 3 ori pe zi, ultima doza seara, la culcare. Extern, se fac
bai generale in care se adauga tinctura antistres sau infuzie din plante sedative (tei,
sunatoare, sovarv, cimbru, menta, ciubotica cucului) sau "Ceaiul Antistres".
- Tinctura contra caderii parului este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in
regenerarea parului, intarirea radacinii parului, inlaturarea matretei si seboreei.
Tratamentul consta in masaje zilnice sau de 2-4 ori pe saptamana. Pe langa tratamentul
extern, recomandam si un tratament intern (2-3 cani de ceai obtinut din urmatorul
amestec de plante: urzica, mesteacan, stejar, nuc, tintaura, brusture, hamei si salvie).
- Tinctura gastrica este un extract natural hidroalcoolic obtinut din plante medicinale cu
actiune astringenta, antiseptica, cicatrizanta si hemostatica. Tinctura gastrica se
utilizeaza in hiperaciditate gastrica, ulcer gastric si duodenal, spasme gastro-intestinale,
gastrite. Se consuma inaintea meselor principale cate 3 lingurite de tinctura, dizolvate in
"Ceai gastric". Tratamentul dureaza 6 saptamani.
- Tinctura hepato-biliara are actiune coleretica si colagoga, antispastica, bactericida,
decongestiva, antiseptica si antiinflamatoare. Se utilizeaza pentru stimularea si
imbunatatirea functiei hepatice, insuficienta biliara, colecistite subacute si cronice,
ciroza hepatica si diskinezii biliare. Se utilizeaza cate 10 picaturi de 3 ori pe zi,
adaugate in "Ceai hepato-biliar". Tratamentul dureaza 4-6 saptamani.
- Exista, totusi, bolnavi carora le este interzis cu desavarsire consumul de alcool. Pot ei
sa urmeze un tratament cu tincturi?
- Persoanele carora le este interzis consumul de alcool vor pune tinctura in ceai fierbinte
sau in apa fiarta inainte de folosire, alcoolul evaporandu-se dupa 5-10 minute.
- Care este pretul unei tincturi?
- Tincturile sunt ambalate in flacoane de 50 ml si costa intre 2 si 25lei.
- De unde pot fi procurate?
 Page 209 of 1147

- Tincturile se gasesc deja in unele farmacii si magazine Plafar din tara, dar pot fi
comandate si direct de la firma noastra: S.C. Hypericum Impex Baia Mare, tel./fax
062/27.13.38, tel. 094/27.92.84.

Acest elixir se pune pe pleoape si in jurul ochilor dimineata, sapte zile la rand, pentru
refacerea ochilor obositi, indepartarea cearcanelor si a ridurilor. In popor, acest remediu
era folosit pentru "limpezirea vederii" (imbunatatirea acuitatii vizuale) si se spunea ca
are efecte magice asupra celor cu deficiente majore de vedere, ajutandu-i sa revina la
normal. Evident, locul din care se culege roua trebuie sa fie extrem de curat si ferit de
orice influenta poluanta.

Pietre la rinichi

Ceai din frunze de mesteacan. Din pacate daca nu este pregatit dupa prescriere este
toxic. Daca urmezi instructiunile totul va fi ok. Cea mai buna este seva de mesteacan
care poate fi colectata numai in luna Mai cind incepe vegetatia mesteacanului. Se face o
gaura in tulpina pomului iar intr-o ora curge cam 1 litru. Ai nevoie de 5 litri ca sa
consumi cite 100ml in fiecare dimineata inainte de masa.
Nu sunt doctor dar pentru ca am poposit de multe ori in curtea spitalelor m-am
documentat despre problema asta.
Nu uita cind vei incepe sa elimini pietrele ai nevoie de antibiotic pentru a preveni o
infectie. Pietrele zgirie.

apa de la izvorul 7 de la Baile Someseni ( Cluj ). I-am dat apa de acolo si, in
aproximativ 2 saptamani, toti calculii au disparut. Cu aceasta " experienta " in spate, i-
am recomandat unui prieten care avea mereu probleme cu calculii ( si se indopa cu bere
pe chestia asta ) apa de la izvorul respectiv. Au trecut ani buni de atunci si, din cate
stiu, nu a mai avut vreodata probleme de acest gen. Cert este ca merge la Baile
Someseni de 2 ori pe an si-si face plinul cu apa minerala pentru 2 saptamani ( o doza de
intretinere, spune el ). De altfel, la izvorul respectiv este mereu coada, ca dovada ca apa
este eficienta.

In ultimii 2 ani am "nascut" 5 pietre. Cand incep durerile fac injectie cu antispastice :
scobutil, no-spa si algocalmin sau ketonal. A doua zi fac urmatorul preparat:
- patru lamai se spala si se pun la fiert intregi, se pune apa cat sa le acopera. Fierberea
dureaza cca. jumatate de ora si trebuie sa se opreasca atunci cand le crapa coaja.
- se lasa la racit, (apa in care au fiert se arunca), se sfarama cu o furculita si se scot
samburii.
- se paseaza cu mixerul sau blenderul pana devine o pasta.
- se adauga un volum egal de glicerina (se poate procura de la farmacie - eventual
spuneti ca o cumparati ca "glicerina boraxata" dar fara a o prepara.
- in general lamaile fierte si macinate ocupa jumatate de borcan de 800 ml. , se cumpara
400 g de glicerina
- se ia cate o lingura de 3 ori pe zi.
 Page 210 of 1147

Acest preparat este naturist si foarte bun, l-am incercat pe mai multe persoane inclusiv
pe mine si a dat rezultate de fiecare data. Depinde de natura calculilor, oxalatii de calciu
sunt cel mai greu de dizolvat dar chiar daca nu-i dizolva, macar ii face faramiciosi si se
pot elimina fara probleme. Pentru oxalatii care ii produc eu am nevoie de 2 borcane de
800 ml.

Un tratament similar l-am gasit pe un site american, 60 ml zeama de lamaie +60 ml ulei
de masline de 2 ori pe zi, majoritatea covarsitoare a celor ce scriu spun ca au eliminat
tot asa, fara sa simta. Pe mine ma ingretoseaza uleiul in cantitate atat de mare ca sa nu
spun ca te poti alege cu o colica biliara ... Toti cei care scriau acolo insa aveau o colica
renala in curs de desfasurare, nimeni nu incercase pe calculi asimptomatici, ceea ce ma
face sa cred ca remediul merge pe principiul relaxarii musculaturii netede si atat, nu pe
dizolvare.
Oare amestecul cu glicerina o si dizolva, cunoasteti pe cineva care l-a luat doar stiind ca
are un calcul, fara sa fie in colica ?

Tamaie am luat 10 zile, cate 1 bobita dimineata pe nemancate. Matusa mea a scapat de
multe pietre cu tamaie, chiar si de la fiere.

ce am scris in rest pot traduce:

la punctul 1 cred ca se intelege in general, sunt vitamine si minerale.
avoid during pregnancy - evitati in timpul sarcinii
green food supplements - suplimente din ierburi ce contine o mixtura de clorofila,
spirulina, echinacea, etc.
la noi nu stiu sa fie asa ceva, decat separat. spirulina stiu ca este.

1 oz = 28 ml/gr

reteta1
pe stomacul gol - se amesteca 56ml ulei de masline virgin cu 56ml suc de lamaie, se bea
imediat urmat de un pahar mare de apa la primul semn de durere.

reteta2
e nevoie de 84ml ulei de masline extra virgin si 84ml suc de lamaie si se bea 280ml de
apa la fiecare ora. uleiul cu sucul de lamaie se bea de 3 ori pe parcursul unei zile. Se bea
un pahar mare de apa inainte de culcare si la trezire. Se doarme pe partea opusa durerii
de rinichi.

in articolele din linkuri am citit ca apa nu trebuie bauta imediat dupa ulei si sucul de
lamaie deoarece, acestea nu se vor absorbi la fel de repede si produc greata mai mare
(uleiul pluteste deasupra apei).
o senzatie de greata probabil tot produce dar poate e mai mica daca te gandesti ca uleiul
extravirgin e foarte sanatos si scump totodata
 Page 211 of 1147

eu am luat reteta asta cu uleiul de masline de fapt pentru pietre la fiere ,credeti-ma face
minuni .deasemeni e buna tinctura de coada calului cate o lingura seara ,se ia de la
plafar ,cam 14 zile .ca sa tai greata ,eu am amestecat cele 2 cu ceai cald de sunatoare si
am inghitit-o
odata .

cite o grefa dimineata

infuzie din patrunjel. Nu stiu ce efect are asupra rinichilor,stiu ca e deuretic,folosesc

demult metoda si ajuta.Sanatate

Ceaiul rosu cu extract de ganoderma a dat rezultate. Are o denumire dar nu ma lasa
CNA-ul sa o divulg. Oricum cautati pe google si veti gasi.

Ţelina Datorită conţinutului foarte ridicat în potasiu (de 4 ori mai mare decât la alte
plante), ţelina are calităţi puternic diuretice, mărind diureza cu efect de drenor al
rinichilor, eliminarea acidului uric din urină, edeme renale, retenţie urinară, colică
nefritică şi litiază (calculoză) renală.

Eu am calculi renali de 2 luni si am avut dureri in fiecare zi.Am incercat toate produsele
pe care le-am gasit la plafar,dar nici un rezultat.Cu diuretice era si mai rau-se agravau
durerile,la fel si cu multa apa.
La inceput nu m-am speriat fiindca mai avusesem calculi si se dizolvasera foarte usor
cu ceaiuri sau cu apa multa.Din pacate acum nu s-a intimplat la fel.Asa ca m-am hotarat
sa incerc un tratament pe care il gasisem pe net si anume suc de ridichi dimineata
inainte de masa.Asta era ieri,iar astazi ma simt aproape perfect,doar mici dureri
suportabile si n-am luat decat o zi.Un singur inconvenient are acest tratament-ridichile
sunt un pic iritante pentru stomac,mai ales inainte de masa,dar nu se compara cu
durerile pe care le aveam de la calculi.

M-am vindecat complet cu suc de ridichi in numai 4 zile.Ma simt perfect si nu imi vine
sa cred dupa atatea chinuri si atatea tratamente.Chiar ma gandeam ca daca nu s-au
dizolvat cu toate tratamentele pe care le-am facut (care in cazul altora au fost eficace) e
posibil sa nu se dizolve nici cu ultrasunete.Din fericire nici nu a fost nevoie sa incerc.
Si nici macar nu am avut dureri cand le-am eliminat.Va recomand sa incercati acest
tratament.Multa sanatate

Eu am avut la rinichiul stang o piatra de 2,5 cm si la cel drept una de 2 cm.Am folosit
un tratament naturist simplu si foarte eficient.Asta a fost acum 3 ani.Acum am facut o
noua ecografie si se pare ca incepe sa se formeze din nou ,au descoperit ceva mic 2-3
mmla stangul si cam la fel la dreptul.Exista o singura problema dupa cum am inteles si
aceasta ar fi natura pietrelor.Se pare ca la mine a tinut,ptr ca vad ca le-am eliminat(vezi
dizolvat).Ce este extraordinar la acest tratament este ca nu doare can se face eliminarea
pietrelor.De fapt am inteles ca le dizolva nu le elimina in bucati si ca ele abia dupa
eliminare se intaresc.Sincer nu am stat sa colectez urina in borcane,etc. cum mi-a spus
persoana care mi-a indicat tratamentul asa ca practic nu am vazut pietrele,dar am
 Page 212 of 1147

refacut de mai multe ori ecografiile si abia anul trecut in Decembrie a iesit niste pietre
mici(probabil ca se refac periodic).Eu sunt foarte carnivor(nu canibal)si se pare ca de
aici apar problemele.Dar o sa repet tratamentul si sper sa scap si de acestea.In ce consta
tratamentul?

Am luat de la Sell gross o lada cu 35 kg de mere si timp de 3 zile nu am mancat si nu

am baut decat suc de mere .In ultima zi la sfarsit se bea si un paharel (100 gr)de ulei de
masline.Cand am aflat reteta prima data am zis ca nu o sa rezist,dar vreau sa va spun ca
nu a fost nici o problema,nu mi-a fost foame si am rezistat foarte bine la acest
tratament.Ce mai trebuie sa stiti,cei care au probleme cu stomacul(aciditate excesiva) nu
pot face acest tratament.Nu se poate face decat o data pe an.Am slabit 5 kg in 3 zile si
m-am simtit perfect(fara dureri,ameteli sau alte nenorociri.)Merele nu trebuie sa fie prea
acre,de preferinta ionatan romanesc(asta am luat eu)Pot demonstra cu acte ca am avut
pietrele,deci nu spun povesti ,vreau sa ajut, ptr. ca si eu la randul meu am fost ajutat,fara
nici o obligatie,atat ca si voi sa ajutati pe altii care sunt in aceasta
situatie.Medicamentele dau alte probleme dupa cate am inteles eu asa ca daca se poate
pe cale naturista eu sunt adeptul la asta.Plus ca am inteles ca la eliminarea prin
medicamente te doare de mori,pe cand la ast a nu am simtit practic cand s-=a facut
eliminarea.Am incercat si ptr. colicist (am si aici una de 3 cm) dar nu se poate face
decat chirurgical.Daca doresti am sa trimit tratamentul complet.A sa nu uit,ecografiile
le-am facut in locatii foarte bune ,cu aparatura foarte performanta deci este excus sa fi
fost eronate.La ultima mi -a dat si fotografia)

Am revenit cu tratamentul naturist despre care vorbeam mai sus ,deoaraece am primit
mai multe mesaje din care rezulta ca v-ar interesa .

Deci am cumparat 35kg de mere ionatan si am facut urmatorul tratament;

Timp de 2 zile se bea suc de mere cu pulpa (atentie este vorba de suc facut de voi nu de
cel la cutii)dupa cum urmeaza;
-ora 8 -250gr,si la orele 10,12,14,16,18,20,cate 480gr de suc.Nu se mananca altceva si
nici nu se bea.Daca in aceste 2 zile nu a-ti avut scaun ,se bea un ceai purgativ din
plante.A 2 seara se face o baie calda in cada (s-au cine nu are intr-un lighean mai mare)
cu apa cat mai fierbinte (cat puteti suporta) dar fara sapun .Practic se sta in apa fierbinte
pana incepe sa se raceasca.
A 3 zi la ora 8 se bea 480 gr de suc si dupa 30 minute se bea 120 ml de ulei de masline
(preferabil extravirgin),si imediat un pahar cu suc.Daca apare senzatia de slabiciune te
culci.Peste 1-2 ore mergeti la baie .

Vreau sa va spun (cum am mai spus si celor care mi-au trimis mesaj)ca am facut acest
tratament acum 3-4 ani si,la o ecografie facuta in decembrie2008 mi-au gasit cate o
pietricica de 2-3 mm deci tratamentul trebuie facut din nou la o perioada de ani si
functie de ce iese la analize.Nu va speriati in privinta tratamentului,eu sunt un tip
gurmand,si credeam ca o sa am probleme (de foame) dar vreau sa spun ca a fost foarte
usor de suportat,ba chiar nu mi-a fost deloc foame s-au sete in perioada
 Page 213 of 1147

tratamentului.Am slabit 5 kg in aceste 3 zile si m-am simtit extraordinar de bine.Dupa

ce urmati cura,la o luna ,doua (functie si de cat de mare au fost pietrele) faceti o
ecografie,de preferat la un aparat cat mai performant.Sa stiti ca marele avantaj al acestei
cure sete ca nu doare atunci cand eliminati pietrele, ptr. ca acest suc practic le topeste,si
apoi le eliminati la dimensiuni atat de mici ca practic corpul nici nu le simte.
Ca regim alimentar dupa terminarea curei ,timp de 2-3 zile nu se consuma decat supe de
zarzavat (fara carne),gris cu lapte,cartofi copti cu unt.Ptr. cei care au unele retineri,vrau
sa va spun ca pot demonstra cu ecografiile dinainte si dupa eliminarea pietrelor. Acestea
au fost facute cu aparate foarte performante, si este exclus sa fie vreo eroare pe
undeva.Nu cred ca exista o reteta mai simpla si mai usor de urmat ptr. pietre la
rinichi,care sa aiva si o asemenea performanta. De retinut acest tratament nu se face
decat o data pe an.

am spart in 2007 o piatra de 9 cm la clinica fundeniiar la 4-5 luni am facut o ecografie si

mi-a gasit la acelasi rinichi piatra de 4-5 mm.deci rinichiul meu (stang)e predispus la
constructii de pietre. Aminceput sa iau tamaie alba cate 1 saptamana in fiecare
dimineata pe stomacul gol odata la 2luni.tre sa merg la ecograf sa vad care e starea
lor.nu stiu daca au disparut in totalitate dar nu mai am acele mici dureri . atentie :nu
trebuie sa atingi dintii cu tamaia ca ii distruge.pui pe limba 4-5 pietricele de tamaie si
inchiti cu apa.
la inceput e mai dificil

Berea poate fi folosita ca medicament impreuna cu ulei (preferabil de masline) deoarece

la fel ca si ceaiurile ajuta la eliminarea pietrei.

APA VIE

Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumea cealaltă. La 17 ani are un
cancer mai vechi. Au trecut deja trei ani, boala ei e perfect stabilă şi fata trăieşte ca tot
omul sănătos. S-a făcut bine bând în fiecare zi "apa vie", produsă la Râmnicu - Vâlcea
de gulerele albe ale Institutului Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi
Izotopice. Apă sărăcită în deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a zis direct "apă
miraculoasă".
"De trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litru jumătate pe zi şi nu mai
foloseşte deloc citostatice. Mama îi prepară şi supa cu apa respectivă. Nu a făcut
metastază, deci practic e ca şi vindecată", ne-a spus doctorul Nicola Trăilă, şeful Clinicii
de chirurgie oncologică din Spitalul Municipal Timişoara. Numai cu apa a prelungit
vieţile a câteva zeci de canceroşi. "La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat
durata de viaţă. Cele mai bune rezultate au fost la cazurile incipiente, la copii şi la tineri.
Iar la chimioterapie taie greaţa, bolnavul nu mai varsă şi e mai puternic. Atenţie, nu este
un medicament, ci doar completează medicamentaţia", ne-a mai explicat doctorul
Trăilă. Şi el bea zilnic apă, dimineaţa, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie să bei fără
pauze.
Japonez îndrăgostit de apa miraculoasă: a luat 20 de tone
Există, însă, un japonez care se şi îmbăiază în "apă vie" cumpărată din România. Avea
un cancer esofagian şi doctorii îi mai dăduseră câteva luni. Profesor universitar fiind,
 Page 214 of 1147

ştia de apă. A luat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu - Vâlcea, s-a întors acasă cu
promisiunea că i se pun rapid 20 de tone pe vapor. Au trecut opt ani, omul se simte ca şi
cum n-ar fi fost bolnav niciodată. "A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice că se
îmbăiază în ea fiindcă e bună pentru epidermă, ba chiar îşi face şi sake din ea", râde
profesorul Ioan Ştefănescu, directorul institutului. Şi el bea de vreo 15 ani, la cafea.
"Aproape toată lumea din secţie consumă şi de aia sunt toţi foarte zglobii şi cu poftă de
viaţă", zice. S-au făcut cercetări pe şoareci şi pe găini; rezultatul a fost că cei adăpaţi cu
apă vie au trăit mai mult şi au fost mai sănătoşi. Deuteriul este un izotop al hidrogenului
considerat responsabil pentru îmbătrânire şi nu numai. Cu cât ai mai puţin deuteriu în
sânge, cu atât e mai bine, zic cercetătorii.
Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienţii săi. A şi creat o gamă de
creme pentru întreţinere pe bază de apă echilibrată în deuteriu. "Încetineşte îmbătrânirea
cutanată, e spectaculoasă. Şi pentru acnee e grozavă, şi pentru psoriazis. Mi-a luat patru
ani să realizez această gamă, iar acum conţine 19 produse diferite pe bază de apă.
Produsele sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este nevoie de
multe sute de mii de euro, dar nu am aceşti bani", spune doctorul Nedelcu.Mai demult
au ajuns la institut şi nişte cercetători de la NASA, dornici să ia apa pe Marte, pentru
"un transport de fiinţe vii". Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o ştie. Asta
s-a întâmplat după ce invenţia fusese copleşită de premii şi medalii, la Saloanele de la
Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta.
Ungurii cumpără jumate din producţie, japonezii - 15%
Cum s-a "născut" apa? S-a întâmplat prin anii &#039;80 şi a avut doi "tătici"; unul este
chiar directorul institutului de astăzi. Atunci ei studiau apa grea. La apa vie au ajuns fără
să vrea, că intra în tehnologia de producere a apei grele. Abia după patru ani au
obţinut... un litru de apă săracă în deuteriu. "Primul nostru şoc: nu avea nici un element
de toxicitate, nici o urmă de nenatural. Prin &#039;86 am obţinut şi brevetul, iar
bolnavii au început să curgă la uşa institutului", zice profesorul Ştefănescu.
Afacerea a început odată cu un anunţ - un ungur cumpăra sute de tone de apă. "Noi ne
chinuiam cu un litru... ce să facă, ăla, domne, cu sute de tone? Ne-a cumpărat o tonă, a
doua şi am început să ne dezvoltăm. Noi, până la el, nu ştiam că e atât de bună pentru
sănătate. Prin 2000 exportam până la 150 de tone pe an (adică 150.000 de litri). El o
cumpăra de la noi ca apă distilată, îmbuteliată sub un nume ales de el, şi o vindea
bolnavilor ca apă potabilă, terapeutică". Pe sticlă nu scria unde e făcută. Când ungurul
n-a mai putut plăti, directorul şi-a luat alt partener. Inginerul Cristian Mladin s-a angajat
să cumpere şi să plătească regulat. Directorul i-a făcut şi un transfer de brevet, legal, iar
acum partenerul său este cel care o produce în institut şi o vinde mai departe sub
numele de Qlarivia. O jumate de litru costă 15 lei şi conţine de cinci ori mai puţin
deuteriu decât apa obişnuită.
Cel mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) şi japonezii (10-15%). Restul se duce la
românii bolnavi şi la câţiva pacienţi din SUA, Germania şi Turcia. Însă un american a
cumpărat 180 litri fără a fi bolnav, numai pentru întreţinere. "Ne aflăm exact unde
trebuie. Procentul vânzărilor în ţară e în creştere, mergem cu paşi mărunţi, pentru a testa
piaţa. Exportăm maximum 150 de tone pe an fiindcă e încă afacere la scală mică", zice
inginerul Mladin. E scumpă fiindcă se face puţină apă, iar 60% din preţul de cost e
energie pură. "Una e să distribui cu furgoneta, alta cu camionul. E mai mult un hobby,
deocamdată trăiesc din alte afaceri", zice stăpânul afacerii.
 Page 215 of 1147

Dacă respiri pe instalaţia de îmbuteliere, o speli opt ore

La institut, apa se produce continuu, zi şi noapte, într-un turn înalt de 30 de metri care
"munceşte" 8.000 de ore pe an, cu cinci angajaţi. E ca un imens cazan: se pompează apă
normală de Bistriţa, urcă pe conducte până în vârf, este distilată, curăţată de deuteriu şi
revine jos, în jet anemic, pe un furtunaş. Se pune în nişte containere din plastic alb, se
ozonifică, se decontaminează, apoi merge în altă parte, la instalaţia de îmbuteliere. Asta
e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro - e un soi de vitrină perfect curată, cu
comandă computerizată şi plină de tot soiul de ţevi, furtune şi orificii.
Vreo patru oameni îmbrăcaţi în alb, cu măşti, mişună concentraţi pe lângă ea.
Dacă respiră vreunul pe instalaţie, dacă strănută sau dacă lasă o amprentă pe anumite
piese, trebuie spălată toată instalaţia! Iar spălarea durează opt ore. În alt birou se face
analiză izotopică a apei, cu nişte aparate de o "tehnologie incredibilă"; nişte fire
ultrasubţiri, de abia le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulă tot felul de substanţe. Numai
instalaţia asta a mai costat un milion de euro. Scump, dar merită. Căci "părinţii" apei vii
sunt siguri că invenţia lor va salva multe vieţi, de aici încolo.

TUSE

In prima faza, cea iritativa, tusea este seaca, fara expectoratie si in acest caz se
recomanda ceaiuri antitusive:

Scai - vanat
Este expectorant si calmant al tusei spastice si convulsive.Este cea mai eficienta planta
chiar in caz de tuse rebela. Se face decoct cu o lingurita planta la o cana cu apa. Se
fierbe 15 minute. Se iau cate doua, trei linguri de doua, trei ori pe zi.

Fructe de Fenicul
Este diuretic, antiseptic, sedativ, carminativ si antiinflamator. Se face infuzie cu o
jumatate lingurita fructe zdrobite la o cana cu apa clocotita. Cantitatea se bea in trei
reprize dupa mesele principale.

Lichen de piatra
Este emoilent si calmant al sistemului respirator, antispastic pulmonar, antibiotic,
fluidificator al secretiilor bronsice. Se face decoct cu o lingurita planta la 200 ml apa, se
fierbe 5 minute si se neutralizeaza aciditatea cu un varf de cutit de bicarbonat de sodiu.
Se beau 1-2 cani pe zi inainte de mese.

Flori si fructe de Porumbar

Se face infuzie cu o lingurita planta la o cana cu apa. Se beau doua, trei cani pe zi.
Ceaiurile se indulcesc cu miere de albine.

Se recomanda urmatorul sirop de ceapa: o ceapa mare cruda se taie marunt si se fierbe
in jumatate litru apa pana scade la jumatate. Se adauga miere. Ceapa se poate coace
pana se inmoaie ( in loc sa se fiarba), apoi se zdrobeste si se pune in pahar. Se adauga
 Page 216 of 1147

100 g miere. La nevoie se mai adauga putina apa. Siropul se poate pastra 3-4 zile la
temperatura camerei sau 7 zile in frigider. Pentru copii se recomanda 6 lingurite pe zi
iar pentru adulti 3-6 linguri pe zi.

Se mai recomanda siropul de praz din decoct concentrat, 200 g praz la 1 litru apa,
amestecat cu miere in cantitate egala.Se iau 4-5 linguri pe zi.

In faza a doua a tusei este nevoie de ceaiuri din plante medicinale cu proprietati
expectorante care sa ajute la fluidificarea si eliminarea secretiilor bronhice.

Flori si radacini de Ciubotica-cucului

Este emoilent, expectorant, antispastic, sedativ, calmant al tusei, fluidifiant al secretiilor
bronhice, cicartizant. Se face infuzie din 1-2 lingurite flori la 200 ml apa clocotita. Se
beau doua, trei cani pe zi. Se mai poate folosi decoctul din 1-2 lingurite radacini la 250
ml apa. Se fierbe 10 minute si se beau doua, trei cani pe zi. In cazul in care se foloseste
tinctura de Ciubotica-cucului, se iau 15-20 picaturi pe zi.

Muguri de Pin
Este antiinflamator, antiseptic, cicatrizant, modificator al secretiilor bronhice. Se
prepara infuzie cu doua lingurite muguri la o cana cu apa clocotita. Se beau doua, trei
cani de ceai pe zi.
Frunze de Urzica
Este bactericid, antiinflamator, emoilent, expectorant, antiseptic, antialergic,
vitaminizant, remineralizant si echilibrator al sistemului imunitar. Se face infuzie cu o
lingurita planta uscata (sau o lingura de planta proaspata bine maruntita) la o cana cu
apa clocotita. Se beau doua, trei cani de ceai pe zi. Se pot face cure de cate trei
saptamani.

Flori si frunze de Nalba mare

Este emoilent , expectorant, antiinflamator si calmant. Se face infuzie cu o lingurita
planta la o cana cu apa clocotita. Se beau doua cani pe zi.

Frunze de Patlagina
Este antiinflamator, emoilent, bactericid, hemostatic si cicatrizant. Se face infuzie cu o
lingurita frunze la o cana cu apa clocotita. Se beau doua, trei cani pe zi sau se
administreaza cate o lingura din doua in doua ore.

Flori de Lumanarica
Are proprietati emoilente, expectorante, antiinflamatoare, calmante si cicatrizante.
Se face infuzie cu o lingurita flori la o cana cu apa clocotita. Se bea treptat in cursul
zilei.

Radacini de Iarba mare

Este un tonic general, antibiotic, antiinflamator si expectorant. Se face decoct cu doua
lingurite de radacini la o cana cu apa. Se beau doua, trei cani pe zi. Atentie: nu se
administreaza in timpul sarcinii si nu se depaseste doza indicata.
 Page 217 of 1147

Cimbrul sau Cimbrisorul

Este calmant, antiviral, antiseptic expectorant si cicatrizant. Se face infuzie cu o
lingurita planta la o cana cu apa clocotita. Se beau doua cani de ceai pe zi.

Ceaiurile se indulcesc cu miere. Trebuie remarcat faptul ca mierea si in special cea de

tei este antimicrobiana, antiiflamatoare , calmanta si expectoranta.

Deasemenea Propolisul este antiinflamator, antibiotic si expectorant. Astfel se foloseste

tinctura de propolis (60 g propolis la 200 ml alcool). Se ia de trei ori pe zi cate 15-30
picaturi inainte de masa in putin lapte cald sau in putin ceai cald de plante medicinale.

Un alt expectorant si antibiotic este usturoiul. Se face o infuzie din usturoi pisat in
urmatoarele cantitati: 15 g pentru copii pana la 2 ani; 25 g pentru copii intre 2 si 5 ani;
40 g pentru copii intre 10 si 12 ani; 60-80 g pentru celelalte varste. Se iau 8-10 lingurite
pe zi din apa usturoiata pentru copii pana la 5 ani, 6-7 linguri pentru copii de 10-12 ani
si 8-10 linguri pentru celelelte varste.

Se mai poate folosi siropul de ridiche neagra (ridichea scobita si in ea se pune miere)
din care se iau mai multe lingurite pe zi.

Unul dintre cele mai eficiente siropuri pentru potolirea tusei este dat de urmatoarea
reteta: se fierbe o lamaie 10 minute si se stoarce.Se adauga doua linguri de glicerina.Se
amesteca si se umple paharul cu miere. Se iau maxim 6 lingurite pe zi si anume,
dimineata la sculare, inainte de pranz, dupa pranz, apoi la cateva ore dupa pranz, la cina
si seara la culcare.Pe masura ce tusea inceteaza se reduce cantitatea.Preparatul este
eficient atat la adulti cat si la copii.

Sirop de coacaze negre: se fierb 250 g coacaze intr-un litru apa pana scade lichidul la
jumatate; se strecoara si apoi se adauga o cantitate egala de zahar,fierbandu-se din nou
pana scade la jumatate.Se ia cate o lingurita la 2 ore. In loc de coacaze proaspete se
poate folosi 100 g coacaze uscate.

Se mai pot folosi: infuzia din 40 g frunze de dafin la un litru de apa sau infuzia din doua
lingurite seminte de gutui la un litru de apa.

Remarca: pentru tuse nu se pun comprese uscate cu sare pe piept caci usuca
mucozitatile si nu se mai elimina.Se pun doar cataplasme cu terci de mamaliga sau se
fac inhalatii cu aburi de cartofi fierti.

DETOXIFIEREA ORGANISMULUI
 Page 218 of 1147

Detoxifierea organismului presupune accelerarea eliminării toxinelor la nivel sanguin,

hepatic şi renal. Este bine să efectuăm periodic aceste cure, foarte benefice fiind mai
ales cele urmate la schimbarea anotimpului (primăvara şi toamna).
Plantele care curăţă sângele sunt:
urzica, păpădia, coada-şoricelului, iarba-mare, brusturele, mesteacănul, cicoarea, afinul,
nucul, lemnul-dulce, săpunăriţa şi socul.
Plantele care detoxifiază ficatul sunt
păpădia, rozmarinul, salvia, coada-şoricelului, anghinarea, muşeţelul, rostopasca,
armurariul, cicoarea şi genţiana.
Plantele diuretice sunt
urzica, mătasea de porumb, coada-calului, coada-şoricelului, brusturele, mesteacănul,
feniculul, nalba şi socul.
Ceaiuri din plante cu efect detoxifiant sunt
ceai verde,trei frati
patati,urzica,cicoare,brusture,frasin,mesteacan,anghinare,soc,ienupar,catina

Amestecuri de plante: menta, leustean, urzici, soc, ceai verde, coaja de portocale, de
mar, de lamaie, frunze de senna, de nuc, de dud, de lotus, flori de hibiscus, macese,
radacina de lemn dulce, sanziene.

Se recomanda urmatoarele:

Nu consuma alimente prajite

Nu consuma alimente conservate sau afumate
Evita pe cit posibil alimentele din supermarket care contin E-uri: coloranti, conservanti
si alti amelioratori
Nu consuma carne si mezeluri
Inlocuieste dulciurile cu fructe
Elimina fainoasele albe. Consuma cereale, piine neagra, de secara, de tarite
Consuma fructe, legume proaspete si proteine vegetale(soia, ciuperci)
Consuma cel putin 2 l de apa pe zi
Nu consuma: zahar, cafea, alcool si bauturi racoritoare sintetice
Inlocuieste zaharul cu miere
Pentru energizare consuma ceai verde in locul cafelei
Consuma multe sucuri naturale si ceaiuri de plante
Bea in fiecare seara inainte de culcare si dimineata la sculare urmatoarea bautura: un
pahar de apa plata cu sucul de la 1 jumatate de lamiie si 1 lingurita de miere
Consuma lactate proaspete: iaurt, sana, chefir. Studiaza eticheta: sa nu contina E-uri,
coloranti si conservanti
Pentru detoxifierea vezicii biliare si a ficatului, bea in fiecare dimineata pe stomacul
gol: 1 lingura de ulei de masline virgin amestecat cu putin suc de lamiie(apoi stai 20-30
minute culcat pe partea dreapta) Efectele sunt extraordinare. Crizele de dischinezie
biliara vor disparea definitiv
Exercitiile fizice, mersul activ, stimuleaza actiunea sistemului cardiovascular si
procesele metabolice in organism, intensificand functiile naturale de depuratie
 Page 219 of 1147

Incearca cel putin 1 zi saptamina sa maninci numai "hrana vie". Deci, nu consuma
alimente fierte sau prajite(mincare gatita) ci numai alimente nutritive in stare naturala:
fructe, legume, sucuri naturale, nuci, stafide, smochine, curmale, cereale integrale, apa,
ceaiuri etc
Daca ai vointa si doresti o detoxifiere mai profunda consuma "hrana vie" 5-7 zile

- Curatirea limfei si a sangelui

.Dimineata, se beau 100 ml de apa rece, in care s-a dizolvat sareamara, atat cat sa fie
baubila. Se prepara un suc din portocale (900ml), grapefruit (900 ml) si lamaie (200
ml). La o ora dupa ce s-a bautsolutia de sare amara, se beau 100 ml din sucul respectiv
si 100 ml deapa fiarta si racita. Apoi, aceeasi cantitate (100 ml suc si 100 ml aparacita)
se bea la fiecare jumatate de ora, pana se termina cantitateade 2 litri din fiecare.
Tratamentul dureaza 3 zile, perioada cand nu semananca si nu se bea nimic altceva.-
Curatirea ficatului. Timp de 2 zile, se beau cate 5-6 pahare desuc de mar. In a treia zi,
bolnavul se culca la ora 19 pe partea dreapta,cu o sursa de caldura (perna electrica) sub
ficat. Se prepara unamestec din 3 linguri de ulei de masline si 3 linguri zeama de
lamaie,care se bea din sfert in sfert de ora, pe durata a circa 2 ore.Cantitatea totala
trebuie sa fie de 300 ml ulei de masline si 300 mlzeama de lamaie. A doua zi de
dimineata se face clisma, care vaelimina toate reziduurile de la ficat.- Curatirea
rinichilor (calculi renali). Pe parcursul unei saptamani,nu se mananca decat pepene
verde cu paine neagra. In ziua a saptea,intre orele 2 si 3 (noaptea), se face o baie calda,
cu corpul cufundat inapa pana la gat si se mananca pepene verde rece. Dupa circa o
ora, vorfi eliminate pietrele. Eventual, procedura se repeta dupa douasaptamani.

- Curatirea articulatiilor de saruri (spondiloza, artrita,poliartrita). Se fierb 5 g foi de

dafin in 300 ml apa, timp de 5 minute,dupa care se tin intr-un termos, 3-4 ore. Pe
parcursul a 12 ore, seconsuma lichidul, luandu-se cate o lingurita. Tratamentul dureaza
3zile, insotit de alimentatie de regim, dar o singura data pe an.- „Elixirul tineretii”
(indicat in special persoanelor care auprobleme legate de inima si de circulatia
sangelui). Se piseaza foartebine 300 g usturoi, intr-o piulita de lemn. 200 g din cantitate
se scotde la fundul vasului si se pun intr-un borcan de sticla, impreuna cu 200ml alcool
de 90º. Se inchide bine si se tine 10 zile la macerat.Tratamentul va dura 11 zile, cu
o jumatate de ora inaintea fiecareimese, preparatul luandu-se in cate 20 ml lapte rece,
dupa cumurmeaza: ziua 1 - 2 picaturi dimineata (D), 2 picaturi la pranz (P), 2picaturi la
cina (C); ziua 2 - 4 D, 5 P, 6 C; ziua 3 - 7 D, 8 P, 9 C; ziua 4- 10 D, 11 P, 12 C; ziua 5 -
13 D, 14 P, 15 C; ziua 6 - 15 D, 14 P, 13 C;ziua 7 - 12 D, 11 P, 10 C; ziua 8 - 9 D, 8 P, 7
C; ziua 9 - 6 D, 5 P, 4 C;ziua 10 - 3 D, 2 P, 1 C; ziua 11 - 25 D, 25 P, 25 C.O reteta
relativ mai simpla se bazeaza pe amestecul obtinut din500 g usturoi pisat, cu zeama de
la 24 de lamai. Se pune intr-unborcan, se acopera cu tifon si se tine 24 de zile,
amestecandu-seperiodic. Se consuma cate o lingura la o jumatate de pahar cu apa,seara,
inainte de culcare.- Anexite, fibrom, boli vaginale. Se toaca marunt ceapa, se puneintr-
un tifon si se unge acest tampon cu unt nesarat. Se introduce invagin, noaptea. Acelasi
procedeu se poate face cu untura de gasca.- Boli de plamani (tuberculoza, bronsita etc.).
Se face un amestecdin 500 g miere de albine, 5 capatani de usturoi, pisate si, 5 lamai
 Page 220 of 1147

tocate in masina, amestec care se lasa 7 zile la macerat. Se consumacate 4 linguri, seara,
inainte de culcare, inghitindu-se foarte incet.- Hipertensiune, in fiecare dimineata se
consuma o sfecla rosiecoapta. Seara - o salata din sfecla rosie cruda, usturoi, morcov ras
siulei.- Reumatism. Se pun, intr-un borcan de 0,5 l, rame, intr-un stratde circa 2-3 cm
grosime. Peste ele se toarna gaz sau alcool, atat catsa le acopere cu 2 cm si se tin
la soare 7 zile. Tratamentul propriu-zisconsta in frectii pe zonele afectate cu gazul
(alcoolul) respectiv.- Spondiloza (lumbago). Se aplica la cald frunze de brusturi,
cupartea nelucioasa pe locul dureros. O alta procedura - dintr-unamestec obtinut din
ridiche neagra tocata marunt si o capatana deusturoi pisat, aplicat pe locul respectiv.-
Scleroza vasculara cerebrala. Se rade marunt o lamaie si seamesteca cu macese (un
pahar), rachitica (un pahar) si miere de albine(un pahar). Se iau cate 20-40 g inainte de
masa. De asemenea,acelorasi bolnavi li se recomanda ceaiul din radacina de patrunjel
sau20 g scoarta de scorus fiarta in 0,5 l apa, timp de 2 ore si bautazilnic, de 2-3 ori cate
o lingura.- Varice (tromboflebita). Timp de 20 de zile, se imbraca piciorulde la coapsa
pana la talpa cu frunze de varza alba incalzite bine siunse o seara cu miere, o seara cu
alcool de 90s, alternativ. Seinfasoara cu prosoape calde si se doarme in acest fel.-
Hemoroizi: O procedura simpla consta in taierea unui cartof infasii (de forma
supozitoarelor!), care se ung cu ulei si se tin in anuscat mai mult. Acelasi lucru se poate
face cu un catel de usturoi uns cusaliva si tinut pe toata perioada noptii.

- Prostata, impotenta. E recomandabil sa se consume mult praz,precum si ceaiul de

ghimpe si busuioc. Daca boala vine pe fond nervos,se pun circa 750 g gheata intr-un
tifon impaturit in opt si se leaga.Compresa se tine un minut la baza creierului, un minut
la inima si unminut pe organele genitale. Se repeta procedura de 4-5 ori pe zi.

Sare Amara Pentru Un Trup Frumos

- Curatirea articulatiilor de saruri (spondiloza, artrita,poliartrita). Se fierb 5 g foi de

dafin in 300 ml apa, timp de 5 minute,dupa care se tin intr-un termos, 3-4 ore. Pe
parcursul a 12 ore, seconsuma lichidul, luandu-se cate o lingurita. Tratamentul dureaza
3zile, insotit de alimentatie de regim, dar o singura data pe an.- „Elixirul tineretii”
(indicat in special persoanelor care auprobleme legate de inima si de circulatia
sangelui). Se piseaza foartebine 300 g usturoi, intr-o piulita de lemn. 200 g din cantitate
se scotde la fundul vasului si se pun intr-un borcan de sticla, impreuna cu 200ml alcool
de 90º. Se inchide bine si se tine 10 zile la macerat.Tratamentul va dura 11 zile, cu
o jumatate de ora inaintea fiecareimese, preparatul luandu-se in cate 20 ml lapte rece,
dupa cumurmeaza: ziua 1 - 2 picaturi dimineata (D), 2 picaturi la pranz (P), 2picaturi la
cina (C); ziua 2 - 4 D, 5 P, 6 C; ziua 3 - 7 D, 8 P, 9 C; ziua 4- 10 D, 11 P, 12 C; ziua 5 -
13 D, 14 P, 15 C; ziua 6 - 15 D, 14 P, 13 C;ziua 7 - 12 D, 11 P, 10 C; ziua 8 - 9 D, 8 P, 7
C; ziua 9 - 6 D, 5 P, 4 C;ziua 10 - 3 D, 2 P, 1 C; ziua 11 - 25 D, 25 P, 25 C.O reteta
relativ mai simpla se bazeaza pe amestecul obtinut din500 g usturoi pisat, cu zeama de
la 24 de lamai. Se pune intr-unborcan, se acopera cu tifon si se tine 24 de zile,
amestecandu-seperiodic. Se consuma cate o lingura la o jumatate de pahar cu apa,seara,
inainte de culcare.- Anexite, fibrom, boli vaginale. Se toaca marunt ceapa, se puneintr-
 Page 221 of 1147

un tifon si se unge acest tampon cu unt nesarat. Se introduce invagin, noaptea. Acelasi
procedeu se poate face cu untura de gasca.- Boli de plamani (tuberculoza, bronsita etc.).
Se face un amestecdin 500 g miere de albine, 5 capatani de usturoi, pisate si, 5 lamai

tocate in masina, amestec care se lasa 7 zile la macerat. Se consumacate 4 linguri, seara,
inainte de culcare, inghitindu-se foarte incet.- Hipertensiune, in fiecare dimineata se
consuma o sfecla rosiecoapta. Seara - o salata din sfecla rosie cruda, usturoi, morcov ras
siulei.- Reumatism. Se pun, intr-un borcan de 0,5 l, rame, intr-un stratde circa 2-3 cm
grosime. Peste ele se toarna gaz sau alcool, atat catsa le acopere cu 2 cm si se tin
la soare 7 zile. Tratamentul propriu-zisconsta in frectii pe zonele afectate cu gazul
(alcoolul) respectiv.- Spondiloza (lumbago). Se aplica la cald frunze de brusturi,
cupartea nelucioasa pe locul dureros. O alta procedura - dintr-unamestec obtinut din
ridiche neagra tocata marunt si o capatana deusturoi pisat, aplicat pe locul respectiv.-
Scleroza vasculara cerebrala. Se rade marunt o lamaie si seamesteca cu macese (un
pahar), rachitica (un pahar) si miere de albine(un pahar). Se iau cate 20-40 g inainte de
masa. De asemenea,acelorasi bolnavi li se recomanda ceaiul din radacina de patrunjel
sau20 g scoarta de scorus fiarta in 0,5 l apa, timp de 2 ore si bautazilnic, de 2-3 ori cate
o lingura.- Varice (tromboflebita). Timp de 20 de zile, se imbraca piciorulde la coapsa
pana la talpa cu frunze de varza alba incalzite bine siunse o seara cu miere, o seara cu
alcool de 90s, alternativ. Seinfasoara cu prosoape calde si se doarme in acest fel.-
Hemoroizi: O procedura simpla consta in taierea unui cartof infasii (de forma
supozitoarelor!), care se ung cu ulei si se tin in anuscat mai mult. Acelasi lucru se poate
face cu un catel de usturoi uns cusaliva si tinut pe toata perioada noptii.

- Prostata, impotenta. E recomandabil sa se consume mult praz,precum si ceaiul de

ghimpe si busuioc. Daca boala vine pe fond nervos,se pun circa 750 g gheata intr-un
tifon impaturit in opt si se leaga.Compresa se tine un minut la baza creierului, un minut
la inima si unminut pe organele genitale. Se repeta procedura de 4-5 ori pe zi.

Pietre la ficat si rinichi

Intai, sa va povestesc cum am ajuns sa descopar ceea ce nici un medic nu o sa va spuna
niciodata. In timpul unei vizite medicale anuale de medicina muncii, un medic mi-a
recomandat sa fac si o ecografie abdominala, deoarece e oricum introdusa in abonament
si nu strica (Probabil avea target la vanzare… :)). Asa, ca am luat decizia sa ma mai
verific si eu, ca oricum rau nu are ce sa-mi faca. Si asa imi luasera si sange si eram
lihnit de foame. Doar ca, am fost total, luat prin surprindere, cand medicul mi-a spus ca
am pietre.
-Poftim?
-Da, doua pietre de 13 milimetri in colecist ( a se intelege fiere). Si mi-a mai si spus
amuzat ca trebuie sa ma operez si sa scot fierea.
Va dati seama, dintr-un tanar plictisit, care se vaita de mama focului ca trebuie sa piarda
timp si sange pentru companie, dintr-o data am devenit un tanar mult, mult mai vioi si
mai agitat. Adica pe scurt am sarit ca ars.
“-Ce? Eu? Operatie? Dar sunt sanatos tun…”
Ma rog, socul, pana la urma a trecut si dupa ce am consultat cam toti medicii pe care i-
am gasit si dupa ce am mai incercat vreo trei ecografe (ca nu se stie niciodata), m-am
 Page 222 of 1147

resemnat.
Pe scurt, am inceput sa caut alert pe internet, metode alternative de eliminare a pietrelor.
“De stiu ca beau si ghintura si tot nu ma operez.” Mi-am zis.
Am cautat o saptamana prin site-ul revistei, pe care o citesc toate babele, adica Formula
As. Pana la urma am gasit o metoda naturista a lui Valeriu Popa prin numarul 379. Vai
cat de mult mi-a luat s-o gasesc! Toata lumea multumea ca a scapat de pietre fara
operatie, dar nimeni nu dadea si reteta. Imi venea sa ma duc la redactie si sa dau cu ei
de pamant. Pana la urma am gasit-o. Pe scurt, trebuia sa bei ulei, cu suc de lamai si sa
pui caldura. Mi s-a parut buna cura, dar am zis totusi sa mai caut. Am gasit ca in Grecia
antica se mai purta cura de ulei de masline cu lamaie. Scoteai niste chestii verzi din tine
si te vindecai si de alte boli. Am rascolit tot internetul, tot Youtube-ul. Am vazut toate
grozaviile pamantului, de la operatii laparoscopice inregistrate, la tipi care se lasau
filmati de neveste in timp ce tineau o cura, pana la nu stiu ce experti in pietre. Pana la
urma, pe Youtube am dat de un interviu in engleza, cu un tip, un american, ce facuse o
emisiune la TV acum vreo 15 ani. Ce mi-a placut la el, e ca parea serios si cu bun simt.
Adica omul chiar parea foarte bine documentat. Arata in acelasi timp diapozitive si
parea logic in cam tot ce zicea. Am aflat o groaza de informatii noi despre ficat si fiere.
Cica pietrele de fapt sunt in ficat, sunt invizibile le ecograf si abia apoi cad in fiere.
Spunea ca noi avem in ficat mii de astfel de pietre si pietricele si ca aceste blocaje sunt
sursa tuturor bolilor, caci, ficatul, nu mai poate elimina toxinele, care se depoziteaza in
alte organe. Parea foarte bine documentat. Oricum, ceea ce m-a interesat pe mine, a fost
ca se pare ca stia cum sa scoata pietrele din fiere, fara durere si experimentase pe multi
oameni si chiar scrisese o carte. Asa ca i-am cautat cartea, am citit-o si mi-am dat seama
ca e aceeasi cura pe care o vazusem la noi in Romania, pe Formula As, numai ca tipul
descoperise si o substanta care dilata canalele, astfel incat pietrele sa iasa cat mai usor,
sarea amara – sulfat de magneziu.
Au urmat saptamani de rascoliri interioare, calcule, documentari, planuri de operatii
realizate de urgenta, in caz ca ceva mergea rau, etc. Am incercat sa discut si cu medicii,
dar toti erau categorici – numai si numai operatie. Cand le spuneam ca am vazut eu ceva
pe net, se zburleau la mine. Ma speriau si ma avertizau sa nu cumva sa incerc cura pe
care o vazusem eu pe net, ca mi se pot intampla toate grozaviile pamantului (de la a ma
face complet galben – adica icter, pana la operatii de urgenta cu taietura de 10
centimetri sau mai mult). Oricum, daca ceva mergea rau, puteam sta maxim 3 zile, si
apoi, musai operatie.
Ma rog, pana la urma, m-am gandit ca oricum trebuia sa ma operez. Asa ca, mi-am
facut cruce, am stat o zi nemancat si am baut sarea aia amara si uleiul ala. Dupa ce am
baut uleiul, nu prea mi-a mai fost asa de bine. Nu aveam dureri, dar era o senzatie de
rau, de greata de la uleiul ala. Asta a durat, pana am eliminat toate pietrele. Dupa, parca
renascusem. Aveam atata energie, de parca zburam. Probabil ca am eliminat raul din
mine. Desi, n-as crede. Deci, va spuneam ca am doua pietre de 13 milimetri. Ei bine,
spre surprinderea mea, tin sa va spun, ca am eliminat nu doua, nu trei, ci vreo 50 de
pietre verzulii, cu dimensiunea intre 13 si 15 milimetri si alte cateva sute mai micute.
Bineinteles ca mi-am facut ecograf a doua zi, sa vad daca nu a ramas vreuna blocata pe
undeva. Totul era in ordine, numai ca ficatul se desumflase cu vreo 3 centimetri. De a
doua zi, am inceput sa ma simt si mai bine, sa fiu mult mai vioi, sa gandesc mult mai
clar, sa am mai multa energie.
 Page 223 of 1147

Deci, pe pielea mea, am testat si mi-am demonstrat, ca noi, de fapt avem ficatul
infundat cu o gramada de pietre de colesterol si functionam cam la jumatate de
capacitate tot timpul. Aveti mai jos, cateva informatii despre ficat, iar la final cura. Ca
m-am jurat, ca eu, o s-o atasez tot timpul, ca s-o gaseasca omul, cand are nevoie de ea.
Pentru mai multe informatii cautati: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver
Cleanse”- autor Andreas Moritz.

Cum functioneaza:

Ficatul este un organ extrem de important in organism si are un rol esential in digestie si
in asigurarea nutrientilor catre celulele corpului, dar si in detoxifiere, curatarea sangelui
de toxine, metale grele, virusi, paraziti, etc.
Ficatul are rolul de a metaboliza lipidele in exces, de a elimina din organism diverse E-
uri alimentare, multiple feluri de chimicale ascunse in semipreparate sau chiar in
alimente proaspete. De asemenea metabolizeaza si alcoolul introdus in organism.
Ficatul are control direct asupra cresterii si functionarii fiecarei celule din corpul uman.
Daca ficatul nu mai functioneaza normal, toate celulele corpului nu vor mai primi o
cantitate suficienta de nutrienti, nu vor elimina deseurile produse, toxinele, si nu vor
comunica la fel de bine cu sistemul nervos sau endocrin.
Chiar si daca numai 40% din ficat functioneaza normal, analizele pot iesi bune. Dar,
apar tot felul de boli in organism.
Ficatul are doi lobi si arata ca doi copaci cu ramurile goale pe dinauntru. Pe langa rolul
de procesare a nutrientilor, de metabolizare si anulare a substantelor toxice, precum
alcoolul, fiecare celula preia din sange si toxinele, pe care le elimina impreuna cu bila in
canalele acestea mici ce strabat intreg ficatul. Toate aceste ramurele goale pe dinauntru
se unesc in canale mai mari, apoi se unesc in doua canale principale, ce vin de la fiecare
lob al ficatului si apoi se unesc intr-un singur canal biliar. Acest canal biliar comun,
conduce bila catre fiere (colecist), care este o punga sub ficat. Bila, este ca un gel uleios
galben-verzui, care curge incet de la fiecare celula si se scurge pana jos in fiere. Bila are
rolul de a ajuta in procesarea hranei. In momentul in care hrana ajunge in stomac,
imediat, fierea se contracta si arunca toata bila in restul de canal biliar comun (circa 10
centimetri), si apoi ajunge in intestinul subtire. In momentul in care hrana ajunge in
intestinul subtire, bila trebuie sa fie prezenta, altfel nu va fi procesata si va fi eliminata
fara ca organismul sa retina nutrientii necesari. Ficatul secreta cam un litru si jumatate
de bila pe zi. Aceasta substanta este atat de pretioasa pentru organism incat nu este
eliminata, ci o mare parte din ea este resorbita in intestinul gros si adusa din nou in ficat
(ma rog, o parte din substantele care o compun).
Acum, o mare parte din nutrientii ce sosesc din mancarea procesata, o constituie
cristalele de colesterol. Colesterolul bun, este un element de baza in constructia tuturor
tesuturilor. Colesterolul e prezent in orice mushi, in peretii organelor, etc. Dar,
colesterolul in exces, este procesat de ficat, din sange si eliminat prin canalele biliare.
Numai ca aceste cristale de colesterol, au tendinta sa se lipeasca unele de altele, mai
ales ca bila este ca un gel uleios. Astfel ca formeaza mici pietricele, care in timp atrag
tot mai multe alte cristale de colesterol si se maresc. Majoritatea pietrelor si pietricelelor
din ficat sunt compuse din colesterol, o substanta care e prezenta in majoritatea
organelor si muschilor, de aceea e imposibil de detectat la ecograf. La un moment dat,
 Page 224 of 1147

aceste formatiuni incep sa blocheze canalele biliare (intai pe cele mai mici si apoi si pe
cele mai mari, putand chiar sa blocheze un intreg lob al ficatului). Medicul pune
diagnosticul de ficat gras sau marit si nu are nici o solutie. Ficatul se poate mari cu pana
la 5-10 centimetri in acest fel. In timp, la aceste formatiuni grase adera metale grele,
calciu, diverse saruri, si se calcifiaza. Abia atunci sunt observabile la ecograf. Dar, pana
nu se calcifiaza, nu sunt vizibile la ecograf. Se vad doar structuri “grase” in ficat.
Canalalele biliare blocate pot duce la diabet, infarct sau cancer.

In momentul in care ficatul e aproape plin de pietre, incep sa mai cada din ele si acestea
ajung in fiere. Dupa o masa mai grasa sau cu substante mai greu de procesat de
organism, fierea se contracta mai puternic si arunca aceste pietre in canalalul biliar
comun. Numai ca aici, din cauza dimensiunii lor, se pot bloca. Atunci apar durerile in
partea dreapta, sau in capul pieptului. Ele sunt de multe ori confundate cu durerile de
stomac, deoarece apar imediat dupa masa. Dupa ce piatra reuseste sa iasa complet,
durerea inceteaza. Daca piatra se blocheaza total, bila nu mai poate iesi, aceasta ajunge
in sange si omul se ingalbeneste tot (face icter). Canalul biliar comun, chiar inainte sa
iasa in intestinul subtire, se uneste cu canalul de eliminare a acizilor din pancreas. Daca
piatra se blocheaza aici, nici acizii pancreatici nu mai pot fi eliminati din pancreas si se
ajunge la pancreatita, care este o afectiune foarte grava. Oricum, in ambele afectiuni,
durerea este atat de mare, si de acuta, ca nu se poate sta acasa. De obicei se poate sta
maxim 3 zile cu aceasta afectiune, dupa care, e necesara operatia. E o urgenta si
medicina are un singur remediu – operatia. Totusi, astfel de pietre pot fi eliminate usor
si rapid, daca se dilata canalul biliar comun. Cum? E foarte simplu.
Daca se dizolva 30 grame de sare amara (sulfat de magneziu – este un simplu laxativ
puternic – foarte ieftin) intr-un pahar de apa si se bea, canalul biliar comun se dilata
pana la aproape 3 centimetri latime. Eu zic, ca e suficient sa iasa orice piatra. De
asemenea, caldura ajuta la dilatare. Oricum, medicina traditionala, imediat cum observa
o piatra in fiere sau canalul biliar, are o singura solutie - operatia. Dar, in cazul in care
fierea este eliminata chirurgical, bila curge in continuu, picatura cu picatura in intestinul
subtire. Amestecata cu hrana, este bine tolerata de organism, dar in lipsa acesteia ea
roade intestinul subtire, caci pica, exact in acelasi loc, si duce in timp la iritatii,
ulceratii, cancer, etc. In plus, in momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, ea
nu mai intalneste suficienta bila si atunci nu mai este procesata si omul mananca
aproape degeaba, plus ca apar balonari, etc. De aceea medicii recomanda, acizi biliari
sub forma de pastile, dupa masa – pentru tot restul vietii.
Deci, in timp, in ficat se pot strange pietre de colesterol care pot sufoca ficatul. Dar, in
momentul in care ficatul nu mai functioneaza la capacitate normala nici nu isi mai
indeplineste functiile cum trebuie. Pe langa faptul ca organele si celulele nu isi vor mai
primi nutrientii necesari, sangele nu va mai fi detoxifiat. O gramada de toxine, metale
grele, virusi, bacterii nu vor mai fi procesate si eliminate din sange. Asa ca organismul
gaseste alte solutii pentru a scapa temporar de acestea. Pana cand, ficatul isi va reveni si
le va elimina total din sange. Intai va incerca sa le elimine prin alte organe de excretie
(rinichi, piele, respiratie). Daca nici acest lucru nu este posibil, organismul le
depoziteaza in diverse zone din corp sau diverse organe. Deci, un organism cu un ficat
blocat de formatiuni grase de colesterol, si care nu mai functioneaza normal, incepe sa
depoziteze toxinele in diverse zone sau organe din corp.
 Page 225 of 1147

Exemple:
In prima faza, apar probleme in celelalte organe de excretie (rinichi, piele, plamani),
care se confrunta cu un surplus de toxine, pe care nu le poate elimina ficatul. Apoi apar
probleme complexe in organism care sunt legate fie de depozitarea aiurea a diverselor
toxine sau produse metabolice, fie de lipsa alimentarii cu nutrienti a celulelor sau
organelor.
Daca toxinele se acumuleaza in articulatii, rezulta boli ale articulatiilor.
Una din functiile ficatului e sa sintetizeze zaharul in glucoza (principala hrana a
creierului). Un ficat afectat nu mai hraneste corespunzator creierul, rezultand oboseala,
depresie, si se poate ajunge in timp la boli grave ca dementa, Alzeimer, Parkinson,
Scleroza multipla etc. Daca metalele grele nu mai sunt eliminate cum trebuie, cum ar fi
de exemplu aluminiul, rezulta Alzeimer.
Daca ficatul nu proceseaza toate proteinele din sange, corpul incearca sa le depoziteze
in sange si in peretii vaselor de sange. Creste numarul globulelor rosii. Creste nivelul de
hemoglobina. Sangele devine mai gros si formeaza cheaguri care se pot bloca pe artere,
vene, etc. De aici infarct sau paralizie. Sau, proteinele sunt depozitate in peretii vaselor
de sange, formeaza tesuturi groase de colagen si blocheaza circulatia.
Daca colesterolul nu este eliminat cum trebuie de ficat, el ramane in vasele de sange si
se depune pe peretii acestora, ingrosandu-I sau blocandu-i. Rezulta infarct, etc.
Sangele ingrosat incetineste transportul de hormoni, rezultand o activitate foarte
crescuta a glandelor si o dereglare a acestora. Rezulta probleme cu tiroida, etc.
Daca ficatul se umfla, sangele trece mai greu prin ficat. Asta inseamna un efort mult
mai mare pentru inima, dereglaj in tensiune, puls, etc.
Daca ficatul nu elimina surplusul de hormoni (estrogen sau aldosteron), apare un
dezechilibru in retentia de apa si sare si tesuturile incep sa se umfle.
Un ficat blocat poate duce la ciroza, hepatita, etc.
Lipsa bilei in sistemul digestiv, poate duce la probleme de stomac, nu se mai absorb
cum trebuie grasimile, calciul si vitamina K. De aici o multime de probleme.
Desi e normal ca ficatul sa secrete 1,5 litri de bila pe zi, din cauza blocajului, la unele
persoane, se poate ajunge doar la 100 mililitri pe zi. Mai putina bila eliberata de ficat,
inseamna ca intestinul subtire nu mai digera mancarea cum trebuie. Rezulta probleme in
alimentatie, balonari, infectii, dereglari in flora intestinala, constipatie, iritatie, cancer,
etc.
Cand celulele din oase nu mai primesc suficienta hrana, apar problemele osoase.

Curios ca putem introduce camere de luat vederi in organism, am reusit sa facem chiar
si nanoboti de marimi extrem de mici, dar aproape toti medicii, se fac ca nu stiu cum
functioneaza organismul nostru.

Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficat

Timp de 6 zile, se bea suc de mere, cate 1 litru pe zi. (Se bea inainte de mese sau la 2
ore dupa mese). In aceasta saptamana sa se evite mancaruri sau bauturi reci. Pentru a se
dilata canalele biliare trebuie sa se consume in special mancare si bauturi caldute sau la
temperatura camerei. Sa nu se consume nimic prajit si sa se evite, pe cat posibil,
produsele de origine animala (Sa se tina post). Sa se evite pe cat posibil, orice
 Page 226 of 1147

medicamente in ziua a 6-a. Daca sunteti racit sau apare o afectiune acuta trecatoare,
amanati cura.
ZIUA a-6-a: Se mananca de post (Sa se evite orice fel de alimente de origine animala –
carne, lapte, branza, unt si orice e prajit - sau va puteti simti rau in timpul eliminarii
pietrelor).
Dupa ORA 14:00 nu se mai mananca nimic. Doar se mai poate bea apa, in restul zilei.

ORA 18:00 – Se bea 200 mililitri apa (aproximativ un pahar) in care s-a amestecat bine,
o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu). Sarea amara e un
purgativ si actiunea sa principala e sa dilate canalele biliare, pregatindu-le pentru
eliminarea pietrelor. De asemenea, curata intestinul, astfel incat pietrele, atunci cand
incearca sa iasa, nu se lovesc de mancare sau alte reziduuri si pot fi eliminate usor.
ORA 20:00 – Se bea al doilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a
amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 grame) de sare amara (sulfat de magneziu).
ORA 21:30 – Daca nu ati avut scaun pana acum, e bine sa va duceti la toaleta sau
optional puteti face o clisma cu apa calduta.
ORA 21:40 – Se pun 100 mililitri ulei de masline (aproximativ o jumatate de pahar) si
se amesteca cu 100 mililitri suc de lamai (aproximativ jumatate de pahar). Sucul sa fie
cat mai pur, fara pulpa. Ingredientele se pot amesteca intr-un borcan inchis (se clatina
de 20 de ori). Se amesteca 2 astfel de portii. In mod ideal, aceste amestecuri se beau fix
la ora 22:00 si ora 22:20. Dar, daca simititi nevoia sa va mai duceti la toaleta, puteti
amana cu inca 10 minute.
ORA 21:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric, pana la prima
coasta si cat mai in dreapta spre coloana) o mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop.
Sa se evite contactul direct cu pielea. Mamaliga se face din 1 kilogram de malai.
ORA 22:00 – Se bea amestecul de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc
lamaie. Acest amestec se bea in picioare. E bine sa fie baut tot odata, deoarece, imediat
cum ajunge in stomac prima inghititura, incepe eliminarea pietrelor.
ASEZATI-VA CULCAT IN PAT IMEDIAT! E esential pentru eliminarea pietrelor.
Pozitia trebuie sa fie culcat pe spate, cu o perna sub cap. Daca e o pozitie incomoda, se
poate sta pe partea dreapta cu genunchii trasi spre piept. STATI COMPLET
NEMISCAT, CEL PUTIN 20 MINUTE SI INCERCATI SA NU VORBITI! Pietrele vor
fi eliminate fara durere, deoarece se secreta multa bila (care este uleioasa), iar canalele
biliare sunt tinute larg dilatate de magneziul din sarea amara si de caldura mamaligii ce
are rol dilatator.
ORA 22:20 – Se bea al doilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri
suc lamaie.
In cazul in care se doreste eliminarea mai multor pietre, optional se mai poate bea si al
treilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie, la ora 22:40.
ORA 22:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric pana la prima
coasta) a doua mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu
pielea.
A DOUA ZI DIMINEATA:
ORA 06:00 dimineata - Se bea al treilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa -
in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de
magneziu).
 Page 227 of 1147

ORA 08:00 dimineata-Se bea al patrulea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa -
in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de
magneziu).
ORA 10:00 dimineata – Se pot consuma fructe sau suc de fructe.
ORA 11:00 dimineata – Se poate incepe sa se manance mancare de post. Seara sau in
urmatoarea zi se poate reveni la mancarea obisnuita. In urmatoarele doua zile este
recomandat sa se efectueze o clisma, deoarece pietrele pot ramane in intestinul gros si
sunt foarte toxice, putand crea o stare de rau.
In caz ca mai sunt pietre, cura se poate relua o data pe luna. Dupa 6-12 cure, sunt
eliminate toate.
Alte Surse: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver Cleanse”- autor
Andreas Moritz.

Pietre la rinichi

Ceai din frunze de mesteacan. Din pacate daca nu este pregatit dupa prescriere este
toxic. Daca urmezi instructiunile totul va fi ok. Cea mai buna este seva de mesteacan
care poate fi colectata numai in luna Mai cind incepe vegetatia mesteacanului. Se face o
gaura in tulpina pomului iar intr-o ora curge cam 1 litru. Ai nevoie de 5 litri ca sa
consumi cite 100ml in fiecare dimineata inainte de masa.
Nu sunt doctor dar pentru ca am poposit de multe ori in curtea spitalelor m-am
documentat despre problema asta.
Nu uita cind vei incepe sa elimini pietrele ai nevoie de antibiotic pentru a preveni o
infectie. Pietrele zgirie.

apa de la izvorul 7 de la Baile Someseni ( Cluj ). I-am dat apa de acolo si, in
aproximativ 2 saptamani, toti calculii au disparut. Cu aceasta " experienta " in spate, i-
am recomandat unui prieten care avea mereu probleme cu calculii ( si se indopa cu bere
pe chestia asta ) apa de la izvorul respectiv. Au trecut ani buni de atunci si, din cate
stiu, nu a mai avut vreodata probleme de acest gen. Cert este ca merge la Baile
Someseni de 2 ori pe an si-si face plinul cu apa minerala pentru 2 saptamani ( o doza de
intretinere, spune el ). De altfel, la izvorul respectiv este mereu coada, ca dovada ca apa
este eficienta.

In ultimii 2 ani am "nascut" 5 pietre. Cand incep durerile fac injectie cu antispastice :
scobutil, no-spa si algocalmin sau ketonal. A doua zi fac urmatorul preparat:
- patru lamai se spala si se pun la fiert intregi, se pune apa cat sa le acopera. Fierberea
dureaza cca. jumatate de ora si trebuie sa se opreasca atunci cand le crapa coaja.
- se lasa la racit, (apa in care au fiert se arunca), se sfarama cu o furculita si se scot
samburii.
- se paseaza cu mixerul sau blenderul pana devine o pasta.
- se adauga un volum egal de glicerina (se poate procura de la farmacie - eventual
spuneti ca o cumparati ca "glicerina boraxata" dar fara a o prepara.
- in general lamaile fierte si macinate ocupa jumatate de borcan de 800 ml. , se cumpara
 Page 228 of 1147

400 g de glicerina
- se ia cate o lingura de 3 ori pe zi.

Acest preparat este naturist si foarte bun, l-am incercat pe mai multe persoane inclusiv
pe mine si a dat rezultate de fiecare data. Depinde de natura calculilor, oxalatii de calciu
sunt cel mai greu de dizolvat dar chiar daca nu-i dizolva, macar ii face faramiciosi si se
pot elimina fara probleme. Pentru oxalatii care ii produc eu am nevoie de 2 borcane de
800 ml.

Un tratament similar l-am gasit pe un site american, 60 ml zeama de lamaie +60 ml ulei
de masline de 2 ori pe zi, majoritatea covarsitoare a celor ce scriu spun ca au eliminat
tot asa, fara sa simta. Pe mine ma ingretoseaza uleiul in cantitate atat de mare ca sa nu
spun ca te poti alege cu o colica biliara ... Toti cei care scriau acolo insa aveau o colica
renala in curs de desfasurare, nimeni nu incercase pe calculi asimptomatici, ceea ce ma
face sa cred ca remediul merge pe principiul relaxarii musculaturii netede si atat, nu pe
dizolvare.
Oare amestecul cu glicerina o si dizolva, cunoasteti pe cineva care l-a luat doar stiind ca
are un calcul, fara sa fie in colica ?

Tamaie am luat 10 zile, cate 1 bobita dimineata pe nemancate. Matusa mea a scapat de
multe pietre cu tamaie, chiar si de la fiere.

ce am scris in rest pot traduce:

la punctul 1 cred ca se intelege in general, sunt vitamine si minerale.
avoid during pregnancy - evitati in timpul sarcinii
green food supplements - suplimente din ierburi ce contine o mixtura de clorofila,
spirulina, echinacea, etc.
la noi nu stiu sa fie asa ceva, decat separat. spirulina stiu ca este.

1 oz = 28 ml/gr

reteta1
pe stomacul gol - se amesteca 56ml ulei de masline virgin cu 56ml suc de lamaie, se bea
imediat urmat de un pahar mare de apa la primul semn de durere.

reteta2
e nevoie de 84ml ulei de masline extra virgin si 84ml suc de lamaie si se bea 280ml de
apa la fiecare ora. uleiul cu sucul de lamaie se bea de 3 ori pe parcursul unei zile. Se bea
un pahar mare de apa inainte de culcare si la trezire. Se doarme pe partea opusa durerii
de rinichi.

in articolele din linkuri am citit ca apa nu trebuie bauta imediat dupa ulei si sucul de
lamaie deoarece, acestea nu se vor absorbi la fel de repede si produc greata mai mare
(uleiul pluteste deasupra apei).
o senzatie de greata probabil tot produce dar poate e mai mica daca te gandesti ca uleiul
extravirgin e foarte sanatos si scump totodata
 Page 229 of 1147

eu am luat reteta asta cu uleiul de masline de fapt pentru pietre la fiere ,credeti-ma face
minuni .deasemeni e buna tinctura de coada calului cate o lingura seara ,se ia de la
plafar ,cam 14 zile .ca sa tai greata ,eu am amestecat cele 2 cu ceai cald de sunatoare si
am inghitit-o
odata .

cite o grefa dimineata

infuzie din patrunjel. Nu stiu ce efect are asupra rinichilor,stiu ca e deuretic,folosesc

demult metoda si ajuta.Sanatate

Ceaiul rosu cu extract de ganoderma a dat rezultate. Are o denumire dar nu ma lasa
CNA-ul sa o divulg. Oricum cautati pe google si veti gasi.

Ţelina Datorită conţinutului foarte ridicat în potasiu (de 4 ori mai mare decât la alte
plante), ţelina are calităţi puternic diuretice, mărind diureza cu efect de drenor al
rinichilor, eliminarea acidului uric din urină, edeme renale, retenţie urinară, colică
nefritică şi litiază (calculoză) renală.

Eu am calculi renali de 2 luni si am avut dureri in fiecare zi.Am incercat toate produsele
pe care le-am gasit la plafar,dar nici un rezultat.Cu diuretice era si mai rau-se agravau
durerile,la fel si cu multa apa.
La inceput nu m-am speriat fiindca mai avusesem calculi si se dizolvasera foarte usor
cu ceaiuri sau cu apa multa.Din pacate acum nu s-a intimplat la fel.Asa ca m-am hotarat
sa incerc un tratament pe care il gasisem pe net si anume suc de ridichi dimineata
inainte de masa.Asta era ieri,iar astazi ma simt aproape perfect,doar mici dureri
suportabile si n-am luat decat o zi.Un singur inconvenient are acest tratament-ridichile
sunt un pic iritante pentru stomac,mai ales inainte de masa,dar nu se compara cu
durerile pe care le aveam de la calculi.

M-am vindecat complet cu suc de ridichi in numai 4 zile.Ma simt perfect si nu imi vine
sa cred dupa atatea chinuri si atatea tratamente.Chiar ma gandeam ca daca nu s-au
dizolvat cu toate tratamentele pe care le-am facut (care in cazul altora au fost eficace) e
posibil sa nu se dizolve nici cu ultrasunete.Din fericire nici nu a fost nevoie sa incerc.
Si nici macar nu am avut dureri cand le-am eliminat.Va recomand sa incercati acest
tratament.Multa sanatate

Eu am avut la rinichiul stang o piatra de 2,5 cm si la cel drept una de 2 cm.Am folosit
un tratament naturist simplu si foarte eficient.Asta a fost acum 3 ani.Acum am facut o
noua ecografie si se pare ca incepe sa se formeze din nou ,au descoperit ceva mic 2-3
mmla stangul si cam la fel la dreptul.Exista o singura problema dupa cum am inteles si
aceasta ar fi natura pietrelor.Se pare ca la mine a tinut,ptr ca vad ca le-am eliminat(vezi
dizolvat).Ce este extraordinar la acest tratament este ca nu doare can se face eliminarea
pietrelor.De fapt am inteles ca le dizolva nu le elimina in bucati si ca ele abia dupa
eliminare se intaresc.Sincer nu am stat sa colectez urina in borcane,etc. cum mi-a spus
 Page 230 of 1147

persoana care mi-a indicat tratamentul asa ca practic nu am vazut pietrele,dar am

refacut de mai multe ori ecografiile si abia anul trecut in Decembrie a iesit niste pietre
mici(probabil ca se refac periodic).Eu sunt foarte carnivor(nu canibal)si se pare ca de
aici apar problemele.Dar o sa repet tratamentul si sper sa scap si de acestea.In ce consta
tratamentul?

Am luat de la Sell gross o lada cu 35 kg de mere si timp de 3 zile nu am mancat si nu

am baut decat suc de mere .In ultima zi la sfarsit se bea si un paharel (100 gr)de ulei de
masline.Cand am aflat reteta prima data am zis ca nu o sa rezist,dar vreau sa va spun ca
nu a fost nici o problema,nu mi-a fost foame si am rezistat foarte bine la acest
tratament.Ce mai trebuie sa stiti,cei care au probleme cu stomacul(aciditate excesiva) nu
pot face acest tratament.Nu se poate face decat o data pe an.Am slabit 5 kg in 3 zile si
m-am simtit perfect(fara dureri,ameteli sau alte nenorociri.)Merele nu trebuie sa fie prea
acre,de preferinta ionatan romanesc(asta am luat eu)Pot demonstra cu acte ca am avut
pietrele,deci nu spun povesti ,vreau sa ajut, ptr. ca si eu la randul meu am fost ajutat,fara
nici o obligatie,atat ca si voi sa ajutati pe altii care sunt in aceasta
situatie.Medicamentele dau alte probleme dupa cate am inteles eu asa ca daca se poate
pe cale naturista eu sunt adeptul la asta.Plus ca am inteles ca la eliminarea prin
medicamente te doare de mori,pe cand la ast a nu am simtit practic cand s-=a facut
eliminarea.Am incercat si ptr. colicist (am si aici una de 3 cm) dar nu se poate face
decat chirurgical.Daca doresti am sa trimit tratamentul complet.A sa nu uit,ecografiile
le-am facut in locatii foarte bune ,cu aparatura foarte performanta deci este excus sa fi
fost eronate.La ultima mi -a dat si fotografia)

Am revenit cu tratamentul naturist despre care vorbeam mai sus ,deoaraece am primit
mai multe mesaje din care rezulta ca v-ar interesa .

Deci am cumparat 35kg de mere ionatan si am facut urmatorul tratament;

Timp de 2 zile se bea suc de mere cu pulpa (atentie este vorba de suc facut de voi
nu de cel la cutii)dupa cum urmeaza;
-ora 8 -250gr,si la orele 10,12,14,16,18,20,cate 480gr de suc.Nu se mananca altceva
si nici nu se bea.Daca in aceste 2 zile nu a-ti avut scaun ,se bea un ceai purgativ din
plante.A 2 seara se face o baie calda in cada (s-au cine nu are intr-un lighean mai
mare) cu apa cat mai fierbinte (cat puteti suporta) dar fara sapun .Practic se sta in
apa fierbinte pana incepe sa se raceasca.
A 3 zi la ora 8 se bea 480 gr de suc si dupa 30 minute se bea 120 ml de ulei de
masline (preferabil extravirgin),si imediat un pahar cu suc.Daca apare senzatia de
slabiciune te culci.Peste 1-2 ore mergeti la baie .

Vreau sa va spun (cum am mai spus si celor care mi-au trimis mesaj)ca am facut acest
tratament acum 3-4 ani si,la o ecografie facuta in decembrie2008 mi-au gasit cate o
pietricica de 2-3 mm deci tratamentul trebuie facut din nou la o perioada de ani si
functie de ce iese la analize.Nu va speriati in privinta tratamentului,eu sunt un tip
gurmand,si credeam ca o sa am probleme (de foame) dar vreau sa spun ca a fost foarte
 Page 231 of 1147

usor de suportat,ba chiar nu mi-a fost deloc foame s-au sete in perioada
tratamentului.Am slabit 5 kg in aceste 3 zile si m-am simtit extraordinar de bine.Dupa
ce urmati cura,la o luna ,doua (functie si de cat de mare au fost pietrele) faceti o
ecografie,de preferat la un aparat cat mai performant.Sa stiti ca marele avantaj al acestei
cure sete ca nu doare atunci cand eliminati pietrele, ptr. ca acest suc practic le topeste,si
apoi le eliminati la dimensiuni atat de mici ca practic corpul nici nu le simte.
Ca regim alimentar dupa terminarea curei ,timp de 2-3 zile nu se consuma decat supe de
zarzavat (fara carne),gris cu lapte,cartofi copti cu unt.Ptr. cei care au unele retineri,vrau
sa va spun ca pot demonstra cu ecografiile dinainte si dupa eliminarea pietrelor. Acestea
au fost facute cu aparate foarte performante, si este exclus sa fie vreo eroare pe
undeva.Nu cred ca exista o reteta mai simpla si mai usor de urmat ptr. pietre la
rinichi,care sa aiva si o asemenea performanta. De retinut acest tratament nu se face
decat o data pe an.

am spart in 2007 o piatra de 9 cm la clinica fundeniiar la 4-5 luni am facut o ecografie si

mi-a gasit la acelasi rinichi piatra de 4-5 mm.deci rinichiul meu (stang)e predispus la
constructii de pietre. Aminceput sa iau tamaie alba cate 1 saptamana in fiecare
dimineata pe stomacul gol odata la 2luni.tre sa merg la ecograf sa vad care e starea
lor.nu stiu daca au disparut in totalitate dar nu mai am acele mici dureri . atentie :nu
trebuie sa atingi dintii cu tamaia ca ii distruge.pui pe limba 4-5 pietricele de tamaie si
inchiti cu apa.
la inceput e mai dificil

Berea poate fi folosita ca medicament impreuna cu ulei (preferabil de masline) deoarece

la fel ca si ceaiurile ajuta la eliminarea pietrei.

10 MODURI ÎN CARE POTI FOLOSI ASPIRINA

de Consuela Stratulat, 16 Jan 2015 13:13
 Page 232 of 1147

Aspirina este cel mai cunoscut remediu pentru cap, dar poate fi folosită si în alte
scopuri. Vezi cum te ajută în locuintă.
1. Vindecă muscăturile de insecte! Pur si simplu pune aspirină pe muscătură si vei
vedea cum durerea sau senzatia de arsură va dispărea treptat.
2. Poate fi folosit ca dezinfectant de mâini! Dacă amesteci aspirina cu zeamă de lămâie,
obtii un săpun care te va scăpa de bacterii si de petele de iarbă, cafea sau tigări de pe
mâini.
3. Te scapă de mătreată! Zdrobeste două aspirine si amestecă-le cu samponul pe care îl
folosesti la o spălare. Aplică pasta obtinută pe păr si las-o să actioneze două minute,
clăteste-te si repetă procedura. După ultima clătire, vei vedea cum părul tău va rămâne
curat si sănătos!
4. Te scapă de muscăturile de pe gât! Dacă ai avut o noapte pasională si te-ai trezit cu
un semn într-o zonă vizibilă, pur si simplu masează zona cu aspirină si clăteste-te cu o
picătură de apă. Dacă vânătaia nu dispare, atunci apelează la un corector.
5. Prelungeste viata florilor! Pur si simplu adaugă câteva aspirine pisate în vaza cu flori
si vor rămâne proaspete mai mult timp.
6. Înlătură petele de pe haine! Pune câteva aspirine în apă si aplică solutia obtinută pe
pată.
7. Te scapă de iritatiile de pe piele! Indiferent că ai o simplă iritatie sau o ciupercă pe
piele, foloseste o solutie compusă din câteva aspirine zdrobite si pudră de talc. Aplic-o
pe zona afectată de două ori pe zi si vei vedea cum pielea ta se va vindeca!
8. Elimină petele de transpiratie! Înainte să arunci tricoul alb, pătat de transpratie,
încearcă să zdrobesti două aspirine si să le amesteci cu jumătate de cană de apă caldă.
Aplică solutia pe pată si las-o să actioneze două-trei ore.
 Page 233 of 1147

9. Te scapă de negi! Zdrobeste câteva aspirine si aplică-le pe neg, apoi protejează-ti

degetul cu un plasture si lasă solutia să actioneze câteva ore. Repetă procedura zilnic,
până când vezi că negul dispare.
10. Tratează bătăturile de la picioare! Pur si simplu amestecă sase aspirine zdrobite cu
½ lingură de suc de lămâie si ½ lingură de apă. Aplică pasta pe bătătură si înveleste-ti
zona afectată într-un prosop umezit în apă caldă, apoi pune o pungă de plastic pe
deasupra. Stai asa pentru zece minute, înlătură prosopul si punga de plastic, apoi
masează bătătura cu piatră ponce.

CEAPA UN MIRACOL
CEAPA....FOARTE INTERESANT...CRED CA "AI BATARNI" STIAU MAI MULTE
Cand veti citi cele de mai jos a sa va aduceti aminte ca asa se intampla si in copilaria
noastra. Nu am vazut niciodata o ceapa inceputa si lasata in frigider. Nici mujdeiul dupa
ce se termina masa nu mergea la frigider ci la cosul de gunoi. Mama nu facea "salata
orientala" sa mancam trei zile din ea. Acum zicem ca traiam mai simplu insa cred ca
mai sanatos. Daca nu mai putem schimba prea multe pentru noi macar pentru copiii sau
prietenii nostri mai tineri sa o facem.

POATE NU-I POVESTE...

Acum citeva zile m-am trezit la 3 dimineata cu un copil cu febra si

nasuc mucios, rugindu-ma sa-i iau temperatura si sa-i dau "michimente"
ca a racit...Dupa ce i-am dat lingurita de siropel panadol, am luat o
ceapa, am taiat-o si am asezat-o intr-un bol, exact linga perna
copilei... 5 ore mai tirziu, la ora 8 cind ne-am trezit, nu mai avea
febra, doar nasuc un pic mucios, iar ceapa arata ingrozitor -
galben-verzui si mirosea de ziceai ca a putrezit demult. Ce e scris
mai jos nu e poveste: sunt intimplari reale.

Cind se mananca direct, pe loc, ea intra direct in organism. Astfel,

procesul de absorbtie al virusilor si bacteriilor se produce doar in
interiorul organismului, preluand de acolo virusi si bacterii.

In cazul in care Ceapa si Usturoiul nu se consuma "pe loc", in

contact cu aerul ele incep "absorbirea" de virusi si bacterii din
mediul inconjurator (pana la momentul in care le mancam), pe care noi
apoi le introducem in organismul nostru gata "impanate".

Astfel, putem alege:

- folosim Ceapa sau Usturoiul spre a atrage virusii si bacteriile din

atmosfera, pe care apoi sa le introducem in organism,

sau

- folosim Ceapa si Usturoiul sa absoarba doar virusii si bacteriile

 Page 234 of 1147

din organism?...

De noi depinde...
CEAPA

In 1919 cand gripa a ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita

fermierii pentru a-i ajuta sa combata gripa. Multi dintre fermieri si
familiile lor o contractasera si multi chiar murisera.

Doctorul a ajus la un fermier unde, spre surprinderea lui, toti

membrii familiei erau sanatosi. Cand doctorul a intrebat fermierul ce
facea el diferit de ceilalti, sotia lui a spus ca a pus o ceapa
necuratata intr-un vas in fiecare camera a casei (si probabil pe
vremea aceea casa avea doar 2 camere). Doctorul nu a crezut si a cerut
una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui a
descoperit virusul gripei in ceapa. In mod evident aceasta a absorbit
virusul pastrand familia sanatoasa.

Apoi, am auzit aceasta povestire de la coafeza mea din Arizona . Acum

multi ani angajatii ei se imbolnaveau de gripa si la fel multi dintre
clienti. In urmatorul an ea a pus cepe in boluri peste tot in salon.
Spre surprinderea ei nici un angajat nu s-a mai imbolnavit. Treaba
functioneaza! (si nu, nu fac afaceri cu ceapa)

Morala povestii este: cumparati cateva cepe si puneti-le in boluri in

fiecare camera din casa. Daca lucrati la birou, puneti unu sub birou
sau undeva pe un raft. Incercati si veti vedea. Noi am facut asta anul
trecut si nimeni din casa nu s-a imbolnavit de gripa. Daca va ajuta pe
voi si pe cei dragi sa nu va imbolnaviti, cu atat mai bine. Daca
totusi faceti gripa, va fi o forma usoara. Oricum... ce aveti de
pierdut? Doar cateva cepe!!!!

Acum... mai exista si un PS la aceasta poveste, trimis de o prietena

din Oregon care de obicei imi trimite contributii la articolele pe
tema sanatatii. Ea mi-a povestit urmatoarea experienta despre ceapa:

"Eu nu stiam despre povestea cu fermierul... dar stiu ca eu personal

am facut pneumonie si am fost foarte bolnava. Am citit un articol care
spunea sa tai o ceapa la ambele capete, sa pui unul din capete intr-o
furculita si sa pui capatul infipt in furculita intr-un borcan gol...
iar apoi sa pui borcanul langa patul pacientului peste noapte. Se
spunea ca ceapa se innegreste peste noapte din cauza germenilor... si
chiar asa s-a intamplat. Dimineata ceapa era un dezastru, dar eu deja
ma simteam mai bine.

Altceva ce am citit intr-un articol a fost ca atat ceapa, cat si

 Page 235 of 1147

usturoiul, distribuite prin camera, au salvat pe multi de la ciuma

neagra. Ele au multe proprietati antibacteriale si antiseptice."

Si acum inca o nota

CEPELE ABANDONATE DEVIN OTRAVITOARE.

Am folosit o ceapa care fusese lasata in frigider. Uneori nu folosesc

o ceapa intreaga odata, ci pastrez cealalta jumatate pentru mai
tarziu.

Dupa ce am citit aceasta informatie mi-am schimbat parerea... si pe

viitor voi cumpara cepe mai mici.

Am avut privilegiul sa vizitez Mullins Food Products, divizia de

fabricare a maionezei. Mullins este mare si este detinuta de 11 frati
si surori din familia Mullins. Prietena mea Jeanne este CEO acolo.

A venit vorba despre intoxicatii alimentare si am dorit sa le

impartasesc ceea ce am aflat de la un chimist.
Tipul care ne-a condus in turul fabricii se numea Ed si era unul
dintre frati. Ed este un expert in chimie si este implica in
dezvoltarea formulei sosului. El a dezvoltat formula sosului si pt
McDonald&#039;s

Deci retineti ca Ed este un magician al chimiei alimentare. In

timpul vizitei cineva a intrebat daca chiar trebuie sa ne facem griji
cu privire la maioneza. Oamenii intotdeauna sunt ingrijorati ca
maioneza se va strica. Raspunsul lui Ed va va surprinde. El a spus ca
toata maioneza produsa comercial este sigura.
"Nici macar nu trebuie pusa la frigider. Nu face nici un rau sa
fie pusa, dar nu e neaparat necesar". El a explicat ca pH-ul maionezei
este stabilit la o valoare la care bacteriile nu pot supravietui in
mediul inconjurator. El a vorbit despre picnicul esential, cu bolul de
salata de cartofi pe masa si cum toata lumea da vina pe maioneza cand
cuiva ii este rau.
Ed spune ca atunci cand este raportata intoxicatia alimentara, primul
lucru pe care il cerceteaza autoritatile este cand a mancat bolnavul
ultima oara CEAPA si de unde au venit aceste cepe (din salata de
cartofi?) Ed spune ca nu maioneza (atata timp cat nu e facuta in casa)
este cea care se strica la aer. Cel mai probabil este ceapa, iar daca
nu ceapa, atunci CARTOFII.

El a explicat ca ceapa este o mare piata de desfacere pentru bacterii,

in special ceapa negatita. Nu ar trebui niciodata sa pastrezi o bucata
de ceapa taiata. Nu este sigura nici daca o pui intr-o punga etansa si
 Page 236 of 1147

o bagi la frigider.
Se contamineaza deja suficient doar prin faptul ca e taiata si sta
la aer putina vreme, si poate deveni periculoasa pentru cine o
ingereaza (asa ca, atentie sporita la ceapa care va este pusa in
hotdog la meciurile de baseball!)
Ed spune ca daca iei partea de ceapa lasata si o gatesti nebuneste
s-ar putea sa fii in regula... dar daca tai ceapa lasata ca sa o pui
in sandwich iti cauti problemele cu lumanarea. Atat ceapa cat si
cartofii fierti dintr-o salata de cartofi vor atrage si favoriza
inmultirea bacteriilor mult mai repede decat orice maioneza preparata
comercial.

Deci, cum suna asta ca noutate? Luati-o cum vreti. Eu (autorul) am de

gand sa fiu foarte atent la ceapa de acum incolo. Din mai multe motive
acord credibilitate unui chimist si unei companii care produce
milioane de tone de maioneza pe an.

De asemenea, CAINII NU TREBUIE SA MANANCE NICIODATA CEAPA. Stomacul

lor nu o poate metaboliza.

Deci, nu uitati ca este periculos sa tai o ceapa si s-o folosesti

pentru gatit a doua zi. Devine otravitoare intr-o singura noapte si
creeaza bacterii toxice care pot provoca infectii la stomac din cauza
excesului de secretie de bila si chiar intoxicatii alimentare.

PIETRE LA FICAT SI FIERE

Intai, sa va povestesc cum am ajuns sa descopar ceea ce nici un medic nu o sa va spuna
niciodata. In timpul unei vizite medicale anuale de medicina muncii, un medic mi-a
recomandat sa fac si o ecografie abdominala, deoarece e oricum introdusa in abonament
si nu strica (Probabil avea target la vanzare… :)). Asa, ca am luat decizia sa ma mai
verific si eu, ca oricum rau nu are ce sa-mi faca. Si asa imi luasera si sange si eram
lihnit de foame. Doar ca, am fost total, luat prin surprindere, cand medicul mi-a spus ca
am pietre.
-Poftim?
-Da, doua pietre de 13 milimetri in colecist ( a se intelege fiere). Si mi-a mai si spus
amuzat ca trebuie sa ma operez si sa scot fierea.
Va dati seama, dintr-un tanar plictisit, care se vaita de mama focului ca trebuie sa piarda
timp si sange pentru companie, dintr-o data am devenit un tanar mult, mult mai vioi si
mai agitat. Adica pe scurt am sarit ca ars.
“-Ce? Eu? Operatie? Dar sunt sanatos tun…”
Ma rog, socul, pana la urma a trecut si dupa ce am consultat cam toti medicii pe care i-
am gasit si dupa ce am mai incercat vreo trei ecografe (ca nu se stie niciodata), m-am
resemnat.
Pe scurt, am inceput sa caut alert pe internet, metode alternative de eliminare a pietrelor.
“De stiu ca beau si ghintura si tot nu ma operez.” Mi-am zis.
Am cautat o saptamana prin site-ul revistei, pe care o citesc toate babele, adica Formula
 Page 237 of 1147

As. Pana la urma am gasit o metoda naturista a lui Valeriu Popa prin numarul 379. Vai
cat de mult mi-a luat s-o gasesc! Toata lumea multumea ca a scapat de pietre fara
operatie, dar nimeni nu dadea si reteta. Imi venea sa ma duc la redactie si sa dau cu ei
de pamant. Pana la urma am gasit-o. Pe scurt, trebuia sa bei ulei, cu suc de lamai si sa
pui caldura. Mi s-a parut buna cura, dar am zis totusi sa mai caut. Am gasit ca in Grecia
antica se mai purta cura de ulei de masline cu lamaie. Scoteai niste chestii verzi din tine
si te vindecai si de alte boli. Am rascolit tot internetul, tot Youtube-ul. Am vazut toate
grozaviile pamantului, de la operatii laparoscopice inregistrate, la tipi care se lasau
filmati de neveste in timp ce tineau o cura, pana la nu stiu ce experti in pietre. Pana la
urma, pe Youtube am dat de un interviu in engleza, cu un tip, un american, ce facuse o
emisiune la TV acum vreo 15 ani. Ce mi-a placut la el, e ca parea serios si cu bun simt.
Adica omul chiar parea foarte bine documentat. Arata in acelasi timp diapozitive si
parea logic in cam tot ce zicea. Am aflat o groaza de informatii noi despre ficat si fiere.
Cica pietrele de fapt sunt in ficat, sunt invizibile le ecograf si abia apoi cad in fiere.
Spunea ca noi avem in ficat mii de astfel de pietre si pietricele si ca aceste blocaje sunt
sursa tuturor bolilor, caci, ficatul, nu mai poate elimina toxinele, care se depoziteaza in
alte organe. Parea foarte bine documentat. Oricum, ceea ce m-a interesat pe mine, a fost
ca se pare ca stia cum sa scoata pietrele din fiere, fara durere si experimentase pe multi
oameni si chiar scrisese o carte. Asa ca i-am cautat cartea, am citit-o si mi-am dat seama
ca e aceeasi cura pe care o vazusem la noi in Romania, pe Formula As, numai ca tipul
descoperise si o substanta care dilata canalele, astfel incat pietrele sa iasa cat mai usor,
sarea amara – sulfat de magneziu.
Au urmat saptamani de rascoliri interioare, calcule, documentari, planuri de operatii
realizate de urgenta, in caz ca ceva mergea rau, etc. Am incercat sa discut si cu medicii,
dar toti erau categorici – numai si numai operatie. Cand le spuneam ca am vazut eu ceva
pe net, se zburleau la mine. Ma speriau si ma avertizau sa nu cumva sa incerc cura pe
care o vazusem eu pe net, ca mi se pot intampla toate grozaviile pamantului (de la a ma
face complet galben – adica icter, pana la operatii de urgenta cu taietura de 10
centimetri sau mai mult). Oricum, daca ceva mergea rau, puteam sta maxim 3 zile, si
apoi, musai operatie.
Ma rog, pana la urma, m-am gandit ca oricum trebuia sa ma operez. Asa ca, mi-am
facut cruce, am stat o zi nemancat si am baut sarea aia amara si uleiul ala. Dupa ce am
baut uleiul, nu prea mi-a mai fost asa de bine. Nu aveam dureri, dar era o senzatie de
rau, de greata de la uleiul ala. Asta a durat, pana am eliminat toate pietrele. Dupa, parca
renascusem. Aveam atata energie, de parca zburam. Probabil ca am eliminat raul din
mine. Desi, n-as crede. Deci, va spuneam ca am doua pietre de 13 milimetri. Ei bine,
spre surprinderea mea, tin sa va spun, ca am eliminat nu doua, nu trei, ci vreo 50 de
pietre verzulii, cu dimensiunea intre 13 si 15 milimetri si alte cateva sute mai micute.
Bineinteles ca mi-am facut ecograf a doua zi, sa vad daca nu a ramas vreuna blocata pe
undeva. Totul era in ordine, numai ca ficatul se desumflase cu vreo 3 centimetri. De a
doua zi, am inceput sa ma simt si mai bine, sa fiu mult mai vioi, sa gandesc mult mai
clar, sa am mai multa energie.
Deci, pe pielea mea, am testat si mi-am demonstrat, ca noi, de fapt avem ficatul
infundat cu o gramada de pietre de colesterol si functionam cam la jumatate de
capacitate tot timpul. Aveti mai jos, cateva informatii despre ficat, iar la final cura. Ca
m-am jurat, ca eu, o s-o atasez tot timpul, ca s-o gaseasca omul, cand are nevoie de ea.
 Page 238 of 1147

Pentru mai multe informatii cautati: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver
Cleanse”- autor Andreas Moritz.

Cum functioneaza:

Ficatul este un organ extrem de important in organism si are un rol esential in digestie si
in asigurarea nutrientilor catre celulele corpului, dar si in detoxifiere, curatarea sangelui
de toxine, metale grele, virusi, paraziti, etc.
Ficatul are rolul de a metaboliza lipidele in exces, de a elimina din organism diverse E-
uri alimentare, multiple feluri de chimicale ascunse in semipreparate sau chiar in
alimente proaspete. De asemenea metabolizeaza si alcoolul introdus in organism.
Ficatul are control direct asupra cresterii si functionarii fiecarei celule din corpul uman.
Daca ficatul nu mai functioneaza normal, toate celulele corpului nu vor mai primi o
cantitate suficienta de nutrienti, nu vor elimina deseurile produse, toxinele, si nu vor
comunica la fel de bine cu sistemul nervos sau endocrin.
Chiar si daca numai 40% din ficat functioneaza normal, analizele pot iesi bune. Dar,
apar tot felul de boli in organism.
Ficatul are doi lobi si arata ca doi copaci cu ramurile goale pe dinauntru. Pe langa rolul
de procesare a nutrientilor, de metabolizare si anulare a substantelor toxice, precum
alcoolul, fiecare celula preia din sange si toxinele, pe care le elimina impreuna cu bila in
canalele acestea mici ce strabat intreg ficatul. Toate aceste ramurele goale pe dinauntru
se unesc in canale mai mari, apoi se unesc in doua canale principale, ce vin de la fiecare
lob al ficatului si apoi se unesc intr-un singur canal biliar. Acest canal biliar comun,
conduce bila catre fiere (colecist), care este o punga sub ficat. Bila, este ca un gel uleios
galben-verzui, care curge incet de la fiecare celula si se scurge pana jos in fiere. Bila are
rolul de a ajuta in procesarea hranei. In momentul in care hrana ajunge in stomac,
imediat, fierea se contracta si arunca toata bila in restul de canal biliar comun (circa 10
centimetri), si apoi ajunge in intestinul subtire. In momentul in care hrana ajunge in
intestinul subtire, bila trebuie sa fie prezenta, altfel nu va fi procesata si va fi eliminata
fara ca organismul sa retina nutrientii necesari. Ficatul secreta cam un litru si jumatate
de bila pe zi. Aceasta substanta este atat de pretioasa pentru organism incat nu este
eliminata, ci o mare parte din ea este resorbita in intestinul gros si adusa din nou in ficat
(ma rog, o parte din substantele care o compun).
Acum, o mare parte din nutrientii ce sosesc din mancarea procesata, o constituie
cristalele de colesterol. Colesterolul bun, este un element de baza in constructia tuturor
tesuturilor. Colesterolul e prezent in orice mushi, in peretii organelor, etc. Dar,
colesterolul in exces, este procesat de ficat, din sange si eliminat prin canalele biliare.
Numai ca aceste cristale de colesterol, au tendinta sa se lipeasca unele de altele, mai
ales ca bila este ca un gel uleios. Astfel ca formeaza mici pietricele, care in timp atrag
tot mai multe alte cristale de colesterol si se maresc. Majoritatea pietrelor si pietricelelor
din ficat sunt compuse din colesterol, o substanta care e prezenta in majoritatea
organelor si muschilor, de aceea e imposibil de detectat la ecograf. La un moment dat,
aceste formatiuni incep sa blocheze canalele biliare (intai pe cele mai mici si apoi si pe
cele mai mari, putand chiar sa blocheze un intreg lob al ficatului). Medicul pune
diagnosticul de ficat gras sau marit si nu are nici o solutie. Ficatul se poate mari cu pana
la 5-10 centimetri in acest fel. In timp, la aceste formatiuni grase adera metale grele,
 Page 239 of 1147

calciu, diverse saruri, si se calcifiaza. Abia atunci sunt observabile la ecograf. Dar, pana
nu se calcifiaza, nu sunt vizibile la ecograf. Se vad doar structuri “grase” in ficat.
Canalalele biliare blocate pot duce la diabet, infarct sau cancer.

In momentul in care ficatul e aproape plin de pietre, incep sa mai cada din ele si acestea
ajung in fiere. Dupa o masa mai grasa sau cu substante mai greu de procesat de
organism, fierea se contracta mai puternic si arunca aceste pietre in canalalul biliar
comun. Numai ca aici, din cauza dimensiunii lor, se pot bloca. Atunci apar durerile in
partea dreapta, sau in capul pieptului. Ele sunt de multe ori confundate cu durerile de
stomac, deoarece apar imediat dupa masa. Dupa ce piatra reuseste sa iasa complet,
durerea inceteaza. Daca piatra se blocheaza total, bila nu mai poate iesi, aceasta ajunge
in sange si omul se ingalbeneste tot (face icter). Canalul biliar comun, chiar inainte sa
iasa in intestinul subtire, se uneste cu canalul de eliminare a acizilor din pancreas. Daca
piatra se blocheaza aici, nici acizii pancreatici nu mai pot fi eliminati din pancreas si se
ajunge la pancreatita, care este o afectiune foarte grava. Oricum, in ambele afectiuni,
durerea este atat de mare, si de acuta, ca nu se poate sta acasa. De obicei se poate sta
maxim 3 zile cu aceasta afectiune, dupa care, e necesara operatia. E o urgenta si
medicina are un singur remediu – operatia. Totusi, astfel de pietre pot fi eliminate usor
si rapid, daca se dilata canalul biliar comun. Cum? E foarte simplu.
Daca se dizolva 30 grame de sare amara (sulfat de magneziu – este un simplu laxativ
puternic – foarte ieftin) intr-un pahar de apa si se bea, canalul biliar comun se dilata
pana la aproape 3 centimetri latime. Eu zic, ca e suficient sa iasa orice piatra. De
asemenea, caldura ajuta la dilatare. Oricum, medicina traditionala, imediat cum observa
o piatra in fiere sau canalul biliar, are o singura solutie - operatia. Dar, in cazul in care
fierea este eliminata chirurgical, bila curge in continuu, picatura cu picatura in intestinul
subtire. Amestecata cu hrana, este bine tolerata de organism, dar in lipsa acesteia ea
roade intestinul subtire, caci pica, exact in acelasi loc, si duce in timp la iritatii,
ulceratii, cancer, etc. In plus, in momentul in care hrana ajunge in intestinul subtire, ea
nu mai intalneste suficienta bila si atunci nu mai este procesata si omul mananca
aproape degeaba, plus ca apar balonari, etc. De aceea medicii recomanda, acizi biliari
sub forma de pastile, dupa masa – pentru tot restul vietii.
Deci, in timp, in ficat se pot strange pietre de colesterol care pot sufoca ficatul. Dar, in
momentul in care ficatul nu mai functioneaza la capacitate normala nici nu isi mai
indeplineste functiile cum trebuie. Pe langa faptul ca organele si celulele nu isi vor mai
primi nutrientii necesari, sangele nu va mai fi detoxifiat. O gramada de toxine, metale
grele, virusi, bacterii nu vor mai fi procesate si eliminate din sange. Asa ca organismul
gaseste alte solutii pentru a scapa temporar de acestea. Pana cand, ficatul isi va reveni si
le va elimina total din sange. Intai va incerca sa le elimine prin alte organe de excretie
(rinichi, piele, respiratie). Daca nici acest lucru nu este posibil, organismul le
depoziteaza in diverse zone din corp sau diverse organe. Deci, un organism cu un ficat
blocat de formatiuni grase de colesterol, si care nu mai functioneaza normal, incepe sa
depoziteze toxinele in diverse zone sau organe din corp.

Exemple:
In prima faza, apar probleme in celelalte organe de excretie (rinichi, piele, plamani),
care se confrunta cu un surplus de toxine, pe care nu le poate elimina ficatul. Apoi apar
 Page 240 of 1147

probleme complexe in organism care sunt legate fie de depozitarea aiurea a diverselor
toxine sau produse metabolice, fie de lipsa alimentarii cu nutrienti a celulelor sau
organelor.
Daca toxinele se acumuleaza in articulatii, rezulta boli ale articulatiilor.
Una din functiile ficatului e sa sintetizeze zaharul in glucoza (principala hrana a
creierului). Un ficat afectat nu mai hraneste corespunzator creierul, rezultand oboseala,
depresie, si se poate ajunge in timp la boli grave ca dementa, Alzeimer, Parkinson,
Scleroza multipla etc. Daca metalele grele nu mai sunt eliminate cum trebuie, cum ar fi
de exemplu aluminiul, rezulta Alzeimer.
Daca ficatul nu proceseaza toate proteinele din sange, corpul incearca sa le depoziteze
in sange si in peretii vaselor de sange. Creste numarul globulelor rosii. Creste nivelul de
hemoglobina. Sangele devine mai gros si formeaza cheaguri care se pot bloca pe artere,
vene, etc. De aici infarct sau paralizie. Sau, proteinele sunt depozitate in peretii vaselor
de sange, formeaza tesuturi groase de colagen si blocheaza circulatia.
Daca colesterolul nu este eliminat cum trebuie de ficat, el ramane in vasele de sange si
se depune pe peretii acestora, ingrosandu-I sau blocandu-i. Rezulta infarct, etc.
Sangele ingrosat incetineste transportul de hormoni, rezultand o activitate foarte
crescuta a glandelor si o dereglare a acestora. Rezulta probleme cu tiroida, etc.
Daca ficatul se umfla, sangele trece mai greu prin ficat. Asta inseamna un efort mult
mai mare pentru inima, dereglaj in tensiune, puls, etc.
Daca ficatul nu elimina surplusul de hormoni (estrogen sau aldosteron), apare un
dezechilibru in retentia de apa si sare si tesuturile incep sa se umfle.
Un ficat blocat poate duce la ciroza, hepatita, etc.
Lipsa bilei in sistemul digestiv, poate duce la probleme de stomac, nu se mai absorb
cum trebuie grasimile, calciul si vitamina K. De aici o multime de probleme.
Desi e normal ca ficatul sa secrete 1,5 litri de bila pe zi, din cauza blocajului, la unele
persoane, se poate ajunge doar la 100 mililitri pe zi. Mai putina bila eliberata de ficat,
inseamna ca intestinul subtire nu mai digera mancarea cum trebuie. Rezulta probleme in
alimentatie, balonari, infectii, dereglari in flora intestinala, constipatie, iritatie, cancer,
etc.
Cand celulele din oase nu mai primesc suficienta hrana, apar problemele osoase.

Curios ca putem introduce camere de luat vederi in organism, am reusit sa facem chiar
si nanoboti de marimi extrem de mici, dar aproape toti medicii, se fac ca nu stiu cum
functioneaza organismul nostru.

Cum sa eliminati fara durere, pietrele din fiere sau ficat

Timp de 6 zile, se bea suc de mere, cate 1 litru pe zi. (Se bea inainte de mese sau la 2
ore dupa mese). In aceasta saptamana sa se evite mancaruri sau bauturi reci. Pentru a se
dilata canalele biliare trebuie sa se consume in special mancare si bauturi caldute sau la
temperatura camerei. Sa nu se consume nimic prajit si sa se evite, pe cat posibil,
produsele de origine animala (Sa se tina post). Sa se evite pe cat posibil, orice
medicamente in ziua a 6-a. Daca sunteti racit sau apare o afectiune acuta trecatoare,
amanati cura.
ZIUA a-6-a: Se mananca de post (Sa se evite orice fel de alimente de origine animala –
carne, lapte, branza, unt si orice e prajit - sau va puteti simti rau in timpul eliminarii
 Page 241 of 1147

pietrelor).
Dupa ORA 14:00 nu se mai mananca nimic. Doar se mai poate bea apa, in restul zilei.

ORA 18:00 – Se bea 200 mililitri apa (aproximativ un pahar) in care s-a amestecat bine,
o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de magneziu). Sarea amara e un
purgativ si actiunea sa principala e sa dilate canalele biliare, pregatindu-le pentru
eliminarea pietrelor. De asemenea, curata intestinul, astfel incat pietrele, atunci cand
incearca sa iasa, nu se lovesc de mancare sau alte reziduuri si pot fi eliminate usor.
ORA 20:00 – Se bea al doilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa - in care s-a
amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 grame) de sare amara (sulfat de magneziu).
ORA 21:30 – Daca nu ati avut scaun pana acum, e bine sa va duceti la toaleta sau
optional puteti face o clisma cu apa calduta.
ORA 21:40 – Se pun 100 mililitri ulei de masline (aproximativ o jumatate de pahar) si
se amesteca cu 100 mililitri suc de lamai (aproximativ jumatate de pahar). Sucul sa fie
cat mai pur, fara pulpa. Ingredientele se pot amesteca intr-un borcan inchis (se clatina
de 20 de ori). Se amesteca 2 astfel de portii. In mod ideal, aceste amestecuri se beau fix
la ora 22:00 si ora 22:20. Dar, daca simititi nevoia sa va mai duceti la toaleta, puteti
amana cu inca 10 minute.
ORA 21:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric, pana la prima
coasta si cat mai in dreapta spre coloana) o mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop.
Sa se evite contactul direct cu pielea. Mamaliga se face din 1 kilogram de malai.
ORA 22:00 – Se bea amestecul de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc
lamaie. Acest amestec se bea in picioare. E bine sa fie baut tot odata, deoarece, imediat
cum ajunge in stomac prima inghititura, incepe eliminarea pietrelor.
ASEZATI-VA CULCAT IN PAT IMEDIAT! E esential pentru eliminarea pietrelor.
Pozitia trebuie sa fie culcat pe spate, cu o perna sub cap. Daca e o pozitie incomoda, se
poate sta pe partea dreapta cu genunchii trasi spre piept. STATI COMPLET
NEMISCAT, CEL PUTIN 20 MINUTE SI INCERCATI SA NU VORBITI! Pietrele vor
fi eliminate fara durere, deoarece se secreta multa bila (care este uleioasa), iar canalele
biliare sunt tinute larg dilatate de magneziul din sarea amara si de caldura mamaligii ce
are rol dilatator.
ORA 22:20 – Se bea al doilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri
suc lamaie.
In cazul in care se doreste eliminarea mai multor pietre, optional se mai poate bea si al
treilea amestec de 100 mililitri ulei de masline si 100 mililitri suc lamaie, la ora 22:40.
ORA 22:45 – Se aplica pe partea dreapta, in zona ficatului (de la buric pana la prima
coasta) a doua mamaliga fiebinte, invelita intr-un prosop. Sa se evite contactul direct cu
pielea.
A DOUA ZI DIMINEATA:
ORA 06:00 dimineata - Se bea al treilea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa -
in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de
magneziu).
ORA 08:00 dimineata-Se bea al patrulea pahar de apa cu sare amara (200 mililitri apa -
in care s-a amestecat bine, o lingura (aproximativ 20 g) de sare amara (sulfat de
magneziu).
ORA 10:00 dimineata – Se pot consuma fructe sau suc de fructe.
 Page 242 of 1147

ORA 11:00 dimineata – Se poate incepe sa se manance mancare de post. Seara sau in
urmatoarea zi se poate reveni la mancarea obisnuita. In urmatoarele doua zile este
recomandat sa se efectueze o clisma, deoarece pietrele pot ramane in intestinul gros si
sunt foarte toxice, putand crea o stare de rau.
In caz ca mai sunt pietre, cura se poate relua o data pe luna. Dupa 6-12 cure, sunt
eliminate toate.
Alte Surse: Formula AS nr. 379 sau cartea “The Amazing Liver Cleanse”- autor
Andreas Moritz.

Ierburi Uitate

Măcrisul-calului

23duminicăMar 2014

Posted by Highway in Uncategorized

≈ 6 comentarii
Etichete
dragavei, stevie, Măcris

MĂCRISUL-CALULUI. Plante perene din

genul Rumex, familia Polygonaceae,întâlnite de-a lungul întregii Eurasii si în Africa de
Nord. În prezent, speciile deRumex se răspândesc ca specii invazive si pe continentele
nord americane.Măcrisul-calului, denumire populară generică pentru mai multe specii
de stevie sălbatică, a fost folosit de-a lungul istoriei ca iarbă de leac, dar si ca ingredient
culinar, însă astăzi datorită continutului relativ mare de acid oxalic, nu mai face parte
dintre plantele uzitate în mod curent.
Cum le recunoastem?
Măcrisul-calului este denumirea românească atribuită mai multor specii de stevie
sălbatică, din care am să le citez pe cele mai răspândite: Rumex obtusifolius,Rumex
conglomeratus, Rumex crispus. Uneori chiar si stevia de grădină (Rumex patientia) este
numită astfel.
 Page 243 of 1147

Rumex
obtusifolius – numită prin alte părti stevia-cu-frunză-lată (broadleaf dock) sau stevia-
amară (bitter-dock) - este o plantă perenă, ce poate creste în înăltime între 50 si 130 cm.
Este usor reconoscibilă datorită frunzelor ovat-lanceolate de mari dimensiuni, cu
baza cordată (în formă de inimă) si vârf rotunjit. Frunzele mai bătrâne si tulpina au
uneori tendinta de-a se înrosi. Marginea frunzelor este usor ondulată, cu suprafata fină,
aproape lucioasă, iar spatele mai aspru. Frunzele pot creste până la dimensiuni de 40
cm. Tulpinile sunt drepte, neramificate până la baza inflorescentei. Florile apar între
lunile iunie si septembrie si sunt aglomerate la vârful tulpinii. Sunt micuţe, verzi, dar
iau o tentă rosiatică la maturitate. Florile produc seminte uscate maronii.
 Page 244 of 1147

Rumex
conglomeratus – numită prin alte părti stevia-îngustă sau stevia-ascutită (sharp-dock) -
creste până la 1 m si, după cum o descriu si denumirile, are frunzele mai înguste cu
vârful mai ascutit.

Rumex crispus –
numită prin alte părti stevia-creată (curly-dock) sau stevie-galbenă (yellow-dock) -
seamănă cu cele două de mai sus, dar are frunza mai ascutită si marginile unduite, cu
aspect încretit.
Etimologie
Etimologia cuvântului este una controversată, în cele mai multe dictionare fiind trecut
cu origine necunoscută, dar propunerea că măcris este o transformare a cuvântului
acru/acrisor mi se pare plauzibilă.
În limba română, măcrisul în formă compusă descrie o serie largă de plante cu gust
acrisor. Asa cum am văzut deja, măcrisul-calului este atribuit mai multor specii de
stevie sălbatică din genul Rumex, apoi avem măcrisul-iepurelui, măcrisul caprei,
măcrisul-cucului sau măcris-păsăresc, toate denumiri pentru o altă specie –
măcrisor (Oxalis acetosella) – care seamănă ca denumire, însă nu face parte din
familia Polygonaceae. Măcrisul-oii este unul dintre numele populare pentru Rumex
acetosella, iar măcrisul-de-baltă sau măcrisul-de-apăsunt denumiri pentru Rumex
aquaticus.
În rest, stevie-sălbatică sau dragavei-sălbatic sunt folosite în loc destul de des.
Uz culinar
 Page 245 of 1147

Speciile de măcrisul-calului au fost consumate mii de ani de către oameni, în stare

proaspătă sau gătite, asemeni steviei de grădină. În prezent, consumul lor este ignorat
din cauza cantitătii relativ bogate în acid oxalic, care împiedică asimilarea calciului de
către organism – de aceea nu sunt recomandate copiilor în crestere si nici animalelor
mici. Dar acest pericol apare doar la consumul exclusiv de măcris pentru o perioadă mai
lungă. Despre acidul oxalic puteti citi mai multe aici.
Poate că mai există si pe la noi zone rurale, în special prin sudul tării, unde consumul de
dragavei-sălbatic nu a fost abandonat cu desăvârsire. Însă o regiune care a păstrat vie
traditia culesului de măcrisul-calului din flora spontană si a folosirii lui ca ingredient
sezonal în mâncăruri se află ceva mai la sud de tara noastră – este vorba de Grecia. Aici
măcrisul-calului se numeste λάπαθο (lapatho), iar primăvara se găseste de vânzare prin
piete, la fel ca stevia noastră de grădină. Se foloseste în mâncăruri, dar mai ales ca
frunză pentru un tip de sărmălute cu orez. O altă retetă iubită de greci si cretani
esteχορτοκεφτέδες (hortokeftedes) – chiftele din ierburi sălbatice, între care măcrisul-
calului este una dintre cele mai des ingrediente folosite.

Sărmălute în
frunză de măcrisul-calului.

Chiftele din
ierburi sălbatice si măcrisul-calului.
 Page 246 of 1147

Mâncare de
fasole cu ierburi sălbatice si măcrisul-calului.

Mâncare de
ierburi sălbatice si măcrisul-calului, cu crutoane si cuburi de feta.
Majoritatea acestor retete sunt, din păcate, în limba greacă. Si spun din păcate pentru că
nu este una dintre limbile de circulatie cu care suntem obisnuiti. Însă cu ajutorul Google
Translate veti putea traduce si întelege usor articolele respective.
O altă întrebuintare gospodărească era învelitul untului în foi de măcris pentru
mentinerea prospetimii un timp mai îndelungat.
Uz farmaceutic
Rădăcina de măcrisul-calului era folosită pe vremuri ca decoct în tratamentul
constipatiei cronice si a eczemelor de pe piele. Semintele erau, dimpotrivă, un remediu
pentru oprirea diareei si curătarea sângelui, iar frunzele erau aplicate pe răni pentru
grăbirea vindecării.
Usturoita

16duminicăMar 2014

Posted by Highway in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu
Etichete
aişor, Alliaria, frunza-voinicului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare, usturoit
ă,vindecuţă,vindecătoare, voinicica
 Page 247 of 1147

USTUROÍŢĂ. Alliaria petiolata (sinonim Alliaria officinalis). Plantă erbacee bienală

din familia cruciferelor, Brassicaceae, genul Alliaria, rudă cu o serie întreagă de plante
domestice, de la varză la rapită si mustar. Are un miros pregnant de usturoi, flori mici,
albe si întrebuintări culinare si medicinale. Aria ei de răspândire este largă, începând din
marginile vestice ale supercontinentului Eurasiatic, până la limita stepelor chinezesti la
est.
Cum o recunoastem?
Usturoita se întâlneste în toată tara, la câmpie si deal, prin lăstărisuri si marginile
pădurilor, pe terenuri sălbatice si necultivate, de-a lungul drumurilor sau marginile
grădinilor, unde creste în colonii care pot atinge dimensiuni considerabile.
Pentru că este bienală, adică se dezvoltă complet pe perioada a doi ani, exemplarele
tinere de usturoită pot părea cu totul altă specie fată de plantele adulte. Iată de ce.
În primul an de crestere, usturoita formează pâlcuri micute de frunze rotunde, ca niste
rozete, cu marginile dintate, petiol lung de 5-7 cm si aspect creponat, care au un miros
persistent de usturoi în momentul în care sunt frecate cu degetele sau strivite. Anul
următor, plantele înfloresc primăvara, producând floricele albe, cu patru petale, adunate
în buchetele. Pe măsură ce planta înfloreste, tulpina se ridică dreaptă si înaltă, uneori
până la 1m. La sfârsitul perioadei de înflorire, vara, planta produce fructe micute, sub
formă de mini-păstai, care contin două rânduri de seminte negre, minuscule si
strălucitoare, eliberate când capsula explodează. O singură plantă poate produce sute de
seminte ce se răspândesc până la câtiva metri distantă de planta mamă.
Are rădăcină adâncă, de culoare albă si miros (si gust) ca de hrean.
 Page 248 of 1147

În al doilea an.

Semintele.
Etimologie
Numele de usturoită este rezultatul principalului aspect al plantei – mirosul usturoiat.
Nu suntem singurii care au numit-o astfel. Englezii îi spun garlic-mustard,
francezii erbe à ail, bulgarii чеснова трева (iarba usturoi), italienii si spaniolii – alliaria,
respectiv aliaria, portughezii erva-alheira si exemplele pot continua în aceeasi manieră.
Regional, la noi, i se mai spune aişor, vindecătoare, vindecuţă, voinicică (desi acesta
este un nume atribuit mai degrabă altor crucifere, Eruca sativa (rucola) sau Sisymbrium
loeselii), frunza-voinicului, iarbă-de-boale, iarbă-de-lingoare.
Uz culinar
Usturoita este una dintre cele mai vechi condimente folosite în Europa pentru
aromatizarea mâncărurilor. Săpături arheologice în zona Mării Baltice (Danemarca si
Germania) datează folosirea usturoitei la peste 6000 de ani înaintea timpului prezent.
Comestibile sunt atât frunzele, florile, fructele sub formă de mini-păstăi si semintele, cât
si rădăcinile albe cu gust ca de hrean.
Frunzele de usturoită se toacă, mai mare sau mai mărunt, si se adaugă ca ingredient
responsabil cu aromatizarea salatelor, a sandwichiurilor sau sosurilor verzi (cum ar fi
pesto-ul). În general e mai bine să amestecati usturoita cu alte verdeturi în proportie de
1/4, pentru un gust echilibrat, căci ea singură are o aromă intensă care cere ceva
obisnuintă. De asemenea, florile pot fi mai mult decât element de decor în farfurie.
Aroma ustoitei este un amestec echilibrat între gusturi cu care suntem mai obisnuiti
 Page 249 of 1147

astăzi: usturoiul si mustarul. Semintele negre de usturoită sunt folosite în multe părti
drept condiment.

Salată cu frunze,
flori si seminte de usturoită.

Pesto din frunze

si flori de usturoită.

Ravioli de casă
cu usturoită.
 Page 250 of 1147

Paste cu pesto de
usturoită, cu vârfuri de ferigă si zbârciogi.
Uz medicinal
În medicina populară usturoita era considerată dezinfectant si diuretic si era folosită
pentru tratarea rănilor.
Atentie!
Usturoita, spre deosebire de alti membri din familia Brassicaceae, contine cantităti
minime de cianide, care la un consum normal nu provoacă nicio reactie, dar în cantităti
mari (cum ar fi un regim mai îndelungat bazat numai pe usturoită) poate avea reactii
neplăcute. În general, planta gătită, mai ales cu ceva acid ca sucul de lămâie sau otet, îsi
pierde din compusii cianidici. De accea recomand o sotare usoară într-un rând de apă
clocotită cu otet, de care apoi vă descotorositi. Continue reading →
Pizda tigăncii

06joiMar 2014

Posted by Highway in Uncategorized

≈ 5 comentarii
Etichete
tigancă, pizda-tigăncii,sugel, urzică moartă

PIZDA-TIGĂNCII. Lamium purpureum. Plantă erbacee anuală din familiaLamiaceae,

genul Lamium, rudă cu urzica (Urticaceae), cu care se aseamănă si cu care poate fi
 Page 251 of 1147

confundată datorită frunzelor similare – înainte de faza de înflorire, căci florile au

aspect diferit. În afară de acest aspect esential, pizda-tigăncii nu înteapă, de unde o altă
confuzie, extrem de comună, cu urzica-moartă (Lamium amplexicaule).
Probabil că zona de origine a pizdei-tigăncii, la fel ca a altor specii din genulLamium,
este zona temperat-caldă, care începe din marginile vestice ale bazinului mediteraneea
până spre Muntii Caucaz. În prezent, planta este răspândită în toată Eurasia, ba chiar s-a
instalat ca specie invazivă pe continentele americane. La noi creste în toată tara si se
întâlneste în flora spontană de la câmpie si deal, pe terenuri sălbatice sau lăsate
necultivate, prin livezi, vii si pe la marginile grădinilor, destul de des printre brazdele de
pe câmpuri, la începutul primăverii, înainte de semănat. În general este considerată
buruiană – pentru agricultori este o plantă nedorită, căci are tendinta de-a folosi azotul
din sol, sărăcindu-l pentru culturi.
Cum o recunoastem?
Are dimensiuni mici, între 5 si 20 cm (rar 30 cm), este acoperită cu perisori foarte fini
si, spre deosebire de urzică care are o sectine a tulpinii rotundă, la pizda-tigăncii aceasta
este pătrată.
Frunzele păroase sunt verzi în partea inferioară a plantei si rosu-violacee spre vârf, de
unde si numele în alte limbi: red deadnettle în engleză, lamio purpureaîn italiană, lamier
rouge în franceză, dar si în limbile vecinilor nostrii. Frunzele nu sunt mai mari de 2-4
cm, cu un petiol micut de 1-2 cm. Au marginile zimtate si vârf ascutit.
Florile sunt mov deschis si au formă asimetrică, tubulară, cu un fel de glugă deasupra si
două petale inferioare. Înfloresc tot timpul anului, de primăvara devreme, până la
sfârsitul toamnei. De aceea sunt printre cele mai căutate flori de către albine, în special
datorită catitătii mari de polen pe care o produc în perioada aprilie-mai.
 Page 252 of 1147

Etimologie
Numele acestei plante, păstrat neschimbat până în timpurile noastre, este o dovadă a
lipsei de pudibonderie a civilizatiei rurale. Si pe bună dreptate căci natura nu este
rusinoasă. Cred că denumirea acesta, care se regăseste numai la noi, are o anumită
candoare, deloc zeflemitoare – si nu mă refer la tonul cu care ar fi putut fi pronuntată,
cât la întelesul subliminal ce implică posibilitatea unor situatii erotice pe care nu le-am
fi intuit la sate.
Motivul pentru care pizda-tigăncii îsi poartă numele poate fi similitudinea vizuală a
florii cu labiile unui vagin, în special al unei femei cu origini orientale, cu pigmentul
mai închis. Dar poate fi si ideea dulcetii sexului oral, într-un context cultural în care
această practică era asociată cu exoticul. În sprijinul acestei ipoteze poate sta cealaltă
denumire a plantei, sugel – pentru că florile smulse din calicii si supte, au un gust dulce,
pe care probabil că multi vi-l mai amintiti din copilărie. În fine, un alt motiv, ar putea fi
mirosul neparfumat al florilor, considerat mai degrabă neplăcut. Sau ar putea fi toate
aceste motive, deodată.
Îi se mai spune simplu tigancă, sau, asemeni natiilor vecine, urzică-moartă (desi această
denumire îi este adresată mai degrabă unei alte specii din genulLamium).
Uz culinar si practic
Lăstarii, vârfurile plantei, frunzele tinere si florile sunt comestibile si se pot adăuga la
salate sau la mâncăruri, ca verdeată de primăvară. Florile sunt dulci si pentru copii din
vechime erau ca un fel de dulciuri oferite de natură.
 Page 253 of 1147

Planta, bine măruntită, poate fi folosită alături de urzici în sosuri verzi sau pesto, dar
numai când este tânără si nu a acumulat nitrati dăunători din sol.

Pilaf cu urzici si
flori de pizda-tigăncii.

Mentă cu frunze
si flori de pizda-tigăncii sotate în unt.

Pesto de
primăvară din pizda-tigăncii.
Asemeni altor specii din genul Lamium, pizda-tigăncii contine uleiuri esentiale (în
perisorii glandulari), mucilagii, tanini si saponini. Datorită acestei compozitii a fost
folosită ca plantă de leac în multe tratamente populare străvechi: vindecarea rănilor,
 Page 254 of 1147

reducerea spasmelor musculare si relaxarea sistemului nervos, ca depurativ si

expectorant si ca tonic general.
Continue reading →
Urzica

01sâmbătăMar 2014

Posted by Highway in Uncategorized

≈ 3 comentarii

URZICA. Urtica dioica. Plantă erbacee perenă din familia Urticaceae, nativă din
emisfera nordică si întâlnită în flora spontană de-a lungul Eurasiei si Africii de nord. În
prezent ea a ajuns să face parte ca specie invazivă din fauna cotinentului nord american.
Genul Urtica contine mai multe specii la nivel planetar, însă, dintre toate, urzica
comună este cea mai cunoscută si mai răspândită.
Utilizarea urzicilor datează de milenii în domeniul alimentar si terapeutic, dar si practic,
ca sursă de fibre naturale folosite pentru împletituri cu uz domestic.
Etimologie
Cuvântul vine din limba latină – urtica – si s-a păstrat până astăzi cu usoare variatii în
majoritatea limbilor
romanice: ortica (italiană), ortie (franceză), ortiga(spaniolă), urtica (portugheză).
Unde le găsim?
Urzicile cresc din abundentă în zonele necultivate de la câmpie, deal si munte, acolo
unde solurile sunt suficient de umede. Pentru că este o mare iubitoare de umezeală, o
întâlnim în principal în păduri sau lăstărisuri, unde ea poate creste nestingherită la
umbră.
Un alt mediu propice pentru urzici sunt gospodăriile sau terenurile abandonate, folosite
la un moment dat pentru agricultură, datorită nivelului ridicat de fosfati si nitrogen din
sol, asociat cu prezenta activitătii umane.
Cum o recunoastem?
Urzicile cresc într-un an până la 1m (uneori 2m în cazuri exceptionale), dar iarna se
ofilesc si mor. Acest ciclu este reluat anual, ceea ce nu împiedică urzicile a fi o specie
foarte proliferă. Au rădăcini bogate si o retea largă de rizomi si stoloni, de culoare
galbenă, care ajută la răspândirea rapidă a coloniilor de urzici.
 Page 255 of 1147

Cea mai usor reconoscibilă parte la urzici sunt frunzele de mărimi diferite, de la 3 la 15
cm, cu marginile puternic zimtate si aspect păros, datorat acelor microscopice care
acoperă întreaga suprafată a frunzelor si tulpinii. Multe specii de urzică au perisori
neîntepători, dar urzica comună este o bestie în miniatură, cu ace al căror vârf se rupe la
atingere, injectând un amestec de substante chimice puternic iritante: acetilcolină
(neurotransmitător cu efect excitant), histamină (alt neurotransmitător care măreste
permeabilitatea capilarelor), serotonină, moroidină (care prelungeste senzatia de
usturime), leukotrienă (compus chimic cu efect alergic, mai ales în cazuri de astm si
rinită alergică). Acest mix de elemente cauzează o senzatie acută de urzicare (de unde si
numele).
!Atentie. Culegeti urzicile folosind mănusi pentru protectie.
 Page 256 of 1147

Uz culinar
Urzicile au o aromă oarecum asemănătoare cu spanacul si sunt bogate în vitamina A, C,
potasiu, mangan si calciu. Există o traditie îndelungată ca la sfârsitul iernii urzicile
tinere să fie culese pentru mâncare, o sursă importantă de vitamine după dieta săracă din
iarnă.Pentru a fi consumate, urzicile trebuie lăsate la înmuiat peste noapte sau opărite în
apă fierbinte înainte de-a fi gătite propriu-zis. Acest proces elimină chimicalele din ace,
lăsând urzicile perfect potrivite pentru consum. Plantele astfel pregătite pot fi
consumate în diferite moduri pe care le-am si ilustrat mai jos, împreună cu linkurile la
retetele respective. Pe lângă acestea, am să pomenesc si câteva modalităti traditionale
din mai multe regiuni: urzici sotate, cu ochiuri, alături de mămăligă, plăcinta cu urzici,
supa de primăvară cu urzici si purée-ul sau sosul verde de urzică.
Planta matură (după înflorire) dezvoltă un tip de particule numite cistolite, care sunt
iritante pentru tractul urinar – de accea se condideră că în acest stadiu urzicile nu mai
sunt bune pentru consum.

Ravioli de casă
cu urzici si urdă proaspătă.
 Page 257 of 1147

Merdenele cu
urzici.

Plăcintă
grecească cu urzici.

Tartă cu urzici,
ciuperci si seminte de pin.
 Page 258 of 1147

Supă cremă de
urzici cu usturoi verde.

Orez cu urzici si
rodie.

Pesto de urzici.
Ce nu am adăugat este că frunzele sau florile uscate se pot folosi sub formă de infuzie.
Uz terapeutic
Urzicile au fost folosite din timpuri străvechi ca remediu natural în ameliorarea
simptomelor de artrită. Aceeasi compusi chimici, care irită pielea la atingere, pot fi
benefici în cazurile celor ce suferă de inflamatii ale articulatiilor, tocmai datorită
stimulării la nivel neuronal si al activitătii asupra capilarelor. Urticarea intentionată se
 Page 259 of 1147

făcea cu mănunchiuri de urzici tinere frecate de piele, furnizând un remediu traditional

temporar pentru durerea cauzată de artrită sau reumatism.
Pe de altă parte, urzicile (sub formă de ceaiuri, sau zeamă de frunze zdrobite) au fost
prescrise ca leac în tratarea unei game largi de afectiuni: ale ficatului, ale sistemului
urinar si tractului intestinal, ale pielii, sistemului cardio-vascular, în cazuri de
hemoragie, gută, reumatism si răceală.
Zeama de urzici a fost cel mai vechi tratament capilar în cazurile de mătreată si, dacă vă
mai aduceti aminte, era samponul comunist numărul unu. Eu nu-mi amintesc să fi avut
mătreată pe atunci, dar nu pot face o regulă dintr-un singur caz.
În plus, urzicile ajută la mentinerea nivelul glicemic în cazurile celor care suferă de
diabet.
Uz practic
Urzicile contin un tip de fibre foarte rezistente, care pot fi recoltate asemeni fibrelor de
in sau cânepă. Totusi, ele sunt mai aspre si erau folosite mai degrabă la confectionarea
tesăturilor aspre utilizate în gospodărie.
Poate cel mai cunoscut moment de utilizare a textilelor din urzică, din istoria relativ
recentă, sunt uniformele soldatilor germani din Primul Război Mondial, când bumbacul
devenise greu de găsit.
O altă utilizare mai comună, poate, era confectionarea de sfoară si frânghie.Aici găsiti
un tutorial care explică cum se extrag fibrele pentru sfoară.
Din rădăcină, pe vremuri, se extrăgea un colorant natural de culoare galbenă, iar din
frunze un galben-verzui. Ambele se foloseau la colorarea firelor de cusut sau a hainelor.

Ghidul verdeturilor din comert

25martiFeb 2014

Posted by Highway in Uncategorized

≈ Scrie un comentariu
1. SPANACUL
Nume botanic: Spinacia oleracea
Nume regional: drăgăvii
Cunoscut încă de pe vremea civilizatiei persane, spanacul este în prezent una dintre cele
mai comune si mai utilizate plante verzi. Frunzele sale se pot mânca proaspete sau
 Page 260 of 1147

gătite. Cu cât acestea sunt mai tinere, cu atât sunt mai delicioase crude, dar pe măsură
ce planta îmbătrâneste devine mai fibroasă si gătirea lor este preferată. Obiceiul culinar
în cele mai multe case românesti, dar si în sistemul de alimentatie publică (în cantine si
unele restaurante) spanacul este fiert excesiv, până devine o pastă verde-maronie, semi-
lichidă, care îsi pierde vitaminele, mineralele si fibrele, dar si antioxidantii. Nu este de
mirare că astăzi sunt foarte multi cei care sustin că nu suportă spanacul. Însă gătit cum
trebuie (sotat nu mai mult de câteva minute, adăugat la mâncăruri după ce focul este
stins, gătit la abur pentru o perioadă foarte scurtă) spanacul este, parcă, o cu totul altă
plantă.

2. STEVIA
Nume botanic: Rumex patientia (plus diferite varietăti horticole sau sălbatice:R.
alpinus, r. palustris, R. crispus, R. sanguineus etc.)
Nume alternative sau regionale: dragavei, măcrisul-calului, urzica-ratei, dragomir,
brustan, dragaveică, limba-boului
Este o plantă specifică bucătăriei est europene, consumată mai ales primăvara, când
frunzele sunt tinere si acidul oxalic, continut de planta matură, se găseste în cantităti
mai mici. (Despre proprietătile negative ale acidului oxalic am scris lamăcris). Frunzele
se pot mânca proaspete când planta este tânără, sau gătite asemeni oricăror frunze verzi
când sunt mai bătrâne. Pot fi conservate prin uscare, congelare, sau puse la borcan cu
sare si adăugate ulterior la diferite mâncăruri. Mai multe aici.

3. MĂCRISUL
 Page 261 of 1147

Nume botanic: Rumex acetosa

Nume regional: acris . Alte denumiri internationale: sorrel (english), acetosa sauerba
brusca (italiană), oseille (franceză)
Frunzele de măcris au un gust acrisor care se potriveste de minune cu gusturi mai
bogate, cum ar fi cele de brânzeturi, creme sărate, carne rosie sau peste. Măcrisul se
găseste aproape deloc în magazine, însă primăvara si vara puteti da de el prin piete. Mai
multe aici.

4. FRUNZELE DE SFECLĂ
Nume botanic: Beta vulgaris (diferite varietăti)
Nume alternative: pangea (Moldova), burac (Maramures), nap
Uneori se întâmplă să găsim prin magazine sfeclă cu frunze. Din nefericire, însă, cei
mai multi români rup si aruncă frunzele si tulpinile rosii de sfeclă, dar realitatea este că
ele pot fi un ingredient interesant în mâncăruri si pot contribui la gustul dat de rădăcină.
Când sunt tinere se consumă proaspete – mature ele se prepară prin sotare, fierbere sau
se gătesc la aburi.

5. FRUNZELE DE GULIE
Nume botanic: Brassica oleracea grupul gongyloides
Nume alternative si regionale: calarambă, calarabă. Alte denumiri
internationale: kohlarbi (engleză si germană), chou-rave (franceză), cavolo rapa
(italiană), colirrábano (spaniolă)
 Page 262 of 1147

Guliile se găsesc prin magazine de cele mai multe ori cu tulpinile si frunzele atasate
bulbului. Un obicei pe care nu mi-l pot explica determină astăzi majoritatea românilor
să se descotorosească de frunze. Unii o fac direct în magazin lăsând în urmă un morman
de frunze, altii le rup si le aruncă la gunoi când se pregătesc să folosească guliile. După
cum bine stim, rădăcina se consumă proaspătă sau gătită, dar – lucru pe care putini îl
realizează – si frunzele sunt comestibile. Nu trebuie decât să ne gândim că gulia este o
varietate strâns înrudită cu varza. Frunzele acestea se consumă gătite, după ce am
îndepărtat tulpinile care rămân fibroase si după fierbere. Ele se pot sota usor, se adaugă
la mâncare sau se pot găti la abur.

6. MANGOLD
Nume botanic: Beta vulgaris varietatea cicla
Nume alternative: sfeclă pentru frunze si petiol, sfeclă elvetiană. Alte denumiri
internationale: chard (engleză), Mangold (germană)
Mangoldul este o varietate de sfeclă, de la care se consumă frunzele cărnoase si
tulpinile groase care pot varia în culori de la violet, la rosu, galben si alb. Mangoldul are
un gust asemănător cu spanacul, dar parcă mai intens, desi textura lui este mai fibroasă.
Tulpinile necesită un timp de preparare ceva mai lungut decât frunzele, de accea se
adaugă înainte la mâncare sau se gătesc separat.

7. Frunzele de varză fără căpătână: KALE sau COLLARD GREENS

Nume botanic: Brassica oleracea grupul Acephala
 Page 263 of 1147

Nume alternative: Collard greens si kale sunt termeni intraductibili la noi. Alte denumiri
internationale: orecole, cow cabbage, kail (engleză), raštan (croată si
muntenegreană), berza (spaniolă), couve galega (portugheză), raštika (sârbă si bosniacă)
Desi varza fără căpătână a fost cunoscută la noi din timpuri străvechi, cu mult înainte ca
varietătile horticole cu căpâtână să apară, acest tip de frunzele au dispărut aproape cu
totul din consumul uman. Varza fără căpătână a rămas cultivată ca varză furajeră,
folosită ca nutret pentru animale. Însă în alte tări aceste frunze, numite prin retete
collard greens si kale, se gătesc în meniuri vegatariene, dar si alături de carne, sau în
salate calde. Mai multe aici.

8. RAPINI
Nume botanic: Brasica oleracea grupul italica
Nume internationale: rapini, broccoli rabe (engleză), cima di rabe, brocoletti di rape
(italiană), choy sum (chineză)
Desi în multe limbi numele poate fi gresit asociat cu broccoli, în realitate această plantă
nu este unul si acelasi lucru. Se foloseste mult în bucătăria italiană si chinezească, iar în
prezent este tot mai cunoscută prin tările din vest. La noi, rapini nici măcar nu au un
nume specific si sunt mai degrabă necunoscute publicului larg.

9. BOK CHOY
Nume botanic: Brassica rapa subspecia pekinensis si chinensis
Nume alternative: varză chinezească / pak choy (nume folosit din limba chineză)
 Page 264 of 1147

Vestită datorită gastronomiei chinezesti, bok choy începe să apară si pe la noi, în special
în magazinele cu specific asiatic. Are un gust delicat si o aromă echilibrată, mai ales
atunci când frunzele sunt tinere. O parte din plăcerea de-a găti bok choy este că se poate
folosi întreagă, iar în farfurie arată foarte bine. Când planta este matură, frunzele se taie
de pe cotor si se adaugă la mâncare după ce acesta a fiert.

10. RUCOLA
Nume botanic: Eruca sativa sau Eruca vesicaria
Nume alternative: ruchetă, aragulă. Alte denumiri internationale: rucola,
ruchetta (italiană), rocket, aragula (engleză)
Autorii Romei Antice îi confereau puteri afrodisiace, considerând-o un excitant
puternic, motiv pentru care mai târziu, în prima parte a Evului Mediu, cresterea ei a fost
interzisă în mănăstiri. Apoi, exceptând spatiul mediteraneean si balcanic, traditia
folosirii rucolei s-a pierdut pentru secole, ea fiind aproape necunoscută publicului larg
până prin anii ’80, când a revenit la modă în Vest, odată cu tendintele gastronomiei
moderne de-a căuta noi ingrediente si retete. Rucola este bogată în potasiu si vitamina
C, uleiuri volatile si esentiale, mirosin (o enzimă naturală care contribuie la sistemul
imunitar) si fier. Frunzele se culeg inere, înaintea perioadei de înflorire (altfel devin
amare). Se folosesc proaspete în salate, uneori doar pentru a da aromă, alteori ca
ingredient principal. Modurile de preparare sunt diverse si, fireste, tin de traditiile
culinare zonale. Mai multe aici.

Sorgul
 Page 265 of 1147

20joiFeb 2014

Posted by Highway in Uncategorized

≈ 3 comentarii
Etichete
jowar, milo, mătură,sorg, sorghum,sudancă, tătarcă

SORG. Sorghum bicolor (sinonim cu Sorghum vulgare). Plantă din

familiaPoaceae (numită în unele surse Gramineae), ce poate creste si până la 3 m, cu
tulpina plină de măduvă şi formată din 9 până la 15 internoduri, cu frunze late si lungi,
asemănătoare porumbului si cu inflorescente sub formă de panicul cu ramificaţii mai
lungi sau mai scurte în funcţie de varietate. Într-un panicul se găsesc peste 1500 de flori.
Varietăti naturale si hibrizi moderni
Sorghum este un gen ce cuprinde numeroase specii de ierburi înalte, anuale si perene,
unele cultivate pentru grăunte, altele exclusiv pentru furaj sau întrebuintări industriale
ca productia de biomasă, etanol sau confectionarea de mături. La noi în tară – ca de
altfel si prin alte părti – majoritatea speciilor din acest gen au un nume generic, desi
există diferente morfologice consistente între specii.
Eu mă voi opri astăzi la Sorghum bicolor, întâlnită uneori în articolele de specialitate si
ca Sorghum vulgare – ce mai cunoscută si mai larg răspândită specie cultivată din
cadrul acestui gen. Această specie are, la rândul său, câteva varietăti naturale si mai
multe soiuri moderne obtinute prin hibridizare:
Sorgul pentru boabe (Sorghum bicolor var. sorghum)
Sorgul pentru mături (Sorghum vulgare var. technicum)
Sorgul zaharat (Sorghum bicolor var. saccharatum sau
simplificat Sorghumsaccharatum)
Sorgul furajer, cunoscut si ca iarba de Sudan (Sorghum sudanense)
După morfologia paniculului şi a boabelor, sorgul cuprinde două tipuri: cu panicul
răsfirat (asa cum sunt varietătile saccharatum, technicum si sudanese) şi cu panicul dens
(varietatea sorghum).
 Page 266 of 1147

La noi se cultivă câteva tipuri de hibrizi dezvoltati autohton, dar si varietăti importate.
Avem în tară chiar si un centru de cercetare – Institutul National de Cercetare si
Dezvoltare Agricolă Fundulea – unde au fost înregistrate cu scop comercial mai multe
soiuri hibride:
Sorg hibridizat cu iarbă de Sudan – Tutova, Tereza, Tinca (schimbat înCatinca printr-un
ordin al Ministerului Agriculturii din 2007)
Hibrizi de sorg zaharat – Roza, Doina, Prut, soiurile Fundulea si Carmen
Hibrizi de sorg de mături – Siret, Denisa si Donaris
Producători internationali încearcă introducerea în agricultura românească a noi specii
de sorg hibridizate, cu cantitatea de tanin redusă la zero, dar si cu ameliorări împotriva
dăunătorilor, asupra cărora nu am să mă pronunt, neavând suficiente cunostinte de
genetică. Totusi – ca în privinta oricăror organisme modificate genetic – prefer să
păstrez un grad de scepticism, în special în legătură cu semintele tratate.
Etimologie
În ciuda tututor numelor tehnice pe care le-am pomenit mai sus aproape toate soiurile
sunt cunoscute popular sub numele generic de sorg sau, ocazional,mătură. Regional,
prin Transilvania si Moldova, sorgul de mături se mai numestetătarcă, iar în Republica
Moldova iarba de Sudan este cunoscută si ca sudancă. O altă specie de sorg, Sorgum
halopense, cultivat ca plantă furajeră, este numită costrei.
 Page 267 of 1147

Numele de sorg din limba română si sorghum din limbile internationale vin din latina
medievală: surgum sau suricum – la rândul lor derivate din latina antică,
unde Syricum însemna iarbă de Siria.
Răspândire si utilizări
Sorgul este una dintre cele mai vechi cultivate cereale. Probabil că la origine el provine
din zona Etiopiei, dar în Antichitate era deja cunoscut în toată lumea veche.
Astăzi este cultivat în peste 90 de tări, pe 5 continente, fiind, după cum spuneam, a 5-a
cultură ca importantă la nivel planetar. Peste jumătate din productia internatională de
sorg este destinată alimentatiei (boabele ca atare si folosite în făinurile compozite
destinate panificaţiei glutenice şi aglutenice, sucul dulce extras din tulpini, utilizat la
fabricarea siropului, oţetului şi a altor produse alimentare). Apoi, în jur de 40%,
obtinerii de furaje animaliere (masă verde, fân, siloz, pelete furajere). Procentele rămase
se adresează industriei producătoare de materii de consum, iar veleitătile sorgului sunt
numeroase – din sorgul zaharat şi cel de mături se obtin combustibili lichizi, solizi si
gazoşi, energie electrică si termică, se poate fabrica hârtie, materiale textile si plastice,
materiale de constructie, perii de uz casnic, mături si împletituri.

La noi în tară, sorgul este cultivat relativ putin, iar numărul de hectare cultivate cu sorg
au scăzut în ultimele decenii, de la perioada de apogeu, în anii 70 (când a fost înfiintat si
Institutul de la Fundulea). Totusi, este de bănuit că, fortati de împrejurări, agricultorii
români vor adopta tot mai mult ”noile” culturi de sorg, care poate fi printre cele mai
bune solutii odată cu iminenta transformare climatică la nivel Balcanic într-una mai
caldă si aridă.
Plantele de sorg preferă tocmai acele zone cu climat cald – câmpiile din sudul
Munteniei şi Olteniei, Câmpia Banatului şi Câmpia Centrală a Moldovei, având, în
mare parte, acelaşi areal de răspândire ca şi porumbul cu care se aseamănă din multe
puncte de vedere, dar fată de care dovedeste un grad mai ridicat de beneficii ce urmează
să fie dovedite în timp.
Rădăcina sorgului este puternic dezvoltată, ajungând la peste 1m adâncime. Aceasta
explică rezistenţa la secetă îndelungată si adaptarea la conditii de mediu nepropice altor
culturi.
Utilizări culinare
Asemeni altor cereale, boabele de sorg sunt compuse din amidon (70%), proteine (10%)
si grăsimi vegetale (3%). Însă, spre deosebire de porumb, sorgul este bogat în
 Page 268 of 1147

complexul de vitamine B si beta-caroten care este convertit în vitamina A de către

organism. Este, de asemenea, bogat în antioxidanti.
În functie de varietate culoarea boabelor poate varia de la alb la rosu si brun-închis,
nuante dată de prezenta taninului, substantă care inhibă asimilarea proteinelor. De aceea
se caută sorg cu continut redus de tanini.
Parte comestibilă sunt boabele. Ele se consumă fierte în mâncăruri sau salate calde,
făcute floricele, sau se macină sub formă de făină care se poate folosi ca atare sau
amestecată cu alte tipuri de făină.

Iată cum se consumă sorgul în tările cu traditia acestor culturi:

În Africa si America Centrală, făina de sorg este frămîntată, iar din acest aluat nedospit
se fac tortillas, biscuiti si pâine.
Tot în tările africane se face un fel de terci care seamănă cu mămăliga.
În tările occidentale sorgul devine tot mai cunoscut si cumpărat de cei interesati de o
alimentatie sănătoasă si diversificată. Datorită lipsei de gluten este foarte promovat ca
făină pentru pâine, aluat de pizza, paste sau prăjituri.
În multe regiuni calde ale globului boabele sunt lăsate la fermentat si folosite pentru
obtinerea unui tip de alcool.

Pilaf de sorg cu
ciuperci fripte în tigaie de fontă.
 Page 269 of 1147

Sorg cu pulpă si
seminte de dovleac.

Salată caldă de
sorg cu sfeclă, dovleac si bacon.

Pâine din făină

de sorg.
 Page 270 of 1147

Clătite din făină

de sorg.

Supă de curcan
cu sorg si varză furajeră (kale).

Pandispan cu
afine si seminte de sorg.
 Page 271 of 1147

Fiertură de sorg
cu ghimbir si chilli.
În fine, varietatea Sorghum saccharatum este prelucrată pentru obtinerea unui îndulcitor
natural, gros ca melasa lichidă, care lăsat la uscat se solidifică.

Rotunjoara

13joiFeb 2014

Posted by Highway in Uncategorized

≈ 4 comentarii
Etichete
coarda-ielelor,nejelnică, orbalt,piperul-apelor,prelungoasă,prelunjoară,rotungioară, rotu
njoară,rărunchioasă, silnic,silnică
 Page 272 of 1147

ROTUNJOARĂ. Glechoma. Genul Glechoma din familia Lamiaceae este format dintr-
un număr încă discutat de specii, originare în mare măsură de pe supercontinentul
Eurasia, dintre care două se regăsesc în mod curent si în flora spontană de la noi din
tară: Glechoma hederaceum si hirsuta. Ambele sunt plante erbacee cu tulpină târâtoare,
cu flori în diverse nuante de albastru si violet, utilizate în medicina populară, dar si
consumate ca plante de primăvară.
În vechile tratate botanice genul Glechoma se confundă cu genul Nepeta. De fapt,
diferentele dintre speciile celor două genuri (Nepeta si Glechoma) sunt minime – cea
mai evidentă: lobul median al buzei inferioare a corolei de Nepetaeste concav. De aceea
uneori se poate să mai întâlniti denumirea alternativă Nepeta glechoma sauNepeta
hederacea. De asemenea, este foarte probabil să o întâlniti ca făcând parte din familia
labiatelor (Labiatae) însă această clasificare este depăsită.
Rotunjoara preferă zonele umbrite cu sol umed, de aceea creste foarte bine în păduri de
foioase sau în marginile mai întunecoase ale grădinilor, dar se poate răspândi la fel si pe
suprafete expuse direct la soare. Se întâlneste în flora spontană din zonele de câmpie si
deal, începând cu primăvară devreme. Datorită înmultirii prin stoloni, planta
supravietuieste cositului sau chiar tunsului cu masina, de acceea în unele locuri este
considerată o mare bătaie de cap si unii grădinari fac tot posibilul să scape de ea.
Pentru cei care nu sunt exasperati de prezenta ei – rotunjoara este o specie decorativă
frumoasă, potrivit de a fi cultivată de la una singură în ghiveci până la covoare florale
imense prin parcuri.
Etimologie
Glechoma are multe nume în limba română, lucru care trădează o intensă interactiune
cu aceste plante de-a lungul istoriei. Cel mai întâlnit esterotunjoară – pentru ambele
specii mentionate mai sus – cu variatiile sale regionale (rătunjoară, rotungioară) – nume
care vin, evident, de la forma rotundă a frunzelor. Alte denumiri se leagă de
caracteristica sa de plantă târâtoare, de unde prelungoasă, prelunjoară sau coarda-ielelor.
Un alt termen ocazional folosit este silnic (sau la forma feminină silnică) – cuvinte care
au origine slavă si care se traduc prin dificil sau anevoios, mai mult ca sigur legându-se
din nou de aspectul său târâtor. Regional îi se mai spune nejelnică,rărunchioasă (de la
forma de rinichi), orbalt (nume de origine maghiară, atribuit si unei alte plante puternic
toxice, Actaea spicata) sau piperul-apelor (de la aroma sa usor piperată).
 Page 273 of 1147

Denumirea botanică Glechoma, atribuită genului de către Carl Linnaeus, se traduce din
greaca veche prin busuiocul-cerbilor.
Cum o recunoastem?
Rotunjoara poate fi recunoscută în principal după forma frunzelor. Acestea sunt rotunde,
cu aspect reniform (de forma unui rinichi) si au marginile crenelate, ca niste dinti tociti.
Au un diametru de 2-3 cm, petiole lungi de 3-6 cm si cresc opus una fata de alta pe
tulpină. Sunt acoperite cu perisori observabili la o examinare atentă – mult mai bine
evidentiati la G. hirsuta (de unde si numele, care se traduce prin rugoasă). Nervurile
sunt palmate si clar vizibile.

Frecate între degete, frunzele de rotunjoară eliberează un miros distinct (să nu uităm că,
făcând parte din familia Lamiaceae, este rudă cu menta).
În functie de conditiile de mediu, tulpina se dezvoltă între 5 si 50 cm. Creste la
orizontală si formează rădăcini la fiecare nod dând impresia că se târăste.
Florile de rotunjoară sunt bilateral simetrice (divizate în două părti neregulate) si au
forma caracteristică de tub cu petale. Ele variază în nuante de la violet-albăstrui pal
până la mov intens. Cresc câte 2-3 în axilele frunzelor sau la vârful tulpinitelor ridicate.
Uz medicinal si culinar
Desi astăzi multă lume o consideră doar o buruiană, de-a lungul istoriei europene
rotunjoara a fost foarte apreciată. Un exemplu concludent al relatiei strânse pe care
omul medieval l-a avut cu această specie este faptul că primii colonisti în America au
 Page 274 of 1147

dus cu ei această plantă familiară, iar astăzi rotunjoara (originară din Eurasia) s-a
răspândit pe tot continentul nord-american.
Primăvara, la primele semne de răceală sau dureri în gât, tăranii cunoscători culegeau
rotunjoară, care zdrobită si pusă în apă fierbinte dă o infuzie bogată în vitamina C. Cum
spuneam si mai sus, ea are un gust distinct si o aromă usor piperată, de aceea a fost des
consumată ca ingredient proaspăt în salatele de primăvară, dar si ca verdeată în
mâncăruri gătite.

Infuzie de
rotunjoară cu miere.

Sandwich-uri
proaspete cu peste mic, aromatizate cu frunze si flori de rutunjoară.
 Page 275 of 1147

Pilaf cu
sparanghel, cu flori si frunze de rotunjoară si flori de leurdă.

Cartofi noi cu
sos verde de rotunjoară.
Wikipedia ne spune că tot în timpurile medievale saxonii foloseau planta în cantităti
mari pentru aromatizarea, limpezirea si conservarea berii, înainte de adoptarea pe scară
largă a hameiului. În acelasi timp, rotunjoara era prelucrată special pentru obtinerea
unui cheag vegetal, utilizat în productia gospodărească de brânză – ca alternativă la
cheagul obtinut din enzimele secretate de mucoasa stomacală a viteilor si mieilor.
Pe de altă parte traditia folosirii rotunjoarei ca ”buruiană” de leac este la fel de veche ca
si consumul ei. Printre primele mentiuni ale plantei au fost recomandările medicului
roman Galenus drept remediu în tratarea inflamatiilor la ochi. În epoca
renascentistă, John Gerard o prescrie ca diuretic, astringent, tonic si stimulator. Iar
popular planta era folosită în cazurile problemelor de plămâni ca expectorant si
tratament al bronsitei. Uleiurile extrase din rotunjoară erau solutia naturistă în
ameliorarea congestiilor si iritatiilor membranelor mucoase.
!Atentie
La fel ca în cazul medicamentelor moderne, administrarea excesivă sau haotică a
uleiurilor volatile extrase din rotunjoară poate dăuna. Desi istoria ne confirmă utilizarea
îndelungată a plantei în medicina traditională pentru o serie largă de afectiuni interne,
prescrierea lor era întotdeauna făcută de un cunoscător. Rotunjoara
contine terpenoide si pulegonă – responsabile pentru aroma specifică, dar si iritante
pentru stomac, rinichi si intestine daca este ingerată în cantităti mari.
 Page 276 of 1147

Măturica. Caviarul vegetal.

08sâmbătăFeb 2014

Posted by Highway in Uncategorized

≈ 3 comentarii
Etichete
măturică, mătură, tufă-de-foc

MĂTURICĂ. Bassia scoparia. Plantă erbacee anuală din familia Amaranthaceae, ceea
ce o face rudă cu stirul. Până de curând a fost catalogată în
familiaChenopodiaceae - astfel că unele siteuri oferă această informatie. Măturica este
nativă de pe supercontinentul eurasiatic, unde se regăseste în aproape toate formele de
relief, de la vest (peninsula iberică) până în estul extrem (insulele nipone). După 1800 a
fost aclimatizată si în Americi si Australia unde este considerată specie invazivă.

Cum o recunoastem?
Măturica poate creste până la 150 cm, sub forma unei tufe stufoase, cu o tulpină
ramificată la bază si frunzulite alungite, de un verde-crud foarte intens si acoperite cu
perisori foarte fini, vizibili doar la o examinare atentă. Frunzulitele au margini fine,
fiind lungi de 5-6 cm, în latime variind între 1 si 10 mm. Unele dintre plante se înrosesc
 Page 277 of 1147

la venirea toamnei, câteva doar partial, altele complet, transformându-se într-o nuantă
aprinsă magenta – caracteristică care a dat mai multe nume alternative folosite prin alte
părti: fireweed (iarba-focului),burning bush (tufă-de-foc) sau summer
cypress (chiparos-de-vară).

La maturitate – din iulie până în octombrie – măturica înfloreste, producând flori

micute, verzi, aproape nedetectabile, adunate la vârful tulpinii, unde cresc direct în
axilele frunzulitelor. Semintele de măturică sunt mici (1-2 mm), cu formă sferică, usor
presată si aspect de ouă de peste de unde si denumirea decaviar-de-uscat, caviar-de-
munte sau caviar-de-câmp.
 Page 278 of 1147

Etimologie
Desi planta se regăseste si în spatiul carpato-dunărean dintotdeauna, locuitorii acestor
locuri nu i-au acordat o atentie specială, prin urmare ea nu are multe nume după care să
fie recunoscută local. Dar am să o iau pe rând.
Primul cărturar european care a înregistrat-o stiintific a fost botanistul suedezCarl
Linnaeus, care a numit-o în 1753 Chenopodium scoparium. Sase decenii mai târziu, un
specialist german de această dată, Heinrich Schrader, a plasat măturica în genul Kochia,
numit astfel după prietenul său, Wilhelm Daniel Joseph Koch, un alt botanist renumit.
Specia a ajuns să fie cunoscută drept Kochia scoparium.
În 1978, măturica a fost recatalogată pentru a treia oară, de data aceasta în
genul Bassia. Transferul stiintific a fost confirmat în 2011 prin studii de filogenie (care
ne spun dacă la nivel molecular un grup de organisme se înrudesc sau nu). Astfel că
numele botanic al speciei este în prezent Bassia scoparia.
Întrebuintări
Al doilea nume pe care nu l-am discutat până acum – scoparia – vine din latină si se
traduce prin mătură. Acest termen descrie, în primul rând, aspectul unei plante – de tufă
ierboasă bogat ramificată – si nu neapărat întrebuintarea sa domestică. În cazul nostru
însă cele două coincid, căci măturica a fost folosită dintotdeauna în gospodăriile de la
tară drept mătură de curte. De unde si denumirea românească. Pentru aceasta planta –
când este suficient de înaltă – este legată la bază si la mijloc astfel încât ramurile ”să se
aseze” si lăsată să mai crească, apoi, la tăiere, legăturile se strâng si se pune la uscat.
 Page 279 of 1147

Fără multă bătaie de cap se obtine o mătură flexibilă, nici prea tare ca cea de nuiele
(Cytisus scoparius), nici prea fină ca cea de casă (realizată din sorg, Sorghum vulgare) –
perfectă pentru curte si aleile de pământ. Eu am crescut cu această plantă în curte.
Apărea spontan si bunica mea smulgea exemplarele nedorite, lăsându-le să se dezvolte
doar pe cele ce apăreau la marginea grădinii. Mătura cu ea în grădină, la păsări, la
lemne, în solar si pe măsură ce o folosea mătura prindea formă, se tocea pe anumite
părti si devenea din ce în ce mai bună, până când se tocea de tot si urma alta le
rând.Acest obicei se regăseste în toată Peninsula Balcanică, prin Rusia si chiar în zonele
rurale din Italia.
Datorită culorii aprinse, în alte părti, măturica este cultivată în special ca plantă
decorativă prin parcuri sau grădini. De pildă în Japonia, în prefectura Ibaraki, localizată
la mai putin de două ore de mers cu masina din Tokyo spre nord, se găseste Hitachi
Seaside Park – un parc spectaculos amenajat cu tufe de măturică care toamna se
transformă toate într-un rosu aprins cu un efect puternic asupra vizitatorilor.
Întrebuintări culinare
Tot japonezii au stiu să valorifice si altfel măturica, în scopuri culinare neînchipuite la
noi. Poate că si altii au gustat frunzulitele tinere, culese când planta este încă moale si
fragedă – au un gust sărat plăcut, astfel că vârfurile si frunzulitele se pot consuma
asemeni spanacului. !Fiind o erbacee, însă (la fel ca spanacul, stevia sau măcrisul)
măturica are tendinta de a acumula nitratii din sol – dăunători pentru sănătate – de aceea
este de preferat să fie alese plantele crescute pe terenuri nefertilizate de agricultura
intensivă.
Dar îi pomenisem pe japonezi si găselnita lor culinară care astăzi face deliciul unor
restaurante rafinate, extrem de scumpe. Este vorba de o specialitate numită tonburi,
obtinută din semintele de măturică. Acestea se culeg, se lasă la uscat, se înmoaie o zi si
se fierb, apoi se freacă cu mîinile pentru a îndepărta pielita. Produsul obtinut este o
masă de sfere lucioase, cu gust plăcut, folosite mai ales la decorarea mâncărurilor din
fructe de mare. Este considerat o delicatesă si se vinde la preturi de neimaginat pentru
cei care consideră măturica doar o buruiană bună de smuls.
Page 280 of 1147
 Page 281 of 1147

În medicina traditională chineză măturica este folosită ca remediu pentru bolile de piele,
diabet, artrită, probleme ale ficatului si gălbinare. Se consumă semintele ca mai sus, sau
se macină sub forma unei făine.
Trivia
Stiti imaginile acelea din filmele western când trec tufe bătute de vânt pe strada
principală a orăselului unde protagonistul se trezeste fată în fată cu personajul rău si îsi
trag pistoalele? Acelea ar vrea să fie tufe de măturică desprinse de vânt,
celebrele thumbleweeds. Însă realitatea este că pe vremea Vestului Sălbatic măturica nu
făcea parte din vegetatia vest americană. Acest adaos dramatic a fost o găselnită a
cinematografiei americane a secolului 20. În schimb tufele acestea rostogolitoare au
făcut dintotdeauna parte din peisajul stepelor pontice, prin Bărăgan si stepele Moldovei.
Brânca-ursului. Borsul din vechime.

02duminicăFeb 2014

Posted by Highway in Uncategorized

≈ 6 comentarii
Etichete
brânca-ursului, crucea-pământului, hogweed,laba-ursului, plăcinta-porcului, talpa-
ursului
 Page 282 of 1147

BRÂNCA-URSULUI. Heracleum sphondylium. Plantă erbacee din familiaApiaceae,

din grupul umbeliferelor (plante cu flori ca niste umbrele întoarse), rudă cu feniculul
si hasmătuiul. În general nu depăseste un 1 m înăltime, dar în conditii prielnice poate
ajunge si până la 2 m. Planta creste în toată România si se întâlneste pe câmpuri, la
marginea pădurilor, pe malurile apelor, în lăstărisuri, pe dealuri si în poiene, până
la limita zonei alpine. Ba, mai mult decât atât, asa cum se întâmplă să fie considerată de
multi, este o ”bălărie” extrem de prolifică, răspândită de-a-lungul întregului continent
eurasiatic, din Kamchatka până în Normandia.
În general uitată astăzi de majoritatea românilor (dar si a altor natii), la o primă căutare
numele acestei plante se mai întâlneste în unele reviste cu sfaturi medicale ce o
recomandă drept remediu în cazul infertilitătii – masculine si feminine. Această
informatie pare a se perpetua de la un site la altul (uneori copiată ca atare), există chiar
si unele forumuri care discută eficienta acestui tratament naturist. Dar dacă brânca-
ursului chiar rezolvă problemele de sterilitate rămâne de cercetat – ce vă pot spune cu
certitudine, însă, este că această ”iarbă” des întâlnită în flora spontană era folosită în
vremurile vechi pentru obtinerea unui lichid lacto-fermentat adăugat ca bază pentru
acrirea ciorbelor. Ei bine, este vorba de ingredientul originar al faimosului bors, care în
prezent este obtinut din tărâte de grâu amestecate cu mălai (stim că porumbul a început
să fie cultivat pe meleagurile românesti abia în secolul 18).
Cum o recunoastem?
Brânca-ursului are flori micute, albe, adunate în buchetele radiale ca niste umbrele
întoarse, mari de până la 20 cm. Frunzele sunt si ele foarte mari (pot creste până la 50
cm). Sunt compuse din mai multe segmente, asezate penat. Au marginile zimtate si sunt
divizate în 3-5 lobi. Sunt de asemeni usor păroase pe spate, la fel cum este si tulpina.
Planta înfloreste în iunie până spre octombrie si, la maturitate, produce fructe
elipsoidale, plate, care contin seminte. Are un miros caracteristic, puternic aromat si
usor întepător.
 Page 283 of 1147

Etimologie
Brâncă este un regionalism românesc cu origini etimologice necunoscute care se
traduce prin labă sau talpă. Acest lucru poate veni de la frunzele mari sau poate chiar de
la flori. Oricum ar fi, cert este că alte denumiri ale plantei sunt de fapt o traducere a
acesteia: talpa-ursului sau laba-ursului. Îi se mai spune prin anumite locuri si plăcinta-
porcului sau crucea-pământului.
Istoric si consum
 Page 284 of 1147

Brânca-ursului este o plantă uitată cu desăvârsire la noi, dar ea a fost extrem de

importantă pentru triburile slave care au migrat si în spatiul carpato-dunărean începând
cu secolul 7 e.n.
Într-o mică măsură încă mai este culeasă şi consumată regional în tările de limbă slavă.
Aici, planta era si încă este numită borsevic – Борщевик (Rusia),barszcz (Polonia) sau
borsivnic – борщівник (Ucraina), termeni care au dat mai departe numele de bors,
comun în toată Europa Răsăriteană. De unde şi până unde? Ei bine, la origini ciorba
acră se făcea cu bors din brânca-ursului si nu din tărâte ca astăzi. Tulpinile tăiate, florile
si frunzele erau puse în butoaie cu apă proaspătă si lăsate la fermentat pentru câteva
zile. Lichidul obtinut era ceva între bere si zeama de varză – adică o zeamă acră care
continea în acelasi timp acid lactic si un oarecare grad de alcool. În zonele îndepărtate
ale Asiei (peninsula Kamchatka) brânca-ursului se lăsa la fermentat cu fructe
de loniceră comestibilă (Lonicera caerulea) – o plantă specific asiatică care abia în
prezent devine cunoscută si grădinarilor români pe filieră rusă sau poloneză. Mai
aproape de noi, în Rusia si Lituania, se foloseau afine. Rolul acestor fructe era să
grăbească si să sporeasca fermentarea si astfel gradul de acreală al borsului.
Există chiar si mentiuni scrise despre aceste obiceiuri ”barbare”. John Gerarde, botanist
si herbalist englez, scria încă de pe la 1597 despre metoda rusească de-a fermenta
brânca-ursului. Iar 180 de ani mai târziu, faimosul căpitan James Cook ajungea pentru
prima dată (pentru un european) la capătul estic al continentului asiatic, unde întâlnind
triburile din Kamchatka pomeneste despre obiceiurile lor culinare. Acolo brânca-ursului
era gătită si consumată ca legumă, regăsindu-se la fiecare masă.
Frunzele si tulpinile se pot mânca crude când sunt tinere. Dar cel mai des erau fierte si
pasate într-un fel de supă groasă. Puteau fi gătite asemeni spanacului, sau se adăugau la
mâncare. După înflorire, însă, tulpina devine atoasă si nu se mai foloseste la mâncare,
dar ea rămâne la fel de bună pentru făcut bors.

Rădăcina poate fi, de asemeni, preparată prin fierbere si se adăuga ca rădăcinoasă la

mâncare.
Mugurii de brânca-ursului contin o substantă dulceagă care a fost folosită sute de ani,
dacă nu milenii, ca agent de îndulcire. Există mărturii că în Siberia mugurii erau lăsati
să se usuce la soare până se îngălbeneau si se acopereau cu o substantă zaharoasă. Erau
consumati apoi cu deosebită plăcere ca mici răsfături.
 Page 285 of 1147

Semintele sunt foarte aromate si aduc cu cele de anason. Se pot folosi pentru
condimentarea mâncărurilor sau pentru aromatizarea băuturilor alcoolice.

În prezent borsul se face în multe feluri, fiecare specific unei anumite tări sau zone
culturale, dar obiceiul folosirii acestei plante s-a disipat. În spatiul sovietic sfecla a
ajuns să înlocuiască brânca-ursului, dar numele vechi al ciorbei acrite era prea bine
împământenit si s-a păstrat. Borsul rusesc sau cel ucrainian nu poate fi făcut astăzi fără
sfeclă. La fel, la noi borsul este aceea zeamă acră obtinută din fermentarea tărătelor de
grâu, uneori amestecate cu mălai. Prin urmare, nici la noi, nici la ei nu s-a păstrat
obiceiul originar al producerii borsului.
 Page 286 of 1147

!Atentie! În cazul în care decideti să căutati planta pentru consum este foarte importantă
recunoasterea corectă. Vă sfătuiesc să căutati mai multe detalii despre morfologia
plantei si modalitătile de identificare. Pentru că face parte din grupul umbeliferelor, pe
lângă rudele ei domestice de care pomeneam mai sus, brânca-ursului ar putea fi
confundată cu alte plante cu flori asemănătoare, cum ar fi cucuta (foarte toxică)
sau Heracleum mantegazzianum (puternic iritantă). Diferentele se văd în primul rând la
forma frunzelor si la tulpină. Frunzele de cucută sunt micute si seamănă cu un hibrid
imaginar între frunza de ferigă si pătrunjel. Heracleum mantegazzianum are frunze
uriase (planta poate creste si peste 3 m în înăltime), iar tulpinile au puncte violacee si
sunt vizibil păroase.
Tulpinile de telină

29miercuriIan 2014

Posted by Highway in Uncategorized

≈ 4 comentarii
Etichete
apio

TÉLINĂ s.f. Apium graveolens. Plantă erbacee aromatică din familia Apiaceaecultivată
ca plantă culinară. Poate că vă va surprinde, dar telina creste si până la 1 m înăltime.
Are frunze penate, compuse din frunzulite romboidale, late de 2-4 cm si mari de 3-6
cm. Produce flori micute, de culoare untoasă, adunate în buchetele umbelifere si
seminte ovoide, nu mai mari de 2 mm.
 Page 287 of 1147

Cuvântul nostru telină are o istorie veche. Romanii o numeau selinon, un termen pe care
îl preluaseră din si mai vechiul cuvânt grecesc σέλινον (selinon). La rîndul lor, grecii
mosteniseră termenul din limba vorbită de civilizatia miceniană –serino, un cuvânt care
apare consemnat în scrierea Linear B din Epoca Brozului. Alte limbi europene păstrează
acceasi etimologie: céleri (franceză), celery (engleză), Целина (bulgară), cельдерей
(rusă), Sellerie (germană).
Desi primele dovezi arheologice ale utilizării telinei apar în siturile egiptene (un
exemplu sunt florile de telină care făceau parte din ghirlandele descoperite în
mormântul lui Tutankamon), primele mentini în scris ale telinei s-au păstrat din epoca
lui Homer, care pomeneste la un moment dat în Iliada cum caii luptătorilor comandati
de Ahile păsteau telină sălbatică.
Grecii asociau telina (datorită rădăcinii ei comestibile) cu divinitătile subpământene.
Astfel că la înmormăntări, de exemplu, coroanele si ghirlandele pentru decedat erau
împodobite cu flori si frunze de telină. Dar ea nu se folosea numai în momentele
funerare ci si la evenimentele speciale, unde era purtată în coronitele învingătorilor
la Jocurile Nemeene si Istmice.
În Epoca Clasică grecească a existat chiar si un oras numit după câmpurile de telină
sălbatică unde a fost fondat de către colonistii greci. Este vorba deSelinus, în Sicilia,
care si emitea monezi ce purtau imaginea unei frunze de telină.
Astăzi, în Europa, telina are două varietăti cultivate si comercializate: telina pentru
rădăcină (Apium graveolens var. rapaceum) si telina cu tulpină dulce(Apium graveolens
var. dulce). În România, varietatea cea mai cunoscută este, fără îndoială, telina pentru
rădăcină de la care se consumă bulbul ca rădăcinoasă si frunzele drept condiment.
Tulpinile sunt folosite foarte rar.
Recent, însă, am observat în mai multe lanturi de hypermarketuri tulpini de telină dulce,
comercializate sub numele exotic Apio, probabil de la denumirea latinăApium. Foarte
rar observ pe cineva apropiindu-se de ele, iar reticenta o atribui necunoasterii. Oare
foloseste cuiva să importăm inclusiv denumiri care nu ne spun nimic? Aceasta este si
motivul pentru care am ales să includ telina printre plantele uitate de pe această pagină.
În trecut telina era crescută ca legumă pentru sezonul rece, pentru că rezistă destul de
mult depozitată. Era considerată un aliment tonic, ce ajută organismul să se curete de
efectele regimului bogat în sare pe timp de iarnă. Să nu uităm că în alte epoci
 Page 288 of 1147

conservarea multor alimente se făcea prin sărare, dar si astăzi mâncăm excesiv de sărat,
poate chiar mai mult ca oricând.
Cunoastem telina exclusiv ca rădăcină: salată, înăbusită, coaptă, în pilaf, sau ca supă-
cremă, dar si pentru frunzulitele ei aromate. Însă eu îmi doresc să prezint telina într-o
lumină nouă – retete pentru tulpinile sale dulci.
În alte tări vestice situatia este exact pe dos, tulpinile de telină sunt cele mai mult
cunoscute si consumate, iar rădăcina este mai degrabă un mister pentru multi. De accea
am adunat aici o serie de retete care să vă inspire să căutati mai multe detalii despre
această plantă cu o istorie atât de bogată.
Tulpinile se pot consuma proaspete în salate, sandwishuri sau sau ca atare, în special cu
sosuri de brânză. Din ele se poate face smoothie sau suc, simplu sau în combinatie cu
alte fructe si legume verzi (castraveti sau mere). Dar ele se pretează si la gătit, în
mâncare sau supe.

Salată de
crudităsi cu tulpini de telină.

Supă cremă din

tulpini si frunze de telină.
 Page 289 of 1147

Chiflă cu tulpini
de telină, piept de pui si maioneză.

Suc din tulpini

de telină.

Semintele de telină pot fi folosita drept condiment. Cel mai des sunt vândute în amestec
cu sare grunjoasă – un mix numit celery salt, folosesc denumirea în engleză pentru că
momentan la noi nu există un producător autohton al acestei combinatii. Această sare de
telină este aromată si plăcută la gust si a devenit unul dintre ingredientele ”secrete” ale
celor mai bune bloody-mary.
 Page 290 of 1147

!Telina poate cauza efecte adverse puternice celor alergici la această plantă, de accea
producele care contin telină sau urme de telină sunt marcate ca atare în toată Uniunea
Europeană.

PLANTELE MEDICINALE IMPORTANTE

ÎN TRATAMENTELE NATURISTE.

INTRODUCERE.
Există poate în lume foarte puţine ţări care se pot lăuda cu o bogăţie aşa de mare
de plante medicinale. Din păcate la noi acum nu se mai pune mare bază pe tratamentele
naturiste sau mai exact pe cele fito-terapeutice, cu toate că se cunoaşte faptul că 1 din 5
medicamente este făcut cu ajutorul acestor plante.
De asemenea la multe medicamente s-a căutat cu ajutorul diverselor substanţe
chimice să se reproducă în laborator o parte din principiile active ale plantelor. Într-
adevăr de foarte multe ori s-a reuşit acest lucru cu mai mult, sau mai puţin succes.
Acestea toate sunt de fapt nişte copii, care nu vor putea niciodată să reproducă în
totalitate toate principiile din plantele respective şi deci nu vor avea nici pe departe
aceleaşi calităţi ca plantele din care sunt făcute.
S-a pus mare bază pe antibiotice în terapeutică. Există multe antibiotice, dar
există şi o serie de bolnavi care se tratează ani de zile să zicem de un stafilococ şi nu
obţin vindecarea, pentru că şi agenţii patogeni s-au diversificat, găsind posibilitatea de a
anula efectele distrugătoare pentru ei a antibioticelor. Pentru că tot am ajuns la
stafilococi pot să amintesc că şi astăzi Brusturele poate să-l distrugă datorită lactonei. În
această carte veţi vedea că există de exemplu cimbru care poate să distrugă şi
streptococul şi stafilococul. Când se cunosc efectele secundare ale antibioticelor totuşi
se mai practică folosirea nejustificată a unor antibiotice, atunci când acest consum nu
este justificat (gripă, etc).
Un dascăl mare spunea odată: nu se trage cu tunul după muşte. Ei bine acum
exact aşa se face, pentru un microb minuscul se foloseşte o întreagă baterie de
antibiotice, care nu fac decât să producă un dezastru mai mare în organism.
Vă mai dau un exemplu mai puţin cunoscut. Călţunaşii sunt foarte utili în lupta
cu cancerul, candidoza, etc, şi sunt un alt antibiotic rebutabil, care poate rivaliza cu
multe medicamente de sinteză.
Nu vreau să minimalizez rolul medicului şi nici al chimiştilor, farmaciştilor şi al
celor care se apleacă cu dragoste şi caută să găsească tratamente cât mai eficiente pentru
diverse boli. Vreau în schimb să arăt că plantele medicinale sunt de mii de ani valoroase
şi vor fi valoroase indiferent cât de complex va fi medicamentul care se va putea face,
planta rămâne şi va continua să vindece şi peste sute de ani şi multe medicamente de
sinteză vor fi demult uitate, chiar dacă astăzi sunt ridicate În slăvi şi divinizate aproape.
Doresc din toată inima ca o dată să se poată şi medici apleca cu dăruire asupra
acestor minunate plante şi să accepte că există tratamente pentru aproape toate
afecţiunile în special cronice în plantele medicinale.
Nu am reuşit să scriu despre toate plantele medicinale, pentru că ar fi trebuit să
scriu foarte mult faţă de ceea ce am scris şi atunci preţul cărţii ar fi fost prea mare.
Cerem pentru acest lucru iertare cititorilor. De asemenea n-am putut să scriem
 Page 291 of 1147

amănunţit pentru fiecare afecţiune tratamentul indicat, dar sperăm să vă puteţi descurca
cu ceea ce am scris.

În cazul în care doriţi mai multe amănunte despre anumite plante atunci vă rog să ne
scrieţi:

Eugen Giurgiu Str. Aleea Detunata bloc D2 scara A ap. 19 Alba Iulia cod poştal: 510064
sau
telefonic :0258\833500sau
Mobil: 0741928880
Vă mulţumim anticipat pentru aceste scrisori care le aşteptăm cu nerăbdare.
Autorii

AFIN
Vaccinum myrtillus Fam. Ericaceae.
Denumiri populare: afene, afin de munte, afine -negre, afinghi, asine, coacă,
cucuzie, pomişoare
În tradiţia populară: este preţuit pentru fructele sale dulci-acrişoare, la culesul cărora în
iunie-iulie, se folosesc în multe părţi piepteni speciali.
Din afine se prepară băuturi răcoritoare şi alcoolice (sirop şi afinată) şi produse
alimentare (gem, marmeladă) Sucul din fructe se folosea la colorarea vinurilor, iar în
trecut se folosea la vopsitul firelor şi ţesăturilor.
În zonele montane, fructele uscate sau plămădite în rachiu se întrebuinţau în mod curent
contra diareei. Din ramurile cu frunze, lăsate să se usuce, uneori în amestec cu alte
plante, se preparau ceaiuri nu numai pentru diaree, dureri de stomac, crampe ci şi în boli
de piept şi de inimă. În unele părţi contra diareei se făceau turte din afine şi făină din
sâmburi de măsline, care se dădeau bolnavului să le mănânce, fierte în amestec cu
frunze de mesteacăn, laur (Datura stramonium) şi traista ciobanului, se foloseau contra
diabetului.
Compoziţie chimică: frunzele conţin arbutină, tanin, derivaţi flavonici, derivaţi
antocianici, hidrochinonă, mirtilină, ericolină, neomirtilină, etc; fructele- tanin, pectine,
mirtilină, zaharuri, provitamina A, vitamina B1, B2, C, E, PP, acizi: citric, benzoic,
malic, oxalic, tartric, succinic, malic, lactic, principii bacteriostatice..
Acţiune farmaceutică; au proprietăţi astringente în fructe există şi proprietăţi
antibiotice, antiseptice, bacteriostatice, scade zahărul din sânge, antidiareic, diuretic,
antiseptic urinar, creşte acuitatea vizuală, adjuvant al diabetului. Fructele antidiareice,
antiseptic intestinal, antihelintic, creşte acuitatea vizuală, antiseptic urinar, adjuvant în
tratarea diabetului.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: frunzele-diabet, afecţiuni buco-
faringiene, afecţiuni coronariene, afte, ateroscleroză, balonări, candidoze, cistite, diaree,
enterită, gută, infecţii urinare, reumatism.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: Fructele- afecţiuni buco-faringiene, afecţiuni
coronariene, afte, anorexie, arsuri, ateroscleroză, azotemie, balonări, bronşite, cancer
 Page 292 of 1147

(preventiv), candidoze, cicatrizarea rănilor, cistite, colesterol mărit, colibaciloză,

convalescenţă, cosmetică (tratamente), cuperoză, dermatite (diverse), diabet, diaree,
dizenterie, eczeme, edeme, enterocolite de fermentaţie şi putrefacţie, faringite, gută,
hemoroizi, hepatită, hipertensiune, imunitate scăzută, infecţii urinare, insuficienţă
biliară, metroragii, micoze, obezitate, oftalmologie, oxiurază, prurigo, rectocolite,
retinopatii, reumatism, stomatite, febră tifoidă, tulburări de circulaţie, tuberculoză
pulmonară, ulceraţii cronice, uremie, uretrite, varice, viroze.
Preparare; frunze- 2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă clocotită.
Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară, se bea în cursul unei zile.
-2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă şi se fierb apoi timp de 15
minute. Se folosesc la tratarea diareei, antiseptic urinar şi uşor diareic.
Fructele- 2 linguriţe de fructe se vor pune la 500 ml apă. Se va fierbe la foc mic 30
minute. Se va bea călduţ în decursul unei zile.
-2 linguriţe de fructe zdrobite se vor pune la 500 ml de apă de seara până dimineaţa la
temperatura camerei. A doua zi se va bea în decursul zilei.
-2 linguriţe de fructe uscate se vor pune la 250 ml apă. Se fierb timp de 10 minute. Se
strecoară şi se pot consuma 3 căni pe zi.
-1 kg de afine zdrobite se vor pune cu 1 kg de zahăr la fiert. Se ţin timp de 30 minute,
după care se pun în sticle cu gura mai largă. Se închid bine şi se pot folosi în tot cursul
anului.
-1 litru de suc de afine se va pune cu 700 g de zahăr. Se fierb apoi până se leagă siropul.
Se pot folosi în tot cursul anului la diferite băuturi răcoritoare.
-Fructe uscate se vor transforma în praf cu ajutorul râşniţei de cafea. Se va lua un vârf
de cuţit de 3 ori pe zi sub limbă. Se va ţine timp de 10 minute, după care se înghite.
-Gemuri şi dulceţuri se pot face conform reţetelor tradiţionale. Se iau câte o linguriţă de
3 ori pe zi.
-Tinctură (se poate face şi din frunze la diabetici) se folosesc fructele proaspete- o parte
de fructe zdrobite şi 5 părţi alcool alimentar de 70. Se ţine 15 zile, apoi se vor strecura.
În timpul celor 15 zile se va agita des şi se ţine la temperatura camerei. Se va lua câte
20 picături-o linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu puţină apă.
-Vin- la 1 litru de vin de struguri de bună calitate se vor pune 50 g de fructe proaspete
zdrobite. Se lasă timp de 8 zile la temperatura camerei agitând des. Du aceia se va
strecura şi se complectează lichidul obţinut tot cu vin la un litru. Se va putea consuma
copii câte o linguriţă de vin, iar adulţi până la un păhărel de 50 ml de 3 ori pe zi. Se
preferă să se consume înainte de mese cu 15 minute.
-Lichior- la 500 ml de votcă de 40 se va pune 50-100 ml tinctură de afine. Se va putea
consuma câte un păhărel (50 ml) de 3 ori pe zi.
-Afinată.(nu se va consuma de diabetici) peste fructele de afine zdrobite se va pune
zahăr. La 1 kg de afine se va pune 1 kg de zahăr. Se ţin în damigeană sau o sticlă mai
mare timp de 7-8 zile. Se va agita vasul zilnic de 2-3 ori. Se leagă la gură doar un tifon
pentru a nu intra muştele sau alte insecte. Se va pune după 8 zile 1 litru de alcool
alimentar de 80. Se mai lasă apoi cu alcool timp de 10 zile, după care se va scurge
sucul dar nu în totalitate. Lichidul rezultat va fi pus în sticle ermetic închise. Lichidul,
acesta se poate păstra foarte mult şi cu cât trece timpul va primi o savoare mai
deosebită. Peste fructele lăsate se mai poate pune votcă la 40 şi se mai lasă timp de 20
 Page 293 of 1147

de zile după care se poate filtra şi se pune în sticle închise ermetic. Se poate folosi câte
un păhărel la nevoie de 3 ori pe zi. Este foarte eficient. Se poate folosi şi diluat.
Administrare pe afecţiuni.
Afecţiuni buco-faringiene:
Având în vedere faptul că în aceste afecţiuni apar de obicei leziuni foarte dureroase şi
cu alte produse de asemenea se produc dureri, se va face o cură cu fructe proaspete, care
pe lângă faptul că vindecă afecţiunea pot şi să întărească imunitatea organismului,
având în vedere că fac acest lucru fără dureri. Se va consuma pentru aceasta câte 100 g
de fructe de 3 ori pe zi, (15-30 zile).
Se mai poate folosi-dar rezultatele sunt mai modeste- ceaiul, pudra din fructe sau
frunze. Se va căuta ca în aceste cazuri să se ţină ceaiul cât mai mult în gură. La fel se va
proceda şi cu praful (din frunze sau fructe). Se mai poate combina cu ceaiul de busuioc
şi se îndulci cu miere polifloră. La această afecţiune este foarte utilă mierea care se va
consuma cât mai des în cursul zilei luată sub diferite forme.
Afecţiuni coronariene.
Indiferent de tipul afecţiunii este foarte util consumul fructelor proaspete sub formă de
cură, sau pulbere care se va obţine din fructe. Se pot combina în aceste cazuri cu ceaiuri
sau alte forme (tincturi, praf, etc) din următoarele plante: traista ciobanului, păducel,
roiniţă, vâsc.
Se poate face un tratament de lungă durată în funcţie de tipul afecţiunii şi de vechimea
bolii, dar şi de medicamentele care se consumă. Combinaţia aceasta de plante poate să
facă inutilă folosirea altor medicamente sintetice. În toate cazurile când este vorba
despre o afecţiune cronică, se va încerca şi aplicarea unui tratament naturist care s-ar
putea foarte bine să aducă o îmbunătăţire a stării de sănătate sau chiar vindecarea, mai
ales dacă se face cu toată seriozitatea.
Infuzia din frunze se va bea fracţionat câte 500 ml pe zi. Este un protector al vaselor
capilare, foarte util în toate afecţiunile inimii. Se poate lua şi în diferite combinaţii cu
alte plante.
Plante care ajută sistemul nervos: talpa gâştei, roiniţă, rozmarin, valeriană, sunătoare.
Plante cu acţiuni cardiotonice: traista ciobanului, păducel, vâsc, lăcrămioare.
Antocianinele din fructele de afine se folosesc în industria de medicamente pentru
obţinerea medicamentelor care au acţiune venotonică şi mai ales de reglare a
permeabilităţii capilare, lucru foarte util în toate afecţiunile coronare.
Afte: vezi afecţiunile bucale (are acelaşi tratament).
Arsuri: principiile active atât din frunze cât şi din fructe sunt astringente şi antiseptice.
Înseamnă că ajută la strângerea ţesuturilor, contribuind la vindecare şi cu atât mai mult
având şi principii antibiotice fac să se distrugă o serie de microbi. Pentru uz extern se
vor folosi cantităţi duble la ceaiuri în comparaţie cu tratamentul intern. Tinctura se
poate dilua cu apă în funcţie de sensibilitate. Se preferă maceratul sau infuziile care sunt
foarte utile.
Anorexie: fructele consumate crude o perioadă cât mai lungă ajută la refacerea poftei de
mâncare. Se poate în afara sezonului să se folosească însă tinctura sau chiar afinata. Se
mai poate asocia însă la această afecţiune şi o serie de plante amare din plante ca :
genţiana, ţintaura, pelin, etc. Cu acestea se vor face ceaiuri care vor ajuta la o mai
puternică eliminare de sucuri gastrice şi biliare şi prin aceasta vor mări pofta de
mâncare.
 Page 294 of 1147

Ateroscleroză: această afecţiune este foarte greu de tratat fără un regim alimentar
adecvat. Afinele însă sub orice formă, se pot administra pentru ajutorul pe care-l pot da
în reuşita unui tratament şi implicit pentru vindecare. Afinele sunt renumite pentru
faptul că scad zahărul din sânge. Scad de asemenea nivelul colesterolului „rău”. Tot ele
mai ajută la curăţirea arterelor şi venelor sau al capilarelor, lucru ce va face ca locul
afectat să fie mai bine irigat cu sânge şi în acest fel contribuind la o vindecare mai
rapidă. Se mai poate folosi şi ardeiul iute sub formă de frecţii în dureri pentru
intensificarea circulaţiei sângelui. De asemenea ceaiuri de castan, vâsc, sulfină, păducel
pot ajuta şi ele.
Azotemie: infuzii, decocturi, suc, sirop, dulceaţă, afinată în cantităţi de câte 2 ceaiuri pe
zi sau câte o linguriţă de sirop sau dulceaţă sau câte 10 ml de tinctură luat de 3 ori pe zi
în funcţie de ce aveţi la îndemână. Se va face o cură de 30 de zile timp în care se va lua
concomitent şi tratamentul instituit de medicul curant.
Menţionăm faptul că afinele sub orice formă sunt un bun antibiotic pentru agenţii
patogeni de la nivelul renal.
Balonări: în acest caz fructele sub orice formă, proaspete sau praf sunt foarte utile. În
cazul fructelor proaspete se vor consuma 100 g de fructe de 3 ori pe zi. Praful din fructe
uscate se poate lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi. Toate acestea sunt utile în cazul
balonărilor. Mai menţionăm şi alte ceaiuri care se pot face din : chimion, fenicul,
busuioc, etc.
Pe abdomen se pot pune în acest caz comprese calde pentru calmarea durerilor.
Bronşite: în aceste afecţiuni se folosesc fructele pentru că sunt bactericide şi antiseptice.
Se vor folosi sub diferite forme care vă sunt la îndemână. Se mai poate să vă fie de
ajutor ceaiuri de: cimbru, brusture, ciuboţica cucului sau lichenul de Islanda cu care se
vor face ceaiuri îndulcite cu miere şi se consumă calde.
Tot mierea în combinaţie cu suc de lămâie şi apă este indicată, pentru a mării cantitatea
de vitamina C care poate ajuta la aceste afecţiuni. Se mai pot face inhalaţii sau băi cu
esenţe de brad, mentă, etc. Notăm de asemenea foarte util ceaiul de scai vânăt, cu o
linguriţă de tinctură de afine, sucul de la o jumătate de lămâie cu miere. Se pot bea 3
astfel de ceaiuri pe zi alternând între ele însă este preferabil să se consume înainte de
mese.
Candidozele- apar frecvent la cei care au făcut perioade lungi de tratament cu
antibiotice. Aceste afecţiuni trec cu ajutorul curei de fructe de 100 g de 3 ori pe zi- se va
ţine aceasta timp de 30 de zile. În lipsa fructelor proaspete se pot lua infuzii din frunze
sau decocturi din fructe. Se poate de asemenea lua praf de fructe după masă să se ţină în
gură pentru 10 minute, apoi să se înghită cu apă. Dacă nu aveţi puteţi să faceţi infuzii şi
din frunze, câte un ceai de 3 ori pe zi. Atenţie însă la constipaţie pentru că toate acestea
sunt constipante şi ar fi foarte bine să vă alimentaţi în timpul acestui tratament cu o
alimentaţie laxativă.
Cancer: -preventiv- toţi cei care au în familie pe cineva suferind de cancer, sau chiar
sunt suspectaţi de anumite forme de cancer, este bine să consume fructe de afine sub
formă de cură timp de 20 de zile pe an. În acest caz se va consuma câte 100 g de 3 ori
pe zi.
Cicatrizarea rănilor: ceaiul din frunze sau chiar frunzele cu care s-a făcut ceai
(cataplasme) ajută la o mai rapidă cicatrizare a rănilor. Aici notăm faptul că din 10 g de
praf care se vor amesteca cu 50 g de grăsime ( unt fiert clarificat, untură, etc) fiert pe
 Page 295 of 1147

baia de apă timp de 3 ore, apoi strecurat, dă o bună alifie care este mai eficientă dacă se
aplică de 2 ori pe zi, mai ales dacă aveţi posibilitatea să puneţi în ea şi puţin propolis
brut (se încălzeşte apoi pe baia de apă) sau răşină de brad, caz în care va trebui să fie
strecurată deoarece răşina de brad poate să aibă impurităţi.
Cistite: se pot face infuzii sau alte forme galenice din frunze cu concentraţie dublă. Cu
acestea se vor face spălături vaginale de 2 ori pe zi. Intern se va consuma de asemenea
ceai de cel puţin 2 ori pe zi. Notăm aici combinaţia care se poate face cu flori de
gălbenele sau cu flori de coada şoricelului- caz în caz în care se pot lua intern şi să se
folosească şi în spălături, combinaţia fiind mai eficientă. Se mai pot folosi de asemenea
ovule de propolis de la Apicola) se de asemenea se va feri de frig şi umiditate. Se va
întări de asemenea imunitatea organismului.
Colesterol mărit: pe lângă faptul că fructele curăţă pereţii arterelor ajută şi la eliminarea
colesterolului „rău” din organism. Se pot consuma în orice cantitate şi sub orice formă.
Curele în special de fructe nu strică nimănui, în afară de cele cu alcool care nu se vor
lua în cantităţi mari. Restul se poate folosi oricât de mult. Fructele conţin foarte mult
potasiu şi au foarte puţine calorii, lucru care trebuie cunoscut de cei care fac tratament
cu acest produs.
Colibaciloză: ori care din preparatele din fructe sau chiar din frunze sunt utile la
combaterea acestei afecţiuni. De fapt prima acţiune este la nivelul stomacului şi
intestinelor, ori dacă vom analiza folosirea acestei plante, în istoricul ei vom constata că
prima dată a fost folosită pentru acţiunea ei asupra stomacului şi intestinelor. Abia după
ce s-a analizat cu atenţie compoziţia chimică, s-a descoperit că planta poate fi utilizată
şi în alte afecţiuni. Într-adevăr această afecţiune trece relativ repede (10 zile) cu oricare
din tratamentele cu afin. Indiferent că avem o afecţiune acută sau chiar cronică ea va
trece cu această plantă. Bine-nţeles că este indicat să se consume în timpul
tratamentului şi iaurt, care contribuie foarte mult la refacerea florei microbiene utile
intestinelor şi în acest fel boala va trece mai repede. Notăm şi la această afecţiune că în
cazul folosirii şi a preparatelor din farmacia stupului (propolis, miere, păstură, lăptişor
de matcă, apilarnil, etc) această afecţiune va trece mult mai repede şi în plus se va
întării imunitatea organismului.
Convalescenţă: după orice afecţiune indiferent de natura localizării sau de alte
considerente, este foarte util să se facă un tratament cu fructe de afine care vor contribui
la dispariţia a o serie de efecte secundare care pot să fie după tratamentele aplicate cu
medicamente. Se va face o cură de minimum 10 zile cu oricare din preparatele din
fructe pe care le aveţi la îndemână.
Cosmetică: se pot folosi atât frunzele cât şi fructele sub diverse forme (măşti, comprese,
cataplasme, spălături, etc) în special pentru efectul astringent şi antibacterian la toate
tipurile de ten.
Se amestecă în funcţie de tipul de ten cu smântână, lapte, o parte de plante cu 2 părţi din
acestea din urmă, se ţine o parte pe faţă timp de 20 de minute, apoi se va spăla cu apă
caldă. Este foarte eficient în special pentru riduri. Se mai poate combina cu tărâţe,
caolin, argilă, etc, în funcţie de afecţiune sau de tipul tenului. În cazul tenului uscat însă
nu se va folosi în nici un caz tinctura care usucă şi mai tare tenul. Tinctura este însă
foarte potrivită la tenurile grase.
Tratamentele acestea cosmetice se vor putea face atât la centrele specializate cât şi la
domiciliu.
 Page 296 of 1147

Cuperoză: în acest caz se vor folosi frunzele din care se va face un ceai (4 linguriţe
mărunţite la 250 ml apă clocotită), după strecurare se vor pune comprese pe locurile
afectate, de 2 ori pe zi. Este foarte utilă în acest caz aplicarea uleiului de Ricin cald
local. De asemenea se mai pot folosi cu mare succes o serie de ceaiuri din: vâsc,
păducel, sulfină.
Diabet: se recunoaşte că această plantă este indispensabilă celor care sufere de această
afecţiune. De fapt afinul este denumit insulina vegetală. Fără această plantă nu se poate
efectua un tratament corect al diabetului.
Notăm doar faptul că se poate folosi absolut orice formă de preparat care nu conţine
zahăr sau miere. Se vor combina însă şi cu ceaiuri de: cozi de cireşe, păstăi de fasole,
brusture, mesteacăn şi alte plante care pot contribui la diminuarea zahărului din sânge şi
la o mai bună funcţionare a pancreasului.
Diaree: cu ajutorul fructelor sau al frunzelor se poate scăpa foarte uşor de acest
simptom destul de frecvent. Notăm doar faptul că şi în cazul în care este vorba despre o
infecţie sau chiar o toxiinfecţie alimentară este util tratamentul cu afin deoarece acesta
poate să distrugă eventualii germeni patogeni. Se va folosi orice formă de preparat aveţi
la îndemână, atât timp, până se restabileşte normalizarea scaunului. În cazul diareei, de
foarte multe ori o singură linguriţă de tinctură poate să rezolve rapid acest simptom atât
de neplăcut. În cazurile în care este perturbată grav flora sau există o serie de agenţi
patogeni mai puternici, se va face un tratament de mai lungă durată, caz în care este
indicat să se folosească şi tinctura de propolis şi de asemenea se poate consuma iaurt
care ajută la refacerea florei microbiene utile a aparatului digestiv.
Dizenterie: în această afecţiune sucul din afine sau tinctura sunt foarte utile. Se va lua
doar cu aprobarea medicului curant care tratează această afecţiune.
Eczeme: în acest caz compresele cu frunze fierte sau chiar cu fructe sunt de mare ajutor.
Se pot face creme care să ajute la o serie de eczeme sau alte afecţiuni dermatologice (50
g grăsime cu 10 g de plantă mărunţită indiferent că sunt fructe sau frunze) se fierb pe
baie de apă, se strecoară, se aplică de 2 ori pe zi după o prealabilă spălare.
Edeme: datorită faptului că afinele şi preparatele din afine curăţă arterele şi capilarele
sunt foarte indicate. Suplimentar mai putem spune că aceste fructe conţin mult potasiu
şi deci sunt indicate în tratarea oricăror edeme.
Tratamentul extern se poate face cu cataplasme de frunze de afine sau de brusture.
Remarcăm de asemenea că scoarţa de soc (ceai din 2 linguriţe de coajă mărunţită la 250
ml apă. Se fierbe 15 minute) este foarte util atât intern cât şi extern. Se poate combina
foarte bine cu afinele.
Enterite- indiferent că sunt de fermentaţie sau de putrefacţie se pot vindeca prin
folosirea afinelor sub orice formă. Se va face tratament până la deplina vindecare
indiferent că este vorba despre o afecţiune cronică sau una acută.
Faringita: ceai din frunze sau fructe se va consuma călduţ cu înghiţituri mici. Se poate
combina la această afecţiune cu ceaiuri de lichen de Islanda şi nalbă. Primul pentru
efectul antibiotic şi al doilea pentru efectul emolient. Se vor putea de asemenea face băi
sau inhalaţii cu esenţă de brad şi comprese sau cataplasme din frunze de afin.
Gută: oricare din preparatele din afin ajută. Se va folosi însă ceai de lămâie, frunze de
mesteacăn, frunze de frăguţe, frunze de frasin, etc.
Hemoroizi: o cură cu produse din afin sub orice formă. De asemenea se vor face băi
locale cu ceai concentrat don frunze de 2 ori pe zi, sau cel puţin după fiecare scaun
 Page 297 of 1147

obligatoriu. Intern ajută pentru că reglează activitatea venelor contribuind la curăţirea

lor.
Hepatită: afecţiunile hepatice de orice natură sunt influenţate în bine deoarece acţiunea
acestei plante este una de curăţire a sistemului sanguin şi prin aceasta implicit una de
curăţire a ficatului.
Hipertensiune: potasiul din fructe menţine echilibrul fluidelor din organism, lucru care
ajută foarte mult celor cu această afecţiune. Se mai pot însă folosi şi alte preparate sau
soluţii.
Imunitate scăzută: o cură cu fructe de 20 de zile este foarte indicată, în această
afecţiune. Indiferent însă dacă se vor folosi sub formă de tinctură sau altă formă toate
sunt utile mai ales dacă se va combina şi cu Echinaceea şi cu o serie de produse ale
stupului.
Insuficienţă biliară: în acest caz este indicată cura de 20 de zile cu afine proaspete câte
100 g de trei ori pe zi, fiind cea mai utilă.
Metroragii: se vor consuma ceaiuri din afine câte 3 ceaiuri din afin pe zi. Este foarte util
ca să se combine aceste ceaiuri cu coaja de stejar sau creţuşcă.
Micoze: fructe sau frunze şi sub orice formă este util oricare din produsele cu afine.
Această plantă este foarte utilă la vindecarea acestei afecţiuni.
Obezitate: unii vor crede că glumim recomandând afine în obezitate. Întradevăr afinele
pot să constipe şi se cunoaşte că în majoritatea cazurilor pentru obezitate se dau tocmai
tratamente laxative. Ei bine există şi cazuri când este perturbat grav sau mai puţin grav
tranzitul intestinal.
Afinele sunt cele care refac cel mai rapid traficul intestinal reglându-l atât în constipaţie
cât şi în cazul diareei. În plus afinele reduc zahărul din sânge, ori majoritatea obezilor
sunt mari consumatori de dulciuri.
Oxiurază: fructele de afine consumate pe stomacul gol câte 100 g pe zi, în cure de mai
multe zile la rând constituie cea mai uşoară metodă de a scăpa de oxiuri. Se poate
combina cu clisme făcute cu pelin.
Oftalmologie: mirtilina este responsabilă de o mai bună funcţionare a muşchiului
ocular. Deci consumul fructelor de afine care conţin această substanţă pot ajuta prin
aceasta şi alte substanţe care le conţin la foarte multe afecţiuni oculare. Se va consuma
în aceste cazuri cu cât mai mulţi morcovi consumaţi împreună cu afine. Se pot consuma
cruzi, sub formă de suc sau raşi. De asemenea afinele sunt un bun antibiotic natural.
În cazurile de afecţiuni ale pleoapelor se vor pune comprese cu ceaiuri călduţe pe ochii
închişi de 3 ori pe zi.
Prurigo (mâncărimi): În toate cazurile se va face un macerat în oţet. La 1 litru de oţet
preferabil de mere şi miere, se vor pune 50 g de frunze mărunţite de afine. Se lasă
acoperit pentru 8 zile apoi se strecoară. Se vor tampona zonele cu mâncărimi cu o vată
îmbibată în acest oţet aşa cum este sau în cazul în care ustură se va aplica diluat.
Rectocolite: indiferent de forma sub care se prezintă sunt indicate fructele de afine sub
orice formă. Se pot face însă şi băi cu infuzii din frunze de afine care sunt foarte utile
atât în băi cât mai ales în clisme.
Retinopatii: vezi oftalmologie.
Reumatism: ceaiul din frunze de 2 ori pe zi câte o cană se bea intern. Pentru dureri se va
folosi ardeiul iute.
Stomatită: vezi afecţiunile buco-faringiene.
 Page 298 of 1147

Febra tifoidă: aici este vorba despre o afecţiune foarte gravă, care poate fi tratată la
spital însă se pot folosi şi fructele de afine sub orice formă, pentru că distrug microbii şi
refac flora intestinală.
Tulburări de circulaţie: se va face o cură cu fructe de afine sub orice formă ar fi de
minimum 30 de zile. Se mai poate adăuga însă şi o serie de plante care au acţiune
puternică asupra sistemului sanguin: arnică, sulfină, castan, etc. Se pot face băi,
cataplasme sau chiar luat intern.
Tuberculoză pulmonară: consumul fructelor câte 150-200 g de 3 ori pe zi o perioadă
mai lungă contribuie la o mai rapidă vindecare, dacă se face concomitent cu tratamentul
medicamentos şi cu o hrănire corespunzătoare a organismului, plus odihna care este
foarte importantă la această afecţiune. În trecut când nu erau atâtea medicamente
puternice se baza tratamentul doar pe odihnă şi hrană.
Ulceraţii cronice: în cazul ulceraţiilor cronice se poate folosi foarte bine cataplasma din
fructe proaspete. Acestea se zdrobesc, se aplică local apoi se pansează peste aceste
fructe. În cazul leziunilor trebuie totuşi să se pună o faşă între fructe şi rană, pentru a nu
intra fructe în rană, mai ales dacă rănile sunt mari. Se vor schimba o dată pe zi după o
temeinică spălare cu apă călduţă din ceaiuri medicinale.
Uremia: vezi guta.
Uretrite: acelaşi tratament ca în cistite
Viroze: se va face tratament cu fructe de afine timp de 30 de zile zilnic fie fructe fie ceai
sau sirop. Se poate folosi chiar tinctura.
Vedeţi dv, aşa ar trebui să scriu despre fiecare plantă şi totuşi nu este decât o mică parte
din acţiunile care le are afinul. Vă închipuiţi cam cum ar arăta o astfel de carte? Dar ce
credeţi cam cât ar costa? Noi scriem doar un mic sumar care din păcate este puţin, dar
tot este mai mult decât nimic...
AGLICĂ
Filipendula hexapetala Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: teişor
În tradiţia populară: în podişul Târnavelor, din rădăcinile uscate, pisate, cernute şi
amestecate cu untură se făcea o alifie pentru eczeme.
Florile se întrebuinţau la prepararea apei de obraz şi pentru creşterea părului.
În Munţii Apuseni, din tulpinile uscate se făcea un ceai contra diareei.
Rădăcinile se plămădeau în vinars, din care se lua câte un păhărel, dimineaţa.
În satele din jurul Careilor, fiertura plantei se lua contra constipaţiei şi a durerilor de
stomac.
Ceaiul din flori se bea contra tusei, nădufului şi vărsăturilor de sânge.
Rădăcina plămădită în rachiu se dădea femeilor, care aveau dureri după naştere şi
bărbaţilor, care aveau dureri şi umflături de testicule.
Compoziţie chimică: conţin amidon şi tanin.
Preparare: se foloseşte rădăcina. 2 linguriţe de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml
apă. Se va fierbe apoi timp de 5 minute, după care se strecoară. Se pot consuma până la
3 ceaiuri pe zi.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: astm, diaree, dizenterie, hemoragii, hemoroizi,
răni.
AGLICEI
Primula acaulis Fam. Primulacee.
 Page 299 of 1147

În tradiţia populară: se folosea ca şi ciuboţica cucului în afecţiunile căilor respiratorii.

Se prepară şi se indică la aceleaşi afecţiuni însă cu efect puţin mai slab faţă de ciuboţica
cucului.
Acţiune farmaceutică: aceleaşi ca şi ciuboţica cucului.
Se indică la afecţiunile la care se indică şi Ciuboţica cucului.
AGRIŞ
Ribes grosularia Fam Saxifragaceae.
Denumiri populare: coacăz
În tradiţia populară: se folosesc în alimentaţie, preparându-se cu ele sosuri şi supe.
Compoziţia chimică a fructelor de agriş: acid citric, acid malic, acid tartric, celuloză,
calciu, fier, fosfor, pectine, potasiu, sodiu, substanţe grase, zaharuri. Vitaminele A, B1,
B2, C, P, săruri minerale.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, artritism, astenii, atonie
digestivă, constipaţie, convalescenţă, gută, hidropizie, hipertensiune, litiaze, inflamarea
căilor urinare, obezitate, remineralizare, reumatism.
Administrare: în toate cazurile se pot consuma fructe proaspete câte 100- 500 g la
fiecare masă. Acei care doresc să slăbească sau care doresc să-şi dezintoxice
organismul, vor putea face o cură de fructe, caz în care se va consuma într-o zi doar
fructe din acestea fără nimic altceva. Este util apoi să se continue cu câte 100- 500 g la
masă împreună cu alte alimente şi o dată pe săptămână să se consume doar aceste fructe
în acea zi. Cei care au gută le ajută foarte mult această cură. Este un mijloc rapid de
redresare a organismului.
Se pot de asemenea folosi sub formă de suc (vezi cartea cu sucurile de legume şi fructe)
Este unul din fructele cu care se poate face cel mai rapid dezintoxicarea în primăvară.
În afecţiunile hepatice în afară de consumul fructelor se mai poate adăuga o serie de
ceaiuri din: armurariu, anghinare, rostopască- din acestea se vor consuma câte 2 ceaiuri
pe zi, unul dimineaţa şi unul seara.
AI
Allium rotundum Allium victorialis Fam. Liliacee.
Denumiri populare: ai de munte, ai de pădure, leurdă, usturoi sălbatec,
În tradiţia populară: se folosea în medicina populară ca şi usturoiul cultivat. Fibrele
bulbului se aplicau pe răni pentru a opri hemoragia. Se folosea ca diuretic, antiscorbutic
şi afrodiziac.
Vezi tratamentele la usturoi cu care se aseamănă la efecte foarte bine.

ALBĂSTRELE
Centaurea cyanus Fam. Compositae.
Denumiri populare: buruiană-mnerie, clopoţel, corcobeţică, corobăţica-albastră, dioc,
droc, floare de grâu, floare- mnerie, floarea-paiului, floare-vânătă, ghioc, iarba-
frigurilor, măturică, potroacă, slăvoc, tătăişă, vânătă, vineţea, vineţele.
În tradiţia populară: la tăieturi se puneau flori crude, fiind un leac la îndemână, în
timpul secerişului.
Cu decoctul din flori se făceau spălături pentru dureri de ochi. Se credea în unele zone,
că fiertura de albăstrele vindecă totdeauna ochii albaştri.
Se plămădea în vin sau bere pentru cei care nu puteau urina, iar pisată se lua ca
purgativ.
 Page 300 of 1147

Ceaiul se folosea pentru răceli şi boli de piept.

La Măguri, se făceau cu ea abureli contra frigurilor.
Se mai folosea contra bolilor de piele fiertura din rădăcini, iar ceaiul din flori contra
bolilor de rinichi.
Compoziţie chimică: conţine mici cantităţi de alcaloizi, hidrocarburi şi substanţe
terpenoide. Florile conţin tanin, glucozid: centaurina, pigment antocianic: cianina,
cicorina, antocianide, mucilagii, săruri de potasiu şi magneziu, substanţe amare.
Acţiune farmaceutică: astringent, antidiareic, creşte diureza, calmant
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale şi ale vezicii urinare, afecţiuni
oculare, anorexie, atonie musculară, boli de piept, bronşite, boli intestinale (reface flora
intestinală), calmant în iritaţii oculare, conjunctivite, creşte diureza, constipaţie, colici
intestinale şi stomacale la sugari, cearcăne, diaree, dispepsie, disurie, eczeme zemuinde,
eczeme pruriginoase, furunculoza pleoapelor, galactagog (creşte cantitatea de lapte la
femeile care alăptează), hemoroizi, infecţii intestinale, indigestii, iritaţii oculare,
înroşirea pleoapelor, ihtioză, pleoape căzute, psoriazis, rinichi, răceli, tăieturi,
uscăciunea tegumentelor, ulceraţii supurate.
Preparare: o linguriţă de flori se va pune la 200 ml apă clocotită. Se va acoperi pentru
10 minute după care se strecoară. Se bea călduţ înainte de mesele principale
-Florile proaspete se pot folosi zdrobite pe o bucată de lemn, apoi se vor aplica sub
formă de cataplasme în cazurile în care se folosesc extern. Intern se va lua din această
pastă câte o linguriţă de 3 ori pe zi în afecţiunile de mai sus.
-Extern se poate pune tot din ceaiul de mai sus cataplasme sau comprese.
Tot din flori proaspete sau uscate se poate face tinctură. Pentru aceasta se vor pune 50 g
de flori mărunţite la 250 ml alcool alimentar de 70. Se vor ţine într-un recipient închis
timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. După 15 zile se strecoară şi se va
pune în recipiente mai mici la rece.
Se va face o cură cu această tinctură, la 1 litru de apă, se vor pune doar 10 ml de
tinctură. Se agită apoi se va folosi extern, la răni sau intern se va bea în loc de apă de
băut.
Se mai poate lua intern câte o linguriţă diluată în apă de 3 ori pe zi.
-Praf: se va face praf din plantă uscată care se va măcina cu râşniţa de cafea. Se va lua
un vârf de cuţit, până la o linguriţă de praf o dată şi se va lua de 3 ori. Se ţine sub limbă
timp de 10 minute după care se înghite cu puţină apă.
Reţete combinate:
Boli de piept: se poate face ceai de albăstrele împreună cu: pătlagină, nalbă, lichen de
islanda, brad. Una din ele sau mai multe pentru că vor avea un efect mai puternic.
Boli intestinale: pe lângă ceaiul de albăstrele se recomandă consumarea şi a iaurtului,
iar în cazul diareei se va face un ceai de albăstrele cu frunze de afin.
Constipaţie: se pot combina albăstrelele cu aloe caz în care dă rezultate absolut
uimitoare. Se vor face pentru aceasta 2 ceaiuri, unul dimineaţa şi unul seara. Se poate
lua şi tinctură cu aloe.
Eczeme zemuinde: praf de albăstrele în combinaţie cu praf de aloe 1\1 aplicat local. La
aceste afecţiuni cel mai bun rezultat se obţine dacă se va spăla local cu soluţie din 10 ml
tinctură de arnică la 1 litru de apă.
Eczeme pruriginoase: se va amesteca cu ceai şi suc de lămâie la o cană de ceai de
albăstrele.
 Page 301 of 1147

Galactagog: ceai de albăstrele împreună cu fenicul (măcinat) 1\1, 2 linguriţe din

amestec la 500 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se
pot consuma 3 căni pe zi.
Ihtioză: se amestecă ceai de albăstrele cu făină de in 1\1 şi se aplică local timp de 8-12
ore, după care se va spăla şi se unge local cu ulei de măsline. La fel se va proceda în
psoriazis şi la uscăciunea tegumentelor. Este un tratament de durată, dar uşor şi dă bune
rezultate. Se pot adăuga şi comprese cu zer.
ALCANA
Alkanna tinctoria Fam. Boraginaceea.
Plantă ierboasă care creşte sporadic în sudul ţării, prin locuri nisipoase, grinduri,
originară din nordul Africii.
Rădăcina pivotantă, lungă de 20-25 cm, de culoare roşie violetă închisă, conţine
alanină, folosită în industria cosmeticelor, în industria alimentară, textilă, etc.
Ca plantă medicinală se foloseşte doar pentru slabul efect diuretic pe care-l produce. Se
va pune 1 linguriţă de rădăcină mărunţită la 250 ml de apă. Se va fierbe apoi timp de 15
minute, după care se strecoară şi se poate consuma Îndulcită cu miere. Se poate
consuma 2-3 căni pe zi din acest ceai. Alior.
Euphorbia amygdaloides
Denumirea populară: alior, buruiană de friguri, buruiană de negi, buruiană de râie
măgărească, laptele cânelui, laptele lupului, laur, lăptic, lilinăr.
În tradiţia populară: plantele bine dezvoltate şi înflorite se foloseau în multe sate, pentru
vopsitul ouălor în galben sau a firelor şi ţesăturilor.
Aliorul, dozat cu grijă de bătrânele meştere, a avut multe întrebuinţări în medicină atât
în cea umană cât şi veterinară. Latexul plantei se folosea contra pecinginei, negilor şi
bureţilor sau pistruilor.
În zona Branului se punea în urechi contra durerilor de măsele.
Tulpinile florifere se fierbeau şi decoctul ajuta la spălarea rănilor şi râia.
Planta fiartă se punea în legături contra durerilor de cap.
Se bea cu apă caldă ca purgativ, iar în hapuri, cu făină de grâu, se lua pentru dureri de
stomac.
Se fierbe în lapte dulce, ori numai în apă şi se dădea contra frigurilor. Era folosit şi la
dureri reumatice, sau răni pe trupul bolnavilor. Se fierbea aliorul cu apă şi cu zeama
obţinută se spălau, iar cu vrejul se făceau oblojeli la trup. Nu se mai foloseşte ca plantă
medicinală fiind abandonată deoarece s-au descoperit altele cu efecte mai puternice în
afecţiunile la care se folosea şi care pe deasupra nu mai sunt toxice.
Compoziţie chimică: latex, gumă, răşini, uleiuri grase şi eterice, tanin, albumină, etc.
Proprietăţi: are efecte contra distrugerii micozelor şi este foarte util în tratarea
eczemelor. Se mai poate folosi de asemenea la tratarea viermilor intestinali şi ca
revulsiv extern.
Toxicologie! Planta este otrăvitoare aşa că se va lua intern cu mare atenţie. La ochi
poate să producă orbirea. Seminţele pot chiar să omoare un om.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: negi, pecingine, etc.
Folosire: se utilizează latexul care se aplică local. Se obţine din planta proaspătă.
ALOE VERA.
Aloe Ferox, Aloe Perryi, Aloe Vulgaris,
Aloe Barbadensis, etc cuprinde peste 100 de specii.
 Page 302 of 1147

Fam. Liliaceae.
Compoziţie chimică : se poate folosi oricare din aceste specii conţin : 0,10-0,25 g %
aloe-emodol în stare liberă şi 40% sub formă de aloină.
Mai conţine de asemenea şi alţi derivaţi antracenici în parte liberi, în parte combinaţi
sub formă glicozidică, aloină sau barbolină, rottlerină, rezine care prin hidroliză pot da
acid cumaric, acid citric şi rezinotanol (hidroliză alcalină) Rezinotanolul prin hidroliză
dă aglicon tanolic. Conţine acid salicilic, sulf, magneziu, alte minerale.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni : abcese, aciditate stomacală, afecţiuni oculare,
afecţiuni intestinale, afecţiuni dermatologice, afecţiuni ale gurii, afecţiuni hepatice,
alcoolism, alergie, angină, anorexie, arsuri, artrite, astm bronhic, atonie, boli de nervi,
bronşite, cancer, cataracte, crampe, dermatite, colită, constipaţie, cefalee, diabet, dureri
de stomac, dureri diverse, dispepsie, eczeme, edeme, fisuri anale, gangrenă, herpes
genital, hemoroizi (extern), hipertensiune arterială, inflamaţii, mastoidită, neurastenie,
obezitate, prostată, regenerarea ţesuturilor, răni vechi sau supurate, reumatism, renale,
paralizii, tromboflebită, tuberculoză pulmonară, tăieturi, tuse, ulcere la picioare, ulcer
stomacal sau duodenal, viermi intestinali, viroze respiratorii, varice.
Mod de preparare : plantele de aloe se ţin fără apă şi la întuneric o perioadă de 5 zile. Se
vor folosi doar plantele care sunt trecute de 3 ani ca vârstă de vegetaţie. După această
perioadă se vor tăia frunzele. Există mai multe procedee:
-Se pun la uscat pentru obţinerea prafului din toată planta tăiată felii subţiri.
-Se extrage sucul care se pune la uscat formându-se praful.
Din ambele se poate face o tinctură. Se pune o parte de plantă şi 5 părţi de alcool de 70˚.
Se ţine timp de 15 zile, după care se filtrează, iar lichidul obţinut se pune în sticle de
capacitate mică, ermetic închise. Se preferă sticlele de culoare închisă. Se ţine la rece.
Produsul este valabil 2 ani. Nu se foloseşte reziduul de pe fundul sticlei. Acesta va fi
îndepărtat.
Planta proaspătă se va folosi doar la aplicaţii externe. Se taie în felii punându-se partea
tăiată pe rană sau pe piele.
Proprietăţi: digestiv 5-15 picături, înainte de mese diluate în ceai.
Aloe ca purgativ:1 linguriţă de tinctură luată cu 100 l apă sau ceai. Se ia după mese.
Acţiunea se manifestă după 8-12 ore, rar după 24 ore, prin mărirea peristaltismului
intestinal ca urmare a iritaţiei nervoase determinate local în pereţii intestinali.
Glicozidele oximetil-antrachinonice sunt absorbite de intestinul subţire şi eliminate prin
intestinul gros la nivelul căruia scindează enzimele. Doza purgativă se poate administra
de 2-3 ori în decursul unei zile. Se evită în acest fel ca bolnavii sensibili cu hemoroizi să
aibă neplăceri. Totuşi cei cu hemoroizi, ar fi foarte bine să nu ia preparate cu aloe. Unii
le interzic categoric.
Mai acţionează şi ca purgativ, tonic amar (anorexie), eupeptic dar şi ca un bun antitoxic
în special pentru ficat.
Se interzice la gravide, femei cu metroragii, la bolnavii cu hemoroizi, la cei cu nefrite.
Femeile care alăptează vor trebui de asemenea să nu consume aloe, deoarece trece în
lapte.
Administrare:
-Un vârf de cuţit de praf se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu
puţină apă. Este foarte amar şi din această cauză se ia foarte greu.
 Page 303 of 1147

-Se pune în capsule de medicamente câte 0,5 g la capsulă şi se iau intern de 3 ori pe zi
înainte de mese.
-Se va face ceai din 1 linguriţă de praf pus la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se filtrează şi se consumă, preferabil îndulcit cu miere, dacă nu est
vorba şi despre diabet.
-Praf se presară pe răni externe.
-Praf în amestec cu ulei, grăsime diferită (unt, smântână, untură de porc, lanolină,
vaselină) transformându-se în creme sau unguente care se vor aplica extern. Se pune 1
parte plantă praf şi 3 părţi grăsime.
-Tinctură- se va pune 50 g de praf la 250 ml alcool alimentar de 70. Se ţine timp de 15
zile agitând des sticla. Se filtrează şi se pune in sticluţe de capacitate mai mică la rece.
Se va lua câte 10 picături-1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se poate face tinctură şi din plantă
proaspătă tot în acest fel.
-Plantă proaspătă se taie şi se pune cu tăietura pe rană.0
Aloe ca purgativ- o linguriţă de tinctură diluată în 100 ml apă sau ceai. Se ia după
mese. Acţiunea se manifestă după 8-12 ore, rar după 24 ore, prin mărirea
peristaltismului intestinal ca urmare a iritaţiei nervoase determinată local în pereţii
intestinali.
Glicozidele oxi-metil-antrachinonicele sunt absorbite de intestinul subţire şi eliminate
prin intestinul gros la nivelul căruia scindează enzimele.
Doza purgativă se poate administra de 2-3 ori în cursul unei zile. Se evită în acest fel ca
bolnavii sensibili cu hemoroizi să aibă neplăceri. Totuşi cei cu hemoroizi ar fi foarte
bine să nu ia preparate cu aloe decât extern sub formă de unguente unde sunt foarte
activi.
Mai acţionează şi ca purgativ, tonic amar, în anorexie, eupeptic dar şi ca un bun
antitoxic în special pentru ficat.
Praful se va lua câte 0,10-0,20 g ca digestiv şi 0,10-0,30 g ca purgativ.
Nu de mult aloe era considerat util doar pentru efectul laxativ, dar datorită ultimelor
cercetări s-a descoperit că această plantă, care se găseşte în cantităţi foarte mari în
special în Africa este foarte utilă în restul de afecţiuni descrise mai înainte.
Este de remarcat că aceste efecte au fost sesizate totuşi de foarte mult timp de către
populaţia localnică care folosea aceste plante la aceste afecţiuni de sute de ani. Recent
abia s-a descoperit că toate aceste credinţe au un suport ştiinţific.
Reţete cu aloe şi combinaţii-
Aloe cu propolis- 100 ml de tinctură de aloe se pun împreună cu 30 ml de tinctură de
propolis 30 %. Este foarte indicată atât intern cât şi extern având rol de refacere
celulară, regenerare, cicatrizare celulară, antibiotic, etc. Este unul dintre cele mai
eficiente antibiotice folosite la foarte multe afecţiuni. Posologie- o linguriţă de 3 ori pe
zi diluată în puţină apă.
Aloe cu ulei de cătină- se vor pune la 100 ml tinctură de aloe 30 ml ulei de cătină. Se va
agita foarte bine înainte de întrebuinţare. Este util în toate afecţiunile pielii când se
constată uscăciunea exagerată a tegumentelor, dar şi în eczeme, psoriazis, ihtioză. Se
poate aplica în strat subţire, după care se va aplica un pansament. Pansamentul se va
schimba la 24 ore.
Aloe cu miere- praf de aloe şi miere cât cuprinde, se foloseşte intern o linguriţă de 3 ori
pe zi sau extern în aplicaţii locale, apoi se pansează pentru 24 ore. Este utilă chiar la
 Page 304 of 1147

cancer sau ulceraţii atât la piele cât şi în interiorul organismului la diferite răni, chiar şi
după operaţii.
Aloe cu ulei de măsline- o linguriţă de praf de aloe la 50 ml ulei. Se poate folosi intern
pentru toate afecţiunile în care se indică acţiunea de curăţire a organismului, în special
în bolile cronice.
Vin cu aloe- un litru de vin roşu şi 10 g de praf de aloe. Se va ţine la macerat o perioadă
de 8 zile, după care se foloseşte. Nu este nevoie să se filtreze. Înainte de folosire se
agită sticla pentru că are tendinţa de a se sedimenta.
Creme cu aloe- se foloseşte o linguriţă de praf de aloe şi 50 g de materie grasă. Aceasta
poate fi- untură, ulei (se pune şi ceară de albine), smântână, unt, lanolină, vaselină, etc.
Se indică la toate afecţiunile dermatologice sau în cosmetică atât pentru vindecare cât şi
pentru întreţinere.
Mai sunt foarte multe posibilităţi de folosire a acestei plante însă ne oprim aici pentru a
lăsa loc şi fanteziei cititorilor sau celor care doresc să folosească această plantă.
ALUN
Corylus avellana Fam Betulaceea
În tradiţia populară: a avut multe întrebuinţări magice, casnice, medicinale.
Cu un beţigaş de alun verde înfierbântat în spuză se ardeau păduceii din talpă.
La bube dulci, eczeme şi pecingine se folosea seva ce iese din capetele verzi, când sunt
puse pe foc, sau se spălau cu decoctul din coajă şi frunze.
În Brăila, alunele se pisau, se puneau în rachiu de drojdie cald, amestecat cu undelemn
şi se dădea contra vătămăturii.
În Vâlcea ceaiul din flori de alun se dădea în boli de piept. În Moldova se făceau băi la
copii slabi cu ramuri fierte.
Cu alune arse şi muc de lumânare se seu se ungeau copii pe sprâncene, ca să le crească
mari şi negre.
Compoziţie chimică: fructele conţin ulei, amidon, zahăr, beta- caroten, hidraţi de
carbon, calciu, fier, fosfor, grăsimi proteice, zinc, seleniu, sulf, etc. Scoarţa şi frunzele
tanin, ulei eteric, quercitină. Fructele conţin aproape 70% din greutate materii grase şi
aproape 20% materii azotate.
Acţiune farmaceutică: infuzia de alun frunze este depurativă pentru sânge. Polenul florii
se foloseşte cu succes în epilepsie. Decoctul scoarţei în tratamente externe la ulcere
varicoase şi alte boli dermatologice chiar atone.
Preparare- fructele se pot consuma după ce se înlătură coaja. Se pot măcina şi se
amestecă cu miere polifloră.
Ulei de alune- presat la rece este foarte util contra teniei. În acest caz se va lua câte o
linguriţă pe nemâncate câteva zile la rând. Tot acest ulei se mai foloseşte şi la diferite
preparate cosmetice, deoarece uleiul de alune ajută la o mai bună lubrifiere a pielii în
cazul pielii uscate la ihtioză, psoriazis, etc.
Frunzele de alun- se folosesc la prepararea unei infuzii făcute din 2 linguriţe de frunze
zdrobite care se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se ţine apoi acoperit pentru 10
minute, după care se strecoară. Se foloseşte de exemplu împreună cu ceaiul de castan în
afecţiuni circulatorii ca; varice, flebite sau alte afecţiuni ale inimii.
Tinctură din frunze; o parte frunze de alun mărunţite se pun la 5 părţi de alcool
alimentar de 70˚ se ţin la temperatura camerei timp de 15 zile după care se strecoară. În
 Page 305 of 1147

timpul acesta se vor agita de mai multe ori pe zi pentru a extrage principiile active din
plante.
Se va folosi diluat o linguriţă în 100 ml apă. Se poate folosi şi 10 picături în afecţiuni
mai uşoare. Se poate folosi de 3 ori pe zi chiar şi în cure de lungă durată.
Praf din frunze de alun; frunzele uscate se macină cu râşniţa de cafea, se cern apoi prin
sită fină. Se va lua câte un vârf de cuţit sub limbă de 3 ori pe zi. Se va ţine apoi timp de
10 minute, după care se înghite cu puţină apă.
Macerat în vin; scoarţă 50 g măcinată se pune la 1 litru de vin de bună calitate,
preferabil alb, se ţine apoi timp de 8 zile agitând des, după care se strecoară. Acest
preparat poate fi folosit la răni atât intern cât şi extern, ulcere varicoase, stomacale, sau
chiar răni vechi, etc.
Se poate consuma intern câte 50 ml de 3 ori pe zi în cazurile în care se doreşte refacerea
circulaţiei sângelui sau în alte afecţiuni.
Mugurii de alun; se fac din 1 parte muguri proaspeţi zdrobiţi şi 5 părţi alcool alimentar
de 70˚. Se ţin o perioadă de 15 zile agitând des pentru ca să se extragă principiile active
din plantă. Se strecoară. Se pun în sticluţe de capacitate mai mică la rece. Acest preparat
conţine un hormon de creştere foarte util în foarte multe afecţiuni. Tinctura de muguri
de alun în combinaţie cu tinctura de castan 1 la 1 este utilă în cazurile de afecţiuni
circulatorii sau paralizii.
Copii vor lua câte 5-15 picături de 3 ori pe zi în funcţie de vârstă şi greutate diluate în
ceai, iar adulţii pot să ia câte o linguriţă de 3 ori pe zi. Se poate întrebuinţa şi la
afecţiunile datorate bătrâneţii.
Această tinctură o găsiţi gata preparată de Plantextract Cluj la orice magazin de produse
naturiste sau Plafar. În cazul în care o luaţi preparată va trebui să respectaţi
instrucţiunile de administrare ale producătorului.
Se indică la următoarele afecţiuni pe lângă cele deja menţionate; afecţiuni circulatorii,
afecţiuni cardiace (se pot adăuga şi alte plante –levănţică, vâsc, traista ciobanului), boli
pulmonare, colică nefritică, convalescenţă, creştere (fructe şi tinctură), anemie, fructe în
cure de cât mai lungă durată, dereglări glandulare, depresie, dermatoze, diabet, eczeme
zemuinde, edeme ale gambelor, flebite, hipertensiune arterială- tinctură din frunze
împreună cu tinctura de vâsc şi păducel. Litiaze urinare-ulei, neurastenie-fructe,
periflebite, plăgi atone, răni, stări febrile, stres, ulcerele pielii, varice, tuberculoză
pulmonară- consumul a cât mai multe fructe simplu sau măcinate cu miere.
AMĂRALĂ
Polygala vulgaris Polygala amara Fam. Polygala.
Denumiri populare: amăreală
În tradiţia populară: se folosea la vărsat, în boli de piept şi la băi contra reumatismului.
Se fierbea şi în lapte dulce cu care se spălau copiii pe faţă, ca să nu le rămână pete după
vărsat. Din tulpini florifere se făcea un ceai contra tusei şi durerilor de piept. Lăstarii
floriferi se utilizau sub formă de infuzie sau sirop pentru combaterea tusei, catarului,
astmei, gripei, bronşitei, etc.
Compoziţie chimică: saponine triterpenice, substanţe amare (poligalină), materii
tanante, salicilat de metil sub formă de glicozidă şi saponine terpenice.
Acţiune farmacologică: excită secreţiile şi în special secreţia bronhică.
Mod de folosire: se foloseşte 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă
clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate îndulci cu miere
 Page 306 of 1147

polifloră, dacă nu aveţi diabet. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în tratamente de lungă
durată.
-2 linguriţe de plantă se vor pune cu 250 ml apă şi se vor fierbe timp de 15 minute. Se
strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în special la bronşite, astmă, etc, ca
expectorant.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: astm, bronşite, cataruri respiratorii, gripă, tuse.
Se pot consuma câte maxim 3 căni pe zi şi nu este indicată supradozarea sau folosirea
unei perioade mai lungi de tratament pentru ca organismul să nu devină alergic.
ANASON
Pimpinella anisum Fam. Umbelliferae
Denumiri populare: anason stelat, bădian
În tradiţia populară: se întrebuinţa la prepararea unor băuturi alcoolice şi ca aromatizant
în industria farmaceutică şi alimentară. Ceaiul din frunze sau decoctul din seminţe se
lua contra răcelii şi răguşelii.
Cu seminţe se făceau abureli contra durerilor de cap, iar cu frunzele crude, zdrobite în
unt, cataplasme contra durerilor de urechi. Ceaiul sau decoctul se lua în bolile de
stomac şi de intestine.
Compoziţie chimică: fructe- ulei volatil 1,2-3 % din care 15-20% ulei gras, 20%
albuminoide şi mucilagii. Uleiul volatil are 80-90% derivaţi fenolici, crezol, acid anisic,
astragal, etc. Mai conţine: anetol foarte mult (80-90%), aldehidă anisică, lipide,
substanţe minerale, protide, zaharuri, amidon.
Acţiune farmaceutică: datorită uleiului volatil, stimulent al funcţiilor pancreatice şi
intestinale, aromatizant, antiseptic, carminativ, uşurează evacuarea gazelor intestinale şi
stomacale, expectorant, stimulează apetitul ajutând digestia, diuretic, antihelmitic,
antispasmodic intestinal. Stimulează secreţia salivară şi sunt galactagog. Ajută la
digestie, calmează spasmele nervoase, favorizează circulaţia şi menstruaţia dificilă. Este
un bun diuretic.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni intestinale, afecţiuni respiratorii,
afecţiuni urinare (este şi antibacterian), anorexie, artrită, balonări abdominale, bronşite,
cefalee (în special praf sub limbă), diabet, dispepsie, enterite (pentru efectul
antibacterian), infecţii intestinale, insomnie, insuficienţă pancreatică şi intestinală,
litiaze de orice fel, parazitoze digestive, reumatism, tuse dureroasă uscată, viermi
intestinali.
Contraindicaţii: ulcer gastro-intestinal, colită. Nu se vor consuma seminţele vechi
deoarece pot deveni toxice.
Preparare: o linguriţă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute
după care se strecoară. Se va bea fracţionat înaintea meselor principale
ANGELICĂ
Angelica arhanghelica Fam. Umbelliferae
Denumiri populare: aglis, aglice, balaban, barba caprei, cârtiţe, coada mielului, feregea
albă, floarea soarelui de câmp, iarbă neagră, iglice, mărcuţe, smeoaie, teişor, turiţă albă.
O plantă deosebită care se găseşte foarte rar în flora spontană, dar care se cultivă foarte
mult pentru efectele care le are în diferite afecţiuni. Este foarte utilă în multe afecţiuni,
dar se poate consuma chiar şi de cei care nu au nici o afecţiune pentru efectele deosebite
pe care le are asupra organismului. Chinezii o numesc Dong-Quoi şi o recomandă şi ei
la foarte multe afecţiuni.
 Page 307 of 1147

În tradiţia populară: planta se cultivă fiind întrebuinţată în farmacie, în industria

băuturilor alcoolice, la prepararea aperitivelor şi lichiorurilor.
Se lua pentru “întărirea inimii” ca expectorant şi pentru calmarea durerilor de stomac.
Cu decoctul amestecat cu oţet se făceau frecţii şi băi contra durerilor de spate şi
reumatism. Rizomul sau fructele plămădite în rachiu se drojdie se luau contra
vătămăturii şi ca tonic gastric.
Cataplasme din frunze unse cu frunze de rută şi miere, se puneau pe muşcături de şarpe
şi câine, după ce se storcea sângele din rană.
Compoziţie chimică: rizomul şi rădăcinile au miros aromat şi gust dulceag-amărui,
conţin ulei volatil 1% bogat în hidrocarburi ciclice aromatice, cumarine şi
furanocumarine, angalicină, acid angelic şi valerianic, acid malic, angelină, amidon,
lactone, oxid de fier, substanţe amare, răşini, tanin, zaharoză, pectine.
Acţiune farmaceutică: tonic gastric şi carminativ. Această plantă poate să potenţeze
activitatea hormonilor feminini şi masculini şi de asemenea să regleze toate glandele
din organism.
Nu se recomandă femeilor care au ciclul menstrual prea abundent în perioada ciclului,
deoarece ajută tocmai la venirea menstruaţiei (se face decoct din seminţe 3 căni pe zi).
Este un excitant al poftei de mâncare şi în special în anorexia de natură psihică.
Forme de preparare:
-2-5 g de plantă- rădăcină sau seminţe măcinate se lasă de seara până dimineaţa în 250
ml apă. Dimineaţa se filtrează şi se pot bea 3 astfel de ceaiuri fără să se încălzească.
Este cea mai eficientă formă de tratament cu această plantă.
Decoct: (pentru uz extern ) 10-15 g de plantă mărunţită se fierbe timp de 10 minute,
apoi se strecoară. Se foloseşte în toate afecţiunile unde se cere un tratament extern.
Comprese, cataplasme care se vor schimba în funcţie de toleranţă. În cazul durerilor sau
pentru a acţiona mai rapid se vor aplica calde din plante fierte care se vor pune între 2
bucăţi de pânză.
Pulbere de plantă uscată: 2-4 g pe zi în toate afecţiunile interne. Se va ţine sub limbă o
perioadă de câteva minute şi apoi se înghite cu puţină apă. Este tratamentul cel mai bun
şi rapid pentru dereglările glandulare. Datorită faptului că se ia sub limbă pătrunde
foarte repede în circuitul hormonal, contribuind la reglarea hormonală. Se ia
întotdeauna înainte de mese cu 15 minute.
Decoct din 2 linguriţe de rădăcini mărunţite la 250 ml apă. Se fierb timp de 15 minute,
apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Vin: la un litru de vin (preferabil alb) de struguri ne stropiţi direct de la producător, se
vor pune 50 g de rădăcină sau seminţe măcinate. Se poate pune şi puţin praf de
scorţişoară. Se lasă la temperatura camerei o perioadă de 8 zile, agitându-se des. După 8
zile se va strecura şi ceea ce s-a obţinut se complectează cu vin până la un litru. Se ţine
la rece bine închis. Se poate lua câte 100 ml pe zi împărţit în trei reprize. Nu este indicat
ca acest vin să se consume în cantităţi prea mari, deoarece poate produce perturbări în
organism.
Este bine ca acest vin să se ia cu 15 minute înainte de mesele principale.
Tinctură: o parte plantă bine mărunţită (preferabil măcinată cu râşniţa de cafea foarte
fin) şi 5 părţi alcool alimentar de 70˚, se pun într-un recipient care se poate închide
ermetic. Se va ţine timp de 15 zile agitând des. Se va strecura apoi şi se pune in
 Page 308 of 1147

recipiente mai mici la rece, preferabil în sticle de culoare închisă. Se poate păstra la rece
o perioadă de 2 ani.
Administrare: 5 picături până la o linguriţă de tinctură se vor pune în 100 ml apă şi se ia
de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate folosi o perioadă
lungă fără nici o reacţie secundară nedorită. Se poate folosi şi extern diluat cu apă la
diverse afecţiuni ( dureri, răni, cancer, etc).
Oţet: la 50 g plantă măcinată se va pune 1 litru de oţet de mere cu miere de albine. Se
ţine o perioadă de 8 zile agitând des. După 8 zile se strecoară. Se poate folosi după
strecurare. Este util în special în cazul mâncărimilor de diferite etiologii şi la dureri.
Este bun de asemenea şi la alte tratamente (hirsutism).
Această plantă se poate folosi la următoarele afecţiuni: aciditate gastrică, afecţiuni
intestinale şi stomacale, afrodiziac, acnee, ameţeli, anaciditate gastrică, angină
pectorală, anemie, anorexie, aritmii cardiace, artrite, astm nevrotic, boli nervoase,
bronşită acută şi cronică, bufeuri (de căldură), bulimie, cefalee, cancer, constipaţie,
contuzii, cosmetice, convalescenţă, crampe uterine, dereglări hormonale în special la
glandele feminine, diabet, digestie dificilă, dispepsii, dismenoree, distonii neuro-
vegetative, dureri reumatice, dureri de spate şi musculare, endometrite, enterite, erupţii
tegumentare, fermentaţii intestinale, gastrită, gripă, hepatită cronică, hepatită virală,
hemoragii interne, hipertensiune arterială, hipomenoree, hirsutism, impotenţă,
indigestie, insomnii, întârzierea dezvoltării mintale, îmbătrânire prematură în special la
femei, iritaţii, isterie, leziuni cutanate, leziuni stomacale şi intestinale, menopauză (ajută
la producerea de estrogeni de către organism şi la lubrifierea uterului, ca şi la o reglare
glandulară), meteorism, migrene, naştere (uşurează naşterea relaxând musculatura
uterului şi cea intestinală), nefrite, nevralgii diverse, paralizie, pecingine, prurigo, plăgi,
psoriazis (extern, iar intern se va consuma ţelină şi morcov, apoi se va sta la soare, în
acest fel se înlocuieşte cu mare succes Puva dermatologic), rectocolită, reumatism,
scleroză în plăgi, sincope, slăbiciune generală, spasme vaginale, sterilitate feminină şi
masculină, stomatită, stres, tumori, tulburări ale ciclului menstrual, tuberculoză, ulcer
stomacal, ulceraţii ale pielii, vaginite, zona- Zoster.
Bine înţeles acestea sunt cele mai semnificative întrebuinţări însă această plantă aşa
cum am mai spus se poate da în orice afecţiune, mai ales atunci când nu există un
diagnostic cert şi trebuie acţionat rapid. De aceia este bine ca oricine să aibă în casă
această plantă. Pentru a putea păstra mai mult timp această plantă se va face tinctură din
plantă care se poate păstra timp de 2 ani şi se foloseşte foarte uşor. De asemenea sub
formă de tinctură acţionează foarte rapid fiind regăsită la 15 minute de la administrare
în sânge.
Mai notăm că planta are şi o aromă plăcută care se poate folosi şi la aromarea
mâncărurilor dându-le un gust rafinat.
ANGHINARE
Cynara scolymus Fam. Compositae
În tradiţia populară: planta se cultivă prin grădinile ţărăneşti din unele zone, ca plantă
ornamentală.
Se foloseşte în afecţiuni hepatice, bolile intestinului gros, şi colite. Ceaiul din frunze se
lua în bolile de ficat şi splină, cu efecte foarte bune.
Compoziţie chimică: este o legumă nutritivă, bogată în hidrocarbonaţi. Frunzele conţin
cinarină, oxidaze, polifenoli, flavone: cinarozidă, scolinozidă, inulină şi alţi derivaţi ai
 Page 309 of 1147

acizilor cafeic şi chinic, precum şi un principiu amar, acid clorogenic, acizi aminaţi,
săruri de potasiu şi magneziu, substanţe minerale, etc. Hidraţi de carbon fructosigeni şi
insulină ceea ce face să fie utilă la tratarea diabetului.
Acţiune farmaceutică: în industria farmaceutică se prepară din plantă un extract apos
deproteinizat, cu acţiune colagogă şi coleretică, indicat în insuficienţele hepatice şi boli
alergice pe fond hepatic. Antiseptic, cicatrizant, decongestiv. Frunzele măresc secreţia
biliară şi diureza şi scad conţinutul sângelui în colesterol (stimulând metabolismul
colesterolului în ficat), antidiabetică. Tonic al celulei hepatice, purifică sângele.
Nu se foloseşte de femeile care alăptează pentru că diminuează cantitatea de lapte.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile inimii, angiocolite, anorexie, angină
pectorală, ateroscleroză, artrită, boli de ficat, boli de rinichi, boli ale tubului digestiv,
celulită, ciroze, colecistită, congestie hepatică, constipaţie, diabet (scade nivelul
zahărului din sânge), dischinezii biliare, dureri de cap, eczeme, enterocolită, fermentaţii
intestinale, gută, hemoroizi, hepatică cronică şi acută, hiper-colesterolemie,
hipertensiune arterială, intoxicaţii, insuficienţă hepatică, icter, laringită acută, migrene
digestive, nefrite cronice, obezitate, plăgi, prurit, regenerare celulară, răguşeală,
retenţia apei, reumatism, surmenaj, toxiinfecţii alimentare, urticarii, varice, vărsături,
vertij (ameţeli) zgomote în urechi.
Preparare:
-Este una dintre plantele care acţionează foarte puternic, de aceia se face doar un ceai
dintr-o linguriţă de plantă la 500 ml apă clocotită. În cazul în care se supra dozează,
poate da senzaţii de intoxicare cu vărsături şi colici hepatice, pentru că ficatul nu se
poate debarasa aşa de repede de toxinele acumulate. Este bine ca acest ceai să se bea cu
linguriţa şi să nu se bea cantitatea de plantă indicată.
- 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va acoperi apoi
timp de 10 minute după care se strecoară. Se bea înaintea meselor principale. Există mai
multe modalităţi dar cea mai eficientă în tratament pare aceia care indică ca la fiecare 2
săptămâni să se mai adauge o linguriţă la acest ceai şi să se facă aşa 3 luni, apoi o pauză
de 10 zile după care se va repeta. După fiecare cană de ceai se va culca timp de 30
minute pe partea dreaptă.
-Praf de anghinare: se va măcina cu râşniţa de cafea şi se pune apoi sub limbă o
cantitate de un vârf de cuţit. Se va ţine timp de 10 minute după care se înghite cu puţină
apă.
Tinctură de anghinare: Se va pune 50 g de plantă mărunţită la 250 ml alcool alimentar
de 70˚, se ţine timp de 15 zile agitând des recipientul care trebuie să fie închis etanş
pentru a nu se evapora alcoolul. Se va strecura apoi şi se va lua între 5 picături până la
15 picături de 3 ori pe zi, în diluţie cu un ceai sau apă. Se ia înainte de mesele
principale.
Este bine ca întotdeauna când se consumă aceste ceaiuri să se stea culcat pe partea
dreaptă timp de 30 minute, după consumul lor.
Contraindicaţii: afecţiuni acute renale şi hepato-biliare.
ARDEI
Capsicum annum Fam. Solanacee.
Denumiri populare: ardei borcănos, ardei capia, ardei iute, ardei lung, ardei roşu, ardei
verde, beşică, boia, chiparcă, chipăruş, chipăruş iute, chiper lung, piparcă, piperul
 Page 310 of 1147

bulgarului, piper turcesc, piper roşu, poprică, poprică dulce, poprică iute, popivnic,
tiuper amar, tiuper dulce.
În tradiţia populară: se cultivă soiuri dulci de ardei care se consumă proaspete, sub
formă de salate sau diferite preparate şi soiuri iuţi, care se consumă proaspete sau uscate
şi servesc la condimentarea alimentelor. Fructele se usucă şi se macină, obţinându-se
boia dulce sau iute condiment obişnuit la colorarea mâncărurilor, slăninilor şi a altor
preparate din carne.
În Banat bătrânele spuneau că scapă de friguri bolnavul care bea dintr-o dată un pahar
de vin roşu, în care s-a pus o lingură de ardei ori hrean.
Ardeiul pisat cu sămânţă de ciumăfaie, pus în spirt şi ţinut 9 zile la căldură, se strecura
încetişor şi apoi se făceau cu el frecţii contra junghiurilor, durerilor de mâini, de
picioare.
Compoziţie chimică: glucoză, fructoză, zaharoză, amidon, pectine, lipide, carotenoide,
bogat în vitamina A şi mai ales B1, B2, C, E, P, PP, enzime, precum şi ulei eteric,
alcaloidul capsaicină care este o substanţă iritantă revulsivă în special în cel iute,
substanţe colorate de natură carotenoidică (capsorubina, capsantina, zeaxantina, luteina,
criptoxantina şi urme de beta- carorotenă) substanţe minerale.
Acţiune farmaceutică: stimulent rubefiant, revulsiv, şi lubrifiant. Ardeiul iute determină
la nivelul pielii o congestie şi intensifică circulaţia. De asemenea se remarcă o
decongestionare în profunzime ca urmare a activării circulaţiei. În doze mici este
eupeptic iar în doze mari este purgativ. Este un excitant digestiv energic şi sialogog.
Extern ca rubefiant şi revulsiv în dureri reumatice, nevralgii, lumbago, torticolis. Este
util în caz de hemoragie urinară, dizenterie, etc.
Se foloseşte în diferite preparate:
Ardei iute mărunţit sau chiar măcinat în amestec cu puţinǎ sare, peste care se pune
puţin alcool sanitar şi un pic de oţet. Se foloseşte apoi la frecţii reumatice. După ce se
obţine calmarea durerii, de multe ori trebuie sǎ se procedeze la spălarea tegumentelor
preferabil cu apǎ caldǎ.
- Pulbere de ardei luată progresiv începând cu 0,10- 0,30 g o dată şi luată de 3 ori pe zi.
Tinctura de ardei iute. Se macină ardeiul, apoi se va pune peste pulbere de 5 ori mai
mult alcool sanitar. Se ţine o perioadǎ de 15 zile agitând des şi se poate apoi folosi la
frecţii care au rostul de a restabili circulaţia sângelui perturbatǎ, sau pentru a ajuta la
alopecii, irigând mai bine pielea capului.
Aceastǎ tincturǎ se poate aplica pe o bucatǎ de vatǎ şi apoi cu aceastǎ vatǎ numitǎ
termogenǎ, se fac aplicaţii locale, pentru a intensifica circulaţia sângelui, sau pentru
calmarea durerilor. Se va pune doar atâta tincturǎ cât poate suporta fiecare în funcţie de
sensibilitatea localǎ. Nu se aplicǎ pe tegumente lezate. Se mai poate dilua cu apǎ dacǎ
nu se suportǎ concentraţia respectivă.
În cazul în care aveţi o disfonie (sau o obosealǎ a corzilor vocale), se va face un decoct
de ardei iute. Se taie un ardei iute şi se va fierbe timp de 15 minute în 250 ml apǎ. După
strecurare se va face gargarǎ. Aceasta face ca circulaţia sangvinǎ la nivelul gâtului sǎ se
intensifice, lucru care duce la refacerea rapidǎ a vocii.
Tinctura de ardei iute este utilǎ celor care doresc sǎ se lase de viciul beţiei. Cu o siringǎ
cu mare atenţie fără sǎ se deterioreze dopul sticlei se va introduce fără ştirea celui care
va consuma o cantitate de 5 ml de tincturǎ de ardei la o sticlǎ de 500 ml. Se va da apoi
sǎl consume fără sǎ i se spună nimeni ce consumǎ. Se va face acest lucru mai multe zile
 Page 311 of 1147

la rând eventual chiar mărind treptat doza de tinctură de ardei iute introdusă în sticle. Se
va face acest lucru până când omul nu va mai suporta alcoolul şi se va lăsa de băut.
Se mai foloseşte la următoarele afecţiuni: algii, alopecie, angină pectorală, artrită, atonie
digestivă, constipaţie, crampe musculare, dispepsie atonică, dizenterie, dureri de gât,
dureri reumatice, afecţiuni ale corzilor vocale, entorse, hemoragie urinară, hemoroizi,
gripă, gută, guturai, lumbago, nevralgii diverse, paralizii, paraziţi intestinali, peladă,
răceli, reface vasele de sânge, torticolis, tuse, varice.
Ardeiul gras stimulează secreţia gastrică util în dispepsie atonică, fortifică vasele de
sânge şi este antihemoragic.
Notăm faptul că cei care au diverse afecţiuni ale stomacului, ficatului, căilor urinare sau
au hemoroizi, ar trebui să nu consume ardei iuţi, care pot agrava aceste afecţiuni.
Nu putem însă să nu accentuăm faptul că acesta este foarte util în foarte multe dureri.
ANIN ALB
Anus incata Fam. Betulaceea.
În tradiţia populară: lemn uşor şi moale cu aceleaşi întrebuinţări ca şi cel negru. Se
folosea la prelucrarea pieilor de opinci. Coaja arinului alb sau negru se folosea la vopsit
în negru, lână şi pănură, fire pentru alte ţesături.
Frunzele se puneau la răni şi tăieturi, în contra opărelilor şi transpiraţiei picioarelor.
Compoziţie chimică: conţine mai ales în coajă tanin şi coloranţi.
Folosire: se foloseşte foarte rar doar în diaree când se ia o lingură de coajă care se fierbe
la 250 ml apă timp de 15 minute, după care se strecoară. Se mai poate de asemenea
folosi extern tot un decoct mai concentrat.
Se utilizează la: amigdalită, arsuri, boli de piele, diaree, eczeme zemuinde, erizipel,
gingivite, răni, stomatite, tăieturi, transpiraţie excesivă, ulcere cronice de piele.
Preparare: 1 linguriţă de frunze sau coajă se pun la 250 ml apă. Se fierb timp de 5
minute, apoi se strecoară. La tratamentele interne se pot lua 2 ceaiuri pe zi. Pentru
extern se va folosi cantitate dublă de plantă.
Se poate folosi la diferite hemoragii punând praf de plantă măcinată fin cu râşniţa de
cafea. Se pune pe rană direct.
ANIN NEGRU
Alnus glutinoasa Fam. Betulaceea.
În tradiţia populară: lemn uşor moale, puţin durabil preţuit pentru furnire şi construcţii
sub apă. Scoarţa se folosea peste tot pentru colorare în negru.
Frunzele crude se puneau pe tăieturi, cu cele pălite în foc se oblojeau rănile, iar pisate şi
amestecate cu sare se puneau pe păducei. În ţinutul Sucevei trei bolnavi de guşă rodeau
împrejur coaja de pe trei arini, în ziua de vinerea seacă.
Scoarţa de arin negru se punea pisată cu făină pe bube rele. Se mai făceau băi contra
transpiraţiei picioarelor şi a reumatismului.
În unele părţi se puneau în pat ca să doarmă bolnavul de reumatism pe ele, se schimbau
mereu, timp de câteva săptămâni. Se mai întrebuinţa coaja contra durerilor de măsele.
Ceaiul din muguri se lua contra durerilor de stomac, iar decoctul ameţilor contra diareei.
Se foloseşte extrem de rar şi doar în sate tot pentru afecţiunile folosite tradiţional
Acţiune farmaceutică: se folosesc scoarţa, mugurii, frunzele. Sunt un tonic amar,
antiseptice, dezinfectante, sudorific, astringent, antidiareic, cicatrizant, hemostatic, etc.
 Page 312 of 1147

Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni gastrice cu hemoragii chiar, afecţiuni

dermatologice, diaree, dureri stomacale, enterite, febră, hemoragii uşoare, leucoree,
oprirea secreţiei de lapte, reumatism, transpiraţii abundente, stomatite, ulceraţii.
Preparare:
- 1 linguriţă de frunze mărunţite, coajă sau muguri zdrobiţi se pun la 250 ml apă. Se
fierbe apoi timp de 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi. Extern se va
dubla cantitatea de plantă.
Tinctură din muguri. Se vor lua câte 10 picături o linguriţă de 3 ori pe zi. Există gata
preparată în orice magazin de produse naturiste şi este foarte eficientă. Este preparată de
către Plantextract- Cluj-Napoca.
În cazul în care optaţi pentru acest preparat este foarte simplu, pentru că această firmă
vă oferă şi detaliile de administrare, pe care va trebui să le respectaţi.
ARMURAR.
Silybum marianum Fam. Compositae
În tradiţia populară: cultivată prin grădinile ţărăneşti. Rădăcinile, frunzele şi fructele s-
au folosit în medicina populară în boli de ficat şi splină.
În Vrancea la Nereju, sămânţa “ursită” se punea în rachiu de tescovină şi se lua pentru
argint.
A fost un leac obişnuit pentru armurare (sifilis), de aceia se cultiva în grădinile ţărăneşti
din multe zone.
Compoziţie chimică: conţine substanţe amare, amine, tanin. La început sa crezut că
această plantă conţine doar silimarină, dar ulterior sa descoperit că această substanţă
este compusă din derivaţi flavonoidici ai coniferolului.
Acţiune farmacologică: hepato-protectoare, favorabilă în tratamentul cirozei,
hepatitelor, insuficienţei hepatice, cât şi în intoxicaţiile cu ciuperci (alfa-amanitină şi
faloidină) substanţe existente în ciupercile otrăvitoare. Frunzele se pot consuma în
salate fiind un stimulator al stomacului şi totodată un calmant.
Preparare: întrucât vorbim doar de seminţele care se comercializează le centrele plafar,
vom spune doar prepararea acestora.
La 250 ml apă clocotită se va pune doar o linguriţă de seminţe proaspăt măcinate. Este
foarte important să se macine doar în momentul în care se prepară pentru a nu se oxida.
Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Este
bine ca prima să fie consumată dimineaţa la trezire, înainte de micul dejun, apoi se va
sta culcat pe partea dreaptă timp de 30 minute, după care puteţi să vă continuaţi
activitatea de peste zi. Cealaltă cană se bea în două reprize înaintea meselor cu 15
minute.
Cura cu acest ceai durează 15-20 zile, apoi se va face o pauză de 15 zile şi se poate
relua.
Frunzele se pot consuma verzi la salate fiind foarte utile în afecţiunile digestive sau cele
interne.
Tinctura- se macină seminţele (50 g) şi se vor pune într-o sticlă care se poate închide
ermetic împreună cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine la temperatura camerei
agitând des. Se strecoară apoi şi se filtrează. Se pune în sticle mai mici la rece unde se
pot ţine timp de 2 ani.
Administrare: se poate lua singură sau în diferite asociaţii cu alte tincturi în funcţie de
afecţiunile care le are omul. Se pot lua între 10 picături o linguriţă care se vor lua cu 15
 Page 313 of 1147

minute înainte de mesele principale. Este foarte bine ca după ce se ia să se stea culcat pe
partea dreaptă, mai ales dacă se ia pentru ficat. După 20 zile de tratament se va face o
pauză de 15 zile şi apoi se poate relua.
Praf: se macină fin seminţele şi se va pune un vârf de cuţit de praf sub limbă. Se ţine
timp de 10 minute, după care se va înghiţi cu puţină apă. Se ia de 3 ori pe zi . La 20 de
zile se face de asemenea o pauză de 15 zile, după care se poate relua.
Este util la următoarele afecţiuni: afecţiunile splinei, boli ale ficatului foarte diverse,
bolile vezicii biliare, cancer (diminuează efectele secundare în cazul tratamentului
chimioterapică), ciroze, constipaţie, digestii dificile, dispepsie, hepatite cronice,
hemoroizi, hipertensiune arterială, icter, infecţii hepatice, insuficienţă hepatică,
ipohondrie, litiază biliară (cu turiţă mare şi ulei), menoragii, varice, vărsături.
Este indicat să nu se supra dozeze şi să se facă o pauză după 20 de zile de tratament. În
cazurile în care nu se poate indica tinctura (din cauza alcoolului) se vor folosi sub formă
de praf aceste seminţe.
Este o plantă care nu trebuie să fie neglijată atunci când există o afecţiune a ficatului. Se
poate de asemenea încerca în afecţiunile splinei şi pancreasului.
ARNICĂ
Arnica montana Fam. Compositae
Denumiri populare: carul-pădurilor, carul zânelor, ciudă, cujdă, iarba-soarelui, podbal,
podbal de munte, roit, tabacu-câmpului, ţâţa-oilor.
În tradiţia populară: frunzele se puneau crude pe tăieturi şi răni, iar cu decoctul plantei
se spălau rănile obrintite din cauza frigului.
Se mai folosea contra inflamaţiilor gurii şi gâtului. Rădăcinile plămădite în rachiu se
foloseau contra vătămăturii.
Ceaiul din frunze şi flori se lua contra diareei şi dizenteriei, precum şi în bolile
neuropsihice, iar cu decoctul se făcea gargară prelungită.
Fiertura din plantă se folosea la băi contra reumatismului. Ceaiul făcut din părţi aeriene
se lua contra răcelii, iar cel din floare, în boli de ficat.
Frunza crudă sau decoctul plantei se folosea extern.
Compoziţie chimică: florile şi rizomul conţin ulei eteric, arnicină, colină, arnidiol,
arnisterină, astragalină, materii tanante, acid galic, acid cafeic, fitosterine, alcooli
triterpenici, coloranţi de natură carotidiană, inulină, răşină, tanin, substanţe minerale.
Acţiune farmaceutică: antiseptic, antiinflamatorii, antifungice, bacteriostatice,
cicatrizant, decongestiv. Împiedică înmulţirea bacteriilor, omoară ciupercile patogene.
Extern este un foarte bun vulnerar şi intern se poate folosi cu atenţie ca stimulent nervos
]n doze de 0,5g o dată.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiunile pielii, alopecie, antrax,
arsuri, cancerul pielii, cicatrice cheloide, contuzii, cosmetică, dureri abdominale
(comprese), disgravidie, eczeme varicoase, edeme dureroase, entorse (cu apă de plumb),
eroziuni infectate, escare, furunculoză, hipermenoree, incontinenţă urinară, insomnii,
laringită acută (gargară), leziuni zemuinde, leucoree, micoze, nevralgii, palpitaţii,
piodermită, plăgi, purpură, răguşeală (gargară), răni, slăbiciuni ale muşchiului inimii,
tulburări nervoase (5-10 picături o dată şi se poate lua de 3 ori pe zi), tulburări de
circulaţie sangvină, ulcer stomacal, ulcer varicos, umflături diverse.
Se va acorda o mare atenţie cantităţilor ne având voie să fie depăşite. În cazul supra
dozării vor apărea fenomene de intoxicaţie. Pentru a preveni aceste fenomene se va lua
 Page 314 of 1147

întotdeauna tinctura diluată, iar ceaiul este bine să fie făcut numai în combinaţii cu alte
plante medicinale.
Preparare: - în cazul laringitei se va face cu 2 linguriţe de flori puse la 250 ml apă
clocotită. Se acopere până ajunge la temperatura corpului. Se strecoară şi se vor face
gargară de mai multe ori pe zi.
-1 linguriţă de flori se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere 15 minute, se strecoară.
Se foloseşte la comprese externe pe diferite afecţiuni.
-Unguent: 2 linguriţe de flori se umezesc cu puţin alcool apoi se pun în 50 ml ulei şi se
fierb pe baie de apă, timp de 2 ore. Se strecoară. Se foloseşte extern. Dacă se doreşte se
poate pune şi puţină ceară de albine.
-Tinctură 50 g de flori se pun în 250 ml alcool de 70. Se va ţine apoi 15 zile agitând
de câteva ori pe zi. Se va strecura apoi şi se pune în sticluţe de capacitate mai mică. La
folosire se va pune 15 ml de tinctură la 100 ml apă distilată. Se agită bine apoi se
foloseşte ca cicatrizant şi antiseptic la răni.
Contraindicaţii: nu se utilizează intern putând provoca deranjamente gastro- intestinale
şi hipertensiune arterială. În doze mai mari poate provoca paralizia centrilor nervoşi, iar
extern este iritant.
ARŢAR
Acer platanoides Fam. Aceracee
Denumiri populare: paltin
În tradiţia populară: este preţuit pentru lemnul său mătăsos , alb cu nuanţe gălbui. Se
folosea la confecţionarea mobilierului. Seva dulce, abundentă primăvara era forte
căutată de copii. Se obţinea prin crestarea scoarţei.
Frunzele, şi mai ales scoarţa se folosea pentru colorarea în negru.
În unele părţi “fluturii de arţar” (fructele cu aripi divergente), fierţi în apă se foloseau
contra dizenteriei, diareei sau se folosea decoctul scoarţei sau chiar plămădită în rachiu.
Se mai întrebuinţa contra rănilor. Pentru “dor de inimă” se fierbeau flori de arţar şi se
bea dimineaţa şi seara.
Acţiune farmacologică: calmează în cazul gutei durerile, se foloseşte atât intern cât şi
extern.
Mod de folosire: se strivesc frunzele proaspete şi se aplică pe locurile dureroase.
Preparare:
-Frunze proaspete se aplică pe locurile dureroase sub formă de cataplasme şi se ţin până
la trecerea durerii.
-Se va pune o mână de frunze la un litru de vin de bună calitate şi se fierbe la foc mic
timp de 30 minute, după care se strecoară şi se va complecta cu vin până la 1 litru. Se
foloseşte la cataplasme externe sau intern se va consuma câte 10 ml – o lingură de supă
de 3 ori pe zi, pentru afecţiunile interne.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: dureri diverse aplicat extern sau intern, gută,
inflamaţii articulare, înţepături de insecte, reumatism.
ASMĂŢUI.
Anthricus cerefolium Fam. Umbelliferae.
Denumiri populare: asmaţuc, asmaţuchi, asmăţile, aţmaţuchi, asmaţuc, chervăl,
haşmaciucă, hasmaţuchi, hasmaciuc, hiasmă, tulburea, turburea.
În tradiţia populară: cultivată pe alocuri pentru cerinţe culinare, frunzele se foloseau la
salată sau condiment.
 Page 315 of 1147

Lăstarii se foloseau contra bolilor de piele. Ceaiul din lăstari floriferi se ia ca stimulent,
diuretic. Se mai lua pentru hemoragii uterine.
Compoziţie chimică: ulei eteric 0,03% compus din glicozidul apiina, metilcavicol,
osmorizol, asmarizol, uleiuri grase, substanţe amare, vitamine B, C. Săruri minerale,
etc.
Acţiune farmaceutică: antiinflamator, tonic, cicatrizant, rezolutiv.
Mod de preparare: se va face un cei din 2 linguriţe de plantă care se vor pune la 250 ml
apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2
căni pe zi. Se poate folosi durate lungi fără efecte secundare nedorite.
În cazul în care se va folosi extern se va folosi cantitate dublă de plantă.
Se poate face şi cremă în care în 100 g grăsime (untură de porc, unt, vaselină, lanolină,
etc) se va fierbe pe baia de apă 50 g de plantă mărunţită timp de 3 ore. E strecoară şi în
cazul în care se doreşte ca să fie mai consistentă se va mai adăuga şi ceară de albine 20
g sau chiar mai mult dacă se va dori o cremă mai consistentă.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni oftalmologice (comprese călduţe pe
ochii închişi), amenoree, blefarită, constipaţie, cuperoză, eczeme, faringite, galactagog
(creşte cantitatea de lapte la tinerele mame), herpes, hidropizie, hemoroizi, inflamarea
pleoapelor, înţepături de insecte, litiaze, leziuni iritante, prurit, retenţii urinare, ulceraţii
faringiene şi bucale, stomatite. Se poate folosi şi în combinaţii cu alte plante
medicinale. Fructele se folosesc şi ele la boli de piele, afecţiuni oculare, cuperoză.
Sucul proaspăt este bun pentru afecţiuni oculare, punându-se direct în ochi.
ASUDUL CALULUI.
(vezi osul iepurelui)
Ononis hircina Fam. Leguminoase.
Denumiri populare: lungoare
În tradiţia populară: florile fierte cu piatră acră colorează în galben, iar fierte cu calaian,
o colorează verde.
În multe zone s-a folosit contra lingorii; se fierbea planta decoct, se dădea puţin
bolnavului să bea; restul se spăla sau se scălda, când se făcea mai mult. Uneori
bătrânele muiau în el cămaşa bolnavului, îl îmbrăcau apoi cu ea, îl aşezau în pat şi îl
înveleau bine. Mai puneau planta la căpătâi.
Plămădită în rachiu, cu rădăcină de pătlagină şi izmă, se lua în bolile de stomac,
dimineaţa pe nemâncate.
În Vrancea rădăcina pisată şi plămădită în rachiu se lua contra vătămăturilor, iar vinul
în care se fierbea tulpinile florifere se bea ca afrodiziac.
Compoziţie chimică: conţine mai ales în rădăcină flavonozide şi saponozide. Se
foloseşte foarte rar azi.
Preparare:
-1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă, clocotită. Se acopere apoi
timp de 15 minute. Se strecoară şi se poate consuma câte 2 căni pe zi. Extern se poate
folosi o cantitate dublă de plantă.
Se poate folosi la: alopecie, căderea părului, constipaţie, dureri de stomac, dureri de
abdomen, răni, ulceraţii.
AVRĂMEASCĂ.
Gratiola officinalis Fam: Scrophulariaceae.
Denumiri populare: creştinească, milostivă
 Page 316 of 1147

În tradiţia populară: decoctul plantei se folosea contra bubelor dulci. Se mai dădea la
tuse, durere de stomac şi friguri.
Pusă în miere în amestec cu hrean, busuioc, şi iarbă puşcată se lua contra tuberculozei.
În unele părţi decoctul era luat de femeile care nu aveau copii. Frunzele se opăreau cu
apă fiartă şi se luau dimineaţa în boli de stomac.
Compoziţie chimică: lăstarii floriferi şi rădăcinile conţin uleiuri grase, substanţe amare,
tanante şi glicozidul gratiotoxina.
Acţiune farmacologică: are proprietăţi iritante şi este un vomitiv drastic, periculos. Se
poate folosi totuşi în anumite afecţiuni psihice împreună cu leuşteanul şi un calmant
(talpa gâştei sau valeriană).
Administrare: doar cu acordul medicului datorită faptului că este un vomitiv periculos.
Medicul va indica şi afecţiunile la care se poate administra.
BAME
Hibiscus esculentus Fam. Malvaceea.
În tradiţia populară: cultivată pentru fructele sale, folosite când sunt tinere în
alimentaţie. Planta s-a întrebuinţat contra vătămăturii şi a lingori.
Acţiune farmacologică: emolientă datorită marii bogăţii în mucilagii şi foarte utilă în
afecţiunile respiratorii.
Se foloseşte în: afecţiunile respiratorii sau în afecţiuni digestive.
Preparare: se poate folosi chiar în preparate culinare. Ca tratament este bine să se
consume zilnic câte un ceai făcut din 2 linguriţe de plantă mărunţită puse la 250 ml apă
şi se vor fierbe apoi timp de 15 minute.
Se pot folosi în: afte, balonări, bronşite, constipaţie, enterite (împreună cu alte plante),
faringite, gastrite, ulceraţii.
BARBA URSULUI
Equisetum palustre(vezi coada calului)
Equisetum maximum Fam. Equisetaceae.
Denumiri populare: barba- ursului de bame, barba sasului.
În tradiţia populară: decoctul tulpinilor sterile scoase cu rădăcină cu tot şi fierte înfundat
într-o ulcică se ţinea în gura copiilor contra durerilor de dinţi, iar cu plantele se făceau
oblojeli la falcă.
Fiertura preparată din tulpini sterile se dădea contra bolilor de piept. Se mai întrebuinţa
împreună cu iarbă băloasă ( Centaureea austriaca), fierte în bere, cu miere şi puţină
piatră acră pentru bolile de blenoragie. În multe părţi se lua contra durerilor de rinichi.
Cu flori de nalbă decoct se da contra poluţiilor.
Compoziţie chimică: tulpinile sterile conţin oxizi de siliciu, saponină, flavonozide,
compuşi azotaţi.
Acţiune farmacologică: se foloseşte doar extern unde produce la băi o puternică
dezintoxicare a organismului şi o mai rapidă cicatrizare în afecţiunile dermatologice.
Preparare:
-Se foloseşte doar la tratamentul extern aşa că vom pune 50 g de plantă mărunţită la 5
litri de apă. Se va fierbe apoi timp de 30 minute, se strecoară apoi în cadă unde se va sta
30 minute. Pentru comprese pe răni sau cataplasme pe umflături se va pune 2 linguri de
plantă mărunţită în 250 ml de apă şi se va fierbe timp de 15 minute. Se va strecura şi cu
acest ceai se pot face comprese pe locurile afectate. Cataplasmele se vor face cu planta
fiartă. Se va ţine în funcţie de toleranţă între 2 ore, până la 8 ore, local.
 Page 317 of 1147

Se poate folosi la: ascită, edeme, răni, umflături, etc.

Contraindicaţii:
Sub nici o formă nu se va folosi intern.
BĂNUŢEI
Bellis perennis Fam. Compositae
Denumiri populare: părăluţe, margarete pitice.
În tradiţia populară: se folosea ca leac în bronşite. Planta se spăla, se pisa, se storcea, iar
sucul obţinut se amesteca cu zahăr candel şi se lua de mai multe ori pe zi. Unii o
fierbeau bine acoperită, decoctul îl amestecau cu miere şi preparau un sirop din care
luau 1-2 linguri pe zi contra bronşitei cronice.
Compoziţie chimică: saponine, substanţe tanante, mucilaginoase, ulei eteric.
Acţiune farmaceutică: produce o lubrifiere a sputei, uşurează respiraţia se indică mai
ales la bolile aparatului respirator. De asemenea este diuretică, ajută chiar la diferite
afecţiuni la refacerea celulară.
Mod de preparare: se pot consuma proaspete în salate de crudităţi tăiate mărunt. Se mai
pot tăia crude sau uscate mărunt şi se amestecă cu miere. Se iau în acest caz câte o
linguriţă de mai multe ori pe zi.
Ceai: 1 linguriţă de flori mărunţite la 100 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute,
după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
În cazul în care se va folosi extern se va dubla cantitatea de plantă.
Este bine ca după 15 zile de tratament să se facă o pauză de 15 zile.
Unguente: la 100 g grăsime (untură de porc, unt fiert înainte pentru îndepărtarea
impurităţilor) se va adăuga 50 g de plantă măcinată fin.
Se fierbe timp de 3 ore pe baia de apă. Se strecoară caldă, apoi se pune la rece în cutiuţe
mici. În cazul în care se doreşte să fie mai consistentă se poate adăuga puţină ceară de
albine încălzind din nou tot pe baie de apă pentru topirea cerii. La răcire se va mesteca
bine pentru că are tendinţa să se stratifice.
În această cremă se poate pune puţin propolis brut (10- 20 g) şi se topeşte din nou,
amestecând până la răcirea complectă. Se va ţine la rece în cutiuţe mici.
Praf: se transformă în praf planta cu râşniţa de cafea. Se va lua câte un vârf de cuţit 1
linguriţă de trei ori pe zi. Acesta se va ţine sub limbă timp de 10 minute, după care se va
înghiţii cu puţină apă.
Tinctura - o parte plantă măcinată se va pune într-o sticlă care are capac ermetic. Se mai
adaugă 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se va ţine la temperatura camerei timp de 15
zile agitând zilnic de mai multe ori. Se strecoară, se pune în recipiente mai mici închise
ermetic. Se poate folosi timp de 2 ani, dacă a fost păstrată la rece, bine închisă.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, ascită, astmă, balonări, bronşite cronice
şi acute, boli la buze, cancer pulmonar, sau sân, ciroză, comoţii cerebrale, constipaţie,
dureri de cap, edeme inflamate, digestie lentă, furuncule, gaze intestinale, hepatite,
insuficienţă renală, intoxicaţii, iritaţiile pielii, litiază renală cu uraţi, micoze, migrene,
ochi inflamaţi, pemfigus, pete pe faţă, pleoape înroşite, porfirie, răni, reumatism,
tumori, tuse.
BĂTRÂNIŞ
Erigeron canadiensis Fam. Compositae.
 Page 318 of 1147

Denumiri populare: buruiană de dalac, buruiană de pete, coada vacii, coada-hulpii,

coada- lupului, crunguliţă, măturică, spirince, steluţă, steluţa şoricelului, struţa mirelui,
şoricel.
Adusă din America şi răspândită în sec. XVII-lea.
În tradiţia populară: în ţara Oltului, se spunea că atâtea junghiuri au oamenii câte frunze
are planta. Se folosea contra junghiurilor, reumatismului şi a cărbunelui. Se pisau
tulpinile florifere şi se legau cu ele, ori se fierbeau şi cu decoct se spălau, iar cu plantele
se făceau legături. În Neamţ se spălau pe faţă contra petelor şi pistruilor.
Compoziţie chimică: ulei eteric şi colină, acizi organici, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: astringentă, diuretică, antireumatismală, cicatrizantă.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, albuminurie, cistită, dalac, dureri
diverse, junghi, lumbago, pete, pistrui.
Preparare: 4 linguri de plantă mărunţită se vor pune la 500 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute apoi se strecoară. Se foloseşte extern.
BOBORNIC
Veronica beccabunga Fam. Scrophulariaceae.
Denumiri populare: bârbornic de baltă, bibornic, blabornic, bobolnic, boboilnic,
boboniţă, bobolnic, busuiocul broaştei, dreţel, gheaţă de pământ, hiaţa pământului,
briboi, pribolnic.
În tradiţia populară: pe răni şi tăieturi se aplicau frunze verzi, iar dacă erau mai mari se
pisau şi se făcea cu ele legături. Planta întreagă se punea pe arsuri.
De multe ori fierbeau plantele şi cu decoct se spălau, iar cu resturile se legau, mai ales
la umflături. Încălzit la foc se punea aşa cald pe spate, contra durerilor.
Pisat şi amestecat cu oţet sau apă, se făcea cu el legături pentru dureri de cap, pentru
bolnavii de dambla.
Cu decoct se spălau bolnavii de orbalţ (erizipel).
În Maramureş se făcea cu el spălături copiilor slabi pentru întărire.
Ceaiul din tulpini florifere se lua contra neputinţei de urinare, a hidropiziei şi pentru
curăţirea sângelui.
Din părţile aeriene ale plantei în amestec cu rădăcină de hrean, frunză de pătlagină şi
miere, se prepara un sirop folosit pentru afecţiunile pulmonare.
Compoziţie chimică: ulei volatil, substanţe amare, aucubină, săruri minerale, vitamine,
etc.
Acţiune farmacologică: antiinflamator, diuretic, antiscorbutic, dureri diverse.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: adenoame, afecţiuni ale pielii diverse, constipaţie,
dizenterie, dureri renale, hemoroizi, hidropizie, pecingine, pete pe faţă, pistrui, retenţie
urinară.
Preparare:
-Suc proaspăt se va consuma obţinut din planta proaspătă şi se poate lua câte 1-2
linguriţe preferabil în amestec cu alte sucuri de legume şi fructe.
-Planta proaspătă se poate folosi în diferite salate alimentare.
- 2 linguriţe se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se
strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi, în afecţiunile interne.
Extern: cataplasme cu frunze proaspete sau suc stors pe piele direct din plantă.
 Page 319 of 1147

-o mână de plantă se mărunţeşte şi se pune la 250 ml ulei, preferabil de măsline. Se

fierbe apoi pe baie de apă timp de 3 ore. Se strecoară. Se foloseşte atât intern câte o
linguriţă cât şi extern unde se poate unge cu acest ulei afecţiunea.
BOSTAN
Cucurbita pepo Fam. Curcubitaceae
În tradiţia populară: era folosit în alimentaţia animalelor şi uneori şi a oamenilor. Din
seminţe se extrage un ulei comestibil cu gust aparte.
În podişul Târnavelor, miezul fiert în lapte dulce se punea pe uime.
Cu tulpinile fierte în lapte sau prăjite în untură de porc se făceau legături la gâlci.
Seminţele uscate şi fierte se puneau pe furuncule, iar decoctul se lua contra litiazelor
renale.
Fiertura frunzelor se lua ca vermifug, antispasmodic şi diuretic în boli de rinichi.
Uleiul din seminţe, în care se punea cenuşă de coajă de măr dulce, se întrebuinţa contra
bubelor dulci şi a altor bube.
În Dobrogea laptele din seminţe de dovleac se folosea contra teniei.
În ajunul Crăciunului se dădea copiilor bostan ca să fie graşi peste an.
Compoziţie chimică: beta-caroten ca şi morcovul, diferă doar cantitativ, leucină,
peporezină, tirozină, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, hidraţi de carbon, protide, săruri
minerale. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E.
Proprietăţi: emolient de excepţie, sedativ, laxativ.
Se indică la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni cardiace, afecţiuni renale, afecţiuni
reumatismale, afecţiuni oculare în special cele cu hemoragii, arsuri, astenii, cancer,
cangrenă senilă, constipaţie, diabet (înlătură sau previne afecţiunile care apar la ochi),
dispepsii, dizenterie, enterite, hemoroizi, infecţi urinare, insomnii, insuficienţă renală,
leucemii, paraziţi intestinali (ascarizi, limbrici), prostată, tenie, tulburări neurologice,
viermi intestinali.
Mod de folosire:
Intern:
-crud amestecat cu aperitive; în supe, înăbuşit.
-1 pahar de suc, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, este un laxativ foarte eficient.
-seminţele consumate crude după decojire (vezi şi dovleacul).
-Se pisează 30-50 g de seminţe, se amestecă cu miere şi se iau în trei prize, din jumătate
în jumătate de oră. După o oră se ia un laxativ, preferabil ulei de ricin.
-Emulsia obţinută prin fierberea în lapte a seminţelor decojite şi pisate este calmantă şi
răcoritoare (insomnii, dureri şi inflamaţii ale căilor urinare.
Extern:
-Cataplasme contra arsurilor şi a inflamaţiilor, abcese, cangrenă senilă.
BOZ.
Sambucus ebulus Fam. Caprifoliaceea.
Denumiri populare: bozie
În tradiţia populară: în trecut boabele de boz erau folosite pentru colorat.
În medicina populară bozul era una dintre cele mai importante plante. Decoctul rădăcini
se lua în gură contra durerilor de dinţi.
Pentru răceli, reumatism, se făceau băi generale sau locale, cu decoct fiert într-o
căldare, apoi turnat în vasul de baie. În Ialomiţa se scălda bolnavul răcit sau îi făceau
abureli până începea să curgă năduşeala pe el. În timp ce se făcea abureala se aşterneau
 Page 320 of 1147

pe un cearceaf foi de boz, se aşeza bolnavul pe ele, se acoperea cu o învelitoare groasă.

Bolnavul cădea într-un somn greu, năduşea de nu mai ştia de el şi apoi îşi revenea, se
uşura.
Cu decoct se spălau umflăturile, mătricile, scrântiturile, obrintelile, iar cu resturile lor
se făceau legături, oblojeli. Rădăcina de boz se fierbea bine, cu tătăneasă, peliniţă şi
rădăcină de brusture, se punea apoi pe ele făină de secară, piper negru, undelemn şi
tărâţe de grâu, iar cu amestecul obţinut se făceau cataplasme pentru durerile de mijloc,
de şale.
Rădăcina plămădită în rachiu se lua contra constipaţiei, fiind un purgativ drastic,
periculos.
Ceaiul din frunze se dădea în Vrancea copiilor contra crampelor, iar decoctul mai
concentrat contra limbricilor. Decoctul din rădăcină sau fructe se întrebuinţa contra
ascitei.
Se fierbeau boabele sau rădăcinile pisate, până scădea la un sfert şi se beau 3 păhărele
pe zi; sau se fierbeau boabe coapte cu 500 g zahăr până se obţinea o marmeladă care se
punea într-o oală curată. Alte 500 g de boabe se punea în 500 ml de spirt sau rachiu bun
şi se lăsa să stea câteva zile la căldură. Bolnavul lua câte o linguriţă de magiun şi câte
un păhărel din rachiul plămădit cu boabele.
Ceaiul din frunze de boz sau decoct în apă ori vin, în amestec cu alte plante se folosea
contra blenoragiei.
O legătură din boz se punea pe piept celor bolnavi de oftică.
Compoziţie chimică: ulei volatil, răşini, acid tartric, acid malic, saponine un colorant
albastru şi substanţe amare. Are aceleaşi proprietăţi ca şi socul dar mai puternice.
Preparare:
-1 linguriţă de rădăcină se pune la 500 ml de apă. Se fierbe timp de 5 minute, apoi se
strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile, maximum această cantitate.
-1 linguriţă de frunze mărunţite se vor pune la 500 ml apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute după care se strecoară. Se va consuma în cursul unei zile 250- 500 ml de
ceai.
-Tinctura de fructe se prepară ca cea de soc dar administrarea este doar jumătate din cea
a socului fiind mai puternic acesta.
Tot ce se spune la soc este valabil şi în cazul aceste plante însă se va folosi doar cantităţi
mult mai mici fiind mult mai activ decât socul.
La ce se foloseşte la fel se găseşte la soc.
BRAD
Abies alba Fam. Abietacee.
În tradiţia populară: ca materie primă a avut largi întrebuinţări, apoi se folosea la
tăbăcitul pieilor.
În mod curent răşina s-a folosit, şi pentru lecuirea diferitelor boli. Se topea, se amesteca
cu ceară, cu coada şoricelului pisat, etc. Iar alifia obţinută se punea pe o fâşie de pânză
şi se legau cu ea bubele rele, copturile, zgaibă, etc.
În unele părţi se amesteca cu seu de vită, ceară, pânză de păianjen şi făină de grâu. Se
mai amesteca cu ceară de albine, unt proaspăt, scrum de copită de cal şi coajă de lemn
câinesc, plămădită în rachiu, apoi se fierbea până se obţinea o alifie cu care se ungeau
bubele.
Răşina plămădită în rachiu de drojdie se lua dimineaţa, câte o lingură, pentru sperietură.
 Page 321 of 1147

În medicina populară s-au folosit şi ramurile tinere de brad, la băi contra reumatismului.
Din cele cu frunze crude se făcea un ceai ori un sirop pentru tuse, dureri de piept, luat şi
ca fortifiant pulmonar.
Ceaiul din conuri verzi se bea călduţ contra durerilor de stomac şi inimă.
Decoctul din muguri tineri se bea primăvara, contra scrofulelor, iar cel din cioturi de
brad, din scânduri arse şi pisate, contra junghiurilor.
La Sălciua, legăturile cu decoctul scoarţei se punea la gât contra durerilor şi
umflăturilor, iar compresele cu frunze fierte, contra durerilor de ficat. Decoctul din
“cucuruz” de brad se ţinea călduţ în gură, ca să aline durerile de măsele.
Compoziţie chimică: acizi rezinici (alfa şi beta pimen), ulei volatil, rezine, principii
amare mai ales în muguri şi în acele de brad.
Răşina conţine rezinetanoli, acizi rezinici, rezine, acizi aromatici, fenoli, etc.
Acţiune farmacologică : se folosesc atât mugurii câr şi cetina sau răşina. Are acţiune
astringentă, cicatrizantă, antibiotică, stimulează secreţiile fiind folosit ca expectorant.
Calmează durerile, are efect răcoritor, revulsiv, cicatrizant, repermeabilizant vascular,
vitaminizat, etc.
Mod de preparare:
Mugurii: se culeg primăvara şi din ei se poate obţine un sirop folositor la foarte multe
afecţiuni ale aparatului respirator şi nu numai, pentru că de fapt are acţiuni mult mai
complexe refăcând circulaţia sângelui în întreg organismul. Se vor sfărâma mugurii şi
se amestecă cu miere polifloră şi se lasă acoperiţi timp de 6 săptămâni. Se strecoară
apoi lichidul obţinut şi se pune în sticluţe de mărimi mai mici. Se va putea lua câte o
linguriţă de 3 ori pe zi.
-Muguri de brad mărunţiţi se pun în suc de ceapă roşie (sau suc de usturoi) cât să se
acopere, apoi se pune tot atâta miere polifloră. Se lasă apoi timp de 15 zile la macerat,
după care se strecoară şi se va consuma câte o linguriţă de 3 ori pe zi în boli pulmonare,
de circulaţie, inimă, etc.
-Muguri de brad se culeg în cantitate mai mare şi se acopere cu apă. Se fierb la foc mic
până va scădea lichidul la jumătate. Se va lua câte o lingură de 3 ori pe zi.
-Băi cu ramuri sau muguri- se culeg o mână de muguri şi rămurele (vârfuri) care se vor
pune în 3 litri de apă să fiarbă o perioadă de 3 ore, după care se strecoară direct în cadă.
Aceste băi ajută foarte mult la refacerea circulaţiei deficitare sau contra diferitelor
infecţii sau chiar în accidente cerebrale sau paralizii. Se poate adăuga în aceste cazuri şi
cimbru.
Aceste băi sunt extrem de eficiente şi în cazul afecţiunilor renale sau ginecologice şi se
pot face băi sau chiar spălături vaginale cu irigatorul.
Răşina se foloseşte la prepararea diferitelor alifii: o parte răşină de brad, cu 2 părţi ulei
vegetal şi se mai poate adăuga 1\2 sau chiar mai multă ceară de albine. În cazul în care
se doreşte se poate prepara cu mai multă ceară şi supozitoare sau ovule intra-vaginale.
Se poate adăuga la acestea şi puţin propolis brut.
Răşină cu alcool, o parte răşină de brad şi 4 părţi alcool alimentar de 70. Se lasă câteva
zile agitând bine (4-5 zile). Se strecoară, apoi se pune in sticluţe de capacitate mai mică.
Este foarte util în toate afecţiunile interne în care se poate lua câte 20 picături de 3 ori
pe zi, diluat în 100 ml apă.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni ginecologice, amigdalite, agio-
colite, agio-dermite, boli de rinichi, boli de nervi, boli pulmonare, bronşite, cervicite,
 Page 322 of 1147

contuzii, colite, discopatii, dureri articulare, dureri de coloană, dureri reumatice,

eczeme, enterocolite, faringite, furuncule, gripă, guturai, hemoroizi, infecţii ale pielii,
infecţii urinare, nevroze, nevralgii, parodontoză, paralizii, purpure, răni ale colului
uterin, răni anale, răni externe, răni purulente, reumatism, tulburarea permeabilităţii
capilare, tuse, ulcere de gambă, ulceraţii cronice, vânătăi.
BRÂNCUŢĂ
Sisymbrium officinale Fam. Crucifere
Denumiri populare: buberic, bubornic, buruiană de răul băieţilor, frunza voinicului,
jebghiu de munte, muştar alb, năsturel, usturoiţă, etc.
Se folosesc seminţele sau planta cu inflorescenţă.
În tradiţia populară: planta se folosea pentru brâncă după cum arată şi numele. Ceaiul
din tulpinile florifere, îndulcit cu miere, se lua pentru răguşeală. Decoctul se da copiilor
mici contra crampelor stomacale şi la epilepsie.
Proprietăţi: este cunoscută mai ales popular ca una dintre cele mai utile plante care se
foloseşte în anotimpul rece pentru bolile specifice anotimpului rece. Are de asemenea
un puternic efect antiinflamator şi totodată un efect diuretic.
Se întrebuinţează la : afonie, bronşite, cistită, colici abdominale, dureri abdominale
diverse, erizipel, faringite, guturai, laringite, litiaza vezicii urinare, răguşeli rebele,
scorbut, tuse.
Afonie- se face un ceai simplu sau în combinaţie cu nalbă 2 linguriţe de plantă
mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se
strecoară. Se bea în cursul zilei cu înghiţituri mici. Este bine ca totodată să se mănânce
gălbenuş de ou crud cu miere, dacă nu aveţi diabet.
Se pot aplica şi comprese calde cu ceai dublu concentrat în zona gâtului. Cistita: se va
bea un ceai infuzie din 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute apoi se poate consuma. Se pot face şi spălături vaginale cu
cantitate dublă de plantă în acest caz.
Colici şi dureri abdominale: copiii vor bea un ceai în cursul zilei din 1 linguriţă de
plantă pusă în 250 ml apă clocotită. Adulţii vor folosi cantitate dublă de plantă şi vor
putea consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Se poate aplica şi pe abdomen cataplasme cu ceai mai
concentrat. Acestea vor fi puse calde şi se ţin până la trecerea durerii. Erizipel: se va
folosi sub formă de ceai cu care se vor pune comprese. Faringită, guturai: se va face o
infuzie mai concentrată cu care se va face de mai multe ori pe zi gargară. Se mai poate
folosi sub formă de praf obţinut cu râşniţa de cafea din plantă uscată. Acesta se va pune
un vârf de cuţit sub limbă şi se ţine timp de 5 minute, după care se înghite. Se poate face
şi tinctură 1 parte plantă cu 5 părţi alcool alimentar de 70. Se va lua din tinctură 10
picături- 1 linguriţă de 2-3 ori pe zi în cazurile grave.
BRÂNDUŞA DE TOAMNĂ
Colchicum autumnale Fam. Liliaceea
Denumiri populare: bălură, blânduşă, ceapa -ciorii, crinul-mâţii, ghicitoare, gâgâţele,
jiorele de toamnă, ruscea de poiană, şofran.
În tradiţia populară: florile plantei s-au folosit pentru vopsit în special pentru lână.
În unele zone se credea că florile apără de brâncă (erizipel), de aceia se mâncau toamna.
Se mai foloseau la răni, degerături şi contra reumatismului. În unele părţi se foloseau
pentru creşterea părului sau contra păduchilor decoctul. Cu florile se ungeau pe piele, ca
 Page 323 of 1147

să nu-i muşte purecii. Se mai punea în smântână apoi se ungeau fetele pe faţă ca să se
ruminească.
Compoziţie chimică: planta, mai ales bulbul şi seminţele conţin substanţe toxice,
colchicina, colcamină, democolcina şi tiocolchicozida care sunt folosite în industria
medicamentelor, glicozizi, substanţe minerale, etc.
Acţiune farmaceutică: se foloseşte extern planta pentru spălarea pe cap şi stimularea
creşterii părului.
Nu se foloseşte decât preparată farmaceutic din seminţele plantei de unde se extrag
principiile active.
BRUSTUR
Arctium lappa Fam. Compositae
Denumiri populare: blustan, bruscălău, brustan, brustur -amar, brustur- mare, brustur-
negru, caftulan, calcoceni, captalan, capul –călugărului, căpcălan, cârcei, ciulin, ciulină,
clococean, ghimpoasă, iarba-boierului, lapuc, lapean, nădai, scai-mărunt, scaiul-oii,
scăete, scăete-mare, sgar, sgăice.
În tradiţia populară: se folosea pentru vopsit în negru în amestec cu arin, şovârf, boz,
coji de nucă, etc.
A fost unul din cele mai importante leacuri băbeşti. Frunzele se puneau pe răni, buboaie,
uime, scurte, umflături, pălituri.
Se mai punea pe cap contra junghiurilor. Când pielea ardea ca focul, se punea frunza
verde pe piele. Bolnavii de lungoare puneau frunze pe cap pentru ca “să-i tragă
răutatea”.
În unele regiuni, mamele şi oblojeau copii cu frunze de brusture, unse cu unt, după ce-i
scoteau din baie.
Se mai înveleau copii cu frunze când aveau crampe. Frunzele udate cu oţet erau leac
pentru dureri de şale, unse cu unt sau unsoare, pentru dureri de piept; iar numai pălite la
foc, pentru junghiuri şi dureri de inimă.
În alte regiuni, pe frunza de brusture se punea rădăcină de păpădie prăjită, amestecată
cu smântână proaspătă şi apoi se legau cu ea contra durerilor reumatice.
La Răşinari, decoctul plantei spăla buba neagră, ori se făceau legături cu brusture pisat.
Rădăcina pisată, presărată cu sare, se punea pe talpă pentru bătături în talpă.
Cu decoct se spăla pe cap pentru creşterea părului.
În unele sate la indigestie se făceau legături la buric cu trei rădăcini de brusture şi 3
rădăcini de hrean pisate şi fierte în borş, îngroşate cu tărâţe.
Rădăcina plămădită în rachiu se lua contra vătămăturii. În unele părţi, se pisa, se
amesteca cu rădăcini pisate de mutătoare, iarba lui tatin, boz, etc. Cu oţet, tărâţe de borş
ori făină de secară, făcându-se o turtă care se aplica pe pântece.
Decoctul de rădăcină se bea contra bolilor venerice şi erupţiilor pe piele, se spălau cu el
la eczeme. Sămânţa bine pisată se punea în rachiu de drojdie sau în apă ne începută şi se
bea în mai multe rânduri contra herniei.
La naşteri grele se fierbea brustur, se strecura zeama, se punea zahăr şi se dădea lăuzei,
apoi bea 3 zile ceai de muşeţel, să se cureţe.
Compoziţie chimică: nitrat de potasiu, ulei eteric, mucilagii, inulină, acid palmitic, acid
cafeic, sigmasterol, sitosterol, substanţe amare, vitamine B, săruri minerale inclusiv de
potasiu, etc.
 Page 324 of 1147

Acţiune farmaceutică: aromatizant, calmant al colicilor intestinale, absoarbe gazele,

galactagog, reduce stările de vomă, antiseptic intestinal, carminativ, stimulează digestia,
diuretic, antiinflamator renal, calmează durerile de cap, expectorant, antiseptic
pulmonar, antiinflamator gastric, antitumoral, aromatizant, antidiareic uşor. Partea cea
mai toxică a plantei este rădăcina datorită arctininei, uleiului esenţial şi lactonei care
poate provoca tulburări digestive, transpiraţii, nefrite, poliurie sau anurie, dar cu
pronostic bun pentru că încetează după ce nu se mai foloseşte planta.
Ar mai trebui adăugat că împiedică infecţiile şi înmulţirea microbilor. Are acţiune
antitermică. Este astringent excelent şi provoacă dezintoxicarea organismului.
Moderează şi chiar reglează secreţiile organismului. Ajută cicatrizarea. Datorită diurezei
pe care o produce se foloseşte la o serie de afecţiuni ale ficatului, gută, diabet, la cei
care vor să-şi reducă cantitatea de colesterol, creşte diureza. În afecţiuni dermatologice
este foarte util începând cu cele mai frecvente şi diverse afecţiuni şi terminând cu cele
mai grave: cancer. La toate ajută contribuind la vindecare.
Cosmetică: acţiunea sa este diversă de la creşterea părului, până la seboree sau alte
afecţiuni se poate folosi cu succes în foarte multe afecţiuni cosmetice.
Remarcăm de asemenea că poate să distrugă stafilococul datorită lactonei. Seminţele de
brustur sunt indicate şi ele pentru întinerire şi chiar în timpul naşteri uşurând durerile
naşterii.
Frunzele proaspete se folosesc atât în acţiunea de dezintoxicare a organismului cât şi în
diferite răni cu rol cicatrizant sau dezinfectant.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, abces, afecţiuni bucale, afecţiuni ale
căilor urinare, afecţiuni ale ficatului, afecţiuni pulmonare, afecţiuni stomacale, alergie,
alopecie, anorexie, balonări intestinale, bronşită acută şi cronică, calculoză biliară,
cancer, celulită, colesterol crescut, colici intestinale, colită de fermentaţie, constipaţie,
cosmetică, diabet, diaree, dermatite, descuamarea pielii, dureri de cap, eczeme
microbiene, eczeme uscate, eliminarea toxinelor din organism, epilepsie, eritem
polimorf, erizipel, faringite, febră, furunculoză, gripă, gută, hemoroizi, herpes,
hipertensiune, infecţii urinare, inflamaţii acute şi cronice, insuficienţă respiratorie,
înţepături de insecte, leucoree, mâncărimi de piele, mătreaţă, micoze, nefrite, obezitate,
pemfigus, răceală, reumatism, răni, tenuri seboreice, tumori, ulcer gastric, ulceraţiile
pielii vechi sau zemuinde, urticarie şi în foarte multe alte afecţiuni.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa
acoperit pentru 10 minute apoi se va consuma după mese. Se pot consuma 3 ceaiuri pe
zi. În colitele de fermentaţie se consumă ne îndulcit sau îndulcit cu zaharină.
Tinctură: dacă este posibil se va face din rădăcină proaspătă. Se va pune 50 g de
rădăcină spălată şi mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70. Se acopere pentru 15
zile ţinându-se la temperatura camerei. Se agită de mai multe ori pe zi. Se va strecura
apoi şi se pune la rece în sticlă mai mică. Se închide ermetic. Se va lua câte 1 linguriţă
diluată în 100 ml apă de 2-3 ori pe zi. Se poate folosi în acest fel la afecţiunile de mai
sus. Se poate lua perioade lungi de timp.
Unguent: se fierbe în 250 ml ulei 50 g de plantă mărunţită timp de 3 ore pe baia de apă.
Se poate folosi apoi acest ulei intern câte 1 linguriţă pe zi în multe din afecţiunile
enumerate. Extern se unge cu el local. Se mai poate din nou pune pe baia de apă şi se
adaugă ceară de albine în funcţie de cât de tare doriţi să obţineţi crema. Se poate de
asemenea adăuga şi puţin propolis.
 Page 325 of 1147

BUBERIC
Scrophularia nodosa Fam Scrophularia.
Denumiri populare: brâncă, brânca porcului, buruiană de buberic, frunză de iarbă, iarbă
de trânji, iarbă neagră, iarba porcului, iarbă sărată, urzică neagră.
În tradiţia populară: a fost un leac comun la bube şi tăieturi.
Contra erupţiilor de piele, se fierbeau şi cu decoct se spălau, sau se folosea la brâncă şi
gâlci.
Cu tulpinile florifere se făceau băi, contra durerilor de picioare şi a reumatismului.
Rizomul tuberizat se dădea ca vermifug.
Compoziţie chimică: părţile aeriene-substanţe amare, saponine, flavono-glucozidul
diosmina, alcaloizi, acizi: cafeic, cinaric, cumaric, ferulic. Zaharoză, manitol, săruri
minerale, etc.
Părţile subterane conţin acid cafeic, cumaric, hidroxibenzen, etc.
Atenţie! PLANTA ESTE TOXICĂ Şi nu se va supra doza deoarece conţine saponine
care au o puternică acţiune in subţierea sângelui, putând duce la accidente nedorite. De
asemenea are un puternic miros neplăcut.
Proprietăţi: este o plantă cu acţiune astringentă, hemolizantă, antihelmintică, etc.
Preparare:
-1 linguriţă de plantă mărunţită sau frunze mărunţite se pun la 100 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot bea trei porţii din acestea pe zi
cu înghiţituri mici.
-Decoct din rădăcină mărunţită sau frunze folosit extern din 2 linguri de plantă
mărunţită la 500 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se
foloseşte extern la comprese sau cataplasme care se schimbă în funcţie de toleranţă la
12-24 ore.
-2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă şi se face o mămăliguţă cu
făină de mălai mai tare. Se pune cât mai caldă (să nu producă arsuri), pe abcese sau
adenoame cu diferite localizări, sau diferite tumori. Este bun şi la calmarea durerii
reumatismale sau de altă natură.
Se poate face acest lucru de 2 ori pe zi.
Tinctura: o parte plantă mărunţită sau rădăcină şi 5 părţi alcool alimentar de 70. Se ţine
15 zile, apoi se strecoară. Se vor lua 5-10 picături de 2-3 ori pe zi.
Extern se fac gargare cu diluţii din tinctură sau se pune pe răni în diferite diluţii.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: adenite, angină difterică, amigdalite, febră,
hemoroizi (se face o cremă cu praf de plantă în amestec cu unt 1\1) Se va amesteca până
la omogenizare. Se aplică în strat subţire de 2 ori pe zi. Răni (alifie sau infuzie),
urticarie- intern 2 ceaiuri şi extern decoct în tamponări locale. Parazitoze- se poate lua
în orice formă de preparat, noduli scrofuloşi, reumatism (se fac băi cu mai multe plante
şi se stă 30 minute în cadă, după care se termină baia cu un duş rece.
BUSUIOC
Ocinum basilicum Fam Labiate
Denumiri populare: basic, băsilesc, bosoioc, mălăcină, mejioran, văsăliac.
Se folosesc părţile aeriene ale plantei atât proaspătă cât şi uscată.
În tradiţia populară: frunzele se puneau pe bube, iar în legături, la adenoamele de la gât
şi şale.
Se punea pe jăratec şi se trăgea fumul în piept, contra tusei, şi pe nas contra guturaiului.
 Page 326 of 1147

Contra tusei se folosea şi decoctul, iar în amestec cu ţintaură şi iederă, pentru tuse rea.
Cu tulpini de busuioc aprinse se ardeau negii.
Legătura cu seminţe se punea contra durerilor de cap.
Se mai folosea contra frigurilor, cel obţinut din seminţele întrebuinţate la biserică în
cult.
Ceaiul din frunze şi vârfurile florale se folosea în bolile de stomac şi rinichi, iar seva
plantelor crude, din primăvară, contra durerilor de ochi.
Cei cărora le intra ceva în ochi puneau un fir de busuioc în ochi pentru a-l scoate afară.
Compoziţie chimică: ulei volatil, (camfor, cineol, eugenol, estrargol- până la 80%,
linalol până la 50%, sitosterol, anetol) saponozide triterpenice, tanoizi, săruri minerale,
etc.
Proprietăţi: antiseptic intestinal, absoarbe gazele din stomac, stimulează digestia
datorită uleiului volatil, calmează colicile, creşte secreţia de lapte la mamele care
alăptează. Combate greţurile şi vărsăturile încă de la prima administrare. Antiinflamator
stomacal şi intestinal, dar poate fi folosit şi extern ca antiinflamator. Este uşor diuretic
stimulând digestia. Carminativ, expectorant, antiseptic intestinal. Este un bun energizant
şi febrifug. Având aceste proprietăţi şi fiind şi foarte aromat cu o aromă plăcută este una
dintre plantele des folosite.
I se atribuie foarte multe proprietăţi în credinţa populară. Se mai foloseşte mult în
cosmetică, pentru efectele pe care le are asupra pielii şi părului.
Mod de preparare:
-Se poate folosi planta proaspătă frecând cu ea locurile unde au fost înţepate de insecte
după ce s-a scos eventual acul. Se mai foloseşte în urticarii, mâncărimi tot aşa.
-Plantă proaspătă- câteva rămurele puse la un litru de apă şi lăsat pentru 12 ore. De
seara până dimineaţa, când se poate consuma în cursul zilei după strecurare. Se spune
că redă voioşia şi dorinţa de viaţă. De asemenea se spune că întinereşte.
-Praf de plantă uscată obţinut cu râşniţa de cafea. Se poate lua câte un vârf de cuţit, până
la o linguriţă care se va pune sub limbă timp de 10 minute. Se înghite apoi cu puţină
apă. Se poate lua de 3 ori pe zi.
-Infuzie. 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este preferabil să
se consume înainte de mese. În afară de diabet se poate să se îndulcească cu miere
polifloră. Este foarte util în colici intestinale, balonări, bronşită, etc.
-Macerat- 2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă rece. Se lasă apoi timp de
12 ore la temperatura camerei. Se strecoară. Se poate consuma dimineaţa. Se pot bea 2-
3 căni pe zi.
-Tinctură- 50 g de plantă mărunţită se vor pune într-o sticlă care se poate închide
ermetic cu 250 ml alcool alimentar de 70. Se va ţine la temperatura camerei timp de 15
zile, agitând des sticla, după care se strecoară. Se poate apoi lua câte o linguriţă de 3 ori
pe zi diluat cu 100 ml apă.
-Unguent- praf de busuioc obţinut cu râşniţa de cafea. Se cerne. Se amestecă 50 g de
praf cu 50 g de grăsime( unt, untură, lanolină, seu de oaie, seu de vită, vaselină). Se
amestecă până se omogenizează. Se pune in cutiuţe la rece. Se unge în strat subţire de 2
ori pe zi. În cazul în care se doreşte obţinerea unei creme mai consistente se poate pune
şi ceară de albine după dorinţă (la cantitatea de mai sus se pun 10-20 g) şi atunci se
 Page 327 of 1147

topeşte pe baie de apă. La răcire se va mesteca încontinuu pentru că are tendinţa să se

stratifice.
-Vin- la 1 litru de vin de bună calitate se vor pune 20 g de plantă mărunţită. Se lasă la
macerat timp de 8 zile, după care se va strecura şi se va complecta până la un litru cu
vin. Se amestecă şi se poate folosi câte 50 ml de 3 ori pe zi.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: adenite, adenoame, afte bucale şi genitale,
ameţeli, anorexie, astenie nervoasă cu angoase, balonări, bronşită acută sau cronică,
cefalee, cheilită, cheratodermii (îngroşări ale pielii şi crăpături), colici intestinale, colită
de fermentaţie, diabet, diaree, dischinezie de natură nervoasă, dureri de cap, epilepsie,
eroziuni, febră, frigiditate, gonoree, greaţă, guturai, indispoziţie, infecţii urinare,
insomnie pe fond nervos, înţepături de insecte, lactaţie (măreşte cantitatea de lapte)
leucoree, leziuni bucale inflamatorii erodate, mâncărimi, menopauză, meteorism,
migrene, negi (tinctură), papiloame (tinctură), răceli, răni, rinite alergice, scabie, spasme
stomacale sau abdominale, sterilitate, ulcer gastric, ulceraţii cronice, veruci, uretrite,
vaginite, vomă.
Notăm faptul că cei care doresc pot să facă şi ulei de busuioc. Se va pune 250 ml ulei de
măsline preferabil presat la rece şi 50 g de plantă măcinată. Se ţine apoi la soare timp de
4 săptămâni, după care se strecoară. Se păstrează în sticle de culoare închisă.
Se poate folosi intern câte o linguriţă la foarte multe din afecţiunile de mai sus sau se va
folosi extern ca orice ulei în cazul rănilor, urticarii, etc.
Şi acest ulei se poate transforma în cremă în cazul în care se amestecă la cald cu ceară
de albine. Se poate folosi şi această cremă la toate afecţiunile pielii pentru cicatrizare.
BUSUIOCUL DE CÂMP
Prunella vulgaris Fam. Labiate
Denumiri populare: busuiocul cerbilor, buruiană de bubă rea, busuioc de câmp, coroabă,
gluga ciobanului, iarba lui Antonie, iarba lupăriei, iarbă neagră, izmă sălbatecă,
plescăriţă, şopârlaiţă.
În tradiţia populară: frunzele crude se aplicau pe bube, pe zgaibă. Cataplasmele cu
frunze tăiate, ţinute în undelemn, se puneau pentru a alina durerile de cap.
Amestecate cu frunze de floarea văduvelor (Succisa pratensis), se întrebuinţau contra
buboaielor şi antraxului.
Ceaiul şi decoctul se lua în boli de gură şi de gât, precum şi contra diareei.
Se mai folosea ca afrodiziac singură sau cu dumbăţ ( Teucrium chamaedris) şi corzile
vânătorului.
Compoziţie chimică: părţile aeriene conţin tanin, rezine, rutozid, hiperozid, substanţe
amare, ulei volatil, săruri minerale, etc.
Proprietăţi: diareice, antiinflamatorii, antitusive, cicatrizante, antibiotice.
Forme de preparare:
-Infuzie- 1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se poate îndulci cu miere dacă nu aveţi diabet. Se
poate consuma 3 căni pe zi.
-Pulbere; de plantă uscată obţinută cu râşniţa de cafea. Se va pune un vârf de cuţit, până
la o linguriţă sub limbă de 3 ori pe zi. Se ţine timp de 10 minute, apoi se înghite cu
puţină apă.
Tot acest praf se poate utiliza pentru prepararea unei creme care se face cu o parte
plantă şi o parte grăsime (unt , sau untură) Se va freca şi se omogenizează. Se aplică
 Page 328 of 1147

extern de 2 ori pe zi în strat subţire. Se poate face în amestec şi cu praf de sunătoare sau
de tătăneasă când va fi mai eficientă.
Tinctură: 1 parte praf şi 5 părţi alcool alimentar de 70. Se ţine 15 zile apoi se strecoară.
Se va folosi câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluat în puţină apă.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: amigdalită, anorexie, astmă, bronşită, bube,
colici, colită, diaree, faringită, furuncule, gastrită, guturai, hemoroizi, infecţii urinare,
laringită, migrene, meteorism, răguşeală, rinite, stimularea funcţiei sexuale, tuse,
stimularea sistemului nervos.
CAISA.
Armeniaca vulgaris.
Compoziţie chimică: zaharuri, levuloză, glucoză, protide, lipide, o substanţă
asemănătoare carotenului, brom, calciu, fier, fluor, cobalt, mangan, magneziu, potasiu,
sulf, fosfor. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, PP.
Acţiune farmaceutică: foarte nutritivă mai ales uscată. antianemică, aperitiv, răcoritoare,
astringentă. Contribuie la menţinerea echilibrului nervos şi chiar reface nervii. Reface
celulele organismului, laxativ, antidiareic, indicat în reglarea digestiei. Întăreşte
imunitatea. Sâmburii decorticaţi 4-6 bucăţi luaţi măcinaţi sunt foarte utili contra
cancerului.
Se poate folosi la: afonie, anemie, cancer, constipaţie (în special cea uscată),
convalescenţă, depresie nervoasă, diaree, inapetenţă, întârzierea creşterii la copii,
insomnii, nervozitate, obezitate, rahitism, reumatism, senectute.
Preparare:
-Fructul crud sau sub formă de suc, fruct uscat, sirop, dulceaţă, gem, etc, în alimentaţie.
-Caise uscate 6-8 bucăţi se vor pune de seara în 250 ml apă la temperatura camerei.
Dimineaţa se consumă atât apa cât şi fructele în constipaţie, etc.
-În aplicaţii externe sucul de caisă este un tonifiant al pielii normale.
CALAPĂR
Crysanthemum balsamita Fam. Compositae
Denumiri populare: bumbişor, calampăr, calapăr, calonchir, calubăr, carpin, călugăr,
dumbravnic, galopăr, izma Maicii Preciste, smirnă, spiculeţe, vetrice.
În tradiţia populară: frunzele se întrebuinţau în mod curent, în multe zone, la tăieturi,
bube, buboaie, pe care se aplicau crude, pălite în foc ori pisate şi amestecate cu grăsime.
Cu calapăr, ceapă, coada-şoricelului şi un pic de mentă se prepara o unsoare pentru
bube şi umflături. Plantele se uscau pe plită, se sfărâmau, se amestecau cu seu de oaie,
ori unt, ulei de lemn şi miere, unsoare de gâscă topite într-o tigaie. După ce se
amestecau în tigaie se punea făină de grâu ca să le ţină laolaltă. Pasta obţinută se
împărţea în două. O parte se punea pe piept pentru tuse, iar după o jumătate de ceas
după ce se răcea se punea cealaltă jumătate.
Panariţiul se lega cu ceapă albă, coaptă, amestecată cu tămâie pisată, busuioc şi frunze
de calapăr.
Decoctul se ţinea în gură contra aftelor şi a durerilor de dinţi.
Rădăcina pisată, muiată în oţet, se punea pe pântece contra herniei.
Decoctul părţilor aeriene şi mai ales al frunzelor se lua în boli de plămâni şi ficat.
În ţara Oaşului cu calapăr fiert se legau oasele cu tuberculoză osoasă.
Decoctul se dădea femeilor după naştere ca întăritor şi ca să oprească pierderile de
sânge.
 Page 329 of 1147

În multe părţi, cu decoct se spălau pe cap pentru dureri de cap, sau ca să le crească
părul, să nu cadă.
Se mai punea în băile celor slabi să-i întărească.
Acţiune farmaceutică: antiinflamator, calmant, cicatrizant, diuretic, stomahic,
antispastic. Stimulează creşterea părului.
Preparare:
- 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
-Tinctură: se pune o parte de plantă mărunţită cu 5 părţi alcool alimentar de 70. Se
închide ermetic sticla şi se ţine la temperatura camerei agitând des. Se strecoară după 15
zile. Se poate folosi câte 10 picături până la 1 linguriţă de 3 ori pe zi diluat în 100 ml
apă.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiunile ficatului, afecţiuni digestive, afte
bucale, alopecie, bube rele, chelie, contuzii, diaree, epilepsie, furuncule, hemoroizi,
herpes, infecţii ale pielii, leziuni bucale erodate, plăgi greu vindecabile, răni, reglarea
menstrelor ( se preferă tinctura luată înainte de menstre cu 2 zile şi se va continua pe
toată perioada. Se întrerupe când se termină menstruaţia), tăieturi, ulceraţii, vânătăi,
viermi intestinali (clisme cu o infuzie de 2 ori mai concentrată şi se va face la
temperatura corpului mai multe zile la rând).
Este deosebit de eficient la refacerea podoabei capilare. Se va face pentru aceasta un
tratament cu ceai din această plantă de 2 ori pe săptămână şi de asemenea tinctură cu
care se va freca pielea capului de 2 ori pe zi, până la refacerea complectă a podoabei
capilare, apoi se mai continuă doar spălăturile săptămânale.
CARPEN.
Carpinus betulus Fam. Betulaceea.
Denumiri populare: carpăn, carpin, gârniţă, mustăreţ.
Proprietăţi: astringente şi antiseptice.
Compoziţie chimică: puţin studiată. Se cunoaşte faptul că are tanin, ceea ce conferă
efectul astringent, antibiotic sau de cicatrizant. Se mai foloseşte ca hemostatic.
Mod de folosire;
-Decoct din frunze proaspete sau uscate. 1 linguriţă de frunze mărunţite se va fierbe
timp de 5 minute în 250 ml apă. Se strecoară apoi şi se pot consuma 3 căni pe zi. Extern
se poate folosi cantitate dublă de plantă.
-Unguent din praf de plantă: se fierbe pe baia de apă 50 g de praf de plantă cu 200 ml
unt timp de 3 ore. Se strecoară. Se pune în cutiuţe mici la rece . Se poate folosi de 2 ori
pe zi în strat subţire.
-Oţet 500 ml în care se va pune 50 g de praf de plantă. Se lasă apoi timp de 8 zile la
temperatura camerei. Se strecoară. Se foloseşte la mâncărimi, în diferite diluţii în
funcţie de toleranţă. Pentru a obţine un oţet aromat se poate pune şi levănţică de
exemplu 10 g de praf o dată cu acest praf de frunze.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: cancer extern, căderea părului, diaree, dureri de
gât, dureri reumatice, gripă, hemoroizi, menstruaţii (perturbări- cantităţi prea mari)
nevralgii, paralizii, prurigo, răceli, reumatism, cosmetică. Tuse.
CARTOF.
Solanum tuberosum. Fam. Solanaceae.
 Page 330 of 1147

Compoziţie chimică: conţine crud o oxidază care prin fierbere se distruge- favorizează
aprovizionarea cu oxigen. Apă, hidraţi de carbon, protide, lipide, săruri minerale de
sodiu, calciu, magneziu, fosfor, fier, mangan, cupru, sulf. Vitaminele: A, B1, B2, B3,
B5, B6, B9, E, acid pantotenic, acid folic, solamină, etc.
Acţiune farmacologică: nu se consumă cartofii coloraţi în verde pentru că au foarte
multă solamină care este toxică. Foarte digest, aliment plastic util diabeticilor, obezilor,
aliment de balast, care înlesneşte funcţiile intestinale, antiulceros, cicatrizant, topic
emolient, calmant şi cicatrizant al mucoasei digestive, antispasmodic.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: abcese, acidoză, afecţiuni digestive şi ale ficatului,
arsuri, artritism, blocaj urinar, constipaţie, crampe, crăpături ale pielii, demineralizare,
dezechilibre ale nutriţiei, diabet, dispepsii, dureri migrenoase, edem în insuficienţa
renală, erizipel, erupţii ale pielii, flegmoane, furuncule, gastrită, glicozurie, hemoroizi,
hepatism, insomnie, intestine lezate, litiază în special renală, nevralgii, obezitate,
panariţiu, plăgi atone, reumatism, sciatică, scorbut, tuse nervoasă, ulcer gastric şi
duodenal, ulcere varicoase.
Preparare:
-Tinctură curată 20 picături în puţină de 3 ori pe zi înainte, în timpul mesei sau după
mese (doza poate fi ridicată la 40 picături, vreme de câteva zile dacă efectele nu sunt
suficiente.
Se rade cartoful crud şi se pune într-un borcan cu capac. (se poate folosi şi numai sucul
filtrat). Se pune apoi alcool de 70 cât să treacă cu un deget peste pasta aceasta. Se ţine
timp de 15 zile agitând des la temperatura camerei. Se filtrează apoi bine şi se poate
folosi. În cazul sucului de cartofi este suficient să stea doar 8 zile.
-Suc de cartofi crud: ½ pahar de 4 ori pe zi timp de 1 lună în ulcere, diabet, etc. Se
poate adăuga miere, suc de morcovi sau de lămâie. O jumătate de pahar pentru celelalte
afecţiuni de 2 ori pe zi.
-Contra paraziţilor intestinali: se va mânca seara timp de 3 zile consecutiv exclusiv
salată de cartofi amestecată cu 60 g de ulei de nucă.
Extern:
-Ras în cataplasme crud sau fiert.
-În cataplasme raşi cruzi în arsuri, degerături, crăpături. Plăgi atone, ulcere, edeme ale
pleoapelor. Se poate adăuga ulei de măsline.
CASTAN COMESTIBIL
Castanea sativa Fam. Fagacee
Denumiri populare: adistin, agnistin, castan-bun, căstan, găstane, gâstine, gâstinie,
ghistină, gustine.
În tradiţia populară: scoarţa se folosea la tăbăcitul pieilor iar coaja la vopsitorie.
Castanele se foloseau contra degerăturilor la mâini şi picioare. Se fierbeau şi în zeama
lor, cât era încă fierbinte, se ţineau câteva minute membrele degerate.
Compoziţia chimică: ulei, protide, hidraţi de carbon, vitaminele: B1, B2, C, săruri
minerale.
Frunzele: tanin, vitamina E, Lemnul taninuri cathehice, castalina, castalgina, vascalina,
vescalgina, alcool triterpenic, acizi, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: se folosesc fructele coapte fără coajă care sunt un antiseptic
pentru tubul digestiv, antianemic, energetic, remineralizant, tonic nervos şi muscular.
Conţinutul în sulf este mic, însă datorită faptului că are sulf ajută la dezinfecţie şi la
 Page 331 of 1147

refacerea oaselor, mai ales că are în componenţă şi fosfor care ajută la osificare.
Magneziul pe care-l conţine ajută şi el foarte mult atât la sistemul osos cât şi întregului
organism. Potasiul ajută inima şi vasele de sânge. Se cunoaşte acţiunea acestui fruct mai
ales în cazul celor cu afecţiuni venoase (varice, etc) Este de mare ajutor tuturor celor
care doresc să se supraalimenteze şi chiar sportivilor şi convalescenţilor. Fierul pe care-l
conţine ajută şi la refacerea sângelui.
Castanele se consumă coapte sau făcute piure. Se pot consuma în orice cantitate.
Sunt contraindicate la obezi şi diabet.
Se recomandă în: afecţiuni coronariene, afecţiuni venoase sau arteriale, astenie fizică şi
psihică, anemie, bătrâneţe, convalescenţă, creştere, decalcifiere, depresie, flebite,
hemoroizi, osteoporoză, stomatită, tromboflebită, varice
CASTAN SĂLBATEC
Aesculus hippocastanum Fam. Hippocastanaceae
Denumiri populare: aghistin, castan de cai, castan de India, castanul-calului, castanul-
porcului, ghistin.
În tradiţia populară: scoarţa se întrebuinţa la tăbăcit şi vopsit.
Castanele, pisate sau tăiate mărunt şi plămădite în spirt denaturat ori fierte în apă pentru
baie, se întrebuinţau contra reumatismului. În acest scop se folosea şi floarea, pusă în
petrol, cu care se făceau frecţii.
În ţinutul Bacăului, se introduceau 6 inflorescenţe într-o sticlă de un litru cu benzină.
Sticla se îngropa în pământ, unde se ţinea trei săptămâni, iar după aceia se ungeau
părţile dureroase. Fructele se foloseau contra frigurilor şi contra loviturilor, ca şi
ramurile tinere şi scoarţa.
Ca să nu se îmbolnăvească de erizipel unii purtau o castană învelită în pânză, la gât.
Compoziţie chimică: seminţele conţin amidon, saponozide triterpenice care imprimă
gustul neplăcut şi amar al seminţelor, grăsimi, albumine, tanin, esecină, afrodescină,
argirescină, criptoescină, flavonoide, oxicumarine (esculozidă şi fraxinozidă şi agliconii
lor esculetină şi frasetină), vitamine din grupul B, C, K şi D-catecol, substanţe amare.
Scoarţa conţine: esculină, cvercitrină, fraxină, oxicumarină, celuloză, rezine, substanţe
minerale.
Proprietăţi: datorită prezenţei saponozidelor, în special a escinei şi D-catecolului,
extractele de castan au acţiune flebotonică moderată; escina are acţiune antiinflamatoare
diminuând fragilitatea capilarelor, are proprietăţi antiedematoase, fotoprotectoare,
hemostatice. Capilar protector, reducător al fragilităţii capilare, vasoconstrictoare.
Mod de folosire:
Tinctura: la 200 g de frunze mărunţite se adaugă 1 litru de alcool de 70 alimentar. Se
închide bine sticla şi se va ţine timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se
strecoară apoi şi se pune în alte recipiente mai mici. Se pot lua intern câte 10 picături
diluate în 100 ml de trei ori pe zi.
Unguent:
a) 25 ml de tinctură se amestecă cu 75 g de lanolină de la farmacie sau cu untură
proaspătă nesărată.
b) castane se curăţă de coajă se usucă bine apoi se mărunţesc transformate în praf cu
râşniţa de cafea. Se pot amesteca cu: miere, smântână, ulei, untură, etc în proporţie de
1\1.
 Page 332 of 1147

Se pun pe locul afecţiunii în strat subţire sau după un masaj uşor. Se leagă faşă elastică
dacă este vorba despre varice.
c) Se fierb castanele după ce au fost curăţate de coajă. Se transformă în pastă prin
pasare şi apoi se amestecă cu orice grăsime în proporţii de 1\1.
Vin:
Se va lua o mână de frunze de castan sau coajă ( 4 linguri) de pe ramuri tinere. Se
mărunţesc bine, apoi se vor pune într-un litru de vin de bună calitate. Se vor ţine timp
de 10 zile agitând des. Se pot şi umezi înainte frunzele sau coaja cu alcool alimentar de
70 pentru 12 ore, ca să se elibereze mai multe substanţe active. Se strecoară şi se va lua
câte o lingură dimineaţa pe stomacul gol. Se ia timp de 14 zile, după care se vor lua 2
linguri, una dimineaţa şi una seara, timp de alte 14 zile. Se iau apoi 3 linguri câte 14 zile
una dimineaţa una seara şi una la amiază. Se va scădea apoi la 2 linguri timp de 14 zile,
apoi la 1 lingură 14 zile şi se termină această cură.
Se pot folosi castanele la următoarele afecţiuni: accident cerebral, contuzii, cuperoză,
degerături, edeme cerebrale, edeme postoperatorii, edeme traumatice, flebite, cangrenă,
hemoroizi, hernie de disc, inflamaţie venoasă, impetigo, luxaţii, parkinson, plăgi
infectate, procese exudative intracraniene, sciatică, sechele după fracturi, spondiloză,
tulburări circulatorii, ulcer varicos, varice.
CASTRAVETE.
Cucumis sativus. Fam. Curcubitaceae.
Compoziţie chimică: vitaminele A, B, C, sulf, magneziu, oxid de calciu, mucilagii
Acţiune farmacologică: răcoritor, depurativ, dizolvant al acidului uric şi al uraţilor,
diuretic, hipnotic uşor.
Este un dezintoxicant al organismului se poate folosi foarte bine la reumatism şi foarte
multe alte afecţiuni.
Extern este vitalizant şi astringent sucul.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: acnee, artritism, colibaciloză, colici, cosmetică,
crăpături ale buzelor, dermatoze superficiale, gută, iritaţii intestinale, intoxicaţii, litiază
biliară şi renală, pecingine, pete pe piele, pistrui, pori dilataţi ai feţei, prurit, reumatism,
riduri, stări subfebrile, temperamente biloase şi sangvine.
Preparare:
-Fiert indicat contra iritaţiilor intestinale, util în temperamente biloase şi sangvine.
-Crud ras sau suc, este pentru unii destul de indigest. Se foloseşte în diferite combinaţii
cu alte legume şi fructe. Indicat minimum 20 ml de 3 ori pe zi.
-Extern pentru cei cu pielea grasă: loţiuni pentru ten cu apă de fierbere nesărată.
_Riduri- aplicaţii de rondele de castravete.
-Pistrui-loţiune cu lapte crud în care s-au macerat rondele de castravete.
-Pori dilataţi ai feţei- se iau cantităţi egale de seminţe de castravete, dovleac şi de
pepene galben. Se macină fin, separat, într-o râşniţă de cafea. Se diluează câte o lingură
de supă din fiecare pudră în lapte sau smântână. Se amestecă pentru obţinerea unei
măşti care se va aplica vreme de 30 minute. Se spală apoi cu apă de trandafiri călduţă.
-Îngrijirea feţei: lapte de castravete. Se pisează într-o piuliţă 50 g de migdale dulci,
decorticate, se toarnă încet 250 g de suc de castravete dat în clocot şi răcit şi se
strecoară într-o pânză deasă. Se adaugă 250 ml alcool şi 1 g esenţă de trandafir. Se
utilizează ca loţiune.
-Pomadă emolientă (dermatoze, îngrijirea feţei, încălzirea picioarelor):
 Page 333 of 1147

suc de castravete filtrat……………300g

untură topită nesărată……………...250 g
grăsime de viţel……………………150 g
apă de trandafiri……………………3 g
Balsam de Tolu……………………0,50 g
Totul se amestecă bine într-un mojar. Se foloseşte în aplicaţii locale. (Jean Valnet- …..)
CĂLIN
Viburnum opulus Fam. Caprifoliaceea
În tradiţia populară: fructele globuloase roşii s-au folosit fierte la vopsit în roşu.
Călinele fierte se folosea la vărsat .
Compoziţia chimică a scoarţei: conţine o glicozidă amară (viburnina), tanin, flavonoide,
un complex rezinos, esteri ai acidului valerianic, amidon.
Proprietăţi: stimulează pofta de mâncare, în acest sens se poate folosi singur sau în
asociaţie cu alte plante. Astringent, sedativ şi antidismenoreic, iminenţă de avort şi
accidente nervoase ale sarcinii.
Mod de preparare:
-2 linguriţe de scoarţă mărunţită se pun la 250 ml apă. Se fierb apoi timp de 10 minute.
Se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. În cazul spălăturilor vaginale sau al rănilor se
va face cu cantitate dublă de plantă.
-Tinctură: o parte coajă măcinată şi 5 părţi alcool alimentar de 70. Se ţine ermetic
închisă şi se agită zilnic timp de 15 zile apoi se strecoară. Se va putea lua câte o
linguriţă de 3 ori pe zi înainte de mese diluată cu puţină apă.
-Fructele- se extrage sucul cu storcătorul de fructe şi se consumă câte 40 ml în cazul
gastritelor hiper-acide sau chiar în cancer, în scop preventiv. În combinaţie cu suc de
coacăze în părţi egale luat de 3 ori pe zi se poate lua de cei care fac chimioterapie,
pentru a nu se simţi aşa tare efectele negative ale acestui tratament.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: accidente nervoase ale sarcinii (calmant),
afecţiuni vaginale, bufeuri (de căldură), cancer, colici, dismenoree, dureri abdominale,
eminenţă de avort, gastrite hiper-acide, gripe, hemoragii uterine, inimă ( întăreşte
muşchiul inimii), răceli, transpiraţii excesive, tuse.
CĂPŞUNUL
Fragaria viridis Fam Rosaceae
Denumiri populare: căpşun de grădină, fragi de grădină, pomiţe.
În tradiţia populară: rădăcinile se fierbeau în vin, care se lua contra tusei. Rădăcinile şi
cârceii se fierbeau înăbuşit, într-o oală nouă, cu vin alb care se dădea femeilor când
aveau dureri de pântece sau cârcei. Ceaiul din tulpini şi rădăcini se folosea în boli de
rinichi.
Compoziţia chimică: fruct- apă 90%, hidraţi de carbon, protide, săruri minerale,
fragarol, substanţe uleioase, acid salicilic, acid elagic, evercitrină, citrol, tanin, zaharuri,
polifenoli, vitaminele: A, B, C, iod, brom,
Acţiune farmacologică: antibiotic, bactericid, antiinflamator, tonic. Indicat chiar şi în
cancer pentru că vitamina C este un puternic oxidant. De asemenea acidul elagic
împiedică formarea celulei canceroase. Polifenolii de asemenea contribuie la
proliferarea celulei canceroase. Mai conţine tanin, ceea ce-l face astringent. Pectina
reduce colesterolul şi prin aceasta contribuie la vindecarea afecţiunilor circulatorii sau
de inimă. Levuloză utilă la diabet.
 Page 334 of 1147

Produsele salicilice sunt foarte bine asimilate de organism şi sunt utile în multe
tratamente. Diminuează acidul uric din urină, alcalinizant al sângelui. Conţine iod foarte
util la afecţiunile tiroidiene împreună cu brom.
Preparare şi administrare: este normal că fructele proaspete sunt cele mai indicate. Se
pot consuma cât mai multe, indicat ar fi să se consume minimum 300 g pe zi o perioadă
mai lungă. Acestea se vor consuma dimineaţa pe nemâncate.
În cazurile în care nu se poate asigura o provizie suficientă de aceste fructe se pot face
şi siropuri (nu pentru diabetici) Acestea se vor face din suc proaspăt de fructe bine filtrat
în care se va pune zahăr, până se obţine o soluţie saturată ( nu se mai topeşte zahărul şi
rămâne la fund). Înainte de a fi închis în sticle se va pune sucul de la o lămâie la fiecare
500 ml suc. Apoi se închid ermetic sigilând dopurile cu ceară topită sau parafină. În
acest fel se pot păstra o perioadă de 2 ani.
Se va lua câte o lingură din acest sirop de 3 ori pe zi.
Se pot face de asemenea şi multe tratamente cosmetice, cu efecte foarte eficiente.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni tiroidiene (conţin iod),
afecţiuni glandulare (le reglează), amigdalite, astenie de primăvară, ateroscleroză,
avitaminoze, boli rectale şi intestinale, cancer, colesterol în exces, constipaţie, diabet
zaharat (300 g zilnic- conţine levuloză), diaree, eczeme, enterite acute, gută
(diminuează acidul uric), hemoragii uterine, hemoroizi (au acţiune internă),
hipertensiune, imunitatea organismului (alcalinizează sângele), intoxicaţie tabacică şi
alcoolică, litiaze biliare şi renale (diminuează acidul uric), nefrite, nevroze, reumatism
degenerativ (curăţă organismul de toxine), parazitoze intestinale (oxiuri), seboree,
stomatite, TBC pulmonar (remineralizant), tulburări hepato-biliare, ulcer gastric, ulcer
varicos.
Frunzele se pot folosi infuzie, pentru: diaree, inflamaţia ficatului, rinichilor şi vezicii
urinare. 2 linguriţe la 250 ml apă clocotită. Se pot consuma 2 căni pe zi.
Atenţie! Pentru unele persoane aceste fructe sunt un adevărat chin producând alergii,
urticarie, etc. Se vor testa înainte în acest sens.
CĂTINA
Tamarix ramosissima
Albă- Hippophae rhamnoides
Cătină roşie Myricaria germanica Fam. Tamaicaceae
În tradiţia populară: rădăcina şi scoarţa se folosea la tăbăcit, iar ramurile pentru vopsit,
uneori se folosea şi scoarţa la vopsit.
Rădăcina se întrebuinţa ca şi scoarţa ca diuretic, sudorific, astringent, aperitiv. Coaja
ramurilor se folosea ca astringent, hemostatic; fiartă în oţet ere întrebuinţată ca
insecticid. Frunzele şi ramurile se foloseau contra reumatismului, în bolile splinei.
Extern se mai folosea la dureri de dinţi şi răni. Intern se mai întrebuinţa în bolile
ficatului, splinei rinichilor şi băşicii. Cu tulpinile plantei se făceau băi copiilor slăbiţi,
rahitici.
Scoarţa.
Compoziţia chimică: Scoarţa: hidroxitriptamine, acid oleic, acid palmitic, serotonină,
tanin şi acizi tanici, vitaminele B1, B2, C, PP.
Acţiune farmaceutică: aport important de vitamine, antidiarei, este o polivitamină
naturală. Antiinflamator, astringent, tonifiant. Extern: Limitează procesul inflamator,
 Page 335 of 1147

strânge ţesuturile şi ajută la cicatrizare. Scoarţa are efect antibiotic, antiinflamator,

astringent şi cicatrizant, atât intern cât şi extern.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace (curăţă arterele), afecţiuni
bucale diverse, avitaminoză, cancer, colesterol în exces, colite, dermatoze, diaree,
diverse dureri extern, dizenterie, faringite, gastrite, hemoroizi, herpes, icter, inflamaţii,
intoxicaţii, parkinson, răni zemuinde, reumatism, ulcere cutanate (extern), urticarie.
Preparare: scoarţa.
-Scoarţă uscată se va mărunţii, după care se va transforma în praf cu ajutorul râşniţei de
cafea. Se va folosi:
a) Decoct din 2 linguriţe de scoarţă la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute, apoi
se strecoară. Se pot consuma intern 2-3 căni pe zi. Extern se va face cu cantitate dublă
de plantă.
b) Praf de scoarţă se va lua intern între un vârf de cuţit şi o linguriţă. Acesta se va pune
sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite. Extern praful se pune pe rană apoi se
pansează.
-Tinctură: 50 g de praf de coajă se va pune într-o sticlă cu 250 ml alcool alimentar de
70. Se ţine timp de 15 zile agitând des, după care se strecoară. Se ia de 3 ori pe zi câte
o linguriţă diluată în 100 ml apă. Extern se diluează în funcţie de toleranţă şi se
pansează.
Mugurii: se pot folosi de către cei care sunt în vârstă, fiind considerat unul dintre
remediile care împiedică îmbătrânirea, mai ales dacă se folosesc sub formă de tinctură,
când se folosesc câte 10 picături de 3 ori pe zi în diluţie cu apa. Se mai poate folosi de
asemenea de către copii la creştere.
Tinctura de muguri: se face din 50 g de muguri proaspeţi culeşi. Se vor zdrobi şi se vor
pune apoi în 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine timp de 15 zile la temperatura
camerei în vas ermetic închis agitând des. Se strecoară apoi după această perioadă, se
filtrează şi se pune in sticluţe mici.
Se va lua câte 3-5 picături de 3 ori pe zi diluate cu apă de către copii şi 10 picături- 1
linguriţă de 3 ori pe zi tot diluate cu apă de către adulţi în funcţie de afecţiunea care se
tratează.
Frunzele: se pot folosi şi uscate însă se mărunţesc bine atunci când se prepară.
Compoziţia chimică a frunzelor: carmol, leuco-cianidine, celuloză, rezine, tanin, ulei
volatil, vitamina C, săruri minerale.
Proprietăţi: frunzele au un marcant efect de curăţire a vaselor de sânge cărora le redă şi
supleţea. Este remarcabil efectul lor în sfera sistemului central nervos, pe care îl
stimulează, foarte eficient.
Se vor folosi sub formă de infuzie: 2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml
apă. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni de ceaiuri
pe zi. Este indicat să se consume înainte de mese cu 15 minute.
Tinctura: făcută din praf de frunze uscate obţinute cu râşniţa de cafea sau din frunze
tăiate foarte mărunt proaspete. Se vor pune 50 g de frunze uscate (praf) sau 100 g frunze
proaspete la 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se vor ţine timp de 15 zile închise ermetic
în sticle care se vor agita des. Se strecoară apoi ţi se filtrează. Se poate lua câte o
linguriţă de 3 ori pe zi, înainte de mese cu 15 minute.
 Page 336 of 1147

Praf de frunze uscate: se macină frunzele cu râşniţa de cafea apoi se cern. Se va lua 1
vârf de cuţit de 3 ori pe zi. Se va pune sub limbă pentru 10 minute, apoi se înghite cu
puţină apă.
Unguent: praf de frunze 1 parte şi untură de porc sau altă masă grasă (unt, margarină,
seu, etc) 1 parte. Se va amesteca până la omogenizare. Se ung locurile afectate de 2 ori
pe zi.
Praf de frunze, sau frunze proaspete 50 g se vor pune în 250 ml oţet alimentar şi se lasă
8 zile apoi se strecoară. Se poate folosi la urticarii, bătături, mâncărimi de piele.
Frunzele de cătină se pot utiliza la următoarele afecţiuni: afecţiuni circulatorii, afecţiuni
urinare, cancer, diaree, edeme, infecţii urinare, nevroze, reumatism, inflamaţiile splinei
în special, tromboflebite, umflături, varice.
Fructele.
Compoziţie chimică: acid linoleic, linolic, arucic, carotenoide, licopen, tocoferol,
zaharuri, pectine, acizi graşi esenţiali, acid folic şi izoramnetol, flavonoide, substanţe
tanante, substanţe minerale ca: fier, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sodiu, etc.
Vitaminele: A, B (întreaga gamă de vitamine B care a fost descoperită până la această
dată), C, D, E, F, PP, aminoacizi, etc. Putem spune că este de fapt cea mai complexă
polivitamină naturală.
Proprietăţi: din moment ce are toate vitaminele, toate indicaţiile care se dau pentru
fiecare vitamină în parte ar trebui să le înşir aici. Ne mărginim însă să spunem că este
un protector al organismului în cazul radiaţiilor, de aceia se recomandă la toţi cei care
fac tratamente contra cancerului cu raze sau chimioterapie. Tonifiant general, are
puternică acţiune antiscorbutică, este astringent şi vermifug. Reface celula ficatului şi-l
vindecă de foarte multe afecţiuni. Distruge infecţiile sau le diminuează în cel mai rău
caz. Face imposibilă înmulţirea microbilor patogeni. Tonifică întregul organism, elimină
sau limitează procesul inflamator, uşurează cicatrizarea. Este şi diuretică contribuind şi
la curăţirea organismului de toxine. Este deosebit de utilă celor care sufere de cancer,
pentru că face mai acceptabilă chimioterapia şi chiar luptă cu boala. Fructele se pot
folosi atât intern cât şi extern.
Pot de asemenea să distrugă viermii intestinali.
Mod de preparare: în primul rând se pot consuma fructe proaspete sau congelate. Se vor
lua minimum 4-5 linguriţe de 3 ori pe zi. Cu cât se vor consuma însă mai multe cu atât
va fi mai vizibilă în tratament.
Suc din fructe; se ia minimum 20 ml de 3 ori pe zi.
Fructe uscate 2 linguriţe de fructe zdrobite sau măcinate se vor pune la 250 ml apă şi se
vor fierbe timp de 15 minute. Se strecoară apoi. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Praf de fructe râşnite, apoi cernut praful prin sită se va pune sub limbă pentru 10
minute, după care se înghite cu puţină apă de 3 ori pe zi. Se ia cu 30 minute înainte de
mese.
Unguent: praf de fructe amestecat cu untură de porc 1\1 şi omogenizat prin amestecarea
insistentă a celor două componente dă un unguent excelent pentru afecţiuni
dermatologice, deoarece conţine toate vitaminele necesare refacerii pielii. Se unge local
în strat subţire de 2 ori pe zi.
Tinctură din suc- se iau fructele şi se zdrobesc, apoi se pun în storcătorul de fructe (dacă
aveţi) dacă nu într-o pândă tare şi se strâng pentru a stoarce sucul. Sucul din fructe se
pune într-o sticlă în care se va pune aceiaşi cantitate de alcool alimentar de 70˚ cât suc
 Page 337 of 1147

este. Se pune dop şi se ţine la rece. În mod normal se aşteaptă 15 zile apoi se poate
consuma câte o linguriţă diluată de 3 ori pe zi cu puţină apă. Se poate însă consuma şi
imediat ce s-a făcut.
Tinctură din praf de plantă. (FRUCTE) este mai complexă pentru că la această tinctură
se folosesc şi seminţele din fructe. De fapt se macină fructul cu râşniţa de cafea cu
sâmbure cu tot. La 50 g de praf de fructe se pune 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se
închide ermetic şi se agită zilnic. Se ţine la temperatura camerei. Se strecoară după 15
zile şi se filtrează. Se pune în recipiente mai mici. Se va lua câte o linguriţă de 3 ori pe
zi diluată în 100 ml apă.
Vin: la 1 kg de fructe zdrobite se va pune 1 kg de zahăr şi 10 g drojdie împreună cu 5
litri de apă. Se pun într-un vas timp de 7 zile agitând des. După această perioadă se va
pune un dop care are un furtun de cauciuc introdus în el. Capătul furtunului de cauciuc
se pune într-un borcan cu apă. Se lasă cât timp fermentează 5-6 săptămâni să
fermenteze.
După fermentare se va scoate cu grijă uleiul de la suprafaţă fiind foarte util la multe
tratamente. Vinul se trage apoi cu un furtun într-un vas mai mic şi se umple până la
gură, să nu mai rămână aer. Se pune un dop care se pune ceară sau se parafinează. Se
ţine timp de 30 de zile când se mai filtrează o dată luându-se de pe depunerile care s-au
aşezat la fundul sticlei. Se pune în sticle şi se parafinează sau ceară. Este un vin foarte
bun la tratamente şi totuşi un vin gustos. Peste fructele din vas se mai poate pune zahăr
şi apă şi se mai face o dată vin, însă nu medicinal ci pentru un vin de masă.
Se poate consuma ca tratament vinul obţinut prima dată câte 50 ml de 3 ori pe zi. La
acest vin se pot pune şi plante aromate când se pun fructele în funcţie de afecţiuni:
cimbru, salvie, busuioc, măghiran, etc.
Se mai poate face un alt preparat foarte util în cazul în care aveţi la îndemână fructe
proaspete. Se vor spăla foarte bine fructele cu multă apă după ce le-aţi desprins de pe
ramuri. Se pun aceste fructe de preferinţă într-un vas de sticlă şi apoi se vor zdrobi cu
mâna sau cu o lingură de lemn. Se pun apoi într-o pânză mai rezistentă dacă nu aveţi
storcător de fructe şi prin stoarcerea puternică se va extrage sucul. După ce nu mai iasă
suc din aceste fructe se va pune peste aceste fructe tot în vas de sticlă apă fiartă după
răcire, cât să le acopere şi se lasă timp de 12 ore. Se strecoară apoi din nou. Se mestecă
apoi cu sucul obţinut de prima dată şi se va lăsa pentru 12 ore la decantare. La suprafaţă
se va forma o peliculă de ulei fină. Aceasta se va lua cu grijă şi se pune în recipiente
mici. Se va folosi la intern 3-4 picături de 3 ori pe zi sau extern se pot face cu acest ulei
o serie de preparate cosmetice sau dermatologice foarte eficiente.
Fructele rămase (din care s-a stors sucul) se vor pune la uscat. Se poate apoi să se
transforme în praf care se poate lua intern câte o linguriţă de 3 ori pe zi, sau se poate
folosi extern la diferite preparate (creme, unguente) în amestec cu ulei, unsoare, seu,
vaselină, etc. Se preferă însă cu ulei vegetal caz în care se va pune peste praf ulei cât să-
l acopere. Se lasă 4 săptămâni. Se strecoară şi se poate folosi la orice afecţiuni atât
intern cât şi extern.
Se poate folosi la orice afecţiune, pentru că nu există afecţiune care să nu fie influenţată
în bine în urma tratamentului cu aceste fructe sau cu preparatele din ele. Având toate
vitaminele se poate lua deci la orice afecţiune, pentru că spre deosebire de vitaminele
sintetice aceste vitamine nu se stochează în organism ca cele sintetice.
 Page 338 of 1147

Se foloseşte la: afecţiuni capilare, anemie, anorexie, arsuri, arterite, astenie, astm,
ateroscleroză, avitaminoză, bronşite, cancer, calcul biliar, ciroză, cistită, constipaţie,
convalescenţă, degerături, depresie, diabet, diaree, dermatoze, herpes, hepatită,
hipertensiune, hipoaciditate, impotenţă, infecţii oculare, infecţii respiratorii, infecţii
virale, insuficienţă ovariană, leucemie, leucoree, micşorarea fluxului menstrual,
parkinson, răni, radiaţii. Reumatism, boli de rinichi, sida, afecţiunile splinei, sterilitate
feminină şi masculină, tbc de orice natură, tumori, urticarie, etc.
CÂNEPA CODRULUI.
Eupatoria cannabium Fam. Asteraceae.
Denumiri populare: cânepoaie, cânepa de apă, cânepa vrăghiei, dumbrovnic, iarbă de
întruiele, sburătoare, smeoaie.
Compoziţie chimică: părţile aeriene- substanţe amare (eupatorina, eupatoriupicrina),
alvalo-rezine, tanoizi, un saponozid, steviozidina (substanţă de 300 de ori mai dulce ca
zahărul) etc.
Rădăcinile: ulei volatil şi empirină, săruri minerale.
Toxicitate: în cantităţi mari această plantă produce intoxicare, care se manifestă prin :
diaree, tremurături, vomă. Se va evita să se folosească intern.
Proprietăţi: diuretic, antifebril, laxativ, emolient, cicatrizant, antibiotic, aperitiv- tonic,
antihelmitic.
Mod de folosire:
-infuzie- din plantă mărunţită 1 linguriţă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se poate
bea această cantitate în cursul întregii zile. În cazul viermilor intestinali este util să se
bea în funcţie de toleranţă întreaga cantitate dimineaţa pe nemâncate. Infuzia se poate
folosi la diverse răni de asemenea pentru spălături ca şi pentru dezinfecţie.
Decoct din rădăcină care este mai puternică decât planta. Se vor pune 2 linguri de
rădăcină mărunţită la 500 ml apă. Se vor fierbe timp de 15 minute, după care se va
strecura. Se va folosi atât la clisme, pentru viermi intestinali cât şi la spălături vaginale
sau la alte răni pentru dezinfecţie.
Este puţin folosită, deoarece nu se găseşte la nici un magazin de plante medicinale şi cei
care o cunosc mai ştiu şi alte plante mai eficiente ca aceasta care nu are atâtea toxine.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: cancer (extern), eczeme zemuinde (comprese şi
spălături) cuperoză (comprese) insuficienţă hepatică (doar pentru a înlătura constipaţia),
dermatite infectate zemuinde (doar cele rebele la alte tratamente), reumatism (extern
ameliorează durerea). Se poate folosi cu alte plante în acelaşi timp. Răni, tumorile
anusului, rectului, vaginului când se foloseşte în combinaţii cu alte plante fiind în acest
fel foarte utilă. Ulceraţii zemuinde- la acestea se poate utiliza şi praf din plantă uscată
care se pune pe rană de 2 ori pe zi.
CÂRCEI
Ephedra distachya Fam. Ephedraceae.
Se pot folosi părţile verzi ale plantei.
Compoziţie chimică : din diferite specii de Epfedra s-au izolat mai mulţi alcaloizi (0,2-
2%) mai puţin taninuri şi substanţe minerale.
Dintre alcaloizi mai important este efedrina şi izomerul sau pseudo-efedrina. Efedrina
naturală este levogiră şi se prezintă în cristale incolore, solubile în apă, alcool eter şi
cloroform.
Pseudoefedrina este puţin solubilă în apă, uşor solubilă în alcool şi eter.
 Page 339 of 1147

Proprietăţi : se utilizează în China, din cele mai vechi timpuri ca remediu antiasmatic,
cunoscut sub numele de Ma-Huang. Bronhodilatator, diminuă motilitatea gastrică,
creşte presiunea arterială : vasoconstrictor local (pe mucoasa nazală) stimulează
sistemul nervos şi centri respiratori.
Mod de preparare:
-1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15-20 minute,
după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi, sau la nevoie câte o lingură sau
chiar în spălături nazale sau în formă de picături la tuse.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni : astm bronhic alergic, cefalee, emfizem
pulmonar, exantem, incontinenţă urinară, intoxicaţii cu morfină, scopolamină, etc.
Sinuzite, tuse.
Există şi la farmacii preparate cu această plantă.
CEAPA
Allium cepa Fam. Liliaceea
Cunoscută ca remediu în foarte multe afecţiuni încă din antichitate.
Denumiri populare: arpagic, cabă, cebulă, ceapă-bulgărească, ceapă de apă, ceapă de
arpagic, ceapă de grădină, ceapă-haşmă, ceapă-lunguieşă, ceapă-moldovenească, cepoi,
cepşoară de vară, ceaclama, hagimă, hajmă, harpagică, herpejică, hocegi, orceag,
parpagică, samulastră, ţeapă, ţeapi, ţepoi.
În tradiţia populară: cojile de ceapă galbenă uscate, se foloseau pentru a vopsi în galben,
fire sau ouă. Cojile de ceapă roşie macerate în apă timp de 5 zile şi apoi fierte cu alaun
se foloseau pentru colorarea mătăsii şi ouălor în galben, portocaliu ori brun.
A fost unul din leacurile cele mai importante. Bulbul pisat şi copt se folosea contra
buboaielor şi loviturilor.
În unele zone ceapa se cocea în spuză, i se scotea miezul şi se introducea în locul lui o
bucăţică de lumânare sau seu, se lepăda apoi coaja şi aşa cum era caldă se punea câte o
foaie pe buboaie.
Pe lovituri se legau de mai multe ori cu ceapă, pisată cu muchea toporului, nu tocată,
presărată cu multă sare şi stropită cu rachiu. Cu ceapă se făceau legături la bube.
La arsuri se aplica ceapă pisată şi amestecată cu smântână. La gâlme se punea ceapă
pisată cu sare sau prăjită cu săpun, untură râncedă cu ceapă. Sau ceapă friptă şi frunze
de nalbă. Pentru durere de burtă se tăia o ceapă în două, se presăra cu piper şi se lega la
buric; ori se pisau bine 3-4 cepe coapte în spuză, amestecate cu făină şi apă călduţă şi se
punea cataplasmă pe burtă.
Pe Someş se făceau spălături cu zeamă de ceapă contra căderi părului.
La limbrici se tăia 1-2 cepe, încă de cu seară, şi se punea într-un vas cu apă, unde se
lăsau o noapte, apoi dimineaţa pe nemâncate se bea apa.
Compoziţie chimică: vitaminele: B1, B2, B6, E, PP, acid folic. Fitohormoni: auxine,
giberline. Enzime: invertaza, oxidaza, peroxidaza, catalaza, lipaza, cistein-liaza,
fructozil-transferaze.
Acţiune farmaceutică: antiseptic, antibiotic, analgezic, emolient, rezolutiv, revulsiv.
Împiedecă înmulţirea microbiană, chiar contra stafilococilor, limitează durerea sau chiar
o suprimă. Diuretic puternic, expectorant, antitusiv, antihelmitic, hipoglicemiant,
antitrombotic, afrodiziac, etc.
Preparare:
 Page 340 of 1147

-cel mai util este să se consume pentru intern ceapă crudă în special verde sau să se
consume suc de ceapă.
-Tinctură-
-Ceapă crudă ca atare sau macerată câteva ore în ulei de măsline, în salată în crudităţi,
aperitive, în toate ciorbele.
-Tăiată fin şi luată cu lapte sau în supă, aşezată pe unt cu pâine.
-O ceapă tăiată fin macerată câteva ore în apă caldă. Se bea maceratul dimineaţa pe
nemâncate, cu câteva picături de lămâie în afecţiunile venoase sau cele descrise.
-Contra gripei- lăsăm să se macereze 2 cepe tăiate în felii subţiri în ½ litru apă. Un
pahar de macerat între mese şi un alt pahar seara la culcare, vreme de vreo 15 zile.
Contra diareei: o mână de foi de ceapă, brune la un litru de apă se fierbe timp de 15
minute. Se bea ½ litri pe zi.
-Contra diareei sugarilor: se infuzează timp de 2 ore trei cepe tăiate la 1 litru de apă în
clocote. Îndulcit cu zahăr.
-Contra paraziţilor intestinali: lăsăm să se macereze 6 zile o ceapă mare tăiată felii într-
un litru de vin alb. Un pahar în fiecare dimineaţă timp de 1 săptămână, Se reia timp de
2-3 luni, repetându-se.
-Contra reumatismelor: decoct de 3 cepe tăiate, necurăţate de foiţele învelitoare într-un
litru de apă; se fierbe 15 minute, se strecoară şi se ia câte un pahar dimineaţa şi la
culcare.
-Contra litiazei biliare: o ceapă mare, tăiată fin, 4 linguri cu ulei de măsline, 150 g apă
şi 40 g de untură nesărată. Se lasă să fiarbă 10 minute. Se bea foarte caldă mai multe
seri la rând. După 2 ore la culcare se ia un decoct de cruşin. Tratamentul se face o dată
în an.
-Se macerează timp de 10 zile ceapă proaspătă într-o cantitate de alcool de 90 egală cu
greutatea ei; se iau 3-5 linguriţe pe zi.
-Vin: ceapă tăiată fin……………..300 g
miere lichidă………………..100 g
vin alb………………………600 g
Lăsăm să se macereze 48 ore. Filtrăm şi se ia 2-4 linguri pe zi, în afecţiunile interne.
-50 ml suc de ceapă se pune în 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine apoi timp de 10
zile, după care se filtrează. Se va lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi.
-Ceapă cu miere: suc de ceapă se amestecă în părţi egale cu miere, preferabil polifloră.
Se va lua din aceasta de câte ori este nevoie în cazul tusei, sau pentru tratament câte o
linguriţă de 3 ori pe zi.
-Vin cu ceapă: la 1 litru de vin alb se vor pune 50 ml suc de ceapă. Se lasă timp de 8
zile, apoi se va strecura. Se complectează din nou la 1 litru vinul, după care se poate
consuma ca tratament câte o lingură de 3 ori pe zi. Este bine să se ia înainte de mese cu
30 minute.
-Ceapă coaptă în cuptor până se înmoaie. Este foarte utilă în cazul în care există un
furuncul. Ajută la colectarea puroiului, sparge şi ajută apoi la eliminarea lui şi la
vindecare. Se indică de asemenea la toate afecţiunile intestinale şi stomacale.
-Ciorbă cu ceapă- 4-6 cepe tăiate mărunt, se fierb împreună îndelung cu puţină varză
tăiată mărunt şi rădăcină de pătrunjel. Se pot consuma în special de către cei care doresc
să slăbească fiind un remediu foarte sigur. Se consumă în acest caz zilnic 250 ml de
ciorbă din aceasta.
 Page 341 of 1147

Extern:
-Sinapisme (cataplasme cu muştar) cu cepe crude în reumatism.
-Contra congestiei cefalice şi a meningitei (tratament de sprijin) frecăm tâmplele cu o
ceapă şi înfăşurăm picioarele în 1-2 kg de ceapă tăiată 8-10 ore.
-contra migrenelor: cataplasme cu foi de ceapă crude aplicate pe frunte.
-contra retenţiei de urină, contra oliguriei: cataplasme de cepe pe partea de jos a
abdomenului.
-Contra negilor; amestecăm ceapă cu sare marină cu argilă în părţi egale. Sau scobim o
ceapă şi umplem cavitatea cu sare. --Frecăm negul cu o jumătate de ceapă roşie.
-Contra abceselor, furunculelor, hemoroizilor, cataplasme cu ceapă coaptă. O ceapă
coaptă la cuptor caldă, face să colecteze abcesul, flegmonul, etc.
-Contra surdităţii se amestecă 30 g suc de ceapă şi 30 g rachiu, se încălzeşte şi se pun 3-
4 picături în ur3eche, de 3 ori pe zi, din care una la culcare.
-Contra nevralgiilor dentare. Să se aşeze în cavitatea dintelui suc de ceapă pus pe un
tampon de vată.
-Contra hidropiziei: Ca hrană exclusivă, trei supe cu lapte pe zi, cu o ceapă crudă tocată
mărunt. Ameliorarea începe să se remarce după o săptămână. Urinările sunt abundente
în 15 zile de la începere.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee- spălături sau loţionări cu suc de ceapă
de 2 ori pe zi. Abcese- ceapă coaptă sub pansament. Adenite- cataplasme cu ceapă
coaptă sub pansament care se va schimba de 2 ori pe zi. Se aplică caldă. Afecţiuni
respiratorii, alopecie- frecţii zilnice cu suc de ceapă sau tinctură. Ateroscleroză- tinctură
în cure de lungă durată. Artritism- tinctură cu suc de ceapă. Arsuri- ceapă coaptă
cataplasme. Amigdalite- cataplasme cu ceapă coaptă caldă de mai multe ori pe zi,
tinctură intern, suc de ceapă sau ceapă zilnic ca aliment cu diferite alimente. Angină-
sec de ceapă de mai multe ori pe zi. Ascită- sub orice formă cât mai multă. Astenie-
tinctură, astm bronhic- tinctură şi suc cu miere. Atonie gastrică – sub ori ce formă.
Azotemie – tinctură, vin, suc. Balonări – consum de ceapă crudă. Bătături- pansament
cu ceapă macerată în oţet. Bronşite- tinctură sau suc cu miere. Căderea părului- frecţii
cu felii de ceapă sau cu tinctură zilnic. Cancer intestinal sau digestiv- (curăţă întreg
tubul digestiv de puroi sau tumori) tinctură, vin, suc, fiartă, etc. Celulită- frecţii cu felii
de ceapă local sau cu tinctură de mai multe ori pe zi. Ciroză- se consumă cât mai multă
sub orice formă. Cloruremie- tinctură sau ceapă crudă în alimentaţie. Ciclu neregulat-
tinctură, suc, consum de ceapă. Congestie cerebrală- comprese cu ceapă crudă extern,
iar intern sub orice formă cât mai multă. Colecistită- sub orice formă cât mai multă.
Crăpăturile pielii- ceapă coaptă. Degerături- cataplasme cu ceapă coaptă, degerături-
cataplasme cu ceapă coaptă, crize de nervi- se miroase ceapă proaspăt tăiată.
Dezechilibru glandular- în special tinctura, dar şi celelalte forme. Dentar- conţine fluor
care întăreşte zmalţul dentar. Se consumă ceapă cât mai multă. Diabet, diaree- tinctură.
Dismenoree- intern tinctură şi extern cataplasme pentru diminuarea durerilor cu felii de
ceapă puse pe locul dureros. Dureri de cap- felii de ceapă pe locul dureros până la
trecerea durerii sau tinctură. Dureri de gât- intern tinctură- extern cataplasme cu ceapă
coaptă aplicate calde. Dureri reumatice- felii de ceapă aplicate sub pansament sau frecţii
cu tinctură. Edeme renale şi hepatice- suc, tinctură, vin, ciorbă sau ceapă crudă în
alimentaţie. Fermentaţii intestinale- tinctură. Furuncule- ceapă coaptă cataplasme.
Gripă- suc de ceapă, cataplasme calde externe cu ceapă coaptă şi în alimentaţie ceapă
 Page 342 of 1147

crudă. Guturai- idem. Hemoroizi- aplicaţii locale cu ceapă coaptă. Hidropizie- ca la

ascită. Impotenţă- tinctură câte o linguriţă seara. Indigestii- ceapă în alimentaţie. Infecţii
genito- urinare- tinctură, vin, ciorbe. Înţepături de insecte- se freacă local cu ceapă
crudă. Laringită- tinctură sau suc cu miere. Limfatism- tinctură sau suc cu miere.
Litiază biliară- sec de ceapă în alimentaţie, tinctură. Litiază urinară- tinctură şi ceapă
crudă, suc de ceapă. Micoze- tincturi diluate, ceapă crudă, suc cu miere. Meningită-
ceapă multă în alimentaţie şi ceapă cu miere la care se adaugă cataplasme cu ceapă
tăiată felii. Migrene- cataplasme locale cu ceapă crudă şi intern tinctură atât preventiv
cât şi la durere. Miocardită- vin, tinctură, consum de ceapă cât de mult. Negi- ceapă în
oţet. Nevralgii dentare- felii de ceapă aplicate local, suc de ceapă sau tinctură. Nevroze-
tinctură în cure de 30 zile. Oligurie- ca la ascite. Obezitate- se va lua sub orice formă în
cantităţi cât mai mari, inclusiv ciorbe cu ceapă şi varză. Pancreatite- tinctură. Paraziţi
intestinali- ceapă crudă sau tinctură. Panariţiu- se aplică local foiţa fină dintre foi la
deget de 2 ori pe zi. Pericardită- ca la miocardită. Plăgi- pentru dezinfecţie şi cu rol de
distrugere al microbilor, tinctură diluată, spălături. Pistrui- se freacă locul de mai multe
ori pe zi cu suc de ceapă. Pleurite- sirop de suc cu miere, plus cataplasme calde cu felii
de ceapă tăiată felii. Păr- se spală la clătire cu apă în care s-au fiert cojile de ceapă
uscate pentru a avea reflexe galben- aurii. Pneumonie- tinctură şi suc cu miere.
Prostatită- tinctură. Răceală- suc cu miere, tinctură cu vin, extern cataplasme cu ceapă
pe torace. Rahitism- se consumă multă ceapă. Retenţie hidrică- ca la ascită. Reumatism-
frecţii locale cu tinctură, comprese cu felii de ceapă crudă şi apoi se va acoperii cu un
bandaj. Scleroză- vin, tinctură sau ceapă în alimentaţie şi frecţie pe coloană cu tinctură.
Senescenţă- vin, tinctură, ceapă cât mai multă în alimentaţie. Surmenaj fizic şi
intelectual- tinctură, vin cu ceapă sau ceapă în alimentaţie. Stomatite- vin şi ceapă în
alimentaţie. Tăieturi- se aplică ceapă coaptă sau felii de ceapă crude. Traheite- tinctură
şi sirop cu miere. Tromboze- tinctură sau sirop, vin, extern cataplasme locale cu suc sau
felii de ceapă proaspătă. Tumori maligne- intern tincturi, vin, ceapă în alimentaţie.
Extern cataplasme cu ceapă coaptă aplicată caldă. Tuse- sirop de suc cu miere. Ţiuituri
în urechi- suc de ceapă în amestec 1\1 cu alcool se va introduce călduţ în fiecare ureche
câte 2-4 picături de 2 ori pe zi. Ulcere gastrice- se consumă ceapă multă în plus şi ceapă
fiartă. Urinări dificile- se fac cataplasme cu felii de ceapă crudă în partea de jos a
abdomenului şi în zona rinichilor. Se consumă şi vin sau tinctură de ceapă. Varice- în
alimentaţie ceapă multă şi eventual şi tinctură sau vin de ceapă. Se poate ca în cazul în
care există şi obezitate să se consume şi ciorba cu varză. Extern cataplasme de 2 ori pe
zi cu felii de ceapă sub pansament elastic.
CERENŢEL
Geum urbanum Fam Rosaceae
Denumiri populare: albeaţă, bărbuşoară, buruiană pentru inimă rea, buruiană de cucui,
cerculeţ, crânceş, cuişoriţă, iarba-faptului, răghicioară, rădichioară, ridichioară, verenţel.
În tradiţia populară: rizomul uscat şi pisat se fierbea şi se da contra diareei, dizenteriei şi
tifosului. În Apuseni se da contra enteritei decoct.
Decoctul se mai lua pentru năduf, crampe, hernie, dureri de picioare.
Compoziţie chimică: eugenol, taninuri (hidrolizabile şi condensate), ulei volatil,
substanţe amare, enzimă-geoza este o substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de
cuişoare pe care-l are rizomul de Cerenţel, gumirezină, amidon.(ulei volatil constituit
din borneol, cineol, timol, cimol, carvacrol, alfa-terpinol, beta-cariofilen, mircen, etc.
 Page 343 of 1147

;acid ursolic, acid cafeic, tanin, derivaţi flavonici, serpilină (substanţă amară), săruri ale
acidului malic, săruri minerale. În timpul uscării geaza dedublează geina în eugenol şi
vivianoză.
Acţiune farmaceutică: dezinfectant şi calmant intestinal, astringent, strânge ţesuturile,
hemostatic, analgezic- diminuează sau înlătură spasmele muşchilor, antiviral, antiseptic,
cicatrizant. Moderează secreţiile, suprimă durerea destul de eficient, ajută la coagularea
mai rapidă a sângelui. Datorită taninurilor are acţiune astringentă, antidiareică şi
hemostatică, iar eugenolul rezultat din descompunerea geozidei îi comunică proprietăţi
bactericide şi calmante.
Preparare: 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune în 250 ml de apă rece. Se va fierbe
timp de 15 minute, apoi se strecoară. Se bea în trei reprize după mesele principale.
-3 linguriţe se fac tot ca mai sus şi se foloseşte extern la gargară sau comprese.
-Pulbere de plantă- un vârf de cuţit de pulbere fină de plantă obţinută din plantă uscată
măcinată cu râşniţa de cafea, se pune sub limbă. Se ţine 10 minute apoi se înghite. Este
util în dispepsii gastrice, al enteritelor de natură infecţioasă şi hemoragiilor. Extern se
recomandă în tratamentul stomatitelor şi gingivitelor. Intră în componenţa ceaiurilor
antidiareice şi pentru gargară.
Se poate face de 3 ori pe zi cu 30 minute înainte de mesele principale.
Extern- 2 linguriţe de plantă pulbere se fierb timp de 10 minute în 250 ml apă. Se
strecoară- se pun comprese cu lichidul acesta sau se fac tamponări sau spălături.
Pulberea de plantă se poate aplica pe răni zemuinde. Se poate trage pe nas un pic pentru
a opri micile hemoragii.
În hemoragii uterine este foarte indicat să se introducă în vagin pulbere din plantă mai
ales în combinaţie cu pulbere de coajă de stejar sau cărbune fin. În special este util în
acest mod la afecţiunile grave.
Atenţie! Nu se supradozează deoarece provoacă greaţă şi vărsături; nu se utilizează între
mese deoarece poate produce iritaţii gastro-intestinale.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni; abcese dentare, afecţiuni bucale, afecţiuni
cronice hepatice şi renale. Afecţiuni gastrice, amigdalită, diaree, dispepsii gastrice
(scade secreţia mucoaselor), dismenoree, dureri hemoroidale, dureri menstruale sau în
zona pelviană, boli de stomac, colite de putrefacţie, conjunctivită, eczeme infectate,
enterite infecţioase, febră, gingivite, halenă, hemoptizie, hemoragii, hemoroizi, infecţii
microbiene, lăcrimarea ochilor, leucoree, metroanexite, enterită cronică, pierderi
seminale, piodermite, răni infectate, spasme musculare, stomatită, ulceraţii, vomă şi
vărsături.
Contraindicaţii: afecţiuni cronice hepatice şi renale.
CERVANĂ
Lycopus europaeus Fam Labiate
Denumiri populare: carvană, cătuşe, ciorvană, ciorvancă, coarnă, carvană, durerea
inimii, iarba lui ceas rău, piciorul lupului, ţervană.
În tradiţia populară: sucul plantei singur sau amestecat cu sulfat de fier se întrebuinţa
pentru colorarea pânzeturilor.
Frunzele au fost întrebuinţate contra tusei, ca tonic, etc.
Acţiuni farmaceutice: acţionează asupra hormonului tireotrop, diminuează sau înlătură
acţiunea unor hormoni gonadotropi, inhibă metabolismul iodului, de asemenea
deversarea tiroxinei în tiroidă. Se foloseşte doar plantă proaspătă, sau cea uscată la
 Page 344 of 1147

umbră şi făcută praf. Se mai pot cita efectele de stimulare a organismului, de stimulare a
poftei de mâncare. De asemenea calmează tusa. Extern se poate folosi la cicatrizarea
rănilor sau pentru refacerea pielii lezate.
Preparare:
-Suc proaspăt obţinut din plantă cu ajutorul storcătorului de fructe. Se va lua câte o
linguriţă de 3 ori pe zi înainte de mese cu 15 minute.
-1 linguriţă de plantă se va pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, apoi se
strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se vor lua înainte de mese.
-Praf de plantă uscată se va obţine cu râşniţa de cafea apoi se cerne. Se va lua un vârf de
cuţit de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mese, apoi se bea puţină apă. Se pot face
cure de lungă durată.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni tiroidiene sau a altor glande
(supra/renale), anorexie, alopecie, dismenoree, edeme, tuse de diferite etiologii.
CETINĂ DE NEGI
Juniperus sabina Fam Cupressaceae
Denumiri populare: brădişor
În tradiţia populară: decoctul sau praful din frunze se întrebuinţa la legături contra
negilor sau se punea pe ei seva stoarsă din ramuri. În Apuseni se folosea contra bolilor
venerice sau de piele.
Compoziţie chimică: tanin, zaharuri, rezine, ulei volatil. Se folosesc fructele sau
frunzele.
Toxicitate: intern produce iritaţii gastro-intestinale, colici, comă şi moartea.
Proprietăţi: pe piele produce iritaţii şi ulceraţii. Se poate folosi cu mare atenţie la
dispariţia negilor.
Preparare:
2 linguriţe de frunze mărunţite sau de fructe se vor mărunţi şi se vor pune la 250 ml de
apă. Se vor fierbe timp de 15 minute şi se strecoară. Se foloseşte la tratarea negilor sub
pansament, care se va ţine în funcţie de toleranţă.
Se foloseşte la: cheratozele pielii, negi
CHIMEN
Carum carvi Fam. Umbelliferae
Denumiri populare: secărea.
În tradiţia populară: decoctul şi ceaiul din seminţe se dădea copiilor mici bolnavi de
mătrice. Se mai spălau cu el pe cap contra bubelor, iar fetele din unele sate se spălau cu
zeamă de chimen călduţă, ca să se facă frumoase, să aibă faţa curată. Peste tot se pune
în ţuică pentru poftă de mâncare. Se lua contra durerilor de stomac. Chimenul fiert în
lapte sau apă se lua pentru bolile inimii. Ceaiul din chimen cu iarbă creaţă se dădea ca
întăritor celor slăbiţi de boală. Se mai folosea la răceli sau pentru boli femeieşti cu
trandafir alb şi mălin alb.
Femeile care aveau copii mici mâncau supă de chimin, ca să aibă lapte mai mult.
Compoziţia chimică: ulei volatil în care predomină carvona –86%
Acţiune farmaceutică: stimulent al secreţiilor gastrice, carminativ, galactagog, reglează
funcţiile stomacului, creşte diureza, antiinflamator intestinal, antiseptic gastric şi
intestinal, antispastic, diuretic, galactagog, stimulent, fluidifică secreţiile bronhice.
Reglează menstruaţia.
 Page 345 of 1147

Se poate utiliza în următoarele afecţiuni: anorexie, balonări intestinale, bronşite, colici

gastrice şi intestinale, dismenoree, enterocolite, măreşte cantitatea de lapte la mamele
care alăptează, reglarea menstruaţiei, tulburări intestinale, viermi intestinali.
Preparare: o linguriţă şi jumătate de seminţe mărunţite se vor pune la 250 ml apă
clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se va strecura. Se va bea în trei reprize după
mesele principale. Este bine ca să se macine sămânţa cu râşniţa de cafea, chiar înainte
de a se pune în apă clocotită şi se va măcina doar cât se foloseşte o dată.
-Cataplasme cu seminţe fierte şi amestecate cu smântână se aplică pe sânii inflamaţi şi
umflaţi, sau pe umflături. Se aplică foarte calde.
-Praf de seminţe obţinut cu râşniţa de cafea se amestecă cu puţină apă şi se poate folosi
la hemoroizi, oprirea laptelui, etc.
CICOARE
Cichorium intybus Fam Compositae
În tradiţia populară: frunzele crude se puneau, pe răni şi tăieturi, ca şi petalele florilor,
uneori plămădite în undelemn. Decoctul florilor se folosea contra afecţiunilor oculare,
iar ceaiul contra durerilor abdominale, contra durerilor de dinţi, pentru calmarea
durerilor canceroase şi scăderea tensiunii arteriale.
Din flori, amestecate cu trifoi roşu se făcea un ceai pentru dureri de cap.
Pentru ficat şi curăţirea stomacului se bea primăvara sucul stors din frunzele fragede
amestecate cu zăr.
Peste planta înflorită se turna apă fierbinte şi se punea deasupra stomacului ca să
liniştească durerile.
Rădăcina de cicoare se folosea la durere de inimă. Se pisa şi se fierbea în apă sau rachiu
şi se bea.
Compoziţie chimică: rădăcina conţine inulină, cicorină, colină, un principiu amar de
natură triterpenică (lectrecina), tanin, acid cicoric, acizi aminaţi, amidon, materii dulci,
protide, săruri minerale, etc. Aceleaşi principii se regăsesc şi în restul plantei însă în mai
mică măsură. Rezine în rădăcină şi inulină. Vitaminele: B, C, K, P.
Proprietăţi: datorită principiilor amare, insulinei şi colinei au proprietăţi eupeptic-amare
şi colagoge, în timp ce uleiul volatil şi rezinele sunt răspunzătoare de acţiunea uşor
diuretică şi laxativă, stimulează funcţia ficatului şi rinichilor, ajută la digestie datorită
principiului amar, redă pofta de mâncare. Taninul ajută ca astringent, dezinfectant,
cicatrizant. Are şi un uşor efect antibiotic. Este deosebit de activ ca diuretic. Măreşte
cantitatea de bilă şi o fluidifică (efect hidrocoleretic). Este un purificator al sângelui.
Este un component major al ceaiului depurativ, iar rădăcina al pulberii laxativ-
purgative.
Este un tonic general.
Mod de preparare şi administrare:
-Frunzele în salate, singure sau amestecate cu altele mai puţin amare la toate
afecţiunile..
-2 linguriţe de frunze şi flori se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15
minute, apoi se strecoară şi se pot consuma 2-3 căni pe zi, mai ales în constipaţie.
-Decoct din rădăcină- 2 linguriţe mărunţite se vor pune la 250 ml apă. Se va fierbe apoi
10 minute. Se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi, înainte de mese.
-Salată cu lămâie, sare şi usturoi.
-Suc 50-250 ml pe zi.
 Page 346 of 1147

-Sirop de cicoare -pentru copii şi pentru sugari:

suc de cicoare şi zahăr. Ambele în părţi egale se lasă să fiarbă până la consistenţa unui
sirop. O linguriţă de 2-3 ori pe zi.
Rădăcina de cicoare poate fi folosită ca înlocuitor de cafea. Se prăjesc rădăcinile, se fac
praf şi se foloseşte în loc de cafea. Se poate folosi perioade lungi chiar ani de zile.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, anemie, anorexie, aritmii cardiace cu
iritabilitate sau dureri. Artritism, astenie, atonie gastrică şi digestivă, calculi biliari şi
renali, colici hepatice, congestie hepatică şi splenică, constipaţie, depresie, dermatoze,
dischinezie biliară hipotonă, diabet (calmează setea), dureri de cap, furunculoze, gută,
hepatite cronice şi acute, hidropizie, icter, infecţii urinare, insuficienţă biliară, litiază,
oboseală cronică, paludism, parazitoze intestinale, răni, reumatism cronic degenerativ,
tăieturi (planta proaspătă)
CIMBRIŞOR
Tymus vulgaris Fam. Labiate
Denumiri populare: cimbrişor, cimbru-grecesc, cimbru-adevărat, cimbru-bun, cimbru de
grădină, cimbru-mirositor, iarba-cucului, iarbă de lămâioară, lămâioară, lămâiţă.
În tradiţia populară: decoctul ori planta plămădită în rachiu se ţinea în gură contra
durerilor de dinţi. Se mai lua la boli de stomac.
Pe răni se punea cimbru cu frunze cu tot şi se turna peste el apă caldă câteva minute.
Se spune că tulpinile florifere sunt cele mai bune la paralizie, şi la boli venerice.
Compoziţie chimică: substanţe amare: serpilină, ulei eteric (timol, cineol, carvacrol,),
hidrocarburi terpenice (cimen, pimen, felandren, terpine, cariohilen, cardinen, mircen,
terpinolen) saponine, compuşi oxigenaţi, alcooli, ulei gras, glicozizi flavonici, acizii
cafeic şi rozmarinic, tanin.
Acţiune farmaceutică: antiseptic intestinal, coleretic, colagog, stomahic, expectorant,
antiseptic al căilor respiratorii, ameliorează funcţiile ficatului şi rinichilor, antihelmitic,
reduce spasmele intestinale, fiind şi antiseptic intestinal. Extern; antiinfecţios,
antiseptic, antibacterian, calmant al sistemului nervos central (băi).
Intră în compoziţia ceaiurilor: antiasmatic, antidiareic şi pentru gargară.
Preparare: - 1-2 linguriţe de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va acoperi
pentru 10 minute după care se va consuma în trei reprize de preferat înaintea meselor
principale.
-2-3 linguriţe se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se
strecoară. Se va folosi 3-4 linguri înainte de fiecare masă.
Extern- 100 g de plantă mărunţită se va pune în 5 litri de apă clocotită. Se va lăsa apoi
să stea acoperit timp de 15 minute după care se strecoară direct în cada de baie. Se va
sta în cadă timp de minimum 20 minute.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, afecţiuni pulmonare, afecţiuni
renale, afte, ameţeli, anemie, anorexie, arsuri, astm, balonări, bronşite acute sau cronice,
contracţii nervoase ale stomacului şi intestinelor, diaree, dispepsie, dureri de dinţi,
dureri reumatice, dureri sciatice, eczeme infectate, enterite, enterocolite, eroziuni
bucale, fermentaţii intestinale, ficat (stimulent), greaţă, gută, hemoragii, infecţii
intestinale, inflamaţii ganglionare, inflamaţii mamelonare, iritaţii cutanate, leucoree
(mai ales funcţională), migrene, nevralgii, pemfigus bucal, plăgi infectate sau purulente,
răguşeală, răni, reumatism, ten seboreic sau actinic, tuse în special convulsivă, ulceraţii
ale pielii, viermi intestinali.
 Page 347 of 1147

Notăm tocmai la sfârşit pentru a fi reţinut că această plantă administrată sub orice formă
poate să distrugă stafilococul şi streptococul şi din această cauză este foarte utilă în
toate infecţiile cu aceşti microbi. Nu are nici un efect secundar. Se poate administra fără
nici o teamă chiar şi copiilor mici sau femeilor gravide, chiar perioade foarte lungi de
timp, mai ales în afecţiunile foarte grave pe care le dau aceşti microbi.
Atenţie! Nu se supradozează deoarece poate produce tulburări gastro- intestinale,
excitaţii nervoase urmate de depresie şi încordare motorie.
Contraindicaţii: gastrite, enterite, esofagite, insuficienţă pancreatică.
CIMBRU DE GRĂDINĂ
Satureja hortensis Fam Labiatae
În tradiţia populară: decoctul plantei se folosea contra durerilor de dinţi şi de stomac.
Ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere se lua contra durerilor de piept, iar cu resturile se
făceau oblojeli.
Ceaiul din frunze se lua contra anemiei.
Compoziţia chimică a părţilor aeriene: ulei eteric 2% format din timol, carvocrol,
hidrocarburi terpenice (p-cimen, alfa- pimen, beta- pimen, camfen, gama- terpine,
miscen, terpiden, beta- felandren, alfa- felandren, geraniol, codinen, etc), compuşi
oxigenaţi, linolol, nerol, citronel, terpen, acetat de geraniel, tujonă. Conţine de
asemenea ulei gras (acid linoleic 54-62%, acid linoleic 13,3 %, oleic 7-8 % şi linolic
13-14%)
Proprietăţi: antiseptic antiinfecţios, antibacterian, calmant. Stimulează evacuarea atât a
toxinelor cât şi a secreţiilor interne fiind util chiar în amenoree. Ajută la expulzarea
fătului în timpul naşterii. Tonic de excepţie înviorează întreg organismul şi-l
revigorează. Distruge stafilococul şi streptococii. Ajută chiar şi celor care au cancer în
diferite localizări. Carminativ, antiseptic, expectorant şi astringent.
Mod de preparare şi administrare:
-2 linguriţe de plantă mărunţită se toarnă în 250 ml apă clocotită. Se acopere timp de 15
minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
-Decoct din 2 linguri de plantă fiartă timp de 5 minute, apoi strecurat se va folosi extern
la spălături vaginale sau gargară, comprese pe ochi, răni, etc.
-Tinctură- se va putea face din 50 g de plantă mărunţită, pusă într-o sticlă cu capac
ermetic. Peste ea se va pune alcool alimentar de 70˚. Se închide ermetic şi se păstrează
15 zile, timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară după acest timp. Se va
lua câte 10 picături- 1 linguriţă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mesele principale.
Se poate face şi cu spirt medicinal în cazul în care se foloseşte extern. Se foloseşte mai
ales la paralizii, scleroză, sau chiar diferite răni.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: aerofagie, albirea dinţilor (se albesc dacă se
amestecă praf de cimbru cu praf de cărbune şi se freacă dinţii de 3 ori pe zi), alcoolism
(în special tinctura dar şi infuzia.), angoasă, anemie, anorexie, apoplexie, astenii, astm,
atrofie musculară, balonări, băi pentru revigorare şi liniştire, beţie ( se bea un ceai cu
miere multă pentru trezirea din beţie), bronşite, candidoze, căderea părului, celulită,
cistită, colită, constipaţie, depresie, dureri ovariene, dureri reumatice, dureri sciatice,
emfizem pulmonar, enterocolite, entorse, epilepsie, febră, fermentaţii intestinale, ficat
(diverse afecţiuni la ficat la care se cere o evacuare a conţinutului biliar mai rapidă şi
totodată un puternic antibiotic- este un antibiotic natural care nu dă nici o reacţie
adversă) gripă, halenă, impotenţă, infecţii urinare, înţepături de insecte (se freacă locul
 Page 348 of 1147

cu planta proaspătă, după ce s-a scos acul), leucoree, menstre dureroase, naştere (ajută
la expulzarea mai rapidă a fătului), nevralgii diverse atât intern cât şi extern, nevroze,
nervozitate, oboseală cronică, paralizii, parazitoze intestinale, pediculoză, piodermite,
pleurezie, răceli, răguşeli, răni, rinită, rino-sinuzită, scabie (spălături la răni), scleroză în
plăci (frecţii coloană), ten seboreic, tulburări menstruale, tuse astmtică, tuse convulsivă,
tuse spastică, ulceraţii purulente inflamate.
A nu se uita faptul că distruge stafilococul şi streptococul, fără nici un efect secundar
nedorit, dar şi mulţi alţi paraziţi.
Această plantă este denumită antibioticul săracului, pentru că are în componenţa sa
thimol care este un foarte bun antibiotic.
Combate infecţiile intestinale, inflamaţiile şi poate fi folosit cu mare succes în mult mai
multe afecţiuni, decât cele menţionate.
Se foloseşte de asemenea la diferite preparate culinare pentru aroma sa, în fripturi,
salate, etc.
CIREAŞA.
Cerasus vulgaris
Compoziţie chimică: vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E, mineralele: fier,
calciu, fosfor, clor, sulf, magneziu, potasiu. Oligoelemente- zinc, cupru, mangan, cobalt.
Zahăr sub formă de levuloză care poate fi asimilat şi de către diabetici.
Proprietăţi: este fructul care poate fi consumat şi de diabetici sau de către cei care
doresc să slăbească, pentru că- amăgeşte foamea- dar totodată remineralizează
organismul. Este un energizant fizic şi psihic. Întăreşte imunitatea corpului este
antiinfecţios, sedativ nervos, reglează funcţiile stomacului şi ficatului. Se crede că cei
care consumă zilnic o lună de zile suc de cireşe sau cireşe în cantitate mai mare
întineresc. Nu se va face însă în exces. Regenerează celulele.
Fluidifică sângele. Depurativ puternic, detoxifiant, antiinfecţios, răcoritor,
reglementator hepatic sau digestiv, antireumatismal, laxativ.
Se indică în: afecţiuni biliare sau renale, artrite, astenie fizică şi psihică, ateroscleroză,
boli de ficat, bătrâneţe, boli psihice, boli nervoase, boli renale, cancer, cistite, colite de
fermentaţie, colesterol în exces, constipaţie, crize migrenoase, demineralizare, depresii,
diaree, dismenoree, gută, hipertensiune, întârzierea creşterii la copii, litiaze de orice
localizare, nefropatii, obezitate, pielite, pletoră, reumatism, senectute, stări de slăbire a
imunităţii, varice.
Preparare:
-suc de fruct cât mai mult zilnic sau fructe sub formă de cură cu minimum 500 g zilnic.
-1-3 zile în care se mănâncă numai cireşe fără nimic altceva, este cura de dezintoxicare
cea mai bună înlesnind eliminarea deşeurilor din organism şi a toxinelor.
-Plasture cu cireaşă strivită pe frunte în migrene.
-Compot, sirop, dulceaţă în dispepsii.
-Ulei extras din sâmbure este foarte util în algiile reumatismale, dispariţia petelor,
negilor, etc.
-Cozi de cireşe sau frunze fierte timp de 15 minute 2 linguriţe mărunţite la 250 ml apă.
Se consumă 3 căni pe zi pentru afecţiunile renale sau litiaze.
CIUBOŢICA CUCULUI
Primula officinalis
Fam Primulaceea
 Page 349 of 1147

Denumiri populare: aglică, agliş, anghelină, calce, cinci clopoţei, ciuboţică mică,
ciubotele cucului, oglici, talpa gâştei, ţâţa caprei, ţâţa oii, ţâţa vacii, urechiuşa ursului,
etc.
În tradiţia populară: ceaiul din flori se lua contra durerilor de cap. Cu decoct se spălau
contra durerilor de ochi. Şi umflăturile se spălau cu fiertură iar plantele se puneau în
legături. Cu floare de ciuboţică şi flori de soc se făcea ceai pentru astm. Pisată cu apă se
bea contra frigurilor. Infuzia de floare amestecată cu rădăcină de toporaş de pădure, se
bea ca leac pentru febră tifoidă, catare, dureri de piept, astm, tuberculoză, iar seva din
rădăcinile pisate se lua contra frigurilor. Rădăcina se fierbea şi din decoct se lua câte 3
ceşti pe zi, contra bolilor de rinichi, în special a calculilor renali.
Compoziţie chimică: rădăcina şi flori saponozid triterpenice 5-10%, (acid primulic,
primulozida), heterozide ca: primverina (primverozidă) şi primulavrozidă, ulei volatil
0,10- 0,25, amidon, enzime, o substanţă iritantă. Acidul primulic prin hidroliză dă un
aglicon de natură terpenică, numit primulagenină A. Primulaverozida şi primverozidă,
aglicon, derivaţi ai acidului salicilic, imprimând mirosul specific. Vitamina C :i
flavonozide.
Acţiune farmaceutică: fluidifică secreţiile bronhice, emolient, expectorant, antispastic,
sedativ, sudorific, decongestionant, cicatrizant, hemostatic, reglează şi curăţă sistemul
venos. Are rol dilatator pentru vene. La unele persoane pot apare reacţii de intoleranţă
manifestate prin alergii.
Mod de preparare şi administrare:
- 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa timp de
15 minute acoperit apoi se va consuma de 3 ori pe zi câte o cană.
-Decoct din 1 linguriţă de rădăcină care se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5
minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi.
Extern se va folosi cantitatea dublă de plantă.
Vin- recomandat mai ales pentru afecţiunile inimii şi venelor ca şi pentru defectele de
circulaţie ale sângelui. Se va căuta un vin de bună calitate, preferabil din struguri care
nu au fost stropiţi cu chimicale. Se va prefera vinul alb dulce. Se vor pune la 1 litru de
vin 4 linguri de flori mărunţite. Este preferabil să se folosească flori proaspete, caz în
care se vor pune 5-6 linguri de flori mărunţite. Se lasă timp de 8 zile agitând des. Se
strecoară apoi. Se complectează până la un litru cu vin. Se poate ca odată cu florile să se
pună şi 2 linguri de rădăcină de pătrunjel tocată mărunt, caz în care este mult mai
eficient. Se va lua câte o lingură cu 30 de minute înainte de mese de 3 ori pe zi în cure
de lungă durată.
-Sirop din rădăcină- se macină fin cu râşniţa de cafea rădăcini uscate sau proaspete. Se
va umple un borcan cam de 1\3 cu praf. Se pune peste acesta miere polifloră, până se
umple borcanul. Se amestecă bine zilnic. Se ţine închis la temperatura camerei. După 4
săptămâni se poate administra fără a se mai strecura În ceaiuri înainte de a se da se
poate pune şi puţin bicarbonat de sodiu alimentar înainte de administrare.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale sau vezicale, afte, ameţeală,
apoplexie, ascită, boli de piept şi gât, bronşite, calculi vezicali sau biliari, cefalee,
contracţii de natură nervoasă, astenii, contuzii, depresii, dureri de cap, dureri de ochi,
echimoze, friguri, febră, ganglioni inflamaţi, gripă, guturai, hidropizie, inflamarea căilor
respiratorii, insomnie, isterie, laringită, litiază urinară, inflamaţii ale miocardului (vin),
migrene, nervozitate, nevralgii, plăgi, pneumonie, răceală, reumatism, rinite, rino-
 Page 350 of 1147

sinuzite, tuse de orice etiologie, tulburări gastro- intestinale, ulceraţii, umflături, varice
(reglează şi curăţă circulaţia venoasă), vărsături, vertij.
CIULINUL.
Carduus nutans
Fam. Compositae.
În scopuri terapeutice se utilizează părţile aeriene recoltate în timpul înfloririi.
Compoziţie chimică: aminoacizi, derivaţi orto- dihidroxifenolici, flavonoide şi
antocianozide.
Activitate farmacologică: hepato- protector datorită prezenţei aminoacizilor şi
flavonozidelor. În urma cercetărilor de laborator efectuate şi clinice la IMF Bucureşti
plecând de la extrasul de ciulin , prepară produsul Hepatocor S –cu acţiune hepato-
protectoare comparabilă cu a produsului străin Legalon.
Preparare:
-2 linguriţe de flori sau plantă înflorită mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Se foloseşte la: afecţiunile ficatului şi pentru refacerea sa.
CIUMĂFAIE
Datura stramonium
Fam. Solanacee.
Denumiri populare: bolundare, buruiană bolundă, buruiană de capul cânelui, ciumăhaie,
ciumăfaia cucului, ciuma fetei, durhan, laur, laur porcesc, măr ghimpos, mătrăguna
gunoiului, nebuneală, tătură, turbar, etc.
În tradiţia populară: frunzele crude, dar mai ales pălite în foc, se puneau pe răni şi
tăieturi, ca să tragă puroiul.
Apa de pe frunze se folosea contra durerilor de ochi.
Cu decoctul frunzelor se spălau umflăturile, iar cu ele se făceau oblojeli.
Se fierbeau şi se puneau în oblojeli la dureri de gât.
Se mai folosea contra durerilor de picioare, ale reumatismului. Seminţele se puneau în
rachiu de drojdie, cu care se frecau bolnavii şi apoi se “pripeau” la soare sau pe lângă
foc.
În alte zone se făceau băi sau spălături tot pentru reumatism.
Dozată cu grijă se folosea intern. Se puneau seminţe. Se pisau sau frunze pisate cu apă,
ori sămânţă pisată sau rădăcină, puse în rachiu.
În ţinutul Botoşanilor, pentru diaree cu sânge, se lua o măciulie, care are mai multe
despărţituri cu seminţe negre, se lua sămânţa dintr-o despărţitură, se ardea, se făcea praf
care se împărţea în 9 părţi, din care 8 se aruncau, iar cea rămasă se împărţea în trei,
luându-se în trei dimineţi cu puţin rachiu. Plămădită în alcool, se întrebuinţa contra
herniei. Din părţile aeriene se făceau băi în ascită. Se mai folosea pentru combaterea
artritei şi astmului bronhic.
Ceaiul din frunze de laur, cu frunze de mesteacăn, afin şi traista ciobanului, se folosea la
diabet, luându-se de 3 ori pe zi, înainte de mâncare.
Compoziţia chimică: conţine alcaloizii daturină cu hiosciamină, atropină şi
scopolamină, leucină, acizii aspartic, cisteic, glutamic, (enzime, acizi organici- oxalic,
malic, citric, fumaric, succinic, aconitic, lactic), ulei eteric, săruri minerale, etc.
Proprietăţi: frunzele şi seminţele sunt antiasmatice, antimalarice, antiinflamatoare,
antispastice mai ales în afecţiunile gastrice.
 Page 351 of 1147

Datorită scopolaminei în cantitate mică are şi o acţiune calmantă asupra sistemului

nervos central.
Se mai citează rezultatele deosebite obţinute în boala Parkinson.
Mod de preparare şi administrare:
-Pulbere din frunze: se va lua doar cântărit farmaceutic câte 0,5 g din 4 în 4 ore.
-Decoct din 0,5 g frunze uscate şi mărunţite fierte pentru 10 minute în 250 ml apă. Se
strecoară. Această cantitate se va consuma în 24 ore.
-Ţigări din frunze: în combinaţie cu frunze de tutun (la o ţigare nu se va pune mai mult
de 0,5 g de frunze de ciumăfaie (sunt la farmacie ţigări antiasmatice).
Toxicitate: toate părţile plantei sunt otrăvitoare pentru om. Semnele intoxicaţiei sunt în
ordinea următoare: halucinaţii, vomă, tulburări de vedere, accelerarea pulsului,
accelerarea respiraţiei, febră în general mare, urmate de paralizie şi moarte.
Se pot folosi doar sub supraveghere medicale şi se respectă dozele.
Se utilizează la următoarele afecţiuni: afecţiuni gastro-intestinale, astm, bube, dureri de
gât, dureri de ochi, dureri de picioare, nervozitate, paraziţi intestinali,(clisme), răni,
reumatism, tăieturi.
Contraindicaţii: nu se supradozează deoarece poate produce dereglări stomacale sau
chiar intoxicaţie. În cazul intoxicaţiei se va administra cărbune medicinal, sub formă de
praf luat cu linguriţa. În lipsă se poate lua lapte cât mai mult care se va bea. Se poate
consuma călduţ.
COACĂZ NEGRU
Ribes nigrum
Fam. Saxifragaceae.
Denumiri populare: agriş-negru, coacăză-neagră, pomişoară-neagră, smordin, smordină-
neagră, strugurei-negri, struguri-negri.
În tradiţia populară: se prepară siropuri, lichioruri şi un vin negru tonic. Frunzele sunt
folosite pentru ceai.
Compoziţie chimică- fructe: zaharuri 9,5%, acizi organici, citric, malic, şa. 2,1%,
proteine 0,9%, calciu, fier, fosfor, potasiu 316 mg\100g, sodiu 2,8 mg\100g, zinc, cupru,
fluor, caroten, vitaminele B1, B2, C (mai bogat ca portocalele de 3-4 ori sau chiar decât
lămâia ( 150 mg\100 g), PP, B6, antocianozide, flavonoide.
Frunzele conţin: taninuri, rutozid, vitamina C, săruri de potasiu, ulei volatil 0,2%.
Proprietăţi: frunzele au acţiune diuretică, iar fructele aperitiv, digestiv, tonic, răcoritor,
laxativ, diuretic, astringent, depurativ, hemostatic. Elimină acidul uric în exces şi
purinele, hipotensor. Sinergismul dintre vitamina C şi antocianozide le comunică
proprietatea de a preveni accidentele vasculare şi a mării acuitatea vizuală.
Frunzele sunt antireumatismale renumite.
Preparare:
-2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 4-5 căni pe zi.
-Praf din plantă uscată obţinut cu râşniţa de cafea. Se va lua un vârf de cuţit care se va
ţine sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puţină apă. Tot acest praf se
poate pune şi pe rănile care zemuiesc.
-Extern se va putea folosi şi o infuzie mai concentrată cu cantitate dublă de plantă.
-Tinctură- se va folosi la prepararea tincturii praf de plantă. Se pune 50 g de praf
împreună cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. După 15 zile se filtrează. Zilnic se va lua
 Page 352 of 1147

câte o linguriţă de tinctură diluată în apă. Extern se va folosi tinctura diluată cu apă în
proporţii diferite în funcţie de sensibilitatea fiecăruia locală.
-Unguent- se va amesteca o parte de praf de plantă cu unt care a fost în prealabil fiert şi
i s-a înlăturat spuma şi depunerile de la fund. Se va folosi în strat subţire aplicat 1-2 ori
pe zi pe locurile afectate.
-Lichior de coacăze negre: 1 kg de bobe foarte coapte, 2 g de scorţişoară şi 12 g de
cuişoare. Lăsăm totul să se macereze o lună în 3 litri de ţuică împreună cu 750 g de
zahăr. Recipientul îl agităm în fiecare zi. Apoi zdrobim fructele şi strecurăm printr-o
pânză, storcând-o. Filtrăm şi turnăm în sticle.
-Vin din coacăze. Lăsăm să se macereze boabele 3 zile în vin roşu. Apoi strecurăm
printr-o sită şi amestecăm cu un sirop de zahăr la cald.
-Cremă de coacăze- se pun boabele uscate într-o sticlă, alternând cu straturi de zahăr
pudră. Astupăm sticla şi lăsăm să se macereze mai multe luni. Clătinând sticla din când
în când. Conţinutul se filtrează şi rezultă un lichior cu o aromă delicioasă. Trebuie să
socotim 5-6 sticle pline cu boabe pentru a obţine o sticlă de cremă. Prin distilarea
fructelor se obţine un alcool de foarte bună calitate.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: accidente vasculare (preventiv) se consumă fructe
în cure de cât mai lungă durată. Acrocianoză, afecţiuni inflamatorii ale tubului digestiv
şi urinar. Afecţiuni oculare cu diminuarea vederii- se consumă fructe sub orice formă.
Angine, ateroscleroză (curăţă venele şi arterele), boli pulmonare, calculi renali- elimină
acidul oxalic şi alcalinizează urina, colesterol în exces, crăpături ale pielii, edeme
cardio-renale, fisuri ale pielii, furuncule, gută (elimină acidul uric şi purinele),
hipertensiune, laringite, menopauză, osteoporoză (ajută la formarea oaselor şi la
păstrarea masei osoase), infecţie urinară, înţepături de insecte, panariţiu, paraziţi
intestinali, prostatită, reumatism cronic, tăieturi, tuse, varice.
Mugurii: -Se vor folosi muguri zdrobiţi sau sfărâmaţi- 2 linguriţe care se vor pune la
250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3-
4 căni pe zi. Se pot lua chiar în cure de lungă durată.
-Praf din muguri uscaţi se vor lua câte un vârf de cuţit de 3 ori pe zi. Se pune sub limbă
de 3 ori. Se ţine apoi timp de 10 minute, după care se înghit eventual cu apă.
-Tinctură- 50 g de muguri zdrobiţi se pun împreună cu 250 ml alcool alimentar de 70˚.
Se ţin 15 zile agitând des. Se strecoară şi se va lua de 3 ori pe zi câte 10 picături- 1
linguriţă.
- Se pot folosi la următoarele afecţiuni: conjunctivită- comprese cu infuzie bine filtrată
se poate picura şi în ochi de 2-3 ori pe zi, episclerită, hipertensiune arterială, impotenţă,
insuficienţă urinară, prurigo, psoriazis, urticarie- infuzie sau tinctură diluată şi apoi se
va pune şi puţin oţet.
Fructele.
-Fructe proaspete se consumă de 3 ori pe zi înainte de mese câte 300 g o perioadă mai
lungă. Pentru a le avea această perioadă fructele se pot păstra la congelator, fără să-şi
piardă proprietăţile, cu toate că unele din vitamine se distrug.
-Suc de fructe obţinut cu storcătorul de fructe. Se vor consuma de 3 ori pe zi câte 100
ml . La fel este bine să se ţină o cură cu acest suc cât mai lungă.
-Fructe uscate- se macină cu râşniţa de cafea. Se va lua o linguriţă de praf şi se pune la
250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 10 minute, după care se strecoară. Se pot folosi 3-4
căni pe zi, perioade mai lungi de timp.
 Page 353 of 1147

-Praf obţinut cu râşniţa de cafea care se cerne apoi cu o sită fină. Se va pune un vârf de
cuţit sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiţi.
-Tinctură- 50 g de praf de fructe se vor pune la 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine
apoi timp de 15 zile. Se strecoară. Se va lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluat cu
puţină apă.
-Sirop- se poate face din suc sau din decoct de coacăze mai concentrat la care se va
adăuga apoi zahăr. Se strecoară şi se fierbe apoi la consistenţa unui sirop. Se va pune şi
puţin suc de lămâie. Se poate pune apoi în sticle închise. Se va putea folosi câte o
linguriţă diluată de 3-4 ori pe zi cu 250 ml apă. Se poate şi din fructe obţine ca orice
sirop din fructe.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bucale, amigdalite, ameţeală, anemie,
angine, artroze, astenie, avitaminoze, bolile coloanei, boli renale, bronşite, calculoză
urinară sau renală, cancer, constipaţie, convalescenţă, creştere (ajută la formarea
oaselor), dureri de gât, faringită, gingivite, gripe, gută (elimină acidul uric şi purinele),
guturai, hepatite virale, incapacitate de concentrare, infecţii în general, icter, inflamaţiile
aparatului digestiv şi urinar, înţepături de insecte, laringite, menopauză, meteorism,
migrene, nefrite cronice, nevroze, obezitate, osteoporoză, oboseală cronică, ochi
fructele proaspete măresc acuitatea vizuală), paradontoză, pneumonii, răceli, răguşeală,
splină (activează secreţia şi activitatea ei), somnolenţă, stomatită, surmenaj, TBC
pulmonar, tulburări glandulare la pubertate, tuse, ulcer cronic.
COACĂZ ROŞU
Ribes rubrum
Fam Saxifragaceae
În tradiţia populară: coacăzele se folosesc pentru compoturi, dulceaţă, siropuri,
marmeladă, prăjituri. Se mai punea la fermentat şi se prepara un vin tonic.
Compoziţie chimică: apă 88-93%, protide, acizii malic, citric, tartric 2%, hidraţi de
carbon, substanţe minerale sub formă de săruri care pot fi influenţate de sol, natriu,
potasiu, calciu, fosfor, fier, vitaminele A, B1, B2, B6, C, PP.
Proprietăţi: coacăzele consumate înainte de masă sunt tonice (aperitive) iar dacă se vor
consuma după mese sunt stomahice, lucru ce le determină să fie foarte utile în atonii
gastrice. Se mai remarcă şi ca laxative dar şi ca remineralizante. De asemenea pot
produce diureză cu multă eliminare de acid uric, ceea ce la face foarte utile în gută,
litiaze urice şi boli reumatismale sau chiar cardiace şi renale, sau în toate cazurile în
care s-a acumulat o cantitate prea mare de toxine în organism. Sunt utile în inflamaţiile
urinare tocmai pentru că favorizează diureza dar şi datorită faptului că au un principiu
activ care poate să distrugă o serie de bacterii. Prin diureza care o produc pot să ajute la
dezintoxicare lucru foarte util în artroze, reumatism, gută, etc.
Mai pot de asemenea să stimuleze funcţia hepatică. De asemenea se poate sub formă de
vin să ajute la ridicarea tensiuni arteriale.
Se pot consuma fructe crude în orice cantitate. Este foarte bine însă să se facă o cură de
minimum 20 de zile. Cei care au greutate mai mare pot să consume cantităţi de până la
300-500 g o dată şi pot să facă acest lucru de 3 ori pe zi. În cantităţi mai mici este
remineralizant, tonic.
Suc de fructe se poate consuma câte 20-50 ml o dată şi se poate face acest lucru de 3-4
ori pe zi în cure de lungă durată.
 Page 354 of 1147

Jeleu de coacăze -(posedă aceleaşi virtuţi cu sucul); stoarcem sucul coacăzelor şi îl

punem la foc domol, împreună cu zahărul (în greutate egală) După ce începe să fiarbă
se curăţă spuma din 5 în 5 minute. Îl punem în vase, când devine suficient de consistent.
Amestecăm jeleul adăugând 100 g de zmeură la 1 kg de coacăze roşii.
Vin. La 1 kg de fructe se pune 1,5 kg de zahăr şi 5 litri de apă fiartă şi răcită. Se mai
poate adăuga 20 g de drojdie de bere ca să se grăbească fermentaţia. Se va pune pentru
fermentare un dop prin care este trecut un furtun de cauciuc care la un capăt i se va
ataşa un borcan cu apă. În borcan se va urmării când s-a terminat fermentaţia (5-6
săptămâni) şi se ia de pe drojdie cu ajutorul unui furtun de cauciuc. Se va pune într-un
vas până sus umplut şi pus dop. Se lasă 30 zile pentru o nouă depunere cu dop ermetic
închis. Se desface după 30 zile şi se trage cu grijă în sticle care se închid ermetic cu
dopuri care se vor parafina sau se va pune ceară de albine topită la dop.
Fructelor rămase se vor adăuga încă o dată zahăr şi apă şi se vor pune din nou la
fermentat. Se va obţine un vin de masă care spre deosebire de primul nu mai este
medicinal ci un vin care se poate consuma ca vin de masă.
Din drojdii prin distilare se obţine ţuică.
-Praf de fructe uscate- se poate lua câte un vârf de cuţit de 3 ori pe zi. Se ţine sub limbă
pentru 10 minute, după care se înghite cu puţină apă.
Se foloseşte mult şi la prepararea de compoturi, siropuri, dulceţuri, gemuri, etc, mult
apreciate nu numai de către gospodine ci şi de copii care le consumă cu plăcere.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile inimii, anorexie, artritism, astenie,
atonii biliare şi vezicale (inclusiv digestive la orice nivel), avitaminoze, ciroză hepatică,
convalescenţă, dermatoze, (prin diureză), dischinezie biliară, hidropizie, hipotensiune
arterială, indigestii, inflamaţiile căilor urinare, litiaze, obezitate, reumatism, slăbiciune
(se poate da şi vin), tulburări hepatice şi splenice.
Dacă doriţi să slăbiţi şi aţi încercat diferite preparate fără efect încercaţi şi o cură cu
aceste fructe foarte plăcute la gust şi poate veţi obţine rezultatele dorite.
COADA CALULUI
Equisetum arvense
Fam. Equisetaceae.
În scopuri medicinale- se foloseşte doar partea aeriană. Aici trebuie să spun că o puteţi
folosi pentru uz extern la orice tratament chiar dacă o culegeţi dv., dar pentru uz intern
este bine să fie procurată de la magazinele de specialitate. Se confundă foarte uşor cu
barba ursului de Bahme- Equisetum palustre- cea care trăieşte de regulă pe lângă ape.
Aceasta are 5 muchii când se secţionează tulpina şi este de talie mai mare. Este o plantă
toxică care nu se poate folosi intern ca şi coada calului (mică).
Denumiri populare: barba-sasului, barba-ursului, bota-calului, bota-cucului, brădişor,
coadă-goală, iarbă de cositor, mânzoaică, nodăţică, opintici, părul-porcului, peria-
ursului, şiruliţă.
În tradiţia populară: tulpinile fertile se foloseau fierte în apă contra diareei la copii. O
largă întrebuinţare aveau tulpinile sterile peste tot, decoctul se lua contra durerilor de
stomac, de rinichi, a diareei, a răcelilor, năduşeli şi boli de piept.
Pentru răceli se făceau şi abureli, iar pentru plămâni se fierbea în unele părţi cu urzici
mărunte (Urtica Urens) şi pătlagină. În Hunedoara, contra reumatismului, tulpinile fierte
se înveleau într-o cârpă şi se aplicau bolnavului, calde cât se putea suporta, în locul
unde-l ţinea durerea.
 Page 355 of 1147

Fiertura se dădea în ascită, dureri de ficat, boli de beşică, leucoree şi în constipaţie.

Extern contra bubelor, pecingine, răni, tăieturi, bătături, furunculoză, scrofuloză.
Intern se mai folosea la calmarea durerilor de stomac, în ulcer duodenal, în boli de
rinichi, pentru combaterea răcelilor, a bolilor de gât şi a astmului bronhic, în tratamentul
tuberculozei şi ca diuretic.
Compoziţia chimică: planta conţine acid salicilic 5-7%, din care 10-20% solubil,
saponozide de natură triterpenică, equisetonină 5%, gluteolină, izoquercitrină, alcaloizi
(unii dintre aceştia consideraţi chiar avitamine), vitamina B1, flavonozide, fitosterine,
bioxid de siliciu, acid malic, oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic,
dimetil, sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, săruri de potasiu. Sporii conţin acizi
cu lanţ lung alfa, omega- dicarboxilici prezenţi în fracţiunea lipidică.
Proprietăţi: antimicrobiană, antiseptică, anti-inflamatore, diuretică, expectorantă,
remineralizantă, măreşte rezistenţa celulelor şi a ţesuturilor conjunctive, activează
circulaţia. Remineralizant, diuretic, combate aciditatea crescută. Hemostatic,
expectorant, bronho-dilatatoar. Elimină toxinele din organism. Calmează durerile.
Reface perturbaţiile care apar în circulaţia sângelui, etc. Mineralizant în tuberculoză.
Intră în compoziţia ceaiurilor: antireumatic şi diuretic.
Mod de preparare:
-Praf de plantă uscată obţinută cu râşniţa de cafea. Din pulberea obţinută se va lua un
vârf de cuţit care se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite. Se poate
adăuga acest praf la orice mâncare.
-Tinctură- 50 g de praf se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se va ţine timp de
15 zile agitând des la temperatura camerei. Se strecoară. Se va putea lua 10 picături- 1
linguriţă de 3 ori pe zi diluat cu apă sau ceai.
Se va folosi tinctura înainte de mese cu 15-30 minute.
-2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15
minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
-Extern pentru băi- se pun 100-200 g de plantă la 5 litri de apă. Se vor fierbe apoi timp
de 20 minute şi se vor strecura în cada de baie unde se va sta timp de 30 minute, la
temperatura corpului, preferabil este să se facă aceste băi zilnic.
-Pentru răni sau comprese se face un decoct din 3- 4 linguri de plantă la 500 ml fiert
timp de 20 minute. Se strecoară. Cu plantele strecurate se poate aplica cataplasmă şi cu
ceaiul se pun comprese.
-Praful de plantă se poate aplica direct pe răni, pentru oprirea hemoragiilor sau pe
ulcerele zemuinde.
-Cataplasme- plante opărite sau rămase de la ceaiurile de mai sus se pot aplica cu un
pansament pe locurile afectate.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aciditate gastrică (praf sau decoct), afecţiuni
renale, afte bucale, albuminurie, amenoree, amigdalite, anemie, alergie, artroze, boli de
inimă, boli renale şi vezicale, bronşite cronice, cancer, chisturi, chist seboreic,
constipaţie, contuzii, convalescenţă, decalcifieri, degerături, depresii, dermatoze, diabet,
dismenoree, eczeme zemuinde, edeme, epitaxis, erizipel, eroziuni bucale, erupţii
cutanate, ficat (pentru efectul de dezintoxicare), fistule, gingivite, gută, hemoragii,
hemoroizi, hepatite, hiperhidroză, incontinenţă urinară, inflamaţia mucoasei bucale, a
bursitei sinoviale sau purulente, leziuni, lupus, mătreaţă, memorie, metroragii, micoze,
negi, nervozitate, neurodermite, oboseală, panariţiu, pecingine, polipi, prurit, răni,
 Page 356 of 1147

retenţia apei, reumatism, sângerări gingivale, sângerări uterine, slăbiciune generală,

spasmofilie, stomatite, supuraţii, TBC- pulmonar, tumori maligne, ulcere canceroase,
ulcer gastric, umflături, varice, vânătăi, vergeturi.
Putem de fapt spune că planta se poate folosi la foarte multe alte afecţiuni şi că trebuie
încercat un tratament cu ea.
În cazul în care dv. Culegeţi planta este foarte bine să fiţi foarte atent, mai ales dacă
doriţi să o folosiţi la tratamente interne, pentru că această plantă seamănă foarte bine cu
Barba ursului de bame care nu se poate folosi intern deoarece produce intoxicaţii grave.
Cei cu alergii diverse ar trebui pe lângă alte plante să aibă în vedere şi această plantă
care le poate aduce ameliorarea sau chiar vindecarea afecţiunii.
COADA RACULUI
Potentilla anserina
Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: argentină, argindeană, arginţică, argintel, buboasă, buruiană de
scrânte, buruiana-junghiurilor, coada-dracului, forostoi, iarba-gâştii, iarba-scrântiturii,
ioluţ, sclintiţă, scrântitoare de baltă, scrânteală, troscot, vintricea, zolotnic.
În tradiţia populară: în multe zone se folosea la răni, scrântituri.
În Munţii Apuseni, frunzele se pisau în untură şi aşa se legau cu ele. Se mai folosea, tot
bătută cu untură sau cu slănină la infectarea rănilor.
Ceaiul din tulpini florifere sau din frunze se lua contra durerilor de stomac, de pântece
şi a frigurilor.
Se mai folosea contra eczemelor şi la băi pentru întărirea oaselor copiilor care nu puteau
sta în picioare.
Intern se mai folosea contra arsurilor de stomac.
Compoziţie chimică: tanin 7-11% iar părţile subterane 20%, substanţe amare, mucilagii,
ulei volatil, săruri minerale, flavonozide.
Acţiune farmaceutică: datorită conţinutului mare în tanin: astringent, favorizează
coagularea sângelui, fiind foarte utilă în hemoragii, acţiune spasmolitică asupra
musculaturii netede fiind utilă în orice durere asigurată de către flavonoide, antiseptic
gastric şi intestinal, împiedică formarea de calculi, analgezic, hemostatic, antidiareic,
cicatrizantă. Extern: antiseptic, cicatrizant, hemostatic.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni ginecologice de orice natură, anemie,
artrite, arsuri, calculoză renală, cancer uterin sau de colon (spălături şi clisme de 2 ori
pe zi cu infuzie mai concentrată), colici gastrice, convalescenţă, diaree, dismenoree,
dureri abdominale, dureri menstruale, dureri stomacale, dureri uterine, eczeme,
enterocolite, friguri, gingivite, hemoragii de orice natură, hemoroizi, hipermenoree,
inflamaţii gingivale, lăcrimarea ochilor, leucoree, menstruaţii abundente, osteoporoză,
paraziţi intestinali, spasme pilorice, reglarea menstrelor, ten seboreic, ulceraţii cutanate
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă rece. Se fierbe timp
de 15 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi, preferabil după
mese.
-Din rădăcinile plantei 1 linguriţă se va pune la 250 ml apă şi se fierbe apoi timp de 15
minute. Se strecoară. Se poate consuma 2-3 căni pe zi.
-Tinctură 50 g de rădăcină mărunţită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚ într-o
sticlă ermetic închisă. Se ţine apoi 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se
strecoară. Se va putea lua 10 picături- 1 linguriţă de 3 ori pe zi.
 Page 357 of 1147

Atenţie- toate preparatele cu această plantă nu se iau decât după ce s-a mâncat.
Extern se va putea folosi acelaşi tip de ceai sau se face cu cantitate dublă de plantă la
spălături vaginale de exemplu sau hemoroizi.
COADA ŞORICELULUI
Achillea milefolium
Fam Compositae.
Denumiri populare: alunele, brădăţel, ciureşică, coada-şoareci, coada-şoricelului, coada-
hârcelui, coada-hârţului, crestăţea, crâvalnic, garvă, iarba-oilor, iarba-şoarecelui, iarbă-
strănutătoare, sorocină, strănutătoare, ţaţă-forfotici.
În tradiţia populară: aproape peste tot se folosea la tăieturi şi răni.
În unele zone se pisa planta, ori numai frunzele ei, se storcea seva pe rană sau tăietură,
iar cu resturile se legau.
În alte părţi, frunzele se pisau, se amestecau cu grăsime şi aşa se puneau, ori se uscau,
se sfărâmau şi se presăra praful.
Frunza pisată şi amestecată cu răşină se punea pe buboaie, ca să le grăbească coacerea,
spargerea şi vindecarea.
Tot cu el se tratau petele de pe faţă, pecinginea.
Frunzele uscate şi sfărâmate se puneau între degetele de la picioare contra opărelilor, iar
crude şi pisate pe bătături.
În amestec cu usturoi se făceau cu ele legături contra durerilor de măsele.
Ceaiul sau decoctul se folosea în multe părţi contra bolilor de piept. Ceaiul din vârfurile
florale se lua contra tusei uneori în amestec cu cimbru şi muşeţel când se lua şi contra
astmului. Se mai făceau băi la dureri de picioare, amestecate cu flori de fân.
Peste tot se întrebuinţa pentru bolile aparatului digestiv, dureri de stomac, colici
intestinale, diaree.
Pentru bolnavii cu ulcer se fierbeau frunzele de jos nu cele care creşteau în sus până
scădea apa la jumătate, iar apoi se lua de trei ori pe zi înainte de mesele principale câte
o ceaşcă.
Compoziţie chimică: ulei volatil de culoare albastră, chamazulenă, proazulene, cineol,
borneol, pinen, limonen, cariofilen, thion-camfen, azulen, achileină, acid achileic, acizi
organici, formic, acetic, probionic, valerianic, alcooli: etilic, metilic, taninuri, colină,
substanţe antibiotice.
Acţiune farmaceutică: proprietăţile majore ale produsului se datorează uleiului volatil şi
proazulenelor- stomahic, tonic amare, bronhodilatator, antiseptic, expectorant, antiseptic
bronhic, inflamaţii gastro-intestinale, dezinfectant şi calmant gastric şi intestinal,
hemostatic, stomahic, antiseptic şi calmant al mucoasei anorectale, antispasmodic al
căilor biliare, bronhodilatator, diminuează secreţiile gastrice, carminativ, decongestiv
hemoroidal analgetic, antihelmitic.
Extern; efect calmant, antiinflamator şi dezinfectant, regenerează ţesuturile.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, afecţiuni cardiace, afecţiunea
măduvei spinării, afecţiuni stomacale, afecţiuni vasculare, afte, alergie, alopecie,
anorexie, arsuri, astm, ateroscleroză, balonări abdominale, bolile aparatului urinar,
bronşite, cancer genital, chisturi ovariene (este bine să se adauge şi frunze de nuc),
cistite, colici gastrice, colici hepatice, constipaţie, contuzii, degerături, dischinezie
biliară, dismenoree, dureri menstruale, dureri renale, dureri de stomac, eczeme
zemuinde, enterocolite, enurezis, gastrite, fibroame uterine, fisuri mamelonare, gastrită,
 Page 358 of 1147

gingivită, hemoragie, hemoroizi, hipermenoree, hipertensiune arterială, infecţiile

aparatului urinar, inflamaţiile aparatului urinar, leucoree, lipsa menstrelor, menopauză,
menstruaţie neregulată, meteorism, metroanexită, oboseală, osteoporoză, panariţiu,
paraziţi intestinali, pecingine, pete pe piele, plăgi zemuinde sau infectate chiar
purulente, rinite, rino-sinuzite alergice, scabie, stimularea ficatului, stomatită, supuraţii
externe, tenuri uscate, tulburări circulatorii, tuse, ulcer varicos, ulceraţii diverse, ulcer
duodenal, vaginite, varice, viermi intestinali, vitiligo (planta proaspătă se stoarce pe
petele albe şi apoi se stă la soare), vomă. Remarcăm că în cazul afecţiunilor aparatului
ginecologic este una dintre cele mai eficiente plante. Intră în compoziţia ceaiurilor:
gastric, contra colicilor, hepatic şi laxativ antihemoroidal.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe parcursul unei
zile.
Extern se va folosi cantitate dublă de plantă.
Se poate prepara şi tinctură.
CORIANDRU
Coriandrum sativum
Fam Umbelliferae.
Se folosesc seminţele. Este o plantă originară din Asia. La noi este numai cultivată.
În tradiţia populară: fructele şi uleiul extras din ele se folosea pentru condimentarea
alimentelor, în industria băuturilor alcoolice şi a parfumurilor.
Fructele se foloseau în boli de stomac şi intestine.
Compoziţie chimică: ulei volatil: d-linalol, geraniol, cineol, pinen, terpinen. Lipide,
amidon, pectine, substanţe minerale.
Acţiune farmaceutică: carminativ, stomahic, carminativ, stimulent aromatic, bactericid,
fungicid, stimulator al secreţiilor gastro-intestinale, antihelmintic, calmant gastro-
intestinal, slab antibacterian şi micotic, spasmolitic. Tratamentele cu această plantă vor
trebui să se întindă pe perioade lungi de timp, deoarece acţionează de multe ori mai lent
ca alte plante sau alte tratamente. Totuşi la nivelul tubului digestiv are acţiune foarte
puternică care se amplifică în timpul tratamentului de durată.
Elimină gazele, sunt tonice pentru aparatul digestiv.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aerofagie, anorexie, astenie nervoasă, balonări,
bronşite, colici intestinale, dischinezie biliară, dispepsii digestive, dureri abdominale,
gastrite hiperacide, helmintiaze, lactaţie, nervi, reumatism, sinuzită, tulburări gastrice,
ulcer gastric, umflături, viermi intestinali.
Intră în componenţa ceaiurilor contra colicilor pentru copii, gastric nr 2 şi tonic aperitiv,
hepatic, laxativ, laxativ-antihemoroidal şi a pulberii laxativ-purgative.
Preparare: o linguriţă de fructe zdrobite se pun în 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se va bea fracţionat în cursul unei zile. Se
poate consuma acest ceai mai multe zile la rând.
-Se prăjesc şi se consumă câte o linguriţă de 3 ori pe zi înainte de mese cu 15 minute,
pentru reglarea digestiei.
-Antihelmintic- 20 g de fructe zdrobite se pun la 100 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute apoi se strecoară. Se bea dimineaţa pe nemâncate întreaga cantitate.
Se va repeta acest lucru timp de 3 zile la rând. Apoi 7 pauză şi din nou 3 zile de
tratament. Se poate asocia şi cu alte tratamente.
 Page 359 of 1147

CORN
Cornus mas
Fam Cornaceae.
Se utilizează frunzele, scoarţa şi fructele coapte.
În tradiţia populară: lemnul este foarte căutat pentru cozi de unelte.
Fructele se consumau crude sau se foloseau uscate sau la diferite preparate (marmeladă,
sirop, ţuică).
Frunzele, florile, fructele şi coaja se foloseau pentru vopsit în galben, roşu, cafeniu şi
negru.
Aproape peste tot coarnele uscate erau folosite contra diareei şi dizenteriei.
La copii contra crampelor se dădeau 9 coarne, pisate în apă dacă erau mai mici şi în
rachiu dacă erau mai mari.
În alte părţi când aveau diaree se făcea ceai din coji de nucă, pere şi 9 coarne.
Coaja de corn se folosea contra gălbinării.
Frunzele de corn se fierbeau cu frunze de mălin, iar decoctul se lua contra limbricilor.
Compoziţia chimică: fructele conţin zaharuri 9%, acizi organici, substanţe tanoide,
substanţe minerale diverse, vitamina C, scoarţa are tanoizi.
Proprietăţi: toate părţile plantei au proprietăţi astringente, pentru că toate conţin tanin.
Sunt din această cauză şi antidiareice, cicatrizante, dezinfectante. Frunzele se pot folosi
cu succes la tratarea ascarizilor.
Mod de preparare:
-2 linguriţe de fructe se vor pune la 250 ml apă şi se fierb timp de 15 minute. Se pot
consuma 3 căni pe zi.
-1 linguriţă de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
15 minute. Se strecoară. Se consumă 2-3 ceaiuri în diareei sau alte afecţiuni.
-4 linguri de coajă se pun la 1 litru de apă. Se fierb timp de 30 minute. Se strecoară. Se
poate folosi extern, fiind foarte eficient la spălături contra hemoroizilor.
-Tinctură (se poate face şi din fructe proaspete) acestea se vor zdrobi (uscate sau
proaspete) 50 de g de fructe care se vor pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚ şi se vor
ţine timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară şi se pun în
recipiente mici. Se vor lua 15 picături- 20 de 3 ori pe zi diluate cu apă. Se poate lua
perioade lungi de timp.
-Tinctură din frunze sau coajă- se vor pune 50 g de plantă mărunţită cu 250 ml alcool
alimentar de 70˚. Se ţin tot 15 zile şi apoi se strecoară. Se va lua 10-15 picături de 3 ori
pe zi, diluate.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: boli de stomac, crampe stomacale, diaree,
eczeme, enterite, erizipel, guşă, icter sau alte boli de ficat, miopie, paraziţi intestinali,
rectocolită ulcero- hemoragică, vitiligo.
CREŢIŞOARA
Alchemilla vulgaris
Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: brumărel, brumărie, creţărel, făină de in, pălaşcă, pleaşcă, rotunjir,
umbra-muntelui, umbrarul-doamnei.
În tradiţia populară: frunzele se puneau pe bube, iar fierte în lapte se luau contra
durerilor de cap.
 Page 360 of 1147

Compoziţia chimică: tanin 6-8%, saponine şi flavonoide cu structură particulară, acid

elagic şi luteic. Substanţe grase formate din acid stearic, palmitic. Fitosteroli, săruri
minerale.
Acţiune farmaceutică: astringente, antidiareică, antiseptice, diuretice, antiinflamatorie.
Datorită taninului este antihemoragică şi antidiareică. Se poate de asemenea folosi cu
mare succes în afecţiunile ginecologice în care se doreşte reducerea secreţiilor ca de
exemplu în metroragii. Are puternice efecte stomahice reducând aciditatea stomacală
lucru ce o face utilă şi în afecţiunile digestive. Se mai foloseşte la afecţiunile bucale, sau
ajută femeilor care nu pot duce sarcina la capăt. Se poate folosi şi în diferite combinaţii
de plante.
Mod de preparare şi administrare:
-2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
15 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 1-2 căni pe zi.
-Praf din plantă obţinut cu râşniţa de cafea. Se va lua un vârf de cuţit care se pune sub
limbă. Se va ţine apoi timp de 10 minute, după care se înghite. Se face de 3 ori pe zi.
-Tinctură din 50 g de praf care se pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚ şi se va ţine
timp de 15 zile agitând des. Se va ţine închis ermetic la temperatura camerei. Se
strecoară şi se pune în recipiente mai mici. Se va lua de la 10 picături până la 1 linguriţă
de 3 ori pe zi, diluată cu puţină apă.
-Unguent- se ia unt care se va pune la fiert. Se va arunca apoi spuma care se formează la
suprafaţă şi de asemeni se va separa de depunerile de pe fund. Cu acest unt 1 parte şi 1
parte praf de plantă se pot face unguentele în mai multe feluri:
Se amestecă în părţi egale praf de plantă cu unt până la omogenizare.
Se pune la fiert pe baia de apă pentru 3 ore apoi se filtrează. În ambele cazuri se unge
local de 2 ori în strat subţire. Se poate folosi orice bază grasă: untură de porc nesărată,
seu, vaselină, lanolină, etc.
Se poate utiliza la următoarele afecţiuni: afecţiuni genitale, afte, anemie, anorexie,
atonii musculare, cicatrizarea rănilor, diaree, diabet zaharat, dureri abdominale, dureri
de cap, enterocolită, fixarea sarcinii, fracturi, hemoragii uterine, hemoroizi,
hipermenoree, metroragie, dismenoree, laringite, leucoree, migrenă, nervozitate, otită,
plăgi ulcerate, pregătirea intervenţiilor chirurgicale în sfera ORL, prurit vulvar, răni,
regurgitări, slăbiciune musculară, scorbut, sâni veştejiţi atoni, stomatite, tulburări
menstruale, ulcere varicoase, vergeturi.
CREŢUŞCA
Filipendula ulmaria
Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: aglică, barba-caprei, borş, caprifoaie, pepenică, răcuşor, ţânţânică,
taulă, teişor.
În tradiţia populară: rădăcinile pisate şi plămădite în rachiu se luau la hernie. Din florile
plantei frumos mirositoare se făcea apă de obraz, se punea într-o căldăruşă cu pelin,
mălin şi altele apoi spirt.
Compoziţie chimică: ulei volatil, flavonoide, gaulterozidă, spireină, hiperină, aldehidă
salicilică, avicularină, spireozid, izeosalicină, vanilină, eliotropină, ceruri, taninuri,
substanţe minerale.
Acţiune farmaceutică: datorită gaulterozidei şi spireinei, ai căror agliconi sunt derivaţi
ai acidului salicilic, produsul are acţiune antireumatismală, iar flavonoidele sunt
 Page 361 of 1147

răspunzătoare de acţiunea lui diuretică, antiseptică, antimicrobiană, antiinflamatoare,

cicatrizantă, antireumatică, diuretică, astringentă, diaforetic, tonică, sedativă.
Mod de preparare şi administrare:
-2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni de ceai pe zi în cure chiar şi de
lungă durată, fără efecte secundare.
-3 linguriţe de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15 minute.
Se strecoară. Se pot consuma 2- 3 căni pe zi.
-Praf din plantă obţinut cu râşniţa de cafea. Se va pune o linguriţă de praf sub limbă. Se
va ţine timp de 10 minute, apoi se înghite cu puţină apă.
-Tinctură- 50 g de plantă mărunţită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se
astupă bine recipientul. Se ţine la cald sau la temperatura camerei timp de 15 zile. Se
filtrează. Se va lua câte 1 linguriţă diluată în puţină apă de 3 ori pe zi.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alopecie (spălături sau frecţii cu infuzie sau
tinctură), amigdalită (infuzie intern şi extern decoct), arsuri- decoct, artrită (infuzii şi
tincturi intern, iar extern se vor aplica comprese cu decoct. Ascită- infuzie 3-4 căni pe
zi. Boli gastro- intestinale- infuzie sau praf. Bronşite- tinctură.
Celulită- decoct sau frecţii cu tinctură. Ciclu abundent- intern infuzii şi spălături cu
decoct de 2 ori pe zi. Congestie renală- infuzie şi pe zona renală se va aplica compresă
cu decoct.
Diaree- infuzie sau praf. Disfuncţii hepatice- infuzie sau praf. Dureri musculare- frecţii
sau comprese cu decoct. Enterită- tinctură sau infuzie. Edeme- praf sau infuzie. Extern
se poate pune compresă cu decoct. Erizipel, erupţii cutanate- decoct. Febră- infuzie.
Gripă- infuzie sau tinctură. Gută- intern infuzie sau praf iar extern se vor pune
comprese cu decoct. Hemoroizi- comprese locale cu decoct.
Herpes- intern infuzie sau tinctură iar extern se vor aplica comprese de mai multe ori
pe zi. Se fac aplicaţii calde.
Hipertensiune- infuzie. Insomnie- tinctură seara sau infuzie. Insuficienţă hepatică- praf
sau infuzie.
Intoxicaţii- infuzie sau praf. Iritaţii vaginale- spălături cu decoct. Leucoree- spălături cu
decoct şi tinctură intern.
Menopauză- ajută în special la domolirea bufeurilor (de căldură). Oboseală, nervozitate-
tinctură. Nevralgii- comprese locale calde. Plăgi- praf sau decoct.
Reumatism- infuzie intern, extern comprese, cataplasme sau chiar băi zilnic. Retenţie
de apă- infuzie. Tulburări cardiace- tonic cardiac, tinctură sau infuzie, tulburări
stomacale- infuzie sau praf.
Tuse- infuzie sau tinctură. Ulcere de piele- praf. Vaginite- decoct la spălături locale de 2
ori pe zi. Se poate complecta şi cu tratamentul intern cu infuzie.
Crinul alb
Lilium candidum
Fam. Liliaceea.
Denumiri populare: crinul de pădure, liliac, liliom alb, muşcată, pipăroase, stânjenel
alb, zambac.
În tradiţia populară: foliolele poligonale macerate în undelemn constituie Oleum
liliorum alborum, remediu casnic şi clasic pentru răni. Frunzele de crin se puneau pe
răni, tăieturi şi arsuri, iar petalele unse cu miere, pe beşică rea, la bubă neagră şi tăieturi.
 Page 362 of 1147

Pentru băşică în gură, se fierbeau în lapte dulce, care se ţinea călduţ în gură. Florile se
puneau într-o sticlă cu apă, se astupau bine şi se foloseau contra durerilor de ochi.
În alte părţi, petalele ţinute în alcool se foloseau contra petelor de pe faţă şi a usturimii
ochilor. Din antere se prepara un “ir” pentru vindecarea rănilor, iar din floarea întreagă,
o tinctură contra durerilor interne. Ceaiul din flori de crin se lua pentru curăţirea
sângelui. Se mai folosea la “poală albă”, în amestec cu sulfină albă, trifoi alb şi rădăcină
de bujor. Ceapa de crin fiartă se punea pe umflături, pe buboaiele ce dau în copt şi pe
pieptul bolnavilor de tuse.
Se mai prepara din ea o alifie pentru creşterea sprâncenelor. Se pisa o ceapă mai mare
sau două mai mici, se puneau într-o ulcică cu o lumânare de seu şi se lăsau să fiarbă
împreună, apoi se lua seul curat de deasupra, se spăla bine în apă şi se ungeau cu el
sprâncenele, în fiecare seară înainte de culcare.
Acţiune farmaceutică: petalele- bactericide, cicatrizante, se pot folosi în tratamentele
diverselor răni, atât extern cât şi intern cu efecte certe de cicatrizare. Sunt utile chiar şi
în calmarea durerilor. De asemenea se poate utiliza ca expectorant fiind fluidifiant al
secreţiilor bronhice.
Bulbul se foloseşte mai mult la afecţiunile căilor respiratorii pe care le poate vindeca în
cazurile mai uşoare, iar la cele mai grave aducea ameliorări evidente.
Se mai poate folosi pentru efectul său calmant al sistemului nervos. De asemenea este
de ajutor în cazul afecţiunilor cardiace prin aceia că reglează bătăile inimii mai ales în
excitaţii nervoase în stres sau alte cazuri.
Se poate utiliza la următoarele afecţiuni: abcese, arsuri, coşmaruri, dureri de ochi,
excitaţie nervoasă, faringite, furuncule, laringite, inflamaţia căilor respiratorii
superioare, inflamaţia urechii, insomnii, otite, palpitaţii cardiace, panariţiu, răni, stări
nervoase, stres, tulburări de memorie, (se face o cură internă cu câte 2-3 căni de ceai pe
zi, preferabil din petale.), tuse uscată.
Preparare şi administrare:
-Abcese, arsuri, furuncule, răni externe- se va fierbe sau se coace bulbul şi se
badijonează local cu el cald. Se schimbă la 6-8 ore cu altul tot cald. Ajută la colectarea
puroiului şi apoi la spargere şi vindecare după ce se elimină puroiul.
-Afecţiunile interne sau externe pot să mai beneficieze de tratamentul cu infuzia din
petale sau decoctul din bulb. Se va pune o linguriţă de plantă mărunţită la o cană de apă.
În cazul infuziei se pun direct în apă clocotită, se acopere apoi 15 minute şi se strecoară,
iar în cazul decoctului se vor pune în apă rece. Se fierb apoi timp de 10 minute, se
strecoară şi se pot folosi. Se pot consuma 3 căni pe zi.
-Restul afecţiunilor inclusiv cele interne se vor putea face cu tinctură cel mai bine. Se
va face o tinctură din petale de crin care se pun o parte de petale cu 5 părţi alcool
alimentar de 70˚. Se ţin astupate ermetic la temperatura camerei, timp de 15 zile agitând
des recipientul. Se va strecura apoi şi se va pune în recipiente de capacitate mai mică
care se închid ermetic. Se poate lua intern o linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu apă sau
extern în funcţie de toleranţa individuală se aplică în diluţie cu apă. Este mult mai
eficient cu cât este mai concentrat. La fel se poate folosi şi din bulb.
În ureche se poate pune ceai călduţ sau tinctură câteva picături de asemenea călduţ,
după care se astupă cu puţină vată pentru a nu ieşi afară.
 Page 363 of 1147

La dureri de ochi sau alte afecţiuni oculare se va pune 2 linguriţe de petale la o cană de
apă rece seara şi dimineaţa se strecoară şi se fac spălături cu această apă cu ajutorul
unui tampon de vată.
Se poate face pentru ochi, urechi, afecţiunile stomacului, etc un ulei din 50 g de
rădăcină măcinată care se va pune la ½ l de ulei. Se ţine apoi timp de 6 săptămâni la
soare, după care se strecoară. Pentru a se putea obţine mai repede se va pune pe baia de
apă. Se fierbe timp de 3 ore apoi se strecoară. Se pot face cu acesta şi diferite creme
prin adaos de ceară de albine în funcţie de cât de tare doriţi să o faceţi. În general se
pune 20 g la 100 g de masă grasă. În cazul în care doriţi să faceţi mai tare se pune mai
multă ceară şi se retopeşte din nou, iar dacă este prea tare se mai pune ulei şi se
retopeşte, până o faceţi cum vă convine.
Uleiul se va pune călduţ câte 3-4 picături în durerile de urechi sau se poate unge local în
afecţiunile ginecologice externe o dată sau de 2 ori pe zi.
Se va putea aplica la foarte multe afecţiuni externe crema aceasta care are şi un rol
important în cicatrizare.
Menţionăm de asemenea faptul că se poate folosi la fierberea rădăcinii sau chiar a
petalelor nu numai ulei ci şi alte produse care conţin grăsimi: unt după ce se fierbe şi se
aruncă spuma şi depunerile, untură de porc nesărată, grăsime de pasăre ( gâscă, raţă,
etc), grăsime de alte animale inclusiv din animale vânate. Se mai poate de asemenea
folosi său de oaie, vită, etc.
În cazul în care se doreşte pentru produsele care sunt în farmacii puteţi opta pentru
vaselină şi lanolină în părţi egale care se vor amesteca cu praf din plantă sau cu bulb
mărunţit Se poate prepara crema ca mai sus
Se foloseşte foarte mult în cosmetică sau la afecţiunile externe ale pielii fiind una dintre
plantele favorite. În special dacă se face cu tinctură din petale sau bulb.
Crinul de pădure
Lilium martagon
Fam. Liliaceea.

Denumiri populare: aior, aişor, aişor de câmp, aişor de pădure, ai de pădure, alior,
cealma turcească, crin, crin pestriţ, fiere, leurdă, lilie, răsfug, untişor, usturoiţă.
În tradiţia populară: s-a folosit pentru vopsit lâna în negru. În medicina populară s-a
folosi ca diuretic, emenagog, emolient şi rezolutiv. Bulbul pisat şi amestecat cu
pucioasă, se dădea la vaci. Sucul plantei se folosea uneori ca somnifer.
Compoziţie chimică; puţin studiată.
Proprietăţi farmaceutice: este recunoscută ca una dintre plantele cele mai utile într-o
serie de afecţiuni în special ale pielii. Intern are rol diuretic, emenagog, emolient şi
vulnerar. Popular este des folosită intern pentru a provoca fluxul menstrual întârziat.
Măreşte diureza fiind util în afecţiunile renale. Vindecă de asemenea mucoasele.
Petalele sunt antiseptice, emoliente, cicatrizante. Bulbul are rol vulnerar într-o serie de
afecţiuni atât intern cât şi extern.
Preparare:
-Bulb- se mărunţeşte şi se pune după uscare în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10
minute la foc mic, apoi se strecoară. Este util în cazul în care se foloseşte intern ca
emolient în afecţiunile pectorale.
 Page 364 of 1147

-Bulb mărunţit, se va pune în cantitate de ulei egală, cu dublul cantităţii de bulb rezultat
după mărunţire. Se va pune pe baie de apă şi se va fierbe timp de 3 ore. După această
perioadă, se va lăsa să se răcească apoi se va strecura, obţinându-se un ulei foarte util în
combinaţie cu ceară de albine sau fără, într-o serie de afecţiuni cutanate.
Cremă -În cazul în care se doreşte prepararea unei creme se va pune acest ulei în vas pe
baie de apă şi se va adăuga ceară de albine, se fierbe din nou pe baia de apă, până se
topeşte ceara. În general se va pune jumătate de cantitate de ceară de albine din
cantitatea de ulei care o avem. Dacă se doreşte o cremă mai tare se va adăuga ulei. Dacă
este prea moale se va adăuga ceară.
-Tinctură-se va pune o parte de bulb de Crin mărunţită la 5 părţi de alcool alimentar de
70. Se va ţine timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des, apoi se va strecura.
Se poate folosi la prepararea diferitelor creme sau alifii. Se mai utilizează la o serie de
răni pentru efectul cicatrizant pe care-l are, sau se foloseşte diluat în diferite proporţii cu
apă, pentru tratament extern, fiind foarte eficient.
Intern se va putea lua câte 10 picături diluate în 100 ml de apă de trei ori pe zi.
Planta- se poate prepara identic ca şi bulbul cu aceleaşi utilizări, inclusiv florile.
Din flori se prepară multe preparate cosmetice.
Se va putea folosi la următoarele afecţiuni: abcese(-în special bulb copt), arsuri (sub
orice formă), amigdalite-în special ceai intern şi extern cataplasmă. Bătături-bulb în
oţet. Boli renale- se va lua intern ceai şi extern alifie pentru calmarea durerii. Contuzii,
dureri de ochi-comprese cu ceai. Eczeme, eriteme (înroşirea pielii), excoriaţii, excitaţii
nervoase-tinctură intern. Faringite-atât intern cât şi extern. Fisuri cutanate (în special
uleiul sau unguent). Furuncule-în special bulb copt. Inflamaţia urechii-ulei călduţ în
conductul auditiv. Înţepături de insecte. Insomnii-tinctură intern. Lipsa laptelui la
mame-ceai din bulb. Menstruaţii întârziate-ajută la apariţia lor-mai ales tinctură din
bulb. Otite-ulei călduţ în conductul auditiv. Palpitaţii cardiace-tinctură. Panariţiu, răni
recente-tinctură pansamente, tăieturi. Tulburări de memorie, tuse uscată-bulb sub orice
formă. Ulceraţiile pielii.
Este una dintre plantele care se folosesc frecvent în foarte multe tratamente cosmetice,
cu mare succes, fiind folosit în diferite reţete, pentru riduri, piele uscată, pete, etc.
CRUŞIN.
Rhamnus frangula
Fam. Rhamnaceae.
Denumiri populare: crasici, crusci, lemn-cânesc, pasachină, sălbist.
În tradiţia populară: s-a folosit pentru vopsirea în galben. Ceaiul din scoarţă se folosea
ca purgativ. În Munţii Apuseni, la Sălciua, decoctul din scoarţa de sub coajă se dădea
celor “smintiţi de cap, de gânduri, din blestem ori din afurisenie”.
Compoziţie chimică: antrocenozide (franghlozida şi gluco-frangulozida), agliconii lor,
acid crizofonic şi tanic, tanoide, ceruri, steroli şi diverse săruri minerale.
Proprietăţi farmacologice: este unul dintre cele mai utilizate plante pentru efectul său
laxativ sau purgativ. De asemenea are efect deosebit în diverse afecţiuni ale ficatului
pentru efectul deosebit care îl are asupra vezicii biliare căreia îi oferă posibilitatea se
golească de toate toxinele. Cresc peristaltismul intestinal, colagog, coleretic. Laxativ
sau purgativ în funcţie de doză. Acţiunea laxativă se manifestă la 10 ore de la
administrare.
 Page 365 of 1147

Se foloseşte coaja care se recoltează, se usucă şi se mărunţeşte, dar numai după un an

de la recoltare se va folosi altfel produce stări de intoxicaţie cu vomă. Atenţie la cei care
sufere de hipertensiune arterială deoarece folosirea acestei plante în mod abuziv poate
să facă să crească tensiunea arterială.
De asemenea coaja proaspătă are efecte deosebit de puternice putând provoca vomă. Nu
se indică de asemenea nici tratamente de lungă durată cu aceste ceaiuri.
Preparare:
Se va face un ceai dintr-o linguriţă de plantă care se va pune în 250 ml de apă. Se va
fierbe timp de 10 minute după care se va strecura. Are un puternic efect laxativ care se
va face simţit la 8 ore după ce s-a băut ceaiul. În doze mai mari este cu efect purgativ.
Extern se va folosi în ceai mai slab sau dintr-o linguriţă cu care se vor face tamponări pe
locurile afectate.
Se utilizează la următoarele afecţiuni: angiocolite, boli cronice de piele, constipaţii
chiar cronice, dischinezie biliară, favus, hemoroizi-atât intern prin asigurarea laxaţiei
cât şi extern prin praful, care se poate amesteca cu orice unguent. Insuficienţă hepatică.
Obezitate-contribuind la toate reţetele care se fac. Parazitoze digestive diverse,
pecingine, piodermite, râie, ulceraţiile pielii.
În cazurile în care se doreşte o mai rapidă acţiune se va putea prepara o tinctură din o
parte de plantă mărunţită şi 5 părţi de alcool alimentar de 70. Se va ţine timp de 15 zile
agitând des apoi se strecoară. Se va folosi în funcţie de efectul care se doreşte. Se poate
lua câte 5 picături –1 linguriţă, care se vor dilua în puţină apă. Se va lua doar la nevoie.
Atenţie! Nu se bea în cantităţi mari, provocând colici puternice şi scaune lichide. Nu se
consumă planta proaspătă, deoarece provoacă greţuri şi vărsături; se foloseşte numai
după un an de la recoltare.
CUIŞOARE.
Syzygium aromaticum.
Aceştia sunt bobocii unui arbore adus din Insulele Moluce. Se folosesc ca mirodenii
într-o serie de preparate culinare. I-am trecut şi la plante medicinale pentru că sunt
foarte uşor de obţinut şi au efecte deosebit de puternice care pot fi folosite la o serie de
afecţiuni.
În tradiţia populară: contra răcelii se fierbeau în vin cuişoare şi scorţişoară, se luau calde
ca sudorifice. Se foloseau ca stomahic şi antiseptic.
Se punea în spirt amestecat cu undelemn într-o sticlă bine astupată, se ţinea la căldură
24 ore şi apoi se lua de 3 ori pe zi, câte u n păhărel, pentru poală albă.
Compoziţia lor chimică nu a fost studiată, precum nu a fost nici studiată clinic pentru a
vedea efectul care îl are într-o serie de afecţiuni.
Conţin tanin, ulei eteric, gust iute aromat, eugenolul are proprietăţi antiseptice şi
utilizat mai ales în dentistică precum şi la prepararea vaniliei, săruri diferite minerale.
Totuşi se cunosc o serie de efecte a folosirii acestei plante. Este un antiseptic deosebit
de util distrugând o serie de germeni patogeni.
Acţiune farmaceutică: are proprietăţi anestezice. Din el se fac o serie de medicamente
cu rol anestezic. Susţine forţa uterului în timpul naşterii, antiseptic, vermifug, stimulent
al aparatului digestiv.
Antioxidant de excepţie. Se ştie că în cazul în care se presară pe un preparat de carne
aceasta poate să aibă un termen mai lung de garanţie.
Preparare:
 Page 366 of 1147

-Aşa cum sunt se sfarmă în gură pentru a calma durerile de dinţi, sau se înghite în cazul
durerilor diferite de abdomen sau stomac.
-Se poate folosi la diferite ceaiuri pentru efectul anestezic sau deodorant şi antiseptic.
Pentru acest lucru se vor pune câteva cuişoare la 250 ml de apă, se fierb doar puţin apoi
se poate folosi strecurat sau nu.
-Se va fierbe pe baie de abur în puţin ulei timp de 2-3 ore după care se va strecura. Se
foloseşte la diferite preparate sau aşa cum este pentru efectul său anestezic.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afrodiziac- sub orice formă, balonări, boli
infecţioase (-distruge foarte mulţi germeni patogeni.), se poate folosi chiar în cazul
dizenteriei sau altor afecţiuni contagioase. Colite diverse-în special cea de putrefacţie.
Cosmetică cu rol în special de aromatizant sau dezinfectant. Disfuncţii biliare.
Disfuncţii stomacale-stimulează funcţionarea stomacului-util în digestii lente. Dureri
dentare (se ţine şi se mestecă în gură după care se aplică pe locul dureros). Dureri
diverse chiar puternice -cataplasme cu alcool cu cuişoare. Gripă.- Împreună cu
scorţişoară fiartă în vin. Halenă- se mestecă în gură de mai multe ori pe zi. Înţepături de
insecte-se freacă local cu spirt cu cuişoare. Mâncărimi de piele- ceai sau tinctură.
Parazitoze diverse-se iau cuişoare cu ceai. Prevenirea răcelilor- se consumă ceaiuri
aromate cu cuişoare şi multă lămâie. Vomă- se mestecă o bucată în gură sau chiar se
înghite.
CURCUBEŢICA
Aristolochia clementis
Fam. Aristolochiaceae.
Denumirea populară: buruiană de remf, clocotici, desaga popii, fasolea calului, fasolea
cucului, fasolea lupului, lepădătoare, lingoare, mărul lupului, nucşoară, păsulică, piperul
lupului, poama vulpii, puturoasă.
Toxicitate!!! Toate părţile plantei sunt toxice mai ales rizomul. Au un gust neplăcut şi
pot produce intoxicaţii, cu tulburări digestive, circulatorii, urogenitale.
În tradiţia populară: frunzele crude se puneau pe răni. Cu decoctul tulpinilor florifere se
spălau rănile, pecinginea, abcesele, şi se făceau scăldători şi oblojeli bolnavilor de
brâncă.
Cu rădăcina fiartă, pisată, amestecată cu făină de porumb, se făceau legături contra
gâlcilor, ungându-se deasupra cu grăsime de porc ori undelemn.
În Banat, planta cu rădăcină cu tot se fierbea în oţet ori în vin roşu bătrân. Se spălau de
mai multe ori pe zi, “rănile rele şi căţălitoare”, “vătămăturile” şi tăieturile la oameni şi
animale. Se mai folosea contra frigurilor.
Decoctul rizomului uscat în 2 dl de lapte şi 1 dl apă se bea, contra ulcerului la stomac.
Cu decoctul plantei se spălau contra ploşniţelor.
Compoziţie chimică: toate părţile plantei conţin acid aristolochic, ulei volatil,
magnoflorină, sisto-sterine, trimetilamină.
Acţiune farmacologică: are acţiune antiinfecţioasă şi de refacere celulară. De asemenea
se remarcă o foarte importantă acţiune a acestei plante în refacerea şi mărirea
rezistenţei organismului. Datorită faptului că măreşte rezistenţa fagocitară a
leucocitelor şi implicit rezistenţa organismului. Se indică mai nou în foarte multe forme
de cancer cu diferite localizări sau stadii de evoluţie. Are de asemenea o foarte
importantă acţiune antitumorală recunoscută.
Preparare:
 Page 367 of 1147

-Extern-se poate folosi infuzie care se va face din 2 linguriţe de plantă care se vor pune
la 250 ml de apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se va strecura. Se va
folosi la pansamente sau aplicaţii pe piele.
-Intern se va folosi doar sub supraveghere medicală sub formă de infuzie sau tinctură.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: anorexie, arsuri, cancer (profilactic ca
preventiv sau după chimioterapie), constipaţie, dismenoree, dureri premenstruale,
eczeme zemuinde, escare, faringite cronice, fistule anale sau chiar dentare, ginecologie
(diferite afecţiuni), infecţii externe sau renale, laringite- chiar în cancer- (cataplasme
externe).
Menopauză- (stimulează corpul galben), oligomenoree, osteomielită, paraziţi capilari,
pediculoză pubiană, plăgi greu vindecabile, prurit, răni diverse, sterilitate, ulceraţiile
pielii, ulcere cronice ale gambei (varicoase).
Atragem atenţia că dozele mari sau care depăşesc prescripţiile sunt toxice. Este foarte
important să nu se depăşească dozajul prescris. O doză mai mare nu aduce mai repede
vindecarea ci poate să strice.
În cancer organismul de foarte multe ori este foarte slăbit şi nu poate să lupte cu
această toxină, în tratamentele cu această plantă, aşa că mai ales în aceste cazuri se
impune o mai mare atenţie.
CURPEN
Clematis vitalba
Fam. Ranunculaceae.
Denumiri populare: archit, curmen, curpăn de pădure, curpănaş, curpen alb, curpen de
pădure, curpeniţă, curpin, curpini albi, curpini negri, luminoasă, năprasnic, vie
pădureană, viţă albă, viţişoară.
În tradiţia populară: cu tulpinile florifere se făceau băi contra durerilor de picioare.
Era o plantă temută deoarece se credea că cei care dau cu ochii de ea orbesc.
Compoziţie chimică: frunzele care se folosesc conţin anemonină, protoanemonină,
vitamine, etc.
Acţiunea farmaceutică: antiinflamator, antibiotic limitând înmulţirea bacteriilor,
antimalarice, elimină sau limitează procesul inflamator, util în terapia malariei,
contribuie la creşterea părului.
Preparare:
-Ceai din 2 linguriţe de frunze mărunţite la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa apoi
acoperit pentru 15 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi.
-Extern-cataplasme sau comprese care se pot ţine până la 24 ore în funcţie de toleranţa
individuală.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: adenopatii, faringită, prostatită, malarie, striuri
uretrale, tuse.
Este unul dintre copacii care s-au folosit mult la tratamente în trecut dar care acum au
ajuns să nu mai fie aşa de des folosiţi găsindu-se alte plante mai active. Totuşi în unele
părţi ale ţării se mai foloseşte.
DAFIN
Laurus nobilis.
În tradiţia populară: fructele boabe ovoide, conţin ulei eteric şi o substanţă grasă. Se
extrage din ele untul de dafin (oleum lauri), întrebuinţat la prepararea unor unguente. La
noi se cultiva ca plantă ornamentală.
 Page 368 of 1147

Cu foile şi boabele de dafin se prepara o alifie, pentru rănile care nu se vindecau cu alte
leacuri. Frunzele, bine pisate şi muiate în rachiu, se luau contra frigurilor. Amestecate
cu balegă de oaie, se puneau în legături contra durerilor la picioare.
Folosit de către romani, care făceau din frunzele acestea cununi pentru învingători, azi
se mai foloseşte doar pentru efectele care le are în tratamente sau ca şi condiment.
Proprietăţile acestor frunze: se pot folosi, însă doar în cantitate mică pentru că pot
produce vomă. Previn fermentaţiile nocive din tubul digestiv, antiseptic intestinal sau
extern, combate bronşita cronică
Preparare:
-Decoct din 2 linguriţe de frunze fierte timp de 10 minute în 250 ml apă. Se strecoară şi
se vor consuma în cursul zilei cu înghiţituri mici.
-100 g de frunze se mărunţesc apoi se pun într-o sticlă şi se umezesc cu alcool. Se lasă
24 ore, după care se pune peste ele ulei până la 1 litru. Se lasă 4-6 săptămâni după care
se strecoară. Ca să se facă mai repede se fierb pentru 3 ore pe Bain-Marie apoi se
strecoară. Se pot folosi câte o linguriţă de 3 ori pe zi sau se folosesc ca şi condiment la
diferite salate sau mâncăruri.
Uleiul acesta se poate folosi şi la diferite dureri când se aplică cald pentru calmarea
durerii.
Se folosesc la următoarele afecţiuni: anorexie, atonii stomacale, beţie-trezeşte din beţie
şi totodată se pot folosi pentru dezobişnuirea de alcool, boli nervoase-calmant, bronşite
chiar cronice, fermentaţii digestive, gastralgii, gripă, infecţiile gurii, infecţii intestinale,
otrăviri, paralizii-alifie şi se fac frecţii, răguşeală (laringită), reumatism cronic sub
formă de ceai sau alifii, spasme (le calmează un ceai slab).
Şi astăzi este socotită una dintre plantele condimentare care nu pot lipsi din nici o
bucătărie. Frunzele uscate folosite la ciorbele mai grele le face mult mai digeste. Este
suficient să dăm exemplul ciorbei de fasole boabe care fără aceste frunze ar produce
multe deranjamente la stomac şi foarte multă lume nu ar mai putea să consume fasolea.
DALAC
Paris quadrifolia
Fam. Liliacee.
Denumire populară: aişor, boaba lupului, boaba vulpii, buruiană de beşică, buruiană de
bubă, frunză de zgaibă, iarba stelei, mărul lupului, mură de gheţe, poala vulpii, răsfug,
strugurul lupului, usturoiţă.
În tradiţia populară: după cum arată şi numele popular, era un leac frecvent contra
dalacului.
Frunzele plantei se mai aplicau pe umflăturile apoase ce apăreau mai cu seamă pe la
încheieturi, provocate de tulburări de circulaţie.
Se mai folosea la răni vechi, iar boabele, ca vomitiv.
Compoziţie chimică: saponozide, paridină, peristyphinină acumulate mai ales în fructe.
Acţiune farmacologică: saponozidele au acţiune iritantă asupra mucoaselor, a pielii şi
pot avea puternică asupra sistemului nervos central.
Intoxicaţiile produc colici, ameţeli, vomă, poliurie, dilatarea pupilelor, contracţii ale
muşchilor.
Se poate interveni cu vomitive, diuretice şi cărbune medicinal.
Preparare:
 Page 369 of 1147

-Se fac ceaiuri slabe împreună cu alte plante mai ales pentru acţiunea antisudorifică,
antispasmodică. Se va folosi o linguriţă doar împreună cu alte plante.
Se poate utiliza în următoarele afecţiuni: alienaţie mintală, epilepsie, intoxicaţii,
spasme, transpiraţii excesive, tulburări de circulaţie, tuse convulsivă, ulcer varicos.
DEDIŢEI.
Pulsatilla montana-
Fam. Ranunculaceea.
Denumiri populare: adormiţele, brebenel, dediţei de pădure, dediţei vineţii, floarea
paştelui, floarea-ursului, floarea-vântului, iarba-vântului, oiţe, sisinei, spânţ, vânturele.
În tradiţia populară: tulpinile plantei se foloseau pentru vopsit în verde şi albastru în
amestec cu floarea soarelui, fierte în borş, în care se punea piatră acră şi vânătă.
Din frunze se făcea o fiertură care se picura în ochi sau numai se spălau cu ea contra
durerilor. Cu tulpinile florifere se făceau scăldători.
Cu florile uscate se afumau copiii care nu puteau dormi noaptea. Se punea pe o lopăţică
puţin jăratec, se lua 3 degete de flori şi se presărau pe el, afumându-se patul şi locul
unde dormea copilul.
Compoziţie chimică: conţine anemonină şi protoanemonină care sunt toxice, anemenol,
acid anemonic, tanin, etc.
Acţiune farmacologică: se poate folosi pentru efectele anestezice sau de refacere în
foarte multe afecţiuni în special pentru tratarea eczemelor pruriginoase şi zemuinde.
Preparare:
-Tinctură- se va face o tinctură din o parte de plantă mărunţită şi 5 părţi de alcool de
70. Se va ţine apoi 15 zile la temperatura camerei agitând des recipientul. Se strecoară
după această perioadă şi se va putea folosi câte o linguriţă diluată la una dintre
afecţiunile de mai jos.
-Ceai din o linguriţă de plantă la 250 ml de apă clocotită. Se va lăsa timp de 10 minute
acoperit după care se strecoară. Se poate folosi câte un ceai pe zi în una dintre
afecţiunile descrise mai jos. Se poate face şi mai concentrat.
Sucul plantei are proprietăţi revulsive.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: amenoree, anexite, blenoragie, boli uterine
(sedativ), climacteriu, dismenoree, dermatoze, dureri articulare, eczeme pruriginoase şi
zemuinde, eriteme cutanate, migrene, nevralgii, nevroze, orhite, ovarite, paralizii-pareze
ale nervilor periferici, pecingine, reumatism, sciatică, sedativ nervos, tulburări de ritm
cardiac, tuse pe bază nervoasă, uretrite.
DEGEŢELUL LÂNOS.
Digitalis lanata
Fam. Scrophulariaceae.
În scopuri medicinale se întrebuinţează numai frunzele (Folium Digitalis lanatae)
recoltate la maturitate, adică după 3 luni de la apariţia lor, când conţin cantitatea cea mai
mare de principii active.
Compoziţie chimică: heterozide cardiotonice şi flavonoide.
Acţiune farmacologică: cardiotonică (datorită heterozidelor cardiotonice frunzele de
degeţel lânos se bucură de proprietatea de a produce o creştere a puterii de contracţie a
miocardului, urmată de o rărire a bătăilor inimii) şi diuretică.
Preparare:
 Page 370 of 1147

Sunt folosite numai ca materie primă de industria de medicamente pentru extragerea

heterozidelor cardiotonice.
Nu se foloseşte decât produs de farmacie fiind foarte active şi putând produce
accidente.
DEGEŢELUL ROŞU.
Digitalis purpurea
Fam. Scrophulariaceae.
În scopuri terapeutice se întrebuinţează numai frunzele (Folium Digitalis purpurea)
recoltate atât în primul an, cât şi în al doilea de vegetaţie. Produsul are miros slab şi gust
amar.
Compoziţie chimică: heterozide cardiotonice şi flavonozide; saponozidele de natură
steroidică din frunze deşi sunt lipsite de activitate terapeutică, totuşi joacă un rol
important deoarece măresc resorbţia heterozidelor cardiotonice la nivelul intestinelor,
potenţând, astfel acţiunea lor în organism
Acţiune farmacologică: ca şi în cazul degeţelului lânos, heterozidele cardiotonice
produc o creştere a puterii de contracţie a miocardului, care este urmată de o rărire a
bătăilor inimii, prelungirea conducerii influxului nervos prin miocard şi o uşoară
creştere a excibilităţii centrilor heterotropi cardiaci având, astfel loc o ameliorare a
circulaţiei generale a sângelui, cu creşterea oxigenării ţesuturilor, înlăturarea stazei şi
edemelor şi creşterea puternică a diurezei.
Întrebuinţări: pulberea de degeţel roşu titrată biologic (0,1-1 g în 24 ore) în comprimate
sau maceraţia la rece (în aceiaşi doză) se administrează în insuficienţa cardiacă cronică.
Administrarea se face numai sub supraveghere medicală, iar prepararea maceratului din
frunze va trebui efectuată numai în farmacii.
Se foloseşte: la afecţiunile cardiace.
DOVLEACUL.
Curcubita pepo,
Fam. Curcubitaceae.
Sunt foarte multe specii de dovlecei: dovleci turceşti, bostan, etc. Majoritatea acestora
au aceleaşi proprietăţi medicinale şi chiar compoziţia chimică mult asemănătoare. Nu
identică, dar asemănătoare. Având în vedere acest lucru vom trece numai un singur soi.
Denumirile populare nu sunt importante pentru că fiecare cunoaşte dovleacul indiferent
cum se numeşte acesta în localitatea unde domiciliază omul.
În tradiţia populară: dovleacul copt se lega la gât pentru gâlci. Vrejul se punea în
scăldătorile celor slabi şi bolnăvicioşi.
În unele părţi, copiii, în ziua bubatului din 4-5-6 decembrie, nu numai că nu aveau voie
să mănânce seminţe, dar se şi “îmbărburau” cu dovleac copt, în lipsa mierii sau a
dulceţii, ungându-se cu el pe faţă, ca să fie dulce ca el. Dovleacul care se cocea pentru
“îmbărburatul copiilor” nu se punea în spuză, ca să nu iasă vărsatul des ca spuza.
Compoziţie chimică: pulpa-vitamina A, săruri minerale, hidraţi de carbon, protide.
Seminţele: ulei, protide, fitosterine, lecitină, rezine şi enzime.
Acţiunea farmaceutică: vermifug, laxativ, diuretic, sedativ, seminţele antihelmitice
destul de puternice, tenifug.
Preparare:
-Pulpa de dovleac se poate consuma sub formă de suc obţinut cu storcătorul de fructe-
foarte util mai ales în retenţiile hidrice.
 Page 371 of 1147

-Ras (pulpa) în diferite salate

-Fiert şi consumat cu diferite condimente.
-Seminţele curăţate se pot trece prin maşina de tocat apoi se vor pune în miere în
cantităţi egale şi se vor lua cazul viermilor intestinali câte 2-3 linguriţe dimineaţa pe
nemâncate.
-Seminţe de dovleac necurăţate (cu coajă cu tot) se vor trece prin maşina de carne după
care se vor pune cu 250 ml de apă la fiecare 2 linguriţe. Se vor fierbe timp de 15 minute
după care se vor strecura. Acest preparat este foarte bun să se consume câte 2-3 căni pe
zi în toate afecţiunile prostatei. De asemenea se va putea consuma în cazul constipaţiei.
-30-40 g de seminţe curăţate şi măcinate se dau copiilor contra viermilor sau teniei şi la
adulţi 60-80 g în ambele cazuri se dă pe stomacul gol. După ½-2 ore de la administrare
se ia un purgativ, de preferinţă ulei de ricin.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, arsuri, ascaridoză,
ateroscleroză, bube dulci, cancer- în dietă, cancer ocular şi esofagian, colită de
putrefacţie, constipaţie, diabet şi complicaţiile sale, dispepsii, dizenterie, enterite,
hemoragii oculare(cu Afin), hemoroizi, infecţii urinare, insuficienţă renală, leucemie-
suc împreună cu suc de sfeclă roşie, paraziţi intestinali, plăgi atone, prostatite sau alte
afecţiuni ale prostatei, retenţii hidrice, tenie.
Bine înţeles că există foarte multe reţete în fiecare sat câte una mai specială poate, însă
în mare putem să spunem că reţetele de mai sus sunt suficiente pentru afecţiunile
enumerate. Se pot face însă diferite combinaţii, cu vin, miere, etc. Acestea însă nu vor
influenţa în rău tratamentul.
De fapt se recunoaşte că fiecare om este unic şi ceea ce se potriveşte unuia, nu trebuie
neapărat să se potrivească şi celuilalt. Fiecare va alege de fapt ceea ce i se potriveşte
mai bine.
DRACILA
sau LEMNUL GALBEN
Berberis vulgaris
Fam. Berberidaceae.

Denumirea populară: acril, agriş, cătină de râuri, cloceni, carleş, dracină, drăjină,
glojdan, holeră, lemn-galben, măcriş boieresc, măcriş de râuri, măcrişul caprei, măcriş
spinos.
În tradiţia populară: din lemn, scoarţă şi rădăcină se extrage o substanţă colorantă în
galben, bună pentru vopsit lâna şi pielea.
Decoctul din frunze şi scoarţă se folosea contra gălbinării.
Fiertura preparată din coajă de rădăcină se folosea pentru întărirea gingiilor.
Ceaiul din rădăcini se lua în bolile de rinichi şi contra constipaţiei, iar fiertura din
boabe, pentru calmarea durerilor de stomac şi ficat.
Dulceaţa din fructe se lua pentru durere de piept.
Zeama de fructe amestecată cu apă, se bea ca răcoritor în fierbinţeala frigurilor.
Compoziţie chimică: în scopuri medicinale se recoltează în lunile aprilie şi mai,
scoarţele de pe rădăcini şi de pe tulpini(Cortex Berberidis) şi se usucă la soare. Conţine
numeroşi alcaloizi ca berberina, oxiacantina, berbamina, palmatina, iotrorizina,
vitamina C, coloranţi etc.
 Page 372 of 1147

Acţiune farmaceutică: datorită berberinei are proprietăţi coleretice, colagoge, stomahic,

febrifuge. Are de asemenea proprietăţi vaso-dilatatoare şi hipotensive, datorită
oxicantinei.
Este utilă şi în afecţiunile hepatobiliare deoarece curăţă foarte eficient ficatul fiind un
bun drenor al bilei, prin această acţiune ajutând întreg organismul.
Se întrebuinţează ca materie primă în industria de medicamente pentru prepararea
tincturii şi a extractului folosite în tratamentul afecţiunilor biliare şi obţinerea de
principii active în stare pură.
Fructele după primul îngheţ se folosesc intern ca tonic al stomacului, ficatului şi splinei.
Se poate folosi: scoarţa, rădăcina, fructele şi frunzele.
Preparare:
-Din fructe- infuzie-se vor pune2-3 linguriţe la 250 ml apă clocotită. Se lasă acoperit
timp de 10 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi.
-Din pulbere de coajă 2 linguriţe se vor pune la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 10
minute dup care se strecoară. Se pot consuma şi din acestea 2-3 căni pe zi, sau se vor
pune pe pansamente externe.
-Suc din fructe proaspete-se dă pe răni sau ulceraţii.
-Rădăcină mărunţită o linguriţă se va face un ceai în 250 ml apă după 15 minute de fiert
se va strecura şi se pot consuma 2-3 căni pe zi.
-Tinctură din 20 g de plantă mărunţită, scoarţă, sau fructe-se va pune la 100 ml alcool
alimentar de 70. Se va lăsa la temperatura camerei timp de 15 zile, în care timp se va
agita de mai multe ori pe zi pentru a se putea extrage principiile active din plante. După
15 zile se strecoară, se va trece în sticluţe de capacitate mai mică. Se pot păstra timp de
2 ani.
-Unguent făcut cu tinctură-se va pune 10 ml de tinctură la 50 g de grăsime sau ulei. În
cazurile unde există sensibilitate la piele mai mare se vor fierbe pe apă pentru
eliminarea alcoolului, iar în celelalte cazuri se va lăsa aşa cum este.
-Unguent care se va face din plantă mărunţită, scoarţă sau rădăcină, uneori şi din fructe.
Acestea se vor umecta cu puţin alcool şi se vor lăsa timp de 24 ore după care se va
pune ulei cât să le acopere apoi se vor fierbe pe baia de apă timp de trei ore. Se
strecoară, se pune în recipiente potrivite şi se poate folosi.
Se poate utiliza la următoarele afecţiuni: afecţiuni biliare, afecţiuni renale, anorexie,
boli reumatice, boli renale, cancer în diferite forme atât preventiv cât şi în timpul
tratamentului cu chimioterapie, colecistită, colici renale, constipaţie, edeme, gingivite,
gută, hemoroizi, herpes, hipertensiune arterială, insuficienţă renală, litiază biliară şi
renală, metroragii, nefrite, oligurie, prurit, răni, stomatite, tulburări de menstruaţie,
ulcere ale pielii, varice.
Oxicantina din această plantă îi conferă principii dilatatoare ale vaselor de sânge lucru
care se foloseşte la diferite tratamente, mai ales în cazurile în care există un surplus de
substanţe toxice în organism. Poate de asemenea să ajute la drenarea veziculei biliare
lucru foarte util în formele patologice care de obicei însoţesc afecţiunile inimii. Prin
acest lucru sunt indicate şi preferate altora.
DREŢE
Lysimachia nummularia-
Fam. Primulaceea.
 Page 373 of 1147

Denumiri populare: banul popii, coada racului, cosâţă, duminicea, dumitriţă, floare
de lungoare, gălbăjoară, gălbenele de pădure, greţel, iarbă de lungoare, iarba
pământului, maţele găinilor, măghiranul pământului, oloagă, scrântitoare.
În tradiţia populară: cu decoctul plantei se făceau spălături pe cap contra durerilor şi a
căderii părului. Se mai ţinea în gură călduţ, contra durerilor de dinţi.
În unele părţi, se lua de 3 ori pe zi, înainte de mâncare, contra frigurilor. Cu planta fiartă
se legau la mâni şi picioare pentru vindecarea scrântiturilor şi umflăturilor.
Se mai puneau în băi contra reumatismului, iar cu plantele fierte se făceau legături. Se
punea în scăldătoarea copiilor slabi să crească şi să se întărească. La Clopotiva, femeile
care doreau să aibă copii fierbeau dreţe şi beau zeama.
În ţinutul Năsăudului, în comuna Şanţ, se folosea la copii care nu mergeau în
picioare; planta se punea pe foc şi dacă se înnegrea, era semn că vor muri, dacă nu, era
semn că vor trăi.
Compoziţie chimică: părţile aeriene ale acestei plante sunt folosite la diverse tratamente
şi conţin saponozide hemolitice, tanoizi, glucozizi fenolici, mucilagii, primverază,
silicaţi, săruri minerale, etc.
Acţiune farmacologică: astringente, antibiotice, hemostatice, vulnerare, antidiareic,
analgezic şi hipotermizante.
Au proprietăţi favorabile în tratarea unor forme uşoare de hipertireoză. Extern pentru
creşterea părului, precum şi pentru oprirea căderii lui.
Preparare:
-O linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
15 minute după care se va strecura. Această cantitate se va folosi în cursul unei zile.
Este foarte utilă mai ales în cazurile în care există hemoragii interne, inclusiv stomacale.
În cazurile mai grave se pot folosi 2 căni pe zi.
-Extern:
a) Se va face o infuzie din 2 linguriţe de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml de
apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară şi se poate folosi la
diferite tratamente în băi, comprese, etc.
b) Decoct din 4 linguri de plantă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară.
Este foarte utilă în acest fel la spălături locale pentru efectul deosebit care-l are ca
antibiotic sau de calmarea durerilor. Se poate folosi la pansare sau spălături.
Se va utiliza la următoarele afecţiuni: afte bucale sau vaginale, alopecie, diaree,
dizenterie, dureri diverse, furunculoză, hemoragii gastrice sau vaginale, hipertricoză,
inflamaţii articulare, leziuni în special de tuberculoză, răni, reumatism, ulceraţiile pielii
chiar varicoase.
Această plantă este puţin folosită fiind altele cu acţiune mult mai puternică. Totuşi
ar trebui să se mai facă mai multă publicitate acesteia deoarece este foarte utilă în
tratarea rănilor şi leziunilor tuberculoase la care aduce o vindecare foarte rapidă. Poate
că anumite componente ale acestei plante ar putea într-un viitor nu prea îndepărtat să
ajungă în medicamente contra tuberculozei.
Se cunoaşte faptul că în multe ţări cu o economie mai săracă, deci şi la noi,
cazurile noi de îmbolnăviri de tuberculoză au început să apară din ce în ce mai multe.
De asemenea se ştie că tratamentul acestei afecţiuni este de lungă durată, datorită
faptului că medicamentele existente sunt destul de slabe. Poate că această plantă va
revoluţiona şi tratamentul acestei afecţiuni aducând o mai rapidă vindecare.
 Page 374 of 1147

În orice caz este de remarcat şi faptul că are o puternică acţiune şi asupra

afecţiunilor hepatice pe care le rezolvă foarte rapid, comparativ cu orice alt tratament.
DROBIŢA
Genista tinctoria
Fam.Fabaceae.
Denumiri populare: bobiţei, brabă, dinitră, drebsoi, drog, flori galbene, genistră,
grozamă, iniştrea, lemnul bobului, schinistră, şinistră.
Se foloseşte planta care se culege în timpul înfloririi.
În tradiţia populară: se colora în verde şi galben. Ceaiul din tulpinile florifere se lua
contra durerilor de stomac. Se mai foloseşte pentru vopsirea părului în galben-deschis.
Compoziţie chimică: are substanţe amare, coloranţi, ulei eteric, flavonozide, sparteină,
citizină, genistină, luteolină, substanţe amare, mucilagii, săruri minerale, etc.
Acţiune farmacologică: are proprietatea de a stimula secreţiile gastrice, conţinând
substanţe amare este indicat în lipsa poftei de mâncare. Este un depurativ, diuretic şi
totodată laxativ. Seminţele sunt un puternic purgativ. Acţiunea externă este de
cicatrizare şi epitelizare.
Preparare:
-Se va face un ceai din 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se lasă
apoi acoperit timp de 10 minute după care se strecoară şi se pot consuma 2-3 ceaiuri din
acestea pe zi.
Se utilizează în următoarele afecţiuni: constipaţie, hipotiroidie, reumatism, splină-chiar
în cazurile tumorale, vopsirea părului în galben.
DUDUL ALB SAU NEGRU
Morus alba,
Morus nigra
Fam. Moraceae.

În tradiţia populară: frunzele constituiau hrană pentru viermii de mătase. Dudele se

puneau la fermentat, pentru ţuică. În zonele pomicole, lemnul de dud a fost întrebuinţat
la confecţionarea butoaielor pentru ţuică, în care aceasta primea o culoare galbenă.
În Moldova se colora în galben lâna cu frunze şi piatră acră. Se lua din frunze şi se
făcea un ceai în bolile de ficat. Din acest ceai, se lua câte o ceaşcă intern şi extern se
spălau erupţiile pielii. Se mai folosea la durerile reumatice, diabet, contra gălbinări tot
ceai din frunze. Frunzele se mai mărunţeau şi se puneau în vin negru, care se filtra apoi
şi se bea, dintr-o cană de ceară de albine contra gălbinării.
Din dud negru coaja ramurilor strânsă primăvara, se fierbea în apă, se îndulcea cu
zahăr şi se da în 2 rânduri dimineaţa pe nemâncate, contra teniei. O gargară bună pentru
gâlci se făcea punându-se într-un pahar mare o bucăţică de piatră acră de mărimea unei
boabe de porumb; după ce dospea se punea o ceaşcă de sirop de dude. Se amesteca şi se
făcea de 5-6 ori gargară pe zi.
Dudele, mai cu seamă cele negre, se terciuiau şi se storceau de suc, care se
fierbea cu o cantitate dublă de zahăr, obţinându-se un sirop foarte bun pentru
prepararea gargarelor în amigdalitele simple.
Compoziţie chimică: în scopuri medicinale se folosesc mai mult frunzele(Folium
Mori) fără peţiol recoltate în lunile mai şi iunie şi fructele mature şi proaspete. Conţin
acizii aspartic, folic, folinic, compuşi volatili, aldehide, cetone, beta-caroten. Frunzele-
 Page 375 of 1147

tanin, beta-caroten, acid folic, un aminoacid (arginina), adenină, carbonat de calciu,

glucozide ale argininei, clorofilă, etc.
În fructe: tanin, antocianozide şi vitamina C. Bogate în materii peptice, grase şi săruri.
Mâncate pe stomacul gol sunt laxative.
Acţiune farmaceutică: frunzele -astringente, antidiabetice. Intern antidiareic, alcalinizat,
adjuvant în tratamentul diabetului împreună cu alte plante.
Fructele-diuretic, laxativ uşor, răcoritor, depurativ.
Coaja de la rădăcină este foarte utilă, dacă se va face un ceai în cazul tuturor retenţiilor
hidrice sau chiar ascitei
Se foloseşte în următoarele afecţiuni: afecţiunile gâtului, afecţiuni pulmonare, afte,
anghine, ascită, constipaţie (scoarţa în special), diabet, diaree (frunzele), distrofia
miocardului, enterite cronice, gastrite, stomatite, tenii (scoarţa), ulcerele gastrice şi
duodenale.
O cură din aceste fructe este totdeauna binevenită, dacă se va consuma zilnic 200 g pe
stomacul gol dimineaţa la trezire, va curăţa organismul de toxine în 10 zile.
-Sucul fructului extras înainte de complecta maturare conţine de la 20-25 g de acid
citric la litru. Se utilizează în sirop astringent pentru gargare contra anginelor,
stomatitelor şi aftelor.
-Frunzele au proprietăţi antidiabetice se face 2 linguriţe de frunze mărunţite puse la 250
ml apă clocotită. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
-Extract sau tinctură din frunze se va lua câte 30-50 picături de 3 ori pe zi în cazurile
interne, diabet, etc.
-Coaja rădăcinii se ia 2 linguriţe mărunţite la 300 ml apă. Se fierbe până scade la 200
ml, se strecoară şi se poate folosi în ascite sau viermi intestinali.
DUMBRAVNIC
Melittis melissophyllum
Fam. Lamiaceae.
Denumiri populare: avrămească, dobrişor, dubrojnic, hărmăneasă, iarba albinei, iarba
ciutei, ibovnic, priboinic, sulcină de pus pentru straie, todoruşcă, umbrovnic.
În tradiţia populară: primăvara frunzele macerate în vin alb constituia băutura populară
în unele sate din Transilvania. Peste tot se punea în lăzi cu haine pentru miros şi contra
moliilor.
Ceaiul din Dumbrovnic, în amestec cu iarba frigurilor (Centaurium umbellatum), se
folosea, în Munţii Apuseni, contra durerilor de stomac.
În unele părţi, planta se fierbea şi se aplica bolnavilor de mătrice. Cu decoct se spălau
şi se făceau comprese contra durerilor de cap şi la umflăturile de la grumaz.
Din frunzele uscate se făceau ţigări, pe care le fumau bolnavii de “cel perit”. Ceaiul din
tulpinile florifere, cu trandafir alb, se lua pentru “năduşeală”.
Planta pisată se punea în rachiu, se lăsa să se macereze şi apoi se lua de 3 ori pe zi, câte
un păhăruţ, pentru “vătămătură”; sau se luau în vin, cu puţin piper.
Fiind una din florile cele mai iubite din pădure în Tara Oaşului, fetele şi flăcăii îl
puneau în apa cu care se spălau de sărbători, pentru ca să fie plăcuţi de toată lumea.
În munţii Apuseni se credea că miroase doar până cântă cucul, apoi nu se mai culegea.
Proprietăţi chimice: puţin studiate. Frunzele conţin ulei eteric, tanin şi alte substanţe.
Efecte terapeutice: are efect antiseptic putându-se folosi cu succes în distrugerea
colibacililor, are de asemenea caracter diuretic. În mediul rural se foloseşte pentru
 Page 376 of 1147

aromarea diferitelor soiuri de vin. Se pot de asemenea folosi la îndepărtarea moliile din
haine şi parfumarea hainelor. Cu efecte surprinzătoare se mai foloseşte la diferite răni
pe care le vindecă foarte repede.
Preparare:
-2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune în 250 ml de apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri.
-Extern se vor folosi 4 linguri de plantă la 500 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute
după care se strecoară. Se pot folosi la pansamente sau frecţii, băi în cazul mai ale a
paraliziilor, cu efecte deosebite.
-Tinctură din 20 g de plantă mărunţită, care se pune cu 100 ml alcool alimentar 70,
timp de 15 zile la temperatura camerei. Se va agita des. Se strecoară, apoi se pot folosi
câte 10 picături până la o linguriţă diluate cu puţină apă, de trei ori pe zi.
Se va folosi la următoarele afecţiuni: amigdalită (gargară), cefalee, colici intestinale,
dureri abdominale sau de stomac, flebite (extern), hernie (cataplasme), infecţii urinare,
insomnii, nevroză, palpitaţii, paralizii (atât intern cât şi extern), pareze periferice, plăgi
greu vindecabile, ulceraţii ale gambei.
Menţionăm faptul că tinctura este foarte utilă în tratamentele paraliziilor sau parezelor.
Se va lua intern sau se pot face frecţii externe cu această tinctură cu rezultate deosebite,
uneori chiar surprinzătoare.
ECHINACEEA-
Fam. Compositae.
Compoziţie chimică: derivaţi ai acidului cafeic, polizaharide, glicoproteine, ulei volatil,
saponine, flavone, fermenţi, vitamine, etc.
Acţiune farmaceutică: purifică sângele şi sistemul limfatic, opreşte procesele
supurative, antiseptic, analgezic, antibacterian şi antiviral.
Mod de preparare:
-Cel mai eficient mod este tinctura-se va face din 20 grame de rădăcină mărunţită care
se va pune în 100 ml de alcool de 70. Se va lăsa timp de 15 zile la temperatura camerei
agitând des preparatul. După această perioadă se va strecura şi se poate folosi. Se va lua
10-40 picături de trei ori pe zi, înainte de mese în diluţie cu puţină apă.
Menţionăm însă că se pot prepara şi decocturi din 2 linguriţe de plantă mărunţită
care se va fierbe timp de 10 minute în 250 ml apă. Se strecoară apoi putându-se
consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acneea juvenilă, adenoide, afecţiuni renale,
biliare, respiratorii, digestive, amigdalite, angine, bronşite cronice, blefarite, cervicita,
colecistita, conjunctivitele, diabet, eczeme, furunculoză, gripă, guturai, herpes, infecţii
ginecologice şi urinare, insuficienţă renală, urinară, orjelet, otită, plăgi purulente,
prostatite, răni, rino-sinuzite, septicemie, stomatită, tuse convulsivă, vaginită, zona-
zoster.
Este poate cea mai cunoscută plantă, care reface foarte rapid imunitatea fiind indicată
în orice afecţiune, fără nici o contraindicaţie. Este de asemenea utilă chiar şi în cazurile
gripale. Din această plantă se fac foarte multe medicamente sau chiar vaccinuri.
FAGUL
Fagus sylvaticus
Fam. Fagacee.
 Page 377 of 1147

În tradiţia populară: în unele părţi se despicau fagii groşi şi se luau fâşiile subţiri de la
mijloc, care învelesc măduva, se făceau ţigări din ele şi se fumau pentru “năduşeală”.
Pentru negi, se punea cenuşă din lemn de fag într-o oală cu apă, se fierbea mai bine
de o oră, apoi se spălau negii, de mai multe ori pe zi.
Ceaiul din coajă de fag se lua contra diareei grave. Cu ramurile tinere şi frunzele se
făceau băi contra reumatismului.
Compoziţia chimică :
-Frunzele-compuşi de natură flavonică, acid elagic, acid cafeic, acid cumaric,
cvercetină, tanin, substanţe minerale.
-Lemnul-celuloză, lignină, ceruri, grăsimi, substanţe minerale.
Gudronul obţinut din lemn: crezoli, giacol, etc.
-Scoarţa: celuloză, pentozani, lignină, substanţe tanante, substanţe minerale.
Proprietăţi farmacologice: gudronul se foloseşte în foarte multe afecţiuni ale pielii şi
pentru afecţiunile aparatului respirator.
-Scoarţa-febrifugă, antidiareică, tonic amară.
-Leşia se poate folosi (obţinută prin fierberea cenuşii obţinute din lemne arse) la tratarea
verucilor şi negilor
Preparare:
Decoct dintr-o linguriţă de scoarţă sau frunze la 250 ml apă se va fierbe timp de 10
minute după care se strecoară. Se pot folosi 2 căni din acest ceai. Extern se va folosi un
cei dublu ca şi concentraţie.
Infuzie. Se va pune o linguriţă de frunze mărunţite le o cană de apă clocotită. Se va lăsa
timp de 10 minute acoperit după care se va strecura. Se pot consuma 2-3 căni pe zi din
acest ceai.
Se va folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni
dermatologice diverse, boli pulmonare cronice, boli reumatice, dizenterie, diaree, dureri
reumatice, febră, gută, litiază urinară, malarie, negi, răni greu vindecabile-se va pune
praf de plantă, veruci, viermi intestinali.
Din această plantă se obţine gudronul dermatologic, care se foloseşte foarte mult în
afecţiunile dermatologice, foarte diverse în special în farmacii.
FASOLEA
Phaseolus vulgaris-
Fam. Leguminoase.
Denumirea populară: bacălău, baghi, broancă, colţoasă, fojolă, fansolă, fasole
agăţătoare, fasoi ţucăr gălbuie, fasolă, fasole mititică, fasole albă, fasole albăstruie,
fasulă, făsule, fisule, fisuliu, fusei, puştoaică, păsui, păsulă, postaie, teacă, târtătică,
ţucără, etc.
În tradiţia populară: boabele se folosesc ca leac contra bubelor dulci şi pecinginei. Se
luau boabe de fasole albă şi tot atâtea seminţe de cânepă, se ardeau la foc, se pisau bine,
se amestecau cu frunze de mentă uscate şi sfărâmate, se puneau şi plămădeau cu
smântână, apoi se ungeau bubele cu ea, de mai multe ori.
Pe arsuri se puneau boabe de fasole pestriţă, pisate cu boabe de porumb, iar pe cele de
la degerături, boabe de fasole albă fierte şi frecate. Se mai făcea legături pentru dureri
de cap şi scurgeri de sânge.
 Page 378 of 1147

Boabele de fasole albă, fierte cu 2-3 rânduri de pătrunjel şi o mână de făină de secară,
până se făcea aluat, se puneau pe pântece, pentru calmarea durerilor după naştere. Se
mai făcea ceai din tulpini florifere când avea bolnavul friguri, în dureri de rinichi.
Din decoctul păstăilor se făcea un ceai pentru rinichi. Se mai făcea din boabe pisate
pilule care se luau pentru retenţie urinară. Turta făcută din boabe de fasole pisate şi
făină de grâu, o puneau femeile pe sâni, pentru aducerea laptelui.
Compoziţie chimică: păstăile conţin glucide constând din: zaharoză, rafinoză,
melibioză; protide, aminoacizi liberi (acidul pipecolinic, acidul aspartic, acidul alfa-
aminobutiric, acidul gama-aminobutiric, alfa-alanină, beta-alanină, acidul glutamic,
arginină, asparagină, mici cantităţi de lipide, zaharuri, glicină, glutamină, rezină,
treomină, serină, valină, acizi organici, ne azotaţi, vitaminele: C, B1, B2, B6, K, PP,
-acidul pantotenic, acidul folic, enzime, substanţe minerale cu elementele: potasiu,
magneziu, calciu, natriu, fosfor, azot, zinc, mangan, molibden, cobalt, fier, etc.
-Seminţele: amidon, celuloză, pentosan, protide: acidul aspartic, acidul pipecolinic,
acidul glutamic, aleuronă, arginine, asparagină, glicină, tirozină, treomină, triptofan,
zaharuri, mucilagii, valină, etc. Lipide, acizi organici ne azotaţi, citric, malic, glucozizi,
ulei eteric, vitaminele: A, B1, B2, B6, C, K, PP, acid pantoteic, fitohormoni, enzime şi
substanţe minerale.
Acţiune farmacologică; depurativ puternic, diuretic, datorită sărurilor minerale,
antiseptic, antiinflamator, emolient, remineralizant. Antidiabetic datorită amino-acizilor
şi argininei în special. Calmează mâncărimile de piele, tonic cardiac, înlătură apa în
exces din organism. Repară sistemul nervos, tonifică ficatul şi pancreasul. Au
proprietatea de a distruge microorganismele de pe piele, elimină sau limitează procesul
inflamator, relaxează ţesuturile şi diminuează starea inflamatorie. Păstăile verzi sunt
folositoare în acnee. Păstăile uscate şi seminţele în afecţiuni oculare şi intern. Seminţele
în tratamentul extern se folosesc la arsuri, eczeme, pecingine, erizipel cu rezultate foarte
bune. Mugurii de fasole sunt foarte indicaţi ca tinctură pentru efectele deosebite asupra
inimii. Adjuvant în tratamentul diabetului. Antiseptic renal. Extern se utilizează
împreună cu alte plante. Creşte diureza şi scade zahărul din sânge. Fasolea verde
tinctură face să scadă numărul de globule albe.
Tecile de fasole intră în compoziţia ceaiurilor dietetice şi antireumatismal.
Preparare:
-Fasole păstăi mărunţite se fierb o linguriţă în 250 ml de apă timp de 15 minute după
care se strecoară şi se poate consuma 2-3 căni pe zi.
- O mână sau 2 de păstăi proaspete la litru de apă, fierte 2 minute şi lăsate să se
macereze toată noaptea. Sau o mână de păstăi uscate lăsate să se înmoaie 6 ore înainte
de a face decoctul.
-Făina de fasole boabe se poate aplica pe diferite răni sau se ia intern pentru afecţiunile
la care se indică o suplimentare de fitohormoni. În acest caz se ia un vârf de cuţit din
acest praf care se va pune sub limbă pentru 10 minute după care se va înghiţii cu puţină
apă.
-Suc de fasole verde se va lua în combinaţie cu alte sucuri în afecţiunile indicate.
-Ceai din teci. 4 linguri de teci mărunţite se pun într-un litru de apă şi se lasă peste
noapte la macerat. Dimineaţa se fierb până lichidul scade la jumătate. Această porţie se
împarte în 2-3 porţii şi se bea în cursul zilei.
 Page 379 of 1147

Se poate folosi în următoarele afecţiuni: acnee, afecţiunile aparatului urinar

normalizează urinarea, uretrei, vezică, afecţiuni oculare, afecţiuni cronice renale,
albuminurie, anemie-are foarte mult acid salicilic, arsuri, ascită, boli de nervi-în special
fasole încolţită, boli de ficat (teci de fasole verde), boala Alzheimer, boli de inimă-
tinctură din păstăi, boli de piele, cancer- inhibă proteaza, cistite- normalizează urinarea,
colesterol în exces, constipaţie, convalescenţă, creştere, diabet, diateze urice, eczeme-
seminţe praf, edeme-renale, erizipel, gută, hidropizie, impotenţă, infecţii ale pielii,
infecţii urinare, insuficienţă hepatică, litiaze, oligurii, Parkinson, pecingine-seminţe,
prurit, retenţie urinară, reumatism, stafilococi-bolile produse de aceştia, surmenaj,
tuberculoză pulmonară
Notăm faptul că mugurii de fasole sunt foarte utili în afecţiunile ginecologice, iar
tinctura din păstăi este utilă mai ales în afecţiunile inimii.
Fasole boabe încolţită se macină şi se amestecă cu miere în părţi egale fiind foarte utilă
în anemiile adolescenţilor sau copiilor.
În cosmetică se foloseşte mai mult făina din seminţe.
FECIORICA SAU SĂPUNAŞUL.
Herniaria glabra
Fam. Coryophyllaceae.
Denumiri populare: săpunaşul, iarba faptului
Compoziţie chimică: se folosesc părţile aeriene în timpul înfloririi, conţine derivaţi
cumarinici, saponozide, flavonoide şi ulei esenţial.
Acţiune farmacologică: produsul are proprietăţi diuretice şi măreşte excreţia clorului şi
ureei.
În tradiţia populară: cu decoctul plantei se spălau pe mâini cei care aveau pojar pe ele.
Era una din cele “99 de buruieni de fapt” pomenite în popor. Se mai foloseau şi pentru
“dat” când omul “sacă din puteri, când capătă în tot trupul dureri şi tuşeşte”, boală care
se credea că se primea în urma vrăjmaşilor duşmanilor”.
Planta se punea în apă neâncepută şi se descânta de 3 ori, apoi se dădea bolnavului să
bea, miercurea în pragul uşii, vinerea la râu şi duminica iar în prag. Se mai întrebuinţa
contra surpării.
Preparare:
-Infuzie- 2 linguriţe se vor pune la 250 ml de apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute
după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
-Decoct -2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune în 250 ml de apă care se va lăsa să
fiarbă timp de 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi sau se pot
folosi la tratamentele externe, în comprese sau pansamente.
Se va putea folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile vezicii urinare, albuminurie,
cistite cronice, litiaze renale, litiaze biliare, prostatită.
FENICUL SAU MOLURA.
Foeniculum vulgare
Fam. Umbelliferae.
Denumiri populare: anason, anason dulce, baden, basamac, chimin dulce, chimion,
cumin, fenhiel, finchil, hanos, hanuş, mărariu de casă, molutră, secărea, toaie.
În tradiţia populară: decoctul seminţelor se dădea copiilor mici, pentru mătrice. Se mai
lua ca diuretic. Ceaiul se mai lua pentru a spori secreţia laptelui la femei.
 Page 380 of 1147

Compoziţie chimică: se folosesc fructele (Fructus Foeniculi) recoltate la complecta lor

maturitate, fructele conţin-ulei eteric, lipide, celuloză brută, glucide, anetol, estrogal,
fencone, aleuronă, pentazoni, pectine, proteine, acid cafeic, acid clorogenic, o glicozidă
triterpenică, substanţe minerale: zinc, nichel, cobalt, crom, fier, calciu, magneziu, cupru,
potasiu, natriu, vanadiu, ceriu, molibden, titan, mucilagii, ceruri, zaharuri,
stigmasterină, substanţe amare. Uleiul eteric este compus din: transanetol, cis-anetol,
estragol, derivaţi fenilproprionici, terpenici, etc. Rădăcina conţine ulei eteric compus
din dilapiol, anetol, miristicină, apiol, alfa şi beta felandren, alfa şi beta pinen, camfen,
mircen, alfa şi beta felandren, limone, terpinolen, terpine, etc. Acizii cinamic, cafeic,
ferulic, benzoic, anisic, vanilic, gentisic, protocatehic, sinapic, siringic, fumaric, malic,
citric, tartric, etc. Cumarine: umbeliferonă, bergapten. Tulpina, frunzele şi florile conţin
ulei eteric (0,25%) cu aceeaşi compoziţie ca cel din fructe, acizi organici identici cu cei
din rădăcină, elemente chimice.
Acţiune farmaceutică: antiseptică, carminativă, galactagogă, sedativ uşor, diuretică,
antispastic al tractului digestiv, antispastic bronhic, expectorantă. Acţiune externă:
antiinflamator laringo-faringian, antiseptic, antiseptic, antiseptic ocular, vulnerar. Singur
sau în asociere cu chimion se dă mamelor care alăptează pentru mărirea cantităţii de
lapte. De asemenea absoarbe gazele care se formează în intestin chiar şi la sugari se
poate da. Calmant bronhic renumit. Intră în componenţa ceaiului pectoral, a celui contra
colicilor, anticolitic şi a pulberii laxativ- purgative.
Preparare:
-100 g de fructe macerate la rece într-un litru de apă timp de 6-8 ore, se va încălzi apoi
şi se pot face frecţii în cazul durerilor.
-50 g de fructe macerate într-un litru de vin timp de 10 zile. Se strecoară după care se va
putea folosi ca diuretic, aperitiv, oboseală, balonări sau colici abdominale.
-O linguriţă de praf de seminţe se va ţine sub limbă timp de 10 minute după care se va
înghiţi cu puţină apă. Se foloseşte la balonări sau la alte afecţiuni din cele descrise mai
jos.
-Pentru copiii sugari, 5-6 fructe zdrobite la 200 ml apă clocotită. Se acopere apoi pentru
10 minute după care se strecoară; se bea în trei reprize după mesele principale.
Atenţiune! Depăşirea dozei provoacă fenomene severe garo-intestinale şi nervoase.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, aciditate gastrică, aerofagie, amigdalite,
astm bronhic, balonări, blefarite, bolile aparatului respirator, bronşite, celulită,
conjunctivită, constipaţie, crampe, depresie, digestie lentă, dureri abdominale, eczeme,
enterocolite, faringite, infecţii de diferite tipuri inclusiv oculare, inapetenţă, insuficienţă
pancreatică, lactaţie insuficientă-mamele care alăptează, laringite, litiaze renale,
menstruaţii reduse cantitativ, migrene, obezitate, oboseală, panariţiu, răni, spasme
digestive, tuse, ulcere, viermi intestinali.
Aceste seminţe se folosesc foarte mult şi la prepararea diferitelor alimente cu rol
aromatic. Notăm faptul că o linguriţă de seminţe luate în gură de către cei care sughit va
face să le treacă foarte repede.
Intră în compoziţia ceaiurilor: anticolitic, contra colicilor 2, contra colicilor pentru
copii, gastric nr 2, pectoral nr 2 şi a pulberii laxativ- purgative.
FERIGA
Dryopteris filix mas-
Fam. Polyprodiaceae.
 Page 381 of 1147

Denumirea populară: barba ursului, fălitură, feligă, ferigă, ferice, iarba şarpelui, limba
cerbului, limba şarpelui, năvalnic, spasmul dracului, spata dracului.
În tradiţia populară: rizomul cules toamna şi păstrat în loc uscat, era întrebuinţat contra
teniei. Unii îl luau pisat mărunt şi amestecat cu miere din care luau seara şi dimineaţa pe
nemâncate. Alţii îl curăţau, îl fierbeau în apă şi beau din decoct dimineaţa pe
nemâncate.
Rizomul pisat se bea cu vin pentru dureri de inimă. Decoctul lui se mai bea în loc de
apă, de către cei bolnavi de astm. Se mai pisa şi se fierbea în lapte. Se mai folosea
decoct de rizom care se ţinea în gură pentru dureri de dinţi.
Planta se mai fierbea şi se oblojeau picioarele în dureri de reumatism. Se mai lua o oală
şi se puneau multe rădăcini de ferigă şi apă apoi fierbea şi în această apă se scăldau
copii, după ce se răcorea puţin.
În alte părţi se adunau frunze de ferigă în iunie, iulie, când sunt în plină dezvoltare, se
umpleau cu ele perne şi saltele, pentru a se culca pe ele copii rahitici, cu boli de oase.
Din frunze de ferigă se făceau şi băi pentru copii care nu umblau în picioare, în trei zile
la rând, la fel şi celor scrofuloşi, la care se mai punea şi sare în scăldătoare.
Compoziţie chimică: în general se folosesc rizomii-aceştia conţin acid filicic, acid alfa
şi beta flavospidic, ulei volatil format din esteri ai acidului butiric şi octilic, tanin,
aspidinol, albaspidină, floraspidinol, floraspină, desaspidină, aspidină, paraspidină,
floraspironă, etc.
Proprietăţi farmacologice: se folosesc doar preparatele din farmacie pentru că în cazul
în care se vor face în casă se riscă otrăvirea.
Se folosesc doar contra infestării cu cestode. Filicina are o acţiune antiparazitară care va
face ca tenia să paralizeze. Se va da apoi un purgativ urmărindu-se dacă s-a eliminat
capul teniei.
Extern: se folosesc în dureri de gută unde sunt foarte eficiente- o mână de frunze se vor
fierbe timp de 10 minute după care se va face o cataplasmă cu aceste frunze. Peste
noapte se pot pune comprese cu acest lichid care se îmbibă într-o pânză cu care se
pansează locul dureros.
În Transilvania, la Boiţa, frunzele se puneau în băile contra răcelii. În unele sate
frunzele se puneau în pat, sub cearceaf şi se culcau pe ele cei bolnavi de reumatism.
Sorii, cum se numesc sporangii asociaţi ai ferigii, se foloseau uscaţi la tăieturi,
presărându-se pe ele.
Se folosesc la: infestări cu cestode sau dureri de gută extern în cataplasme cu frunze.
FLOAREA –SOARELUI
Helianthus annus-
Fam. Compositae.
În tradiţia populară: seminţele se foloseau la vopsit în galben şi verde. Uleiul se folosea
peste tot la prepararea diferitelor unguente şi linimente.
Ceaiul din capitule florale se bea şi se udau cu ele la tâmple şi în moalele capului,
pentru ameţeală şi dureri de cap.
Se mai bea contra tusei, răguşelii, pojarului şi a altor boli eruptive.
Cu florile se făceau abureli contra durerilor de cap. Cu seminţele de floarea soarelui se
afumau, contra durerilor în urechi.
În alte părţi se turna ulei călduţ în ureche. Decoctul se lua contra frigurilor.
Compoziţie chimică: acizi graşi nesaturaţi, vitamine, fosfatide, glucide.
 Page 382 of 1147

Acţiune farmacologică: este semisicativ fiind format din gliceridele acizilor oleic şi
linoleic.
Se întrebuinţează ca vehicul la prepararea diferitelor uleiuri şi soluţii uleioase
injectabile, după o prealabilă purificare şi neutralizare.
În tratamentele naturiste se foloseşte foarte mult uleiul de floarea soarelui presat la rece,
care este foarte util într-o serie de afecţiuni singur sau în diferite combinaţii.
Preparare:
-1 linguriţă de ulei dimineaţa la trezire în cură de mai multe zile. Apoi se va culca 10
minute pe partea dreaptă. Se va face în cură de câteva zile. Se mai pot lua însă şi 2
linguri de supă pline cu ulei seara la culcare mai multe zile la rând.
-Se prepară diferite uleiuri cu plante descrise la plantele respective, de asemenea
folosirea lor este tot acolo trecută.
-Creme se foloseşte la fel cum este descris la plantele cu care se foloseşte, pentru că este
mult mai eficient dacă este folosit împreună cu alte plante medicinale.
-Extern se foloseşte la afecţiunile de mai jos în strat subţire aplicat de 2 ori pe zi. Ca
ecran pentru soare se poate unge pielea înainte de a se expune la soare.
-Se poate combina cu foarte multe plante medicinale.
-Seminţele se pot consuma zilnic câte 100 g de mai multe ori în diferite afecţiuni. Unt
foarte utile la tratamentele interne. Se pot de asemenea curăţa (există în comerţ gata
curăţite) de coajă şi măcina dacă aveţi probleme cu dantura.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: arsuri inclusiv cele solare, ateroscleroză, atonii
ale vezicii biliare, blenoragie, bronşite, cancer, colesterol în exces, eczeme cronice
eritemato–scuamoase, erizipel, hemoroizi, hipercolesterolemie, iritaţii cutanate,
insolaţii, otrăviri cu metale grele-leagă sarea acestora ajutând la eliminarea lor,
sarcoame.
FRAGI DE PĂDURE.
Fragaris vesca
Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: afrag, buruiană de fragi, căpşuni, fragi de câmp, fragă, frăgele, fragi
de pădure, fragi iepureşti, frăguţă sălbatică, franză, pomiţă, pomniţei, vărguţe.
În tradiţia populară: frunzele de frag şi căpşuni, pisate şi amestecate cu sare, se puneau
pe măsele contra durerilor.
Ceaiul din rădăcini se lua contra tusei. Se fierbeau şi cu decoctul lor se spălau pe bube
dulci, iar cu ele se legau. Din frunze şi stoloni se făceau ţigări, care se fumau pentru
năduşeală. Ceaiul de frunze uscate se lua când se oprea udul şi contra digestiei
anevoioase.
Contra frigurilor, se căuta vara câte un fir de fragă singur crescut şi după ce se adunau 9
astfel de fire, cu rădăcină cu tot, se fierbeau în 3 dl. De vin roşu, până scădea la
jumătate. Ceaiul din tulpini şi rădăcini se lua în boli de rinichi. Decoctul plantei se mai
folosea la boli femeieşti.
Compoziţie chimică: în medicină se folosesc doar frunzele recoltate în timpul înfloririi
(folium fragariae) şi care au un gust astringent, oxid de calciu şi fier, substanţe proteice,
zahăr, celuloză, grăsimi, materie uleioasă, hidraţi de carbon, acid salicilic, săruri
minerale de fier, sodiu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, calciu, siliciu, iod, brom, acid
salicilic, vitaminele: A, B1, B2, C, E, K. Coloranţi naturali şi alte săruri minerale.
Frunzele conţin: cantităţi mari de tanin, flavonoide, vitamina C, săruri minerale.
 Page 383 of 1147

Zahărul sub formă de levuloză face din fragă un fruct permis diabeticilor.
Acţiune farmacologică: frunzele- astringente, antidiareice, diuretice. Fructele-nutritiv,
tonic, remineralizant, diuretic, antigutos, hipotensor, depurativ, detoxifiant, laxativ,
reglator hepatic. Calmează nervii, reglează glandele endocrine şi este bactericid. Extern:
antiinflamator, tonic al pielii, prezenţa pe piele elimină sau limitează procesul
inflamator, decolorează pistrui, previn formarea ridurilor sau le diminuează pe cele
existente.
Atenţie la faptul că unii sunt alergici la acest produs. Înainte trebuie testat, pentru a nu fi
cumva alergici.
Frunzele intră în componenţa ceaiului aromat.
Preparare:
-Fructe crude ca aperitiv câte 250-500 g pe zi în cure de câteva zile, cu cât mai mult cu
atât mai bine. Se consumă întotdeauna înainte de mese.
-Sucul are proprietăţi bactericide puternice. Acesta se poate lua în diferite combinaţii cu
alte sucuri sau se adaugă alcool sau vin pentru a fi menţinut o perioadă mai lungă.
-Contra oxiurilor –se consumă fragi dimineaţa şi nimic altceva, câteva zile la rând.
-Frunzele se fac infuzii cu o linguriţă de plante mărunţite la o cană de apă opărită. Se
acopere pentru 10 minute după care se va strecura. Se pot consuma 3-4 căni pe zi.
-Dulceţuri, marmelade sau sucuri se pot consuma după dorinţă dacă nu există cumva
diabet.
-În cosmetică se folosesc fructele pentru diferite măşti.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: angină, ateroscleroză, astenie de primăvară, boli
de ficat, boli de piele, boli renale şi vezicale, boli glandulare, bufeuri (de căldură),
ciroză, colesterol mărit, constipaţie, diaree, diabet, enterite acute, enterocolite, gută,
hepatite, herpes, hipertensiune, intoxicaţii alcoolice şi tabacice, nevroze, osteoporoză,
paraziţi intestinali, pistrui, reumatism, riduri, tuberculoză, tulburări hepato-biliare,
tulburări de tranzit intestinal, ulceraţiile pielii.
FRASINUL
Fraxinus excelsior
Fam. Oleaceae.
Se utilizează frunzele recoltate în luna Mai- Iulie
În tradiţia populară: preţuit pentru lemnul tare ce se lustruieşte frumos, întrebuinţat la
tâmplărie de mobile, unelte casnice, instrumente muzicale.
Seva recoltată primăvara prin incizia tulpinilor, se folosea la tratarea bubelor. Cenuşa de
frasin se punea fierbinte pe răni rele. Cu frunzele se făceau băi contra reumatismului şi
a podagrei. Ceaiul din frunze se lua în boli de rinichi, icter, reumatism şi gută. Coaja de
frasin tânăr, fiartă înăbuşit în vin alb, când da luna îndărăt, se lua miercurea pe
nemâncate, pentru venin şi splină.
Compoziţie chimică; în mod normal se folosesc mai mult frunzele recoltate în lunile
mai- iunie. Scoarţa conţine derivaţi oxicumarinici: fraxină, fraxinol, fraxidină, etc. În
frunze se află inozită, manită, quercitrină, dextroză, acid malic, gume, ulei volatil, acid
ursinic, glucozide cumarinice, săruri minerale, etc.
Frunzele: tanin, substanţe flavonoidice, fraxozida (glucozid de natură cumarinică),
manitol şi vitamina C.
Proprietăţi farmacologice: diaforetic, diuretic, laxativ, sudorific, colagog, coleretic,
cicatrizant, antiinflamator intestinal, se foloseşte foarte mult la boli de rinichi.
 Page 384 of 1147

Extern: principiile active din scoarţă şi frunze au proprietăţi cicatrizante,

antiinflamatore.
Intră în componenţa ceaiului antireumatic şi a pulberii laxativ- purgativă.
Preparare: se face o infuzie din 2 linguriţe de frunze mărunţite la 250 ml apă clocotită.
Se lasă apoi timp de 10 minute acoperit după care se va strecura. Se pot folosi 2-3 căni
pe zi.
Se utilizează la următoarele afecţiuni: acnee, alopecie, angiocolite, arsuri, astralgie,
ateroscleroză, boli genitale, colecistite, constipaţie, dispepsie biliară, dismenoree, dureri
reumatice, eczeme zemuinde, enterocolite, gută, hemoroizi, leucoree, litiază urinară,
metroragii, oligurie, paraziţi intestinali, plăgi greu vindecabile, răni, reumatism, ulcer
gastric şi duodenal, ulceraţii greu vindecabile, vaginite.
FUMARIŢA
Fumaria officinalis
Fam. Papaveraceea.
Denumiri populare: corcodan, fierea pământului, fumatul pământului, guşa
porumbelului, iarbă de curcă, iarba fumului, săftărea.
În tradiţia populară: se folosea la boli de piele (bube dulci, pecingine, etc), de stomac şi
de splină. Cu decoctul se trata gingivita, clătindu-se gura cu ceai, ţinându-se în gură, iar
ceaiul se lua pentru curăţirea sângelui. Fiartă în lapte se întrebuinţa la boli de dinţi, iar
în apă pentru “cel perit”.
Compoziţie chimică: planta conţine acid fumaric, alcaloizii, (protopină, criptopină,
coridalină) derivaţi fenantenici (bulbocapsină, dicentrină) tanin, rezine, mucilagii,
substanţe amare, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: astringentă, antiinflamatorie, cicatrizantă.
Preparare:
-Din 2 linguriţe de plantă se măcinată se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 15 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, renale, afecţiuni buco-faringiene, afte,
alergii digestive, amenoree, anemie, ateroscleroză, artrită, astenie, colici biliare,
constipaţie, dischinezie biliară, febră, gingivite, herpes, hipotensiune arterială, infecţii
cronice ale pielii, oligurie, stomatite, urticarie.
GALBENELE
Calendula officinalis-
Fam. Compositae.
Denumirea populară: boance, calce, calinică, căldăruşă, cilinică, coconiţe, crăiţe,
fetişcă, filimică, floare galbenă, flori oşeneşti, gălbenare, hilimică, năcoţele, ochi
galben, ochişle, ochiul boului, ogriştene, roşioară, ruginele, rujinele, ruşuliţe, solomie,
silinii, stâncuţă, tătăişi, vâzdoage.
În tradiţia populară: florile se folosesc pentru vopsit în galben. Planta se fierbea în vin
care se lua contra gălbinării, sau fiartă în apă cu şofran. Se mai punea în scalda copiilor,
ca să doarmă. Decoctul se folosea contra bolilor de piele. Ceaiul din frunze uscate la
umbră se lua în ulcer la stomac, icter, ulcer duodenal şi leziuni uterine.
Compoziţie chimică: florile conţin ulei volatil, saponozide, triterpenice, carotenoide,
neolicopină, rubixantină, luteină, xantofilă, flavocantină, crizantema, xantină, flavonoizi
şi glicozizi flavonici, substanţe amare, gumirezine, mucilagii, vitamina C, acid malic,
 Page 385 of 1147

saponine, substanţe proteice, esteri colesterinici ai acizilor lauric, margaric, miristic şi

palmitic.
Acţiune farmacologică: antiinflamatoare, bactericidă, cicatrizantă, emolient,
emenagogă, coleretică (măreşte secreţia biliară). Creşte secreţia sudorală, sedativ,
colagog, emolient, cicatrizantă, antiinflamator gastrointestinal, antitricomonazică.
Extern: cicatrizant, antiinflamator hemoroidal, stimulează circulaţia sângelui la nivelul
ţesuturilor, emolient, cicatrizant, relaxează ţesuturile şi previne procesul inflamator.
Realizează o bună igienă oculară.
Intră în componenţa ceaiului gastric şi aromatizantului pentru baie.
Preparare: 2 linguriţe de flori se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa timp de 10
minute acoperit, după care se va strecura. Se pot consuma astfel de ceaiuri câte 3-4 pe
zi cu efecte deosebite în afecţiunile de mai jos.
-Din 4 linguri de flori făcute praf sau se mărunţesc, apoi se vor pune la 5oo ml apă. Se
vor fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se va folosi extern sau la spălături şi
gargară.
-50 g flori se vor umecta cu puţin alcool apoi se vor pune într-o cratiţă pe baia de apă cu
100 ml ulei de floarea soarelui sau untură de porc. Se vor fierbe apoi timp de 3 ore pe
baia de apă. Se strecoară fierbinte apoi se va pune la decantat şi se va lua partea de la
suprafaţă. Este un ulei foarte util care se poate folosi atât intern cât şi extern. Cazul în
care se doreşte să se facă o cremă se va adăuga 20 g de ceară de albine. Se topeşte apoi
pe baia de apă ţinându-se până când se va topi ceara. Se va mesteca în permanenţă
fiindcă are tendinţa de a se stratifica.
-Se va umple o sticlă cu flori, fără să se îndese însă. Se va umple apoi cu ulei de floarea
soarelui sau de măsline (este mai bun). Se va lăsa apoi la soare pentru 4 săptămâni. Se
va strecura. Se va obţine un ulei care este foarte bun pentru tratamentele interne. Se
poate face însă şi din acesta un unguent prin adăugarea de ceară de albine apoi se va
topi la baie de apă (bain-Marie), se strecoară şi se foloseşte.
-Tinctură-se vor pune 20 de grame de plante măcinate fin în 100 ml alcool de 70. Se
vor lăsa apoi timp de 15 zile agitând des recipientul. După 15 zile se va strecura. Se va
pune apoi în sticluţe de capacitate mai mică, închise ermetic. În acest fel pot să se
păstreze timp de 2 ani. Se pot lua câte 10 picături o dată sau chiar o linguriţă. Se va lua
cu puţină apă. Este preferabil să se consume înainte de mese.
Se vor folosi la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, afecţiuni oculare, arsuri, arsuri
solare, amigdalită cronică, boli de ochi, cancer, cataractă, cervicită, circulaţia periferică
deficitară, colecistită, conjunctivită, crăpăturile pielii, degerături, dischinezie biliară,
dismenoree, enterocolite, erupţiile pielii, fistule anale, gastrită hiperacidă, glaucom,
hemoroizi, hemoragii, hepatită acută, hipomenoree, icter, inflamaţii genitale, intoxicaţii
alimentare, înţepături de insecte, leucoree, metroanexite, orgelet, plăgi, răni, rectocolită
ulcero-hemoragică, reglarea ciclului menstrual în special tinctura, rupturi şi întinderi
musculare, scurgeri vaginale, tricomonas vaginalis, tumori cancerigene, ulcer gastric şi
duodenal, vaginite, varice, zona-zoster.
Dacă aveţi o afecţiune şi nu găsiţi un tratament adecvat care să se potrivească, sau aţi
făcut mai multe încercări cu diferite tratamente fără rezultat încercaţi cu această plantă
şi este posibil să obţineţi vindecarea mai repede decât credeţi.
Este planta care dă cele mai neaşteptate rezultate şi foarte rapid.
GHIMBIR
 Page 386 of 1147

Zinghiber
Fam. Zingiberaceae.
În tradiţia populară: se fierbea în vin sau se plămădea în rachiu şi se lua contra durerilor
de stomac; se fierbea în vin cu alte mirodenii contra răcelilor.
Acţiunea farmacologică: înlătură greaţa foarte eficient, ajută la calmarea durerilor, se
pare că este foarte activă în lupta contra cancerului. Calmează tusa, elimină toxinele,
tonic, afrodiziac, stimulează pofta de mâncare, îmbunătăţeşte memoria, ajută la
creşterea tensiunii arteriale.
Se folosesc rădăcinile care au acţiune mai puternică ca restul plantei.
Preparare:
-Se poate consuma rădăcină rasă sub formă de praf, câte un vârf de cuţit care se va pune
sub limbă pentru 10 minute după care se va înghiţi cu puţină apă.
-Decoct dintr-o linguriţă de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml de apă care se va
fierbe timp de 2-3 minute. Se va strecura după care s poate consuma 2-3 căni pe zi.
-Tinctură-se va rade 20 de grame de rădăcină care se va pune la 100 ml alcool alimentar
de 70. Se va lăsa pentru 15 zile agitând des. Se strecoară apoi se va folosi câte 10
picături până la o linguriţă diluat în apă.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alopecie-spălături cu un decoct mai concentrat,
anorexie-ceai sau tincturi, artrită-se poate face atât intern cu tinctură cât şi extern, astm-
în special tinctura dar şi ceaiul, apoplexie-ajută foarte mult indiferent sub ce formă se va
folosi. Cancer-atât preventiv cât şi în timpul tratamentului chimio-terapeutic. Circulaţie
proastă periferică-cură cu ceai şi frecţii cu tinctură. Disfuncţii sexuale-este un
afrodiziac. Dureri de articulaţii, dureri reumatice-se poate face şi o alifie. Dureri de
dinţi-se va ţine local până la calmarea durerii, hipotensiune. Greaţă-este unul dintre cele
mai eficiente mijloace de tratarea greţurilor chiar de către femeile gravide sau de către
copii. Memorie-o cură cu această plantă ajută la menţinerea memoriei. Osteoporoză,
paralizie, răceli, reumatism-cataplasme calde. Tulburări digestive, tuse.
GHIMPE SAU HOLERA.
Xanthium Spinosum
Fam. Compositae.
Denumirea populară: angelică, coachezi, ghimpe lat, ghimpe mare, ghimpe pădureţ,
iederă, mărăcină, merişor, spicul şoarecelui.
În tradiţia populară: ceaiul sau decoctul se folosea contra umflăturilor, scrofulelor şi
dropicei. Se mai folosea pentru alinarea durerilor pricinuite de înţepăturile insectelor.
Compoziţie chimică: se utilizează părţile aeriene (Herba Xanthii spinosi) recoltate în
timpul înfloririi, conţine un ulei esenţial, săruri de acizi graşi, calciu şi potasiu, acid
cafeic, acid clorogenic, flavone, fitosteroli, saponine, tanin, lactone (xantanina), ulei
volatil.
Acţiune farmacologică: are acţiune decongestivă fermă în adenomul de prostată, putând
în cazurile mai avansate să ducă la evitarea operaţiei, aperitiv, diuretice, antiinflamator,
anticongestiv, dezinfectant, diuretic, antidiabetic, antitumoral, stimulează pereţii
venelor.
Preparare:
-Din două linguriţe de plantă mărunţită sau chiar dintr-una singură se va pune în 250 ml
de apă. Se va fierbe timp de 10 minute. Se strecoară apoi se vor consuma două căni pe
 Page 387 of 1147

zi. Una dimineaţa pe stomacul gol şi cealaltă seara înainte cu 30 de minute de masă. Se
poate consuma în acest fel în cure de lungă durată.
-Tinctură-se va face din 20 de grame de plantă mărunţită care se va pune la 100 ml de
alcool alimentar de 70. Se va lăsa la temperatura camerei pentru 15 zile după care se va
strecura. În timpul acesta de 15 zile se va agita des pentru ca alcoolul să poată să
extragă principiile active din plantă. După strecurare se va pune într-o sticlă de
capacitate mai mică. Se poate păstra în acest fel timp de 2 ani. Se va putea lua câte o
linguriţă de trei ori pe zi înainte de mesele principale cu 30 minute diluate cu puţină
apă. Se poate face tratament cu aceasta timp îndelungat.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: adenom de prostată-preventiv sau chiar în
cazurile mai grave, afecţiunile aparatului urinar, ascită, boli infecţioase, cancerul
prostatei, cistite, cito-pielite, edeme, gută, hemoroizi, hipertiroidism, icter, litiază renală,
microlitiază biliară, nefrite, prostatite, pilo-nefrită.
Este contraindicat ca în timpul tratamentului cu această plantă să se consume
condimente, lactate fermentate, citrice, acrituri, murături, băuturi alcoolice, nici măcar
vin sau bere.
Tratamentele pentru prostată se pot complecta cu o serie de alte plante: pufuliţă,
pedicuţă, seminţe de dovleac, ginseng, etc.
Se va administra însă în toate cazurile şi seminţe de bostan sub diferite forme. Se
remarcă faptul că această afecţiune survine după o anumită vârstă, atunci când nu se
mai produc suficienţi hormoni în organism. Acest lucru se poate compensa foarte bine
cu fitohormoni care sunt naturali şi orice organism îi acceptă mult mai uşor ca pe cei
sintetici. De asemenea se pot face o serie de concentrate din diferite plante, dar care
obligatoriu trebuie să conţină şi ginseng şi atunci afecţiunea va trece mult mai repede.
Când este vorba despre o inflamaţie sau o infecţie care produce această afecţiune atunci
vindecările sunt surprinzător de rapide, mai ales dacă se adoptă tratamentul cu tincturi
sau cu concentrate. Când este vorba despre o atrofiere care se petrece uneori o dată cu
vârsta mai înaintată atunci este normal că se va trena vindecarea, care va veni foarte
lent.
GHINŢURA GALBENĂ.
Genţiana lutea
GHINŢURA PĂTATĂ
Genţiana punctata.
Fam. Genţianaceae.
Denumirea populară: abrămească, cahincea, danţură, engere, fierea pământului,
ghimbire de munte, hinţură, ianţură, ochincea, strigoaie, ţintaură.
În tradiţia populară: rădăcina plămădită în rachiu se lua contra durerilor de stomac şi
pentru poftă de mâncare, precum şi contra frigurilor.
În unele părţi se bea pentru durere de pântece şi diaree. Se mai folosea local pentru
“beşică rea”. Se fierbea în unt cu vâzdoagă (Tagetes patula), busuioc, şi făină de grâu.
Din fiertură se făcea o legătoare, care se punea pe băşică.
Compoziţie chimică: se utilizează rizomii şi rădăcinile, (Radix Gentianae) recoltate în
august până toamna târziu, rădăcina- gentiopicrină, gentiomarină, amarogentină (de
5000 de ori mai amară decât gentiopicrina), genţiană, tanin, lipide, substanţe minerale,
gentiopricozidul- principiul amar care prin hidroliză scindează în glucoză şi
gentiogenină. Mai conţine şi alte principii amare: gentiamarina, gentiacaulina,
 Page 388 of 1147

amarogentina, care se scindează în glucoză, xiloză şi izogentizină. Pigmenţi xantonici

liberi gentizina, etc.
Mai are glucide, pectină, sterine, zaharuri reducătoare, acizi (gentiricmascorbi), enzime
şi mucilagii.
Proprietăţi farmaceutice: tonic amare şi eupeptice amar folosit în anorexia de diferite
cauze, stimulând prin substanţele amare pe care le conţin receptorii gustativi şi în mod
reflex secreţia salivară, biliară, gastrică şi intestinală. Antihelmintic, stomahic,
antitermic, colagog.
Intră în componenţa ceaiului tonic aperitiv şi în formula de preparare a unor lichioruri..
Preparare:
Se va folosi rădăcina:
-Se mărunţeşte şi se pune în caşete pentru că este foarte amară. La o caşetă se vor pune
0,20 care se vor lua o dată. Vezi la sfârşit doza indicată pentru 24 ore.
-În cazul în care avem nevoie pentru a scăpa de paraziţi intestinali se va lua o linguriţă
sau două care se vor fierbe timp de 15 minute în 500 ml apă după care se va strecura. Se
va bea în trei reprize: dimineaţa, la amiaz şi seara.
-10 g de rădăcină se opăresc cu 150 g apă. După 6 ore se strecoară şi se stoarce.
Lichidului i se adaugă 230 g de zahăr, apoi se fierbe şi se filtrează.
-Tinctură-se vor pune 20 g. de plantă la 100 ml alcool alimentar de 70. Se va pune într-
o sticlă preferabil de culoare închisă. Se va ţine la temperatura camerei timp de 15 zile
timp în care se va agita de mai multe ori pe zi pentru a se putea extrage principiile
active din plante. După această perioadă se va strecura, se pune în sticle mai mici la
rece. Se poate păstra timp de 2 ani. Se va lua câte 10-20 picături diluate înainte de mese.
Dozele indicate fiind următoarele:
Extract fluid: 2-4 g pe zi
Extract moale: 0,5-1 g\zi
Extract uscat: 0,20 g\zi în:
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aerofagie, anemie, anorexie de origini diferite,
ascaridoză, boli hepatice, ciroză hepatică, convalescenţă, depresii, digestii lente sau
dificile, dischinezii biliare-stimulează contracţia vezicii biliare, dispepsii, febră cronică,
gripă, gută, incontinenţă urinară-stimulează contracţia vezicii urinare, intoxicaţii,
leucopenie (scade numărul globulelor albe), nevroze, oboseală cronică, parazitoze
digestive, reumatism.
Preparare:
-Se poate prepara un vin dintr-un litru de vin de struguri la care se va pune 50 grame de
plantă mărunţită. Se va lăsa apoi timp de 8 zile agitând sticla des. După această perioadă
se strecoară. Se va putea adăuga la acest vin şi miere pentru a nu fi aşa de amar. Se va
lua câte o linguriţă din el înainte de mese cu 30 minute.
-Sirop. La 20 grame de plantă mărunţită se pune 250 ml apă. Se ca fierbe apoi timp de
15 minute, se strecoară după care se va adăuga la acesta 100 g zahăr. Se va fierbe apoi
timp de 15 minute sau până capătă consistenţa unui sirop. Se va lua din acesta tot o
linguriţă înainte de mese cu 30 minute de trei ori pe zi.
GHIOCEI
Galantus nivalis
Fam. Amarylliaceae.
 Page 389 of 1147

Denumiri populare: aişoară, clocăţei de omăt, clopoţei de primăvară, cloconei, ghilioci,

ghirele, ghiorele, luşte, primăvăruţă, usturoiţă.
În tradiţia populară: se folosea la scăldători contra reumatismului. Ceaiul se lua pentru
leucoree, iar cu decoctul se făceau spălături.
Compoziţie chimică: conţine alcaloizi hipeastrină, masonină, nivalină, crivelină,
tazetină, licorină, nartazină, narvedină, substanţe minerale, florile conţin nivalină- o
substanţă cu acţiune în tratamentul paraliziei infantile, crivelină.
Proprietăţi farmacologice: se folosesc bulbi, planta sau florile în tratament intern pentru
efectul deosebit pe care îl au asupra nervilor periferici fiind indicată în cazurile de
paralizii de diferite etiologii.
Este însă foarte periculoasă de aceia se preferă preparatele farmaceutice.
Extern se foloseşte contra pistruilor şi petelor de pe faţă.
Preparare:
Atenţionare: toate părţile plantei au acţiune foarte toxică asupra organismului în cazul în
care se doreşte folosirea internă este indicată folosirea preparatelor farmaceutice!!!
-Se va fierbe timp de 5 minute o linguriţă de plantă sau bulb mărunţit la 250 ml apă. Se
va bea cu înghiţituri mici în cursul unei zile
-Extern se va face un preparat mai concentrat din 50 g de plantă care se va fierbe în 2
litri de apă timp de 20 minute după care se va strecura. Se va putea folosi la diferite
spălături sau băi.
Se va putea folosi la următoarele afecţiuni: candidoză, hemoragii cerebrale, leucoree,
miastenii, miopatii, paralizie, pareza nervilor periferici, pete pe faţă, pistrui, scurgeri
vaginale, tromboze.
Din această plantă se prepară farmaceutic şi medicamente pentru afecţiunile inimii, cu
foarte bune efecte.
Ginko-Biloba.
Este un arbore socotit sacru de către Japonezi. La noi în ţară se găseşte în multe grădini
botanice şi se poate aclimatiza foarte bine. În grădina Japoneză din grădina botanică a
Clujului s-a acomodat foarte bine şi chiar produce fructe. Am scris despre el pentru că
există foarte multe preparate în farmacii sau la magazinele naturiste unde se poate
obţine foarte uşor frunzele uscate care se comercializează la pacheţele.
Compoziţia chimică: flavone, alfa-lactone cu vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C,
ginkgolide, etc.
Efecte asupra organismului: întăreşte imunitatea organismului la orice agresiune, este
antiseptic puternic distrugând orice infecţii, împiedecă formarea cheagurilor de sânge,
ajută la refacerea nervilor, util în diferite depresii. Util în toate formele de degradare a
organismului. Este un puternic antioxidant, care contribuie la oxidarea radicalilor liberi.
Împiedică de asemenea formarea plăcilor de ateroame (grăsimea din sânge) să se
depună pe pereţii vaselor şi prin aceasta îngreunând circulaţia sângelui. Accelerează
circulaţia sângelui la extremităţi. Ajută de asemenea în toate cazurile în care se fac grefe
de organe ajutând să nu fie respinse de către organism. Este socotit de către Japonezi ca
planta care este utilă la toate afecţiunile organismului.
Când ceva nu funcţionează corect în organism se prescrie această plantă şi se remediază
situaţia.
Preparare:
 Page 390 of 1147

-Se va lua câte un vârf de cuţit de praf de frunze măcinate cu râşniţa de cafea. Se vor
ţine sub limbă pentru 10 minute după care se vor înghiţii cu puţină apă. Se va lua de trei
ori pe zi înainte de mese.
-O linguriţă de frunze mărunţite se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se vor lăsa
acoperite pentru 15 minute după care se vor strecura. Se vor bea 3-4 ceaiuri din acestea
pe zi În cure de lungă durată.
-Tinctură din 20 g de plantă mărunţită pusă în 100 ml alcool alimentar de 70, se vor
ţine pentru 15 zile agitând des, după care se va strecura. Se va putea lua din această
tinctură de 3 ori pe zi câte o linguriţă în bolile grave. Se va lua doar diluată cu apă din
cauza alcoolului pe care-l conţine.
Se va putea folosi în următoarele afecţiuni: afecţiuni oculare, afecţiuni psihice, alergii
inflamatorii, ameţeli, angoase, anxietate, artroze, astmă, boli cardio-vasculare, boli de
piele, boala Alzheimer, boli diverse ale creierului, boli neurologice şi de circulaţie
sangvină, blocaj arterial sau venos inclusiv la nivelul creierului, cancer, cheaguri de
sânge în diferite locuri (le dizolvă), circulaţie sangvină deficitară, chiar şi la nivelul
creierului, colesterol în exces, demenţă, deficienţe de memorie-utilă şi la cei care învaţă,
diabet, grefe de organe-ajută să nu fie respinse, hipertensiune, hepatită cronică,
îmbătrânire prematură, impotenţă, imunitate scăzută, migrene, oboseală cronică,
picioare reci, pierderea memoriei, sindrom premenstrual, spasm sangvin cerebral, şocul
sindromului toxic, tonic cerebral, tulburări de echilibru, tulburări de vedere, urechi
pocnete din cauza creşterii tensiunii arteriale, vertij.
Cunoscând în cât de multe afecţiuni este utilă această plantă este normal că japonezii o
consideră ca o plantă sacră. Este păcat că nu se plantează mai mulţi arbori din aceştia şi
la noi în ţară, pentru că avem foarte multe cazuri care s-ar putea vindeca cu acest
arbore.
Mai amintim că fructele sunt foarte utile pentru folosirea ca deodorante şi că se poate
folosi foarte bine la spălături pe cap, făcând să crească părul mai des şi cu rădăcina mai
viguroasă.
GINSENG.
O altă plantă mult utilizată şi pe drept cuvânt este Ginsengul. Acesta are trei varietăţi:
ginsengul chinezesc, ginsengul coreean sau ginsengul siberian.
Compoziţie chimică: saponozide, taninuri, principii amare, vitaminele: A, B1, B2, B5,
B6, B12, D3, E, acid folic penthenat de calciu, nicotinamide, mucilagii, ceruri, are zinc,
un steroid care ajută la întărirea sistemului imunitar, etc.
Acţiune farmaceutică: sporeşte capacitatea de apărare a organismului, normalizează
funcţiile vitale. Are efecte deosebite asupra stimulării producerii de interferon. Întăreşte
activitatea celulelor fagocitare ale organismului. Echilibrează şi stopează efectele
stresului asupra organismului. Ajută la producerea în organism a unor hormoni, ajutând
prin acesta la împiedecarea hipertrofierii unor celule, etc.
Preparare:
-Se găseşte sub formă de caşete (praf din rădăcină) care se vor lua conform
prescripţiilor ataşate.
-Rădăcină-se găseşte rădăcină care este cea mai utilă-chiar dacă costă mai mult. Se va
mărunţi şi la o parte de rădăcină se va pune 5 părţi de alcool alimentar de 70. Se
închide bine sticla în care se pune închizându-se ermetic. Se va lăsa apoi timp de 15 zile
 Page 391 of 1147

la temperatura camerei agitând des sticluţa. După 15 zile se va strecura. Se va turna apoi
acest lichid în sticluţe de capacitate mai mică. Se poate păstra la rece timp de 2 ani. Se
va lua în funcţie de afecţiune între 10 picături-o linguriţă de trei ori pe zi diluată cu apă,
înainte de mese. Ca tonic sexual se va lua o linguriţă pe zi seara la orele 18 urmând să-şi
facă efectul la 2 ore maximum. În timpul tratamentului cu această plantă nu se consumă
alcool, cacao, cola sau cafea.
Mai trebuie spus că rădăcina de Ginseng chinezească este mult mai activă ca celelalte.
Se poate aclimatiza şi la noi încercând chiar să se cultive pe suprafeţe destul de mari
pentru un simplu început.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: adenom de prostată, afecţiuni coronariene,
afecţiuni digestive, afecţiuni dentare, afecţiuni hepatice, afecţiuni nervoase şi psihice,
afecţiuni pulmonare, anemie, artrită, avitaminoze, boli inflamatorii, boli mentale,
cancer, convalescenţă, circulaţie cerebrală a sângelui deficitară, climacteriu, colesterol
în exces, degenerescenţă, epilepsie, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială-le
reglează în toate cazurile, hipoglicemie, îmbătrânire prematură, impotenţă, imunitate,
indigestii, infecţii virale, insomnie-să nu se ia după ora 18, memorie deficitară,
menopauză, micoze, oboseală cronică, osteoporoză, polinevrite, răni, scleroză multiplă,
slăbiciune generală, stres, trigliceride în exces, tuberculoză, tulburări de circulaţie
sangvină la orice nivel, tumori-le dizolvă.
Această plantă este una dintre plantele foarte active şi este normal că este foarte des
folosită tocmai pentru proprietăţile deosebite care le are. Este utilă atât bărbaţilor cât şi
femeilor pentru că reface o serie de hormoni în organism.
GORUNUL
Quercus petraea
Fam. Fagacee.
Denumiri populare: brumat, creţar, gorin, grădun, gurun, jip, stejar alb, stânjer, slodun,
trifon.
Se foloseşte doar scoarţa.
În tradiţia populară: coaja conţine mult tanin şi se folosea foarte mult la tăbăcit. De
asemenea la vopsit în negru şi galben în amestec cu sovârf, măr, leşie. Scoarţa se
folosea ca leac la rănile învechite, numite în Banat “gance”. Se fierbea cu frunză de nuc
pisată, ori cu frunze de piersic şi se ţineau mâinile sau picioarele în zeama aceia.
Cu negreala din gogoşile de frunze se ungea pecinginea. După ce se usca, se spăla cu
oţet şi tratamentul se repeta până la vindecare.
Decoctul scoarţei se ţinea în gură contra durerilor de dinţi. Decoctul ghindei prăjite sau
al scoarţei se lua contra diareei.
Compoziţie chimică: scoarţa conţine foarte mult tanin, derivaţi flavonici, substanţe
peptice, săruri minerale, etc.
Acţiune farmacologică: astringentă, hemostatică, antidiareică, dezinfectant.
Preparare:
-Se folosesc 2 linguriţe de coajă mărunţită, care se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe
timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
-Cu 4 linguri de coajă mărunţită la 500 ml fiert timp de 15 minute se poate folosi la
tratamente externe, după strecurare.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alopecie, amigdalită, arsuri, ciclu abundent,
colici abdominale, degerături, diaree, dureri de dinţi, faringite, hemoragii anale,
 Page 392 of 1147

hemoragii nazale, hemoragii uterine, hemoroizi, hiperhidroză, incontinenţă urinară,

infecţii diverse inclusiv intestinale, leucoree, metrite, răni-pudră de plantă direct pe
rană, răni purulente-ceai pus compresă pe pansament, stomatite, transpiraţia picioarelor,
ulceraţii cronice ale pielii, vaginite.
Folosit de sute de ani ca unul dintre cele mai valoroase substanţe pentru tăbăcirea
pieilor şi de asemenea în multe tratamente ale afecţiunilor omului sau animalelor
această plantă este utilă şi astăzi. S-a dovedit ştiinţific că este foarte utilă în afecţiunile
de mai sus şi probabil se va folosi încă mult timp de acum încolo.
GRÂUL
Triticum aestivum
Fam. Gramineea.
În tradiţia populară: cu făina de grâu amestecată cu smântână, untură şi diferite plante se
făceau unsori, legături şi oblojeli pentru bube, buboaie, umflături, etc. La “băşica cea
rea” se puneau legături cu făină de grâu, borş şi gândaci de turbă pisaţi şi descântaţi.
Cu tărâţe se făceau legături la scrofule, la scrântituri, contra durerilor de piept, pântece,
etc. Se mai folosea la ceaiuri contra tusei, cu zahăr şi gălbenuş de ou proaspăt se lua
contra răguşelii. Cu tărâţe şi flori de fân se făceau scăldători contra răcelii.
Compoziţie chimică a seminţelor: săruri minerale, calciu, magneziu, sodiu, potasiu,
clor, sulf, siliciu, zinc, mangan, cobalt, cupru, iod, arsen, amidon, beta
-carotenivitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K, PP, aminoacizii: glicina,
histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina,
triptofan, tirosina, valina, acizi graşi: acid palmitic, acid stearic, acid palmitoleic, acid
oleic, acid linoleic, acid linolic, carbohidraţi: fructoză, sucroză, amidon, celuloză, acid
poliuronic, acid fitic, purine, steroli, fosfolipide, etc.
În germenii de grâu sunt: aminoacizii: alanina, arginina, acid aspartic, cistina, acid
glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina,
serina, treonina, triptofan, tirosina, valina.
Vitaminele: retinol, caroteni, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K, PP.
Carbohidraţii: glucoză, fructoză, sucroză, acid fitic.
Acizi graşi, minerale: sodiu, potasiu, calciu, mangan, magneziu, cobalt, fier, cupru, zinc,
molibden, fosfor, bor.
Proprietăţi farmacologice: indicat în toate afecţiunile cronice sau degenerative, la
afecţiuni neurologice, tulburări vegetative, digestive, renale, antidiuretic (seminţele),
antiinflamator (rădăcina), antimicrobian, diuretic (rădăcina), emolient, laxativ, nutritiv,
reconfortant, remineralizant, tonic general, etc.
-Grâul încolţit: util în toate afecţiunile cronice sau boli grave inclusiv cancer, este un
stimulator al întregului organism.
-Tărâţele de grâu: utile pentru conţinutul lor în substanţe minerale şi mai ales pentru că
uşurează digestia, fac bol alimentar ajutând defecaţia-foarte utile în curele de slăbire
Preparare:
-Făină de grâu se pune sub formă de pudraje pe răni.
-Făină de grâu –se face un aluat cu apă şi se aplică pe răni.
-Din făină de grâu se extrage amidonul care se foloseşte la diferite preparate cosmetice
sau la tratamentele afecţiunilor dermatologice în special.
 Page 393 of 1147

-Tărâţe de grâu-se poate să se macine şi se consumă în curele de slăbire sau se face borş
util şi el în multe afecţiuni. Se pot lua în funcţie de toleranţă, între 1-6 linguri pe zi, sau
chiar mai mult dacă se suportă bine acest simplu tratament.
-Pulbere de tărâţe de grâu- 1-2 linguri pe zi luate cu apă sau se pun în mâncare la
anemii, colite, constipaţie, obezitate, dereglări ale sistemului digestiv.
-Grâu încolţit se va lua câte o lingură de trei ori pe zi în diferite afecţiuni. Această
cantitate însă se poate mări tot în funcţie de toleranţa individuală.
-Suc din mlădiţe tinere de grâu. Se va lua câte 20 ml de 3 ori pe zi în cure de 20-30 zile.
Sunt bune mlădiţele cât timp sunt verzi, însă se pot cultiva şi în ghivece, chiar iarna.
Se poate utiliza în următoarele afecţiuni: abcese-cataplasmă de făină cu apă călduţă sau
pâine neagră muiată în apă sau lapte. Acnee-se fac comprese cu apa în care au fiert
seminţele. Afecţiuni cardiace-grâu încolţit cură de lungă durată. Afecţiuni cutanate-
pudraje cu amidon. Afecţiuni endocrine-grâu încolţit. Afecţiuni hepatice-cură de grâu
încolţit. Afecţiuni neurologice-cură de grâu încolţit. Afecţiunile sistemului nervos
vegetativ- grâu germinat. Amenoree-grâu încolţit şi seminţe fierte. Anemie-grâu încolţit
sau seminţe. Boli intestinale-grâu încolţit. Cancer-grâu încolţit. Colită de putrefacţie-
tărâţe de grâu. Constipaţie-tărâţe de grâu. Demineralizare- seminţe. Depresie-grâu
încolţit. Digestie dificilă-tărâţe. Dismenoree-grâu încolţit. Dureri de cap-tărâţe sau
cataplasme cu făină cu oţet aplicate local. Eczeme uşor zemuinde- apă de pe seminţe
fierte. Epidermofiţie- băi cu tărâţe. Eriteme generalizate-băi cu tărâţe. Erizipel-
cataplasme cu făină. Furuncule-aluat dospit aplicat cald pentru colectare. Gută-germeni
de grâu, tărâţe de grâu în alimentaţie. Hipertensiune arterială-tărâţe sau germeni de
grâu. Ihtioză-băi cu tărâţe. Impetigo- făină. Impotenţă- grâu germinat, Infecţii cutanate
purulente- cataplasmă cu făină. Intertrigo-băi cu tărâţe. Iritaţiile pielii-făină pudraje- băi
cu tărâţe. Leziuni inflamatorii-băi cu tărâţe. Litiaze biliare-germeni de grâu şi tărâţe în
alimentaţie. Migrene-germeni de grâu. Obezitate-tărâţe de grâu în alimentaţie. Opăreli-
băi cu tărâţe. Panariţiu-cataplasme cu făină cu apă călduţă. Prostatită- grâu germinat,
Psoriazis-băi cu tărâţe. Renale (diferite afecţiuni) ceai de pe seminţe fierte mult.
Reumatism-băi de tărâţe sau consumul grâului încolţit. Sterilitate-grâu încolţit.
Surmenaj-seminţe în alimentaţie sau grâu încolţit. Tromboflebită-cură de grâu încolţit.
Tulburări vegetative-grâu încolţit. Tumori cu diferite localizări-grâu încolţit şi
cataplasme cu făină muiată în apă caldă sau pâine muiată în apă sau lapte se aplică
local. Urticarie-băi cu tărâţe. Vitalitate scăzută-cură de grâu încolţit.
Bine înţeles că nu am reuşit să cuprind nici toate afecţiunile la care se poate folosi
această plantă şi nici felurile sub care se aplică ca tratamente.
În foarte multe locuri din ţară veţi descoperii poate alte procedee. Aceasta nu înseamnă
că nu sunt bune acestea sau altele, ci înseamnă că se foloseşte acolo acea reţetă şi s-ar
putea să fie una mai bună. Nu am trecut nici măcar tratamentele care se fac cu pâine
muiată în oţet pentru veruci, bătături şi multe alte afecţiuni dermatologice, ci am vrut ca
într-un spaţiu cât mai mic să cuprind cele mai eficiente şi cunoscute metode.
Se poate de asemenea folosi sucul de mlădiţe verzi. Se va culege grâul atunci când
frunza este de doar 10 cm. Se va trece apoi prin storcătorul de fructe împreună cu puţină
apă. Se poate să se folosească apoi aşa cum este sau în combinaţie cu diferite alte sucuri
din alte fructe sau legume. În special este bine să fie asociată cu sucul de morcovi.
 Page 394 of 1147

Se mai poate face apoi o tinctură sau cu suc filtrat din care se va face o parte de suc şi o
parte de alcool alimentar de 40 de grade. Se va lua o linguriţă diluată la o cană de 3 ori
pe zi. Acesta se poate folosi chiar în cure de foarte lungă durată.
De asemenea se poate face tincturi şi din grâu încolţit care sunt foarte eficiente.
GRÂUŞORUL
Ranunculus ficaria
Fam. Ranunculaceea.
Denumiri populare: băşicuţa porcului, calce mică, ciuboţica cucului, fetică, iarba
rândunelului, salată de câmp, sălăţea, scânteiuţă galbenă, untişor, untişorul vacii.
În tradiţia populară: fiertura din frunze şi flori, pe alocuri planta cu rădăcină cu tot, se
întrebuinţa contra bolilor de piele. Se mai întrebuinţa ca leac contra hemoroizilor şi
scorbutului.
ATENŢIE!! Odată cu înflorirea frunzele devin toxice şi nu mai este indicat să se
folosească.
Compoziţie chimică: protide, amidon, zahăr, dextrină, grăsime, vitaminele: B, C, E.
acid ficaric, ficarină după înflorire, celuloză, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: se utilizează rădăcinile şi planta înainte de înflorire. Are efecte
deosebite în reglarea circulaţiei venoase, vulnerar în tratamentele pielii.
Preparare:
-Se vor pune 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml de apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară şi se poate bea 2-3 ceaiuri pe zi.
-Se mai poate face o alifie caz în care se va pune 100 ml ulei şi 50 g de plantă
mărunţită. Se va fierbe apoi pe baie de apă timp de 30 minute după care se va strecura.
Se mai poate adăuga dacă se doreşte ceară de albine, caz în care se va pune din nou pe
baia de apă pentru a se topi. În funcţie de consistenţa dorită se va pune cantitatea de
ceară. Se trece apoi în recipiente mai mici şi se va ţine la rece. Este foarte bine să se
facă combinaţii din mai multe plante caz în care este mult mai eficientă.
Se va folosi la următoarele afecţiuni: amigdalite, afecţiuni venoase diferite, afecţiuni
cardiace, boli dermatologice, faringite, hemoroizi, tromboflebite, varice.
Se pot face cu această plantă cure de primăvară pentru că se găsesc în cantitate mare în
foarte multe locuri umbroase şi umede.
În Ardeal se face primăvara ciorbă cu această plantă uneori în combinaţie cu vârfuri de
urzici tinere atunci apărute. În acest fel este foarte eficient mai ales dacă se va consuma
câteva zile la rând zilnic.
GREP
Citrus decumana.
Compoziţie chimică: calciu, clor, cupru, magneziu, mangan, glucide puţine, fapt ce-l
face util şi la diabet, protide, lipide, alcooluri, acizi, uleiuri esenţiale (limonenă, pinenă,
citral), pectină în special în coajă, acid citric în cantitate destul de mare, licopenă,
fenoli, flavonoidă, carotenoidă, sodiu, sulf vitaminele A,B1, B2, C, PP.
Proprietăţi: tonice, aperitive, digestiv, depurativ, drenor hepatic şi renal, antihemoragic,
răcoritor, hipotensor.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni pulmonare, anorexii, artrită,
avitaminoze, boli hepatice şi renale, boli neurologice, cancer, curăţirea organismului de
toxine, gută, hemoragii, hipertensiune, infecţii intestinale, litiaze în special renale, dar şi
cele biliare, obezitate, oboseală cronică, pletoră, reumatism, remineralizare, senescenţă.
 Page 395 of 1147

Preparare:
-fruct în consum zilnic
-suc obţinut proaspăt şi consumat îndulcit eventual cu miere dacă nu aveţi diabet.
-coaja fiartă timp de 15 minute în 250 ml apă şi consumată dimineaţa la trezire.

GULIE.
Brasica oleracea var. ongyloides.
Părţi folosite: tulpina îngroşată, frunzele.
Compoziţie chimică: numeroase săruri minerale, calciu, fosfor, potasiu, magneziu, sulf,
esenţă sulfo-azotată, iod, arsenic, zaharuri, vitaminele A, B, C în plus în frunze, fier şi
cupru.
Acţiune farmaceutică: revitalizant, diuretic, dizolvant uric, antiscorbutic, răcoritor,
pectoral, emolient.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, afecţiuni pulmonare, angine,
bronşite, cistite, degerături, eczemă, enterite, furuncule, gută, guturai, litiază renală,
obezitate, oboseală generală, tuse.
Preparare;
-Decoct în apă sau în lapte; 100 g la litru, în afecţiunile pulmonare, guturai, angine.
Excelent pentru bolnavi în general.
-Sirop de gulie: aceleaşi indicaţii. Se pregăteşte scobind în gulie şi umplând cavitatea cu
zahăr. Siropul se formează în câteva ore. Se administrează cu linguriţa.
-Contra eczemei, acnee; consumul zilnic de puţină gulie crudă.
-Gulie fiartă este foarte digerabilă. Se va consuma cu folos şi crudă, dată pe răzătoare,
împreună cu alte crudităţi.
-Seminţe măcinate: 6 g într-o infuzie de tei, contra calculilor, a răcelilor.
Extern:
-Angină; se fierbe o gulie mare, tăiată în bucăţi, în 0,5 l de apă pentru gargară.
-Degerături: se coace în cuptor o gulie cu coajă (este coaptă când intră degetul în ea). O
lăsăm să se răcească uşor şi o tăiem în două. Frecăm degerăturile cu jumătăţile ei,
presând uşor, ca să iasă sucul.
-Accese de gută, abcese, furuncule: acelaşi procedeu ca pentru degerături.
GUTUIUL
Cydonia oblongata Fam. Rosaceae
Denumiri populare: alămioară, găduie, gătâie, gutaie, gutai, gutăi, gutăn, gutie, gutâie,
gutâi, pom cotei.
În tradiţia populară: ceaiul din gutui cu puţin zahăr se lua contra tusei şi răguşelii.
Ceaiul din frunze, în amestec cu flori de tei, se lua în amigdalite şi răceli. Zeama din
frunze de gutui, curpen de castravete pisate la un loc se storceau pe rănile cu viermi.
Din seminţele de gutui se prepară apă pentru ochi; se luau 40 de sâmburi, se puneau 100
de dramuri de apă limpede, rece, se băteau puţin, apoi se înmuia în ea cârpe curate şi se
punea pe ochi.
Ceaiul din sâmburi se bea cu zahăr candel sau cu tărâţe de grâu contra tusei. Cu frunze
de gutui, măr dulce şi cimbrişor, fierte împreună, se făceau oblojeli “la cel perit”.
 Page 396 of 1147

Ceaiul din frunze uscate se folosea la bolile de inimă, în cazurile de insuficienţă

cardiacă. Se mai lua în boli de ficat. Din seminţele plămădite în apă se făcea un unguent
pentru sânii crăpaţi ai femeilor care alăptau.
Compoziţie chimică: frunzele conţin-apă, zaharuri, acizi organici, pectine, protide,
tanin, mici cantităţi de grăsime, vitaminele A, B, C, PP, săruri minerale, etc.
Fructele: apă, zaharuri, acizi organici, pectine, protide, tanin, mici cantităţi de grăsime,
mucilagii mai ales în seminţe. Vitaminele: A, B, PP, săruri minerale de calciu, fier,
fosfor, potasiu, cupru, magneziu, sulf, etc.
Proprietăţi farmaceutice: fructele, seminţele şi florile sunt astringente, stomahice,
aperitive, fortifiante ale ficatului, vindecă o serie de afecţiuni. Acidul malic contribuie la
neutralizarea sângelui. Pectina ajută la coagularea sângelui, utilă în afecţiunile
pulmonare, chiar în tuberculoză, de asemenea la afecţiunile intestinale cu diaree sau
chiar dizenterie. Este tonică pentru întreg organismul şi conţine şi vitamina care ajută la
refacerea celulară. Extern se mai poate folosi chiar la prolapsul rectal sau uterin. Se fac
clisme şi spălături în acest caz.
Se vor folosi fructele ca atare sau în diferite forme ca: sirop, dulceţuri, sucuri.
Se pot folosi şi în diferite combinaţii cu alte plante fiind mai activ. Extern fructele au
acţiune astringentă, seminţele sunt emoliente, mucilaginoase, pulpa fructului este
tonică. În lipsa fructelor se poate folosi frunza.
Se utilizează la următoarele afecţiuni: afte, arsuri-în special ceai din seminţe, bronşite,
cheilite fisurate, conjunctivită, degerături, diaree, distonie digestivă, eczeme, faringite,
fisuri anale, fisuri mamelonare, gingivite, hemoragii uterine, hemoptizii, hemoroizi,
hiperaciditate gastrică, infecţii respiratorii, inapetenţă, insuficienţă hepatică, iritaţiile
pielii, leucoree, prolaps rectal şi uterin, răni tegumentare, răguşeală, riduri, stomatite,
tuberculoză, tuse, ulceraţii, vomă.
Frunzele se folosesc şi pentru a vopsi în galben sau negru în funcţie de concentraţie.
Preparare:
Uz intern: se consumă fructul crud, suc din fruct, compoturi, paste, jeleuri, suc în sirop.
-Se taie o gutuie în felii subţiri şi se fierbe într-un litru de apă, până se reduce apa la
jumătate. Se strecoară prin presare. Se adaugă 50 g de zahăr. Se foloseşte contra
enteritelor acute, a digestiilor anevoioase, în tuberculoză pulmonară (tanin).
-Fruct uscat 40 g la 1 litru de apă se fierbe în clocote 10 minute. Se foloseşte după
dorinţă.
-Lichior de fructe cu alcool şi zahăr:
suc de gutuie…………….1,5 litri
rachiu…………………….0,500 litri
scorţişoară………………..2 g
cuişoare…………………0,80 g
migdale amare………….0,50 g
nucşoară praf…………….1 g(cât apuci între degete)
Lăsăm să se macereze timp de 2 luni. Facem un sirop de zahăr, îl lăsăm să se răcească
şi-l adăugăm. Filtrăm şi punem la sticlă. Se foloseşte contra indigestiilor, a flatulenţei
(gaze la intestine) şi a hiperacidităţii gastrice.
Extern:
-Lămâia fiartă felii de mai sus fără să se pună zahăr se foloseşte la spălături vaginale
sau clisme.
 Page 397 of 1147

-Emulsie mucilaginoasă calmantă: o mână de sâmburi de gutui pisaţi, maceraţi la ½

pahar de apă caldă, în aplicaţii contra degerăturilor, a hemoroizilor, a crăpăturilor
sânilor, pielii, contra arsurilor, a iritaţiilor diverse.
-Cosmetică- contra ridurilor: lăsăm să se macereze timp de 15 zile cojile de gutui în
puţin rachiu, pentru loţiuni cosmetice.
-Infuzia florilor 30 g la litru sau ale frunzei 50 g la litru, calmează tusa convulsivă. Cu
puţină apă de flori de portocal favorizează somnul. Utilă nevropaţilor
Humulus lupulus
Fam. Cannabinaceae.
Denumiri populare: amei, cumulău, curpăn, hamei sălbatec, hămei, himei, homei,
măiugă, mălugă, peşte de pădure, trofolean, vină de hamei, viţă de hamei.
În tradiţia populară: cu flori şi foi se făceau cataplasme contra durerilor. Florile adunate
toamna se puneau în saltele celor care nu puteau dormi. Decoctul dintr-o mână de flori,
fierte la un litru de apă, strecurat şi îndulcit cu zahăr, se lua contra blenoragiei.
Cu flori şi frunze se făceau spălături contra “rofilor” şi a altor bube pe cap, precum şi
scăldători pentru copii “jigăriţi”. Când “se zbârcea” mâna sau piciorul, se fierbeau
frunze şi flori de hamei în lapte, până se îngroşa şi se puneau cataplasme în locul
dureros, seara, schimbându-se a doua zi dimineaţa. Se repeta de mai multe ori.
Se mai folosea contra tuberculozei, preparându-se aşa-numita “bere de heptică la
plămâni”. Se lua un pahar de orz prăjit şi unul de orz neprăjit, un pahar de hamei, un
font de zahăr şi apă, care se fierbeau, se strecurau şi se punea peste zahăr, luau apoi
drojdie, o amestecau cu zeamă după ce se răceşte; o fierbeau de seara până dimineaţa,
apoi o puneau în sticle şi beau din ea contra tuberculozei.
Compoziţie chimică: în scopuri medicinale se întrebuinţează numai conurile femele
(Strobuli Lupuli) recoltate când au culoarea galben-verzuie, la sfârşitul lunii august şi
începutul lunii septembrie, conurile femele conţin apă, oleo rezină localizată în perii
glandulari, ulei eteric, format din hidrocarburi monoterpenice, ca mircen, alfa pinen,
beta pinen, limonen; hidrocarburi sesquiterpenice, ca alfa-humulen, beta-humulen;
alcooli monoterpenici ca linalol, geraniol, boreol, şi oxidul monoterpenic 1,8-cineol;
răşini (moi, tari, gama-răşini, etc), formate din humulonă, co-humulonă, ad-humulonă,
lupulonă, co-lupulonă, ad-lupulonă (principii amare) substanţe de natură flavonică-
xantohumolul, glicozide ale cvercetolului şi camferolului; tanin, trimetil amină, colină,
betaină, asparagină, glutamină, ceruri, mici cantităţi de acid oxalic, acid malic, acid
citric, pigmenţi carotenoidici, clorofile; săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: are efecte tonic –amară stomahică şi aromatizantă asupra
digestiei deoarece stimulează secreţia gastrică, asupra vezicii biliare, antiseptic, este un
antibiotic chiar şi împotriva bacilului Kokh, reglează circulaţia, are efecte deosebite
asupra sistemului nervos. Au acţiune sedativă centrală, psihotropă anafrodisiacă,
antispastică, calmant nervos, somnifer, tonic amară, reduce tensiunea arterială.
Intră în componenţa ceaiurilor calmant şi sedativ.
Extern: principiile active din conurile femele au proprietăţi antiseptice, antibacteriene,
antiinflamatoare.
Împiedică înmulţirea microbilor, previn infecţia microbiană şi inflamaţiile, ajută la
tonifierea părului.
Preparare:
 Page 398 of 1147

-Se pun 2 linguriţe de conuri mărunţite la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se vor strecura. Este foarte util să se consume 3 astfel de căni în
afecţiunile venoase sau problemele de circulaţie.
-2 linguri de conuri se pun la 250 ml apă clocotită. Se vor lăsa timp de 30 de minute
acoperite, apoi se strecoară. Se vor consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi în afecţiunile
respiratorii inclusiv tuberculoză.
-Se macină conurile de Hamei cu râşniţa de cafea transformându-se în praf fin. Se va
lua un vârf de cuţit de trei ori pe zi. Acesta se va ţine sub limbă pentru 10 minute după
care se va înghiţi cu puţină apă. Este util mai ales celor care doresc o suplimentare cu
fitohormoni.
-Pentru combaterea acneei şi a seboreei se recomandă comprese cu o infuzie de conuri
din 2 linguriţe la cană.
Se vor folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni renale, alcoolism, alopecie,
ameţeli, anemie, anorexie, boli de ficat, boli de stomac de origine nervoasă, boli ale
vezicii biliare, cardiopatii, cefalee, contuzii, dermatite alergice, erecţii prelungite şi
dureroase, excitaţii sexuale, gută, inflamaţii, infecţii diverse microbiene, insomnii,
insuficienţă circulatorie, iritabilitate, isterie, mătreaţă, nevroze, onanie, poluţii nocturne,
reumatism, seboree, trichonomas, tuberculoză, ulceraţii cronice ale pielii, vaginită.
HREANUL
Armoracia rusticona Fam.Cruciferae
Denumiri populare: ahrean, chirean, hărean, irean, rădăcină sălbatică, ridiche sălbatică,
rean, tormac, usturoi.
În tradiţia populară: fructele şi rizomul plantei se folosea ca leac contra durerilor de cap,
în diferite forme; se făceau legături pe frunte cu frunze crude sau hrean ras; legături în
moalele capului cu hrean ras amestecat cu oţet. Petele de pe obraz se spălau cu oţet
amestecat cu hrean ras.
În alte părţi, pentru petele de pe obraz, piept şi mâini, se punea o mână de hrean tăiat
bucăţele într-o sticlă, se turna peste el un sfert de kg de oţet bun şi se lăsa 5-6 zile, apoi
se muia o cârpă de in cu care se ştergeau petele în fiecare seară.
Turta de hrean ras, mălai, mei, miere de faguri şi sare, toate puse pe piele de cal se
puneau pe gât la gâlci. La Răşinari contra gâlcilor se mânca hrean şi se bea rachiu.
La amigdalită, se rădea hreanul se amesteca cu făină de grâu şi apă caldă făcându-se o
pastă care se aplica la gât. Ceaiul din frunze îndulcit cu miere se lua contra răcelii.
Contra durerilor de dinţi se lua hrean fiert cu vin. Pentru stomatită se lua o lingură de
hrean, se punea într-un sfert de oca de rachiu, se lăsa 24 ore, apoi se strecura şi se făcea
gargară de 3 ori pe zi. La răceală grea cu fierbinţeală se înfăşura tot trupul bolnavului cu
hrean ras cu aceasta se făceau şi legături la durerile de picioare şi băi contra
reumatismului.
Se mai folosea în legături contra oricăror nevralgii. Unii îl amestecau cu făină de grâu şi
miere făcând un aluat care se punea pe locul dureros.
Tot pentru dureri- o turtă din făină de grâu cu hrean ras şi oţet. Se punea şi la şale pentru
durerea de rinichi.
Se mai lua pentru afecţiunile vezicii şi contra pietrelor la rinichi. Era un leac obişnuit
contra bolilor de plămâni.
Contra tusei se lua cu zahăr candel şi hrean ras.
 Page 399 of 1147

Dulceaţa de hrean ori hrean ras amestecat cu miere şi pus într-o sticlă bine înfundată
îngropată în pământ timp de 4 săptămâni se lua contra năduşelii şi tuberculozei.
Hrean ras amestecat cu zahăr se dădea pentru durerile de inimă. Cu hrean ras se trata
”boala mare şi boala rea” În prima zi se lua pe inima goală o lingură, în următoarea 2 ,
apoi 3 şi tot aşa până la 29 de linguri, când se începea număratul îndărăt, până la una.
Se credea că astfel se curăţă creierii de sânge şi de apa care-i tulbură.
Se utilizează rădăcina şi mai puţin frunzele.
Compoziţie chimică: se foloseşte rădăcina (Radix Armoraciae) rădăcina conţine protide,
hidraţi de carbon, zahăr, potasiu, săruri minerale, vitaminele A, B1, B2, miacină, C,
glicozida sinigrozida, glicozizi sulfuraţi, mirozină, ulei volatil, acizii: clorhidric,
sulfuric, carbonic şi silicic. Substanţe antibiotice (fitoncide).
Acţiune farmaceutică: are acţiune antiscorbutică, uleiul volatil prin componentele sale şi
sinigrozida îi comunică proprietăţi revulsive şi rubefiante; de asemenea tot datorită
acestor produşi, care se slimină atât pe cale respiratorie cât şi renală are efect antiseptic,
antitinflamator, bacteriostatic, diuretic, excită mucoasele fiind revulsiv, rubefiant, sau
chiar lacrimogen, face ca secreţiile interne să fie mai abundente, ajută la eliminarea
bilei, face ca secreţiile nazale şi salivare să fie mai abundente.
Este un aperitiv pentru că determină stomacul la o mai rapidă funcţionare. Este util în
diferite forme de anemie sau chiar în convalescenţă.
Ajută ca diuretic la o mai bună funcţionare a rinichilor. Extern este un revulsiv puternic
ajutând la diverse cazuri în care se doreşte refacerea circulaţiei sângelui. Ajută la
funcţionarea normală a inimii.
Preparare:
-Frunzele se pot folosi legându-le pe locurile dureroase aşa cum sunt sau după ce se
strivesc puţin.
-Frunzele se pot aplica unse cu puţin ulei după ce se strivesc în diferite aplicaţii externe
pentru rolul de calmarea durerilor.
-Rădăcina rasă proaspătă se va amesteca cu miere în aceiaşi cantitate şi se va lua câte o
linguriţă de trei ori pe zi în cure de lungă durată în afecţiunile inimii, vaselor de sânge
sau alte afecţiuni indicate.
-Rădăcină rasă proaspăt se poate face un sirop cu puţină apă şi zahăr. Se va lua câte o
linguriţă de trei ori pe zi în anemii sau avitaminoze şi alte afecţiuni.
-Rădăcină rasă se va pune la uscat şi se va transforma apoi în praf care se va lua câte un
vârf de cuţit de trei ori pe zi.
-Macerat 15-30 g la litru de apă. Se fierbe timp de 5 minute; se macerează timp de 12
ore. Se iau 2 ceşti pe zi între mese.
-Rădăcină rasă -50 g cu 50 g de miere de albine se amestecă şi se va lua câte o linguriţă
înaintea meselor.
-Sirop: se taie rădăcina de hrean în rondele; se aşează în straturi pe un tifon suspendat
deasupra unei farfurii şi se acopere straturile cu zahăr. Lichidul siropos care se scurge
va fi administrat în doze de 1-2 linguriţe pe zi.
-Se rade hrean proaspăt atât cât cuprinde o lingură şi se amestecă cu miere de salcâm
până se obţine o pastă omogenă. Apoi se consumă o lingură, treptat, în fiecare
dimineaţă, înainte de masă până la terminarea dozei preparate zilnic. Cura nu trebuie să
depăşească 30 zile. Este utilă în toate afecţiunile inimii sau pulmonare.
 Page 400 of 1147

-La un litri de vin natural de struguri se vor rade 2-3 rădăcini mai mari de hrean (30-50
g) şi se vor ţine la temperatura camerei timp de 8 zile după care se vor strecura. Se va
consuma câte o cantitate de 50 ml în fiecare dimineaţă.
-Făină în amestec cu hrean se face o pastă care se aplică pe locurile în care există durere
şi se va ţine în funcţie de toleranţă sau până la trecerea durerilor.
-Rădăcină rasă se va pune în alcool alimentar(1-5 alcool ) de 70. Se va ţine timp de 15
zile agitând des, pentru a putea să extragă principiile active din plantă. Se strecoară apoi
şi se va consuma câte 10 picături-o linguriţă în funcţie de afecţiune.
-Rădăcină rasă o parte se va pune în 5 părţi de oţet alimentar din mere şi miere şi se va
ţine timp de 10 zile după care se va strecura. Se poate folosi intern câte 10 picături-o
linguriţă diluat în apă sau se poate folosi extern în diluţie 1\2 cu apă la spălături sau
pansamente.
-Hrean ras (rădăcină) se va pune pe o bucată de pânză şi se aplică local în cazul
durerilor sau cu scop revulsiv. Se va ţine în funcţie de toleranţa individuală.
-Pulpa de hrean este superioară muştarului; se aplică cataplasme în afecţiuni pulmonare,
gută, algii reumatismale.
-Pulpa de hrean se mestecă în gură de mai multe ori pe zi pentru combaterea retracţiei
gingiilor şi pentru întărirea dinţilor.
-Se va rade puţină rădăcină şi se va pune în alcool. Se astupă apoi bine. Se poate folosi
şi o sticluţă mică de la un medicament (20-30 ml). Se închide ermetic.
În cazul durerilor dentare se va destupa sticluţa se astupă o nară rămânând liberă nara
de partea în care este dintele dureros şi se va trage puţin aer din această sticluţă.
Aromele care se degajă vor face ca în câteva secunde să treacă cea mai tare durere de
măsele.
Util mai ales în cazul copiilor sau femeilor gravide care nu pot lua calmante puternice.
Bine înţeles că numai până se va trata de către stomatolog afecţiunea, lucru care oricum
trebuie făcut.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee-tamponare cu tinctură diluată sau oţet,
afecţiuni cardiace, -hrean cu miere de salcâm, afecţiuni renale-tinctură, alopecie-frecţii
cu tinctură sau oţet, algii reumatismale-tinctură, ameţeli-tinctură, anemie, arsuri, astmă,
boli cardiace-cu miere, boli reumatice, bronşite acute sau cronice, cangrena picioarelor,
cardiopatie ischemică, circulaţie periferică deficitară, congestie pulmonară, colită,
constipaţie, debilitate, degerături, descuamarea pielii, digestie dificilă, dureri de cap-
frunze puse local sau tinctură, dureri diverse, dureri reumatice, eczeme, gastrită
hipoacidă, gută, guturai, hipertensiune arterială, hidropizii, imunitate scăzută, inflamaţii
articulare, inflamaţii ganglionare-pulbere de rădăcină, inapetenţă- tinctura cu miere,
înţepături de insecte –frunze aplicate local, leucoree, limfatism, litiază renală, migrene,
nevralgii diferite inclusiv intercostale-tinctură, obezitate, paradontoză, paraziţi
intestinali, pareze faciale sau de altă localizare, peladă-frecţii cu tinctură sau oţet, pete
pe faţă-oţet, pistrui-oţet, plăgi supurate infectate, pneumonie, polipi uretrali, răni, răceli,
rinită chiar cronică, rino-sinuzită, sciatică, scrofuloză, seboree, sinuzită, stomatită,
tăieturi, tuberculoză, tumori canceroase, tuse, ulceraţii atone, varice-cură cu tinctură sau
cu miere.
În cazul suferinţelor de colon iritabil sau cu aciditate gastrică se va administra cu
prudenţă.
IARBĂ DE MARE.
 Page 401 of 1147

Fucus vesiculosus.
Denumiri populare: lăptucă marină, stejar marin, varec veziculos.
Compoziţie chimică: iod (0,03% În praf); un ulei esenţial; o materie colorată; un
alcaloid (manitiol), mucilagii (algină); principiu amar; vitaminele B, C. E, ergosterol;
numeroase săruri minerale- potasiu, sodiu, magneziu, calciu, fier, brom, siliciu, alte
săruri minerale.
Proprietăţi: sporeşte schimburile (remediu analogtiroidinei, dar mai inofensiv),
antigutos, combate obezitatea (absorbant al grăsimii).
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: adenită, afecţiuni tiroidiene, artroză, astenie,
astmă, celulită, guşă, gută, insuficienţe glandulare, limfatism, obezitate, rahitism,
reumatism, scrofuloză, tulburări de circulaţie.
Preparare:
-Decoct o linguriţă la o ceaşcă. Se fierbe 5 minute. Se iau 2-4 ceşti pe zi, înainte sau
între mese (gust neplăcut). Pentru obezitate se adaugă la fiecare ceaşcă o linguriţă de
cruşin şi puţin anason verde.
-Extract hidroalcoolic în pilule de 0,05 g; 3-4 dimineaţa pe nemâncate.
-Tinctură se vor lua câte 20 picături dimineaţa şi după masa de prânz.
Incompatibilităţi: făinoase, bere.
Extern:
-Decoct în comprese: adenită, obstruări limfatice.
-Cataplasme de tărâţe şi de plantă pe îngrămădirile de grăsime sau celulită şi la guşă.
-Băi generale: tulburări circulatorii, obezitate, celulită, artroză, astenie, rahitism,
insuficienţe glandulare.
Băile sunt contraindicate în maladii infecţioase acute, inflamaţii acute, anumite
dermatoze (eczemă care supurează) tuberculoză pulmonară evolutivă, decompensare
cardiacă, hipertiroidie, anumite maladii mintale.
IARBA DE ŞOLDINĂ
Seduum acre Fam. Soxifragacea.
Denumiri populare: buruiană de trânji, coada cocoşului, gheţişoară, iarba-ciutei, iarbă
grasă, iarba fumului, iarba tutunului, iarba urechii, oloică, şerpăriţă, şerpânţă, trânjen,
verzişoară, etc.
În tradiţia populară: în multe din satele Bucovinei amestecată cu făină de porumb, se
folosea la întărirea firelor de la urzeala războiului de ţesut.
Contra coşurilor se sfarmă planta în palme şi se întindea pe obraz. Cei care aveau dureri
de picioare se duceau la o apă curgătoare, se spălau bine şi apoi se frecau cu planta
pisată.
Alţii spuneau că dacă cel bolnav de reumatism voieşte să se cureţe şi să se vindece,
după ce s-a uns cu iarbă de şoaldină, trebuie să o arunce pe o apă curgătoare, ca să nu
dea alţi oameni peste ea şi să se îmbolnăvească şi ei.
Se mai folosea descântată contra muşcăturilor de şarpe.
Compoziţie chimică: alcaloizi, acid malic, rezine, tanin, mucilagii, acid formic,
alcaloizi, flavone.
Acţiune farmacologică: principala acţiune este aceia că ajută la vindecarea cancerului, a
bolilor de piele, are efecte rubefiante, detersive.
Preparare:
-Plantă proaspătă se aplică local după ce se zdrobeşte.
 Page 402 of 1147

-Suc de plantă se pune pe bătături

-La o linguriţă de plantă mărunţită uscată se va pune 250 ml de apă clocotită. Se va lăsa
apoi acoperit pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 1-2 căni pe zi.
Se poate utiliza la următoarele afecţiuni: bătături, carcinoame ale pielii, calozităţi,
favus, induraţii ale pielii, plăgi gangrenoase, tumori nedureroase.
IARBĂ GRASĂ.
Portulaca oleracea.
Se folosesc frunzele
Compoziţie chimică: mucilagii, vitaminele B, C.
Proprietăţi: emolient, vermifug, depurativ, diuretic, uşor hipnotic, răcoritor, favorizează
coagularea sângelui. Foarte bogat în mucilagii şi este un calmant al aparatului digestiv
şi chiar al articulaţiilor. Foarte utilă în calculi urinari sau biliari. De asemenea este
foarte indicată în hidropizie prin insuficienţă renală. Este un calmant nervos. Ajută la
eliminarea teniei.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: ascită, cistite, hematurii, hemoptizii, hemofilie,
hidropizie, litiaze urinare, inflamaţii digestive, inflamaţii respiratorii, inflamaţii urinare,
insomnie, nevroze, oligurii, paraziţi intestinali.
Preparare:
-2 linguriţe de plantă se pun la 250 ml apă clocotită. Se pot consuma 2-3 infuzii pe zi.
-În salate singură sau în asociere cu alte verdeţuri.
-Pus în ciorbe.
IARBA MARE SAU OMANUL.
Inula helanium
Fam. Compositae.
Denumiri populare: alaut, bruscalău, holman, iară mare frumoasă, iarbă neagră,
lacrimile Elenei, ochiul boului, omag, smântânică, etc.
Este o plantă de cultură.
În tradiţia populară: decoctul plantei se folosea contra durerilor de cap. Ceaiul din
rizomi uscaţi se lua contra astmului. Fiartă în vin alb, se bea de oftică, câte un pahar
dimineaţa şi unul seara, la 3 sfârşituri de lună, “după ce pişcă luna”. Se mai rădea, se
amesteca cu miere şi se lua dimineaţa, la amiaz şi seara, pe inima goală. Unii o rădeau
într-o ulcea cu miere, pe care o puneau la mijlocul aluatului unei pâini; după ce se cocea
în cuptor, o luau ca leac în bolile de plămâni, în primul rând pentru tuberculoză. Tot
pentru tuberculoză, rădăcină de iarbă mare şi tătăneasă se rădeau pe răzătoare şi se
amestecau cu miere, luându-se în fiecare dimineaţă câte o linguriţă.
Rizomul plămădit în rachiu se lua în boli de stomac şi vătămătură. Pentru boala cea
mare se afuma casa cu iarbă mare, se fierbea rădăcina şi se spăla bolnavul, iar rădăcina
fiartă se pisa şi se punea cataplasmă pe pântece. Pentru febră tifoidă se făceau abureli cu
flori de fân, iarbă mare, foi de nuc şi sare. Cu iarbă mare se afumau mai demult de
holeră. Rădăcinile pisate, cu zeamă de varză, se foloseau contra râiei.
În unele părţi se făcea cu ele o alifie, amestecându-se cu dohot. Planta se covăsea cu
sămânţă de cânepă, se băteau împreună vreo jumătate de ceas şi apoi se puneau la
căldare vreo trei zile. Se spăla râiosul cu apă caldă, apoi se ungea cu această covăseală.
Când era rănit, se ungea cu o pană de gâscă.
Compoziţie chimică: se folosesc părţile subterane (Rhizoma cum radicibus Inulae)-
rădăcina tuberizată şi planta conţine inulină, helenină, şi alţi polimeri ai levulozei, ulei
 Page 403 of 1147

volatil, alantolactone, substanţe fitoncide, fridelină, stigmasterină, acetat de

damaradienil, ulei volatil, etc. Frunzele mai conţin- alantopicrină, care este un principiu
amar, vitamine, săruri minerale. Florile conţin în mare parte helenină.
Florile conţin în plus helenină.
Proprietăţi farmacologice: principala acţiune a rădăcinii este principiul antibiotic,
calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice, bacteriostatic, antiviral,
antiinflamator, expectorant, excită vezica biliară, colagog, coleretic, antiseptic bronhic,
diuretic, antihelmitic, sedativ uşor, tonic, împiedecă căderea părului şi ajută la creşterea
sa. Datorită acţiunii ei diuretice, elimină toxinele din corp , influenţând favorabil stările
reumatice, manifestările gutoase şi erupţiile pielii urmate de mâncărimi.
Rădăcinile intră în componenţa ceaiului antibronşitic.
Preparare:
-Ceai din rădăcină -2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune în 250 ml apă care va
fierbe timp de 10 minute după care se va strecura. Se pot folosi 2 astfel de ceaiuri pe zi.
-Se va pune 50 g de plantă mărunţită la 500 ml oţet. Se va ţine timp de 8 zile după care
se strecoară. Se va utiliza la mâncărimile de piele.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile aparatului urinar, afecţiuni hepatice,
afecţiuni respiratorii, alergii, alopecii -spălături cu ceai de 3 ori pe săptămână în care se
foloseşte la clătit ceai din acesta. Se poate doar să se clătească, arterite, anemie,
ascaridoză, astmă, atonie digestivă, boli diverse cutanate în special cu mâncărimi,
bronşite acute, chelie, colecistite, congestii hepatice (atât intern cât şi extern
cataplasme), dermatoze, dischinezie biliară cu hipotonie, dismenoree, eczeme, erizipel,
erupţiile pielii inclusiv urticarie, guta, hemoroizi, intertrigo, leucoree, litiază biliară şi
renală, nefrite, oboseală atât fizică cât şi intelectuală, oligurie, oxiurază, prurit cronic al
adultului, răni purulente, reumatism, spondiloză, traheită, tuse, ulcere varicoasă.
IARBA NEAGRĂ.
Calluna vulgaris
Fam. Ericacea.
Denumire populară: coacăză, mârţăloagă, pernaj, tăulă, troscoţăl.
În tradiţia populară: ramurile şi frunzele sunt folosite ca surogat la fabricarea berii în
locul hameiului, la tăbăcit şi vopsit.
Se întrebuinţa contra tăieturilor. Decoctul florilor se lua în bolile de rinichi. Locuitorii
de la munte beau decoctul plantei cu flori contra diareei, dizenteriei şi hemoragiei.
Compoziţie chimică: ramurile şi frunzele conţin arbutilină, ulei eteric, tanoizi, acizi
organici, derivaţi flavonici, substanţe minerale.
Proprietăţi farmacologice: sunt astringente şi antiseptice în special ale căilor urinare la
care se poate adăuga proprietatea de a elimina sau chiar de a dizolva unii calculi urinari.
Au proprietatea de a mări capacitatea de contracţie a muşchiului cardiac fiind util
în toate afecţiunile cardiace. Măreşte de asemenea diureza, efect mult exploatat în multe
afecţiuni.
Preparare:
-2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi
-Decoct din 2 linguriţe de plantă mărunţită, care se vor pune la 250 ml apă. Se vor
fierbe timp de 10 minute, după care se va strecura. Se vor putea şi din acest ceai să se
consume 2-3 ceaiuri pe zi.
 Page 404 of 1147

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: amigdalită, anurie, celulită, cistită, colici

abdominale, constipaţie, diaree nervoasă, edemele gleznelor, febră, hemoragii, infecţii
urinare, inflamaţii laringo –faringiene (gargară), intoxicaţii, leucoree, litiază urinară,
nevralgii, obezitate, plăgi, prostatite, reumatism, ulcere şi ulceraţiile pielii chiar cronice.
Este o plantă foarte valoroasă în afecţiunile de mai sus şi este păcat că este aşa de puţin
folosită cu toate că are acţiuni remarcabile în foarte multe afecţiuni, nu numai cele pe
care le-am descris ci şi în multe altele care nu prea sunt recunoscute că se pot trata cu
această plantă.
De asemenea sunt puţine magazine în care se găseşte această plantă.
Tinctura din această plantă sau chiar concentratul are un efect foarte puternic şi sunt
puţine plante care să-i egaleze efectele tratamentului, chiar şi atunci când se foloseşte o
perioadă scurtă.
IARBA ROŞIE.
Poligonum persicari Fam. Poligonaceea.
Denumiri populare: ardeiaşi, ardeiul broaştei, buruiana viermilor, iarbă iute, iarba
jermilor, iarba porcilor, iarba ţânţarilor, iarbă amară, pericariţă, răchiţică, ruşinea fetelor,
tătăiş.
În tradiţia populară: se folosea la coloratul lânii în galben. Frunzele se puneau între
degetele picioarelor contra opărelilor.
Zeama de plantă crudă, amestecată cu zeamă de frunze de pepeni, se punea pe răni,
măcar de 2 ori pe zi, până se vindecau.
Se mai folosea contra viermilor ce se făceau la rănile infectate.
Se pisa mărunt şi se punea pe rană sau se fierbea şi se spăla cu decoctul, iar cu plantele
rămase se oblojeau.
Compoziţia chimică: ne studiată.
Efecte asupra organismului: În primul rând trebuie spus că această plantă conţine o serie
de principii toxice ne studiate care afectează în primul rând ficatul, deci se va folosi
doar la tratamente externe.
Ajută la prevenirea infecţiilor, cicatrizarea rănilor, sau chiar cu alte plante la evitarea
transpiraţiei picioarelor.
Preparare:
-Se va lua 4 linguri de plantă care se vor pune la 500 ml apă. Se fierb pentru 5 minute
după care se vor strecura. Se poate folosi la tratamente externe.
-Praf de plantă se poate aplica pe piele sau în încălţăminte pentru ca să nu mai transpire.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: hemoragie, metroragie-spălături vaginale, răni
diverse, transpiraţia excesivă a picioarelor, ulceraţii cronice.
Se mai spune că folosită la spălături vaginale are efecte deosebite în dispariţia
fibroamelor uterine, lucru care s–ar putea adeveri. Poate pentru că activează circulaţia şi
în acest fel ajută, dar acolo la această afecţiune este nevoie şi de ceva astringent,
eventual să se combine cu coajă de stejar, sau coada racului, etc.
IASOMIE DE PĂDURE.
Philadelphus coronaris
Fam. Saxifragaceae
Denumiri populare: ananaş, clocotici, iasomie, lemn-alb, sipică, lămâiţă.
În tradiţia populară: ceaiul din flori se folosea contra leucoreei.
 Page 405 of 1147

Proprietăţi farmacologice: efecte antibacteriene certe, antimigremoase,

anthitrichomozianice, vulnerare.
Preparare:
-Se vor mărunţi florile şi se pun la uscat. Din aceste flori se obţine unul din ceaiurile
foarte aromate plăcute la gust şi totodată utile în diferite afecţiuni. Se vor pune 2
linguriţe de flori la 250 ml apă clocotită. Se acopere. Se lasă 10 minute acoperite după
care se vor strecura. Se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi. Se poate consuma
perioade lungi de timp.
-Extern se va face un ceai din 4 linguri de flori mărunţite la 500 ml apă clocotită. Se va
lăsa acoperit 15 minute după care se strecoară. Se vor face spălături vaginale sau se vor
aplica pe răni ca vulnerare.
Se va putea folosi la următoarele afecţiuni; boli de nervi, dureri de cap, migrene,
leucoree (foarte utilă sau chiar de ne înlocuit, se va folosi împreună cu Gălbenele),
limbrici, infecţii vaginale diferite inclusiv candidozice, tricomonas vaginalis.
Se poate face şi o tinctură cu o parte plantă la 5 părţi alcool şi se va ţine timp de 15 zile.
Alcoolul trebuie să fie alimentar de 70. Este util intern câte o linguriţă în diluţie cu apă.
Se mai foloseşte mult în cosmetică.

IEDERA.
Hedera helix
Fam. Arabiaceae
Denumiri populare: boroştean, iarba zburătorului, fanchin, hârleţ, iedera celor frumoase,
iederă de pădure, iedera zânelor, sarcie, sârdar.
În tradiţia populară: lăstarii conţin o substanţă colorantă galbenă cenuşie, de aceia se
folosea la vopsit.
Frunzele se foloseau la buboaie, umflături, uime. Ceaiul din ramurile înflorite se lua ca
leac pentru tuse şi aprindere de plămâni, precum şi ca febrifug contra nădufului şi
vătămăturii. Bine fiartă, se folosea la umflături, scrântituri şi fracturi, ale căror legături
se fixau cu scândurele.
Se mai folosea contra răcelii şi reumatismului. În Moldova, se sorocea, apoi se fierbea
şi se spălau bolnavii în ea. Contra durerilor de cap, se făceau legături cu zeamă din
frunză de iederă şi varză sărată.
Decoctul plantei întregi se lua ca astringent, contra diareei şi a scurgerilor de sânge,
precum şi pentru năduf. Decoctul plantei se mai folosea la durerile de ficat şi de burtă.
Compoziţie chimică: frunzele conţin hederine, hederozidă, rutozid, rutinozid, acid
clorogenic, acid etarogenic, acid cafeic, scopolamină, saponine, zaharuri, beta-caroten,
alfa-tocoferoli, substanţe estrogene, o triterpenă pentaciclică, săruri minerale. Lemnul
conţine: o cetonă poliacetilenică, gumirezine, falacarinonă, săruri minerale, etc.
Acţiune farmacologică: antispastic şi expectorant pentru aparatul respirator, analgetic,
depurativ, colagog, favorizează apariţia menstruaţiilor. Extern-analgezic, vulnerar,
vasoconstrictor şi hemolitic.
Preparare:
-Se vor pune 2 linguriţe de frunze şi rămurele tinere la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de
10 minute după care se va strecura. Se va putea bea 2-3 ceaiuri pe zi.
-4 linguri de frunze la un litru de apă se vor fierbe timp de 15 minute la foc domol apoi
se vor strecura. Se vor folosi extern.
 Page 406 of 1147

-O mână de frunze şi rămurele tinere se vor pune la 5 litri de apă. Se vor fierbe timp de
2 ore. Se vor strecura apoi în cadă, unde se va sta timp de 30 minute.
-Cu plante fierte se poate pune cataplasmă caldă pe locurile afectate de celulită.
-Tinctură din frunze şi rămurele tinere mărunţite. Se vor lua atât cât încap într-o sticlă
fără să se îndese. Se va pune peste acestea alcool alimentar de 70. Se vor ţine la
temperatura camerei timp de 15 zile, timp în care se va agita de mai multe ori pe zi.
După 15 zile se va strecura. Se va pune apoi în sticluţe de capacitate mai mică, închise
ermetic.
Se va lua din această tinctură de trei ori pe zi câte 15-20 de picături diluate în
puţină apă. Se pot face cure de mai lungă durată cu efecte foarte bune.
Extern se poate combina tinctura cu tinctură de ardei iute. Combinaţia aceasta este
foarte utilă în special la celulită şi alte afecţiuni, dar se mai poate folosi cu mare succes
şi în cazul căderii părului.
Atunci se va folosi amestec în părţi egale de tincturi şi se va tampona zona afectată cu o
vată înmuiată în această tinctură de mai multe ori pe zi.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, adenită, arsuri, bătături, boli de ficat,
boli de urechi cu infecţii sau puroi, bronşite, celulite, crampe abdominale, edeme,
erizipel, flux menstrual întârziat, fracturi, inflamaţii acute, insolaţii, luxaţii, mătreaţă,
mialgii, nevralgii, obezitate, pediculoză (păduchi), parestezii, râie, reumatism, scabie,
sciatică, scurgeri cu sânge, tuse, ulceraţii dureroase, ulcere cronice atone rebele,
vergeturi, veruci.
IENUPĂRUL.
Juniperus comunis
Fam. Cuperossaceae
Se pot folosi: fructele, frunzele, ramurile cu frunze, lemnul, scoarţa a 2-a şi cenuşa
lemnului.
Denumiri populare: anaperi, archiş, boabe de brad, brădişor, bradul ciumei, brazi
pitici, butimoacă, ceatină, feniar, ghimpăr, globurău, gotsurău, helimoacă, ialovăţ,
ienuper, inibahar, jinept, jip mic, jneapăn, molete, şinap, şolovăţ, turtel.
Tratamente populare: frunza se punea pe jar şi se afuma cu ea contra guturaiului. În ţara
Oltului se folosea la băi pentru reumatism.
Ceaiul din frunze se lua contra răcelilor şi la vătămături. Se făceau băi cu cetină şi
fructe, împotriva bolilor de sânge. A fost una din plantele reputate în popor contra
dropicei şi ca diuretic.
Boabele de ienupăr, rădăcina de pătrunjel şi rădăcina de urzică în părţi egale, se fierbea
cu apă până scădea la jumătate, se strecura şi se bea de mai multe ori pe zi, câte o
ceaşcă sau se făcea un decoct tare de boabe, se amesteca cu jumătate de lapte şi se bea.
Cu alifie de ienupăr se frecau uşor părţile umflate de ascită, pe pântece, pe picioare.
Ceaiul de jneapăn, amestecat cu coada calului, mătase de porumb şi cozi de cireşe, se
folosea pentru curăţirea pietrelor la rinichi. Se lua părţi egale şi se fierbeau, apoi se
amestecau cu o cantitate egală de miere din care se luau 3 linguriţe pe zi, înaintea
meselor principale. Cu boabele se mai afuma în casă, în credinţa că alungă bolile
molipsitoare.
Compoziţie chimică: se folosesc fructele mature (Fructus Juniperi sau Baccae Juniperi)
recoltate începând cu luna octombrie, uleiuri volatile cu mircen, betapinen, dipenten,
iuniperină, iunen, iunenol, cadinen, acizii: formic, fumaric, ascorbic, acetic, malic,
 Page 407 of 1147

oxalic, grăsimi, pectină, proteine, zahăr invertit (glucoză, zaharoză), rezine, substanţe
amare ienuperina, săruri de potasiu şi calciu.
Acţiune farmaceutică: În special datorită conţinutului în uleiuri volatile are acţiune
diuretică, antiseptică, carminativă, analgetică, cicatrizantă, sudorific, stomahic, bronho-
dilatator, antitusivă şi antispastică bronşică. Întăreşte rădăcina părului. În cantităţi mari
irită căile urinare şi provoacă hematurii. Intră în compoziţia ceaiului antireumatic.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afte, alopecie (întăreşte rădăcina
părului şi combate căderea lui), angine, ascită, boli renale, boli reumatice, bronşite acute
şi cronice, cancer, diabet (scade zahărul din sânge şi ajută la diureză), diaree, dispepsii
(activează eliminarea bilei şi accelerarea eliminării sucului gastric, erupţii cutanate,
hidropizie, hepatită cronică, leucoree, leziuni vegetante (În special cenuşa de crengi),
psoriazis, stimularea circulaţiei periferice, ulceraţii canceroase, veruci. Cei cu afecţiuni
grave renale nu este indicat să consume acest ceai sau plantă deoarece poate produce
iritarea renală sau chiar să agraveze afecţiunea.
Preparare: bace-
-Se zdrobesc boabele în gură şi se înghit sub formă de cură, începând cu 4 bucăţi în
prima zi, crescând treptat cu câte o boabă zilnic până se va ajunge la 15 boabe pe zi,
după care se va scădea zilnic tot cu câte o boabă până se ajunge din nou la 4 bucăţi cu
care s-a început cura. Este una din curele cele mai eficiente pentru a curăţi organismul
de toxine şi de asemenea utilă într-o serie de afecţiuni.
-Infuzie din 2 linguriţe de bace zdrobite, care se vor pune la 250 ml apă. Se vor fierbe
timp de 5 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2 căni pe zi. În cazurile
de anghină, afte sau când se va face gargară se poate face mai concentrată, la fel când se
foloseşte extern.
-Tinctură se va face din 50 g de bace măcinate care se vor pune într-o sticlă punându-se
deasupra o cantitate de 250 ml de alcool de 70. Se vor lăsa timp de 15 zile agitând des
sticluţa, după care se va strecura. Se poate lua din această tinctură 20 picături de 3 ori pe
zi, diluată cu puţină apă.
-Ulei din bace- se va folosi câteva picături intern 2,5-5 ml pe zi luat intern ca depurativ
sau tratament, sau se pun câteva picături în cada de baie, pentru a acţiona extern la
diferite afecţiuni. Există la orice magazin naturist.
Frunze sau ramuri:
-Decoct din frunze sau ramuri. Se va pune o mână de frunze sau ramuri în 5 litri de apă,
se fierbe timp de 15 minute după care se va strecura. Se pune în cada de baie şi se va sta
30 minute, este foarte util în cazul ascitei, ulcere atone, vechi infectate. Se fac băi zilnic.
-Cataplasme cu planta (fiartă aplicată caldă) aşa cum este mai sus se aplică pe locurile
cu edeme, într-o pânză care se aplică pe locul unde există edem.
-Decoct din lemn. O mână de ramuri se fierb timp de 30 minute, într-un litru de apă,
după care se strecoară. Se poate folosi aşa cum este la comprese pe răni care se vindecă
greu sau la edeme sau se va face un sirop la care se mai adaugă 500g zahăr şi se va
fierbe. Se poate lua în afecţiunile aparatului digestiv ca faringite, etc câte o linguriţă la
nevoie.
INUL.
Linum usitatissimum Fam. Linaceaea.
Denumiri populare: in de fuior, in de sămânţă.
Se folosesc seminţele mature.
 Page 408 of 1147

Tratamente populare: ceaiul din seminţe de in se lua pentru tuse. Cu făina de in se făcea
o turtă care se punea pe răni, ca să scoată puroiul din ele şi să le vindece; se schimba de
mai multe.
Uleiul se punea pe o cârpă la arsuri, iar din făină de in şi cartofi fierţi pisaţi, se făceau
legături la umflături şi abcese, ca să coacă. Seminţele fierte se puneau în legături la
umflături, ori se fierbeau în lapte şi se făcea o turtă care se aplica pe gât. La gâlce
(adenopatii) rele cu tendinţa de coacere, precum şi contra junghiurilor, se puneau
cataplasme din făină de in cu lapte. Cu făina amestecată cu lapte şi flori din grădină se
făceau legături contra durerilor de burtă. O lingură de seminţe se pune într-un pahar cu
apă şi se lua seara ca laxativ.
Compoziţie chimică: se folosesc numai seminţele ajunse la maturitate (Semen Lini)
conţin: mucilagii, formate din acid galactouric, ramnoză, galactoză, xiloză şi arabinoză,
lipide formate din trigliceride ale acidului oleic, linani, linoleic, stearic, miristic şi în
special linoleic, grăsimi. Protide, un heterozid cianogenetic-linmarozidul care se
dedublează în acid cianhidric, glucoză şi acetonă. Săruri de potasiu şi magneziu. Acizi
graşi nesaturaţi Omega-3 care se întâlnesc mai mult în carnea de peşte.
Acţiune farmaceutică: seminţele de in întregi ingerate în această stare câte 2 linguri pe
zi sunt folosite în tratamentul dispepsiilor şi constipaţiei. Datorită mucilagiilor care le
conţine are acţiune emolientă, calmantă, laxativă, purgativă şi antiseptică în special
asupra tubului digestiv. Făina de in sau mucilagiul făcut prin macerarea seminţelor în
apă este foarte util deoarece este emolient extern foarte util. Linanii anihilează efectul
unor estrogeni, de aceia este indicat în toate formele de cancer sau afecţiuni ale sânului,
sau chiar boli metabolice endocrine. Omega-3 blochează acţiunea prostaglandinelor şi
prin aceasta se reduce colesterolul şi ajută în tratamentele cancerului. Subţiază sângele
şi ajută în toate afecţiunile în care acest lucru este foarte necesar.
Se indică la următoarele afecţiuni: abcese, adenopatii, arsuri, cancer, cistite, constipaţie,
crustele scalpului, dureri diverse inclusiv reumatice, furuncule, ihtioză, inflamaţii
intestinale şi ale vezicii urinare, litiază renală, răni diverse, tuse, xeroze cutanate.
Preparare:
-O lingură de seminţe întregi, se macerează pentru o jumătate de oră în 100 ml apă la
temperatura camerei. Se foloseşte ca băutură emolientă în afecţiunile digestive.
-1-2 linguri de seminţe întregi, se iau seara la culcare pentru ca să regleze constipaţiile,
datorită acţiunii mecanice asupra intestinului. Se poate folosi o perioadă foarte lungă
fără nici un pericol fiind mult mai indicată ca uleiul de parafină sau uleiul de ricin,
datorită faptului că sunt şi emoliente puternice şi ajută chiar la refacerea mucoaselor.
-1-2 linguri seminţe se pun în 250 ml de apă, pentru 8 ore după care se mai adaugă
sucul de la o lămâie fără pulpă. Se pot consuma 2 astfel de macerate în litiaze renale,
afecţiuni ale aparatului digestiv sau alte afecţiuni unde este nevoie de refacerea celulară.
-Ceai din o lingură de seminţe la 250 ml apă fiert timp de 5 minute se foloseşte pentru
afecţiunile respiratorii.
-4 linguri de seminţe se pun în 500 ml apă se fierbe timp de 15 minute, după care se
strecoară şi se vor face spălături vaginale în cazul cistitelor. Se mai poate adăuga puţin
pelin(o lingură), fiind mai util în mai multe alte afecţiuni ginecologice.
-Făina de in se poate face din ea o turtă cu puţină apă călduţă şi se aplică la răni sau se
unge pe locurile în care există cheratoze sau ihtioză.
 Page 409 of 1147

-Făină de in în amestec cu făină de muştar în diferite concentraţii 1\1 sau mai mult se
aplică extern în special la copii sau în locurile unde trebuie să activeze circulaţia
sângelui. Acestea amândouă se vor fierbe în puţină apă, sau se umectează doar şi apoi se
va întinde pe o pânză aplicându-se pe piele.
-Cataplasme care se fac din 3 linguri de seminţe care se vor pune în 250 ml apă. Se vor
fierbe timp de 10 minute, după care se va pune acesta după strecurare, pe o pânză şi se
aplică în cazul rănilor sau abceselor. Se poate aplica caldă, în cazul în care se doreşte să
se grăbească colectarea abcesului. Tot acestea se vor aplica calde, în cazurile în care
gâtul este inflamat. Se pot ţine peste noapte.
-Pentru înmuierea crustelor se va pune 2 linguri de făină de in în 250 ml apă caldă, se
lasă timp de 3-4 ore după care se strecoară prin tifon. Cu aceasta se va unge locurile cu
cruste, sau se pune chiar mai multă făină pe pansament pentru a rămâne o perioadă mai
lungă în contact cu pielea.
-În arsuri se foloseşte uleiul de in în amestec cu apă de var în părţi egale. Se pune totul
într-o sticlă curată şi se agită până la formarea unui lichid alb-lăptos, cu care se unge
arsura.
Acesta are proprietatea de a calma durerile, răcorii şi vindeca rana.
-În cistite (inflamaţia băşicii urinare) se fac spălături calde sau băi cu fiertură din 2-4
linguri de seminţe la 500 g apă caldă.
IPCĂRIGE.
Gypsophila paniculat Fam. Caryophillaceae.
Denumiri populare: coroana miresii, floarea miresii, gipsăriţă, iperige, piprăriţă,
scuturice strălucită.
Tratamente populare: rizomul şi rădăcinile curăţate de coajă, tăiată în bucăţele şi uscate
la soare se pot folosi la spălat, înlocuind săpunul. În industria alimentară rădăcinile sunt
folosite la fabricarea halvalei şi halviţei.
Ceaiul şi decoctul; se lua contra anemiei, astmului, reumatismului, bolilor de ficat şi de
stomac.
Compoziţie chimică: de la această plantă se foloseşte rădăcina şi rizomii (Radix
Gypsophilae sau Radix Saponariae albae) recoltate în august- noiembrie, saponozide de
natură triterpenică, gipsogenină identic cu cel din săpunariţă, ulei volatil în cantităţi
mici, zaharuri reducătoare, gume, substanţe grase, săruri minerale. Se folosesc rizomii
şi rădăcinile.
Acţiune farmaceutică: Acţionează ca expectorant şi depurativ în doze mici datorită
saponinelor care au acţiune iritantă asupra celulelor, modifică permeabilitatea
membranei celulare şi măreşte secreţiile, mărind diureza şi secreţiile biliare. În doze
mari acţionează iritant asupra căilor digestive. Extern cicatrizant.
Se folosesc la următoarele afecţiuni: afecţiuni urinare (măresc diureza), boli de ficat şi
stomac (măresc cantitatea de suc gastric şi biliar), bronşită, dermatoze, dischinezie
stomacală şi biliară, eczeme, escare, faringite granulare, furuncule, oxiuri, paraziţi
intestinali, răni, reumatism, tuse.
Preparare:
-Infuzie sau decoct din 1 linguriţă de rădăcină mărunţită la 250 ml apă, după o
prealabilă macerare timp de 6-8 ore. Se folosesc intern ca expectorant până la 200 ml
ceai pe zi sau decoct 5 minute se utilizează în gargarisme în tratamentul faringitelor
granuloase.
 Page 410 of 1147

-Se va face tinctură din 50 g rădăcină mărunţită. Se vor pune într-o sticlă, în care se va
adăuga 250 ml alcool alimentar de 70 (sau farmaceutic). Se va ţine apoi timp de 15 zile
la temperatura camerei, agitând des pentru a se putea extrage principiile active din
plantă. După 15 zile se strecoară. Se va pune în sticluţe mici la rece. Se poate păstra
timp de 2 ani. Administrare: 5-10 ml pe zi diluat cu apă.
-Decoct dintr-o linguriţă de praf de plantă la o cană de apă. Se va fierbe timp de 5
minute. Se mai poate amesteca cu săpunariţă în dischinezii biliare sau toate celelalte.
-Extern se va folosi cantitate dublă de plantă.
- Este mult mai eficientă dacă se combină cu săpunariţă în cantităţi egale.
IPECA.
Uragoga Ipecacuana Fam. Rubiaceea
Se foloseşte rădăcina aceste plante.
Compoziţie chimică: rădăcina de ipeca conţine 2% alcaloizi din care 56-60 % emetină,
40 % cefelină, 2% psihotropină precum şi cantităţi mai mici de emetamină şi o-
mertilpsichotrină. Dependent de zona geografică raportul între emetină şi cefelină
poate fi inversat.
În afară de alcaloizi mai conţine acid ipecacuanic, un acid glicodizic, ipecacuanină, un
glicozid scindabil în glucoză şi un aglicon fenolic şi ipecozidul un glicozid azotat
ortodifenolic. În rădăcina de ipeca se mai află acid citric, malic, ascorbic, o saponină
(2,5%), cantităţi mai mari de amidon şi un complex glucoproteic cu caracter de
alergenă.
Emetina principalul alcaloid fiind metilcefelină, cefelina fiind un produs de reducere a
psicotrinei, emetina este emetină dehidrogenată.
Acţiune farmaceutică: sunt întrebuinţate ca expectorante sau ca emetice dependent de
doză. Această acţiune se datoreşte emetinei care din acest punct de vedere sunt calitativ
identice. Ele diferă numai în ce priveşte efectul cantitativ, cefelina fiind mai iritantă şi
mai toxică. Ele excită direct centrul vomei la care se adaugă acţiunea iritantă locală
asupra terminaţiilor emetico-senzitive ale mucoasei gastrice.
Stimulează secreţiile mucoaselor, fluidifică expectoraţia.
Sunt recomandate în bronşite, bronhopneumonii, astmul bronşic al copiilor, deoarece nu
provoacă tulburări secundare. Prin emetină ce o conţin au o acţiune amibicidă (formele
histolitice) în abcesul pulmonar cu cestode.
Sunt contraindicate la cardiaci, caşetici, la bătrâni, în tuberculoză cavitară,
ateromatoză, în sarcină avansată, la psihastenici, alcoolici. Doza maximă 1 g-24 ore.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni respiratorii, afecţiuni digestive,
paraziţi intestinali, în special cestode, (tenii) asupra cărora are o puternică acţiune
omorându-le. Deci este util în toate formele în care sunt implicaţi paraziţi: chistul
hidatic fiind una dintre afecţiunile majore care poate să le rezolve.
Preparare: în mod normal se face o tinctură la farmacie apoi se va da o anumită doză din
acea tinctură în funcţie de o serie de elemente de care se ţine cont: vârstă, greutate, alte
afecţiuni care mai sunt în organism, etc.
-Decoct- din o linguriţă de plantă mărunţită care se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe
timp de 5 minute apoi se strecoară. Se indică mai ales în cazurile afecţiunilor
respiratorii. În afecţiunile cu paraziţi este preferabil să se folosească un concentrat care
îl voi descrie mai jos.
 Page 411 of 1147

-Concentrat pentru chisturi hidatice cu cestode: în mod normal emetina omoară aceşti
paraziţi, necazul însă vine de la faptul că nu se poate administra în cantitate suficient de
mare, deoarece este o substanţă toxică destul de puternică. Eu propun o metodă prin
care aceşti paraziţi atât de periculoşi se pot distruge.
Este nevoie de următoarele plante medicinale :
rădăcină de Ipeca 50 g- din care se va face o tinctură simplă.
rădăcină de Ferigă 50 g- din care de asemenea se face tinctură simplă.
rădăcină de Ginseng 150 g- tinctură triplă.
Ginkgo-Biloba-frunze 150 g-tinctură triplă
Anghinare-plantă 150 g-tinctură triplă
Fiecare din aceste plante se va măcina cu râşniţa de cafea separat şi se va pune în felul
următor:
Tincturile triple:
-Faza 1-a. Ginseng-ul, Ginkgo-Biloba, anghinare fiecare din acestea se va face separat
din câte 50 de grame, tinctură simplă. La fel se va proceda şi cu celelalte. Se va eticheta
întâi fiecare din sticlele în care se va pune această plantă. Se va pune apoi 50 g plantă
într-o sticlă şi se va turna deasupra alcool de 70. Se va lăsa apoi la temperatura camerei
timp de 15 zile, timp în care se va agita puternic de mai multe ori pe zi pentru a se putea
extrage principiile active din plante. Se va avea grijă ca aceste sticle să fie ermetic
închise. Se vor lăsa apoi timp de 15 zile. După această perioadă se vor strecura. Se va
lăsa pentru 24 ore la decantat la rece în sticlă închisă. După 24 ore se va scurge cu grijă
lichidul de la suprafaţă, fără să se ia reziduul care se va arunca. Tincturile simple se vor
păstra fiecare separat şi se ţin până la terminarea tincturilor triple.
Faza 2-a- Se vor folosi în continuare doar cele care se indică tincturi triple. Se va pune
tinctura din prima fază într-o sticlă de 250 ml şi se va complecta până la 250 ml cu
alcool farmaceutic sau alimentar de 40 de grade. Se vor pune în sticlă cu etichetă din
nou 50 grame de plantă fiecare separat şi se va pune peste ele alcoolul din sticluţa de
250 ml. Se va mai lăsa 14 zile la temperatura camerei tot închis ermetic la temperatura
camerei agitând des. După 15 zile se strecoară se filtrează, se decantează şi se va pune
într-o sticlă de 250 ml ceea ce s-a obţinut.
Faza 3-a. Se va complecta de data aceasta cu apă distilată până la 250 ml ceea ce
s-a obţinut din faza 2-a. Se va ţine la temperatura camerei agitând des timp de 14 zile.
Se filtrează. Se va lăsa din nou la decantat apoi se va pune fiecare din cele trei plante
separat în sticluţe cu eticheta care scrie data când s-a făcut şi ce plantă este.
Tincturile simple se fac ca în prima fază fără a mai trece prin celelalte şi se fac cu
alcool de 70 de grade alimentar. Se pun şi acestea în sticluţe separat cu etichetă fiecare.
Nu o să iasă prea mult concentrat pentru că în general plantele prin uscare îşi pierd
din apă şi în medie ajung de 5 ori mai uşoare. Ori se folosesc plante uscate care absorb
tot 5 părţi, deci aproape tot alcoolul.
Avantajele care decurg din acest concentrat sunt că este un preparat foarte concentrat
şi se va putea folosi diluat. De ce am ales această formulă ? În principal- ginseng-
renumit revitalizant, repară, vindecă, Ginkgo-Biloba= reface nervii. Anghinarea ajută la
drenarea fierii şi a organismului eliminând din toxine. Ipcărige şi ferigă omoară
cestodele datorită conţinutului.
Preparare: din fiecare tinctură se va pune cantitate egală de tinctură în aceiaşi sticlă. Nu
se indică să se facă amestec mai mult de 100- 200 ml. Restul se păstrează ne amestecat.
 Page 412 of 1147

Se va mai depune la fundul sticluţelor reziduuri oricât le veţi filtra, dar acestea nu
influenţează tratamentul.
Administrare: se va pune din fiecare plantă concentrat sau tinctură o cantitate egală,
măsurată cu o siringă într-o sticlă de 100 ml. Adică 20 ml din fiecare soi de preparat. Se
ia apoi şi se goleşte acesta într-o sticlă de un litru. Se va complecta cu apă fiartă şi răcită
sau cu apă distilată până la umplerea sticlei.
Se poate încă păstra acest lichid maximum 90 de zile la rece. În mod normal tinctura
sau concentratul se poate păstra timp de 2 ani, dar dacă se diluează se mai poate păstra
timp de 90 de zile.
Se va ţine deci la rece, se agită înainte de a se lua, pentru că are tendinţa să se
decanteze. Se va lua apoi câte o lingură de 3 ori pe zi preferabil înainte de mese . Se va
face acest lucru timp de 60 de zile minimum.
În acest timp cestodele sunt omorâte indiferent în ce fază sunt sau cât sunt de multe. Nu
sunt omorâte brusc ci lent şi nu se poate întâmpla să se producă anumite evenimente
nedorite, de nici un fel. La fel se va întâmpla şi cu ouăle acestora.
Ca măsură de precauţie se va lua suplimentar tinctură de propolis câte 2 picături le
fiecare 5 Kg\ corp, de trei ori pe zi. Acestea se vor pune pe o bucată de pâine se mestecă
bine în gură şi se înghit. În orice alt mod aţi lua tinctura aceasta de propolis se va
depune pe cană, linguriţă, etc, doar ce este mai bun. Verificaţi cât va rămâne pe linguriţă
de exemplu. Cu pâine se poate ca tot cât doriţi să se ia, fără să se piardă.
Este singurul tratament care se poate face în cazul chisturilor hidatice cu rezultate
surprinzător de bune în multe cazuri. Se poate spune că poate să rezolve peste 50% din
cazurile de chisturi hidate renale, hepatice sau de alte localizări. Se poate încerca
eventual înainte de operaţie.
Este sigur că omoară foarte multe cestode care sunt în organism ceea ce evită pericolul
recidivelor chiar dacă se va produce o nouă infestare. Este posibil să se facă acest
tratament şi după operaţie de chist pentru a evita recidiva. Nu spun că este ieftin, pentru
că nu este ieftin deloc, dar vă fereşte de o nouă operaţie care oricum ar costa mai mult
plus ar mai fi şi o serie de traume care rămân după orice operaţie. Vă va lua de
asemenea puţin timp să-l preparaţi, dar este sigur că ceea ce aţi făcut aţi făcut singuri şi
este de calitate.
După o cură din aceasta se va verifica cum a reacţionat organismul şi în cazul în care
mai este nevoie se mai poate face încă una sau chiar 2 cure din acestea.
ISOPUL.
Hyssopus officinalis Fam. Labiatae.
Este o plantă de cultură.
Denumiri populare: cimbru de cel bun, cimbru de grădină, culecel bun.
Tratamente populare: ceaiul se lua contra tusei şi a bolilor de plămâni, precum şi în
reumatism şi scrofuloză.
Compoziţie chimică: se recoltează în timpul înfloririi numai părţile nelignificate (Herba
Hyssopi) părţile aeriene ale plantei conţin peste 2% ulei volatil format din timol, pimen
şi pinocamfen, flavonoide, sesquiterpene, carvocrol, hidrocarburi terpenice, compuşi
oxigenaţi, ulei gras format din acid linoleic 54-62% alfa stearic, oleic şi linolic. O
substanţă amară (hisopina) de natură lactonică numită marubiină, acid ursolic, beto-
sitosterină, tanin, hisopină, gumi-rezine, zaharuri, lipide, substanţe minerale: calciu,
natriu, fosfor, fier, cupru, sulf, molibden, mangan, aluminiu, alte săruri minerale, etc.
 Page 413 of 1147

Acţiune farmacologică: are o puternică acţiune antiseptică fiind un bun antibiotic, tonic-
amară, astringentă, antisudorific, cicatrizant, antispastic asupra mucoasei netede şi
sedativ asupra sistemului nervos central, mai ales a centrului respirator. Produce de
asemenea o uşoară bronhodilatare fiind şi expectorantă. E tonic amar, astringent,
carminativ, împiedică infiltrarea grasă a ficatului, favorizează eliminarea apei din
ţesuturi.
Uşurează expectoraţia producând eliminarea mucozităţilor de pe căile respiratorii şi
produce transpiraţie. Previne balonările. Este şi astringentă extern. Stimulează pofta de
mâncare, reglează funcţiile digestive. Ajută în durerile de urechi sau de dinţi.
Scade tensiunea arterială. Slab diuretic. Dilată arterele. Antiseptic bronhic. Scade
fragilitatea capilarelor.
Ameliorează durerile reumatice. Cicatrizant al rănilor. Tonic nervos general. Calmant în
cefalee. Vermifug.
Intră în compoziţia ceaiurilor antiasmatice, pectoral nr 2 şi sudorific.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, amenoree, anorexie, anxietate,
ascită (favorizează evacuarea apei), astm, bronşită, calculoză renală şi biliară, cearcăne,
cicatrizant al rănilor, colici, contuzii, echimoze, faringite, gastrite, gripă, guturai,
hipertensiune(scade presiunea arterială a sângelui prin dilatarea arterelor), indigestii,
infiltrarea grasă a ficatului mai ales la alcoolici, isterie, laringite, leucoree (în special
trichonomas), nevroze, oboseală fizică şi intelectuală, răni infectate purulente, răceli,
ulcere varicoase, tuse.
Administrare: se poate lua câte un vârf de cuţit de praf de plantă de trei ori pe zi. Se va
ţine sub limbă timp de 5 minute după care se va înghiţi cu puţină apă.
-infuzie- o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se va strecura şi se pot consuma până la 4 căni pe zi.
-Tinctură. Din 50 g de plantă mărunţită se va pune în ea 250 ml alcool alimentar
preferabil de 70, apoi se va lăsa timp de 15 zile agitând des. Se strecoară după aceia şi
se va putea folosi câte o linguriţă diluată de 3 ori pe zi, sau doar ocazional la balon sau
alte afecţiuni mai minore.
Se mai foloseşte în atomoterapie şi se mai face şi uleiul volatil care şi el se poate folosi
la o serie de afecţiuni din cele de mai sus.
JNEAPĂNUL.
Pinus mugo- Fam. Pinaceea.
Denumiri populare: cătan, căţim, cătine, cetină strâmbă, dârzău, gneapăn, indorsăi, jep,
jipel, jip, jip mare, jup, molift mic, pehin, pin pitic, pin de piatră, pin strâmb, pin târâtor,
sucapău, şneapăn.
Tratamente populare: aceleaşi ca ienupărul.
Compoziţie chimică: cetina şi mugurii conţin ulei volatil 0,3%-0,6%, format din alfa
pimen, beta pimen, beta-felandren, limonen. Mici cantităţi de aldehidă anisică şi
caproică, alcooli secundari monociclici, aldehide şi cetone sesquiterpenice, alcooli,
terpeni terţiari, etc. Tanin, rezine, vitamina C sub. Minerale.
Conţinutul cel mai mare se află în rămurele tinere înainte de deschiderea mugurilor.
Acţiune farmaceutică: mugurii, extractul, uleiul volatil din această plantă este
antiinflamator, antiseptic în special al căilor respiratorii folosindu-se pentru că uşurează
expectoraţia, urinare distruge o serie de germeni patogeni, în dermatologie în special ca
vulnerar, diuretic, antireumatic, antiseptic şi cicatrizant al rănilor.
 Page 414 of 1147

Se poate folosi şi uleiul volatil care se găseşte la plafar acesta administrându-se

conform prospectului.
Uleiul de terebentină produce hiperemie şi este utilizat extern ca rubefiant.
Prin distilare uscată se face Pix liqida care se foloseşte la veruci sau în alte cazuri la
dermatologie când se doreşte cauterizarea unei răni.
Se utilizează în următoarele afecţiuni: bronşită (expectorant), calculoză renală, cistite,
dureri reumatice (băi), eczeme zemuinde infectate, infecţii cutanate, inflamaţiile renale
sau genitale, laringite, pielite, plăgi, răni, tenuri iritate înroşite, traheite, tuse, ulceraţii
infectate, uretrite.
Preparare: se va face decoct din 2 linguriţe de muguri sau cetină mărunţită fiartă timp de
10 minute la 250 ml apă. Se vor strecura şi se poate consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
Aburul se pot face cu el inhalaţii care ajută în special la afecţiunile respiratorii. Se poate
folosi uleiul de la plafar conform prospectului în funcţie de firma producătoare şi de
concentraţie. Pix liqida şi celelalte nu se pot realiza în gospodărie dar se pot achiziţiona
de la farmacie care le prepară.
LAPTELE CÂINELUI.
Euphorbia cyparissias Fam. Eupharliaceae.
Este o plantă toxică.
Denumiri populare: aior, alior, aleur, aribi, buruiană de friguri, buruiană de negi,
buruiană de râie măgărească, buruiană măgărească, lapte broştesc, laptele câinelui,
laptele lupului, lilinăr.
Tratamente populare: se folosea pentru vopsit în nuanţe de galben. Sucul scurs din
tulpinile crude era leac contra negilor, pecingine şi petelor de pe faţă, precum şi pentru
unghii stricate. Se mai ungeau cu latex bubele.
Bătrânii spuneau că în timpul războaielor unii puneau latexul pe răni, ca să împiedece
vindecarea şi să nu-i trimită pe front.
În Muntenia, fetele se spălau pe cap cu decoctul plantei, ca să le crească părul, sau să
nu le cadă. Sămânţa şi planta întreagă, se întrebuinţa ca vomitiv şi febrifug.
Din laptele stors îngroşat cu făină de grâu, se făceau hapuri, care se luau ca vomitiv.
Compoziţie chimică: planta conţine în latex: euphorbion, cauciuc, gumă, amidon,
albumină, tanin, răşină, uleiuri grase, uleiuri eterice, alcooli triterpenici, pentaciclici,
etc. Substanţe minerale.
Acţiune farmaceutică: planta fiind otrăvitoare nu se va folosi intern. Extern ajută la o
serie de afecţiuni prin aceia că poate distruge ţesuturile şi prin aceasta este utilă la
veruci, negi, etc. În popor se folosesc seminţele ca purgativ, dar este extrem de toxică,
aşa că este total contraindicată.
Se poate folosi la: eczeme, negi, pecingine, pete pe piele, vermifug, veruci.
Preparare: se foloseşte doar latexul care se aplică extern în afecţiunile enumerate mai
sus.
LĂCRĂMIOARE SAU MĂRGĂRITARUL.
Convallaria majalis Fam. Liliaceae.
Denumiri populare: cerceluşi, clopoţei, coada-cocoşului, curpină de pădure,
dumbrăvioară, floarea turcului, flori domneşti, georiţe, iarba lui Sfântu Gheorghe, iarba
mărgăritarului, lăcrămiţă, lăudaş, lilion bun, mărgărit, mărgăritare, mărgea, păhăruţe
suflate, umbrăvioară.
 Page 415 of 1147

Tratamente populare: tulpinile florifere se folosesc la ceaiuri, contra durerilor de piept.

Se puneau în scăldătorile copiilor slabi, anemici, să se întărească.
Ceaiul din flori se folosea la poală albă (leucoree). Se mai prepara din ele o apă de
obraz, în credinţa că cine se spală cu ea va fi alb ca laptele.
Roua strânsă din flori se întrebuinţa, ca picături în ochi, contra conjunctivitei.
Florile plămădite în oţet se miroseau contra durerilor de cap, iar ceaiul, preparat din
planta verde sau uscată, se lua la boli de inimă.
În Tg. Ocna, părţile aeriene se foloseau la boli de nervi şi ficat. Se mai foloseau pe
alocuri şi la hidropizie, apoplexie şi epilepsie.
Compoziţie chimică: se folosesc frunzele pe cât posibil fără peţiol în momentul
înfloririi (Folium Convallariae), se folosesc frunzele şi florile sau numai florile. Conţine
heterozide cu acţiune cardiotonică 0,1% glucozide totale, glicozide ale k-strofantidinei,
convalatoxida, convalozidul, degluco-cheirotoxina, glucoconvalozidul,
convalatoxolozidul şi convala-marina, saponozido-convalarina.
Aceste glicozide se găsesc răspândite în toate organele plantei, unele se găsesc mai
ales în flori(convalamarina în proporţie de 2%), altele în seminţe (convalozidul),
majoritatea în frunze. În timp ce unele glicozide sunt lipsite de activitate cardiotoxică
(convalamarina), altele sunt mult mai active decât digitoxina (convalatoxina).
Mai conţin Convalaria (convalamarogenina) o saponină neutră. Mai conţine săruri
minerale şi altele care nu au importanţă terapeutică.
Acţiune farmaceutică: preparatele de Convalaria au o acţiune cardiotonică asemănătoare
strofantinei-k, şi sunt utilizate din cele mai vechi timpuri. Prezenţa celor două
heterozide şi a saponozidelor comunică produsului proprietăţi cardiotonice cu efecte
rapide şi de scurtă durată, de asemenea are şi acţiune diuretică.
Principalele indicaţii ale preparatelor de Convalaria: insuficienţă cardiacă uşoară sau
medie, precum şi în tratamentele prelungite ale formelor cronice când este necesară o
terapie lipsită de efecte secundare. În tulburările de conductibilitate a stimulilor şi alte
tulburări nervoase ale activităţii cardiace, în leziunile cardiace, în leziunile cardiace la
sportivi, în insuficienţa aortică şi mitrală, în infarctul cardiac şi în scleroza coronarelor.
Se recomandă de asemenea la bătrâni cu forme bradicardice de insuficienţă cardiacă.
Sunt contraindicate în infarct miocardic recent, la bolnavii decompensaţi, cu stază
pulmonară, la bolnavii cu gastroenterite catarale, cu afecţiuni acute ale ficatului,
rinichiului şi splinei, în degenerescenţă grasă a miocardului.
Se mai poate folosi la: afecţiuni cardiace, afecţiunile urechii, ameţeli, aritmie, artroză,
ateroscleroză, bradicardie, conjunctivite, dilataţia inimii, dispnee cardiacă, dureri de
cap, dureri uterine, edemele gleznelor, epilepsie, extrasistole, hidropizie, hipodinamie
circulatorie, hipotonie arterială, infarct miocardic, leucoree, leziuni cardiace, migrene
de natură nervoasă, palpitaţii, paraplegii, prurit valvular şi vaginal, scurgeri ale ochilor
şi urechilor, tahicardie, tulburări funcţionale ale inimii, tulburări nervoase, vertij.
Preparare: este indicat să se facă tinctură şi să se administreze 2 ml o dată şi maximum
6 ml pe zi. Se mai poate folosi ca infuzie făcută dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la
250 ml apă. Se vor consuma maximum 2 căni pe zi, preferabil împărţite în cursul
întregii zile.
-Ca tonic cardiac, recomandat în cazul de intoleranţă a digitalei sau în tratamentul
digitalic sub formă de infuzie 6-10g la 180 mg se ia o lingură de 3-4 ori pe zi. Se
utilizează numai cu avizul medicului.
 Page 416 of 1147

Fructele roşii sunt toxice şi uneori sunt tentante pentru copii. Simptomele intoxicaţiei cu
aceste fructe sunt: greaţă, vomă, tahicardie, aritmie cardiacă, diaree, diureză excesivă.
Ca tratament în aceste intoxicaţii cel mai activ este cărbunele medicinal sub formă de
praf care se va lua în funcţie de cantitatea de fructe care s-au consumat şi de vârstă.

LĂMÂIUL.
Citrus limoniu Fam. Rutaceae.
Denumiri populare: alămâi, chitră, citronă, lemonie, liman, măr de ţitron, ţitrom, ţitron.
Compoziţie chimică: apă 86-88%, proteine, hidraţi de carbon, acid citric, acid malic,
citrat de calciu, citrat de potasiu. Substanţe minerale: fosfor, fier, siliciu, mangan ,
cupru, calciu. Vitamine: A, B1, B2, B3, D, E, PP. Citraţii de sodiu şi potasiu. Uleiul
volatil din coajă este compus din limonen, pinen, camfor, felandren, sesquiterpene,
linalol, acetat de linalol, terpene (ajută la controlul colesterolului din sânge), flavonoide,
limonen, acetat de granic, citronelol, citral, aldehide.
Acţiune farmacologică: antiseptic, astringent, anticanceros fiind un antioxidant puternic,
bactericid (meningococ, bacilul Eberth, bacilul Locffler, pneumococ, stafilococ),
activator al globulelor albe în apărarea organismului. Răcoritor, febrifug, tonic al
sistemului nervos central şi al sistemului nervos simpatic. Tonicardic, antiinflamator,
calmant, cicatrizant, fortifiant, alcalinizant.
Limonena micşorează tumorile canceroase. Diuretic, antireumatismal, antigutos,
antiartritic, calmant, antiacid gastric, antiscleros (prevenirea senescenţei), antiscorbutic,
tonic venos, hemostatice.
Întăreşte imunitatea organismului, scade hiper-vâscozitate sangvină, fluidizant sangvin,
hipotensor, redă echilibrul biologic, depurativ, remineralizant, antianemic, stimulează
secreţiile gastro-hepatice şi pancreatice, hemostatic, carminativ, vermifug, antiveninos,
antipruginos.
Ajută la slăbit, coaja este tonifiantă, vitaminizat, carminativă. Seminţele antihelmitice,
febrifuge, fiind un antioxidant puternic poate preveni cancerul. Flavonoizii ajută
organismul să lupte cu diverşi viruşi.
Reface parenchimul hepatic. Ajută la fixarea calciului şi calmează crizele acute Tonic
cardiac. Reduce cantitatea de colesterol din sânge. Vitamina C este unul din cei mai
puternici antioxidanţi care poate lupta contra infecţiilor şi chiar în lupta contra
cancerului.
Extern: antiseptic, antitoxic, astringent, antisolar (fotoprotector), cicatrizant, curăţă
dinţii albindu-i, diminuează intensitatea petelor şi pistruilor, antipruginos, antiveninos,
cicatrizant. Întăreşte unghiile, tonifică gingiile, opreşte căderea părului, întreţine pielea,
îndepărtează negii şi verucile.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aerofagie, afte, amigdalită, anemie, angine,
arterioscleroză, ascite, astenie, astm, bronşită, blefarite, blenoragie, cancer, cefalee,
congestie hepatică, convalescenţă, creştere, degerături, demineralizare, diabet, diaree,
diateză urică, dispepsii digestive (digestii anevoioase), dizenterie, enteroragii, epitaxis,
erupţii cutanate, febră, flebite, fragilitate capilară, furuncule, gastrite hiperacide,
gastralgii, glosite, gripă, gută, guturai, hemofilie, hemoragii, herpes, hepatite,
hiperaciditate, hipertensiune, Hipervâscozitate sangvină, icter, inapetenţă, infecţii
diverse, îngrijirea corporală, insuficienţă hepatică şi pancreatică, insuficienţă
 Page 417 of 1147

corticosuprarenală, înţepături de insecte, întreţinerea pielii, litiază urinară şi biliară,

maladii infecţioase, meteorism, migrene, negi, obezitate, otite, oxiuri, paludism, paraziţi
intestinali, pete pe piele, picioare sensibile, pistrui, plăgi infectate putride, pletoră,
prevenirea cancerului şi a epidemiilor, prevenirea ridurilor, reumatism, scorbut, seboree,
senescenţă, sifilis, stomatite, tuberculoză pulmonară şi osoasă, ulcer stomacal, unghii
sfărâmicioase, varice, viermi intestinali, vomă.
Preparare: se foloseşte cel mai mult sucul de lămâie care se ia diluat cu apă şi în afară
de diabet se va îndulci nu cu zahăr ci cu miere preferabil polifloră, pentru că are mai
multe vitamine. Acest lucru se va face după gust şi după toleranţa individuală.
Consumul lămâii crude chiar cu coaja albă din interior cu tot este de asemenea utilă în
aproape toate afecţiunile de mai sus, mai ales dacă se face o perioadă mai lungă.
Lămâile se pot lua şi sub formă de cură. Se va începe cura cu o lămâie din care se va
consuma doar sucul, îndulcit cu miere şi diluat cu apă, în prima zi. A doua zi se vor
consuma 2 lămâi şi apoi se va adăuga câte o lămâie zilnic în plus. Se poate face până se
ajunge la maximum 10 lămâi pe zi, în special în obezitate sau în cazurile cu calculi
urinari sau biliari. Dar se poate face folosind şi doar 5 lămâi maximum, în funcţie de
toleranţa individuală. După ce s-a ajuns la cantitatea maximă de lămâie dorită se va
începe să se scadă treptat câte o lămâie zilnic până se va ajunge din nou la o lămâie.
Este una dintre cele mai utile cure în foarte multe afecţiuni.
De asemenea se poate folosi un ceai făcut în felul următor: se va tăia lămâia în două,
după care se va stoarce sucul din ea separat. Se va tăia apoi lămâia în felii şi se va pune
în 250 ml apă. Se va fierbe până când se va muia coaja de la lămâie. Se va lua de pe foc
apoi şi se va lăsa să se răcească. După ce s-a răcit (nu înainte) se va turna acest ceai
strecurat peste sucul care s-a obţinut anterior. Se poate îndulci cu miere polifloră dacă
nu cumva este vorba şi despre diabet. Este foarte util şi acest ceai pentru că ajută în
special la curăţirea organismului, la curăţirea vaselor de sânge, etc. Se va putea face
zilnic consumându-se timp de 10 zile cel puţin în afecţiunile de mai sus.
- Lămâie se va tăia felii şi se va lăsa pentru 24 ore în oţet şi apoi se va aplica pe
bătături sau keratozele pielii.
Coaja de lămâie se foloseşte la frecarea dinţilor pentru a se albi.
Pentru spălături externe- se va pune puţin suc de lămâie în apa cu care se clăteşte.
Este foarte util pentru că pielea va rămâne acidă după spălare lucru care contribuie la
imposibilitatea înmulţirii microbilor.
La viermi intestinali se vor da seminţele mărunţite, o linguriţă dimineaţa pe stomacul
gol.
La otită suc de lămâie se va introduce în ureche călduţ.
La afecţiunile ochilor- suc de lămâie diluat cu apă şi puţină miere.
La afecţiuni nazale- suc în fiecare nară, câteva picături.
Notăm faptul că lămâia şi sucul de lămâie introdus în organism se transformă şi va
prezenta o reacţie alcalină ajutând în cazul acidităţi gastrice stomacale.
LĂSNICIOR.
Solanum dulcamara Fam. Solanaceea.
Denumiri populare: buruiană de bube rele, buruiană de dalac, lăsmuitor, losnicioară de
ceas rău, pătlagină de dalac, poama câinelui, umbra nopţii, viţa ovreiului, zârnă.
Se aseamănă cu zârna ca efecte, de fapt este din aceiaşi familie, zârna fiind Solanum
nigrum (umbra nopţii, zârnă).
 Page 418 of 1147

Fructele sunt roşii şi sunt toxice.

Compoziţie chimică: frunzele şi fructele conţin solanină, acizii dulcamarie,
dulcamaretic, saponozide steroidice, vit. C, săruri minerale, celuloză, puţină glucoză. Se
folosesc de la această plantă: fructele, florile, frunzele.
Acţiune farmaceutică: expectorant, laxativă, antimitotică, diaforetică, măreşte
secreţiile renale şi biliare. Are o acţiune slab narcotică. Extern ajută la vindecarea unor
afecţiuni metabolice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile vezicii urinare, antrax, astm, bolile
splinei, bronşită, eczeme cronice, furunculoză, gută, impetigo, psoriazis, reumatism,
scrofuloză.
Preparare: se va lua 0,1 g de 3 ori pe zi din praf de plantă uscată pusă într-o caşetă
care se va înghiţi cu puţină apă.
-Decoct din 1-2 linguriţe de plantă mărunţită care se va fierbe timp de 5 minute în 250
ml apă. Se strecoară şi se va consuma câte o ceaşcă dimineaţa şi una seara.
-Tinctură se va lua câte 15-20 picături de 3 ori pe zi diluat cu puţină apă. Tinctura se va
face din 5o g praf de plantă care se va pune cu 250 ml alcool 70 timp de 15 zile în care
timp se va agita des ţinându-se recipientul la temperatura camerei. Se strecoară apoi şi
se poate folosi. Este bine ca această tinctură să se pună într-un recipient de culoare
închisă pentru că este sensibil la lumină şi de asemenea se indică să fie ţinut bine închis
pentru a nu se evapora. Este preferabil să se ţină la întuneric şi atunci se poate păstra o
perioadă de 2 ani.
LEMN CÂNESC.
Ligustrum vullgare. Fam. Oleaceea.
Denumiri populare: caprifoi, călin, caşie, cireş de pădure, cornăţel, corn, cununiţă,
lemnul cânelui, mălai negru, mălin, mirtoi, salbă moale, tulichioară.
Tratamente populare: scoarţa se folosea la vopsit în galben şi negru, amestecată cu
măcrişul iepurelui. În Dolj se vopsea cu ea borangicul în verde. Se frecau în palmă, se
fierbeau apoi până se făcea o spumă verzuie în care se punea piatră acră şi după ce se
topea, se introducea borangicul.
Ceaiul din ramuri şi fructe se folosea contra constipaţiei şi hemoroizilor. Coaja se
întrebuinţa ca antiscorbutic. Cu decoctul ei se spălau contra râiei. Fierte cu soc şi
brustur, frunzele se puneau la umflături.
Compoziţie chimică: frunzele, florile şi scoarţa conţin tanin, vitamina C glicozidul
ligustrina şi ligulină. Ligulina poate servi ca turnesol, are culoarea roşie în mediul acid
şi verde în mediu alcalin. Ligustrina este un principiu heterozic cu gust amar.
Acţiune farmaceutică: astringente datorită taninului, antidiareic, antiseptic, antiparazitar,
cicatrizant, detersiv. Fructe sunt şi laxative.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afte, angine, dermatite, diaree, escare, fetor
bucal, hemoroizi, inflamaţii bucale sau ginecologice, leucoree. metroragii, răni greu
vindecabile, râie, ramolisment, reumatism, stomatite, ulceraţii dermice chiar putride.
Preparare: se va face un decoct din 2 linguriţe la o cană de apă şi se va fierbe timp de 10
minute. Se va putea consuma 2 căni pe zi din acest ceai. In cazul în care se va folosi
extern se va dubla cantitatea de plantă.
LEMNUL DOMNULUI
Artemisia abrotanum Fam. Leguminoase
 Page 419 of 1147

Denumiri populare: alimancă, focşor, lămâiţă, lemn domnesc, lemn dulce, lemnuşor,
pelin domnesc, rosmalin, ţipruş.
În tradiţia populară: ramurile se fierbeau şi decoctul se ţinea în gură contra durerilor de
dinţi. Cu frunzele uscate, pisate mărunt, amestecate cu ceară curată se făceau turtiţe
contra durerilor de ochi. La cel perit se foloseau în mai multe feluri. Se uscau bine
frunzele bine, se frecau în palmă până se făceau ca făina şi apoi se presărau la “cel
perit”. Se amesteca făina din frunze cu groscior dulce şi cu acesta se ungeau. Unii
trăgeau făina din frunze pe nas, ca tutunul. Contra “plesnelor” la copiii mici, frunzele se
pisau mărunt, în palmă, se cerneau cu o sită deasă, se amestecau cu miere şi apoi se
ungea cu ea pe buze şi gingii. Se mai punea în scalda copiilor mici, ca să fie plăcuţi ca
el. Ramurile se puneau în apăsau rachiu şi apoi se luau contra durerilor de stomac.
La copii mici se punea scoarţa pisată în laptele mamei şi aşa li se da. Ceaiul din
ramurile uscate se mai lua contra “năduşelii”. Decoctul lor se folosea contra frigurilor.
Se mai întrebuinţau la băi de picioare.
Fierte în vin, se puneau, cât se putea suferii de fierbinţi, la junghiuri. Fierte cu iarbă
creaţă şi rostopască se luau contra durerilor la naşteri. Decoctul plantei se folosea contra
tusei cronice.
Compoziţie chimică: se folosesc părţile subterane adică rizomii şi rădăcinile (Radix
Liquiritiae) fie primăvara fie toamna, un alcaloid toxic în cantitate mică abrotina. Mai
conţine: alfa şi bete pinen, camfen, terpinol, triterpenoide, geraniol, limonen, alfa –
felandren, fenoli, licviridina, borneol, ulei volatil , tanin, flavone, substanţe amare,
purine, umbeliferonă, scopolen glicirizina, un hormon estrogen de natură steroidică,
rezine, zaharuri, manitol, substanţe minerale
Acţiune farmacologică: afrodisiac feminin, antihelmitic, antiputrid, antiseptic urinar,
antiulceros, antiluetic, antiinflamator, antispasmodic, analgezic, antimicrobian,
antibacterian, tonic amar, stimulent gastric, insecticid, diaforetic, expectorant, slab
diuretic, uşor expectorant prin fluidificarea secreţiei traheo-bronşice şi faringiene, uşor
laxativă, estrogenă, antiulceroasă, antidismenoreică, emenagog, nematocid. Favorizează
reţinerea sodiului ceea ce duce la hipertensiune şi deci nu prea este indicat celor cu
această afecţiune.
Intră în compoziţia ceaiului antireumatic, laxativ nr2 şi pectoral.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni respiratorii, anemie, afrodiziac
feminin, artrite, boli de stomac şi ficat, bronşită (fluidifică sputa), buze crăpate,
calculoză renală şi biliară, cangrene, constipaţie, dereglări hormonale, dismenoree,
dispepsie de fermentaţie, dureri de ochi, dureri de dinţi, dureri de picioare, dureri de
piept, edeme, faringită, inapetenţă, înţepături de insecte, malarie, menstruaţii dureroase,
plăgi vechi sau ulcerate, traheită, tuse (fluidifică secreţiile), ulcer stomacal, uşurarea
durerilor la naştere.
Atenţie : nu se foloseşte de hipertensivi.
Preparare: se foloseşte rădăcina şi rizomii.
-Macerat la rece 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă şi se va lăsa
timp de 8 ore după care se va strecura. Se pot consuma 2 căni pe zi chiar perioade lungi.
-Decoct- 2 linguriţe de plantă se va fierbe în 250 ml apă timp de 10 minute după care se
va strecura. Se pot folosi 2 căni pe zi.
 Page 420 of 1147

- Infuzia- în cazul în care se doreşte un concentrat mai slab se va pune 2 linguriţe de

plantă în 250 ml apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute după care se va strecura.
Se pot folosi 2 căni pe zi şi din această infuzie.
LEMN DULCE.
Glycyrrhiza echinata (glabra) Fam. Leguminoase.
Denumiri populare: ciorâng, ciulungraf, firuţă, iarba lui Daraboi, iarbă dulce, iarbă tare,
plutitoare dulce, rădăcină dulce, reglisă, unghia găii, zelisnec.
În tradiţia populară: rizomul se bea contra tusei şi durerilor de piept.
Compoziţie chimică: rizomul- conţine 5-15% glicozide: glicozide tip saponine
triterpenice al căror aglicon este înrudit cu acidul oleanolic: glicirizina substanţă cu gust
dulce pronunţat, mucină şi glicozide flavoninice: liquiritozidul, licviridina,
izolicviritină, coloranţi galbeni. Mai conţine zaharuri reducătoare, saponine hemolitice,
acid glucuronic, asparagină, rezine, o substanţă cu acţiune estrogenă (hormon estrogen),
zaharuri, manitol, celuloză, lignină, vitamine din grupa B.
Acţiune farmacologică: antispasmodică, slab diuretică, uşor expectorantă prin
fluidificarea secreţiilor bronhice, antispastică, antihistaminică, antiacetilcolinică,
acţiune tampon a acidităţii gastrice, acţiune antitusivă, acţiune asupra metabolismului
hidric-salin, acţiune anorexică, acţiune antiestrogenă, cardiovasculară, bacteriostatică,
antitoxică faţă de toxina tetanică, acţiune difterică şi asupra stricninei, antihemoroidală,
uşor laxativă, estrogenă, antiulceroasă şi antidismenoreică. Reduce inflamaţiile gastrice,
protector al mucoasei gastrice. Nu este indicat să se folosească de către cei care au
hipertensiune pentru că reţine sodiul în organism şi prin aceasta face să crească
tensiunea arterială. Ajută la inflamaţiile articulare.
Se foloseşte la aceleaşi afecţiuni ca cea de mai sus.
Preparare: în plus mai putem spune că şi aceasta şi cea de mai sus se mai poate folosi
sub formă de pulbere care se va lua câte un vârf de cuţit o dată putându-se lua de 3 ori
pe zi. Are acţiune deosebită la hemoroizi, putându-se face şi supozitoare pentru acest
caz.
Pentru aceasta se va pune praf de rădăcină 50 g în 250 ml ulei vegetal sau altă grăsime
(untură, lanolină, vaselină, etc) pe baia de apă cu praf de plantă şi se va fierbe apoi timp
de 3 ore. După cele 3 ore se va strecura.
În cazul în care se doreşte să se facă o cremă mai consistentă se va pune în aceasta
după strecurare ceară de albine (50g) şi se topeşte din nou pe baia de apă, până se
topeşte toată ceara. Se ia de pe foc şi se va lăsa la răcire amestecând încontinuu, pentru
că are tendinţa de a se stratifica prin răcire.
În cazul în care nu convine consistenţa cremei şi se doreşte mai moale se mai adaugă
prin încălzire ulei, iar dacă este prea moale se va adăuga ceară de albine.
De asemenea se mai poate face o tinctură care se va face din 50 g de plantă mărunţită
care se va pune cu 250 ml de alcool alimentar de 70 şi se va lăsa timp de 15 zile
agitând des, după care se va strecura şi se va trece într-o sticlă de capacitate mai mică.
Se va putea lua câte 20 picături sau chiar o linguriţă, o dată putându-se lua de 3 ori pe zi
în diluţie cu apă simplă sau ceai, se poate lua o perioadă mai lungă.
Indicaţiile pentru afecţiuni sunt identice cu cele de la “Lemnul Domnului”.
LEUŞTEAN.
Levisticum officinalis Fam. Umbelifere.
 Page 421 of 1147

În tradiţia populară: frunzele se puneau în legături contra durerilor de cap. Se frecau cu

ele la bubă şi contra “blândelor de ploaie”, iar pisate se puneau la răni. Ceaiul din
frunze se lua în tuse cu guturai şi tuse măgărească. Rădăcina pisată şi opărită se punea
caldă la junghiuri, fiind muştarul săracului, în multe părţi. Ceaiul preparat din seminţe
se lua contra durerilor de stomac şi în indigestii, iar decoctul frunzelor, ca diuretic. A
fost între leacurile obişnuite contra febrei tifoide. În Prahova, se muia un cearceaf în
oţet de vin, fiert cu rădăcină de leuştean şi se înfăşura bolnavul cu el. În alte părţi se
făcea abur, cu o cărămidă fierbinte, peste care se turna oţet de vin, fiert cu usturoi şi
leuştean. La Nereju se folosea cu frunze de nuc, ulm şi pelin.
În nordul Moldovei, frunzele se uscau, se pisau, se puneau în borş cu tărâţe de porumb
şi cu acesta se spăla muşcătura de şarpe la vite.
Compoziţie chimică: toate părţile plantei conţin ulei volatil constituit din terpinol şi alte
terpene, derivaţi terpenici cumarinici şi furanocumarinici precum şi derivaţi ai acidului
ftalic, rezine, hidrocarburi acizi numeroşi între care acidul acetic şi benzoic.
În special în părţile subterane sunt prezente grăsimi, gumirezine, taninuri, săruri
minerale şi diferiţi acizi organici, între care alcooli terpenici şi esterii lor care au şi
veroridol.
Acţiune farmacologică: diuretică eliminând clorul şi compuşii azotaţi. Hipotensiv,
sedativ neurogen. Măreşte secreţiile salivare şi gastrice.
Reglează ciclurile menstruale, deci are un efect emenagog şi totodată calmează durerile.
Expectorant pulmonar, normalizează scaunele şi contribuie la reglarea digestiei.
Ajută la refacerea copiilor debili. Este un carminativ.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni digestive, afecţiuni ale glandelor
salivare, afecţiuni renale, anorexie, bronşite, cicluri menstruale dereglate, colici
abdominale la copii, constipaţie, debilitate, diaree, dismenoree, edeme cardiace şi
renale, gaze intestinale, hipertensiune, inapetenţă, retenţie azotată, stres, tahicardie,
traheită, tulburări de ciclu, ulceraţii tegumentare.
Preparare: frunzele proaspete se aplică pe ulceraţiile externe ale pielii.
-Intern se poate consuma ca plantă proaspătă în salată sau în diferite produse alimentare
ca şi condiment.
-Ceai din plantă proaspătă sau uscată. O linguriţă de plantă la 100 ml apă clocotită. Se
va lăsa acoperit 10 minute, se strecoară şi se vor putea consuma 3-4 astfel de ceaiuri pe
zi. In cazul în care nu este diabet, se va folosi îndulcit cu miere polifloră.
LEVĂNŢICA.
Lavandula angustfolia Fam. Lamiaceae.
Denumiri populare: aspic, lavand, levănţică de grădină, levănţică de pădure, livanţ,
livanţică, livan, spichinel, spichinat.
În tradiţia populară: uleiul este întrebuinţat în industria parfumurilor şi săpunurilor de
toaletă.
Tulpinile florifere se puneau între haine contra moliilor şi ca să miroase frumos.
Se mai întrebuinţa ca stimulent, antispasmodic, tonic şi la combaterea bolilor aparatului
respirator.
Plămădeala cu un pumn de flori într-un litru de rachiu de drojdie tare, ţinută două
săptămâni şi apoi strecurată, se punea în comprese, ca să aline durerile din căzături şi
vânătăile, să vindece rănile şi arsurile, precum şi contra căderii părului.
 Page 422 of 1147

Câteva picături de ulei de levănţică se puneau în vasele în care se adăpau animalele,

pentru pofta de mâncare.
Compoziţie chimică: ulei volatil cu miros plăcut, constituit din acetat de linalol,
geraniol, linolol în stare liberă, valerianat de linalol, boreol, cumarină, substanţe amare,
hernianrină, cineol, nerol, furfurol, alfa pimen, criofilen.
Cel mai important component al uleiului volatil este un alcool olifalic linaloolul (până
la 60%) şi acidul acetic. Substanţe amare, tanin, cineol, principii amare, substanţe
minerale
Acţiune farmacologică: antiseptic, dezinfectant, antiseptic, cicatrizant, calmant,
insecticid, aromatizat puternic, spastic, diuretic, carminativ, calmant al sistemului
nervos, neurastenic, colagog, stimulent, analgetic, cicatrizant, combate tensiunea
cerebrală, stimulează pofta de mâncare, măreşte secreţia biliară, calmează durerile
abdominale, antispastic, reduce sensibilitatea psihică, estompează frica, combate
căderea părului, alungă insectele.
Intră în componenţa ţigărilor antiasmatice.
Se poate utiliza în următoarele afecţiuni: acnee, afte, afecţiuni cutanate, alopecie difuză,
ameţeli, angoasă, aritmie cardiacă, arsuri, astm, balonări abdominale, boli de inimă cu
substrat nervos, boli de rinichi şi ficat, boli ale aparatului respirator, bronşite, candidoze,
cefalee, celulită, cistită, cuperoză, dureri reumatice, eczeme, excitaţii excesive, gripe,
infecţii, înţepături de insecte sau chiar vipere, iritare nervoasă, insomnie, leucoree,
migrenă, nervozitate, nevroze, oboseală, patologie nevrotică, prurit, răceală, răni,
reumatism, stimulent general, stres, surmenaj, tensiune cerebrală, tulburări digestive,
tuse, ulceraţii atone, viermi intestinali.
Preparare: pulbere de lavandă-se va măcina planta uscată cu râşniţa de cafea apoi se va
pune ce s-a măcinat la întuneric pentru că lumina influenţează negativ şi se închide
ermetic pentru a nu-şi pierde aroma. Se va putea lua de 3-4 ori pe zi o cantitate egală cu
un vârf de cuţit sau chiar o linguriţă. Se va lua înainte de mese cu 15 minute. Este bine
ca acesta să fie ţinut puţin sub limbă după care se va înghiţi cu puţină apă.
-Din 2 linguriţe de praf de plantă măcinat proaspăt cu râşniţa de cafea se vor pune în
250 ml apă clocotită. Se lasă pentru 10 minute acoperit după care se vor putea consuma.
Se poate îndulci cu miere dacă nu aveţi diabet. Se pot consuma trei astfel de ceaiuri pe
zi.
-50 g de praf de plantă măcinată fin cu râşniţa de cafea se vor pune în 250 ml alcool
alimentar de 70. Se va ţine ermetic închis şi se agită timp de 15 zile foarte des pentru a
extrage principiile din plante. După 15 zile se strecoară şi se va pune în sticle de culoare
închisă care se pot închide ermetic.
Administrare- în funcţie de natura şi gravitatea afecţiunii se poate administra între 10
picături sau o linguriţă de 3-4 ori pe zi, sau doar la nevoie. Se poate face totuşi o cură cu
acest preparat de 30 de zile câte o linguriţă de 3 ori pe zi luată înainte de mese în
afecţiunile neurologice, fiind foarte utilă.
-20 g de praf se va pune într-o sticlă de un litru de vin de bună calitate, care nu a fost
stropit cu substanţe chimice. Se va lăsa timp de 8 zile la macerat agitând des pentru a se
putea extrage principiile active din plantă. Se va strecura apoi prin tifon şi se va pune în
sticle mai mici ermetic închise la rece. Se va putea lua câte o lingură sau chiar 50 ml de
trei ori pe zi în afecţiuni mai grave ca tratament sau se poate lua doar înainte de culcare
cu 2 ore pentru a induce un somn liniştit.
 Page 423 of 1147

-50 g de praf se va putea pune cu un litru de oţet de miere şi mere şi se va lăsa timp de 8
zile la macerat agitând des. După acest interval se strecoară şi se va obţine oţetul aromat
care este foarte util la diferite frecţii sau doar pentru a calma mâncărimile de piele.
-Ulei de floarea soarelui un litru- în acesta se va pune 50g de pulbere de lavandă
obţinută cu râşniţa electrică. Se va astupa şi se lasă la soare sau în locuri călduroase
timp de 21 de zile, după care se va filtra. Se va obţine un ulei cu un miros puternic de
lavandă care se poate folosi în dischineziile biliare sau la alte afecţiuni. Se poate lua
câte o lingură dimineaţa pe stomacul gol, sau se poate folosi extern în diferite afecţiuni.
Prin adăugarea cerii de albine se poate obţine o cremă care este utilă la cuperoze sau la
alte afecţiuni cutanate.
-Uleiul aromat din comerţ (în gospodărie nu se poate obţine) se poate folosi la
aromatizarea băilor sau cel care se poate lua intern este foarte eficient la afecţiunile care
sunt mai sus. Trebuie însă să fiţi foarte atenţi pentru că există două tipuri de ulei. Unul
care se foloseşte intern şi unul extern. Cel extern nu se va lua intern niciodată.
-Pentru a alunga insectele şi moliile este indicat să se folosească împreună cu sulfina
când este foarte eficient nu numai pentru molii ci şi pentru păduchi sau alţi paraziţi ca
pureci, etc.
-Băile cu lavandă sunt foarte indicate în multe afecţiuni şi acestea se vor face turnând
ulei în cada de baie câteva picături care vor face ca baia să fie aromată şi să-şi facă
efectul dorit. Se poate însă face şi un infiltrat care se adaugă după strecurare în cadă cu
acelaşi efect pentru organism.
-În cosmetică este foarte indicată nu numai pentru efectul deosebit de puternic al
uleiului ci şi pentru efectele care le are asupra organismului.

LICHENUL DE ISLANDA
Cetraria islandica Fam. Parmeliaceae
LICHENUL DE PRUN
Evernia prunastri Fam. Usneaceae.
În tradiţia populară: se întrebuinţa ca tonic şi febrifug. Decoctul, îndulcit cu miere sau
zahăr, se lua în boli de piept, mai ales în tratamentul tuberculozei pulmonare.
Compoziţie chimică: lichenină, acid cetraric, acid lichenic, acid stearic, acid everinic,
acid ursinic, eozina, rizoninic, lecanoric, orcină, oxalat de calciu, oxalat de potasiu,
vanilină, lactone, substanţe triterpenice, principii amare, mucilagii, sparasol, depside,
depsidonel, esteri fenolici, cloratranarină. Ulei volatil care se formează abia la 6 luni
după culegere.
Acţiune farmacologică: emolient, calmant, stimulează secreţiile bronhice, stomacale şi
sistemul nervos vegetativ şi vasomotor. Mucilagiile au acţiune eficientă în catarul
bronhic, hiperaciditate gastrică, inhibă bacilul Kock. Tonic aperitiv, antibiotic.
Stimulează secreţia pancreatică. Emolient şi calmant al aparatului respirator şi digestiv,
antispastic digestiv, colagog, fluidifică secreţiile bronhice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, amigdalită, anorexie, atonie
gastrică, bronşite, convalescenţă, dizenterie, diabet, diaree, dispepsii, dureri de gât,
faringită, ganglioni inflamaţi, greaţă, gripă, inflamaţia tubului digestiv, intoxicaţii cu
metale grele, insuficienţă pancreatică, laringită, migrenă, pancreatită, pneumonie, răceli,
 Page 424 of 1147

răguşeală, răni greu vindecabile, rău de mare, stări febrile, traheite, tuberculoză,
tumorile tubului digestiv, tuse, vărsături.
Preparare:
-Pulbere. Se va face praf cu ajutorul râşniţei de cafea. Se va lua o linguriţă de mai multe
ori pe zi, înainte de mese cu 15 minute, sau dimineaţa pe stomacul gol. Se va ţine puţin
în gură, apoi se va înghiţi cu puţină apă. Este foarte amar şi din această cauză se preferă
să se folosească tinctura.
-Tinctura se va face din 50g de praf de lichen care se va pune în 250 ml alcool alimentar
de 70 sau alcool farmaceutic de 70. Se va ţine timp de 15 zile, timp în care se va agita
de mai multe ori pe zi. După această perioadă se va strecura şi se va pune într-o sticlă de
culoare închisă care se poate închide etanş. Se va lua o linguriţă diluată cu apă de 3-4
ori pe zi înainte de mese.
-Se mai poate face ceai infuzie sau decoct dar este preferabil să se folosească aceste
două procedee, chiar dacă se va dori să se facă un tratament de mai lungă durată
LIMBA BOULUI.
Anchusa officinalis Fam. Saraginaceae.
Denumire populară: arăţel, boroanţă, iarbă de bou sălbatec, limbariţă, miruţă, roşii.
În tradiţia populară: în Maramureş a avut aceleaşi întrebuinţări ca limba mielului.
Ceaiul din flori, frunze şi rădăcină se lua contra tusei, răcelilor, răguşelii şi pentru
curăţirea sângelui.
În ţinutul Covurluiului se folosea contra mai multor
boli, mai ales contra ofticii- se dădea pisată în vin.
Compoziţie chimică: alantoină, acid salicilic, consolidină, colină, mucilagii, substanţe
minerale, ulei volatil, etc. Se poate folosi proaspătă întreaga plantă sau uscată.
Acţiune farmacologică: diuretică, emolientă, antiscorbutice, diaforetică, antibiotică,
emolientă, antigutoase, anticanceroase, antiinflamatorii, cicatrizante, expectorantă,
digestivă, calmează durerea.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: angină, astenie, cancer, dureri de cap şi de
dinţi, eczemă, gripă, gută, inflamaţii, laringită, paralizie, pelagră, răceli, răguşeli,
reumatism, scleroză, scorbut, tromboflebite, tuse.
LIMBA CÂINELUI.
Cynoglosum officinalis Fam. Boranginaceae.
Denumiri populare: arăriel, arăţel, atrăţel, limba-boului, limba căii, limba cucului, limba
mielului, lipici, otrăţel, papucul doamnei, plescăiţă roşie, poamele mâţii.
În tradiţia populară: rădăcina era folosită pe alocuri la vopsit lâna în roşu.
Se folosea la tratamentele catarului pulmonar, hemoragiilor pulmonare, dizenteriei şi
hemoroizilor. În Maramureş, cu fiertura rădăcinilor se spălau rănile, bubele vechi,
abcesele, bubele de pe cap. Se întrebuinţa la ceaiuri contra durerilor de pântece şi a
“urdinării”.
Compoziţie chimică: alcaloizii cinogloseină, cinoglosidină, mucilagii, inulină, tanin,
răşini, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: emoliente, vulnerare (mai ales rădăcina), acţiune depresivă
asupra sistemului nervos central şi asupra terminaţiilor periferice fiind utilă în calmarea
durerilor. Are proprietăţi narcotice şi sedative.
 Page 425 of 1147

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: bronşită, catar pulmonar, contuzii, dizenterie,

dureri intestinale, eczeme, hemoragii, hemoroizi, mătreaţă, răni, tromboflebite, ulcerele
pielii.
Preparare:
-Infuzie dintr-o linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară şi se pot consuma 3 căni pe zi.
-Decoct din o linguriţă de rădăcină măcinată la 250 ml apă. Se fierbe timp de 10 minute
după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni în cursul unei zile în afecţiunile de mai
sus.
Pentru a folosi extern se va folosi cantitatea dublă de plantă care se foloseşte intern şi
se poate folosi de mai multe ori pe zi sub formă de cataplasme sau pansamente umede
cu acest ceai.
-Plantă proaspătă se aplică după strivire extern ca cicatrizant.
LIMBA MIELULUI
Borago officinalis Fam. Boraginaceae.
Denumiri populare: alior, boranţă, laptele cânelui, limba boului, mierea ursului, otrăţel.
În tradiţia populară: frunzele şi florile se puneau în oblojeli pe răni.
Decoctul se lua contra vărsatului, scarlatinei şi în bolile băşicii udului.
Ceaiul din flori se lua contra tusei.
În Maramureş ceaiul din flori, frunze sau rădăcini se folosea contra răcelilor şi
răguşelii, pentru “coacerea” tusei şi curăţirea sângelui.
Se mai lua contra retenţiei de urină.
Compoziţie chimică: acid salicilic, saponină, acizi flavonici, acizi graşi, alantoină,
flavonoide, răşini, mucilagii, proteine, tanin, clorofilă, săruri minerale (în special de
potasiu şi calciu), saponozide, substanţe colorate, scopoletin, caroten, vitamina C, etc.
Acţiune farmacologică: florile au şi o componentă toxică- alcaloizi pirolizidinici care
sunt toxici şi pentru ficat. Are acţiune diuretică datorită sărurilor de potasiu, sudorific în
stări de răceală şi bronşite, este un cicatrizant datorită alantoidei, febrifug, sudorific,
poate irita tubul digestiv, normalizează funcţionarea renală normală, favorizează
eliminarea clorurilor, întăreşte memoria, euforizant, sedativ cardiac, depurativ-
dezintoxicat, emolient.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni cutanate, afecţiuni respiratorii,
afecţiuni renale, amenoree, arterită, arsuri, astm, boli ale vezicii urinare, boli infecto-
contagioase, boli de stomac, boli hepatice, bronşită, cistită, colită, constipaţie, colici
renale, crampe musculare, depresie (în special în menopauze), dismenoree, gripă, gută,
inflamaţii, iritaţii în gât, insomnie, memorie slabă, metroragie, migrenă, palpitaţii, răni,
răceală, retenţie de urină, reumatism, scarlatină, sedativ cardiac şi nervos, tulburări
ovariene, tuse, ulceraţii, vărsat.
Preparare:
-Infuzie din 2 linguriţe de flori peste care se va pune 250 ml apă clocotită. Se va lăsa
apoi timp de 10 minute acoperit după care se va strecura. Se poate consuma 2-3 căni pe
zi în retenţii urinare sau în alte afecţiuni descrise mai sus.
-Macerat se lasă 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă la temperatura camerei
pentru 8 ore după care se strecoară, se încălzeşte puţin şi se pot consuma 2 căni din
acestea pe zi.
 Page 426 of 1147

-Pulbere de plantă se va măcina cu râşniţa de cafea şi se va lua o linguriţă în gură. Se va

ţine timp de 10 minute apoi se va înghiţi cu puţină apă.
-Plantă proaspătă se poate consuma în diferite salate de crudităţi sau se pune la orice
mâncare.
LINARIŢA.
Linaria vulgaris Fam. Scrophulariaceae.
Denumiri populare: bumbac de câmp, bumbăcariţă, buruiană de fapt, buruiană de in,
colţul lupului, firicică, gălbinare, gura leului, gura mâţei, iarba urâciunii, iarbă de
vatăm, in sălbatec, inărică, ineţ, lânăriţă, prostovanic, sculătoare, trăpang.
În tradiţia populară: ceaiul din tulpinile florifere se bea contra hemoragiilor. Cu ele se
făceau scăldători contra “lupării” şi spălături contra “faptului” la copii.
Decoctul se lua contra “vătămăturii” şi leucoreei. Se făcea cu ea băi contra “lingorii”.
Ceaiul din părţile aeriene se lua contra malariei şi gălbinării.
Cu linariţă, flori de şofran, untură de porc şi gălbenuş de ou se făcea o alifie contra
hemoroizilor.
La acnee, fetele o puneau în apa cu care se spălau, ca să le cureţe faţa, să fie frumoase.
Compoziţie chimică: alcaloizi (pegaină sau linarină), flavonoide, flavonoglicozide
(linarină, pegaină, aurone, etc), acizi organici (artiric, formic, citric, malic, tanic),
zaharuri, glicozide, pectine, grăsimi, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: acţiune emolientă, depurativă, laxativ, diuretic, antihemoroidal,
sudorific, curăţă ficatul şi căile urinare, vermifug, ajută la impotenţă.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile splinei şi ficatului, afecţiuni catarale
ale intestinului gros, boli renale, erizipel, hemoroizi, hidropizie, icter, impotenţă, viermi
intestinali.
Preparare:
-O lingură de flori proaspete se pun la un litru de apă. Se fierbe timp de 10 minute după
care se strecoară. Se va bea în cursul zilei.
-O lingură de flori se pune într-un litru de lapte. Se fierbe timp de 10 minute, se
strecoară şi se poate folosi extern la hemoroizi sau alte afecţiuni.
LINTE.
Ervus lens.
Compoziţie chimică: amidon, fier, calciu, sodiu şi potasiu (care favorizează asimilarea
grăsimilor); vitaminele B, C, mangan, apă, protide, hidraţi de carbon, lipide, săruri
minerale, celuloză. Conţine 162 mg de purine la 100 g.
Acţiuni farmaceutice: foarte nutritivă şi printre cele mai digeste, galactogog, energizant,
conţine acidul uric şi din această cauză va fi evitată de care au acesta mai mult în sânge
(gută, etc).
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, convalescenţă, creştere, dispepsii,
echimoze, flegmoane, furuncule, mamele care alăptează pentru mărirea cantităţii de
lapte, răni, reumatism, sportivi.
Preparare:
Lintea este un aliment complex, de rezistenţă pentru muncile care cer forţă. Se poate
folosi în salată cu ulei de măsline, oţet de vin sau lămâie. Ca făină se recomandă
intelectualilor, studenţilor, elevilor şi dispepticilor
Extern:
 Page 427 of 1147

-făină de linte cu puţină apă cât să facă o pastă se pune pe răni. Caldă pe abcese şi la
echimoze- rece.
-Făină fiartă în apă se poate pune caldă pe abcese.
LUMÂNĂRICĂ.
Verbascum phlomoides Fam. Scrophulariaceae.
COADA VACII
Verbascum thapsus
Denumiri populare:
coada boului, coada-lupului, coada-vacii, lipan
captalan- de-cel galben, coada-boului, coada-lupului, coada-mielului, coada-vacii,
corcobăţică, cucuruz-galben, lipan, lipean, lumânarea-domnului, rânzişoară.
Ciucurică, coada-lupului, coada-vacii, corcobăţică, corovăţică, lemnul-domnului.
În tradiţia populară: tulpinile florifere se fierbeau în lapte, care se bea contra tusei.
Compoziţie chimică: florile conţin mucilagii, saponozide, verbascozid, tanin, rezine,
ulei volatil, zaharoză, carotenoizi, fitosteroli, substanţe minerale.
Perii plantei sunt foarte iritanţi.
Acţiune farmacologică: are acţiune depurativă, calmantă- foarte utilă în afecţiunile
aparatului digestiv, antihistaminică, antimicrobian, emolientă, expectorantă, fluidifică
secreţiile bronhice, diaforetică, sudorifică. Se indică şi pentru acţiunea antimicrobian
destul de puternică pe care o are. Intră în componenţa speciilor pectorale.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, alopecie, arsuri, astm, bolile vezicii
urinare, bronşite, cataruri intestinale, cataruri urinare, degerături, dureri de stomac,
dureri de piept, eczeme, furuncule, hemoroizi, impetigo, inflamaţii acute bronhice,
laringită acută, panariţiu, pecingine, răguşeală, răni, tenuri iritate, traheită, tuse, ulcere
cronice. Se mai poate folosi de asemenea la orice boală intestinală.
Preparare:
-Infuzie din 2 linguriţe de plantă mărunţită puse la 250 ml apă clocotită. Se acopere apoi
pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi.
-Extern este bine să fie fierte în lapte. 2 linguri se fierb pentru 10 minute în 500 ml de
lapte apoi se strecoară şi se aplică spălături sau chiar comprese pe afecţiunile enumerate
cu scop cicatrizant.
Pentru o mai mare eficienţă se va combina cu alte plante medicinale.
-Tinctură se indică, pentru că are acţiune mai puternică şi mai rapidă. Se vor pune în
250 ml de alcool alimentar de 70- 50 g de plantă cât mai bine mărunţită. Se va lăsa
timp de 15 zile agitând des după care se strecoară şi se va pune în sticle de capacitate
mai mică. Se va putea lua 10 picături-o linguriţă de 3 ori pe zi în diluţie cu apă.
MAC ROŞU DE CÂMP.
Papaver rhoeas Fam. Papaveraceae.
Denumiri populare: macul cucului, mac de grădină, mac iepuresc, mac păsăresc, mac
roşu, mac sălbatec, măcuţ, paparoane, pipaci, pipiloare.
În tradiţia populară: ceaiul din flori se lua contra tusei şi se făcea cu el gargară contra
durerilor de gât.
Se mai dădea în pojar şi scarlatină, pentru a grăbii apariţia erupţiilor, precum şi contra
insomniilor.
În satele din jurul Careilor, ceaiul din flori uscate, uneori amestecate cu nemţişori, se
folosea contra hemoragiilor.
 Page 428 of 1147

Compoziţie chimică: se utilizează numai petalele (Flores Rhoeados) denumite şi

paparoane, petalele florilor conţin un antocianozid cu gianidol care se colorează în roşu.
Alcaloizii readina, reagenina şi alţii cu structură neelucidată, mucilagii, mecocianină,
mecopelargonidină.
Acţiune farmacologică: emolientă bronhică, antispastic, antiseptică împiedicând
înmulţirea microbilor, calmant, antitusiv, behică, uşor sedativă.
Se foloseşte în următoarele afecţiuni: bronşite cronice şi acute, colică biliară, dureri de
gât, faringită, gripă, inflamaţiile pielii, insomnie, laringită acută, pleoape inflamate,
pojar, răceli, răguşeală, riduri, tuse.
Preparare:
-2 linguriţe de petale se pun la 250ml apă clocotită. Se acopere timp de 10 minute după
care se va strecura şi se poate folosi intern câte 2 ceaiuri pe zi.
-Extern se poate folosi cantitate dublă de plantă.
MACUL DE GRĂDINĂ.
Papaver somniferum Fam Papaveraceae.
În tradiţia populară: cenuşa de mac de grădină se întrebuinţa, cu alte plante, la colorarea
în verde.
Ceaiul din capsule uscate ori seminţe fierte în lapte se dădeau copiilor pentru somn. La
Răşinari, se puneau flori roşii de mac într-o ceşcuţă cu apă şi aceasta se bea pentru
somn. Se mai punea în acest scop în scalda copiilor, planta întreagă sau numai
capsulele.
Decoctul seminţelor se ţinea în gură pentru a potoli durerile de dinţi şi contra
“gâlmelor” de la gât. Seminţele pisate şi amestecate cu miere se puneau pe bube, să
spargă cât mai repede. În unele părţi, se mai punea în alifie şi pânză de păianjen.
Cei care aveau guşă înghiţeau în postul mare, începând de marţi, în fiecare dimineaţă,
câte o linguriţă de seminţe de mac. Decoctul capsulelor fierte se îngroaşă cu făină şi
pasta obţinută se punea la junghiuri.
În panariţiu, la mână, genunchi, culegeau planta cu totul, cu rădăcină, tulpină şi
măciulii, o puneau într-o oală la fiert, adăugau cenuşă şi făceau o leşie cu care se spălau
de mai multe ori. Cei care aveau umflături făceau lapte din sămânţă de mac, o udau cu
lapte din acesta, o presărau cu puţină sămânţă de mac şi repetau tratamentul până dădea
înapoi şi se vindeca.
Seminţele cu miere se luau contra herniei.
Compoziţie chimică: oficinale sunt numai capsulele (Capita Papaveris imaturi sau
Fructus Papaveris imaturi) se culeg când sunt încă verzi- din capsulele imature se obţine
opiul farmaceutic, prin incizia capsulelor.
Opiul conţine peste 20% alcaloizi din care majoritatea o reprezintă morfina. În afară
de alcaloizi opiul mai conţine 6,5% acid meconic, legat de morfină şi alţi alcaloizi.
Mai conţine meconină, cicloludenolul, un derivat triterpenic, acizii lactic, malic, tartric,
citric, acetic, succinic, sulfuric, fosforic, sub formă de săruri de magneziu, calciu,
amoniu, pectine, zaharuri, rezine, gume, ceară, pirolidină, enzime (oxidază, protează),
etc.
Acţiune farmacologică: în general este indicată prepararea doar farmaceutic deoarece se
pot întâmpla accidente grave, chiar mortale în cazul în care se depăşeşte doza.
Sunt recomandate în terapia simptomatică a colicilor gastro-intestinale, hepatice,
renale, vezicale. Hiperchinezia intestinală este inhibată prin acţiunea miolitică, fie prin
 Page 429 of 1147

insensibilizarea mucoasei intestinale la stimulii care o provoacă. Sunt folosite pentru a

determina o stare de repaus a tubului gastro-enteric în cazurile în care există pericolul
de hemoragie sau de perforaţie(apendicită, ulcer).
Sunt recomandate de asemenea pentru a combate unele forme de diaree, deoarece
acţionează asupra aparatului digestiv mai intens şi mai prelungit decât morfina,
micşorând peristaltismul, diminuează secreţiile, înlăturând durerea şi scăzând tonusul
sfincterelor. Sunt sedative, hipno- analgetică, dar variabile din cauza conţinutului în
morfină.
Capsulele de mac intră în compoziţia ceaiurilor: anticolitic, contra colicilor nr 2, sedativ
şi ceaiul pentru gargară, folosindu-se în acest scop un produs vegetal având, în prealabil
stabilit conţinutul lui în morfină de către laboratoarele de specialitate. Accidentele cu
aceste ceaiuri pot fi mortale datorită depăşirii dozei.
Sunt indicate în următoarele afecţiuni: Boli intestinale, colici hepatice, enterite acute,
colici saturniene, nefrite. Sunt contraindicate la sugari, copii în stări congestive ale
centrilor nervoşi, în unele leziuni vasculare cardiace, în insuficienţe hepatice şi renale,
edem pulmonar, în dispnee de origine toxică- infecţioasă sau mecanică, în nefropatii, în
stază a intestinului gros, în diabet cu acetonurie la copii. Se va da cu atenţie la bătrâni
şi femei.
Doze: tinctura de opiu cu 1% morfină se administrează la adulţi doză maximă pentru o
dată 1,5g pentru 24 ore=5g. La copii între 1 –10 ani, 0,01-0,02 g pe an de vârstă.
MANDARINA.
Citrus mandarina.
Ca proprietăţi mandarina este comparabilă cu portocala, dar conţine mai puţine
minerale. Este considerată un sedativ al sistemului nervos, datorită conţinutului ei în
brom. Restul le găsiţi la portocală.
MARGARETĂ
Leucanthemum vulgare Fam. Asteraceae
Denumiri populare: aurată, coada racului, floare groasă, floare grasă, floarea camilului,
floarea soarelui, foaia tăieturii, iarba junghiului, ghiezuri, iarba tăieturii, margarete,
ochiul boului, pâinea oii, romaniţă mare, solomii galbene, tătăişi, tufănică.
În tradiţia populară: în Bucovina, florile se foloseau pentru vopsit în galben.
Frunzele crude erau un leac obişnuit pentru răni şi tăieturi. Uneori se puneau pisate,
amestecate cu untură sau smântână, în legături. Florile fierte mult se dădeau pentru boli
de plămâni şi inimă.
Cu fiertura de flori se făceau băi contra mâncărimilor de piele. Se mai folosea contra
podagrei, durerilor de oase, paraliziei folosindu-se tot o fiertură de flori.
Compoziţie chimică: ne studiată.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: infecţii microbiene, inflamaţii, prurigo, plăgi,
prurigo, răni, tăieturi.
MAZĂREA.
Pisum sativum Fam. Leguminoase.
În tradiţia populară: ceaiul din cârcei frunzelor se luau contra cârceilor din pântece.
Mazărea pisată, cu alte plante se punea la gâlci.
Compoziţie chimică: protide 22%, hidraţi de carbon 5,9%, lipide 1%, săruri în special
de Zn 15%, P 230%, calciu, fier, sodiu, vitaminele: A, B1, B2, C, fitohemaglutinine,
amidon, zaharuri, acid uric, valoare energetică 354 Kcal\100g.
 Page 430 of 1147

Acţiune farmacologică: din mazărea verde s-a izolat o hematoglutinină cu acţiune de

stimulare a funcţiei medulare hematopoetice. Energetică, foarte digerabilă.
Betacarotenul împreună cu vitamina C contribuie la lupta contra cancerului, preventiv
sau chiar în timpul tratamentelor chimioterapice. Potasiul este foarte important în
afecţiunile inimii, ajută la curăţirea aparatului digestiv, fortifică celula nervoasă, nu este
indicată însă la cei care sufere de gută.
Anemia aplastică tratată cu extract mucoproteinic din boabe de mazăre cu stimularea
funcţiei medulare şi revenirea măduvei osoase la normal .(J.G.Humble-iunie 1964- Jean
Valnet)
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: anemie, afecţiuni cardiace, afecţiuni digestive-
în special intestinale, cancer în general şi cancer de colon în special preventiv,
hipertensiune.
Preparare: se poate folosi cu moderaţie în alimentaţie, pentru că este foarte energetică.
MĂCEŞUL.
Rosa canina Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: cacadâr, călcădărin, ciucuri de mărăcina, cocoşder, glogheje, laba
mâţei, mărăcina, mărăcinele cioarei, mărăcinele coţofenei, măsies, răsură, rug de măceş,
rug sălbatic, rugul vacii, rujă, scoabe, scochin, scoruş nemţesc, sipică, măieş, trandafir,
trandafir de câmp, trandafir sălbatec, tufă de rug, zgarghiu.
În tradiţia populară: coaja de măceş se folosea în amestec cu coajă de perj, sovârf şi
cimbrişor, la vopsit în roşu.
Ceaiul din măceşe uscate se lua contra tusei, răguşelii şi năduşelii.
Contra năduşelii, unii amestecau măceşele cu dumbrovnic, mentă pisată şi flori de
păducel, le fierbeau la un loc şi zeama lor se lua dimineaţa pe nemâncate. Se dădea
copiilor când aveau colici. În unele zone fructele se dădeau copiilor fierte în apă, în
durerile de pântece.
În Sălciua (munţii Apuseni), măceşele uscate se amestecau cu tulpini florifere de
zmeur, pentru ceai de durere de inimă. In munţii Apuseni la Măguri se fierbeau cu
sânziene şi se luau contra diareei.
La Clopotiva, smocurile de măceşe se plămădeau în apă, ca leac pentru oprirea udului.
La dureri de rinichi se lua ceai din frunze şi fructe.
Se mai lua pentru crize la ficat, oprirea hemoragiilor uterine, bătături, dureri de urechi.
Lemnul se tăia mărunt, se punea să fiarbă bine în apă, iar după ce s-a fiert, se toarnă
într-o covăţică în care îşi băgau picioarele cei care aveau bătături.
Compoziţie chimică: vitaminele: A, B1, B2, E, P, PP, K, acid citric, malic, flavonoide,
beta caroten, zaharuri, lecitină, pectină, taninuri, ulei gras volatil, lecitine, săruri
minerale de calciu, fier, magneziu, etc.
Acţiune farmacologică: se folosesc fructele în special dar şi florile şi frunzele.
Este: vitaminizant de excepţie, astringent din cauza taninului, la fel antidiareic, colagog,
coleretic, antilitiazic, antiinflamator intestinal, elimină toxinele din corp, reface
capilarele, scade permeabilitatea şi fragilitatea vaselor capilare, ajută la funcţionarea
glandelor endocrine, stimulează activitatea biliară, vermicid, dilată arterele, reface
circulaţia până la nivelul creierului.
Ajută în cazul în care se dă interferon, ca acesta să aibă o acţiune mai puternică.
Datorită conţinutului ridicat în vitamina C şi acid dehidroascorbic, fructele au acţiune
importantă în procesele de oxido- reducere şi respiratorii celulare; datorită flavonoidelor
 Page 431 of 1147

scad permeabilitatea şi fragilitatea capilarelor normalizând circulaţia sangvină. Mai au

şi acţiune diuretică.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni vasculare mai ales
capilare, alergie, anemie, arsuri, astenie, ascarizi, avitaminoze, boli renale, cardiopatie
ischemică, cistită, constipaţie, diaree, eczeme, enterocolite, erizipel, febră, fragilitate
capilară, hipermenoree, inflamaţiile căilor urinare, lipsa poftei de mâncare, litiază urică
şi biliară, micoză bucală, migrenă, normalizarea circulaţiei sangvine, oxiuri, plăgi, răni,
rezistenţă la frig scăzută, rino-sinuzite, ulceraţiile pielii inclusiv cel varicos, viermi
intestinali.
Preparare:
-Se va face pulbere fără sâmburi din măceşe uscate cu râşniţa de cafea şi se va lua un
vârf de cuţit care se va ţine sub limbă câteva minute după care se va înghiţii cu puţină
apă.
-Macerat- 2 linguriţe de fructe se vor ţine în apă(250 ml) de seara până dimineaţa. Se
strecoară apoi se va pune miere şi se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
-Decoct din 2 linguriţe de fructe mărunţite la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10
minute după care se va strecura şi se poate îndulci cu miere dacă nu aveţi diabet. Se pot
consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi.
-Marmeladă din fructe se poate consuma cât de multă fără să producă nici un fenomen
neplăcut.
-Vin din fructe zdrobite un Kg. Peste care se va pune 1,5 Kg de zahăr, puţină drojdie şi
5 litri de apă. Se va lăsa la fermentare. Se poate adăuga la această cantitate şi 2 lămâi cu
coajă cu tot tăiate felii. In timpul fermentării ar fi foarte bine să se pună un furtun de
fermentare într-un vas cu apă pentru a nu intra aerul în balonul în care se face vinul.
După circa 20 de zile (depinde de temperatura la care se ţine) nu mai fermentează şi se
va vedea că în borcan nu se mai formează bule de fermentaţie. Se va trage de pe drojdie
şi se pune în sticle cu dop. Se poate lua câte 50 ml de trei ori pe zi în toate afecţiunile de
mai sus. Pentru a fi mai eficient se va putea folosi şi păducelul în combinaţie.
MĂCRIŞ.
Rumex acetosa Fam. Polygonaceae.
Denumiri populare: corlegeni, crătică de grădină, dragavei, glojdani, iarbă măcriş,
macrici, măcriş bun, măcriş de munte, măcriş, mocriş, schiaz, ştevie.
În tradiţia populară: decoctul frunzelor se lua ca răcoritor contra fierbinţelii la friguri.
Plămădit cu şofran în rachiu de drojdie, se lua dimineaţa contra gălbinării. Ceaiul se mai
lua în bolile de rinichi.
Compoziţie chimică: acid oxalic, tartric, crisofonic, vitamina C, antraglicozizi, glicozizi
flavonici, acizi organici, grăsimi în cantitate redusă, clorofilă, săruri minerale diverse.
Vitaminele: A, B, C, PP.
Acţiune farmacologică: aperitiv, laxativ, alcalinizant, diuretic, depurativ, antiscorbutic.
Contraindicaţii: sunt interzise la cei cu afecţiuni pulmonare ca astm, artritism, gută,
reumatism, colici nefrotice, calculi cu uraţi în special.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, afecţiuni digestive, afecţiuni ale
nervilor periferici, afrodiziac, boli de ficat, cancer, diaree, furuncule, gastrită, hepatită,
imunitate scăzută, intoxicaţii ale organismului, paralizie, pareze, pecingine, tumori,
ulcer.
Preparare:
 Page 432 of 1147

-frunzele se pot consuma ca atare sau în diferite preparate culinare.

-Rădăcină mărunţită se va pune 2 linguriţe la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10
minute după care se va strecura. Se pot consuma 2 astfel de căni pe zi.
-Rădăcină făcută pulbere se va amesteca cu alte plante în funcţie de afecţiune şi se va
lua un vârf de cuţit sau chiar o linguriţă de praf de 3 ori pe zi. Se va ţine în gură timp de
10 minute după care se va înghiţi cu puţină apă. Este unul din tratamentele cele mai
eficiente.
-Cataplasme de frunze fierte se pun pe abcese, furuncule, tumori albe (artrite
tuberculoase cronice, cu umflarea ţesuturilor).
MĂCRIŞ IEPURESC.
Oxalis acetosella Fam. Oxalidaceae.
Denumiri populare: măcriş de trifoi, măcriş de pădure, măcriş iepuresc, măcriş păsăresc,
măcriş trifoios, macrişor, pita-cucului, trifoi acru, trifoi iepuresc, trifoi măcriş.
În tradiţia populară: Ceaiul din frunze proaspete se lua contra frigurilor, contra durerilor
de piept. Planta proaspătă se folosea la oblojirea rănilor sau pentru paralizie.
Compoziţie chimică: acid oxalic, oxalat de potasiu, tanin, mucilagii, pectine, enzime,
principii sulfurate, săruri minerale, vitamina C.
Acţiune farmacologică: diuretic, antidiareic, antiscorbutică, antidot în intoxicaţii cu
arsen şi mercur.
Se indică în următoarele afecţiuni: abcese, astenie de primăvară, avitaminoze, boli
hepatice cronice, cancer, diaree, digestie dificilă, dureri de piept, febră, leziuni bucale
chiar ulcerate, inapetenţă, intoxicaţii, răni, scabie, scleroză în plăci.
Preparare:
-Frunze proaspete se mestecă în gură după care se înghit.
-Frunze proaspete se pun pe afecţiunile pielii.
-Decoct din plantă proaspătă sau uscată. 2 linguriţe se vor fierbe timp de 10 minute la
250 ml apă. Se pot consuma 3 astfel de căni pe zi.
-Decoct din rădăcină- 2 linguriţe de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml apă. Se va
fierbe timp de 15 minute la foc mic după care se va strecura. Se pot consuma 2-3 căni
pe zi.
-Pastă din frunze uscate şi amestecate cu miere se aplică pe afecţiunile pielii cu scop de
cicatrizare
-Pastă din plantă sau rădăcină în amestec cu untură sau lanolină în părţi egale se va
aplica pe leziunile pielii produse de scabie.
MĂGHIRAN.
Majorana hortensis Fam. Labiatae.
Denumiri populare: iederă, moderan, măcran, măcrană, măgheran, măgherate,
măghiuran, măieran, măderan turcesc, măgeran, mărgăran, măderan, măghieran, pupi,
şovârf.
În tradiţia populară: ceaiul din planta întreagă se dădea copiilor mici pentru a înceta
plânsul. Cu zeama de lămâie, ceaiul se bea în boli femeieşti. Se mai folosea la “cel
perit” şi “bătăi de inimă.
Compoziţie chimică: părţile aeriene conţin ulei eteric 1-1,62% acizi alacanolic şi
nisolic, acid rosmarinic, acid cafeic, acid clorogenic, carvacrol, flavone (Majorana,
rutină, etc), hidrochinonă, pentozoni, pectine, planteoză, urme de zaharoză, acid
ascorbic, substanţe minerale: calciu, potasiu, natriu, fosfor, magneziu, sulf, azot, fier,
 Page 433 of 1147

mangan, cupru, molibden, ulei eteric constituit din topinen, tujonal, terpinol, linalol,
geraniol, cimenol, mentenol, eugenol, carvacrol, charvicol, etc. Vitaminele A şi C.
Acţiune farmaceutică: antiseptic-împiedică înmulţirea microbilor, sedativ, combate
insomniile, calmant nervos, diuretic, stimulează digestia, elimină gazele, calmează
colicile stomacale, creşte diureza, măreşte peristaltismul intestinal.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, alopecie, astenie, balonări,
colici intestinale şi stomacale, colite de fermentaţie, depresie, dispepsii stomacale,
dureri reumatice, gastrite hipoacide, insomnii, lipsa poftei de mâncare, migrene,
nevroze, răni, sciatică, stări nervoase.
Preparare:
-Infuzie din o linguriţă de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere apoi timp de 10 minute după care se strecoară, se poate îndulci cu miere dacă
nu aveţi diabet şi se pot consuma 2-3 căni din acestea pe zi.
-Infuzie din cantitate dublă de plantă se foloseşte în afecţiunile mai grave sau se poate
folosi împreună şi cu alte plante medicinale mărindu-i acţiunea sau chiar spectrul de
activitate, depinde de ce plante se folosesc.
MĂR.
Mallus pumilla Fam. Rosaceae.
În tradiţia populară: coaja şi frunzele se foloseau la vopsit în galben, roşu şi negru.
Se consumau crude, dar şi uscate, murate, sub formă de marmeladă, must, etc.
În nordul Moldovei, crenguţele de măr dulce se fierbeau şi se făceau cu ele oblojeli
contra bubelor dulci.
În munţii Apuseni, se puneau pe bubele dulci must stors din mere. Frunzele de măr
dulce, cimbrişor şi gutui, se foloseau la oblojeli la cel perit.
În unele părţi, merele coapte se luau contra tusei. În ţinutul Sucevei se făcea o bortă
într-un măr domnesc, se punea în ea piper, se cocea la foc şi se mânca pentru tuse.
Compoziţie chimică: apă 83-93%, zaharuri reducătoare, zaharoză, celuloză, pentosan,
lignină, acizi liberi, pectine, materii grase, protide, săruri de potasiu, sodiu, siliciu,
calciu, clor, fier, brom, aluminiu, arsen, sulf, magneziu, cobalt, tanin, esteri amilic,
formic, acetic, caproic, aldehidă acetică, geraniol, Vitaminele:B1, B2, PP(mai ales în
coajă)acid pantothenic, vit C. Valoare calorică 80-124Kcal\100g
Acţiune farmaceutică: tonic, diuretic, uricolitic, depurativ, antiseptic intestinal, protector
gastric, hipercoleserolemiant, laxativ.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bronhice, afecţiuni dermatologice,
amigdalită, anemie, artritism, astenie fizică şi intelectuală, atacuri cerebrale,
ateroscleroză, boli hepatice, bronşite, cancer, cefalee, chisturi seboreice, colecist mărit,
comedoane, convalescenţă, constipaţie, demineralizare, diabet infantil, dispepsie,
dizenterie, eczeme, edeme cardiace, erupţii cutanate, enterocolite, gastrite, gingivite,
graviditate, gripe, gută, herpes, hipertensiune arterială, infecţii respiratorii, infecţii
urinare, insomnii, litiază urică, mâncărimi de piele, nervozitate, obezitate, oligurie,
otalgii, pecingine, plăgi atone, pletoră, rectocolită, reumatism, sarcină, scabie, secreţii
salivare insuficiente, sedentarism, stări febrile, tulburări de vedere, tuse, ulcer gastric,
vomismente, zona zoster.
Preparare:
-Pastă cu măr fiert aplicată sub formă de mască pe faţă, se poate adăuga lapte sau
smântână în funcţie de natura tenului.
 Page 434 of 1147

-Suc aplicat pe faţă ca o compresă, reface ridurile şi vindecă acneea în foarte scurt timp.
-Oţet de mere se aplică pentru calmarea arsurilor sau în cazul mâncărimilor de piele.
-Mere coapte se aplică pastă pe răni pentru cicatrizare.
-Suc de mere se consumă zilnic câte 600 ml de suc împărţit în trei reprize care se vor
lua înainte de mese.
-Fruct dat pe răzătoare în cazul diareei la copii.
-Fructe se consumă preferabil înainte de mese în orice cantitate zilnic, o perioadă cât
mai lungă.
-Un măr copt în cuptor se va tăia în două apoi se va pune în locurile dureroase, inclusiv
la urechi. Se aplică cât se poate de cald şi se ţine până trece durerea.
-Infuzia din coji de mere. 2 linguri de coji mărunţite se vor pune în 250 ml apă clocotită.
Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară şi dacă nu aveţi diabet se poate îndulci cu
miere pentru a se induce un somn liniştit. Se va bea cu 2 ore înainte de a se culca în
insomnii.
-Cure cu fructe crude. Se va consuma în fiecare zi, cel puţin un Kg de mere crude, o
perioadă cât mai lungă, care asigură revigorarea organismului.
-Consumul unui măr seara după masă pentru a asigura laxaţia scaunului, util în cazul
hemoroizilor mai ales dar şi la alte afecţiuni în care este prezentă constipaţia.
-Infuzie de pudră de pieliţă: 1 lingură de supă la o cană de apă clocotită. Lăsăm să se
pătrundă bine 15 minute. 4-6 ceşti pe zi (oligurie, reumatism, gută).
-Aplicarea unui măr copt în cuptor în otalgii.
-Scabie şi chelbe; se taie un măr în două, i se scoate mijlocul şi seminţele şi se pune în
locul gol puţină floare de sulf. Se îmbină cele 2 jumătăţi cu ajutorul unei sfori şi se
coace în cuptor. Mărul astfel copt se zdrobeşte şi se frecţionează părţile bolnave cu
terciul obţinut.
-Plăgi atone; măr ras şi fiert în sucul lui, ca oblojeală sau aplicaţii de suc de măr şi ulei
de măsline în părţi egale.
-Îngrijirea pielii: sucul mărului dă vigoare ţesuturilor (faţă, gât, sâni, abdomen).
MĂRAR.
Anthum gruveoles Fam. Umbelifere.
Denumirea populară: crop, chimen, marar, marariu, mărar de grădină, mărar tare,
mărariu, mărăraş, mărariu, morar, morariu.
În tradiţia populară: decoctul seminţelor se dădea copiilor contra durerilor de stomac. În
ţinutul Argeşului, se credea că ar fi bun pentru vindecarea umflăturilor la stomac. Ceaiul
din tulpinile florifere se folosea în bolile aparatului urinar. Ceaiul de mărar amestecat cu
sulfină se bea la guturai cu tuse. Decoctul frunzelor se întrebuinţa contra durerilor la
urechi, iar ceaiul se lua contra durerilor de cap.
Rădăcina de molotru şi mărar se punea la căpătâi, ori se bea decoctul contra
insomniilor. Ceaiul din seminţe se lua contra astmului cardiac, iar ceaiul sau decoctul
părţilor aeriene, în bolile de inimă şi contra arteriosclerozei. Sămânţa pisată se dădea
copiilor pentru limbrici. Femeile care nu aveau lapte fierbeau păsat cu sămânţă de mărar
şi beau zeama.
Compoziţie chimică: ulei volatil 2,5-4% mai ales în ramuri şi frunze tinere şi 3-6% în
fructe, potasiu, sulf, sodiu. Ulei volatil între 40-60% carvonă, alfa- felandrone, terpine,
limonen, miristicină şi izomiristicină, eter benzilic, acid ascorbic, caroteni, B1, B2, acid
 Page 435 of 1147

folic, maltoză, xiloză, zaharoză, pectine, acid clorogenic, anetol, substanţe minerale.
Conţine fitohormoni în special sămânţa.
Acţiune farmaceutică: antiseptice, emoliente, rezolutive, stomahic, carminativ,
antispastic, ajută la eliminarea gazelor din intestine, măreşte cantitatea de urină fiind
deci un bun diuretic, măreşte de asemenea cantitatea de lapte fiind un galactogog,
calmează nervii, excită sucurile gastrice fiind indicat în lipsa poftei de mâncare, previne
infecţiile microbiene, ajută în afecţiunile inimii prin efectele care le are asupra
organismului.
Extern de asemenea este foarte indicat pentru acţiune de cicatrizare pe care o are asupra
pielii şi pentru că ajută în cazul petelor ajutând la dispariţia lor.
Seminţele în special sunt cele care au mai mult fitohormon şi ajută la refacerea
secreţiilor vaginale mai ales în cazurile menopauzei. Este un medicament natural care se
poate da la toate femeile în timpul menopauzei.
În cazul părului care creşte uneori în exces de la o anumită vârstă tot aceste seminţe de
mărar pot să remedieze situaţia şi tratamentul este foarte simplu şi eficient ne producând
efectele secundare ale hormonilor sintetici.
Totuşi sunt contraindicate seminţele de mărar în toate cazurile în care avem un fibrom
uterin, cancer genital feminin sau chiar sindrom premenstrual
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni gastro-intestinale, afecţiuni
sexuale şi ginecologice, afecţiuni ale ovarelor, ateroscleroză, astenie, bătături, bolile
ficatului şi ale veziculei biliare, cancer, ciclul menstrual perturbat, dureri de cap, gastrite
hipoacide, hemoroizi, hiperkeratoze, hipertensiune, hirsutism, inflamaţiile ochilor,
inflamaţiile căilor respiratorii, iritaţiile pielii, insomnii, insuficienţă cardiacă, lactaţie
insuficientă, menopauză, nefroze, nevroze, osteoporoză, pieli-nefrite, prurigo,
reumatism, secreţii vaginale insuficiente, sughiţ, tumori benigne sau maligne.
Preparare:
-Seminţe de mărar se vor măcina cu râşniţa de cafea. Se va lua de 3 ori pe zi câte o
linguriţă din acest praf cu 10 minute înainte de mese. Se va ţine puţin sub limbă după
care se va înghiţi cu puţină apă. Este unul din cele mai eficiente tratamente în foarte
multe din afecţiunile de mai sus. Util chiar şi în sughiţul persistent care va trece imediat.
-Infuzie dintr-o linguriţă de seminţe de mărar care se vor pune la 250 ml apă clocotită.
Se lasă acoperit pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi
preferabil să se consume înainte de mese. Se poate face un tratament de lungă durată.
-Decoct din 2-3 linguriţe de plantă care se vor pune la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de
10 minute după care se strecoară. Se poate folosi 3 căni pe zi perioade lungi.
Extern:
-Se poate face decoct din plantă sau seminţe în funcţie de gravitatea afecţiunii putându-
se pune 2-3 linguriţe la o cană de apă. Se vor fierbe timp de 5 minute după care se
strecoară. Se poate aplica extern.
-Plantă 50 g se va pune la 250 ml oţet şi se lasă timp de 8 zile agitând de mai multe ori
pe zi. Se aplică la pete, pistrui sau în diferite afecţiuni ca bătături sau mâncărimi de
piele.
Se poate folosi cu multe alte plante în combinaţie lucru care face ca aceste tratamente să
fie foarte eficiente.
-Tinctură- este preferabil să se facă din seminţe pentru că este mai eficientă. Se va lua
pentru aceasta 50 g de seminţe măcinate fin cu râşniţa de cafea. Se va pune peste
 Page 436 of 1147

acestea o cantitate de 250 ml alcool alimentar de 70. Se va ţine timp de 15 zile la

temperatura camerei agitând zilnic de mai multe ori pe zi. Se va strecura după această
perioadă şi se va pune în sticluţe de capacitate mai mică, care se pot închide ermetic.
Se poate lua o linguriţă din această tinctură în diluţie cu puţină apă de 3 ori pe zi.
-Vin – se va lua un litru de vin alb de bună calitate în care se va pune 20g de seminţe de
mărar măcinate. Se va lăsa timp de 8 zile după care se va strecura. Se va putea
administra câte 50ml de trei ori pe zi, chiar în cure de lungă durată.
MĂRUL LUPULUI.
Aristolochia clematitis Fam. Aristolochinaceae
Denumiri populare: boaşele popii, curcubeţică, desagii popii, fasolea calului, fasolea
ciorii, fasolea dracului, fasolea grecească, fasole grecească, ghemele popii, mărul
lupului, măr lupesc, nucşoară, păsulică, poama vulpii, remf.
În tradiţia populară: frunzele crude se puneau pe răni. Cu decoctul tulpinilor florifere se
spălau rănile, pecinginea, abcesele şi se făceau scăldături şi oblojeli bolnavilor de
brâncă. Cu rădăcina fiartă, pisată, amestecată cu făină de porumb, se făceau legături
contra gâlcilor, ungându-se pe deasupra cu grăsime de porc ori cu undelemn. În Banat,
planta cu rădăcină cu tot se fierbea în oţet ori în vin roşu bătrân, apoi se făcea un
stropitor din ţeavă de soc şi cu acesta se spălau, de mai multe ori pe zi rănile rele. Se
mai folosea contra frigurilor. Frunzele verzi şi florile se puneau în băi contra
reumatismului, îndeosebi la picioare. Decoctul rizomului uscat în 2 dl. De lapte şi 1 dl.
De apă se bea contra ulcerului la stomac. Cu decoctul plantei se spăla contra ploşniţelor.
Atenţie! Este o plantă toxică. Se foloseşte partea aeriană a plantei, fără seminţe, sau
rădăcini.
Compoziţie chimică: conţine acid aristolochic, magnoflorină, trimetilamină, ulei volatil,
flavonoide, tanin, dioxifenalamină, săruri minerale, protide, fitosteroli, sitosterol,
colină, derivaţi ai acidului hidroxicinamic, alantoină, rezine, compuşi flavonici,
substanţe amare, celuloză, zaharuri.
În cazul intoxicaţiei: apar vărsături, greţuri, scaune numeroase, urinări dese, etc. Se vor
face spălături gastrice şi se va administra cărbune medicinal.
Acţiune farmaceutică: este una dintre plantele foarte puţin cercetată la noi cu toate că se
pare că în alte părţi a atras atenţia cercetătorilor. Cert este că încă nu se ştie cu exactitate
ce şi cum ajută în diferite afecţiuni. Se foloseşte acum mai mult empiric la foarte multe
afecţiuni, de la cele mai simple la cancer, chiar cu metastaze.
Se poate utiliza în următoarele afecţiuni: abcese, afecţiunile pancreasului şi ficatului,
cancer de diverse etiologii, candidoza, ciroza, cicatrici după intervenţii chirurgicale,
eczeme zemuinde, fistule anale, flegmoane, furuncule, gingivita, infecţii genitale,
inflamaţii, răni purulente, tricofiţie, ulcerul gastric, ulcere cronice ale pielii.
Administrare:
-Întrucât este o plantă toxică se va face numai sub supraveghere strictă medicinală. Se
va administra maximum 0,1-0,5 g plantă intern preferabil sub formă de tinctură şi care
se ia sub supraveghere medicală strictă.
Preparare: se va face doar la farmacii unde se poate stabili care este doza de toxină
existentă în această plantă. Nu este indicat ca această tinctură să se facă în gospodărie
unde nu aveţi posibilitatea să stabiliţi câte toxine există în planta culeasă, deoarece
acestea pot varia foarte mult în funcţie de timpul în care s-a cules, de terenul pe care a
crescut şi ce părţi ale plantei se folosesc de asemenea în ce stadiu de vegetaţie este.
 Page 437 of 1147

MĂSELARIŢĂ.
Hiosciamus niger Fam. Solonaceae.
Denumiri populare: bob, bolunditoare, buruiană de măsele, ciumască, iarba lui Sfântu
Ioan, musalari, moslad, mătrăgună, nebunariţă, sunătoare.
În tradiţia populară: era un leac obişnuit contra durerilor de măsele. Se ţinea în gură
decoctul plantei ori se făceau cu el abureli.
Unele femei luau sămânţa şi o puneau într-o ulcea de apă. Făceau apoi foc din lemne
de fag în cuptor sau pe vatră. După ce ardeau lemnele bine, trăgeau cărbunii la un loc şi
puneau deoparte lângă ei, ulcica cu apă şi seminţe, ca să se încălzească, iar pe de altă
parte presărau sămânţa cu cărbuni şi puneau peste ei o strachină cu gura în jos, ca fumul
să se prindă de ea. După ce ardea sămânţa se fierbea apa din ulcea, bolnavul absorbea
aburii şi fumul cu gura deschisă.
Unele femei înfierbântau o cărămidă arsă, o puneau într-o strachină şi turnau apa din
ulcea peste ea, ca să se aburească cei pe care-i dureau măselele. Cu zeama de măselariţă
cu ulei se spălau rănile de şarpe. În Dobrogea se folosea la băi contra insomniilor la
copii.
Compoziţie chimică: frunzele conţin 0,05-0,10g% alcaloizi constituiţi din 1-
hiosciamină şi scopolamină. In produsul vegetal uscat se găseşte şi atropina, forma
racemică a 1-hiosciaminei.
1-hiosciamina este 1-tropiltropeina care se găseşte şi în frunzele de scopolia.
Cuscohigrina aflată în rădăcină nu se află şi în frunze.
În afară de alcaloizi se mai găsesc baze volatile ca: tetrametil-1,4-diaminobutan, colină
şi trimetilamină, vitamina C, o substanţă amorfă neidentificată: hioscipicrina. Spre
deosebire de beladonă nu conţin metilesculentină.
Acţiune farmaceutică: produsele de hiosciam, datorită prezenţei hiosciaminei, au o
acţiune asemănătoare produselor de beladonă, dar corespunzător mai slabe prin
conţinutul în alcaloizi mai scăzut.
La această acţiune însă se adaugă aceia a scopolaminei care lipseşte beladonei.
Scopolamina are o acţiune hipnotică datorită efectului depresiv central manifestat
îndeosebi la nivelul zonei motorii, în unele boli cum sunt paralizia agitată,
parkinsonismul, Delirum tremens. Acţiunea preparatelor de Hiosciamus se manifestă
prin diminuarea secreţiilor (salivare, gastrică, sudoripară), inhibarea spasmelor
gastrointestinale produse de purgaţie, potenţează acţiunea analgezicelor şi
antipireticelor şi diminuează tulburările extrapiramidale.
Sunt contraindicate în glaucom, sarcină şi lactaţie de asemenea în hipersecreţie
gastrică.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: astm (ţigări), alienaţie mintală, boala Parkinson,
aciditate gastrică, convulsii, Delirum tremens, dureri provocate de nevrite, dureri de
măsele, dureri reumatice, epilepsie, muşcături de şarpe, nevroze, nevralgie de trigemen,
paralizie agitată, tuse nervoasă,
Toxicitate: simptomele sunt asemănătoare intoxicaţiei cu beladonă, în plus are acţiune
depresivă asupra sistemului nervos datorită scopolaminei. Se manifestă la început prin
excitaţie cu spasme uscăciune gurii, faringelui, puls accelerat apoi încetinit, ameţeli şi
eventual delir, o fază astenică cu stază capilară şi o fază paralitică încheiată cu comă.
Se indică administrarea de cărbune praf în cantitate cât mai mare şi cât mai multe
lichide chiar apă simplă, care să provoace voma în cazul intoxicaţiei.
 Page 438 of 1147

Preparare:
-Frunzele se pun în ţigări împreună cu nicotina formând o ţigară antiasmatică. Se va
fuma la nevoie.
-Frunze o linguriţă se fierbe timp de 5 minute în 250 ml apă şi se foloseşte în decursul
zilei cu înghiţituri mici. Extern se aplică sub formă de comprese.
-Frunze mărunţite transformate praf se vor amesteca în părţi egale cu untură şi se aplică
extern.
-20 g de frunze mărunţite, sau măcinate fin cu râşniţa de cafea se vor pune în 250 ml
alcool alimentar de 70. Se va ţine timp de 15 zile, în care timp se va agita de mai multe
ori pe zi, pentru a extrage principiile active din plantă. Se strecoară şi se pune în sticluţe
de capacitate mai mică.
Doze: tinctura se poate administra cu alte tincturi împreună. 1ml =46 picături.
Doza maximă este de 3 ml în 24 ore, 6 ml la copii peste 3 ani se administrează 5
picături pe an de vârstă şi pe zi.
-Plantă praf 1g o dată, maximum 3 g pe 24 ore.
-Ulei se va face prin punerea a 50 g de plantă mărunţită la 250 ml ulei vegetal. Se va
pune pe baia de apă pentru 3 ore după care se strecoară. Se poate folosi extern pentru
masaje de calmarea durerilor, fiind foarte eficient.
MĂSLIN.
Olea europea. Fam. Oleaceea.
Se folosesc doar fructele în diferite tratamente.
În tradiţia populară: măslinele pisate cu sâmburi cu tot, amestecate cu seu de oaie şi
mămăligă caldă se punea la gâtul copiilor bolnavi de gâlci. Frunza şi sâmburii arşi în
foc şi pisaţi amestecaţi cu rachiu, se foloseau contra durerilor de măsele. Contra
tricofiţiei, se punea o măslină în spuză, se desfăcea, se scotea sâmburele şi se aplica pe
leziune. Contra năjitului, se punea o măslină la urechea bolnavă şi se culca peste ea.
Scrumul de sâmburi se lua contra diareei. Decoctul sâmburilor pisaţi, amestecaţi cu
siminic (Antennaria dioica), se dădea contra diabetului.
Compoziţie chimică a măslinei: apă, vitaminele A, B, C, E, F, săruri minerale, materii
azotate, grase, ulei, substanţe extractive, sulf, fosfor, cupru, mangan, calciu, fier,
magneziu, protide, celuloză, etc.
Acţiune farmaceutică: asigură o bună digestie, laxativ, asigură drenajul biliar, purgativ,
emolient, antidot al otrăvilor, colagogă, stimulează funcţionarea ficatului. Scade
colesterolul. Extern ajută la înmuierea keratozelor, vindecă leziuni şi diferite răni, se
foloseşte în cosmetică în diferite preparate.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni hepatice, afecţiuni digestive,
alopecie, anemii, arsuri, colici, constipaţie, cosmetică, diabet zaharat, dischinezie
biliară, dureri diverse, entorse, furuncule, gută, hipertensiune, hepatite, litiaze renală sau
biliară, nevrite, panariţiu, paradontoză, pecingine, pioree, reumatism, unghii deteriorate,
viermi intestinali.
Preparare:
-Cel mai bun este uleiul presat la rece care se foloseşte în toate afecţiunile de mai sus
sub următoarele forme.
Câte o linguriţă dimineaţa la trezire în bolile interne ca: dischinezie biliară, hepatice,
stomacale, etc.
Se masează gingiile în paradontoză de mai multe ori pe zi.
 Page 439 of 1147

Se aplică cald pe locurile dureroase.

Se fac diverse preparate cu alte produse ca şi gălbenuş de ou şi se fac spălături pe cap.
Se ia intern câte o lingură în cazul constipaţiilor.
Se face un amestec cu apă de var şi ulei în proporţii egale şi se aplică în cazurile cu
keratoze şi alte afecţiuni cutanate psoriazis, ihtioză, etc.
În gută se aplică pe locurile dureroase împreună cu frunze de ferigă aplicate cât mai
fierbinţi.
Cataplasme cu măsline pisate aplicate în cazul răcelilor pe gât sau chiar pe piept.
În cazul viermilor intestinali se va lua câte o lingură de ulei dimineaţa pe stomacul gol.
Este mai eficient dacă se combină şi cu alte tratamente.
Afecţiunile pielii cu crăpături, etc se ung cu acest ulei şi se vindecă.
Se face în fiecare zi următoarea cură. Se va lua în gură o lingură de ulei. Se va mesteca
bine în gură timp de 20 de minute fără să se înghită deloc pentru că este toxic. Se va
forma o masă tare ca o gumă care se va arunca în WC şi se va spăla bine gura. Se face
în fiecare zi, minimum 10 zile. Este foarte eficient pentru că ajută la curăţirea glandelor
salivare şi a întregului organism de toxine.
Uleiul de măslin este foarte util în orice afecţiune în care se solicită ulei. Acesta poate
înlocui orice alt ulei fiind mult mai indicat ca orice alt ulei vegetal.
MĂTĂCIUNE.
Dracophalum moldavica Fam. Labiate.
Denumiri populare: busuioc de munte, busuioc mănăstiresc, busuiocul stupilor, melisă
românească, melisă turcească, mătăcină, mintă turcească, roiniţă.
În tradiţia populară: se foloseşte ca leac pentru ochi. Din frunzele plantei se prepară apa
sau spirtul de melisă.
Compoziţie chimică: ulei volatil bogat în citrol, acid cafeic, acetat de geraniol, un
principiu amar, taninuri, săruri minerale, celuloză. Vitaminele A, C.
Acţiune farmaceutică: are acţiune antispastică, antiseptică, coleretică, carminativă,
stomahică. Excită secreţiile gastrice ajutând la favorizarea digestiei, calmează durerile
de stomac şi intestine, ajută la eliminarea gazelor din organism, ajută la dispariţia
infecţiilor din intestine. Este un calmant nervos.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni oculare, atonie gastrică, balonări,
colite spastice, colite de putrefacţie, diaree, digestie grea, dispepsii, dischinezie biliară,
dureri abdominale, greţuri, hipoaciditate, indigestii, infecţii microbiene, meteorism,
nervi, răni, spasme gastro-intestinale, stări de nervozitate, vomă.
Preparare:
Se folosesc inflorescenţele împreună cu întreaga plantă.
-Infuzie din 2 linguriţe de plantă mărunţită pusă în 250 ml apă. Se va acoperii şi se lasă
timp de 10 minute după care se va strecura. În cazul în care nu există şi diabet asociat
atunci se poate îndulci după gust cu miere polifloră. În cazul afecţiunilor abdominale
însă este indicat să se consume ne îndulcit fiind mai eficient. Se pot consuma 2-3
ceaiuri pe zi.
-Extern se va face o infuzie din cantitatea de plantă dublă.
MĂTRĂGUNA.
Atropa belladona. Fam. Solanaceea.
Denumiri populare: cinstită, cireaşa codrului, cireaşa lupului, doamna codrului, doamnă
mare, floarea codrului, floarea cucului, gugţâi, iarba codrului, iarba lupului, împărăteasa
 Page 440 of 1147

buruienilor, matragonă, nădrăgulă, paplău, ţilidonie. Din aceiaşi familie mai fac parte
ciumăfaia, măselariţa, etc.
În tradiţia populară: frunzele unse cu grăsime, se puneau pe umflături. Cei care aveau
friguri se legau la cap cu ele. Cu frunze aprinse se trata tusa. Rădăcina plămădită se
folosea contra reumatismului, ori se făcea băi cu ea.
Compoziţie chimică: alcaloizi sunt în toată planta. Frunzele de beladonă conţin 0,3-
0,5%-1% alcaloizi tropinici, baze volatile, flavone, alcaloizi tropanici, colină, enzime.
Alcaloizii sunt constituiţi în majoritate (83-98% din 1-hiosciamină, d-1- hiosciamină
(atropină) scopolamină şi beladonină.
În frunzele proaspete atropina se află în cantităţi minime, dar se formează în timp mai
ales la uscare prin racemizarea hiosciaminei. În rădăcini sunt cele mai multe.
Bazele volatile sunt constituite din piridină, N-metil pirolină, N-metil-pirolidină,
tetrametildiaminobutan şi colină.
Caracteristic frunzelor de beladonă le este prezenţa metilsculetinei liberă sau sub
formă de glicozid (scopolină) substanţă care lipseşte în frunzele de hiosciam.
Acţiune farmaceutică: preparatele de beladona îşi datorează activitatea farmaceutică
îndeosebi prezenţei atropinei. Datorită acţiunii competitive specifice, atropina se
substituie acetilcolinei în terminaţiile periferice postganglionare, blocând efectorii
colinergici.
Prin această acţiune aceste preparate influenţează variabil toate organele şi sistemele a
căror funcţionare se află sub dominaţia sistemului parasimpatic, respectiv provoacă
midriază, micşorează secreţia salivară, gastrică şi sudorifică, micşorează spasmele
tonice de natură vagotonică, dilată bronhiolele, permiţând o mai bună ventilare
pulmonară. Alcaloizii din fructe cu gust dulceag, greţos, îi înnebunesc pe cei care
mănâncă, atraşi şi de strălucirea lor aparte.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni în ordinea utilităţii lor: hiperclorhidrie,
sialoree, hiperhidroză, spasme tonice ale intestinului, spasm piloric, în tratamentul
simptomatic al parkinsonismului post encefalic, în colici hepatice, nefrite saturniene, în
diskinezi biliare, colite, astm bronhic. Sunt indicate ca antidot al pilocarpinei, eserinei şi
nicotinei, precum şi în otrăvirile cu ciuperci.
Se prepară numai farmaceutic datorită toxicităţii.
MĂTREAŢA BRADULUI.
Usnea barbata Fam. Usneaceae.
Denumiri populare: barba împăratului, barba bradului, barba copacilor, barba ursului.
Compoziţie chimică: acid urşinic, tanin, polifenoli, substanţe amare, săruri minerale,
etc.
Acţiune farmaceutică: talul lichenilor ca şi cel al lichenului de islanda are o acţiune
puternică antimicrobiană nu mai permite microbilor să se înmulţească şi îi distruge în
cea mai mare parte. Are puternică acţiune chiar asupra viruşilor şi în plus ajută la
întărirea imunităţii organismului. Datorită taninului se poate folosi cu succes şi în diaree
în special la cele microbiene din enterocolite.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni intestinale, angine, diaree,
enterocolite, gingivită, gripă, răceli, stomatite.
Preparare:
-Se va măcina cu râşniţa de cafea înainte de a se folosi. Se ia o linguriţă de praf care se
va pune în 250 ml apă clocotită. Se va lăsa apoi 10 minute acoperit. Se va strecura apoi
 Page 441 of 1147

înainte de a se administra se va pune o linguriţă de bicarbonat de sodiu alimentar la

această cantitate. Se va consuma cu înghiţituri mici. În cazul în care se va face gargară
se va putea face cu cantitatea dublă de plantă.
MĂTURICE.
Sarothamus scoparius Fam. Fabaceae.
Denumiri populare: bucşan, călugărească, drob, grozamă, mătură verde, măturcea,
sorbestru, umbra iepurelui.
În tradiţia populară: se fierbea în vin şi se aplica extern la diverse dureri caldă.
Atenţiune! Este o plantă toxică a cărei intoxicaţii produce excitaţie mare, convulsii,
comă, moarte prin asfixiere.
Compoziţie chimică: ramurile tinere, frunzele şi florile conţin alcaloizii: genistină,
sparteină, sarotamnină, scoparozid, epinină, amine, săruri minerale, tanin, ulei volatil iar
florile conţin în plus scoparozid.
Acţiune farmaceutică: sparteină ajută la refacerea inimii în cazul aritmiilor, la
afecţiunile uterine pentru că ajută în oprirea hemoragiilor. Se foloseşte la prepararea
unor medicamente pentru afecţiunile cardiace.
Este interzis diabeticilor.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: adinamie, afecţiunile miocardului, aritmii,
extrasistole, hemoragii uterine, nevroze cardiace, tahicardie, etc.
Se prepară doar farmaceutic.
MEI.
Milium effusum
Pannicum miliaceum Fam; Boraginaceae.
Denumiri populare: mei comun, mei lung, mei cu lumânări, meiul africanilor.
Compoziţie chimică: lipide, protide, acizi aminaţi: acid salicilic, fosfor, magneziu, fier,
vitamina A
Acţiuni farmaco-dinamice: nutritiv, revitalizant, echilibrant nervos.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: astenie fizică şi intelectuală, convalescenţă,
sarcină.
Preparare: -Se utilizează în alimentaţie.
MEI PĂSĂRESC.
Lithospermum purpurea-coeruleum Fam. Boranginaceae.
Denumiri populare: grâuşorul-vrabiei, iarba-omului, mălai-păsăresc, mălai-pietros,
mărgeluşe, mohor, rădăcină roşie.
În tradiţia populară: se folosea local, cu zburătoare (Eupatorium cannabinum) de bubă
neagră, ducă-se pe pustii şi contra durerilor interne: se bea decoctul plantelor şi se
făceau cu ale scăldători.
Turta de făină cu hrean ras, miere şi sare se folosea la gâlci. În diferite dureri se aplică
turtă caldă făcută din făină cu puţină apă caldă şi aplicată local cât mai fierbinte.
Compoziţie chimică: ne studiată.
Acţiune farmaceutică: se folosesc părţile aeriene şi seminţele care au proprietăţi
antigutoase eliminând acidul uric, antiinflamator în special al căilor urinare, inflamaţii,
inclusiv intestinale, inactivează hormonii ovarieni, combate febra, antitoxică, diuretică.
Se foloseşte în următoarele afecţiuni: adenom de prostată, afecţiuni urinare diverse,
afecţiuni ovariene, în special în cancerul de sân ajutând la inhibiţia hormonilor ovarieni,
boli renale, dereglări menstruale, gută, retenţie urinară.
 Page 442 of 1147

Preparare:
-O linguriţă de plantă se pune în 250 ml apă şi se va fierbe timp de 5 minute, după care
se strecoară. Se pot consuma 3 astfel de căni pe zi.
-O linguriţă de seminţe, se va măcina cu râşniţa de cafea apoi se pun în 250 ml apă. Se
pot fierbe apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Este indicat să se consume 3
astfel de ceaiuri pe zi. Este util în cazul în care se doreşte oprirea ovulaţiei pentru o
anumită perioadă, caz în care poate înlocui cu succes o serie de anticoncepţionale.
MENTA.
Mentha piperita,Mentha spicata
Menta de grădină.
Mentha hortensia, Mentha crispa. Fam. Labiatae.
Denumiri populare: boroştină, camfor, diană, ferent, ghiazmă, giazma broaştei,
giugiumă, gnintă, iarbă-neagră, iasmă, mintă broştească, mintă de camfor, mintă de
chicuşuri, mintă moldovenească, mintă de picuşuri, mintă rece, nintă, nintă broştească,
nintă de picuşuri.
În tradiţia populară: în bolile de stomac se lua plămădită bând rachiu. Cu decoctul se
făceau spălături contra bubelor şi durerilor de cap, iar plantele fierte se puneau în
legături. Ceaiul se da copiilor contra colicilor, iar dacă aveau dureri mari, se punea pe
pântece o cataplasmă caldă din frunze de izmă, leuştean.
Pentru dureri de dinţi, se ţinea în gură rădăcină pisată cu rachiu. Pentru “ciumurleală”
cu greaţă, se frecau pe corp cu izmă pisată, cu oţet, punând-o apoi şi la inimă. Cu
trandafir se folosea contra diareei.
Cei bolnavi de “orbalţ” se ungeau cu miere şi presărau praf de mentă uscată. Ceaiul se
mai lua contra tusei, năduşeli, răguşeli şi contra durerilor de piept, precum şi pentru a
uşura naşterile. Contra durerilor de inimă se lua ceai rece. Se mai folosea la insomnii,
pentru liniştirea organismului surescitat, nervos, etc.
Compoziţie chimică: frunzele şi toate părţile plantei conţin ulei eteric, lipide, acizi
oleanolic, ursolic, melisie, sitosterol, orgocalciferol, amestec de parafine, acizi fenolici:
cafeic, crargenic, ferulic, cumaric, lobiatenic. Taninuri, flavonoide: hesperitina,
hesperitina. Glucide: ramnoză, galactoză, glucoză, fructoză, zaharoză, rafinoză,
stachinoză, verbascoză. Carotenoide: radovantina, eripoxantina, violoxantina, carotină.
Enzime: catalaza, peroxidaza, polifenol, oxidaza, etc. Vitaminele: C, D2, tocoferoli,
acid nicotinic, săruri minerale cu elementele: potasiu, calciu, fosfor, magneziu, natriu,
fier, mangan, zinc, bor, cupru, molibden. Uleiul eteric este format din mentol 52,6-
63,2%, mentonă, mentofuran, hidrocarburi terpenice (pinen, terpine, felandrone,
limonen, camfor, fenchen, terpinollum, sahinea, cimen, mircen, cadinen, etc. Florile
conţin mai mult ulei eteric decât frunzele. Rădăcinile sunt lipsite de ulei eteric.
Acţiune farmaceutică: antiseptic, bacteriostatic, astringent, sedativ, combaterea
transpiraţiei, calmează durerile, antidiareic, normalizează tranzitul intestinal, calmează
nevrozele, carminativ, sudorific, antispasmodic, deodorant şi cicatrizant extern, de
asemenea ajută la mâncărimile pielii pe care le înlătură.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, aerofagie, afecţiuni renale, ameţeli,
atonie stomacală, astenie fizică şi nervoasă, balonări, boli de ficat, cardiopatie
ischemică, colecistite, colici intestinale, crampe, diaree, dischinezie biliară, dureri
abdominale, dureri de cap, dureri reumatice, edeme de gambă, enterocolite, flatulenţă,
gastrită, greaţă, guturai, halenă, hepatită, indigestie, infecţii gastro-intestinale,
 Page 443 of 1147

intoxicaţii, înţepături de albine, lichen, mamopatii premenstruale, nervozitate, prurigo,

psoriazis, răguşeală, sâni dureroşi, scabie, spasme abdominale, toxiinfecţii alimentare,
tuse, urticarie, vărsături.
Preparare:
-Frunze mărunţite- o linguriţă se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere timp de
10 minute după care se strecoară. Se pot folosi 3 astfel de ceaiuri pe zi.
-Frunze mărunţite 20 g se vor pune în 250 ml oţet de mere. Se vor lăsa timp de 8 zile
timp în care se vor agita de mai multe ori pe zi. După această perioadă se strecoară. Se
va folosi în cazul mâncărimilor de piele, al bătăturilor, etc.
-Tinctură din 50 g plantă mărunţită peste care se va pune 250 ml alcool alimentar de
70. Se va ţine timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se va strecura apoi,
se pune în sticluţe de capacitate mai mică şi se poate folosi intern câte 10 picături până
la o linguriţă diluată cu puţină apă.
MERIŞORUL DE MUNTE.
Vaccinium vitis-idaeae Fam. Eriaceae.
Denumiri populare: cimişir, coacăz de munte.
În tradiţia populară: frunzele de merişor înlocuiesc frunzele de strugurii ursului
(Arctostaphylos uva ursi) din aceiaşi familie. Ceaiul din frunze se lua contra diareei. In
nordul Moldovei se luau fructele murate. Ceaiul se mai bea contra reumatismului.
Mustul din boabe ca antitermic.
Compoziţie chimică: se recoltează toamna în lunile septembrie frunzele (Folium Vitis
idaeae) se folosesc în terapie, frunzele, coaja şi fructele. Fructele conţin arbutină
(substanţă amară), metilarbutozidă, hidrochinonă, acizi organici: benzoic, citric, chinic,
malic. Tanin, vaccinin, leucoantociani, leucocianidină, everectol, cianidină, derivaţi
fenoli, flavonozide, ester metilic al acidului betuloretinic, ericolină, vitaminele: C,
B1,B2 A (caroten= provitamina A) Frunzele coaja şi chiar rădăcina conţine tot aceste
principii în proporţii diferite, dar toate conţin arbutozid şi hidrochinonă, săruri minerale,
etc.
Acţiune farmaceutică: are acţiune diuretică şi dezinfectant renal, antiinflamator,
calculolitic, detoxifiant, sudorific. Opreşte diareea datorită taninului. Arbutozida şi
metilarbutozidă pe traiectul căilor urinare se dedublează în hidrochinonă şi metil-
hidrochinonă, care împreună cu flavonoidele oferă acţiunea diuretică şi dezinfectantă a
acestei plante, antiinflamator al vezicii urinare, antidiareic,. De asemenea are o slabă
acţiune chiar şi în diabet. Se foloseşte cu bicarbonat de sodiu.
Frunzele de merişor, care constituie un înlocuitor al frunzelor de Uva Ursi (strugurii
ursului) intră în componenţa ceaiului diuretic.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: alopecie, boli renale, catar vezical, cistite,
diaree, eczeme zemuinde, gută, hemoragii, infecţii purulente, infecţii genito-urinare,
inflamaţia vezicii sau a prostatei, litiază urinară urică, nefrite, pielite, răni, reumatism,
uretrite, ulceraţii, tuberculoză pulmonară, tuse.
Preparare: Se pot folosi oricare din părţile plantei.
-Rădăcina- mărunţită se va pune 2 linguriţe la 250 ml apă, după care se va fierbe timp
de 15 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2 –trei căni pe zi.
-Plantă mărunţită- se va pune 2 linguriţe în 250 ml apă, după care se va fierbe timp de 5
minute. Se va strecura după care se pot consuma 2 căni pe zi.
 Page 444 of 1147

-Fructele- se pot face decoct prin fierberea timp de 5 minute a 3 linguriţe, în 250 ml apă,
sau se pot consuma aşa crude. Uscate se pot folosi doar 2 linguriţe de fructe măcinate la
250 ml apă. Se va fierbe în acest caz 10 minute. Se strecoară. Se vor putea consuma 3
astfel de căni pe zi.
-Fructe -sirop sau dulceaţă se vor putea consuma cu linguriţa sau în diferite diluţii cu
apă.
-Cel mai eficient este însă tinctura care se poate face din orice parte a plantei. Se vor
mărunţi 50g, apoi se va pune cu 250 ml alcool alimentar, într-o sticlă care se închide
ermetic.
Se va lăsa timp de 15 zile, la temperatura camerei agitând des, după care se va strecura.
Se va putea consuma câte o linguriţă de tinctură de 3 ori pe zi în diluţie cu apă.
MESTEACĂN.
Betula verrucosa Fam. Betulaceae.
Denumiri populare: mastacân, mesteacăn alb, mestecan.
În tradiţia populară: seva obţinută primăvara prin incizii în trunchiul arborelui, o beau
copii şi cei slabi să se întărească.
A fost unul dintre cei mai importanţi coloranţi vegetali. Cu frunza culeasă înspre
toamnă, se colorau în galben firele sau ţesăturile.
Ramurile verzi se puneau cu un capăt în foc, iar cu seva ce ieşea pe celălalt capăt se
ungea la pecingine. În Maramureş fetele se ungeau pe cap cu ea, ca să le crească părul
des. Fiertura din coajă se da la oprirea udului. Din frunze se făceau ceaiuri contra
durerilor de inimă, reumatism, gută. Ceaiul se lua în bolile de rinichi. În diabet se lua
ceai de mesteacăn cu afin şi traista ciobanului de 3 ori pe zi înainte de mâncare.
Compoziţie chimică: saponine, tanin de natură pirohatehină, metilpentozane, flavone cu
glicol demetilapigenol, betulozidă, mucilagii, zaharoză, ulei volatil, rezine, betulina,
ester metilic al acidului betuloretinic, vitamina C, substanţe minerale, etc. Scoarţa tanin
de natură catehică.
Acţiune farmaceutică: scade tensiunea arterială, creşte permeabilitatea vasculară, creşte
diureza, sudorific antiinflamator, dizolvă calculi, elimină apa din ţesuturi, antigutos,
detoxifiant (depurativ), antiinflamator articular, calmează durerile articulare. Elimină
acidul uric şi colesterolul în exces deci antigutos. Este antibiotic pentru bacilul coli,
streptococ auriu şi alb şi asupra bacilului antirabic. Ajută la eliminarea edemelor, etc.
Extern mult folosit la spălarea părului şi în alopecii. Preparatul din muguri stimulează
secreţia biliară, gastrică, intestinală. Scoarţa se poate folosi la prepararea gudronului
foarte mult folosit în dermatologie.
Seva care se obţine primăvara este foarte utilă pentru toate afecţiunile de mai jos.
Frunzele tinere formează produsul oficinal (Folium Betulae); frunzele de mesteacăn
intră în componenţa ceaiurilor antireumatic şi diuretic nr 2.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni; acnee, afecţiuni cardio-renale, afecţiunile
vezicii biliare, alopecie, anorexie, artroză, ascită, azotemie, avitaminoză, boli de ficat,
boli reumatice, cardiopatie ischemică, colică renală, dermatoze diverse, dispepsii
flatulente, eczeme infectate, edeme de natură cardiacă sau renală, gută,
hipercolesterolemie, hiperhidroză, hipertensiune arterială, inflamaţii articulare, litiază
urinară, nefrite cronice, obezitate, oligurie, pecingine, pete pe piele, pigmentări diverse,
pistrui, plăgi, reumatism articular, transpiraţii excesive, uremie, urticarii.
Preparare: intern-
 Page 445 of 1147

-2 linguriţe de frunze uscate mărunţite se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute, după care se strecoară. Înainte de a se consuma este bine ca la acest ceai, să
se pună un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar, pentru neutralizarea acidului
betulic. Se pot consuma 3-4 ceaiuri din acestea pe zi, chiar perioade mai lungi.
-Macerat se va face din 2 linguriţe de frunze mărunţite, care se pun la 250 ml apă. Se
vor lăsa de seara până dimineaţa când se strecoară. Se va pune şi la acest ceai un vârf de
cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar.
-În cazul în care se doreşte un ceai mai concentrat se va pune 2 linguriţe de plantă
mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere şi se va lăsa timp de 8 ore ne strecurat,
după care se va strecura. Se va pune un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar.
Se poate încălzi puţin înainte de a se consuma. Se vor putea consuma 3 căni pe zi în
special în cazul pietrelor la rinichi.
-Mugurii de mesteacăn se vor mărunţii 2 linguriţe care se vor pune în 250 ml apă. Se
vor fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară şi se va adăuga şi la acesta un vârf
de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar înainte de a se administra. Se vor putea lua 3-4
căni pe zi.
-Seva de mesteacăn se poate consuma câte 20g de mai multe ori pe zi, preferabil înainte
de mese cu 15 minute.
-Din frunze sau din muguri, se va putea face o tinctură care se face din 50 g de plantă
mărunţită, care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70. Se va lăsa timp de 15 zile
la temperatura camerei agitând des, pentru a se extrage principiile active. Se va strecura.
Se va administra în funcţie de gravitatea afecţiunii între 10 picături sau o linguriţă luată
de mai multe ori pe zi.
EXTERN;
-Se poate face un ulei din 50 g de frunze mărunţite care se vor pune în 250ml ulei şi se
vor fierbe pe baia de apă timp de 30 minute, după care se strecoară. În cazul în care se
doreşte prepararea unei creme se va putea adăuga 50g de ceară de albine, tot la cald pe
baia de apă. Şi această cremă va fi amestecată până la răcire pentru că are tendinţa de a
se stratifica. Se va aplica în strat subţire.
-În cazul în care există edeme şi se doreşte vindecarea mai rapidă se va face cataplasmă
cu 50 g de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml apă şi se va fierbe timp de 5
minute. Se va pune apoi pe o bucată de pânză şi se aplică local.
Şi această plantă se poate folosi în combinaţie cu alte plante fiind mult folosită la mai
multe formule de ceaiuri tip Plafar într-o serie de afecţiuni.
MICŞUNELE RUGINITE.
Cheiranthus cheiri Fam. Brassicaceae.
Denumiri populare: floare de violă, foalchiu de iarnă, foalchine galbene, micşunică,
saboi, văzdoagă, violă, viorea roşie.
În tradiţia populară: se făcea ceai care se folosea la bolile de inimă şi la afecţiunile
pielii.
Compoziţie chimică: Se vor folosi plantele recoltate în timpul înfloririi şi seminţele
plantei care conţin cherotoxină, cheirozidină, tanin, mirozină, săruri minerale, ulei
volatil. Seminţele mai au şi acizi graşi pe lângă cele de mai sus.
Acţiune farmaceutică: laxativă, diuretică, cardiotonică, antiseptică, antiinflamatoare,
antivirală, emenagog.
 Page 446 of 1147

Se va putea folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, afecţiuni circulatorii cu

edeme, cicluri menstruale întârziate, constipaţie, excitabilitate nervoasă, gripe, herpes,
poliomielită, spasme intestinale.
Preparare:
-1-2 linguriţe de plantă mărunţită se pun la 250 ml apă clocotită. Se vor acoperii timp de
10 minute după care se strecoară şi se pot consuma 2 căni pe zi. Extern se va putea
folosi cantitate dublă de plantă.
MIGDALĂ DULCE
Prunus amygdalus.
(varietatea: dulcis- singura comestibilă)
Este un pom din Africa de Nord.
Compoziţie chimică: apă, materii azotate, materii grase, zahăr 0,42%, amterii
extractive, celuloză, cenuşă. Ulei până la 75% oleină, ferment (emulsină), peptină,
săruri minerale: calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu. Vitamina A, (5,8 unuităţi pe g),
B. Valoarea energetică a migdalei uscate 606 calorii la 100 g.
Acţiune farmaceutică: foarte nutritivă, aliment echilibrant, energetică mai ales pentru
sistemul nervos (uscată ar putea să ţină locul pentru unii de carne), reechilibrant nervos,
remineralizant, antiseptic intestinal, mai digerabilă dacă este uşor prăjită.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni nervoase, alăptare, arsuri, astenie
fizică şi intelectuală, constipaţie, convalescenţă, creştere, demineralizare, dermatoze,
infecţii, inflamaţii ale gâtului, inflamaţii ale căilor pulmonare, inflamaţii gastro-
intestinale, inflamaţii genito-urinare, litiază urinară, otalgii (dureri de urechi), palpitaţii,
piele uscată, putrefacţii intestinale, sarcină, spasme ale gâtului, genito-urinare, şi gastro-
intestinale, sporturi de performanţă, tuberculoză, tuse cu accese violente.
Preparare:
-Se consumă doar 6-15 pe zi dat fiind marea ei putere nutritivă.
Lapte de migdale:
-Contra spasmelor şi a inflamaţiilor stomacului, a intestinului, a căilor urinare. Se face
din 50 g de migdale, 50 g de miere la un litru de apă. Pentru a-l pregătii, se înmoaie
migdalele timp de câteva minute în apă călduţă. Le curăţăm de coajă, le pisăm cu puţină
apă rece, ca să se obţină o pastă. Diluăm pasta în restul apei. Dizolvăm mierea.
Strecurăm printr-un tifon fin.
-Contra eczemelor uscate, contra arsurilor, erizipelului, contra mâncărimilor şi a
crăpăturilor: ulei de nucă plus ulei de migdale în părţi egale.
-Contra durerilor de urechi şi pentru a-i reda supleţe timpanului se pune tot ulei de nucă
cu ulei de migdale câteva picături seara la culcare călduţe.
-Contra pielii uscate se aplică de la 15-20 minute, de 2-3 ori pe săptămână ulei de
migdale.
-Migdale amară (Amigdala amara) folosită în medicină, conţine acid cianhidric. O
putem utiliza sub formă de cataplasme contra migrenelor, a colicilor hepatice şi nefritice
şi a nevralgiilor reumatismale.
Pasta de migdale amare înlocuieşte săpunul în eczema benignă. Ea face să dispară
pistruii şi este un deodorant (picioare, subţiori).
MOLIDUL.
Picea albis. Fam. Pinaceea.
 Page 447 of 1147

Denumiri populare: brad, brad înalt, brad negru, brad roşu, brădaică, buhaci, molete,
molid alb, molid gras, molidar, molid săc, molidv roşu, molift, păhui, pin roşu, podină,
silhă, târâş, târscior.
În tradiţia populară: mugurii şi conurile tinere se folosesc pentru prepararea unui sirop
contra tusei şi a altor afecţiuni pulmonare. În sudul Transilvaniei, în zona Banatului,
mugurii se spălau, se turna peste ei apă fiartă, se lăsau 2 zile să se macereze, apoi se
strecura zeama, se fierbea până scădea la jumătate şi apoi se fierbea cu zahăr.
Se lua contra durerilor de piept. Ceaiul din vârfurile tinere, crude, se lua contra
năduşelii. Se mai folosea, în unele părţi, în bolile de ficat şi splină. Cu frunze de molid
se făceau scăldători contra mătricilor. Cu cucuruz de molid, frunze de stejar şi boz, se
făceau băi contra reumatismului
Răşina ca şi cea a mai multor conifere, în amestec cu alte leacuri era întrebuinţată la
prepararea diferitelor alifii, pentru tăieturi, bube, buboaie, umflături, junghiuri, etc. Se
folosea şi pentru ceai, împotriva rănilor interne.
Compoziţie chimică: tanin, rezine, uleiuri eterice, terebentină, acid acetic, substanţe
amare, răşină, ceruri, fitoncide, gume, substanţe minerale, vitamine C, B1, B2, PP, K.
Acţiune farmaceutică: antidiareică, antiseptică, antibacteriană, antiinflamatoare,
antireumatismală, behică, eupeptică, tonifiantă.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni dermatologice, afecţiuni digestive,
afecţiuni pulmonare, candidoză, constipaţie, colon iritabil, diaree, erupţii tegumentare,
faringite, gripe, infecţii ale pielii, infecţii urinare, infecţii intestinale, plăgi ale
intestinelor, răni, reumatism, tuse.
Preparare:
-Muguri zdrobiţi- 2 linguriţe, se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute, după care se va strecura. Se poate consuma îndulcită cu miere în special
polifloră în majoritatea afecţiunilor de mai sus.
-Muguri zdrobiţi un Kg se vor pune cu 3 litri de apă. Se lasă la fiert timp de trei ore
după care se va strecura. Se pune din nou la foc şi se adaugă la fiecare litru de lichid
750 g de zahăr. Se va fierbe până devine de consistenţa unui sirop. Se pune apoi în sticle
cu dop. Se va lua câte o linguriţă care se va pune la 250 ml de apă. Se poate consuma 3-
4 căni din acestea pe zi.
-Frunze zdrobite 2 linguriţe se vor pune în 250 ml apă. Se vor lăsa timp de 10 minute la
fiert după care se strecoară. Se poate consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi.
-Răşină se poate suge de mai multe ori pe zi ca o gumă de mestecat.
Extern:
-Se pot face aceleaşi procedee, dar se va folosi cantitate dublă de plante, inclusiv la
spălături anale sau vaginale sau la diferite dermatoze. La fel se poate folosi şi la
gargară.
-Răşina se poate transforma în supozitoare sau ovule cu ajutorul cerii de albine, fiind
foarte utilă în foarte multe afecţiuni din cele de mai sus.
De asemenea se poate folosi şi în amestec cu alte plante medicinale.
MORCOVUL.
Daucus carota. Fam. Umbelifere.
Denumiri populare: bâlă, buruiana ruşinii, cărete, căreţi, caroţi, cinstea femeilor,
cinstea fetei, merlin, mârcov, mercodi, mercoghei, morcoghei, morcoghi, morcogi,
 Page 448 of 1147

morcogei, morcoi, morcoji, morconi, morconiu, morcove, morcoji, morcozi, morcuri,

morcoi, murcoi, murcoci, nap, galben, nap roşu, rădăcină dulce, ruşine, ruşinea fetei.
În tradiţia populară: morcovul copt şi sfărâmat se punea, la copii, pe bube dulci, Mustul
de morcovi se dădea contra rahitismului. Cu morcovi fierţi în lapte se făceau cataplasme
la inflamaţii şi răni vechi. Din morcovi raşi, stropiţi cu petrol, se făceau turte pentru
gâlci. Sămânţa zdrobită, luată cu vin, se dădea în ascită şi în pneumonie. Dulceaţa de
morcovi raşi se dădea contra tusei convulsive, iar fiertura de morcovi contra icterului.
Se mai făcea din morcovi un pahar, se punea în el un ban de aur sau un inel şi apă, care
se dădea bolnavului s-o bea. În ţinutul Năsăudului, se scobea morcovul, se punea în el
apă şi un inel de aur, se ţinea o zi apoi se bea contra gălbinării. Sucul proaspăt extras din
morcov ras se bea, înainte de mâncare, contra durerilor de stomac. Zeama de rădăcină
ne îndulcit se lua, câte 4 ulcele pe zi, contra diareei şi frigurilor. În alte părţi decoctul
rădăcinilor răzuite se lua contra durerilor de stomac; fierte în lapte, se puneau pe
cocături, să tragă puroiul şi să aline durerile. Decoctul rădăcinilor se lua în boli de piept
şi de rinichi. Frunzele uscate şi pisate mărunt se punea la ochi, contra albeţei. Zeama de
morcovi se folosea la hemoroizi şi la hemoragiile abundente ale femeilor.
Compoziţie chimică: arsen, asparagină, protide, hidraţi de carbon, acizi organici
neazotaţi: malic, succinic, citric, fumaric, chinic, lactonic, glicolic, compuşi ai acizilor
nucleici: adenină, adenozina, adenozin-5-monofosfat, hipoxantină, uridin-5-monofosfat,
carotenoide: alfa-caroten, beta-caroten, potasiu, magneziu, brom, fier, calciu, cupru,
mangan, fosfor, sodiu, sulf, alte substanţe minerale, caroten, levuloză, acetaldehidă,
sabinen, mircenul, izopropenul, linaloolul, pectină, dextroză, ulei volatil, fibre vegetale,
zaharuri, estrogeni, vitaminele A În foarte mare cantitate sub formă de beta-caroten, B1,
B2, B3, B5, B6, B9, C, E, enzime. Uleiul eteric are peste 30 de compuşi majoritatea
derivaţi terpenici.
Acţiune farmaceutică: vitaminizant, tonifiante, analgezic, bactericid, antiseptice,
calmante, cicatrizante, emolient, rubefiant, regenerator al pielii, tonic cutanat, ajută în
lupta cu cancerul, este un bun antioxidant, reduce colesterolul, stimulează funcţia
hepatică, hipoglicemiant în diabet, redă pofta de mâncare, lecuieşte ulcerul, ajută
pancreasul, calmează durerea de stomac, reglează tulburările metabolismului, stopează
arteroscleroza, elimină acidul uric, întăreşte capacitatea de apărare a organismului,
emoliente, antianemic, sporeşte numărul de globule roşii şi hemoglobina, reglator
intestinal, antiputrid, depurativ, fluidifiant biliar şi pectoral, cicatrizant gastric, creşte
acuitatea vizuală, dilată vasele coronare datorită daucarinei care face acest lucru,
favorizează lactaţia, vermifug intestinal. Este util în cancer pentru că are foarte mult
beta caroten.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese ale gurii, adenite, afecţiuni pulmonare,
afte, astenii, astm, ateroscleroză, boli digestive (reface mucoasa gastrică), boli
infecţioase, bronşite, cancer, carii, colibaciloză, constipaţie, dermatoze, demineralizare,
diaree, enterocolite, gută, hemoragii gastrointestinale, impotenţă, insuficienţa vederii şi
boli diferite oculare, ictere, imunitate (o întăreşte), infecţii intestinale, insuficienţă
hepatică, insuficienţa lactaţiei, paraziţi intestinali, prevenirea bolilor degenerative şi
infecţioase, prevenirea îmbătrânirii, rahitism, reumatism, ulcere gastrointestinale,
veruci.
Preparare:
 Page 449 of 1147

-Morcov ras se aplică pe afecţiunile pielii. Se va lăsa timp de 30 minute după care se va
spăla cu apă călduţă. Se poate face de mai multe ori pe zi.
-Suc de rădăcină de morcovi se aplică pe tegumente pentru cicatrizare. Intern se va
putea consuma câte 200ml de suc de mai multe ori pe zi. Se poate folosi în combinaţie
cu alte sucuri fiind foarte indicat în aproape toate afecţiunile descrise mai sus. Se vor
consuma în cure de mai lungă durată. În cazul în care apare o colorare a pielii, se va
întrerupe această cură pentru câteva zile după care se va putea relua. Este semnul că
este prea puternică acţiunea de epurare a organismului. Se ia acest suc doar înainte de
mese. Este cel mai util dintre toate sucurile de legume.
-La copii mici sucul de morcov se diluează cu apă şi se foloseşte în locul laptelui.
-Contra constipaţiei: supă dintr-un kg de rădăcini fierţi de 2 ori într-un litru de apă şi
pasaţi.
-Diaree infantilă- supă de morcovi; se curăţă 500 g de morcovi, se taie în bucăţi şi se
fierb într-un litru de apă până când se moaie complet. Se trec prin sita de piureu. Se
adaugă apă clocotită până se ajunge la 1 litru şi se mai pune ½ linguriţă de sare. Se
administrează pe parcursul a 24 ore, timp de 2-3 zile. Se poate da cu biberonul, iar
partea consistentă cu lingura. Laptele se reintroduce treptat, în 5-6 zile, micşorând
cantitatea de morcov utilizată de la 500 g la 100 g la litru de apă. Se poate pentru cei
mai delicaţi să se facă doar din 200 g în loc de 500 g. Se dă în acest caz o parte de supă
pentru una de lapte, până la 3 luni apoi o parte supă la 2 părţi lapte, după această vârstă.
-Seminţe; infuzie cu o linguriţă la o cană de apă dată în clocot; stimulent, aperitiv,
diuretic, emenagog, galactogog. La doza de 1-5 g seminţele sunt carminative
(expulzează gazele intestinale).
-2 linguriţe de frunze de morcov se vor mărunţii apoi se vor pune în 250 ml apă. Se
acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Este foarte util intern mai ales în
afecţiunile digestive, sau extern la afecţiunile dermice.
-Suc de morcovi se va pune în lapte, cantităţi egale. Este un bun expectorant.
-În cazul sugarilor li se poate da suc de morcovi în locul supei. La început se va da
diluat cu lapte şi în cantitate mică, după care se va putea da, aşa cum este fără să mai fie
diluat în funcţie de toleranţa individuală.
-Extern sucul se poate aplica chiar pe cancerul pielii. Sau se va rade şi se aplică sub
formă de pastă local.
-Frunzele se pot fierbe 2 linguri la 100 ml apă timp de 5 minute apoi se aplică în loţiuni
pe piele, după strecurare, iar cu plantele strecurate se va putea face cataplasmă..
-În cancer cu metastaze se indică consumul exclusiv doar al sucului în orice cantitate,
fără să se mai dea alte alimente în afara sucurilor de legume în care morcovii sunt baza.
Se poate în acest fel să se consume până la 3 litri de sucuri pe zi.
-Suc de morcovi 100 ml se va amesteca cu un gălbenuş de ou şi puţin ulei de măsline,
se va consuma de mai multe ori pe zi. Este indicat în afecţiunile respiratorii inclusiv
TBC, sau cele ale aparatului digestiv.
-Se poate folosi în diferite preparate cosmetice.
-Inflorescenţa de morcov se va pune la uscat apoi se transformă în praf şi se vor lua
câte un vârf de cuţit sau o linguriţă, de mai multe ori pe zi. Se vor lua înainte de mese,
se ţin mai mult în gură, apoi se vor înghiţi. Este foarte util la dereglările ganglionare sau
boli endocrine.
 Page 450 of 1147

-Praf din seminţe de morcov câte 3 linguriţe pe zi se vor lua pentru a aduce mai mult
estrogen în organismul femeilor, în osteoporoză, menopauză sau afecţiunile ovarelor.
Acesta asigură o dezvoltare mai mare a sânilor şi dezvoltarea caracterelor feminine la
fetele tinere. Este bun chiar şi în cazul părului în exces care apare la unele femei la
menopauză, sau în cazul bufeurilor de călduri. Se va da şi soia în alimentaţie în acest
caz.
MORCOVUL SĂLBATEC.
Daucus sativa Fam. Umbelifere.
Denumiri populare: bălă, buruiana ruşinii, cărete, căreţi, cariţi, cinstea femeilor, cinstea
fetei, merlin, mârcov, ruşinea fetei, sculătoare.
În tradiţia populară: inflorescenţele se fierbeau în vin şi se dădeau bărbaţilor în cazurile
de impotenţă.
Compoziţie chimică, proprietăţi şi preparare sunt identice cu cele ale morcovului
cultivat cu menţiunea că acesta este indicat suplimentar în impotenţă când se dă
inflorescenţă care este mult mai activă ca a celui cultivat.
Se poate face din inflorescenţe de morcov o tinctură care este foarte eficientă în cazul
impotenţei. Pentru aceasta se vor culege inflorescenţele pe soare. Se vor spăla bine cu
multă apă. Se mărunţesc după care se vor introduce într-o sticlă preferabil de culoare
închisă care se poate închide ermetic. Se umple sticla fără să se îndese şi se va pune
apoi peste acestea alcool alimentar de 70, până se umple sticla. Se vor lăsa timp de 15
zile agitând des. Se vor strecura apoi se pun în sticlă mici. Se va lua câte o linguriţă de 3
ori pe zi diluată cu apă în cazurile mai grave sau doar o linguriţă la nevoie.
MURUL.
Rubus fruticosus. Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: mur de pădure, mur negru, mur pădureţ sălbatec, mură, mur tufos,
rug, rug de mure.
În tradiţia populară: ceaiul din frunze şi vlăstari tineri sau decoctul rădăcinii se lua
contra tusei, diareei şi dizenteriei. Fiertura din frunze, flori şi ramuri tinere, se folosea la
bronşite. La Răşinari, murele se fierbeau cu untură şi se luau contra tuberculozei
pulmonare. Vinul din mure se lua la catare. Ceaiul şi decoctul din rug sfărâmat şi
amestecat cu unsoare de porc, se făcea o alifie contra bubelor la copii. Ceaiul din decoct
de mure se lua contra leucoreei. Cu frunze arse sfărâmate se făcea o alifie pentru bube
la copii. Se folosea de asemenea în multe leacuri mai ales în ceaiuri împotriva răguşelii
şi a junghiului provenit din răceală.
Compoziţie chimică:fructele-84% apă, acid izocitric, succinic, oxalic şi malic,
monoglucida cianidică, zahăr, materii grase, proteine, tanin, flavone, un principiu
colorant, săruri minerale, calciu, magneziu, fosfor, potasiu, dar diferă de solul în care au
fost crescute. Vitaminele A, B1, B2, B5, B6, C, E.
Frunzele, mugurii ramurile tinere: tanin, flavone, acizi organici: malic, succinic,
lactoizocianic, oxalic, vitamina C, inozitol, celuloză şi multe alte substanţe minerale.
Acţiune farmaceutică: frunzele-astringente, antiseptică, dezinfectante, fac imposibilă
înmulţirea microbilor, moderează secreţiile, provoacă strângerea ţesuturilor, antidiareice
dezinfectante, stomahic, spasmolitice.
Fructele: tonic, astringente, laxative, depurative, nutritive, Reglează acţiunea melaninei
fiind utilă celor cu dereglări ale acestei substanţe (vitiligo, etc), redă acuitatea vizuală,
reface celulele lezate ale tubului digestiv. Este util în diabet.
 Page 451 of 1147

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni dermatologice, afecţiuni oculare,

afecţiuni pulmonare, afte, amigdalită, anemie, angine, boli de colagen, boli renale,
bronşite, cancer, ciclu menstrual neregulat, constipaţie cronică, colită de putrefacţie,
ciclu menstrual neregulat cu hemoragii mari, dezinfectant intestinal, diabet, diaree,
dismenoree, enterocolite, fisuri anale, gastrită hipoacidă, gingivite, hemoragii,
hemoroizi, inflamaţii laringo-esofagiene, infecţii intestinale sau urinare, leucoree,
psoriazis, refacerea celulară mai ales a tubului digestiv, chiar şi la cei recent operaţi,
stomatite, ulcer gastric, varice.
Preparare:
-2 linguriţe de frunze mărunţite, se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se va acoperi
pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi. Cu o cantitate
dublă de plantă se va putea face gargară sau spălături vaginale sau alte aplicaţii pe piele.
În toate afecţiunile descrise.
-Suc din fructe în orice cantitate, în funcţie de toleranţa individuală. Este util să se facă
o cură cu câte 200 ml suc de 3 ori pe zi, o perioadă de minimum o lună în afecţiunile
mai grave. Se va putea amesteca cu orice alt suc.
-Siropul se va putea folosi câte o linguriţă de mai multe ori pe zi. La fel dulceaţa.
MUŞEŢEL.
Matricaria chamomilla Fam. Compositae.
Denumiri populare: mamoriţă, mărariul câinelui, matricea, mătricea, momoriţă, morună,
muşăţăl, muşăţea, muşcăţel, muşeţel de câmp, ochiul boului, poala Sfintei Marii, roman,
romaniţă, romoniţă, romoniţă bună, romoniţă mică, rumaniţă, rumâniţe, rumoniţe.
În tradiţia populară: decoctul se folosea la spălături şi oblojeli contra durerilor de cap.
Contra durerilor de urechi se făcea cu el abureli, ori spălături cu decoctul florilor. Se
folosea şi la răni, bube, bube dulci, hemoroizi. Ceaiul se lua contra tusei, răceli,
reumatismului. Decoctul se ţinea călduţ în gură, contra durerilor de dinţi; se mai făcea
cu el gargară, contra durerilor de gât. Peste tot era folosit la durerile de stomac. Sub
formă de ceai sau plămădit în rachiu, de seara până dimineaţa, se lua contra vătămăturii.
Foarte frecvent era întrebuinţat pentru uşurarea naşterilor, a complicaţiilor sau a altor
afecţiuni feminine.
Compoziţie chimică: oficinale sunt capitulele florale cu pedunculul de cel mult 1 cm,
recoltate pe timp însorit după ce s-a ridicat roua şi când florile lor ligulate sunt dispuse
orizontal, mai târziu răsfrângându-se. Conţin: ulei volatil aproximativ 0,3%, colorat în
albastru datorită prezenţei azulenelor, chamazulenul se formează sub acţiunea
enzimatică.
Se mai găsesc: sesquiterpene monociclice numite A, B, C, alcooli sesquiterpenici între
care bisabolul, derivat de la sesquiterpena A, aspigenină, liberă şi sub formă
glicozidică, quercimeritrina, umbeliferonă şi metilumbeliferonă.
În afară de ulei volatil şi flavone, florile conţin rezine, un mucilagiu care este
constituit din anhidrida acidului galactouronic, legat de galactoză, glucoză, arabinoză,
xiloză, ramnoză, substanţe minerale diferite în funcţie de sol.
Acţiune farmaceutică: au acţiune antiflogistică a azulenelor şi favorizează
repararea ţesuturilor datorită prezenţei proazilenelor şi a azulenelor, normalizează
secreţia acidului clorhidric în stomac. Prin acţiunea lor se eliberează histamina care
stimulează aparatul reticuloendotelial. Au şi o acţiune spasmolitică datorată derivaţilor
 Page 452 of 1147

cumarinici şi flavonici, antihistaminice, antiseptice, precum şi o acţiune antinevralgică

uşor sedativă.
Substanţele mucilaginoase acţionează asupra intestinului întârziind absorbţia, sau
prelungind acţiunea asupra mucoasei intestinale a medicamentelor ingerate în acelaşi
timp.
Se pot administra ca amar-aromatic, stomahic, şi antispasmodic, utile mai ales în
inflamaţiile gastrice, în stări dispeptice, etc. Acţionează şi asupra colitelor sau în
inflamaţii intestinale diverse.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese dentare, afecţiuni bucale, afecţiuni
dentare, afecţiuni gastro-intestinale şi stomacale, amigdalite, arsuri, astm bronhic,
Balanite, balonări, boli de ficat, bronşite, cataruri, cearcăne, conjunctivite, colici,
colorarea părului, colite, dermatoze diverse, diaree, dismenoree, dizenterie amebiană,
dureri de urechi, eczeme zemuinde generalizate, enterocolite, faringite, furuncule,
gripă, hemoroizi, hidrosadenite, infecţii renale, infecţiile pielii, inflamaţiile căilor
urinare, inflamaţii acute sau cronice, leucoree, leziuni lichefinizate, menstre dureroase,
nevralgii, panariţiu, prurit senil, răceli, răni purulente, stări alergice, stări febrile,
stomatite, tenuri iritate, tulburări digestive, toxiinfecţii alimentare, tulburări dispeptice,
ulceraţii cronice, ulcere de gambă, vaginite.
Preparare:
-Infuzie din 2 linguriţe de plantă, puse în 250 ml apă clocotită. Se acopere apoi 10
minute după care se strecoară şi se pot consuma 2 căni pe zi.
-Infuzie din 100 g flori puse într-un săculeţ de pânză care se cufundă pentru 10 minute
în apă clocotită după care se vor face băi generale în afecţiunile pielii extinse.
-Infuzie din 20g plante care se pun la 1 litru de apă, pentru 10 minute după care se
strecoară şi se pun pe tenurile sau pielea iritată.
-Infuzie din 30 g flori la 500 ml apă clocotită. Se vor lăsa apoi timp de 10 minute
acoperite, după care se vor strecura şi se poate folosi la spălături în afecţiunile externe.
-Comprese cu flori care se vor pune în apă clocotită, apoi se strecoară după 10 minute şi
florile se vor pune în pansamente iar ceaiul se va putea consuma intern.
-Decoct din 2 linguriţe de flori fierte pentru 5 minute apoi strecurate care se vor aplica
pe piele în afecţiunile de mai sus.
-50 g flori mărunţite se vor pune în 250 ml ulei de floarea soarelui. Se vor ţine apoi timp
de 3 ore pe baia de apă. Se vor strecura. În cazul în care se doreşte a se face o cremă se
va adăuga la acest ulei şi ceară de albine- aproximativ 50g. Se pun din nou pe baia de
apă, după care se va lua de pe foc, se mestecă în permanenţă pentru că are tendinţa de
stratificare.
Uleiul se poate folosi şi intern luat câte o linguriţă dimineaţa pe nemâncate în
afecţiunile gastrice.
MUŞTAR ALB.
Sinapis alba Fam. Cruciferae.
Denumiri populare: curpen alb, hordel, hrenoasă, muştar bun, muştar de grădină, rapiţă
albă, rapiţă de grădină, rapiţă de muştar.
În tradiţia populară: muştarul se punea la ceafă sau la urechi, contra durerilor de cap.
Pisat mărunţel, cu lapte dulce, se folosea contra orbalţului. Rădăcina fiartă cu vin, se lua
dimineaţa şi seara contra treapădului.
 Page 453 of 1147

Era un leac obişnuit contra junghiurilor; se amesteca făina de muştar cu oţet, se făcea o
turtă şi se punea în legătură.
Alţii luau o parte făină de muştar şi 2 părţi de grâu, le amestecau le puneau pe o cârpă şi
apoi ţineau 5-6 ore pasta făcută cu oţet. În locul de făină se foloseau uneori tărâţe de
grâu.
Unii făceau băi cu părţile aeriene ale plantei, contra reumatismului şi răcelii.
Compoziţie chimică: oficinale sunt numai seminţele ajunse la complecta lor maturitate
(Semen Sinapis nigrae sau Semen Brassicae nigrae) seminţele conţin ulei vezicativ,
mucilagii, glicozide. Sinalbina produce glucoză, esenţă de muştar, sinigrină, sinapină,
miroznă, etc. Esenţa este puternic aromată cu gust picant. Săruri minerale, mucilagii,
etc.
Acţiune farmaceutică: seminţele laxative, stimulente ale secreţiilor gastrice şi biliare,
reglează tranzitul intestinal încetinit. Util în crearea poftei de mâncare datorită faptului
că stimulează secreţia gastrică. În soluţie apoasă ia naştere o substanţă care irită
mucoasa intestinală, laxativ mecanic.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiunile esofagului şi ale stomacului, în
special în cazurile în care sucul gastric este lipsă. Anorexie, constipaţie, rino-sinuzite,
circulaţia sângelui deficitară.
Preparare: seminţele se pot lua sub formă de boabe când se înghit aşa cum sunt câte 4-8
boabe o dată în afecţiunile stomacului, constipaţie, etc.
-Se folosesc la diferite preparate culinare pentru a se aromatiza în scopul redării poftei
de mâncare, sau pentru refacerea circulaţiei sângelui dereglate.
-Se face făină care se va aplica extern în cazurile în care se va dori refacerea circulaţiei.
Se vor ţine în funcţie de toleranţă după care se va spăla local cu apă caldă.
Se poate folosi de asemenea în combinaţie cu alcool sanitar şi se aplică extern în
cazurile în care există anumite dureri, reumatismale sau de altă natură.
Seminţele de muştar măcinate, cunoscute şi sub numele de făină de muştar
(Farina Sinapis) se folosesc extern sub formă de cataplasme de făină de muştar sau
sinapse, băi de muştar şi hârtie de muştar (Charta Sinapista).
Cataplasmele se prepară astfel: făina de muştar se amestecă cu apa la temperatura
camerei 20-30 şi se obţine o pastă, apoi se lasă în repaus 10-15 minute timp în care ia
naştere esenţa (uleiul) de muştar care este principiul activ; după aceea pasta se aplică pe
locul bolnav unde se menţine 10-15 minute când se produce revulsia; se aplică de obicei
în afecţiunile pulmonare.
Cataplasmele nu se folosesc la copiii mici.
Băile de muştar: se obţin din pasta de făină de muştar după ce s-a format uleiul de
muştar, care se amestecă cu apa caldă pentru baie.
Hârtia de muştar se obţine tot din făina de muştar, însă fără ulei, care este fixată pe fâşii
de hârtie cu ajutorul unei soluţii de cauciuc.
MUŞTAR NEGRU.
Brassica nigra. Fam. Crucifere.
Denumirea populară: hardal, harşti, muştar de câmp, muştar sălbatic, rapiţă de muştar,
rapiţă sălbatecă.
În tradiţia populară: se folosea la fel ca cel alb. Este de preferat însă acesta, care se
folosea încă de mulţi ani în tradiţia populară în special la cataplasme şi băi contra
nevralgiilor şi reumatismului fiind mai util ca cel alb.
 Page 454 of 1147

Compoziţie chimică: izotiocianat de oil, siringrozidă (tioglicozidă) prin hidroliză sub

acţiunea unei enzime-mirozină, ce se găseşte în celulele muştarului pune în libertate olil
senevolul (aglicon), esenţă de muştar, mucilagii, lipide formate din gliceridele acizilor
oleic, linoleic şi erucic, proteine, colină şi săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: datorită alilsenevolului, seminţele de muştar negru au proprietăţi
rubefiante. Proprietăţile iritante sunt diminuate de mucilagiile existente în seminţe.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: angine pectorale, artrite, bronşite, cardialgii,
dureri diverse, gripă, insuficienţă circulatorie arterială, inflamaţii cronice, inflamaţii
artritice, nevralgii diverse, peladă, periartrite, pneumonii, răceli, reumatism, sciatică,
sindromul Raynoud, traheo-bronşite.
Preparare: se foloseşte doar extern, intern poate produce o serie de dereglări.
-Extern produce o congestie superficială cu efect de decongestionare chiar şi în
profunzime, pentru zona la care se aplică. Este preferabil să se folosească făina de
muştar.
-Peste 50 g de făină de muştar se pune apă caldă. Se face o pastă care se va aplica pe o
bucată de pânză, apoi se va pune pe locul care se doreşte a fi tratat. Se va ţine în funcţie
de toleranţa individuală a fiecăruia. În cele mai multe cazuri este suficientă o perioadă
de 20 de minute după care se va spăla local cu apă caldă, pentru a nu se irita local.
În cazurile în care este vorba despre o piele mai sensibilă se va ţine o perioadă mai
scurtă sau se amestecă cu uleiuri diverse sau alte plante, chiar cu făină de in care este
deosebit de utilă în aceste cazuri, în special la copiii la care se aplică.
MUTĂTOAREA.
Bryonia alba Fam. Cucurbitaceea.
Denumiri populare: bodicică, căţărătoare, cireaşa câinelui, curcubeţea, gurare,
împărăteasă, ludaie de pământ, morcova ielelor, mutătoare cu poame negre, poamă
sălbatecă, suitoare, tigvă de pământ, turbeaza cânelui, turnari, zbârnată.
Specia Bryonia dioica (mutătoarea cu poame roşii) are fructele roşii asemănătoare cu
cea neagră diferind doar culoarea fructelor. În privinţa tratamentelor şi a compoziţiei
sunt foarte asemănătoare.
În tradiţia populară: a fost între cele mai importante plante din medicina populară, ceea
ce a sugerat numele de “împărăteasă”. Rădăcina pisată se punea în legături contra
durerilor de cap. Rasă şi amestecată cu untură râncedă de porc, se folosea pentru
“chelbe”, iar cu mâzga ei se ungeau fetele pe cap ca să le crească părul. Friptă în
unsoare de porc cu pucioasă, se întrebuinţa contra scabiei. Se punea în rachiu contra
vătămăturii. Unii o tăiau în felii, o înşirau pe sfoară şi o puneau la uscat; când o
foloseau, o pisau mărunt şi o amestecau cu rachiu; sau făceau din ea o turtă, pe care o
puneau pe pântece. Decoctul rădăcinii se lua contra frigurilor. Rădăcina se cocea, se
amesteca cu miere şi rachiu, din care se lua dimineaţa câte o linguriţă, contra durerilor
de piept, a năduşelii. Floarea, fiartă în vin sau apă se bea pentru a opri vărsăturile cu
sânge. Cu rădăcina rasă se mai folosea la muşcături de şarpe sub formă de cataplasme.
Este o plantă toxică.
Compoziţie chimică: rădăcina conţine brionicină, luponină, tionospermină,
triterpene tetraciclice (cucurbitacina, elaterina), răşini, substanţe amare, tanin,
aminoacizii: citrulina, acid glutamic, etilaspargină, uleiuri volatile, substanţe toxice
necunoscute, substanţe minerale, etc.
Doxa mortală=40 bace
 Page 455 of 1147

Acţiunea farmaceutică: are acţiune paralizantă asupra sistemului nervos, delir, moarte.
Intoxicaţia se manifestă prin diaree cu sânge. Ca antidot se poate folosi cărbunele
medicinal şi multe lichide care să dilueze principiile active din plantă. Are în special
acţiune diuretică şi purgativă. De asemenea se mai pot cita efectele care le are în
inflamaţii şi dureri reumatismale.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alopecie, constipaţie, dureri de cap, reumatism.
Preparare: suc de rădăcină se va lua cu precauţie intern câte o jumătate de linguriţă.
-Se va face o tinctură din 20 g rădăcină mărunţită care se va pune în 250 ml alcool de
70. Se va ţine timp de 15 zile agitând des. După 15 zile se va strecura. Se poate lua
câte 10 picături intern. Extern se aplică pe locurile dureroase această tinctură, care se va
pune pe un pansament îmbibat cu această tinctură.
-Plantă proaspătă (rădăcină), se va pune sub formă de rondele pe locurile dureroase.
-Plantă proaspătă se va pune în oţet, o parte plantă mărunţită şi 2 părţi oţet. Se va ţine
timp de 8 zile după care se va strecura. Se va putea aplica în cazul mâncărimilor sau a
durerilor pe care le calmează foarte bine.
-Cataplasme cu plantă proaspătă se poate aplica pe locurile dureroase, pentru înlăturarea
durerilor.
MUTULICĂ.
Scopolia carniolica Fam. Solanaceae.
Denumiri populare: mătrăgună mică, nimeaţa, sculătoare mare. Se folosesc rizomii.
În tradiţia populară: în ţara Oltului era un leac obişnuit contra reumatismului. Rădăcina
se fierbea, din decoct se bea puţin, iar cu restul se făceau spălături şi băi. Unele babe
făceau cu ea abureli, iar pentru băutul fierbeau o cantitate mai mică, în apă sau vin. Nu
se hotărau să dea prea uşor această plantă pentru că mulţi din cei care luau înnebuneau,
câteva ceasuri, o zi şi apoi îşi reveneau. Se mai folosea la impotenţă.
Compoziţie chimică: rizomii şi rădăcinile plantei conţin un alcaloid în care predomină
atropina. Mai conţine belaradina, hiosciamină, scopolamină, scopină tropică.
Intoxicaţie: în cazurile în care se foloseşte accidental este bine să se ia cărbune
medicinal, purgative sau chiar spălături gastrice şi clisme. Semnele intoxicaţiei:
dilatarea pupilei, uscarea gâtului, senzaţie de sete, halucinaţii, delir, pierderea
cunoştinţei, tetanie şi moarte.
Se poate folosi doar prin preparatele farmaceutice, fiind prea toxică să se poată
prepara în gospodărie fără pericolul mortal pe care-l are această plantă. Există multe
cazuri în care s-a folosit pentru impotenţă şi omul a murit. Chiar dacă este foarte
eficientă în multe cazuri, nu este bine să se folosească. În trecut se folosea ca plantă în
diferite rituale magice.
Nalba creaţă- Malva crispa. Nalbă de cultură- Malva glabra. Nalbă de grădină- Althea
rosea. Nalbă de pădure-Malva silvestris. Nalbă mare- Althea officinalis.Nalbă mică-
Malva negleta.
Nalbă sălbatecă- Malva pusilla.
Toate sunt din familia Malvaceae.
Denumiri populare: bănuţei, caş, colăcel, colăceii babei, caşul popii, floarea zgăibii,
mălagă, nalbă, tirte.
În tradiţia populară: frunzele şi florile crude ori decoctul lor se folosea la bube,
umflături şi abcese. Rădăcina fiartă în lapte se pune al orice bubă ca să spargă. Planta
fiartă cu rădăcină cu tot se punea în legături contra umflăturilor la picioare. Ceaiul sau
 Page 456 of 1147

decoctul din flori, frunze sau rădăcini sa lua în mod curent contra tusei, durerilor de
piept şi năduşelii. Pentru răceală la plămâni, se bea ceai de nalbă cu flori de soc.
Din frunză uscată la umbră se făcea un ceai, care se bea amestecat cu lapte dulce, contra
durerilor la rinichi. Contra ascitei, se fierbea nalbă cu urzici crăieşti şi pătrunjel de câmp
şi se bea câte o ceaşcă din decoct, dimineaţa, la amiază şi seara.
Decoctul frunzelor şi florilor sau planta pisată şi pusă în rachiu se lua pentru leucoree.
Ceaiul din frunze şi flori se mai lua pentru încetarea hemoragiilor interne.
Compoziţie chimică: sunt folosite frunzele (Folium Malvae) conţin: mucilagii care prin
hidroliză dau acid galacturic, acid uronici, ramnoză, arabinoză, glucoză, metilpentoze,
amidon, zaharuri, asparagină, substanţe grase, pectine, betaină, tanin, substanţe
rezinoase, alteina (în special în flori-este un colorant, mucilagii, tanin, flavonoide), etc.
Acţiune farmaceutică: emolientă, calmantă, antiinflamatoare, secretolitică pulmonară,
inclusiv la afecţiunile interne sau externe. Ajută la refacerea mucoaselor. Are acţiune
behică. Expectorantă, emolientă, antiinflamator renal şi gastrointestinal, calmant.
Frunzele intră în compoziţia speciilor pectorale şi a ceaiurilor pentru gargară şi
pectorale.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni bucale inflamatorii, afecţiuni
congestive ale pielii, aftoză bucală, boli infecţioase, bronşite, cistite, constipaţie,
cuperoză, dermatoze, eczeme, enterite, furunculoză, gastrite, hemoroizi, infecţii renale,
iritaţiile aparatului digestiv, iritaţiile aparatului renal şi urinar, infecţii renale, laringite,
pleurite, răni, stomatite, traheite, tulburări gastro-intestinale, ulceraţii, vaginite.
Preparare:
-Infuzie din 2 linguriţe de flori mărunţite care se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se
foloseşte atât intern cât şi extern.
-Decoct din 2 linguriţe de plantă (rădăcină) care se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe
timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi atât intern cât şi extern.
-Macerat din 2 linguriţe de rădăcină mărunţită care se pune la 250 ml apă. Se va ţine
timp de 8 ore după care se strecoară. Se va putea folosi la afecţiunile de mai sus. Este
cel mai util în afecţiunile aparatului digestiv şi respirator acest preparat.
Se poate folosi în diferite combinaţii cu alte plante medicinale.
NAP.
Brassica napus Fam. Brassicaceae.
Denumiri populare: broajbe, ciuş, colză, curechi chinezesc, curechi de câmp, hordal,
napi curecheşti, napi de mirişte, napi de vară, napi sălbatici, pere de pământ, rapiţă,
rapiţă colţă, rapiţă de câmp, rapiţă măruntă, rapiţă sălbatecă, ripac, turnep, tuş.
În tradiţia populară: frunza se punea pe tăieturi, răni, buboaie. Cu
sfecl




ă, ceapă şi grăsime de
porc se oblojeau femeile de durere de pântece. Cu decoctul se mai făceau spălături la
bolile femeieşti.
Compoziţie chimică: rădăcina conţine peste 80% apă, proteine, grăsimi, extracte
neazotate, sulforafan, indoli, betacaroten, celuloză, arsen, sodiu, potasiu, calciu, fosfor,
 Page 457 of 1147

iod, fier, vitaminele: A, B1, B2, niacin, C, E. Valoare energetică 29 K\cal.\100g.

Frunzele conţin apă 88%, proteine, grăsimi, extracte ne azotate, celuloză, săruri
minerale, vitamine.
Acţiune farmaceutică: prin vitaminele care le conţine, sulfuran, indoli, etc. Este foarte
util în lupta cu cancerul. Are proprietăţi diuretice, dizolvant uric, efecte expectorante,
depurativ.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, angină pectorală, bronşite, cistite,
degerături, enterite, furuncule, gută, litiază urică, tuse, tratamente cosmetice.
Preparare:
-O lingură de pulbere de rădăcină se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute după care se strecoară. Se bea întreaga cantitate în prize mici pe parcursul
întregii zile în afecţiunile de mai sus.
-100 g rădăcini se taie în felii şi se vor pune la un litru de apă sau lapte, care se fierb
pentru 20-30 minute. Se strecoară şi se va face gargară sau se foloseşte extern.
-Rădăcină proaspătă sau uscată se va pune cataplasmă caldă pentru a se colecta mai
repede puroiul şi a ajuta la coacerea lui mai rapidă.
NARCISA ALBĂ.
Narcissus poeticus. Fam. Amaryllidaceae.
Denumiri populare: caprine, cocoriţă, cuprine, flori de primăvară, fulie, găluşte, ghiocei
albi, ghiocei de munte, ghiocei de grădină, ruşcuţă plină şi goală, chirseniş, zarnaiadele.
În tradiţia populară: în sudul Transilvaniei, ceaiul se folosea la durerile de piept, în
aprinderile de plămâni, pentru suspin şi bătaie de inimă.
Bulbii aceste plante sunt mortali în doze de peste 10g. pe zi.
Compoziţie chimică: alcaloizi narcisină şi glicozide ale izometonului. Bulbii conţin
alcaloizii licorenină, gelantina, licorina, narcisidina sunt foarte toxici. Simptomele
intoxicaţiei sunt: hipertensiune accentuată, somnolenţă, mişcări convulsive, degenerarea
funcţională a ficatului.
Acţiune farmaceutică: florile au proprietăţi liniştitoare, calmante, emoliente,
dezinfectante, antiseptic pulmonar.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: anxietate, astm, diaree, nevroză cardiacă, stări
de agitaţie sau nervozitate, tahicardie, tuse.
Preparare:
-2 linguriţe de petale de narcisă se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se vor acoperii
pentru 10 minute după care se poate consuma câte 2 căni pe zi. Este mult mai util ca
această plantă să se combine la preparare cu alte plante şi atunci efectul tratamentului
este mai puternic.
-Sirop- într-un borcan se vor pune un strat de petale de narcisă care se vor acoperii cu
miere, apoi încă un strat de petale şi alt strat de miere. Se va face tot aşa până la
umplerea borcanului. Se va lăsa apoi 2 luni la rece timp în care nu se umblă la borcan.
După acest interval de timp se poate strecura şi se poate apoi consuma ca orice sirop în
diluţie cu apă.
NARCISA GALBENĂ.
Narcissus pseudonarcissus Fam. Amaryllidaceae.
Denumiri populare: bureţi, caprine, gheocei, ghiocei de grădină, narcise, zarnacadele.
Proprietăţi, preparare; sunt identice cu cele ale narcisei albe
 Page 458 of 1147

NĂPRASNIC.
Geranium robertianum. Fam. Geraniaceea.
Denumiri populare: bănat, buruiană de roşaţă, buruiană de săgetătură, ciocul berzei,
iarba pârciului, iarbă priboi, iarba sângelui, închegătoare, năpaşnică, priboi, şovârf,
ursan.
În tradiţia populară: cu dosul plantei se făceau spălături şi oblojeli la junghiuri, mătrici,
reumatism. Se mai bea în credinţa că opreşte orice scurgere, pierdere de sânge. Cu
decoctul se făceau spălături la roşeaţă.
Compoziţie chimică: părţile aeriene conţin geraniină, ulei volatil, acid elagic, tanoizi,
rezine, etc.
Acţiune farmaceutică: astringentă, antiinflamatoare, reglează ciclul menstrual, rezolvă
sterilitatea femeilor, vindecă bolile intestinelor, ajută la lupta cu cancerul, în special în
zona genitală, antibiotic, antihipotensivă, antihemoragică, antiseptică, dezintoxică
organismul, distruge microorganismele patogene, tonifiantă, diuretică, depurativă,
vasoconstrictoare.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afte, amigdalită, angine, boli intestinale, bolile
organelor genitale, boli de ochi, bronşită, cancer, ciclu menstrual prelungit, cistită,
chisturi ovariene şi renale, contuzii, diabet, diaree, dureri reumatice, enterite chiar
hemoragică, epistaxis, frigiditate, hemoragii, herpes inclusiv cel genital, hipermenoree,
impotenţă, infecţii pulmonare, inflamaţiile pielii, inflamaţiile chiar acute ale
intestinului, leucemie, leucoree, pecingine, pelagră, plăgi şi ulceraţii, răni, reumatism,
sterilitate, stomatite aftoase, tuberculoză, varice.
Preparare:
-Cel mai eficient este folosirea puberei de plantă. Aceasta se face cu ajutorul râşniţei de
cafea. Se va lua 1-2 linguriţe de 3 ori pe zi, în special în afecţiunile grave. Se poate face
acest lucru o perioadă mai lungă fără efecte secundare. Este foarte util în special în
afecţiuni cancerigene.
-Se vor pune 2 linguriţe de plantă la 250 ml apă la temperatura camerei. Se va lăsa
pentru 8 ore după care se va strecura. Separat se va face din 2 linguriţe de plantă un
infiltrat. Acesta se va pune în 250 ml de apă clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute,
după care se va strecura. După ce acesta se mai răceşte se amestecă cu primul preparat
şi se consumă în cursul unei zile.
-Tinctură- se vor pune 50 g de plantă mărunţită sau chiar transformată în praf într-o
sticlă. Peste acesta se va pune alcool alimentar de 70. Se va ţine apoi timp de 15 zile,
timp în care se va agita de mai multe ori pe zi, pentru a se extrage principiile active din
plante. Se va strecura după această perioadă.
Se va putea lua câte o linguriţă din tinctură de 3-4 ori pe zi diluată cu apă. Este bine ca
aceasta să se ia înainte de mese.
NĂSTUREL.
Nasturtium officinale. Fam. Crucifere.
Denumiri populare: aişir, bobâlnic, bobornic, brâncuţă voinicească, cardamă, creson,
creviţă, frunza voinicului, hreniţă, iarba voinicului, măcriş, măcriş de baltă, năsturea,
pribolnic, voinică.
În tradiţia populară: are proprietăţi diuretice şi se folosea sucul proaspăt, uneori subţiat
cu lapte, sirop, salată şi tocătură de frunze. Se mai folosea în boli de piele. Ca plantă
medicinală şi condimentară a fost cunoscută din antichitate.
 Page 459 of 1147

Compoziţie chimică: protide, hidraţi de carbon, o substanţă amară şi un produs

sulfoazotat cu gust de asemenea amar, săruri minerale de fier, magneziu, fosfor, iod,
calciu, arsen, cupru, zinc, sulf, vitaminele: A, B1, B2, C, E, niacină.
Acţiune farmaceutică: nu se poate utiliza decât proaspătă pentru că prin uscare îşi pierde
principiile active. Este afrodisiac, diuretică, depurativă, stomahică, expectorantă, tonică,
vitaminizant, măreşte cantitatea de urină care se elimină, stimulează sucul gastric şi cel
biliar, scade glicemia, antidot al nicotinei.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, alergii, alopecie, arsuri, boli limfatice,
boli de rinichi şi vezică, boli de piele, bronşită, calculoză renală, cancer, constipaţie,
diabet zaharat, dischinezii biliare, diateze, eczeme, efelide, gingivite, herpes vaginal,
hidropizie, impotenţă, inflamaţiile pielii, leziuni herpetice, paradontoză, prurit vulvar,
rahitism, stomatite herpetice, toxiinfecţii, ulcere cronice ale pielii, viermi intestinali.
Preparare:
-Se va folosi doar planta proaspătă sub formă de suc care se va lua intern câte o
linguriţă minimum de mai multe ori pe zi.
Extern se va folosi atât sucul cât şi planta proaspătă cu care se vor face cataplasme sau
pansamente.
NĂUT.
Cicer arietinum.
Plantă ierbacee din Asia. Se foloseşte sămânţa.
Compoziţie chimică: lipide, substanţe azotate, amidon, hidraţi de carbon, săruri
minerale- fosfor, potasiu, magneziu, calciu, sodiu, siliciu, oxid de fier, arsenic,
asparagină, vitaminele B, C.
Acţiuni farmaceutice: energic, diuretic eliminator al acidului uric şi al clorurilor,
antiseptic urinar, stomahic, vermifug.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: astenii, insuficienţă digestivă, litiază urinară,
munci care cer forţă, paraziţi intestinali.
Preparare:
ciorbă diuretică: năut 100 g, orz 150 g. Se fierbe o jumătate de oră într-un litru de apă şi
se adaugă pătrunjel proaspăt. Lăsaţi să se infuzeze 10 minute. Se beau 3 pahare pe zi.
Se prăjesc boabele, se macină şi se pune o linguriţă de făină prăjită la 100 ml apă. Se
obţine o cafea care se poate bea de 3 ori pe zi câte o ceaşcă.
NĂVALNIC.
Phyllitis ocolopenobium sau Scolopendrium vulgare
Fam. Polipodiaceae.
Denumiri populare: ferigă, iarbă de urechi, limar, limba boului, limba vacii, limba
vecinei, limbariţă, odolean, podbal, razele soarelui.
În tradiţia populară: rădăcinile pisate şi frunzele se foloseau la vindecarea rănilor. Din
frunze se făcea un ceai pentru tuse, năduşeală şi fierbinţeală. Năvalnicul pisat, fiert în
rachiu de drojdie, se bea dimineaţa, pe nemâncate, contra vătămăturii. Fiertura plantei
uscate şi pisate se lua în bolile de splină. În multe părţi planta cu rizomul se folosea
contra tuberculozei.
Compoziţie chimică: Conţine tanin şi mucilagii.
Acţiune farmaceutică: astringent, calmant, cicatrizant, antidiuretic, diuretic.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, boli hepatice şi vezicale, diaree,
eczeme, febră, obstrucţie intestinală, răni, tuberculoză. tuse.
 Page 460 of 1147

Preparare:
-O linguriţă de rizom uscat se va măcina cu râşniţa de cafea după care se va pune în 250
ml apă. Se acopere pentru 10 minute după care se va strecura. Se poate folosi intern câte
2 ceaiuri pe zi sau extern se vor face spălături cu scop vulnerar sau se vor aplica
cataplasme sau comprese.
-2 linguriţe de rizom măcinat cu râşniţa de cafea se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe
timp de 10 minute după care se va strecura. Se poate consuma 2 ceaiuri din acestea pe
zi. Extern se poate face cataplasmă cu planta din acest decoct.
NEGRILICĂ.
Nigela sativa Fam. Ranunculacee.

Denumiri populare: cernuşcă, chimen negru, negruşcă, nigeluţă, piper, piper negru.
În tradiţia populară: fiertura seminţelor în vin, ca şi pâinea peste care s-au presărat,
seminţe de negrilică, înainte de a se coace, sau cea făcută din amestec de făină de grâu
şi puţină negrilică, erau folosite în bolile de stomac (indigestii, colici, gaze, lipsa poftei
de mâncare) şi în boli de piept; se spunea că alungă viermii din maţe, mărind în acelaşi
timp şi cantitatea de lapte. Seminţele pisate ca făina, amestecate cu moare de varză, se
luau contra limbricilor.
Se folosesc seminţele.
Compoziţie chimică: conţin ulei volatil compus din nigelană, un compus terpenoidic-
hederagenină, ulei gras, substanţe albuminoide, săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: antianorexică, carminativă, digestivă, diuretică, vermifug,
măreşte cantitatea de urină eliminată, stimulează digestia.
Se poate utiliza la următoarele afecţiuni: ameţeli, anorexie, astm, bronşite, colici
gastrointestinale, impotenţă, paraziţi intestinali.
Preparare:
-1-2 linguriţe de seminţe măcinate se vor pune într-un litru de vin. Se vor fierbe timp de
10-15 minute. Se va lăsa apoi acoperit o perioadă de 10 minute după care se strecoară.
Se poate consuma câte 50 ml înainte de mese în afecţiunile de mai sus.
NEMŢIŞORI DE CÂMP.
Consolida regalis. Fam. Ranunculaceea.
Denumiri populare: albăstrioare, buruiană de făcut copii, ciocănaşi, ciocul berzei, ciocul
păsării, ciocul babei, ciocul ciocârliei, cizma cucului, cârligei, clonţul nagâţului, clonţul
cocostârcului, coada rândunicii, cornul plugului, creasta cocoşului, doselnică mică,
floare domnească, gheata cătanei, gâlceavă, mărariul câmpului, pintenaşi, somnoroasă,
surguci, tătăneasă, toporaş de câmp.
În tradiţia populară: decoctul din flori şi frunze se bea contra durerilor de pântece. În
unele sate, îl beau femeile care nu aveau copii şi doreau să aibă. Se mai folosea la
muşcături de şarpe. Ceaiul din frunze şi flori se lua contra tensiunii mărite. Decoctul sau
extrasul spirtos al florilor se utiliza în leucoree şi ca hemostatic.
Compoziţie chimică: florile conţin delfinină, un glicozid al camferolului, alcaloizii:
decozină, lictonină, delzalină, dalfelatină, săruri minerale, pigmenţi, etc.
Toxicitate-simptomele intoxicaţiei sunt: salivaţie abundentă, tulburări digestive,
insuficienţă cardiacă, colaps şi moarte prin asfixiere.
 Page 461 of 1147

Acţiune farmaceutică: analgezică, fertilizante, hemostatice, hipotensivă, bradicarizante.

Diminuează bătăile inimii, de asemenea diminuează senzaţia de durere, opreşte
hemoragiile şi stimulează apetitul sexual.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, afecţiunile vezicii biliare, astm
bronhic, hipertensiune, gută, leucoree, sterilitate femei-este un bun fertilizant, etc.
Preparare:
-O linguriţă de flori mărunţite se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere timp de 10
minute după care se strecoară şi se pot consuma 2 căni pe zi.
-O jumătate de linguriţă de flori mărunţite şi o jumătate de linguriţă de plantă mărunţită
se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot
folosi 2 căni pe zi intern sau să se facă gargară sau spălături vaginale cu acest ceai.
-Tinctură din 20 g flori şi plantă mărunţite puse în 250 ml alcool de 70. Se va lăsa timp
de 15 zile, după care se strecoară. In timpul acesta se va agita de mai multe ori pentru a
se extrage principiile active din plantă. După strecurare se va pune în sticluţe preferabil
de culoare închisă.
Se va putea lua câte 10 picături din această tinctură diluată în puţină apă de 3 ori pe zi
în afecţiunile de mai sus.
Atenţie ! Nu se va depăşi doza deoarece se pot întâmpla accidente. Este foarte bine ca
acest preparat să fie dat cu acordul şi sub supravegherea medicului. În multe cazuri este
foarte util să se ia o perioadă limitată la maximum 10 zile.
NOROCEL.
Sedum maximum(telephium). Fam.Crassulaceae.
Denumiri populare: barba lupului, crucea pământului, dragoste, gheţărică, iarbă de
urechi, iarbă grasă, iarba zmeului, iarba urechii, oloioasă, urechelniţă, verzişoară.
În tradiţia populară: seva frunzelor se storcea în urechi contra durerilor. Cu planta fiartă
se făceau oblojeli contra durerilor de picioare. Se mai folosea la paralizie şi la
hemoroizi. Cu decoctul plantei se spălau pe cap, mai ales fetele ca să le crească părul
lung şi frumos.
Compoziţie chimică: mai mulţi acizi graşi omega-3, foarte multe vitamine: A, B1, B2,
B3, B5, E. Ulei volatil, clorofilă, alcaloizi, substanţe minerale, mucilagii, rezine, etc.
Acţiune farmaceutică: antiinflamatorii, astringente, cicatrizante, detersive, hemostatice,
antimicrobiene, vitaminizant.
Se foloseşte pentru următoarele afecţiuni: arsuri, alopecie, bătături, cancer de diferite
localizări, hemoroizi, paralizie, parezele nervilor periferici, răni.
Preparare:
-100 g plantă se va pune la un litru de apă, după care se va fierbe timp de 5 minute. Se
va strecura şi cu această apă se aplică comprese în cazul paraliziilor sau parezelor
nervilor periferici.
-Din 200 g plantă mărunţită se va pune în 5 litri de apă. Se va fierbe apoi timp de 5
minute după care se va strecura în cada de baie unde se va sta timp de 30 minute. Se va
face această baie zilnic.
-Pentru bătături, se vor pune frunze în oţet. La 50 g de frunze se va pune 100 ml oţet. Se
va lăsa timp de 3 zile după care se poate aplica pe bătătură zilnic până la vindecarea
totală.
NUCUL.
Juglans regia. Fam.Jaglandaceae.
 Page 462 of 1147

Compoziţie chimică: uleiul volatil din frunze are juglonă sau 5-hidoxi-naftochinonă,
acesta este purtătorul efectelor insecticide ale frunzelor, cunoscut empiric, precum şi al
unor marcante proprietăţi mitodepresive din care cauză este util în tratarea tumorilor
(frunzele), taninuri, cantităţi mici de ulei volatil, un principiu amar-juglandina- şi o
oxinaftochinonă- juglona, etc.
Cojile -iuglonă, taninuri, ulei volatil, clorofile, amidon, pectine, acizi organici aminaţi
liberi, substanţe minerale. Nu conţine iod. Iuglonă colorează pielea.
Sâmburii- acizi graşi din care peste 50% acid linoleic, proteine, vitaminele: A, B1, B2,
B6, C, E, F, flavonoide, tirozină, un principiu amar, ulei volatil, lipide, acid galic, acid
elagic, inozitol, iuglonă, hidroiuglonă, substanţe extractive, magneziu, potasiu, hidraţi
de carbon, calciu, cupru, zinc, fluor, etc.
În tradiţia populară: frunzele, coaja fructelor conţin o substanţă care se folosea la
vopsitul lemnului, al lâni, părului precum şi prepararea unui baiţ pentru mobile. Se
foloseau pentru vopsit în negru, cafeniu, galben şi roşu cu alte plante.
Se foloseau de asemenea frunzele pentru dureri reumatice uneori amestecate cu alte
plante. În satele din jurul Careilor, se fierbeau cu vrejuri de pătlăgele şi flori de fân sau
urzici. Rădăcinile sau ameţii se puneau în petrol şi se plămădeau 3 săptămâni în gunoi
de grajd, apoi se făceau frecţii contra durerilor reumatice, sau se luau nucile crude,
plămădite cu zahăr. În ţinutul Beiuşului, contra reumatismului se făceau spălături cu
decoctul frunzelor după ce le lăsau să se plămădească 2 zile; sau băi din frunze de nuc şi
ramuri de roşii, fierte separat şi apoi amestecate, sau se ţineau picioarele între frunze
verzi. Scăldătoarea din frunze verzi este foarte mult folosită la copii scrofuloşi cu
gâlme. În unele părţi contra râiei se luau frunze de nuc, de brad, de coada şoricelului şi
pucioasă. Frunze fierte în lapte contra durerilor de stomac. Frunze fierte calde se punea
pe dureri de pântece la femei sau se înfăşura pântecele pentru a uşura durerile de
naştere. Cu decoct se făceau spălături contra afecţiunilor uterine sau femeieşti. La dureri
de măsele se fierbea coajă de nuci şi se ţinea zeama în gură, sau se ţineau smicele de
nuc, se curăţau de coaja neagră de dinafară, se lua coaja verde, se punea într-o ulcică
nouă, se turna peste ea oţet din vin şi se punea o bucată de piatră acră şi un cocean de
porumb, se turna peste ea oţet din vin . Se astupa cu aluat şi se punea la fiert, până
scădeau 2 părţi, iar zeama răcorită se ţinea în gură, în partea unde măseaua durea.
Abureli de frunze contra răcelii. Contra gălbinării bolnavul strângea crengi de la 9 nuci,
le ardea, iar cu cenuşa făcea o leşie, în care se scălda odată sau de mai multe ori; dacă
vroia să grăbească însănătoşirea, bea din această leşie. Cu mustul cojilor verzi se ungea
la pecingine. Coaja de nucă verde coaptă în cuptor se da în ţuică câte un păhărel. Se
spăla pe cap cu decoct. Sâmburii de nucă, pisaţi şi amestecaţi cu făină şi smântână, se
puneau pe răni, pentru scosul copturilor. Pisaţi şi amestecaţi cu undelemn se puneau
contra bubelor dulci. Când ere pericol de a pierde sarcina, căutau miez de nucă şi
sămânţă de castravete, le pisau şi le beau în rachiu, în vin sau chiar în apă. Când cineva
nu auzea cu o ureche sau cu amândouă, punea în urechi câte o picătură căldicică de ulei
de nucă, amestecat cu unt de migdale. Miezul se dădea pisat copiilor să-l mănânce
pentru dureri de intestine. Pentru dureri de stomac se lua, local ceaiul din coji lemnoase.
Ceaiul din sâmburi de nucă era folosit pentru durerile de ficat. In afecţiunile osoase se
amesteca miezul în gură şi cu acesta se ungea osul.
Acţiune farmaceutică: frunzele şi pericarpul- astringent, antitoxic, astringent,
antimicotic, antisudoripar, antidiareic, antiseptic gastro-intestinal, dezinfectant renal,
 Page 463 of 1147

antiinflamator, antigalactogog, antiexematos, antireumatismal, bacteriostatic,

dezinfectant urinar, calmant, cicatrizant, emolient, hemostatic, uşor hipotensivă,
antiexematoasă, hipoglicemiant, depurativ, etc.
Seminţele: utile în afecţiunile grave-cancer, etc fiindcă ajută la refacerea imunităţii
organismului, proteinele cu acizi aminaţi esenţiali-metionina, cistina, lisina,
concentraţia mare de oligoelemente le face indispensabile în cazurile de convalescenţă
sau atunci când se doreşte să se vindece de o afecţiune mai gravă. Vitaminele în
cantitate mare în special A, B, E, le face indispensabile în refacerea organismului după
o serie de afecţiuni.
Fibrele sunt de asemenea utile, atât cele solubile cât şi cele insolubile, mai ales în
afecţiunile cardiovasculare, în special datorită acizilor graşi şi a magneziului, de
asemenea în tratarea afecţiunilor neurologice.
Frunzele intră în compoziţia ceaiurilor: dietetic şi antidiareic.
Sunt indicate în următoarele afecţiuni: abcese, accidente vasculare, acnee, afecţiuni
alergice, afecţiunile inimii, alopecie, afecţiuni digestive catarale, afte ulcerate, ameţeli,
amigdalită, angină, anemie, arsuri, astenie, ateroscleroză, boli de piele, boli de oase,
boli reumatice, cancer, colici abdominale, constipaţie, dermatoze, dereglări glandulare,
diabet, diaree, dispepsii, dureri de cap, dureri de ficat, dureri reumatice, eczeme
zemuinde, enterocolite, enurezis nocturn, flegmoane, furuncule, gripă, gută, hemoragii,
hiperhidroză palmo-plantară, hipertensiune, hipertiroidie, impetigo, impotenţă,
imunitate scăzută, infecţii strepto şi stafilococice, infecţii cutanate, inflamaţii, intoxicaţii
în special cu mercur, iritaţii solare, leucoree, leziuni piodermizate, litiază renală,
mătreaţă, micoză plantară, negi, nervozitate, oboseală fizică şi psihică, pecingine, plăgi
atone, prurit, psoriazis, rahitism, răni, reumatism, scrofuloză, spasme musculare,
sterilitate, teniază, toxiinfecţii, transpiraţii excesive, tuberculoză, ulcer varicos, viermi
intestinali.
Preparare:
-Infuzie dintr-o linguriţă de frunze mărunţite puse în 250 ml apă clocotită, după care se
va acoperi pentru 10 minute. Se va strecura. Se pot consuma 2 căni pe zi. Extern cu
acest cei se poate spăla pe cap sau leziunile diverse, sau chiar pentru calmarea durerilor,
ajută şi la alopecie extern, sau în cazul transpiraţiilor excesive.
-Infuzie din cantitate dublă de plante (frunze) se poate folosi extern în afecţiunile de
mai sus.
-Coajă de nucă verde o jumătate de linguriţă se pune la 250 ml de apă, se va fierbe apoi
timp de 5 minute după care se va putea consuma intern câte o lingură la 2 ore, iar extern
se va putea folosi la afecţiunile cutanate sau pentru colorarea părului sau în cazul
mătreţii când se va folosi cu puţin suc de lămâie.
-Seminţe de nuci se consumă în fiecare zi de 3 ori câte 250 g în cazurile în care se
doreşte suplimentarea cu minerale sau în cazurile oboselii după eforturi mari, anemii
sau când se doreşte să se îngraşe.
-Ceai din 20 g miez de nucă pus în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care
se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi în cazul durerilor.
-Tinctură din pericarpul nucilor. Se va lua 50 g de pericarp de nucă verde care se va
pune în 250 ml alcool alimentar de 70. Se va ţine timp de 15 zile la temperatura
camerei agitând des. Se va strecura după 15 zile şi se va putea pune în sticluţe de
capacitate mai mică. Se va lua intern în afecţiunile de mai sus (interne) câte 5 picături
 Page 464 of 1147

de 3 ori pe zi diluate în puţină apă. Este util în afecţiunile interne ca : boli ficat,
endocrine, cardiace, etc.
-Ulei de nucă- se va lua dimineaţa pe stomacul gol câte o lingură în cazurile în care se
doreşte eliminarea viermilor intestinali sau în diferite dispepsii. Pe păr se poate pune
frecţionând, ceea ce ajută la refacerea părului.
-Miez de nucă pisat se aplică cald pe furuncule, pentru grăbirea maturării.
-Cataplasme cu frunte de nuc se pun extern în cazul afecţiunilor cu tumori sau
adenoame. Se schimbă de 2 ori pe zi şi se menţin umede.
-În cosmetică se foloseşte foarte mult atât frunza cât şi nucile seminţe, uleiul de nuci
sau chiar pericarpul din care se poate face o vopsea de păr foarte persistentă.
-Frunze sub formă de tinctură cu alcool alimentar se va lua câte 30-50 picături de 2-3
ori pe zi. Util la diabet.
-Ulei pentru frecţionarea corpului la copii rahitici, anemici şi în dermatoze.
NUFĂRUL ALB.
Nymphaea alba. Fam.Nymphaceae.
Denumiri populare: carofete, crin de mare, curalice, iarba plumânei, nufăr alb, nenufăr,
plămână, plumieră, plop, plută, tigvă de apă.
În tradiţia populară: rizomul era folosit la vopsit în negru. Fiert cu sulfat de fier dădea o
vopsea trainică
Contra bolilor de piept se întrebuinţau, rizomul gros, scos din mâlul bălţilor cu nişte
cosoare lungi. Se spăla se toca mărunt şi se plămădea în rachiu sau se fierbea în vin alb,
apoi se strecura şi se dădea bolnavului. Resturile amestecate cu miere se dădeau ca
dulceaţă celor care tuşeau, bolnavilor de plămâni sau de tuberculoză. Siropul sau
dulceaţa din florile plantei erau calmante şi uşor narcotice. Cu decoctul florilor se
spălau pe umflături, iar cu restul se legau.
Compoziţie chimică: din rizomi s-au izolat alcaloizi cu efect cardiotonici, tanin,
amidon, glucoză, grăsimi, săruri minerale, mucilagii, ulei volatil, etc.
Acţiune farmaceutică: florile şi rizomii se pot folosi pentru efectul pe care-l au în
sedările nervoase, cardiotonic, anafrodiziac, astringent, tonic, nutritiv.
Se va putea folosi în următoarele afecţiuni: diaree, edeme cardio-renale,
hiperexcitabilitate sexuală (se poate lua în combinaţie cu hamei), insomnie, insuficienţă
cardiacă, nevroze, poluţii nocturne, pleurezie, pneumonie, tuberculoză pulmonară.
Preparare:
-O linguriţă de flori se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se va acoperii pentru 10
minute după care se va strecura. Se pot consuma 2 căni pe zi.
-O linguriţă de rizom mărunţită se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute
după care se strecoară. Se consumă 2 astfel de ceaiuri pe zi, sau se folosesc la
tratamente externe.
NUFĂRUL GALBEN.
Nuphar lutea Fam.Nymphaceae.
Se poate folosi la aceleaşi afecţiuni şi are aceiaşi compoziţie cu nufărul alb.
OBLIGEANĂ.
Acorus calamus Fam.Araceae
Denumiri populare: buciumaş, calamar, călin, calm, calmenă, crin de apă, poporotnee,
papură roşie, speribană, spetează, stirileană, tartarachi, trestie mirositoare.
 Page 465 of 1147

În tradiţia populară: rizomul cu miros aromatic, plăcut cu gust amărui, se folosea ca

stimulent şi în tratarea bolilor de stomac. Se mai folosea contra răcelilor, răguşelii, etc.
Compoziţie chimică: Se foloseşte rizomul (Rhizoma Calami) care conţine- ulei volatil,
azaronă, aldehidă azaalică, eugenol, hidrocarburi, alcooli triterpenici, principii amare,
acorină, acorelină, sescviterpene: acid acaric, criptoacorină, calmeol, calacona.
Amidon, dextrină, colină, taninuri, zaharuri, rezine, vitamine, săruri minerale, ulei
volatil, vitamina C.
Acţiune farmaceutică: rizomul are proprietăţi: analgezice, aromatizant, antispastice,
analgetic, aromatice, calmante, carminative, diuretic, revulsive, sedative, tonice,
măreşte pofta de mâncare, înlătură spasmele, stomahic, antiseptic gastro-intestinal,
astringent, stimulează secreţiile gastro-intestinale, înlătură constipaţia, redă pofta de
mâncare, ajută la tratarea cancerului, insecticid.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile endocrine (în special când este
metabolismul scăzut), afecţiunile sistemului nervos, afecţiunile stomacului, afecţiuni
urinare, alopecie, angină, anorexie, atonie gastrică sau biliară, balonări, boli de dinţi (în
special creşterea dinţilor la copii mici), cancer cu diferite localizări, circulaţie periferică
deficitară, colici abdominale, constipaţie, demenţă, depresii, digestie dificilă, dispepsii
diverse, dismenoree, dureri diverse, enterocolită, epilepsie, flatulenţă, gastrite
hiperacide, gripă, hemoroizi, insuficienţa secreţiei salivare, intoxicaţii alimentare,
isterie, memorie deficitară, nefrite, polipi, psihoze, răceli, răni, reumatism, sinuzită, stări
de agitaţie, tulburări neuro-vegetative cu anxietate în special, tuse, ulcer gastric şi
duodenal.
Preparare:
-Pulbere de rizom obţinută cu ajutorul râşniţei de cafea. Este bine să se macine doar atât
cât se consumă atunci pe loc, deoarece dacă stă mai mult timp măcinată, îşi pierde din
proprietăţi. Se poate lua în acest caz de 3-4 ori pe zi câte o jumătate de linguriţă de
pulbere în majoritatea afecţiunilor interne.
-Macerat la rece din pulbere de rizom. Se lasă o linguriţă de rizom măcinat în 250 ml
apă, în cameră, timp de 8 ore(de seara până dimineaţa), apoi se strecoară. Se poate
consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe zi în afecţiunile interne.
-Se vor pune 3 linguriţe de praf de obligeană în 250 ml apă (o cană). Se va lăsa apoi
timp de 8 ore la macerat. Se va strecura. Separat se va pune 2 linguriţe de praf la 500 ml
apă. Se vor fierbe apoi timp de 10 minute, după care se vor strecura. După strecurare se
va amesteca cu prima (macerat) şi se vor consuma în afecţiunile mai grave sau în cele
de dereglări ale glandelor, unde trebuie o cantitate mai mare de ceai.
-Peste 50 ml de rădăcină măcinată se va pune 250 ml alcool alimentar de 70. Se va lăsa
timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară după 15 zile. Se vor lua
20 de picături de 3 ori pe zi înainte de mese în toate afecţiunile interne.
-Extern se va alege oricare din procedeele de mai sus dar se va folosi cantitate dublă de
plantă.
-La copii mici pentru a se întări gingiile şi pentru a ajuta la creşterea danturii li se dă să
roadă rădăcină de obligeană. Este însă cazul să amintim că dacă se dă o cantitate mai
mare se produce o supraexcitare.
-Vin tonic se va face din 100 g rizom de obligeană care se va pune într-un litru de vin de
bună calitate. Se va ţine 8 zile agitând de câteva ori pe zi, după care se va strecura. Se
 Page 466 of 1147

va adăuga în complectare vin până la 1000 ml şi 100-200 g de zahăr. Se va putea lua

câte o cantitate de o lingură sau chiar un păhărel (50ml), înainte de mesele principale.
Este foarte bine ca după o lună de tratament cu această plantă să se facă o pauză de 3-5
zile timp în care se poate folosi orice altă plantă medicinală.
Intră în componenţa ceaiului tonic-aperitiv şi a Ulcerotratului.
OMAGUL SAU ACONITUL.
Aconitum tauricum. Fam. Ranunculaceae.
Denumire populară: iarbă-rea, iarba-bubei, iarba-coifului, iarba-fierului, iarba-jermilor,
năpşor, omac, toaie.
Se folosesc tuberele plantelor.
În tradiţia populară: plămădită în rachiu de drojdie, planta se folosea contra
reumatismului. Din rădăcinile pisate, amestecate cu untură, se făcea o alifie cu care se
ungeau rănile cu viermi, mai ales la animale. La frânturile de mâini sau picioare se
făceau legături cu rădăcină de tătăneasă, fiert în lapte dulce. Turtă se punea pe răni
diverse, era făcută cu făină. Se mai lua pentru combaterea tusei sau nevralgii de
asemenea macerată în ţuică tare.
Compoziţie chimică: în scopuri medicinale se folosesc tuberii laterali, tineri (Tubera
Aconiti) tuberculii de rezervă (nedezvoltaţi) conţin o cantitate de aproximativ două ori
mai mare de alcaloizi decât tuberculul florifer. Total între 0,50-0,60%, alcaloizi totali
din care 30% aconitină.
Alcaloizii din aconit sunt substanţe cu caracter de esteri care se află în produsul vegetal
fie liberi, fie legaţi de acidul aconitic. Prin hidroliză se dedublează, producând o bază
aconina şi câte o moleculă de acid acetic şi acid benzoic( la unele specii înrudite poate
fi înlocuit cu acidul veratric). Mai conţin: aconitină, neopelină, napelină, mesaconitină,
hipaconitină şi picroaconitina. În afară de aceştia se mai găsesc şi aconelina, sparteina,
efedrina, rezine, grăsimi, inozită, acizi organici (aconitic, itaconic, malic, citric, tartric,
oxalic, succinic, malonic, pirolidin-carboxilic, ascorbic), proteine, zaharuri (maltoză,
zaharoză).
Acţiune farmaceutică: extern preparatele de aconit aplicate pe piele sau mucoase produc
o excitare iniţială a terminaţiilor nervoase senzoriale, urmată de o scădere a sensibilităţii
ca o consecinţă a anesteziei. În acelaşi timp apare o senzaţie de căldură urmată de o
furnicătură caracteristică, prurit, diverse parestezii, ajungând până la anestezie deplină.
Intern aconitul sub formă de tinctură sau extract, acţionează electiv pe
terminaţiile nervoase senzoriale în special ale trigemenului, al ticurilor dureroase
faciale, sciaticii. Este un modificator al sistemului nervos central cu depresii asupra
centrilor bulbo-spinali.
În afară de efectul antinevralgic se mai pot folosi intern pentru a calma activitatea
cardiacă, respiratorie şi tuse. Mai rar în gastralgii şi în unele cazuri de vomă.
Nu există dependenţă faţă de acest produs.
Atenţiune! Sunt contraindicate în afecţiunile cardiace şi vasculare. În doze mari
provoacă moartea fiind unul din cele mai puternice otrăvuri.
În cazul intoxicaţiei apar în ordine următoarele simptome: greaţă, dispnee, furnicături
ale limbii, nasului, buzelor, midriază, neregularitatea şi oprirea funcţiilor respiratorii şi
cardiace, moartea prin asfixie.
Doze: tinctură 60 picături=1g Doza maximă este de 0,30 g o dată, pentru 24 ore 0,60 g.
La copii între 3-5 ani 2 picături o dată-5 picături la 24 ore. Intre 6-10 ani, 5 picături o
 Page 467 of 1147

dată-10 picături în 24 ore. Intre 11-15 ani5 picături o dată-10 picături la 24 ore. Copiilor
sub 3 ani nu se administrează.
Extractul de aconit pulbere se va lua 0,03 g o dată şi 0,06 g în 24 ore. Se va folosi
numai la indicaţia medicului, iar reţetele efectuate la farmacie.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: congestii pulmonare, gripe, guturai, laringite
acute, nevralgii diverse, pneumonii, sciatică, ticuri nervoase ale feţei, tuse, zona-zoster.
Preparare: indicat ar fi să se facă în farmacii tinctură.
-Tinctură. Se va rade o rădăcină sau în cazul în care este uscată se va măcina cu râşniţa
de cafea. Se va pune 25 g de rădăcină la 250 ml alcool de 70. Se va ţine timp de 15 zile
la temperatura camerei, agitând din când în când. După această perioadă se va strecura.
Se va păstra în sticle de culoare închisă cu dop ermetic. Se va administra ca mai sus
(vezi doza maximă). Este foarte util în cazurile de cancer pentru calmarea durerilor
folosit extern.
Se pot face şi creme sau unguente în cazurile în care se doreşte o cremă anesteziantă în
zona-zoster, nevralgie de trigemen, sau alte afecţiuni dureroase, inclusiv cancerul pielii.
În cazurile în care este vorba despre escară se indică această cremă care va vindeca
rapid afecţiunea.
Este interzis să se depăşească doza maximă intern.
OREZ.
Oryza sativa Fam. Poaceae.
Denumiri populare: oriz, peringi, pilan, rişcaş.
În tradiţia populară: apa în care se spală orezul se lua, în unele sate, pentru leucoree.
Decoctul se bea în bolile de rinichi, iar cu făina fiartă se făceau legături la umflături.
Compoziţie chimică: orezul brut- vitaminele: B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E.
Aminoacizii: alanină, arginină, acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina,
izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan,
tirosina, valina. Acizii graşi: acid miristic, acid palmitic, acid stearic, acid palmitoleic,
acid oleic, acid linoleic, acid linolic. Fosfolipide, carbohidraţi, mineralele: sodiu,
potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cupru, zinc, nichel, molibden, fosfor, fluor, iod,
bor, seleniu.
Acţiune farmaceutică: este comparabil cu grâul în ceea ce priveşte valoarea nutriţională
fiind bogat în glucide şi proteine. Conţine inhibitori ai proteazei ca şi celelelte cereale
deci este foarte util în lupta contra cancerului fiind antitumoral. Tărâţele de orez
consumate câte o linguriţă pe zi este suficient ca să vă ferească de litiaza renală
deoarece conţine acid fitic şi fitaţi care absorb din intestin calciul aflat în exces.
Astringente, analeptice, antidiareic, constructoare, carminativ, dietetic, diuretice
(favorizează eliminarea ureei), energetice, emolient, energizant, nutritiv, răcoritor,
regenerator, scade presiunea sângelui, hipotensoare, ajută la vindecarea unor forme de
cancer, vindecă psoriazisul, elimină caloriile în exces. Tărâţele scad colesterolul din
sânge.
Se indică în următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni gastro-intestinale, afecţiuni renale,
afte bucale, angină, anorexie, arsuri, azotemie, boli dermatologice, cancer de colon,
cancer de prostată, cancer de sân, colite de fermentaţie, cosmetică, creştere, diaree,
eczeme zemuinde, edeme de origine cardio-renale, enterită, fermentaţii intestinale,
hiperazotemoie, hipertensiune, inflamaţii cutanate, îngrijirea tenului, insuficienţă renală,
 Page 468 of 1147

leziuni inflamatorii supurate, litiaze, meteorism, obezitate, psoriazis, răni, surmenaj,

tegumente iritate, uremie.
Preparare:
-Se va fierbe orez 50 g în 500 ml apă până se fierbe bobul. Se consumă apa şi
mucilagiile şi se mănâncă orezul în afecţiunile de mai sus. Se poate folosi în orice
preparat culinar cât de mult suportă fiecare în parte şi în funcţie de reacţia organismului
şi de afecţiune.
-1 lingură de orez nedecorticat se va pune la 250 ml apă de seara şi dimineaţa se
consumă această apă mai multe zile la rând. Este foarte util în toate afecţiunile renale,
gastro-intestinale, hiperazotemie
-Pudră de orez se aplică extern simplu se pune în mână şi se masează faţa cu această
pudră, apoi se spală cu apă călduţă, sau sub formă de mască cu alte preparate, ouă,
miere, etc. În afecţiunile pielii. Se foloseşte foarte mult în cosmetică la diferite măşti
pentru tratamentele diferitelor defecte ale pielii.
-Făină de orez se amestecă cu făină de soia în proporţie de 1/1 şi se amestecă cu apă
obţinându-se o pastă care se aplică pe faţă, fiind indicată în special la tenurile obosite.
-Făină de orez, amestecată cu ulei în proporţii diferite formând o pastă se aplică pe
tenurile iritate. Se ţin 2-3 ore apoi se vor spăla cu apă caldă.
ORZ.
Hordeum vulgare Fam. Graminae.
În tradiţia populară: orzul fiert în lapte dulce se întrebuinţa contra tusei; fiert în apă, se
făceau decocturi şi cu ele gargară la copii în durerile de gât, fiert în vin se dădea
lăuzelor pentru a le întării.
Compoziţie chimică: hordeină (alcaloid), maltină, proteine, amidon, celuloză, săruri de
calciu, fier, fosfor, magneziu, potasiu, vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, în
special malţul încolţit. Enzime, fibre solubile, gluten în cantitate mică. Sămânţa încolţită
este mult mai consistentă, cu mai multe vitamine, hormoni, etc, care o face să fie foarte
indicată în multe afecţiuni pe care le rezolvă. De asemenea frunzele recoltate atunci
când încă nu s-a format spicul sunt cel mai util medicament în lupta cu cancerul.
Conţine ca toate cerealele inhibitori ai proteazei care neutralizează agenţii cancerigeni,
mai ales la nivelul intestinelor
Acţiune farmaceutică: antidiareic, antiinflamator, emolient, drenor hepatic, hipotensor,
întăreşte organismul, potoleşte tusea, răcoritor, reglează tensiunea arterială, stimulator
digestiv, stimulator al potenţei sexuale, tonic general şi al sistemului nervos în special,
tonic cardiac etc. se indică pentru reglarea intestinală indiferent că este vorba despre
constipaţie sau diaree, chiar şi în cazurile cronice o cură cu ovăz sub formă de semninţe
timp de 30 de zile rezolvă cel mai regel organism.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: acnee, afecţiunile căilor urinare, afecţiuni
dermatologice, afecţiunile gâtului, afecţiuni hepatice, afecţiuni oculare, afecţiuni
pulmonare, afecţiuni tiroidiene, afecţiunile vezicii urinare, afte bucale, alopecie,
amigdalită, angină, anemie, aritmie, artrită, anorexie, astm, ateroscleroză cerebrală,
atonie gastrică şi intestinală, avitaminoză, bronşiectazie, bronşite cronice, cancer,
cardiopatie ischemică, ciroză hepatică, cistite, colecistită, colică abdominală, colită,
convalescenţă, debilitate, dereglări hormonale, dermatită, demineralizare, dezinterie,
diabet, diaree, dischinezie biliară, disfagie, dismenoree, dispepsie, dureri de piept,
eczeme, efelide, enterocolite, epilepsie, febră tifoidă, fistule perianale, fracturi,
 Page 469 of 1147

frigiditate, friguri, furuncul, gripă, hemofilie, hemoroizi, hepatită virală, hepatită

cronică, hipertensiune arterială, imfarct miocardic, impetigo, inflamarea căilor urinare,
inflamarea plămânilor, imflamaţia splinei, impotenţă sexuală, imunitate, insomnie,
insuficienţă hepatică, intoxicaţii, laringită, lăuzie, lombo-sciatică, mastoze- chistice,
nefrite, neurastenie, nevralgie facială, nevralgie de trigemen, obezitate, orjelet,
osteoporoză, pancreatită, paralizie, pareză, polinevrită, răceli, rahitism, retard psiho-
motor, reumatism acut, rinită, schizofrenie, scleroză multiplă, scorbut, stări depresive,
sterilitate, stomatită, traheite, transpiraţie excesivă, tromboflebite, tuberculoză, tulburări
de menopauză, tumori, tuse, tuse convulsivă, ulcer, ulcer varicos, viroză pulmonară.
Preparare:
-50 g de seminţe se pun la 1 litru de apă. Fierte apoi 30 minute după care se strecoară şi
se consumă. Se poate consuma numai apa după strecurare sau mai util este să se
consume şi seminţele fierte. Se poate consuma în fiecare zi.
-Se poate fierbe de asemenea 100 g de orz seminţe într-un litru de apă. După aceasta se
va trece orzul prin maşina de carne după ce se strecoară şi după măcinare se amestecă
cu lichidul în care a fiert. Se poate adăuga miere în cazul că nu există diabet.
-50 g de orz seminţe nedecorticate se pun la 250 ml apă şi se lasă de seara până
dimineaţa când se va consuma apa de pe acestea ca laxativ şi nutritiv.
-Fulgi de orz pentreu enerocolite şi afecţiuni intestinale, hepatice, etc.
-Se va pune seminţe într-un borcan mai mare 200 g seminţe care se vor lăsa cu apă timp
de 8 ore, după această perioadă se va spăla cu apă rece. Se mai lasă apoi o perioadă de 8
ore şi se spală din nou la fiecare 8 ore. Se va lăsa cu puţină apă. După ce a ieşit colţul
verde, se spală bine cu multă apă, după care se trec prin maşina de carne. Se consumă
câte 2 linguri înainte de fiecare masă o perioadă mai lungă. Este foarte util în toate
afecţiunile interne. Se poate adăuga orice suc de fructe la acest preparat fiind mai
gustos.
-Suc de orz verde câte 50 ml de 3 ori pe zi în afecţiunile mai grave, inclusiv pentru
cancer, scleroză, etc. Se fac cure de minimum 21 zile apoi 7 zile pauză şi se pot relua.
OSUL IEPURELUI.
Ononis spinosa Fam. Leguminosae.
Denumiri populare: asudul calului, asudul capului, bolul coasei, caşul iepurelui, ciocul
caprei, colţul iepurelui, dârmotin, lemnie, lingoare, pir, sudoarea calului, zilezitoare.
În tradiţia populară: a fost un leac frecvent în contra lungoarei, ceaiul din părţile aeriene
se lua în durerile de stomac. Contra durerilor de rinichi, se lua ceaiul din rădăcini, ori
planta macerată în rachiu. Se mai folosea în scăldători pentru cei slabi. Decoctul se lua
contra vătămăturii, iar resturile se făceau oblojeli la buric.
Compoziţie chimică: se folosesc părţile subterane medicinal, (Radix Ononidis)
saponozide de natură triterpenică: onocerină, omonină şi onospină, trifolirizină,
fitosteroli, fitoglutină, glucozide, tanin, ulei volatil şi ulei gras, zaharuri, acid citric,
săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: rădăcinile şi frunzele au acţiune: diuretică, antiseptică în special
a aparatului urinar, antihemoragică, antimicrobiană, înlătură edemele, elimină ureea în
exces şi toxinele din corp. Adjuvant şi în multe afecţiuni renale pentru creşterea
marcantă a diurezei.
Osul iepurelui face parte dintre componentele ceaiului diuretic nr 2.
 Page 470 of 1147

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiovasculare, afecţiuni metabolice,

afte bucale, alergie, ascită, azotemie, blenoragie, bronşite, calculoză renală, cistite,
dermatite cronice, dureri de rinichi, eczeme, edeme, gută, hidropizie, insuficienţă
circulatorie, intoxicaţii, obezitate, pielonefrite, prurigo, psoriazis, retenţie urinară,
reumatism, stomatite, ulceraţii bucale, uremie.
Preparare:
-2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă. Se va lăsa pentru 8-10 ore la
macerat la temperatura camerei după care se strecoară. Se pot folosi 2 căni pe zi.
-2 linguriţe de rădăcină mărunţită se va fierbe timp de 15 minute în 250 ml apă. Se
strecoară, apoi se va consuma 3-4 căni pe zi în afecţiunile interne sau extern se vor pune
comprese cu apa din ceai aplicat pe un pansament sau se fac cataplasme cu planta fiartă,
aplicată călduţă.
OVĂZUL.
Avena sativa Fam Graminaceae.
În tradiţia populară: decoctul seminţelor era un leac obişnuit contra tusei. Contra tusei
măgăreşti, se folosea decoctul seminţelor, sau ceaiul din paie şi nuci verzi. Decoctul se
mai ţinea în gură contra durerilor de dinţi. Seminţele prăjite se foloseau la oblojeli
contra reumatismului. În unele părţi se fierbea într-o căldare şi când se răcoreau se
introduceau mâinile sau picioarele şi se ţineau până se răcea. Decoctul se mai lua ca
fortifiant, pentru întărirea plămânilor, contra diareei. Ceaiul şi scăldătorile se foloseau
pentru uşurarea naşterilor. Aluat se punea pe umflături pentru a se retrage.
Compoziţie chimică: hidraţi de carbon, glucide, albumine, grăsimi, potasiu, magneziu,
clor, calciu, sodiu, fosfor, fier, caroten, vitaminele B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E, K,
PP, urme de vitamina D, un principiu similar foliculinei. Aminoacizii: alanină, arginină,
acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina,
metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina.
Carbohidraţii: sucroză, amidon, acid fitic. Acizii graşi: acid miristic, acid palmitic, acid
stearic, acid palitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolenic, purine (45 mg/100 g),
minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt, cuopru, zinc, nichel,
crom, molibden, fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, silicon.
Acţiune farmaceutică: are aproape acelaşi conţinut ca şi grâul, dar mai multe grăsimi
nesaturate, conţine întregul complex B, este foarte important pentru hrănirea creierului
este stimulent, antispasmodic, laxativ, tonic al sistemului nervos şi al uterului, analeptic,
energizant, răcoritor, diuretică, hipoglicemiantă, stimulent tiroidian, rezolvă sterilitatea
şi impotenţa, antiasmatic, expectorant, scade colesterolul dinsânge. Este bogat în
inhibitori ai proteozei şi din această cauză sunt foarte indicate la lupta cu tumorile pe
care le dizolvă în special la cancerul intestinal
Se indică în următoarele afecţiuni: afecţiuni digestive, afecţiuni hepatice, afecţiuni
neurologice, afecţiuni pulmonare, afecţiuni splenice, anemie, angină, angiocolită,
astenie fizică şi psihică, astm, azotemie, bronşite, cancer, colecistită, colică renală şi
vezicală, contuzii în zona capului sau în regiunea gâtului, creştere (în special copii
mici), coxartroză, diabet, dureri dentare, dureri intercostale, epidermofiţie, erupţii
cutanate, gută, hemoptizie, hidropizie, impotenţă sexuală, inflamaţii, insomnii,
insuficienţă tiroidiană, junghiuri, laringită, litiază urinară şi biliară, lumbago, naştere
dificilă, nevralgii, prurit, psihastenie, psoriazis, regenerarea sângelui, reumatism,
 Page 471 of 1147

spasme musculare, spondiloze, staze, sterilitate, surmenaj, tuse, tuse convulsivă, ulcer
varicos, uremie.
Preparare:
-Supă deasă cu seminţe de ovăz este meniul nordicilor şi este foarte sănătoasă aducând
vindecarea în multe afecţiuni din cele de mai sus. Se recomandă chiar şi copiilor.
-Fulgii de ovăz sunt un aliment excelent la cei cu afecţiunile de mai sus. Se poate
consuma şi de 3 ori pe zi. Aceştia au fosfor, calciu, magneziu şi sunt foarte uşor
asimilabile.
-Se vor fierbe 50 g de ovăz timp de 30 minute apoi se consumă. Este un laxativ şi un
bun diuretic.
-20 g de fulgi se pun la 250 ml apă şi se lasă de seara până dimineaţa când se consumă.
Este foarte bun la afecţiunile interne din cele de mai sus inclusiv la litiaze.
-Apa de pe macerat se poate ţine în gură contra durerilor de dinţi. Se poate înghiţi apoi.
-Paiele de ovăz se mărunţesc şi apoi se fierb. O cantitate de 2 linguri se fierbe în 250 ml
apă timp de 3 minute după care se strecoară. Este foarte indicat în litiaze.
-Tinctura se prepară din 50 g de seminţe care se macină, după care se va pune peste
acestea 150 ml alcool alimentar de 70. Se va agita de mai multe ori pe zi. Se va ţine 15
zile după care se strecoară. Se va lua în insomnii 40 de picături la culcare, sau ca
tratament se va lua câte 20 de picături de 3 ori pe zi înainte de mese.
-Suc de mlădiţe de ovăz recoltate înainte de a ajunge să dea spicul. Se va putea păstra o
perioadă mai lungă dacă se va pune peste acest suc după ce se filtrează bine puţin alcool
alimentar, pentru a nu se altera. Se poate consuma din acest suc cantităţi oricât de mari
în funcţie de toleranţa individuală şi de afecţiunea care se tratează. Se poate de
asemenea amesteca cu alte sucuri de legume sau fructe.
Se poate folosi o perioadă cât de lungă.
-Tinctura de ovăz este recomandată celor care sufere de insomnii, ea are în plus virtuţi
antiasmatice: în insomnii- 40 picături la culcare. În astenii 20 picături de 3 ori pe zi
înainte de mese.
PALTINUL DE CÂMP.
Acer platanoides Fam. Aceracee.
Denumiri populare: arţar coajă, arţar mic, arţariu, jugastru
Compoziţie chimică: tanin, vitamina K, pectine, mucilagii, gume, acizi peptici,
celuloză, pectoze, uleiuri volatile, săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: seva se recoltează în martie făcându-se o crestătură în scoarţă şi
un copac poate furniza până la 10 litri de sevă care se foloseşte la diferite preparate:
gemuri, dulceţuri, sucuri, alcool, etc. În Canada acest arbore este simbolul naţional şi
este unul din arborii care aduc venit canadienilor. Se face şi zahăr de arţar şi multe alte
preparate.
Acţiuni farmaceutice: fructele- astringente, antidiareice. Scoarţa: antidiareic puternic,
prin taninul care-l conţine. Hemostatic, cicatrizant. Florile şi frunzele recoltate în
perioada înfloririi sunt stimulatoare, tonifiante, mineralizate, depurative eliminând
toxinele din sânge şi în afecţiunile cardiace sunt foarte indicate.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, anemie, anorexie,
convalescenţă, debilitate, diaree, dizenterie, hemoragii, răni.
Preparare:
-Sevă luată câte 10 ml de trei ori pe zi înainte de mese.
 Page 472 of 1147

-Scoarţă praf se va fierbe 2 linguriţe la 250 ml apă timp de 5 minute apoi se strecoară.
Se poate folosi la afecţiunile de mai sus sau extern în hemoragii.
-Infuzie din 2 linguriţe de flori puse în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 astfel de ceaiuri chiar în cure de lungă
durată pentru afecţiunile de mai sus.
PARA.
Pirus communis.
Originară din China, cunoscută din Evul Mediu în Europa.
Compoziţie chimică; apă, zahăr mai ales sub formă de levuloză, alţi hidraţi de carbon,
acizi, albumine, celuloză, cenuşi, pectină, tanin, grăsimi, vitaminele; A, B1, B2, B3, B5,
B6, B9, C, E, PP, fosfor, sodiu, calciu, magneziu, sulf, potasiu, clor, zinc, cupru, fier,
mangan, iod, arsen.
Acţiune farmaceutică: diuretic, urocolitic, antiputrid, depurativ, laxativ, astringent,
nutritiv, stomahic, sedativ nervos.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni digestive, anemie, artritism, astenie,
colesterol în exces, digestie dificilă, diaree, gută, hipertensiune, obezitate (perele mai
puţin coapte), reumatism.
Preparare:
-Fruct: 1-1,5 kg pe zi înainte de mese.
-Sucul :2-3 pahare pe zi, înainte de mese.
-Pere uscate 40-50 g la litru de apă, se fierbe o oră-băutură răcoritoare, diuretică,
energetică
PĂPĂDIA.
Taraxacum officinale Fam.Compositae.
Denumiri populare: buhă, cicoare, crestăţea, floarea broaştei, floarea găinii, floarea
mălaiului, floarea soarelui, floarea turcului, flori galbene. gălbinele grase, guşa găinii,
lăptucă, lilicea, ochiul boului, pana vâzgoiului, papa găinii, papalugă, pui de gâscă,
turci.
În tradiţia populară; se folosea pentru vopsit în galben.
Florile erau întrebuinţate contra tricofiţiei. Se freca leziunea cu ea. Frunza se storcea şi
zeama se punea la bubă neagră, precum şi la beşica cea rea. Peste beşică se punea o
felie de smochină, iar peste ea, păpădie pisată.
Rădăcina pisată bine, prăjită în smântână proaspătă, se întindea pe o frunză de brusture,
se punea în locurile unde se simţea durere reumatică şi se ţineau 24 ore. Tratamentul se
repeta până trecea.
Ceaiul din rădăcină, ca şi cel din flori uscate se lua contra durerilor de ficat. Se mai bea
ceaiul din frunze în loc de apă în bolile de ficat şi pentru circulaţia sângelui. Ceaiul din
rădăcini se lua contra bolilor de rinichi şi contra hemoragiei. Zeama de păpădie se lua şi
pentru cei ce sufereau de durere de piept şi năduşeală.
Compoziţia chimică: se utilizează frunzele (Folium Taraxaci), rădăcina (Radix Taraxaci)
:i }ntreaga plantă (Herba Taraxaci cum radicubus) părţile aeriene gliceride ale acizilor
oleic, palmitic, stearic, colină, inulină, glucoză, polioze, flavofene, acid tartric,
substanţe antibiotice, proteine, iod, alcooli terpenici, carotenoide, amidon, vitaminele A,
B, C, D, E, substanţe minerale, un principiu amar, zahăr, ceară, răşină, cauciuc, ulei
volatil.
 Page 473 of 1147

Rădăcina: rădăcina conţine alcooli triterpenici, fitosterine, glucide, substanţe proteice,

rezine, gliceride ale acizilor palmitic, linoleic, oleic, colină, acid cafeic, amida acidului
nicotinic, asparagină, vitaminele B, C, principiu amar-taraxacina, substanţe minerale
diverse.
Acţiune farmaceutică: datorită principiului amar se întrebuinţează ca tonic amar.
Tonifică ficatul, glandele, combate litiazele, obezitatea şi stimulează intestinele. Este
indicată în toate afecţiunile în care există dereglări glandulare, diuretică, creşte diureza,
hipoacidifiant, măreşte secreţia glandulară, normalizează circulaţia sângelui, laxativ,
coleretic, este un drenor hepatic excelent şi chiar al întregului organism. Ameliorează
diabetul. Rădăcina- astringent, măreşte secreţia biliară, creşte diureza, venotonic,
colagog, Beta-carotenul este un antioxidant de excepţie indicată în toate formele de
cancer sau de scăderea imunităţii organismului. Previne bolile de inimă, fluidizează
mucozităţile, întăreşte mucoasele pulmonare, hepatice şi ale căilor urinare, stimulează
pofta de mâncare şi este şi remineralizantă, ajută la slăbire, scade colesterolul. Se mai
foloseşte la insuficienţa hepatică şi icter cataral.
Planta întreagă intră în compoziţia ceaiurilor depurativ, dietetic şi gastric, iar rădăcina în
a ceaiului hepatic.
Se foloseşte în următoarele afecţiuni: acnee, afecţiunile inimii, afecţiuni cronice ale
aparatului urinar, afecţiuni vasculare, anemie, anorexie, artrită, astenie, ateroscleroză,
balonări, boli de ficat, boli de gât, cancer cu diferite localizări, cataractă, celulită,
colecistită, colică biliară, congestia ficatului, constipaţie, dermatoze, dezechilibre
glandulare, diabet, digestie lentă, dischinezie biliară, eczeme, enterocolite, furunculoză,
gută, hemoroizi, hepatită, hidropizie, hipertensiune, hipercolesterolemie, icter, imunitate
scăzută, insuficienţă renală, intoxicaţii, leziuni verucoase, litiaze, obezitate, oligurie,
pancreatite, papilomatoame cutanate, pete pe piele, retenţia apei în organism,
reumatism, scrofuloză, tulburări de metabolism, tulburări digestive, ulcere cronice de
gambă, varice.
Atenţie !sucul lăptos al păpădiei poate provoca intoxicaţii dacă se folosesc în cantitate
mare. Simptome: greaţă, diaree, modificarea ritmului inimii. Se poate administra
cărbune.
Preparare:
-Din 1-2 linguriţe de plantă întreagă cu rădăcină cu tot mărunţită, după uscare se va
pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere timp de 10 minute după care se strecoară. Se
pot consuma 3-4 căni pe zi.
-Din 1-3 linguriţe de plantă mărunţită (cu rădăcină cu tot) se va face un decoct. Pentru
aceasta se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe apoi timp de 5 minute după care se
strecoară. Se poate folosi un timp îndelungat câte 2 căni pe zi.
-Extern se va face din 4 linguri de plantă întreagă mărunţită pusă la 500 ml apă. Se va
fierbe timp de 15 minute , după care se va strecura. Se va aplica extern.
-Tije de păpădie culese proaspăt se vor spăla bine apoi se vor consuma în fiecare zi câte
10 tije florale fără flori dimineaţa la trezire. Se poate face acest lucru 10-30 zile zilnic.
-Din frunze tinere se poate face o salată primăvara şi se vor consuma aşa crude.
-Din frunze tinere se poate face o supă împreună cu urzică fiind în acest caz extrem de
utilă la multe afecţiuni.
-Sirop din flori de păpădie, se vor culege florile, se spală bine apoi se pun cu puţină apă,
doar cât să le acopere. Se vor fierbe apoi timp de 3 minute se strecoară şi apoi le se va
 Page 474 of 1147

adăuga zahăr ca la orice sirop. Se fierbe din nou pentru a primi consistenţa de sirop. Se
va folosi câte o linguriţă care se va pune în 250 ml apă şi se poate consuma ca orice alt
sirop.
-Rădăcină uscată se macină şi se va face o cafea dimineaţa cu aceste rădăcini. Ca să fie
mai gustoasă se va pune şi rădăcină de cicoare şi se prăjesc puţin până capătă o culoare
maro.
-Suc proaspăt se aplică pe afecţiunile pielii în cazul petelor, verucilor, etc.
-Sucul proaspăt de păpădie obţinut de la întreaga plantă cu ajutorul aparatului centrifug
se va amesteca cu următoarele sucuri: 2 părţi suc de morcov, o parte suc păpădie, o
parte suc castravete, 2 părţi suc de roşii, o parte ţelină. Este unul dintre sucurile foarte
utile în afecţiunile de mai sus şi în multe altele.
Păpădia se poate amesteca cu multe alte plante medicinale şi intră în compoziţia multor
ceaiuri tip plafar.
Este foarte utilă în toate curele de slăbire, cu rezultate foarte bune, în cele mai multe
cazuri, mai ales asociată cu soc-fructe.
-Suc de rădăcină recoltat toamna:
suc de rădăcină…………..100 g
alcool 90………………….18 g
glicerină……………………15g
apă…………………………17 g. Se ia 1-2 linguri pe zi.
-Tinctură din rădăcină 15-20 picături de 2-3 ori pe zi.
-Suc alb de păpădie în colir şi contra negilor sau petelor de pe faţă. Se aplică de mai
multe ori pe zi.
-Decoct de tije, muguri, frunze contra albeţii corneii, pentru limpezirea ochilor.
-În apă distilată pentru spălarea petelor de pe faţă.
PĂDUCEL.
Crataegus monogyna Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: căcădară, gherghin, gherghinar, măceş, mălai moale, mălaiul
cucului, mălai nesărat, mălăieţ, mărăcin.
Compoziţie chimică: se utilizează frunzele (Folium Crataegi), florile (Flores crataegi)
cu frunzele din imediata apropiere(Folium Crataegi cum floribus), fructele (Fructus
Crataegi), substanţe de natură flavonică şi proantocianide, colină, acetil colină,
trimetilenă, acid crataegic, acid clorogenic, acid cofeic, acid citric, acid tartric, adenină,
guanină, derivaţi purinici, acizi triterpenici, hiperozidul, amine, trimetilamină,
amilamină, ulei volatil ce conţine aldehidă anistică de natură catehică, pectine,
substanţe minerale, etc. Vitaminele: B1, C. Fructele conţin flavonoizi, taninuri, acizi
tartric, ursolic, citric, oxalic, nicotinic, clorogenic, colină, acetil colină, pectină, ulei
gras, glucoză, fructoză, substanţe minerale.
În tradiţia populară: din flori se preparau ceaiuri contra insomniilor, în boli de inimă şi
de ficat. Decoctul fructelor se lua contra diareei şi a bolilor de rinichi.
Decoctul frunzelor sau al vârfurilor ramurilor se folosea contra bătăturilor pe tălpi,
făcându-se spălături şi legături cu resturile. Unii ardeau ramurile, iar din cenuşă făceau
leşie cu care spălau bătăturile. Scoarţa de pe rădăcini se punea proaspătă tot la bătături.
Acţiune farmaceutică: tonicardice, hipotensoare, antispastice, hipnotice şi sedative,
indicat în extra sistole şi tahicardii sinusale, antispastic, tonic al inimii, întăreşte
muşchiul inimii, are efecte liticevegetative, febrifuge (florile), astringente şi dizolvante
 Page 475 of 1147

ale calculilor (fructele), cardiodilatator, calmant al sistemului nervos, scade tensiunea

arterială şi o reglează, rezolvă tulburările inimii (în combinaţie cu Roiniţa). Este un
echilibrant psihic. Reglează bătăile inimii. Vindecă foarte multe din afecţiunile inimii şi
vaselor de sânge. Vasodilatator la nivelul vaselor coronare, hipotensiv de întărire şi
rărire a contracţiilor inimii bolnave.
Frunzele cu flori intră în componenţa ceaiurilor: antiasmatic şi calmant, împotriva
tulburărilor cardiace, iar fructele în ceaiul calmant.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni buco-faringiene, afecţiuni diverse ale
inimii sau circulatorii, afecţiuni neurologice, agitaţii nervoase, ameţeli, angină
pectorală, angoasă, astenie, ateroscleroză, bătături, cardiopatie ischemică, circulaţie
periferică deficitară, climax, convalescenţă, dereglări de ritm cardiac, dispnee,
dizenterie, dureri de inimă, fragilitate capilară, hipertensiune, hipertiroidie, insomnie,
iritare, leucoree, litiază biliară şi urinară, nevroze cardiace, palpitaţii, stări de
nervozitate, tahicardie, tensiune oscilantă, tulburări cardiace cu substrat nervos,
tulburări de menopauză, varice, zgomote în urechi.
Preparare: în toate cazurile frunzele şi florile pot fi înlocuite cu o cantitate dublă de
fructe.
Intern-
-O linguriţă de flori şi frunze se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se vor acoperii
ulterior după care se vor lăsa timp de 10 minute. Se strecoară şi se consumă 2-3 ceaiuri
pe zi.
-2 linguriţe de plantă mărunţită se va folosi la afecţiunile mai grave sau extern. Se pune
în 250 ml apă clocotită. Se va acoperi timp de 10 minute după care se va strecura. Se
vor putea consuma şi din acesta 2-3 ceaiuri pe zi, chiar şi în cure de lungă durată.
-Tinctură- se vor pune 50 grame de plantă mărunţită în 250 ml alcool alimentar de 70.
Se va ţine apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se va strecura după
care se pune în sticluţe de capacitate mai mică.
Se va putea lua în funcţie de gravitatea afecţiuni între 10 picături şi o linguriţă de
tinctură luată de 3 ori pe zi înainte de mesele principale diluată cu puţină apă.
-În oţet se pot pune câteva frunze şi flori. Se vor ţine timp de 8 zile, după care se pot
folosi la bătături, veruci, negi.
-Vin- se va pune într-un litru de vin 100g de frunze şi flori mărunţite. Se astupă şi se va
lăsa timp de 8 zile la temperatura camerei agitând des. După 8 zile se va strecura. Se
poate consuma apoi din acesta 50 ml de trei ori pe zi înainte de mese în afecţiunile
menţionate mai sus. Se mai poate adăuga şi 50 g de pătrunjel rădăcină, curăţată şi rasă
la cei care au şi edeme din cauzele afecţiunilor inimii. Se va ţine şi în acest caz tot 8 zile
şi se va administra la fel.
-Vin preparat din fructe- Se vor pune la 2 Kg de fructe zdrobite 2 kg de zahăr, 10 litri de
apă şi 30g de drojdie. Se va pune totul într-o damigeană de sticlă. Se pune un dop prin
care este trecut un furtun de cauciuc, care are un capăt într-un vas cu apă. Se va lăsa
timp de aproximativ 15 zile (în funcţie de temperatură), după care se va trage de pe
drojdii şi se pune în sticle de capacitate mai mică. Se va putea lua din acest vin câte 50
ml de trei ori pe zi în afecţiunile menţionate mai sus.
PĂPĂLĂU.
Physalis alkekengi Fam. Solanacee.
 Page 476 of 1147

Denumiri populare: babuşchi, băşicuţă de roşeaţă, beşică, boborea, bubuclie, buruiană

de bubă, cereaşa ovreiului, cereaşă beşicată, curcubăţică, dălac, fusei sălbatec,
gherghinar, gogoaşe, iarba bubei, măselare, papală, pulpe de pădure, puturoasă.
Compoziţie chimică: fructele conţin acid citric, substanţe amare (fisolina), conţine
alcaloizi, mucilagii, zaharuri, substanţe minerale, gust puţin agreabil acru-amărui.
Fructele se culeg la maturitate sunt comestibile atât crude cât şi uscate. Se folosesc la
prepararea dulceţurilor, marmeladei, bomboanelor, conţin zaharoză, acizi şi o mare
cantitate de vitamina C. Planta mai are clorofilă, vitamine, etc.
Atenţie! Planta în întregime este toxică în afara frunzelor. Se află multă solanină. Se
poate interveni cu cărbune vegetal în cazurile de intoxicaţie.
În tradiţia populară: decoctul fructelor se bea şi se făceau spălături pe cap şi corp în
cazurile de eriteme, pelagră, etc. Cu decoctul părţilor aeriene se spălau erupţiile şi
eczemele noilor născuţi. Boabele roşii, plămădite în vin, erau utilizate intern contra
ascitei. Se mai folosea contra durerilor de măsele şi urechi. Fructele plantei se
întrebuinţau ca infuzie în tratamentul furunculozei.
Acţiune farmaceutică: contra reumatismului, decongestivă, diuretică, febrifugă,
laxativă. Se foloseşte doar extern pentru că intern ar putea produce intoxicaţii.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: dureri diverse inclusiv cele reumatice,
furunculoze sau diferite afecţiuni ale pielii, intern se va lua cu precauţie în litiaze, gută,
reumatism.
Cantitatea maximă este de 250 ml infuzie împărţită în cursul zilei luată cu înghiţituri
mici.
Preparare:
-Din 2 linguriţe de plantă se va face un ceai. Se pun în 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se aplică extern sub formă de comprese sau
cataplasme.
PĂSTÂRNAC.
Pastinaca sativa.
Legumă foarte nutritivă, odinioară considerată ca un aliment de bază. Pe de altă parte,
diuretic, antixidant, antireumatismal şi emenagog (reglementează fluxul menstrual). Se
recomandă folosirea frecventă în ciorbe.
Supa pe bază de păstârnac, ceapă şi praz este recomandată în virtutea proprietăţilor sale
diuretice. Persoanele supuse îngrăşării vor putea să profite de efectele ei, dacă doresc să
slăbească.
PĂTLAGINA.
Plantago lanceolata(îngustă), Plantago media(medie)
Plantago major (lată), Fam. Plantaginaceae.
Denumiri populare: bătlagină, iarba bubei, iarbă de cale, iarbă grasă, iarbă mare, limba
boului, limba mânzului, limba oii, mama pădurii, minciună, patlanjel, patlagină.
În tradiţia populară: frunza era folosită obişnuit pentru răni, bube, umflături. La răni se
punea şi zeama din frunze proaspete strivite. La umflături se făceau oblojeli cu frunzele
opărite. Brânca se trata cu abureli de pătlagină, după ce se făcea mai întâi cataplasme
din frunze. Se mai punea în cataplasme şi băi calde la inflamaţiile articulare de natură
reumatismală. Zeama de pătlagină se dădea copiilor contra limbricilor şi oprirea udului.
În Maramureş, la Mara, se spălau cu fiertură “când stătea sângele”. Ceaiul din frunze se
lua contra tusei, tusei măgăreşti, răguşelii, năduşelii. În Vlaşca se fierbea înăbuşit în vin
 Page 477 of 1147

alb şi se lua contra tusei. Decoctul din rădăcini şi frunze se lua contra tuberculozei. În
Teleorman, se culegeau frunzele, se fierbeau în lapte dulce, apoi se strecurau, laptele se
dădea bolnavului fără zahăr, câte 3 ceşti pe zi, iar restul se puneau calde pe piept,
făcându-se tratament de 6 săptămâni. La Nereju, pătlagina şi fereguţă se pisau şi se
punea în ţuică, care se lua contra durerilor de stomac. În Muscel, rădăcina de pătlagină,
rădăcina de osul iepurelui şi mentă se plămădeau în rachiu, din care se bea dimineaţa pe
nemâncate, contra “boalei de rânză”. La Iaşi se vindea pe piaţă contra bolilor de ficat şi
splină.
Compoziţie chimică: de la toate aceste specii se întrebuinţează frunzele (Folium
Plantaginis) aucumbină sau aucubozidă cu structură furanică, mucilagii formate în mare
parte din xiloză, acid poliuronic, pentozane, etc. Tanin, glicozizi, saponine, zaharuri,
ulei volatil, rezine, substanţe proteice, carotenoizi, filochinonă, vitaminele: A, C, K,
substanţe antibiotice, substanţe minerale. În seminţe se găsesc mucilagii şi un trizaharid
(planteoză).
Acţiune farmaceutică: emolient, hemostatic, uşor astringent. Proprietăţile emoliente se
datoresc mucilagiilor iar cele hemostatice vitaminei K. Este şi un bun antibiotic. Este de
asemenea antipruginos, expectorant, antidiareic, cicatrizant datorită alantoidei,
depurativ. Este bactericidă datorită aucubozidei.
Intră în compoziţia ceaiului antibronşitic nr 2.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, adenoidă, afecţiuni vasculare,
afte, amigdalită cronică, arteroscleroză, astm, blefarite, bronşită cronică, catar digestiv
şi urinar, conjunctivită, constipaţie, diaree, eczeme, faringite, furuncule, gastrită
hiperacidă, hemoragii, hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, infecţii bucale,
inflamaţii, înţepături de insecte, iritaţii cutanate, laringite, leziuni eczematiforme,
leziuni sângerânde, leziuni ulcerate, mâncărimi de piele, muşcături de şerpi, răni
purulente, reumatism, stomatite, traheite, tuse, ulcer stomacal, ulcere şi ulceraţii,
umflături, zona zoster.
Preparare:
Intern-
-Infuzie din 1-2 linguriţe de plantă care se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi.
-O linguriţă de frunze uscate şi mărunţite se vor măcina cu râşniţa de cafea după care se
ia în gură câte o linguriţă, se ţine 10 minute în gură după care se înghite. Este foarte
eficient în hemoragii mai ales dar şi în celelalte afecţiuni de mai sus, inclusiv la
afecţiunile gastrice când se indică să se ia de câte ori se simte un disconfort abdominal.
-Peste 50 g de frunze se va pune 500 ml apă clocotită. Se va lăsa acoperit timp de 10
minute după care se strecoară. Se mai poate adăuga în cazul în care nu există diabet
miere polifloră, câtă cantitate de lichid există. Se va lua câte o linguriţă la tuse sau alte
afecţiuni din cele de mai sus.
-Peste 50 g de praf de plantă se poate pune 250 ml alcool alimentar de 70. Se va ţine
apoi închis timp de 15 zile agitând des recipientul, după care se strecoară. Se va putea
lua la afecţiunile de mai sus câte 10 picături sau chiar o linguriţă în diluţie cu apă.
Extern:
-In afară de cele care le-am menţionat şi care se pot folosi şi extern se va pune praf de
plantă uscată pe afecţiuni sau se pot face diferite creme cu puţină ceară de albine şi ulei
în care se va pune praf de plantă.
 Page 478 of 1147

PĂTRUNJELUL.
Petroselinum crispus Fam. Umbelliferae.
În tradiţia populară: pătrunjelul fiert în lapte dulce se folosea la alinarea durerilor
cauzate de orice bubă. În ţinutul Sucevei, se fierbea în lapte dulce, se amesteca cu
camfor pisat şi albuş de ou apoi se lega la gât în umflături. În multe părţi se folosea ca
diuretic. Se dădea ca să pornească udul şi în ascită. Se fierbea înăbuşit, într-o oală nouă,
6-10 rădăcini cu 2,5 oca de apă, până scădea la jumătate de oca. Pătrunjelul tăiat mărunt
se amesteca bine cu făină de in, se întindea pe o bucată de pânză, apoi se punea pe
burtă, iar zeama se bea. Alte babe dădeau de băut pătrunjel fiert cu chimen şi boabe de
ienupăr. Decoctul se mai bea şi la oprirea udului şi de către cei cu pietre la rinichi. Se
mai lua primăvara, timp mai îndelungat pentru curăţirea sângelui. Din rădăcină şi frunze
fierte în lapte dulce, cu făină de mei se fac cataplasme, care se ungeau cu grăsime de pe
trupul unor copii când se năşteau, apoi se punea la femei la sân, când se inflamau. La
hemoroizi şi prolaps rectal pătrunjei pisaţi muiaţi în oţet şi încălziţi la foc, se foloseau la
oblojeli.
A fost un leac contra bolilor venerice.
Compoziţie chimică: apeină, betacaroten, brom, clorofilă, cumarină, diastaze, cupru,
fier, fosfor, flavonoide, iod, monoterpene, apiol, poliacetilenă, principiu estrogen,
pinenă, potasiu, sulf, sodiu, terpene, uleiuri esenţiale, vitaminele: A, B1,B2, B3, B5, B6,
B9, E, vitamina C mai multă ca portocala sau lămâia. Acid pantotenic, linolinic.
Acţiune farmaceutică: stimulent general atât nervos cât şi muscular, reglează glandele
endocrine, antianemic, antirahitic, antiscorbutic, aperitiv, antitoxic, depurativ, stomahic,
diuretic, reglează menstrele, elimină ureea, elimină acidul uric, la fel clorurile în exces,
stimulent şi regenerator al fibrelor musculare în special al celor ale musculaturii netede
( intestinale, urinare, biliare, uterine) anticanceros, vermifug, cicatrizant, repară pielea
efectiv.
Se poate utiliza în următoarele afecţiuni: abcese, acnee, afecţiuni oculare, afecţiuni
digestive, afecţiuni dermatologice, afecţiunile prostatei, afecţiuni vasculare, anemie,
anorexie, ascită, astenie, atonia vezicii biliare şi digestivă, balonări, bolile vezicii
urinare (ajută în special în reţinerea urinei), cancer în special cel intestinal sau digestiv,
dar şi celelalte forme, celulite, cistite, colecistite, colesterol în exces, colici, colite de
putrefacţie, contuzii, dermatoze, dismenoree, dispepsii, dureri de stomac, edeme cardio-
renale (înlătură apa în exces), febre intermitente, flatulenţă, gastrită hipoacidă, gută,
hepatism, hipertensiune arterială, incontinenţă urinară cu lămâie, infecţii diverse, litiază
biliară, litiază renală, menstre dureroase, nervozitate, nevralgii, paraziţi intestinali, pete
ale pielii, pistrui, psoriazis, reumatism, tulburări de ciclu menstrual, tumori, ulcer
stomacal, vicii ale sângelui.
Preparare :
-Frunze mărunţite proaspete se consumă câte 1-3 linguriţe o dată în afecţiunile mai
grave.
-2 linguriţe de plantă (frunze) la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute şi se
consumă după strecurare.
-2 linguriţe de plantă-rădăcină, frunze) se taie mărunt. Se pun în 250 ml apă ţi se fierb
timp de 15 minute după care se strecoară. Se consumă zilnic trei astfel de ceaiuri.
 Page 479 of 1147

-O jumătate de kg de rădăcină se va fierbe într-un litru de apă până va scădea apa la

jumătate. Se va strecura apoi se va consuma zilnic câte o porţie dimineaţa şi una seara
în edeme sau în cazul ascitei. De asemenea se poate aplica pe afecţiunile pielii.
-Se va măcina o linguriţă de seminţe de pătrunjel şi se va pune în gură sub limbă pentru
10 minute după care se va înghiţii. Este un tratament pentru afecţiunile endocrine în
special sau pentru menstre dureroase.
-Se va tăia mărunt frunză de pătrunjel şi se pune cât să o acopere oţet alimentar, se va
lăsa apoi 3 zile. Se va aplica pe petele de pe piele de mai multe ori pe zi până la
dispariţie cu un tampon de vată.
-Suc proaspăt se poate consuma în amestec cu suc de morcovi sau alte plante în
cantitate de 20ml de 3 ori pe zi. Ne diluat cu alte sucuri deoarece este prea puternic.
-În apa de spălat se poate pune decoct de rădăcină de pătrunjel. Pentru aceasta se va
fierbe un kg de rădăcină în 5 litri de apă timp de o oră, după care se strecoară şi se pune
în cadă. Este o baie care se poate face zilnic pentru a se catifela şi albi pielea.
Menţionăm că dacă se consumă zilnic de 3 ori câte 20 ml de suc de pătrunjel
împreună cu alte sucuri ajută foarte mult la vindecarea cancerului.
-Spălături vaginale se pot face cu oricare din cele de mai sus cu cantitate dublă de
plantă.
-Pe piele în cazul echimozelor sau petelor se poate aplica cataplasmă cu rădăcină de
pătrunjel fiartă, transformată pastă şi aplicată sub pansament peste noapte.
PĂTLĂGEUA ROŞIE
Lycopersicon esculentum Fam. Solanaceea.
Denumiri populare: porodici, roşie, tomate.
În tradiţia populară: tulpinile se puneau în băi contra reumatismului. În ţinutul
Beiuşului, se fierbeau vrejii şi frunze de nuc, apoi cele două sucuri se amestecau şi se
făceau băi generale sau locale.
Fructele se striveau pe faţă şi se lăsau să se usuce în cazul acneei, apoi se spăla pe faţă
cu un ceai călduţ din alte plante.
Compoziţie chimică: apă 90%, glucide, protide, licopen, acizi organici: malic, pectic,
citric, fructoză, etc. Calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, zinc, cupru, fier, bor, iod,
vitaminele: A, B1, B2, B6,C, PP, E, K, acid folic, betacaroten.
Acţiune farmaceutică: energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular,
aperitiv, răcoritor, antiscorbutic, antiinfecţios, dezintoxicant, alcalinizant al sângelui
prea acid, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, favorizează exoneraţia, prin pielea
şi seminţele ei, uşurează digestia substanţelor feculente şi a amidonului. Roşiile nu
conţin oxalaţi ci un conţinut comparativ cu al cortizonului. Utile în lupta cu cancerul şi
la afecţiunile cardiace. Este antioxidantă şi previne oxidarea celulelor.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni vasculare, arterioscleroză,
artritism, astenii, atonie gastrică, azotemie, boli de ficat, comedoame, constipaţie,
enterite, erupţii cutanate, gută, hiperaciditate gastrică, hipervâscozitate sangvină,
inapetenţă, insuficienţă cardiacă cu edeme, înţepături de insecte, intoxicaţii cronice,
iritaţii tegumentare, litiază urinară şi biliară, obezitate, palpitaţii, pancreatite, periartrite,
pletoră, reumatism, seboree, stări congestive, stări inflamatorii ale tractului digestiv.
Preparare:
-Roşii consumate ca atare la fiecare masă cât mai multe.
 Page 480 of 1147

-Mai eficient este consumul sucului de roşii obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe,
foarte proaspăt şi consumat înainte de a se oxida. Se poate consuma orice cantitate ,în
funcţie de toleranţa individuală se poate consuma 1-2 litri pe zi în mai multe reprize.
Singura condiţie este să se consume înainte de oxidare, adică imediat ce s-a preparat.
-În diverse afecţiuni ale pielii se poate aplica simplu sau sub formă de mască cu diferite
adausuri(caolin, ou, miere, smântână, etc.) în funcţie de tipul de ten şi de afecţiunea care
trebuie tratată.
PĂTLĂGEAUA VÂNĂTĂ.
Solanum melongena.Fam. Solanaceae
Denumiri populare: godină, pătlăgea, tomate, vinete.
În tradiţia populară: fructele se foloseau contra hemoroizilor. Se tăiau de-a curmezişul,
ca nişte rotile mici, se opăreau, apoi cu apa în care se opăreau, căldicică, se făceau
spălături, iar pătlăgelele se legau local.
Compoziţie chimică: apă 92%, protide, lipide, glucide, fosfor, magneziu, calciu,
potasiu, sulf, sodiu, clor, fier, mangan, cobalt, zinc, cupru, iod, vitaminele: provitamina
A, B1, B2, C, PP. Scopoletin şi scoparon, tripsină, care ajută la calmare nervoasă.
Acţiune farmaceutică: puţin nutritivă- doar 29 de calorii la 100 g, antianemic, laxativ,
diuretic, stimulent hepatic şi al pancreasului, calmant, reduce tumorile, previne cancerul
în special la stomac datorită tripsinei. Normalizează tensiunea arterială.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni cardiace, anemie,
antireumatic, arsuri, artrită, cancer la stomac, constipaţie, convulsii, dureri, epilepsie,
eretism cardiac, hemoroizi, hipercolesterolemie, lumbago, nervozitate (scopoletin şi
scoparon), oligurie (insuficienţa secreţiei de urină), reumatism, scrofuloză.
Preparare:
-Se va tăia vânăta în feliuţe subţiri după care se va pune cca. 50g în 250 ml apă. Se va
fierbe apoi 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea pe
zi în cure de mai lungă durată.
-Tinctură- Se va pune o vânătă tăiată feliuţe foarte subţiri în alcool alimentar de 70. Se
va ţine timp de 15 zile, timp în care se va agita de mai multe ori pe zi. După 15 zile se
strecoară. Se va lua înainte de mese cu 15 minute câte o linguriţă în diluţie cu puţină
apă în cure de mai lungă durată la afecţiunile de mai sus.
-Vin, un litru în care se va pune 50 g de vânătă tăiată mărunt. Se va ţine timp de 8 zile,
după care se va strecura şi se va putea consuma câte 50 ml de trei ori pe zi în cure de
lungă durată.
-La orice masă se poate consuma vânătă sub diferite forme culinare în special cu ulei.
-Extern se poate aplica oricare din procedeele de mai sus. Pentru calmarea durerilor cel
mai bun este cataplasma cu vânătă fierbinte sau tinctura.

PĂTRUNJELUL CÂMPULUI.
Pimpinella saxifraga Fam. Umbeliferae.
 Page 481 of 1147

Denumiri populare: găgăuţ, macdeadon, magdanos, maidanos, mirodea, mirodie,

mirodii, pătlăgele, pătrunjei, petrinjel, petrunjel.
În tradiţia populară: o parte din întrebuinţările medicinale tradiţionale au fost preluate
prin sate. Tulpinile florifere se fierbeau şi decoctul se lua pentru oprirea udului. Contra
ascitei se fierbeau cu boabe de ienupăr şi se bea decoctul. Rădăcina se folosea la
răguşeală, boli de gât, de gură, ca expectorant. Contra “vătămăturii” se fierbea planta şi
se bea decoctul, iar cu resturile se făceau legături. Fiartă în lapte dulce sau plămădită în
rachiu, se întrebuinţa contra bolilor venerice.
Compoziţie chimică: rădăcina plantei conţine substanţa amară pimpinelină 0,5%,
izopimpinelină, saponină, ulei eteric (1,2-6%), format din esteri ai acidului
izovalerianic, un derivat de naftalină cu caracter lactonic, anetol, alcool aldehidă, acid
metil-ester butiric al izo-eugenol-epoxidului; poliine, acid cafeic şi clorogenic, saponin
1%, de natură triterpenică, umbeliferonă, acizi organici, etc.
Acţiunea farmaceutică: se utilizează în afecţiuni buco-faringiene, stomahic, expectorant
şi diuretic în calculoză renală, galactagog. În boli venerice bactericid, antiinflamator.
Se foloseşte le următoarele afecţiuni: afecţiuni buco-faringiene, amigdalită, anorexie,
arsuri stomacale, ascită, boli greu vindecabile, boli venerice, bronşite, faringită, hernie,
lipsa laptelui la mamele care alăptează, litiază biliară, litiază renală, răguşeală, răni,
retenţie urinară.
Preparare: - un vârf de cuţit de praf de plantă se va lua cu 15 minute înainte de mese. In
afecţiunile renale în special, dar şi la celelalte afecţiuni.
-1-2 linguri de praf de plantă, se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va acoperi pentru
10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni de ceai pe zi, din acesta
înainte de mesele principale. La ascită se amestecă cu boabe de Ienupăr.
-Extern se va face cu cantitate dublă de plantă, gargară comprese, spălături.
PECETEA LUI SOLOMON.
Polygonatum odoratum FamLiliaceae.
Denumiri populare: cerceluş, clopoţele, cocoş, coada cocoşului, coada racului, creasta
cocoşului, iarbă de durere, iarbă de doruri.
În tradiţia populară: rizomul se pisa şi se plămădea cu smântână, cu care se ungea pe
faţă contra petelor şi eczemelor. Se mai fierbea în lapte, cu care se făceau oblojeli
pentru pete. Se mânca crud, contra durerilor de şale şi vătămăturilor. Fiert şi amestecat
cu untură de porc, se punea pe furuncule, grăbind spargerea lor. Se mai foloseau la băi
contra reumatismului. Sau se tăia se punea în spirt, împreună cu castane sălbatice şi cu
plămădeala lor făceau frecţii, sau îl fierbeau în vin alb, folositor în varice şi reumatism.
Cu resturile care rămâneau după strecurare amestecate cu undelemn, se ungeau la
încheieturile reumatice sau pe varice. În Banat se bea contra podagrei.
Compoziţie chimică: rizomul conţine glucozizi, taninuri, săruri minerale, etc.
Acţiune farmaco-dinamică: rizomii au o puternică acţiune astringentă datorită
taninurilor, precipită proteinele ajutând în cazurile de hemoragii, este de asemenea un
antidot al otrăvurilor vegetale sau intoxicaţii cu metale grele. Astringent,
antiinflamatorii, hemolitic, antiexematoase şi antireumatic, fructele purgative şi
vomitive. Extern principiile active din plantă în special din rizomii plantei au proprietăţi
revulsive, provocând congestia sangvină pe locul unde se aplică pe tegumente,
stimulând circulaţia sângelui.
 Page 482 of 1147

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, afte, contuzii, degerături, echimoze,

eczeme, enurezis, furuncule, hernie, hipermenoree, intoxicaţii în special cu metale
grele, panariţiu, pete pe piele, pistrui, podagră, reumatism, tromboflebită, varice.
Toxicitate: consumul fructelor determină iritaţii gastro-intestinale şi hemoliză.
Preparare: tinctură din 20 g rizom mărunţit, care se va pune în 200ml alcool alimentar
de 70. Se va ţine timp de 15 zile, după care se strecoară. Se pot folosi câte 15 picături
de 3 ori pe zi diluat cu puţină apă. Sau extern la frecţii.
-10 g rizom se va pune mărunţit într-un litru de vin. Se va ţine timp de 8 zile după care
se strecoară. Se poate consuma câte 50 ml o dată sau se aplică extern.
-Băi cu 200 g de rizom mărunţit, pus în 3 litri de apă clocotită pentru 10 minute, după
care se strecoară în cada de baie unde se va sta la temperatura corpului timp de 30
minute. Util în reumatism, varice, etc.
-Unguent din 20 g pulbere de rizom care se va amesteca cu 100g smântână proaspătă.
Se va pune la pete, pistrui sau alte aplicaţii externe de 2 ori pe zi.
-Rizom mărunţit 20 g cu 50 ml apă şi 100 g untură de porc. Se fierb pe baia de apă timp
de 2 ore apoi se strecoară. Se va folosi extern 1-2 pe zi în strat subţire.
PEDICUŢĂ.
Lycopodium clavatum.Fam.Lycopodiaceae.
Denumiri populare: barba ursului, brânca vântului, brădişor, brâncă, brâul vântului,
bunceag, chedicuţă, cornăţel, crucea pământului, iarba ursului, laba lupului, laba
ursului, muşchi de pământ, muşchi de piatră, netoată, pălămidă, părul porcului,
pecelecă, peceleca ursului, piciorul lupului, piedică, piedica găinii, piedica vântului,
praful strigoilor, talpa ursului.
În tradiţia populară: plantele fierte se foloseau la colorarea lânii în verde. Cu sporii
plantei se pudrau copii mici contra opărelilor. Decoctul sporilor în vin se dădea în
calculoză renală şi vezicală, iar decoctul plantei întregi ca diuretic şi purgativ. În boli de
ficat şi vezică biliară, tulpinile se fierbeau în apă cu rădăcină de ghinţură şi anghinare
până scădea la jumătate, după care se strecura şi se adăuga tot atâta miere. Ceaiul din
tulpini pisate mărunt se lua în boli de rinichi. Sporangele se fierbea în apă şi decoctul îl
luau cei care voiau să se lase de fumat. Se mai folosea pentru spălatul pe cap pentru
creşterea părului. Se mai folosea pentru reumatism şi dureri de şale, spălând bolnavul cu
decoct şi încingându-l cu tulpinile.
Compoziţie chimică: clamatina, anatina, licopodina, clavatoxina, nicotina, etc.
Substanţe de natură flavonică, triterpenică, minerale. Sporii acizi graşi, acizi esterificaţi,
fitosterine.
Acţiune farmaco-dinamică: se foloseşte ca pulbere sicativă pentru pudrarea copiilor
contra transpiraţiilor, combaterea căderii părului, stimularea creşterii părului şi pentru
conspergarea pilulelor. Ajută pe cei care doresc să se lase de fumat sau de alcoolism,
diuretică, purgativă, antitumorală, antireumatismală. În industria metalurgică se
foloseşte la prepararea formelor în care se toarnă fonta.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: alcoolism, alopecie, artrită, boli ale organelor
genitale sau renale, bolile aparatului urinar, boli hepatice, cancer, ciroze hepatice,
constipaţie, crampe musculare, hemoroizi, hipertensiune arterială, hiperhidroză, litiaze
renale şi biliare, nicotizm, răni, reumatism, spasme abdominale.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma o cană pe zi cu înghiţituri
 Page 483 of 1147

rare. Extern se va folosi cantitatea dublă de plantă. În cazul litiazei se poate folosi
cantitatea dublă de plantă, sau se vor bea 2 ceaiuri. Cu planta rămasă se pot face
cataplasme la dureri în special reumatice sau de altă natură. Acest ceai se foloseşte şi la
creşterea părului făcându-se spălături de 2 ori pe săptămână.
-Sporii se pot folosi la pudraje în cazul transpiraţiilor excesive, sau la copii mici.
-Tinctură din 50 g plantă mărunţită care se va pune la 500 ml alcool alimentar de 70.
Se lasă timp de 15 zile după care se strecoară. Se vor putea folosi câte o linguriţă de trei
ori pe zi diluată cu puţină apă, înainte de mese.
PELIN.
Artemisia absinthium. Fam. Compositae.
Denumiri populare: iarba fecioarelor, pelin alb, pelin brun, pelinaş, peliniţă, pilon,
polene.
Compoziţie chimică: în scopuri medicinale se întrebuinţează părţile aeriene (Herba
Absinthii) tulpinile florifere conţin ulei eteric 0,5% cu azulenă, tuionă esteri ai acesteia
cu acizii acetic, izovaleric şi palmitic, tuiol, azulene, felandren, pinen, cadinen şi o
fracţiune de ulei volatil albastru care conţine mici cantităţi de azulene, alături de un
complex de substanţe amare (absintina, artamarina, artamarinina, artamaridinina), un
flavonol (artemetina), sesquiterpene, substanţe tanante, răşini, vitaminele B6, C, PP, etc.
În tradiţia populară: este o plantă aromatică şi medicinală, cu întrebuinţări variate încă
din antichitate. Este întrebuinţat la prepararea vermuturilor şi a altor băuturi alcoolice.
A fost una dintre cele mai importante plante folosite în medicina populară. Ceaiul
din flori sau tulpinile florifere se folosea contra durerilor de stomac. Se fierbea cu
potroacă şi se lua cu puţin zahăr contra durerilor de stomac, pentru curăţire. A fost un
stimulent obişnuit, sub formă de ceai sau plămădit în rachiu sau vin luat pe nemâncate.
Se mai lua contra frigurilor, fiert în apă ori plămădit în vin, rachiu se mai lua contra
paraliziei, băi contra reumatismului. Decoctul se folosea la boli femeieşti. Vin cu pelin
verde, tăiat mărunt şi miez de pâine făcute ca o mămăliguţă moale, întinse pe o pânză se
puneau la umflături şi cârnituri, de cu seara până dimineaţa. Frunza opărită cu oţet se
lega la cap contra durerilor. La albeaţă se pisa pelin şi se făcea “blastur” care se punea
noaptea la ochi. Se mai folosea zeama contra limbricilor. Se făceau spălături la păduchi.
Se punea în paturi contra puricilor.
Acţiune farmacologică: datorită principiilor amare şi a uleiului volatil, preparatele din
pelin prezintă o acţiune excitantă, reflexă a secreţiei gastrice, având ca punct de plecare
receptorii gustativi din gură şi ca efect favorizarea producerii sucului gastric, mărirea
poftei de mâncare şi normalizarea scaunului. Elimină acidul uric în exces din organism
prin urină. Sunt indicate în anorexiile convalescenţilor, ca stomahic amar şi în dispepsii.
În doze mari sunt emenagoge datorită conţinutului în tuionă, putând provoca avortul.
Sunt coleretice. La administrare îndelungată au acţiune vermifugă. Sunt antibiotice faţă
de Esccherichia coli, Staphilococcus aureus şi Candida albicans.
Intră în compoziţia ceaiurilor tonic aperitiv.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: amenoree psihică, anemie, anorexie, ascită, boli
ale aparatului digestiv, constipaţii, dismenoree, dispepsii gastrice şi biliare, edeme
renale, gastrite hipoacide, gută, hemoroizi, hepatite acute, hidropizie, hipertensiune
arterială, hipomenoree, luxaţii, oxiurază, parazitoze digestive, plăgi purulente, răni,
tulburările sistemului nervos, ulceraţii, umflături, vaginită atrofică, viermi intestinali,
vomă.
 Page 484 of 1147

Preparare: Intern: infuzie- o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă

clocotită. Se va acoperi pentru 10 minute, după care se strecoară. Se va bea înaintea
meselor principale în trei reprize.
-Antihelmintic- 1-2 linguriţe de pulbere de plantă, amestecată cu miere, luată dimineaţa
pe stomacul gol, concomitent cu clisma şi băile de şezut, cu infuzie de pelin.
-100 g pelin mărunţit se pune cu puţin alcool, doar cât să-l umecteze. Se va lăsa pentru
24 ore după care se va pune în 500 ml ulei de floarea soarelui. Se lasă timp de 3
săptămâni la soare, după care se strecoară. Se va putea folosi la pansamente sau
badijonaje pe tegumente.
-2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa apoi 10
minute acoperit. Se strecoară şi se poate folosi.
-În oxiurază, se fac băi de şezut sau clisme, cu o compoziţie din 2 linguriţe de pelin şi 2
linguriţe de muşeţel, care se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se vor lăsa timp de 10
minute acoperite. Se strecoară şi se pot folosi.
-Tinctură- din 50 g plantă mărunţită, care se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70.
Se ţine timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se va lua diluat 10-20 picături de 2-4
ori pe zi. Sau 20-30 picături de 2-3 ori pe zi diluată cu puţină apă.
Atenţie! Nu se administrează la mamele care alăptează, deoarece laptele capătă un gust
amar. De asemenea nu se ia în sarcină, în afecţiunile nervoase cu predominanţa
fenomenelor de excitaţie şi în afecţiunile intestinale acute. Nu se fac cure îndelungate
(mai mult de 2 săptămâni) deoarece pot apare tulburări digestive şi nervoase.
PEPENELE GALBEN.
Cucumis melo Fam. Cucurbitacee.
Denumiri populare: boşar, bostan galben, cantaloşi, cantalup, caune, gălboni, harbuz,
himinică, ieură, peapene, pepine, pepen, pepen galben, pepene dulce, pepene râios,
pepeni cantalup, pepeni înecăcioşi, pepeni galbeni, pepini scorţoşi, popone, vlegi,
zămos.
În tradiţia populară: seminţele uscate şi pisate se foloseau contra vărsăturilor. Coaja
pisată se punea la tâmple şi la ochi contra albeţei. Ceaiul din seminţe se lua contra
hemoroizilor, iar rădăcina plămădită în apă, contra frigurilor.
Compoziţie chimică: apă 89-91,5%, protide, glucide 6%, fitohormoni, enzime, zaharuri
sub diferite forme, săruri minerale de calciu, fier, fosfor, magneziu, natriu, potasiu,
celuloză. Uleiul eteric conţine: alcooli şi aldehide. Vitaminele: A, B1,B2,B3, B5, B6,
B9, C, E, PP, acid folic.30 calorii la 100 g.
Acţiune farmacologică: este unul din laxativele foarte eficiente. Este aromatic, reglează
apetitul, este răcoritor hidratant şi are efecte vitalizante. Extern ajută la refacerea
ţesuturilor, hidratant, cicatrizare şi are acţiuni cosmetice remarcabile.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alergie, anorexie, ateroscleroză, boli de inimă,
boli de piele, boli renale, boli ale sângelui, colagenoze, constipaţie, gonoree, gută,
obezitate, inflamaţiile splinei, litiaze renale şi biliare, pletoră, prostată, reumatism,
tuberculoză, tulburări de apetit.
Preparare: se va consuma crud sau se face nectar prin zdrobirea pulpei. Se ia sub formă
de cură care se va ţine mai multe zile 10-20 de zile, în care se va consuma doar pepene
la o masă. Se va consuma înainte de mese. In lipsa poftei de mâncare se va consuma o
felie sau două, cu 15 minute înainte de mese. În prezenţa unui apetit mai mare este
 Page 485 of 1147

suficient să se consume 1-2 Kg de pepene înainte de mese. Se poate folosi foarte bine şi
la curele de slăbire consumând 1-2 Kg zilnic, până se obţine efectul scontat.
Extern: aplicarea pulpei pe ten face să treacă ridurile. Se foloseşte mult în cosmetică cu
diferite combinaţii. Este hidratant.
Atenţie cel prea dulce este interzis diabeticilor.
PEPENELE ROŞU.
Citrullus lanatus Fam. Curcubitaceae.
În tradiţia populară: sămânţa uscată şi pisată se folosea contra vărsăturilor. Pepenele se
cocea la cuptor, zeama se scurgea şi se bea, iar cu miezul cald se făceau oblojeli
bolnavilor de inflamaţie a splinei.
Când cineva nu putea urina, babele îl sfătuiau să mănânce cât mai mulţi pepeni roşii, iar
dacă nu era timpul pepenilor, să bea mai mult undelemn. Contra sculamentului, se lua
pepene verde, se cocea la cuptor cu undelemn şi se dădea bolnavului dimineaţa. Coaja
uscată şi măcinată, amestecată cu tărâţe se dădea vacilor după fătare, în cazul când nu
expulzau placenta- era foarte eficientă.
Acţiune farmacologică: la fel ca pepenele galben
Compoziţie chimică: aceiaşi ca pepenele galben.
Se poate folosi tot la aceleaşi afecţiuni şi prepararea este identică.
O diferenţă- acesta poate fi consumat şi de diabetici.
PERIŞOR.
Pirola secunda, Pirola rotundifolia
Fam. Pirolaceae.
Denumiri populare: bărbănoc, brăbănoi, cununiţă, limă, luminoasă, merişor, perişoare.
În tradiţia populară: se fierbea şi decoctul se bea contra dizenteriei şi hidropiziei.
Compoziţie chimică: frunzele- arbutozid, metilarbutozid, tanoizi, zaharuri, substanţe
pectice, mucilagii, rezine, substanţe minerale, celuloză.
Acţiune farmaco-dinamică: frunzele sunt utile ca diuretice, astringente, antidiareice,
dezinfectante, antihemoragice datorită tanoizilor şi pentru lizarea calculilor renali.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, contuzii, diaree, hemoragii
interne, hidropizie, litiaze urinare, răni diverse.
Preparare: 2 linguriţe de plantă mărunţită, se va pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este bine
să fie consumate înainte de mesele principale. În cazul litiazei, se combină şi cu băi
calde care dilată canalele urinare şi face mai uşoară expulzarea calculului.
-Frunze proaspete se aplică pe răni.
-Tot extern se aplică suc proaspăt obţinut din planta proaspătă, pe diferite leziuni cu
scop vulnerar.
- În cazul folosirii externe se face un decoct din 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250
ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi la
comprese, băi sau cataplasme cu resturile de plante fierte.
PICIORUL COCOŞULUI.
Ranunculua acer Fam. Ranunculaceae.
Denumiri populare: boglori, curpen de pădure, floare broştească, jap, leuştean broştesc,
ochiul boului, ochiul broaştei, rărunchi, talpa cocoşului, târâtor.
 Page 486 of 1147

În tradiţia populară: se folosea cu alte specii înrudite contra frigurilor. Se pisau frunzele
sau florile şi se legau la încheietura mâinilor, de seara până dimineaţa ori mai mult, până
când apărea o băşică, despre care se spunea că trage răul afară.
Compoziţie chimică: anemonină, tanin, flavonozide, răşină, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: anemonina are o acţiune puternică vezicantă, ulcerantă sau doar
iritantă, depinde de sensibilitatea personală. Este antispastică şi ajută la calmarea
durerilor. Se foloseşte doar extern.
Atenţie ! Este o plantă toxică cât timp este verde, putând provoca intoxicaţii,
manifestate prin dureri, râs nestăpânit. Se va folosi lapte mult pentru a diminua efectele.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: diverse dureri, eczeme, gută, lumbago,
nevralgii, prurit, reumatism, urticarie, zona zoster.
Preparare: părţile aeriene ale plantei se mărunţesc bine, se amestecă cu sare apoi se
aplică pe părţile dureroase. Se va ţine în funcţie de sensibilitatea fiecăruia, dar să nu
producă răni.
-Infuzie-din 2 linguriţe de plantă mărunţite care se pun în 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se folosesc după strecurare extern în
diferite spălături. Sunt foarte utile în calmarea durerilor sau diferite dermatoze.
Atenţie! Nu se foloseşte intern.
PIERSICA.
Prunus persica.
Compoziţie chimică:acid acetic, caprilic, aldehide, acid valeric, calciu, cupru, cadenină,
iod, kaliu, magneziu, mangan, natriu, zinc, celuloză. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6,
B9, C, E, alte săruri minerale.
Acţiuni farmaceutice: energic, stomahic, diuretic, laxativ uşor, foarte digest. Florile
piersicului: sedative, antispasmodice, laxative. Frunzele sunt vermifuge iar cataplasmele
cu frunze de piersic se folosesc contra cancerelor de piele.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afte, anemie, arterite, astenie, avitaminoză, boli
neurologice, boli de piele, boli de ochi, boli digestive şi intestinale, cancer (preventiv)
colibaciloză, colesterol în exces, constipaţie, curăţă arterele şi capilarele, de asemenea
ficatul de toxine, dispepsii, edeme, enterite, flebite, gută, hepatice, hemoroizi,
impotenţă, îmbătrânire prematură, infecţii ale tractului digestiv şi urinar, imunitate
scăzută, litiaze urinare, paraziţi intestinali, ulcere stomacale.
Preparare:
-Fruct consumat crud sau sub formă de sucuri.
-Pentru îngrijirea tenului, piersicile strivite se folosesc ca mască de ten.
-Florile piersicului infuzie pentru măşti pe ten.
-Frunze crude se aplică pe cancerul pielii sau se face o infuzie şi se aplică calde.
PIN.
Pinus silvestris Fam. Pinaceae

Denumiri populare: brad, brad de munte, chifăr, chin, jalcă, jneapăn, jep, molete,
molid, pin de munte, pinel, schin. sihlă..
În tradiţia populară: din răşină se preparau alifii pentru răni şi bube. Amestecată cu
untură de porc, se folosea la umflături. Se întindea pe frunză de varză şi se pune la
junghiuri rele. Fiertura din vlăstari de pin se folosea în catarul căilor respiratorii şi în
reumatism. În rahitism şi scrofuloză se puneau cataplasme cu fiertură din vlăstari. Băile
 Page 487 of 1147

de cetină se întrebuinţau în reumatism, scrofuloză şi insomnie. Catrana amestecată cu

sulf şi untură râncedă se folosea contra scabiei.
Compoziţie chimică: se utilizează mugurii foliali (Gemae pini, Coni Pinii sau Strobuli
Pini)terebentină, ulei eteric, răşină, derivaţi fenolici. Prin distilare uscată a lemnului şi
rădăcinilor se obţin aşa-numitele gudroane vegetale. În general aceste gudroane conţin
acizi organici, hidrocarburi, fenoli şi esterii lor ca gaiacolul, creozolul, etc.
Acţiune farmaceutică: gudroanele sunt întrebuinţate în fitoterapie extern în tratamentul
dermatozelor ( psoriazis, eczeme). Uleiul de pin obţinut prin distilarea cu vapori de apă
din frunze şi ramuri tinere cunoscut sub denumirea de; Oleum Pini silvestris este
alcătuit din alfa şi beta pinen, caren, cuminaldehidă şi alte terpene. Întăreşte imunitatea
organismului, ajută la afecţiunile cardiace, antimicrobian, antiviral, antiinflamator. Se
foloseşte în inhalaţii şi fricţiuni antireumatice şi la prepararea esenţelor de brad.
Diuretic şi modificator al secreţiilor bronhice, antiseptic, antiinflamator. Extern
cicatrizant.
Decoctul este un antiinflamator, revitalizant inclusiv al inimii şi sistemului nervos,
antibiotic, antivirotic, expectorant, vitaminizant, curăţă vasele de sânge, întăreşte
imunitatea, reface paremchimul pulmonar, ajută la afecţiunile renale sau ale aparatului
urinar pe care nu numai că le vindecă dar le reface integritatea. Elimină excesul de
colesterol. Stimulează muşchiul inimii.
Extern este un cicatrizant de excepţie, antiseptic, antibiotic, antiinflamator.
Intră în compoziţia ceaiului antibronşitic nr 2.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardio-vasculare, afecţiunile căilor
respiratorii, anghine, arterioscleroză, astm, boli renale, branhidroză (transpiraţie cu
miros neplăcut), bronşite, catarul căilor respiratorii, cistite, congestii genitale în special
feminine, congestii pulmonare, dureri diverse, eczeme supurante, furuncule, gastralgii,
gripă, gută (extern), guturai, hiperhidroză, impotenţă sexuală, imunitate scăzută,
inflamaţiile căilor respiratorii însoţite de tuse şi bronşite, inflamaţiile aparatului urinar,
iritaţiile sânului sau mucoaselor, leucoree, litiaze, nevroze, pielite, pneumonie,
psoriazis, răceală, răni care se închid greu, râie, reumatism, tuberculoză, tuse, scleroză
în plăci, stres, uretrite, vaginite.
Preparare:- peste 2 linguri de frunze proaspăt zdrobite se toarnă 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute, se strecoară şi se pot consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi
călduţe.
-2 linguri de muguri zdrobiţi, se vor pune în 250 ml apă rece. Se lasă să clocotească
apoi se acopere timp de 10 minute. Se strecoară şi se poate folosi intern. Se pot
consuma 3 astfel de ceaiuri pe zi.
-Tinctură- o mână de muguri se trec prin maşina de carne, apoi se pun într-un borcan şi
se pune peste ei o cantitate de alcool de 70 alimentar, de 2 ori cât înălţimea lor. Se lasă
timp de 15 zile bine astupat, agitând des, şi ţinut la temperatura camerei. După această
perioadă se strecoară. Se poate folosi câte 10 picături o dată diluat cu puţină apă.
-Unguent- din tinctura de mai sus se amestecă o parte de tinctură cu 2 părţi de unt sau
grăsime (untură, lanolină, vazelină) pe baia de apă până se evaporă tot alcoolul. Se
poate folosi extern. Se va unge local în strat subţire şi se pansează dacă este cazul.
-Sirop- o mână bună de muguri sau frunze se mărunţesc şi se pun în 500 ml apă. Se
fierb până va scădea apa la jumătate. Se va strecura şi apoi se va pune la fiecare 100 ml
de lichid 60 g de zahăr. Se fierbe până devine de consistenţa unui sirop şi apoi se pune
 Page 488 of 1147

în sticluţe de capacitate mai mică. Se va lua câte o linguriţă în diluţie cu apă. Foarte util
pentru tuse, caz în care se ia la nevoie.
-Răşina se poate folosi ca o gumă de mestecat în afecţiunile de mai sus. Sau se fac
supozitoare, ovule sau chiar diferite creme.
-Decoct dintr-o mână de ramuri se pune pe foc apoi se aspiră aburii. Foarte util în
afecţiunile respiratorii.
-O mână de frunze se pun la fiert pentru 5 minute, se strecoară şi se fac diferite băi sau
spălături inclusiv vaginale.
- Două mâni bune de frunze sau muguri, se vor fierbe timp de o oră în 5 litri de apă,
apoi se strecoară în cadă, unde se va sta timp de 30 de minute la temperatura corpului.
Este o baie care ajută la toate afecţiunile externe, dar şi o baie reconfortantă pentru
sistemul nervos mai ales în caz de stres.
PIPERUL.
Piper nigrum Fam. Piperaceae.
În tradiţia populară: piperul se fierbea cu vin şi se lua contra răceli. Pentru colici se
înghiţeau 9 boabe de piper, întregi. La junghiuri, se lua o hârtie albastră, se înţepa cu
acul, se stropea cu rachiu, ori cu zeamă de lămâie, se presăra cu piper pisat, apoi se
punea la locul unde-l săgeta pe bolnav. La sifilis se prindea o râmă, se pisa bine, se
amesteca cu piper mărunt şi cu miere şi se ungea nasul bolnavului. Cei care aveau
hernie, cârcei şi dureri de stomac luau un pahar de ţuică şi amestecând-o în două cu
piper, se bea dintr-o sorbitură. Făina de boabe râşnite, presărată pe o batistă şi udată cu
spirt, se aplica la junghiuri şi contra durerilor de piept.
Compoziţie chimică: fructul o bacă roşie, conţine ulei eteric cu gust iute caracteristic.
Din fructele culese înainte de coacere, se obţinea piperul negru, din cele coapte şi
decorticate, se obţinea piperul alb.
Acţiune farmacologică: digestie leneşă, reglează activitatea sângelui în circulaţia lui
defectuoasă, diverse dureri, rezolvă indigestiile, este un antibiotic, antimicrobian,
anticataral, antiinflamator, ajută la expectoraţie calmând tusa.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni catarale, bronşite, circulaţie
defectuoasă a sângelui, digestie lentă, constipaţie, dureri inclusiv reumatice.
Preparare: se consumă măcinat câte puţin pentru a se regla activitatea sângelui mai ales
în sezonul rece, de asemenea este util în afecţiunile de mai sus.
-Extern se va amesteca cu puţin alcool şi se masează zonele dureroase pentru calmarea
lor sau pentru restabilirea circulaţiei sângelui.
PIPERUL BĂLŢII.
Polygonum hidropiper Fam.Polygonaceae.
Denumiri populare: ardeiul dracului, ardeiul porcului, buruiana jermilor, buruiana
viermilor, cânepă de apă, dintele dracului, iarba purecilor, iarbă iute, iarbă roşie, piparcă
sălbatecă, piper de apă, piper de baltă, piperul broaştei, troscot piperat, troscot roşu.
În tradiţia populară: se folosea în unele părţi la vopsitul în galben.
Planta se pisa şi se punea pe rănile deschise, ca să nu facă viermi. Se storcea sucul în
rană. Se folosea la răni infectate. Cel mai mult se folosea în medicina veterinară.
Compoziţie chimică: acizi, tanin, rutină, quercetrină, acizii formic, malic, valeranic,
vitamina k, esteri flavonici ai bisulfatului de potasiu, rutozid, hiperozidă, cvercitrozidă,
remnazinsicarină, metropersicarină, etc. Rădăcinile conţin oxilometilantrachinone,
glicozizi, substanţe amare.
 Page 489 of 1147

Acţiune farmaceutică: diuretic, antiscorbutic, hemostatic în afecţiunile hemoroidale,

intestinale, uterine, vezicale, etc. Hipotensiv datorită flavonelor. Tadeona şi tadeonalul
este toxic. În uz extern ere utilizat ca vezicant şi ca loţiune împotriva edemizării
picioarelor şi pentru spălarea plăgilor ulcerate.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: edeme, fibrom uterin, hemoptizii, hemoragii
gastrice şi intestinale, menometroragia tinerelor fete, metroragii, răni sângerânde.
Preparare: din 2 linguriţe de plantă măcinată se va face un ceai pentru consumul intern.
Se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se
strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi.
-Tinctură obţinută din 50 g de plantă mărunţită care se pune la 250 ml alcool alimentar
de 70. Se va ţine timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se vor lua câte 30-40
picături diluate cu puţină apă de trei ori pe zi înainte de mese cu 15 minute. Se foloseşte
în special pentru metroragii sau alte afecţiuni interne.
-4 linguri de plantă mărunţită se vor pune la un litru de apă. Se va fierbe timp de 5
minute, după care se strecoară. Se poate folosi extern la fibrom uterin în spălături
vaginale sau alte afecţiuni externe.
PIR.
Agropyron repens Fam. Gramineae.
Denumiri populare: albei, chir, grâul mâţii, iarba cânelui, pir gros, pir mic, răgălie, tirău.
În tradiţia populară: ceaiul de pir se bea contra indigestiei. Decoctul rizomilor se lua ca
diuretic. La constipaţie, se usca rădăcina de pir, iar când aveau trebuinţă de lele le tăiau
în bucăţi şi le fierbeau în apă, din care luau peste zi, până le trecea. În acest timp nu era
voie să consume băuturi spirtoase. În unele părţi rizomii se fierbeau şi decoctul se bea
în loc de apă, în timpul frigurilor ca să taie setea, deoarece se spunea că dacă bolnavul
bea apă curată, se preface sângele în apă şi dă în ascită.
Decoctul sau rizomul se lua plămădit în ţuică în cazul ascitei. Contra hipertensiunii se
lua cu frunze de vâsc şi păducel, pentru prepararea unui ceai care se lua de 3 ori pe zi,
câte o lingură înainte de masă.
Compoziţie chimică: oficinale sunt rizoamele cu resturile de rădăcini (Rhizoma
Graminis) ulei volatil cu agropiren, mucilagii, rizomul conţine un fructozan: triticina,
manita, fructoză, saponine, mucilagii, inozită, glucovanilina, ulei volatil care conţine
agropirenă care prin oxidarea grupării –CH2- formează o cetonă cu activitate
antibiotică, săruri de potasiu, acid salicilic, acidul salicicic, bioxidul de siliciu, săruri de
potasiu şi fier, vitaminele A,B, polifructozane (inulină, tricină), substanţe minerale cu:
siliciu, aluminiu, fier, sodiu, calciu, etc.
Acţiune farmacologică: decoctul are acţiune diaforetică, depurativă, diuretică şi
antiinflamatorie a aparatului genito-urinar. Are de asemenea o importantă acţiune
hipotensivă, dar de scurtă durată mai ales asupra tensiunii maxime, mai puţin asupra
minimei. Se măreşte circulaţia prin artera renală şi se sporeşte diureza. Tonic şi
remineralizant al sistemului osos, anti-microbian, măreşte secreţia bilei. Uşor laxativ,
antiinflamator, diaforetic, hipotensiv, antidiabetic. Elimină uraţii şi clorurile
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, afecţiuni respiratorii, anurie,
ascită, boli de vezică, bronşite, celulită, cistite, colici renale, dermatoze, diabet zaharat,
disfuncţia glandelor sudoripare, dispepsie biliară, eczeme cronice, edeme, gripe, gută,
hepatită, hidroptizie, hipertensiune arterială, induraţia ficatului şi splinei, intoxicaţii,
 Page 490 of 1147

litiază urinară, răceală, mâncărimile pielii, pielo- cistită, psoriazis, răceli, reumatism,
rinită, transpiraţii abundente, tulburări de menopauză, uretrite venerice.
Preparare:
-O lingură rizom la 200 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se
strecoară şi se pot consuma 2-3 ceaiuri călduţe pe zi.
-Tinctură: 50 g de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml alcool alimentar de 70. Se va
ţine timp de 15 zile după care se strecoară. Se va lua maximum 25 g pe zi împărţită în
mai multe reprize.
-Sirop. Se vor fierbe 20g de rădăcini la 250 ml apă timp de 10 minute, după care se
strecoară. Se pune din nou pe foc şi se adaugă 100 g de zahăr. Se va fierbe
transformându-se în sirop prin fierberea încă 10 minute. Se va pune în sticluţe mici. Se
va lua o lingură la 3 ore.
PIR GROS.
Cynodon dactylon Fam. Gramineae.
Denumiri populare: iarba cânelui
În tradiţia populară: are aceleaşi întrebuinţări ca pirul fiind folosit identic peste tot în
ţară ca şi pirul.
Compoziţie chimică: tanin, flavonozide, steroli, zaharuri, alcooli, saponine, acizi graşi,
săruri minerale, vitamine, etc.
Acţiune farmacologică: aceleaşi ca la pir.
Se foloseşte la aceleaşi afecţiuni şi are acelaşi mod de preparare.
PLĂMÂNĂRICĂ SAU MIEREA URSULUI.
Pulmonaria officinalis Fam. Boranginaceae.
Denumiri populare: albăstrele, boranze, crucişor, cuscrişor, iarba pământului, malcaviţă,
mierea ursului, sângiorgel, sudoare, sudoarea calului, sudorele, tutun de pădure, ţâţa oii.
În tradiţia populară: rădăcina s-a folosit pentru colorat în negru.
Ceaiul din frunze se folosea contra tusei şi a altor afecţiuni pulmonare, iar ceaiul din
rădăcini, în boli de stomac şi ficat.
Compoziţie chimică: oficinale sunt frunzele bazale fără peţiol cât şi celetulpinale
(Folium Pulmonaria) tanin, saponine, săruri de potasiu, magneziu, acid salicilic,
alantoină, mucilagii, vitamina C, caroten, derivaţi polifenolici, pentoze, acizii: stearic,
palmitic, miristic. Fitosterine, săruri minerale bogate în magneziu, rezine.
Acţiune farmacologică: antiseptic bronhic, creşte diureza, antiinflamator, antimicrobian,
astringent, diuretic, tonic, remineralizant al sistemului osos, emolient, expectorant,
analgetic, antidiareic, măreşte secreţia biliară, stimulează transpiraţia din corp,
aromatizant, cicatrizant.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, afecţiuni pulmonare, bronşite,
cistite, crăpăturile sânilor, degerături, diaree, gastrite hiperacide, inflamaţiile gâtului,
laringite, mătreaţă, pecingine, răguşeală, răni, reumatism, traheite, traheobronşite,
tuberculoză, tuse, ulcer gastric şi duodenal.
Preparare: - o lingură de frunze mărunţite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va
acoperi apoi pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi,
după mesele principale. La tratamentele externe se va dubla cantitatea de plantă.
PLOP ALB.
Populus alba Fam. Salicaceae.
 Page 491 of 1147

În tradiţia populară: ere foarte preţuit pentru lemnul său moale din care se făceau multe
obiecte casnice şi pentru valoarea sa medicinală. Coaja de plop se fierbea şi se aplicau
comprese la buboaie. Ceaiul din coajă se lua pentru oprirea menstruaţiei abundente. În
unele părţi se fierbeau mugurii cu untură şi se făcea o alifie pentru hemoroizi.
Coaja ori frunzele se fierbeau, în multe părţi, pentru spălat pe cap. În alte
părţi din coajă, amestecată cu cenuşă de nuci şi alune şi cu untură de urs, se făcea o
alifie cu care se ungeau pe cap, după ce se spălau.
Compoziţie chimică: conţine aceleaşi principii cu plopul negru pe care-l substituie.
PLOPUL NEGRU.
Populus nigra Fam. Salicaceae.
Denumiri populare: pliop negru, plopotaş, plutaş.
În tradiţia populară: mugurii se adunau primăvara, înainte de a încolţii şi se afumau cu
ei prin casă, punându-se pe cărbuni aprinşi, cu tămâie, pentru miros şi ca dezinfectant al
odăilor unde au zăcut bolnavii. Cu muguri de plop fierţi în untură şi ceară de albine, se
făcea o alifie din care se ungea de 2 ori pe zi, la hemoroizi şi bube dulci. Ramurile
tinere, arse şi făcute cărbuni, apoi pulverizate şi trecute prin sită deasă, se luau pentru
uşurarea naşterii. Praful de cărbune se punea şi pe răni învechite, cu miros urât.
Decoctul mugurilor amestecat cu untură de porc se folosea la arsuri, inflamaţii,
hemoroizi. Muguri puşi în ţuică, se ţineau 2-3 săptămâni apoi se bea ţuica cu linguriţa la
toate bolile grele.
Compoziţie chimică: oficinali sunt mugurii (Gemmae Populi) mugurii de plop conţin
glicozizi fenolici, salicina şi populina, 0,5% ulei volatil format din betulenol, d-
humulen, alfa-cariofilen, glucozizi, salicina (salicozida), populina, compuşi de natură
flavonică: heterozide- crizol şi tectocrizol, cca 1,5% taninuri, rezine (răşini), ulei gras,
acid malic şi galic, saponine, manitol, ceară, flavonele (le dau culoarea galbenă), etc.
Acţiune farmaceutică: astringent, antiseptică datorită heterozidelor fenolice, uşor
antiinflamatoare şi slab analgezică. Proprietăţi balsamice, calmant al căilor urinare,
expectorant, diuretic imprimat de flavone, antiinflamator renal, cicatrizant. Mugurii au
fost întrebuinţaţi la prepararea unui unguent antihemoroidal (unguentum populi).
Empiric se mai utilizează în reumatism sub formă de infuzie sau decoct. Extern în
inflamaţii, leziuni ale pielii, degerături sau în loţiuni capilare. Cărbunele de lemn de
plop poate fi utilizat ca absorbant şi ca cicatrizant în ulceraţiile pielii sau în răni
cangrenate. Scoarţa are proprietăţi tonice, astringente, antiscorbutice şi febrifuge.
Cărbunele vegetal obţinut din lemnul său pentru absorbţia gazelor şi substanţelor toxice
produse de flora microbiană din intestinul gros.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, actinomicoze, afecţiuni renale, afecţiuni
tumorale, alopecie, arsuri, artrită, astm bronhic, balonări, boli reumatice, bronşite acute
şi cronice, cancer, candidoze, colite de fermentaţie şi de putrefacţie, degerături,
dermatomicoze, diaree, dureri de gât, fisuri diverse, foliculite, gripă, guturai, gută,
hemoroizi, infecţii cutanate, inflamaţiile căilor urinare, intoxicaţii, leucoree, litiaze
urinare, nevralgii, piodermite, răni greu vindecabile, răni provenite din arsuri,
reumatism, spondiloză, tuberculoză, tuse, ulceraţii inclusiv cele atone sau vechi.
Preparare: Intern- o linguriţă de muguri zdrobiţi se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
-Tinctură din 50 g muguri zdrobiţi, care se vor pune în 250 ml alcool alimentar, de 70.
Se vor ţine timp de 15 zile agitând des. Se strecoară după 15 zile. Se vor lua câte 30 de
 Page 492 of 1147

picături de tinctură care se pun pe un miez de pâine, se mestecă bine în gură şi se înghit.
Nu se va dilua cu apă pentru că se vor lipi de marginea paharului şi nu se va putea
verifica ce cantitate se ia. Se ia de 3 ori pe zi în acest fel în afecţiunile de mai sus.
-Se mai poate amesteca şi cu alte plante potenţându-şi efectele.
Extern: sub formă de băi pentru vindecarea rănilor provenite din arsuri sau băi de şezut
în hemoroizi şi alte afecţiuni. Infuzie din 2 linguriţe de plantă pusă în 250 ml apă
clocotită.
-Alifie- 20 g de muguri zdrobiţi se amestecă cu 5 ml de alcool de 90. Se vor lăsa pentru
24 ore acoperiţi, după care se va adăuga 100 g de untură de porc proaspătă nesărată. Se
vor fierbe pe baia de apă timp de 2-3 ore, în funcţie de cât de tare fierb şi apoi se
strecoară caldă şi se pune în cutiuţe de capacitate mai mică. Se poate folosi extern fiind
foarte eficientă.
-Unguent din 100 g de muguri zdrobiţi care se vor pune la fiert, cu 300 ml de apă. Se
vor fierbe timp de 3 ore, după care se vor strecura. Se mai adaugă apoi 150 ml de ulei
vegetal şi 50 g de ceară de albine. Se pun pe baia de apă şi se fierb până se topeşte
ceara. Se ia şi se va amesteca până la răcirea deplină. Se pun apoi în cutiuţe mici. Se
foloseşte extern.
-Cărbune de plop se va măcina cu râşniţa de cafea şi se va lua intern, câte o linguriţă în
balonări sau alte dereglări ale aparatului digestiv. Se poate folosi şi la spălături vaginale
mai ales în leucoree. În cancerul uterin se foloseşte cărbune pus în săculeţ de tifon care
se introduc în vagin.
-Ulei 150 ml în care se vor pune 50 g de muguri zdrobiţi. Se va ţine la căldură pentru 4
săptămâni, după care se strecoară. Se poate folosi intern câte o linguriţă sau extern la
pansamente.
POCHIVNIC.
Asarum europaeum Fam. Aristolochiaceae.
Denumiri populare: buba inimii, buruiana frigurilor, buruiană de atac, chipăruş, chiperul
lupului, dafin mic, ficăţea, lingura popii, nejitnică, păsulică, piperul lupului, pohionic,
trierei, tulipin, urechea hârţului, urechea omului.
În tradiţia populară: rizomul şi rădăcina se fierbeau, iar decoctul lor se lua contra tusei
şi a secării puterilor trupeşti. Se mai bea şi contra durerilor de stomac.
Se plămădea rădăcina în borş sau rachiu de drojdie şi se bea dimineaţa pe nemâncate, ca
purgativ sau vomitiv.
În Moldova, decoctul se lua pentru curăţenie de către cei care aveau viermi în pântece,
de năduşeală, sau se făceau cu el spălături contra durerilor de cap.
Se mai lua decoct din rizom, contra tuberculozei. Se mai plămădea în rachiu şi se da
dimineaţa la amiaz şi seara.
Se pisa rizomul plantei, se fierbea şi decoctul se dădea bolnavului care vomita tot răul
care-l avea înăuntru.
Cu rădăcinile recoltate toamna se făceau băi copiilor scrofuloşi. Se mai fierbea întreaga
plantă în lapte, din care se lua înainte de mese în pelagră.
Se mai culegea împreună cu alte plante ca: iederă, iarbă mare, nuc, folosite pentru
spălatul pe cap.
Compoziţie chimică: se foloseşte iarba şi rădăcinile. Are 1% ulei volatil, un alcaloid
asarina în proporţie de 1,7%, un glicozid scindabil sub influenţa emulsinei, acid
 Page 493 of 1147

ascorbic şi vitamina B1. Uleiul volatil cu areasaronă, aldehidă asadilică, metileugenol,

acetat de bornil, sesquiterpene, diasaronă, etc.
Rizomul conţine în plus un tanin catehic, zaharuri reducătoare, rezine, fitoncide cu
acţiune antibiotică faţă de: B. cereus, B. subtilis, Staphylococus aureus, Streptococcus
faecalis şi haemolyticus, E. coli, săruri minerale, etc.
Acţiune farmacologică: are acţiune expectorantă sau emetică indiferent de doză.
Proprietăţile sale emetice se datorează prezenţei uleiului volatil care irită terminaţiile
emetico-senzitive ale mucoasei gastrice şi indirect centrul vomei datorită prezenţei
asaronei în uleiul volatil. Cu doze mici se obţine un expectorant activ şi prelungit în
bronşitele uscate, acute sau cronice, senile şi în laringo-traheite. Util în afecţiunile
colonului sau intestinale cu diferiţi germeni. Dozele între doza emetică şi cea
expectorantă provoacă o uşoară diureză şi o mărire a secreţiei glandelor mucipare, ceea
ce favorizează refacerea mucusului gastric cu acţiune protectoare faţă de hipersecreţia
acidă. Sunt şi antibiotice faţă de un mare număr de germeni patogeni.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: astm bronhic, bronşită cronică, colite de
diferite etiologii, fibrom uterin, furuncule, mătreaţă, infecţiile pielii, iritaţia pielii,
osteomielită, silicoză pulmonară, ulcere de gambă.
Preparare: tinctură din 50 g de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml alcool
alimentar de 70. Se va ţine timp de 15 zile agitând des. Se strecoară apoi. Se va lua
între 0,25-1 ml ca expectorant ca atare sau în asociere cu Ipeca ca expectorant.
-O linguriţă de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute după care se va strecura. Se poate folosi intern, până la 2 căni pe zi în
afecţiunile de mai sus.
-Infuzie din 50 g de plantă mărunţită cu rădăcină cu tot care se va pune în 2 litri de apă.
Se foloseşte la spălarea capului sau la afecţiunile externe.
Toxicitate: principiile toxice prezente în uleiul volatil se manifestă prin iritare locală.
Intern poate da tulburări de irigare cerebrală soldate cu hemiplegii.
PODBAL.
Tussilago farfara Fam. Compositae.
Denumiri populare: bruscăniş, brusturel, brustur alb, cenuşoară, gălbinele, guşa găinii,
limba vecinei, lăpoşel, papalungă, păpădie, rotungioare.
În tradiţia populară: frunza crudă se punea pe tăieturi şi abcese. Sucul stors se aplica pe
inflamaţii. La erizipel se făceau pansamente cu frunze opărite. La cărbune se trăgea un
fir de aţă roşie prin frunză şi se aplica. La umflături se punea frunză cu miere. Ceaiul
din frunze şi flori se lua contra tusei, se dădea în afecţiunile catarale ale căilor
respiratorii.
Ceaiul din rădăcini se lua contra aprinderii la plămâni, iar frunzele contra
reumatismului. În bronşite se lua infuzie din frunză de podbal, cu şovârf.
Compoziţie chimică: oficinale sunt frunzele fără peţiol (Folium Farfarae) florile şi
frunzele conţin tanin, substanţe mucilaginoase care prin hidroliză pun în libertate
galactoză şi pentoză, substanţe amare, tusilagina, inulina, nitrat de potasiu, steroli, tanin,
acid galic, stearic, palmitic, cortenoizi, fitosterine, compuşi ai zincului, magneziului,
fosforului, etc. Florile: mucilagii, fitosterine, urme de ulei volatil, tanin, foradiol,
arinidol, hiperină, rutozid, xantofile, săruri minerale, zaharuri.
Acţiune farmacologică: emolient şi expectorant al aparatului respirator, antispastic
bronhic, colagog, diuretic mărind cantitatea de urină, stimulează eliminarea bilei,
 Page 494 of 1147

relaxează ţesuturile, reduce inflamaţiile, distruge microorganismele patogene,

antispastică.
Intră în compoziţia ceaiurilor antasmatic, antibronşitic şi în ţigările antiasmatice.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, anorexie, astm bronhic, bronhidroză,
bronşite cronice, dischinezii biliare, dispepsii, emfizem pulmonar, erupţii tegumentare,
hiperhidroză, laringite, răguşeală, răni, reumatism, seboree, silicoză, tulburări
dispeptice, tuse, ulceraţii.
Preparare: 2 linguriţe de frunze sau flori mărunţite se vor pune la 250 ml apă. Se va
acoperi pentru 10 minute după care se strecoară şi se va lua câte o lingură la fiecare 2
ore în afecţiunile respiratorii, sau la celelalte afecţiuni interne.
-3-4 linguriţe mărunţite de flori, se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute, după care se strecoară. Intern se va lua câte o linguriţă la 2 ore, preferabil
îndulcit cu miere, sau se foloseşte extern.
-Frunze tăiate mărunt după uscare se pot folosi la ţigări care se fumează în crizele de
astm. Se pot folosi şi cu alte plante.
-Frunze crude aplicate pe răni.
-20 g de plantă mărunţită se va fierbe la 100 ml ulei, pe baie de apă timp de 3 ore după
care se strecoară caldă. Se foloseşte extern.
PORTOCALĂ.
Citrus auratium dulcis
Originară din China şi cultivată ulterior în toate ţările, are peste o sută de varietăţi.
Compoziţie chimică: apă 90%, glucide, hidraţi de carbon, acizi, protide, cenuşi,
celuloză. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E.
Acţiuni farmaceutice: unul dintre cele mai bune fructe pentru iarnă, remineralizant
suplinind lipsa de vitamine, tonic muscular şi al sistemului nervos, antiinfecţios,
întăreşte capacitatea de apărare a organismului, antitoxic, răcoritor, digest, ocrotitor
vascular, antihemoragic, fluidifiant sanguin, diuretic, laxativ, regenerator celular al
tegumentelor, coaja febrifugă.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni respiratorii, afecţiuni ale sângelui,
alergii, algii precordiale, amorţirea membrelor, anemie, anorexie, arterioscleroză,
astenii, ateroscleroză, boli infecţioase, boli ale mucoaselor, boli metabolice
(ameliorează metabolismul mineralelor şi constituie un factor de creştere), boli
neurologice, constipaţie, convalescenţă, creştere, demineralizare, dermatoze, diabet,
dispepsie, eczeme, faringite, febră, flatulenţă, fragilitate vasculară, gingivite, hepatism,
hemoragii, hipertensiune, infecţii, intoxicaţii, laringite, litiaze, menopauză, nefrite,
obezitate, pneumonii, pletoră, reumatism, stomatite, tromboze, verice, ulcere.
Preparare:
-Fructul consumat ca atare.
-Sucul care trebuie consumat proaspăt, 2-3 pahare pe zi, înaintea meselor.
-Se fierbe timp de 10 minute în 0,5 l apă o portocală şi 3 lămâi tăiate felii, se adaugă 2
linguri de miere şi se pun din nou la fiert 5 minute. Se strecoară şi se lasă să se răcească.
Se iau 3 pahare în fiecare zi. Util la obezitate.
-Jeleuri şi marmelade foarte digeste pentru tulburări digestive, intestinale, hepatice.
-Coaja pentru întărire la convalescenţi.
 Page 495 of 1147

-Aperitiv: lăsăm să se macereze cojile a 6 portocale în 0,5 l de rachiu timp de 15 zile; se

adaugă 2 litri de vin alb, în care am pus să se dizolve 500 g de zahăr. Se filtrează şi se
ţine o săptămână. Învechindu-se devine mai bun.
-Contra constipaţiei: lăsăm coaja unei portocale la fiert timp de 30 minute în 500 ml
apă. Se aruncă apoi apa şi se fierbe din nou 20 minute într-o apă uşor îndulcită cu zahăr
(20 g la litru). Lăsăm să se usuce coaja pe o farfurie. O vom mânca a doua zi dimineaţa,
pe stomacul gol.
-Aplicarea miezului timp de 15-20 minute tonifică, relaxează şi întârzie apariţia
ridurilor.
PORUMB.
Zea mays Fam. Gramineae.
Denumirea populară: cucuruz, păpuşoi
În tradiţia populară: în Banat şi Tranasilvania atestările istorice notează că de la anul
1791 a fost socotită ca plantă alimentară. Ea a înlocuit meiul. Ulterior i s-au descoperit
multe proprietăţi medicinale.
Ceaiul din mătase de porumb se lua ca diuretic şi pentru piatră la băşica udului. În unele
părţi când se oprea udul, se luau 2-3 strujeni, vârfurile de la o mătură de grădină şi 10
pătrunjei, dacă nu erau prea mari, se tocau la un loc mărunt, se fierbeau cu apă, apoi se
strecurau, iar apoi se bea în mai multe rânduri, amestecată cu seminţe de in pisate.
În Tutova, ceaiul de ciocane de păpuşoi, amestecate cu coajă de stejar, se bea contra
hemoragiilor.
Pe lângă Giurgiu, cu mămăliguţă caldă, pusă pe pânză se înfăşurau cei care aveau dureri
de pântece. Cine vedea pentru prima dată în an un păpuşoi înflorit, lua mătasea, o usca,
o punea în rachiu şi se bea contra frigurilor.
Pentru umflături la gât se puneau legături cu mămăliguţă caldă, unsă cu măduvă de
falcă de porc şi cu fiere de porc, peste care se punea unt de naft.
Contra tusei, se lua zeamă de porumb fiert, mai ales cel roşu. Unii se afumau cu făină
de porumb.
Contra guturaiului, se trăgea pe nas fumul de făină arsă pe jar. Când se opăreau copii
mici, din cauza udului, se presăra cu mălai arsurile, după ce se spălau cu zeamă de
porumb roşu.
Pentru infectarea rănilor, se muia făină de porumb, se punea între petice şi se lega la
bube sau rană.
În Transilvania, pe răni infectate, se punea făină de cucuruz, cu rachiu. Mămăliga
fierbinte se punea la legături la gât, contra amigdalitei; se aplica pe piept, contra
durerilor şi junghiurilor.
În nordul Moldovei, mămăliga amestecată în gură se punea pe buboaie, ca să aline
durerile, să le grăbească deschiderea. Leşia de coceni se punea în multe părţi contra
râiei. Ceaiul din inflorescenţele bărbăteşti se lua în boli de rinichi, ficat şi fiere.
Făina de păpuşoi se dădea vitelor, cu zahăr mărunt pisat, se sufla în ochii vitelor, contra
albeţei.
Păpuşoiul roşu se dădea vacilor care nu puteau să fete, ca să le uşureze.
Este folosit de aztecii din America cu mult înainte de Cristofor Columb. Este adus în
Europa în secolul xv-lea, de către Cortez.
Compoziţie chimică: săruri de potasiu şi calciu, bioxid de siliciu, saponine, ulei volatil,
ceară, alantoină, flavonoide, steroli (ergosterină, betaină, sitosterol, stigmasterol),
 Page 496 of 1147

glicozid amar, un alcaloid, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, C, E, K, PP,
substanţe minerale: fosfor, magneziu, fier, calciu, proteine, amidon, glucide, celuloză,
acizi. Este sărac în lizină şi triptofan şi de asemenea în vitamina PP, din această cauză
dacă se consumă fără pâine se poate ivi podagra, sau alte leziuni cutanate. Are: 100 g de
boabe- 4 g proteine, 2 g glucide, 4 g de fibră, magneziu 120 mg, caroteni 1,3mg.
Acţiune farmaceutică: mătasea- calmant în cistitele cronice şi metrite, puternic diuretic
recomandat în insuficienţa cardiacă cu oligurie, gută, uricemie, antiinflamator, calmant,
calmează tusea, artritism colagog, coleretic, saluretic, hemostatic favorizând coagularea
sângelui, hipoglicemiant, hrănitor, reglator al metabolismului tiroidian, sudorific,
galactagog.
Făina- antiinfalamator, calmant, coleretic, energizant, nutritiv, vitaminizant, galactagog,
reface tegumentele lezate, emolient, tonic, sedativ uşor, opreşte hemoragiile.
Cenuşa din ştiuleţi: calmant gastric şi totodată înlătură durerile abdominale.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni cardio- vasculare, afecţiuni
hepatice, afecţiuni renale, afecţiuni tiroidiene (este un moderator al tiroidei), afecţiunile
vezicii biliare şi urinare, amigdalită, albuminurie, alopecie, amigdalită, anexite, angină
difterică, artritism, ascită, arteroscleroză, boala Duhring (dermatită herpetiformă), boala
Beri-Beri, calculoză renală şi biliară, celulite, cistite, colecistite cronice, colici nefritice,
constipaţie, degerături, diabet, dischinezie biliară, dismenoree, dureri, eczeme
zemuinde, edeme, edeme ale membrelor inferioare, enurezis, furuncule, gastrită
hiperacidă, gută, gripă, guturai, hemoragii, hemoroizi, hepatite cronice, hidropizie,
hipercoleserolemie, hipogalacţie, hipoglicemie, impetigo, lipsa laptelui la mamele care
alăptează, litiaze renale şi biliare, menstruaţii neregulate cu sângerări abundente,
menopauză (tulburări), metrite, metroanexite, metroragii, nefrite, nevralgii intercostale,
obezitate, parodontoză, plăgi purulente, pleurezie, psoriazis, retenţie urinară, reumatism,
scabie (leşie din coceni), traheobronşită, tricofiţie, tulburări circulatorii, tulburări
endocrine diverse, ulcer gastric, uretrită, uricemie, urticarie.
Preparare: 2 linguri de mătase mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se va lua câte o lingură la fiecare 2-3 ore.
-2 linguriţe de mătase mărunţită şi 2 linguriţe de praf de coajă de srtejar se lasă pentru 8
ore în 250 ml apă. Este foarte bun la hemoragii.
-2 linguriţe de mătase se lasă mărunţite în 250 ml apă de seara până dimineaţa când se
consumă în cazul constipaţiei sau la litiaze.
-Tinctură din 50 g de mătase mărunţită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de
70. Se va ţine timp de 15 zile agitând des, după care se strecoară.
Administrare: ca diuretic 30 picături o dată diluate în puţină apă şi în funcţie de
afecţiune se poate lua între 3-5 ori această doză de 3 ori pe zi. Adică 1ml egal cu 30
picături şi se pot lua o dată 1-5 ml pe doză de 3 ori pe zi.
-Se ard coceni de porumb şi această cenuşă se poate lua intern, câte o jumătate de
linguriţă o dată, sau se fierbe şi se consumă această apă după strecurare. Se poate face
mai concentrat pentru spălarea pe cap.
-Ulei din germeni de porumb câte o lingură dimineaţa şi una seara, pentru cei cu
colesterolul ridicat sau alte afecţiuni similare şi seara pentru cei cu constipaţie.
-O mămăliguţă mai tare se pune pe o bucată de pânză apoi se aplică pe locul dureros. Se
va aplica cât mai fierbinte, dar să nu ardă. Este utilă în cazul durerilor. În cazul
tumorilor se va presăra peste ea pe faţa care se aplică pe piele, tămâie praf fin sau sulf.
 Page 497 of 1147

Se va acoperi cu ceva mai gros, pentru a menţine mai mult timp căldura, după care când
nu mai este caldă se ia jos. La tumori se aplică în fiecare seară minimum 10 seri la rând.
-Făină de porumb fină se presară pe locurile cu opărituri sau iritaţii diferite.
-Mămăliguţă consumată în loc de pâine la afecţiunile stomacului sau endocrine.
-Fumul de făină de mălai alungă durerile de cap şi tuse.
-Din fiertură de coceni şi coajă de stejar (câte 2 linguri din fiecare), puse în 250 ml apă
apoi fiert timp de 10 minute se face cu ea spălături la hemoroizi fiind foarte eficientă.
-În cosmetică se foloseşte atât făina cât şi uleiul care se aplică în diferite combinaţii.
-Ulei de porumb se foloseşte la diferite ungeri pentru afecţiunile cutanate.
PORUMBAR.
Prunus spinosa Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: coţobrei, curcudel, mărăcine, porumb, porumbrel, scorombar, spin,
spinul cerbului, spinul scorumbarului, târn.
În tradiţia populară: poamele se puneau la uscat şi iarna se fierbeau, iar zeama se mânca
cu mămăliguţă prăjită. Coaja s-a folosit la vopsit în roşu.
Rădăcina se fierbea şi decoctul se ţinea în gură, contra durerilor de dinţi şi pentru
întărirea lor.
In unele părţi, se fierbea contra durerilor de dinţi coaja de rădăcină de porumbel şi coajă
de rădăcină de stejar şi decoctul se ţinea călduţ în gură. Decoctul de fructe pisate cu
sâmburi cu tot se bea la diaree. Se mai folosea tot la diaree şi decoctul rădăcinilor şi
fructelor. Rădăcina se dădea decoct la cei cu enterită.
La dizenterie se consumau fructe., iar zeama o beau. La indigestie se bea zeama de
porumbele necoapte fierte.
Compoziţie chimică: florile- flavone, săruri de magneziu şi potasiu, quercetin,
kemferol, acizi organici, glicozizi cianhidrogeni şi glicocamferozide, flavonozizi, etc.
Fructele conţin zaharuri, antocianini, prunicianină, acizi organici, polifenoli, săruri de
calciu şi magneziu, gumirezine, etc.
Acţiune farmacologică: în scopuri terapeutice se folosesc florile (Flores Pruni spinosi)
florile se utilizează în special în medicina empirică ca diuretic-depurativ, sedativă,
laxativ slab şi mai nou în hipertensiune arterială. Fructele sunt utilizate pentru
proprietăţile lor astringente ca antidiareice, în afecţiuni renale şi dischinezi biliare.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, artritism, boli de vezică urinară
sau biliară, cistite, dermatoze, diaree, dischinezie biliară, dizenterie, dureri de inimă,
dureri de stomac, enterite, erupţii tegumentare, gută, hemoragii uşoare, hipertensiune
arterială, litiază renală, nefrite, nevroze, tuse convulsivă, uricemie.
Preparare:
-O linguriţă de flori se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute
după care se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Utilă în afecţiunile
renale, inimă, stomac, constipaţie, bilă, etc.
-O linguriţă de fructe se vor pune după zdrobire în 250 ml apă. Se vor fierbe la foc mic
timp de 15-20 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Eficient în
diaree, enterocolite, etc. Are un puternic efect astringent care se va putea folosi şi
extern.
-O mână de rădăcini mărunţite se vor fierbe în 250 ml apă pentru 10 minute după care
se strecoară. Se vor consuma în afecţiunile inimii sau alte dureri, enterite, diaree. Se pot
consuma 2 căni pe zi.
 Page 498 of 1147

- 2 linguriţe de flori se vor fierbe în 250 ml apă timp de 10 minute apoi se strecoară. Se
vor folosi extern.
PRAZUL.
Allium porrum Fam. Liliaceae.
Denumiri populare: ai sârbesc, ajimă, ceapă albă, ceapă blândă, coada vacii, hagimă,
hajme, horceag, por, poroi, poroaică, poriu, praj, pur.
În tradiţia populară: în regiunea Mediteraneană se folosea în alimentaţie din antichitate.
La noi se folosea bulbul copt în cuptor şi zeama călduţă se storcea în urechi, contra
durerilor. Cu zeamă de praji fierţi se pansau hemoroizii.
Compoziţie chimică: apă 87-90%, hidraţi de carbon, proteine, grăsimi, substanţe
minerale, ulei volatil, vitaminele: A, B1, B2, niacin, C, fitoncide, etc.
Acţiune farmaceutică: tonic al sistemului nervos, laxativ, diuretic cu eliminare de acid
uric, antiseptic, expectorant, emolient, antihelmitic. Stimulează funcţionarea bilei şi a
stomacului. De asemenea stimulent al întregului organism. Ajută chiar şi în cancer.
Curăţă arterele de depuneri. Distruge foarte mulţi germeni patogeni, ajută la tulburările
digestive.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: adenite, afecţiuni digestive, afecţiuni
respiratorii, afecţiuni intestinale, astenii, ascită, atonie digestivă, azotemie, boli
neurologice, cloruremie, colibacciloze, constipaţie, dezechilibre glandulare, diabet,
dureri cronice, enterocolite, fermentaţii intestinale, gripă, hidroptizie, impotenţă, infecţii
genito-urinare, insomnii, limfatism, litiaze, obezitate, oligurie, prevenirea senescenţei,
prostatism, rahitism, reumatism, tulburări digestive, tuse, varice.
Preparare: intern se poate consuma la orice masă crud, fiind foarte util, cât de
mult.
-Un decoct concentrat, din mai multe frunze de praz fierte în foarte puţină apă, până se
moaie. Se strecoară şi se consumă câte o ceaşcă de trei ori pe zi în afecţiunile interne.
-Din concentratul de mai sus, se poate amesteca cu miere de albine în aceiaşi cantitate
cât este concentratul şi se foloseşte în cazul tusei sau altor afecţiuni interne câte o
linguriţă la nevoie. Se poate păstra la rece 3-4 zile.
-Cataplasme de frunze fierte aplicate cu untură de porc pe afecţiunile pielii. Se lasă în
funcţie de toleranţă până la 24 ore.
-Cataplasme cu praz fiert în lapte dulce şi aplicat pe supuraţiile cronice, până la
vindecare.
-Cataplasme cu praz fiert aplicat cu pâine, tot ca mai sus în aceleaşi afecţiuni, mai ales
în cazul abceselor se aplică cu mare succes..
-Macerat în oţet contra bătăturilor. Se va aplica până la deplina vindecare, sub
pansament.
-Suc cu lapte sau zer se aplică pe ten contra roşeţilor şi a erupţiilor feţei.
-Suc cu miez de pâine dau o pastă care grăbeşte colectarea în abcese şi furuncule.
-Contra furunculelor: cataplasme cu partea albă a prazului, zdrobită în foarte puţină apă
îndulcită, pentru obţinerea unei paste.
-Contra retenţiei de urină şi a cistitelor: se fierbe la foc domol 6 fire de praz acoperite cu
ulei de măsline. Se aplică pe partea de jos a abdomenului, calde.
-Contra bătăturilor şi a locurilor întărite: se pune la macerat în oţet timp de 24 ore, o
frunză de praz: se aplică noaptea cu partea umedă. Calozitatea se va coji. Se repetă,
dacă este nevoie.
 Page 499 of 1147

-Contra plăgilor: frunza de praz constituie un pansament antiseptic şi cicatrizant.

PRIBOI.
Geranium macrorrhizum Fam. Geraniaceae.
Denumiri populare: banat, butură, cumătră, floarea raiului, floarea vinului, floarea
viorii, laba gâştii, mascat, măntănac, muşcată, muşcata jinului, pălăria cucului, pliscul
cucoarei, poala Sfintei Mării, talpa gâştii.
În tradiţia populară: planta se punea în scăldătoarea copiilor bolnavi de epilepsie.
Frunzele verzi se puneau pe bube şi pe varice, iar planta se punea în băile pentru
paralizie. Cu decoctul plantei se făceau comprese pentru albeaţă, iar frunzele la
pansarea rănilor. Se mai bea pentru dureri interne. De asemenea se folosea la băi în
diferite dureri, inclusiv cele vechi reumatice.
Compoziţie chimică: frunzele şi rădăcinile conţin ulei volatil cu cca 50% germacrol,
substanţe minerale şi organice, etc.
Acţiune farmaceutică: se foloseşte la extracţia de uleiuri în parfumerie şi în medicina
populară pentru dureri de şale, bube în gât, albeaţă. În unele părţi este considerat
afrodisiac. Este astringent, diuretic, hipotensiv, dezinfectant.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, angine herpetice, cataractă,
congestie cerebrală, constipaţie, dureri de stomac, epilepsie, frigiditate, hipertensiune
arterială, impotenţă, paralizie facială, răni, stomatite, varice.
Preparare: -o linguriţă de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se va
acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi în
hipertensiune sau alte afecţiuni interne.
-2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 5 minute
după care se strecoară. Se vor face gargară sau se folosesc la alte afecţiuni externe.
-Tinctură din 50 g plantă uscată şi mărunţită se va pune în 250 ml alcool alimentar de
70. Se va ţine timp de 15 zile agitând des, după care se strecoară. Se poate folosi câte
50 ml cu puţină apă în impotenţă sau alte afecţiuni de 3 ori pe zi.
PRUN.
Prunus domestica Fam. Rosaceae.
În tradiţia populară: coaja de prun s-a folosit, în multe părţi la vopsitul în roşu şi maro,
de multe ori în amestec cu alte plante.
Prunul şi mai ales produsele fructelor sale, îndeosebi ţuica, au avut o largă întrebuinţare
în medicina populară. O mulţime de plante se plămădeau în ţuică, ca leacuri pentru
afecţiunile interne şi externe. Primul rând de ţuică, mai ales când se distila a doua oară,
se păstra de leac, pentru frecţii, pansamente, etc, fiind mai tare. Plămădelile se făceau în
ţuică obişnuită şi puţine erau bolile în care nu se foloseau. Prunele uscate se fierbeau cu
apă şi undelemn; zeama se bea dimineaţa, pe nemâncate, iar prunele se mâncau seara
pentru inflamaţia splinei. Zeama de pe prunele uscate, fierte, se dădea copiilor mici,
contra limbricilor. Coaja de prun şi de stejar, cu oleacă de sămânţă de cânepă, se
fierbeau şi decoctul se ţinea în gură contra durerilor de dinţi. In convalescenţă în multe
părţi se dădea zeamă de prune uscate. Variante întrebuinţări a avut oţetul obişnuit ca şi
cel preparat din borhotul rămas la distilare. Se trăgeau cu el bolnavii de răceală, dureri
de cap, junghiuri.
Compoziţia chimică: apă 87%, fructul are un conţinut ridicat de zaharuri, hidraţi de
carbon, acizi organici liberi, în special malic, acid benzoic, pectină, săruri minerale:
 Page 500 of 1147

calciu, magneziu, cupru, fier, fosfor, crom, iod, flor, bor, mangan, potasiu, sodiu,
vitaminele A, B1, B6, C, E, PP, beta-caroten, albumine, celuloză, glucoză, fructoză, etc.
Acţiune farmaceutică: are proprietăţi laxative certe precum şi diuretice, stimulente ale
sistemului nervos, combate stările de oboseală, decongestionante ale ficatului scăzându-
i chiar volumul în cazurile în care este mărit, dezintoxicante, scad febra, relaxează
ţesuturile şi starea inflamatorie, scad aciditatea gastrică, curăţă intestinul, creşte nivelul
hemoglobinei, indicate în anemii, fortifiante naturale.
Frunzele prunului sunt diuretice, laxative, febrifuge, vermifuge.
Se indică în următoarele afecţiuni: afecţiuni gâtului, afecţiuni hepatice, afecţiunile
inimii, anemie, astenie, ateroscleroză, boli renale, cancer (preventiv), celulită,
colecistite, constipaţii cronice, hemoroizi, hiperaciditate gastrică, hipertensiune
arterială, hipercolesterolemie, gastrite, inflamaţia splinei, intoxicaţii, menopauză
(conţine bor care ajută foarte mult în reţinerea estrogenului), paraziţi intestinali,
reumatism, surmenaj, tromboflebite (cuprul nu dă voie să se formeze cheaguri şi le
dizolvă pe cele existente), ulcer stomacal şi duodenal, viermi intestinali.
Preparare: se pot consuma proaspete sau uscate în toate afecţiunile de mai sus. Este cel
mai bine să fie consumat dimineaţa pe stomacul gol. Extern se va pune prună strivită
sau se va lăsa la muiat pentru 8 ore şi apoi se aplică.
-Prunele uscate se vor pune la muiat pentru 8 ore la temperatura camerei în apă
obişnuită, iar dimineaţa se vor consuma fructele şi se bea apa în care au stat. Se poate
face în acest fel o cură de câteva săptămâni. Este bine să nu se înceapă cu multe odată ci
doar cu 3-4, pentru ca după ce organismul se va obişnui să se mărească şi cantitatea la
8-10 bucăţi, care sunt suficiente dacă se vor consuma dimineaţa la trezire, asigurând şi o
defecaţie uşoară.
-Se mai pot consuma compoturi, sucuri, dulceţuri, gemuri, etc.
-2 linguri de frunze mărunţite se vor fierbe timp de 15 minute în 250 ml apă. Se
consumă 2-3 căni pe zi la constipaţii, paraziţi intestinali, etc.
Atenţie! Diabeticii nu au voie să consume aceste fructe mai ales în cazul celor prea
coapte, sau uscate.
PUFULIŢĂ CU FLORI MICI.
Denumiri populare: limbricaş, răsgoage, sburătoare.
În tradiţia populară: se foloseşte în ceaiuri alimentare conţinând multă vitamina C.
Compoziţie chimică: taninuri, acid cafeic, acid ursolic, elagic, polifenoli, saponine
triterpenice, saponine steroidice, antociani, zaharuri, aminoacizi esenţiali, ulei volatil,
vitamina C, săruri minerale, clorofilă, aminoacizi, etc.
Acţiune farmacologică: coleretic, colagoge, decongestionantă, astringentă,
antiinflamatorie, dezinfectantă, stimulează eliminarea bilei, hipocolesterolemiant,
cicatrizant, reconstituent al celulelor hepatice, prostatei, etc.
Se poate utiliza la următoarele afecţiuni: adenom de prostată, afecţiuni hepatice, biliare,
splenice, cancer de prostată, ciroze hepatice, cistite, dischinezie biliară, enterite,
hepatite, hepatite cronice chiar evolutive, hipertensiune arterială, hipocolesterolemie,
intoxicaţii gastro-intestinale, litiaze urinare, nefrite, pancreatite, prostatite, ulcer gastric
şi duodenal.
Preparare: praf de plantă uscată şi măcinată cu râşniţa de cafea ( o jumătate de linguriţă
o dată) se va lua de trei ori pe zi înainte de mese cu 15 minute. Se va ţine în gură,
preferabil sub limbă timp de 10 minute după care se înghite cu puţină apă.
 Page 501 of 1147

-O linguriţă de plantă uscată şi mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va

acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate folosi la toate afecţiunile
interne câte 3 astfel de ceaiuri pe zi în cure de lungă durată.
-Cantitate dublă de plantă se foloseşte la afecţiunile externe. Este foarte eficientă în
toate afecţiunile de mai sus cu condiţia să se persevereze.
RAPIŢĂ.
Brassica rapa. Fam. Cruciferae.
Denumiri populare: broajbe, brojbe de vite, colză, curechi de câmp, muştar negru, nap
rotund, napi curecheşti, napi de mirişte.
În tradiţia populară: uleiul s-a folosit şi pentru iluminat deşi scotea mai mult fum ca
ceara. Florile se foloseau la vopsit în galben.
Compoziţie chimică: proteine, hidraţi de carbon, substanţe minerale: calciu, fier, fosfor,
potasiu, sodiu, etc. Celuloză, glucide, grăsimi, rezine, mucilagii, vitaminele: A, B1,B2,
niacin, C, beta-caroten, în rădăcină peste 80% apă.
Acţiune farmacologică: depurativ, diuretic, dezinfectant, emolient, expectorant,
vitaminizant, nutritiv, cicatrizant.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: angine, boli renale, bronşite, degerături,
enterite, furuncule, gută, ulcer varicos.
Preparare: se va face din 1-2 linguri de napi mărunţiţi sau frunze proaspete mărunţite,
care se pun la 250 ml apă clocotită pentru 10 minute, după care se strecoară. Se
foloseşte pentru afecţiunile interne. Se pot consuma 2 ceaiuri din acestea pe zi.
-Din 4 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa pentru
10 minute acoperit după care se strecoară. Se va folosi extern.
-Dacă se foloseşte plantă uscată se foloseşte aceiaşi cantitate.
-Extern pe ulcerul varicos se pot pune felii de nap sau frunze proaspete.

RĂCHITAN.
Lythrum salicaria Fam. Lythraceae.
Denumiri populare: brăileancă, călbăşoară, cârligăţea, floarea zânei, gălbejoară, lemnie,
lemnuşcă, sburătoare bărbătească.
În tradiţia populară: se punea în scăldătoarea copiilor ca să se îngraşe. Din tulpinile
florifere se făcea un ceai care se da copiilor săraci în sânge şi contra insomniilor.
Tulpinile florifere se fierbeau, cu decoctul acesta se făceau spălături, iar cu plantele
rămase după strecurare se pansa (cataplasme) la umflături la gât (adenoame).
Inflorescenţa în fructificaţie se plămădea în ţuică şi se lua contra leucoreei.
Compoziţie chimică: oficinale sunt părţile aeriene (Herba Salicariae) galo-taninuri în
cantităţi remarcabile(5-10%); salicarina, hidroxid feric, substanţe de natură flavonoidică
în flori, frunze şi tulpină aparţinând heterozidelor greu hidrolizabile ca vitexina şi
orientina, iar în flori pigmenţi antocianici- diglicozide ale malvidolului şi galactozide
ale cianidolului, colină, glucoză, amidon, colină, un fitoncid cu activitate antibiotică
faşă de S. aureus şi baccilii dizenterici, substanţe antibiotice, pectine, carotenoizi 4-5%
substanţe minerale, urme de ulei volatil, etc.
Acţiune farmaceutică: datorită tanoizilor, uleiului volatil, a celorlalţi compuşi şi
substanţe antibiotice, pe lângă acţiunea de precipitare a proteinelor, extractele obţinute
au acţiune astringentă, antidiareică şi inhibantă asupra dezvoltării florei microbiene
patogene intestinale. Împiedică fermentaţia intestinală. Se utilizează intern sub formă de
 Page 502 of 1147

decoct, pulbere sau extract fluid în diareile baccilare. Se recomandă şi la sugari. Extern
ca astringent şi cicatrizant în special în ulcerele varicoase. Intră în compoziţia ceaiului
antidiareic.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: colite de fermentaţie, dermatoze diverse, diaree,
dizenterie, eczeme zemuinde, epistaxis, flux menstrual dereglat, hemoptizie, hemoragii
gastro-intestinale, intertrigouri, leucoree, metroragii, prurit vulvar, răni, ulcer varicos,
urticarie, vaginite.
Preparare:- o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se strecoară şi se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
-Cantitatea de plantă se dublează şi se va folosi sub formă de comprese, irigaţii vaginale
sau băi.
RĂCHITA.
Salix fragilis (viminalis) Fam. Salicaceae.
În tradiţia populară: din lemnul moale se făceau diferite obiecte casnice. Ramurile se
foloseau la garduri. Din coaja de răchită primăvara se făceau fluiere, tilinci, etc. Răchita
ca şi salcia s-a folosit pentru vopsitul în galben şi verde. Pentru diferite nuanţe de
galben se întrebuinţau mugurii, vârfurile ramurilor şi coaja, uneori în amestec cu alte
plante, ca dropiţă, măr, etc.
Era un leac obişnuit contra frigurilor. Se fierbeau frunzele, în lipsa lor coaja, până
lăsau tot mustul; înainte de a-l lua frigurile, bolnavul bea decoctul câte un păhărel, pe
inima goală.
Compoziţie chimică: salicina, care se dedublează în glucoză şi saligenină sau alcool
salicilic. Tanin de natură catehenică, rezine, şi alţi componenţi de natură flavonică sau
heterozide. Amenţii conţin substanţe estrogene. Derivaţii salicilaţi naturali au servit ca
model pentru sinteza aspirinei.
Acţiune farmaceutică: în medicina empirică coaja a fost utilizată încă din antichitate ca
tonic, febrifug şi antireumatismal. Ulterior s-a demonstrat pe cale experimentală că
saligenina se dedublează în organism în acid salicilic care îi imprimă acţiunea
antipiretică şi analgezică şi deci utilizarea ca febrifug şi calmant al durerilor reumatice
are o bază ştiinţifică. Din scoarţă au efecte sedative, în insomnii şi calmante ale
durerilor uterine.
Se utilizează în următoarele afecţiuni: dureri diverse, hemoragii, hiperhidroză, insomnii,
pentru oprirea secreţiei de lapte la înţărcat, răni purulente, ulceraţii.
Preparare: se utilizează scoarţa.
-Un vârf de cuţit se face praf după uscare şi se ia în gură cu puţină apă, înlocuind foarte
bine aspirina. Se poate lua de 3 ori pe zi.
-O linguriţă de praf de plantă, se va pune la 250 ml apă clocotită după ce s-a măcinat
sub formă de praf. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate
consuma 2 ceaiuri pe zi.
-O cantitate de 2 linguriţe de coajă se va fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se
va folosi extern.
-Ameţii se folosesc câte o linguriţă pusă în 250 ml apă clocotită. Se strecoară, după care
se pot consuma 2 astfel de ceaiuri pe zi în cazurile în care se doreşte suplimentarea cu
estrogeni. (Mai eficientă este tinctura care se face din 20 g de ameţi la 100 ml alcool de
70. Se ţine 15 zile apoi se strecoară. Se poate folosi în funcţie de afecţiune între 10- 50
picături de 3 ori pe zi diluate cu apă).
 Page 503 of 1147

RĂCULEŢ.
Polygonum bistorta Fam. Polygonaceae.
Denumiri populare: buruiana rândunicii, cârligată, ghinţură, iarba balaurului, iarbă
roşie, iarba şarpelui, lemn dulce, moţul curcanului, nodurar, rădăcina şarpelui, troscot,
ţâţa fiului.
În tradiţia populară: rizomul pisat şi plămădit în rachiu se lua contra diareei şi a
durerilor de stomac. Uscat şi pisat, se presăra pe rănile cu viermi, ori se fierbea şi se
spăla cu decoct.
Compoziţie chimică: rizomul conţine tanin în cantitate mare alături de alte substanţe
active.
Acţiune farmaceutică: este un astringent puternic folosit intern în diaree iar extern la
inflamaţiile cavităţi bucale (afte, stomatite), hemostatic, în hemoroizi, fisuri anale, etc.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afte, diaree, dureri de stomac, enterite, fisuri
anale, fisuri ale sânului, hemoragii uterine sau de altă natură, hemoroizi, incontinenţă
urinară, stomatite.
Preparare: -o linguriţă de rizom se va pune mărunţit la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 căni din acestea pe
zi în afecţiunile de mai sus.
-2 linguri se vor pune la 500 ml apă şi se fierb pentru 5 minute după care se strecoară.
Se vor folosi extern.
-un litru de vin de struguri de bună calitate se pune cu 20 g de rizom mărunţit pentru 8
zile, timp în care se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară şi se va lua câte 50 ml de
trei ori pe zi.
-50 g de rizom se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70. Se va ţine timp de 15 zile
agitând des. Se va lua câte 10 picături-o linguriţă de 3 ori pe zi, până la vindecare.
-Cu rizom uscat şi mărunţit şi cu unt de cacao se va face un supozitor util în tratarea
hemoroizilor.
RĂSCOAGE.
Chamaenerion angustifolium.
Denumiri populare: biscău, bârsacău, ceaiul lui Ioan, iarba Sfântului Ioan, prisăcan,
pufuliţă, răchiţică, răscoace, sburătoare de pădure.
În tradiţia populară: se culegea cu alte plante, la Sânzâiene şi se folosea contra
frigurilor. Ceaiul îndulcit cu miere se folosea contra diareilor grave. Se făceau boli
bolnavilor de tulburări psihice, epilepsie şi friguri. Se mai făceau din tulpini florifere un
ceai pentru dureri de inimă.
Compoziţie chimică: frunze, flori, rădăcină este planta cea mai indicată fiind uşor de
obţinut, conţine: tanin, acizi triterpenici, saponine, mucilagii, zahăr, polifenoli, ulei
volatil, antocianini, vitamina C, săruri minerale, etc.
Acţiune farmaceutică: astringentă folosită mai ales în afte şi afecţiunile gurii.
Depurativă, hemostatică, diuretică, coleretică, colagogă, diminuează inflamaţiile, curăţă
ficatul şi-l reface, ajută la afecţiunile prostatei, elimină toxinele din corp, reface rinichii.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afte, boli renale sau urinare, cancer, ciroze,
diaree, hepatite, enterite, gastrite, hemoragii, leucoree, incontinenţă urinară, prostatite,
răni, retenţie urinară.
 Page 504 of 1147

Preparare: 2 linguriţe de plantă se vor pune mărunţite la 250 ml apă clocotită. Se

acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi
perioade lungi, eventual cu pedicuţă. Extern se foloseşte cantitatea dublă de plantă.
REVENT.
Rheum palmatum Fam. Polygonaceae.
În tradiţia populară: se cultiva prin grădini şi parcuri ca plantă ornamentală şi culinară,
împreună cu reventul chinezesc a cărui rizomi se folosesc în farmacie. Se întrebuinţau
pentru combaterea indigestiilor, constipaţiei şi diareei.
Compoziţie chimică: în scopuri medicale se folosesc rizomul (axus napiform) şi
rădăcinile, decorticate (Rhizoma Rhei mundatae) glucozizi antranolici şi antrachinonici
în formă glicozidică sau liberi, reduşi sau oxidaţi, alături de oxalat de calciu, emodina
(reumomemodina identică cu frangualemodina, acidul frangulinic), izoemodina sau
rabarberona, fisciona (reocrisidina, eterul metilic al emodinei, parietina, acidul
metilcrizofenic), reocrisina (glicozidul fiscinei) acidul cassinic, crizofanolul,
crizofaneina, glicozidul crizofanului, alizarina, tanin, rezine, etc.
Conţinutul în compuşi antracenici variază de la 2,5-4,5%, iar raportul între compuşii
antrachinonici şi antranolici este de 2:1. Mai conţine: reină, galotanuri, acid galic, o
rezină cu acţiune drastică, sterine, pectine, mucilagii, zaharuri, acid cinamic, ulei
volatil, enzime: oxidază şi antraglicozidază.
Acţiune farmacologică: preparatele de revent sunt recomandate în doze mici ca
stomahic datorită acţiunii amaro-tonice a substanţelor taninoase. În doze mijlocii au
acţiune laxativă, iar în doze ridicate, acţionează ca un purgativ catarctic. Acţiunea
purgativă are loc după 8-10 ore, cu fecale colorate în galben sau brun. Purgaţia este
frecvent urmată de constipaţie, datorită acţiunii rheo-tanoglicozidelor. Substanţele
colorate din revent trec în secreţia sudorală, urinară şi lactată. Urina, dacă este acidă,
este colorată în galben-brun, iar dacă este alcalină este colorată în nuanţe spre roşu.
Secreţia lactată conţine principii activi ai reventului şi acţionează purgativ asupra
sugarului.
Sunt contraindicate în stările hemoroidale şi în congestia organelor bazinului. De
asemenea sunt contraindicate la femeile care alăptează şi la bolnavii cu diateză
oxalurică, deoarece conţin oxalaţi.
Nu se administrează persoanelor constipate, deoarece de multe ori după acţiunea
purgativă se instalează constipaţia.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni inflamatorii ale micului bazin, afecţiuni
hepatice, alcoolism, anemie, anorexie, atonie gastrică, colite, dizenterie, diaree,
dispepsii, dischinezie biliară, gastralgii, helmintiaze, varice.
Preparare: praf- 0,01-0,05 g ca stomahic, tonic amar. Laxativ: 0,05-0,10 g. Ca purgativ
0,25-1 g. Este preferabil ca praful să se pună în caşete fiind mai uşor de verificat doza la
orice farmacie.
-Tinctura 50 g plantă mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70. Se va lăsa timp de 15
zile apoi se strecoară. Doza 2-4 ml ca stomahic.
-O linguriţă se va pune ca stomahic, 1,5 ca laxativ şi 2 linguriţe ca purgativ. Se vor pune
la 250 ml apă clocotită (plantă bine mărunţită). Se va acoperi pentru 10 minute după
care se strecoară. Se pot consuma în funcţie de afecţiune între 1-3 căni pe zi.
RICIN.
Ricinus comunis Fam.Euphorbiaceae.
 Page 505 of 1147

Denumirea populară: boabe de turbă, căpuşe, cârlig, cicer, floare boierească, recin, riţin.
În tradiţia populară: ca purgativ se luau 3-6 seminţe în lapte ori pisate şi puse în lapte
acru. Seminţele se puneau într-o sticlă, care se învelea cu o cocă din mălai şi apoi se
punea în cuptor. După ce se cocea mălaiul, se scotea sticla şi cu conţinutul din ea se
ungeau bolnavii de podagră.
Compoziţie chimică: seminţele de ricin conţin peste 50% grăsimi, 20% proteine,
cantităţi mici de glucide, săruri minerale şi apă. Uleiul de ricin este un amestec de
gliceride ale acizilor graşi între care în cantitate predominantă este acidul ricinoleic. În
uleiul de ricin se mai află acizii oleici, stearici, linoleici, etc. În seminţe s-a identificat
un alcaloid ricinina puţin toxic şi lipază; o taxoalbumină; ricina 0,2%; enzime şi
vitamina E.
Acţiune farmaceutică: datorită acidului ricinoleic, uleiul de ricin are proprietăţi
purgative. Ricina este o toxalbumină care produce aglutinarea globulelor roşii. Datorită
ricinei consumul a 10 seminţe de ricin, determină moartea unui adult în 3-4 zile. Se
citează cazuri când 3-4 seminţe au produs intoxicaţii mortale. Acidul ricinoleic
stimulează chemoreceptorii din mucoasa intestinului subţire, rezultând creşterea
peristaltismului. Se administrează ca purgativ în doze de 20-50 ml odată. Se poate folosi
şi de către copii 5-10 g. o dată.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alopecie, bătături, cheratoze senile, constipaţie,
negi, papiloame, pete de ficat, veruci seboreice.
Preparare: se va folosi doar uleiul de ricin de la farmacie. Ca doză se va folosi câte o
linguriţă o dată sau la copii în funcţie de vârstă- 2 g pe an de vârstă.
-Pentru tratarea negilor se vor unge seara cu ulei în fiecare seară până la dispariţie. La
fel se procedează şi la celelalte afecţiuni.
-Pentru seboree, se va lua ulei de ricin în combinaţie 1\1 cu apă de colonie.
-Pentru constipaţie se indică 3-4 seminţe în lapte. Se lasă să stea 3-4 ore, după care se
strecoară şi se consumă laptele.
-Se pensulează genele pentru creşterea lor frumoasă.
-Se pune pe pielea capului. Se acopere pentru 2 ore cu naylon, după care se spală cu
şampon sau cu gălbenuş de ou pentru creşterea părului şi alopecii.
-Ulei de ricin 80 ml cu 5 g de esenţă de Bergamote (de la farmacie) se fac frecţii pe
piele, pentru intensificarea circulaţiei, în special înainte de venirea iernii la mâini,
picioare, nas, urechi.
- 1-2 gălbenuşuri de ou, se amestecă cu o linguriţă de ulei de ricin şi cu puţin rom. Se
pune pe cap, se freacă, după 30 de minute (timp în care a stat acoperit), cu multă apă,
fără nici un şampon sau săpun. Este cel mai eficient pentru creşterea părului. La clătire
se poate folosi şi puţin suc de lămâie în apa cu care se clăteşte părul.
RIDICHE ROZĂ.
Raphanus sativus Fam. Cruciferae.
În tradiţia populară: era leac obişnuit contra tusei. Se scobea o ridiche, se punea în ea
miere şi se cocea, apoi se bea seva din ea, dimineaţa, câte o linguriţă. Zeama de ridiche
se lua contra durerilor de pântece şi contra regurgitărilor.
Acţiune farmaceutică: considerată ca remediu antiscorbutic, diuretică în litiaza biliară
(sub formă de suc), stimulent şi expectorant (sub formă de sirop). Stimulent al secreţiei
biliare. Frunzele de ridichi sunt foarte bogate în minerale. Se pot folosi în diferite salate
sau se pun la ciorbe.
 Page 506 of 1147

Se foloseşte ca şi cea neagră având aceleaşi componente are şi aceleaşi efecte şi mod de
administrare.
RIDICHE NEAGRĂ.
Raphanus sativus niger Fam. Cruciferae.
Denumiri populare: arape, aripane, rădiche, rădiche de grădină, răghiţi, redichi, rădiche
tomnatică, rădiche de vară, rădiche de iarnă.
În tradiţia populară: se folosea pentru erizipel; cu inimă de ridiche neagră amestecată cu
săpun, se freca partea bolnavă. Se rădea se presăra cu sare măruntă, se înăbuşea, se lăsa
să stea 24 ore, apoi se storcea din zeamă în urechi celor ce nu auzeau bine.
Unii o scobeau, miezul scos îl presărau cu sare, îl puneau apoi înapoi în scobitură, şi o
puneau în pământ timp de 3 zile, după care o scoteau şi storceau zeama din ea în
urechile celor care nu auzeau bine în 3 zile la rând, o dată pe zi.
Ridichea neagră era un leac obişnuit în bolile de plămâni. Se scobea, se umplea cu
miere şi hrean, ori zahăr candel, se cocea şi zeama din ea se dădea contra tusei şi
durerilor de piept. Se rădea se amesteca cu morcovi raşi, se punea în apă şi se lăsa să
plămădească o zi, două, apoi apa de pe ele se lua, mai multe zile de aprindere şi
tuberculoză.
Pentru umflături la burtă, se mânca o ridiche rasă, pe inima goală, o săptămână. Cu
ridiche neagră şi catran se tratau diareea şi dezinteria.
Compoziţie chimică: rafanol (esenţă sulfurată), tocoferol, ulei volatil, celuloză, pectine,
fibre, vitaminele A, B1, B2, niacin, C, acid folic, săruri minerale cu potasiu, magneziu,
calciu, fosfor, fier, clor, zinc, siliciu, sulf, seleniu, hidraţi de carbon, etc.
Acţiune farmaceutică: antiseptic, depurativ, ajută la diminuarea calculilor, tonifiază
stomacul, măreşte cantitatea de bilă secretată, purifică sângele, curăţă mucoasele,
antialergice, stimulentă a celulei hepatice şi renale, tonic respirator, sedativă, bactericidă
puternică, stimulează pofta de mâncare, curăţă articulaţiile de depuneri, purifică de
asemenea organismul prin eliminarea reziduurilor, întăreşte părul, vindecă afecţiunile
căilor respiratorii
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni hepatice, afecţiuni pulmonare,
alergii, anorexie, artrită, atonie digestivă, astm bronhic, boli tiroidiene, boli de inimă,
bronşite cronice sau acute, cancer, (din evul mediu se cunoştea faptul că “elimină
tumorile maligne din viscere”, colecistite, demineralizare, dischinezii biliare, dispepsii,
dureri diverse, eczeme, fermentaţii intestinale, ficat colonial, gută, hepatite, icter,
inapetenţă, litiaze urinare şi biliare, migrene, nevralgii, nevroze, rahitism, reumatism
degenerativ, rinite, sciatică, sinuzite, traheobronşite, tulburări digestive, tuse, urticarie,
viermi intestinali.
Preparare: se consumă la orice masă fiind foarte utilă mai ales dacă se vor consuma
totodată şi frunzele.
-Suc câte o lingură de trei ori pe zi înainte de mesele principale.
-Suc de ridiche câte 20 ml pus în 200 ml suc de morcovi şi altele (pătrunjel, ţelină sau
chiar fructe), consumat de trei ori pe zi.
-Un pahar de suc de ridiche amestecat cu tot atâta miere. Se va lua câte o linguriţă de
mai multe ori pe zi în afecţiunile respiratorii sau celelalte.
-Suc de ridichi cu care se face gargară în afecţiunile stomatologice sau ale gurii.
-Aplicaţii de ridichi rase pe locul dureros simple sau în amestec cu alcool. Se ţin până la
trecerea durerii.
 Page 507 of 1147

-Suc în amestec cu apă se aplică extern sau se consumă intern câte 400 ml pe zi.
-Cataplasme cu ridiche rasă aplicată la afecţiunile interne respiratorii sau ale gâtului.
RODIA.
Punica granatum Fam. Punicaceae.
În tradiţia populară: scoarţa rădăcinii se întrebuinţa contra teniei.
Compoziţie chimică: fructele bogate în zahăr, acid citric, acid malic, vitamina C, iar
scoarţa fructului conţine tanin dar nu conţine peletierină şi nici pseudopeletierină.
Sulfatul de peletierină asociat cu tanin a fost utilizat ca tenifug. Scoarţa rădăcinii
conţine alcaloizi derivaţi ai piperidinei care este compus racemic; un derivat al
tropinonei, numit pseudo-peletierina; tanin, substanţe minerale, în special oxalat de
calciu, etc.
Acţiune farmaceutică: întrucât la noi nu se găseşte decât fructul nu are rost să
enumerăm celelalte efecte ale tratamentelor ci numai să spunem că fructele ca efect sunt
similare cu cele de cais( cu aproximaţie) În plus mai putem spune că sunt utile în
tratarea teniei (decoct din scoarţă).
RODUL PĂMÂNTULUI.
Arum maculatum Fam. Araceae.
Denumiri populare: aron, baltag, barba lui Aron, calendarul- codrului, ceapa zânelor,
cocoşoaică, ghimber nemţesc, limba broaştei, limba vacii, mărect, murt, piciorul
viţelului, porumbul cucului, porumbul şarpelui, purcei, rădăcină de friguri, săgeată,
ungurean.
În tradiţia populară: frunzele plantei se puneau pe răni şi bube infectate. Rănile infectate
şi cangrenoase se spălau cu decoctul plantei şi se ungeau cu alifie preparată din rădăcini
şi frunze pisate şi amestecate cu grăsime. In unele părţi, se picura laptele ce curgea din
planta pisată, ori se pisa rădăcina şi se presăra pe rană. Contra hemoroizilor, se pisa, se
amesteca cu miere şi se lua pe nemâncate sau se plămădea în rachiu şi se bea. Ceaiul
din frunze ori rădăcină pisată şi pusă în lapte se lua de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara,
pentru astm. Se mai folosea, plămădit în vin alb, la vătămătură şi constipaţie.
Compoziţie chimică: tuberculul conţine saponine, amidon, aroină, mucilagii, gume,
substanţe grase, zahăr, substanţe minerale, substanţe toxice (aroină, aronică, aroidină,
conicină), compuşi cianici, saponine, glicozizi, etc. Consumată în cantităţi mari sau
necorespunzător poate provoca paralizia sau chiar moartea.
Proprietăţi farmaceutice: acţiune antihelmitică, antinevralgică, purgativ, vomitiv,
antiasmatic, antihemoroidal, antiinflamator (extern), antialgic (extern), vulnerară, etc.
Se foloseşte în următoarele afecţiuni: astm bronhic, dureri diverse(extern), hemoroizi,
inflamaţii (extern), răni, umflături, viermi intestinali.
Preparare: o linguriţă de plantă uscată şi mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită.
Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se amestecă cu tot atâta lapte şi se
consumă în cursul unei zile cu linguriţa.
-O linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa timp de
10 minute acoperit după care se ca strecura. Se amestecă cu miere după gust şi se
consumă cu linguriţa în cursul întregii zile.
-20 g de tuberculi mărunţiţi sau plantă uscată, se vor pune la 250 ml alcool alimentar de
70. Se acopere pentru 15 zile. Se strecoară. Se va consuma câte o linguriţă, diluată cu
apă, în afecţiunile de mai sus.
 Page 508 of 1147

- În astm şi hemoroizi o linguriţă de frunze mărunţite sau tuberculi zdrobiţi se pun în

250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se va consuma ceaiul în
amestec cu lapte 1\1 cu linguriţa în cursul unei zile.
ROIBĂ.
Rubia tinctorum Fam. Rubiaceae.
Denumiri populare: broci, garanţă, iarbă de margine, iarbă vopsitoare, paţachină, rudă,
rughie, ruibă, rumele, ştevie.
În tradiţia populară: era cultivată prin grădinile ţărăneşti pentru că are în rădăcină un
preţios colorant natural roşu.
Compoziţie chimică: în scopuri medicinale se întrebuinţează rădăcinile (Radix
Rubiae) rădăcinile conţin glicozizi oxiantrachinonici (alizarină, purpurina, etc),
glicozizi. În unele ţări rădăcinile se folosesc pentru medicamente folosite la litiaza
renală.
Acţiune farmaceutică: se pot folosi pentru prevenirea calculilor în special fosfatici,
diuretice, saluretice, emenagog, tonic, dizolvă calculii în special cei fosfatici, elimină
spasmele, provoacă apariţia ciclului întârziat.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: cistite, colică renală, litiază urinară, nefrite,
pielo-nefrite, insuficienţă renală.
Preparare: se poate folosi preparatul Tiruco (extract fluid de rădăcină de Roibă) de 3 ori
pe zi câte 20-30 picături.
-Pulbere de rădăcină se poate lua câte 1 g de trei ori pe zi.
-10 g pulbere de plantă se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute
după care se strecoară. Se poate consuma de trei ori pe zi câte o cană din aceasta înainte
de mese.
-Tinctură- 50 g de rădăcină mărunţită, preferabil măcinată cu râşniţa de cafea se va pune
în 250 ml alcool alimenat de 70. Se agită zilnic, seţine la temperatura camerei pentru
15 zile după care se strecoară. Se va lua câte 10 picături- 1 linguriţă diluată cu apă de 3
ori pe yi, preferabil cu 15 minute înainte de mesele principale.
Vopsitorie: rădăcina colorează frumos în roşu.

ROINIŢĂ SAU IARBA STUPULUI.

Melissa officinalis Fam. Labiatae.
Denumiri populare: alămâiţă, buiede de miros frumos, buruiană pentru albine, buruiana
stupilor, busuioc broştesc, busuiocul câmpului, busuiocul calului, busuioc de munte,
busuiocul stupului, cătuşnică, creţişoară, floarea stupilor, iarba albinelor, iarba roilor,
iarbă creaţă, izmă, izmă de grădină, izmă sălbatecă, izma stupilor, lămâiţă, mătăciune,
melisă, mintă, motoacă, poala Sfintei Mării, răstupească, roişte, stupelniţă, tămâiţă,
tămâioară, urzică înţepoasă, voioşniţă de albine.
În tradiţia populară: ceaiul şi decoctul din frunze sau tulpinile florifere se luau în dureri
de dinţi, dureri de stomac, colici şi diaree, precum şi contra durerilor de piept. Vinul de
roiniţă se întrebuinţa la astm. Cu extractul, preparat din o parte flori şi 3 părţi alcool, se
făceau frecţii contra durerilor reumatice.
Compoziţie chimică: În scopuri farmaceutice se recoltează frunzele (Folium Melissae)
frunzele conţin ulei eteric 0,20-0,30%, substanţe pectice, rezine, citral, citronelal,
citronelol, geraniol, linalol, şi alţi derivaţi terpenici, tanin, acid cafeic, acid ursolic, acid
oleanolic, principiu amar, etc.
 Page 509 of 1147

Acţiune farmacologică: carminativ, coleretic, antispasmodic gastro-intestinal, stomahic,

antiemetic, antidiareic, calmează stările nervoase, reduce stresul şi depresiile, greţurile,
vărsăturile, starea de nervozitate, ajută la dismenoreei, coleretic, carminativ, sedativ.
Este foarte bun în tulburările digestive după mese. Extern: antiseptic, cicatrizant.
Intră în componenţa ceaiurilor anticolitic, aromat, contra colicilor nr 2 şi laxativ nr 2.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aerofagie, anemie, angină pectorală, angoase,
anorexie, atonie gastrică, cardiopatie ischemică, celulită, colici abdominale şi intestinale
chiar şi la copii, colite cronice, constipaţie, crampe musculare, dezechilibru nervos,
diaree, digestie lentă, dischinezie biliară, dismenoree, dureri diverse, dureri uterine,
duodenită, eczeme zemuinde, emotivitate, enterocolită cronică, febră, frigiditate,
gastrită cronică, gastrită hiperacidă, greţuri, halenă, hipermenoree, hipoaciditate,
indigestie, infarct miocardic, insomnie, insatisfacţii sexuale la tinerele femei,
insuficienţă cardiacă şi circulatorie, litiază biliară, menopauză, menstre dureroase,
meteorism, metroragie, migrenă, neurastenie, oboseală nervoasă, palpitaţii, prostatită,
prurit, răni, sarcină, sincopă, sindrom dispeptic, spasme gastro-intestinale, stări
nervoase, tulburări digestive, tulburări neuro-vegetative, tulburări ovariene, ulceraţii,
ulcere de gambă, ulcer gastric şi duodenal, vertij, zgomote în urechi.
Preparare: - o linguriţă de frunze mărunţite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
-Se dublează cantitatea de plantă la folosirea externă şi se foloseşte pentru cataplasme şi
băi.
-Se pune la un litru de vin 2 linguri de plantă mărunţită. Se ţine timp de 8 zile după care
se strecoară. Se va lua câte 50 ml în afecţiunile de mai sus. Copiii pentru poftă de
mâncare sau alte afecţiuni vor lua o linguriţă înainte de mese cu 10 minute.
-Tinctură din 50 g frunze mărunţite puse în 250 ml alcool de 70. Se va ţine timp de 15
zile după care se strecoară. Se va lua câte o linguriţă diluată cu puţină apă de trei ori pe
zi.
ROSTOPASCĂ.
Chelidonium majus Fam. Papaveraceae.
Denumiri populare: ai de pădure, alândurişe, buruiană de cele sfinte, bureţi de sângine,
galbenă, buruiană de negi, buruiană de pecingine, buruiană de tătarcă, buruiene sfinte,
calce mare, chica maramgie, crucea voinicului, gălbinele, godie, hărmiaiu, hilindunea,
iarba rândunicii, lăptiugă, mac sălbatec, măselariţă, negeloasă, oiască, paparună,
plescăniţă, sălăţea, scalce mare, scânteiuţă, tătărcele.
În tradiţia populară: sucul lăptos al plantei era un leac obişnuit contra negilor, punându-
se de mai multe ori pe ei. În multe părţi frunzele sau telul cu care se frecau negii se
arunca în locul de unde se luau. Cei care aveau pecingine se ungeau mai întâi cu sucul
plantei ori o spălau mai întâi cu zeamă călduţă de rostopască, iar după acea puneau
frunza pe ea. Se mai făcea cu planta spălături pe cap contra mătreţii. Latexul se mai
punea pe bube dulci.
În multe părţi se făceau cu el pansamente la umflături şi scăldători contra durerilor de
picioare. Se mai fierbea planta şi se punea cu mălai la umflături şi în comprese la ochi,
pentru albeaţă.
Pentru panariţiu şi beşică se luau frunzele şi se aplicau pe ele, ori se spălau cu decoct,
însă numai când nu era deschis, în răni.
 Page 510 of 1147

Deşi veninoasă, dozată cu grijă, a avut variate întrebuinţări interne. În multe părţi,
ceaiul din tulpini florifere sau planta plămădită în rachiu se lua contra gălbinării.
Ceaiul se dădea în boli de ficat şi rinichi. Plămădită în rachiu se mai lua contra frigurilor
şi vătămăturii.
În Banat, se fierbea şi cu alte plante se lua contra tusei grele, dimineaţa şi seara.
În Bucovina, decoctul se lua la inflamaţia splinei, căpătată de cei care boleau mult de
friguri; se făceau băi din mai multe viţe de rostopască cu rădăcină cu tot. După ce
fierbea se turna într-un vas mare, se punea bolnavul în baie, când era numai călduţă, cu
picioarele până la gleznă, sub tălpi îi puneau tuleiele şi frunzele fierte, iar o parte o
puneau pe un ştergar şi îl legau la pântece cu ele. În baie rămânea cam un sfert de oră,
apoi ieşea afară, se învelea bine şi stătea învelit până transpira bine. Băile se repetau
până se vindeca.
Tulpinile florifere, se mai foloseau, fierte în lapte cu pătrunjel de câmp, contra
blenoragiei.
În unele părţi ale Moldovei se punea în apa cu care se spălau pe cap. Se mai
folosea contra muşcăturilor de şarpe şi de insecte.
Compoziţie chimică: în scopuri terapeutice se utilizează părţile aeriene (Herba
Chelidonii) conţin: alcaloizi- chelidonină, cheleritrină, chelidonina, oxichelidonina,
berberină, sanguinarină, sparteină, coptisina, metochelidonina, sanguinarina,
dinalocriptopina, protopina, hemochelidonină, cheleritrină, etc.
Acţiune farmaceutică: acţiune antispastică de tip papaverinic, fiind mai puţin toxic şi
sedativ, vasodilatator coronarian, antispastic biliar, antimicotic, antitumoral, sedativ-
relaxează musculatura netedă a vaselor mari şi în special al coronarelor, decongestiv
hepatic indicată mai ales în afecţiunile ficatului şi vezicii biliare, chiar ciroze hepatice
incipiente, acţiune fiind în special spasmolitică, măreşte secreţia biliară şi îşi însumează
acţiunile, când sunt asociate colagogelor şi colereticelor datorită totalului alcaloidic.
Alcaloizii în special chelidonina şi homochelidonina au acţiune similară morfinei
asupra miocardului, prezentând o acţiune sedativă şi chiar narcotică asupra centrilor
nervoşi superiori.
Stimulează respiraţia, efect antitumoral de tip colchicinic, citostatică, antimicotică,
antialgică. Ajută la scăderea tensiunii arteriale, diminuează tonusul musculaturi netede
din intestine, uterin, etc. Din această cauză se indică şi în cazul durerilor la acest nivel.
Efectul antibiotic este şi el foarte puternic pentru o serie de germeni patogeni.
Extern: rubefiantă, detersivă, caustică, vezicantă, cheratolitică, antiseptic,
antibacteriană, mitoclozică, citotoxică, citostatică, antitumorală, trofic, cicatrizantă.
Produsul vegetal intră în compoziţia ceaiului hepatic nr 2.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni hepato-biliare, afecţiunile
splinei, angină pectorală, astm bronhic, bătături, cancer, cefalee, chelie, colecistită,
dischinezie biliară, dureri de ficat, eczemă, epidermofiţie, fistule, gastrită, hepatită
cronică, herpes rebel, hipertensiune arterială, icter, insuficienţă cardiacă, litiaze biliare,
lupus, negi, parazitoze intestinale, pilozitate excesivă, psoriazis, răni, tuberculoză,
tumori, tuse spastică, ulcer duodenal, ulcer varicos (plăgi atone, vechi).
Preparare: o jumătate de linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită.
Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se va lua câte o lingură la 3 ore, fiind
doza pentru o zi. In caz de dureri se mai ia o porţie a doua zi.
 Page 511 of 1147

-Se va pune o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă şi se lasă de seara până
dimineaţa. Se strecoară şi planta rămasă după strecurare se va pune în alte 250 ml de
apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma în
24 ore în afecţiunile interne sau extern.
-Peste 2 linguri de plantă mărunţită se va pune un litru de vin fierbinte. Se va lăsa
pentru două zile după care se filtrează. Este foarte util în afecţiunile ficatului, splinei
sau alte afecţiuni interne. Se poate lua 30-50 ml o dată, dar se poate lua de trei ori pe zi
înainte de mesele principale.
-Tinctură din 50 g plantă mărunţită uscată sau proaspătă care se va pune la 250 ml
alcool alimentar de 70. Se va lăsa apoi timp de 15 zile la temperatura camerei agitând
des, după care se strecoară. Doza 40 de picături o dată şi se va putea lua de 3 ori pe zi,
în diluţie cu puţină apă.
Extern: în tuberculoza pielii: se amestecă 30 g pulbere fină de plantă după ce a fost
cernută, 15 g lanolină şi 15 g vaselină; se adaugă 10 picături de acid fenic; se unge rana,
iar pansamentul se va menţine timp de 2-3 zile. Se va schimba apoi şi se continuă aşa
până la vindecarea deplină.
-Praf de plantă aplicat direct pe răni şi obţinut din plantă uscată şi măcinată cu râşniţa
de cafea.
-Suc de rostopască obţinut din planta proaspătă se va aplica pe negi şi pe veruci sau în
cazurile în care se doreşte dispariţia părului de prisos, de mai multe ori pe zi, până la
vindecare.
-Planta proaspătă se spală, se trece prin maşina de carne (sau mai bine se mărunţeşte cu
mixerul cine are), apoi se va pune între două bucăţele de pânză şi se aplică local extern
pentru o oră, după care se spală cu apă caldă.
- 2 linguriţe de plantă se vor pune în 3 litri de apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se filtrează. Se va folosi la spălarea pe cap în cazul alopeciei sau
contra mătreţii.

Roinita

Mii de farmacii, intr-o singura planta: Roinita

E o planta inalta de aproape un metru, cu flori albe-liliachii si cu frunzele de un verde

deschis. Dar ceea ce o distinge printre suratele ei din natura e mireasma pe care o
raspandeste si care seamana cu lamaia. La ce este buna aceasta planta medicinala? Grea
intrebare! Nu ne-ar ajunge paginile acestei reviste pentru a raspunde la ea! Roinita
(Melissa officinalis) este una din cele mai folosite plante medicinale din lume (germanii
au un cult pentru ea). Zeci de studii facute pe tot mapamondul pun in evidenta
extraordinara ei valoare terapeutica, cu efecte multiple, atat ca remediu simplu cat si
combinat.
 Page 512 of 1147

Raspandirea

Cunoscuta in popor si sub numele de melisa, mataciune sau iarba de alamai, roinita
creste mai ales in sudul si in vestul tarii, unde prefera coastele pietroase si insorite din
padurile de stejar, de salcam sau din rariturile de fag. Infloreste acum, la sfarsit de mai -
inceput de iunie, si poate fi gasita cu precadere in vestul tarii - Arad, Timisoara, Caras
Severin, in Bihor, dar si in zonele sudice ale Olteniei si Munteniei.

Recoltarea

De la roinita se culege partea aeriana (tulpina, frunze, flori), prin taierea cu grija, pentru
a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos,
insorit, in zile fara vant (vantul favorizeaza evaporarea uleiurilor volatile din planta,
care sunt un principiu activ foarte important). Imediat dupa culegere, tulpinile de roinita
se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate
de kilogram de planta proaspata, rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata.
In stare proaspata, frunzele de roinita pot fi folosite ca adaos in salatele de cruditati,
carora le dau o aroma si o savoare deosebite.

Sapte retete de preparare a roinitei

1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina, cu rasnita electrica de cafea, a tulpinilor uscate de
roinita. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic,
tinute in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani
(deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4
ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de roinita, peste care se
adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul
ermetic si se lasa la macerat, vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar
tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate 50-
100 de picaturi diluate in putina apa, de patru ori pe zi.
3. Vinul de roinita
Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de roinita si se lasa
la macerat vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri, inainte
sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de roinita stimuleaza digestia,
combate dispepsia, previne aparitia spasmelor tubului digestiv.
4. Mixtura de roinita
Era foarte mult folosita de catre calugarii benedictini, care o considerau un panaceu
pentru memorie si pentru reintinerire. Iata reteta sa de preparare: se combina doua
galbenusuri de ou cu doua linguri de miere si cu 2-3 lingurite de tinctura de roinita, la
care se adauga jumatate de lingurita de pulbere de busuioc. Preparatul astfel obtinut se
consuma pe stomacul gol, dimineata, ca reintineritor si revigorant.
5. Infuzia combinata
 Page 513 of 1147

Se pun 3-4 linguri de roinita maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de
8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa
dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care
se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-
se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern,
sub forma de comprese si bai.
6. Uleiul de roinita
Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roinita, peste care se adauga
jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se lasa la macerat vreme de
doua saptamani, intr-un recipient inchis ermetic, dupa care se filtreaza, iar preparatul
rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. Remediul se poate folosi atat intern, ca
ulei alimentar pus in salate (are efect digestiv, reintineritor), cat si extern, contra
reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.
7. Cataplasma cu roinita
O mana de frunze maruntite de roinita se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda
(40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si
se lasa vreme de o ora.

Utilizarile terapeutice
Roinita si sistemul nervos

Probabil cea mai importanta categorie de efecte a roinitei este cea asupra sistemului
nervos. In doze mici si luata ocazional, roinita este un excelent calmant nervos, fiind
recomandata contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres si de suprasolicitare,
contra insomniei, contra tulburarilor digestive care apar pe fond nervos. In toate aceste
afectiuni, se administreaza cate o lingurita de tinctura diluata intr-un pahar de apa, in
doza unica, atunci cand este nevoie. Roinita este si un excelent remediu pe termen lung
contra Alzheimerului (reduce starea de agitatie si imbunatateste memoria), contra
tulburarilor de memorie post-traumatice, precum si contra tulburarilor de memorie
produse de problemele vasculare cerebrale. In aceste afectiuni se administreaza cate o
lingurita de tinctura de roinita de 4 ori pe zi, in cure de minimum 4 luni.

Roinita si psihicul

Rezultatele experimentale privitoare la folosirea roinitei in tratarea unor tulburari cum

ar fi depresia, anorexia psihica (cu reversul sau - bulimia), angoasele de tot felul au fost
mai mult decat incurajatoare. Administrarea unor doze medii de roinita, 6 lingurite de
tinctura pe zi sau 4 lingurite de pulbere pe zi, are efecte invioratoare asupra psihicului,
antidepresive, favorizand gandirea optimista, amplificand tonusul psihic si mental.
Aproximativ 40% dintre cei care au urmat tratamentul cu aceasta planta contra
tulburarilor emotionale mentionate au resimtit o ameliorare clara a starii lor psihice. Un
rezultat foarte bun, daca este sa ne gandim la faptul ca roinita este un remediu practic
nenociv si care poate fi luat in cure de lunga durata, fara a da dependenta. Exista insa si
un... "daca": pentru a obtine rezultate notabile, prin tratamentul cu melisa, este necesar
sa "simpatizati" sau, cu alte cuvinte, sa vi se potriveasca aceasta planta. Oricum, merita
sa incercati.
 Page 514 of 1147

Roinita si glanda tiroida

Studii facute la un important institut american de endocrinologie au aratat ca extractele

din roinita pur si simplu inhiba puternic actiunea in organism a hormonului tiroidian
(Tsh). Este o descoperire extraordinara, care va duce in curand la aparitia pe piata a
primului medicament natural, cu adevarat eficient impotriva hipertiroidiei. Deocamdata,
puteti folosi contra afectiunilor tiroidei, infuzia combinata de roinita, din care se bea
cate un litru pe zi, in 3-4 reprize, in cure de doua luni, cu doua saptamani de pauza.
Acest remediu este valabil si in cancerul de tiroida, pentru ca aceasta planta are si efecte
antitumorale dovedite.

Roinita si tulburarile hormonale la femei

Cercetari clinice facute in Germania au aratat ca administrarea tincturii de roinita are

efecte de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme
cum ar fi starile de nervozitate si de disconfort de dinaintea menstruatiei, menstrele
neregulate insotite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Va recomandam o
combinatie in proportii egale de tinctura de roinita si tinctura de cretisoara (Alchemilla
vulgaris), din care se iau cate 6 lingurite pe zi, in cure de patru saptamani.

Roinita si reumatismul

Un litru de infuzie combinata de roinita consumata zilnic ajuta la combaterea majoritatii

formelor de reumatism, avand o actiune antiinflamatoare articulara, antialgica,
incetinind sau chiar oprind procesele degenerative. Extern, se ung articulatiile afectate
cu ulei de roinita, la care se adauga un pic de ulei volatil de menta (il gasim in Plafaruri)
- 3 picaturi de ulei volatil de menta la o lingurita de ulei de roinita.

Roinita si bolile gastro-intestinale

In colita de fermentatie, roinita este unul din cele mai puternice remedii vegetale, avand
darul de a inhiba dezvoltarea excesiva a bacteriilor de fermentatie in colon, de a
combate spasmele, de a diminua inflamatia. Se administreaza sub forma pe care
 Page 515 of 1147

pacientul o simte cea mai eficienta, in cazul sau: pulbere (4-6 lingurite pe zi) sau infuzie
combinata (1 litru pe zi). Acelasi tratament este valabil contra colonului iritabil si a
colonului spastic, precum si contra enteritei.
Vinul de roinita luat inainte de masa este un remediu excelent impotriva indigestiei, a
dispepsiei si a atoniei digestive.

Roinita si afectiunile hepatobiliare

Infuzia combinata de melisa este un excelent leac pentru diskinezia biliara (fiere
lenesa), pentru colecistita si un adjuvant contra litiazei biliare. Studii preliminare arata o
actiune favorabila a extractelor de roinita contra hepatitei virale. Se pare ca aceasta
planta este un adevarat inamic al virusurilor, asa cum vom vedea in continuare:

Roinita si herpesul

Virusurile care produc herpesul de tip I si de tip Ii sunt distruse de un complex de

substante secretate de aceasta planta. Intern, se face cura cu tinctura (6 lingurite pe zi)
sau infuzie combinata de roinita (1 litru pe zi). Extern, se pun vreme de doua ore pe zi
comprese cu infuzie combinata sau, mai eficient, cataplasme cu roinita, pe locurile
afectate de herpes. La cinci minute dupa incheierea aplicatiei, se pune tinctura de
propolis pe leziunea herpetica, pentru a grabi vindecarea.

Roinita si... tineretea fara batranete

Anterior, vorbeam despre efectul favorabil al roinitei impotriva unei boli a varstei a
treia, greu de combatut la ora actuala, si anume Alzheimerul. Efectele acestei plante nu
se opresc insa aici: pe langa faptul ca melisa imbunatateste considerabil memoria si
intreaga activitate a sistemului nervos, ea are un puternic efect antioxidant. Cu alte
cuvinte, ea ajuta la mentinerea tineretii tuturor celulelor din organism, anihiland
radicalii liberi (molecule din sange care sunt responsabile de imbatranirea tesuturilor).

Precautii

In cazul persoanelor care utilizeaza sedative si calmante de sinteza, se recomanda

evitarea utilizarii in paralel a roinitei.

Contraindicatii

Aceasta planta nu se va administra, mai ales pe termen lung si in doze medii sau mari,
in cazul pacientilor care sufera de hipotiroidie.
P.S. Acest articol nu epuizeaza nici pe departe aplicatiile terapeutice ale roinitei, o
planta intens cercetata in laboratoarele lumii. Vom reveni, asadar, cu noi informatii
despre aceasta planta, inca foarte putin cunoscuta la noi in tara.

Scurt istoric
 Page 516 of 1147

Originara din Asia Mica si din tarile mediteraneene, roinita era folosita de arabi ca
intaritor pentru inima.
Dioscoride o elogia ca remediu contra muscaturilor de scorpioni si de caini, si drept
calmant contra durerilor de dinti.
Pliniu recomanda roinita pentru intarirea vederii si, preventiv, impotriva albetei
(cataracta), administrata sub forma de picaturi obtinute din sucul plantei, combinat cu
miere.
Sfanta Hildegard van Binger scria: "Cine mananca melisa in salate, rade din suflet,
pentru ca spiritul ei incalzeste inima". "Melisa are proprietati exceptionale de intarire a
inimii, mai ales noaptea, cand ea bate neregulat si produce frica." "Purifica sangele,
alungand tristetea si melancolia."
Herboristul medieval Valentino spunea sa melisa da vise frumoase si induce somnul
usor, daca e mancata imediat dupa cina.
In 1611, calugarii carmelitani au inventat o licoare miraculoasa, "spirtul de roinita", a
carui reteta a fost tinuta secreta pana tarziu. Astazi se stie ca leacul era preparat cu
frunze de roinita, bucati de lamaie, scortisoara, nucsoara rasa, coriandru si vin alb.
Astrologia asociaza roinita (numele vine de la roiurile de albine atrase de mirosul ei) cu
Soarele si planeta Jupiter.

ROTUNJOARĂ.
Glechoma hederaceum Fam. Labiatae.
Denumiri populare: brâncă, buruiană rotundă de bube, buruiana leacului, buruiana
zgaibei, buruiană de orbalţ, cătuşnica, coada ielelor, creasta văilor, frunză de zgaibă,
iarba cârtiţelor, iarba mătricilor, iedera zânelor, mărul lupului, nejălnică, orbalţ,
pelungoasă, peperul apelor, prelungioasă, pristinioară, rănunchioară, rotundioară,
silnică, supărare.
În tradiţia populară: frunzele crude ori decoctul celor uscate erau leacuri obişnuite
contra bubelor şi umflăturilor. În multe părţi, se punea în băi la picioare, contra
mătricilor sau varicelor. Se alegeau tulpinile care aveau pe ele gale, asemănătoare cu
varicele.
În ţinutul Neamţului, era mult întrebuinţată, pentru durerile de urechi. Dacă erau dureri
mai mici se afumau în dreptul urechii cu un amestec de rotunjoară şi boate (Tageta
erecta). Dacă durerile erau mari se turna în ele zeamă de rotunjoară (silnic).
Decoctul plantei se bea şi se făceau spălături, iar restul se punea în pansamente, contra
durerilor de cap.
În alte părţi se folosea contra erizipelului. În Bucovina se fierbea cu mintă neagră şi alte
flori, cu un ou sau două, apoi amestecul se punea pe o frunză de brusture şi se lega cel
bolnav.
Cei care aveau erizipel la ochi, puneau planta la ceafă şi o descântau de 3 ori. Ceaiul se
bea contra tusei, afecţiunilor de piept şi a tuberculozei.
Fiartă în vin se lua contra paraliziei. Se făceau băi calde pentru vindecarea paraliziei.
Ceaiul din frunze ori tulpini uscate se lua în boli de ficat şi rinichi.
Compoziţie chimică: conţine substanţe amare, substanţe grase, saponozide, tanin,
ceruri, rezine, colină, ulei volatil, etc.
 Page 517 of 1147

Acţiune farmacologică: antiinflamator, antiscorbutic, antidiareic, diuretic,

antiinflamatorie, antilitiazice, behice, emoliente, vermifuge, cicatrizante. Normalizează
tranzitul intestinal, limitează şi ajută la eliminarea calculilor, stimulează pofta de
mâncare, vindecă rănile. Ajută la vindecare în cazul bolilor hepatice, renale şi splenice.
Uleiul volatil ajută la inflamaţiile bronhiilor calmând tusa.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiunile aparatului renal, afecţiunile
hepatice, aparatului urinar, respirator, aparatul digestiv, anorexie, astm, bronşită, cistită,
diaree, gastralgii (dureri de stomac), inflamaţii ale mucoaselor, leucoree, litiază urinară,
oboseală, răni greu vindecabile.
Preparare:- o linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită . Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile 2 astfel de
ceaiuri.
-Extern sub formă de comprese, spălături sau cataplasme cu cantitate dublă de plantă.
ROUA CERULUI.
Drosera rotundifolia Fam. Droseraceae.
Denumiri populare: iarba cerii, iarba fierii, iarba fiarelor, rouă, roua soarelui.
În tradiţia populară: se folosea contra tusei convulsive.
Compoziţie chimică: conţine 1% compuşi naftochinonici: plumbagina, droserona şi un
alt compus carboxi-oxi-naftochinonă; 1,5% tanin, acizii: formic, propionic, butiric,
citric, benzoic, galic; un ferment proteolitic asemănător pepsinei, un glicozid scindibil
de emulsină, enzime, compuşi flavonici, un antocianozid, 4-9% substanţe minerale.
Acţiune farmaceutică: are efectul spasmolitic al plombaginei asupra bronhiilor
calmează spasmele tusei convulsive. Antispastic intestinal, antibiotic, cicatrizant. În
cantitate mare este toxică.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: bronşită, colici intestinale, tuse.
Preparare: tinctura se va face din 50 g de plantă mărunţită care se pune la 250 ml alcool
alimentar de 70. Se va ţine timp de 15 zile agitând des, după care se strecoară. Se vor
lua câte 10-40 picături pe zi şi pe an în trei reprize mărind doza până la doza maximă în
cazul copiilor. La copiii sugari se începe cu o picătură pe lună de vârstă de trei ori pe zi.
Adulţii vor lua o linguriţă de trei ori pe zi.
Rozmarin.
Rozmarinus officinalis Fam. Lamiaceae
Denumiri populare: dendrului, mirtin, rojmalin, rusmarin, rozmărin.
În tradiţia populară: fiertura din frunze se folosea la spălat pe cap, contra mătreţii. În
nordul Moldovei, din tulpină şi frunze se făcea ceai contra durerilor de inimă. Se punea
în băi bolnavilor şi în prima scaldă a copiilor, ca să fie plăcuţi ca şi mirosul lui.
Plămădit în rachiu de drojdie, se folosea contra vătămăturii.
Este între cele mai iubite flori, de aceia apare în variate creaţii folclorice.
Originar din regiunea mediteraneană, mult cultivat în trecut.
Compoziţie chimică: conţine ulei eteric 1-2%, tanin format din acid cafeic şi
hidroxicafeic, cca 5% acid ursolic şi oleanolic, cinelol 15-20%, borneol 10-15%, acetat
de valerianat de bornil 2-5%, camforă 4-5% , flavonoide libere şi flavonoide
glexozidate, triterpene, saponină, acid glicolic, acid nicotinic, acid gliceric, beta- siterol,
vitamina C, etc.
Acţiune farmacologică: intern vulnerar, antiseptic, astringent, rezolutiv, tonic
capilar, este colagog şi coleretic iar extern se foloseşte în fricţiuni antireumatice. Este o
 Page 518 of 1147

plantă toxică dar ajută la funcţionarea ficatului, reglează circulaţia sângelui până la
nivelul capilarelor, este tonic cerebral ajutând la revenirea memoriei, stimulent al
sistemului nervos, un bun condiment alimentar. Florile de rozmarin au proprietatea de a
creşte secreţia biliară, determină contracţia ei şi ajută la evacuarea bilei. De asemenea
ajută la o mai bună funcţionare a creierului.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni hepatice, alopecie,
anemie, arterită, atonie digestivă, astenie, astm, balonări, bronşite, cardiopatie
ischemică, celulită, colecistită, colici biliare şi hepatice, constipaţie, cuperoză,
degerături, digestie lentă, dischinezie biliară, dureri reumatice, eczeme, edeme, entorse,
frigiditate, hemiplegii, hipertensiune, hipotensiune, impotenţă, inapetenţă, inflamaţia
pleoapelor, instabilitate emoţională, intoxicaţii alimentare, lovituri, memorie deficitară,
menstre dureroase, migrene, oboseală, paralizie, răni, reumatism cardio-articular,
tulburări menstruale, tulburări de ritm cardiac, vertij.
Preparare: - o linguriţă de plantă transformată în praf cu ajutorul râşniţei de cafea, se
va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite cu puţină apă.
Se poate lua în acest fel de trei ori pe zi înainte de mese, în afecţiunile interne de mai
sus.
-1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15
minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi în afecţiunile de mai sus.
-Tinctură din 50 g de plantă mărunţită pusă la 250 ml alcool alimentar de 70. Se va ţine
timp de 15 zile agitând des, după care se strecoară. Se va lua de trei ori pe zi câte o
linguriţă înainte de mese cu 15 minute diluate cu puţină apă.
-2 linguriţe puse în 250 ml apă clocotită, acoperit pentru 10 minute se poate folosi
extern. De asemenea se poate face praf şi amesteca în părţi egale cu untură de porc
nesărat în afecţiunile externe.
Nu se supradozează fiind toxică!
RUŞCUŢA DE PRIMĂVARĂ.
Adonis vernalis Fam. Ranunculaceae.
Denumiri populare: bulbuc, buruiana-calului, buruiană de talan, buruiană-neagră,
chioara-găinii, cocoşei, dediţei- galbeni, scânteiuţă, spânţ, spânz, spânz de cal.
În tradiţia populară: rădăcinile fibroase, pisate şi plămădite 2-3 zile în rachiu, se
foloseau contra durerilor de cap. La vătămătură se dădeau rădăcinile plămădite în vin, la
căldură, sau planta fiartă cu floare de liliac. Se mai folosea contra dalacului(cărbune) la
animale. Se făcea o incizie în piept, în care se introducea un fir de rădăcină legat cu o
aţă, ca s]-l scoată după 2 ore. Provoca un abces purulent.
Compoziţie chimică: se recoltează în scopuri medicinale numai părţile aeriene (Herba
Adonidis) în toate părţile plantei, dar mai ales în flori se află compuşi glicosidici
cardiotonici: complexul adonidină constituit din 2 fracţiuni: adonidosidul şi
adonivernosidul şi un acid adonidinic. Adenosid, adonivernosid (adoninitoxigenină şi
ramnoză), cimarină (strofantidină şi cimaroză), adonitol (arabita şi xilita). Adenozidul
este solubilîn apă, alcool, cloroform. Adonivernozida este insolubilă în apă.
Adonitoxozidaza (19-oxo-gitoxigenin-ramnozid) este cristalizată.
Acţiune farmaceutică: preparatele de adonis au o acţiune asemănătoare digitalei, dar
fiind mai puţin activ sunt folosite în tratamente prelungite sau interdigitalice. Prezintă
chiar unele avantaje prin faptul că nu au acţiune cumulativă şi nu măresc presiunea
sângelui. Fiind şi un diuretic tinctura de adonis se asociază cu digitala atunci când se
 Page 519 of 1147

urmăreşte la aceasta o acţiune diuretică mai intensă. Dă rezultate bune în tahicardii şi

extrasistole de natură nervoasă, în hipertensiune arterială şi tulburări neuro- vegetative.
Se utilizează la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, aritmii cardiace, ascite
hepatice, extrasistole de natură nervoasă, hidropizie, hipertensiune arterială, migrenă,
pleurită, tahicardii, tulburări neuro-vegetative.
Preparare: tinctură din 50 g plantă mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70. Se va
ţine timp de 15 zile agitând des după care se strecoară. Se va lua 1g odată şi 3 g pe zi.
-Ceai dintr-o linguriţă de plantă mărunţită care se pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute şi se poate consuma în cursul zilei după strecurare.
Atenţiune planta este toxică în cantităţi mai mari, putând produce accidente cu
intoxicaţii grave. Se intervine cu vomitive, lichide cât mai mult şi cărbune vegetal.

SALATA.
Lactuca sativa Fam. Compositae.
Denumiri populare: lăptiucă, lăptuc, lăptungă, morob, morule, salată, salată cu căpăţână,
salată de grădină, salată mărule, salată mică, salată creaţă, sălatră, şelată, şelatră.
În tradiţia populară: frunze fierte în apă după ce dau un clocot se folosesc apoi la
diferite afecţiuni ale pielii sau doar pentru a se muia pielea.
Se folosea în special de femeile de vârsta a doua ca să estompeze efectele îmbătrânirii,
fiind foarte eficentă sub formă de mască aplicată zilnic, o perioadă mai lungă.
Compoziţia chimică: frunzele conţin protide, urme de substanţe grase,hidraţi de carbon,
sodiu, potasiu, calciu, fosfor, fier, vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, niacin, E,
PP, caroten şi beta-caroten.
Lactarion, care aceleaşi proprietăţi ca şi opiul, fără efectele secundare ale opiului,
lactarină, acid lactic, aspatragină, hiosciamină, steroli, sulfaţi, clorofilă, arsen, calciu,
cobalt, cupru, clor, fosfor, fier, iod, magneziu, etc.
Acţiune farmaceutică: aperitiv analgezic, antitusiv, antiputrid, drenor hepatic, emolient,
depurativ, laxativ, hipoglicemiant, remineralizant, sedativ.
Se indică la următoarele afecţiuni: artrite, astm, boli renale şi vezicale, bronşite, cancer,
congestie hepatică, constipaţie, demineralizare, diabet, eretism nervos, excitaţie sexuală,
gastralgii, gută, icter, insomnii, litiaze, menstre dureroase, pletoră (surplus), palpitaţii,
reumatism, spasme, spasme vaginale, spermatoree, tuse nervoasă, tuse convulsivă,
tromboze, varice.
Preparare: -cel mai eficient este sucul care se poate consuma zilnic câte 600 ml în trei
reprize întotdeauna înainte de mesele principale. Se poate asocia cu morcov, fiind în
acest caz util în mult mai multe afecţiuni.
-Salată crudă sub formă de salată la fiecare masă.
-Salata fiartă făcându-se ciorbe sau supe.
-Seminţe:4-6 g decoct la o ceaşcă de apă 2-3 căni pe zi în astmă, pletoră. Este un
calmant. Se poate folosi şi la băi de ochi.
-Extern; frunze crude aplicate pe afecţiuni, frunze fierte aplicate calde sau chiar unse cu
ulei vegetal.
SALBĂ MOALE.
Evonymus europaea. Fam. Celastraceae.
 Page 520 of 1147

Denumiri populare: caprifoi, clocuţă, grujarcă, lemn cânesc, parastasul-popii, pomiţă de

sânger, sânger, voiniceriu.
În tradiţia populară: fructele se foloseau ca vomitiv şi purgativ. Scoarţa se folosea
pentru colorarea în galben.
Compoziţie chimică: scoarţa conţine tanin, răşină. Fructele conţin heterozide
cardiotonice, evonimină ca şi cele ale salbei râioase. Alcaloidul armepavina.
Acţiune farmaceutică: cardiotonic, coleretic, colagog. Stimulând funcţionarea inimii,
drenarea bilei şi chiar al sucului pancreatic. Scade tensiunea arterială. În doze mari este
purgativ foarte puternic ducând la intoxicaţii. Se intervine cu cărbune vegetal şi lapte.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, constipaţie, dischinezie biliară,
hipertensiune arterială, paraziţi pe piele, răni.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se consumă în 24 ore, fără a se depăşi această
cantitate.
Extern:
-Frunze proaspete pe răni.
- Pentru păduchi se face un ceai din 2 linguriţe de scoarţă sau frunze în 250 ml apă. Se
va fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. După filtrare se tamponează pielea capului
de mai multe ori pe zi, până la dispariţia complectă. Se va avea grijă să nu ajungă la
ochi această soluţie.
SALBĂ RÂIOASĂ.
Evonymus verrucosa Fam.Celastraceae.
În tradiţia populară: alifia făcută din fructe pulverizate şi amestecate cu unt e folosită
contra păduchilor. Decoctul scoarţei se lua ca purgativ.
Compoziţie chimică: scoarţa rădăcinilor conţine o importantă cantitate de gutapercă;
scoarţa tulpinilor conţine tanin, răşină, asparagină şi glicozidul evonimină; fructul de
asemenea conţine evonină şi triacetină.
Utilizare ca şi salba moale.
SALCIE.
Salix alba Fam. Salicaceae.
Denumiri populare: lozie, răchită, răchită albă, răchită de luncă, răchită mare, răţită,
salcă, salşi, sălcuţă.
În tradiţia populară: are lemnul uşor şi moale, întrebuinţat la diferite obiecte casnice.
Ramurile, tăiate periodic sunt folosite pentru îngrădituri, etc.
Coaja ramurilor s-a folosit pentru vopsit în galben ca şi a altor specii înrudite.
Frunzele şi coaja se foloseau pentru friguri. Se fierbeau şi din acest decoct se lua pe
nemâncate, înainte de crize.
Contra afecţiunilor splinei, se fierbea în vin coajă de salcie, bine pisată şi se bea în 3
dimineţi pe nemâncate. Frunza se fierbea în oţet şi cu decoctul acesta se clăteau pe gură
cei care le mirosea gura.
Cu aceasta se mai făceau băi la picioare, seara şi dimineaţa, contra păduchilor. Frunzele
şi coaja se puneau în băi contra reumatismului. Lujerii tineri, dospiţi în ţuică, se
dădeau contra durerilor de stomac. Se mai foloseau în legături la gâlci.
Variate întrebuinţări au avut şi mâţişorii. Se păstrau peste an şi se foloseau ca leac
contra gâlcilor, frigurilor, durerilor de gât.
 Page 521 of 1147

Compoziţie chimică: medicinal se recoltează scoarţa ramurilor recoltată în

martie- aprilie. Coaja- taninuri mixte, salicozidă, salicină, papulozidă, salirepozidă,
saligenol, piceosidă, ceară, rezine, flavonozide, oxalaţi. Ameţii conţin substanţe
estrogene. Salicozida prin hidroliză dă saligenină sau alcool salicilicşi glucoză. În 1973
doctorul Stone combate febra cu coajă de salcie. De aici a început lungul drum al
aspirinei care s-a născut atunci. În 1893, Felix Hofman de la firma Bayer din
Leverkusen, reuşeşte să producă prin sinteză aspirina, care este şi astăzi utilă. Ca o
curiozitate Dl. Emanoil Grigorescu spune că în 1963 s- a fabricat în S.U.A. 13.000 de
Tone, dar în întreaga lume? Vi se pare mult ? Dar puţini ştiu ce efecte negative a avut
asupra celor care o folosesc şi are şi azi. Cea din coajă de salcie nu are nici pe departe
atâtea efecte negative.
Acţiune farmaceutică: datorită salicozidei, populozidei şi celorlalte heterozide
salicilice este: astringent, antitermic, analgetic reumatismal, hemostatic, sedativ,
vasodilatator cutanat, sudorific, stimulează circulaţia sângelui, cicatrizează rănile,
vasodilatatoare cutanată, analgezică, opreşte secreţia lactică la înţărcare, febrifugă,
anafrodiziacă, tonic, sedativ nervos. Extern: cicatrizant, hemostatic. Opreşte transpiraţia
picioarelor.
Intră în compoziţia ceaiului antireumatic.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afte bucale, alopecie, circulaţie periferică
deficitară, congestii, diaree, dureri diferite, gripă, gută, guturai, halenă, hemoragii
hemoroidale, hiperhidroză palmo-plantară, hiperexcitaţie sexuală, infecţii diverse,
inflamaţii, insomnii, leucoree, menstre dureroase, nevralgii, răceală, reumatism, rinită
cronică şi acută, sângerări menstruale puternice, spondilita anchilozantă, transpiraţie
excesivă a picioarelor, tristeţe, tuberculoză cu hemoptizie, tulburări hormonale
(endocrine) la pubertate, ulceraţii cutanate chiar infectate, varice.
Preparare: intern- 2 linguriţe de coajă mărunţită se va pune la 200 ml apă rece, se
fierbe apoi 20-30 minute. Se strecoară şi se va lua câte 3-4 linguri pe zi.
-Se va transforma coaja în praf fin. Se va cerne. Se ia câte un vârf de cuţit odată la
afecţiunile de mai sus.
-Ameţi de salcie mărunţiţi după uscare se vor pune o linguriţă în 250 ml apă clocotită.
Se vor lua 3 ceaiuri pe zi din acesta în tulburările endocrine.
-50 g de coajă mărunţită se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70. Se va ţine timp
de 15 zile, după care se strecoară. Se va folosi câte 10-20 picături sau chiar o linguriţă
de trei ori pe zi pentru tratament sau se foloseşte doar la nevoie în cazul durerilor.
Extern: 3 linguriţe de plantă se va pune la fiert în 250 ml apă pentru 15-20 minute. Se
strecoară apoi se va folosi la comprese, băi sau băi de şezut, pentru afecţiunile
respective (hemoroizi, etc).
-Praf de coajă se pune în pantofi pentru oprirea transpiraţiei. Se poate amesteca cu praf
de coajă de stejar. Se combină cu aceste plante şi se fac băi cu acestea sau doar cu
salvie.
-Pus în oţet se foloseşte contra bătăturilor, durerilor sau altor afecţiuni ca negi, pete, etc.
Atenţie! nu se depăşeşte doza pentru că poate produce intoxicaţii.
SALCÂMUL.
Robinia pseudacacia. Fam. Leguminosae.
Denumiri populare: acacie, acăţ, acacie, acăţar, altar, agaţi, bogarin, brebene, lemn alb,
magrin, pănar, păşuele, pinar, rug, salcâm alb.
 Page 522 of 1147

În tradiţia populară: lemnul este tare, rezistent, folosit la prepararea uneltelor şi

diferitelor obiecte casnice. Era preţuit şi pentru florile bogate în nectar. Florile se mai
foloseau pentru vopsitul bumbacului şi mătăsii în galben.
Florile uscate şi sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori se
lua contra tusei, năduşelii şi a durerilor de piept. De răceală se lua şi în amestec cu soc,
muşeţel sau alte plante. Se mai folosea la dureri de burtă, în ulcer stomacal şi duodenal,
în tuberculoză pulmonară şi contra durerilor de cap, în bolile neuropsihice şi contra
insomniilor. Femeile fierbeau florile în apă sau vin contra leucoreei.
Compoziţie chimică: florile conţin robinină, acaciină- un glicozid de natură
flavonozidică, ulei volatil, etc. Scoarţa este şi ea utilizată în scop terapeutic, conţine
toxalbumină (robină şi fazină), glicozidul silingina şi taninuri de natură pirocatechinică,
1-catehină şi 1-epicatehină, substanţe mucilaginoase.
Acţiune farmaceutică: florile de salcâm se utilizează ca aromatizant şi în industria
parfumurilor, în medicină ca şi calmant nervos al tusei, al migrenelor sau chiar
afrodiziac.. Scoarţa în hiperaciditate, este antispastic, în ulcer gastric şi duodenal sau ca
purgativ, antireumatic. Datorită robinei scoarţa trebuie utilizată cu multă atenţie,
deoarece această substanţă este toxică. Scoarţa este astringentă, datorită taninurilor ce le
conţine.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: arsuri, gastrite hiperacide, insomnii, leucoree,
migrene, nevralgii, pirozis, tuberculoză pulmonară, tuse astmatică, tuse obişnuită, tuse
convulsivă, ulcer gastro- duodenal.
Preparare: o linguriţă de flori mărunţite se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute, după care se strecoară. Se va consuma în trei reprize, după mesele
principale. În special în gastrite, migrene, ulcer gastric, etc.
-2 linguriţe de flori puse peste 250 ml apă clocotită, acoperită timp de 10 minute apoi
strecurată se poate da la migrene, nevralgii, etc.
-Tinctură din 50 g scoarţă mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70. Se va ţine apoi
15 zile după care se va filtra. Se poate lua 2-3g pe zi diluată cu puţină apă.
-4 linguri de flori puse în 500 ml apă clocotită. Acoperite timp de 10 minute după care
se strecoară. Se poate folosi extern la spălături vaginale sau alte afecţiuni externe. Se
fac spălături de 3-4 ori pe zi.
-Pulberea de flori se poate aplica direct pe răni.
-Din 2 linguriţe de flori şi frunze puse în 250 ml apă clocotită se poate face o infuzie
care se foloseşte la spălături vaginale.
-Scoarţa se foloseşte 2 linguriţe fierte în 250 ml de apă timp de 10 minute. Se strecoară
şi este unul dintre cele mai bune purgative, remediu antiulceros, antiinflamator şi
antiinfecţios local.
Atenţie: seminţele, coaja şi rădăcinile sunt toxice.
SALVIE.
Salvia officinalis Fam. Labiatae.
Denumiri populare: cilve, jaie, jai, jale, jale de grădină, jaleş bun, jaleş de grădină, jalie,
jalnică, jele, joaie, joaic de grădină, iarba Sfântului Ioan, salbie, salvie, sălvie de
grădină, selghie, selvie, silvie, şalet, şalie, şalvie, şalvir, şălvie, şerlai.
În tradiţia populară: era un leac obişnuit contra durerilor de gât. Se fierbea şi cu decoct
se făcea gargară. Frunzele pisate şi amestecate cu unt se legau la gâlci şi alte umflături
la gât. Frunzele crude se puneau pe răni. Decoctul plantei se ţinea în gură contra
 Page 523 of 1147

durerilor de dinţi. Se mai clătea gura cu el, în cazurile de stomatită. Se punea la baie la
copii slabi şi contra reumatismului. În nordul Moldovei ceaiul din frunze se folosea
pentru întărirea ochilor şi a auzului, iar compresele pentru desfundarea nasului. Se mai
lua în răguşeală, dureri în gât şi contra tusei. Tulpinile florifere se fierbeau şi din decoct
se bea câte un pahar, pe inima goală, ca leac pentru astm.
Cu el se descânta de boli şi se făceau vrăji de dragoste.
Compoziţie chimică: oficinale sunt frunzele (Folium Salviae) frunzele conţin ulei eteric
1,4%, tuionă (salviol, absintol, tanacetonă), salven 1-2%, pinen, cineol, terpene,
sescviterpene, borneol, camfor, acetat de linalil, borneol şi bornil, substanţe estrogene
(6000 U.I.\Kg), saponine, substanţe amare (picrosalvina), o rezină şi o oleorezină
aromată folosită în parfumerie, sitosterol, tanin, acid oleanolic, rezine, produşi
triterpenoidici: acid ursolic, oleanic, acizii: fumaric, clorogenic, p-cumaric, cafeic,
nicotinic, mici cantităţi de germanicol, etc.
Acţiune farmacologică: scade febra, măreşte secreţia bilei, antiinflamator intestinal,
carminativ, antiseptic, calmant al sistemului nervos, expectorant, antispastic bronhic,
hipoglicemiant uşor, sedativ uşor, venotonic, bacteriostatic, acţiune estrogenă,
dezinectant, coleretic. Extern: antiseptic, astringent, antisudorific.
Intră în compoziţia ceaiurilor antiasmatic, pentru gargară şi în ţigări antiasmatice.
Se utilizează în următoarele afecţiuni: acnee, adenită, aerofagie, afecţiuni ale măduvei
spinării, afecţiuni pelviene, afecţiuni vasculare, aftoză bucală, alopecie, anorexie, astm
bronşic, balonări abdominale, bronhidroză, bronşite cronice, candidoze, celulită,
contuzii, dereglări glandulare, diabet zaharat, diaree, dischinezii biliare, eczeme
zemuinde, faringită, gingii sângerânde, hiperhidroză, impotenţă, leucoree, menopauză,
menstre neregulate, nervozitate, obezitate, răni, retragerea gingiilor, reumatism, spasme,
sterilitate, stomatite, transpiraţii nocturne, tulburări intestinale, ulceraţii cronice, ulcere
de gambă, vaginită, varice.
Este contraindicată mamelor care alăptează pentru că scade secreţia de lapte.
Preparare: intern- o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se vor putea consuma 2 ceaiuri pe zi.
Pentru a opri transpiraţia se vor bea reci în mai multe reprize.
-Tinctură din 50 g plantă mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70. Se va ţine apoi
timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se va lua câte 30-50 picături se poate lua de 3
ori pe zi, diluat în puţină apă.
Extern: se va folosi cantitatea dublă de plantă şi se poate folosi în gargare sau comprese.
SALVIE DE CÂMP.
Salvia pratensis. Fam. Labiatae.
În tradiţia populară: zeama groasă, rezultată din fierberea unei cantităţi mai mari de
tulpini florare, amestecată cu spirt, se întrebuinţa ca unguent pentru slăbiciuni şi dureri
de picioare. La Răşinari se fierbeau 3 fire într-o jumătate de litru de apă şi decoctul se
bea îndulcit în oftică.
Compoziţie chimică: conţine ulei eteric, mucilagii, vitamina C.
Acţiune farmaceutică: se întrebuinţează în afecţiunile respiratorii ca şi calmant. Extern
pentru răni mai uşoare.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: bronşite, răceală, răni, tuse.
 Page 524 of 1147

Preparare: 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere

pentru 10 minute, se strecoară şi se pot folosi 2 căni pe zi. Extern se foloseşte cantitate
dublă de plantă.
SASCHIU.
Vinca minor, Vinca herbacea Fam. Apocynaceae.
Denumiri populare: barbanoc, bănuţ, brebenei, caprifoi, coada-vânătorului, cununiţă,
foaienfân, foi în fir, falamfin, iederă, merişor, perişor, ponchin, sacfin, sacsău, verdeaţă.
În tradiţia populară: este folosită la cununi şi coroane.
Infuzia sau decoctul plantei se lua ca laxativ sau purgativ. Decoctul se folosea contra
hemoragiei. Când mergea menstruaţia prea tare, se fierbea cu coada calului şi se bea
decoctul. Femeile când aveau dureri şi scurgeri după naşteri fierbeau împreună cu
lemnul- domnului şi se spălau cu el. La leucoree se fierbea, uneori cu alte flori şi se bea
decoctul. Ceaiul din flori se lua pentru a opri secreţia de lapte după ce se înţărcau copii.
Compoziţie chimică: conţine un mare număr de alcaloizi: vincamajina, pervincina,
vinina, reserpina, vincamajoridina, vincamajoreina, etc. Săruri minerale diverse,
aminoacizi, aspartic, lizină, asparagină, tirozină, serină, etc. Flavone, acizi fenolici
liberi, etc.
Acţiune farmaceutică: totalul alcaloidic are acţiune ganglioplegică şi spasmolitică, cu
efect hipotensiv trecător. Ajută la refacerea circulaţiei sângelui în creier. Sunt
spasmolitice şi simpatolitice.
Există o serie de medicamente preparate din această plantă care se folosesc la diferite
afecţiuni. Nu se prepară în gospodărie.
SÂNIŞOARĂ.
Sanicula europaea. Fam. Umbelliferae.
Denumiri populare: buruiană de dambla, cinci foi, iarba sasului, omeag, sarponel,
sănicioară.
În tradiţia populară: planta pisată şi plămădită în rachiu, se lua contra vătămăturii. Cu
decoctul şi cu plantele fierte se făceau comprese contra durerilor intercostale, de mijloc
şi de rinichi. Se mai lua contra durerilor de stomac.
Compoziţie chimică: toate organele plantei conţin saponozide denumite sanicula.
Acestea prin hidroliză, dau glucoză, arabinoză, sanicula-genină. De menţionat că
rizomii conţin cea mai mare parte de saponozide (6,6-11%) în timp ce părţile aeriene
numai 1-4%. Planta mai conţine rezine, tanoizi, acid cafeic, clorogenic şi alţi acizi
organici ca rozmarinic, siringina, lipide, urme de ulei volatil.
Acţiune farmaceutică: decoct ca astringent sau sub formă de infuzie ca antiinflamator în
afecţiunile bucale şi ale aparatului respirator. Extern sub formă de comprese în plăgi.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni gastro-intestinale, ameţeli, anorexie,
diaree, dizenterie, digestie anevoioasă, dureri pectorale, hemoptizie, hemoragii interne
mici, inflamaţia cavităţii bucale, nevralgie, răni.
Preparare: se face praf din plantă care se va lua câte un vârf de cuţit înaintea meselor,
pentru poftă de mâncare sau afecţiunile de mai sus.
-O linguriţă de praf de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se strecoară. Se va consuma cu linguriţa în cursul unei zile pentru
diferite dureri.
- 2 linguriţe de praf de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se strecoară. Se foloseşte extern.
 Page 525 of 1147

SĂPUNARIŢĂ.
Saponaria officinalis. Fam. Caryophyllaceae.
Denumiri populare: băşică de ali din vânt, berbecei, buruiană albă, ciuin, iarbă de
saponit, floare de săpun, floarea călugărului, floarea studentului, flori albe, flori bălai,
flori de parfum, flori de tăietură, grozdică, juni, odogaci, rupturi de mal, săponel,
săpunaşi, săpunel, săpunul calului, săpunul popii, soponariţă, spumăriţă, văcăriţă.
În tradiţia populară: rădăcina plantei se folosea la spălătorii pentru scoaterea petelor de
grăsime de pe haine, la fabricarea săpunurilor, pentru spălarea rufelor de mătase.
Vârfurile florale, frecate în mână, cu apă fac săpunele şi se pot întrebuinţa la spălat.
Babele dădeau decoctul de săpunariţă pentru curăţirea sângelui. A avut variate
întrebuinţări în medicina populară.
Compoziţie chimică: se întrebuinţează farmaceutic părţile subterane (Radix Saponariae
rubrae) saponine de natură triterpenică cca 5% (saporubina sau acid saporubinic sau
sapotoxina, etc.) care prin hidroliză pun în libertate gipsogeină, acid glicolic şi gliceric,
zaharuri reducătoare, un flavonozid; saponarina, prezent în părţile aeriene ale plantei şi
care prin hidroliză dă glucoză, saponaretină şi vitexină; substanţe albuminoide, grăsimi,
săruri minerale, etc.
Acţiune farmaceutică: datorită saponozidelor de natură triterpenică are acţiune puternic
iritantă asupra ţesuturilor, expectorant, diuretic, diminuează tensiunea superficială,
modifică permeabilitatea membranei celulare şi măreşte secreţiile lichide.
Măreşte secreţiile biliare şi alte secreţii digestive.
Saponozidele în general au acţiune toxică, combinându-se cu colesterolul din
membrana hematiilor, ducând la hemoliză puternică în funcţie de doză.
În doze mari opresc cordul în sistolă. Produc vărsături şi diaree.
Favorizează absorbţia altor toxine. Această acţiune este mult redusă în stomac unde,
din cauza acidităţii sucului gastric, saponozidele sunt hidrolizate, sapogenina rezultată,
fiind insolubilă, nu mai este activă.
Pulberea de rădăcină este puternic iritantă asupra mucoaselor nazale şi conjunctivale.
Aplicată local produce strănut şi conjunctivită.
Indicaţii interne se referă la proprietăţile expectorante dar în cantităţi bine dozate sub
formă de infuzie, extract fluid, tinctură sau sirop.
Intra-rectal este util în afecţiuni parazitare.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, alopecie, bronşite, dermatoze
cronice, dischinezii biliare, eczeme, edeme ganglionare, erupţii tegumentare cronice,
faringite granuloase, furunculoză, herpes, oxiurază, plăgi, psoriazis, ulceraţii, viermi
intestinali, zona-zoster.
Preparare: intern- macerare: o linguriţă de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml apă
la temperatura camerei. Se va lăsa de seara până dimineaţa. Se strecoară şi apoi se va
bea cu înghiţituri mici în cursul unei zile.
-decoct- 2 linguriţe de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml de apă rece, apoi se va
fierbe timp de 20 de minute. Se vor lua 3-4 linguri pe zi.
Extern- pentru oxiuri se fac băi de şezut cu decoct şi clisme.
Atenţie! Nu se supra dozează, se va tăia în bucăţele mici, nu se face praf, deoarece
pulberea este foarte iritantă pentru nas. Din ea se făcea vestitul praf de strănutat.
SÂNZÂIENELE GALBENE.
Galium verum. Fam. Rubiaceae.
 Page 526 of 1147

Denumiri populare: asprişoară, cornăţel, drăgaică, iarba lipiturii, închegătoare, petala

reginei, smântânică, turiţă,
În tradiţia populară: roua de pe plante, culeasă de Sânzâiene, se întrebuinţa pentru
durere de ochi. Plantele se puneu în băile copiilor debili. Fierte în apă, cu lapte, se
foloseau contra erizipelului. Plantele plămădite în rachiu se luau contra vătămăturii. S-
au mai folosit pentru bolile venerice. În Oltenia zeama de sânzâiene se lua contra
frigurilor.
Compoziţie chimică: glicozizi flavonici, saponine, tanin.
Proprietăţi: diuretice, depurative, laxative, antireumatice, sedative. Acţionează asupra
epiteliului renal producând o cantitate mai mare de urină. De asemenea ajută tranzitul
intestinal. Calmează stările de excitaţie, fiind util în nevroze mai ales cu alte preparate.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni ale splinei, afecţiuni uterine, boli de
ficat, boli cutanate zemuinde, boli de nervi, cloroză, constipaţie, epilepsie, erupţii
tegumentare, guşă, hidropizie, isterie, junghiuri intercostale, nisip şi pietri la rinichi şi
bilă, pancreatite, paralizia corzilor vocale, pecingine, plăgi cangrenoase, prostatită,
psoriazis, retenţie urinară, reumatism, scleroză renală, tumori ganglionare ulcerate,
ulceraţii vechi.
Preparare:
-1 linguriţă cu vârf de plantă mărunţită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 15 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3- 4 căni pe zi.
-2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
15 minute, apoi se strecoară. Se face gargară sau se pun comprese externe.
-1 vârf de cuţit de praf de plantă se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va
înghiţi cu puţină apă. De 3 ori pe zi.
-Praf de plantă se aplică pe rănile zemuinde.
-Tinctură-
-Unguent
-Băi
SÂNZÂIENE ALBE.
Galium mullugo. Fam. Rubiaceae.
În tradiţia populară: decoctul tulpinilor florifere se lua contra diareei. Se mai foloseau
cu alte plante, pentru scurgeri albe şi boli venerice.
Compoziţia chimică, proprietăţi şi afecţiuni sunt identice cu sânzâienele.
Diferenţieri: conţin asperulozid în cantitate mare şi sunt mai utile la afecţiuni datorită
efectului sedativ mai marcant. Indicate şi în obezitate.
SÂNZÂIANA DE PĂDURE.
Asperula odorata. Fam. Rubiaceae.
În tradiţia populară: se foloseşte la parfumarea vinului, a tutunului, etc. În cantităţi mari
este toxică. Germanii prepară cu această plantă pusă în vin, o băutură.
Din rădăcină se extrage un colorant purpuriu, folosit în vopsitorie.
Planta se punea în băile copiilor debili să se întărească. Infuzia se lua contra tifosului.
Decoctul se folosea contra sifilisului, spălându-se cu ele plăgile. Se mai punea prin
haine pentru miros.
Compoziţie chimică: cumarine.
Se foloseşte ca celelalte sânzâiene.
 Page 527 of 1147

SCAI MĂGĂRESC.
Onopordon acanthium.
Fam. Compositae.
Denumiri populare: ciulin, ghimpe mare, pălămidă, prăsad de câmp, scai mare, scai
muced, scai voinicesc, schin alb, schin de buboaie, sita zânelor.
În tradiţia populară: se folosea contra durerilor de picioare. Se luau măciulii de scai şi
sare de bucătărie arsă în foc, se puneau într-un ceaun şi se turna peste ele untdelemn.
Se lăsau câteva zile la căldură, pe urmă se ungea cu alifia obţinută partea bolnavă. Roua
de pe scai se folosea contra pistruilor de pe obraz, spălându-se cu ea la câteva sfârşituri
de lună. Ceaiul din vârfurile florifere se lua contra tusei convulsive. Se mai folosea la
băi pentru întărirea celor debili.
Compoziţie chimică: antociani, cumarine, flavone, tanin catehic, glucide, alcaloizi ca
acotina, acoantoidina şi alţii, ulei volatil, substanţe minerale.
Acţiune farmaceutică: diuretic, antiinfecţios, antibiotic, antiseptic, reduce tensiunea
arterială, produce evacuarea mai uşoară a bilei, anticancerigen, emolient, expectorant,
astringent, ajută la eliminarea calculilor, cicatrizant extern.
Se poate utiliza la următoarele afecţiuni: cancer de piele, litiază renală, pete pe piele,
pistrui, răni deschise zemuinde, tuse, ulcer stomacal, ulcer varicos.
Preparare: -o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe
timp de 5 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi în litiaze,
tuse, etc.
-Tinctură obţinută din 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70. Se
va ţine la temperatura camerei pentru 15 zile, timp în care se va agita de mai multe ori
pe zi. Se va strecura. Se dă câte 10-30 picături de trei ori pe zi în diluţie cu apă, pentru
afecţiunile interne. Extern se pot face spălături cu diluţie de o linguriţă de tinctură la
500 ml apă în cazul rănilor. Pe pete sau pistrui se poate tampona local. Tinctură diluată
se aplică şi la cancerul pielii în funcţie de toleranţa individuală.
-4 linguri de plantă se pun la 500 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute. Se strecoară
apoi se pot folosi la tratamentele externe.
-Se aplică local plantă proaspătă sau praf din plantă pe răni sau cancerul pielii.
SCAIUL DRACULUI.
Erygium campestre. Fam. Umbeliferae.
Denumiri populare: amărea, buruiană mucedă, căruţa dracului, ghimpe tăvălug, iarba
măgarului, morcov de deal, scai, scai de câmp, scai mneriu, scai muced, scai vânăt, scai
voinicesc, scaieţi, scăiuş, schin otrăvitor, sperioasă, spin alb, spinele dracului, spin de
mucedă, spiţa dracului, spinul dracului, spiţa dracului, spinul vântului, tăvălici, tăvălug.
În tradiţia populară: rădăcinile se puneau tăiate în rachiu, din care se lua câte o linguriţă,
dimineaţa, pe inima goală, când avea omul durere de inimă şi stomac stricat. Se mai lua
ca laxativ, în tratamentul gastralgiilor şi al ulcerului gastric. Se mai folosea ca diuretic şi
în combaterea tusei convulsive, iar extractul proaspăt al rădăcinilor în tuberculoză
pulmonară
Compoziţie chimică: saponozide, tanoizi, zaharuri, acid cafeic, acid clorogenic,
zaharuri, cantităţi mici de ulei volatil, poliine între care felcarinona, etc.
Acţiune farmacologică: acţiune diuretică datorită saponozidelor, recomandat în
calculoză renală. Şi vezicală, ca tonic aperitiv colagog şi emenagog.
 Page 528 of 1147

Se poate utiliza la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni cutanate cronice, anorexie,

balonări abdominale, blenoragie, diaree, dureri de stomac, edeme, excitabilitate
nervoasă, litiaze vezicale şi urinare, paradontoză, răni, ulcer stomacal.
Preparare: o linguriţă de rizon mărunţit se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de
10 minute după care se strecoară. Se pot lua 2 căni pe zi din acest ceai la afecţiunile
interne.
-Extern se va folosi cantitate dublă de plantă. Se pun comprese pe locul dureros, sau se
ţine în locul dureros mai mult timp, de fapt până la trecerea durerii.
SCAI VÂNĂT.
Eryngium planum. Fam. Umbelliferae.
Denumiri populare: buruiană de cârtiţe, buruiana zmeului, mărăcini, scai albastru, scai
mneriu, scai vânăt, spin albastru, spin de mucedă, spinul vântului.
În tradiţia populară: ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere a fost un leac obişnuit, în
multe zone contra tusei convulsive. Cu fiertura de scai albastru se spălau bubele dulci şi
alte bube. Se mai punea la băile contra reumatismului şi în cele făcute copiilor debili.
Decoctul părţilor aeriene se folosea contra năduşelii astmatice, iar extern, la băi în
combaterea artritei şi a infecţiilor (dermatofitoze) de pe capul copiilor. Ceaiul se mai
folosea în retenţie de urină.
Compoziţie chimică: saponozide 1-2,5%, între care principala este saniculla,
saponozida B care prin hidroliză dă glucoză; saniculagenina A, eringium sapogenină, D,
F, G şi H; zaharoză, chestoză, ferulol, un ester al izoferulolului, etc.
Acţiune farmacologică: în scopuri medicinale se recoltează părţile aeriene ale plantei
(Herba Eryngii plani) remediu popular românesc utilizat în tuse convulsivă. Această
acţiune a fost confirmată de unele cercetări ştiinţifice. Datorită saponozidelor are şi
acţiune diuretică.
Intră în componenţa ceaiului pectoral.
Se utilizează în următoarele afecţiuni: artrită, bronşite, dermatoze, eczeme, infecţii
diverse atât interne cât şi externe, paradentoză, retenţie urinară, traheite, tuse
convulsivă.
Preparare: 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă rece. Se va pune pe
foc apoi se fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se poate folosi câte 2-3
ceaiuri pe zi. Este foarte bine dacă se foloseşte în combinaţie cu alte plante acţiunea
fiind mai puternică aşa. În cazul paradentozei, se va ţine local mai mult timp făcând
gargară cu acest decoct.
-Extern se poate folosi o cantitate mai mare de plantă sau se pot face asocieri cu alte
plante.
SCÂNTEIUŢĂ.
Anagallis erecta Fam. Primulaceae.
Denumiri populare: aurică, buruiana bureţilor, buruiană de rânduri roşii, coardă de
grădină, focşor, gonitoarea vacii, iarbă de păsări, intiţă, năsturaşi, nigelariţă, ochişor
roşu, paperină, plescăiţă, răcuină, roşuţă, sălci mici, scânteie, sclipeţi, soponelul calului,
văcăriţă.
În tradiţia populară: s-a folosit la sângerări, boli pulmonare, contra negilor. Planta se
fierbea şi cu decoct se făceau spălături contra bubelor. În multe locuri se folosea de
către femeile care aveau menstruaţii prea abundente. Se fierbeau câteva plante şi din
 Page 529 of 1147

decoct se bea dimineaţa, pe nemâncate, câte un păhărel. Uneori se plămădea în rachiu

cu câteva boabe de piper.
Se mai fierbea şi în borş, iar în timpul în care se lua nu se mânca sărat. Fiartă cu iederă,
se dădea celor care aveau diaree, enterită.
Compoziţie chimică: substanţe amare, glucide, flavonoizi, enzime (primaveraza,
ciclamaza), saponozide, substanţe toxice, substanţe minerale, etc.
Acţiune farmacologică: tonice ale sistemului nervos, stimulează funcţia sexuală,
vindecă rănile, expectorant, afrodisiac, diuretic, diaforetic, favorizează secreţia biliară.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni renale şi biliare, astm cardiac,
dischinezie, eczeme, hemoragii uterine, impotenţă, metroragie, neurastenie, răni, ulcer
gastric, ulcere varicoase.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate consuma în cursul unei zile cu
linguriţa câte puţin în tot cursul zilei la afecţiunile interne.
-Extern din 2 linguriţe de plantă mărunţită puse în 250 ml apă se fierbe timp de 5
minute după care se strecoară. Se poate folosi la afecţiunile externe în spălături
vaginale, etc.
-Unguent- plantă mărunţită 50 g se va pune în 100 g de untură de porc nesărată. Se pune
pe baia de apă şi se va fierbe timp de 3 ore după care se strecoară. Se poate apoi pune în
cutioare de capacitate mai mică la rece şi se poate folosi la răni sau alte afecţiuni
externe.
-Plantă proaspătă sau suc de plantă se poate aplica de asemenea pe răni, în special pe
cele proaspete.
Atenţie! Planta este toxică şi poate provoca dureri de cap, articulare, etc. Se intervine cu
cărbune medicinal în intoxicaţii.
SCHINDUF.
Trigonella foenum graecum Fam. Leguminosae.
Denumiri populare: molotru, schinduţ, sfârdig.
În tradiţia populară: se întrebuinţează de peste 6000 de ani fiind regăsit în Papirusul
Ebers. Se întrebuinţa la tratarea rănilor, inflamaţiilor, contuziilor, abceselor, dar mai ales
ca afrodiziac de către multe femei din sate. Li se da bărbaţilor seminţe macerate în
ţuică.
Compoziţie chimică: seminţele conţin trigonelină care se găseşte şi în strofantină,
saponine steroidice, agliconi, rezine, substanţe azotoase, colină, glicozide furostanice,
alfa-trigoelină, zaharuri, slachinoză, lipidesterioce, alte fitosterine, trigliceride ale
următorilor acizi: acizi oleic, palmitic, linoleic, linoic. Protide, uleiuri volatile, taninuri,
substanţe amare rutozid, vitaminele C, PP, mucilagii, aminoacizi liberi, săruri minerale,
etc.
Acţiune farmaceutică: se cunoaşte de câteva sute de ani efectul afrodiziac, nutritive,
depurative, diuretice, stimulente atât a lactaţiei la mamele care alăptează cât şi
neuromuscular şi glandular. De asemenea este cicatrizant şi antiinflamator. Măreşte
cantitatea de urină, stimulează metabolismul sistemului nervos central, metabolismul
glucidic, lipidic, dezinfectează şi cicatrizează epiteliul renal, sau cel al pieli în cazul în
care se foloseşte extern. Stimulează secreţiile salivare, gastrice, intestinale, uşurează
digestia, aperitiv. Reduce cantitativ menstruaţiile fiind indicat în acest caz. Sporeşte
numărul leucocitelor, de aceia se indică celor care fac tratamente cu iradieri, cancer, etc.
 Page 530 of 1147

Atenţie! Este toxică şi nu se indică folosirea acestei plante în cantitate mare sau de către
cei cu suferinţe renale. Molotrul galben este contraindicat şi gravidelor.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni urinare şi sexuale, anemie, anorexie,
anurie, artrite, ascaridoză, astenie fizică şi intelectuală, cancer (mai ales în timpul
tratamentului cu radiaţii), cefalee, cistite, convalescenţă, crize de nervi, diabet, diaree,
dispepsii, dizenterie, fibrom uterin hemoragic, furuncule, gastroenterite, guşă, gută,
hipercolesterolemie, hiperglicemie, impotenţă sexuală, inflamaţii, insomnii, intoxicaţii,
iradiaţii, mastite, mătreaţă, menstruaţii abundente, migrene, nevroze, panariţii, pelagră,
răni, reumatism poliarticular, sarcină, stimularea secreţiei de lapte, tuberculoză,
tulburări digestive, tumori maligne (extern), ulcere stomacale.
Preparare: - seminţe măcinate cu râşniţa de cafea, se va lua o linguriţă care se va
amesteca cu miere în cantitate egală. Se va consuma în cursul unei zile 2-3 linguriţe de
acest amestec.
- O linguriţă de plantă mărunţită se lasă pentru 8 ore în 250 ml apă la temperatura
camerei după care se strecoară. Se va consuma în cursul unei zile.
-O linguriţă de seminţe mărunţite se pun pentru 8 ore în 250 ml de apă. Se vor încălzi
apoi până clocoteşte apa. Se acopere pentru 15 minute după care se strecoară. Se
consumă în cursul unei zile.
Extern: 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml de apă şi se fierbe pentru 5
minute după care se strecoară. Se poate folosi la afecţiunile externe.
-Se pot face băi dintr-o mână de plantă pusă la 5 litri apă clocotită, apoi strecurată în
cadă, unde se stă pentru 30 minute.
SCHINEL.
Cnicus benedictus. Fam. Compositae.
Denumiri populare: iarbă amară, scai amar, şofran sălbatec.
În tradiţia populară: praful se foloseşte extern la tratarea rănilor iar intern ca depurativ,
febrifug, în boli de ficat.
Compoziţie chimică: în scopuri terapeutice se foloseştepartea aeriană (Herba Carduui
benedicti sau Herba Cnici) conţin: ulei volatil, benedictina, cnicina, fitosterine şi
glicozidele lor, substanţe amare, acizi graşi, tanin, acizi rezinici, un principiu antibiotic,
mucilagii, vitamina B1, acid nicotinic, etc.
Acţiune farmacologică: stimulează secreţiile gastrice datorită principiului amar
producând o creştere lentă dar persistentă a secreţiilor gastrice şi astfel îmbunătăţind
digestia, fiind foarte util în anorexii, dezinfectant, antibiotic. Depurativ, febrifug,
stimulează pofta de mâncare, stimulent al sistemului nervos, sedativ al durerilor
reumatismale. Extern antiseptic şi trofic.
Intră în compoziţia ceaiului tonic- aperitiv.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni biliare, afecţiuni
renale, afecţiuni respiratorii, anaciditate, anorexie, arsuri, atonie gastrică, constipaţii
cronice, degerături, disgravidie, dureri reumatismale, edeme, hipoaciditate gastrică,
insuficienţă hepatică şi pancreatică, răni, reumatism, ulceraţiile pielii, zona-zoster.
Preparare: intern- o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura
şi apoi se va consuma fracţionat în cursul unei zile.
-4 linguri de plantă mărunţită se vor pune într-un litru de vin. Se vor ţine timp de 8 zile
după care se strecoară. Se vor putea lua câte o linguriţă înainte de fiecare masă cu 15
minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte afecţiuni interne.
 Page 531 of 1147

-Din 50 g de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70 se face
o tinctură. Se ţine pentru aceasta timp de 15 zile agitând zilnic de 2-3 ori recipientul.
După 15 zile se strecoară. Se poate lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluată cu puţină
apă.
Extern: se vor pune 3 linguriţe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acopere 10 minute
după care se strecoară. Se vor face cataplasme externe, sau comprese.
Băi: 100 g de plantă mărunţită se va pune la 3 litri de apă clocotită. Se acopere apoi 10
minute. Se strecoară şi se toarnă în apa din cadă, care este preferabil să aibă temperatura
corpului. În cadă este bine să se stea 20-30 minute. dar să se menţină temperatura
constantă.
SCLIPEŢI.
Potentilla erecta Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: calidemia, cinci degete, găinuşe, ghimneriu, iarba faptului,
scrântitoare, strânsurea.
În tradiţia populară: cu decoctul plantei se spălau cei care aveau bube pe faţă. Se punea
în ţuică tare şi se lua pentru strânsură la coş. Ceaiul din rizomi se dădea în vărsături cu
sânge şi menstruaţii prea abundente.
Rizomul pisat se punea în ţuică şi se bea de 3 ori contra vătămăturii. Se mai fierbea cu
rădăcină de tătăneasă, iar decoctul se amesteca cu vin şi se lua, dimineaţa şi seara pentru
întărirea sângelui.
Se mai punea în ţuică tare, se ţinea 3 zile şi apoi se lua dimineaţa, câte un păhărel, pe
nemâncate, de către cei care ridicau ceva greu şi se clătinau înăuntru.
Se mai folosea, amestecat cu grăsime ca şi alte specii înrudite pentru “tras” (fricţionat)
şi în legături la scrântituri.
Compoziţie chimică: în rizomi şi rădăcină are foarte mult tanin galic, roşu de
Tormentilla, acizii; elagic, chinovic, etc. Rezine, mucilagii, substanţe minerale, vitamina
K.
Acţiune farmacologică: puternic astringentă, antimicrobiană, hemostatică, strânge
suprafeţele ţesuturilor şi prin precipitarea proteinelor ajută la cicatrizarea rapidă a
rănilor. Antibiotic contribuind la eliminarea microbilor. Elimină procesul inflamator.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afte, arsuri, boli intestinale, degerături, diaree,
eczeme, enterite, furuncule, hematurie, hemoragii stomacale (halenă), hemoragii
uterine, incontinenţă urinară, inflamaţii bucale, leucoree, metroragii, panariţiu,
piodermitele capului, răni vechi, stomatite, ulcere atone, ulcere varicoase.
Preparare: - un vârf de cuţit de praf obţinut cu râşniţa de cafea din plantă uscată se va
pune sub limbă cu 15 minute înainte de mesele principale. Se înghite apoi cu puţină
apă.
-O linguriţă pulbere de rizom se va pune în 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5
minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghiţituri rare în diaree şi
alte afecţiuni interne. Extern se va face cu cantitate dublă de plantă. În enterite şi
tratamentele afecţiunilor mai grave se pot consuma până la 3 căni pe zi din acest ceai.
-50 g de rizom se va face praf fin apoi se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70. Se
va ţine timp de 15 zile agitând zilnic de 3-4 ori. Se va strecura apoi şi se va lua câte o
linguriţă de 3 ori pe zi diluat cu puţină apă.
 Page 532 of 1147

-Extern: se va pune 4 linguri de rizom mărunţit în alcool sanitar 100 ml. Se va ţine timp
de 8 zile apoi se strecoară. Se poate folosi la frecţii sau alte afecţiuni.
- Se amestecă cu făină de in în părţi egale şi se pune pe răni.
SCRÂNTITOARE ALBĂ.
Potentilla alba, Potentilla repens. Fam. Rosaceae.
În tradiţia populară: în multe părţi se credea că planta este bună la toate bolile.
În ţinutul Iaşilor, ceaiul sau decoctul plantei se lua pentru tuse, dureri de piept şi
năduşeală.
Unii pentru tuse o fierbeau în lapte dulce.
Rădăcina se fierbea cu apă ne începută, iar decoctul o parte se turna în cap, pentru
dureri de cap şi alte dureri.
Celui cu vre-o boală contagioasă i se dădea plămădită în rachiu. Se mai storcea seva
proaspătă se amesteca cu unt proaspăt şi cu această alifie se dădeau bubele dulci.
Se mai folosea în băi pentru picioare fiertură.
Are aceleaşi întrebuinţări ca şi sclipeţii.
SCORŢIŞOARĂ.
Cinnamomum ceylonicum (obtusifolium), Fam.Lauraceae.
În tradiţia populară: este întrebuinţat ca aromatizant şi condiment în diferite preparate
culinare, băuturi, etc.
Se folosea fiartă în vin contra răcelii, iar plămădită în rachiu contra gălbinării,
plămădită în rachiu cu nucşoară şi rostopască.
Compoziţie chimică: uleiuri eterice 0,9-2,3% care conţine aldehidă cinamică, eugenol,
metil-n-amil-cetonă, alfa-pinen, felandren, p-cimen, aldehidă benzilică, hidrocinamică
şi cuminică, linalol, cariofilen, etc. Mai conţine 2% tanin, 1,8-3,8-6,6% oxalat de calciu.
Acţiune farmacologică: sunt indicate ca stimulente generale şi îndeosebi ale funcţiilor
digestive. Sunt uşor carminative şi provoacă o mărire a secreţiei salivare. Provoacă o
acţiune de accelerare şi regularizare a ritmului contracţiilor uterine, au şi o acţiune
estrogenă datorită fracţiunii insolubile în eter din scoarţa de scorţişoară. Tinctura are şi
o acţiune fungicidă.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni circulatorii,
bronşite, colici gastrice şi abdominale, constipaţie, diabet, dureri interne, gingivite,
greaţă, gripă, halenă, insomnie, nervozitate, răceli, scaune neregulate, spasme digestive,
sughiţ.
Preparare: - fiert o linguriţă de praf în 500 ml vin şi băut cald în răceli.
-Se poate pune peste orice preparat culinar.
-Se va fierbe o linguriţă în 250 ml apă până scade apa la jumătate. Se adaugă miere şi se
va consuma câte o linguriţă de mai multe ori pe zi în cazul răcelilor sau altor afecţiuni.
-În afecţiuni dermatologice. Se face un amestec cu suc de lămâie şi praf de scorţişoară.
Se pune extern pe răni.
SCORUŞ.
Sorbus domestica Fam. Rosaceae.
În tradiţia populară: scoarţa şi rămurelele tinere se foloseau în diferite amestecuri cu
plante şi substanţe, pentru vopsit în negru.
Decoctul fructelor se bea contra diareei.
Compoziţie chimică: fructele coapte sunt comestibile şi conţin substanţe tanante,
provitamina A Şi vitamina C.
 Page 533 of 1147

Se utilizează ca şi scoruşul de munte.

SCORUŞ DE MUNTE.
Sorbus aucuparia Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: lemn cânesc, lemn pucios, merişor, sorb.
În tradiţia populară: se folosea la tuse, tuberculoză, boli de sânge şi reumatism. La
Nereju, frunzele ori coaja se fierbeau în apă ne începută şi decoctul se lua cu zahăr,
pentru dureri în colici sau alte dureri.
Compoziţie chimică: fructele conţin tanin, acid malic, acizi organici, uleiuri eterice,
carotină, zaharuri, săruri minerale, etc.
Acţiune farmaceutică: frunzele şi fructele: depurative, diuretice, hemostatice, antitusive,
antireumatice, astringente, măresc diureza şi curăţă epiteliul renal. Fructele conţin 15%
zahăr organic, acizi care distrug microbii, vitaminele B, C, E. Scoruşa roşie are şi
coloranţi beta-caroten, etc. Consumul fructelor ajută la vindecarea afecţiunilor vederii
sau la afecţiunile vaselor de sânge şi în creier.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: ateroscleroze, balonări, bronşită, colici intestinale,
gastrită cu hipoaciditate, gingivite, hipovitaminoze, migrene, reumatism, scleroza
vaselor de sânge din creier (fruct), spondiloză, tuse.
Preparare: o linguriţă de frunze mărunţite şi fructe mărunţite în părţi egale se va pune în
250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Întreaga cantitate se
va bea în porţii mici cu linguriţa pe parcursul unei zile. Este util în acest fel la tuse şi
alte afecţiuni interne.
-Din fructe mărunţite, o linguriţă se va fierbe pentru 10 minute după care se strecoară.
Se pot folosi în cursul unei zile 2-3 ceaiuri din acestea pentru afecţiunile interne.
-Tinctură- se vor pune 50 g de fructe zdrobite la 250 ml alcool alimentar de 70. Se ţin
timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară. Se pune în sticle la
rece. Se va lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi înainte de mese cu 15 minute.
-Dacă se doreşte să se facă tratament extern se va folosi cantitate dublă de plantă.
SCUMPIE.
Cotinus coggygria. Fam.Anacardiaceae.
Denumiri populare: liliac, oţetar, rui.
În tradiţia populară: frunzele s-au folosit pentru colorat în galben, iar scoarţa s-a folosit
pentru tăbăcit pieile.
Decoctul rămurelelor se folosea pentru gargară la sifilis, iar resturile se făceau
cataplasme pe răni.
Compoziţie chimică: scoarţa ramurile mai groase se taie când dă frunza, iar
frunzele se culeg când dă floarea. Conţin taninuri elagice, gumi-rezine, mircetină. Un
glicozid- fustinozidul. Frunzele în plus mai au şi ulei volatil.
Acţiune farmaceutică: este cunoscută ca un foarte bun febrifug, hemostatic,
antiinflamator, cicatrizant, opreşte senzaţiile de vomă, stimulează pofta de mâncare, util
în tratarea pierderilor de urină.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bucale, afecţiuni gastrice,
afecţiuni hepatice, afecţiuni intestinale, alergie, anorexie, boli hepatice, candidoză,
diaree, eczeme, enterocolită, gingivite, hemoroizi, incontinenţa urinară, prurit, înlătură
starea de vomă, răni, urticarie, vomă.
Preparare: 2 linguriţe de frunze se vor mărunţi şi se pun în 250 ml apă. Se va
fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma în cazul incontinenţei
 Page 534 of 1147

sau altor afecţiuni interne şi două căni pe zi. Una dimineaţa pe stomacul gol şi una la
ora 18.
-O linguriţă de praf de coajă se va pune la 250 ml de apă .Se va fierbe timp de 15
minute după care se strecoară. Se pot de asemenea consuma 2 căni pe zi în afecţiunile
interne.
Pentru gargară sau spălături şi în afecţiunile externe se va folosi cantitate dublă de
plantă. Cu ceaiul acesta se va face gargară de mai multe ori pe zi sau spălături la
hemoroizi sau alte răni şi afecţiuni externe.
O mână de plantă fiartă se va pune între 2 bucăţi de pănză şi se aplică compresă (sau
cataplasmă) în partea de jos a abdomenului, peste noapte. Este foarte utilă la
incontinenţă urinară, se va lua şi ceai intern câte 2- 3 căni pe zi.
SECARĂ.
Secale cereale. Fam. Gramineae.
În tradiţia populară: a asigurat pâinea în multe zone muntoase. Făina de secară
frământată cu ulei se punea la gâlci. Muiată cu oţet, cu 2 ouă, lămâie, piper negru,
păcură şi piatră acră se aplica în cataplasme pentru enterită.
La junghiuri, se făcea o turtă din făină de secară, se stropea cu spirt şi undelemn, se
presăra cu lămâie şi piper negru, rachiu, undelemn şi ciolan de câine ars şi pisat, făcut
praf ca făina, puse toate pe o pânză se lega şi se purta 3 zile.
Cu boabe prăjite şi râşnite se punea cataplasme pentru hemoroizi. Contra limbricilor se
fierbea secară cu puzderie de cânepă de la meliţă şi cu capete de frânghii găsite, apoi se
bea o ceaşcă din decoctul lor.
Compoziţie chimică: cornul de secară se foloseşte mult în farmacie: scleroţii ciupercii
se dezvoltă pe spicele de secară şi pe alte graminee. S-au identificat un mare număr de
alcaloizi. Amine: trimetilamina, acetilcolina, tiramina, histamina, şi aminoacizii:
leucina, tirozina, histidina. Mai conţine glucide: trehaloză, manită, manane, ulei gras,
35%, proteine, ergosterine, fungisterine. Alcaloizii au la bază nucleul lizergic cu doi
izomeri: unul levogir, altul dextrogir.
Seminţele- vitaminele-B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, E. Aminoacizii: alanină, arginină,
acid aspartic, cistina, acid glutamic, glicina, histidina, izoleucina, leucina, lizina,
metionina, fenilalanina, prolina, serina, treonina, triptofan, tirosina, valina. Acizii graşi:
acid palmitic, acid stearic, acid palmitoleic, acid oleic, acid linoleic, acid linolic, acid
linolenic. Carbohidraţi: glucoză, fructoză, sucroză, amidon, celuloză, acid fitic.
Minerale: sodiu, potasiu, magneziu, calciu, mangan, fier, cobalt, cupru, zinc, crom,
fosfor, clor, fluor, iod, bor, seleniu, silicon.
Acţiune farmacologică: este purificator al sângelui, pentru că stimulează circulaţia
sângelui şi previne rigiditatea arterelor. produsul ca atare sau extractul se întrebuinţează
ca hemostatic uterin şi ocitocic. Toţi alcaloizii stimulează fibrele musculaturii netede,
mai ales ale uterului (acţiune ocitocică). Previne scleroza. Alcaloizii cu catenă
triterpenică au şi efect inhibitor asupra simpaticului, datorită catenei oligopeptice.
Ergotamina prin hidrogenare îşi pierde activitatea, dar rămâne acţiunea ocitocică.
Histamina şi celelalte amine au acţiune ocitocică. Tiramina este simpaticomimetică, iar
colina şi acetilcolina sunt parasimpaticomimetice. Este bine să se folosească doar
preparat în farmacii şi fabrici de medicamente pentru că poate fi foarte periculos,
putând provoca intoxicaţii care sunt greu de contracarat. În acest caz se intervine cu
cărbune medicinal.
 Page 535 of 1147

Seminţele sunt energizante, remineralizante, emoliente, laxative, sedative, fluidifică

sângele. Verde sau încolţit previne scleroza inclusiv cea cerebrală, diminuează stările
inflamatorii, uşurează defecaţia, ajutând tranzitului intestinal, fluidifică sângele,
calmează stările de excitaţie cerebrale. Util femeilor cu bufeuri (de căldură), pentru că
diminuează senzaţia de căldură. Vitaminizează şi fortifică întreg organismul. Calmează
colicile.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: abces, adenită, afecţiuni vasculare, afecţiunile
inimii, amigdalită, angină difterică, arsuri, ascaridoză, ateroscleroză (prevenire), bufeuri
(de căldură), constipaţie, contuzii, diabet, enterită, enurezis, epistaxis, excitaţie
cerebrală, hemoroizi, hepatită cronică, hernie, hipertensiune arterială, hipervâscozitate
sangvină, infarct miocardic, inflamaţii renale şi gastro-intestinale, leucoree, menopauză,
menstruaţie dificilă, negi, panariţiu, pneumonie, sedentarism, supuraţii, tuberculoză
ganglionară.
Preparare: - pâine de secară consumată zilnic la toate afecţiunile interne, inclusiv pentru
inimă.
-1 lingură de pulbere de seminţe (făină) se pune cu 250 ml apă la temperatura camerei
timp de 8 ore. Se strecoară şi se pot consuma în cursul unei zile 3 astfel de căni în
afecţiunile descrise.
-Pentru constipaţie, boli renale, inimă, şi toate afecţiunile interne este cel mai eficient să
se pună la încolţit seminţele. În momentul în care a dat un cm, de mlădiţă verde, se taie,
se vor spăla foarte bine, se trec apoi prin maşina de carne pentru a se mărunţii. Se vor
pune apoi la rece în afară de diabet toţi vor putea să pună pe acest preparat puţină miere.
Se va lua câte 2-4 linguriţe de 3 ori pe zi. Se face preparatul doar pentru 3-4 zile pentru
că mai mult nu stă. Dar este indicat ca această cură să se facă cât mai mult timp.
-Se va pune la încolţit şi se lasă să crească până la 10 cm după care se va tunde iarba. Se
va trece prin storcătorul de fructe cu puţină apă de 2 ori pentru a scoate tot ce conţin. Se
va pune apoi într-o sticlă la rece cu puţin alcool alimentar la suprafaţă pentru a nu se
altera. Se va lua din acest preparat câte o linguriţă de trei ori pe zi înainte de mesele
principale cu 15 minute. Se poate lua la toate afecţiunile interne.
-Făina de secară se poate folosi la toate afecţiunile externe făcându-se un aluat care se
va aplica pe locul afectat (cataplasme).
- Tinctură – 200 ml suc obţinut din mlădiţe tinere de secară se va pune cu 100 ml alcool
alimentar de 70. Se lasă la rece. Se va lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi.
SFECLĂ.
Betula vulgaris. Fam. Chenolodiaceae.
În tradiţia populară: întrebuinţată în hrana oamenilor şi animalelor. Frunza se punea pe
tăieturi, răni şi buboaie. Cu sfeclă rasă, prăjită în undelemn, se făceau legături la infecţii
şi la adenoame. La gâlci se punea u şi frunze crude sub ureche. Rasă pe răzătoare şi
prăjită cu untură de porc ori undelemn, se punea la adenite. Coaptă şi rasă, se punea la
blenoragie. Cu cataplasmă de sfeclă tocată, ceapă şi grăsime de porc se oblojeau femeile
de durere de pântece. Cu decoctul ei se făceau spălături în bolile femeieşti.
Compoziţie chimică: natriu, kaliu, calciu, siliciu, substanţe minerale, vitamine
B1, B2, B6, C, niacin, biotin, acid folic, etc.
Acţiune farmaceutică: împrospătează sângele, ajută la întărirea imunităţii organismului,
ajută la lupta cu cancerul şi mai ales la vindecarea leucemiei.
 Page 536 of 1147

Se foloseşte la următoarele afecţiuni: acnee, abcese, adenoame, afecţiuni

neurologice, cancer, gripe, hemoroizi, laringite, leucemie, leucoree, limfoame, răceli,
răni,
Se foloseşte foarte puţin medicinal:
-frunze proaspete se aplică pe răni strivite şi ulcere pentru a ajuta la cicatrizare. Sunt
utile pentru că nu aderă la suprafaţa rănii.
-Frunze tocate se aplică pe leziunile de tricofiţie, cruste de lapte, antiinflamator la
dureri.
-Rădăcină rasă cu ulei se aplică pe abcese şi alte răni.
- Decoct din rădăcină rasă 4 linguri fierte în 500 ml apă timp de 10 minute se fac
spălături vaginale în leucoree şi alte afecţiuni externe (hemoroizi), zilnic.
SFECLA DE ZAHĂR.
Beta vulgaris. Fam.Chenopodiaceae.
În tradiţia populară: se folosea sub formă de ceai, căruia i se adăugau 3-4 picături de
diana, contra diareei, dizenteriei, durerilor de stomac şi lipsei poftei de mâncare.
Se foloseşte la fel cu cea de mai sus. Nu se va administra diabeticilor.
SFECLĂ ROŞIE.
Beta vulgaris rubra Fam. Chenopodiaceae.
Denumiri populare: napi de mâncare, napi roşii, râpă, sfeclă de borş, sfeclă de masă,
ţigle roşii, ţuică.
În tradiţia populară: sucul din rădăcină rasă pe răzătoare şi stoarsă se bea dimineaţa pe
nemâncate pentru curăţirea sângelui. Cu foile fierte în lapte dulce se făceau oblojeli la
lingoare. Pentru vătămătură, se lua un pahar de rachiu de drojdie, un pahar de suc de
sfeclă roşie, o bucată de iască bună, uscată pe vatră, una turtă a lupului şi sânge de 9
fraţi, pisate toate, amestecate ţinute la căldură 2 zile, apoi se dădea bolnavului de 3 ori
pe zi, câte un păhăruţ mic. Bolnavul trebuia să stea culcat, să se păzească de acrituri,
sărături şi mâncăruri grele. Decoctul se dădea lăuzelor, când nu expulzau placenta după
naştere.
Compoziţie chimică: hidraţi de carbon, betaină, asparagină, acid glutamic, vitaminele:
A, B1, B2, niacin, C, E, PP, acid folic, biotin, zaharuri, oligoelemente, săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: nutritivă, laxativă, aperitivă, răcoritoare, energizantă,
antianemică, mineralizantă, anticancerigenă, hipotensoare, întăreşte imunitatea
organismului, luptă pentru refacerea sângelui, foarte utilă şi în leucemii dar şi alte
tumori. Extern este cicatrizantă, desinfectantă, bactericidă destul de puternică.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bucale, afecţiuni biliare, afecţiuni
cardiace, afecţiuni hepatice, afecţiuni renale, afecţiunile splinei, artrită, anemie, astenie
fizică şi nervoasă, avitaminoze, cancer, colită, constipaţie, convalescenţă,
demineralizare, dischinezie biliară şi stomacală, enterite, gripă, hemoroizi,
hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, insomnii, litiază urică, menopauză,
migrene, scurgeri vaginale, tuberculoze, viroze.
Se interzice diabeticilor!
Preparare: - se rade fin şi se consumă crudă.
-Suc din sfeclă obţinută proaspătă Se poate consuma câte 200 ml de trei ori pe zi. Se va
începe prin a consuma o cantitate de 50 ml o dată pe zi apoi treptat în funcţie de
toleranţa individuală se va mări cantitatea de sfeclă până se va ajunge la 200 ml de trei
 Page 537 of 1147

ori pe zi. În cazul cancerului sau altor afecţiuni este foarte utilă împreună cu morcov,
castraveţi, salată, pătrunjei, etc.
Sfecla fiartă sau coaptă îşi pierde o serie dintre proprietăţi.
SILUR.
Euphrasia rostkovina Fam. Scrophulariaceae.
Denumiri populare: buruieniţă albă, buruieniţă dinţată, dragostea fetei, floare de ochi,
mângâierea apelor.
În tradiţia populară: decoctul părţilor aeriene se folosea, local contra leucoreei.
Compoziţie chimică: substanţa amare, ulei gras, tanin, aneubină, săruri minerale, etc.
Acţiune farmaceutică: acţionează favorabil în afecţiunile ficatului deoarece ajută la
eliminarea mai rapidă a bilei, este antibiotic mai alea în afecţiunile oculare, gastice,
stimulează digestia, antiinflamator, reface muşchii în special la ochi, etc.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni gastrice, afecţiuni oculare, blefarită,
conjunctivită, episclerită, hepatite (icter), inflamaţii acute ale ochilor, lăcrimarea
ochilor.
Preparare: intern se va lua câte un vârf de cuţit de praf de plantă care se va ţine sub
limbă pentru 10 minute după care se înghite cu puţină apă.
-3 linguriţe de plantă se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute
după care se va strecura. Se pot consuma trei astfel de ceaiuri. Extern se va pune
compresă pe ochi cu acest ceai.
-Tinctură care se va face din 50 g de plantă. Se va pune peste planta bine mărunţită o
cantitate de 250 ml de alcool alimentar de 70. Se va ţine apoi timp de 15 zile la
temperatura camerei agitând zilnic. Se strecoară. Se va consuma câte 5 picături de trei
ori pe zi. Această cantitate poate fi depăşită la afecţiunile mai grave.
SIMINOC.
Helichrysum arenarium. Fam. Compositae.
Denumiri populare: flori de paie, floarea patului, iarbă flocoasă, imortele, mărgică,
ochiţori, semenic, siminic.
În tradiţia populară: s-a folosit la vopsit în galben. Florile se fierbeau în rachiu, care se
bea pentru gălbinare; ori se punea în rachiu, se lăsa să stea câteva zile, apoi se bea. In
alte părţi se fierbea cu vâzdoage şi decoctul se bea. Fiartă în lapte pentru gălbinare.
Compoziţie chimică: florile- substanţe amare, taninuri, flavonozizi, saponozide,
apigenină, astragalină, coloranţi, cvercetrol, hamferol, glicozide, ulei volatil, săruri
minerale.
Acţiune farmacologică: activează secreţia biliară, scade colesterolul, diminuează
durerile ficatului, diuretic prin mărirea cantităţii de urină, astringentă datorită taninului
care ajută la precipitarea proteinelor, antidot al otrăvurilor cu metale grele, expectorant
datorită saponinelor, creşte diureza şi transpiraţia. Uleiul volatil are acţiune asupra
ficatului cât şi ca dezinfectant, diuretic. Antioxidant util în lupta cu multe afceţiuni. Se
foloseşte inflorescenţa.
Se utilizează la următoarele afecţiuni: afecţiuni biliare şi hepatice diverse, afecţiuni
renale, atonie gastrică, colangite, colecistite cronice, dischinezie biliară, greaţă, gută,
hepatita acută, hipercolesterolemie, meteorism, pancreatite, icter, intoxicaţii,
reumatism, tulburări gastro-intestinale, viermi intestinali, vomă.
Preparare: - o linguriţă de flori mărunţite se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de
5 minute după care se strecoară. Pentru diversele afecţiuni interne se pot consuma 2
 Page 538 of 1147

astfel de căni pe zi. În cazul viermilor intestinali se va bea dimineaţa pe nemâncate apoi
se va lua un purgativ.
-Pentru afecţiunile ficatului, pancreasului, stomacului sau rinichiului se va pune în 250
ml de lapte o linguriţă de flori mărunţite care se va fierbe timp de 5 minute după care se
strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi. Se va putea consuma perioade mai lungi de
timp.
-La intoxicaţii se vor pune 2 linguriţe de flori la 250 ml care vor fi fierte timp de 10
minute după care se strecoară. Se vor consuma mai multe ceşti pentru a dezintoxica
organismul. Suplimentar se va putea lua şi cărbune vegetal.
SLĂBĂNOG.
Impatiens noli-tangere. Fam. Balsaminaceae.
Denumiri populare: brăduleţ, buruiana celor slabi, călăpăr, iadeş, iarbă roşie, ploponog,
răchiţele, slăbănog.
În tradiţia populară: planta se fierbea în apă sau lapte dulce, cu care se spălau în cazurile
umflăturilor, iar cu resturile rămase după strecurare se pansau. Se punea de asemenea în
băile copiilor care nu puteau să umble în picioare, de asemenea se folosea contra
reumatismului. Ceaiul din frunze şi flori se mai folosea contra durerilor de stomac sau
constipaţiei. Fructele strivite se ţineau timp de 4 zile în petrol şi apoi se foloseau la
varice. Decoctul se mai lua în cazul în care se oprea udul sau de către femeile care nu
aveau menstruaţia regulat. De asemenea se mai lua şi în cazurile de leucoree, boli de
mitră şi uşurarea naşterilor. Seminţele ţinute în ţuică se luau contra dizenteriei.
Compoziţie chimică: substanţe amare, tanin, stigmasterine, zahăr, colină, acid fosforic,
substanţe minerale, etc. Plantă puţin studiată.
Acţiune farmacologică: antioxidant, catechică, hemostatică, astringent, expectorant,
antiinflamator, dezinfectant, cicatrizant, diuretic mărind cantitatea de urină, ajută la
eliminarea calcululor, distruge bacteriile.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: constipaţie, diaree, dizenterie, dureri reumatice,
dureri de stomac, hematurie, hemoroizi, inflamaţii, leucoree, litiază renală şi biliară,
umflături.
Preparare: - o linguriţă de plantă uscată şi mărunţită se va pune la 250 ml de apă. Se va
fierbe apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2 astfel de
căni pe zi.
-2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune în 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 10
minute după care se strecoară. Se pot folosi pentru dureri diverse inclusiv pentru cele de
stomac sau cataplasme şi comprese externe la reumatism. Se poate consuma la nevoie 2
căni în cursul unei zile.
-Tinctură din 50 g de plantă mărunţite se pun în 250 ml de alcool sanitar. Se ţine timp
de 15 zile apoi se va strecura. Se poate consuma câte 5-10 picături la nevoie.
-O linguriţă de plantă mărunţită se va pune în 250 ml lapte dulce. Se fierbe timp de 5
minute apoi se va strecura. Este util în afecţiunile stomacului.
Extern: fructele trecute prin răzătoare şi apoi puse în alcool sanitar se pot aplica pe
locurile dureroase.
-Fiert în lapte se poate aplica extern tot pentru dureri, umflături, etc.
-Se pun 50 de grame de plantă mărunţită la 500 ml de oţet preferabil din miere şi mere.
Se ţin 8 zile, apoi se strecoară. Se foloseşte local la dureri reumatice.
SMOCHINE.
 Page 539 of 1147

Ficus carica. Fam. Moraceae.

Se folosesc fructele sau frunzele şi crengile.
În tradiţia populară: smochina caldă se rupea şi se punea cu partea cărnoasă la buba
neagră. În Moldova, se fierbeau înfundat, într-o ulcică acoperită cu capac, câteva
roşcove cu smochine se puneau la bubă. Fierte, cu roşcove şi stafide se luau contra
tusei. În Dobrogea, fierte în lapte, se foloseau contra gâlcilor şi a tusei la copii, sub
formă de cataplasme puse în jurul gâtului, sau se bea lapte în care s-au fiert smochinele.
Smochina se punea la durere de măsele.
Compoziţie chimică: 84 % apă, conţin invertină, proteine 1%, glucide15-18%, materii
azotate, celuloză, acizi, un element iritant când sunt verzi, pectine, vitamina A, B1,B2,
C, PP, latexul conţine o lipodiastază( enzimă analogă sucului pancreatic) o amilază şi
proteoză), enzime, fier, fosfor, sodiu, calciu, magneziu, brom, etc.
Acţiune farmaceutică: fructele- emoliente, calmante, tonifiante recomandate sportivilor,
femeilor însărcinate, convalescenţilor şi copiilor, vitaminizante, laxative, emoliente,
afecţiuni renale. Latexul citotoxic, caustic. Dacă se ung petele de vitiligo cu miez de
smochine petele se atenuează foarte mult. Hemostatic prin precipitarea proteinelor,
antiinflamatoare diminuând inflamaţiile.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni renale, amigdalită, angină,
arsuri, astenie fizică şi psihică, bătături, bronşite cronice, ciclu menstrual dereglat,
cistite, colite, constipaţii cronice, dureri, furuncule, gastrită, gingivite, guturai prelungit,
inflamaţii pulmonare sau renale, inflamaţiile gâtului, insomnii, iritaţii gastro-intestinale,
leucoree, nefrite, negi, plăgi atone, pneumonii, răceală, stadii febrile acute, stomatite,
traheobronşite cronice, tuse, veruci, viermi intestinali, vitiligo.
Preparare: - se consumă fructe ca atare pentru afecţiunile interne zilnic de trei ori
preferabil înainte de mese.
-Se vor fierbe 50 g de smochine în 500 ml de apă timp de 10 minute după care se
strecoară. Se va consuma în cursul zilei mai ales la aparatul urinar, stomac, ficat,
pancreas.
-Se vor pune 6-8 smochine în 250 ml de lapte şi se fierb timp de 10 minute. Se
consumă pentru constipaţie sau ca laxativ.
-Smochinele uscate se pot lăsa de seara până dimineaţa în lapte şi dimineaţa se vor
consuma cu lapte cu tot pentru constipaţie.
-Frunze- 2 linguriţe se vor pune la 250 ml apă. Se fierb timp de 10 minute după care se
strecoară. Se vor consuma 2 astfel de ceaiuri în cazul tulburărilor circulatorii, reglarea
ciclului menstrual, etc.
-500 g de smochine se vor fierbe cu un litru de apă, timp de 10 minute după care se va
lăsa să se răcească. Este bine ca după răcire să se mărunţească cu mixerul şi apoi se va
pune 250 g de miere. Se va lua ca supliment vitaminic sau în situaţiile în care se solicită
tratament pentru bronşite afecţiunile laringelui, traheii, etc. Se va lua câte o linguriţă de
3-4 ori pe zi.
-Se va pune smochină proaspătă tăiată sau se ung numai cu smochină proaspătă petele
de vitiligo de mai multe ori pe zi.
-Fructe fierte în lapte se pun pe abcese pentru grăbirea maturării.
-Pe veruci, negi, etc, se va pune latex de la rămurelele tinere de mai multe ori până la
dispariţie. Se spune că în maximum o săptămână trec.
SOC.
 Page 540 of 1147

Sambucus nigra Fam. Caprifoliaceae.

Denumiri populare: coramnic, holer, hoz, iboz, scorpat, soace, soc negru, sog, usclu.
În tradiţia populară: din ramurile lui se făceau ţevi pentru războiul de ţesut, copii fac
fluiere, etc. Din flori se prepară suc răcoritor, etc.
Fructele se întrebuinţau la vopsit în cafeniu, mohorât, vânăt şi negru, iar frunzele şi
scoarţa în galben.
Ceaiul din flori se lua contra tusei şi afecţiunilor aparatului respirator, astm, dureri de
stomac, ficat, vezică biliară. Florile fierte în lapte dulce se puneau la gâlci sau la diferite
umflături. Se mai punea floare pisată amestecată cu făină de grâu sau tărâţe şi se aplica
caldă la gâlci, umflături.
La căderea muşchilor se fierbeau flori în vin până scădea la o treime şi se bea. Se mai
făceau băi contra reumatismului. Coaja verde fiartă cu lapte dulce, în care se punea sulf
şi zahăr se lua de către cei cu afecţiuni respiratorii şi tuse.
Rasă de pe copac coaja de sus în jos, se punea în rachiu şi se bea pentru curăţenie. Rasă
de jos în sus se lua contra vărsăturilor. Contra limbricilor se curăţau bote de soc de coajă
într-o oală nouă. Se lua coaja de dedesubt verde se fierbea în lapte apoi se scurgea
laptele şi se dădea bolnavului dimineaţa pe nemâncate.
Cu coaja de soc se făceau legături la brâncă după ce era stropită cu rachiu. Coaja fiartă
în lapte se mai lua contra tusei. Coaja şi rădăcina, pisate, se storceau şi zeama se dădea
de 3 ori câte o ceşcuţă celor ce sufereau de afecţiunile splinei.
Coaja galbenă de sub cea sură se fierbea în lapte dulce şi se lua contra gălbinări.
Frunzele crude se puneau la răni diverse. Cu decoctul frunzelor se mai spăla sau se
făceau comprese la dureri. Boabele negre se puneau în pălincă şi se luau la junghiuri
sau friguri, vătămătură.
Compoziţie chimică: medicinal se recoltează florile (Flores Sambuci) florile- ulei
volatil în cantităţi foarte mici, rutozide, tanin, sambunigrozida (sambunigrina) care este
o heterozidă cianogenetică, o substanţă alcaloidă sambucina, zahăr, mucilagii,
flavonozide, amine, etilamină, izobutilamină.
Acţiune farmacologică: sudorific puternic, galactogog, laxativ uşor, diaforetic, diuretic,
antiinflamator, emolientă, antireumatic. Extern : antiseptic.
Atenţie! Nu se supradozează mai ales în cazul fructelor care pot deveni toxice.
Simptomele intoxicaţiei: vomă, arsuri la stomac, dificultăţi la respiraţie, comă. Se
intervine cu spălături şi cărbune medicinal. Se interzice de asemenea celor cu diaree
cronică.
Intră în compoziţia ceaiurilor: antireumatic, depurativ şi sudorific.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni renale şi vezicale, cancer,
conjunctivite, constipaţie, crize gutoase, degerături, eczeme, edeme, erizipel, favus,
flegmoane, furuncule, gripă, nevralgii, obezitate, pistrui, psoriazis, răceală, răni,
reumatism, stimularea lactaţiei, tulburări hormonale diverse, ulcerele pielii, ulcioare.
Preparare: intern- 2 linguriţe de flori mărunţite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se vor consuma 3 ceaiuri pe zi
călduţe.
-Ca laxativ 1-2 linguriţe de flori se vor pune după mărunţire în 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute după care se vor strecura. Se va consuma seara la culcare.
-Se vor pune 5-6 flori mai mari într-un borcan de 5 litri. Se va umple cu apă, se taie 2
lămâi bucăţele şi se va pune 500 g de zahăr şi puţină drojdie. Se lasă la soare timp de 5-
 Page 541 of 1147

6 zile după care se strecoară. Se poate consuma fiind un suc excelent util şi ca răcoritor
dar şi ca un bun curăţitor al organismului de toxine. Se poate consuma 1-2 litri pe zi.
-Fructe sub formă de suc se va folosi câte o linguriţă de trei ori pe zi înainte de mese în
curele de slăbire. Pentru că nu se poate menţine o perioadă mai lungă şi pentru că este
unul din cele mai eficiente metode de slăbire se va obţine sucul din fructe prin strivire,
apoi se strecoară foarte bine de mai multe ori pentru a nu rămâne pulpă de fruct şi se va
pune peste ele puţin alcool pentru al avea la îndemână o perioadă mai lungă. Se va lua
maximum o linguriţă de 3 ori pe zi înainte de mese.
-O altă metodă este să se pună miere polifloră peste suc de fructe bine filtrat. 1\1 şi să se
păstreze în borcane bine închise. Se consumă, tot câte o linguriţă înainte de mese.
-Fructe o linguriţă se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10 minute apoi se
strecoară. Se vor putea folosi 2 astfel de ceaiuri în afecţiunile renale, etc.
-Fructele de soc se pot folosi şi uscate în obezitate sau alte afecţiuni. Se vor zdrobi şi se
fierb pentru 10 minute. Se pot consuma 2-3 ceaiuri din acestea în obezitate sau alte
afecţiuni. Se iau în obezitate înainte de mese cu 15 minute.
-Extern cantitatea de flori se dublează şi se poate întrebuinţa pentru băi sau cataplasme.
-Pomadă cu mâzgă (scoarţa a 2-a se rade) se fierbe în untură pe baia de apă şi se aplică
pe favus, ca substanţă vezicantă cu rol calmant.
-Frunze întregi sau mărunţite fierte în apă se aplică pe răni, furuncule, arsuri, contuzii,
etc.
-Infuzie din flori uscate se aplică pe locul dureros în nevralgia de trigemen fiind aplicate
calde.
Florile proaspete nu se aplică pe piele sau mucoase pentru că produc eriteme.
SOIA.
Soja hipoida. Fam.Papilonaceae.
Compoziţie chimică: protide (până la 40%), comparativ cu carnea care are doar 15-
20%. Mai conţine de asemenea toţi aminoacizii esenţiali, lipide, glucide, săruri
minerale, enzime, lecitine, rezine, ceruri, vitaminele A, B1, B2, C, D, E, fito-hormoni,
lecitină, diastaze, etc.
Proprietăţi farmacologice: aliment complex, mineralizant, antisclerogen,
hipocolesterolemiant, menţine constant nivelul lipidelor şi al glucozei în sânge. Are de 2
ori mai mult calciu ca laptele, conţine magneziu şi alte minerale foarte importante,
vindecă o serie de afecţiuni ale menopauzei pentru că are o serie de hormoni. Este un
important anticancerigen.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace, afecţiuni osoase cu
pierderea masei osoase, cancer în orice fază sau localizare în special la cancerul feminin
(sân, ginecologic), constipaţie, creştere, demineralizare, diabet, dismenoree,
hipocolesterolemie, lipsa calciului, obezitate, tulburările menopauzei.
Preparare: boabe sau făină folosită la orice masă.
-Laptele; 150g boabe se moaie la un litru de apă timp de 36 de ore. Se separă apoi
lichidul de partea mâloasă care se reia pentru o nouă pulverizare şi care se amestecă din
nou cu lichidul. Se pritoceşte şi se filtrează. Laptele acesta trebuie consumat în 24 ore.
(după Jean Valnet- Tratamente cu legume şi fructe).
-Soia consumată sub orice formă la fiecare masă este un tratament simplu şi foarte
eficient în afecţiunile de mai sus.
SORBESTREA.
 Page 542 of 1147

Sanguisorba officinalis. Fam. Rosaceae.

Denumiri populare: bibernie, bibernil, cabare, cârligăţea, cârligăţică, sângeroasă,
sângerie, sorbitoare.
În tradiţia populară: florile şi ramurile se fierbeau în rachiu, care se bea contra
crampelor abdominale. La fel rizomul ţinut în rachiu se lua contra durerilor de stomac.
Părţile aeriene se luau contra diareei şi dizenteriei la copii precum şi contra scurgerilor
de sânge şi la vătămături.
Compoziţie chimică: rădăcinile şi rizomul conţin tanin (catechol, galacatechol) în
cantitate foarte mare, până la 25%, vitamina C 900- 1000 mg\ 100 g. Acizi terpenici de
tip ursolic, flavone, amidon, saponozide, zaharuri, ulei volatil, săruri minerale.
Acţiune farmaco-dinamică: antidiareic, astringent cu acţiune hemostatică locală prin
coagularea proteinelor din plagă, utilizat în gingivite, hemoroizi în special. De
asemenea vasodilatatoare, galactagogă, antispastică, antiinflamatoare, aperitiv-
aromatică, diuretică, depurativă. Reglează tranzitul intestinal. Are o puternică acţiune
antimicrobiană.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, afecţiunile sânului cu
inflamaţii, amigdalite, anemie, arsuri, bronşite, cistite, colite de fermentaţie, congestii
venoase, congestie cefalică şi la picioare, contuzii, crampe abdominale, diaree,
dizenterie, enterocolită, faringite, hematurie, hemoptizie, hemoragii, infecţii intestinale,
infecţii renale, înţepături de insecte, laringite, leucoree, lipsa laptelui la mame, menstre
abundente şi de lungă durată, metroragii la menopauză, plăgi, răni, ulcerele pielii.
Preparare:
-Plantă proaspătă strivită se aplică pe rănile care se doresc a fi tratate. Se ţine în funcţie
de toleranţă până la 24 ore.
-1 linguriţă de praf fin obţinut cu râşniţa de cafea se va pune sub limbă pentru 10
minute, după care se va înghiţi cu puţină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecţiunile
interne.
- O linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute apoi se strecoară. Se poate folosi la afecţiunile mai uşoare câte 2-3 căni pe zi.
-2 linguriţe de plantă se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute.
Se strecoară. Este cea mai bună pentru afecţiunile în care se doreşte oprirea sângelui.
-4 linguri se vor pune la 500 ml apă. Se fierb timp de 10 minute după care se strecoară.
Se va folosi extern la spălături sau în sângerările mari.
-Tinctură din 50 g de plantă mărunţită se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70. Se
va pune la întuneric şi la temperatura camerei. Se agită de mai multe ori pe zi, pentru a
se putea extrage principiile active din plante. După 15 zile se strecoară şi se transferă în
recipiente mai mici cu dop ermetic. Se va administra în funcţie de gravitatea situaţiei
între 10 picături sau o linguriţă de trei ori pe zi, înainte de mesele principale, diluată în
100 ml apă. Se va lua până la remedierea situaţiei în afecţiunile interne (tranzitul
intestinal dereglat, crampe abdominale, etc). Se poate da în amestec şi cu alte tincturi.
-Planta proaspătă se poate consuma ca salată, în orice cantitate.
Aceleaşi efecte le are şi
Sorbestreaua mică ( Sanguisorba minor),
Fam Rosaceae
Denumiri populare- cebare, cerbană, buruiană de vătămătură, etc.
 Page 543 of 1147

Deosebiri: se poate folosi şi la guşă foarte bine ca şi la afecţiunile digestive cu scaume

muco-purulente.
Preparare şi administrare: cel mai eficient este să se facă tinctură sau dacă nu să se
folosească pus praf sub limbă pentru 10 minute, de 3 ori pe zi.
SOVÂRF.
Origanum vulgare Fam. Labiatae.
Denumiri populare: arigan, broască, budeană, busuioc de pădure, busuiocul feciorilor,
forostău, măgeran sălbatec, milot, poala Sfintei Mării, rigan, solovâr, sufulg, trifoişte.
În tradiţia populară: se întrebuinţa peste tot la vopsit în roşu sau galben auriu sau negru
şi cafeniu închis cu alte plante.
Frunzele crude se puneau pe tot felul de bube, iar uscate se sfărâmau mărunt, se
cerneau, se amestecau cu unt sau untură şi se ungeau la bube. Pentru dureri în gură şi
miros greu se spălau cu ceai din flori de sovârf. Se mai ţinea în gură contra durerilor de
măsele.
La temperatură se făceau frunze pisate care le legau la picioare. Planta fiartă se punea
la lovituri.
Contra dureri de cap se spăla pe cap cu decoct. Tot cu decoct se mai făceau şi băi la
reumatism.
Contra astmului şi gastritei se făcea un ceai cu planta întreagă care se bea de 3 ori pe zi.
Sovârf cu podbal se lua contra bronşitei, Ceai din frunze se lua contra diareei.
Se mai folosea la boli de piept şi stomac. Se mai fierbea în lapte dulce din care beau. Se
mai folosea cu mutătoare la ascită.
Compoziţie chimică: se întrebuinţează părţile aeriene superioare ale plantei (Herba
Origani) conţin- ulei volatil, timol, carvacrol, tanin, principii amare, antocianide,
flavonoide, substanţe minerale.
Acţiune farmacologică: antispastic al musculaturii netede datorită uleiului volatil şi
sedativă asupra sistemului nervos central şi mai ales asupra centrilor respiratori,
bronhodilatator, antiseptic, antispastic, sedativ asupra sistemului nervos central şi
asupra centrilor respiratori, stomahic, bronhodilatator, fluidifică secreţiile bronhice.
Intră în componenţa ceaiurilor: antibronşitic nr 2 şi sedativ.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni dermatologice, afecţiuni respiratorii,
afecţiuni stomacale, anorexie, arsuri, astenie, astm bronhic, bronşite, colite de
fermentaţie, crize dureroase reumatice, dizenterie, dureri de cap, dureri de dinţi,
eczeme, faringite, gastrite hipoacide, gingivite, halenă, insomnie, otită, parodontoză,
răni, stări gripale, stomatite, traheite, tulburări intestinale, tuse convulsivă.
Preparare: 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Pentru afecţiunile stomacale se iau
doar câte 4 linguri înainte de fiecare masă, sau între mese. Pentru restul de afecţiuni se
pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi, perioade lungi de timp fără efecte secundare nedorite.
-Suc proaspăt de plantă se picură în ureche la otite, sau se pune pe răni. Este bine ca
acesta să fie încălzit puţin, la temperatura corpului.
-Un vârf de cuţit de praf se va ţine sub limbă timp de 10 minute după care se înghite cu
puţină apă, în special la afecţiunile aparatului digestiv (gură, esofag, faringe, etc)
-Tinctură din 50 g de plantă mărunţită pusă la 250 ml alcool alimentar de 70. Se ţine
timp de 15 zile după care se strecoară. Se aplică extern diluat 1:10 sau în amestec cu
 Page 544 of 1147

alte plante pentru răni, spălături pe cap, vaginale. Intern se va lua 10 picături diluate în
puţină apă de 3 ori ep zi.
-Alifie din frunze uscate mărunţite şi unt proaspăt în părţi egale. Se va transforma planta
în praf cu ajutorul râşniţei de cafea apoi se va amesteca cu untul Se aplică pe răni
externe.
-Pentru gargară se vor pune 4 linguriţe de plantă la 250 ml apoi se fierb timp de 10
minute. Se strecoară şi se poate face gargară de mai multe ori pe zi.
SPANAC.
Spinaceae oleraceae Fam. Chenopodiaceae.
Compoziţie chimică: săruri minerale din belşug: la 100 g; 510 mg de sodiu, 375
de potasiu, 49 de calciu, 37 de fosfor, 37 de magneziu, 29 de sulf, 0,60 de mangan, 0,45
de zinc, 0,13 cupru, iod, arsen, Vitaminele: A, B1, B2, B6, C, caroten B9 (acid folic),
B12, K, clorofilă; spinacină (arginină, lizină); mucilagii; glucide (7 g); protide (2
g);lipide (0,50). Cât despre fier, conţinutul lui este 2-6 mg. 700 mg de acid uric la 100 g.
Alte săruri minerale, etc.
Proprietăţi farmacologice: remineralizant de mare valoare, antianemic,
antiscorbutic, tonicardic, activator al secreţiei pancreatice, anticancerigen, curăţă căile
digestive. Ameliorează bolile de ficat incipiente (seminţele). Beta-carotenul previne sau
chiar ajută la vindecarea cancerului. Vitaminele C este un antioxidant care şi ea ajută la
tratamentul cancerului.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni; acnee, afecţiuni cardiace, afecţiuni
dermatologice, anemie, arsuri, astenie fizică şi nervoasă, atonia vezicii urinare, cancer,
cistită, constipaţie, convalescenţă, creştere, depresiuni fizice şi nervoase, diabet zaharat,
eczeme, edeme, hipertensiune arterială, nefrite, obezitate, pecingine, plăgi atone,
prostatită, rahitism, reumatism scorbut, senescenţă, ulcere de piele, viermi intestinali.
Preparare: - crud de preferinţă în salate şi în crudităţi.
-Suc de spanac obţinut cu storcătorul amestecat cu o parte suc de spanac şi 4 părţi de
suc de morcov. Se consumă 600 ml pe zi cu 15 minute înainte de mesele principale, la
convalescenţă sau alte afecţiuni.
-Seminţe 1-2 linguriţe puse la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după
care se strecoară. Se consumă la constipaţie.
-Frunze fierte în ulei-cataplasme pe răni
-Frunze proaspete aplicate pe răni sau se pun zdrobite în diferite amestecuri ca mască de
faţă pentru regenerarea pielii. Se ţin timp de 20 de minute după care se spală cu apă
caldă.
- La un litru de vin de calitate se pune 200 ml de suc de spanac. Se va consuma câte 50
ml de trei ori pe zi în cazul în care se doreşte o remineralizare, în afecţiunile inimii, etc.
-Tinctură- 200 ml suc de spanac se vor pune cu 100 ml alcool alimentar de 70. Se va
lua 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se poate folosi în cure de lungă durată fără să fie nici un
efect secundar nedorit. Cei care au contraindicaţii la aces produs nu este indicat să-
folosească. Se poate de asemenea amesteca cu alte tincturi.
Contraindicaţii; hepatism, reumatism, artritism piatră la rinichi sau vezică, gută,
inflamaţii gastrice sau intestinale (din cauza oxalaţilor de potasiu şi calciu).
SPARANGHEL.
Asparagus officinalis Fam. Liliaceae.
 Page 545 of 1147

Denumirea populară: asperag, coasta -dracului, coasta-vrăjmaşului, iepurel, păr, ragila-

pământului, sparang, umbra-iepurelui.
În tradiţia populară: rădăcina se fierbea într-o oală nouă, cu coajă de dud negru,
undelemn, oţet tare şi miere, pentru durere de gură şi afecţiuni dentare. Decoctul ei se
lua în boli de rinichi. Siropul din rădăcini şi vârful ramurilor, preparat cu mult zahăr, se
lua de 2 ori pe zi, câte o lingură pentru poftă de mâncare.
Compoziţie chimică: bogată în proteine, asparagină, lipide, hidraţi de carbon, fito-
hormoni, enzime, glicozide steroidale, celuloză, săruri minerale, etc.
Acţiune farmaceutică: rădăcina- depurativ, diuretic, drenor hepatic, biliar, pulmonar,
fluidifică secreţiile bronhice, măreşte cantitatea de urină, stimulează digestia, afrodiziac,
uşurează tranzitul intestinal. Întăreşte sistemul imunitar. Ajută la lupta cu cancerul. Este
ideal pentru tratarea afecţiunilor renale cu condiţia să nu existe leziuni, caz în care
devine contraindicat, deoarece poate agrava afecţiunile.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: anorexie, afecţiuni biliare, afecţiuni cardiace
(sedativ), astenie fizică şi intelectuală, bronşite, convalescenţă, demineralizare, diabet,
digestie lentă, edeme, gută, impotenţă, insuficienţă hepatică şi renală, litiază urinară,
nevroză, palpitaţii, prostatite, retenţii hidrosodate, vâscozitate sangvină.
Se contra-indică la cistite şi reumatism.
Preparare: - ras proaspăt se foloseşte în diferite salate pentru gustul său foarte bun.
-Din 2 linguri de lăstari tineri mărunţiţi fierţi într-un litru de apă timp de 30 de minute.
Se strecoară, apoi se va consuma în decursul zilei.
-Sirop. Se va tăia mărunt rizomul, se acopere apoi cu apă. Se pune la fiert. Este bine ca
apa să fie de 2 ori cantitatea de plante. Se fierbe timp de 30 minute, după care se
strecoară. La fiecare 100 ml de ceai astfel obţinut se va pune 60 g de zahăr. Se pune din
nou la fiert şi se lasă până devine de consistenţa unui sirop. Se va trece în recipiente mai
mici. Se va folosi la nevoie câte o linguriţă diluată la 250 ml apă. Se vor putea lua 3-4
linguriţe pe zi.
-Tinctură din 50 g de rădăcină mărunţită care se va pune la 250 ml alcool alimentar de
70. Se va ţine timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se foloseşte în special la
afecţiunile inimii, dar şi la celelalte afecţiuni. Se va lua câte 10 picături de 3 ori pe zi în
diluţie cu apă. Se poate amesteca şi cu alte tincturi.
SPÂNZ.
Helleborus purpurascens Fam. Ranunculaceae.
Denumiri populare: barba-lupului, bojaţel, botăţel, coada-popii, cucurig, iarba-
nebunilor, ouăle-popii, paronici, spunz.
În tradiţia populară: rizomul fiert în rachiu de drojdie se ţinea în gură contra durerilor de
măsele.
Unii făceau abureli cu măselariţă şi apoi puneau în măsea un fie de spânz. Se plămădea
în rachiu şi se făceau cu el pansamente la degerături.
La răceală până nu s-a declanşat boala se pansa partea răcită cu frunze şi flori cât se
poate de calde. Cu decoctul rizomului se făceau spălături la sifilis. Se lua cu grijă şi
intern. Decoctul se dădea celor care aveau constipaţie.
Rădăcinile se plămădeau în rachiu şi se lua pe inima goală, contra limbricilor, iar unii îl
beau pentru dureri abdominale. Se punea în rachiu, se lăsa 3 zile apoi se da câte un
păhărel , de 3 ori pe zi celor care aveau paralizii sau le erau amorţiţi nervii de la mâni,
dureri de burtă, vătămătură.
 Page 546 of 1147

Compoziţie chimică: glicozizi : heleborină, helebrină; saponozide, rezine, lactonă,

protoanemonină, substanţe minerale, etc.
Toxicologie: toată planta este toxică atât proaspătă cât şi uscată. Helebrina este un
purgativ drastic, iar heleborina determină narcoză şi anestezia sistemului nervos central.
Simptome: vomă, iritaţii ale mucoaselor, hemoragii, ritm cardiac încetinit şi moarte. Se
pot face spălături stomacale, clisme, cărbune medicinal.
Acţiune medicinală; puţin studiată. Acum se studiază la diferite centre din ţară şi
străinătate. La noi există produsul Boicil forte sub formă de unguent sau soluţie pentru
uz extern şi stimuven. Acestea se pot folosi fără teamă.
Se pot folosi la următoarele afecţiuni: Boicil forte:- unguent şi soluţie pentru uz extern
cu efecte deosebite în afecţiunile reumatismale articulare, spondilită anchilopoetică,
artroze, poliartrite, mialgii, nevralgii, etc.
-Stimuven- gel din castan şi spânz pentru: tromboze, tromboflebite, ulcer de gambă,
senzaţie de picioare grele, inflamaţie şi tumefieri, luxaţii, entorse, bursite, tendenite,
varice, etc.
Având în vedere toxicitatea plantei nu dăm alte reţete care ar putea deveni toxice.
SPLINUŢĂ.
Solidago vrigaurea. Fam. Ranunculaceae.
Denumiri populare: floare-boierească, mănunchi, smeoaică, varga de aur.
În tradiţia populară: din frunze şi flori se extrăgea o frumoasă culoare galbenă. S-a
întrebuinţat contra unor tulburări renale şi contra hidropiziei.
Compoziţie chimică: uleiuri, taninuri, substanţe amare, saponozide, azulene, acizi,
flavonozide (cumarina)
Acţiune farmaceutică: diuretic, expectorant, colagog, antiinfecţios, antidiareic, calmant,
cicatrizant. Diminuează starea inflamatorie prin calmarea pe care o produce la nivel
intestinal.Stimulează contracţia vezicii biliare şi prin aceasta eliminarea bilei. De
asemenea are o marcantă acţiune antihemoragică.
Distruge microbii, atât de pe tegumente cât şi din organism dacă este luată intern, ajută
în toate inflamaţiile în special ale aparatului digestiv şi urinar, dar şi la cel intestinal.
Ajută în cazurile de retenţie hidrică prin accelerarea eliminării urinei şi curăţirea renală
pe care o face. Sunt mai utile în acest caz florile. Cre se vor folosi sub diferite forme.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abces, afecţiuni biliare, afte, ascită, bronşite,
calculoză biliară, diaree chiar cu sânge, enterite, inflamaţii intestinale, litiaze renale şi
biliare, metroragii, nevralgii dentare, răni, retenţie hidrică, reumatism, urticarie.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma până la 2 căni din acest ceai în
cursul unei zile. Este foarte eficient în cazurile afecţiunilor renale, de vezică, diaree.
-Se va transforma planta uscată în praf cu ajutorul râşniţei de cafea. Se ia din acest praf
o cantitate cât un vârf de cuţit care se va pune sub limbă de trei ori pe zi, înainte de
mesele principale. Se va face maximum 14 zile zilnic de trei ori. Ajută în special la
diaree, eliminarea calculilor, caz în care este indicat să se consume şi ceaiuri diuretice
din orice alte plante, pentru a fi eliminate mai uşor.
-Tot pentru pietre se va pune 2 linguri cu flori în 250 ml apă clocotită. Se lasă acoperit
de seara până dimineaţa. Se mai încălzeşte o dată dimineaţa până va clocoti. Se acopere
pentru 15 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 astfel de ceaiuri în litiaze.
La toate acestea dacă nu există diabet se pot îndulci ceaiurile cu miere polifloră.
 Page 547 of 1147

Extern se face ceaiul aşa cum am descris ultimul cu 2 linguri de plantă.

-Tinctură. 50 g de plantă mărunţită se va pune la 250 ml alcool, alimentar de 70. Se va
ţine apoi timp de 15 zile agitând zilnic de 2 ori. Se va strecura apoi. Se iau câte 10
picături diluate în apă de trei ori pe zi în afecţiunile de mai sus.
Cu această plantă se pot face tratamente de lungă durată fără să prezinte efecte
secundare nedorite. Este indicată să se folosească chiar o perioadă mai lungă, inclusiv
după trecerea afecţiunii, pentru ca să nu se producă recidive ale bolilor tratate cu această
plantă.
Se mai poate folosi în foarte multe alte preparate cu alte plante medicinale, fiind foarte
activă.
SPORIŞ.
Verbena officinalis. Fam. Verbenaceae.
Denumiri populare: buruiană de boală, guşa-porumbelului, iarba-fierului, iarba-fiarelor,
iarbă-spornică, măturică, săgeata- Domnului, spor, sporici, sporiş, verbină, verbină-
sălbatecă.
În tradiţia populară: se folosea la răni, abcese, dureri de cap, de ficat, de splină şi
rinichi. Se punea în băi, ca să crească părul. La copiii care cădeau în boală, slabi,
anemici, se fierbea planta în apă în 3 luni la rând şi se scăldau copii în ea.
Se punea în Transilvania în fundul carului când se duceau după grâu ca să fie
grâul cu spor.
Compoziţie chimică: substanţe amare, emulsină, invertină, verbenolină (glicozid),
heterozide cardiotonice, tanin, substanţe minerale.
Acţiune farmaceutică: vulnerar, detergent, rezolutiv, antiinflamator, antiseptic,
anestezic, antimigrenos, astringent, antinevralgic, ajută în afecţiunile ficatului, renale,
splină, dar şi la cele datorate dereglărilor glandulare, sau digestive, extern este
vulnerară, antiinflamatoare, antinevralgică. Stimulează digestia.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alopecie, afecţiuni de ficat, afecţiuni de splină
sau renale, afte, chelie, echimoze, eczeme zemuinde, contuzii, halenă, inflamaţii chiar
cronice, lipsa laptelui la mamele care alăptează, nevralgii, nevralgie de trigemen,
reumatism, ulcere de buze, ulcerele cavităţii bucale, ulcere de piele.
Preparare: - o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe
apoi 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni în cursul unei zile la
afecţiunile de mai sus.
-2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe 5 minute. Se
strecoară. Se va consuma în cursul unei zile. Este foarte util în cazul durerilor caz în
care se poate aplica caldă pe locurile dureroase cu ajutorul unui pansament înmuiat în
acest ceai cât mai cald. Se poate folosi extern atât timp cât persistă durerea.
În cazul rănilor se va tampona cu ceai care se va pune pe o bucată de vată. Se poate face
în acest caz un ceai mai concentrat cu cantitate dublă de plantă. Se face de cel puţin 2
ori pe zi. De asemenea se poate face unguent care de asemenea este foarte eficient.
-Se fierbe planta în ulei şi apoi se aplică caldă pe locurile dureroase. Se va pune cât mai
caldă.
-Tinctură- 50 g de plantă se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70. Se va ţine timp
de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se va lua câte 10 picături- 1 linguriţă de 3 ori pe zi
intern diluat sau se aplică sub pansament pe locurile care doresc a fi tratate.
 Page 548 of 1147

-Se ţine în gură praf de plantă pentru înlăturarea mirosului neplăcut al gurii.
STÂNJENEL GALBEN.
Iris pseudacorus
STÂNJENEL ALB ŞI VÂNĂT.
Iris palida Iris florentina-
STÂNJENEI ALBAŞTRI.
Iris germanica Fam. Iridaceae.
Denumiri populare: cacică, ceapă, coada-cocoşului, cocoară-mnerie, cocoş, cosiţa-
fetelor, crin, crin-albastru, floare-vânătă, frunză-lată, găltane-vinete, iarbă-lată, lilie,
lilie-sălbatecă, lilian, paparigă, păpurigă, pescuţie, sabie, sanfii, spetează, stânj,
stânjeneii-miresei, tulipan.
În tradiţia populară: rădăcina se dădea copiilor pentru a o strânge între gingii în timpul
creşterii dinţilor- mai era folosită şi în industria cosmetică şi a tutunului. Rădăcina are
miros de micşunea şi era întrebuinţată la fabricarea săpunurilor şi a pudrelor parfumate.
Rizomii se fierbeau în vin sau apă şi se luau pentru ascită. Pisaţi şi plămădiţi în rachiu
îi luau femeile după naştere ca să se cureţe. Cu rizomi pisaţi se ungeau umflăturile.
Rizomul plantei cu proprietăţi astringente se fierbea cu şofran şi se lua contra gălbinării.
Compoziţie chimică: ulei eteric cu miros de viorele, iridozid, esteri cu acizii miristic sau
oleic, glucozizi, amidon, mucilagii în special rizomul, săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: antispastic, expectorant, diuretic, cicatrizant. Măreşte cantitatea
de urină eliminată, util în cazul ascitei. Înlătură spasmele. Extern vindecă rănile. Este
antitumoral mai ales extern. Poate ajuta la provocarea vomei. Este un tonic capilar.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: alopecie, arsuri, astm, ascită, bătături, bronşită,
colici abdominale, constipaţii acute, cosmetică, creşterea dinţilor la copiii mici,
dischinezie biliară, favus, halenă, pecingine, răni, reumatism, spasme stomacale, tumori,
tuse.
Preparare: o linguriţă de rizom mărunţit se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe timp de
5 minute, după care se strecoară. Se va putea consuma în cazurile afecţiunilor interne,
chiar a ascitei până la 2 căni pe zi. Se poate folosi durată mare de timp.
În cazul tusei se va lua câte o lingură de ceai din oră în oră.
-Se va pune 50 g de rizom mărunţit la 250 ml alcool de 70. Se va ţine timp de 15 zile
după care se strecoară. Se va lua câte 10 picături în cazurile de spasme abdominale sau
chiar la femeile care nasc pentru a uşura naşterea şi a evita spasmele şi contracţiile
false. Se ia diluat cu puţină apă.
Toxicitate! Planta este toxică atât în stare verde cât şi uscată conţinând iridozin care se
poate acumula în sânge şi să provoace moartea, prin acumulare. Din această cauză este
foarte indicat ca această plantă să se folosească sub supraveghere medicală. Se indică
mai ales la afecţiunile grave când nu se poate înlocui cu alte plante mai puţin toxice.
În cazul intoxicaţiei se va interveni cu vomitive şi diuretice, de asemenea cărbune activ.
Extern:
Se va putea folosi la tratarea alopeciei sau a cheliei. Se intervine cu frecţii cu tinctură
sau chiar cu plantă macerată în oţet timp de 8 zile. Se vor face frecţii de 2 ori pe zi cu o
vată înmuiată în această soluţie. La fel se poate folosi la petele de pe piele sau la
mâncărimi, bătături, etc.
STEREGOAIE.
Veratrum album Fam. Liliaceae.
 Page 549 of 1147

În tradiţia populară: se folosea peste tot ca insecticid.

Pentru scabie sau diferite eczeme se fierbeau rădăcinile, zeama se ţinea 2 zile să
dospească, apoi se ungeau locurile afectate.
Se mai făcea alifie cu pucioasă sau se fierbeau în zer.
Rădăcina pisată mărunt şi amestecată cu mălai se folosea ca otravă pentru şoareci şi
şobolani.
Grăunţe de cucuruz fierte cu stirigoaie se dădeau păsărilor care stricau culturile.
Compoziţie chimică: rizomul şi rădăcina conţin alcaloizi specifici 1,2-1,6 iar în rădăcini
0,6-1,3% (protoveratrină, veratramină, etc). Alcaloizii se găsesc combinaţi cu acidul
chelidonic şi veratric, pe lângă care se mai găsesc aczii: acetic, butiric, alfa-metil-
butiric, tiglic, angelic. Mai conţine ulei gras, rezine şi amidon. Se găsesc cristalizaţi sau
amorfi. Cei amorfi sub formă de esteri cum sunt: germidina şi germitrina. Unii dintre
cei cristalizaţi pot fi sub formă de esteri de exemplu germina, iar prin hidroliză blândă
se obţine alcaloidul secundar proto-veratridina, iar prin hidroliză energică se obţine
germina. Ambii sunt fiziologic activi. Mai sunt: jervina, rubijervina. Alţi alcaloizi:
veratramina şi glicozida acesteia veratrozina.
Veracevina este întrebuinţată terapeutic. Mai face parte proto-verina, germina, verina,
sinaina şi rubi-verina. Prin toxicitate este dăunătoare păşunilor. După înflorire
toxicitatea scade iar la planta uscată dispare cu desăvârşire.
Acţiune farmaceutică: este cu gustul foarte iute şi excită secreţiile gastrice şi biliare,
expectorant, antiparazitar extern. Fiind o plantă toxică se foloseşte numai sub
supraveghere medicală. Este toxică şi iritantă pentru mucoasă. Sub formă de pulbere
rizomii şi rădăcinile se întrebuinţează mai mult în medicina veterinară. Sub formă de
extracte se întrebuinţează ca parazicid. Alcaloizii esteri sunt hipotensivi vasodilatatori,
depresori cardiaci şi respiratori.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: eczeme, hipertensiune arterială, răni, toxicoza
gravidelor.
Se foloseşte numai sub supraveghere medicală!
Se fac doar preparate galenice în farmacie. În cazul intoxicaţiei: spălături stomacale,
cărbune vegetal.
STEJAR.
Quercus robur Fam. Fagaceae.
Denumiri populare: gorun, sledun, stăjar, stejar pedunculat, stejariu, stejar de luncă,
stejer, sledun, stojar, terş, trăjor, tufan.
În tradiţia populară: scoarţa de stejar a fost folosită pentru vopsit în negru.
Coaja de stejar se fierbea cu piatră acră şi decoctul se ţinea în gură contra durerilor de
dinţi.
Macerată în oţet, la care se adăuga alaun se folosea la gingivite. Contra durerilor de
măsele se mai folosea şi zeama de coajă de stejar, cu coajă de pădureţ, putregai de
răchită şi piatră acră.
Decoctul scoarţei la hemoroizi, răni, se mai făceau băi şi spălături la leucoree, boli de
rinichi, etc. Băi la picioare contra transpiraţiei. Ghinda prăjită contra diareei. Fierturile
din frunze la ascită.
Compoziţie chimică: se foloseşte terapeutic scoarţa ramurilor tinere de 2-3 ani (Cortex
Quercus) coaja- acid cvercitanic, acid elagic şi galic, principii amare, cvercina,
fluroglucina, substanţe pectice, rezine, oxalat de calciu. Galele care se produc la frunze
 Page 550 of 1147

conţin 36-72% tanin care este constituit în majoritate din pentadigaloilglucoză, acid
galic, acid elagic, acid ciclogalifaric şi hidraţi de carbon. Se obţine din acestea o
tinctură.
Acţiune farmaco-dinamică: precipită proteinele, astringent, hemostatic,
antiseptic, antidiareic. tinctura din gale, datorită taninului pe care-l conţine are o acţiune
astringentă, hemostatică de suprafaţă (prin precipitarea proteinelor), antiinflamatoare,
dezodorizantă. Intern cu prudenţă numai în cazuri de intoxicaţii cu alcaloizi sau metale
grele. Nu se administrează intern pentru că poate produce tulburări renale şi necroza
ficatului. Extern nu se face pe suprafeţe mari. Nu se administrează în clisme. Extern în
soluţii 1% în ape de gură unguente 10%, ovule vaginale, inhalaţii.
Extern: astringent, cicatrizant, dezinfectant.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: arsuri, degerături, diaree, eczeme
exudative, enterite, epitaxis, fistule anale, gingivite, hemoragii diverse, hemoroizi,
intoxicaţii cu metale grele, leucoree, melene, metroragii, seboree, transpiraţia excesivă a
mâinilor şi picioarelor.
Preparare: intern- 2 linguriţe de coajă mărunţită se vor pune în 250 ml apă rece.
Se fierbe timp de 20 de minute, apoi se strecoară. Se pot bea 2 ceaiuri pe zi.
-Dintr-o linguriţă de ghindă prăjită şi măcinată se prepară o cafea care reglează scaunul
în diaree; se bea dimineaţa pe stomacul gol o ceaşcă, ne îndulcită.
Extern: 3 linguriţe de coajă mărunţită se va pune la 250 ml apă rece. Se va fierbe timp
de 20 minute după care se strecoară. Se poate face gargară, comprese, băi de şezut,
spălături vaginale, băi în diferite boli ale pielii.
-Praf de coajă de stejar se va pune pe diferite răni zemuinde.
-Praf de coajă de stejar se aplică în pantofi sau se pune în ciorapi pentru a absorbi
surplusul de umiditate şi a diminua transpiraţia.
Se poate folosi în combinaţii şi cu alte plante.
STRAŞNIC.
Aspelinum trichomanes Fam. Polypodiaceae.
Denumiri populare: acul pământului, dorul Maici Preciste, feregea, ferigă vărgată,
ferigea vânătă, fericuţă, feregă sălbatecă, ferigă măruntă, părul doamnei, părul Maici
Domnului, pocitor, teişor.
În tradiţia populară: planta se fierbea şi cu decoct se spăla pe cap pentru întărirea
rădăcinii părului. Se mai plămădea în ţuică şi se bea contra paraliziei, iar cu iarba ciutei
(Melittis) contra vătămăturii. Ceaiul din frunze uscate se lua contra tusei.
Compoziţia chimică: necunoscută.
Se poate folosi; extern la căderea părului făcându-se spălături sau comprese la diferite
răni, cu scopul cicatrizării.
STRUGURE.
Vitis vinifera.
Compoziţie chimică: apă 72%, zahăr fermentabil, cremă de tartru, acid tartric liber, acid
malic şi alţii, materii azotate, materii neazotate, materii minerale, lignoase insolubile,
acizi liberi, acizi volatili, tanin, ulei, materii răşinoase. Strugurele negru conţine un
colorant enocianină care este un tonic. Vitaminele: A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E.
Acţiune farmacologică: foarte digest, energic muscular şi nervos, remineralizant,
antitoxic, stimulent şi decongestionant hepatic, răcoritor, colagog, diuretic, laxativ,
 Page 551 of 1147

antiputrid, reduce cantitatea de colesterol din sânge, elimină acidul uric în exces, ajută
în cazul cancerului.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: afecţiunile inimii (controlează nivelul
colesterolului şi îl împiedică să se depună pe artere), afecţiuni pulmonare, afecţiuni
traheale, afecţiuni renale, afecţiuni vezicale, afecţiuni hepatice, artrite, anemie, angină,
astenie, azotemie, bronşită, calculoze, cancer (antitumoral), congestia ficatului,
congestia splinei, convalescenţă, demineralizare, dermatoze, dispepsii, eczeme, edeme,
enterită, dermatoze, febră, furunculoze, gută, hemoptizii, hemoroizi, hipertensiune,
intoxicaţii cronice mercuriale şi saturnale, litiaze, nefrite, obezitate, pletoră, retenţie
urinară, reumatism, sarcină, senectute, stomatite, surmenaj, sporturi de rezistenţă, stări
acute, temperamente biloase şi sangvine, tuberculoză pulmonară, tulburări digestive.
Preparare:
-Cură de struguri: 1-2 kg de struguri pe zi sau 700-1400 ml suc de consumat exclusiv.
Diuretic, laxativ, eliminator al acidului uric, litiazicilor, etc.
-Obezitate. 2 zile din 10 să se consume numai struguri 1,200 kg pe zi.
-Dezintoxicare- 3 păhărele de suc (must ) în fiecare zi, între mese.
-Sucul rezultat înainte de maturare este răcoritor, folosit înstările febrile ca şi contra
anginelor, stomatitelor şi hemoptiziilor.
-Mustul este diuretic şi laxativ.
Stafida indicată în afecţiunile pectorale, hepatice, etc.
-Seva de primăvară 1 linguriţă dimineaţa contra litiazelor urinare, biliare şi a pietrelor.
-Sucul aplicat cu un tampon de vată pe ten se lasă să se zvânte 5 minute, apoi se spală
cu apă călduţă în care s-a pus puţin bicarbonat de sodiu.
-Seva primăverii se pun picături în ochi la afecţiuni oftalmologice.
STRUGURII URSULUI.
Arctostaphylos uwa-ursi. Fam.Ericaceae.
În tradiţia populară: ceaiul din frunze se lua ca diuretic. Este interzisă recoltarea fiind
ocrotit de lege.
Compoziţie chimică: frunzele conţin 5-12% glicozide hidrochinonice )arbutin@ şi
metilarbutiLa), 0,5-1% deridaţi triterpenicX (acidul ursoli@, uvaolul), 1-6_flavonoide
(izo@uercitrina, hipDrina) şi 7-19% daninuri de tip Pirogalic. ArbutHna se
scindează_în glucoză şi hHdrochinonă; metHlarbutina se scHndează în glucoIă şi
metilhidro@hinonă.
Acţiune_farmaco-dinamicĀ: datorită taniLurilor pe care |e conţin au o a@ţiune
astringenfă, iar datorită_glicozidelor şi_hidrochinonei, @u o acţiune antHseptică asupra
Lucoasei căilor Drinare, deoarecD se elimină la Livelul rinichiuLui când_glicozidele
sunD scindate.
Se pLate folosi la u@mătoarele afecţHuni: afecţiunilD aparatului genXtal şi urinar,
@ciditatea urineI, cistite, diarDe, gută, hematu@ie, hipermenoreD, infecţie urin@ră,
inflamaţii Luco-purulente aLe aparatului ge\ital sau urinar
 Page 552 of 1147

litiaze, pieliDe, prostatită, @eumatism, urertBite.

Preparare:_ cel mai activ Gste sub formă dD tinctură care Be va face din 5_ g plantă
mărunŀită care se va Aune la 250 ml aLcool alimentar De 70. Se va ţiLe astupat la
te\peratura camereH agitând des timp de 15 zile, după care se strecoară. 1 g de tinctură
este egal cu 28 de picături. Se va lua 1,5 g pe doză de 3 ori pe zi.
-1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml de apă. Se va fierbe timp de 5
minute, după care se strecoară. Se pot consuma2-3 ceaiuri pe zi în afecţiunile interne.
-2 linguriţe puse la 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. Se pot
bea de asemenea 2 căni pe zi. Este contraindicat femeilor gravide.
În toate cazurile înainte de administrare se poate pune un vârf de cuţit de bicarbonat de
sodiu, pentru alcalinizare.
SULFINĂ.
Melilotus officinalis.Fam.Leguminosae.
Denumiri populare: iarbă de piatră, molotru galben, solcină, sufulf, surcină.
În tradiţia populară: se făceau spălături contra durerilor de cap. Ceaiul din flori se
folosea la afecţiuni neuro-psihice şi insomnii. Floarea se fierbea în apă şi se lua la astm
sau contra vărsăturilor, iar în vin sau borş în leucoree. Se mai punea printre haine pentru
miros plăcut.
Compoziţie chimică: se recoltează numai florile (Flores Meliloti) flori- ulei volatil,
metilotizida, glucoză, acid cumarinic, tanin.
Acţiune farmaceutică: datorită cumarinei produsul se foloseşte ca aromatic,
vosodilatator periferic, măreşte permeabilitatea vasculară, scade tensiunea arterială,
sedativ uşor, regenerează celula hepatică, diuretic, aromatizant, astringent. Extern-
antiseptic, antiinflamator, calmant (băi).
Intră în compoziţia ţigărilor antiasmatice, preparate de Plafar.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese în special dentare, afecţiuni oculare,
afecţiuni renale, astm bronhic, bronşite, gingivite, hepatită cronică, hipertensiune
arterială, răni.
Preparare: intern: o linguriţă de flori mărunţite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
Extern: cantitatea de plante se dublează apoi se vor face comprese, instilaţii pentru ochi,
spălături sau gargară.
-Băi- 100 g de plantă mărunţită se va pune la 3 litri de apă clocotită. Se acopere timp de
10 minute după care se va strecura. Se va turna în cadă unde este bine să se stea la
temperatura corpului timp de 20-30 minute.
SULFINĂ ALBĂ.
Melilotus albus Fam. Leguminosae.
În tradiţia populară: fiartă în vin se folosea la leucoree. In unele părţi se fierbea cu ceapă
şi decoctul se lua în leucoree. În alte părţi se fierbea cu flori de crin, de salcâm, rădăcină
de bujor tot pentru leucoree.
Compoziţia chimică: cumarină, flavonozide, etc.
Se va folosi ca şi cealaltă.
SUNĂTOARE.
Hypericum perforatum. Fam. Hypericaceae.
Denumiri populare: asunătoare, buruiană de foc, buruiană de năduf, buruiană de pe
răzor, crucea-voinicului, drobişor, floare de foc viu, floare de năduf, floare de sunătoare,
 Page 553 of 1147

floare-galbină, floarea lui Ion, harnică, hamei de pământ, iarba lui Sfântul Ioan, iarba-
crucii, iarba-spaimei, iarba-sângelui, iarbă-sunătoare, închegătoare, jale de munte,
lemnie, neruju, osul-iepurelui, pojar, pojarniţă, sburătoare, sinătoare, sunaică, şovârf-
galben, şerlui, şovârvariţă.
În tradiţia populară: se întrebuinţa încă din antichitate.
Planta se folosea la vopsit în galben şi portocaliu.
Din flori plămădite în undelemn câteva zile, la soare ori la căldură, se obţinea “untul de
sunătoare” folosit la tăieturi, răni, bube, afecţiuni dermatologice, lumbago, etc. Planta
uscată se amesteca cu smântână, cu care se ungeau bubele dulci. Ceaiul din tulpini
florifere se lua contra astmului, răceli, dureri de stomac, boli hepatice, renale, afecţiuni
ginecologice. Decoct contra dizenteriei stări psihice patogene, boli de fiere, ficat,
gălbinare, leucoree. Infuzia ca stimulent pentru curăţarea sângelui. Se făceau băi contra
reumatismului.
Compoziţie chimică: se foloseşte în medicină părţile terminale înflorite (Herba
Hyperici) conţin: ulei volatil, hiperină, hipericină, flavone, hiperozidă, cvercetrol,
galactoză, cvercitrină, rutină, tanin catehic, substanţe colorate, hipericină, colină,
caroten, acid valerianic, vitaminele C, PP, saponine.
Acţiune farmaceutică: datorită hipericinei şi pseudohipericinei, uleiului volatil şi
taninurilor este: antiinflamator hepatic şi intestinal, astringent, antidiareic, coleretic,
antiseptic, antibiotic, diminuează procesele inflamatorii hepatice şi tulburările motilităţii
căilor biliare, cicatrizant, împiedică infiltrarea grasă a ficatului, împiedică degenerarea
celulei hepatice, cicatrizant. Extern- trofic şi calmant, antiinflamator gingival,
cicatrizant.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni ginecologice,
arsuri, arterite obliterante, astm, boli gastro-intestinale, boli de nervi, bolile vezicii
urinare, bronşite, cistite, climacteriu, colecistite, colite cronice, dereglări de ciclu
menstrual, depresii, diaree, dispepsie, eczeme, dureri de spate, gastrite hiperacide,
hepatite şi hepatite cronice evolutive, inflamaţii ale gingiilor, inflamaţii hepatice
cronice, inflamaţia glandelor şi ganglionilor, inflamaţii ale nervilor, insomnii,
insuficienţă circulatorie, iritaţii cutanate, leucoree, luxaţii, maladii cardiace, nefrite,
nevroze, nevralgii, migrene, oligurie, plăgi, răni, reumatism, sciatică, scurgeri vaginale,
spondiloză, stări de irtabilitate, stomatite, stări de oboseală, tulburări de secreţie biliară,
ulcer gastric, ulcerele pielii, vaginite, zona-zoster.
Preparare: intern- o linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere
apoi timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi.
-În 500 ml ulei se va pune 50 g plantă mărunţită care a stat timp de 8 ore în 100 ml
alcool alimentar de 70. De aici se pot face 2 procedee:
se pun plantele cu alcoolul şi uleiul pe baia de apă şi se fierbe timp de 2-3 ore, după
care se strecoară. Se va pune la întuneric, în sticle bine închise.
Se lasă la soare o perioadă de 4 săptămâni după care se strecoară.
În ambele cazuri după strecurare este bine să se ţină ferite de razele soarelui.
Se va lua câte o lingură de ulei după fiecare masă în dischinezii biliare, etc.
Extern- cantitatea de plantă se dublează şi se pot face băi, cataplasme, gargară, spălături
vaginale. Compresele cu sunătoare au acţiune de stimulare asupra tenurilor uscate şi
îmbătrânite.
 Page 554 of 1147

Atenţie! În toate cazurile în care se foloseşte în tratament sunătoarea se va feri de

acţiunea razelor solare, după tratament.

SUSAI PĂDUREŢ.
Mycelis muralis. Fam. Compositae.
Denumiri populare: creastanie, crestăţea, făgeţea, floarea-hoţului, floarea-lotrului,
floarea-tâlharului, salată-câinească, susai de munte, susai de pădure, susai-pădureţ,
tâlhărea.
În tradiţia populară: frunzele se puneau pe răni şi tăieturi. Frunza verde sau uscată şi
muiată în apă caldă se aplica pe arsuri, pentru a grăbi vindecarea lor. De asemenea se
foloseşte foarte mult pentru afecţiunile aparatului digestiv sub formă de ceai din 2
linguriţe de plantă fiartă 5 minute cu 250 ml apă. Se consumă 2-3 căni pe zi. Extern se
aplică şi plantele cataplasme.
Compoziţia chimică: nestudiată.
Nu este trecută între plantele medicinale, totuşi am menţionat-o pentru că se foloseşte
foarte mult popular.
ŞOFRAN.
Crocus sativus. Fam. Iridaceae.
Denumiri populare: brânduşă, şofran bun, şofran de grădină, şofran primăvăratec,
şofran galben.
În tradiţia populară: plămădită în ţuică cu măcriş şi stânjen galben, se întrebuinţa contra
gălbinării. Ceaiul din frunze se lua călduţ, câte 2 ulcele pe zi în hemoroizi, iar cu
decoctul plantei se făceau spălături.
Compoziţie chimică: o substanţă de natură glicozidică: protocrocina care prin oxidare se
scindează în două molecule de pirocrocină şi o moleculă de crocină. Pirocrocina este un
glicozid amar care se scindează în citral şi glucoză. Safral se găseşte în stare liberă.
Crocina este un glicozid galben, care prin hidroliză dă un zahăr. Mai conţin şi alte
substanţe colorate: licopina şi zeaxantina, precum şi ulei volatil cu cineol şi pinen.
Acţiune farmacologică: tinctura în doze mici este un stimulator al sistemului nervos,
stomahic amar, slab analgezic periferic, sedativ al tusei prin acţiunea sa asupra
terminaţiilor vagale.
În doze mari este narcotică şi congestivă a sistemului nervos, emenagogă prin acţiunea
directă asupra miometrului.
Exercită asupra uterului o acţiune sedativă fiind indicată în dismenoree dureroasă.
Este puternic aromatizant.
Provoacă apariţia ciclului întârziat.
Este contraindicată în sarcină, putând provoca metroragii şi chiar avort.
Se indică în următoarele afecţiuni: afecţiuni biliare şi hepatice, afecţiuni ginecologice,
anorexie, atonie gastrică, balonări, bronşite, dismenoree, dispepsii, hemoroizi,
insomnie, meteorism, metroragii, nervozitate, tuse.
Preparare:
-Tinctură- 20 g de plantă mărunţită se va pune în 250 ml alcool alimentar de 70. Se va
ţine timp de 15 zile agitând zilnic. După 15 zile se strecoară. Se va consuma diluat câte
5-10 picături în afecţiunile de mai sus, intern. Extern se poate aplica diluată.
-1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15
minute. Se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în afecţiunile menţionate.
 Page 555 of 1147

-Se poate adăuga în diferite preparate culinare.

-Extern se poate face o alifie. Se va pune o bază grasă (unt, untură, lanolină) şi se va
amesteca 100 g cu 10-20 g de plantă transformată în praf. Se amestecă bine împreună,
după care se poate pune în cutiuţe de capacitate mai mică. Se poate folosi la hemoroizi
sau alte afecţiuni interne.
ŞOFRĂNAŞ.
Carthamnus tinctorius. Fam. Compositae.
Denumiri populare: crăpuşnic, pintenoagă, şofran, şofrănel-roşu, şofrănel-prost.
În tradiţia populară: cultivată mult pentru calităţile tinctoriale. Florile servesc la
obţinerea unui colorant galben sau portocaliu folosit în industria de medicamente şi
alimentară. Se folosea pentru vopsit în diferite nuanţe de galben. Se folosea ca şi
şofranul contra gălbinării, iar cu alte plante se folosea pentru răni, tăieturi. Decoctul
florilor se lua de către femei la naştere pentru a naşte mai uşor.
Compoziţie chimică: seminţele conţin ulei gras, acizii linoleic, oleic, substanţe peptice,
substanţe extractive neazotate, substanţe minerale.
Acţiune farmacologică: se folosesc florile şi fructele. Ajută ca emolient şi antiseptic în
afecţiunile bronhice, prin fluidificarea şi eliminarea sputei, antiinflamatoare,
bacteriostatic, behic, antitusiv, laxativă şi chiar purgativ(uleiul). Elimină apa în exces
prin eliminare urinară.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: ascită, bronşită, boli intestinale, constipaţie,
răni, reumatism, tuse.
Preparare: 1 linguriţă de flori uscate şi mărunţite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi în
afecţiunile de mai sus.
-Ulei 500 ml peste care se va pune 50 g de flori mărunţite se pune la soare timp de 4
săptămâni. Se va strecura apoi şi se poate folosi extern.
ŞOPÂRLIŢĂ.
Succisa pratensis Fam. Dipsacaceae.
Denumiri populare: călugăşoară, coroniţă, floarea-văduvelor, floricele de flori albe,
muşcata-dracului, ochiul-şarpelui, plescăiţă, ruin-alb, şopârlaiţă.
În tradiţia populară: decoctul plantei se folosea la răni, tăieturi, impetigo, tricofiţie şi
alte boli de piele. Ceaiul sau decoctul tulpinilor florifere se lua în răceală şi boli de
stomac. Fierte cu busuioc se luau contra buboaielor şi antraxului. Se mai făceau băi la
reumatism, dureri de mijloc şi altele.
Compoziţie chimică: părţile aeriene sunt bogate în tanin.
Acţiune farmacologică: astringentă prin precipitarea proteinelor folosită mai ales în
afecţiunile digestive sau dermatologice. Aplicate pe piele sub diferite forme formează
prin precipitare o peliculă care este un bun protector care nu dă voie să se mai
înmulţească bacteriile. Se poate folosi de asemenea ca antidot în diferite forme de
otrăviri accidentale. Extern este astringent şi dezinfectant.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afte, eczeme zemuinde, dermatoze diverse,
diaree, dureri diverse (aplicare externă), echimoze, hiperaciditate gastrică, leucoree,
mâncărimi de piele, metroragii, stomatite, ulcere de gambă.
Preparare: 1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute, după care se strecoară. Se poate consuma 2-3 căni pe zi. Extern se
pun comprese sau spălături.
 Page 556 of 1147

-Sirop din flori şi frunze mărunţite. Se vor pune 50 g de plantă mărunţită care se va
fierbe într-un litru de apă timp de 30 minute. Se vor strecura apoi şi se va pune la
fiecare 100ml de lichid 50 g de zahăr. Se fierbe până capătă consistenţa unui sirop. Se
va lua câte o linguriţă diluată de trei ori pe zi în afecţiunile interne.
ŞTEVIE.
Rumex alpinus. Fam. Polygonaceae.
Denumiri populare: dragomir, măcriş de grădină, măcrişul-cucului, steghie, ştevie-
rădăcini, ştege.
În tradiţia populară: rădăcina a fost folosită pentru vopsit în galben, cafeniu, albastru şi
verde. Rădăcina, pisată cu usturoi, se punea la impetigo, ori se storcea seva din ea pe
impetigo şi bube dulci. Cu smântâna în care se plămădeau rădăcinile de ştevie pisate se
ungeau crăpăturile şi plesniturile pielii. Rădăcina se frigea, se pisa şi se punea pe bube
ca să spargă. Cu decoct se spălau cei care aveau râie. Ceaiul sau decoctul se lua în
Transilvania de tuse, de tebece şi pentru pornirea udului. Seminţele se fierbeau şi
decoctul lor se lua ca purgativ iar decoctul rădăcinilor în cazul diareei. Ceaiul din
seminţe cu coajă de porumbel se bea pentru vărsături. Pentru vătămătură se curăţa şi se
spăla bine rădăcina, se pisa şi se lua contra gălbinării.
Compoziţie chimică; rizomii conţin tanin, crizofaneina, gluco-emodina,
reocrizina şi gluco-reina, cu următorii agliconi: crizofanol, reumodina, reocrizidina,
reina. Cele mai importante sunt: glucogalina şi tetrarina care prin hidroliză conduce la
glucoză, acid galic, acid cinamic şi reosmină. S-a identificat o rezină cu puternică
acţiune laxativă, substanţe mucilaginoase, ulei gras, fitosteroli, amidon 15%, pectine,
glucide, oxalat de calciu. etc.
Acţiune farmacologică: se caracterizează prin două acţiuni majore:
antracenozidele conferă macţiunea purgativă şi tanoglicozidele acţiunea stringentă,
cicatrizantă. În doze mici, datorită conţinutului în taninuri produsul are o acţiune
antidiareică. În doze mari are acţiune laxativă, care se produce după 6-10 ore dartorită
antra-glicozidelor. În urma administrării pulberii de ştevie, urina se poate colora în
galben-cafeniu, care prin adăugare de alcali devine roşie. Derivaţii antrachinonici pot
trece în lapte şi produc diaree la sugari. Este de asemenea stimulent al musculaturii
uterine, antiputrid, favorizează digestia. Creşte cantitatea de urină eliminată.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: atonie digestivă, constipaţie, hepatită,
răni.
Preparare: se va lua pulbere de rizom seara câte un vârf de cuţit pentru
combaterea constipaţiei.
-1 lingură de pulbere se va pune la 250 ml de apă şi se va fierbe timp de 5 minute după
care se strecoară. Se va putea lua cu lingura din oră în oră. Extern se aplică la spălături
sau comprese.
ŞTEVIE DE MUNTE.
Astrantia major. Fam. Umbelliferae.
Denumiri populare: iarbă de orbalţ.
În tradiţia populară: frunzele verzi se puneau pe orbalţ(erizipel), iar uscate se fumau. Cu
smântână în care se punea ştevie uscată şi pisată se ungeau crăpăturile.
Compoziţia chimică: frunzele conţin protide, emodine, acid oxalic, mici cantităţi de
grăsimi, vitamina C, săruri minereale, etc.
 Page 557 of 1147

Proprietăţi: astringentă, antianemică, depurativă, digestivă, laxativă, diuretică, purgativă

(în funcţie de doză), remineralizantă. Distruge o serie de microbi inclusiv stafilococul.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abces, adenite, afecţiuni hepatice, atonie
digestivă, blocaj urinar, boli endocrine, diabet, diaree, dizenterie, erizipel, hemoptizie,
hemoragii uterine, hemoroizi, hernie, icter, impetigo, insuficienţă hepatică, intoxicaţii,
laringită, leucoree, reumatism, scabie, scrofuloză, stafilococ, tuberculoză, tuse, ulcer
cutanat, ulcer gastric şi duodenal, vărsături.
Preparare:
-Se poate consuma ca atare crudă în diferite salate.
-Preparate culinare: ciorbe, etc.
-1 linguriţă de plantă uscată măcinată se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care
se va înghiţi cu puţină apă. Se ia de 3 ori pe zi.
-1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute, apoi se strecoară. Se vor consuma 2-3 căni pe zi în afecţiunile menţionate.
-Rădăcină proaspătă rasă se consumă câte o linguriţă de 3 ori pe zi.
-1 linguriţă de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml apă. Se va fierbe timp de 10
minute, apoi se strecoară. Se poate consuma 2-3 căni pe zi în afecţiunile menţionate.
-Frunze fierte se aplică cataplasme pe locurile afectate, extern.
-2 linguriţe de rădăcină mărunţită se va fierbe timp de 15 minute. Se strecoară. Se pun
comprese pe afecţiunile externe.
-50 g de rădăcină mărunţită se va pune în 250 ml ulei vegetal. Se fierbe pe baie de apă
timp de 3 ore. Se strecoară. În cazul în care se doreşte să se facă o alifie se mai poate
adăuga după strecurare şi ceară de albine şi se va încălzi pentru topirea cerii.
Remarcăm faptul că frunzele acestea sunt foarte indicate în afecţiunile endocrine şi de
asemenea nu au efecte secundare nedorite.
Contraindicaţii: deoarece conţin oxalaţi, toţi cei cu afecţiuni care reţin în organism
oxalaţii este indicat să nu folosească această plantă: calculi renali sau biliari cu oxalaţi,
gută, etc.).
TALPA GÂŞTII.
Leonorus cardiaca.Fam. Labiatae.
Denumiri populare: apucătoare, buruiana balţului, buruiană de bleasnă, câtâjnică,
cătuşniţă, ciorvană, cione, creasta cocoşului, gisdei, iarba căşunăturii, iarbă flocoasă,
iarbă de dat, laba lupului, santa, lingorică, somnişor, talpa lupului.
În tradiţia populară: s-a folosit la verde măsliniu.
Ceaiul din tulpinile florifere se lua contra durerilor de inimă şi hipertensiunii. Decoctul
se folosea contra junghiurilor şi a durerilor de picioare. Ceaiul se mai folosea în
emfizem pulmonar, în boli astmatice şi de nervi, insomnii. Se mai folosea la boli renale
în băi.
Compoziţie chimică: în scopuri medicinale se foloseşte parteas aeriană recoltată
în timpul înfloririi (Herba Leonuri) alcaloizi, ulei volatil, saponină acidă, o rezină, tanin
pirogalic, glucoză sterolică, principiu amar glucozidic, alcaloizi: leunucardina care este
identic cu stachidrina, un alcaloid pirolidinic, care se află în alte produse vegetale.
Glicozizi amari: leonurina (un alcaloid), al cărui aglicon are o structură sterolitică, iar
porţiunea glucidică este constituită din glucoză şi ramnoză., heterozidă, vitaminele A,
C, E. Acizi organici: malic, citric, tartric, saponină, săruri minerale.
 Page 558 of 1147

Acţiune farmaco-dinamică: sedativ puternic al sistemului nervos central inclusiv

cardiac, scade tensiunea arterială, vasodilatator periferic. Tinctura este mai puternică ca
acţiune sedativă valerianei şi este cea mai indicată în nevroză cardiacă, diminuând
frecvenţa pulsului chiar şi în tahicardiile datorate hipertiroidismului. Utilă în angina
pectorală, diminuând sau prevenind sindromul dureros. Sedativă şi în nevrozele
cardiace. La tinctură se va lua 5-10 g în mai multe doze pe zi. Extern- antiinflamator şi
cicatrizant.
Produsul vegetal intră în compoziţia ceaiurilor: antiasmatic, anticolic, şi calmant
împotriva tulburărilor cardiace şi în ceaiul sedativ.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace de origine nervoasă,
afecţiunile prostatei, anxietate, aritmii cardiace, astm bronhic, atonie gastrică, colite pe
bază nervoasă, constipaţie, distonii neuro-vegetative, echimoze, excitaţie nervoasă,
gastrite pe baze nervoase, hipertensiune arterială, insomnii, nevroze cardiace, stări
depresive nervoase, stări spastice ale vezicii biliare, răni, tromboză în sfera genitală,
tulburări de climacteriu, tulburări vegetative, umflături.
Preparare: intern- 2 linguriţe de plantă se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi cu
înghiţituri mici.
-3 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa apoi 10-
15 minute acoperit. Se strecoară şi se pot consuma pentru afecţiunile interne 2-3 căni pe
zi.
- 50 g de plantă mărunţită se vor pune cu 250 ml alcool alimentar 70. Se vor ţine timp
de 15 zile agitând zilnic de 2-3 ori. Se strecoară. Se poate folosi în funcţie de gravitatea
afecţiunii între 20 picături-o linguriţă de trei ori pe zi, diluate cu puţină apă.
Extern- 3 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se fac comprese sau băi.
Se poate folosi în combinaţie şi cu alte plante medicinale.
TALPA MÂŢEI.
Anteria dioica Fam. Compositae.
Denumiri populare: brânca-mâţii, floarea-patului, flocoşele, laba-mâţii, lânariţă,
paraipan, părălei, scânteiuţă de munte, schiliduş, semenic, sunătoare de munte, talpa-
pisicii.
În tradiţia populară: ceaiul din vârfurile florifere se lua contra tusei, guturaiului şi
bolilor de piept. Planta fiartă cu sâmburi de măsline pisaţi se folosea contra diabetului.
Compoziţie chimică: substanţe amare, fitosterine, flavonozide, rezine, tanin, mucilagii,
ulei volatil, săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: emoliente, behice, expectorante, colagoge, antiinflamatoare,
ajută la eliminarea bilei, stimulează secreţia stomacului şi prin aceasta este util la
anorexie.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni bronho-pulmonare, atonie digestivă,
dischinezie biliară, guturai, răni, tuse.
Preparare: 1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va
acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se va bea în cursul zilei cu înghiţituri
mici. Extern se poate folosi o cantitate dublă de plantă.
TARHON.
Artemisia dracunulus. Fam. Compositae.
 Page 559 of 1147

Denumiri populare: dracon, tarcon, tacon, tarcum.

În tradiţia populară: cultivată pentru uzul culinar, ca aromatizant al mâncărurilor.
Peste planta pisată cu rădăcină cu tot se turna oţet, se lăsa să stea astupată o
jumătate de oră, apoi se ţinea călduţă în gură, contra durerilor de dinţi. Se mânca pe
inima goală sau se bea ceai din frunze, pentru pofta de mâncare. Ceaiul din tulpini şi
frunze se lua contra bolilor renale.
Compoziţia chimică: ulei volatil cu: meticavicol, folandren, acimen. Tanin, substanţe
amare, urme de iod, vitaminele: B1, C, săruri minerale diverse.
Acţiune farmaceutică: are efect de stimulare asupra apetitului şi digestiei, fără să
irite. De asemenea măreşte eliminarea biliară, diuretic, fluidifică secreţiile bronhice,
expectorant, aperitiv, aromatizant.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: anorexie, ascită, atonie digestivă, boli de ficat,
boli renale, bronşită, condiment în regimul desodat, dischinezie biliară, dureri de cap,
dureri de dinţi, edeme, hidropizie, reumatism, tulburări dispeptice.
Preparare: se poate folosi la condimentarea alimentelor sau se va face un ceai dintr-o
linguriţă de frunze mărunţite care se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, extern se face cu
cantitate dublă de plantă.
TĂMÂIA.
Boswellia carterii (thurifera)Fam. Braseraceae.
Creşte în Africa tropicală şi Arabia.
În tradiţia populară: folosită la Biserici pentru aromatizare şi diferite ritualuri.
Se folosea în variate amestecuri, contra junghiurilor, jupuielii, epilepsie,
afecţiunile splinei, etc. Se punea pe măselele stricate să le sfarme.
Compoziţia chimică: gumirezine, uleiuri eterice, substanţe amare.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: astm, calculi de orice natură indiferent de
localizare, calozităţi, guturai, sinuzite, tumori.
Preparare: 20 g de tămâie se vor pune cu 200 ml alcool alimentar de 70. Se va ţine
timp de 5 zile agitând des. După această perioadă se poate folosi. Se va lua o linguriţă
din tinctură de 3 ori pe zi pentru eliminarea pietrelor, astm, guturai, sinuzită, etc Se va
dilua cu apă această tinctură.
TĂTĂNEASĂ.
Symphytum officinale.Fam. Boraginaceae.
Denumiri populare: barba tatei, buruiana lui Tatin, foaia lui Tatin, foaia tatii, gavăţ,
iarba lutatinului, iarbă băloasă, iarbă întăritoare, iarbă neagră, lutatină, mierea ursului,
nădar, plosnicioasă, rădăcină neagră, tacin, tatană, tătăneaţă, zlac.
În tradiţia populară: a fost una dintre cele mai importante plante medicinale. Se folosea
în legături, pentru vindecarea scrântiturilor (luxaţiilor ) şi fracturi.
Pentru fracturi rădăcina se spăla, se tăia în bucăţele mici, se punea într-o oală cu
apă şi se fierbea până scădea la jumătate. Se amesteca apoi cu făină de orz, se întindea
pe o pânză, care să cuprindă toată fractura, se stropea apoi cu spirt şi se lega, după ce se
îndreptau oasele la loc. Se înfăşura apoi în cârpe, peste care se puneau lopăţele de lemn,
care fixau mâna sau piciorul rupt. Legătura se ţinea 48 de ore, udându-se cu spirt. Se
schimba apoi până se vindeca fractura.
 Page 560 of 1147

În Bucovina, rădăcina se prăjea în untură de porc ori în lapte dulce de vacă apoi se
legau cu ea scrântiturile. A fost un leac contra herniei. Rădăcina curăţită, tăiată în
bucăţi, se plămădea în rachiu, din care se lua câte un păhăruţ de 2-3 ori pe zi.
În Bucovina, se curăţa şi se spăla rădăcina tăiată mărunt care se punea în ţuică tare. O
altă rădăcină se amesteca cu ceapă pisată, cu un ou şi cu tărâţe de grâu, care se punea
într-o tigaie, să se prăjească bine. Din acest amestec se făcea o turtă care se punea pe o
pânză şi se aplica pe locul dureros. Din rachiul preparat se bea de 3 ori pe zi: dimineaţa
la amiaz şi seara se folosea mai ales la vătămătură. În gastroenterite se punea
cataplasme externe. În ulcer stomacal se bea în loc de apă ceai de tătăneasă sub formă
de decoct. Tot decoct se folosea şi la diabet, boli femeieşti, boli de piept, dureri de dinţi,
tuberculoză, dureri diverse: rinichi, ficat, stomac, abdomen, splină şi debilitate.
Extern se folosea la boli de piele, dureri diverse. Cu miere se lua contra astmului şi la
afecţiuni respiratorii sau hepatice. Plămădită în rachiu se folosea şi intern şi extern în
foarte multe afecţiuni.
Compoziţie chimică: în scopuri terapeutice se recoltează partea subterană, adică
rădăcina cu rizomul (Radix Symphyti sau Radix Consolidae majoris)ulei volatil,
alantoină, consolidină, asparagină, zaharuri, rezine, tanin, colină, mucilagii, alcaloizi:
sinfito-cinoglosină, săruri minerale.
Acţiune farmaceutică: antiinflamator, emolient, astringent, hemostatic,
expectorant, cicatrizant, calmant, acţiune antimitotică, vitaminizant, emolient,
antihemoragică. Extern: astringent, cicatrizant, antitumoral, emolient, calmant,
decongestiv.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afte bucale, arsuri, astm, boli pulmonare,
boli venerice, bronşite, cancer, cicatrice cheloide, diaree benignă, dureri diverse,
eczeme, enterite, entorse, escare, fibrom uterin, fisuri anale, fisurile sânului sau la
mucoase, fracturi, gastrite hiperacide, gingivite, hemoptizii, hemoragii interne,
hemoroizi, inflamaţii articulare, infecţii bacteriene, leucoree, luxaţii, plăgi chiar
maligne, spasmofilie, stomatite, trichomonas, tuberculoză, tuse, ulcer stomacal şi ulcer
varicos, vaginite, varice sângerânde.
Preparare: intern- o jumătate de linguriţă de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml apă
rece. Se va fierbe apoi timp de 20 de minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2-
3 ceaiuri pe zi.
-1 linguriţă de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită, preferabil direct
într-un termos, care se va închide pentru 8 ore, apoi se strecoară şi se consumă.
-50 g de rădăcină mărunţită se vor pune în alcool de 40 (250ml), se ţine apoi timp de
15 zile. Se va strecura şi se va lua 10 picături-o linguriţă de 3 ori pe zi înainte de mese.
-Extern: cantitatea de rădăcină se dublează şi se pot face băi de şezut, băi sau clisme.
De asemenea se poete folosi sub formă de comprese.
-Se pisează vârfurile înflorite de plantă şi se amestecă cu puţină făină ca să producă un
aluat. Se aplică acesta pe răni, varice, etc. Cu făină de secară este şi mai util, sau chiar
cu cea de orez (se macină orez cu râşniţa de cafea).
Se poate folosi cu puţină apă călduţă la clisme sau spălături. Se va întinde de asemenea
pe cancerul pielii, caz în care este foarte bine să se facă şi cu ţină rostopască şi neapărat
cu făină de ovăz.
-O alifie din 50 g de lanolină cu 50 g de vaselină şi pastă de rădăcină sau de vârfuri
înflorite (acestea mărunţite foarte bine). Se amestecă împreună şi apoi se poate folosi.
 Page 561 of 1147

-Tinctură ca mai sus se poate aplica de mai multe ori pe zi în special în rănile grele.
TEI.
Tei alb-Tilia tomentosa Tei pădureţ-Tilia cordata.
Fam. Tiliaceae.
Denumiri populare: tei alb, tei câinesc, tei de toamnă, tei tomnatic, tei bălan, tei bun, tei
văratec, tei verde.
În tradiţia populară: mobilă, construcţii, cărbune de desen, etc. Florile se foloseau la
colorat în galben.
Era folosit peste tot la bronşite, astm, afecţiuni pulmonare ca ceai. Împreună cu
sunătoare se lua la dureri de inimă. Se mai folosea la boli neuropsihice, dureri de cap,
ameţeli, indigestii. Rămurelele se foloseau pentru băi la reumatism. Femeile care aveau
pierderi mari de sânge luau cărbune de tei pisat şi beau acest cărbune de 3 ori pe zi.
Compoziţie chimică: se recoltează florile fără sau cu bractee (Flores Tiliae sine bracteis
şi Flores Tiliae cum bracteis), conţin: mucilagii, tanin, saponine, maleaţi, tartraţi,
coloranţi, gume, flavone, quercitrină, izoquercitrină, rutozidă, tilirozidă, zahăr, colină,
acetilcolină, etc.
Acţiune farmaceutică; neuro-sedativ, antispastic, antitermic, sudorific, emolient,
expectorant, antiinflamator al căilor respiratorii superioare, emolient al secreţiilor
bronhice, sedativ. Extern: calmant general în băi.
Intră în compoziţia ceaiurilor: calmant împotriva tulburărilor cardiace, pectoral nr 2,
sedativ şi sudorific.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni
respiratorii, amigdalite, bronşite, bufeuri la menopauză, coşmaruri, crize biliare, dureri
de burtă, eczeme alergice, gastrită, gripă, hiperexcitabilitate, insomnii, migrenă,
nervozitate, palpitaţii, răceală, stări de iritabilitate, stări nervoase, surmenaj psihic, tuse.
Preparare: o linguriţă de flori se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
O linguriţă de praf de flori se va măcina cu râşniţa de cafea şi se va pune sub limbă
pentru 10 minute, după care se va înghiţi cu puţină apă. Este foarte eficientă la
afecţiunile digestive.
O linguriţă de flori mărunţite se va pune la 250 ml apă. Se va ţine la temperatura
camerei de seara până dimineaţa când se strecoară, se îndulceşte cu miere şi se poate
consuma
Extern:
-4 linguri de flori se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere timp de 10 minute
după care se strecoară. Se folosesc la gargară.
-Băi- 500 g flori mărunţite se vor pune la 3 litri de apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se strecoară în cada de baie unde se va sta 30 minute la temperatura
corpului.
TISĂ.
Taxus baccata Fam. Taxaceae.
În tradiţia populară: tisă, muştar, usturoi, amestecate bine, se turna pe gâtul vitelor,
contra turbării, şi apoi li se slobozea sânge de la 2 vene de la grumaz.
Toxicitate: este o plantă toxică care se folosea pentru otrăvirea săgeţilor. Toxicitate mai
mare au frunzele în special iarna.
 Page 562 of 1147

În unele locuri se mai foloseşte şi astăzi pentru proprietăţile emenogoge, abortive,

antiovulare şi hipertensive. Provoacă apariţia ciclului întârziat, scade tensiunea.
Atenţie! Folosirea frunzelor provoacă adesea accidente mortale.
TOPORAŞ.
Viola odorata Fam. Violaceae.
Denumiri populare: călţunaşi, cârligei, cocoşei, fiache, floare-domnească, flori-mărunte,
garoafe, ghiorele, hioară, hobridrag, lemonie, ligoare, mereoare, micsandre, micşunele,
nemţoaice, simboie, tămâioară, vioară, violete, viorică, zambile de câmp.
În tradiţia populară: florile s-au folosit pentru vopsit în albastru şi în cosmetică pentru
parfum. Ceaiul din rădăcini se lua contra tusei. Ca pectoral se folosea şi ceaiul din flori.
Rădăcina se dădea copiilor mici să o roadă pentru a le creşte dinţii. Frunzele ca a tuturor
speciilor înrudite, se punea pe răni sau bube.
Compoziţie chimică: ulei volatil, viola-cvercetină, violamină (substanţa albastră),
rezine, zaharuri, acid salicilic, eugenol, odorantină, saponozide, esteri, substanţe amare,
substanţe minerale.
Acţiune farmacologică: emolient, antiinfecţios, bactericid, aromatizant, antitusiv,
calmant al mucoasei gastrice, behic, expectorant, depurativ sau chiar purgativ în funcţie
de doza folosită.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: amigdalită cronică, bronşită, cancer,
cistită, colită, constipaţie, dermatoze, febră, gastralgii, guturai, hipertensiune arterială,
insomnii, intoxicaţii acute, palpitaţii, răceală, răni, tumori maligne de piele, tuse.
Preparare: o linguriţă de flori mărunţite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se va bea cu linguriţa la tuse sau alte
afecţiuni unde se vor putea consuma 2 căni pe zi, în restul afecţiunilor.
-Frunze pisate se aplică extern sub formă de pastă în cancerul pielii, de mai multe ori pe
zi. Se ţine în funcţie de toleranţă între 1-3 ore, după care se va spăla cu ceaiuri din ;
tătăneasă+ rostopască+ brusture.
-1 linguriţă de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml, apă, se va fierbe apoi timp de 5
minute. Se strecoară. Se îndulceşte cu miere. Se va lua câte o linguriţă de trei ori pe zi
sau se vor putea consuma 2-3 căni pe zi în afecţiunile de mai sus.
TRAISTA CIOBANULUI.
Capsella bursa-pastoris Fam. Cruciferae.
Denumiri populare: arior, buruiană de friguri, coada-pisicii, păsăţea, păscuţă, punguliţă,
rapăn, tăşculiţă, tăşcuţă.
În tradiţia populară: ceaiul din tulpinile florifere se lua contra frigurilor. Se mai folosea
contra bolilor căilor urinare. Ceai sau macerată în vin combătea durerile de stomac şi
pierderile de sânge.
Compoziţie chimică: se utilizează părţile aeriene ale plantei (Herba bursae pastoris),
conţine: colină 1%, tiramină, săruri de potasiu, saponine, glucozizi flavonici, amine,
acetilcolină compuşi sulfuraţi, un glicozid diosmina care prin hidroliză produce
ramnoză, glucoză şi diosmetină, o saponină neutră şi săruri de potasiu. Derivaţi fenolici,
acid protocatehic, histamină şi tiramină, etc.
Acţiune farmacologică: Tinctura- activitatea extractului asupra aparatului utero-ovarian
se aseamănă mult cu cea a preparatelor de corn de secară. Nu s-a stabilit încă cărei
componente se datoreşte această acţiune. Se mai arată că inhibează ciclul estral
conducând la rezultate asemănătoare cu cele din corn de secară. Se propune folosirea a
 Page 563 of 1147

două linguriţe de tinctură în 24 ore, ultimele 10 zile înainte de apariţia menstruaţiei,

pentru a limita fluxul şi 6 linguriţe în tratamentul meno şi metroragiilor, astringent,
analgezic, acţiune uterotonică, vasodilatator coronarian, hipotensiv, hemostatic, reglează
tensiunea arterială.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: angină pectorală, afecţiuni venoase,
dismenoree, hemoragii uterine, hemoroizi, hipertensiune arterială, hipotensiune
arterială, menoragii, metroragii.
Preparare: -O linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 200 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
-În hemoragii uterine şi dismenoree sau extern se vor lua 3 linguriţe de plantă mărunţită
la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se vor consuma
zilnic cu 6 zile înainte de începerea fluxului menstrual câte un ceai pe parcursul întregii
zile.
TRANDAFIR.
Rosa centifolia Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: flori de rug, ghiol, ghiul, roză, roză de ceai, rug, rugar, ruguţ, ruje,
ruji, saschis, trandachir, trandafil, trandafir de grădină, trandafir pentru dulceaţă,
trandafir-roşu, trandafiraş, trandachir, trandasir, trandafil.
În tradiţia populară: din flori şi fructe se prepară pastă, majun, şerbet, lichioruri, băuturi
răcoritoare.
Uleiul se foloseşte în cosmetică. Ceaiul din petale se lua contra răceli, gripei, astm şi a
multor boli de piept. În Oltenia de tuberculoză se bea ceai din trandafir. Roua de pe
trandafiri sau apa în care se ţineau petalele se folosea contra durerilor de ochi. Apa de
trandafiri cu apă de pelin, se lua pentru durerile de inimă. Ceaiul de trandafiri se bea
contra durerilor de stomac. Trandafir fiert cu pelin se lua pentru dureri de pântece şi
şale. Oţetul de trandafiri se dădea să-l miroase cei leşinaţi. Dulceaţa de trandafiri se
dădea celor bolnavi de piept să se întărească, iar siropul se lua cu simichie, ca laxativ.
De durere de spate se pisau bine la un loc flori de trandafir, rădăcină de bujor şi tămâie
albă apoi se amestecau cu undelemn şi se ungeau bolnavii cu el.
Trandafirul alb (Rosa alba) era un leac frecvent pentru scurgerile feminine (leucoree).
La Borşa se fierbeau în lapte dulce florile şi se bea câte o ceaşcă la astm. Petalele puse
într-un vas cu apă se foloseau pentru spălarea ochilor bolnavi, mai ales la dureri.
Compoziţie chimică: petalele- ulei volatil, geraniol, citronelol, derivaţi flavonici,
quercitina, coloranţi antocianici, cianina, tanin.
Acţiune farmaceutică: antidiareic, antipiretic, antiinflamator, antiseptic, astringent,
Extern- decongestiv, dezinfectant.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni bucale chiar la sugari, afte, astm,
comedoane, cosmetică, diaree cronică, hemoragii, iritaţii oculare, mătreaţă, micoze
bucale, pistrui, scurgeri vaginale, stomatită, tuberculoză
Preparare: - petale de trandafir proaspăt 2-3 linguriţe se vor pune pentru 8 ore la
macerat în apă. Se vor folosi apoi la diferite afecţiuni interne sau se va folosi la diferite
preparate cosmetice.
-2 linguriţe de petale se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute
după care se va strecura. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se poate folosi şi extern pentru
comprese şi spălături locale oculare.
 Page 564 of 1147

-Oţet de trandafiri- se va umple un borcan cu petale proaspete de trandafiri fără a fi

îndesate. Se va turna deasupra oţet preferabil cel de mere şi miere. Se va ţine apoi timp
de 15 zile. Se strecoară şi se poate folosi în diferite dureri extern. Intern se poate folosi
la afte, stomatite, etc.
-Miere de bună calitate se va pune în ea petale mărunţite de trandafir, fără a îndesa. Se
va ţine apoi 15 zile agitând borcanul. Se poate folosi la badijonaje stomatite, etc. De
asemenea se poate folosi la foarte multe tratamente cosmetice.
Se foloseşte foarte mult la prepararea diferitelor dulceţuri, gemuri, sau diferite preparate
cosmetice.
TREI FRAŢI PĂTAŢI.
Viola tricolor Fam. Violaceae.
Denumiri populare: barba-împăratului, buruiană de spurcăciune, buruiană de nouă
daruri, catifeluţe, călţunaşi de câmp, cârligei, corosică, flori-domneşti, frăţiori, ghizd,
lămâioară, mălcez, măschioare sălbatice, micşunele, pansele-sălbatice, panseluţe,
puizea, soră cu frate, tămâioară, topiraşi, toporaşi, viorea.
În tradiţia populară: ceaiul din tulpinile florifere se lua contra tusei şi pentru curăţirea
sângelui.
Toată planta se folosea ca diuretic depurativ şi expectorant. În unele sate se fierbea cu
prune uscate şi se lua contra durerilor de stomac.
Decoct se folosea şi la spălături pentru leucoree. Era un leac frecvent pentru afecţiunile
dermatologice.
Rădăcina se dădea la copiii mici să o roadă pentru a le creşte dinţii.
Compoziţie chimică: se întrebuinţează părţile aeriene (Herba Violae tricoloris sau Herba
Jaceae sau Herba Trinitas), conţine: saponine triterpenice, rutina, alcaloizi, violina,
heterozidă, salicilat de metil, pigmenţi antocianici, vitaminele C, A, tanin, beta-caroten,
gume.
Acţiune farmaceutică: expectorant fluidificând secreţiile bronhice, emolient, colagog,
creşte diureza şi drenează bila, diuretic, depurativ, laxativ, antialergic.
Intră în componenţa ceaiurilor depurativ şi pectoral nr 2.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni renale, afecţiuni dermatologice
cronice, alergii, astm bronhic, bronşite, bube dulci, constipaţii, cosmetică, eczeme chiar
la sugari, furunculoză, herpes, inflamaţii gastro-intestinale, iritaţii vaginale, leucoree,
leziuni TBC, psoriazis, rinite, rino-sinuzite, scrofuloză, secreţii vaginale, tuse cu secreţii
muco-purulentă, urticarii.
Preparare: o linguriţă de plantă se va pune la 250 l apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se strecoară. Se vor consuma 3 ceaiuri pe zi.
-4 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 l apă clocotită şi se acopere pentru 10
minute. Din acest ceai după strecurare se va consuma câte o lingură la 3-4 ore.
-Praf de plantă uscată obţinut cu râşniţa de cafea se va lua câte un vârf de cuţit de trei
ori pe zi. Se ţine sub limbă pentru 10 minute, după care se înghite.
-Tinctură din 50 g de plantă măcinată. Se pun cu 250 l alcool alimentar de 70˚. Se ţin
timp de 15 zile la temperatura camerei agitându-se des. Se strecoară şi se pun în sticle
mai mici la rece. Se va lua câte 10 picături-1 linguriţă de 3 ori pe zi în afecţiunile de
mai sus, diluate cu puţină apă.
TRIFOI ALB.
Trifolium repens. Fam. Leguminosae.
 Page 565 of 1147

În tradiţia populară: din flori se făcea un ceai pentru durerile de stomac.

Planta întreagă se folosea contra leucoreei.
La Năsăud se fierbea vin cu flori de mălin alb şi flori albe (Parnasia palustris), se bea
dimineaţa, înainte de prânz.
În zonele înalte pentru leucoree se folosea orice fel de trifoi în special cel sălbatec.
Se mai punea în băi pentru copiii slabi ca să se întărească tot trifoi făcut decoct.
Compoziţie chimică: saponozide triterpenice, flavonoizi, ulei volatil, substanţe
minerale, etc.
Acţiune farmacologică: tonic, antiinflamator, decongestiv, fortifiant, tonic, calmant al
durerilor.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: convalescenţă, dureri gastro-intestinale, gripă,
leucoree, răceli.
Preparare: se folosesc doar florile -2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml
apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se va strecura. Se poate consuma
2-3 căni pe zi.
- O mână de plantă mărunţită se va pune la 2 litri de apă. Se va fierbe timp de 5 minute
după care se strecoară şi se foloseşte la diferite spălături călduţ.
TRIFOI ROŞU.
Trifolium pratense. Fam. Leguminosae.
În tradiţia populară: plantă furajeră ca şi cel alb. Ceaiul din tulpini florifere se lua contra
tusei. Se mai folosea la băi contra reumatismului.
Compoziţie chimică: florile conţin saponozide triterpenice în cantitate mai mare,
flavonoizi, ulei volatil, proteine, albumină, grăsimi, caroten, celuloză, substanţe
minerale, etc. Vitaminele: A, C, D.
Acţiune farmacologică: antiinfecţioase, antitusive, antimicotice, antiasmatice,
antireumatice, antianemice, emolient, antiinflamator, diuretic. Se poate folosi foarte
bine şi la urticarie şi alergii, Limitează infecţiile, elimină crizele de astmă, ajută la
durerile reumatice, înlătură colicile. Curăţă organismul de toxine fiind util în gută,
spondiloză, reumatism.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: astm, boli renale, colici abdominale, diaree,
dureri reumatice, gută, inflamaţiile mucoaselor, leucoree, lombosciatică, mâncărimi de
piele, reumatism, spondiloze anchilozantă, tuse, urticarie.
Preparare: o linguriţă de flori mărunţite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 3-4 căni în afecţiunile
interne
-100-200 g de plantă mărunţită se va pune la 5 litri de apă. Se va fierbe timp de 5
minute apoi se va strecura în cadă. Se fac frecţii uşoare în cadă la spondiloze, chiar
anchilozante, obţinându-se ameliorări evidente. Se vor face zilnic. În cadă se va sta
minimum 30 minute. Este bine să se facă consecutiv 20-30 de zile în fiecare seară.
Pentru că după baie este foarte bine să se aşeze bolnavul în pat.
-3-4 linguri de flori mărunţite se vor pune al 2 litri de apă. Se vor fierbe apoi timp de 5
minute. Se strecoară şi se vor face spălături vaginale.
-4 linguri de plantă se vor pune la 500 ml de oţet şi se ţin timp de 8 zile. Se strecoară. Se
foloseşte extern în mâncărimi de piele sau alte afecţiuni.
TRIFOIŞTE DE BALTĂ.
Menyanthes trifoliata Fam. Gentinaceae.
 Page 566 of 1147

Denumiri populare: bobul- broaştei, plumânare, trei fraţi, trifoi amar, trifoi de baltă,
trifoi de lac.
În tradiţia populară: ceaiul sau decoctul din frunze se lua, în bolile de plămâni.
Se mai folosea ca tonic şi antiscorbutic.
Plămădită în rachiu se lua înaintea mesei pentru a mări pofta de mâncare.
Ceaiul din foi se întrebuinţa contra frigurilor şi limbricilor.
Compoziţie chimică: medicinal se folosesc frunzele (Folium Trifolii fibrinii sau Folium
Menyantidis) care conţin: trifolină- un trifoliozid echivalent cu 3- galactozid- camferol,
loganină (un glicozid amar identic cu meliatina), gentianină (un alcaloid prezent în
genţiană), o substanţă amară glicozidică: meniantina care la hidroliză dă fructoză şi
meniantol.
Acţiune farmacologică: tonic amar- eupeptic foarte util în toate formele de dispepsie-
tinctură 1-1,5g pe doză. Emenagog, antitiroidian, febrifug, stimulează funcţiile hepatice,
produce echilibru neuro-vegetativ, ajută la apariţia menstrelor întârziate. Ajută digestia.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni hepatice, afecţiuni neuro-vegetative,
afecţiuni tiroidiene, anorexie, astm, febră, hepatite.
Preparare: - se va folosi pulbere de frunze obţinută prin măcinarea plantei cu râşniţa de
cafea. Se va lua un vârf de cuţit de 3 ori pe zi sub limbă. Se va ţine timp de 10 minute
după care se înghite.
-O linguriţă de praf de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute, apoi se strecoară. Se va consuma câte o cană înainte de mesele principale în
afecţiunile de mai sus.
- La un litru de vin se va pune 50 g de plantă mărunţită. Se va ţine 8 zile după care se
strecoară. Se poate folosi câte o lingură înainte de mesele principale cu 15 minute
pentru stimularea poftei de mâncare.
- Se va pune 3 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute. Se strecoară şi planta se foloseşte la cataplasme pe gât. Util în afecţiunile
tiroidiene. Ceaiul se va bea cu înghiţituri mici în decursul zilei.
TROSCOT.
Polygonum aviculare. Fam. Polygonaceae.
Denumiri populare: hericică, iarba găinii, iarba noduroasă, iarba roşie, tarsoacă,
târşoacă, troscovă, trăgănătoare, troscoţel, trotal, .
În tradiţia populară: planta se folosea pentru colorarea firelor în albastru.
Ceaiul din tulpinile florifere se bea contra răcelii şi a bolilor de piept.
Decoctul rădăcinilor sau tulpinilor se lua în boli de rinichi sau contra diareei.
Cu tulpinile se făceau băi contra reumatismului.
Fiert cu cicoare în lapte se bea de 3 ori pe zi, înainte de mese, contra vătămăturii.
Ceaiul din rizomi şi părţile aeriene se mai folosea contra hemoroizilor.
Planta fiartă în vin se lua la săgetătură.
Compoziţie chimică: medicinal se folosesc părţile aeriene (Herba Polygoni avicularis
sau Herba Centumnoidii sau Herba Homeriana sau Herba Sanguinalis) conţine:
avicularozidă, tanin, acid salicilic, gume, rezine, pigmenţi flavonici, ceruri, mucilagii,
săruri minerale, etc.
Acţiune farmaceutică: scade tensiunea fiind un hipotensiv moderat, astringent,
antidiareic, hemostatică, cicatrizantă, hipotensiv, antiinflamator. Se poate folosi ca
 Page 567 of 1147

remineralizant. Este diuretică, calmantă, laxativă. Mineralizantă în tratamentul

tuberculozei pulmonare datorită acidului salicilic liber
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardio-vasculare, afecţiuni
ginecologice, afecţiuni inflamatorii, afecţiuni metabolice, afecţiuni renale, afecţiunile
vezicii urinare, albuminurie, anorexie, azotemie, bronşită, cancerul tubului digestiv,
celulită, convalescenţă, diabet, diaree, diaree tumorală, dispepsii, dizenterie, edeme
cardio-renale, enterite, epistaxis, gastrite, gută, hemoptizii, hemoragii intestinale,
hemoroizi, hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, limfatism, litiază urinară,
litiază biliară, menoragie, metroragii, obezitate, plăgi sângerânde, răni proaspete,
retenţie urinară, reumatism, tuberculoză pulmonară, tuberculoză ganglionară şi renală,
ulcer stomacal, uremie, varice.
Preparare: 2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Se poate
face şi mai concentrat şi atunci se diminuează cantitatea de ceai care se consumă pe zi.
În cazurile de hemoragii se poate consuma concentrat 3-4 căni pe zi.
-În cazul hemoragiilor se va pune 2-4 linguri de plantă la 250 ml apă. Se fierbe apoi 20
minute, sau chiar mai mult, pentru a fi concentrat, deoarece interesează doar extragerea
taninului. Se strecoară şi se tamponează sau se fac spălături la hemoragii. Aşa se va lua
şi în cazul hemoptiziei.
-La un litru de vin de bună calitate se va pune 5 linguri de plantă mărunţită. Se va
acoperi apoi pentru 8 zile, timp în care este bine să se agite zilnic, după care se
strecoară. Se va consuma o lingură-un păhărel de 50 ml în afecţiunile inimii sau altele
de mai sus.
-500 g de plantă se pune la apă clocotită (5 litri) Se acopere pentru 20 minute, apoi se
strecoară în cadă. Se stă 30 minute. Foarte util la afecţiunile reumatice, ginecologice,
etc.
TURIŢĂ MARE.
Agrimonia eupatoria.Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: asprişoară, boitoreană, buruiană de friguri, canipoală, coada racului,
cornăţel, dumbravnică, gălbenare de germe, leuşteanul muntelui, lipici, mătcuţă, scai
mărunt, sora fragilor, turicioară, turiuţă, turnicioară.
În tradiţia populară: planta plămădită în rachiu sau spirt se folosea la tăieturi, pentru
oprirea sângelui.
Din tulpini se făcea ceai care se bea în loc de apă, pentru gastrită.
Ceaiul din părţi aeriene se lua ca fortifiant cardiac, boli de ficat şi fiere sau în afecţiuni
renale.
Ceai îndulcit cu miere pentru gargară în amigdalită.
Ceaiul din frunze uscate se lua în boli de stomac.
Compoziţie chimică: în scopuri medicinale se întrebuinţează părţile aeriene (Herba
Agrimonia) conţine: tanin, substanţe amare, ulei eteric, bioxid de siliciu, acid ascorbic,
cvercitrină, acid ursolic, vitamina C, K.
Acţiune farmaco-dinamică: colagog, stimulând contracţia vezicii biliare, excită
secreţiile gastro-intestinale, astringent, antidiareic, elimină toxinele din organism,
lizează calculii biliari. Se poate folosi în cazul alergiilor cu mâncărimi. Stimulează
secreţia biliară, provoacă pofta de mâncare, cicatrizant, dezinfectant. Stimulează
 Page 568 of 1147

sucurile gastrice fiind indicat chiar şi la cancer, pentru revenirea atoniei stomacale după
chimioterapie. Este mult folosit de către medicina populară contra tuberculozei.
Intră în compoziţia ceaiurilor antidiareic şi hepatic nr 2.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, afte, alergii cu mâncărime,
amigdalită, angină faringiană, anorexie, astmă, atonie gastrică sau biliară, boli de ochi,
boli hepatice cronice, boli de piele, calculoză biliară, calculoză renală, colecistopatii
cronice, cancerul pielii, congestii hepatice, conjunctivită, contuzii, diabet, diaree,
diateze urice, dischinezie biliară, enterocolită, enterite catarale, faringite, gingivite,
gripă, hipoaciditate gastrică, incontinenţă urinară, inflamaţii articulare, inflamaţii ale
mucoaselor, laringite, meteorism, muşcături de şerpi şi insecte, răni, reumatism cronic
muscular şi articular, sindrom azotermic, stări dispeptice, stomatite, tuberculoză, tumori,
ulcer gastro-duodenal, ulcer varicos, uremie, vaginită, vomă cu sânge.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi înaintea meselor
principale cu 15 minute.
-2 linguri de plantă se fierb la 100 ml apă timp de 5 minute. Se strecoară şi se aplică la
afecţiunile oculare, răni, etc.
- 4 linguri de plantă mărunţită se va pune la 1 litru de vin. Se ţine timp de 8 zile apoi se
strecoară. Se poate lua intern câte o lingură de 3 ori pe zi la afecţiunile interne şi extern
se tamponează cu o vată.
Atenţie! Nu se supradozează, putând provoca eliminări bruşte de calculi, obturarea
căilor biliare şi renale şi spasme puternice.
TURTA.
Carlina acaulis Fam. Asteracee.
Denumiri populare: ceapă ciorască, ciorpoloagă, ciorpor, ciurul zânelor, ciurul zorilor,
colacul babei, găinuşă, iarba ciutei, iarba lupului, mărul ciobanului, nevăstuică, opiul
cerbilor, pălămidă, pâinea babei, punga babei, sita zânelor, spinul cerbului, tătăişă, tulă,
turcea, turtă doagă, turturea.
Compoziţie chimică: rizomul şi rădăcinile conţin inulină, tanin, rezine, ulei volatil,
săruri minerale, etc.
Acţiune farmacologică: antiinfecţios, diuretic, sudorific, stomahic. Cicatrizant al pielii
şi mucoaselor. Nu dă voie să se înmulţească microbii. Distruge stafilococii. Măreşte
cantitatea de urină eliminată contribuind la dezintoxicarea organismului. Favorizează
sudoraţia. Înlătură procesul inflamator.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, anemie feriprivă, ascită, asimilaţie
deficitară, boli dermatologice, boli de stomac, boli urinare, bronşite, catar bronşic,
eczeme, eczeme zemuinde, febră, herpes, hipocalcemie, hipomagnezie, impotenţă,
infecţii dermatologice, infecţii cu stafilococ auriu, inflamaţii cutanate, pecingine, plăgi,
răceli, răni, sindrom de malabsorbţie, sterilitate, stomacal (tonic), tuberculoză osoasă,
tulburări de creştere la copii, ulcere cronice de gambă, viermi intestinali.
Preparare:
-Se macină cu râşniţa plantă uscată şi se va lua 1 vârf de cuţit care se va pune sub limbă.
Se ţine timp de 10 minute, după care se înghite. Se face de 3 ori pe zi înainte de mese cu
30 minute. Extern se pune praf pe răni.
--Se pun 2 linguriţe de plantă mărunţită în 250 ml apă seara. Se ţin până dimineaţa la
temperatura camerei. Se filtrează şi planta se pune din nou cu apă. De data aceasta se va
 Page 569 of 1147

fierbe pentru 5 minute. Se acopere şi se lasă să se răcească. Se strecoară apoi peste

ceaiul obţinut prin macerare. Se consumă în cursul zilei. Este foarte util la
dezintoxicare.
-50 g de plantă mărunţită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se astupă bine.
Se agită zilnic. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi înainte
de mese diluată cu puţină apă.
ŢELINA.
Apium graveolens Fam Umbeliferae.
Compoziţie chimică: protide, hidraţi de carbon, multe săruri minerale, vitaminele A,B1,
B2, niacin, C. Se folosesc atât frunzele cât şi rădăcina.
Acţiune farmaceutică: antipruriginos, antiseptic, cicatrizant, rezolutiv, tonic. Elimină
senzaţia de mâncărime, omoară microbii, favorizeză cicatrizarea. Ajută să fie mai uşor
suportata tratamentul cu citostatice. Stimulator sexual, reglează nervii, ajută şi la
curăţirea arterelor, este un tonic renumit, diuretic, elimină apa din ţesuturi,
hipoglicemiant, drenor hepatic, ajută la afecţiunile intestinale, antiinflamator şi totodată
antiputrid cicatrizant şi uşor purgativ.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: aciditatea sângelui, acnee, afecţiuni cardiace,
afecţiuni hepatice, afecţiuni oculare, afecţiuni ovariene, afecţiuni pulmonare, afecţiunile
splinei, afonie, afte, albuminurie, anxietate, ateroscleroză, astenie fizică şi nervoasă,
boli de piele grave, bronşite, cancer, cancerul pielii, cataruri bronhice, ciclu menstrual
perturbat (îl reglează), circulaţia proastă a sângelui, colici renale, contuzii, degerături,
demineralizare, detoxifiere, diabet, digestie dificilă, edeme cardio-renale, eliminarea
gazelor intestinale, febră, gripe, gută, hidropizie, hipertensiune, icter hepatic, inapetenţă,
inflamaţii articulare, inflamarea băşicii urinare, înroşirea mâinilor, insomnie,
insuficienţă suprarenală, insuficienţă tiroidiană, leucemie, litiază biliară, litiază renală şi
vezicală, nefrite, obezitate, plăgi, presbiţie, psoriazis, răceli, răguşeală, regenerare
sangvină, retenţie urinară, reumatism, scrofuloză, sterilitate, surmenaj, traheo-bronşite,
tumori, ulcer gastric, tuberculoză, ulceraţiile gurii, ulcere tegumentare, vânătăi, viermi
intestinali, vitiligo.
Preparare:
-Rădăcină sau frunze proaspete se adaugă la orice salate şi se consumă crude, cât mai
multe pe zi în afecţiunile de mai sus.
-Suc de Ţelină se poate consuma în amestec cu alte sucuri de legume sau fructe,
consumându-se câte 300 ml pe zi. Este preferabil să se consume înainte de mesele
principale cu 15 minute.
-Praf din plantă (rădăcină sau frunze.) se va măcina cu râşniţa de cafea şi se va pune sub
limbă o linguriţă de praf de 3 ori pe zi. Se ţine timp de 10 minute, după care se înghite.
Se va lua înainte de mesele principale cu 30 minute.
-2 linguriţe de plantă (frunze) mărunţite se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
-1 linguriţă de rădăcină mărunţită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe timp de 10
minute, după care se strecoară. Se vor consuma 3 căni pe zi.
-1 linguriţă de seminţe măcinate se pun la 250 ml apă. Se fierb 5 minute apoi se
strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
-La 1 litru de vin de bună calitate se va pune în el 4 linguri de plantă mărunţită. Se va
lăsa timp de 8 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară după 15 zile. Se
 Page 570 of 1147

poate lua 1 linguriţă de 3 ori pe zi înainte de mesele principale cu 30 minute. Se va lua

diluat cu puţină apă.
-La 500 ml oţet alimentar se va pune 3 linguriţe de plantă mărunţită. Se ţine apoi timp
de 10 zile, după care se strecoară. Se poate apoi folosi la afecţiunile pielii cu mâncărimi.
-Unguente: se fac din plantă măcinată în amestec 1/1 cu diferite grăsimi (unt,
margarină, vaselină, untură de porc nesărată) se aplică extern în strat subţire. Se poate şi
prin fierbere timp de 3 ore pe baia de apă cu materia grasă apoi să se strecoare.
-Uleiuri: se pot pune praf de plantă care se ţine în ulei timp de 4 săptămâni, după care se
strecoară sau se pot pune pe baia de apă şi se fierb timp de 3 ore apoi se strecoară în
ambele cazuri. Se va pune la 250 ml ulei 50 g plantă.
ŢINTAURĂ.
Centaurium umbellatum Fam. Gentinaceae.
Denumiri populare: buruiană de friguri, buruiană de viermi, cintaură, cocoşei de
grădină, crucea pământului, fierea pământului, floare de friguri, frigurele, frigurică,
fumărică beşicoasă, ghinţură, hierea pământului, iarbă de curcă, iarba frigurilor, iarbă
începătoare de sânge, ochincele, potroacă, potrocea, sănfirei de câmp, scăunel,
scânteiuţă, taulă, trocănă, ţintaulă, ţintorie.
În tradiţia populară: se întrebuinţa peste tot la prepararea ceaiurilor contra durerilor de
stomac, pentru a mări pofta de mâncare şi contra frigurilor.
Praful din plantă uscată se punea în vin sau ţuică care se lua contra răcelilor, gripei.
Babele lipovence din Dobrogea tratau convulsiile cu băi de flori de fierea pământului,
spunând că accesele şi crampele trec numaidecât.
Compoziţie chimică: în medicină se folosesc părţile aeriene (Herba centauri) conţine
substanţe amare specifice- eritaurina, unglicozid- eritrocentaurina, rezine, antocianine,
gume, eritrosterina, acid oleanic, alcaloizi, substanţe minerale, etc.
Acţiune farmaceutică: stomahic, eupeptic amar, măreşte contracţia vezicii biliare,
diuretic, sudorific, stimulează pofta de mâncare prin stimularea secreţiilor gastro-
intestinale, măreşte circulaţia sângelui, prin stimularea lui, scade febra. Regenerează
sângele.
Intră în componenţa ceaiurilor gastric nr2 şi tonic aperitiv.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni sângelui, afecţiuni stomacale,
anorexie, balonări abdominale, boli de ficat, cistite, colecistite, convalescenţă,
dischinezii biliare, dismenoree, dispepsii, eczeme, febră, gastrite hiperacide, gripă,
guturai, hipertensiune arterială, leucemie, oxiuri, răni, sciatică, ulcer gastric, ulceraţii,
varice, vărsături.
Preparare; o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma în trei reprize înaintea meselor
principale.
-Suc proaspăt pe răni externe se pune de 2 ori pe zi.
-Vin 1 litru în care se va pune 60-70 g de plantă mărunţită. Se va lăsa apoi timp de 8 zile
agitând des. Se strecoară şi se poate îndulci cu miere dacă nu aveţi diabet. Se va lua câte
o lingură cu 30 minute înainte de mese.
- 50 g de plantă mărunţită se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine apoi
timp de 15 zile şi se va strecura. Se pot lua 20-40 picături de 3 ori pe zi cu 15 minute
înainte de mesele principale.
ULM.
 Page 571 of 1147

Ulmus campestre. Fam. Ulmaceae.

În tradiţia populară: lemnul său este întrebuinţat pentru unelte şi obiecte casnice.
Cu decoctul scoarţei se spălau rănile precum şi arsurile, apoi se presăra praf de cărbune
din os de porc.
Se mai spunea că cine are în el vre-o slăbiciune să caute rădăcină de ulm, de mesteacăn
şi de paltin, să le piseze foarte bine, să le fiarbă şi să bea zeama.
Decoctul cojii era folosit în boli ale aparatului respirator.
Compoziţie chimică: scoarţa conţine tanin, mucilagii, răşini, substanţe amare, săruri
minerale, etc.
Acţiune farmacologică: se folosesc scoarţa şi frunzele astringente datorită taninului,
antihemoragic, antidiareice, hemostatice, cicatrizante, strâng ţesuturile, depurativ,
sudorific, ajută la eliminarea toxinelor din corp, diuretic, diminuează secreţiile extern.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: arsuri, ascită, boli pulmonare, boli dermatologice,
boli reumatice, diaree, colite de fermentaţie, eczeme, enterocolite, erupţii tegumentare,
hemoragii, intoxicaţiile sângelui, leucoree, obezitate, pleurezie, răni sângerânde.
Preparare:
-Praf de coajă sau frunze se aplică pe răni pentru a se cicatriza sau a opri sângerarea.
-1 linguriţă de scoarţă mărunţită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 10
minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
-50 g de pulbere de scoarţă se va pune la 1 litru de apă. Se fierbe timp de 20 minute,
apoi se strecoară. Se va bea în cazul ascitei în cursul unei zile.
UNGURAŞ.
Marrubium vulgare Fam. Labiatae.
Denumiri populare: bălţătură, cătuşnică, gutuiţă, iarbă flocoasă, smucită, unsuroasă,
voronic, voronică.
În tradiţia populară: se foloseşte la fabricarea bomboanelor medicinale contra tusei.
Tulpinile se fierbeau şi cu decoct se făceau spălături contra durerilor de cap, ameţelilor,
etc.
Unii făceau cataplasme la durerile de rinichi.
Vârfurile înflorite plămădite în vin se luau ca expectorant sau pentru a mări pofta de
mâncare.
Compoziţie chimică: părţile aeriene sunt folosite în medicină (Herba Marrubii) conţin:
principiu amar-marubină, saponină, substanţe amare, uleiuri volatile, materii tanante,
rezine, mucilagii, acid ursolic, alcaloid- aolină.
Acţiunea farmaceutică: afecţiuni cardiace reglând activitatea inimii, astringent,
antispastic, expectorant, măreşte contracţia vezicii biliare, emolient, expectorant,
antispastic bronhic. Extern- cicatrizant.
Este un component al ceaiului antiastmatic.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: anorexie, aritmii cardiace, astm bronhic,
bronşite cronice, dischinezie biliară, gripă, dureri de cap, dureri de rinichi, guturai,
palpitaţii cardiace, răni, stări febrile, tulburări de ritm cardiac pe fond nervos, tuse
convulsivă şi spastică, ulceraţii tegumentare.
Preparare: intern-
-1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 ceaiuri pe stomacul gol înainte de
mesele principale.
 Page 572 of 1147

-Praf de plantă se pune sub limbă 1 linguriţă de praf şi se ţine timp de 10 minute, după
care se înghite cu puţină apă. Este foarte bun pentru afecţiunile inimii (palpitaţii, aritmii
de orice fel) în special cele pe fond nervos.
Extern: 3 linguriţe de plante la 250 ml apă clocotită. Se acopere apoi 10 minute după
care se strecoară. Se poate folosi sub formă de comprese.
UNTUL PĂMÂNTULUI.
Tamus communis Fam. Dioscoreaceae.
Denumiri populare: brie, fluierătoare, lemn nelemn, napi de pădure, napii porcului de
pădure, unsoarea pământului, viţă neagră.
În tradiţia populară: rizomul ras se plămădea în rachiu şi se folosea la frecţii contra
reumatismului, sau amestecat cu grăsime, sub formă de alifie. Fiind mai rar s-a înlocuit
cu Bryonia-mutătoarea cu poame negre, care este mult mai frecventă.
Compoziţia chimică: ne studiată.
Acţiuni farmacologice: se folosesc rădăcinile plantei ca antireumatice, calmând durerile,
diuretic, purgativ.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: acnee, constipaţie, contuzii, dermatoze purpurice,
dureri diverse, echimoze, gută, purpură, reumatism.
Atenţie! Planta are fructele toxice.
Preparare:
Se foloseşte numai rădăcina!
- Se rade planta şi se aplică extern, pe locul dureros.
-intern se va lua 1 linguriţă de rădăcină care se pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp
de 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 2 căni pe zi.
-Tinctură se va rade rădăcina şi se pune 50 g de rădăcină la 250 ml alcool sanitar. Se
ţine apoi timp de 15 zile după care se strecoară. Se foloseşte la tamponarea locurilor
dureroase.
- La 1 litru de oţet se va pune 6 linguri de rădăcină rasă. Se ţine timp de 8-10 zile
agitând des. Se strecoară. Se foloseşte extern la mâncărimi, dureri.
URECHELNIŢĂ.
Sempervivum tectorium.
Denumiri populare: argintură, buruiana porcului, curechiul stânii, frunzar, ghinţură,
iarba ciutei, iarba lupului, iarba tunului, iarbă de urechi, iarbă grasă, jinteră, nevăstuică,
oloisă, orecleşniţă, prescurăriţă, ţâţa mielului, urechea iepurelui, urechea mâţei,
urechiuşă de stâncă, varză de stâncă, verzişoară.
În tradiţia populară: era cultivată adesea pe acoperişuri. Se va din frunze se întrebuinţa
contra durerilor de urechi.
Frunzele se mai puneau pisate pe bătături, iar seva pe negi. Cu seva de la plantă se
făceau pansamente la umflături şi arsuri, la brâncă şi hemoroizi, iar sucul diluat cu apă
se lua în stomatite afte.
La fel se folosea în durerile de ochi făcute cataplasme externe.
Compoziţia chimică: ne studiată.
Acţiuni farmacologice: antiinflamatoare, cicatrizantă, antibiotică- distruge microbii,
sucul se poate folosi şi la dispariţia petelor şi pistruilor. Este astringentă, sedativă,
diuretică, antispasmodică, hemostatică, elimină viermii intestinali.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni nervoase şi renale, afecţiunile
urechii- chiar infecţii, afecţiuni cutanate, afte, arsuri, bătături, cancer uterin şi de piele,
 Page 573 of 1147

diaree, dureri de urechi, febră, hemoroizi, înţepături de insecte, pecingine, pete pe piele,
pistrui, stomatite, viermi intestinali.
-2 linguriţe de frunze mărunţite se pun la 250 l apă clocotită. Se acopere pentru 10
minute, după care se strecoară. Se pot consuma 4 căni pe zi intern.
-Suc proaspăt stors se pune pe răni extern sau se picură în ureche. Intern se poate lua 20
ml suc o dată mai multe zile la rând.
-3 linguriţe de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierb 5 minute. Se strecoară şi se
folosesc la spălături în cazul cancerului de piele sau uterin.
-Praf din plantă uscată se va pune pe răni sau se va lua intern câte un vârf de cuţit, care
se va ţine sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite. Se poate face de 3-4 ori pe
zi cu 30 minute înainte de mese.
-Frunze proaspete se aplică sub pansament pe bătături zilnic până la trecerea bătăturilor.
_Pentru negi sau pete se unge cu sucul plantei sau cu frunză strivită de mai multe ori pe
zi.
URZICA.
Urtica dioica Fam. Urticaceae.
Denumiri populare: oişea, urzică creaţă, urzică crăiască, urzică mascată, urzică de
pădure, urzici româneşti.
În tradiţia populară: sunt întrebuinţate primăvara în alimentaţie, iar fibrele din tulpinile
mai dezvoltate se fac fibre textile mai ales pentru saci. Rădăcina şi părţile aeriene se
foloseau pentru vopsit în galben.
Ceaiul din frunze şi vârfuri florifere, îndulcit cu miere sau zahăr se folosea contra
tusei, astmului şi durerilor de piept.
Unii amestecau cu fagure de miere şi se lua câte o linguriţă ca leac pentru tuse şi
dureri de piept.
Decoctul rădăcinii şi al frunzelor se mai lua în tuse cu sânge şi diferite hemoragii
sau la leşin, iar numai al rădăcinilor contra constipaţiei.
Se mai folosea la amigdalită, în bolile de stomac, palpitaţii de 4 ori pe zi.
Cu părţi aeriene se făcea decoct contra hemoragiilor uterine cu care se făceau
spălături sau la hemoroizi şi boli de rinichi. Se mai fierbeau cu alte plante şi se foloseau
la spălatul pe cap o dată pe săptămână.
Compoziţie chimică: oficinale sunt frunzele (Folium Urticae) şi uneori rădăcina ( Radix
Urticae)conţin: substanţe azotoase, toţi aminoacizii esenţiali: amine (acetilcolină,
histamina), glucide (mono, di, şi trizaharide), clorofilă, fitol, protoporfirina, carotenoide
(beta- caroten, xantofilă, licopen, violaxatină), tanin, vitaminele A, B2, C, K, acid folic,
mucilagii,
Acţiune farmaceutică: creşte diureza eliminând acidul uric şi clorurile, antimicrobian,
hemostatic, trofic, emolient, diuretic, antidiareic, astringent, expectorant, activează
circulaţia sângelui cu eliminare de histamină, antiseptic, hipoglicemiant. Astringent în
enterite muco-membranoase, enterite acute şi cronice, diaree ale tuberculoşilor. Extern:
cicatrizant, contribuind la refacerea ţesuturilor.
Intră frunzele în componenţa ceaiului antibronşitic nr 2.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: anemie, avitaminoze, calculoză renală, diabet
zaharat, diaree în special ale tuberculoşilor, dizenterie, enterite acute şi cronice,
enterocolite muco-membranoase, gută, hemoragii uterine, hemoroizi hemoragici,
mătreaţă, menstre neregulate, hipermenoree, obezitate, răni greu vindecabile,
 Page 574 of 1147

reumatism, seboree, supuraţii, ulcer varicos, vaginită atrofică (în asociere cu alte
plante).
Preparare: intern- o lingură de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se
acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se consumă 3 ceaiuri pe zi.
-Din 2 linguri de plante se foloseşte tot infuzie cu care se vor face băi sau comprese. La
hemoroizi se asociază cu alte plante ( coada şoricelului, gorun, gălbenele)
-2 linguri de rădăcini mărunţite se vor pune la 500 ml apă. Se fierb timp de 15 minute,
apoi se strecoară şi se fac spălături pentru creşterea părului.
-Tinctură din 50 g de plantă mărunţită se vor pune în 250 ml alcool alimentar 70 în caz
că se iau intern, sau sanitar dacă se iau extern. Se ţin 15 zile apoi se strecoară. Se poate
lua câte 1 linguriţă diluată intern de 3-4 ori pe zi. Extern se va tampona local. Se poate
aplica şi tampon sub pansament.
- 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 500 ml oţet. Se va lăsa timp de 10 zile
după care se strecoară. Se foloseşte în amestec cu apă pentru clătirea părului sau la
diferite afecţiuni cutanate unde de asemenea se pune diluat.
URZICĂ MICĂ.
Urtica urens Fam. Urticaceae.
Denumiri populare: aişea, urzică blândă, urzică de şură, urzică măruntă, urzică
sârbească, urzică crăiască, urzică creaţă, urzică grecească, urzică iute, urzică împleşată.
În tradiţia populară: a fost întrebuinţată la aceleaşi afecţiuni ca şi cea mare. Se mai
utiliza pentru împrospătarea sângelui, la hemoragii şi dizenterii.
Compoziţie chimică: frunzele şi rădăcina sunt bogate în clorofilă, flavonozide,
mucilagii, acid pantotenic, cetone, xantofile, săruri minerale, vitaminele; A, B2, C, Y,
acid pantotenic.
Acţiune farmacologică: un tonic general, stimulează diureza, dizolvă nisipul urinar,
depurativ, hemostatic puternic datorită vitaminei K, este mult folosită pentru
regenerarea părului, are acţiune de revigorare a organismului. Protejează capilarele
sangvine. Este mult mai activă ca urzica mare fiind utilă la aceleaşi întrebuinţări.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: acnee, anemii, afecţiuni renale, alopecie, astm
bronhic, avitaminoze, bronşite, căderea părului, diabet, diaree, eczeme, enterite, febră,
metroragii, micoze cutanate, hemoragii diferite inclusiv uterine, hemoroizi, litiază
urinară, psoriazis, purpura, reumatism, ulcer varicos, uremie, varice.
Preparare:
-20 ml suc de urzică obţinut din urzică proaspătă cu ajutorul storcătorului de fructe se
va lua de 3 ori pe zi. Se ia în orice afecţiune internă. Extern se poate pune suc de urzică
pe răni sau alte afecţiuni.
-2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3-4 căni pe zi.
-1 linguriţă de rădăcină se va pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 10 minute. Se
consumă 3 căni pe zi.
-50 g de plantă mărunţită se pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine timp de 15
zile. Se strecoară. Se va lua apoi câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluată în puţină apă.
-Seminţe măcinate se vor lua câte o linguriţă de seminţe măcinate care se pun sub limbă
de 3 ori pe zi. După 10 minute se înghit cu puţină apă. Se iau cu 15 minute înainte de
mesele principale.
 Page 575 of 1147

Extern: 4 linguri de frunze mărunţite se pun la 500 ml de apă. Se fierb timp de 10

minute apoi se strecoară. Cu această apă se va spăla de 2 ori pe săptămână în afecţiunile
părului sau pentru revigorarea părului.
-500 ml spirt medicinal se va pune împreună cu 100 g de plantă mărunţită (plantă sau
rădăcină) şi se lasă timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des. Se strecoară apoi
şi se fac frecţii pe pielea capului.
URZICA MOARTĂ ALBĂ.
Lamium album Fam. Labiatae.
Denumiri populare: faţa mâţei, mierea ursului cu flori bălai, sugel alb, urzică albă,
urzică creaţă, urzică surdă, urzici mortăreţe.
În tradiţia populară: ceaiul din tulpini florifere se folosea contra durerilor de piept.
Ceaiul din flori se lua în stări de răceală, tuse, tuse convulsivă, ori se prepara cu conuri
de molid un sirop şi acesta se dădea bolnavilor.
Fiartă în vin se lua contra reumatismului, dimineaţa la amiaz şi seara.
Din stoloni subterani se lua contra ulcerului stomacal, iar ceaiul din flori pentru
normalizarea tensiunii, sau pentru leucoree.
Compoziţie chimică: medicina foloseşte florile fără caliciu (flores Lamii albi) conţine:
amine biogene, tanin, mucilagii, ulei eteric, saponine, flavone, săruri de potasiu, etc.
Acţiune farmaceutică: sedativ, emolient, expectorant, astringent, creşte diureza,
normalizează tranzitul intestinal, hemostatic, antidiareic uşor, vasoconstrictoare. Extern-
astringent .
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, afecţiuni respiratorii, alopecie, abcese,
arsuri, bronşite, catar intestinal, constipaţie, diaree uşoară, dismenoree, dureri acute de
picioare, dureri de urechi, hipertrofia prostatei (cură), infertilitate (seminţe), insomnii,
leucoree amicrobiană, menopauză (calmare nervoasă), metroragii, sângerări nazale,
scleroză renală, ulcere, umflături gutoase, tuberculoză, tuse convulsivă, vaginite, varice.
Preparare: o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma intern două ceaiuri pe zi.
-1 linguriţă de praf obţinut cu râşniţa de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute,
apoi se înghite cu puţină apă. Se iau de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mese.
-Tinctură din 50 g plantă şi 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine 15 zile. Se strecoară
Se va lua câte o linguriţă de 3 ori pe zi diluat cu puţină apă. Extern se poate face cu
alcool sanitar pentru frecţii la păr, sau diferite dureri.
-Extern- se va folosi cantitate dublă de plantă pentru spălături vaginele seara înainte de
culcare, comprese, gargară clisme, băi de şezut.
USTUROI.
Alium sativum Fam. Liliaceae.
Denumiri populare: ai, ai de grădină, ai de primăvară, ai de vară, aniu, baib, ceapă albă,
osturoi, pur, scăloi, usturoi de primăvară, usturoi de toamnă, usturoi de vară, usturoni.
În tradiţia populară: a fost unul dintre cele mai importante leacuri băbeşti.
Obişnuit se folosea sub formă de muşdei, în indigestii, dureri abdominale, stări gripale,
dureri de cap, contra viermilor intestinali, etc.
Muşdeiul se bea adeseori pe nemâncate ori se trăgeau bolnavii cu el şi în acest scop se
prepara mai mult cu apă şi oţet. Diareea gravă- se ungea corpul cu usturoi pisat, sau se
înghiţeau 3 căţei de usturoi şi 3 fire de piper.
Se folosea contra durerilor de măsele, durerilor de urechi şi nevralgiilor.
 Page 576 of 1147

De obicei se introducea un căţel în urechea din partea dureroasă.

Când cineva avea unghii stricate sau amigdalite, le ungea în fiecare seară cu usturoi
pisat.
Contra bătăturilor. Se ţineau picioarele în leşie tare de ciucălăi de porumb şi apoi se
legau cu usturoi pisat.
Bulbul copt în cuptor se aplica pe furuncule.
De tuse se ungeau tălpile picioarelor cu usturoi pisat şi se încălzeau la foc înainte de
culcare.
Se punea mai mult în mâncarea celor bolnavi de piept şi de hipertensiune. Muşdeiul se
dădea pe nemâncate ca vermifug.
În Dobrogea se pisau 5 căţei de usturoi, se amestecau cu o lingură de hrean ras şi se dau
pe nemâncate ca vermifug.
În alte părţi se fierbea usturoiul cu iarba limbricilor(Astragalus glycyphyllos) şi se
dădea copiilor să bea.
Compoziţie chimică: se foloseşte bulbul (Bulbus Allii) conţine: săruri minerale, ulei
volatil, glucide, protide, lipide(0,1-0,5%). Acizii organici: citric, malic, piruvic,
succinic, glicuronic, citric, alină, alicină din uleiul eteric s-au separat 67 de compuşi.
Tipic pentru aromă este propantriolul, etil-metil-disulfura, sulfitul predomină cantitativ.
Acţiune farmaceutică: alicina, garlicina şi produşii de descompunere ai ei îi imprimă o
puternică acţiune antimicrobiană îndeosebi la faringite şi în infecţiile tubului digestiv,
previne ateroscleroza, antiseptic intestinal, cardiotonic, bradicardizant, diuretic,
antigutos, stomahic, carminativ, vermifug, febrifug, creşte capacitatea de apărare
antivirală şi antimicrobiană, anticancerigen.
Se indică în următoarele afecţiuni: afecţiuni pulmonare, boli infecţioase (profilactic şi
curativ), astenie generală, astmă, ateroscleroză, atonie digestivă, bronşite cronice,
cancer, cangrene, colesterol în exces, diaree, dizenterie, echilibrează grăsimile din
sânge, edeme ale membrelor, flatulenţă, flebite, gripă, gută, hemoroizi, hipertensiune
arterială, imunitate scăzută, inapetenţă, infecţii, litiază urinară, nevralgii reumatismale şi
ale urechilor, oligurie, parazitoze digestive, reumatism, spasm intestinal, spasm
vascular, tonic cardiac, tromboze, tuberculoză, tulburări de circulaţie periferică, tumori,
tuse, ulcer varicos, varice.
Preparare:
-25 g suc de usturoi se pun în 200 ml lapte şi se consumă zilnic, în afecţiunile interne.
-Usturoi consumat la orice masă.
Tinctură de usturoi se iau câteva picături în cură. Este bine să se facă în felul următor: la
50 g de usturoi curăţat şi pisat se va pune 250 ml alcool alimentar preferabil de 96. Se
ţine timp de 15 zile, apoi se strecoară.
Peste această tinctură după strecurare ca să fie mai eficientă se mai poate pune 2 sticluţe
de tinctură de propolis de la Apicola. Se vor agita bine înainte de întrebuinţare. Se iau
cu picătura după următorul grafic. Este bine să fie puse în lapte.
 Page 577 of 1147
Numărul dimineaţa amiaz Seara
zilei Copii vor putea să se
oprească aici şi să
Ziua 2-a 1 1 2 înceapă să scadă tot câte
Ziua 3-a 1 2 2 o picătură pe zi până vor
Ziua 4-a 2 2 2 ajunge la o singură
Ziua5-a 2 2 3 picătură. Adulţii şi cei
care doresc pot să continue cu acest mod de administrare până vor ajunge la 15-20 de
picături de 3 ori pe zi, după care vor scădea tot câte o picătură pe zi, până vor ajunge din
nou la 1 picătură. Se poate face de 2 ori pe an această cură.
-În cazul durerilor de urechi se poate introduce un căţel de usturoi seara în ureche şi
ţinut peste noapte.
-Usturoi în oţet este bun pentru dispariţia bătăturilor. Se va pune sub pansament.-2 căţei
de usturoi se vor pune în 250 ml lapte şi se consumă dacă aveţi probleme digestive.
-Zilnic se mănâncă 3 căţei de usturoi pentru refacerea organismului şi chiar întinerire.
-20 g de bulbi mărunţiţi se vor fierbe la 500 ml apă timp de 15 minute. Se strecoară şi se
fac clisme în paraziţi intestinali câteva zile la rând.
Există foarte multe reţete cu usturoi (câteva sute aşa că nu voi scrie aici alte reţete fiind
convins că şi dv cunoaşteţi câteva.
-1-2 căţei de usturoi consumaţi zilnic, dimineaţa.
-20-30 picături de tinctură de 2 ori pe zi în tuse, hipertensiune, etc.
-Contra teniei- se zdrobesc căţeii de la o căpăţână mareapoi se clocotesc pentru 20
minute în 200 ml lapte. Se va bea în fiecare dimineaţă, pe nemâncate până la dispariţia
teniei.
-usturoiul pisat cu grăsime şi ulei dă un unguent numit muştarul dracului, resorbant al
tumorilor albe.
-dezinfecţia plăgilor: soluţia sucului de usturoi 10% cu 1-2% alcool sau comprese cu
oţet de usturoi (30 g de usturoi ras, macerat 10 zile la 500 ml oţet.
-Slăbiciune generală şi astenie: amestec cu 2 părţi de ulei camforat şi o parte de usturoi.
Sau frecţii de-a lungul coloanei vertebrale (paralizii, reumatism).
-Dureri de urechi- un tampon de vată îmbibat în suc de usturoi cu ulei, este bun şi
contra surdităţii.

Usturoiul reteta detoxifiere

CEL MAI PUTERNIC
ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME
NOTA
Reteta "picaturi de macerat de usturoi"este ferm conditionata de unica f.f.f. importanta
restrictie. Pe durata aplicarii tratamentului conform schemei este total interzisa
consumarea usturoiului sub orice alta forma. Tratamentul e de provenienta budista si se
aplica odata la 5 ani.
CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME
Intr-un borcan de sticla se pun 350 grame de usturoi zdrobit peste care se toarna 220-
250 de grame alcool de 95-96°, rom sau tarie. Borcanul se inchide ermetic si se pune in
frigider timp de 10 zile. In cea de-a 11-a zi se filtreaza totul cu o strecuratoare foarte
 Page 578 of 1147

fina sau cu tifon. Lichidul obtinut se toarna in acelasi borcan si se pune inca 2 zile in
frigider. Dupa aceasta perioada remediul este gata pentru tratament (picaturile se pot lua
cu putin lapte sau apa inainte de a incepe sa mancam), dupa cum urmeaza:
ZIUA, NUMAR DE PICATURI
ZIUA MIC-DEJUN PRANZ CINA
1123
2456
3789
4 10 11 12
5 13 14 15
6 16 17 18
7 12 11 10
8987
9654
10 3 2 1
11 15 25 25
12 25 25 25

Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii

cantitati.
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. In
prezenta sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune
flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii. Omoara cei mai
oribili microbi - chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei - în cinci minute fix! în
testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de
cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de
penicilina.
Este o planta atât de puternica, încât, când e frecata&#039; pe picioarele cuiva, intra
rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa
pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face
tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând
mixtura pe talpi.

Oameni bolnavi de plamâni - ajunsi în pragul mortii - suferind de tot felul de maladii
respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au
întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta miraculoasa.

ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE

In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat, în sfârsit cu
fermitate, "puterea de penicilina" a usturoiului, izolând diversele substante din el.
Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia
cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile
purulente ale pielii"
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria,
erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica). Allicina, un alt ingredient,
 Page 579 of 1147

înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în

alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TBC.-ul.
De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu
efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele
mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a
multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care "dilueaza" sângele, astfel
prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite
cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu
suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a
doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta
care cauzeaza Candida si vaginita.
Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului
sunt cei care-i confera usturoiului puterea sa de a lupta contra bolilor, ajuta la reducerea
tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc
circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de
toxinele periculoase.

PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR

Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au
aratat ca radacina cu aroma întepatoare are "o actiune protectoare foarte semnificativa"
în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C.
Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista
medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele
a zece pacienti s-a coagulat mai încet, când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase,
decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca
usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la
prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa
consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al
colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a
adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns
doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest
efect - fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul
de usturoi a redus nivelul defibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care
continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta - în trei
ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai
târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv
nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.

COBOARA HIPERTENSIUNEA
Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde
mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca
usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a
înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, de a reduce tensiunea crescuta.
Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza - în cazuri dupa cazuri - ca
simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi,
durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau
 Page 580 of 1147

furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.

De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru
reducerea tensiunii sangvine:

1.Este absolut sigur.

2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvina se reduce treptat - într-o perioada de timp - fara nici o cadere
neasteptata care ar putea soca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub
îngrijirea medicului.
5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap,
tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine rezultatebune , indiferent de vârsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.

Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de

pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si
alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea este extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu
sunt întotdeauna prezente - multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au - si în al doilea
rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de
crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca
nu e controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu
face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte
simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea
prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DIABET

Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un
om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost
trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia,
sanatos tun. Incepuse sa manânce o combinatie deusturoi, patrunjel si creson. Nivelul
zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca
fericit acest remediu, timp de ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie
folosit fara permisiunea medicului. Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul
zaharului si, astfel, de a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul -
consemnat de mai multe ori - ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la
diabetici.

UN ALIMENT BIBLIC TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA

ANTIDIABETICA
Usturoiul - desi are o actiune putin mai înceata - este la fel de eficient ca tolbutamida
(un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge.
Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: "Recent, mi s-a pus diagnosticul de
diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea,
 Page 581 of 1147

trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca
nivelul zaharului din sânge, asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi
de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul
din sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un
medicament.

REÎNTINERESTE FICATUL
Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia
bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, de a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un
stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine
prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi, în amestec cu o lingura de untdelemn de
masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult,
încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-
adevar o planta miraculoasa.
Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive - mai
ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta
niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA

Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a
folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: "Pentru aceia dintre
dumneavoastra care sufera de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am
îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei
catei mari de usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa.
Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (...)."
"Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca
merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a
avut odata un pacient cu cancer la plamâni, care a trait mai mult decât se asteptase ea si
mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU BOLILE DE STOMAC.

Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un
reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi
stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor, pentru a secreta enzime digestive. Dar
usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau
amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua
efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi,
usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai
pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de
mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata
de nouazeci si cinci la suta.
Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume
pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.

TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT

S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit,
 Page 582 of 1147

dupa cum urmeaza: îngreunarea de dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece
cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci - dintr-un total de 84%
eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua - din
douazeci si cinci - la un total de 88% eficacitate! Flatulenta a disparut complet în
douazeci de cazuri din douazeci si cinci - un total de 80% eficacitate! Colicii cu gaze au
disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt - la un total de 84%
eficacitate!. Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt - pentru un total de 75%
eficacitate! Se raporteaza ca usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea
permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul
e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina
gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.

CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT BIBLIC PENTRU A CALMA

DIGESTIA
Ca uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau bai de picioare si de mâini.
Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o
jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau
capsule.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CONSTIPATIE.

Un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de
constipatie îsi pot gasi usurarea mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi,
amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile
peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE NASULUI SI ALE

GÂTULUI
Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica
infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul
unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore sau cel mult
o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii
superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale
amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor
maxilare, faringitele si laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa
planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul!
Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea?
Infasurati planta în putin tifon si introduceti-o în canalul exterior al urechii! Va doare
capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele, pentru a elimina
congestia. Stoarceti putin suc de usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu
al pieilor-rosii!). Stranutati, aveti nasul înfundat sau va chinuieste alergia? încercati
putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face
minuni!

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE

DE GÂT
 Page 583 of 1147

Usturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C, la vindecarea racelilor. Daca se tine
un catel de usturoi în gura, raceala va disparea în câteva ore, maximum o jumatate de zi.
Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din când în când,
pentru a elibera câte putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii
sai mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum, sau prazul.) în acest mod, o
durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de
gât, care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data - si e
mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu
face decât sa amâne inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar
temporara.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR.

Bufeuri? Incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea,
anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea
extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a
sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau
de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia.
Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B1 în organism
poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor
premenstruale si a multor altor probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul
combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mâncarimile,
obezitatea, leucoreea, artrita si multe alte maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub
forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor
specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf
într-o ceasca de apa fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica,
maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa înainte de mese.

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI

SPASME LA COLON.
M.V., medic stomatolog, relateaza ca, timp de zece ani, si-a facut tratamente cu raze X
si radiu, pentru a eradica niste excrescente urâte ale pielii, care-i tot reapareau, cu toate
ca un medic îi spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din aceasta planta
uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe
fata i-au disparut complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga
ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din capsule - si în circa o luna umflatura a
disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care
crestea rapid, atingând chiar marimea unei monede de zece centi, când si-a dat seama
prima oara de existenta ei.
Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o, vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el,
erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit
sa le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de doua, trei luni, fara
succes. "Si sa te mai miri", comenteaza el, "ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi
si cancer? Chiar daca nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta
dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Si, categoric, nu s-
au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul. Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca
 Page 584 of 1147

aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e

inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.

LEACUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PICIORUL ATLETULUI.

Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase
de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si
îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se
roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri. Când toate
medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru
piciorul pacietului.
Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va
da o senzatie de caldura, timp de aprox. cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp
de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe
zi, timp de o saptamâna si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul,
spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti
o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala.) Pentru a
preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU ARTRITA, REUMATISM SI

NEVRALGIE
Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal
obisnuit în care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi
maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni
pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de
stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în
bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi
mult usurata, frecându-le cu usturoi. "Da rezultate excelente", sustine el. Un alt savant
de frunte si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid
durerile reumatice si nevralgiile.

Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii

cantitati.

Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii

cantitati.
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. In
prezenta sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune
flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii. Omoara cei mai
oribili microbi - chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei - în cinci minute fix! în
testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de
cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de
penicilina.
Este o planta atât de puternica, încât, când e frecata&#039; pe picioarele cuiva, intra
rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa
pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face
tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând
 Page 585 of 1147

mixtura pe talpi.

Oameni bolnavi de plamâni - ajunsi în pragul mortii - suferind de tot felul de maladii
respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au
întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta miraculoasa.

ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE

In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat, în sfârsit cu
fermitate, "puterea de penicilina" a usturoiului, izolând diversele substante din el.
Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia
cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile
purulente ale pielii"
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria,
erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica). Allicina, un alt ingredient,
înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în
alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TBC.-ul.
De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu
efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele
mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a
multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care "dilueaza" sângele, astfel
prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite
cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu
suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a
doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta
care cauzeaza Candida si vaginita.
Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului
sunt cei care-i confera usturoiului puterea sa de a lupta contra bolilor, ajuta la reducerea
tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc
circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de
toxinele periculoase.

PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR

Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au
aratat ca radacina cu aroma întepatoare are "o actiune protectoare foarte semnificativa"
în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C.
Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista
medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele
a zece pacienti s-a coagulat mai încet, când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase,
decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca
usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la
prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa
consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al
colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a
adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns
doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest
efect - fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul
 Page 586 of 1147

de usturoi a redus nivelul defibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care
continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta - în trei
ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai
târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv
nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.

COBOARA HIPERTENSIUNEA
Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde
mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca
usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a
înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, de a reduce tensiunea crescuta.
Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza - în cazuri dupa cazuri - ca
simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi,
durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau
furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.
De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru
reducerea tensiunii sangvine:

1.Este absolut sigur.

2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvina se reduce treptat - într-o perioada de timp - fara nici o cadere
neasteptata care ar putea soca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub
îngrijirea medicului.
5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap,
tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine rezultatebune , indiferent de vârsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.

Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de

pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si
alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea este extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu
sunt întotdeauna prezente - multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au - si în al doilea
rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de
crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca
nu e controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu
face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte
simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea
prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DIABET

Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un
om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost
trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia,
 Page 587 of 1147

sanatos tun. Incepuse sa manânce o combinatie deusturoi, patrunjel si creson. Nivelul

zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca
fericit acest remediu, timp de ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie
folosit fara permisiunea medicului. Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul
zaharului si, astfel, de a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul -
consemnat de mai multe ori - ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la
diabetici.

UN ALIMENT BIBLIC TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA

ANTIDIABETICA
Usturoiul - desi are o actiune putin mai înceata - este la fel de eficient ca tolbutamida
(un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge.
Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: "Recent, mi s-a pus diagnosticul de
diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea,
trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca
nivelul zaharului din sânge, asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi
de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul
din sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un
medicament.

REÎNTINERESTE FICATUL
Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia
bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, de a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un
stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine
prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi, în amestec cu o lingura de untdelemn de
masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult,
încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-
adevar o planta miraculoasa.
Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive - mai
ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta
niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA

Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a
folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: "Pentru aceia dintre
dumneavoastra care sufera de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am
îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei
catei mari de usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa.
Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (...)."
"Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca
merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a
avut odata un pacient cu cancer la plamâni, care a trait mai mult decât se asteptase ea si
mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU BOLILE DE STOMAC.

Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un
 Page 588 of 1147

reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi

stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor, pentru a secreta enzime digestive. Dar
usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau
amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua
efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi,
usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai
pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de
mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata
de nouazeci si cinci la suta.
Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume
pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.

TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT

S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit,
dupa cum urmeaza: îngreunarea de dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece
cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci - dintr-un total de 84%
eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua - din
douazeci si cinci - la un total de 88% eficacitate! Flatulenta a disparut complet în
douazeci de cazuri din douazeci si cinci - un total de 80% eficacitate! Colicii cu gaze au
disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt - la un total de 84%
eficacitate!. Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt - pentru un total de 75%
eficacitate! Se raporteaza ca usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea
permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul
e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina
gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.

CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT BIBLIC PENTRU A CALMA

DIGESTIA
Ca uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau bai de picioare si de mâini.
Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o
jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau
capsule.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CONSTIPATIE.

Un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de
constipatie îsi pot gasi usurarea mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi,
amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile
peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE NASULUI SI ALE

GÂTULUI
Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica
infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul
unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore sau cel mult
o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii
 Page 589 of 1147

superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale

amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor
maxilare, faringitele si laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa
planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul!
Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea?
Infasurati planta în putin tifon si introduceti-o în canalul exterior al urechii! Va doare
capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele, pentru a elimina
congestia. Stoarceti putin suc de usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu
al pieilor-rosii!). Stranutati, aveti nasul înfundat sau va chinuieste alergia? încercati
putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face
minuni!

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE

DE GÂT
Usturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C, la vindecarea racelilor. Daca se tine
un catel de usturoi în gura, raceala va disparea în câteva ore, maximum o jumatate de zi.
Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din când în când,
pentru a elibera câte putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii
sai mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum, sau prazul.) în acest mod, o
durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de
gât, care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data - si e
mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu
face decât sa amâne inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar
temporara.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR.

Bufeuri? Incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea,
anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea
extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a
sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau
de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia.
Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B1 în organism
poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor
premenstruale si a multor altor probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul
combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mâncarimile,
obezitatea, leucoreea, artrita si multe alte maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub
forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor
specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf
într-o ceasca de apa fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica,
maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa înainte de mese.

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI

SPASME LA COLON.
M.V., medic stomatolog, relateaza ca, timp de zece ani, si-a facut tratamente cu raze X
si radiu, pentru a eradica niste excrescente urâte ale pielii, care-i tot reapareau, cu toate
 Page 590 of 1147

ca un medic îi spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din aceasta planta

uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe
fata i-au disparut complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga
ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din capsule - si în circa o luna umflatura a
disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care
crestea rapid, atingând chiar marimea unei monede de zece centi, când si-a dat seama
prima oara de existenta ei.
Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o, vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el,
erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit
sa le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de doua, trei luni, fara
succes. "Si sa te mai miri", comenteaza el, "ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi
si cancer? Chiar daca nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta
dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Si, categoric, nu s-
au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul. Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca
aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e
inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.

LEACUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PICIORUL ATLETULUI.

Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase
de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si
îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se
roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri. Când toate
medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru
piciorul pacietului.
Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va
da o senzatie de caldura, timp de aprox. cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp
de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe
zi, timp de o saptamâna si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul,
spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti
o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala.) Pentru a
preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU ARTRITA, REUMATISM SI

NEVRALGIE
Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal
obisnuit în care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi
maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni
pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de
stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în
bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi
mult usurata, frecându-le cu usturoi. "Da rezultate excelente", sustine el. Un alt savant
de frunte si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid
durerile reumatice si nevralgiile.

USTUROIŢĂ.
Alliaria officinalis Fam. Cruciferae.
 Page 591 of 1147

Denumiri populare: aişoară, bruncuţă usturoaie, buruiană de bubă rea, buruiană de perit,
buruiană de rană, floare de lingoare, frunza-voinicului, gălbenele, iarba tăieturii, iarbă
de boli, rădăcină de lingoare, iarbă de rană, iarbă de toate boalele, rădăcină de lungoare,
usturoaie, vindecătoare, voinicică.
În tradiţia populară: frunzele crude se puneau pe bube şi umflături. Se mai folosea la
sifilis; se fierbea şi cu decoctul se spălau. Era socotit astringent, vulnerar, depurativ şi
diuretic.
Compoziţie chimică: ulei eteric asemănător usturoiului, săruri minerale, caroten,
saponine, zaharoză, glicozizi, mirozină, siringină, celuloză. Conţine sulfocianat de alilca
şi usturoiul.
Acţiune farmaceutică: efecte antiputride, antiseptice, detergente, vulnerare, acţiune
contra viermilor intestinali. Diuretic, sudorific, behic, astringent, expectorant,
antispasmodic, bactericid, antifermescibil, cardiotonic, vasodilatator. Are cam aceleaşi
întrebuinţări cu muştarul negru, cu singura diferenţă că această plantă se foloseşte doar
proaspătă. Prin uscare îşi pierde proprietăţile.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: abcese, artroză, astmă, cangrene, diaree, eczeme,
furuncule, hipertensiune, inflamaţii externe, răni, traumatisme, ulceraţii,
Atenţie în cantitate mare produce: gastro-enterite, colici, nefrite.
Intern:
-1 linguriţă de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute
apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi, fără să se mărească doza.
-Tinctură din 30 g de plantă mărunţită pusă la 250 ml alcool alimentar de 70˚ se ţine
timp de 15 zile, după care se strecoară. Se foloseşte câte 10-20 picături de 2-3 ori pe zi
diluată în puţină apă.
Extern se va pune plantă mărunţită pe rană sau suc stors din plantă proaspătă. În funcţie
de toleranţă se va putea pune şi tinctură în diferite diluţii.
-1 bucată de usturoi se aplică sub pansament pentru 8 ore în cazul în care doriţi să
scăpaţi de bătături.
-Se va pune o mână de usturoi zdrobit la 2 litri de apă. Se fierb apoi timp de 15 minute.
Se strecoară şi se stă cu picioarele în cazul verucilor sau în cazurile de afecţiuni ale
unghiilor sau alte afecţiuni cutanate. Se poate de asemenea aplica acest ceai pe locul
afectat cu un tampon de vată de 2-3 ori pe zi.
VALERIANA MONTANĂ.
Valeriana montana Fam. Valerianaceae.
Denumiri populare: orbalţ de lângă ape.
În tradiţia populară: frunzele plantei se foloseau local contra orbalţului (erizipel). Se
puneau crude ori se fierbeau, iar cu decoct se făceau spălături, iar resturile se legau.
Compoziţie chimică: ulei eteric (2%), pinen, acid valerianic, acid malic, tanin, diverşi
alcaloizi, rezine, amidon, săruri minerale, etc.
Acţiune farmacologică: are acţiune liniştitoare sau sedativă asupra sistemului nervos,
antispasmodică, acţionează asupra tubului digestiv, tonic general, calmează palpitaţiile
inimii.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: aceleaşi indicaţii ca valeriana, la fel şi modul de
folosire.

VALERIANA.
 Page 592 of 1147

Valeriana officinalis. Fam Valerianaceae.

Denumiri populare: odolean, guşa porumbelului.
În tradiţia populară: în multe părţi se săpa, se spălau rizomii şi se uscau departe de
pisici. Ceaiul din rădăcini se bea pentru liniştirea nervilor.
Cu decoct de valeriană pisată, amestecată cu ferigă dulce de stâncă, se fierbea un ceai
tare, care se bea pentru hipertensiune şi inimă mărită. Împotriva durerilor de inimă se
lua ceaiul făcut din întreaga plantă. In unele părţi pentru boli neuro-psihice (isterie,
palpitaţii) se lua rădăcina plămădită în rachiu.
Compoziţie chimică: medicina întrebuinţează rizomul şi rădăcinile (Rhizoma cum
radicibus Valerianae) rizomul şi rădăcinile conţin ulei volatil (0,2-2%), cu izovalerianat
de bornil, formiat, acetat de butirat şi butirat de bornil, derivaţi ai acidului izovalerianic,
alfa oxivalerianic, şi alţi acizi organici: izoferulic, valerianic, acetilvalerenolic,
valerenolic, behenic, metilpiril-cetone, sesquiterpene, esteri ai acidului acetic şi
izovalerianic cu borneol şi mirtenolul, fenoli şi cetone, lipază, oridază, lactone şi o serie
de alte substanţe. Au un miros neplăcut, dar agreat de pisici care caută planta.
Acţiune farmaceutică: manifestă o acţiune uşor depresivă asupra întregului sistem
nervos, diminuând excitabilitatea scoarţei şi măduvei. Există un fitocomplex bazat pe
sinergisme ce se stabilesc între componentele chimice ale acestei plante cu atât mai
mult cu cât izovalerianatul de bornil considerat de mult timp ca principiu activ nu există
în uleiul volatil. Acţiunea principală este de sedare a sistemului nervos central şi cardiac
şi de asemenea o acţiune antispastică.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: anxietate, astmă, cardiopatie ischemică, colici
stomacale de natură nervoasă, crampe musculare, crampe menstruale, dismenoree,
hiperexcitabilitate nervoasă în special la femei şi copii, hipertiroidie, insomnii, migrenă,
nevroze cardiace sau digestive, spasme de diferite etiologii, stări de excitaţie, tabagism,
tulburări cardiace, urticarie, vomă.
Preparare:
-1 linguriţă de pulbere de rădăcină se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
15 minute, apoi se strecoară. Se indică la astmă, insomnii şi intern în general la
afecţiunile de mai sus. În cazul insomniei se va lua cu 2 ore înainte de culcare.
-1 vârf de cuţit de praf se va pune în gură sub limbă şi se ţine pentru 10 minute, apoi se
înghite cu puţină apă. Se poate lua de 3 ori pe zi în diferite tratamente.
-1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă. Se acopere şi se lasă de seara
până dimineaţa când se consumă după strecurare. Este utilă în dismenoreei şi alte
dureri.
-Se macină fin 50 g de rădăcină uscată. Se pune apoi cu 250 ml alcool de 70˚ alimentar
la macerat pentru 15 zile. În această perioadă se agită zilnic de mai multe ori pentru ca
să iasă din plantă principiile active. Se strecoară după 15 zile. Se poate lua de la 5
picături o dată până la o linguriţă de 3 ori pe zi, diluate cu apă. Este cea mai uşor de
administrat metodă pentru că planta are un miros care este foarte greu de suportat.
Se foloseşte la foarte multe ceaiuri combinate.
VARZA.
Brasica oleracea var.capitata Fam. Cruciferae.
Denumiri populare: broazbe, curechi, curechi căpăţână, curechi creţ, curechi de iarnă,
curechi de murat, varză albă, varză căpăţână, varză creaţă, varxă de grădină, varză de
iarnă.
 Page 593 of 1147

În tradiţia populară: mult întrebuinţată în alimentaţie, crudă, gătită, murată.

Frunzele plantei opărite sau murate, se puneau pe opăreli. În nordul Moldovei se punea
pe ea untură de iepure şi se punea pe degerături.
În Oltenia femeile puneau frunze de varză acră pe piept pentru ca să le vină laptele după
naştere.
Moarea de varză se lua contra constipaţiei.
De tuberculoză se luau 40 de seminţe de varză.
Pentru râie se da cu moare pe tot corpul sau se fierbea moarea cu care se spăla tot
corpul după care se ungea cu sulf sau alifie cu sulf.
Compoziţie chimică: amidon, protide, rezine, sulfat de potasiu, oxizi de diferite
substanţe minerale, vitaminele A, B1, B2, PP, provitamina A.
Acţiune farmacologică: este denumită medicul celor săraci fiind utilă la foarte multe
afecţiuni. Poate trata boli foarte grave sub formă de suc proaspăt. Prin fierbere îşi pierde
proprietăţile. Este anticancerigenă, antiinflamatoare, antiseptică, cicatrizantă.
Vitaminizantă, energizantă, acţiune puternic detoxifiantă. Era socotită un adevărat
panaceu universal.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, adenite, afecţiuni ale gambelor,
alcoolism (zilnic 600 ml), anemie, afonie, artritism, astenie, ascită, astm bronhic, calculi
urinari, cardiace (afecţiuni), catare, cancer de colon, ciroză, ciroze ascitice, colici
nefritice, colite ulceroase, constipaţie, demineralizare, depresii, diabet, digestie
anevoioasă, dureri musculare, degerături, eczeme, edeme, enterită, guturai, gripă,
infecţii intestinale, laringită, litiaze urinare, nervozitate, nevroză astenică, obezitate,
oligurie, pletoră, rahitism, scorbut, seboree, senescenţă, sinuzită, tumori, tuse
convulsivă, ulcere gastrice, ulcere varicoase, viermi intestinali.
Preparare: se consumă suc de varză în combinaţii cu alte sucuri, în special de morcov.
Se poate consuma câte 200 ml de 3 ori pe zi în cure de lungă sau foarte lungă durată.
Se poate extern aplica foi de varză după ce li s-au tăiat nervurile şi au fost strivite cu un
sucitor de lemn sau cu o sticlă. Se schimbă de 2 ori pe zi.
Se face în cazul obezităţii o cură de ciorbă de varză cu multă ceapă. Se indică 4 cepe
mari, o varză de 1 kg la 2 litri de apă. Se fierb şi se face o ciorbă apoi cu această apă
după ce au fost strecurate toate acestea. Se consumă zilnic în funcţie de cât se doreşte să
slăbească omul respectiv.
VÂSC.
Viscum album Fam.Loranthaceae.
Denumiri populare:stoletnic, vâsc de brad.
În tradiţia populară: din fructe- bobiţe albe se prepară cleiul pentru prins păsări.
Ceaiul din frunze, în deosebi cel din peri, se lua contra astmului. Se mai folosea la băi
contra reumatismului.
Se folosea şi intern la emfizem pulmonar, tuberculoză pul;monară şi alte afecţiuni
pulmonare, de asemenea pentru epilepsie, hipertensiune, crampe.
Ceaiul din frunze de vâsc cu pir şi flori de păducel se lua de 3 ori pe zi câte o linguriţă
înainte de masă.
Plămădit în rachiu ca fortifiant.
Se mai folosea la boli femeieşti.
 Page 594 of 1147

Compoziţie chimică: medicinal se folosesc ramuri tinere cu frunze (Visci cum stipites)
conţin: saponine triterpenice, acid oleanolic, acetilcolină, inozitol, viscină, viscitoxină,
substanţe minerale, aminoacizi liberi, acid viscic, polizaharid.
Acţiune farmaco-dinamică: vasodilatator coronarian şi periferic, hipotensor puternic,
cardioatonic, scade tensiunea arterială, antispasmodic, antimicotic, brahicardizant,
antitumoral. La folosirea acestui produs va trebui să fie respectate dozele, deoarece în
cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului, aritmie şi
tahicardie.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: accidente vasculare, afecţiuni cardiace,
afecţiuni vasculare, albuminurie, ameţeli, astm, astmul pe fond de stres, arteroscleroză,
ateroscleroză, bronşită, cancer, convulsii, crize nervoase, dureri reumatice, epilepsie,
epistaxis, gută, hematurie, hemoptizii, hemoragii uterine sau de altă natură,
hipertensiune arterială, hemoragii, hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă
compensată, ischemie cardiacă, impotenţă, imunitate scăzută, isterie, leucoree, leziuni
pulmonare provocate de infecţii, migrene, nervi, nevralgie, palpitaţii, paralizie, prostată,
sciatică, spasme, sterilitate, sughiţuri persistente, tahicardie, tulburări renale cauzate de
hipertensiune, tulburări de menopauză, tulburări nervoase, tumori (inclusiv canceroase),
tuse convulsivă, tuse spastică, tuse rebelă, zgomote în urechi, .
Preparare: 1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă la temperatura
camerei. Se va lăsa pentru 8 ore(de seara până dimineaţa). Se strecoară. Se va consuma
în 2 reprize, din care una seara la culcare. Se poate face în cazuri mai grave din 2
linguriţe de plantă.
Se poate face o tinctură din 50 g de plantă mărunţită care se va pune la 250 ml alcool
alimentar de 70˚. Se ţine timp de 15 zile după care se strecoară. În timpul acesta se agită
puternic sticla de mai multe ori pe zi. Trebuie să fie foarte bine închisă şi se păstrează la
temperatura camerei. Se strecoară după 15 zile. Se va lua câte 10 picături- 1 linguriţă de
3 ori pe zi. Este utilă mai ales în cazul hipertensiunii arteriale, sau la circulaţia sângelui
pentru refacere. Se poate lua în cure de mai lungă durată, dar numai cu acordul şi sub
supravegherea medicului, deoarece scade tensiunea arterială şi se pot ivi accidente.
-1 linguriţă de plantă se macină cu râşniţa de cafea şi apoi se cerne prin sită. Se va pune
sub limbă pentru 10 minute, apoi se înghite cu puţină apă. Se face de 3 ori pe zi.
În timpul tratamentului cu vâsc este foarte bine să se consume şi usturoi pentru că
acesta ajută să se remedieze mai repede situaţia, pentru că substanţele active din vâsc
acţionează mult mai eficient dacă se consumă şi usturoi.
Atenţie! Se va folosi numai sub supraveghere medicală. Este o plantă toxică şi cele mai
puţin toxice sunt cele recoltate de pe păr. În ordine urmează apoi: brad, măr, mesteacăn,
trandafir, frasin.
Menţionăm totuşi că un tratament cu această plantă în combinaţii cu altele (păducel,
unguraş, roiniţă) este foarte util în tratarea hipertensiunii arteriale şi nu ar trebui neglijat
de către cei care sufere de această afecţiune.
VENINARIŢĂ.
Graţiola officinalis Fam. Scrophulariaceae.
În tradiţia populară: decoctul plantei se folosea contra bubelor dulci.
Se mai dădea la tuse, dureri de stomac şi friguri, pusă în miere în amestec cu hrean,
busuioc, iarbă puşcată se lua contra tuberculozei. În unele părţi era luată de femeile care
doreau să aibă copii.
 Page 595 of 1147

Frunzele se opăreau cu apă fiartă, care se lua dimineaţa în boli de stomac.

Compoziţie chimică: lăstarii floriferi şi rădăcinile conţin uleiuri grase, substanţe amare,
tanante şi glicozidul gratiotoxina.
Acţiune farmaceutică: are proprietăţi iritante şi este un vomitiv drastic, periculos.
Preparare: se foloseşte foarte rar fiind toxică.
Este utilizată în tratamentele homeopate.
VENTRILICĂ.
Veronica officinalis Fam. Scrophularaceae.
Denumirea populară: buruiană de perit, mătrice, strătorică, şopârliţă, ventricea,
vindrilică.
În tradiţia populară: se folosea la sifilis şi dureri reumatice.
Compoziţie chimică: conţine diferiţi glicozizi, saponozide, acizi organici, zahăr, ulei
eteric, materii tanante şi amare, răşini şi urme de uleiuri eterice.
Acţiune farmaceutică: are proprietăţi astringente şi vulnerare, stomahice, colagoge,
diuretic, favorizează digestia, secreţia bilei, ajută la reumatism, cataruri bronhice,
afecţiuni renale, hemostatic.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aerofagie, afecţiuni cutanate cronice, afecţiuni
respiratorii, agitaţie nervoasă, arsuri, astmă, boli hepato-biliare, bronşită, ciroză, colici
abdominale, eczeme, hepatită cronică, litiază biliară şi renală, nevralgii, plăgi,
răguşeală, răni, reumatism, tuse, ulcere.
Preparare:
-1 linguriţă de plantă mărunţită şi apoi transformată în praf cu râşniţa de cafea se va
pune sub limbă de 3 ori pe zi. Se va ţine apoi timp de 10 minute şi se înghite cu puţină
apă.
-2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru
15 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Extern se foloseşte cantitate dublă de plantă.
-Praf de plantă se poate pune pe rănile zemuinde.
-Tinctură- 50 g de plantă mărunţită se va pune la 250 ml alcool alimentar de 70. Se va
ţine timp de 15 zile, apoi se strecoară şi se foloseşte câte 10 picături- 1 linguriţă de 3 ori
pe zi, în afecţiunile de mai sus.
VERIGARIU.
Rhamnus catharctica Fam. Rhamnaceae.
În tradiţia populară: se făceau cu el băi copiilor căzuţi în atrepsie. Fructele se
întrebuinţau ca purgativ şi contra ascitei.
Compoziţie chimică: medicinal se folosesc numai fructele (Fructus Rhamni catharticae
sau Fructus Spinae cervinae sau Fructus Nerpruni) scoarţa conţine aceleaşi principii ca
şi cruşinul, antrachinonici stabili, liberi sau combinaţi cu forma glicozidică: emodina
sau frangula emodina, aloemodina, izoemodina, casantranol, un complex glicozidic cu
aloeemodinaantranol şi glucoză, acizi graşi, o enzimă amilolitică, o substanţă
albuminoidică toxică –ramnutoxina- care produce colici, dar care se află doar în
preparatele proaspete. Dacă se folosesc vechi de un an nu mai conţine această substanţă.
Se pot folosi şi fructele care conţin: ramnocatarina (o antrachinonă), emodina şi
emodinantranolul, crizofanol, precum şi glicozizi, flavonoide şi antocianozide.
Acţiune farmacologică: au acţiune stomahică, laxativă sau purgativă, dependentă de
doza administrată. Această acţiune se datoreşte complexului de substanţe antrachinonice
 Page 596 of 1147

constituit din aloeemodină, emodină şi acidul crisofanic, care îşi potenţează acţiunea.
Doze 0,5-1g pe zi.
VETRICE.
Chrysanthemum vulgare.Fam. Asteraceae.
Denumiri populare: aurată, brâcariţă, buruiană de ceas rău, buruiana mătricii, calapăr,
carpăn, creasta broaştelor, crucea păştii, ferece, gălbenare, hodolan, iarba raiului, iarbă
dulce de munte, jolteală, lihar, marină, mădrişe, măruncă neagră, mintă românească
creaţă, poarta raiului, roman, spilcuţe, tereţ, undulemnuţe, vătrice, vitriţă.
În tradiţia populară: planta se fierbea şi se făcea un decoct cu care se spăla pe cap contra
durerilor, iar cu resturile, legături la ceafă.
Se mai punea în băile copiilor cu bube.
Decoctul vârfurilor florifere se lua contra durerilor de stomac, a crampelor şi diareei
dimineaţa pe nemâncate.
Unii o plămădeau în rachiu, din care se lua dimineaţa câte un păhărel pentru durere de
pântece.
Ceaiul din flori se lua în boli de ficat.
Floarea uscată şi pisată se lua contra limbricilor.
Compoziţie chimică: conţine ulei volatil bogat întuionă, substanţe amare, flavonoizi,
gumirezine, acizi organici. Întrebuinţarea exagerată este toxică.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni renale, ascaridoze, avort, boli de stomac,
mătreaţă, viermi intestinali
Preparare: 1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere
15 minute. Se strecoară se consumă cu linguriţa în cursul întregii zile cu mare atenţie.
-1 linguriţă de seminţe se vor pune în 250 ml apă. Se fierb apoi timp de 5 minute. Se
strecoară. Se consumă în cursul unei zile cu mare precauţie.
-Pentru paraziţi intestinali se va face clismă cu 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml
apă. Se fierbe 15 minute, apoi se strecoară. Se face o clismă pe zi 2-3 zile.
Atenţie planta este toxică şi poate produce avort!!!
VINARIŢĂ.
Galium odorata.Fam. Rubiaceae.
Denumiri populare: asprişoară, buruiana muşchiului, buruiană de perit negru, cucuruz
de pădure, dumbrovnic, floarea pădurii, sculătoare, sânzâiană de pădure, tămâioasă,
vinarie.
În tradiţia populară: se extrăgea din rădăcină un colorant purpuriu folosit în vopsitorie.
Planta se folosea la parfumarea vinului, a tutunului, în parfumerie.
Se punea în baia copiilor debili. Decoctul se lua contra sifilisului spălându-se plăgile. Se
mai punea în haine pentru miros.
Compoziţia chimică: părţile aeriene se întrebuinţează şi conţin cumarină, ulei volatil,
substanţe amare, tanin, acid nicotinic, substanţe antibiotice, cumarină. Flavone,
asperulozidă, ulei gras, săruri minerale.
Acţiune farmacologică: au acţiune hepato-toxică prin cumarină care este şi cancerigenă.
Sunt sedative, antispastice, antiseptice. Ajută însă în boli ale venelor şi multe altele
condiţia este să se respecte dozele, pentru că atunci nu mai este nici toxică şi nici
cancerigenă ci ajută.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: afecţiuni urinare (calmant al durerilor), flebite,
impotenţă, insomnii la bătrâni şi copii, isterie.
 Page 597 of 1147

Preparare:
Nu am spus că planta este toxică pentru a vă speria ci pentru a atrage atenţia că nu
trebuie depăşite dozele, sunt foarte multe medicamente mult mai toxice.
-2 linguriţe de plantă mărunţită. Se vor pune în 250 ml apă rece. Se lasă de seara până
dimineaţa când se dă un clocot. Se strecoară şi se consumă seara o ceaşcă în insomnii
de către bătrâni sau copii.
-2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune în 100 ml apă rece. Se lasă până dimineaţa.
Se strecoară. Peste aceste plante se mai pune 150 ml apă. Se fierbe apoi 3 minute şi se
acopere. Se lasă să se răcească apoi se strecoară peste cele 100 ml de ceai obţinut prima
dată. Dacă nu aveţi diabet puteţi să îndulciţi cu miere polifloră. Se pot consuma 2 căni
pe zi la isterie, sau la celelalte afecţiuni care le-am enumerat mai sus. Se poate face şi
combinaţii cu diferite alte plante medicinale.
Atenţie! Dozele mari sunt toxice!!!!
VINDECEA.
Betonica officinalis Fam. Labiatae.
Denumiri populare: buruiană de artrită, buruiană de tăietură, creţişor, cuişoriţă, frunza
teiului, iarba bubii, iarbă de răni. iarba tăieturii, iarba tâlharului, iarba vântului,
puişoriţă, sclipeţi, şovârvariţă.
În tradiţia populară: planta se fierbea şi se făceau spălături contra durerilor de cap, iar
cu resturile se făceau legături. Se mai pisa planta iar seva se turna în urechi pentru
înfundătură de cap.
Ceaiul din tulpini florifere uscate se lua contra tusei cu sânge şi a durerilor de piept.
Compoziţie chimică: conţine substanţe amare, betaină, colină, glicozizi, stahidrină,
tanin.
Acţiune farmaceutică: astringentă, antidiareică, antiseptică, antihemoragică,
antiinflamatoare, colagogă, febrifugă, stimulează secreţiile biliare şi stomacale.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: astmă, boli de urechi, diaree, dureri de cap, gută,
hemoragii, leucoree, litiază biliară şi renală, plăgi, răni diferite, ulcere varicoase.
Preparare:
-1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15
minute. Se strecoară. Se va consuma câte 2 căni pe zi.
Extern se face cu cantitate dublă de plantă.
Pentru răni sau dureri inclusiv urechi se va folosi suc obţinut din plantă proaspătă.
VINERIŢĂ.
Ajuga reptans Fam. Labiatae.
Denumiri populare: barba boierului, bugulă, buruiană de sub alun, cearta casei, goniţă,
frunză de orbalţ, frunză de sub tufă, iarbă întăritoare, iarba spurcului, levrentină,
lupariţă, suliman, tacin, tămâică, vinetrică.
În tradiţia populară: frunzele crude se puneau la erizipel ori se fierbea planta cu
decoctul se spăla sau se lua contra scurgerilor din organele genito-urinare.
Compoziţie chimică: planta conţine tanin, rezine, ulei volatil, delfinidină, heterozide,
etc.
Acţiune farmaceutică: antidiareic, antitusiv, antileucoreică, antihemoragică. Precipită
proteinele datorită taninului şi este un bun antihemoragic. De asemenea un bun
antispastic, antibacteriană.
 Page 598 of 1147

Se foloseşte la următoarele afecţiuni: angină pectorală, arsuri, astm bronhic, diaree,

erizipel, fracturi, hemoragii uterine, hemoroizi, impotenţă, leucoree, pneumonii, răni,
tuse cu sânge, ulcere tegumentare.
Preparare:1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 500 ml apă clocotită. Se acopere
pentru 20 minute. Se strecoară. Se pot consuma în cursul unei zile 2-4 căni pe zi.
-Extern se va folosi cantitate dublă de plantă
VIOREA.
Viola odorata. Fam. Violaceae.
Am descris-o la toporaş.
Denumiri populare: toporaş
În tradiţia populară: florile s-au folosit pentru vopsit în albastru.
Ceaiul din rădăcini se lua contra tusei.
Ca pectoral se folosea şi ceaiul din flori.
Rădăcina se da copiilor s-o roadă pentru a le creşte dinţii. Frunzele ca şi a
altor specii înrudite se foloseau pentru răni.
Compoziţia chimică: ulei eteric, saponine, glicozizi flavonici.
Acţiune farmaceutică: florile se foloseau ca expectorant şi sudorific, dar mai ales în
cosmetică pentru parfum.
VIRNANŢ.
Ruta graveolens. Fam. Rutaceae.
Denumiri populare: rută.
În tradiţia populară: se punea în băi ca să crescă părul frumos. Unii spuneau că şi
creierul se spală dacă te speli cu această plantă.
Pisată şi amestecată cu unt de rozmarin şi oţet se folosea ca plasture la durerile de cap
sau deochiu.
La durere de urechi dacă curgeau, se fierbea în lapte şi se lega.
Zeama de rută şi boz, amestecată cu oţet şi saramură fiartă, se folosea contra
muşcăturilor de ţânţari.
Ceaiul de rută cu puţin zahăr se lua contra durerilor de stomac şi a colicilor intestinale.
Se ţinea în gură călduţ, contra abceselor la măsele şi a mirosului urât al gurii.
Frunzele proaspete se plămădeau în rachiu din care se lua câte un păhărel cu o jumătate
de oră înainte de mese, pentru pofta de mâncare şi uşurinţa mistuirii.
Se mai făceau băi la insomnii.
Se mai folosea cu alte plante la copii care aveau mucozităţi în gât.
Compoziţie chimică: ulei eteric, rutină, quercitină, rezine, tanin, alcaloizi toxici.
Toxicitate! Uleiul eteric în cantitate mare este un excitant general apoi urmează
paralizia. Extern are acţiune puternică vezicantă asupra pielii şi se vor vindeca greu. Se
folosea ca abortiv. Am trecut-o pentru a nu fi folosită deoarece a produs multe
accidente. Provoacă menstruaţiile, etc. Este mortală în anumite doze. Nimeni nu poate
să prevadă ce cantitate de toxine există în planta care o culegeţi la un anumit moment.
Depinde de aşa de mulţi factori încât este absolut imposibil să se aproximeze. Ori aici
este vorba de cantităţi infime de plantă care pot fi mortale.
Feriţi-vă să folosiţi această plantă.
VIŞIN.
Cerasus vulgaris. Fam. Rosaceae.
 Page 599 of 1147

În tradiţia populară: fructele se consumă crude, prelucrate (marmeladă, dulceaţă, sirop,

compot, lichioruri, etc) frunzele sunt folosite la pregătirea murăturilor.
Cleiul de vişin muiat în rachiu de drojdie, se punea la tăieturi, pentru a opri sângele şi a
vindeca rănile.
Ceaiul din cozi se ia în boli de rinichi, ca diuretic.
Compoziţie chimică: flavonozide şi sunt bogaţi în săruri de potasiu.
Acţiuni farmaceutice: fructele elimină anemia, curăţă organismul de toxine atât fructele
cât şi codiţele. Previn procesul reumatic. Sunt diuretice, întăresc capilarele venoase,
scad presiunea sângelui. Întăresc imunitatea organismului, stopează hemoragiile, cresc
secreţia sucului gastric şi biliar.
Se folosesc la următoarele afecţiuni: afecţiuni biliare, afecţiuni renale, arterite de orice
fel, ateroscleroză, astenii, boli de ficat, bătrâneţe, boli psihice, boli nervoase, cancer în
forma incipientă, cistite, colite de fermentaţie, colesterol în exces, constipaţie, crize
migrenoase, diverse stări de slăbire a imunităţii, demineralizare, depresii, diaree, gută,
hipertensiune, întârzieri de creştere, litiaze de orice localizare, nefropatii, obezitate,
pielite, pletoră, reumatism, senectute, varice.
Preparare:
-1 linguriţă de codiţe se pun la 250 ml apă şi se fierb timp de 15 minute. Se strecoară.
Se pot consuma 3 căni pe zi.
-Praf din codiţe obţinut cu râşniţa de cafea. Se ia un vârf de cuţit, se ţine sub limbă timp
de 10 minute, după care se înghite cu puţină apă. Se face de 3 ori pe zi înainte de mese
cu 30 minute.
-Fructe consumate zilnic sub formă de cură timp de 30 de zile câte 1 kg zilnic.
-Suc obţinut din fructele din care s-au scos sâmburii. Se va consuma zilnic câte 100 ml
de 3 ori pe zi înainte de mese cu 30 minute. Este bine să se facă această cură 30 zile. Se
pot combina şi cu alte sucuri în funcţie de dorinţă. Cel mai bine este să se combine cu
suc de morcovi în părţi egale câte 100 ml din fiecare, la care se adaugă şi 20 ml suc
obţinut din pătrunjel.
VIŢA DE VIE.
Vitis vinifera Fam. Vitaceae.
Denumiri populare: acrid, aguridariu, aguridă, aghie, auă, corană, cornurată, gie,
halângar, hălângi, jiţă de jie, labruscă, lăuruşcă, poamă, răluşcă, vie, viţă.
În tradiţia populară: în Dobrogea se fierbea viţa de vie până se obţinea un lichid galben,
care se strecura şi apoi se vopsea în galben bumbacul.
Seva care se scurgea primăvara se folosea la durerile şi afecţiunile oculare.
Ceaiul din ciorchine se lua pentru durerile de cap şi curăţirea stomacului.
Seva se mai folosea la răni. Se picura sau chiar se spălau rănile cu sevă.
În boli de urechi tot sevă se picura călduţă.
Din tescovină, boz şi ovăz se făceau băi contra reumatismului.
Cu vin se fierbeau o serie de plante pentru a se folosi ca leacuri.
Cu oţet de vin se frecţionau bolnavii de friguri, răceli, dureri, etc.
Compoziţia chimică a strugurilor: zahăr fermentabil, cremă de tartru, acid tartric liber,
acid malic, alţi acizi organici în funcţie de sol. Materii azotate, acizi volatili, tanin, ulei,
potasiu, mangan, calciu, magneziu, sodiu, siliciu, acid fosforic, iod, arsen. Strugurele
negru conţine un pigment-enociaina care este socotit un tonic. Vitaminele: A,B1,B2, B3,
B5, B6, B9, C, E, substanţe protectoare vasculare şi a acuităţii vizuale
 Page 600 of 1147

Proprietăţi: foarte digest, energic muscular şi nervos, remineralizant, antitoxic,

stimulent şi decongestionant, răcoritor, colagog, diuretic, laxativ, antiputrid, reduce
cantitatea de colesterol, elimină acidul uric, ajută în cazul cancerului.
Frunzele: astringente, cicatrizante, capilar protectoare, antihemoragice, tonice venoase,
tonifiante ale pielii.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: Afecţiunile inimii (controlează nivelul
colesterolului şi îl împiedică să se depună pe pereţii arterelor, anemie, astenie, azotemie,
bronşită, cancer (antitumoral), constipaţie, convalescenţă, congestia ficatului şi splinei,
dermatoze, demineralizare, eczeme, edeme, enterită, febră, furunculoză, gută,
hipertensiune, litiaze, nefrite, obezitate, pletoră, retenţie urinară, reumatism, senectute,
surmenaj, sporturi de rezistenţă, stări acute, temperamente biloase şi sangvine, tulburări
digestive, varice.
Preparare:
-Frunze proaspete se strivesc şi se pun pe răni cu scopul vindecării acestora. Se pot
pune aşa cum sunt sau în unele cazuri se ung cu ulei.
-Frunze proaspete 4-6 frunze se mărunţesc şi se fierb în 250 ml apă timp de 15 minute.
Se strecoară şi se beau zilnic 3-4 căni în afecţiunile inimii, diaree, enterocolite, etc.
-Frunze proaspete se vor mărunţi şi se pun 50 g în 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţin
timp de 15 zile apoi se strecoară. Se consumă câte o linguriţă de 3 ori pe zi în
afecţiunile inimii şi probleme de circulaţie.
-Suc din viţa de vie se strânge primăvara după tăiere şi se poate picura în ochi la fiecare
ochi câte 2-3 picături, în diferite afecţiuni. De asemenea se poate lua intern câte o
linguriţă de 3 ori pe zi în cure de lungă durată. Pentru a se păstra mai mult timp în cazul
în care se foloseşte intern se poate puţin alcool alimentar peste acest suc şi se ţine la
rece.
-Struguri consumaţi în cure de câte 1 kg pe zi pentru slăbire sau alte afecţiuni.
-Suc de struguri intern în toate afecţiunile în funcţie de toleranţă şi posibilităţi.
-Stafidele se trec prin maşina de tocat apoi se amestecă cu miere 1/1 şi tot atâta suc de
lămâie. Se va lua din acest preparat câte o linguriţă o săptămână, apoi se vor lua încă 2
săptămâni 2 linguriţe, şi apoi în final ultima săptămână cu 1 linguriţă de stafide cu
miere pe zi. Se indică în cazurile de constipaţie, dereglări digestive şi aproape toate
cazurile de avitaminoză, creştere sau chiar în boli grave.
-Extern suc de struguri, diferite preparate cu vin, frunze aplicaţii, suc din viţă de vie, se
pot face de asemenea unguente, uleiuri şi multe alte preparate. Se foloseşte mult şi în
cosmetică.
VOLBURA.
Convolvulus arvensis. Fam. Convolvulaceae.
Denumiri populare: barbură, bună dimineaţa, cămaşa-domnului, forfecari, fusta
doamnei, fusta rândunici, holbură, poala Maicii Domnului, poala rândunici, pălămidă,
poponeţ, rochiţa rândunici, struna gâştei, zorele.
În tradiţia populară: frunzele se puneau pe tăieturi. Cu tulpina plantei se făceau băi
contra răcelii şi la paralizie.
Se mai folosea contra negilor şi la bătături.
Frunzele se puneau pe furuncule pentru a le grăbi coacerea.
Ceaiul din plantă uscată se lua contra tusei convulsive. Ceaiul din părţi aeriene,
amestecat cu zeamă de cartofi se folosea la ulcer stomacal.
 Page 601 of 1147

Compoziţie chimică: medicinal se foloseşte întrega plantă (Herba Convulvuli) conţine:

rezinede natură glicozidică, asemănătoare cu cele din import de la tuberii de Jalapa
(Tubera Jalapae), convolvulina, jalapina, tanin, vitamina C, substanţe minerale. Se
găsesc în toată planta, în special în rădăcini.
Acţiune farmacologică: purgativ datorită rezinelor, coleretic Şi colagogă mărind
contracţia vezicii biliare şi eliminarea bilei din vezică. Laxativ uşor, dezintoxicant
ajutând la evacuarea toxinelor din intestin. Se foloseşte toată planta inclusiv rădăcina.
Ajută la cicatrizarea pielii.
Intră în compoziţia ceaiurilor: hepatic nr2 şi laxativ nr 2.
Se poate folosi în următoarele afecţiuni: abcese, arsuri, constipaţii, dischinezii biliare,
furuncule, răni, tuse.
Preparare: - o linguriţă de plantă mărunţită bine se amestecă cu miere şi se ia dimineaţa
înainte de masă. Se foloseşte pentru oprirea tusei luându-se câte o linguriţă la nevoie
sau ca tratament la diferite afecţiuni biliare câte 3 linguriţe pe zi.
-2 linguriţe de plantă se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere apoi pentru 10
minute. Se va strecura şi se consumă înainte de mese câte un ceai, sau doar seara înainte
de culcare.
-Tinctură- din 50 g de plantă mărunţită care se va pune în 250 ml alcool alimentar de
70. Se va ţine timp de 15 zile, timp în care se va agita des. Se va strecura apoi şi se va
lua câte o linguriţă diluată în 50 ml apă în care se poate pune şi miere.
-Frunze proaspete se plică pe răni, abcese sau alte afecţiuni dermatologice.
VULTURICĂ.
Hieracium pilosella Fam. Compositae.
Denumiri populare: buruiană de călcat, buruiană pentru trântitură, călcătură, ciubărul
cloştii, culcuşul vacii, gălbeioare, hultuneală, iarba eretei, iarba găinii, încheietoare,
ochiul şarpelui, opintic, urechea şoarecelui, vulturoancă.
În tradiţia populară: ceaiul se folosea la gargară, contra amigdalitei şi inflamaţiilor
gâtului şi gurii.
Ceai, decoct sau infuzie se folosea contra diareei cronice, piatră la rinichi, catare
intestinale şi alte boli.
Părţile aeriene se fierbeau şi decoctul se lua intern iar cu plantele rămase se făceau
cataplasme în dureri de piept sau alte dureri.
Compoziţie chimică: acizi organici (cafeic, clorogenic), umbeliferonă , tanin, săruri
minerale, etc.
Acţiune farmacologică: se foloseşte atât partea aeriană cât şi rădăcina ca antifebrilă,
antiulceroasă, azot-urică, astringentă, hemostatică, diuretică, energetică.
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni bucale, afecţiuni hepatice, albuminurie,
ascită, catar intestinal, diaree, edeme, febră, furuncule, hematurie, hemoroizi, infecţie
urinară, litiaze renale, nefroze, oligurie, ulcer gastric şi duodenal.
Preparare:
-1 lingură de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă. Se fierbe apoi timp de 15
minute. Se consumă 2-3 căni pe zi.
-50 g de plantă mărunţită se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se ţine 15 zile
bine închis şi se agită de mai multe ori pe zi. Se strecoară şi se va lua câte 1 linguriţă
diluată de 3 ori pe zi în afecţiuni renale, hemoragii, etc.
ZĂMOŞIŢA.
 Page 602 of 1147

Hibiscus trionum. Fam. Malvaceae.

Denumiri populare: brâncă, bamie beşicoasă, cavan, ciulină, curcubeţică măruntă,
floarea ursului, lebenicioară, macul cicoarei, nalbă mare, zămoşiţă beşicoasă.
În tradiţia populară: se fierbea cu mentă şi secară, iar decoctul se dădea în tulburări
gastrice.
Se mai întrebuinţa la furunculele de pe cap.
Cu decoctul părţilor aeriene se spălau furunculele iar cu frunzele fierte se făceau
legături.
Decoctul sau planta plămădită în rachiu se ţinea în gură contra durerilor de dinţi.
Compoziţie chimică: medicinal se folosesc numai părţile aeriene (Herba Trioni) are un
ulei gras, flavonoide, substanţe mucilaginoase, cauciuc, etc.
Acţiune farmacologică: emolientă, diuretică şi saluretică (favorizează eliminarea
sărurilor de clor şi de sodiu şi mai puţin pe cea a ionilor de potasiu).
Se foloseşte la următoarele afecţiuni: afecţiuni dermatologice, afecţiuni digestive în
special stomac, afecţiuni urinare, calculi în special urinari, cistite, eczemă, furuncule,
litiază renală, mătreaţă, nevralgii dentare, nisip urinar, pielite.
Preparare:
-1 linguriţă de plantă se va pune la 250 ml apă. Se fierbe la foc mic timp de 20 minute.
Se strecoară şi se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Este mult mai utilă să se folosească în
diferite combinaţii depinde la ce afecţiune (stomac cu mentă, urinar cu osul iepurelui,
etc).
-Extern se va folosi cantitate dublă de plantă.
ZÂRNĂ.
Solanum nigrum Fam. Solanaceae.
Denumiri populare: bobiţă porcească, bolânzele, buruiană dulce, iarbă mare, lăsnicior,
moartea porcilor, turbarea cânelui, umbra nopţii.
În tradiţia populară: frunzele şi poamele (boabe negre) se foloseau la vopsit în negru.
Frunzele se puneau la tăieturi, bube, furuncule.
Cu fiertura se spălau membrele fracturate, iar cu planta se legau acele fracturi.
Ceai din părţi aeriene şi cu coarne se lua contra diareei. Părţile aeriene pisate se
puneau în legături pe burtă.
Toxicitate! Toată planta este toxică, mai ales când creşte la soare. Fructele necoapte sunt
cele mai toxice. Produce leziuni gastrice, inflamaţia mucoaselor, paralizie, moarte.
Compoziţie chimică: grăsimi, fitosteroli, glicozizi steroidici,zaharuri, vitamina C,
solanină, acid clorogenic, etc.
Acţiune farmaceutică: nu se mai foloseşte planta în tratamente interne. Extern este
analgetică.
Empiric se mai foloseşte la unele afecţiuni însă este toxică şi foarte periculos de
întrebuinţat pentru că nu se poate şti cu certitudine ce cantităţi de toxine are planta care
o culegeţi. Acest lucru se poate face doar în laboratoare foarte bine utilate şi de către
specialişti.
ZMEUR.
Rubus idaeus. Fam. Rosaceae.
Denumiri populare: azmură, mană, mălină, mur, poame de runs, rug de munte,
scobicuri, smin, smeurar.
În tradiţia populară: se cultivă prin grădini sau se culeg de la munte.
 Page 603 of 1147

Ceaiul din frunze sau ramuri tinere se lua contra tusei, răcelii şi temperaturii
ridicate, durerilor de cap, de stomac, de inimă.
Ceaiul din tulpini tinere şi frunze care se fierb până se îngălbeneşte apa se
foloseau contra afecţiunilor renale.
Împreună cu măcieşe se folosea în boli de inimă.
Siropul de zmeură se da la aprindere de plămâni şi se făcea un tratament mai
îndelungat la tuberculoză.
Frunza uscată se folosea pentru buboaie vinete: se muia în apă caldă, se puneau
pe ele şi se legau cu o pânză curată.
Compoziţie chimică: fructele conţin pectine, acizi organici, zahăr, etc. Frunzele acizi
organici, fragarină, vitamina C, etc.
Acţiune farmaceutică: frunzele- astringent, antidiareic, scade aciditatea gastrică,
dezinfectant
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: frunzele- diaree, gastrită hipoacidă, pirozis.
Preparare: o linguriţă de frunze se pot pune la 250 ml apă clocotită. Se vor
acoperi pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi.
Fructele;
Compoziţie chimică: apă, glucoză, acizi liberi, albuminoide, caroten, tanin, cianină, acid
succinic, acid salicilic, levuloză, cupru, calciu, fier, iod, potasiu, magneziu, fosfor.
Vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C, E.
Acţiune farmaceutică: tonic stomahic, aperitiv, diuretic, depurativ, laxativ, răcoritor.
Se indică la următoarele afecţiuni: afecţiuni cardiace (preventiv), anemie, astenie,
afecţiuni febrile, afecţiuni ginecologice, afecţiuni tiroidiene, amigdalită, arsuri gastrice,
boli glandulare, boli intestinale, bronşite, cefalee, ciclu menstrual neregulat, cistită,
colici renale, congestie pulmonară, constipaţie, dermatoze, diabet, dismenoree, dureri
diverse, eczeme, enterocolită, gastrită hiperacidă, hipertensiune, hipotensiune, inflamaţii
urinare, insuficienţa transpiraţiei, gută, menopauză, nefrite, nevralgii dentare, obezitate,
pielite, pirozis, prostată, răceli, răguşeală, reumatism, scarlatină, scorbut, spasme gastro-
intestinale, stări febrile- infecţioase, temperamente biloase, tuberculoză pulmonară,
tuse, uretrită.
Preparare:
Se consumă fructul crud sau suc, siropuri, dulceţuri, etc.
-1 linguriţă de muguri se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute
apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni din acestea pe zi.
-Tinctură- 50 g de muguri şi mlădiţe tinere se mărunţesc apoi se pun la 250 ml alcool
alimentar de 70. Se ţin timp de 15 zile apoi se strecoară. Se va lua o linguriţă de 3 ori
pe zi.
Există gata preparate de către Plantextract Cluj-Napoca. Se va respecta dacă se folosesc
acestea indicaţiile din prospect.
-1 linguriţă de frunze şi muguri se vor măcina apoi se va pune sub limbă pentru 10
minute. Se înghit apoi cu puţină apă.
-Zmeurata este foarte utilă la tratamente şi se va lua tot câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, la
tratarea afecţiunilor interne.
 Page 604 of 1147

Propolisul
Ce este propolisul? Este o substanţă răşinoasă colectată de albine
de pe mugurii unor arbori (în special de pe plop, mesteacăn, fag, pin,
brad, frasin), cu care acestea acoperă fisurile şi orificiile din stup, se
apără contra bacteriilor şi altor microbi şi îmbălsămează cadavrele
vizitatorilor nepoftiţi ai stupului (cu alte cuvinte, menţin curăţenia şi
igiena stupului).
Propolisul are o mare varietate de culori şi arome, iar compoziţia
sa diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care este recoltat (de
reţinut că totuşi albinele preferă mugurii de Populus); conţine în
primul rând flavonoide şi acizi fenolici, de asemenea, ceară şi acizi
graşi, uleiuri volatile, polen şi urme de elemente minerale.
Acţiuni terapeutice:
Propolisul este un veritabil antibiotic natural, folosit ca atare şi de către albine. S-a
demonstrat că el are o acţiune antimicrobiană pentru numeroase bacterii, virusuri,
paraziţi şi fungi (Staphylococcus aureus, Streptococcus sp., Escherichia coli,
Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris, Klebsiella pneumoniae, Salmonella sp.,
Shigella sp., Mycobacterium tuberculosis – bacilul Koch, Helicobacter pylori, Candida
albicans, Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis, virus herpes simplex, virus gripal)
Are proprietăţi antioxidante (anti-tumorale, anti-cancerigene), antispastice şi
anestezice; protejează contra efectelor nocive ale radiaţiilor.
Este şi un excelent antiinflamator, cicatrizant şi epitelizant, hepatoprotector
(protejează ficatul contra efectelor alcoolului), imuno-biostimulator, tonic al vaselor
capilare şi regenerator al ţesuturilor.
Este remarcabil faptul că, datorită marii sale variabilităţi de compoziţie, propolisul îşi
păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de
sinteză, la care bacteriile dezvoltă în timp rezistenţă, fiind nevoie de introducerea
periodică de noi şi noi antibiotice.
Indicaţii:
Pentru uz intern:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi infecţii ORL (bronşite, faringo-amigdalite,
viroze respiratorii, otite, sinuzite, rinite, tuberculoză)
- afecţiuni digestive şi hepatice (gastrită, ulcer gastric, colecistită cronică, hepatită
cronică, ciroze, colite ulceroase, spasme digestive)
- parazitoze intestinale
- infecţii urinare, prostatite, tumori vezicale
- neuropatie diabetică dureroasă
- stări de stres, migrene
- ateroscleroză
Pentru uz extern:
- afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringelui (stomatite, gingivite, abcese dentare,
parodontopatii, faringo-amigdalite, carii dentare, tartru dentar)
- afecţiuni ORL (rinite, otite, sinuzite, otomicoze)
- afecţiuni ale pielii (eczeme infecţioase, arsuri, plăgi, ulcer varicos, tricofiţie,
tuberculoza pielii, acnee, furunculoză)
 Page 605 of 1147

- afecţiuni oftalmologice (blefarite, conjunctivite, sclerite, plăgi)

- hemoroizi, fisuri anale, proctită
- prostatită, orhi-epididimită
- metroanexită, cervicită, distrofii vulvare de menopauză
- pre- şi post-radioterapie
- artrite, artroze
Propolisul are şi numeroase utilizări cosmetice, datorită proprietăţilor sale
dezinfectante, antiinflamatoare, antiacneice, cicatrizante, anestezice, antioxidante,
antimătreaţă,
protectoare contra radiaţiilor ultraviolete şi conservante.
Este utilizat la prepararea unor deodorante, şampoane, loţiuni antiacneice, ape de gură,
paste de dinţi, creme nutritive.
Contraindicaţii: situaţiile (rare) de alergie la propolis.
La ora actuală, în plafare şi farmacii se găsesc foarte multe produse care conţin această
substanţă valoroasă:
- tinctura de propolis - este un extract alcoolic, conţinând de obicei 30% propolis şi care
se foloseşte atât intern, cât şi extern
- unguent cu propolis (Propoderm)
- cremă de protecţie (Melrosin-prop) şi de masaj (Melrosin-confort - conţine şi venin de
albine)
- supozitoare cu propolis (Miprosept) - pot fi folosite şi intravaginal
- tablete cu propolis (Proposept)
- spray cu propolis 10%
- miere cu propolis
- gama Meltonic – cuprinde suplimente nutritive cu efect tonic general sau specific pe
anumite aparate şi sisteme; sunt 10 formule complexe, bazate pe miere polifloră, extract
de propolis standardizat, alte produse apicole şi extracte din plante medicinale (printre
ele, regăsim: tonic respirator, renal, hepatic, gastric, cardiovascular, nervos etc.)
- propolis brut, care poate fi mestecat ca atare, cu efect dezinfectant şi anestezic al
cavităţii bucale – în doză de 1 g de 3 ori pe zi
- picături pentru nas (Propoheliant)
- colir cu propolis (pentru bolile oculare)
- loţiune antiacneică (Acneol-prop)
- apă de gură (Floral)
În funcţie de localizarea bolii, se pot alege din aceste forme de administrare cele mai
adecvate.
Atenţie! Tinctura de propolis, nefiind solubilă în apă, se administrează într-o linguriţă
de miere sau se pune pe o bucăţică de pâine, se lasă să se evapore alcoolul şi apoi se
poate lua.
Tinctura de propolis se poate prepara şi în casă, după următoarea reţetă: se mărunţeşte
bine propolisul (pentru a creşte suprafaţa de contact cu alcoolul şi a favoriza extracţia)
şi se adaugă alcool etilic de 80-90°, în proporţie de 1:3 (la 3 părţi=30 g propolis, se
adaugă 10 părţi=100 g alcool etilic). Se lasă la loc uscat şi ferit de lumină timp de 7-14
zile. Apoi se face o filtrare primară şi una secundară, cu o hârtie de filtru. Filtratul
trebuie să fie clar, fără particule, de culoare maro sau roşiatică. Tinctura se păstrează în
sticle curate, de culoare închisă, cu dop ermetic, la loc ferit de lumină.
 Page 606 of 1147

Dacă tinctura se picură pe o farfurie şi se lasă să se evapore alcoolul, se obţine pasta de

propolis, care se amestecă cu alte ingrediente şi se poate folosi în uz cosmetic.
De asemenea, tot în gospodărie se poate prepara un extract uleios de propolis, din 10 g
propolis amestecate cu 200 g ulei de măsline sau 100 g unt, se încălzeşte uşor pe baie de
abur timp de 90-120 minute, la 50°, amestecând continuu. Se filtrează şi se păstrează la
loc întunecos şi răcoros.
Studii clinice:
Propolisul vindecă herpesul genital mai rapid decât Acyclovir-ul.
Vynograd N, Vynograd I, Sosnowski Z. A comparative multi-centre study of the
efficacy of propolis, acyclovir and placebo in the treatment of genital herpes (HSV).
Phytomedicine 2000; 7(1): 1-6.

Mod de preparare:
la 100 g alcool de 80?-86?, se adauga 20 g propolis întarit, tinut în frigider. Alcoolul
amestecat cu propolis se introduc într-un vas, se încalzeste la 30?C-40?C si se amesteca
bine. Aceasta procedura se repeta într-o saptamâna de 6-7 ori Dupa aceea se lasa sa se
aseze si se toarna lichidul curat.

Bolile care le vindeca:

1. Toate bolile interne infectioase care duc la stari febrile se trateaza cu 30 picaturi pe zi.
2. La menopauza, timp de un an, 10 picaturi zilnic.
3. La inflamarea prostatei , zilnic 30 picaturi.
4. La hipertensiune, zilnic 30 picaturi, pâna la vindecare.
5. La inflamarea rinichilor si ficatului, zilnic de doua ori câte 40 picaturi, puse într-un
pahar cu 100 ml apa calda. Pâna la vindecare.
6. La angina, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicatii, zilnic de doua ori
câte 40 picaturi, puse într-un pahar cu 200 ml apa calda si zilnic de mai multe ori,
gargara.
7. În cazul ulcerului de stomac sau enterite, zilnic 40 picaturi puse în 100 ml lapte cald.
Se bea pe stomacul gol.
8. Bataturi, cheratite se trateaza astfel: înainte de culcare se îmbiba o bucata de vata în
tinctura de propolis si se aseaza pe locul dureros, ziua se poate folosi alifia de propolis
(Atentie, cheratitele ramân înca dureroase zile întregi).
9. La afectiunile pielii, daca pacientul suporta spirtul, locurile bolnave sunt frecate cu
tinctura de propolis. Afectiunile dispar repede (în cazul când spirtul nu este suportat,
propolisul trebuie amestecat într-o crema).
10. Dupa barbierit, ne spalam pe fata , în 100 ml apa calda adaugam 40-50 picaturi de
tinctura de propolis.
11. În cazul TBC pulmonar, de trei ori pe zi câte 30 picaturi intern, si saptamânal, de
doua ori se fac inhalatii cu 100 picaturi de tinctura de propolis la Ľ litru apa fierbinte.
12. Omul beat se poate trezi din betie daca ia 50 picaturi tinctura de propolis în 100 ml
apa rece.
13. În boli micotice între degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctura de propolis.
14. La dureri de stomac, se recomanda 50 picaturi tinctura de propolis în 100 ml apa.
Durerile dispar repede. Compozitia este recomandata si în cazul parazitozelor
intestinale, zilnic de doua ori, pe stomacul gol.
 Page 607 of 1147

15. La durerile de masele, se pune o vata îmbibata cu tinctura de propolis (propolisul

curat pus pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si împiedica
infectia).
16. În cazul ranilor vechi, se spala rana cu extractie de lipan, apoi se unge de mai multe
ori cu tinctura de propolis. Dupa o perioada scurta, edemele si durerile dispar.
17. În cazul arsurilor de gradul 1. Rana trebuie unsa de mai multe ori cu tinctura de
propolis. În aceste cazuri se formeaza vezicule.
18. Când medicamentele facute din plante sau materiale sintetice nu dau rezultate. Nu
se recomanda în cazul persoanelor alergice. Cei sensibili la propolis nu le folosesc.

Bautura de propolis:
se recomanda mai mult din cauza influentei sale pozitive în prevenirea bolilor în
perioadele reci ! Radem 15-20 g propolis solid si îl introducem într-un litru de palinca
de buna calitate. Dupa astupare, se agita de mai multe ori. Peste câteva saptamâni se
obtine o bautura amaruie, din care se bea un paharel înainte de culcare.

Tinctura de Propolis.
Actiuni: Intern: analgezic, antihemoragic, antifungic, antiseptic al cailor respiratorii
medii si superioare, antiseptic intestinal si urinar, antiviral, bacteriostatic si bactericid
(anihileaza streptococii, stafilococii, salmonella, proteus), febrifug, regenerant epitelial,
stimuleaza procesele de regenerare în ansamblu, stimulent imunitar. Extern:
antiinfectios puternic si cu spectru larg, cicatrizant, analgezic, regenerativ epitelial.

Indicatii:
Intern: adenom de prostata (adjuvant), ateroscleroza, boli infectioase însotite de febra,
bronsita cronica, cistita, infectii reno-urinare în general, colita acuta si cronica, dureri de
gât (traheita, faringita), enterita, febra tifoida (adjuvant), gripa în faza incipienta,
guturai, hepatita de toate tipurile (adjuvant), hipertensiune, infectii cu protozoarul
Giarda lambria, infectii virale la nivelul intestinului si al tubului digestiv în ansamblu,
meningita (adjuvant), nefrita, pielonefrita, prostata, tulburari de menopauza, tuse
chintoasa, tuse convulsiva, tuse uscata.
Extern: alunite, amigdalita, cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii (adjuvant),
eczeme infectioase, faringo-amigdalita, laringita, negi.

Contraindicatii:
alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplacute, în cazul în care nu stiti daca
aveti sau nu intoleranta la propolis, veti face un test aplicându-o mai întâi din abundenta
pe o portiune mica din piele, urmarind efectele ce apar. În cazul în care ea nu determina
nici un fel de reactii nedorite (mâncarimi, înrosire, iritatie) se poate folosi cu succes.

Propolisul:
efecte terapeutice ale propolisului în diferite
afectiuni

Propolisul este marea speranta a farmaciei moderne, care are drept obiectiv prepararea
de principii active suta la suta compatibile cu sistemul de aparare si protectie al
 Page 608 of 1147

organismului uman. Este speranta de a produce medicamente cu adevarat performante

în tratarea cancerului în general. Cercetatorii care studiaza albinele au constatat ca
stupul este habitatul cel mai steril datorita propolisului.
Remedii naturiste pe baza de propolis si aplicarea acestora în tratamentele
afectiunilor sunt cunoscute si folosite de peste 5.000 de ani. Cu toate acestea, natura lui
este si astazi învaluita în mister. Pâna în prezent se cunosc cca 20 de actiuni
farmacologice si peste 200 de substante active. Propolisul este o substanta cleioasa,
puternic aromata, de diferite culori. Are rolul de a apara viata coloniei sub raport fizic,
chimic si biologic. Este folosit împotriva daunatorilor: microbi, mucegaiuri, fungi sau
insecte si animale mici (soareci de ex.), care sunt omorâte de catre albine si apoi
mumificate într-un învelis de propolis.
Din punct de vedere biologic, propolisul este un produs de cules, digestie si secretie
al albinelor, din aceeasi categorie cu mierea si polenul. Este cules de pe cel putin 20 de
specii de arbori, în special de pe mugurii de plop si de arin, de pe frunzele, mugurii si
scoarta coniferelor si a plopilor, a salicaceelor (salcii) si a prunilor. Materiile rasinoase
astfel culese sunt amestecate de albine cu secretii salivare si ceara.
În conditii obisnuite, actiunea farmacologica a propolisului, scade rapid odata scos din
stup si mai lent dupa primele 2-3 ore, pentru ca, în functie de conditiile de pastrare,
activitatea utila sa dispara dupa 1-3 ani.
În tara noastra, propolisul se comercializeaza sub forma bruta, în piete sau în
magazinele specializate. Mentionam ca exista sortimente deosebit de valoroase, cum ar
fi propolisul de delta, cel de conifere, de lunca, etc.
Propolisul se prezinta ca o masa lipicioasa de culoare variabila între verde, maro ?i
negru, având miros aromat de rasini si balsamuri. Punctul de topire este situat între 70 -
120 °C. La temperatura de 37 °C se înmoaie, iar la temperaturi scazute este casant.
Propolisul este compus din:
- rasini vegetale si balsam de diferite compozitii (55%). Balsamurile sunt substante
naturale lichide sau semi-lichide obtinute din scoarta unor arbori;
- ceara (7-35%), care este de natura vegetala;
- uleiuri eterice(10%) denumite si volatile, esentiale, sunt substante ce confera
propolisului arome specifice;
- polen (5%);
- acizi grasi (4-20%);
- flavonoide si secretii ale glandelor salivare ale albinelor, fermenti, aminoacizi;
- derivatii flavonici, acidul ferulic (activ contra germenilor Gram pozitiv si Gram
negativ);
- substante antibiotice;
- aminoacizi liberi: prolina si arginina;
- vitamine: A, B, E, PP;
- microelemente: siliciu, magneziu, cupru, molibden, arsen, staniu, aluminiu,
vanadiu, wolfram, fier, aur, iridiu, calciu, cadmiu, cobalt, strontiu, zinc, mangan.
Constituientii farmacologici activi din propolis se gasesc în fractiunile solubile în
solventi organici (cel mai folosit este alcoolul etilic). Cei mai importanti constituienti
sunt flavonoizii în care intra flavonele, flavonolii si flavononele, compusii fenolici si
aromatici.
 Page 609 of 1147

Precautii terapeutice:
În aplicare interna, propolisul nu produce dezechilibre ale florei bacteriene normale,
întrucât el actioneaza printr-o stimulare a factorilor imunologici specifici si non-
specifici si are ca rezultat o crestere a rezistentei generale a organismului fata de boala.
În unele situatii trebuie sa administram tratamentele pe baza de propolis cu
precautie sau în alte cazuri, astfel de tratamente sunt interzise.
Interzis a se consuma de persoane alergice. Apar pareze temporare
Datorita compozitiei sale complexa, necunoscuta în mare parte, exista posibilitatea
ca unele sortimente de propolis sa contina substante toxice, ca urmare unor culesuri în
zone poluate sau contaminate cu microorganisme rezistente la propolis, cu pesticide si
cu alte impuritati fizice sau chimice care îl pot face nociv, sau chiar sa genereze actiuni
adverse. Din aceasta cauza recomandam o testate prealabila a sortimentului care
urmeaza sa fie folosit în aplicarea în scop medical.
În caz de intoleranta, va recomandam utilizarea mugurilor de plop si a tincturii de
muguri de plop. Sunt un bun înlocuitori si sunt bine tolerati de persoanele alergice la
propolis.

Preparate pe baza de propolis:

Aerosoli cu propolis
Se folosesc 15-20picaturi de solutie alcoolica(tinctura) de propolis diluata cu apa
distilata în proportie de 1/1. Se fac 2 sedinte pe zi a cîte 5 minute fiecare pe o durata de
15-20 de zile.
Tinctura de propolis
Tinctura de propolis este un extract alcoolic care contine 30%(15%) propolis.
Ce-a mai eficienta metoda de administrare a propolisului este tinctura de propolis.
Tinctura de propolis se obtine prin introducerea propolisului fin maruntit în alcool
de 85-95* Cel mai recomandat este alcoolul de secara. Pentru ca propolisul sa poata fi
usor maruntit, trebuie tinut în congelator.
Din 200ml alcool de 90*si 60gr(30gr) propolis, se face o solutie alcoolica de 30
%(15%) Se pastreaza la întuneric timp de 7-10 zile, perioada în care timp se agita din
când în când.Se observa ca extractul alcoolic are o culoare închisa maro-rosiatica, iar pe
fundul vasului sau depus particulele de propolis si ceara nedizolvate. Se filtreaza de
doua ori printr-un pachet alcatuit din doua tifoane cu vata la mijloc. În urma filtrarii
rezulta rezulta un lichid clar de culoare maro sau rosiatica. Se pastreaza în sticle închise
ermetic, de culoare închisa.
Tinctura se administreaza cel mai bine pe zahar, pâine sau cu miere. Uneori
administrat cu apa sau direct în gura, anumiti constituienti ai tincturii este posibil sa
precipite. Înainte de administrare faceti un test.
Tinctura se administreaza dimineata, 10-15 picaturi la copii si 30-50 picaturi la
adulti. Timp de o jumatate de ora nu se mai manânca si nu se mai bea nimic, pentru a se
forma pelicula de ceara. Seara, înainte de culcare, se ia din nou, in aceeasi cantitate si
cu aceeasi specificatie: cel putin o jumatate de ora sa nu se bea nimic si sa nu se
consume niciun aliment. Acest tratament se administreaza timp de 10 zile, dupa care
urmeaza 10 zile de pauza, pentru ca mai apoi sa se repete cura de 10 zile si tot asa, pâna
încep sa se vada efectele tratamentului, si bineînteles, in functie de recomandarile
 Page 610 of 1147

medicului.
Tinctura în cosmetica: daca tinctura se picura pe o farfurie si se lasa sa se evapore
alcoolul, se poate obtine pasta de propolis, care, amestecata cu alte ingrediente poate fi
folosita cu succes in uz cosmetic.
Extractul apos
Propolisul se dilueaza în apa în cantitati. Trebuie macinat foarte fin si amestecat cu
apa în raportul 1:10. Se consuma dupa 10 ore.
Extractul moale de propolis se obtine din tinctura de propolis pusa într-un vas larg,
lasând sa se evapore alcoolul.
Extract uleios de propolis
Se prepara, din 10 g propolis combinate cu 200 g ulei de masline sau 100 g unt.
Amestecul se încalzeste usor pe baie de abur, timp de 90-120 minute, la 50 grade,
amestecând continuu. Apoi se filtreaza si se pastreaza la loc întunecos si racoros.
Unguentul de propolis
Într-o cescuta (50 ml) de untura încinsa pe foc foarte mic se pun trei linguri de
tinctura de propolis si o bucatica de ceara de marimea unei alune, dupa care se amesteca
încontinuu vreme de 10 minute. Se ia de pe foc untura, dupa care se amesteca în
continuare pâna când se întareste. Preparatul se pastreaza la frigider, folosindu-se extern
contra arsurilor, pentru vindecarea contuziilor si a ranilor usoare, contra eczemelor (mai
ales a celor uscate).
Pudra de propolis. Propolisul la temperatura camerei are consistenta plastilinei.
Pentru a-l putea macina fin (cu o râsnita), el trebuie racit, ca sa devina sticlos, casant.
Pudra astfel obtinuta se pastreaza în vase de culoare închisa, într-un loc întunecos si
racoros (daca ajunge la caldura devine iarasi compact, gumos).
Apa de propolis
Asa cum afirmam anterior, în contact cu apa, propolisul precipita si devine insolubil,
pierzând astfel cea mai mare parte din calitatile sale. Totusi, cercetarile arata ca o solutie
obtinuta din cinci lingurite (aprox. 25 ml) de tinctura de propolis la un pahar de apa
(200 ml) are efecte terapeutice în anumite cazuri, când tinctura simpla nu poate fi
folosita, deoarece are o actiune prea dura asupra tesuturilor. Apa de propolis, obtinuta în
proportiile pe care le-am prezentat, are efecte excelente în combaterea stomatitelor si a
cariei dentare (se fac clatiri atente ale gurii dupa fiecare spalare pe dinti), precum si în
tratarea unor afectiuni genitale la femei (leucoree, cervicita).
Mierea propolizata
Se obtine prin combinarea unei lingurite de tinctura de propolis cu 3 lingurite de
miere. Este un produs recomandat copiilor, carora li se va administra jumatate de
lingura de 3 ori pe zi, pentru întarirea sistemului imunitar, pentru combaterea infectiilor
respiratorii si intestinale.
Aceste forme de preparare a propolisului, pot fi folosite ca baza pentru produsele:
spray, inhalatii, alifii, creme etc.

Tratament profilactic si de întretinere.

Se administreaza dimineata:
10-15 picaturi la copii si 30-50 picaturi la adulti, diluate în putina apa ori puse pe
putin zahar sau pe o bucata de pâine dupa care, timp de o jumatate de ora nu se mai
manânca si nu se mai bea nimic, pentru a se forma pelicula de ceara. Seara, înainte de
 Page 611 of 1147

culcare, se ia din nou, în aceeasi cantitate si cu aceeasi specificatie: cel putin o jumatate
de ora sa nu se bea nimic si sa nu se consume niciun aliment. Acest tratament de
administreaza timp de 10 zile, dupa care urmeaza 10 zile de pauza, pentru ca mai apoi
sa se repete cura de 10 zile si tot asa, pâna încep sa se vada efectele tratamentului, si
bineînteles, în functie de recomandarile medicului.

Afectiuni si tratamente cu propolis:

Propolisul nu da efecte secundare. Se poate folosi în general acolo unde
medicamentele preparate din plante sau din alte materiale sintetice nu au dat rezultate.
Nu se recomanda persoanelor alergice. Pentru a depista daca sunteti alergic la
propolis, luati înainte de începerea tratamentului o cantitate de 3 -5 g seara, înainte de
culcare. Se continua testul si dimineata cu 20 picaturi de tinctura pe stomacul gol.
Afectiuni infecto-contagioase: gripa(în faza incipienta), febra tifoida, meningite etc.
Se utilizeaza solutie alcoolica 20-30%, câte 30 de picaturi de 3 ori înainte de masa.
Afectiuni O.R.L.: amigdalite, laringite, traheite, sinuzite, otite, rinite etc, prin
tamponare cu unguent în nas, spray, gargara, aerosoli din solutie alcoolica 5% sau mai
direct se mesteca 5-20 g propolis pe zi.
În oftalmologie: în conjunctivite. Se utilizeaza solutie de propolis 5 -10% în apa calda.
Se pun 3 -5 picaturi de filtrat de culoare galbuie bruna în fiecare ochi. Usturimea este
suportabila.
Afectiuni respiratorii: traheite, bronsite, tuberculoza. Tratament sub forma de
aerosoli 10% solutie apoasa sau tinctura 20% de 3 ori pe zi, câte 30 de picaturi si de
doua ori pe saptamâna inhalatii. Rezultate foarte bune în aceste afectiuni s-au obtinut
folosind miere propolizata (miere în amestec de 3/1 cu tinctura de propolis). Se va lua
dupa masa câte o lingura din amestec de câte ori va fi nevoie. Propolisul contribuie la
inhibarea dezvoltarii bacilului tubrculozei, favorizând resorbtia focarelor de infectie si
sustine lupta organismului împotriva acestei afectiuni.
Afectiuni ale aparatului circulator: hipertensiune si arteroscleroza, sub forma de
tinctura 30%, câte 30 de picaturi dimineata pe nemâncate pâna la vindecare.
Afectiuni digestive si intestinale: gastroduodenal, enterite si colite, câte 40 picaturi
de tinctura 30% dimineata pe nemâncate; în dureri de stomac si boli virotice ale
stomacului câte 30 de picaturi în 100 ml apa sau lapte dimineata, în parazitozele
intestinale, câte 10 picaturi, de 2 ori pe zi, înaintea meselor principale.
Afectiuni ale ficatului: câte 40 picaturi, de doua ori pe zi, în 100 ml apa sau lapte,
înaintea meselor cu o ora;
Afectiuni urologice si de prostata: rinichi, cai urinare, vezica urinara, prostata.
Tratamentul se face cu câte 40 de picaturi, de 2 ori pe zi, în 100 ml apa calda, înainte de
mese cu o ora, sau se sug 5-10 g propolis pe zi timp de 30 de zile sau 1-2 supozitoare de
propolis pe zi (3-5 g propolis pentru un supozitor)
Afectiuni ginecologice: vaginite si metrite ulceroase. Se aplica prin tamponare o
data pe zi solutia alcoolica 3-15%.
Afectiuni dermatologice: pomada 30% de doua ori pe zi, timp de 2 6 zile, în
eritrodermia descuamativa si eritem seboreic se aplica pomada cu 20% propolis. În
eczeme, neurodermite, ulcer varicos, fisuri anale, hemoroizi, arsuri si degeraturi, se
foloseste solutia alcoolica sau unguent cu 20% propolis.
Pentru combaterea bataturilor si negilor, se aplica în pansament timp de mai multe
 Page 612 of 1147

zile o bucata de propolis topit.

Cancer: numeroase studii si experimente efectuate în diverse laboratoare de
medicina experimentala si spitale din întreaga lume au dat rezultate foarte bune în ceea
ce priveste folosirea extractelor alcoolice de propolis, folosite atât intern cât si extern.
Folosit intern, 30-50 de picaturi de tinctura administrate de 4 ori pe zi, propolisul
împiedica dezvoltarea celulelor maligne, creste capacitatea sistemului imunitar de a
fagocita celulele canceroase, ajuta la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de
cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu tratamentul intern cu propolis în tratarea
cancerului la sân, a cancerului de colon si genital, a melanomului malign, a
metastazelor pulmonare si hepatice.
În cancerul mamar si al organelor interne se foloseste supt sau mestecat 5 -10 g pe
zi sau sub forma de tinctura 20 -30% câte 30 de picaturi, înainte de mese, timp
îndelungat. În cancerul de piele se foloseste alifie de concentratie 20% propolis.

Indicatii generale de utilizare a tincturii de propolis:

Uz intern:
.
1. Adjuvant în febra tifoida, meningita (adjuvant), boli infectioase însotite de febra: se
ia 1 lingurita de propolis de 3 ori pe zi
2. Adjuvant în hepatita de toate tipurile: se iau 30 de picaturi de tinctura de propolis în
miere de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza 3 luni.
3. Astmul infectios si abcesul pulmonar: se utilizeaza tinctura de propolis 30%, din care
se iau 15-30 de picaturi de 3 ori pe zi, înainte de masa pe pâine uscata, într-o cura care
dureaza pâna la vindecare. În astmul bronsic se recomanda sedinte de aerosoli cu
tinctura de propolis 7-8%(a se vedea prepararea tincturii si se vor modifica cantitatile si
proportiile pentru concentratia respectiva). Se fac 2 sedinte cu o durata de 5 minute,
într-o cura de 15-30 de zile.
4. Astmul bronsic, bronsita si virozele respiratorii: se foloseste tinctura de propolis 5%
care stimuleaza procesul de regenerare tisulara în cazul de infectare a leziunilor. Aceeasi
tinctura poate fi utilizata si sub forma de aerosoli. În acest caz, propolisul se dizolva în
proportii de 1:2 sau 1:3 în apa distilata sau lapte fiert sau ulei de piersici (caise). Cu
aceasta solutie se fac inhalatii cu recomandarea ca pacientul sa ramâna în repaus circa
25 de minute dupa fiecare sedinta de aerosoli. Tratamentul cu aerosoli se poate face fie
prin inhalatii simple fie cu aparate electrice de aerosolizare.
5. Cardiopatia ischiemica si anghina pectorala, cu aritmii si insuficienta cardiaca: se
recomanda tinctura de propolis 30%, câte 10 picaturi de 2-3 ori pe zi dupa masa, timp
de 15 zile pe luna.
6. Emfizemul pulmonar, pneumonie, silicoza, tuberculoza pulmonara si
extrapulmonara: Se foloseste tinctura de propolis 20% din ca se iau 30 picaturi de 3 ori
pe zi. Se fac inhalatii de 2 ori pe zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere de
salcâm si macerat de usturoi(125g catei tocati în125 ml alcool de 90 grade si macerati
timp de 10-15 zile
7. Enterita, colita acuta si cronica, infectii virale la nivelul intestinului si al tubului
digestiv în ansamblu: se iau 50 de picaturi de tinctura de propolis într-o lingurita de
miere sau pe o bucatica de pâine, de 3-4 ori pe zi
 Page 613 of 1147

8. Guturai, gripa în faza incipienta, dureri de gât (traheita, faringita), bronsita cronica,
tuse uscata, tuse chintoasa, tuse convulsiva: se iau 5-6 lingurite pe zi dintr-un amestec
format din jumatate de lingurita de tinctura si o lingurita de miere
9. Hipertensiune, ateroscleroza cu reducerea colesterolului rau din sânge: se combina în
proportii egale tinctura de propolis cu tinctura de usturoi (allium sativum). Se
administreaza 30-50 de picaturi de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, înainte de mesele
principale. Amestecul de tincturi se poate lua ca atare sau cu miere.
10. Infectii cu protozoarul Giardia lambria: se ia o lingurita de tinctura pe o bucata de
pâine de 3 ori pe zi, înainte de mesele principale. Tratamentul dureaza o saptamâna si se
poate relua la nevoie.
11. Nefrita, pielo-nefrita, cistita, infectii reno-urinare în general: se ia 1 lingurita de
tinctura de 3-4 ori pe zi. Tratamentul dureaza 5-7 zile.
12. Prostatita, adjuvant în adenomul de prostata: se iau 50 de picaturi de tinctura de 3
ori pe zi, pe stomacul gol. O cura dureaza 3 luni si se reia la nevoie.
13. Tulburari de menopauza: vreme de un an se face un tratament cu tinctura de
propolis. Se iau 20 de picaturi amestecate cu o lingurita de miere de 3 ori pe zi,
dimineata, la prânz si seara.
14. Ulcer: La gastrite hiperacide si ulcere(gastric si duodenal), se pun 30 picaturi de
tinctura de propolis 20% pe o felie de pâine alba si uscata. Se mesteca bine si se înghite
pe stomacul gol. Se administreaza de 4 ori pe zi. Acest tratament are efecte cicatrizante
si de reglare a secretiei sucurilor acide(din acest motiv nu se consuma fara pâine).

Uz extern:
1. Amigdalita, faringo-amigdalita, laringita: o bucatica de vata pusa în vârful unei mici
baghete se înmoaie bine în tinctura de propolis. Se aplica cu ajutorul acestui dispozitiv
tinctura direct pe locul afectat. Efectele sunt rapide.
2. Cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii (adjuvant): se înmoaie un tampon de vata
în tinctura de propolis, dupa care se stoarce foarte încet deasupra locului afectat, lasând
preparatul sa scalde locul si sa se întareasca de la sine. Se reia operatia de 3-4 ori la
intervale de 2-3 minute, dupa care se lasa zona tratata sa se zvânte la aer. (a se vedea si
combinatia de tincturi de la tratamentul alunitelor si negilor, care este extrem de activ si
în cancerul de piele si în tumorile exteriorizate).
3. Rani deschise, arsuri de toate tipurile: se aplica întocmai tratamentul de mai sus, de la
cancerul pielii. În cazul ranilor se face o dezinfectie prealabila cu alcool.
În arsurile usoare se fac aplicatii cu unguent de propolis sau unguent de propolis si
tataneasa. În arsurile grave se aplica tinctura de propolis - produce usturimi foarte
puternice, dar efectele sale vindecatoare sunt uimitoare.
4. Eczeme infectioase: se aplica tinctura de propolis cu un tampon de vata în asa fel
încât zona afectata sa fie cât mai mult timp scaldata de preparat, care va patrunde astfel
cât mai mult în profunzime. Se vor face 2 asemenea aplicatii cu tinctura pe zi, dupa care
locul se va lasa sa se zvânte vreme de o jumatate de ora. În cazul eczemelor uscate se va
aplica ulterior o pelicula de unguent de tataneasa (symphytum officinali) sau galbenele
(calendula officinalis).
5. Cosuri, acnee, furuncule, abcese, alunite, negi: se combina în proportii egale tinctura
de propolis cu tinctura de tataneasa si tinctura de rostopasca. Se aplica acest remediu
întocmai ca si la cancerul de piele Administrare interna: se ia de regula 1 lingurita de
 Page 614 of 1147

tinctura diluata într-o lingurita de miere, de 3-4 ori pe zi.

6. Herpes cu diferite localizari: se aplica pe locul afectat tinctura de propolis prin
picurarea directa cu o pipeta, si nu prin stergerea cu un tampon de vata (deoarece
propolisul tinde sa precipite mai rapid pe tampon), pâna se creeaza o mica crusta pe
suprafata tratata. Se repeta procedura de 2-3 ori pe zi. Timpul de vindecare scade în
80% din cazuri de 3-4 ori, iar posibilitatea de recidiva se înjumatateste - asa suna
concluziile unui studiu suedez efectuat în 1995.

Afecţiuni şi tratamente cu propolis

Gripa, guturaiul - un studiu realizat de catre un cercetator german, A. Scheller, a aratat

ca la pacientii care iau 50 de picaturi de tinctura de propolis de patru ori pe zi,
probabilitatea de a face o infectie cu virusul gripal scade cu pâna la 40%. De asemenea,
la majoritatea pacientilor tratati astfel cu propolis, timpul de vindecare se reduce la 3-4
zile, fata de 6-7 zile la lotul martor.

Bronsita, bolile respiratorii cu secretii abundente - se ia de patru ori pe zi câte o

lingura de miere propolizata, în cure de 3 saptamâni. Propolisul este un excelent
antibiotic, care actioneaza progresiv inhibând dezvoltarea bacteriilor, refacând tesuturile
lezate de catre acestea, favorizând eliminarea secretiilor în exces de pe caile respiratorii.

Amigdalite, otite, traheite şi guturai - dacă la tratamentul cu propolis se asociază

lăptişor de matcă şi miere, eficienţa este mult sporită în tratamentul acestor afecţiuni.

Faringitele cronice, atergiile rino-sinuzale şi rino-sinuzita cronică - propolisul s-a

dovedit extrem de util, uneori spectaculos de eficient, în tratamentul unor afecţiuni ce
interesează aparatul respirator. Prin proprietăţile sale antimicrobiene - datorate
compuşilor flavonici, esterilor acizilor fenolici cu alcooli aromatici şi uleiurilor
esenţiale din fracţiunea volatilă -, precum şi prin proprietăţile sale antiinflamatoare şi
anestezice, propolisul este foarte bine adaptat să acţioneze asupra proceselor patologice
din acest domeniu medical, în multe cazuri, el poate depăşi eficacitatea unor
medicamente cunoscute pentru tratamentul acestor afecţiuni. Acest produs natural
prezintă avantajul de a opri rapid durerea, de a-şi exercita acţiunea o perioadă lungă de
timp şi de a reduce durata tratamentului clasic.

Gastrita si ulcerul - afectiuni specifice primaverii care se previn si se trateaza cu

propolis. Se pun 30 de picaturi de tinctura de propolis pe o felie de pâine alba uscata se
amesteca bine si se înghite pe stomacul gol. Se iau 4-6 asemenea doze pe zi, care au
efect cicatrizant asupra peretilor gastrici, regleaza cantitatea de sucuri acide secretate.
Retineti, însa, ca daca nu se administreaza pe o cantitate suficient de mare de pâine
uscata, tinctura poate agrava, din cauza alcoolului pe care îl contine, gastrita.

Colita de fermentatie si de putrefactie - se pun 50 de picaturi de tinctura de propolis

într-o lingura de miere si se înghit pe stomacul gol. Se iau 3 asemenea doze pe zi,
înainte de masa. Vindecarea apare în maximum 5 saptamâni. La persoanele cu colita de
 Page 615 of 1147

fermentatie pe care mierea de albine o agraveaza, se va lua aceeasi cantitate de tinctura

de propolis pe pâine uscata. Medicul bulgar S. Nikolov a facut un studiu cu acest
tratament pe 45 de pacienti suferind de colita, observând dupa o luna la 43 dintre ei
reactii pozitive. În general, dupa maximum 20 de zile, durerea si celelalte simptome
deranjante au disparut, tratamentul fiind continuat doar pentru consolidarea efectului.

Astenia - anumite substante numite flavonoide din compozitia propolisului au efecte

exceptionale în tratarea asteniei de primavara. Ele au efecte tonice nervoase, împiedica
degradarea unor vitamine esentiale pentru organism (cum ar fi vitamina C), relanseaza
activitatea hormonala. Contra asteniei de primavara se face o cura de trei saptamâni cu
miere propolizata, timp în care se iau 6 lingurite din acest preparat pe zi.

Caderile imunitare - studii facute în paralel în Japonia, Statele Unite, Rusia au pus
în evidenta faptul ca propolisul activeaza foarte puternic sistemul imunitar. Extractul
alcoolic de propolis (adica tinctura) administrat sistematic mareste productia de celule
specializate ale sistemului imunitar, le face mai "agresive", ceea ce determina o mult
mai mare rezistenta la infectiile cu orice tip de germen. Pentru cresterea imunitatii se
face o cura de 3 saptamâni, timp în care se iau câte 30-40 de picaturi de tinctura de
propolis, de 4 ori pe zi.

Hipertensiunea si tulburarile de ritm cardiac - cercetarile facute în spitalul de

cardiologie din Jiangsu, China, au pus în evidenta ca administrarea a 300 mg de
propolis (aproximativ 150 de picaturi de tinctura) zilnic conduce la scaderea presiunii
arteriale, la normalizarea ritmului cardiac, la scaderea cantitatii de colesterol din sânge.
De asemenea, s-au constatat efecte de refacere a elasticitatii vaselor de sânge.

Agent analgezic - Cercetatorii de la Universitatea Santa Catarina din Brazilia au

realizat un studiu care evidentiaza eficacitatea propolisului ca agent analgezic, în
tratamentul unor afectiuni ca astmul bronsic, al bronsitei si al virozelor respiratorii.
Pentru tratamentul acestui tip de afectiuni se foloseste o solutie de propolis 5% în
alcool, care stimuleaza procesul de regenerare tisulara în cazul de infectare a leziunilor.
Solutia alcoolica de propolis 5% poate fi utilizata si în tratamente sub forma de aerosoli.
Pentru aceasta se fac inhalatii în care propolisul este dizolvat în proportii de 1:2 în lapte
fiert. Se recomanda ca pacientul sa ramâna în repaus circa 25 de minute dupa fiecare
sedinta de aerosoli. Aerosolizarea se poate face fie prin inhalatiile simple, fie prin
utilizarea unui aparat electric de aerosolizare. Un astfel de tratament dureaza circa 25 de
sedinte, iar daca este necesar el poate fi repetat la fiecare trei luni.

În ajutorul astmaticilor - Utilizat ca supliment nutritional, propolisul poate deveni un

pretios adjuvant în tratamentul pacientilor astmatici. Sub forma de solutii apoase, acesta
a fost aplicat zilnic, timp de doua luni, în tratamentul unor forme moderate de astm
bronsic. Studiile efectuate în Egipt cu astfel de extracte au demonstrat ca pacientii
carora le-a fost administrat au prezentat o incidenta mai scazuta a crizelor de astm, pe
fondul ameliorarii functiei ventilatorii.

Afectiuni canceroase - peste 30 de studii, cu efecte mai mult decât promitatoare, cu

 Page 616 of 1147

extracte de propolis, folosite atât intern cât si extern, s-au facut în diverse laboratoare de
medicina experimentala si spitale din întreaga lume. Folosit intern, 30-50 de picaturi de
tinctura administrate de 4 ori pe zi, propolisul împiedica dezvoltarea celulelor maligne,
creste capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajuta la
restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer. Rezultate bune s-au obtinut cu
tratamentul intern cu propolis în tratarea cancerului la sân, a cancerului de colon si
genital, a melanomului malign, a metastazelor pulmonare si hepatice. Un studiu facut în
Iugoslavia mai pune în evidenta ca administrarea sistematica a propolisului înlatura o
buna parte a efectelor nefaste ale aplicarii radioterapiei în cancer. De asemenea,
propolisul are efecte extraordinare utilizat extern, pe plagile canceroase.

Giardia - infectia cu protozoarul Giardia lambria cedeaza la un tratament de 30 de

zile facut cu tinctura de propolis. Se iau 50 de picaturi pe o bucatica de pâine, de patru
ori pe zi, înainte de masa.

Tuberculoza - un studiu facut într-un spital din Rusia de V.H. Karinova si E.I.
Rodionova pe 135 de pacienti cu tuberculoza a avut rezultate uimitoare. Ele au
administrat, vreme de 10 luni, câte 7-10 ml de tinctura pe zi. La trecerea acestui interval
de timp, la aproape 25% dintre pacienti s-a constatat remisia completa a bolii, iar la
ceilalti - cu exceptia a 12 pacienti -, îmbunatatiri substantiale ale starii de sanatate. Toti
cei 12 pacienti care nu au raspuns la acest tratament sufereau de tuberculoza renala.

Ulceratii pe piele, ulcer varicos - 64 de pacienti cu ulcere de gamba, cu vârste între

23 si 98 de ani, au fost tratati cu tinctura de propolis si unguent. S-au facut aplicatii
zilnice cu tinctura pe zona ulcerata si tratament la periferie cu unguent de propolis.
Durata tratamentului a fost între 4 si 12 saptamâni. La final, 19 din cei 64 de pacienti nu
mai aveau nici un semn clinic al bolii, iar alti 39 de pacienti erau într-o conditie mult
îmbunatatita.

REACTII ALERGICE - Doctor biochimist Cristina Mateescu avertizeaza ca, în

ultimii ani, în ciuda largii utilizari datorate proprietatilor terapeutice, exista rapoarte
privind aparitia de alergii la unele persoane cu sensibilitate cunoscuta (alergii la polen,
de exemplu). Pacientii cu astm bronsic pot avea o serie de crize de dispnee în cursul
inhalarii propolisului. Ca regula generala, persoanele hipersensibile la albine si la
întepaturile acestora prezinta reactii alergice la propolis. La fel se întâmpla si cu
persoanele care sufera de afectiuni cronice: astm bronsic, eczema etc. Nu se stie înca
daca alergia apare din cauza propolisului sau din cauza reziduurilor proteice lasate de
albine în propolis (chiar venin de albine). Oricare ar fi însa cauza hipersensibilitatii,
utilizarea propolisului în scopuri medicale trebuie sa se faca cu multa grija, mai ales la
concentratii de peste 30%-40%. La primele semne de alergie la propolis, trebuie
consultat imediat un specialist.

Efectele preparatelor din propolis în terapeutica umană

Actiunea terapeutică a propolisului:

 Page 617 of 1147

Datorita consistentei sale complexe, deosebit de bogate în substante active,

produsele sau preparatele pot avea o pluralitate de actiuni.
Astfel, propolisul este recunoscut pentru actiunile sale antiinflamatoare, antibiotice,
antibacteriene, bacteriostatice, dezinfectante, antivirotice, antifungice (contra
ciupercilor), toate cu spectru larg de actiune partial cunoscut; el mai are actiuni
antialergice, antihistamice, antigerminative, actiune stimulatoare a reactiilor imunitare,
actiune antiiradianta, cicatrizanta, conservanta, antitoxica, combate mâncarimea de
piele si tumorile, actiune eutrofica, regeneratoare, etc.
Efectele benefice ale propolisului asupra sănătăţii umane pot fi valorificate şi prin
utilizarea fracţiunii sale volatile, fracţiune ce conţine principii extrem de active
(substanţe aromatice, uleiuri esenţiale). Fracţiunea volatilă a propolisului poate fi
utilizată prin difuzarea în atmosferă cu ajutorul unui dispozitiv special ce asigură
volatilizarea componentelor ei. Dispozitivul încălzeşte o capsulă cilindrică ce conţine
propolisul foarte pur. încălzirea se face la intervale de temperatură regulate, de la 62°C
(punctul de topire a fracţiunii de ceruri) la 85°C (temperatura maximă suportabilă de
către compuşii din propolis fără a fi alteraţi). Alternanţa fazelor termice produce o
mişcare de convectie ( mişcare ascendentă a aerului, de natură termică sau dinamică) în
masa lichidă şi facilitează eliberarea substanţelor volatile active. Astfel, acestea pot
pătrunde în organism prin căile respiratorii sau pe cale cutanată, exercitând efecte
benefice asupra întregului organism.

Actiunea antimicrobiana si antifungica:

Are o buna actiune antibacteriana (mai ales asupra bacteriilor Gram-pozitive),
antifungica (în special asupra fungilor responsabili da aparitia infectiilor superficiale ale
pielii) si antiinflamatoare (fata de unele inflamatii acute si cronice) au fost observate în
urma a numeroase studii clinice si de laborator: Mai jos redăm principalele
microorganisme asupra carora propolisul are o actiune importanta:
Organisme Gram-pozitive
Staphylococcus aureus
- comun în infecţiile localizate producătoare de puroi
Streptococcus pyogenes
- infecţii ale gâtului
Streptococcus viridans
- flora normală a tractului respirator superior ce poate produce infecţii la bolnavi cu
imunodeficienţă
Streptococcus pneumoniae
- cauza comună a pneumoniilor bacteriene
Corynebacterium diphteriae
- produce difteria
Acţiunea antifungică
Microsporum canis
- viermi inelari la pisici şi câini ce se transmit la om
Microsporum gypseum
- infecţii al pielii capului şi corpului în America de Sud
Phialophora jeanselmei
 Page 618 of 1147

- urmare injectării acest fung poate provoca moartea ţesuturilor profunde din corp
Piedraia hartae
- fung parazit la nivelul părului
Trichophyton mentagrophytes
- atacă părul, unghiile şi pielea
Trichophyton rubrum
- atacă părul unghiile şi pielea
Trichosporon cutaneum
- se găseşte în intestin, tractul respirator şi pe piele şi poate afecta pacienţii cu debilităţi,
rar fatal

Acţiunea andioxidantă
Unul dintre cele mai impresionante efecte clinice ale propolisului este cel legat de
acţiunea protectoare împotriva radiaţilor (în special gamma şi UV). Producerea
radicalilor liberi în organismele expuse la aceste radiaţii are ca rezultat distrugerea
ţesuturilor. Extractele apoase de propolis prezintă un efecte inhibitor asupra oxidării
lipidelor şi deci a generării de radicali liberi şi accentuarea activităţii enzimei SOD care
este cel mai important principiu activ care contribuie la protecţia celulelor faţă de
radicalii de O2, distrugatori din cursul metabolismului aerob. Cea mai mare cantitate de
SOD se află în partea verde a cerealelor, care se dezvoltă dupa germinarea seminţelor.
Aceleaşi extracte apoase de propolis prezintă prin aceaşi activitate antioxidantă şi o
bună protecţie hepatică.

Acţiunea antitoxică
Extractele apoase de propolis reprezintă excelente mijloace naturale de inhibare a
xenobioticelor, prin metabolizarea lor, intoxicarea cu tetraclorură de carbon şi
intoxicaţia alcolică la nivelul ficatului. Tetraclorura de carbon produce un radical foarte
toxic şi foarte reactiv, implicat în peroxidarea lipidelor. Efectele propolisului în
protecţia ficatului sunt accentuate de acţiunea sinergică cu polenul, prin asociere cu
acesta.

Efecte ale propolisului în diabet

Extractul de propolis potenţează acţiunea hipoglicemiantă a insulinei. Acest fapt se
datorează unui derivat cu magneziu al rutozidului, din componenţa propolisului - bogat
în vitamina P, care prin acţiunea asupra celulelor ß din insulele lui Lagerhans, previne în
mare măsură diabetul zaharat insulino-dependent.

Acţiunea antiinfecţioasă şi antimicrobiană

Extractele pe bază de propolis au o mare capacitate de a combate stările infecţioase
locale şi generale. O fracţiune hidrosolubilă şi termostabilă din propolis, care este
stabilă şi la liofilizare, este foarte eficientă împotriva infecţiei cu Mycobacterium
tuberculosis (generatoare de TBC).
Prin asocierea propolisului cu unele antibiotice, eficacitaea şi durata de acţiune este
mult mai eficientă, iar respecivele microorganisme nu dezvoltă rezistenţă la antibiotice.
Acţiunea antiinfecţioasă şi antibacteriană, la administrarea internă a propolisului se
bazează pe stimularea factorilor imuni specifici şi non-specifici, având ca rezultat o
 Page 619 of 1147

creştere a rezistenţei generale a organismului.

Principalii compuşi responsabili pentru această importantă acţiune a propolisului
sunt esterii acizilor fenolici cu alcooli aromatici. Când se constată absenţa unei cantităţi
dozabile de ulei volatil, eficacitatea propolisului scade. De aceea o importantă condiţie
de calitate a propolisului este existenţa fracţiunii volatile. Cu cât propolisul este mai
aromat, cu atât este mai eficient.

Acţiunea de vindecare a rănilor

Această capacitate este rezultanta mai multor efecte diferite, dar competitive.
Propolisul nu acţionează numai ca agent epitelizant, ci şi ca antiinfecţios, emolient,
anestezic local şi anti edematos (datorită cerii), precum şi ca agent producător de rapidă
refacere a circulaţiei sanguine la nivelul capilarelor.
Aceste efecte au fost semnalate în tratamentul diferitelor răni: arsuri induse
experimental, aplicaţii post-chirurgicale, răni perianale, necrozări de ţesuturi, arsuri
accidentale (chimice sau termice), plăgi atone (ulcere trofice ale membrelor inferioare).
Farmacodinarnia capacităţii de vindecare a rănilor cuprinde două etape:
- blocarea acţiunii agenţilor infecţioşi, cu începerea proceselor mucolitice şi de
descuamare în zona necrozată;
- stimularea procesului de granulaţie - favorizându-se astfel reacţia naturală a
organismului de activare a proceselor regenerative şi de intensificare a proliferării
epiteliale.
Aceste procese sunt însoţite de o îmbunătăţire a circulaţiei sanguine şi limfatice în
zonele tratate cu propolis şi de o diminuare a permeabilităţii vaselor sanguine (aşa
numita acţiune de tip vitamina P datorată flavonoizilor).
Denumirea de vitamina P (factor de permeabilitate) a fost aplicată anterior unui grup
de flavone ce cuprinde hesperedina, eriodictina, quercetina şi rutozidul.
În ulcerele cronice de gambă, propolisul contribuie la restructurarea membranelor
capilare, la producerea vaselor de neoformaţie şi la îmbunătăţirea proceselor metabolice
celulare şi tisulare locale prin reducerea anorexiei tisulare, reactivarea proceselor
enzimatice şi favorizarea restructurării substanţei fundamentale dezorganizate.
Aplicarea propolisului Limitează lărgirea cicatricelor şi atenuează o serie de
fenomene secundare, precum înmugurirea şi formarea de eczeme.

Acţiune anestezică locală şi generală

Propolisul este unul dintre produsele care s-a dovedit a fi un foarte bun agent
anestezic.
În aplicaţii locale, el prezintă o activitate de 3,5 ori mai mare decât a cocainei şi de
5,2 ori mai mare decât a procainei.

Acţiunea propolisului asupra sistemului nervos autonom (vegetativ)

În tulburările neuro-psihice (sindromul de stress, astenie, migrenă şi restabilirea
echilibrului somn-veghe, scleroza multiplă, distrofie musculară progresivă, boala
Parkinson, sindromul subiectiv de traumatism cranian, anorexie mentală), diferite
preparate farmaceutice pe bază de propolis pot acţiona eficient.
Propolisul în extracte apoase are un puternic efect asupra sistemului nervos
 Page 620 of 1147

autonom, cu acţiune periferică asupra transmiterii influxului nervos şi vasodilataţie la

nivelul reţelei sanguine.

1.

Hreanul este tratament naturist pentru sinuzita

Hreanul trateaza sinuzita. Este un remediu cunoscut de mii de ani in Europa de Est si in
Asia. Actiunile binefacatoare ale plantei au determinat utilizarea ei si ca remediu pentru
sinuzita. Se foloseste atat intern dar mai ales extern. Iata cele mai populare tratamente
cu hrean:

Tratament sinuzita cu hrean – uz extern

Aplicarea externa a hreanului este de obicei mai eficienta decat tratamentele cu hrean de
uz intern.
cataplasma cu hrean. Se pun intr-un vas: 2 linguri de faina de hrean, 2 linguri de faina
de seminte de in. Se adauga apa si se amesteca foarte bine, pana cand se formeaza o
pasta. Aceasta se inveleste in tifon si se aplica pe locul afectat vreme de 1 ora. In cazul
sinuzitei, se aplica cataplasma pe zona fruntii atat timp cat este suportata
hrean ras. 2-3 lingurite de hrean ras se invelesc in tifon si se aplica la radacina nasului
sau pe frunte. Se tine pana apare senzatia de arsura pe piele
Tratament sinuzita cu hrean – uz intern:
sirop de hrean. O radacina de hrean data prin razatoare, amestecata cu 4 linguri de
miere, se lasa cateva minute la macerat. Se strecoara si se obtine siropul crud. Resturile
ramase se pun la fiert cu putina apa (cat sa le acopere). Dupa fierbere, se strecoara prin
presare, se lasa sa se raceasca, apoi se amesteca impreuna cu siropul crud. Se iau trei
linguri pe zi. Se recomanda in cazul astmului, bronsitei cronice, afectiuni ale cailor
respiratorii medii si inferioare in general.
tinctura de hrean. Radacinile de hrean se dau printr-o razatoare mica, dupa care se pun
intr-un borcan pana se umple o treime, restul completandu-se cu alcool alb alimentar de
80 de grade. Dupa 8 zile se strecoara, presand amestecul printr-un tifon. Se ia o
jumatate de lingurita de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei, guturaiului, gripei. Alte
indicatii: tratament adjuvant in anemie, anorexie, tratamentul simptomatic al infectiilor
urinare, atonii digestive, gastrite hipoacide.

Efecte secundare si contraindicatii:

Hreanul aplicat extern poate cauza inrosirea pielii si iritatii. Protejati pielea cu o crema
hidratanta aplicata inainte cu cel putin un sfert de ora, intr-un strat consistent.
Hreanul ca tratament de uz intern ar trebui evitat de persoanele care sufera de
hipotiroidie, hemoroizi, afectiuni cardiace si afectiuni renale.
Substante active continute in hrean
Hreanul contine uleiuri volatile asemanatoare cu cele din mustar (planta cu care se
inrudeste). Radacina de hrean este foarte bogata in vitaminele C si B, si minerale: fier,
potasiu, calciu, magneziu. Substantele volatile au urmatoarele efecte: antibiotice;
expectorante; bronhodilatatoare; antibacteriene; cresc tensiunea arteriala;
 Page 621 of 1147

vasodilatatoare coronarian; incalzesc organismul; stimuleaza imunitatea generala a

organismului; antiinflamatoare; antiparazitare (teniaza); antianemice; antiscorbutice;
diuretice.

2.

urmatoarea reteta: se rade

un cartof crud, se amesteca cu sare grunjoasa si tuica si se pun intr-un tifon
care se asaza pe frunte. Pe deasupra se pune un fular de lana si un cojocel
de miel. Se tin pana dimineata. Se repeta procedeul de 2-3 ori. Se face si
inhalatie cu drob de sare ars pe foc pana se inroseste si apoi pus intr-o oala
cu apa. Se trag pe nas aburii, avand pe cap un prosop.
• Sedinte cu ultra sono Proposept care elimina rapid puroiul. Sedintele se
fac in statiunea Govora, jud. Valcea. Se mai fac 12 sedinte de aerosoli cu
Proposept (vezi Policlinica de Apiterapie din Bucuresti, str. CA. Rosetti
nr. 31).
• Se beau sucuri de legume:
- morcov + sfecla + spanac (curata sangele).
- hrean ras + lamaie (dizolva mucozitatile).
- morcov + sfecla + castravete (elimina mucozitatile).
- suc de morcov (contine vitamina A).
• Prof. V. Andritoiu din Tg. Jiu recomanda: Cand sunt dureri mari, se bea
un pahar cu apa cu 2 lingurite otet de mere cu miere (se bea lent).
- dimineata se frectioneaza fruntea, partea superioara a nasului si pometii
obrajilor cu otet de mere si miere;
- de 6 ori/zi mestecati (20 minute) cate 2 lingurite de capaceala;
- de 2 ori/zi masati indelung (aceeasi zona care a fost frectionata anterior)
cu Nikeprop;
- in fiecare seara se fac inhalatii cu infuzie de galbenele si se ia cate un
centimetru dintr-un baton de propolis si cate o lingurita de miere;
- in fiecare seara se pun in nas cate 1-2 picaturi de miere propolizata
(ustura putin dar este eficienta);
- de 2 ori/zi se bea un amestec din: 30 picaturi tinctura de propolis si
30 picaturi de apa.

Sinuzita cronica maxilara

• Cataplasme cu argila (pasta). Valeriu Popa a recomandat urmatorul tratament (cu care
s-a vindecat dna Craciu Sanda din Bucuresti).
1. Regim alimentar deproteinizat (fara lapte, carne, oua, branza, rosii),
timp de 45 de zile.
2. Frunze de varza aplicate pe frunte zi si noapte.
3. Ceai de sovarf si podbal - se beau alternativ, seara, inainte de culcare,
cat mai fierbinti.
4. Comprese cu musetel fierbinte aplicate pe parul ud, proaspat spalat.
Peste ele se aplica alte prosoape, pentru a evita racirea prea repede. Dupa
 Page 622 of 1147

uscare, se evita orice curent de aer.

5. Instilatii nazale cu apa cu sare - alternativ, intai pe o nara, apoi pe cealalta
(se dizolva 1 lingura sare/l 1 apa). Spalaturile se fac cat mai des posibil.
Varza atrage infectia in sinusurile frontale, prin spatele globului ocular,
iar sarea o domina.

6. Dupa 45 de zile se introduc in alimentatie lactatele (fara iaurt).

7. Se continua celelalte procedee.
8. Dupa alte 45 de zile se introduc in alimentatie carnea de pasare de curte
si pestele alb. O data pe saptamana: un ou fiert tare.
Presopunctura si acupunctura
Obs.: Cei neinitiati in presopunctura si acupunctura sa se adreseze unui specialist.

Se maseaza energic, pana la inrosire: „Fundul vaii" - IG4 - intre degetul aratator si
degetul mare; „intalnirea miresmelor" - IG20 - la baza orificiilor nazale; „Mlastina
vanturilor" - VB20 - pe ceafa, pe linia orizontala ce trece pe su lobul urechii, in
scobiturile de sub protuberantele occipitale (in caz de febra). Se face stimulare, in
sensul insurubarii. Se pot face 3 sedinte/zi, 15 sedinte/serie.
• Masarea zonelor reflexe: nas, puncte limfatice, eventual bronhii, para-tiroide (vezi
anexa).

3.

REMEDII NATURISTE PENTRU SINUZITA

SINUZITA este inflamarea si blocarea sinusurilor din cauza unei infectii. In mod
normal, sinusurile umezesc aerul pe care il respiram si retin bacteriile nocive. Cand
aerul nu mai trece liber, in general din cauza excesului de mucus provocat de o raceala,
bacteriile incep sa se inmulteasca si provoaca infectia. Printre simptome se numara
senzatia de apasare in oasele fetei, durere a fetei, congestia capului, febra si dureri de
cap.
Mentineti umiditatea sinusurilor, folosind in casa un umidificator. Beti multa apa, opt
cani pe zi, pentru a subtia mucusul si a elimina blocajul. Mancati mai mult coriandru,
portocale, mandarine, grepfrut, samburi de caise dulci, bulbi de crin. Aceste alimente
ajuta la curatarea nasului. Faceti regulat exercitii fizice, mergand zilnic pe jos, cel putin
30 de minute.
Apare frecvent pe o rinita banala a mucoasei nazale dupa instalarea unei infectii cu
microbi, inspirati pe nas, proveniti de la persoane deja bolnave, prin tuse, stranut,
vorbire si sarut. De asemenea poate fi o complicatie a gripei, a guturaiului, a rujeolei si
a scarlatinei.
Boala se manifesta prin scurgeri nazale, stranuturi, febra, dureri frontale, de ochi si sub
pometii obrajilor, congestii nazale, astuparea nasului cu secretii mucoase sau purulente,
tumefactia pleoapelor superioare si stare generala proasta.
Dupa infectarea sinusurilor sunt posibile reactii negative, mai ales la persoane cu
diferite tipuri de alergii la care organismul elibereaza cantitati sporite de histamine.
 Page 623 of 1147

Sinuzita poate fi acuta sau cronicizata, purulenta sau nepurulenta. In forma acuta,
durerile sunt suborbitale, cu iradieri in molarii superiori (sinuzita maxilara), frontale, cu
iradieri in tample (sinuzita frontala) si dureri la ceafa (sinuzita sferoidala).

Tratamentele fitoterapeutice
Se fac, in majoritate, pe cale externa prin:
inhalatii sau bai de aburi, seara, cu flori de musetel, lavanda, coada soricelului, menta,
cimbrisor, maghiran, salvie, cetina de pin, ceapa, sare, cu efecte antiseptice,
antiinflamatoare, sedative si sudorifice;
aspiratii nazale cu infuzii caldute de musetel, menta, salvie, soc, coada calului,
sunatoare, coada soricelului, radacini de cerentel, seminte macinate de schinduf sau de
in;
cataplasme locale cu terci de tataneasa, coada calului, cartofi cruzi, stropiti cu alcool,
radacini de schinduf, flori de fan sau frunze zdrobite de varza alba, tinute peste noapte;
masaje locale cu uleiuri eterice (menta, lavanda, pin, eucalipt), cu tinctura de propolis si
bitter suedez si cu alifie de galbenele si catina.In uz intern sunt indicate infuziile din
flori de musetel, salvie, coada soricelului, trei frati patati, rachitan (cate 2-3 cani pe zi),
iar in cazul unui focar de infectie sunt eficiente ceaiurile de galbenele, cretisoara,
coacaz negru si rachitan (cate 2-3 ceaiuri pe zi), cu efecte antiseptice si antibiotice.

Apiterapia recomanda:
solutie de propolis 5% in alcool din care se pun cate 5 picaturi in fiecare nara de 3 ori pe
zi;
mestecarea unei bucati de fagure cu miere (15 minute pe zi) si consumul zilnic a 2
lingurite cu capaceala de fagure, timp de 3 zile consecutiv.

Regimul alimentar
Recomanda cel putin 2-3 zile repaus alimentar absolut, numai cu lichide sub forma de
sucuri si ceaiuri antiinflamatoare, cu musetel si cimbrisor, avand rolul de a pastra umeda
mucoasa nazala.
In continuare se administreaza o alimentatie usoara, bogata in legume si fructe cu
vitamina C si saruri minerale (suc de lamaie diluat cu apa calduta luat dimineata inainte
de masa, suc de orz verde, spanac, varza alba, ridichi negre, caise, boabe de ienupar,
germeni de cereale, lapte si produse lactate (iaurt, branzeturi). Este indicat hreanul ras si
amestecat cu putin suc de lamaie (cate o lingurita de 2 ori pe zi, dimineata si seara, dupa
care nu se mai consuma nimic timp de 30 minute).
Se impun restrictii la grasimi animale si carnuri, cartofi, paine alba, dulceturi,
condimente iuti si otet.

Regimul de viata
Impune un repaus odihnitor la pat, intr-o camera curata (fara praf), cu aer umidificat si
bine incalzita (la temperatura de circa 20ºC) in care nu se fumeaza (desigur eliminarea
definitiva a fumatului de catre pacient). Se interzice pastrarea in camera a florilor
puternic mirositoare si a animalelor de casa.
Pe zona sinusurilor se pun comprese cu apa calda, cataplasme cu ceapa taiata marunt,
sare sau malai, bai calde de sezut (2 pe saptamana) si bai alternative (calde-reci) de
 Page 624 of 1147

picioare. Pe sinusuri se pot pune saculeti plini cu nisip fierbinte, care vor fi schimbati
dupa ce se racesc.

Exista in China un obicei pe care foarte multi il respecta: in fiecarezi - dimineata, sau la
orice alta ora din zi - se efectueaza un anumemasaj al fetei, atat cu palmele, cat si cu
buricul degetelor, atingandmai toate punctele reflexogene legate de meridianele ochilor,
urechilor,cavitatii nazale si sinusurilor. De aceea, sa nu ne miram de faptul cafoarte rar
se intalneste la chinezi sinuzita.
Putand afecta sinusurile sfenoidale (in spatele cavitatii nazale), celeetmoidale (la
radacina nasului), cele frontale si/sau cele, axilare,boala este un fenomen inflamator
acut sau cronic ce se instaleaza usorca urmare a unui guturai puternic, a unei variatii
mari si bruste detemperatura sau a unei expuneri indelungate a fetei la curenti reci.
Fiindatat de grijulii cu sanatatea lor, chinezii au foarte putine remediipentru sinuzite,
tinand seama de frecventa scazuta a cazurilor acute si,cu atat mai mult, a celor cronice.
Totusi, nu putem neglija cateva reteteinteresante.

Produsele apicole i-au fascinat si pe medicii chinezi, deopotriva cucei europeni.

Specialistii chinezi au observat ca aplicarea unor masaje,urmate de cataplasme cu
miere, poate da rezultate minunate in sinuzitaacuta. Tinctura de propolis - concentratie
10% - poate avea efectemiraculoase in cazurile cronicizate, daca se toarna zilnic cate 4-
5picaturi in fiecare nara, dimineata si seara.
Tot in cazurile cronice mai trebuie mentionate si urmatoarele remedii:
1) Picaturi de suc de varza alba proaspata. Se toarna cate 6 picaturiin fiecare nara, seara,
inainte de culcare.
2) Comprese pe frunte cu un macerat din mai multe plante medicinale -echivalent cu
Bitter-ul Suedez (se poate folosi si cel de fabricatieromaneasca!). Inainte de somnul de
noapte, se aplica unguent cu galbenele- se maseaza putin fruntea cu crema - apoi se
aplica o compresa cu Bittersuedez. Se lasa toata noaptea.
3) Inhalatii cu un amestec de picaturi din urmatoarele uleiuri:

- brad, 10 picaturi;
- catina, 15 picaturi;
- galbenele, 15 picaturi;
- menta, 10 picaturi;
- sunatoare, 15 picaturi.

Se pun picaturile in 2 litri de apa fierbinte, apoi se facinhalatiile. Tratamentul se

efectueaza seara, cu o ora inainte de celede mai sus. Durata tratamentului este de 12
zile, putand fi repetat,la nevoie.

Framantati-va usor crestetul in sensul acelor de ceasornic, cu degetele aratatoare,

mijlocii si inelare adunate la un loc, timp de un minut. Loviti usor, timp de un minut, cu
ambele aratatoare, punctele din mijlocul santurilor de la marginea externa a narilor.
Asezati aratatorul pe coltul din partea de jos a nasului, in stanga. Apasati si framantati
usor timp de 30 de secunde. Apoi masati cu degetul de la baza nasului pana la coltul
ochiului, de 30 de ori. Repetati procedura pe partea cealalta. Frecati zona buzei
 Page 625 of 1147

superioare si punctul aflat pe obraz, chiar sub ochi.

Acoperiti-va urechile cu prosoape calde si ude, timp de zece minute, de trei ori pe zi.
Cand sinusurile se degajeaza, repetati procedura de doua ori pe zi. Puneti un sfert de
lingurita de sare intr-o cana de apa, adaugati o lingurita de ceai verde (de cea mai buna
calitate) si dati in clocot. Lasati sa se raceasca suficient. Inclinati capul pe spate,
astupati-va o nara si puneti in cealalta, cu pipeta, cateva picaturi din fiertura. Aplecati
capul si lasati lichidul sa se scurga afara din nara. Repetati operatiunea de trei ori la o
nara, apoi la cealalta.

4.

Sinuzita: ce este, cum o depistam, tratament

12 Decembrie 2007
Sinuzita este o boala inflamatorie ce se manifesta la nivelul mucoasei sinusurilor
craniene. Sinusurile sunt cavitati din grosimea maxilarului si osului frontal, etmoid sau
sfenoid, captusite cu o mucoasa ca cea a cavitatii nazale. Ele comunica prin mici canale
cu fosele nazale. Denumirea sinusurilor corespunde oaselor in care se afla: sinusul
maxilar, frontal, etmoidal si sfenoidal.
Sinuzita este o boala inflamatorie ce se manifesta la nivelul mucoasei sinusurilor
craniene. Sinusurile sunt cavitati din grosimea maxilarului si osului frontal, etmoid sau
sfenoid, captusite cu o mucoasa ca cea a cavitatii nazale. Ele comunica prin mici canale
cu fosele nazale. Denumirea sinusurilor corespunde oaselor in care se afla: sinusul
maxilar, frontal, etmoidal si sfenoidal.
Rolul sinusurilor este acela de a incalzi, filtra si umezi aerul inspirat, precum si acela de
“cutie de rezonanta” pentru sunetele produse de corzile vocale.

Sinuzita reprezinta inflamatia mucoasei acestor sinusuri. In cazul infectiilor virale ori
bacteriene manifestate la nivelul mucoasei nazale orificiile sinusurilor se pot obstrua,
astfel ca secretiile sinusale nu mai sunt drenate. Acestea se acumuleaza la nivelul
sinusurilor si creeaza conditii propice dezvoltarii unor microorganisme, cu aparitia
infectiei si puroiului. Clinic, pacientul simte colectiile purulente de la nivelul sinusurilor
ca o senzatie de presiune la nivelul fetei.

Tipuri de sinuzita:

Sinuzita este de tip acut sau cronic. Pe langa aceasta clasificare, sinuzitele mai sunt
denumite si dupa sediul infectiei: sinuzite frontale, maxilare, sfenoidale si etmoidale.
Sinuzita acuta, tratata adecvat, se vindeca in decurs de trei saptamani si nu apare mai
des de trei ori pe an.

Cauze:
cel mai frecvent survine in urma unor infectii pe caile aeriene superioare (raceala in
special)
polipi nazali
alergii (rinita alergica)
 Page 626 of 1147

deviatia de sept
abcesele dentare

Sinuzita cronica: este considerata cronica dupa mai multe recidive ori daca nu cedeaza
la tratament si persista peste sase saptamani. In general sinuzita se cronicizeaza dupa
mai multe pusee acute.

Cauze:
cele mai frecvente sunt infectiile repetate ale mucoasei nazale
deloc de neglijat sunt alergiile mucoasei nazale. In cazul bolilor alergice, inflamarea
repetata a mucoasei nazale si a sinusurilor poate duce la cronicizare.
expunerea prelungita la frig, tabagismul activ sau pasiv si inhalarea pe un timp
indelungat de substante iritante;
modificari anatomice care duc la ingustarea cavitatii nazale, acest fapt impiedicand
drenarea suficienta a secretiei mucoasei (deviatii de sept ori traumatisme ce duc la
modificarea structurii anatomice normale a cavitatilor nazale);
polipi ori formatiuni tumorale;
inhalarea de cocaina, care in timp produce necroza ( moartea celulelor) mucoasei nazale
cu pirderea definitiva a functiilor senzoriale ale nasului (pierderea mirosului);
sistemul imunitar slabit: in diferite boli ce duc la scaderea imunitatii organismului
(infectii cronice, hepatite cronice, HIV, cancere etc.)
Semne si simptome:

Pacientul prezinta o durere sau senzatie de presiune la nivelul sinusurilor, pe care el o

acuza ca fiind in jurul ochilor sau in spatele acestora, desupra sprancenelor ori deasupra
dintilor. Poate avea secretii abundente, purulente, galbene sau verzui. Printre alte
simptome se numara si o stare generala de rau, poate avea usoare stari febrile. Poate
acuza diminuarea mirosului sau uneori simte mirosuri neplacute, fara ca persoanele din
jur sa simta acelasi lucru (mirosurile vin de la propriile sinusuri, ele nu sunt in mediul
din jur si de aceea alte persoane nu le percep).

Diagnostic

Desi simptomatologia este localizata la nivelul sinusurilor infectia nu este mereu

prezenta. In aceste situatii medicul are nevoie de un istoric al bolii detaliat si examene
clinice si paraclinice minutioase. Acestea includ radiografia sinusurilor, teste
alergologice cutanate, tomografie computerizata care ne ofera informatii clare cu privire
la cavitatile sinusale, examenul microscopic si bacteriologic al secretiilor nazale si nu in
ultimul rand examenul endoscopic al cavitatilor nazale. Acesta din urma se realizeaza
cu ajutorul unui endoscop subtire si flexibil care se introduce in cavitatea nazala
(metoda non-invaziva). Aceasta metoda este indispensabila unui diagnostic de finete.

Tratament
 Page 627 of 1147

Tratamentul este extrem de important in cazul sinuzitei, caci in cazul urmarii unui
tratament necorespunzator, urmarile pot fi foarte grave. De cele mai multe ori cauzele
care au determinat sinuzita (in special cea cronica) sunt multiple, iar tratamentul
presupune o terapie combinata. Antibioticele se prescriu pentru a inlatura infectia
(virala sau bacteriana) care sta la baza sinuzitei, acestea pot fi prescrise conform unei
antibiograme.
Decongestionantele se dau pentru a ajusta drenajul secretiilor nazale, dezobstruand
astfel cavitatile si micsorand riscurile de aparitie a infectiei. In scopul eliminarii
secretiilor mucoase se folosesc mai multe substante:
decongestionantele pufuri sau picaturi. Atentie mare trebuie avuta la timpul de
administrare care nu trebuie sa depaseasca 5-7 zile. Aceasta nu numai pentru ca unele
din aceste substante dau dependenta, dar si datorita faptului ca, in cazul sinuzitei
cronice, decongestionantele agraveaza inflamatia mucoasei.
spalaturi cu apa sarata sau apa de mare. Aceste solutii pot fi luate din farmacii sau
preparate in casa dintr-o jumatate de litru de apa si o lingurita de sare. Aceste spalaturi
sunt indicate seara si dimineata.
Infuzii cu vapori fierbinti. Fierbeti intr-un recipient cativa litri de apa in care puteti pune
si ceai de menta spre exemplu, iar dupa fierbere inspirati deasupra vasului cu capul
acoperit de un prosop. Vaporii fierbinti vor dilua secretiile nazale scazandu-le
densitatea, astfel se vor elimina mai usor.

Analgezicele se administreaza pentru calmarea durerilor de cap.

Antihistaminicele sunt prescrise celor care prezinta alergii la nivelul mucoasei nazale.
In aceste cazuri se mai pot prescrie si corticosteroizi, in special pentru reducerea
inflamatiei.

Daca sinuzita cronica nu raspunde la tratamentele de mai sus, atunci se apeleaza la

interventii chirugicale. Chirurgia este indicata si in cazul tumorilor de la nivelul
cavitatilor nazale, in cazul deviatiilor de sept, anomaliilor anatomice post-traumatice
sau in cazul polipilor. Scopul interventiilor chirurgicale este acela de a inlatura cauza ce
a provocat obstructia foselor nazale.

5.

Sinuzita reprezinta infectarea mucoasei care captuseste interiorul foselor nazale si

sinusurile. Partile cele mai afectate de aceasta boala sunt sinusurile, cavitati situate in
jurul narilor, ce au rolul de a incalzi aerul si de a mentine echilibrul capului. Datorita
faptului ca acestea comunica cu fosele nazale, ele se aerisesc odata cu respiratia si
elimina secretiile prin fosele nazale atunci cand acestea nu sunt afectate de boala.

Sinuzita poate fi: acuta (de obicei cauzata de o inflamatie virala, dureaza in jur de patru
saptamani daca nu este tratata adecvat) sau cronica (declansata de infectii bacteriene sau
fungice; aceasta poate cauza modificari permanente ale mucoasei care captuseste
 Page 628 of 1147

sinusurile si poate duce la complicatii cum ar fi bronsite, traheite, dar si infectii oculare
sau chiar meningite).

De cele mai multe ori, sinuzita este precedata de o raceala sau de o alergie produsa de
substantele poluante din mediu, de aerul rece, umiditate, alcool sau parfum. Semnele se
prezinta ca o inrautatire a simptomelor racelii dupa o perioada de 5-7 zile.

Metodele alternative de tratare a sinuzitei dau rezultate numai in cazul in care sunt
folosite impreuna cu tratamentul medicamentos recomandat de medic. Iata cateva
remedii naturiste pentru sinuzita:

1. S-a dovedit ca tinctura de propolis poate avea efecte uimitoare daca se toarna zilnic
cateva picaturi in fiecare nara.

2. Bitterul suedez poate fi folosit sub forma de comprese care se aplica pe frunte in
fiecare seara, timp de 15 minute.

3. Sucul de varza alba proaspata turnat in nas in fiecare seara poate da rezultate
satisfacatoare.

4. Ca metoda populara straveche este cunoscuta inhalatia cu usturoi si otet, care se

prepara din usturoi ras, o lingurita de otet de mere si apa clocotita. Procedura se poate
face de doua ori pe zi, dimineata, pentru ca sinusurile sa fie eliberate intreaga zi.

5. Zeama de lamaie reprezinta un antiinflamator si un dezinfectant recunoscut. Prin

turnarea unei picaturi in fiecare nara, ea poate ajuta la eliberarea sinusurilor.

6. Inhalatii cu ajutorul esentelor extrase din catina, brad, menta sau sunatoare.

7. Se rade un cartof crud, se amesteca cu sare grunjoasa si tuica si se pun intr-un tifon
care se asaza pe frunte. Pe deasupra se pune un fular de lana si un cojocel de miel. Se
tin pana dimineata. Se repeta procedeul de 2-3 ori.

8. Se beau sucuri de legume:

- morcov + sfecla + spanac (curata sangele).

- hrean ras + lamaie (dizolva mucozitatile).
- morcov + sfecla + castravete (elimina mucozitatile).
- suc de morcov (contine vitamina A).
9. Cand sunt dureri mari, se bea un pahar cu apa cu 2 lingurite otet de mere cu miere (se
bea lent).
10. In fiecare seara se fac inhalatii cu infuzie de galbenele si se ia cate un centimetru
dintr-un baton de propolis si cate o lingurita de miere;

11. Beti de doua ori pe zi un amestec din: 30 picaturi tinctura de propolis si 30 picaturi
de apa.
 Page 629 of 1147

Pentru sinuzita cronica maxilara

12. Cataplasme cu argila (pasta).

13. Frunze de varza aplicate pe frunte zi si noapte.

14. Ceai de sovarf si podbal - se beau alternativ, seara, inainte de culcare, cat mai
fierbinti.

15. Instilatii nazale cu apa cu sare - alternativ, intai pe o nara, apoi pe cealalta (se
dizolva 1 lingura sare/l 1 apa). Spalaturile se fac cat mai des posibil.

Usturoiul reteta detoxifiere

CEL MAI PUTERNIC
ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME
NOTA
Reteta "picaturi de macerat de usturoi"este ferm conditionata de unica f.f.f. importanta
restrictie. Pe durata aplicarii tratamentului conform schemei este total interzisa
consumarea usturoiului sub orice alta forma. Tratamentul e de provenienta budista si se
aplica odata la 5 ani.
CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME
Intr-un borcan de sticla se pun 350 grame de usturoi zdrobit peste care se toarna 220-
250 de grame alcool de 95-96°, rom sau tarie. Borcanul se inchide ermetic si se pune in
frigider timp de 10 zile. In cea de-a 11-a zi se filtreaza totul cu o strecuratoare foarte
fina sau cu tifon. Lichidul obtinut se toarna in acelasi borcan si se pune inca 2 zile in
frigider. Dupa aceasta perioada remediul este gata pentru tratament (picaturile se pot lua
cu putin lapte sau apa inainte de a incepe sa mancam), dupa cum urmeaza:
ZIUA, NUMAR DE PICATURI
ZIUA MIC-DEJUN PRANZ CINA
1123
2456
3789
4 10 11 12
5 13 14 15
6 16 17 18
7 12 11 10
8987
9654
10 3 2 1
11 15 25 25
12 25 25 25

Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii

cantitati.
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. In
 Page 630 of 1147

prezenta sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune
flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii. Omoara cei mai
oribili microbi - chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei - în cinci minute fix! în
testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de
cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de
penicilina.
Este o planta atât de puternica, încât, când e frecata&#039; pe picioarele cuiva, intra
rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa
pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face
tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând
mixtura pe talpi.

Oameni bolnavi de plamâni - ajunsi în pragul mortii - suferind de tot felul de maladii
respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au
întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta miraculoasa.

ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE

In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat, în sfârsit cu
fermitate, "puterea de penicilina" a usturoiului, izolând diversele substante din el.
Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia
cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile
purulente ale pielii"
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria,
erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica). Allicina, un alt ingredient,
înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în
alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TBC.-ul.
De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu
efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele
mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a
multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care "dilueaza" sângele, astfel
prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite
cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu
suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a
doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta
care cauzeaza Candida si vaginita.
Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului
sunt cei care-i confera usturoiului puterea sa de a lupta contra bolilor, ajuta la reducerea
tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc
circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de
toxinele periculoase.

PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR

Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au
aratat ca radacina cu aroma întepatoare are "o actiune protectoare foarte semnificativa"
în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C.
Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista
 Page 631 of 1147

medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele
a zece pacienti s-a coagulat mai încet, când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase,
decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca
usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la
prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa
consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al
colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a
adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns
doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest
efect - fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul
de usturoi a redus nivelul defibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care
continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta - în trei
ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai
târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv
nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.

COBOARA HIPERTENSIUNEA
Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde
mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca
usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a
înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, de a reduce tensiunea crescuta.
Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza - în cazuri dupa cazuri - ca
simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi,
durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau
furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.
De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru
reducerea tensiunii sangvine:

1.Este absolut sigur.

2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvina se reduce treptat - într-o perioada de timp - fara nici o cadere
neasteptata care ar putea soca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub
îngrijirea medicului.
5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap,
tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine rezultatebune , indiferent de vârsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.

Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de

pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si
alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea este extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu
sunt întotdeauna prezente - multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au - si în al doilea
rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de
crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca
 Page 632 of 1147

nu e controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu
face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte
simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea
prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DIABET

Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un
om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost
trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia,
sanatos tun. Incepuse sa manânce o combinatie deusturoi, patrunjel si creson. Nivelul
zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca
fericit acest remediu, timp de ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie
folosit fara permisiunea medicului. Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul
zaharului si, astfel, de a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul -
consemnat de mai multe ori - ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la
diabetici.

UN ALIMENT BIBLIC TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA

ANTIDIABETICA
Usturoiul - desi are o actiune putin mai înceata - este la fel de eficient ca tolbutamida
(un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge.
Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: "Recent, mi s-a pus diagnosticul de
diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea,
trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca
nivelul zaharului din sânge, asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi
de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul
din sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un
medicament.

REÎNTINERESTE FICATUL
Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia
bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, de a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un
stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine
prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi, în amestec cu o lingura de untdelemn de
masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult,
încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-
adevar o planta miraculoasa.
Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive - mai
ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta
niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA

Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a
folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: "Pentru aceia dintre
dumneavoastra care sufera de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am
 Page 633 of 1147

îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei
catei mari de usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa.
Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (...)."
"Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca
merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a
avut odata un pacient cu cancer la plamâni, care a trait mai mult decât se asteptase ea si
mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU BOLILE DE STOMAC.

Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un
reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi
stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor, pentru a secreta enzime digestive. Dar
usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau
amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua
efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi,
usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai
pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de
mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata
de nouazeci si cinci la suta.
Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume
pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.

TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT

S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit,
dupa cum urmeaza: îngreunarea de dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece
cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci - dintr-un total de 84%
eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua - din
douazeci si cinci - la un total de 88% eficacitate! Flatulenta a disparut complet în
douazeci de cazuri din douazeci si cinci - un total de 80% eficacitate! Colicii cu gaze au
disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt - la un total de 84%
eficacitate!. Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt - pentru un total de 75%
eficacitate! Se raporteaza ca usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea
permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul
e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina
gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.

CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT BIBLIC PENTRU A CALMA

DIGESTIA
Ca uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau bai de picioare si de mâini.
Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o
jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau
capsule.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CONSTIPATIE.

Un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de
constipatie îsi pot gasi usurarea mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi,
 Page 634 of 1147

amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile
peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE NASULUI SI ALE

GÂTULUI
Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica
infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul
unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore sau cel mult
o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii
superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale
amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor
maxilare, faringitele si laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa
planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul!
Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea?
Infasurati planta în putin tifon si introduceti-o în canalul exterior al urechii! Va doare
capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele, pentru a elimina
congestia. Stoarceti putin suc de usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu
al pieilor-rosii!). Stranutati, aveti nasul înfundat sau va chinuieste alergia? încercati
putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face
minuni!

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE

DE GÂT
Usturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C, la vindecarea racelilor. Daca se tine
un catel de usturoi în gura, raceala va disparea în câteva ore, maximum o jumatate de zi.
Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din când în când,
pentru a elibera câte putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii
sai mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum, sau prazul.) în acest mod, o
durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de
gât, care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data - si e
mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu
face decât sa amâne inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar
temporara.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR.

Bufeuri? Incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea,
anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea
extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a
sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau
de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia.
Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B1 în organism
poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor
premenstruale si a multor altor probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul
combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mâncarimile,
 Page 635 of 1147

obezitatea, leucoreea, artrita si multe alte maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub
forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor
specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf
într-o ceasca de apa fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica,
maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa înainte de mese.

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI

SPASME LA COLON.
M.V., medic stomatolog, relateaza ca, timp de zece ani, si-a facut tratamente cu raze X
si radiu, pentru a eradica niste excrescente urâte ale pielii, care-i tot reapareau, cu toate
ca un medic îi spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din aceasta planta
uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe
fata i-au disparut complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga
ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din capsule - si în circa o luna umflatura a
disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care
crestea rapid, atingând chiar marimea unei monede de zece centi, când si-a dat seama
prima oara de existenta ei.
Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o, vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el,
erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit
sa le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de doua, trei luni, fara
succes. "Si sa te mai miri", comenteaza el, "ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi
si cancer? Chiar daca nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta
dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Si, categoric, nu s-
au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul. Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca
aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e
inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.

LEACUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PICIORUL ATLETULUI.

Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase
de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si
îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se
roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri. Când toate
medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru
piciorul pacietului.
Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va
da o senzatie de caldura, timp de aprox. cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp
de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe
zi, timp de o saptamâna si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul,
spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti
o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala.) Pentru a
preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU ARTRITA, REUMATISM SI

NEVRALGIE
Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal
obisnuit în care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi
 Page 636 of 1147

maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni
pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de
stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în
bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi
mult usurata, frecându-le cu usturoi. "Da rezultate excelente", sustine el. Un alt savant
de frunte si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid
durerile reumatice si nevralgiile.

Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii

cantitati.

Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii

cantitati.
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. In
prezenta sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune
flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii. Omoara cei mai
oribili microbi - chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei - în cinci minute fix! în
testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de
cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de
penicilina.
Este o planta atât de puternica, încât, când e frecata&#039; pe picioarele cuiva, intra
rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa
pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face
tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând
mixtura pe talpi.

Oameni bolnavi de plamâni - ajunsi în pragul mortii - suferind de tot felul de maladii
respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au
întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta miraculoasa.

ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE

In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat, în sfârsit cu
fermitate, "puterea de penicilina" a usturoiului, izolând diversele substante din el.
Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia
cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile
purulente ale pielii"
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria,
erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica). Allicina, un alt ingredient,
înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în
alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TBC.-ul.
De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu
efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele
mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a
multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care "dilueaza" sângele, astfel
prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite
cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu
 Page 637 of 1147

suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a
doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta
care cauzeaza Candida si vaginita.
Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului
sunt cei care-i confera usturoiului puterea sa de a lupta contra bolilor, ajuta la reducerea
tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc
circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de
toxinele periculoase.

PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR

Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au
aratat ca radacina cu aroma întepatoare are "o actiune protectoare foarte semnificativa"
în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C.
Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista
medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele
a zece pacienti s-a coagulat mai încet, când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase,
decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca
usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la
prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa
consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al
colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a
adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns
doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest
efect - fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul
de usturoi a redus nivelul defibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care
continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta - în trei
ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai
târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv
nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.

COBOARA HIPERTENSIUNEA
Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde
mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca
usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a
înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, de a reduce tensiunea crescuta.
Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza - în cazuri dupa cazuri - ca
simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi,
durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau
furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.
De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru
reducerea tensiunii sangvine:

1.Este absolut sigur.

2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvina se reduce treptat - într-o perioada de timp - fara nici o cadere
neasteptata care ar putea soca organismul!
 Page 638 of 1147

4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub

îngrijirea medicului.
5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap,
tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine rezultatebune , indiferent de vârsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.

Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de

pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si
alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea este extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu
sunt întotdeauna prezente - multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au - si în al doilea
rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de
crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca
nu e controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu
face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte
simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea
prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DIABET

Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un
om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost
trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia,
sanatos tun. Incepuse sa manânce o combinatie deusturoi, patrunjel si creson. Nivelul
zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca
fericit acest remediu, timp de ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie
folosit fara permisiunea medicului. Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul
zaharului si, astfel, de a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul -
consemnat de mai multe ori - ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la
diabetici.

UN ALIMENT BIBLIC TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA

ANTIDIABETICA
Usturoiul - desi are o actiune putin mai înceata - este la fel de eficient ca tolbutamida
(un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge.
Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: "Recent, mi s-a pus diagnosticul de
diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea,
trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca
nivelul zaharului din sânge, asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi
de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul
din sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un
medicament.

REÎNTINERESTE FICATUL
Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia
 Page 639 of 1147

bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, de a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un
stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine
prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi, în amestec cu o lingura de untdelemn de
masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult,
încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-
adevar o planta miraculoasa.
Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive - mai
ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta
niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA

Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a
folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: "Pentru aceia dintre
dumneavoastra care sufera de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am
îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei
catei mari de usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa.
Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (...)."
"Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca
merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a
avut odata un pacient cu cancer la plamâni, care a trait mai mult decât se asteptase ea si
mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU BOLILE DE STOMAC.

Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un
reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi
stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor, pentru a secreta enzime digestive. Dar
usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau
amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua
efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi,
usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai
pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de
mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata
de nouazeci si cinci la suta.
Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume
pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.

TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT

S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit,
dupa cum urmeaza: îngreunarea de dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece
cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci - dintr-un total de 84%
eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua - din
douazeci si cinci - la un total de 88% eficacitate! Flatulenta a disparut complet în
douazeci de cazuri din douazeci si cinci - un total de 80% eficacitate! Colicii cu gaze au
disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt - la un total de 84%
eficacitate!. Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt - pentru un total de 75%
eficacitate! Se raporteaza ca usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea
 Page 640 of 1147

permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul

e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina
gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.

CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT BIBLIC PENTRU A CALMA

DIGESTIA
Ca uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau bai de picioare si de mâini.
Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o
jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau
capsule.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CONSTIPATIE.

Un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de
constipatie îsi pot gasi usurarea mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi,
amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile
peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE NASULUI SI ALE

GÂTULUI
Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica
infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul
unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore sau cel mult
o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii
superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale
amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor
maxilare, faringitele si laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa
planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul!
Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea?
Infasurati planta în putin tifon si introduceti-o în canalul exterior al urechii! Va doare
capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele, pentru a elimina
congestia. Stoarceti putin suc de usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu
al pieilor-rosii!). Stranutati, aveti nasul înfundat sau va chinuieste alergia? încercati
putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face
minuni!

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE

DE GÂT
Usturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C, la vindecarea racelilor. Daca se tine
un catel de usturoi în gura, raceala va disparea în câteva ore, maximum o jumatate de zi.
Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din când în când,
pentru a elibera câte putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii
sai mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum, sau prazul.) în acest mod, o
durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de
gât, care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data - si e
mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu
 Page 641 of 1147

face decât sa amâne inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar

temporara.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR.

Bufeuri? Incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea,
anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea
extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a
sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau
de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia.
Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B1 în organism
poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor
premenstruale si a multor altor probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul
combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mâncarimile,
obezitatea, leucoreea, artrita si multe alte maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub
forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor
specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf
într-o ceasca de apa fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica,
maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa înainte de mese.

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI

SPASME LA COLON.
M.V., medic stomatolog, relateaza ca, timp de zece ani, si-a facut tratamente cu raze X
si radiu, pentru a eradica niste excrescente urâte ale pielii, care-i tot reapareau, cu toate
ca un medic îi spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din aceasta planta
uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe
fata i-au disparut complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga
ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din capsule - si în circa o luna umflatura a
disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care
crestea rapid, atingând chiar marimea unei monede de zece centi, când si-a dat seama
prima oara de existenta ei.
Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o, vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el,
erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit
sa le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de doua, trei luni, fara
succes. "Si sa te mai miri", comenteaza el, "ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi
si cancer? Chiar daca nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta
dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Si, categoric, nu s-
au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul. Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca
aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e
inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.

LEACUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PICIORUL ATLETULUI.

Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase
de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si
îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se
roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri. Când toate
 Page 642 of 1147

medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru
piciorul pacietului.
Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va
da o senzatie de caldura, timp de aprox. cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp
de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe
zi, timp de o saptamâna si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul,
spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti
o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala.) Pentru a
preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU ARTRITA, REUMATISM SI

NEVRALGIE
Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal
obisnuit în care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi
maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni
pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de
stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în
bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi
mult usurata, frecându-le cu usturoi. "Da rezultate excelente", sustine el. Un alt savant
de frunte si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid
durerile reumatice si nevralgiile.

Costa mai nimic si va fac rezistenti, frumosi, veseli si sanatosi. Sunt retetele cele mai
eficace pentru zilele reci.
Va prezentam proceduri naturale, remedii cu plante si alimente, sugestii si mici
secrete.

I. Intaritoare pentru imunitate

Transpiratii la baia de aburi

Pe vremuri, mai fiecare oras romanesc avea o baie comuna de aburi, loc de intalnire
saptamanala, mai cu seama pentru barbati. Fara explicatii stiintifice, ei simteau ca,
mai ales iarna, caldura umeda le face bine la sanatate. Un adevar confirmat astazi de
stiinta: temperaturile ridicate nu activeaza doar circulatia, ci in acelasi timp stimuleaza
si formarea de celule imunitare. Excitatia produsa de
aerul fierbinte pe mucoase ajuta mai ales la respingerea virusilor racelii. Cand
mucoasele sunt puternic irigate cu sange, virusii nu se pot fixa pe ele atat de usor.

Domnia papucilor
Cat stati acasa, incaltati-va neaparat cu papuci caldurosi. Picioarele reci declanseaza
guturaiul, afirma cativa cercetatori britanici de la „Common Cold Center“, de pe langa
Universitatea Cardiff. In cadrul studiului lor, participantii care faceau bai reci la
picioare contractau de
doua-trei ori mai frecvent o viroza decat restul subiectilor. Explicatia este urmatoarea:
 Page 643 of 1147

scaderea temperaturii blocheaza activitatea leucocitelor, care combat virusii.

Traiasca iaurtul!
Produsele lactate naturale, nepasteurizate, cu bacterii probiotice, intaresc „politia
intestinala“, cu care corpul se apara singur impotriva germenilor patogeni. Iaurtul
creste proprietatea anumitor celule de a digera microbi si ajuta la formarea de celule
imunitare. Cu o conditie: sa fie consumat zilnic. Este important sa nu folositi mereu
acelasi tip de iaurt (kefir, lapte acru), intrucat producatorii intrebuinteaza culturi
bacteriene diferite.

Kiwi si mango
Pentru combaterea infectiilor, corpul nostru consuma cantitati mari de zinc si vitamina
C. De aceea, in cursul iernii, este necesar sa-i aprovizionam regulat
depozitele. Kiwi contine foarte multa vitamina C. Mango ne pune la
dispozitie zincul. Va propunem o masura profilactica absolut delicioasa: taiati in
bucati mici un mango si doua kiwi si zdrobiti-le pana obtineti o crema pufoasa. La
sfarsit o puteti indulci cu putina miere.

Paine cu usturoi
O capatana de usturoi ne apara, cu adevarat, de infectiile gripale? Pana ce oamenii de
stiinta vor ajunge la un consens, cercetatorii britanici au descoperit ca fanii usturoiului
sufera mai rar de tuse si guturai. Iar daca se imbolnavesc totusi, raceala lor trece cu
trei zile si jumatate mai repede decat a celorlalti. Pentru a preveni imbolnavirea, e
nevoie sa mancati usturoi zi de zi, minimum trei saptamani, cel mai bine taiat marunt
si presarat pe o felie de paine unsa cu unt. Un amanunt important: numai usturoiul
crud are acest efect.

II. Stimulente pentru suflet

Pete de culoare
Iarna poate fi deosebit de cenusie. Nu doar norii si ploile care tin locul zapezii
incetoseaza culorile peisajului, ci si creatorii de moda, care imbraca femeile in negru
si tonuri de gri. Pentru a lupta cu depresia, psihologii ne sfatuiesc sa ne inveselim
macar casa, cu pete de culoare, alegand covoare sau pleduri in nuante vii si
impodobind incaperile
cu flori. Culorile exercita o influenta puternica asupra starii noastre de spirit: cele mai
multe perceptii senzoriale ajung la creier prin intermediul ochilor.
Tonurile cromatice aducatoare de fericire sunt: rosul (ne face activi), portocaliul (ne
insenineaza) si galbenul (sporeste optimismul).

Mancati iute si piperat

Nu acrul ne stimuleaza, ci iutele. Condimentele cum sunt ardeiul iute, piperul de
Cayenne si hreanul lasa in urma lor, in gura, mici impulsuri dureroase. Creierul
reactioneaza la ele, comandand organismului sa-si fabrice propriile analgezice, care
induc totodata sentimentul de bine interior. Specialistii numesc acest fenomen
 Page 644 of 1147

„Pepper-High-Effect“ (efectul euforizant al piperului). Sugestie: taiati cativa ardei iuti

in sosul pentru spaghete sau preparati-va un sos mexican Tabasco, amestecand suc de
rosii cu ardei iuti, sare, otet si alte condimente, dupa gust. Daca la prima incercare l-
ati nimerit prea iute, potoliti-va arsura de pe limba cu iaurt, lapte, banane sau
inghetata.

Placerea de a mirosi
Aromele proaspete actioneaza asupra noastra la fel ca o baie fierbinte, dupa o zi
obositoare, insa mult mai rapid. Moleculele infinitezimale patrund in nari, fiind
conduse prin 20-30 milioane de celule olfactive direct in centrul senzorial. Cele mai
bune stimulente olfactive se gasesc in toate magazinele: scortisoara, lamaile si menta.

Atipeala care incarca bateriile

Somnul scurt de dupa-amiaza, care ar trebui sa dureze in jur de 30 de minute, este un
fel de portie de hibernare. Influenta lui pozitiva asupra corpului si a psihicului s-a
demonstrat stiintific: potrivit unui studiu publicat recent in Grecia, cate o siesta de trei
ori pe saptamana imbunatateste productivitatea, impulsioneaza buna dispozitie,
reduce stresul si protejeaza inima. In SUA, firmele au amenajat camere de odihna
pentru atipeala angajatilor la birou. Cautati o incapere mai retrasa, unde puteti incuia
usa , si atipiti cu capul pe un birou, folosindu-va bratele drept perna.

Alimentele care ne fac fericiti

In orice supermarket bine garnisit se gasesc alternative demne de luat in seama fata de
pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanta responsabila pentru buna noastra
dispozitie se cheama triptofan si este un aminoacid ce participa la producerea
serotoninei, cea care declanseza in creier sentimentele pozitive.
Iata topul alimentelor detinatoare de triptofan in cantitati apreciabile:
* suc de lamaie (preparat proaspat, din zeama si coaja alba din interior) – 450 mg la
100 ml
* cascaval cu gauri - 430 mg la 100 g
* ton - 300 mg la 100 g

III. Balsam pentru piele si par

Clatitul cu lamaie
Zeama de lamaie readuce luciul parului degradat de frig, de purtarea caciulii si de
aerul uscat al iernii. Stoarceti o jumatate de lamaie in jumatate de litru de apa calda.
Dupa ce v-ati spalat pe cap (folosind un sampon neagresiv), turnati pe par apa cu
lamaie, fara a mai clati dupa aceea. In lipsa de lamaie, merge si cu otet.

Prosoape ude pe calorifer

Adesea e suficient sa intindeti un prosop ud pe calorifer, pentru ca parul sa va fie mai
putin zburlit. Iarna, parul se incarca electric, deoarece aerul uscat nu e un bun
conducator de curent. Cand mergeti pe linoleum sau pe mochete din fibre sintetice, ia
nastere o energie statica si ea se aduna in firele de par. Sugestie: presarati pe prosoape
 Page 645 of 1147

cateva picaturi de ulei aromat.

Cura cu ulei de masline

Cand va mananca pielea capului iarna si se formeaza matreata la tample, o masca de
noapte cu ulei de masline va poate fi de mare ajutor. Turnati intr-o farfurioara o
cantitate de ulei masurata cu un paharel de tuica. Inmuiati din cand in cand varfurile
degetelor in acest ulei care calmeaza pielea si masati bland tot capul. Lasati uleiul sa
actioneze peste noapte, iar dimineata, spalati-va cu un sampon neutru. Ca sa evitati
petele de grasime pe perna, inveliti-o intr-un prosop sau puneti o boneta pe cap.

Buze frumoase si sanatoase

Cu cat este mai buna circulatia sangelui la nivelul buzelor, cu atat mai curand se
regenereaza pielea, iar micile crapaturi se vindeca mai repede. In loc sa folositi mereu
strugurelul, faceti-va obiceiul sa strangeti puternic buzele, apasandu-le una de alta, cu
dintii, sa le muscati usor sau sa le masati cu o perie moale, de mai multe ori pe zi.

Manusi cu ulei
Vi se aspresc mainile iarna? Cumparati o pereche de manusi chirurgicale de bumbac si
taiati-le varfurile degetelor. Seara, inmuiati-le in ulei de masline si puneti-le pe maini,
exact pe portiunile unde pielea e asprita. Cu varfurile degetelor libere, le puteti purta
si in cursul zilei, telefonand, lucrand la calculator sau citind, in vreme ce substantele
vegetale hranitoare si calmante patrund in pielea degradata si reduc inflamatia.

Baie cu lapte
Ca sa va hraniti pielea de pe intreg corpul, preparati-va un adaos de baie dintr-un litru
de lapte gras ori un pahar de smantana, plus cel putin trei linguri de miere, dizolvate
mai inainte intr-o cana de apa. Turnati ingredientele pe rand in apa de baie, incalzita la
aproximativ 35 grade Celsius. Daca va place, adaugati si cateva picaturi de ulei eteric.
Ramaneti in cada minimum cinci minute, dar nu mai mult de douazeci, apoi stergeti-
va bine cu prosopul si bagati-va imediat in pat. Grasimea din lapte hraneste pielea, iar
mierea ii asigura umiditatea necesara.

Molid si migdale contra picioarelor reci

Picioarele reci se pot incalzi cu un masaj de ulei de molid sau ienupar. Va creste
rezistenta la frig, caci uleiurile eterice activeaza foarte repede si durabil circulatia
locala. Supliment: adaugati ulei de migdale in proportie de 1:10 si masati-va alternativ
labele picioarelor, energic, dar cu blandete, timp de cateva minute. Uleiul de migdale
catifeleaza pielea si impiedica formarea bataturilor.

IV. Mijloace de lupta cu raceala

Mere coapte
Contra durerilor de gat ne ajuta merele coapte. Luati trei mere, scobiti-le in mijloc si
scoateti-le samburii, ungeti-le cu miere si lasati-le sa se coaca aproximativ 30 de
minute in cuptorul dinainte incalzit la 180 grade Celsius. Indata ce s-au racit, mancati-
 Page 646 of 1147

le pe toate trei, ca sa introduceti in organism suficienta pectina. Aceasta activeaza

fortele de autoaparare la nivelul gatului. Suplimentar, mierea actioneaza ca
dezinfectant..

Tratament cu cartofi
Terciul fierbinte stimuleaza circulatia locala si astfel reduce inflamatia la sinusuri.
Curatati de coaja doi-trei cartofi, fierbeti-i pana se fac foarte moi, puneti-i intr-un
castron cu putin lapte si zdrobiti-i. Intindeti pasta fierbinte, de grosimea unui deget, pe
doua batiste puse una peste alta. Impaturiti batistele, facand din ele un pachetel
alungit si asezati-l pe nas, cat mai cald. Imediat ce cataplasma s-a racit, schimbati-o.

Rondele de ceapa
Aromaterapie pentru nasul infundat: uleiurile eterice din ceapa dezinfecteaza si
usureaza respiratia. Inainte sa mergeti la culcare, puneti intr-o farfurie adanca o ceapa
mare, taiata in rondele, si asezati-o langa pat, la inaltimea capului. Terapia cu aroma
de ceapa are insa efect doar daca nu deschideti fereastra. A doua zi, ceapa se arunca (a
devenit toxica) !

Aburii si sanatatea
Aburii fierbinti cu uleiuri eterice (foarte indicat: eucaliptul) constituie cea mai
eficienta terapie contra inflamatiilor din gat si faringe. Metoda consacrata e simpla: o
oala de apa fiarta, cateva picaturi de ulei aromat si un prosop asezat pe cap.

Cafea cu aroma de cuisoare

Un remediu cu actiune rapida contra durerilor de gat sunt cuisoarele: ele dezinfecteaza
si potolesc durerea. Zdrobiti-le intr-un mojar sau dati-le prin rasnita de cafea si
fierbeti-le o data cu cafeaua. Sunt de ajuns una pana la trei bucati pentru o ceasca.

Bai la picioare
Un leac indelung verificat impotriva guturaiului si a tusei: baile la picioare cu apa
incalzita progresiv fac sa apara o caldura placuta in picioare, ameliorand totodata si
circulatia locala in mucoasele nasului si a faringelui.. Tineti picioarele intr-un lighean
cu apa calda la 35 grade Celsius. Din 3 in 3 minute, adaugati apa fierbinte, pana cand
temperatura din lighean atinge 40 grade Celsius. Daca nu aveti febra mai mare de 38,5
grade Celsius, va face bine si o baie mai rece. In acest caz, apa n-ar trebui sa
depaseasca 38 grade Celsius. Insa, daca organismul va e slabit din pricina virozei,
riscati sa aveti probleme de circulatie.

Piper fiert contra temperaturii

Scade febra: frecati intr-un mojar doua lingurite de boabe de piper negru, apoi
fierbeti-le intr-o jumatate de litru de apa, cu doua lingurite cu varf de zahar. Lasati-le
sa fiarba la foc mic, pana cand cantitatea se reduce la o cana. Consumati lichidul pe
toata durata zilei, luand cate o lingura.

Zahar cu lamaie Bun contra tusei iritative: stoarceti zeama dintr-o lamaie pe o
 Page 647 of 1147

bucatica de zahar si sugeti-o. Vitamina C si uleiurile eterice din fruct dezinfecteaza

faringele si activeaza secretia de saliva.

Supa tamaduitoare
Celebra supa de pui fluidifica secretiile si combate simptomele racelii. Cercetatorii
americani au reusit sa demonstreze, insa, ca ea are un efect terapeutic si in viroze. Iata
cum o putem prepara, ca sa fie deosebit de gustoasa. Se pune puiul in apa rece cu sare
si se infierbanta, pana da in clocot. Se adauga o ceapa taiata in jumatati, cu doua
cuisoare infipte in ea, si se lasa sa fiarba cam o ora la foc mic. Apoi se mai pun o
bucata de telina, 2-3 morcovi, un pastarnac, o legatura de patrunjel, o gulie, trei boabe
de piper si se fierbe in continuare. Cand legumele sunt fierte, puiul se scoate din oala,
se transeaza si se baga la loc in supa.

Bautura de soc
Scurteaza viroza: extractul de soc face ca raceala sa treaca mai repede cu trei-patru
zile si poate combate chiar gripa. Boabele negre contin multa vitamina C si fier,
componente esentiale pentru sistemul imunitar. Reteta unei bauturi fierbinti de soc:
jumatate de litru de suc de soc se amesteca in jumatate de litru de apa si se infierbanta
bine. Se asezoneaza cu doua cuisoare, un bastonas de scortisoara, precum si cu sucul
si coaja rasa ale unei portocale proaspete. Indulciti cu miere.

Nu uitati ghimbirul
Ajutor pentru respiratie: medicina traditionala chineza ne invata ca ceapa verde de
arpagic si ghimbirul actioneaza asupra plamanilor, normalizand respiratia. Dati in
clocot cate 15 g de ghimbir proaspat, impreuna cu 120 g pere. Bateti doua oua si le
amestecati in pasta fierbinte. Se mananca seara, inainte de culcare.

Cataplasme cu diverse adaosuri

Caldura, ea singura, va face bine, cand aveti dureri de gat. Dar exista si un ajutor
suplimentar: cataplasmele cu continut tamaduitor. Luati un servet de bumbac sau de
in, impaturiti-l in lungime si intindeti pe el unul din urmatoarele remedii: solzi de
ceapa, cartofi fierbinti, zdrobiti, felii de lamaie, 250 g branza de vaci incalzita. Sau
inmuiati panza in untura topita intr-o tigaie. Infasurati cataplasma in jurul gatului si
acoperiti-o cu un prosop uscat.

Hartia cu otet
Va desfunda narile: inmuiati o batista de hartie in otet, pana se imbiba toata, presarati
pe ea piper negru proaspat macinat si asezati-o pe piept, fata cu piper fiind indreptata
in jos. Ramaneti in repaos 20 de minute, dupa care va puteti sterge pielea cu un
prosop cald.

Gargara cu suc de aloe

Daca aveti nu propriu-zis o durere, ci mai degraba o jena in gat, ea poate fi stopata cu
urmatoarea procedura: din ora in ora, faceti gargara cu suc sau gel nediluat de aloe, pe
care vi le puteti procura din farmacii sau de la magazinele naturiste. Substanta activa
 Page 648 of 1147

continuta in frunzele de aloe calmeaza mucoasele si reduce inflamatia. Atentie: nu

inghititi lichidul cu care faceti gargara, fiindca s-ar putea sa aiba efect laxativ.

Sfecla si hreanul - la mare pret

Elibereaza sinusurile infundate: beti zilnic 1/4 l suc de sfecla rosie, mancand alaturi
20 g de hrean ras chiar atunci. Pigmentul betanina, continut in sfecla, ajuta la
desprinderea bacteriilor fixate pe mucoase.
Uleiurile volatile din hrean neutralizeaza germenii.

Infuzie de patlagina
Ceaiul de patlagina amelioreaza toate infectiile cailor respiratorii. El are o actiune
antibacteriana si dilata bronhiile. Totodata, contine mucilagii care combat tusea. Mod
de preparare: se toarna 1/4 l apa clocotita peste doua lingurite de patlagina, se acopera
si se infuzeaza 10 minute, dupa care se bea cu inghitituri mici.

Nu chiar asa fierbinte

Cand sunteti raciti, lasati bauturile foarte fierbinti sa se racoreasca putin. De pilda,
daca veti bea un ceai medicinal aproape clocotit, temperatura ridicata va face
faringele deja iritat sa sufere si mai mult. Consecinta: bacteriile cu care ceaiul ar
trebui sa lupte vor gasi un nou teren prielnic pentru a se inmulti.
Macul combate osteoporoza !!!

Macul poate combate cu succes osteoporoza datorita continutului ridicat de fosfor

care ajuta la absorbtia mai buna a calciului in organism.
Proprietatile curative ale macului au iesit la iveala in urma cu cativa ani, la mutarea
unui cimitir vechi din secolul 19 dintr-un sat din Slovacia. Atunci s-a constatat ca
oasele celor ingropati nu erau atinse deloc de osteoporoza. Locuitorii satului erau
cunoscuti ca mari cultivatori si mari consumatori de mac si miere. Cercetatorii
slovaci au facut un studiu pe doua grupuri a cate 20 de femei care sufereau de
osteoporoza. Primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei, iar
celui de-al doilea grup, ulei de mac. A rezultat fara dubii ca persoanele tratate cu
mac scapasera de osteoporoza dupa administrarea unei lingurite de ulei de mac
zilnic, timp de 12 luni. Femeile din celalalt grup inca mai aveau osteoporoza dupa
un an, iar oasele lor prezentau valori ale calciului sub limitele normale.

Reteta dulce:
Macinati 250 de grame de mac, adaugati o jumatate de cana de apa si cateva
lingurite de miere. Amestecul nu trebuie sa fie excesiv de dulce, doar cat sa fie
placut la gust. Puneti amestecul rezultat intr-un vas si incalziti pe aragaz pana da un
pic in clocot. Raciti amestecul, apoi puneti-l intr-un borcan, la frigider. Consumati
minimum o lingura pe zi si beti un pahar cu apa in care ati stors un sfert de lamaie.
Cei care sufera cu fierea pot adauga mere rase.

Medicina naturista
Roinita
 Page 649 of 1147

Mii de farmacii, intr-o singura planta: Roinita

E o planta inalta de aproape un metru, cu flori albe-liliachii si cu frunzele de un verde

deschis. Dar ceea ce o distinge printre suratele ei din natura e mireasma pe care o
raspandeste si care seamana cu lamaia. La ce este buna aceasta planta medicinala? Grea
intrebare! Nu ne-ar ajunge paginile acestei reviste pentru a raspunde la ea! Roinita
(Melissa officinalis) este una din cele mai folosite plante medicinale din lume (germanii
au un cult pentru ea). Zeci de studii facute pe tot mapamondul pun in evidenta
extraordinara ei valoare terapeutica, cu efecte multiple, atat ca remediu simplu cat si
combinat.

Raspandirea

Cunoscuta in popor si sub numele de melisa, mataciune sau iarba de alamai, roinita
creste mai ales in sudul si in vestul tarii, unde prefera coastele pietroase si insorite din
padurile de stejar, de salcam sau din rariturile de fag. Infloreste acum, la sfarsit de mai -
inceput de iunie, si poate fi gasita cu precadere in vestul tarii - Arad, Timisoara, Caras
Severin, in Bihor, dar si in zonele sudice ale Olteniei si Munteniei.

Recoltarea

De la roinita se culege partea aeriana (tulpina, frunze, flori), prin taierea cu grija, pentru
a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos,
insorit, in zile fara vant (vantul favorizeaza evaporarea uleiurilor volatile din planta,
care sunt un principiu activ foarte important). Imediat dupa culegere, tulpinile de roinita
se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate
de kilogram de planta proaspata, rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata.
In stare proaspata, frunzele de roinita pot fi folosite ca adaos in salatele de cruditati,
carora le dau o aroma si o savoare deosebite.

Sapte retete de preparare a roinitei

1. Pulberea
Se obtine prin macinarea cat mai fina, cu rasnita electrica de cafea, a tulpinilor uscate de
roinita. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic,
tinute in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani
(deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4
ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.
2. Tinctura
Se pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de roinita, peste care se
 Page 650 of 1147

adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul
ermetic si se lasa la macerat, vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar
tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate 50-
100 de picaturi diluate in putina apa, de patru ori pe zi.
3. Vinul de roinita
Intr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de roinita si se lasa
la macerat vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri, inainte
sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de roinita stimuleaza digestia,
combate dispepsia, previne aparitia spasmelor tubului digestiv.
4. Mixtura de roinita
Era foarte mult folosita de catre calugarii benedictini, care o considerau un panaceu
pentru memorie si pentru reintinerire. Iata reteta sa de preparare: se combina doua
galbenusuri de ou cu doua linguri de miere si cu 2-3 lingurite de tinctura de roinita, la
care se adauga jumatate de lingurita de pulbere de busuioc. Preparatul astfel obtinut se
consuma pe stomacul gol, dimineata, ca reintineritor si revigorant.
5. Infuzia combinata
Se pun 3-4 linguri de roinita maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de
8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa
dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care
se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-
se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern,
sub forma de comprese si bai.
6. Uleiul de roinita
Se pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roinita, peste care se adauga
jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se lasa la macerat vreme de
doua saptamani, intr-un recipient inchis ermetic, dupa care se filtreaza, iar preparatul
rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. Remediul se poate folosi atat intern, ca
ulei alimentar pus in salate (are efect digestiv, reintineritor), cat si extern, contra
reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.
7. Cataplasma cu roinita
O mana de frunze maruntite de roinita se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda
(40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si
se lasa vreme de o ora.

Utilizarile terapeutice
Roinita si sistemul nervos

Probabil cea mai importanta categorie de efecte a roinitei este cea asupra sistemului
nervos. In doze mici si luata ocazional, roinita este un excelent calmant nervos, fiind
recomandata contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres si de suprasolicitare,
contra insomniei, contra tulburarilor digestive care apar pe fond nervos. In toate aceste
afectiuni, se administreaza cate o lingurita de tinctura diluata intr-un pahar de apa, in
doza unica, atunci cand este nevoie. Roinita este si un excelent remediu pe termen lung
contra Alzheimerului (reduce starea de agitatie si imbunatateste memoria), contra
tulburarilor de memorie post-traumatice, precum si contra tulburarilor de memorie
produse de problemele vasculare cerebrale. In aceste afectiuni se administreaza cate o
 Page 651 of 1147

lingurita de tinctura de roinita de 4 ori pe zi, in cure de minimum 4 luni.

Roinita si psihicul

Rezultatele experimentale privitoare la folosirea roinitei in tratarea unor tulburari cum

ar fi depresia, anorexia psihica (cu reversul sau - bulimia), angoasele de tot felul au fost
mai mult decat incurajatoare. Administrarea unor doze medii de roinita, 6 lingurite de
tinctura pe zi sau 4 lingurite de pulbere pe zi, are efecte invioratoare asupra psihicului,
antidepresive, favorizand gandirea optimista, amplificand tonusul psihic si mental.
Aproximativ 40% dintre cei care au urmat tratamentul cu aceasta planta contra
tulburarilor emotionale mentionate au resimtit o ameliorare clara a starii lor psihice. Un
rezultat foarte bun, daca este sa ne gandim la faptul ca roinita este un remediu practic
nenociv si care poate fi luat in cure de lunga durata, fara a da dependenta. Exista insa si
un... "daca": pentru a obtine rezultate notabile, prin tratamentul cu melisa, este necesar
sa "simpatizati" sau, cu alte cuvinte, sa vi se potriveasca aceasta planta. Oricum, merita
sa incercati.

Roinita si glanda tiroida

Studii facute la un important institut american de endocrinologie au aratat ca extractele

din roinita pur si simplu inhiba puternic actiunea in organism a hormonului tiroidian
(Tsh). Este o descoperire extraordinara, care va duce in curand la aparitia pe piata a
primului medicament natural, cu adevarat eficient impotriva hipertiroidiei. Deocamdata,
puteti folosi contra afectiunilor tiroidei, infuzia combinata de roinita, din care se bea
cate un litru pe zi, in 3-4 reprize, in cure de doua luni, cu doua saptamani de pauza.
Acest remediu este valabil si in cancerul de tiroida, pentru ca aceasta planta are si efecte
antitumorale dovedite.

Roinita si tulburarile hormonale la femei

Cercetari clinice facute in Germania au aratat ca administrarea tincturii de roinita are

efecte de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme
cum ar fi starile de nervozitate si de disconfort de dinaintea menstruatiei, menstrele
neregulate insotite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Va recomandam o
combinatie in proportii egale de tinctura de roinita si tinctura de cretisoara (Alchemilla
vulgaris), din care se iau cate 6 lingurite pe zi, in cure de patru saptamani.

Roinita si reumatismul

Un litru de infuzie combinata de roinita consumata zilnic ajuta la combaterea majoritatii

formelor de reumatism, avand o actiune antiinflamatoare articulara, antialgica,
incetinind sau chiar oprind procesele degenerative. Extern, se ung articulatiile afectate
cu ulei de roinita, la care se adauga un pic de ulei volatil de menta (il gasim in Plafaruri)
- 3 picaturi de ulei volatil de menta la o lingurita de ulei de roinita.

Roinita si bolile gastro-intestinale

 Page 652 of 1147

In colita de fermentatie, roinita este unul din cele mai puternice remedii vegetale, avand
darul de a inhiba dezvoltarea excesiva a bacteriilor de fermentatie in colon, de a
combate spasmele, de a diminua inflamatia. Se administreaza sub forma pe care
pacientul o simte cea mai eficienta, in cazul sau: pulbere (4-6 lingurite pe zi) sau infuzie
combinata (1 litru pe zi). Acelasi tratament este valabil contra colonului iritabil si a
colonului spastic, precum si contra enteritei.
Vinul de roinita luat inainte de masa este un remediu excelent impotriva indigestiei, a
dispepsiei si a atoniei digestive.

Roinita si afectiunile hepatobiliare

Infuzia combinata de melisa este un excelent leac pentru diskinezia biliara (fiere
lenesa), pentru colecistita si un adjuvant contra litiazei biliare. Studii preliminare arata o
actiune favorabila a extractelor de roinita contra hepatitei virale. Se pare ca aceasta
planta este un adevarat inamic al virusurilor, asa cum vom vedea in continuare:

Roinita si herpesul

Virusurile care produc herpesul de tip I si de tip Ii sunt distruse de un complex de

substante secretate de aceasta planta. Intern, se face cura cu tinctura (6 lingurite pe zi)
sau infuzie combinata de roinita (1 litru pe zi). Extern, se pun vreme de doua ore pe zi
comprese cu infuzie combinata sau, mai eficient, cataplasme cu roinita, pe locurile
afectate de herpes. La cinci minute dupa incheierea aplicatiei, se pune tinctura de
propolis pe leziunea herpetica, pentru a grabi vindecarea.

Roinita si... tineretea fara batranete

Anterior, vorbeam despre efectul favorabil al roinitei impotriva unei boli a varstei a
treia, greu de combatut la ora actuala, si anume Alzheimerul. Efectele acestei plante nu
se opresc insa aici: pe langa faptul ca melisa imbunatateste considerabil memoria si
intreaga activitate a sistemului nervos, ea are un puternic efect antioxidant. Cu alte
cuvinte, ea ajuta la mentinerea tineretii tuturor celulelor din organism, anihiland
radicalii liberi (molecule din sange care sunt responsabile de imbatranirea tesuturilor).
 Page 653 of 1147

Precautii

In cazul persoanelor care utilizeaza sedative si calmante de sinteza, se recomanda

evitarea utilizarii in paralel a roinitei.

Contraindicatii

Aceasta planta nu se va administra, mai ales pe termen lung si in doze medii sau mari,
in cazul pacientilor care sufera de hipotiroidie.
P.S. Acest articol nu epuizeaza nici pe departe aplicatiile terapeutice ale roinitei, o
planta intens cercetata in laboratoarele lumii. Vom reveni, asadar, cu noi informatii
despre aceasta planta, inca foarte putin cunoscuta la noi in tara.

Scurt istoric

Originara din Asia Mica si din tarile mediteraneene, roinita era folosita de arabi ca
intaritor pentru inima.
Dioscoride o elogia ca remediu contra muscaturilor de scorpioni si de caini, si drept
calmant contra durerilor de dinti.
Pliniu recomanda roinita pentru intarirea vederii si, preventiv, impotriva albetei
(cataracta), administrata sub forma de picaturi obtinute din sucul plantei, combinat cu
miere.
Sfanta Hildegard van Binger scria: "Cine mananca melisa in salate, rade din suflet,
pentru ca spiritul ei incalzeste inima". "Melisa are proprietati exceptionale de intarire a
inimii, mai ales noaptea, cand ea bate neregulat si produce frica." "Purifica sangele,
alungand tristetea si melancolia."
Herboristul medieval Valentino spunea sa melisa da vise frumoase si induce somnul
usor, daca e mancata imediat dupa cina.
In 1611, calugarii carmelitani au inventat o licoare miraculoasa, "spirtul de roinita", a
carui reteta a fost tinuta secreta pana tarziu. Astazi se stie ca leacul era preparat cu
frunze de roinita, bucati de lamaie, scortisoara, nucsoara rasa, coriandru si vin alb.
Astrologia asociaza roinita (numele vine de la roiurile de albine atrase de mirosul ei) cu
Soarele si planeta Jupiter.
 Page 654 of 1147

Alimente miracol

“Alimentele trebuie să ne fie medicamente,

 Page 655 of 1147

iar medicamente trebuie să ne fie alimentele.” - Hypocrate

Există unele alimente deosebit de importante pentru o dietă sănătoasă, chiar

miraculoase datorită efectelor terapeutice, echilibrante, vitalizante, purificatoare şi de
prelungire a vieţii. Acestea îşi datorează numeroasele calităţi bogăţiei în vitamine
naturale (dintre care unele sunt puternici antioxidanţi: vitamina C, vitamina E şi
betacarotenul), în acizi aminaţi rari, în săruri minerale, în oligoelemente indispensabile.
În plus, ele aduc în fiinţă o cantitate foarte mare de prana (energia subtilă ce
impregnează întregul macrocosmos). Astfel de alimente sunt: polenul, mierea de albine,
grâul, drojdia de bere, iaurtul, pătrunjelul. Le prezentăm în continuare, alături de câteva
reţete utilizate în alimentaţia lacto-vegetariană, de unele remedii folosite de medicina
tradiţională, precum şi de unele sfaturi pentru o stare de sănătate perfectă, longevitate şi
vitalitate.

Polenul

Polenul reprezintă un aliment “miracol” prin excelenţă. Asociat cu puţină miere, el

asigură creşterea organismului. Un grup de cercetători ruşi au identificat nu mai puţin
de 27 de elemente în compoziţia sa. Analiza biochimică arată că în conţinutul său se
găsesc proteine, zaharuri, substanţe minerale, oligoelemente, toate vitaminele şi, în plus,
fermenţi biochimici, hormoni, factori de creştere, pigmenţi. Aliment echilibrant,
dinamizator şi revitalizant, el redă în numai câteva zile vigoarea şi bucuria persoanelor
deprimate, obosite şi surmenate. Uşor laxativ, el dezintoxică organismul, iar consumul
său sistematic permite să se evite îmbătrânirea prematură. Polenul provoacă, de
asemenea, o creştere rapidă a cantităţii de hemoglobină din sânge. Examenele de
laborator au permis să se constate că în anemii, numărul globulelor roşii creşte cu
aproximativ 500.000/mm3 de sânge, după absorbţia timp de o lună a unei linguriţe de
polen zilnic. La convalescenţi şi bătrâni, polenul determină o creştere în greutate.
Această acţiune este însoţită de un efect energizant.

Raţia cotidiană normală de polen este de la o jumătate de linguriţă la o linguriţă. Se va

diminua doza dacă ea produce un efect laxativ prea accentuat; ea va fi mărită, însă, în
caz de oboseală accentuată, slăbire, creştere dificilă, anemie. Se indică să se consume cu
regularitate, mai ales de către cei care au împlinit deja 60 de ani. Este posibil ca unii,
ţinând o astfel de cură de polen, să resimtă unele dureri, ca nişte spasme sau crampe în
zona abdominală, aspect ce indică acţiunea puternic energizantă, de tonifiere şi
purificare a polenului ingerat, aspecte cu care organismul nu era obişnuit anterior.
Totuşi, după un anumit timp în care s-a preseverat cu “stoicism” în menţinerea curei,
durerile vor dispărea treptat până la eliminarea completă şi înlocuirea lor cu stări
euforice, de bună dispoziţie şi încredere. Acesta va fi un semnal edificator al acţiunii
pline de eficienţă a polenului.

Efectele maxime se obţin atunci cînd polenul este luat dimineaţa, după toaleta obişnuită,
pe stomacul gol. El trebuie ţinut în gură şi mestecat îndelung, chiar dacă se va topi
repede. În acest fel, pe lângă o excelentă asimilare în organism, el va ajuta la igiena şi
sănătatea cavităţii bucale. După ce a fost luată întreaga cantitate de polen, timp de 30
 Page 656 of 1147

minute, nu trebuie să se mănânce şi nici să se bea ceva. Este recomandat în toate bolile,
cu excepţia dibetului şi este un bun adjuvant în terapia cancerului. Luându-l în mod
regulat şi respectând aceste sugestii, polenul se va dovedi un adevărat panaceu,
îmbunătăţindu-ne starea de sănătate; consumul acestuia are efecte cumulative în timp.

Mierea de albine

Aliment esenţial în dieta naturistă, mierea naturală de albine este un produs de origine
animală şi vegetală, uşor de digerat şi asimilat, cu o enormă valoare nutritivă, calităţi pe
care nu le pierde în timp. Este fabricată de albine din nectarul florilor care, printr-o
prelucrare specială în interiorul organismului albinelor, este îmbogăţită cu substanţe
proprii şi depozitată apoi în celulele fagurilor. Adevărat concentrat de lumină solară,
despre mierea naturală se spune în mod semnificativ că era folosită frecvent chiar şi de
zeii din Olimp.

Mierea conţine o gamă largă de zaharuri asimilabile aproape instantaneu de către

organismul uman (dextroză, levuloză, zaharoză, etc.), diverse enzime, aminoacizi, unii
factori antibiotici (cum ar fi inhibina), minerale în formă naturală uşor de asimilat (fier,
cupru, mangan, siliciu, clor, calciu, potasiu, sodiu, fosfor, etc.), precum şi o varietate de
vitamine (C, K, PP, H şi unele vitamine din grupul B) pentru care mierea este (spre
deosebire de vegetale) un excelent mediu de conservare. Cele mai importante calităţi îi
sunt conferite mierii de complexul biologic al oligoelementelor pe care le conţine şi
care acţionează în cele mai diferite părţi ale organismului. Acestea, alături de conţinutul
în vitamine, fac din miere un aliment indispensabil, un adevărat medicament, cu largi
perspective de utilizare terapeutică.

Avantajele pe care le are mierea faţă de alte zaharuri nu sunt nici acestea de neglijat.
Mierea nu este absolut deloc iritantă pentru mucoasa aparatului digestiv, dimpotrivă,
este chiar eficientă în unele afecţiuni ale tubului digestiv. Ea este pe primul loc din
punctul de vedere al asimilării aproape imediate şi fără efort în organism, astfel încât
poate fi folosită în toate cazurile în care organismul are nevoie de un aport energetic
imediat. Dintre toate zaharurile, mierea este cel mai bine suportată de către rinichi. Este
un bun calmant, liniştind în mod natural şi fără efecte secundare negative organismul.
Este un aliment prin excelenţă igienic, relativ uşor de procurat şi chiar ieftin ţinând cont
de economiile pe care, prin intermediul ei, le facem nemaiavând nevoie de
medicamente.

Dintre multiplele binefaceri ale mierii de albine menţionăm: mierea hrăneşte inima
asigurând constanţa conţinutului de zaharuri din sânge; este un aliment ideal pentru
copii (e un bun îndulcitor, le furnizează mineralele de care au nevoie pentru creştere, are
o acţiune uşor laxativă şi antiseptică, poate fi folosită ca înlocuitor al edulcoranţilor în
alăptarea artificială a sugarilor, favorizează funcţionarea căilor digestive şi erupţia
dentară, este un remediu eficace contra enurezisului – adică urinarea involuntară în pat
în timpul nopţii, are o acţiune calmantă binefăcătoare şi este spontan foarte plăcută de
copii); este un aliment cu efecte hotărâtoare în timpul sarcinii; un bun tratament pentru
combaterea cârceilor - două linguriţe de miere la fiecare masă timp de o săptămână;
 Page 657 of 1147

poate fi folosită cu succes în vindecarea plăgilor şi arsurilor; este de un mare ajutor

pentru convalescenţi; are efecte de prelungire a vieţii; are posibilităţi de utilizare
cosmetică; poate fi folosită aât în curele de îngrăşare, cât şi în cele de slăbire; este o
sursă de energie şi recuperare a forţelor pentru sportivi.

Mierea poate fi consumată cel mai bine singură sau în combinaţie cu alte alimente, cu
condiţia să nu fie prea calde (peste 37ºC îşi pierde calităţile). Mierea polifloră este
indicată în consumul general, iar cea monofloră, în funcţie de provenienţa ei, are calităţi
terapeutice diverse, “moştenind” proprietăţile alimentare şi curative ale plantelor din
care este obţinută.

Hidromelul. O băutură tonică şi revigorantă se poate obţine amestecând 1 litru de apă cu

100 g miere şi lăsând-o la fermentat 1-2 zile într-un loc cald, până capătă un gust
acrişor. Se consumă de preferinţă la distanţă în timp de mese, pentru a savura efectul
reîmprospătător.

Zahărul invertit. În cazul în care nu avem mereu miere la dispoziţie sau ne este dificilă
procurarea acesteia, putem recurge, pentru a evita multiplele efecte nocive pe care le
declanşează în corp consumul de zahăr, la aşa-zisul zahăr invertit. Iată şi reţeta: 1 kg de
zahăr, 450ml de apă, o linguriţă rasă de acid citric (suc de lămâie) sau acid tartric (sare
de lămâie); toate acestea se fierb timp de 10 minute. Se colectează mereu spuma cu o
lingură de lemn. Se obţine astfel un amestec de două monozaharide - glucoză şi
fructoză, cu putere de îndulcire dublă faţă de zahăr. Prin faptul că zahărul invertit
conţine acid citric, previne anumite maladii. Se ştie de asemenea că acidul citric
sporeşte asimilarea calciului în intestine, contribuie la combaterea şi vindecarea
rahitismului, previne formarea calculilor renali, dizolvă uraţii (sărurile acidului uric) şi
are certe proprietăţi antiinfecţioase.

* Pe de altă parte, iată care sunt doar câteva dintre efectele consumului de zahăr alb:
Este considerat ca fiind unul dintre cele mai dure droguri, numit “moartea albă”. După
carne, ocupă primul loc în scurtarea vieţii. Deşi este de natură organică, prin rafinare îşi
pierde constituenţii naturali. Pentru a putea fi apoi metabolizat este invertit de către
organism, proces pentru care fură din rezervele acestuia respectivii constituenţi naturali
pe care i-a pierdut prin rafinare (calciu, magneziu, crom, vitamina B1, enzime). Aceasta
duce la hipoglicemie, scăderea imunităţii, carenţă de magneziu (una dintre marile cauze
ale instalării cancerului), slăbirea pancreasului (care îşi epuizează rezervele de fabricare
a insulinei, ceea ce duce în scurt timp la îmbolnăvirea de diabet), fragilizarea sistemului
osos şi a dentiţiei (organismul îşi mobilizează resursele de calciu pentru neutralizarea
zahărului), micşorarea aportului de crom în organism (conduce la infarct miocardic),
neutralizarea vitaminei B1 (boli ale sistemului nervos, tulburări de memorie, palpitaţii,
ameţeli, ulcere ale stomacului şi ale gambei, degerături, boli de circulaţie). Faptul că
este eliminat de organism constituie cea mai bună dovadă că, pentru corp, el este o
otravă.

Preparate din grâu

 Page 658 of 1147

Germenii de grâu conţin substanţele cele mai preţioase şi cele mai vitaminizante ale
bobului de grâu, care sunt: compuşi cu fosfor uşor asimilabili, săruri minerale
abundente, reprezentate în special de săruri de fier şi de magneziu. De asemenea, grâul
include proteine complete care conţin – în proporţii echilibrate – toţi acizii aminaţi
(aminoacizii) indispensabili vieţii, oligoelemente (precum zinc, cupru, mangan) şi
foarte multe vitamine, în special vitaminele A, B1, B2, C, E, PP. Dată fiind compoziţia
lor, germenii de grâu constituie una dintre cele mai bune surse naturale de fier, de
mangan şi de magneziu, de proteine rare şi de vitamine din complexul B şi vitamina E.

Consumul germenilor de grâu este recomandat în special în surmenaje de orice fel, în

anemii, în stări depresive, în convalescenţă, graviditate şi lactaţie. Germenii de grâu
reprezintă un aliment echilibrant, favorizează digestia, reglează funcţiile intestinale şi
acţionează ca tonic al sistemului nervos şi al nutriţiei.

Prin ”germeni de grâu” se înţelege stadiul corespunzător primei faze de încolţire a

boabelor de grâu, când la acestea apare un mic mugure. Când mugurele creşte peste 1
mm, se trece la stadiul de grâu încolţit. Singura contraindicaţie pentru utilizarea
germenilor de grâu este hipertensiunea arterială.

Adulţii pot consuma 2-3 linguri de germeni de grâu pe zi, la desert, porţionate câte o
lingură la fiecare masă. Copiii pot consuma între o linguriţă şi 4 linguriţe de germeni de
grâu pe zi, doza de creştere fiind de 1 linguriţă pentru 3 ani de vârstă. Sugarilor de la 6
luni la 1 an li se administrează 1 linguriţă împărţită în 2 sau 3 doze. În funcţie de starea
fiziologică a fiecărei persoane, aceste doze pot fi mărite.

Grâul încolţit: proprietăţile tonice şi vitalizante ale germenilor de grâu sunt mult
amplificate în cazul grâului încolţit, deoarece germinarea măreşte foarte mult puterile
vitaminizante ale seminţelor. Cei reumatici, bolnavi de de gută sau artrită, chiar cei
foarte afectaţi şi care nu tolerează pâinea completă, nu vor simţi absolut nici un
incovenient consumând grâu încolţit.

Modul de preparare este deosebit de simplu: se aşează boabele de grâu într-o farfurie şi
apoi sunt acoperite cu apă pentru a li se asigura germinarea. Acest rezultat va fi atins
după 24 de ore vara şi 36 de ore iarna. Apoi boabele se vor spăla foarte bine în mai
multe ape, iar în zilele următoare ne vom limita doar la a umezi uşor toate boabele,
având însă grijă să nu se formeze un strat de lichid superficial. Aceasta ne va permite să
evităm un început de putrezire, care survine atunci când boabele sunt acoperite cu un
exces de apă.

Grâul încolţit se consumă la începutul mesei, în doze de o lingură pentru adulţi şi o

linguriţă pentru tineri şi bătrâni. Înainte de a înghiţi grîul, trebuie ca boabele să fie
mestecate cât mai mult timp posibil, până ce ele capătă în gură un gust dulce. Pentru
bolnavi, copii şi sugari este recomandat un piure foarte fin, realizat prin sfărâmare, care
se amestecă apoi cu miere. Este recomandabil ca, înainte de a pune grâul la germinat,
să-l spălăm cât mai bine, deoarece adesea este tratat cu antiseptice şi insecticide.
 Page 659 of 1147

Pâinea din grâu integral: se frământă 1 kg de făină de grâu integral, 1 linguriţă de

rădăcină de tătăneasă (fără coajă) dată prin răzătoare, apă călduţă şi sare. Se lasă la
crescut 20-30 de minute, apoi se formează chifle mici care se pun la cuptor în tava
tapetată cu făină. Se poate prepara şi fără tătăneasă, cu adaos de morcov ras şi făină de
hrişcă.

Drojdia de bere

Drojdia de bere reprezintă o combinaţie echilibrată de substanţe minerale pe cât de rare

pe atât de uşor asimilabile. Ea conţine: 50% proteine care sunt uşor digerabile, toţi
acizii aminaţi indispensabili vieţii, gluten şi peptide în cantitate foarte ridicată (benefici
în procesele de dezintoxicare şi de rezistenţă la infecţii), lecitine, 14 săruri minerale
esenţiale, oligoelemente, 17 vitamine, etc. 100 gr. de drojdie de bere furnizează de 10
ori mai multa vitamina B1 decât pâinea, de 5-10 ori mai mult acid pantotenic decât
cerealele, de 20 de ori mai mult acid folic decât tărâţele de grâu.

Există levuri (drojdii) înalte, de panificaţie, cu activitate optimă între 15-20 grade
celsius şi levuri joase, cu activitate optimă între 5-6 grade celsius, folosite la fabricarea
berii. Numai ultimele se folosesc în terapeutică sub numele de drojdie de bere.
Drojdia de bere e considerată un aliment miracol, mult mai eficient chiar decât grâul şi
germenii de grâu, mai ales că nici o altă hrană nu conţine într-o combinaţie atât de
perfectă şi într-o formă atât de uşor asimilabilă o gama largă de substanţe nutritive
importante prin care, în această direcţie, drojdia de bere depăşeşte cu mult în valoare
cerealele, fiind mult mai eficientă decât laptele.

Este foarte indicată în anemii, stări de oboseală, uşurând eliminarea de toxine şi deşeuri
metabolice. Prin conţinutul său ridicat de proteine şi prin natura acizilor aminaţi pe
care-i conţine, joacă un rol protector pentru ficat. Este indicată în avitaminoze B sau
complexe, afecţiuni neurologice sau neuromusculare, alcoolism, hepatite, ciroze,
afecţiuni renale, afecţiuni intestinale. Are acţiune inhibitoare asupra unor germeni
patogeni ca: stafilococ, streptococ, colibacil. Remediază rapid dezechilibrul florei
intestinale, mai ales cel rezultat în urma administrării de legume, fructe sau miere în
doze de o jumătate de linguriţă pentru copii şi o linguriţă pentru adulţi şi bătrâni;
Extern: sub formă de spălături (o linguriţă de drojdie dizolvată într-un litru de apă) în
gastroenterite acute infantile, enterite muco-membranoase, afecţiuni ale mucoasei
vaginale.

Pătrunjelul

Această plantă este extraordinar de bogată în elemente preţioase şi efecte terapeutice.

Pătrunjelul conţine, pentru numai o sută de grame, circa 200 mg de vitamina C, pe când
lămâia – considerată foarte bogată în vitamina C – conţine numai 100 mg. În plus, el
mai conţine 60 mg de provitamina A (betacaroten), pe când morcovul conţine de la 2 la
14 mg. Prin aceasta el se constituie într-un foarte puternic antioxidant, vitamina C şi
betacarotenul fiind doi din cei trei antioxidanţi naturali pe care organismul are nevoie
 Page 660 of 1147

să-i primească prin alimentaţie. Pătrunjelul mai conţine, de asemenea, 240 mg de calciu
şi 20 mg de fier la 100 mg.

El este un excelent antiseptic al sângelui, ca şi al intestinului, după unii terapeuţi fiind

un preventiv al cancerului. Pătrunjelul are un rol echilibrant prin conţinutul său de
calciu şi, în consecinţă, este foarte indicat în cazurile de rahitism şi tuberculoză.
Datorită conţinutului de fier, are efect antianemic şi este un excelent remediu în
afecţiunile oculare, datorate unor deficienţe de caroten. Pătrunjelul are, de asemenea,
efecte de întârziere a îmbătrânirii. Se indică să se presare (după ce în prealabil a fost
bine spălat) peste diferite feluri de mâncare; la nevoie poate fi consumat şi sub formă de
suc.

Iaurtul

Iaurtul este un aliment uşor asimilabil, fiind considerat un adjuvant digestiv foarte bun.
În plus, datorită acidului lactic şi bacteriilor pe care le conţine, el menţine existenţa unei
flore intestinale binefăcătoare. Binefacerea cea mai importantă a iaurtului constă în
faptul că el aduce organismului vitamina B şi săruri de calciu în proporţie ridicată.
Proprietăţile sale remarcabile sunt, fără îndoială, una din cauzele esenţiale ale vigorii şi
longevităţii popoarelor de păstori din Bulgaria şi Caucaz, care consumă din timpuri
imemoriale iaurt şi lapte bătut. Însă este bine să nu depăşim măsura, deoarece un exces
de acid lactic are, în timp, efect demineralizant. Un pahar de iaurt pe zi constituie o
doză convenabilă şi, în cazul unei cure, aceasta nu se va prelungi mai mult de 10-15 zile
pe lună.

Untul clarificat

Este un bun remediu pentru sistemul nervos şi pentru buna funcţionare a organismului.
Este una din substanţele onctuoase foarte preferate de organismul uman. Lubrefiază şi
întăreşte întregul organism. Modul în care se prepară untul clarificat este simplu:

Se pune untul alimentar la topit într-un vas emailat. Se lasă să fiarbă şi se colectează
mereu, cu o lingură de lemn, spuma formată. Se ţine pe foc mic, pentru a nu se arde,
până devine transparent ca uleiul. Imediat după limpezirea sa în totalitate, se ia repede
de pe foc, pentru a evita arderea sa. Se lasă să se răcească puţin, se strecoară prin tifon
dublu şi apoi se lasă să se solidifice. Din 4 pachete de unt alimentar se obţine
aproximativ un borcan de 400 g unt clarificat. Acest unt este mult mai hrănitor, este pur
(sattvic) şi se poate păstra oricât de mult timp fără să se altereze.

Acest tip de unt mai poate fi folosit şi pentru îngrijirea pielii şi tratamente cosmetice, în
combinaţie cu diferite plante (muşeţel, lavandă, sânzâiene, etc.), în funcţie de
preferinţele şi nevoile proprii. Pentru aceasta se procedează în felul următor: imediat
după ce untul a fost luat de pe foc şi este încă lichid, se adaugă plantele dorite; se lasă
aşa 24 de ore, apoi se pune din nou la topit până devine lichid, se strecoară şi se lasă să
se solidifice.
 Page 661 of 1147

Preparate din soia

Laptele de soia: se pun 500 g de soia într-un vas şi se adaugă apă cât să o acopere. Se
lasă la înmuiat 12 ore. Apoi se spală bine, se adaugă apă proaspătă şi se pune la fiert,
dar nu în vase de aluminiu. În timpul fierberii se schimbă apa de două ori. După ce a
fiert cel puţin 2 ore la foc mic, se strecoară şi se dă prin maşina de tocat. Se pune într-un
sac de tifon, iar sacul se pune într-un vas mare în care se adaugă 2 l de apă călduţă. Se
frământă bine sacul cu soia de mai multe ori. Lichidul obţinut se pune într-un alt vas. Se
mai adaugă 2 l de apă călduţă şi se repetă procedeul. Apoi se amestecă lichidul rezultat
cu cel obţinut prima dată. Se fierbe 20 de minute amestecând continuu cu o lingură de
lemn. Se ia de pe foc şi se îndulceşte cu miere după gust. Se serveşte la fel ca laptele
obişnuit.

Untul de soia: se amestecă 250 ml de apă cu 2 linguri făină de soia într-un vas şi se
fierbe până se obţine o pastă. Se ia de pe foc şi se pune la răcit, apoi se adaugă ulei
foarte încet, amestecând continuu, ca pentru pregătirea unei maioneze.

În final, va prezentăm două remedii eficiente pentru prelungirea vieţii, bazate pe un alt
aliment miracol: usturoiul

Remediu siberian: 100 g usturoi şi 150 g ceapă se dau printr-o răzătoare fină, se adaugă
2 linguri oţet de mere şi se lasă la loc cald 24 ore. Se încălzesc puţin 350 g miere, se
amestecă cu usturoiul, ceapa şi oţetul, după care se lasă la “copt”, la loc cald, timp de 7
zile. Se strecoară apoi printr-o sită deasă. Amestecul se ia în doze de 4 linguriţe luate
una după alta, o dată pe zi. Tratamentul se continuă până la vindecare fără a se întrerupe
nici o zi, deoarece are efect cumulativ. Este indicat în cazuri de: senilitate, debilitate,
angină pectorală, deficienţe cronice ale aparatului respirator, lipsă de energie.

“Elixirul tinereţii”: 350 g de usturoi bine pisat se amestecă cu sucul de la 24 de lămâi

mari. Se lasă 24 de ore într-un borcan acoperit cu tifon. Se agită bine înainte de
întrebuinţare. Doza: o linguriţă seara, cu o jumătate de pahar de apă călduţă. Este
indicat pentru: oboseală cronică, lipsă de energie, obezitate, hipotensiune.
Cuvinte cheie :
Răspunsuri la Aceste Discuţii
Spanacul si salata verde

E primavara, iar pietele sunt frumos colorate si, in plus, parfumate de aroma
zarzavaturilor de sezon: spanac, urzici, leurda, untisor, salata verde, ridichi, ceapa si
usturoi verde etc. Toate aceste legume, odata consumate, ajuta la intarirea sistemului
nostru de aparare, la curatirea organismului, in special a sangelui, de toxine. Proprietati
nutritive deosebite prezinta spanacul si salata verde.

Spanacul este o planta din familia amarantaceelor si a fost cultivata pentru prima oara in
Asia de sud-vest. Inca din copilarie, am fost probabil cu totii admiratori ai lui Popeye
marinarul si ne-am straduit sa mancam spanac doar ca sa fim la fel de puternici ca el.
 Page 662 of 1147

Puterea acestui personaj venea din cantitatea mare de fier pe care o contine spanacul.

Ca o paranteza, in anii '30 s-a publicat o statistica eronata privind alimentele cele mai
bogata in fier. Astfel, pentru spanac s-a raportat o cantitate de fier de 10 ori mai mare
decat in realitate. Acest lucru nu face insa spanacul mai putin valoros din punct de
vedere nutritiv. El contine asadar fier, calciu, clorofila, beta-caroten (necesar pentru
formarea vitaminei A), vitamina B6, vitamina C, sodiu si potasiu.

Sulful pe care-l contine spanacul ajuta la detoxifierea ficatului, iar vitamina A ajuta la
imbunatatirea vederii pe timp de noapte. Datorita continutului mare de compusi
flavonoizi(13), spanacul este un aliment anti-cancerigen. S-au produs anumite extracte
din spanac si, in urma studiilor clinice asupra acestora, s-a constatat ca ele ajuta la
inhibarea dezvoltarii celulelor canceroase de la nivelul stomacului si al pielii.

Spanacul se poate consuma proaspat, sub forma de salata, sau fiert, ca sote. Frunzele
proaspete de spanac se pot mentine in frigider 7-8 zile, iar in congelator, pana la 6 luni.

Salata verde sau laptuca este o planta care face parte din familia asteraceelor si a fost
cultivata cu mii de ani in urma in zona bazinului mediteranean, fiind prezenta si in
bucataria antica greaca sau egipteana. Exista mai multe soiuri de salata verde si de
multe ori e dificil sa-l alegi pe cel mai bun.

Ca regula generala, cu cat culoarea frunzelor este mai inchisa, cu atat salata respectiva
este mai bogata in fitoelemente. Din punct de vedere nutritiv, salata verde este apreciata
pentru continutul ei caloric foarte redus (90% apa), in plus aduce un important aport de
acid folic, vitamina C, beta-caroten, potasiu si o substanta fitochimica numita lactucin,
care are proprietati sedative.

Ca beneficii aduse sanatatii, salata verde promoveaza sanatatea hepatica, reduce riscul
de boli cardiace, cancer si combate insomnia. Salata verde poate fi consumata sub
forma proaspata (in cele mai multe cazuri, fiind si este cea mai recomandata forma de
consum) dar si gatita, sub forma de supa de salata verde sau de sote preparat la cuptor.

In functie de soi, salata verde poate fi mentinuta proaspata in frigider intre 5 si 10 zile,
timp in care exista riscul sa mai piarda din fitoelemente.

Alimente miracol din dieta de vara

Intotdeauna inainte de vacanta la mare ne dorim sa fim mai usori si mai supli. Si natura
ne pune la dispozitie o sumedenie de bunatati care ne pot ajuta in acest sens.

Vegetarianismul strict nu este nici pe departe o solutie pe termen lung, insa este foarte
utila si recomandata o marire a cantitatilor de fructe, legume, cereale integrale si
seminte consumate in aceasta perioada a anului. Iar prin combinarea acestora cu alte
principii nutritive importante, vom obtine si o fireasca scadere in greutate.
 Page 663 of 1147

Majoritatea alimentelor din plante sunt sarace in calorii si in grasimi, nu au colesterol si

asigura in acelasi timp o hranire completa a organismului. Consumate proaspete si
integrale, acestea nu vor fi surse de ingredienti nocivi, specifici procesarii alimentelor.

Este important asadar sa consumam o mare diversitate de legume si fructe colorate

pentru a putea beneficia la maxim de efectele lor asupra sanatatii. Asta pentru ca ele
contin diverse substante fitochimice care se combina si se completeaza reciproc in lupta
pentru mentinerea starii de sanatate. Este posibil, de exemplu, ca substantele chimice
din grapefruitul roz consumat la micul dejun, sa ne protejeze mai bine atunci cand se
combina cu avocado-ul din salata de la pranz.

Conform studiilor clinice, alimentele descrise in continuare contin substante fitochimice

care se dovedesc a fi alegeri excelente din punct de vedere nutritional. Este recomandat
asadar sa se consume cat mai des din urmatoarele alimente:

Broccoli si varza

Isotiocianatii din aceste legume crucifere stimuleaza functiile ficatului si-l ajuta sa
descompuna pesticidele si alte substante carcinogene. Aceste fitochimicale reduc riscul
in cazul persoanelor susceptibile de cancer de colon.

Morcovi si mango

Alfa si beta carotenii continuti de aceste legume si fructe portocalii joaca un rol foarte
important in prevenirea cancerului, mai ales al celui de plaman, esofag si stomac.

Citrice, mere, rosii

Diversii compusi flavonoizi, care se gasesc in aceste fructe si legume, joaca de

asemenea un rol important de antioxidanti si luptatori eficienti impotriva cancerului.

Usturoiul si ceapa

Aceasta categorie de legume este bogata in alilsulfide, care ajuta la scaderea tensiunii
arteriale ridicate, au actiune antibiotica si preven unele forme de cancer ale stomacului
si tractului digestiv.

Grapefruit roz, ardei rosii si tomate

Substanta fitochimica numita licopen este de fapt prezenta in cantitati mai mari in
aceste alimente chiar si dupa gatit, ceea ce face ca pasta de tomate sau sucul de rosii ca
fie cele mai bune surse de licopen (licopenul are efecte pozitive in profilaxia si
tratamentul cancerului de plaman si de prostata).

Struguri rosii, capsuni si afine

 Page 664 of 1147

Antocianinele din pigmentul natural, care dau culoarea acestor fructe, pot ajuta la
prevenirea bolilor cardiovasculare, prin prevenirea formarii trombilor vasculari.
Antocianinele par sa ajute de asemenea si la oprirea dezvoltarii formatiunilor maligne.

Asadar prin simpla savurare a acestor "alimente-medicament" avem toate sansele sa

obtinem o forma excelenta, o silueta superba si mai ales pregatita pentru plaja.

MANCAREA PREFERATA
salata verde(laptiuca)se taie salata,se adauga ulei de masline,cateva picaturi de otet de
struguri negri si miere de albine dupa gust. 750 g.o portie se mananca cu o felie de
paine itegrala,pofta mare!

APILARNILUL

Apilarnilul este un produs apicol biologic activ obtinut pe baza produselor din stup,
vitalizant, biotrofic, tonifiant si psihotonic, potenteaza factorii naturali de aparare a
organismului, a sistemului imunitar ( in literatura de specialitate este mentionat ca fiind
posibil a avea efecte bune in cancer si SIDA).
Este un bun reglator al metabolismului corpului uman.
Datorita continutului relativ mare in testosteron, se recomanda sportivilor
si persoanelor care depun un efort fizic mare.

Apilarnilul are consistenta si culoarea iaurtului. Este perisabil, de aceea

se pastreaza numai congelat. La decongelare, se amesteca imediat in
miere, in proportie variabila. Cu cat concentratia este mai mare, cu atat
timpul de pastrare este mai scurt. Recomandam o concentratie de
1/10 (50g apilarnil la 500g miere). Se pastreaza in frigider.

APITERAPIA

Daca in trecut, mierea si celelalte produse apicole, erau folosite in completarea si

imbunatatirea hranei omului, astazi ele sunt
folosite si la combaterea si prevenirea durerii si a suferintei omului, deoarece albinele
au adaugat produsului primitiv, fermenti,
enzime, substante bactericide, bacteriostatice, care le-a conferit anumite virtuti
terapeutice.
Produsele apicole pot fi intrebuintate impartite in doua grupe. Produse apicole naturale
directe cum ar fi mierea ceara,
propolisul, polenul, pastura, laptisorul de matca, veninul de albine si apilarnilul.
Produse apicole naturale indirecte :hidromelul,
otetul de miere, turtele si prajiturile din miere, cremele cu ceara, preparatele cosmetice
 Page 665 of 1147

pe baza de produse apicole.

Mierea in combinatie cu propolis si laptisor de matca s-a dovedit a fi eficienta in
afectiuni ale tubului digestiv, ficatului, in astenii
nervoase, insomnii.
In tara noastra sunt foarte multe produse apiterapice. In tratamentul afectiunilor
dermatologice se poate folosi spraiul cu
propolis sau crema apidermin.
Mierea poate fi consumata simplu sau sub forma de adaus la ceai.
Eu am folosit ca indulcitor al ceaiurilor consumate zilnic zaharul, insa din studiile
ulterioare si din experienta altor bolnavi, am
ajuns la concluzia ca este foarte indicat sa se foloseasca mierea. Acesta este si motivul
pentru care am abordat acest subiect.

Ce face apa daca e bauta inainte de a manca si imediat dupa masa!

Un articol foarte bun.Nu doar despre apa calda dupa mancare,dar si despre atacul de
cord.Chinezii si japonezii beau ceai fierbinte in timpul mesei,nu apa rece. Poate e
timpul sa adoptam obiceiul lor la masa.
 Page 666 of 1147

Pentru cei carora le place sa bea apa rece,acest articol se adreseaza direct.Este frumos sa
bei un pahar cu apa rece dupa masa,dar apa rece solidifica hrana uleioasa pe care tocmai
ai inghitit-o. Va incetini digestia..Cand aceasta reactioneaza cu acidul,se va rupe si va fi
absorbita de intestine mai repede decat mancarea solida. Trece in intestine si foarte
rapid se transforma in grasime si duce la cancer.Este cel mai bine sa se bea supa
fierbinte sau apa calda dupa mancare.. Simptome comune de atac de cord.....Un punct
serios referitor la atacul de cord - Ar trebui sa stiti ca nu fiecare simptom de atac de cord
este durerea bratului stang. Atentie la dureri intense in zona falcilor. S-ar putea sa nu
aveti niciodata prima durere in piept in timpul atacului de cord. Nausea(ameteala) si
transpiratia intensa sunt tot simptome comune. 60% din cei care au atac de cord in
timpul somnului nu se trezesc. Durerea la falci te poate trezi din somnul adanc.Sa fim
atenti.
CALCULOZA BILIARA

Calculoza biliara, numita si Litiaza biliara, este o afectiune provocata de dezvoltarea

unor calculi biliari (depuneri de colesterol, pigmenti, saruri biliare) in vezica biliara
(Colecist sau "fiere") sau in caile biliare extra sau intrahepatice.
Calculii se formeaza atunci cand exista o cantitate considerabila de colesterol in bila sau
atunci cand vezica biliara nu se goleste in mod normal. Bila contine cca. 96% apa,
restul fiind saruri minerale, colesterol si alte grasimi, iar orice modificare in continutul
de apa sau in evacuare genereaza dupa caz: calculi, icter, infectie, cancer.

Cauze care duc la aparitia Litiazei biliare sunt :

1. proasta nutritie
2. alimentele ce contin conservanti
3. toxicitatea unor medicamente
4. infectiile virale
Din toti acesti factori care duc la epuizarea ficatului, scazandu-i capacitatea de filtrare,
deriva o bila toxica de culoare verde inchis si foarte coroziva.

Simptome date de litiaza biliara se caracterizeaza prin:

 Page 667 of 1147

- dureri in zona stomacului si in parte superioara dreapta a abdomenului

- zona subcosala dreapta(hipocondru drept)
- spasme
- colici
- greturi, varsaturi
Trebuie evitata alimentatia hipercalorica, cu exces de grasimi si dulciuri pentru a nu se
ajunge la cresterea colesterolului si la depasirea ponderala. Regimul dietetic va exclude
,asadar, alimentele ce produc contractia puternica a veziculei: prajeli, afumaturi,
mezeluri, sosuri, smantana, maioneze, unt, conserve, varza, fasole, alcool, cafea,
ciocolata. Se admit lactatele degresate, fainoase, carne slaba de peste, sau pasare, fructe
si legume.

Unele plante medicinale au proprietatea de a diminua ritmul de depunere a calculilor, in

unele cazuri contribuind, chiar, la eliminarea acestora.
Tratamente naturiste calculoza biliara

Frunze de Menta (Folium Menthae)

Infuzie din 1 lingurita de frunze la o cana de apa; se beau 1-2 cani pe zi.

Macese (Fructus Cynosbati)

Infuzie din 2 linguri de fructe la 1/2 de litru de apa, cantitate care se bea in cursul unei
zile.

Radacina de Brusture (Radix Bardanae)

Decoct din 2-4 linguri de radacina la 1 litru de apa; cantitate care se bea in cursul unei
zile.

Flori de Albastrele (Flores Cyani)

Infuzie din 1 ligurita de flori la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.

Matase de Porumb (Stigmata Maydis)

Infuzie din 2 linguri la o cana de apa; se bea cate 1 ligura la 3 ore.

Amestec din :
- flori de Musetel (Flores Chamomillae)-10g,
- flori de Albastrele (Flores Cyani)-30g,
- frunze de Menta-10g,
- Turita mare (Herba Agrimoniae)-10g,
- Rostopasca (Herba Chelidonii)-10g,
- Macese-15g,
- matase de Porumb-15g.
Infuzie din 1 lingura de amestec la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.

Amestec din:
- ulei volatil de Brad (Oleum Abies albae)-5g,
- ulei volatil de Jneapan (Oleum Pini Montanae)-5g,
 Page 668 of 1147

- ulei volatil de Menta (Oleum Menthae)-5g,

- ulei de Floare-soarelui-75g

Sub forma de picaturi: de 3 ori pe zi, cate 5 picaturi pe zahar sau in putina apa, inainte
de masa. In cazul colicilor (dureri puternice), se recomanda 30-40 de picaturi deodata.

Alte recomandari si masuri de auto-asistenta

- bea in 3 reprize pe zi, inainte de mesele principale, infuzie de anghinare sau infuzie de
galbenele din 2 lingurite planta la 300 ml apa clocotita

- bea in doze mici pe parcursul unei zile, ceai de radacina de brusture: 2-4 linguri de
radacina la 1 l de apa clocotita

-bea 2-3 cani / zi de infuzie de menta: 10 g la 200 ml de apa; 20 picaturi/zi de tinctura

sau ulei de menta, maresc secretia bilei in cazul tulburarilor hepatice

-2 cani de infuzie din flori de maces - 2 lingurite la o cana de apa clocotita.

 Page 669 of 1147

TARHONUL: o vegetală de sezon

Cu multă vreme în urmă, slavii au adus mai viguroasă, căci se pare că protejează
tarhonul şi pe meleagurile noastre, din împotriva apariţiei cariilor şi tartrului,
nordul îndepărtat al Asiei. Frunzele sale, întărind, de asemenea, rădăcinile şi gingiile.
foarte aromate, cu gust uşor amărui, Pentru calmarea durerilor de măsele, foarte
amintind de anason, interesează, în special bun este următorul remediu: o mână de
datorită conţinutului de uleiuri eterice. Se tarhon (cu tot cu rădăcini) tocat se pune
folosesc atât în bucătărie, pentru într-un borcan şi se acoperă cu oţet, se
condimentarea ciorbelor şi fripturilor, cât şi astupă şi se agită bine (30 de minute). Se
în scop curativ, îndeosebi pentru tratarea scoate apoi tarhonul, se mestecă puţin în
unor afecţiuni renale, hepatice şi stomacale. gură şi se ţine în locul dureros.
În situaţia unui regim hiposodic, această l Adjuvant în tratamentul arteritei
plantă înlocuieşte de minune sarea. Reuşiţi să vă menţineţi în formă datorită
l Leac util în caz de colecistită maceratului de tarhon, care ajută la
Efectele benefice ale tarhonului se pot optimizarea circulaţiei sanguine, fluidizează
proba în afecţiunile biliare, chiar şi când sângele şi împiedică formarea trombilor.
acestea s-au cronicizat şi nu mai răspund la lată cum se obţine acest minunat preparat:
tratamentele clasice, un remediu care Trei mâini de frunze de tarhon se taie
uşurează considerabil digestia este mărunt, se pun într-un borcan şi se acoperă
următorul: cu o jumătate de litru de oţet de mere,
Peste o linguriţă de frunze uscate (sau două lăsîndu-se să stea astupate vreme de şapte
linguriţe de frunze proaspete) se toarnă o zile. În tot acest timp, se recomandă
cană de apă clocotită şi se lasă să se agitarea zilnică a recipientului, pentru
infuzeze 20 de minute. Se strecoară şi se uniformizarea preparatului. Se filtrează şi
bea ceaiul fierbinte, pe stomacul gol. În se bea câte un păhărel înainte de fiecare
colecistită cronică, este mai bun maceratul: masă. Se pot urma câteva cure de două-trei
în loc de apă opărită se foloseşte cea rece, săptămâni anual.
păstrându-se aceleaşi cantităţi, şi se lasă la Începeţi totodată să beţi ceai de sulfină
temperatura camerei vreme de patru ore. galbenă, care ajută la dilatarea vaselor de
l Calmant sigur sânge periferice şi măreşte permeabilitatea
pentru migrene arterelor, înlăturând vasoconstricţia. De
Două mâini de frunze proaspete de tarhon asemenea, faceţi unele modificări în dietă,
se pun într-un borcan şi se acoperă cu spirt reducând drastic grăsimile de origine
îndoit cu apă. Se astupă şi se lasă la macerat animală, sarea, alcoolul, cafeua şi
zece zile. Se filtrează apoi şi se pune în dulciurile.
sticluţe. La nevoie, se masează cu acest l Scăpaţi-vă copilul
preparat ceafa, fruntea şi tâmplele. de oxiuri
l Împrieteniţi-vă cu tarhonul Un tratament naturist, recomandat din
Tarhonul se prezintă sub forma unei tufe, cu bătrâni, se dovedeşte excelent. Trei mâini
o tulpină bine ramificată, pe care se găsesc de tarhon se lasă, cu o jumătate de litru de
frunze lungi, lanceolate. Florile sunt apă, de seara până dimineaţa, când se
galbene spre violaceu, dispuse în formaţiuni filtrează. Lichidul se pune deoparte, iar
 Page 670 of 1147

globuloase. Uzual, tarhonul se înmulţeşte planta rămasă se opăreşte cu încă o

prin butaşi. Pentru obţinerea acestora, vara, jumătate de litru de apă, după care se lasă la
când tufa este bine dezvoltată, se taie răcit şi se strecoară. Se combină cele două
fragmente ramificate de tulpină şi se pun extracte, obţinându-se un ceai, care se bea
într-o lădiţă care conţine un amestec format în două reprize: jumătate din cantitate
din pământ de pădure, mraniţă şi nisip, în dimineaţa, jumătate seara. Tratamentul se
proporţie de 4:4:2. Se ţine la loc umbros şi repetă zilnic, vreme de două săptămâni.
se udă periodic, fără însă să băltească. După Este valabil pentru ascarizi, oxiuri şi tenie.
înrădăcinare, toamna, butaşii se mută în l Un ajutor de nepreţuit în caz de
grădină. Alegeţi un loc însorit şi ferit de dislipidemie
vânt, cu sol nisipos dar bine legat, cu adaus Timp de trei luni de zile, cu un sfert de ceas
de îngrăşămînt organic. Se plantează pe înainte de fiecare masă, consumaţi câte
şiruri, la 20 cm distanţă între răsaduri şi 50 patru frunzuliţe de tarhon mature,
cm între rînduri. Cultura astfel iniţiată proaspete, pe care le mestecaţi foarte bine
durează şapte-opt ani. Frunzele se pot înainte de a le înghiţi. Nivelul
recolta pe tot parcursul verii, după colesterolului, al trigliceridelor poate fi
necesităţi. Este o vegetală care trebuie adus mult mai aproape de cel normal.
udată destul de des, sistemul său radicular l Cel mai bun antireumatic natural
nefiind foarte bine dezvoltat în profunzime. Aş vrea să vă supunem atenţiei în cele ce
Frunzele de tarhon se pot păstra uscate şi urmează reţeta unui preparat care dă bune
mărunţite, dar cel mai bine puse în oţet, rezultate în tratarea durerilor reumatice.
căci îşi păstrează aroma, iar zeama scursă Această boală despre care se spune că nici
se poate folosi pentru salate. Câteva frunze nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăieşti
proaspete, mestecate dimineaţa, pe normal face ravagii mai ales în rândul
stomacul gol, vă protejează dinţii împotriva vârstnicilor, dar nici tinerii nu sunt pe
cariilor, vă întăresc gingiile. Înghiţite apoi, deplin feriţi de chinuitoarele dureri, mai
stimulează pofta de mâncare. ales dacă nu s-au ferit de frig şi umezeală şi
Ca să vă convingeţi să vă împrieteniţi cu Ie-a intrat boala în oase.
această plantă, încercaţi şi o reţetă de ciorbă Peste patru pumni de tarhon mărunţit se
absolut fabuloasă. Aveţi nevoie de un pune un litru de rachiu de drojdie. Se astupă
kilogram de carne de porc afumată, tarhon recipientul, se lasă la macerat o lună, după
în oţet, ceapă, două linguri de orez, două care se filtrează. Se iau în fiecare zi cinci
linguri de smântână, un gălbenuş. Se pun linguri din acest preparat, diluat în apă. Cu
apă, carnea şi ceapa mărunţită pe foc acelaşi tip de remediu se pot face şi frecţii
mediu. Când carnea este aproape fiartă, se pe locurile dureroase. Efectele sunt
adaugă orezul. După ce boabele se umflă extraordinare!
bine, se pune tarhonul tocat, plus o lingură- l Regim pentru colita de putrefacţie
două din oţet. Separat, se bate gălbenuşul Tuturor celor care suferă de colită de
cu smântână şi se înglobează înainte de a putrefacţie şi se confruntă cu neplăcutele
lua oala de pe foc. simptome de tip balonare, dureri de burtă,
l Aliatul stomacului sănătos scaune diareice, constipaţie etc. se
Leacul care se prepară e extrem de simplu: recomandă să urmeze următoarea cură
se opăreşte o linguriţă de plantă mărunţită atunci când se află în plină criză. Cu
cu 300 ml apă clocotită. Se acoperă vasul siguranţă îşi vor regăsi mult mai rapid
pentru zece minute, apoi se strecoară. Se sănătatea. lată în ce constă: Trei zile la rând
 Page 671 of 1147

bea câte o cană de ceai după fiecare masă. nu se mănâncă decît fructe şi legume
De asemenea, ajută foarte mult să presăraţi proaspete (eventual foarte puţină pâine) şi
pe tot ce mâncaţi puţin tarhon tocat. Este o se beau supe condimentate din belşug cu
plantă aromată care se găseşte în orice tarhon. De asemenea, înainte şi după fiecare
plafar şi are un gust nemaipomenit de bun. masă, se mestecă două-trei frunze de tarhon
Tot din tarhon se poate prepara un lichior proaspăt.
foarte util în calmarea colicilor intestinale. l Un preţios aliat în lupta cu cancerul
Se face un sirop din 200 g zahăr şi o Printre plantele cu dovedit potenţial
jumătate de litru de apă. După ce se răceşte, anticancerigen se numără şi tarhonul, o
se adaugă o jumătate de litru de alcool de vegetală despre care majoritatea oamenilor
45o în amestec se pune apoi un pumn de ştiu că merge de minune în ciorbele
frunze şi tulpini de tarhon şi se lasă la acrişoare de cartofi sau fasole. În dietele de
macerat 45 de zile. În criză, se consumă cruţare, condimentarea cu tarhon proaspăt
câte un păhărel de lichior. sau uscat a salatelor şi mâncărurilor
l Reduceţi durerile catalizează procesul de vindecare.
de dinţi Consumul regulat, dacă se poate zilnic, al
Pentru a vă păstra cât mai multă vreme acestei plante joacă un rol esenţial în
sănătatea dinţilor şi a face cât mai rar vizite reducerea incidenţei cancerului gastric şi
la dentist, se recomandă nu să nu mai intestinal. Chiar şi dacă diagnosticul
mâncaţi dulciuri, aşa cum v-aţi aştepta, ci sumbru a fost stabilit, o cură cu suc de
să folosiţi o plantă absolut extraordinară, pe tarhon, adjuvantă chimioterapiei, se poate
care cu siguranţă aţi utilizat-o de dovedi de ajutor. Trei mâini de tarhon
nenumărate ori până acum la aromatizarea a proaspăt se dau prin maşina de tocat (sau se
diverse feluri de mîncare: tarhonul. În unele zdrobesc în mixerul electric, după ce s-a
sate din Ardeal, unde această vegetală adăugat puţină apă), după care se storc bine
proaspătă este consumată dimineaţa la prînz printr-un tifon. Sucul astfel obţinut se bea
şi seara, oamenii au dantura imediat, de preferat dimineaţa, pe stomacul
gol. Cura durează minimum o lună. Sucul
poate fi conservat vreme de 12 ore la
frigider.

Boabele de ovăz (Avena sativa) se curăţă de impurităţi şi se spală. Într-un sfert de litru
de apă se toarnă o lingură de ovăz şi se clocoteşte 7 minute. Se strecoară şi se pune o
linguriţă de miere de albine şi un sfert de litru de lapte călduţ fiert. In cazul
vegetarienilor se pune lapte de soia.Pentru diabetici nu se pune miere. Se consumă în
fiecare dimineaţă, câte o cană din această băutură, cu felii de pâine graham, sau pâine
neagră prăjită. Se administrează timp de o lună de zile, după care urmează o pauză de o
lună. Tratamentul durează 6 luni pe an. Este indicat în menţinerea corpului sănătos până
la adânci bătrîneţi, menţinerea "capului limpede" datorită fosforului şi pentru o bună
circulaţie a sângelui, în special la membrele inferioare.

Broccoli, folosit impotriva cancerului stomacal

08-04-2009

Intr-un studiu recent al cercetatorilor americani, publicat în revista Cancer Prevention

 Page 672 of 1147

Research, se demonstreaza faptul ca alimentatia zilnica cu broccoli poate sa ofere o

protectie eficienta împotriva cancerului stomacal. O substanta din broccoli, sulforafan,
poate activa un numar de gene antioxidante si enzime din celulele sistemului imunitar.
Aceeasi substanta stimuleaza producerea în intestine a unor enzime care asigura
protectie împotriva substantelor inflamatoare care provoaca distrugerea lantului ADN.
Cantitatea zilnica de broccoli, recomandata de cercetatorii de la Scoala de medicina a
Universitatii John Hopkins, este de 70 de grame. Oamenii de stiinta stiu de mult timp ca
sulforafanul actioneaza ca un antibiotic puternic împotriva Helicobacter pylori, o
bacterie care provoaca gastrita, ulcer si cancer stomacal. În timpul acestui studiu, o
echipa internationala de cercetatori a decis ca jumatate din voluntari sa primeasca o
portie zilnica de plante tinere de broccoli, iar cealalta jumatate a primit lucerna, care nu
contine sulforafan. Cercetatorii au descoperit faptul ca activitatea bacteriei Helibacter
pylori a scazut cu 40% in cazul primei jumatati, în timp ce în grupul voluntarilor care au
primit lucerna nu
s-a înregistrat nici o modificare. Organizatia Mondiala a Sanatatii a clasat Helicobacter
pylori în categoria agentilor cancerigeni. Aceasta bacterie se dezvolta în peretii interni
ai stomacului, iar oamenii de stiinta declara ca ea afecteaza aproape jumatate din
populatia de pe Terra. Bacteria Helicobacter pylori are o forma de tirbuson si a fost
asociata de multa vreme cu ulcerul stomacal. Acesta poate fi tratat, in cele mai multe
cazuri, cu antibiotice

CARMOL

1 CAPACEL SI 5 CAPACELE DE APA CALDA / se pune solutia toata pe o batista si

se aplica pe burta in zona ovarelor. Se tine acolo pana se usuca batista. E de preferat sa
se faca tratamentul seara, inainte de culcare. Pentru probleme genitale si reumatismale.

PETROL

15 zile tratament.
Se pune 100 ml petrol intr/un borcan cu capac si se pune la sterilizat intr/o oala cu apa.
Se lasa apoi la racit.
O lingura de petrol in fiecare dimineata, imediat dupa sculare, inainte de spalare, se tine
in gura 30 de minute, apoi se arunca. In zilele a 5 a, a 10 a si a 15 a zi se inghite petrolul
tinut in gura 30 minute.
Actiune: elimina toate afectiunile din zona capului, gatului, laringe.

Pt copii> se da in gat cu degetul inmuiat in petrol dimineata, zilnic, 5 zile.

CAUZELE BOLILOR

Prima cauza:
 Page 673 of 1147

Multe procese care au loc acum in viata sunt indreptate spre eliminarea blocajelor dintre
constiinta si subconstientul omului. Tot ce patrunde in subconstient constituie un ghid al
actiunilor si incepe sa functioneze activ.

Daca cu 100-150 de ani in urma absolutul subconstientului era in principal apanajul

artei, filozofiei, al catorva scoli ezoterice, in prezent acestui proces i s-a raliat medicina.

Logica constiintei umane este orientata catre supravietuirea corpului fizic. Logica
subconstientului, catre pastrarea si dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea
incercarile de substituire mecanica a acestora in cele mai multe cazuri duc la disparitia
uneia din aceste doua componente.

Acum subconstientul omului asimileaza murdaria energetica cu o viteza neinchipuita si

nu doar pentru ca unii incearca sa patrunda in el, ci si pentru a ti se bloca
subconstientul.

Sentimentele si trairile negative care patrund in subconstient, nu mai pot fi controlate de

om si intrucat sanatatea fizica este strans legata de subconstient, apar niste dependente
complicate si niste urmari grave.

Cercetarea structurilor karmice demonstreaza, in mod elocvent, la nivelul energetic,

porunca biblica: "Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa se prelungeasca zilele tale pe
Pamant…"

Raporturile fata de mama si tata trebuie sa fie intotdeauna cele respectate. Codul legilor
si regulilor care a existat in societate in toate veacurile proteja impotriva destramarii
celor mai fine structuri ale campurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute.

Relatiile dintre oameni sunt determinate de niste coduri ale campurilor lor. Campul
fiecarui om contine cate un set de programe care determina interrelatiile sale cu lumea
si cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ura, suparare pe care le nutresc cei din jur fata
de om corespund cu strictete ce ceea ce-I sadit in karma acestuia. De aceea exista
oamnei care sunt in permanenta jigniti, care sufera traumatisme, care sunt invidiati, etc.
In campul omului sunt continute programe informationale ale atitudinilor fata de le si
programe ale atitudinii acestuia fata de alti oameni. Cand impotriva noastra se
intreprinde ceva neplacut, nu e bine sa raspundem in acelasi fel. Ne putem opune doar
la nivel fizic, insa la nivelul campului si la nivelul spiritual trebuie sa ne pastram
intotdeauna o atitudine de smerenie, de blandete, sa manifestam iubire fata de oameni li
sa tinem minte ca orice neplacere este cauzata de imperfectiunea noastra. Acest lucru ne
curata karma, ne fereste de boli, ne amelioreaza destinul si sanatatea copiilor.

Irascibilitatea in raporturile cu oamenii, rautatea constituie o tentativa de atac

bioenergetic nu numai asupra unui individ ci si asupra Universului, provocand
 Page 674 of 1147

deformatii ale structurii campului. "Rugati-va pentru cei ce va blestema si

binecuvantati-i pe cei care va urasc…". Aceasta e cea mai puternica aparare impotriva
nenorocirilor, bolilor si a aceea ce numim "deochi".

Foarte multe boli sunt puse in legatura cu faptul ca oamenii nu stiu cat e de periculos ca
in perioadele de puternic avant sufletesc, cand sunt indragostiti, de exemplu, iar nivelul
energetic al omului creste brusc, sa emane ganduri si stari emotionale negative.

Enurezisul nu e o boala, ci primul semnal al unor puternice nereguli ale structurilor

spirituale ale copilului. Este o bomba cu explozie intarziata, care nu e obligatoriu sa se
manifeste sub forma de boala la copil, ci poate aparea si sub forma de soarta nefericita a
copilului, sau de structuri emotionale si psihice deformate.

De aceea, orice sentiment al jignirii care a intrat la o mare adancime, sau de care omul
nu se poate debarasa timp indelungat reprezinta un mare pericol. Oamenii au incercat,
in mod intuitiv, sa dezamorseze aceasta bomba, sa scape de sentimentul de suparare.
Modalitatile au fost plansul, spartul veselei, injuraturile. Atunci cand insa supararea este
tinuta timp indelungat ea devine de cateva ori mai periculoasa si loveste nu doar in cel
care o tine dar si in copii lui. Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari. In iudaism
si crestinism exista Duminica Iertarii, cand omul cere iertare pentru toate ofensele si
nedreptatile pe care le-a savarsit cu voie sau fara de voie. Daca acest lucru se face cu
sinceritate, atunci intra in functiune mecanismul caintei si are loc autopurificarea in
subconstient.

Din pacate, sensul caintei este inteles intr-un mod gresit in prezent. Cainta, inainte de
toate, nu este un sir de remuscari sterile. A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele
asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile. In timpul caintei are
loc ruperea lantului de cauze si efecte in care o fapta trage dupa sine pe urmatoarea. In
iudaism cel care se caieste sau in crestinism talharul rastignit pe cruce care se pocaieste
se pot ridica mai sus decat un sfant pentru ca ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai
mari decat un om cu karma curata pentru a trai intreaga viata in sanctitate.

Rudele noastre si chiar animalele domestice depind de noi, iar daca incalcam legile
eticii, acestia pot fi pedepsiti impreuna cu noi.

Constiinta omului e ca o mica rotita ce poate fi rotita prin eforturi nu prea mari inainte
si inapoi. Subconstientul e ca o roata imensa si grea care este greu de pornit, dar si mai
greu de oprit. Stramosii nostri urneau roata subconstientului prin aspiratia catre
Dumnezeu, prin iubire si facere de bine. In ultimii 300 de ani noi traim din inertia
acestei miscari, fara sa depunem eforturi pentru a o mentine. De aceea acum ne poate
ajuta numai aspiratia constienta si neintrerupta catre armonia lumii, catre Dumnezeu.
Rezervele karmei omenirii sunt epuizate si doar aspiratiile personale ale fiecarui om vor
determina gradul sau de protectie impotriva nenorocirilor.
Cauza a doua:
 Page 675 of 1147

Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea, pentru ca,
inaine de a ucide un om trebuie sa ucizi in tine iubirea fata de acel om. Uciderea
sentimentului de iubire reprezinta terenul pe care prolifereaza multe crime si nenorociri.

Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de
oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului iar a treia cea de
eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa
uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la
randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul.

In luna a cincea, copilul este intr-o comuniune absoluta cu Dumnezeu si cu Universul.

Deoarece pentru o viata normala omul trebuie sa intre periodic in contact cu Universul,
el se foloseste pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate in campul sau. Daca
mama sau tatal s-au dezis in acest timp de copil iar in timpul unui scandal intre soti
acest lucru se poate intampla si la nivelul subconstientului, in mod automat copilul
mosteneste nu numai programul propriilor copii dar si al Universului. Celula poarta
programul de distrugere a organismului. Organismul reactioneaza in mod
corespunzator. Blocarea acestui program este posibila numai prin

aspiratia catre Dumnezeu si printr-o mare iubire. Daca omul nu face acest lucru
disparitia familiei este inevitabila.

Copiii au acum capacitati bioenergetice de zeci de ori mai mari decat copii stramosilor
nostri. Insa noi acordam prea putina atentie dezvoltarii lor spirituale concentrandu-ne
mai ales in directia orientarii lor profesionale, asupra bunastarii materiale viitoare a
urmasilor nostri. Pana la nastere, fatul interactioneaza puternic cu lumea inconjuratoare.
Asupra structurii spirituale si a starii lui fizice exercita o puternica influenta structura
spirituala si comportamentul etic al mamei. In luna a cincea, fatul, daca est in
comuniune cu Dumnezeu, primeste de la El o suma de calitati. In lunile 3 si 4 femeia
trece niste incercari. Acestea pot lua cele mai neasteptate forme si de modul in care
acestea sunt trecute depinde caracterul si viata viitorului copil. Orientarea catre valorile
spirituale sa fie mai puternica decat toate celelalte tendinte.

Principala informatie ereditara se transmite nu numai prin intermediul campului. Mama

este indisolubil legata prin camp de copilul ei si de aceea trairile emotive ale mamei se
rasfrang asupra copilului. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru
va insemna o adevarata catastrofa pentru el. Structura negativa a campului femeii
determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului.

Soarta si caracterul viitorului copil se formeaza in campul inforenergetic al parintilor,

inca inainte de conceptie. In momentul conceptiei, ele deja exista si-i determina viitorul.
De aceea daca parintii au dubii daca sa dea sau nu nastere copilului, are loc un atac
asupra acestro structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor partiala. Extrem de
negativ se repercuteaza asupra structurilor campului viitorului copil planificarea brutala
a sexului acestuia, dorinta unuia dintre parinti de a avea numai baiat sau numai fata.
 Page 676 of 1147

Chiar si numai simpla indoiala asupra dorintei de a avea un copil, nemaivorbind de

tentativa de a scapa de el, constituie o demolare a destinului sau, a fericirii si sanatatii
sale, a structurilor de comunicare si solidaritate cu oamenii.

Este foarte important ca in timpul bolii copilului sa cream conditii pentru insanatosirea
lui corecta. Parintii trebuie sa se gandeasca inainte de toate la spiritul copilului si abia
dupa aceea la trupul sau. Din acest motiv indoparea copilului cu medicamente si
mancare nu poate decat sa-i faca un rau. Cu iubirea poti vindeca dar cu atasamentul poti
dor sa faci rau. De aceea in timpul bolii copilului foarte multe depind de
comportamentul, de etica si chiar de regimul alimentar al parintilor. Renuntarea la
carne, alcool, delicatese, supraalimentarea sunt chiar mai importante pentru parinti
decat pentru copii. Orice suparari si reprosuri ale parintilor, unul fata de celalalt car si
fata de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufleteasca a parintilor este starea
sufletului si trupului copilului. Pentru a-l pazi pe copil de boli si necazuri parintii
trebuie sa inteleaga lucrul cel mai important: copilul trebuie sa fie sanatos sufleteste.

Lipsa dorintei de a invata apare la copil foarte simplu. In timpul sarcinii mama se
debaraseaza de sentimentele fata de sot, de sopii sau fata de lumea din jur. Aceasta duce
la formarea unui program de renegare a campului informational al Universului care
blocheaza capacitatile copilului de a lucra cu informatia. Copilului ii vine greu sa invete
si el refuza sa faca acest lucru. O mama iubitoare care nu-si permite si nu permite
nimanui sa se indoiasca de sentimentul de dragoste si de comuniune cu Divinitatea, va
da nastere unor copii talentati.

Numele dat copilului se intipareste in campul sau bioenergetic si depinde de karma

aceluia al carui nume il poarta. Inainte copiilor li se dadeau nume de sfinti – si nu era
deloc intamplator. Karma sacrosanta, pura a sfantului se unea cu cea a copilului
protejandu-l si actionand in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude, riscam
deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care i-a luat, adica odata
cu numele, si o parte din karma, copilul. De aceea, dandu-i copilului numele unui
muritor, este necesara blocarea partii negative a karmei, rugandu-ne la Dumnezeu in
gand ca in numele copilului sa intre numai ceea ce este luminos, ce aspira spre dragoste,
comuniune, noblete, spre Dumnezeu, in numele acelui om in cinstea caruia ne botezam
copilul.

Multe femei stiu ca sanatatea li se amelioreaza dupa nasterea copiilor. Iubirea pe care o
nutreste mama pentru copil ii innobileaza structurile campului ei ameliorandu-i starea
fizica. Dar mai este o cauza pe care oamenii n-o banuiesc. Mama transfera bolile sale
copilului, adica tulburarile sanatatii prin care mama iti ispasesete propria karma, trec in
campul copilului iar acesta incepe sa fie bolnav. Karma se imparte intre copil si mama.
Cum se recunosc deformarile din campul copilului? Copii sufera de alergii, fac des
pneumonii, au probleme cu rinichii.

Nu-i promiteti niciodata copilului ca-i veti cumpara delicatese sau jucarii. Copilul
trebuie sa se gandesca la satisfactii spirituale. Promiteti-i ca-l veti duce la teatru, la
muzeu. Omul viseaza la nivelul unor structuri foarte fine ale campului iar penetrarea in
 Page 677 of 1147

acele zone a ceea ce este material, pamantesc coboara incredibil de jos omul. Faceti-i
cadouri cand nu se asteapta. Mama care promite copilului diferite lucruri materiale, in
schimbul unor rezultate la invatatura sau a cuminteniei face din el un sclav al carui
stapan va fi lucrul promis. In acest mod ea, fara sa vrea, creeaza un program de nimicire
a tot ceea ce e sfant in favoarea unor avantaje materiale. Aceasta a fost si principala
cauza a disparitiei civilizatiilor precedente.

Omul care iubeste, nutreste asemenea sentimente incat uciderea lor, in altcineva sau in
el, reprezinta o crima imensa. Daca ne luam dupa logica obisnuita, sterilitatea poate fi
eliminata prin interventie chirurgicala. Insa distrugand iubirea, sentimentul contactului
cu Universul, femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile
spirituale fine atat ale ei, cat si ale barbatului. Copilul nascut in astfel de conditii poate
avea niste structuri deformate ale spiritului. Organismul feminin blocheaza aceasta
posibilitate, refuza sa conceapa un copil care sa fie grav bolnav sa moara sau sa faca rau
altora. Noi consideram in mod obisnuit ca aceasta este o boala si ne luptam cu noi
insine, cu propriul organism care incearca sa ne salveze familia de la pieire. "Boala nu
te lasa sa pacatuiesti" se spune in Biblie.

Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor campului la nivelul capului

determinate de sentimentul de ura din structurile stabile ale campului uman. Aceste
structuri nu dispar dupa interventia chirurgicala de indepartare a miopiei ci continua
actiunile distructive la nivelul campului, se transfera asupra acestor organe sau asupra
paramentrilor spirituali ai omului.

Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si si copii lor.
Cauza a treia:

In viata de zi cu zi ne permitem adeseori sa-i vorbim de rau pe altii, pe noi, sa ne

plangem de soarta. Se dovedeste ca acest obicei are ca urmare distrugerea… dintilor.
Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, urarea raului
oamenilor apropiati. Cauza paradontozei o reprezinta barfirea tatalui, suprasolicitarea
karmei si alimentatia incorecta. Echilibrarea emotionala si coborarea agresivitatii
subconstiente sunt facilitate de utilizarea regulata, in alimentatie, a verdeturilor.

Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele? Cand ne gandim la cineva se creeaza
o punte energetica intre noi si cel la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si
de energie. De aceea orice gand rau reprezinta un atac energetic care poate aduce
prejudicii. Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa,
gandurile urate despre oamnei reprezinta un traumatism aplicat omului impotriva
acestea sunt indreptate si in acelati timp, distrugerea prorpiilor structuri karmice.
Cuantul intensifica orice program. In prezent energetica Pamantului este de asa natura
incat si gandurile rauvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rau.

Ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod sistematic de multe ori fara sa ne dam
seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalansa al autodistugerii fara ca nici
 Page 678 of 1147

macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ
acumulat pana in prezent de omenire. De aceea acum nu e suficient sa fii bun si sa nu
faci rau nimanui. Subconstientul nostru e intr-atat de deformat, incat nici suportarea
raului nu e o conditie suficienta pentru pastrarea integritatii sufletului si a trupului. In
situatia actuala, principala conditie pentru supravietuire o constituie eforturile
constiente indreptate spre schimbarea propriei persoane. Nu e suficeint sa fii bun,
trebuie sa fii activ de bun. Orice om bun sau normal are sansa de a pieri. "Iubiti-va
dusmanii" este un apel la esenta spirituala a omului de a nu reactiona printr-o lovitura la
un atac energetic.

Omul care-si incepe ziua cu rugaciunea: "Doamne, da rudelor si cunoscutilor mei

sanatate, iar mie rabdare", se va asigura impotriva multor pacate.

Aprecierea negativa a cuiva produce o puternica scadere a energiei. Daca omul barfeste
pe cineva, el ii produce un traumatism persoanei respective, propriului camp si
pierderea energiei. "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati – caci cu ce masura masurati, cu
aceea vi se va masura".

Traumatismul produs de vorbele urate se poate manifesta nu neaparat la nivelul fizic si

nu neaparat brusc. Poate incepe destramarea structurilor spirituale iar cand apar
nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca iti mai aduce aminte de vorbele
spuse si nu-ti va da seama ca pricina nenorocirilor a fost barfa.

Care este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentatia este diversa,

comportamentul de asemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunatatea sufleteasca.
Murim devreme, pentru ca in permanenta ne ruinam sufletul si trupul. Japonezii sunt
poporul cel mai longeviv, dar si cel mai politicos din lume.

Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele impotriva omului iubit. Gradul de
comuniune la nivelul campului poate fi diferi; intre cei ce se iubesc el atinge cele mai
inalte cote. Sentimentul de iubire il inalta pe om, nivelul energetic al indragostitului este
foarte inalt si de aceea orice influentare negativa a acestuia devine extrem de
periculoasa.

Cand compatimiti pe cineva, nu sunteti de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, va

ganditi doar la la consecinte, uitand de cauzele aparitiei acestora si, prin aceasta,
favorizati destramarea spiritului.
Cauza a patra:

Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influentarea oamenilor la

un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui.
Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea
invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si
prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice
ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice.
 Page 679 of 1147

Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare

cu Universul iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie. Astfel pot aparea
boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat
manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta
blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest
proces e greu de oprit. El condamna copii "vampirului" la niste boli grave, intrucat
acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi
vampirismului, fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua distrugerea propriului
suflet.

Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta
diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai
usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.

De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat

inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-i unea cu
Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea
fi procurata din alta parte decat de la oameni. Daca este vorba de un copil, acesta incepe
sa-si irite mama, s-o necajeasca. Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza
energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi
bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare, provocarea de chinuri
fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.

Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de
a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om
certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie, il constituie rugaciunea pentru ca
aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor
sale spirituale. "Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei ce va
urasc."
Cauza a cincea:

Cu totii cunoastem zicala: "De morti numai de bine". De ce? Intre lumea fina a mortilor
si lumea noastra fizica sunt posibile contacte iar daca ele apar, acest lucru dauneaza
ambelor lumi.

"Sudarea" campurilor unui om viu si ale unui om mort are loc atunci cand sunt incalcate
legile supreme. Religia si obiceiurile de inmormantare la toate popoarele sunt orientate
spre despartirea campurilor celor vii de ale celor morti. Daca omul pastreaza pica celui
decedat, acest lucru se reflecta negativ asupra sa si poate duce la diferite boli, tulburari
psihice, schimbarea caracterului.

Supararea omului inainte sa moara poate duce de asemenea la contopirea campurilor si

probabil de aceea trebuie indeplinita ultima dorinta a celui aflat pe moarte.

Daca pana la nasterea copilului femeia a facut un avort, campul embrionului mort se
 Page 680 of 1147

poate uni cu campul copilului nascut ulterior iar acesta poate fi bolnavicios, fricos,
obsedat.
Cauza a sasea:

Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si

pentru descendentii lui. Starea pe care medicii o numesc "depresiva" este lipsa dorintei
de a trai, uneori ascunsa si care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii
destinului, caracterului. Care este motivul acestei lipse a dorintei de a trai? In primul
rand este vorba de un program de autodistrugere care se formeaza in campul
bioenergetic daca vreunul din ascendenti a nutrit mult timp ganduri de lipsa a dorintei
de a trai sau a comis tentative de sinucidere. Chiar daca aceste lucruri s-au intamplat cu
3-4 generatii in urma, programul ramane stabil si se transmite ereditar urmasilor. Acest
program poate fi o urmare a lipsei dorintei parintilor de a avea copii.

Campul omului are un sistem defensiv fata de lumea inconjuratoare care este insa total
deschis parintilor. Cele mai mici greseli ale parintilor in timpul sarcinii fata de viitorul
copil creaza in campurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lunga
durata pentru ca este conceput de parinti.

Deceptia in legatura cu faptul ca fiica sau fiul e mic si slab, bolnavicios, nemultumirea
legata de sexul copilului, de aspectul sau, de capriciile noului nascut, daca toate acestea
sunt mai puternice decat dragostea pentru el, mai puternice decat constientizarea
faptului ca un copil e un dar divin, atunci trairile negative trec in profunzimea campului
sau in subconstient si declanseaza mecanismul autodistrugerii.

O deceptie puternica a tatalui, chiar si in decursul unei singure zile, pentru faptul ca i s-
a nascut o fiica si nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumarate tentative de
sinucidere ale fiicei ceea ce se va transmite si urmasilor ei. Programele subconstiente
care se gasesc in campul copiilor trec, o data cu varsta si, in special, la inceputul
maturizarii sexuale in constiinta si astfel incep disensiunile dintre copii si parinti. Cinci
minute de dezicere de copil pot costa ani multi de izolare, reprosuri, suparari, ura.

Omul trebuie sa iubeasca lumea din jur. Daca acest sentiment ii lipseste, in suflet i se
instaleaza o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul incearca sa-si suprime aceasta
durere spirituala cu orice mijloace. Astfel se ajunge la consumul de droguri, la
alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauza a narcomaniei si
alcoolismului este un nivel scazut al iubirii in sufletul omului. Aceasta stare apare din
cauza unor puternice frustrari, a reprimarii iubirii fata de oameni.

Iubirea inseamna armonie. Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situatia
care s-a crea acum in lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se
cheltuie tot mai multi bani pentru narcotice si pentru lupta impotriva acestora insa fara
succes. Lupta trebuie dusa cu cauza care determina consumul acestora. Iar cauza o
constituie nivelul scazut al iubirii interioare a omenirii. Respingerea iubirii pentru
Dumnezeu si a simtamintelor divine fata de parinti si de copii, fata de sine si de omul
 Page 681 of 1147

drag, fata de natura nevie si fata de lumea inconjuratoare a devenit ceva obisnuit in
viata noastra. Toate aceste incalcari declanseaza programul de distrugere a iubirii care
are drept rezultat cresterea in cascada a cruzimii pe care n-o poti stinge cu alcool sau
droguri. Pentru a iesi din impas omenirea trebuie sa reinvete sa iubeasca. Totul. Iubirea
este o arta complicata care trebuie invatata printr-un efort permanent.

Dar acum cand mama jigneste prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de faptele
copiilor sai, ea nu intelege ca initiaza in copil un program care peste un an, doi poate sa-
l impinga sub rotile masinii, sau sa-i provoace o boala grava.

Omul s-a obisnuit sa considere ca iubirea este una din trairile sale de care poate dispune
dupa bunul sau plac. Este o conceptie gresita. Iubirea este acel intreg a carei parte
suntem, ea imbratiseaza intreaga lume. Iubirea si viata ni se daruiesc si n-avem nici un
drept sa atentam la ele.
Cauza a saptea:

Multi dintre noi pot da un raspuns corect la intrebarea: "Ce-i aceea hrana?". Hrana
influenteaza in primul rand structurile campului uman. Omul asimileaza hrana prin
prima chakra. Printr-o alimentatie corecta poate fi vindecat un om.

"Si a spus Dumnezeu: iata, v-am dat tot felul de ierburi care imprastie samanta cata se
gaseste pe intreg Pamantul si tot felul de pomi care fac roade si raspandesc samanta sa
va fie de hrana."

In "Baghawat-Gita" se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore dupa
ce a fost gatita pentru ca este o hrana "murdara", fiind buna doar pentru trup in ea
nemaigasindu-se nimic pentru suflet.

In hinduism exista notiunea de "carne necusera". Este vorba despre carnea care contine
sange si ea nu se foloseste in nici un caz la gatit. De ce? Sangele este pastratorul datelor
despre viata corpului fizic, in el sta toata informatia privind bolile, simturile si trairile
emotionale pe care le incearca animalele la taiere.

Stramosii nostri erau mult mai destepti decat noi, cand se inchinau inainte de
sacrificarea animalului, cerandu-i iertare pentru faptul ca erau nevoiti sa-l intrebuinteze
ca mancare. In acest fel, ei blocau consecintele negative, pe care noi acum le inghitim
fara sa ne pese.

Se spune ca nu e bine sa citesti in timpul mesei. Mancatul cu cartea sau ziarul in fata, in
fata televizorului, dezbaterile politice si familiale la masa pot traumatiza sufletul omului
pentru ca in timpul mesei informatia trece liber in subconstient. Pe acest fapt este bazat
ritualul impartasaniei, adica punerea in contact cu Dumnezeu. Daca insa, in timpul
impartasirii, preotul se gandeste la treburile sale pamantesti, atunci contactul cu
Divinitatea nu se realizeaza.
 Page 682 of 1147

In fiecare om exista un suflet, inceputul sacru, ceva omenesc si ceva animalic. In stare
normala trupul trebuie sa primeasca hrana de la suflet, sufletul de la spirit iar spiritul de
la Dumnezeu. Excluderea oricarei din aceste verigi este inadmisibila iar viata bazata
doar pe principiul primitiv al imbuibarii trupului fara a da atentie si celorlalte verigi,
reprezinta calea cea mai sigura spre regres.
S. N. Lazarev

Drojdia de bere - recomandata intregii familii

Esti bolnav sau te simti obosit? Un leac la indemina este drojdia de bere. Nu este nici
scumpa si nici greu de gasit. Si este foarte buna nu doar
pentru revigorarea si detoxifierea organismului ci si pentru tratarea a numeroase boli.
Datorita continutului bogat de vitamine si minerale, drojdia de bere mai este folosita in
diete de slabire si in tratamente cosmetice.
100 grame de drojdie de bere contin:
* de 10 ori mai multa vitamina B1 decit piinea integrala;
* de doua ori mai multa vitamina B2 decit ficatul;
* de 10 - 20 de ori mai multa vitamina PP;
* de 10 ori mai multa vitamina B6 decit carnea;
* de 5 - 10 ori mai mult acid pantotenic decit cerealele;
* de 20 de ori mai mult acid folic decit taritele de griu.
Drojdia de bere este recomandata in avitaminozele (lipsa vitaminelor) complexe sau
simple ale grupului B, in afectiuni neurologice si
neuromusculare, precum si in manifestarile nervoase ale alcoolismului. Prin activitatea
sa hepato-protectoare, este indicata si in starile precirotice.
Studiile au aratat ca drojdia de bere este indicata in toate afectiunile intestinale si in
prevenirea accidentelor survenite in urma administrarii de
antibiotice.
Consumul de drojdie de bere regleaza nivelul colesterolului in singe, aduce la valorile
normale tensiunea si favorizeaza activitatea miocardului.
Studii comparative efectuate au aratat ca persoanele cu boli cardiace care consuma
sistematic acest supliment alimentar au cu 30% mai putine
probleme decit cardiacii care nu il consuma.
Drojdia de bere contine vitaminele:
* B1 – eficienta in combaterea tulburarilor digestive, cardiace, pentru tratarea
depresiilor, nevralgiilor si oboselii;
* B2 – utila in combaterea eczemelor, a imbatrinirii pielii;
* B3 – implicata in procese ce tin de echilibrarea sistemului nervos ;
* B5 - stimulent natural al glandelor corticosuprarenale, remediu anti-stres, mareste
rezistenta la infectii ;
* B7 - care neutralizeaza colesterolul, fiind indicata in obezitate; previne caderea
parului;
* B8 – utila pentru reglarea metabolismului proteinelor si grasimilor;
* B9 - are efect antianemic, ajuta la mentinerea echilibrului hormonal;
* B12 - care actioneaza asupra sistemului nervos, marind puterea de concentrare,
ameliorind cefaleele; contribuie la mentinerea echilibrului
 Page 683 of 1147

hormonal;
* B15 – amelioreaza oxigenarea tisulara, este un remediu minune impotriva imbatrinirii,
ajuta la dezintoxicarea ficatului;
* K - intervine in procesul de coagulare a singelui si contribuie la formarea osoasa, fiind
un factor esential in procesul de mineralizare (fixare a
calciului);
* E – mareste rezistenta la infectii si intervine in metabolismul si functiile diferitelor
tesuturi, organe si sisteme (organe de reproducere, glande
endocrine, muschi, sistem nervos), in procesul cresterii si in procesul de coagulare.
SUPLIMENT ALIMENTAR PENTRU INTREAGA FAMILIE
Doza zilnica pentru un adult este de trei lingurite de drojdie de bere, care se
administreaza pe stomacul gol, dimineata, la prinz si seara. La copii,
administrarea de drojdie de bere este foarte importanta pentru stimularea proceselor de
crestere, pentru dezvoltarea psihica si mentala
armonioasa. Doza pentru copiii intre 4 si 8 ani este de o treime din cea pentru adulti, iar
pentru copiii intre 8 si 14 ani este o jumatate din doza
pentru adulti.
Sfaturi utile:
Pentru intarirea sistemului imunitar, se pune intr-o ceasca drojdie de bere cit o nuca si o
cantitate egala de miere, deasupra. Se lasa sa stea 10
minute, apoi se amesteca bine. Se maninca dimineata si seara inainte de mese 4
zile/luna.
Florile de salcâm, calmantul din farmacia naturii
------------------------------------------------------------------------
Coroana este rară şi luminoasă, adesea globuloasă, formată din ramuri spinoase şi
frunze compuse, cu 7-19 foliole eliptice, inserate pe un rahis lung. Florile sunt mari,
albe sau uşor roze, grupate în raceme cu formă de ciorchine, lung de 10-20 cm, cu miros
dulce-parfumat. Înflorirea are loc în a doua jumătate a lunii mai şi prima parte din iunie.
Înainte de înflorire, ciorchinii sunt îndreptaţi în sus, iar după înflorire, în jos.

Florile rămân deschise 8-12 zile, iar secreţia nectarului începe să fie apreciabilă din
momentul în care temperatura nopţilor depăşeşte 14 grade C, mai ales în zone apropiate
de o sursă de apă, pentru a contribui la ridicarea umidităţii relative a aerului.

În anii foarte favorabili, producţia de nectar a unei plantaţii de salcâm poate atinge
1.100-1.700 de kg de miere la hectar, iar în perioada culesului maxim, coloniile
puternice de albine pot aduna circa 10-12 de kg de nectar pe zi.

Fructele salcâmului sunt păstăi, ca orice specie din familia leguminoaselor, lungi de 5-
10 cm, turtite, brun-roşcate, cu 4-10 seminţe în formă de rinichi.

Salcâmul, cu denumirea ştiinţifică Robinia pseudoacacia este originar din America de

Nord, de unde s-a răspândit în toată Europa şi Asia. În România a fost adus de turci prin
anul 1750, mai întâi în sudul ţării, de unde s-a răspândit în toată ţara, atât ca arbore
spontan cât şi plantat în liziere masive sau, izolat. Predomină în zonele de câmpie şi de
deal, în sudul Olteniei, Muntenia şi sudul Moldovei, pe marginea drumurilor şi pe lângă
 Page 684 of 1147

aşezările săteşti. Se remarcă printr-o mare capacitate de lăstărire şi de adaptare

ecologică la condiţii climatice foarte variate, cu o bună rezistenţă, atât la gerurile iernii,
cât şi la secetele de vară.

Având o creştere rapidă şi rădăcini puternice, cu o extindere laterală până la 20 metri,

salcâmul poate asigura fixarea terenurilor nisipoase, a dunelor de nisip din Oltenia şi
sudul Moldovei, a coastelor erodate şi alunecoase şi a taluzurilor cu pantă mare. De
asemenea, constituie o specie ideală pentru amenajarea perdelelor de protecţie, a
parazăpezilor (datorită rezisteţei la umezeală) şi ca material de construcţie (şarpante la
case, stâlpi de gard, araci în vie, material de parchet şi în construcţii navale), fiind cel
mai puţin atacat de carii.

În parcuri şi grădini este plantat în scopuri decorative, melifere şi medicinale, fiind

preferat de gospodari pentru frumuseţea florilor albe şi plăcut mirositoare şi a frunzelor
de culoare verde-crud.

România are 100.000 de hectare de salcâm

----------------------------------------------------------------

Teritoriul ocupat de salcâm în România, atât în plantaţii masive, în liziere şi ca

exemplare solitare, ajunge la aprox. 100.000 de hectare.

În scopuri medicinale, florile se recoltează în faza de maximă dezvoltare, prin strujire

de pe axul principal al inflorescenţelor, numai pe vreme bine însorită şi se usucă la
umbră, în straturi subţiri, în încăperi bine aerisite sau în podurile caselor acoperite cu
tablă. Prin uscare se obţine un randament de 1 kg de flori uscate din 7 kg de flori
proaspete.

Scoarţa se recoltează prin jupuire de pe ramurile tinere, la începutul primăverii (martie-

aprilie), când porneşte circulaţia sevei sau la începutul toamnei (luna septembrie) şi se
usucă la soare.

Conţinutul chimic al florilor este foarte divers, cu glicozizi flavonici (robinină,

acaciină), taninuri, glucide, acizi organici (cafeic, clorogenic), mucilagii, ulei volatil.

Florile proaspete conţin un ulei eteric complex, care se extrage cu eter de petrol,
obţinându-se concretul, cu un randament de 0,15-0,20 %. Materia primă este folosită
pentru parfumerie, mai mult în Bulgaria, Ungaria şi Rusia, având la bază un mare
număr de componente aromatice, ca de exemplu pinen, limonen, linalool, citronelol,
geraniol etc. Acestea intră în compoziţia unor parfumuri şi cosmetice cu notă odorantă
de tip jasmin, liliac şi oriental.

Florile de salcâm sunt un bun calmant

 Page 685 of 1147

--------------------------------------------------------

Proprietăţile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm dau posibilitatea

intervenţiilor în tratarea multor boli, mai ales în afecţiunile sistemului nervos şi în boli
digestive şi pulmonare.

Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator,

emoliente ale secreţiilor bronşice, antiseptice, antinevralgice, calmante, uşor sedative
etc.

Efectele vindecătoare ale florilor de salcâm se exercită la toate persoanele, indiferent de

vârstă.

Acţiunile asupra sistemului nervos se manifestă prin capacitatea de a linişti, de a calma

şi de a tonifia organismul aflat în diferite stări nevrotice.

Bune pentru depresivi

-------------------------------

Produsele din flori de salcâm sunt utilizate în multe afecţiuni psihosomatice care apar
drept consecinţe directe ale unor tensiuni sufleteşti:

- stări conflictuale frecvente, cu tendinţe de agresivitate şi criticism exagerat;

- accese de mânie şi iritabilitate psihică;

- crampe musculare de natură nervoasă;

- epuizare nervoasă şi a forţei fizice şi intelectuale, degradând până la insomnii, stări de

anxietate şi depresie psihică prelungită;

- reacţii necontrolate la stări stresante, dureri de cap şi migrene pe fond de stres;

- tulburări de memorie, de echilibru şi de văz ajungând, în unele cazuri, la erupţii

herpetice pe piele;

- tulburări de apetit, cu lipsa poftei de mâncare sau cu foame excesivă, produse de o

stare de gol afectiv, respectiv o lipsă a „hranei sufleteşti“.

Din experienţe îndelungate s-a constatat că aceste afecţiuni ale sistemului nervos
dereglat se pot trata prin:

- inhalarea parfumului florilor de salcâm, cu efecte liniştitoare asupra psihicului,

 Page 686 of 1147

recomandându-se scurte plimbări prin preajma salcâmilor înfloriţi;

- aromatizarea camerei de lucru şi de dormit a bolnavului cu buchete de flori proaspete;

- consumul unei infuzii din flori uscate (1 lingură la 200 ml apă clocotită) luată în 3
reprize pe zi, într-o cură de 3 săptămâni, înlocuind total apa de băut;

- consumul zilnic a unui macerat la rece din flori ţinute 2-3 zile în miere de albine,
luând câte 3-5 linguriţe pe zi;

- tinctură din 20 de grame de flori uscate care se macerează în 100 de ml de alcool 700,
timp de 10-14 zile, din care se iau zilnic de 2 ori câte 10 picături.

În tratament extern al bolilor sistemului nervos sunt recomandate băi generale cu

extracte din flori.

Infuzie din flori de salcâm pentru arsurile de stomac

--------------------------------------------------------------------------

În tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multă vreme este cunoscută acţiunea

benefică a florilor de salcâm asupra gastritei hiperacide, mai ales cea apărută pe un fond
de nervozitate, la acest efect contribuind glicozizii flavonici, care acţionează ca
hipoacidifianţi.

Bune efecte se constată în combaterea arsurilor de stomac (pirozis), apărute mai ales
noaptea, cu localizări retrosternale, datorate hiperacidităţii. De asemenea, sunt atenuate
durerile în ulcerul gastric şi duodenal, în gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-
esofagian, indigestii după mese copioase cu alimente grase, în insuficienţă hepatică,
crampe abdominale şi hernie hiatală. La copii, florile de salcâm pot avea efecte benefice
în diareea acidă sau vărsături de lapte, precedate de agitaţie.

Tratamentele acestor boli digestive se pot face cu încredere, folosind o infuzie din
amestec, în părţi egale, cu flori de salcâm şi frunze de dud bogate în carbonat de calciu
cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperacidităţii gastrice; se ia o linguriţă din
amestec la 250 de ml de apă clocotită, se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau
două ceaiuri pe zi, după mesele principale, în cure de lungă durată.

Ceaiul de salcâm combate bolile pulmonare

----------------------------------------------------------------

În cursul zilei, în locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat să se consume apă
din flori de salcâm (o mână de flori uscate se macerează la rece, minim 8 ore, într-un
 Page 687 of 1147

litru de apă curată de izvor).

În bolile aparatului respirator, florile de salcâm sunt eficiente la combaterea tusei

convulsive şi astmatice, răceli, viroze, a răguşelii, în infecţii acute ale căilor respiratorii,
astm bronşic etc.

Tratamentul acestor afecţiuni se face cu ceai din flori de salcâm care acţionează
asemănător cu supa de pasăre ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritivă
dar şi cu deosebită eficienţă în reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a
strănutului şi a secreţiilor nazale. Este demn de subliniat, că în cazul bolilor pulmonare
nu să se neglijeze consumul ceaiul de salcâm, iar ca alimentaţie să se consume supe de
pasăre, cel puţin la o masă pe zi.

Tamponări cu infuzie pe dintele cariat

------------------------------------------------------

Datorită conţinutului ridicat în flavone şi robinozide, infuzia din flori de salcâm

acţionează cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a conţinutului de uree din
sânge şi de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare.

În afecţiunile dermatologice se folosesc florile uscate şi pulverizate care se pun pe răni

provocate de arsuri şi pe furuncule sau se aplică prişniţe (cataplasme) preparate din 3
părţi miere de salcâm, o parte făină de grâu, schimbate la intervale de 10-12 ore.

Tot extern se foloseşte infuzia din flori pentru spălături vaginale în caz.

Ceaiul din boboci de salcâm galben previne apariţia cheagurilor de sânge

Salcâmul japonez, cu denumirea ştiinţifică Sophora japonica este un arbore mai puţin
cunoscut în ţara noastră, fiind originar din China, Coreea şi Japonia.

Are tulpini flexibile , lipsite de spini, flori galben-verzuie, grupate în inflorescenţe

ramificate. Înflorirea este mai târzie, spre vară. Acest pom frumos este plantat în parcuri
şi grădini cu scopuri ornamentale.

Pentru aplicaţii terapeutice se recoltează bobocii florali, care conţin substanţe glucidice,
mucilagii, pectine şi rutozizi cu multiple proprietăţi în reducerea nivelului de lipide din
sânge, dizolvând plăcile de colestrerol din interiorul vaselor sanguine. De asemenea,
măreşte rezistenţa capilarelor fragile, întăreşte contracţiile inimii şi reglează ritmul
cardiac.

Datorită conţinutului ridicat în rutozizi, ceaiul din bobocii florali de salcâm galben
 Page 688 of 1147

inhibă agregarea trombocitelor şi eritrocitelor, evită formarea cheagurilor de sânge, are

efecte antiinflamatoare, prevenind apariţia edemelor cardiace şi măreşte rezistenţa
peretelui capilar venos.

Prezenţa cvercetolului din boboci are acţiune protectoare asupra capilarelor, dilată
vasele coronariene, prevenind accidentele vasculare, mai ales la persoane cu
hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, tromboflebite, ulcere varicoase,
hemoptizii, hemoragii retiniene, glaucom, retinopatie diabetică, hemoroizi sângerânzi
etc.

Mierea de salcâm, singura care nu se zahariseşte

------------------------------------------------------------------------

Mierea de salcâm constituie un deliciu de neegalat, fiind mult apreciată pentru savoarea
sa, pentru valoarea energetică mare (300 kcal la 100 grame produs) şi pentru multiplele
proprietăţi terapeutice. Faptul că este singurul sortiment de miere care nu se zahariseşte,
decât după foarte mult timp, constituie un avantaj luat în consideraţie de către
consumatori.

Aroma naturală şi calităţile terapeutice se păstrează mai bine în mierea din fagure decât
în cea centrifugată, întrucât fagurele conţine şi o anumită cantitate de ceară, polen şi
propolis, constituind un amestec ideal pentru tratarea multor boli de plămâni şi inimă,
pentru colite şi enterocolite, afecţiuni de ficat, boli ginecologice, anemie şi pentru
menţinerea funcţiilor fiziologice active până la bătrâneţe. Nu întâmplător s-a constatat
că apicultorii au o durată de viaţă mai mare cu 8 ani decât restul oamenilor, datorită
unui consum frecvent de miere (mai ales în fagure), şi altor produse apicole (polen,
propolis).

Mierea cu nuci, energizant garantat

----------------------------------------------------

S-a dovedit că mierea de salcâm, diluată în puţină apă caldă şi luată înainte de mese sau
seara înainte de culcare, are efecte deosebite în vindecarea ulcerelor (gastric şi
duodenal).

Dacă se amestecă cu nuci mărunţite se realizează un produs delicios, cu efecte imediate

în cazuri de oboseală fizică şi intelectuală, la persoane convalescente, la bătrâni, la
sportivi şi la mame care alăptează.

Specialiştii gastronomi au integrat mierea şi florile de salcâm în multe preparate

culinare cu efecte liniştitoare, mai ales în produse de patiserie, dulceaţă, peltea,
marţipan cu migdale, antreuri, gogoşi cu aluat de clătite, salate, siropuri etc.
 Page 689 of 1147

REŢETA VINULUI PENTRU INIMĂ:

10 tulpini proaspete de pătrunjel, cu frunze cu tot, se pun într-un litru de vin natural,
curat, la care se adaugă 1-2 linguri de oţet curat din vin. Se lasă totul să fiarbă 10
minute la foc mic (atenţie, face spumă!). După aceste 10 minute,se ia de la foc, se mai
adaugă 300 grame de miere pură de albine . Vinul fierbinte se filtrează şi se trage, cît
este încă fierbinte, în sticle care au fost clătite cu puţin alcool tare. Se astupă bine!
Depunerile care se formează nu dăunează şi pot fi băute şi ele fără probleme. Trebuie să
adăugăm că fiecare poate decide pentru sine dacă să fiarbă mierea sau nu,eu zic ca
mierea nu e bine sa o fierbem.

,,Este totuna ce vin iei, ca e rosu sau alb. Numai sa fie natural... Numai sa respecti
ordinea: Mierea se adauga abia dupa primul fiert si trebuie sa fiarba, si ea cu restul. Nu-
ti fie teama de fierbere... Fierbe-ti linistit vinul tau de patrunjel-miere pentru inima!"
Mai incolo, dr. Hertzka explica: ,,Daca se intimpla odata sa-ti simti inima, ia o lingura,
doua linguri sau chiar trei linguri pline pe zi, si orice intepaturi la inima (din cauza
schimbarii vremii sau dupa emotii) dispar. Nu trebuie in nici un caz sa fii ingust in
vederi si speriat, fiindca nu poti sa-ti faci nici un rau cu acest vin. Dar nu numai in cazul
durerilor cardiace incipiente, ci si in adevarata insuficienta cardiaca si alte boli cardiace
te vei ajuta adesea in mod considerabil cu acest vin de patruniel-miere pentru inima,
poate chiar te vei insanatost odata.
Pe 21 ianuahe 1980 am primit o scrisoare de la o doamna din landul Salzburg, scrisoare
pe care as dori s-o redau aici. Femeia scrie: ,,Va comunic ca mi-am preparat vinu pentru
inima si ca am putut obtine rezultate uimitoare. Am fost operata acum zece ani. Mi s-a
spus ca am o insuficienta cardiaca si deci voi avea intotdeauna dureri. N-aveau curn sa
mi le ia. Asta insemna deci ca trebuia sa ma invat cu aceasta idee. Dar datorita vinului
pentru inima, durerile rnele au disparut dupa doua luni de tratament. Nu ma mai simt
nici slabita

Laptisorul de matca, un adevarat medicament!

Va simtiti epuizat, in pragul unei depresii sau incercati sa va reveniti dupa o boala
indelungata? Faceti o cura cu laptisor de matca, unul dintre cele mai puternice
energizante naturale. Are atatea efecte pozitive asupra organismului, incat poate fi
considerat pe drept cuvant un adevarat "elixir al tineretii".

Ce este

Laptisorul de matca este o substanta secretata de glandele salivare ale albinelor,

destinata hranirii larvelor in primul stadiu de dezvoltare. El constituie hrana exclusiva a
reginei albinelor, care traieste cinci ani, spre deosebire de albinele lucratoare care
supravietuiesc doar patru luni. Este alcatuit din fructoza, proteine, factori de crestere, 18
aminoacizi si o multitudine de vitamine (mai ales B1 si B5) si minerale. Este o
substanta care creste rezistenta organismului impotriva diversilor factori de stres care il
afecteaza, mentinand echilibrul functionarii normale a tuturor organelor. Actioneaza ca
un "hormon sexual" crescand potenta barbatilor, combatand sterilitatea sau normalizand
 Page 690 of 1147

menstruatia.

Beneficii

Mai ales persoanele care muncesc intens zece ore pe zi sau au de sustinut examene
importante vor simti imediat imbunatatirea memoriei, a capacitatii de concentrare si
cresterea energiei. Fenomenele atat de neplacute care insotesc instalarea menopauzei
(transpiratii abundente, bufeuri de caldura, ciclu prelungit) aproape dispar dupa o cura
de o luna cu laptisor.

Deoarece normalizeaza tensiunea, nu ar trebui sa le lipseasca celor care au risc crescut

de infarct sau accidente cerebrale (obezi, cu colesterolul crescut). Poate cel mai
important beneficiu este intarirea imunitatii, laptisorul avand si o puternica actiune anti-
inflamatoare.

Utilizare

Cercetatorii afirma ca putem consuma fara pericol un gram de laptisor zilnic, in cazul
unor boli grave fiind recomandate chiar doua grame. Cura dureaza patru-sase
saptamani, iar laptisorul trebuie luat pe stomacul gol, inaintea mesei de dimineata.
Pentru a detecta o posibila alergie, mai ales suferinzii de astm sau cei care fac deseori
eczeme trebuie sa inceapa cura cu un dozaj mic (250 mg zilnic), crescand apoi
progresiv doza. Dupa terminarea curei, faceti o luna pauza, apoi reluati tratamentul pana
va intremati.

1 .Leurda imbunatateste memoria

2 .Leurda cu vin si miere pentru bolile de inima si reumatism

Zonal, aceasta planta are mai multe denumiri, de la ceapa vrajitoarelor pâna la usturoi
de padure, ainti sau alin de iunie.

Leurda are mirosul specific usturoiului, de unde si frecventa denumire de ai (usturoi) de

padure, salbatic sau ciorasc. Frunzele sale, de un verde foarte frumos, au o forma
asemanatoare cu frunzele de lacramioare. Când înfloreste are o floare alba. Frunzele ies
dintr-un bulb lunguiet. Este deosebit de important sa cunoasteti aspectul leurdei pentru a
nu o confunda cu brândusa de toamna. Deosebirea garantata dintre cele doua plante este
mirosul. Atentie! Când culegeti aceasta planta, daca nu miroase a usturoi, renuntati!
Altfel poate fi toxica!

Planta apare primavara timpuriu, imediat dupa ce s-a topit zapada. Creste de preferinta
în luminisurile padurilor de foioase sau de brad, în zonele bogate în humus si în special
 Page 691 of 1147

umede. Frunzele pot atinge înaltimi de pâna la 30-40 cm.

Principala proprietate a leurdei este aceea de a curata organismul. De la stomac si

intestine, la ficat si vezica biliara, la vasele sanguine, la sângele nostru în general,
leurda este "detergentul" corpului uman. Este pacat sa nu profitam în fiecare primavara
de virtutile acestei plante, urmând o cura de 4-6 saptamâni.

Datorita efectului sau depurativ, planta este foarte utila în combaterea aterosclerozei, în
tratarea hipertensiunii arteriale si în tratamentul majoritatii bolilor de piele. Viermii
intestinali, în special limbricii la copii, mor la scurt timp dupa ce copiilor li se
administreaza leurda proaspata tocata marunt si presarata pe felii de pâine cu unt. De
asemenea, leurda proaspat culeasa si tocata marunt se poate presara si pe mâncarea de
cartofi, în supe sau sub forma de salata.

În pofida faptului ca planta este, practic, la îndemâna tuturor, ea nu este îndeajuns

folosita. În afara proprietatilor vermifuge, leurda previne deranjamentele stomacale,
balonarile, colicile, constipatiile sau starile de indispozitie abdominala.

Persoanele care sufera de hipertensiune arteriala, ameteli, dureri de cap, senzatie de

apasare în ceafa sau agitatie nervoasa este bine sa consume leurda în tot timpul anului:
primavara în stare cruda iar în decursul anului sub forma de esenta.

În cazurile de gripa ori bronsita, leurda ajuta la eliminarea secretiei, usurând respiratia.
Exista chiar dovezi ca vindeca miraculor si pleureziile. Si în cazul eczemelor însotite de
mâncarimi, o cura cu leurda proaspat culeasa face minuni. Eczema poate disparea în
decurs de o luna.

Cea mai extraordinara calitate a leurdei este, însa, aceea de a reusi sa influenteze pozitiv
capacitatea de memorare. Un tratament cu esenta proaspata de leurda, câte 15 picaturi
luate de trei ori pe zi în ceai de plante are un efect binefacator asupra memoriei chiar si
în cazurile de pierdere severa a acesteia.

Mod de folosire

În stare cruda, frunzele proaspat culese se spala, se taie marunt si se presara pe si în

alimente ca si patrunjelul verde.
Tinctura: frunzele proaspat culese se taie marunt, se introduc în sticla si se toarna alcool
rafinat de 38-40 de grade, pâna ce se acopera nivelul plantelor. Se pune la loc însorit
timp de doua saptamâni. Apoi se strecoara si se pastreaza în sticlute mai mici, de
culoare închisa. Se iau zilnic, de patru ori câte 15 picaturi în apa sau ceai de plante.

Vin: se pun doi pumni de leurda (frunze taiate marunt) într-un litru de vin alb si se pune
la fiert. Dupa ce a dat în clocot se adauga miere,dar mierea nu se fierbe pt.ca mierea la
temperatura de peste 20 de grade isi pierde din vitamine,se bea câte un paharel înainte
de masa. Este recomandat bolnavilor de inima si de reumatism
 Page 692 of 1147

CONTRA CADERII PARULUI inbunatatiri se observa imediat dupa utilizare

RETETA;ulei de masline,un galbenus ou,ulei de ricin,vit.A.sol Se amesteca si se unge
tot parul inclusiv pielea capului si se acopera cu o punga sau mai bine cu o folie de
celofan sa stea ermetic,apoi se mai pune un prosop(sa stea la caldura)si se tine cel putin
2ore dupa care se spala normal e super!SUCCES

Fetelor, va dau eu un tratament super-extra-nemaipomenit: amestecati un galbenus de

ou cu acelasi volum de ulei de ricin si cu acelasi volum de vitamina A uleioasa (1:1:1).
Maioneza care rezulta aplicati-o la radacina parului si masati bine. Acoperiti capul cu o
folie de plasctic si cu 2 3 prosoape (pt a va incalzi si a va deschide porii) si stati asa
vreo 2 ore.
Spalati normal dand de doua ori cu sampon (se degreseaza perfect).
Faceti asta odata la o saptamana sau doua timp de mai multe luni. Nu va va veni sa
credeti cat de tare se poate regenera parul vostru.

tratamentul e pe baza de alcool alimentar de 70 de grade(1litru) si 6 ardei iuti pe care ii

taiati si ii amestecati cu alcoolul,il lasati vreo 10 zile la macerat apoi il strecurati sil
puneti in sticlute inchise la culoare.
cu lotiunea asta iti dai la radacina parului si stai aproximativ 30 de min apoi de speli,
tratamentul se face o data pe sapt si cam dupa o luna incep sa se vada efectele
sper sa va ajute si pe voi cum m-a ajutat pe mine
bafta
TULBURARI DE SOMN

Sosete ude sau bai la picioare cu faina de mustar

Cu cat avem picioarele mai reci, cu atat ne va fi mai greu sa adormim, se arata intr-un
studiu efectuat la Clinica universitara de psihiatrie din Basel. In consecinta, o baie calda
la picioare, pe langa faptul ca ne relaxeaza, combate si tulburarile somnului. Acelasi
rezultat se poate obtine si cu o pereche de sosete ude, leacul traditional al lui Kneipp. La
inceput ele ingusteaza vasele de sange, insa dupa 20-30 de minute le dilata, producand o
senzatie de caldura.
Mod de utilizare:

-Sosete ude - Incalziti-va picioarele intr-un lighean cu apa calda. Inmuiati o pereche de
sosete in apa rece, stoarceti-le si trageti-le in picioare. Mai puneti peste ele si niste
sosete calduroase de lana.

-Baia la picioare cu faina de mustar - Amestecati doua linguri de faina de mustar intr-o
galeata cu apa fierbinte, tineti picioarele in ea cam zece minute si dupa aceea spalati-le
cu apa calda.
Riscuri si efecte secundare: Intrebuintata imprudent, faina de mustar poate provoca
arsuri pe piele. Nu prelungiti baia mai mult de 15 minute, iar daca observati ca pielea s-
a inrosit, intrerupeti pe loc procedura. Baile cu faina de mustar sunt contraindicate
atunci cand aveti leziuni pe laba piciorului sau pe gambe.
 Page 693 of 1147

RACEALA

-Ceai din flori de soc

Deja Hipocrate a descris actiunea terapeutica a socului, iar in Evul Mediu, Hildegard
von Bingen i-a pretuit si ea puterea tamaduitoare. Medicina naturista cunoaste
numeroase intrebuintari ale socului (respectiv, ale malinului negru). Rezultate bune s-au
obtinut cu ceaiul preparat din flori de soc in tratarea racelilor. Uleiurile eterice continute
in aceste flori au actiune dezinflamatoare si expectoranta.
Mod de utilizare: Se toarna circa 150 mililitri de apa in clocot peste doua lingurite de
flori, se lasa cinci minute sa infuzeze si apoi se strecoara. Se bea de mai multe ori in
cursul zilei. Mai ales in a doua jumatate, se recomanda o cana sau doua, cat mai
fierbinte.
-Supa de gaina
Medicul internist Stephen Rennard si colegii sai de la Nebraska Medical Center au
organizat un experiment in laborator, pentru a verifica daca supa de gaina isi justifica
reputatia de principal leac traditional contra racelii in America. Ei au pregatit o supa
dupa reteta primita de la bunica unuia dintre cercetatori si au urmarit efectul intr-o
eprubeta. Au constatat o reducere a mobilitatii anumitor globule albe din sange, care
sunt responsabile pentru unele simptome ale racelii, cum ar fi inflamarea mucoaselor.
Desigur ca observatiile facute in laborator nu constituie o dovada ca supa ar avea o
actiune similara in organismul uman. Totusi, milioanele de bunici au dreptate - o supa
fierbinte ne face bine cand suntem raciti.
Mod de utilizare: Se pune o gaina in apa rece si se da intr-un clocot, dupa care se lasa sa
fiarba la foc mic minimum doua ore si jumatate. Timpul indelungat de fierbere este o
conditie indispensabila a eficacitatii terapeutice, probabil ca numai in acest mod pot fi
extrase din gaina substantele active. Celelalte ingrediente sunt importante pentru gust,
nu insa si pentru efectul supei. Mancati o farfurie sau doua, cat de fierbinte se poate.
Riscuri si efecte secundare: Atentie cu supa fierbinte, daca va doare gatul.
-Ceai de ceapa
Zeama de ceapa actioneaza impotriva germenilor patogeni ca un antibiotic natural,
datorita aliinei, o substanta care, in contact cu oxigenul, se transforma in alicina.
Reteta: Taiati marunt o ceapa si fierbeti-o aproximativ cinci minute, strecurati fiertura si
lasati-o sa se raceasca pana la temperatura la care o puteti bea. Apoi indulciti ceaiul cu
putina miere si beti-l cu inghitituri mici. Dupa asta, bagati-va in pat si transpirati.
Riscuri si efecte secundare: Ceapa poate reduce glicemia. De aceea, atunci cand
apeleaza la acest remediu, diabeticii trebuie sa-si controleze glicemia si sa-si modifice
corespunzator medicatia antidiabetica, daca este cazul.

AMIGDALITA CU TEMPERATURA

-Compresa rece cu lamaie

Ajuta in amigdalitele cu temperatura, in special la copii.
Mod de utilizare: Se amesteca o lingura de zeama de lamaie intr-un sfert de litru de apa.
 Page 694 of 1147

Se inmoaie un servet, se preseaza usor pentru a indeparta surplusul de lichid si se aseaza

in jurul gatului. Se lasa sa actioneze cam o ora. Dupa aceea, zona gatului se va tine la
caldura.
Riscuri si efecte secundare: Daca pielea se irita si apar mancarimi, scoateti imediat
compresa.

DURERI IN GAT

-Cataplasma cu cartofi
Cataplasmele cu cartofi dezinflameaza si calmeaza durerile.
Mod de utilizare: 500 grame de cartofi se fierb bine in coaja, dupa care se pun intr-un
servet sau un saculet de in si se zdrobesc. Pentru a evita arsurile, se infasoara mai intai
gatul intr-un prosop, iar cartofii se aseaza deasupra. Se lasa sa actioneze pana cand
cartofii s-au racit.

INFECTII URINARE

-Suc de merisor
Dintr-un studiu realizat la Universitatea Oulu din Finlanda, reiese ca sucul de merisor,
baut cu regularitate, reduce cu 50% frecventa infectiilor urinare la femei. Se presupune
ca ar scadea capacitatea bacteriilor de a se fixa in peretele vezicii urinare.
Mod de utilizare: Se ia cate o lingura de suc de merisor, de trei ori pe zi.

TUSE, AFECTIUNI ALE CAILOR RESPIRATORII

-Inhalatii
Inhalatiile cu aburi fierbinti au mai multe efecte benefice. In functie de ceea ce punem
in apa, ele au actiune sudorifica (musetel), antiinflamatoare (musetel, salvie),
expectoranta (cimbru, mirt), bactericida (cimbru, salvie, musetel) sau antispastica la
nivelul bronhiilor (cimbru).
Mod de utilizare: Se pune intr-un castron un pumn de plante uscate, la alegere - flori de
musetel, cimbru, salvie sau mirt -, si se toarna deasupra apa clocotita, dupa care se lasa
cateva minute sa infuzeze. Apoi se acopera capul si castronul cu un prosop mare si se
inspira aburii.
Riscuri si efecte secundare: Atentie la posibilele alergii la plantele medicinale amintite.
Nu se recomanda in timpul graviditatii si in perioada de alaptare, deoarece substantele
continute in aceste plante trec in sange, respectiv in laptele mamei, si de acolo pot
patrunde in organismul copilului, declansand eventuale reactii alergice, perturbari ale
ritmului cardiac si ale respiratiei. Sunt contraindicate pentru copiii mai mici de trei ani.

DURERI ARTICULARE LA GENUNCHI

 Page 695 of 1147

-Cataplasma cu seminte de schinduf

Intrebuintate extern, semintele de schinduf au actiune antiinflamatoare si analgezica.
Mod de utilizare: 50 grame de seminte de schinduf se fierb cinci minute intr-un sfert de
litru de apa. Se obtine un terci, care se intinde pe o panza de in. Il puteti folosi, dupa
cum doriti, atat fierbinte, cat si rece. Daca simtiti nevoia de caldura - cum se intampla in
cazul artrozei -, puneti cataplasma in jurul genunchiului cat de fierbinte o puteti suporta.
Daca insa aveti o senzatie de fierbinteala in genunchi - ca, de pilda, la artrita -, folositi
cataplasma rece. Pentru aceasta, lasati mai intai terciul sa se raceasca la temperatura
camerei, apoi tineti un timp cataplasma in frigider (nu in congelator).
Riscuri si efecte secundare: Indepartati imediat cataplasma, daca vi se irita pielea si apar
mancarimi sau usturimi.

DURERI DE CAP

-Presopunctura cu ulei de menta

Presopunctura face parte din metodele terapeutice ale medicinei traditionale chineze.
Combinata cu intrebuintarea uleiului de menta sau a balsamului aromat, ea poate fi un
mijloc eficace de combatere a durerilor de cap. Studiile au demonstrat ca ambele
remedii, aplicate pe tample si intre sprancene, pot diminua durerile de cap cauzate de
stres.
Mod de utilizare: Ungeti degetele aratatoare si mijlocii cu putin ulei de menta ori
balsam. Apoi masati-va ambele tample cu miscari circulare, apasand usor, timp de unul
pana la cinci minute, dupa care va spalati bine degetele.
Riscuri si efecte secundare: Evitati ca ochii si mucoasele sa vina in contact cu uleiul
eteric. Nu folositi uleiul sau balsamul la sugari si copii mici, deoarece la aceasta varsta
inspirarea vaporilor si a mirosurilor puternice poate declansa stari similare cu cele
astmatice.

NEPLACERI GASTRO-INTESTINALE

Menta are o actiune antispastica asupra tractului gastrointestinal si stimuleaza secretia

de bila.
Mod de utilizare: Turnati cam 150 mililitri de apa clocotita peste o lingura (1,5 grame)
de frunze de menta proaspete sau uscate, lasati sa infuzeze 10-15 minute si strecurati.
Se beau doua-trei cani, repartizate pe toata durata zilei.
Riscuri si efecte secundare: Cardiacii sunt sfatuiti sa nu depaseasca in nici un caz
cantitatea indicata, de doua sau trei cani zilnic.

OTITA MEDIE

-Saculet cu ceapa
Remediul se recomanda indeosebi copiilor cu otita medie.
Mod de utilizare: Taiati ceapa marunt, apoi infasurati-o intr-o panza si striviti-o, pana
 Page 696 of 1147

cand lasa zeama. Puneti saculetul pentru doua-trei ore pe urechea bolnava. Daca
pungulita va fi incalzita putin, efectul va fi si mai puternic.
Riscuri si efecte secundare: Limitati-va la aplicarea externa. Medicii va avertizeaza sa
nu picurati zeama de ceapa direct in ureche.

SINUZITA

-Clatirea nasului
Sarea retine apa si ajuta la dezinflamarea mucoaselor nazale. S-a dovedit ca clatirea
nasului cu apa sarata contribuie la prevenirea si tratarea sinuzitei.
Mod de utilizare: Dizolvati 9 grame de sare marina intr-un litru de apa fiarta si clatiti-va
nasul cu ea, de trei-patru ori pe zi. In acelasi timp, beti multe lichide.
Exista un dus special pentru nas, insa clatirea se poate face la fel de bine si cu un pai, in
felul urmator: se introduce paiul intr-o nara, cealalta se inchide, apasand cu degetul,
apoi se trage apa pe nas, de doua-trei ori. Se repeta operatiunea si pe a doua nara. La
primele incercari, se poate intampla ca apa sarata sa patrunda in faringe, ceea ce este
foarte neplacut, insa cu putin exercitiu veti reusi din ce in ce mai bine si, dupa ce veti fi
constatat efectul, nu va vor mai deranja micile necazuri colaterale.
-Cataplasma cu ghimbir, faina de mustar sau hrean
Cataplasmele calde si umede cu ghimbir, faina de mustar sau hrean activeaza circulatia
locala la nivelul sinusurilor si au un efect de eliminare a secretiilor la bolnavii de
sinuzita.
Mod de utilizare: Presarati pe un servetel de hartie un pumn de boabe de mustar
macinate si asezati-l pe un servet de bucatarie. Impaturiti servetul si turnati peste el apa
fierbinte, pana se inmoaie bine. In locul fainii de mustar puteti folosi hrean ori ghimbir
ras. Ungeti-va nasul si obrajii cu o crema, apoi puneti servetul cat mai cald pe zona
nasului, acoperindu-l cu un prosop plusat. Tineti cataplasma pana simtiti ca v-ati
incalzit. O inrosire moderata a pielii nu trebuie sa va alarmeze, ea este chiar de dorit.
Riscuri si efecte secundare: Protejati-va neaparat ochii, eventual acoperindu-i cu
comprese umede. Aplicarea necorespunzatoare a cataplasmei poate provoca arsuri pe
piele. De aceea este bine s-o scoateti dupa cinci sau zece minute.

NEFRITA SI CISTITA

-Ceai de splinuta
Infuzia de splinuta are o actiune antimicrobiana, combate inflamatiile si stimuleaza
functiile renale.
Mod de utilizare: Turnati 150 mililitri de apa clocotita peste 3 pana la 5 grame de
splinuta si lasati sa infuzeze doua minute. Se bea de trei ori pe zi cate o cana.
Riscuri si efecte secundare: In timpul curei nu beti cafea sau ceai negru, fiindca ele va
irita rinichii si vezica urinara.
-Macerat din frunze de strugurii-ursului
Frunzele de strugurii-ursului au actiune antibacteriana, dar sunt mai putin eficiente
 Page 697 of 1147

atunci cand urina este acida, deoarece arbutina continuta in ele are nevoie de un mediu
alcalin, pentru a se descompune in zahar si hidrochinona, aceasta din urma fiind
substanta bactericida. Va puteti determina gradul de aciditate al urinei cu ajutorul unei
hartii indicatoare de pH. Daca valoarea pH-ului este mai mica de sapte, urina se
considera acida.
Mod de utilizare: Peste o lingurita sau doua de frunze de strugurii-ursului se toarna un
sfert de litru de apa si se lasa la macerat intre 12 si 24 de ore. Nu fierbeti, pentru ca
temperatura ridicata face sa treaca in apa tananti si substante aperitiv-amare, care sunt
iritante. Amestecati din cand in cand. La sfarsit, strecurati si incalziti putin. Se beau
doua-trei cani zilnic.
Riscuri si efecte secundare: Iritarea mucoasei gastrice. Nu folositi maceratul mai mult
de o saptamana si maximum de cinci ori pe an. Nu se administreaza in timpul sarcinii si
in perioada de alaptare, nici la copiii sub 12 ani. N-ar trebui sa-l ia nici bolnavii de
inima, deoarece el amplifica actiunea glicozidelor. Acestea sunt substantele active din
medicamentele cu care se trateaza insuficienta cardiaca. Pacientilor respectivi maceratul
le poate provoca aritmii.

GRETURI

-Presopunctura
Stimularea punctului (numit Pericard 6) dintre cele doua tendoane flexoare ale
degetelor, ce pot fi palpate pe antebrat, reduce greturile si senzatiile de voma. Desi nu s-
a gasit o explicatie medicala, studiile atesta eficacitatea procedurii contra greturilor din
timpul sarcinii, ca si a celor postoperatorii.
Mod de utilizare: Punctul se afla cam la trei degete mai sus de incheietura mainii, pe
partea interioara a antebratului. Gasiti-l si stimulati-l cu o apasare usoara a degetului.
PIELE USCATA

-Baie cu lapte si ulei

Baia curata portiunile de piele aspra, care apoi nu mai ustura si se vindeca mai repede.
Mod de utilizare: Amestecati un litru de lapte cu o cana de ulei alimentar si turnati-le in
apa din cada.
-Ulei de migdale si lamaie
Mod de utilizare: Combinati aproximativ 50 mililitri de ulei de migdale cu o lingurita
de zeama de lamaie. Dupa baie, masati-va cu acest amestec pielea inca umeda.

CONSTIPATIE

-Seminte de patlagina
In Italia, semintele de patlagina sunt tot atat de cunoscute drept remediu impotriva
constipatiei, ca semintele de in la noi. Ele contin mucilagii care, in contact cu apa, isi
maresc mult volumul. Ajunse in intestin, inmoaie materiile fecale si le fac mai
voluminoase.
Mod de utilizare: Inghititi cate o lingurita (cam cinci grame) de seminte de patlagina,
 Page 698 of 1147

minimum o data si maximum de trei ori pe zi, cu unul sau doua pahare de apa.
Consumati multe lichide pe toata durata zilei.
Riscuri si efecte secundare: Contraindicate copiilor sub 12 ani si persoanelor cu alergie
la semintele de patlagina, celor cu obstructii de tranzit intestinal, precum si cu forme
grave de diabet.

MULTA SANATATE!

mierea

- in arsurile cu apa clocotita, pana la sosirea medicului sau spitalizarea accidentatului,

locul vatamat se acopera cu un tifon steril, inmuiat in miere. grabeste vindecarea si alina
durerile.
- durerile de gingii ale copiilor mici (sugari), carora nu le ies dintii, dispar cu
desavarsire daca micutii sunt frecati usor pe gingii, cu degetul mic, inmuiat in putina
miere.
- bubele dulci se vindeca daca sunt unse cu miere amestecata cu zeama de morcov.
- buzele crapate si sanii rugosi ai femeilor care alapteaza se vindeca daca sunt tratati cu
miere simpla sau miere amestecata cu camfor (se gaseste la farmacii).
- durerile de gat dispar daca sunt tratate cu dude fierte, amestecate apoi cu miere.
- afectiunile renale se trateaza cu miere, in modul urmator: se taie marunt 300 g ceapa,
se plamadeste 8 zile cu un litru de vin alb, curat, se amesteca si se adauga 100 g miere.
din aceasta compozitie se va bea cate o jumatate de pahar pe zi.
- pentru durerile reumatismale se amesteca apa de var cu miere si se fac frectii.
- durerile de cap si migrenele cedeaza mult din intensitate daca se beau ceaiuri de flori
galbene de ciubotica-cucului, indulcite cu miere. se beau seara, inainte de culcare.
- cartofii cruzi sunt un bun calmant al durerilor de stomac si de intestine. se consuma
dati pe razatoare si amestecati cu putina miere

artrita
¬ amestecati o parte de miere in doua parti apa calduta si apoi adaugati o lingurita de
scortisoara pudra. faceti o pasta si masati-o usor in partea de corp care va doare.
¬ durerea cedeaza in interval de 15 minute, in cele mai multe cazuri.

¬ pacientii cu artrita isi pot administra zilnic cate o cana de apa fierbinte cu doua
linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra..

¬ daca remediul se administreaza cu regularitate, chiar si artrita cronica poate fi

vindecata.
¬ intr-un studiu recent efectuat de universitatea din copenhaga, s-a constatat ca atunci
cand doctorii le-au administrat pacientilor o combinatie de o lingura de miere cu o
jumatate de lingurita de scortisoara pudra inainte de micul dejun, timp de o saptamana,
din 200 de pacienti tratati, 73 de pacienti au scapat complet de dureri in interval de o
luna. majoritatea acestor pacienti nu puteau merge sau aveau o libertate de miscare
restransa, dar dupa terapie, au inceput sa mearga cu mai putine dureri.
 Page 699 of 1147

caderea parului
¬ cei care au probleme de caderea parului sau calvitie pot aplica pe par o pasta
alcatuita din ulei de masline fierbinte, o lingura de miere, o lingurita de scortisoara
pudra, inainte de baie, lasand-o sa actioneze aproximativ 15 minute, dupa care se spala
parul.

¬ s-a demonstrat ca remediul este eficient si daca se pastreaza timp de 5 minute..

infectii urinare
¬ luati doua linguri de scortisoara pudra si o lingurita de miere intr-un pahar de apa
calduta si beti. distruge toti germenii din vezica urinara.

dureri de dinti
¬ faceti o pasta dintr-o lingurita de scortisoara pudra si cinci lingurite de miere si
aplicati pe dintele care doare. remediul se poate aplica de 3 ori pe zi (zilnic) pana cand
dintele nu mai doare.

colesterol
¬ doua linguri de miere si trei lingurite de scortisoara pudra, amestecate cu 450 ml..
de ceai, daca sunt administrate unui pacient care are colesterolul mare, vor reduce
nivelul colesterolului din sange cu 10% in interval de 2 ore.
¬ ca si in cazul pacientilor cu artrita, daca remediul se administreaza de 3 ori pe zi,
reduce nivelul colesterolului.
¬ conform unei informatii publicate intr-o revista medicala, mierea in stare pura
consumata zilnic impreuna cu mancarea inlatura problemele de colesterol.

raceli
¬ cei care sufera de raceli normale sau severe ar trebui sa ia o lingura de miere
calduta cu 1/4 lingurita de scortisoara pudra timp de 3 zile.
¬ acest remediu vindeca majoritatea cazurilor de tuse cronica, raceala si curata
sinusurile.

infertilitate
¬ medicinele alternative yunani si ayurvedica au utilizat mierea timp de mai multe
secole pentru a fortifica sperma barbatilor.
¬ daca barbatii impotenti vor lua cu regularitate doua linguri de miere inainte de
culcare, problema lor se va rezolva.
¬ in china, japonia si orientul indepartat, femeile sterile, dar si cele care doresc
fortificarea uterului, au luat scortisoara pudra, timp de secole.
¬ femeile sterile pot sa ia un varf de cutit de scortisoara pudra cu o jumatate de
lingurita de miere si sa isi frece gingiile cu aceasta combinatie, in mod frecvent pe toata
durata zilei, astfel incat combinatia sa se amestece usor cu saliva si sa patrunda in corp.
¬ un cuplu din maryland (sua) nu a putut avea copii timp de 14 ani, pierzandu-si
speranta ca vor fi capabili sa procreeze vreodata. cand au aflat despre acest remediu,
atat femeia cat si barbatul au inceput sa consume miere si scortisoara in modul aratat
mai sus. femeia a ramas insarcinata dupa cateva luni si a nascut gemeni la termen.
 Page 700 of 1147

deranjamente stomacale
¬ mierea cu scortisoara pudra vindeca durerile de stomac si indeparteaza ulcerele
stomacale de la radacina.

¬ balonare : in conformitate cu studiile efectuate in india si japonia, s-a descoperit ca

mierea, in combinatie cu scortisoara pudra, ajuta si indeparteaza balonarea si durerile de
stomac.

boli cardiovasculare
¬ faceti o pasta din miere si scortisoara pudra. ungeti pe paine sau umpleti clatitele cu
aceasta pasta in loc de dulceata sau gem si mancati cu regularitate la micul dejun.

¬ reduce colesterolul din artere si salveaza pacientul de riscul unui atac de cord.
¬ pentru cei care au suferit deja un atac de cord, urmati acest remediu zilnic, pentru a
preveni aparitia unui alt atac.
¬ consumul cu regularitate al produsului de mai sus reduce dispneea si intareste ritmul
cardiac.
¬ in america si canada , mai multe spitale si-au tratat pacientii cu succes, cand au
descoperit ca arterele si venele isi pierd flexibilitatea si tind sa se astupe. mierea si
scortisoara imbunatatesc circulatia sanguina.
sistemul imunitar
¬ utilizarea zilnica a scortisoarei pudra intareste sistemul imunitar si protejeaza
organismul impotriva bacteriilor si atacurilor virale.
¬ oamenii de stiinta au descoperit ca mierea contine diferite vitamine si fier in
cantitati mari.
¬ consumul regulat de miere intareste corpusculii celulari ai leucocitelor care combat
bacteriile si afectiunile virale.

indi g estie
¬ scortisoara pudra presarata peste 2 linguri de miere administrate inainte de masa,
inlatura aciditatea si ajuta la digestia celor mai grele mancaruri.

gripa
¬ un om de stiinta din spania a demonstrat ca mierea contine un ingredient natural
care omoara germenii de gripa, salvand pacientul de la imbolnavire.

longevitate
¬ ceaiul cu miere si scortisoara, consumat cu regularitate, incetineste efectele
imbatranirii.
¬ pentru ceai, puneti la fiert 4 linguri de miere, 1 lingura de scortisoara pudra si 3 cani
de apa.

¬ beti 1/4 de cana, de 3 pana la 4 ori pe zi. va pastreaza pielea sanatoasa si fina si
incetineste efectele imbatranirii.
¬ de asemenea, creste speranta de viata, va veti simti mult mai tanar(a) !
 Page 701 of 1147

acnee
¬ formati o pasta din trei linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra. aplicati
aceasta pasta peste cosuri seara inainte de culcare si spalati-o cu apa calduta, in
dimineata urmatoare. daca tratamentul se aplica timp de doua saptamani, va inlatura
cosurile de la radacina.

infectii ale pielii

¬ eczemele, herpesul si toate tipurile de infectii ale pielii se vindeca prin aplicarea
unei combinatii de miere si scortisoara pudra pe partile afectate.

cure de slabire
¬ in fiecare dimineata pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte de micul dejun si
seara inainte de culcare, beti miere si scortisoara pudra fierte intr-o cana de apa.
¬ daca se administreaza in mod regulat, acest remediu duce la reducerea greutatii
chiar si a celor mai obeze persoane.
¬ de asemenea, administrarea cu regularitate a acestui remediu previne depunerea de
grasimi in organism, chiar daca persoana respectiva consuma o dieta hipercalorica.

cancer
¬ studii recente efectuate in japonia si australia au aratat ca s-au tratat cu succes
cazuri de cancer stomacal si osos.
¬ pacientii diagnosticati cu aceste tipuri de cancer ar trebui sa ia zilnic o lingura de
miere cu o lingurita de scortisoara pudra timp de o luna, de 3 ori pe zi si sa continue
tratamentul prescris de oncolog. nu strica!

oboseala
¬ studii recente au aratat ca continutul de zahar din miere este mai degraba folositor
si nicidecum daunator vitalitatii organismului.
¬ persoanele de varsta a treia care consuma miere si scortisoara, in parti egale, au mai
multa vitalitate si flexibilitate.
¬ dr. milton, care a efectuat studii aprofundate in acest subiect, spune ca o jumatate de
lingura de miere intr-un pahar cu apa, presarat cu pudra de scortisoara consumata zilnic,
dimineata dupa ce ne spalam pe dinti, si din nou dupa amiaza in jurul orei 3.00 atunci
cand vioiciunea organismului este in scadere, duce la imbunatatirea vitalitatii
organismului, in interval de o saptamana.

halena
¬ locuitorii din america de sud:
primul lucru dimineata, fac gargara cu o lingurita de miere si scortisoara pudra
amestecate in apa fierbinte.. astfel, respiratia lor isi pastreaza prospetimea pe durata
intregii zile.

pierderea auzului
¬ mierea cu scortisoara pudra, luate zilnic in cantitati egale duc la refacerea auzului.
 Page 702 of 1147

MIEREA CU LAMAIE CALMEAZA DURERILE DE GAT

Durerile de gat pot fi indepartate cu ajutorul tratamentului cu miere.

O bautura care stimuleaza secretia de saliva si care contribuie la calmarea gatului uscat
si iritat se obtine adaugand doua lingurite cu miere si sucul unei jumatati de lamaie intr-
un pahar cu apa fierbinte, afirma cercetatorii americani in volumul "Mancarea si
sanatatea", publicat la Editura Readers Digest. Mierea mai este utila si in unele
probleme respiratorii, fiind eficienta in special la inlaturarea flegmei.
Impreuna cu ceapa, mierea poate trata inclusiv varicele. Pentru a urma o astfel de cura,
aveti nevoie de 600 de ml de suc de ceapa rosie si 300 de grame de miere de salcam sau
fanete. Ceapa, bine maruntita, se stoarce, iar apoi se strecoara cu ajutorul unei site sau al
unui tifon. Compozitia se pune intr-un vas din sticla in care se adauga si mierea.

Amestecati sucul de ceapa cu mierea, iar apoi puneti compozita la frigider deoarece,
daca nu este tinuta la rece, devine toxica. Timp de o luna, luati cate 50 de grame, de trei
ori pe zi, la mesele principale. Faceti o pauza de o luna, iar apoi mai puteti incerca o
data cura. Tratamentul nu este indicat bolnavilor de gastrita hiperacida si celor cu ulcere
de stomac sau duoden.

ARTRITA
¬ Amestecati o parte de miere in doua parti apa calduta si apoi adaugati o lingurita
de scortisoara pudra. Faceti o pasta si masati-o usor in partea de corp care va doare.
¬ Durerea cedeaza in interval de 15 minute, in cele mai multe cazuri.

¬ Pacientii cu artrita isi pot administra zilnic cate o cana de apa fierbinte cu doua
linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra..

¬ Daca remediul se administreaza cu regularitate, chiar si artrita cronica poate fi

vindecata.
¬ Intr-un studiu recent efectuat de Universitatea din Copenhaga, s-a constatat ca
atunci cand doctorii le-au administrat pacientilor o combinatie de o lingura de miere cu
o jumatate de lingurita de scortisoara pudra inainte de micul dejun, timp de o
saptamana, din 200 de pacienti tratati, 73 de pacienti au scapat complet de dureri in
interval de o luna. Majoritatea acestor pacienti nu puteau merge sau aveau o libertate de
miscare restransa, dar dupa terapie, au inceput sa mearga cu mai putine dureri.

CADEREA PARULUI
¬ Cei care au probleme de caderea parului sau calvitie pot aplica pe par o pasta
alcatuita din ulei de masline fierbinte, o lingura de miere, o lingurita de scortisoara
 Page 703 of 1147

pudra, inainte de baie, lasand-o sa actioneze aproximativ 15 minute, dupa care se spala
parul.

¬ S-a demonstrat ca remediul este eficient si daca se pastreaza timp de 5 minute..

INFECTII URINARE
¬ Luati doua linguri de scortisoara pudra si o lingurita de miere intr-un pahar de apa
calduta si beti. Distruge toti germenii din vezica urinara.

DURERI DE DINTI
¬ Faceti o pasta dintr-o lingurita de scortisoara pudra si cinci lingurite de miere si
aplicati pe dintele care doare. Remediul se poate aplica de 3 ori pe zi (zilnic) pana cand
dintele nu mai doare.

COLESTEROL
¬ Doua linguri de miere si trei lingurite de scortisoara pudra, amestecate cu 450 ml..
de ceai, daca sunt administrate unui pacient care are colesterolul mare, vor reduce
nivelul colesterolului din sange cu 10% in interval de 2 ore.
¬ Ca si in cazul pacientilor cu artrita, daca remediul se administreaza de 3 ori pe zi,
reduce nivelul colesterolului.
¬ Conform unei informatii publicate intr-o revista medicala, mierea in stare pura
consumata zilnic impreuna cu mancarea inlatura problemele de colesterol.

RACELI
¬ Cei care sufera de raceli normale sau severe ar trebui sa ia o lingura de miere
calduta cu 1/4 lingurita de scortisoara pudra timp de 3 zile.
¬ Acest remediu vindeca majoritatea cazurilor de tuse cronica, raceala si curata
sinusurile.

INFERTILITATE
¬ Medicinele alternative Yunani si Ayurvedica au utilizat mierea timp de mai multe
secole pentru a fortifica sperma barbatilor.
¬ Daca barbatii impotenti vor lua cu regularitate doua linguri de miere inainte de
culcare, problema lor se va rezolva.
¬ In China, Japonia si Orientul Indepartat, femeile sterile, dar si cele care doresc
fortificarea uterului, au luat scortisoara pudra, timp de secole.
¬ Femeile sterile pot sa ia un varf de cutit de scortisoara pudra cu o jumatate de
lingurita de miere si sa isi frece gingiile cu aceasta combinatie, in mod frecvent pe toata
durata zilei, astfel incat combinatia sa se amestece usor cu saliva si sa patrunda in corp.
¬ Un cuplu din Maryland (SUA) nu a putut avea copii timp de 14 ani, pierzandu-si
speranta ca vor fi capabili sa procreeze vreodata. Cand au aflat despre acest remediu,
atat femeia cat si barbatul au inceput sa consume miere si scortisoara in modul aratat
mai sus. Femeia a ramas insarcinata dupa cateva luni si a nascut gemeni la termen.

DERANJAMENTE STOMACALE
 Page 704 of 1147

¬ Mierea cu scortisoara pudra vindeca durerile de stomac si indeparteaza ulcerele

stomacale de la radacina.

¬ BALONARE : In conformitate cu studiile efectuate in India si Japonia, s-a

descoperit ca mierea, in combinatie cu scortisoara pudra, ajuta si indeparteaza balonarea
si durerile de stomac.

BOLI CARDIOVASCULARE
¬ Faceti o pasta din miere si scortisoara pudra. Ungeti pe paine sau umpleti clatitele
cu aceasta pasta in loc de dulceata sau gem si mancati cu regularitate la micul dejun.

¬ Reduce colesterolul din artere si salveaza pacientul de riscul unui atac de cord.
¬ Pentru cei care au suferit deja un atac de cord, urmati acest remediu zilnic, pentru a
preveni aparitia unui alt atac.
¬ Consumul cu regularitate al produsului de mai sus reduce dispneea si intareste
ritmul cardiac.
¬ In America si Canada , mai multe spitale si-au tratat pacientii cu succes, cand au
descoperit ca arterele si venele isi pierd flexibilitatea si tind sa se astupe. Mierea si
scortisoara imbunatatesc circulatia sanguina.

SISTEMUL IMUNITAR
¬ Utilizarea zilnica a scortisoarei pudra intareste sistemul imunitar si protejeaza
organismul impotriva bacteriilor si atacurilor virale.
¬ Oamenii de stiinta au descoperit ca mierea contine diferite vitamine si fier in
cantitati mari.
¬ Consumul regulat de miere intareste corpusculii celulari ai leucocitelor care combat
bacteriile si afectiunile virale.

INDI G ESTIE
¬ Scortisoara pudra presarata peste 2 linguri de miere administrate inainte de masa,
inlatura aciditatea si ajuta la digestia celor mai grele mancaruri.

GRIPA
¬ Un om de stiinta din Spania a demonstrat ca mierea contine un ingredient natural
care omoara germenii de gripa, salvand pacientul de la imbolnavire.

LONGEVITATE
¬ Ceaiul cu miere si scortisoara, consumat cu regularitate, incetineste efectele
imbatranirii.
¬ Pentru ceai, puneti la fiert 4 linguri de miere, 1 lingura de scortisoara pudra si 3 cani
de apa.

¬ Beti 1/4 de cana, de 3 pana la 4 ori pe zi. Va pastreaza pielea sanatoasa si fina si
incetineste efectele imbatranirii.
¬ De asemenea, creste speranta de viata, va veti simti mult mai tanar(a) !
 Page 705 of 1147

ACNEE
¬ Formati o pasta din trei linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra. Aplicati
aceasta pasta peste cosuri seara inainte de culcare si spalati-o cu apa calduta, in
dimineata urmatoare. Daca tratamentul se aplica timp de doua saptamani, va inlatura
cosurile de la radacina.

INFECTII ALE PIELII

¬ Eczemele, herpesul si toate tipurile de infectii ale pielii se vindeca prin aplicarea
unei combinatii de miere si scortisoara pudra pe partile afectate.

CURE DE SLABIRE
¬ In fiecare dimineata pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte de micul dejun si
seara inainte de culcare, beti miere si scortisoara pudra fierte intr-o cana de apa.
¬ Daca se administreaza in mod regulat, acest remediu duce la reducerea greutatii
chiar si a celor mai obeze persoane.
¬ De asemenea, administrarea cu regularitate a acestui remediu previne depunerea de
grasimi in organism, chiar daca persoana respectiva consuma o dieta hipercalorica.

CANCER
¬ Studii recente efectuate in Japonia si Australia au aratat ca s-au tratat cu succes
cazuri de cancer stomacal si osos.
¬ Pacientii diagnosticati cu aceste tipuri de cancer ar trebui sa ia zilnic o lingura de
miere cu o lingurita de scortisoara pudra timp de o luna, de 3 ori pe zi si sa continue
tratamentul prescris de oncolog. Nu strica!

OBOSEALA
¬ Studii recente au aratat ca continutul de zahar din miere este mai degraba folositor
si nicidecum daunator vitalitatii organismului.
¬ Persoanele de varsta a treia care consuma miere si scortisoara, in parti egale, au mai
multa vitalitate si flexibilitate.
¬ Dr. Milton, care a efectuat studii aprofundate in acest subiect, spune ca o jumatate
de lingura de miere intr-un pahar cu apa, presarat cu pudra de scortisoara consumata
zilnic, dimineata dupa ce ne spalam pe dinti, si din nou dupa amiaza in jurul orei 3.00
atunci cand vioiciunea organismului este in scadere, duce la imbunatatirea vitalitatii
organismului, in interval de o saptamana.

HALENA
¬ Locuitorii din America de Sud:
Primul lucru dimineata, fac gargara cu o lingurita de miere si scortisoara pudra
amestecate in apa fierbinte.. Astfel, respiratia lor isi pastreaza prospetimea pe durata
intregii zile.

PIERDEREA AUZULUI
¬ Mierea cu scortisoara pudra, luate zilnic in cantitati egale duc la refacerea auzului.
 Page 706 of 1147

Trateaza-te cu miere si scortisoara

Combinatia dintre miere si scortisoara este folosita de secole in medicina orientala.
Scortisoara face parte dintre cele mai cunoscute condimente, iar calitatile mierii de
albine devin din ce in ce mai cunoscute. Aceste ingrediente detin calitati extraordinare
si au fost folosite ca remedii inca din cele mai vechi timpuri.
1.Boli de inima. Intinde pe paine miere si presara putina pudra de scortisoara, in locul
gemului. Este recomandat consumul zilnic, la micul dejun. Datorita faptului ca aceasta
combinatie imbunatateste circulatia sanguina si intareste ritmul cardiac, persoanele cu
probleme cardiovasculare au posibilitatea sa previna eventualele probleme apeland cu
incredere la aceasta combinatie.
2. Artrita. Aplica o pasta din cele doua ingrediente (o parte de miere in doua parti de apa
calduta plus 1 lingurita cu pudra de scortisoara) pe locul afectat si maseaza incet.
Expertii de la Universitatea din Copenhaga au efectuat un experiment in care 200 de
persoane afectate de artrita au fost tratate timp de o saptamana cu o cana cu apa
fierbinte amestecata cu o lingura de miere si 1/2 lingurita de scortisoara pudra.
Rezultatele au aratat ca 73 dintre persoanele tratate au scapat complet de dureri in
interval de o luna. Asadar, nu strica sa consumi in fiecare dimineata pe stomacul gol o
cana din acest amestec.
3. Pierderea parului. Amesteca ulei de masline cald cu 1 lingura de miere si 1 lingurita
de scortisoara pudra si intinde-o pe par inainte de baie. Se lasa sa actioneze timp de 10-
15 minute, dupa care se indeparteaza.
4. Infectii urinare. Pentru a-ti proteja vezica urinara, amesteca intr-un pahar cu apa
calduta 1 lingurita cu miere si 2 linguri cu pudra de scortisoara. Apoi se bea.
5. Dureri de dinti. Aplica de cate ori este nevoie o pasta formata din miere (5 lingurite)
si pudra de scortisoara (1 lingurita) pe dintele afectat.
6. Colesterol. Adauga scortisoara (3 lingurite) si miere (2 linguri) in apa fiarta sau ceai
verde si apoi bea. Specialistii sustin ca nivelul colesterolului "rau" este redus cu pana la
10% intr-un interval scurt de numai 2 ore de la administrarea bauturii. Mai mult, studiile
de specialitate arata ca mierea de albine naturala daca este consumata cu regularitate si
in cantitati mici ne scapa de problemele cu colesterolul. Dar, asta nu inseamna ca
trebuie sa uitam de regimul alimentar pe care trebuie sa-l urmam cu strictete.
7. Raceala. Se bea o cana cu apa calduta, miere (1 lingura) si scortisoara (1/4 lingurita).
Face bine la tuse si curata sinusurile.
8. Indigestie. Se ia o lingura cu miere presarata cu scortisoara inainte de masa pentru a
scapa de aciditate si a accelera procesul de digestie.
9. Longevitate. Consuma regulat ceai cu miere si scortisoara. Se pune la fiert 3 cani cu
apa in care se adauga 4 linguri cu miere si 1 lingura cu scortisoara.
10. Acnee. Aplica o pasta formata din miere (3 linguri) si scortisoara (1 lingurita) pe
cosuri inainte de culcare. Indeparteaza cu apa calduta a doua zi.
11. Obezitate. Pentru a scadea in greutate, fierbe in apa miere (1 lingura) si scortisoara
(1/2 lingurita) si apoi bea acest amestec in fiecare dimineata, pe stomacul gol, cu o
jumatate de ora inainte de micul dejun.
12. Respiratie urat mirositoare. Gargara cu miere si scortisoara amestecate cu apa
fierbinte.
 Page 707 of 1147

13. Probleme cu stomacul. Mierea in combinatie cu scortisoara indeparteaza senzatia de

balonare si reduce intensitatea durerilor de stomac.
14. Sistemul imunitar. Datorita continutului de vitamine si fier din mierea de albine
combinata cu scortisoara apara sistemul imunitar de actiunea nociva a radicalilor liberi.
15. Cancer. O serie de studii efectuate recent au demonstrat eficienta acestei combinatii
in tratarea cancerului stomacal si osos. Pe langa tratamentul prescris de oncolog este
indicat sa iei de 3 ori pe zi cate o lingura cu miere de albine presarata cu scortisoara.
16. Oboseala. Ca sa eviti starile de epuizare si somnolenta pe care le resimti in cursul
zilei poti sa apelezi la acest remediu excelent si sa constati pe propria piele efectele
revigorante. Amesteca intr-un pahar cu apa o lingura cu miere de albine si presara
putina pudra de scortisoara. Bea un pahar dimineata si unul dupa-amiaza cand te
cuprinde toropeala.

Miere usturoiată

Mierea este cunoscută şi pentru proprietăţile ei întăritoare şi de eliminare a oboselii.

Preparaţi un amestec din trei rădăcini de usturoi într-un pahar de miere şi lăsaţi-l la
macerat în frigider pentru o lună. Luaţi câte o linguriţă pe zi.

Metoda de tratament Vermont

Mierea e considerată în America precum eficientă împotriva hipertensiunii, gastritei

hipoacide şi oboselii. Iată mai jos un amestec pentru creşterea longevităţii:

1 lingură oţet de mere (se poate folosi şi oţet obişnuit),

1 lingură miere, 2/3 pahar apă

Limonadă fierbinte cu miere

Mierea e apreciată în Europa şi pentru efectele sale împotriva insomniei. Amestecul de

mai jos vă va face să dormiţi mai bine decât o băutură alcoolică.

2 linguriţe suc de lămâie,

2 linguri de miere, 1 pahar de apă clocotită

Terapia cu venin de albine

Veninul de albine contine un amestec complex de enzime, proteine si aminoacizi. Este

un lichid limpede si incolor, cu gust dulce si usor amarui. Este solubil in apa, insolubil
in alcool, iar cand vine in contact cu aerul formeaza cristale gri-albe.

Ce contine veninul de albine?

Veninul de albine este hemoragic, fata de veninul de sarpe care este coagulant. El
 Page 708 of 1147

contine un cocktail de substante precum enzime, proteine, aminoacizi, acizi organici

volatili, lipide, acid formic etc. Efectul acestui complex de chimicale este stimulant
pentru inima si glandele corticosuprarenale si inhibitor pentru sistemul nervos.
Stimuland glandele suprarenale, veninul de albine creste secretia de cortizol si
protejeaza corpul de infectii.

S-au descris trei actiuni ale veninului de albine:

• Hemolitica – distruge globulele rosii din sange;
• Hemoragica – impiedica formarea cheagurilor;
• Neurotoxica – blocheaza transmiterea impulsurilor nervoase.

Cum functioneaza terapia cu venin de albine?

Veninul de albine este aplicat in puncte specifice de pe suprafata corpului. Inainte de

primul tratament, pacientii sunt testati pentru o eventuala alergie prin injectarea unei
mici cantitati de venin.

Ce boli pot beneficia de pe urma terapiei cu venin?

Veninul albinelor stimuleaza eliberarea de cortizol fapt ce il face util in tratamentul

bolilor reumatismale, in special a artritei. Poate fi aplicat direct pe piele sau injectat
intramuscular. Rezultatele au aratat o reducere importanta a inflamatiei, a durerii
musculare, a durerii de origine nervoasa si neuromialgiilor.
Mai pot beneficia de pe urma tratamentului cu venin de albine persoanele care sufera de
diferite afectiuni cardiovasculare precum flebitele, endarteritele, hipertensiunea
arteriala.

Rezultate bune s-au obtinut si in tratamentul bolilor neurologice, a bolilor infectioase

oculare sau diferite tulburari endocrine (hipertiroidii, tireotoxicoze). Specialistii sustin
ca veninul de albine este benefic in fibromialgie, sindromul colonului iritabi, depresie.

Contraindicatiile terapiei cu venin de albine:

Aproximativ 2% din populatie prezinta reactii alergice fata de intepaturile de albine si

viespi. Persoanele alergice la veninul albinelor prezinta simptome foarte severe chiar si
dupa o intepatura: inflamatia puternica a zonei intepate, rash cutanat, edeme masive la
locul intepaturii dar si in alte regiuni, varsaturi, confuzie mentala, chiar si dificultati de
respiratie.

Din acest motiv, inainte de a incepe tratamentul cu venin de albine este obligatoriu sa se
testeze sensibilitatea persoanei si prezenta vreunei reactii alergice.

Intre contraindicatiile terapiei cu venin se numara hipersensibilitatea alergica la venin,

tuberculoza, bolile infectioase acute, hepatitele, nefritele, insuficientele cardiace,
diabetul zaharat, sarcina.
 Page 709 of 1147

Crema de masaj cu levantica si miere

Scumpilor,
Ce ar fi daca v-ati "imbaia" din cand in cand in levantica ? E o idee buna sau nu ?
Aici o reteta super buna de crema frumos mirositoare , foarte delicata pentru piele si
care ingrijeste chiar si pielea sensibila de copii.
Aveti nevoie de :
- 10 linguri ulei vegetal de ingrijire ( de germeni de grau, de migdale dulci, de floare
soarelui, de orez, de rapita, de orez, de struguri , de caise, sau de ce vreti voi , inafara de
masline fiindca are un miros prea greu)
- 2 linguri de ceara de albine curata
- 1 lingura mare de miere ( sa nu fie prea lichida)
- 20 stropi ulei de levantica natural
Asa se face:
Puneti ceara si uleiul intr-un vas pe Bain-Marie lasati sa se topeasca, amestecati,
adaugati mierea, amestecati inca o data bine, dati deoparte si amestecati din cand in
cand. Cand s-a racit un pic adaugati uleiul volatil de levantica , amestecati si puneti in
cutiute curate .Lasati sa se raceasca complet . Inchideti cu capacul.
Foarte buna ca o crema de ingrijire de corp sau ca o crema pentru masaj .
Varianta:
In locul uleiului vegetal puteti pune ulei de levantica preagtit in prealabil. Atunci nu va
mai trebuie uleiul volatil.Dar, respectati cantitatile: 2 linguri ceara de albine, 10 linguri
ulei de levantica si o lingura de miere.
Asa se face uleiul de levantica:
Puneti flori si tulpinute de levantica ( uscate si maruntite) intr-un borcan curat. Adaugati
atata ulei vegetal preferat incat plantele sa fie complet acoperite. Inchideti ermetic si
lasati la loc uscat, curat si calduros timp de patru saptamani. Agitati zilnic de mai multe
ori. Cand este gata strecurati prin tifon curat si puneti in sticlute inchise la culoare.
Inchideti ermetic . Se pastreaza apoi la temperatura camerei .
Spor la treaba !

Prostatita

Produse apicole: polen, pastura (polen tratat de albine cu acid lactic, pentru a-l conserva
si pastra pe timpul iernii), propolis mestecat circa 3-5 minute (atentie la alergici, poate
provoca pareze temporare), supozitoare cu propolis. Sunt indicate si masuri foarte
severe de dieta alimentara: trebuie eliminate din consum bauturile, tutunul, cafeaua,
condimentele, preparatele alimentare iritante, sarea in exces, consumul exagerat de
lichide.

Reumatism

Masaje cu produse apicole: miere cu otet de mere, impachetari cu ceara, unguent pe

baza de venin de albine.
 Page 710 of 1147

Spasmofilie

Se iau 7 oua, de preferinta de la gaini crescute acasa sau cele cu coaja rosie, si se aseaza
intr-un borcan de 0,800 kg. Peste ele se pune zeama de lamaie pana se acopera totul. Se
pune capacul si se lasa 7-8 zile. In acest timp, cu coada unei linguri de lemn se mai
agita usor. Dupa dizolvarea cojilor de oua in zeama de lamaie, se trece lichidul prin
strecuratoare. In final, se strecoara si prin tifon, astfel ca raman doar cateva mici resturi
gelatinoase. Lichidul obtinut se amesteca cu un litru de miere de albine naturala. Din
acest amestec se iau trei linguri pe zi. (Tratamentul se face mai ales in lunile
calendaristice care contin in denumire litera R.)

Tuberculoza pulmonara

Inhalatii cu tinctura de propolis 30% pusa in ceai de busuioc, brad, pin sau menta.
Pulverizatii cu tinctura de propolis: 50 de picaturi in 50 g din ceaiul mai sus mentionat.
Crema de propolis: 30 g propolis in 50 g miere de tei sau de munte.
Fagure de miere sau capaceala, mestecate pana la consumarea totala.

Tuse banala
Se fierbe o lamaie la foc moale, timp de 10 minute. Prin fierbere, lamaia se inmoaie,
astfel incat se va obtine din ea o cantitate mai mare de suc si, in acelasi timp, se inmoaie
si coaja. Lamaia se taie in doua si se stoarce bine intr-un pahar. La sucul obtinut se
adauga doua linguri de glicerina (din punct de vedere farmaceutic, doua linguri
echivaleaza cu 30 g). Amestecul se agita bine, apoi paharul se umple cu miere. Daca
avem un acces de tuse in timpul zilei, luam o lingurita de sirop, dupa ce amestecam bine
continutul. Daca suntem treziti noaptea de tuse, luam cate o lingurita de sirop la culcare
si una noaptea, cand ne trezim. Daca suferim de o tuse rebela, luam 6 lingurite de sirop
pe zi si anume: dimineata dupa sculare, inainte de pranz, dupa masa de pranz, la cateva
ceasuri dupa aceasta, apoi la cina si la culcare. Pe masura ce tusea cedeaza, micsoram
numarul dozelor pe zi

Tuse convulsiva

Tinctura de propolis: intr-un pahar mic cu ceai de ienupar se adauga 30 de picaturi de

tinctura de propolis. Se face gargara cat mai mult, apoi se inghite.
Miere de albine de tei: in acelasi tip de ceai se adauga doua linguri de miere la o cana de
0,250 l si se beau doua cani pe zi, cu sorbituri mici. (Atentie! Este contraindicata la
diabetici.)
Capaceala: se mesteca pana la consumarea totala.
Inhalatii cu ceara de albine: inhalatii cu ceai de tei, menta, muguri de brad, busuioc si
marar. Acestea se realizeaza prin asezarea pe o cana de tabla a unei palnii cu gura in jos
si inhalarea aburului degajat.
 Page 711 of 1147

Arsuri
Se unge partea vatamata cu miere naturala si se acopera cu o bucatica de folie de
plastic, dupa care se pune un bandaj. Tratamentul se face dimineata si seara, pe o
perioada mai lunga. Inaintea fiecarui tratament se spala pielea cu ceai de musetel sau de
tei.

Caderea parului

Ceai (decoct) din: mesteacan (frunze, coaja sau seva), tintura, iedera, menta, patlagina si
zeama de lamaie.
Zeama de ceapa si zeama de usturoi amestecate cu miere de albine.
Utilizare: in prima zi, dupa ce se spala parul bine cu apa fierbinte, se maseaza pielea
capului cu ceaiul obtinut circa 10 minute. In a doua zi, se foloseste la masaj a doua
solutie.
De precizat ca masajul trebuie sa fie intens si sa se faca pana se incalzeste pielea
capului. Dupa aceea trebuie invelit capul cu un prosop pana la uscarea parului si
disparitia efectului revulsiv.

Constipatie

In fiecare dimineata, se bea - pe stomacul gol - un pahar de apa calduta statuta (cel putin
24 de ore). Dupa aceea, se mananca un mar ras amestecat cu doua lingurite de miere si
tarate cat cuprinde, pentru ca preparatul sa ramana moale ca o crema. Excludeti din
alimentatie mezelurile, prajelile, conservele, painea alba, zaharul, cafeaua, alcoolul,
tutunul, carnea si branzeturile fermentate. Bazati-va alimentatia pe fructe si legume
proaspete.
In fiecare dimineata, pe stomacul gol, se ia o lingurita de miere cu un pahar de apa
minerala (nu ceai), timp de o saptamana, pana se formeaza obisnuinta. l 1/2 kg de prune
uscate se spala bine si se pun la fiert (ca pentru compot). Dupa ce au fiert, se scot
samburii, iar pulpa rezultata se da prin masina de tocat. Se masoara cu o lingura pulpa si
cate linguri rezulta atatea se pun de miere (la 1/2 kg de prune sunt 8-9 linguri, deci tot
atata miere). Se amesteca totul bine si se pune intr-un borcan de 800 g (care se tine la
frigider). Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa.
Degeraturi
De obicei, cad victime ale acestei afectiuni cei cu proasta circulatie periferica, sau mai
bine zis, cei ce au maini si picioare reci, cei anemici si cei hipotensivi, deci cei care nu
au o irigatie sanguina normala in locurile ce vin in contact cu factorii externi. Reactia
normala a multora dintre noi este aceea de a aduce la caldura pe cel degerat. Acest lucru
este gresit, deoarece poate provoca leziuni care vor trena in timp. Locurile vatamate
trebuie tinute un timp la o temperatura usor peste zero grade; se vor face frictiuni cu
zapada sau lichide reci, aceasta pana cand se va observa o inrosire a pielii, ceea ce
inseamna ca sangele este prezent in tesuturi in cantitate mai mare. Regiunea respectiva
se badajeaza apoi cu tinctura de propolis. Se aplica o compresa cu miere de albine
dizolvata in ceai din coaja de salcie, pelin, frunze de nuc, catina alba sau paducel. Se
mai frictioneaza cu felii de ceapa si zeama de lamaie. Trebuie evitate incaltamintea
 Page 712 of 1147

stramta, frigul, umezeala.

Angina pectorala
Sirop: ceapa rosie de Fagaras (care contine multa biotina), in amestec cu miere de
albine (de tei sau salcam), suc de lamaie si suc de usturoi. Se lasa la plamadit, intr-un
litru de apa fiarta, timp de 2-3 zile, si apoi se consuma cate o lingurita de 3 ori pe zi.

Afectiuni hepatice
In afectiunile hepatice se foloseste siropul de rostopasca. Acest leac reface celulele
hepatice. Se pune sa fiarba un litru de apa - seara la ora 7- si dupa ce da in cateva
clocote, se adauga in el 5 grame de rostopasca maruntita (uscata). Se acopera vasul cu
un capac si se aseaza la cald, intre perne, pana a doua zi dimineata la ora 7. Atunci se
strecoara si se amesteca cu 200 g miere de albine, pana ce se dizolva complet, si se pune
intr-o sticla. Din ora in ora, se ia cate o lingura (de lemn) de sirop, de zece ori pe zi.
Acest tratament se poate repeta doar dupa sase luni.

Afectiuni gripale

Inhalatii cu ceara de albine: se aseaza pe ochiul de aragaz o placa de tabla curata, pe

care, dupa ce s-a infierbantat, se pune cate o bobita de ceara de marimea unui bob de
grau. Se va ridica un firicel de fum, pe care il vom inhala: o inspiratie pe nas si una pe
gura, pana la topire, apoi se repeta inca de cinci ori.
Tinctura de propolis 30%: se pun la radacina limbii doua picaturi, cate una de fiecare
parte.
Gargara: se pun 30 de picaturi de tinctura de propolis in concentratie de 30% intr-un
pahar cu ceai de galbenele sau de musetel. Se face o gargara cat mai profunda si de
durata, apoi se inghite solutia.
In cazuri de nas infundat, rinite etc., se face un amestec in parti egale (cate un varf de
cutit) de galbenele, coada-soricelului si rostopasca. Se opareste o lingurita de plante cu
100 ml apa, apoi se adauga trei picaturi de tinctura de propolis. Se amesteca bine
dilutia, apoi se pune in fiecare nara continutul unei pipete, dar picatura cu picatura, in
asa fel ca operatiunea sa dureze circa 5 minute.

Afectiuni cardiace

Miere de albine (tei si salcam) - 3 lingurite pe zi.

Capaceala (un amestec de miere, ceara si propolis), care trebuie mestecata ca o guma,
chiar dupa ce s-a terminat mierea din ea, deoarece ceara intrata in tractul digestiv are un
puternic rol de lubrifiant al vaselor de sange, ajutand in acelasi timp si la optimizarea
functionarii cordului.
Laptisor de matca in amestec cu miere, care are functii vasodilatatoare - 1 lingurita pe
zi.
 Page 713 of 1147

Tratamente naturiste

Propolisul

Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri
eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen,
flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca
biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala.
Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste
tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani,
taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele
de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este
benefic in sangerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor
Roentgen si de alta natura.

Cum se prepara si la ce foloseste tinctura de propolis

Propolisul poate fi folosit ca atare, ca guma de mestecat (saliva umana fiind una din
putinele substante care il solubilizeaza), sub forma extractului moale de propolis
inglobat in miere, obtinandu-se mierea propolizata si folosit la prepararea diferitelor
unguente. Ce-a mai eficienta metoda de administrare a propolisului ramane, totusi,
tinctura de propolis. Preparare:

La 100 ml alcool de peste 80 de grade se adauga 20 g propolis.

Alcoolul amestecat cu propolis se introduce intr-un vas, se incalzeste la 30-35 grC si se
amesteca bine. Aceasta procedura se repeta zilnic, timp de o saptamaina.
Dupa aceea, se lasa la decantat si se alege lichidul curat.
Folosind acelasi dozaj, procedeul poate fi simplificat.
Singura diferenta este ca, fara incalzire, propolisul se piseaza si se lasa la macerat timp
de 14 zile.
Utilizare tinctura propolis: In urma experientelor clinice si de laborator s-a dovedit ca
tinctura de propolis este folositoare in vindecarea tuturor bolilor interne infectioase (30
picaturi/zi, intr-un pahar cu apa calduta), combaterea tulburarilor de menopauza (10
picaturi pe zi, timp de un an), vindecarea inflamarilor prostatei (30 picaturi/zi),
rinichilor si ficatului (de doua ori pe zi, cate 40 de picaturi; se repeta pina la vindecare),
in tratarea TBC-ului pulmonar (de trei ori/zi cite 30 de picaturi, completate cu inhalatii -
la 1/4 litru apa fierbinte se adauga 100 picaturi de tinctura - de doua ori pe saptamana),
combaterea enteritelor, parazitozelor intestinale, durerilor de stomac si tratarea ulcerului
gastro-duodenal (40 picaturi puse in 100 ml lapte cald, remediu consumat zilnic, pe
stomacul gol).
La toate afectiunile pielii, in special la bataturi si cheratite, rani vechi, arsuri si micoze,
locurile bolnave se pot vindeca suta la suta prin tamponare cu tinctura de propolis,
aceasta avand actiune cicatrizanta, ajutand la formarea noilor tesuturi.
Pentru prevenirea si tratarea afectiunilor specifice sezonului rece se poate prepara o
bautura din 15-20 g de propolis ras introdus intr-un litru de tuica tare.
Solutia se agita zilnic, iar dupa cateva saptamani se obtine o bautura amaruie, din care
 Page 714 of 1147

se bea un paharel inainte de culcare. Tinctura de propolis regleaza tensiunea, iar pusa pe
gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si impiedica infectia.

Laptisorul de matca

Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decat
drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului,
reduce colesterolul din sange, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a
anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.

Veninul de albine

Un alt produs folosit in medicina este veninul de albine. Virtutile terapeutice ale
veninului de albine sunt cunoscute de foarte multa vreme, chiar din antichitate. Ele au
fost semnalate de crescatorii de albine, care au observat ca articulatiile dureroase
reumatismale deveneau indolore ca urmare a intepaturilor de albine. Astfel s-a
descoperit ca veninul de albine exercita evidente actiuni antireumatice. Acest venin are
in componenta sa acidul formic, clorhidric, ortofosforic, saruri minerale, acizi organici
volatili, un important ferment (fosfataza), unele antibiotice, histamina, hialuronidaza si
aminoacizi bogati in sulf ca metionina si cistina. Acestia din urma stimuleaza secretia
de cortizon de catre glandele suprarenale. De asemenea veninul este bactgericid.

Pentru tratarea reumatismului cu veninul de albine se procedeaza prin:

intepaturi directe de albine;

injectii intradermice cu venin in prealabil purificat si fiolat;
administrarea de apitoxina sub forma de pomada;
administrarea pe calea inoforezei, respectiv pe calea introducerii de venin de albine in
organism cu ajutorul curentului electric continuu;
practicarea acupuncturii cu diverse produse de provenienta apicola.
Este absolut necesar ca tratamentul sa fie facut sub control medical, evaluandu-se
periodic urina pentru a se vedea daca nu au aparut urme de zahar sau albumina. Exista
posibilitatea ca veninul de albine sa produca reactii alergice, eruptii dermice sau soc
anafilactic.
Ceara

Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut
virtutile terapeutice. Si in ziua de azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor
unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica.
Acest articol a fost compilat & preluat de pe site-ul Terapii Naturiste.com: Terapii cu
ajutorul mierii, polenului, propolisului, laptisorului de matca, veninului si prin
intermediul cerii.

Un ajutor de prima urgenta: Mierea

 Page 715 of 1147

- In arsurile cu apa clocotita, pana la sosirea medicului sau spitalizarea accidentatului,

locul vatamat se acopera cu un tifon steril, inmuiat in miere. Grabeste vindecarea si
alina durerile.
- Durerile de gingii ale copiilor mici (sugari), carora nu le ies dintii, dispar cu
desavarsire daca micutii sunt frecati usor pe gingii, cu degetul mic, inmuiat in putina
miere.
- Bubele dulci se vindeca daca sunt unse cu miere amestecata cu zeama de morcov.
- Buzele crapate si sanii rugosi ai femeilor care alapteaza se vindeca daca sunt tratati cu
miere simpla sau miere amestecata cu camfor (se gaseste la farmacii).
- Durerile de gat dispar daca sunt tratate cu dude fierte, amestecate apoi cu miere.
- Afectiunile renale se trateaza cu miere, in modul urmator: se taie marunt 300 g ceapa,
se plamadeste 8 zile cu un litru de vin alb, curat, se amesteca si se adauga 100 g miere.
Din aceasta compozitie se va bea cate o jumatate de pahar pe zi.
- Pentru durerile reumatismale se amesteca apa de var cu miere si se fac frectii.
- Durerile de cap si migrenele cedeaza mult din intensitate daca se beau ceaiuri de flori
galbene de ciubotica-cucului, indulcite cu miere. Se beau seara, inainte de culcare.
- Cartofii cruzi sunt un bun calmant al durerilor de stomac si de intestine. Se consuma
dati pe razatoare si amestecati cu putina miere

"" 5. Dureri de dinti. Aplica de cate ori este nevoie o pasta formata din miere (5
lingurite) si pudra de scortisoara (1 lingurita) pe dintele afectat. ""
ultima dată când dintele meu mă durea și îmi vâjăia capul de durere in contact cu ceva
dulce am crezut că turbez, deci eu nu aș incerca( părerea mea, ceilalți puteți liniștiți.
( fara suparare )
si cum zicea si un coleg "" Salut, aceste retete sunt garantate, incercate sau fotografia e
suficienta pentru toate conditiile ""

Miere cu morcovi.
In aceasta perioada, dupa ploi, morcovii au crescut destul de bine, si mai trebuie rariti.
Se ia o legatura de morcovi, se dau prin razatoare, si se pun 2 ligurite de miere, eventual
dupa gust. Se consuma imediat. Au un efect miraculos asupra vederii, si nu numai.
Incercati!

Artrita

Impachetari cu parafina:
Impachetarea cu ceara calda este o terapie eficace pentru artrita mainilor. Scufundati
mainile de cateva ori in parafina topita la 126-130 °C intr-un vas special. Lasati ceara sa
se intareasca. Acoperiti mainile cu pungi de plastic si servete incalzite timp de 20 de
minute. Curatati ceara punand-o la loc in vas.

Alte terapii :
1. Purtati manusi elastice in fiecare noapte pe mainile care dor sau care sunt intepenite.
 Page 716 of 1147

2. Folositi o patura electrica in fiecare noapte.

3. Scaderea in greutate, daca aveti nevoie, este benefica. Chiar si o pierdere in greutate
de 2-3 kg poate fi benefica.
4. Petreceti un timp in aer liber. Aceasta va da o stare de bine generala si aveti si niste
beneficii in plan fiziologic.
5. Trebuie respectate orele de somn. Dormiti 6-8 ore.
6. Imbracati-va sa va fie cald si confortabil tinand in plus seama de cum va pot asigura
respectivele haine un mod usor de a le pune pe dumneavoastra si a le scoate.
7. Zincul este de obicei in cantitati scazute la pacientii cu artrita. Vitamina C, B6 si E
sunt si ele frecvent in cantitati insuficiente. Trebuie sa se incerce suplimentarea acestor
substante nutritive.
8. Evitati steroizii.
9. Sunt esentiale scaunele zilnice. Luati 2 linguri de seminte de in macinate sau tarate
pentru ajutor. 2 pahare cu apa calda la sculare si cateva exercitii usoare de gimnastica
stimuleaza si ele scaunul.

IMPACHETARI CORPORALE CU NAMOL SAPROPELIC PUR STERILIZAT,

CEARA DE ALBINE, ALGE MARINE, EXTRACT DE ARDEI IUTE

Se recomanda pentru toate tipurile de piele, având puternic efect anticelulitic

(proprietati autosofante), de dezintoxicare, tonifiere si reîntinerire a tesuturilor
epidermice.

Compozitie: namol sapropelic pur sterilizat, ceara de albine, miere de albine, alge
marine, unt organic de cacao, ulei organic de eucalipt si extract de ardei iute. Se
recomanda pentru reducerea celulitei, revitalizarea si tonifierea pielii, elimina durerile
musculare si retentia de lichide.

Mai intai, se face un peeling corporal pentru a inlatura celulele moarte si pentru a
deschide porii in asa fel incat pielea sa fie receptiva si sa absoarba tratamentele ce
urmeaza a fi aplicate, se aplica serul reducator si namolul marin intr-un strat fin, apoi
zona se infasoara in film osmotic dupa care se introduce clienta in tunel cu infrarosii
“no cellulite” si se lasa timp de 50 de minute sa actioneze tratamentul, astfel,
ingredientele active patrund in piele. Dupa aceste operatiuni, clienta este rasfatata cu un
masaj efectuat cu Slimming thermo cream- creme termica modelatoare cu extract de
alge marine, iedera, gingko, castane salbatice, ulei de scortisoara si ulei de portocale,
care va stabiliza efectul impachetarii.(5 minute)

Este recomandat tuturor gradelor de celulita, efect de eliminare a apei retinute si a

toxinelor, reducerea vergeturilor precum si prevenirea aparitiei acestora, imbunatatirea
circulatiei sangvine, inclusiv a celei periferice, produs 100% natural, benefic pentru
pielea sensibila.

Stilul tãu de viaþã are ºi el o contribuþie majorã aici aºa cã îþi recomandãm sã consumi
cât mai multe fructe ºi legume ºi sã bei cel putin 1 litru si jumatate de apa plata pe zi atât
 Page 717 of 1147

in timpul tratamentului cât ºi dupã încheierea acestuia pentru a pãstra rezultatele

obþinute.

Sedintele trebuie efectuate intensiv minim de 3 ori/sapatamana, dupa obtinerea

rezultatelor dorite fiind suficienta o sedinta la 10 zile pentru intretinere.

Contraindicatii: sarcina, menstruatie, inflamatii, febra, tumori, sensibilitate la caldura,

epilepsie, boli cardiace, hipertensiune,fragilitate capilara, vase de sange sparte, boli de
piele, fragilitate capilarã, varice, tromboflebitã, persoane care au tije metalice; persoane
care sufera de spasmofilie, cancer, boli genetice, probleme ale tiroidei (in special
hipertiroida).

Tratament naturist pentru dizolvarea pietrelor la rinichi

Ingrediente: 500 ml ulei de masline, 500 g lamai, 500 g miere de albine.

Se foloseste un borcan de 2 kg cu capac.

Preparare: Se toarna in borcan uleiul de masline si mierea. Lamaile intregi se introduc

in apa fierbinte. Se da in clocot 2 min, apoi se scot, se taie felii, se dau prin masina de
tocat, dupa care se adauga in borcan. Se lasa 3 zile la macerat, timp in care se amesteca
de 30, 40 ori pe zi.

Dupa 3 zile se ia dimineata pe stomacul gol, cu 15 min inainte de masa, o lingura din
acest amestec.

Atentie: Se amesteca bine inainte de intrebuintare!

Dupa 6 luni se reface un control medical.

Tratamentul se reia 3 ani la rand, la aceeiasi data, cantitatea de mai sus fiind suficienta
pentru tratamentul pe un an. Apoi se face pauza 3 ani, dupa care se repeta tratamentul.

O analiza de rutina,apoi o veste cutremuratoare:"aveti cancer"...Boala nu alege:bogat

sau sarac...tanar sau batran..

Va prezint mai jos,o reteta pare-se miraculoasa:eu am s-o incerc si va sfatuiesc sa faceti
la fel...(Personaje publice,precum Monica Tatoiu,Cristian Tantareanu,Dumitru
Dragomir au "dovedit" cancerul folosindu-se de aceasta reteta)

*Miere de salcam - 1,5 kg

*Polen - 300 g
*Propolis - 150 g (se tine in congelator si se macina)
*20 de fiole de laptisor de matca (4 g)
*250 ml apa distilata sau ser fiziologic
 Page 718 of 1147

Ingredientele prezentate mai sus,se pun intr-un borcan de sticla.Se amesteca cu o

lingura de lemn,pana rezulta o pasta,care se lasa la macerat 3 zile.
Se ia cate o lingura de 3 ori/zi,dimineata,la pranz si seara,cu 30 de minute inainte de
masa.
Tratamentul se repeta la 6 luni.

Propolisul, un medicament natural miraculos

Propolisul, numit şi "clei de albine" sau "penicilină românească", este un produs apicol
extrem de preţios. Constă dintr-un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, cu aromă
plăcută de răşină şi balsamuri. Este prelucrat de albinele lucrătoare după colectarea unor
produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase şi
anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad),
tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie
răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi
compuşi biochimici. Atît culoarea, cît şi aroma şi compoziţia chimică a propolisului
diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care s-au colectat materiile prime.

Efectele tămăduitoare ale propolisului au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri.
Astăzi, compoziţia chimică a propolisului este studiată de multe instituţii ştiinţifice, care
caută să explice proprietăţile sale terapeutice şi efectele manifestate într-o multitudine
de afecţiuni maladive. Datorită componentelor chimice multiple, propolisul este
considerat cel mai preţios produs apicol, cu o mare diversitate de acţiuni terapeutice:
bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante,
antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi
stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietăţi intervine pozitiv în
ameliorarea şi vindecarea multor afecţiuni.

Un bactericid de excepţie

Acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a fost dovedită prin culturi pe diferite bacterii

(streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus,
Candida, Helicobacter pilori). Intervine si în distrugerea unor paraziţi intestinali
(Giardia). S-a testat sensibilitatea la propolis a circa 80 de microorganisme,
demonstrînd că sînt distruse 21 specii de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite şi 30
tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul este apreciat ca fiind cel mai puternic
medicament antiinfecţios. De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea
antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză – faţă de care bacteriile
dezvoltă o rezistenţă treptată, ceea ce face necesară introducerea periodică a unor noi
produse.

Şedinţe de aerosoli cu tinctură de propolis pentru astmatici

Datorită proprietăţilor antibacteriene, antitoxice şi antiinflamatoare, propolisul s-a

dovedit eficient în cel puţin 200 afecţiuni. În tratarea bronşitei acute, a astmului
infecţios şi abcesului pulmonar se utilizează tinctura de propolis 30 la sută, din care se
 Page 719 of 1147

iau cîte 15-30 picături, de 3 ori/zi, înainte de mese, într-un păhărel cu lapte sau apă
călduţă, într-o cură care durează pînă la vindecare. În astmul bronşic sînt deosebit de
benefice şedinţele de aerosoli cu tinctură de propolis 15 la sută, diluată cu apă în
proporţie de 1:1; zilnic, se fac 2 şedinţe cu o durată de 5 minute, într-o cură de 15-30 de
zile.

În gripă, răceală, guturai, traheită şi laringită cronică se utilizează tinctura de propolis

20 la sută, cu acţiune antivirală (20-30 picături diluate într-un păhărel cu apă sau lapte,
de 2-3 ori/zi, înainte de mese). Cu această tinctură se face gargară, după care se înghite
sau se fac inhalaţii dimineaţa şi seara.

Efecte deosebite se obţin în tratamentul emfizemului pulmonar, pneumonie, silicoză,

tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară. Se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută
(30 picături, de 3 ori/zi), inhalaţii de 2 ori/zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere
de salcîm şi macerat de usturoi (125 g căţei tocaţi în 125 ml alcool 90° şi maceraţi timp
de 10-15 zile).

Propolisul reduce colesterolul din sînge

S-au constatat efecte remarcabile asupra sistemelor capilare prin reducerea fragilităţii şi
refacerea elasticităţii vaselor sanguine periferice datorită acţiunii vasodilatatoare
produsă de prezenţa flavonozidelor naturale. În cardiopatia ischemică şi angina
pectorală, cu aritmii şi insuficienţă cardiacă, se recomandă tinctura de propolis 30 la
sută luată intern, de 2-3 ori/zi, cîte 10 picături, după mese, timp de 15 zile pe lună.

În tratarea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei, cu reducerea cantităţii de

colesterol rău din sînge, este eficientă tinctura de propolis 20 la sută, în alcool de 80°,
din care se iau cîte 30 picături în puţină apă, în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, pînă la
completa ameliorare a bolii.

Pîine cu propolis pentru tratarea ulcerului

La gastrite hiperacide şi ulcere (gastric şi duodenal), se pun 30 picături tinctură de

propolis 20 la sută pe o felie de pîine albă şi uscată, care se mestecă bine în gură şi se
înghite pe stomacul gol, de 4 ori/zi, avînd efecte cicatrizante şi de reglare a secreţiei
sucurilor acide (de aceea nu se consumă fără pîine).

Efecte favorabile au fost menţionate în enterite, colite acute şi cronice, steatoză

hepatică, colecistite cronice, hepatită, ciroze, boli virotice ale stomacului şi în
stimularea secreţiei biliare. Se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută, dimineaţa, pe
stomacul gol, cîte 30-40 picături.

În durerile de stomac se iau cîte 30 de picături tinctură în 100 ml lapte cald, dimineaţa,
pe stomacul gol. Se poate lua şi pulberea de propolis brut, măcinată fin, în doze de 10-
20 g/zi, cu o oră înainte de mese, pînă la vindecarea completă.
 Page 720 of 1147

Efecte bune în afecţiunile maligne

În cancerul mamar, genital, hepatic, tiroidian, de colon şi în metastazele pulmonare se ia

tinctură de propolis 20-30 la sută, în doză de 30-50 picături, înainte de mese, de 3-4
ori/zi, într-o cură de lungă durată. Tratamentul cu propolis are efecte de blocare a
celulelor maligne, măreşte capacitatea sistemului imunitar şi restabileşte echilibrul
organic al bolnavilor de cancer. Tratamentul înlătură efectele nefaste ale radioterapiei.

În cancerul de piele se aplică o compresa cu tinctură de propolis, care se ţine 60 de

minute pe locul afectat, după care se lasă pielea la aer timp de 30 minute şi se
completează cu un strat subţire de unguent aplicat pe zona canceroasă.

Propolisul acţionează favorabil în reumatismul acut, artroze, poliartrite reumatoide şi

spondilită anchilozantă.

Alte indicaţii terapeutice

La tratarea prostatitei şi adenomului de prostată se suge propolis brut (cîte 5 g/zi), timp
de 30 de zile.

În uretrită cronica se utilizează tinctura de propolis 20 la sută, 40 picături de 2 ori/zi, cu

o oră înainte de mese.

În tumori vezicale, infecţii urinare si tulburări de menopauză se foloseşte tinctura de

propolis 20 la sută, 10 picături dimineaţa pe nemîncate, într-o cură de lungă durată,
chiar un an de zile.

În vaginite, leucoree, metrite ulceroase, eroziuni cervicale si plăgi postoperatorii se

foloseşte tinctura de propolis 20 la sută, pentru tamponări zilnice, timp de 10-15 zile
consecutiv.

Propolisul este eficient în gingivite purulente şi sîngerînde, stomatită, abcese

paradontale, paradontoză incipientă, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo-
amigdalite, laringite, sinuzite, rinite, otită sclerozantă hipoacuzivă. Se recomandă
propolis brut mestecat, cîte 5-20 g/zi, unguent cu propolis în nas, spray-uri, aerosoli şi
gargarisme. La otită se aplică tinctura (cîte 10 picături, de 3 ori/zi) în urechea bolnavă.

Prezenţa protozoarului Giardia lamblia şi a altor paraziţi intestinali poate fi tratată cu

tinctură de propolis 30 la sută, timp de 20 de zile, luînd cîte 30 picături pe o felie de
pîine, de 4 ori/zi, înainte de mese. După o pauză de 10 zile se reia tratamentul pentru
alte 20 de zile.

Guşa tiroidiană endemică se vindecă cu propolis brut, 25 g/zi.

Propolisul s-a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni vechi,
eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, degerături, înţepături de insecte, răni
 Page 721 of 1147

provocate de arme de foc precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor. Aceste efecte sînt
datorate conţinutului bogat în flavonoizi. Se fac tamponări locale sau comprese cu
tincturi de propolis, chiar dacă produce usturimi, precum şi unguent de propolis 20 la
sută în vaselină.

La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă se pun, zilnic, comprese cu

tinctură de propolis, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona ulcerată.

La bătături şi negi se aplică, sub formă de pansament, o bucată de propolis topită la foc
mic, astfel ca după cîteva zile să cadă atît scoarţa rănii, cît şi rădăcina.

În alopecie se fac frecţii zilnice cu tinctură urmate de masaje energice cu unguent de

propolis, timp de 10-15 zile.

În tratarea fisurilor anale şi hemoroizilor se utilizează unguent de propolis cu care se

unge zona respectivă de 2 ori/zi, dimineaţa şi seara, astfel ca după două săptămîni să
dispară durerea, mîncărimea sau sîngerarea.

Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată care conţine 50 la sută propolis,

înlocuită treptat cu alifie pură de propolis aplicată sub leucoplast sau hîrtie cerată, astfel
ca după 1-2 luni să aducă vindecarea.

Forme de utilizare ale propolisului

• Tinctura de propolis: se pun 20-30 g propolis brut la 100 ml alcool 90°, se lasă la
macerat, în întuneric, cu agitare zilnică, timp de 7 zile, se strecoară în sticluţe de culoare
închisă şi se consumă cîte 30-50 picături puse pe o felie de pîine sau în miere, de 2-4
ori/zi, cu o oră înainte de mese. Nu se recomandă diluarea cu apă, deoarece anumite
substanţe din compoziţia propolisului precipită în contact cu apa devenind insolubile şi
trec prin organism fără nici un efect terapeutic.

• Miere propolizată: se combina o linguriţă de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de

miere. Se recomandă la copii cîte jumătate de lingură, de 3 ori/zi pentru întărirea
sistemului imunitar şi pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale. Adulţii
anemici vor lua cîte o lingură de 3 ori/zi, ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică,
înlăturînd oboseala.

• Sirop de propolis: se prepară dintr-o linguriţă propolis brut mărunţit în 250 ml apă care
se fierbe pînă cînd lichidul scade la jumătate; se strecoară, se îndulceşte cu 2 linguri de
miere şi se consumă cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriţe/zi).

• Unguent de propolis: peste 50 g untură încinsă la foc mic se pun 3 linguri tinctură de
propolis si o bucată de ceară de mărimea unei alune; se amestecă bine timp de 10
minute, se ia de pe foc şi se amestecă în continuare pînă la întărire. Preparatul se
păstrează în frigider şi se foloseşte în tratament extern pentru vindecarea unor răni
 Page 722 of 1147

uşoare, eczeme, arsuri şi contuzii.

SANATATE MAXIMA!!!

Retete de tincturi

Tincturile sunt extracte de plante, care se obtin din combinarea lor cu produse alcoolice
de cel putin 60%: alcool rafinat alimentar diluat cu apa, rachiu de fructe sau de secara,
votca. Principiile active din tincturi sunt in concentratie mai mare si isi pastreaza
calitatea terapeutica timp indelungat. Este strict interzis folosirea alcoolului etilic, sau a
spirtului medicinal.

Preparatele se pun la soare sau în locuri calde, se scutura zilnic, se lasa vreme de 2-3
saptamâni. Când sunt gata, se strecoara prin doua bucati de tifon, se preseaza bine
pentru ca sucul sa iasa din plantele macerate, se pastreaza în sticle de culoare închisa,
înfundate bine cu dop de pluta.

Doza obisnuita: 5 – 10 picaturi, luate ca atare sau diluate în apa fierbinte sau ceai.
Extern tincturile se folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub forma de
cataplasme.

1. TINCTURA DE CIMBRU

- se preparã cu inflorescente culese în soarele amiezii. Se umple o sticlã panã la gat, fãrã
a se îndesa, se toarnã rachiu de fructe de 350-400 si se lasã la macerat la soare timp de
14 zile. Cu aceastã tincturã se vor trata, prin frectii, copiii slab dezvoltati dar si bolnavii
de sclerozã în plãgi multiple.

2. TINCTURA DE COADA CALULUI

- 10 gr de plantã se lasã la macerat cu 50 ml rachiu natural de fructe timp de 14 zile, la

soare sau altã sursã de cãldurã, agitand zilnic. Se pot trata picioarele care transpirã
(hiperhidrozã plantarã), prin frectii. Se recomandã si a se bea zilnic, dimineata pe
stomacul gol, 1 ceascã cu ceai de coada calului. Se mai pot face bãi la picioare cu ceai
din aceeasi plantã. Pe timpul tratamentului se tine o dietã cu sucuri de fructe si
zarzavaturi, timp de 2 luni, dimineata se face o clismã cu 2 l infuzie cãldutã de musetel,
se bea zilnic 3x50 ml suc de orz verde, sau sevã de mesteacãn. Se face o curã cu boabe
de ienupãr.

Este recomandatã baia vitalã, timp de 25 minute, o baie de abur a picioarelor, urmatã de
dus rece, sau baie alternantã de picioare. Pentru persoanele care suportã, se face baie
rece la picioare timp de 15 minute, de 2 ori pe zi, în solutie de apã cu otet de mere în
pãrti egale. Tinctura suedezã are efecte benefice, dacã se tin tãlpile picioarelor într-un
vas cu tincturã în cantitate necesarã sã asigure un contact intim cu toatã suprafata
piciorului, timp de 15 minute. Ciorapii si încãltãmintea se pudreazã cu oxid de zinc.
 Page 723 of 1147

3. TINCTURA DE COADA SORICELULUI

- florile culese în soare se introduc, fãrã a se îndesa, într-o sticlã, panã la gat, se toarnã
deasupra tuicã de fructe de 400, se lasã la macerat 15 zile la soare sau în apropierea unei
surse de cãldurã. Planta are o influentã pozitivã asupra mãduvei osoase, stimuleazã
hematopoeza (formarea sangelui), asupra osteoporozei, hemoragiei pulmonare,
cancerului pulmonar.

4. TINCTURA DE GALBENELE

- se pune un pumn de flori în 1 l tuicã de 400, se lasã la soare 2 sãptãmani la macerat,

agitandu-se zilnic. Diluatã cu apã fiartã, este foarte potrivitã la compresele preparate
pentru rãni, contuzii, hematoame, rupturi musculare, ulceratii purulente sau de naturã
canceroasã, pentru rãni deschise din cauza escarelor, pentru umflãturi, abcese, pustule.

5. Tinctura de aloe

Are efecte: antimicrobiene, antituberculoase, antitumorale biostimulatoare, cicatrizante,

date de principiile active extrase din frunzele de aloe.
Intern: se folosesc câte 10-30 picaturi, de trei ori pe zi în : boli digestive, tumori.
Extern: se aplica direct pe ulceratii, plagi, arsuri si da rezultate bune în : boli de piele
(tuberculoza cutanata, pielonefrite, lupus eritematos).

Actiuni: Intern: antihelmitic (provoaca eliminarea viermilor intestinali), calmant,

cicatrizant, colagog (stimuleaza contractia veziculei biliare si evacuarea bilei în
intestin), coleretic (mareste si excita secretiile biliare), depurativ, emenagog (provoaca
aparitia fluxului menstrual întârziat sau suprimat), expectorant, laxativ, regenerant,
stimulent al digestiei, stimulent al imunitatii, tonic general. Extern: antiinfectios,
antiseptic, calmant, cicatrizant, racoritor.

Indicatii: Intern: actiuni digestive si hepatice în general, afte, amenoree, arsuri, cancer
gastric (adjuvant), congestie hepatica, congestii, dureri ale stomacului, gonoree, greata,
hemoroizi, indigestie, iritatii tegumentare, întepaturi de insecte, riduri, taieturi si alte
leziuni ale pielii, umflaturi.

Tincturi diverse

Alte tincturi (Tinctura de talpa gastei; Tinctura de traista ciobanului; Tinctura de trei
frati patati; Tinctura de valeriana; Tinctura de vasc )
 Page 724 of 1147

Tincturile

Cu siguranta, sfarsitul mileniului doi este marcat de intoarcerea lumii la natura, la

leacurile taranesti care si-au dovedit de sute de ani eficienta. Nici n-ar putea fi altfel,
mai ales la noi, romanii, pe care Dumnezeu ne-a binecuvantat cu paduri si dealuri pline
de flori si ierburi de leac. Numai ca Dumnezeu da, dar nu baga si-n traista. Noroc insa
ca mai exista oameni pasionati, pentru care valorile primare ale naturii constituie
adevarate tezaure. Valorificate in fel si chip, plantele sunt transformate in medicamente
veritabile, numai bune sa ne scape de boli si de suferinte. Un astfel de exemplu este d-
na Maria Pop, profesoara de biologie, care traieste in mirifica zona a Maramuresului.
Pentru ea, natura inseamna totul. Din seva padurii isi extrage culori naturale, pentru
tesut; plantele, insa, le foloseste in scop terapeutic...

TINCTURILE SIMPLE (dintr-o singura planta)

- D-na Maria Pop, experienta dvs. in domeniul plantelor medicinale este deja cunoscuta,
iar ceaiurile, unguentele, siropurile si mai ales bitterul "Taina Plantelor" pe care le
produceti ne-au fost laudate de foarte multa lume. De curand, ati realizat o gama variata
de tincturi, pe care vrem sa le facem cunoscute cititorilor nostri. Ce ne puteti spune
despre acestea?
- Tincturile sunt extracte naturale hidroalcoolice obtinute prin macerare naturala in
alcool de 40? dintr-o singura planta sau din combinatii de plante medicinale, in functie
de natura bolii careia i se adreseaza. Principiile active din tincturi sunt in concentratie
mai mare si isi pastreaza calitatea terapeutica timp indelungat. De aceea, am considerat
necesar ca, pe langa ceaiurile din plante medicinale si celelalte produse naturale pe care
le-am lansat deja pe piata, sa venim in sprijinul bolnavilor si cu aceasta gama de
tincturi. Mai mult, numerosi terapeuti naturisti cu care colaboram ne-au sugerat sa ne
extindem aria de productie, cunoscand faptul ca plantele pe care le folosim sunt foarte
bogate in principii active si provin din Muntii Gutaiului si imprejurimi, zone ecologice
nepoluate.

- Pentru ce boli sunt folosite aceste tincturi?

- Ma voi referi pentru inceput la tincturile simple, realizate dintr-o singura planta
medicinala:
- Tinctura de aloe este recomandata pentru efectele biostimulatoare, cicatrizante,
antimicrobiene, antituberculoase si antitumorale date de principiile active extrase din
frunzele de aloe. Pe cale interna, se folosesc cate 10-30 picaturi, de 3 ori pe zi. Pe cale
externa se aplica direct pe ulceratii, plagi si arsuri, grabindu-le vindecarea. Da rezultate
foarte bune in boli de piele: tuberculoza cutanata, pionefrite, lupus eritematos.
Administrata intern, tinctura de aloe amelioreaza si vindeca boli digestive si tumori.
- Tinctura de cimbrisor se foloseste pe cale interna in tuse convulsiva, tuse spastica,
 Page 725 of 1147

astm, raguseala, anorexie la anemici; actioneaza ca antiseptic asupra ficatului si

rinichilor, ameliorandu-le functia; elimina viermii intestinali. Se administreaza cate 20-
30 picaturi pe zi pentru copii si 30-60 picaturi pe zi pentru adulti. Extern, tinctura de
cimbrisor se foloseste sub forma de: tamponari, masaje, comprese, gargara, frictionarea
musculaturii membrelor si coloanei vertebrale; in dezinfectarea si cicatrizarea ranilor,
scleroza in placi (leuconevraxita).
- Tinctura de coada-soricelului. Extern, se pun comprese si se fac spalaturi pentru
calmarea tenurilor inrosite si iritate, arsuri, plagi purulente, eczeme, ulcer varicos,
hemoroizi; spalaturi bucale in abcese dentare. Intern, se iau 10-20 picaturi in ceai care
se bea dimineata pe stomacul gol, pentru eliminarea viermilor intestinali; in leucemie,
pentru reinnoirea sangelui, se folosesc 10-20 picaturi pe zi. In boli interne (enterocolite,
colici gastrice, cistite, dismenoree, hipermenoree, marirea secretiei biliare) se iau cate
10-15 picaturi de 3 ori pe zi.

- Tinctura de sunatoare se foloseste la prepararea apei de gura (se face gargara cu 10 ml

tinctura dizolvata in 100 ml apa fiarta si racita). In boli reumatice, se fac frectii pe
zonele dureroase. In boli de piele, arsuri si degeraturi se pun comprese imbibate cu
tinctura de sunatoare. Pe cale interna se utilizeaza de la 20-30 picaturi pana la 6
lingurite pe zi pentru depresii nervoase, icter infectios, insomnii, somnambulism, boli
urinare, incontinenta urinara, dereglari ale ciclului menstrual. Tratamentul dureaza 7
zile. Se poate relua dupa 2-3 zile de pauza.
- Tinctura de galbenele (filimica) se foloseste pe cale externa in afectiuni bucale
infectate si gingivite, sub forma de gargara si spalaturi bucale; pentru infectia cu
trichomonas, leucoree si candidoza se fac spalaturi vaginale in dilutie cu apa; pentru
dezinfectarea ulceratiilor cronice purulente, pentru eczeme, arsuri si degeraturi se fac
spalaturi sau se pun comprese; de asemenea, sub forma de frectii se foloseste in
intinderi musculare, spasme musculare si intepaturi de insecte. Pe cale interna se
folosesc 10 pana la 60 picaturi, dizolvate in apa sau ceai, pentru tratarea bolilor gastro-
intestinale, curatirea sangelui de toxine, viroze, infectii bacteriene si intarirea vederii. In
bolile neoplazice, inflamatii ale ganglionilor si pentru diminuarea efectelor menopauzei
se iau ca adjuvant cate 30 de picaturi pe parcursul unei zile. Sub forma de masaje,
comprese sau adaugata la apa de baie, combate micozele picioarelor.

- Tinctura de rostopasca are actiune antibiotica asupra unui numar mare de agenti
patogeni; are actiune antitumorala (distruge celulele canceroase in multiplicare), actiune
coleretic-colagoga, fiind indicata in colecistopatii (inflamatii ale vezicii biliare), litiaze
biliare (pietre in vezica biliara), boli de ficat. Tinctura de rostopasca are actiune sedativa
asupra centrilor nervosi superiori si in special asupra coronarelor. Stimuleaza respiratia
si scade tensiunea arteriala; da rezultate bune in insuficienta cardiaca si angina
pectorala. Are actiune antispastica asupra tractului gastro-intestinal. Pe cale interna se
administreaza 10-20 de picaturi pe zi, dizolvate in ceai sau apa. Extern, se foloseste sub
forma de tamponari si masaje in: boli de piele, negi, pecingine, matreata, muscaturi de
insecte si serpi.
- Tinctura de propolis are un spectru foarte larg de actiune farmacologica: bacteristatica,
antifungica, analgezica, trofica si regeneratoare a tesuturilor, cicatrizanta si
antiinflamatoare. Pe cale externa se utilizeaza in afectiuni dermatologice (eczeme,
 Page 726 of 1147

arsuri), prin tamponari, fara a se pansa locul respectiv. Se mai utilizeaza in boli ORL si
boli ale cavitatii bucale (gingivite, stomatite, abcese, parodontoza), sub forma de
gargara si spalaturi bucale - cate 30-40 picaturi dizolvate in apa. Intern, se iau 20-30
picaturi pe zi, cu o ora inaintea meselor, pentru normalizarea tensiunii arteriale. in
cazuri de alcoolism, 50 de picaturi dizolvate intr-un pahar cu apa rece administrate
omului beat il vor face sa se trezeasca. Cate 10 picaturi de tinctura dizolvate intr-un
pahar cu apa, luate cu o ora inaintea meselor, dau rezultate foarte bune intr-o mare gama
de boli (pulmonare, digestive, ginecologice, boli ale sistemului nervos si boli
glandulare).

TINCTURILE COMPLEXE (din combinatii de plante)

- Ati realizat si tincturi din combinatii de plante, cu rol curativ bine determinat. Caror
boli le sunt adresate?
- Plecand de la premisa ca majoritatea oamenilor moderni ar dori sa urmeze tratamente
naturiste, dar nu au timp sa-si faca ceaiuri de cateva ori pe zi, am studiat cateva retete
traditionale care folosesc combinatii de plante pentru anumite boli si am determinat
concentratiile substantelor active prezente in fiecare planta, reusind sa obtinem o gama
de tincturi cu rol curativ. Este important sa precizez ca este totusi mai bine, pentru acei
care au posibilitatea si timpul necesar, ca tratamentul sa se faca in paralel cu ceaiurile de
plante recomandate, pentru rezultate mai rapide.
- Tinctura antiacneica amelioreaza sau in cele mai multe cazuri elimina acneea. Se
utilizeaza pe cale externa sub forma de tamponari, de 2-3 ori zilnic. Avand in vedere
multiplele cauze interne care genereaza acneea, concomitent cu tratamentul extern se
face si un tratament intern cu urmatoarele ceaiuri: sunatoare, galbenele, salcie, musetel,
pin, brusture, cicoare si hamei (se beau 2-3 ceaiuri pe zi din acest amestec de plante).
Cura dureaza 4-6 saptamani si se poate relua dupa doua saptamani.

- Tinctura antianemica este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in formarea
globulelor rosii prin stimularea maduvei hematogene si imbogatirea sangelui in fier si
vitamine. Pe cale interna se utilizeaza cate 3 lingurite pe zi, dizolvate in "Ceai
antianemic" indulcit cu miere de albine.
- Tinctura anticolitica este un extract natural hidroalcoolic realizat dintr-o combinatie de
plante medicinale cu rol antiseptic intestinal, antivomitiv, carminativ, antispasmodic si
sedativ. Se utilizeaza pentru calmarea colicilor intestinali si stomacali atat la copii, cat si
la adulti; combate indigestiile insotite de greturi, gazele, aciditatea gastrica si
enterocolitele. Pe cale interna se dozeaza cate 8-15 picaturi, de 3 ori
pe zi, dizolvate in "Ceai anticolitic".

- Tinctura antigripala este preparata dintr-o mare varietate de plante medicinale cu rol
depurativ, emolient, antiseptic, calmant, antispasmodic, antiviral si antimicrobian. Se
utilizeaza in stari gripale insotite sau nu de febra. Se administreaza cate 4-6 lingurite de
doua ori pe zi, dizolvate in "Ceai antigripal" indulcit cu miere de albine (neindulcit
pentru diabetici). Extern, se fac inhalatii cu vapori de tinctura, gargara, baie generala in
 Page 727 of 1147

care se pune tinctura antigripala si ceaiuri din plante ("Flori de camp" .

- Tinctura antistres este un extract natural obtinut din plante medicinale cu rol sedativ
asupra sistemului nervos central. Se utilizeaza in stari de oboseala, stres, insomnii, stari
de agitatie nervoasa, tulburari cardiace si digestive. Tratamentul intern consta in
administrarea a 10-15 picaturi de 3 ori pe zi, ultima doza seara, la culcare. Extern, se fac
bai generale in care se adauga tinctura antistres sau infuzie din plante sedative (tei,
sunatoare, sovarv, cimbru, menta, ciubotica cucului) sau "Ceaiul Antistres".

- Tinctura contra caderii parului este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in
regenerarea parului, intarirea radacinii parului, inlaturarea matretei si seboreei.
Tratamentul consta in masaje zilnice sau de 2-4 ori pe saptamana. Pe langa tratamentul
extern, recomandam si un tratament intern (2-3 cani de ceai obtinut din urmatorul
amestec de plante: urzica, mesteacan, stejar, nuc, tintaura, brusture, hamei si salvie).
- Tinctura gastrica este un extract natural hidroalcoolic obtinut din plante medicinale cu
actiune astringenta, antiseptica, cicatrizanta si hemostatica. Tinctura gastrica se
utilizeaza in hiperaciditate gastrica, ulcer gastric si duodenal, spasme gastro-intestinale,
gastrite. Se consuma inaintea meselor principale cate 3 lingurite de tinctura, dizolvate in
"Ceai gastric". Tratamentul dureaza 6 saptamani.
- Tinctura hepato-biliara are actiune coleretica si colagoga, antispastica, bactericida,
decongestiva, antiseptica si antiinflamatoare. Se utilizeaza pentru stimularea si
imbunatatirea functiei hepatice, insuficienta biliara, colecistite subacute si cronice,
ciroza hepatica si diskinezii biliare. Se utilizeaza cate 10 picaturi de 3 ori pe zi,
adaugate in "Ceai hepato-biliar". Tratamentul dureaza 4-6 saptamani.
- Exista, totusi, bolnavi carora le este interzis cu desavarsire consumul de alcool. Pot ei
sa urmeze un tratament cu tincturi?
- Persoanele carora le este interzis consumul de alcool vor pune tinctura in ceai fierbinte
sau in apa fiarta inainte de folosire, alcoolul evaporandu-se dupa 5-10 minute.
- Care este pretul unei tincturi?
- Tincturile sunt ambalate in flacoane de 50 ml si costa intre 20.000 si 25.000 lei.

Tinctura de usturoi

Usturoi (Allium sativum)

Pietrele la rinichi (calculii) reprezinta conglomerate alcatuite din cristale ale sarurilor
din urina. Se formeaza ca urmare a precipitarii sarurilor din urina, a unor tulburari de
metabolism, avitaminozei A, hipertiroidismului, sau a infectiilor. Când sunt mici,
calculii pot coborî pe ureter, determinând dureri mari în regiunea lombara, cu iradieri
spre organele genitale sau coapsa.

Mod de preparare:
Peste 2 capatâni pisate se toarna un litru de votca. Se lasa 9 zile la soare (se va alege
perioada de dinaintea Lunii noi, deoarece atunci sunt mai frecvente manifestarile
dureroase). Imediat ce începe Luna noua se iau câte un paharel dimineata, pe stomacul
gol. Se agita înainte de întrebuintare.
 Page 728 of 1147

Actiuni:
Intern: activator al peristaltismului intestinal, antiaterosclerotic, antibacterian,
anticataral, antidiareic, antifungic, antigutos, antireumatic, antiseptic general cu spectru
foarte larg, antiseptic pulmonar, antitrombotic, bradicardizant, carminativ, coleretic,
diuretic, expectorant, febrifug, fluidifiant al secretiilor bronhice, hipoglicemiant,
hipotensiv, scade colesterolul din sânge (scade trigliceridele, lipoproteinele, si
fosfolipidele serice), sedativ, tonic cardiac, tonic nervos, tonic vascular, vasodilatator,
vermifug, antispastic. Extern: antibacterian, antifungic, (inhiba dezvoltarea ciupercilor
patogene), antiseptic, antiviral, rubeliant,

Indicatii:
Intern: afectiuni renale, aritmie cardiaca (palpitatii), arterioscleroza, astenie, astm,
atonie digestiva, bronsita cronica si acuta, candidoza bucala si a cailor respiratorii,
constipatie atona, dezechilibre endocrine, diaree, dizenterie (adjuvant), edem al
gambelor, enterocolita, guta, hemoroizi, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala,
litiaza renala urica, paraziti intestinali (ascarizi, oxiuri, tenie), parodontoza, pletora,
prevenirea si combaterea bolilor infectioase: difterie (adjuvant), epidemii gripale, febra
tifoida (adjuvant),retentie urinara, reumatism, slabiciune generala, tahicardie, tuse
convulsiva, varice. Extern: afte, bataturi, candidoza vaginala, cresterea parului, infectii
bucale cu candida, încheieturi umflate sau dureroase, întepaturi de insecte, negi,
nevralgii, plagi infectate, raguseala, guturai, reumatism, scabie, tuse.

Precautii:
administrarea interna poate produce persoanelor cu sensibilitate gastrica sau hepatica
stari neplacute cum ar fi: inapetenta temporara, indigestie, senzatie de voma.

Contraindicatii:
nu se administreaza intern persoanelor cu cataruri gastrice si intestinale, în simptome
congestive pulmonare (tuse seaca, tuse sanguinolenta, stari febrile), deoarece
accentueaza starea iritarii. Nu se da mamelor care alapteaza pentru ca transmite laptelui
mirosul si gustul de usturoi.

Tinctura de sunatoare

Sunatoare (Hipericum perforatum )

Mod de preparare:
doi pumni de flori culese pe soare se pun într-o sticla, dupa care se acopera cu rachiu.
Se lasa trei saptamâni la soare, apoi se strecoara si se pune în sticle de culoare închisa.
Bolile care le vindeca: boli de nervi, inflamatii ale nervilor, nevroze insomnii, slabiciuni
provocate de nervi, hepatita, inflamatii ale colecistului (colecistita).
 Page 729 of 1147

Posologie:

intern – se iau o data pe zi 10-15 picaturi de tinctura de sunatoare într-o lingura de apa;

extern – tinctura se unge pe locurile dureroase.

Actiuni:
Intern: ajuta la regenerarea celulei hepatice, antianemic, antifebril, antiinflamator,
antiseptic urinar, antiseptic, antispastic, astringent, cicatrizant, coleretic, colagog,
diuretic, hepatoprotector, sedativ, vermifug, vulnerar. Extern: analgezic, antiiritativ,
antiseptic, calmant al mâncarimilor, cicatrizant, decongestionant.

Indicatii:

Intern: anemie, boli renale cronice (adjuvant), ciroza (adjuvant), colita, convulsii,
cosmaruri, diskinezie biliara, distonie neurovegetativa, dizenterie, dureri de cap,
enterocolita, enurezis, epilepsie, febra intermitenta, flebite, hemoroizi, hepatita,
hidropizie, icter, impotenta, inapetenta, incontinenta urinara, indigestie, inflamatia
vezicii biliare, isterie, junghiuri, leucoree, litiaza biliara, migrene, nevralgii faciale,
pavor nocturn, rectocolita, sciatica, spasme gastrice, stari depresive, tonic uterin în
tulburari menstruale, tulburari psihice si nervoase asociate menopauzei, ulcer, varice.

Extern: arsuri, dermatoze cu mâncarimi, prurit în alergii, rani, tenuri iritate în

cosmetica, zona zoster.

Contraindicatii: NU se cunosc.

Vinurile medicinale

Mai putin mediatizate decat tincturile si uleiurile din plante, vinurile medicinale sunt
elixiruri decantate din laboratorul naturii, cu efecte benefice asupra sanatatii si a starii
noastre de spirit. Cu o conditie: sa nu fie confundate cu vinul de masa. Ele
au o prescriptie stricta, la fel ca orice medicament.

Vin de afine

Ingrediente: 500 g afine, 1 l vin rosu.

Mod de preparare: Se varsa afinele intr-un vas, se
adauga doua pahare cu apa si se fierb incet 15 minute.
Se adauga vinul rosu si se prelungeste fierberea inca
15 minute. Se lasa sa se raceasca si se filtreaza.

Varianta:
l Se zdrobesc 500 g afine, se adauga 1 l vin alb, o
 Page 730 of 1147

lingurita scortisoara pudra, o lingurita de cuisoare

si 100 g miere. Se lasa la macerat 8 zile, se
filtreaza si se pune in sticle.
Mod de administrare: cate 25 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: antidiareic, antiseptic, bactericid,
dizolvant al acidului uric.
Recomandari: ateroscleroza, constipatie, fermentatie
intestinala, insuficienta biliara, diabet, diaree.

Vin de ceapa

Ingrediente: 5 cepe, 1 l vin alb, 100 g miere.

Mod de preparare: Se rad cepele. Se adauga vinul si
mierea. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se filtreaza.
Varianta:
l Se paseaza 500 g ceapa la centrifuga. La sucul
obtinut se adauga 150 g zahar. Se amesteca bine si se
filtreaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: diuretic, stimulent general, tonic
cardiac.
Recomandari: astenie, hidrofizie, tulburari renale.

Vin de coacaze

Ingrediente: 1,5 kg coacaze, 1 l vin rosu, 450 g

zahar.
Mod de preparare: Se preseaza coacazele. Se adauga
vinul si se lasa la macerat 24 de ore la rece. Se
filtreaza printr-o panza fina si se strecoara tot
sucul. Se pune sucul intr-un vas, se adauga zaharul,
se pune la fiert 5 minute, apoi se lasa sa se
raceasca. Se filtreaza din nou, apoi se imbuteliaza.
Alte variante:
l Se pun la macerat 200 g frunze de coacaz, 50 ml
rachiu, 100 g zahar si 1 l vin rosu, timp de 30 de
zile. Se amesteca bine, se filtreaza si se
imbuteliaza.
l Se pun la macerat, timp de o luna: 1 l vin alb, 200
g coacaze, 50 ml rachiu, 100 g zahar. Se filtreaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: antidiareic, antireumatismal, tonic
general.
 Page 731 of 1147

Recomandari: artrite, hipertensiune, litiaza renala,

menopauza, reumatism.

Vin de grapefruit

Ingrediente: sucul de la doua grapefruituri, 1 l vin

alb, 200 g zahar, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se amesteca ingredientele si se lasa
doua saptamani la rece. Se filtreaza si se
imbuteliaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: aperitiv, drenor digestiv, drenor
hepatic, racoritor, bogat in vitamina C.
Recomandari: anorexie, artrita, dispepsie,
insuficienta biliara.

Vin de ienupar

Ingrediente: 40-50 g bace (fructe) de ienupar, 1 l vin

rosu, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se sparg bacele si se pun la macerat
o saptamana in amestecul lichid. Se aduce amestecul
usor la fierbere, se lasa sa fiarba cateva minute. Se
lasa in repaus o saptamana inainte de a se filtra. Se
imbuteliaza.
Varianta:
l 60 bace de ienupar, 1 l vin alb si 100 g zahar se
pun la macerat 15 zile. Se lasa in repaus 8 zile
inainte de filtrare. Se adauga 25 ml rachiu, pentru o
mai buna conservare.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: depurativ, diuretic, stimulent, stomahic.
Recomandari: ateroscleroza, guta, reumatism, tulburari
renale.

Vin de marar

Ingrediente: 50 g seminte marar, 20 g seminte anason,

1 l vin rosu, 100 g zahar, 25 ml rachiu.
Mod de preparare: Se pun toate ingredientele intr-un
vas curat. Se lasa la macerat 10 zile, la loc ferit de
lumina. Se filtreaza si se imbuteliaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
 Page 732 of 1147

Proprietati: aperitiv, carminativ, galactogen,

stomahic.
Recomandari: aerofagie, astm, tulburari nervoase.
Excelent pentru impotenta: cate 25 ml inainte de
culcare.

Vin de menta

Ingrediente: 500 ml infuzie de menta (25 g menta

uscata se infuzeaza timp de 15 minute), 500 ml vin
alb, 20 g miere de albine.
Mod de preparare: Se amesteca toate ingredientele, se
lasa la macerat minimum 40 de zile, apoi se filtreaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: afrodisiac, bactericid, calmant, colagog,
sedativ, stomahic, vermifug.
Recomandari: nervozitate, palpitatii, tulburari
digestive, paraziti intestinali, tulburari nervoase.

Vin de mure

Ingrediente: 1 kg mure, 1 l apa, 300 g zahar.

Mod de preparare: Se varsa apa peste murele usor
zdrobite. Dupa 24 de ore se pune amestecul in
centrifuga si se adauga zaharul la sucul obtinut. Se
lasa la fermentat 10-15 zile. Se filtreaza si se pune
in sticle.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: indulcitor, hipoglicemiant.
Recomandari: dureri de gat, tulburari intestinale si
gastrice.

Vin de nuci

Ingrediente: 350 g frunze de nuc, 1 l vin rosu, 1

baton scortisoara, 100 g zahar, 25 ml rom.
Mod de preparare: Se pun toate ingredientele la
macerat timp de o luna, se filtreaza si se
imbuteliaza.

Alte variante:

l 25 nuci verzi taiate in patru si 1 l vin rosu se

 Page 733 of 1147

macereaza timp de 6 saptamani, se filtreaza si se

aduce lichidul la fierbere. Se adauga apoi 50 ml
rachiu si 150 g zahar. Se da in 3-4 clocote, apoi se
lasa la racit. Se filtreaza si se imbuteliaza.
l Se pun la macerat 25 nuci verzi taiate in patru, 1
l vin rosu, 50 ml rachiu si 150 g zahar. Dupa doua
luni se filtreaza si se pune in sticle.
l 1 l vin rosu, 300 g zahar si 8 nuci verzi zdrobite
se pun la macerat, la soare, timp de 6 saptamani. Se
amesteca bine in fiecare zi. Se filtreaza.
l Intr-un borcan se pune o portocala taiata rondele.
Se adauga 15 nuci verzi taiate in patru, 1 l vin rosu,
50 ml rachiu, 200 g zahar. Se lasa la macerat doua
luni, apoi se filtreaza.

l 1 l vin rosu, 50 g frunze de nuc, 20 g grosita

rosie, 1 baton scortisoara, coaja de la o portocala,
200 g zahar. Se lasa la macerat 15 zile, se filtreaza
si se imbuteliaza.
l 30 g frunze de nuc, 100 g grosita rosie, coaja de
la doua portocale, 20 ml rachiu, 1 l vin alb. Se lasa
15 zile la macerat, la soare. Se face un sirop din 100
ml apa si 250 g zahar. Se amesteca si se filtreaza.
Mod de administrare: Cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: astringent, antidiareic, depurativ,
dezinfectant, tonic.
Recomandari: anemie, diaree, eczeme, guta, reumatism.

Vin de patrunjel

Ingrediente: o legatura de patrunjel, 1 l vin alb,

doua lingurite otet de vin, 300 g miere.
Mod de preparare: Peste patrunjel se toarna vinul si
otetul. Se aduce incet la fierbere si se fierb cam 10
minute. Se filtreaza, se adauga mierea si se amesteca.
Se imbuteliaza.
Mod de administrare: 3 lingurite, repartizate de-a
lungul zilei, sunt suficiente. Nu abuzati!
Proprietati: diuretic, expectorant, febrifug,
stimulent.
Recomandari: oboseala, hidrofizie, icter, bronsita,
febra.

Vin de pere
 Page 734 of 1147

Ingrediente: 500 g pere albe, 1 l vin alb.

Mod de preparare: Se taie perele in rondele fine si se
pun in vinul care fierbe. Se lasa sa fiarba pana ce
volumul scade la jumatate. Se lasa sa se raceasca si
se filtreaza.
Mod de administrare: cate 25 ml dimineata, la sculare.
Proprietati: antiseptic, diuretic, tonic.
Recomandari: celulita, diabet, litiaza renala,
retentie de apa, tulburari renale.

Vin de piersici
Ingrediente: 2,5 kg piersici, 4 l vin alb, 1,3 l
coniac, 500 g zahar, 4 migdale amare, 7 g drojdie de
bere uscata.
Mod de preparare: Peste piersicile decojite si taiate
in bucati se pune zaharul si se lasa cateva ore. Se
fierbe amestecul 15 minute. Se varsa intr-un bidon
(dupa ce s-a racit) si se acopera cu vin alb si
coniac. Se adauga drojdia si migdalele. Se lasa 30 de
zile la rece, se filtreaza si se imbuteliaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: diuretic, energizant, stomahic.
Recomandari: constipatie, litiaza renala, tulburari
digestive.

Vin de portocale

Ingrediente: o portocala bine spalata, 1 l vin alb, 12

cuisoare, 1 baton scortisoara, 100 g zahar, 50 ml
rachiu.
Mod de preparare: Se pun cuisoarele si portocala
taiata intr-un borcan. Se adauga scortisoara, zaharul
si rachiul. Se acopera cu vin alb si se lasa la
macerat 30 de zile. Se filtreaza si se pune in sticle.
Se foloseste dupa 2-3 luni.
Alte variante:
l Se acopera cu vin alb coaja de la trei portocale
amare, netratate. Se adauga o lingurita cu seminte de
coriandru si 150 g zahar. Se lasa in repaus, la rece,
10 zile. Se filtreaza.
l 1 l vin rosu, 4 portocale taiate bucati si zeama de
la o portocala se lasa la macerat 10 zile. Apoi se
adauga 50 ml rachiu si 120 g zahar. Se amesteca
inainte de filtrare.
l Se amesteca: 1 l vin alb, sucul unei portocale, 3
 Page 735 of 1147

flori de musetel, un baton de scortisoara, doua

cuisoare, 120 g zahar si 50 ml rachiu. Se filtreaza
dupa 8 zile de macerare.
l Se taie in rondele o portocala si o lamaie. Se
adauga 1 l vin rosu, doua migdale amare sparte, 50 ml
rachiu si 200 g zahar. Se lasa la macerat 40 de zile.
Se filtreaza si se imbuteliaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: antiinfectios, aperitiv, diuretic,
fluidifiant sangvin, laxativ, tonic general.
Recomandari: anorexie, astenie, dispepsie,
hipervascozitate sangvina, tulburari intestinale.

Vin de prune uscate

Ingrediente: 300 g prune uscate, 1 l vin rosu, 1

pachetel de vanilie, 50 ml rachiu, 120 g zahar.
Mod de preparare: Se pun prunele intr-un borcan. Se
adauga vinul, rachiul, vanilia si zaharul. Se amesteca
bine si se lasa in repaus 3 saptamani.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: dezintoxicant, diuretic, energizant,
stomahic.
Recomandari: anemie, constipatie, guta, nefrita,
reumatism.

Vin de tarhon

Ingrediente: 30 g frunze proaspete de tarhon, 1 l vin

alb.
Mod de preparare: Se spala frunzele si se usuca bine.
Se acopera cu vin alb si se lasa la macerat 8 zile. Se
filtreaza si se imbuteliaza.
Mod de administrare: cate 25 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: aperitiv, carminativ, stimulent, tonic.
Recomandari: balonari, dureri reumatice.

Recomandari
Se utilizeaza numai vase curate, sterilizate cu abur
sau apa fiarta, timp de cel putin 30 de minute, de
cate trei ori. Nu se folosesc vase metalice, in
special cele de aluminiu.
Se folosesc doar ingrediente pentru care nu au fost
 Page 736 of 1147

utilizate insecticide sau ierbicide.

Fructele care intra in compozitia vinurilor trebuie
sa fie bine coapte si bine spalate. Atentie la
struguri, sa nu aiba acaricide sau sa fie stropiti cu
sulfat de cupru.

Se utilizeaza plante proaspat spalate. In cazul

plantelor uscate, se folosesc doar cele care nu au
fost uscate la soare. Nu se vor folosi plante de pe
marginea drumului sau de la vanzatorii ambulanti. Este
periculos.
Vinul se pastreaza in sticle inchise, la temperatura
camerei.
Atentie! Vinurile medicinale nu se consuma in
amestec.
Rachiul folosit la prepararea vinului trebuie sa fie
de minimum 40% alcool.

Răcelile comune sunt cele mai frecvente boli cu care se confruntă un copil. Ele sunt
cauzate de infecţii virale ale membranelor mucoase ale nasului şi gâtului, adesea fiind
afectate şi sinusurile. Răcelile obişnuite afectează în general pofta de mâncare, somnul,
activitatea şi vitalitatea copilului. De asemenea, micuţii tind să fie mai iritabili atunci
când sunt răciţi.

Remediile salvatoare

Niciun remediu naturist nu poate face ca răceala unui copil, ca şi a unui adult, să treacă
peste noapte. Şi în cazul copiilor, răceala durează în general în 7-10 zile. Dar ceea ce
pot face remediile naturiste este să-l ajute pe copil să suporte mai uşor această perioadă,
să-i amelioreze simptomele. Şi, spre deosebire de medicamentele clasice, ele nu au
niciun fel de efecte secundare imediate sau viitoare. În general, aceste remedii ajută la
reducerea febrei şi la decongestia căilor nazale, astfel încât copilul să poată mânca fără
greutate.

Busuiocul

Această regină a plantelor medicinale este un remediu eficient pentru răcelile celor
mici. Busuiocul este renumit pentru reducerea febrei şi a simptomelor răcelilor. Ia o
mână de frunze de busuioc, spală-le şi fierbe-le în 3-4 ceşti de apă. Din mixtura
rezultată dă copilului 3-4 linguriţe dimineaţa şi 3-4 linguriţe seara. Tratamentul trebuie
urmat timp de 8 zile, recomandarea fiind aceea de a se prepara mixtura în fiecare zi şi
nu pentru toate cele 8 zile deodată. La fel de eficiente sunt şi frunzele verzi de busuioc
dacă ele pot fi mâncate de copil. Mai mult chiar, ele pot avea şi rol de prevenţie.

Mierea
 Page 737 of 1147

Copiilor cu vârste între 2 şi 5 ani li se poate da câte o jumătate de linguriţă de miere, o

linguriţă celor cu vârste între 6 şi 11 ani şi 2 linguriţe celor mai mari de 12 ani. Mierea
este însă contraindicată copiilor mai mici de un an din cauza riscului crescut de
botulism.

Usturoiul

Are şi el o puternică acţiune în cazul răcelilor obişnuite. Dacă face parte din alimentaţia
curentă a copilului, atunci îl poate ajuta să ţină departe de el multe dintre aceste răceli.
Copiilor răciţi li se poate face o “salbă” din mai mulţi căţei de usturoi curăţaţi, pe care
să o poarte în jurul gâtului atunci când dorm.

Masajul

Este o modalitate excelentă de a-l ajuta pe copilul răcit să doarmă bine. De aceea
trebuie făcut chiar înainte ca micuţul să se culce. Se masează spatele timp de circa 5
minute, apoi pieptul. Efecte foarte bune se obţin dacă masajul este făcut cu ulei din nucă
de cocos.

Mierea de albine, balsam pentru gât

Sucurile de legume, ceaiurile călduţe din plante medicinale, mierea sau produsele
preparate din muguri de brad sunt doar câteva din tratamentele pe care vi le recomand
pentru răguşeală. Lipsite de efecte secundare, preparatele naturiste sunt cele mai
indicate pentru a vă reda vocea în doar câteva zile.

Remediile naturiste te ajută să îţi recapeţi vocea

Mierea de albine

Mierea de albine e un bun calmant şi antiseptic, fiind recomandată pentru limpezirea

vocii. De la primele semne de răguşeală, este bine să amestecaţi două linguri de miere
de tei cu 15-20 de picături de propolis. “Balsamul” se bea cu ceai de tei, de patru ori pe
zi. După cel mult o săptămână, răguşeala va fi complet vindecată.

Migdalele curata sangele de colesterol

Aromate si hranitoare, migdalele reprezinta o sursa naturala de combatere a stresului si

oboselii, jucand un rol important in terapia bolilor de inima. Migdalele contin un
depozit considerabil de vitamine si minerale, dintre care se face remarcat magneziul.
 Page 738 of 1147

Folosit de organism pentru mentinerea sanatatii oaselor si in eliberarea energiei

musculare, magneziul ajuta la echilibrarea nivelului de calciu si potasiu din organism.
Rezerva de cupru ascunsa in migdale contribuie la sanatatea sistemelor osos, vascular si
nervos.

Fructele migdalului sunt purtatoarele unui continut caloric ridicat, fapt ce le face
recomandabile in sezonul rece deoarece furnizeaza organismului o cantitate valoroasa
de energie. Alungite si dulcege, migdalele dau gust nu doar prajiturilor, ci si sanatatii.
Continutul ridicat in vitamina E, un antioxidant puternic, face migdalele indicate in
tratamentul pielii si parului. Consumand trei migdale pe zi, veti beneficia de efectul
revitalizant pe care il au aceste fructe asupra podoabei capilare afectate de vopsirile
repetate. Migdalele duc la scaderea nivelului de colesterol din sange, avand chiar efect
similar cu tratamentul medicamentos in astfel de cazuri. Hipotensivii sunt, de asemenea,
sfatuiti sa consume in medie cinci migdale zilnic pentru a normaliza valoarea tensiunii
arteriale. Fructele coapte, amestecate cu miere, sunt indicate in insomnii, anemii si astm
bronsic. Dat fiind marea putere nutritiva a migdalelor, acestea trebuie consumate cu
moderatie: 6-10 fructe pe zi, de la caz la caz.

Noutati despre Patrunjel Sanatatea din farfurie.

Il stim atat de bine ca aliment, incat ideea ca ar putea fi si medicament ni se pare mai
mult o figura de stil. Ba fiert in supe, ba tocat in salate, s-a banalizat prea tare, ca sa-l
mai poti privi cu respect. Si totusi, va trebui sa reconsideram patrunjelul, acordandu-i
importanta pe care o merita. Putine medicamente din lume se pot compara ca eficienta
cu aceasta leguma, care, corect preparata si administrata, are o actiune terapeutica
extrem de intensa. Atat de intensa, incat laboratoarele unor universitati si firme
farmaceutice prestigioase din lume l-au luat in studiu pentru a-i afla tainele. Iar ceea ce
s-a descoperit despre el merita toata atentia. De aceea, il vom scoate din supa si-l vom
pune acolo unde-i e locul: intre miracolele naturii, care cresc pana si in gradina cu
zarzavat.

Ce folosim de la patrunjel

Totul! Radacina este un excelent remineralizant, stimulent al rinichilor, drenor al

ficatului si antiviral. Frunzele si tulpinile neutralizeaza si ajuta la eliminarea toxinelor
din organism, improspateaza respiratia, dizolva si ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi
si la ficat. Fructele (semintele) de patrunjel sunt un puternic tonic digestiv, stimuleaza
puternic glandele sexuale si au efecte afrodiziace uimitor de puternice, combat
alcoolismul. Iata, in continuare, cateva preparate din patrunjel.

Sucul de frunze

Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care
s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se
filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la
frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de patrunjel este un
 Page 739 of 1147

puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de

radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi, cate 4-6 linguri de suc de frunze de
patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

Sucul de radacina

In functie de mijloacele avute la dispozitie, se poate prepara in doua moduri:

Varianta I - cu storcatorul centrifugal: Este cea mai simpla metoda si presupune sa avem
un storcator de fructe centrifugal (cum se gasesc in comert). Radacinile de patrunjel se
spala bine, eventual frecandu-le cu o perie aspra, dar fara a le razui cu cutitul, intrucat
astfel s-ar pierde anumite vitamine si enzime pretioase continute de coaja subtire de la
suprafata. Dupa spalare, se taie bucati, apoi se pun in centrifuga (nu se tin inainte in apa
sau la frigider). Sucul care rezulta se consuma imediat sau se pune intr-o sticla cu dop si
se lasa la racoare. Se bea in maximum 30 de minute de la preparare, diluat in proportia
de 1:3 in suc de morcov.
Varianta Ii - prin tocare urmata de filtrare manuala: Radacinile de patrunjel se spala si se
taie marunt, dupa care se trec prin masina manuala de tocat carne. Pasta astfel obtinuta
se filtreaza printr-un tifon pus in doua, asa incat sucul obtinut in final sa fie cat mai
limpede. Sucul se pune deoparte, iar reziduul rezultat se foloseste in scopuri culinare
sau se arunca. Administrarea se face, de asemenea, la scurta vreme (maximum 30 de
minute) dupa obtinerea sucului.

Pulberea

Se obtine din seminte de patrunjel, prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau prin
sfaramarea in piua (urmata de cernere prin sita pentru faina alba). Dupa macinare,
pulberea se pastreaza la frigider intr-un borcan bine inchis, pentru a nu se evapora
uleiurile volatile. Se administreaza jumatate de lingurita rasa, de 2-3 ori pe zi.

Cataplasma

Radacina de patrunjel se da prin razatoarea fina si apoi se inveleste intr-un tifon. Se

aplica pe locul afectat vreme de 30-60 de minute, dupa care se indeparteaza si se lasa
pielea sa se usuce la aer. De regula, aplicatiile se fac zilnic, vreme de minimum 7 zile.

Boli care se vindeca prin

tratamentul intern cu patrunjel

Hepatita virala - studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de

combatere a virusurilor care ataca ficatul. Se recomanda asadar bolnavilor de hepatita
A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel,
cate cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinta pe stomacul gol, inainte de masa.

Alcoolism - intr-un litru de apa se pun patru radacini de patrunjel, coaja de la o lamaie
si coaja de la un grepfruit. Se fierbe tot acest amestec pana scade la jumatate, se ia de pe
foc si se adauga doua linguri de seminte de patrunjel. Se lasa acoperit sa se raceasca si
 Page 740 of 1147

apoi se filtreaza. Se pastreaza la frigider si se ia de patru ori pe zi cate o lingura din

acest preparat, pana la epuizarea intregii cantitati. Acest remediu reduce nevoia de
alcool, inlatura unele sechele hepatice si nervoase ale alcoolismului, dand chiar o
intoleranta la acest drog. Ca paleativ contra intoxicatiei alcoolice acute (betiei) si a
urmarilor ei, se consuma mari cantitati de patrunjel frunze, care se mesteca bine, inainte
de inghitire.

Celulita, acumulare de apa in tesuturi - se face o cura de suc de radacina de patrunjel,

minimum trei saptamani, timp in care se bea un pahar pe zi. Suplimentar, se face un
masaj energic pe zonele afectate cu suc de patrunjel proaspat.

Litiaza renala si biliara - se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert
de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc
de morcovi.

Anorexie - cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de

mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea,
acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot
manca din cauza starilor de greata persistente.

Halena - patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza

ca un dezinfectant excelent asupra cailor respiratorii medii si superioare. Se recomanda
ca tratament celor care sufera de halena, precum si celor cu boli respiratorii cronice.

Infectii recidivante, imunitate slabita - in medicina araba, patrunjelul verde taiat fin,
amestecat cu suc de lamaie, ulei de masline si putin usturoi (eventual cateva felii de
rosii), este folosit ca salata ce se administreaza celor care au boli infectioase recidivante.
Studii recente facute la universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest
remediu culinar facut din patrunjel activeaza puternic sistemul imunitar si, in plus,
combate direct foarte multe specii de bacterii si ciuperci parazite.

Boala canceroasa - salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze si radacina de patrunjel

sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine
pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar, sustinand organismul sa lupte cu boala,
ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. In plus, patrunjelul verde combate multe
dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.

Sterilitate masculina, impotenta - se face un tratament de 40 de zile, timp in care se

administreaza, de patru ori pe zi, cate o jumatate de lingurita de pulbere de seminte de
patrunjel, inainte de masa. Pentru efecte rapide, se ia o doza unica din urmatorul
preparat: doua lingurite de pulbere de patrunjel si un varf de cutit de piper negru se
amesteca bine pana cand se omogenizeaza. Remediul se ia pe stomacul gol. Acelasi
tratament este extrem de eficient contra frigiditatii.

Tratamentul extern cu patrunjel

 Page 741 of 1147

Hernie - o suta de grame de radacini de patrunjel se fierb vreme de 15 minute intr-o

jumatate de litru de bors. Se scot apoi radacinile, se zdrobesc, se pun intr-un tifon si se
aplica sub forma de cataplasma pe zona afectata. Zeama rezultata in urma fierberii
patrunjelului in bors se bea pe parcursul unei zile.

Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor - se aplica o compresa cu suc de frunze de

patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte
antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative.

Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) - se pune pe locul afectat o
cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel, fierte cateva minute in apa. Aplicatia
dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete,
nefierte, ajuta la oprirea lactatiei.

Nevralgie - se combina sucul de radacina de patrunjel in proportie egala cu alcool de 70

de grade. Se inmoaie degetul aratator in acest preparat si se ung traseele nervoase
afectate, precum si gingiile.
Precautii:
Sucul de patrunjel (radacina sau frunze) are o actiune terapeutica atat de intensa, incat
nu se foloseste niciodata nediluat, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se
combina foarte bine.
In doze mai mari de 200 ml la adulti si de 60 de ml la copii, sucul de patrunjel poate da
reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitate nervoasa, anumite deranjamente digestive.
O doza mai mare de 8 grame de seminte produce vertij, spasme, deranjamente digestive
puternice.

Contraindicatii

Patrunjelul nu va fi utilizat in scopuri terapeutice de catre femeile insarcinate, intrucat

are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele
(cateva grame determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al
radacinii si mai ales al frunzelor nu este de neglijat .

Nucul, un dezinfectant urinar de exceptie

Ceaiul de nuc este un remediu excelent in tratarea diabetului zaharat, a infectiilor si

edemelor renale. Are proprietati antiflamatoare, este dezinfectant urinar, antidiareic si
antiseptic gastro-intestinal. Se face o infuzie dintr-o lingura de frunze, la 250 ml apa
clocotita. Se beau doua ceaiuri pe zi. Tinctura de nuci curata stomacul, ficatul, sangele,
combate colita de putrefactie, fiind, de asemenea, un remediu execelent pentru sangele
ingrosat. Mod de preparare: 20 de nuci verzi sunt taiate in sferturi si introduse intr-o
sticla cu gat larg. Se toarna deasupra un litru de rachiu de secara, astfel incat sa acopere
nucile cu doua-trei degete. Sticla, bine inchisa, se lasa intre 4 si 14 saptamani la soare,
apoi continutul se strecoara si se introduce in sticle. Se ia cate o lingurita pe zi.
 Page 742 of 1147

Orez cu miere

Ingrediente: orez (250 g), miere, migdale sau nuci (80 g).

Mod de preparare: Se lasa orezul in multa apa rece, timp de doua ore, apoi se spala, se
scurge si se pune la fiert tot cu apa rece si sarata. Dupa ce bobul se moaie, se scurge
orezul de apa si se pune intr-o cratita deja incalzita, la foc mic. Se adauga repede
mierea, care s-a subtiat cu putina apa calda si migdalele usor prajite, taiate in felii
subtiri.

ORGANE GENITALE

Amenoree secundarã; pentru revenirea ºi reglarea ciclului menstrual se foloseºte brânca

ursului, salvie cu rol în funcþia ovarianã ºi gãlbenele.
Pot6 fi administrate sub formã de tincturã câte 30 pic. de 2 ori/zi.

Anexitã ºi metroanexitã; se maseazã cu ulei de brânca ursului tãlpile de 2 ori/zi.

Suplimentar se mai maseazã zona bazinului, se pune o pânzã ºi o pãturã pentru
menþinerea cãldurii.
Tratamentul anexitei cronice presupune igienã localã, evitarea frigului, a umezelii ºi a
bãilor reci. Fibroza ºi endometrioza care se dezvoltã pe parcurs conduc la sterilitate
secundarã, dureri intense la ciclu, menstre
abundente cu anemie ºi tulburãri ale metabolismului calciului. Se recomandã aplicaþii
externe cu tãrâþe calde local de 2 - 3 ori/zi, intern 2 - 3 linguri de tãrâþe fierte cu miere,
pentru a evita constipaþia ºi tratament
oral cu ulei din germeni de grâu + Geneston 3/zi. Cruciferos 2/zi, vitamina C 3/zi, Ca +
Mg 3/zi. Tratamentul dureazã 3 luni.

Bolile prostatei ( prostatitã);

Prostata este o glandã anexã a aparatului genital masculin ºi este compusã dintr-un lob
median ºi 2 laterali. Afecþiunile ei apar la 55 -60 de ani, ºi se datoreazã, tulburãrilor
hormonale împiedicând eliminarea urinei din cauza îngustãrii sau închiderii totale a
uretrei.
Ceai de ghimpe; se bea cãlduþ cu ½ orã de masã, cura este de lungã duratã, 6 luni se
beau câte 2 cãni/zi, apoi 6 luni câte o canã/zi, efectele se vor vedea dupã 3 - 4
sãptãmâni.
Ceai cu urzicã moartã albã; 2 cãni/zi,
Castanele sãlbatice; tratarea stãrilor congestive, tincturã din 20g. castane zdrobite, cu
100 ml. alcool 70, se lasã la macerat 10 zile. Se iau 2 linguriþe/zi de tincturã timp de 21
de zile/ lunã. Se pot face ºi bãi de ºezut.
Seminþe de dovleac; o mânã de seminþe se pun la uscat, se piseazã cu coajã cu tot ºi se
preparã un decoct care trebuie sã fiarbã 5 min., se beau 2 - 3 cãni/zi, timp de 3 zile.
Ulei de dovleac; 1 linguriþã de ulei seara înainte de culcare
 Page 743 of 1147

Este bine ca fiecare bãrbat începând cu vârsta de 40 de ani, sã bea, timp de o lunã pe an,
ceai din urmãtorul amestec: 10g, ienupãr, 50g. urzicã moartã albã, 50g. flori de iarbã
neagrã, 50g. fumãriþã, 50g. paracherniþã, se amestecã plantele, la 1 litru de apã se pun
5 linguriþe, se fierbe 5 sec. se lasã la infuzat 15 min.

Cancer genital; clisme cu mãrul lupului - 1 lingurã pulbere mãrul lupului, 1 lingurã
tãtãneasã, 1 lingura muºeþel, se lasã la macerat în ½ apã, de seara pânã dimineaþa, se
strecoarã, apoi planta rãmasã dupã filtrare se pune la fiert cu 1 litru de apã, pânã când
scade la jumãtate. Se rãceºte ºi se combinã cu maceratul se fac spãlãturi. La 3 - 4 zile,
iar clismã la 2 zile, lichidul se þine în intestin 10 min. Dacã nu este indicat sã se facã
clismã se fac zilnic bai de ºezut.
În fazã incipientã este recomandat produsul Cat’s Claw de la firma Heritage, sub formã
de capsule, 600 ml Cura cu n.praznic, de 6 luni, se ia o linguriþ. de 4 ori/zi, sublingual,
10 min., dup. care se înghite cu ap.. Tratamentul se poate folosi ca adjuvant în neuplazii
uterine, mamare, pulmonare, intestinale sau cu alte
localiz.ri. Cura cu macerat de Aloe Vera, 1;5 Kg. plant. în vârst. de 3 – 5 ani, se d. prin
maºina de tocat, se amestec. cu 2,5 Kg. miere ºi 3,5 litri vin roºu
dulce de 18 – 20 grade. Amestecul se pune într-un vas mare de sticl. închis la culoare,
într-un loc r.coros, ferit de lumin., timp de 5 zile. In primele 5 – 7 zile se ia câte o
lingiriþ. de 3 ori/zi, înainte de mesele
principale. Zilele urm.toare se va ad.uda câte o linguriþ. în plus, la fiecare doz..
Tratamentul dureaz. 6 s.pt.mâni cu o pauz. de 10 zile, apoi se poate repeta. (Peia
Mircea, Timiºoara – 0256431891 )..

Cancer de prostatã; vezi cancer genital

Candidozã; difulcan, 1 comprimat de 1540 mg. pe sãptãminã, 3 sãptãmini consecutiv,

respectarea regulilor de igienã localã cu tratament antimicotic cu ovule clotimazol ºi
tratarea partenerului în aceelaºi fel.
Dophillus +FOS ºi System Well, imunostimulator, acþioneaz. pe cele 7 sisteme de
imunitate ale oraganismului, limfatic, epidemic, circulator, respirator, digestiv ºi
sistemic.

Fibrom, chist, adenom; tincturã muguri plop negru (vezi cap), 50 pic. 4 ori/zi intern,
extern compresã cu tincturã pe tumorã 2 ore o datã la 2 zile, dupã 1 ora se unge locul cu
cremã din muguri de plop negru - 1 pac. Unt se topeºte pe foc, se fierbe 10 min., se
deºartã în alt vas, fãrã sediment, se adãugã 1 linguriþã cearã se lasã la rãcit, când este
aproape sã se închege se adaugã, 4 linguri de extract moale (3 - 4 linguri tincturã se
pun pe o farfurie, se lasã sã se evapore alcoolul - 1 linguriþã extract)
Tãrâþe amestecate cu apã se lasã 4 ore la macerat, se pun în tifon se pun pe piele în
zona afectatã minim 3 ore. Pielea se lasã sã se usuce ºi se unge cu cremã de tãtãneasã

Frigiditate; 1 linguriþã de tincturã de brânca ursului (Heraclea sphondylium) (mãcinarea

inflorescenþelor ºi seminþelor cu râºniþa electricã de cafea, pulberea obþinutã se pune
într-un borcan, care va fi umplut cu alcool de 70, se macereazã 8 - 1o zile). Filtratul se
pãstreazã în sticluþe închise la culoare
 Page 744 of 1147

Cu 20 - 30 min. înainte de actul sexual. Relaxeazã musculatura uterului, mãreºte

stimularea neuronalã care genereazã dorinþa eroticã ºi ajutã la dezinhibarea psihicã.

Graviditate : împotriva greþurilor, lichen de piatra pulbere o linguriþa de 3 ori pe zi.

Hemoragie abundentã în timpul cilului menstrual; de urgenþã se ia o dozã unicã, de 2 –

3 linguriþe de pulbere de coada calului, dupã care se continuã 5 zile tratament cu 1 – 2
linguriþe/zi. Planta este un puternic
antihemoragic ºi permite refacerea rapidã, este indicat ºi în hemoragie internã.

Herpes genital; tinctur. de spânz ºi tinctur. de m.rul lupului, 3 zile se face tamponare cu
spânz, de 3 ori/zi, l.sând pe zona afectat. un mic tampon cu tinctur. de spânz. Ustur. este
o stare de disconfort, dup. 2 zile apare o secreþie purulent. se cur.þ. ºi se tamponeaz.
mai departe.
In ziua a 4a se fac tampon.ri cu m.rul lupului, dup. 5 – 6 zile nu se mai las. tampoane cu
soluþie, dar se continu. cu m.rul lupului ºi se mai unge locul cu ulei de sun.toare, de
rostopasc., sau g.lbenele sau hemorzon, care se aplic. de 2 ori/zi dimineaþa ºi seara.

Impotenþa, sterilitatea la femei ºi bãrbaþi; 1 linguriþã de brânca ursului 3 - 4 ori/.zi, pe

stomacul gol cu ½ pahar de apã înainte de masã
Eficienþã mãritã dacã se þine regim lacto-vegetarian, fãrã alcool, tutun ºi cafea.(vezi
frigiditate).(vezi epilepsia)
Se iau 1,5 Kg. þelinã, 1,5 Kg. morcov, 0,5 Kg. miere, 1,5 Kg. miez de nucã, 1 Kg. mere
ionatane, 2 - 3 lãmâi, 2 - 3 portocale, 1 sticlã vin alb de casã. Toate legumele spãlate ºi
curãþate se dau prin maºina de tocat, se amestecã apoi se adaugã vinul, se
omogenizeazã, se pun în borcane, se pãstreazã la frigider, timp de 1 sãptãmânã, la
macerat. Se consumã 2 linguri de 3 ori/zi, cu 30 min. înaintea mesei, timp de 3
sãptãmâni. Concomitent consumaþi grâu încolþit ºi vitamina E. Se mai trateaz. cu
succes cu vitamina B6 ºi zinc.

Insuficienþã ovarianã; 1 lingurã miere amestecatã cu 1 linguriþã de brânca ursului

tincturã (vezi fertilitate), se ia înainte de masã de 2 – 3 ori/zi.(vezi epilepsia)

Mâncãrimi în zona vaginalã ºi analã; se spalã de 2 - 3 ori/zi cu sãpun lichid de la

Hofigal. Dupã fiecare spãlare se unge cu alifie de cãtinã.

Menopauza prematurã; tratament progresiv cu tincturã de brânca ursului (vezi

frigiditate), se începe cu 20 pic. de 3 ori/zi, în prima sãptãmânã, se creºte doza cu 10
pic. în fiecare sãptãmânã pânã se ajunge la 50 pic., luate de 3 ori în a 4 sãptãmânã. Cura
se face o lunã,
cu 10 zile de pauzã. Tratamentul se face gradat pentru a preveni fenomenele neplãcute
ale relansãrii hormonale (bufeuri, nervozitate, sângerãri). Cura este eficientã cu regim
lacto-vegetarian ºi cruditãþi.
 Page 745 of 1147

Menstruaþie dureroasã; 30g. rãdãcinã de anason cu 1 litru de apã clocotitã, se fierbe 15

min., se ia câte 100 ml. de 3 ori/zi . Infuzie dintr-o linguriþã de seminþe de morcov la o
canã de apã clocotitã.

Nu rãmân gravidã; vitamina E 1 tb. dimineaþa, Electovit 1 tb. seara, timp de 3 luni,
numai 15 zile pe lunã restul pauzã.

Prostat. hipertrofic.; 50 g. frunze sau fructe de castan se pun într-o ½ litru de alcool 50,
se macereaz. timp de 2 s.pt.mâni la c.ldur. ºi întuneric, agitând în fiecare zi. Din aceast.
tinctur. se iau 30 – 40 pic. De 3- 4 ori/zi, timp de 3 – 4 s.pt.mâni.

Prostat. litiazic.; seara se iau sâmburi de pepene uscaþi, (sâmburi negrii de pepene verde
închis), se zdrobesc ºi se fierb într-un litru de ap., se las. pâna dimineaþa, când se bea
ceaiul pe stomacul gol. Micul
dejun se serveºte la 1 or. mai târziu.
Acest ceai se bea timp de 10 zile, se face o pauz. de 10 zile ºi apoi se repet.. Pietrele se
elimin. sub form. de nisip, f.r. dureri. S.mburii se pot procura de4 la magazinele care
vând seminþe. pân. când apa scade la jum.tate. Pentru rezolvarea problemelor cu
prostata se sdministreaz. Doze ridicate de zinc, ajut. la formarea insulinei ºi are un efect
de normalizare a activit.þii prostatei.

Post – gravidia; frunzele de m.rar proaspete, mestecate zilnic, de femeile care au n.scut
de curând, sunt un excelent tonic fizic ºi psihic, stimuleaz. secreþia lactic., îmbun.t.þind
calitatea laptelui.

Sarcinã toxicã; reþetã magistralã preparatã la farmacie, aqua menta 40g., aqua melisa
40g., aqua cloroformatã 40g., novocainã 0,50g., sirop eter 150g. Se iau 3 - 4 linguri/zi,
înainte de mase. Înainte, de a coborî dimineaþa din pat, se consumã o bucãþicã de
covrig.
Dupã 4 luni ºi jumãtate corpii cetonici care provoacã greþurile, dispar.

Uretro-prostatitã; ceai de ghimpe, granule de polen ºi supozitoare cu propolis, bãi calde

de ºezut cu muºeþel.

Virus Papiloma; dacã tratamentul alopat nu merge, se poate încerca cu tincturã de

echinaceea, cu rol antiviral ºi imunostimulator, 30 – 40 pic. De 3 ori/zi, diluate în apã.
Suc de pãpãdie ºi pãtrunjel în pãrþi egale, timp de 6 sãptãmâni. Vitamina C 1000 mg/zi,
sau mute fructe citrice. Papiloma reprezintã un risc major în apariþia cancerului de col
uterin ºi endometrial.

Păstura

Valoarea sa alimentară este de 3 ori mai mare decât cea a polenului, şi de 9 ori mai mare
decât a oricărui înlocuitor de polen, păstura având o putere antibiotică de 3 ori mai mare
decât cea a polenului. Albinele care în primele 8 zile de la eclozionare consumă multă
 Page 746 of 1147

păstură sunt mai viguroase, putând atinge o longevitate de până la 233 de zile, un mare
rol jucându-l şi calitatea polenului consumat.

Extragere

Fagurii cu păstură sunt tăiaţi fâşii. Porţiunile compacte cu păstură sunt rupte în bucăţi de
mărimea unei nuci şi sunt trecute printr-o maşină de tocat carne. Rezultă o pastă
uniformă care se mestecă cu miere (1 parte păstură + 2 părţi miere). Se mestecă 10-15
minute iar după 24 de ore stratul de sus (circa o treime) care constă din ceară, resturi de
păstură şi miere, se raclează (poate fi folosit primăvara - diluat în şerbet sau sirop -
pentru stimularea familiilor de albine). Dedesubt rămâne un produs superior la care se
adaugă 1% tinctură de propolis, pentru a-i îmbunătăţi gustul şi valoarea terapeutică.

Pătrunjelul

Împotriva furnicilor se recomanda şi folosirea mai multor fire de pătrunjel, puse

deasupra podişorului stupului.

VINUL PENTRU INIMA

In carticica ,,So heilt Gott" (Asa vindeca Dumnezeu - Medicina Sf. Hildegard von
Bingen ca nou procedeu naturist de leac) de dr. Gottfried Hertzka, aparuta la editura
elvetiana Christiana-Verlag, Stein pe Rin, care n-ar trebui sa lipseasca din caminul nici
unei familii crestine, a fost prezentata printre altele o reteta extraordinara pentru car-
diaci, care da rezultate cu totul neobisnuite.
Stareta Hildegard von Bingen a trait cu 800 de ani in urma (1098-1179), a murit deci la
virsta de 81 de ani. Ca asa-numita mistica, il aparea cind era complet treaza un fel de
televizor ceresc in fata ochilor. Asa cum explica si atesta in mod expres la finele operei
vietii sale, toate scfierile sale - tot ce a scris vreodata - provin exclusiv din aceste
imagini si cuvinte ceresti, toate bolile numite si medicamentele descrise ii sunt
dezvaluite de Dumnezeu.
Papa Eugen al Ill-lea a pus sa fie examinat darul de profetie al lui Hildegard si i-a
recunoscut din punct de vedere bisericesc harul vizionar. Acum, dupa 800 de ani, au fost
recunoscute de catre medicina moderna si revelatiile sale medicale ca fiind corecte.
Dr. Hertzka, medic de medicina generala cu procedee fitoterapeutice de vindecare,
profesind in Konstanz, la lacul Boden, ne-a pus la dispozitie acum prin carticica sa ,,So
heilt Gott" citeva dintre retetele lui Hildegard.
Reteta ,,vinului pentru inima’’ a dat rezultate foarte bune in toate insuficienlele cardiace
si bolile adevarate de inima si ocupa, dupa cum explica dr. Hertzka, un spatiu larg in
cadrul practicii sale medicale zilnice. Eu insami am dat aceasta reteta de citeva ori mai
departe si reusita a fost surprinzator de buna. Si in anghina pectorala vinul pentru inima
a produs o ameliorare simtitoare.

RETETA VINULUI PENTRU INIMA

 Page 747 of 1147

10 tulpini proaspete de patrunjel cu frunze cu tot se pun intr-un litru de vin natural,
curat, la care se adauga 1-2 linguri de otet curat din vin. Se lasa totul sa fiarba 10
minute la foc mic (Atentie, face spuma!). Dupa aceea se mai adauga 300 grame de
miere pura de albine si se lasa inca 4 minute sa fiarba usor. Vinul fierbinte se filtreaza si
se trage cit este fierbinte in sticle care au fost clatite cu putin alcool tare. Se astupa bine!
Depunerile care se formeaza nu dauneaza si pot fi baute si ele fara probleme. - La
aceasta reteta as dori sa adaug ca fiecare in parte poate decide daca sa fiarba mierea sau
nu.

Dr. Hertzka afirma: ,,Este totuna ce vin iei, ca e rosu sau alb. Numai sa fie natural...
Numai sa respecti ordinea: Mierea se adauga abia dupa primul fiert si trebuie sa fiarba,
si ea cu restul. Nu-ti fie teama de fierbere... Fierbe-ti linistit vinul tau de patrunjel-miere
pentru inima!"
Mai incolo, dr. Hertzka explica: ,,Daca se intimpla odata sa-ti simti inima, ia o lingura,
doua linguri sau chiar trei linguri pline pe zi, si orice intepaturi la inima (din cauza
schimbarii vremii sau dupa emotii) dispar. Nu trebuie in nici un caz sa fii ingust in
vederi si speriat, fiindca nu poti sa-ti faci nici un rau cu acest vin. Dar nu numai in cazul
durerilor cardiace incipiente, ci si in adevarata insuficienta cardiaca si alte boli cardiace
te vei ajuta adesea in mod considerabil cu acest vin de patruniel-miere pentru inima,
poate chiar te vei insanatost odata.
Pe 21 ianuahe 1980 am primit o scrisoare de la o doamna din landul Salzburg, scrisoare
pe care as dori s-o redau aici. Femeia scrie: ,,Va comunic ca mi-am preparat vinu pentru
inima si ca am putut obtine rezultate uimitoare. Am fost operata acum zece ani. Mi s-a
spus ca am o insuficienta cardiaca si deci voi avea intotdeauna dureri. N-aveau curn sa
mi le ia. Asta insemna deci ca trebuia sa ma invat cu aceasta idee. Dar datorita vinului
pentru inima, durerile rnele au disparut dupa doua luni de tratament. Nu ma mai simt
nici slabita."

CUM SA REDUCEM SAREA

Sarea din bucate, desi ofera un gust deosebit, este de cele mai multe ori un pericol
pentru sanatate. Si asta pentru ca, de obicei, nu ne putem da seama cand am consumat
prea multa sare.

Sodiul, principalul ingredient al sarii de bucatarie (in proportie de 40%), duce la

hipertensiune si creste riscul de atac de cord.

Ultimele studii in domeniu arata ca pentru persoanele hipertensive sau in varsta nu

trebuie depasita o doza de 1500 de miligrame de sodiu pe zi (asta inseamna aproximativ
o jumatate de lingurita de sare), arata Miami Herald.

Nu se stie exact cand se depaseste limita, pentru ca unii "pofticiosi" au obiceiul sa puna
 Page 748 of 1147

sare in mancare chiar daca aceasta a fost adaugata deja in timpul prepararii.

Exista insa cateva metode simple prin care poti scapa de consumul excesiv de sare:

1. Mai multe fructe si legume, mai putina mancare gatita

Se estimeaza ca 77% din sodiul obtinut de organism este continut de mancarea gatita.
Consumati, deci, mai multe fructe si legume proaspete.

2. Reduceti consumul de mezeluri

Carnea proaspata este intodeauna mai buna decat mezelurile, pentru ca are mai putin
sodiu. Ideal ar fi ca puiul cumparat sa nu fi fost tratat cu solutii care contin sodiu.

3. Usturoi si ceapa in loc de sare

Atunci cand gatiti, aveti grija sa gustati mancarea si sa nu adaugati sare decat daca este
absolut necesar. Folositi mai multe condimente pentru a da un gust bun mancarii, in loc
sa o sarati.

Ceapa si usturoiul ofera multe alte beneficii sanatatii fara sa duca la problemele pe care
le cauzeaza sarea.

Polenul

contine o serie de substante deosebit de importante pentru organism precum proteine,

aminoacizi liberi (aminoacizi esentiali ca arginina, histidina, leucina, metionina),
diferite glucide, mucilagii, substante grase, vitamine din complexul B, precum �i
vitaminele A, D, E, C si saruri minerale, substante hormonale, antibiotice naturale etc.

Recomandari:

Stimuleaza buna dispozitie si are efect euforizant, creste capacitatea de concentrare si

memorare.
Combate astenia, putand fi folosit in convalescenta, stari de epuizare fizica, surmenaj
sau in astenia cronica a batranilor, senilitate, imbatranire prematura.
Ajuta in boli genito-urinare (colibacilozele, tulburarile de prostata, diferite forme de
astenie sexuala), oboseala, reface unghiile fragile, previne caderea parului, vindeca
anumite dermatoze.
Cura de polen este indicata si in hipertensiunea arteriala, fragilitatea vasculara si
capilara si arteroscleroza.
Combate caderea parului si il ajuta sa se regenereze si sa isi recapete aspectul sanatos
Previne rahitismul.
 Page 749 of 1147

Previne accidentele vasculare cerebrale scazand tensiunea arteriala (la cei cu

hipertensiune) si creste tonusul cerebral, crescand capacitatea de invatare si de
memorare. Totodata combate senzatia de oboseala.
Are actiuni benefice la nivelul sistemului digestiv, imbunatatind digestia si tranzitul
intestinal, combate constipatia dar si diareea.
Contribuie la prevenirea imbatranirii si regleaza dezvoltarea armonioasa a organismului
uman.
Polenul este contraindicat persoanelor care sufera de diabet zaharat, obezitate, au exces
de colesterol si lipide in sange, precum si persoanelor care au alergie la polen.

Propolisul
Ce este propolisul? Este o substanţă răşinoasă colectată de albine
de pe mugurii unor arbori (în special de pe plop, mesteacăn, fag, pin,
brad, frasin), cu care acestea acoperă fisurile şi orificiile din stup, se
apără contra bacteriilor şi altor microbi şi îmbălsămează cadavrele
vizitatorilor nepoftiţi ai stupului (cu alte cuvinte, menţin curăţenia şi
igiena stupului).
Propolisul are o mare varietate de culori şi arome, iar compoziţia
sa diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care este recoltat (de
reţinut că totuşi albinele preferă mugurii de Populus); conţine în
primul rând flavonoide şi acizi fenolici, de asemenea, ceară şi acizi
graşi, uleiuri volatile, polen şi urme de elemente minerale.
Acţiuni terapeutice:
Propolisul este un veritabil antibiotic natural, folosit ca atare şi de către albine. S-a
demonstrat că el are o acţiune antimicrobiană pentru numeroase bacterii, virusuri,
paraziţi şi fungi (Staphylococcus aureus, Streptococcus sp., Escherichia coli,
Pseudomonas aeruginosa, Proteus vulgaris, Klebsiella pneumoniae, Salmonella sp.,
Shigella sp., Mycobacterium tuberculosis – bacilul Koch, Helicobacter pylori, Candida
albicans, Giardia lamblia, Trichomonas vaginalis, virus herpes simplex, virus gripal)
Are proprietăţi antioxidante (anti-tumorale, anti-cancerigene), antispastice şi
anestezice; protejează contra efectelor nocive ale radiaţiilor.
Este şi un excelent antiinflamator, cicatrizant şi epitelizant, hepatoprotector
(protejează ficatul contra efectelor alcoolului), imuno-biostimulator, tonic al vaselor
capilare şi regenerator al ţesuturilor.
Este remarcabil faptul că, datorită marii sale variabilităţi de compoziţie, propolisul îşi
păstrează nealterată capacitatea antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de
sinteză, la care bacteriile dezvoltă în timp rezistenţă, fiind nevoie de introducerea
periodică de noi şi noi antibiotice.
Indicaţii:
Pentru uz intern:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi infecţii ORL (bronşite, faringo-amigdalite,
viroze respiratorii, otite, sinuzite, rinite, tuberculoză)
- afecţiuni digestive şi hepatice (gastrită, ulcer gastric, colecistită cronică, hepatită
cronică, ciroze, colite ulceroase, spasme digestive)
 Page 750 of 1147

- parazitoze intestinale
- infecţii urinare, prostatite, tumori vezicale
- neuropatie diabetică dureroasă
- stări de stres, migrene
- ateroscleroză
Pentru uz extern:
- afecţiuni ale cavităţii bucale şi faringelui (stomatite, gingivite, abcese dentare,
parodontopatii, faringo-amigdalite, carii dentare, tartru dentar)
- afecţiuni ORL (rinite, otite, sinuzite, otomicoze)
- afecţiuni ale pielii (eczeme infecţioase, arsuri, plăgi, ulcer varicos, tricofiţie,
tuberculoza pielii, acnee, furunculoză)
- afecţiuni oftalmologice (blefarite, conjunctivite, sclerite, plăgi)
- hemoroizi, fisuri anale, proctită
- prostatită, orhi-epididimită
- metroanexită, cervicită, distrofii vulvare de menopauză
- pre- şi post-radioterapie
- artrite, artroze
Propolisul are şi numeroase utilizări cosmetice, datorită proprietăţilor sale
dezinfectante, antiinflamatoare, antiacneice, cicatrizante, anestezice, antioxidante,
antimătreaţă,
protectoare contra radiaţiilor ultraviolete şi conservante.
Este utilizat la prepararea unor deodorante, şampoane, loţiuni antiacneice, ape de gură,
paste de dinţi, creme nutritive.
Contraindicaţii: situaţiile (rare) de alergie la propolis.
La ora actuală, în plafare şi farmacii se găsesc foarte multe produse care conţin această
substanţă valoroasă:
- tinctura de propolis - este un extract alcoolic, conţinând de obicei 30% propolis şi care
se foloseşte atât intern, cât şi extern
- unguent cu propolis (Propoderm)
- cremă de protecţie (Melrosin-prop) şi de masaj (Melrosin-confort - conţine şi venin de
albine)
- supozitoare cu propolis (Miprosept) - pot fi folosite şi intravaginal
- tablete cu propolis (Proposept)
- spray cu propolis 10%
- miere cu propolis
- gama Meltonic – cuprinde suplimente nutritive cu efect tonic general sau specific pe
anumite aparate şi sisteme; sunt 10 formule complexe, bazate pe miere polifloră, extract
de propolis standardizat, alte produse apicole şi extracte din plante medicinale (printre
ele, regăsim: tonic respirator, renal, hepatic, gastric, cardiovascular, nervos etc.)
- propolis brut, care poate fi mestecat ca atare, cu efect dezinfectant şi anestezic al
cavităţii bucale – în doză de 1 g de 3 ori pe zi
- picături pentru nas (Propoheliant)
- colir cu propolis (pentru bolile oculare)
- loţiune antiacneică (Acneol-prop)
- apă de gură (Floral)
În funcţie de localizarea bolii, se pot alege din aceste forme de administrare cele mai
 Page 751 of 1147

adecvate.
Atenţie! Tinctura de propolis, nefiind solubilă în apă, se administrează într-o linguriţă
de miere sau se pune pe o bucăţică de pâine, se lasă să se evapore alcoolul şi apoi se
poate lua.
Tinctura de propolis se poate prepara şi în casă, după următoarea reţetă: se mărunţeşte
bine propolisul (pentru a creşte suprafaţa de contact cu alcoolul şi a favoriza extracţia)
şi se adaugă alcool etilic de 80-90°, în proporţie de 1:3 (la 3 părţi=30 g propolis, se
adaugă 10 părţi=100 g alcool etilic). Se lasă la loc uscat şi ferit de lumină timp de 7-14
zile. Apoi se face o filtrare primară şi una secundară, cu o hârtie de filtru. Filtratul
trebuie să fie clar, fără particule, de culoare maro sau roşiatică. Tinctura se păstrează în
sticle curate, de culoare închisă, cu dop ermetic, la loc ferit de lumină.
Dacă tinctura se picură pe o farfurie şi se lasă să se evapore alcoolul, se obţine pasta de
propolis, care se amestecă cu alte ingrediente şi se poate folosi în uz cosmetic.
De asemenea, tot în gospodărie se poate prepara un extract uleios de propolis, din 10 g
propolis amestecate cu 200 g ulei de măsline sau 100 g unt, se încălzeşte uşor pe baie de
abur timp de 90-120 minute, la 50°, amestecând continuu. Se filtrează şi se păstrează la
loc întunecos şi răcoros.
Studii clinice:
Propolisul vindecă herpesul genital mai rapid decât Acyclovir-ul.
Vynograd N, Vynograd I, Sosnowski Z. A comparative multi-centre study of the
efficacy of propolis, acyclovir and placebo in the treatment of genital herpes (HSV).
Phytomedicine 2000; 7(1): 1-6.

Puterea tămăduitoare a produselor apicole

Vasile Andriţoiu a crescut între stupi, într-o stupină care s-a moştenit în familie generaţii
la rînd. A absolvit Facultatea de Istorie, la Iaşi, rîvnind şi acum după mîncărurile
moldoveneşti de la cantină, după un borş cu fasole şi mămăliguţă care îl aduc mereu cu
gîndul la Moldova. Acum predă istoria la un liceu din Tîrgu-Jiu şi este lector, în
domeniul apiterapiei, al Asociaţiei Naţionale pentru Terapii Complementare din
România (ANATECOR). Va veni în Iaşi din ce în ce mai des, împreună cu fiul său
Călin, doctorand la UMF "Gr.T.Popa" şi are de gînd să ajute, prin prezenţa sa în zonă,
foarte mulţi oameni bolnavi din Moldova. De sănătatea din stupi şi-a dat seama prin
faptul că n-a fost internat niciodată în spital, n-a înghiţit nici o pastilă şi n-a făcut nici o
injecţie: "Cu mulţi ani în urmă, soţia mea suferea de ulcer gastric, hipocalcemie ajunsă
în stadiul spasmofiliei, astm bronşic şi chisturi ovariene. Înghiţise o sumedenie de
medicamente, iar medicul i-a recomandat operaţia. Am convins-o să folosească produse
şi preparate apicole. Aşa cum m-am priceput eu atunci, am încercat să-i atenuez măcar
crizele provocate de ulcer şi accesele de spasmofilie. Rezultatele au fost uimitoare:
hipocalcemia, ulcerul şi astmul s-au vindecat. După vreo cîteva luni, a făcut un control
medical. Chisturile dispăruseră! Am început să umblu prin sate în căutarea bătrînilor
care ştiau taine ale tamăduirilor dar şi să studiez tot ceea ce se publicase pînă atunci
despre apiterapie", ne-a spus Vasile Andriţoiu. Convins de puterea tămăduitoare a
 Page 752 of 1147

produselor apicole, a făcut diverse combinaţii şi a realizat preparate noi. În anul 1999, a
sintetizat experienţa acumulată timp de 20 de ani în cartea "209 reţete apiterapeutice".
Acum este convins că stupul este o farmacie în care se găseşte leac pentru orice boala:
"Miere cu lăptişor de matcă – folositoare în toate afecţiunile, este anticancerigenă,
stimulează metabolismul, combate anemia, are efect imunodepresor. Miere cu apilarnil
– recomandată în cazul disfuncţiilor sexuale, infertilitate, pubertate întîrziată, mastoze,
noduli mamari, hipertrofie de prostată. Miere propolizată cu extract moale de propolis –
indicată în anemii, hipoglicemii şi osteoporoză. Propolis natural – dezinfectant bucal
împotriva cariilor dentare, pentru afecţiuni respiratorii, parodontoză. Tinctură de
propolis – cu indicaţii terapeutice cunoscute de toată lumea: boli de piele, infecţii
urinare, boli de prostată, antiviral de excepţie. Miere cu hrean – indicată în afecţiuni
cardiace. Miere cu ţelină – indicată în disfuncţii sexuale. Miere propolizată cu lăptişor
de matcă – efecte antivirale deosebite, eficient în tratamentul virusului herpetic dar şi
împotriva virusului hepatic B". De-a lungul timpului, Vasile Andriţoiu a realizat şi o
serie de preparate apiterapeutice proprii: "Miere cu germeni de grîu pentru avitaminoze,
remineralizarea organismului, afecţiuni digestive, adjuvant în boli neoplazice, arterită,
artroză. Miere cu suc de orz verde folosită în tratamentul avitaminozelor, afecţiunilor
respiratorii, tuberculozei pulmonare, afecţiunilor hepatice, pancreatitelor, circulaţiei
sanguine deficitare, fiind totodată şi un produs geriatric de excepţie. Sirop din miere şi
muguri de brad cu extract de propolis folosit cu succes în combaterea tusei, afecţiunilor
respiratorii şi a celor ale sistemului nervos. Sirop din pătlagină şi miere propolizată
indicat în afecţiuni respiratorii, cu rezultate de excepţie în bronşite şi astm bronşic.
Untul-pămîntului propolizat, remediu extern foarte eficient în
reumatisme, ,Prisacalumbago, spondilite şi spondiloze. Lichior hipotensiv şi vin tonic
din miere, măceşe, mălaiul-cucului şi coacăze negre. Efecte deosebite au unguentele
Nikederm, pentru boli de piele, noduli mamari, furunculoze, Hemofort pentru circulaţie
deficitară, boli de piele, psoriazis, Zona Zoster, Venosan pentru varice şi multe alte
remedii care încap doar într-o carte". Albina, spune Vasile Andriţoiu, adună din plante
numai lucruri folositoare. În produsele apicole găsim proteine, enzime, aminoacizi,
minerale, vitamine, substanţe hormonale, factori de creştere, substanţe antibiotice,
citostatice. Mierea conţine 22 din cele 24 de elemente care compun sîngele uman, iar
împreună cu lăptişorul de matcă, păstura şi polenul au şi o importantă acţiune
hematopoietică (de refacere a sîngelui). Cele mai bune rezultate le-a observat în
tratamentul anemiilor, lipsei de calciu, spasmofiliei, afecţiunilor digestive (inclusiv
ulcere cu nişă, ciroză), fibroamelor uterine şi chisturilor ovariene, infertilităţii feminine
şi masculine. De altfel, în aceste zile, dl Andriţoiu este aşteptat, în Iaşi, la botezul unuia
dintre bebeluşii care au apărut pe lume doar datorită tratamentelor sale cu produse
apicole şi fitoterapeutice.

Remedii naturiste contra racelii

Este incetatenita zicerea ca raceala tratata dureaza 7 zile, iar netratata o saptamana. In
consecinta, tratamentul (fie el naturist sau alopat) are, in principiu, drept scop doar
ameliorarea simptomelor racelii sau gripei. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne lasam
prada bolii, sa zacem fara sa facem nimic.
 Page 753 of 1147

Este indicat sa apelam la un tratament pentru ameliorare, dar si pentru a impiedica

dezvoltarea unor complicatii ce pot deriva dintr-o raceala netratata. Si, bineinteles,
recomandam tratamentul naturist, intrucat acesta nu are efecte secundare si rareori
prezinta contraindicatii.

Veti gasi in acest articol cateva dintre recomandarile eficiente.

Vom incepe cu regimul alimentar.

Acesta trebuie sa fie lejer, cu multe lichide sub forma de ceaiuri calde de plante
medicinale (sudorifice – ca socul sau teiul – si vitaminizante: macese, coacaze sau
catina), 4-6 cani pe zi, legume bogate in vitaminele C si A (morcovi, sfecla rosie, varza,
conopida, patrunjel, spanac, etc ), branza de vaci, iaurt, chefir, etc. Se mananca putin si
des, iar in primele zile ale gripei, bucatele trebuiesc fierte, inabusite sau pasate pentru
protectia intestinului. Se recomanda supe si creme de zarzavat, pireuri de legume,
putina varza murata, compoturi de fructe (facute in casa, nu cumparate din comert,
intrucat acelea contin conservanti). Abia cand va sculati din pat puteti trece la consumul
alimentelor crude, al salatelor si al fructelor (mere, portocale, mandarine, lamai, kiwi,
etc).

De asemenea, se va consuma zilnic hrean si ceapa. Se consuma 2-3 catei de usturoi de

doua trei ori pe zi, intre mese. Usturoiul este un antibiotic natural. Se vor evita
afumaturile, conservele, branzeturile fermentate, grasimile animaliere, condimentele
iuti, fasolea si mazarea uscate si cafeaua.

Usturoiul poate fi folosit si preventiv, in timpul epidemiei de gripa sau atunci cand
simtiti ca raceala va da tarcoale. Pentru a preveni imbolnavirea, mestecati cate o
jumatate de catel de usturoi dimineata, la pranz si seara. Daca raceala v-a prins deja,
zdrobiti cinci catei de usturoi, amestecati-i cu 10 lingurite de miere de albine si luati din
acest preparat cate o lingurita din jumatate in jumatate de ora. In usturoi s-au descoperit
mai mult de douazeci de substante antivirale si antibacteriene, care fac din el cel mai
puternic antigripal cunoscut.

Se stie foarte bine ca supa de pui combate raceala. Misterul eficientei acesteia pare sa fi
fost dezlegat la ultimele teste de laborator care au relevat ca deliciosul aliment reduce la
jumatate procesele inflamatorii cauzate de activitatea celulelor sistemului imunitar, care
fac membranele nasului si faringelui sa produca mucus. Pentru cei care sufera de
raceala, aceasta se traduce prin calmarea tusei, stranutului si reducerea secretiilor
nazale.

Fitoterapia este un alt segment al tratamentului naturist.

Tinctura de propolis, cate o lingurita dimineata si seara, luata cu putin ceai. Propolisul
este si el un antibiotic natural, de un real ajutor in combaterea virusilor.
O planta deosebit de utila este echinacea care se foloseste sub forma de extract, tinctura
sau comprimate. Este bine ca ea sa fie administrata de la debutul gripei si pana la
ultimul stadiu al ei, de mai multe ori pe zi ca mijloc terapeutic de baza.
 Page 754 of 1147

Se mai pot utiliza ceaiuri din coaja de salcie (decoct din doua lingurite de planta la o
cana cu apa), busuioc, musetel, cimbrisor, trei frati patati si urzica, acestea sub forma de
infuzii.
Pentru tuse sunt recomandate ceaiuri din cimbru si patlagina sub forma de infuzii sau
scai vanat sub forma de decoct din doua lingurite de planta la o cana cu apa.
Se fac inhalatii cu infuzii de salvie, busuioc, urzica sau galbenele.
Gargara cu ceai concentrat de salvie sau cu solutie salina cu sare de mare. Salvia
contine substante desinfectante naturale iar solutia salina intareste capacitatea de
aparare naturala a mucoasei.
Maghiranul - se administreaza sub forma de infuzie: la o cana de apa clocotita se pun
intre o lingurita si jumatate si patru lingurite de pulbere de maghiran; se lasa vasul
acoperit 15-20 de minute, dupa care se strecoara. Indulcit cu miere, ceaiul se bea
intotdeauna fierbinte. La 10-15 minute vom transpira, eliminand din abundenta toxine,
in timp ce sinusurile si caile respiratorii superioare se vor descongestiona. In faza de
coctiune, inainte de declansarea bolii, se bea cate o cana de ceai la 20-40 de minute,
timp de cateva ore. In cazul cand gripa s-a declansat, ceaiul se va bea numai in afara
perioadelor de febra, cu aceeasi frecventa, timp de o zi.
Busuiocul - administrat tot sub forma de ceai fierbinte cu miere, revitalizeaza rapid
organismul si ne invioreaza, ajutandu-ne de asemenea sa stopam procesul gripal in orice
faza a sa, dar mai ales in faza de debut. Se bea foarte cald, inghitind lent si lasandu-l sa
alunece pe gat, abtinandu-ne sa mancam in timpul tratamentului. O doza de soc consta
in 6-7 cani cu infuzie de busuioc indulcit cu miere, baute la intervale de 15-30 de
minute una de alta. Ceaiul se prepara prin adaugarea a 1-2 tulpini florifere de busuioc la
o cana de apa clocotita si lasarea la infuzat timp de 15 minute; daca apare febra, se
adauga si 1-2 lingurite de menta la o cana de ceai.
Flori de tei - infuzie din 1-2 lingurite de flori la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Flori si radacina de Ciubotica cucului, se recomanda si in cazul in care afectiunea este
insotita de tuse. Infuzie (din flori) sau decoct (din radacini) din 1 lingurita la o cana de
apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Isop - infuzie din 1-2 lingurite de planta la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
Nu doar plantele ca atare pot fi folosite in lupta contra racelii sau gripei, ci si combinatii
ale lor (sub forma de infuzie sau decoct), deseori dovedindu-se mai eficiente (sa ne
amintim de proverbul "unde-s multi puterea creste si dusmanul nu sporeste").

Astfel, se poate apela la:

Infuzie din o lingura de amestec la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi, indulcite cu
miere. Se pot folosi:
- Scortisoara 10 g
- Flori de soc 30 g
- Sovarv 30 g
- Cimbrisor 10 g
- Radacina de Cerentel 20 g

Infuzie din 2 lingurite de amestec la o cana de apa; se beau 2-3 cani de zi. Se pot folosi:
- Flori de musetel 20 g
 Page 755 of 1147

- Flori de soc 20 g
- Flori de tei 20 g
- Sovarv 30 g
- Cimbrisor 10 g

Decoct (prin fierbere 5 minute) din o lingura de amestec la o cana de apa; se beau 2-3
cani pe zi, indulcite cu miere. Se pot folosi:
- Flori de soc 20 g
- Flori de tei 20 g
- Tintaura 10 g
- Papadie 10 g
- Coaja de salcie 20 g
- Conuri de hamei 20 g

Vom continua saptamana viitoare cu dezvaluirea remediilor homeopatice, a bailor si

asa-numitelor leacuri babesti in combaterea racelii si gripei.

va urma

Articol de: Isabella G.

Reţete naturiste pentru scăderea tensiunii arteriale

• Suc de usturoi şi tinctură de usturoi

a. Suc de usturoi: timp de 30 de zile poţi lua 10 picături de suc de usturoi într-un pahar
de ceai sau apă.
b. Tinctura de usturoi cu mentă obţii din: 40 de căţei de usturoi, 100 ml alcool rafinat şi
mentă (contracarează mirosul puternic al usturoiului).
Se curată şi se pisează usturoiul, se pune apoi alcoolul şi se ţine soluţia timp de 7 zile la
cald. Se prepară infuzia de mentă şi şi se adaugă peste tinctura de usturoi. Iei 10 picături
de 2-3 ori pe zi, la 30 de minute după masă, mai ales când hipertensiunea se manifestă
prin ameţeli şi slăbiciune.

• Macerat de usturoi cu miere şi propolis

Primă se prepară tinctura de usturoi 60 la sută (600 g de bulbi trecuţi prin maşină de
tocat carne la 1 litru alcool de 90-95°).
Se lasă la macerat o săptămână, folosindu-se doar lichidul de după decantare. Apoi se
prepară tinctura de propolis: la 100 ml alcool de peste 80° se adaugă 20 g propolis;
amestecul se introduce într-un vas, se încălzeşte la 30-35°C şi se amestecă bine;
procedura se repetă zilnic, timp de o săptămină, după care, amestecul se lasă la decantat
şi se alege doar lichidul curat.
Se amestecă apoi cele trei ingrediente: 62 la sută tinctura de usturoi, 32 la sută miere de
albine (de preferinţa provenită de la flori de salcîm, deoarece conţine o mare cantitate
de flavonoide, cu acţiune hipotensiva şi diuretica) şi 6 la sută tinctura de propolis.
În acest macerat se adaugă o tinctură 10 la sută din flori şi frunze de păducel, talpă
 Page 756 of 1147

gîştei şi frunze de mesteacăn, în părţi egale. Adăugarea acestei tincturi în preparatul de

bază se face în proporţie de 10 la sută.
Remediul obţinut se ia sub formă de picături diluate în ceai medicinal sau apă, de 3
ori/zi, cu jumătate de oră înaintea meselor principale sau între mese.
După cum se observă, în a 11-a zi de la începerea curei se administrează o doză de şoc
de 25 de picături, de 3 ori/zi, după care tratamentul se continuă potrivit schemei
primelor 11 zile, timp de 1-2 luni. După o pauză de 1-2 luni se poate reluă. Acest
tratament este contraindicat în hipotensiunea arterială.
• Ceaiuri din păducel, talpa gâştei şi frunze de vîsc
Reţetă: frunze de vîsc (30 g), coada calului (20 g), fructe de păducel (20 g), flori de
coada soricelului (10 g), flori de mentă (10 g), flori şi frunze de păducel (10 g). Se
prepară infuzie din 1 lingură amestec la o cană cu apă şi se beau 1-2 căni/zi, în mai
multe reprize, în cure de 2-3 luni.
Talpa gâştei are proprietatea de a diminua tensiunea din artere prin reglarea ritmului
cardiac şi a presiunii sanguine. Se prepară infuzie din 3 linguri de plantă la o cană cu
apă şi se iau 3-5 linguri/zi. Se poate administra şi sub formă de tinctură: 20 g plantă
macerata, timp de 7-8 zile, în 100 ml alcool de 70°. Se iau cîte 20-30 de picături, de 2-3
ori/zi.
• Substanţele chimice din păducel acţionează atât direct asupra muşchiului cardiac,
mărind sau scăzând puterea şi rată bătăilor inimii, cât şi asupra vaselor de sânge,
relaxand arterele sangvine din jurul cordului; indirect, paducelul lărgeşte vasele de
sânge aflate aproape de suprafaţa pielii, scăzând presiunea arterială.

- iata mai jos cateva remedii rapide si naturale care va vor ajuta sa pastrati sub control
tensiunea arteriala si care sunt utile pentru evitarea capcanelor pentru sanatate, asociate
cu hipertensiunea arteriala netratata
- migdale crude - mancati un pumn de migdale crude in fiecare zi si veti observa ca va
avea loc scaderea semnificativa a tensiunii arteriale. Migdalele crude sunt bogate in
grasimi mononesaturate care s-a dovedit stiintific ca ajuta la scaderea nivelului de
colesterol din sange, reduc inflamatia arteriala si contribuie la scaderea valorilor ridicate
ale tensiunii arteriale.
Chiar daca acestea sunt bogate in grasimi si calorii, migdalele ajuta la scaderea in
greutate, construirea masei musculare si mentinerea unei stari optime de sanatate.
Atunci cand sunt consumate in combinatie cu nucile, de exemplu, se transforma in
unele dintre cele mai puternice alimente cu rol de protectie a sanatatii inimii.
- ardeiul iute - ardeiul iute este un vasodilatator puternic care ajuta la extinderea vaselor
de sange si imbunatateste circulatia sanguina. Acesta scade in mod natural nivelurile
tensiunii arteriale crescute prin acclerarea vitezei circulatiei sangelui. Amestecati una
sau doua lingurite de ardei iute cu putina apa calda sau ceai cu miere si aloe vera pentru
a reduce hipertensiunea arteriala. Daca gustul bauturii este prea picant, puteti lua
capsule de ardei iute.
- apa de nuca de cocos - bogata in potasiu, electroliti si alte elemente nutritive
importante, apa de nuca de cocos s-a demonstrat ca ajuta la mentinerea in limite
normale a tensiunii arteriale. In urma unui studiu s-a confirmat ca apa de nuca de cocos
poate sa scada in mod semnificativ tensiunea arteriala sistolica, dar si pe cea diastolica.
 Page 757 of 1147

- cacao - bogat in flavonoide si substante nutritive antiinflamatorii, cacao este o alta

arma contra hipertensiunii arteriale. Flavonoidele din cacao au rol adaptogen si
protejeaza corpul impotriva stresului (una dintre cauzele frecvente de hipertensiune
arteriala). In plus, regleaza nivelul hormonului de stres din organism si echilibreaza
valorile tensiunii arteriale. In urma a numeroase studii, cercetatorii au constatat ca
flavonoizii din cacao reduc nivelul tensiunii arteriale si protejeaza organismul impotriva
declansarii accidentelor vasculare cerebrale si a bolilor cardiovasculare, care pot fi
rezultatele hipertensiunii arteriale.
- tumericul sau curcuma - unul dintre beneficiile deja cunoscute ale tumericului sau
curcumei este abilitatea sa de a reduce in mod semnificativ inflamatia la nivelul
intregului organism, care este o cauza principala a valorilor ridicate de colesterol si a
tensiunii arteriale ridicate. Prin reducerea inflamatiei, tumericul ajuta la imbunatatirea
functiei cardiovasculare si la mentinerea unui flux sanguin sanatos. Atunci cand este
utilizata alaturi de piper negru, curcuma ajuta la relaxarea vaselor de sange si scade
valorile tensiunii arteriale.
- usturoi - usturoiul este un medicament natural puternic care contribuie la reducerea in
mod normal a valorilor colesterolului si diminueaza tensiunea arteriala. Aceleasi
beneficii se obtin indiferent daca usturoiul este consumat in stare naturala sau sub forma
de suplimente alimentare.
- banana - acest fruct este bogat in potasiu benefic pentru sanatatea inimii. Potasiul ajuta
la scaderea tensiunii arteriale suficient pentru ca riscul aparitiei unui eventual accident
vascular cerebral sa se diminueze cu pana la 38%. Cu ajutorul acestui mineral, rinichii
filtreaza mai mult sodiu, vasele mici de sange se relaxeaza, iar circulatia sanguina va fi
cea adecvata.
- fructele de padure - s-a demonstrat in urma unor studii ca persoanele care au mancat
timp de 8 saptamani fructe de padure in mod constant au inregistrat o scadere a tensiunii
arteriale. Fructele de padure sunt bogate in polifenoli, cum ar fi flavonoizii si anticianii,
contin acid folic, potasiu, vitamina C si fibre. Acestea nu doar ca au calitatea de a
contribui la diminuarea valorilor tensiunii arteriale, ci si ajuta la cresterea nivelului de
colesterol bun din organism. In acest scop, puteti consuma afine, capsune, zmeura, fragi
si merisoare.
- ceai de hibiscus - studii de mare amploare au constatat faptul ca, prin consumul a 3
cesti de ceai de hibiscus pe zi, tensiunea arteriala sistolica scade cu pana la 7 puncte.
Aceste efecte sunt justificate de faptul ca ceaiul de hibiscus contine polifenoli si
flavonoide.
- ciocolata neagra - ciocolata neagra nu este doar gustoasa, ci si utila pentru reducerea
tensiunii arteriale ridicate. Este important sa alegeti ciocolata care contine minim 70%
cacao si sa nu faceti excese. Alaturi de tensiuea arteriala crescuta, ciocolata neagra va
ajuta si la reducerea aterosclerozei si imbunatateste fluxul de sange, fiind indicata
pentru prevenirea atacurilor de cord si pentru imbunatatirea nivelurilor de colesterol.
- sfecla rosie - un pahar de suc de sfecla rosie pe zi impiedica cresterea tensiunii
arteriale. Cercetari limitate au dovedit ca, prin consumul unui pahar de suc de sfecla
rosie, are loc scaderea rapida (dupa doar o ora de la consum) a tensiunii arteriale
crescute. Avantajul ar fi ca acest beneficiu s-ar mentine pe perioada a cel putin 24 de
ore. Cercetatorii considera ca acest beneficiu ar fi rezultatul prezentei nitritilor din
 Page 758 of 1147

sfecla rosie. O cantitate prea mare de nitriti poate reprezenta un pericol pentru sanatate,
dar sfecla rosie contine si antioxidanti care ajuta la mentinerea nitritilor sub control.

Tensiunea arterială ridicată poate fi menținută sub control prin adoptarea unui stil de
viață sănătos, dar și cu ajutorul unor remedii naturale, dintre care amintim:
ardeiul iute - este un vasodilatator puternic (extinde vasele de sânge), ajutând astfel la
îmbunătățirea circulației sangvine, scăzând în mod natural nivelurile tensiunii arteriale
crescute prin accelerarea vitezei de circulație a sângelui. Este de preferat ca ardeiul iute
să fie consumat în stare naturală, în salate, de exemplu, dar dacă gustul este prea
puternic puteți amesteca două lingurițe de ardei iute cu puțină apă sau ceai îndulcit cu
miere de albine în care ați adăugat și aloe vera.
usturoiul - scade și el tensiunea arterială, fiind recomandat, drept tratament, maceratul
în alcool de usturoi, în cure de câte 3 luni, timp în care se consumă câte 3 lingurițe pe
zi. Maceratul în alcool se obține tăind mărunt 2 căpățâni de usturoi, care se adaugă într-
un borcan transparent din sticlă, de 500g, care conține alcool de 70º. Vasul se închide
ermetic și se lasă la macerat până când amestecul capătă culoarea galben pai, după care
se filtrează și se păstrează în borcan, închis ermetic. Se poate lua și suc de usturoi, timp
de 30 de zile, câte 10 picături într-un pahar de ceai sau apă. Tinctura de usturoi cu
mentă se administrează de 2-3 ori pe zi, la jumătate de oră după masă, luându-se câte 10
picături. Tinctura de usturoi cu mentă se obține din 40 de căței de usturoi, 100 ml de
alcool rafinat și mentă. Se curăță şi se pisează usturoiul, se pune apoi alcoolul şi se ţine
soluţia timp de 7 zile la cald. Se prepară infuzia de mentă şi se adaugă peste tinctura de
usturoi. Dacă aceste metode vă provoacă proble,e puteți recurge la capsule cu usturoi,
din care luați 600-1200mg extract de usturoi împarțit în 3 doze zilnice.
sfecla roșie - sub formă de suc, scade valorile tensiunii arteriale la doar o oră de la
consum, fiind suficient un singur pahar pe zi, valorile tensiunii menținându-se pe
parcursul întregii zile. Se poate consuma și un amestec cintr-un pahar de miere de
albine cu un pahar de suc de sfeclă rosie, un pahar de suc de morcov și sucul de la o
lămâie. Din acest amestec, se ia câte o lingură, de 2-3 ori pe zi, la o oră după masă.
bananele - conțin mult potasiu, element care ajută la scăderea tensiunii arteriale,
diminuând riscul apariției unui atac cerebral cu pâmă la 38%. Cu ajutorul potasiului,
rinichii filtrează mai mult sodiu, ajutând vasele mici de sânge să se relaxeze, echilibrând
astfel circulația sangvină. O singură banană asigură necesarul zilnic de potasiu al
organismului.
stafidele - se consumă un pumn de stafide, de 3 ori pe zi, timp de 12 săptămâni. Ca și
bananele, stafidele au un conținut ridicat de potasiu, dar și de antioxidanți.
migdalele crude - sunt bogate în grăsimi mononesaturate, care contribuie la scăderea
valorilor tensiunii arteriale ridicate. Se consumă câte un pumn pe zi.În combinație cu
nucile, acestea ajută la protejarea sănătății inimii.
apa de nucă de cocos - este bogată în potasiu, electroliți, și elemente nutritive
importante, menținând tensiunea arterială în limitele normale.
cacao - conține o cantitate mare de flavonoide și substanțe nutritive cu proprietăți
antiinflamatorii, fiind o armă veritabilă împotriva hipertensiunii arteriale. Flavonoidele
prezente în cacao au rol adaptogen, protejând organismul împotriva stresului (una dintre
 Page 759 of 1147

cauzele frecvente de hipertensiune arterială), reglează nivelul hormonului de stres din

organism și echilibrează valorile tensiunii arteriale, protejând organismul împotriva
declanșării accidentelor vasculare cerebrale și a bolilor cardiovasculare.
fructele de pădure - sunt bogate în polifenoli, precum flavonoizii și anticianii, dar și
acid folis, antioxidanți, potasiu, vitamina C și fibre și ajută la diminuarea valorilor
tensiunii arteriale și la creșterea colesterolului bun în organism. Un consum regulat de
fructe de pădure timp de 8 săptămâni vă ajută să țineți sub control o problemă gravă de
sănătate, într-un mod delicios. Puteți consuma afine, coacăze, căpșune, zmeură, fragi,
merișoare etc.
aloe vera - frunzele de aloe se țin 12 zile în frigider, învelite într-o hârtie (ca un rulou)
astfel încât capetele să rămână libere. Se dau prin mașina de tocat ca să se obțină o
jumătate de pahar de masă verde. Frunzele tocate se amestecă cu 4 lămâi tocate cu tot
cu coajă, 1 pahar de miere de albine și 1 pahar de țuică. Se consumă câte 2 linguri, de 2
ori pe zi. O altă rețetă recomandă ca 1 pahar de miez de nucă și 100 g de aloe să se dea
prin mașina de tocat, să se amestece apoi cu 1 pahar de miere de albine și 20 g de
spirulină. Din acest amestec se consumă câte o lingură, de 3 ori pe zi, după masă, timp
de 20-30 de zile.
ceaiul de hibiscus - scade tensiunea arterială cu până la 7 puncte, dacă se consumă câte
3 căni pe zi, fapt datorat conținutului de polifenoli și flavonoide.
ciocolata neagră - cea care are minim 70% conținut de cacao, scade tensiunea arterială,
ajută la reducerea arterosclerozei, imbunătățește fluxul sangvin, previne atacurile de
cord și îmbunătățește nivelurile de colesterol.
turmericul - ajută la îmbunătățirea funcției cardiovasculare și la menținerea unui flux
sangvin sănătos. Utilizat alături de piper negru, ajută la relaxarea vaselor de sânge și
scade valorile tensiunii arteriale.
Alte alimente recomandate pentru scăderea tensiunii arteriale sunt pepenele galben,
țelina, castraveții verzi, portocalele, prunele, kiwi, citricele, roșiile, cartofii, soia, uleiul
de măsline, cerealele integrale, peștele, legumele cu frunze verzi, ceapa, produsele
lactate slabe, nucile, alunele.
Hipertensiunea arteriala este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii sistolice si
diastolica peste valorile medii normale admise (normal: intre 10-14 cmHg-maxima si 6-
9 cmHg - minima). Cresterea tensiunii arteriale poate avea cauze precise: boli de
rinichi, boli endocrine, unele boli cardiovasculare, etc.

Exista si o asa numita hipertensiune esentiala in care nu gasim o cauza anume, dar in
antecedentele parintilor exista hipertensiunea. Boala se manifesta cu ameteli, dureri de
cap, vajaituri in urechi, tulburari de vedere, iar cu timpul deterioreaza functia unor
organe vitale cum ar fi rinichiul, creierul, miocardul; in aceasta faza apar si simptomele
organelor afectate. Pe langa tratamentul prescris de medic, puteti apela si la fitoterapie.
Iata cateva remedii naturiste pentru scaderea tensiunii:

1. Suc de usturoi
Timp de 30 de zile poti lua 10 picaturi de suc de usturoi intr-un pahar de ceai sau apa.
 Page 760 of 1147

9 sfaturi pentru a-ti controla tensiunea arteriala

2. Tinctura de usturoi cu menta

Se obtine din 40 de catei de usturoi, 100 ml alcool rafinat si menta (contracareaza
mirosul puternic al usturoiului). Se curata si se piseaza usturoiul, se pune apoi alcoolul
si se tine solutia timp de 7 zile la cald. Se prepara infuzia de menta si si se adauga peste
tinctura de usturoi. Iei 10 picaturi de 2-3 ori pe zi, la 30 de minute dupa masa, mai ales
cand hipertensiunea se manifesta prin ameteli si slabiciune.

Bauturile acidulate cresc riscul de hipertensiune

Polenul de conifere regleaza tensiune arteriala

3. Ceai combinat din paducel, talpa gastei si frunze de vasc

Reteta: frunze de vasc (30 g), coada calului (20 g), fructe de paducel (20 g), flori de
coada soricelului (10 g), flori de menta (10 g), flori si frunze de paducel (10 g). Se
prepara infuzie din 1 lingura amestec la o cana cu apa si se beau 1-2 cani/zi, in mai
multe reprize, in cure de 2-3 luni.

4. Infuzie sau tinctura din talpa gastei

Talpa gastei are proprietatea de a diminua tensiunea din artere prin reglarea ritmului
cardiac si a presiunii sanguine. Se prepara infuzie din 3 linguri de planta la o cana cu
apa si se iau 3-5 linguri/zi. Se poate administra si sub forma de tinctura: 20 g planta
macerata, timp de 7-8 zile, in 100 ml alcool de 70°. Se iau cite 20-30 de picaturi, de 2-3
ori/zi.

4 bauturi care ajuta la scaderea tensiunii

5. Infuzie sau tinctura din paducel

Substantele chimice din paducel actioneaza atat direct asupra muschiului cardiac,
marind sau scazand puterea si rata batailor inimii, cat si asupra vaselor de sange,
relaxand arterele sangvine din jurul cordului; indirect, paducelul largeste vasele de
sange aflate aproape de suprafata pielii, scazand presiunea arteriala.

Paducelul va scapa de durerile de cap si inima

 Page 761 of 1147

Infuzie din fructe: peste o lingura de fructe se toarna o cana de apa fierbinte si se lasa la
infuzat zece minute. Ceaiul se bea cand se raceste, cate 2-3 cani pe zi.

Tinctura se face din 6 linguri de frunze si din flori care se pun la macerat intr-un borcan
cu zece linguri de alcool, intr-un loc insorit. Dupa 14 zile se filtreaza. Se iau cate 3
linguri pe zi.
Schinduf
Semințele de schinduf reprezintă cel mai eficient remediu pentru scăderea tensiunii
arteriale. Pune 1-2 lingurițe de semințe de schinduf în apă clocotită și lasă-le la fiert
timp de 2 minute, după care strecoară-le și fă o pastă din ele. Mănâncă o lingură din
această pastă dimineața pe stomacul gol și în seara înainte de culcare. Pentru rezultate
notabile, ține cura timp de 2-3 luni.
Semințe de pepene roșu
Un compus numit „cucurbocitrină”, care este prezent în semințele de pepene roșu,
dilată capilarele sanguine, îmbunătățește funcția renală și reduce nivelul tensiunii
arteriale în cazul artritei. Zdrobește 2 linguri de semințe uscate și adăugă-le într-o cană
de apă fiartă. După o oră, scoate semințele din cană și ia 4 linguri de apă la intervale
regulate.
Piper roșu
Acesta este printre cele mai bune remedii naturale pentru hipertensiunea arterială.
Aceasta îmbunătățește fluxul sanguin prin prevenirea depunerilor pe vasele sanguine.
Piperul roșu poate fi adăugat în supe sau la salatele de legume/fructe. Folosiți doar un
vârf de cuțit de piper roșu, deoarece este foarte picant.
Suc de ceapă
Ceapa este un remediu eficient pentru reducerea nivelului ridicat al tensiunii arteriale.
Poți consuma zilnic o ceapă crudă (de dimensiuni medii), sau poți amesteca 1/2
linguriță miere cu 1/2 linguriță suc de ceapă și consuma acest amestec zilnic, de 2 ori
pe zi. Se poate observa o îmbunătățire a nivelului tensiunii arteriale după aprox. 1-2
săptămâni.
Usturoi
Ori de câte ori ai nivelul tensiunii arteriale ridicat, mănâncă 1-2 căței de usturoi
zdrobiți. Când este zdrobit, usturoiul generează hidrogen sulfurat, care ajută fluxul
sanguin și scade presiunea asupra inimii. Pentru rezultate mai bune, poți lua 5-6
picături de suc de usturoi amestecate cu 4 linguri de apă de două ori pe zi.
Lămâie
Lămâia este una dintre cele mai bune remedii pentru hipertensiune. Aceasta face ca
vasele de sânge să fie moi și flexibile, ținând sub control, astfel, tensiunea arterială.
Lămâia conține cantități mari de vitamina B, deci consumul regulat ajută la prevenirea
insuficienței cardiace. Dacă ai hipertensiune, atunci trebuie să bei suc proaspăt de
lămâie de câte ori este posibil. Cea mai bună variantă este să-l bei dimineața, pe
stomacul gol, amestecat cu apă caldă. Pentru rezultate excelente, evită adăugarea de
sare sau zahăr.
 Page 762 of 1147

Miere
Mierea are un efect calmant asupra vaselor de sânge și ajută la reducerea nivelului
tensiune arterială. Este recomandat să consumi zilnic 1-2 linguri de miere, dimineața,
pe stomacul gol. Pentru rezultate și mai bune, fă un amestec dintr-o linguriță de miere,
1 linguriță de suc de ghimbir, 2 lingurițe de semințe de chimen și mănâncă din acesta
de două ori pe zi. O alta variantă este consumul, pe stomacul gol, de miere amestecată
cu suc de busuioc.
Banane
Banana este unul dintre cele mai bune remedii natural pentru hipertensiunea arterială,
datorită nivelului ridicat de potasiu pe care îl conține. Mănâncă 1-2 banane pe zi, pentru
a menține tensiunea arterială sub control. Alte alimente similare: spanac, caise uscate,
suc de portocale, stafide, coacăze, cartofi dulci la cuptor, dovlecei, și pepene galben.
Țelină
Mănâncă țelina regulat pentru a vedea o îmbunătățire a nivelului tensiunii arteriale. De
asemenea, ajută la reducerea hormonilor stresului care contractă vasele de sânge,
mărind nivelul tensiunii arteriale. Poți mânca o țelină pe zi, alături de un pahar cu apă
plată.
Apă de nucă de cocos
Dacă suferi de hipertensiune, este esențial să-ți menții corpul foarte bine hidratat. Bea
zilnic 40 ml. de apă/kilocorp (dacă ai greutatea de 60 kg., bea 2400 ml.). Pentru
rezultate și mai bune, adaugă în dieta ta apa de nucă de cocos și uleiul de nucă de
cocos.
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA (HTA)
Prin hipertensiune arteriala se întelege presiunea prea mare de curgere a sângeluiprin
artere. Hipertensiunea este un efect care se manifesta datorita unor cauze necunoscute
de medicina sau a unor boli (hipertiroidie, boli renale, diabet, boli ale inimii) si este
foarte periculoasa deoarece adesea nu prezinta nici un semn sau simptom alarmant.
Varsta medie de aparitie a HTA este de 45 de ani.

Cresterea tensiunii arteriale are doua mari efecte negative asupra organismului uman:
îmbatrânirea vaselor de sange si suprasolicitarea inimii. Cele mai importante
complicatii ale hipertensiunii arteriale sunt: insuficienta cardiaca, angina pectorala si
infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, insuficienta renala. De asemenea,
hipertensiunea arteriala contribuie la accelerarea procesului de ateroscleroza. Astfel, se
ajunge la îngrosarea vaselor si la frânarea aportului de oxigen în tesuturi.
 Page 763 of 1147

Descoperirea unei tensiuni crescute nu indica neaparat o hipertensiune arteriala

permanenta. Tensiunea poate creste in imprejurari diverse, cum ar fi efortul
fizic,emotiile, consumul exagerat de lichide, folosirea unor substante (cafea,
energizante) sau altitudinea mare. Valoarea optima pentru HTA este 120/80 mmHg si se
masoara cu un aparat special numit tensiometru. Noile aparate moderne sunt cu citire
automata si cu afisaj digital.

Simptome
Tensiunea arteriala crescuta se manifesta prin:
- ameteli, vertij (senzatie de lipsa de echilibru)
- durere de inima sau de cap
- transpiratii
- tulburari de vedere (vedere in ceata, neclara)
- tiuituri in urechi
- respiratie ingreunata
- palpitatii
- oboseala la eforturi tot mai mici
- urinat mult in timpul noptii
- edeme mici la picioare, mai ales seara

Cauze fizice
Medicina nu cunoaste cauza hipertensiunii arteriale, insa daca privim sistemul cardio-
vascular ca fiind format dintr-o pompa (inima), furtune (vase sanguine) si un filtru
(rinichii), atunci putem descoperi mai usor ce poate determina aparitia unei presiuni
marite: infundarea furtunului sau a filtrului. Deci, in cazul organismului cauza
hipertensiunii arteriale sunt rinichii, al caror randament a scazut sau colesteroluldepus
pe vasele de sange.

Rinichii omului sunt organele cele mai puternic legate de emotii si sunt afectati foarte
tare de suparari si de emotiile negative, indeosebi de cele de durata (tristete,depresie,
deceptii sentimentale, pierderea celor iubiti, singuratate). Cei mai multi oameni incep sa
fac hipertensiune arteriala dupa un deces sau o suparare care tine mai mult timp. In
cazul supararilor cronice, rinichii nu mai pot lucra cum trebuie - se strang de la tristete -
si reducandu-se capacitatea lor de filtrare creste in mod automat tensiunea din artere.
Si conflictele sau enervarile zilnice duc la hipertensiune arteriala, insa acest lucru este
cauzat nu numai de randamentul slabit al rinichilor ci mai mult de ficat, care are o
functie compensatoare la volumul de sange aflat in circulatie in organism. La enervare
sau emotii puternice, ficatul elibereaza acest sange care se duce in zonele necesare, mai
ales la cap unde se creeaza un afux excesiv (congestie). La un om cu ficatul
sanatos,sangele se retrage repede inapoi in ficat dupa efort sau enervare, pe cand la unul
cu ficatul afectat acest lucru nu se mai petrece in mod rapid.

Alti factori care conduc la cresterea tensiunii arteriale sunt: fumatul, alcoolul,cafeaua,
obezitatea, sedentarismul, stresul, consumul exagerat de sare si ereditatea (rude de
gradul 1 si 2 cu hipertensiune).
 Page 764 of 1147

Cauze mentale si emotionale

Imaginea care reprezinta o persoana suferind de hipertensiune este cea a unei oale
sub presiune, care fierbe pe foc. In acest caz sunt o persoana care acumuleaza pe o
perioada lunga de timp ganduri si emotii care nu sunt exprimate; sunt de multe ori
hipersensibil si ma controlez greu. Este posibil să mă simt în pericol dacă îmi exprim
adevăratele sentimente şi acest lucru poate induce o stare de depresie. Furia si starile
mele de contradictie, pentru care inca nu am gasit solutii, ma coplesesc si fierb in
interiorul meu. Am tendinta de a amana lucrurile pe care le am de spus sau de facut, de
teama sau din lipsa de incredere in mine si traiesc o tensiune nervoasa foarte mare. Imi
amplific problemele şi culpabilitatea mea va creşte şi mai mult presíunea.

Dorinţa de a controla totul şi de a rezolva situaţiile din viaţa mea, determină creşterea
tensiunii, care poate deveni incontrolabilă. Trăiesc o frică profundă de a fi respins, mă
simt în pericol şi sunt tot timpul în alertă. Aş vrea să îmi diminuez nivelul de stres.
Hipertensiunea pe care o am îşi poate avea originea şi în frica mea de moarte, conştientă
sau nu şi în dorinţa mea de a profita la maximum de viaţă, deoarece vreau să îmi
realizez cât mai multe dintre obiectivele fixate. Dacă nu reuşesc să fiu atât de bun cât
îmi doresc, atât pe plan fizic, cât şi pe plan intelectual, presiunea şi tensiunea vor fi
enorme. Am tendinţa de a fi hiperactiv, ceea ce mă ajută să uit grijile.

Atitudine pozitiva
Trebuie sa evit acumularea care provoacă explozia. Învăţ să am încredere în mine.
Accept faptul că nu mai am nevoie de această presiune pentru a mă simţi viu. Mă accept
aşa cum sunt şi recunosc faptul ca sunt o fiinţă unică.

Sfaturi Utile
Urmariti sa nu mai consumati medicamente cu betablocheri, care inhiba bataile
normale ale muschiului inimii, reducand randamentul ei natural. Aceste medicamente
duc inevitabil la:
- distrugerea sigura a muschilor inimii si ca urmare la boli cronice de inima
- lipsa de putere si energie
- oboseala cronica
- infectii in sange datorita lipsei de oxigen si de sange proaspat in extremitati
- slabirea sistemului imunitar
- slabirea tuturor organelor (toate organele sunt alimentate si intarite cu sangelepompat
de inima)
- capacitate cerebrala scazuta
Alte medicamente date impreuna cu betablocherii sunt medicamente care
"subtiaza"sangele, adica care altereaza in mod artificial consistenta lui sau medicamente
care dilata arterele. Nici unul dintre aceste medicamente nu elimina cauzele, ci doar
 Page 765 of 1147

efectele. Insa, daca sunteti intr-o criza, atunci este evident ca sunt necesare
medicamentele, urmand ca apoi sa faceti tot ce puteti ca sa eliminati si cauzele.

In cazul hipertensiunii trebuie tratate cu remedii naturiste atat organele (rinichii si

ficatul) care duc la cresterea ei, dar mai ales cauzele psihice care duc la dereglarea
acestor organe: supararea, depresia, tristetea si enervarea.
Deci, foarte eficiente la vindecarea cauzelor hipertensiunii ar fi remedii care inlatura
depunerile din rinichi, drenoare renale si hepatice, impreuna cu remedii naturale
contra depresiei sau a irascibilitatii ori cele care trezesc voia buna si care
conferaechilibru emotional.

Tratamente naturiste
In tratarea hipertensiunii arteriale se recomanda un regim alimentar ce consta in
reducerea sarii din alimentatie si scaderea greutatii in cazul obezitatii. Vor fi evitate
pranzurile copioase, bauturile alcoolice, cafeaua, grasimile, alimentele care maresc
acidul uric in sange (conserve, carne) si fumatul. Se vor consuma alimente bogate în
potasiu, calciu, magneziu, iod, vitamina C şi acizi graşi (Omega-3, Omega-6). Aceasta
dieta trebuie asociata cu mişcare între 30 şi 60 de minute, de şase ori pe săptămână.

Alimente bogate in potasiu: germeni de grau, fulgi de cartofi, patrunjel, leguminoase (in
special soia), mere, stafide, caise (uscate), piersici (uscate), prune (uscate), fistic,
migdale dulci, castane, smochine, curmale, arahide si drojdie de bere.
Alimente bogate in iod: galbenus de ou (crud), ridiche, brocoli, spanac, ciuperci
champignon, arahide, caju.
Acizi grasi (Omega-3, Omega-6) se gasesc in: ulei de canepa, uleiuri vegetale
extravirgine, seminte, nuci. Acestea scad colesterolul si impiedica depunerea lui pe
artere.

Se recomanda cura cu suc de telina si morcov (150 ml pe zi), dar si consumul de

telina si morcov sub forma de salata, in cure de 6 saptamani. Acest remediu are si
capacitatea de a reduce colesterolul.

"Daca hipertensiunea este cauzata de o boala renala, dupa trei saptamani de tratament
cu argila, tensiunea revine la parametri normali. Multe persoane aflate in aceasta
situatie, dupa ce au consumat ani de zile medicamente hipotensive, au ajuns dupa ocura
de argila la 13/7, fara sa mai ia nici un medicament." - Mircea Bocan

Flavonoidele din frunzele de Ginkgo-biloba previn ateroscleroza, avand si proprietati

vasodilatatoare si antihipertensive importante.

Se poate face macerat la rece din plante cu efect hipotensor, precum: paducel, talpa-
gastei, coada-calului, tei, vasc, isop, traista-ciobanului, obligeana, macese.
Se pun 2-3 lingurite de amestec de plante in 400 ml apa si se lasa 12 ore la macerat,
apoi se strecoara si se bea in mai multe reprize.
 Page 766 of 1147

Cure cu tinctura de paducel timp de 3 luni, cu 2 saptamani

de pauza intre cure. Se ia cate o lingurita diluata intr-un sfert de pahar de apa, de 4 ori
pe zi.
Tinctura de paducel se obtine prin macerarea a 10 linguri de planta in 500
ml alcool de 70 de grade, care se tine 2 saptamani, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa
filtrare, tinctura se pune in sticlute inchise la culoare. Tinctura de paducel se recomanda
si in aritmiile cardiace (palpitatii).

Sub forma de pulbere, administrat 3-4 lingurite pe zi, in cure de o luna, cu 7 zile
pauza intre cure, paducelul scade cu pana la 40% nivelul colesterolului din sange.
Pulberea se obtine prin macinarea florilor uscate. Se administreaza inainte de masa si se
tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa.
In paralel, se recomanda administrarea ceaiului de paducel, sub forma infuziei
combinate: se macereaza 3-4 lingurite de flori de paducel, intr-o cana de apa, de seara
pana dimineata, dupa care se filtreaza. Planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa
si se lasa la racit. In final, se combina cele doua extracte.
In tratarea hipertensiunii arteriale se recomanda o dieta:
• HIPOSODATA! ( se recomanda maxim 2g/zi de sare marina neiodata/ sare grunjoasa)
• Bazata pe legume si fructe neprelucrate termic. O dieta VEGETARIANA singura,
poate sa scada cu 20 mmHg valoarea tensiunii arteriale!
• Bogata in iod (usturoi, ceapa, praz, nuci, cereale integrale)
• Bogata in magneziu (magneziul favorizeaza relaxarea musculaturii netede arteriale,
reducand tensiunea)
• Bogata in acizi grasi omega-3 si omega-6 (ulei de peste, uleiuri vegetale extravirgine,
seminte, nuci)- scad colesterolul si impiedica depunerea lui pe artere.

HIPERTENSIUNEA - Metode de prevenire si vindecare cu remedii pur naturale

Cum o masuram fara tensiometru

 Page 767 of 1147

Majoritatea oamenilor predispusi la hipertensiune nu au in casa tensiometru (aparat de

masurarea tensiunii arteriale). Dar nici nu e cazul sa-l cumparati daca invatati sa folositi
o metoda mai putin cunoscuta. Pentru masurarea tensiunii, mana stanga se intinde pe o
suprafata plana (pe o masa, de exemplu), cu palma in sus. Se aseaza o linie pe mana, cu
gradatia 0 aflata in dreptul primei bratari (linie circulara ce inconjoara mana) de sub
podul palmei. Cu degetele mainii drepte se deplaseaza un pendul (o ata subtire de cca
20 cm care are atarnata o verigheta sau o alta greutate asemanatoare) de-a lungul liniei,
la 1 cm deasupra ei. Pendulul trebuie sa se roteasca in dreptul cifrelor de pe linie, care
indica minimumul si maximumul tensiunii arteriale.
Metode rapide de reglare a hipertensiunii

Presopunctura

Pentru reglarea rapida a tensiunii, degetele mari se introduc in urechi si se apasa foarte
puternic pe tragus, care trebuie masat timp de 2-3 minute.
Se introduc in urechi degetele aratatoare, in asa fel ca varfurile sa fie indreptate inainte
spre coada ochiului. In gropitele care se gasesc dupa tragus se efectueaza diferite
miscari: masaj, vibratii, apasari, rotatii de 60 de ori pe zi.
Comprese cu otet. Se inmoaie un prosop flausat in otet de masa sau otet de mere si
bolnavul sta cu talpile pe el timp de 8-10 minute. Sau se infasoara talpile cu cate un
prosop sub forma de compresa. La expirarea celor 10 minute, se masoara tensiunea. In
acelasi timp, o bucatica de zahar sau o acadea (sau orice altceva dulce), se inmoaie in
miere de albine sau in dulceata, se pune pe limba si se suge timp de 5-7 min. Daca nu
suportati dulciurile, puteti sa mancati o bucata de lamaie cu coaja, dar fara zahar.
Respiratie blocata. Se inspira mult aer si se opreste respiratia pentru cateva secunde,
creand o presiune puternica in piept, ca atunci cand ne desfundam timpanele. Se repeta
de cateva ori.
Tratamente alternative

Bai de lumina. Zilnic, timp de 15 minute, se lumineaza cu lumina verde crestetul

capului. Daca nu aveti bec de culoare verde, puteti folosi un patrat din tesatura de
culoare verde, cu care se acopera crestetul capului, si se foloseste un bec obisnuit. In
acelasi timp, se bea "apa verde". Un pahar de apa se tine pe un suport sau pe un cerc
decupat din hartie de culoare verde, timp de 5-6 ore, la lumina soarelui sau a lampii. Se
beau de 3-4 ori, cate 50 de ml, inainte de masa.
Metoda de vindecare cu iod. Se practica de doua ori pe an: in septembrie, de pe 1 pana
pe 10, si se repeta de pe 21 pana pe 30, si in martie, de pe 1 pana pe 10, si de pe 21 pana
pe 30. Cum se procedeaza: un betisor cu vata in varf se inmoaie in iod si se deseneaza
cercuri sau linii pe diferite zone ale trupului, dupa urmatoarea schema: 1 martie - se
deseneaza un cerc in jurul mainii stangi, imediat sub palma; 2 martie - se deseneaza un
cerc in jurul piciorului drept, imediat deasupra gleznei; 3 martie - aceeasi operatie, la
mana dreapta; 4 martie - aceeasi operatie la piciorul stang; 5 martie - se deseneaza un
cerc in jurul cotului de la mana stanga; 6 martie - un cerc in jurul genunchiului
piciorului drept; 7 martie - un cerc in jurul cotului de la mana dreapta; 8 martie - un cerc
 Page 768 of 1147

in jurul genunchiului de la piciorul stang; 9 martie - se deseneaza o linie diagonala pe

spate, de la articulatia umarului stang pana la articulatia soldului (coapsei) drepte; 10
martie - o line dreapta de la umarul drept pana la soldul stang.
Reteta cu hrean. Iata o metoda foarte veche pentru reglarea hipertensiunii: cateva
radacini de hrean se spala bine cu periuta si se lasa in apa rece timp de 36 de ore. Se dau
apoi prin razatoarea marunta sau se toaca. In masa obtinuta se adauga atata apa fiarta
cat sa fie la acelasi nivel cu terciul. Se amesteca energic si se stoarce bine. Sucul obtinut
se combina cu suc de morcov rosu si miere de albine. Se pastreaza in frigider, intr-un
borcan care se inchide ermetic. Se consuma cate 2 lingurite, cu o ora inainte de masa
sau cu 2-3 ore dupa masa, de 3 ori pe zi, timp de 3 luni.
Reteta cu aloe. Cateva frunze de aloe se tin 12 zile in partea de jos a frigiderului,
invelite intr-o hartie (ca un rulou), astfel incat capetele sa nu fie acoperite. Biostimulate
in acest fel, se dau apoi prin masina de tocat, ca sa se obtina o jumatate de pahar de
masa verde. Se amesteca cu 4 lamai tocate impreuna cu coaja (semintele se arunca), un
pahar de miere de albine si un pahar de tuica. Se consuma cate 2 linguri, de doua ori pe
zi.
Inspiratii cu tinctura de valeriana (odolean). Este o metoda care ajuta la scaderea
tensiunii, eliminarea durerilor de inima, a spasmelor vaselor sanguine din creier, a
insomniei, la imbunatatirea vederii. Inainte de culcare, mirosul picaturilor de valeriana
se inspira pe nas, numarul de inspiratii crescand treptat. In primele zile se face cate o
inspiratie superficiala cu fiecare nara, apoi cate doua inspiratii, crescand numarul pana
la 5-6 inspiratii cu fiecare nara. In primele zile pot aparea dureri de cap, care cu timpul
dispar.
Flori de hamei. Pentru prevenirea cresterii tensiunii care apare seara sau in timpul
noptii, este indicat sa se puna in fata de perna 4-5 flori sau o mana de frunze cu flori de
hamei.
Leac cu usturoi. Dimineata, inghititi un catel de usturoi fara a-l mesteca, si beti apa rece
dupa el. Se procedeaza astfel pana cand tensiunea va scadea.
Castane salbatice. 2-3 castane proaspete se pun in buzunarul stang si din cand in cand se
amesteca cu mana.
Muscate. O frunza de muscata se striveste putin intre degete si se leaga, la ambele
maini, in zona unde se ia pulsul. In scurt timp, tensiunea se va normaliza.

Retete cu alimente

In reglarea tensiunii, in loc de medicamente, se pot folosi cu mult succes si unele

alimente. Stramosii nostrii foloseau faina de porumb (malaiul). Seara, intr-un pahar in
care s-a pus o lingura de faina de porumb, se toarna apa fierbinte (dar nu clocotita), se
acopera paharul si se lasa toata noaptea. Dimineata, imediat dupa trezire, se consuma
doar apa. Periodic se masoara tensiunea.
Dimineata, se consuma 5-7 mieji din samburi de caise.
O lingura de scortisoara se amesteca cu 3 linguri de zahar. Se consuma cate o lingurita,
de 3 ori pe zi, cu o ora inainte de masa, timp de 10 zile, luandu-se periodic tensiunea.
Scortisoara mai poate fi amestecata cu miere de albine sau cu lapte acru.
 Page 769 of 1147

Faina de hrisca. Hrisca se prajeste intr-o tigaie, pana devine inchisa la culoare, apoi se
da prin rasnita de cafea. Pentru a se controla reactia organismului, prima data se ia
tensiunea si se consuma o lingurita de faina, fara sa se bea nimic. Dupa o ora, se ia din
nou tensiunea. Daca reactia organismului este slaba, puteti consuma cate 2 lingurite
zilnic. Consumul in doze mai mari (2-3 linguri pe zi) duce si la scaderea nivelului
glicemiei (concentratia de zahar in sange), dar tratamentul dureaza ani de zile. Ca
tratament pentru scaderea tensiunii, faina de hrisca se consuma dimineata cu apa sau
ceai, cu o ora inainte de masa.
Dude. De trei ori pe zi se recomanda consumarea fructelor de dud, cate 1-2 linguri.
Pentru iarna fructele pot fi congelate.
Fiertura de nuci si miere. 4 nuci, pisate cu coaja cu tot, se amesteca cu cate o lingura de
flori de soc si una de miere de albine. Peste amestecul obtinut se toarna 0,5 l de apa si se
pune la foc mic. Se fierbe 30 de minute, se lasa sa se raceasca si se strecoara. Se bea
cate o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa. Dupa consumarea lichidului, se face o
pauza de o luna, dupa care tratamentul se repeta.
Reteta cu cafea. O lingurita plina varf de cafea, o lingurita rasa de acid citric (sare de
lamaie) la 100 ml de apa. Se fierbe amestecul si se bea cald cu inghitituri mici. Nu se
mai bea nimic dupa aceea. Chiar din timpul cand beti va veti simti mai bine. Dupa
tratament, timp de 30 minute, tensiunea se restabileste.

Reteta cu lapte. Laptele proaspat de dimineata se fierbe si se lasa 30 minute sa se

raceasca. In 0,5 l de lapte se adauga 50 g de seminte de marar si se fierbe din nou,
amestecand permanent, pana raman 250 ml de lichid. Se strecoara si se consuma cate o
lingura de 3 ori pe zi, cu 20-30 minute inainte de masa. Se tine neaparat in frigider.
Semintele de marar scad si tensiunea intraoculara.
Secara, pentru stabilizarea tensiunii. Un pahar de secara si 4 pahare de apa se pun pe foc
si se aduc pana la punctul de fierbere. Se lasa lichidul acoperit bine o ora. Se beau cate
10 ml, in timpul zilei, cand ne este sete (in loc de apa).
Sfecla rosie. 1 kg de sfecla rosie se taie in bucati mici, se amesteca, intr-un borcan de 3
l, cu 2 l de apa la temperatura camerei, si se lasa 4-5 zile la macerare. Se bea cate o
jumatate de pahar, de 3-4 ori pe zi.
 Page 770 of 1147

Leac cu castraveti. Este foarte indicat pentru hipertensivi, ca pe toata perioada cat exista
castraveti proaspeti in piata, sa consume cate 1/4 pahar de suc de castraveti, de 2-3 ori
pe zi. Se poate si amestecat cu miere de albine.
Coaja de cartofi. Inca o metoda, mai putin folosita in zilele noastre, dar cunoscuta de
batrani. Un cartof se sterge bine, dar nu se spala, si se taie o fasie lunga de coaja, care se
leaga pe zona pulsului, in asa fel incat capetele sa aiba o distanta de un cm intre ele. Se
leaga dimineata, cand rasare soarele, si se tine pana seara. Pentru scaderea tensiunii,
femeile leaga coaja pe bratul stang, iar barbatii pe bratul drept.
Remediu cu apa. De cu seara, se pune pe masa un pahar cu apa. Dimineata, dupa trezire,
se maseaza usor pielea capului cu varfurile degetelor si se intinde bine tot corpul cu
cateva miscari de brate. Apoi se ia intr-o mana paharul cu apa, iar in cealalta mana, un
pahar gol. Mainile se ridica sus, deasupra capului si se toarna atent apa dintr-un pahar in
altul, de 30 ori. Apa ramasa (care nu s-a varsat) se bea incet, cu inghitituri mici. La
inceput o sa va tremure mainile, dar cu timpul, in pahar o sa ramana tot mai multa apa,
tensiunea scade treptat, dispar durerile de cap si alte manifestari specifice.

Tratamente cu plante

Seminte de marar: 4 linguri de seminte de marar se dau prin rasnita de cafea, se

amesteca cu 21 de lingurite de zahar si se consuma dimineata, pe nemancate, cate o
lingurita, cu apa.
Ceai de zmeura. La 250 ml de apa clocotita, se pun 5-6 frunze de zmeur maruntite, se
acopera bine sau se tin in termos timp de 30 de minute. Frunzele pot fi folosite de 3-4
ori. Se bea de 2 ori pe zi, dimineata si seara, timp de 7 zile. Dupa o pauza de 5-7 zile
tratamentul se repeta.
Frunze de muscata. O lingura de planta se infuzeaza intr-un pahar de apa clocotita, 20-
30 minute, si se bea cate o lingura, de 4-5 ori pe zi.
Cuisoare. Peste 12 cuisoare (condiment), faramitate, se adauga 9 linguri de apa clocotita
si se lasa 24 de ore. A doua zi se prepara aceeasi doza. Toata cantitatea obtinuta se
consuma in 3 zile, cu 30 de minute inainte de masa, dupa urmatoarea schema: in prima
zi cate 3 linguri, a doua zi cate 2 linguri, iar a treia zi cate o lingura. Cura se repeta de 3
ori, cu o pauza de 3 zile intre cure.
Fenicul. 10 g de seminte de fenicul, amestecate cu un pahar de apa clocotita, se tin intr-
o baie de aburi sau in termos timp de 15 minute, se racesc si se strecoara. Se adauga apa
fiarta pana la 200 de ml si se consuma in timpul zilei. Daca in urma tratamentului sau
din alt motiv, tensiunea a scazut prea mult, puteti obtine cresterea ei, tinand sub limba,
timp de 2-3 minute, o frunza de dafin nu prea mare.

Hipertensiunea arteriala
Majoritatea persoanelor se simt sanatoase in stadiile timpurii ale hipertensiunii,
stare cunoscuta sub denumirea comuna de tensiune arteriala mare. De regula sunt
prezente putine simptome. Lasata nedetectata si netratata tensiunea arteriala mare se
poate transforma in factor cauzal ce contribuie la problemele coronariene, la
imbolnavirea vaselor de sange si la degenerarea rinichilor.
 Page 771 of 1147

Nivelul exact de la care tensiunea arteriala mare incepe sa fie daunatoare nu este
cunoscut. Comparatiile statistice indica faptul ca bolile vasculare sunt mult mai
frecvente pe masura ce tensiunea arteriala creste.
Tensiunea arteriala mare tinde sa fie mostenita. Reactia la diverse influente fizice si
emotionale poate de asemenea sa duca la ridicarea tensiunii arteriale. Aceste influente
includ regimul alimentar, sportul, expunerea la frig, anxietatea, certurile, sentimentele
de vinovatie sau alte tulburari emotionale. Odata crescuta, tensiunea arteriala poate
ramane la un nivel mare, nesanatos.

Este de dorit un nivel scazut al tensiunii arteriale. In general, cu cat sunt mai mici
valorile citite, cu atat mai bine. In caz de soc, totusi, tensiunea arteriala poate scadea
periculos de mult. Se considera a fi normal a avea o tensiune arteriala joasa si un puls
care sa fie suficiente pentru mentinerea circulatiei. Diferenta dintre valorile sistolice si
cele diastolice ( valorile mari si mici inregistrate ) obtinute la masurarea tensiunii este in
media 40 mmHg. Daca aceasta scade sub 10 circulatia sangelui nu se mai poate
mentine.
Masuri de prevenire :
1. Miscarea ajuta vasele de sange sa-si mentina un tonus sanatos. Gimnastica egalizeaza
tensiunile dintre diviziunile autonome si cele somatice ale sistemului nervos si ajuta la
curatarea sangelui de grasimile si zaharurile in exces.
Se recomanda activitati utile cum sunt gradinaritul sau lucrul prin curte, in ritm
moderat, cam o ora in fiecare zi. Un ritm sanatos de miscare poate fi descris ca viguros
dar nu violent. Munca in aer liber este de regula mai benefica decat cea la interior. Chiar
si sentimentul de satisfactie pentru munca bine facuta ajuta la stabilizarea tensiunii
arteriale.
2. Alergati pe loc timp de 6 minute, de 2 ori pe zi pentru scaderea tensiunii arteriale.
3. Incordati muschii, incepand cu cei de la picioare, coapse, spate si mentineti asa timp
de cateva secunde. Relaxati-va treptat. Apoi, incordati muschii abdomenului si
pieptului. Repetati incordarea si relaxarea treptata in zonele indicate pana cand dispare
toata tensiunea. Treceti la brate, gat si cap. Faceti acest exercitiu de doua ori pe zi.
4. Pentru calmare, faceti o plimbare lunga in ritm alert pentru a va consuma surplusul de
energie nervoasa. Concentrati-va asupra frumusetilor naturii, a cerului si copacilor, a
pietrelor si florilor in timp ce mergeti. Stresul vietii poate fi in mare masura eliminat
dand atentia corespunzatoare exercitiilor pe care le faceti, regimului non-stimulativ si
unei filozofii de viata adecvate. Trebuie sa nu fie atata stres in cadrul numarului de ore
de activitate dintr-o zi incat sa poata cauza unei persoane sanatoase o cadere mentala
sau fizica. O plimbare lunga in pas rapid sau gradinaritul in ritm sustinut pot reduce
tensiunea nervoasa.
5. Practicati un exercitiu de respiratie profunda de trei ori pe zi. Exercitiul de respiratie
profunda implica inspiratii foarte profunde tinute pana se numara la 20, expirand si apoi
tinand pana se numara la 10. Acest exercitiu se poate face in timpul condusului.
Repetati de 20-60 de ori.
6. Urmati un regim alimentar non-stimulativ care inseamna bauturi fara cofeina, fara
ciocolata, alcool, condimente si produse fermentate sau vechi. Branza poate si ea
contribui la cresterea tensiunii arteriale. O substanta din branza numita tirasina se
 Page 772 of 1147

descompune in tiramina, o substanta chimica capabila sa constrictioneze vasele de

sange si sa produca dureri de cap sau tensiune arteriala crescuta.
Mancati putine alimente concentrate si multe alimente asa-zis neconcentrate cum sunt
fructele, legumele si cerealele integrale.
Nu consumati mai mult de ½ - 1 lingurita de sare pe zi. Bicarbonatul de sodiu si praful
de copt au si ele un continut ridicat de sodiu. Toate produsele de brutarie care contin
asemenea substante trebuie evitate. Dupa ce a aparut tensiunea arteriala ridicata, sarea,
bicarbonatul de sodiu, praful de copt, majoritatea antacizilor, chiar pasta de dinti si toate
celelalte surse de sodiu se poate sa fie necesar a fi eliminate pana cand tensiunea se
stabilizeaza la un nivel scazut. Sodiul este inclus in multe medicamente care se dau cu
si fara reteta. Sodiul este de asemenea prezent in majoritatea antacizilor.
Grasimile libere favorizeaza si ele tensiunea arteriala ridicata. Intregul sistem
cardiovascular raspunde la prezenta grasimilor mentinand tensiunea mai mare.
Supraponderalitatea poate contribui si ea la o tensiune arteriala mare. Un regim
alimentar modificat sa ajute pierderea in greutate poate fi benefic.
7. Intr-un program de reducere severa a tensiunii arteriale ridicate, incepeti cu o zi de
post urmata de 3 zile in care se mananca numai mere ( crude, piure, uscate sau inghetate
) la fiecare din cele trei mese. S-a constatat ca merele au un efect benefic asupra
tensiunii arteriale. Dupa trei zile de mere, mancati numai fructe si paine din cereale
integrale, fara sare, la micul dejun si legume si paine fara sare la cina in urmatoarele 2
zile. Mancati numai un mar la masa de seara. Sariti peste masa de seara daca sunteti
supraponderal.
8. Este esential sa se dea o atentie deosebita acoperirii corespunzatoare a extremitatilor
pentru a calma sistemul nervos vegetativ si a egaliza circulatia. Pielea rece provoaca o
reactie de alarma in sistemul nervos vegetativ. Tesuturile racite fac ca sangele sa fie
deviat de la extremitati catre interiorul corpului unde organele vitale sunt congestionate
iar functionarea lor se face mai putin eficient. Pastrati-va toata pielea calda, mai putin in
timpul transpirarii active pentru racorire. Aveti grija mai ales de maini si de picioare,de
spatele bratelor si de partile laterale ale coapselor. Purtati numai haine suficient de largi
ca sa se poata misca in sus si in jos liber.
9. O baie scurta si rece a soldurilor este benefica in scaderea tensiunii arteriale la
pacientii care o pot tolera. Pentru primul tratament, incepeti cu o temperatura a apei de
30-32 °C. Pacientul trebuie sa stea numai cu coapsele cufundate intr-o cada cu apa timp
de 3-31/2 minute. Reduceti temperatura apei cu aprox.5 grade de fiecare data cand se
face baia pana se realizeaza o temperatura de 18 grade Celsius. Se repeta baia zilnic,
dupa cum e nevoie. Exista o ridicare initiala a tensiunii arteriale de 4-15 puncte cand
incepe baia, dar tensiunea curand dupa aceea va incepe sa scada.
10. O baie neutra de 10-30 de minute la sfarsitul zilei intr-o cada cu apa care nu este
nici calda nici rece ( 34-36 °C) s-a dovedit ca are un efect calmant remarcabil si scade
tensiunea arteriala. O baie fierbinte la 40 °C timp de 20-30 de minute va creste
invarialbil tensiunea arteriala. Dupa baie, racoriti-va treptat in timp ce stati bine acoperit
in pat. Dupa 30 de minute, cand transpiratia s-a oprit, faceti un dus obisnuit, uscati-va
pielea cu un prosop aspru prin frecare si apoi imbracati haine uscate.
Reţete pentru - tensiune mărită
 Page 773 of 1147

* Unul din marile pericole ale caniculei *

După cum se ştie, hipertensiunea arterială determină ameţeli, dureri de cap, zgomote în
urechi, astenie fizică (oboseală) şi evoluţia spre insuficienţă cardiacă, accidente vascu-
lare cerebrale, hemoragii în fund de ochi etc.

TRATAMENTE CU PLANTE

* 300 g usturoi pisat se amestecă cu 500 ml vodcă şi se lasă la macerat 14 zile într-o
sticlă de culoare închisă, la întuneric şi căldură. Apoi, maceratul se filtrează printr-un
tifon dublu. Se ţine într-un flacon bine astupat şi se ia, de trei ori pe zi, câte o lingură
înainte de masă.
* Timp de 10 zile se ia câte o linguriţă de trei ori pe zi, cu o oră înainte de masă, dintr-
un amestec de 3 linguriţe zahăr farin şi o linguriţă de scorţişoară.
* Timp de 30 de zile se bea dimineaţa, pe stomacul gol, o linguriţă de scorţişoară
dizolvată într-o cană de lapte bătut.
* Zilnic se bea, cu 15 minute înainte de masa de prânz, câte o jumătate de cană de suc
de sfeclă.
* Se striveşte în mojar cimbru proaspăt (flori şi frunze de pe 2 rămurele) şi se amestecă
cu 2 linguri de miere. Se ia de trei ori pe zi, la două ore după masă.

Regim alimentar

* Se vor evita alimentele cu multe calorii.

* Micşorarea drastică a cantităţii de sare de bucătărie consumată, iar în perioada de
înrăutăţire a bolii, suprimarea completă a acesteia.
* Eliminarea grăsimilor animale şi, în orice caz, a cărnii de porc şi produselor din carne
de porc; de două ori pe săptămână se va putea consuma o carne uşoară, slabă: vită, viţel,
pui, curcan, peşte, miel.
* Limitarea vitaminelor D şi K.
* Să se consume pâine din făină neagră sau tărâţe.
* Este bine ca baza alimentaţiei să o constituie legumele crude şi fructele (sucuri din
legume, fructe crude, lapte degresat, infuzii slabe de rădăcină de cicoare).
* Pentru îmbogăţirea dietei cu magneziu se recomandă folosirea tărâţelor, crupelor de
hrişcă şi ovăz, varză, cartofi, stafide, smochine, caise uscate.
* Nu se vor consuma cafea, ciocolată, băuturi alcoolice tari, afumături, vânat, marinate.
* Mesele vor fi frecvente şi reduse cantitativ.
* Vara, fructele uscate se înlocuiesc cu fructe proaspete şi se pregătesc diverse alte
salate de sezon.
 Page 774 of 1147

Bolnavii obezi pot introduce în dietă 1-2 zile pe săptămână de regim monoalimentar,
cum ar fi:
- zi de lapte - 6 căni de lapte fiert, băute din 2 în 2 ore;
- zi de mere - 150-300 g mere, de cinci ori pe zi;
- zi de pepene roşu - 300 g pepene roşu, de cinci ori pe zi;
- zi de salată - de 4-5 ori pe zi, câte 200-250 g salată cu ulei;
- zi de iaurt - de 6 ori pe zi, câte 30 g iaurt sau kefir.

BĂUTURI

Suc proaspăt de tomate

Sucul de tomate proaspăt este un tonic vascular. Se aleg roşiile bine coapte, sănătoase,
întregi. Se îndepărtează codiţele, se spală, se scurg, se trec prin maşina de tocat sau stor-
cător. Se bea câte un pahar zilnic, timp îndelungat.

Ceai diuretic din ceapă şi miere

50 g miere, 200 ml apă, 100 g ceapă. Ceapa se curăţă, se fierbe 5 minute, într-un vas
acoperit, la foc moale. Se răceşte puţin, se stoarce, se strecoară şi la lichidul rămas se
adaugă mierea. Se amestecă bine şi se bea călduţ, seara la culcare. Este contraindicat
dispepticilor, celor cu ulcer stomacal şi duodenal şi celor cu gastrite hiperacide.

Băutură de dovleac fiert

500 g miez de dovleac, fără seminţe, se taie bucăţele şi se fierb într-un vas emailat, cu
apă cât cuprinde. După ce s-a înmuiat dovleacul, se scurge apa şi se păstrează. Do-
vleacul fiert se pune într-un vas şi se freacă cu lingura de lemn până ce se face o pastă
fină, apoi se adaugă apa în care a fiert şi se amestecă până la omogenizare. Băutura re-
zultată se consumă în 2 reprize, dimineaţa şi seara. Cura durează 30 de zile.

În cazul acestei afecţiuni vă recomand un tratament natural. Începeţi cu prepararea prin

maceraţie la rece a ceaiului de vâsc. Se pun 3 linguriţe de plantă mărunţită într-un vas,
peste care se toarnă 200 ml apă rece. Se lasă la macerat 8-10 ore, după care se strecoară.
În ceaiul astfel obţinut (nu se încălzeşte) amestecăm sucul de la o lămâie şi o linguriţă
de miere de albine. Se bea dimineaţa, la prima oră de la trezire, cu înghiţituri mici. La
prânz şi seara, continuaţi cu următorul preparat: două căpăţâni de usturoi se curăţă şi se
pisează bine, după care se toarnă deasupra 500 ml ulei de măsline. Sticla se ţine la loc
călduros 3 zile, agitându-se în fiecare zi. Din acest macerat se ia câte o lingură, după
masa de prânz şi seară. Necesarul de lichide este de 1,5-2 l pe zi.

Plantele medicinale nu scad brusc tensiunea arteriala (de aceea ele nu pot inlocui
medicatia hipotensoare), dar nici nu au efecte adverse, si daca sunt administrate in
paralel cu medicamentele, un timp suficient de lung (minimum 6-9 luni), mai ales sub
forma de pulbere si in asociere cu o dieta curativa adecvata, ele isi vor insuma efectele.
 Page 775 of 1147

Fitoterapia poate influenta ritmul cardiac si vasodilatatia arteriala si capilara, iar atunci
cand boala nu are drept cauze leziuni organice (renale) ajuta la reducerea importanta a
dozelor de medicamente (in formele avansate) si chiar le elimina complet (in
hipertensiunile usoare).

Hipertensiunea usoara se vindeca prin fitoterapie

* Talpa-gastei (Leonurus Cardiaca) produce relaxarea vaselor sanguine care

alimenteaza cordul, fiind cunoscut ca un adevarat miracol in terapia bolilor
cardiovasculare. Datorita alcaloizilor si uleiurilor volatile pe care le contine, are actiune
antispasmodica si sedativa. Acum este inflorita si se poate recolta usor de pe marginea
drumurilor, a padurilor si poienilor sau pe langa garduri si terenuri necultivate.
* Paducelul (Crataegus Oxycantha) este un hipotensor bland si eficient, de aceea este
considerat un elixir in bolile cardiovasculare. Diminueaza extrasistolele cardiace, este
vasodilatator coronarian puternic, diuretic bun si calmant al sistemului nervos. Florile
de paducel, asociate cu valeriana, vascul si talpa-gastei isi potenteaza efectul medicinal.
* Vascul (Viscum Album) este cunoscut inca din medicina medievala ca reglator
cardiac. Este un hipotensiv puternic, diuretic usor si calmant. La administrarea
preparatelor de vasc trebuie respectate strict dozele indicate (max 1-2 g/24 h), deoarece
produce intoxicatii in cantitati mari.
* Teiul (Tillia Specie), datorita actiunii sedative, intra in compozitia ceaiului calmant
impotriva tulburarilor cardiace. Scade tensiunea arteriala prin efectul calmant si diuretic
puternic al florilor sale galbene, cu aroma binecunoscuta.
* Coada-calului (Equisetum Arvense) se utilizeaza in asociere cu celelalte plante pentru
efectul diuretic pe care il produce.
* Isopul (Hyssopus Officinalis) scade presiunea sanguina, datorita hesperidinei (o
glicozida flavonica care are efect vasodilatator puternic). Este o planta sfanta, amintita
in psalmii lui David, care favorizeaza eliminarea apei din tesuturi si scade fragilitatea
capilara.
* Anghinarea (Cynara scolymus) scade colesterolul din sange, decongestioneaza ficatul
si vezica biliara si este diuretic. Se foloseste in insuficienta cardiaca si diminueaza
hipertensiunea.
* Patlagina (Platange Lanceolata) este usor hipertensiva, scade colesterolul si, datorita
mucilagiilor, are proprietati emoliente.
* Traista-ciobanului (Capsella Bursae Pastoris) are actiune vasodilatatoare coronariana
si regleaza tensiunea arteriala.
Aceste plante de leac se gasesc usor la Plafar sau in farmacii, simple, sub forma de
tincturi sau pulberi, in diverse formule, si se administreaza conform indicatiilor de pe
prospect. Acasa se pot face si amestecuri de plante cum ar fi:
A: coada-calului 20 g, talpa-gastei 20 g, anghinare 10 g, paducel 20 g, sunatoare 10 g
(administrate sub forma de macerat la rece, lasat timp de 12 ore, 2 lingurite la 400 ml
apa). Se strecoara si se bea a doua zi, in 4 reprize).
 Page 776 of 1147

B: tei 20 g, vasc 10 g, isop 20 g, patlagina 20 g, traista-ciobanului 10 g (se amesteca si

se administreaza ca la punctul A).

Dieta

Urmareste eliminarea factorilor de risc aterosclerotici si a excitantelor mai sus amintite.

Dintre alimentele recomandate zilnic amintim: patrunjel - 30 g, mere - 200 g, varza -
100 g, tarate de grau in mancare - 50 g, paine integrala. Doctorul Jean Valnet recomanda
bolnavilor de HTA si fragi, masline, struguri, orez, secara si alge ("Tratamentul bolilor
prin legume, fructe si cereale"). La meniul zilnic, se mai pot adauga: fasole verde pastai,
spanac, sparanghel, ardei gras verde, rosii, usturoi (1-2 catei pe zi, in cure de 10-15
zile), castravete, dovlecei, soia, praz, telina, papadie, porumb, pere, pepene galben,
caise, prune.
Sucuri proaspete (in cure de cate 10 zile/luna) din: 1. mere (300 ml) cu morcov (200 ml)
si apa (300 ml); 2. varza (100 ml) si apa (100 ml); 3. morcov (100 ml) cu portocale (100
ml); 4. castravete (100 ml) cu grapefruit (100 ml) si apa (100 ml); 5. aloe vera (40 ml)
cu (50 ml) apa. Sucurile se beau cu inghitituri mici, dupa apetenta si preferinta
fiecaruia, cel mai bine dimineata.
Alimente interzise: grasimi animale, unt, margarina, smantana, cafea, exces de sare si
condimente.

Relaxarea reduce HTA

Gandurile relaxante pot reduce tensiunea arteriala

Un studiu inedit publicat in prestigioasa revista de medicina interna "The Lancet"

(SUA) arata ca exercitiul yoga de relaxare - Shavasana, practicat 30 minute pe zi, scade
semnificativ valorile TA, fiind cel putin echivalent unei clase importante de
medicamente anti-HTA: inhibitorii simpatici (in care intra spre exemplu clonidina,
alfametil-dopa, rezerpina, alfa si beta-blocantele), dar fara a avea in schimb reactiile
adverse binecunoscute ale acestora. Dintr-un grup de 20 de pacienti hipertensivi, care au
practicat execitiul de relaxare, minimum de 3-4 ori pe saptamana, dupa 3 luni: 9
persoane nu au mai avut nevoie de medicamente, 7 le-au redus cu 60%, iar 4 si-au
pastrat medicatia alopata, dar si-au eliminat totusi migrenele si depresiile. Metoda
utilizeaza si un relaxometru care inregistreaza activitatea sistemului nervos simpatic,
prin 2 electrozi aplicati pe piele. Cand tensiunea creste, se induce la casti o muzica
linistitoare, amintind bolnavului ca trebuie sa se relaxeze. Tehnica: intr-o tinuta lejera,
intinsi pe un pat drept, cu bratele pe langa corp si picioarele putin departate, in modul
 Page 777 of 1147

cel mai simplu se dau mental comenzi de relaxare corpului, pe segmente, pornind de la
talpile picioarelor si pana in crestetul capului.
Dupa prof. Dr. L. Gherasim, "tehnicile de relaxare bazate pe autosugestie, concentrare
asupra unor ganduri relaxante si exercitii respiratorii pot reduce tensiunea arteriala, in
special la indivizii cu stres mental crescut. Succesul tratamentului nefarmacologic
necesita insa aderenta bolnavilor la schimbarea modului de viata, cei mai indisciplinati
bolnavi fiind cei care ar beneficia cel mai mult de el". (Medicina Interna, vol. II, Editura
Medicala).

Presopunctura

Se vor masa timp de 10 minute urmatoarele puncte, in sensul acelor de ceas:

* Mlastina vantului - la coltul insertiei parului de la baza cefei, stanga si dreapta;
* Valea luminoasa - la jumatatea arcadei (boltei), pe interiorul talpii piciorului.

Cura cu hrean si leustean

Se amesteca; o lingura; de radacina; rasa de hrean cu o lingura de miere pîna cînd se

obtine o pasta omogena. Acest amestec se înghite în întregime dimineata, înainte de
micul dejun. Cura se tine 30 de zile si se repeta la fiecare 2 luni. Tratamentul se aplica
de 4 ori pe an, timp de 3 ani.

În paralel, se bea o infuzie de leustean: 2 linguri de frunze uscate la o cana cu apa

clocotita. Se infuzeaza 15 minute si se beau 2 cani pe zi. Mult mai puternica este
tinctura din 20 g frunze si 20 g radacini de leustean, macerate 10 zile în 100 ml alcool
de 70E. Se iau cîte 25 de picaturi diluate în jumatate de pahar cu apa, de 3 ori pe zi.

Se mai recomanda infuzii din plante hipotensoare: valeriana, salvie, trei-frati-patati,

traista ciobanului, ghimpe, isop, saschiu mic, pir, sunatoare, sovîrv, turita mare, sînziene
galbene, lemnul Domnului.

.SIROP DIN MIERE ŞI MUGURI DE BRAD

ESTE INDICAT:

Stări gripale, laringite, faringite, afecţiuni ale căilor respiratorii

Adunaţi muguri de brad sau de molid primăvara, când au o lungime de numai 3-5 cm,
spălaţi-i bine în apă rece şi cântăriţi-i. Peste 1 kg muguri puneţi 3,5 l apă, acoperiţi cu
un capac şi fierbeţi la foc potrivit, urmărind ca din momentul începerii clocotului să
 Page 778 of 1147

treacă 10-15 minute. După fierbere, strcuraţi lichidul prin sită şi lăsaţi-l să se decanteze.
Apoi strecuraţi din nou acelaşi lichid care s-a decantat a doua oară, prin tifon pus în
două. Repetaţi operaţia şi măsuraţi lichidul rezultat (decoctul). La 1 l lichid puneţi 1 kg
miere (de tei sau fâneaţă) şi 10 g extract moale de propolis. Omogenizaţi foarte bine,
ţinând vasul pe plia caldă, cu foc foarte mic, pentru ca siropul să se încălzească dar fără
să clocotească. Se pune în sticle mici, închise etanş. Se păstrează în cămară, la loc
aerisit.

Tratament: se iau zilnic 3 linguriţe (copii) sau 3 linguri (adulţi) înainte de mese.

2.SIROP DIN MIERE SI MUGURI DE BRAD

.O VARIANTA NATURALA.
--------------------------------------

Într-o oală de lut se aşază, în straturi, conuri de brad, muguri de brad şi miere. Vasul se
acoperă cu un tifon, peste care se pune un prosop mai gros şi se bagă la întuneric, într-
un loc răcoros. După două săptămâni, preparatul se strecoară, obţinându-se un sirop
gros. Pentru răguşeală, se consumă zilnic câte patru linguri din acest sirop.

DAR MAI SUNT RETEE!

------------------------------------
Verde si sănătos ca bradul

Expresia „sănătos si verde ca bradul” nu este doar o figură de stil. Încă din vechime
oamenii cunosteau si foloseau leacurile dăruite de acest copac

O plimbare printr-o pădure de brad este o adevarată cură de sănătate datorită

emanaţiilor de eteri ale coniferelor, un minunat leac pentru afecţiunile respiratorii. În
trecut, la căpătâiul bolnavilor se puneau cetini de brad proaspăt zdrobite si tot acestea
erau folosite la îmbăiat, ca remediu pentru bolile de oase sau de piept.
Primavara, din muguri de brad si miere se făcea un sirop binefăcător pentru astm,
bronsită astmatiformă si tuberculoză. În satele de munte erau folosite răsina de brad si
cea de pin pentru fumigaţii, deoarece credinţa populară spunea că alungă boala, necazul
si toate spiritele rele.
Cel mai cunoscut remediu este siropul preparat din muguri de brad sau pin. Are acţiune
remineralizantă, de stimulare a formării de ţesut osos si de fixare a calciului în oase, de
stimulare a eritropoiezei, anti-inflamatorie, antibacteriană, antivirală,
imunostimulatorie.
Se recomandă în demineralizări si afecţiuni osteo-articulare, hipocalcemii usoare,
tulburări neuro-musculare ca urmare a carenţei de calciu, tulburări de dezvoltare a
dentiţiei, carii dentare de demineralizare, anemie hipocromă, rinite, sinuzite, faringite,
amigdalite, adenoidite. Se administrează cu precauţie în sarcină si în perioada de
alăptare.
 Page 779 of 1147

Reţeta nr.1

Mugurii de brad proaspăt culesi se spală, se curăţă de codiţe si se zdrobesc pe o plansetă

de lemn cu ajutorul unui tocător. Într-un borcan mare de sticlă se pune un strat gros de
un deget de miere, apoi se adaugă un strat subţire de ace de brad, după care un nou strat
de miere. În final, deasupra ultimului strat de ace de brad, se pune un strat mai gros de
două-trei degete de miere si se închide borcanul ermetic. Se lasă acest amestec la
macerat, în cămară, de la două la patru săptămâni, după care se scoate si se filtrează
totul. Rezultă un sirop parfumat cu efecte tămăduitoare deosebite.

Reţeta nr.2

Mugurii curăţaţi de codiţe se spală cu apă rece. Se pune într-o oală 1 kg de muguri si se
adaugă doi litri de apă. Se fierb o oră până când se înmoaie bine. Se ia de pe foc oala si
se lasă să stea acoperită la rece 48 de ore, iar dacă este cald numai 24 ore. Sucul se
strecoară rece, prin tifon dublu, asezat pe strecurătoare, presând bine mugurii. Se
cântăreste preparatul si la fiecare litru de suc se adaugă câte un kilogram si jumătate de
zahăr. Se fierbe până capătă consistenţa mierii. Se toarnă în sticle, se sigilează si se
păstrează la rece. (foositi zahar ecologic) crud.

Reţeta nr. 3
Se zdrobesc 100 g muguri de pin peste care se toarnă 100 g de alcool de 60 de grade. Se
lasă la macerat într-un vas acoperit timp de 12 ore, agitând din când în când. Se toarnă
apoi o jumătate de litru de apă clocotită, iar după 6 ore se strecoară printr-o pânză deasă.
Se adaugă 640 de grame de zahăr crud si se dizolvă la cald pe baia de apă. Se adaugă 1 l
de apă fiartă si se trage apoi la sticle. Copiii pot lua maximum trei linguriţe pe zi, iar
adulţii - trei linguri.

Socata" - un elixir natural

Se culeg flori proaspete de soc (Sambucus nigra),

O reţetă implică 6-12 inflorescenţe, care se pun într-un borcan de sticlă şi peste care se
toarnă 4,5 litri de apă. Se mai adaugă o lămîie tăiată felii şi 1 kg de miere de albine. Se
lasă amestecul la macerat două zile, apoi timp de încă două zile se agită cu o lingură de
lemn. Se filtrează şi se trage în sticle, care vor fi bine înfundate. Se păstrează la rece, în
frigider sau în beci. Se consumă cîte 3 pahare pe zi, înainte de masă.

Socata are o puternică acţiune depurativă, ajutînd la eliminarea surplusului de apă din
ţesuturi şi stimulînd eliminarea toxinelor din organism. Este indicată în combaterea
constipaţiei, contra infecţiilor urinare sau renale şi, în special adulţilor, pentru
stimularea suplimentară a digestiei, a proceselor de eliminare, fiind în acelaşi timp şi un
foarte bun tonic general.
 Page 780 of 1147

Tinctura de propolis
Mod de preparare:

la 100 g alcool de 80?-86?, se adauga 20 g propolis întarit, tinut în frigider. Alcoolul

amestecat cu propolis se introduc într-un vas, se încalzeste la 30?C-40?C si se amesteca
bine. Aceasta procedura se repeta într-o saptamâna de 6-7 ori Dupa aceea se lasa sa se
aseze si se toarna lichidul curat.

Bolile care le vindeca:

1. Toate bolile interne infectioase care duc la stari febrile se trateaza cu 30 picaturi pe zi.
2. La menopauza, timp de un an, 10 picaturi zilnic.
3. La inflamarea prostatei , zilnic 30 picaturi.
4. La hipertensiune, zilnic 30 picaturi, pâna la vindecare.
5. La inflamarea rinichilor si ficatului, zilnic de doua ori câte 40 picaturi, puse într-un
pahar cu 100 ml apa calda. Pâna la vindecare.
6. La angina, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicatii, zilnic de doua ori
câte 40 picaturi, puse într-un pahar cu 200 ml apa calda si zilnic de mai multe ori,
gargara.
7. În cazul ulcerului de stomac sau enterite, zilnic 40 picaturi puse în 100 ml lapte cald.
Se bea pe stomacul gol.
8. Bataturi, cheratite se trateaza astfel: înainte de culcare se îmbiba o bucata de vata în
tinctura de propolis si se aseaza pe locul dureros, ziua se poate folosi alifia de propolis
(Atentie, cheratitele ramân înca dureroase zile întregi).
9. La afectiunile pielii, daca pacientul suporta spirtul, locurile bolnave sunt frecate cu
tinctura de propolis. Afectiunile dispar repede (în cazul când spirtul nu este suportat,
propolisul trebuie amestecat într-o crema).
10. Dupa barbierit, ne spalam pe fata , în 100 ml apa calda adaugam 40-50 picaturi de
tinctura de propolis.
11. În cazul TBC pulmonar, de trei ori pe zi câte 30 picaturi intern, si saptamânal, de
doua ori se fac inhalatii cu 100 picaturi de tinctura de propolis la Ľ litru apa fierbinte.
12. Omul beat se poate trezi din betie daca ia 50 picaturi tinctura de propolis în 100 ml
apa rece.
13. În boli micotice între degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctura de propolis.
14. La dureri de stomac, se recomanda 50 picaturi tinctura de propolis în 100 ml apa.
Durerile dispar repede. Compozitia este recomandata si în cazul parazitozelor
intestinale, zilnic de doua ori, pe stomacul gol.
15. La durerile de masele, se pune o vata îmbibata cu tinctura de propolis (propolisul
curat pus pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si împiedica
infectia).
16. În cazul ranilor vechi, se spala rana cu extractie de lipan, apoi se unge de mai multe
ori cu tinctura de propolis. Dupa o perioada scurta, edemele si durerile dispar.
17. În cazul arsurilor de gradul 1. Rana trebuie unsa de mai multe ori cu tinctura de
propolis. În aceste cazuri se formeaza vezicule.
 Page 781 of 1147

18. Când medicamentele facute din plante sau materiale sintetice nu dau rezultate. Nu
se recomanda în cazul persoanelor alergice. Cei sensibili la propolis nu le folosesc.

Bautura de propolis:
se recomanda mai mult din cauza influentei sale pozitive în prevenirea bolilor în
perioadele reci ! Radem 15-20 g propolis solid si îl introducem într-un litru de palinca
de buna calitate. Dupa astupare, se agita de mai multe ori. Peste câteva saptamâni se
obtine o bautura amaruie, din care se bea un paharel înainte de culcare.

Tinctura de Propolis.
Actiuni: Intern: analgezic, antihemoragic, antifungic, antiseptic al cailor respiratorii
medii si superioare, antiseptic intestinal si urinar, antiviral, bacteriostatic si bactericid
(anihileaza streptococii, stafilococii, salmonella, proteus), febrifug, regenerant epitelial,
stimuleaza procesele de regenerare în ansamblu, stimulent imunitar. Extern:
antiinfectios puternic si cu spectru larg, cicatrizant, analgezic, regenerativ epitelial.

Indicatii:

Intern: adenom de prostata (adjuvant), ateroscleroza, boli infectioase însotite de febra,

bronsita cronica, cistita, infectii reno-urinare în general, colita acuta si cronica, dureri de
gât (traheita, faringita), enterita, febra tifoida (adjuvant), gripa în faza incipienta,
guturai, hepatita de toate tipurile (adjuvant), hipertensiune, infectii cu protozoarul
Giarda lambria, infectii virale la nivelul intestinului si al tubului digestiv în ansamblu,
meningita (adjuvant), nefrita, pielonefrita, prostata, tulburari de menopauza, tuse
chintoasa, tuse convulsiva, tuse uscata.

Extern: alunite, amigdalita, cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii (adjuvant),

eczeme infectioase, faringo-amigdalita, laringita, negi.

Contraindicatii:

alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplacute, în cazul în care nu stiti daca
aveti sau nu intoleranta la propolis, veti face un test aplicându-o mai întâi din abundenta
pe o portiune mica din piele, urmarind efectele ce apar. În cazul în care ea nu determina
nici un fel de reactii nedorite (mâncarimi, înrosire, iritatie) se poate folosi cu succes

Apiterapia in bolile hepatice

Dintre toate produsele apicole, de departe se detaseaza ca importanta

polenul. In literatura medicala de specialitate este cel mai des citat remediu si
nutrient apicol in bolile de ficat.
 Page 782 of 1147

Pe locul doi se situeaza laptisorul de matca (cu efect nutritiv, antiviral

si de stimulare a unei regenerari normale a hepatocitelor).
Pe locul trei este mierea, ca produs apicol cu aport energetic maxim,
dar avand si efecte de tip depurativ (eliminare de toxine) si dupa unele studii
recente, efect antiviral.
Propolisul are efect antiviral cert, dar si rol protector al celulelor
hepatice, prin marea lui concentratie in bioflavonoide.

Cum se administreaza produsele apicole?

In primul rand, respectand toate regulile de mai sus. Se pot lua separat,
in special la inceputul tratamentului, pentru a verifica daca sunt bine tolerate,
apoi este bine sa se ia combinat, pentru a obtine mai usor un efect sinergic
(de exemplu, produsul “Hercules” - contine miere, polen si catina sau
produsul “Apivitas forte” - contine miere, extract de polen, apilarnil). Se vor
respecta dozele recomandate de producator.
Pentru un adult, dozele recomandate sunt in general urmatoarele:
- Miere proaspata (ideal poliflora): aproximativ 30-60 g/zi (interzisa
diabeticilor insulino-dependenti; cu mare atentie, sub control medical, 5-10
g/zi la diabeticii insulino-independenti).
- Polen (ideal proaspat recoltat, procurat de la apicultorul cel mai
apropiat de domiciliul bolnavului, uscat la o temperatura de maxim 35?C):
30-60 g/zi. In absenta polenului recoltat prin metoda descrisa mai sus, se
poate folosi si polenul existent pe piata, amestecat cu miere si apoi cu iaurt
sau amestecat in suc proaspat de fructe si legume (lamai, portocale, morcovi,
sfecla rosie, varza, cirese, fragi, mere, catina, struguri, banane).
- Laptisor de matca (ideal cel proaspat, cu maxima putere antivirala si
regeneratoare): 1-2 g/zi, obligatoriu sublingual.
- Propolis in forma de extract uscat. Proposept (6-8 tablete/zi); propolis
brut proaspat, direct de la apicultori (3-5 g/zi - se suge, apoi se mesteca
inainte de inghitire); extract alcoolic (tinctura 30%) - 1 picatura la fiecare
kilogram de greutate corporala.
Copiii intre 6 si 12 ani pot lua jumatate din doza adultului, iar copiii
intre 1 si 5 ani - aproximativ 1/4 din doza adultului. Este foarte bine ca toate
produsele apicole (ca si remediile din plante) sa se tina cat mai mult timp sub
limba inainte de inghitire. Aceasta metoda permite absorbtia anumitor
substante, chiar daca in cantitate foarte mica, totusi extrem de utile pentru
functionarea intregului organism, inclusiv a ficatului.

Fitoterapia in bolile hepatice

 Page 783 of 1147

Exista o gama foarte larga de plante medicinale utile in bolile hepatice,

cu actiune directa in eliminarea sau neutralizarea cauzelor bolii sau cu efect
de ajutorare a functionarii ficatului si a vezicii biliare. Dintre acestea, cele
mai importante sunt: semintele de armurariu (cu actiune antihepatotoxica) -
care se vor pisa inainte de utilizare; anghinarea (efect de ameliorare a
functionarii vezicii biliare), rostopasca (efect favorabil asupra vezicii biliare),
cimbrul (foarte bun efect antibacterian), sunatoarea, sofranul, turita mare,
coada-soricelului, sulfina, urzica vie (efect depurativ si mineralizant), coada-
calului (efect mineralizant, antihemoragic), matasea de porumb (efect
diuretic), cerentelul (antihemoragic), pedicuta, anasonul, cicoarea
(antiobstruante).
In hepatita cronica se recomanda urmatoarele plante medicinale: afin
(frunze si fructe), alun (muguri), anghinare, catina, cicoare, levantica, lichen
de piatra, radacina si iarba de papadie (depurativa, diuretica), pin (muguri),
pufulita cu flori mici, sulfina, sunatoare, urzica vie.
In ciroza hepatica se recomanda: catina, pedicuta, pufulita, sulfina,
cerentel, traista ciobanului si coada-calului (antihemoragice).
Este bine de retinut ca numai medicul specializat in terapii
complementare este acela care poate stabili care dintre remediile de mai sus
sunt cele mai utile si numai el poate recomanda doza si modul de
administrare cele mai adecvate fiecarui caz in parte.

Raportat
20-02-2010 18:44:37
i | Citati

EN 1. Reteta din patru radacini

apicultor
Mesaj Privat Este un remediu care include doua componente
inedite: radacina de dud si cea de maces. Acest
Inregistrat: 02-04-2005 tratament ne-a fost semnalat de o cititoare din Brasov,
Postari: 420 care a asistat la o vindecare miraculoasa a unui pacient
bolnav de ciroza in ultima faza, pacient care fusese pur
si simplu trimis acasa sa moara si care cu acest
remediu a fost complet restabilit in cateva luni. De
asemenea, cu acest tratament s-a vindecat o cititoare
din Magurele - Prahova, d-na Georgeta Stanciu, de
hepatita acuta si psoriazis. Iata reteta:
Mod de preparare: In 3 l de apa se pun la fiert 3
lingurite de radacina de dud maruntita (Morus alba) si
cate 1 lingurita din radacinile urmatoarelor plante:
maces (Rosa canina), pir (Agropurym repens) si urzica
vie (Urtica dioica). Se lasa sa fiarba la foc mediu pana
cand mai ramane 1 l de apa, dupa care se da deoparte
vasul, se adauga jumatate de lingurita de iarba de
 Page 784 of 1147

rostopasca si se lasa sa se raceasca, dupa care se

filtreaza.
Administrare: se consuma 1 l de preparat pe
stomacul gol, pe parcursul unei zile, iar a doua zi se
face o noua portie (intotdeauna se consuma ceai
proaspat). In cazul ascitei, se face tratament pana
abdomenul ajunge la volumul normal, dupa care se
face o pauza de doua saptamani si apoi se reia.
Cateva observatii importante:
- pentru a marunti radacinile de dud si maces -
specii arborescente cu radacini foarte tari, lemnoase
- se recurge la o lama cu care se taie aschii subtiri
din radacina, ca si cum am ascuti un creion.
- radacina de dud este extrem de importanta in
ascita (acumularea de lichid in cavitatea abdominala),
ajutand la eliminarea lichidului respectiv prin urina.
Din cauza acestei radacini, cat timp va lua ceaiul,
pacientul va urina foarte des, iar la inceputul
tratamentului urina va fi de culoare rosie - simptome
normale, care arata ca procesul de vindecare a inceput.

- pe timpul tratamentului se tine regim sever

(fara carne, grasimi, alcool, prajeli) si se recomanda
odihna absoluta la pat in primele doua-trei saptamani.
- dupa vindecare se va relua tratamentul in
fiecare an cate una-doua luni.

2. Tratament cu pedicuta, obligeana si cataplasme cu

coada-calului

Este un tratament ceva mai complex, care

foloseste doua "vedete" ale fitoterapiei: pedicuta
(Lycopodium clavatum) - o planta amara, extrem de
eficienta in tratamentul hepatitei si cirozei - si
obligeana (Acorus calamus) - o planta aromatica foarte
complexa ca actiune terapeutica. Tratamentul este
eficient in hepatita virala A si B, in ciroza, in cancerul
hepatic, precum si contra hemangioamelor pe ficat.
Este important de retinut ca pedicuta (una dintre cele
mai puternice plante anti-alcoolice cunoscute) face
cura extrem de eficienta si pentru persoanele care si-au
distrus ficatul prin consumul repetat de alcool.
Mod de preparare si administrare: Reteta 1 - Ceai
 Page 785 of 1147

de pedicuta: intr-o cana de apa se pune 1-1 1/2

lingurita de pedicuta maruntita si 2 lingurite de frunza
de urzica; se lasa sa macereze de seara pana dimineata
(8-10 ore), dupa care se strecoara, iar maceratul se
pune deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste
cu inca o cana de apa fierbinte, dupa care se lasa sa se
raceasca si apoi se filtreaza. Se combina in final cele
doua preparate, obtinandu-se astfel aproximativ 1/2 l
(doua cani) de ceai. Se bea o cana dimineata pe
stomacul gol si o cana seara, cu jumatate de ora inainte
de masa. In cazul in care este contraindicat aportul de
lichide, se foloseste pulberea din aceleasi plante. Se
amesteca 1 lingurita de pulbere de pedicuta cu 2
lingurite de urzica si se administreaza aceasta cantitate
de planta in doua reprize, pe stomacul gol, dimineata si
seara.
Reteta 2 - Macerat la rece de obligeana: 1 lingura
de radacina maruntita se pune seara la macerat in 250
ml de apa rece. A doua zi dimineata se strecoara si se
beau cate 2 linguri, cu o jumatate de ora inainte si dupa
mesele principale, adica de sase ori pe zi.
Reteta 3 - Cataplasme cu coada-calului: 2 pumni
de planta se pun intr-o sita, deasupra unei oale in care
se fierbe apa, astfel incat planta sa fie atinsa numai de
aburi. Cand se inmoaie si devine fierbinte, se pune
intr-o carpa de bumbac sau tifon, apoi se aplica pe
locul ficatului, acoperind-o cu un prosop si cu un fular
de lana. Dupa aceea, pacientul se va baga in pat unde
va sta bine acoperit (daca se poate, toata noaptea).
Important: daca apare o senzatie de disconfort la
punerea cataplasmei fierbinti, atunci planta se va lasa
sa se raceasca putin inainte de aplicare.

Un caz concludent

D-na Draganescu Olga din Simeria, judetul

Hunedoara, a facut tratamentul cu aceste plante, cu un
succes deosebit in cazul unei boli de ficat la care
medicii au ridicat neputinciosi din umeri. Iata povestea
ei, spusa cu propriile-i cuvinte: "In anul 1996, la doi
ani dupa o operatie pe colecist, mi-au aparut pe cei doi
lobi ai ficatului doua hemangioame de marimi diferite
 Page 786 of 1147

(18 si 8 mm). Intr-o luna, am slabit 6 kg si oboseam

foarte tare. Am fost trimisa la Cluj, la un medic care a
confirmat diagnosticul, spunandu-mi ca nu se poate
face nimic, ca nu exista tratament pentru asa ceva.
Fiind abonata la revista <<Formula AS>>, am inceput
sa caut retete naturiste recomandate pentru bolile de
ficat: hepatita, ciroza. Asa mi-am facut un tratament cu
ceai de pedicuta si de urzica, cu macerat de obligeana
si comprese fierbinti de coada-calului, aplicate pe
ficat. Tratamentul acesta l-am tinut trei luni, dublat si
de urmatorul regim: multa urda de vaca, iaurt, paine
prajita, foarte putina carne fiarta si foarte multe fructe.
In urma acestui tratament, am mers la control si
medicii au fost foarte mirati, constatand ca unul din
hemangioame a disparut, iar celalalt s-a micsorat.
Acum, cand va scriu, ma simt foarte bine. Mi-am facut
de curand o ecografie si hematoamele au disparut. Nu
vreau sa inchei aceasta povestire inainte de-a spune ca
am mare incredere in revista <<Formula AS>>".

3. Plamadeala de ceapa in tuica

Acest remediu ne-a fost semnalat de d-na Felicia

C. din Pitesti, care a asistat la vindecarea unui coleg
bolnav de ciroza, caruia i se mai dadusera maximum
trei saptamani de viata. Fara doar si poate ca este
remediul pentru boli de ficat cel mai contrariant pe
care l-am intalnit, deoarece foloseste doua ingrediente
neobisnuite: tuica (alcoolul fiind inamicul nr. 1 al
ficatului) si ceapa (care este destul de deranjanta
pentru un ficat obosit). Singurul motiv pentru care
acest remediu a fost inclus in grupajul de fata este
chiar eficienta sa dovedita. Iata reteta:
Mod de preparare: In 5 litri de tuica (tescovina
tare, care se face din boasca de la struguri) se
introduce 1 kg de ceapa de apa (este ceva mai
lunguiata, iar la gust este dulce), taiata marunt, si se
lasa la macerat langa o sursa de caldura vreme de 15
zile, timp in care se agita de doua-trei ori pe zi. Dupa
trecerea timpului de macerare, preparatul capata o
culoare galbuie, ca aceea a paiului. Atunci se strecoara,
se pune in sticle de 1 litru bine astupate si se pastreaza
la loc racoros si intunecos. Se beau zilnic 30 ml
 Page 787 of 1147

(aproximativ 2 linguri) din acest preparat, dimineata,

pe stomacul gol, si se sta 30 de minute culcat pe partea
dreapta. Dupa aceea se poate manca (se tine un regim
strict lacto-vegetarian). Se exclud pe timpul
tratamentului tigarile, cafeaua, alcoolul, condimentele,
sifonul, sucurile sintetice. Dupa terminarea intregii
cantitati de preparat, numai daca este nevoie,
tratamentul se va relua dupa o pauza de 30 de zile.
Observatii importante:
- pentru ca alcoolul sa nu afecteze ficatul, extrem
de solicitat de boala, preparatul va fi dizolvat in apa
(minimum o cana pentru o doza de 2 linguri), ceea ce
va face concentratia de alcool sa ajunga la un prag
acceptabil.
- in paralel cu acest tratament pot fi luate si alte
remedii.
- cea care ne-a trimis reteta a tinut sa ne
precizeze la sfarsitul scrisorii (publicata in F. AS nr.
351): "Daca aceasta reteta-minune este asociata cu
rugaciuni si credinta in Dumnezeu, insanatosirea va fi
mult mai rapida".

4. Rostopasca, pufulita si anghinarea

Acest trio de plante este fara indoiala imbatabil

in lupta cu bolile de ficat. Despre fiecare planta in
parte am vorbit in nenumarate randuri in paginile
revistei noastre. Punctam acum doar cateva dintre
calitatile lor esentiale: Rostopasca (Chelidonium
majus) este materia prima pentru aproape 20 de
medicamente contra bolilor hepatice produse in
Occident (Franta, Elvetia, Germania), fiind
recunoscuta pentru proprietatile sale antivirale (este
eficienta in toate tipurile de hepatita A, B, C, D, E),
drenoare si regenerative ale celulei hepatice.
Anghinarea (Cinara scolymus), pe langa calitatea sa de
tonic hepatic neintrecut, are darul de a ajuta ficatul sa-
si recapete structura normala (element extrem de
important la persoanele cu ciroza in faze avansate).
Pufulita (Epilobium montana, E. hirsutum) este un
remediu de mare traditie in medicina populara
romaneasca, extrem de eficient in ciroza si hepatita.
 Page 788 of 1147

Printre terapeutii care folosesc aceasta planta se

numara si d-l ing. Ioan Groza din Arad, care a aflat
secretul utilizarii ei de la un satean din comuna
Varciorog, jud. Bihor.
Iata cum se folosesc aceste plante:
Mod de preparare: fiecare planta se macina fin cu
rasnita electrica de cafea, dupa care se cerne prin sita
fina pentru faina alba. Anghinarea si pufulita se
amesteca in proportii egale, apoi se ia 1 lingurita din
acest amestec, la care se adauga un varf de cutit (0,25
g) de pulbere de rostopasca. Se iau patru asemenea
doze pe zi, pe stomacul gol. Planta se tine sub limba
10-15 minute, dupa care se inghite cu apa.
Tratamentul dureaza minimum 6 luni in hepatita acuta
si cronica si 2 ani in ciroza hepatica. In diskinezie
biliara, colecistita, dispepsii se fac cure de cate doua
saptamani cu o saptamana pauza.
Observatii importante:
- este foarte important ca pulberea de rostopasca
sa fie dozata separat, deoarece are o toxicitate ridicata
si amestecata neomogen cu alte pulberi poate produce
otraviri prin supradozare.
- pulberile de plante vor fi date prin sita cu multa
grija, deoarece la tratamente de lunga durata cu plante
luate sublingual pot aparea rani in gura, extrem de
neplacute, din cauza actiunii mecanice a bucatilor de
planta insuficient macinate.

5. Cura cu aloe

Aloe este o planta cu frunze lunguiete, carnoase,

acoperite cu un strat ca de ceara. Ea poate fi cultivata
acasa in ghivece sau poate fi cumparata de la
vanzatorii din piete sau de la florarii, unde se gaseste
tot mai frecvent (pretul mediu al unui ghiveci de aloe
matur, in functie de marimea plantei, este de 50.000 -
100.000 lei). De obicei se folosesc plantele de 3-5 ani,
cand au maximum de putere terapeutica. Aloe vera
este extrem de eficienta in tratamentul bolilor de ficat
prin cele doua substante active pe care le secreta:
latexul - o substanta cu gust amar, cu efecte tonice
hepatice, laxative, stimulente si gelul - cu un gust
neutru, cu proprietati imunostimulatoare, stimulente
 Page 789 of 1147

ale proceselor de dezintoxicare. Aloe si anghinarea

sunt singurele plante din lume cunoscute pana in
prezent care ajuta la refacerea structurii normale a
ficatului - element esential in vindecarea cirozei. De
asemenea, cura cu aloe este extrem de eficienta in
vindecarea hepatitelor virale de toate tipurile (A, B, C,
D, E), atat in faza cronica, cat si acuta.
Mod de administrare: se consuma planta cruda,
din care se rupe cate o bucata de frunza de o lungime
egala cu dublul distantei degetului aratator, care se
consuma pe stomacul gol - una dimineata si una seara.
Frunza se rupe, se spala bine sub jet de apa rece, apoi
se mananca imediat, mestecand foarte bine (de 40 de
ori minimum). Frunza se recolteaza chiar in momentul
in care urmeaza sa fie consumata, pentru ca altfel
proprietatile ei se altereaza. Durata minima a
tratamentului este de 4 saptamani, perioada in care
avem nevoie de 2-3 exemplare mature (peste 3 ani) de
aloe.
Cateva precizari importante
Acest tratament aparent rudimentar pune in
valoare extrem de bine aceasta planta exceptionala
care este aloe. Mai ales gelul de aloe, care este extrem
de instabil si se oxideaza imediat dupa preparare, este
foarte bine asimilat de organism prin acest mijloc de
administrare. Gelurile de aloe din import, pe langa
faptul ca sunt extrem de scumpe (tratamentul pentru 5
zile ajunge la aproape un milion de lei), contin
stabilizatori sintetici (in special benzoat de sodiu)
daunatori sanatatii. Reteta cu aloe macerata in vin si
miere nu este de asemenea recomandata, deoarece in
cursul macerarii sunt degradate foarte multe substante
folositoare ale acestei plante. Cura cu aloe poate fi
asociata cu orice alt tratament, naturist sau alopat,
neavand nici un fel de contraindicatie, in afara
cazurilor de diaree cronica sau acuta.

Urzica vie, planta care purifică organismul

------------------------------------------------------------
Urzica este una dintre cele mai vechi plante din flora spontană care creşte pretutindeni,
dar care este mult subapreciată de cei ce o calcă în picioare Este bine cunoscut faptul că
urzica face parte dintre cele mai valoroase specii medicinale din grădina Domnului,
recomandată în curele alimentare şi terapeutice de primăvară
 Page 790 of 1147

Urzica este o plantă răspândită aproape pe întreg Globul terestru, în zonele tropicale şi
subtropicale, ajungând la înălţimea de 4 metri, cu o tulpină lemnoasă ca orice arbust. În
România, este răspândită pe tot cuprinsul ţării, de la câmpie până în păşunile alpine,
având o mare capacitate de adaptare. Este întâlnită frecvent în rarişti şi margini de
pădure, terenuri însorite sau umbrite şi pe malurile râurilor. Găseşte condiţii optime de
creştere în terenurile fertile şi umede din jurul locuinţelor săteşti (locuri gunoite,
magazii, ruine, stâne, marginea gardurilor).

În scopuri alimentare se recoltează partea aeriană a plantulelor tinere, imediat după

răsărire, sau numai frunzele adunate cu mănuşa, prin strujire, până la înflorire.
Valorificarea se face în stare proaspătă în diferite mâncăruri sau în stare uscată, ţinute la
umbră, în strat subţire, în încăperi bine aerisite, după care se păstrează în săculeţi de
pânză.

În scopuri medicinale se recoltează plantele în întregime (frunze, herba, rădăcini,

seminţe), întrucât toate organele vegetale au proprietăţi terapeutice. Recoltarea se poate
prelungi până în luna octombrie. Se lasă să se ofilească pentru a pierde proprietăţile
urzicante şi apoi se usucă la umbră.

Rădăcinile se smulg din sol primăvara şi toamna, se spală şi se usucă la soare sau în
locuri bine aerisite.

Proprietăţile terapeutice
------------------------------------

Sunt rezultatul acestui complex de principii active existente în toate organele plantei:
antianemice, energizante, vitaminizante, mineralizante, depurative (în curăţarea
sângelui de toxine), tonice, antirahitice; în afecţiunile digestive are efecte
hepatoprotectoare, antimicrobiene, gastrosecretoare, antidiareice, antihemoragice,
aperitive, antihelmintice; la nivelul aparatului respirator are proprietăţi expectorante,
emoliente, antitusive, antiastmatice, antibronşitice, antiinflamatoare; pentru sănătatea
rinichilor are acţiuni diuretice (datorită flavonoidelor) şi drenor al excesului de uree,
creatinină şi acid uric; în afecţiunile cardiovasculare este activator al circulaţiei
sângelui, vasoconstrictor şi fluidizant al sângelui; în metabolismul general este un bun
hipoglicemiant (antidiabetic), anticelulitic, antireumatismal, imunostimulator; în
aplicaţii externe prezintă acţiuni astringente, antiseptice, cicatrizante, epitelizante,
hemostatice, revulsive, lubrefiante, antiseboreice, dezodorizante, insecticide.

Câte o cură de urzici în fiecare primăvară

-------------------------------------------------------------
 Page 791 of 1147

O cură susţinută de urzici, luate sub diferite forme, are acţiuni favorabile pe o paletă
largă de afecţiuni maladive: digestive, genitale, renale, pulmonare, cardiovasculare,
reumatismale etc.

În bolile digestive urzica previne şi combate: gastritele hiperacide cauzate de abuzul de

tutun şi cafea; ulcerele gastrice şi duodenale; previne cancerul gastric; stimularea
secreţiilor gastrice, pancreatice şi intestinale; hepatite, litiază biliară, ciroză şi ascită;
atonia digestivă (indigestii), constipaţii uşoare (o linguriţă pulbere de rădăcini luată cu
15 minute înainte de mese), diaree rebele sau provocată în caz de tuberculoză,
dizenterie, enterite acute şi cronice; combate hemoragiile digestive uşoare (se iau 4-6
linguri cu pulbere de frunze uscate pe zi); inhibă dezvoltarea unor agenţi patogeni
(Shigella, Pasteurella, Staphilococcus) şi a paraziţilor intestinali.

În bolile genitale are efecte în: prevenirea şi combaterea hemoragiilor uterine după
naşteri (urzica asociată cu traista-ciobanului şi răchitan), hipermenoree (menstre
abundente şi neregulate), dismenoree, leucoree (poala albă tratată cu suc din frunze
proaspete - câte ˝ pahar dimineaţa şi seara, în cure de 10 zile consecutiv), vaginită
atrofică, tulburări de menopauză, sterilitate feminină şi masculină (pulbere din seminţe
de urzici - o linguriţă de 3 ori pe zi).

Preparatele din urzică au efecte în calculoza renală

-------------------------------------------------------------------------

În afecţiuni renale, preparatele din urzică au eficacitate în: calculoză renală, infecţie
renală; retenţie urinară, uremie (infuzie din frunze, rădăcini de urzică, consumând un
litru de ceai pe zi în locul apei potabile), reducerea procentului de uree, acid uric şi
creatinină; cistite, enurezis (incontinenţă urinară); prostatită şi hiperplazia benignă a
prostatei (tinctură - 20 de picături de 3 ori pe zi în cure de 3-4 săptămâni); gută cu
provocarea diurezei datorită prezenţei flavonoidelor.

În afecţiunile pulmonare intervine eficient pentru: bronşite şi astm bronşic, fluidificarea

secreţiilor bronşice (datorită mucilagiilor); tuse seacă şi convulsivă, răceli frecvente,
dureri de piept; pneumonie, năduşeli, hemoptizie, tuberculoză (decoct din rădăcini şi
frunze de urzică cu miere şi fagure alb, în cure de 1-2 luni sau pulbere din frunze uscate,
luate cu miere în proporţii egale).

În boli cardiovasculare tinctura de urzici este eficientă în arterite şi ca masaj în zona

inimii.

La dereglările de metabolism (diabet zaharat, obezitate) sunt recomandate cure de 3

săptămâni, repetate în cursul anului, folosind amestec de urzici, teci de fasole şi frunze
de dud şi nuc.

În reumatism degenerativ şi gutos, poliartroze, lumbago şi sciatică se foloseşte tinctura

 Page 792 of 1147

de urzici (câte 20-30 de picături de 3 ori pe zi), în cură de durată.

Pentru revigorarea organismelor debilitate, anemice, rahitice, convalescente şi la

sportivii de performanţă este recomandată o cură de 4 săptămâni cu infuzie din frunze
de urzici (de 2-3 ori pe zi).

Tratamente externe
---------------------------

Preparatele din urzici au efecte deosebit de eficiente în: vindecarea rănilor supurânde,
varice, ulcere varicoase, gangrene, urticarie, psoriazis, eczeme cronice, arsuri,
pecingine, licheni, bătături, unghii friabile şi casante, alergii dermatice, tumori şi cancer
de piele.

Se fac băi locale cu infuzie concentrată din frunze şi rădăcini (6-10 linguri la 1 litru apă
clocotită), având efecte cicatrizante şi epitelizante. Se mai pot aplica frunze proaspete
strivite cu puţină sare şi cataplasme cu piure din urzici pentru diverse boli de piele,
inclusiv înţepături de albine, viespi şi bondari.

În reumatisme, lumbago, poliartroze şi sciatică se mai aplică încă tratamentul moştenit

de la grecii şi latinii antici care consta din flagelări (loviri) repetate de 10-12 ori cu
mănunchiuri de urzici proaspete pe locurile dureroase, având efecte puternic revulsive,
analgezice, antiinflamatoare şi de activare a circulaţiei sângelui. Aceleaşi proceduri se
aplică în caz de paralizii şi apoplexii. După flagelare, pacientul nu are voie să vină în
contact cu apa rece şi va sta în repaus, bine învelit. Efectul benefic al urzicării este
explicat prin eliberare de histamină şi serotonină, ambele cu rol în atenuarea senzaţiei
de durere.

Urzica reface cartilagiile distruse de osteoporoză

-------------------------------------------------------------------------

Prin combinare cu tratamente interne, în cure de câteva luni, urzica intervine în

osteoporoză prin capacitatea de refacere a cartilajelor subţiate, mai ales la femei, după
menopauză. Acţiunea se datorează bogăţiei plantelor în vitamine şi săruri minerale,
îndeosebi în siliciu.

Tratamentele în stomatite, gingivite, amigdalite, afte, infecţii bucofaringiene, efectuate

prin gargară şi clătirea energică a gurii cu infuzie concentrată din frunze, au efecte
deosebit de bune datorită acţiunii antimicrobiene, dezodorizante şi cicatrizante.

Datorită bogăţiei în clorofile, urzica constituie o materie primă foarte valoroasă în

industria cosmetică şi în dermatologie, servind la prepararea de loţiuni şi creme, cu rol
 Page 793 of 1147

de stimulare a refacerii ţesuturilor.

Intră în compoziţia pastei de dinţi, a şampoanelor şi în tincturi cu efecte contra căderii

părului, favorizând refacerea podoabei capilare pierdute. Este foarte valoros decoctul
din 3-5 linguri frunze uscate la un litru de apă, la care se adaugă rădăcini de urzică şi de
brusture, herba de cimbrişor, flori de lavandă, frunze de mesteacăn şi nuc, conuri de
hamei, cu adaus a câteva linguri de oţet. Se introduce în băi săptămânale pe cap pentru
întărirea rădăcinii părului, degresarea firului gras şi pentru combaterea alopeciei,
seboreei şi a mătreţii.

Acelaşi amestec se utilizează şi în prepararea unei tincturi (100 g plantă la un litru

alcool 400, care se macerează timp de 8-14 zile). Se fac masaje la rădăcina părului la
intervale de 2-3 zile, pentru activarea creşterii, urmate de periaje energice cu o perie
aspră pe pielea capului. În amestec se pot introduce frunze de merişor, flori şi seminţe
proaspete de călţunaşi.

Contra mătreţii se spală capul de două ori pe zi cu 250 ml apă în care se adaugă 1-2
linguri de tinctură, preparată din 60 g rădăcini uscate de urzică şi 60 g sovârf la un litru
alcool 900.

Sucul proaspăt de urzici, folosit la clătirea părului după spălare, are proprietăţi
tonifiante asupra firului casant sau decolorat de soare.

Urzica în alimentaţie
-----------------------------

Datorită conţinutului ridicat în substanţe proteice, vitamine şi săruri minerale, urzicile

tinere se folosesc, cu mare succes, în cure alimentare de primăvară, timp de minimum o
lună de zile, sub diferite forme de preparate culinare (salate, supe, ciorbe, mâncăruri cu
carne, piure, pilaf, chiftele cu cartofi, umplutură pentru plăcinte, sucuri).

Salatele se prepară numai din urzici, frecate cu sare pentru a nu mai fi vezicante, sau în
asociere cu frunze de păpădie şi lăptucă (în părţi egale), cu puţin ulei şi zeamă de
lămâie. Se poate pregăti şi o salată de urzici cu ou - 150 g frunze urzici proaspete se
spală, se opăresc 5 minute, se scurg, se taie mărunt şi se amestecă cu puţin oţet de mere
şi sare, eventual cu 20 g smântână; se ornează cu rondele de ou fiert tare. Aceste salate
au efecte miraculoase de primenire a sângelui, prin curăţire de toxine, revigorarea şi
vitaminizarea organismelor anemice şi debilitate la ieşirea din iarnă. Efectul revigorant
este datorat stimulării proceselor de producere a globulelor roşii (hematii), a
leucocitelor şi a trombocitelor.

Datorită conţinutului ridicat în fier, vitamine şi clorofile, urzicile se dovedesc deosebit

de utile în aceste situaţii, mai ales în anemiile cu deficit de hemoglobină şi de eritrocite.
După consumul de urzici apare o senzaţie de energie, vitalitate şi bună stare fizică şi
 Page 794 of 1147

intelectuală.

Pulberea din frunze uscate se adaugă la sfârşitul preparării alimentelor, având rol
vitaminizant şi mineralizant, mai ales în timpul iernii.

Sucul de frunze are efect diuretic

------------------------------------------------

Sucul de frunze se obţine prin presare puternică sau la mixer. Se diluează de 5 ori cu
apă şi se bea zilnic o cantitate de 100-500 ml, dimineaţa pe stomacul gol şi cu 30 de
minute înainte de mese, într-o cură de 3-4 săptămâni. Are efecte diuretice în boli de
rinichi şi de vezică urinară, elimină excesul de acid uric din sânge şi are eficienţă
evidentă în hemoragii uterine sau nazale (câte 200 ml înainte de mesele principale),
hemoptizii pulmonare, diabet zaharat (cure prelungite cu câte 500 ml zilnic, fracţionat
în reprize), cancere şi în prevenirea formării tumorilor maligne etc.

Sucul poate fi adăugat la toate reţetele de sucuri prescrise persoanelor anemice şi la

femeile cu pierderi mari de sânge menstrual.

Siropul de urzică se prepară din suc proaspăt, fiert în amestec cu o parte egală de zahăr
până la consistenţa siropoasă.

Maceratul în vin, din 50 g seminţe de urzică la un litru vin roşu, se serveşte câte o
linguriţă înainte de mese, fiind un bun fitogeriatric, tonifiant şi revigorat la persoanele
în vârstă.

Zaharul invertit mod de preparare

Zaharul tos este toxic pentru organism.

Pentru a fi metabolizat, el este mai intai invertit in interiorul corpului, operatiune care
necesita mult calciu, care se preia din oase, dinti, unghii, par.

Zaharul invertit este inofensiv pentru organism.

Materiale necesare:
- 1 kg. zahar tos;
- 450 ml. apa (de la robinet sau plata);
- o lingurita rasa de sare de lamaie;
- un vas emailat (se interzice folosirea inox-ului sau a aluminiului).
Mod de preparare:
- Se pun toate ingredientele intr-un vas smaltuit, se fierbe totul la foc iute si se amesteca
putin cu o lingura de lemn (nu se foloseste nici un fel de metal).
- Invertirea zaharului dureaza, in total, 10 minute.
 Page 795 of 1147

- Fierband in clocote, zaharul se transforma intr-o compozitie limpede ca uleiul sau ca

mierea; pe marginea vasului se aduna o spuma pamantie la culoare, care se strange cu
lingura de lemn si se arunca.
- In ultimele 2-3 minute de fierbere, trebuie sa fim atenti ca siropul din vas sa nu se
inchida la culoare; pentru aceasta vom micsora intensitatea focului.
- Cand este gata, zaharul nu mai colecteaza spuma si are consistenta unei smantani mai
subtiri.
- Se lasa la racit putin si cand este caldut inca, se toarna in borcane curate prin doua
straturi de tifon.
- Se foloseste in loc de zahar in ceai, cafea, lapte, prajituri, checuri, cozonac, cu conditia
de a micsora cantitatea de lichid, eventual din albusuri (in cazul prajiturilor).
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Siropurile se prepara in doua moduri:

Din solutii extractive apoase (infuzii, decocturi, macerate) la care se adauga zahar. La
360 ml. lichid se adauga 640 g zahar. Intrucat zaharul este daunator este preferabil sa se
adauge zahar invertit care se prepara foarte usor.

Reteta de preparare a zaharului invertit: 1 Kg zahar alb, 450 ml de apa si o lingurita de

acid citric sau acid tartric (sare de lamaie). Toate aceste produse se fierb in clocote mici,
timp de 10 minute intr-un vas emailat (se interzice folosirea inoxului sau a aluminiului).

Fierband in clocote, zaharul se transforma intr-o compozitie limpede ca mierea iar pe

marginea vasului se aduna o spuma pamantie la culoare care se strange cu lingura de
lemn si se arunca. In ultimele 2-3 minute se micsoreaza intensitatea focului, pentru ca
siropul sa nu se inchida la culoare. Cand este gata, zaharul nu mai colecteaza spuma si
are consistenta unei smantani mai subtiri.

Se lasa la racit putin si cand este caldut inca, se strecoara prin doua straturi de tifon si se
toarna in borcane curate. Se foloseste atat la ceai, cafea, lapte, siropuri cat si la prajituri
(cu conditia de a micsora cantitatea de lichid sau eventual de albusuri). In loc de zahar
se poate folosi si mierea. De exemplu, pentru un decoct de plante, la 40% lichid, se
adauga 60% miere,

2. Prepararea siropurilor din fructe sau legume proaspete: catina, coacaze negre, gutui,
afine, mure, ceapa, usturoi etc. Pentru siropul de fructe, se storc fructele si se obtine in
prima faza siropul natural de fructe (in care raman neschimbate vitaminele si
mineralele). La acesta se adauga zahar invertit sau miere.

De obicei daca siropul este indulcit cu miere, la o parte concentrat natural se adauga trei
parti miere. La siropul natural nu se adauga coloranti, arome sau conservanti sintetici
pentru ca sunt daunatori sanatatii.
 Page 796 of 1147

Cateva siropuri preparate in casa:

- Sirop din pin: o mana de ramurele cu muguri si ace de pin, 2 litri de apa minerala
plata, miere naturala. Se taie marunt ramurelele si muguri de pin si se pun la fiert intr-un
vas emailat. Cand compozitia a scazut la jumatate se opreste focul si se lasa la racit 20
de minute. Se strecoara prin tifon dublu si se adauga miere naturala dupa gust. Se
administraza cate 6 lingurite pe zi in tratamentul bronsitelor.

- Sirop din ridichi negre: trei ridichi negre, 400 g miere naturala. Ridichiile de marime
mijlocie se spala bine si se dau prin razatoare. Se pun intr-un vas de portelan si se
amesteca cu mierea. Se acopera si se lasa la macerat timp de 12 ore. Se strecoara prin
tifon dublu si siropul se pun la rece in vase de sticla de culoare inchisa. Se iau 4-6
linguri pe zi. Este indicat in bronsite cronice, afectiuni pulmonare, litiaze biliare. Este
un sirop cu efecte deosebite in tuse rebela.

- Sirop vermifug din usturoi: 500 g de ustsuroi, 1 litru de apa fierbinte, 3 Kg de miere
naturala. Se marunteste usturoiul fin in vas de lemn sau portelan si se opareste cu 1 litru
de apa incalzita la aproximativ 75o C. Se amesteca de mai multe ori cu o lingura de
lemn dupa care se acopera etans vasul si se lasa in repaus timp de 50 de minute. Se
strecoara apoi prin tifon dublu, se adauga mierea, apoi se amesteca pana la
omogenizarea totala. Se consuma dimineata pe stomacul gol 3-4 linguri, pana la
eliminarea tuturor parazitilor.

- Sirop din ceapa si usturoi: 10 cepe mijlocii, o capatana mare de usturoi, 1 litru de
lapte, 250 g miere naturala. Ceapa si usturoiul se maruntesc fin si se pun impreuna cu
laptele la fiert timp de 5 minute. Se strecoara prin tifon, se raceste si apoi se amesteca
cu mierea. Se administreaza cate o lingura la doua ore in decursul unei zile. Se foloseste
in tratamentul virozelor respiratorii, in tratamentul tusei in convalescenta.

- Sirop de lamaie cu glicerina: o lamaie, 2 linguri de glicerina, miere. Lamaia se pune

la fiert cu apa la foc domol timp de 10 minute, se taie usor in doua, si se stoarce intr-un
pahar. In sucul obtinut se adauga 2 linguri de glicerina, se agita bine amestecul si se
umple paharul cu miere. Se iau din acest amestec 6 lingurite pe zi in cazul tusei rebele.
Este eficient la toate varstele.

- Sirop din suc de struguri: 1 litru de suc de struguri proaspat rosu sau alb, 10 tulpini de
patrunjel cu tot cu frunze, 2 linguri de otet din vin si 300 g miere de tei. Se pune la fiert
mustul cu patrunjelul taiat fin, timp de 10 minute, la foc domol si fara contact direct cu
flacara. Dupa 10 minute se ia vasul de la sursa de foc, se adauga otetul si mierea
amestecand bine compozitia. Se toarna in sticle si se pastraza la loc intunecos si rece. Se
consuma in scurt timp. Este recomandat in cardiopatie ischemica dureroasa, nevroza
cardiaca si in general in afectiunile inimii.

- Sirop din coacaze negre cu zahar invertit: 1,250 Kg coacaze negre, 1 Kg zahar alb,
450 ml apa si o lingurita de acid citric sau acid tartric - sare de lamaie. Sucul obtinut
din fructele zdrobite se amesteca cu zaharul invertit, se lasa la rece 24 de ore. Se toarna
 Page 797 of 1147

in sticle de culoare inchisa si se pastreaza la loc intunecos si rece. Este un excelent tonic
in starile de convalescenta si debilitate, cu efecte deosebite in anemii.

- Sirop de patlagina: se fierb acoperit 200 g frunze de patlagina proaspata in 400 ml apa,
la foc mic timp de jumatate de ora.Se lasa sa se raceasca, se strecoara si se adauga 100 g
miere amestecand bine.Se dau 6 lingurite pe zi la copii sau 3-6 linguri pe zi la adulti.
Siropul tine 3-4 zile la temperatura camerei sau 7 zile la frigider. Atentie: siropurile sunt
contraindicate diabeticilor.

e – Utilizarea solutiilor extractive hidroalcoolice. Sunt forme de utilizare a produselor

vegetale in care plantele sunt macerate intr-un amestec de apa si alcool cu o
concentratie mai mare de alcool in cazul tincturilor si mai redusa in cazul vinurilor
medicinale.

LEACURI NATURISTE

Leacuri populare rusesti contra durerilor de stomac

Se apropie primavara si suferinzii de boli digestive se gandesc cu groaza la neplacerile

care vor reveni:
arsuri de stomac, gaze, inflamatii intestinale, crampe, stari de sufocare, dureri. Cotate
printre cele mai
vechi si eficiente remedii ale naturii, leacurile rusesti - care se bucura de o popularitate
crescanda in lume
- ofera solutii ieftine si rapide de ameliorare a problemelor digestive. Vi le recomandam,
urandu-va sa va
fie de ajutor.

ULCERUL

Terapie cu cartofi

In toate cazurile de ulcer, cel mai important lucru este regimul alimentar. Hrana trebuie
sa fie usoara - piure de vegetale, produse lactate, gris sau orez fiert in lapte. Nu se
consuma carne, alimente prajite sau aspre. Totul se consuma fiert. Un regim curativ sunt
cartofii - asa cum declara practicienii rusi si siberieni. In general, sunt folosite
urmatoarele metode:
- Cartofii cruzi, necuratati, bine spalati, se rad si sucul lor se stoarce. Se ia din acest suc,
de 2-3 ori pe zi, cate un pahar. In unele cazuri, se poate adauga si putin ulei vegetal.
In cazurile acute, cand se observa sangerari, se face un tratament de 5 zile, dupa cum
urmeaza:
- Pacientul nu mai mananca nimic 24 de ore. Se curata bine intestinele cu ajutorul
clismei (un amestec de
 Page 798 of 1147

apa calda cu sare). Apoi, pacientul trebuie sa stea la pat. Este hranit numai cu cartofi
fierti fara sare, la care se adauga galbenusuri de oua fierte tari. Se iau 4-5 mese pe zi.
Nu se adauga unt sau ulei.
Amestecul trebuie sa fie pe cat posibil uscat. Pe timpul acestui tratament, lichidele
trebuie cat mai mult reduse. Cand pacientului ii este sete, i se da putina apa calda, in
care se inmoaie si putina paine de secara. Astfel, se inhiba peristaltismul si se produce
constipatia - un lucru important de urmarit in respectivul tratament. Cel mai indicat ar fi
tratamentul in care pacientul sa nu aiba nici un scaun in timpul acesta. El trebuie sa fie
incurajat sa se abtina sa iasa afara. Dupa doua zile, aceasta senzatie dispare.
Dupa cinci zile, pacientului i se face o clisma si, treptat, acesta poate reveni la o
alimentatie normala. Nu se iau nici un fel de laxative, iar daca constipatia persista, se
mai administreaza clisme cu ulei vegetal, adaugandu-se apa. Activitatea normala
intestinala se reface de la sine si nu trebuie grabita cu laxative.

Terapie cu aloe

Aceasta planta este un bun agent medicinal pentru tratarea ulcerului. Cu o jumatate de
ora inainte de mesele principale, se mesteca frunze de aloe, sucul se suge, iar fibrele
ramase de la frunza se arunca (se scuipa). Urmatorul leac este, de asemenea, foarte
eficient - un pahar de suc de aloe (care poate fi strecurat in prealabil) se combina cu 3/4
pahar de miere, precum si cu o cantitate egala de ulei de masline. Acest preparat se pune
intr-o sticla si se leaga bine gatul acesteia. Se fierbe la bain-marie (sticla se introduce
intr-un vas cu apa care fierbe incet), timp de 3 ore. Se raceste si se pastreaza la loc
racoros.
Doza - o lingura dimineata, inainte de masa. Se agita sticla inainte de intrebuintare.
Acest medicament se pastreaza la frigider (dar sa nu inghete) timp de o saptamana.

Sucul de varza

Sucul de varza proaspata este un excelent medicament pentru ulcer. Se obtine prin
maruntirea verzei prin masina de tocat, apoi sucul se strecoara printr-un tifon. Se beau
4-5 pahare pe zi, inainte de masa sau dupa. Nu se consuma alt lichid timp de cel putin o
saptamana, dar, daca este necesar, cura cu suc de varza se poate prelungi.

Terapie cu ghimbir

Un amestec de ghimbir cu apa este considerat un bun medicament in tratarea ulcerului.

La un litru de apa se pune o lingurita de radacina de ghimbir macinata. Se fierbe timp
de 30 de minute, se strecoara si se raceste. Se poate adauga putina miere pentru gust. Se
beau 3-4 pahare pe zi, in timpul mesei sau dupa masa. In America, suferinzii de ulcer
iau un fel de apa gazoasa cu ghimbir. Rezultatele s-au dovedit a fi foarte bune.

Un bun remediu pe baza de amestec de plante

Urmatorul preparat pe baza de amestec de mai multe plante este recomandat in toate
cazurile de ulcere, precum si ca un remediu preventiv. Se ia o cantitate egala (o
 Page 799 of 1147

lingurita) de frunze de menta, gentiana (Gentiana lutea), salvie (Salvia officinalis) si

cimbru (Satureja hortensis). Se fierbe amestecul timp de o jumatate de ora intr-un litru
de apa. Se raceste, se strecoara si se beau 2 pahare de decoct, de doua ori pe zi, intre
mese.

GASTRITA

Urmatorul tratament este considerat eficace: se inghit zilnic seminte de mustar cu apa,
incepand cu o samanta si mergand progresiv pana la 20 de seminte. Apoi cantitatea
descreste cu cate o samanta pe zi. Se repeta tratamentul dupa o saptamana daca este
necesar. Un tratament pentru gastrita cronica: se rad doua mere verzi cu coaja (numai
pulpa) si se consuma imediat. Pacientul nu trebuie sa mai manance nimic 5 ore inainte
si 5 ore dupa mancarea merelor. Tratamentul este bine sa fie repetat de patru ori, la
interval de o saptamana, reducand la patru ore timpul de abtinere de la mancare si
bautura (dupa doua saptamani). Tratamentul provoaca uneori exces de gaze in stomac si
este recomandat pacientului un regim adecvat, evitand fructele si legumele crude, varza
sub orice forma, axandu-se pe carne si legume fierte.

COLITA

Colita este o afectiune obisnuita, o usoara inflamare a intestinului. Cand devine cronica,
este suparatoare si necesita un lung tratament. Se recomanda o dieta stricta, din care
sunt excluse: carnea, ouale si albuminoidele. Sunt permise lactatele, piureurile de
cereale si legumele, mai ales cartofii, cu unt. Se permite si sucul de morcovi (un pahar
pe zi). Alimentatia trebuie sa fie abundenta, colita provocand deshidratare. Tratament -
se fac doua clisme. Prima, cu 3-4 pahare de apa calda. Imediat dupa scaunul produs, se
face a doua, compusa dintr-un pahar de zeama de orez, amestecata cu 30 g zahar lactic.
Aceasta trebuie sa ramana in organism toata noaptea. Faptul ca provoaca gaze in stomac
este o reactie normala, neingrijoratoare. Dupa o saptamana de tratament, simptomele de
colita dispar, dar este indicat sa se urmeze tratamentul inca o saptamana, apoi sa se ia
zahar lactic inca o saptamana (de doua ori pe zi, cate 30 g). Impreuna cu tratamentul de
mai sus, se mai prescrie urmatoarea reteta - se pune intr-un ibric o cana de apa si se
fierbe 15 minute cu o lingurita din amestecul: salvie uscata (Salvia officinalis) +
vinetele (Centaura nigra) + flori de musetel (Matricaria Chamomille). Se strecoara si se
ia cate o lingura la 2 ore, in timpul zilei. Tratamentul poate fi continuat dupa nevoie,
scazand treptat dozele si marind intervalele dintre ele. Medicatia aceasta este
considerata drept cea mai buna in toate tulburarile gastrice si digestive.

GAZELE DIN STOMAC

Putine gaze in stomac sunt necesare pentru digestie, dar marirea volumului lor provoaca
disconfort, uneori dureri de cap si chiar palpitatii, aceste simptome putand capata un
aspect cronic. Iata cateva medicatii populare:
- O lingurita de seminte de anason si o lingurita de miere se fierb cu 200 ml apa, timp
de 10 minute, se racesc si se strecoara. Doza este de 1-2 linguri pe zi.
 Page 800 of 1147

- Se pune in toate mancarurile o mica cantitate de pelin pisat - ajuta la diminuarea

volumului de gaze.
- Un decoct de pelin pisat sau frunze si miere luate dimineata se spune ca are un efect
rapid. Proportiile - aceleasi ca la decoctul de anason de mai sus.
- Se pun seara in apa seminte de patlagina. Peste noapte, se formeaza o masa
gelatinoasa. Se ia dimineata o lingura inainte de micul dejun.
- In toate cazurile in care gazele cauzeaza tulburari de respiratie, se recomanda infuzia
de frunze de violete. Se pune o lingurita de frunze intr-un pahar de apa calda si se lasa
sa se infuzeze timp de 12 ore.
Doza: 2 cesti pe zi, inainte sau impreuna cu mancarea. Violetele sunt plante medicinale
puternice, atat florile, cat si frunzele, proaspete sau uscate.
- In cazul cand excesul de gaze provoaca colici si palpitatii, o clisma din 6 pahare de
apa amestecata cu musetel aduce usurare. Vracii foloseau uneori un pahar de apa cu
sapun, care provoca pacientului, dupa ce o bea, o voma puternica, urmata de usurare. I
se punea apoi o compresa calda pe abdomen. Metoda cu apa sapunita era utilizata si in
caz de presupusa otravire. Se folosea sapun de menaj, care este cel mai inofensiv.
- O lingurita de seminte de marar fierte 15 minute cu o cana de apa. Se strecoara si se
bea lichidul fierbinte.
- Se spune ca folosirea regulata a ceaiului de muguri de mesteacan controleaza excesul
formarii de gaze in stomac. In lipsa lor, se pot utiliza frunze uscate de eucalipt, dar
numai din cand in cand, dimineata, inainte de micul dejun.
- Se recomanda in toate bolile gastro-intestinale supravegherea regimului alimentar,
care este de mare importanta.

ARSURI DE STOMAC SI RAGAIELI

Aceste simptome sunt semnele unor tulburari digestive, deci investigatiile trebuie facute
in aceasta directie. In cazurile necontrolabile de ragaieli frecvente, practicienii medicinii
populare recomanda laptele de capra (3 cesti pe zi, dimineata, la pranz si seara), care se
spune ca elimina arsurile si ragaielile. Cei care sufera de frecvente arsuri la stomac
trebuie sa isi controleze regimul alimentar, evitand grasimile organice. Sa consume pe
zi 3-5 pere proaspete sau uscate, inmuiate in apa, niciodata fierte si, in fiecare
dimineata, piure de hrisca.

Scolioza copiilor poate fi prevenita

Un var al meu are scolioza. Sufera enorm si ar da oricat sa-si mai vada o data spatele
drept si coloana vertebrala elastica. I se trage de la varsta scolara. Nu cunoaste cauza
bolii, dar stie ca, daca un kiropractician ar fi actionat la timp, in copilarie, poate n-ar
mai avea parte de suferintele actuale. Astazi, tot mai multi elevi acuza probleme
asemanatoare. Vin acasa cu dureri de cap, tarand dupa ei, ca sa fie “la moda”, diverse
genti si posete. Dupa 13 ani, aproape nici unul nu mai poarta ghiozdan - atat de necesar
inca pentru sanatatea spatelui. Dr. Maria Kant din Bucuresti, secondata de fiul sau, dr.
Alexandr Pautov, a initiat o colaborare cu unele inspectorate scolare de sector, in
vederea cercetarii starii de sanatate a elevilor. In cadrul unui interviu acordat revistei
noastre, cunoscutii terapeuti trag un semnal de alarma ce merita luat in seama.
 Page 801 of 1147

- Ce este, mai exact, scolioza, doamna doctor?

- O deviatie laterala a coloanei vertebrale, la care deseori se adauga rotatia in plan
orizontal a corpurilor vertebrale si deformarea accentuata a structurii osoase. Deviatiile
pot aparea inca de la nastere si cunosc o accelerata dezvoltare pana la pubertate. E inutil
sa descriem cum arata un copil cuprins de aceasta boala; in corpul lui se produc
modificari dramatice si dereglari accentuate: deformarea coloanei si a toracelui,
scaderea functiei plamanilor si a inimii, prabusirea psihica, uratirea etc. Durerile
permanente de cap, irascibilitatea, dereglarea somnului si a concentrarii, oboseala,
scaderea memoriei, durerile la maini si la picioare sunt semnele clare ca aceasta boala
este pe cale sa se instaleze.
- Cine trebuie sa constate primele simptome?
- Familia si medicul scolii, dar, din pacate, acesta din urma nu mai exista decat la marile
unitati scolare (un medic la trei-patru licee).
- Ce recomandari faceti dvs., ca specialisti in kiroterapie si bioenergie?
- Profilaxia bolilor coloanei sa inceapa inca din perioada dezvoltarii fatului. Dupa
nastere, copilului trebuie sa i se efectueze un masaj pe spate zilnic, cum faceau bunicile
noastre. De la varsta de 4 ani pana la pubertate, mamele sa tina sub observatie starea
coloanei copilului, sa aiba grija sa primeasca aportul de calciu necesar. In scoala, pe cat
posibil, bancile sa fie inlocuite cu scaune, ca in tarile apusene (observati in filme), spre
a se evita sederea prelungita intr-o pozitie conditionata de rigiditatea bancilor. Paturile
moi sa fie inlocuite cu paturi tari, mult mai sanatoase. Dintre sporturi, sa nu fie ocolite
schiatul pe teren plat, jocul cu mingea, inotul.
- In cabinetul dvs., “SANTA VITA”, sunt practicate tratamente complexe, atat
profilactice, cat si terapeutice. Care sunt acestea?
- In principal, kiroterapia, insotita de reglarea campurilor energetice care, la randul lor,
sunt afectate de bolile coloanei. Profilaxia deformatiilor este eficienta mai ales la varste
tinere. Cu cat varsta este mai mica, cu atat corectia deformatiilor este mai vizibila. Chiar
si strabismul, manifestat la copiii mici, isi are
cauza in afectiuni ale coloanei. De asemenea, torticolisul (capul intors pe o parte) si
pareza sunt semne care indica, inca din perioada juvenila, un traumatism al coloanei
vertebrale. In cabinetul nostru, diagnosticam si tratam toate afectiunile indicate mai sus;
oferim inclusiv asistenta profilactica pentru
tinerele mame si pentru parintii elevilor diagnosticati sau nu cu deformatii ale coloanei.
Pastrarea sanatatii acesteia va avea efecte benefice asupra intregului organism, pentru
tot restul vietii.
ION LONGIN POPESCU Cabinetul de kiroterapie “SANTA VITA” se afla pe strada
Eugen Carada nr. 5-7, (langa Banca Nationala),Bucuresti, tel. 092/35.47.04,
093/82.88.22, 315.72.01

Reteta contra durerilor la genunchi (gonartroza)

Intr-o sticla de lapte de tip vechi, cu gura larga, se baga urmatoarele ingrediente: fructe
de tuia (e un arbore ornamental, din familia coniferelor, care face niste fructe mici,
verzi, colturoase, cu puternic miros de rasina) pana la jumatatea sticlei, iar cealalta
jumatate se umple cu sare grunjoasa. La urma, se toarna 1/2 litru de spirt medicinal si se
agita bine. Acest amestec se pastreaza la loc racoros si intunecos vreme
 Page 802 of 1147

de patru saptamani, agitandu-se in fiecare zi. Se formeaza o solutie consistenta, care se

aplica pe genunchi, sub forma de compresa, pana se termina toata sticla. Se face o
pauza de o saptamana si se repeta reteta. Rezultatele sunt spectaculoase, iar reteta este
ieftina si usor de preparat.

Cum se combat racelile incipiente

Va propun o reteta de “grog “, excelenta in prevenirea racelilor si chiar a gripelor aflate

in stare incipienta:
10 g de scortisoara (coaja) + 10 g cuisoare se fierb zece minute in 250 ml apa. Se lasa sa
se raceasca, se strecoara si se amesteca cu zeama de la o lamaie mare sau cu zeama de
la doua lamai mici, cu 3 linguri de miere de albine si cu 500 ml rom, coniac sau rachiu.
Se amesteca bine si se pun intr-o sticla
(nu de plastic). Cand simtim ca ne ia o raceala cat de usoara, bem zilnic circa 3
paharute.

Leac contra arsurilor si usturimilor vaginale

Coada-soricelului este o planta cu rezultate deosebite in tratarea afectiunilor

ginecologice. Se pun 4 linguri de planta la 1 l de apa clocotita si se lasa la infuzat vreme
de 10 minute. Se strecoara si se fac spalaturi caldute cu irigatorul. In cazuri foarte
grave, se prepara o cantitate mai mare de ceai, care se pune intr-un lighean, cu plante cu
tot, si se fac bai de sezut de 15-20 de minute. Irigatiile vaginale se practica de doua ori
pe zi, iar baile de sezut, numai seara, dupa care bolnava se baga in pat, la caldura.

Preparat din patlagina contra hepatitei si a bolilor de stomac

Se scot din pamant 150 de radacini de patlagina cu frunza lata sau 75 de radacini de
patlagina cu frunza ingusta + 75 de radacini de patlagina cu frunza lata. Se taie partea
de sus a radacinii, cam 2 cm, si putin din tulpina, tot 2 cm. Se spala in mai multe ape ca
sa se curete bine de pamant, apoi se dau prin masina de tocat. Se pun la fiert intr-un vas
emailat, cu 5 l de apa. Se lasa la fiert pana ramane circa 1 l de lichid, apoi se strecoara
prin tifon dublu. Lichidul curat se amesteca cu 1 l de miere poliflora si se pune din nou
la fiert, pana ramane iarasi 1 l, adica doar mierea, care capata dupa fierbere o culoare
neagra. Tratamentul incepe la doua zile dupa ce preparatul e gata (se pune intr-un
borcan si se tine la frigider). Se ia de 3 ori pe zi cate o lingura, inainte de mese, si se sta
culcat 5 minute, pe partea ficatului. Sotul meu, care a fost bolnav de hepatita cronica
(timolul 18, electroforeza 24), se simte in urma acestui tratament foarte bine. La fel si
eu, care m-am vindecat de dischinezie biliara. Este buna si pentru bolile de stomac. In
paralel, se tine un regim nu prea strict, dar fara alcool, grasimi, prajeli, mancaruri grele
si carne de porc.

COSMETICA NATURISTA

Ulei de par cu plante (Pentru regenerarea firului)

 Page 803 of 1147

In functie de culoarea parului dvs., puneti cate 12 linguri din urmatoarele plante intr-un
vas smaltuit: salvie pentru parul brun, musetel pentru parul blond, patrunjel pentru parul
saten. Turnati deasupra 300 ml untdelemn de soia sau floarea-soarelui si asezati vasul
pe bain-marie (baie de aburi). Lasati sa se infierbante vreme de o jumatate de ora, apoi
varsati amestecul intr-un vas cu gura larga (castron de plastic sau sticla). Acoperiti-l cu
mai multe randuri de tifon curat si fixati-l cu o banda adeziva sau cu un elastic. Lasati
continutul sa se macereze vreme de o saptamana, punand recipientul langa o sursa de
caldura, fara a uita sa amestecati o data pe zi. In ziua a saptea, strecurati continutul si
puneti-l intr-un vas curat.
Modul de folosire: luati 5 linguri de compozitie (daca aveti parul scurt) si 8 linguri
(daca aveti parul lung si uscat) si infierbantati-le cateva minute pe foc. Inmuiati-va
parul in apa calda, stergeti-l cu prosopul, apoi aplicati untdelemnul pe toata lungimea
lui. Varati-va parul uns intr-o casca de baie sau intr-o punga ingusta de plastic (cat
circumferinta capului), iar pe deasupra inconjurati-va cu un prosop inmuiat in apa
fierbinte si apoi stors. Cand se raceste, repetati operatiunea. Stati asa o jumatate de ora
(prosoapele fierbinti trebuie sa fie permanent reinnoite), apoi spalati-va de doua ori cu
sampon si clatiti-va bine. Este o veche reteta frantuzeasca, ideala pentru regenerarea
parului, la schimbarile de anotimp.

O reteta miraculoasa: firul rosu de lana

Va propun un leac din batrani, cu putere miracu-loasa, pentru care nu exista explicatie.
De multe ori, in pliul degetelor de la picioare - uneori la toate, alteori doar la degetul
mic - apar niste crapaturi in piele, foarte dureroase, in adancimea carora se vede deja
sangele. Pe cand eram copila, mama mi-a spus sa ma leg la degetul respectiv cu un fir
de lana rosie si-mi va trece. Asa s-a si intamplat. De-a lungul anilor, cand leziunile au
revenit, am cautat sa ma tratez cu diverse unguente pe baza de antibiotice sau cu alte
solutii (iod, rivanol), dar n-am scapat nici de taieturi, nici de durerile intense.
Amintindu-mi de firul rosu al mamei, am recurs la el si totul s-a rezolvat. E suficient sa
se lege, o noapte sau o zi, degetul mic cu fir rosu de lana, si leziunea se inchide si
dispare. Curioasa, am intrebat pe unii si altii daca exista vreo explicatie pentru aceasta
bizara tamaduire, dar n-au stiut sa-mi raspunda. Cert este ca face bine, drept care doresc
sa le fie de leac celor in suferinta.

Leac cu malai contra amigdalitei

Se confectioneaza un saculet din panza (e buna si o fata mica de perna, dar de forma
alungita), care se coase la un singur capat. Prin capatul ramas liber se introduce faina de
malai, apoi saculetul se coase. Se umezeste saculetul cu apa la temperatura camerei,
apoi se stropeste cu spirt medicinal. De ambele capete ale saculetului se coase cate un
snur sau se prind niste panglici cu ace de siguranta. Se aseaza saculetul pe zona
inflamata, iar snururile se leaga deasupra capului. Peste saculet se aplica un prosop.
Procedeul se practica seara, inainte de culcare. In cazul in care amigdalita produce si
febra, se mai umezeste o data saculetul in timpul noptii. Dupa o singura folosire,
procedeul da rezultat garantat.
 Page 804 of 1147

Leac impotriva diareei la sugari

Intr-un vas, se sparge 1 ou, se adauga aproximativ 100 ml de urina (indiferent de la ce

persoana provine) si cenusa de lemn, cat cuprinde. Se amesteca pana devine ca o coca
potrivita. Se aseaza aceasta coca pe o bucata de tifon si se aplica pe burta copilului, in
zona ombilicala. Se lasa pana dimineata. In caz ca diareea persista, se mai aplica o data
tratamentul.

Boabele de fasole si tensiunea marita

Se inghit boabe de fasole dupa cum urmeaza: in prima zi - 1 boaba, a doua zi - 2 boabe,
pana in cea de-a noua zi, cand se inghit 9 boabe. Apoi, tratamentul descreste, pana in
ziua a saptesprezecea, cand se ajunge din nou la 1 boaba de fasole.

Leac contra caderii parului si a mancarimilor pe pielea capului

Se ia un catel de usturoi, se taie o felie subtire din el, ca sa ramana o suprafata zemoasa,
si se freaca pielea capului. Se fac carari cu pieptenul si se freaca bine fiecare in parte.
Cand usturoiul se toceste, se mai taie o felie, ca sa ramana mereu zemos. Dupa ce capul
intreg a fost imbalsamat cu usturoi, se lasa asa, pana a doua zi dimineata (daca aveti
parul lung, prindeti-l cu o agrafa in varful capului) si veti constata ca nu miroase deloc.
(Puteti merge asa si la serviciu.) Operatiunea se repeta si a doua seara, iar a treia zi se
spala parul cu sapun de casa sau sapun pentru copii si se clateste cu ceai de pelin - 1
lingura la 1 l de apa. Usturoiul si pelinul contin substante ce omoara ciupercile care dau
mancarime si inlatura matreata. Parul va deveni stralucitor si mai bogat in volum.

Reteta contra laringitelor, faringitelor si a altor inflamatii ale cailor respiratorii

Se pregatesc doua pahare care se aseaza pe etajera din baie:

- unul cu apa in care s-a dizolvat 1 lingurita de bicarbonat;
- altul cu apa si 1 lingurita de sare de bucatarie.
Se face gargara de cateva ori pe zi, o data cu bicarbonat si o data cu sare. Se poate folosi
si preventiv, in perioada epidemiilor de gripa. Solutiile nu se inghit, ci doar se face
gargara cu ele, in profunzime. De altfel, nici una din ele nu e toxica si nu provoaca alte
tulburari, chiar daca s-a inghitit putin.

Tratament contra sinuzitei cronice

- Regim alimentar cu deproteinizare totala (fara lapte, carne, oua, branza, rosii), timp de
45 de zile.
- Frunze de varza aplicate permanent pe frunte, zi si noapte.
- Ceaiuri de sovarf si podbal - se beau alternativ, seara, inainte de culcare, cat mai
fierbinte posibil.
- Comprese cu musetel fierbinte, aplicate pe parul ud, proaspat spalat. Peste ele se pun
alte prosoape, pentru a se evita racirea prea rapida.
 Page 805 of 1147

- Instilatii nazale cu apa cu sare - alternativ, intai pe o nara, apoi pe cealalta. Se dizolva
1 lingura de sare in 1 l de apa. Spalaturile se fac cat mai des posibil. Varza atrage
infectia din sinusurile frontale, prin spatele globului ocular, iar sarea o elimina. Dupa 45
de zile se introduc in alimentatie produsele lactate (minus iaurtul). Se continua celelalte
procedee. Dupa alte 45 de zile se introduce carnea de pasare de curte si pestele alb
(salau). O data pe saptamana se permite 1 ou (fiert tare). Durerile inceteaza dupa 3-4
zile. In 9 luni de zile se observa vindecarea, iar varza se pune zilnic in acest interval de
timp.

Tinctura de lame de ras si anchilozele

Iata reteta: 20 de lame de ras din otel inoxidabil se baga in 1 sticla de lapte cu gura
larga, impreuna cu 1/2 litru esenta de otet. Se acopera sticla cu un dop de pluta sau de
cauciuc si se scutura de mai multe ori pe zi. Se asteapta pana cand toate cele 20 de lame
se dizolva complet in esenta de otet. Rezulta un lichid care se aplica in comprese pe
locurile anchilozate: coloana, incheieturi ale membrelor. In prealabil, pielea se unge cu
alifie de galbenele facuta in casa sau cumparata de la Plafar (sa fie facuta cu unsoare de
porc). Compresele se tin pe locurile bolnave, pana ce pielea se inroseste si se
infierbanta. Se aplica din nou, peste 2-3 ore. Locul facea basici, chiar rani, pe care
unchiul le trata cu crema Nivea (in cutiute mici, albastre). Intr-o zi, punea comprese cu
tinctura de lame de ras, in alta - comprese cu faina de mustar inmuiata in apa calduta si
facuta terci, cat rezista.

- Cel mai puternic antidot contra giardiei: propolisul

Tratamentul se face astfel: se ia timp de 10 zile cate o lingurita de tinctura de propolis

(concentratie de 30%), inainte cu o jumatate de ora de mesele principale. Procedeul se
repeta de trei ori, cu pauze de zece zile intre cure. Pentru copiii de peste zece ani, doza
este de o jumatate de lingurita. Tratamentul presupune o testare prealabila, care se face
astfel: se incepe cu 5 picaturi de propolis pe zi, adauganduse zilnic cate o picatura in
plus, pana se ajunge la 60 de picaturi (circa o lingurita). Daca in acest interval nu apar
fenomene de intoleranta - urticarie, greutate in respiratie -, tratamentul poate incepe. In
cazul aparitiei unor reactii, el trebuie evitat. Propolisul este cel mai inofensiv si eficient
remediu impotriva acestui flagel numit giardia.

- Maslinele contra ulcerului stomacal

Cura dureaza 22 de zile si se desfasoara in modul urmator: in prima zi, dimineata, se

desface 1 maslina careia i se mananca mai intai carnea, apoi se inghite samburele. In a
doua zi se mananca 2 masline, se inghit 2 samburi, in a treia zi - 3 masline si tot asa,
pana in ziua a unsprezecea, cand se mananca 11 masline si se inghit 11 samburi. De
acum inainte, cura se face invers, scazand cate o maslina si un sambure pe zi, pana
cand, la finalul tratamentului, se ajunge la un sambure si o maslina.
Micul dejun se serveste in toate zilele curei, dupa o jumatate de ora.

- Decoctul din coji de alune elimina pietrele de la fiere

 Page 806 of 1147

Se masoara o cana de 250 ml cu alune de padure cu coaja. Se scot apoi, se spala si se

usuca, dupa care se sparg si se piseaza marunt, pentru a se obtine o faina din miez si
coaja de alune. Aceasta pulbere se pune la fiert intr-un litru de apa, la foc mediu, pana
cand lichidul scade la 250 ml. Se imparte in patru portii egale, fiecare din ele
consumandu-se dimineata, inainte cu o jumatate de ora de micul dejun, timp in care este
obligatoriu un repaus la pat, asezati pe partea dreapta. Procedeul se repeta la intervale
de cate o saptamana, de 3-4 ori.

Trei plante contra reumatismului: maghiranul, rozmarinul si sunatoarea

Doresc sa pun la dispozitia celor suferinzi de toate formele de reumatism-articular,

degenerativ, spondiloza cervicala si chiar entorse, luxatii un leac care nu numai ca
amelioreaza durerea, ci si vindeca in timp. Se iau: 30 g maghiran, 30 g rozmarin, 30 g
sunatoare, 500 ml ulei de masline, obtinut prin presare la rece. Ingredientele se
maruntesc, apoi se pun impreuna cu untdelemnul intr-o sticla inchisa la culoare si se
astupa bine. Se lasa o luna la soare sau langa o sursa de caldura. Dupa trecerea timpului
aferent, se strecoara uleiul printr-un tifon si se toarna intr-o sticla ce se pastreaza la
frigider. Cu acest preparat se maseaza zilnic, vreme de zece minute, locul dureros.

Contra constipatiei

Tratamentul cu ulei de masline

Un pahar de untdelemn de masline se introduce in intestin sub forma de clisma, cu

ajutorul unei canule. Repetat seara, vreme de o saptamana, tratamentul duce la
regularizarea ritmului intestinal.

Tratamentul cu prune

Florile de prun (Prunus domestica), infuzate intr-o cana de lapte fiert, clocotit, sunt un
purgativ excelent. Sase prune uscate se lasa o noapte sa se inmoaie intr-o jumatate de
cana de apa. A doua zi dimineata, se bea lichidul incet, lingurita cu lingurita, iar la urma
se consuma si fructele. In caz de constipatie cronica, se recomanda prune coapte, cat se
poate de proaspete, care se
consuma pe nemancate, dimineata, cu paine de secara. Decoct laxativ din frunze de
prun: fierbeti, vreme de 10 minute, 30 de frunze de prun intr-un litru de apa. Beti cate o
ceasca dupa fiecare masa, vreme de 5 zile.

Tratament pentru diabetici

Pe langa un regim alimentar strict, se recomanda urmatoarele “reguli”:

- sa se bea cantitati mari de infuzie de afin (1 lingura de frunze se infuzeaza 30 de
minute intr-o cana de apa clocotita);
- sa se ia de trei ori pe zi cate o lingurita de boabe de mustar;
- sa se rada cat mai mult (se presupune ca rasul reduce nivelul zaharului din sange).
 Page 807 of 1147

Decoct din pastai de fasole uscata

Si pastaile de fasole au proprietatea de a diminua cantitatea de zahar din sange.

Inmuiati, vreme de doua ore, 100 g de pastai uscate, taiate marunt, intr-un litru si
jumatate de apa. Lasati-le sa fiarba pana ce lichidul se reduce la jumatate, apoi puneti-le
la macerat toata noaptea. Beti peste zi lichidul, intre mesele principale.

Tinctura de laptuci (salata verde)

Tinctura de laptuci se obtine punand la macerat timp de 4 zile o cantitate egala de

laptuci proaspete si de alcool de 90¡ (de exemplu: 1/2 kg salata verde si 1/2 l alcool).
Strecurati lichidul printr-un tifon, apoi turnati-l intr-o sticla inchisa la culoare, pe care-o
astupati cu un dop. Nu faceti o cantitate prea mare. Se administreaza 60 de picaturi in
putina apa, de trei ori pe zi, inainte de mesele principale. Acest leac face sa scada cu
30% nivelul glicemiei diabeticilor.

Leacuri contra diareei

In primul rand, se administreaza un purgativ puternic (1 lingura de ulei de ricin pentru

adulti, 1 lingurita pentru copii), dupa care se bea 1 lingura de suc de lamaie.
Se opareste 1 lingura de miez de nuca pisata cu 1/2 l apa clocotita, timp de 20 de
minute, apoi se strecoara. Se bea cate un paharel de lichid o data pe zi, dimineata.
Se inmoaie paine uscata de secara in apa calda, timp de 20 de minute. Se bea terciul
obtinut, in decurs de o zi, lingurita cu lingurita.
Pentru diareea cronica - se fierbe la foc mic o lingurita de coaja macinata de stejar, intr-
o cana si jumatate de apa, timp de 10 minute. Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi.
Alte remedii:
- puneti la fiert, vreme de 10 minute, un pumn de coji de ceapa, intr-un litru de apa. Din
lichidul astfel obtinut consumati circa 1/2 l pe zi. Pentru sugari: opariti 3 cepe taiate cu
1 l de apa fiarta si lasati-le sa se infuzeze vreme de doua ore. Indulciti lichidul. Se pun
10 picaturi in biberon.

Remedii pentru suferintele la rinichi

Pentru intretinerea si curatirea generala a rinichilor se recomanda urmatorul remediu: 1

lingura de seminte de in se fierbe cu o cana de apa, vreme de 5 minute. Se lasa sa se
raceasca. Lichidul rezultat, destul de cleios, se dilueaza cu apa fiarta si racita. Se ia cate
o jumatate de cana la doua ore, doua zile consecutiv. Nu se adauga si nu se mananca
zahar sau miere pe durata tratamentului.
Piatra la rinichi: 1 pahar de seminte de canepa se da prin rasnita de cafea si se fierbe cu
3 pahare de lapte proaspat, pana ce lichidul scade la 1 pahar. Se strecoara si se bea
fierbinte inainte de masa de dimineata. Procedeul se repeta 5 zile consecutiv, se tine o
pauza de 10 zile, apoi tratamentul se reia. Se continua asa vreme de un an, avand
maxima eficienta atat pentru rinichi, cat si pentru ficat.
 Page 808 of 1147

Insuficienta renala: 30 g radacina de anghinare transformata in pulbere se pune la

macerat in 1/2 l de vin alb, natural, vreme de o saptamana. Se strecoara, se bea un
paharel de lichior de trei ori pe zi, inainte de mesele principale.
Retentii de urina, colici nefritice, cistite, tulburari renale, calculi, guta. Porumbul este
unul dintre cei mai puternici diuretici naturali. Se recomanda administrarea lui, pentru
eliminarea deseurilor organice si impotriva retentiei de urina. Porumbul exercita un
efect sedativ asupra cailor urinare si tripleaza secretia de urina in 24 de ore. Se
recomanda in caz de calculi renali, colici nefritice, cistite cronice si in toate afectiunile
care necesita o crestere a volumului de urina (guta, reumatism).
Reteta: se infuzeaza 20-25 g de matase de porumb intr-un litru de apa clocotita. Se
strecoara si se indulceste cu miere. Din aceasta infuzie se beau 4 cani in 24 de ore. Nu
se depaseste 1 l de ceai pe zi.

Leacuri pentru normalizarea hipertensiunii

Cel mai important lucru in prevenirea hipertensiunii este regimul alimentar. Carnea (de
porc) si alimentele care contin amidon (fasolea, mazarea) trebuie evitate pe cat posibil.
Painea proaspata se inlocuieste cu cea prajita, dulciurile si greutatea corporala peste cea
normala trebuie evitate. Sare foarte putina, nu alcool, nu condimente!
Consumul unui catel de usturoi in fiecare dimineata are ca rezultat scaderea presiunii
sangelui.
Usturoiul se inghite, nu se mesteca, dupa care se bea putina apa. Acest tratament
inceteaza cand presiunea sangelui a ajuns la normal. La nevoie, tratamentul se repeta.
Decoct de coji de cartofi. Cojile de la 4-5 cartofi, bine spalate, se fierb in 1/2 l de apa,
timp de 15 minute. Decoctul rezultat se strecoara. Se beau 1-2 cani pe zi.

Cum se combate insomnia

Zeama de la muraturi de castraveti

Un pahar de zeama, indulcit cu 1 lingura de miere si luat cald, cu 15 minute inainte de

culcare, produce un somn adanc.
Nota: Persoanele cu basica urinara “slaba” vor reduce portia la jumatate, pentru a nu se
trezi noaptea sa urineze.

Alte remedii
Insomniile sunt cauzate de cele mai multe ori de boli nervoase. Iata cateva remedii:
- puneti sub perna o mana de hamei;
- puneti sub perna un manunchi de ramuri de mesteacan;
- cititi in pat, timp de 30 de minute.

In cazuri extreme
 Page 809 of 1147

Aceasta metoda a fost recomandata de practicieni in cazurile de insomnie cronica. Toate

lucrurile folosite ca asternut de noapte, cum ar fi: paturi, cearsafuri, plapumi, perne,
pijamale, sa fie facute din material negru. De asemenea, peretii camerei sa fie vopsiti in
negru - nu in ulei. Metoda produce rezultate uimitoare chiar si in cele mai grave cazuri
de insomnii cronice.

Un vechi remediu impotriva furunculelor

Luati o ceapa si coaceti-o bine. Taiati-o apoi in jumatate si aplicati-o cu partea taiata
peste abces.
Apoi bandajati-o strans. Ceapa trebuie sa fie calduta. Schimbati-o la patru ore, pana
cand furunculul coace si se deschide.

Arsuri

Pentru arsurile locale, urmatoarea metoda este foarte eficienta. Spargeti un ou, bateti-l
bine si turnati-l peste rana. Apoi varsati incet si alcool. Deasupra arsurii se va forma o
pojghita care va opri durerea si va vindeca arsura. Pentru arsuri grave, partea afectata
trebuie unsa cu untura de capra sau de bou. Basicutele de apa se vor sparge cu un ac
sterilizat in foc, apoi vor fi acoperite cu coca de secara fermentata. Coca se schimba la
3-4 ore. Daca gatul este oparit de bauturi fierbinti, putina apa amestecata cu albus de ou
opreste durerile.

Nevralgii

Pentru a alina durerile nevralgice, se recomanda urmatoarea metoda: se taie in doua un

ou fiert tare, iar cele doua felii se aplica calde, pe partea afectata. Cand oul se raceste,
durerile dispar.

Despre paradontoza

1. Este necesar un regim igienico-dietetic. Spalatul pe dinti dimineata si seara inainte de

culcare.
- Ca sa nu se obisnuiasca flora bucala cu acelasi tip de pasta de dinti, dupa terminarea
unui tub se cumpara alta marca de pasta de dinti. Este bine sa se foloseasca ape de gura
pentru clatit. In Medias se gaseste apa de gura Fitodent (fabricata la BIERTAN), pe baza
de tinctura de salvie.
- Cumpatare si rezerva fata de grasimi de porc, afumatura, dulceturi, alcool dulce
rafinat.
- Tartrul este dusmanul nr. 1. Detartrajul trebuie facut de medicul stomatolog, cel putin
de trei ori pe an, urmat de un periaj profesional. Tartrul sau piatra tine departata gingia
de dinte. In spatiul respectiv se inmultesc microbii.
 Page 810 of 1147

2. De aceea este necesar si tratamentul cu Rovamycine a 3 mil. U.I. = 20 de bucati: 1

comprimat se imparte in doua si se ia la interval de 12 ore - 1/2 dimineata si cealalta
jumatate dupa 12 ore (seara).
Acest tratament cu Rovamycine ajunge pentru 20 de zile si se repeta dupa sase luni. Nu
vindeca boala, dar stabilizeaza procesul!
3. Tot pentru tratamentul paradontozei se recomanda Coenzima Q10 a 15 mg (un flacon
cu 30 de capsule). Se ia 1 comprimat pe zi, in timpul mesei. Se face un tratament de
intretinere - o luna tratament si o luna pauza (tot timpul anului). Coenzima Q10
actioneaza pe sistemul imunitar, intarind rezistenta organismului. Rezultatul
tratamentului se observa destul de rapid (2-3 saptamani).
O data pe trimestru se face tratament cu laptisor de matca liofilizat (praf). O cura este de
20 de fiole. - 10 zile se beau 10 fiole (1 pe zi cu 1/2 h inainte de mancare). - 10 zile
pauza. - Apoi se face tratamentul cu celelalte 10 fiole. Se taie o fiola de ser si o fiola de
laptisor. Cu o seringa se ia serul si se introduce in fiola de laptisor, se amesteca cu acul,
apoi se bea cu fiola.
300 g de granule de polen se pun la 1 kg de miere de albine, intr-un borcan mai mare (3
l). In fiecare zi se amesteca cu o lingurita de inox cu coada mai lunga (de mai multe ori
pe zi). Polenul se macereaza foarte greu, dar dupa trei saptamani se ia cate o lingurita
din aceasta compozitie de trei ori pe zi, cu o jumatate de ora inainte de masa.
Dupa ce s-au spalat dintii (corect) - seara si dimineata este bine sa se stearga dintii cu un
prosop micut (numai pentru dinti se va folosi). Stergand dintii, se face in paralel si
masaj la gingie. Acest tratament complex se recomanda in fazele incipiente. Dispare
senzatia de mancarime, dispare sangerarea si halena (mirosul neplacut). Este important
sa se stabilizeze aceasta boala, care in fond este deosebit de mutilanta. Pentru
persoanele tinere, este deosebit de important sa-si mentina cat mai mult timp dintii pe
arcada.

Tratament pentru candidoza bucala

Se dizolva o lingurita de bicarbonat de sodiu intr-un pahar de 200 ml de apa fiarta si

racita si se clateste bine gura, de 2-3 ori pe zi. Apoi se badijoneaza cu glicerina
boraxata, tot de 3-4 ori pe zi, dupa o mica pauza de la clatit. In felul acesta, se vindeca
orice fel de micoza, afta sau iritatii de alta natura.

Plimbarea prin roua vindeca transpiratia picioarelor

In lunile calde de vara, se iese dimineata afara, cat iarba e inca plina de roua si se merge
cu picioarele goale prin ea. Dupa zece minute, se invelesc picioarele cu o patura, fara a
le sterge de umezeala si se asteapta pana ce se usuca singure. Plimbarea se repeta de
doua-trei ori, pana cand roua se evapora de pe iarba. Practicat vreme de zece zile,
procedeul duce la disparitia transpiratiei cu miros neplacut.

Leac din batrani pentru vindecarea pecinginei

Se ia un bat din lemn de corn, de grosimea degetului mic, care trebuie rupt in ziua de
folosire. Se arde la un capat cu lumanarea, deasupra unei farfurii. Se va scurge un lichid
 Page 811 of 1147

cleios, galbui, care se inchide apoi la culoare si se face ca iodul. Imediat se ia pe varful
degetului, bine dezinfectat, si se intinde pe locul afectat de pecingine. Operatia se repeta
pana cand se acopera intreaga suprafata bolnava. Dupa maximum trei zile de tratament,
pecinginea dispare complet.

Iarba-mare vindeca anemia

Pentru anemie se prepara urmatorul sirop: se curata radacinile plantei prin stergere cu o
carpa curata, cu dosul netaios al cutitului sau cu o perie fina, fara a rupe coaja. Se taie
apoi rondele si se usuca la soare (numai la soare, nu langa aragaz). Se pune 1/2 l de apa
la fiert si se iau cu trei degete de trei ori rondele de iarba-mare. Se fierb cu capac, pana
cand lichidul scade la jumatate. Dupa 10-20 de minute, se strecoara prin tifon si se
adauga o lingura de miere, amestecand bine. Intreaga cantitate se bea dimineata, pe
nemancate. Se asteapta doua ore, apoi se poate manca. Indicat este ca in cele doua ore
sa se stea in pat, culcat pe partea dreapta. A doua zi, reteta se repeta. Dupa o saptamana
de repaus, se poate fierbe o cantitate dubla, ca sa ajunga doua zile. Portia pentru o zi
ramane aceeasi: 1/4 l de sirop. La scurt timp se va instala o pofta de mancare sanatoasa.
In cazuri de anemie avansata, se recomanda zilnic 2 galbenusuri de ou nefierte, frecate
cu o lingura de miere. Va doresc sanatate.

Reteta pentru imbunatatirea vederii

Leacul pe care vi-l propun are darul de a aduce o imbunatatire substantiala a vederii,
atat in cazul varstnicilor, cat si pentru tineri. Iata in ce consta tratamentul: se iau 7
frunze verzi de gutui si se fierb in 2 l de apa, timp de 7 minute, dupa care se trage vasul
de pe foc si se acopera cu un capac. Se lasa sa se infuzeze 7 minute, apoi se strecoara.
Ceaiul se bea caldut, neincalzit, pe durata intregii zile, cu o jumatate de ora inainte de
mese sau la 2-3 ore dupa mesele principale. Seara, se pun pe ochi comprese caldute din
acelasi ceai, din 15 in 15 minute, timp de o ora. Tratamentul dureaza pana ce vederea a
revenit si
putem citi fara ochelari.

Cum sa ne lasam de fumat

In cele ce urmeaza ma voi referi la acea “ciuma a vietii” care provoaca cele mai
numeroase suferinte, cele mai numeroase victime, cele mai urate boli: aceasta ciuma
este FUMATUL.
Metoda propusa de mine cere sa aveti: un instrument de scris, un caiet sau o agenda
calendaristica, un ceas, tigari, un pic de vointa, un strop de inteligenta si dorinta de a
scapa de acest vrajmas al sanatatii. Cum se procedeaza? In ziua stabilita de dvs. (care
poate fi chiar ziua aniversara a nasterii, ca sa existe o motivatie sentimentala),
insemnati-va in caiet (agenda) ora cand aprindeti prima tigara, a 2-a, a 3-a, a 4-a, etc. In
ziua urmatoare, cand apare dorinta de a aprinde prima tigara, amanati acest gest cu 10-
15 minute. La fel procedati si cand apare dorinta pentru a 2-a, a 3-a, a 4-a etc. tigara. La
sfarsitul zilei veti constata ca din “meniul” dvs. de tigari fumate a disparut ultima tigara.
In aceasta zi, inainte de culcare, faceti “o excursie” in interiorul constiintei dvs. si veti
 Page 812 of 1147

constata ca va simtiti propriul dvs. stapan. In ziua a doua, procedati la fel, dar amanand
cu 10-15 minute aprinderea tigarilor fata de ziua intai. La fel procedati si in ziua a 3-a, a
4-a, a 5-a etc. Incepand cu ziua a 5-a de aplicare a acestui program, faceti un semn cu
creionul pana unde veti fuma fiecare tigara. In ziua a 6-a, a 7-a, a 8-a etc. mutati acest
semn cu cate 1-2 milimetri spre capatul la care aprindeti tigara. Veti constata astfel ca pe
masura ce reduceti numarul de tigari fumate pe zi se reduce si marimea tigarii fumate.
In felul acesta, organismul dvs. este supus unui proces lent, dar constient, de
dezintoxicare nicotinica, care in final se concretizeaza prin disparitia dorintei de a mai
aprinde o tigara. Atunci veti constata ca numai cine lupta poate fi invingator, ca ati
devenit propriul dvs. stapan, ca inteligenta omului se afla in slujba lui. Pe parcursul
acestei lupte este bine sa va ganditi ca celulele corpului dvs. nu mai sunt supuse
atacurilor celor 200 de substante toxice din tutun, cu repercusiuni negative majore
asupra sanatatii intregului organism. Este suficient sa va ganditi ca acea boala groaznica
numita CANCER nu va mai ameninta, ca inima dvs. nu este supusa unui viitor
INFARCT, ca arterele si venele prin care circula sangele nu-si mai ingroasa peretii ca sa
produca ateroscleroza, boala care impiedica sangele sa transporte oxigen si substante
hranitoare la toate celulele corpului. De asemenea, este bine sa va ganditi, atunci cand
auziti semnalul sonor al unei Salvari, ca o contributie la starea celui aflat in Salvare o
are si tutunul. Cand vedeti un cersetor sau un trecator, cu unul sau ambele picioare
amputate din cauza arteritei, tutunul isi are meritul sau si in aceasta situatie. Cand vedeti
o persoana relativ tanara, dar cu figura brazdata de riduri, un merit in aceasta
imbatranire timpurie il are si tutunul, care de cele mai multe ori este “prieten” cu
alcoolul.
Cu toate cele mentionate mai sus, tutunului i s-a gasit, de catre un pustnic indian, si trei
parti bune, care sunt urmatoarele: pe fumator nu-l ataca hotii in timpul noptii, deoarece
el tuseste toata noaptea si este mereu treaz; pe fumator nu-l ataca nici cainii, deoarece el
umbla mereu cu un baston, ca sa-si sprijine neputinta fizica; pe fumator nu-l vei vedea
batran, deoarece el moare inainte de a imbatrani! In finalul acestei scrisori, rog cititorii
care nu vor sa-si fie propriii lor dusmani sa aplice acest program de dezintoxicare
nicotinica incepand cu o luna inaintea zilei de nastere, pentru ca urarile pe care le vor
primi cu aceasta ocazie sa nu fie formale si pentru ca cel mai frumos si sanatos cadou sa
si-l faca singuri si sa se felicite singuri pentru victoria obtinuta contra lor insile.

LEACURI INDIENE CU PLANTE AROMATE

Busuiocul (Ocium sanctum)

Parti medicinale: frunze, flori, seminte si radacini.

Tuse, raceala, gripa: 10-12 frunze spalate si strivite si o lingurita rasa de ghimbir se
prajesc intr-o tigaie, la foc mic, pana cand frunzele se inmoaie. Se adauga o cana cu apa
si se fierb cateva minute. Se adauga o lingurita de miere si se bea. - Se face infuzie din
10-15 frunze la doua cani cu apa. Se bea cald.
- Se stoarce sucul a 10-15 frunze; se adauga o lingurita de suc de ghimbir si o lingurita
de miere. Se amesteca si se consuma dimineata si seara. - Se foloseste pudra din frunze
de busuioc uscate, care se prizeaza pentru inlaturarea congestiilor nazale.
Probleme digestive: se fierb 20 de frunze de busuioc in 250 ml de apa si se bea.
 Page 813 of 1147

Inapetenta: se mesteca 4 frunze de busuioc dimineata, pe stomacul gol.

Probleme ale pielii: se face o pasta din cateva frunze proaspete si putina apa. Se aplica
pe zona afectata. Suplimentar, se consuma cate o lingurita de suc de frunze de busuioc
zilnic.
Busuiocul proaspat, pus in vaza, ajuta la improspatarea aerului din locuinta si alunga
insectele.

Scortisoara (Cinnamomum zeylanicum)

Parti medicinale: scoarta, pudra frunzelor uscate, uleiul din frunze, radacini sau scoarta.
Raceli, bronsite: se amesteca cate o lingurita de scortisoara, turmeric, ghimbir, piper
negru, nucsoara si cuisoare. Se adauga trei lingurite de zahar nerafinat si se piseaza
pana cand se obtine o pudra fina. Se consuma cate o lingurita de pudra amestecata cu
miere, de doua ori pe zi.
Gripa: se fierbe o lingurita de scortisoara intr-o cana cu apa, la foc mic, pana scade la
jumatate. Se strecoara, se adauga miere si se bea cald.
Insomnie: se adauga jumatate de lingurita de pudra de scortisoara si o lingurita de miere
la o cana de lapte cald. Se bea inainte de culcare.
Gingivita: se fierbe o lingurita de scortisoara intr-o cana de apa. Se lasa se se raceasca si
se face gargara.
Regenerare celulara: se face un amestec in parti egale (cate o lingurita) din scortisoara,
nucsoara si frunze de dafin uscate. Se pune amestecul intr-o cana cu apa fierbinte.
Continutul se imparte in doua si se bea pe durata zilei.
Tensiune nervoasa: se ia pudra de scortisoara atat cat se apuca cu degetele, se amesteca
cu miere si se consuma inainte de culcare.
Probleme ale pielii: se face o pasta din scortisoara si suc de lamaie si se aplica zilnic pe
locul afectat.
Dureri de dinti: se pun doua picaturi de ulei de scortisoara pe o bucatica de vata si se
aplica in jurul dintelui.
Stari de greata: se mananca putina pudra de scortisoara.
Stimularea lactatiei: se consuma zilnic cate o lingurita de scortisoara, amestecata cu apa
calda, cu lapte sau mancata ca atare.

Cuisoarele (Syzygium aromaticum)

Parti medicinale: muguri uscati, ulei de cuisoare.

Astm: se amesteca 5 picaturi de ulei de cuisoare cu o lingurita de miere si un catel de
usturoi pisat.
Se consuma inainte de culcare.
Respiratie urat mirositoare: se mesteca doua cuisoare zilnic.
Indigestie: se prajesc doua lingurite de cuisoare si se adauga o cana cu apa fiarta. Se
lasa sa se inmoaie 30 de minute. Se soarbe cate o lingurita, de patru ori pe zi.
Dureri musculare sau dureri de spate: se aplica ulei cald de cuisoare pe zona afectata si
se maseaza usor.
Dureri de gingii sau de gat: se face gargara cu infuzie din cuisoare sau se mesteca patru
cuisoare.
 Page 814 of 1147

Dureri de dinti: se aplica ulei de cuisoare in jurul dintelui, pe gingie.

Stari de greata: se prajeste o jumatate de lingurita de pudra de cuisoare, se amesteca cu
o lingurita de miere si se mananca.
In India, cuisoarele sunt mestecate impreuna cu ierburi aromate si cu frunze de betel,
pentru o respiratie proaspata si pentru a ajuta digestia.

Menta (Mentha spicata)

Parti medicinale: frunze, seminte, ulei extras din planta intreaga.

Probleme digestive (indigestie, flatulenta, greata, diaree): se spala cateva frunze de
menta, se pun intr-un bol, se adauga putina sare, 1-2 lingurite de suc de lamaie, o
lingurita de coriandru si putina pudra din seminte de chimion. Se adauga putina apa si
se face o pasta. Se ia o lingurita din aceasta pasta de doua ori pe zi, inaintea meselor sau
in timpul lor. - Se mesteca un sfert de lingurita de seminte de menta, apoi se inghit cu
apa. - Se amesteca o lingurita de suc de menta cu o lingurita de suc de lamaie si o
lingura de miere. Se consuma de trei ori pe zi. - Se bea ceai de menta (o lingurita de
frunze la o cana de apa) sau lapte cald cu menta.
Respiratie urat mirositoare: se amesteca o lingurita de suc de menta in jumatate de cana
de apa.
Se face gargara. - Se mesteca frunze de menta proaspete. - Se foloseste pudra din frunze
uscate de menta, pentru curatarea dintilor si a gurii.
Greata: se tine sub limba o jumatate de lingurita de pulbere de menta, timp de 15
minute, apoi se inghite. - Se fierbe o lingurita de menta uscata si jumatate de lingurita
de nucsoara intr-o cana de apa.
Ceaiul se bea caldut.
Cosuri si acnee: se pune putina pasta de menta (obtinuta din frunze zdrobite) pe zona
afectata sau se aplica frunze proaspete pe cosuri si se lasa peste noapte.
Diaree: se face un macerat din doua lingurite de frunze de menta uscate la 250 ml apa
plata (se lasa la macerat 6 ore) si se consuma trei cani pe zi.

Chimionul (Chimionum cyminum)

Parti medicinale: fructe (seminte) uscate.

Diaree: prajiti 2-3 lingurite de seminte de chimion si macinati-le fin. Adaugati cate un
varf de cutit de ghimbir, scortisoara si piper. Amestecati-le intr-o cana cu iaurt. Mancati
de doua ori pe zi. – Amestecati cate o lingurita de chimion, ghimbir, scortisoara si
miere. Mancati cate jumatate de lingurita, de trei ori pe zi.
Probleme digestive: fierbeti o lingurita de chimion intr-o cana de apa. Adaugati o
lingurita de suc din frunze de coriandru si putina sare, pentru gust. Beti cateva zile,
inainte de mese.
Oboseala accentuata: faceti un amestec din cate o jumatate de lingurita de chimion,
coriandru, piper si linte. Fierbeti putin intr-o cana cu apa, adaugati sare si beti.
Flatulenta: amestecati cantitati egale de seminte macinate de chimion, piper si ghimbir.
Faceti infuzie. Beti ceai cald de doua ori pe zi, cateva zile la rand.
Insomnie: Presarati o lingurita de pudra de chimion pe o banana taiata in felii. Mancati
cate o portie in fiecare seara.
 Page 815 of 1147

Stimularea lactatiei: amestecati o lingurita de chimion cu putin zahar nerafinat. Beti cu

lapte cald seara, la culcare.

Coriandrul (Coriandrum sativum)

Parti medicinale: radacini, frunze, seminte, flori, fructe, ulei extras din planta intreaga.
Conjunctivite: se pun la colturile ochilor cate doua picaturi de suc din frunze proaspete,
diluat cu apa fiarta si racita.
Tuse, raceala, gripa: se zdrobesc doua lingurite de seminte de coriandru si se adauga
doua lingurite de praf de ghimbir. Se pun intr-o tigaie la prajit, la foc mic. Se toarna
deasupra doua cani de apa.
Se acopera cu capac si se fierb cateva minute. Se filtreaza, se adauga o lingurita de
miere (pentru gust) si se bea cald.
Dureri de cap: se face o pasta din seminte de coriandru uscate si apa, care se aplica pe
frunte.
Sangerari nazale: se pun in fiecare nara 5-6 picaturi de ulei sau suc proaspat de
coriandru.
Probleme ale sinusurilor: se fierb 2-3 linguri de seminte de coriandru intr-un litru de apa
si se fac inhalatii.
Umflaturi: se aplica pe umflatura frunze de coriandru umezite si zdrobite. Concomitent,
se bea infuzie de coriandru (o lingurita de seminte la o cana cu apa fierbinte).

Usturoiul (Allium sativum)

Parti medicinale: bulbul, uleiul de usturoi.

Artroza: aplicati o pasta obtinuta din usturoi pisat, amestecat cu apa, pe zona afectata.
Mancati zilnic 1-3 catei de usturoi.
Astm: fierbeti trei catei de usturoi pisati intr-o cana de lapte si beti inainte de culcare. -
Curatati si zdrobiti un catel de usturoi, fierbeti-l in jumatate de ceasca de otet din vin.
Consumati rece, 1-2 lingurite
seara, inainte de culcare.
Probleme digestive: doi catei de usturoi zdrobiti se pun intr-un pahar cu apa sau lapte
cald si se consuma pe loc.
Febra: amestecati o lingura de usturoi pisat cu o legatura de frunze de busuioc proaspat,
tocate fin.
Adaugati o cana de apa si fierbeti la foc mic pana cand scade la jumatate. Consumati
cate doua lingurite, de doua ori pe zi.
Intepaturi de insecte: se piseaza doi catei de usturoi, se unge locul afectat, se lasa sa
actioneze timp de 10 minute si se clateste cu apa rece.
Reintinerire: se mananca trei catei de usturoi zilnic sau se foloseste usturoi cu
regularitate in alimentatie.
 Page 816 of 1147

Sinuzite: amestecati o lingurita de usturoi pisat, cu o lingurita de turmenic si doua

linguri de miere.
Consumati cate o lingurita zilnic.
Probleme ale pielii: mancati trei catei de usturoi sau luati capsule cu ulei de usturoi
zilnic.
Usturoiul este un afrodisiac natural si stimuleaza sistemul de reproducere.

Reteta contra durerilor reumatice si a anchilozelor

1. Se culeg frunze de nuc, se rup in fasii si se stropesc cu tuica de prune curata, de 35¡-
40¡ (asa cum se stropesc rufele inainte de-a fi calcate). Se aplica un strat gros de frunze,
pe o suprafata de circa 10 cm, unde se afla locul bolnav - brat, umar, picior -, apoi se
badijoneaza cu o folie de plastic cat mai strans, ca sa nu “rasufle” si se leaga deasupra
cu fasa elastica. Operatia se face seara la culcare si se lasa pana dimineata (pielea se va
pata). Se fac circa 3-4 sedinte. Rezultatul va fi nemaipomenit.

2. Va mai propun o reteta al carei inconvenient este ca prepararea ei dureaza mai mult.
Se sapa o groapa la radacina unui nuc si se taie un fragment dintr-o ramificatie a ei mai
subtire (sa aiba diametrul de circa 5-10 mm). Se spala de pamant si se introduce pana la
fundul unei sticle cu ulei (de trei sferturi) de floarea-soarelui sau masline. Se sigileaza
bine sticla cu dop de pluta si ceara, apoi se ingroapa in pamant, astfel ca lumina sa nu
patrunda. Operatia se face toamna, inainte de a cadea frunzele, iar sticla se scoate iarna,
prin luna ianuarie, cand pamantul ingheata. Cu acest “mir” se ung partile anchilozate
sau dureroase. Rezultatele se vor simti foarte repede.

Reteta pentru tratarea cancerului pulmonar

Pentru tratamentul naturist al cancerului bronho-pulmonar, medicina traditionala

chineza recomanda
urmatoarele remedii:
- Se bea suc de usturoi de doua ori pe zi, cate 10-30 ml sau se cresteaza (de un
specialist) vena sublinguala si se freaca cu usturoi proaspat.
- Se prepara un decoct (se fierbe putin, timp de 5 minute) din 5 g flori de sofran (flores
carthami) la 200 ml apa, din care se bea de trei ori pe zi, dimineata, la pranz si seara. A
nu se confunda cu produsul numit sofran, rezultat din plante de crocus (stigmata croci).
- Se face o infuzie din 9 g radacina de lemn dulce (radix liquiritia) la 200 ml apa (o
cana). Se beau 3 cani pe zi, dimineata, la pranz si seara. Lemnul dulce are proprietatea
de a ameliora rapid si vizibil starea generala a bolnavului.

Slanina si borsul vindeca TBC-ul pulmonar

Tratamentul: in fiecare dimineata, pe stomacul gol, se mananca 10 bucatele de slanina

de porc (preparata in casa, de la un animal crescut in gospodarie). Se bea apoi o cana de
 Page 817 of 1147

bors proaspat (facut din tarate de grau), iar peste circa o ora se bea o cana de ceai caldut
de pelin.

Reteta americana pentru vindecarea cataractei

Pentru tratamentul cataractelor, inclusiv a celor inoperabile din cauza hipertensiunii, a

diabetului zaharat etc., se foloseste urmatoarea reteta: 200 g seminte de marar + 50 g
radacina de valeriana (fin maruntita) + 500 g miere de albine naturala se amesteca bine
intr-un vas. Deasupra se toarna 2 l de apa fierbinte (folositi un borcan de sticla de 3 l).
Se lasa la macerat 24 de ore, dupa care se filtreaza printr-un tifon curat si se toarna in
sticle de culoare inchisa, care vor fi tinute la frigider. Se ia cate o lingura de supa, cu o
jumatate de ora inainte de fiecare masa (deci de trei ori pe zi). In paralel cu amestecul
de mai sus, se recomanda practicarea de 2-3 ori pe zi a urmatorului tratament extern:
spalati-va bine pe maini, umeziti-va aratatoarele cu saliva si purtati-le in jurul ochilor,
pe pleoape, frecand usor, ca sa intre in piele. Saliva fiind alcalina are puteri
tamaduitoare in cataracta.

Alta reteta
Seara, la culcare, vreme de 15-20 de zile, se pune o picatura de miere naturala in ochi,
cu o pipeta. Se face o pauza de 10-15 zile, dupa care se reia tratamentul. Dupa numai un
an de tratament cu miere, un renumit medic oftalmolog din Bacau, la care am mers
pentru consult, nu a mai gasit nici urma de cataracta. Tratamentul nu trebuie intrerupt
prea mult, pentru ca boala reapare.

Leac contra adenomului de prostata

tratament cu propolis si frunze de ulm: 30 g propolis solid se maruntesc si se pun in 200

ml de spirt de 96¡. Se lasa la macerat vreme de 30 de zile, agitanduse zilnic, apoi se
pune la rece in frigider. Seara, inainte de culcare, se iau 10 picaturi intr-o lingura, cu
putina miere de albine, timp de 10-15 zile, apoi se face pauza 5 zile, dupa care
tratamentul se repeta. Tot seara, la culcare, se prepara un ceai din 250 ml apa clocotita,
ce se toarna peste 5-6 frunze de ulm. Se lasa sa se raceasca, apoi se bea neindulcit, 10-
15 zile la rand, cu o pauza de 5 zile, dupa care cura se reia.

Cum se elimina piatra de la rinichi

- Cu ridiche neagra: timp de 7 zile, in fiecare dimineata, cu doua ore inainte de a manca,
se bea un paharut de tuica plin cu suc de ridiche neagra. Tratamentul nu trebuie
prelungit mai mult de 7 zile.
- Cu ceai de canepa: timp de trei saptamani, in fiecare dimineata, cu doua ore inainte de
masa, se bea un ceai facut din 2 linguri de seminte de canepa, zdrobite si fierte in 150
ml apa, pana ce lichidul ramane la jumatate.

Cum luptam cu racelile si cu gripa

 Page 818 of 1147

- Pentru prevenirea bolii: foarte eficienta este purtarea la gat, intr-o mica punguta de
panza, a unui catel de usturoi, schimbat zilnic cu unul proaspat.
- La primele semne de iritare in gat ori tendinta de schimbare a timbrului vocal, se face
gargara profunda cu apa calda, in care s-au adaugat trei linguri de otet de mere. Operatia
se repeta la 30 de minute, in acest fel curatind focarul de inmultire al agentilor patogeni.
- Picura nasul enervant? Se fac fumigatii cu faina de porumb, care opresc scurgerile
nazale. Daca fumigatiile sunt facute cu busuioc uscat, mucoasa nazala va deveni foarte
uscata, ca hartia!
- Aveti deja temperatura? Acesta este semnul sigur ca organismul lupta cu virusurile.
Pentru a nu permite sa fie depasit plafonul de 38¡C, cand sunt deja posibile frisoanele,
se pot bea ceaiuri de soc, de salvie, de tei, de macese ori catina alba, care, pe langa
scaderea temperaturii, vor vitaminiza organismul.
De folos este si sugerea a doua comprimate de vitamina C, plasate sub limba. Un bun
dezinfectant al gatului este si amestecul millecham (musetel cu coada-soricelului),
foarte bogat in azulene.
- Se scurteaza mult durata bolii, daca se administreaza o fiertura din ghimbir,
scortisoara, cuisoare si nucsoara, cate un varf de cutit din fiecare. Conform medicinii
ayurvedice, acestea aprind agnii (focul launtric) care distrug agentii patogeni.
- Virusurile gripei nu rezista la aromoterapie. De mare utilitate sunt inhalatiile cu ulei
volatil de menta, pin, eucalipt ori cimbru - care are un spectru foarte larg microfag, fiind
din acest punct de vedere de opt ori mai puternic decat formolul, folosit inca la
dezinfectia saloanelor de spital. Pentru copiii foarte mici, este suficienta evaporarea
catorva picaturi de ulei de cimbru, seara la culcare, in camera de dormit, introduse in
apa clocotita dintr-un ibric!
- La copii sunt de mare efect frectiile cu otet de mere ori otet aromat, pe spate, brate,
piept si talpile picioarelor.

Leacuri babesti cu efecte maxime

- Pentru durerile de urechi se foloseste un catel de usturoi, introdus cu atentie in

conductul auditiv.
(Sa nu fie prea mic, ca sa fie scapat inauntrul urechii.)
- Pentru bataturi, dupa baie, dupa taierea a ceea ce se poate, se pune pe batatura o felie
de usturoi, se leaga si se lasa pana a doua seara, cand se repeta operatiunea. In cateva
zile batatura va iesi cu usurinta.
- Pentru durerile de dinti, se mesteca seara, dupa ce va spalati, o bucatica de busuioc
uscat, pana se face ca o pasta. Se dirijeaza cu limba sau degetul la locul cu pricina si se
lasa acolo toata noaptea.
Saliva rezultata nu se scuipa, ci se inghite. Dimineata vom avea placuta surpriza a
disparitiei durerii.
Daca mai persista, se poate relua operatia si in cursul zilei, dupa masa, si dupa spalatul
dintilor.
- Extract macerat de aloe, pentru cicatrizarea ranilor ulcerale ale stomacului si a
hemoroizilor, tonic stomacal, pofta de mancare, stari de oboseala, stari neurotiforme.
Frunzele proaspete de aloe, in varsta de 3-5 ani, se trec prin masina de carne. La 750 g
frunze se adauga 125 g miere de albine (de mai), 1750
 Page 819 of 1147

ml vin rosu (din struguri de vie, producatoare, nu nobila, ca acestia sunt stropiti) si
zeama de la 10 lamai.
Amestecul se pune intr-un vas si se tine 5 zile la loc racoros si intunecos, apoi se
strecoara.
Tratament:
se iau 1-2 lingurite cu o ora inainte de mese, timp de 1-2 luni. In bolile vechi,
tratamentul dureaza de la 6 luni la 1 an si tine o viata, daca nu se fac excese alimentare
si bahice.

Reteta eficace pentru tratarea negilor

Pentru a inlatura negii albi de pe corp, chiar si cei care au excrescente, fara dureri sau
riscuri: se alege o piersica coapta, se decojeste si se aplica pe zona cu negi, lasand-o
timp de 24 de ore (se mentine cu ajutorul unui pansament din tifon). Repetati procedeul
trei zile consecutiv, timp in care nu aveti voie sa udati locul cu apa. Dupa cele trei zile,
zona tratata se spala cu apa si sapun, dupa care se freaca cu piatra ponce. Locul negului
devine curat si neted.

1. Leac sigur impotriva racelii

In doua-trei seri la rand, se bea un ceai fierbinte din coada-soricelului, patlagina si un fir
de menta, tinandu-se picioarele in apa fierbinte. Se sta intre 5-10 minute. Daca apa da sa
se raceasca, se mai adauga apa clocotita. Dupa aceea se intra in pat. Efectul este foarte
rapid. Indiferent cat de puternica este raceala, trece ca luata cu mana. De obicei sunt
suficiente doua seri. Cine nu poate bea ceaiul amar, sa adauge o lingurita de miere. Nu
uitati! Cand va prinde raceala, bagati-va picioarele in apa fierbinte.

2. Impotriva durerii in gat

Se bea lapte fierbinte, in care s-au topit o lingurita de unt si o lingurita de miere, cu
inghitituri mici, tinand picioarele in apa fierbinte.

3. Contra tusei

Ceai din coji de ceapa (este cam neplacut la gust) plus apa fierbinte la picioare. Ceai de
patlagina + apa fierbinte la picioare.

4. Impotriva cistitei

Musetelul este cel mai serios inamic al cistitei.ÊDoua-trei seri la rand, se face un ceai
concentrat de musetel cu care se fac bai de sezut in lighean. Ceaiul trebuie sa fie cald,
dar sa nu friga. Se tin apoi picioarele in apa fierbinte si se intra in pat. Pe langa faptul ca
rezolva problema pe loc, boala nu va mai reveni ani la rand.

5. Pentru o stare de bucurie calma – rasfat

 Page 820 of 1147

Seara se bea un ceai din plantele preferate, in care se adauga un paharut de vin bun,
stand cu picioarele in apa fierbinte. Se spune ca apa fierbinte la picioare prelungeste
tineretea si sustine vitalitatea.

Cum isi trateaza minerii bataturile din talpi si de pe degetele de la picioare

Se taie o feliuta de slanina nesarata, se pune pe batatura si se bandajeaza. Feliuta se tine

zi si noapte (schimbandu-se cand s-a topit) pana cand batatura se inmoaie si iese cu
totul. Tratamentul dureaza o saptamana-doua, dar merita efortul, pentru ca pe locul
respectiv nu va mai aparea alta vatamatura.

Impotriva balonarilor si a digestiei dificile

Dupa masa de pranz si cea de seara, se bea cate o cana de ceai din: o lingurita de
chimen (chimenul se clocoteste cinci minute), o lingurita cu varf de coada-soricelului si
un fir de menta (sau cateva frunze). Balonarile nu-si vor mai face aparitia, nu va exista
senzatia de greutate in stomac si nici arsuri. Acest ceai inlocuieste cu succes
Trifermentul si n-ar trebui sa lipseasca din casa celor cu probleme la ficat, bila, stomac.

Cand pe copii ii doare burta

Se ia un blid (farfurie) de lut si se incalzeste bine. Blidul se pune cu gura pe burta

copilului peste haine - nu trebuie sa arda - si copilul trebuie sa stea in pat cu genunchii
la gura (covrig).

Pentru a capata pofta de mancare

Se zdrobesc bine in mojar o mana buna de flori de coada-soricelului pana se fac

pulbere. Peste pulbere se pun 400 g miere. Din acest amestec i se da copilului o
lingurita pe stomacul gol. Preparatul face si o buna curatenie in intestine - elimina
parazitii.

Leac pentru arsuri (oparituri)

3 linguri de apa de var si 3 linguri de ulei le amesteci bine cu un bat de tufa (alun) nici
uscat, nici verde, curatat de coaja. Se face un fel de unsoare (unguent). Nu exista spray
inaintea lui.

Leac pentru rinichi

Ceai de ciup de malai (matase de porumb) recoltat in luna lui august si cozi de cirese
culese pe sfantul soare. Se bea in loc de apa doua-trei saptamani.

Leac pentru reumatism

 Page 821 of 1147

Pui intr-o sticla floare de acat (salcam) pana o umpli si pe urma pui dohot (petrol) pana
o umpli. O inchizi bine si bagi sticla in pamant o luna de zile. Apoi o scoti si te dai pe
unde te doare.

Pentru dureri de genunchi

Musuroi de pe camp (cu tot cu furnici), luat si oparit 20 minute. Se face baie la
genunchi.

Pentru reumatism

Intr-o sticla pui apa si zahar, ca s-o indulcesti. Arunci apoi apa si bagi gura sticlei intr-
un musuroi cu furnici pana se umple. O scoti si o umpli cu spirt sanitar (medicinal). O
inchizi bine si o pui langa soba, la caldura, sa dospeasca doua saptamani. Te dai pe unde
te doare seara, cand te culci. Nu-i voie sa mai iesi in frig. Uzi un cearsaf in apa calduta,
il storci bine si te invelesti in el. Peste el se pune un altul uscat si te acoperi cu multe
invelitori, ca sa transpiri. Io n-am stiut ce-i reumatismul si durerile de picioare.

Dureri de cap, migrene, disparute pentru totdeauna (Yoga romaneasca)

Se pune intr-un pahar de 100 ml jumatate otet si jumatate apa (nu foarte rece). Mi-a
desfacut parul in varful capului si a turnat aproape toata apa cu otet in asa fel ca ea sa se
scurga pe ceafa si sa ajunga pe gat. Sa impresioneze - zic eu acum - nervii mari ai sirei
spinarii. A impaturit un prosop gros, plusat, mi l-a pus pe crestet si mi-a spus sa ma
intind cu fata in sus, cu mainile pe langa corp si sa stau cu ochii inchisi.
Mi-a luat perna de sub cap si a plecat inchizand incet usa. Stateam cu capul spre rasarit,
iar paharul cu putinul de apa ramas a fost asezat pe un scaun in partea dreapta, aproape
de cap, ca sa inspir mirosul.
Am stat asa pret de zece minute. Nu ma mai durea capul deloc.

Si l-am vindecat pe fratele meu mai mare. Venise din Libia, de la Azizia, polul caldurii
(+50¡C) si nici un medic nu reusea sa-l scape de durerile mari de cap.
M-a sunat si mi-a spus ca nu mai poate. I-am explicat ce sa faca. Peste zece minute mi-a
telefonat spunandu-mi ca se simte bine.

"Ii multumesc din suflet d-lui dr. Cristian Boerescu, datorita caruia astazi sunt in viata"

neoplasm de col uterin cu invazie spre rect stadiul II B, neoperabil.

D-l doctor a fost foarte dur la inceput, mai ales ca i-am spus ca eu sunt o carnivora
convinsa si nu vad cum as putea sa urmez un tratament naturist. Dupa a doua vizita, mi-
am dat seama ca mi-a facut un bine; prin duritatea afisata la inceput, m-a facut sa merg
mai departe, sa continuu tratamentul si regimul drastic pe care mi le-a prescris. Am
 Page 822 of 1147

respectat cu rigurozitate acest regim timp de un an, facand vizite lunare la cabinetul d-
lui Boerescu. In septembrie 2002, medicii mi-au spus ca nu mai am nimic pe colul
uterin, tumora a disparut, iar spre rect s-a pietrificat.
Adresa: dr. Cristian Boerescu - str. Spatarul Preda, bl. 129A, sc. C, ap. 65, sector 5,
Bucuresti, tel.
021/423.05.83.

"Dupa tratamentul d-lui NICOLAE POP din Cluj, baiatul nostru este din nou om
normal"
Cancer la colon. limfom malign.
Adresa: Nicolae Pop, str. Primaverii nr. 6, bl. S2, sc.9, ap. 325, Cluj-Napoca, tel.
0264/17.06.77

"Cu ajutorul ELECTROPUNCTORULUI, mama a scapat de durerile la coloana"

Adresa: S.C. SENERG S.R.L. - str. Somesului nr. 43, Cluj-Napoca, tel. 0264/13.87.68,
0264/43.37.93.

- Antologia celor mai bune retete publicate in “Formula AS”

in ciuda rezervei ironice a multor specialisti - usturoiul, ceapa, ardeiul iute si patrunjelul
verde mai au multe de spus in lupta cu bolile.

Contra rinitei si sinuzitei

Tratamentul cu hrean

Sinusurile congestionate si nasul infundat se vindeca fara gres daca punem pe frunte 2-3
linguri de hrean ras, invelit intr-o basma rosie. Hreanul se tine 5-30 de minute pe frunte
si la radacina nasului. Cei cu o piele foarte sensibila vor tine mai putin cataplasma,
altfel pot aparea inflamatii serioase. La unu-doua minute de la inceperea acestui
tratament vom simti cum nasul se desfunda, cum presiunea din sinusuri scade,
producandu-se o drenare foarte puternica, pe intreg traiectul cailor respiratorii
superioare. Este bine sa avem un pachet de servetele la indemana, intrucat efectul este
foarte puternic si trebuie sa lasam sa fie eliminat tot ceea ce este nociv.
In tratamentul gripei si al guturaiului, desfundarea nasului este foarte importanta,
deoarece daca respiram normal, pe nas, sunt evitate complicatiile bronsice si
pulmonare. Ca tratament rapid al sinuzitei, acest leac nu are echivalent, o cura de 5 zile,
in care facem aceasta aplicatie de una-doua ori pe zi, elimina rapid aceasta afectiune.

Leacuri pentru faringita, amigdalita si dureri de gAt, in general

Ardeiul iute

Atunci cand simtim ca incepe sa ne doara gatul si ca ne cuprinde raceala, ne facem o

cana de ceai verde sau negru in care adaugam 10 seminte de ardei foarte iuti. Se bea cat
mai cald, cu inghitituri mici, asa incat sa-si faca efectul in zona gatului.
 Page 823 of 1147

Reteta cu miere si ceapa

Atunci cand faringele si amigdalele sunt deja inflamate, condimentele iuti nu sunt bune,
deoarece agraveaza starea de congestie. In schimb, sucul de ceapa in miere este un
adevarat elixir. Iata cum se prepara: se curata cinci cepe mari, se taie felii subtiri si se
pun intr-un castron cu opt linguri de miere. Se lasa o zi si o noapte, amestecand cat se
poate de des. Se decanteaza de la sine un sirop care se strecoara, se pune intr-o sticla cu
dop si se tine la frigider. Doza: cate o lingurita, de trei-patru ori pe zi.

Leacuri contra tusei, bronsitei si durerilor de piept

Ceaiul de ceapa

Nu exista remediu mai eficient pentru tuse si bolile de piept ca decoctul de ceapa baut
fierbinte. Se iau doua cepe intregi, cu tot cu coaja, de marime medie, se spala si se pun
la fiert intr-o cana si jumatate de apa, timp de un sfert de ora, dupa care se strecoara. Se
bea decoctul cat mai cald, indulcit sau nu, pe stomacul gol si fara alte adaosuri. Ceaiul
are un gust nu tocmai placut, insa actioneaza foarte rapid si se zice ca impiedica boala
sa revina. Este un remediu excelent si pentru copiii a caror tuse nu se vindeca ori care
sufera de bronsita cronica, inclusiv formele astmatiforme. In bolile respiratorii mai
grave se face cate o saptamana de cura cu ceai de ceapa fierbinte, din care se bea dupa-
amiaza si seara cate o cana.

Spirtul camforat

Cu trei-patru lingurite de alcool camforat se frictioneaza energic spatele si ceafa

pacientului vreme de 15 minute, dupa care acesta va fi invelit foarte bine, lasandu-l sa
transpire cateva minute. Substantele volatile din camfor patrund prin piele si ajung pana
la arborele bronsic si plamani, alinand inflamatia, oprind tusea si impiedicand
dezvoltarea germenilor infectiosi. Din pacate, in farmaciile noastre se gaseste tot mai
rar alcoolul camforat, care insa poate fi foarte bine inlocuit cu alcool sanitar in care
dizolvam 30 de picaturi de ulei volatil de menta (pentru 100 ml alcool).

Contra febrei

Sosete cu ceapa

Se taie 3-4 cepe mijlocii, foarte marunt, apoi se baga in niste sosete de lana si se incalta
cu ele.
Deasupra, se mai pune o pereche de sosete, tot de lana, si se doarme cu ele pana
dimineata. Picioarele raman calde pana ce febra scade, iar - fiind doua perechi de
ciorapi - mirosul de ceapa nu se va simti.

Comprese cu branza de vaci

 Page 824 of 1147

In medicina locala din Tara Motilor branza de vaci este considerata un adevarat febrifug
si antibiotic. Ea are un efect curativ exceptional in toate bolile inflamatorii si in starile
febrile. Se pune pe o panza un strat de branza de vaci, se impatureste si se aplica pe
gamba (cel mai bine - cate o cataplasma pe fiecare picior). Se tine minimum o ora.

Remedii contra gripei

Maghiranul

Se administreaza sub forma de infuzie: la o cana de apa clocotita se pun intre o lingurita
si jumatate si patru lingurite de pulbere de maghiran; se lasa vasul acoperit 15-20 de
minute, dupa care se strecoara.
Indulcit cu miere, ceaiul se bea intotdeauna fierbinte. La 10-15 minute vom transpira,
eliminand din abundenta toxine, in timp ce sinusurile si caile respiratorii superioare se
vor decongestiona. In faza de coctiune, inainte de declansarea bolii, se bea cate o cana
de ceai la 20-40 de minute, timp de cateva ore.
In cazul cand gripa s-a declansat, ceaiul se va bea numai in afara perioadelor de febra,
cu aceeasi frecventa, timp de o zi.
Atentie: in magazinele noastre nu veti gasi maghiranul prezentat ca planta medicinala,
ci sub forma de condiment, in raioanele alimentare. Uneori poarta denumirea
comerciala de majoran.

Tratament cu apa si usturoi

Nici un remediu nu se compara in lupta cu gripa cu usturoiul, care are o uimitoare

capacitate de anihilare a virusurilor. Pentru prevenirea gripei, dar si ca actiune imediata
in caz ca simtim ca ne cuprinde gripa, terapeutul naturist Ioan Groza din Arad a elaborat
o reteta bazata pe maceratul de usturoi, care se realizeaza astfel: se macina (prin masina
de tocat carne) sau se zdrobesc (cu aparatul de facut mujdei) 6- 8 capatani de usturoi, se
aseaza intr-un borcan, peste care se toarna un litru de apa rece (de la chiuveta) si se
amesteca. Pentru a diminua mirosul si gustul usturoiului, se mai pun doua linguri cu
frunze de patrunjel fin tocate. Dupa cel putin sase ore, maceratul poate fi consumat
dupa cum urmeaza: se beau zilnic (pana se termina cantitatea din borcan) 5-10 linguri
sau inghitituri din maceratul strecurat. Atentie: maceratul se strecoara pe masura ce este
consumat, in rest fiind tinut la frigider. Se recomanda ca persoanelor afectate de gripa sa
li se faca si frectii cu macerat (dar caldut) pe spate sau pe maini (pentru care se va
prepara alt litru de macerat).
Celor care nu suporta usturoiul intern, li se pot face frectii si li se pot pune comprese pe
talpile picioarelor (maceratul sa fie caldut). Daca gripa este insotita de frisoane si de
febra, in urma tratamentului frisoanele dispar in cateva ore, iar temperatura corpului
revine la normal in una-doua zile.
Usturoiul si mai ales maceratul de usturoi sunt eficiente si in prevenirea sau combaterea
altor boli specifice iernii, precum: puseele reumatice, infectiile renale, cistitele, durerile
de piept si de cap de la frig, infectii ale ochilor, nasului si gatului etc.
Ne protejam sanatatea daca mancam de doua-trei ori pe saptamana cel putin 3-4 catei de
usturoi (numai daca organismul il tolereaza).
 Page 825 of 1147

Tratamentul descris a fost testat pe mai multe persoane care s-au redresat uimitor de
repede cu ajutorul maceratului de usturoi.

Un ajutor de exceptie pentru perioada de menopauza: tinctura “Femina”

tinctura pentru menopauza, numita “Femina”. Am 53 de ani si de vreo 3-4 ani am

palpitatii, dureri puternice in stern, valuri dese de transpiratie. Sunt diagnosticata cu
aritmie si angina pectorala si zilnic am luat 2 tablete de Diacordin si 2 de Sermion,
medicamente de import destul de scumpe si cu multe contraindicatii. Dupa ce am luat
doua zile tinctura “Femina” conform prospectului, am renuntat la tablete. Astazi, dupa
cele 14 zile de tratament cu tinctura, inima mea functioneaza normal, nu mai am
intepaturi in zona sternului, bufeurile s-au rarit. Doresc prin intermediul revistei sa
recomand acest produs de exceptie, fabricat de Plantavorel Piatra-Neamt, tuturor
femeilor cu probleme de menopauza.

“Reteta minune contra reumatismului”

La o jumatate de litru de spirt medicinal se adauga doua lingurite sare de lamaie si doua
lingurite sare fina de bucatarie. Se lasa la macerat 7-10 zile si se agita in acest timp.
Frectii.

Leac contra cancerului bucal

Dragaica (sanziana galbena) culeasa proaspata si maruntita se opareste si se lasa 5

minute la infuzat (la o cana de apa se pune o lingurita de planta). Se face zilnic gargara
cat se poate de adanc, dupa care ceaiul se scuipa. In timpul unei zile trebuie sa folositi
cel putin 2 litri de ceai. Din doua in doua gargare se poate bea cate o lingurita de ceai.
Vindecarea este garantata. Dupa ce dispare complet tumora, se consuma cateva luni ceai
depurativ, cu efect de impiedicare a reaparitiei cancerului. Formula:
300 g galbenele, 100 g coada-soricelului, 100 g urzica. Din acest ceai se bea o
inghititura la fiecare 20 de minute.

Reteta de curatare a limfei

Dimineata, pe stomacul gol, se bea un pahar cu urmatorul amestec: 1 lingura de sare

Glauber (sulfat de sodiu) la un pahar de apa. (Apa trebuie sa fie fiarta si racita sau apa
distilata). Separat, se pregateste un amestec din 2 litri suc de citrice (4 grapefruit-uri
mari sau 6 mici, 1-3 lamai, pana la 2 litri se completeaza cu suc de portocale), la care se
adauga 2 litri de apa. Amestecul se va consuma la 30 de minute dupa ce s-a luat sarea
Glauber, portionat in cantitati de 350-400 ml, luate la 20-30 de minute distanta, toata
ziua. Nu mancati nimic. Daca apare o senzatie puternica de foame, mancati cateva
portocale. Inainte de culcare se face o clisma - 2 litri de apa cu adaus de suc de lamaie.
Procedura se repeta trei zile. Ca rezultat, din organism se elimina limfa acida bolnava.

CEAI ANTICANCERIGEN
 Page 826 of 1147

Pentru persoanele care sufera de cancer recomand ceaiul din planta Larrea Mexicana.
Aceasta planta traieste in Mexic, dar se poate gasi in orice farmacie naturista din SUA
sau Europa de Vest, la un pret accesibil. De pe Internet am aflat ca doctorii nu sunt in
unanimitate de acord cu efectul acestei plante impotriva cancerului. Neindoielnica este
insa proprietatea ei de-a intari sistemul imunitar. Tatal meu a fost operat de cancer la
limba acum cinci ani de o stralucita echipa medicala de la Clinica de Chirurgie
Maxilofaciala a Facultatii de Stomatologie din Bucuresti (prof. dr. Ganuta si conf. dr.
Bucur). El continua sa bea acest ceai, se simte foarte bine si de la fiecare control se
intoarce acasa cu inima usoara. A primit planta de la un coleg a carui mama a luat ceaiul
cand avea metastaza si a murit dupa noua ani din alta cauza. Tatal meu a vorbit
doctorilor sai despre aceasta planta si a primit urmatoarele instructiuni, pe care le
respecta cu sfintenie: - se bea o data pe zi, o cana de ceai, dimineata pe stomacul gol; -
ceaiul se face din 1/2 de lingurita de praf de planta intr-o cana cu apa clocotita (nu se
foloseste lingurita de metal odata ce planta se afla in apa); - dupa ce s-a baut ceaiul (cat
se poate de fierbinte), o jumatate de ora nu se bea si nu se mananca nimic; - se bea
zilnic, dar daca se sare cate o zi din cand in cand nu face nimic; - dupa aproximativ
doua luni de tratament se recomanda una-doua saptamani de pauza. Atentie, ceaiul nu
este recomandat in cazul unor sensibilitati la rinichi sau ficat, tratamentul trebuie
intrerupt imediat daca urina devine inchisa la culoare sau daca ochii se ingalbenesc!

Un tratament pentru orice boli de oase, coloana si articulatii (reumatism, osteoporoza,

artroza), dar contraindicat suferinzilor de boli cardiovasculare

Draga redactie, cu toate ca acest tratament este de o simplitate extrema, practic il ridica
pe om din patul sau de suferinta in cateva ore. Si totusi am stat mult in cumpana pana
sa-l trimit spre publicare, caci socul termic poate pune in pericol viata bolnavului, daca
acesta nu va respecta intocmai conditiile 1, 2 si
3, mentionate mai jos.
Tratamentul l-am descoperit cand o vecina de 63 de ani a anchilozat din cauza durerilor
de picioare.
Examenul medical calificat si radiografiile au aratat ca suferea de osteoporoza,
osteoartroza si depuneri prin calcifiere pe coloana vertebrala. La inceput a primit si luat
un tratament cu supozitoare calmante + Cortizon. Nu prea au ajutat-o si trecand prin
suferinte de neindurat, ne-am mobilizat astfel: mai intai, bolnava a stat intr-o cada cu
apa sarata si fierbinte timp de o ora (asta pentru ca ea este foarte friguroasa). Imediat a
fost imbracata intr-un halat de baie flausat, care in prealabil fusese imbibat in apa rece
cu otet de mere si stors moderat, si apoi a fost infasata din cap pana in picioare intr-o
patura obisnuita si pusa intr-un pat ingust (de o persoana), cu saltea fara arcuri. Lipit de
latura patului se afla un calorifer incins si care a fost tinut cu termostatul dat la
maximum tot timpul tratamentului. Apoi peste bolnava si calorifer impreuna s-au pus
doua plapumi groase de lana. Esential este ca extremitatile corpului (maini, picioare,
cap) sa fie bine acoperite, desigur, exceptand fata. La inceput, halatul ud s-a uscat pe
bolnava insa, ea transpirand, l-a udat la loc de puteai sa-l storci. Timpul de lupta a fost
de doua ore bune, cand din bolnava a iesit un miros greu. In aceasta perioada, camera va
fi inchisa si tamaiata. Apoi bolnava se va schimba in lucruri calduroase si va mai sta
 Page 827 of 1147

inca trei ore in pat, acoperita. Extrem de important este ca in timpul tratamentului si
inca 6-12 ore dupa tratament, la bolnava sa nu ajunga nici un fel de frig (vant rece,
curent rece sau apa rece), deoarece prin asudare toti porii se deschid, iar trupul poate
absorbi cu usurinta orice vanticel.
Astfel, bolnava venita in carje a plecat si fara ele si fara dureri. Se recomanda dupa
tratament un repaos absolut. Apa de la frigider va fi eliminata cu orice pret, pentru
totdeauna. La nevoie, tratamentul se mai poate repeta cateva zile consecutive. Bolnava a
baut zilnic decoctul de la o telina, cu tot cu frunze, fiarta pana ce apa scade la jumatate.
Atentie mare! Dat fiind socul termic suportat langa calorifer, inaintea tratamentului,
bolnavul va trebui sa indeplineasca exact aceleasi conditii ca si inotatorii inaintea
plonjarii in apa:
1. trebuie sa aiba o inima sanatoasa si sa nu sufere de boli cardiovasculare (in cazul
nostru, tensiunea bolnavei a fost 14/8).
2. tratamentul sa-l efectueze cand e odihnit, pe nemancate si pe nebaute, adica inaintea
primei mese (ca sa nu mareasca inutil travaliul inimii si pentru ca foamea este de mare
ajutor in orice lupta intensa cu boala).
3. alcoolul, cafeaua si tutunul sunt interzise cu desavarsire, mai ales inainte si de-a
lungul orelor de lupta langa calorifer.

Tratamentul reumatismului cu urina

Se ia o carpa din bumbac curata si uscata, o bucata de nylon mai mare decat carpa, un
fular de lana si doua ace de siguranta. Apoi se merge la toaleta si se urineaza direct pe
carpa pe care o tinem in mana dreapta. Carpa trebuie udata in intregime, stoarsa bine,
apoi aplicata rapid pe locul bolnav.
(Eficienta tratamentului consta in necesitatea ca urina sa fie cat mai calda.) Deasupra se
pune nylonul, fularul, care se prinde cu cele doua ace de siguranta (daca se raceste
compresa, tratamentul nu mai are nici un efect). Procedeul se practica seara, inainte de
culcare. A doua zi dimineata, se scoate compresa, se spala locul cu sapun si apa calda,
apoi se sterge cu un prosop. Pe locul tratat se pune un strat gros de vata si deasupra
fularul de lana (trei-patru zile se protejeaza locul sa nu raceasca). Compresele cu urina
calda se pun 3-4 seri la rand. Prin ziua a treia, e posibil sa apara niste puncte mici, rosii.
Daca sunt putine, tratamentul se mai poate repeta o data. Daca eruptia e masiva,
tratamentul se intrerupe, fiind reluat abia peste 3-4 saptamani, cand iritatia dispare. O
femeie in varsta de 45 de ani, care mergea in baston, avand dureri mari la piciorul drept,
dupa tratamente zadarnice cu antiinflamatoare si cu namol, diferite injectii si alifii, a
apelat la reteta cu urina si dupa patru seri a aruncat bastonul. Nu stia cum sa-mi
multumeasca pentru sfatul dat. Nu uitati: urina trebuie sa fie proaspata si calda.

Tratament pentru piatra la rinichi

Se pune la fiert pe foc mic, cu capac, un litru de apa, in care se adauga 250 g radacina
de patrunjel, curatata si tocata maruntel sau data pe razatoare. Cand fiertura scade la o
cana, se strecoara lichidul si se imparte in trei cescute. Una se ia dimineata pe
nemancate, a doua la amiaza si a treia seara (tot pe stomacul gol). In rastimpul acestei
zile nu se mananca nimic, decat zeama de patrunjel. Pana a doua zi, piatra se transforma
 Page 828 of 1147

in nisip si se poate vedea cum se depune in urina adunata intr-un vas. Tot tratamentul
dureaza o zi. Cu acest procedeu l-am salvat pe fiul meu de la operatie. A doua zi,
medicii n-au mai avut ce sa opereze. Durerile au incetat de la prima ceasca.

Leac pentru TBC la plamani, chiar si in ultima faza

Un vecin de-al meu, externat din spital cu TBC in ultima faza, caruia medicii i-au spus
ca nu mai are nici o speranta, s-a vindecat cu reteta urmatoare: se umplu trei pungi de
nylon cu frunze de patlagina verzi, proaspete, bine indesate. Se spala, li se taie coditele,
se pun la fiert cu apa cat sa le acopere. Se fierb la foc mic, cu capac. Cand se inmoaie si
se strivesc usor, se amesteca cu 2 kg de morcov curatat, dat pe razatoare. Cand si acesta
este fiert bine, se adauga 2 kg de miere de albine si se mai fierbe totul cateva minute.
Cand se raceste putin, se pune in borcane de 800 g (ies cam 6-7 borcane). In cazuri
grave, ca cel pe care-l descriu, se dau doua zile cate trei lingurite pe zi, apoi se creste la
trei linguri pe zi. Vecinul meu s-a facut sanatos si, la primul control medical, doctorul i-
a spus ca n-a avut nimic la plamani. Si eu am luat trei luni acest gem de patlagina,
fiindca aveam trei puncte pe plamanul drept si expectoram sange. Aveam 45 de ani
atunci, acum am 82 de ani si nu mai am nimic la plamani.

Reteta pentru vindecarea metastazelor cancerigene

Conform retetei, compozitia respectiva trebuie sa fie luata de trei ori pe zi, cu o
jumatate de ora inainte de fiecare masa.
o lingurita din compozitie o data la trei ore.
Ingrediente: 500 g unt de casa (nesarat), 500 g untura proaspata de casa (nesarata), 500
g miere poliflora, 500 g lamai (cu tot cu coaja) tocate marunt, 500 g cafea macinata
(daca are tensiunea marita, se vor folosi doar 250 g de cafea).
Se amesteca totul (lamaile se taie in bucatele foarte mici, cu coaja cu tot) si se incepe
imediat tratamentul: cate o lingura de amestec, luata cu 30 de minute inaintea meselor
principale. Nu se face nici un alt tratament in paralel. Aceasta cura naturista este buna
pentru orice fel de metastaza.

Reteta pentru vindecarea leucemiei

Tratamentul consta in prepararea unui decoct din 5 soiuri de cereale: porumb boabe,
grau, ovaz, secara, mei. Obligatoriu, ele trebuie sa fie procurate din surse curate,
netratate chimic. Din fiecare soi de graunte se ia cate o lingura si se pune la fiert in circa
2 l de apa. Pe parcursul fierberii se mai adauga apa
fierbinte, astfel ca la final, cand cerealele s-au inmuiat, sa ramana 1 litru de lichid. Se
strecoara si se beau cate 2-3 pahare pe zi (nu neaparat inainte sau dupa mese),
dimineata, la pranz si seara. Gustul este acceptabil. Pare un tratament banal, dar a facut
minuni. Baiatul meu e acum student (mai ia cate zece zile pe luna din acest tratament),
iar de doi ani si jumatate analizele sunt de om sanatos.

Reteta batraneasca impotriva durerilor reumatice

 Page 829 of 1147

Se iau trei bucati de fiere de porc (vezica biliara, partea care se desprinde de ficatul
porcului) cu pielita cu tot si se introduc intr-o sticla cu gura larga, peste care se toarna
alcool rafinat sau tuica (fruntea tuicii - primul litru care se ia din cazan cand se fierbe).
Se astupa bine si se tine la macerat sase saptamani (cu cat este mai veche, cu atat este
mai eficace). Se foloseste lichidul pentru frectii pe locurile dureroase sau anchilozate,
dar numai seara, la culcare. Dupa o saptamana, veti vedea rezultatele.

Leac impotriva caderii parului

Se amesteca intr-un vas urmatoarele: 1 lingura de gaz lampant + 1 lingura otet de mere
+ 1 ou + 1 capatana de usturoi data pe
razatoare. Se fac carari pe tot capul si se tamponeaza mai intai radacina, apoi toata
lungimea parului, cu un tampon de vata inmuiat in amestec. Se lasa sa actioneze trei
ore, acoperindu-se capul cu o bucata de plastic (punga), apoi se spala parul in mod
obisnuit. Tratamentul se face o data pe saptamana, pana cand se observa ca parul
inceteaza sa cada, ba se si regenereaza, capatand o stralucire aparte.

Leac pentru inima

reteta contra aritmiilor si intepaturilor de la inima: 10 fire de patrunjel (cu radacina si

tulpina) se spala bine si se pun la fiert intr-un litru de vin alb sau rosu natural (de la
tara). Se fierb 3 minute, luandu-se spuma. Se adauga 100 g miere de albine si se mai
fierbe 4 minute. Se strecoara si se pune in sticle care au fost clatite inainte cu alcool.
Cand apar durerile de inima, se iau 3-4 lingurite pe zi.

Leac impotriva transpiratiei abundente

Reteta pe care o propun este folosita cu rezultate excelente contra transpiratiilor

abundente persistente, generale sau localizate in diverse parti ale corpului. Intr-un vas se
pun 200 ml apa + un pumn de frunze proaspete sau 1 lingura de frunze uscate de nuc si
se fierb domol, la foc potrivit, pana ce lichidul scade la jumatate. Se lasa sa se raceasca
si se adauga 1 lingura de miere la 100 ml ceai. Se beau timp de o saptamana cate 3 cani
de ceai (100 ml), de trei ori pe zi, dupa mesele principale. Concomitent, din acelasi ceai
se aplica comprese locale pe portiunile care transpira mai mult (subsuori, palme, laba
piciorului etc.). Contraindicatii: diabet, ulcer duodenal, hipertiroidie in stadiu avansat.
Preparatul trebuie folosit imediat. Dupa doua ore isi pierde taria, si chiar tinut la
frigider, dupa trei zile devine toxic.

Tinctura de tataneasa contra crapaturilor de pe talpi

In urma cu 15 ani, pielea de pe talpa stanga s-a intarit, iar ulterior a crapat, provocandu-
mi mancarimi care duceau pana la rani sangerande. Intamplator, sotia mea facuse un
preparat din radacina de tataneasa taiata marunt, pe care a pus-o intr-o sticla de culoare
inchisa, turnand deasupra (pana la dop), alcool de 50-60ˇ. Cu acest preparat, care are
efecte miraculoase si in caz de arsuri, m-am uns pe talpa si intr-o saptamana m-am
vindecat. Se aplica pe piciorul spalat si uscat, de doua ori pe zi.
 Page 830 of 1147

...Pentru vindecarea insomniei

seara, la culcare, insomniacii sa se intinda pe pat, cu capul la picioare, adica in partea

opusa fata de cum au dormit pana acum, obligand astfel corpul sa fie strabatut de fluxul
gravitational in sens opus. Dupa cum se stie, liniile de forta magnetice strabat si
dirijeaza lichidul existent in organism in sens invers, fara nici un efect secundar
daunator. Pana va obisnuiti, puteti proceda si altfel: prima parte a somnului sa se
desfasoare la un capat al patului, iar partea a doua - la celalalt capat (se imparte durata
somnului in doua). Procedeul este cat se poate de simplu, iar rezultatele uluitoare.
Nota: se va evita dormitul cu capul spre apus, pentru a lasa fluxul magnetic al
pamantului sa-si faca datoria.

...Pentru tratarea durerilor de picioare

Se pregateste un amestec din: o bucata de hrean rasa + o lingura de sare grunjoasa + o

lingura cu varf de faina alba + spirt medicinal (cat cuprinde, ca sa se formeze o pasta).
Se amesteca bine toate componentele si se intinde compozitia pe un bandaj. O seara se
aplica pe talpa dreapta, seara urmatoare
pe talpa stanga. Se repeta procedeul vreme de 10 zile, seara de seara. Daca boala e
veche, se face o pauza de 5 zile, apoi tratamentul se repeta. Separat: in fiecare
dimineata, cu o ora inainte de micul dejun, se ia o lingurita de polen, iar seara, dupa
cina, se bea o cana cu ceai depurativ (se gaseste la Plafar).

...Pentru revitalizarea si fortificarea organismului

- Ceapa si miere: intr-o sticla de 1 l se pun 150 g ceapa tocata marunt, 100 g miere
poliflora si se completeaza cu vin natural. Se lasa la macerat 10 zile, dupa care se
consuma cate o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.
- Ceapa, zeama de lamaie si patrunjel: 3 cepe + 1 radacina curatata de patrunjel + sucul
unei jumatati de lamai se baga in centrifuga. Sucul rezultat se bea dimineata, pe
stomacul gol.
- Macese si miere: peste 250 g macese uscate si zdrobite se pune 1 l de apa clocotita si
se lasa la macerat 12 ore. Se filtreaza si se amesteca cu 1/2 kg miere poliflora,
fierbandu-se pana la consistenta unui sirop. Se consuma cu apa minerala.
- Lapte de soia: peste 250 g boabe de soia bine spalate se pune 1 l de apa plata si se lasa
timp de 12 ore. Laptele rezultat se bea in ziua respectiva, iar peste boabe se mai poate
adauga inca 1 l de apa.
- Macerat de usturoi: 2 catei de usturoi pisati se macereaza vreme de o saptamana intr-
un sfert de litru de vin alb natural. Se bea cate o lingurita dimineata, pe stomacul gol.
Pentru rezultate bune, se recomanda ca o cura sa dureze trei saptamani.

...Pentru normalizarea glicemiei la diabetici

Se iau 3 stiuleti de porumb fara boabe (coceanul sa fie rosu) si se pun la fiert in 2 l de
apa, pe flacara mica, in vas acoperit. Cand lichidul se reduce la jumatate (1 l), se
 Page 831 of 1147

imparte in 4 cani a 250 ml fiecare si se bea toata cantitatea in decursul unei zile. Cura se
repeta trei zile. Se masoara glicemia inainte de a incepe tratamentul si la cateva zile
dupa.

...Pentru vindecarea cataractei

vreme de un an si-a pus zilnic o picatura de miere de albine in ochi. Curioasa de asa o
minune, cand femeia a plecat, m-am furisat dupa dansa rugand-o sa-mi spuna si mie
reteta exact. Iat-o, asa cum am “cumparat-o”: un varf de lingurita cu miere curata
(nefalsificata) se incalzeste putin ca sa se mai inmoaie. Se vara in ea degetul mic de la
mana dreapta si se ridica pleoapa de sus a ochiului drept, cu degetul aratator de la mana
stanga. Se unge marginea pleoapei, fara sa se atinga globul ochiului. Apoi se lasa
pleoapa in jos si se clipeste mult si repede. La fel se procedeaza si cu ochiul stang, care
trebuie
uns imediat dupa dreptul. Ustura putin, dar nu mai mult de o jumatate de minut. In cazul
cand se produce lacrimare, spalati-va fata, dar nu si ochii. Efectul se simte imediat:
privind in zare, percepem mult mai clar imaginile, chiar si dupa prima aplicare a mierii.

Reteta pentru tratamentul cancerului mamar

- In fiecare dimineata (dupa trezire) si dupa fiecare masa de peste zi se clateste gura cu
apa sarata (1 lingurita de sare grunjoasa dizolvata intr-un litru de apa).
- Se beau ceaiuri neindulcite, circa 2 l pe zi, folosind alternativ urmatoarele plante:
menta, busuioc, chimen, nuci, levantica, anason si valeriana. In caz de constipatie,
ceaiul de menta va fi indulcit cu miere de albine sau va fi inlocuit cu ceai de galbenele.
(Cele 7 plante recomandate au fost alese pe motivul ca ele nu pot fi atinse de cancer,
cumplita boala care ameninta nu doar omul, ci si regnul animal si vegetal.
Ele figureaza in vol. 5 al “Operelor alese” ale acad. I.C. Parhon, fiind recomandate -
prin analogie – ca anticancerigene.)
- Dupa fiecare masa se iau cate 1-2 lingurite sirop de busuioc (preparat cu miere). Poate
fi inlocuit cu infuzie de busuioc + miere.
- Seara se iau 2-3 picaturi de valeriana pe o bucatica de zahar sau 1-2 Extraverale.
- Se consuma zilnic miezul de la 10-15 nuci.
- Spalatul pe cap se face numai cu fiertura de frunze de nuc sau de flori de galbenele
(vara proaspete, iarna uscate).
- Alternativ, se pun pe san comprese cu frunze de nuc caldute (oparite in prealabil) sau
se maseaza usor sanul cu alifie de galbenele.
- Se mananca numai legume si fructe (fara carne, oua, lactate). Mancarea se
condimenteaza cu piper, cimbru, lamaie si mult patrunjel verde tocat. Uleiul (presat la
rece) se pune dupa ce mancarea e gata.
- Se mananca zilnic 2-3 catei de usturoi.
- Se beau sucuri de varza, telina, morcovi, sfecla rosie, fructe (in special fructe de
padure - macese, coacaze, catina, mure, coarne).
- Se mananca paine graham, doar 2 felii. Mai bune sunt cerealele incoltite (grau, ovaz).
 Page 832 of 1147

Tratamentul cu plantele descoperite de Parhon se urmeaza incontinuu, timp de 60 de

zile. Se face o pauza de 15 zile, dupa care se reia. Regimul vegetarian se tine minimum
doi ani de zile, dar cel mai indicat ar fi sa nu se renunte niciodata la el.
Tratamentul le este recomandat preventiv si persoanelor cu risc crescut de cancer, din
cauza antecedentelor familiale (rude bolnave).

Cum se vindeca colibaciloza

tinctura de ienupar - cate trei picaturi de trei ori pe zi, inainte de masa, dizolvate intro
lingurita de apa. Casete cu albastru de metil - reteta magistrala, recomandata de medicul
de familie, 1
caseta seara, la culcare, cu apa calduta, tinuta in gura, pana se inmoaie caseta si se poate
inghiti. Apa de izvor sau apa plata sau apa fiarta si racita sau apa distilata, fiindca apa de
la chiuveta are clor si o doza de colibacili si alte microorganisme intr-o proportie care
deranjeaza un organism in suferinta.
Caldura - intr-o sticla se pune apa fierbinte la meatul urinar, fiindca cistita produce
hipotermie si contractii dureroase. Alimentatie - fara sare si 80% vegetarian, fara zahar;
hidrocarburile ajuta la inmultirea bacteriilor E.Coli. Iaurt - in vagin se pune un tampon
de tifon inmuiat in iaurt, seara la culcare, sau se unge mucoasa cu ulei de catina, intern.
Ulei presat la rece - se tine in gura de trei ori pe zi, cine poate sa-l agite printre dinti,
cateva minute, si se scuipa. Atentie, este foarte toxic, nu se inghite nici o picatura, are
putere de extragere a toxinelor din cavitatea bucala si glandele salivare. Tratamentul se
face doua saptamani. Trebuie avut grija ca incaltamintea sa fie calduroasa si
imbracamintea la fel. Se poate bea ceai de coada-calului, un litru pe zi, indulcit cu miere
de albine sau nu.

Reteta contra chisturilor maligne

tratament care a constat in: control amanuntit prin iridologie;

polivitamine pe baza de grau incoltit; o cura de oua de prepelita, de 120 oua in 20 zile; o
cura de ulei de masline (virgin); ceai hepato-biliar (anticancerigen). In fiecare ceai
introduceam cate o pastila de argila “Favisan” (Lugoj) si puneam cate 5 picaturi de
tinctura suedeza din 40 de plante. Tot tratamentul a fost recomandat de mineralogul
Bazil Herdea din Deva (str. Aurel Vlaicu nr. 156, tel. 0254/21.37.52, 0723/88.97.73).
Am fost oprita de la toate alimentele care produc aciditate si s-a pus baza pe
mancarurile cu 100% alcalinitate. Tratamentul a fost dat pentru patru luni. Dupa o luna
si jumatate, cand mi s-a luat
din nou tensiunea, aveam 13 cu 7, asa cum o am si in prezent.

Pentru malarie

Eu am suferit aproape un an de malarie, o contractasem in timpul razboiului de la

tantarii din Delta Dunarii. Ma tratam cu chinina, dar aceasta ameliora doar temporar
boala. Intr-o zi, am surprins o discutie intre doua persoane care vorbeau despre malarie
si unul spunea ca la el in comuna era un medic care avea o fata bolnava de malarie si a
tratat-o cu multe medicamente, dar nu s-a facut bine decat dupa ce ia facut injectii cu
 Page 833 of 1147

Neosalvasan. Eu eram militar, faceam scoala militara de marina la Constanta, bani

pentru injectii nu aveam. In toamna anului 1943 am absolvit scoala, am fost avansat in
grad si concentrat. In primavara anului 1944, cand am ajuns pe distrugatorul “Regina
Maria”, m-am prezentat la infirmierul vaporului si i-am cerut sa-mi procure si sa-mi
faca injectii cu Neosalvasan. Mi-a spus ca mi le poate procura si mi le face pentru 500
de lei. I-am platit, mi le-a facut si de atunci nu am mai stiut ce este malaria. Dupa mai
mult de 20 de ani, locuiam la Timisoara, o vecina mi-a spus ca are o carte veche cu
multe leacuri si mi-a recomandat s-o citesc. Am rasfoit-o si acolo am gasit scris ca
malaria se vindeca cu injectii cu Neosalvasan.

Pentru pecingine

se ia o foaie dubla de ziar si se face o punga mare, conica. La varf se rasuceste ca sa fie
bine inchisa, iar la gura se taie drept, in asa fel incat sa se aseze cat mai bine pe o
suprafata plana. Aceasta punga se pune pe o bucata de geam curat si cu un chibrit se
aprinde la varf. Punga incepe sa arda incet, avansand in jos spre baza. Cand a ars pana
la jumatate sau putin mai mult, se ia de pe geam incet, fara sa cada scrumul de la hartia
arsa. Pe geam se depune un strat subtire de unsoare, aceasta se ia cu degetul si se unge
locul cu pecingine si in cateva zile se vindeca. Trebuie avut grija ca punga sa nu arda
prea jos, caci atunci ceea ce se depune pe geam dispare; de asemenea, geamul sa fie
rece, caci atunci rezultatul este mai bun.

Pentru pinten in calcai

Tratamentul: se iau doua ligheane, intr-unul se pune praf de sulf (piatra pucioasa, cum i
se mai spune in popor) si in celalalt apa calda. Se baga picioarele in apa calda si dupa
20 de minute se scot si fara sa se stearga se baga in ligheanul cu sulf, in asa fel incat pe
suprafata uda a talpii sa se lipeasca praful de sulf cat se poate. Se trage apoi o pereche
de ciorapi si se sta asa pana a doua zi seara, cand se scot ciorapii, se baga din nou
picioarele in apa calda si apoi in praful de sulf. Se pun iar ciorapii si asa se procedeaza
timp de o luna (30 de zile).

Reteta pentru tratarea tuberculozei (orice forma)

Ingrediente: 1 kg oua proaspete, 1 kg lamai, 1 kg zahar, 1 l coniac.

Mod de preparare: Ouale se spala bine si se aseaza intr-un borcan. Se toarna zeama
obtinuta de la 1 kg de lamai. Daca zeama nu acopera ouale, se mai adauga zeama de la
alte lamai. Se lasa borcanul acoperit 8 zile. In fiecare zi se amesteca ouale cu o lingura
de lemn. In ziua a 9-a, se ia 1 kg zahar si 1 l
coniac, se pune peste oua, se amesteca bine si se lasa inca 24 de ore la macerat. In acest
timp, se amesteca de mai multe ori. Dupa ce zaharul se topeste, se trage lichidul in sticla
si se astupa. In fiecare dimineata, pe stomacul gol, se bea cate un paharel de rachiu din
acest amestec. Nu este voie sa se bea decat un singur paharel. Am avut o forma de
tuberculoza foarte grava (pulmonara), dar de cand am folosit aceasta reteta, nu a mai
recidivat.
 Page 834 of 1147

Reteta contra tusei si astmului

Intr-o sticla de material plastic de 5 l se pune un strat de zahar de 1 cm, un strat de 1 cm

de frunze de podbal, apoi un strat de 1 cm de frunze de patlagina. Se continua cu un
strat de zahar, frunze de podbal, zahar, frunze de patlagina si tot asa, pana se ajunge la
gatul sticlei. Se toarna vin rosu pana se umple sticla. Daca vinul scade pe parcursul
celor 20 de zile, cat trebuie sa stea la macerat, la temperatura de 18ˇC, se mai
completeaza. Dupa perioada de macerare se strecoara si se pune in sticle inchise la
culoare, la loc intunecos si rece. Intrebuintare: se ia cate o lingurita de trei ori pe zi,
inainte de mese. Daca tusea este rebela, se ia cate o lingurita de lichid din ora in ora,
pana tusea dispare de tot. Durata de vindecare este de maximum 3-5 zile.

Un leac stravechi, pentru tratarea hepatitei acute si cronice

Carbune vegetal: pentru prepararea carbunelui vegetal sunt necesare urmatoarele plante
(in proportii egale, dar nu in cantitati foarte mari): - samburi de masline - samburi de
struguri - samanta de canepa - crengi de vita-de-vie - radacina de stevie - rostopasca
(partea aeriana a plantei: frunze + flori).
Modul de preparare: 1. samburii de masline, de struguri si samanta de canepa se ard, pe
rand, intr-un tuci, pana se carbonizeaza. 2. Radacinile de stevie si de rostopasca se
maruntesc, se usuca, apoi se incalzesc pana la carbonizare intr-un cuptor incins. 3.
Crengile de vita-de-vie (sa fie vechi si uscate de un an) se ard intr-un foc inabusit, dupa
care raman 24 de ore intr-un recipient inchis ermetic, transformandu-se in cenusa. 4. Se
amesteca in parti egale toate pulberile obtinute. Mod de administrare: in functie de
gradul evolutiv al bolii, se ia o lingura rasa din acest amestec, la intervale de 3-7 zile, de
preferinta intre mese, fie amestecandu-se cu o lingura de miere, fie dizolvandu-se intr-o
jumatate de pahar de vin rosu natural. Cei care nu suporta nici vinul, nici mierea pot
folosi suc de fructe sau ceai. In nici un caz nu se inghite praful gol. In forma acuta a
hepatitei virale sunt suficiente 10 doze. In forma cronica a hepatitei virale numarul de
doze este in functie de evolutia bolii. Atentie! In cazul hepatitelor complicate:
insuficienta hepatica acuta, colesteaza, ciroza hepatica decompensata, remediul are
eficienta scazuta.

Impotriva durerilor de masele

In Siberia, frictionau partea incheieturii mainii dinspre interior cu un catel de usturoi

taiat in doua. Apoi, usturoiul era maruntit si legat in zona pulsului. Mana trebuia
bandajata strans, pentru ca usturoiul sa se lipeasca bine de piele. Daca durerea e in
partea dreapta, usturoiul se leaga la mana stanga si invers.
Atentie! Inainte de a aplica usturoiul, mana trebuie acoperita cu un strat subtire de tifon.

Reteta pentru diabetici

 Page 835 of 1147

- Un pahar (200 ml) de ovaz nedecorticat se clateste cu apa rece, se toarna intr-un vas cu
capac si se opareste cu 1 l de apa clocotita. Se acopera cu capacul si se lasa sa se
infuzeze timp de douasprezece ore (20:00 - 8:00). Se strecoara prin trei straturi de tifon
si lichidul rezultat se bea in trei reprize, timp de o zi. Tratamentul dureaza trei luni, dupa
care se face pauza o luna. Ovazul ramas dupa strecurarea infuziei se da prin masina de
tocat carne. Peste masa rezultata se toarna 1 l de apa si se lasa sa fiarba timp de 20 de
minute. Se strecoara si se bea. Aceasta fiertura regleaza functiile ficatului la diabetici.
- 500 ml suc de ceapa se amesteca cu 500 ml alcool etilic (96%). Se administreaza cate
o lingura pe zi, ceva mai mult de o luna. Tratamentul poate fi repetat.

Leac pentru diareea la copii

Se ia o cana (100 ml) plina cu orez si 6-7 cesti de apa. Se fierb la foc mic, apoi fiertura
se strecoara. Copilul trebuie sa bea cate 1/3 de ceasca de lichid la fiecare doua ore.

Doua tratamente pentru reglarea menstruatiei abundente, insotita de dureri

- In acest scop femeile din China si Japonia folosesc radacina de pelinarita (sau pelin
negru).
Radacina uscata sau proaspata se taie marunt si se fierbe. Fiertura se strecoara si se beau
cate 50 ml de doua-trei ori pe zi, in functie de abundenta menstruatiei. Pentru 1 l de apa
se iau 4-5 radacini de pelinarita.
- O lingura de coada-calului uscata si maruntita se fierbe intr-un litru de apa. Daca
menstruatia este extrem de abundenta, se ia cate o lingura de fiertura la fiecare doua ore.
Cand ciclul incepe sa se normalizeze, se ia cate o lingura de fiertura de trei ori pe zi.

Tratament impotriva hemoragiilor interne si externe

Patru radacini proaspete de muscata se pun in 1,2 l de apa clocotita si se fierb timp de
20 de minute. In caz de hemoragie interna, se ia cate o lingurita de fiertura calduta la
fiecare 20 de minute.
Daca e vorba de o hemoragie externa, rana se clateste cu aceasta fiertura calduta si se
bandajeaza cu un tifon imbibat in aceeasi fiertura. Bandajul se schimba de trei ori pe zi.

Metoda traditionala de eliminare a toxinelor din organism

In acest scop, vracii rusi recomandau fiertura din coada-calului. Uscata si maruntita,
planta se prepara ca un ceai obisnuit si se bea peste zi, in loc de apa.

Leac naturist pentru combaterea colitei

Pentru 200 ml apa se ia cate o lingurita din plante uscate si maruntite de salvie, tintaura
si musetel.
Plantele se pun in apa clocotita si se fierb putin. Se bea cate o lingura de fiertura la doua
ore, de sapteopt ori pe zi. Dupa doua-trei luni, doza se micsoreaza, fiertura
administrandu-se din ce in ce mai rar.
 Page 836 of 1147

Leac naturist pentru combaterea catarului gastric

Se incepe cu o samanta pe zi si se ajunge la 20 de seminte, marind zilnic doza cu cate o

samanta. Ajungand la 20 de seminte, doza trebuie micsorata in fiecare zi cu cate o
samanta, pana se ajunge la zero. Semintele se beau dimineata pe stomacul gol.
Tratamentul este bun si pentru tratarea dispepsiei.

Leac naturist pentru tratarea pecinginilor (luate de la caini si pisici)

pecinginile erau frecate cu o stafida taiata in jumatate. De obicei, pecinginile dispar

dupa prima procedura.

Leacuri rapide, pentru neplaceri mari

- Cand sunteti obositi, dupa un efort intens sau o munca de durata, ungeti-va usor
palmele cu ulei de lavanda si frictionati-va tamplele, ceafa si trupul (fara combinatie de
alcool). Uleiul sa fie la temperatura pielii. Veti vedea efectul imediat.
- Daca aveti emotii mari sau traume psihice, frectionati-va tamplele, ceafa si trupul cu
un amestec de ulei de scortisoara si ulei de benzoe (incalzite la temperatura camerei).
- Pentru durerile sinusurilor frontale, ale ganglionilor din spatele urechii ori maxilarelor,
se vor face usoare frectii cu un amestec de ulei de rozmarin si muscata.
- In caz de sinuzita, e bine sa se aplice mamaliga calda (nu fierbinte!) pe nas si in
regiunea sinusurilor. Grabeste eliminarea infectiei.
- Contra guturaiului fanului: se fierb intr-o jumatate de litru de apa 20 catei de usturoi +
20 g ceapa + cateva fire de violete. Se bea cate o cana pe zi.
- Contra astmului: se prepara o infuzie de 5 g usturoi + 5 g lamaie (cu tot cu coaja) +
salvie cat cuprinzi cu doua degete. Se opareste totul cu un litru de apa. Se beau doua
cani pe zi.

Reteta contra acneei

Se tamponeaza de mai multe ori fata cu o felie de rosie proaspata. A doua zi, se
tamponeaza fata cu frunze de macris strivite. Se lasa fiecare remediu sa actioneze 30 de
minute, dupa care se spala fata cu apa rece. Pentru prevenirea acneei, se sterge cat mai
des fata cu o lotiune preparata din 100 ml suc
de rosii (facut proaspat in mixer sau prin stoarcere), 40 ml alcool de 90¡ si 1 ml de
glicerina.

Cum s-a vindecat bunica de cancer

Reteta: Se aduna galbenele proaspete si se taie marunt, flori, tulpini si frunze. Se pun la
fiert intr-un vas smaltuit 3 litri de apa si, cand clocoteste, se adauga 4 pumni de planta,
lasandu-se sa mai fiarba 5 minute la foc mic. Se lasa la infuzat, se strecoara si cat
infuzia mai este calduta, se fac spalaturi vaginale, dimineata si seara. Dupa ultima
spalatura, in vagin se introduce imediat un tampon de tifon imbibat in ulei de catina
 Page 837 of 1147

(astazi se gaseste la farmacie, bunica si-l prepara), care se lasa peste noapte, iar
dimineata se arunca. Ca alimente, bunica se hranea cu lapte nefiert, mamaliga, legume
proaspete din gradina, fructe si verzituri. Primavara, in loc de apa, bunica bea ceai de
urzica, iar dupa ce se coceau cerealele, fiertura amestecata din boabe de grau, secara,
ovaz si porumb.

Metoda rapida de tratare a gastritei

300 ml de apa se fierb de sase ori. Se da in clocot o data, se ia vasul de pe flacara, se

raceste, apoi iarasi se da in clocot si se raceste, si tot asa, de sase ori. Se consuma toata
cantitatea pe stomacul gol, inainte de masa. Dupa doua minute, se ragaie fortat de cinci
ori. Durerile vor disparea si nu mai reapar niciodata.

Cum s-a vindecat de diabet sotul meu

Vreme de doua saptamani, am facut urmatorul tratament: in 2 litri de apa clocotita se

pune o lingurita de musetel, o lingurita de galbenele si o lingurita de marul-lupului. Se
fierbe totul 5 minute si se lasa sa se raceasca. Cand lichidul e caldut, se strecoara si se
face baie 10 minute locului bolnav. Dupa baie se tamponeaza locul bolnav cu un
tampon steril si se aplica un pansament curat. Este uimitor cum dispar toate celulele
moarte de pe rana si din jurul ei si cum se regenereaza pielea. Acum, nici urma nu se
mai vede.

Pentru ulcer

300 g pojarnita (sunatoare) se pune sa fiarba la foc domol in 2 litri de apa, vreme de 30
de minute.
Se lasa in repaus 30 de minute, dupa care se filtreaza prin tifon, apoi i se adauga 500 ml
ulei de masline, 500 g miere naturala si 250 ml rachiu de prune de 42ˇ. Se agita sticla
cat mai energic, pana se obtine un amestec desavarsit. Mod de administrare: Dimineata,
pe stomacul gol (ca pansament gastric), se ia un galbenus de ou, bine amestecat cu o
lingurita de miere. Dupa 30 de minute, se iau 100 ml din amestecul descris mai sus, cu
30 de minute inainte de micul dejun. Doza se repeta cu o jumatate de ora inainte de
masa de pranz si de seara. Cu acest leac (sticla se agita inainte de folosirea emulsiei) s-
au vindecat complet toti cei care au respectat strict si regimul alimentar prescris pentru
ulcer.

Pentru alte boli de stomac

O sticla curata se umple pe trei sferturi cu flori de galbenele, fara a le presa. Peste ele se
toarna ulei de masline, pana se umple sticla, si se lasa la macerat (ferit de lumina)
vreme de 10 zile, agitand cat mai energic recipientul de doua ori pe zi. Se filtreaza prin
tifon. Se ia dimineata cate o lingurita, cu 30 de minute inainte de micul dejun.

Leac pentru ficat

 Page 838 of 1147

500 ml ceai de sunatoare se amesteca cu 500 ml ulei de masline, 500 g miere naturala,
100 ml suc de lamaie sau de catina si se lasa la macerat timp de 8 zile, agitandu-se sticla
de doua-trei ori pe zi. Se ia dimineata, pe stomacul gol, cate 100 ml amestec, cu 30 de
minute inainte de micul dejun. Dupa administrarea amestecului, se sta culcat pe partea
dreapta. Se respecta strict si regimul alimentar. Este un leac verificat de multi suferinzi
care au scapat de dureri.

Leac pentru reintinerire

Zilnic este bine sa se consume cate trei catei de usturoi, respectand in acelasi timp
alimentatia pe baza de hrana vie, netrecuta prin foc, in care predomina legumele de
sezon (baza e varza cruda). Hrana vie mentine organismul sanatos si frumos pana la cea
mai inaintata varsta.

In probleme dermatologice

Se prepara in mixer o pasta din cateva frunze de busuioc proaspat + cateva picaturi de
apa de argila. Se aplica pe zona afectata.

Contra afectiunilor renale

Se iau trei maini bune de coada-calului si se pun in 2,5 litri de apa argiloasa rece (se
amesteca praf de argila cu apa plata sau de izvor), lasandu-se sa se macereze 8 ore. Se
filtreaza prin tifon si se pun deoparte. Planta ramasa in tifon se pune la fiert cu alti 2,5
litri de apa, doua minute, dupa care se lasa la infuzat o ora. Se filtreaza si se amesteca
bine cu maceratul. Cand se foloseste, se incalzeste putin, dar nu peste 38ˇC. Este foarte
eficient in tratamentul cistitei (ca bai de sezut) si al infectiilor renale.

Dureri de dinti

Pe dintele dureros se aplica un tampon de vata imbibat cu suc de ceapa. Se prepara un

amestec din suc proaspat de morcovi si vodca, in cantitati egale. Pe dinte si pe gingie se
aplica un tampon de vata imbibat cu lichidul rezultat. Amestecul se pastreaza intr-o
sticluta intunecata, bine inchisa. Intarirea gingiilor si combaterea retractiei acestora Se
mesteca zilnic cate o bucatica de radacina de hrean.

Stomatite

Se prepara un amestec din 250 ml apa, 2 linguri de miere de albine si zeama de la o

lamaie.

Gripa

Peste doua cepe de marime mijlocie taiate marunt se toarna 500 ml apa clocotita si se
lasa sa se infuzeze timp de 20 de minute. Se administreaza indulcita cu miere de albine,
cate 200 ml infuzie de trei ori pe zi, intre mese si inainte de culcare. Tratamentul
 Page 839 of 1147

dureaza 10 zile. pntru a combate gripa indelungata care se incapataneaza sa nu treaca,

se recomanda sa consumati numai mere proaspete, date pe razatoare, cate 1-1,5 kg/zi.
Tratamentul dureaza 2-3 zile.

Tuse convulsiva

Peste 30 g flori de gutui (sau 50 g frunze de gutui) se toarna 1 l de apa clocotita si se

lasa sa se infuzeze timp de 15 minute. Infuzia se strecoara si se administreaza cate 100-
200 ml de trei ori pe zi sau in timpul accesului de tuse, care va fi calmat rapid.
Peste cateva radacini de hrean taiate in rondele se presara zahar si se lasa sa stea peste
noapte in loc intunecos. Siropul rezultat se administreaza cate 1-2 linguri pe zi.

Astm, tuse convulsiva, digestie lenta, spasme intestinale

Peste o lingurita de seminte de anason se toarna 100 ml apa clocotita si se lasa sa se

infuzeze timp de 10 minute. Se administreaza cate 100 ml infuzie, de trei ori pe zi, dupa
masa.

Guturai si sinuzita

De cateva ori pe zi se toarna in nas cateva picaturi de zeama de lamaie.

Se prepara un amestec dintr-o lingurita de suc proaspat de ceapa si o jumatate de
lingurita de miere de albine (de preferat miere de salcam).
Cu o pipeta se toarna in fiecare nara (fosa nazala) cate 2 picaturi, iar restul compozitiei
se bea.
Doua-trei proceduri sunt suficiente pentru insanatosirea completa.

Faringita

Peste 1 l de apa clocotita se toarna o mana de fructe de afin si se lasa sa fiarba pana
scade la jumatate. In caz de stomatite si faringite se clateste gura si se face gargara.
Acelasi decoct se foloseste sub forma de comprese in caz de hemoroizi sau la spalarea
eczemelor.

Constipatie

Peste 30 g cicoare uscata si maruntita se toarna 1 l apa clocotita si se lasa sa se infuzeze

timp de 10- 15 minute, dupa care se strecoara. Infuzia se administreaza cate 200 ml
dimineata sau cate 100 ml de doua ori pe zi, inainte de masa.

Diaree

Intr-un litru de apa clocotita se pune o mana de foi maronii de ceapa si se lasa sa fiarba
timp de 10 minute. Se administreaza cate 500 ml pe zi.
 Page 840 of 1147

Diaree, scorbut si afectiuni catarale

Peste 100 g afine se toarna 1 l de vodca si se lasa sa se macereze in loc intunecat si

racoros timp de doua saptamani. Se administreaza cate 15-20 g de tinctura.

Ulcer gastro-duodenal

Timp de o luna se bea de patru ori pe zi cate 100 ml suc de cartofi cruzi. Se poate
adauga suc de morcovi sau miere de albine dupa gust. Sucul se administreaza cu 10
minute inainte de masa. Timp de o luna se consuma suc de varza proaspata, cate 150 ml
de trei ori pe zi, cu 10 minute inainte de masa.

Migrene

Se aplica pe frunte cataplasme cu felii de ceapa cruda. Migrena dispare in cel mult 30
de minute. Pe tample se pun comprese cu zeama de lamaie.

Otita

O data pe zi se toarna in ureche cate 1-2 picaturi de zeama de lamaie.

Menstruatii insotite de dureri

Peste 30 g radacini de anason se toarna 1 l de apa clocotita si se lasa sa fiarba timp de

15 minute. Decoctul se strecoara si se administreaza cate 100 ml, de trei ori pe zi, dupa
mesele principale.

Remediu vermifug

Se zdrobesc coaja, pulpa si semintele unei lamai. Lamaia zdrobita se lasa sa se

macereze timp de doua ore in 300 ml de apa fiarta, la care s-au adaugat 2-3 lingurite de
miere de albine. Lichidul rezultat se strecoara si se bea inainte de culcare.

Guta

Se bea zilnic cate 0,5 - 1 l de compot din mere, indulcit cu miere de albine dupa gust. Se
coace in cuptor un nap cu tot cu coaja. Dupa ce s-a racorit putin, napul se taie in doua si
cu jumatatile lui se frictioneaza locul afectat de guta. Se iau flori de musetel uscate si
maruntite si ulei de masline in proportie de 1:8. Ingredientele se incalzesc prin metoda
„bain-marie” timp de o ora sau se toarna intr-o sticla, care nu se inchide ermetic, si se
lasa sa se macereze la soare timp de 4 zile, dupa care se strecoara. Uleiul rezultat se
foloseste la frectii.
 Page 841 of 1147

Dureri reumatice

Peste o capatana de usturoi data pe razatoare se toarna 200 ml ulei de masline si se lasa
sa se macereze timp de 2-3 zile. Maceratul rezultat se utilizeaza la frectii ale locurilor
dureroase.

Dureri reumatice, litiaza urinara, menstruatie neregulata

Peste 50 g seminte sau radacini de patrunjel se toarna 1 l de apa clocotita, se lasa sa

fiarba timp de 5 minute, dupa care se mai lasa 15 minute sa se infuzeze. Se
administreaza cate 100 ml de doua ori pe zi, inainte de masa.

Crapaturi ale sanilor

Peste o mana de samburi de gutui se toarna 150 ml apa clocotita si se lasa sa se infuzeze
timp de 25- 30 de minute. Infuzia se aplica pe sanul afectat sub forma de compresa.

Pistrui

Pielea se frictioneaza cu suc proaspat de ceapa. Peste o ceapa taiata marunt se toarna
100 ml otet de mere si se lasa sa se macereze timp de 2-3 zile. Cu maceratul rezultat se
frictioneaza pielea de 2-3 ori pe saptamana. Peste 2-3 castraveti de marime mijlocie,
taiati in cubulete, se toarna 500 ml lapte crud si se lasa sa se macereze timp de trei zile.
Maceratul rezultat se aplica de cateva ori pe piele si pistruii vor disparea fara urma.

Negi

Negii se ung de doua ori pe zi cu zeama de papadie.

Coaja de la doua lamai se lasa sa se macereze timp de 8 zile in 500 ml otet de fructe.
Negii se umezesc de doua ori pe zi cu maceratul rezultat. Procedura se repeta pana la
disparitia lor.

Masca pentru pori dilatati

Se prepara un amestec din seminte macinate de castravete, dovleac si pepene galben,

luate in proportii egale. Peste 2-3 linguri de amestec se toarna doua linguri de smantana
si se amesteca pana devin ca o pasta. Masca se aplica pe fata si se lasa sa actioneze timp
de 30 minute, dupa care fata se clateste cu apa calduta.

Leac pentru unghii sfaramicioase, care se exfoliaza

De doua ori pe zi, timp de 10 zile, unghiile se ung cu zeama de lamaie sau suc de ceapa.

Lotiune astringenta pentru ten gras si pentru combaterea ridurilor

 Page 842 of 1147

Cojile de la doua gutui se lasa sa se macereze cateva zile in 300 ml vodca. Se aplica pe
fata de doua ori pe saptamana.

Leac pentru combaterea acneei

Peste 75 g frunze de laptuca se toarna 1 l de apa clocotita si se lasa sa fiarba timp de 20-
30 de minute, dupa care se strecoara. Decoctul rezultat se aplica pe fata si se lasa sa
actioneze timp de 20 de minute, dupa care se clateste cu apa calduta.

Un remediu atotputernic: Tinctura de propolis

Se pun intr-o sticla de culoare inchisa 50 g propolis solid (cumparat de la apicultori),

500 ml alcool alimentar in dilutie de 30%. Se tine sticla intr-o oala cu apa calda cateva
ore. Apoi se agita zilnic, timp de o saptamana, pana se topeste.
Se beau 30 de picaturi, intr-o cescuta cu 100 ml apa calda, de trei ori pe zi, inainte de
masa. Este contraindicata administrarea lui cu orice fel de ceai, doar apa simpla, care in
contact cu picaturile se face laptoasa.
Intern: se recomanda pentru toate infectiile renale, calculi si nisip, chiar si la vezica
biliara. Ajuta la inmultirea anticorpilor si revitalizeaza ficatul. Pentru afectiuni digestive
se iau doar 10 picaturi, dupa masa.
Extern: se tamponeaza eczemele, ranile infectate, intepaturile de insecte, locurile cu
iritari alergice ale pielii. Se ung incheieturile cu dureri reumatice si gatul, in caz de
raceala, bronsite si laringite.
Extern, se poate folosi la copii numai dupa varsta de trei ani.

Reteta-minune contra reumatismului

La o jumatate de litru spirt medicinal se adauga 2 lingurite sare de lamaie si 2 lingurite

sare fina de bucatarie. Se lasa la macerat 7-10 zile, agitandu-se zilnic. Cand perioada
expira, solutia se foloseste la frectii si comprese. Frectiile se fac zilnic, de doua ori,
lasand sa se usuce spirtul pe piele. Si compresele
se lasa sa se usuce pe locul dureros. Cu acest tratament eu am scapat de dureri, dar tot
mai fac frectii o data pe saptamana, preventiv.

Bautura emolienta cu miere, recomandata in astmul bronsic

Intr-o punguta de panza foarte curata puneti 125 g seminte de in. Introduceti-o intr-un
vas cu 400 ml de apa. Fierbeti pe foc domol, pana obtineti un lichid vascos. Luati vasul
de pe foc, lasati compozitia sa se raceasca, apoi adaugati zeama de la trei lamai si 400 g
miere de buna calitate. Puneti amestecul intr-un borcan de culoare inchisa si lasati-l la
macerat 2-3 zile, la rece, dupa care preparatul este gata. Luati cate o lingurita inainte de
fiecare masa. Este un excelent emolient in afectiuni bronsice si cu rezultate deosebite in
astmul bronsic.

Bautura reconfortanta pentru anemici

 Page 843 of 1147

Luati 2 oua de la gaini crescute la curte, spalati-le bine si puneti-le asa, intregi, intr-un
borcan. Turnati peste ele zeama de la o jumatate de kilogram de lamai. Lasati borcanul
acoperit timp de 24 ore, interval in care o parte din calciul continut in coaja oualor trece
in sucul lamailor. Scoateti apoi ouale, spargeti-le si separati galbenusurile, pe care le
frecati bine cu o lingura de zahar si un pachetel de zahar vanilat, dupa gust. Amestecati
zeama de lamaie din borcan cu galbenusurile astfel pregatite si cu 250 g de miere.
Albusurile nu se folosesc. Pastrati amestecul la rece, in frigider. Inainte de masa, dati
copiilor sa bea cate o lingura din acest preparat diluat cu sifon sau apa minerala.

Alifie contra micozelor

reteta veche, si anume: se iau o ceapa tocata marunt, 50 ml ulei de floarea-soarelui,

ceara de albine, cateva granule de tamaie. Toate ingredientele se pun pe foc pana ce se
omogenizeaza (ceapa se va dizolva complet). Se vor separa doua substante: una fina,
omogena, care se va folosi drept unguent pentru zona afectata (ce se va usca complet),
cealalta compusa din resturi, care se vor arunca.

Leacuri pentru ficat

1 kg de sunatoare uscata si maruntita se fierbe in 5 litri de apa, pana ce lichidul se

reduce la jumatate.
Se strecoara, se lasa sa se raceasca putin, apoi se adauga 1 kg de miere de albine
poliflora. Se pune continutul in sticle si se pastreaza la frigider. In fiecare dimineata, cu
o jumatate de ora inainte de masa, se iau 100 ml din acest sirop. Rezultatele sunt foarte
bune. Cu aceasta reteta, nasul meu s-a vindecat de icter negru. 50 g pelin, 50 g troscot,
50 g patlagina, 50 g anghinare, 50 g sunatoare. Plantele se fierb in 5 litri de apa, pana
ramane un litru. Se adauga 1 kg miere de albine poliflora peste ceaiul strecurat si se mai
fierbe pana ramane inca o data 1 litru. Se ia cate un paharut mic, de tuica, de trei ori pe
zi, inainte de masa. Tot timpul tratamentului se bea ceai de sunatoare in loc de apa. Se
face pauza o luna.

Leac contra caderii parului

Se taie rostopasca marunt, se umple o sticla de 1 l pe trei sferturi, se toarna deasupra

otet de mere si se lasa la macerat timp de trei saptamani. Se filtreaza si se frictioneaza
capul la fiecare doua zile.

Abcese dentare

Pana mergeti la dentist, puteti domoli durerea aplicand pe gingie cataplasme groase cu
argila rece. Se lasa 2 ore, apoi se schimba. Argila se inmoaie cu apa sau ceai pana se
face o pasta moale, care se pune intre doua bucati de tifon, apoi se aplica pe gingie.

Remediu cu ardei iuti contra durerilor sciatice

 Page 844 of 1147

intr-o sticla de lapte cu gura larga se pun 18 ardei iuti (rosii)

maruntiti, peste care se toarna 100 ml tuica curata de fructe de 40 de grade. Se lasa la
macerat 10 zile, langa o sursa potrivita de caldura. Se strecoara si se trage la sticlute
mici, de culoare inchisa. Se aplica pe un tampon de vata, cu care se unge partea
dureroasa (de obicei, seara, la culcare). Preparatul actioneaza rapid asupra sciaticii si
boala nu recidiveaza. Daca apar iritatii pe piele, se recomanda ungerea in prealabil cu
alifie de galbenele.

APA VIE

Gianina M. din Lugoj ar fi trebuit să fie demult pe lumea cealaltă. La 17 ani are un
cancer mai vechi. Au trecut deja trei ani, boala ei e perfect stabilă şi fata trăieşte ca tot
omul sănătos. S-a făcut bine bând în fiecare zi "apa vie", produsă la Râmnicu - Vâlcea
de gulerele albe ale Institutului Naţional de Cercetare pentru Tehnologii Criogenice şi
Izotopice. Apă sărăcită în deuteriu, au numit-o cercetătorii; lumea i-a zis direct "apă
miraculoasă".
"De trei ani, Gianina bea numai apă din aceasta, cam un litru jumătate pe zi şi nu mai
foloseşte deloc citostatice. Mama îi prepară şi supa cu apa respectivă. Nu a făcut
metastază, deci practic e ca şi vindecată", ne-a spus doctorul Nicola Trăilă, şeful Clinicii
de chirurgie oncologică din Spitalul Municipal Timişoara. Numai cu apa a prelungit
vieţile a câteva zeci de canceroşi. "La cazurile avansate nu a vindecat boala, ci a dublat
durata de viaţă. Cele mai bune rezultate au fost la cazurile incipiente, la copii şi la tineri.
Iar la chimioterapie taie greaţa, bolnavul nu mai varsă şi e mai puternic. Atenţie, nu este
un medicament, ci doar completează medicamentaţia", ne-a mai explicat doctorul
Trăilă. Şi el bea zilnic apă, dimineaţa, în ceai. Ca să aibă efect, trebuie să bei fără
pauze.
Japonez îndrăgostit de apa miraculoasă: a luat 20 de tone
Există, însă, un japonez care se şi îmbăiază în "apă vie" cumpărată din România. Avea
un cancer esofagian şi doctorii îi mai dăduseră câteva luni. Profesor universitar fiind,
ştia de apă. A luat avionul din Tokyo, s-a dus la Râmnicu - Vâlcea, s-a întors acasă cu
promisiunea că i se pun rapid 20 de tone pe vapor. Au trecut opt ani, omul se simte ca şi
cum n-ar fi fost bolnav niciodată. "A ajuns cel mai înfocat fan al apei. Zice că se
îmbăiază în ea fiindcă e bună pentru epidermă, ba chiar îşi face şi sake din ea", râde
profesorul Ioan Ştefănescu, directorul institutului. Şi el bea de vreo 15 ani, la cafea.
"Aproape toată lumea din secţie consumă şi de aia sunt toţi foarte zglobii şi cu poftă de
viaţă", zice. S-au făcut cercetări pe şoareci şi pe găini; rezultatul a fost că cei adăpaţi cu
apă vie au trăit mai mult şi au fost mai sănătoşi. Deuteriul este un izotop al hidrogenului
considerat responsabil pentru îmbătrânire şi nu numai. Cu cât ai mai puţin deuteriu în
sânge, cu atât e mai bine, zic cercetătorii.
Doctorul dermatolog Ioan Nedelcu a folosit apa pe pacienţii săi. A şi creat o gamă de
creme pentru întreţinere pe bază de apă echilibrată în deuteriu. "Încetineşte îmbătrânirea
cutanată, e spectaculoasă. Şi pentru acnee e grozavă, şi pentru psoriazis. Mi-a luat patru
ani să realizez această gamă, iar acum conţine 19 produse diferite pe bază de apă.
Produsele sunt unice, dar nu foarte cunoscute. Pentru a populariza linia este nevoie de
multe sute de mii de euro, dar nu am aceşti bani", spune doctorul Nedelcu.Mai demult
au ajuns la institut şi nişte cercetători de la NASA, dornici să ia apa pe Marte, pentru
 Page 845 of 1147

"un transport de fiinţe vii". Au studiat, s-au minunat, dar urmarea nimeni n-o ştie. Asta
s-a întâmplat după ce invenţia fusese copleşită de premii şi medalii, la Saloanele de la
Bruxelles, Geneva, Londra şi Budapesta.
Ungurii cumpără jumate din producţie, japonezii - 15%
Cum s-a "născut" apa? S-a întâmplat prin anii &#039;80 şi a avut doi "tătici"; unul este
chiar directorul institutului de astăzi. Atunci ei studiau apa grea. La apa vie au ajuns fără
să vrea, că intra în tehnologia de producere a apei grele. Abia după patru ani au
obţinut... un litru de apă săracă în deuteriu. "Primul nostru şoc: nu avea nici un element
de toxicitate, nici o urmă de nenatural. Prin &#039;86 am obţinut şi brevetul, iar
bolnavii au început să curgă la uşa institutului", zice profesorul Ştefănescu.
Afacerea a început odată cu un anunţ - un ungur cumpăra sute de tone de apă. "Noi ne
chinuiam cu un litru... ce să facă, ăla, domne, cu sute de tone? Ne-a cumpărat o tonă, a
doua şi am început să ne dezvoltăm. Noi, până la el, nu ştiam că e atât de bună pentru
sănătate. Prin 2000 exportam până la 150 de tone pe an (adică 150.000 de litri). El o
cumpăra de la noi ca apă distilată, îmbuteliată sub un nume ales de el, şi o vindea
bolnavilor ca apă potabilă, terapeutică". Pe sticlă nu scria unde e făcută. Când ungurul
n-a mai putut plăti, directorul şi-a luat alt partener. Inginerul Cristian Mladin s-a angajat
să cumpere şi să plătească regulat. Directorul i-a făcut şi un transfer de brevet, legal, iar
acum partenerul său este cel care o produce în institut şi o vinde mai departe sub
numele de Qlarivia. O jumate de litru costă 15 lei şi conţine de cinci ori mai puţin
deuteriu decât apa obişnuită.

Cel mai mult o cumpără tot ungurii (40%-50%) şi japonezii (10-15%). Restul se duce la
românii bolnavi şi la câţiva pacienţi din SUA, Germania şi Turcia. Însă un american a
cumpărat 180 litri fără a fi bolnav, numai pentru întreţinere. "Ne aflăm exact unde
trebuie. Procentul vânzărilor în ţară e în creştere, mergem cu paşi mărunţi, pentru a testa
piaţa. Exportăm maximum 150 de tone pe an fiindcă e încă afacere la scală mică", zice
inginerul Mladin. E scumpă fiindcă se face puţină apă, iar 60% din preţul de cost e
energie pură. "Una e să distribui cu furgoneta, alta cu camionul. E mai mult un hobby,
deocamdată trăiesc din alte afaceri", zice stăpânul afacerii.
Dacă respiri pe instalaţia de îmbuteliere, o speli opt ore
La institut, apa se produce continuu, zi şi noapte, într-un turn înalt de 30 de metri care
"munceşte" 8.000 de ore pe an, cu cinci angajaţi. E ca un imens cazan: se pompează apă
normală de Bistriţa, urcă pe conducte până în vârf, este distilată, curăţată de deuteriu şi
revine jos, în jet anemic, pe un furtunaş. Se pune în nişte containere din plastic alb, se
ozonifică, se decontaminează, apoi merge în altă parte, la instalaţia de îmbuteliere. Asta
e ca-n filmele SF, a costat 70.000 de euro - e un soi de vitrină perfect curată, cu
comandă computerizată şi plină de tot soiul de ţevi, furtune şi orificii.
Vreo patru oameni îmbrăcaţi în alb, cu măşti, mişună concentraţi pe lângă ea.
Dacă respiră vreunul pe instalaţie, dacă strănută sau dacă lasă o amprentă pe anumite
piese, trebuie spălată toată instalaţia! Iar spălarea durează opt ore. În alt birou se face
analiză izotopică a apei, cu nişte aparate de o "tehnologie incredibilă"; nişte fire
ultrasubţiri, de abia le vezi cu ochiul liber. Prin ele circulă tot felul de substanţe. Numai
instalaţia asta a mai costat un milion de euro. Scump, dar merită. Căci "părinţii" apei vii
sunt siguri că invenţia lor va salva multe vieţi, de aici încolo.
 Page 846 of 1147

10 MODURI ÎN CARE POȚI FOLOSI ASPIRINA

de Consuela Stratulat, 16 Jan 2015 13:13

Aspirina este cel mai cunoscut remediu pentru cap, dar poate fi folosită și în alte
scopuri. Vezi cum te ajută în locuință.
1. Vindecă mușcăturile de insecte! Pur și simplu pune aspirină pe mușcătură și vei
vedea cum durerea sau senzația de arsură va dispărea treptat.
2. Poate fi folosit ca dezinfectant de mâini! Dacă amesteci aspirina cu zeamă de lămâie,
obții un săpun care te va scăpa de bacterii și de petele de iarbă, cafea sau țigări de pe
mâini.
3. Te scapă de mătreață! Zdrobește două aspirine și amestecă-le cu șamponul pe care îl
folosești la o spălare. Aplică pasta obținută pe păr și las-o să acționeze două minute,
clătește-te și repetă procedura. După ultima clătire, vei vedea cum părul tău va rămâne
curat și sănătos!
4. Te scapă de mușcăturile de pe gât! Dacă ai avut o noapte pasională și te-ai trezit cu
un semn într-o zonă vizibilă, pur și simplu masează zona cu aspirină și clătește-te cu o
picătură de apă. Dacă vânătaia nu dispare, atunci apelează la un corector.
5. Prelungește viața florilor! Pur și simplu adaugă câteva aspirine pisate în vaza cu flori
și vor rămâne proaspete mai mult timp.
6. Înlătură petele de pe haine! Pune câteva aspirine în apă și aplică soluția obținută pe
pată.
7. Te scapă de iritațiile de pe piele! Indiferent că ai o simplă iritație sau o ciupercă pe
piele, folosește o soluție compusă din câteva aspirine zdrobite și pudră de talc. Aplic-o
pe zona afectată de două ori pe zi și vei vedea cum pielea ta se va vindeca!
8. Elimină petele de transpirație! Înainte să arunci tricoul alb, pătat de transprație,
încearcă să zdrobești două aspirine și să le amesteci cu jumătate de cană de apă caldă.
Aplică soluția pe pată și las-o să acționeze două-trei ore.
9. Te scapă de negi! Zdrobește câteva aspirine și aplică-le pe neg, apoi protejează-ți
degetul cu un plasture și lasă soluția să acționeze câteva ore. Repetă procedura zilnic,
până când vezi că negul dispare.
10. Tratează bătăturile de la picioare! Pur și simplu amestecă șase aspirine zdrobite cu
½ lingură de suc de lămâie și ½ lingură de apă. Aplică pasta pe bătătură și învelește-ți
zona afectată într-un prosop umezit în apă caldă, apoi pune o pungă de plastic pe
deasupra. Stai așa pentru zece minute, înlătură prosopul și punga de plastic, apoi
masează bătătura cu piatră ponce.

I. Intaritoare pentru imunitate

 Page 847 of 1147

Transpiratii la baia de aburi

Pe vremuri, mai fiecare oras romanesc avea o baie comuna de aburi, loc de intalnire
saptamanala, mai cu seama pentru barbati. Fara explicatii stiintifice, ei simteau ca, mai
ales iarna, caldura umeda le face bine la sanatate. Un adevar confirmat astazi de stiinta:
temperaturile ridicate nu activeaza doar circulatia, ci in acelasi timp stimuleaza si
formarea de celule imunitare. Excitatia produsa de
aerul fierbinte pe mucoase ajuta mai ales la respingerea virusilor racelii. Cand
mucoasele sunt puternic irigate cu sange, virusii nu se pot fixa pe ele atat de usor.

Domnia papucilor
Cat stati acasa, incaltati-va neaparat cu papuci caldurosi. Picioarele reci declanseaza
guturaiul, afirma cativa cercetatori britanici de la „Common Cold Center“, de pe langa
Universitatea Cardiff. In cadrul studiului lor, participantii care faceau bai reci la
picioare contractau de
doua-trei ori mai frecvent o viroza decat restul subiectilor. Explicatia este urmatoarea:
scaderea temperaturii blocheaza activitatea leucocitelor, care combat virusii.

Traiasca iaurtul!
Produsele lactate naturale, nepasteurizate, cu bacterii probiotice, intaresc „politia
intestinala“, cu care corpul se apara singur impotriva germenilor patogeni. Iaurtul creste
proprietatea anumitor celule de a digera microbi si ajuta la formarea de celule
imunitare. Cu o conditie: sa fie consumat zilnic. Este important sa nu folositi mereu
acelasi tip de iaurt (kefir, lapte acru), intrucat producatorii intrebuinteaza culturi
bacteriene diferite.

Kiwi si mango
Pentru combaterea infectiilor, corpul nostru consuma cantitati mari de zinc si vitamina
C. De aceea, in cursul iernii, este necesar sa-i aprovizionam regulat
depozitele. Kiwi contine foarte multa vitamina C. Mango ne pune la
dispozitie zincul. Va propunem o masura profilactica absolut delicioasa: taiati in bucati
mici un mango si doua kiwi si zdrobiti-le pana obtineti o crema pufoasa. La sfarsit o
puteti indulci cu putina miere.

Paine cu usturoi
O capatana de usturoi ne apara, cu adevarat, de infectiile gripale? Pana ce oamenii de
stiinta vor ajunge la un consens, cercetatorii britanici au descoperit ca fanii usturoiului
sufera mai rar de tuse si guturai. Iar daca se imbolnavesc totusi, raceala lor trece cu trei
zile si jumatate mai repede decat a celorlalti. Pentru a preveni imbolnavirea, e nevoie sa
mancati usturoi zi de zi, minimum trei saptamani, cel mai bine taiat marunt si presarat
pe o felie de paine unsa cu unt. Un amanunt important: numai usturoiul crud are acest
efect.

II. Stimulente pentru suflet

Pete de culoare
 Page 848 of 1147

Iarna poate fi deosebit de cenusie. Nu doar norii si ploile care tin locul zapezii
incetoseaza culorile peisajului, ci si creatorii de moda, care imbraca femeile in negru si
tonuri de gri. Pentru a lupta cu depresia, psihologii ne sfatuiesc sa ne inveselim macar
casa, cu pete de culoare, alegand covoare sau pleduri in nuante vii si impodobind
incaperile
cu flori. Culorile exercita o influenta puternica asupra starii noastre de spirit: cele mai
multe perceptii senzoriale ajung la creier prin intermediul ochilor.
Tonurile cromatice aducatoare de fericire sunt: rosul (ne face activi), portocaliul (ne
insenineaza) si galbenul (sporeste optimismul).

Mancati iute si piperat

Nu acrul ne stimuleaza, ci iutele. Condimentele cum sunt ardeiul iute, piperul de
Cayenne si hreanul lasa in urma lor, in gura, mici impulsuri dureroase. Creierul
reactioneaza la ele, comandand organismului sa-si fabrice propriile analgezice, care
induc totodata sentimentul de bine interior. Specialistii numesc acest fenomen „Pepper-
High-Effect“ (efectul euforizant al piperului). Sugestie: taiati cativa ardei iuti in sosul
pentru spaghete sau preparati-va un sos mexican Tabasco, amestecand suc de rosii cu
ardei iuti, sare, otet si alte condimente, dupa gust. Daca la prima incercare l-ati nimerit
prea iute, potoliti-va arsura de pe limba cu iaurt, lapte, banane sau inghetata.

Placerea de a mirosi
Aromele proaspete actioneaza asupra noastra la fel ca o baie fierbinte, dupa o zi
obositoare, insa mult mai rapid. Moleculele infinitezimale patrund in nari, fiind conduse
prin 20-30 milioane de celule olfactive direct in centrul senzorial. Cele mai bune
stimulente olfactive se gasesc in toate magazinele: scortisoara, lamaile si menta.

Atipeala care incarca bateriile

Somnul scurt de dupa-amiaza, care ar trebui sa dureze in jur de 30 de minute, este un fel
de portie de hibernare. Influenta lui pozitiva asupra corpului si a psihicului s-a
demonstrat stiintific: potrivit unui studiu publicat recent in Grecia, cate o siesta de trei
ori pe saptamana imbunatateste productivitatea, impulsioneaza buna dispozitie, reduce
stresul si protejeaza inima. In SUA, firmele au amenajat camere de odihna pentru
atipeala angajatilor la birou. Cautati o incapere mai retrasa, unde puteti incuia usa , si
atipiti cu capul pe un birou, folosindu-va bratele drept perna.

Alimentele care ne fac fericiti

In orice supermarket bine garnisit se gasesc alternative demne de luat in seama fata de
pilulele antidepresive prescrise de doctori. Substanta responsabila pentru buna noastra
dispozitie se cheama triptofan si este un aminoacid ce participa la producerea
serotoninei, cea care declanseza in creier sentimentele pozitive.
Iata topul alimentelor detinatoare de triptofan in cantitati apreciabile:
* suc de lamaie (preparat proaspat, din zeama si coaja alba din interior) – 450 mg la 100
ml
* cascaval cu gauri - 430 mg la 100 g
* ton - 300 mg la 100 g
 Page 849 of 1147

III. Balsam pentru piele si par

Clatitul cu lamaie
Zeama de lamaie readuce luciul parului degradat de frig, de purtarea caciulii si de aerul
uscat al iernii. Stoarceti o jumatate de lamaie in jumatate de litru de apa calda. Dupa ce
v-ati spalat pe cap (folosind un sampon neagresiv), turnati pe par apa cu lamaie, fara a
mai clati dupa aceea. In lipsa de lamaie, merge si cu otet.

Prosoape ude pe calorifer

Adesea e suficient sa intindeti un prosop ud pe calorifer, pentru ca parul sa va fie mai
putin zburlit. Iarna, parul se incarca electric, deoarece aerul uscat nu e un bun
conducator de curent. Cand mergeti pe linoleum sau pe mochete din fibre sintetice, ia
nastere o energie statica si ea se aduna in firele de par. Sugestie: presarati pe prosoape
cateva picaturi de ulei aromat.

Cura cu ulei de masline

Cand va mananca pielea capului iarna si se formeaza matreata la tample, o masca de
noapte cu ulei de masline va poate fi de mare ajutor. Turnati intr-o farfurioara o cantitate
de ulei masurata cu un paharel de tuica. Inmuiati din cand in cand varfurile degetelor in
acest ulei care calmeaza pielea si masati bland tot capul. Lasati uleiul sa
actioneze peste noapte, iar dimineata, spalati-va cu un sampon neutru. Ca sa evitati
petele de grasime pe perna, inveliti-o intr-un prosop sau puneti o boneta pe cap.

Buze frumoase si sanatoase

Cu cat este mai buna circulatia sangelui la nivelul buzelor, cu atat mai curand se
regenereaza pielea, iar micile crapaturi se vindeca mai repede. In loc sa folositi mereu
strugurelul, faceti-va obiceiul sa strangeti puternic buzele, apasandu-le una de alta, cu
dintii, sa le muscati usor sau sa le masati cu o perie moale, de mai multe ori pe zi.

Manusi cu ulei
Vi se aspresc mainile iarna? Cumparati o pereche de manusi chirurgicale de bumbac si
taiati-le varfurile degetelor. Seara, inmuiati-le in ulei de masline si puneti-le pe maini,
exact pe portiunile unde pielea e asprita. Cu varfurile degetelor libere, le puteti purta si
in cursul zilei, telefonand, lucrand la calculator sau citind, in vreme ce substantele
vegetale hranitoare si calmante patrund in pielea degradata si reduc inflamatia.

Baie cu lapte
Ca sa va hraniti pielea de pe intreg corpul, preparati-va un adaos de baie dintr-un litru
de lapte gras ori un pahar de smantana, plus cel putin trei linguri de miere, dizolvate
mai inainte intr-o cana de apa. Turnati ingredientele pe rand in apa de baie, incalzita la
aproximativ 35 grade Celsius. Daca va place, adaugati si cateva picaturi de ulei eteric.
Ramaneti in cada minimum cinci minute, dar nu mai mult de douazeci, apoi stergeti-va
bine cu prosopul si bagati-va imediat in pat. Grasimea din lapte hraneste pielea, iar
mierea ii asigura umiditatea necesara.

Molid si migdale contra picioarelor reci

 Page 850 of 1147

Picioarele reci se pot incalzi cu un masaj de ulei de molid sau ienupar. Va creste
rezistenta la frig, caci uleiurile eterice activeaza foarte repede si durabil circulatia
locala. Supliment: adaugati ulei de migdale in proportie de 1:10 si masati-va alternativ
labele picioarelor, energic, dar cu blandete, timp de cateva minute. Uleiul de migdale
catifeleaza pielea si impiedica formarea bataturilor.

IV. Mijloace de lupta cu raceala

Mere coapte
Contra durerilor de gat ne ajuta merele coapte. Luati trei mere, scobiti-le in mijloc si
scoateti-le samburii, ungeti-le cu miere si lasati-le sa se coaca aproximativ 30 de minute
in cuptorul dinainte incalzit la 180 grade Celsius. Indata ce s-au racit, mancati-le pe
toate trei, ca sa introduceti in organism suficienta pectina. Aceasta activeaza fortele de
autoaparare la nivelul gatului. Suplimentar, mierea actioneaza ca dezinfectant..

Tratament cu cartofi
Terciul fierbinte stimuleaza circulatia locala si astfel reduce inflamatia la sinusuri.
Curatati de coaja doi-trei cartofi, fierbeti-i pana se fac foarte moi, puneti-i intr-un
castron cu putin lapte si zdrobiti-i. Intindeti pasta fierbinte, de grosimea unui deget, pe
doua batiste puse una peste alta. Impaturiti batistele, facand din ele un pachetel alungit
si asezati-l pe nas, cat mai cald. Imediat ce cataplasma s-a racit, schimbati-o.

Rondele de ceapa
Aromaterapie pentru nasul infundat: uleiurile eterice din ceapa dezinfecteaza si
usureaza respiratia. Inainte sa mergeti la culcare, puneti intr-o farfurie adanca o ceapa
mare, taiata in rondele, si asezati-o langa pat, la inaltimea capului. Terapia cu aroma de
ceapa are insa efect doar daca nu deschideti fereastra. A doua zi, ceapa se arunca (a
devenit toxica) !

Aburii si sanatatea
Aburii fierbinti cu uleiuri eterice (foarte indicat: eucaliptul) constituie cea mai eficienta
terapie contra inflamatiilor din gat si faringe. Metoda consacrata e simpla: o oala de apa
fiarta, cateva picaturi de ulei aromat si un prosop asezat pe cap.

Cafea cu aroma de cuisoare

Un remediu cu actiune rapida contra durerilor de gat sunt cuisoarele: ele dezinfecteaza
si potolesc durerea. Zdrobiti-le intr-un mojar sau dati-le prin rasnita de cafea si fierbeti-
le o data cu cafeaua. Sunt de ajuns una pana la trei bucati pentru o ceasca.

Bai la picioare
Un leac indelung verificat impotriva guturaiului si a tusei: baile la picioare cu apa
incalzita progresiv fac sa apara o caldura placuta in picioare, ameliorand totodata si
circulatia locala in mucoasele nasului si a faringelui.. Tineti picioarele intr-un lighean cu
apa calda la 35 grade Celsius. Din 3 in 3 minute, adaugati apa fierbinte, pana cand
temperatura din lighean atinge 40 grade Celsius. Daca nu aveti febra mai mare de 38,5
grade Celsius, va face bine si o baie mai rece. In acest caz, apa n-ar trebui sa depaseasca
 Page 851 of 1147

38 grade Celsius. Insa, daca organismul va e slabit din pricina virozei, riscati sa aveti
probleme de circulatie.

Piper fiert contra temperaturii

Scade febra: frecati intr-un mojar doua lingurite de boabe de piper negru, apoi fierbeti-
le intr-o jumatate de litru de apa, cu doua lingurite cu varf de zahar. Lasati-le sa fiarba la
foc mic, pana cand cantitatea se reduce la o cana. Consumati lichidul pe toata durata
zilei, luand cate o lingura.

Zahar cu lamaie Bun contra tusei iritative: stoarceti zeama dintr-o lamaie pe o bucatica
de zahar si sugeti-o. Vitamina C si uleiurile eterice din fruct dezinfecteaza faringele si
activeaza secretia de saliva.

Supa tamaduitoare
Celebra supa de pui fluidifica secretiile si combate simptomele racelii. Cercetatorii
americani au reusit sa demonstreze, insa, ca ea are un efect terapeutic si in viroze. Iata
cum o putem prepara, ca sa fie deosebit de gustoasa. Se pune puiul in apa rece cu sare si
se infierbanta, pana da in clocot. Se adauga o ceapa taiata in jumatati, cu doua cuisoare
infipte in ea, si se lasa sa fiarba cam o ora la foc mic. Apoi se mai pun o bucata de
telina, 2-3 morcovi, un pastarnac, o legatura de patrunjel, o gulie, trei boabe de piper si
se fierbe in continuare. Cand legumele sunt fierte, puiul se scoate din oala, se transeaza
si se baga la loc in supa.

Bautura de soc
Scurteaza viroza: extractul de soc face ca raceala sa treaca mai repede cu trei-patru zile
si poate combate chiar gripa. Boabele negre contin multa vitamina C si fier, componente
esentiale pentru sistemul imunitar. Reteta unei bauturi fierbinti de soc: jumatate de litru
de suc de soc se amesteca in jumatate de litru de apa si se infierbanta bine. Se
asezoneaza cu doua cuisoare, un bastonas de scortisoara, precum si cu sucul si coaja
rasa ale unei portocale proaspete. Indulciti cu miere.

Nu uitati ghimbirul
Ajutor pentru respiratie: medicina traditionala chineza ne invata ca ceapa verde de
arpagic si ghimbirul actioneaza asupra plamanilor, normalizand respiratia. Dati in clocot
cate 15 g de ghimbir proaspat, impreuna cu 120 g pere. Bateti doua oua si le amestecati
in pasta fierbinte. Se mananca seara, inainte de culcare.

Cataplasme cu diverse adaosuri

Caldura, ea singura, va face bine, cand aveti dureri de gat. Dar exista si un ajutor
suplimentar: cataplasmele cu continut tamaduitor. Luati un servet de bumbac sau de in,
impaturiti-l in lungime si intindeti pe el unul din urmatoarele remedii: solzi de ceapa,
cartofi fierbinti, zdrobiti, felii de lamaie, 250 g branza de vaci incalzita. Sau inmuiati
panza in untura topita intr-o tigaie. Infasurati cataplasma in jurul gatului si acoperiti-o
cu un prosop uscat.
 Page 852 of 1147

Hartia cu otet
Va desfunda narile: inmuiati o batista de hartie in otet, pana se imbiba toata, presarati pe
ea piper negru proaspat macinat si asezati-o pe piept, fata cu piper fiind indreptata in
jos. Ramaneti in repaos 20 de minute, dupa care va puteti sterge pielea cu un prosop
cald.

Gargara cu suc de aloe

Daca aveti nu propriu-zis o durere, ci mai degraba o jena in gat, ea poate fi stopata cu
urmatoarea procedura: din ora in ora, faceti gargara cu suc sau gel nediluat de aloe, pe
care vi le puteti procura din farmacii sau de la magazinele naturiste. Substanta activa
continuta in frunzele de aloe calmeaza mucoasele si reduce inflamatia. Atentie: nu
inghititi lichidul cu care faceti gargara, fiindca s-ar putea sa aiba efect laxativ.

Sfecla si hreanul - la mare pret

Elibereaza sinusurile infundate: beti zilnic 1/4 l suc de sfecla rosie, mancand alaturi 20
g de hrean ras chiar atunci. Pigmentul betanina, continut in sfecla, ajuta la desprinderea
bacteriilor fixate pe mucoase.
Uleiurile volatile din hrean neutralizeaza germenii.

Infuzie de patlagina
Ceaiul de patlagina amelioreaza toate infectiile cailor respiratorii. El are o actiune
antibacteriana si dilata bronhiile. Totodata, contine mucilagii care combat tusea. Mod de
preparare: se toarna 1/4 l apa clocotita peste doua lingurite de patlagina, se acopera si se
infuzeaza 10 minute, dupa care se bea cu inghitituri mici.

Nu chiar asa fierbinte

Cand sunteti raciti, lasati bauturile foarte fierbinti sa se racoreasca putin. De pilda, daca veti bea un
ceai medicinal aproape clocotit, temperatura ridicata va face faringele deja iritat sa sufere si mai mult.
Consecinta: bacteriile cu care ceaiul ar trebui sa lupte vor gasi un nou teren prielnic pentru a se
inmulti.
Macul combate osteoporoza !!!

Macul poate combate cu succes osteoporoza datorita continutului ridicat de fosfor care
ajuta la absorbtia mai buna a calciului in organism.
Proprietatile curative ale macului au iesit la iveala in urma cu cativa ani, la mutarea
unui cimitir vechi din secolul 19 dintr-un sat din Slovacia. Atunci s-a constatat ca
oasele celor ingropati nu erau atinse deloc de osteoporoza. Locuitorii satului erau
cunoscuti ca mari cultivatori si mari consumatori de mac si miere. Cercetatorii slovaci
au facut un studiu pe doua grupuri a cate 20 de femei care sufereau de osteoporoza.
Primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei, iar celui de-al
doilea grup, ulei de mac. A rezultat fara dubii ca persoanele tratate cu mac scapasera de
osteoporoza dupa administrarea unei lingurite de ulei de mac zilnic, timp de 12 luni.
Femeile din celalalt grup inca mai aveau osteoporoza dupa un an, iar oasele lor
prezentau valori ale calciului sub limitele normale.

Reteta dulce:
 Page 853 of 1147

Macinati 250 de grame de mac, adaugati o jumatate de cana de apa si cateva lingurite
de miere. Amestecul nu trebuie sa fie excesiv de dulce, doar cat sa fie placut la gust.
Puneti amestecul rezultat intr-un vas si incalziti pe aragaz pana da un pic in clocot.
Raciti amestecul, apoi puneti-l intr-un borcan, la frigider. Consumati minimum o
lingura pe zi si beti un pahar cu apa in care ati stors un sfert de lamaie. Cei care sufera
cu fierea pot adauga mere rase.
Usturoiul reteta detoxifiere
CEL MAI PUTERNIC
ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME
NOTA
Reteta "picaturi de macerat de usturoi"este ferm conditionata de unica f.f.f. importanta
restrictie. Pe durata aplicarii tratamentului conform schemei este total interzisa
consumarea usturoiului sub orice alta forma. Tratamentul e de provenienta budista si se
aplica odata la 5 ani.
CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME
Intr-un borcan de sticla se pun 350 grame de usturoi zdrobit peste care se toarna 220-
250 de grame alcool de 95-96°, rom sau tarie. Borcanul se inchide ermetic si se pune in
frigider timp de 10 zile. In cea de-a 11-a zi se filtreaza totul cu o strecuratoare foarte
fina sau cu tifon. Lichidul obtinut se toarna in acelasi borcan si se pune inca 2 zile in
frigider. Dupa aceasta perioada remediul este gata pentru tratament (picaturile se pot lua
cu putin lapte sau apa inainte de a incepe sa mancam), dupa cum urmeaza:
ZIUA, NUMAR DE PICATURI
ZIUA MIC-DEJUN PRANZ CINA
1123
2456
3789
4 10 11 12
5 13 14 15
6 16 17 18
7 12 11 10
8987
9654
10 3 2 1
11 15 25 25
12 25 25 25

Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii

cantitati.
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. In
prezenta sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune
flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii. Omoara cei mai
oribili microbi - chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei - în cinci minute fix! în
testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de
cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de
 Page 854 of 1147

penicilina.
Este o planta atât de puternica, încât, când e frecata&#039; pe picioarele cuiva, intra
rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa
pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face
tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând
mixtura pe talpi.

Oameni bolnavi de plamâni - ajunsi în pragul mortii - suferind de tot felul de maladii
respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au
întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta miraculoasa.

ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE

In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat, în sfârsit cu
fermitate, "puterea de penicilina" a usturoiului, izolând diversele substante din el.
Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia
cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile
purulente ale pielii"
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria,
erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica). Allicina, un alt ingredient,
înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în
alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TBC.-ul.
De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu
efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele
mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a
multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care "dilueaza" sângele, astfel
prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite
cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu
suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a
doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta
care cauzeaza Candida si vaginita.
Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului
sunt cei care-i confera usturoiului puterea sa de a lupta contra bolilor, ajuta la reducerea
tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc
circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de
toxinele periculoase.

PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR

Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au
aratat ca radacina cu aroma întepatoare are "o actiune protectoare foarte semnificativa"
în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C.
Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista
medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele
a zece pacienti s-a coagulat mai încet, când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase,
decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca
usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la
prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa
 Page 855 of 1147

consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al
colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a
adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns
doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest
efect - fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul
de usturoi a redus nivelul defibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care
continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta - în trei
ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai
târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv
nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.

COBOARA HIPERTENSIUNEA
Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde
mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca
usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a
înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, de a reduce tensiunea crescuta.
Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza - în cazuri dupa cazuri - ca
simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi,
durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau
furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.
De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru
reducerea tensiunii sangvine:

1.Este absolut sigur.

2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvina se reduce treptat - într-o perioada de timp - fara nici o cadere
neasteptata care ar putea soca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub
îngrijirea medicului.
5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap,
tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine rezultatebune , indiferent de vârsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.

Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de

pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si
alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea este extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu
sunt întotdeauna prezente - multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au - si în al doilea
rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de
crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca
nu e controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu
face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte
simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea
prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!
 Page 856 of 1147

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DIABET

Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un
om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost
trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia,
sanatos tun. Incepuse sa manânce o combinatie deusturoi, patrunjel si creson. Nivelul
zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca
fericit acest remediu, timp de ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie
folosit fara permisiunea medicului. Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul
zaharului si, astfel, de a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul -
consemnat de mai multe ori - ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la
diabetici.

UN ALIMENT BIBLIC TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA

ANTIDIABETICA
Usturoiul - desi are o actiune putin mai înceata - este la fel de eficient ca tolbutamida
(un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge.
Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: "Recent, mi s-a pus diagnosticul de
diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea,
trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca
nivelul zaharului din sânge, asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi
de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul
din sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un
medicament.

REÎNTINERESTE FICATUL
Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia
bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, de a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un
stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine
prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi, în amestec cu o lingura de untdelemn de
masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult,
încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-
adevar o planta miraculoasa.
Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive - mai
ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta
niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA

Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a
folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: "Pentru aceia dintre
dumneavoastra care sufera de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am
îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei
catei mari de usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa.
Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (...)."
"Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca
merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a
 Page 857 of 1147

avut odata un pacient cu cancer la plamâni, care a trait mai mult decât se asteptase ea si
mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU BOLILE DE STOMAC.

Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un
reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi
stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor, pentru a secreta enzime digestive. Dar
usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau
amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua
efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi,
usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai
pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de
mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata
de nouazeci si cinci la suta.
Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume
pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.

TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT

S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit,
dupa cum urmeaza: îngreunarea de dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece
cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci - dintr-un total de 84%
eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua - din
douazeci si cinci - la un total de 88% eficacitate! Flatulenta a disparut complet în
douazeci de cazuri din douazeci si cinci - un total de 80% eficacitate! Colicii cu gaze au
disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt - la un total de 84%
eficacitate!. Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt - pentru un total de 75%
eficacitate! Se raporteaza ca usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea
permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul
e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina
gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.

CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT BIBLIC PENTRU A CALMA

DIGESTIA
Ca uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau bai de picioare si de mâini.
Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o
jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau
capsule.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CONSTIPATIE.

Un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de
constipatie îsi pot gasi usurarea mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi,
amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile
peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE NASULUI SI ALE

GÂTULUI
 Page 858 of 1147

Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica

infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul
unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore sau cel mult
o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii
superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale
amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor
maxilare, faringitele si laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa
planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul!
Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea?
Infasurati planta în putin tifon si introduceti-o în canalul exterior al urechii! Va doare
capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele, pentru a elimina
congestia. Stoarceti putin suc de usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu
al pieilor-rosii!). Stranutati, aveti nasul înfundat sau va chinuieste alergia? încercati
putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face
minuni!

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE

DE GÂT
Usturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C, la vindecarea racelilor. Daca se tine
un catel de usturoi în gura, raceala va disparea în câteva ore, maximum o jumatate de zi.
Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din când în când,
pentru a elibera câte putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii
sai mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum, sau prazul.) în acest mod, o
durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de
gât, care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data - si e
mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu
face decât sa amâne inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar
temporara.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR.

Bufeuri? Incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea,
anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea
extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a
sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau
de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia.
Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B1 în organism
poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor
premenstruale si a multor altor probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul
combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mâncarimile,
obezitatea, leucoreea, artrita si multe alte maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub
forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor
specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf
într-o ceasca de apa fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica,
maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa înainte de mese.
 Page 859 of 1147

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI

SPASME LA COLON.
M.V., medic stomatolog, relateaza ca, timp de zece ani, si-a facut tratamente cu raze X
si radiu, pentru a eradica niste excrescente urâte ale pielii, care-i tot reapareau, cu toate
ca un medic îi spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din aceasta planta
uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe
fata i-au disparut complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga
ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din capsule - si în circa o luna umflatura a
disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care
crestea rapid, atingând chiar marimea unei monede de zece centi, când si-a dat seama
prima oara de existenta ei.
Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o, vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el,
erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit
sa le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de doua, trei luni, fara
succes. "Si sa te mai miri", comenteaza el, "ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi
si cancer? Chiar daca nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta
dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Si, categoric, nu s-
au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul. Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca
aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e
inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.

LEACUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PICIORUL ATLETULUI.

Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase
de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si
îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se
roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri. Când toate
medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru
piciorul pacietului.
Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va
da o senzatie de caldura, timp de aprox. cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp
de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe
zi, timp de o saptamâna si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul,
spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti
o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala.) Pentru a
preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU ARTRITA, REUMATISM SI

NEVRALGIE
Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal
obisnuit în care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi
maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni
pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de
stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în
bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi
mult usurata, frecându-le cu usturoi. "Da rezultate excelente", sustine el. Un alt savant
 Page 860 of 1147

de frunte si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid
durerile reumatice si nevralgiile.

Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii

cantitati.

Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la terminarea intregii

cantitati.
Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. In
prezenta sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune
flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii. Omoara cei mai
oribili microbi - chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei - în cinci minute fix! în
testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de
cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de
penicilina.
Este o planta atât de puternica, încât, când e frecata&#039; pe picioarele cuiva, intra
rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa
pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face
tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând
mixtura pe talpi.

Oameni bolnavi de plamâni - ajunsi în pragul mortii - suferind de tot felul de maladii
respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au
întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta miraculoasa.

ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE

In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat, în sfârsit cu
fermitate, "puterea de penicilina" a usturoiului, izolând diversele substante din el.
Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia
cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile
purulente ale pielii"
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria,
erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica). Allicina, un alt ingredient,
înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în
alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TBC.-ul.
De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu
efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele
mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a
multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care "dilueaza" sângele, astfel
prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite
cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu
suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a
doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta
care cauzeaza Candida si vaginita.
Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului
sunt cei care-i confera usturoiului puterea sa de a lupta contra bolilor, ajuta la reducerea
 Page 861 of 1147

tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc

circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de
toxinele periculoase.

PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR

Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au
aratat ca radacina cu aroma întepatoare are "o actiune protectoare foarte semnificativa"
în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C.
Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista
medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele
a zece pacienti s-a coagulat mai încet, când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase,
decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca
usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la
prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa
consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al
colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a
adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns
doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest
efect - fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul
de usturoi a redus nivelul defibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care
continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta - în trei
ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai
târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv
nivelurile de colesterol sl fibrogen sub valorile normale.

COBOARA HIPERTENSIUNEA
Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde
mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca
usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a
înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, de a reduce tensiunea crescuta.
Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza - în cazuri dupa cazuri - ca
simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi,
durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau
furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.
De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru
reducerea tensiunii sangvine:

1.Este absolut sigur.

2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvina se reduce treptat - într-o perioada de timp - fara nici o cadere
neasteptata care ar putea soca organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub
îngrijirea medicului.
5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap,
tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine rezultatebune , indiferent de vârsta sau de conditie.
 Page 862 of 1147

7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.

Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de

pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si
alungarea simptomelor acesteia.
Hipertensiunea este extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu
sunt întotdeauna prezente - multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au - si în al doilea
rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de
crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca
nu e controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu
face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte
simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea
prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DIABET

Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un
om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost
trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia,
sanatos tun. Incepuse sa manânce o combinatie deusturoi, patrunjel si creson. Nivelul
zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca
fericit acest remediu, timp de ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie
folosit fara permisiunea medicului. Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul
zaharului si, astfel, de a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul -
consemnat de mai multe ori - ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la
diabetici.

UN ALIMENT BIBLIC TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA

ANTIDIABETICA
Usturoiul - desi are o actiune putin mai înceata - este la fel de eficient ca tolbutamida
(un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge.
Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: "Recent, mi s-a pus diagnosticul de
diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea,
trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca
nivelul zaharului din sânge, asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi
de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul
din sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un
medicament.

REÎNTINERESTE FICATUL
Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia
bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, de a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un
stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine
prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi, în amestec cu o lingura de untdelemn de
masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult,
încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-
 Page 863 of 1147

adevar o planta miraculoasa.

Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive - mai
ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta
niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA

Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a
folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: "Pentru aceia dintre
dumneavoastra care sufera de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am
îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei
catei mari de usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa.
Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (...)."
"Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca
merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a
avut odata un pacient cu cancer la plamâni, care a trait mai mult decât se asteptase ea si
mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU BOLILE DE STOMAC.

Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un
reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi
stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor, pentru a secreta enzime digestive. Dar
usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau
amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua
efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi,
usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai
pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de
mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata
de nouazeci si cinci la suta.
Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume
pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.

TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT

S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit,
dupa cum urmeaza: îngreunarea de dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece
cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci - dintr-un total de 84%
eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua - din
douazeci si cinci - la un total de 88% eficacitate! Flatulenta a disparut complet în
douazeci de cazuri din douazeci si cinci - un total de 80% eficacitate! Colicii cu gaze au
disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt - la un total de 84%
eficacitate!. Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt - pentru un total de 75%
eficacitate! Se raporteaza ca usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea
permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul
e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina
gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.

CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT BIBLIC PENTRU A CALMA

 Page 864 of 1147

DIGESTIA
Ca uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau bai de picioare si de mâini.
Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o
jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau
capsule.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CONSTIPATIE.

Un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de
constipatie îsi pot gasi usurarea mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi,
amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile
peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE NASULUI SI ALE

GÂTULUI
Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica
infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul
unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore sau cel mult
o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii
superioare, absorbind toxinele - ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale
amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor
maxilare, faringitele si laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa
planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul!
Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea?
Infasurati planta în putin tifon si introduceti-o în canalul exterior al urechii! Va doare
capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele, pentru a elimina
congestia. Stoarceti putin suc de usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu
al pieilor-rosii!). Stranutati, aveti nasul înfundat sau va chinuieste alergia? încercati
putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face
minuni!

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE

DE GÂT
Usturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C, la vindecarea racelilor. Daca se tine
un catel de usturoi în gura, raceala va disparea în câteva ore, maximum o jumatate de zi.
Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din când în când,
pentru a elibera câte putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii
sai mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum, sau prazul.) în acest mod, o
durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de
gât, care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data - si e
mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu
face decât sa amâne inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar
temporara.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR.

Bufeuri? Incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea,
 Page 865 of 1147

anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea

extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a
sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau
de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia.
Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B1 în organism
poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor
premenstruale si a multor altor probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul
combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mâncarimile,
obezitatea, leucoreea, artrita si multe alte maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub
forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor
specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf
într-o ceasca de apa fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica,
maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa înainte de mese.

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI

SPASME LA COLON.
M.V., medic stomatolog, relateaza ca, timp de zece ani, si-a facut tratamente cu raze X
si radiu, pentru a eradica niste excrescente urâte ale pielii, care-i tot reapareau, cu toate
ca un medic îi spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din aceasta planta
uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe
fata i-au disparut complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga
ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din capsule - si în circa o luna umflatura a
disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care
crestea rapid, atingând chiar marimea unei monede de zece centi, când si-a dat seama
prima oara de existenta ei.
Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o, vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el,
erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit
sa le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de doua, trei luni, fara
succes. "Si sa te mai miri", comenteaza el, "ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi
si cancer? Chiar daca nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta
dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Si, categoric, nu s-
au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul. Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca
aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e
inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.

LEACUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PICIORUL ATLETULUI.

Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase
de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si
îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se
roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri. Când toate
medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru
piciorul pacietului.
Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va
da o senzatie de caldura, timp de aprox. cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp
de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe
 Page 866 of 1147

zi, timp de o saptamâna si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul,
spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti
o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala.) Pentru a
preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU ARTRITA, REUMATISM SI

NEVRALGIE
Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal
obisnuit în care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi
maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni
pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de
stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în
bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi
mult usurata, frecându-le cu usturoi. "Da rezultate excelente", sustine el. Un alt savant
de frunte si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid
durerile reumatice si nevralgiile.

Leacuri cu usturoi

Usturoiul se foloseste in alimentatie si in tratamente de peste 5000 de ani. Alaturi de

ceapa, este si azi pe masa taranilor, ca "insotitor" nelipsit in mancaruri, carora le da un
gust deosebit, ca remedii terapeutice (cele mai raspandite sunt tinctura, sucul, siropul si
maceratul de usturoi), cu rezultate deosebite in intarirea imunitatii, pentru tratarea
bolilor aparatului respirator si prevenirea aterosclerozei. Nu numai ca previne tromboza,
dar ajuta si la dizolvarea cheagurilor de sange. Sucul proaspat distruge virusul gripei,
regleaza functionarea inimii, previne infarctul miocardului si favorizeaza regenerarea
tesuturilor. Usturoiul trebuie consumat crud, multe componente terapeutice ale sale
disparand in timpul fierberii. Usturoiul se adauga in salate, in sucurile de legume (rosii,
castraveti, telina etc.), in ciorbe racite (dar nu mai mult de 10 ml), sub forma de mujdei.
Pentru conservarea sucului de usturoi se amesteca cantitatea de suc cu o cantitate egala
de alcool dublu rafinat si cu 10 parti de apa distilata. Pentru profilaxia unei game largi
de afectiuni este suficienta consumarea zilnica a unui catel de usturoi, cu 150 ml lapte
prins, sau 25 ml de tinctura de usturoi.

Preparate din usturoi

Tinctura 1. Intr-o sticla de 500 ml cu gatul larg se toarna 1/3 tuica, se adauga 2 capatani
de usturoi pisate si se lasa la macerat 24-48 de ore, la intuneric. Se mai toarna apa fiarta
si racita, pana se umple sticla. 2. Pentru afectiunile pulmonare, se prepara tinctura din
40 g de usturoi si 100 ml de tuica. Din ambele remedii se beau cate 10 picaturi, de 2-3
ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa. Pentru curatirea vaselor de sange se beau cate 5
picaturi de tinctura, diluate cu o lingura de apa rece, de trei ori pe zi, inainte de masa.
Uleiul de usturoi 1. Se curata doua capatani de usturoi, se toaca marunt si se piseaza in
 Page 867 of 1147

piulita de lemn. Terciul astfel obtinut se amesteca cu 150 ml ulei de floarea soarelui
presat la rece. Se pune intr-o sticla, se inchide bine si se expune la razele soarelui timp
de 10 zile. Se agita sau se amesteca de 2-3 ori pe zi. Se filtreaza prin 3 straturi de tifon.
Se amesteca cu jumatate lingurita de glicerina si se pastreaza la rece, intr-o sticluta de
culoare inchisa astupata ermetic, timp de 2 luni. Inainte de consumare, uleiul se
incalzeste pe baie de aburi, pana la temperatura de 35 grade. Se bea cate o lingurita, de
3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa. 2. O alta varianta de preparare a uleiului. O
capatana de usturoi de marime medie se piseaza. Terciul astfel obtinut se pune intr-un
borcan de sticla, se amesteca cu un pahar de ulei si se pune la frigider. Se administreaza
o lingurita de ulei amestecata cu o lingurita suc de lamaie proaspat stors, de 3 ori pe zi,
cu 30 minute inainte de masa. O cura dureaza 2-3 luni, iar dupa o pauza de 30 de zile,
se repeta. Utilizare: se foloseste pentru tratarea proceselor inflamatorii din gura, urechi
si nas, de asemenea, a spasmelor vaselor sanguine din creier, pentru sufocare si
scleroza.

Siropul de usturoi (dupa doctor Heinerman

Un pahar de usturoi pisat se amesteca cu miere de albine de culoare inchisa, se pune pe
un foc slab, in craticioara emailata, si se amesteca periodic, ca sa nu se arda la fund.
Cand usturoiul se dizolva bine in sirop, se acopera cu un capac si se lasa cateva minute
pe foc, apoi se strecoara fierbinte. Se pastreaza in frigider. Utilizare: se consuma in
cazuri de raceala cu tuse convulsiva, laringita si sinuzita. Adultilor li se da cate o
lingura, iar copiilor cate o lingurita din ora in ora. Siropul se tine cat mai mult in gura,
inainte de a fi inghitit.

Tratamente externe
Compresa cu usturoi
1. O bucata de tesatura moale, naturala (bumbac, in sau prosop flausat) se imbiba in
decoct fierbinte de usturoi (obtinut prin fierberea a 5 catei in 200 ml apa), se stoarce
putin si se aplica pe locul bolnav, uns in prealabil cu ulei de eucalipt. Tesatura se
acopera cu celofan, deasupra se aseaza o perna electrica sau o sticla cu apa fierbinte sau
un saculet cu sare incalzita si o patura. Utilizare: se foloseste in afectiunile aparatului
respirator si in cazuri cu probleme dermatologice (eczeme, ulcere, rani, inflamatii).
2. Pentru o compresa rece, in fiertura racita se adauga o lingurita suc de lamaie si cateva
cubulete de gheata. Cand compresa aplicata pe corp se incalzeste, se schimba cu o alta
mai rece.

Cataplasma cu usturoi Se amesteca parti egale de usturoi pisat, praf de mustar (uscat)
si decoct concentrat de frunze de alun. Pasta obtinuta se unge pe o bucata de tesatura, se
acopera cu un strat de tesatura subtire de bumbac, se aplica pe locul bolnav si se
panseaza strans. Cand senzatia de ardere devine insuportabila, cataplasma se inlatura,
iar pielea se spala cu infuzie de galbenele.

Liniment de usturoi Se piseaza sau se taie marunt 5-6 catei mari de usturoi. Se pun intr-
un borcan de sticla, se amesteca usturoiul cu 2 pahare de otet de Kombucha sau de mere
si 150 ml de tuica de 60 de grade. Borcanul se tine doua saptamani la intuneric. Se
 Page 868 of 1147

amesteca energic, de 3 ori pe zi. Lichidul se filtreaza si se amesteca cu o lingura de ulei

de eucalipt.

Unguent pe baza de usturoi O capatana de usturoi se curata, se toaca marunt si se

fierbe in 2 pahare de apa, pana ramane un singur pahar. Decoctul se filtreaza, se adauga
1/2 pahar de ulei fierbinte (de preferat nerafinat) si ceara de albine topita, pana
unguentul devine ca smantana. Utilizare: preparatele se folosesc in dureri lombare,
reumatice, elongatii, inflamarea ligamentelor, frectiile articulatiilor bolnave.

Tratamente contra bolilor cardiovasculare * Ateroscleroza, ischemie miocardica,

varicoza si arterita - Se amesteca 250 g de usturoi pisat, cu 350 g miere de albine lichida
(proaspata) si se lasa 7 zile la intuneric. Se consuma cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 30-
40 minute inainte de masa. O cura dureaza 1,5 luni. Dupa o pauza de 7 zile, cura se
repeta.

* Angina pectorala
1. Un kilogram miere de albine buna se amesteca cu 5 capatani de usturoi si 10 lamai
tocate in masina de carne (sau la un robot de bucatarie). Se macereaza o saptamana in
frigider. Se consuma timp de 2 luni, cate 2-4 lingurite, o data pe zi, cu 20-30 minute
inainte de masa.
Amestecul se tine in gura mai mult timp, apoi se inghite. (O alta varianta: se amesteca
numai sucul stors din lamai si usturoi cu mierea de albine.)
2. Intr-o cratita emailata se pun 2 pahare supa de pui (sau de legume) concentrata, se
adauga o capatana de usturoi curatata si desfacuta. Se fierbe pe un foc mic, 10-15
minute. Se adauga 2 legaturi de patrunjel tocat marunt si se piseaza totul cu o lingura de
lemn, pana se obtine o pasta uniforma. Se infuzeaza pana la racire. Se bea in 3 reprize,
cu 30 minute inainte de masa.

* Hipertensiune - Dimineata si seara se consuma 2-3 catei de usturoi (2 zile se consuma,

2 zile se face pauza).
1. Dimineata, pe nemancate, se inghite un catel de usturoi si se bea un pahar de apa cu 2
linguri de otet de Kombucha. O cura dureaza 6 saptamani. Este contraindicata
persoanelor cu ulcer stomacal si duodenal.
2. Se infuzeaza 200 g usturoi pisat in 200 ml apa si se bea cate o lingurita, de 2-3 ori pe
zi.

* Dispnee - Se toaca 400 g de usturoi si se amesteca cu sucul din 24 de lamai, intr-un

borcan de sticla, care se leaga la gat cu o bucata de tifon. Se macereaza 24 de zile la
intuneric. Inainte de consum, se agita. Se bea cate o lingurita, cu 150 ml de apa rece,
seara, inainte de somn. Primele rezultate apar peste 2-3 saptamani: somnul devine mai
adanc si mai sanatos, dispar sufocarea si astenia.

* Varicoza - Se piseaza 30 catei de usturoi, se amesteca cu 10 litri de apa clocotita si

se fierb 30 minute. Se infuzeaza 8-10 ore, apoi se incalzesc 5 l de apa cu usturoi
pana la 40 de grade si se toarna intr-o galeata, unde incap ambele picioare. In
restul de 5 litri, se pun cateva cubulete de gheata. Se fac bai alternative: 2 minute
 Page 869 of 1147

se tin picioarele in apa fierbinte, apoi se muta in apa rece, pentru 30 de secunde.
Procedura dureaza 20 de minute. Temperatura se schimba de 10 ori, ultima data
pe picioare se toarna apa rece si se incalta sosete de lana.

* Ateroscleroza, scleroza vaselor sanguine din creier, hipertensiune si guta - Parti egale
din terci de usturoi si de lamaie (cate 5 linguri), se amesteca cu un litru de apa. Se bea
cate o lingura, de 3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa, timp de o luna. Dupa o
pauza de 2 saptamani, cura se repeta. * Scleroza in placi - Se macereaza 350 g terci de
usturoi in 250 ml de tuica, la intuneric. Sticla se agita de cateva ori pe zi. Se filtreaza
prin panza topita sau filtru de cafea. Se bea, incepand cu o picatura, cu un pahar de lapte
cald. Se adauga zilnic cate o picatura, pana la 25 de picaturi.

Bolile aparatului locomotor

* Dureri reumatice - O felie decupata dintr-un catel de usturoi se aplica pe locul

dureros. Deasupra se pun cateva crengute de pelin proaspat. Se panseaza sau se lipeste
cu leucoplast, inainte de culcare. Dimineata, usturoiul se inlatura. Daca pielea s-a iritat,
locul se sterge cu tinctura de galbenele sau de tataneasa.

* Dureri lombare - Se amesteca cate un pahar de usturoi pisat si de ridiche neagra rasa
pe razatoarea cu orificii mici. Se umple cu amestec un saculet de tifon si se mentine pe
locul bolnav pana la senzatia de ardere a pielii. Dupa procedura, pielea se freaca cu 50
ml de ulei si se leaga cu lana tesuta sau impletita. Pentru frectii, se foloseste usturoi
pisat, cu care se freaca locul bolnav, in sensul rotirii acelor ceasornicului, timp de 10-15
minute, in decurs de 7 zile. Concomitent cu frectiile se bea suc de usturoi, cate 10
picaturi, de 4 ori pe zi, cu lapte cald.

* Dureri de spate, migrene, tiroidoza, insomnie, balonari si constipatii 1. Se prepara

decoctul descris in reteta pentru varicoza. Se adauga 20 litri de apa calda si amestecul se
toarna intr-o cada mica, unde bolnavul face baie de sezut, 10-15 minute. Se repeta de 2
ori pe zi. Temperatura apei sa fie de 32-35 grade C.

2. In untura de gasca sau in osanza de porc, se fierb, pe un foc mic, cativa catei de
usturoi si frunze de eucalipt. Se lasa sa se raceasca. Se fac frectii pe locul bolnav.
TUBERCULOZA.
Se face o cura de curatare cu 500 g de usturoi. In prima zi se consuma 30 g de usturoi
pisat, in 3 reprize (cate o lingurita inainte de masa), administrat cu o ceasca de moare de
varza. Doza se mareste cotidian, in asa fel, ca la sfarsitul saptamanii, in timpul zilei sa
fie consumate 100-150 g de usturoi. In paralel se bea si multa apa plata. Inainte de
culcare, se recomanda o clisma pentru curatarea intestinelor. Cand incepe eliminarea
masiva a reziduurilor, apar uneori si senzatii neplacute.

Durerile de cap
 Page 870 of 1147

Remedii naturiste Incercati sa va imaginati cate tone de antinevralgice a consumat

omenirea ca sa scape de durerile de cap. E timpul sa invatati si alte metode de salvare.

Sfaturi de prim-ajutor

Dureri acute
* Beti un pahar de apa fierbinte.
* Mancati 2 catei de usturoi.
* Aplicati pe frunte o frunza de varza.
* Daca pricina durerii de cap este stresul, asezati-va in jurul gatului o pisica, ca un
guler. Blana ei poseda o incarcatura electrica slaba, care stimuleaza zonele active din
regiunea umerilor. Caldura pe care o emana corpul pisicii relaxeaza si linisteste, iar
durerea trece. (Mangaiatul pisicii intareste sistemul imunitar.)
* Ungeti-va cu ulei de marar sau balsam vietnamez fruntea si tamplele.
* Daca durerea persista un timp mai indelungat, beti suc proaspat de cartofi, cu o
jumatate de ora inainte de masa, cate 2 linguri, timp de 3-4 saptamani.
* Cate o felie proaspata de lamaie se aseaza cu partea interioara pe tample, timp de 1/4
ora.
* Puneti in urechi tampoane din vata inmuiate in suc de sfecla.
* Aplicati pe tample felii de ceapa.
* In caz de dureri acute de cap este suficient sa va frecati foarte energic urechile cu
palma. Ajuta si contra durerilor de dinti.
* Ca sa scapati rapid de o durere de cap, procedati in felul urmator: va asezati pe un
scaun cu palmele in sus, una peste alta, stanga deasupra celei drepte. Se aplica palmele
astfel aranjate, pe frunte. Apasati, apoi, cu o miscare lenta, duceti-le pana la ceafa si gat,
unde mainile se desfac, se deplaseaza pe umeri si apoi se lasa bratele in jos. Se repeta
procedeul de trei ori.
* In timpul durerii acute, ajuta si presarea fruntii de sticla geamului (pentru inlaturarea
electricitatii statice). Acelasi efect se obtine si prin presarea corpului de tulpina unui
stejar sau mesteacan.
* Frunzele de liliac aplicate pe zonele dureroase duc la disparitia rapida a durerilor.

Contra migrenelor
* 2 linguri de pojarnita uscata se oparesc cu 1 pahar de apa, se infuzeaza in termos 15-
20 minute, se strecoara. Separat, se prepara infuzie de menta - 1 lingura la 1/2 pahar de
apa. Infuziile se amesteca, se adauga 4 linguri de miere, 1/2 pahar de suc de cartofi
proaspat. Se bea cate 1/2 pahar de 2 ori pe zi, pana la insanatosire.
* Deseori, durerile de cap persistente in zona tamplelor apar din cauza incaltamintei
prea stranse. Zonele reflexogene ale tamplelor se afla pe partea interioara a degetelor
mari de la picioare, unde ele se lipesc cu degetele urmatoare. Pentru ca durerea sa
treaca, puneti picior
peste picior si masati usor aceasta zona, apoi, treptat, incepeti sa masati mai puternic.
Peste 5-7 minute durerea va scadea, iar peste 15-20 minute ea va disparea complet.
* Accesul de migrena poate fi oprit imediat dupa aparitia durerii, cu o clisma de cafea.
La 200 ml de apa clocotita se adauga 3 linguri de cafea macinata (de preferat din boabe
neprajite sau de culoare deschisa). Se fierbe la foc mic timp de 3 minute, apoi la foc
 Page 871 of 1147

foarte mic 12 minute. Se raceste, se strecoara si se introduce lichidul in anus (nu trebuie
tinut mai putin de 5-10 minute). Metoda are un efect analgezic si in alte situatii.
Stimuleaza plexul solar, functiunile ficatului, colecistului, glandelor suprarenale, ajuta
la eliminarea toxinelor din tractul intestinal, imbunatateste starea bolnavilor de raceala
(mai ales la inceputul bolii, cand apar primele simptome).

Zgomotul in cap
* Se trateaza cu infuzie, din 5 linguri de ace de conifere, 2 linguri de macese, 2 linguri
de coaja de ceapa la 1 litru de apa. Se fierb 3 minute si se infuzeaza 3 ore. Se bea cate
1/2 pahar, de 3 ori pe zi.

Dureri de cap cronice

* Luati seminte de ceapa si macinati-le in rasnita de cafea. 20 g de praf se amesteca cu
200 ml otet de vin. Lasati amestecul la macerat 2-3 zile, scuturand periodic sticla. Se
pastreaza la rece si intuneric. Picurati in nas cand aveti dureri.
* Inainte de culcare, langa pat, se pune o farfurie cu apa fierbinte, in care plutesc 8-10
flori de crizanteme. Este si mai bine daca se consuma si o portocala.
* Sub perna se pune un saculet umplut cu urmatoarele plante uscate: cimbru, pelin,
muscata, hamei si menta.

Durerile de cap provocate de hipertensiune arteriala sau intracraniana

* Cea mai rapida metoda este introducerea mainilor si picioarelor in apa fierbinte,
timp de 5-6 minute. E bine ca in paralel sa consumati o lingura de miere de albine,
dulceata, zahar sau o ciocolata mica.
* Dimineata, pe nemancate, se fierbe un pahar de lapte, se amesteca cu un ou crud
proaspat si se bea fierbinte, timp de 7 zile.
* Se intampla ca la persoane cu stomacul bolnav durerea sa apara nu la stomac, ci in
frunte, deasupra sprancenelor. In cazul acesta, timp de o luna se bea ceai dintr-un
amestec de flori de liliac (de preferinta de culoare alba) si pelin, in cantitati egale. La un
pahar de apa clocotita se ia o lingurita de amestec care se bea in timpul zilei si durerile
dispar.
* Se prepara ceai din 7-8 crengute de dud taiate marunt, care se fierb intr-un litru de apa
timp de 10 minute. Se lasa o ora in termos si se beau cate 3 pahare pe zi in loc de apa,
timp de 2-3 luni.
* Pentru reglarea tensiunii intracraniene, se bea suc de struguri (vara proaspat, iarna
pasteurizat) de trei ori pe zi. Primele zile se bea cate un pahar, apoi cate doua, ca pe
parcusul unei luni sa se ajunga la 3 l de suc pe zi. In timpul tratamentului nu se consuma
mancare grasa, carne, lapte, bauturi alcoolice.
Dureri in zona cefei
* Pentru eliminarea lor se foloseste masajul si frectionarea zonelor de la ceafa si pana la
umeri, dar mai ales dupa urechi, timp de 10-15 minute.
* Pentru eliminarea sarurilor din zona cervicala si pentru micsorarea durerilor, cate 7
zile pe luna, inainte de culcare, se aplica o bucatica de carne de peste proaspat in zona
vertebrei a 6-a. Ajuta, de asemenea, consumarea de 150-200 g de scrumbie si 4 picaturi
cardiace dizolvate in 50 ml apa.
 Page 872 of 1147

* Durerile provocate de surmenaj si nevroza trec daca bolnavul bea picaturi de

valeriana, apoi sta in cada cu apa calda in care se adauga un pahar de sare sau de extract
de pin.
Dureri de cap la femei * La femei, durerile de cap pot fi provocate si de incaltamintea
prea stramta sau de tocurile inalte. In cazurile acestea, se va aplica pe degetul mare al
piciorului, pe partea lui interioara (unde el se atinge de al doilea deget), o bucatica de
leucoplast, cu boia de ardei sau chiar o bucatica de ardei iute. Aici se afla zona care
raspunde de functionarea creierului si eliminarea durerilor de cap. * Uneori, durerile de
cap sunt provocate si de pieptenii de plastic care electrizeaza parul si induc un haos
informational in functionarea creierului. Folositi mai bine piepteni de lemn sau de os. *
Durerile de cap pot fi provocate si de parfumuri si alte produse cosmetice cu miros
patrunzator, de miscarile repetate provocate de mestecarea gumei (care conduc la
incordarea muschilor), de lumina stralucitoare a soarelui si a becurilor puternice (care
provoaca mijirea si incordarea ochilor), de consumarea produselor sarate in exces. * Ca
masura de prevenire a durerilor de cap, puteti folosi un procedeu foarte simplu:
dimineata, cand va spalati, umeziti bine cu apa rece sau cu o bucatica de gheata
adancitura aflata la ceafa, in zona in care coloana vertebrala intra in cutia craniana.
Locurile umezite nu se sterg.

Dureri de cap de etiologie neclara * Un pahar de suc de ceapa se amesteca cu un

pahar de miere de albine si se consuma cate o lingura, inainte de masa. * Se da prin
razatoarea marunta sau prin masina de tocat 150 g de hrean. Se amesteca cu 0,5 kg de
portocale tocate, 300 g de zahar praf si un litru de vin rosu. Amestecul obtinut se fierbe
in aburi, intr-un vas inchis, timp de o ora. Se raceste, se strecoara si se bea cate o
jumatate de pahar, la doua ore dupa masa sau cand apar dureri. Efectul se mareste daca
in acelasi timp se inmoaie un prosop in apa fierbinte si se infasoara in jurul capului, in
asa fel incat sa fie acoperite tamplele. * Imediat ce apare durerea, preparati un pahar de
ceai negru foarte fierbinte, incalziti in ceai o lingurita si apasati cu ea pe aripa nasului
din acea parte pe care se simte durerea mai tare. Dupa racirea partiala a linguritei,
procedura se repeta. Apoi, cu lingurita din nou incalzita, se apasa pe lobul urechii din
aceeasi parte.Varfurile degetelor se incalzesc si ele de paharul cu ceai, dupa care se bea
ceaiul. * 0,5-1 lingura de pulbere din radacina de ghimbir se infuzeaza in termos in 200
ml de apa clocotita, timp de 30 minute. Se bea de 2-3 ori pe zi. * In lunile iunie-iulie se
culege coaja de salcie capreasca si se usuca. O lingurita de coaja maruntita se infuzeaza
in 200 ml de apa clocotita, pana la racire, intr-un vas bine inchis, apoi se strecoara si se
bea cate o lingurita de trei ori pe zi, timp de 12 zile. Se face o pauza de 10 zile, dupa
care tratamentul se repeta inca 12 zile. * Cateva fire de par se rasucesc pe degetul
aratator si se trage de pielea capului, de parca ai vrea sa o desprinzi de pe cutia craniana.
Procedeul se repeta pe toata suprafata capului, de mai multe ori, pana ce se depisteaza
un loc unde se aude un sunet specific (un scartait), unde se localizeaza cauza durerii.
Locul acesta trebuie frectionat cu orice preparat analgezic naturist sau de farmacie.
Durerile de cap dupa betie * Se tateaza cu sucul unei portocale, amestecat cu un ou
crud. Se bea imediat.

Pentru intarirea memoriei

 Page 873 of 1147

* 400 g ceapa si 100 g frunze de kalanchoe (o planta de camera care face pui pe
marginea frunzelor) se trec de doua ori prin masina de tocat carne si se amesteca intr-un
borcan cu 400 g de zahar sau miere de albine. Borcanul acoperit cu tifon se lasa in
camera, pana se topeste zaharul, dupa care se pastreaza la frigider, inchis cu capac. Se
consuma cate o lingura cu 30 minute inainte de masa, pana se termina toata cantitatea.
Dupa o pauza de 10 zile, cura se repeta. * Frunzele verzi de salvie se taie marunt, se
piseaza putin. Doua linguri de salvie strivita se infuzeaza o ora in 500 ml apa si se beau
cate 50 ml de trei ori pe zi, cu 20 minute inainte de masa, si seara, cu 30 minute inainte
de culcare. * O alta varianta cu salvie, care se foloseste si in caz de dereglarea
functionarii sistemului nervos si neurastenie senila: 100 g frunze uscate de salvie se
macereaza 10 zile intr-un litru de vin tare, intr-un loc cald sau expus la soare. Se agita
periodic. Se strecoara si se beau cate 30 ml, de trei ori pe zi, cu 30 minute dupa masa.

* In loc de guma de mestecat folositi zilnic radacina de obligeana. * O lingura

radacina de iarba-mare se toaca, se infuzeaza 30 minute in 250 ml apa fierbinte, in
termos sau pe baie de aburi, cu vasul acoperit bine. Se strecoara dupa racire, se
completeaza cu apa pana la 250 ml, se imparte in 3 doze, care se beau cu o ora inainte
de masa, timp de o zi. Dupa doua saptamani se face o pauza de 7-10 zile, dupa care se
repeta cura.

* Daca simtiti ca memoria va face feste, spalati-va capul cu apa in care a fiert
cimbru. Adaugati o lingurita de otet.

REUMATISM Fiere de porc si alcool Un kilogram de fiere de porc sau de vita (se ia de
la abator) se da prin masina de tocat carne si se amesteca cu un litru de alcool de 90gr..
Se lasa 7 zile la soare. Vara, ne ungem cu preparatul pe tot corpul si ne intindem la soare
2-3 ore, pentru a transpira. Capul il protejam cu o palarie de paie, in care punem o
frunza de brusture. Repetam procedeul zi de zi, ori de cate ori e soare. Dupa baia de
soare, nu ne spalam, ci imbracam o camasa mai veche pe care o lasam pe noi si noaptea,
caci si noaptea preparatul va intra si mai bine in piele. A doua zi ne spalam bine pe tot
corpul. Cu o singura sticla din acest preparat se vindeca orice reumatism aflat in faza
incipienta; cu doua sticle, avem liniste un an-doi. Tratamentul trebuie repetat. Bai cu
vreji de rosii Se taie, toamna, vrejii care raman dupa culesul tomatelor. Se iau 2-3
tulpini si se fierb 20 de minute, intr-un litru de apa. Se fac bai ale zonelor dureroase sau
se pun comprese. Repetate an de an, baile ne tin articulatiile flexibile ca in anii tineretii.
Fiertura de vreji se poate reincalzi si folosi de doua-trei ori. Bai de ovaz Puternic anti-
reumatice sunt baile de paie de ovaz adunate cand da spicul, dar si mai tarziu. Se fierb
in apa, se fac bai de 20-25 de minute.
Bune sunt si baile de frunze de paltin, de pleava de fan, de frunze de nuc, de cetina de
brad, de boz (toata planta), de castane salbatice. Bai cu bicarbonat Se fac 15 bai cu
bicarbonat de sodiu, o lingura si jumatate la un litru de apa fiarta. Produc un efect
excelent. Apa de la o baie se reincalzeste de doua ori. Covaseala de grau 1 kg grau
curat, 1,100 kg zahar, 50 g drojdie se pun intr-un vas mare, in 5 litri de apa curata. Se
amesteca si se lasa 21 de zile la covasit. Se strecoara. Se beau cate 100 ml pe zi.
Sunatoare cu miere Un pumn de floare de sunatoare se pune intr-un litru de apa ce da in
clocot. O lasam sa fiarba 10 minute descoperit, apoi se lasa sa se raceasca 15 minute. Se
 Page 874 of 1147

strecoara si se pune intr-un vas peste un kilogram de miere. Se adauga 1/4 litru rachiu
de drojdie. Se amesteca bine si se pune la sticle. Se ia cate o cescuta, cu 15 minute
inainte de masa.

SCIATICA Terapie cu jar de lemne Atat sciatica, cat si lumbago se pot vindeca la tara,
astfel: facem foc mare in soba, tragem jarul la usa sobei si impingem lemnele in fund, in
soba. Ne asezam cu partea bolnava spre dogoare. Alaturi punem un lighean cu apa
foarte rece. Cand ne-am infierbantat, ne stergem cu o carpa cu apa rece peste sale, apoi
stam in continuare, 20 minue, de doua ori pe zi. Procedeul trebuie repetat 10 zile.

SINUZITA Boala poate fi prevenita, daca de la primele simptome frecam fruntea cu

ambele palme, incepand de la centru spre exterior, apasand puternic. Se repeta masajul
de 30 de ori. Daca totusi am ajuns la sinuzita, o vindecam in 24 ore, astfel: din ora in
ora luam cate o gura de faguri de miere, mestecand incet un sfert de ora. Ceara ramasa
poate fi inghitita si ea, nu prezinta pericol pentru stomac. Dupa 12 ore, se produce
desfundarea sinusurilor. Dar pentru desavarsirea tratamentului, mai luam 6 dimineti la
rand cate o gura de faguri de miere.

GASTRITA * Un kg radacini de patrunjel se fierb in doi litri de apa, pana scade la

jumatate. Impartim ceaiul in 7 portii. Se beau dimineata, la distanta de 10 minute.
Lichidul sa aiba temperatura camerei. * Doua linguri de caimac de lapte se bat bine cu
doua galbenusuri si doua lingurite de miere, pana se face un fel de unt-crema. Intreaga
cantitate se ia de trei ori pe zi, inaintea meselor cu 1/2 ora. Prima portie trebuie luata
imediat dupa trezire, pe stomacul gol, la distanta cat mai mare de micul dejun.

ANEXITA, LEUCOREE, REGLAREA CICLULUI, NEPUTINTA DE A

RAMANE INSARCINATA SI DE A PURTA SARCINA
Planta minune care face toate aceste vindecari e papura rosie sau stanjenelul de balta, un
dar al lui Dumnezeu facut oamenilor. Poporul o numeste buruiana pentru vatamatura.
Are radacini pivotante, rosii, floarea galbena, frunzele ca sabiile, si inaltime 1/2 metru.
(A nu se confunda cu obligeana.) Ambele cresc in locuri apoase, helestee, iazuri, rauri
lente, la marginea lor. Puterea plantei e in radacina. Ea se culege in prima jumatate a lui
aprilie, si din a doua jumatate a lui iulie inainte. Radacinile se scot cu harletul, se spala
bine, se curata de perisori si putreziciuni si se zdrobesc. Se pun la macerat in rachiu de
drojdie sau de prune (tarie de 50gr.), cam sapte radacini la o sticla. Se tin la umbra.
Dupa 12 zile, preparatul e gata. Se administreaza cate 15-20 ml, cu o jumatate de ora
inaintea celor trei mese de peste zi.
Peste radacinile ramase dupa golirea lichidului turnam iar rachiu. Se lasa 6 zile la
macerat, apoi se consuma. In timpul tratamentului este oprit consumul de bauturi
alcoolice.

DIAREE * Ceai din pielite scoase de pe miezul nucilor noi. Excelent! * Un varf de
cutit de praf de ghinda se ia cu putina apa, dupa ce ghinda a fost prajita si macinata. *
Ceai de frunze si de samburi de gutui. * Ceai de frunze si de samburi de piersic. * Ceai
de frunze de fragi. * Orez fiert, impreuna cu zeama lui, indulcit si amestecat cu iaurt.
Ajuta mult, mai ales pruncilor. * Ceai de frunze de mur. * O bucata de zahar, o lingurita
 Page 875 of 1147

de ulei, zeama de la o jumatate de lamaie. Se freaca bine toate componentele, pana se

topeste zaharul. Se face un ceai de musetel, se lasa sa se raceasca, apoi se dau
bolnavului ambele leacuri. 24 de ore nu se mananca nimic, ci se bea numai ceai de
musetel. * Ceai de lemn de prune, foarte bun si pentru animale. * Apa albuminoasa:
batem doua albusuri de ou, in 50 ml de apa rece. Se da din ceas in ceas, cate o lingura,
copiilor mici. * Mancam afine. * Dimineata si la amiaza ne spalam cu apa rece pe bust,
vreme de un minut. Umblam dimineata desculti in apa recisoara, vara, apoi turnam apa
rece pe genunchi, un minut.

DURERI DE CAP SI VOMA IN MASINA, VAPOR, AVION

* O injectie combinata din vitaminele B1 si B6.
* Mancam inainte de a ne urca in avion o bucata de slanina cu paine.

FLEBITA * Frectii cu tinctura de galbenele sau cu alifie de galbenele. * Polen de

flori de castan si bai cu orice soi de castane, comestibile sau salbatice.

TENSIUNE MICA Leac e borsul proaspat din tarate de grau, baut in loc de apa. Dupa
doua-trei luni, tensiunea va deveni normala si stomacul va fi vindecat.

ULCER LA STOMAC * 1 kg miere de albine, 1 kg lamai trecute prin masina de tocat

cu coaja cu tot (fara samburi), 1 kg de ulei de masline sau floarea-soarelui. Se amesteca
bine toate cu o lingura de lemn. Se pun la racoare si intuneric 10 zile. Se iau cate trei
linguri pe zi, cu 5 minute inaintea meselor principale. In timpul tratamentului sunt
oprite toate bauturile alcoolice. * 1 litru tuica de prune sau 1 litru drojdie de vin de 45-
50gr. se amesteca cu un litru de ulei de masline. Se scutura bine sticla pentru a se forma
o emulsie. Se iau 50 de grame, cu 5 minute inaintea fiecarei mese. In 14 zile vom fi
vindecati. O singura sticla e de ajuns pentru tratament. In acelasi timp, bem zilnic un
ceai de menta si unul de coada-soricelului. Iar daca avem o usoara afectiune la ficat,
vom bea un ceai de menta si unul de pojarnita.

ARTEROSCLEROZA Leacul bolii sunt semintele galbene de mustar. Se ia inaintea

mesei de pranz si de cina cate o lingura si jumatate de seminte. Se inghit nezdrobite,
timp de o luna. Apoi se intrerupe tratamentul doua luni, si continuam in acest ritm un
an. Fiecare lingura de seminte se ia cu putina apa. Pentru o reglare a circuitului sangelui
e recomandabil ceaiul de vasc. O cura de 5-6 saptamani, cu doua ceaiuri baute pe zi,
foloseste enorm intregului organism. Cura se poate tine un an.

TENSIUNE MARITA Prajim fasole boabe alba, pana devine cum e cafeaua, o rasnim
si o facem pulbere. Se iau cate doua linguri cu 5 minute inaintea fiecarei mese, timp de
4 zile. Echilibrul tensiunii se tine si cu ceai de urzici, zeama de patrunjel, zeama de
pastai verzi de fasole, consum mult de ceapa si de usturoi, ceai de cimbru.

VEDERE SLABA Reteta pentru revenirea vederii e folositoare chiar si la varsta

inaintata de 80 de ani. Dupa aplicarea ei, lepadam ochelarii. Se iau ca masura doua
borcane de 800 g. Se umplu cu morcovi rasi pe razatoare mica, apoi razatura se varsa
intr-un lighean. Cele doua borcane se umplu iar cu miere de albine si se toarna peste
 Page 876 of 1147

morcovi. Mai luam 1 kg de lamai si le trecem prin masina de tocat carne, cu coaja cu
tot. Le turnam si pe ele peste morcovi. Se amesteca totul bine. Compozitia se pune la
frigider, sa nu fermenteze. Se ia cate o lingura inaintea fiecarei mese. Bauturile
alcoolice sunt interzise. La nevoie, reteta se poate repeta.

DURERI DE GAT Se beau doua ceaiuri de nalba de camp pe zi, dimineata si seara.
Taiem planta proaspata sau uscata, o intindem pe o carpa, o stropim cu rachiu si facem
din ea o compresa. Durerile vor trece in doua zile, ba chiar si intr-o zi. Daca avem
amigdalita, tocam frunze de urzica creata, le amestecam cu slanina ranceda si le punem
sub forma de compresa la gat. La amestec punem si putina sare. * Sa se puna o
cataplasma de smochine taiate, unse cu untdelemn. * Gargara cu ceai de viorele. Are
efect sigur.

Ghimbirul
Radacina noduroasa care se remarca prin gustul ei picant si acru, ghimbirul figureaza
printre remediile "de casa" cele mai larg utilizate si studiate la ora actuala. Asemanator
cu curcuma si cu cardamomul, ghimbirul se foloseste in scopuri medicale, cel putin de
5000 de ani, fiind recunoscut in lumea intreaga pentru capacitatea sa de a calma starea
de greata (mai ales la femeile gravide), voma si alte tulburari digestive. In cursul
ultimelor decenii, utilizarile potentiale ale ghimbirului s-au extins mult dincolo de
sistemul digestiv. Daca aveti tulburari stomacale sau ati racit si faceti febra, ghimbirul
va poate fi de folos. Il puteti incorpora in mancaruri pentru a "parfuma" alimentele, il
puteti bea sub forma de ceai, il puteti consuma confiat sau sub forma de biscuiti etc.
Numeroase plante medicinale trebuie luate in cantitati mari, pentru a avea efecte
benefice. Nu si ghimbirul: cantitatea utilizata intr-un sos sau intr-un sote este, in
general, echivalenta sau chiar superioara cu cea pe care o contin suplimentele
alimentare.
Ameliorarea starilor de greata
Ghimbirul se numara printre remediile cele mai eficiente impotriva raului de calatorie
(de zbor, de mare etc.) si a durerilor clasice de stomac. Unele studii au demonstrat chiar
ca este la fel de eficient ca anumite medicamente anti-greata. Compusii chimici care-i
dau ghimbirului gustul de lamaie - in special gingerolul si shogaolul - reduc - pare-se -
contractiile intestinale, neutralizeaza acizii digestivi si inhiba "centrul vomei", situat in
creier. Medicii recomanda frecvent ghimbirul pentru prevenirea starii de greata, caci,
spre deosebire de medicamentele clasice, el nu provoaca somnolenta. Planta este
utilizata, de asemenea, pentru reducerea greturilor post-operatorii si a celor provocate
de chimioterapie. In mod clar, ghimbirul este mult mai eficace pentru prevenirea, decat
pentru calmarea starilor de greata. Daca suferiti de rau de calatorie, de exemplu, trebuie
sa-l luati inainte de a urca in masina sau de a va imbarca pe vapor: cu cel putin 20 de
minute inaintea plecarii, luati circa 1/4 de lingurita de ghimbir macinat (pudra), 1 g de
ghimbir sub forma de gelule sau o bucatica de 1 cm de ghimbir proaspat. Un rol
benefic pentru intreg organismul Ghimbirul este renumit pentru combaterea greturilor
si a tulburarilor stomacale, dar el poseda numeroase alte calitati binefacatoare. *
Stoparea migrenelor. Cercetatorii danezi au demonstrat ca 1/4 de lingurita de ghimbir
proaspat (sau pudra) luat imediat dupa aparitia primelor simptome ale migrenei poate
reduce durerea, blocand prostaglandinele, substante chimice aflate la originea
 Page 877 of 1147

inflamatiilor vaselor sanguine cerebrale. Spre deosebire de aspirina si de medicamentele

din aceeasi familie, ghimbirul blocheaza doar tipurile de prostaglandine responsabile de
inflamatie, nu si pe cele care au rol benefic, de pilda, pentru intarirea peretilor
stomacului. * Calmarea durerilor artritice. Aceleasi prostaglandine care provoaca
migrenele sunt responsabile si pentru inflamatiile articulare la persoanele suferinde de
artrita. Un studiu efectuat pe 56 de subiecti a demonstrat ca ghimbirul atenueaza
simptomele in 55% din cazurile de artrita si in 74% din cazurile de poliartrita
reumatoida. Aplicarea repetata de ghimbir (maruntit) pe piele poate aduce o ameliorare
suplimentara, distrugand rezervele de substanta P, un neurotransmitator care conduce
semnalele dureroase la maduva spinarii si apoi la creier. * Prevenirea formarii
cheagurilor de sange. In acest caz, medicii recomanda adeseori aspirina - o data la
doua zile - pentru fluidizarea sangelui si limitarea riscului formarii de cheaguri.
Ghimbirul are efecte similare, evitand insa tulburarile stomacale provocate
frecvent de aspirina (daca, fireste, stomacul dvs. nu este sensibil la ghimbir sau
daca nu consumati o cantitate mare). * Degajarea cailor respiratorii in caz de raceala.
Ghimbirul poate bloca producerea de catre organism a substantelor care contribuie la
constrictiunea (ingustarea) bronhiilor si la instalarea febrei. Gingerolul actioneaza, de
asemenea, ca un antitusiv natural. * Reducerea colesterolului. Studiile de laborator
sugereaza faptul ca ghimbirul reduce absorbtia de colesterol de catre organism si
ca favorizeaza, de asemenea, eliminarea lui. * Calmarea durerilor menstruale.
Compusii chimici ai ghimbirului actioneaza ca niste antispasmodice, inhiband
contractiile dureroase ale uterului si musculaturii netede a aparatului digestiv.

Varietati de ghimbir Substantele active isi pastreaza eficienta, indiferent de forma in

care se prezinta ghimbirul. Unele persoane prefera gelulele, fiindca sunt usor de luat si
furnizeaza o doza concentrata si precisa de ghimbir. Posologia obisnuita este de 100-
200 mg, de trei ori pe zi. Dar iata echivalentul si sub alte forme: * O bucata de ghimbir
de circa 1 cm grosime. Dand-o pe razatoare, se elibereaza mai multe 13
substante active decat daca o taiati felii sau daca o tocati. Este important, de asemenea,
sa cumparati ghimbirul cand este proaspat si sa evitati rizomii moi si/sau zbarciti. * O
lingurita de ghimbir pudra. * Una sau doua bucati de ghimbir confiat. * O ceasca de
ceai preparat cu un plic sau cu o jumatate de lingurita de ghimbir ras, la o ceasca de apa
fierbinte. Bicarbonatul de sodiu Utilizarii bicarbonatului de sodiu i-au fost consacrate
nenumarate carti. Este un detergent menajer bine cunoscut. Este folosit, de asemenea, la
prepararea produselor de patiserie, pentru ca produce bule de gaz carbonic, care da un
aspect "umflat" prajiturilor. Si, in fine, poseda proprietati medicinale foarte variate.
Bicarbonatul de sodiu sau, pur si simplu, bicarbonatul, este un produs polivalent prin
excelenta: este utilizat la gatit, la curatat, la gradinarit etc. In materie de sanatate, este
un anti-acid, apreciat pentru actiunea lui rapida asupra durerilor de stomac.
Bicarbonatul calmeaza, de asemenea, intepaturile de insecte, simptomele infectiilor
urinare (cistite) si permite eliminarea tartrului dentar. Prezent pe rafturile din bucataria
dvs., acest produs banal va rezerva o multime de surprize.
Impotriva arsurilor de stomac Toate substantele chimice pot fi clasate in functie de
pH-ul lor, care masoara aciditatea sau alcalinitatea. Cu un pH egal cu 7, apa este neutra.
Un pH peste 7 este alcalin, iar unul sub 7 este acid. Cu un pH de 8,4, bicarbonatul de
sodiu este usor alcalin si neutralizeaza efectul substantelor acide. Sa luam cazul
 Page 878 of 1147

arsurilor de stomac. Acestea survin, in general, atunci cand acidul clorhidric din stomac
urca pe esofag, provocand o arsura tranzitorie. Puteti scapa de senzatia aceasta
dezagreabila inghitind un comprimat de bicarbonat sau o lingurita de praf, dizolvat intr-
un pahar cu apa si cateva picaturi de zeama de lamaie (care ajuta la disiparea gazului pe
care-l poate forma bicarbonatul cand se combina cu acizii din stomac). Acest remediu
neutralizeaza acidul clorhidric, transformandu-l in clorura de sodiu si in gaz carbonic,
inofensive. Efectul nu dureaza decat circa 30 de minute, dar se produce aproape
instantaneu. (Atentie: nu folositi acest remediu prea des, pentru ca bicarbonatul de sodiu
contine o cantitate mare de sodiu, care poate face sa creasca tensiunea arteriala.) Alte
utilizari: * Reducerea atacurilor acide asupra dintilor. Acizii produsi de bacteriile
prezente in gura erodeaza smaltul dintilor. Le puteti neutraliza, clatindu-va gura, de
cateva ori pe zi, cu o solutie pe baza de bicarbonat de sodiu. Puteti, de asemenea, sa
umeziti periuta de dinti (cu apa) si s-o introduceti in bicarbonat, inainte de-a o folosi.
Bicarbonatul (care intra, astazi, in compozitia multor paste de dinti) este usor abraziv si
"lustruieste" dintii fara sa le afecteze smaltul. * Dezodorizarea delicata a picioarelor.
Adaugat in apa pentru baia de picioare, bicarbonatul neutralizeaza acizii bacterieni,
responsabili pentru mirosul neplacut. Il puteti utiliza, de asemenea, pentru combaterea
mirosului de transpiratie de la subsuori. * Calmarea intepaturilor de insecte. Nu va
scarpinati, pana la sange, dupa ce ati fost intepati, ci amestecati imediat putin bicarbonat
cu apa si aplicati pasta pe locurile cu mancarimi. Aceasta pasta poate contribui, de
asemenea, la calmarea mancarimilor produse de varicela. * Calmarea pielii copiilor.
Copiii sugari, care sufera de un eritem fesier, se simt mai bine dupa o baie cu
bicarbonat. Adaugati putin praf la apa de baie - reduce mancarimile si calmeaza iritatia
pielii.
* Eliminarea infectiilor vezicii. Vezica este un mediu usor acid, in care prospera
bacteriile. In caz de infectie, un pahar de apa cu putin bicarbonat de sodiu este bautura
ideala de la sfarsitul mesei. * Vindecarea durerilor de gat. Puneti o jumatate de lingurita
de bicarbonat intr-un pahar cu apa si faceti gargara din 4 in 4 ore, pentru a reduce
substantele acide care provoaca durerea. Clatitul gurii cu aceasta solutie permite, de
asemenea, vindecarea aftelor.
Indicatii: Bicarbonatul combate: afte, cistite, arsuri de stomac, gingivite, indigestii,
mirosuri corporale, mirosul picioarelor, intepaturi de insecte si muscaturi de animale,
urticaria, varicela, gura uscata.
1. Leac sigur impotriva racelii In doua-trei seri la rand, se bea un ceai fierbinte din
coada-soricelului, patlagina si un fir de menta, tinandu-se picioarele in apa fierbinte. Se
sta intre 5-10 minute. Daca apa da sa se raceasca, se mai adauga apa clocotita. Dupa
aceea se intra in pat. Efectul este foarte rapid. Indiferent cat de puternica este raceala,
trece ca luata cu mana. De obicei sunt suficiente doua seri. Cine nu poate bea ceaiul
amar, sa adauge o lingurita de miere. Nu uitati! Cand va prinde raceala, bagati-va
picioarele in apa fierbinte. 2. Impotriva durerii in gat Se bea lapte fierbinte, in care s-
au topit o lingurita de unt si o lingurita de miere, cu inghitituri mici, tinand picioarele in
apa fierbinte. 3. Contra tusei Ceai din coji de ceapa (este cam neplacut la gust) plus
apa fierbinte la picioare. Ceai de patlagina + apa fierbinte la picioare. 4. Impotriva
cistitei Musetelul este cel mai serios inamic al cistitei.Doua-trei seri la rand, se face un
ceai concentrat de musetel cu care se fac bai de sezut in lighean. Ceaiul trebuie sa fie
cald, dar sa nu friga. Se tin apoi picioarele in apa fierbinte si se intra in pat. Pe langa
 Page 879 of 1147

faptul ca rezolva problema pe loc, boala nu va mai reveni ani la rand. 5. Pentru o stare
de bucurie calma - rasfat Seara se bea un ceai din plantele preferate, in care se adauga
un paharut de vin bun, stand cu picioarele in apa fierbinte. Se spune ca apa fierbinte la
picioare prelungeste tineretea si sustine vitalitatea.
II. Leacuri Din Cavnic 1. Cum isi trateaza minerii bataturile din talpi si de pe
degetele de la picioare Se stie ca in mina se intra cu cizme de cauciuc si din aceasta
pricina minerii fac niste bataturi groaznice. Se taie o feliuta de slanina nesarata, se pune
pe batatura si se bandajeaza. Feliuta se tine zi si noapte (schimbandu-se cand s-a topit)
pana cand batatura se inmoaie si iese cu totul. Tratamentul dureaza o saptamana-doua,
dar merita efortul, pentru ca pe locul respectiv nu va mai aparea alta vatamatura. 2.
Impotriva balonarilor si a digestiei dificile Pentru ca urmeaza perioada Postului
Craciunului, cand mancarurile sunt mai acide, iar cei care au probleme cu digestia
postesc mai greu, iata un ceai care depaseste toate asteptarile. Dupa masa de pranz si
cea de seara, se bea cate o cana de ceai din: o lingurita de chimen (chimenul se
clocoteste cinci minute), o lingurita cu varf de coada-soricelului si un fir de menta (sau
cateva frunze). Balonarile nu-si vor mai face aparitia, nu va exista senzatia de greutate
in stomac si nici arsuri. Acest ceai inlocuieste cu succes Trifermentul si n-ar trebui sa
lipseasca din casa celor cu probleme la ficat, bila, stomac. 3. Cand pe copii ii doare
burta Se ia un blid (farfurie) de lut si se incalzeste bine. Blidul se pune cu gura pe burta
copilului peste haine - nu trebuie sa arda - si copilul trebuie sa stea in pat cu genunchii
la gura (covrig). 4. Pentru a capata pofta de mancare Se zdrobesc bine in mojar o
mana buna de flori de coada-soricelului pana se fac pulbere. Peste pulbere se pun 400 g
miere. Din acest amestec i se da copilului o lingurita pe stomacul gol. Preparatul face si
o buna curatenie in intestine - elimina parazitii.Parasca Fat III. Leacuri Din Viseul De
Jos (aflate de la Frosina Pop, in varsta de 94 de ani) 1. Leac pentru arsuri
(oparituri) 3 linguri de apa de var si 3 linguri de ulei le amesteci bine cu un bat de tufa
(alun) nici uscat, nici verde, curatat de coaja. Se face un fel de unsoare (unguent). Nu
exista spray inaintea lui. 2. Leac pentru rinichi Ceai de ciup de malai (matase de
porumb) recoltat in luna lui august si cozi de cirese culese pe sfantul soare. Se bea in
loc de apa doua-trei saptamani. 3. Leac pentru reumatism Pui intr-o sticla floare de
acat (salcam) pana o umpli si pe urma pui dohot (petrol) pana o umpli. O inchizi bine si
bagi sticla in pamant o luna de zile. Apoi o scoti si te dai pe unde te doare. 4. Pentru
dureri de genunchi Musuroi de pe camp (cu tot cu furnici), luat si oparit 20 minute. Se
face baie la genunchi. 5. Pentru reumatism Intr-o sticla pui apa si zahar, ca s-o
indulcesti. Arunci apoi apa si bagi gura sticlei intr-un musuroi cu furnici pana se umple.
O scoti si o umpli cu spirt sanitar (medicinal). O inchizi bine si o pui langa soba, la
caldura, sa dospeasca doua saptamani. Te dai pe unde te doare seara, cand te culci. Nu-i
voie sa mai iesi in frig. Uzi un cearsaf in apa calduta, il storci bine si te invelesti in el.
Peste el se pune un altul uscat si te acoperi cu multe invelitori, ca sa transpiri. Io n-am
stiut ce-i reumatismul si durerile de picioare.
Tatiana Dragos - Desesti, nr. 249, jud. Maramures, cod 4930 IV. Dureri de cap,
migrene, disparute pentru totdeauna (Le cer iertare tuturor suferinzilor de dureri de
cap pentru intarzierea cu care le transmit acest remediu) Am suferit ani in sir de niste
migrene insuportabile, insotite de stari de voma. Imi zvacnea tot capul, gata sa
plesneasca, dar mai ales tamplele. Tin minte ca odata veneam acasa de la spital. Il
insotisem pe fratele meu mijlociu, care-si taiase cu securea degetul mare de la mana
 Page 880 of 1147

stanga. Aveam niste dureri de cap de nedescris. Ziceam intr-una ca mor, ca nu mai pot.
Nici o tableta nu ma ajuta. Umblam de altfel cu Antimigrinul in geanta. Atunci mama,
speriata, a zis ca-si aminteste cum o trata bunica ei.

A pus intr-un pahar de 100 ml jumatate otet si jumatate apa (nu foarte rece). Mi-a
desfacut parul in varful capului si a turnat aproape toata apa cu otet in asa fel ca ea sa se
scurga pe ceafa si sa ajunga pe gat. Sa impresioneze - zic eu acum - nervii mari ai sirei
spinarii. A impaturit un prosop gros, plusat, mi l-a pus pe crestet si mi-a spus sa ma
intind cu fata in sus, cu mainile pe langa corp si sa stau cu ochii inchisi. Mi-a luat perna
de sub cap si a plecat inchizand incet usa. Stateam cu capul spre rasarit, iar paharul cu
putinul de apa ramas a fost asezat pe un scaun in partea dreapta, aproape de cap, ca sa
inspir mirosul. Cred ca dupa ce a iesit, mama s-a rugat pentru mine. Am stat asa pret de
zece minute. M-am ridicat apoi cu teama si m-am miscat prin camera lent, de frica sa nu
inceapa bubuiturile. Nu ma mai durea capul deloc. Si slava lui Dumnezeu ca de atunci
n-a trebuit sa repet procedeul decat de doua-trei ori, dar dureri ca acelea n-am mai avut
in veci. Si au trecut treizeci de ani. La randul meu, cu ajutorul preabunului Dumnezeu,
l-am vindecat pe fratele meu mai mare. Venise din Libia, de la Azizia, polul caldurii
(+50C) si nici un medic nu reusea sa-l scape de durerile mari de cap. M-a sunat si mi-a
spus ca nu mai poate. I-am explicat ce sa faca. Peste zece minute mi-a telefonat
spunandu-mi ca se simte bine. Si este bine pana in ziua de azi.

Leacuri populare din Alpii francezi. - Localitatile montane de pe versantul nordic

al Alpilor francezi isi mai pastreaza si azi traditia populara, atat in cresterea
vitelor si in modul de preparare a branzei, cat si in perpetuarea unui veritabil
tezaur de leacuri stravechi. La Manigold, in inima Mas... Leacuri populare din
Alpii francezi - Localitatile montane de pe versantul nordic al Alpilor francezi isi mai
pastreaza si azi traditia populara, atat in cresterea vitelor si in modul de preparare a
branzei, cat si in perpetuarea unui veritabil tezaur de leacuri stravechi. La Manigold, in
inima Masivului Aravis, la Aulp du Fier, Meribel, Modane, locuitorii care mai traiesc
inca in vechile lor casute din lemn nu se despart de farmacia naturii, de tisane si de
licori din plante. La fel ca in satele noastre de munte, puritatea naturii este o garantie de
viata lunga si sanatate .
Contra constipatiei
Tratamentul cu ulei de masline Un pahar de untdelemn de masline se introduce in
intestin sub forma de clisma, cu ajutorul unei canule. Repetat seara, vreme de o
saptamana, tratamentul duce la regularizarea ritmului intestinal. Tratamentul cu prune
Florile de prun (Prunus domestica), infuzate intr-o cana de lapte fiert, clocotit, sunt un
purgativ excelent. Sase prune uscate se lasa o noapte sa se inmoaie intr-o jumatate de
cana de apa. A doua zi dimineata, se bea lichidul incet, lingurita cu lingurita, iar la urma
se consuma si fructele. In caz de constipatie cronica, se recomanda prune coapte, cat se
poate de proaspete, care se consuma pe nemancate, dimineata, cu paine de secara.

Decoct laxativ din frunze de prun: fierbeti, vreme de 10 minute, 30 de frunze de prun
intr-un litru de apa. Beti cate o ceasca dupa fiecare masa, vreme de 5 zile. Tratament
pentru diabetici Pe langa un regim alimentar strict, se recomanda urmatoarele "reguli":
- sa se bea cantitati mari de infuzie de afin (1 lingura de frunze se infuzeaza 30 de
 Page 881 of 1147

minute intr-o cana de apa clocotita); - sa se ia de trei ori pe zi cate o lingurita de boabe
de mustar; - sa se rada cat mai mult (se presupune ca rasul reduce nivelul zaharului din
sange). Decoct din pastai de fasole uscata Si pastaile de fasole au proprietatea de a
diminua cantitatea de zahar din sange. Inmuiati, vreme de doua ore, 100 g de pastai
uscate, taiate marunt, intr-un litru si jumatate de apa. Lasati-le sa fiarba pana ce lichidul
se reduce la jumatate, apoi puneti-le la macerat toata noaptea. Beti peste zi lichidul,
intre mesele principale. Tinctura de laptuci (salata verde) Tinctura de laptuci se obtine
punand la macerat timp de 4 zile o cantitate egala de laptuci proaspete si de alcool de
90¡ (de exemplu: 1/2 kg salata verde si 1/2 l alcool). Strecurati lichidul printr-un tifon,
apoi turnati-l intr-o sticla inchisa la culoare, pe care-o astupati cu un dop. Nu faceti o
cantitate prea mare. Se administreaza 60 de picaturi in putina apa, de trei ori pe zi,
inainte de mesele principale. Acest leac face sa scada cu 30% nivelul glicemiei
diabeticilor. Leacuri contra diareei In primul rand, se administreaza un purgativ
puternic (1 lingura de ulei de ricin pentru adulti, 1 lingurita pentru copii), dupa care se
bea 1 lingura de suc de lamaie. Se opareste 1 lingura de miez de nuca pisata cu 1/2 l apa
clocotita, timp de 20 de minute, apoi se strecoara. Se bea cate un paharel de lichid o
data pe zi, dimineata. Se inmoaie paine uscata de secara in apa calda, timp de 20 de
minute. Se bea terciul obtinut, in decurs de o zi, lingurita cu lingurita. Pentru diareea
cronica - se fierbe la foc mic o lingurita de coaja macinata de stejar, intr-o cana si
jumatate de apa, timp de 10 minute. Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi. Alte remedii: -
puneti la fiert, vreme de 10 minute, un pumn de coji de ceapa, intr-un litru de apa. Din
lichidul astfel obtinut consumati circa 1/2 l pe zi. Pentru sugari: opariti 3 cepe taiate cu
1 l de apa fiarta si lasati-le sa se infuzeze vreme de doua ore. Indulciti lichidul. Se pun
10 picaturi in biberon. Remedii pentru suferintele la rinichi Pentru intretinerea si
curatirea generala a rinichilor se recomanda urmatorul remediu: 1 lingura de seminte de
in se fierbe cu o cana de apa, vreme de 5 minute. Se lasa sa se raceasca. Lichidul
rezultat, destul de cleios, se dilueaza cu apa fiarta si racita. Se ia cate o jumatate de cana
la doua ore, doua zile consecutiv. Nu se adauga si nu se mananca zahar sau miere pe
durata tratamentului. Piatra la rinichi: 1 pahar de seminte de canepa se da prin rasnita de
cafea si se fierbe cu 3 pahare de lapte proaspat, pana ce lichidul scade la 1 pahar. Se
strecoara si se bea fierbinte inainte de masa de dimineata. Procedeul se repeta 5 zile
consecutiv, se tine o pauza de 10 zile, apoi tratamentul se reia. Se continua asa vreme de
un an, avand maxima eficienta atat pentru rinichi, cat si pentru ficat. Insuficienta renala:
30 g radacina de anghinare transformata in pulbere se pune la macerat in 1/2 l de vin
alb, natural, vreme de o saptamana. Se strecoara, se bea un paharel de lichior de trei ori
pe zi, inainte de mesele principale. Retentii de urina, colici nefritice, cistite, tulburari
renale, calculi, guta. Porumbul este unul dintre cei mai puternici diuretici naturali. Se
recomanda administrarea lui, pentru eliminarea deseurilor organice si impotriva
retentiei de urina. Porumbul exercita un efect sedativ asupra cailor urinare si tripleaza
secretia de urina in 24 de ore. Se recomanda in caz de calculi renali, colici nefritice,
cistite cronice si in toate afectiunile care necesita o crestere a volumului de urina (guta,
reumatism). Reteta: se infuzeaza 20-25 g de matase de porumb intr-un litru de apa
clocotita. Se strecoara si se indulceste cu miere. Din aceasta infuzie se beau 4 cani in 24
de ore. Nu se depaseste 1 l de ceai pe zi. Leacuri pentru normalizarea hipertensiunii
Cel mai important lucru in prevenirea hipertensiunii este regimul alimentar. Carnea (de
porc) si alimentele care contin amidon (fasolea, mazarea) trebuie evitate pe cat posibil.
 Page 882 of 1147

Painea proaspata se inlocuieste cu cea prajita, dulciurile si greutatea corporala peste cea
normala trebuie evitate. Sare foarte putina, nu alcool, nu condimente! Consumul unui
catel de usturoi in fiecare dimineata are ca rezultat scaderea presiunii sangelui.
Usturoiul se inghite, nu se mesteca, dupa care se bea putina apa. Acest tratament
inceteaza cand presiunea sangelui a ajuns la normal. La nevoie, tratamentul se repeta.
Decoct de coji de cartofi. Cojile de la 4-5 cartofi, bine spalate, se fierb in 1/2 l de apa,
timp de 15 minute. Decoctul rezultat se strecoara. Se beau 1-2 cani pe zi.
Cum se combate insomnia
Zeama de la muraturi de castraveti Un pahar de zeama, indulcit cu 1 lingura de miere
si luat cald, cu 15 minute inainte de culcare, produce un somn adanc. Nota: Persoanele
cu basica urinara "slaba" vor reduce portia la jumatate, pentru a nu se trezi noaptea sa
urineze. Alte remedii Insomniile sunt cauzate de cele mai multe ori de boli nervoase.
Iata cateva remedii: - puneti sub perna o mana de hamei; - puneti sub perna un
manunchi de ramuri de mesteacan; - cititi in pat, timp de 30 de minute, Biblia. In
cazuri extreme Aceasta metoda a fost recomandata de practicieni in cazurile de
insomnie cronica. Toate lucrurile folosite ca asternut de noapte, cum ar fi: paturi,
cearsafuri, plapumi, perne, pijamale, sa fie facute din material negru. De asemenea,
peretii camerei sa fie vopsiti in negru - nu in ulei. Metoda produce rezultate uimitoare
chiar si in cele mai grave cazuri de insomnii cronice. Un vechi remediu impotriva
furunculelor Luati o ceapa si coaceti-o bine. Taiati-o apoi in jumatate si aplicati-o cu
partea taiata peste abces. Apoi bandajati-o strans. Ceapa trebuie sa fie calduta.
Schimbati-o la patru ore, pana cand furunculul coace si se deschide. Arsuri Pentru
arsurile locale, urmatoarea metoda este foarte eficienta. Spargeti un ou, bateti-l bine si
turnati-l peste rana. Apoi varsati incet si alcool. Deasupra arsurii se va forma o pojghita
care va opri durerea si va vindeca arsura. Pentru arsuri grave, partea afectata trebuie
unsa cu untura de capra sau de bou. Basicutele de apa se vor sparge cu un ac sterilizat in
foc, apoi vor fi acoperite cu coca de secara fermentata. Coca se schimba la 3-4 ore.
Daca gatul este oparit de bauturi fierbinti, putina apa amestecata cu albus de ou opreste
durerile. Nevralgii Pentru a alina durerile nevralgice, se recomanda urmatoarea metoda:
se taie in doua un ou fiert tare, iar cele doua felii se aplica calde, pe partea afectata.
Cand oul se raceste, durerile dispar.
Formula AS > Anul 2004 > Numarul 629 > Forma maxima
Leacuri populare din Curbura Carpatilor
Redactia
Leacuri populare din Curbura Carpatilor . - Satul Zagon, judetul Covasna -.
Zagon este un sat ciobanesc aflat pe versantul transilvanean al Muntilor Vrancei,
in partea de rasarit a Covasnei. Impartit frateste pe din doua cu ungurii, romanii
se afla in partea de sus, langa munte, acolo unde incep padur... Leacuri populare
din Curbura Carpatilor - Satul Zagon, judetul Covasna - Zagon este un sat
ciobanesc aflat pe versantul transilvanean al Muntilor Vrancei, in partea de rasarit a
Covasnei. Impartit frateste pe din doua cu ungurii, romanii se afla in partea de sus,
langa munte, acolo unde incep padurile si pasunile. Un peisaj bucolic, plin de pace si
frumusete, care inchide intr-un cerc de verde profund si stralucitor biserica satului si
casele stranse in jurul ei. Am ajuns acolo in amiaza unei duminici incandescente, tocmai
cand oamenii ieseau de la slujba, ferindu-se, pe sub umbra arborilor din cimitir, de
soarele usturator. Cate doi, cate trei, ieseau pe sub bolta bisericii albe, oprindu-se
 Page 883 of 1147

ganditori si tacuti pe la crucile din lemn si din piatra, ingropate in iarba si flori. In ora
amiezii, peste sat si peste casele inundate de soare se lasase linistea unei mari impacari.
Doar ici si colo, pe ulitele inecate in praf, cateva batrane imbracate in negru isi purtau
agale pasii mai nesiguri si grei. La urma de tot, dupa ce satenii au disparut, din curtea
bisericii a iesit o femeie care tinea in mana cateva fire de busuioc. Intrand in vorba cu
ea, m-am interesat daca in satele ciobanesti exista anume leacuri de sanatate si daca mi
le poate impartasi. Asa am aflat ca o cheama Victoria Precup, ca a implinit de curand 75
de ani si ca stie, la fel ca toate femeile din Zagon, multe leacuri de plante, mostenite de
la mama si de la bunica ei. Victoria Precup si fiica ei, Viorica Sasu, m-au chemat apoi in
gradina lor de sub munte, mirosind puternic a soare si fan cosit, mi-au dat retete
stravechi si mi-au povestit despre flori si ierburi de leac minunate, pe care mi le-au si
aratat, insirate la umbra, pentru uscat: radacini galbui de lumanarica, flori de soc, frunze
aspre de coada-calului, arnica, galbenele si multe, multe alte ierburi pe care le-au adunat
cu sarg pentru a-si umple camara cu leacuri de ajutor. "Florile si frunzele sunt sfinte, ca
ni le-a dat Dumnezeu de la facerea lumii", spune matusa Victoria, inainte sa ne
despartim. "Nimic din ce ne este de trebuinta nu lipseste de pe pamant. Doar ochi sa
avem, de vazut, si urechi de auzit invataturile stramosesti."
Pentru calmarea durerilor de burta la copii mici • Se face infuzie dintr-o jumatate de
lingurita de seminte de chimen, peste care se toarna o cana de apa fierbinte. Se lasa
vasul acoperit 10 minute si apoi se strecoara. Se da copilului sa bea de mai multe ori pe
zi cate o lingura, doua de infuzie. • Se oparesc cateva seminte de anason si se lasa vasul
acoperit pana cand se raceste infuzia. Apoi se indulceste cu miere si se bea de mai multe
ori pe zi. Pentru cresterea poftei de mancare la copii 20
• Se fierbe, timp de 15 minute, o lingura de floare de lumanarica intr-un litru de apa. Se
lasa sa se raceasca si se da copilului sa bea cate o lingura de mai multe ori pe zi. Pentru
copii sanatosi • Cei care vor sa aiba copii sanatosi trebuie sa aiba grija sa nu-i
zamisleasca in zi de vineri sau de sarbatoare. Copiii zamisliti in aceste zile, mai ales cei
facuti in cele 12 vineri mari din an, ajung hoti, neascultatori, curvari si sunt de cele mai
multe ori insemnati trupeste cu betesuguri. Pentru tratarea astmului si a bolilor de
plamani • Infuzie din doua linguri de planta uscata de trei-frati-patati. Se bea indulcita
cu miere. • Se bea infuzie concentrata din flori de soc. • Se fierb la foc mic, intr-o
jumatate de kilogram de untura, 8 mere rase, verzi. Cand s-a format o pasta, se ia vasul
de pe foc si se adauga in el 10 galbenusuri proaspete si o cana cu miere. Se amesteca
bine toate ingredientele si se lasa la racit. Din aceasta compozitie, care se pastreaza la
rece, se mananca cate 4-5 linguri pe zi, cu paine de secara. In perioada in care se face
acest tratament, se bea mult lapte cald de capra sau vaca. Impotriva caderii parului •
Se pune intr-o sticla radacina de rostopasca si se toarna peste ea tuica naturala. Se lasa o
saptamana la macerat si apoi se poate unge pielea capului cu maceratul obtinut. Se
frictioneaza bine capul de doua-trei ori pe zi si apoi se aplica maceratul alcoolic de
rostopasca. • Se freaca bine pielea capului cu ceai de radacina de brustur.
Pentru tratarea cancerului • Se bea zilnic infuzie din planta intreaga (radacina,
tulpina, frunze si flori) de tataneata (tataneasa). Pentru calmarea durerilor de cap • Se
leaga capul cu frunze de brustur sau cu frunze de hrean. Pentru scaderea febrei • Se
infasoara corpul in frunze reci de brustur, varza proaspata sau hrean. Frunzele se
schimba cand s-au incalzit. • Se infasoara corpul in prosoape inmuiate in lapte dulce,
rece, sau in otet de mere. Compresele se schimba cand se incalzesc. Pentru calmarea
 Page 884 of 1147

durerilor, in caz de fracturi sau luxatii • Se pun comprese, in mai multe straturi, din
frunze de varza si hrean. Pentru tratarea reumatismului • Se taie radacina de
tataneasa, se spala si se pune intr-o sticla pana la jumatate. Peste ea se adauga tuica de
cereale, se astupa cu dop si se lasa la intuneric. Dupa o saptamana, se agita bine sticla si
se poate folosi maceratul obtinut pentru comprese, care se aplica pe incheieturile
dureroase. De asemenea, se fac frectii dimineata si seara cu acest lichid. • Se leaga locul
dureros cu frunze de hrean sau frunze de brustur, puse in mai multe straturi. • Se face
frectie cu tuica naturala, in care s-a pus la macerat radacina de matraguna. Pentru
eliminarea pietrelor de la fiere si ficat • In 2 l de vin alb se pun la macerat 500 g
miere si 500 g leustean verde, tocat marunt. Se lasa la temperatura camerei 7 zile, timp
in care se agita de mai multe ori pe zi. Dupa acest timp, se strecoara si se bea din
macerat cate un paharel de 50 ml, dupa mancare. Se bea de trei ori pe zi, pana cand se
termina cantitatea preparata. Tratamentul se poate face de doua ori pe an, la interval de
sase luni. Pentru tratarea bolilor de ficat • Se ia radacina si floare de lumanarica si se
taie marunt. La un litru de apa se pun doua linguri de planta uscata maruntita si se fierb
pana cand scade lichidul la jumatate. Se beau in fiecare dimineata, pe stomacul gol, 100
ml din maceratul neindulcit si apoi se sta culcat pe partea dreapta o jumatate de ora.
Maceratul trebuie sa fie la temperatura camerei. Pentru tratarea bolilor de stomac si
ficat • Se pun in ceai de plante 2-3 picaturi de seva galbuie, proaspata, scursa din
rostopasca rupta. Se beau doua ceaiuri pe zi, dimineata si seara. Rostopasca este toxica
daca se foloseste in cantitate mare, de aceea nu se depaseste cantitatea de 5-6 picaturi pe
zi. Pentru constipatie • Se face un amestec din ulei si moare, zeama de varza acra, puse
in cantitate egala. Se bea cate un pahar, dimineata, pe stomacul gol. • Se mananca varza
acra taiata marunt si stropita cu ulei. • Se bea de mai multe ori pe zi infuzie de troscotel.
Pentru boli de inima • Se face infuzie din flori si frunze de paducel. Paducelul e o
planta puternica si nu se pun multe flori si frunze cand se prepara infuzia. Aceasta are
un efect mai bun daca are o concentratie mai slaba. • Se face infuzie din fructe uscate de
paducel si se bea indulcita cu miere. Pentru scaderea tensiunii • Se pun la uscat
ciorchini de caline. Cand calinele s-au stafidit pe jumatate, se culeg de pe crengute si se
pun intr-un borcan in straturi alternative cu zahar tos. Straturile trebuie sa fie egale in
grosime. Se lasa o luna la macerat, la loc intunecos, si apoi se mananca cate o lingurita
din preparat pe zi. • Se mananca 1-2 boabe de caline proaspete pe zi. Pentru tratarea
ranilor si a arsurilor • Se pune pe arsura cartof crud, ras marunt. Se schimba cartoful
in momentul in care s-a incalzit. Cartoful trebuie sa fie cat mai rece, ca sa calmeze
durerea arsurii. • Se parg basicile facute de arsura cu un ac inrosit in foc si se spala locul
ars cu infuzie de musetel sau coada-soricelului. • Se spala arsura cu infuzie de musetel
si se unge cu alifie obtinuta astfel: se amesteca 100 ml tuica naturala, fiarta de doua ori,
cu 100 ml ulei rafinat si 2 lingurite de zahar, o bucata cat o nuca de ceara de albine si cu
2 bobite de tamaie. Se pun toate intr-un vas, la foc foarte mic, si se amesteca incontinuu,
pana cand tuica le dizolva pe toate si se obtine o alifie. Se lasa alifia sa se raceasca si se
poate folosi atat pentru tratarea arsurilor, cat si pentru tratarea altor boli de piele. Inainte
de a aplica alifia, locul afectat trebuie, neaparat, spalat bine cu infuzie. Aceasta alifie se
poate folosi timp indelungat si nu are contraindicatii. • Cea mai buna alifie pentru arsuri
si boli de piele, renumita pentru rezultatele exceptionale probate prin vindecarile
obtinute de-a lungul anilor, o prepara Ghizela Balint, pe care o puteti gasi la casa ei
asezata langa podul din spatele bisericii evanghelice din Zagon. Reteta, pe care o tine
 Page 885 of 1147

secreta (este foarte importanta dozarea ingredientelor, orice abatere de la reteta este
periculoasa), are in compozitie, in cea mai mare parte, produse ale stupului (miere,
propolis, pastura, polen, mana). Tanti Ghizela are acum 90 de ani si a mostenit reteta de
la o farmacista din Cluj, care a tratat-o acum mai bine de o jumatate de veac, cand si-a
oparit mainile cu apa clocotita.
Pentru pastrarea sanatatii si prelungirea tineretii • Se culeg flori, frunze, radacini de
plante de leac, din cele mai diverse soiuri. Dupa ce s-au uscat, se amesteca bine si se
bea, in loc de apa, infuzie rece din aceste plante. Iarna se bea infuzie calda. Cu cat sunt
mai multe plante, cu atat puterea infuziei este mai mare.

Maceratul de Aloe
"Pacienta Sabir Maria a fost tratata la acest institut, pana in iulie 1957, pentru cancer
uterin in ultima faza. I s-a dat drumul din spital, fiind considerata un caz incurabil, dar
in octombrie al aceluiasi an s-a intors la institut pentru consultatie. Dupa examinare s-a
constatat ca nu mai avea nimic. (Ea castigase intre timp 22 kg in greutate.)
Maria Sabir s-a tratat acasa folosind urmatoarea medicatie: • 1,5 kg planta de aloe in
varsta de 3-5 ani, data prin masina. Plantele nu trebuie udate cu 5 zile inainte de tocare
prin masina; • 2,5 kg miere pura;
• 3,5 kg de vin rosu, cu o tarie cam de 18-20 si dulce. Toate ingredientele de mai sus se
pun intr-un vas de sticla de culoare inchisa, se amesteca complet si se lasa intr-un loc
intunecos si rece timp de 5 zile inainte de folosire. Vasul trebuie sa fie bine inchis.
Amestecul a fost luat dupa cum urmeaza: Pentru primele 5-7 zile cate o lingurita, de trei
ori pe zi, cu doua ore inainte de mese. In zilele urmatoare, doza era crescuta cu o
lingurita, luata de trei ori pe zi, cu o ora inaintea mesei. Cura de tratament este de
minimum doua saptamani. Preferabil este sa se tina o luna si jumatate. Aceeasi mixtura,
cu acelasi dozaj, este recomandata pentru tratament in Tbc pulmonar, ulcer stomacal si
pentru alte organe afectate prin procese inflamatorii ulceroase. Punctul principal al
acestei medicatii consta in aceea ca, incepand chiar din primele zile, toti pacientii au o
enorma pofta de mancare. Aceasta medicatie este considerata a fi atat curativa, cat si
profilactica. Actiunea ei este adesea foarte rapida. Angina, gripa, de exemplu, sunt de
obicei vindecate in una sau doua zile, chiar cazurile cronice. Ea este importanta pentru
tratamentul multor afectiuni, printre care artrita, astm, scleroza, tensiune crescuta,
trombo-flebita, sciatica, septicemie, guta, paralizie, reumatism, multe tulburari cardiace,
afectiuni ale rinichilor, ale organelor genitale, ale plamanilor si multe altele." O
declaratie indrazneata? Fara indoiala, daca procedeul n-ar fi fost testat clinic, sub
indrumarea marelui cancerolog. De altfel, aloe este o planta foarte populara in Rusia si
Siberia, atribuindu-i-se insusiri vindecatoare de exceptie. Demna de remarcat in
scrisoare este onestitatea cu care un distins profesor recunoaste nereusita tratamentului
clasic fata de reusita unui tratament naturist. Sigur, se poate presupune ca la mijloc a
fost o greseala de diagnostic, dar atitudinea doctorului Savitski reflecta atitudinea
medicinei oficiale din Rusia fata de medicina populara, fata de intelepciunea ei,
acumulata printr-o experienta de secole. Multe dintre terapiile medicale de varf,
practicate astazi in Rusia, de mare ecou international, se bazeaza pe metode si remedii
ale medicinei populare, apeland chiar la practici "bizare", samanice, cum ar fi de
exemplu "vorbirea fara intrerupere", o terapie sonica ancestrala, bazata pe faptul ca
anumite sunete ale vorbirii afecteaza profund functiile fiziologice ale corpului omenesc,
 Page 886 of 1147

inclusiv sistemul nervos. Nimic din ceea ce-i poate fi de folos sanatatii nu este refuzat si
proscris pe motiv ca nu e "stiintific". Valorificarea traditiei populare a adus scoala
ruseasca de medicina in avantaj. Ca o incununare a celor afirmate pana acum, leacurile
pe care vi le oferim in continuare fac parte dintr-o antologie alcatuita de un medic: dr.
Pavel Burilov.

Astmul Se spune ca aceasta boala dureroasa si neplacuta nu poate fi vindecata total.

Totusi, vindecatorii rusi s-au ocupat de ea in diferite moduri, obtinand unele ameliorari
remarcabile. De regula, astmaticii erau supusi unui regim vegetarian, carnea si
fainoasele fiind total eliminate. Unii permiteau produsele lactate, altii insistau pe
vegetale si fructe. Iata cateva remedii simple si tratamente.

Ceai de ghimbir Infuzia de ghimbir era considerata ca fiind una dintre cele mai bune
leacuri. Modul de preparare: se spala, se cojesc si se rad 400 g ghimbir, se pun intr-o
sticla de un litru, care se umple apoi cu alcool. Se tine la cald doua saptamani, agitand
din cand in cand, pana ce amestecul are culoarea unui ceai slab. Se strecoara prin tifon
dublu, storcand bine reziduul. Se lasa o zi sa se depuna sedimentul si se trece infuzia
limpede in alta sticla. Se ia de doua ori pe zi cate o lingurita in jumatate de pahar cu apa
calda, dupa mese. Folosirea regulata a infuziei aducea adesea o ameliorare radicala si
permanenta.

Hrean preparat cu suc de lamaie Este foarte eficace cand este luat in mod regulat. Se
rad aproximativ 250 g hrean proaspat si se pune peste el sucul a 2-3 lamai, formandu-se
un amestec gros care trebuie tinut la rece. Doza: 1/2 lingurita de doua ori pe zi,
dimineata si dupa-amiaza. Nu se bea nici un fel de lichid cel putin o jumatate de ora
dupa luarea medicamentului. La inceput, pacientul va lacrima puternic dupa luarea
dozei, dar aceasta reactie va descreste si apoi va disparea cu totul. Amestecul se poate
pastra un timp la rece, pana cand hreanul incepe sa se oxideze. Hreanul trebuie sa fie
totdeauna proaspat, niciodata inghetat. O folosire prelungita a leacului dadea cele mai
bune rezultate.
Ceai de afine Toti astmaticii erau sfatuiti sa bea cantitati mari de ceai de afine. Afine
uscate si frunze se fierb 10 minute in apa, iar ceaiul rezultat se bea fierbinte si
neindulcit, ajungandu-se pana la 10 cesti pe zi. In cazuri usoare, acest ceai aducea o
usurare rapida, in cazuri grave, adaugandu-se alte tratamente.
Inhalatie cu ace de pin Se fierb bine cam 1/2 kg ace si conuri de pin in aproximativ 4
litri de apa si se inhaleaza apoi aburul fierbinte, tinand un prosop deasupra capului.
Doua sedinte de 15 minute, in fiecare zi, se spunea ca aduceau ameliorari radicale.
Inhalatie cu cartofi fierti Inhalatia cu aburul de cartofi fierti (dupa ce se arunca apa) se
facea ca si cea de mai sus, durand pana cand cartofii nu mai scoteau abur, dar inhalatia
cu ace de pin era socotita mai eficace.
Ceai de frunze de urzica O lingurita de frunze uscate de urzica se fierbe intr-un pahar
cu apa si se bea de 2-5 ori pe zi. Se fierbe in vas smaltuit. Alte metode: se foloseau baile
de mesteacan sau cataplasmele de mustar aplicate pe pulpe si incheieturile mainilor,
care usurau atacurile acute de astm.
Eczeme Bolile de piele pot fi cauzate de o proasta functionare a intregului sistem sau
pot avea o natura externa, cauzata de murdarie, iritatie a pielii etc. Chiar si dermatologii
 Page 887 of 1147

specialisti incearca cateva remedii pana cand ajung la rezultatul dorit. Practicienii
populari au in arsenalul lor o multime de remedii. O regula generala este de a se feri
partea afectata de lumina si soare si de a purta un bandaj cu unsoare sau balsam
protector. In cazul unei eczeme umede, este de preferat a se evita apa. Zonele afectate se
spala cu decoct de coaja de pin sau stejar. In unele cazuri, acesta poate fi un tratament
care duce la vindecarea completa. (Daca este necesara folosirea apei, aceasta trebuie sa
fie fiarta si folosita numai foarte fierbinte.) Adesea, afirma practicienii, este necesar un
regim prelungit, care in unele cazuri este suficient pentru a vindeca eczema. Se
mananca numai vegetale si sucuri de fructe. Se recomanda urmatoarele alifii facute in
casa:
Ulei de galbenus de ou Galbenusurile de la niste oua fierte tari se inteapa cu o
sarmulita subtire si se tin deasupra unei flacari de lumanare. La suprafata galbenusurilor
vor aparea niste picaturi. Acestea trebuie culese cu grija. Ouale se pot folosi mai departe
pentru mancare. Aceste picaturi sunt folosite ca "ulei" pentru ungerea locurilor afectate.
Tratamentul s-a dovedit a fi foarte eficient. Se foloseste seara, la culcare.
Balsam din usturoi si miere Se fierbe usturoiul, se farama si se amesteca cu o cantitate
egala de miere. Se aplica pe zona afectata seara, la culcare, apoi pe deasupra se aplica o
felie de ceara. Se bandajeaza lejer. Dimineata se indeparteaza cu sapun verde (sap.
viridis) sau petrol si se bandajeaza. Tratamentul se repeta si in noaptea urmatoare. Dupa
cateva zile rezultatele sunt excelente.
Unsoare din cenusa de pipa
Cenusa de la o pipa este deseori folosita ca un balsam si este foarte eficace impotriva
herpesurilor si a eczemelor. Tratament cu frunze de geranium Frunzele proaspete de
geranium fierte in apa timp de o ora sunt un bun remediu pentru eczeme si herpes.
Partea afectata se spala cu apa in care frunzele au fost fierte sau in aceasta apa se
inmoaie o bucatica de vata si se tine pe acea parte bolnava. Remedii pentru uz intern
Pentru eczeme si alte iritatii ale pielii, in Caucaz era folosit sucul de lamaie.
Tratamentul se administra astfel: in prima zi se lua, in cateva doze, sucul a 5 lamai.
Apoi, in fiecare zi se adaugau 5 lamai, pana cand se ajungea la 25 de lamai. Dupa aceea
se descrestea in acelasi fel. Aceasta metoda este foarte eficace. Se poate repeta la
nevoie. Flori de soc (Sambucus) si de coada-soricelului (Achillea millefolium), in
proportii egale, se fierb timp de 20 de minute (1 lingura de amestec la un pahar cu apa)
si se ia o cana pe zi. Curata eczema si herpesul intr-un timp foarte scurt.

Pentru raguseala
Se luau 2 galbenusuri proaspete de ou de gaina si se frecau cu 3 linguri de zahar sau
miere pana cand se deschideau la culoare si cresteau ca o crema. Cateodata, se punea
lapte cald peste galbenusuri. • Se fierbeau doua maini de flori de tei in lapte. Laptele
trebuia sa depaseasca doar cu putin florile. Se fierbeau pana cand scadea laptele la
jumatate, apoi se lasa vasul acoperit, ca sa se raceasca. Se strecura laptele si se incalzea
si se bea indulcit cu miere. • Se fierbea laptele proaspat cu unt proaspat. La o cana de
lapte se punea o bucata de unt cat o nuca. Cand untul era topit, se amesteca bine cu o
lingura de miere si se bea cald, nu fierbinte. Daca nu era unt, se punea untura de gasca
sau de porc. • Se scobea o ridiche neagra de miez, in asa fel incat ramaneau numai
peretii ridichii, grosi de cel putin un deget. Se umplea gaura cu miere sau cu zahar si se
lasa la intuneric, eventual acoperita cu o oala. Dupa cateva ore, se forma un sirop care
 Page 888 of 1147

se bea de mai multe ori pe zi. Dupa ce se bea siropul, se punea iar zahar in gaura. Se
putea folosi asa o ridiche de cel mult 5 ori, apoi se lua alta.
Pentru rani proaspete care sangerau, pentru taieturi si intepaturi • Se presara rana
cu un praf de sare grunjoasa, pentru oprirea hemoragiei si pentru dezinfectare, apoi se
punea peste sare o bucata de slanina de porc. Slanina putea sa fie si afumata. Peste
slanina se puneau frunze de patlagina lata. Rana se lega apoi strans. Pansamentul acesta
se schimba in fiecare dimineata, pana cand rana se inchidea. Dupa aceea, pana la
vindecarea totala, se puneau numai slanina si patlagina, nu se mai punea sare sub
pansament. Pentru abcese, rani infectate • Ziua se puneau peste rana mai multe foi
albe de ceapa, coapte in cuptor pana cand se ingalbeneau. Se lega ceapa cu un
pansament care s-o tina fixa pe locul afectat. Ceapa ajuta sa se matureze abcesul. Seara,
se desfacea pansamentul si se punea in locul cepei o turta facuta din ceapa rasa
proaspata, amestecata cu untura si faina alba de grau. Peste aceasta turta se puneau
frunze de podbal si apoi se lega cu pansament. Dimineata urmatoare se arunca turta si
se punea din nou ceapa coapta. In cel mult 2-3 zile, abcesul ceda si durerile dispareau. l
Se punea pe rana, pe abces, o pruna bistriteana desfacuta, dupa ce i s-a inlaturat
samburele. Miezul prunei trebuia sa fie asezat exact peste abces. Peste pruna se punea o
bucata de mamaliga calda si apoi se lega strans locul. Se schimba compresa aceasta in
fiecare dimineata. Dupa ce se inlatura compresa veche, se spala locul afectat cu aramita
(prima tuica, foarte tare, care iese la cazanul de fiert tuica. E atat de tare si de amara,
incat nu se bea, se foloseste doar in scopuri medicinale, pentru dezinfectarea unor rani
sau pentru ungerea articulatiilor reumatice.)
Pentru reumatism • Din primavara pana in toamna, in fiecare zi, se urzica incheietura
bolnava, seara si dimineata. In timpul iernii, in fiecare seara, bolnavul isi tinea
picioarele intr-o oala mare, in care oparea floare de fan. Apa trebuia sa fie cat mai calda,
atat cat putea sa suporte omul, iar floarea de fan nu se arunca din oala. Se putea folosi
mai multe seri la rand, cu conditia sa fie incalzita de fiecare data. Daca reumatismul
afecta incheieturile mainilor, se bagau si mainile in apa aceea sau se punea o compresa
calda, din plantele care au fost oparite, si apoi se lega strans, pana dimineata. • Cei care
sufereau de reumatism beau in fiecare primavara suc de mesteacan, pe care-l obtineau
taind o crenguta groasa, de cel putin un deget. La locul taierii crengutei legau de
mesteacan un pahar si peste noapte se aduna seva din belsug. Batranii beau si seva de
stejar si de fag, in cantitate mai mica, cel mult o lingura pe zi, ca sa le sporeasca
puterea. Pentru dureri de cap • Se puneau pe partea dureroasa a capului frunze de
patlagina, varza sau brusture si se legau neaparat cu o carpa de culoare alba. • Se freca
tot obrazul cu ceapa sau cu usturoi, mai ales in zona fruntii, a urechilor si a nasului. •
Batranele se legau la cap cu frunze de nuc si de telina, de cand incepea vara si pana
toamna, pentru a se apara de durerile de cap provocate de caldura. Pentru bronsite • Se
umplea un ciorap mai mare cu sare grunjoasa si se incalzea in cuptor, apoi se punea pe
pieptul bolnavului. • Se incalzea un capac de oala si se infasura intr-un stergar si apoi se
punea in zona bronhiilor. Bolnavul trebuia sa stea culcat, bine acoperit, si sa aiba
neaparat ciorapi de lana in picioare. Pentru scaderea febrei • Se facea masaj pe tot
corpul cu otet de mere, apoi bolnavul era acoperit cu un cearceaf inmuiat in otet de
mere, iar in picioare i se puneau sosete umplute cu ceapa proaspata, taiata marunt, sau
cu cartofi cruzi rasi. Trebuia sa stea acoperit, in pat, cel putin o ora, dupa care
procedurile se repetau, daca febra nu scadea. Ceapa si cartofii se schimbau. Pentru
 Page 889 of 1147

raceala • Se tineau picioarele in apa fierbinte sarata, pana cand apa aproape ca se racea,
apoi bolnavul se baga in pat si se acoperea bine. Isi acoperea si capul cu un sal gros.
Din cand in cand, bea cate o gura dintr-o fiertura de hrean ras. Pentru tuberculoza si
silicoza (boala de care au murit cei mai multi dintre minerii din Maramures) Bolnavii
beau mult lapte de capra, amestecat cu unt sau untura de gasca. • In loc de apa beau
numai ceai de ovaz. • In fiecare zi, mancau cate doua linguri de hrean amestecat cu
miere. • Mancau multe nuci si alune. Pentru arsuri • Locul ars se ungea imediat cu
albus de ou sau cu miere de albine.
Pentru calcaie crapate • Se ungeau seara, dupa spalare, calcaiele cu unt, cu slanina sau
cu smantana. • Se tineau picioarele in lapte cald amestecat cu untura. • Se legau
calcaiele cu frunze de varza unse cu ulei crud, nerafinat. • Se bagau calcaiele intr-un vas
cu urina.
Pentru "rac" (cancer) • Se bea multa moare de varza si se manca varza acra cat mai
multa. • Se beau ceaiuri din flori de trifoi (alb si rosu) si de rostopasca. • Din radacina
de brusture sau tataneasa uscata si faramitata, amestecata cu ulei sau cu untura, se facea
o turta care se punea pe locul afectat. • Se mancau in fiecare dimineata cate trei catei de
usturoi si se bea un paharut de tuica tare, facuta din secara sau porumb. • Se mestecau
cat mai mult mici bucati de propolis si apoi se inghiteau. • Se puneau pe locul afectat
comprese din radacini de rostopasca, tinute in tuica fiarta de doua ori.
Pentru greata, "ciumurleala" • Se tinea sare grunjoasa in gura si se freca bolnavul cu
usturoi la tample si la incheieturile mainilor. Se frecau mainile cu otet.

Polipi nazali Sunt niste tumori glandulare care apar pe mucoasa naso-faringiana, in
special la copii. Ei cauzeaza disconfort, impiedica respiratia si afecteaza vocea.
Tamaduitorii populari din Rusia si Siberia recomanda bai cu sare (sare Epson), sau ulei
de peste ca adaos la regimul alimentar. Si, zilnic, gargara cu apa calda cu sare (o lingura
sare la un pahar cu apa calda). * Sucul de sfecla rosie folosit ca gargara este de
asemenea foarte recomandat. Sucul de coacaze, folosit atat ca gargara cat si ca bautura,
este foarte eficace in unele cazuri. Frunzele de coacaz sunt, de asemenea, folosite sub
forma de infuzie (aproximativ 3 g de frunze uscate la o cantitate de 200 ml apa fiarta.
Se bea cald - un pahar de trei ori pe zi inainte de mese).

Angina pectorala Medicina populara rusa trata cu succes aceasta boala cu boabe de
maces, ce asigurau o vindecare completa, adesea in combinatie cu caprifoi si brancuta
de pasune (floarea cucului). Iata cum se pregateste infuzia de macese: intr-un vas se pun
7 pahare de apa clocotita. Se adauga 7 linguri cu macese (intregi sau sfaramate). Se
acopera bine vasul si se inveleste intr-un material care retine caldura, lasand sa se
infuzeze compozitia timp de 20-24 de ore. Apoi infuzia se strecoara, storcand macesele.
Se pastreaza la rece. Se beau trei pahare pe zi, la mese. In ceai se poate adauga si sirop
de macese. Da un gust bun si este o sursa de vitamina C. In general, infuzia de boabe de
maces este recomandata pentru toate bolile de inima. Nu poate cauza nici un rau si, in
multe cazuri, s-a dovedit a fi foarte eficace. In plus, oamenilor cu boli de inima vechi li
se recomanda sa urmeze un regim alimentar evitand dulciurile si substantele bogate in
amidon. Fumatul trebuie evitat - in special in cazurile de angina pectorala - deoarece
nicotina cauzeaza adesea constrictia arterelor. Acelasi lucru cu cafeaua si ceaiul. Infuzia
de macese indulcita cu sirop de macese este un inlocuitor excelent. Practicantii populari
 Page 890 of 1147

recomandau celor care sufereau de angina pectorala sa manance ficat de vita si sa bea
sange de bou. Oricum, macesul este singurul remediu considerat ca duce la o vindecare
completa.
Anemia de primavara- Leacuri siberiene - Modul in care se studiaza medicina
populara in Rusia este exemplar. Zeci de expeditii stiintifice medicale pleaca anual in
Siberia, un adevarat imperiu de plante si leacuri stravechi, aflate inca in stapanirea
samanilor. Dincolo de simplitatea si eficienta ei, medicina traditionala siberiana are si
un "ingredient" de magie, care face parte din vindecari. Nu omul tamaduieste, ci
Dumnezeu. Metode eficace contra anemiei Aceste remedii sunt originare din diferite
regiuni ale Rusiei si Siberiei si s-au dovedit a fi foarte eficiente. 1. Toti practicienii in
medicina populara prescriau un regim bogat de hrana: carne, ficat, galbenus de ou,
creier de vitel, lapte, unt, icre si intotdeauna usturoi si ceapa. Fiecare pacient trebuia sa
bea cel putin 2 l de lapte cald proaspat pe zi. Daca laptele direct de la sursa nu se gasea,
se putea inlocui cu laptele fiert, dar baut cald. Adesea se adauga si putin carbune in
lapte. 2. Urmatorul preparat, originar din Urali, era foarte recomandat. Se umple pe trei
sferturi un vas emailat cu orz sau ovaz proaspat. Se adauga apoi lapte, de asemenea
proaspat, incat sa acopere boabele si putina slanina de porc topita, cam de 1,5 cm
grosime. Se acopera vasul si se fierbe la foc mic intr-un cuptor, pana cand boabele devin
moi si imbibate. Daca este necesar, se mai adauga lapte. Se bea masa lichida care
rezulta, de trei ori pe zi. Doza: 1-2 linguri. 3. Planta cactus numita aloe era considerata
ca planta cu proprietati curative deosebite si se folosea la pregatirea multor
medicamente. (Aceasta planta nu este recomandata cardiacilor.) Planta a fost folosita in
Caucaz si in Asia Centrala. Se mentioneaza ca planta americana agava, numita deseori
si aloe, nu are efectele plantei din Caucaz. Iata trei formule dintre cele mai des folosite:
- 4 tulpini de aloe, lasate intr-o sticla cu vin la macerat, cel putin patru zile. Doza: un
pahar, de trei ori pe zi. - Acelasi preparat mentionat la punctul (a), dar in locul vinului se
intrebuinteaza alcool: patru tulpini la 0,5 l de alcool. Doza: 40 picaturi in apa calda, de
trei ori pe zi. - 360 g melasa galbena, 170 g frunza de aloe si 120 g rasina de pin. Se
combina dupa cum urmeaza: se taie frunzele de aloe in lungime, se macina rasina sau se
bate intr-o piulita si se amesteca cu melasa. Se pune intr-un vas de lut acoperit si se
baga in cuptor, la foc incet, timp de 8 ore. Apoi se strecoara. Doza: o lingurita, de trei
ori pe zi, cu o ora inainte de masa. Aceasta cantitate este suficienta timp de o luna.
Repetati dupa o pauza de o saptamana. 4. Fierul este un lucru esential in toate cazurile
de anemie. In Siberia, se recomanda metoda urmatoare: vara, se iau 5-10 cuie de fier
(nu din otel), se spala si se infig intr-un mar verde. Marul se mananca dupa 24 de ore.
Doza obisnuita este de trei mere pe zi. Iarna se pune intr-un pahar cu apa un cui mare si
se lasa 24 de ore. Apoi "apa de fier" va fi bauta. Doza: o lingura, de trei ori pe zi. Se
continua tratamentul din acelasi pahar, cuiul se lasa in apa, dar se scutura continutul
inainte de a bea. Inainte ca paharul sa se goleasca, se pregateste un altul (dintii se spala
dupa fiecare lingura de "apa de fier", pentru a preveni cariile dentare). 5. Se prescrie, de
asemenea, si decoct de ovaz si tarate, care se bea in loc de apa, timp de o ora. Se
strecoara, indepartandu-se ovazul si taratele. Se pun 360 g ovaz si tarate amestecate cu
2 l de apa. Se indulceste continutul cu miere. 6. "Calcifierea" - este un procedeu
recomandat in toate cazurile de tuberculoza si anemie. Pregatirea medicamentului: se
pun 10 oua crude (cu coaja) intr-un borcan. Ouale se acopera apoi cu suc de lamaie. Se
asteapta pana cand coaja oului se dizolva complet - in aproximativ doua saptamani. Se
 Page 891 of 1147

adauga 360 g de miere si un pahar de coniac (de struguri). Se amesteca bine. Se

pastreaza la loc rece si intunecos. Doza: un paharel de 2-3 ori pe zi, inainte de masa. 7.
Un preparat vechi siberian: se amesteca in cantitati egale hrean (preferabil negru),
morcovi si suc de sfecla cu miere, se pun intr-o sticla si se ingroapa in pamant 13 zile.
Doza: un pahar, de trei ori pe zi, inainte de masa. Se scutura inainte de intrebuintare. 8.
Un remediu rusesc foarte vechi pentru tuberculoza, care s-a dovedit a fi foarte eficace si
in anemie (chiar si persoanele carora le este greata trebuie sa il ia): in fiecare dimineata,
se bea o jumatate de pahar din urina unui copil (baiat) sanatos. Copilul sa aiba sub 8 ani.
9. Se iau 350 g de untura de porc si se amesteca cu 6 mere mari, taiate bucatele. Se pun
la cuptor si se lasa sa se topeasca, fara insa a le arde. Intre timp, se amesteca 12
galbenusuri crude cu un pahar de zahar, pana cand se fac o spuma alba. Se adauga 350 g
de ciocolata rasa. Se separa merele de grasime prin strecurare. Merele se amesteca cu
galbenusurile de ou si ciocolata si se pastreaza la rece. Se unge pe paine si se mananca
in fiecare dimineata, dupa care se bea lapte cald. In cazurile in care alte metode nu au
dat rezultate, aceasta reteta are un efect de inviorare imediat. 10. In cazurile de
tuberculoza si anemie sunt recomandate compoturile de mure si frasin. Formula
siberiana "Energie" Este un preparat mai sofisticat, apreciat in mod deosebit de
practicienii medicinei populare, pentru a combate oboseala, scaderea energiei si
semnele de debilitate senila. Cele mai bune formule, care au dat rezultate deosebite,
sunt mentionate mai jos: 4 catei mici de usturoi, bine pisati; 4 cepe proaspete de marime
obisnuita se dau prin masina de tocat carne, pastrand sucul; 150 g ovaz, tratat la fel ca
mai sus; 40 g radacina de valeriana (Valeriana Officinalis), rasa marunt. Acestea toate se
amesteca cu 700 g miere si se fierb la foc mic, pana cand intreaga masa are consistenta
unei creme subtiri. Preparatul se pastreaza pe o farfurie si se lasa sa se raceasca. Apoi se
taie in bucatele si se pastreaza la rece. Doza: 3-6 bucati/zi (o bucata are in jur de 2-3
cm), inainte de masa. Doua remedii simple pentru persoanele varstnice Urmatoarele
medicatii au fost prescrise batranilor suferinzi de debilitate generala, de pierderea
energiei si a poftei de mancare, de deficiente respiratorii si o serie de alte afectiuni.
Originare din regiuni diferite - unul din Siberia, celalalt din Ucraina -, aceste doua
remedii se bazeaza pe puterea extraordinara, curativa, a usturoiului. Usturoi cu ceapa si
miere A fost prescris de practicieni persoanelor in ultimul stadiu de senilitate, celor
practic imobilizati de debilitate generala, angina pectorala, deficiente cronice ale
aparatului respirator, lipsa totala de energie. Preparatul este simplu si eficace: 100 g
usturoi, 150 g ceapa, 350 g miere, 2 linguri otet (preferabil de mere). Usturoiul si ceapa
se dau printr-o razatoare fina, apoi se adauga otetul. Se lasa la loc cald 24 de ore. Apoi
mierea se incalzeste la foc mic, pana ajunge la punctul de fierbere, amestecandu-se
incontinuu. Usturoiul, ceapa si otetul se amesteca cu mierea fierbinte si se lasa apoi sa
se "coaca" la loc cald, timp de 7 zile. Se strecoara printr-o sita deasa, apoi amestecul se
poate folosi. Doza: 4 lingurite luate una dupa alta, o data pe zi. Tratamentul se continua
fara sa se intrerupa nici o singura zi. Are un efect cumulativ de energie exceptional.
Elixir ucrainean Acest remediu este intrebuintat in provinciile Kiev si Knarkov din
Ucraina, de peste 500 de ani si a fost (si mai este inca) un adevarat "elixir al tineretii".
Se recomanda in special cand "bolile batranetii" erau combinate cu obezitatea: 350 g
usturoi bine pisat se amesteca cu sucul a 24 de lamai (fara seminte). Se lasa 24 de ore
intr-un borcan acoperit cu tifon. Se scutura bine inainte de intrebuintare. Doza: o
lingurita seara, cu o jumatate de pahar de apa calda. In zece zile, apare o imbunatatire a
 Page 892 of 1147

tonusului intregului organism. Acest medicament poate fi folosit si de tinerii care se

plang de lipsa de energie, hipotensiune sau se simt obositi cand fac efort. Tonic de
hrean Acesta este recomandat pentru lipsa de energie, oboseala generala si pierderea
poftei de mancare. Se ia o lingurita de hrean proaspat, ras, urmat de un paharel de apa
calda (fiarta), de la 5 la 10 ori pe zi, intre mese. Durata este de cateva zile in sir. Este un
tonic si un bun acumulator de energie. Tratamentul se poate repeta si 2-3 luni, daca este
necesar.
Tonic de cartofi cruzi Este recomandat tuturor persoanelor in varsta - peste 50 de ani -
ca un preventiv al arterosclerozei. Un cartof crud de marime obisnuita, spalat si curatat,
se rade marunt. Atat sucul, cat si masa rezultata prin radere se ia in fiecare dimineata,
inainte de masa, pe stomacul gol. Tonic de usturoi Recomandat tuturor persoanelor in
varsta, mai ales daca prezinta semne de arteroscleroza. Acest tonic se prepara dupa cum
urmeaza: umpleti o sticla de 0,5 l cu usturoi pisat si adaugati apoi alcool. Pastrati
preparatul timp de doua saptamani la caldura, apoi strecurati-l. Doza: o data pe zi,
inainte de masa, incepand cu 2 picaturi si adaugand in fiecare zi cate o picatura, pana se
ajunge la 25 de picaturi. Apoi micsorati doza, descrescand in fiecare zi cate o picatura,
pana cand se ajunge la 0 picaturi. Rezultatele sunt extraordinare, daca tratamentul se
face de doua ori pe an.

Pentru dureri de cap ▪ Se ia un cartof mai mare, se curata si se taie apoi in rondele
groase de 3-4 mm. Rondelele se pun pe frunte si in zona tamplelor si se leaga cu o
basma cat mai strans. Se schimba rondelele dupa cateva ore. Se tin si noaptea, in cazul
durerilor puternice. ▪ Se inmoaie o basma in zer proaspat si se pune pe frunte. ▪ Se
freaca mainile bolnavului bine, bine, de catre o alta persoana, mai ales la incheieturi.

Pentru cucuie, lovituri in zona capului Imediat dupa lovire, se tine apasat pe locul
afectat o lingura rece sau lama unui cutit. Cand lingura sau cutitul se incalzesc, se
schimba cu altele reci.
Pentru raceala, usturimi si dureri de gat, raguseala ▪ Se bea sirop din muguri si
conuri de brad, amestecat cu miere. Siropul se prepara astfel: se pune intr-o oala de lut
un strat de conuri de brad verzi, deasupra se pune miere de albine sau zahar. Peste miere
se aseaza un strat de muguri de brad si deasupra lor se pune iar miere. Procedeul se
repeta pana cand se umple oala. Apoi se inchide bine cu un capac. Se leaga o carpa
peste capac, pentru ca acesta sa nu se miste deloc. Oala astfel pregatita se ingroapa in
gradina, intr-un loc curat, si se lasa sase saptamani in pamant. Cand se scoate, se storc
mugurii si conurile bine si siropul se strecoara in sticle curate. Se bea din acest sirop
cate o lingura de mai multe ori pe zi. Dupa aceea, nu se mananca nimic doua ore. ▪ Se
pun conuri de pin in rachiu si se lasa la intuneric cateva saptamani. Se bea cate o gura,
atunci cand apar dureri de gat si raguseli. ▪ Se sparg doua oua si se aleg galbenusurile.
Se freaca bine cu 4 linguri de zahar sau miere, pana cand se formeaza o spuma
albicioasa. Se mananca toata crema obtinuta, dupa care se bea o cana de lapte fierbinte.
Laptele se poate turna si peste spuma de galbenusuri si apoi se bea cat mai cald. ▪ Se
bea lapte cald, in care s-a topit un bulgare cat o nuca de unt proaspat. ▪ Se unge gatul
bolnavului cu gaz, de doua ori pe zi. Nu se bea si nu se mananca dupa aceea timp de o
ora.
 Page 893 of 1147

Pentru insomnie Se mananca seara paine cu ceapa si se bea dupa aceea lapte cald cu
miere.
Pentru a scapa de sughit
▪ Se bea repede, fara intrerupere, o cana mare de apa rece, in care s-a dizolvat fie zahar,
fie sare. ▪ Cel care sughite mult trebuie sa fie speriat de cineva si sughitul se opreste. ▪
Ca sa scapi de sughit trebuie sa-ti tii respiratia cat mai mult si apoi sa bei apa in care ai
pus o lingura de otet.
Pentru hemoragii nazale
Cel caruia ii curge sange din nas trebuie sa stea culcat pe spate, cu mana stanga ridicata.

Pentru tratarea ranilor

Se spala rana cu ceai de cretisoara, de mai multe ori pe zi, apoi se unge cu untura de
porc sau seu de oaie, amestecate bine cu sare.

Contra arsurilor
Se amesteca o bucata de unt de casa sau seu topit cu un galbenus de ou. Se aplica pe
rana si se acopera cu un tifon. Un albus batut spuma are acelasi efect.

Pentru conjunctivita Se ia miez de paine neagra, putin lapte cald si un galbenus de ou.
Se amesteca toate pana se obtine o pasta. Se aplica pe pleoapele inchise, un sfert de ora.
Procedeul se repeta din doua in doua ore.

Pentru improspatarea tenului, pentru "lucierea" obrazului Se unge fata cu

smantana proaspata sau cu spuma de lapte, de doua ori pe zi. Dupa o jumatate de ora, se
spala cu apa rece.

Pentru raceli Se tin picioarele in apa calda, cel putin o jumatate de ora, apoi se sterg,
frecandu-se energic cu un prosop aspru, si se iau ciorapi de lana. Bolnavul se baga in
pat si se acopera bine.

Pentru raceli si dureri de piept (laringita) Se incalzeste praporul de la oaie sau miel
pe un capac pus peste o oala in care fierbe apa. Dupa ce s-a incalzit, se intinde pe
pieptul bolnavului si apoi se acopera cu o panza, peste care se pune o haina mai groasa
de lana. Bolnavul sta culcat, bine acoperit, si trebuie sa bea in acest timp mult ceai de
soc, ca sa transpire.

Contra bronsitelor Se ia o ridiche neagra cat mai iute, se curata de coaja si se da pe

razatoarea mica. Se pune intr-un borcan, se acopera cu un strat de miere si se lasa la
macerat vreme de 15 zile. Vasul se inchide ermetic. Se iau 3-6 linguri pe zi, pentru
fluidificarea secretiei.

Pentru reumatism ▪ Se leaga incheietura dureroasa cu o panza inmuiata in gaz (petrol)

curat (dublu rafinat). Daca durerile nu se micsoreaza, se amesteca gaz cu sare si se pune
pe locul dureros, sub cataplasma. Bolnavul e bine sa poarte haine de lana, si nu din
materiale supraelastice. Sunt contraindicate si cizmele de cauciuc. ▪ Se bat locurile
afectate de reumatism cu urzici, cat tine vara. Cu cat mai multe batai cu urzici vor fi, cu
 Page 894 of 1147

atata va trece mai bine iarna pentru cel bolnav de reumatism. ▪ Se pune intr-un lighean,
pana la jumatate, floare de fan. Se toarna apa calda peste ea si bolnavul tine in aceasta
apa, cat este calda, picioarele sau mainile afectate de reumatism. Se fac asemenea bai
partiale cat mai multe, mai ales seara, si apoi bolnavul se baga in pat la caldura. A doua
zi, apa cu floare de fan se reincalzeste. Se poate reincalzi astfel de 3-4 ori si apoi se
arunca si se inlocuieste cu alta floare de fan. ▪ Daca durerile sunt mari, se fac
cataplasme cu flori de fan care se aplica pe locul dureros in timpul noptii, sub o legatura
de lana. ▪ Se pot face bai generale cu apa calda, in care s-a pus floare de fan, dar cei care
sufera de boli de inima n-au voie sa stea prea mult in apa. ▪ Se pun ardei iuti taiati intr-o
sticla si se toarna peste ei rachiu. Se lasa la soare o saptamana si apoi se poate folosi
rachiul strecurat pentru masarea locurilor dureroase. ▪ Se fierb doi catei de usturoi intr-
un ibric cu lapte. Se strecoara si se bea laptele de doua ori pe zi, dimineata si seara. La
fel de buna este si inghitirea unui catel de usturoi, dimineata, pe stomacul gol, vreme de
cateva saptamani. Locurile dureroase se freaca cu usturoi pisat, amestecat cu
untdelemn, pana se obtine o pasta.

Remedii ginecologice
LEUCOREEA Este o scurgere anormala, sub forma de substanta vascoasa, alba. Nu
este nici periculoasa, nici infectioasa, dar oricum, este neplacuta. (Poate fi si un semn de
pericol daca culoarea acesteia este de un gri galbui, sau daca are semne de sange. Atunci
trebuie consultat un specialist.) In Rusia si Siberia, erau folosite urmatoarele metode: *
Spalaturi cu "ceai" cald de coji de stejar, de doua ori pe zi. La un pahar de apa se pune o
lingurita plina cu coji de stejar. Se fierbe 3 minute. Ceaiul este strecurat si apoi se
foloseste pentru instilatii vaginale. * Spalaturi vaginale cu violete uscate. O mana de
flori se oparesc cu un litru de apa. Se lasa sa se infuzeze timp de 20 de minute. Se fac
spalaturi zilnice. Printre altele, florile de violete (Viola Adorata) previn cancerul uterin.
In Siberia erau prescrise si urmatoarele ceaiuri: * Infuzie de perivinca (Vinca major sau
vinca rosea): 3 lingurite de planta uscata (pudra) se oparesc cu un pahar de apa. Se
acopera 15 minute si se strecoara. Doza: un paharel pe zi. * Suc de dracila proaspata.
Doza: un paharel de suc pe zi. * Decoct de coada-soricelului (Alchillea millefolium). Se
pune o lingura de planta la o cana de apa. Se fierbe 20 de minute. Doza: 2-3 cesti pe zi.
* Flori de salcam alb. Medicina populara recomanda mestecatul si inghititul lor. Opresc
leucoreea. Pe timpul oricarui tratament, activitatile sexuale sunt interzise. De asemenea,
sunt interzise remediile pe baza de aloe. Planta nu este recomandata in timpul sarcinii
sau cand exista dereglari ale organelor sexuale.

ANOMALII MENSTRUALE Orice neregularitate a ciclului menstrual poate fi un

semn al unei proaste functionari a organelor genitale, de aceea consultarea imediata a
unui medic este necesara. Iata cateva remedii cu care medicina populara rusa isi rezolva
problemele. Pentru menstruatii prelungite si dureroase * Cornul de secara (Claviceps
purpurea). Iata modul de preparare: la 30 grame de corn de secara se pun 45 grame
alcool si se lasa 7 zile la macerat. Doza: se iau 10 picaturi de tinctura intr-un paharut cu
apa calda, de doua ori pe zi, dimineata si seara. Daca aceasta nu da rezultate, doza se
dubleaza in urmatoarele zile, pana cand isi face efectul. Se pot folosi pana la 60 de
picaturi. * Ceai de coada-calului. O lingura de planta uscata se opareste cu un ibric cu
apa fiarta. Se lasa 10 minute la infuzat. Nu se mai bea altceva pe durata zilei. Pentru
 Page 895 of 1147

intarzieri menstruale sau menstruatii insuficiente * Se bea infuzie de musetel 2 pahare

odata. * Se face o baie fierbinte la picioare, in care se adauga o ceasca de sare si 2-3
cesti de cenusa din lemn. Se sta 15 minute. Apoi clatiti picioarele, le stergeti si puneti
comprese cu mustar in ciorapi. * Drojdie de bere amestecata in cantitati egale cu lapte
proaspat. Se bea dimineata, inainte de masa, un pahar.

STERILITATE Imposibilitatea de a ramane gravida se bazeaza pe mai multi factori,

deseori incluzandu-se si sterilitatea sotului. Aceasta conditie se poate remedia cautand
cauzele care au determinat-o. Se cere o consultatie amanuntita a sotului, cat si a sotiei.
Interesant de mentionat este faptul ca multi practicieni rusi afirma ca sterilitatea
este un efect al hranei necorespunzatoare.
Se afirma, de asemenea, ca intestinul gros se astupa din aceasta cauza cu fecale, iar
posibilitatea femeii de a ramane gravida scade. Iata doua remedii pe baza de plante
impotriva sterilitatii:
* Infuzie de seminte de patlagina (Plantago lanceolata). Se beau 3 cani pe zi.
Ceaiul se obtine prin fierberea unei lingurite de seminte vreme de 3 minute, intr-
un ibric de apa. Unii practicieni yakuti sugerau oricat de ciudat ni s-ar parea masaje
anale. Interesant de notat faptul ca in America se vand asa-numitele "dilatatoare"
rectale, care sunt prescrise atat pentru barbatii impotenti, cat si pentru femeile sterile.
Acestea se vand in farmacii.

SARCINA Pe timpul sarcinii, toate femeile sunt sfatuite sa nu ridice greutati, sa renunte
la alcool si tutun, sa nu-si retina urina, sa nu duca o viata sedentara, sa nu aiba relatii
sexuale in ultimele 4 luni. Sunt sfatuite, de asemenea, sa nu duca mainile la fata cand
sunt inspaimantate de ceva, sa nu se uite la persoane deprimate, cocosate, sa agate poze
cu peisaje frumoase in dormitor, sa nu asculte povesti de groaza. Asemenea actiuni ar
putea afecta copilul.

DIZENTERIE Ia adeseori proportii epidemice, mai ales in timpul verii, ca urmare a

consumului de fructe nespalate, alimente fermentate, apa din surse infectate. Este o
maladie bacteriana sau parazitara, care se manifesta prin diaree puternica. Foarte
frecventa in zonele rurale, ea se tamaduieste cu leacuri populare verificate de generatii
intregi de vindecatori. In Siberia, cand dizenteria lua proportii, erau folosite urmatoarele
metode: * Terapia cu mere. Se incepe cu o clisma cu infuzie de musetel si un post
complet de 24 de ore. Apoi, in decursul urmatoarelor 24 de ore, pacientului i se
administreaza, la fiecare 4 ore, 2 mere curatate de coaja si date prin razatoare. In total,
12 mere. Nu se consuma nici un alt fel de aliment. La nevoie, se repeta cura inca 24 de
ore. Dar repetarea a fost rareori necesara. * Permanganat de potasiu. Un bun remediu in
vindecarea dizenteriei era o solutie slaba de permanganat de potasiu. Practicienii
populari aveau intotdeauna un stoc la indemana. Solutia indicata avea culoarea roz
aprins (nu rosie sau violeta) si se obtinea prin 1-2 cristale mici, puse intr-un pahar cu
apa calda. Doza: 2 pahare pe zi, dimineata si seara. In acelasi timp, se recomanda si o
clisma cu aceeasi solutie. Deseori, se ajungea la rezultate bune dupa 2-3 zile. Un lucru
important era dizolvarea completa a cristalelor, solutia fiind strecurata printr-un tifon. *
Ciresata. Un sfert de kilogram de cirese proaspete se puneau in 3/4 litri vin rosu, pastrat
la loc cald sau la soare, cel putin 2 zile. Doza: un pahar mic de vin, de trei ori pe zi.
 Page 896 of 1147

(Doza pentru copii era de un degetar.) Acesta era considerat un excelent medicament
profilactic in timpul epidemiei. * Apa calda cu sare. Intr-un pahar cu apa calda se punea
o lingura de sare. Se amesteca pana la dizolvarea completa. Bolnavul lua o lingura de
solutie, apoi nu mai manca si nu mai bea nimic, 24 de ore. (Cristalele nedizolvate se
asezau la fundul paharului.) O zi de tratament era deseori suficienta. Mii de soldati rusi
au fost tratati astfel, in timpul primului razboi mondial (1914-1918). * Paine neagra
prajita si prefacuta in scrum. Se pune o lingurita de scrum intr-un pahar de vin rosu, o
data pe zi. Se repeta cura daca mai este necesar. GUTA Este o afectiune dureroasa, de
natura reumatica, deseori ereditara. Este agravata de consumarea alcoolului si a hranei
necorespunzatoare, de temperaturile ridicate din timpul verii. Durerea este resimtita in
special la degetele mari de la picioare, dar si in gambe. * Dieta alimentara. O hrana
corespunzatoare este lucrul cel mai important. Alcoolul, in special cel provenit din
struguri, trebuie exclus, precum si condimentele. Fasolea, spanacul, macrisul trebuie si
ele eliminate, zaharul se inlocuieste cu mierea, iar carnea, grasimea si alimentele bogate
in amidon trebuie evitate complet. Se recomanda doar carnea de vaca fiarta. Este
interzis consumul carnii de vitel, miel si porc, ca si ficatul, inima, rinichii. Orice aliment
care provoaca aciditate in urina trebuie evitat. Sunt recomandate produsele lactate, in
special laptele batut si iaurtul, precum si fructele si legumele radacinoase ca: morcovi,
sfecla si napi. Cartofii trebuie evitati. Se recomanda consumarea agriselor, capsunilor si
lamailor. * Terapia cu intepaturi de albine. In Rusia, era considerata ca metoda de
exceptie. Acum se aplica in toata lumea, inclusiv in Romania. * Alifie de unt. Untul
proaspat este amestecat pe un foc slab. Cand incepe sa fiarba, se indeparteaza de pe foc,
se ia spuma si se adauga o cantitate egala de vin. Lasati apoi compozitia sa scada. Ceea
ce ramane este cea mai buna alifie pentru guta. Se aplica pe partea afectata. * Infuzie cu
floarea-soarelui. Tulpina si frunzele florii-soarelui se oparesc cu vodca clocotita. Vodca
nu trebuie sa fie tare. Se dilueaza cu apa calda, cam la taria de 20 de grade. Se pun
comprese in timpul noptii. * Pudra din frunze de mac. Frunzele de mac uscate sunt
pisate si aplicate pe comprese umede, in regiunea afectata. Se leaga usor. Numai
frunzele de mac salbatic (care produc opium) sunt folosite. Nicidecum cele de mac de
gradina, cultivat. * Remedii vechi, siberiene. Toti bolnavii de guta sunt sfatuiti sa poarte
ciorapi de lana inmuiati in solutie de ceapa. Se pun 6-8 felii de ceapa taiata, la 3-4 litri
de apa. Se fierbe timp de 30 de minute. Se strecoara si in aceasta apa se inmoaie
ciorapii, fara a fi apoi clatiti. Ciorapii trebuie sa fie curati. Se spala si se clatesc in mod
normal, apoi se introduc in preparatul mentionat mai sus pentru 10 minute si se usuca
fara a mai fi clatiti. Tratamentul a dat rezultate neasteptate. HEMOROIZI Transpiratia,
caldurile ridicate, circulatia periferica deficitara activeaza hemoroizii, transformandu-i
intr-una din cele mai nesuferite boli estivale. Totusi, in Rusia si Siberia, practicienii
populari o puteau combate cu usurinta, nu prin metode chirurgicale, iar rezultatele erau
foarte bune. Ca o prima masura, toti cei care sufereau de hemoroizi erau pusi sa tina un
regim permanent, excluzand in totalitate bauturile alcoolice. Regimul consta in cartofi,
morcovi, conopida, orez. In cantitati moderate, erau permise carnea de pui si pestele. In
loc de ceai, pacientilor li se dadea sa bea un decoct de frunze de siminic, 2-4 cani pe zi,
cu miere in loc de zahar. Aceasta pentru a preveni constipatia. * Un vechi remediu
folosit in Urali: ceai de lumanarica. O lingura de flori uscate de lumanarica (se gasesc la
Plafar) sunt introduse in apa fierbinte, apoi fierte, timp de 10 minute. Se strecoara si se
bea ceaiul cald, de 2-4 ori pe zi. (Se indulceste cu miere, niciodata zahar sau zaharina,
 Page 897 of 1147

care dau constipatie.) Sangerarea dispare, de obicei, in 2-5 zile, iar boala in 10-15 zile.
Acest procedeu are un efect total, chiar si in cazurile avansate. * Remediu pe baza de
morcovi. Morcovii cruzi, dati prin razatoare, luati in cantitati considerabile la fiecare
masa, vindeca si hemoroizii mai persistenti. Morcovii se pot insoti cu un pahar de
decoct de stevie. Se ia seara, la culcare, foarte fierbinte. Doza: o lingura de stevie uscata
la un pahar cu apa, fiarta 10-15 minute. * Tuica de roscove. 150 g roscove (Serata
Siliquia) rase bine, introduse intr-un litru de tuica (sau alcool de 40gr.), se lasa la
macerat la loc cald, cel putin 10 zile. Doza: 1 paharel mic, de doua ori pe zi, inainte de
masa. (Nu se mai consuma alt alcool.) * Remediu siberian cu frasin. Suc proaspat de
frunze de frasin, luat de trei ori pe zi, intr-un pahar mic, indulcit cu miere si urmat de un
pahar cu apa calda. Se spune ca aduce o usurare. Dar pentru a se ajunge la rezultate,
cura este de mai lunga durata. * Alifie siberiana. Foarte obisnuita in estul Siberiei,
aceasta alifie este originara din China, unde se foloseste de mai multe secole. Se prepara
astfel: 2 parti de camfor, 1 1/2 parti de sulfat de fier se amesteca cu maduva proaspata
din sira spinarii porcului si se freaca foarte bine. Preparatul se pastreaza la rece si se
aplica o data pe zi, in special noaptea. Hemoroizii dispar rapid si definitiv, dar
activitatile sexuale, alcoolul si efortul fizic trebuiesc reduse total pana la vindecarea
deplina. Siberienii considerau acest tratament ca fiind foarte eficace, vindecarea
producandu-se foarte curand. * Terapie cu frunza de salcie tremuratoare. Se poate folosi
numai vara, deoarece necesita frunze proaspete. Acestea se aplica pe hemoroizi in
partea externa, cand pacientul este intins pe burta, si se pastreaza doua ore. Frunzele
sunt apoi indepartate, iar partea afectata se spala cu apa rece. Tratamentul se aplica de
2-3 ori pe zi. * Supozitoare din cartofi: se taie cartoful in bucati mici, sub forma de
supozitoare, si se introduc in anus. Se pastreaza toata ziua. * Bai de aburi anale. Acest
tratament cere un echipament simplu, iar vindecarea se face complet, chiar in cazul unor
hemoroizi interni sau externi deja cronicizati. Se foloseste o oala larga sau o galeata
mica, acoperita cu un capac din lemn, in care se face un orificiu de 5-6 cm diametru. Se
fierb 2 galeti de apa in care se adauga 150 g alaun. Apa se toarna treptat in oala sau
galeata, peste care se aseaza placa din lemn. Pacientul se va aseza cu anusul deasupra
deschizaturii din scandura. Tratamentul se continua atata timp cat aburul este prezent
aproximativ 30 de minute. Orificiul anal se unge apoi cu vaselina, inauntru si in
exterior. Inaintea acestui tratament, orificiul anal se spala bine, se sterge, iar pacientul
consuma un ceai laxativ. Acest tratament nu se repeta mai mult de o data pe saptamana.
Trei proceduri vindeca si cea mai grava stare. O alta metoda alternativa a terapiei
amintite mai sus. In loc de apa cu alaun, se folosesc 2 litri de lapte, in care se pun patru
cepe mari, necuratate. Se foloseste un recipient de ceramica (lut) si se acopera bine,
dupa care vasul se pune intr-un cuptor, timp de o ora. Apoi laptele si cepele se vor varsa
in oala special pregatita, acoperita cu o placa de lemn, asa cum a fost descris anterior,
iar pacientul va proceda ca si pentru tratamentul cu alaun. Aceste tratamente se pot
administra din trei in trei zile. Patru astfel de cure pot produce rezultate satisfacatoare.
Dupa fiecare se foloseste laxativul din plante si vaselina, ca si la tratamentul cu alaun. *
Tratament cu fum. Pe fundul unei galeti din tabla, se pune o caramida foarte fierbinte,
apoi funii uscate de usturoi. Caramida trebuie sa fie suficient de fierbinte, incat sa poata
face fum. Sunt suficiente 4 tratamente pentru o vindecare rapida. Reguli generale. Toti
suferinzii de hemoroizi trebuie sa se fereasca de constipatie. Nu se foloseste hartie
igienica. In cazurile mai putin grave, se va folosi un burete imbibat cu apa rece, care
 Page 898 of 1147

produce deseori vindecarea. Alcoolul si actele sexuale (in special pentru barbati) trebuie
evitate. In multe cazuri, un regim bogat in fructe si legume (in special sub forma de
sucuri) vindeca boala in decursul a doua sau trei saptamani.
Formula AS > Anul 2008 > Numarul 816 > Medicina naturii
Leacuri populare din Franta
Adina Bran
Medicina populara are o mare traditie in Franta. Mai ales in satele de munte din
Pirinei si in lavanderiile din Provence s-au pastrat o multime de retete de
vindecare cu plante, care se bucura si astazi de trecere. Mai toleranti decat vecinii
lor din spatiul comunitatii europene, francezii le permit vindecatorilor populari sa-
si desfaca produsele in piete si pe margini de drum. Asa cum le permit si
fermierilor sa-si vanda vinul si branza in fata casei, spre bucuria milioanelor de
turisti. Leacurile pe care vi le supunem atentiei au traversat timpul din generatie
in generatie, din om in om si din gura in gura, garantate de filtrul unei experiente
seculare. Leacuri fara riscuri si fara frontiere AEROFAGIE, BALONARI, GAZE
INTESTINALE Carbune vegetal Se obtine prin calcinarea materiilor organice de
origine vegetala. Este un absorbant care fixeaza pe suprafata lui bacteriile si toxinele,
dar mai ales gazele intestinale, care sunt eliminate pe cale naturala. Se gaseste la
farmacii, sub forma de granule. Preferati-l pe cel brut, romanesc. Se dizolva mai usor si
este mai eficient decat cel de import, invelit in pelicule uleioase. Infuzie de tarhon Daca
dupa ce mancati va doare stomacul sau vi se umfla intestinele, presarati pe toate
mancarurile pulbere de tarhon uscat sau, si mai bine, beti dupa masa o infuzie de tarhon.
Se infuzeaza o lingurita de planta uscata cu 200 ml apa clocotita, vreme de 10 minute.
Vin de angelica Intr-un litru de vin rosu natural se pun la macerat 30 g radacina de
angelica, un varf de cutit de scortisoara, putina nucsoara rasa si un cuisor aromat. Se
astupa sticla si se lasa 7 zile in loc racoros. Se strecoara si se trage din nou in sticla.
Efectul sporeste daca se adauga in bautura si 20 g sunatoare sau gentiana. Ceai de
sulfina In loc de cafea, la sfarsitul mesei beti un ceai preparat dintr-o lingura de sulfina
uscata, oparita cu o cana mare de apa. Se infuzeaza scurt si se bea. BASICI LA
PICIOARE Varza fiarta Se fierb cateva frunze de varza in lapte, se lasa sa se raceasca,
apoi se aplica pe basicile produse de incaltaminte. Durerea trece imediat, iar pana a
doua zi, basicile se resorb complet. BUFEURI DE CALDURA Ceai de paducel
Suferinta tipica menopauzei, bufeurile cedeaza usor in fata ceaiului de paducel. Se
prepara o infuzie dintr-o lingurita de planta oparita cu o cana de apa clocotita. Se lasa
10 minute, apoi se bea. Doza: 2-3 cani pe zi. Infuzie de salvie Salvia este planta cel mai
des folosita, inca din Antichitate, pentru a rezolva problemele tipice ale menopauzei.
Explicatia consta in faptul ca substantele pe care le contine sunt foarte apropiate de
hormonii feminini. Se administreaza sub forma de infuzie preparata din o lingura de
planta uscata oparita intr-un litru de apa in clocot. Se beau trei cani pe zi.
CONSTIPATIE Apa rece Metoda naturala cea mai simpla si eficienta pentru a inlatura
constipatia este sa bei dimineata, pe stomacul gol, imediat dupa trezire, un pahar de apa
rece. Este un laxativ fara egal. Flori de porumbar Cea mai mica neplacere legata de
scaun se rezolva cu ajutorul ceaiului de flori de porumbar. Se opareste o lingurita de
planta cu o cana de apa clocotita, vreme de 15 minute. Se bea dimineata, pe stomacul
gol, vreme de trei zile. Sirop de violete Trei pumni de petale de violete se pun intr-un
recipient si se acopera cu apa clocotita. Preparatul se face dimineata, apoi sticla se
 Page 899 of 1147

inchide ermetic si se lasa la macerat pana seara. Se strecoara, presandu-se bine petalele
ca sa le iasa esenta. Se pune zahar pudra, de doua ori greutatea lichidului. Se pune pe
baie de aburi si se lasa sa se ingroase pana ce seamana cu un sirop. Se pastreaza in vas
inchis. Imediat ce aveti probleme cu intestinele, luati 2-3 lingurite pe zi. (Are efect
foarte bun si in tuse.) Mic dejun laxativ Fierbeti intr-un ibric cu lapte 3-4 smochine
taiate in patru plus 12 stafide. Lasati sa se raceasca. Se bea dimineata pe stomacul gol.
Peltea de soc Mixati doi pumni de boabe de soc. Strecurati si puneti sucul la fiert pe foc
foarte mic, pana se ingroasa. Adaugati - cam o treime din cantitate - miere. Se iau doua
linguri dimineata, pe stomacul gol. Se pastreaza la frigider. Supa bunicii Puneti intr-un
litru de apa un pumn de asmatui, un pumn de sfecla rasa, un pumn de salata verde si un
pumn de urzici. Dati-le in cateva clocote, sarati-le si adaugati putin unt. Coaja de
portocala Puneti la fiert coaja unei portocale proaspete, vreme de o jumatate de ora, in
250 ml apa. Aruncati apa si fierbeti-o din nou, 20 de minute, intr-o apa usor indulcita cu
zahar (20 g la litru). Scoateti coaja si lasati-o sa se usuce pe un servetel. Mancati-o a
doua zi dimineata, pe stomacul gol.
ENUREZIS Feriga sub cearceaf Intre saltea si cearceaf se pune un strat de feriga
proaspata. Copilul n-o sa mai faca niciodata pipi in pat. Miere la culcare Copilul cu
enurezis trebuie sa ia seara, inainte de culcare, o lingurita de miere. Calmeaza sistemul
nervos si retine apa aflata in exces in organism. Ulei de nuca In fiecare seara, dati-i
copilului bolnav de enurezis o felie de paine prajita, unsa cu ulei de nuca. O ancheta
facuta pe 210 copii intre opt si zece ani arata ca tratamentul s-a soldat cu succes, in
proportie de 55%.
HEMOROIZI Ceapa coapta Coaceti o ceapa necuratata in cuptor si aplicati-i frunzele,
dupa ce s-au racit, pe locul bolnav. Argila si ceapa Faceti cataplasme din argila rece
(amestecata cu apa) si aplicati-le una sau doua ore, in alternanta cu frunze de varza
cruda, zdrobite bine cu ciocanul de snitele. Decoct de afine Aplicati comprese
impregnate cu decoct de boabe de afine (un pumn de fructe se fierb intr-un litru de apa,
pana ce lichidul se reduce la jumatate). Piciorul-cocosului In Franta, numele popular al
plantei este "buruiana hemoroizilor", ceea ce ii explica de la sine eficienta. Se stoarce
sucul plantei in centrifuga sau prin zdrobire cu sticla, se imbiba cu el o compresa si se
aplica pe locul dureros. Se administreaza si pe cale interna, preparandu-se un decoct din
radacina de piciorul-cocosului. Se pune o lingura de radacina rasa in 200 ml apa rece,
de seara pana dimineata. A doua zi se pune la fiert un minut, apoi se lasa sa se infuzeze
15 ore. Se beau doua cani pe zi.
HIPERTENSIUNE Ceai de paralute Folositi flori proaspete de paralute (butonei,
seamana cu margaretele, dar sunt foarte mici), o lingura oparita cu o cana de apa. Se
lasa la infuzat 10 minute. Se beau doua cani pe zi. Suc de grapefruit Beti in fiecare zi un
suc preparat din doua grepfruituri bine coapte. Tensiunea coboara la valori normale.
Orez si cartofi Sunt la baza unui regim anti-hipertensiune, foarte eficient. Includeti-le
cat mai frecvent in alimentatia dvs.

IMPOTENTA Baie stimulatoare Daca va lipseste ardoarea erotica, puneti-va nadejdea

in rozmarin pentru a fi iarasi in forma. Reputat pentru virtutile sale afrodisiace, uleiul
de rozmarin isi va face simtite binefacerile, ca adaos in baie. E suficient sa
amestecati 20 de picaturi cu o lingura de lapte praf si sa le dizolvati in apa din
cada. Stati un sfert de ora, fara sa va spalati cu sapun, pentru ca uleiul aromat sa-si faca
 Page 900 of 1147

efectul. Infuzie de branca-ursului Puneti intr-o cana o lingurita de planta (la un loc
radacina si frunzele taiate marunt) si turnati deasupra apa clocotita. Lasati sa se infuzeze
10 minute, apoi strecurati. Se beau trei cani pe zi. E foarte eficient, mai ales daca
slabiciunea dvs. e legata de oboseala sau de excese de orice fel. Vin de scortisoara
Puneti la macerat 60 de grame de scortisoara si 30 de grame de vanilie, intr-un
litru de vin rosu curat. Dupa 15 zile, strecurati-l si mutati-l in alta sticla. Se bea un
pahar la masa de seara. Vin de telina Mixati o capatana mare de telina si
amestecati piureul obtinut cu 4-5 linguri de zahar pudra. Turnati deasupra un
litru de vin alb curat si lasati la macerat doua zile. Se iau 2-3 paharele pe zi.

Ulcerul
Terapie cu cartofi In toate cazurile de ulcer, cel mai important lucru este regimul
alimentar. Hrana trebuie sa fie usoara - piure de vegetale, produse lactate, gris sau orez
fiert in lapte. Nu se consuma carne, alimente prajite sau aspre. Totul se consuma fiert.
Un regim curativ sunt cartofii - asa cum declara practicienii rusi si siberieni. In general,
sunt folosite urmatoarele metode: - Cartofii cruzi, necuratati, bine spalati, se rad si sucul
lor se stoarce. Se ia din acest suc, de 2-3 ori pe zi, cate un pahar. In unele cazuri, se
poate adauga si putin ulei vegetal. In cazurile acute, cand se observa sangerari, se face
un tratament de 5 zile, dupa cum urmeaza: - Pacientul nu mai mananca nimic 24 de ore.
Se curata bine intestinele cu ajutorul clismei (un amestec de apa calda cu sare). Apoi,
pacientul trebuie sa stea la pat. Este hranit numai cu cartofi fierti fara sare, la care se
adauga galbenusuri de oua fierte tari. Se iau 4-5 mese pe zi. Nu se adauga unt sau ulei.
Amestecul trebuie sa fie pe cat posibil uscat. Pe timpul acestui tratament, lichidele
trebuie cat mai mult reduse. Cand pacientului ii este sete, i se da putina apa calda, in
care se inmoaie si putina paine de secara. Astfel, se inhiba peristaltismul si se produce
constipatia - un lucru important de urmarit in respectivul tratament. Cel mai indicat ar fi
tratamentul in care pacientul sa nu aiba nici un scaun in timpul acesta. El trebuie sa fie
incurajat sa se abtina sa iasa afara. Dupa doua zile, aceasta senzatie dispare. Dupa cinci
zile, pacientului i se face o clisma si, treptat, acesta poate reveni la o alimentatie
normala. Nu se iau nici un fel de laxative, iar daca constipatia persista, se mai
administreaza clisme cu ulei vegetal, adaugandu-se apa. Activitatea normala intestinala
se reface de la sine si nu trebuie grabita cu laxative.

Terapie cu aloe Aceasta planta este un bun agent medicinal pentru tratarea ulcerului. Cu
o jumatate de ora inainte de mesele principale, se mesteca frunze de aloe, sucul se suge,
iar fibrele ramase de la frunza se arunca (se scuipa). Urmatorul leac este, de asemenea,
foarte eficient - un pahar de suc de aloe (care poate fi strecurat in prealabil) se combina
cu 3/4 pahar de miere, precum si cu o cantitate egala de ulei de masline. Acest preparat
se pune intr-o sticla si se leaga bine gatul acesteia. Se fierbe la bain-marie (sticla se
introduce intr-un vas cu apa care fierbe incet), timp de 3 ore. Se raceste si se pastreaza
la loc racoros. Doza - o lingura dimineata, inainte de masa. Se agita sticla inainte de
intrebuintare. Acest medicament se pastreaza la frigider (dar sa nu inghete) timp de o
saptamana.

Sucul de varza Sucul de varza proaspata este un excelent medicament pentru ulcer. Se
obtine prin maruntirea verzei prin masina de tocat, apoi sucul se strecoara printr-un
 Page 901 of 1147

tifon. Se beau 4-5 pahare pe zi, inainte de masa sau dupa. Nu se consuma alt lichid timp
de cel putin o saptamana, dar, daca este necesar, cura cu suc de varza se poate prelungi.

Terapie cu ghimbir Un amestec de ghimbir cu apa este considerat un bun medicament

in tratarea ulcerului. La un litru de apa se pune o lingurita de radacina de ghimbir
macinata. Se fierbe timp de 30 de minute, se strecoara si se raceste. Se poate adauga
putina miere pentru gust. Se beau 3-4 pahare pe zi, in timpul mesei sau dupa masa. In
America, suferinzii de ulcer iau un fel de apa gazoasa cu ghimbir. Rezultatele s-au
dovedit a fi foarte bune.

Un bun remediu pe baza de amestec de plante Urmatorul preparat pe baza de amestec

de mai multe plante este recomandat in toate cazurile de ulcere, precum si ca un
remediu preventiv. Se ia o cantitate egala (o lingurita) de frunze de menta, gentiana
(Gentiana lutea), salvie (Salvia officinalis) si cimbru (Satureja hortensis). Se fierbe
amestecul timp de o jumatate de ora intr-un litru de apa. Se raceste, se strecoara si se
beau 2 pahare de decoct, de doua ori pe zi, intre mese.

Gastrita Urmatorul tratament este considerat eficace: se inghit zilnic seminte de mustar
cu apa, incepand cu o samanta si mergand progresiv pana la 20 de seminte. Apoi
cantitatea descreste cu cate o samanta pe zi. Se repeta tratamentul dupa o saptamana
daca este necesar. Un tratament pentru gastrita cronica: se rad doua mere verzi cu coaja
(numai pulpa) si se consuma imediat. Pacientul nu trebuie sa mai manance nimic 5 ore
inainte si 5 ore dupa mancarea merelor. Tratamentul este bine sa fie repetat de patru ori,
la interval de o saptamana, reducand la patru ore timpul de abtinere de la mancare si
bautura (dupa doua saptamani). Tratamentul provoaca uneori exces de gaze in stomac si
este recomandat pacientului un regim adecvat, evitand fructele si legumele crude, varza
sub orice forma, axandu-se pe carne si legume fierte.

Colita Colita este o afectiune obisnuita, o usoara inflamare a intestinului. Cand devine
cronica, este suparatoare si necesita un lung tratament. Se recomanda o dieta stricta, din
care sunt excluse: carnea, ouale si albuminoidele. Sunt permise lactatele, piureurile de
cereale si legumele, mai ales cartofii, cu unt. Se permite si sucul de morcovi (un pahar
pe zi). Alimentatia trebuie sa fie abundenta, colita provocand deshidratare. Tratament -
se fac doua clisme. Prima, cu 3-4 pahare de apa calda. Imediat dupa scaunul produs, se
face a doua, compusa dintr-un pahar de zeama de orez, amestecata cu 30 g zahar lactic.
Aceasta trebuie sa ramana in organism toata noaptea. Faptul ca provoaca gaze in stomac
este o reactie normala, neingrijoratoare. Dupa o saptamana de tratament, simptomele de
colita dispar, dar este indicat sa se urmeze tratamentul inca o saptamana, apoi sa se ia
zahar lactic inca o saptamana (de doua ori pe zi, cate 30 g). Impreuna cu tratamentul de
mai sus, se mai prescrie urmatoarea reteta - se pune intr-un ibric o cana de apa si se
fierbe 15 minute cu o lingurita din amestecul: salvie uscata (Salvia officinalis) +
vinetele (Centaura nigra) + flori de musetel (Matricaria Chamomille). Se strecoara si se
ia cate o lingura la 2 ore, in timpul zilei. Tratamentul poate fi continuat dupa nevoie,
scazand treptat dozele si marind intervalele dintre ele. Medicatia aceasta este
considerata drept cea mai buna in toate tulburarile gastrice si digestive.
 Page 902 of 1147

Gazele Din Stomac Putine gaze in stomac sunt necesare pentru digestie, dar marirea
volumului lor provoaca disconfort, uneori dureri de cap si chiar palpitatii, aceste
simptome putand capata un aspect cronic. Iata cateva medicatii populare: - O lingurita
de seminte de anason si o lingurita de miere se fierb cu 200 ml apa, timp de 10 minute,
se racesc si se strecoara. Doza este de 1-2 linguri pe zi. - Se pune in toate mancarurile o
mica cantitate de pelin pisat - ajuta la diminuarea volumului de gaze. - Un decoct de
pelin pisat sau frunze si miere luate dimineata se spune ca are un efect rapid. Proportiile
- aceleasi ca la decoctul de anason de mai sus. - Se pun seara in apa seminte de
patlagina. Peste noapte, se formeaza o masa gelatinoasa. Se ia dimineata o lingura
inainte de micul dejun. - In toate cazurile in care gazele cauzeaza tulburari de respiratie,
se recomanda infuzia de frunze de violete. Se pune o lingurita de frunze intr-un pahar de
apa calda si se lasa sa se infuzeze timp de 12 ore. Doza: 2 cesti pe zi, inainte sau
impreuna cu mancarea. Violetele sunt plante medicinale puternice, atat florile, cat si
frunzele, proaspete sau uscate. - In cazul cand excesul de gaze provoaca colici si
palpitatii, o clisma din 6 pahare de apa amestecata cu musetel aduce usurare. Vracii
foloseau uneori un pahar de apa cu sapun, care provoca pacientului, dupa ce o bea, o
voma puternica, urmata de usurare. I se punea apoi o compresa calda pe abdomen.
Metoda cu apa sapunita era utilizata si in caz de presupusa otravire. Se folosea sapun de
menaj, care este cel mai inofensiv. - O lingurita de seminte de marar fierte 15 minute cu
o cana de apa. Se strecoara si se bea lichidul fierbinte. - Se spune ca folosirea regulata a
ceaiului de muguri de mesteacan controleaza excesul formarii de gaze in stomac. In
lipsa lor, se pot utiliza frunze uscate de eucalipt, dar numai din cand in cand, dimineata,
inainte de micul dejun. - Se recomanda in toate bolile gastro-intestinale supravegherea
regimului alimentar, care este de mare importanta.

Arsuri de stomac si ragaieli Aceste simptome sunt semnele unor tulburari digestive,
deci investigatiile trebuie facute in aceasta directie. In cazurile necontrolabile de
ragaieli frecvente, practicienii medicinii populare recomanda laptele de capra (3 cesti pe
zi, dimineata, la pranz si seara), care se spune ca elimina arsurile si ragaielile. Cei care
sufera de frecvente arsuri la stomac trebuie sa isi controleze regimul alimentar, evitand
grasimile organice. Sa consume pe zi 3-5 pere proaspete sau uscate, inmuiate in apa,
niciodata fierte si, in fiecare dimineata, piure de hrisca.

Scolioza copiilor poate fi prevenita Un var al meu are scolioza. Sufera enorm si ar da
oricat sa-si mai vada o data spatele drept si coloana vertebrala elastica. I se trage de la
varsta scolara. Nu cunoaste cauza bolii, dar stie ca, daca un kiropractician ar fi actionat
la timp, in copilarie, poate n-ar mai avea parte de suferintele actuale. Astazi, tot mai
multi elevi acuza probleme asemanatoare. Vin acasa cu dureri de cap, tarand dupa ei, ca
sa fie "la moda", diverse genti si posete. Dupa 13 ani, aproape nici unul nu mai poarta
ghiozdan - atat de necesar inca pentru sanatatea spatelui. Dr. Maria Kant din Bucuresti,
secondata de fiul sau, dr. Alexandr Pautov, a initiat o colaborare cu unele inspectorate
scolare de sector, in vederea cercetarii starii de sanatate a elevilor. In cadrul unui
interviu acordat revistei noastre, cunoscutii terapeuti trag un semnal de alarma ce merita
luat in seama. - Ce este, mai exact, scolioza, doamna doctor? - O deviatie laterala a
coloanei vertebrale, la care deseori se adauga rotatia in plan orizontal a corpurilor
vertebrale si deformarea accentuata a structurii osoase. Deviatiile pot aparea inca de la
 Page 903 of 1147

nastere si cunosc o accelerata dezvoltare pana la pubertate. E inutil sa descriem cum

arata un copil cuprins de aceasta boala; in corpul lui se produc modificari dramatice si
dereglari accentuate: deformarea coloanei si a toracelui, scaderea functiei plamanilor si
a inimii, prabusirea psihica, uratirea etc. Durerile permanente de cap, irascibilitatea,
dereglarea somnului si a concentrarii, oboseala, scaderea memoriei, durerile la maini si
la picioare sunt semnele clare ca aceasta boala este pe cale sa se instaleze. - Cine trebuie
sa constate primele simptome? - Familia si medicul scolii, dar, din pacate, acesta din
urma nu mai exista decat la marile unitati scolare (un medic la trei-patru licee). - Ce
recomandari faceti dvs., ca specialisti in kiroterapie si bioenergie? - Profilaxia bolilor
coloanei sa inceapa inca din perioada dezvoltarii fatului. Dupa nastere, copilului trebuie
sa i se efectueze un masaj pe spate zilnic, cum faceau bunicile noastre. De la varsta de 4
ani pana la pubertate, mamele sa tina sub observatie starea coloanei copilului, sa aiba
grija sa primeasca aportul de calciu necesar. In scoala, pe cat posibil, bancile sa fie
inlocuite cu scaune, ca in tarile apusene (observati in filme), spre a se evita sederea
prelungita intr-o pozitie conditionata de rigiditatea bancilor. Paturile moi sa fie inlocuite
cu paturi tari, mult mai sanatoase. Dintre sporturi, sa nu fie ocolite schiatul pe teren plat,
jocul cu mingea, inotul. - In cabinetul dvs., "Santa Vita", sunt practicate tratamente
complexe, atat profilactice, cat si terapeutice. Care sunt acestea? - In principal,
kiroterapia, insotita de reglarea campurilor energetice care, la randul lor, sunt afectate
de bolile coloanei. Profilaxia deformatiilor este eficienta mai ales la varste tinere. Cu cat
varsta este mai mica, cu atat corectia deformatiilor este mai vizibila. Chiar si strabismul,
manifestat la copiii mici, isi are cauza in afectiuni ale coloanei. De asemenea,
torticolisul (capul intors pe o parte) si pareza sunt semne care indica, inca din perioada
juvenila, un traumatism al coloanei vertebrale. In cabinetul nostru, diagnosticam si
tratam toate afectiunile indicate mai sus; oferim inclusiv asistenta profilactica pentru
tinerele mame si pentru parintii elevilor diagnosticati sau nu cu deformatii ale coloanei.
Pastrarea sanatatii acesteia va avea efecte benefice asupra intregului organism, pentru
tot restul vietii.Ion Longin PopescuCabinetul de kiroterapie "Santa Vita" se afla pe
strada Eugen Carada nr. 5-7, (langa Banca Nationala), Bucuresti, tel. 092/35.47.04,
093/82.88.22, 315.72.01
Formula AS > Anul 2005 > Numarul 663 > Forma maxima
Leacuri populare contra suferintelor primaverii
Redactia
S-au transmis din generatie in generatie, din om in om si din casa in casa,
mutandu-se de la sat la oras. Leacurile populare de sanatate n-au frontiere.
Aplicate de sute de ani, verificate tot timpul in practica imediata a vietii, ele reprezinta o
uriasa experienta de lupta cu boala, care nu da gres niciodata. Astazi, cand medicina
stiintifica, cu toata puterea si stralucirea ei, nu poate sa ofere solutii pentru toate
afectiunile sau, uneori, ofera solutii prea dure, leacurile naturale reprezinta o alternativa
de exceptie. Pretuite in toata lumea, cercetate si activate ca niciodata pana acum,
remediile traditionale au patruns in cabinetele medicale, in spitale si farmacii. Iar intre
ele, la loc de frunte se afla stiinta milenara a taranilor din Carpati, mai conservatori cu
traditia decat altii, mai convinsi ca in spatele vindecarii se afla sufletul omului si mila
lui Dumnezeu. Si fiindca a venit primavara, si odata cu florile de mar si cais "infloresc"
si anumite metehne dezlegate de schimbarea de anotimp, deschidem lada de zestre cu
retete vechi populare, pe care vi le oferim gratuit si cu drag. (In felul asta efectul e
 Page 904 of 1147

garantat.) Suferinte ale tubului digestiv Arsuri la stomac Mancati migdale:

Consumul a 5-10 migdale pe zi inlatura, adesea, arsurile la stomac. Uleiul pe care il
contin depune o pelicula protectoare pe peretii stomacului, iar proteinele continute in
samburi formeaza un tampon natural, in combinatie cu acidul clorhidric. De provenienta
mehedinteana, reteta de vindecare a stomacului cu migdale a fost confirmata recent la
un centru de cercetare din orasul Haifa (Israel) de catre profesorul Kleeberg. Sucul de
morcovi cruzi sau cartofi (doua pahare pe zi) potoleste arsurile. Radacina de reglisa:
fierbeti 50 de grame de radacina rasa de reglisa, intr-un litru de apa, vreme de 10
minute. Lasati sa se macereze 5-6 ore. Beti cate un pahar de trei ori pe zi, vreme de trei
saptamani. Faceti o pauza de 10 zile, apoi reluati tratamentul. Atentie: reglisa e
contraindicata in caz de hipertensiune. Aerofagie, Balonari Carbunele vegetal: obtinut
prin calcinarea materiei de origine vegetala, este un absorbant ideal, care fixeaza pe
suprafata lui bacteriile, toxinele, dar mai ales gazele intestinale, care sunt eliminate pe
cale naturala. Se gaseste in farmacii, sub forma de pastile. Infuzie de tarhon: daca dupa
ce mancati aveti dureri de stomac sau vi se umfla abdomenul, presarati pe tot ce
mancati putin tarhon tocat sau, si mai bine, faceti o infuzie, pe care o beti dupa masa. Se
opareste o lingurita de planta cu o cana de apa si se lasa sa stea 10 minute. Vinul de
angelica: intr-un litru de vin rosu natural se pun la macerat 30 g de radacina de
angelica, un varf de cutit de scortisoara, un praf de nucsoara rasa, o cuisoara. Se lasa sa
stea 20 de zile, apoi se strecoara si se pune in sticla. Se bea un paharel de tuica, inainte
de mesele principale de peste zi. La fel de bun este si lichiorul de angelica: puneti la
macerat 40 g de radacina de planta intr-un amestec de 1/3 tuica naturala de prune si 2/3
apa de izvor. Cand e gata, filtrati si adaugati 200 g de miere. Seminte de marar: dupa
masa, preparati o infuzie dintr-o lingurita de seminte de marar, oparite cu o cana de apa,
si lasati-le sa se infuzeze 10 minute. Au efect imediat. Roinita pentru nervosi: cand
nervozitatea si anxietatea va tulbura digestia, faceti o infuzie de roinita, dintr-o lingurita
de planta oparita cu o cana de apa. Se lasa 10 minute. Se bea o cana, dupa mesele
principale. Infuzie digestiva din chimen: celebru pentru combaterea gazelor la stomac
si impotriva aerofagiei in general, chimenul se prepara in felul urmator: se opareste o
lingurita de seminte cu o cana de apa, se lasa sa se infuzeze 10 minute, apoi se bea cate
o ceasca dupa fiecare masa. Colici intestinale Lichior de tarhon - se prepara un sirop
din 200 g zahar si 1/2 litru de apa. Dupa ce se raceste, se adauga 1/2 litru alcool de 45
de grade. In amestec se pune apoi un pumn de frunze si tulpini de tarhon. Se lasa la
macerat 45 de zile. In clipa spasmelor dureroase, beti un paharel de lichior. Calmeaza si
durerile menstruale.
Digestie dificila Vin de rozmarin: puneti 150 g de frunze proaspete de rozmarin sau 40
de grame de frunze uscate, intr-o sticla de 750 ml. Turnati deasupra vin alb (daca doriti
sa fie si diuretic) sau vin rosu (pentru efect fortifiant). Inchideti sticla cu dop si lasati sa
macereze continutul vreme de 15 zile, scuturand din timp in timp. Cand e gata,
strecurati lichidul si puneti-l intr-o sticla curata. Se bea cate un paharel de tuica dupa
mesele principale. Anemie de primavara Radacina de stevie de gradina: este foarte
buna impotriva anemiei, pentru ca absoarbe fierul din pamant. Se prepara un decoct
dintr-o lingurita de radacina de stevie, care se fierbe intr-o cana de apa, vreme de 5
minute. Se strecoara, se beau doua cani pe zi, inainte de masa, una dimineata si alta
seara, inainte de culcare. Hreanul: radacina de hrean este recomandata si pentru copiii
care sufera de rahitism. Se pun la fiert 10-15 g de radacina de hrean taiata marunt, in
 Page 905 of 1147

jumatate de litru de apa, si se fierbe 10 minute. Se beau 2-3 cani pe zi. O reteta mai
gustoasa: se taie radacina de hrean in rondele, care se pun intr-un borcan si se pudreaza
cu zahar. Se inchide borcanul si se pune continutul la macerat. Din siropul format, i se
administreaza copilului o lingura pe zi. Afectiuni respiratorii Decoct din conuri de
brad: se pun 3-4 conuri de pin sau brad intr-un litru de apa si se lasa sa se macereze o
ora. Apoi se pune vasul pe foc si se lasa sa fiarba 3-4 minute. Se stinge focul, se acopera
vasul cu un capac, se lasa sa se infuzeze 10 minute. Se strecoara. Se beau trei cani de
ceai pe zi. Crize De Astm Bautura de usturoi - se taie o capatana de usturoi in lamele
fine si se pun la macerat 15 zile, in trei litri de tuica de tara. Se scutura in fiecare zi. Se
filtreaza printr-un tifon. In caz de criza de astm, se inmoaie o bucata de zahar in acest
alcool si se suge incetisor. Infuzie de turita-mare - se opareste o lingurita de planta cu
o cana de apa si se lasa la infuzat 10 minute. Se bea o cana pe zi. Rareste crizele si le
potoleste. Atentie: turita e interzisa in caz de constipatie. Infuzie de lumanarica - se
opareste o lingurita de planta cu o cana de apa. Se lasa sa se infuzeze 10 minute, se
strecoara. Se beau 3-4 cani pe zi. Strecurati ceaiul printr-un tifon, fiindca planta are
niste perisori mici care pot irita esofagul. Respirati vapori de menta - pentru degajarea
bronhiilor, inhalatiile cu frunze de menta dau rezultate excelente. Puneti un pumn de
planta intr-un lighean, turnati deasupra apa clocotita si respirati vaporii fierbinti, cu grija
sa nu va ardeti. Pe langa frunze, puteti adauga si 4-5 picaturi de ulei esential de menta.
Bronsita Sirop de ceapa si varza - tocati o ceapa, apoi amestecati-o cu 2-3 frunze de
varza taiate cat mai marunt. Pudrati-le cu zahar tos si lasati-le la macerat 48 de ore. Se
formeaza un soi de sirop din care se ia cate o lingura de mai multe ori pe zi. Sirop de
violete - 100 g de flori uscate sau proaspete se amesteca cu 400 g de miere, 300 ml de
apa, se pun la fiert pana ce lichidul dobandeste consistenta unui sirop. Se filtreaza si se
pastreaza la rece. Se administreaza 2-3 lingurite seara. Decoct de ceapa - taiati 3 sau 4
cepe in sferturi, fierbeti-le intr-o jumatate de litru de apa, vreme de 10 minute.
Strecurati. Se bea tot lichidul intr-o zi, portionat, in pahare de tuica. Baie de cimbru -
se fierb 400 g de cimbru in 4 litri de apa, vreme de 3-4 minute. Se strecoara si se toarna
in apa din baie.
Gripa de primavara Bautura de cui incins - Puneti un ibric cu apa la fiert. Puneti sa
se inroseasca pe flacara aragazului un cui de fier lung de 3 cm. Umpleti cu apa fierbinte
o jumatate de pahar. Adaugati o pastila de aspirina si 2 lingurite de rom. Amestecati
pentru a dilua pastila. Adaugati in pahar 9 cuisoare. Cand cuiul e rosu, apucati-l cu grija
cu un cleste si varati-l in lichid. Asteptati sa sfaraie, scoateti-l afara, apoi beti lichidul
incetisor, inghititura de inghititura (fara sa inghititi cuisoarele, care se filtreaza cu
dintii). Culcati-va, invelindu-va cat mai gros pentru a transpira. Daca e necesar, repetati
operatia. Vin fierbinte cu scortisoara: puneti la fiert o sticla de vin rosu. Adaugati 15 g
de scortisoara, 5 bucati de zahar si cateva felii de lamaie. Beti o jumatate de sticla pe zi,
impartita in 4 portii. Se repeta reteta, trei zile la rand. Gripa va cere indurare... Daca
totusi boala treneaza, faceti o cura de mere. Mancati intre 500 g - 1 kg de mere rase,
exceptand orice alt aliment, vreme de 2-3 zile. Raceli de primavara Baie de picioare
cu mustar: mustarul bunicilor noastre este de mare actualitate in raceli mai usoare.
Amestecati 150 g faina de mustar cu putina apa rece. Lasati-o sa stea un sfert de ora,
apoi adaugati pasta obtinuta in 4 litri de apa calda (38 de grade). Turnati-o intr-un
lighean si bagati-va picioarele inauntru. Temperatura apei nu trebuie sa depaseasca 40
de grade, fiindca mustarul isi pierde puterea. Cataplasme cu hrean: radeti radacina de
 Page 906 of 1147

hrean si puneti cataplasme pe piept. Probleme legate de ochi Mararul - In Tara

Codrului se spune ca mararul face minuni in bolile de ochi. Serpii veninosi, la venirea
primaverii, se freaca pe ochi cu marar, pentru a avea privirea mai agera. Fals sau
adevarat? Cert este ca fumigatia cu marar e foarte eficienta contra conjunctivitei si
pentru a dezumfla pleoapele. La fel de buni sunt si aburii. Se zdrobeste o lingura cu
seminte de marar, se pun intr-un vas si se toarna deasupra apa clocotita. Apoi va aplecati
cu fata peste aburi, acoperiti pe cap cu un prosop. Stati asa 10 minute. Pulpa de
dovleac: daca o conjunctivita va da de furca, luati putin miez de dovleac, mixati-l si
aplicati-l in cataplasme, pe ochii inchisi. Usurarea e imediata. Galbenus de ou si faina
de secara - se prepara din ele o pasta care se aplica pe ochi. Vindeca conjunctivita.
Formula AS > Anul 2008 > Numarul 820 > Leacuri populare
Retete siberiene contra imbatranirii
Cititor Formula AS
Conform filozofiei medicinii orientale, reprezentata de practicienii rusi si siberieni,
senilitatea este o boala care poate fi impiedicata sau intarziata - daca nu vindecata
- de unele remedii care se gasesc in natura. Imbatranirea nu poate fi oprita, dar
conform practicienilor din medicina populara, aceasta nu trebuie sa fie in acelasi
timp suferinta sau infirmitate. Dupa varsta de 40 de ani, o persoana trebuie sa inceapa
sa traga folos din anumite remedii naturale care l-ar putea ajuta sa se mentina in forma
pana la o varsta venerabila, aceasta, bineinteles, daca nu sufera de nici o boala. Reguli
generale Regim. Un lucru important este reducerea greutatii corporale la obezi. Se
poate consuma oricata hrana care contine calciu si fosfor ca: lapte, galbenus de ou, napi,
masline, linte, conopida, migdale, tarate, smochine, branza, mazare, ridichi, castraveti,
vinete, nuci - in general, toate legumele si fructele de sezon. Program zilnic. Odihna si
somn cat de mult. Renuntare la fumat si alcool. Activitate sexuala ponderata - in special
pentru barbati. Cu cat potenta sexuala ramane neconsumata, cu atat aparitia senilitatii
intarzie. Un lucru important este de a avea o activitate sexuala normala, evitand
stimulatorii artificiali. Exercitiile fizice sunt, de asemenea, importante, in special mersul
pe jos. Ocupatia. A se evita suprasurmenarea. Munca in agricultura este o ocupatie care
pastreaza sanatatea si vigoarea chiar si la o varsta inaintata - atat din punct de vedere
psihic, cat si fizic. Tuturor locuitorilor de la orase le este recomandat ca indeletnicire
recreativa: gradinaritul. Disciplina de viata. Buna functionare a organelor interne trebuie
urmarita in permanenta, in special a organelor digestive. Constipatia trebuie evitata pe
cat posibil. Optimism. Fiecare om, cand incepe sa imbatraneasca, trebuie sa-si dezvolte
o "filozofie" a sa, in ceea ce priveste frica si gandul la moarte. Aceasta, bineinteles, nu
poate fi facuta cu ajutorul unui tratament terapeutic. Fiecare isi gaseste propria cale, unii
prin exercitii mentale, de autosugestie, prin rugaciune si apropierea de Dumnezeu.
Remedii de alungat batranetea Ceaiul de menta: menta este un bun intaritor al inimii.
Frunzele uscate de menta - o lingurita pentru o cana de apa - dau o bautura calda foarte
placuta. Aceasta se ia dimineata, o data pe zi. Calciul. Este recomandat pentru a intarzia
senilitatea, care se datoreaza lipsei sale in organism. In Rusia si Siberia se bucura de
mare popularitate urmatoarea reteta, foarte eficienta si pentru a preveni tuberculoza.
Ingrediente: 10 lamai, 6 oua, 150 g miere, 50 ml coniac. Metoda de preparare: 6 oua
crude, proaspete si cu coaja alba, se pun intr-un borcan. Peste ele se toarna sucul de la
10 lamai proaspete. Borcanul se acopera cu o hartie neagra si se pastreaza la loc rece,
intunecos, pana cand coaja oualor se dizolva (de obicei in 5-8 zile). Borcanul nu trebuie
 Page 907 of 1147

inchis ermetic. Un tifon impaturit este foarte bun. Imediat ce coaja oualor se dizolva, se
adauga mierea si coniacul. Preparatul trebuie pastrat intr-un borcan de culoare cat mai
inchisa (neagra, daca se poate), la loc intunecos si rece. Lumina distruge efectul
terapeutic. Doza: 3 linguri pe zi, de trei ori, dupa mese. (Deseori, si o persoana perfect
sanatoasa poate prezenta o forma de mici basicute aparute pe piele, care dau mancarimi.
Simptomele arata lipsa de calciu. Preparatul cu lamaie si oua vindeca imediat eruptia.
Preparatul se strica dupa 2-3 saptamani, de aceea, reteta trebuie repetata. Tonic de
hrean. Este recomandat pentru lipsa de energie, oboseala generala si pierderea poftei de
mancare. Se ia o lingura de hrean proaspat ras, urmat de un paharel de apa calda (fiarta),
de 5-10 ori pe zi, intre mese. Tratamentul se face cateva zile la rand. Hreanul este un
tonic si un bun acumulator de energie. Tratamentul se poate repeta si 2-3 luni, daca este
necesar. Tonic de cartofi cruzi. Este recomandat tuturor persoanelor in varsta de peste
50 de ani, ca un preventiv al arterosclerozei. Un cartof crud de marime obisnuita, spalat
si curatat, se rade marunt. Atat sucul, cat si razatura se iau in fiecare dimineata, inainte
de masa. Tonic de usturoi. Este recomandat tuturor persoanelor in varsta, mai ales daca
prezinta semne de arteroscleroza. Se prepara dupa cum urmeaza: umpleti o sticla de
0,50 litri cu usturoi pisat si adaugati apoi alcool. Pastrati preparatul timp de doua
saptamani la caldura, apoi strecurati-l. Doza: se ia o data pe zi, inainte de masa,
incepand cu doua picaturi si adaugand in fiecare zi cate o picatura pana se ajunge la 25
de picaturi. Apoi diminuati doza, descrescand in fiecare zi cate o picatura, pana cand se
ajunge la 0 picaturi. Rezultatele sunt extraordinare, daca tratamentul se face de doua ori
pe an. Doua remedii orientale Aceste doua leacuri contra imbatranirii au fost folosite
de-a lungul mileniilor pe intreg cuprinsul Asiei. Sunt recunoscute ca fiind cele mai
eficace remedii provenite din substante naturale si care impiedica senilitatea. Desi ele
ridica potenta sexuala la barbati, nu sunt afrodisiace. Efectul este un rezultat al cresterii
tonusului in organism, si nu se limiteaza la sfera sexuala. Sunt dinamizate toate functiile
organismului - metabolismul sangelui, digestia, respiratia si toate functiile glandulare.
Este vorba despre Panti si Ginseng, doua "leacuri" testate temeinic de cercetatorii rusi,
care au stabilit ca ele au, intr-adevar, proprietati tonice deosebite. Ele sunt considerate
leacuri universale - adevarate "medicamente miraculoase" ale medicinei orientale.
Ambele provin din Siberia si au fost folosite de multe secole de catre samanii siberieni
si practicantii medicinei populare. Se spune ca abilitatea lui Rasputin de a opri
hemoragia tareviciului Alexandru, cauzata de hemofilie, se bazeaza pe folosirea unor
preparate cu "ginseng", si nu pe puterea rugilor sale. Rasputin era originar din Siberia
si, in timpul cat a stat la Petersburg, a legat o stransa legatura de prietenie cu dr.
Badmaiev, un celebru practician al medicinii orientale. Dar sa ne ocupam de cele doua
remedii "minune". Panti Sunt coarne tinere de cerbi, care traiau in salbaticia muntilor
din regiunea Ussuri, in estul indepartat al Siberiei. Numele acestui animal este "cerbul
nobil patat" (Cervus Dybovskii). Coarnele lui cad in fiecare toamna, la sfarsitul
sezonului, iar primavara, ii cresc altele. Aceste noi coarne, inca crude si acoperite de un
puf catifelat de culoare cafenie, sunt celebrele Panti. Ele sunt amputate si preparate intr-
un fel original, fie fierbandu-le in alcool diluat, fie uscate la un soare foarte fierbinte. In
timpurile de demult, cand cerbii erau numerosi in muntii Siknote-Alin, vanatorii ii
omorau deseori, indepartand "panti", odata cu partea de sus a craniului. Numai coarnele
foarte tinere erau pretuite. Erau numite "elixir al tineretii", deoarece actionau ca un
puternic tonic de intinerire. Astazi, cerbii nobili siberieni nu mai exista in stare de
 Page 908 of 1147

salbaticie. Sunt crescuti in ferme speciale, langa Vladivostok. O buna pereche de panti
(calitatea depinde de varsta, marime, culoare si simetrie) era cumparata la preturi
astronomice, de la 2000 de ruble in aur, la 100 de ruble, pentru o pereche inferioara.
Astazi, industria farmaceutica din Rusia foloseste Panti la prepararea unui tonic numit
Pantakrin, prescris de doctori pentru debilitate. In paralel, fiecare farmacist oriental are
formula sa proprie pentru a prepara Panti, distribuindu-si produsele in Europa, America
si Asia. Din pacate, medicamentul nu prezinta totdeauna si garantii de calitate,
comerciantii fiind, adesea, escroci. Cumparat la preturi exorbitante, Panti se dovedeste
un remediu nefolositor si fara efect. Dar chiar daca Panti este supra-apreciat de
practicienii asiatici, adevarata "stea" a medicinii de intinerire este ginsengul, despre care
se spune ca are o "putere" ce depaseste capacitatile curative ale tuturor medicamentelor
la un loc. Ginsengul Cunoscuta sub denumirea de "radacina omului" (jen-shen) la
chinezi si "radacina vietii", la siberieni, ginsengul este o planta ce tine din punct de
vedere botanic de familia araleelor. Ginsengul cel bun este o planta salbatica ce creste in
locuri inaccesibile din muntii Sikote-Alin, din estul indepartat al Siberiei. Si pentru ca
boabele si radacinile acestei plante reprezinta hrana preferata a pasarilor si cartitelor,
acestea sunt foarte rare. Inainte de 1989, cand se gaseau intr-un an 20-30 radacini, era
victorie de rasunet. Astazi, cand "vanatoarea" de ginseng veritabil a devenit de
domeniul trecutului, intamplarea ca un negustor chinez sa vanda o radacina adevarata,
originala, de ginseng, este un fenomen. (O asemenea relicva exista la expozitia
agriculturii din Moscova, asigurata la valoarea de 25.000 de ruble.)
In fiecare vara, ginsengul produce un singur ciorchine de boabe, asemanatoare unor
clopotei, si care sunt mancate imediat de pasari. Planta are o longevitate neobisnuita -
pana la 15 ani -, dar este valabila ca remediu numai intre varstele de 5-8 ani. Tulpina
lunga si boabele nu sunt folositoare, ci numai radacina. Are o culoare delicata, ca cea a
pielii, de marimea unui morcov mic si forma asemanatoare corpului uman. Cu cat forma
se aseamana mai mult cu cea a corpului, cu atat valoarea sa este mai ridicata. Toate
radacinile sunt ori feminine, ori masculine, cele din urma fiind mai valoroase. Pretul
radacinii salbatice de ginseng depinde de multi factori - varsta, "sexul", forma si starea
sa. Toate radacinile delicate si tinere trebuie sa fie intacte, pentru a ajunge la un pret
ridicat. Ginsengul era luat in doze homeopatice, sub forma unei infuzii alcoolice sau
pudra (amestecat cu alte ierburi medicinale), iar cura prelungita innegrea parul alb,
facea dintii sa creasca, iar ridurile dispareau. In ce priveste ginsengul comercializat
astazi, el provine, in ciuda reclamei, din plantatii. Nu face rau, dar nu se compara cu
stramosul sau din muntii Siberiei. Formula siberiana de "Energie" Este un preparat
apreciat in mod deosebit de practicienii medicinei populare, ca medicament eficient in
combaterea oboselii, scaderea energiei si semnelor de debilitate senila. Cea mai buna
formula e urmatoarea: Ingrediente: 4 catei mici de usturoi, bine pisati; 4 cepe proaspete
de marime naturala se dau prin masina de tocat carne, pastrand sucul; 150 g ovaz; 40 g
radacina de valeriana (Valeriana officinalis) rasa marunt. Mod de preparare: toate
ingredientele se amesteca cu 700 g miere si se fierb la foc mic, pana cand intreaga masa
are consistenta unei creme subtiri. Preparatul se pastreaza pe o farfurie si se lasa sa se
raceasca. Apoi se taie in bucatele si se pastreaza la rece. Doza: 3-6 bucati (o bucata are
in jur de 2-3 cm) pe zi, inainte de masa. Doua remedii energizante pentru varstnici
cu infirmitati Urmatoarele medicatii au fost prescrise batranilor suferinzi de debilitate
generala, pierderea energiei si a poftei de mancare, deficiente respiratorii si o serie de
 Page 909 of 1147

alte afectiuni. Originare din regiuni diferite, unul din Siberia, celalalt din Ucraina,
aceste doua remedii se bazeaza pe puterea extraordinara curativa a usturoiului. Remediu
siberian A fost prescris de practicieni persoanelor in ultimul stadiu de senilitate - celor
practic imobilizati de debilitate generala, angina pectorala, deficiente cronice ale
aparatului respirator, lipsa totala de energie. Preparatul este simplu si eficace.
Ingrediente: 100 g usturoi, 150 g ceapa, 350 g miere, 2 linguri otet (preferabil de mere).
Mod de preparare: usturoiul si ceapa se dau printr-o razatoare fina, apoi se adauga
otetul. Se lasa la un loc cald 24 de ore. Apoi mierea se incalzeste la foc incet, pana
ajunge la punctul de fierbere, amestecandu-se incontinuu. Usturoiul, ceapa si otetul se
amesteca bine cu mierea fierbinte si se lasa apoi sa se "coaca" la loc cald, timp de 7 zile.
Ulterior, se strecoara printr-o sita deasa. Doza: 4 lingurite luate una dupa alta, o data pe
zi. Tratamentul se continua fara sa se intrerupa. Are un efect cumulativ. Elixir ucrainean
Acest remediu este intrebuintat in provinciile Kiev si Knarkov de peste 500 de ani si a
fost si mai este un adevarat "elixir al tineretii". Se recomanda, in special, cand "bolile
batranetii" sunt combinate cu obezitatea. Reteta: 350 g usturoi bine pisat se amesteca cu
sucul a 24 de lamai (fara seminte). Se lasa 24 de ore intr-un borcan acoperit cu tifon. Se
scutura bine inainte de intrebuintare.
Doza: o lingurita seara, cu o jumatate de pahar de apa calda. In 10 zile, apare o
imbunatatire a tonusului intregului organism. Acest medicament poate fi folosit si de
tinerii care se plang de lipsa de energie, sub tensiune sau se simt obositi cand fac efort.
Dr. MARIA PETRESCU
Formula AS > Anul 2004 > Numarul 621 > Forma maxima
Va doare sufletul?
Redactia
Va doare sufletul? . Vindecati-l cu flori! . Nu e vorba de flori uscate, oparite si
transformate in ceai, . ci de florile vii ale verii, al caror parfum narcotizeaza
universul. . Leac gratuit pentru bucurie. Despre sufletul florilor se vorbeste doar in
povesti si in credintele populare, desi el exista... Despre sufletul florilor se vorbeste
doar in povesti si in credintele populare, desi el exista cu adevarat. In satele noastre de
munte, ferite din drumul civilizatiei, taranii mai cred si astazi ca plantele sunt fapturi in
care Dumnezeu a pus picaturi de eternitate, la fel ca si-n om. Asa se si explica de ce,
atunci cand aduna flori si ierburi de leac, culegatorii cer iertare ca le curma viata. Un
gest de mare emotie si tandrete, care arata ca inaintasii nostri, mai putin scoliti decat
noi, erau cu mult mai aproape de marile taine ale existentei, care azi s-au pierdut.
Sufletul florilor e una din ele. Un mister pe care inceputul de vara ne indeamna sa-l
cercetam, sa-l intelegem si - mai presus decat toate - sa-l folosim. Nu e prea greu! Totul
este sa va apropiati de natura, de exploziile florale, care in iunie se afla la apogeu.
Duceti-va la o margine de padure, strajuita de salcami si de soci infloriti, inspirati adanc
parfumul primelor flori de tei, lasati-va narcotizati de mireasma tufelor albe de iasomie.
Imbatati de atatea parfumuri, veti crede ca ati gasit drumul spre paradis, dar "minunea"
e ceva mai departe. O veti afla in clipa cand veti incerca sa deosebiti fiecare mireasma
in parte - cea dulce de cea amaruie, cea blanda de cea salbatica -, cand veti intelege ca
parfumul unei flori deschise spre soare exprima o stare de bucurie, de implinire, de
preaplin... sufletesc. Mireasma florilor exprima emotie. Poate parea absurd, dar
cercetarile ultime din domeniul biologiei au stabilit sa fiecare mireasma de floare
codifica pentru creierul nostru un sentiment: teiul transmite mesajul unei iubiri
 Page 910 of 1147

implinite, iasomia - speranta, salcamul - liniste si impacare etc. Asa putem sa ne

explicam de ce in prima luna de vara ne simtim totdeauna mai veseli, mai senini, mai
usori. In trecut, vindecatoarele populare cunosteau foarte bine aceste lucruri, stiau ca
florile de leac trebuie culese inainte de Sanziene, in perioada lor de maxima vitalitate si
energie, de preaplin tamaduitor. Flori de leac pentru trup, dar mai ales pentru suflet, cea
mai grea vindecabila parte a intregului omenesc. Astazi, ceea ce babele doftoroaie
obtineau cu flori si descantece a fost dovedit in laborator. Leacurile "vrajitoresti" se
bazau pe niste mecanisme neuro-endocrine precise, pe feromonii din plante (substante
cu rol de transmitere de informatii), pe receptorii olfactivi care au legatura cu anumite
zone din creier, ce recepteaza informatia fara a o filtra la nivel constient, dar care
activeaza subconstientul, zona miraculoasa din care vin raul si binele. Dar sa facem un
pas inainte, pentru a afla cum sufletul florilor poate vindeca sufletul omenesc. Leacuri
cu flori pentru trup Aromatizarea directa Cel mai simplu si direct putem beneficia de
miresmele tamaduitoare ale verii plimbandu-ne prin locurile cu copaci infloriti. O ora
de plimbare printr-o padure cu salcami sau cu tei infloriti, o excursie printr-un crang cu
soc, o jumatate de ora de odihna in preajma unei tufe de iasomie - sunt procedee extrem
de simple de a intra in contact cu substantele odorizante vindecatoare pe care aceste
flori le emana incontinuu. Acasa, ne putem pune la uscat, intr-un colt al camerei in care
dormim, florile alese, care vor umple cu mireasma lor multe zile la rand incaperea,
exercitandu-si efectele terapeutice. In fine, in medicina populara romaneasca se
recomanda punerea sub perna sau in apropierea capului in timpul somnului a unui
saculet de panza cu florile uscate alese, a caror mireasma o vom inhala in timp ce
dormim. Baile Baile cu extracte de flori actioneaza pe doua cai: prin preluarea
principiilor active direct la nivelul pielii si prin inhalarea vaporilor odorizanti ai plantei
alese. Modul de pregatire al acestei bai este simplu: trei-patru maini de flori uscate se
pun la macerat in doi litri de apa, vreme de 3-4 ore, dupa care se filtreaza. Extractul
obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se fierbe in inca doi litri de apa. Dupa
fierbere, infuzia se lasa sa se raceasca, dupa care se filtreaza, solutia rezultata
combinandu-se cu maceratul obtinut anterior. Extractul rezultat va fi adaugat in apa din
cada, care va avea o temperatura de aproximativ 39 de grade Celsius. O baie va dura
douazeci-treizeci de minute, saptamanal fiind facute doua, maximum trei bai cu extracte
de flori. Maceratul Se obtine din doua lingurite de planta, care vor fi puse intr-un pahar
(200 ml) cu apa de izvor sau plata si vor fi lasate sa se macereze de seara pana
dimineata, cand se filtreaza. Preparatul obtinut se va bea pe stomacul gol, trecandu-l pe
sub limba si savurand aroma fiecarei inghitituri. Aceasta metoda este foarte eficienta,
pentru ca beneficiem deopotriva de actiunea olfactiva a plantei si de principiile active
care vor fi asimilate pe cale interna de catre organism si-si vor exercita efectele asupra
sistemului nervos si endocrin. Extractele in miere Se obtin numai din flori proaspete,
care se vor toca marunt, se vor amesteca in proportia de 1:3 cu miere (o lingurita de
planta la trei lingurite de miere) si se vor pune intr-un borcan cu capac, in care
amestecul va sta vreme de macar trei saptamani. Dupa trecerea acestei perioade de timp,
se va obtine un fel de dulceata, extrem de parfumata, care conserva proprietatile
odorizante si bioenergetice ale plantei. Se administreaza 1-2 lingurite din acest remediu
de 3-4 ori pe zi. Leacuri cu flori pentru suflet
Salcamul Florile sale au un parfum dulce, sunt extrem de bogate in nectar (sunt printre
principalele surse de miere) si au asupra psihicului un efect linistitor. Sunt frecvent
 Page 911 of 1147

folosite pentru tratarea bolilor psihosomatice, adica boli ale corpului care apar ca o
consecinta directa a tensiunilor sufletesti si care se vindeca atunci cand cauza
psihologica a fost eliminata. Florile de salcam sunt eficiente mai ales in tratamentele pe
termen lung, intrucat efectele de armonizare, de "reconstructie" psihica pe care le induc
apar gradat si sunt stabile. Iata cateva din recomandarile lor: •Manie, iritabilitate
psihica - se recomanda aromatizarile cu flori de salcam, care vor fi puse in camera de
odihna, plimbarile in padurile inflorite de salcam (pe care le intalnim adesea la
marginile marilor orase). Inhalarea repetata a parfumului florilor de salcam are efecte
calmante, usor sedative. •Epuizare nervoasa si intelectuala, stari usoare de anxietate
- se recomanda consumarea de flori de salcam macerate in miere (dupa reteta de mai
sus), cate 6 lingurite pe zi. •Stari conflictuale frecvente, tendinta spre criticism
exagerat - se bea zilnic in loc de apa macerat la rece de salcam, obtinut dupa metoda de
mai sus. Poate parea greu de crezut pentru sceptici, dar acest preparat are efecte reale de
imbunatatire a comportamentului, reducand agresivitatea, compensand anumite
probleme afective. Se fac cure de 21 de zile, timp in care se consuma incontinuu
maceratul de salcam in locul apei de baut. • Printre bolile psihosomatice care raspund
foarte bine la tratamentele cu flori de salcam, folosite intern sub forma de macerat si
extern sub forma de bai, mentionam: gastrita hiperacida care apare pe fondul
nervozitatii, eruptiile herpetice declansate de stari de suparare intensa, bulimia si
tulburarile de apetit generate de o stare de gol afectiv, de o lipsa de "hrana sufleteasca".
Socul In medicina populara si mai ales in cea magica, socul are un rol cu totul aparte.
Se spunea ca florile sale "au leac" numai atunci cand sunt culese de un om smerit si cu
inima buna. Altfel, ele capata un miros neplacut, isi schimba culoarea spre un maroniu
inchis si pot face mai mult rau decat bine. Tot despre soc se spunea ca are calitatea de a
spala toate gandurile si simtamintele rele, lasand sufletul curat si usor. Celebra socata,
preparata prin fermentarea florilor de soc in apa cu miere, nu era doar o bautura
aperitiva si tonica digestiva, ci si o licoare rituala, care facuta si administrata intr-un
anumit fel, lua cu mana o multime de boli. Cel putin la nivel fizic, aceste cunostinte de
medicina magica au un corespondent exact, florile de soc "spaland", intr-adevar,
organismul de toxine prin efectul lor diuretic, diaforetic si depurativ. In ceea ce priveste
actiunea tonica a florilor de soc asupra sistemului nervos, ea este validata partial de
medicina moderna, care nu poate insa preciza exact mecanismele prin care ea are loc.
Reteta de preparare a socatei: cincisprezece-douazeci de inflorescente de soc se pun
intr-un litru de apa, dupa care se adauga trei-patru linguri de miere si o jumatate de
lingurita de drojdie. Se acopera borcanul si se lasa continutul la macerat vreme de 5-7
zile (nu mai mult, pentru ca preparatul sa nu devina alcoolic), dupa care se filtreaza. Se
consuma 2-3 pahare pe zi, de regula inainte de masa. Iata cateva indicatii: •Astenie,
surmenaj nervos - se face o cura de doua saptamani, timp in care se bea un litru de
socata zilnic, in locul apei de baut. Pe cat posibil, acest tratament va fi asociat cu regim
alimentar lacto-vegetarian, cu un program de viata mai relaxat, din care sa nu lipseasca
plimbarile in natura facute in fiecare zi. •Depresie aparuta pe fondul stresului si al
refularii emotiilor - se va tine un regim de purificare deopotriva fizica si psihica, in
care se va consuma cate un pahar de socata inainte de fiecare masa, se vor consuma
numai alimente naturale vegetariene, se vor evita orice stimuli alimentari, vizuali ori
auditivi nocivi. Aceasta aparent banala bautura de soc are efecte purificatoare foarte
puternice, care nu vor intarzia sa-si faca efectul atunci cand tratamentul cu ea este
 Page 912 of 1147

corelat cu un regim de viata corespunzator. •Impotenta psihica - se va consuma socata

fermentata cateva zile mai mult, asa incat sa aiba o foarte slaba componenta alcoolica.
In mod curios, aceasta bautura, desi este foarte saraca in alcool, are efecte euforizante
puternice, care ajuta la trecerea peste inhibitiile si blocajele psihice. In medicina
populara era folosita nu doar pentru efectele sale de eliberare a energiei erotice (care
sunt o componenta secundara), ci si pentru depasirea altor blocaje, cum ar fi teama de a
relationa cu cei din jur, lipsa comunicativitatii etc. Teiul Despre efectele teiului asupra
sufletului putem afla din poezia eminesciana mai mult decat din zeci de studii
etnofarmacologice. Nicaieri nu vom gasi mai bine nuantate si exprimate sentimentele
benefice pe care florile acestuia le induc. De altfel, genialul Eminescu nu se sfia sa
spuna despre tei ca este sfant, pacea, linistea, echilibrul pe care aceasta planta magica i
le induceau purtand pecetea unui dar al divinitatii. Sa vedem in continuare cateva
aplicatii ale florilor de tei in terapia sufletului: •Insomnie - se recomanda punerea
catorva ramuri inflorite de tei in camera de culcare ori chiar folosirea unei pernite
umplute cu flori de tei in timpul somnului. Suplimentar, inainte de culcare se iau doua
lingurite de flori de tei macerate in miere, preparate dupa reteta data la inceputul acestui
articol. •Somn agitat la copii - seara se fac bai cu extract de flori de tei, care au
calitatea de a reduce nervozitatea, de a da un somn linistit si foarte odihnitor. Aceste
aplicatii externe cu flori de tei au intre altele calitatea de a reduce agresivitatea,
comportamentele sfidatoare care apar uneori la copii. Un element foarte interesant:
multi oameni care au facut in copilarie aceste bai cu flori de tei si-au amintit ulterior ca
in perioada respectiva visau frecvent fiinte care le induceau o stare de fericire diafana,
fiinte pe care le asimilau unor zane sau ingeri. •Hiperexcitabilitate nervoasa si
sexuala - se consuma zilnic macerat de tei, minimum trei cani. Principiile active ale
teiului calmeaza psihicul, reduc nervozitatea, actioneaza in sensul echilibrarii
hormonale, avand si usoare efecte anafrodisiace. •Tendinta de suprasolicitare - florile
de tei macerate in miere sunt un sustinator de efort cu efecte foarte interesante. Spre
deosebire de tonicele obisnuite, acest remediu vegetal ajuta la o echilibrare a activitatii
nervoase, reducand tendinta spre hiperactivitate si ajutand la o dozare judicioasa a
eforturilor. Administrarea a doua lingurite, de cate 3-4 patru ori pe zi, din acest preparat
este foarte utila persoanelor care tind sa munceasca fizic sau intelectual peste
posibilitati. Ilie Tudor
Formula AS > Anul 2003 > Numarul 566 > Medicina naturista
Medicina naturista
Redactia
Leacuri de la cititoriUn leac stravechi, pentru tratarea hepatitei acute si cronice.
(Cules de la Maica Benedicta din Manastirea Ratesti, jud. Buzau, care il practica
de 50 de ani si l-a invatat de la mama ei duhovniceasca) Carbune vegetal: pentru
prepararea carbunelui vegetal sunt necesare urmatoare...
Carbune vegetal: pentru prepararea carbunelui vegetal sunt necesare urmatoarele
plante (in proportii egale, dar nu in cantitati foarte mari): - samburi de masline -
samburi de struguri - samanta de canepa - crengi de vita-de-vie - radacina de stevie -
rostopasca (partea aeriana a plantei: frunze + flori). Modul de preparare: 1. samburii de
masline, de struguri si samanta de canepa se ard, pe rand, intr-un tuci, pana se
carbonizeaza. 2. Radacinile de stevie si de rostopasca se maruntesc, se usuca, apoi se
incalzesc pana la carbonizare intr-un cuptor incins. 3. Crengile de vita-de-vie (sa fie
 Page 913 of 1147

vechi si uscate de un an) se ard intr-un foc inabusit, dupa care raman 24 de ore intr-un
recipient inchis ermetic, transformandu-se in cenusa. 4. Se amesteca in parti egale toate
pulberile obtinute. Mod de administrare: in functie de gradul evolutiv al bolii, se ia o
lingura rasa din acest amestec, la intervale de 3-7 zile, de preferinta intre mese, fie
amestecandu-se cu o lingura de miere, fie dizolvandu-se intr-o jumatate de pahar de vin
rosu natural. Cei care nu suporta nici vinul, nici mierea pot folosi suc de fructe sau ceai.
In nici un caz nu se inghite praful gol. In forma acuta a hepatitei virale sunt suficiente
10 doze. In forma cronica a hepatitei virale numarul de doze este in functie de evolutia
bolii. Atentie! In cazul hepatitelor complicate: insuficienta hepatica acuta, colesteaza,
ciroza hepatica decompensata, remediul are eficienta scazuta. Ana Cosma - str. Rahovei
nr. 81, bl. 28, sc. B, et. 4, ap. 38, Sibiu, cod 2400 Leacuri populare rusesti Impotriva
durerilor de masele In Siberia, prin imprejurimile orasului Vladivostok, erau multe sate
populate de sectanti-molocani. In toate aceste sate, oamenii calmau durerile de dinti si
de masele intr-un mod mai putin obisnuit. La inceput, ei isi frictionau partea incheieturii
mainii dinspre interior cu un catel de usturoi taiat in doua. Apoi, usturoiul era maruntit
si legat in zona pulsului. Mana trebuia bandajata strans, pentru ca usturoiul sa se
lipeasca bine de piele. Daca durerea e in partea dreapta, usturoiul se leaga la mana
stanga si invers. Atentie! Inainte de a aplica usturoiul, mana trebuie acoperita cu un strat
subtire de tifon. Reteta pentru diabetici - Un pahar (200 ml) de ovaz nedecorticat se
clateste cu apa rece, se toarna intr-un vas cu capac si se opareste cu 1 l de apa clocotita.
Se acopera cu capacul si se lasa sa se infuzeze timp de douasprezece ore (20:00 - 8:00).
Se strecoara prin trei straturi de tifon si lichidul rezultat se bea in trei reprize, timp de o
zi. Tratamentul dureaza trei luni, dupa care se face pauza o luna. Ovazul ramas dupa
strecurarea infuziei se da prin masina de tocat carne. Peste masa rezultata se toarna 1 l
de apa si se lasa sa fiarba timp de 20 de minute. Se strecoara si se bea. Aceasta fiertura
regleaza functiile ficatului la diabetici. - 500 ml suc de ceapa se amesteca cu 500 ml
alcool etilic (96%). Se administreaza cate o lingura pe zi, ceva mai mult de o luna.
Tratamentul poate fi repetat. Leac pentru diareea la copii In perioada caniculara, copiii
mici sufera adesea de tulburari digestive. De obicei, mamele nu iau in seama primele
simptome ale diareei si acest inconvenient devine uneori chiar periculos pentru
sanatatea copilului. Exista un leac extrem de simplu si eficient impotriva diareei. Se ia o
cana (100 ml) plina cu orez si 6-7 cesti de apa. Se fierb la foc mic, apoi fiertura se
strecoara. Copilul trebuie sa bea cate 1/3 de ceasca de lichid la fiecare doua ore. Doua
tratamente pentru reglarea menstruatiei abundente, insotita de dureri - In acest scop
femeile din China si Japonia folosesc radacina de pelinarita (sau pelin negru). Radacina
uscata sau proaspata se taie marunt si se fierbe. Fiertura se strecoara si se beau cate 50
ml de doua-trei ori pe zi, in functie de abundenta menstruatiei. Pentru 1 l de apa se iau
4-5 radacini de pelinarita. - O lingura de coada-calului uscata si maruntita se fierbe intr-
un litru de apa. Daca menstruatia este extrem de abundenta, se ia cate o lingura de
fiertura la fiecare doua ore. Cand ciclul incepe sa se normalizeze, se ia cate o lingura de
fiertura de trei ori pe zi. Tratament impotriva hemoragiilor interne si externe Patru
radacini proaspete de muscata se pun in 1,2 l de apa clocotita si se fierb timp de 20 de
minute. In caz de hemoragie interna, se ia cate o lingurita de fiertura calduta la fiecare
20 de minute. Daca e vorba de o hemoragie externa, rana se clateste cu aceasta fiertura
calduta si se bandajeaza cu un tifon imbibat in aceeasi fiertura. Bandajul se schimba de
trei ori pe zi. Metoda traditionala de eliminare a toxinelor din organism In acest scop,
 Page 914 of 1147

vracii rusi recomandau fiertura din coada-calului. Uscata si maruntita, planta se prepara
ca un ceai obisnuit si se bea peste zi, in loc de apa. Leac naturist pentru combaterea
colitei Pentru 200 ml apa se ia cate o lingurita din plante uscate si maruntite de salvie,
tintaura si musetel. Plantele se pun in apa clocotita si se fierb putin. Se bea cate o
lingura de fiertura la doua ore, de sapte-opt ori pe zi. Dupa doua-trei luni, doza se
micsoreaza, fiertura administrandu-se din ce in ce mai rar. Leac naturist pentru
combaterea catarului gastric Vracii le recomandau pacientilor sa bea seminte de
mustar cu putina apa. Se incepe cu o samanta pe zi si se ajunge la 20 de seminte, marind
zilnic doza cu cate o samanta. Ajungand la 20 de seminte, doza trebuie micsorata in
fiecare zi cu cate o samanta, pana se ajunge la zero. Semintele se beau dimineata pe
stomacul gol. Tratamentul este bun si pentru tratarea dispepsiei. Leac naturist pentru
tratarea pecinginilor(luate de la caini si pisici) Vracii din toate timpurile tratau aceasta
boala in felul urmator: pecinginile erau frecate cu o stafida taiata in jumatate. De obicei,
pecinginile dispar dupa prima procedura. (Traducere din limba rusa de Violeta
Ciubotaru) Leacuri rapide, pentru neplaceri mari - Cand sunteti obositi, dupa un efort
intens sau o munca de durata, ungeti-va usor palmele cu ulei de lavanda si frictionati-va
tamplele, ceafa si trupul (fara combinatie de alcool). Uleiul sa fie la temperatura pielii.
Veti vedea efectul imediat. - Daca aveti emotii mari sau traume psihice, frectionati-va
tamplele, ceafa si trupul cu un amestec de ulei de scortisoara si ulei de benzoe (incalzite
la temperatura camerei). - Pentru durerile sinusurilor frontale, ale ganglionilor din
spatele urechii ori maxilarelor, se vor face usoare frectii cu un amestec de ulei de
rozmarin si muscata. - In caz de sinuzita, e bine sa se aplice mamaliga calda (nu
fierbinte!) pe nas si in regiunea sinusurilor. Grabeste eliminarea infectiei. - Contra
guturaiului fanului: se fierb intr-o jumatate de litru de apa 20 catei de usturoi + 20 g
ceapa + cateva fire de violete. Se bea cate o cana pe zi. - Contra astmului: se prepara o
infuzie de 5 g usturoi + 5 g lamaie (cu tot cu coaja) + salvie cat cuprinzi cu doua degete.
Se opareste totul cu un litru de apa. Se beau doua cani pe zi. Ana Marcu - str.
Darmanesti nr. 30, bl. K3, ap. 43, Piatra-Neamt Reteta contra acneei Se tamponeaza de
mai multe ori fata cu o felie de rosie proaspata. A doua zi, se tamponeaza fata cu frunze
de macris strivite. Se lasa fiecare remediu sa actioneze 30 de minute, dupa care se spala
fata cu apa rece. Pentru prevenirea acneei, se sterge cat mai des fata cu o lotiune
preparata din 100 ml suc de rosii (facut proaspat in mixer sau prin stoarcere), 40 ml
alcool de 90¡ si 1 ml de glicerina. Aurelia Veltan - loc. Adamus, str. Principala nr. 88,
jud. Mures, cod 3230 Din experienta cititorilor Cum s-a vindecat bunica de cancer
Ceea ce o sa va povestesc este un caz real, din viata bunicii mele. Cu 30 de ani in urma
(aveam 14 ani pe atunci), bunicii mele i s-a depistat un cancer uterin. Era taranca, boala
o macina fara mila si o vedeam tot mai des chircindu-se de suferinta in patul ei simplu,
din lemn. "N-o sa traiasca mult", m-am gandit, dar cum ma aflam in perioada
examenelor de primavara, n-am mai putut sa trec pe la ea decat dupa vreo doua
saptamani. Spre surprinderea mea, am gasit-o in spatele casei, culegand o poala de
galbenele. Am intrebat-o ce face si mi-a raspuns zambind: "Imi adun leacul!". Greu de
crezut, dar sarmana batrana s-a vindecat cu acele poale de galbenele, culese proaspat si
preparate intr-un anume fel. Putin mai tarziu, Circa sanitara - unde figura ca bolnava - i-
a trimis o instiintare sa se prezinte de urgenta pentru control. Bunica a cules un cos de
galbenele, a scris un bilet cu litere mari si m-a trimis sa i le duc asistentei. Mesajul era
cat se poate de simplu: "Sub cutitul vostru n-am sa ma dau!". Nu vreau sa spun ca
 Page 915 of 1147

galbenelele reprezinta un leac fara gres contra cancerului uterin, dar daca i-au fost de
folos bunicii, poate ii vor ajuta si pe altii, chiar si ca adjuvant pe langa alte tratamente
urmate sub control medical. Mentionez ca bunica a murit de batranete la 90 de ani.
Reteta: Se aduna galbenele proaspete si se taie marunt, flori, tulpini si frunze. Se pun la
fiert intr-un vas smaltuit 3 litri de apa si, cand clocoteste, se adauga 4 pumni de planta,
lasandu-se sa mai fiarba 5 minute la foc mic. Se lasa la infuzat, se strecoara si cat
infuzia mai este calduta, se fac spalaturi vaginale, dimineata si seara. Dupa ultima
spalatura, in vagin se introduce imediat un tampon de tifon imbibat in ulei de catina
(astazi se gaseste la farmacie, bunica si-l prepara), care se lasa peste noapte, iar
dimineata se arunca. Ca alimente, bunica se hranea cu lapte nefiert, mamaliga, legume
proaspete din gradina, fructe si verzituri. Primavara, in loc de apa, bunica bea ceai de
urzica, iar dupa ce se coceau cerealele, fiertura amestecata din boabe de grau, secara,
ovaz si porumb. Tot de la bunica stiu o... Metoda rapida de tratare a gastritei 300 ml
de apa se fierb de sase ori. Se da in clocot o data, se ia vasul de pe flacara, se raceste,
apoi iarasi se da in clocot si se raceste, si tot asa, de sase ori. Se consuma toata
cantitatea pe stomacul gol, inainte de masa. Dupa doua minute, se ragaie fortat de cinci
ori. Durerile vor disparea si nu mai reapar niciodata.Olguta Marian - str.
Siderurgistilor, bl. O4, ap. 43, Galati, cod 6200 Cum s-a vindecat de diabet sotul
meu Va rog din suflet sa publicati cat mai repede scrisoarea noastra, intru ajutorarea
bolnavilor diabetici, care se confrunta cu aceleasi necazuri pe care le-a avut sotul meu.
Cosmarul nostru a inceput cu sase luni in urma. Sotul meu are diabet de 23 de ani, dar l-
a stapanit cu medicamente, insa anul trecut, pe un deget de la picior i-a aparut o rana cu
o gaura pana la os, insotita de o eczema cu puroi. Piciorul s-a umflat, s-a inrosit si era
foarte dureros. Dupa diverse tratamente fara nici un efect, decizia medicului a fost:
extirparea degetului. O reteta proprie ne-a salvat din incercarea prin care am trecut.
Vreme de doua saptamani, am facut urmatorul tratament: in 2 litri de apa clocotita se
pune o lingurita de musetel, o lingurita de galbenele si o lingurita de marul-lupului. Se
fierbe totul 5 minute si se lasa sa se raceasca. Cand lichidul e caldut, se strecoara si se
face baie 10 minute locului bolnav. Dupa baie se tamponeaza locul bolnav cu un
tampon steril si se aplica un pansament curat. Este uimitor cum dispar toate celulele
moarte de pe rana si din jurul ei si cum se regenereaza pielea. Acum, nici urma nu se
mai vede.E. Gherman - Satu-Mare (Pentru amanunte, telefonul se afla in redactie.)
Formula AS > Anul 2004 > Numarul 640 > Forma maxima
Leacuri basarabene
Otilia Teposu
Boabe de porumb, orez la ciorap, scortisoara si usturoi... . Si romanii de peste Prut
cred in plante si in "stiinta" bunicii. Leacurile populare pe care le-am aflat in ultima
calatorie facuta in sudul Basarabiei sunt asemanatoare celor folosite de romanii din
Carpati. Ca si acestia, basarabenii se lecuiesc la nevoie cu plante, miere, vin, mirodenii
si, mai presus de toate, cu voie buna si cu increderea mare in puterile binefacatoare ale
naturii inconjuratoare. Pentru tratarea tusei ▪ Se fierb tarate sau porumb boabe, cam
300 g, in 3 l apa, pana cand scade zeama cam la 500 ml. Se strecoara zeama. Separat, se
freaca bine 2 galbenusuri cu 2 linguri zahar, pana se formeaza o spuma. Peste aceasta se
toarna treptat zeama strecurata in care a fiert graul sau porumbul. Se amesteca pana
cand se omogenizeaza bine compozitia care se bea calda, de mai multe ori pe zi.
 Page 916 of 1147

▪ Se fac gargare cu apa in care s-a pus multa sare. ▪ Se fac gargare cu suc de lamaie.
Pentru tratarea racelilor ▪ Se pune orez intr-un ciorap. Daca bolnavul are febra,
ciorapul se tine la frigider si apoi, dupa ce s-a racit, se pune pe fruntea bolnavului.
Leacul e bun si pentru migrene. Daca bolnavului ii este frig, daca are frisoane, ciorapul
cu orez se incalzeste la cuptor si apoi se pune pe talpile bolnavului. Bolnavul trebuie sa
manance de mai multe ori pe zi supa concentrata de gaina, in care a adaugat si o
lingurita de hrean. ▪ Se amesteca in cantitati egale miere si hrean si se ia din aceasta
compozitie cate o lingura de trei ori pe zi. Acest leac e bun si pentru desfundarea
nasului. ▪ In caz de febra, se pun pe piept, pe burta si pe gleznele bolnavului frunze de
varza zdrobite. ▪ Daca bolnavul are febra, se face un masaj la talpi si la incheieturile
mainilor cu tinctura obtinuta din ardei iuti tinuti in rachiu. Acest tratament nu le este
indicat copiilor. Ca sa scapi de emotii si de spaime Pune mana dreapta apasata pe
stomac si inspira adanc si incet, pana cand numeri de la 1 la 4. Expira numarand inapoi,
de la 4 la 1. Acest exercitiu este bun si pentru cei care au "tremuraturi la inima",
palpitatii. Pentru tratarea diabetului In fiecare dimineata, bolnavul va presara o
lingurita de scortisoara pe mancarea pe care o va lua. Scortisoara se poate amesteca si in
ceaiul de dimineata. Pentru vindecarea ranilor Se presara pe rana scortisoara pisata
cat mai fin si apoi se leaga cu un bandaj mai subtire. In fiecare zi rana se spala si apoi se
lasa sa se zvante, dupa care se presara iar cu scortisoara si se leaga. Alifie pentru
vindecarea ranilor 100 ml suc de varza proaspata se amesteca cu 1 lingurita miere si
cu 1 lingura rachiu de cereale. Amestecul se pune pe foc si se tine pana cand se apropie
de fierbere. Nu se lasa sa dea in clocot. In alt vas se pun 1 lingura untura de porc, 1
lingurita ceara de albine si 2 linguri germeni de porumb. Se amesteca bine toate pe foc,
dar nu se lasa sa fiarba. Se ia apoi de pe foc si se toarna peste acest amestec zeama de
varza, cu miere si rachiu. Se amesteca in vas pana cand compozitia se raceste, apoi se
pune in cutiute de plastic sau in borcane mai mici si se tine la rece. Se poate pastra timp
de 2-3 luni in loc racoros. Pentru arsuri ▪ Se pune pe arsura miere si se lasa locul
nelegat. ▪ Se toarna imediat dupa ce bolnavul s-a ars un albus de ou pe locul afectat. ▪
Cu aceleasi rezultate bune se poate turna zeama de varza proaspata. ▪ Ca sa nu se faca
basici la locul arsurii se pun comprese inmuiate in lapte proaspat sau comprese cu
cartofi cruzi rasi. ▪ Pentru vindecarea arsurilor se unge locul respectiv cu ulei de
porumb in care s-a macerat sunatoare.
Pentru tratarea astmului Bolnavul va lua de cateva ori pe zi cate o lingurita de miere
in care s-a amestecat o jumatate de lingurita suc proaspat de ceapa.
Pentru ochi obositi, pentru ochi care ustura si lacrimeaza Se fierbe un ou tare si se
taie in doua cat este cald inca. Se scoate galbenusul si cele doua jumatati de albusuri se
pun pe ochi, cu partea taiata in jos. Pentru a elimina matreata Daca vrei sa scapi de
matreata, trebuie sa te piepteni cu un pieptene inmuiat in apa amestecata cu otet sau suc
de lamaie. Inainte de spalare, se freaca pielea capului cu sare dura, cel putin 10 minute.
Pentru artrita si dureri reumatice ▪ Bolnavul trebuie sa poarte o bratara din cupru. ▪
Se bea, seara si dimineata, cate un paharel de tinctura de cuisoare obtinut cu rachiu de
cereale. Pentru tratarea obezitatii si pentru scaderea in greutate Se face un amestec
din usturoi, ardei iute si anason, puse in cantitati egale. Din acest amestec se iau cate 2
linguri, de trei ori pe zi. Bautura impotriva durerilor de stomac Se amesteca intr-o
sticla mai mare 1 litru de vin rosu, 250 ml rachiu in care s-au tinut la macerat afine, 1
lingura pelin uscat sfaramat, 1 lingura tintaura uscata sfaramata si 1 lingura coaja de
 Page 917 of 1147

lamaie sau portocala. Amestecul se tine la intuneric timp de 7 zile, sticla se agita din
cand in cand. Bautura este foarte amara si se bea din ea cate un paharel inainte de
mancare. Se bea inainte de fiecare masa infuzie din 1 lingurita flori de salcam si 1
lingurita frunze de dud, peste care se toarna 500 ml apa clocotita. Pentru tratarea
crapaturilor din calcaie Se rade o ceapa pe razatoarea mica si se toarna peste ea ulei.
Se lasa cateva zile la macerat si apoi se strecoara uleiul, cu care se ung calcaiele dupa
baia de seara. Dupa aceea se incalta ciorapii. Pentru cei care vor sa se lase de baut Se
beau de trei ori pe zi ceaiuri de plante (coada-soricelului, menta, pedicuta) in care s-au
adaugat cate 10 picaturi de tinctura de ardei iute. Pentru boli de ficat Se amesteca 2
linguri de usturoi pisat cu 2 linguri seminte de mac macinate. Se unge compozitia
obtinuta pe o bucata de paine prajita. Se mananca de trei ori pe zi cate o felie de paine
astfel preparata. Pentru dureri de dinti Se tine in gura, pe partea cu dintele care doare,
infuzie concentrata de cuisoare si anason. Pentru tratarea hipertensiunii ▪ Bolnavul
trebuie sa manance de patru ori pe zi telina rasa. ▪ Timp de trei zile, bolnavul sa nu
manance decat orez fiert fara sare, nimic altceva. ▪ Se macina o lamaie cu coaja cu tot
sau se toaca marunt si se amesteca bine cu 1 lingurita de drojdie. Compozitia se imparte
in doua portii, una se mananca dimineata, cealalta seara.
Pentru tratarea durerilor de urechi Se toarna in ureche, de doua ori pe zi, cateva
picaturi de zeama de varza strecurata. Pentru varice ▪ Se face o cataplasma din branza
de vaci amestecata cu otet de mere. Cataplasma se pune pe varice si se pastreaza 30 de
minute. Se pune o cataplasma dimineata si una seara. ▪ Se pun pe varice comprese cu un
terci mai gros, ca o mamaliga, facut din seminte de in macinate. Terciul se fierbe 20 de
minute. Pentru indigestie Se amesteca intr-un pahar 200 ml apa cu 1 lingura otet de
mere si apoi se toarna 1 lingurita de bicarbonat de sodiu alimentar. Se amesteca si se
bea cat mai repede, pana sa dispara spuma care se formeaza.
Formula AS > Anul 1999 > Numarul 374 > Medicina naturista
Medicina naturista. Poliartrita reumatoida
Redactia
Medicina Naturii. Ora De Consultatie. Poliartrita reumatoida. Poliartrita
reumatoida este o boala reumatica ce face parte, alaturi de alte suferinte (lupus,
dermatomiozita, sclerodermia progresiva, tiroidita autoimuna, periarterita
nodoasa), din randul bolilor ce au la baza degenerarea colagenului din...
Leacuri populare pentru vindecarea Poliartritei reumatoide (Publicate si reluate
din revista "Formula As") Medicina populara ne-nvata ca primele masuri care trebuie
sa fie luate pentru vindecarea diferitelor forme de reumatism privesc eliminarea
otravurilor din organism, reglementarea proceselor metabolice, inlaturarea focarelor de
infectie si intarirea sistemului imunitar. Pentru toate acestea, traditia populara are
leacuri precise. Pe cale interna ▪ Instaurarea dietelor alimentare severe, din care se
elimina carnea, grasimile, precum si alimentele fainoase. Din cauza aceasta, anotimpul
cel mai bun pentru inceperea tratamentului este considerat a fi primavara, cand fructele
si legumele proaspete incep sa se gaseasca din abundenta. Ele trebuie consumate in
stare cruda, insotite de cereale (grau si hrisca incoltita, fulgi de ovaz, porumb, soia,
germeni de grau etc.) care se gasesc in ultima vreme si in comertul nostru particular (in
farmacii si magazine naturiste). Alimente recomandate sunt si laptele crud (nefiert) si
iaurtul, dar in cantitati moderate. ▪ Regim de dezintoxicare a organismului - prin cure de
lichide (apa, ceaiuri de plante, sucuri de legume si fructe), regimul Oshawa (compus
 Page 918 of 1147

numai din cereale), prezentate pe larg in revista "Formula As". ▪ Ceai de plop negru (o
lingurita de muguri se opareste cu o cana de apa in clocot) - se beau doua cani pe zi. ▪
Ceai de frunze de mesteacan (infuzie din 4-5 lingurite de planta oparite cu 200 ml apa
in clocot). Se strecoara intr-un vas de sticla, se lasa o ora, apoi se adauga un varf de
cutit de bicarbonat de sodiu. Se bea fractionat, la interval de 3-4 ore. ▪ Ceai de matase
de porumb (recomandat in toate formele de reumatism si artrita). O lingurita de planta
se fierbe 10 minute in 250 ml de apa. Se poate indulci cu miere. Se bea de 2-3 ori pe zi.
▪ Decoct de telina - 230 g telina (radacina si frunze) se fierb la foc mic cu un litru de
apa. Cand jumatate din lichid s-a evaporat, amestecul se strecoara. Lichidul care rezulta
reprezinta doza zilnica, care se administreaza in trei portii, de trei ori pe zi. Se consuma
fierbinte. Decoctul trebuie preparat zilnic. Nu are efecte secundare, dar trebuie respectat
dozajul. Pe cale externa Baia cu sare de mare (sare Epsom) - se foloseste in cazurile
mai usoare de poliartrita. Aproximativ sase kilograme de sare (poate sa fie si sare
grunjoasa) se dizolva in apa din baie, care trebuie sa ajunga pana la subsuoara
pacientului. Durata baii este de 10-20 de minute, iar apa trebuie sa aiba 37C (procedeul
e strict interzis pentru cardiaci). Baia cu cenusa - se fierb cantitati egale de apa si
cenusa, apoi se lasa la cald 12 ore. Cenusa se depune pe fundul vasului, iar din solutia
limpede de deasupra (lesie) se utilizeaza cam 1,5 l, care se toarna in apa din baie. Bai
cu frunze de mesteacan sau cu ace de pin - un kilogram de frunze verzi de mesteacan
sau o jumatate de kilogram de frunze uscate se fierb legate intr-un saculet, timp de 30
de minute. Se toarna apoi in apa din cada fiertura de mesteacan si saculetul cu frunze.
Se face o baie pe zi, vreme de o luna, cu rezultate excelente. (In locul frunzelor de
mesteacan se pot folosi ace de pin.) ! Dupa toate baile recomandate mai sus, bolnavul
trebuie sa se fereasca de aer rece si sa intre direct in pat. Tratamentul cu frunze de
mesteacan - se introduce bratul sau piciorul bolnav intr-un sac lunguiet si destul de
larg, care se umple cu foi verzi de mesteacan si se leaga bine la gura. Durata sedintei
este de o ora. In interiorul sacului se produce o transpiratie abundenta, iar frunzele
devin umede. Atunci, sacul se indeparteaza. Membrul bolnav este invelit imediat intr-o
flanela, pentru a preveni raceala. Tratamentul trebuie efectuat zilnic, vreme de o luna.
Cataplasme cu flori de fan - se pun la fiert cinci litri de apa. Cand dau in clocot, se
baga inauntru un saculet de tifon in care se pun doi pumni de scuturatura de fan. Se lasa
sa se infuzeze cateva minute, apoi saculetul se stoarce si se aseaza, cat mai fierbinte, pe
incheieturile bolnave. Se tine pana devine caldut. Lichidul din oala se adauga intr-o
vana cu apa calda (36-37C). Durata unei bai este de 30 de minute. Comprese cu terci
de cartofi - se dau pe razatoare doi cartofi cruzi. Se adauga doua cepe tocate marunt si
doua linguri de seminte de in fierte. Amestecul se pune pe locurile bolnave, acoperindu-
se mai intai cu o folie de plastic, apoi cu un flanel gros. Se pastreaza toata noaptea.
Procedeul se repeta pana la vizibila ameliorare a bolii. Apiterapia
Tratamentul cu otet de miere al doctorului american D.C. Jarvis La fiecare masa de
peste zi se consuma un pahar de apa, in care se pun doua lingurite de miere si doua
lingurite de otet de mere. In fiecare zi de luni, miercuri si vineri, se adauga cate o
picatura de solutie de Lugol cumparata de la farmacie. Se face o cura timp de 30 de zile.
Se poate repeta tratamentul dupa o luna de pauza.Medicamente naturale: Boicil Forte
(unguent antireumatic si analgezic) si Stimuven (gel antiinflamator si antiedematos),
fabricate de "Exhelios" Timisoara.Un leac babesc: Se spune ca durerile reumatice de la
 Page 919 of 1147

brate sau picioare cedeaza, daca locul respectiv se infasoara intr-o fasie tricotata din
lana rosie.
Formula AS > Anul 2007 > Numarul 787 > Forma maxima
Leacuri populare cu nuci
Elena Josan
Apreciate mai ales in alimentatie, pentru miezul lor gustos si hranitor, nucile sunt
si remedii minunate de sanatate. Fiindca se apropie timpul lor, va oferim cateva
retete cu miez si coaja de nuca, precum si cateva preparate pe care e bine sa le
aveti permanent la indemana, in farmacia casei Remedii cu miez si coji de nuca
Modesta nuca are mai multe substante nutritive decat carnea, laptele, ouale, de aceea, se
recomanda in alimentatia persoanelor cu distrofie alimentara, anemie, convalescenta,
epuizare nervoasa. Miezul de nuca se foloseste faramitat bine, altfel stomacul nu
reuseste sa-l digere. Avand in vedere ca nucile contin proteine, este indicat sa le
consumati seara sau inainte de somn, daca dormiti dupa masa, deoarece proteinele se
asimileaza mai bine cand organismul se relaxeaza. Nu se consuma cantitati mari de
miez de nuca. Doza recomandata este de 4-7 nuci, altfel riscati sa va confruntati cu
dureri de cap, spasme stomacale, constipatie.
• Cresterea imunitatii - mai ales in cazul varstnicilor si al persoanelor istovite de o
boala grea. Se amesteca un pahar de miez de nuca pisat, stafide si caise uscate cu 300 g
miere de albine. Se consuma cate o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa.
• Intarirea organismului dupa boala sau in caz de oboseala cronica. Se consuma un
amestec format din cantitati egale de miez pisat, cascaval ras si stafide.
• Eliminarea durerilor cardiace: Se consuma faina de nuci obtinuta prin macinare,
amestecata cu stafide. Fara stafide, se bea cu apa de catre bolnavii de colita si
enterocolita.
• Procese inflamatorii ale cailor urinare, cu urinari dese. Se administreaza miez de
nuca prajita la gratar cu lemne, foarte bine pisat. Se administreaza cu apa.
• Curatarea vaselor sanguine. Se toaca marunt coaja uscata de la 14 nuci (neaparat
14!), se amesteca cu 500 ml tuica, se lasa la macerat 70 zile. Se bea cate o lingura,
dimineata pe nemancate. Leacul le e de folos si persoanelor cu depuneri de saruri,
tromboza, chisturi si tumori, mastopatii fibromatoase.
• Tratarea tusei. Se piseaza 4 nuci intregi (miezul si coaja), se amesteca cu o lingura de
fructe uscate de soc. Se fierbe amestecul in 500 ml apa, pe foc mic, 15 minute. Se
raceste, se strecoara si se amesteca cu o lingura de miere de albine. Se bea cate o
lingura, de trei ori pe zi, timp de 7 zile.
• Ulcer stomacal. Se prepara un ceai din membranele (pereti care despart miezul nucii)
a 4-5 nuci si 250 ml apa clocotita. Se infuzeaza o ora in termos, se strecoara si se bea
cate o lingurita dimineata sau inainte de culcare, pe nemancate.
• Diabet, colita, boli ale traiectului digestiv, tiroidoza, hipertensiune. Se trateaza cu
tinctura din membranele uscate. Acestea se pun intr-un borcan de 500 ml se pun, pe o
treime a lui, tocate marunt, apoi se umple borcanul cu tuica si se lasa la macerat 21 de
zile. Dupa stoarcere, se pastreaza intr-o sticluta de culoare inchisa. Se bea cate o lingura
pusa in 100 ml apa, cu 30 minute inainte de masa.
Tratamente externe
• Problemele de tiroida se amelioreaza daca zilnic se aplica pe gat, in zona tiroidei, 4-5
straturi de frunze verzi, strivite putin intre degete. Se lasa 6-8 ore pe locul bolnav.
 Page 920 of 1147

Remedii din coaja verde de nuca

• Varice, dermatoza, boli ale aparatului locomotor. Se fac frectii usoare sau se aplica
comprese cu macerat din coaja verde de nuca. Reteta: se umple un borcan pe 2/3 cu coji
taiate marunt sau tocate. Se toarna deasupra otet de mere si se macereaza 2-3 saptamani.
Retete batranesti
Tinctura din nuci verzi Nucile verzi se taie cu un cutit de inox pe un fund de lemn. Se
pun intr-un borcan de sticla, amestecate cu zahar (un pahar la fiecare 10 nuci). Borcanul
se tine pe geam, la soare, 10 zile, apoi la intuneric, inca 10 zile. Dupa 20 de zile, se
adauga tuica (pentru adulti 250 ml la fiecare 10 nuci, pentru copii - 250 ml la fiecare 20
nuci). Se macereaza inca doua saptamani, apoi se strecoara. Se administreaza pentru
vindecarea bolilor traiectului digestiv, dureri de stomac si pancreas, cu 12-20 minute
inainte de masa. Doza pentru adulti: o lingura; copii pana la 5 ani - o lingurita; copii
pana la 12 ani - 1,5 lingurite pe zi. Tocatura de nuci 33 de nuci se piseaza apoi se dau
prin masina de tocat carne. Se pun intr-un borcan de 3 l, se acopera cu tuica. Se inchide
vasul etans, pentru a evita evaporarea alcoolului. Se lasa la soare timp de 40 zile,
agitandu-se zilnic. Se strecoara printr-un ciorap (dres de femeie), se stoarce bine si se
pastreaza in sticla de culoare inchisa la frigider. Se foloseste pentru tratarea cancerelor,
dar si pentru toate tipurile de helmintiaze (viermi intestinali). Se administreaza la fel ca
tinctura de nuci verzi. Macerat cu petrol lampant Un borcan invelit in hartie neagra se
umple cu nuci verzi taiate marunt, peste care se toarna petrol lampant si se lasa 14 zile
la rece. Batranii foloseau solutia obtinuta in cazuri de boli grave, in special cancere, dar
si pentru contractii musculare, stari depresive, dereglari endocrine, astm bronsic,
tahicardie, afectiuni ale sistemului nervos central cu leziuni organice, dupa
chimioterapie antitumorala. Se consuma vreme de 7 zile cate o picatura amestecata cu o
lingurita de miere de albine, sau pusa pe un cubulet de zahar, apoi alte 7 zile - cate 2
picaturi si inca 7 zile - cate 3 picaturi, amestecate cu 100 ml apa distilata sau de izvor.
Dupa o pauza de doua saptamani cura se repeta. A treia cura se face dupa o pauza de 6
luni. Nu se recomanda mai mult de trei cure pe an. Doza este data pentru persoanele cu
greutatea 60-70 kg. Persoanele cu greutate mai mare, care suporta gazul, pot incepe
tratamentul cu 2-3 picaturi, in cazuri grave se bea si o lingurita, timp de 2-3 zile, dupa
care doza se micsoreaza, ca sa nu se afecteze ficatul. Maceratul se bea pe nemancate.
Dupa administrare, nu se mananca 1,5-2 ore, timp in care bolnavul trebuie sa stea
relaxat, sa nu faca eforturi fizice. Reteta energizanta cu nuci (curata sangele,
intinereste organismul, restabileste puterile dupa boli grave) Ingrediente: 1 litru
alcool dublu rafinat, 12 pahare de apa de izvor, 1 kg nuci, 1 kg miere de albine, o planta
aloe de trei ani, 500 ml bere bruna, 1 kg sfecla rosie, 1 kg varza, 1 kg patrunjel (frunze
cu radacina), cate 2 linguri de plante: sunatoare, rostopasca, troscot, patlagina, talpa-
gastei, sulfina, flori de coada-soricelului si de galbenele, fructe de paducel. Metoda de
preparare: nucile se spala bine, se usuca, se scoate miezul (cojile nu se arunca), se
prajeste bine, se rasneste, se amesteca cu alcoolul dublu rafinat. Se topeste mierea de
albine si se adauga in alcool. Planta de aloe, in varsta de 3-5 ani (nu se uda 5 zile in
prealabil) se scoate atent din ghiveci, in asa fel ca radacinile sa ramana intregi. Se
scutura bine de pamant, se spala cu bere, se toaca si se pune in alcool. Sfecla rosie se
spala bine cu o perie si apa fierbinte, se da prin masina de tocat carne, cu tot cu coaja, se
stoarce sucul si se amesteca cu alcoolul si celelalte componente. La fel se stoarce sucul
si din morcov si varza, si se adauga in alcool. Cojile de nuci se piseaza, se pun pe foc cu
 Page 921 of 1147

12 pahare de apa, se aduc pana la punctul de fierbere, dupa care se pun in apa cate 2
linguri din plantele enumerate (in total 20 de linguri). Se fierb 20 de minute, se
strecoara si se amesteca cu alcoolul si celelalte plante. Se macereaza la intuneric 36 de
ore. Se agita inainte de folosire. Se consuma de sase ori pe zi (inainte si dupa mesele
principale) in felul urmator: 10 zile - cate o lingurita, 10 zile - cate o lingura, 10 zile -
cate o lingurita si se repeta pana se consuma toata cantitatea preparata. Sirop din coji
de nuci Este un intaritor excelent si totodata un leac pentru bolile de stomac.
Ingrediente: 2-3 pumni de coji verzi de nuca proaspat adunate se taie marunt si se fierb
10 minute intr-un litru de apa in care se pun si 3 cuisoare aromate. Se lasa sa se
raceasca, se strecoara si se amesteca cu 1 kilogram de zahar tos. Se toarna in sticle de
culoare inchisa. Se ia de trei ori pe zi cate o lingurita, dupa mesele principale. Asociatia
"Fitomed" - Vaslui
Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor
prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2007 Formula
AS. Toate drepturile rezervate.
Formula AS > Anul 2005 > Numarul 679 > Medicina naturista
5 Plante Anticancerigene Si Retetele Lor
Ilie Tudor
Calatorie pe un deal inflorit, cu o calauza de exceptie: marele savant botanist, prof.
dr. Constantin Parvu Suntem in miezul zilei si razele soarelui necrutator topesc intr-o
masa verde-galbuie dealurile din jurul orasului Valenii de Munte. Din milioanele de
flori din jurul meu se ridica aburi nevazuti si inmiresmati, care dau atmosferei un iz
dulce-amarui. Nici un nor pe cer. Pasarile s-au retras inspre padure si parca timpul si
natura s-ar fi oprit in loc sub vipiile necrutatoare. Si timpul meu interior s-a oprit, pentru
ca sunt atat de absorbit de explicatiile tovarasului meu de drum, incat uit si de canicula,
si de sete, si de mine insumi, transpunandu-ma in lumea fascinanta pe care
interlocutorul meu ma ajuta s-o intrevad. Cu cine ma plimb prin campul cu flori?
Calauza mea e unul din cei mai mari oameni de stiinta ai Romaniei, laureat al Premiului
Academiei Romane pentru uimitoarele sale lucrari de botanica si de fitoterapie, autorul
celei mai ample enciclopedii despre plante realizate vreodata, domnul profesor doctor
Constantin Parvu. La saptezeci si trei de ani, arsita verii nu-i ridica nici un fel de
probleme, se misca dezinvolt, cu o sprinteneala incredibila, merge de la o floare la alta,
necontenind cu explicatiile: "Asta este turita mare, cu care se vindeca bolile de ficat, de
stomac si de inima; florile acelea galbene sunt ale drobitei, care regleaza activitatea
tiroidei si elimina nodulii tiroidieni; roinita asta salbatica are un parfum care elimina
durerile de cap si greata in cazul migrenelor". Fiecare frunza si fiecare floricica ascunsa
printre firele lungi de iarba are pentru profesor o semnificatie, un rost si o utilizare
terapeutica. Este neobosit si abia intr-un tarziu ne retragem la umbra, unde ne odihnim
si pot sa-i pun intrebarile pentru care am vrut sa il intalnesc. Intrebari care se refera la
un domeniu de maxima actualitate: plantele care combat eficient cancerul. Retetele si
micile povestiri care urmeaza apartin in exclusivitate domnului Constantin Parvu si sunt
rodul cercetarilor sale etnobotanice si etnoiatrice: Norocelul (Sedum telephium )
Este o planta de gradina, cu valente ornamentale, pe care am aflat-o cu 20 de ani in
urma, intr-un sat de sub munte, numit Maneciu Pamanteni. Aici s-a intamplat atunci un
fel de minune. O femeie de cincizeci de ani, cu un cancer de col ajuns in stadiul al Iii-
lea si care nu mai putea fi operata, a fost trimisa acasa sa moara, pronosticandu-se ca
 Page 922 of 1147

mai are doar cateva saptamani de trait. Ea insa s-a vindecat cu o reteta din batrani, in
care se folosea radacina acestei plante. Iata cum se prepara leacul: Se scot radacinile
plantei din pamant, se spala foarte bine, se piseaza si se pun intr-un borcan de culoare
alba, pana se umple pe jumatate, turnandu-se deasupra alcool alimentar de 30-40 de
grade, apoi se pune capacul. Se lasa borcanul zece zile la soare, inchis ermetic,
agitandu-se zilnic pentru o mai buna extragere a principiilor active. Dupa zece zile,
lichidul se filtreaza, iar din preparatul obtinut se ia cate o lingura inainte de fiecare
masa, adica dimineata, la pranz si seara. Femeia aceasta, pe nume Filipoiu Ioana, a facut
vreme de doua luni acest tratament si s-a prezentat din nou la medic, unde s-a observat
o puternica remisie a bolii, cancerul ajungand din stadiul Iii in stadiul I si putand fi
operat. Dupa operatie, ea a continuat sa ia norocel si, in final, a invins necrutatoarea
boala. La ani de zile dupa acest tratament, cand eu am cunoscut-o, era perfect sanatoasa
si in putere. Cimisirul (Buxus sempervirens) Cei mai multi dintre noi trecem zilnic,
fara sa stim, pe langa aceasta planta, care este larg folosita si ca gard viu. Putini cunosc
insa faptul ca frunzele sale de un verde inchis si pieloase contin un alcaloid, buxenina
G2, care are o puternica actiune inhibitoare asupra celulelor canceroase. Reteta care
urmeaza este indicata bolnavilor de cancer cu diferite localizari, inclusiv celor cu cancer
in faze avansate: Se recolteaza prin taiere trei sute de grame din varfurile fragede de la
cimisir (crengutele cu frunze), si cata vreme sunt proaspete, se taie foarte marunt, ca
varza pentru salata. Se pune la macerat aceasta cantitate de planta proaspata, in doi litri
de alcool de 30-40 de grade, intr-un borcan ermetic inchis, vreme de 7 zile. Dupa
trecerea acestei perioade de timp, se filtreaza amestecul prin tifon, iar preparatul obtinut
se pune in sticlute mici, inchise la culoare. La inceput, in primele 5-7 zile, se ia cate o
lingurita de trei ori pe zi, inaintea meselor principale. Apoi, se administreaza vreme de
doua luni, cate o lingura din acest extract, diluata in jumatate de pahar de apa, inainte de
masa, de 3 ori pe zi. Are un gust destul de neplacut, insa efectele sale sunt exceptionale.
Acest preparat nu numai ca actioneaza pe termen lung ca inhibitor al dezvoltarii
formatiunilor maligne, dar confera si o stare imediata (la cateva ore dupa administrare)
de bine pacientului bolnav de cancer. Cu acest remediu se trateaza cancerul de piele,
cancerul de vezica urinara si de rinichi, cancerul de colon. Cel mai spectaculos rezultat
cu acest preparat l-am vazut in tratarea unui cancer de colon la un batran de 80 de ani,
care avea o tumora maligna de marimea unei portocale pe intestinul gros, pe care
doctorii nu au vrut sa o opereze, avand in vedere varsta si starea pacientului. El a apelat
la tratamentul cu cimisir si, de unde avea un pronostic de viata de maximum doua luni,
a trait simtindu-se din ce in ce mai bine. De catva timp, nu am mai tinut legatura cu el si
nu stiu cum se mai simte, dar rezultatul obtinut in sine este deja exceptional. Limba-
boului (Anchusa officinalis) Este o planta care, administrata intern, impiedica
proliferarea diferitelor forme de cancer, impiedica sclerozarea tesuturilor si aparitia
uzurii premature a organismului. Am vazut exceptionalele efecte ale acestei plante,
chiar pe o cunostinta, doamna S., care a folosit un remediu preparat din frunzele ei
pentru tratarea unui cancer genital. Iata cum se prepara limba- boului: Se recolteaza un
kilogram si jumatate de planta intreaga (radacina, tulpina, frunze si flori) si, cat este
proaspata, se indeparteaza partile uscate, se spala radacinile, apoi se da prin masina de
tocat. Peste aceasta cantitate de planta se adauga trei litri de vin rosu natural si doua
kilograme si doua sute de grame de miere de salcam, dupa care intreaga combinatie se
amesteca foarte bine cu o lingura de lemn. Se lasa 5-7 zile la macerat intr-un recipient
 Page 923 of 1147

bine acoperit, asezat intr-un loc intunecos, dupa care se filtreaza. Tratamentul se face
astfel: in primele cinci zile se ia o lingurita de preparat cu doua ore inainte de fiecare
masa, de 3 ori pe zi. Dupa aceste cinci zile se ia tot cate o lingurita, dar cu o ora inainte
de masa, continuandu-se astfel tratamentul, vreme de doua luni de zile. Doamna despre
care vorbesc, care suferea de cancer genital confirmat prin biopsie, a facut tratamentul
cu limba-boului in urma cu 12 ani si traieste si acum, se simte si arata extraordinar.
Rostopasca (Chelidonium majus) Este recomandata pentru vindecarea tuturor
formelor de cancer, deoarece are o actiune extrem de importanta in tratarea acestei
maladii: stimuleaza functia hepatica si dreneaza ficatul, care este foarte solicitat atunci
cand tumorile sunt fagocitate in procesul vindecarii. Iata preparatul din rostopasca cu
care se obtin rezultate foarte bune in acest sens: Se iau cinci grame de rostopasca
(tulpini si frunze) uscata si maruntita, se oparesc cu un litru de apa clocotita si se lasa
apoi sa stea 12 ore sa se infuzeze. Vasul trebuie sa fie smaltuit, pentru ca infuzia sa nu
intre deloc in contact cu metale. Este bine ca rostopasca sa se puna seara, la ora sase, la
infuzat, si sa fie strecurata la sase dimineata. Imediat dupa strecurare, se pun peste
extractul obtinut 200 de grame de miere de salcam sau poliflora, nu de alt fel, si se
amesteca bine. Se ia o lingura din acest preparat din ora in ora, de 10-12 ori pe zi,
indiferent daca stomacul este gol sau daca este imediat dupa masa. Cu acest tratament,
multi bolnavi de cancer, care nu mai aveau puterea vitala sa lupte cu boala, con-
fruntandu-se mereu cu stari de greata, de inapetenta si cu o stare de slabiciune generala,
si-au revenit spectaculos. Ulmul (Ulmus) Este o specie de arbore larg raspandita la noi,
dar prea putin cunoscuta ca valoare terapeutica. Se foloseste scoarta culeasa de pe
ramurile tinere, care au ca semn distinctiv faptul ca frunza se afla la baza, langa petiol,
asimetrica. Aceasta scoarta are efecte detoxifiante si depurative foarte puternice, fiind
utila intr-o serie de boli de uzura, cum ar fi reumatismul, guta, sclerozarea vaselor de
sange. De asemenea, scoarta de ulm este eficienta in tratamentul leucemiei, boala pentru
care medicina moderna are prea putine leacuri. Iata cum se prepara: Se taie ramurile
tinere, cu o grosime de maximum un deget, dupa care se curata de coaja cu ajutorul
unui cutit (cel mai usor se face aceasta operatiune primavara, cand scoarta nu adera
foarte puternic pe tulpina). Coaja astfel obtinuta se usuca si apoi se face din ea un
decoct. Se iau 2-3 lingurite de scoarta uscata maruntita si se pun de seara pana
dimineata intr-un pahar (200 ml) de apa si se lasa sa macereze pana dimineata, cand se
strecoara. Se pune deoparte maceratul obtinut, iar planta ramasa se fierbe in alte doua
pahare de apa, vreme de 10 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se
combina cele doua preparate, iar extractul complet obtinut se bea pe parcursul unei zile.
Tratamentul are cele mai bune efecte daca preparatul se administreaza dimineata, in
fiecare zi, vreme de minimum doua luni. A aparut cea mai complexa lucrare despre
plante din Romania. Domnul profesor Constantin Parvu, autorul lucrarii monumentale
"Universul Plantelor", care a fost rasplatita cu premiul Academiei Romane si cu alte
distinctii internationale, revine cu o noua lucrare, mult mai vasta, pe aceeasi tema:
"Enciclopedia Plantelor" - patru volume (dintre care primele trei deja sunt in librarii),
insumand mii de pagini, in care se vorbeste pe larg despre aproape toate plantele
romanesti, mai mult sau mai putin cunoscute. In aceasta lucrare gasiti nu doar
descrierea botanica, compozitia chimica sau alte informatii de specialitate despre
plantele de la noi, ci si utilizarile medicale culte sau populare, modul de recoltare si de
preparare, credintele populare despre plante si chiar anumite elemente de medicina
 Page 924 of 1147

magica referitoare la anumite specii. Este o carte deosebit de complexa si de folositoare,

care ar fi bine sa nu lipseasca din biblioteca iubitorilor de natura si... sanatate.
Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor
prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2005 Formula
AS. Toate drepturile rezervate.
Formula AS > Anul 2006 > Numarul 702 > Forma maxima
Leacuri basarabene
Otilia Teposu
Si peste Prut, stiinta batranilor se afla la mare pret. O parte dintre leacurile populare
de mai jos se mai folosesc inca in satele din sudul Basarabiei. Altele au fost inlocuite cu
metode si tratamente moderne si au ramas doar in amintirile batranilor. Retetele acestea
vechi arata insa cat de diversa era practica medicala traditionala si cata incredere aveau
batranii in terapiile naturale, in leacurile preparate, de cele mai multe ori chiar de ei
insisi, din ceea ce le era la indemana, din ceea ce natura le oferea. Si aceasta este inca o
dovada a legaturii de nezdruncinat dintre oameni si locul in care vietuiesc. Pentru
"junghi la cap" (dureri de cap) in caz de raceala sau gripa Se punea un galbenus de
ou crud pe moalele capului si apoi o compresa cu rachiu. In caz de febra mare
galbenusul se cocea si tragea toata temperatura. Daca s-a copt, se arunca si se punea o
alta compresa proaspata, pregatita ca mai inainte. Pentru dureri de cap dupa betie Se
infasura capul intr-un stergar inmuiat in apa rece. Cand acesta se incalzea, se inmuia din
nou in apa rece. Cu cat apa era mai rece, cu atat rezultatele erau mai bune. Se punea
gheata sfaramata pe frunte. Pentru dureri de gat Se razuiau "cartoafe" (cartofi), se
stropeau cu otet si se intindeau pe o basma care se lega strans in jurul gatului. Se facea
frectie cu otet pe spate si pe maini. Otetul scotea febra si calma durerile gripale. In cazul
copiilor, otetul se amesteca cu apa. Pentru "galci" (amigdale inflamate) Se inmuia
degetul aratator in zahar "mascat, mazarat" (tos) si se "calcau" (apasau) galcile. Cand
bolnavul avea si febra, i se facea frectie cu untura nesarata de capra. Pentru stari
gripale si pneumonii Se face frectie pe tot corpul, "de la picioare si pana la ceafa", cu o
alifie care se obtine astfel: se bat bine 2 oua crude cu 250 ml esenta de otet. (Se
foloseste numai esenta de otet, nu otetul simplu.) Amestecul se tine la intuneric 14 zile
si apoi se amesteca bine cu untura de capra. Se face frectie pe spate cu gaz dublu
rafinat, se infasoara apoi bolnavul intr-un cearceaf umed si se acopera bine. Se faceau
"arixiti" (crestaturi superficiale facute de-a lungul muschilor spatelui, de-o parte si alta a
sirei spinarii, cu o lama sterilizata inainte. Crestaturile se faceau pe verticala si nu
trebuia sa fie mai mari de 1 cm. Daca din crestaturi iesea sange si apa, insemna ca
bolnavul a depasit stadiul mai grav al bolii. Peste "arixiti" se punea o compresa umeda
rece. Bolnavul transpira mult si compresa se inmuia periodic in apa rece. Nu oricine stia
sa faca "arixiti". Erau numai cateva babe in fiecare sat care se pricepeau la asa ceva.
Metoda era aplicata mai ales la adulti. Numai in cazuri foarte grave, ca ultima solutie,
se folosea in cazul copiilor. Se puneau ventuze pe spate, trecute prin flacara, dupa ce
pielea a fost dezinfectata. Ventuzele se tineau pana intr-o jumatate de ceas, apoi se
scoteau. Pielea spatelui se ungea cu untura de capra si bolnavul se infasura intr-un
cearceaf umed. Pentru tuse convulsiva Se bea cateva zile la rand lapte cald de
magarita. Cand iti curge sange din nas Se tine o mana ridicata in sus si se pune o
compresa rece sau gheata la baza nasului. "De najat" (pentru dureri de urechi) Se lua
o carpa de bumbac, neaparat de culoare albastra, se rasucea in forma de sul. I se dadea
 Page 925 of 1147

foc la un capat. Cenusa care se forma prin arderea bumbacului se punea calda in
urechea bolnava. Cel mai bine este ca bolnavul sa stea culcat cu urechea bolnava in sus
si cenusa sa cada direct in ureche din bumbacul aprins. Cand a cazut destula cenusa in
ureche, Baba care facea astfel lecuirea trebuia sa spuna si vorbele acestea: "Ttt! Sa fie
de leac/si Babii de-un colac." Pentru lecuirea copiilor sugari agitati, raciti sau
deocheati Se lua un fir de ata din scutecul cu care era infasat copilul. Se punea
impreuna cu un fir de canura (lana de culoare rosie) si se legau cu ele o crenguta de
busuioc si o "stibla de mei" (o crenguta ) din matura cu care se matura in gospodarie. Se
inmuia legatura astfel facuta in agheasma descantata si i se dadea copilului sa bea de
trei ori din agheasma. Apoi copilul era intors in pat si culcat cu capul unde inainte i-au
fost picioarele. Apa care a ramas se arunca pe un caine sau pe un alt animal din
gospodarie. Daca acesta se scutura insemna ca se va lecui copilul. Daca animalul nu se
scutura insemna ca pruncul este deocheat si atunci se chema o baba priceputa sa-l
descante. Pentru dureri de burta si intoxicatii alimentare Femeile pregateau in
fiecare primavara urmatorul leac: se luau nuci verzi (inainte sa li se intareasca coaja) si
se taiau in feliute. Peste ele se turna rachiu si se lasa amestecul la intuneric 2 saptamani.
In acest timp se agita din cand in cand vasul in care erau. Cine avea dureri de burta sau
stare de greata dupa o mancare mai grasa, sau nu foarte proaspata, bea cate un paharel
din rachiul astfel preparat. "Cand era buricul scuturat din opinteli" (in caz de
hernie) Se culca bolnavul pe spate cu genunchii ridicati, stransi la piept si cu calcaiele
lipite de corp. Dosul bolnavului trebuia sa fie mai sus decat capul. Eventual se punea pe
o perna sau pe o patura mai groasa. Cu degetul mare invelit intr-o batista curata se apasa
bolnavul pe buric si se rasucea "in directia soarelui" (in sensul acelor de ceasornic),
timp de 1-2 minute. Apoi se lasa o pauza si se mai repeta de 2-3 ori aceeasi operatiune.
Se legau intr-o batista 2-3 linguri de sare grunjoasa si se punea pe buricul bolnavului.
Peste batista cu sare se puneau cateva scame de bumbac inmuiate in spirt. Acestea se
aprindeau si deasupra lor se punea repede un borcan cu gura in jos. Gura borcanului
trebuia sa fie lipita de piele. Arzand scamele, se face vid in borcan si acesta
functioneaza ca o ventuza, atrage intestinele revarsate prin hernie. Borcanul se lasa 30
de minute, apoi se lua si pielea se ungea cu ulei. Cu cat hernia era mai mare, cu atat
borcanul trebuia sa fie mai mare. Pentru dureri de stomac Bolnavul lua 1 ou crud
proaspat pe care il amesteca bine cu un pahar mare de rachiu. Dupa ce bea amestecul,
nu mai manca nimic timp de cateva ore, cel putin pana la amiaza. In caz de dureri de
rinichi Se cumparau "numaidecat" (neaparat) 5 kg de grau. Nu se folosea grau din
productia proprie, pentru ca leacul n-avea efect. Graul se fierbea in vin rosu si se punea
apoi intr-o "torba" (saculet, plasa care se leaga la gura). "Torba" se punea in dreptul
rinichilor si se lasa cat mai mult acolo. Se mananca miez de seminte de bostan crude. Se
bea ceai din cozi de cirese. Nu se pune sare in mancare. Pentru reumatism Se fac
frectii pe locurile dureroase cu gaz in care s-au pus la macerat ramuri de liliac salbatic.
Se fac frectii cu fiertura din radacini de boz. Se maseaza articulatiile dureroase cu gaz in
care s-au macerat timp de 2-3 saptamani flori galbene de calomfir. Se bea mult ceai de
coada-soricelului. Se ungea locul cu untura de sarpe, care se obtinea astfel: se prindea
sarpele, se omora si se agata de o creanga, la soare, in gradina. El se usca si din el se
scurgea untura care trebuia adunata cu grija. Pentru tratarea ranilor provocate de
taieturi si loviri cu metale Se unge rana cu gaz, apoi se pune deasupra frunza de aloe
taiata in doua. Inainte, cand pamantul era curat, pe rani se presara tarana uscata. Acum
 Page 926 of 1147

nu se mai foloseste leacul acesta. Se pun comprese cu frunze de patlagina, frunze grase
de la "floarea de taietura". Pentru bube dulci Se ardeau boabe de bobi sau fasole si se
pisau marunt. Apoi se amestecau cu ulei prajit de floarea-soarelui sau bostan si se
puneau pe locul bolnav.
Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor
prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2006 Formula
AS. Toate drepturile rezervate.
Formula AS > Anul 2008 > Numarul 845 > Medicina naturii
Leacuri populare cu STRUGURI
Elena Josan
Putina istorie De mii de ani, vita-de-vie simbolizeaza rodul: viata imbelsugata, sanatate
si noroc. Viticultura a fost printre primele ocupatii de pe pamant. Cele mai vechi urme
de vin se gasesc pe cioburile unui vas de ceramica gasit in sapaturile arheologice in
Iran. Varsta lor se apropie de 7500 de ani. Sumerienii produceau 10 feluri de vinuri albe
si rosii, in urma cu 5500 de ani. Gustul dulce al strugurilor a fost cunoscut si in
Palestina, Babilon, Assiria, de unde negustorii fenicieni duceau vin in Sicilia, Sardinia,
Africa, Cipru si sudul Frantei. Soldatii din armata romana, lasati in tarile cucerite,
plantau viile in garnizoanele lor. Asa s-a raspandit viticultura in Franta, Germania si
Elvetia. In Romania, vita-de-vie e cunoscuta inca din mileniul III inainte de era noastra,
iar pe vremea lui Burebista devenise asa de raspandita si populara, incat celebrul rege al
traco-dacilor a ordonat din motive morale distrugerea ei, ceea ce n-a insemnat ca
strugurii si vinul au disparut din Carpati. Disectia unui bob de strugure "Sa fiti
sanatosi", spun oamenii cand ridica un pahar de vin. Intr-adevar, din pamant, soare si
ploaie, strugurii acumuleaza o cantitate imensa de substante necesare pentru sanatatea si
vitalitatea noastra. * Bobitele dulci - sunt pline de apa pura care se apropie, prin
componenta, de cele mai bune ape minerale. In sucul strugurilor sunt dizolvate
microelemente care favorizeaza metabolismul (molibden, titan, rubidiu, cobalt, nichel,
vanadiu, iod, brom, flor), altele care intaresc peretii vaselor sanguine si muschiul
cardiac (potasiul, magneziul), iar fierul, prezent in cantitati mari, ajuta sa prevenim sau
sa tratam anemia. Strugurii curata bine rinichii, impiedica formarea pietrelor, curata
intestinele. Sunt o arma naturala importanta in tratamentul astmului bronsic, al
tuberculozei si bolilor sistemului cardio-vascular. Specialistii in dietologie afirma ca in
struguri se gasesc substante care favorizeaza procesul de slabire, cu toate ca ei contin si
glucoza. * Samburii de strugure - sunt la fel de sanatosi ca boabele. Cu ajutorul lor se
reglementeaza metabolismul si se combat inflamatiile. Cel mai mare folos aduc
samburii organismului obosit si imbatranit. Daca dantura nu permite sfaramarea
samburilor in dinti, ei pot fi rasniti, impreuna cu samburi de mar, si inghititi cu putina
apa. * Sucul de struguri. Proprietatile sale terapeutice sunt egale cu ale laptelui matern
si ale mierii de albine. Un pahar de suc baut de dimineata ne incarca cu energie pentru o
zi intreaga. O multumire deosebita trebuie sa-i aduca sucului din struguri persoanele
afectate de ateroscleroza, aritmie, edem cardiac si dispnee, pentru ajutorul oferit inimii
si vaselor sanguine, pe care le curata de depuneri de colesterol, intinerind organismul si
protejandu-l de infarct miocardic. Persoanelor bolnave de guta sucul le ajuta sa elimine
acidul uric, care impiedica functionarea normala a articulatiilor. Pentru tratarea
disfunctiilor aparatului locomotor, se recomanda folosirea soiurilor cu bobite de culoare
verde si galbena. Sucul are si efect antibacterian, mai ales cand e preparat din struguri
 Page 927 of 1147

necopti. Folosit in cazuri de raceala scade febra, iar gargara cu suc actioneaza rapid si
eficient. Se foloseste si in tratarea tusei, deoarece favorizeaza eliminarea de sputa din
bronhii si trahee. Sucul din struguri verzi se recomanda persoanelor predispuse la
alergie. Tratamente cu struguri Nu conteaza ce metoda de tratament va alegeti, cu
struguri sau suc de struguri, important este sa cunoasteti unele reguli de baza. Astfel: *
O cura dureaza nu mai putin de o luna. * Zilnic se mananca 2 kg de boabe dulci. Daca
ati ales tratamentul cu suc, incepeti cu 1 1/2 de pahar in prima zi, si apoi adaugati zilnic
70-80 ml, in asa fel ca la sfarsitul primei saptamani, cantitatea consumata sa ajunga la 3
pahare pe zi. Sucul se bea in trei reprize, cu 2 ore inainte de masa, sau la acelasi interval
dupa masa. * In timpul curelor, se renunta la produse afumate, conservate in otet,
muraturi, mancaruri grase si legume crude, cu celuloza aspra. De asemenea, e bine sa
nu consumati lapte, bere, apa minerala si alte fructe. Nu sunt recomandate cantitatile
mari de suc persoanelor predispuse la diaree, diabet, obezitate, ulcer stomacal si
duodenal. Boli interne * Copii cu deficiente in dezvoltare, anemici. Se recomanda
tratamentul cu struguri, timp de o luna. Dimineata, pe stomacul gol, se mananca un
strugure dulce, de marime medie. Cu 2 ore inainte de pranz, se mananca inca un
strugure, apoi altul, la 3 ore dupa pranz. Dupa consumarea strugurilor, gura se clateste
cu apa calda, in care se poate adauga si putin bicarbonat de sodiu, pentru protectia
smaltului dentar. Copiii devin mai sanatosi, li se imbunatateste vederea, nu se mai
imbolnavesc des. * Tromboflebita cu edem. Un pumn de frunze de vita-de-vie se fierbe
3-5 minute, in 3 litri de apa. Cu fiertura obtinuta se fac bai la picioare. Daca faceti
procedura zilnic, toata vara sau toamna, se intaresc peretii vaselor sanguine, se
imbunatateste circulatia sanguina. Procedura are si un rezultat mai putin asteptat: buna
dispozitie o sa va insoteasca pretutindeni. * Stres, depresie. Ca ziua dvs. sa fie plina de
optimism, incercati o reteta originala. Tocati 7 frunze de vita-de-vie de culoare rosie,
turnati 500 ml de apa fierbinte si infuzati-le 30 de minute, de preferat in termos. Se bea
cate o cana dimineata, apoi una la pranz. * Ochii obositi, cu roseata. Se spala cu
tampoane imbibate in ceai din frunze de vita. Stramosii nostri tratau afectiunile oculare
cu picaturi de vita-de-vie taiata primavara. * Herpes. Daca pe buze au aparut primele
semne de herpes, tamponati-le cu jumatate de bobita de strugure sau tineti pulpa
fructelor apasata pe locul bolnav 10-15 minute. Basicuta inestetica si dureroasa dispare
intre timp. * Obezitate. Supraponderalilor li se recomanda o zi de dieta cu struguri. 2 kg
se impart in 5 portii si se mananca in timpul zilei. Strugurii vor curata excelent ficatul si
intestinele. Nu se simte oboseala si deprimarea, stari ce apar des in perioada de
infometare. FRUMUSETE * Masca pentru fata. Strugurii curata bine pielea, o
hidrateaza si intaresc capilarele. Cateva bobite albe se taie in jumatati si se sterge pielea
fetei si a gatului cu ele. Dupa 15-20 de minute, fata se spala cu apa rece. * Pilozitate.
Bunicile noastre incercau sa stopeze cresterea excesiva a parului pe fata, frecand pielea
cu suc de agurida. PASTRAREA STRUGURILOR Struguri conservati * La borcan:
Cateva borcane de sticla se sterilizeaza si se usuca perfect. Pe fundul lor se pun radacini
proaspete de hrean, bine spalate si taiate bucati potrivite. Apoi se umple borcanul cu
boabe de struguri (se poate si in amestec cu boabe de agrise). Inchise ermetic, borcanele
se pastreaza la rece. * La butoaie: Intr-un butoi de lemn se pun 3 kg de radacini de
hrean, la 40 kg de struguri. Butoiul se infunda si se tine la 10-12gr.C, iar in ianuarie, se
coboara in pivnita la 1-2gr.C. * Struguri murati. Se aleg struguri semicopti, cu gust
acru-dulce, se pun intr-o galeata si se toarna peste ei saramura obtinuta din 3 lingurite
 Page 928 of 1147

de zahar si o lingurita de sare, la fiecare litru de apa. Deasupra strugurilor se pune o

farfurie potrivita si o greutate. Strugurii trebuie sa fie tot timpul acoperiti de lichid, care
se adauga dupa necesitate. Peste 3-4 saptamani, muratura este buna pentru consum. *
Marinata de struguri. Se prepara din 500 g zahar, o lingura sare, 7 bobite de piper negru,
5 bucati de cuisoare, o bucatica de scortisoara, 1 1/2 pahar de otet de 9% si un litru de
apa. Se aleg struguri cu pielita groasa, se spala bine, se taie in ciorchini mai mici si se
pun in borcane, peste care se toarna marinata rece. Borcanele se pun apoi intr-un vas
mai mare cu apa rece, astenut cu un prosop gros. Vasul se pune pe foc, se aduce pana la
fierbere si se lasa pe foc 5-6 minute. Apoi se da deoparte, se acopera cu capac.
Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor
prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2008 Formula
AS. Toate drepturile rezervate.
Formula AS > Anul 2008 > Numarul 806 > Leacuri populare
Tratamente cu seminte
Inainte sa se transforme in plante verzi, semintele contin energii uriase Reteta
magica pentru alungarea bolii si a batranetii In colectia mea de informatii adunate de la
vindecatori populari, care pastreaza inca in amintire leacuri si remedii stravechi, exista
o metoda mai putin obisnuita de intrebuintare terapeutica a semintelor, care aminteste
de practicile medicinei magice. Primavara, cand se imbolnavea un vindecator al satului,
el transmitea semintelor informatii despre afectiunile care il deranjau, pentru ca in
procesul de dezvoltare, plantele sa fie saturate cu substantele necesare pentru
vindecarea personalizata. Se folosea urmatoarea procedura: semintele uscate se tineau
in gura, nu mai putin de 9 minute, pe urma se strangeau intre palme, timp de 30
secunde, palmele deschise se apropiau de gura si se sufla pe seminte, apoi 30 de
secunde se tineau sub razele soarelui, in timp ce vindecatorul statea cu picioarele goale
pe pamantul unde urma sa planteze semintele. Pentru ca efectul terapeutic sa fie si mai
mare, gaurile pentru seminte se faceau cu degetele picioarelor si se scuipa saliva in
fiecare adancitura. Odata bagate-n pamant, semintele se udau peste 3 zile (in nici un caz
in ziua plantarii). Dupa incoltire, in timpul cresterii, se "comunica" cu plantele, iar in
zilele cu luna plina, planta trebuia "mangaiata", trebuia sa fie atinsa. Plantele crescute in
felul acesta se foloseau nu numai pentru vindecare, dar si pentru intarzierea
imbatranirii, cresterea capacitatilor mentale, aduceau linistea sufleteasca, ajutau sa se
renunte la vicii. In felul acesta "alimentul devine medicament...". Reteta siberiana cu
petrol lampant La inceputul secolului XX, vracii rusi din Siberia foloseau petrolul
lampant, care patrunde usor in piele, pentru diverse metode de tratament. Ca sa nu se
irite pielea, petrolul se amesteca cu ulei de floarea-soarelui nerafinat, in proportie 1:5.
In amestec se incorpora pulbere din diferite seminte rasnite (in conformitate cu
afectiunea pacientului). De exemplu: pentru vindecarea bronsitei cronice, a amigdalitei,
faringitei si sinuzitei se prepara o pasta groasa, vascoasa, din seminte de lamai nu prea
coapte, pisate si rasnite bine, amestecate cu petrol si ulei. Cu aceasta pasta se frictiona
zona organelor respiratorii - cosul pieptului, spate, zona amigdalelor, sinusuri etc.
Pentru obtinerea rezultatelor dorite, trebuie folosite seminte de plante din natura (maces,
mar paduret, calin, pin, catina, ienupar, stejar, paducel, scorus-de-munte etc.), mult mai
bogate in microelemente si metale rare decat plantele cultivate, din ce in ce mai sarace
in elemente vitale. Explicatia e simpla: fiecare planta, in procesul de vegetatie, absoarbe
 Page 929 of 1147

din pamant peste 50 de elemente, pe cand agricultorii folosesc anual ingrasaminte cu cel
mult 5-6 elemente, si acelea obtinute pe cale chimica, straine pentru organismele vii.

SEMINTELE DE DOVLEAC Dietologii din Japonia pun semintele de dovleac

(bostan) pe primul loc in tabelul produselor alimentare, deoarece ele contin 36-52%
grasimi, vitamine, microelemente si, mai ales, zinc. Semintele de bostan previn sau
lupta cu prostatita, cu constipatia si balonarea, sunt diuretice, intaresc muschiul cardiac
si rinichii, ajuta la cresterea parului, elimina metalele grele din organism. Pentru bolile
enumerate se prepara "laptele de bostan". Un pahar de seminte se piseaza bine (ideal -
intr-un vas de lut), pe parcurs se adauga - putin cate putin - 3 pahare de apa clocotita. Se
strecoara, se stoarce bine terciul si se bea lichidul obtinut de trei ori pe zi, cate 1/2 de
pahar, inainte de masa.
250 ml apa clocotita. Lichidul se pune in termos sau intr-o sticla invelita intr-o plapuma.
Se bea toata cantitatea, o data pe zi. Durata tratamentului depinde de gravitatea si
vechimea afectiunii.

SEMINTELE DE IN Conjunctivita: o lingurita seminte de in se infuzeaza 15 minute in

50 ml apa clocotita. Apoi se piseaza pana ce apare un mucilagiu (lichid cleios). Se
strecoara si se foloseste pentru spalarea ochilor, de 2-3 ori pe zi. Urcior. Se incalzesc pe
o tigaie uscata seminte de in, se leaga intr-o batistuta si se aplica pe locul bolnav pentru
5-7 minute. Se repeta de 5-6 ori. Bronsita cronica. Un expectorant bun se obtine din 1/2
lingurita de seminte de in rasnite, care se agita 15 minute, in 150 ml apa. Se strecoara si
se bea cate 2 linguri de 3-4 ori pe zi. Gust amar in gura. Se prepara pulbere din seminte
de in. O lingura de pulbere se pune in 200 ml apa clocotita, si se amesteca bine. Se bea
cate un pahar dimineata si seara, inainte de masa, timp de 2-3 saptamani.

ALTE LEACURI CU SEMINTE O alta metoda pentru scaderea tensiunii. Seara,

inainte de culcare, se iau 2 boabe de fasole de culoare neagra, se pun in adanciturile de
dupa lobul urechilor (cate una la fiecare ureche). Cu degetele se apasa pe lobi 15
minute. Procedura se repeta dimineata, dar si in timpul zilei. Edeme renale si/sau
cardiace, procese inflamatorii, guta, reumatism: o lingura de fasole facuta pulbere
(maruntita sau rasnita) se acopera cu 250 ml apa clocotita, se fierbe pe baie de aburi 30
minute, apoi se infuzeaza 10 minute si se strecoara. Se beau cate 2 linguri, de trei ori pe
zi, dupa masa. Insuficienta cardiaca: de 2-3 ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa, se
consuma cate o lingurita de seminte de patrunjel facute pulbere. (Este contraindicat
persoanelor cu afectiuni renale!) Colecistita. Semintele verzi de artar (care nu au capatat
culoare galbena) contin elemente care imbunatatesc functionarea colecistului, a
ficatului, a canalului cistic. Semintele se usuca la umbra sau la intuneric (nici intr-un
caz la soare), se rasnesc bine. Pulberea obtinuta se administreaza cu 20 minute inainte
de masa, cate 1/2-1 lingura (conform cu greutatea corporala a pacientului). In timp,
dispar durerile in zona ficatului, creste pofta de mancare. Bronsita cronica cu tuse. O
lingura seminte de fenicul se infuzeaza 10 minute, in 250 ml apa clocotita. Se bea de
doua ori pe zi cate 1/2 de pahar, inainte de masa. Bronsita cu dispnee. Jumatate de pahar
de ovaz, amestecat cu 2 litri de lapte, se fierbe inabusit, la cuptor, timp de doua ore. Se
bea cate un pahar inainte de culcare, in decurs de 14 zile. Insomnie. Inainte de culcare,
se mesteca bine in gura o lingurita de seminte de mac. Lipsa de iod. Se mesteca bine 8
 Page 930 of 1147

seminte de mar, care contin doza zilnica de iod. Dureri de dinti. Se mesteca o lingurita
de seminte de mustar, pe partea unde se afla dintele bolnav. Arsuri la stomac cu
regurgitare (ragaiala). Zilnic, se mesteca dimineata, 3 boabe de mazare uscata, inmuiate
8-10 ore in putina apa. Cistita. Se mesteca si se inghite o lingura de mac, o data pe zi.
Potenta si prostata. Se amesteca 3 linguri seminte de pepene galben, 3 linguri seminte
de dovleac si 5 linguri miere de albine. Se folosesc semintele crude, pisate sau
maruntite in rasnita de cafea. Se consuma cate o lingura de amestec pe zi. Hemoragii
uterine. O lingura de seminte de pepene verde se piseaza, adaugand pe rand, 3 linguri de
lapte. Se consuma de 5-6 ori, la fiecare ora. Curatarea organismului, reglarea tensiunii.
Se spala seara 2 linguri de orez si se lasa pana dimineata in 750 ml apa. A doua zi, se
aduce lichidul pana la punctul de fierbere si se lasa 7 minute pe foc. Apa se arunca, iar
orezul se mananca fara sare, dimineata pe stomacul gol, dupa care 3 ore nu se mai
mananca nimic. Cura dureaza 21 de zile, in care se renunta la fumat, alcool, alimente
sarate si foarte condimentate (cu ardei iute, piper negru). Se imbunatateste functionarea
ficatului si a rinichilor, de asemenea si a articulatiilor. Se recomanda ca o asemenea
curatare sa se faca de doua ori pe an. Pete pigmentare. In tratamentele populare se
folosesc semintele de la mai multe plante: a) Seminte de patrunjel: 100 g seminte se
macereaza in 500 ml tuica, timp de 14 saptamani. Se tamponeaza locurile cu pete cu
maceratul obtinut. In acelasi timp, se consuma in stare proaspata, frunze si radacini de
patrunjel. b) Faina de soia se amesteca cu lapte, astfel incat sa rezulte o masa de
consistenta mustarului. Se aplica pe fata 30 minute si se spala cu apa calda. c) Peste 1/2
pahar de migdale se toarna 200 ml apa clocotita, se acopera si se lasa 7-10 minute. Se
strecoara si se dau samburii prin masina de tocat, apoi se amesteca terciul obtinut cu
zeama stoarsa dintr-o jumatate de lamaie. Se aplica o masca si se tine pe fata 30 minute,
apoi se spala cu apa de migdale. Cancer, pietre la rinichi, afectiunile ficatului. Se aleg
stafide mai mari si se introduce in fiecare cate o boaba de piper negru. In prima zi se
mesteca bine si se inghite o stafida, a 2-a zi se mananca doua stafide si tot asa, pana se
ajunge la 10 stafide umplute cu piper. Se repeta procedura, dar de data asta in
descrestere, pana se ajunge la o stafida. Vindecarea ranilor, escarelor si a ulcerului
varicos. Se prepara un unguent dintr-o lingura de pulbere de seminte de ridiche neagra
si 3 linguri de unt proaspat. Locul afectat se unge de 2-3 ori pe zi si se acopera cu un
pansament steril. In caz de eczeme, micoze, echimoze semintele de ridiche rasnite se
amesteca cu putina apa clocotita, ca sa obtineti o pasta. Se intinde pe o bucata de
bumbac, se acopera cu un strat de tifon si se aplica pe locul bolnav, pentru 20-30
minute. Procedeul se repeta de 2-3 ori pe zi. Litiaza renala. Se prepara pulbere din
seminte de morcov, care se consuma cate 1g, de trei ori pe zi. Sau se infuzeaza si se tin
in termos, 3 linguri de seminte de morcov, in 600 ml apa clocotita, timp de 8 ore. Se
strecoara si se bea lichidul fierbinte, cate 200 ml de trei ori pe zi. Durerile in gat
provocate de raceala se amelioreaza cu 1/4 de pahar de seminte de rodii fierte in 250 ml
apa. Se bea lichidul fierbinte.
Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor
prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2008 Formula
AS. Toate drepturile rezervate.
Formula AS > Anul 2006 > Numarul 725 > Medicina naturista

Leacuri ciobanesti din Marginimea Sibiului

 Page 931 of 1147

Ilie Tudor

Leacuri povestite de Babu Nitu din Gura Raului. Intr-o zi insorita de vara, mi-am
lasat biblioteca intesata de carti, mi-am lasat calculatorul, Internetul si am plecat la...
specializare, pe Valea Cibinului, in judetul Sibiu. Nu, acolo nu exista vreun institut
medical celebru, ci... un baci batran si intelept, cunostinta mai veche a revistei noastre,
Babu Nitu al lui Stef. "Babu", in zona Sibiului, este un apelativ care arata respectul,
stima cu care cei tineri li se adreseaza celor batrani si intelepti. Iar la 83 de ani impliniti
in aprilie, Babu Nitu nu este doar unul din cei mai varstnici ciobani din Gura Raului, ci
si cel mai intelept dintre ei, sfetnic neintrecut in toate pricinile vietii si, mai presus de
toate, un geniu al medicinei satesti. Insa inainte de a-l asculta pe Babu Nitu vorbind,
trebuie sa va spun cate ceva despre drumul strabatut pana la el, o adevarata calatorie
catre culmile inverzite ale Cibinului. Vara, Babu Nitu nu-i de gasit niciodata acasa, in
sat. La anii sai, urca inca singur la munte, unde-i sunt oile. Asa ca a trebuit sa ajung sus
la stana, ceea ce inseamna vreo treizeci de kilometri de urcus, pe drum forestier noroit si
serpuit printre paraie. Iar dupa drumul acesta, incepe un drumeag de padure, pe care nu
se mai poate trece cu nici un fel de masina. Asa ca am luat-o la urcus cu piciorul printr-
un codru de brazi, pe alocuri doborati de vanturile napraznice, deschizand privelistea
fascinanta a crestelor muntelui Cindrel, cu iezerele si varfurile inca acoperite de gheata
si de zapada. Nu stiu unde e stana, dar latratul cainilor ciobanesti care imi adulmeca
urma imi arata directia. Ma indrept catre ei, cu curaj si cu o bata zdravana in mana, pana
cand ma trezesc inconjurat de vreo zece dulai. Semn bun ca am ajuns la tinta, dar si
riscul de a fi facut petice. Singura solutie: sa strig cu putere, ca sa auda ciobanii si sa ma
scape din coltii lor. Din fericire, vin repede si-mi deschid calea spre Babu Nitu, pe care
il gasesc, cum altfel?, in exercitiul functiunii: mulge oile. Tarcul se afla chiar in inima
padurii, sub niste brazi uriasi, care abia lasa razele soarelui sa patrunda. Ii spun cine
sunt, de-unde vin, si desi a mai dat interviuri pentru revista noastra, ma incearca in dinti,
ca pe galbeni: "Pai noi sedem toata ziua la stana, nu stim nimic. Dumneavoastra care
veniti de la oras stiti, cu siguranta, mai multe, si poate ne invatati si pe noi." Daca treci
peste mandria de orasean "invatat" si perseverezi, intr-un tarziu, calcandu-si parca pe
inima, Babu Nitu incepe sa mai spuna cate ceva, mai degraba intrebandu-te: "Dar
lemnul lupului il cunoasteti? Creste, ia asa, pe langa campuri";"Brusturele trebuie sa-l
stiti, face la vremea aceasta ca un puf alb pe langa paraie". Daca ai rabdare si raspunzi
fara tafna, ascultand si mai ales intreband, ai sansa ca Babu Nitu sa se dezlege in cele
din urma la vorba, sa te bata pe umar si sa te poarte cu sine spre lumea fabuloasa a
leacurilor populare din Marginimea Sibiului. O adevarata initiere, care te duce pe
potecile intunecoase si umede din padure, dar si pe plaiurile pastorale insorite, acolo
unde sute si sute de plante si ierburi asteptau, parca, sa fie chemate de glasul lui Babu
Nitu, dezvaluindu-si puterile. Sute si sute de plante, multe din ele necunoscute, dintre
care am ales cu greu si cu parere de rau, doar pe cele mai cunoscute si mai usor de gasit.

Retete din farmacia muntelui Rasina de brad "Domnule, sa stiti de la mine ca cel
mai bine ii sa te stii cu un mestesug. Ia, eu am invatat de la cei mai batrani ca mine
mestesugul la buruienile de leac. Si eu n-am ras de nimene dintre cei batrani care stiau
leacuri vechi, ba m-am dus si-am intrebat si am furat meserie cat am putut. Ca meseria
asta se fura, nu se invata asa, in scoli. Ca in scoli ii numa teorie, da la cei batrani ii
 Page 932 of 1147

practica, cum se spune. Ma duceam si spuneam: "Babule, invata-ma si pe mine la ce ii

buna iarba asta, la ce ii buna ailalta", ba ma duceam si spuneam ca ma doare aici sau
acolo si sa ma invete ce sa fac. Si poate nu ma durea, dar asa am invatat. Ca fecioru
meu ii veterinar si nu vrea sa stie decat de injectii, dar aici, la stana, daca se
imbolnaveste o oaie sau un om, cu ce-i mai faci injectie? Si apoi, si la injectie - poti sa
bagi tu mana in foc ca ce-i pus acolo-i bun? Vedeti, bradul acela de care va rezemati ii
plin de rasina. Daca un om sau un animal se betegeste la un picior, ceva, atunci luati
rasina din asta, o puneti pe din doua cu seu de oaie si le topiti impreuna la foc domol,
dupa care le lasati la racit. Cu unsoarea care ramane, ungeti lovitura sau vanataia si
numaidecat se vindeca, mai repede decat cu doctoriile de la oras. Daca-i rana cu sange,
atunci se pune rasina in rachiu tare si se lasa la dospit, si cu leacul asta se spala rana,
care se inchide si se vindeca fara sa coaca. Pentru reumatism, rasina se incalzeste tare,
dar nu cat sa arda pielea, apoi se pune pe ciocurile dureroase de la picioare si maini.
Dupa ce se pune rasina se leaga pe deasupra cu panza si se tine asa cam la vreo jumatate
de zi. Se pune leacul acesta in fiecare zi, vreme de o luna - doua, si ciocurile se topesc,
ca rasina de brad ii leac puternic. Multi oameni o scapat cu rasina de brad de doctori si
de operatii grele."

Ghintura (Gentiana asclepiadea) "In ziua de azi, oamenii se iau care mai de care la
intrecere si beu, pana nu mai pot. Ba, parca o inceput muierile sa be mai mult ca
barbatii, si dupa aceea, ii ajung pe toti durerile de ficat. Si vin la mine si se roaga:
"Ajuta-ma, Babule, ca nu mai pot. Mi-or zis doctorii ca nu mai stiu ce sa-mi faca.".
Vara, eu ma duc ia, acolo, pe muchia muntelui, unde vezi dumneata ca sa termina
padurea, si mai e ici-colo cate un petec de zapada. Acolo gasesc ghintura. Ii de mers
cale de o zi, dar in fiecare an ma duc. Si iau doua-trei radacini, si mai pun si vreo doua-
trei buruieni: cateva frunze de rostopasca, zece fire de patru-frati, o radacina de osul-
iepurelui. Pe toate le pisez si le pun intr-un litru de rachiu si le las sa stea asa, vreo doua
saptamani, la soare. Din leacul asta ia omul cate 2-3 linguri pe zi si se vindeca
numaidecat, de toate boalele de ficat. Numai ca trebuie sa manance cu socoteala: fara
prajit, fara multa osanza, mai mult din ce da campul si lapte."

Vascul (Viscum album) "Trebuie ca-l stiti: il vedeti iarna cum sta in copacul golas. De
la distanta, zici ca-i asa, un cuib, numai cand te apropii, vezi ca-i tufa si sta in copac,
verde tot anul, nu-i cad frunzele. Si-s mai multe feluri de vasc: de par, de prun, de
salcie, de plop, de mar. Cel mai bun e cel de pe par. Pe asta il dau eu la diabet - ia omul
si piseaza frunza uscata si pune cate o lingura rasa la cana, dupa care il lasa sa stea vreo
zece ceasuri si-l bea. Se beau cate doua-trei cani din acestea pe zi si se vindeca diabetul.
Doctorii zic ca nu-i leac pentru diabet, dar este. Tot pentru diabet se mai ia frunza de
afin si frunza de dud, cu care se face fiertura si se bea o litra-doua peste zi. Multi
oameni care or luat vasc si fiertura asta nu le-o mai trebuit dupa aceea doctorii de
diabet. Tot vascul de par luat in apa ii bun pentru inima, la palpitatie si naduseala
(ischemie cardiaca cu tulburari respiratorii - n.r.), si pentru tensiune. Da pentru tensiune,
vascul trebuie luat multa vreme, asa, cam la vreo cateva luni, in fiecare zi. Cum ii
acuma, vara, caldura asta inadusitoare, se iau si trei cani cu vasc pe zi."
 Page 933 of 1147

Branca-ursului (Heraclea sphondyllium) "Creste asa, inalta de un stat de om, pe

marginea paraielor, si are o frunza mare si crestata. Apoi, eram la oi, cu inca un cioban,
si la cal i-o sarit o potcoava. L-am pus pe cioban sa-l tina ca sa-l potcovesc la loc, da el
nu l-o tinut bine, iar calul m-o lovit, ia aici in genunche, de m-o sagetat durerea pana in
cap. Eram singur in munte cu acel cioban, si de durere ma tavaleam pe jos si nu stiam
ce sa fac. Apoi am coborat la parau si am gasit frunza de asta, de branca-ursului. Mi-am
adus aminte de ce mi-o zis un om de la mine din sat si am luat doua-trei frunze, le-am
pisat un pic pe o piatra, acolo, si mi-am legat genunchele cu ele. In cateva ceasuri,
durerea m-o lasat ca luata cu mana, iar dupa trei zile, abia daca mai aveam o umflatura
si deja puteam merge. Acuma nu se mai vede semn deloc, si la optzeci de ani, urc la
stana, in munte, ca un flacau de douazaci. Dar daca nu erau frunzele acelea, ajungeam
mai mult ca sigur la spital, si nu se stie daca azi mai puteam merge bine. Mai inspre
august, cand floarea de la el. Pui vreo jumatate de lingura la o cana de apa si nu-l lasi sa
dea in clocot, ci numa-l lasi sa se opareasca. Cu leacul asta ne-am scapat noi atunci de
raceala la plumoni. Si cati oameni or venit la mine, care nu putea scapa de tuse, care cu
plumonii betejiti de la tutun ori cu tuberculoza, cu totii or scapat cu muschi de piatra. Se
poate face si asa, ca plamadeala in rachiu, si ii si mai bun. Orice raceala la plumoni se
lecuieste cu fiertura sau cu plamadeala in rachiu de muschi de piatra. Cu vreo cativa ani
in urma, o venit la mine un neamt, ca are nevoie de muschi de piatra si sa-i arat eu in
munte unde-l gaseste. Si eu n-am vrut sa-l duc pe neamt, ca ce treaba are el sa cheleasca
muntii nostri de muschi de piatra. Eu de unde sa mai iau dupa aceea, daca-l culege el,
tot. D-apoi, mi-o spus ca vine cu elicopteru si ma duce pana in varful muntelui, numa
sa-i arat. I-am spus: "Ce-mi trebuie mie, om batran, sa atarn ca cioara pe cer? Mai bine
ma duc eu cu piciorul si-ti aduc si trimiti dumneata om si-i dau cat iti trebuie". Si asa
am facut, ca eu ajut omul la nevoie, dar nu sa vina straini si sa ne ia noua tat-tat."
Leurda (Allium ursinum) "Are gustul ca usturoiul si creste mai in jos, inspre padurile
de la deal. Nu ii planta din aceasta aspra de munte, ii mai blanda. Oamenii ii manca
frunzele asa, pe paine, sau cu mamaliga, si ii buna si la inima, si la rinichi. Dar cea mai
buna ii pentru cei care li s-a miscat la cap (tulburari psihice - n.r.). Se iau multa vreme
frunze de aiurda (leurda), proaspete sau pisate, si omul scapa de problemele cu capul,
ca-i buruiana care ajuta la nervi si-i linisteste. Toti care nu pot dormi, care-i indeamna
mintea catra cine stie ce nenorociri ar trebui sa incerce aiurda, inaintea pastilelor care
cine stie ce mai fac acolo la cap. Si la cei care se betegesc cu nervii, odata cu batranetea,
ii buna aiurda. Pe mine m-o invatat asta un om de dincolo de munte, de prin Arges, unde
sunt paduri pline cu aiurda, si-mi aducea si mie, intr-o vreme, sa mai dau la cate un om
necajit. Frunza de aiurda se pune pisata in miere de albine, cata miere atata iarba, apoi
se da cate 6 linguri pe zi, vreme de cateva luni. Pare ca-i gluma ce va spun, da multa
lume o scapat de nacaz cu leacul asta."

Cinci degete (Potentilla reptans) "O sa va arat iarba asta, chiar aici, langa coliba
noastra. Are asa, o floare galbena, si frunza marunta, marunta, ca nu-i spornica deloc la
cules. Eu am invatat s-o folosesc proaspata, abia culeasa, contra junghiurilor la rarunchi
(colica renala) si la maruntaie (colica biliara sau crampe abdominale). O culeg cu tot cu
frunza si floare, o pisez bine pe un lemn, si dupa aceea o presar cu sare. Direct unde-i
durerea o pun si deasupra pun o carpa si o blana de oaie ca sa tina caldura. Ca luata cu
mana se duce durerea. Daca o fierb in apa sau o plamadesc in rachiu, o dau contra
 Page 934 of 1147

pantecaraiei (diaree) si pentru tot felul de rautati la mate (infectii si inflamatii

intestinale)."

Stevia stanelor (Rumex alpinus) "Stevia asta numai pe locul unde-i stana sau unde o
fost stana creste, si-i de mare ajutor pentru ciobani. Multe oi ar muri de incurcatura de
mate, daca nu ar fi buruiana asta. Se ia radacina, care se lasa la soare, si dupa aceea se
da pisata. Si la om ii buna. Oamenii incuiati la mate (constipatie) iau radacina asta de
stevie, care numaidecat isi face treaba. Se da cate o lingura de radacina pisata, ori la cei
care-s mai slabi, se da o jumatate de lingura sau chiar un sfert. Tot radacina de stevie
pisata se da si la cei ce or stat in spitale, cu ficatul, ca scoate rautatea din maruntaie."
Laptele "Ca-i de vaca ori de oaie, cand ii proaspat muls, cald, laptele ii mai bun ca un
medicament. Se da la pruncii care cresc stramb (rahitism), ori pentru cei prea firavi, ca
sa se intareasca. Si la oamenii care mai tot timpul sunt cu raceala se da seara lapte din
asta proaspat muls, iar de dimineata si la amiaza li se da sa bea zer. La cei care-s miscati
la cap si nu pot dormi noaptea, din cauza ca le bazaie tot felul de ganduri in cap de
alunga somnul, tot laptele ii bun. Se bea, ia asa, o cana de lapte cald, proaspat, inainte
de culcare, si dupa aceea doarme de nu stie cand a cazut in somn. Si se mai face, pentru
cei ce nu pot dormi, frectie la cap cu otet de poama (otet de mere). De unde incepe
parul, de la frunte, si pana la ceafa se face frectie cu otet in toata seara, si omul poate
dormi linistit, ca se risipesc grijile si amaraciunea." Fotografii de Daniel Varlan
Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor
prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2006 Formula
AS. Toate drepturile rezervate.
Formula AS > Anul 2005 > Numarul 697 > Medicina naturista
Borsul, Otetul si Zeama De Varza
Ilie Tudor
Trei leacuri de limpezit sarbatorile. Retetele de sanatate pe care le vom prezenta in
continuare nu sunt mentionate in nici un tratat clasic de medicina, in schimb sunt
folosite de sute de ani in popor, cu un succes extraordinar. Trasatura lor comuna?
Sunt acre! Cu cat mai acre, cu atat mai pregatite sa curete bine si repede balastul enorm
cu care ne incarcam organismul de sarbatori (cenusile arse ale bunatatilor pe care le
inghitim). Modeste si foarte eficiente (se afla la indemana si nu costa aproape nimic),
borsul, otetul si zeama de varza sunt trei alimente banale in aparenta, dar uluitoare prin
calitatile lor.

Borsul Se obtine in principal din taratele de grau, adica din coaja boabelor de grau, care
este extrem de bogata in vitamine din complexul B (B1, B2, B6, B12), in calciu si
magneziu, precum si in oligoelemente, cum ar fi zincul sau seleniul. Adaugati la aceasta
colectie de vitamine si minerale faptul ca borsul dobandeste in urma procesului de
fermentatie si o serie de acizi organici si de enzime, si veti obtine un tablou complet al
acestui remediu, care este un adevarat elixir pentru intregul organism. In mod
traditional, in medicina populara romaneasca, borsul - foarte putine alte natiuni
europene il cunosc - era folosit ca remediu de "prim ajutor" pentru o sumedenie de
"neplaceri" care apareau la vreme de sarbatoare. Neplaceri la fel de actuale si in
vremurile de azi, pe care le puteti combate dupa urmatorul program:
 Page 935 of 1147

Betia - borsul are proprietatea - greu de explicat de medicina moderna - de a trezi din
betie. O doza-soc de doi litri de bors, bauta pe parcursul a una-doua ore, reda acuitatea
simturilor, ajuta la redobandirea echilibrului, duce la recapatarea in buna masura a
capacitatii de a judeca.

Mahmureala - este eliminata consumand dimineata un litru de bors si apoi, pe

parcursul zilei, pentru tubul digestiv, nu se face mai mult de sapte zile la rand, urmate
de sapte zile de pauza. Digestia dificila - luati, inainte si dupa masa, cate un sfert de
pahar de apa, in care a fost diluata o lingurita de otet. Otetul stimuleaza salivatia,
secretia de sucuri gastrice si mareste peristaltismul tubului digestiv. De asemenea,
imbunatateste metabolismul lipidelor, substante care sunt cel mai dificil de digerat si
asimilat. Intoxicatia alimentara - apare adesea pe timpul sarbatorilor, din cauza
pastrarii indelungate a unor alimente usor alterabile sau din cauza folosirii la prepararea
mancarurilor a unor ingrediente necorespunzatoare, perisate. Daca va confruntati cu
aceasta problema, incercati sa evacuati rapid toata hrana nedigerata din stomac,
inghitind apa calda cu sare si eliminand-o prin voma. Apoi, dupa ce asteptati o ora,
puteti face urmatorul tratament: beti in reprize un litru de apa de izvor sau plata, in care
ati dizolvat in prealabil patru linguri de otet. Durerile de cap - mai ales cele care apar
ca o consecinta a unor probleme hepato-biliare sau a excesului de mancare se trateaza
intern cu otet de mere, din care se iau 2 lingurite nediluate in putina apa. Extern se fac
frictionari ale tamplelor si ale bazei craniului (deasupra cefei) cu otet de mere. O
metoda populara, care uneori da rezultate surprinzator de rapide, este inspirarea vreme
de cinci minute a vaporilor de otet, deasupra unui vas. Doua aplicatii externe cu otet
de mere Oboseala de dupa noptile nedormite se "scoate" cu frectii blande cu otet ale
umerilor, cefei, toracelui si a zonei fruntii. Acest tratament dureaza 15-30 de minute si
va fi urmat obligatoriu de un dus, dupa care va veti simti proaspeti si in forma.

Febra musculara de dupa eforturile fizice, cu care corpul nu este obisnuit (cum ar fi o
noapte intreaga de dansat sau o drumetie prelungita), se trateaza cu masaje blande si
prelungite cu otet a grupelor musculare afectate. Cele mai bune rezultate se obtin daca
amestecam patru linguri de otet cu cincizeci de picaturi de ulei volatil de menta si
aplicam acest preparat pe zonele afectate.

Moarea de varza Este zeama rezultata dupa scurgerea verzei murate. Cu alte cuvinte,
este un extract 100% natural din varza, imbogatit cu fermenti si enzime (principii
active) provenite de la plantele aromatice (telina, marar, ardei iute, hrean) puse in
muraturi. Din pacate, moarea de varza a fost destul de putin studiata de catre stiinta,
desi cu siguranta va veni vremea cand si ea va declansa o mica revolutie in lumea
medicamentelor naturale. Pana atunci, va prezentam cateva gaselnite ale medicinii
populare romanesti, referitoare la utilizarea de sarbatori a acestui remediu, nu foarte
grozav ca miros, dar extrem de sanatos:

Apetitul excesiv - se poate regla si cu ajutorul moarei de varza. Se beau inainte de

fiecare masa cate 2 pahare de moare (nu mai putin, deoarece in doze mici si medii,
moarea de varza este, din contra, un stimulent al apetitului).
 Page 936 of 1147

Constipatia - 3-4 pahare de moare de varza stimuleaza digestia, deblocheaza

eliminarea si ajuta la dezintoxicarea traiectului digestiv. Acesta este si motivul pentru
care, in multe sate romanesti, in timpul meselor traditionale de Craciun si de Anul Nou
se serveste moare de varza din belsug, inainte de felurile de mancare mai grele, precum
si la sfarsitul ospetelor. De asemenea, prin stimularea tranzitului intestinal, este un
foarte bun remediu pentru a slabi in mod natural. Ficatul marit - este o problema care
apare frecvent, mai ales la bolnavii hepatici cronici, in urma meselor imbelsugate de
sarbatori. In medicina populara romaneasca, aceasta problema se trateaza cu jumatate
de litru de moare de varza, bauta dimineata pe stomacul gol, si cu un litru de ceai de
sunatoare baut pe parcursul zilei. Sensibilitatea la frig - prin continutul sau de vitamine
si enzime, precum si datorita faptului ca mareste tensiunea arteriala, moarea de varza
stimuleaza circulatia sangelui si, implicit, favorizeaza incalzirea corpului, inclusiv a
extremitatilor (maini, picioare). Se consuma zilnic 1-2 pahare de moare de varza.
Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor
prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2005 Formula
AS. Toate drepturile rezervate.
Formula AS > Anul 2010 > Numarul 918 > Medicina populara
LEACURI RUSESTI
Redactia
Tulburari ale sistemului nervos Aceste tulburari au motive foarte diverse, atat
nervoase, cat si functionale, si fiecare caz trebuie diagnosticat precis, inainte de urmarea
unui tratament. Unii practicanti ai medicinii populare rusesti erau foarte buni psihologi
si hipnotizatori, in afara priceperii lor in botanica. Fiecare saman folosea sugestia,
adesea insotita de muzica tamburinei, la tratarea tulburarilor nervoase, si aceste practici
sunt studiate astazi la uni-versitatea din Irkutsk. Urmatoarele metode terapeutice erau
aplicate cu succes in toate cazurile de tulburari nervoase: 1. O frectie zilnica cu apa
sarata (o lingurita la 470 ml apa) era considerata utila in cazurile de epuizare nervoasa.
2. O data sau de doua ori pe saptamana, pacientul trebuia sa-si inmoaie haina de noapte
in apa sarata si sa se culce imbracat cu ea (haina era, fireste, stoarsa), stand acoperit
pana la uscarea ei. Apoi, trebuia s-o dezbrace, sa se stearga si sa se culce imbracat in
rufe uscate. Procedeul se spunea ca este util impotriva acceselor de melancolie. 3.
Decoctul de floarea-soarelui. Planta era considerata ca avand numeroase proprietati
curative. In Rusia, frunzele si semintele erau folosite in bolile sistemului nervos, la
bronsite, faringite si afectiuni pulmonare. O lingura de seminte si una de frunze tocate
se fierb in circa 950 ml apa timp de o jumatate de ora. Se strecoara si se raceste. Se
poate indulci cu miere. Doza: 15 picaturi, de trei ori pe zi, in toate cazurile de tulburari
nervoase. Tratamentul poate fi urmat pe timp nelimitat. 4. Lotiune de usturoi cu lapte:
un catel de usturoi se sfarama bine si se fierbe intr-un pahar cu lapte. Se bea fierbinte.
Se spune ca opreste spasmele nervoase si accesele de nervi. 5. Ceai din 5 plante pentru
tulburari nervoase. Toate ingredientele pentru acest ceai se gasesc sub forma uscata, in
magazinele de plante medicinale: 1 parte radacina de valeriana, 1 parte de frunze de
menta, 1 parte flori de musetel, 1 parte chimen (Carum carvi), 1 parte busuioc (Ocimum
basilicum). Doza: 1 lingura de amestec la un pahar de apa clocotita. Se infuzeaza 15-20
de minute, se strecoara. Se beau dimineata si seara, cate 1/2 pahar. Se recomanda pentru
spasme nervoase intestinale. 6. Bai cu flori de levantica. Aproximativ 750 g flori
proaspete de levantica sau 200 g flori uscate, legate intr-un saculet de tifon, se pun intr-
 Page 937 of 1147

o baie calda. Aceste bai sunt utile la toate bolile sistemului nervos, ca si in tulburarile
reumatice. 7. Bai cu seminte de chimen. Au un efect calmant. Aproximativ 750 g
seminte de chimen se fierb in 4 litri de apa, cam 20 de minute. Se strecoara lichidul intr-
o baie fierbinte. Cantitatea de fiertura poate fi micsorata, cand se fac bai numai la
picioare. 8. Tonic siberian pentru copiii nervosi. Daca nervozitatea copilului nu este
cauzata de vreo boala sau tulburare organica, este recomandata urmatoarea formula: 1
parte flori de musetel, 2 parti radacina de nalba mare (Althaea off.), 2 parti radacina de
lemn-dulce, 2 parti de ovaz. Se fierb 2 lingurite din acest amestec intr-un pahar de apa,
se strecoara. Se poate indulci cu miere. Doza: de 2-3 ori pe zi, cate o lingura.
Tratamentul poate fi continuat cat timp este necesar. Nota: in general, copiii nu trebuie
tratati fara supraveghere medicala. Copiii mici iau jumatate din doza de mai sus. 9. Ceai
pentru iritabilitate si insomnie. Talpa-gastei (Leonorus cardiaca) - 2 parti, seminte de
chimen - 1 parte, izma (Mentha piperita) - 2 parti, trifoi de balta (Menyanthes trifoliata)
- 2 parti, radacina de valeriana - 1 parte, seminte de chimen - 1 parte. O lingura de
amestec se infuzeaza timp de 20 de minute intr-un pahar cu apa. Se bea in timpul zilei si
seara, inainte de culcare, cate un pahar. Util contra surescitarii nervoase, iritabilitatii si
insomniei. 10. Ceai contra insomniei. Radacina de valeriana - 2 parti, flori de musetel -
3 parti, seminte de chimen - 3 parti. Se prepara si se bea ca si cel de mai sus. Util in
insomnie de tip nervos. Se poate adauga miere dupa gust. 11. Bai - pentru pacientii cu
inima sanatoasa se recomanda bai calde, ca fiind calmante. a. Bai cu ace de pin: se fierb
o ora 450 g ace si conuri de pin, in 4 litri de apa. Se lasa sa infuzeze 12 ore, se strecoara.
Extractul bun are culoarea cafenie, mai mult decat verzuie. Se toarna intr-o baie calda.
Repetat in fiecare seara, acest tratament intareste sistemul nervos, avand efecte foarte
bune si asupra bolilor reumatice si musculare. b. Bai cu radacini de valeriana.
Proportiile si prepararea, ca mai sus. 4 litri de amestec strecurat la o baie calda are efect
asupra tulburarilor nervoase, inclusiv insomnia.

Tratamentul icterului (hepatita) Hepatita era vindecata de practicienii rusi in

urmatorul fel: in primul rand, bolnavului i se administra o doza mare de laxativ si era
pus la regim strict - fara grasimi, condimente, iar ca lichid se bea numai lapte smantanit.
Daca se manifestau dureri, se amestecau o jumatate ceasca de ulei de masline, 4 pahare
de sifon, 1 lingurita de sare. Se lua o jumatate de lingura de amestec cu 1/2 ceasca de
apa fiarta si racita, dimineata, inainte de masa. Medicamentatia este valabila si pentru
piatra la vezica sau boli ale aparatului digestiv. Remedii specifice: 1. Radacina pisata de
pelin (Artemisia vulgaris) - 1/2 lingurita, de doua ori pe zi, de obicei adaugata in apa. 2.
Infuzie de troscot (Polygonum bistorta). O lingura plina de planta uscata, la o ceasca de
apa clocotita, acoperita timp de 30 de minute, apoi strecurata. Se bea calda, 2-3 cesti pe
zi. 3. Se adauga flori de galbenele (Calendula officinalis), la bai calde. 150 g flori
uscate, fierte timp de 30 de minute intr-o galeata cu apa, se strecoara in cada de baie. O
alta metoda neobisnuita a dat rezultate bune, in special la copii. O bucata de hartie
galbena, inmuiata in ceara de albine topita, facuta cornet si introdusa intr-o palnie. Gatul
palniei se plaseaza pe ombilicul pacientului. Hartia curata se aprinde in partea de sus,
arde incet, iar cand flama ajunge aproape de ombilic, palnia se indeparteaza. Se spune
ca aceasta metoda atrage fierea la ombilic si ramane acolo. Hartia trebuie sa fie neaparat
galbena.
 Page 938 of 1147

Tuberculoza Un remediu siberian Se prepara pe baza urmatoarelor ingrediente: 1,100

kg miere din flori de tei, 1 pahar aloe taiata marunt, 1/2 pahar ulei de masline, 26 g
crengi de mesteacan, 13 g flori de tei. Metoda de tratament: amestecati intr-un vas
mierea, adaugati aloe si le fierbeti timp de 10 minute. In acelasi timp, fierbeti crengile
de mesteacan si florile de tei in 2 pahare de apa, 2-5 minute. Lasati mierea si celalalt
amestec sa se raceasca, apoi adaugati in miere apa in care au fiert crengile de mesteacan
si florile de tei. Adaugati si uleiul de masline. Se pastreaza la loc racoros si se scutura
inainte de intrebuintare. Doza: o lingura, de trei ori pe zi. Un alt remediu contra
tuberculozei si anemiei Acest remediu a fost recomandat de catre practicienii rusi in
cazurile de anemie, epuizare sau slabire fizica si tuberculoza in primele faze: Se
folosesc urmatoarele ingrediente in cantitati egale: slanina de porc topita, unt nesarat,
miere, cacao concentrata. Aceste ingrediente se pun intr-un vas smaltuit si se lasa la foc
mic, amestecandu-se continuu. Cand amestecul incepe sa fiarba, se indeparteaza de pe
foc, se raceste si se pune in borcane. Se pastreaza la loc racoros si la intuneric. Nu se
lasa la temperatura scazuta care sa favorizeze inghetul. Doza: o lingurita intr-un pahar
fierbinte de lapte, de la 3 la 5 ori pe zi. Acesta este un medicament excelent pentru
anemie, in special daca sunt semne de un inceput de tuberculoza. Nota: intrebuintarea
acestui medicament cauzeaza deseori constipatie. Pe timpul tratamentului, este
recomandat sa se consume cat mai multe fructe si suc de fructe.

Orbire pe timp de noapte Aceasta problema este intalnita la cei care nu-si protejeaza
ochii de zapada orbitoare in timpul iernii, in special la vanatori si la cei care pun
capcanele. Practicienii siberieni au un remediu radical pentru aceasta. Se fierbe ficat de
pui, vaca sau miel, iar pacientul va sta deasupra vasului in care acesta fierbe, cu ochii
larg deschisi. Pentru ca aburul sa nu se imprastie, pe capul pacientului se va pune o
carpa sau un tifon. Fiecare tratament va dura 15 minute, dupa care vederea va reveni.
Un tratament maxim de trei ori pe zi era suficient si in cazuri mai grave.

Hemoragii nazale * Se taie in doua o ceapa cruda si se aplica pe ceafa cu partea taiata.
Sangele se opreste repede. * Pentru a opri hemoragiile nazale, in Rusia se folosea
urmatorul remediu "simpatic". O mica cheie de fier era legata cu un fir de lana, iar
aceasta se lega de gatul pacientului, astfel incat cheia sa ajunga intre omoplatii acestuia.
Sangele se oprea imediat. Cei care aveau asemenea hemoragii in mod obisnuit erau
sfatuiti sa poarte cheia in permanenta asupra lor. Iata relatarea unui medic: "Incredibil,
dar adevarat. Am fost martorul acestei intamplari. Unui bun prieten al meu, cand avea
18 ani, a inceput sa-i curga sange din nas. Faptul se intampla la intervale destul de
apropiate. Medicii n-au putut sa faca nimic pentru a-l ajuta. (Aceasta se intampla cu 50
de ani in urma.) El a fost perfect vindecat, de cand a inceput sa poarte aceasta cheie de
fier, si niciodata nu i s-a mai intamplat sa-i curga sange din nas. Acest remediu este
simplu si merita sa fie incercat. In mod sigur nu poate produce nici un rau". Urcior Este
din cauza inflamarii unei glande lacrimale, dar poate fi si cauzat de expunerea la curent
sau frig a ochilor. Unii oameni sunt predispusi la astfel de situatii. In Rusia tratamentul
este urmatorul: * comprese calde cu infuzie de musetel si acid boric (nu foarte
concentrat). * urciorul se dizolva daca este frecat cu picaturile de apa de pe un geam
curat, formate de aburi, de trei ori pe zi. Iata si cateva remedii "simpatice". Acestea
trebuie puse in aplicare imediat ce urciorul a aparut: a. in jurul urciorului se roteste
 Page 939 of 1147

verigheta de nunta de cateva ori, apoi ochiul este sarutat (de sot sau sotie). Urciorul
dispare peste noapte. b. se leaga la mana (in zona pulsului) o ata rosie de lana, dar la
mana opusa ochiului cu urcior. c. se pune putin sulf intr-un mic saculet de lana. Acesta
se poarta legat de gat 24 de ore. Urciorul va disparea in acest timp.
Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor
prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2010 Formula
AS. Toate drepturile rezervate.
Formula AS > Anul 2005 > Numarul 654 > ...Cititorii raspund
"Bunica mea are artroza"
Cititor Formula AS
[sapou](Raspuns pentru Luminita Papuse - Montreal, F. As nr. 620)[/sapou]Va
recomand tratamentul cu gel cu sare de Bazna, care se utilizeaza cu rezultate foarte
bune in terapia externa a reumatismului degenerativ si articular, spondiloze si artroze,
sechele musculo-articulare post-traumatice. Gelul se aplica zilnic pe zonele afectate si
se maseaza usor. Se acopera zona cu o folie impermeabila, lasand gelul sa actioneze
circa 30 de minute. Se spala apoi cu apa calduta. Pentru relatii suplimentare sunteti
rugati sa sunati la telefon 0269/38.13.95 - dupa ora 16 sau 0744/61.34.82,
0727/30.89.49. Teodor Abramiuc - Medias (Raspuns valabil si pentru d-na Maria
Solomon - Buhusi, "Ajutati-ma sa scap de ameteli", F. As nr. 612) Cei din Bucuresti
isi pot procura flacoanele cu gelul cu sare de Bazna de la Magazinul cu produse
naturiste aflat in cadrul Complexului Minis din Titan, langa magazinul "Convenabil"
(Aleea Barajul Sadului nr. 9Ca, program: luni-vineri: 8-20, sambata, duminica: 8-14,
relatii la dr. Adrian Oprea). "Sufar de colon iritabil pe fond nervos" (Raspuns
pentru Marian Dragne - Vancouver, Canada, F. As nr. 636) Pentru afectiunea dvs.
este necesar sa va protejati organismul de stres, sa evitati situatiile conflictuale, sa nu
fiti ingrijorat, sa nu aveti teama, sa fiti cat mai activ. Izolarea de activitate, de familie,
de viata sociala va vor agrava si mai mult situatia. Sunt convinsa ca timp de 8 ani ati
respectat un regim igieno-dietetic. Daca nu ati facut acest lucru, este bine sa incepeti
acum. Va dau cateva sfaturi: mancati numai ce simtiti ca nu va produce tulburari
intestinale; zilnic puteti bea pana la 1 l de ceai din afin, mur, zmeur, menta (2 linguri de
plante in amestec la 250 ml apa); consumati gutuie rasa amestecata cu o lingurita de
miere, dimineata, pe stomacul gol, inainte de celelalte mese. Gutuia o puteti consuma si
sub forma de peltea; daca nu se poate, cel putin sub forma de dulceata. Va recomand un
tratament homeopat: Nux Vomica 9Ch - 5 granule la trei zile si Ignatia 30 Ch - 5
granule la 7 zile. De asemenea, pentru eliminarea stresului care actioneaza si asupra
aparatului digestiv, va recomand Rhodiolin - preparat din Rhodiola Rosea - cate 3
capsule pe zi si Green Care - ambele va vor creste si imunitatea, veti fi mai linistit, vor
disparea greturile, varsaturile, durerile abdominale. Astept sa-mi scrieti ca va simtiti
bine! dr. Iuliana Ungur - Bucuresti, tel. 021/430.27.23, 0723/85.36.09 "Am infectie
cu Piocianic la plamani" (Raspuns pentru Georgescu Alexandrina - Bucuresti, F.
As nr. 643) Stimata doamna, bacilul piocianic (Pseudomonas aeruginosa) este intalnit
de obicei in cadrul pneumopatiilor infectioase (bacteriene), cu frecventa mai ridicata la
persoanele adulte debilitate (slabite), cu sistem imunitar deficitar. Infectia poate avea
punct de plecare urinar sau digestiv, adesea fiind vorba de un microb "de spital".
Localizarea pulmonara poate dezvolta o evolutie grava, prin extensie si necroza.
Tratamentul medicamentos ar fi trebuit sa cuprinda: o ureidopenicilina - Baypen
 Page 940 of 1147

(Mezlocilina) sau una dintre noile chinolone - Peflacine (Pefloxacina). Nu este tarziu
nici acum. Tratamentul naturist vizeaza doua aspecte: recapacitarea sistemului imunitar
si neutralizarea piocianicului. Urmati un tratament cu Septilin (extract de arbust indian),
pe durata a trei saptamani. Tinctura de echinacea - 30-40 picaturi, de trei ori pe zi,
diluate in putina apa. Realizati urmatoarea compozitie: stoarceti bine zeama de la o
lamaie, o portocala si un grapefruit. Adaugati cojile externe si interne (epicarp), rase
dinainte. Totul se amesteca cu apa de izvor si miere. Lasati 24 de ore la macerat, dupa
care consumati 3 lingurite pe zi. Efectul antiinfectios puternic va fi potentat de vitamina
C din fructe si de flavonoidele existente in pielita alba care captuseste fructul. Un
produs deosebit de eficient in astfel de cazuri este pulberea din fructul plantei
Momordica Charantia. Il gasiti la magazinele naturiste, sub forma de capsule operculate
continand 500 mg. Actiunea produsului este imunomodulatoare, antibacteriana si chiar
antitumorala. Luati 2-6 capsule pe zi, in functie de indicatiile medicului dvs.
Momordica Charantia s-a dovedit eficienta in infectii produse de bacili ca E. Coli, Y.
Enterocolitica, Staphylococus aureus si (cazul dvs.) Pseudomonas aeruginosa.
Respectand aceste indicatii, sunt convins ca veti invinge rapid boala. Va doresc multa
sanatate! Peia Mircea, specialist reflexoterapeut - str. Take Ionescu nr. 11-13, sc. B,
Timisoara, tel. 0256/43.18.91 "Fiul meu a fost diagnosticat cu pelada" (Raspuns
pentru F.G. - Bucuresti, F. As nr. 643) Va transmit un tratament pe care eu l-am urmat
si a dat rezultatul dorit. In 1968, din cauza stresului, mi-a cazut parul de pe cap in 5
locuri (zonele afectate avand diametre de aproximativ 1,5-3 cm). Prof. dr. Longhin
Scarlat, medic militar, mi-a explicat ca din cauza stresului capilarele scalpului se
contracta, firul de par nu se mai poate hrani si cade la 3-4 luni dupa un soc emotional.
Reteta pe care mi-a prescris-o se compunea din urmatoarele: nitrat de pilocarpina - 1 g,
amoniac - 5 ml, esenta de terebentina - 25 ml, alcool 60gr. - 125 ml. Se amesteca toate
componentele din reteta (nu preparati singura solutia; se prepara la farmacie, pentru
precizia dozarilor) si se aplica zilnic pe zona afectata, iar o data pe saptamana pe tot
capul (cu 40 de minute inainte de a spala parul). Dupa ce locul tamponat cu solutia de
mai sus s-a uscat, se maseaza zona afectata cu precipitat galben de mercur 3% - 5 g.
Ronavit (medicamentul nu se mai fabrica azi) - 3 drajeuri pe zi, timp de 15 zile pe luna
(dupa mese), 5 zile pauza si se repeta timp de doua luni. Vitamina D2 buvabila - 1 fiola
pe saptamana, timp de trei luni. Cisteina (fiole) - intramuscular, 1 fiola la doua zile,
timp de 20 zile, pauza 15 zile si apoi se repeta. Dupa aproximativ 4-5 saptamani, apare
un puf fin. Atunci nu mai frectionati puternic, doar tamponati cu putina vata inmuiata in
solutii. Va reamintesc ca aceasta reteta a fost prescrisa in anul 1968. Ar fi indicat sa
discutati despre acest tratament cu un doctor, care sa poata sa va spuna noile denumiri
de medicamente, eventuale contraindicatii (posibile reactii alergice). Va urez succes!
Lila Dobrescu - Bucuresti "Am fost diagnosticata cu melanom malign" (Raspuns
pentru Maria Alexandra Ionescu - Timisoara, F. As nr. 644) Si eu m-am confruntat
cu o situatie asemanatoare (melanom malign operat) si tot in revista "Formula As" am
gasit rezolvarea, pe care incerc, la randul meu, sa v-o comunic. Cu aceasta ocazie,
doresc sa aduc multumirile mele atat revistei "Formula As", cat si domnului Dumitrescu
Dumitru (tel. 0241/61.99.32) pentru ajutorul acordat la rezolvarea cazului meu. In urma
tratamentului dat de dumnealui, m-am vindecat complet. Multa sanatate! Dumitru
Simion - str. Petrochimistilor nr. 2, bl. 58A, sc. A, ap. 13, Ploiesti "Sufar de
toxoplasmoza si imi doresc un copil sanatos" (Raspuns pentru Marinela Popescu -
 Page 941 of 1147

Ramnicu Valcea, F. As nr. 644) Urmeaza-ti instinctul. Daca tu crezi ca poti sa faci un
copil sanatos, o sa-l poti face. Eu am toxoplasmoza. Eu conduc boala, nu ea pe mine.
Imi fac din cand in cand analizele (sunt doua: una arata ca am avut, iar cealalta arata
daca este activa sau nu). In 1990, cand am descoperit ce am, pierdusem deja 8 sarcini,
toate sub trei luni. Salvarea mea a fost Targu Mures, sectia "Sterilitate" si Spitalul de
boli contagioase. Am reusit in 1996 sa nasc (la 38 de ani), dupa cinci ani de tratament, o
fetita perfect sanatoasa. Eu asta am facut, mi-am urmat instinctul. Nu m-am gandit nici
un moment ca nu o sa reusesc sau ca s-ar putea sa am un copil cu probleme. Scrie-mi
daca apreciezi ca experienta mea te poate ajuta. Si nu uita, nici un medicament fara
avizul doctorului! Daniela-Carmen Dragan - str. Gr. Alexandrescu nr. 7, Sibiu, cod
550371 "Caut radacina de scaieti" (Raspuns pentru Victor - Orsova, F. As nr. 647)
M-am confruntat si eu cu caderea masiva a parului. Din fericire, am gasit in revista
"Formula As" o pagina cu leacuri populare, printre care si unul pentru caderea parului.
L-am folosit si il mai folosesc si in prezent, ca a facut minuni. Nu mai vad fir de par pe
pieptene si pe haine. Reteta este: 1 l apa, 3 cepe, 2 capatani usturoi, 2 linguri miere
albine. Se taie ceapa si usturoiul si se pun la fiert in apa, pana se fac moi. Se scurge
lichidul obtinut si, cat e cald, se amesteca bine cu mierea. Se uda cu el parul si pielea
capului si se freaca bine, cu varful degetelor, pana ce epiderma se infierbanta. Asa ud
cum e, se leaga bine capul cu un batic, sa stea de seara si pana dimineata, cand se spala
cu apa calda (daca este apa de ploaie, e mai bine). Sa nu te sperii daca parul si carpa se
intaresc din cauza mierii, fiindca se spala usor. Restul lichidului nu se arunca, ci se
incalzeste, folosindu-se seara, de mai multe ori, pana se obtine rezultatul dorit. Sper ca
reteta mea sa-ti umple sufletul de bucurie. E. Olaru - Iohnici, jud. Vaslui, tel.
0235/42.54.82 "Doresc amanunte despre utilizarea corecta a cornului in afectiunile
oculare" (Raspuns pentru Alina Margarit - Buzau, F. As nr. 648) In agenda mea am
notat din "Formula As" nr. 275/1997 urmatoarele: frunzele de corn se aduna intre 25
iunie - 1 septembrie, cand fructele s-au copt deja. Se pun la uscat si apoi se maruntesc.
Seara, la culcare, trebuie sa avem la indemana ceai de musetel (pentru a spala in
prealabil ochii) si ceai de frunze de corn, caldut (1 lingurita de planta oparita cu apa
clocotita). Se foloseste un tifon curat, impaturit, care se inmoaie in ceaiul caldut si se
pune pe ochi, fara a se stoarce. Se sta asa intre 15-30 minute, clipind din pleoape, pentru
ca lichidul sa patrunda in ochi. Compresele se aplica alternativ: trei zile da, trei zile nu.
In perioada tratamentului sunt strict interzise vizionarea televizorului si luminile
fluorescente. Daca apare o imbunatatire a vederii, sa nu se mai poarte ochelari. Dupa 18
zile, tratamentul se intrerupe pentru o luna, apoi se poate repeta. Moldovan Adela - str.
Ion Corvin, bl. K, sc. C, ap. 36, Deva, cod 330118, jud. Hunedoara
Sugestiile oferite prin raspunsurile cititorilor nostri nu suplinesc sfatul unui medic
specialist. Adresati-va si unor cadre calificate. Reproducerea, difuzarea sau folosirea
partiala sau in intregime a materialelor prezentate este interzisa fara acordul nostru
scris. Copyright © 1998-2005 Formula AS. Toate drepturile rezervate.
Formula AS > Anul 2006 > Numarul 699 > Forma maxima
Leacuri populare rusesti contra bolilor iernii
Redactia
- Raceala si gripa combatute cu hrean, usturoi si licheni - Clima aspra si rece din
Rusia, mai ales cea din zona siberiana, declanseaza la vreme de iarna un cortegiu nefast
de afectiuni. Amploarea si raspandirea lor e ameliorata, din fericire, de o terapeutica
 Page 942 of 1147

populara straveche si extrem de eficienta, la care se face apel si azi. Ieftine si lesne de
preparat, leacurile rusesti nu prezinta nici un risc pentru sanatate, aducand, in schimb,
vindecarea, in timp record. Afectiuni respiratorii Din cauza climei severe, in Rusia,
bolile respiratorii sunt extrem de raspandite: raceli, bronsite, gripe in forme multiple,
pneumonie.
Reguli generale de protectie Iarna, imbracamintea sa fie calduroasa, fara sa duca, insa,
la infofolire. Locuinta sa fie calda, dar nu in exces. Sa se evite curentul. Asigurati-va ca
picioarele sa fie totdeauna calde si uscate - acesta este cel mai important lucru. Multi
siberieni poarta sosete groase de lana, chiar si in pat. Nu va supraalimentati. Un vechi
proverb siberian spune: "Capul sa fie rece, stomacul gol si picioarele calde". Evitati
constipatia. Alcoolul poate fi consumat moderat. Metode de prevenire a bolii Ceai de
maces. Multi practicieni recomanda consumarea acestei bauturi pe timp de iarna, ca un
preventiv contra racelii si ca un tonic pentru stomac, rinichi si circulatie. Reteta: se pun
2 1/2 lingurite de flori uscate de maces, la un pahar cu apa, strecurat si luat de 3 ori pe
zi, dupa mese. Se indulceste cu miere, daca este necesar. Macesul este un bun inlocuitor
al vitaminei C. Ceai de licheni (Centraria islandica). O lingurita de planta se fierbe in
200 ml de apa, 5 minute. Se strecoara si se bea fierbinte, intr-o singura repriza, noaptea,
inainte de culcare. Se indulceste cu miere. Bratari din lemn de copac. Se recomanda
purtarea bratarilor de lemn, acoperind incheietura mainilor (peste puls), atat in casa, cat
si afara, atat ziua, cat si peste noapte. Siberienii considerau ca bratarile rosii sunt mai
eficiente.

Talisman de cartofi. Este un remediu larg folosit de siberieni, care cred ca daca o
persoana poarta o bucatica de cartof crud in tot timpul iernii, ca un talisman, ea este
ferita de raceli. Aceeasi bucata de cartof se purta chiar si cand se innegrea si devenea
tare ca piatra. Este interesant faptul ca multi doctori rusi recomanda si astazi acest
remediu pacientilor care au tendinta sa raceasca usor. "Este un lucru absurd", afirma ei,
"dar mai absurd este ca functioneaza." Din moment ce metoda nu cere cheltuiala sau
alte dificultati de aplicare, merita sa fie incercata.

Masuri la primul semn de raceala Daca in ciuda masurilor preventive apar, totusi,
semne de raceala (dureri in gat, tuse, friguri), este prescris urmatorul tratament: -
bolnavul sa stea acasa, de preferinta in pat - baie la picioare in apa fierbinte cu sare (se
sterg apoi picioarele si se incalta ciorapi de lana. Se poarta si in pat, la culcare. Se
schimba zilnic). - curatati-va intestinele. Se face o clisma repetata, cu urmatoarea
compozitie: o lingura de seminte de in (macinate), fierte in 4 pahare cu apa. Aceasta se
strecoara, apoi se adauga o lingura de sare si doua linguri de ulei vegetal. In lipsa
semintelor de in, acestea se pot inlocui cu ovaz, orz sau frunze de nalba de gradina. Apa
sa fie foarte calda, dar nu fierbinte. - abtineti-va de la orice fel de mancare, cel putin 24
de ore. - ceai de grapefruit. Luati 3 grapefruituri si taiati-le in bucatele, fara a indeparta
coaja. Fierbeti-le in 2 litri de apa, timp de 20 de minute. Se adauga si 4 linguri de
macese uscate. Beti aceasta bautura in timpul zilei, cate pahare puteti si cat mai
fierbinte. Se poate adauga miere pentru indulcire, niciodata zahar. In 24 de ore, se pot
consuma pana la 6 litri de decoct.
Inainte de culcare: amestecati mustar cu apa pana rezulta o masa subtire si omogena.
Aplicati-o pe talpi, acoperiti-o cu un bandaj si incaltati sosete de lana. Stati asa cel putin
 Page 943 of 1147

o ora, in ciuda senzatiei de arsura. Spalati-va picioarele cu apa calda si puneti alte sosete
de lana. Apoi plimbati-va prin camera, cel putin 10 minute (in camera trebuie sa fie
cald). Dupa aceea culcati-va, fara sa va dati jos sosetele. Aceasta metoda opreste
raceala. Pana a doua zi dimineata nu mai ramane nici urma din ea. Masuri la primele
semne de gripa Daca gripa s-a declansat deja, sunt recomandate urmatoarele metode:
Curatati-va intestinele si abtineti-va de la orice fel de mancare (exceptand lichidele).
Faceti timp indelungat tratamentul cu grapefruit. Se poate lua si suc de morcovi, pana la
trei pahare pe zi. Stati in pat cat mai mult posibil si nu iesiti afara. De obicei, trei zile de
tratament vindeca si o gripa severa.

In cazuri grave de raceli si bronsite

Decoct de lapte si licheni La un pahar de lapte nefiert, adaugati o lingura de licheni (se
gasesc la Plafar). Se fierbe continutul la foc mic, timp de 10 minute. Se strecoara si se
fierbe inca o data (se da in clocot). Laptele se bea inainte de culcare, cat mai fierbinte.
Se evita contactul cu aerul rece. Nota: nu se vor folosi vase metalice, ci numai vase
smaltuite, fara fisuri in smalt. Se acopera cu o farfurioara de portelan, niciodata cu ceva
metalic. Aceasta este o regula generala, pentru toate infuziile si decocturile. Tratamentul
se repeta in fiecare seara pana la vindecare.
Decoct de salvie Frunzele de salvie (Salvia officinalis) sunt folosite in locul lichenului.
Doza si modul de preparare sunt cele descrise anterior.

Patru remedii siberiene impotriva racelii si a gripei puternice In 0,5 litri alcool
diluat sau vodca, se pun 20 g pelin uscat. Se pun la macerat 24 de ore sau mai mult.
Doza: se bea o jumatate de pahar pe zi, cu 15 minute inainte de masa si inainte de
culcare. (Nu se administreaza copiilor.) O bucata de carpa (preferabil de lana) se
inmoaie intr-un amestec egal de ulei de masline, otet si camfor si se aplica pe piept
comprese, pe timpul noptii. La ceafa se vor aplica comprese cu hrean ras. Multi
practicieni recomanda introducerea mustarului in ciorapi de lana, pe tot timpul bolii. O
alta metoda consta in introducerea de pleava de grau in ciorapi pe timpul noptii.

Remedii contra bronsitei

Radeti hrean negru si stoarceti-i sucul. Amestecati cu 350 grame de miere lichida. Doza:
2 linguri inainte de fiecare masa si inainte de culcare. Se topeste grasime de porc si se
amesteca cu terebentina. La un pahar grasime lichida, se adauga o lingura terebentina.
Se amesteca bine continutul. Se ia toata doza seara la culcare, pe cat de fierbinte posibil.
La inceputul manifestarii bronsitei, se va lua si dimineata un pahar, timp de 2-3 zile, cu
o ora inainte de masa. Doua remedii contra laringitei In 2 litri de apa clocotita se pun
circa 400 g tarate. Se adauga miere, dupa gust. Se bea in decursul zilei, in loc de alt
lichid, dar foarte fierbinte. Vindeca laringita intr-o singura zi. Cam 1/2 pahar de seminte
de anason se fierb 15 minute cu un pahar de apa, apoi se strecoara. Se adauga 1/4 pahar
de miere si o lingura de coniac. Doza: se ia cate o lingura, la fiecare jumatate de ora.
Reface vocea in cateva ore.

Remedii contra tusei Acest remediu, originar din Caucaz, a fost recomandat pentru
cazuri de tuse uscata, de durata. Se pun circa 50 grame de radacina uscata de piper in
0,25 litri de vin alb, se da intr-un clocot si se strecoara. Se administreaza in decursul
 Page 944 of 1147

zilei, in 3 portii egale, cald. In paralel, amestecati o ceapa mare, razuita foarte fin, cu 2
linguri grasime de gasca. Aplicati-le sub forma de comprese, pe piept, noaptea.
Dimineata, inghititi o lingura de amestec inainte de masa.

Sirop de hrean pentru tuse Hreanul se rade printr-o razatoare fina, se amesteca cu
zahar cafeniu (roscat) si se introduce intr-o caserola, apoi se baga la cuptor (in prealabil
incins), cu focul stins, timp de 2 ore. Stoarceti amestecul si apoi strecurati. Adaugati apa
fierbinte, pentru a produce un sirop subtire. Doza: 1-2 linguri, de 3-4 ori pe zi (depinde
de varsta).

Un alt remediu pentru tuse (dupa pneumonie) Acest remediu este originar din sudul
Siberiei. Luati doua felii uscate de smochina si introduceti-le intr-un pahar cu lapte
nefiert. Dati-l in clocot si lasati-l asa o ora. Apoi incalziti-l din nou si beti-l cald.
Repetati tratamentul de doua ori pe zi, pana la vindecare.

Lapte cu usturoi Acesta este un vechi remediu siberian, folosit pentru tratarea tusei
magaresti, dar un tratament foarte eficace si pentru raceli si tuse de lunga durata. Se
fierb 5 minute, intr-un pahar cu lapte, 5 catei de usturoi dati prin razatoare. Se strecoara.
Se ia indulcit cu miere in decurs de o zi, totdeauna cald. Alti practicieni aplica noaptea
pe gatul bolnavului usturoiul necuratat de coaja. Alta metoda: se inhaleaza aburul de la
laptele cu usturoi. Aceasta este recomandata ca o terapie suplimentara.

Diferite remedii contra tusei, din diferite regiuni ale Rusiei

Metoda urmatoare, din Urali, era recomandata in toate cazurile de tuse de lunga durata
sau bronsita. Frecati pieptul cu o bucata de material de lana uscata. Ulterior, aplicati,
prin masare, slanina de porc tocata amestecata cu ulei de pin. (In lipsa uleiului de pin, se
foloseste unt topit.) In toate cazurile de bronsita este recomandata o fiertura de secara,
ovaz, orz si cicoare in cantitati egale. Se bea in loc de cafea. Acest remediu este originar
din Ucraina. Sirop proaspat de napi fierti cu miere. Zece cepe taiate in bucati si o
capatana de usturoi se fierb intr-un litru de lapte nefiert. Apoi continutul se indulceste
cu miere. Doza: o lingura de lichid cald la fiecare ora, in tot timpul zilei. Acest remediu
face sa dispara si cea mai grea raceala intr-o singura zi. In Baikal, regiune din Siberia,
sucul de hrean sau morcov era combinat in parti egale cu miere (1/2 pahar miere si 1/2
apa fierbinte). Se ia de 6 ori pe zi. Doza: o lingura. Combinati 2 linguri de unt proaspat,
2 galbenusuri, 2 linguri miere, 1 lingura faina de grau. Se amesteca bine si se
administreaza in cursul zilei. In Caucaz, se lua seva de artar cu lapte, in fiecare
primavara, ca remediu pentru "tusea care dureaza din iarna". Un amestec de amoniac si
ulei vegetal se pune pe piept, in compresa, pe timpul noptii. Tusea trece foarte repede.
Un amestec in cantitati egale de suc de afine si miere, luat de 3-5 ori pe zi (o lingura).
Curata traheea de flegma. Pe timpul acestui tratament se bea ceai de fragi salbatici in tot
cursul zilei. Se indulceste cu miere (vechi remediu siberian). Urmatoarea metoda de
tratare a tusei a fost folosita in toata Rusia: o bucata de material de circa 25 cm lungime
si 16 latime se inmoaie in parafina si se aplica pe piept. Se schimba in fiecare zi, pana
cand se obtine rezultatul dorit. Lemn-dulce pisat (pudra), marar uscat (pudra) si zahar
pudra, in proportii egale, se amesteca. Doza: se ia 1/2 lingurita de doua ori pe zi. Pentru
copii se administreaza jumatate din cantitate.
 Page 945 of 1147

Reproducerea, difuzarea sau folosirea partiala sau in intregime a materialelor

prezentate este interzisa fara acordul nostru scris. Copyright © 1998-2006 Formula
AS. Toate drepturile rezervate.
Formula AS > Anul 2006 > Numarul 744 > Forma maxima
Leacuri populare rusesti
Redactia
Cum vindecau samanii siberieni. Constipatia
Este o suferinta frecventa, greu de vindecat cand devine cronica. Nenumaratele laxative
de la farmacii fac uneori mai mult rau decat bine, ducand la obisnuinta si la lenevirea
intestinului. Medicina populara avea numeroase metode naturale pentru a o trata.
Desigur, o dieta nepotrivita este cauza principala a constipatiei cronice. Excesul de
carne si fainoase provoaca constipatia, in timp ce vegetalele si fructele produc un
peristaltism normal. Dar nimeni nu trebuie sa se astepte la miracole rapide, constipatia
cronica este o boala rebela, mai ales daca a fost agravata prin folosirea indelungata a
laxativelor farmaceutice.
Reguli generale Vindecatorii insistau asupra eliminarii tuturor bauturilor calde, precum
si a celor care contineau tanin: ceai, cafea, din prima categorie; vin rosu, cacao, din cea
de-a doua. Erau interzise fainoasele (painea alba, cartofi, orez, produse de franzelarie).
Vara, se recomandau legume proaspete, rosii, salata, varza etc., mancate reci, alimentele
calde provocand constipatia. Painea trebuie sa fie de secara sau integrala, iar mierea sa
inlocuiasca zaharul. O viata sedentara provoaca constipatia. Daca din lipsa de timp nu
putem face miscare, trebuie facute urmatoarele exercitii: Stand culcat, ridicati trunchiul
in pozitia asezat, fara ajutorul bratelor. Se face de 20-30 de ori dimineata, la desteptare.
In picioare, cu mainile pe solduri, va lasati pe vine. Repetati miscarea de 20-30 de ori,
dimineata. Culcat pe pat, masati abdomenul cu un prosop infasurat pe brat, de 10 ori
partea dreapta de jos in sus. De 10 ori partea stanga, de sus in jos. Exercitiile ar trebui sa
devina o practica permanenta, chiar dupa obtinerea unor rezultate bune. Laxative:
singurul laxativ recomandat de medicina populara siberiana era o infuzie de frunze de
alexandrina (Folia Alexandrina Sennae), care provoaca scaunul fara sa creeze
obisnuinta. Modul de preparare: se pune o lingura de frunze uscate intr-un pahar cu apa
rece si se bea dupa 12 ore, dimineata. Laxativul poate fi utilizat de doua ori pe
saptamana, de trei ori in cazuri rebele. O cura de sezon: indicata pentru cazurile cronice.
Un manunchi mic de patlagina (Plantego lencolata), bine spalata, dar nu frecata, se
fierbe cu doua pahare de apa, timp de 10 minute. Se raceste si se strecoara. Tot acest
lichid se bea rece in cursul unei zile. Tratamentul trebuie urmat 30 de zile (in Rusia se
facea in luna mai) si se spunea ca eficacitatea lui dureaza 11 luni, dupa care poate fi
repetat. Se fierbe o lingura de samanta de in sfaramata (sau orez, sau ovaz) in patru
pahare cu apa, si se strecoara. Se adauga o lingura de sare si doua linguri de ulei vegetal
(de in sau masline). Aceasta compozitie era introdusa in intestin, cat de fierbinte se
putea suporta. Unii practicieni recomandau urmatoarea metoda de curatire: in prima zi,
se folosea o cantitate de apa cum s-a descris mai sus; a doua zi, aceeasi compozitie, in
cantitate dubla, se instila foarte incet. Urma o zi de pauza; a patra zi, se introducea de
patru ori cantitatea de lichid, procedand extrem de incet, si apa trebuia sa fie retinuta cat
mai mult. Pe timpul acestui tratament, pacientul trebuia sa consume numai lichide. Se
spunea ca aceasta cura, repetata lunar de sase ori, dadea rezultate chiar in cazul
constipatiilor cronice. Tratamentul cu ulei vegetal: o jumatate de pahar de ulei vegetal
 Page 946 of 1147

(de masline) trebuie introdus in rect cat mai adanc, cu ajutorul unei canule. Repetat de
mai multe ori seara, acest tratament ducea la regularizarea ritmului intestinal.
Suplimente ale dietei: Se toaca marunt varza cruda, se presara cu sare. Dupa 30 de
minute, se stoarce sucul. Se bea 1/2 pahar din acest suc, inainte de fiecare masa. Decoct
de ovaz: se fierbe o lingura de ovaz intr-un pahar cu apa, timp de 10 minute. Se raceste,
se ia un pahar la fiecare masa. Decoct de visine (cirese) sau mure uscate, preparat si luat
ca mai sus. Saramura de la castraveti murati (30 de zile dupa ce au fost pusi la murat),
se bea un pahar pe zi, dimineata, inainte de micul dejun. O veche metoda bielorusa: se
taie subtire castravetii cruzi, decojiti, se pun intr-o farfurie adanca. Se dilueaza putina
miere cu suc de hrean sau de lamaie, se toarna deasupra si se mananca de trei ori pe zi,
la toate mesele. Tinctura de ceapa: se umplu 2/3 dintr-o sticla cu ceapa taiata marunt,
apoi se completeaza sticla cu vodca sau alcool diluat. Se tine 10 zile la cald, se strecoara
si se iau cate 10 picaturi in apa rece, de doua ori pe zi, inainte de masa. - Decoct de
boabe de maces. Se fierbe o lingura de boabe de maces cu un pahar de apa, timp de 20
de minute. Se lasa 10 ore, se bea strecurata, seara, inainte de culcare. Prune. Sunt foarte
mult folosite ca laxativ natural. Prunele uscate sunt tinute peste noapte intr-un amestec
de suc de lamaie, miere si apa fiarta si putin sarata. Se bea un pahar de lichid, cu o ora
inaintea micului dejun. La micul dejun se mananca si prunele inmuiate, de preferinta cu
lapte acru sau iaurt.
Nota: Pentru fiecare caz de constipatie in parte, trebuie consultat un practician cu
experienta. Organismele omenesti difera, si un regim bun pentru un pacient poate fi
daunator altuia.

Diabetul Pe langa tratamentele medicale, in Siberia, medicina populara prescria

urmatoarele reguli: Un regim alimentar strict. Sa se bea cantitati mari de infuzie de afin:
1 lingura de frunze, infuzate 30 de minute intr-o ceasca de apa clocotita. Sa se ia de trei
ori pe zi cate o lingurita de boabe de mustar. Sa se rada cat mai mult. Se presupunea ca
rasul ajuta la eliminarea zaharului din sange. Regimul alimentar prescria folosirea
laptelui smantanit, a branzei de vaci si a zerului. O data pe saptamana, bolnavul trebuia
sa manance numai cruditati si 3-4 oua. Erau interzise: castanele, ciresile, prunele,
strugurii, painea, orezul, mazarea si stafidele. Carnea si grasimile erau permise, alcoolul
nu.
incepand cu o samanta si mergand progresiv pana la 20 de seminte. Apoi, cantitatea
descreste cu cate o samanta pe zi, pana se ajunge la 1 samanta. Se repeta tratamentul
dupa o saptamana daca este necesar.

Un tratament pentru gastrita cronica: se rad doua mere verzi cu coaja si se consuma
imediat. Pacientul nu trebuie sa mai manance nimic 5 ore inainte si 5 ore dupa.
Tratamentul este bine sa fie repetat de patru ori, la interval de o saptamana, reducand la
4 ore timpul de abtinere de la mancare si bautura (dupa doua saptamani). Tratamentul
provoaca uneori exces de gaze in stomac, si era recomandat pacientului un regim
adecvat, acesta evitand fructele si legumele crude, varza sub orice forma, axandu-se pe
carne si legume fierte.
Colita Colita este o afectiune obisnuita, o usoara inflamare a intestinului. Cand devine
cronica, este suparatoare si necesita un lung tratament. Se recomanda o dieta stricta, din
care erau excluse: carnea, ouale si albuminele. Erau permise lactatele, piureurile de
 Page 947 of 1147

cereale si legume, mai ales de cartofi, cu unt. Se permitea si sucul de morcovi (un pahar
pe zi). Alimentatia trebuia sa fie abundenta, colita provocand deshidratare.
Tratamente: urmatorul tratament era adesea recomandat - se faceau doua clisme.
Prima, cu 3-4 pahare de apa calda. Imediat dupa scaunul produs, se facea a doua,
compusa dintr-un pahar de zeama de orez, amestecata cu 30 g zahar lactic. Lichidul
trebuia sa ramana in organism toata noaptea. Faptul ca provoca gaze in stomac era o
reactie normala, neingrijoratoare. Dupa o saptamana de tratament, simptomele de colita
dispareau, dar era indicat sa se repete tratamentul inca o saptamana, apoi sa se ia zahar
lactic inca o saptamana (de doua ori pe zi, cate 30 g). Impreuna cu tratamentul de mai
sus, se mai prescria urmatoarea reteta: se fierbea 15 minute, cu un pahar de apa, o
lingurita din amestecul - salvie uscata (Salvia officinalis) + vinetel (Centaura nigra) +
flori de musetel (Matricaria chamomilla). Se strecurau si se lua cate o lingura la doua
ore. Tratamentul putea fi continuat dupa nevoie, scazand treptat dozele si marind
intervalele dintre ele. Medicatia era considerata drept cea mai buna in toate tulburarile
gastrice si digestive.

Legenda bradului Demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai
paseau pe acest pamant, s- a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise.
Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se
intunecase ca la venirea noptii, macar ca era in miez de zi. Iisus Hristos si Sfantul Petre
tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor,
care insa se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari
si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul
bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii
au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama
si au tacut. Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: "Fructe
mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem
de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca voi vreti sa-mi
cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa
invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese". Zis si facut. Domnul Iisus si Petre au
fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic. Apoi, furtuna s-a oprit, iar
soarele a rasarit din nou, mandru, pe cer. Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus
cuvanta astfel catre brad: "Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu,
prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi
frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa
capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile,
astfel incat ei sa te pretuiasca asa cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in
miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te
impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange
in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie".
Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A
ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta
poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca.

Bradul in medicina veche romaneasca Cu nume de origine dacica, bradul este pentru
romani un arbore sacru, prezent ca simbol in cele mai vechi manifestari ale credintelor
 Page 948 of 1147

si creatiei populare. La fel de veche este si folosirea lui ca leac intr-o multime de boli.
Scaldatorile cu cetini de brad erau folosite pentru intarirea celor slabi si a
convalescentilor, pentru tamaduirea durerilor de oase si de piept. Rasina intra in
compozitia unsorilor folosite contra reumatismului si infectiilor, pentru vindecarea
ranilor si arsurilor. Apoi, mireasma bradului era considerata un adevarat elixir in bolile
de plamani. Bolnavilor de piept li se recomanda sa mearga seara intr-o padure de brad,
atunci cand emanatiile eterice ale coniferelor isi faceau numaidecat efectul. Pe timp de
iarna, exista obiceiul ca, la capul bolnavilor de piept, sa se puna ace si cetini de brad,
proaspat zdrobite. Primavara, din muguri de brad si miere se facea un sirop cu virtuti
tamaduitoare, care era folosit in "suspin" (astm si bronsita astmatiforma) si "hectica"
(tuberculoza). Odinioara, cand tamaia era o raritate, fiind folosita numai la bisericile
episcopale, in satucurile de munte, era folosita rasina de brad pentru fumigatii. Despre
afumarile cu rasina de brad si de pin se spunea ca alunga boala, necazul si toate spiritele
rele.

Cateva leacuri cu cetini, rasina si muguri de brad - Siropul de ace de brad De pe

ramurile de brad proaspat culese (de cateva ore, pentru a nu avea timp uleiul aromatic
sa se evapore) se rup numai acele, care se zdrobesc apoi pe o planseta de lemn, cat mai
bine, cu ajutorul unui tocator. Intr-un borcan de sticla cu capac si cu gura larga se pune
un strat gros de un deget de miere, apoi se adauga un strat subtire si uniform de ace de
brad dupa care un nou strat de miere s.a.m.d. In final, deasupra ultimului strat de ace de
brad, se pune un strat gros de doua-trei degete de miere, dupa care se inchide borcanul
ermetic, cu capacul. Se lasa acest amestec in camara, de la doua la patru saptamani, apoi
se scoate si se filtreaza totul, rezultand un sirop extrem de parfumat si cu efecte
tamaduitoare deosebite. In vechime, exista obiceiul ca vasul de extractie al siropului sa
fie tinut ingropat in pamant, pentru a "trage seva tamaduitoare" a acestuia. Acest sirop
se poate face si primavara, din muguri, dar cel din ace culese in lunile decembrie si
ianuarie este cel mai bogat in uleiuri volatile si, ca atare, are efectele tamaduitoare cele
mai puternice in bolile respiratorii.

- Rasina si plamadeala de rasina in alcool Rasina de brad se recolteaza foarte simplu,

in orice anotimp, prin desprinderea cu cutitul de pe arbore, ea fiind intalnita in toate
taieturile scoartei (pentru brad, rasina joaca rolul de antiseptic si cicatrizant). In mod
normal, ar trebui facut un rezinaj special pe scoarta copacului, dar pe traseele turistice,
oamenii au facut, din pacate, prea multe crestaturi pentru a fi suficienta rasina de
recoltat. Singura grija pe care trebuie sa o avem este sa nu ranim copacul atunci cand
scoatem rasina, care, de altfel, se desprinde relativ usor. Rasina poate fi consumata ca
atare sau, pentru a proteja dantura (substantele din rasina ataca smaltul dintilor), poate fi
preparata cu alcool. Plamadeala de rasina se obtine foarte simplu: intr-un pahar cu
alcool alimentar de minimum 80¡ (altfel rasina nu se dizolva) se adauga trei-patru
linguri de rasina de brad, amestecand foarte bine, asa incat ea sa se dizolve perfect.
Dupa ce s-a dizolvat foarte bine, se mai lasa 24 de ore ca sa se decanteze, dupa care se
filtreaza si se trage in sticlute mici, inchise la culoare.

Baile cu cetini de brad Se pun doua-trei maini de ramuri tinere de brad, cu tot cu ace,
tocate bine, in jumatate de caldare de apa si se lasa la macerat, de seara pana dimineata,
 Page 949 of 1147

cand se filtreaza. Dupa filtrare, maceratul se lasa deoparte, iar cetinile sunt puse sa dea
in clocot in trei-patru litri de apa, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. In final, se
amesteca decoctul astfel obtinut cu maceratul la rece, filtrat anterior. Preparatul obtinut
se toarna in apa de baie. O baie cu extract de cetini de brad dureaza 15-20 de minute, iar
apa trebuie incalzita progresiv, astfel incat prin porii pielii sa fie absorbite cat mai multe
substante active.

Alifia din rasina de brad Cea mai buna alifie din rasina de brad se obtine acasa, pe
suport de unt si ceara de albine. Se pune un pachet de unt intr-o oala si se fierbe pe foc
de intensitate medie, inlaturandu-se spuma, din cand in cand. Dupa 15-20 de minute,
niste sedimente inchise la culoare se depun pe fundul cratitei, iar untul ramane limpede.
Atunci, se ia de pe foc si se trece untul incins, limpede (fara vreun sediment de pe fund)
intr-un vas curat, in care se adauga si un bob de ceara de albine, de marimea unei alune
(se gaseste in piata, la apicultori), dupa care se amesteca bine. Atunci cand amestecul de
unt limpezit si ceara este omogen, se adauga doua-trei linguri de rasina de brad. Se
amesteca la foc mic, pana la omogenizarea completa, dupa care se lasa sa se raceasca
putin si se toarna intr-un borcan. Se pastreaza in frigider. Cu aceasta alifie se ung
locurile afectate, de doua-trei ori pe zi.

Afectiunile care raspund la tratamentul cu brad - Durerile de gat, amigdalitele,

faringitele, esofagitele - se mesteca si se suge o lingurita de rasina, lasand-o sa alunece
cat mai incet pe gat. Tratamentul se face de doua-trei ori pe zi. Se Redactia

Leacuri babesti
•Dureri de cap: - umblati desculti, dimineata, prin roua - aplicati pe frunte o felie de
lamaie, o jumatate de cireasa sau felii de cartofi cruzi - beti o cafea tare, cu o lingurita
de suc de lamaie.
•Insomnii: - mancati seara salata fiarta sau infuzie de salata - beti o cana de lapte
fierbinte cu miere - faceti o scurta baie fierbinte cu flori de tei - umpleti o fata de perna
cu musetel, ace de pin, levantica sau flori de fan si culcati-va noaptea cu capul pe ea
(sau puneti-o alaturi de perna).
•Reumatism: - purtati toata ziua in buzunar un cartof sau o ceapa - puneti o cataplasma
de urzici pe locul dureros. Pisca, dar trece. - puneti comprese cu foi de varza strivita -
faceti aplicatii fierbinti cu fiertura de tulpini uscate de rosii (adunate toamna, dupa
cules).
•Dureri de dinti - mestecati incet un cuisor aromat
•Constipatie - mancati pe stomacul gol coaja de portocala fiarta si apoi uscata - mergeti
zilnic, desculti, un sfert de ora pe pietre sau pamant rece.
•Arsuri solare - puneti comprese cu apa si otet - faceti o baie in care adaugati infuzie
de ceai negru
•Piscaturi de insecte: - urinati pe pamant si frecati piscatura cu tarana umezita
•Dureri de gat - faceti gargara cu suc fierbinte de lamaie
•Odihna - cand va intindeti ca sa va odihniti, ungeti-va talpile cu usturoi sau fixati-va
catei de usturoi intre degetele de la picioare.
 Page 950 of 1147

Alimente miracol

“Alimentele trebuie să ne fie medicamente,

iar medicamente trebuie să ne fie alimentele.” - Hypocrate

Există unele alimente deosebit de importante pentru o dietă sănătoasă, chiar

miraculoase datorită efectelor terapeutice, echilibrante, vitalizante, purificatoare şi de
prelungire a vieţii. Acestea îşi datorează numeroasele calităţi bogăţiei în vitamine
naturale (dintre care unele sunt puternici antioxidanţi: vitamina C, vitamina E şi
betacarotenul), în acizi aminaţi rari, în săruri minerale, în oligoelemente indispensabile.
În plus, ele aduc în fiinţă o cantitate foarte mare de prana (energia subtilă ce
impregnează întregul macrocosmos). Astfel de alimente sunt: polenul, mierea de albine,
grâul, drojdia de bere, iaurtul, pătrunjelul. Le prezentăm în continuare, alături de câteva
reţete utilizate în alimentaţia lacto-vegetariană, de unele remedii folosite de medicina
tradiţională, precum şi de unele sfaturi pentru o stare de sănătate perfectă, longevitate şi
vitalitate.

Polenul

Polenul reprezintă un aliment “miracol” prin excelenţă. Asociat cu puţină miere, el

asigură creşterea organismului. Un grup de cercetători ruşi au identificat nu mai puţin
de 27 de elemente în compoziţia sa. Analiza biochimică arată că în conţinutul său se
găsesc proteine, zaharuri, substanţe minerale, oligoelemente, toate vitaminele şi, în plus,
fermenţi biochimici, hormoni, factori de creştere, pigmenţi. Aliment echilibrant,
dinamizator şi revitalizant, el redă în numai câteva zile vigoarea şi bucuria persoanelor
deprimate, obosite şi surmenate. Uşor laxativ, el dezintoxică organismul, iar consumul
său sistematic permite să se evite îmbătrânirea prematură. Polenul provoacă, de
asemenea, o creştere rapidă a cantităţii de hemoglobină din sânge. Examenele de
laborator au permis să se constate că în anemii, numărul globulelor roşii creşte cu
aproximativ 500.000/mm3 de sânge, după absorbţia timp de o lună a unei linguriţe de
polen zilnic. La convalescenţi şi bătrâni, polenul determină o creştere în greutate.
Această acţiune este însoţită de un efect energizant.

Raţia cotidiană normală de polen este de la o jumătate de linguriţă la o linguriţă. Se va

diminua doza dacă ea produce un efect laxativ prea accentuat; ea va fi mărită, însă, în
caz de oboseală accentuată, slăbire, creştere dificilă, anemie. Se indică să se consume cu
regularitate, mai ales de către cei care au împlinit deja 60 de ani. Este posibil ca unii,
ţinând o astfel de cură de polen, să resimtă unele dureri, ca nişte spasme sau crampe în
zona abdominală, aspect ce indică acţiunea puternic energizantă, de tonifiere şi
purificare a polenului ingerat, aspecte cu care organismul nu era obişnuit anterior.
Totuşi, după un anumit timp în care s-a preseverat cu “stoicism” în menţinerea curei,
durerile vor dispărea treptat până la eliminarea completă şi înlocuirea lor cu stări
euforice, de bună dispoziţie şi încredere. Acesta va fi un semnal edificator al acţiunii
pline de eficienţă a polenului.

Efectele maxime se obţin atunci cînd polenul este luat dimineaţa, după toaleta obişnuită,
 Page 951 of 1147

pe stomacul gol. El trebuie ţinut în gură şi mestecat îndelung, chiar dacă se va topi
repede. În acest fel, pe lângă o excelentă asimilare în organism, el va ajuta la igiena şi
sănătatea cavităţii bucale. După ce a fost luată întreaga cantitate de polen, timp de 30
minute, nu trebuie să se mănânce şi nici să se bea ceva. Este recomandat în toate bolile,
cu excepţia dibetului şi este un bun adjuvant în terapia cancerului. Luându-l în mod
regulat şi respectând aceste sugestii, polenul se va dovedi un adevărat panaceu,
îmbunătăţindu-ne starea de sănătate; consumul acestuia are efecte cumulative în timp.

Mierea de albine

Aliment esenţial în dieta naturistă, mierea naturală de albine este un produs de origine
animală şi vegetală, uşor de digerat şi asimilat, cu o enormă valoare nutritivă, calităţi pe
care nu le pierde în timp. Este fabricată de albine din nectarul florilor care, printr-o
prelucrare specială în interiorul organismului albinelor, este îmbogăţită cu substanţe
proprii şi depozitată apoi în celulele fagurilor. Adevărat concentrat de lumină solară,
despre mierea naturală se spune în mod semnificativ că era folosită frecvent chiar şi de
zeii din Olimp.

Mierea conţine o gamă largă de zaharuri asimilabile aproape instantaneu de către

organismul uman (dextroză, levuloză, zaharoză, etc.), diverse enzime, aminoacizi, unii
factori antibiotici (cum ar fi inhibina), minerale în formă naturală uşor de asimilat (fier,
cupru, mangan, siliciu, clor, calciu, potasiu, sodiu, fosfor, etc.), precum şi o varietate de
vitamine (C, K, PP, H şi unele vitamine din grupul B) pentru care mierea este (spre
deosebire de vegetale) un excelent mediu de conservare. Cele mai importante calităţi îi
sunt conferite mierii de complexul biologic al oligoelementelor pe care le conţine şi
care acţionează în cele mai diferite părţi ale organismului. Acestea, alături de conţinutul
în vitamine, fac din miere un aliment indispensabil, un adevărat medicament, cu largi
perspective de utilizare terapeutică.

Avantajele pe care le are mierea faţă de alte zaharuri nu sunt nici acestea de neglijat.
Mierea nu este absolut deloc iritantă pentru mucoasa aparatului digestiv, dimpotrivă,
este chiar eficientă în unele afecţiuni ale tubului digestiv. Ea este pe primul loc din
punctul de vedere al asimilării aproape imediate şi fără efort în organism, astfel încât
poate fi folosită în toate cazurile în care organismul are nevoie de un aport energetic
imediat. Dintre toate zaharurile, mierea este cel mai bine suportată de către rinichi. Este
un bun calmant, liniştind în mod natural şi fără efecte secundare negative organismul.
Este un aliment prin excelenţă igienic, relativ uşor de procurat şi chiar ieftin ţinând cont
de economiile pe care, prin intermediul ei, le facem nemaiavând nevoie de
medicamente.

Dintre multiplele binefaceri ale mierii de albine menţionăm: mierea hrăneşte inima
asigurând constanţa conţinutului de zaharuri din sânge; este un aliment ideal pentru
copii (e un bun îndulcitor, le furnizează mineralele de care au nevoie pentru creştere, are
o acţiune uşor laxativă şi antiseptică, poate fi folosită ca înlocuitor al edulcoranţilor în
alăptarea artificială a sugarilor, favorizează funcţionarea căilor digestive şi erupţia
dentară, este un remediu eficace contra enurezisului – adică urinarea involuntară în pat
 Page 952 of 1147

în timpul nopţii, are o acţiune calmantă binefăcătoare şi este spontan foarte plăcută de
copii); este un aliment cu efecte hotărâtoare în timpul sarcinii; un bun tratament pentru
combaterea cârceilor - două linguriţe de miere la fiecare masă timp de o săptămână;
poate fi folosită cu succes în vindecarea plăgilor şi arsurilor; este de un mare ajutor
pentru convalescenţi; are efecte de prelungire a vieţii; are posibilităţi de utilizare
cosmetică; poate fi folosită aât în curele de îngrăşare, cât şi în cele de slăbire; este o
sursă de energie şi recuperare a forţelor pentru sportivi.

Mierea poate fi consumată cel mai bine singură sau în combinaţie cu alte alimente, cu
condiţia să nu fie prea calde (peste 37ºC îşi pierde calităţile). Mierea polifloră este
indicată în consumul general, iar cea monofloră, în funcţie de provenienţa ei, are calităţi
terapeutice diverse, “moştenind” proprietăţile alimentare şi curative ale plantelor din
care este obţinută.

Hidromelul. O băutură tonică şi revigorantă se poate obţine amestecând 1 litru de apă cu

100 g miere şi lăsând-o la fermentat 1-2 zile într-un loc cald, până capătă un gust
acrişor. Se consumă de preferinţă la distanţă în timp de mese, pentru a savura efectul
reîmprospătător.

Zahărul invertit. În cazul în care nu avem mereu miere la dispoziţie sau ne este dificilă
procurarea acesteia, putem recurge, pentru a evita multiplele efecte nocive pe care le
declanşează în corp consumul de zahăr, la aşa-zisul zahăr invertit. Iată şi reţeta: 1 kg de
zahăr, 450ml de apă, o linguriţă rasă de acid citric (suc de lămâie) sau acid tartric (sare
de lămâie); toate acestea se fierb timp de 10 minute. Se colectează mereu spuma cu o
lingură de lemn. Se obţine astfel un amestec de două monozaharide - glucoză şi
fructoză, cu putere de îndulcire dublă faţă de zahăr. Prin faptul că zahărul invertit
conţine acid citric, previne anumite maladii. Se ştie de asemenea că acidul citric
sporeşte asimilarea calciului în intestine, contribuie la combaterea şi vindecarea
rahitismului, previne formarea calculilor renali, dizolvă uraţii (sărurile acidului uric) şi
are certe proprietăţi antiinfecţioase.

* Pe de altă parte, iată care sunt doar câteva dintre efectele consumului de zahăr alb:
Este considerat ca fiind unul dintre cele mai dure droguri, numit “moartea albă”. După
carne, ocupă primul loc în scurtarea vieţii. Deşi este de natură organică, prin rafinare îşi
pierde constituenţii naturali. Pentru a putea fi apoi metabolizat este invertit de către
organism, proces pentru care fură din rezervele acestuia respectivii constituenţi naturali
pe care i-a pierdut prin rafinare (calciu, magneziu, crom, vitamina B1, enzime). Aceasta
duce la hipoglicemie, scăderea imunităţii, carenţă de magneziu (una dintre marile cauze
ale instalării cancerului), slăbirea pancreasului (care îşi epuizează rezervele de fabricare
a insulinei, ceea ce duce în scurt timp la îmbolnăvirea de diabet), fragilizarea sistemului
osos şi a dentiţiei (organismul îşi mobilizează resursele de calciu pentru neutralizarea
zahărului), micşorarea aportului de crom în organism (conduce la infarct miocardic),
neutralizarea vitaminei B1 (boli ale sistemului nervos, tulburări de memorie, palpitaţii,
ameţeli, ulcere ale stomacului şi ale gambei, degerături, boli de circulaţie). Faptul că
este eliminat de organism constituie cea mai bună dovadă că, pentru corp, el este o
otravă.
 Page 953 of 1147

Preparate din grâu

Germenii de grâu conţin substanţele cele mai preţioase şi cele mai vitaminizante ale
bobului de grâu, care sunt: compuşi cu fosfor uşor asimilabili, săruri minerale
abundente, reprezentate în special de săruri de fier şi de magneziu. De asemenea, grâul
include proteine complete care conţin – în proporţii echilibrate – toţi acizii aminaţi
(aminoacizii) indispensabili vieţii, oligoelemente (precum zinc, cupru, mangan) şi
foarte multe vitamine, în special vitaminele A, B1, B2, C, E, PP. Dată fiind compoziţia
lor, germenii de grâu constituie una dintre cele mai bune surse naturale de fier, de
mangan şi de magneziu, de proteine rare şi de vitamine din complexul B şi vitamina E.

Consumul germenilor de grâu este recomandat în special în surmenaje de orice fel, în

anemii, în stări depresive, în convalescenţă, graviditate şi lactaţie. Germenii de grâu
reprezintă un aliment echilibrant, favorizează digestia, reglează funcţiile intestinale şi
acţionează ca tonic al sistemului nervos şi al nutriţiei.

Prin ”germeni de grâu” se înţelege stadiul corespunzător primei faze de încolţire a

boabelor de grâu, când la acestea apare un mic mugure. Când mugurele creşte peste 1
mm, se trece la stadiul de grâu încolţit. Singura contraindicaţie pentru utilizarea
germenilor de grâu este hipertensiunea arterială.

Adulţii pot consuma 2-3 linguri de germeni de grâu pe zi, la desert, porţionate câte o
lingură la fiecare masă. Copiii pot consuma între o linguriţă şi 4 linguriţe de germeni de
grâu pe zi, doza de creştere fiind de 1 linguriţă pentru 3 ani de vârstă. Sugarilor de la 6
luni la 1 an li se administrează 1 linguriţă împărţită în 2 sau 3 doze. În funcţie de starea
fiziologică a fiecărei persoane, aceste doze pot fi mărite.

Grâul încolţit: proprietăţile tonice şi vitalizante ale germenilor de grâu sunt mult
amplificate în cazul grâului încolţit, deoarece germinarea măreşte foarte mult puterile
vitaminizante ale seminţelor. Cei reumatici, bolnavi de de gută sau artrită, chiar cei
foarte afectaţi şi care nu tolerează pâinea completă, nu vor simţi absolut nici un
incovenient consumând grâu încolţit.

Modul de preparare este deosebit de simplu: se aşează boabele de grâu într-o farfurie şi
apoi sunt acoperite cu apă pentru a li se asigura germinarea. Acest rezultat va fi atins
după 24 de ore vara şi 36 de ore iarna. Apoi boabele se vor spăla foarte bine în mai
multe ape, iar în zilele următoare ne vom limita doar la a umezi uşor toate boabele,
având însă grijă să nu se formeze un strat de lichid superficial. Aceasta ne va permite să
evităm un început de putrezire, care survine atunci când boabele sunt acoperite cu un
exces de apă.

Grâul încolţit se consumă la începutul mesei, în doze de o lingură pentru adulţi şi o

 Page 954 of 1147

linguriţă pentru tineri şi bătrâni. Înainte de a înghiţi grîul, trebuie ca boabele să fie
mestecate cât mai mult timp posibil, până ce ele capătă în gură un gust dulce. Pentru
bolnavi, copii şi sugari este recomandat un piure foarte fin, realizat prin sfărâmare, care
se amestecă apoi cu miere. Este recomandabil ca, înainte de a pune grâul la germinat,
să-l spălăm cât mai bine, deoarece adesea este tratat cu antiseptice şi insecticide.

Pâinea din grâu integral: se frământă 1 kg de făină de grâu integral, 1 linguriţă de

rădăcină de tătăneasă (fără coajă) dată prin răzătoare, apă călduţă şi sare. Se lasă la
crescut 20-30 de minute, apoi se formează chifle mici care se pun la cuptor în tava
tapetată cu făină. Se poate prepara şi fără tătăneasă, cu adaos de morcov ras şi făină de
hrişcă.

Drojdia de bere

Drojdia de bere reprezintă o combinaţie echilibrată de substanţe minerale pe cât de rare

pe atât de uşor asimilabile. Ea conţine: 50% proteine care sunt uşor digerabile, toţi
acizii aminaţi indispensabili vieţii, gluten şi peptide în cantitate foarte ridicată (benefici
în procesele de dezintoxicare şi de rezistenţă la infecţii), lecitine, 14 săruri minerale
esenţiale, oligoelemente, 17 vitamine, etc. 100 gr. de drojdie de bere furnizează de 10
ori mai multa vitamina B1 decât pâinea, de 5-10 ori mai mult acid pantotenic decât
cerealele, de 20 de ori mai mult acid folic decât tărâţele de grâu.

Există levuri (drojdii) înalte, de panificaţie, cu activitate optimă între 15-20 grade
celsius şi levuri joase, cu activitate optimă între 5-6 grade celsius, folosite la fabricarea
berii. Numai ultimele se folosesc în terapeutică sub numele de drojdie de bere.
Drojdia de bere e considerată un aliment miracol, mult mai eficient chiar decât grâul şi
germenii de grâu, mai ales că nici o altă hrană nu conţine într-o combinaţie atât de
perfectă şi într-o formă atât de uşor asimilabilă o gama largă de substanţe nutritive
importante prin care, în această direcţie, drojdia de bere depăşeşte cu mult în valoare
cerealele, fiind mult mai eficientă decât laptele.

Este foarte indicată în anemii, stări de oboseală, uşurând eliminarea de toxine şi deşeuri
metabolice. Prin conţinutul său ridicat de proteine şi prin natura acizilor aminaţi pe
care-i conţine, joacă un rol protector pentru ficat. Este indicată în avitaminoze B sau
complexe, afecţiuni neurologice sau neuromusculare, alcoolism, hepatite, ciroze,
afecţiuni renale, afecţiuni intestinale. Are acţiune inhibitoare asupra unor germeni
patogeni ca: stafilococ, streptococ, colibacil. Remediază rapid dezechilibrul florei
intestinale, mai ales cel rezultat în urma administrării de legume, fructe sau miere în
doze de o jumătate de linguriţă pentru copii şi o linguriţă pentru adulţi şi bătrâni;
Extern: sub formă de spălături (o linguriţă de drojdie dizolvată într-un litru de apă) în
gastroenterite acute infantile, enterite muco-membranoase, afecţiuni ale mucoasei
vaginale.

Pătrunjelul

Această plantă este extraordinar de bogată în elemente preţioase şi efecte terapeutice.

 Page 955 of 1147

Pătrunjelul conţine, pentru numai o sută de grame, circa 200 mg de vitamina C, pe când
lămâia – considerată foarte bogată în vitamina C – conţine numai 100 mg. În plus, el
mai conţine 60 mg de provitamina A (betacaroten), pe când morcovul conţine de la 2 la
14 mg. Prin aceasta el se constituie într-un foarte puternic antioxidant, vitamina C şi
betacarotenul fiind doi din cei trei antioxidanţi naturali pe care organismul are nevoie
să-i primească prin alimentaţie. Pătrunjelul mai conţine, de asemenea, 240 mg de calciu
şi 20 mg de fier la 100 mg.

El este un excelent antiseptic al sângelui, ca şi al intestinului, după unii terapeuţi fiind

un preventiv al cancerului. Pătrunjelul are un rol echilibrant prin conţinutul său de
calciu şi, în consecinţă, este foarte indicat în cazurile de rahitism şi tuberculoză.
Datorită conţinutului de fier, are efect antianemic şi este un excelent remediu în
afecţiunile oculare, datorate unor deficienţe de caroten. Pătrunjelul are, de asemenea,
efecte de întârziere a îmbătrânirii. Se indică să se presare (după ce în prealabil a fost
bine spălat) peste diferite feluri de mâncare; la nevoie poate fi consumat şi sub formă de
suc.

Iaurtul

Iaurtul este un aliment uşor asimilabil, fiind considerat un adjuvant digestiv foarte bun.
În plus, datorită acidului lactic şi bacteriilor pe care le conţine, el menţine existenţa unei
flore intestinale binefăcătoare. Binefacerea cea mai importantă a iaurtului constă în
faptul că el aduce organismului vitamina B şi săruri de calciu în proporţie ridicată.
Proprietăţile sale remarcabile sunt, fără îndoială, una din cauzele esenţiale ale vigorii şi
longevităţii popoarelor de păstori din Bulgaria şi Caucaz, care consumă din timpuri
imemoriale iaurt şi lapte bătut. Însă este bine să nu depăşim măsura, deoarece un exces
de acid lactic are, în timp, efect demineralizant. Un pahar de iaurt pe zi constituie o
doză convenabilă şi, în cazul unei cure, aceasta nu se va prelungi mai mult de 10-15 zile
pe lună.

Untul clarificat

Este un bun remediu pentru sistemul nervos şi pentru buna funcţionare a organismului.
Este una din substanţele onctuoase foarte preferate de organismul uman. Lubrefiază şi
întăreşte întregul organism. Modul în care se prepară untul clarificat este simplu:

Se pune untul alimentar la topit într-un vas emailat. Se lasă să fiarbă şi se colectează
mereu, cu o lingură de lemn, spuma formată. Se ţine pe foc mic, pentru a nu se arde,
până devine transparent ca uleiul. Imediat după limpezirea sa în totalitate, se ia repede
de pe foc, pentru a evita arderea sa. Se lasă să se răcească puţin, se strecoară prin tifon
dublu şi apoi se lasă să se solidifice. Din 4 pachete de unt alimentar se obţine
aproximativ un borcan de 400 g unt clarificat. Acest unt este mult mai hrănitor, este pur
(sattvic) şi se poate păstra oricât de mult timp fără să se altereze.
 Page 956 of 1147

Acest tip de unt mai poate fi folosit şi pentru îngrijirea pielii şi tratamente cosmetice, în
combinaţie cu diferite plante (muşeţel, lavandă, sânzâiene, etc.), în funcţie de
preferinţele şi nevoile proprii. Pentru aceasta se procedează în felul următor: imediat
după ce untul a fost luat de pe foc şi este încă lichid, se adaugă plantele dorite; se lasă
aşa 24 de ore, apoi se pune din nou la topit până devine lichid, se strecoară şi se lasă să
se solidifice.

Preparate din soia

Laptele de soia: se pun 500 g de soia într-un vas şi se adaugă apă cât să o acopere. Se
lasă la înmuiat 12 ore. Apoi se spală bine, se adaugă apă proaspătă şi se pune la fiert,
dar nu în vase de aluminiu. În timpul fierberii se schimbă apa de două ori. După ce a
fiert cel puţin 2 ore la foc mic, se strecoară şi se dă prin maşina de tocat. Se pune într-un
sac de tifon, iar sacul se pune într-un vas mare în care se adaugă 2 l de apă călduţă. Se
frământă bine sacul cu soia de mai multe ori. Lichidul obţinut se pune într-un alt vas. Se
mai adaugă 2 l de apă călduţă şi se repetă procedeul. Apoi se amestecă lichidul rezultat
cu cel obţinut prima dată. Se fierbe 20 de minute amestecând continuu cu o lingură de
lemn. Se ia de pe foc şi se îndulceşte cu miere după gust. Se serveşte la fel ca laptele
obişnuit.

Untul de soia: se amestecă 250 ml de apă cu 2 linguri făină de soia într-un vas şi se
fierbe până se obţine o pastă. Se ia de pe foc şi se pune la răcit, apoi se adaugă ulei
foarte încet, amestecând continuu, ca pentru pregătirea unei maioneze.

În final, va prezentăm două remedii eficiente pentru prelungirea vieţii, bazate pe un alt
aliment miracol: usturoiul

Remediu siberian: 100 g usturoi şi 150 g ceapă se dau printr-o răzătoare fină, se adaugă
2 linguri oţet de mere şi se lasă la loc cald 24 ore. Se încălzesc puţin 350 g miere, se
amestecă cu usturoiul, ceapa şi oţetul, după care se lasă la “copt”, la loc cald, timp de 7
zile. Se strecoară apoi printr-o sită deasă. Amestecul se ia în doze de 4 linguriţe luate
una după alta, o dată pe zi. Tratamentul se continuă până la vindecare fără a se întrerupe
nici o zi, deoarece are efect cumulativ. Este indicat în cazuri de: senilitate, debilitate,
angină pectorală, deficienţe cronice ale aparatului respirator, lipsă de energie.

“Elixirul tinereţii”: 350 g de usturoi bine pisat se amestecă cu sucul de la 24 de lămâi

mari. Se lasă 24 de ore într-un borcan acoperit cu tifon. Se agită bine înainte de
întrebuinţare. Doza: o linguriţă seara, cu o jumătate de pahar de apă călduţă. Este
indicat pentru: oboseală cronică, lipsă de energie, obezitate, hipotensiune.

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Spanacul si salata verde

E primavara, iar pietele sunt frumos colorate si, in plus, parfumate de aroma
zarzavaturilor de sezon: spanac, urzici, leurda, untisor, salata verde, ridichi, ceapa
 Page 957 of 1147

si usturoi verde etc. Toate aceste legume, odata consumate, ajuta la intarirea
sistemului nostru de aparare, la curatirea organismului, in special a sangelui, de
toxine. Proprietati nutritive deosebite prezinta spanacul si salata verde.

Spanacul este o planta din familia amarantaceelor si a fost cultivata pentru prima
oara in Asia de sud-vest. Inca din copilarie, am fost probabil cu totii admiratori ai
lui Popeye marinarul si ne-am straduit sa mancam spanac doar ca sa fim la fel de
puternici ca el. Puterea acestui personaj venea din cantitatea mare de fier pe care
o contine spanacul.

Ca o paranteza, in anii '30 s-a publicat o statistica eronata privind alimentele cele
mai bogata in fier. Astfel, pentru spanac s-a raportat o cantitate de fier de 10 ori
mai mare decat in realitate. Acest lucru nu face insa spanacul mai putin valoros
din punct de vedere nutritiv. El contine asadar fier, calciu, clorofila, beta-caroten
(necesar pentru formarea vitaminei A), vitamina B6, vitamina C, sodiu si potasiu.

Sulful pe care-l contine spanacul ajuta la detoxifierea ficatului, iar vitamina A

ajuta la imbunatatirea vederii pe timp de noapte. Datorita continutului mare de
compusi flavonoizi(13), spanacul este un aliment anti-cancerigen. S-au produs
anumite extracte din spanac si, in urma studiilor clinice asupra acestora, s-a
constatat ca ele ajuta la inhibarea dezvoltarii celulelor canceroase de la nivelul
stomacului si al pielii.

Spanacul se poate consuma proaspat, sub forma de salata, sau fiert, ca sote.
Frunzele proaspete de spanac se pot mentine in frigider 7-8 zile, iar in congelator,
pana la 6 luni.

Salata verde sau laptuca este o planta care face parte din familia asteraceelor si a
fost cultivata cu mii de ani in urma in zona bazinului mediteranean, fiind prezenta
si in bucataria antica greaca sau egipteana. Exista mai multe soiuri de salata verde
si de multe ori e dificil sa-l alegi pe cel mai bun.

Ca regula generala, cu cat culoarea frunzelor este mai inchisa, cu atat salata
respectiva este mai bogata in fitoelemente. Din punct de vedere nutritiv, salata
verde este apreciata pentru continutul ei caloric foarte redus (90% apa), in plus
aduce un important aport de acid folic, vitamina C, beta-caroten, potasiu si o
substanta fitochimica numita lactucin, care are proprietati sedative.

Ca beneficii aduse sanatatii, salata verde promoveaza sanatatea hepatica, reduce

riscul de boli cardiace, cancer si combate insomnia. Salata verde poate fi
consumata sub forma proaspata (in cele mai multe cazuri, fiind si este cea mai
recomandata forma de consum) dar si gatita, sub forma de supa de salata verde
sau de sote preparat la cuptor.

In functie de soi, salata verde poate fi mentinuta proaspata in frigider intre 5 si 10

zile, timp in care exista riscul sa mai piarda din fitoelemente.
 Page 958 of 1147

Alimente miracol din dieta de vara

Intotdeauna inainte de vacanta la mare ne dorim sa fim mai usori si mai supli. Si
natura ne pune la dispozitie o sumedenie de bunatati care ne pot ajuta in acest
sens.

Vegetarianismul strict nu este nici pe departe o solutie pe termen lung, insa este
foarte utila si recomandata o marire a cantitatilor de fructe, legume, cereale
integrale si seminte consumate in aceasta perioada a anului. Iar prin combinarea
acestora cu alte principii nutritive importante, vom obtine si o fireasca scadere in
greutate.

Majoritatea alimentelor din plante sunt sarace in calorii si in grasimi, nu au

colesterol si asigura in acelasi timp o hranire completa a organismului.
Consumate proaspete si integrale, acestea nu vor fi surse de ingredienti nocivi,
specifici procesarii alimentelor.

Este important asadar sa consumam o mare diversitate de legume si fructe

colorate pentru a putea beneficia la maxim de efectele lor asupra sanatatii. Asta
pentru ca ele contin diverse substante fitochimice care se combina si se
completeaza reciproc in lupta pentru mentinerea starii de sanatate. Este posibil,
de exemplu, ca substantele chimice din grapefruitul roz consumat la micul dejun,
sa ne protejeze mai bine atunci cand se combina cu avocado-ul din salata de la
pranz.

Conform studiilor clinice, alimentele descrise in continuare contin substante

fitochimice care se dovedesc a fi alegeri excelente din punct de vedere
nutritional. Este recomandat asadar sa se consume cat mai des din urmatoarele
alimente:

Broccoli si varza

Isotiocianatii din aceste legume crucifere stimuleaza functiile ficatului si-l ajuta
sa descompuna pesticidele si alte substante carcinogene. Aceste fitochimicale
reduc riscul in cazul persoanelor susceptibile de cancer de colon.

Morcovi si mango

Alfa si beta carotenii continuti de aceste legume si fructe portocalii joaca un rol
foarte important in prevenirea cancerului, mai ales al celui de plaman, esofag si
stomac.

Citrice, mere, rosii

 Page 959 of 1147

Diversii compusi flavonoizi, care se gasesc in aceste fructe si legume, joaca de

asemenea un rol important de antioxidanti si luptatori eficienti impotriva
cancerului.

Usturoiul si ceapa

Aceasta categorie de legume este bogata in alilsulfide, care ajuta la scaderea

tensiunii arteriale ridicate, au actiune antibiotica si preven unele forme de cancer
ale stomacului si tractului digestiv.

Grapefruit roz, ardei rosii si tomate

Substanta fitochimica numita licopen este de fapt prezenta in cantitati mai mari in
aceste alimente chiar si dupa gatit, ceea ce face ca pasta de tomate sau sucul de
rosii ca fie cele mai bune surse de licopen (licopenul are efecte pozitive in
profilaxia si tratamentul cancerului de plaman si de prostata).

Struguri rosii, capsuni si afine

Antocianinele din pigmentul natural, care dau culoarea acestor fructe, pot ajuta la
prevenirea bolilor cardiovasculare, prin prevenirea formarii trombilor vasculari.
Antocianinele par sa ajute de asemenea si la oprirea dezvoltarii formatiunilor
maligne.

Asadar prin simpla savurare a acestor "alimente-medicament" avem toate sansele

sa obtinem o forma excelenta, o silueta superba si mai ales pregatita pentru plaja.

MANCAREA PREFERATA
salata verde(laptiuca)se taie salata,se adauga ulei de masline,cateva picaturi de
otet de struguri negri si miere de albine dupa gust. 750 g.o portie se mananca cu o
felie de paine itegrala,pofta mare!

APILARNILUL

Apilarnilul este un produs apicol biologic activ obtinut pe baza produselor din stup,
vitalizant, biotrofic, tonifiant si psihotonic, potenteaza factorii naturali de aparare a
organismului, a sistemului imunitar ( in literatura de specialitate este mentionat ca fiind
posibil a avea efecte bune in cancer si SIDA).
Este un bun reglator al metabolismului corpului uman.
Datorita continutului relativ mare in testosteron, se recomanda sportivilor
si persoanelor care depun un efort fizic mare.

Apilarnilul are consistenta si culoarea iaurtului. Este perisabil, de aceea

se pastreaza numai congelat. La decongelare, se amesteca imediat in
 Page 960 of 1147

miere, in proportie variabila. Cu cat concentratia este mai mare, cu atat

timpul de pastrare este mai scurt. Recomandam o concentratie de
1/10 (50g apilarnil la 500g miere). Se pastreaza in frigider.

ARTRITA

Introducere
Ayurveda sau medicina tradiţională indiană, se poate înţelege cel mai bine prin teoria
doshelor. Dupa cum ne spun vechii indieni, oamenii au proporţii diferite din cele 3
doshas( vata, pitta şi kapha) sau cele 3 energii biologice care coexistă în toate
organismele vii.
Dezechilibrul acestor doshe cauzează bolile, pentru că vata, pitta şi kapha sunt “stâlpii
de rezistenţă” ai trupului. În consecinţă, toate aspectele legate de dietă, diagnostic,
tratament, şi exerciţii fizice recomandate, sunt explicate de către medicii ayurveda
făcându-se referire directă la cele trei doshas.

Despre artrită
Artrita este cauzată de excesul de ama (toxinele acumulate în organism prin asimilarea
incompletă a alimentelor) şi deficitul de agni (focul digestiv). Acest dezechilibru
conduce la o digestie proastă şi la slăbirea funcţiilor colonului, având ca urmare
încărcarea organismului cu compuşi toxici. Durerile apar în momentul agravării doshei
vata când se declanşează şi criza artritică. Tratamentul ayurvedic indicat în aceste cazuri
urmăreşte stimularea agni, eliminarea ama şi ,bineînţeles, echilibrarea doshei vata.

Dieta recomandată în artrite

- perioade de post, în care se consumă o cană de apă călduţă cu 2 linguriţe de lămâie şi
o linguriţă de miere, de 2 ori pe zi, dimineaţa şi seara.
- regimuri de detoxifiere cu durata de 3 - 5 zile cu: legume, salată verde cu lămâie,
fructe proaspete (mere, portocale, struguri, papaya), sucuri naturale combinate de
morcov, sfeclă, castravete. Cura se ţine până la apariţia semnelor de revigorare ale
focului digestive, care sunt: creşterea apetitului, senzaţie de uşurare a întregului
organism, limba curată, fără sedimente.
- o alimentaţie pe bază de mâncăruri uşor digerabile, care nu produc stări de balonare,
indigestie.
- aport crescut de vitamina C (din sucuri de portocale, de lămâi verzi) care ameliorează
durerile articulare.
- introducerea în alimentaţie (dar şi de uz extern) a unor plante precum : mentă,
genţiană, eucalipt, filodendron, aloe, anumite tipuri de răşini, ginseng siberian, mirt,
yucca.
- utilizarea cât mai frecventă a următoarelor condimente: chimen, coriandru, ghimbir,
usturoi, fenicul, turmeric (curcuma).

Alte recomandări terapeutice

- efectuarea de clisme şi alte metode de curăţare ale colonului.
 Page 961 of 1147

- terapie cu cristale care au proprietăţi “calde”, cum sunt rubinul şi granatele.

- aplicarea locală de uleiuri esenţiale, masaj cu ulei de susan sau de muştar,saună sau
aburi.

De evitat
- alimente iuţi, prăjite, dulciuri, legume de tip varză, conopidă, broccoli, spanac, cartofi.
- băuturi precum: ceai, cafea, alcool, iaurt.
- fumatul în exces.
- somnul în timpul zilei şi culcatul la ore târzii,tensiunea nervoasă, stress-ul, anxietatea.

Remedii ayurvedice pentru artrite: Boswellia serrata

Boswellia serrata este un arbust răspândit pe continentul asiatic, fiind cunoscut sub
numele de Olibanum Indian. Prin incizii în scoarţa acestui arbust, se obţine o răşină
(oleo-gumo-rezină) care are ca principii active acidul boswellic - un amestec de
compuşi cu acţiune antiinflamatoare şi uleiuri esenţiale.
Studiile şi testele recent efectuate au demonstrat că extractul de Boswellia prezintă o
importantă acţiune antiinflamatoare şi analgezică. Spre deosebire de antiinflamatoarele
nesteroidiene de sinteză (despre care se ştie că administrate intern pe termen lung
favorizează dezvoltarea ulcerelor gastro-duodenale şi accelerează degenerarea
articulaţiei în prezenţa unei artrite), acidul boswellic protejează articulaţiile şi nu are
efecte pro-ulcerigene.

Pe baza acţiunilor farmacologice sus-amintite, extractul de Boswellia poate fi util ca

adjuvant în:
- afecţiuni ale articulaţiilor (diferite tipuri de artroze)
- boli inflamatorii ale intestinului gros (boala Crohn, colite ulcerative)
- dureri articulare (altele decât cele reumatice) şi musculare
- astm bronşic.

ARTRITA: apare la persoanele care nu sunt iubite. Spirit prea critic şi rigiditate
provenită din mental. Nu încerca să-i schimbi pe ceilalţi, acceptă-i pe ceilalţi aşa cum
sunt.
Dacă artrita e prezentă la nivelul mâinilor, braţelor, picioarelor şi şoldurilor eşti
încredinţat că oamenii se folosesc de tine. În realitate nu exprimi ceea ce vrei. Acceptă
întotdeauna să te sacrifici pentru ceilalţi şi apoi să începi să-i critici. Corpul tău îţi spune
că e vremea să te afirmi prin tine însuţi.
ARTEROSCLEROZA: rezistenţă, tensiuni, refuzul de a vedea binele.

Artrita (vezi încheieturi)

Te simţi neiubit. Criticim. Resentiment.
Sunt iubire. Aleg acum să mă iubesc şi să mă aprob. Ii văd pe cei din jur cu dragoste.

-degete artritice
 Page 962 of 1147

Dorinţa de a pedepsi. Dai vina pe alţii. Te simţi victimizat.

Văd totul cu dragoste şi înţelegere. Îmi pun toate experienţele vieţii în lumina dragostei.

Artrită reumatoidă
Critică ascuţită la adresa autorităţilor. Te simţi oprimat.
Sunt propria mea autoritate. Mă iubesc şi mă aprob. Viaţa este bună.

Incheietura mâinii
Reprezintă mişcare şi uşurinţă.
Trec prin toate experienţele de viaţă cu înţelepciune, cu dragoste şi cu uşurinţă.
Incheieturile (artrita, coate, genunchi, umeri)
Reprezintă schimbări de direcţie în viaţă şi uşurinţa cu care se fac aceste schimbări.
Alunec uşor cu schimbarea. Viaţa mea este îndrumată în mod Divin şi merg întotdeauna
către cea mai bună direcţie.

Incheieturi scrântite
(entorse) Mânie şi împotrivire. Nu vrei să te mişti într-o singură direcţie în viaţă. Am
încredere că procesul vieţii mă duce întotdeauna spre binele meu cel mai înalt. Sunt
împăcat.

Inţepeneală
Gândire rigidă, înţepenită.
Sunt suficient de ocrotit, ca să-mi permit să am o minte flexibilă.

VINDECAREA PRIN GANDIRE

Datorez imensa recunostiinta celui ce a fost Valeriu Popa, Om ce a reprezentat
pentru mine mai mult decat un mentor care, cu ajutorul prieteniei sale iubitoare, mi-
a purtat de grija permanent si continua sa o faca din lumea de dincolo de stele.
Adesea ne spunea: “Tineti minte! Tot ceea ce facem, de la gand, privire, gest, vorba,
fapta, se inregistreaza undeva, in finitul care ne inconjoara si cand plecam din viata
ne intalnim cu noi, fiind direct raspunzatori pentru tot ceea ce am facut”.
Fiecare dintre noi este stapan pe gandurile sale. Acest lucru reprezinta puterea
miraculoasa prin care toate lucrurile devin posibile. Emitem negativ, atragem
dezechilibre energetice si deci, boala; emitem ganduri pozitive, primim starea de
bine si de sanatate. Trebuie sa invatam sa detinem controlul absolut asupra
mecanismului nostru de gandire, supraveghindu-l in permanenta.
Marea putere a gandului ne poate vindeca bolile si astfel, ne face fericiti din nou,
plini de viata si de forta. Puterea vindecatoare infinita isi are radacinile in
subconstientul nostru, al oamenilor. Schimbandu-ne radical modul de a gandi ne
vom influenta benefic drumul vietii.
Gandurile noastre sunt active si constituie semintele pe care le-am plantat.
Subconstientul nu este interesat daca gandurile noastre sunt bune sau rele, ci pur si
simplu raspunde in deplina conformitate cu natura acestor ganduri. El nu ne va
 Page 963 of 1147

contrazice niciodata, ci va accepta mereu ceea ce afirmam in mod constient. Prin

urmare, trebuie sa fim decisi sa alegem viata, sanatatea si iubirea. Renuntand la
vechile tipare inradacinate in subconstient, vom castiga o viata sanatoasa.

Gandul este viata. Gandurile noastre creeaza mediul inconjurator si lumea noastra.
Daca avem ganduri sanatoase, ne putem pastra sanatatea. Daca intretinem ganduri
de boala, nu vom avea niciodata o sanatate buna si nici frumusete si armonie. Nu
trebuie sa uitam: corpul este produsul mintii si mintea noastra il controleaza. Daca
ne mentinem pe pozitia gandurilor viguroase, la fel ne va fi corpul. Gandurile de
iubire, pace, multumire, puritate, perfectiune promoveaza o sanatate radioasa.
Corpul este asociat mintii. Daca ne doare dintele sau stomacul, mintea este imediat
afectata.
A inceta sa gandim corect, inseamna a fi perturbati. Daca exista o stare depresiva in
minte, nici corpul nu poate functiona corect. Sanatatea mentala este mai importanta
decat cea fizica. Daca mintea este sanatoasa, corpul va fi sanatos. Daca mintea emite
ganduri pure, bolile vor parasi corpul.
Fiecare gand, cuvant sau emotie provoaca o vibratie in fiecare celula a corpului si
lasa acolo o impresie adanca. Tebuie sa invatam sa inlocuim gandul nociv cu
ganduri bune. De exemplu: gandul de curaj va servi imediat drept antidot puternic
contra urmarilor gandului de frica.
Este foarte important de stiut ca fiecare celula a corpului creste, sufera, primeste un
impuls de viata sau de moarte la fiecare gand care ne trece prin minte.
Intoxicarea corpului fizic nu este doar consecinta unei alimentatii dezechilibrate,
cum se crede, ci si rezultatul unor factori emotionali. Supararea, furia, nemultumirea
modifica functionarea corecta a bilei, a ficatului si inflameaza mucoasa intestinului
subtire. Teama transforma mucoasa intestinului gros. Drept urmare, abdomenul se
baloneaza aparand disconfortul fizic, insomniile, derglarile metabolice. Toate aceste
modificari determina o reactie imunitara anormala.
Gandurile negre sunt direct raspunzatoare de “otravurile” din mental, apoi se
rasfrang asupra corpului fizic. Asa iau nastere bolile. Sentimentele negative
reprezinta otrava si stres pentru intregul organism.
Furia, mania, razbunarea, duc la dereglarea echilibrului acido- bazic. Asadar,
tensiunea nervoasa blocheaza intestinele, facandu-le inactive. Daca omul continua
sa fie nervos, incarcatura emotionala devine cronica, iar dezechilibrele nutritionale
specifice devin mai pronuntate. Sodiul si apa sunt retinute in organism, in timp ce
potasiul, vitamina C, magneziul si vitamina B sunt epuizate.
Ce-i foarte trist, este faptul ca ne sinucidem lent, dar sigur, neglijand anumite semne
particulare de incetinire a functiilor unor organe, aparand astfel: indigestia, colita,
constipatia, circulatia sanguina deficitara, etc. Pe fondul acestor dereglari, stresul,
furia, teama, nervozitatea, nemultumirea, nelinistea accentueaza starea de boala si
de imbatranire prematura.
 Page 964 of 1147

Cand gandirea se purifica, afirmand binele, nu se produc asemenea blocaje. Imediat

ce ne cream imaginea noului mod de viata si de gandire in minte si inima, inseamna
ca dorim o schimbare interioara. In functie de cum gandim, declansam in propriul
organism reactii si mecanisme ale caror urmari le vom suporta.
Una din legile Divine la care este supus omul este legea cauzei si a efectului, care
este cunoscuta si sub numele de Legea Karmei. La fel cum actioneaza in planul
fizic, Legea Karmei actioneaza si in planul mental si in cel spiritual.Deci, bolile au
cauze fizice, mentale si spirituale (cauzele spirituale ale bolilor vor fi tratate intr-o
aparitie viitoare). Omul, ca sa-si ia toate examenele din scoala vietii, trebuie sa
coreleze vindecarea fizica cu cea mentala si cea spirituala. Nu intotdeauna toate
examenele vietii sunt trecute, si pentru asta revenim la viata intr-o noua incarnare.
Numai astfel progresam si ne inaltam spiritual, pentru ca totul este evolutie.
Deci, orice boala are si o cauza mentala.Gandurile rele, grijile, fricile, toate rautatile
si negativitatile noastre produc boli in planul mental, care, in timp se manifesta in
plan fizic.De aceea, pentru a trata o boala, este necesar sa-i cunoastem originea,
cauza. Degeaba vom trata cu medicamente o boala care isi are originea in planul
mental. Cel mai bun medicament este sa-l facem pe pacient sa inteleaga
mecanismele imbolnavirii si vindecarii.Cand va intelege acest lucru, prin
programare mentala pozitiva el se va putea vindeca singur, daca nu cumva boala are
si o cauza spirituala. Atunci, programarea pozitiva are efect diminuat. Bolnavul
suporta astfel consecintele faptelor sale. Se poate vindeca numai prin suferinta,
rugaciune, smerenie si bunavointa divina sau va duce cu el mai departe aceeasi
problema in viata viitoare, pentru ca nu intotdeauna terminam de achitat toate
datoriile intr-o singura incarnare; in functie de cate greseli avem de indreptat, ne
putem intinde aceasta actiune chiar pe parcursul mai multor vieti viitoare.
Cand vom reusi sa intram in atmosfera mentala pozitiva, tiparele vechii gandiri se
vor aranja, iar structura moleculara a organismului se va modifica, conform noii
stari, in consecinta. Factorul hotarator in vindecare este perceptia individuala
reflectata in gandurile pozitive.
Miracolul vindecarii sta in gandurile noastre despre sanatate.
In acest capitol veti gasi cauzele mentale ale bolilor si noul model de gandire pentru
fiecare boala in parte de care are nevoie subconstientul pentru a instala in el noul
mesaj utilizat pentru anihilarea programarii negative si instalarea sanatatii. Perioada
de a capta si instala mesajul este de 21 de zile.
Nu trisati si nu incercati sa pacaliti o lume perfecta ca cea a subconstientului. Cititi-i
mesajul de la “noul model de gandire” timp de 21 de zile, de 3 ori pe zi, cate 10-15
minute. Evitati recitarea mecanica a formulelor. Ceea ce cititi, incercati sa traiti.
Puterea gandirii pozitive consta in repetitie, in insistenta de a emite aceleasi ganduri
bune si de a avea deplina incredere in aplicabilitatea lor.
Bolile vor fi date in ordine alfabetica si vom folosi urmatoarele prescurtari:
C.M.P. = cauza mentala a problemei
 Page 965 of 1147

N.M.G. = noul model de gandire

Artrita
C.M.P. : Te simti neiubit. Criticism. Resentimente.
N.M.G. : Eu sunt dragoste. Aleg acum sa ma iubesc si sa ma aprob. Ii privesc pe
ceilalti cu dragoste.
Artrita reumatoida
C.M.P. : Criticism profund al autoritatii. Se simte lasat deoparte.
N.M.G. : Sunt singura mea autoritate. Ma iubesc si ma aprob. Viata este buna.
Articulatii (afectiuni)
C.M.P. : Imposibilitatea de a schimba directia cu usurinta in viata.
N.M.G. : Eu curg cu usurinta odata cu schimbarea. Viata mea este ghidata Divin si
intotdeauna merg in aceeasi directie.

Articulatie pumn (afectiuni)

C.M.P. : Imposibitate de miscare cu usurinta in tot ceea ce faci.
N.M.G. : Ma descurc cu usurinta si bucurie in experientele mele de viata.
Inflamatii
C.M.P. : Frica. Vede rosu inaintea ochilor. Ganduri inflamate.
N.M.G. : Gandurile mele sunt echilibrate si linistite, curate si in pace.

APARATUL CIRCULATOR
(VASE DE SANGE, SANGE, INIMA, BOLI DE CIRCULATIE)

Arterita obliteranta
- Intr-un litru de apa rece se pun la macerat 8 capatani de usturoi pisat. Dupa 2
ore, se poate consuma.
Se iau zilnic 7-10 linguri de macerat. Se strecoara cat se bea o data.
- Se pun la macerat in 750 ml alcool de 38-40 grade urmatoarele plante: 10 gr.
aloe, 5 gr. rasina de brad, 2 gr. sofran, 10 gr. flori de salcam, 10 gr. foi de
 Page 966 of 1147

dafin, 10 gr. troscot, 10 gr. gentiana, 10 gr. frunze de frasin, 4 gr. fenicul, 5 gr.
radacina de scaiete, 10 gr. angelica, 10 gr. boabe pisate de ienupar.
Sticla se pune aproape de o sursa de caldura, timp de 14 zile si se agita zilnic.
Se strecoara prin tifon dublu si solutia se pune in sticlute mici, de culoare
inchisa.
Se ia cate o lingurita in jumatate de pahar cu apa, inainte de mesele principale
(de 3-4 ori pe zi) cu 20 de minute.
Se tine regim lacto-vegetarian.
Se beau 2 litri de ceai/zi (salvie+coada-calului).

Boli de inima, insuficienta cardiaca

Se foloseste tinctura din fasole verde.
Se lasa la macerat timp de 7 zile: 20 gr pastai uscate si maruntite in 100 ml
alcool de 38-40o. Se iau cate 100 picaturi de tinctura, diluate intr-un pahar cu
apa, de 4 ori pe zi.

Circulatie deficitara a sangelui

Dimineata, pe stomacul gol, se beau 200 ml de suc, pe zi, din care: 100 ml suc
de mere si 100 ml suc de pere, timp de 45 zile.

Imbunatatirea circulatiei sanguine

Se utilizeaza sucul rezultat din 2 morcovi, 2 catei de usturoi si o radacina de
patrunjel, in fiecare dimineata, pe stomacul gol, timp de 10 zile.

Hipertensiune arteriala
Se face un amestec din: 2 cesti apa, 16 catei de usturoi taiati marunt, 2 linguri
de otet de mere si 3 linguri de miere. Se fierbe totul la foc mic, 1/2 ora.
Se iau cate 3 linguri , de 3 ori pe zi, inainte de masa.

Hipertensiune, dizenterie
150 gr. boabe de paducel se pun de seara pana dimineata in 600 ml apa rece.
Se fierb 3 minute inainte de consumare, se strecoara si se bea cald.
Tratamentul dureaza o luna.

Hipertensiune
 Se pune intr-un pahar o lingura de malai. Se toarna peste el apa fiarta pana
la umplerea paharului si se lasa astfel, de seara pana dimineata, cand se bea
aceasta apa, pe stomacul gol, avand grija sa nu se tulbure malaiul depus pe
fundul paharului.
 Page 967 of 1147

 Se fierb 10 minute, 150 gr. paducel boabe in 4 cani de apa. Se consuma

intreaga cantitate intr-o zi.
 In fiecare dimineata, pe stomacul gol, se inghite un catel de usturoi (nu se
mesteca), de marime medie cu putina apa.
 Se lasa la macerat, timp de 10 zile, 100 gr. praz tocat marunt intr-un litru
de vin alb, curat.
Se bea cate un paharel (50 ml) in fiecare dimineata, dupa micul dejun.
Acest vin este bun pentru toate bolile de inima.

Hipertensiune, ateroscleroza, obezitate

Se prepara un amestec din: 10 gr. usturoi, 20 gr. fructe de paducel, 20 gr.
radacina de valeriana, 20 gr. fructe de coacaz negru si 10 gr. de vasc, care se
macina foarte bine.
Se iau cate 5 gr/zi, sublingual, timp de 5 minute, apoi se inghit cu putin ceai.
Tratamentul se face 21 de zile, 10 zile pauza, dupa care se poate relua.

Hipotensiune
Se amesteca 350 gr de usturoi bine pisat cu sucul de la 24 de lamai, fara
seminte. Se lasa 24 de ore la macerat, intr-un borcan acoperit cu tifon.
Se pastreaza la rece si se agita bine inainte de fiecare intrebuintare.
Se ia cate o lingurita de macerat in jumatate de pahar cu apa, numai seara, cu
15 minute inainte de cina.
Tratamentul dureaza o luna, 10 zile pauza, dupa care se poate relua.

Probleme de circulatie (maini si picioare reci)

- bai fierbinti cu sare de mare iodata:
• pentru picioare: 5 litri de apa + 1 kg sare de mare iodata
• pentru maini: 2 litri de apa + 1/2 kg de sare de mare iodata
- bai locale cu extract de nalba – se lasa la macerat de dimineata pana seara
200 grame nalba in 3 litri de apa. Seara, se incalzeste si se sta 30 de minute in
apa.
- bai alternative in doua vase cu apa, unul incalzit la 20oC si celalalt la 45oC.
Se fac de 5-6 ori pe zi. Nu se iese in frig. Dupa iesirea din vase, se acopera
mainile si picioarele cu o panza de finet.
- cataplasme pe talpa piciorului cu radacina de ghimbir, in amestec cu faina de
mustar. Daca pielea este mai sensibila, locul se unge in prealabil, cu crema de
galbenele.
- cataplasme cu bitter suedez.
- cataplasme cu varza cruda si hrean ras.
- se beau zilnic 2-3 cani de ceai de paducel si talpa gastii, cu rol vasodilatator.
Dupa aceste bai si cataplasme, se imbraca gros si se merge la culcare.
 Page 968 of 1147

Tahicardie
Se toaca marunt 1/2 kg. lamai si se amesteca cu 1/2 kg miere si cu 21 samburi
(miez) de caisa pisati.
Se ia din acest amestec, dimineata si seara, cate o lingurita, pe stomacul gol.

Ulcer varicos
3 pumni de frunze de scaiete (Centaurea bendicta) se fierb intr-un litru de vin
rosu de tara, 15 minute, dupa care se adauga 250 gr. slanina (sau osanza) de
porc si se mai fierb 10 minute. Se strecoara fierbinte si se adauga putina faina
de grau, amestecand tot timpul cu o spatula, pana cand compozitia ajunge la
consistenta unui unguent. Aceasta, se pune peste ulcere, de 2 ori pe zi, cate 3-
4 ore.

Varice, circulatie periferica slaba, congestii pelviene sau prostatice, congestie

cerebrala, ateroscleroza
Se amesteca 600 ml suc de ceapa strecurat cu 300 gr. miere de albine. Se
pastreaza la frigider.
Se iau cate 50 gr., inainte sau in timpul meselor principale, timp de o luna cu
pauza o saptamana, apoi se poate relua.
Preparatul nu se tine mai mult de o saptamana la frigider sau 2 zile la
temperatura camerei, deoarece devine toxic si nu mai este recomandata
utilizarea lui.
Produsul este contraindicat celor care sufera de diabet, ulcer, gastrita.

Varice
- Se pun intr-un vas nuci verzi pana la jumatate, apoi se umple vasul cu ulei
de masline. Totul se lasa la macerat , la soare, 40 de zile.
- Se ung zonele cu varice cu acest ulei.
- Se aplica pe varice plaman de porc taiat in felii. Se face un pansament si se
pastreaza toata noaptea. Se repeta 10 seri la rand.

APARATUL DIGESTIV
(FICAT, VEZICA BILIARA, INTESTINE, STOMAC)

Afectiuni gastro-intestinale, disfunctii hepato-biliare, boli urinare, boli de inima,

tuberculoza, scorbut, constipatie.
 Page 969 of 1147

Se culeg muguri si lastari tineri de pin – o jumatate de galeata (intr-o galeata emailata
de 10 litri). Se adauga 3 crengute de brad lungi de o palma. Peste toate acestea se
toarna apa rece (de izvor sau de fantana).
Galeata se acopera cu un capac si se fierbe la foc mic timp de o ora si 40 minute. Se
lasa galeata acoperita pana a doua zi cand se fierbe din nou, la foc mic, timp de o ora
si 40 minute. Operatiunea se repeta identic si a treia zi.
Dupa ce se raceste preparatul, se strecoara si se toarna in sticle. Se pastreaza la
frigider.
Tratamentul se incepe obligatoriu cand luna este in descrestere.
Se bea cate un pahar, de 4 ori/zi, la 30 minute dupa masa. Pentru copii, doza este de 2
ori mai mica.
Cura se face 14 zile consecutiv cu pauza de 7 zile, dupa care se reia tratamentul. Se
continua pana la insanatosire.

Afectiuni ale intestinelor

30 gr. frunze uscate de pelin se pun la macerat 24 de ore in 60 ml alcool de 60o, dupa
care se adauga 100 ml de vin alb. Dupa 10 zile se strecoara si se beau cate 10 ml/zi,
dimineta pe stomacul gol.

Boli hepatice
Se pun la macerat timp de 8 zile: 500 gr. miere, 100 ml suc de lamaie, 500 ml ceai de
sunatoare si 500 ml ulei de masline presat la rece. Se agita sticla de 3 ori pe zi.
Se iau 100 ml amestec pe stomacul gol, dimineata, cu 30 minute inainte de micul
dejun.
Imediat dupa administrare, se sta culcat pe partea dreapta 1/2 ora.

Boli hepatice, infectii urinare si renale

Se amesteca o lingurita de usturoi pisat cu o lingura de ulei de masline presat la rece.
Se consuma seara, la culcare. Ficatul se va reface si pielea va straluci de activitate
reinnoita.
Tratamentul se face 42 de zile. Dupa 14 zile de pauza, se poate repeta.

Boli ale ficatului (reteta terapeutei Iulia Tunaru)

Intr-un litru de apa clocotita se pun 2 linguri de armurariu macinat si se fierb 2-3
minute. Dupa ce, prin racire, lichidul ajunge la temperatura camerei, se adauga 4
linguri de miere de salcam.
Se bea in cursul unei zile, intre orele 10.00 -19.00, cu o ora inainte si dupa mesele
principale.
Se bea 20 de zile cu 10 zile pauza, timp de 3 luni.

Calculi biliari si renali

 Page 970 of 1147

Se usuca si se rasnesc pielitele de pe pipota gainilor.

Se ia cate o lingurita din acest praf, dimineata, pe stomacul gol, timp de 3 saptamani.

Calmarea crizelor hepato-biliare

Se stoarce o lamaie, apoi se toaca marunt si se fierbe in 300 ml apa, intr-un vas
acoperit, la foc mic, timp de 20 de minute.
Se strecoara, se indulceste cu putina miere, apoi se adauga si sucul stors inainte.
Aceasta cantitate se bea intr-o zi.

Ciroze, hepatite
Aveti nevoie de urmatoarele ingrediente: 3 kg. morcovi, 3 kg miere, 3 kg lamai, 1 kg
patlagina.
Morcovii se rad pe razatoarea mica, lamaile se spala si se taie marunt, patlagina se
fierbe intr-un litru de apa pana ramane o cana.
Se amesteca toate ingredientele, se pun in borcane si se pastreza in frigider.
Se ia in fiecare dimineata o lingura de amestec, pe stomacul gol, inainte de masa cu 15
minute.

Ciroze, hepatite, dischinezie biliara

Se rasnesc separat: anghinare, pufulita cu flori mici si rostopasca.
Se iau sublingual: 1/2 lingurita praf de anghinare, 1/2 lingurita pufulita si un varf de
cutit de praf de rostopasca, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, se tin 10-15 minute, dupa
care se inghite amestecul de pulberi cu apa.
Tratamentul dureaza minim 6 luni in hepatita cronica si acuta si 2 ani in ciroza
hepatica.
In dischinezia biliara, colecistita, dispepsii se fac cure de cate 2 saptamani cu o
saptamana pauza.

Colite, enterocolite (reteta terapeutilor Iulia Tunaru si Assem Hassan)

Se administreaza miere poliflora (1-2 lingurite) diluata in ceai de
busuioc+cimbru+sunatoare (amestec in parti egale). Se pune o lingurita de amestec la
o cana de apa.
Se administreaza la distanta de o ora dupa mesele principale.

Constipatie (reteta terapeutilor Iulia Tunaru si Assem Hassan)

Se iau 4-5 prune uscate plus o lingura de miere poliflora, se lasa la macerat de seara
intr-un pahar cu apa rece. Dimineata, se bea apa si se mananca prunele.
In fiecare seara se bea o cana de ceai de frasin indulcit cu o cana de miere poliflora.
Regim alimentar bogat in fibre (legume, fructe crude).
 Page 971 of 1147

Constipatie, hemoroizi
Se rasnesc fin 100 gr. seminte de spanac si se amesteca cu 400 gr. miere.
Se ia cate o lingurita de 3 ori/zi, inainte de masa.

Ciroza lichida, psoriazis, toate bolile ficatului

In 3 litri de apa se pun la fiert: 3 lingurite de radacina de dud maruntita, o lingurita din
radacina de maces, o lingurita de radacina de pir si o lingurita de radacina de urzica.
Se lasa sa fiarba la foc mediu pana cand mai ramane 1 litru de lichid, dupa care se da
deoparte vasul si se aduga o jumatate de lingurita de iarba de rostopasca si se lasa sa
se raceasca. Se filtreaza.
Preparatul se bea fractionat, pe parcursul zilei, inaintea meselor principale cu 1/2 ora.
A doua zi se face o noua portie. Intotdeauna se consuma ceai proaspat.
In cazul ascitei, se face tratament pana cand abdomenul ajunge la volumul normal,
dupa care se face o pauza de 2 saptamani si apoi se reia.
Pentru celelalte boli, tratmentul se face cate 2 saptamani cu pauza de 2 saptamani,
pana la 3 luni. Se reia dupa 3 luni.

Dizolvarea calculilor biliari si renali

200 gr. miez de nuca fiert in ulei de masline pana devine crocant. Se piseaza marunt,
apoi se amesteca cu 3 lingurite de miere bruna, formand o pasta.
Aceasta este cantitatea pentru 2 zile. Jumatate se ia intr-o zi, iar cealalta jumatate, a 2-
a zi.
Se inghite cate o lingura la interval de 1 ora.

Dischinezie biliara
Intr-un litru de ulei de masline presat la rece se pun 4 buchete de sunatoare – flori si se
lasa la macerat o luna. Uleiul va deveni roscat la culoare. Se strecoara si se stoarce
bine sunatoarea.
Se ia din acest ulei cate o lingura, dimineata pe stomacul gol, permanent.
Uleiul de sunatoare este ideal si pentru cei cu ulcer.
Folosind intern acest ulei, dispar chiar si punctele de colesterol din jurul ochilor.

Digestie lenta, anaciditate, colita

Se rasnesc si se amesteca in parti egale: radacina de gentiana, ghimbir si rozmarin. Se
administreaza cate o lingurita de pulbere sublingual, timp de 15 minute, de 4 ori/zi,
timp de 2 luni. Dupa ce a fost tinuta sub limba, pulberea se inghite cu o cana de ceai
din flori de salcam.

Eliminarea pietrelor de la bila

 Page 972 of 1147

Aveti nevoie de 250ml. ulei de masline presat la rece si 250ml suc de lamaie.
- Pregatiti 2 pahare cu cate 50 ml ulei, respectiv 50 ml suc de lamaie.
- Beti intai uleiul, apoi imediat, sucul de lamaie, din sfert in sfert de ora, incepand cu
ora 19, apoi la 19.15, 19.30, 19.45, 20.00.
Dupa fiecare ingerare cu ulei si suc de lamaie va culcati pe partea dreapta si tineti o
sursa uscata de caldura in zona bilei.
Ramaneti culcati pe partea dreapta pana la 20.15, apoi puteti dormi pe spate pana
dimineata.
- In ziua in care incepeti tratamentul, de la ora 12.00 nu mai mancati nimic pana a
doua zi.
Este bine sa faceti acest tratament in perioada in care luna este in descrestere.
In cazurile, destul de rare, in care se elimina uleiul si sucul de lamaie prin voma,
procedura se considera nereusita si se reia in alta zi.
Atentie! Aceasta procedura trebuie precedata de o perioada de 3-5 zile in care tineti
un regim alimentar de dezintoxicare, fara alimente de origine animala.

Gastrita
 Se bea, in fiecare dimineata, o cana de ceai de salcie alba, pe stomacul gol. Dupa
20 de minute, se bea o cana de lapte proaspat (crud).
 Se fierb, timp de 5 minute, 200 gr. frunze de patlagina intr-o jumatate de litru de
rachiu de struguri. Se strecoara si se pastreaza intr-o sticla. Se va bea, in fiecare
dimineata, pe stomacul gol, cate o lingura, dupa care va sta intins in pat 1/2 ora.

Gastrita hiperacida
Se rasneste obligeana. Se ia cate o jumatate de lingurita de pulbere, de 4 ori/zi, pe
stomacul gol, inainte de masa.

Hepatite
Se rasnesc in cantitati egale: armurariu, catina si maces.
Se ia sublingual, 10 minute, o lingurita din pulberea de amestec, dupa care se inghite
cu o cana de ceai hepatic.

Hepatita cronica
Se amesteca urmatoarele ingrediente: 2 gr. laptisor de matca, 1/2 kg lamai (taiate
felii), 1/2 kg miere, 1/2 litru ulei de masline, 1/2 litru concentrat de tei si
sunatoare(concentratul se obtine prin fierberea a 3 linguri tei si 3 linguri sunatoare
intr-un litru de apa pana ramane jumatate de litru).
Se lasa la macerat timp de 10 zile. Se amesteca zilnic cu o spatula de lemn. Nu se
folosesc obiecte din metal, ci numai din lemn, sticla sau plastic.
Se iau cate 3 lingurite/zi. Imediat dupa ingerare, se sta pe partea dreapta timp de 20 de
minute.
 Page 973 of 1147

Preparatul este foarte puternic si uneori, poate produce ameteli.

Hepatita cronica, pancreatita cronica, dischinezie biliara

Se utilizeaza decoctul din lichen de piatra, 2 cani/zi cu 1/2 ora inaintea meselor.
Intr-o cana de apa se fierbe o lingurita de planta, timp de 5 minute.

Hepatite, icter, ciroze, calculi biliari

Se piseaza 30 gr. de seminte de anghinare si se pun la fiert in 1/2 litru de apa, la foc
mic, pana lichidul scade la jumatate, Se strecoara. Se bea cate o lingurita din ora in
ora, de dimineata pana seara, sau se poate lua sublingual cate o lingurita de pulbere de
anghinare, de 4-5 ori/zi, cu 20 de minute inainte de masa.
Tratamentul se face o luna.
Se poate repeta dupa 3 saptamani.

Hepatita, icter, adjuvant in ciroza hepatica, alcoolism

Se administreza sublingual sub forma de pulbere fina obtinuta din radacina de
gentiana (rasnita- 2 parti si pulbere de pedicuta –1 parte, de 3 ori pe zi cate o lingurita,
inaintea meselor. Pulberea se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu un
pahar de ceai hepatic.
Tratamentul se face 3 saptamani, pauza o saptamana, dupa care se poate relua pana la
6 luni.

Icter
Se amesteca sucul de la o lamaie cu o lingurita de bicarbonat. Se bea, trei dimineti la
rand, pe stomacul gol.

Indigestie
O lingura de migdale (miez de migdale) dulci se fierb intr-o cana cu lapte 30 de
minute, la foc mic.
Se bea amestecul caldut. Durerile de stomac si intestine inceteaza in cateva minute.

Pietre la vezica biliara

Se rasnesc 7 linguri mari de seminte de marar. Pulberea obtinuta se pune la macerat,
timp de 10 zile, intr-un kg de miere.
Se iau 3 lingurite/zi, inainte cu 1 ora de mesele principale.

Polipi in vezica biliara

Se pun la macerat intr-un borcan, timp de 9 zile, urmatoarele ingrediente: 500 gr.
miere de salcam, un pumn de flori de sunatoare, 600 ml ulei de masline presat la rece,
3 lamai taiate felii.
 Page 974 of 1147

Se agita zilnic, pentru omogenizare. Se strecoara.

Se consuma zilnic cate 2 linguri de amestec, dimineata pe stomacul gol, dupa care se
sta culcat pe partea dreapta 30 de minute. Apoi, se bea un ceai de rostopasca preparat
din1/2 lingurita de planta oparita in 200 ml apa si infuzat 3 minute. Dupa 30 de minute
se poate manca.
Cura dureaza pana la terminarea compozitiei, dupa care se face ecografie. Daca boala
nu s-a ameliorat, se repeta cura dupa o pauza de 14 zile.

Pancreatita (retete ale terapeutei Iulia Tunaru)

 Se pune la macerat la rece 10-12 ore, seara, 1 lingurita obligeana la 50 ml apa,
care se bea dimineata pe stomacul gol, filtrata.
 Se face o tinctura din 25 gr. muschi de piatra +100 ml alcool de 70 de grade.Se
lasa la macerat 10 zile, dupa care se filtreaza si se iau zilnic 10 picaturi diluate intr-o
lingura de apa, intre 9-11 dimineata.
 Se amesteca in parti egale: menta, urzica, teci de fasole si coada calului. Se bea
zilnic 1 litru de infuzie din 3 linguri plante la 1 litru de apa.
 Se face de 3 ori/saptamana clisma cu infuzie de rostopasca (6 linguri de planta la 3
litri de apa).

Ulcer (reteta terapeutilor Iulia Tunaru si Assem Hassan)

Doua linguri de miere de salcam diluata in 200 ml lapte nefiert, se beau noaptea, intre
22.00-23.00. Se urmeaza regimul adecvat pentru ulcer.

Bronsite, raceli
Se amesteca cate o lingurita de: scortisoara, ghimbir, piper negru, nucsoara si
cuisoare. Se adauga 3 lingurite de zahar nerafinat si se piseaza pana cand se
obtine o pudra fina.
Se consuma cate o lingurita de pudra amestecata cu miere, de 2 ori/zi.

Artrita este o boala care cauzeaza dureri si pierderea mobilitatii articulațiilor. Cuvantul
"Artrita" înseamnă literal inflamarea articulatiilor.
Tratamente:
1) mineralele sunt pietrele de temelie ale enzimelor necesare pentru utilizarea celorlalte
vitamine, etc
2) aurul coloidal este folosit pentru a trata artrita severa
3) glucozamina, condroitina, colagenul
4) suplimente de calciu
5) argintul coloidal

Sucuri pentru artrita:

 Page 975 of 1147

Sucul de cirese negre este bun pentru artrita. Luați două pahare de suc de două ori pe
zi. Puteți întrerupe acest tratament o dată ce durerea dispare. Persoanele cu artrita
reumatoida ar trebui să includă în dieta de zi cu zi aceste sucuri cu continut ridicat în
substanțe nutritive anti-inflamatorii. Aceste substante nutritive includ beta-caroten
(găsit în pătrunjel, broccoli si spanac) și cupru (găsit în morcovi, mere si ghimbir).
Poliartrita reumatoida se imbunatateste cu un pahar sau doua pe zi de suc de ananas.
Ananasul este o sursa bogata de bromelaina, care are proprietati anti-inflamatorii
puternice.

Alte sucuri utile:

* Suc de morcov, telina și suc de varza. Adaugati un pic de patrunjel.

* Suc de cartofi (Dacă nu sunteți alergic la aceasta leguma).
* Sucul de cirese.
* Beti sucul de la o jumatate de lamaie inainte de fiecare masa si inainte de culcare.
* Suc de morcov, sfeclă si castravete.
* În etapa acuta , beti o halbă de un litru de suc de telina zilnic.
* Suc de ridiche, usturoi

Atenție: Anumite sucuri pot provoca reacții adverse la persoanele cu osteoartrita.

Evitați fructele citrice și să fiti atenti cu legumele precum: cartofi, roșii, ardei și vinete.
Citricele par să promoveze umflarea, și legumele de mai sus amintite conțin alcaloizi
de psyllium, care provoacă probleme pentru unii oameni.

Remedii naturiste:

* Se diluează cinci picături de ulei de ghimbir în 20 de picaturi de ulei de germeni de

grausau ulei de migdale (disponibile de la magazinele plafar) și masati zonele
dureroase. Amintiți-vă că uleiurile esențiale nu ar trebui să fie luate pe plan intern.

* Sulfat de glucozamina. Acesta este un produs chimic pe bază de glucoză produsă în

mod natural în sănătatea articulațiilor, unde este folosit pentru a repara și menține
cartilajul și pare a fi eficient în reducerea durerilor artritice, cel puțin în cazuri ușoare
până la moderate. Până în prezent, nu au fost raportate efecte secundare negative.

* Bathua. Beti o lingura de suc de frunze proaspete de bathua în fiecare zi, pe stomacul
gol pentru două-trei luni. Nu adaugati nimic la suc și nu mâncati nimic timp de două
ore înainte și după.

* Ulei de muștar cald, folositi-l la masajul zonei dureroase pentru ameliorarea

artritei.
* Pe stomacul gol luati trei - patru nuci sau o nucă de cocos proaspătă.
* Se amestecă părți egale din următoarele plante: Cohosh negru, rădăcină genitian,
angelica, Colombo, valeriana, rue și coaja pațachină și se adauga o lingurita cu varf la
 Page 976 of 1147

o cană de apă clocotită și se bea trei 1/2 cani pe zi.

* Lucerna (Medicago saliva): lucerna este un remediu popular pentru artrita. Vă
recomandăm să nu luați pulbere de lucernă, ci mai bun este ceaiul.

* Angelica (Angelica arc-angelica): Angelica este o planta care a fost folosita în

medicina populară europeană încă din antichitate. Aceasta poate fi utilizata pentru a
trata artrita. Angelica are 12 elemente constitutive anti-inflamatorii, zece antispastice
(relaxante musculare) și cinci calmante (de alinare a durerii). Se pune 1 lingura de
radacina taiata la 1 litru de apă și se aduce la fierbere. Se acopera si se fierbe timp de
două minute. Lasati sa stea acoperita pana cand apa se raceste la temperatura camerei.
Se strecoara si se bea ceaiul în 3 doze pe parcursul zilei timp de două-trei săptămâni.
Apoi, se ia o pauză de șapte până la zece zile si puteti incepe tratamentul din nou daca
doriti.

* Black Cohosh (Cimicifuga racemosa): Un tratament indian american pentru artrita

care presupune folosirea de rădăcina de Cohosh negru. Există cinci specii de Cimicifuga
care au fost folosite pentru tratarea reumatismului. Black Cohosh conține substanțe,
cum ar fi aspirina, precum si alte componente anti-inflamatorii și antispastice. Se fierbe
1 linguriță de rădăcină Cohosh negru la 1 ceasca de apa clocotita timp de douăzeci de
minute. Se strecoara si se bea ceaiul in 2 doze în timpul zilei. Faceti acest lucru pentru
două-trei săptămâni, și apoi să ia o pauză de șapte până la zece zile înainte de a începe
din nou tratamentul.

* Boswellia are actiune anti-inflamatoare, la fel ca medicamentele convenționale anti-

inflamatorii. Spre deosebire de aceste medicamente, utilizarea pe termen lung de
Boswellia nu duce la iritații sau ulcerații ale stomacului.

* Telina (Apium graveolens): fiarta sau cruda este foarte buna pentru tratarea
reumatismului. Diferite părți ale plantei de țelină conțin mai mult de 25 de compuși
anti-inflamatori diferiti. Luat ca un aliment, telina este bogata în minerale: O ceasca de
telina contine mai mult de 340 de miligrame de potasiu. (Un deficit de potasiu poate
contribui la unele simptome ale artritei.) Dozare: puneti 1 linguriță de semințe de țelină
într-o ceașcă. Umpleți cana cu apa clocotita. Se acopera si se lasa sa stea timp de
cincisprezece minute. Se strecoara si se bea. Beti 3 cani pe zi, în timpul unui atac acut
de artrită.

* Devil `s claw(gheara dracului) este un bun agent anti-inflamator. Luati 1.000

miligrame (1 gram) de două ori pe zi.

* Sare Epsom sau sare amara sau sulfat de magneziu: Magneziu are proprietati atat
anti-inflamatorii și anti-artritice și poate fi absorbit prin piele. Magneziul este unul
dintre cele mai importante minerale esențiale în organism. Un remediu bun pentru
artrita este o baie fierbinte de sare amară. Căldura băii poate crește circulația și reduce
umflarea provocata de artrita. Umpleti o cadă cu apă fierbinte, după cum puteți sta. Se
adaugă 2 cesti de sare amară. Stati in apa treizeci de minute, adaugand apă caldă, dacă
 Page 977 of 1147

este necesar pentru a menține temperatura constanta. Faceti acest lucru zilnic ori de câte
ori doriți. (Dacă sunteți gravidă sau suferiti de boli cardiovasculare, discutați cu
medicul dumneavoastră înainte de a face aceste băi foarte fierbinți).

* Feverfew a fost folosita de secole pentru artrita. Unele studii au descoperit că efectele
antiinflamatorii ale acestei plante sunt mai mari decât cele realizate de medicamentele
obisnuite. Luati 250 de miligrame o data sau de doua ori pe zi.

* Ghimbir (Zingiber officinale) Într-un studiu, cercetatorii indieni au dat de la trei la

șapte grame de ghimbir pe zi pentru 18 de persoane cu osteoartrita și 28 cu artrita
reumatoida. Mai mult de 75 la suta din cei care au participat la studiu au constatat
imbunatatiri vizibile privind durerea și umflarea. Chiar și după mai mult de doi ani de
la consumul acestor doze mari de ghimbir, nici unul dintre oamenii nu au raportat efecte
secundare. Multi oameni beau ceai de ghimbir pentru osteoartrita. O compresa de
ghimbir este, de asemenea, benefica pentru artrita.

* Ginseng Liquor (Panax quinquefolius): Ginsengul conține elementele constitutive

numite ginsenosides, care au o varietate de acțiuni farmacologice. Este un adaptogen -
creste capacitatea corpului de a gestiona o mare varietate de tensiuni. Taiati putin
ginseng si adaugati la 1 litru de băuturi alcoolice precum vodka. Se lasă amestecul
deoparte timp de cinci până la șase săptămâni într-un loc răcoros si intunecat, agitand
containerul frecvent. Beti un paharel de lichid dupa cina sau inainte de culcare in fiecare
noapte timp de până la trei luni. Apoi, se ia o pauză de două săptămâni înainte de a
începe din nou tratamentul.

Atentie: Asigurați-vă că folositi ginseng american, nu ginseng asiatic (Panax ginseng),

pentru această cale de atac. Ginsengul asiatic poate agrava de fapt, durerea de artrita.
Dacă sunteti predispusi la gută, alcoolul poate agrava starea dumneavoastră. În acest
caz, luati ceai de ginseng fără alcool.

* Ceai de hamei (Humulus lupulus): Planta hamei conține cel puțin 22 de constituenți
care au activități anti-inflamatorii, inclusiv câteva care acționează prin aceleași
mecanisme celulare cum ar fi medicamentele cu steroizi. Patru elemente constitutive au
proprietăți antispastice și zece pot acționa în calitate de sedative. Cu cat planta este mai
proaspata, cu atât mai bine. Astăzi, ceaiul de hamei este un remediu popular pentru
reumatism. Puneți 2 sau 3 lingurite de frunze de hamei într-un pahar și umpleti-l cu apă
clocotită. Acoperiti paharul si se lasa sa stea timp de cincisprezece minute. Beti ceaiul
cald. Beti 1-3 cesti intre cina si inainte de culcare dupa cum este necesar.

* Mustar (Brassica alba, Brassica juncea): Mustarul este un contra-iritant ,un bun
tratament popular pentru artrita. Substanța iritanta din muștar este-izotiocianat de alil.
Acest constituent nu este activat, cu toate acestea, până când semințele nu sunt
sfărâmate și amestecate cu puțin lichid. Numai atunci muștarul produce iritarea
necesara pentru efectul contra-iritant. Zdrobiti semințele de muștar alb sau maro sau
macinati-le într-o râșniță de semințe.
 Page 978 of 1147

Umeziti amestecul cu oțet, și apoi se presara cu faina. Imprastiati amestecul pe o cârpă.

Așezați cârpa cu partea de cataplasma în jos, pe piele. Lasati pe piele timp de nu mai
puțin de douăzeci de minute. Scoateți dacă cataplasma devine inconfortabila. După
îndepărtarea cataplasmei, se spală zona afectată.

* Oregano (Origanum vulgare): Oregano, este un antioxidant puternic. Activitatea

antioxidantă a plantei oregano se datorează în mare parte acidului rozmarinic, un
compus antibacterian, anti-inflamator, antioxidant și cu proprietăți antivirale.
Antioxidantii din oregano pot preveni deteriorarea celulelor cauzate de radicalii liberi.
Reacțiile radicalilor liberi sunt probabil implicati in inflamatie, in artrita degenerativa si
in procesul de imbatranire, în general.

* Bromelaina, o substanta chimica din ananas, ajută la prevenirea inflamației.

Antrenorii recomanda ananas pentru sportivi pentru a preveni și trata leziunile sportive.
Se crede ca are efecte benefice asupra artritei asemenea.

* Ardeiul rosu: ardeiul rosu interfereaza cu perceptia durerii. Capsaicina, declanseaza

organismul să elibereze endorfine, calmand durerea. Ardeiul roșu conține, de
asemenea, compusi cum ar fi aspirina cunoscuta sub numele de salicilați. Compușii din
ardeiul roșu pot ajuta, de asemenea, la ameliorarea artritei, atunci când se aplică planta
pe piele. Cercetatorii au descoperit ca se obține ajutor semnificativ pentru durere, dacă
se aplică crema de capsaicina direct pe articulatiile artritice dureroase de patru ori pe zi.
Intr-un studiu al acestui tratament, crema capsaicina a redus durerea cu mai mult de
jumătate. Durerea de osteoartrita a fost redusa cu aproximativ o treime. Puneți putin
ardei iute într-un litru de alcool. Se lasa sa stea timp de trei săptămâni, agitând sticla în
fiecare zi. Apoi, folosind o cârpă, se aplică pe zona afectată în timpul atacurilor acute de
durere. Lăsați soluția în acel loc de la zece la douăzeci de minute, apoi ștergeți zona.

* Rozmarin (Rosemarinus officinalis): Consumul de ceai de rozmarin pentru a trata

artrita este o practică in medicina populara. Frunzele plantei conțin patru anti-
inflamatorii -carnosol, acid oleanolic, acid rozmarinic si acid ursolic. Carnosolul
acționează pe aceleași căi anti-inflamatorii ca si corticosteroizi și acidul acetilsalicilic;
acidul oleanolic a fost comercializat ca un antioxidant în China; acidul rozmarinic
acționează ca și acidul ursolic anti-inflamator, care constituie aproximativ patru
procente din greutatea plantei, sa dovedit a avea efecte anti-artritice în studiile pe
animale. Puneti frunze de rozmarin intr-un borcan de 1 litru și umpleti borcanul cu apă
clocotită. Acoperiti bine și se lasă timp de treizeci de minute. Beti o ceasca de ceai
fierbinte înainte de a merge la culcare și o altă ceașcă dimineața, înainte de micul
dejun. Faceti acest lucru pentru două-trei săptămâni, și apoi se ia o pauză de șapte până
la zece zile înainte de a începe din nou tratamentul.

* Seminte de susan (Sesame indicum): un remediu pentru artrita din medicina populară
chineză este de a mânca semințe de susan. Aportul crescut de cupru poate fi important
în timpul atacurilor de artrita. Macinati seminte de susan intr-o rasnita de cafea si se
 Page 979 of 1147

presara pe mâncare in timpul mesei. Puteți folosi acest tratament pentru cat timp cât
doriți.

* Urzica (Urtica dioica): Urzica este un remediu oficial pentru reumatism folosit în
Germania. Sucul de urzica conține o componentă anti-inflamatorie similara cu
medicamentele cu steroizi. Aceasta conține, de asemenea, 47 de părți pe milion de bor
minerale. Borul este un mineral important pentru artrită. Luati 1 lingura de suc de
urzică de trei ori pe zi. Puteți congela sucul pentru mai târziu.

* Turmeric (curcumina, Curcuma longa): Curcumina, pigment galben de turmeric , are

proprietati anti-inflamatorii semnificative. Curcumina s-a dovedit a fi la fel de eficace
ca și cortizonul sau fenilbutazona în anumite modele de inflamație. Curcumina
prezintă, de asemenea, mai multe efecte benefice asupra funcțiilor hepatice. Doza
specifică de curcumina este de la 400 la 600 mg de 3 ori pe zi. Curcumina este uneori
administrata în asociere cu o doză egală de un extract din planta ananas numita
bromelaina, care pare a avea proprietăți anti-inflamatorii proprii. Curcumina este
considerata a fi destul de sigura. Efectele secundare sunt rare și sunt, în general,
limitate la reacții alergice ocazionale și stomac usor deranjat. Cu toate acestea,
siguranța la copiii foarte mici, la femeile insarcinate sau care alapteaza, si la cei cu boli
hepatice sau renale nu a fost stabilită.

* Castravetele salbatic: descris ca "cea mai buna planta pentru tratarea reumatismului
si artritei", dintre toate plantele medicinale. Se poate bea ca si ceai sau pus la macerat in
alcool. Dozare: Luati o lingurita de trei ori pe zi si o lingura pe timp de noapte. Notă:
castravetele salbatic este un laxativ. Atunci când se ia coaja de castravete sălbatic, doza
trebuie menținută sub cea care va deranjeaza la stomac.

* Wild Yam (Dioscorea villosa): Yam Wild contine diosgenin, un constituent steroid cu
proprietati anti-inflamatorii. Ceaiul Yam Wild este un remediu popular pentru
reumatismul muscular. Puneti radacina de Yam sălbatic într-un borcan de 1 litru. Se
adaugă câteva felii de radacina de ghimbir proaspat. Umpleti borcanul cu apă clocotită,
se pune capacul bine, si se lasa amestecul deoparte până se ajunge la temperatura
camerei. Beti 2-3 cesti de ceai in fiecare zi, timp de trei până la șase săptămâni, apoi să
ia o pauză de șapte până la zece zile.

* Salcia (Salix, diverse specii): Scoarta de salcie a fost aspirina inițiala pe bază de
plante. Aceasta conține o substanță chimică numită salicina, pe care Compania Bayer în
cele din urmă a transformat-o în aspirina. Ceaiul de coaja de salcie alina durerea și are
efecte anti-inflamatorii similare cu cele ale aspirinei. Consumand ceai in loc de pastile
aveti un risc mai mic de a avea stomac deranjat, ulcer și supradozaj.

Vitamine si nutritie naturista pentru artrita:

*Dieta saraca in colesterol cu carbohidrati complecsi care se gasesc in legume si

cereale s-a dovedit a fi de foarte mare ajutor în multe cazuri de artrită. Acest tip de dieta
 Page 980 of 1147

reduce grăsimea în micile artere care furnizează sângele de la nivelul articulațiilor, care
permite mai mult oxigen și în plus un număr de vitamine, minerale și alți nutrienți
benefici pentru artrita.

* Terapia cu vitamine poate ameliora anumite simptome artritice.

Beta carotenul (vitamina A) are un efect antioxidant asupra celulelor, neutralizeaza
moleculele distructive numite radicali liberi. Vitaminele C, B6, și E, precum și zincul
cresc producția de colagen și repara țesutul conjunctiv. Vitamina C poate fi, de
asemenea, recomandata pentru persoanele care iau aspirina, care epuizeaza organismul
de vitamina C. Niacina (vitamina B3), poate fi, de asemenea, de ajutor, deși utilizarea
excesivă poate agrava probleme hepatice.

* Borul joaca un rol important in sanatatea oaselor. Acesta ajută organismul la reglarea
calciului. Studiile epidemiologice din mai multe țări au arătat că în zonele în care solul
conține mai mult bor este mai puțina osteoartrita. Când suplimentele de bor s-au dat la
pacienții cu artrită , aproximativ 90 la suta au raportat "remisiune completă", a
simptomelor. Merele, nucile si legumele cu frunze verzi sunt surse bune de bor.

* Bromelaina, o enzima derivata din ananas, are o actiune anti-inflamatoare notabila.

Luați de la 200 la 400 de miligrame de trei ori pe zi, între mese.
* Uleiul de semințe de coacăze negre, uleiul de limba mielului, uleiul de luminita de
seara, uleiul de pește și uleiul de in contin acizi grasi esentiali care maresc productia de
prostaglandine anti-inflamatorii. Luati de la 500 la 1000 miligrame de oricare dintre
aceste uleiuri de două ori pe zi. Poate dura mai multe săptămâni pentru a observa o
ameliorare a simptomelor.

* DLPA (dl-fenilalanină) este un simplu aminoacid. Studiile au aratat ca DLPA

blochează efectiv durerea de artrită și inflamarea articulatiilor la multi pacienti. Este
mult mai sigur decât medicamentele de artrita standard.

* Glucozamina, s-a dovedit a fi un mijloc eficient natural de incetinire a defalcarii

cartilajului și de încurajare a repararii cartilajului. Ajuta pentru a calma dureri articulare
și rigiditate. Mai multe studii au aratat ca glucozamina poate fi mai eficace decât
ibuprofenul pentru artrita. Luati 500 de miligrame de glucozamină de trei ori pe zi. Este
posibil să dureze de la șase până la opt săptămâni pentru a atinge maximum de
beneficiu.

* Multe persoane cu artrita sunt deficitare in mangan, un oligoelement care activeaza

enzime importante și este necesar pentru dezvoltarea normala a scheletului. Luati 5
miligrame de două ori pe zi, timp de o lună.

* Metilsulfonilmetan (MSM), o sursa naturala de sulf, poate ajuta la ameliorarea

durerii artritei și menținerea sănătății generale. Sulful este o componentă esențială a
tesutului conjunctiv. Luati 500 de miligrame de trei sau de patru ori pe zi, cu mese.
Sulful se gaseste in mod natural in carne, lapte, carne de pasăre și pește.
 Page 981 of 1147

* Acizii grasi Omega-3 , gasiti in pești, sunt buni in lupta impotriva artritei.

* Acidul pantotenic, parte din complexul de vitamine B, a demonstrat ca poate ajuta la

prevenirea și atenuarea artritei. Legătura dintre acest nutrient și artrită a fost făcuta în
urmă cu aproape patruzeci de ani. Dar nu există un studiu definitiv care sa arate exact
cum funcționează. Luati 3 grame pe zi. Va dura una sau două săptămâni înainte de a se
vedea un rezultat. Dacă nu sunt văzute rezultate în trei săptămâni, se întrerupe
suplimentul. Unii medici recomanda pana la 12 grame de acid pantotenic pe zi, dar
acest lucru ar trebui să fie facut numai sub supravegherea medicului dumneavoastră.

* Seleniul este un antioxidant puternic care luptă impotriva radicalilor liberi. Luati 200
micrograme de seleniu pe zi. Se poate găsi seleniu în migdale, orz și portocale.

* Cartilajul de rechin de asemenea poate fi bun pentru artrita.

* Vitamina E este esentiala in respiratia celulara, contribuind astfel la eliminarea

toxinelor. Vitamina E, ca si medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene utilizate
pentru artrita, inhibă prostaglandinele care joacă un rol legat de durere. Germenii de
grau, nucile și roșiile sunt surse naturale de vitamina E.
Atenție: Dacă aveți hipertensiune arterială, limitati consumul de suplimente de
vitamina E la un total de 400 de unități pe zi. Dacă luați un anticoagulant, consultați
medicul de familie înainte de a lua suplimente de vitamina E.

* Vitamina C este importantă pentru sinteza de colagen si repararea tesutului

conjunctiv.

* Vitamina B6: Multe persoane în vârstă au deficit de B6. Primele simptome ale acestei
deficiente includ furnicaturi, durere si rigiditate a mainilor. Pacientilor cu artrita li se
recomanda sa ia un supliment de B6.

* Vitamina B1 si B12: Când se administrează la persoanele cu artrita, aceste două

vitamine B imbunatatesc eficiența medicamentelor pentru calmarea durerii, ceea ce
permite ingerarea unei doze mai mici.Efectul se vede dupa 7 zile de administrare de
Vitamina B1 si B12.

Reumatismul, cunoscut si sub numele de artrita reumatoida, este o afectiune autoimuna

ce cauzeaza inflamarea articulatiilor de la nivelul mainilor si picioarelor. Simptomele
comune includ umflaturi, oboseala, dureri, uneori insuportabile, si rigiditate.

Exista mai multe metode prin care poate fi evitata aceasta boala sau se pot diminua
unele simptome. Potrivit LiveStrong, una dintre ele este reprezentata de alimentatie.
Iata ce te ajuta:

Vegetalele si fructele
 Page 982 of 1147

Fructele si vegetalele aduc corpului foarte multi antioxidanti, care duc la o buna
functionare a sistemului imunitar. Contin si vitaminele A, C si B, care ajuta la
diminuarea simptomelor de artrita reumatoida.

Exemple de asemenea alimente benefice sunt portocalele, capsunile, spanacul, ananasul,

afinele, fructele de padure, conopida, spanacul, brocoli, mustarul, sfecla, pepenele
galben si rosu, vinetele, ardeii grasi verzi si rosii, salata si morcovii.

Pestele

Potrivit specialistilor de la Centrul Medical Hopkins, consumul de alimente bogate in

acizi omega 3 reduce riscul aparitiei afectiunilor reumatice. Este indicat in special
pestele gras, precum somonul, tonul, dar si uleiurile de in, rapita, semintele si nucile.

Cerealele integrale

Spre deosebire de cerealele rafinate, cele integrale nu sunt golite de elementele

nutritive. Ele contin amino-acizi care previn si reduc inflamatiile articulatiilor. Consuma
produse din ovaz, mei, grau, orez brun si orez salbatic.

Ouale

Alimentele bogate in sulf sunt indicate in cazul reumatismului, pastrand sanatatea

tesutului conjunctiv, a articulatiilor si a oaselor. Contin si multe proteine, care ajuta la
repararea muschilor, dar si vitamina B.

Fiecare dintre noi cunoaste pe cineva cu o suferinta reumatica, arata statisticile,

unul din 5 europeni suferind de o boala reumatica cu consecinte majore.

Artrita este termenul folosit pentru denumirea a peste 100 de afectiuni reumatice. Daca
simti ca te dor articulatiile, nu astepta sa se deformeze, mergi la medic si verifica daca
aceste dureri sunt provocate de artrita. Cu cat diagnosticul e mai precoce si tratamentul
inceput din timp, cu atat calitatea vietii va fi mai putin afectata.

Cele mai frecvente tipuri de artrita sunt osteoartrita si artrita reumatoida si au simptome
similare precum durere, rigiditate si flexibilitate redusa. Pe langa numeroasele
tratamente existente, alimentatia echilibrata si greutatea corporala sanatatoasa joaca un
rol important in mentinerea unor articulatii puternice.

Uleiul de masline, busuiocul si urzicile te scapa de dureri

Iata cateva metode care te ajuta in lupta impotriva artritei propuse in cartea "50 Things
You Can Do Today To Manage Arthritis", scrisa de Wendy Green si citata de DailyMail.
 Page 983 of 1147

Uleiul de masline. Nu numai ca previne aparitia artritei reumatoide, ci omega 3 si

antioxidantii din uleiul de masline joaca un rol important in reducerea inflamatiilor. Un
rol protectiv mare a fost observat in cazul consumului de legume preparate in ulei de
masline.

Ceai de urzici. Acest remediu este folosit de sute de ani in tratarea artritei si nu numai.
Cercetatorii sustin ca urzicile reduc simptomele in cazul osteoartritei. Frunzele acestei
plante sunt bogate in vitamine si minerale, contin calmante naturale si detin proprietati
antiinflamatorii.

Busuiocul contine ulei volatin denumit eugenol, cunoscut pentru proprietatile

antiinflamatorii similare cu cele ale aspirinei. Adauga busuioc in paste sau salate si
bucura-te atat de gustul deosebit cat si de nutrientii continuti.

Consuma alimente bogate in fier (somon, sardine, ton, oua, ficat) pentru a evita
anemia pentru ca aceasta poate favoriza dezvoltarea artritei reumatoide.

Lucreaza-ti muschii. Tehnicile de relaxare te ajuta sa scapi de tensiune si disconfort

simtit in muschi. Incearca tehnici de respiratie, meditatie sau yoga pentru a-ti intari
musculatura si pentru a o relaxa. De asemenea exercitiile efectuate in apa calduta
(hidroterapia) sunt folositoare, pentru ca greutatea corporala este sustinuta iar miscarile
efectuate in apa duc la cresterea puterii musculare si a rezistentei. Activitati precum
exercitiile de stretching sau mersul prin apa antreneaza articulatiile fara a le forta.

Protejeaza-ti articulatiile. In indeplinirea sarcinilor de zi cu zi trebuie sa eviti sa iti

fortezi articulatiile. Durerea reprezinta un semn ca trebuie sa iei o pauza si sa te
relaxezi. Incearca sa eviti ridicarea unor obiecte grele folosindu-ti articulatiile afectate
si pozitiile incomode pentru articulatii.

Artrita = dizabilitate

Una dintre cele mai frecvente forme de artrita este artrita reumatoida care, ca si celelalte
tipuri, are drept consecinta dizabilitatea. Artrita reumatoida este o boala autoimuna:
sistemul imunitar (care de obicei actioneaza pentru apararea organismului), ajunge sa
lucreze impotriva propriului organism. Cum se poate intampla acest lucru dintr-o data
nu este clar inca. Artrita se poate instala pe nesimtite sau poate aparea brusc.

"Artrita reumatoida este o afectiune severa, care afecteaza capacitatea de munca,"

declara dr. Catalin Codreanu, presedintele Ligii Romane contra Reumatismului.
Aparitia unor leziuni viscerale este responsabila de scurtarea duratei medii de viata cu 5
pana la 10 ani. Consecinta majora a acestei afectiuni este dizabilitatea. "Pierderea
capacitatii de munca este cea mai costisitoare consecinta a artritei reumatoide
precoce," completeaza dr. Codreanu.
 Page 984 of 1147

In ciuda progreselor majore din domeniul terapiei, pana in prezent nu se cunoaste nici
un remediu curativ pentru artrita reumatoida, dupa cum nu sunt disponibile nici metode
profilactice. Tratamentul optim al bolii necesita un diagnostic precoce, precum si
utilizarea la timp (adica suficient de devreme) a agentilor care reduc probabilitatea
leziunilor articulare ireversibile.

Înfrângerea completă a țesutului conjunctiv este artrita reumatoida. Clinic, se manifestă

în principal prin implicarea comună în forma cronica progresiva. Formarea de artrită
reumatoidă afectează secvența de factori externi și interni.
Factorii externi pot include boli infecțioase, hipotermia, traumatisme, alergii, precum și
din cauza circumstanțelor de climă. Factorii interni care determina formarea de artrită
reumatoidă, pot fi luate în considerație vârsta, sexul pacientului, în special
metabolismul în organism, diferite încălcări ale sistemului endocrin, susceptibilitatea
genetică a bolii.
Se presupune că probabilitatea de a dezvolta boala observată la o infecție virală latentă.
Acest lucru este într-o oarecare măsură justificată de faptul ca mulți pacienți la
începutul bolii, intonația se exprimă în formă de ascuțit, de multe ori la început — boli
respiratorii acute dureri de gât, infecții virale sau anghina.
Datorită faptului că boala este destul internă comună și se exprimă de secole, desigur,
există remedii populare pentru tratarea artritei reumatoide, care pot contribui la
vindecarea sau atenua starea pacientului ne sănătos.
Este necesar de a revizui unele dintre ele, poate că va fi capabil să susțină pe cei pentru
care boala a fost aceeași companie intruziv, și care este de gând să-l scape de el.
Deoarece remedii populare pentru poliartrita reumatoida sunt disponibile aproape
pentru toți, tratamentul nu va cere costuri de numerar solide și nu ar trebui să dea
naștere la diverse probleme pentru cei care au de ceva – nu va fi motive pentru a alege
tratamentul de moduri populare.
Dieta pentru artrita
Cei mai mulți pacienți cu artrita mănâncă foarte mult și de multe ori mânca prea mult.
Cele mai multe din dieta lor sunt preparate care conțin amidon și zahăr. Toate produsele
dulci și făinoase, cartofi si dulciuri. Această alimentație provoacă aciditate în organism.
Mese pentru artrita si osteoartrita are ca scop reducerea acidității. Persoana ar trebui să
înceapă să mănânce mai multe fructe și legume, făcând din ele salate, tocănite sau doar
fierte pe apă. Mai ales este recomandat să mănânci mere, păstăi de fasole verzi, măcriș,
prune, coacăze negre, cătină albă, scoruș de munte.
În cazul în care boala este în stadii avansate de dezvoltare, pacientului i se recomandă o
dieta stricta. Se compune din 3 mese pe zi, numai legume crude timp de șapte zile. Un
al doilea ciclu de astfel de dieta poate fi repetat de cel puțin două luni.
Dietă din orez pentru artrita ajută să se retragă din articulații și ligamentele de depozite
de sare nedorite. Pacientul trebuie de cu noapte o cana de orez să-l opărească. De
dimineața, se strecoară apa din orez și se adaugă două căni de apă proaspătă. Pune
orezul la fiert pe aragaz. Orezul fiert este necesar să-l clătiți. Doza rezultată împărțiți în
patru părți.
Pentru a folosi următoarea schemă: timp de douăzeci de minute înainte de a mânca
orezul trebuie pentru să bei o jumătate de pahar de apă plată. Apoi manâncă orezul. În
 Page 985 of 1147

timpul zilei, bea un decoct de măceș. În a doua zi de dieta poți manca o jumătate de
kilogram de sfecla fiarta si 200 de grame de mere. Un astfel de sistem de o
aprovizionare de două zile trebuie să fie repetată după patru zile.
Poliartrita reumatoida tratament naturist
Sare de artrita reumatoida.
De la dureri articulare, așa cum sa observat mult timp în urmă, bine vine în ajutor sarea
de masă obișnuită. În scopul de a utiliza în mod corect acest instrument simplu, aveți
nevoie pentru a freca locul dureros cu sare, preventiv — diluați cu alcool sau vodca. De
asemenea, un rezultat bun și eficient aduce sare, amestecată cu miere.
Tratamentul artritei cu lut.
O mulțime de remedii populare pentru diverse boli au fost de mult cunoscute, și chiar
aprobate de medicina oficiala. Se poate folosi această metodă ca o tratare cu argilă. Cu
ajutorul nămolului terapeutic vindeca mai multe boli, dar în scopul de a utiliza în mod
eficient acest component, argilă obișnuită, desigur, o să folosiți în zadar.
Pentru efectul terapeutic veți avea nevoie de specială, cu proprietăți de vindecare lut
minat obținută în zonele desemnate. Deoarece la acest instrument este o anumită cerere,
și apoi de vânzare este destul de ușor de găsit. Argila de vindecare ar trebui să fie grasă,
ca plastilina. Pentru al utiliza, trebuie mai întâi să se cerne printr-o sită metalică, apoi se
adaugă apă, astfel încât consistenta de lut să fie similară cu o cremă groasă ca smântâna.
Este necesar să se agite până când amestecul devine omogen și fără cocoloașe. Pentru
efectul terapeutic corespunzător zgura diluată trebuie încălzită la șaizeci de grade, și
apoi se adaugă rece la o temperatură oarecare, care va depinde de metoda de aplicare.
De exemplu, să -l utilizați pentru temperatura de aplicare generală ar trebui să fie de
aproximativ patruzeci de grade, pentru aplicații de bandă — de până la patruzeci și trei.
Pentru alte temperaturi aplicații locale poate ajunge la cincizeci de grade. Acesta nu
este ușor de realizat, dar doar o astfel de abordare va aduce efectul terapeutic adecvat .
Remedii populare similare pentru tratamentul poliartritei reumatoide sunt incluse cu
ajutorul de oameni care au experiență în acest domeniu, dar nimănui nu e interzis sa
încerce pentru a efectua toate procedurile pe cont propriu. Turta de zgura ar trebui să fie
doi centimetri grosime. Timpul petrecut cu lut pe zona afectată este de cincisprezece-
douăzeci de minute.
Dacă este necesar, puteți crește timpul de jumătate de oră. Tot cursul de tratare cu argilă
poate include diferite serii de proceduri, în funcție cât de intens se manifestă boala, si
pot include de la doisprezece proceduri până la douăzeci. Aceste proceduri sunt
efectuate peste o zi sau două zile la rând, în scopul de a face o pauză de o zi.
Un amestec de aloe, miere și vin.
Se întâmplă de multe ori că de boli nu ajută pastile, nici medicamentele. Ca rezultat,
puteți întotdeauna să recurgeți la vindecători tradiționale care au mijloacele pentru a
trata artrita reumatoida.
În special, cunoscută astfel de metodă: este necesar de a pregăti amestecul: 354 de
grame de aloe rasă ca terciul, șase sute de grame de miere și nouă sute de grame de vin
alcoolizat roșu. Toate ingredientele bine amestecate, apoi se toarnă într-o sticlă și se
lasă să se infuzeze timp de șapte zile.
Separat se indică că aloea este necesar să se ia vârsta de mai mult de doi ani, și înainte
de a tăia frunze de vindecare, este interzis să se ude cu apă timp de cinci zile. Apoi,
 Page 986 of 1147

merge cursul de folosire acestei metode. O oră înainte de masă trebuie de mâncat o
lingura din acest medicament o dată pe zi. Timp de cinci zile, toate se repetă, apoi
mărim câte o lingura de o oră înainte de masă de până la două ori pe zi.
În funcție de gradul de boală anumitei persoane, cursul poate dura de la paisprezece zile
până la șase săptămâni.
Comprese de artrita reumatoida.
Pentru uz topic de plante poate fi folosit: mușețel, sulfină medicinală, hamei comun,
soc negru. Cu ajutorul acestor plante se poate face frecare, faceți comprese și mai mult.
Pentru a reduce durerea și inflamația la această boală, puteți folosi comprese cu ulei de
eucalipt. De asemenea este bun de făcut comprese din unguente pregătite pe baza de
cincizeci de grame de vaselina amestecate cu două linguri de plante – hamei, trifoi
dulce și sunătoare.
Muguri de mesteacăn.
Ia cinci grame de muguri, și toarnă -le pe partea de sus a unui pahar cu apă clocotită.
Puneți un recipient pe aragaz și se aduce la fierbere. Apoi să ia un foc lent și se fierbe
cincisprezece minute. După recipientul se învelește într- un prosop cald, și țineți așa o
oră. Ar trebui să ia un sfert de cana de patru ori pe zi. Încercați să faceți acest lucru
înainte de mese.
Porumb.
Recomandat ca artrita si artroza, reumatism bea un decoct sau infuzie, care este făcut
din stigmate de porumb. Ia 1,5 lingurițe de materii prime și toarnă cu 200 ml. apă
clocotită. Când medicamentul sa răcit, acesta poate fi utilizat pentru tratament.
Necesitatea de a bea 1 lingura de 3-4 ori pe zi. Încercați să faceți cu 30 de minute
înainte de începerea mesei.
Rădăcina de brusture.
Trebuie de dezgropat rădăcini proaspete ale acestei plante. Apoi clătiți bine și taie -le in
bucăți mici. Puneți rădăcinile într-un recipient și se toarnă deasupra vodca. Ea trebuie
să acopere rădăcinile și să fie chiar cu trei centimetru mai mare decât brusturile.
Acoperă capacitatea și trimite -l într-un loc întunecat la infuzat.
Țineți acolo timp de trei săptămâni. Ia ocazional vasul și se agită conținutul. Perfuzia
rezultată este folosită ca un remediu popular pentru poliartrita reumatoidă, în calitate de
frecare la locul dureros. De asemenea, trebuie de luat pe cale orală. Ia-o timp de 30
minute înainte de momentul mesei de trei ori pe zi.
Catină.
Cătină (coaja) + fenicul (fruct) + păpădie (rădăcinile) + menta (frunze). Aduna -le
împreună, luând 2 linguri de cătină, și 2 lingurițe de restul. Pregătiți infuzie. Pentru a
face acest lucru, se toarnă o jumătate de litru de apă brută pe plante. Pune pe foc și
așteptați până la fierbere. Gătiți la foc mic timp de cincisprezece minute. Primiți câte 2
linguri dimineața, pe stomacul gol .

Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara,

tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24

Pentru început, se impune precizarea că alături de spondilita anchilozantă, artrita

 Page 987 of 1147

psoriazică, colagenoza sau granulomatoza Wegener, poliartrita reumatoidă face parte

din categoria patologiilor reumatice autoimune şi presupune o suferinţă inflamatorie
care se manifestă la nivelul diverselor articulaţii ale membrelor. Spre deosebire de
artroză, care afectează doar sistemul musculo-scheletic, poliartrita reumatoidă este o
boală sistemică, cu tendinţe de simetrie, afectând, de exemplu, ambele glezne sau
ambele încheieturi ale mâinilor, şi ducând la ridigitate ori dureri difuze. Procesul
inflamator determinat de agresiunea unor anticorpi dirijaţi greşit contra propriilor
ţesuturi sănătoase (în mod specific membrana sinovială) poate cuprinde, în ultimă
instanţă, şi ligamentele, tendoanele sau muşchii. Mai mult, membrana sinovială
inflamată proliferează deseori, invadând şi distrugând osul sau cartilajul, compromiţând
astfel stabilitatea articulară. Mai trebuie menţionat şi faptul că pe lângă multiplele
neplăceri pe care le produce (deformări ale ţesuturilor afectate, dureri mari, rigiditate
articulară, oboseală, stări de rău, proeminenţe - noduli reumatoizi - şi tumefieri la
nivelul articulaţiilor atacate), poliartrita reumatoidă poate genera complicaţii şi la
nivelul altor organe, traduse prin leziuni ale terminaţiilor nervoase, infecţii articulare
acute, tulburări pulmonare (pleurezie), cardiace (pericardită), ulceraţii ale membrelor şi
anemie. Deşi poliartrita reumatoidă poate fi, uneori, cea mai invalidantă formă de
artrită, sunt disponibile medicamente foarte eficiente pentru tratamentul acesteia, cu
condiţia ca diagnosticarea să se fi făcut într-un stadiu precoce. Tratamentele curente
sunt focalizate asupra ameliorării durerii, reducerii inflamaţiei, stopării sau încetinirii
distrugerii articulare, prevenţiei problemelor medicale asociate, cum ar fi afecţiunile
cardiace şi pulmonare. Fără a intra în amănunte, trebuie menţionat că medicamentele
utilizate pentru tratamentul poliartritei reumatoide se împart în două categorii: cele
folosite pentru ameliorarea simptomelor şi cele destinate controlului afecţiunii. Antiin-
flamatoarele nesteroidiene, incluzând Ibuprofenul, Naproxenul şi altele, reprezintă
tratamentul primar al durerii şi inflamaţiei din poliartrita reumatoidă. Dacă sunteţi
sensibil la antiinflamatoare nesteroidiene, se pot utiliza derivate de aspirină, numite
salicilaţi nonacetilaţi (trisilicat de magneziu, salsalat).
O altă alternativă sunt inhibitorii de COX-2 (ciclooxigenaza), toleraţi mai bine la nivel
gastric, sau acetominofenul pentru diminuarea durerii.
Corticosteroizii (prednison) sunt foarte eficienţi în ameliorarea durerii şi a inflamaţiei,
dar nu controlează evoluţia bolii. Aceştia trebuie utilizaţi cu atenţie şi în cele mai mici
doze eficiente posibile, datorită numeroaselor şi potenţial gravelor reacţii adverse.
Medicamentele care modifică afecţiunea (hidroxiclorochina, sulfasalazina, minociclina,
methotrexatul etc.) pot reduce simptomele şi pot încetini distrugerea articulară.
În sfârşit, substanţele care modifică răspunsul biologic, cum ar fi etanacept şi
infliximab, blochează acţiunea factorului de necroză tumorală, un compus chimic care
joacă un rol important în inflamaţie şi distrugerea tisulară. O altă substanţă biologică ce
modifică răspunsul inflamator, numită anakirra (kineret), reduce inflamaţia prin
blocarea citokinei numită interleukina-1. Aceste medicamente pot fi foarte eficiente, dar
prin blocarea răspunsului imun, pot conduce spre infecţii severe, ca formă de reacţie
adversă.
Cele mai bune remedii naturiste pentru reducerea inflamaţiei şi micşorarea durerii în
zonele afectate sunt, în cazul poliartritei reumatoide, gheara-diavolului, coada-calului
(reduce inflamaţia şi ajută la refacerea cartilajelor) şi scoarţa de salcie (virtuţi antiin-
flamatorii şi analgezice dovedite). Suplimentele cu acţiune generală recomandate în
 Page 988 of 1147

poliartrita reumatoidă şi alte boli reumatice cu substrat autoimun sunt: uleiul de

luminiţa-nopţii (antiinflamator natural, care conţine acid gama-linolenic), Seleniul cu
vitamina E (indispensabil în patologiile autoimune), vitamina C (preferabil organică),
calciu şi magneziu, vitamina B6 şi bromelaina, enzima extrasă din ananas, cu efecte
antiinflamatorii, indicată dacă durerile sunt mai severe.
Dintre uleiurile volatile, cele mai indicate sunt cel de Geraniu, Ghimbir şi Ienupăr, care
pot fi administrate intern sau utilizate în masaje locale.
Dintre gemoderivate, cel mai indicat în cazul poliartritei reumatoide este extractul din
mlădiţe de viţă-de-vie sălbatică (se administrează conform prospectului), analgezic şi
antiinflamator folosit în formele hiperalgice cu evoluţie rapidă, deformări articulare şi
scleroza ligamentelor. Să auzim numai de bine!
 Page 989 of 1147

Ce face apa daca e bauta inainte de a manca si imediat dupa masa!

 Page 990 of 1147

Un articol foarte bun.Nu doar despre apa calda dupa mancare,dar si despre atacul de
cord.Chinezii si japonezii beau ceai fierbinte in timpul mesei,nu apa rece. Poate e
timpul sa adoptam obiceiul lor la masa.

Pentru cei carora le place sa bea apa rece,acest articol se adreseaza direct.Este frumos sa
bei un pahar cu apa rece dupa masa,dar apa rece solidifica hrana uleioasa pe care tocmai
ai inghitit-o. Va incetini digestia..Cand aceasta reactioneaza cu acidul,se va rupe si va fi
absorbita de intestine mai repede decat mancarea solida. Trece in intestine si foarte
rapid se transforma in grasime si duce la cancer.Este cel mai bine sa se bea supa
fierbinte sau apa calda dupa mancare.. Simptome comune de atac de cord.....Un
punct serios referitor la atacul de cord - Ar trebui sa stiti ca nu fiecare simptom de
atac de cord este durerea bratului stang. Atentie la dureri intense in zona falcilor. S-ar
putea sa nu aveti niciodata prima durere in piept in timpul atacului de cord.
Nausea(ameteala) si transpiratia intensa sunt tot simptome comune. 60% din cei care au
atac de cord in timpul somnului nu se trezesc. Durerea la falci te poate trezi din somnul
adanc.Sa fim atenti. Cu cat stim mai mult, cu atat avem mai bune sanse de
 Page 991 of 1147

supravietuire. Un cardiolog spune ca fiecare care citeste acest mesaj si-l trimite la 10
oameni poate salva cel putin o viata.

CALCULOZA BILIARA

Calculoza biliara, numita si Litiaza biliara, este o afectiune provocata de dezvoltarea

unor calculi biliari (depuneri de colesterol, pigmenti, saruri biliare) in vezica biliara
(Colecist sau "fiere") sau in caile biliare extra sau intrahepatice.
Calculii se formeaza atunci cand exista o cantitate considerabila de colesterol in bila sau
atunci cand vezica biliara nu se goleste in mod normal. Bila contine cca. 96% apa,
restul fiind saruri minerale, colesterol si alte grasimi, iar orice modificare in continutul
de apa sau in evacuare genereaza dupa caz: calculi, icter, infectie, cancer.

Cauze care duc la aparitia Litiazei biliare sunt :

1. proasta nutritie
2. alimentele ce contin conservanti
3. toxicitatea unor medicamente
4. infectiile virale
Din toti acesti factori care duc la epuizarea ficatului, scazandu-i capacitatea de filtrare,
deriva o bila toxica de culoare verde inchis si foarte coroziva.

Simptome date de litiaza biliara se caracterizeaza prin:

- dureri in zona stomacului si in parte superioara dreapta a abdomenului
- zona subcosala dreapta(hipocondru drept)
- spasme
- colici
- greturi, varsaturi
Trebuie evitata alimentatia hipercalorica, cu exces de grasimi si dulciuri pentru a nu se
ajunge la cresterea colesterolului si la depasirea ponderala. Regimul dietetic va exclude
,asadar, alimentele ce produc contractia puternica a veziculei: prajeli, afumaturi,
mezeluri, sosuri, smantana, maioneze, unt, conserve, varza, fasole, alcool, cafea,
ciocolata. Se admit lactatele degresate, fainoase, carne slaba de peste, sau pasare, fructe
si legume.

Unele plante medicinale au proprietatea de a diminua ritmul de depunere a calculilor, in

unele cazuri contribuind, chiar, la eliminarea acestora.
Tratamente naturiste calculoza biliara

Frunze de Menta (Folium Menthae)

Infuzie din 1 lingurita de frunze la o cana de apa; se beau 1-2 cani pe zi.

Macese (Fructus Cynosbati)

 Page 992 of 1147

Infuzie din 2 linguri de fructe la 1/2 de litru de apa, cantitate care se bea in cursul unei
zile.

Radacina de Brusture (Radix Bardanae)

Decoct din 2-4 linguri de radacina la 1 litru de apa; cantitate care se bea in cursul unei
zile.

Flori de Albastrele (Flores Cyani)

Infuzie din 1 ligurita de flori la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.

Matase de Porumb (Stigmata Maydis)

Infuzie din 2 linguri la o cana de apa; se bea cate 1 ligura la 3 ore.

Amestec din :
- flori de Musetel (Flores Chamomillae)-10g,
- flori de Albastrele (Flores Cyani)-30g,
- frunze de Menta-10g,
- Turita mare (Herba Agrimoniae)-10g,
- Rostopasca (Herba Chelidonii)-10g,
- Macese-15g,
- matase de Porumb-15g.
Infuzie din 1 lingura de amestec la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.

Amestec din:
- ulei volatil de Brad (Oleum Abies albae)-5g,
- ulei volatil de Jneapan (Oleum Pini Montanae)-5g,
- ulei volatil de Menta (Oleum Menthae)-5g,
- ulei de Floare-soarelui-75g

Sub forma de picaturi: de 3 ori pe zi, cate 5 picaturi pe zahar sau in putina apa, inainte
de masa. In cazul colicilor (dureri puternice), se recomanda 30-40 de picaturi deodata.

Alte recomandari si masuri de auto-asistenta

- bea in 3 reprize pe zi, inainte de mesele principale, infuzie de anghinare sau infuzie de
galbenele din 2 lingurite planta la 300 ml apa clocotita

- bea in doze mici pe parcursul unei zile, ceai de radacina de brusture: 2-4 linguri de
radacina la 1 l de apa clocotita

-bea 2-3 cani / zi de infuzie de menta: 10 g la 200 ml de apa; 20 picaturi/zi de tinctura

sau ulei de menta, maresc secretia bilei in cazul tulburarilor hepatice

-2 cani de infuzie din flori de maces - 2 lingurite la o cana de apa clocotita.

 Page 993 of 1147

TARHONUL:
o vegetală de sezon Cu multă vreme în urmă, slavii au adus tarhonul şi pe meleagurile
noastre, din nordul îndepărtat al Asiei. Frunzele sale, foarte aromate, cu gust uşor
amărui, amintind de anason, interesează, în special datorită conţinutului de uleiuri
eterice. Se folosesc atât în bucătărie, pentru condimentarea ciorbelor şi fripturilor, cât şi
în scop curativ, îndeosebi pentru tratarea unor afecţiuni renale, hepatice şi stomacale. În
situaţia unui regim hiposodic, această plantă înlocuieşte de minune sarea.
l Leac util în caz de colecistită
Efectele benefice ale tarhonului se pot proba în afecţiunile biliare, chiar şi când acestea
s-au cronicizat şi nu mai răspund la tratamentele clasice, un remediu care uşurează
considerabil digestia este următorul:
Peste o linguriţă de frunze uscate (sau două linguriţe de frunze proaspete) se toarnă o
cană de apă clocotită şi se lasă să se infuzeze 20 de minute. Se strecoară şi se bea ceaiul
fierbinte, pe stomacul gol. În colecistită cronică, este mai bun maceratul: în loc de apă
opărită se foloseşte cea rece, păstrându-se aceleaşi cantităţi, şi se lasă la temperatura
camerei vreme de patru ore.
l Calmant sigur
pentru migrene
Două mâini de frunze proaspete de tarhon se pun într-un borcan şi se acoperă cu spirt
îndoit cu apă. Se astupă şi se lasă la macerat zece zile. Se filtrează apoi şi se pune în
sticluţe. La nevoie, se masează cu acest preparat ceafa, fruntea şi tâmplele.
l Împrieteniţi-vă cu tarhonul
Tarhonul se prezintă sub forma unei tufe, cu o tulpină bine ramificată, pe care se găsesc
frunze lungi, lanceolate. Florile sunt galbene spre violaceu, dispuse în formaţiuni
globuloase. Uzual, tarhonul se înmulţeşte prin butaşi. Pentru obţinerea acestora, vara,
când tufa este bine dezvoltată, se taie fragmente ramificate de tulpină şi se pun într-o
lădiţă care conţine un amestec format din pământ de pădure, mraniţă şi nisip, în
proporţie de 4:4:2. Se ţine la loc umbros şi se udă periodic, fără însă să băltească. După
înrădăcinare, toamna, butaşii se mută în grădină. Alegeţi un loc însorit şi ferit de vânt,
cu sol nisipos dar bine legat, cu adaus de îngrăşămînt organic. Se plantează pe şiruri, la
20 cm distanţă între răsaduri şi 50 cm între rînduri. Cultura astfel iniţiată durează şapte-
opt ani. Frunzele se pot recolta pe tot parcursul verii, după necesităţi. Este o vegetală
care trebuie udată destul de des, sistemul său radicular nefiind foarte bine dezvoltat în
profunzime.
Frunzele de tarhon se pot păstra uscate şi mărunţite, dar cel mai bine puse în oţet, căci
îşi păstrează aroma, iar zeama scursă se poate folosi pentru salate. Câteva frunze
proaspete, mestecate dimineaţa, pe stomacul gol, vă protejează dinţii împotriva cariilor,
vă întăresc gingiile. Înghiţite apoi, stimulează pofta de mâncare.
Ca să vă convingeţi să vă împrieteniţi cu această plantă, încercaţi şi o reţetă de ciorbă
absolut fabuloasă. Aveţi nevoie de un kilogram de carne de porc afumată, tarhon în oţet,
ceapă, două linguri de orez, două linguri de smântână, un gălbenuş. Se pun apă, carnea
şi ceapa mărunţită pe foc mediu. Când carnea este aproape fiartă, se adaugă orezul.
După ce boabele se umflă bine, se pune tarhonul tocat, plus o lingură-două din oţet.
Separat, se bate gălbenuşul cu smântână şi se înglobează înainte de a lua oala de pe foc.
 Page 994 of 1147

l Aliatul stomacului sănătos

Leacul care se prepară e extrem de simplu: se opăreşte o linguriţă de plantă mărunţită cu
300 ml apă clocotită. Se acoperă vasul pentru zece minute, apoi se strecoară. Se bea
câte o cană de ceai după fiecare masă. De asemenea, ajută foarte mult să presăraţi pe tot
ce mâncaţi puţin tarhon tocat. Este o plantă aromată care se găseşte în orice plafar şi are
un gust nemaipomenit de bun.
Tot din tarhon se poate prepara un lichior foarte util în calmarea colicilor intestinale. Se
face un sirop din 200 g zahăr şi o jumătate de litru de apă. După ce se răceşte, se adaugă
o jumătate de litru de alcool de 45o în amestec se pune apoi un pumn de frunze şi
tulpini de tarhon şi se lasă la macerat 45 de zile. În criză, se consumă câte un păhărel de
lichior.
l Reduceţi durerile
de dinţi
Pentru a vă păstra cât mai multă vreme sănătatea dinţilor şi a face cât mai rar vizite la
dentist, se recomandă nu să nu mai mâncaţi dulciuri, aşa cum v-aţi aştepta, ci să folosiţi
o plantă absolut extraordinară, pe care cu siguranţă aţi utilizat-o de nenumărate ori până
acum la aromatizarea a diverse feluri de mîncare: tarhonul. În unele sate din Ardeal,
unde această vegetală proaspătă este consumată dimineaţa la prînz şi seara, oamenii au
dantura mai viguroasă, căci se pare că protejează împotriva apariţiei cariilor şi tartrului,
întărind, de asemenea, rădăcinile şi gingiile. Pentru calmarea durerilor de măsele, foarte
bun este următorul remediu: o mână de tarhon (cu tot cu rădăcini) tocat se pune într-un
borcan şi se acoperă cu oţet, se astupă şi se agită bine (30 de minute). Se scoate apoi
tarhonul, se mestecă puţin în gură şi se ţine în locul dureros.
l Adjuvant în tratamentul arteritei
Reuşiţi să vă menţineţi în formă datorită maceratului de tarhon, care ajută la
optimizarea circulaţiei sanguine, fluidizează sângele şi împiedică formarea trombilor.
lată cum se obţine acest minunat preparat: Trei mâini de frunze de tarhon se taie mărunt,
se pun într-un borcan şi se acoperă cu o jumătate de litru de oţet de mere, lăsîndu-se să
stea astupate vreme de şapte zile. În tot acest timp, se recomandă agitarea zilnică a
recipientului, pentru uniformizarea preparatului. Se filtrează şi se bea câte un păhărel
înainte de fiecare masă. Se pot urma câteva cure de două-trei săptămâni anual.
Începeţi totodată să beţi ceai de sulfină galbenă, care ajută la dilatarea vaselor de sânge
periferice şi măreşte permeabilitatea arterelor, înlăturând vasoconstricţia. De asemenea,
faceţi unele modificări în dietă, reducând drastic grăsimile de origine animală, sarea,
alcoolul, cafeua şi dulciurile.
l Scăpaţi-vă copilul
de oxiuri
Un tratament naturist, recomandat din bătrâni, se dovedeşte excelent. Trei mâini de
tarhon se lasă, cu o jumătate de litru de apă, de seara până dimineaţa, când se filtrează.
Lichidul se pune deoparte, iar planta rămasă se opăreşte cu încă o jumătate de litru de
apă, după care se lasă la răcit şi se strecoară. Se combină cele două extracte, obţinându-
se un ceai, care se bea în două reprize: jumătate din cantitate dimineaţa, jumătate seara.
Tratamentul se repetă zilnic, vreme de două săptămâni. Este valabil pentru ascarizi,
oxiuri şi tenie.
 Page 995 of 1147

l Un ajutor de nepreţuit în caz de dislipidemie

Timp de trei luni de zile, cu un sfert de ceas înainte de fiecare masă, consumaţi câte
patru frunzuliţe de tarhon mature, proaspete, pe care le mestecaţi foarte bine înainte de a
le înghiţi. Nivelul colesterolului, al trigliceridelor poate fi adus mult mai aproape de cel
normal.
l Cel mai bun antireumatic natural
Aş vrea să vă supunem atenţiei în cele ce urmează reţeta unui preparat care dă bune
rezultate în tratarea durerilor reumatice. Această boală despre care se spune că nici nu te
omoară, dar nici nu te lasă să trăieşti normal face ravagii mai ales în rândul vârstnicilor,
dar nici tinerii nu sunt pe deplin feriţi de chinuitoarele dureri, mai ales dacă nu s-au ferit
de frig şi umezeală şi Ie-a intrat boala în oase.
Peste patru pumni de tarhon mărunţit se pune un litru de rachiu de drojdie. Se astupă
recipientul, se lasă la macerat o lună, după care se filtrează. Se iau în fiecare zi cinci
linguri din acest preparat, diluat în apă. Cu acelaşi tip de remediu se pot face şi frecţii pe
locurile dureroase. Efectele sunt extraordinare!
l Regim pentru colita de putrefacţie
Tuturor celor care suferă de colită de putrefacţie şi se confruntă cu neplăcutele
simptome de tip balonare, dureri de burtă, scaune diareice, constipaţie etc. se
recomandă să urmeze următoarea cură atunci când se află în plină criză. Cu siguranţă îşi
vor regăsi mult mai rapid sănătatea. lată în ce constă: Trei zile la rând nu se mănâncă
decît fructe şi legume proaspete (eventual foarte puţină pâine) şi se beau supe
condimentate din belşug cu tarhon. De asemenea, înainte şi după fiecare masă, se
mestecă două-trei frunze de tarhon proaspăt.
l Un preţios aliat în lupta cu cancerul
Printre plantele cu dovedit potenţial anticancerigen se numără şi tarhonul, o vegetală
despre care majoritatea oamenilor ştiu că merge de minune în ciorbele acrişoare de
cartofi sau fasole. În dietele de cruţare, condimentarea cu tarhon proaspăt sau uscat a
salatelor şi mâncărurilor catalizează procesul de vindecare. Consumul regulat, dacă se
poate zilnic, al acestei plante joacă un rol esenţial în reducerea incidenţei cancerului
gastric şi intestinal. Chiar şi dacă diagnosticul sumbru a fost stabilit, o cură cu suc de
tarhon, adjuvantă chimioterapiei, se poate dovedi de ajutor. Trei mâini de tarhon
proaspăt se dau prin maşina de tocat (sau se zdrobesc în mixerul electric, după ce s-a
adăugat puţină apă), după care se storc bine printr-un tifon. Sucul astfel obţinut se bea
imediat, de preferat dimineaţa, pe stomacul gol. Cura durează minimum o lună. Sucul
poate fi conservat vreme de 12 ore la frigider.

Boabele de ovăz (Avena sativa) se curăţă de impurităţi şi se spală. Într-un sfert de litru
de apă se toarnă o lingură de ovăz şi se clocoteşte 7 minute. Se strecoară şi se pune o
linguriţă de miere de albine şi un sfert de litru de lapte călduţ fiert. In cazul
vegetarienilor se pune lapte de soia.Pentru diabetici nu se pune miere. Se consumă în
fiecare dimineaţă, câte o cană din această băutură, cu felii de pâine graham, sau pâine
neagră prăjită. Se administrează timp de o lună de zile, după care urmează o pauză de o
lună. Tratamentul durează 6 luni pe an. Este indicat în menţinerea corpului sănătos până
 Page 996 of 1147

la adânci bătrîneţi, menţinerea "capului limpede" datorită fosforului şi pentru o bună

circulaţie a sângelui, în special la membrele inferioare.

Broccoli, folosit impotriva cancerului stomacal

08-04-2009

Intr-un studiu recent al cercetatorilor americani, publicat în revista Cancer Prevention

Research, se demonstreaza faptul ca alimentatia zilnica cu broccoli poate sa ofere o
protectie eficienta împotriva cancerului stomacal. O substanta din broccoli, sulforafan,
poate activa un numar de gene antioxidante si enzime din celulele sistemului imunitar.
Aceeasi substanta stimuleaza producerea în intestine a unor enzime care asigura
protectie împotriva substantelor inflamatoare care provoaca distrugerea lantului ADN.
Cantitatea zilnica de broccoli, recomandata de cercetatorii de la Scoala de medicina a
Universitatii John Hopkins, este de 70 de grame. Oamenii de stiinta stiu de mult timp ca
sulforafanul actioneaza ca un antibiotic puternic împotriva Helicobacter pylori, o
bacterie care provoaca gastrita, ulcer si cancer stomacal. În timpul acestui studiu, o
echipa internationala de cercetatori a decis ca jumatate din voluntari sa primeasca o
portie zilnica de plante tinere de broccoli, iar cealalta jumatate a primit lucerna, care nu
contine sulforafan. Cercetatorii au descoperit faptul ca activitatea bacteriei Helibacter
pylori a scazut cu 40% in cazul primei jumatati, în timp ce în grupul voluntarilor care au
primit lucerna nu
s-a înregistrat nici o modificare. Organizatia Mondiala a Sanatatii a clasat Helicobacter
pylori în categoria agentilor cancerigeni. Aceasta bacterie se dezvolta în peretii interni
ai stomacului, iar oamenii de stiinta declara ca ea afecteaza aproape jumatate din
populatia de pe Terra. Bacteria Helicobacter pylori are o forma de tirbuson si a fost
asociata de multa vreme cu ulcerul stomacal. Acesta poate fi tratat, in cele mai multe
cazuri, cu antibiotice

CARMOL

1 CAPACEL SI 5 CAPACELE DE APA CALDA / se pune solutia toata pe o batista si

se aplica pe burta in zona ovarelor. Se tine acolo pana se usuca batista. E de preferat sa
se faca tratamentul seara, inainte de culcare. Pentru probleme genitale si reumatismale.

PETROL

15 zile tratament.
Se pune 100 ml petrol intr/un borcan cu capac si se pune la sterilizat intr/o oala cu apa.
Se lasa apoi la racit.
O lingura de petrol in fiecare dimineata, imediat dupa sculare, inainte de spalare, se tine
in gura 30 de minute, apoi se arunca. In zilele a 5 a, a 10 a si a 15 a zi se inghite petrolul
tinut in gura 30 minute.
Actiune: elimina toate afectiunile din zona capului, gatului, laringe.
 Page 997 of 1147

Pt copii> se da in gat cu degetul inmuiat in petrol dimineata, zilnic, 5 zile.

CAUZELE BOLILOR

Prima cauza:

Multe procese care au loc acum in viata sunt indreptate spre eliminarea blocajelor dintre
constiinta si subconstientul omului. Tot ce patrunde in subconstient constituie un ghid al
actiunilor si incepe sa functioneze activ.

Daca cu 100-150 de ani in urma absolutul subconstientului era in principal apanajul

artei, filozofiei, al catorva scoli ezoterice, in prezent acestui proces i s-a raliat medicina.

Logica constiintei umane este orientata catre supravietuirea corpului fizic. Logica
subconstientului, catre pastrarea si dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea
incercarile de substituire mecanica a acestora in cele mai multe cazuri duc la disparitia
uneia din aceste doua componente.

Acum subconstientul omului asimileaza murdaria energetica cu o viteza neinchipuita si

nu doar pentru ca unii incearca sa patrunda in el, ci si pentru a ti se bloca
subconstientul.

Sentimentele si trairile negative care patrund in subconstient, nu mai pot fi controlate de

om si intrucat sanatatea fizica este strans legata de subconstient, apar niste dependente
complicate si niste urmari grave.

Cercetarea structurilor karmice demonstreaza, in mod elocvent, la nivelul energetic,

porunca biblica: "Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa se prelungeasca zilele tale pe
Pamant…"

Raporturile fata de mama si tata trebuie sa fie intotdeauna cele respectate. Codul legilor
si regulilor care a existat in societate in toate veacurile proteja impotriva destramarii
celor mai fine structuri ale campurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute.

Relatiile dintre oameni sunt determinate de niste coduri ale campurilor lor. Campul
fiecarui om contine cate un set de programe care determina interrelatiile sale cu lumea
si cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ura, suparare pe care le nutresc cei din jur fata
de om corespund cu strictete ce ceea ce-I sadit in karma acestuia. De aceea exista
oamnei care sunt in permanenta jigniti, care sufera traumatisme, care sunt invidiati, etc.
In campul omului sunt continute programe informationale ale atitudinilor fata de le si
programe ale atitudinii acestuia fata de alti oameni. Cand impotriva noastra se
intreprinde ceva neplacut, nu e bine sa raspundem in acelasi fel. Ne putem opune doar
 Page 998 of 1147

la nivel fizic, insa la nivelul campului si la nivelul spiritual trebuie sa ne pastram

intotdeauna o atitudine de smerenie, de blandete, sa manifestam iubire fata de oameni li
sa tinem minte ca orice neplacere este cauzata de imperfectiunea noastra. Acest lucru ne
curata karma, ne fereste de boli, ne amelioreaza destinul si sanatatea copiilor.

Irascibilitatea in raporturile cu oamenii, rautatea constituie o tentativa de atac

bioenergetic nu numai asupra unui individ ci si asupra Universului, provocand
deformatii ale structurii campului. "Rugati-va pentru cei ce va blestema si
binecuvantati-i pe cei care va urasc…". Aceasta e cea mai puternica aparare impotriva
nenorocirilor, bolilor si a aceea ce numim "deochi".

Foarte multe boli sunt puse in legatura cu faptul ca oamenii nu stiu cat e de periculos ca
in perioadele de puternic avant sufletesc, cand sunt indragostiti, de exemplu, iar nivelul
energetic al omului creste brusc, sa emane ganduri si stari emotionale negative.

Enurezisul nu e o boala, ci primul semnal al unor puternice nereguli ale structurilor

spirituale ale copilului. Este o bomba cu explozie intarziata, care nu e obligatoriu sa se
manifeste sub forma de boala la copil, ci poate aparea si sub forma de soarta nefericita a
copilului, sau de structuri emotionale si psihice deformate.

De aceea, orice sentiment al jignirii care a intrat la o mare adancime, sau de care omul
nu se poate debarasa timp indelungat reprezinta un mare pericol. Oamenii au incercat,
in mod intuitiv, sa dezamorseze aceasta bomba, sa scape de sentimentul de suparare.
Modalitatile au fost plansul, spartul veselei, injuraturile. Atunci cand insa supararea este
tinuta timp indelungat ea devine de cateva ori mai periculoasa si loveste nu doar in cel
care o tine dar si in copii lui. Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari. In iudaism
si crestinism exista Duminica Iertarii, cand omul cere iertare pentru toate ofensele si
nedreptatile pe care le-a savarsit cu voie sau fara de voie. Daca acest lucru se face cu
sinceritate, atunci intra in functiune mecanismul caintei si are loc autopurificarea in
subconstient.

Din pacate, sensul caintei este inteles intr-un mod gresit in prezent. Cainta, inainte de
toate, nu este un sir de remuscari sterile. A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele
asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile. In timpul caintei are
loc ruperea lantului de cauze si efecte in care o fapta trage dupa sine pe urmatoarea. In
iudaism cel care se caieste sau in crestinism talharul rastignit pe cruce care se pocaieste
se pot ridica mai sus decat un sfant pentru ca ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai
mari decat un om cu karma curata pentru a trai intreaga viata in sanctitate.

Rudele noastre si chiar animalele domestice depind de noi, iar daca incalcam legile
eticii, acestia pot fi pedepsiti impreuna cu noi.

Constiinta omului e ca o mica rotita ce poate fi rotita prin eforturi nu prea mari inainte
si inapoi. Subconstientul e ca o roata imensa si grea care este greu de pornit, dar si mai
greu de oprit. Stramosii nostri urneau roata subconstientului prin aspiratia catre
Dumnezeu, prin iubire si facere de bine. In ultimii 300 de ani noi traim din inertia
 Page 999 of 1147

acestei miscari, fara sa depunem eforturi pentru a o mentine. De aceea acum ne poate
ajuta numai aspiratia constienta si neintrerupta catre armonia lumii, catre Dumnezeu.
Rezervele karmei omenirii sunt epuizate si doar aspiratiile personale ale fiecarui om vor
determina gradul sau de protectie impotriva nenorocirilor.

Cauza a doua:

Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea, pentru ca,
inaine de a ucide un om trebuie sa ucizi in tine iubirea fata de acel om. Uciderea
sentimentului de iubire reprezinta terenul pe care prolifereaza multe crime si nenorociri.

Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de
oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului iar a treia cea de
eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa
uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la
randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul.

In luna a cincea, copilul este intr-o comuniune absoluta cu Dumnezeu si cu Universul.

Deoarece pentru o viata normala omul trebuie sa intre periodic in contact cu Universul,
el se foloseste pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate in campul sau. Daca
mama sau tatal s-au dezis in acest timp de copil iar in timpul unui scandal intre soti
acest lucru se poate intampla si la nivelul subconstientului, in mod automat copilul
mosteneste nu numai programul propriilor copii dar si al Universului. Celula poarta
programul de distrugere a organismului. Organismul reactioneaza in mod
corespunzator. Blocarea acestui program este posibila numai prin

aspiratia catre Dumnezeu si printr-o mare iubire. Daca omul nu face acest lucru
disparitia familiei este inevitabila.

Copiii au acum capacitati bioenergetice de zeci de ori mai mari decat copii stramosilor
nostri. Insa noi acordam prea putina atentie dezvoltarii lor spirituale concentrandu-ne
mai ales in directia orientarii lor profesionale, asupra bunastarii materiale viitoare a
urmasilor nostri. Pana la nastere, fatul interactioneaza puternic cu lumea inconjuratoare.
Asupra structurii spirituale si a starii lui fizice exercita o puternica influenta structura
spirituala si comportamentul etic al mamei. In luna a cincea, fatul, daca est in
comuniune cu Dumnezeu, primeste de la El o suma de calitati. In lunile 3 si 4 femeia
trece niste incercari. Acestea pot lua cele mai neasteptate forme si de modul in care
acestea sunt trecute depinde caracterul si viata viitorului copil. Orientarea catre valorile
spirituale sa fie mai puternica decat toate celelalte tendinte.

Principala informatie ereditara se transmite nu numai prin intermediul campului. Mama

este indisolubil legata prin camp de copilul ei si de aceea trairile emotive ale mamei se
rasfrang asupra copilului. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru
va insemna o adevarata catastrofa pentru el. Structura negativa a campului femeii
 Page 1000 of 1147

determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului.

Soarta si caracterul viitorului copil se formeaza in campul inforenergetic al parintilor,

inca inainte de conceptie. In momentul conceptiei, ele deja exista si-i determina viitorul.
De aceea daca parintii au dubii daca sa dea sau nu nastere copilului, are loc un atac
asupra acestro structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor partiala. Extrem de
negativ se repercuteaza asupra structurilor campului viitorului copil planificarea brutala
a sexului acestuia, dorinta unuia dintre parinti de a avea numai baiat sau numai fata.
Chiar si numai simpla indoiala asupra dorintei de a avea un copil, nemaivorbind de
tentativa de a scapa de el, constituie o demolare a destinului sau, a fericirii si sanatatii
sale, a structurilor de comunicare si solidaritate cu oamenii.

Este foarte important ca in timpul bolii copilului sa cream conditii pentru insanatosirea
lui corecta. Parintii trebuie sa se gandeasca inainte de toate la spiritul copilului si abia
dupa aceea la trupul sau. Din acest motiv indoparea copilului cu medicamente si
mancare nu poate decat sa-i faca un rau. Cu iubirea poti vindeca dar cu atasamentul poti
dor sa faci rau. De aceea in timpul bolii copilului foarte multe depind de
comportamentul, de etica si chiar de regimul alimentar al parintilor. Renuntarea la
carne, alcool, delicatese, supraalimentarea sunt chiar mai importante pentru parinti
decat pentru copii. Orice suparari si reprosuri ale parintilor, unul fata de celalalt car si
fata de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufleteasca a parintilor este starea
sufletului si trupului copilului. Pentru a-l pazi pe copil de boli si necazuri parintii
trebuie sa inteleaga lucrul cel mai important: copilul trebuie sa fie sanatos sufleteste.

Lipsa dorintei de a invata apare la copil foarte simplu. In timpul sarcinii mama se
debaraseaza de sentimentele fata de sot, de sopii sau fata de lumea din jur. Aceasta duce
la formarea unui program de renegare a campului informational al Universului care
blocheaza capacitatile copilului de a lucra cu informatia. Copilului ii vine greu sa invete
si el refuza sa faca acest lucru. O mama iubitoare care nu-si permite si nu permite
nimanui sa se indoiasca de sentimentul de dragoste si de comuniune cu Divinitatea, va
da nastere unor copii talentati.

Numele dat copilului se intipareste in campul sau bioenergetic si depinde de karma

aceluia al carui nume il poarta. Inainte copiilor li se dadeau nume de sfinti – si nu era
deloc intamplator. Karma sacrosanta, pura a sfantului se unea cu cea a copilului
protejandu-l si actionand in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude, riscam
deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care i-a luat, adica odata
cu numele, si o parte din karma, copilul. De aceea, dandu-i copilului numele unui
muritor, este necesara blocarea partii negative a karmei, rugandu-ne la Dumnezeu in
gand ca in numele copilului sa intre numai ceea ce este luminos, ce aspira spre dragoste,
comuniune, noblete, spre Dumnezeu, in numele acelui om in cinstea caruia ne botezam
copilul.

Multe femei stiu ca sanatatea li se amelioreaza dupa nasterea copiilor. Iubirea pe care o
nutreste mama pentru copil ii innobileaza structurile campului ei ameliorandu-i starea
fizica. Dar mai este o cauza pe care oamenii n-o banuiesc. Mama transfera bolile sale
 Page 1001 of 1147

copilului, adica tulburarile sanatatii prin care mama iti ispasesete propria karma, trec in
campul copilului iar acesta incepe sa fie bolnav. Karma se imparte intre copil si mama.
Cum se recunosc deformarile din campul copilului? Copii sufera de alergii, fac des
pneumonii, au probleme cu rinichii.

Nu-i promiteti niciodata copilului ca-i veti cumpara delicatese sau jucarii. Copilul
trebuie sa se gandesca la satisfactii spirituale. Promiteti-i ca-l veti duce la teatru, la
muzeu. Omul viseaza la nivelul unor structuri foarte fine ale campului iar penetrarea in
acele zone a ceea ce este material, pamantesc coboara incredibil de jos omul. Faceti-i
cadouri cand nu se asteapta. Mama care promite copilului diferite lucruri materiale, in
schimbul unor rezultate la invatatura sau a cuminteniei face din el un sclav al carui
stapan va fi lucrul promis. In acest mod ea, fara sa vrea, creeaza un program de nimicire
a tot ceea ce e sfant in favoarea unor avantaje materiale. Aceasta a fost si principala
cauza a disparitiei civilizatiilor precedente.

Omul care iubeste, nutreste asemenea sentimente incat uciderea lor, in altcineva sau in
el, reprezinta o crima imensa. Daca ne luam dupa logica obisnuita, sterilitatea poate fi
eliminata prin interventie chirurgicala. Insa distrugand iubirea, sentimentul contactului
cu Universul, femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile
spirituale fine atat ale ei, cat si ale barbatului. Copilul nascut in astfel de conditii poate
avea niste structuri deformate ale spiritului. Organismul feminin blocheaza aceasta
posibilitate, refuza sa conceapa un copil care sa fie grav bolnav sa moara sau sa faca rau
altora. Noi consideram in mod obisnuit ca aceasta este o boala si ne luptam cu noi
insine, cu propriul organism care incearca sa ne salveze familia de la pieire. "Boala nu
te lasa sa pacatuiesti" se spune in Biblie.

Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor campului la nivelul capului

determinate de sentimentul de ura din structurile stabile ale campului uman. Aceste
structuri nu dispar dupa interventia chirurgicala de indepartare a miopiei ci continua
actiunile distructive la nivelul campului, se transfera asupra acestor organe sau asupra
paramentrilor spirituali ai omului.

Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si si copii lor.

Cauza a treia:

In viata de zi cu zi ne permitem adeseori sa-i vorbim de rau pe altii, pe noi, sa ne

plangem de soarta. Se dovedeste ca acest obicei are ca urmare distrugerea… dintilor.
Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, urarea raului
oamenilor apropiati. Cauza paradontozei o reprezinta barfirea tatalui, suprasolicitarea
karmei si alimentatia incorecta. Echilibrarea emotionala si coborarea agresivitatii
subconstiente sunt facilitate de utilizarea regulata, in alimentatie, a verdeturilor.

Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele? Cand ne gandim la cineva se creeaza
o punte energetica intre noi si cel la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si
 Page 1002 of 1147

de energie. De aceea orice gand rau reprezinta un atac energetic care poate aduce
prejudicii. Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa,
gandurile urate despre oamnei reprezinta un traumatism aplicat omului impotriva
acestea sunt indreptate si in acelati timp, distrugerea prorpiilor structuri karmice.
Cuantul intensifica orice program. In prezent energetica Pamantului este de asa natura
incat si gandurile rauvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rau.

Ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod sistematic de multe ori fara sa ne dam
seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalansa al autodistugerii fara ca nici
macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ
acumulat pana in prezent de omenire. De aceea acum nu e suficient sa fii bun si sa nu
faci rau nimanui. Subconstientul nostru e intr-atat de deformat, incat nici suportarea
raului nu e o conditie suficienta pentru pastrarea integritatii sufletului si a trupului. In
situatia actuala, principala conditie pentru supravietuire o constituie eforturile
constiente indreptate spre schimbarea propriei persoane. Nu e suficeint sa fii bun,
trebuie sa fii activ de bun. Orice om bun sau normal are sansa de a pieri. "Iubiti-va
dusmanii" este un apel la esenta spirituala a omului de a nu reactiona printr-o lovitura la
un atac energetic.

Omul care-si incepe ziua cu rugaciunea: "Doamne, da rudelor si cunoscutilor mei

sanatate, iar mie rabdare", se va asigura impotriva multor pacate.

Aprecierea negativa a cuiva produce o puternica scadere a energiei. Daca omul barfeste
pe cineva, el ii produce un traumatism persoanei respective, propriului camp si
pierderea energiei. "Nu judecati, ca sa nu fiti judecati – caci cu ce masura masurati, cu
aceea vi se va masura".

Traumatismul produs de vorbele urate se poate manifesta nu neaparat la nivelul fizic si

nu neaparat brusc. Poate incepe destramarea structurilor spirituale iar cand apar
nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca iti mai aduce aminte de vorbele
spuse si nu-ti va da seama ca pricina nenorocirilor a fost barfa.

Care este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentatia este diversa,

comportamentul de asemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunatatea sufleteasca.
Murim devreme, pentru ca in permanenta ne ruinam sufletul si trupul. Japonezii sunt
poporul cel mai longeviv, dar si cel mai politicos din lume.

Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele impotriva omului iubit. Gradul de
comuniune la nivelul campului poate fi diferi; intre cei ce se iubesc el atinge cele mai
inalte cote. Sentimentul de iubire il inalta pe om, nivelul energetic al indragostitului este
foarte inalt si de aceea orice influentare negativa a acestuia devine extrem de
periculoasa.

Cand compatimiti pe cineva, nu sunteti de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, va

ganditi doar la la consecinte, uitand de cauzele aparitiei acestora si, prin aceasta,
favorizati destramarea spiritului.
 Page 1003 of 1147

Cauza a patra:

Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influentarea oamenilor la

un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui.
Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea
invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si
prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice
ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice.
Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare
cu Universul iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie. Astfel pot aparea
boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat
manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta
blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest
proces e greu de oprit. El condamna copii "vampirului" la niste boli grave, intrucat
acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi
vampirismului, fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua distrugerea propriului
suflet.

Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta
diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai
usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.

De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat

inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-i unea cu
Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea
fi procurata din alta parte decat de la oameni. Daca este vorba de un copil, acesta incepe
sa-si irite mama, s-o necajeasca. Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza
energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi
bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare, provocarea de chinuri
fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.

Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de
a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om
certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie, il constituie rugaciunea pentru ca
aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor
sale spirituale. "Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei ce va
urasc."

Cauza a cincea:

Cu totii cunoastem zicala: "De morti numai de bine". De ce? Intre lumea fina a mortilor
si lumea noastra fizica sunt posibile contacte iar daca ele apar, acest lucru dauneaza
ambelor lumi.
 Page 1004 of 1147

"Sudarea" campurilor unui om viu si ale unui om mort are loc atunci cand sunt incalcate
legile supreme. Religia si obiceiurile de inmormantare la toate popoarele sunt orientate
spre despartirea campurilor celor vii de ale celor morti. Daca omul pastreaza pica celui
decedat, acest lucru se reflecta negativ asupra sa si poate duce la diferite boli, tulburari
psihice, schimbarea caracterului.

Supararea omului inainte sa moara poate duce de asemenea la contopirea campurilor si

probabil de aceea trebuie indeplinita ultima dorinta a celui aflat pe moarte.

Daca pana la nasterea copilului femeia a facut un avort, campul embrionului mort se
poate uni cu campul copilului nascut ulterior iar acesta poate fi bolnavicios, fricos,
obsedat.

Cauza a sasea:

Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si

pentru descendentii lui. Starea pe care medicii o numesc "depresiva" este lipsa dorintei
de a trai, uneori ascunsa si care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii
destinului, caracterului. Care este motivul acestei lipse a dorintei de a trai? In primul
rand este vorba de un program de autodistrugere care se formeaza in campul
bioenergetic daca vreunul din ascendenti a nutrit mult timp ganduri de lipsa a dorintei
de a trai sau a comis tentative de sinucidere. Chiar daca aceste lucruri s-au intamplat cu
3-4 generatii in urma, programul ramane stabil si se transmite ereditar urmasilor. Acest
program poate fi o urmare a lipsei dorintei parintilor de a avea copii.

Campul omului are un sistem defensiv fata de lumea inconjuratoare care este insa total
deschis parintilor. Cele mai mici greseli ale parintilor in timpul sarcinii fata de viitorul
copil creaza in campurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lunga
durata pentru ca este conceput de parinti.

Deceptia in legatura cu faptul ca fiica sau fiul e mic si slab, bolnavicios, nemultumirea
legata de sexul copilului, de aspectul sau, de capriciile noului nascut, daca toate acestea
sunt mai puternice decat dragostea pentru el, mai puternice decat constientizarea
faptului ca un copil e un dar divin, atunci trairile negative trec in profunzimea campului
sau in subconstient si declanseaza mecanismul autodistrugerii.

O deceptie puternica a tatalui, chiar si in decursul unei singure zile, pentru faptul ca i s-
a nascut o fiica si nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumarate tentative de
sinucidere ale fiicei ceea ce se va transmite si urmasilor ei. Programele subconstiente
care se gasesc in campul copiilor trec, o data cu varsta si, in special, la inceputul
maturizarii sexuale in constiinta si astfel incep disensiunile dintre copii si parinti. Cinci
minute de dezicere de copil pot costa ani multi de izolare, reprosuri, suparari, ura.

Omul trebuie sa iubeasca lumea din jur. Daca acest sentiment ii lipseste, in suflet i se
instaleaza o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul incearca sa-si suprime aceasta
 Page 1005 of 1147

durere spirituala cu orice mijloace. Astfel se ajunge la consumul de droguri, la

alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauza a narcomaniei si
alcoolismului este un nivel scazut al iubirii in sufletul omului. Aceasta stare apare din
cauza unor puternice frustrari, a reprimarii iubirii fata de oameni.

Iubirea inseamna armonie. Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situatia
care s-a crea acum in lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se
cheltuie tot mai multi bani pentru narcotice si pentru lupta impotriva acestora insa fara
succes. Lupta trebuie dusa cu cauza care determina consumul acestora. Iar cauza o
constituie nivelul scazut al iubirii interioare a omenirii. Respingerea iubirii pentru
Dumnezeu si a simtamintelor divine fata de parinti si de copii, fata de sine si de omul
drag, fata de natura nevie si fata de lumea inconjuratoare a devenit ceva obisnuit in
viata noastra. Toate aceste incalcari declanseaza programul de distrugere a iubirii care
are drept rezultat cresterea in cascada a cruzimii pe care n-o poti stinge cu alcool sau
droguri. Pentru a iesi din impas omenirea trebuie sa reinvete sa iubeasca. Totul. Iubirea
este o arta complicata care trebuie invatata printr-un efort permanent.

Dar acum cand mama jigneste prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de faptele
copiilor sai, ea nu intelege ca initiaza in copil un program care peste un an, doi poate sa-
l impinga sub rotile masinii, sau sa-i provoace o boala grava.

Omul s-a obisnuit sa considere ca iubirea este una din trairile sale de care poate dispune
dupa bunul sau plac. Este o conceptie gresita. Iubirea este acel intreg a carei parte
suntem, ea imbratiseaza intreaga lume. Iubirea si viata ni se daruiesc si n-avem nici un
drept sa atentam la ele.

Cauza a saptea:

Multi dintre noi pot da un raspuns corect la intrebarea: "Ce-i aceea hrana?". Hrana
influenteaza in primul rand structurile campului uman. Omul asimileaza hrana prin
prima chakra. Printr-o alimentatie corecta poate fi vindecat un om.

"Si a spus Dumnezeu: iata, v-am dat tot felul de ierburi care imprastie samanta cata se
gaseste pe intreg Pamantul si tot felul de pomi care fac roade si raspandesc samanta sa
va fie de hrana."

In "Baghawat-Gita" se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore dupa
ce a fost gatita pentru ca este o hrana "murdara", fiind buna doar pentru trup in ea
nemaigasindu-se nimic pentru suflet.

In hinduism exista notiunea de "carne necusera". Este vorba despre carnea care contine
sange si ea nu se foloseste in nici un caz la gatit. De ce? Sangele este pastratorul datelor
despre viata corpului fizic, in el sta toata informatia privind bolile, simturile si trairile
emotionale pe care le incearca animalele la taiere.
 Page 1006 of 1147

Stramosii nostri erau mult mai destepti decat noi, cand se inchinau inainte de
sacrificarea animalului, cerandu-i iertare pentru faptul ca erau nevoiti sa-l intrebuinteze
ca mancare. In acest fel, ei blocau consecintele negative, pe care noi acum le inghitim
fara sa ne pese.

Se spune ca nu e bine sa citesti in timpul mesei. Mancatul cu cartea sau ziarul in fata, in
fata televizorului, dezbaterile politice si familiale la masa pot traumatiza sufletul omului
pentru ca in timpul mesei informatia trece liber in subconstient. Pe acest fapt este bazat
ritualul impartasaniei, adica punerea in contact cu Dumnezeu. Daca insa, in timpul
impartasirii, preotul se gandeste la treburile sale pamantesti, atunci contactul cu
Divinitatea nu se realizeaza.

In fiecare om exista un suflet, inceputul sacru, ceva omenesc si ceva animalic. In stare
normala trupul trebuie sa primeasca hrana de la suflet, sufletul de la spirit iar spiritul de
la Dumnezeu. Excluderea oricarei din aceste verigi este inadmisibila iar viata bazata
doar pe principiul primitiv al imbuibarii trupului fara a da atentie si celorlalte verigi,
reprezinta calea cea mai sigura spre regres.

DROJDIA DE BERE
Drojdia de bere - recomandata intregii familii
Esti bolnav sau te simti obosit? Un leac la indemina este drojdia de bere. Nu este nici
scumpa si nici greu de gasit. Si este foarte buna nu doar
pentru revigorarea si detoxifierea organismului ci si pentru tratarea a numeroase boli.
Datorita continutului bogat de vitamine si minerale, drojdia de bere mai este folosita in
diete de slabire si in tratamente cosmetice.
100 grame de drojdie de bere contin:
* de 10 ori mai multa vitamina B1 decit piinea integrala;
* de doua ori mai multa vitamina B2 decit ficatul;
* de 10 - 20 de ori mai multa vitamina PP;
* de 10 ori mai multa vitamina B6 decit carnea;
* de 5 - 10 ori mai mult acid pantotenic decit cerealele;
* de 20 de ori mai mult acid folic decit taritele de griu.
Drojdia de bere este recomandata in avitaminozele (lipsa vitaminelor) complexe sau
simple ale grupului B, in afectiuni neurologice si
neuromusculare, precum si in manifestarile nervoase ale alcoolismului. Prin activitatea
sa hepato-protectoare, este indicata si in starile precirotice.
Studiile au aratat ca drojdia de bere este indicata in toate afectiunile intestinale si in
prevenirea accidentelor survenite in urma administrarii de
antibiotice.
Consumul de drojdie de bere regleaza nivelul colesterolului in singe, aduce la valorile
normale tensiunea si favorizeaza activitatea miocardului.
Studii comparative efectuate au aratat ca persoanele cu boli cardiace care consuma
sistematic acest supliment alimentar au cu 30% mai putine
probleme decit cardiacii care nu il consuma.
 Page 1007 of 1147

Drojdia de bere contine vitaminele:

* B1 – eficienta in combaterea tulburarilor digestive, cardiace, pentru tratarea
depresiilor, nevralgiilor si oboselii;
* B2 – utila in combaterea eczemelor, a imbatrinirii pielii;
* B3 – implicata in procese ce tin de echilibrarea sistemului nervos ;
* B5 - stimulent natural al glandelor corticosuprarenale, remediu anti-stres, mareste
rezistenta la infectii ;
* B7 - care neutralizeaza colesterolul, fiind indicata in obezitate; previne caderea
parului;
* B8 – utila pentru reglarea metabolismului proteinelor si grasimilor;
* B9 - are efect antianemic, ajuta la mentinerea echilibrului hormonal;
* B12 - care actioneaza asupra sistemului nervos, marind puterea de concentrare,
ameliorind cefaleele; contribuie la mentinerea echilibrului
hormonal;
* B15 – amelioreaza oxigenarea tisulara, este un remediu minune impotriva imbatrinirii,
ajuta la dezintoxicarea ficatului;
* K - intervine in procesul de coagulare a singelui si contribuie la formarea osoasa, fiind
un factor esential in procesul de mineralizare (fixare a
calciului);
* E – mareste rezistenta la infectii si intervine in metabolismul si functiile diferitelor
tesuturi, organe si sisteme (organe de reproducere, glande
endocrine, muschi, sistem nervos), in procesul cresterii si in procesul de coagulare.
SUPLIMENT ALIMENTAR PENTRU INTREAGA FAMILIE
Doza zilnica pentru un adult este de trei lingurite de drojdie de bere, care se
administreaza pe stomacul gol, dimineata, la prinz si seara. La copii,
administrarea de drojdie de bere este foarte importanta pentru stimularea proceselor de
crestere, pentru dezvoltarea psihica si mentala
armonioasa. Doza pentru copiii intre 4 si 8 ani este de o treime din cea pentru adulti, iar
pentru copiii intre 8 si 14 ani este o jumatate din doza
pentru adulti.
Sfaturi utile:
Pentru intarirea sistemului imunitar, se pune intr-o ceasca drojdie de bere cit o nuca si o
cantitate egala de miere, deasupra. Se lasa sa stea 10
minute, apoi se amesteca bine. Se maninca dimineata si seara inainte de mese 4
zile/luna.

ECHINOCOCOZA ( HIDATIDOZA SAU CHISTUL HIDATIC)

-este o afectiune parazitara in care omul este gazda intermediara pentru viermii din
genul Echinococcus.
Omul se infesteaza ingerind oua de Echinicoccus, de obicei din apa sau alimente
contaminate cu resturi fecale provenite de la caini.
De mentionat ca ouale sunt rezistente la uscaciune, supravietiund in praf perioade lungi
de timp.
Din oua ies in tubul digestive larvele care ajung pe cale sangiuna in diverse organe,
 Page 1008 of 1147

formand chisturi.
Chisturile se intilnesc de obicei in ficat si la plamani, dar pot aparea in orice tesut,
inclusive in inima, creier sau oase.
Simptomele depind de localizarea si marimea chistului, care poate determina modificari
locale prin presiune. Ruperea chisturilor duce la fenomene alergice severe, pina la soc
anafilactic. Diagnosticul se realizeaza prin explorari imagistice. Tratamentul este
medicamentos si/sau chirurgical - in functie de aprecierea medicului specialist si de
marimea, localizarea si numarul chisturilor.

Tratament naturist

Remediul propus este urmatorul:

- Para Protex (1-1-1 dupa masa, 2-3 luni continuu, intareste imunitatea contra micro-
organismelor patogene cum ar fi: bacterii, ciuperci, fungi, paraziti, actionand astfel pe
sterilizarea multiplelor focare ce se pot dezvolta prin mijlocirea acestora);

- Garlic Caps (1-1-1 in timpul mesei, 2-3 luni continuu, este supranumit antibioticul
natural; are functie antiseptica potentand impreuna cu PARA PROTEX efectele
distructive microbiene);

- Liver Aid (1-0-1 inainte de masa, 3 luni continuu, este un protector hepatic ce
impiedica degradarea functiei ficatului datorita chisturilor prezente si comprimarii
secundare a tesutului hepatic);

- Noni lichid (1-1-1 linguri inainte de masa, 2-3 luni continuu, poseda efecte complexe:
de intarire a sistemului natural de aparare si vitalizare a organismului in caz de boala,
relaxeaza sistemul nervos central prin efectul antistres, joaca rol si de detoxifiere
hepatica - pt. ca ati avut tratament medicamentos cu mebendazol care desi actioneaza
pt. distrugerea microbiana este hepato-toxic, si nu in ultimul rand Noni administrat
inainte de masa va ajuta la cresterea apetitului alimentar, actionand astfel pe
reechilibrarea greutatii corporale);

- Omega 3 (0-1-1 in timpul mesei, 3 luni continuu, face parte din grasimile protectoare
hepatice - acizi grasi nesaturati - si in acelasi timp este si un bun protector al functiei
pulmonare - mai ales ca ati fost fumator timp de multi ani).

Recomandari pentru un stil de viata SANATOS:

- hidratarea cu lichide 2-2.5 l pe zi este esentiala pentru o buna absorbtie a tratamentului

naturist: de preferat apa, ceaiuri, sucuri naturale si a se evita bauturile carbogazoase si
sucurile cu multe sustante chimice - mai ales cele continand coloranti artificiali, iar
laptele nu este obligatoriu sa-l beti daca nu va face bine si l-ati putea inlocui cu iaurt sau
lapte batut, acestea avand mai multi fementi.
 Page 1009 of 1147

- evitati in bucataria proprie mancarurile grele, cu prajeala, rantasuri sau pe cele mult
pregatite prin fierbere, pt. ca sunt daunatoare ficatului; preparati-va in schimb hrana
prin inabusire sau coacere la cuptor - dar nu microunde - ori direct pe gratar.

- evitati conservele, mezelurile, zaharul, fainoasele in exces si cresteti consumul de

fructe, salate, legume proaspete, carne cu proteine inalt calitative - peste, curcan, pui
pentru ca ele aduc un plus de energie usor asimilabila in organismul dvs.

O alta afectiune cu evolutie spre malignizare este chistul hidatic, datorat localizarii in
ficat a embrionului de Taenia echinococcus, parazit preluat de la ciine, pisica, vulpe sau
lup. Parazitul ajunge in intestinul uman, traverseaza peretele intestinal si patrunde in
ficat prin vena porta. Se formeaza un chist cu lichid incolor care mareste volumul
ficatului, cu evolutie lenta spre cancer, intr-un interval de circa 2-4 ani.

Simptomele de manifestare ale cancerului hepatic sint cresterea in volum a ficatului,

senzatia de apasare in zona, paloare icterica si slabire rapida a organismului.
In ultimele decenii au fost consemnate foarte multe cazuri cind tratamentele
fitoterapeutice au dus atit la stoparea bolii cit si la vindecarea ei, uneori cu rezultate
miraculoase. Pentru tratarea acestei boli, prof. dr. Constantin Milica, specialist in
fitoterapie, recomanda utilizarea maceratului din rizomi de obligeana (10 g pulbere la
250 ml alcool de 70 de grade, cu un timp de macerare de 10 zile), din care se iau 6
linguri/zi, la intervale de 1-2 ore. Remediul se amesteca in ceai. La fel de bune sint
infuziile de rostopasca (1/2 lingurita de planta uscata la 200 ml apa clocotita; 1 lingura
la intervale de 3 ore), de pedicuta (2-3 ceaiuri/zi, pe toata durata bolii), din muguri
uscati si macinati de plop negru (1 lingura la 250 ml apa clocotita; 2-3 ceaiuri/zi), ceaiul
de cimisir (decoct din 20 g frunze uscate la 250 ml apa; cercetari recente au dovedit ca
alcaloidul buxenina G are o actiune puternic inhibitoare in dezvoltarea celulelor
canceroase), ceaiul de captalan (decoct din 1 lingurita pulbere rizom la 250 ml apa; 2-3
ceaiuri/zi), sau ceaiul de tataneasa (1 lingurita pulbere din radacini uscate la 250 ml apa,
se fierbe 20-30 de minute si se beau 3-4 ceaiuri/zi, avind actiune antimitotica, datorita
continutului ridicat de alantoina). Tot din tataneasa se poate prepara o tinctura din 40 g
pulbere de radacini la 250 ml alcool de 70 de grade. Se macereaza 7-10 zile, apoi se iau
cite 10-20 de picaturi, de 3 ori/zi, inainte de mese. Pentru ca alcoolul sa nu fie daunator
ficatului, picaturile se amesteca in putin ceai cald.

Nu trebuie uitat viscul - frunze si ramuri tinere recoltate din coroana arborilor de
foioase, conifere sau fructiferi. Se prepara macerat din 2 lingurite frunze uscate si
maruntite la 200 ml apa rece. Se lasa pentru macerare la rece timp de 8 ore, se strecoara
si se beau cite 2 cesti/zi, dintre care una seara, la culcare. Pentru bolnavii de cancer
hepatic se recomanda visc de stejar, iar pentru femei este indicat viscul de mar.
In regimul alimentar specific acestei boli, se poate introduce salata sau sucul proaspat
de nasturas (Nasturtium officinale), in cantitate de 60-150 g/zi, indoit cu apa rece.
 Page 1010 of 1147

Florile de salcâm, calmantul din farmacia naturii

------------------------------------------------------------------------
Coroana este rară şi luminoasă, adesea globuloasă, formată din ramuri spinoase şi
frunze compuse, cu 7-19 foliole eliptice, inserate pe un rahis lung. Florile sunt mari,
albe sau uşor roze, grupate în raceme cu formă de ciorchine, lung de 10-20 cm, cu miros
dulce-parfumat. Înflorirea are loc în a doua jumătate a lunii mai şi prima parte din iunie.
Înainte de înflorire, ciorchinii sunt îndreptaţi în sus, iar după înflorire, în jos.

Florile rămân deschise 8-12 zile, iar secreţia nectarului începe să fie apreciabilă din
momentul în care temperatura nopţilor depăşeşte 14 grade C, mai ales în zone apropiate
de o sursă de apă, pentru a contribui la ridicarea umidităţii relative a aerului.

În anii foarte favorabili, producţia de nectar a unei plantaţii de salcâm poate atinge
1.100-1.700 de kg de miere la hectar, iar în perioada culesului maxim, coloniile
puternice de albine pot aduna circa 10-12 de kg de nectar pe zi.

Fructele salcâmului sunt păstăi, ca orice specie din familia leguminoaselor, lungi de 5-
10 cm, turtite, brun-roşcate, cu 4-10 seminţe în formă de rinichi.

Salcâmul, cu denumirea ştiinţifică Robinia pseudoacacia este originar din America de

Nord, de unde s-a răspândit în toată Europa şi Asia. În România a fost adus de turci prin
anul 1750, mai întâi în sudul ţării, de unde s-a răspândit în toată ţara, atât ca arbore
spontan cât şi plantat în liziere masive sau, izolat. Predomină în zonele de câmpie şi de
deal, în sudul Olteniei, Muntenia şi sudul Moldovei, pe marginea drumurilor şi pe lângă
aşezările săteşti. Se remarcă printr-o mare capacitate de lăstărire şi de adaptare
ecologică la condiţii climatice foarte variate, cu o bună rezistenţă, atât la gerurile iernii,
cât şi la secetele de vară.

Având o creştere rapidă şi rădăcini puternice, cu o extindere laterală până la 20 metri,

salcâmul poate asigura fixarea terenurilor nisipoase, a dunelor de nisip din Oltenia şi
sudul Moldovei, a coastelor erodate şi alunecoase şi a taluzurilor cu pantă mare. De
asemenea, constituie o specie ideală pentru amenajarea perdelelor de protecţie, a
parazăpezilor (datorită rezisteţei la umezeală) şi ca material de construcţie (şarpante la
case, stâlpi de gard, araci în vie, material de parchet şi în construcţii navale), fiind cel
mai puţin atacat de carii.

În parcuri şi grădini este plantat în scopuri decorative, melifere şi medicinale, fiind

preferat de gospodari pentru frumuseţea florilor albe şi plăcut mirositoare şi a frunzelor
de culoare verde-crud.

România are 100.000 de hectare de salcâm

----------------------------------------------------------------

Teritoriul ocupat de salcâm în România, atât în plantaţii masive, în liziere şi ca

 Page 1011 of 1147

exemplare solitare, ajunge la aprox. 100.000 de hectare.

În scopuri medicinale, florile se recoltează în faza de maximă dezvoltare, prin strujire

de pe axul principal al inflorescenţelor, numai pe vreme bine însorită şi se usucă la
umbră, în straturi subţiri, în încăperi bine aerisite sau în podurile caselor acoperite cu
tablă. Prin uscare se obţine un randament de 1 kg de flori uscate din 7 kg de flori
proaspete.

Scoarţa se recoltează prin jupuire de pe ramurile tinere, la începutul primăverii (martie-

aprilie), când porneşte circulaţia sevei sau la începutul toamnei (luna septembrie) şi se
usucă la soare.

Conţinutul chimic al florilor este foarte divers, cu glicozizi flavonici (robinină,

acaciină), taninuri, glucide, acizi organici (cafeic, clorogenic), mucilagii, ulei volatil.

Florile proaspete conţin un ulei eteric complex, care se extrage cu eter de petrol,
obţinându-se concretul, cu un randament de 0,15-0,20 %. Materia primă este folosită
pentru parfumerie, mai mult în Bulgaria, Ungaria şi Rusia, având la bază un mare
număr de componente aromatice, ca de exemplu pinen, limonen, linalool, citronelol,
geraniol etc. Acestea intră în compoziţia unor parfumuri şi cosmetice cu notă odorantă
de tip jasmin, liliac şi oriental.

Florile de salcâm sunt un bun calmant

--------------------------------------------------------

Proprietăţile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm dau posibilitatea

intervenţiilor în tratarea multor boli, mai ales în afecţiunile sistemului nervos şi în boli
digestive şi pulmonare.

Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator,

emoliente ale secreţiilor bronşice, antiseptice, antinevralgice, calmante, uşor sedative
etc.

Efectele vindecătoare ale florilor de salcâm se exercită la toate persoanele, indiferent de

vârstă.

Acţiunile asupra sistemului nervos se manifestă prin capacitatea de a linişti, de a calma

şi de a tonifia organismul aflat în diferite stări nevrotice.

Bune pentru depresivi

-------------------------------
 Page 1012 of 1147

Produsele din flori de salcâm sunt utilizate în multe afecţiuni psihosomatice care apar
drept consecinţe directe ale unor tensiuni sufleteşti:

- stări conflictuale frecvente, cu tendinţe de agresivitate şi criticism exagerat;

- accese de mânie şi iritabilitate psihică;

- crampe musculare de natură nervoasă;

- epuizare nervoasă şi a forţei fizice şi intelectuale, degradând până la insomnii, stări de

anxietate şi depresie psihică prelungită;

- reacţii necontrolate la stări stresante, dureri de cap şi migrene pe fond de stres;

- tulburări de memorie, de echilibru şi de văz ajungând, în unele cazuri, la erupţii

herpetice pe piele;

- tulburări de apetit, cu lipsa poftei de mâncare sau cu foame excesivă, produse de o

stare de gol afectiv, respectiv o lipsă a „hranei sufleteşti“.

Din experienţe îndelungate s-a constatat că aceste afecţiuni ale sistemului nervos
dereglat se pot trata prin:

- inhalarea parfumului florilor de salcâm, cu efecte liniştitoare asupra psihicului,

recomandându-se scurte plimbări prin preajma salcâmilor înfloriţi;

- aromatizarea camerei de lucru şi de dormit a bolnavului cu buchete de flori proaspete;

- consumul unei infuzii din flori uscate (1 lingură la 200 ml apă clocotită) luată în 3
reprize pe zi, într-o cură de 3 săptămâni, înlocuind total apa de băut;

- consumul zilnic a unui macerat la rece din flori ţinute 2-3 zile în miere de albine,
luând câte 3-5 linguriţe pe zi;

- tinctură din 20 de grame de flori uscate care se macerează în 100 de ml de alcool 700,
timp de 10-14 zile, din care se iau zilnic de 2 ori câte 10 picături.

În tratament extern al bolilor sistemului nervos sunt recomandate băi generale cu

extracte din flori.

Infuzie din flori de salcâm pentru arsurile de stomac

--------------------------------------------------------------------------

În tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multă vreme este cunoscută acţiunea

 Page 1013 of 1147

benefică a florilor de salcâm asupra gastritei hiperacide, mai ales cea apărută pe un fond
de nervozitate, la acest efect contribuind glicozizii flavonici, care acţionează ca
hipoacidifianţi.

Bune efecte se constată în combaterea arsurilor de stomac (pirozis), apărute mai ales
noaptea, cu localizări retrosternale, datorate hiperacidităţii. De asemenea, sunt atenuate
durerile în ulcerul gastric şi duodenal, în gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-
esofagian, indigestii după mese copioase cu alimente grase, în insuficienţă hepatică,
crampe abdominale şi hernie hiatală. La copii, florile de salcâm pot avea efecte benefice
în diareea acidă sau vărsături de lapte, precedate de agitaţie.

Tratamentele acestor boli digestive se pot face cu încredere, folosind o infuzie din
amestec, în părţi egale, cu flori de salcâm şi frunze de dud bogate în carbonat de calciu
cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperacidităţii gastrice; se ia o linguriţă din
amestec la 250 de ml de apă clocotită, se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau
două ceaiuri pe zi, după mesele principale, în cure de lungă durată.

Ceaiul de salcâm combate bolile pulmonare

----------------------------------------------------------------

În cursul zilei, în locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat să se consume apă
din flori de salcâm (o mână de flori uscate se macerează la rece, minim 8 ore, într-un
litru de apă curată de izvor).

În bolile aparatului respirator, florile de salcâm sunt eficiente la combaterea tusei

convulsive şi astmatice, răceli, viroze, a răguşelii, în infecţii acute ale căilor respiratorii,
astm bronşic etc.

Tratamentul acestor afecţiuni se face cu ceai din flori de salcâm care acţionează
asemănător cu supa de pasăre ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritivă
dar şi cu deosebită eficienţă în reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a
strănutului şi a secreţiilor nazale. Este demn de subliniat, că în cazul bolilor pulmonare
nu să se neglijeze consumul ceaiul de salcâm, iar ca alimentaţie să se consume supe de
pasăre, cel puţin la o masă pe zi.

Tamponări cu infuzie pe dintele cariat

------------------------------------------------------

Datorită conţinutului ridicat în flavone şi robinozide, infuzia din flori de salcâm

acţionează cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a conţinutului de uree din
sânge şi de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare.
 Page 1014 of 1147

În afecţiunile dermatologice se folosesc florile uscate şi pulverizate care se pun pe răni

provocate de arsuri şi pe furuncule sau se aplică prişniţe (cataplasme) preparate din 3
părţi miere de salcâm, o parte făină de grâu, schimbate la intervale de 10-12 ore.

Tot extern se foloseşte infuzia din flori pentru spălături vaginale în caz.

Ceaiul din boboci de salcâm galben previne apariţia cheagurilor de sânge

Salcâmul japonez, cu denumirea ştiinţifică Sophora japonica este un arbore mai puţin
cunoscut în ţara noastră, fiind originar din China, Coreea şi Japonia.

Are tulpini flexibile , lipsite de spini, flori galben-verzuie, grupate în inflorescenţe

ramificate. Înflorirea este mai târzie, spre vară. Acest pom frumos este plantat în parcuri
şi grădini cu scopuri ornamentale.

Pentru aplicaţii terapeutice se recoltează bobocii florali, care conţin substanţe glucidice,
mucilagii, pectine şi rutozizi cu multiple proprietăţi în reducerea nivelului de lipide din
sânge, dizolvând plăcile de colestrerol din interiorul vaselor sanguine. De asemenea,
măreşte rezistenţa capilarelor fragile, întăreşte contracţiile inimii şi reglează ritmul
cardiac.

Datorită conţinutului ridicat în rutozizi, ceaiul din bobocii florali de salcâm galben
inhibă agregarea trombocitelor şi eritrocitelor, evită formarea cheagurilor de sânge, are
efecte antiinflamatoare, prevenind apariţia edemelor cardiace şi măreşte rezistenţa
peretelui capilar venos.

Prezenţa cvercetolului din boboci are acţiune protectoare asupra capilarelor, dilată
vasele coronariene, prevenind accidentele vasculare, mai ales la persoane cu
hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, tromboflebite, ulcere varicoase,
hemoptizii, hemoragii retiniene, glaucom, retinopatie diabetică, hemoroizi sângerânzi
etc.

Mierea de salcâm, singura care nu se zahariseşte

------------------------------------------------------------------------

Mierea de salcâm constituie un deliciu de neegalat, fiind mult apreciată pentru savoarea
sa, pentru valoarea energetică mare (300 kcal la 100 grame produs) şi pentru multiplele
proprietăţi terapeutice. Faptul că este singurul sortiment de miere care nu se zahariseşte,
decât după foarte mult timp, constituie un avantaj luat în consideraţie de către
consumatori.

Aroma naturală şi calităţile terapeutice se păstrează mai bine în mierea din fagure decât
 Page 1015 of 1147

în cea centrifugată, întrucât fagurele conţine şi o anumită cantitate de ceară, polen şi

propolis, constituind un amestec ideal pentru tratarea multor boli de plămâni şi inimă,
pentru colite şi enterocolite, afecţiuni de ficat, boli ginecologice, anemie şi pentru
menţinerea funcţiilor fiziologice active până la bătrâneţe. Nu întâmplător s-a constatat
că apicultorii au o durată de viaţă mai mare cu 8 ani decât restul oamenilor, datorită
unui consum frecvent de miere (mai ales în fagure), şi altor produse apicole (polen,
propolis).

Mierea cu nuci, energizant garantat

----------------------------------------------------

S-a dovedit că mierea de salcâm, diluată în puţină apă caldă şi luată înainte de mese sau
seara înainte de culcare, are efecte deosebite în vindecarea ulcerelor (gastric şi
duodenal).

Dacă se amestecă cu nuci mărunţite se realizează un produs delicios, cu efecte imediate

în cazuri de oboseală fizică şi intelectuală, la persoane convalescente, la bătrâni, la
sportivi şi la mame care alăptează.

Specialiştii gastronomi au integrat mierea şi florile de salcâm în multe preparate

culinare cu efecte liniştitoare, mai ales în produse de patiserie, dulceaţă, peltea,
marţipan cu migdale, antreuri, gogoşi cu aluat de clătite, salate, siropuri etc.

Grâu cu miere, stafide, nuci

Ingrediente:
250g gruâ decorticat sau arpacas, 100g stafide, 150g nuci maruntite, cateva linguri cu
miere dupa gust, coaja rasa (lamaie, portocale), zahar vanilat.

Instructiuni:
1 ) Spalam in mai multe ape reci grâul.
2 ) Punem grâul intr-o oala mai mare, adaugam apa ca sa acopere grâul cam un lat de
palma si fierbem la foc mic, pana s-a fiert grâul.
3 ) Dupa ce s-a fiert, adaugam mierea, nucile, stafidele si mirodeniile.
4 ) Dam oala jos de pe foc si o acoperim cu un servet curat, apoi o invelim cu o patura,
sau ceva gros, ca sa-si mentina caldura cat mai mult.

REŢETA VINULUI PENTRU INIMĂ:

10 tulpini proaspete de pătrunjel, cu frunze cu tot, se pun într-un litru de vin natural,
curat, la care se adaugă 1-2 linguri de oţet curat din vin. Se lasă totul să fiarbă 10
minute la foc mic (atenţie, face spumă!). După aceste 10 minute,se ia de la foc, se mai
adaugă 300 grame de miere pură de albine . Vinul fierbinte se filtrează şi se trage, cît
este încă fierbinte, în sticle care au fost clătite cu puţin alcool tare. Se astupă bine!
Depunerile care se formează nu dăunează şi pot fi băute şi ele fără probleme. Trebuie să
adăugăm că fiecare poate decide pentru sine dacă să fiarbă mierea sau nu,eu zic ca
 Page 1016 of 1147

mierea nu e bine sa o fierbem.

,,Este totuna ce vin iei, ca e rosu sau alb. Numai sa fie natural... Numai sa respecti
ordinea: Mierea se adauga abia dupa primul fiert si trebuie sa fiarba, si ea cu restul. Nu-
ti fie teama de fierbere... Fierbe-ti linistit vinul tau de patrunjel-miere pentru inima!"
Mai incolo, dr. Hertzka explica: ,,Daca se intimpla odata sa-ti simti inima, ia o lingura,
doua linguri sau chiar trei linguri pline pe zi, si orice intepaturi la inima (din cauza
schimbarii vremii sau dupa emotii) dispar. Nu trebuie in nici un caz sa fii ingust in
vederi si speriat, fiindca nu poti sa-ti faci nici un rau cu acest vin. Dar nu numai in cazul
durerilor cardiace incipiente, ci si in adevarata insuficienta cardiaca si alte boli cardiace
te vei ajuta adesea in mod considerabil cu acest vin de patruniel-miere pentru inima,
poate chiar te vei insanatost odata.
Pe 21 ianuahe 1980 am primit o scrisoare de la o doamna din landul Salzburg, scrisoare
pe care as dori s-o redau aici. Femeia scrie: ,,Va comunic ca mi-am preparat vinu pentru
inima si ca am putut obtine rezultate uimitoare. Am fost operata acum zece ani. Mi s-a
spus ca am o insuficienta cardiaca si deci voi avea intotdeauna dureri. N-aveau curn sa
mi le ia. Asta insemna deci ca trebuia sa ma invat cu aceasta idee. Dar datorita vinului
pentru inima, durerile rnele au disparut dupa doua luni de tratament. Nu ma mai simt
nici slabita

LAPTISORUL DE MATCA

Va simtiti epuizat, in pragul unei depresii sau incercati sa va reveniti dupa o boala
indelungata? Faceti o cura cu laptisor de matca, unul dintre cele mai puternice
energizante naturale. Are atatea efecte pozitive asupra organismului, incat poate fi
considerat pe drept cuvant un adevarat "elixir al tineretii".

Ce este

Laptisorul de matca este o substanta secretata de glandele salivare ale albinelor,

destinata hranirii larvelor in primul stadiu de dezvoltare. El constituie hrana exclusiva a
reginei albinelor, care traieste cinci ani, spre deosebire de albinele lucratoare care
supravietuiesc doar patru luni. Este alcatuit din fructoza, proteine, factori de crestere, 18
aminoacizi si o multitudine de vitamine (mai ales B1 si B5) si minerale. Este o
substanta care creste rezistenta organismului impotriva diversilor factori de stres care il
afecteaza, mentinand echilibrul functionarii normale a tuturor organelor. Actioneaza ca
un "hormon sexual" crescand potenta barbatilor, combatand sterilitatea sau normalizand
menstruatia.

Beneficii

Mai ales persoanele care muncesc intens zece ore pe zi sau au de sustinut examene
importante vor simti imediat imbunatatirea memoriei, a capacitatii de concentrare si
cresterea energiei. Fenomenele atat de neplacute care insotesc instalarea menopauzei
(transpiratii abundente, bufeuri de caldura, ciclu prelungit) aproape dispar dupa o cura
 Page 1017 of 1147

de o luna cu laptisor.

Deoarece normalizeaza tensiunea, nu ar trebui sa le lipseasca celor care au risc crescut

de infarct sau accidente cerebrale (obezi, cu colesterolul crescut). Poate cel mai
important beneficiu este intarirea imunitatii, laptisorul avand si o puternica actiune anti-
inflamatoare.

Utilizare

Cercetatorii afirma ca putem consuma fara pericol un gram de laptisor zilnic, in cazul
unor boli grave fiind recomandate chiar doua grame. Cura dureaza patru-sase
saptamani, iar laptisorul trebuie luat pe stomacul gol, inaintea mesei de dimineata.
Pentru a detecta o posibila alergie, mai ales suferinzii de astm sau cei care fac deseori
eczeme trebuie sa inceapa cura cu un dozaj mic (250 mg zilnic), crescand apoi
progresiv doza. Dupa terminarea curei, faceti o luna pauza, apoi reluati tratamentul pana
va intremati.

LEURDA

1 .Leurda imbunatateste memoria

2 .Leurda cu vin si miere pentru bolile de inima si reumatism

Zonal, aceasta planta are mai multe denumiri, de la ceapa vrajitoarelor pâna la usturoi
de padure, ainti sau alin de iunie.

Leurda are mirosul specific usturoiului, de unde si frecventa denumire de ai (usturoi) de

padure, salbatic sau ciorasc. Frunzele sale, de un verde foarte frumos, au o forma
asemanatoare cu frunzele de lacramioare. Când înfloreste are o floare alba. Frunzele ies
dintr-un bulb lunguiet. Este deosebit de important sa cunoasteti aspectul leurdei pentru a
nu o confunda cu brândusa de toamna. Deosebirea garantata dintre cele doua plante este
mirosul. Atentie! Când culegeti aceasta planta, daca nu miroase a usturoi, renuntati!
Altfel poate fi toxica!

Planta apare primavara timpuriu, imediat dupa ce s-a topit zapada. Creste de preferinta
în luminisurile padurilor de foioase sau de brad, în zonele bogate în humus si în special
umede. Frunzele pot atinge înaltimi de pâna la 30-40 cm.

Principala proprietate a leurdei este aceea de a curata organismul. De la stomac si

intestine, la ficat si vezica biliara, la vasele sanguine, la sângele nostru în general,
leurda este "detergentul" corpului uman. Este pacat sa nu profitam în fiecare primavara
de virtutile acestei plante, urmând o cura de 4-6 saptamâni.
 Page 1018 of 1147

Datorita efectului sau depurativ, planta este foarte utila în combaterea aterosclerozei, în
tratarea hipertensiunii arteriale si în tratamentul majoritatii bolilor de piele. Viermii
intestinali, în special limbricii la copii, mor la scurt timp dupa ce copiilor li se
administreaza leurda proaspata tocata marunt si presarata pe felii de pâine cu unt. De
asemenea, leurda proaspat culeasa si tocata marunt se poate presara si pe mâncarea de
cartofi, în supe sau sub forma de salata.

În pofida faptului ca planta este, practic, la îndemâna tuturor, ea nu este îndeajuns

folosita. În afara proprietatilor vermifuge, leurda previne deranjamentele stomacale,
balonarile, colicile, constipatiile sau starile de indispozitie abdominala.

Persoanele care sufera de hipertensiune arteriala, ameteli, dureri de cap, senzatie de

apasare în ceafa sau agitatie nervoasa este bine sa consume leurda în tot timpul anului:
primavara în stare cruda iar în decursul anului sub forma de esenta.

În cazurile de gripa ori bronsita, leurda ajuta la eliminarea secretiei, usurând respiratia.
Exista chiar dovezi ca vindeca miraculor si pleureziile. Si în cazul eczemelor însotite de
mâncarimi, o cura cu leurda proaspat culeasa face minuni. Eczema poate disparea în
decurs de o luna.

Cea mai extraordinara calitate a leurdei este, însa, aceea de a reusi sa influenteze pozitiv
capacitatea de memorare. Un tratament cu esenta proaspata de leurda, câte 15 picaturi
luate de trei ori pe zi în ceai de plante are un efect binefacator asupra memoriei chiar si
în cazurile de pierdere severa a acesteia.

Mod de folosire

În stare cruda, frunzele proaspat culese se spala, se taie marunt si se presara pe si în

alimente ca si patrunjelul verde.
Tinctura: frunzele proaspat culese se taie marunt, se introduc în sticla si se toarna alcool
rafinat de 38-40 de grade, pâna ce se acopera nivelul plantelor. Se pune la loc însorit
timp de doua saptamâni. Apoi se strecoara si se pastreaza în sticlute mai mici, de
culoare închisa. Se iau zilnic, de patru ori câte 15 picaturi în apa sau ceai de plante.

Vin: se pun doi pumni de leurda (frunze taiate marunt) într-un litru de vin alb si se pune
la fiert. Dupa ce a dat în clocot se adauga miere,dar mierea nu se fierbe pt.ca mierea la
temperatura de peste 20 de grade isi pierde din vitamine,se bea câte un paharel înainte
de masa. Este recomandat bolnavilor de inima si de rheumatism.

CONTRA CADERII PARULUI

RETETA;ulei de masline,un galbenus ou,ulei de ricin,vit.A.sol Se amesteca si se unge
tot parul inclusiv pielea capului si se acopera cu o punga sau mai bine cu o folie de
celofan sa stea ermetic,apoi se mai pune un prosop(sa stea la caldura)si se tine cel putin
2ore dupa care se spala normal e super!
 Page 1019 of 1147

Fetelor, va dau eu un tratament super-extra-nemaipomenit: amestecati un galbenus de

ou cu acelasi volum de ulei de ricin si cu acelasi volum de vitamina A uleioasa (1:1:1).
Maioneza care rezulta aplicati-o la radacina parului si masati bine. Acoperiti capul cu o
folie de plasctic si cu 2 3 prosoape (pt a va incalzi si a va deschide porii) si stati asa
vreo 2 ore.
Spalati normal dand de doua ori cu sampon (se degreseaza perfect).
Faceti asta odata la o saptamana sau doua timp de mai multe luni. Nu va va veni sa
credeti cat de tare se poate regenera parul vostru.

tratamentul e pe baza de alcool alimentar de 70 de grade(1litru) si 6 ardei iuti pe care ii

taiati si ii amestecati cu alcoolul,il lasati vreo 10 zile la macerat apoi il strecurati sil
puneti in sticlute inchise la culoare.
cu lotiunea asta iti dai la radacina parului si stai aproximativ 30 de min apoi de speli,
tratamentul se face o data pe sapt si cam dupa o luna incep sa se vada efectele
sper sa va ajute si pe voi cum m-a ajutat pe mine

TULBURARI DE SOMN

Sosete ude sau bai la picioare cu faina de mustar

Cu cat avem picioarele mai reci, cu atat ne va fi mai greu sa adormim, se arata intr-un
studiu efectuat la Clinica universitara de psihiatrie din Basel. In consecinta, o baie calda
la picioare, pe langa faptul ca ne relaxeaza, combate si tulburarile somnului. Acelasi
rezultat se poate obtine si cu o pereche de sosete ude, leacul traditional al lui Kneipp. La
inceput ele ingusteaza vasele de sange, insa dupa 20-30 de minute le dilata, producand o
senzatie de caldura.
Mod de utilizare:

-Sosete ude - Incalziti-va picioarele intr-un lighean cu apa calda. Inmuiati o pereche de
sosete in apa rece, stoarceti-le si trageti-le in picioare. Mai puneti peste ele si niste
sosete calduroase de lana.

-Baia la picioare cu faina de mustar - Amestecati doua linguri de faina de mustar intr-o
galeata cu apa fierbinte, tineti picioarele in ea cam zece minute si dupa aceea spalati-le
cu apa calda.
Riscuri si efecte secundare: Intrebuintata imprudent, faina de mustar poate provoca
arsuri pe piele. Nu prelungiti baia mai mult de 15 minute, iar daca observati ca pielea s-
a inrosit, intrerupeti pe loc procedura. Baile cu faina de mustar sunt contraindicate
atunci cand aveti leziuni pe laba piciorului sau pe gambe.

RACEALA

-Ceai din flori de soc

Deja Hipocrate a descris actiunea terapeutica a socului, iar in Evul Mediu, Hildegard
 Page 1020 of 1147

von Bingen i-a pretuit si ea puterea tamaduitoare. Medicina naturista cunoaste

numeroase intrebuintari ale socului (respectiv, ale malinului negru). Rezultate bune s-au
obtinut cu ceaiul preparat din flori de soc in tratarea racelilor. Uleiurile eterice continute
in aceste flori au actiune dezinflamatoare si expectoranta.
Mod de utilizare: Se toarna circa 150 mililitri de apa in clocot peste doua lingurite de
flori, se lasa cinci minute sa infuzeze si apoi se strecoara. Se bea de mai multe ori in
cursul zilei. Mai ales in a doua jumatate, se recomanda o cana sau doua, cat mai
fierbinte.
-Supa de gaina
Medicul internist Stephen Rennard si colegii sai de la Nebraska Medical Center au
organizat un experiment in laborator, pentru a verifica daca supa de gaina isi justifica
reputatia de principal leac traditional contra racelii in America. Ei au pregatit o supa
dupa reteta primita de la bunica unuia dintre cercetatori si au urmarit efectul intr-o
eprubeta. Au constatat o reducere a mobilitatii anumitor globule albe din sange, care
sunt responsabile pentru unele simptome ale racelii, cum ar fi inflamarea mucoaselor.
Desigur ca observatiile facute in laborator nu constituie o dovada ca supa ar avea o
actiune similara in organismul uman. Totusi, milioanele de bunici au dreptate - o supa
fierbinte ne face bine cand suntem raciti.
Mod de utilizare: Se pune o gaina in apa rece si se da intr-un clocot, dupa care se lasa sa
fiarba la foc mic minimum doua ore si jumatate. Timpul indelungat de fierbere este o
conditie indispensabila a eficacitatii terapeutice, probabil ca numai in acest mod pot fi
extrase din gaina substantele active. Celelalte ingrediente sunt importante pentru gust,
nu insa si pentru efectul supei. Mancati o farfurie sau doua, cat de fierbinte se poate.
Riscuri si efecte secundare: Atentie cu supa fierbinte, daca va doare gatul.
-Ceai de ceapa
Zeama de ceapa actioneaza impotriva germenilor patogeni ca un antibiotic natural,
datorita aliinei, o substanta care, in contact cu oxigenul, se transforma in alicina.
Reteta: Taiati marunt o ceapa si fierbeti-o aproximativ cinci minute, strecurati fiertura si
lasati-o sa se raceasca pana la temperatura la care o puteti bea. Apoi indulciti ceaiul cu
putina miere si beti-l cu inghitituri mici. Dupa asta, bagati-va in pat si transpirati.
Riscuri si efecte secundare: Ceapa poate reduce glicemia. De aceea, atunci cand
apeleaza la acest remediu, diabeticii trebuie sa-si controleze glicemia si sa-si modifice
corespunzator medicatia antidiabetica, daca este cazul.

AMIGDALITA CU TEMPERATURA

-Compresa rece cu lamaie

Ajuta in amigdalitele cu temperatura, in special la copii.
Mod de utilizare: Se amesteca o lingura de zeama de lamaie intr-un sfert de litru de apa.
Se inmoaie un servet, se preseaza usor pentru a indeparta surplusul de lichid si se aseaza
in jurul gatului. Se lasa sa actioneze cam o ora. Dupa aceea, zona gatului se va tine la
caldura.
Riscuri si efecte secundare: Daca pielea se irita si apar mancarimi, scoateti imediat
compresa.
 Page 1021 of 1147

DURERI IN GAT

-Cataplasma cu cartofi
Cataplasmele cu cartofi dezinflameaza si calmeaza durerile.
Mod de utilizare: 500 grame de cartofi se fierb bine in coaja, dupa care se pun intr-un
servet sau un saculet de in si se zdrobesc. Pentru a evita arsurile, se infasoara mai intai
gatul intr-un prosop, iar cartofii se aseaza deasupra. Se lasa sa actioneze pana cand
cartofii s-au racit.

INFECTII URINARE

-Suc de merisor
Dintr-un studiu realizat la Universitatea Oulu din Finlanda, reiese ca sucul de merisor,
baut cu regularitate, reduce cu 50% frecventa infectiilor urinare la femei. Se presupune
ca ar scadea capacitatea bacteriilor de a se fixa in peretele vezicii urinare.
Mod de utilizare: Se ia cate o lingura de suc de merisor, de trei ori pe zi.

TUSE, AFECTIUNI ALE CAILOR RESPIRATORII

-Inhalatii
Inhalatiile cu aburi fierbinti au mai multe efecte benefice. In functie de ceea ce punem
in apa, ele au actiune sudorifica (musetel), antiinflamatoare (musetel, salvie),
expectoranta (cimbru, mirt), bactericida (cimbru, salvie, musetel) sau antispastica la
nivelul bronhiilor (cimbru).
Mod de utilizare: Se pune intr-un castron un pumn de plante uscate, la alegere - flori de
musetel, cimbru, salvie sau mirt -, si se toarna deasupra apa clocotita, dupa care se lasa
cateva minute sa infuzeze. Apoi se acopera capul si castronul cu un prosop mare si se
inspira aburii.
Riscuri si efecte secundare: Atentie la posibilele alergii la plantele medicinale amintite.
Nu se recomanda in timpul graviditatii si in perioada de alaptare, deoarece substantele
continute in aceste plante trec in sange, respectiv in laptele mamei, si de acolo pot
patrunde in organismul copilului, declansand eventuale reactii alergice, perturbari ale
ritmului cardiac si ale respiratiei. Sunt contraindicate pentru copiii mai mici de trei ani.

DURERI ARTICULARE LA GENUNCHI

-Cataplasma cu seminte de schinduf

Intrebuintate extern, semintele de schinduf au actiune antiinflamatoare si analgezica.
Mod de utilizare: 50 grame de seminte de schinduf se fierb cinci minute intr-un sfert de
litru de apa. Se obtine un terci, care se intinde pe o panza de in. Il puteti folosi, dupa
cum doriti, atat fierbinte, cat si rece. Daca simtiti nevoia de caldura - cum se intampla in
cazul artrozei -, puneti cataplasma in jurul genunchiului cat de fierbinte o puteti suporta.
 Page 1022 of 1147

Daca insa aveti o senzatie de fierbinteala in genunchi - ca, de pilda, la artrita -, folositi
cataplasma rece. Pentru aceasta, lasati mai intai terciul sa se raceasca la temperatura
camerei, apoi tineti un timp cataplasma in frigider (nu in congelator).
Riscuri si efecte secundare: Indepartati imediat cataplasma, daca vi se irita pielea si apar
mancarimi sau usturimi.

DURERI DE CAP

-Presopunctura cu ulei de menta

Presopunctura face parte din metodele terapeutice ale medicinei traditionale chineze.
Combinata cu intrebuintarea uleiului de menta sau a balsamului aromat, ea poate fi un
mijloc eficace de combatere a durerilor de cap. Studiile au demonstrat ca ambele
remedii, aplicate pe tample si intre sprancene, pot diminua durerile de cap cauzate de
stres.
Mod de utilizare: Ungeti degetele aratatoare si mijlocii cu putin ulei de menta ori
balsam. Apoi masati-va ambele tample cu miscari circulare, apasand usor, timp de unul
pana la cinci minute, dupa care va spalati bine degetele.
Riscuri si efecte secundare: Evitati ca ochii si mucoasele sa vina in contact cu uleiul
eteric. Nu folositi uleiul sau balsamul la sugari si copii mici, deoarece la aceasta varsta
inspirarea vaporilor si a mirosurilor puternice poate declansa stari similare cu cele
astmatice.

NEPLACERI GASTRO-INTESTINALE

Menta are o actiune antispastica asupra tractului gastrointestinal si stimuleaza secretia

de bila.
Mod de utilizare: Turnati cam 150 mililitri de apa clocotita peste o lingura (1,5 grame)
de frunze de menta proaspete sau uscate, lasati sa infuzeze 10-15 minute si strecurati.
Se beau doua-trei cani, repartizate pe toata durata zilei.
Riscuri si efecte secundare: Cardiacii sunt sfatuiti sa nu depaseasca in nici un caz
cantitatea indicata, de doua sau trei cani zilnic.

OTITA MEDIE

-Saculet cu ceapa
Remediul se recomanda indeosebi copiilor cu otita medie.
Mod de utilizare: Taiati ceapa marunt, apoi infasurati-o intr-o panza si striviti-o, pana
cand lasa zeama. Puneti saculetul pentru doua-trei ore pe urechea bolnava. Daca
pungulita va fi incalzita putin, efectul va fi si mai puternic.
Riscuri si efecte secundare: Limitati-va la aplicarea externa. Medicii va avertizeaza sa
nu picurati zeama de ceapa direct in ureche.
 Page 1023 of 1147

SINUZITA

-Clatirea nasului
Sarea retine apa si ajuta la dezinflamarea mucoaselor nazale. S-a dovedit ca clatirea
nasului cu apa sarata contribuie la prevenirea si tratarea sinuzitei.
Mod de utilizare: Dizolvati 9 grame de sare marina intr-un litru de apa fiarta si clatiti-va
nasul cu ea, de trei-patru ori pe zi. In acelasi timp, beti multe lichide.
Exista un dus special pentru nas, insa clatirea se poate face la fel de bine si cu un pai, in
felul urmator: se introduce paiul intr-o nara, cealalta se inchide, apasand cu degetul,
apoi se trage apa pe nas, de doua-trei ori. Se repeta operatiunea si pe a doua nara. La
primele incercari, se poate intampla ca apa sarata sa patrunda in faringe, ceea ce este
foarte neplacut, insa cu putin exercitiu veti reusi din ce in ce mai bine si, dupa ce veti fi
constatat efectul, nu va vor mai deranja micile necazuri colaterale.
-Cataplasma cu ghimbir, faina de mustar sau hrean
Cataplasmele calde si umede cu ghimbir, faina de mustar sau hrean activeaza circulatia
locala la nivelul sinusurilor si au un efect de eliminare a secretiilor la bolnavii de
sinuzita.
Mod de utilizare: Presarati pe un servetel de hartie un pumn de boabe de mustar
macinate si asezati-l pe un servet de bucatarie. Impaturiti servetul si turnati peste el apa
fierbinte, pana se inmoaie bine. In locul fainii de mustar puteti folosi hrean ori ghimbir
ras. Ungeti-va nasul si obrajii cu o crema, apoi puneti servetul cat mai cald pe zona
nasului, acoperindu-l cu un prosop plusat. Tineti cataplasma pana simtiti ca v-ati
incalzit. O inrosire moderata a pielii nu trebuie sa va alarmeze, ea este chiar de dorit.
Riscuri si efecte secundare: Protejati-va neaparat ochii, eventual acoperindu-i cu
comprese umede. Aplicarea necorespunzatoare a cataplasmei poate provoca arsuri pe
piele. De aceea este bine s-o scoateti dupa cinci sau zece minute.

NEFRITA SI CISTITA

-Ceai de splinuta
Infuzia de splinuta are o actiune antimicrobiana, combate inflamatiile si stimuleaza
functiile renale.
Mod de utilizare: Turnati 150 mililitri de apa clocotita peste 3 pana la 5 grame de
splinuta si lasati sa infuzeze doua minute. Se bea de trei ori pe zi cate o cana.
Riscuri si efecte secundare: In timpul curei nu beti cafea sau ceai negru, fiindca ele va
irita rinichii si vezica urinara.
-Macerat din frunze de strugurii-ursului
Frunzele de strugurii-ursului au actiune antibacteriana, dar sunt mai putin eficiente
atunci cand urina este acida, deoarece arbutina continuta in ele are nevoie de un mediu
alcalin, pentru a se descompune in zahar si hidrochinona, aceasta din urma fiind
substanta bactericida. Va puteti determina gradul de aciditate al urinei cu ajutorul unei
hartii indicatoare de pH. Daca valoarea pH-ului este mai mica de sapte, urina se
considera acida.
Mod de utilizare: Peste o lingurita sau doua de frunze de strugurii-ursului se toarna un
 Page 1024 of 1147

sfert de litru de apa si se lasa la macerat intre 12 si 24 de ore. Nu fierbeti, pentru ca

temperatura ridicata face sa treaca in apa tananti si substante aperitiv-amare, care sunt
iritante. Amestecati din cand in cand. La sfarsit, strecurati si incalziti putin. Se beau
doua-trei cani zilnic.
Riscuri si efecte secundare: Iritarea mucoasei gastrice. Nu folositi maceratul mai mult
de o saptamana si maximum de cinci ori pe an. Nu se administreaza in timpul sarcinii si
in perioada de alaptare, nici la copiii sub 12 ani. N-ar trebui sa-l ia nici bolnavii de
inima, deoarece el amplifica actiunea glicozidelor. Acestea sunt substantele active din
medicamentele cu care se trateaza insuficienta cardiaca. Pacientilor respectivi maceratul
le poate provoca aritmii.

GRETURI

-Presopunctura
Stimularea punctului (numit Pericard 6) dintre cele doua tendoane flexoare ale
degetelor, ce pot fi palpate pe antebrat, reduce greturile si senzatiile de voma. Desi nu s-
a gasit o explicatie medicala, studiile atesta eficacitatea procedurii contra greturilor din
timpul sarcinii, ca si a celor postoperatorii.
Mod de utilizare: Punctul se afla cam la trei degete mai sus de incheietura mainii, pe
partea interioara a antebratului. Gasiti-l si stimulati-l cu o apasare usoara a degetului.
PIELE USCATA

-Baie cu lapte si ulei

Baia curata portiunile de piele aspra, care apoi nu mai ustura si se vindeca mai repede.
Mod de utilizare: Amestecati un litru de lapte cu o cana de ulei alimentar si turnati-le
in apa din cada.
-Ulei de migdale si lamaie
Mod de utilizare: Combinati aproximativ 50 mililitri de ulei de migdale cu o lingurita de
zeama de lamaie. Dupa baie, masati-va cu acest amestec pielea inca umeda.

CONSTIPATIE

-Seminte de patlagina
In Italia, semintele de patlagina sunt tot atat de cunoscute drept remediu impotriva
constipatiei, ca semintele de in la noi. Ele contin mucilagii care, in contact cu apa, isi
maresc mult volumul. Ajunse in intestin, inmoaie materiile fecale si le fac mai
voluminoase.
Mod de utilizare: Inghititi cate o lingurita (cam cinci grame) de seminte de patlagina,
minimum o data si maximum de trei ori pe zi, cu unul sau doua pahare de apa.
Consumati multe lichide pe toata durata zilei.
Riscuri si efecte secundare: Contraindicate copiilor sub 12 ani si persoanelor cu alergie
la semintele de patlagina, celor cu obstructii de tranzit intestinal, precum si cu forme
grave de diabet.
 Page 1025 of 1147

MIEREA

- in arsurile cu apa clocotita, pana la sosirea medicului sau spitalizarea accidentatului,

locul vatamat se acopera cu un tifon steril, inmuiat in miere. grabeste vindecarea si alina
durerile.
- durerile de gingii ale copiilor mici (sugari), carora nu le ies dintii, dispar cu
desavarsire daca micutii sunt frecati usor pe gingii, cu degetul mic, inmuiat in putina
miere.
- bubele dulci se vindeca daca sunt unse cu miere amestecata cu zeama de morcov.
- buzele crapate si sanii rugosi ai femeilor care alapteaza se vindeca daca sunt tratati cu
miere simpla sau miere amestecata cu camfor (se gaseste la farmacii).
- durerile de gat dispar daca sunt tratate cu dude fierte, amestecate apoi cu miere.
- afectiunile renale se trateaza cu miere, in modul urmator: se taie marunt 300 g ceapa,
se plamadeste 8 zile cu un litru de vin alb, curat, se amesteca si se adauga 100 g miere.
din aceasta compozitie se va bea cate o jumatate de pahar pe zi.
- pentru durerile reumatismale se amesteca apa de var cu miere si se fac frectii.
- durerile de cap si migrenele cedeaza mult din intensitate daca se beau ceaiuri de flori
galbene de ciubotica-cucului, indulcite cu miere. se beau seara, inainte de culcare.
- cartofii cruzi sunt un bun calmant al durerilor de stomac si de intestine. se consuma
dati pe razatoare si amestecati cu putina miere

artrita
¬ amestecati o parte de miere in doua parti apa calduta si apoi adaugati o lingurita de
scortisoara pudra. faceti o pasta si masati-o usor in partea de corp care va doare.
¬ durerea cedeaza in interval de 15 minute, in cele mai multe cazuri.

¬ pacientii cu artrita isi pot administra zilnic cate o cana de apa fierbinte cu doua
linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra..

¬ daca remediul se administreaza cu regularitate, chiar si artrita cronica poate fi

vindecata.
¬ intr-un studiu recent efectuat de universitatea din copenhaga, s-a constatat ca atunci
cand doctorii le-au administrat pacientilor o combinatie de o lingura de miere cu o
jumatate de lingurita de scortisoara pudra inainte de micul dejun, timp de o saptamana,
din 200 de pacienti tratati, 73 de pacienti au scapat complet de dureri in interval de o
luna. majoritatea acestor pacienti nu puteau merge sau aveau o libertate de miscare
restransa, dar dupa terapie, au inceput sa mearga cu mai putine dureri.

caderea parului
¬ cei care au probleme de caderea parului sau calvitie pot aplica pe par o pasta
alcatuita din ulei de masline fierbinte, o lingura de miere, o lingurita de scortisoara
pudra, inainte de baie, lasand-o sa actioneze aproximativ 15 minute, dupa care se spala
parul.

¬ s-a demonstrat ca remediul este eficient si daca se pastreaza timp de 5 minute..

 Page 1026 of 1147

infectii urinare
¬ luati doua linguri de scortisoara pudra si o lingurita de miere intr-un pahar de apa
calduta si beti. distruge toti germenii din vezica urinara.

dureri de dinti
¬ faceti o pasta dintr-o lingurita de scortisoara pudra si cinci lingurite de miere si
aplicati pe dintele care doare. remediul se poate aplica de 3 ori pe zi (zilnic) pana cand
dintele nu mai doare.

colesterol
¬ doua linguri de miere si trei lingurite de scortisoara pudra, amestecate cu 450 ml..
de ceai, daca sunt administrate unui pacient care are colesterolul mare, vor reduce
nivelul colesterolului din sange cu 10% in interval de 2 ore.
¬ ca si in cazul pacientilor cu artrita, daca remediul se administreaza de 3 ori pe zi,
reduce nivelul colesterolului.
¬ conform unei informatii publicate intr-o revista medicala, mierea in stare pura
consumata zilnic impreuna cu mancarea inlatura problemele de colesterol.

raceli
¬ cei care sufera de raceli normale sau severe ar trebui sa ia o lingura de miere
calduta cu 1/4 lingurita de scortisoara pudra timp de 3 zile.
¬ acest remediu vindeca majoritatea cazurilor de tuse cronica, raceala si curata
sinusurile.

infertilitate
¬ medicinele alternative yunani si ayurvedica au utilizat mierea timp de mai multe
secole pentru a fortifica sperma barbatilor.
¬ daca barbatii impotenti vor lua cu regularitate doua linguri de miere inainte de
culcare, problema lor se va rezolva.
¬ in china, japonia si orientul indepartat, femeile sterile, dar si cele care doresc
fortificarea uterului, au luat scortisoara pudra, timp de secole.
¬ femeile sterile pot sa ia un varf de cutit de scortisoara pudra cu o jumatate de
lingurita de miere si sa isi frece gingiile cu aceasta combinatie, in mod frecvent pe toata
durata zilei, astfel incat combinatia sa se amestece usor cu saliva si sa patrunda in corp.
¬ un cuplu din maryland (sua) nu a putut avea copii timp de 14 ani, pierzandu-si
speranta ca vor fi capabili sa procreeze vreodata. cand au aflat despre acest remediu,
atat femeia cat si barbatul au inceput sa consume miere si scortisoara in modul aratat
mai sus. femeia a ramas insarcinata dupa cateva luni si a nascut gemeni la termen.

deranjamente stomacale
¬ mierea cu scortisoara pudra vindeca durerile de stomac si indeparteaza ulcerele
stomacale de la radacina.
 Page 1027 of 1147

¬ balonare : in conformitate cu studiile efectuate in india si japonia, s-a descoperit ca

mierea, in combinatie cu scortisoara pudra, ajuta si indeparteaza balonarea si durerile de
stomac.

boli cardiovasculare
¬ faceti o pasta din miere si scortisoara pudra. ungeti pe paine sau umpleti clatitele cu
aceasta pasta in loc de dulceata sau gem si mancati cu regularitate la micul dejun.

¬ reduce colesterolul din artere si salveaza pacientul de riscul unui atac de cord.
¬ pentru cei care au suferit deja un atac de cord, urmati acest remediu zilnic, pentru a
preveni aparitia unui alt atac.
¬ consumul cu regularitate al produsului de mai sus reduce dispneea si intareste ritmul
cardiac.
¬ in america si canada , mai multe spitale si-au tratat pacientii cu succes, cand au
descoperit ca arterele si venele isi pierd flexibilitatea si tind sa se astupe. mierea si
scortisoara imbunatatesc circulatia sanguina.
sistemul imunitar
¬ utilizarea zilnica a scortisoarei pudra intareste sistemul imunitar si protejeaza
organismul impotriva bacteriilor si atacurilor virale.
¬ oamenii de stiinta au descoperit ca mierea contine diferite vitamine si fier in
cantitati mari.
¬ consumul regulat de miere intareste corpusculii celulari ai leucocitelor care combat
bacteriile si afectiunile virale.

indi g estie
¬ scortisoara pudra presarata peste 2 linguri de miere administrate inainte de masa,
inlatura aciditatea si ajuta la digestia celor mai grele mancaruri.

gripa
¬ un om de stiinta din spania a demonstrat ca mierea contine un ingredient natural
care omoara germenii de gripa, salvand pacientul de la imbolnavire.

longevitate
¬ ceaiul cu miere si scortisoara, consumat cu regularitate, incetineste efectele
imbatranirii.
¬ pentru ceai, puneti la fiert 4 linguri de miere, 1 lingura de scortisoara pudra si 3 cani
de apa.

¬ beti 1/4 de cana, de 3 pana la 4 ori pe zi. va pastreaza pielea sanatoasa si fina si
incetineste efectele imbatranirii.
¬ de asemenea, creste speranta de viata, va veti simti mult mai tanar(a) !

acnee
¬ formati o pasta din trei linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra. aplicati
aceasta pasta peste cosuri seara inainte de culcare si spalati-o cu apa calduta, in
 Page 1028 of 1147

dimineata urmatoare. daca tratamentul se aplica timp de doua saptamani, va inlatura

cosurile de la radacina.

infectii ale pielii

¬ eczemele, herpesul si toate tipurile de infectii ale pielii se vindeca prin aplicarea
unei combinatii de miere si scortisoara pudra pe partile afectate.

cure de slabire
¬ in fiecare dimineata pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte de micul dejun si
seara inainte de culcare, beti miere si scortisoara pudra fierte intr-o cana de apa.
¬ daca se administreaza in mod regulat, acest remediu duce la reducerea greutatii
chiar si a celor mai obeze persoane.
¬ de asemenea, administrarea cu regularitate a acestui remediu previne depunerea de
grasimi in organism, chiar daca persoana respectiva consuma o dieta hipercalorica.

cancer
¬ studii recente efectuate in japonia si australia au aratat ca s-au tratat cu succes
cazuri de cancer stomacal si osos.
¬ pacientii diagnosticati cu aceste tipuri de cancer ar trebui sa ia zilnic o lingura de
miere cu o lingurita de scortisoara pudra timp de o luna, de 3 ori pe zi si sa continue
tratamentul prescris de oncolog. nu strica!

oboseala
¬ studii recente au aratat ca continutul de zahar din miere este mai degraba folositor
si nicidecum daunator vitalitatii organismului.
¬ persoanele de varsta a treia care consuma miere si scortisoara, in parti egale, au mai
multa vitalitate si flexibilitate.
¬ dr. milton, care a efectuat studii aprofundate in acest subiect, spune ca o jumatate de
lingura de miere intr-un pahar cu apa, presarat cu pudra de scortisoara consumata zilnic,
dimineata dupa ce ne spalam pe dinti, si din nou dupa amiaza in jurul orei 3.00 atunci
cand vioiciunea organismului este in scadere, duce la imbunatatirea vitalitatii
organismului, in interval de o saptamana.

halena
¬ locuitorii din america de sud:
primul lucru dimineata, fac gargara cu o lingurita de miere si scortisoara pudra
amestecate in apa fierbinte.. astfel, respiratia lor isi pastreaza prospetimea pe durata
intregii zile.

pierderea auzului
¬ mierea cu scortisoara pudra, luate zilnic in cantitati egale duc la refacerea auzului.

MIEREA CU LAMAIE CALMEAZA DURERILE DE GAT

 Page 1029 of 1147

Durerile de gat pot fi indepartate cu ajutorul tratamentului cu miere.

O bautura care stimuleaza secretia de saliva si care contribuie la calmarea gatului uscat
si iritat se obtine adaugand doua lingurite cu miere si sucul unei jumatati de lamaie intr-
un pahar cu apa fierbinte, afirma cercetatorii americani in volumul "Mancarea si
sanatatea", publicat la Editura Readers Digest. Mierea mai este utila si in unele
probleme respiratorii, fiind eficienta in special la inlaturarea flegmei.
Impreuna cu ceapa, mierea poate trata inclusiv varicele. Pentru a urma o astfel de cura,
aveti nevoie de 600 de ml de suc de ceapa rosie si 300 de grame de miere de salcam sau
fanete. Ceapa, bine maruntita, se stoarce, iar apoi se strecoara cu ajutorul unei site sau al
unui tifon. Compozitia se pune intr-un vas din sticla in care se adauga si mierea.

Amestecati sucul de ceapa cu mierea, iar apoi puneti compozita la frigider deoarece,
daca nu este tinuta la rece, devine toxica. Timp de o luna, luati cate 50 de grame, de trei
ori pe zi, la mesele principale. Faceti o pauza de o luna, iar apoi mai puteti incerca o
data cura. Tratamentul nu este indicat bolnavilor de gastrita hiperacida si celor cu ulcere
de stomac sau duoden.

ARTRITA
¬ Amestecati o parte de miere in doua parti apa calduta si apoi adaugati o lingurita
de scortisoara pudra. Faceti o pasta si masati-o usor in partea de corp care va doare.
¬ Durerea cedeaza in interval de 15 minute, in cele mai multe cazuri.

¬ Pacientii cu artrita isi pot administra zilnic cate o cana de apa fierbinte cu doua
linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra..

¬ Daca remediul se administreaza cu regularitate, chiar si artrita cronica poate fi

vindecata.
¬ Intr-un studiu recent efectuat de Universitatea din Copenhaga, s-a constatat ca
atunci cand doctorii le-au administrat pacientilor o combinatie de o lingura de miere cu
o jumatate de lingurita de scortisoara pudra inainte de micul dejun, timp de o
saptamana, din 200 de pacienti tratati, 73 de pacienti au scapat complet de dureri in
interval de o luna. Majoritatea acestor pacienti nu puteau merge sau aveau o libertate de
miscare restransa, dar dupa terapie, au inceput sa mearga cu mai putine dureri.

CADEREA PARULUI
¬ Cei care au probleme de caderea parului sau calvitie pot aplica pe par o pasta
alcatuita din ulei de masline fierbinte, o lingura de miere, o lingurita de scortisoara
pudra, inainte de baie, lasand-o sa actioneze aproximativ 15 minute, dupa care se spala
parul.

¬ S-a demonstrat ca remediul este eficient si daca se pastreaza timp de 5 minute..

INFECTII URINARE
 Page 1030 of 1147

¬ Luati doua linguri de scortisoara pudra si o lingurita de miere intr-un pahar de apa
calduta si beti. Distruge toti germenii din vezica urinara.

DURERI DE DINTI
¬ Faceti o pasta dintr-o lingurita de scortisoara pudra si cinci lingurite de miere si
aplicati pe dintele care doare. Remediul se poate aplica de 3 ori pe zi (zilnic) pana cand
dintele nu mai doare.

COLESTEROL
¬ Doua linguri de miere si trei lingurite de scortisoara pudra, amestecate cu 450 ml..
de ceai, daca sunt administrate unui pacient care are colesterolul mare, vor reduce
nivelul colesterolului din sange cu 10% in interval de 2 ore.
¬ Ca si in cazul pacientilor cu artrita, daca remediul se administreaza de 3 ori pe zi,
reduce nivelul colesterolului.
¬ Conform unei informatii publicate intr-o revista medicala, mierea in stare pura
consumata zilnic impreuna cu mancarea inlatura problemele de colesterol.

RACELI
¬ Cei care sufera de raceli normale sau severe ar trebui sa ia o lingura de miere
calduta cu 1/4 lingurita de scortisoara pudra timp de 3 zile.
¬ Acest remediu vindeca majoritatea cazurilor de tuse cronica, raceala si curata
sinusurile.

INFERTILITATE
¬ Medicinele alternative Yunani si Ayurvedica au utilizat mierea timp de mai multe
secole pentru a fortifica sperma barbatilor.
¬ Daca barbatii impotenti vor lua cu regularitate doua linguri de miere inainte de
culcare, problema lor se va rezolva.
¬ In China, Japonia si Orientul Indepartat, femeile sterile, dar si cele care doresc
fortificarea uterului, au luat scortisoara pudra, timp de secole.
¬ Femeile sterile pot sa ia un varf de cutit de scortisoara pudra cu o jumatate de
lingurita de miere si sa isi frece gingiile cu aceasta combinatie, in mod frecvent pe toata
durata zilei, astfel incat combinatia sa se amestece usor cu saliva si sa patrunda in corp.
¬ Un cuplu din Maryland (SUA) nu a putut avea copii timp de 14 ani, pierzandu-si
speranta ca vor fi capabili sa procreeze vreodata. Cand au aflat despre acest remediu,
atat femeia cat si barbatul au inceput sa consume miere si scortisoara in modul aratat
mai sus. Femeia a ramas insarcinata dupa cateva luni si a nascut gemeni la termen.

DERANJAMENTE STOMACALE
¬ Mierea cu scortisoara pudra vindeca durerile de stomac si indeparteaza ulcerele
stomacale de la radacina.

¬ BALONARE : In conformitate cu studiile efectuate in India si Japonia, s-a

descoperit ca mierea, in combinatie cu scortisoara pudra, ajuta si indeparteaza balonarea
si durerile de stomac.
 Page 1031 of 1147

BOLI CARDIOVASCULARE
¬ Faceti o pasta din miere si scortisoara pudra. Ungeti pe paine sau umpleti clatitele
cu aceasta pasta in loc de dulceata sau gem si mancati cu regularitate la micul dejun.

¬ Reduce colesterolul din artere si salveaza pacientul de riscul unui atac de cord.
¬ Pentru cei care au suferit deja un atac de cord, urmati acest remediu zilnic, pentru a
preveni aparitia unui alt atac.
¬ Consumul cu regularitate al produsului de mai sus reduce dispneea si intareste
ritmul cardiac.
¬ In America si Canada , mai multe spitale si-au tratat pacientii cu succes, cand au
descoperit ca arterele si venele isi pierd flexibilitatea si tind sa se astupe. Mierea si
scortisoara imbunatatesc circulatia sanguina.

SISTEMUL IMUNITAR
¬ Utilizarea zilnica a scortisoarei pudra intareste sistemul imunitar si protejeaza
organismul impotriva bacteriilor si atacurilor virale.
¬ Oamenii de stiinta au descoperit ca mierea contine diferite vitamine si fier in
cantitati mari.
¬ Consumul regulat de miere intareste corpusculii celulari ai leucocitelor care combat
bacteriile si afectiunile virale.

INDI G ESTIE
¬ Scortisoara pudra presarata peste 2 linguri de miere administrate inainte de masa,
inlatura aciditatea si ajuta la digestia celor mai grele mancaruri.

GRIPA
¬ Un om de stiinta din Spania a demonstrat ca mierea contine un ingredient natural
care omoara germenii de gripa, salvand pacientul de la imbolnavire.

LONGEVITATE
¬ Ceaiul cu miere si scortisoara, consumat cu regularitate, incetineste efectele
imbatranirii.
¬ Pentru ceai, puneti la fiert 4 linguri de miere, 1 lingura de scortisoara pudra si 3 cani
de apa.

¬ Beti 1/4 de cana, de 3 pana la 4 ori pe zi. Va pastreaza pielea sanatoasa si fina si
incetineste efectele imbatranirii.
¬ De asemenea, creste speranta de viata, va veti simti mult mai tanar(a) !

ACNEE
¬ Formati o pasta din trei linguri de miere si o lingurita de scortisoara pudra. Aplicati
aceasta pasta peste cosuri seara inainte de culcare si spalati-o cu apa calduta, in
dimineata urmatoare. Daca tratamentul se aplica timp de doua saptamani, va inlatura
cosurile de la radacina.

INFECTII ALE PIELII

 Page 1032 of 1147

¬ Eczemele, herpesul si toate tipurile de infectii ale pielii se vindeca prin aplicarea
unei combinatii de miere si scortisoara pudra pe partile afectate.

CURE DE SLABIRE
¬ In fiecare dimineata pe stomacul gol, cu o jumatate de ora inainte de micul dejun si
seara inainte de culcare, beti miere si scortisoara pudra fierte intr-o cana de apa.
¬ Daca se administreaza in mod regulat, acest remediu duce la reducerea greutatii
chiar si a celor mai obeze persoane.
¬ De asemenea, administrarea cu regularitate a acestui remediu previne depunerea de
grasimi in organism, chiar daca persoana respectiva consuma o dieta hipercalorica.

CANCER
¬ Studii recente efectuate in Japonia si Australia au aratat ca s-au tratat cu succes
cazuri de cancer stomacal si osos.
¬ Pacientii diagnosticati cu aceste tipuri de cancer ar trebui sa ia zilnic o lingura de
miere cu o lingurita de scortisoara pudra timp de o luna, de 3 ori pe zi si sa continue
tratamentul prescris de oncolog. Nu strica!

OBOSEALA
¬ Studii recente au aratat ca continutul de zahar din miere este mai degraba folositor
si nicidecum daunator vitalitatii organismului.
¬ Persoanele de varsta a treia care consuma miere si scortisoara, in parti egale, au mai
multa vitalitate si flexibilitate.
¬ Dr. Milton, care a efectuat studii aprofundate in acest subiect, spune ca o jumatate
de lingura de miere intr-un pahar cu apa, presarat cu pudra de scortisoara consumata
zilnic, dimineata dupa ce ne spalam pe dinti, si din nou dupa amiaza in jurul orei 3.00
atunci cand vioiciunea organismului este in scadere, duce la imbunatatirea vitalitatii
organismului, in interval de o saptamana.

HALENA
¬ Locuitorii din America de Sud:
Primul lucru dimineata, fac gargara cu o lingurita de miere si scortisoara pudra
amestecate in apa fierbinte.. Astfel, respiratia lor isi pastreaza prospetimea pe durata
intregii zile.

PIERDEREA AUZULUI
¬ Mierea cu scortisoara pudra, luate zilnic in cantitati egale duc la refacerea auzului.

Trateaza-te cu miere si scortisoara

Combinatia dintre miere si scortisoara este folosita de secole in medicina orientala.
Scortisoara face parte dintre cele mai cunoscute condimente, iar calitatile mierii de
albine devin din ce in ce mai cunoscute. Aceste ingrediente detin calitati extraordinare
si au fost folosite ca remedii inca din cele mai vechi timpuri.
 Page 1033 of 1147

1.Boli de inima. Intinde pe paine miere si presara putina pudra de scortisoara, in locul
gemului. Este recomandat consumul zilnic, la micul dejun. Datorita faptului ca aceasta
combinatie imbunatateste circulatia sanguina si intareste ritmul cardiac, persoanele cu
probleme cardiovasculare au posibilitatea sa previna eventualele probleme apeland cu
incredere la aceasta combinatie.
2. Artrita. Aplica o pasta din cele doua ingrediente (o parte de miere in doua parti de apa
calduta plus 1 lingurita cu pudra de scortisoara) pe locul afectat si maseaza incet.
Expertii de la Universitatea din Copenhaga au efectuat un experiment in care 200 de
persoane afectate de artrita au fost tratate timp de o saptamana cu o cana cu apa
fierbinte amestecata cu o lingura de miere si 1/2 lingurita de scortisoara pudra.
Rezultatele au aratat ca 73 dintre persoanele tratate au scapat complet de dureri in
interval de o luna. Asadar, nu strica sa consumi in fiecare dimineata pe stomacul gol o
cana din acest amestec.
3. Pierderea parului. Amesteca ulei de masline cald cu 1 lingura de miere si 1 lingurita
de scortisoara pudra si intinde-o pe par inainte de baie. Se lasa sa actioneze timp de 10-
15 minute, dupa care se indeparteaza.
4. Infectii urinare. Pentru a-ti proteja vezica urinara, amesteca intr-un pahar cu apa
calduta 1 lingurita cu miere si 2 linguri cu pudra de scortisoara. Apoi se bea.
5. Dureri de dinti. Aplica de cate ori este nevoie o pasta formata din miere (5 lingurite)
si pudra de scortisoara (1 lingurita) pe dintele afectat.
6. Colesterol. Adauga scortisoara (3 lingurite) si miere (2 linguri) in apa fiarta sau ceai
verde si apoi bea. Specialistii sustin ca nivelul colesterolului "rau" este redus cu pana la
10% intr-un interval scurt de numai 2 ore de la administrarea bauturii. Mai mult, studiile
de specialitate arata ca mierea de albine naturala daca este consumata cu regularitate si
in cantitati mici ne scapa de problemele cu colesterolul. Dar, asta nu inseamna ca
trebuie sa uitam de regimul alimentar pe care trebuie sa-l urmam cu strictete.
7. Raceala. Se bea o cana cu apa calduta, miere (1 lingura) si scortisoara (1/4 lingurita).
Face bine la tuse si curata sinusurile.
8. Indigestie. Se ia o lingura cu miere presarata cu scortisoara inainte de masa pentru a
scapa de aciditate si a accelera procesul de digestie.
9. Longevitate. Consuma regulat ceai cu miere si scortisoara. Se pune la fiert 3 cani cu
apa in care se adauga 4 linguri cu miere si 1 lingura cu scortisoara.
10. Acnee. Aplica o pasta formata din miere (3 linguri) si scortisoara (1 lingurita) pe
cosuri inainte de culcare. Indeparteaza cu apa calduta a doua zi.
11. Obezitate. Pentru a scadea in greutate, fierbe in apa miere (1 lingura) si scortisoara
(1/2 lingurita) si apoi bea acest amestec in fiecare dimineata, pe stomacul gol, cu o
jumatate de ora inainte de micul dejun.
12. Respiratie urat mirositoare. Gargara cu miere si scortisoara amestecate cu apa
fierbinte.
13. Probleme cu stomacul. Mierea in combinatie cu scortisoara indeparteaza senzatia de
balonare si reduce intensitatea durerilor de stomac.
14. Sistemul imunitar. Datorita continutului de vitamine si fier din mierea de albine
combinata cu scortisoara apara sistemul imunitar de actiunea nociva a radicalilor liberi.
15. Cancer. O serie de studii efectuate recent au demonstrat eficienta acestei combinatii
in tratarea cancerului stomacal si osos. Pe langa tratamentul prescris de oncolog este
indicat sa iei de 3 ori pe zi cate o lingura cu miere de albine presarata cu scortisoara.
 Page 1034 of 1147

16. Oboseala. Ca sa eviti starile de epuizare si somnolenta pe care le resimti in cursul

zilei poti sa apelezi la acest remediu excelent si sa constati pe propria piele efectele
revigorante. Amesteca intr-un pahar cu apa o lingura cu miere de albine si presara
putina pudra de scortisoara. Bea un pahar dimineata si unul dupa-amiaza cand te
cuprinde toropeala.

Miere usturoiată

Mierea este cunoscută şi pentru proprietăţile ei întăritoare şi de eliminare a oboselii.

Preparaţi un amestec din trei rădăcini de usturoi într-un pahar de miere şi lăsaţi-l la
macerat în frigider pentru o lună. Luaţi câte o linguriţă pe zi.

Metoda de tratament Vermont

Mierea e considerată în America precum eficientă împotriva hipertensiunii, gastritei

hipoacide şi oboselii. Iată mai jos un amestec pentru creşterea longevităţii:

1 lingură oţet de mere (se poate folosi şi oţet obişnuit),

1 lingură miere, 2/3 pahar apă

Limonadă fierbinte cu miere

Mierea e apreciată în Europa şi pentru efectele sale împotriva insomniei. Amestecul de

mai jos vă va face să dormiţi mai bine decât o băutură alcoolică.

2 linguriţe suc de lămâie,

2 linguri de miere, 1 pahar de apă clocotită

Terapia cu venin de albine

Veninul de albine contine un amestec complex de enzime, proteine si aminoacizi. Este

un lichid limpede si incolor, cu gust dulce si usor amarui. Este solubil in apa, insolubil
in alcool, iar cand vine in contact cu aerul formeaza cristale gri-albe.

Ce contine veninul de albine?

Veninul de albine este hemoragic, fata de veninul de sarpe care este coagulant. El
contine un cocktail de substante precum enzime, proteine, aminoacizi, acizi organici
volatili, lipide, acid formic etc. Efectul acestui complex de chimicale este stimulant
pentru inima si glandele corticosuprarenale si inhibitor pentru sistemul nervos.
Stimuland glandele suprarenale, veninul de albine creste secretia de cortizol si
protejeaza corpul de infectii.

S-au descris trei actiuni ale veninului de albine:

 Page 1035 of 1147

• Hemolitica – distruge globulele rosii din sange;

• Hemoragica – impiedica formarea cheagurilor;
• Neurotoxica – blocheaza transmiterea impulsurilor nervoase.

Cum functioneaza terapia cu venin de albine?

Veninul de albine este aplicat in puncte specifice de pe suprafata corpului. Inainte de

primul tratament, pacientii sunt testati pentru o eventuala alergie prin injectarea unei
mici cantitati de venin.

Ce boli pot beneficia de pe urma terapiei cu venin?

Veninul albinelor stimuleaza eliberarea de cortizol fapt ce il face util in tratamentul

bolilor reumatismale, in special a artritei. Poate fi aplicat direct pe piele sau injectat
intramuscular. Rezultatele au aratat o reducere importanta a inflamatiei, a durerii
musculare, a durerii de origine nervoasa si neuromialgiilor.
Mai pot beneficia de pe urma tratamentului cu venin de albine persoanele care sufera de
diferite afectiuni cardiovasculare precum flebitele, endarteritele, hipertensiunea
arteriala.

Rezultate bune s-au obtinut si in tratamentul bolilor neurologice, a bolilor infectioase

oculare sau diferite tulburari endocrine (hipertiroidii, tireotoxicoze). Specialistii sustin
ca veninul de albine este benefic in fibromialgie, sindromul colonului iritabi, depresie.

Contraindicatiile terapiei cu venin de albine:

Aproximativ 2% din populatie prezinta reactii alergice fata de intepaturile de albine si

viespi. Persoanele alergice la veninul albinelor prezinta simptome foarte severe chiar si
dupa o intepatura: inflamatia puternica a zonei intepate, rash cutanat, edeme masive la
locul intepaturii dar si in alte regiuni, varsaturi, confuzie mentala, chiar si dificultati de
respiratie.

Din acest motiv, inainte de a incepe tratamentul cu venin de albine este obligatoriu sa se
testeze sensibilitatea persoanei si prezenta vreunei reactii alergice.

Intre contraindicatiile terapiei cu venin se numara hipersensibilitatea alergica la venin,

tuberculoza, bolile infectioase acute, hepatitele, nefritele, insuficientele cardiace,
diabetul zaharat, sarcina.

Crema de masaj cu levantica si miere

Scumpilor,
Ce ar fi daca v-ati "imbaia" din cand in cand in levantica ? E o idee buna sau nu ?
Aici o reteta super buna de crema frumos mirositoare , foarte delicata pentru piele si
care ingrijeste chiar si pielea sensibila de copii.
Aveti nevoie de :
 Page 1036 of 1147

- 10 linguri ulei vegetal de ingrijire ( de germeni de grau, de migdale dulci, de floare

soarelui, de orez, de rapita, de orez, de struguri , de caise, sau de ce vreti voi , inafara de
masline fiindca are un miros prea greu)
- 2 linguri de ceara de albine curata
- 1 lingura mare de miere ( sa nu fie prea lichida)
- 20 stropi ulei de levantica natural
Asa se face:
Puneti ceara si uleiul intr-un vas pe Bain-Marie lasati sa se topeasca, amestecati,
adaugati mierea, amestecati inca o data bine, dati deoparte si amestecati din cand in
cand. Cand s-a racit un pic adaugati uleiul volatil de levantica , amestecati si puneti in
cutiute curate .Lasati sa se raceasca complet . Inchideti cu capacul.
Foarte buna ca o crema de ingrijire de corp sau ca o crema pentru masaj .
Varianta:
In locul uleiului vegetal puteti pune ulei de levantica preagtit in prealabil. Atunci nu va
mai trebuie uleiul volatil.Dar, respectati cantitatile: 2 linguri ceara de albine, 10 linguri
ulei de levantica si o lingura de miere.
Asa se face uleiul de levantica:
Puneti flori si tulpinute de levantica ( uscate si maruntite) intr-un borcan curat. Adaugati
atata ulei vegetal preferat incat plantele sa fie complet acoperite. Inchideti ermetic si
lasati la loc uscat, curat si calduros timp de patru saptamani. Agitati zilnic de mai multe
ori. Cand este gata strecurati prin tifon curat si puneti in sticlute inchise la culoare.
Inchideti ermetic . Se pastreaza apoi la temperatura camerei .
Spor la treaba !

Prostatita

Produse apicole: polen, pastura (polen tratat de albine cu acid lactic, pentru a-l conserva
si pastra pe timpul iernii), propolis mestecat circa 3-5 minute (atentie la alergici, poate
provoca pareze temporare), supozitoare cu propolis. Sunt indicate si masuri foarte
severe de dieta alimentara: trebuie eliminate din consum bauturile, tutunul, cafeaua,
condimentele, preparatele alimentare iritante, sarea in exces, consumul exagerat de
lichide.

Reumatism

Masaje cu produse apicole: miere cu otet de mere, impachetari cu ceara, unguent pe

baza de venin de albine.

Spasmofilie

Se iau 7 oua, de preferinta de la gaini crescute acasa sau cele cu coaja rosie, si se aseaza
intr-un borcan de 0,800 kg. Peste ele se pune zeama de lamaie pana se acopera totul. Se
pune capacul si se lasa 7-8 zile. In acest timp, cu coada unei linguri de lemn se mai
agita usor. Dupa dizolvarea cojilor de oua in zeama de lamaie, se trece lichidul prin
strecuratoare. In final, se strecoara si prin tifon, astfel ca raman doar cateva mici resturi
 Page 1037 of 1147

gelatinoase. Lichidul obtinut se amesteca cu un litru de miere de albine naturala. Din

acest amestec se iau trei linguri pe zi. (Tratamentul se face mai ales in lunile
calendaristice care contin in denumire litera R.)

Tuberculoza pulmonara

Inhalatii cu tinctura de propolis 30% pusa in ceai de busuioc, brad, pin sau menta.
Pulverizatii cu tinctura de propolis: 50 de picaturi in 50 g din ceaiul mai sus mentionat.
Crema de propolis: 30 g propolis in 50 g miere de tei sau de munte.
Fagure de miere sau capaceala, mestecate pana la consumarea totala.

Tuse banala
Se fierbe o lamaie la foc moale, timp de 10 minute. Prin fierbere, lamaia se inmoaie,
astfel incat se va obtine din ea o cantitate mai mare de suc si, in acelasi timp, se inmoaie
si coaja. Lamaia se taie in doua si se stoarce bine intr-un pahar. La sucul obtinut se
adauga doua linguri de glicerina (din punct de vedere farmaceutic, doua linguri
echivaleaza cu 30 g). Amestecul se agita bine, apoi paharul se umple cu miere. Daca
avem un acces de tuse in timpul zilei, luam o lingurita de sirop, dupa ce amestecam bine
continutul. Daca suntem treziti noaptea de tuse, luam cate o lingurita de sirop la culcare
si una noaptea, cand ne trezim. Daca suferim de o tuse rebela, luam 6 lingurite de sirop
pe zi si anume: dimineata dupa sculare, inainte de pranz, dupa masa de pranz, la cateva
ceasuri dupa aceasta, apoi la cina si la culcare. Pe masura ce tusea cedeaza, micsoram
numarul dozelor pe zi

Tuse convulsiva

Tinctura de propolis: intr-un pahar mic cu ceai de ienupar se adauga 30 de picaturi de

tinctura de propolis. Se face gargara cat mai mult, apoi se inghite.
Miere de albine de tei: in acelasi tip de ceai se adauga doua linguri de miere la o cana de
0,250 l si se beau doua cani pe zi, cu sorbituri mici. (Atentie! Este contraindicata la
diabetici.)
Capaceala: se mesteca pana la consumarea totala.
Inhalatii cu ceara de albine: inhalatii cu ceai de tei, menta, muguri de brad, busuioc si
marar. Acestea se realizeaza prin asezarea pe o cana de tabla a unei palnii cu gura in jos
si inhalarea aburului degajat.

Arsuri
Se unge partea vatamata cu miere naturala si se acopera cu o bucatica de folie de
plastic, dupa care se pune un bandaj. Tratamentul se face dimineata si seara, pe o
perioada mai lunga. Inaintea fiecarui tratament se spala pielea cu ceai de musetel sau de
tei.

Caderea parului
 Page 1038 of 1147

Ceai (decoct) din: mesteacan (frunze, coaja sau seva), tintura, iedera, menta, patlagina si
zeama de lamaie.
Zeama de ceapa si zeama de usturoi amestecate cu miere de albine.
Utilizare: in prima zi, dupa ce se spala parul bine cu apa fierbinte, se maseaza pielea
capului cu ceaiul obtinut circa 10 minute. In a doua zi, se foloseste la masaj a doua
solutie.
De precizat ca masajul trebuie sa fie intens si sa se faca pana se incalzeste pielea
capului. Dupa aceea trebuie invelit capul cu un prosop pana la uscarea parului si
disparitia efectului revulsiv.

Constipatie

In fiecare dimineata, se bea - pe stomacul gol - un pahar de apa calduta statuta (cel putin
24 de ore). Dupa aceea, se mananca un mar ras amestecat cu doua lingurite de miere si
tarate cat cuprinde, pentru ca preparatul sa ramana moale ca o crema. Excludeti din
alimentatie mezelurile, prajelile, conservele, painea alba, zaharul, cafeaua, alcoolul,
tutunul, carnea si branzeturile fermentate. Bazati-va alimentatia pe fructe si legume
proaspete.
In fiecare dimineata, pe stomacul gol, se ia o lingurita de miere cu un pahar de apa
minerala (nu ceai), timp de o saptamana, pana se formeaza obisnuinta. l 1/2 kg de prune
uscate se spala bine si se pun la fiert (ca pentru compot). Dupa ce au fiert, se scot
samburii, iar pulpa rezultata se da prin masina de tocat. Se masoara cu o lingura pulpa si
cate linguri rezulta atatea se pun de miere (la 1/2 kg de prune sunt 8-9 linguri, deci tot
atata miere). Se amesteca totul bine si se pune intr-un borcan de 800 g (care se tine la
frigider). Se ia cate o lingura, de trei ori pe zi, inainte de masa.
Degeraturi
De obicei, cad victime ale acestei afectiuni cei cu proasta circulatie periferica, sau mai
bine zis, cei ce au maini si picioare reci, cei anemici si cei hipotensivi, deci cei care nu
au o irigatie sanguina normala in locurile ce vin in contact cu factorii externi. Reactia
normala a multora dintre noi este aceea de a aduce la caldura pe cel degerat. Acest lucru
este gresit, deoarece poate provoca leziuni care vor trena in timp. Locurile vatamate
trebuie tinute un timp la o temperatura usor peste zero grade; se vor face frictiuni cu
zapada sau lichide reci, aceasta pana cand se va observa o inrosire a pielii, ceea ce
inseamna ca sangele este prezent in tesuturi in cantitate mai mare. Regiunea respectiva
se badajeaza apoi cu tinctura de propolis. Se aplica o compresa cu miere de albine
dizolvata in ceai din coaja de salcie, pelin, frunze de nuc, catina alba sau paducel. Se
mai frictioneaza cu felii de ceapa si zeama de lamaie. Trebuie evitate incaltamintea
stramta, frigul, umezeala.

Angina pectorala
Sirop: ceapa rosie de Fagaras (care contine multa biotina), in amestec cu miere de
albine (de tei sau salcam), suc de lamaie si suc de usturoi. Se lasa la plamadit, intr-un
 Page 1039 of 1147

litru de apa fiarta, timp de 2-3 zile, si apoi se consuma cate o lingurita de 3 ori pe zi.

Afectiuni hepatice
In afectiunile hepatice se foloseste siropul de rostopasca. Acest leac reface celulele
hepatice. Se pune sa fiarba un litru de apa - seara la ora 7- si dupa ce da in cateva
clocote, se adauga in el 5 grame de rostopasca maruntita (uscata). Se acopera vasul cu
un capac si se aseaza la cald, intre perne, pana a doua zi dimineata la ora 7. Atunci se
strecoara si se amesteca cu 200 g miere de albine, pana ce se dizolva complet, si se pune
intr-o sticla. Din ora in ora, se ia cate o lingura (de lemn) de sirop, de zece ori pe zi.
Acest tratament se poate repeta doar dupa sase luni.

Afectiuni gripale

Inhalatii cu ceara de albine: se aseaza pe ochiul de aragaz o placa de tabla curata, pe

care, dupa ce s-a infierbantat, se pune cate o bobita de ceara de marimea unui bob de
grau. Se va ridica un firicel de fum, pe care il vom inhala: o inspiratie pe nas si una pe
gura, pana la topire, apoi se repeta inca de cinci ori.
Tinctura de propolis 30%: se pun la radacina limbii doua picaturi, cate una de fiecare
parte.
Gargara: se pun 30 de picaturi de tinctura de propolis in concentratie de 30% intr-un
pahar cu ceai de galbenele sau de musetel. Se face o gargara cat mai profunda si de
durata, apoi se inghite solutia.
In cazuri de nas infundat, rinite etc., se face un amestec in parti egale (cate un varf de
cutit) de galbenele, coada-soricelului si rostopasca. Se opareste o lingurita de plante cu
100 ml apa, apoi se adauga trei picaturi de tinctura de propolis. Se amesteca bine
dilutia, apoi se pune in fiecare nara continutul unei pipete, dar picatura cu picatura, in
asa fel ca operatiunea sa dureze circa 5 minute.

Afectiuni cardiace

Miere de albine (tei si salcam) - 3 lingurite pe zi.

Capaceala (un amestec de miere, ceara si propolis), care trebuie mestecata ca o guma,
chiar dupa ce s-a terminat mierea din ea, deoarece ceara intrata in tractul digestiv are un
puternic rol de lubrifiant al vaselor de sange, ajutand in acelasi timp si la optimizarea
functionarii cordului.
Laptisor de matca in amestec cu miere, care are functii vasodilatatoare - 1 lingurita pe
zi.
Tratamente naturiste

Propolisul

Propolisul este compus din rasini vegetale, balsam de diferite compozitii, ceara, uleiuri
eterice, fier, microelemente - cupru, zinc, mangan, cobalt, la care se adauga polen,
flavonoide, secretii ale glandelor salivare ale albinelor. Propolisul este folosit ca
 Page 1040 of 1147

biostimulator, care mareste rezistenta fizica si inlatura oboseala.

Datorita proprietatilor sale antivirale, antitoxice si antiinflamatorii, propolisul isi gaseste
tot mai multe utilizari. Este un bun stimulator al refacerii tesuturilor afectate de rani,
taieturi si, mai ales arsuri, degeraturi. Este foarte util in vindecarea ranilor de la armele
de foc, precum si in cicatrizarea operatiilor. Propolisul vindeca mucoasa bucala si este
benefic in sangerarile gingiilor. Balsamul de propolis protejeaza impotriva radiatiilor
Roentgen si de alta natura.

Cum se prepara si la ce foloseste tinctura de propolis

Propolisul poate fi folosit ca atare, ca guma de mestecat (saliva umana fiind una din
putinele substante care il solubilizeaza), sub forma extractului moale de propolis
inglobat in miere, obtinandu-se mierea propolizata si folosit la prepararea diferitelor
unguente. Ce-a mai eficienta metoda de administrare a propolisului ramane, totusi,
tinctura de propolis. Preparare:

La 100 ml alcool de peste 80 de grade se adauga 20 g propolis.

Alcoolul amestecat cu propolis se introduce intr-un vas, se incalzeste la 30-35 grC si se
amesteca bine. Aceasta procedura se repeta zilnic, timp de o saptamaina.
Dupa aceea, se lasa la decantat si se alege lichidul curat.
Folosind acelasi dozaj, procedeul poate fi simplificat.
Singura diferenta este ca, fara incalzire, propolisul se piseaza si se lasa la macerat timp
de 14 zile.
Utilizare tinctura propolis: In urma experientelor clinice si de laborator s-a dovedit ca
tinctura de propolis este folositoare in vindecarea tuturor bolilor interne infectioase (30
picaturi/zi, intr-un pahar cu apa calduta), combaterea tulburarilor de menopauza (10
picaturi pe zi, timp de un an), vindecarea inflamarilor prostatei (30 picaturi/zi),
rinichilor si ficatului (de doua ori pe zi, cate 40 de picaturi; se repeta pina la vindecare),
in tratarea TBC-ului pulmonar (de trei ori/zi cite 30 de picaturi, completate cu inhalatii -
la 1/4 litru apa fierbinte se adauga 100 picaturi de tinctura - de doua ori pe saptamana),
combaterea enteritelor, parazitozelor intestinale, durerilor de stomac si tratarea ulcerului
gastro-duodenal (40 picaturi puse in 100 ml lapte cald, remediu consumat zilnic, pe
stomacul gol).
La toate afectiunile pielii, in special la bataturi si cheratite, rani vechi, arsuri si micoze,
locurile bolnave se pot vindeca suta la suta prin tamponare cu tinctura de propolis,
aceasta avand actiune cicatrizanta, ajutand la formarea noilor tesuturi.
Pentru prevenirea si tratarea afectiunilor specifice sezonului rece se poate prepara o
bautura din 15-20 g de propolis ras introdus intr-un litru de tuica tare.
Solutia se agita zilnic, iar dupa cateva saptamani se obtine o bautura amaruie, din care
se bea un paharel inainte de culcare. Tinctura de propolis regleaza tensiunea, iar pusa pe
gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si impiedica infectia.

Laptisorul de matca

Laptisorul de matca se stie ca are un continut de vitamina din grupa B mai ridicat decat
drojdia de bere. Are un rol deosebit in metabolismul celular, in activitatea creierului,
reduce colesterolul din sange, este util in digestie, pentru combaterea insomniei, a
 Page 1041 of 1147

anemiei pernicioase si refacerea glandelor cu secretie interna.

Veninul de albine

Un alt produs folosit in medicina este veninul de albine. Virtutile terapeutice ale
veninului de albine sunt cunoscute de foarte multa vreme, chiar din antichitate. Ele au
fost semnalate de crescatorii de albine, care au observat ca articulatiile dureroase
reumatismale deveneau indolore ca urmare a intepaturilor de albine. Astfel s-a
descoperit ca veninul de albine exercita evidente actiuni antireumatice. Acest venin are
in componenta sa acidul formic, clorhidric, ortofosforic, saruri minerale, acizi organici
volatili, un important ferment (fosfataza), unele antibiotice, histamina, hialuronidaza si
aminoacizi bogati in sulf ca metionina si cistina. Acestia din urma stimuleaza secretia
de cortizon de catre glandele suprarenale. De asemenea veninul este bactgericid.

Pentru tratarea reumatismului cu veninul de albine se procedeaza prin:

intepaturi directe de albine;

injectii intradermice cu venin in prealabil purificat si fiolat;
administrarea de apitoxina sub forma de pomada;
administrarea pe calea inoforezei, respectiv pe calea introducerii de venin de albine in
organism cu ajutorul curentului electric continuu;
practicarea acupuncturii cu diverse produse de provenienta apicola.
Este absolut necesar ca tratamentul sa fie facut sub control medical, evaluandu-se
periodic urina pentru a se vedea daca nu au aparut urme de zahar sau albumina. Exista
posibilitatea ca veninul de albine sa produca reactii alergice, eruptii dermice sau soc
anafilactic.
Ceara

Ceara de albine a fost folosita inca in antichitate si tot de atunci i s-au recunoscut
virtutile terapeutice. Si in ziua de azi se foloseste ceara de albine la prepararea unor
unguente si balsamuri. De asemenea, ceara este folosita si in cosmetica.
Acest articol a fost compilat & preluat de pe site-ul Terapii Naturiste.com: Terapii cu
ajutorul mierii, polenului, propolisului, laptisorului de matca, veninului si prin
intermediul cerii.

Un ajutor de prima urgenta: Mierea

- In arsurile cu apa clocotita, pana la sosirea medicului sau spitalizarea accidentatului,

locul vatamat se acopera cu un tifon steril, inmuiat in miere. Grabeste vindecarea si
alina durerile.
- Durerile de gingii ale copiilor mici (sugari), carora nu le ies dintii, dispar cu
desavarsire daca micutii sunt frecati usor pe gingii, cu degetul mic, inmuiat in putina
miere.
- Bubele dulci se vindeca daca sunt unse cu miere amestecata cu zeama de morcov.
- Buzele crapate si sanii rugosi ai femeilor care alapteaza se vindeca daca sunt tratati cu
 Page 1042 of 1147

miere simpla sau miere amestecata cu camfor (se gaseste la farmacii).

- Durerile de gat dispar daca sunt tratate cu dude fierte, amestecate apoi cu miere.
- Afectiunile renale se trateaza cu miere, in modul urmator: se taie marunt 300 g ceapa,
se plamadeste 8 zile cu un litru de vin alb, curat, se amesteca si se adauga 100 g miere.
Din aceasta compozitie se va bea cate o jumatate de pahar pe zi.
- Pentru durerile reumatismale se amesteca apa de var cu miere si se fac frectii.
- Durerile de cap si migrenele cedeaza mult din intensitate daca se beau ceaiuri de flori
galbene de ciubotica-cucului, indulcite cu miere. Se beau seara, inainte de culcare.
- Cartofii cruzi sunt un bun calmant al durerilor de stomac si de intestine. Se consuma
dati pe razatoare si amestecati cu putina miere

"" 5. Dureri de dinti. Aplica de cate ori este nevoie o pasta formata din miere (5
lingurite) si pudra de scortisoara (1 lingurita) pe dintele afectat. ""
ultima dată când dintele meu mă durea și îmi vâjăia capul de durere in contact cu ceva
dulce am crezut că turbez, deci eu nu aș incerca( părerea mea, ceilalți puteți liniștiți.
( fara suparare )
si cum zicea si un coleg "" Salut, aceste retete sunt garantate, incercate sau fotografia e
suficienta pentru toate conditiile ""

Miere cu morcovi.
In aceasta perioada, dupa ploi, morcovii au crescut destul de bine, si mai trebuie rariti.
Se ia o legatura de morcovi, se dau prin razatoare, si se pun 2 ligurite de miere, eventual
dupa gust. Se consuma imediat. Au un efect miraculos asupra vederii, si nu numai.
Incercati!

Artrita

Impachetari cu parafina:
Impachetarea cu ceara calda este o terapie eficace pentru artrita mainilor. Scufundati
mainile de cateva ori in parafina topita la 126-130 °C intr-un vas special. Lasati ceara sa
se intareasca. Acoperiti mainile cu pungi de plastic si servete incalzite timp de 20 de
minute. Curatati ceara punand-o la loc in vas.

Alte terapii :
1. Purtati manusi elastice in fiecare noapte pe mainile care dor sau care sunt intepenite.
2. Folositi o patura electrica in fiecare noapte.
3. Scaderea in greutate, daca aveti nevoie, este benefica. Chiar si o pierdere in greutate
de 2-3 kg poate fi benefica.
4. Petreceti un timp in aer liber. Aceasta va da o stare de bine generala si aveti si niste
beneficii in plan fiziologic.
5. Trebuie respectate orele de somn. Dormiti 6-8 ore.
6. Imbracati-va sa va fie cald si confortabil tinand in plus seama de cum va pot asigura
respectivele haine un mod usor de a le pune pe dumneavoastra si a le scoate.
 Page 1043 of 1147

7. Zincul este de obicei in cantitati scazute la pacientii cu artrita. Vitamina C, B6 si E

sunt si ele frecvent in cantitati insuficiente. Trebuie sa se incerce suplimentarea acestor
substante nutritive.
8. Evitati steroizii.
9. Sunt esentiale scaunele zilnice. Luati 2 linguri de seminte de in macinate sau tarate
pentru ajutor. 2 pahare cu apa calda la sculare si cateva exercitii usoare de gimnastica
stimuleaza si ele scaunul.

IMPACHETARI CORPORALE CU NAMOL SAPROPELIC PUR STERILIZAT,

CEARA DE ALBINE, ALGE MARINE, EXTRACT DE ARDEI IUTE

Se recomanda pentru toate tipurile de piele, având puternic efect anticelulitic

(proprietati autosofante), de dezintoxicare, tonifiere si reîntinerire a tesuturilor
epidermice.

Compozitie: namol sapropelic pur sterilizat, ceara de albine, miere de albine, alge
marine, unt organic de cacao, ulei organic de eucalipt si extract de ardei iute. Se
recomanda pentru reducerea celulitei, revitalizarea si tonifierea pielii, elimina durerile
musculare si retentia de lichide.

Mai intai, se face un peeling corporal pentru a inlatura celulele moarte si pentru a
deschide porii in asa fel incat pielea sa fie receptiva si sa absoarba tratamentele ce
urmeaza a fi aplicate, se aplica serul reducator si namolul marin intr-un strat fin, apoi
zona se infasoara in film osmotic dupa care se introduce clienta in tunel cu infrarosii
“no cellulite” si se lasa timp de 50 de minute sa actioneze tratamentul, astfel,
ingredientele active patrund in piele. Dupa aceste operatiuni, clienta este rasfatata cu un
masaj efectuat cu Slimming thermo cream- creme termica modelatoare cu extract de
alge marine, iedera, gingko, castane salbatice, ulei de scortisoara si ulei de portocale,
care va stabiliza efectul impachetarii.(5 minute)

Este recomandat tuturor gradelor de celulita, efect de eliminare a apei retinute si a

toxinelor, reducerea vergeturilor precum si prevenirea aparitiei acestora, imbunatatirea
circulatiei sangvine, inclusiv a celei periferice, produs 100% natural, benefic pentru
pielea sensibila.

Stilul tãu de viaþã are ºi el o contribuþie majorã aici aºa cã îþi recomandãm sã consumi
cât mai multe fructe ºi legume ºi sã bei cel putin 1 litru si jumatate de apa plata pe zi atât
in timpul tratamentului cât ºi dupã încheierea acestuia pentru a pãstra rezultatele
obþinute.

Sedintele trebuie efectuate intensiv minim de 3 ori/sapatamana, dupa obtinerea

rezultatelor dorite fiind suficienta o sedinta la 10 zile pentru intretinere.

Contraindicatii: sarcina, menstruatie, inflamatii, febra, tumori, sensibilitate la caldura,

epilepsie, boli cardiace, hipertensiune,fragilitate capilara, vase de sange sparte, boli de
 Page 1044 of 1147

piele, fragilitate capilarã, varice, tromboflebitã, persoane care au tije metalice; persoane
care sufera de spasmofilie, cancer, boli genetice, probleme ale tiroidei (in special
hipertiroida).

Tratament naturist pentru dizolvarea pietrelor la rinichi

Ingrediente: 500 ml ulei de masline, 500 g lamai, 500 g miere de albine.

Se foloseste un borcan de 2 kg cu capac.

Preparare: Se toarna in borcan uleiul de masline si mierea. Lamaile intregi se introduc

in apa fierbinte. Se da in clocot 2 min, apoi se scot, se taie felii, se dau prin masina de
tocat, dupa care se adauga in borcan. Se lasa 3 zile la macerat, timp in care se amesteca
de 30, 40 ori pe zi.

Dupa 3 zile se ia dimineata pe stomacul gol, cu 15 min inainte de masa, o lingura din
acest amestec.

Atentie: Se amesteca bine inainte de intrebuintare!

Dupa 6 luni se reface un control medical.

Tratamentul se reia 3 ani la rand, la aceeiasi data, cantitatea de mai sus fiind suficienta
pentru tratamentul pe un an. Apoi se face pauza 3 ani, dupa care se repeta tratamentul.

O analiza de rutina,apoi o veste cutremuratoare:"aveti cancer"...Boala nu alege:bogat

sau sarac...tanar sau batran..

Va prezint mai jos,o reteta pare-se miraculoasa:eu am s-o incerc si va sfatuiesc sa faceti
la fel...(Personaje publice,precum Monica Tatoiu,Cristian Tantareanu,Dumitru
Dragomir au "dovedit" cancerul folosindu-se de aceasta reteta)

*Miere de salcam - 1,5 kg

*Polen - 300 g
*Propolis - 150 g (se tine in congelator si se macina)
*20 de fiole de laptisor de matca (4 g)
*250 ml apa distilata sau ser fiziologic

Ingredientele prezentate mai sus,se pun intr-un borcan de sticla.Se amesteca cu o

lingura de lemn,pana rezulta o pasta,care se lasa la macerat 3 zile.
Se ia cate o lingura de 3 ori/zi,dimineata,la pranz si seara,cu 30 de minute inainte de
masa.
Tratamentul se repeta la 6 luni.

Propolisul, un medicament natural miraculos

 Page 1045 of 1147

Propolisul, numit şi "clei de albine" sau "penicilină românească", este un produs apicol
extrem de preţios. Constă dintr-un amestec de substanţe răşinoase, lipicioase, cu aromă
plăcută de răşină şi balsamuri. Este prelucrat de albinele lucrătoare după colectarea unor
produse biologice din cel puţin 20 de specii de arbori care produc secreţii răşinoase şi
anume din mugurii unor copaci (plop, mesteacăn, arin, castan, fag, frasin, pin, brad),
tulpini şi ramuri tinere, peţiolul frunzelor şi scoarţă (salcie, prun). La această materie
răşinoasă, albina adaugă secreţiile glandelor salivare care conţin enzime, ceară şi alţi
compuşi biochimici. Atît culoarea, cît şi aroma şi compoziţia chimică a propolisului
diferă în funcţie de speciile vegetale de pe care s-au colectat materiile prime.

Efectele tămăduitoare ale propolisului au fost cunoscute încă din cele mai vechi timpuri.
Astăzi, compoziţia chimică a propolisului este studiată de multe instituţii ştiinţifice, care
caută să explice proprietăţile sale terapeutice şi efectele manifestate într-o multitudine
de afecţiuni maladive. Datorită componentelor chimice multiple, propolisul este
considerat cel mai preţios produs apicol, cu o mare diversitate de acţiuni terapeutice:
bactericide, antiseptice, antivirale, antitoxice, antiparazitare, epitelizante, cicatrizante,
antiinflamatoare, diuretice, analgezice, antitumorale, anticanceroase, regeneratoare şi
stimulatoare ale sistemului imunitar. Prin aceste proprietăţi intervine pozitiv în
ameliorarea şi vindecarea multor afecţiuni.

Un bactericid de excepţie

Acţiunea bactericidă şi bacteriostatică a fost dovedită prin culturi pe diferite bacterii

(streptococi, stafilococi, Trichomonas, Klebsiella, Salmonella, Shigella, Proteus,
Candida, Helicobacter pilori). Intervine si în distrugerea unor paraziţi intestinali
(Giardia). S-a testat sensibilitatea la propolis a circa 80 de microorganisme,
demonstrînd că sînt distruse 21 specii de bacterii, 9 specii de ciuperci parazite şi 30
tipuri de virusuri. Pentru aceste efecte, propolisul este apreciat ca fiind cel mai puternic
medicament antiinfecţios. De remarcat că propolisul îşi păstrează nealterată capacitatea
antimicrobiană, spre deosebire de antibioticele de sinteză – faţă de care bacteriile
dezvoltă o rezistenţă treptată, ceea ce face necesară introducerea periodică a unor noi
produse.

Şedinţe de aerosoli cu tinctură de propolis pentru astmatici

Datorită proprietăţilor antibacteriene, antitoxice şi antiinflamatoare, propolisul s-a

dovedit eficient în cel puţin 200 afecţiuni. În tratarea bronşitei acute, a astmului
infecţios şi abcesului pulmonar se utilizează tinctura de propolis 30 la sută, din care se
iau cîte 15-30 picături, de 3 ori/zi, înainte de mese, într-un păhărel cu lapte sau apă
călduţă, într-o cură care durează pînă la vindecare. În astmul bronşic sînt deosebit de
benefice şedinţele de aerosoli cu tinctură de propolis 15 la sută, diluată cu apă în
proporţie de 1:1; zilnic, se fac 2 şedinţe cu o durată de 5 minute, într-o cură de 15-30 de
zile.

În gripă, răceală, guturai, traheită şi laringită cronică se utilizează tinctura de propolis

20 la sută, cu acţiune antivirală (20-30 picături diluate într-un păhărel cu apă sau lapte,
 Page 1046 of 1147

de 2-3 ori/zi, înainte de mese). Cu această tinctură se face gargară, după care se înghite
sau se fac inhalaţii dimineaţa şi seara.

Efecte deosebite se obţin în tratamentul emfizemului pulmonar, pneumonie, silicoză,

tuberculoză pulmonară şi extrapulmonară. Se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută
(30 picături, de 3 ori/zi), inhalaţii de 2 ori/zi sau un extract alcoolic de propolis cu miere
de salcîm şi macerat de usturoi (125 g căţei tocaţi în 125 ml alcool 90° şi maceraţi timp
de 10-15 zile).

Propolisul reduce colesterolul din sînge

S-au constatat efecte remarcabile asupra sistemelor capilare prin reducerea fragilităţii şi
refacerea elasticităţii vaselor sanguine periferice datorită acţiunii vasodilatatoare
produsă de prezenţa flavonozidelor naturale. În cardiopatia ischemică şi angina
pectorală, cu aritmii şi insuficienţă cardiacă, se recomandă tinctura de propolis 30 la
sută luată intern, de 2-3 ori/zi, cîte 10 picături, după mese, timp de 15 zile pe lună.

În tratarea hipertensiunii arteriale şi a aterosclerozei, cu reducerea cantităţii de

colesterol rău din sînge, este eficientă tinctura de propolis 20 la sută, în alcool de 80°,
din care se iau cîte 30 picături în puţină apă, în fiecare dimineaţă, pe nemîncate, pînă la
completa ameliorare a bolii.

Pîine cu propolis pentru tratarea ulcerului

La gastrite hiperacide şi ulcere (gastric şi duodenal), se pun 30 picături tinctură de

propolis 20 la sută pe o felie de pîine albă şi uscată, care se mestecă bine în gură şi se
înghite pe stomacul gol, de 4 ori/zi, avînd efecte cicatrizante şi de reglare a secreţiei
sucurilor acide (de aceea nu se consumă fără pîine).

Efecte favorabile au fost menţionate în enterite, colite acute şi cronice, steatoză

hepatică, colecistite cronice, hepatită, ciroze, boli virotice ale stomacului şi în
stimularea secreţiei biliare. Se foloseşte tinctura de propolis 20 la sută, dimineaţa, pe
stomacul gol, cîte 30-40 picături.

În durerile de stomac se iau cîte 30 de picături tinctură în 100 ml lapte cald, dimineaţa,
pe stomacul gol. Se poate lua şi pulberea de propolis brut, măcinată fin, în doze de 10-
20 g/zi, cu o oră înainte de mese, pînă la vindecarea completă.

Efecte bune în afecţiunile maligne

În cancerul mamar, genital, hepatic, tiroidian, de colon şi în metastazele pulmonare se ia

tinctură de propolis 20-30 la sută, în doză de 30-50 picături, înainte de mese, de 3-4
ori/zi, într-o cură de lungă durată. Tratamentul cu propolis are efecte de blocare a
celulelor maligne, măreşte capacitatea sistemului imunitar şi restabileşte echilibrul
organic al bolnavilor de cancer. Tratamentul înlătură efectele nefaste ale radioterapiei.
 Page 1047 of 1147

În cancerul de piele se aplică o compresa cu tinctură de propolis, care se ţine 60 de

minute pe locul afectat, după care se lasă pielea la aer timp de 30 minute şi se
completează cu un strat subţire de unguent aplicat pe zona canceroasă.

Propolisul acţionează favorabil în reumatismul acut, artroze, poliartrite reumatoide şi

spondilită anchilozantă.

Alte indicaţii terapeutice

La tratarea prostatitei şi adenomului de prostată se suge propolis brut (cîte 5 g/zi), timp
de 30 de zile.

În uretrită cronica se utilizează tinctura de propolis 20 la sută, 40 picături de 2 ori/zi, cu

o oră înainte de mese.

În tumori vezicale, infecţii urinare si tulburări de menopauză se foloseşte tinctura de

propolis 20 la sută, 10 picături dimineaţa pe nemîncate, într-o cură de lungă durată,
chiar un an de zile.

În vaginite, leucoree, metrite ulceroase, eroziuni cervicale si plăgi postoperatorii se

foloseşte tinctura de propolis 20 la sută, pentru tamponări zilnice, timp de 10-15 zile
consecutiv.

Propolisul este eficient în gingivite purulente şi sîngerînde, stomatită, abcese

paradontale, paradontoză incipientă, dureri de dinţi sau după extracţii, faringo-
amigdalite, laringite, sinuzite, rinite, otită sclerozantă hipoacuzivă. Se recomandă
propolis brut mestecat, cîte 5-20 g/zi, unguent cu propolis în nas, spray-uri, aerosoli şi
gargarisme. La otită se aplică tinctura (cîte 10 picături, de 3 ori/zi) în urechea bolnavă.

Prezenţa protozoarului Giardia lamblia şi a altor paraziţi intestinali poate fi tratată cu

tinctură de propolis 30 la sută, timp de 20 de zile, luînd cîte 30 picături pe o felie de
pîine, de 4 ori/zi, înainte de mese. După o pauză de 10 zile se reia tratamentul pentru
alte 20 de zile.

Guşa tiroidiană endemică se vindecă cu propolis brut, 25 g/zi.

Propolisul s-a dovedit un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni vechi,
eczeme, abcese, tăieturi, arsuri, acnee, coşuri, degerături, înţepături de insecte, răni
provocate de arme de foc precum şi pentru cicatrizarea operaţiilor. Aceste efecte sînt
datorate conţinutului bogat în flavonoizi. Se fac tamponări locale sau comprese cu
tincturi de propolis, chiar dacă produce usturimi, precum şi unguent de propolis 20 la
sută în vaselină.

La herpes, furuncule şi ulcere varicoase situate pe gambă se pun, zilnic, comprese cu

tinctură de propolis, folosind un tampon de vată sau pulverizare fină în zona ulcerată.
 Page 1048 of 1147

La bătături şi negi se aplică, sub formă de pansament, o bucată de propolis topită la foc
mic, astfel ca după cîteva zile să cadă atît scoarţa rănii, cît şi rădăcina.

În alopecie se fac frecţii zilnice cu tinctură urmate de masaje energice cu unguent de

propolis, timp de 10-15 zile.

În tratarea fisurilor anale şi hemoroizilor se utilizează unguent de propolis cu care se

unge zona respectivă de 2 ori/zi, dimineaţa şi seara, astfel ca după două săptămîni să
dispară durerea, mîncărimea sau sîngerarea.

Tuberculoza pielii se tratează cu alifie salicilată care conţine 50 la sută propolis,

înlocuită treptat cu alifie pură de propolis aplicată sub leucoplast sau hîrtie cerată, astfel
ca după 1-2 luni să aducă vindecarea.

Forme de utilizare ale propolisului

• Tinctura de propolis: se pun 20-30 g propolis brut la 100 ml alcool 90°, se lasă la
macerat, în întuneric, cu agitare zilnică, timp de 7 zile, se strecoară în sticluţe de culoare
închisă şi se consumă cîte 30-50 picături puse pe o felie de pîine sau în miere, de 2-4
ori/zi, cu o oră înainte de mese. Nu se recomandă diluarea cu apă, deoarece anumite
substanţe din compoziţia propolisului precipită în contact cu apa devenind insolubile şi
trec prin organism fără nici un efect terapeutic.

• Miere propolizată: se combina o linguriţă de tinctură de propolis cu 3 linguriţe de

miere. Se recomandă la copii cîte jumătate de lingură, de 3 ori/zi pentru întărirea
sistemului imunitar şi pentru combaterea infecţiilor respiratorii şi intestinale. Adulţii
anemici vor lua cîte o lingură de 3 ori/zi, ca biostimulator, mărind rezistenţa fizică,
înlăturînd oboseala.

• Sirop de propolis: se prepară dintr-o linguriţă propolis brut mărunţit în 250 ml apă care
se fierbe pînă cînd lichidul scade la jumătate; se strecoară, se îndulceşte cu 2 linguri de
miere şi se consumă cu mare eficacitate în combaterea tusei (3 linguriţe/zi).

• Unguent de propolis: peste 50 g untură încinsă la foc mic se pun 3 linguri tinctură de
propolis si o bucată de ceară de mărimea unei alune; se amestecă bine timp de 10
minute, se ia de pe foc şi se amestecă în continuare pînă la întărire. Preparatul se
păstrează în frigider şi se foloseşte în tratament extern pentru vindecarea unor răni
uşoare, eczeme, arsuri şi contuzii.
SANATATE MAXIMA!!!

Retete de tincturi

Tincturile sunt extracte de plante, care se obtin din combinarea lor cu produse alcoolice
de cel putin 60%: alcool rafinat alimentar diluat cu apa, rachiu de fructe sau de secara,
votca. Principiile active din tincturi sunt in concentratie mai mare si isi pastreaza
calitatea terapeutica timp indelungat. Este strict interzis folosirea alcoolului etilic, sau a
 Page 1049 of 1147

spirtului medicinal.

Preparatele se pun la soare sau în locuri calde, se scutura zilnic, se lasa vreme de 2-3
saptamâni. Când sunt gata, se strecoara prin doua bucati de tifon, se preseaza bine
pentru ca sucul sa iasa din plantele macerate, se pastreaza în sticle de culoare închisa,
înfundate bine cu dop de pluta.

Doza obisnuita: 5 – 10 picaturi, luate ca atare sau diluate în apa fierbinte sau ceai.
Extern tincturile se folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub forma de
cataplasme.

1. TINCTURA DE CIMBRU

- se preparã cu inflorescente culese în soarele amiezii. Se umple o sticlã panã la gat, fãrã
a se îndesa, se toarnã rachiu de fructe de 350-400 si se lasã la macerat la soare timp de
14 zile. Cu aceastã tincturã se vor trata, prin frectii, copiii slab dezvoltati dar si bolnavii
de sclerozã în plãgi multiple.

2. TINCTURA DE COADA CALULUI

- 10 gr de plantã se lasã la macerat cu 50 ml rachiu natural de fructe timp de 14 zile, la

soare sau altã sursã de cãldurã, agitand zilnic. Se pot trata picioarele care transpirã
(hiperhidrozã plantarã), prin frectii. Se recomandã si a se bea zilnic, dimineata pe
stomacul gol, 1 ceascã cu ceai de coada calului. Se mai pot face bãi la picioare cu ceai
din aceeasi plantã. Pe timpul tratamentului se tine o dietã cu sucuri de fructe si
zarzavaturi, timp de 2 luni, dimineata se face o clismã cu 2 l infuzie cãldutã de musetel,
se bea zilnic 3x50 ml suc de orz verde, sau sevã de mesteacãn. Se face o curã cu boabe
de ienupãr.

Este recomandatã baia vitalã, timp de 25 minute, o baie de abur a picioarelor, urmatã de
dus rece, sau baie alternantã de picioare. Pentru persoanele care suportã, se face baie
rece la picioare timp de 15 minute, de 2 ori pe zi, în solutie de apã cu otet de mere în
pãrti egale. Tinctura suedezã are efecte benefice, dacã se tin tãlpile picioarelor într-un
vas cu tincturã în cantitate necesarã sã asigure un contact intim cu toatã suprafata
piciorului, timp de 15 minute. Ciorapii si încãltãmintea se pudreazã cu oxid de zinc.

3. TINCTURA DE COADA SORICELULUI

- florile culese în soare se introduc, fãrã a se îndesa, într-o sticlã, panã la gat, se toarnã
deasupra tuicã de fructe de 400, se lasã la macerat 15 zile la soare sau în apropierea unei
surse de cãldurã. Planta are o influentã pozitivã asupra mãduvei osoase, stimuleazã
hematopoeza (formarea sangelui), asupra osteoporozei, hemoragiei pulmonare,
cancerului pulmonar.
 Page 1050 of 1147

4. TINCTURA DE GALBENELE

- se pune un pumn de flori în 1 l tuicã de 400, se lasã la soare 2 sãptãmani la macerat,

agitandu-se zilnic. Diluatã cu apã fiartã, este foarte potrivitã la compresele preparate
pentru rãni, contuzii, hematoame, rupturi musculare, ulceratii purulente sau de naturã
canceroasã, pentru rãni deschise din cauza escarelor, pentru umflãturi, abcese, pustule.

5. Tinctura de aloe

Are efecte: antimicrobiene, antituberculoase, antitumorale biostimulatoare, cicatrizante,

date de principiile active extrase din frunzele de aloe.
Intern: se folosesc câte 10-30 picaturi, de trei ori pe zi în : boli digestive, tumori.
Extern: se aplica direct pe ulceratii, plagi, arsuri si da rezultate bune în : boli de piele
(tuberculoza cutanata, pielonefrite, lupus eritematos).

Actiuni: Intern: antihelmitic (provoaca eliminarea viermilor intestinali), calmant,

cicatrizant, colagog (stimuleaza contractia veziculei biliare si evacuarea bilei în
intestin), coleretic (mareste si excita secretiile biliare), depurativ, emenagog (provoaca
aparitia fluxului menstrual întârziat sau suprimat), expectorant, laxativ, regenerant,
stimulent al digestiei, stimulent al imunitatii, tonic general. Extern: antiinfectios,
antiseptic, calmant, cicatrizant, racoritor.

Indicatii: Intern: actiuni digestive si hepatice în general, afte, amenoree, arsuri, cancer
gastric (adjuvant), congestie hepatica, congestii, dureri ale stomacului, gonoree, greata,
hemoroizi, indigestie, iritatii tegumentare, întepaturi de insecte, riduri, taieturi si alte
leziuni ale pielii, umflaturi.

Tincturi diverse

Alte tincturi (Tinctura de talpa gastei; Tinctura de traista ciobanului; Tinctura de trei
frati patati; Tinctura de valeriana; Tinctura de vasc )

Tincturile

Cu siguranta, sfarsitul mileniului doi este marcat de intoarcerea lumii la natura, la

leacurile taranesti care si-au dovedit de sute de ani eficienta. Nici n-ar putea fi altfel,
mai ales la noi, romanii, pe care Dumnezeu ne-a binecuvantat cu paduri si dealuri pline
de flori si ierburi de leac. Numai ca Dumnezeu da, dar nu baga si-n traista. Noroc insa
 Page 1051 of 1147

ca mai exista oameni pasionati, pentru care valorile primare ale naturii constituie
adevarate tezaure. Valorificate in fel si chip, plantele sunt transformate in medicamente
veritabile, numai bune sa ne scape de boli si de suferinte. Un astfel de exemplu este d-
na Maria Pop, profesoara de biologie, care traieste in mirifica zona a Maramuresului.
Pentru ea, natura inseamna totul. Din seva padurii isi extrage culori naturale, pentru
tesut; plantele, insa, le foloseste in scop terapeutic...

TINCTURILE SIMPLE (dintr-o singura planta)

- D-na Maria Pop, experienta dvs. in domeniul plantelor medicinale este deja cunoscuta,
iar ceaiurile, unguentele, siropurile si mai ales bitterul "Taina Plantelor" pe care le
produceti ne-au fost laudate de foarte multa lume. De curand, ati realizat o gama variata
de tincturi, pe care vrem sa le facem cunoscute cititorilor nostri. Ce ne puteti spune
despre acestea?
- Tincturile sunt extracte naturale hidroalcoolice obtinute prin macerare naturala in
alcool de 40? dintr-o singura planta sau din combinatii de plante medicinale, in functie
de natura bolii careia i se adreseaza. Principiile active din tincturi sunt in concentratie
mai mare si isi pastreaza calitatea terapeutica timp indelungat. De aceea, am considerat
necesar ca, pe langa ceaiurile din plante medicinale si celelalte produse naturale pe care
le-am lansat deja pe piata, sa venim in sprijinul bolnavilor si cu aceasta gama de
tincturi. Mai mult, numerosi terapeuti naturisti cu care colaboram ne-au sugerat sa ne
extindem aria de productie, cunoscand faptul ca plantele pe care le folosim sunt foarte
bogate in principii active si provin din Muntii Gutaiului si imprejurimi, zone ecologice
nepoluate.

- Pentru ce boli sunt folosite aceste tincturi?

- Ma voi referi pentru inceput la tincturile simple, realizate dintr-o singura planta
medicinala:
- Tinctura de aloe este recomandata pentru efectele biostimulatoare, cicatrizante,
antimicrobiene, antituberculoase si antitumorale date de principiile active extrase din
frunzele de aloe. Pe cale interna, se folosesc cate 10-30 picaturi, de 3 ori pe zi. Pe cale
externa se aplica direct pe ulceratii, plagi si arsuri, grabindu-le vindecarea. Da rezultate
foarte bune in boli de piele: tuberculoza cutanata, pionefrite, lupus eritematos.
Administrata intern, tinctura de aloe amelioreaza si vindeca boli digestive si tumori.
- Tinctura de cimbrisor se foloseste pe cale interna in tuse convulsiva, tuse spastica,
astm, raguseala, anorexie la anemici; actioneaza ca antiseptic asupra ficatului si
rinichilor, ameliorandu-le functia; elimina viermii intestinali. Se administreaza cate 20-
30 picaturi pe zi pentru copii si 30-60 picaturi pe zi pentru adulti. Extern, tinctura de
cimbrisor se foloseste sub forma de: tamponari, masaje, comprese, gargara, frictionarea
musculaturii membrelor si coloanei vertebrale; in dezinfectarea si cicatrizarea ranilor,
scleroza in placi (leuconevraxita).
- Tinctura de coada-soricelului. Extern, se pun comprese si se fac spalaturi pentru
calmarea tenurilor inrosite si iritate, arsuri, plagi purulente, eczeme, ulcer varicos,
hemoroizi; spalaturi bucale in abcese dentare. Intern, se iau 10-20 picaturi in ceai care
 Page 1052 of 1147

se bea dimineata pe stomacul gol, pentru eliminarea viermilor intestinali; in leucemie,

pentru reinnoirea sangelui, se folosesc 10-20 picaturi pe zi. In boli interne (enterocolite,
colici gastrice, cistite, dismenoree, hipermenoree, marirea secretiei biliare) se iau cate
10-15 picaturi de 3 ori pe zi.

- Tinctura de sunatoare se foloseste la prepararea apei de gura (se face gargara cu 10 ml

tinctura dizolvata in 100 ml apa fiarta si racita). In boli reumatice, se fac frectii pe
zonele dureroase. In boli de piele, arsuri si degeraturi se pun comprese imbibate cu
tinctura de sunatoare. Pe cale interna se utilizeaza de la 20-30 picaturi pana la 6
lingurite pe zi pentru depresii nervoase, icter infectios, insomnii, somnambulism, boli
urinare, incontinenta urinara, dereglari ale ciclului menstrual. Tratamentul dureaza 7
zile. Se poate relua dupa 2-3 zile de pauza.
- Tinctura de galbenele (filimica) se foloseste pe cale externa in afectiuni bucale
infectate si gingivite, sub forma de gargara si spalaturi bucale; pentru infectia cu
trichomonas, leucoree si candidoza se fac spalaturi vaginale in dilutie cu apa; pentru
dezinfectarea ulceratiilor cronice purulente, pentru eczeme, arsuri si degeraturi se fac
spalaturi sau se pun comprese; de asemenea, sub forma de frectii se foloseste in
intinderi musculare, spasme musculare si intepaturi de insecte. Pe cale interna se
folosesc 10 pana la 60 picaturi, dizolvate in apa sau ceai, pentru tratarea bolilor gastro-
intestinale, curatirea sangelui de toxine, viroze, infectii bacteriene si intarirea vederii. In
bolile neoplazice, inflamatii ale ganglionilor si pentru diminuarea efectelor menopauzei
se iau ca adjuvant cate 30 de picaturi pe parcursul unei zile. Sub forma de masaje,
comprese sau adaugata la apa de baie, combate micozele picioarelor.

- Tinctura de rostopasca are actiune antibiotica asupra unui numar mare de agenti
patogeni; are actiune antitumorala (distruge celulele canceroase in multiplicare), actiune
coleretic-colagoga, fiind indicata in colecistopatii (inflamatii ale vezicii biliare), litiaze
biliare (pietre in vezica biliara), boli de ficat. Tinctura de rostopasca are actiune sedativa
asupra centrilor nervosi superiori si in special asupra coronarelor. Stimuleaza respiratia
si scade tensiunea arteriala; da rezultate bune in insuficienta cardiaca si angina
pectorala. Are actiune antispastica asupra tractului gastro-intestinal. Pe cale interna se
administreaza 10-20 de picaturi pe zi, dizolvate in ceai sau apa. Extern, se foloseste sub
forma de tamponari si masaje in: boli de piele, negi, pecingine, matreata, muscaturi de
insecte si serpi.
- Tinctura de propolis are un spectru foarte larg de actiune farmacologica: bacteristatica,
antifungica, analgezica, trofica si regeneratoare a tesuturilor, cicatrizanta si
antiinflamatoare. Pe cale externa se utilizeaza in afectiuni dermatologice (eczeme,
arsuri), prin tamponari, fara a se pansa locul respectiv. Se mai utilizeaza in boli ORL si
boli ale cavitatii bucale (gingivite, stomatite, abcese, parodontoza), sub forma de
gargara si spalaturi bucale - cate 30-40 picaturi dizolvate in apa. Intern, se iau 20-30
picaturi pe zi, cu o ora inaintea meselor, pentru normalizarea tensiunii arteriale. in
cazuri de alcoolism, 50 de picaturi dizolvate intr-un pahar cu apa rece administrate
omului beat il vor face sa se trezeasca. Cate 10 picaturi de tinctura dizolvate intr-un
pahar cu apa, luate cu o ora inaintea meselor, dau rezultate foarte bune intr-o mare gama
de boli (pulmonare, digestive, ginecologice, boli ale sistemului nervos si boli
glandulare).
 Page 1053 of 1147

TINCTURILE COMPLEXE (din combinatii de plante)

- Ati realizat si tincturi din combinatii de plante, cu rol curativ bine determinat. Caror
boli le sunt adresate?
- Plecand de la premisa ca majoritatea oamenilor moderni ar dori sa urmeze tratamente
naturiste, dar nu au timp sa-si faca ceaiuri de cateva ori pe zi, am studiat cateva retete
traditionale care folosesc combinatii de plante pentru anumite boli si am determinat
concentratiile substantelor active prezente in fiecare planta, reusind sa obtinem o gama
de tincturi cu rol curativ. Este important sa precizez ca este totusi mai bine, pentru acei
care au posibilitatea si timpul necesar, ca tratamentul sa se faca in paralel cu ceaiurile de
plante recomandate, pentru rezultate mai rapide.
- Tinctura antiacneica amelioreaza sau in cele mai multe cazuri elimina acneea. Se
utilizeaza pe cale externa sub forma de tamponari, de 2-3 ori zilnic. Avand in vedere
multiplele cauze interne care genereaza acneea, concomitent cu tratamentul extern se
face si un tratament intern cu urmatoarele ceaiuri: sunatoare, galbenele, salcie, musetel,
pin, brusture, cicoare si hamei (se beau 2-3 ceaiuri pe zi din acest amestec de plante).
Cura dureaza 4-6 saptamani si se poate relua dupa doua saptamani.

- Tinctura antianemica este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in formarea
globulelor rosii prin stimularea maduvei hematogene si imbogatirea sangelui in fier si
vitamine. Pe cale interna se utilizeaza cate 3 lingurite pe zi, dizolvate in "Ceai
antianemic" indulcit cu miere de albine.
- Tinctura anticolitica este un extract natural hidroalcoolic realizat dintr-o combinatie de
plante medicinale cu rol antiseptic intestinal, antivomitiv, carminativ, antispasmodic si
sedativ. Se utilizeaza pentru calmarea colicilor intestinali si stomacali atat la copii, cat si
la adulti; combate indigestiile insotite de greturi, gazele, aciditatea gastrica si
enterocolitele. Pe cale interna se dozeaza cate 8-15 picaturi, de 3 ori
pe zi, dizolvate in "Ceai anticolitic".

- Tinctura antigripala este preparata dintr-o mare varietate de plante medicinale cu rol
depurativ, emolient, antiseptic, calmant, antispasmodic, antiviral si antimicrobian. Se
utilizeaza in stari gripale insotite sau nu de febra. Se administreaza cate 4-6 lingurite de
doua ori pe zi, dizolvate in "Ceai antigripal" indulcit cu miere de albine (neindulcit
pentru diabetici). Extern, se fac inhalatii cu vapori de tinctura, gargara, baie generala in
care se pune tinctura antigripala si ceaiuri din plante ("Flori de camp" .
- Tinctura antistres este un extract natural obtinut din plante medicinale cu rol sedativ
asupra sistemului nervos central. Se utilizeaza in stari de oboseala, stres, insomnii, stari
de agitatie nervoasa, tulburari cardiace si digestive. Tratamentul intern consta in
administrarea a 10-15 picaturi de 3 ori pe zi, ultima doza seara, la culcare. Extern, se fac
bai generale in care se adauga tinctura antistres sau infuzie din plante sedative (tei,
sunatoare, sovarv, cimbru, menta, ciubotica cucului) sau "Ceaiul Antistres".

- Tinctura contra caderii parului este obtinuta din mai multe plante medicinale cu rol in
 Page 1054 of 1147

regenerarea parului, intarirea radacinii parului, inlaturarea matretei si seboreei.

Tratamentul consta in masaje zilnice sau de 2-4 ori pe saptamana. Pe langa tratamentul
extern, recomandam si un tratament intern (2-3 cani de ceai obtinut din urmatorul
amestec de plante: urzica, mesteacan, stejar, nuc, tintaura, brusture, hamei si salvie).
- Tinctura gastrica este un extract natural hidroalcoolic obtinut din plante medicinale cu
actiune astringenta, antiseptica, cicatrizanta si hemostatica. Tinctura gastrica se
utilizeaza in hiperaciditate gastrica, ulcer gastric si duodenal, spasme gastro-intestinale,
gastrite. Se consuma inaintea meselor principale cate 3 lingurite de tinctura, dizolvate in
"Ceai gastric". Tratamentul dureaza 6 saptamani.
- Tinctura hepato-biliara are actiune coleretica si colagoga, antispastica, bactericida,
decongestiva, antiseptica si antiinflamatoare. Se utilizeaza pentru stimularea si
imbunatatirea functiei hepatice, insuficienta biliara, colecistite subacute si cronice,
ciroza hepatica si diskinezii biliare. Se utilizeaza cate 10 picaturi de 3 ori pe zi,
adaugate in "Ceai hepato-biliar". Tratamentul dureaza 4-6 saptamani.
- Exista, totusi, bolnavi carora le este interzis cu desavarsire consumul de alcool. Pot ei
sa urmeze un tratament cu tincturi?
- Persoanele carora le este interzis consumul de alcool vor pune tinctura in ceai fierbinte
sau in apa fiarta inainte de folosire, alcoolul evaporandu-se dupa 5-10 minute.
- Care este pretul unei tincturi?
- Tincturile sunt ambalate in flacoane de 50 ml si costa intre 20.000 si 25.000 lei.

Tinctura de usturoi

Usturoi (Allium sativum)

Pietrele la rinichi (calculii) reprezinta conglomerate alcatuite din cristale ale sarurilor
din urina. Se formeaza ca urmare a precipitarii sarurilor din urina, a unor tulburari de
metabolism, avitaminozei A, hipertiroidismului, sau a infectiilor. Când sunt mici,
calculii pot coborî pe ureter, determinând dureri mari în regiunea lombara, cu iradieri
spre organele genitale sau coapsa.

Mod de preparare:
Peste 2 capatâni pisate se toarna un litru de votca. Se lasa 9 zile la soare (se va alege
perioada de dinaintea Lunii noi, deoarece atunci sunt mai frecvente manifestarile
dureroase). Imediat ce începe Luna noua se iau câte un paharel dimineata, pe stomacul
gol. Se agita înainte de întrebuintare.

Actiuni:
Intern: activator al peristaltismului intestinal, antiaterosclerotic, antibacterian,
anticataral, antidiareic, antifungic, antigutos, antireumatic, antiseptic general cu spectru
foarte larg, antiseptic pulmonar, antitrombotic, bradicardizant, carminativ, coleretic,
diuretic, expectorant, febrifug, fluidifiant al secretiilor bronhice, hipoglicemiant,
hipotensiv, scade colesterolul din sânge (scade trigliceridele, lipoproteinele, si
fosfolipidele serice), sedativ, tonic cardiac, tonic nervos, tonic vascular, vasodilatator,
vermifug, antispastic. Extern: antibacterian, antifungic, (inhiba dezvoltarea ciupercilor
 Page 1055 of 1147

patogene), antiseptic, antiviral, rubeliant,

Indicatii:
Intern: afectiuni renale, aritmie cardiaca (palpitatii), arterioscleroza, astenie, astm,
atonie digestiva, bronsita cronica si acuta, candidoza bucala si a cailor respiratorii,
constipatie atona, dezechilibre endocrine, diaree, dizenterie (adjuvant), edem al
gambelor, enterocolita, guta, hemoroizi, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala,
litiaza renala urica, paraziti intestinali (ascarizi, oxiuri, tenie), parodontoza, pletora,
prevenirea si combaterea bolilor infectioase: difterie (adjuvant), epidemii gripale, febra
tifoida (adjuvant),retentie urinara, reumatism, slabiciune generala, tahicardie, tuse
convulsiva, varice. Extern: afte, bataturi, candidoza vaginala, cresterea parului, infectii
bucale cu candida, încheieturi umflate sau dureroase, întepaturi de insecte, negi,
nevralgii, plagi infectate, raguseala, guturai, reumatism, scabie, tuse.

Precautii:
administrarea interna poate produce persoanelor cu sensibilitate gastrica sau hepatica
stari neplacute cum ar fi: inapetenta temporara, indigestie, senzatie de voma.

Contraindicatii:
nu se administreaza intern persoanelor cu cataruri gastrice si intestinale, în simptome
congestive pulmonare (tuse seaca, tuse sanguinolenta, stari febrile), deoarece
accentueaza starea iritarii. Nu se da mamelor care alapteaza pentru ca transmite laptelui
mirosul si gustul de usturoi.

Tinctura de sunatoare

Sunatoare (Hipericum perforatum )

Mod de preparare:
doi pumni de flori culese pe soare se pun într-o sticla, dupa care se acopera cu rachiu.
Se lasa trei saptamâni la soare, apoi se strecoara si se pune în sticle de culoare închisa.
Bolile care le vindeca: boli de nervi, inflamatii ale nervilor, nevroze insomnii, slabiciuni
provocate de nervi, hepatita, inflamatii ale colecistului (colecistita).

Posologie:

intern – se iau o data pe zi 10-15 picaturi de tinctura de sunatoare într-o lingura de apa;

extern – tinctura se unge pe locurile dureroase.

Actiuni:
Intern: ajuta la regenerarea celulei hepatice, antianemic, antifebril, antiinflamator,
 Page 1056 of 1147

antiseptic urinar, antiseptic, antispastic, astringent, cicatrizant, coleretic, colagog,

diuretic, hepatoprotector, sedativ, vermifug, vulnerar. Extern: analgezic, antiiritativ,
antiseptic, calmant al mâncarimilor, cicatrizant, decongestionant.

Indicatii:

Intern: anemie, boli renale cronice (adjuvant), ciroza (adjuvant), colita, convulsii,
cosmaruri, diskinezie biliara, distonie neurovegetativa, dizenterie, dureri de cap,
enterocolita, enurezis, epilepsie, febra intermitenta, flebite, hemoroizi, hepatita,
hidropizie, icter, impotenta, inapetenta, incontinenta urinara, indigestie, inflamatia
vezicii biliare, isterie, junghiuri, leucoree, litiaza biliara, migrene, nevralgii faciale,
pavor nocturn, rectocolita, sciatica, spasme gastrice, stari depresive, tonic uterin în
tulburari menstruale, tulburari psihice si nervoase asociate menopauzei, ulcer, varice.

Extern: arsuri, dermatoze cu mâncarimi, prurit în alergii, rani, tenuri iritate în

cosmetica, zona zoster.

Contraindicatii: NU se cunosc.

Vinurile medicinale

Mai putin mediatizate decat tincturile si uleiurile din plante, vinurile medicinale sunt
elixiruri decantate din laboratorul naturii, cu efecte benefice asupra sanatatii si a starii
noastre de spirit. Cu o conditie: sa nu fie confundate cu vinul de masa. Ele
au o prescriptie stricta, la fel ca orice medicament.

Vin de afine

Ingrediente: 500 g afine, 1 l vin rosu.

Mod de preparare: Se varsa afinele intr-un vas, se
adauga doua pahare cu apa si se fierb incet 15 minute.
Se adauga vinul rosu si se prelungeste fierberea inca
15 minute. Se lasa sa se raceasca si se filtreaza.

Varianta:
l Se zdrobesc 500 g afine, se adauga 1 l vin alb, o
lingurita scortisoara pudra, o lingurita de cuisoare
si 100 g miere. Se lasa la macerat 8 zile, se
filtreaza si se pune in sticle.
Mod de administrare: cate 25 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: antidiareic, antiseptic, bactericid,
dizolvant al acidului uric.
Recomandari: ateroscleroza, constipatie, fermentatie
intestinala, insuficienta biliara, diabet, diaree.
 Page 1057 of 1147

Vin de ceapa

Ingrediente: 5 cepe, 1 l vin alb, 100 g miere.

Mod de preparare: Se rad cepele. Se adauga vinul si
mierea. Se lasa la macerat 8 zile, apoi se filtreaza.
Varianta:
l Se paseaza 500 g ceapa la centrifuga. La sucul
obtinut se adauga 150 g zahar. Se amesteca bine si se
filtreaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: diuretic, stimulent general, tonic
cardiac.
Recomandari: astenie, hidrofizie, tulburari renale.

Vin de coacaze

Ingrediente: 1,5 kg coacaze, 1 l vin rosu, 450 g

zahar.
Mod de preparare: Se preseaza coacazele. Se adauga
vinul si se lasa la macerat 24 de ore la rece. Se
filtreaza printr-o panza fina si se strecoara tot
sucul. Se pune sucul intr-un vas, se adauga zaharul,
se pune la fiert 5 minute, apoi se lasa sa se
raceasca. Se filtreaza din nou, apoi se imbuteliaza.
Alte variante:
l Se pun la macerat 200 g frunze de coacaz, 50 ml
rachiu, 100 g zahar si 1 l vin rosu, timp de 30 de
zile. Se amesteca bine, se filtreaza si se
imbuteliaza.
l Se pun la macerat, timp de o luna: 1 l vin alb, 200
g coacaze, 50 ml rachiu, 100 g zahar. Se filtreaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: antidiareic, antireumatismal, tonic
general.
Recomandari: artrite, hipertensiune, litiaza renala,
menopauza, reumatism.

Vin de grapefruit

Ingrediente: sucul de la doua grapefruituri, 1 l vin

alb, 200 g zahar, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se amesteca ingredientele si se lasa
doua saptamani la rece. Se filtreaza si se
 Page 1058 of 1147

imbuteliaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: aperitiv, drenor digestiv, drenor
hepatic, racoritor, bogat in vitamina C.
Recomandari: anorexie, artrita, dispepsie,
insuficienta biliara.

Vin de ienupar

Ingrediente: 40-50 g bace (fructe) de ienupar, 1 l vin

rosu, 50 ml rachiu.
Mod de preparare: Se sparg bacele si se pun la macerat
o saptamana in amestecul lichid. Se aduce amestecul
usor la fierbere, se lasa sa fiarba cateva minute. Se
lasa in repaus o saptamana inainte de a se filtra. Se
imbuteliaza.
Varianta:
l 60 bace de ienupar, 1 l vin alb si 100 g zahar se
pun la macerat 15 zile. Se lasa in repaus 8 zile
inainte de filtrare. Se adauga 25 ml rachiu, pentru o
mai buna conservare.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: depurativ, diuretic, stimulent, stomahic.
Recomandari: ateroscleroza, guta, reumatism, tulburari
renale.

Vin de marar

Ingrediente: 50 g seminte marar, 20 g seminte anason,

1 l vin rosu, 100 g zahar, 25 ml rachiu.
Mod de preparare: Se pun toate ingredientele intr-un
vas curat. Se lasa la macerat 10 zile, la loc ferit de
lumina. Se filtreaza si se imbuteliaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: aperitiv, carminativ, galactogen,
stomahic.
Recomandari: aerofagie, astm, tulburari nervoase.
Excelent pentru impotenta: cate 25 ml inainte de
culcare.

Vin de menta

Ingrediente: 500 ml infuzie de menta (25 g menta

 Page 1059 of 1147

uscata se infuzeaza timp de 15 minute), 500 ml vin

alb, 20 g miere de albine.
Mod de preparare: Se amesteca toate ingredientele, se
lasa la macerat minimum 40 de zile, apoi se filtreaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: afrodisiac, bactericid, calmant, colagog,
sedativ, stomahic, vermifug.
Recomandari: nervozitate, palpitatii, tulburari
digestive, paraziti intestinali, tulburari nervoase.

Vin de mure

Ingrediente: 1 kg mure, 1 l apa, 300 g zahar.

Mod de preparare: Se varsa apa peste murele usor
zdrobite. Dupa 24 de ore se pune amestecul in
centrifuga si se adauga zaharul la sucul obtinut. Se
lasa la fermentat 10-15 zile. Se filtreaza si se pune
in sticle.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: indulcitor, hipoglicemiant.
Recomandari: dureri de gat, tulburari intestinale si
gastrice.

Vin de nuci

Ingrediente: 350 g frunze de nuc, 1 l vin rosu, 1

baton scortisoara, 100 g zahar, 25 ml rom.
Mod de preparare: Se pun toate ingredientele la
macerat timp de o luna, se filtreaza si se
imbuteliaza.

Alte variante:

l 25 nuci verzi taiate in patru si 1 l vin rosu se

macereaza timp de 6 saptamani, se filtreaza si se
aduce lichidul la fierbere. Se adauga apoi 50 ml
rachiu si 150 g zahar. Se da in 3-4 clocote, apoi se
lasa la racit. Se filtreaza si se imbuteliaza.
l Se pun la macerat 25 nuci verzi taiate in patru, 1
l vin rosu, 50 ml rachiu si 150 g zahar. Dupa doua
luni se filtreaza si se pune in sticle.
l 1 l vin rosu, 300 g zahar si 8 nuci verzi zdrobite
se pun la macerat, la soare, timp de 6 saptamani. Se
 Page 1060 of 1147

amesteca bine in fiecare zi. Se filtreaza.

l Intr-un borcan se pune o portocala taiata rondele.
Se adauga 15 nuci verzi taiate in patru, 1 l vin rosu,
50 ml rachiu, 200 g zahar. Se lasa la macerat doua
luni, apoi se filtreaza.

l 1 l vin rosu, 50 g frunze de nuc, 20 g grosita

rosie, 1 baton scortisoara, coaja de la o portocala,
200 g zahar. Se lasa la macerat 15 zile, se filtreaza
si se imbuteliaza.
l 30 g frunze de nuc, 100 g grosita rosie, coaja de
la doua portocale, 20 ml rachiu, 1 l vin alb. Se lasa
15 zile la macerat, la soare. Se face un sirop din 100
ml apa si 250 g zahar. Se amesteca si se filtreaza.
Mod de administrare: Cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: astringent, antidiareic, depurativ,
dezinfectant, tonic.
Recomandari: anemie, diaree, eczeme, guta, reumatism.

Vin de patrunjel

Ingrediente: o legatura de patrunjel, 1 l vin alb,

doua lingurite otet de vin, 300 g miere.
Mod de preparare: Peste patrunjel se toarna vinul si
otetul. Se aduce incet la fierbere si se fierb cam 10
minute. Se filtreaza, se adauga mierea si se amesteca.
Se imbuteliaza.
Mod de administrare: 3 lingurite, repartizate de-a
lungul zilei, sunt suficiente. Nu abuzati!
Proprietati: diuretic, expectorant, febrifug,
stimulent.
Recomandari: oboseala, hidrofizie, icter, bronsita,
febra.

Vin de pere

Ingrediente: 500 g pere albe, 1 l vin alb.

Mod de preparare: Se taie perele in rondele fine si se
pun in vinul care fierbe. Se lasa sa fiarba pana ce
volumul scade la jumatate. Se lasa sa se raceasca si
se filtreaza.
Mod de administrare: cate 25 ml dimineata, la sculare.
Proprietati: antiseptic, diuretic, tonic.
Recomandari: celulita, diabet, litiaza renala,
retentie de apa, tulburari renale.
 Page 1061 of 1147

Vin de piersici
Ingrediente: 2,5 kg piersici, 4 l vin alb, 1,3 l
coniac, 500 g zahar, 4 migdale amare, 7 g drojdie de
bere uscata.
Mod de preparare: Peste piersicile decojite si taiate
in bucati se pune zaharul si se lasa cateva ore. Se
fierbe amestecul 15 minute. Se varsa intr-un bidon
(dupa ce s-a racit) si se acopera cu vin alb si
coniac. Se adauga drojdia si migdalele. Se lasa 30 de
zile la rece, se filtreaza si se imbuteliaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: diuretic, energizant, stomahic.
Recomandari: constipatie, litiaza renala, tulburari
digestive.

Vin de portocale

Ingrediente: o portocala bine spalata, 1 l vin alb, 12

cuisoare, 1 baton scortisoara, 100 g zahar, 50 ml
rachiu.
Mod de preparare: Se pun cuisoarele si portocala
taiata intr-un borcan. Se adauga scortisoara, zaharul
si rachiul. Se acopera cu vin alb si se lasa la
macerat 30 de zile. Se filtreaza si se pune in sticle.
Se foloseste dupa 2-3 luni.
Alte variante:
l Se acopera cu vin alb coaja de la trei portocale
amare, netratate. Se adauga o lingurita cu seminte de
coriandru si 150 g zahar. Se lasa in repaus, la rece,
10 zile. Se filtreaza.
l 1 l vin rosu, 4 portocale taiate bucati si zeama de
la o portocala se lasa la macerat 10 zile. Apoi se
adauga 50 ml rachiu si 120 g zahar. Se amesteca
inainte de filtrare.
l Se amesteca: 1 l vin alb, sucul unei portocale, 3
flori de musetel, un baton de scortisoara, doua
cuisoare, 120 g zahar si 50 ml rachiu. Se filtreaza
dupa 8 zile de macerare.
l Se taie in rondele o portocala si o lamaie. Se
adauga 1 l vin rosu, doua migdale amare sparte, 50 ml
rachiu si 200 g zahar. Se lasa la macerat 40 de zile.
Se filtreaza si se imbuteliaza.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
 Page 1062 of 1147

Proprietati: antiinfectios, aperitiv, diuretic,

fluidifiant sangvin, laxativ, tonic general.
Recomandari: anorexie, astenie, dispepsie,
hipervascozitate sangvina, tulburari intestinale.

Vin de prune uscate

Ingrediente: 300 g prune uscate, 1 l vin rosu, 1

pachetel de vanilie, 50 ml rachiu, 120 g zahar.
Mod de preparare: Se pun prunele intr-un borcan. Se
adauga vinul, rachiul, vanilia si zaharul. Se amesteca
bine si se lasa in repaus 3 saptamani.
Mod de administrare: cate 50 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: dezintoxicant, diuretic, energizant,
stomahic.
Recomandari: anemie, constipatie, guta, nefrita,
reumatism.

Vin de tarhon

Ingrediente: 30 g frunze proaspete de tarhon, 1 l vin

alb.
Mod de preparare: Se spala frunzele si se usuca bine.
Se acopera cu vin alb si se lasa la macerat 8 zile. Se
filtreaza si se imbuteliaza.
Mod de administrare: cate 25 ml, de trei ori pe zi,
inainte de mese.
Proprietati: aperitiv, carminativ, stimulent, tonic.
Recomandari: balonari, dureri reumatice.

Recomandari
Se utilizeaza numai vase curate, sterilizate cu abur
sau apa fiarta, timp de cel putin 30 de minute, de
cate trei ori. Nu se folosesc vase metalice, in
special cele de aluminiu.
Se folosesc doar ingrediente pentru care nu au fost
utilizate insecticide sau ierbicide.
Fructele care intra in compozitia vinurilor trebuie
sa fie bine coapte si bine spalate. Atentie la
struguri, sa nu aiba acaricide sau sa fie stropiti cu
sulfat de cupru.

Se utilizeaza plante proaspat spalate. In cazul

plantelor uscate, se folosesc doar cele care nu au
fost uscate la soare. Nu se vor folosi plante de pe
 Page 1063 of 1147

marginea drumului sau de la vanzatorii ambulanti. Este

periculos.
Vinul se pastreaza in sticle inchise, la temperatura
camerei.
Atentie! Vinurile medicinale nu se consuma in
amestec.
Rachiul folosit la prepararea vinului trebuie sa fie
de minimum 40% alcool.

Răcelile comune sunt cele mai frecvente boli cu care se confruntă un copil. Ele sunt
cauzate de infecţii virale ale membranelor mucoase ale nasului şi gâtului, adesea fiind
afectate şi sinusurile. Răcelile obişnuite afectează în general pofta de mâncare, somnul,
activitatea şi vitalitatea copilului. De asemenea, micuţii tind să fie mai iritabili atunci
când sunt răciţi.

Remediile salvatoare

Niciun remediu naturist nu poate face ca răceala unui copil, ca şi a unui adult, să treacă
peste noapte. Şi în cazul copiilor, răceala durează în general în 7-10 zile. Dar ceea ce
pot face remediile naturiste este să-l ajute pe copil să suporte mai uşor această perioadă,
să-i amelioreze simptomele. Şi, spre deosebire de medicamentele clasice, ele nu au
niciun fel de efecte secundare imediate sau viitoare. În general, aceste remedii ajută la
reducerea febrei şi la decongestia căilor nazale, astfel încât copilul să poată mânca fără
greutate.

Busuiocul

Această regină a plantelor medicinale este un remediu eficient pentru răcelile celor
mici. Busuiocul este renumit pentru reducerea febrei şi a simptomelor răcelilor. Ia o
mână de frunze de busuioc, spală-le şi fierbe-le în 3-4 ceşti de apă. Din mixtura
rezultată dă copilului 3-4 linguriţe dimineaţa şi 3-4 linguriţe seara. Tratamentul trebuie
urmat timp de 8 zile, recomandarea fiind aceea de a se prepara mixtura în fiecare zi şi
nu pentru toate cele 8 zile deodată. La fel de eficiente sunt şi frunzele verzi de busuioc
dacă ele pot fi mâncate de copil. Mai mult chiar, ele pot avea şi rol de prevenţie.

Mierea

Copiilor cu vârste între 2 şi 5 ani li se poate da câte o jumătate de linguriţă de miere, o

linguriţă celor cu vârste între 6 şi 11 ani şi 2 linguriţe celor mai mari de 12 ani. Mierea
este însă contraindicată copiilor mai mici de un an din cauza riscului crescut de
botulism.

Usturoiul

Are şi el o puternică acţiune în cazul răcelilor obişnuite. Dacă face parte din alimentaţia
 Page 1064 of 1147

curentă a copilului, atunci îl poate ajuta să ţină departe de el multe dintre aceste răceli.
Copiilor răciţi li se poate face o “salbă” din mai mulţi căţei de usturoi curăţaţi, pe care
să o poarte în jurul gâtului atunci când dorm.

Masajul

Este o modalitate excelentă de a-l ajuta pe copilul răcit să doarmă bine. De aceea
trebuie făcut chiar înainte ca micuţul să se culce. Se masează spatele timp de circa 5
minute, apoi pieptul. Efecte foarte bune se obţin dacă masajul este făcut cu ulei din nucă
de cocos.

Mierea de albine, balsam pentru gât

Sucurile de legume, ceaiurile călduţe din plante medicinale, mierea sau produsele
preparate din muguri de brad sunt doar câteva din tratamentele pe care vi le recomand
pentru răguşeală. Lipsite de efecte secundare, preparatele naturiste sunt cele mai
indicate pentru a vă reda vocea în doar câteva zile.

Remediile naturiste te ajută să îţi recapeţi vocea

Mierea de albine

Mierea de albine e un bun calmant şi antiseptic, fiind recomandată pentru limpezirea

vocii. De la primele semne de răguşeală, este bine să amestecaţi două linguri de miere
de tei cu 15-20 de picături de propolis. “Balsamul” se bea cu ceai de tei, de patru ori pe
zi. După cel mult o săptămână, răguşeala va fi complet vindecată.

Migdalele curata sangele de colesterol

Aromate si hranitoare, migdalele reprezinta o sursa naturala de combatere a stresului si

oboselii, jucand un rol important in terapia bolilor de inima. Migdalele contin un
depozit considerabil de vitamine si minerale, dintre care se face remarcat magneziul.
Folosit de organism pentru mentinerea sanatatii oaselor si in eliberarea energiei
musculare, magneziul ajuta la echilibrarea nivelului de calciu si potasiu din organism.
Rezerva de cupru ascunsa in migdale contribuie la sanatatea sistemelor osos, vascular si
nervos.

Fructele migdalului sunt purtatoarele unui continut caloric ridicat, fapt ce le face
recomandabile in sezonul rece deoarece furnizeaza organismului o cantitate valoroasa
de energie. Alungite si dulcege, migdalele dau gust nu doar prajiturilor, ci si sanatatii.
Continutul ridicat in vitamina E, un antioxidant puternic, face migdalele indicate in
tratamentul pielii si parului. Consumand trei migdale pe zi, veti beneficia de efectul
revitalizant pe care il au aceste fructe asupra podoabei capilare afectate de vopsirile
 Page 1065 of 1147

repetate. Migdalele duc la scaderea nivelului de colesterol din sange, avand chiar efect
similar cu tratamentul medicamentos in astfel de cazuri. Hipotensivii sunt, de asemenea,
sfatuiti sa consume in medie cinci migdale zilnic pentru a normaliza valoarea tensiunii
arteriale. Fructele coapte, amestecate cu miere, sunt indicate in insomnii, anemii si astm
bronsic. Dat fiind marea putere nutritiva a migdalelor, acestea trebuie consumate cu
moderatie: 6-10 fructe pe zi, de la caz la caz.

Patrunjel

Il stim atat de bine ca aliment, incat ideea ca ar putea fi si medicament ni se pare mai
mult o figura de stil. Ba fiert in supe, ba tocat in salate, s-a banalizat prea tare, ca sa-l
mai poti privi cu respect. Si totusi, va trebui sa reconsideram patrunjelul, acordandu-i
importanta pe care o merita. Putine medicamente din lume se pot compara ca eficienta
cu aceasta leguma, care, corect preparata si administrata, are o actiune terapeutica
extrem de intensa. Atat de intensa, incat laboratoarele unor universitati si firme
farmaceutice prestigioase din lume l-au luat in studiu pentru a-i afla tainele. Iar ceea ce
s-a descoperit despre el merita toata atentia. De aceea, il vom scoate din supa si-l vom
pune acolo unde-i e locul: intre miracolele naturii, care cresc pana si in gradina cu
zarzavat.

Ce folosim de la patrunjel

Totul! Radacina este un excelent remineralizant, stimulent al rinichilor, drenor al

ficatului si antiviral. Frunzele si tulpinile neutralizeaza si ajuta la eliminarea toxinelor
din organism, improspateaza respiratia, dizolva si ajuta la eliminarea pietrelor la rinichi
si la ficat. Fructele (semintele) de patrunjel sunt un puternic tonic digestiv, stimuleaza
puternic glandele sexuale si au efecte afrodiziace uimitor de puternice, combat
alcoolismul. Iata, in continuare, cateva preparate din patrunjel.

Sucul de frunze

Pentru a obtine sucul de patrunjel verde se mixeaza o mana de frunze proaspete, la care
s-au adaugat patru linguri de apa, dupa care se lasa jumatate de ora la macerat, apoi se
filtreaza. Licoarea obtinuta este bine sa se consume imediat sau sa fie pastrata la
frigider, dar nu mai mult de 4 ore. Sucul proaspat obtinut din frunze de patrunjel este un
puternic medicament, care de obicei nu se administreaza singur, ci diluat in putin suc de
radacina de morcov. De regula, se iau de 4 ori pe zi, cate 4-6 linguri de suc de frunze de
patrunjel, diluate in cate un sfert de pahar de suc de morcov.

Sucul de radacina

In functie de mijloacele avute la dispozitie, se poate prepara in doua moduri:

Varianta I - cu storcatorul centrifugal: Este cea mai simpla metoda si presupune sa avem
un storcator de fructe centrifugal (cum se gasesc in comert). Radacinile de patrunjel se
spala bine, eventual frecandu-le cu o perie aspra, dar fara a le razui cu cutitul, intrucat
 Page 1066 of 1147

astfel s-ar pierde anumite vitamine si enzime pretioase continute de coaja subtire de la
suprafata. Dupa spalare, se taie bucati, apoi se pun in centrifuga (nu se tin inainte in apa
sau la frigider). Sucul care rezulta se consuma imediat sau se pune intr-o sticla cu dop si
se lasa la racoare. Se bea in maximum 30 de minute de la preparare, diluat in proportia
de 1:3 in suc de morcov.
Varianta Ii - prin tocare urmata de filtrare manuala: Radacinile de patrunjel se spala si se
taie marunt, dupa care se trec prin masina manuala de tocat carne. Pasta astfel obtinuta
se filtreaza printr-un tifon pus in doua, asa incat sucul obtinut in final sa fie cat mai
limpede. Sucul se pune deoparte, iar reziduul rezultat se foloseste in scopuri culinare
sau se arunca. Administrarea se face, de asemenea, la scurta vreme (maximum 30 de
minute) dupa obtinerea sucului.

Pulberea

Se obtine din seminte de patrunjel, prin macinarea cu rasnita electrica de cafea sau prin
sfaramarea in piua (urmata de cernere prin sita pentru faina alba). Dupa macinare,
pulberea se pastreaza la frigider intr-un borcan bine inchis, pentru a nu se evapora
uleiurile volatile. Se administreaza jumatate de lingurita rasa, de 2-3 ori pe zi.

Cataplasma

Radacina de patrunjel se da prin razatoarea fina si apoi se inveleste intr-un tifon. Se

aplica pe locul afectat vreme de 30-60 de minute, dupa care se indeparteaza si se lasa
pielea sa se usuce la aer. De regula, aplicatiile se fac zilnic, vreme de minimum 7 zile.

Boli care se vindeca prin

tratamentul intern cu patrunjel

Hepatita virala - studii recente au aratat ca patrunjelul are un neobisnuit efect de

combatere a virusurilor care ataca ficatul. Se recomanda asadar bolnavilor de hepatita
A, B si C sa faca vreme de 4 saptamani o cura cu suc proaspat de frunze de patrunjel,
cate cincisprezece linguri pe zi, luate de preferinta pe stomacul gol, inainte de masa.

Alcoolism - intr-un litru de apa se pun patru radacini de patrunjel, coaja de la o lamaie
si coaja de la un grepfruit. Se fierbe tot acest amestec pana scade la jumatate, se ia de pe
foc si se adauga doua linguri de seminte de patrunjel. Se lasa acoperit sa se raceasca si
apoi se filtreaza. Se pastreaza la frigider si se ia de patru ori pe zi cate o lingura din
acest preparat, pana la epuizarea intregii cantitati. Acest remediu reduce nevoia de
alcool, inlatura unele sechele hepatice si nervoase ale alcoolismului, dand chiar o
intoleranta la acest drog. Ca paleativ contra intoxicatiei alcoolice acute (betiei) si a
urmarilor ei, se consuma mari cantitati de patrunjel frunze, care se mesteca bine, inainte
de inghitire.

Celulita, acumulare de apa in tesuturi - se face o cura de suc de radacina de patrunjel,

minimum trei saptamani, timp in care se bea un pahar pe zi. Suplimentar, se face un
masaj energic pe zonele afectate cu suc de patrunjel proaspat.
 Page 1067 of 1147

Litiaza renala si biliara - se bea de trei ori pe zi, inainte de masa cu 1-2 ore, cate un sfert
de pahar de suc de patrunjel (radacina si frunze), diluat cu trei sferturi de pahar de suc
de morcovi.

Anorexie - cateva frunze de patrunjel mestecate inainte de masa trezesc pofta de

mancare si activeaza digestia, fiind un excelent remediu contra anorexiei. De asemenea,
acest zarzavat combate greata, fiind de un real ajutor celor cu boli grave, care nu pot
manca din cauza starilor de greata persistente.

Halena - patrunjelul verde mestecat indelung da un miros placut respiratiei, actioneaza

ca un dezinfectant excelent asupra cailor respiratorii medii si superioare. Se recomanda
ca tratament celor care sufera de halena, precum si celor cu boli respiratorii cronice.

Infectii recidivante, imunitate slabita - in medicina araba, patrunjelul verde taiat fin,
amestecat cu suc de lamaie, ulei de masline si putin usturoi (eventual cateva felii de
rosii), este folosit ca salata ce se administreaza celor care au boli infectioase recidivante.
Studii recente facute la universitatea din Ankara (Turcia) au pus in evidenta ca acest
remediu culinar facut din patrunjel activeaza puternic sistemul imunitar si, in plus,
combate direct foarte multe specii de bacterii si ciuperci parazite.

Boala canceroasa - salatele cu mult patrunjel si sucul de frunze si radacina de patrunjel

sunt un excelent adjuvant in tratamentul cancerului. Acest zarzavat proaspat mentine
pofta de mancare, activeaza sistemul imunitar, sustinand organismul sa lupte cu boala,
ajuta la restabilirea echilibrului hormonal. In plus, patrunjelul verde combate multe
dintre reactiile adverse ale citostaticelor si ale radioterapiei.

Sterilitate masculina, impotenta - se face un tratament de 40 de zile, timp in care se

administreaza, de patru ori pe zi, cate o jumatate de lingurita de pulbere de seminte de
patrunjel, inainte de masa. Pentru efecte rapide, se ia o doza unica din urmatorul
preparat: doua lingurite de pulbere de patrunjel si un varf de cutit de piper negru se
amesteca bine pana cand se omogenizeaza. Remediul se ia pe stomacul gol. Acelasi
tratament este extrem de eficient contra frigiditatii.

Tratamentul extern cu patrunjel

Hernie - o suta de grame de radacini de patrunjel se fierb vreme de 15 minute intr-o

jumatate de litru de bors. Se scot apoi radacinile, se zdrobesc, se pun intr-un tifon si se
aplica sub forma de cataplasma pe zona afectata. Zeama rezultata in urma fierberii
patrunjelului in bors se bea pe parcursul unei zile.

Inflamatii ale pleoapelor si ale ochilor - se aplica o compresa cu suc de frunze de

patrunjel, care se tine vreme de 20 de minute. Frunzele de patrunjel au efecte
antiinfectioase, antiinflamatoare si regenerative.

Contra inflamatiilor sanilor (la femeile care alapteaza) - se pune pe locul afectat o
 Page 1068 of 1147

cataplasma cu frunze si radacini de patrunjel, fierte cateva minute in apa. Aplicatia

dureaza 30 de minute si se repeta zilnic. Cataplasma din frunze de patrunjel proaspete,
nefierte, ajuta la oprirea lactatiei.

Nevralgie - se combina sucul de radacina de patrunjel in proportie egala cu alcool de 70

de grade. Se inmoaie degetul aratator in acest preparat si se ung traseele nervoase
afectate, precum si gingiile.
Precautii:
Sucul de patrunjel (radacina sau frunze) are o actiune terapeutica atat de intensa, incat
nu se foloseste niciodata nediluat, ci doar amestecat cu suc de morcov, cu care se
combina foarte bine.
In doze mai mari de 200 ml la adulti si de 60 de ml la copii, sucul de patrunjel poate da
reactii adverse, cum ar fi hiperexcitabilitate nervoasa, anumite deranjamente digestive.
O doza mai mare de 8 grame de seminte produce vertij, spasme, deranjamente digestive
puternice.

Contraindicatii

Patrunjelul nu va fi utilizat in scopuri terapeutice de catre femeile insarcinate, intrucat

are efecte abortive (produce avortul). Cel mai puternic efect abortiv il au semintele
(cateva grame determina inceperea contractiilor uterine), dar nici efectul similar al
radacinii si mai ales al frunzelor nu este de neglijat .

NUCUL, un dezinfectant urinar de exceptie

Ceaiul de nuc este un remediu excelent in tratarea diabetului zaharat, a infectiilor si

edemelor renale. Are proprietati antiflamatoare, este dezinfectant urinar, antidiareic si
antiseptic gastro-intestinal. Se face o infuzie dintr-o lingura de frunze, la 250 ml apa
clocotita. Se beau doua ceaiuri pe zi. Tinctura de nuci curata stomacul, ficatul, sangele,
combate colita de putrefactie, fiind, de asemenea, un remediu execelent pentru sangele
ingrosat. Mod de preparare: 20 de nuci verzi sunt taiate in sferturi si introduse intr-o
sticla cu gat larg. Se toarna deasupra un litru de rachiu de secara, astfel incat sa acopere
nucile cu doua-trei degete. Sticla, bine inchisa, se lasa intre 4 si 14 saptamani la soare,
apoi continutul se strecoara si se introduce in sticle. Se ia cate o lingurita pe zi.

ORGANE GENITALE

Amenoree secundarã; pentru revenirea si reglarea ciclului menstrual se foloseste brânca

ursului, salvie cu rol în funcþia ovarianã si gãlbenele.
Pot6 fi administrate sub formã de tincturã câte 30 pic. de 2 ori/zi.

Anexitã si metroanexitã; se maseazã cu ulei de brânca ursului tãlpile de 2 ori/zi.

Suplimentar se mai maseazã zona bazinului, se pune o pânzã si o pãturã pentru
menþinerea cãldurii.
 Page 1069 of 1147

Tratamentul anexitei cronice presupune igienã localã, evitarea frigului, a umezelii si a

bãilor reci. Fibroza si endometrioza care se dezvoltã pe parcurs conduc la sterilitate
secundarã, dureri intense la ciclu, menstre
abundente cu anemie si tulburãri ale metabolismului calciului. Se recomandã aplicaþii
externe cu tãrâþe calde local de 2 - 3 ori/zi, intern 2 - 3 linguri de tãrâþe fierte cu miere,
pentru a evita constipaþia si tratament
oral cu ulei din germeni de grâu + Geneston 3/zi. Cruciferos 2/zi, vitamina C 3/zi, Ca +
Mg 3/zi. Tratamentul dureazã 3 luni.

Bolile prostatei ( prostatitã);

Prostata este o glandã anexã a aparatului genital masculin si este compusã dintr-un lob
median si 2 laterali. Afecþiunile ei apar la 55 -60 de ani, si se datoreazã, tulburãrilor
hormonale împiedicând eliminarea urinei din cauza îngustãrii sau închiderii totale a
uretrei.
Ceai de ghimpe; se bea cãlduþ cu ½ orã de masã, cura este de lungã duratã, 6 luni se
beau câte 2 cãni/zi, apoi 6 luni câte o canã/zi, efectele se vor vedea dupã 3 - 4
sãptãmâni.
Ceai cu urzicã moartã albã; 2 cãni/zi,
Castanele sãlbatice; tratarea stãrilor congestive, tincturã din 20g. castane zdrobite, cu
100 ml. alcool 70, se lasã la macerat 10 zile. Se iau 2 linguriþe/zi de tincturã timp de 21
de zile/ lunã. Se pot face si bãi de sezut.
Seminþe de dovleac; o mânã de seminþe se pun la uscat, se piseazã cu coajã cu tot si se
preparã un decoct care trebuie sã fiarbã 5 min., se beau 2 - 3 cãni/zi, timp de 3 zile.
Ulei de dovleac; 1 linguriþã de ulei seara înainte de culcare
Este bine ca fiecare bãrbat începând cu vârsta de 40 de ani, sã bea, timp de o lunã pe an,
ceai din urmãtorul amestec: 10g, ienupãr, 50g. urzicã moartã albã, 50g. flori de iarbã
neagrã, 50g. fumãriþã, 50g. paracherniþã, se amestecã plantele, la 1 litru de apã se pun
5 linguriþe, se fierbe 5 sec. se lasã la infuzat 15 min.

Cancer genital; clisme cu mãrul lupului - 1 lingurã pulbere mãrul lupului, 1 lingurã
tãtãneasã, 1 lingura museþel, se lasã la macerat în ½ apã, de seara pânã dimineaþa, se
strecoarã, apoi planta rãmasã dupã filtrare se pune la fiert cu 1 litru de apã, pânã când
scade la jumãtate. Se rãceste si se combinã cu maceratul se fac spãlãturi. La 3 - 4 zile,
iar clismã la 2 zile, lichidul se þine în intestin 10 min. Dacã nu este indicat sã se facã
clismã se fac zilnic bai de sezut.
În fazã incipientã este recomandat produsul Cat’s Claw de la firma Heritage, sub formã
de capsule, 600 ml Cura cu n.praznic, de 6 luni, se ia o linguriþ. de 4 ori/zi, sublingual,
10 min., dup. care se înghite cu ap.. Tratamentul se poate folosi ca adjuvant în neuplazii
uterine, mamare, pulmonare, intestinale sau cu alte
localiz.ri. Cura cu macerat de Aloe Vera, 1;5 Kg. plant. în vârst. de 3 – 5 ani, se d. prin
masina de tocat, se amestec. cu 2,5 Kg. miere si 3,5 litri vin rosu
dulce de 18 – 20 grade. Amestecul se pune într-un vas mare de sticl. închis la culoare,
într-un loc r.coros, ferit de lumin., timp de 5 zile. In primele 5 – 7 zile se ia câte o
lingiriþ. de 3 ori/zi, înainte de mesele
 Page 1070 of 1147

principale. Zilele urm.toare se va ad.uda câte o linguriþ. în plus, la fiecare doz..

Tratamentul dureaz. 6 s.pt.mâni cu o pauz. de 10 zile, apoi se poate repeta. (Peia
Mircea, Timisoara – 0256431891 )..

Cancer de prostatã; vezi cancer genital

Candidozã; difulcan, 1 comprimat de 1540 mg. pe sãptãminã, 3 sãptãmini consecutiv,

respectarea regulilor de igienã localã cu tratament antimicotic cu ovule clotimazol si
tratarea partenerului în aceelasi fel.
Dophillus +FOS si System Well, imunostimulator, acþioneaz. pe cele 7 sisteme de
imunitate ale oraganismului, limfatic, epidemic, circulator, respirator, digestiv si
sistemic.

Fibrom, chist, adenom; tincturã muguri plop negru (vezi cap), 50 pic. 4 ori/zi intern,
extern compresã cu tincturã pe tumorã 2 ore o datã la 2 zile, dupã 1 ora se unge locul cu
cremã din muguri de plop negru - 1 pac. Unt se topeste pe foc, se fierbe 10 min., se
desartã în alt vas, fãrã sediment, se adãugã 1 linguriþã cearã se lasã la rãcit, când este
aproape sã se închege se adaugã, 4 linguri de extract moale (3 - 4 linguri tincturã se
pun pe o farfurie, se lasã sã se evapore alcoolul - 1 linguriþã extract)
Tãrâþe amestecate cu apã se lasã 4 ore la macerat, se pun în tifon se pun pe piele în
zona afectatã minim 3 ore. Pielea se lasã sã se usuce si se unge cu cremã de tãtãneasã

Frigiditate; 1 linguriþã de tincturã de brânca ursului (Heraclea sphondylium) (mãcinarea

inflorescenþelor si seminþelor cu râsniþa electricã de cafea, pulberea obþinutã se pune
într-un borcan, care va fi umplut cu alcool de 70, se macereazã 8 - 1o zile). Filtratul se
pãstreazã în sticluþe închise la culoare
Cu 20 - 30 min. înainte de actul sexual. Relaxeazã musculatura uterului, mãreste
stimularea neuronalã care genereazã dorinþa eroticã si ajutã la dezinhibarea psihicã.

Graviditate : împotriva greþurilor, lichen de piatra pulbere o linguriþa de 3 ori pe zi.

Hemoragie abundentã în timpul cilului menstrual; de urgenþã se ia o dozã unicã, de 2 –

3 linguriþe de pulbere de coada calului, dupã care se continuã 5 zile tratament cu 1 – 2
linguriþe/zi. Planta este un puternic
antihemoragic si permite refacerea rapidã, este indicat si în hemoragie internã.

Herpes genital; tinctur. de spânz si tinctur. de m.rul lupului, 3 zile se face tamponare cu
spânz, de 3 ori/zi, l.sând pe zona afectat. un mic tampon cu tinctur. de spânz. Ustur. este
o stare de disconfort, dup. 2 zile apare o secreþie purulent. se cur.þ. si se tamponeaz.
mai departe.
In ziua a 4a se fac tampon.ri cu m.rul lupului, dup. 5 – 6 zile nu se mai las. tampoane cu
soluþie, dar se continu. cu m.rul lupului si se mai unge locul cu ulei de sun.toare, de
rostopasc., sau g.lbenele sau hemorzon, care se aplic. de 2 ori/zi dimineaþa si seara.

Impotenþa, sterilitatea la femei si bãrbaþi; 1 linguriþã de brânca ursului 3 - 4 ori/.zi, pe

stomacul gol cu ½ pahar de apã înainte de masã
 Page 1071 of 1147

Eficienþã mãritã dacã se þine regim lacto-vegetarian, fãrã alcool, tutun si cafea.(vezi
frigiditate).(vezi epilepsia)
Se iau 1,5 Kg. þelinã, 1,5 Kg. morcov, 0,5 Kg. miere, 1,5 Kg. miez de nucã, 1 Kg. mere
ionatane, 2 - 3 lãmâi, 2 - 3 portocale, 1 sticlã vin alb de casã. Toate legumele spãlate si
curãþate se dau prin masina de tocat, se amestecã apoi se adaugã vinul, se
omogenizeazã, se pun în borcane, se pãstreazã la frigider, timp de 1 sãptãmânã, la
macerat. Se consumã 2 linguri de 3 ori/zi, cu 30 min. înaintea mesei, timp de 3
sãptãmâni. Concomitent consumaþi grâu încolþit si vitamina E. Se mai trateaz. cu
succes cu vitamina B6 si zinc.

Insuficienþã ovarianã; 1 lingurã miere amestecatã cu 1 linguriþã de brânca ursului

tincturã (vezi fertilitate), se ia înainte de masã de 2 – 3 ori/zi.(vezi epilepsia)

Mâncãrimi în zona vaginalã si analã; se spalã de 2 - 3 ori/zi cu sãpun lichid de la

Hofigal. Dupã fiecare spãlare se unge cu alifie de cãtinã.

Menopauza prematurã; tratament progresiv cu tincturã de brânca ursului (vezi

frigiditate), se începe cu 20 pic. de 3 ori/zi, în prima sãptãmânã, se creste doza cu 10
pic. în fiecare sãptãmânã pânã se ajunge la 50 pic., luate de 3 ori în a 4 sãptãmânã. Cura
se face o lunã,
cu 10 zile de pauzã. Tratamentul se face gradat pentru a preveni fenomenele neplãcute
ale relansãrii hormonale (bufeuri, nervozitate, sângerãri). Cura este eficientã cu regim
lacto-vegetarian si cruditãþi.

Menstruaþie dureroasã; 30g. rãdãcinã de anason cu 1 litru de apã clocotitã, se fierbe 15

min., se ia câte 100 ml. de 3 ori/zi . Infuzie dintr-o linguriþã de seminþe de morcov la o
canã de apã clocotitã.

Nu rãmân gravidã; vitamina E 1 tb. dimineaþa, Electovit 1 tb. seara, timp de 3 luni,
numai 15 zile pe lunã restul pauzã.

Prostat. hipertrofic.; 50 g. frunze sau fructe de castan se pun într-o ½ litru de alcool 50,
se macereaz. timp de 2 s.pt.mâni la c.ldur. si întuneric, agitând în fiecare zi. Din aceast.
tinctur. se iau 30 – 40 pic. De 3- 4 ori/zi, timp de 3 – 4 s.pt.mâni.

Prostat. litiazic.; seara se iau sâmburi de pepene uscaþi, (sâmburi negrii de pepene verde
închis), se zdrobesc si se fierb într-un litru de ap., se las. pâna dimineaþa, când se bea
ceaiul pe stomacul gol. Micul
dejun se serveste la 1 or. mai târziu.
Acest ceai se bea timp de 10 zile, se face o pauz. de 10 zile si apoi se repet.. Pietrele se
elimin. sub form. de nisip, f.r. dureri. S.mburii se pot procura de4 la magazinele care
vând seminþe. pân. când apa scade la jum.tate. Pentru rezolvarea problemelor cu
prostata se sdministreaz. Doze ridicate de zinc, ajut. la formarea insulinei si are un efect
de normalizare a activit.þii prostatei.
 Page 1072 of 1147

Post – gravidia; frunzele de m.rar proaspete, mestecate zilnic, de femeile care au n.scut
de curând, sunt un excelent tonic fizic si psihic, stimuleaz. secreþia lactic., îmbun.t.þind
calitatea laptelui.

Sarcinã toxicã; reþetã magistralã preparatã la farmacie, aqua menta 40g., aqua melisa
40g., aqua cloroformatã 40g., novocainã 0,50g., sirop eter 150g. Se iau 3 - 4 linguri/zi,
înainte de mase. Înainte, de a coborî dimineaþa din pat, se consumã o bucãþicã de
covrig.
Dupã 4 luni si jumãtate corpii cetonici care provoacã greþurile, dispar.

Uretro-prostatitã; ceai de ghimpe, granule de polen si supozitoare cu propolis, bãi calde

de sezut cu museþel.

Virus Papiloma; dacã tratamentul alopat nu merge, se poate încerca cu tincturã de

echinaceea, cu rol antiviral si imunostimulator, 30 – 40 pic. De 3 ori/zi, diluate în apã.
Suc de pãpãdie si pãtrunjel în pãrþi egale, timp de 6 sãptãmâni. Vitamina C 1000 mg/zi,
sau mute fructe citrice. Papiloma reprezintã un risc major în apariþia cancerului de col
uterin si endometrial.

PĂSTURA

Valoarea sa alimentară este de 3 ori mai mare decât cea a polenului, şi de 9 ori mai mare
decât a oricărui înlocuitor de polen, păstura având o putere antibiotică de 3 ori mai mare
decât cea a polenului. Albinele care în primele 8 zile de la eclozionare consumă multă
păstură sunt mai viguroase, putând atinge o longevitate de până la 233 de zile, un mare
rol jucându-l şi calitatea polenului consumat.

Extragere

Fagurii cu păstură sunt tăiaţi fâşii. Porţiunile compacte cu păstură sunt rupte în bucăţi de
mărimea unei nuci şi sunt trecute printr-o maşină de tocat carne. Rezultă o pastă
uniformă care se mestecă cu miere (1 parte păstură + 2 părţi miere). Se mestecă 10-15
minute iar după 24 de ore stratul de sus (circa o treime) care constă din ceară, resturi de
păstură şi miere, se raclează (poate fi folosit primăvara - diluat în şerbet sau sirop -
pentru stimularea familiilor de albine). Dedesubt rămâne un produs superior la care se
adaugă 1% tinctură de propolis, pentru a-i îmbunătăţi gustul şi valoarea terapeutică.

VINUL PENTRU INIMA

In carticica ,,So heilt Gott" (Asa vindeca Dumnezeu - Medicina Sf. Hildegard
von Bingen ca nou procedeu naturist de leac) de dr. Gottfried Hertzka, aparuta la
editura elvetiana Christiana-Verlag, Stein pe Rin, care n-ar trebui sa lipseasca din
caminul nici unei familii crestine, a fost prezentata printre altele o reteta
extraordinara pentru car-diaci, care da rezultate cu totul neobisnuite.
 Page 1073 of 1147

Stareta Hildegard von Bingen a trait cu 800 de ani in urma (1098-1179), a murit
deci la virsta de 81 de ani. Ca asa-numita mistica, il aparea cind era complet
treaza un fel de televizor ceresc in fata ochilor. Asa cum explica si atesta in mod
expres la finele operei vietii sale, toate scfierile sale - tot ce a scris vreodata -
provin exclusiv din aceste imagini si cuvinte ceresti, toate bolile numite si
medicamentele descrise ii sunt dezvaluite de Dumnezeu.
Papa Eugen al Ill-lea a pus sa fie examinat darul de profetie al lui Hildegard si i-a
recunoscut din punct de vedere bisericesc harul vizionar. Acum, dupa 800 de ani,
au fost recunoscute de catre medicina moderna si revelatiile sale medicale ca
fiind corecte.
Dr. Hertzka, medic de medicina generala cu procedee fitoterapeutice de
vindecare, profesind in Konstanz, la lacul Boden, ne-a pus la dispozitie acum prin
carticica sa ,,So heilt Gott" citeva dintre retetele lui Hildegard.
Reteta ,,vinului pentru inima’’ a dat rezultate foarte bune in toate insuficienlele
cardiace si bolile adevarate de inima si ocupa, dupa cum explica dr. Hertzka, un
spatiu larg in cadrul practicii sale medicale zilnice. Eu insami am dat aceasta
reteta de citeva ori mai departe si reusita a fost surprinzator de buna. Si in
anghina pectorala vinul pentru inima a produs o ameliorare simtitoare.

RETETA VINULUI PENTRU INIMA

10 tulpini proaspete de patrunjel cu frunze cu tot se pun intr-un litru de vin

natural, curat, la care se adauga 1-2 linguri de otet curat din vin. Se lasa totul sa
fiarba 10 minute la foc mic (Atentie, face spuma!). Dupa aceea se mai adauga
300 grame de miere pura de albine si se lasa inca 4 minute sa fiarba usor. Vinul
fierbinte se filtreaza si se trage cit este fierbinte in sticle care au fost clatite cu
putin alcool tare. Se astupa bine! Depunerile care se formeaza nu dauneaza si pot
fi baute si ele fara probleme. - La aceasta reteta as dori sa adaug ca fiecare in
parte poate decide daca sa fiarba mierea sau nu.

Dr. Hertzka afirma: ,,Este totuna ce vin iei, ca e rosu sau alb. Numai sa fie
natural... Numai sa respecti ordinea: Mierea se adauga abia dupa primul fiert si
trebuie sa fiarba, si ea cu restul. Nu-ti fie teama de fierbere... Fierbe-ti linistit
vinul tau de patrunjel-miere pentru inima!"
Mai incolo, dr. Hertzka explica: ,,Daca se intimpla odata sa-ti simti inima, ia o
lingura, doua linguri sau chiar trei linguri pline pe zi, si orice intepaturi la inima
(din cauza schimbarii vremii sau dupa emotii) dispar. Nu trebuie in nici un caz sa
fii ingust in vederi si speriat, fiindca nu poti sa-ti faci nici un rau cu acest vin. Dar
nu numai in cazul durerilor cardiace incipiente, ci si in adevarata insuficienta
cardiaca si alte boli cardiace te vei ajuta adesea in mod considerabil cu acest vin
de patruniel-miere pentru inima, poate chiar te vei insanatost odata.
Pe 21 ianuahe 1980 am primit o scrisoare de la o doamna din landul Salzburg,
scrisoare pe care as dori s-o redau aici. Femeia scrie: ,,Va comunic ca mi-am
preparat vinu pentru inima si ca am putut obtine rezultate uimitoare. Am fost
 Page 1074 of 1147

operata acum zece ani. Mi s-a spus ca am o insuficienta cardiaca si deci voi avea
intotdeauna dureri. N-aveau curn sa mi le ia. Asta insemna deci ca trebuia sa ma
invat cu aceasta idee. Dar datorita vinului pentru inima, durerile rnele au disparut
dupa doua luni de tratament. Nu ma mai simt nici slabita."

CUM SA REDUCEM SAREA

Sarea din bucate, desi ofera un gust deosebit, este de cele mai multe ori un pericol
pentru sanatate. Si asta pentru ca, de obicei, nu ne putem da seama cand am
consumat prea multa sare.

Sodiul, principalul ingredient al sarii de bucatarie (in proportie de 40%), duce la

hipertensiune si creste riscul de atac de cord.

Ultimele studii in domeniu arata ca pentru persoanele hipertensive sau in varsta

nu trebuie depasita o doza de 1500 de miligrame de sodiu pe zi (asta inseamna
aproximativ o jumatate de lingurita de sare), arata Miami Herald.

Nu se stie exact cand se depaseste limita, pentru ca unii "pofticiosi" au obiceiul sa

puna sare in mancare chiar daca aceasta a fost adaugata deja in timpul prepararii.

Exista insa cateva metode simple prin care poti scapa de consumul excesiv de
sare:

1. Mai multe fructe si legume, mai putina mancare gatita

Se estimeaza ca 77% din sodiul obtinut de organism este continut de mancarea

gatita. Consumati, deci, mai multe fructe si legume proaspete.

2. Reduceti consumul de mezeluri

Carnea proaspata este intodeauna mai buna decat mezelurile, pentru ca are mai
putin sodiu. Ideal ar fi ca puiul cumparat sa nu fi fost tratat cu solutii care contin
sodiu.

3. Usturoi si ceapa in loc de sare

Atunci cand gatiti, aveti grija sa gustati mancarea si sa nu adaugati sare decat
daca este absolut necesar. Folositi mai multe condimente pentru a da un gust bun
mancarii, in loc sa o sarati.

Ceapa si usturoiul ofera multe alte beneficii sanatatii fara sa duca la problemele
pe care le cauzeaza sarea.
 Page 1075 of 1147

POLENUL

contine o serie de substante deosebit de importante pentru organism precum proteine,

aminoacizi liberi (aminoacizi esentiali ca arginina, histidina, leucina, metionina),
diferite glucide, mucilagii, substante grase, vitamine din complexul B, precum �i
vitaminele A, D, E, C si saruri minerale, substante hormonale, antibiotice naturale etc.

Recomandari:

Stimuleaza buna dispozitie si are efect euforizant, creste capacitatea de concentrare si

memorare.
Combate astenia, putand fi folosit in convalescenta, stari de epuizare fizica, surmenaj
sau in astenia cronica a batranilor, senilitate, imbatranire prematura.
Ajuta in boli genito-urinare (colibacilozele, tulburarile de prostata, diferite forme de
astenie sexuala), oboseala, reface unghiile fragile, previne caderea parului, vindeca
anumite dermatoze.
Cura de polen este indicata si in hipertensiunea arteriala, fragilitatea vasculara si
capilara si arteroscleroza.
Combate caderea parului si il ajuta sa se regenereze si sa isi recapete aspectul sanatos
Previne rahitismul.
Previne accidentele vasculare cerebrale scazand tensiunea arteriala (la cei cu
hipertensiune) si creste tonusul cerebral, crescand capacitatea de invatare si de
memorare. Totodata combate senzatia de oboseala.
Are actiuni benefice la nivelul sistemului digestiv, imbunatatind digestia si tranzitul
intestinal, combate constipatia dar si diareea.
Contribuie la prevenirea imbatranirii si regleaza dezvoltarea armonioasa a organismului
uman.
Polenul este contraindicat persoanelor care sufera de diabet zaharat, obezitate, au exces
de colesterol si lipide in sange, precum si persoanelor care au alergie la polen.

Remedii naturiste contra racelii

Este incetatenita zicerea ca raceala tratata dureaza 7 zile, iar netratata o saptamana. In
consecinta, tratamentul (fie el naturist sau alopat) are, in principiu, drept scop doar
ameliorarea simptomelor racelii sau gripei. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne lasam
prada bolii, sa zacem fara sa facem nimic.

Este indicat sa apelam la un tratament pentru ameliorare, dar si pentru a impiedica

dezvoltarea unor complicatii ce pot deriva dintr-o raceala netratata. Si, bineinteles,
recomandam tratamentul naturist, intrucat acesta nu are efecte secundare si rareori
prezinta contraindicatii.

Veti gasi in acest articol cateva dintre recomandarile eficiente.

Vom incepe cu regimul alimentar.

 Page 1076 of 1147

Acesta trebuie sa fie lejer, cu multe lichide sub forma de ceaiuri calde de plante
medicinale (sudorifice – ca socul sau teiul – si vitaminizante: macese, coacaze sau
catina), 4-6 cani pe zi, legume bogate in vitaminele C si A (morcovi, sfecla rosie, varza,
conopida, patrunjel, spanac, etc ), branza de vaci, iaurt, chefir, etc. Se mananca putin si
des, iar in primele zile ale gripei, bucatele trebuiesc fierte, inabusite sau pasate pentru
protectia intestinului. Se recomanda supe si creme de zarzavat, pireuri de legume,
putina varza murata, compoturi de fructe (facute in casa, nu cumparate din comert,
intrucat acelea contin conservanti). Abia cand va sculati din pat puteti trece la consumul
alimentelor crude, al salatelor si al fructelor (mere, portocale, mandarine, lamai, kiwi,
etc).

De asemenea, se va consuma zilnic hrean si ceapa. Se consuma 2-3 catei de usturoi de

doua trei ori pe zi, intre mese. Usturoiul este un antibiotic natural. Se vor evita
afumaturile, conservele, branzeturile fermentate, grasimile animaliere, condimentele
iuti, fasolea si mazarea uscate si cafeaua.

Usturoiul poate fi folosit si preventiv, in timpul epidemiei de gripa sau atunci cand
simtiti ca raceala va da tarcoale. Pentru a preveni imbolnavirea, mestecati cate o
jumatate de catel de usturoi dimineata, la pranz si seara. Daca raceala v-a prins deja,
zdrobiti cinci catei de usturoi, amestecati-i cu 10 lingurite de miere de albine si luati din
acest preparat cate o lingurita din jumatate in jumatate de ora. In usturoi s-au descoperit
mai mult de douazeci de substante antivirale si antibacteriene, care fac din el cel mai
puternic antigripal cunoscut.

Se stie foarte bine ca supa de pui combate raceala. Misterul eficientei acesteia pare sa fi
fost dezlegat la ultimele teste de laborator care au relevat ca deliciosul aliment reduce la
jumatate procesele inflamatorii cauzate de activitatea celulelor sistemului imunitar, care
fac membranele nasului si faringelui sa produca mucus. Pentru cei care sufera de
raceala, aceasta se traduce prin calmarea tusei, stranutului si reducerea secretiilor
nazale.

Fitoterapia este un alt segment al tratamentului naturist.

 Tinctura de propolis, cate o lingurita dimineata si seara, luata cu putin ceai.

Propolisul este si el un antibiotic natural, de un real ajutor in combaterea
virusilor.
 O planta deosebit de utila este echinacea care se foloseste sub forma de extract,
tinctura sau comprimate. Este bine ca ea sa fie administrata de la debutul gripei si
pana la ultimul stadiu al ei, de mai multe ori pe zi ca mijloc terapeutic de baza.
 Se mai pot utiliza ceaiuri din coaja de salcie (decoct din doua lingurite de planta
la o cana cu apa), busuioc, musetel, cimbrisor, trei frati patati si urzica, acestea
sub forma de infuzii.
 Pentru tuse sunt recomandate ceaiuri din cimbru si patlagina sub forma de infuzii
sau scai vanat sub forma de decoct din doua lingurite de planta la o cana cu apa.
 Se fac inhalatii cu infuzii de salvie, busuioc, urzica sau galbenele.
 Page 1077 of 1147

 Gargara cu ceai concentrat de salvie sau cu solutie salina cu sare de mare. Salvia
contine substante desinfectante naturale iar solutia salina intareste capacitatea de
aparare naturala a mucoasei.
 Maghiranul - se administreaza sub forma de infuzie: la o cana de apa clocotita se
pun intre o lingurita si jumatate si patru lingurite de pulbere de maghiran; se lasa
vasul acoperit 15-20 de minute, dupa care se strecoara. Indulcit cu miere, ceaiul
se bea intotdeauna fierbinte. La 10-15 minute vom transpira, eliminand din
abundenta toxine, in timp ce sinusurile si caile respiratorii superioare se vor
descongestiona. In faza de coctiune, inainte de declansarea bolii, se bea cate o
cana de ceai la 20-40 de minute, timp de cateva ore. In cazul cand gripa s-a
declansat, ceaiul se va bea numai in afara perioadelor de febra, cu aceeasi
frecventa, timp de o zi.
 Busuiocul - administrat tot sub forma de ceai fierbinte cu miere, revitalizeaza
rapid organismul si ne invioreaza, ajutandu-ne de asemenea sa stopam procesul
gripal in orice faza a sa, dar mai ales in faza de debut. Se bea foarte cald,
inghitind lent si lasandu-l sa alunece pe gat, abtinandu-ne sa mancam in timpul
tratamentului. O doza de soc consta in 6-7 cani cu infuzie de busuioc indulcit cu
miere, baute la intervale de 15-30 de minute una de alta. Ceaiul se prepara prin
adaugarea a 1-2 tulpini florifere de busuioc la o cana de apa clocotita si lasarea la
infuzat timp de 15 minute; daca apare febra, se adauga si 1-2 lingurite de menta
la o cana de ceai.
 Flori de tei - infuzie din 1-2 lingurite de flori la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe
zi.
 Flori si radacina de Ciubotica cucului, se recomanda si in cazul in care afectiunea
este insotita de tuse. Infuzie (din flori) sau decoct (din radacini) din 1 lingurita la
o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.
 Isop - infuzie din 1-2 lingurite de planta la 1 cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi.

Nu doar plantele ca atare pot fi folosite in lupta contra racelii sau gripei, ci si combinatii
ale lor (sub forma de infuzie sau decoct), deseori dovedindu-se mai eficiente (sa ne
amintim de proverbul "unde-s multi puterea creste si dusmanul nu sporeste").

Astfel, se poate apela la:

Infuzie din o lingura de amestec la o cana de apa; se beau 2-3 cani pe zi, indulcite cu
miere. Se pot folosi:
- Scortisoara 10 g
- Flori de soc 30 g
- Sovarv 30 g
- Cimbrisor 10 g
- Radacina de Cerentel 20 g

Infuzie din 2 lingurite de amestec la o cana de apa; se beau 2-3 cani de zi. Se pot folosi:
- Flori de musetel 20 g
- Flori de soc 20 g
- Flori de tei 20 g
 Page 1078 of 1147

- Sovarv 30 g
- Cimbrisor 10 g

Decoct (prin fierbere 5 minute) din o lingura de amestec la o cana de apa; se beau 2-3
cani pe zi, indulcite cu miere. Se pot folosi:
- Flori de soc 20 g
- Flori de tei 20 g
- Tintaura 10 g
- Papadie 10 g
- Coaja de salcie 20 g
- Conuri de hamei 20 g

Reţete naturiste pentru scăderea tensiunii arteriale

• Suc de usturoi şi tinctură de usturoi

a. Suc de usturoi: timp de 30 de zile poţi lua 10 picături de suc de usturoi într-un pahar
de ceai sau apă.
b. Tinctura de usturoi cu mentă obţii din: 40 de căţei de usturoi, 100 ml alcool rafinat şi
mentă (contracarează mirosul puternic al usturoiului).
Se curată şi se pisează usturoiul, se pune apoi alcoolul şi se ţine soluţia timp de 7 zile la
cald. Se prepară infuzia de mentă şi şi se adaugă peste tinctura de usturoi. Iei 10 picături
de 2-3 ori pe zi, la 30 de minute după masă, mai ales când hipertensiunea se manifestă
prin ameţeli şi slăbiciune.

• Macerat de usturoi cu miere şi propolis

Primă se prepară tinctura de usturoi 60 la sută (600 g de bulbi trecuţi prin maşină de
tocat carne la 1 litru alcool de 90-95°).
Se lasă la macerat o săptămână, folosindu-se doar lichidul de după decantare. Apoi se
prepară tinctura de propolis: la 100 ml alcool de peste 80° se adaugă 20 g propolis;
amestecul se introduce într-un vas, se încălzeşte la 30-35°C şi se amestecă bine;
procedura se repetă zilnic, timp de o săptămină, după care, amestecul se lasă la decantat
şi se alege doar lichidul curat.
Se amestecă apoi cele trei ingrediente: 62 la sută tinctura de usturoi, 32 la sută miere de
albine (de preferinţa provenită de la flori de salcîm, deoarece conţine o mare cantitate
de flavonoide, cu acţiune hipotensiva şi diuretica) şi 6 la sută tinctura de propolis.
În acest macerat se adaugă o tinctură 10 la sută din flori şi frunze de păducel, talpă
gîştei şi frunze de mesteacăn, în părţi egale. Adăugarea acestei tincturi în preparatul de
bază se face în proporţie de 10 la sută.
Remediul obţinut se ia sub formă de picături diluate în ceai medicinal sau apă, de 3
ori/zi, cu jumătate de oră înaintea meselor principale sau între mese.
După cum se observă, în a 11-a zi de la începerea curei se administrează o doză de şoc
 Page 1079 of 1147

de 25 de picături, de 3 ori/zi, după care tratamentul se continuă potrivit schemei

primelor 11 zile, timp de 1-2 luni. După o pauză de 1-2 luni se poate reluă. Acest
tratament este contraindicat în hipotensiunea arterială.
• Ceaiuri din păducel, talpa gâştei şi frunze de vîsc
Reţetă: frunze de vîsc (30 g), coada calului (20 g), fructe de păducel (20 g), flori de
coada soricelului (10 g), flori de mentă (10 g), flori şi frunze de păducel (10 g). Se
prepară infuzie din 1 lingură amestec la o cană cu apă şi se beau 1-2 căni/zi, în mai
multe reprize, în cure de 2-3 luni.
Talpa gâştei are proprietatea de a diminua tensiunea din artere prin reglarea ritmului
cardiac şi a presiunii sanguine. Se prepară infuzie din 3 linguri de plantă la o cană cu
apă şi se iau 3-5 linguri/zi. Se poate administra şi sub formă de tinctură: 20 g plantă
macerata, timp de 7-8 zile, în 100 ml alcool de 70°. Se iau cîte 20-30 de picături, de 2-3
ori/zi.
• Substanţele chimice din păducel acţionează atât direct asupra muşchiului cardiac,
mărind sau scăzând puterea şi rată bătăilor inimii, cât şi asupra vaselor de sânge,
relaxand arterele sangvine din jurul cordului; indirect, paducelul lărgeşte vasele de
sânge aflate aproape de suprafaţa pielii, scăzând presiunea arterială.

- iata mai jos cateva remedii rapide si naturale care va vor ajuta sa pastrati sub control
tensiunea arteriala si care sunt utile pentru evitarea capcanelor pentru sanatate, asociate
cu hipertensiunea arteriala netratata
- migdale crude - mancati un pumn de migdale crude in fiecare zi si veti observa ca va
avea loc scaderea semnificativa a tensiunii arteriale. Migdalele crude sunt bogate in
grasimi mononesaturate care s-a dovedit stiintific ca ajuta la scaderea nivelului de
colesterol din sange, reduc inflamatia arteriala si contribuie la scaderea valorilor ridicate
ale tensiunii arteriale.
Chiar daca acestea sunt bogate in grasimi si calorii, migdalele ajuta la scaderea in
greutate, construirea masei musculare si mentinerea unei stari optime de sanatate.
Atunci cand sunt consumate in combinatie cu nucile, de exemplu, se transforma in
unele dintre cele mai puternice alimente cu rol de protectie a sanatatii inimii.
- ardeiul iute - ardeiul iute este un vasodilatator puternic care ajuta la extinderea
vaselor de sange si imbunatateste circulatia sanguina. Acesta scade in mod natural
nivelurile tensiunii arteriale crescute prin acclerarea vitezei circulatiei sangelui.
Amestecati una sau doua lingurite de ardei iute cu putina apa calda sau ceai cu miere si
aloe vera pentru a reduce hipertensiunea arteriala. Daca gustul bauturii este prea picant,
puteti lua capsule de ardei iute.
- apa de nuca de cocos - bogata in potasiu, electroliti si alte elemente nutritive
importante, apa de nuca de cocos s-a demonstrat ca ajuta la mentinerea in limite
normale a tensiunii arteriale. In urma unui studiu s-a confirmat ca apa de nuca de cocos
poate sa scada in mod semnificativ tensiunea arteriala sistolica, dar si pe cea diastolica.
- cacao - bogat in flavonoide si substante nutritive antiinflamatorii, cacao este o alta
arma contra hipertensiunii arteriale. Flavonoidele din cacao au rol adaptogen si
protejeaza corpul impotriva stresului (una dintre cauzele frecvente de hipertensiune
arteriala). In plus, regleaza nivelul hormonului de stres din organism si echilibreaza
 Page 1080 of 1147

valorile tensiunii arteriale. In urma a numeroase studii, cercetatorii au constatat ca

flavonoizii din cacao reduc nivelul tensiunii arteriale si protejeaza organismul impotriva
declansarii accidentelor vasculare cerebrale si a bolilor cardiovasculare, care pot fi
rezultatele hipertensiunii arteriale.
- tumericul sau curcuma - unul dintre beneficiile deja cunoscute ale tumericului sau
curcumei este abilitatea sa de a reduce in mod semnificativ inflamatia la nivelul
intregului organism, care este o cauza principala a valorilor ridicate de colesterol si a
tensiunii arteriale ridicate. Prin reducerea inflamatiei, tumericul ajuta la imbunatatirea
functiei cardiovasculare si la mentinerea unui flux sanguin sanatos. Atunci cand este
utilizata alaturi de piper negru, curcuma ajuta la relaxarea vaselor de sange si scade
valorile tensiunii arteriale.
- usturoi - usturoiul este un medicament natural puternic care contribuie la reducerea in
mod normal a valorilor colesterolului si diminueaza tensiunea arteriala. Aceleasi
beneficii se obtin indiferent daca usturoiul este consumat in stare naturala sau sub forma
de suplimente alimentare.
- banana - acest fruct este bogat in potasiu benefic pentru sanatatea inimii. Potasiul
ajuta la scaderea tensiunii arteriale suficient pentru ca riscul aparitiei unui eventual
accident vascular cerebral sa se diminueze cu pana la 38%. Cu ajutorul acestui mineral,
rinichii filtreaza mai mult sodiu, vasele mici de sange se relaxeaza, iar circulatia
sanguina va fi cea adecvata.
- fructele de padure - s-a demonstrat in urma unor studii ca persoanele care au mancat
timp de 8 saptamani fructe de padure in mod constant au inregistrat o scadere a tensiunii
arteriale. Fructele de padure sunt bogate in polifenoli, cum ar fi flavonoizii si anticianii,
contin acid folic, potasiu, vitamina C si fibre. Acestea nu doar ca au calitatea de a
contribui la diminuarea valorilor tensiunii arteriale, ci si ajuta la cresterea nivelului de
colesterol bun din organism. In acest scop, puteti consuma afine, capsune, zmeura, fragi
si merisoare.
- ceai de hibiscus - studii de mare amploare au constatat faptul ca, prin consumul a 3
cesti de ceai de hibiscus pe zi, tensiunea arteriala sistolica scade cu pana la 7 puncte.
Aceste efecte sunt justificate de faptul ca ceaiul de hibiscus contine polifenoli si
flavonoide.
- ciocolata neagra - ciocolata neagra nu este doar gustoasa, ci si utila pentru reducerea
tensiunii arteriale ridicate. Este important sa alegeti ciocolata care contine minim 70%
cacao si sa nu faceti excese. Alaturi de tensiuea arteriala crescuta, ciocolata neagra va
ajuta si la reducerea aterosclerozei si imbunatateste fluxul de sange, fiind indicata
pentru prevenirea atacurilor de cord si pentru imbunatatirea nivelurilor de colesterol.
- sfecla rosie - un pahar de suc de sfecla rosie pe zi impiedica cresterea tensiunii
arteriale. Cercetari limitate au dovedit ca, prin consumul unui pahar de suc de sfecla
rosie, are loc scaderea rapida (dupa doar o ora de la consum) a tensiunii arteriale
crescute. Avantajul ar fi ca acest beneficiu s-ar mentine pe perioada a cel putin 24 de
ore. Cercetatorii considera ca acest beneficiu ar fi rezultatul prezentei nitritilor din
sfecla rosie. O cantitate prea mare de nitriti poate reprezenta un pericol pentru sanatate,
dar sfecla rosie contine si antioxidanti care ajuta la mentinerea nitritilor sub control.
 Page 1081 of 1147

Tensiunea arterială ridicată poate fi menținută sub control prin adoptarea unui stil de
viață sănătos, dar și cu ajutorul unor remedii naturale, dintre care amintim:

ardeiul iute - este un vasodilatator puternic (extinde vasele de sânge), ajutând astfel la
îmbunătățirea circulației sangvine, scăzând în mod natural nivelurile tensiunii arteriale
crescute prin accelerarea vitezei de circulație a sângelui. Este de preferat ca ardeiul iute
să fie consumat în stare naturală, în salate, de exemplu, dar dacă gustul este prea
puternic puteți amesteca două lingurițe de ardei iute cu puțină apă sau ceai îndulcit cu
miere de albine în care ați adăugat și aloe vera.

usturoiul - scade și el tensiunea arterială, fiind recomandat, drept tratament, maceratul

în alcool de usturoi, în cure de câte 3 luni, timp în care se consumă câte 3 lingurițe pe
zi. Maceratul în alcool se obține tăind mărunt 2 căpățâni de usturoi, care se adaugă într-
un borcan transparent din sticlă, de 500g, care conține alcool de 70º. Vasul se închide
ermetic și se lasă la macerat până când amestecul capătă culoarea galben pai, după care
se filtrează și se păstrează în borcan, închis ermetic. Se poate lua și suc de usturoi, timp
de 30 de zile, câte 10 picături într-un pahar de ceai sau apă. Tinctura de usturoi cu
mentă se administrează de 2-3 ori pe zi, la jumătate de oră după masă, luându-se câte 10
picături. Tinctura de usturoi cu mentă se obține din 40 de căței de usturoi, 100 ml de
alcool rafinat și mentă. Se curăță şi se pisează usturoiul, se pune apoi alcoolul şi se ţine
soluţia timp de 7 zile la cald. Se prepară infuzia de mentă şi se adaugă peste tinctura de
usturoi. Dacă aceste metode vă provoacă proble,e puteți recurge la capsule cu usturoi,
din care luați 600-1200mg extract de usturoi împarțit în 3 doze zilnice.

sfecla roșie - sub formă de suc, scade valorile tensiunii arteriale la doar o oră de la
consum, fiind suficient un singur pahar pe zi, valorile tensiunii menținându-se pe
parcursul întregii zile. Se poate consuma și un amestec cintr-un pahar de miere de
albine cu un pahar de suc de sfeclă rosie, un pahar de suc de morcov și sucul de la o
lămâie. Din acest amestec, se ia câte o lingură, de 2-3 ori pe zi, la o oră după masă.

bananele - conțin mult potasiu, element care ajută la scăderea tensiunii arteriale,
diminuând riscul apariției unui atac cerebral cu pâmă la 38%. Cu ajutorul potasiului,
rinichii filtrează mai mult sodiu, ajutând vasele mici de sânge să se relaxeze, echilibrând
astfel circulația sangvină. O singură banană asigură necesarul zilnic de potasiu al
organismului.

stafidele - se consumă un pumn de stafide, de 3 ori pe zi, timp de 12 săptămâni. Ca și

bananele, stafidele au un conținut ridicat de potasiu, dar și de antioxidanți.

migdalele crude - sunt bogate în grăsimi mononesaturate, care contribuie la scăderea

valorilor tensiunii arteriale ridicate. Se consumă câte un pumn pe zi.În combinație cu
nucile, acestea ajută la protejarea sănătății inimii.
 Page 1082 of 1147

apa de nucă de cocos - este bogată în potasiu, electroliți, și elemente nutritive

importante, menținând tensiunea arterială în limitele normale.

cacao - conține o cantitate mare de flavonoide și substanțe nutritive cu proprietăți

antiinflamatorii, fiind o armă veritabilă împotriva hipertensiunii arteriale. Flavonoidele
prezente în cacao au rol adaptogen, protejând organismul împotriva stresului (una dintre
cauzele frecvente de hipertensiune arterială), reglează nivelul hormonului de stres din
organism și echilibrează valorile tensiunii arteriale, protejând organismul împotriva
declanșării accidentelor vasculare cerebrale și a bolilor cardiovasculare.

fructele de pădure - sunt bogate în polifenoli, precum flavonoizii și anticianii, dar și

acid folis, antioxidanți, potasiu, vitamina C și fibre și ajută la diminuarea valorilor
tensiunii arteriale și la creșterea colesterolului bun în organism. Un consum regulat de
fructe de pădure timp de 8 săptămâni vă ajută să țineți sub control o problemă gravă de
sănătate, într-un mod delicios. Puteți consuma afine, coacăze, căpșune, zmeură, fragi,
merișoare etc.

aloe vera - frunzele de aloe se țin 12 zile în frigider, învelite într-o hârtie (ca un rulou)
astfel încât capetele să rămână libere. Se dau prin mașina de tocat ca să se obțină o
jumătate de pahar de masă verde. Frunzele tocate se amestecă cu 4 lămâi tocate cu tot
cu coajă, 1 pahar de miere de albine și 1 pahar de țuică. Se consumă câte 2 linguri, de 2
ori pe zi. O altă rețetă recomandă ca 1 pahar de miez de nucă și 100 g de aloe să se dea
prin mașina de tocat, să se amestece apoi cu 1 pahar de miere de albine și 20 g de
spirulină. Din acest amestec se consumă câte o lingură, de 3 ori pe zi, după masă, timp
de 20-30 de zile.

ceaiul de hibiscus - scade tensiunea arterială cu până la 7 puncte, dacă se consumă câte
3 căni pe zi, fapt datorat conținutului de polifenoli și flavonoide.

ciocolata neagră - cea care are minim 70% conținut de cacao, scade tensiunea arterială,
ajută la reducerea arterosclerozei, imbunătățește fluxul sangvin, previne atacurile de
cord și îmbunătățește nivelurile de colesterol.

turmericul - ajută la îmbunătățirea funcției cardiovasculare și la menținerea unui flux

sangvin sănătos. Utilizat alături de piper negru, ajută la relaxarea vaselor de sânge și
scade valorile tensiunii arteriale.

Alte alimente recomandate pentru scăderea tensiunii arteriale sunt pepenele galben,
țelina, castraveții verzi, portocalele, prunele, kiwi, citricele, roșiile, cartofii, soia, uleiul
de măsline, cerealele integrale, peștele, legumele cu frunze verzi, ceapa, produsele
lactate slabe, nucile, alunele.
 Page 1083 of 1147

Hipertensiunea arteriala este un sindrom caracterizat prin cresterea presiunii sistolice

si diastolica peste valorile medii normale admise (normal: intre 10-14 cmHg-maxima si
6-9 cmHg - minima). Cresterea tensiunii arteriale poate avea cauze precise: boli de
rinichi, boli endocrine, unele boli cardiovasculare, etc.

Exista si o asa numita hipertensiune esentiala in care nu gasim o cauza anume, dar in
antecedentele parintilor exista hipertensiunea. Boala se manifesta cu ameteli, dureri de
cap, vajaituri in urechi, tulburari de vedere, iar cu timpul deterioreaza functia unor
organe vitale cum ar fi rinichiul, creierul, miocardul; in aceasta faza apar si simptomele
organelor afectate. Pe langa tratamentul prescris de medic, puteti apela si la fitoterapie.
Iata cateva remedii naturiste pentru scaderea tensiunii:

1. Suc de usturoi
Timp de 30 de zile poti lua 10 picaturi de suc de usturoi intr-un pahar de ceai sau apa.

9 sfaturi pentru a-ti controla tensiunea arteriala

2. Tinctura de usturoi cu menta

Se obtine din 40 de catei de usturoi, 100 ml alcool rafinat si menta (contracareaza
mirosul puternic al usturoiului). Se curata si se piseaza usturoiul, se pune apoi alcoolul
si se tine solutia timp de 7 zile la cald. Se prepara infuzia de menta si si se adauga peste
tinctura de usturoi. Iei 10 picaturi de 2-3 ori pe zi, la 30 de minute dupa masa, mai ales
cand hipertensiunea se manifesta prin ameteli si slabiciune.

Bauturile acidulate cresc riscul de hipertensiune

Polenul de conifere regleaza tensiune arteriala

3. Ceai combinat din paducel, talpa gastei si frunze de vasc

Reteta: frunze de vasc (30 g), coada calului (20 g), fructe de paducel (20 g), flori de
coada soricelului (10 g), flori de menta (10 g), flori si frunze de paducel (10 g). Se
prepara infuzie din 1 lingura amestec la o cana cu apa si se beau 1-2 cani/zi, in mai
multe reprize, in cure de 2-3 luni.

4. Infuzie sau tinctura din talpa gastei

Talpa gastei are proprietatea de a diminua tensiunea din artere prin reglarea ritmului
cardiac si a presiunii sanguine. Se prepara infuzie din 3 linguri de planta la o cana cu
apa si se iau 3-5 linguri/zi. Se poate administra si sub forma de tinctura: 20 g planta
 Page 1084 of 1147

macerata, timp de 7-8 zile, in 100 ml alcool de 70°. Se iau cite 20-30 de picaturi, de 2-3
ori/zi.

4 bauturi care ajuta la scaderea tensiunii

5. Infuzie sau tinctura din paducel

Substantele chimice din paducel actioneaza atat direct asupra muschiului cardiac,
marind sau scazand puterea si rata batailor inimii, cat si asupra vaselor de sange,
relaxand arterele sangvine din jurul cordului; indirect, paducelul largeste vasele de
sange aflate aproape de suprafata pielii, scazand presiunea arteriala.

Paducelul va scapa de durerile de cap si inima

Infuzie din fructe: peste o lingura de fructe se toarna o cana de apa fierbinte si se lasa la
infuzat zece minute. Ceaiul se bea cand se raceste, cate 2-3 cani pe zi.

Tinctura se face din 6 linguri de frunze si din flori care se pun la macerat intr-un borcan
cu zece linguri de alcool, intr-un loc insorit. Dupa 14 zile se filtreaza. Se iau cate 3
linguri pe zi.

Schinduf

Semințele de schinduf reprezintă cel mai eficient remediu pentru scăderea tensiunii
arteriale. Pune 1-2 lingurițe de semințe de schinduf în apă clocotită și lasă-le la fiert
timp de 2 minute, după care strecoară-le și fă o pastă din ele. Mănâncă o lingură din
această pastă dimineața pe stomacul gol și în seara înainte de culcare. Pentru rezultate
notabile, ține cura timp de 2-3 luni.

Semințe de pepene roșu

Un compus numit „cucurbocitrină”, care este prezent în semințele de pepene roșu,

dilată capilarele sanguine, îmbunătățește funcția renală și reduce nivelul tensiunii
arteriale în cazul artritei. Zdrobește 2 linguri de semințe uscate și adăugă-le într-o cană
de apă fiartă. După o oră, scoate semințele din cană și ia 4 linguri de apă la intervale
regulate.

Piper roșu

Acesta este printre cele mai bune remedii naturale pentru hipertensiunea arterială.
Aceasta îmbunătățește fluxul sanguin prin prevenirea depunerilor pe vasele sanguine.
 Page 1085 of 1147

Piperul roșu poate fi adăugat în supe sau la salatele de legume/fructe. Folosiți doar un
vârf de cuțit de piper roșu, deoarece este foarte picant.

Suc de ceapă

Ceapa este un remediu eficient pentru reducerea nivelului ridicat al tensiunii arteriale.
Poți consuma zilnic o ceapă crudă (de dimensiuni medii), sau poți amesteca 1/2
linguriță miere cu 1/2 linguriță suc de ceapă și consuma acest amestec zilnic, de 2 ori
pe zi. Se poate observa o îmbunătățire a nivelului tensiunii arteriale după aprox. 1-2
săptămâni.

Usturoi

Ori de câte ori ai nivelul tensiunii arteriale ridicat, mănâncă 1-2 căței de usturoi
zdrobiți. Când este zdrobit, usturoiul generează hidrogen sulfurat, care ajută fluxul
sanguin și scade presiunea asupra inimii. Pentru rezultate mai bune, poți lua 5-6
picături de suc de usturoi amestecate cu 4 linguri de apă de două ori pe zi.

Lămâie

Lămâia este una dintre cele mai bune remedii pentru hipertensiune. Aceasta face ca
vasele de sânge să fie moi și flexibile, ținând sub control, astfel, tensiunea arterială.
Lămâia conține cantități mari de vitamina B, deci consumul regulat ajută la prevenirea
insuficienței cardiace. Dacă ai hipertensiune, atunci trebuie să bei suc proaspăt de
lămâie de câte ori este posibil. Cea mai bună variantă este să-l bei dimineața, pe
stomacul gol, amestecat cu apă caldă. Pentru rezultate excelente, evită adăugarea de
sare sau zahăr.

Miere

Mierea are un efect calmant asupra vaselor de sânge și ajută la reducerea nivelului
tensiune arterială. Este recomandat să consumi zilnic 1-2 linguri de miere, dimineața,
pe stomacul gol. Pentru rezultate și mai bune, fă un amestec dintr-o linguriță de miere,
1 linguriță de suc de ghimbir, 2 lingurițe de semințe de chimen și mănâncă din acesta
de două ori pe zi. O alta variantă este consumul, pe stomacul gol, de miere amestecată
cu suc de busuioc.

Banane

Banana este unul dintre cele mai bune remedii natural pentru hipertensiunea arterială,
datorită nivelului ridicat de potasiu pe care îl conține. Mănâncă 1-2 banane pe zi, pentru
a menține tensiunea arterială sub control. Alte alimente similare: spanac, caise uscate,
suc de portocale, stafide, coacăze, cartofi dulci la cuptor, dovlecei, și pepene galben.
 Page 1086 of 1147

Țelină

Mănâncă țelina regulat pentru a vedea o îmbunătățire a nivelului tensiunii arteriale. De

asemenea, ajută la reducerea hormonilor stresului care contractă vasele de sânge,
mărind nivelul tensiunii arteriale. Poți mânca o țelină pe zi, alături de un pahar cu apă
plată.

Apă de nucă de cocos

Dacă suferi de hipertensiune, este esențial să-ți menții corpul foarte bine hidratat. Bea
zilnic 40 ml. de apă/kilocorp (dacă ai greutatea de 60 kg., bea 2400 ml.). Pentru
rezultate și mai bune, adaugă în dieta ta apa de nucă de cocos și uleiul de nucă de
cocos.

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA (HTA)

Prin hipertensiune arteriala se întelege presiunea prea mare de curgere a sângeluiprin
artere. Hipertensiunea este un efect care se manifesta datorita unor cauze necunoscute
de medicina sau a unor boli (hipertiroidie, boli renale, diabet, boli ale inimii) si este
foarte periculoasa deoarece adesea nu prezinta nici un semn sau simptom alarmant.
Varsta medie de aparitie a HTA este de 45 de ani.

Cresterea tensiunii arteriale are doua mari efecte negative asupra organismului uman:
îmbatrânirea vaselor de sange si suprasolicitarea inimii. Cele mai importante
complicatii ale hipertensiunii arteriale sunt: insuficienta cardiaca, angina pectorala si
infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, insuficienta renala. De asemenea,
hipertensiunea arteriala contribuie la accelerarea procesului de ateroscleroza. Astfel, se
ajunge la îngrosarea vaselor si la frânarea aportului de oxigen în tesuturi.

Descoperirea unei tensiuni crescute nu indica neaparat o hipertensiune arteriala

permanenta. Tensiunea poate creste in imprejurari diverse, cum ar fi efortul
fizic,emotiile, consumul exagerat de lichide, folosirea unor substante (cafea,
energizante) sau altitudinea mare. Valoarea optima pentru HTA este 120/80 mmHg si se
masoara cu un aparat special numit tensiometru. Noile aparate moderne sunt cu citire
automata si cu afisaj digital.

Simptome
Tensiunea arteriala crescuta se manifesta prin:
- ameteli, vertij (senzatie de lipsa de echilibru)
 Page 1087 of 1147

- durere de inima sau de cap

- transpiratii
- tulburari de vedere (vedere in ceata, neclara)
- tiuituri in urechi
- respiratie ingreunata
- palpitatii
- oboseala la eforturi tot mai mici
- urinat mult in timpul noptii
- edeme mici la picioare, mai ales seara

Cauze fizice
Medicina nu cunoaste cauza hipertensiunii arteriale, insa daca privim sistemul cardio-
vascular ca fiind format dintr-o pompa (inima), furtune (vase sanguine) si un filtru
(rinichii), atunci putem descoperi mai usor ce poate determina aparitia unei presiuni
marite: infundarea furtunului sau a filtrului. Deci, in cazul organismului cauza
hipertensiunii arteriale sunt rinichii, al caror randament a scazut sau colesteroluldepus
pe vasele de sange.

Rinichii omului sunt organele cele mai puternic legate de emotii si sunt afectati foarte
tare de suparari si de emotiile negative, indeosebi de cele de durata (tristete,depresie,
deceptii sentimentale, pierderea celor iubiti, singuratate). Cei mai multi oameni incep sa
fac hipertensiune arteriala dupa un deces sau o suparare care tine mai mult timp. In
cazul supararilor cronice, rinichii nu mai pot lucra cum trebuie - se strang de la tristete -
si reducandu-se capacitatea lor de filtrare creste in mod automat tensiunea din artere.
Si conflictele sau enervarile zilnice duc la hipertensiune arteriala, insa acest lucru este
cauzat nu numai de randamentul slabit al rinichilor ci mai mult de ficat, care are o
functie compensatoare la volumul de sange aflat in circulatie in organism. La enervare
sau emotii puternice, ficatul elibereaza acest sange care se duce in zonele necesare, mai
ales la cap unde se creeaza un afux excesiv (congestie). La un om cu ficatul
sanatos,sangele se retrage repede inapoi in ficat dupa efort sau enervare, pe cand la unul
cu ficatul afectat acest lucru nu se mai petrece in mod rapid.

Alti factori care conduc la cresterea tensiunii arteriale sunt: fumatul, alcoolul,cafeaua,
obezitatea, sedentarismul, stresul, consumul exagerat de sare si ereditatea (rude de
gradul 1 si 2 cu hipertensiune).

Cauze mentale si emotionale

Imaginea care reprezinta o persoana suferind de hipertensiune este cea a unei oale
sub presiune, care fierbe pe foc. In acest caz sunt o persoana care acumuleaza pe o
perioada lunga de timp ganduri si emotii care nu sunt exprimate; sunt de multe ori
hipersensibil si ma controlez greu. Este posibil să mă simt în pericol dacă îmi exprim
adevăratele sentimente şi acest lucru poate induce o stare de depresie. Furia si starile
mele de contradictie, pentru care inca nu am gasit solutii, ma coplesesc si fierb in
interiorul meu. Am tendinta de a amana lucrurile pe care le am de spus sau de facut, de
teama sau din lipsa de incredere in mine si traiesc o tensiune nervoasa foarte mare. Imi
amplific problemele şi culpabilitatea mea va creşte şi mai mult presíunea.
 Page 1088 of 1147

Dorinţa de a controla totul şi de a rezolva situaţiile din viaţa mea, determină creşterea
tensiunii, care poate deveni incontrolabilă. Trăiesc o frică profundă de a fi respins, mă
simt în pericol şi sunt tot timpul în alertă. Aş vrea să îmi diminuez nivelul de stres.
Hipertensiunea pe care o am îşi poate avea originea şi în frica mea de moarte, conştientă
sau nu şi în dorinţa mea de a profita la maximum de viaţă, deoarece vreau să îmi
realizez cât mai multe dintre obiectivele fixate. Dacă nu reuşesc să fiu atât de bun cât
îmi doresc, atât pe plan fizic, cât şi pe plan intelectual, presiunea şi tensiunea vor fi
enorme. Am tendinţa de a fi hiperactiv, ceea ce mă ajută să uit grijile.

Atitudine pozitiva
Trebuie sa evit acumularea care provoacă explozia. Învăţ să am încredere în mine.
Accept faptul că nu mai am nevoie de această presiune pentru a mă simţi viu. Mă accept
aşa cum sunt şi recunosc faptul ca sunt o fiinţă unică.

Sfaturi Utile
Urmariti sa nu mai consumati medicamente cu betablocheri, care inhiba bataile
normale ale muschiului inimii, reducand randamentul ei natural. Aceste medicamente
duc inevitabil la:
- distrugerea sigura a muschilor inimii si ca urmare la boli cronice de inima
- lipsa de putere si energie
- oboseala cronica
- infectii in sange datorita lipsei de oxigen si de sange proaspat in extremitati
- slabirea sistemului imunitar
- slabirea tuturor organelor (toate organele sunt alimentate si intarite cu sangelepompat
de inima)
- capacitate cerebrala scazuta
Alte medicamente date impreuna cu betablocherii sunt medicamente care
"subtiaza"sangele, adica care altereaza in mod artificial consistenta lui sau medicamente
care dilata arterele. Nici unul dintre aceste medicamente nu elimina cauzele, ci doar
efectele. Insa, daca sunteti intr-o criza, atunci este evident ca sunt necesare
medicamentele, urmand ca apoi sa faceti tot ce puteti ca sa eliminati si cauzele.

In cazul hipertensiunii trebuie tratate cu remedii naturiste atat organele (rinichii si

ficatul) care duc la cresterea ei, dar mai ales cauzele psihice care duc la dereglarea
acestor organe: supararea, depresia, tristetea si enervarea.
Deci, foarte eficiente la vindecarea cauzelor hipertensiunii ar fi remedii care inlatura
depunerile din rinichi, drenoare renale si hepatice, impreuna cu remedii naturale
contra depresiei sau a irascibilitatii ori cele care trezesc voia buna si care
conferaechilibru emotional.
 Page 1089 of 1147

Tratamente naturiste
In tratarea hipertensiunii arteriale se recomanda un regim alimentar ce consta in
reducerea sarii din alimentatie si scaderea greutatii in cazul obezitatii. Vor fi evitate
pranzurile copioase, bauturile alcoolice, cafeaua, grasimile, alimentele care maresc
acidul uric in sange (conserve, carne) si fumatul. Se vor consuma alimente bogate în
potasiu, calciu, magneziu, iod, vitamina C şi acizi graşi (Omega-3, Omega-6). Aceasta
dieta trebuie asociata cu mişcare între 30 şi 60 de minute, de şase ori pe săptămână.

Alimente bogate in potasiu: germeni de grau, fulgi de cartofi, patrunjel, leguminoase (in
special soia), mere, stafide, caise (uscate), piersici (uscate), prune (uscate), fistic,
migdale dulci, castane, smochine, curmale, arahide si drojdie de bere.
Alimente bogate in iod: galbenus de ou (crud), ridiche, brocoli, spanac, ciuperci
champignon, arahide, caju.
Acizi grasi (Omega-3, Omega-6) se gasesc in: ulei de canepa, uleiuri vegetale
extravirgine, seminte, nuci. Acestea scad colesterolul si impiedica depunerea lui pe
artere.

Se recomanda cura cu suc de telina si morcov (150 ml pe zi), dar si consumul de

telina si morcov sub forma de salata, in cure de 6 saptamani. Acest remediu are si
capacitatea de a reduce colesterolul.

"Daca hipertensiunea este cauzata de o boala renala, dupa trei saptamani de tratament
cu argila, tensiunea revine la parametri normali. Multe persoane aflate in aceasta
situatie, dupa ce au consumat ani de zile medicamente hipotensive, au ajuns dupa
ocura de argila la 13/7, fara sa mai ia nici un medicament." - Mircea Bocan

Flavonoidele din frunzele de Ginkgo-biloba previn ateroscleroza, avand si proprietati

vasodilatatoare si antihipertensive importante.

Se poate face macerat la rece din plante cu efect hipotensor, precum: paducel, talpa-
gastei, coada-calului, tei, vasc, isop, traista-ciobanului, obligeana, macese.
Se pun 2-3 lingurite de amestec de plante in 400 ml apa si se lasa 12 ore la macerat,
apoi se strecoara si se bea in mai multe reprize.

Cure cu tinctura de paducel timp de 3 luni, cu 2 saptamani

de pauza intre cure. Se ia cate o lingurita diluata intr-un sfert de pahar de apa, de 4 ori
pe zi.
Tinctura de paducel se obtine prin macerarea a 10 linguri de planta in 500
ml alcool de 70 de grade, care se tine 2 saptamani, intr-un borcan inchis ermetic. Dupa
 Page 1090 of 1147

filtrare, tinctura se pune in sticlute inchise la culoare. Tinctura de paducel se recomanda

si in aritmiile cardiace (palpitatii).

Sub forma de pulbere, administrat 3-4 lingurite pe zi, in cure de o luna, cu 7 zile
pauza intre cure, paducelul scade cu pana la 40% nivelul colesterolului din sange.
Pulberea se obtine prin macinarea florilor uscate. Se administreaza inainte de masa si se
tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa.
In paralel, se recomanda administrarea ceaiului de paducel, sub forma infuziei
combinate: se macereaza 3-4 lingurite de flori de paducel, intr-o cana de apa, de seara
pana dimineata, dupa care se filtreaza. Planta ramasa se opareste cu inca o cana de apa
si se lasa la racit. In final, se combina cele doua extracte.
In tratarea hipertensiunii arteriale se recomanda o dieta:
• HIPOSODATA! ( se recomanda maxim 2g/zi de sare marina neiodata/ sare
grunjoasa)
• Bazata pe legume si fructe neprelucrate termic. O dieta VEGETARIANA
singura, poate sa scada cu 20 mmHg valoarea tensiunii arteriale!
• Bogata in iod (usturoi, ceapa, praz, nuci, cereale integrale)
• Bogata in magneziu (magneziul favorizeaza relaxarea musculaturii netede
arteriale, reducand tensiunea)
• Bogata in acizi grasi omega-3 si omega-6 (ulei de peste, uleiuri vegetale
extravirgine, seminte, nuci)- scad colesterolul si impiedica depunerea lui pe
artere.

HIPERTENSIUNEA - Metode de prevenire si vindecare cu remedii pur naturale

Cum o masuram fara tensiometru

Majoritatea oamenilor predispusi la hipertensiune nu au in casa tensiometru (aparat de

masurarea tensiunii arteriale). Dar nici nu e cazul sa-l cumparati daca invatati sa folositi
o metoda mai putin cunoscuta. Pentru masurarea tensiunii, mana stanga se intinde pe o
suprafata plana (pe o masa, de exemplu), cu palma in sus. Se aseaza o linie pe mana, cu
gradatia 0 aflata in dreptul primei bratari (linie circulara ce inconjoara mana) de sub
podul palmei. Cu degetele mainii drepte se deplaseaza un pendul (o ata subtire de cca
20 cm care are atarnata o verigheta sau o alta greutate asemanatoare) de-a lungul liniei,
la 1 cm deasupra ei. Pendulul trebuie sa se roteasca in dreptul cifrelor de pe linie, care
indica minimumul si maximumul tensiunii arteriale.
 Page 1091 of 1147

Metode rapide de reglare a hipertensiunii

Presopunctura

Pentru reglarea rapida a tensiunii, degetele mari se introduc in urechi si se apasa foarte
puternic pe tragus, care trebuie masat timp de 2-3 minute.
Se introduc in urechi degetele aratatoare, in asa fel ca varfurile sa fie indreptate inainte
spre coada ochiului. In gropitele care se gasesc dupa tragus se efectueaza diferite
miscari: masaj, vibratii, apasari, rotatii de 60 de ori pe zi.
Comprese cu otet. Se inmoaie un prosop flausat in otet de masa sau otet de mere si
bolnavul sta cu talpile pe el timp de 8-10 minute. Sau se infasoara talpile cu cate un
prosop sub forma de compresa. La expirarea celor 10 minute, se masoara tensiunea. In
acelasi timp, o bucatica de zahar sau o acadea (sau orice altceva dulce), se inmoaie in
miere de albine sau in dulceata, se pune pe limba si se suge timp de 5-7 min. Daca nu
suportati dulciurile, puteti sa mancati o bucata de lamaie cu coaja, dar fara zahar.
Respiratie blocata. Se inspira mult aer si se opreste respiratia pentru cateva secunde,
creand o presiune puternica in piept, ca atunci cand ne desfundam timpanele. Se repeta
de cateva ori.
Tratamente alternative

Bai de lumina. Zilnic, timp de 15 minute, se lumineaza cu lumina verde crestetul

capului. Daca nu aveti bec de culoare verde, puteti folosi un patrat din tesatura de
culoare verde, cu care se acopera crestetul capului, si se foloseste un bec obisnuit. In
acelasi timp, se bea "apa verde". Un pahar de apa se tine pe un suport sau pe un cerc
decupat din hartie de culoare verde, timp de 5-6 ore, la lumina soarelui sau a lampii. Se
beau de 3-4 ori, cate 50 de ml, inainte de masa.
Metoda de vindecare cu iod. Se practica de doua ori pe an: in septembrie, de pe 1 pana
pe 10, si se repeta de pe 21 pana pe 30, si in martie, de pe 1 pana pe 10, si de pe 21 pana
pe 30. Cum se procedeaza: un betisor cu vata in varf se inmoaie in iod si se deseneaza
cercuri sau linii pe diferite zone ale trupului, dupa urmatoarea schema: 1 martie - se
deseneaza un cerc in jurul mainii stangi, imediat sub palma; 2 martie - se deseneaza un
cerc in jurul piciorului drept, imediat deasupra gleznei; 3 martie - aceeasi operatie, la
mana dreapta; 4 martie - aceeasi operatie la piciorul stang; 5 martie - se deseneaza un
cerc in jurul cotului de la mana stanga; 6 martie - un cerc in jurul genunchiului
piciorului drept; 7 martie - un cerc in jurul cotului de la mana dreapta; 8 martie - un cerc
in jurul genunchiului de la piciorul stang; 9 martie - se deseneaza o linie diagonala pe
spate, de la articulatia umarului stang pana la articulatia soldului (coapsei) drepte; 10
martie - o line dreapta de la umarul drept pana la soldul stang.
Reteta cu hrean. Iata o metoda foarte veche pentru reglarea hipertensiunii: cateva
radacini de hrean se spala bine cu periuta si se lasa in apa rece timp de 36 de ore. Se dau
apoi prin razatoarea marunta sau se toaca. In masa obtinuta se adauga atata apa fiarta
cat sa fie la acelasi nivel cu terciul. Se amesteca energic si se stoarce bine. Sucul obtinut
se combina cu suc de morcov rosu si miere de albine. Se pastreaza in frigider, intr-un
 Page 1092 of 1147

borcan care se inchide ermetic. Se consuma cate 2 lingurite, cu o ora inainte de masa
sau cu 2-3 ore dupa masa, de 3 ori pe zi, timp de 3 luni.
Reteta cu aloe. Cateva frunze de aloe se tin 12 zile in partea de jos a frigiderului,
invelite intr-o hartie (ca un rulou), astfel incat capetele sa nu fie acoperite. Biostimulate
in acest fel, se dau apoi prin masina de tocat, ca sa se obtina o jumatate de pahar de
masa verde. Se amesteca cu 4 lamai tocate impreuna cu coaja (semintele se arunca), un
pahar de miere de albine si un pahar de tuica. Se consuma cate 2 linguri, de doua ori pe
zi.
Inspiratii cu tinctura de valeriana (odolean). Este o metoda care ajuta la scaderea
tensiunii, eliminarea durerilor de inima, a spasmelor vaselor sanguine din creier, a
insomniei, la imbunatatirea vederii. Inainte de culcare, mirosul picaturilor de valeriana
se inspira pe nas, numarul de inspiratii crescand treptat. In primele zile se face cate o
inspiratie superficiala cu fiecare nara, apoi cate doua inspiratii, crescand numarul pana
la 5-6 inspiratii cu fiecare nara. In primele zile pot aparea dureri de cap, care cu timpul
dispar.
Flori de hamei. Pentru prevenirea cresterii tensiunii care apare seara sau in timpul
noptii, este indicat sa se puna in fata de perna 4-5 flori sau o mana de frunze cu flori de
hamei.
Leac cu usturoi. Dimineata, inghititi un catel de usturoi fara a-l mesteca, si beti apa rece
dupa el. Se procedeaza astfel pana cand tensiunea va scadea.
Castane salbatice. 2-3 castane proaspete se pun in buzunarul stang si din cand in cand se
amesteca cu mana.
Muscate. O frunza de muscata se striveste putin intre degete si se leaga, la ambele
maini, in zona unde se ia pulsul. In scurt timp, tensiunea se va normaliza.

Retete cu alimente

In reglarea tensiunii, in loc de medicamente, se pot folosi cu mult succes si unele

alimente. Stramosii nostrii foloseau faina de porumb (malaiul). Seara, intr-un pahar in
care s-a pus o lingura de faina de porumb, se toarna apa fierbinte (dar nu clocotita), se
acopera paharul si se lasa toata noaptea. Dimineata, imediat dupa trezire, se consuma
doar apa. Periodic se masoara tensiunea.
Dimineata, se consuma 5-7 mieji din samburi de caise.
O lingura de scortisoara se amesteca cu 3 linguri de zahar. Se consuma cate o lingurita,
de 3 ori pe zi, cu o ora inainte de masa, timp de 10 zile, luandu-se periodic tensiunea.
Scortisoara mai poate fi amestecata cu miere de albine sau cu lapte acru.
Faina de hrisca. Hrisca se prajeste intr-o tigaie, pana devine inchisa la culoare, apoi se
da prin rasnita de cafea. Pentru a se controla reactia organismului, prima data se ia
tensiunea si se consuma o lingurita de faina, fara sa se bea nimic. Dupa o ora, se ia din
nou tensiunea. Daca reactia organismului este slaba, puteti consuma cate 2 lingurite
zilnic. Consumul in doze mai mari (2-3 linguri pe zi) duce si la scaderea nivelului
glicemiei (concentratia de zahar in sange), dar tratamentul dureaza ani de zile. Ca
tratament pentru scaderea tensiunii, faina de hrisca se consuma dimineata cu apa sau
ceai, cu o ora inainte de masa.
 Page 1093 of 1147

Dude. De trei ori pe zi se recomanda consumarea fructelor de dud, cate 1-2 linguri.
Pentru iarna fructele pot fi congelate.
Fiertura de nuci si miere. 4 nuci, pisate cu coaja cu tot, se amesteca cu cate o lingura de
flori de soc si una de miere de albine. Peste amestecul obtinut se toarna 0,5 l de apa si se
pune la foc mic. Se fierbe 30 de minute, se lasa sa se raceasca si se strecoara. Se bea
cate o lingura de trei ori pe zi, inainte de masa. Dupa consumarea lichidului, se face o
pauza de o luna, dupa care tratamentul se repeta.
Reteta cu cafea. O lingurita plina varf de cafea, o lingurita rasa de acid citric (sare de
lamaie) la 100 ml de apa. Se fierbe amestecul si se bea cald cu inghitituri mici. Nu se
mai bea nimic dupa aceea. Chiar din timpul cand beti va veti simti mai bine. Dupa
tratament, timp de 30 minute, tensiunea se restabileste.

Reteta cu lapte. Laptele proaspat de dimineata se fierbe si se lasa 30 minute sa se

raceasca. In 0,5 l de lapte se adauga 50 g de seminte de marar si se fierbe din nou,
amestecand permanent, pana raman 250 ml de lichid. Se strecoara si se consuma cate o
lingura de 3 ori pe zi, cu 20-30 minute inainte de masa. Se tine neaparat in frigider.
Semintele de marar scad si tensiunea intraoculara.
Secara, pentru stabilizarea tensiunii. Un pahar de secara si 4 pahare de apa se pun pe foc
si se aduc pana la punctul de fierbere. Se lasa lichidul acoperit bine o ora. Se beau cate
10 ml, in timpul zilei, cand ne este sete (in loc de apa).
Sfecla rosie. 1 kg de sfecla rosie se taie in bucati mici, se amesteca, intr-un borcan de 3
l, cu 2 l de apa la temperatura camerei, si se lasa 4-5 zile la macerare. Se bea cate o
jumatate de pahar, de 3-4 ori pe zi.
Leac cu castraveti. Este foarte indicat pentru hipertensivi, ca pe toata perioada cat exista
castraveti proaspeti in piata, sa consume cate 1/4 pahar de suc de castraveti, de 2-3 ori
pe zi. Se poate si amestecat cu miere de albine.
Coaja de cartofi. Inca o metoda, mai putin folosita in zilele noastre, dar cunoscuta de
batrani. Un cartof se sterge bine, dar nu se spala, si se taie o fasie lunga de coaja, care se
leaga pe zona pulsului, in asa fel incat capetele sa aiba o distanta de un cm intre ele. Se
leaga dimineata, cand rasare soarele, si se tine pana seara. Pentru scaderea tensiunii,
femeile leaga coaja pe bratul stang, iar barbatii pe bratul drept.
Remediu cu apa. De cu seara, se pune pe masa un pahar cu apa. Dimineata, dupa trezire,
se maseaza usor pielea capului cu varfurile degetelor si se intinde bine tot corpul cu
cateva miscari de brate. Apoi se ia intr-o mana paharul cu apa, iar in cealalta mana, un
 Page 1094 of 1147

pahar gol. Mainile se ridica sus, deasupra capului si se toarna atent apa dintr-un pahar in
altul, de 30 ori. Apa ramasa (care nu s-a varsat) se bea incet, cu inghitituri mici. La
inceput o sa va tremure mainile, dar cu timpul, in pahar o sa ramana tot mai multa apa,
tensiunea scade treptat, dispar durerile de cap si alte manifestari specifice.

Tratamente cu plante

Seminte de marar: 4 linguri de seminte de marar se dau prin rasnita de cafea, se

amesteca cu 21 de lingurite de zahar si se consuma dimineata, pe nemancate, cate o
lingurita, cu apa.
Ceai de zmeura. La 250 ml de apa clocotita, se pun 5-6 frunze de zmeur maruntite, se
acopera bine sau se tin in termos timp de 30 de minute. Frunzele pot fi folosite de 3-4
ori. Se bea de 2 ori pe zi, dimineata si seara, timp de 7 zile. Dupa o pauza de 5-7 zile
tratamentul se repeta.
Frunze de muscata. O lingura de planta se infuzeaza intr-un pahar de apa clocotita, 20-
30 minute, si se bea cate o lingura, de 4-5 ori pe zi.
Cuisoare. Peste 12 cuisoare (condiment), faramitate, se adauga 9 linguri de apa clocotita
si se lasa 24 de ore. A doua zi se prepara aceeasi doza. Toata cantitatea obtinuta se
consuma in 3 zile, cu 30 de minute inainte de masa, dupa urmatoarea schema: in prima
zi cate 3 linguri, a doua zi cate 2 linguri, iar a treia zi cate o lingura. Cura se repeta de 3
ori, cu o pauza de 3 zile intre cure.
Fenicul. 10 g de seminte de fenicul, amestecate cu un pahar de apa clocotita, se tin intr-
o baie de aburi sau in termos timp de 15 minute, se racesc si se strecoara. Se adauga apa
fiarta pana la 200 de ml si se consuma in timpul zilei. Daca in urma tratamentului sau
din alt motiv, tensiunea a scazut prea mult, puteti obtine cresterea ei, tinand sub limba,
timp de 2-3 minute, o frunza de dafin nu prea mare.

Hipertensiunea arteriala

Majoritatea persoanelor se simt sanatoase in stadiile timpurii ale hipertensiunii,

stare cunoscuta sub denumirea comuna de tensiune arteriala mare. De regula sunt
prezente putine simptome. Lasata nedetectata si netratata tensiunea arteriala mare se
poate transforma in factor cauzal ce contribuie la problemele coronariene, la
imbolnavirea vaselor de sange si la degenerarea rinichilor.

Nivelul exact de la care tensiunea arteriala mare incepe sa fie daunatoare nu este
cunoscut. Comparatiile statistice indica faptul ca bolile vasculare sunt mult mai
frecvente pe masura ce tensiunea arteriala creste.

Tensiunea arteriala mare tinde sa fie mostenita. Reactia la diverse influente fizice si
emotionale poate de asemenea sa duca la ridicarea tensiunii arteriale. Aceste influente
includ regimul alimentar, sportul, expunerea la frig, anxietatea, certurile, sentimentele
de vinovatie sau alte tulburari emotionale. Odata crescuta, tensiunea arteriala poate
ramane la un nivel mare, nesanatos.
 Page 1095 of 1147

Este de dorit un nivel scazut al tensiunii arteriale. In general, cu cat sunt mai mici
valorile citite, cu atat mai bine. In caz de soc, totusi, tensiunea arteriala poate scadea
periculos de mult. Se considera a fi normal a avea o tensiune arteriala joasa si un puls
care sa fie suficiente pentru mentinerea circulatiei. Diferenta dintre valorile sistolice si
cele diastolice ( valorile mari si mici inregistrate ) obtinute la masurarea tensiunii este in
media 40 mmHg. Daca aceasta scade sub 10 circulatia sangelui nu se mai poate
mentine.

Masuri de prevenire :
1. Miscarea ajuta vasele de sange sa-si mentina un tonus sanatos. Gimnastica egalizeaza
tensiunile dintre diviziunile autonome si cele somatice ale sistemului nervos si ajuta la
curatarea sangelui de grasimile si zaharurile in exces.

Se recomanda activitati utile cum sunt gradinaritul sau lucrul prin curte, in ritm
moderat, cam o ora in fiecare zi. Un ritm sanatos de miscare poate fi descris ca viguros
dar nu violent. Munca in aer liber este de regula mai benefica decat cea la interior. Chiar
si sentimentul de satisfactie pentru munca bine facuta ajuta la stabilizarea tensiunii
arteriale.

2. Alergati pe loc timp de 6 minute, de 2 ori pe zi pentru scaderea tensiunii arteriale.

3. Incordati muschii, incepand cu cei de la picioare, coapse, spate si mentineti asa timp
de cateva secunde. Relaxati-va treptat. Apoi, incordati muschii abdomenului si
pieptului. Repetati incordarea si relaxarea treptata in zonele indicate pana cand dispare
toata tensiunea. Treceti la brate, gat si cap. Faceti acest exercitiu de doua ori pe zi.
4. Pentru calmare, faceti o plimbare lunga in ritm alert pentru a va consuma surplusul de
energie nervoasa. Concentrati-va asupra frumusetilor naturii, a cerului si copacilor, a
pietrelor si florilor in timp ce mergeti. Stresul vietii poate fi in mare masura eliminat
dand atentia corespunzatoare exercitiilor pe care le faceti, regimului non-stimulativ si
unei filozofii de viata adecvate. Trebuie sa nu fie atata stres in cadrul numarului de ore
de activitate dintr-o zi incat sa poata cauza unei persoane sanatoase o cadere mentala
sau fizica. O plimbare lunga in pas rapid sau gradinaritul in ritm sustinut pot reduce
tensiunea nervoasa.
5. Practicati un exercitiu de respiratie profunda de trei ori pe zi. Exercitiul de respiratie
profunda implica inspiratii foarte profunde tinute pana se numara la 20, expirand si apoi
tinand pana se numara la 10. Acest exercitiu se poate face in timpul condusului.
Repetati de 20-60 de ori.
6. Urmati un regim alimentar non-stimulativ care inseamna bauturi fara cofeina, fara
ciocolata, alcool, condimente si produse fermentate sau vechi. Branza poate si ea
contribui la cresterea tensiunii arteriale. O substanta din branza numita tirasina se
descompune in tiramina, o substanta chimica capabila sa constrictioneze vasele de
sange si sa produca dureri de cap sau tensiune arteriala crescuta.

Mancati putine alimente concentrate si multe alimente asa-zis neconcentrate cum sunt
fructele, legumele si cerealele integrale.
 Page 1096 of 1147

Nu consumati mai mult de ½ - 1 lingurita de sare pe zi. Bicarbonatul de sodiu si praful

de copt au si ele un continut ridicat de sodiu. Toate produsele de brutarie care contin
asemenea substante trebuie evitate. Dupa ce a aparut tensiunea arteriala ridicata, sarea,
bicarbonatul de sodiu, praful de copt, majoritatea antacizilor, chiar pasta de dinti si toate
celelalte surse de sodiu se poate sa fie necesar a fi eliminate pana cand tensiunea se
stabilizeaza la un nivel scazut. Sodiul este inclus in multe medicamente care se dau cu
si fara reteta. Sodiul este de asemenea prezent in majoritatea antacizilor.

Grasimile libere favorizeaza si ele tensiunea arteriala ridicata. Intregul sistem

cardiovascular raspunde la prezenta grasimilor mentinand tensiunea mai mare.

Supraponderalitatea poate contribui si ea la o tensiune arteriala mare. Un regim

alimentar modificat sa ajute pierderea in greutate poate fi benefic.
7. Intr-un program de reducere severa a tensiunii arteriale ridicate, incepeti cu o zi de
post urmata de 3 zile in care se mananca numai mere ( crude, piure, uscate sau inghetate
) la fiecare din cele trei mese. S-a constatat ca merele au un efect benefic asupra
tensiunii arteriale. Dupa trei zile de mere, mancati numai fructe si paine din cereale
integrale, fara sare, la micul dejun si legume si paine fara sare la cina in urmatoarele 2
zile. Mancati numai un mar la masa de seara. Sariti peste masa de seara daca sunteti
supraponderal.
8. Este esential sa se dea o atentie deosebita acoperirii corespunzatoare a extremitatilor
pentru a calma sistemul nervos vegetativ si a egaliza circulatia. Pielea rece provoaca o
reactie de alarma in sistemul nervos vegetativ. Tesuturile racite fac ca sangele sa fie
deviat de la extremitati catre interiorul corpului unde organele vitale sunt congestionate
iar functionarea lor se face mai putin eficient. Pastrati-va toata pielea calda, mai putin in
timpul transpirarii active pentru racorire. Aveti grija mai ales de maini si de picioare,de
spatele bratelor si de partile laterale ale coapselor. Purtati numai haine suficient de largi
ca sa se poata misca in sus si in jos liber.
9. O baie scurta si rece a soldurilor este benefica in scaderea tensiunii arteriale la
pacientii care o pot tolera. Pentru primul tratament, incepeti cu o temperatura a apei de
30-32 °C. Pacientul trebuie sa stea numai cu coapsele cufundate intr-o cada cu apa timp
de 3-31/2 minute. Reduceti temperatura apei cu aprox.5 grade de fiecare data cand se
face baia pana se realizeaza o temperatura de 18 grade Celsius. Se repeta baia zilnic,
dupa cum e nevoie. Exista o ridicare initiala a tensiunii arteriale de 4-15 puncte cand
incepe baia, dar tensiunea curand dupa aceea va incepe sa scada.
10. O baie neutra de 10-30 de minute la sfarsitul zilei intr-o cada cu apa care nu este
nici calda nici rece ( 34-36 °C) s-a dovedit ca are un efect calmant remarcabil si scade
tensiunea arteriala. O baie fierbinte la 40 °C timp de 20-30 de minute va creste
invarialbil tensiunea arteriala. Dupa baie, racoriti-va treptat in timp ce stati bine acoperit
in pat. Dupa 30 de minute, cand transpiratia s-a oprit, faceti un dus obisnuit, uscati-va
pielea cu un prosop aspru prin frecare si apoi imbracati haine uscate.

Reţete pentru - tensiune mărită

 Page 1097 of 1147

* Unul din marile pericole ale caniculei *

După cum se ştie, hipertensiunea arterială determină ameţeli, dureri de cap, zgomote în
urechi, astenie fizică (oboseală) şi evoluţia spre insuficienţă cardiacă, accidente vascu-
lare cerebrale, hemoragii în fund de ochi etc.

TRATAMENTE CU PLANTE

* 300 g usturoi pisat se amestecă cu 500 ml vodcă şi se lasă la macerat 14 zile într-o
sticlă de culoare închisă, la întuneric şi căldură. Apoi, maceratul se filtrează printr-un
tifon dublu. Se ţine într-un flacon bine astupat şi se ia, de trei ori pe zi, câte o lingură
înainte de masă.
* Timp de 10 zile se ia câte o linguriţă de trei ori pe zi, cu o oră înainte de masă, dintr-
un amestec de 3 linguriţe zahăr farin şi o linguriţă de scorţişoară.
* Timp de 30 de zile se bea dimineaţa, pe stomacul gol, o linguriţă de scorţişoară
dizolvată într-o cană de lapte bătut.
* Zilnic se bea, cu 15 minute înainte de masa de prânz, câte o jumătate de cană de suc
de sfeclă.
* Se striveşte în mojar cimbru proaspăt (flori şi frunze de pe 2 rămurele) şi se amestecă
cu 2 linguri de miere. Se ia de trei ori pe zi, la două ore după masă.

Regim alimentar

* Se vor evita alimentele cu multe calorii.

* Micşorarea drastică a cantităţii de sare de bucătărie consumată, iar în perioada de
înrăutăţire a bolii, suprimarea completă a acesteia.
* Eliminarea grăsimilor animale şi, în orice caz, a cărnii de porc şi produselor din carne
de porc; de două ori pe săptămână se va putea consuma o carne uşoară, slabă: vită, viţel,
pui, curcan, peşte, miel.
* Limitarea vitaminelor D şi K.
* Să se consume pâine din făină neagră sau tărâţe.
* Este bine ca baza alimentaţiei să o constituie legumele crude şi fructele (sucuri din
legume, fructe crude, lapte degresat, infuzii slabe de rădăcină de cicoare).
* Pentru îmbogăţirea dietei cu magneziu se recomandă folosirea tărâţelor, crupelor de
hrişcă şi ovăz, varză, cartofi, stafide, smochine, caise uscate.
* Nu se vor consuma cafea, ciocolată, băuturi alcoolice tari, afumături, vânat, marinate.
* Mesele vor fi frecvente şi reduse cantitativ.
* Vara, fructele uscate se înlocuiesc cu fructe proaspete şi se pregătesc diverse alte
salate de sezon.
Bolnavii obezi pot introduce în dietă 1-2 zile pe săptămână de regim monoalimentar,
 Page 1098 of 1147

cum ar fi:
- zi de lapte - 6 căni de lapte fiert, băute din 2 în 2 ore;
- zi de mere - 150-300 g mere, de cinci ori pe zi;
- zi de pepene roşu - 300 g pepene roşu, de cinci ori pe zi;
- zi de salată - de 4-5 ori pe zi, câte 200-250 g salată cu ulei;
- zi de iaurt - de 6 ori pe zi, câte 30 g iaurt sau kefir.

BĂUTURI

Suc proaspăt de tomate

Sucul de tomate proaspăt este un tonic vascular. Se aleg roşiile bine coapte, sănătoase,
întregi. Se îndepărtează codiţele, se spală, se scurg, se trec prin maşina de tocat sau stor-
cător. Se bea câte un pahar zilnic, timp îndelungat.

Ceai diuretic din ceapă şi miere

50 g miere, 200 ml apă, 100 g ceapă. Ceapa se curăţă, se fierbe 5 minute, într-un vas
acoperit, la foc moale. Se răceşte puţin, se stoarce, se strecoară şi la lichidul rămas se
adaugă mierea. Se amestecă bine şi se bea călduţ, seara la culcare. Este contraindicat
dispepticilor, celor cu ulcer stomacal şi duodenal şi celor cu gastrite hiperacide.

Băutură de dovleac fiert

500 g miez de dovleac, fără seminţe, se taie bucăţele şi se fierb într-un vas emailat, cu
apă cât cuprinde. După ce s-a înmuiat dovleacul, se scurge apa şi se păstrează. Do-
vleacul fiert se pune într-un vas şi se freacă cu lingura de lemn până ce se face o pastă
fină, apoi se adaugă apa în care a fiert şi se amestecă până la omogenizare. Băutura re-
zultată se consumă în 2 reprize, dimineaţa şi seara. Cura durează 30 de zile.

În cazul acestei afecţiuni vă recomand un tratament natural. Începeţi cu prepararea prin

maceraţie la rece a ceaiului de vâsc. Se pun 3 linguriţe de plantă mărunţită într-un vas,
peste care se toarnă 200 ml apă rece. Se lasă la macerat 8-10 ore, după care se strecoară.
În ceaiul astfel obţinut (nu se încălzeşte) amestecăm sucul de la o lămâie şi o linguriţă
de miere de albine. Se bea dimineaţa, la prima oră de la trezire, cu înghiţituri mici. La
prânz şi seara, continuaţi cu următorul preparat: două căpăţâni de usturoi se curăţă şi se
pisează bine, după care se toarnă deasupra 500 ml ulei de măsline. Sticla se ţine la loc
călduros 3 zile, agitându-se în fiecare zi. Din acest macerat se ia câte o lingură, după
masa de prânz şi seară. Necesarul de lichide este de 1,5-2 l pe zi.

Plantele medicinale nu scad brusc tensiunea arteriala (de aceea ele nu pot inlocui
medicatia hipotensoare), dar nici nu au efecte adverse, si daca sunt administrate in
paralel cu medicamentele, un timp suficient de lung (minimum 6-9 luni), mai ales sub
forma de pulbere si in asociere cu o dieta curativa adecvata, ele isi vor insuma efectele.
Fitoterapia poate influenta ritmul cardiac si vasodilatatia arteriala si capilara, iar atunci
 Page 1099 of 1147

cand boala nu are drept cauze leziuni organice (renale) ajuta la reducerea importanta a
dozelor de medicamente (in formele avansate) si chiar le elimina complet (in
hipertensiunile usoare).

Hipertensiunea usoara se vindeca prin fitoterapie

* Talpa-gastei (Leonurus Cardiaca) produce relaxarea vaselor sanguine care
alimenteaza cordul, fiind cunoscut ca un adevarat miracol in terapia bolilor
cardiovasculare. Datorita alcaloizilor si uleiurilor volatile pe care le contine, are actiune
antispasmodica si sedativa. Acum este inflorita si se poate recolta usor de pe marginea
drumurilor, a padurilor si poienilor sau pe langa garduri si terenuri necultivate.
* Paducelul (Crataegus Oxycantha) este un hipotensor bland si eficient, de aceea este
considerat un elixir in bolile cardiovasculare. Diminueaza extrasistolele cardiace, este
vasodilatator coronarian puternic, diuretic bun si calmant al sistemului nervos. Florile
de paducel, asociate cu valeriana, vascul si talpa-gastei isi potenteaza efectul medicinal.
* Vascul (Viscum Album) este cunoscut inca din medicina medievala ca reglator
cardiac. Este un hipotensiv puternic, diuretic usor si calmant. La administrarea
preparatelor de vasc trebuie respectate strict dozele indicate (max 1-2 g/24 h), deoarece
produce intoxicatii in cantitati mari.
* Teiul (Tillia Specie), datorita actiunii sedative, intra in compozitia ceaiului calmant
impotriva tulburarilor cardiace. Scade tensiunea arteriala prin efectul calmant si diuretic
puternic al florilor sale galbene, cu aroma binecunoscuta.
* Coada-calului (Equisetum Arvense) se utilizeaza in asociere cu celelalte plante pentru
efectul diuretic pe care il produce.
* Isopul (Hyssopus Officinalis) scade presiunea sanguina, datorita hesperidinei (o
glicozida flavonica care are efect vasodilatator puternic). Este o planta sfanta, amintita
in psalmii lui David, care favorizeaza eliminarea apei din tesuturi si scade fragilitatea
capilara.
* Anghinarea (Cynara scolymus) scade colesterolul din sange, decongestioneaza ficatul
si vezica biliara si este diuretic. Se foloseste in insuficienta cardiaca si diminueaza
hipertensiunea.
* Patlagina (Platange Lanceolata) este usor hipertensiva, scade colesterolul si, datorita
mucilagiilor, are proprietati emoliente.
* Traista-ciobanului (Capsella Bursae Pastoris) are actiune vasodilatatoare coronariana
si regleaza tensiunea arteriala.
Aceste plante de leac se gasesc usor la Plafar sau in farmacii, simple, sub forma de
tincturi sau pulberi, in diverse formule, si se administreaza conform indicatiilor de pe
prospect. Acasa se pot face si amestecuri de plante cum ar fi:
A: coada-calului 20 g, talpa-gastei 20 g, anghinare 10 g, paducel 20 g, sunatoare 10 g
(administrate sub forma de macerat la rece, lasat timp de 12 ore, 2 lingurite la 400 ml
apa). Se strecoara si se bea a doua zi, in 4 reprize).
B: tei 20 g, vasc 10 g, isop 20 g, patlagina 20 g, traista-ciobanului 10 g (se amesteca si
se administreaza ca la punctul A).
 Page 1100 of 1147

Dieta

Urmareste eliminarea factorilor de risc aterosclerotici si a excitantelor mai sus amintite.

Dintre alimentele recomandate zilnic amintim: patrunjel - 30 g, mere - 200 g, varza -
100 g, tarate de grau in mancare - 50 g, paine integrala. Doctorul Jean Valnet recomanda
bolnavilor de HTA si fragi, masline, struguri, orez, secara si alge ("Tratamentul bolilor
prin legume, fructe si cereale"). La meniul zilnic, se mai pot adauga: fasole verde pastai,
spanac, sparanghel, ardei gras verde, rosii, usturoi (1-2 catei pe zi, in cure de 10-15
zile), castravete, dovlecei, soia, praz, telina, papadie, porumb, pere, pepene galben,
caise, prune.
Sucuri proaspete (in cure de cate 10 zile/luna) din: 1. mere (300 ml) cu morcov (200 ml)
si apa (300 ml); 2. varza (100 ml) si apa (100 ml); 3. morcov (100 ml) cu portocale (100
ml); 4. castravete (100 ml) cu grapefruit (100 ml) si apa (100 ml); 5. aloe vera (40 ml)
cu (50 ml) apa. Sucurile se beau cu inghitituri mici, dupa apetenta si preferinta
fiecaruia, cel mai bine dimineata.
Alimente interzise: grasimi animale, unt, margarina, smantana, cafea, exces de sare si
condimente.

Relaxarea reduce HTA

Gandurile relaxante pot reduce tensiunea arteriala

Un studiu inedit publicat in prestigioasa revista de medicina interna "The Lancet"
(SUA) arata ca exercitiul yoga de relaxare - Shavasana, practicat 30 minute pe zi, scade
semnificativ valorile TA, fiind cel putin echivalent unei clase importante de
medicamente anti-HTA: inhibitorii simpatici (in care intra spre exemplu clonidina,
alfametil-dopa, rezerpina, alfa si beta-blocantele), dar fara a avea in schimb reactiile
adverse binecunoscute ale acestora. Dintr-un grup de 20 de pacienti hipertensivi, care au
practicat execitiul de relaxare, minimum de 3-4 ori pe saptamana, dupa 3 luni: 9
persoane nu au mai avut nevoie de medicamente, 7 le-au redus cu 60%, iar 4 si-au
pastrat medicatia alopata, dar si-au eliminat totusi migrenele si depresiile. Metoda
utilizeaza si un relaxometru care inregistreaza activitatea sistemului nervos simpatic,
prin 2 electrozi aplicati pe piele. Cand tensiunea creste, se induce la casti o muzica
linistitoare, amintind bolnavului ca trebuie sa se relaxeze. Tehnica: intr-o tinuta lejera,
intinsi pe un pat drept, cu bratele pe langa corp si picioarele putin departate, in modul
cel mai simplu se dau mental comenzi de relaxare corpului, pe segmente, pornind de la
talpile picioarelor si pana in crestetul capului.
Dupa prof. Dr. L. Gherasim, "tehnicile de relaxare bazate pe autosugestie, concentrare
asupra unor ganduri relaxante si exercitii respiratorii pot reduce tensiunea arteriala, in
 Page 1101 of 1147

special la indivizii cu stres mental crescut. Succesul tratamentului nefarmacologic

necesita insa aderenta bolnavilor la schimbarea modului de viata, cei mai indisciplinati
bolnavi fiind cei care ar beneficia cel mai mult de el". (Medicina Interna, vol. II, Editura
Medicala).

Presopunctura

Se vor masa timp de 10 minute urmatoarele puncte, in sensul acelor de ceas:

* Mlastina vantului - la coltul insertiei parului de la baza cefei, stanga si dreapta;
* Valea luminoasa - la jumatatea arcadei (boltei), pe interiorul talpii piciorului.

Cura cu hrean si leustean

Se amesteca; o lingura; de radacina; rasa de hrean cu o lingura de miere pîna cînd se

obtine o pasta omogena. Acest amestec se înghite în întregime dimineata, înainte de
micul dejun. Cura se tine 30 de zile si se repeta la fiecare 2 luni. Tratamentul se aplica
de 4 ori pe an, timp de 3 ani.

În paralel, se bea o infuzie de leustean: 2 linguri de frunze uscate la o cana cu apa

clocotita. Se infuzeaza 15 minute si se beau 2 cani pe zi. Mult mai puternica este
tinctura din 20 g frunze si 20 g radacini de leustean, macerate 10 zile în 100 ml alcool
de 70E. Se iau cîte 25 de picaturi diluate în jumatate de pahar cu apa, de 3 ori pe zi.

Se mai recomanda infuzii din plante hipotensoare: valeriana, salvie, trei-frati-patati,

traista ciobanului, ghimpe, isop, saschiu mic, pir, sunatoare, sovîrv, turita mare, sînziene
galbene, lemnul Domnului.

SIROP DIN MIERE ŞI MUGURI DE BRAD

ESTE INDICAT:

Stări gripale, laringite, faringite, afecţiuni ale căilor respiratorii

Adunaţi muguri de brad sau de molid primăvara, când au o lungime de numai 3-5 cm,
spălaţi-i bine în apă rece şi cântăriţi-i. Peste 1 kg muguri puneţi 3,5 l apă, acoperiţi cu
un capac şi fierbeţi la foc potrivit, urmărind ca din momentul începerii clocotului să
treacă 10-15 minute. După fierbere, strcuraţi lichidul prin sită şi lăsaţi-l să se decanteze.
Apoi strecuraţi din nou acelaşi lichid care s-a decantat a doua oară, prin tifon pus în
două. Repetaţi operaţia şi măsuraţi lichidul rezultat (decoctul). La 1 l lichid puneţi 1 kg
miere (de tei sau fâneaţă) şi 10 g extract moale de propolis. Omogenizaţi foarte bine,
ţinând vasul pe plia caldă, cu foc foarte mic, pentru ca siropul să se încălzească dar fără
să clocotească. Se pune în sticle mici, închise etanş. Se păstrează în cămară, la loc
aerisit.

Tratament: se iau zilnic 3 linguriţe (copii) sau 3 linguri (adulţi) înainte de mese.
 Page 1102 of 1147

2.SIROP DIN MIERE SI MUGURI DE BRAD

Într-o oală de lut se aşază, în straturi, conuri de brad, muguri de brad şi miere. Vasul se
acoperă cu un tifon, peste care se pune un prosop mai gros şi se bagă la întuneric, într-
un loc răcoros. După două săptămâni, preparatul se strecoară, obţinându-se un sirop
gros. Pentru răguşeală, se consumă zilnic câte patru linguri din acest sirop.

Expresia „sănătos si verde ca bradul” nu este doar o figură de stil. Încă din vechime
oamenii cunosteau si foloseau leacurile dăruite de acest copac

O plimbare printr-o pădure de brad este o adevarată cură de sănătate datorită

emanaţiilor de eteri ale coniferelor, un minunat leac pentru afecţiunile respiratorii. În
trecut, la căpătâiul bolnavilor se puneau cetini de brad proaspăt zdrobite si tot acestea
erau folosite la îmbăiat, ca remediu pentru bolile de oase sau de piept.
Primavara, din muguri de brad si miere se făcea un sirop binefăcător pentru astm,
bronsită astmatiformă si tuberculoză. În satele de munte erau folosite răsina de brad si
cea de pin pentru fumigaţii, deoarece credinţa populară spunea că alungă boala, necazul
si toate spiritele rele.
Cel mai cunoscut remediu este siropul preparat din muguri de brad sau pin. Are acţiune
remineralizantă, de stimulare a formării de ţesut osos si de fixare a calciului în oase, de
stimulare a eritropoiezei, anti-inflamatorie, antibacteriană, antivirală,
imunostimulatorie.
Se recomandă în demineralizări si afecţiuni osteo-articulare, hipocalcemii usoare,
tulburări neuro-musculare ca urmare a carenţei de calciu, tulburări de dezvoltare a
dentiţiei, carii dentare de demineralizare, anemie hipocromă, rinite, sinuzite, faringite,
amigdalite, adenoidite. Se administrează cu precauţie în sarcină si în perioada de
alăptare.

Reţeta nr.1

Mugurii de brad proaspăt culesi se spală, se curăţă de codiţe si se zdrobesc pe o plansetă

de lemn cu ajutorul unui tocător. Într-un borcan mare de sticlă se pune un strat gros de
un deget de miere, apoi se adaugă un strat subţire de ace de brad, după care un nou strat
de miere. În final, deasupra ultimului strat de ace de brad, se pune un strat mai gros de
două-trei degete de miere si se închide borcanul ermetic. Se lasă acest amestec la
macerat, în cămară, de la două la patru săptămâni, după care se scoate si se filtrează
totul. Rezultă un sirop parfumat cu efecte tămăduitoare deosebite.

Reţeta nr.2

Mugurii curăţaţi de codiţe se spală cu apă rece. Se pune într-o oală 1 kg de muguri si se
adaugă doi litri de apă. Se fierb o oră până când se înmoaie bine. Se ia de pe foc oala si
se lasă să stea acoperită la rece 48 de ore, iar dacă este cald numai 24 ore. Sucul se
strecoară rece, prin tifon dublu, asezat pe strecurătoare, presând bine mugurii. Se
cântăreste preparatul si la fiecare litru de suc se adaugă câte un kilogram si jumătate de
zahăr. Se fierbe până capătă consistenţa mierii. Se toarnă în sticle, se sigilează si se
 Page 1103 of 1147

păstrează la rece. (foositi zahar ecologic) crud.

Reţeta nr. 3
Se zdrobesc 100 g muguri de pin peste care se toarnă 100 g de alcool de 60 de grade. Se
lasă la macerat într-un vas acoperit timp de 12 ore, agitând din când în când. Se toarnă
apoi o jumătate de litru de apă clocotită, iar după 6 ore se strecoară printr-o pânză deasă.
Se adaugă 640 de grame de zahăr crud si se dizolvă la cald pe baia de apă. Se adaugă 1 l
de apă fiartă si se trage apoi la sticle. Copiii pot lua maximum trei linguriţe pe zi, iar
adulţii - trei linguri.

Socata" - un elixir natural

Se culeg flori proaspete de soc (Sambucus nigra),

O reţetă implică 6-12 inflorescenţe, care se pun într-un borcan de sticlă şi peste care se
toarnă 4,5 litri de apă. Se mai adaugă o lămîie tăiată felii şi 1 kg de miere de albine. Se
lasă amestecul la macerat două zile, apoi timp de încă două zile se agită cu o lingură de
lemn. Se filtrează şi se trage în sticle, care vor fi bine înfundate. Se păstrează la rece, în
frigider sau în beci. Se consumă cîte 3 pahare pe zi, înainte de masă.

Socata are o puternică acţiune depurativă, ajutînd la eliminarea surplusului de apă din
ţesuturi şi stimulînd eliminarea toxinelor din organism. Este indicată în combaterea
constipaţiei, contra infecţiilor urinare sau renale şi, în special adulţilor, pentru
stimularea suplimentară a digestiei, a proceselor de eliminare, fiind în acelaşi timp şi un
foarte bun tonic general.

Tinctura de propolis
Mod de preparare:

la 100 g alcool de 80?-86?, se adauga 20 g propolis întarit, tinut în frigider. Alcoolul

amestecat cu propolis se introduc într-un vas, se încalzeste la 30?C-40?C si se amesteca
bine. Aceasta procedura se repeta într-o saptamâna de 6-7 ori Dupa aceea se lasa sa se
aseze si se toarna lichidul curat.

Bolile care le vindeca:

1. Toate bolile interne infectioase care duc la stari febrile se trateaza cu 30 picaturi pe zi.
2. La menopauza, timp de un an, 10 picaturi zilnic.
3. La inflamarea prostatei , zilnic 30 picaturi.
4. La hipertensiune, zilnic 30 picaturi, pâna la vindecare.
5. La inflamarea rinichilor si ficatului, zilnic de doua ori câte 40 picaturi, puse într-un
pahar cu 100 ml apa calda. Pâna la vindecare.
6. La angina, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicatii, zilnic de doua ori
câte 40 picaturi, puse într-un pahar cu 200 ml apa calda si zilnic de mai multe ori,
 Page 1104 of 1147

gargara.
7. În cazul ulcerului de stomac sau enterite, zilnic 40 picaturi puse în 100 ml lapte cald.
Se bea pe stomacul gol.
8. Bataturi, cheratite se trateaza astfel: înainte de culcare se îmbiba o bucata de vata în
tinctura de propolis si se aseaza pe locul dureros, ziua se poate folosi alifia de propolis
(Atentie, cheratitele ramân înca dureroase zile întregi).
9. La afectiunile pielii, daca pacientul suporta spirtul, locurile bolnave sunt frecate cu
tinctura de propolis. Afectiunile dispar repede (în cazul când spirtul nu este suportat,
propolisul trebuie amestecat într-o crema).
10. Dupa barbierit, ne spalam pe fata , în 100 ml apa calda adaugam 40-50 picaturi de
tinctura de propolis.
11. În cazul TBC pulmonar, de trei ori pe zi câte 30 picaturi intern, si saptamânal, de
doua ori se fac inhalatii cu 100 picaturi de tinctura de propolis la Ľ litru apa fierbinte.
12. Omul beat se poate trezi din betie daca ia 50 picaturi tinctura de propolis în 100 ml
apa rece.
13. În boli micotice între degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctura de propolis.
14. La dureri de stomac, se recomanda 50 picaturi tinctura de propolis în 100 ml apa.
Durerile dispar repede. Compozitia este recomandata si în cazul parazitozelor
intestinale, zilnic de doua ori, pe stomacul gol.
15. La durerile de masele, se pune o vata îmbibata cu tinctura de propolis (propolisul
curat pus pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si împiedica
infectia).
16. În cazul ranilor vechi, se spala rana cu extractie de lipan, apoi se unge de mai multe
ori cu tinctura de propolis. Dupa o perioada scurta, edemele si durerile dispar.
17. În cazul arsurilor de gradul 1. Rana trebuie unsa de mai multe ori cu tinctura de
propolis. În aceste cazuri se formeaza vezicule.
18. Când medicamentele facute din plante sau materiale sintetice nu dau rezultate. Nu
se recomanda în cazul persoanelor alergice. Cei sensibili la propolis nu le folosesc.

Bautura de propolis:
se recomanda mai mult din cauza influentei sale pozitive în prevenirea bolilor în
perioadele reci ! Radem 15-20 g propolis solid si îl introducem într-un litru de palinca
de buna calitate. Dupa astupare, se agita de mai multe ori. Peste câteva saptamâni se
obtine o bautura amaruie, din care se bea un paharel înainte de culcare.

Tinctura de Propolis.
Actiuni: Intern: analgezic, antihemoragic, antifungic, antiseptic al cailor respiratorii
medii si superioare, antiseptic intestinal si urinar, antiviral, bacteriostatic si bactericid
(anihileaza streptococii, stafilococii, salmonella, proteus), febrifug, regenerant epitelial,
stimuleaza procesele de regenerare în ansamblu, stimulent imunitar. Extern:
antiinfectios puternic si cu spectru larg, cicatrizant, analgezic, regenerativ epitelial.

Indicatii:
 Page 1105 of 1147

Intern: adenom de prostata (adjuvant), ateroscleroza, boli infectioase însotite de febra,

bronsita cronica, cistita, infectii reno-urinare în general, colita acuta si cronica, dureri de
gât (traheita, faringita), enterita, febra tifoida (adjuvant), gripa în faza incipienta,
guturai, hepatita de toate tipurile (adjuvant), hipertensiune, infectii cu protozoarul
Giarda lambria, infectii virale la nivelul intestinului si al tubului digestiv în ansamblu,
meningita (adjuvant), nefrita, pielonefrita, prostata, tulburari de menopauza, tuse
chintoasa, tuse convulsiva, tuse uscata.

Extern: alunite, amigdalita, cancer mamar (adjuvant), cancer al pielii (adjuvant),

eczeme infectioase, faringo-amigdalita, laringita, negi.

Contraindicatii:

alergie la propolis. Pentru a evita fenomenele neplacute, în cazul în care nu stiti daca
aveti sau nu intoleranta la propolis, veti face un test aplicându-o mai întâi din abundenta
pe o portiune mica din piele, urmarind efectele ce apar. În cazul în care ea nu determina
nici un fel de reactii nedorite (mâncarimi, înrosire, iritatie) se poate folosi cu succes

Apiterapia in bolile hepatice

Dintre toate produsele apicole, de departe se detaseaza ca importanta polenul. In

literatura medicala de specialitate este cel mai des citat remediu si nutrient apicol in
bolile de ficat.
Pe locul doi se situeaza laptisorul de matca (cu efect nutritiv, antiviral si de
stimulare a unei regenerari normale a hepatocitelor).
Pe locul trei este mierea, ca produs apicol cu aport energetic maxim, dar avand si
efecte de tip depurativ (eliminare de toxine) si dupa unele studii recente, efect antiviral.
Propolisul are efect antiviral cert, dar si rol protector al celulelor hepatice, prin
marea lui concentratie in bioflavonoide.

Cum se administreaza produsele apicole?

In primul rand, respectand toate regulile de mai sus. Se pot lua separat, in special
la inceputul tratamentului, pentru a verifica daca sunt bine tolerate, apoi este bine sa se
ia combinat, pentru a obtine mai usor un efect sinergic (de exemplu, produsul
“Hercules” - contine miere, polen si catina sau produsul “Apivitas forte” - contine
miere, extract de polen, apilarnil). Se vor respecta dozele recomandate de producator.
Pentru un adult, dozele recomandate sunt in general urmatoarele:
- Miere proaspata (ideal poliflora): aproximativ 30-60 g/zi (interzisa diabeticilor
insulino-dependenti; cu mare atentie, sub control medical, 5-10 g/zi la diabeticii
insulino-independenti).
- Polen (ideal proaspat recoltat, procurat de la apicultorul cel mai apropiat de
 Page 1106 of 1147

domiciliul bolnavului, uscat la o temperatura de maxim 35?C): 30-60 g/zi. In absenta

polenului recoltat prin metoda descrisa mai sus, se poate folosi si polenul existent pe
piata, amestecat cu miere si apoi cu iaurt sau amestecat in suc proaspat de fructe si
legume (lamai, portocale, morcovi, sfecla rosie, varza, cirese, fragi, mere, catina,
struguri, banane).
- Laptisor de matca (ideal cel proaspat, cu maxima putere antivirala si
regeneratoare): 1-2 g/zi, obligatoriu sublingual.
- Propolis in forma de extract uscat. Proposept (6-8 tablete/zi); propolis brut
proaspat, direct de la apicultori (3-5 g/zi - se suge, apoi se mesteca inainte de inghitire);
extract alcoolic (tinctura 30%) - 1 picatura la fiecare kilogram de greutate corporala.
Copiii intre 6 si 12 ani pot lua jumatate din doza adultului, iar copiii intre 1 si 5
ani - aproximativ 1/4 din doza adultului. Este foarte bine ca toate produsele apicole (ca
si remediile din plante) sa se tina cat mai mult timp sub limba inainte de inghitire.
Aceasta metoda permite absorbtia anumitor substante, chiar daca in cantitate foarte
mica, totusi extrem de utile pentru functionarea intregului organism, inclusiv a ficatului.

Fitoterapia in bolile hepatice

Exista o gama foarte larga de plante medicinale utile in bolile hepatice, cu actiune
directa in eliminarea sau neutralizarea cauzelor bolii sau cu efect de ajutorare a
functionarii ficatului si a vezicii biliare. Dintre acestea, cele mai importante sunt:
semintele de armurariu (cu actiune antihepatotoxica) - care se vor pisa inainte de
utilizare; anghinarea (efect de ameliorare a functionarii vezicii biliare), rostopasca (efect
favorabil asupra vezicii biliare), cimbrul (foarte bun efect antibacterian), sunatoarea,
sofranul, turita mare, coada-soricelului, sulfina, urzica vie (efect depurativ si
mineralizant), coada-calului (efect mineralizant, antihemoragic), matasea de porumb
(efect diuretic), cerentelul (antihemoragic), pedicuta, anasonul, cicoarea
(antiobstruante).
In hepatita cronica se recomanda urmatoarele plante medicinale: afin (frunze si
fructe), alun (muguri), anghinare, catina, cicoare, levantica, lichen de piatra, radacina si
iarba de papadie (depurativa, diuretica), pin (muguri), pufulita cu flori mici, sulfina,
sunatoare, urzica vie.
In ciroza hepatica se recomanda: catina, pedicuta, pufulita, sulfina, cerentel, traista
ciobanului si coada-calului (antihemoragice).
Este bine de retinut ca numai medicul specializat in terapii complementare este
acela care poate stabili care dintre remediile de mai sus sunt cele mai utile si numai el
poate recomanda doza si modul de administrare cele mai adecvate fiecarui caz in parte.

1. Reteta din patru radacini

Este un remediu care include doua componente inedite: radacina de dud si cea de
maces. Acest tratament ne-a fost semnalat de o cititoare din Brasov, care a asistat la o
vindecare miraculoasa a unui pacient bolnav de ciroza in ultima faza, pacient care
 Page 1107 of 1147

fusese pur si simplu trimis acasa sa moara si care cu acest remediu a fost complet
restabilit in cateva luni. De asemenea, cu acest tratament s-a vindecat o cititoare din
Magurele - Prahova, d-na Georgeta Stanciu, de hepatita acuta si psoriazis. Iata reteta:
Mod de preparare: In 3 l de apa se pun la fiert 3 lingurite de radacina de dud
maruntita (Morus alba) si cate 1 lingurita din radacinile urmatoarelor plante: maces
(Rosa canina), pir (Agropurym repens) si urzica vie (Urtica dioica). Se lasa sa fiarba la
foc mediu pana cand mai ramane 1 l de apa, dupa care se da deoparte vasul, se adauga
jumatate de lingurita de iarba de rostopasca si se lasa sa se raceasca, dupa care se
filtreaza.
Administrare: se consuma 1 l de preparat pe stomacul gol, pe parcursul unei zile,
iar a doua zi se face o noua portie (intotdeauna se consuma ceai proaspat). In cazul
ascitei, se face tratament pana abdomenul ajunge la volumul normal, dupa care se face o
pauza de doua saptamani si apoi se reia.
Cateva observatii importante:
- pentru a marunti radacinile de dud si maces - specii arborescente cu radacini
foarte tari, lemnoase
- se recurge la o lama cu care se taie aschii subtiri din radacina, ca si cum am
ascuti un creion.
- radacina de dud este extrem de importanta in ascita (acumularea de lichid in
cavitatea abdominala), ajutand la eliminarea lichidului respectiv prin urina. Din cauza
acestei radacini, cat timp va lua ceaiul, pacientul va urina foarte des, iar la inceputul
tratamentului urina va fi de culoare rosie - simptome normale, care arata ca procesul de
vindecare a inceput.
- pe timpul tratamentului se tine regim sever (fara carne, grasimi, alcool, prajeli) si
se recomanda odihna absoluta la pat in primele doua-trei saptamani.
- dupa vindecare se va relua tratamentul in fiecare an cate una-doua luni.

2. Tratament cu pedicuta, obligeana si cataplasme cu coada-calului

Este un tratament ceva mai complex, care foloseste doua "vedete" ale fitoterapiei:
pedicuta (Lycopodium clavatum) - o planta amara, extrem de eficienta in tratamentul
hepatitei si cirozei - si obligeana (Acorus calamus) - o planta aromatica foarte complexa
ca actiune terapeutica. Tratamentul este eficient in hepatita virala A si B, in ciroza, in
cancerul hepatic, precum si contra hemangioamelor pe ficat. Este important de retinut
ca pedicuta (una dintre cele mai puternice plante anti-alcoolice cunoscute) face cura
extrem de eficienta si pentru persoanele care si-au distrus ficatul prin consumul repetat
de alcool.
Mod de preparare si administrare: Reteta 1 - Ceai de pedicuta: intr-o cana de apa
se pune 1-1 1/2 lingurita de pedicuta maruntita si 2 lingurite de frunza de urzica; se lasa
sa macereze de seara pana dimineata (8-10 ore), dupa care se strecoara, iar maceratul se
pune deoparte. Planta ramasa dupa filtrare se opareste cu inca o cana de apa fierbinte,
dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se combina in final cele doua
preparate, obtinandu-se astfel aproximativ 1/2 l (doua cani) de ceai. Se bea o cana
dimineata pe stomacul gol si o cana seara, cu jumatate de ora inainte de masa. In cazul
 Page 1108 of 1147

in care este contraindicat aportul de lichide, se foloseste pulberea din aceleasi plante. Se
amesteca 1 lingurita de pulbere de pedicuta cu 2 lingurite de urzica si se administreaza
aceasta cantitate de planta in doua reprize, pe stomacul gol, dimineata si seara.
Reteta 2 - Macerat la rece de obligeana: 1 lingura de radacina maruntita se pune
seara la macerat in 250 ml de apa rece. A doua zi dimineata se strecoara si se beau cate
2 linguri, cu o jumatate de ora inainte si dupa mesele principale, adica de sase ori pe zi.
Reteta 3 - Cataplasme cu coada-calului: 2 pumni de planta se pun intr-o sita,
deasupra unei oale in care se fierbe apa, astfel incat planta sa fie atinsa numai de aburi.
Cand se inmoaie si devine fierbinte, se pune intr-o carpa de bumbac sau tifon, apoi se
aplica pe locul ficatului, acoperind-o cu un prosop si cu un fular de lana. Dupa aceea,
pacientul se va baga in pat unde va sta bine acoperit (daca se poate, toata noaptea).
Important: daca apare o senzatie de disconfort la punerea cataplasmei fierbinti, atunci
planta se va lasa sa se raceasca putin inainte de aplicare.

Un caz concludent

D-na Draganescu Olga din Simeria, judetul Hunedoara, a facut tratamentul cu

aceste plante, cu un succes deosebit in cazul unei boli de ficat la care medicii au ridicat
neputinciosi din umeri. Iata povestea ei, spusa cu propriile-i cuvinte: "In anul 1996, la
doi ani dupa o operatie pe colecist, mi-au aparut pe cei doi lobi ai ficatului doua
hemangioame de marimi diferite (18 si 8 mm). Intr-o luna, am slabit 6 kg si oboseam
foarte tare. Am fost trimisa la Cluj, la un medic care a confirmat diagnosticul,
spunandu-mi ca nu se poate face nimic, ca nu exista tratament pentru asa ceva. Fiind
abonata la revista <<Formula AS>>, am inceput sa caut retete naturiste recomandate
pentru bolile de ficat: hepatita, ciroza. Asa mi-am facut un tratament cu ceai de pedicuta
si de urzica, cu macerat de obligeana si comprese fierbinti de coada-calului, aplicate pe
ficat. Tratamentul acesta l-am tinut trei luni, dublat si de urmatorul regim: multa urda de
vaca, iaurt, paine prajita, foarte putina carne fiarta si foarte multe fructe. In urma acestui
tratament, am mers la control si medicii au fost foarte mirati, constatand ca unul din
hemangioame a disparut, iar celalalt s-a micsorat. Acum, cand va scriu, ma simt foarte
bine. Mi-am facut de curand o ecografie si hematoamele au disparut. Nu vreau sa inchei
aceasta povestire inainte de-a spune ca am mare incredere in revista <<Formula AS>>".

3. Plamadeala de ceapa in tuica

Acest remediu ne-a fost semnalat de d-na Felicia C. din Pitesti, care a asistat la
vindecarea unui coleg bolnav de ciroza, caruia i se mai dadusera maximum trei
saptamani de viata. Fara doar si poate ca este remediul pentru boli de ficat cel mai
contrariant pe care l-am intalnit, deoarece foloseste doua ingrediente neobisnuite: tuica
(alcoolul fiind inamicul nr. 1 al ficatului) si ceapa (care este destul de deranjanta pentru
 Page 1109 of 1147

un ficat obosit). Singurul motiv pentru care acest remediu a fost inclus in grupajul de
fata este chiar eficienta sa dovedita. Iata reteta:
Mod de preparare: In 5 litri de tuica (tescovina tare, care se face din boasca de la
struguri) se introduce 1 kg de ceapa de apa (este ceva mai lunguiata, iar la gust este
dulce), taiata marunt, si se lasa la macerat langa o sursa de caldura vreme de 15 zile,
timp in care se agita de doua-trei ori pe zi. Dupa trecerea timpului de macerare,
preparatul capata o culoare galbuie, ca aceea a paiului. Atunci se strecoara, se pune in
sticle de 1 litru bine astupate si se pastreaza la loc racoros si intunecos. Se beau zilnic
30 ml (aproximativ 2 linguri) din acest preparat, dimineata, pe stomacul gol, si se sta 30
de minute culcat pe partea dreapta. Dupa aceea se poate manca (se tine un regim strict
lacto-vegetarian). Se exclud pe timpul tratamentului tigarile, cafeaua, alcoolul,
condimentele, sifonul, sucurile sintetice. Dupa terminarea intregii cantitati de preparat,
numai daca este nevoie, tratamentul se va relua dupa o pauza de 30 de zile.
Observatii importante:
- pentru ca alcoolul sa nu afecteze ficatul, extrem de solicitat de boala, preparatul
va fi dizolvat in apa (minimum o cana pentru o doza de 2 linguri), ceea ce va face
concentratia de alcool sa ajunga la un prag acceptabil.
- in paralel cu acest tratament pot fi luate si alte remedii.
- cea care ne-a trimis reteta a tinut sa ne precizeze la sfarsitul scrisorii (publicata
in F. AS nr. 351): "Daca aceasta reteta-minune este asociata cu rugaciuni si credinta in
Dumnezeu, insanatosirea va fi mult mai rapida".

4. Rostopasca, pufulita si anghinarea

Acest trio de plante este fara indoiala imbatabil in lupta cu bolile de ficat. Despre
fiecare planta in parte am vorbit in nenumarate randuri in paginile revistei noastre.
Punctam acum doar cateva dintre calitatile lor esentiale: Rostopasca (Chelidonium
majus) este materia prima pentru aproape 20 de medicamente contra bolilor hepatice
produse in Occident (Franta, Elvetia, Germania), fiind recunoscuta pentru proprietatile
sale antivirale (este eficienta in toate tipurile de hepatita A, B, C, D, E), drenoare si
regenerative ale celulei hepatice. Anghinarea (Cinara scolymus), pe langa calitatea sa de
tonic hepatic neintrecut, are darul de a ajuta ficatul sa-si recapete structura normala
(element extrem de important la persoanele cu ciroza in faze avansate). Pufulita
(Epilobium montana, E. hirsutum) este un remediu de mare traditie in medicina
populara romaneasca, extrem de eficient in ciroza si hepatita. Printre terapeutii care
folosesc aceasta planta se numara si d-l ing. Ioan Groza din Arad, care a aflat secretul
utilizarii ei de la un satean din comuna Varciorog, jud. Bihor.
Iata cum se folosesc aceste plante:
Mod de preparare: fiecare planta se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa
care se cerne prin sita fina pentru faina alba. Anghinarea si pufulita se amesteca in
proportii egale, apoi se ia 1 lingurita din acest amestec, la care se adauga un varf de
cutit (0,25 g) de pulbere de rostopasca. Se iau patru asemenea doze pe zi, pe stomacul
gol. Planta se tine sub limba 10-15 minute, dupa care se inghite cu apa. Tratamentul
 Page 1110 of 1147

dureaza minimum 6 luni in hepatita acuta si cronica si 2 ani in ciroza hepatica. In

diskinezie biliara, colecistita, dispepsii se fac cure de cate doua saptamani cu o
saptamana pauza.
Observatii importante:
- este foarte important ca pulberea de rostopasca sa fie dozata separat, deoarece
are o toxicitate ridicata si amestecata neomogen cu alte pulberi poate produce otraviri
prin supradozare.
- pulberile de plante vor fi date prin sita cu multa grija, deoarece la tratamente de
lunga durata cu plante luate sublingual pot aparea rani in gura, extrem de neplacute, din
cauza actiunii mecanice a bucatilor de planta insuficient macinate.

5. Cura cu aloe

Aloe este o planta cu frunze lunguiete, carnoase, acoperite cu un strat ca de ceara.

Ea poate fi cultivata acasa in ghivece sau poate fi cumparata de la vanzatorii din piete
sau de la florarii, unde se gaseste tot mai frecvent (pretul mediu al unui ghiveci de aloe
matur, in functie de marimea plantei, este de 50.000 - 100.000 lei). De obicei se
folosesc plantele de 3-5 ani, cand au maximum de putere terapeutica. Aloe vera este
extrem de eficienta in tratamentul bolilor de ficat prin cele doua substante active pe care
le secreta: latexul - o substanta cu gust amar, cu efecte tonice hepatice, laxative,
stimulente si gelul - cu un gust neutru, cu proprietati imunostimulatoare, stimulente ale
proceselor de dezintoxicare. Aloe si anghinarea sunt singurele plante din lume
cunoscute pana in prezent care ajuta la refacerea structurii normale a ficatului - element
esential in vindecarea cirozei. De asemenea, cura cu aloe este extrem de eficienta in
vindecarea hepatitelor virale de toate tipurile (A, B, C, D, E), atat in faza cronica, cat si
acuta.
Mod de administrare: se consuma planta cruda, din care se rupe cate o bucata de
frunza de o lungime egala cu dublul distantei degetului aratator, care se consuma pe
stomacul gol - una dimineata si una seara. Frunza se rupe, se spala bine sub jet de apa
rece, apoi se mananca imediat, mestecand foarte bine (de 40 de ori minimum). Frunza
se recolteaza chiar in momentul in care urmeaza sa fie consumata, pentru ca altfel
proprietatile ei se altereaza. Durata minima a tratamentului este de 4 saptamani,
perioada in care avem nevoie de 2-3 exemplare mature (peste 3 ani) de aloe.
Cateva precizari importante
Acest tratament aparent rudimentar pune in valoare extrem de bine aceasta planta
exceptionala care este aloe. Mai ales gelul de aloe, care este extrem de instabil si se
oxideaza imediat dupa preparare, este foarte bine asimilat de organism prin acest mijloc
de administrare. Gelurile de aloe din import, pe langa faptul ca sunt extrem de scumpe
(tratamentul pentru 5 zile ajunge la aproape un milion de lei), contin stabilizatori
sintetici (in special benzoat de sodiu) daunatori sanatatii. Reteta cu aloe macerata in vin
si miere nu este de asemenea recomandata, deoarece in cursul macerarii sunt degradate
foarte multe substante folositoare ale acestei plante. Cura cu aloe poate fi asociata cu
orice alt tratament, naturist sau alopat, neavand nici un fel de contraindicatie, in afara
cazurilor de diaree cronica sau acuta.
 Page 1111 of 1147

URZICA VIE
Urzica vie, planta care purifică organismul

Urzica este una dintre cele mai vechi plante din flora spontană care creşte pretutindeni,
dar care este mult subapreciată de cei ce o calcă în picioare Este bine cunoscut faptul că
urzica face parte dintre cele mai valoroase specii medicinale din grădina Domnului,
recomandată în curele alimentare şi terapeutice de primăvară

Urzica este o plantă răspândită aproape pe întreg Globul terestru, în zonele tropicale şi
subtropicale, ajungând la înălţimea de 4 metri, cu o tulpină lemnoasă ca orice arbust. În
România, este răspândită pe tot cuprinsul ţării, de la câmpie până în păşunile alpine,
având o mare capacitate de adaptare. Este întâlnită frecvent în rarişti şi margini de
pădure, terenuri însorite sau umbrite şi pe malurile râurilor. Găseşte condiţii optime de
creştere în terenurile fertile şi umede din jurul locuinţelor săteşti (locuri gunoite,
magazii, ruine, stâne, marginea gardurilor).

În scopuri alimentare se recoltează partea aeriană a plantulelor tinere, imediat după

răsărire, sau numai frunzele adunate cu mănuşa, prin strujire, până la înflorire.
Valorificarea se face în stare proaspătă în diferite mâncăruri sau în stare uscată, ţinute la
umbră, în strat subţire, în încăperi bine aerisite, după care se păstrează în săculeţi de
pânză.

În scopuri medicinale se recoltează plantele în întregime (frunze, herba, rădăcini,

seminţe), întrucât toate organele vegetale au proprietăţi terapeutice. Recoltarea se poate
prelungi până în luna octombrie. Se lasă să se ofilească pentru a pierde proprietăţile
urzicante şi apoi se usucă la umbră.

Rădăcinile se smulg din sol primăvara şi toamna, se spală şi se usucă la soare sau în
locuri bine aerisite.

Proprietăţile terapeutice

Sunt rezultatul acestui complex de principii active existente în toate organele plantei:
antianemice, energizante, vitaminizante, mineralizante, depurative (în curăţarea
sângelui de toxine), tonice, antirahitice; în afecţiunile digestive are efecte
hepatoprotectoare, antimicrobiene, gastrosecretoare, antidiareice, antihemoragice,
aperitive, antihelmintice; la nivelul aparatului respirator are proprietăţi expectorante,
emoliente, antitusive, antiastmatice, antibronşitice, antiinflamatoare; pentru sănătatea
rinichilor are acţiuni diuretice (datorită flavonoidelor) şi drenor al excesului de uree,
creatinină şi acid uric; în afecţiunile cardiovasculare este activator al circulaţiei
sângelui, vasoconstrictor şi fluidizant al sângelui; în metabolismul general este un bun
 Page 1112 of 1147

hipoglicemiant (antidiabetic), anticelulitic, antireumatismal, imunostimulator; în

aplicaţii externe prezintă acţiuni astringente, antiseptice, cicatrizante, epitelizante,
hemostatice, revulsive, lubrefiante, antiseboreice, dezodorizante, insecticide.

Câte o cură de urzici în fiecare primăvară

O cură susţinută de urzici, luate sub diferite forme, are acţiuni favorabile pe o paletă
largă de afecţiuni maladive: digestive, genitale, renale, pulmonare, cardiovasculare,
reumatismale etc.

În bolile digestive urzica previne şi combate: gastritele hiperacide cauzate de abuzul de

tutun şi cafea; ulcerele gastrice şi duodenale; previne cancerul gastric; stimularea
secreţiilor gastrice, pancreatice şi intestinale; hepatite, litiază biliară, ciroză şi ascită;
atonia digestivă (indigestii), constipaţii uşoare (o linguriţă pulbere de rădăcini luată cu
15 minute înainte de mese), diaree rebele sau provocată în caz de tuberculoză,
dizenterie, enterite acute şi cronice; combate hemoragiile digestive uşoare (se iau 4-6
linguri cu pulbere de frunze uscate pe zi); inhibă dezvoltarea unor agenţi patogeni
(Shigella, Pasteurella, Staphilococcus) şi a paraziţilor intestinali.

În bolile genitale are efecte în: prevenirea şi combaterea hemoragiilor uterine după
naşteri (urzica asociată cu traista-ciobanului şi răchitan), hipermenoree (menstre
abundente şi neregulate), dismenoree, leucoree (poala albă tratată cu suc din frunze
proaspete - câte ˝ pahar dimineaţa şi seara, în cure de 10 zile consecutiv), vaginită
atrofică, tulburări de menopauză, sterilitate feminină şi masculină (pulbere din seminţe
de urzici - o linguriţă de 3 ori pe zi).

Preparatele din urzică au efecte în calculoza renală

În afecţiuni renale, preparatele din urzică au eficacitate în: calculoză renală, infecţie
renală; retenţie urinară, uremie (infuzie din frunze, rădăcini de urzică, consumând un
litru de ceai pe zi în locul apei potabile), reducerea procentului de uree, acid uric şi
creatinină; cistite, enurezis (incontinenţă urinară); prostatită şi hiperplazia benignă a
prostatei (tinctură - 20 de picături de 3 ori pe zi în cure de 3-4 săptămâni); gută cu
provocarea diurezei datorită prezenţei flavonoidelor.

În afecţiunile pulmonare intervine eficient pentru: bronşite şi astm bronşic, fluidificarea

secreţiilor bronşice (datorită mucilagiilor); tuse seacă şi convulsivă, răceli frecvente,
dureri de piept; pneumonie, năduşeli, hemoptizie, tuberculoză (decoct din rădăcini şi
frunze de urzică cu miere şi fagure alb, în cure de 1-2 luni sau pulbere din frunze uscate,
luate cu miere în proporţii egale).

În boli cardiovasculare tinctura de urzici este eficientă în arterite şi ca masaj în zona

inimii.
 Page 1113 of 1147

La dereglările de metabolism (diabet zaharat, obezitate) sunt recomandate cure de 3

săptămâni, repetate în cursul anului, folosind amestec de urzici, teci de fasole şi frunze
de dud şi nuc.

În reumatism degenerativ şi gutos, poliartroze, lumbago şi sciatică se foloseşte tinctura

de urzici (câte 20-30 de picături de 3 ori pe zi), în cură de durată.

Pentru revigorarea organismelor debilitate, anemice, rahitice, convalescente şi la

sportivii de performanţă este recomandată o cură de 4 săptămâni cu infuzie din frunze
de urzici (de 2-3 ori pe zi).

Tratamente externe

Preparatele din urzici au efecte deosebit de eficiente în: vindecarea rănilor supurânde,
varice, ulcere varicoase, gangrene, urticarie, psoriazis, eczeme cronice, arsuri,
pecingine, licheni, bătături, unghii friabile şi casante, alergii dermatice, tumori şi cancer
de piele.

Se fac băi locale cu infuzie concentrată din frunze şi rădăcini (6-10 linguri la 1 litru apă
clocotită), având efecte cicatrizante şi epitelizante. Se mai pot aplica frunze proaspete
strivite cu puţină sare şi cataplasme cu piure din urzici pentru diverse boli de piele,
inclusiv înţepături de albine, viespi şi bondari.

În reumatisme, lumbago, poliartroze şi sciatică se mai aplică încă tratamentul moştenit

de la grecii şi latinii antici care consta din flagelări (loviri) repetate de 10-12 ori cu
mănunchiuri de urzici proaspete pe locurile dureroase, având efecte puternic revulsive,
analgezice, antiinflamatoare şi de activare a circulaţiei sângelui. Aceleaşi proceduri se
aplică în caz de paralizii şi apoplexii. După flagelare, pacientul nu are voie să vină în
contact cu apa rece şi va sta în repaus, bine învelit. Efectul benefic al urzicării este
explicat prin eliberare de histamină şi serotonină, ambele cu rol în atenuarea senzaţiei
de durere.

Urzica reface cartilagiile distruse de osteoporoză

Prin combinare cu tratamente interne, în cure de câteva luni, urzica intervine în

osteoporoză prin capacitatea de refacere a cartilajelor subţiate, mai ales la femei, după
menopauză. Acţiunea se datorează bogăţiei plantelor în vitamine şi săruri minerale,
îndeosebi în siliciu.

Tratamentele în stomatite, gingivite, amigdalite, afte, infecţii bucofaringiene, efectuate

prin gargară şi clătirea energică a gurii cu infuzie concentrată din frunze, au efecte
deosebit de bune datorită acţiunii antimicrobiene, dezodorizante şi cicatrizante.

Datorită bogăţiei în clorofile, urzica constituie o materie primă foarte valoroasă în

 Page 1114 of 1147

industria cosmetică şi în dermatologie, servind la prepararea de loţiuni şi creme, cu rol

de stimulare a refacerii ţesuturilor.

Intră în compoziţia pastei de dinţi, a şampoanelor şi în tincturi cu efecte contra căderii

părului, favorizând refacerea podoabei capilare pierdute. Este foarte valoros decoctul
din 3-5 linguri frunze uscate la un litru de apă, la care se adaugă rădăcini de urzică şi de
brusture, herba de cimbrişor, flori de lavandă, frunze de mesteacăn şi nuc, conuri de
hamei, cu adaus a câteva linguri de oţet. Se introduce în băi săptămânale pe cap pentru
întărirea rădăcinii părului, degresarea firului gras şi pentru combaterea alopeciei,
seboreei şi a mătreţii.

Acelaşi amestec se utilizează şi în prepararea unei tincturi (100 g plantă la un litru

alcool 400, care se macerează timp de 8-14 zile). Se fac masaje la rădăcina părului la
intervale de 2-3 zile, pentru activarea creşterii, urmate de periaje energice cu o perie
aspră pe pielea capului. În amestec se pot introduce frunze de merişor, flori şi seminţe
proaspete de călţunaşi.

Contra mătreţii se spală capul de două ori pe zi cu 250 ml apă în care se adaugă 1-2
linguri de tinctură, preparată din 60 g rădăcini uscate de urzică şi 60 g sovârf la un litru
alcool 900.

Sucul proaspăt de urzici, folosit la clătirea părului după spălare, are proprietăţi
tonifiante asupra firului casant sau decolorat de soare.

Urzica în alimentaţie

Datorită conţinutului ridicat în substanţe proteice, vitamine şi săruri minerale, urzicile

tinere se folosesc, cu mare succes, în cure alimentare de primăvară, timp de minimum o
lună de zile, sub diferite forme de preparate culinare (salate, supe, ciorbe, mâncăruri cu
carne, piure, pilaf, chiftele cu cartofi, umplutură pentru plăcinte, sucuri).

Salatele se prepară numai din urzici, frecate cu sare pentru a nu mai fi vezicante, sau în
asociere cu frunze de păpădie şi lăptucă (în părţi egale), cu puţin ulei şi zeamă de
lămâie. Se poate pregăti şi o salată de urzici cu ou - 150 g frunze urzici proaspete se
spală, se opăresc 5 minute, se scurg, se taie mărunt şi se amestecă cu puţin oţet de mere
şi sare, eventual cu 20 g smântână; se ornează cu rondele de ou fiert tare. Aceste salate
au efecte miraculoase de primenire a sângelui, prin curăţire de toxine, revigorarea şi
vitaminizarea organismelor anemice şi debilitate la ieşirea din iarnă. Efectul revigorant
este datorat stimulării proceselor de producere a globulelor roşii (hematii), a
leucocitelor şi a trombocitelor.

Datorită conţinutului ridicat în fier, vitamine şi clorofile, urzicile se dovedesc deosebit

de utile în aceste situaţii, mai ales în anemiile cu deficit de hemoglobină şi de eritrocite.
După consumul de urzici apare o senzaţie de energie, vitalitate şi bună stare fizică şi
intelectuală.
 Page 1115 of 1147

Pulberea din frunze uscate se adaugă la sfârşitul preparării alimentelor, având rol
vitaminizant şi mineralizant, mai ales în timpul iernii.

Sucul de frunze are efect diuretic

Sucul de frunze se obţine prin presare puternică sau la mixer. Se diluează de 5 ori cu
apă şi se bea zilnic o cantitate de 100-500 ml, dimineaţa pe stomacul gol şi cu 30 de
minute înainte de mese, într-o cură de 3-4 săptămâni. Are efecte diuretice în boli de
rinichi şi de vezică urinară, elimină excesul de acid uric din sânge şi are eficienţă
evidentă în hemoragii uterine sau nazale (câte 200 ml înainte de mesele principale),
hemoptizii pulmonare, diabet zaharat (cure prelungite cu câte 500 ml zilnic, fracţionat
în reprize), cancere şi în prevenirea formării tumorilor maligne etc.

Sucul poate fi adăugat la toate reţetele de sucuri prescrise persoanelor anemice şi la

femeile cu pierderi mari de sânge menstrual.

Siropul de urzică se prepară din suc proaspăt, fiert în amestec cu o parte egală de zahăr
până la consistenţa siropoasă.

Maceratul în vin, din 50 g seminţe de urzică la un litru vin roşu, se serveşte câte o
linguriţă înainte de mese, fiind un bun fitogeriatric, tonifiant şi revigorat la persoanele
în vârstă.

Vit B12

nu se gaseste in stare naturala in nici un aliment de origine vegetala.Vestea cea buna

este ca nu nu avem nevoie de cantitati mari deoarece corpul o stocheaza in ficat iar apoi
are loc un fel de circuit inchis cu reabsorbtie.astfel ca daca la un moment dat avem o
rezerva normala(provenienta toate proteinele animale,laptele inclus,plus suplimenti)pot
trece multi ani pana sa fim in deficit.Vit B12 numita si cianocobalamina este sintetizata
de catre bacterii iar absorbirea ei scade cu varsta.La om mecanismul este mai complicat
si chiar daca exista bacterii in colon nu se poate absorbi.Pentru absorbtie trebuie
ingerata pe gura iar apoi in stomac au loc reactii chimice ce ajuta la absorbtie.E
complicat .Dar daca tinem cont de importanta ei problemele pot fi evitate.Deci carente
pot avea doar veganii(vegetarienii stricti) si mai ales copii acestora de aceea mamele
vegane sa ia masuri pt administrarea de suplimenti.Nu este necesara o administrare
zilnica,fiecare caz in parte trebuie discutat cu un bun medic nutritionist.In rest daca nu
sunteti vegani din nastere ,laptele si laptele de soia din comert care este imbogatit cu Vit
B12 ar trbui sa fie deajuns in mentinerea echilibrului de B12.Efectele lipsei de B12 ar fi
amorteala in maini si picioare anemie si depresie.Dar daca comparam efectele pozitive
ale unei diete vegetariene(vase de sange curate,nivel scazut de colesterol,mai putin corp
adipos,tensiune arteriala scazuta etc)cusingurul inconvenient -lipsa Vit B12-cred ca
balanta inclina in favoare acestei diete.Asa este pe pamant nu putem avea chiar totul,si
 Page 1116 of 1147

oricum avem posibilitatea de a alege ce credem ca e mai bine pentru noi.Fiecare sa

aleaga dar in cunostinta de cauza

Zaharul invertit mod de preparare

Zaharul tos este toxic pentru organism.

Pentru a fi metabolizat, el este mai intai invertit in interiorul corpului, operatiune care
necesita mult calciu, care se preia din oase, dinti, unghii, par.

Zaharul invertit este inofensiv pentru organism.

Materiale necesare:
- 1 kg. zahar tos;
- 450 ml. apa (de la robinet sau plata);
- o lingurita rasa de sare de lamaie;
- un vas emailat (se interzice folosirea inox-ului sau a aluminiului).
Mod de preparare:
- Se pun toate ingredientele intr-un vas smaltuit, se fierbe totul la foc iute si se
amesteca putin cu o lingura de lemn (nu se foloseste nici un fel de metal).
- Invertirea zaharului dureaza, in total, 10 minute.
- Fierband in clocote, zaharul se transforma intr-o compozitie limpede ca uleiul sau ca
mierea; pe marginea vasului se aduna o spuma pamantie la culoare, care se strange cu
lingura de lemn si se arunca.
- In ultimele 2-3 minute de fierbere, trebuie sa fim atenti ca siropul din vas sa nu se
inchida la culoare; pentru aceasta vom micsora intensitatea focului.
- Cand este gata, zaharul nu mai colecteaza spuma si are consistenta unei smantani mai
subtiri.
- Se lasa la racit putin si cand este caldut inca, se toarna in borcane curate prin doua
straturi de tifon.
- Se foloseste in loc de zahar in ceai, cafea, lapte, prajituri, checuri, cozonac, cu conditia
de a micsora cantitatea de lichid, eventual din albusuri (in cazul prajiturilor).
Articol scris de Prof. Univ. Angela Elena Beju

Afinul si miracolul culorii intense

Afinele au efecte antidiabetice, antitoxice intestinale, antiseptice,

urinare, vasoprotectoare capilare, protectoare contra radiatiilor
ionizante. Datorita mirtilinei, care este considerata insulina vegetala,
atit frunzele, cit si fructele de afin au efecte hipoglicemiante. Afinele se
folosesc in diabetul zaharat, complicat cu afectiuni dermatologice
(candidoze, prurigo diabetic, ulceratii trofice), in tulburari circulatorii,
uretrite, stomatite, eczeme, cuperoze.

Afinul sau Vaccinium myrtillus este un semiarbust care creste in zonele de

munte. Frunzele sint mici, cu margini crestate, iar florile, singuratice, au culoare
 Page 1117 of 1147

roz, cu petale unite, ca un clopotel. Fructele, niste bobite negre-albastrui,

brumate, ajung la maturitate in luna august, continind un suc negru-violaceu,
dulce-acrisor, care pateaza.

Cind si cum se recolteaza:

De la afin, in scopuri terapeutice se folosesc doar frunzele si fructele, recoltate

separat, in luna august. Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in snopi mici,
in loc aerisit, lipsit de umezeala, apoi se separa de ramuri pastrindu-se in pungi
de hirtie sau in saculete de pinza. Fructele se separa de frunze, dupa cules, prin
scufundarea lor intr-un vas cu apa, apoi se zvinta la soare si se pun la uscat pe
policioare bine aerisite, uscate, fara praf.

Mladitele de afin trateaza bolile de ochi si diverse afectiuni digestive. Iar

frunzele si fructele contin o substanta asemanatoare cu insulina.

Din mladitele recoltate la inceputul primaverii si puse proaspete la macerare in

solutie hidro-glicero-alcoolica se obtine un extract numit gemoderivat. .

Afinele scad glicemia

Datorita mirtilinei, care este considerata insulina vegetala, atat frunzele, cat si
fructele de afin au efecte hipoglicemiante. Din frunze se poate face o infuzie
indulcita cu miere sau zaharina, din care se beau zilnic 1-1,5 l. Este buna in caz
de cistita, diabet zaharat si ca protector vascular capilar. De asemenea, decoctul
din frunze ajuta, prin gargara, in afectiuni buco-faringiene. In vindecarea
arsurilor se aplica pe locul bolnav comprese cu frunze.

Afinele - pline de vitamine

Fructele sunt bogate in vitaminele A si C. Sunt utilizate in diaree, enterocolite,

oxiuraza, diabet zaharat, infectii urinare. Se consuma proaspete sau se prepara.
O lingurita si jumatate de fructe zdrobite se pun in 500 ml de apa si se fierb
aproximativ 30 de minute. Se bea in trei reprize, in decursul unei zile.

Pastrare

Fructele de afine se pot macera si la rece: o lingurita si jumatate de fructe

zdrobite se lasa in 400 ml de apa rece, la temperatura camerei, timp de opt ore.
Toata cantitatea de macerat se bea in timpul unei zile, in trei reprize.

Pe larg despre afin si miracolul sau

Afinele au efecte protectoare în ulcerul gastric indus de stres, medicamente,

alcool si chiar fata de ulcerul cronic indus de acidul acetic, stimulînd apararea
 Page 1118 of 1147

locala a mucoasei stomacului.

Mod de utilizare: Infuzie din frunze (1 lingura planta la o cana cu apa), din care
se beau cîte 2-3 cani/zi sau decoct concentrat din fructe uscate (3 linguri de
afine la 0,5 l de apa), care se consuma nefiltrat, împreuna cu fructele, de 2-3
ori/zi.

De asemenea, decoctul din frunze ajuta prin gargarisme în afectiuni buco-

faringiene. Afinele, consumate ca atare sau sub forma de suc, vindeca
stomatitele. Fructele proaspete, pot fi consumate în orice cantitate, atît cît
permite organismu
Ceaiurile din frunze (2 lingurite de frunze se oparesc in 500 ml de uncrop, din
care cantitate se bea de trei ori pe zi) in cazurile de diaree, infectii urinare,
uremie. Diabeticii vor bea cite 1-2 ceaiuri pe zi (scade zaharul din singe)
adaugind la frunzele de afin parti egale de pastai de fasole si frunze de dud.

Din fructe uscate se prepara ceaiul antidiareic si antidezinterie cronica: 1-2

lingurite de fruncte se fierb timp de 25-30 de minute in 100 ml de apa, se
filtreaza si se completeaza cu apa fiarta pina la implinirea cantitatii initiale. Se
beau zilnic pina la 300 ml de astfel de ceai. Pentru obtinerea unui efect mai bun
si mai puternic la cantitatea de fructe se mai poate adauga inainte de fierbere 1 g
flori de musetel (romanita), 0,5 g frunze de menta si chiar 0,5 g de coaja de
stejar.

Pe langa infectiile urinare si uremie, ceaiurile din frunze si fructe de afin ajuta
la guta si reumatism.

Afinul este un bacteriostatic, pentru care proprietati se recomanda in

ameliorarea proceselor de fermentatie si putrefactie intestinala. In medicina
populara infuzia din fructe de afin se mai foloseste in tratarea gastritei, aciditatii
scazute a stomacului, calculilor (pietre la rinichi) si in combaterea
metabolismului (schimbul de substante) dereglat. Fiertura si sucul de afin se
mai folosesc in forma de gargara la iflamatiile mucoasei cavitatii bucale,
gingiilor, faringelui si laringelui. Terciul din fructe proaspete in forma de
comprese e bun in cazurile de arsuri, diferite exeme si boli de piele.
Sub forma de infuzie, care se obtine un ceai extraordinar din frunze. Se beau 2-
3 cani pe zi. Frunzele si fructele de afin au proprietati astringente datorita
taninului. Au activitate antibiotica, modificand favorabil flora patogena
intestinala. Actiunea hipoglicemianta a frunzelor de afin este controversata.
Frunzele intra in compozitia ceaiului dietetic.
Afinul mai este indicat in infectia urinara, ca antiseptic minor si diuretic, in
reumatism, in guta, in colita de fermentatie sau de putrefactie.

Fructele prelucrate termic, precum cele din dulceturi, pierd cea mai mare parte
din substantele benefice. Afinele ajuta in cazul tulburarilor de circulatie
encefalica, la diaree, enterocolita de fermentatie. Au aport benefic in cazul
 Page 1119 of 1147

oxiurozei, al diabetului si maladiilor asociate acestei boli, al infectiilor urinare,

artritelor, candidozei bucale si digestive, faringitelor, stomatitelor, aftelor,
micozelor, eczemelor sau in tratarea ranilor sangerande. Ceaiul din frunze si
fructe are efect de rehidratare.Frunzele si fructele afinului au o lunga istorie de
uz medicinal. Initial se credea ca inlesnesc nasterea, apoi s-a descoperit ca ajuta
digestia si stopeaza diareea si inflamatiile.

Pana in prezent, rezultatele cele mai bune in tratamentul pancreatitelor si al

diabetului, prin mijloace fitoterapeutice, au fost obtinute asociind extractele
selective din cele mai multe plante sau plantele ca atare, neprelucrate prin
procedee chimice. Aceste plante contin glicozite sterolice si flavonozide. La
unele specii, efectul hipoglicemiant dispare prin prin uscarea plantei la
temperaturi de peste 400C sau prin infuzare. In alte cazuri, efectele
hipoglicemiante depind de starea de maturizare a fructului.
La numerosi pacienti tratati cu extracte de frunze de afin, s-a constatat
reducerea semnificatica a dozelor de insulina necesare zilnic.

Administrarea fructelor de afin are un efect hipoglicemic. In formele usoare de

diabet zaharat, preparatele din afin pot chiar inlocui insulina, mai ales daca se
asociaza si cu alte plante cu actiune hipoglicemianta. Totusi, trebuie retinut ca
substantele active din afin nu dau rezultate satisfacatoare in formele medii sau
severe de diabet, sau in diabetul infantil. Fructele se pot consuma proaspete,
uscate sau congelate, cate 50-100g pe zi, in cure de 2 saptamani pe luna.

Tratamentul se va face intermitent, cu pauze intre serii. Din infuzia preparata

dintr-o lingura de frunze de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe zi timp de 10
zile. Extractul apos, preparat la rece prin macerarea a doua linguri de frunze in
250 ml apa, timp de 6 ore, se bea in cantitate de 2 cani pe zi. Pulberea din fructe
uscate se ia cate jumatate de lingurita, in putina apa, de 3 ori pe zi.

Siropurile se prepara in doua moduri:

Din solutii extractive apoase (infuzii, decocturi, macerate) la care se adauga zahar. La
360 ml. lichid se adauga 640 g zahar. Intrucat zaharul este daunator este preferabil sa se
adauge zahar invertit care se prepara foarte usor.

Reteta de preparare a zaharului invertit: 1 Kg zahar alb, 450 ml de apa si o lingurita

de acid citric sau acid tartric (sare de lamaie). Toate aceste produse se fierb in clocote
mici, timp de 10 minute intr-un vas emailat (se interzice folosirea inoxului sau a
aluminiului).
 Page 1120 of 1147

Fierband in clocote, zaharul se transforma intr-o compozitie limpede ca mierea iar pe

marginea vasului se aduna o spuma pamantie la culoare care se strange cu lingura de
lemn si se arunca. In ultimele 2-3 minute se micsoreaza intensitatea focului, pentru ca
siropul sa nu se inchida la culoare. Cand este gata, zaharul nu mai colecteaza spuma si
are consistenta unei smantani mai subtiri.

Se lasa la racit putin si cand este caldut inca, se strecoara prin doua straturi de tifon si se
toarna in borcane curate. Se foloseste atat la ceai, cafea, lapte, siropuri cat si la prajituri
(cu conditia de a micsora cantitatea de lichid sau eventual de albusuri). In loc de zahar
se poate folosi si mierea. De exemplu, pentru un decoct de plante, la 40% lichid, se
adauga 60% miere,

2. Prepararea siropurilor din fructe sau legume proaspete: catina, coacaze negre, gutui,
afine, mure, ceapa, usturoi etc. Pentru siropul de fructe, se storc fructele si se obtine in
prima faza siropul natural de fructe (in care raman neschimbate vitaminele si
mineralele). La acesta se adauga zahar invertit sau miere.

De obicei daca siropul este indulcit cu miere, la o parte concentrat natural se adauga trei
parti miere. La siropul natural nu se adauga coloranti, arome sau conservanti sintetici
pentru ca sunt daunatori sanatatii.

Cateva siropuri preparate in casa:

- Sirop din pin: o mana de ramurele cu muguri si ace de pin, 2 litri de apa minerala
plata, miere naturala. Se taie marunt ramurelele si muguri de pin si se pun la fiert intr-un
vas emailat. Cand compozitia a scazut la jumatate se opreste focul si se lasa la racit 20
de minute. Se strecoara prin tifon dublu si se adauga miere naturala dupa gust. Se
administraza cate 6 lingurite pe zi in tratamentul bronsitelor.

- Sirop din ridichi negre: trei ridichi negre, 400 g miere naturala. Ridichiile de marime
mijlocie se spala bine si se dau prin razatoare. Se pun intr-un vas de portelan si se
amesteca cu mierea. Se acopera si se lasa la macerat timp de 12 ore. Se strecoara prin
tifon dublu si siropul se pun la rece in vase de sticla de culoare inchisa. Se iau 4-6
linguri pe zi. Este indicat in bronsite cronice, afectiuni pulmonare, litiaze biliare. Este
un sirop cu efecte deosebite in tuse rebela.

- Sirop vermifug din usturoi: 500 g de ustsuroi, 1 litru de apa fierbinte, 3 Kg de miere
naturala. Se marunteste usturoiul fin in vas de lemn sau portelan si se opareste cu 1 litru
de apa incalzita la aproximativ 75o C. Se amesteca de mai multe ori cu o lingura de
lemn dupa care se acopera etans vasul si se lasa in repaus timp de 50 de minute. Se
strecoara apoi prin tifon dublu, se adauga mierea, apoi se amesteca pana la
omogenizarea totala. Se consuma dimineata pe stomacul gol 3-4 linguri, pana la
eliminarea tuturor parazitilor.

- Sirop din ceapa si usturoi: 10 cepe mijlocii, o capatana mare de usturoi, 1 litru de
lapte, 250 g miere naturala. Ceapa si usturoiul se maruntesc fin si se pun impreuna cu
laptele la fiert timp de 5 minute. Se strecoara prin tifon, se raceste si apoi se amesteca
 Page 1121 of 1147

cu mierea. Se administreaza cate o lingura la doua ore in decursul unei zile. Se foloseste
in tratamentul virozelor respiratorii, in tratamentul tusei in convalescenta.

- Sirop de lamaie cu glicerina: o lamaie, 2 linguri de glicerina, miere. Lamaia se pune

la fiert cu apa la foc domol timp de 10 minute, se taie usor in doua, si se stoarce intr-un
pahar. In sucul obtinut se adauga 2 linguri de glicerina, se agita bine amestecul si se
umple paharul cu miere. Se iau din acest amestec 6 lingurite pe zi in cazul tusei rebele.
Este eficient la toate varstele.

- Sirop din suc de struguri: 1 litru de suc de struguri proaspat rosu sau alb, 10 tulpini de
patrunjel cu tot cu frunze, 2 linguri de otet din vin si 300 g miere de tei. Se pune la fiert
mustul cu patrunjelul taiat fin, timp de 10 minute, la foc domol si fara contact direct cu
flacara. Dupa 10 minute se ia vasul de la sursa de foc, se adauga otetul si mierea
amestecand bine compozitia. Se toarna in sticle si se pastraza la loc intunecos si rece. Se
consuma in scurt timp. Este recomandat in cardiopatie ischemica dureroasa, nevroza
cardiaca si in general in afectiunile inimii.

- Sirop din coacaze negre cu zahar invertit: 1,250 Kg coacaze negre, 1 Kg zahar alb,
450 ml apa si o lingurita de acid citric sau acid tartric - sare de lamaie. Sucul obtinut
din fructele zdrobite se amesteca cu zaharul invertit, se lasa la rece 24 de ore. Se toarna
in sticle de culoare inchisa si se pastreaza la loc intunecos si rece. Este un excelent tonic
in starile de convalescenta si debilitate, cu efecte deosebite in anemii.

- Sirop de patlagina: se fierb acoperit 200 g frunze de patlagina proaspata in 400 ml apa,
la foc mic timp de jumatate de ora.Se lasa sa se raceasca, se strecoara si se adauga 100 g
miere amestecand bine.Se dau 6 lingurite pe zi la copii sau 3-6 linguri pe zi la adulti.
Siropul tine 3-4 zile la temperatura camerei sau 7 zile la frigider. Atentie: siropurile sunt
contraindicate diabeticilor.

e – Utilizarea solutiilor extractive hidroalcoolice. Sunt forme de utilizare a produselor

vegetale in care plantele sunt macerate intr-un amestec de apa si alcool cu o
concentratie mai mare de alcool in cazul tincturilor si mai redusa in cazul vinurilor
medicinale.

Afinul si miracolul culorii intense Afinele au efecte antidiabetice, antitoxice

intestinale, antiseptice, urinare, vasoprotectoare capilare, protectoare contra
radiatiilor ionizante. Datorita mirtilinei, care este considerata insulina vegetala,
atit frunzele, cit si fructele de afin au efecte hipoglicemiante. Afinele se folosesc in
diabetul zaharat, complicat cu afectiuni dermatologice (candidoze, prurigo
diabetic, ulceratii trofice), in tulburari circulatorii, uretrite, stomatite, eczeme,
cuperoze.

Afinul sau Vaccinium myrtillus este un semiarbust care creste in zonele de munte.
Frunzele sint mici, cu margini crestate, iar florile, singuratice, au culoare roz, cu petale
 Page 1122 of 1147

unite, ca un clopotel. Fructele, niste bobite negre-albastrui, brumate, ajung la maturitate

in luna august, continind un suc negru-violaceu, dulce-acrisor, care pateaza.

Cind si cum se recolteaza:

De la afin, in scopuri terapeutice se folosesc doar frunzele si fructele, recoltate separat,

in luna august. Frunzele se usuca impreuna cu ramurile, in snopi mici, in loc aerisit,
lipsit de umezeala, apoi se separa de ramuri pastrindu-se in pungi de hirtie sau in
saculete de pinza. Fructele se separa de frunze, dupa cules, prin scufundarea lor intr-un
vas cu apa, apoi se zvinta la soare si se pun la uscat pe policioare bine aerisite, uscate,
fara praf.

Mladitele de afin trateaza bolile de ochi si diverse afectiuni digestive. Iar frunzele si
fructele contin o substanta asemanatoare cu insulina.

Din mladitele recoltate la inceputul primaverii si puse proaspete la macerare in solutie

hidro-glicero-alcoolica se obtine un extract numit gemoderivat. .

Afinele scad glicemia

Datorita mirtilinei, care este considerata insulina vegetala, atat frunzele, cat si fructele
de afin au efecte hipoglicemiante. Din frunze se poate face o infuzie indulcita cu miere
sau zaharina, din care se beau zilnic 1-1,5 l. Este buna in caz de cistita, diabet zaharat si
ca protector vascular capilar. De asemenea, decoctul din frunze ajuta, prin gargara, in
afectiuni buco-faringiene. In vindecarea arsurilor se aplica pe locul bolnav comprese cu
frunze.

Afinele - pline de vitamine

Fructele sunt bogate in vitaminele A si C. Sunt utilizate in diaree, enterocolite, oxiuraza,

diabet zaharat, infectii urinare. Se consuma proaspete sau se prepara. O lingurita si
jumatate de fructe zdrobite se pun in 500 ml de apa si se fierb aproximativ 30 de
minute. Se bea in trei reprize, in decursul unei zile.

Pastrare

Fructele de afine se pot macera si la rece: o lingurita si jumatate de fructe zdrobite se

lasa in 400 ml de apa rece, la temperatura camerei, timp de opt ore. Toata cantitatea de
macerat se bea in timpul unei zile, in trei reprize.

Pe larg despre afin si miracolul sau

Afinele au efecte protectoare în ulcerul gastric indus de stres, medicamente, alcool si

chiar fata de ulcerul cronic indus de acidul acetic, stimulînd apararea locala a mucoasei
stomacului.
 Page 1123 of 1147

Mod de utilizare: Infuzie din frunze (1 lingura planta la o cana cu apa), din care se beau
cîte 2-3 cani/zi sau decoct concentrat din fructe uscate (3 linguri de afine la 0,5 l de
apa), care se consuma nefiltrat, împreuna cu fructele, de 2-3 ori/zi.

De asemenea, decoctul din frunze ajuta prin gargarisme în afectiuni buco-faringiene.

Afinele, consumate ca atare sau sub forma de suc, vindeca stomatitele. Fructele
proaspete, pot fi consumate în orice cantitate, atît cît permite organismu
Ceaiurile din frunze (2 lingurite de frunze se oparesc in 500 ml de uncrop, din care
cantitate se bea de trei ori pe zi) in cazurile de diaree, infectii urinare, uremie. Diabeticii
vor bea cite 1-2 ceaiuri pe zi (scade zaharul din singe) adaugind la frunzele de afin parti
egale de pastai de fasole si frunze de dud.

Din fructe uscate se prepara ceaiul antidiareic si antidezinterie cronica: 1-2 lingurite de
fruncte se fierb timp de 25-30 de minute in 100 ml de apa, se filtreaza si se completeaza
cu apa fiarta pina la implinirea cantitatii initiale. Se beau zilnic pina la 300 ml de astfel
de ceai. Pentru obtinerea unui efect mai bun si mai puternic la cantitatea de fructe se
mai poate adauga inainte de fierbere 1 g flori de musetel (romanita), 0,5 g frunze de
menta si chiar 0,5 g de coaja de stejar.

Pe langa infectiile urinare si uremie, ceaiurile din frunze si fructe de afin ajuta la guta si
reumatism.

Afinul este un bacteriostatic, pentru care proprietati se recomanda in ameliorarea

proceselor de fermentatie si putrefactie intestinala. In medicina populara infuzia din
fructe de afin se mai foloseste in tratarea gastritei, aciditatii scazute a stomacului,
calculilor (pietre la rinichi) si in combaterea metabolismului (schimbul de substante)
dereglat. Fiertura si sucul de afin se mai folosesc in forma de gargara la iflamatiile
mucoasei cavitatii bucale, gingiilor, faringelui si laringelui. Terciul din fructe proaspete
in forma de comprese e bun in cazurile de arsuri, diferite exeme si boli de piele.
Sub forma de infuzie, care se obtine un ceai extraordinar din frunze. Se beau 2-3 cani pe
zi. Frunzele si fructele de afin au proprietati astringente datorita taninului. Au activitate
antibiotica, modificand favorabil flora patogena intestinala. Actiunea hipoglicemianta a
frunzelor de afin este controversata. Frunzele intra in compozitia ceaiului dietetic.
Afinul mai este indicat in infectia urinara, ca antiseptic minor si diuretic, in reumatism,
in guta, in colita de fermentatie sau de putrefactie.

Fructele prelucrate termic, precum cele din dulceturi, pierd cea mai mare parte din
substantele benefice. Afinele ajuta in cazul tulburarilor de circulatie encefalica, la
diaree, enterocolita de fermentatie. Au aport benefic in cazul oxiurozei, al diabetului si
maladiilor asociate acestei boli, al infectiilor urinare, artritelor, candidozei bucale si
digestive, faringitelor, stomatitelor, aftelor, micozelor, eczemelor sau in tratarea ranilor
sangerande. Ceaiul din frunze si fructe are efect de rehidratare.Frunzele si fructele
afinului au o lunga istorie de uz medicinal. Initial se credea ca inlesnesc nasterea, apoi
s-a descoperit ca ajuta digestia si stopeaza diareea si inflamatiile.
 Page 1124 of 1147

Pana in prezent, rezultatele cele mai bune in tratamentul pancreatitelor si al diabetului,

prin mijloace fitoterapeutice, au fost obtinute asociind extractele selective din cele mai
multe plante sau plantele ca atare, neprelucrate prin procedee chimice. Aceste plante
contin glicozite sterolice si flavonozide. La unele specii, efectul hipoglicemiant dispare
prin prin uscarea plantei la temperaturi de peste 400C sau prin infuzare. In alte cazuri,
efectele hipoglicemiante depind de starea de maturizare a fructului.
La numerosi pacienti tratati cu extracte de frunze de afin, s-a constatat reducerea
semnificatica a dozelor de insulina necesare zilnic.

Administrarea fructelor de afin are un efect hipoglicemic. In formele usoare de diabet

zaharat, preparatele din afin pot chiar inlocui insulina, mai ales daca se asociaza si cu
alte plante cu actiune hipoglicemianta. Totusi, trebuie retinut ca substantele active din
afin nu dau rezultate satisfacatoare in formele medii sau severe de diabet, sau in
diabetul infantil. Fructele se pot consuma proaspete, uscate sau congelate, cate 50-100g
pe zi, in cure de 2 saptamani pe luna.

Tratamentul se va face intermitent, cu pauze intre serii. Din infuzia preparata dintr-o
lingura de frunze de afin la o cana cu apa se beau 2 cani pe zi timp de 10 zile. Extractul
apos, preparat la rece prin macerarea a doua linguri de frunze in 250 ml apa, timp de 6
ore, se bea in cantitate de 2 cani pe zi. Pulberea din fructe uscate se ia cate jumatate de
lingurita, in putina apa, de 3 ori pe zi

Ceaiul de zmeura - cura de detoxificare completa

Zmeura, dar al naturii, este un fruct ideal. In afara de aroma si placerea pe care o
provoaca papilelor gustative, zmeura este bogata in acid malic, salicilic si fraganic,
putand astfel sa joace rolul de medicament ajutator in toate tipurile de tratamente
medicamentoase sau naturiste ale bolilor microbiene sau virale. In plus, zmeura
are si un efect intens detoxifiant.

Detoxifierea cu cei de zmeura in cazul racelilor

Atat formele microbiene, cat si cele virale, care produc infectii ale cailor respiratorii,
manifestate sub denumirea gnerica de rinite, laringite, faringite, traheite, bronsite,
conduc la o intoxicatie a organismului cu otravuri eliberate de microorganismele
producatoare de boli. Aceste toxine, chiar daca sunt neutralizate de anticorpii produsi de
limfocite, trebuie eliminate pe cale urinara, fecala si prin transpiratie.

Dr. W.L. Wittling, de la Universitatea din Stockholm (Suedia), a remarcat capacitatea

detoxifianta a derivatilor acidului malic, prin combinarea acestora cu toxine eliberate
90% de catre tulpinile de stafilococi aurii, care cauzeaza mai ales forme acute de
amigdalite sau laringo-traheite.

Acelasi doctor constata, in martie 2001, ca acizi asemanatori celui malic si fraganic pot
interactiona cu fragmente ale virusurilor gripale inca toxice, facandu-le mult mai usor
de inghitit de anumite leucocite. In acelasi timp, suedezii au demonstrat ca substante
 Page 1125 of 1147

derivate din unele principii regasite in zmeura faciliteaza eliberarea rapida a toxinelor
virale, gripale, pe cale urinara si prin transpiratie. In prezent, cercetatorii biochimisti de
la Stockholm lucreaza la un proiect complex care vizeaza producerea unui medicament
forte bazat pe principiile existente in fructul de zmeura. Inca nu s-a deslusit modul de
actiune a principiilor active din zmeura, dar pana la lansarea acestui produs medicii
suedezi recomanda pentru afectiunile respiratori, numite popular "racelii, 0,7 l de ceai
de zmeura neindulcit, accesibil si diabeticilor insulinodependenti.

Efect pozitiv in bolile pulmonare al ceaiului de zmeura

Pneumoniile, cauzate in cele mai frecvente cazuri de bacterii din genul Pneumococcus,
ca si de alti agenti patogeni care afecteaza tesutul pulmonar, pot fi tratate prin practici
ale medicinei homeopatice, naturiste sau prin bioenergoterapie, necesitand o stricta
respectare a medicatiei indicate de specialist. Dupa insanatosire, trebuie facuta si o
terapie de detoxifiere a organismului. In acest sens, foarte util este onsumul zilnic de
ceai de zmeura, inainte si dupa fiecare masa. Rezultatele obtinute prin aceasta cura sunt
recunoscute chiar si de medicina moderna care refuza, de regula, modelele terapiei
homeopatice.
Cercetatorul danez G.T. Arentweicz a demonstrat, in 1999, ca terapia cu ceai de zmeura
este un tratament profilactic, terapeutic si detoxifiant si in cazul tuberculozelor de orice
tip si in mod special TBC pulmonar.

Ceaiul de zmeura, eficient impotriva "E-urilor din alimente

Cercetatorii sunt de parere ca toxinele cauzate de poluarea chimica a mediului din

anumite zone pot fi anihilate de efectul unor principii ale licorilor de zmeura,
consumate zilnic. In 1994, Elspeth O'Neill descopera ca in zmeura exista 72 de compusi
ai acidului salicilic, care faciliteaza o reactie nervoasa vegetativa (reglatoare), ce
determina o intensa traspiratie a celor ce consuma suc sau ceai de zmeura. Analizele
chimice ale continutului transpiratiei subiectilor studiati au atestat prezenta foarte
abundenta in lichidul sudoral a unor toxine provenite ca urmare a poluarii solului si
aerului. Cercetatorii din Belfast au demonstrat, in 2006, efectul benefic al combinatiilor
acidului salicilic in detoxifierea organismului poluat.

Aceiasi oameni de stiinta sustin ca aditivii de tip "Ei pot fi de 12-14 ori mai usor
metabolizati la nivel hepatic, in cazul unui consum zilnic de ceai concentrat de zmeura.

In Romania, persoanelor care consuma alimente conservate necontrolate li se

recomanda sa consume mai frecvent ceaiuri de zmeura.

Vinul pelin

"Vinul pelin poate fi sec sau uşor dulceag, cu gust amărui şi aroma foarte placută de
floare de pelin (Artemisia absinthium). În trecut, pentru însuirile lui igieno-alimentare,
vinul pelin era încadrat la vinuri medicinale (Coltescu, H.I.,1943).
 Page 1126 of 1147

Pentru prepararea acestui produs se folosesc de obicei inflorescenţe de la plantele de

pelin din zonele sudice, mai aride, unde substanţele aromate se acumulează într-o mai
mare măsură. Inflorescentele de pelin se recoltează în faza de înflorire deplină, se
transportă şi se usucă cu mare atenţ în locuri aerisite, dar nu direct la soare. Pentru o
mai bună conservare a constituenţ aromatici, trebuie să se facă o uscare treptată dar
sigură.

Vinul pelin sec poate fi alb, roşu sau roz. Se adaugă cantităţi de 150-250 g/hl floare de
pelin sau fragmente de inflorescenţă (plante într-un săculeţ de tifon) în mustul în
fermentaţie sau în mustuială. Floarea sau inflorescenţa de pelin, transmit vinului un gust
amărui agreabil şi o aromă foarte placută. Cercetările efectuate la SDE a Universităţii
din Craiova au evidenţiat ca, sub raport olfacto-gustativ este mai avantajos să se
folosească un amestec format din inflorescenţe de pelin şi mici proporţii de tulpini
florifere. Scheletul inflorescenţelor contribuie, esenţial la conferirea gustului amărui, iar
floarea imprimă aromă. Durata contactului dintre floarea sau inflorescenţele de pelin şi
lichid, se stabileşte prin degustări repetate. Ea nu va depaşi însă 5-7 zile după
terminarea fermentaţiei, pentru a evita formarea gustului amar, dur.

Pentru îmbunatăţirea însuşirilor olfactive, fondul aromatizat poate fi complexat cu mici

cantităţi de mentă, coada şoricelului, muşetel şi sulfină. Pentru intensificarea
caracterului gustativ şi în acelaşi timp a valorii igieno-alimentare se mai adaugă felii de
gutui şi de mere (0.3-0.5 kg/hl), precum şi măceşe zdrobite (20-100 g/hl)
(Gheorghiţă,1987). Viteza de fermentare a mustului trebuie să fie moderată, pentru ca
substanţele aromate extrase din plante şi din fructe să nu fie antrenate de CO2, care s-ar
elimina violent în atmosferă.

Vinul pelin dulceag se obţine din strugurii foarte sănătoşi, bine copţi şi lipsiţi de
substanţe poluante. Ei se introduc întregi în căzi de lemn. Pe măsură ce recipientele se
încarcă cu struguri, se adaugă floare de pelin, felii de gutui, de mere şi must proaspăt,
bogat în glucide, pâna la acoperirea completă a strugurilor. Căzile se închid cu capace şi
se lasă să fermenteze încet, până primăvara, când strugurii se scot şi se presează. Se
obţine astfel un vin pelin dulceag, amărui şi plăcut aromat.

Vinul pelin de mai se prepară din vin în care se introduce un macerat. Pentru un hl de
vin, maceratul este format din 200 g floare de pelin, 50 g floare de peliniţă, 20 g
sămânţă de coriandru, 20 g cuişoare aromate şi 50 g rădăcini de gentiana. Doza de
macerat se stabileşte pe bază de microprobe. După încorporarea maceratului în vin,
amestecul se omogenizează bine, apoi se lasă în repaus mai multe zile pentru “sudarea”
componenţilor. Apoi produsul se limpezeşte şi se îmbuteliază."
In prima faza, cea iritativa, tusea este seaca, fara expectoratie si in acest caz se recomanda ceaiuri
antitusive:

Scai - vanat
Este expectorant si calmant al tusei spastice si convulsive.Este cea mai eficienta planta chiar in caz de
tuse rebela. Se face decoct cu o lingurita planta la o cana cu apa. Se fierbe 15 minute. Se iau cate
doua, trei linguri de doua, trei ori pe zi.
 Page 1127 of 1147

Fructe de Fenicul
Este diuretic, antiseptic, sedativ, carminativ si antiinflamator. Se face infuzie cu o jumatate lingurita
fructe zdrobite la o cana cu apa clocotita. Cantitatea se bea in trei reprize dupa mesele principale.

Lichen de piatra
Este emoilent si calmant al sistemului respirator, antispastic pulmonar, antibiotic, fluidificator al
secretiilor bronsice. Se face decoct cu o lingurita planta la 200 ml apa, se fierbe 5 minute si se
neutralizeaza aciditatea cu un varf de cutit de bicarbonat de sodiu. Se beau 1-2 cani pe zi inainte de
mese.

Flori si fructe de Porumbar

Se face infuzie cu o lingurita planta la o cana cu apa. Se beau doua, trei cani pe zi. Ceaiurile se
indulcesc cu miere de albine.

Se recomanda urmatorul sirop de ceapa: o ceapa mare cruda se taie marunt si se fierbe in jumatate
litru apa pana scade la jumatate. Se adauga miere. Ceapa se poate coace pana se inmoaie ( in loc sa
se fiarba), apoi se zdrobeste si se pune in pahar. Se adauga 100 g miere. La nevoie se mai adauga
putina apa. Siropul se poate pastra 3-4 zile la temperatura camerei sau 7 zile in frigider. Pentru copii
se recomanda 6 lingurite pe zi iar pentru adulti 3-6 linguri pe zi.

Se mai recomanda siropul de praz din decoct concentrat, 200 g praz la 1 litru apa, amestecat cu miere
in cantitate egala.Se iau 4-5 linguri pe zi.

In faza a doua a tusei este nevoie de ceaiuri din plante medicinale cu proprietati expectorante care sa
ajute la fluidificarea si eliminarea secretiilor bronhice.

Flori si radacini de Ciubotica-cucului

Este emoilent, expectorant, antispastic, sedativ, calmant al tusei, fluidifiant al secretiilor bronhice,
cicartizant. Se face infuzie din 1-2 lingurite flori la 200 ml apa clocotita. Se beau doua, trei cani pe zi.
Se mai poate folosi decoctul din 1-2 lingurite radacini la 250 ml apa. Se fierbe 10 minute si se beau
doua, trei cani pe zi. In cazul in care se foloseste tinctura de Ciubotica-cucului, se iau 15-20 picaturi pe
zi.

Muguri de Pin
Este antiinflamator, antiseptic, cicatrizant, modificator al secretiilor bronhice. Se prepara infuzie cu
doua lingurite muguri la o cana cu apa clocotita. Se beau doua, trei cani de ceai pe zi.
Frunze de Urzica
Este bactericid, antiinflamator, emoilent, expectorant, antiseptic, antialergic, vitaminizant,
remineralizant si echilibrator al sistemului imunitar. Se face infuzie cu o lingurita planta uscata (sau o
lingura de planta proaspata bine maruntita) la o cana cu apa clocotita. Se beau doua, trei cani de ceai
pe zi. Se pot face cure de cate trei saptamani.

Flori si frunze de Nalba mare

Este emoilent , expectorant, antiinflamator si calmant. Se face infuzie cu o lingurita planta la o cana cu
apa clocotita. Se beau doua cani pe zi.

Frunze de Patlagina
Este antiinflamator, emoilent, bactericid, hemostatic si cicatrizant. Se face infuzie cu o lingurita frunze
la o cana cu apa clocotita. Se beau doua, trei cani pe zi sau se administreaza cate o lingura din doua in
doua ore.

Flori de Lumanarica
Are proprietati emoilente, expectorante, antiinflamatoare, calmante si cicatrizante.
Se face infuzie cu o lingurita flori la o cana cu apa clocotita. Se bea treptat in cursul zilei.

Radacini de Iarba mare

Este un tonic general, antibiotic, antiinflamator si expectorant. Se face decoct cu doua lingurite de
radacini la o cana cu apa. Se beau doua, trei cani pe zi. Atentie: nu se administreaza in timpul sarcinii
si nu se depaseste doza indicata.

Cimbrul sau Cimbrisorul

Este calmant, antiviral, antiseptic expectorant si cicatrizant. Se face infuzie cu o lingurita planta la o
cana cu apa clocotita. Se beau doua cani de ceai pe zi.
 Page 1128 of 1147

Ceaiurile se indulcesc cu miere. Trebuie remarcat faptul ca mierea si in special cea de tei este
antimicrobiana, antiiflamatoare , calmanta si expectoranta.

Deasemenea Propolisul este antiinflamator, antibiotic si expectorant. Astfel se foloseste tinctura de

propolis (60 g propolis la 200 ml alcool). Se ia de trei ori pe zi cate 15-30 picaturi inainte de masa in
putin lapte cald sau in putin ceai cald de plante medicinale.

Un alt expectorant si antibiotic este usturoiul. Se face o infuzie din usturoi pisat in urmatoarele
cantitati: 15 g pentru copii pana la 2 ani; 25 g pentru copii intre 2 si 5 ani; 40 g pentru copii intre 10
si 12 ani; 60-80 g pentru celelalte varste. Se iau 8-10 lingurite pe zi din apa usturoiata pentru copii
pana la 5 ani, 6-7 linguri pentru copii de 10-12 ani si 8-10 linguri pentru celelelte varste.

Se mai poate folosi siropul de ridiche neagra (ridichea scobita si in ea se pune miere) din care se iau
mai multe lingurite pe zi.

Unul dintre cele mai eficiente siropuri pentru potolirea tusei este dat de urmatoarea reteta: se fierbe o
lamaie 10 minute si se stoarce.Se adauga doua linguri de glicerina.Se amesteca si se umple paharul cu
miere. Se iau maxim 6 lingurite pe zi si anume, dimineata la sculare, inainte de pranz, dupa pranz,
apoi la cateva ore dupa pranz, la cina si seara la culcare.Pe masura ce tusea inceteaza se reduce
cantitatea.Preparatul este eficient atat la adulti cat si la copii.

Sirop de coacaze negre: se fierb 250 g coacaze intr-un litru apa pana scade lichidul la jumatate; se
strecoara si apoi se adauga o cantitate egala de zahar,fierbandu-se din nou pana scade la jumatate.Se
ia cate o lingurita la 2 ore. In loc de coacaze proaspete se poate folosi 100 g coacaze uscate.

Se mai pot folosi: infuzia din 40 g frunze de dafin la un litru de apa sau infuzia din doua lingurite
seminte de gutui la un litru de apa.

Remarca: pentru tuse nu se pun comprese uscate cu sare pe piept caci usuca mucozitatile si nu se mai
elimina.Se pun doar cataplasme cu terci de mamaliga sau se fac inhalatii cu aburi de cartofi fierti.

CEL MAI PUTERNIC ANTIBIOTIC NATURAL DIN LUME

Intr-un borcan de sticla se pun 350 grame de usturoi zdrobit peste care se toarna 220-250 de grame alcool de 95-
96°, rom sau tarie. Borcanul se inchide ermetic si se pune in frigider timp de 10 zile. In cea de-a 11-a zi se
filtreaza totul cu o strecuratoare foarte fina sau cu tifon. Lichidul obtinut se toarna in acelasi borcan si se pune
inca 2 zile in frigider. Dupa aceasta perioada remediul este gata pentru tratament (picaturile se pot lua cu putin
lapte sau apa inainte de a incepe sa mancam), dupa cum urmeaza:
NUMAR DE PICATURI
ZIUA MIC-DEJUN PRANZ CINA
1 1 2 3
2 4 5 6
3 7 8 9
4 10 11 12
5 13 14 15
6 16 17 18
7 12 11 10
8 9 8 7
9 6 5 4
10 3 2 1
11 15 25 25
12 25 25 25
Se va continua cu cate 25 de picaturi, de 3 ori pe zi, pana la
terminarea intregii cantitati.
 Page 1129 of 1147

Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. In prezenta sucului sau, germenii de
raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si
plamânii. Omoara cei mai oribili microbi - chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei - în cinci minute fix! în testele de
laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi
putere cu douazeci si cinci de unitati de penicilina.
Este o planta atât de puternica, încât, când e frecata' pe picioarele cuiva, intra rapid în sânge si poate avea un efect benefic
în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor.
Se face tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând mixtura pe talpi.
Oameni bolnavi de plamâni - ajunsi în pragul mortii - suferind de tot felul de maladii respiratorii (astma, emfizem si
oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta
miraculoasa.

ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE

In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat, în sfârsit cu fermitate, "puterea de penicilina" a
usturoiului, izolând diversele substante din el. Alliina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza
intoxicatia cu salmonella, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile purulente ale pielii"
La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea învelisului inimii
(febra reumatica). Allicina, un alt ingredient, înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii
în alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TBC.-ul.
De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face
parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una dintre cele mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea
bolilor de inima si a multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care "dilueaza" sângele, astfel prevenind cheagurile
potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului,
cheagurile de sânge s-au redus cu suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a
doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta care cauzeaza Candida si vaginita.
Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului sunt cei care-i confera usturoiului
puterea sa de a lupta contra bolilor, ajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita,
îmbunatatesc circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de toxinele periculoase.

PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR

Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au aratat ca radacina cu aroma întepatoare
are "o actiune protectoare foarte semnificativa" în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun
Bordia si H.C. Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista medicala britanica The
Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele a zece pacienti s-a coagulat mai încet, când acestia au
mâncat usturoi cu alimente grase, decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca
usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la prevenirea colmatarii acestora.
Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un
nivel mediu al colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a adaugat sucul sau
uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul
de usturoi are si singur acest efect - fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul de
usturoi a redus nivelul defibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care continea unt a rezultat într-un nivel de
fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta - în trei ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge,
trei ore mai târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv nivelurile de colesterol sl
fibrogen sub valorile normale.

COBOARA HIPERTENSIUNEA
Se spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde mod de a coborî hipertensiunea.
Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza
puterea sa de a înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, de a reduce tensiunea crescuta. Totusi, e clar ca tensiunea
scade. Medicii raporteaza - în cazuri dupa cazuri - ca simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului,
tiuitul din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau furnicaturile, dispar
toate, rapid si usor.
De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru reducerea tensiunii sangvine:

1. Este absolut sigur.

2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului.
3. Tensiunea sangvina se reduce treptat - într-o perioada de timp - fara nici o cadere neasteptata care ar putea soca
organismul!
4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub îngrijirea medicului.
5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap, tiuiturile din urechi, durerile de piept.
6. Se pot obtine rezultatebune , indiferent de vârsta sau de conditie.
7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.
Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de pretutindeni, sunt folosite pe scara
larga de medici pentru reducerea tensiunii si alungarea simptomelor acesteia.
 Page 1130 of 1147

Hipertensiunea este extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu sunt întotdeauna prezente - multi
suferinzi nici macar nu stiu ca o au - si în al doilea rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si
arterelor, sub forma de crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca nu e
controlata.
Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar - usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu face decât sa coboare tensiunea si
efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza.
Oricum, folosirea prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DIABET

Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un om cu diabet avansat aflase de la
doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca
mai traia, sanatos tun. Incepuse sa manânce o combinatie deusturoi, patrunjel si creson. Nivelul zaharului din sânge i-a
coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca fericit acest remediu, timp de ani de zile. Usturoiul nu vindeca
diabetul si nu trebuie folosit fara permisiunea medicului. Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul zaharului si, astfel, de
a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul - consemnat de mai multe ori - ca usturoiul poate reduce nivelul
zaharului din sânge la diabetici.

UN ALIMENT BIBLIC TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA ANTIDIABETICA

Usturoiul - desi are o actiune putin mai înceata - este la fel de eficient ca tolbutamida (un medicament oral pentru diabetici)
la eliminarea glucozei excesive din sânge. Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: "Recent, mi s-a pus diagnosticul
de diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea, trebuia sa iau un medicament oral.
Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca nivelul zaharului din sânge, asa ca am început imediat sa iau câte o
capsula de usturoi de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul din sânge mi-a
revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un medicament.

REÎNTINERESTE FICATUL
Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia bacteriile putrefactive din intestine
si, astfel, de a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea
circulatiei sangvine prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi, în amestec cu o lingura de untdelemn de masline sau ulei
de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult, încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita.
Utilizatorii spun ca e într-adevar o planta miraculoasa.
Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive - mai ales a ficatului. Un stomac sau un
ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA

Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a folosit usturoiul pentru a combate o
persistenta infectie a vezicii: "Pentru aceia dintre dumneavoastra care sufera de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa
ce m-am îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei catei mari de usturoi, de trei
ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa. Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (...)."
"Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca merge si pentru infectiile rinichilor.
Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a avut odata un pacient cu cancer la plamâni, care a trait mai mult decât se
asteptase ea si mânca usturoi. Medicamentul minune - chiar merge!"

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU BOLILE DE STOMAC.

Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un reputat cercetator si expert în terapia cu
usturoi. Se stie ca allicina din usturoi stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor, pentru a secreta enzime digestive. Dar
usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau amestecat cu alte mâncaruri,
precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si
lapte. Totusi, usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai pentru picioare si mâini,
spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod,
are o eficacitate declarata de nouazeci si cinci la suta.
Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume pentru eliminarea gazelor, a
crampelor si a simptomelor de inflamare.

TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT

S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit, dupa cum urmeaza: îngreunarea de
dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci - dintr-un
total de 84% eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua - din douazeci si cinci - la
un total de 88% eficacitate! Flatulenta a disparut complet în douazeci de cazuri din douazeci si cinci - un total de 80%
eficacitate! Colicii cu gaze au disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt - la un total de 84%
eficacitate!. Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt - pentru un total de 75% eficacitate! Se raporteaza ca
usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns
la concluzia ca usturoiul e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina gazele din
 Page 1131 of 1147

stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.

CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT BIBLIC PENTRU A CALMA DIGESTIA

Ca uz extern, usturoiul se poate folosi în cataplasme sau bai de picioare si de mâini. Intern, usturoiul maruntit poate fi luat
cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete
sau capsule.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CONSTIPATIE.

Un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de constipatie îsi pot gasi usurarea
mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi, amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el,
stimuleaza miscarile peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE NASULUI SI ALE GÂTULUI

Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca
se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore
sau cel mult o zi.
De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii superioare, absorbind toxinele -
ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate,
empiemele sinusurilor maxilare, faringitele si laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa planta
vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul! Are efect curativ asupra cataractei si
inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea? Infasurati planta în putin tifon si introduceti-o în canalul exterior al
urechii! Va doare capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele, pentru a elimina congestia. Stoarceti putin
suc de usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu al pieilor-rosii!). Stranutati, aveti nasul înfundat sau va
chinuieste alergia? încercati putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face minuni!

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE DE GÂT

Usturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C, la vindecarea racelilor. Daca se tine un catel de usturoi în gura, raceala
va disparea în câteva ore, maximum o jumatate de zi. Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din
când în când, pentru a elibera câte putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii sai mai blânzi, ca
usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum, sau prazul.) în acest mod, o durere de gât se poate opri în câteva minute (merge
chiar si pentru temutele dureri de gât, care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data - si e
mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu face decât sa amâne inevitabilul.
Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar temporara.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR.

Bufeuri? Incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea, anxietatea, greturile, migrenele,
oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea
dureroasa a sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau de substantele pe care
le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia. Este un remediu milenar pentru problemele femeilor.
Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B1 în organism poate fi de o valoare extrema
pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor premenstruale si a multor altor probleme. Medici de renume au constatat
ca usturoiul combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mâncarimile, obezitatea, leucoreea, artrita si
multe alte maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a
farmaciilor specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf într-o ceasca de apa
fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica, maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa
înainte de mese.

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI SPASME LA COLON .

M.V., medic stomatolog, relateaza ca, timp de zece ani, si-a facut tratamente cu raze X si radiu, pentru a eradica niste
excrescente urâte ale pielii, care-i tot reapareau, cu toate ca un medic îi spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din
aceasta planta uluitoare, usturoiul - care-i vindecase spasmele la colon - umflaturile dureroase de pe fata i-au disparut
complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi - din
capsule - si în circa o luna umflatura a disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care
crestea rapid, atingând chiar marimea unei monede de zece centi, când si-a dat seama prima oara de existenta ei.
Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o, vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el, erau cauzate de niste arsuri solare
grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit sa le usuce cu ajutorul alcoolului - pe care l-a încercat timp de doua,
trei luni, fara succes. "Si sa te mai miri", comenteaza el, "ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi si cancer? Chiar daca
nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele
medicale. Si, categoric, nu s-au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul. Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca aceasta
experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se
poate mai benefic.

LEACUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PICIORUL ATLETULUI.

 Page 1132 of 1147

Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase de pe dusumeaua uda a unui
vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii
uscate. Picioarele i se roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri. Când toate
medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru piciorul pacietului.
Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va da o senzatie de caldura, timp de
aprox. cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati
procedeul o data pe zi, timp de o saptamâna si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul, spalati cu apa si
încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de
usturoi poate agrava boala.) Pentru a preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU ARTRITA, REUMATISM SI NEVRAL GIE

Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal obisnuit în care s-a prajit usturoi.
Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate
face minuni pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de stiinta indian declara ca
uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea
partilor reumatice poate fi mult usurata, frecându-le cu usturoi. "Da rezultate excelente", sustine el. Un alt savant de frunte
si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid durerile reumatice si nevralgiile.

ALOE VERA GEL - VITALIA

gel pudra –

Aloe vera apartine familiei Liliaceelor,alaturi de ceapa, usturoi, lalele, crini, etc.
Numele de Aloe provine din limba araba, “aloeh” insemnand “seva cristalina si amara.”
Planta de Aloe a fost cunoscuta si utilizata de catre toate marile civilizatii ale Antichitatii.
Cunoscuta in Egip-tul antic drept “planta nemuririi”, facea parte dintre ofrandele funerare
inmormantate impreuna cu “faraonul-zeu” pentru a-i vindeca si dupa moarte spiritul si era una din
componentele principale utilizate la imbalsamarea sa.
Vracii triburilor africane agata, din vremuri stravechi, manunchiuri din frunze de Aloe deasupra
intrarilor pentru a indeparta spiritele rele.
Aloe face parte din “plantele biblice” mentionate in Evanghelia dupa Ioan :”Nicodim pregati un
amestec de aloe si smirna pentru a imbalsama trupul lui Isus in vederea ingropaciunii”. Acest fapt i-a
adus numele de “Eli-xirul din Ierusalem”, fiind folosita ulterior de catre Cavalerii Templieri si
diversele ordine masonice pentru men-tinerea tineretii trupului si spiritului.
Planta de Aloe era cunoscuta si folosita si in medicina sacra geto-daca de catre marii preoti in
tratarea unor forme de cancer ale gatului precum si a altor afectiuni.
Dioscoride, unul dintre medicii vestiti ai Eladei utiliza in mod curent in tratamentele sale planta de
aloe pe care de altfel a si mentionat-o in lucrarea sa “De Materia Medica” ca remediu in afectiunile
ochiului. Alexandru cel Mare folosea Aloe vera, la sfatul mentorului sau Aristotel, in tratarea ranilor
obtinute in lupta.
Vindecatorii vechilor civilizatii amerindiene numeau planta “ bagheta magica a Paradisului”.
Studiile clinice asupra acestei plante sunt extrem de numeroase si complexe, se intind pe perioade
de zeci de ani si au implicat laboratoare, clinici si universitati din intreaga lume.

PREZENTAREA PRODUSULUI:

Gel pudra obtinut din pulpa interioara a frunzelor de Aloe vera, uscat si stabilizat prin metode
naturale. Gelul de aloe este lichidul vascos din interiorul frunzei si nu trebuie confundat cu latexul
galben – ALOINA – situat imediat sub epiderma frunzei.
Este un produs 100% natural. Nu contine conservanti, zahar, indulcitori sintetici, amelioratori de
gust, aditivi alimentari, coloranti, levuri, soia, gluten .
 Page 1133 of 1147

COMPOZITIE CHIMICA:

-lignina
-saponine
-antrachinone (12): -barbaloina, isobarbaloina, antron - C glicozide.
-aloina
-acid aloetic, acid salicilic, acid antranilic, esterii acidului antranilic
-aloe-emodine
-uleiuri volatile:antranol, rezinotanol, artrazen
-hormoni
-auxine
-gibereline

-18 aminoacizi esentiali si neesentiali : leucina, izoleucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina,
valina, acid aspartic, acid glutamic, alanina, arginina, cisteina, glicina, histidina, prolina, hidroxi-
prolina, serotonina si tirozi-na.
-20 de micro- si oligoelemente: calciu, magneziu, potasiu, fier, sodium, clor, mangan, clor, cupru,
crom, iod, sele-niu, zinc, sulf, sodiu etc.
-vitamine: A, B1, B2, B3, B5, B6, B8, B9, B12, C, D, E, colina.
-monozaharide: celuloze, glucoza, manoza, aldopentoza.
-polizaharide: acemannan, glucomannan
-compusi steroidieni: colesterine, campestrina, beta-sitosterina, lupeol.
-enzime: amilaze, bradichinaze, proteaze, fosfataze alcaline, nucleotidaze, lipaze, celulaze, catalaze,
creatinfosfo-chinaze, carboxipeptidaze.

ACTIUNEA PRODUSULUI:

-tonic general, imbunatateste statusul fizic si psihic

-detoxifiant – elimina toxinele stocate in organism, pana la nivel celular
-antioxidant
-stimuleaza regenerarea celulara – cresterea tesuturilor normale fiind stimulata de cca. 8 ori.
-efect antipsoriazic
-calmeaza tusea si fluidizeaza expectoratia.
-imunostimulant – mareste eficacitatea macrofagelor de cca. 10 ori si stimuleaza, prin lectinele din
compozitie, producerea de limfocite T - killer
-efect antibacterian/ antiviral/ antifungic/ antimicotic/ antihelmitic – pe virusul HIV, Herpex simplex,
virusul zonei zoster, Tinea pedis, Tinea ungium, Staphylococcus aureus, Candida albicans,
Corynebacterium xerosis, Streptococcus viridans, Staphylococcus pyogenes, Trichomonas vaginalis,
Salmonella, Shigella.
-antidiareic - astringent, regleaza tranzitul intestinal, regleaza pH-ul intestinal, reface si echilibreaza
flora intes-tinala.
-laxativ bland
-efect sedativ si analgezic
-scade nivelul colesterolului si trigliceridelor, creste nivelul HDL - cholesterol (colesterolul “bun”)
-hipoglicemiant – scade glicemia si stimuleaza secretia de Insulina
-regleaza metabolismul
-antianginos – diminueaza intensitatea si frecventa crizelor de angina pectorala
-efect antiinflamator, antireumatic
-efect antitumoral/ antileucemic – previne si inhiba dezvoltarea cancerelor, in special a celui pulmonar,
incetines-te inmultirea celulelor tumorale; mucopolizaharidele din compozitia sa stimuleaza
 Page 1134 of 1147

producerea de catre macrofa-ge a citochinelor: interferon, interleuchine, prostaglandine, factori de

necroza tumorala, factori de stimulare a cresterii si regenerarii celulelor normale
-intareste gingiile, reduce inflamatiile mucoasei bucale, reduce durerile dentare, impiedica formarea
tartrului den-tar, albeste dantura.
-efect antialergic, antipruriginos

RECOMANDARILE PRODUSULUI IN FITOTERAPIA TRADITIONALA:

-afectiuni ale tubului digestiv si glandelor anexe: gastrite hipo-/ hiperacide, ulcere, colite acute si
cronice, he-patite, insuficienta hepatica pancreatite acute si cronice, constipatii, pirozis, hemoroizi,
indigestii, diaree, cancere ale tubului digestiv/ ficatului sau pancreasului, afectiuni ale mucoasei bucale
- stomatite, infectii bacteriene sau fungice tip candidoze bucale, ciroze hepatice, salmoneloze,
shigelloze, litiaza biliara, colecistopatii, parodontoza,

gingivite, gingivoragii, afte bucale, parazitoze intestinale.

-afectiuni cardiovasculare: varice, angina pectorala, ateroscleroza, cardiopatii ischemice,
hipertensiune arteria-la, accidente vasculare, arteriopatii, infarct miocardic (prevenire/ post-infarct),
flebite, tromboflebite, trombo-ze.etc.
-afectiuni ale aparatului respirator si ORL: tuberculoza, cancere pulmonare, bronsite, astm bronsic,
astm bronsic alergic, tuse, laringite, amigdalite, pneumonii, pleurezii, abcese pulmonare, rinite,
sinuzite, otite, gripa, guturai, viroze respiratorii, etc.
-afectiuni ale aparatului urogenital: infectii urinare - cistite,litiaze renale, candidoze vaginale,
trichomoniaze, menopauza, dismenoree, tulburari menstruale, impotenta, tulburari de dinamica
sexuala, cancere genitale, fibroa-me uterine, chisturi ovariene, cancer mamar, noduli mamari, displazii
mamare, mastoze, adenom de prostata, hi-perplazii de prostata, prostatite, cancere de prostata.
-afectiuni ale sistemului nervos: depresii nervoase, astenie , convulsii, epilepsie, stress, insomnii,
dependenta de alcool/ tutun/ droguri, oboseala, stari de epuizare nervoasa, pareze, hemiplegii, paralizii,
paraplegii, Alzheimer, accidente vasculare cerebrale, Parkinson, meningite, scleroza multipla, scleroza
lateroamiotrofica, cefalee, migre-na.
-afectiuni ale sistemului osteoarticular: traumatisme , fracturi necomplicate, reumatism, artroze,
artrite cronice, osteoporoza, osteodistrofii, guta, entorse, luxatii, contuzii, crampe musculare, febra
musculara, intinderi muscula-re si ligamentare - in administrare interna si locala, demineralizari,
spondilite, spondiloze, lombosciatice, lumbago, tenosinovite.
-afectiuni ale pielii: psoriazis, celulita, arsuri chimice/ solare/ termice, rani superficiale, eritem,
eczeme, dermati-te, seboree, micoze, eruptii cutanate, ulcer crural, prurit, infectii stafilococice si
streptococice ale pielii, acnee, degeraturi, hematoame, eritrasma, pemfigus, perles, riduri, vergeturi,
zgarieturi, cicatrici , herpes, zona zoster, intepaturi de insecte, lupus, vitiligo, ptiriazis verzicolor,
erizipel, escare, panaritiu, furunculoza, rani vechi ce nu se vindeca etc. – in administrare interna si
locala.
-afectiuni oculare: infectii bacteriene oculare, cataracta, glaucom, iritatii oculare, conjunctivite,
blefarite, retino-patii cu etiologie diversa, orgelet, keratite.
-afectiuni endocrine: diabet zaharat si complicatiile sale (ulcerul varicos si gangrena), dislipidemii,
obezitate
-leucemii, neoplasme, stari alergice, stari de imunodeficienta, anemii, sclerodermii
-profilaxia imbolnavirilor, in starile de convalescenta dupa boli/ operatii/ nasteri, anorexie
-combate efectele secundare ale citostaticelor si cobaltoterapiei.
-previne si stopeaza procesele de imbatranire fiziologica a organismului.

MOD DE UTILIZARE:
 Page 1135 of 1147

- adulti: 1-2 lingurite gel-pudra X 2 /zi – in functie de gravitatea afectiunii - dizolvata intr-un pahar cu
apa, cu 30-60 minute inainte de masa de dimineata respectiv de seara, 21 de zile/luna. In cazurile
foarte grave se poa-te administra si de 3 ori pe zi. Se consuma inghititura cu inghititura.
- copiii peste 3 ani: ¼ pana la 1 lingurita X 2/zi – in functie de gravitatea afectiunii - dizolvata intr-un
pahar cu apa, cu 30-60 minute inainte de masa de dimineata respectiv de seara, 21 de zile/luna. Se
consuma inghi-titura cu inghititura.

ATENTIE!!! Se incepe administrarea progresiv pentru a testa toleranta organismului la gelul de

aloe:
*ziua 1 – ½ de lingurita
*ziua 2 – 1 lingurita, etc. pana cand se ajunge la doza prescrisa pentru afectiunea
respectiva.
In primele zile pot aparea simptome ca: diaree, slabiciune fizica, oboseala nejustificata,
colorarea urinii,simptome ce indica eliminarea masiva de toxine din organism si care vor dispare in
cateva zile.

ATENTIE!!! In cazul tolerantei reduse sau a unei hiperaciditati gastrice, administrarea se poate
face si la 30 minute dupa masa. In cazul celor suferinzi de insomnie, a doua doza se administreaza
la masa de pranz.

ATENTIE!!! Pe toata perioada terapiei cu aloe nu se consuma produse lactate si oua sau produse
ce contin lapte sau oua. Este de preferat ca alimentatia in aceasta perioada sa fie bazata pe fructe si
legume sau prepa-rate din acestea. Se recomanda in aceasta perioada consumul de minim 2 litri
lichide/zi (supe/ sucuri naturale neacidulate/ apa plata sau de izvor sau de fantana sau distilata/
ceai)pentru a stimula procesul de dezintoxi-care al organismului.

Profilactic – se recomanda 3 cure/ an de 21 de zile/luna.

CONTRAINDICATII/ PRECAUTII:

- copii peste 3 ani – se recomanda consultarea medicului fitoterapeut inainte de administrare, pentru
stabilirea dozei de terapie si a duratei tratamentului.
-este contraindicata persoanelor alergice la Aloe sau plante inrudite cu aceasta: lalele, crini, ceapa,
usturoi
- este contraindicata copiilor cu varsta sub 3 ani si femeilor insarcinate sau care alapteaza.

EFECTE SECUNDARE / REACTII ADVERSE: foarte rare

-tegumentare: dermatite de contact.

POSIBILE INTERACTIUNI CU MEDICAMENTE/ ALTE PLANTE/ TESTE DE LABORATOR:

1. CU MEDICAMENTE:
- antiaritmice, antidiabetice de sinteza, glicozide cardiace, diuretice de ansa, diuretice tiazidice,
medicamente hipokaliemiante(Digoxina), steroizi sistemici – potenteaza actiunea acestora.

2. CU ALIMENTE:
-nu se cunosc.

3. CU ALTE PLANTE:
 Page 1136 of 1147

a. LEMN DULCE – utilizarea simultana poate determina hipopotasemie. – nu se recomanda utilizarea

lor simultana.
b. DATURA STRAMONIUM (ciumafaie) - actiunea sa este potentata in cazul abuzului sau utilizarii
timp indelungat a aloei.

4. CU TESTELE DE LABORATOR:
-potasemia – Aloe vera poate determina scaderea valorii potasiului in plasma, la utilizarea pe perioade
lungi de timp.

MOD DE PREZENTARE:

-flacon continand 75g. gel pudra de Aloe vera.

MOD DE DEPOZITARE:

Se pastreaza la adapost de caldura si umiditate. Nu se lasa la indemana copiilor mici.

Din catina am facut sirop ! A fost foarte bun

Cureti catina de pe crengute (grea treaba dar a fost sarcina sotului ) Apoi
le speli si le pui la fiert. Le lasi sa dea citeva clocote pina se moaie fructul
api pasesi si strecori prin sita deasa. Sau daca ai masina de tocat carne cu
dispozitivul acele separator pt. rosii, le dai prin aceea masina de tocat crude.
Dupa care le pui la fiert : la 1 kg pasta , 1 kg de zahar si apa dupa ochi.
Fierbi pina se ingroasa un pic, cam ca nectarul, si apoi il pui fierbinte in
sticle. Astupi sticlele si le lasi invelite intr-o patura pina se racesc!
Pofta buna!!

Sau mai simplu, cumperi sirop de catina de la Plafar( sa scrie pe el "preparat

la rece")

Uleiul merge la toata lumea , extern. Pentru cei mai marisori poate fi conservata si cu
miere (ca un macerat)

Uleiul de catina

Se prepara din fructe proaspete, bine spalate. La 150g fructe proaspete maruntite se
adauga 150ml ulei de floarea soarelui, sau si mai potrivit este uleiul pur, virgin, de
masline. Timp de 3 saptamani se tine vasul la temperatura camerei si se agita de cateva
ori pe zi. Dupa acest interval de timp, se zdrobesc boabele si se pun din nou in ulei. Se
lasa inca doua zile la lumina si in loc calduros si apoi se transfera cu grija in alt vas
partea de deasupra a uleiului care este limpede. Este bine sa se foloseasca vase de sticla.
Borhotul ramas se poate usca si se foloseste la prepararea infuziei vitaminizante.

Uleiul de catina este indicat in prevenirea imbatranirii premature, in boli oncologice, in

tratarea bolilor de piele(extern), a iritatiilor provocate de arsuri, insolatii, expuneri la
substante toxice. Ranile greu vindecabile se acopera cu cataplasme inmuiate in ulei de
 Page 1137 of 1147

catina si se observa vindecarea rapida.

Uleiul de catina este tot mai folosit in ultima vreme si pentru producerea unor creme si
preparate cosmetice impotriva imbatranirii pielii si a atenuarii ridurilor.

1. Preparat de catina cu miere:

Ingrediente: 10 linguri catina uscata macinata fin, 10 linguri miere, 10 boabe de ienupar
uscate si macinate fin.
Preparare: Se amesteca ingredientele. Mai puteti adauga miere daca nu va place
consistenta initiala.
Se iau 2 lingurite pe zi, inainte de masa, pana la ora 14 (catina are efect energizant).

2. Catina cu miere:
Ingrediente: 1 kg boabe de catina, 1 kg miere de tei.
Preparare: Intr-un vas ce se inchide ermetic se pun boabele spalate, scurse si strivite cu o
lingura de lemn si mierea. Se acopera si se pune vasul in frigider, pt. 2 saptamani,
amestecand continutul prin rasturnare.
Se iau 2-3 lingurite pe zi din amestec, inainte de micul dejun.

Se poate pastra si uscata. Se usuca boabele la umbra.

COMPLEX DE VITAMINE NATURALE

-se face un amestec din toate ingredientele si se consuma ca atare:
Germeni de grau 3 linguri
Germeni de ovaz 1 lingura
Germeni de secara 2 linguri
Mere - date pe razatoare 1 mar
Banane – taiate rondele 1 banana
Nuca macinata 3 linguri
Fulgi de cocos 1 lingura
Miere de albine 1 lingura

Ghee

In bucataria ayurvedica, untul topit trece drept un elixir al vietii si un mijloc de intretinere a ei. Este
mai usor digerabil decat in stare obisnuita sau decat alte grasimi. In Ayurverda, denumirea uzuala a
grasimii pure derivate din unt este Ghee.
Spre deosebire de uleiurile vegetale, Ghee este constituit, in specia,l din acizi grasi saturati. El nu
rancezeste, deci nu se oxideaza ca un-tul,si nu formeaza radicali liberi sub influenta oxigenului din
aer sau in prezenta oxigenului din celule.
Daca este pregatit si utilizat correct, Ghee:
 Tonifica organele digestive;
 Face ca mancarurile sa fie mai sanatoase;
 Intensifica gustul acestora;
 Conserva in concentratii optime de vitamine si substante vitale din alimente;
 Contine vitamine – A,E,niacina – si minerale – sodiu, calciu, fosfor, magneziu si fier;
 Page 1138 of 1147

 Are un efect de detoxifiere. El fixeaza substantele toxice liposolubile din organism si contribuie
la eliminarea lor;
 Administrat intern, dar si extern, amelioreaza vederea;
 Constitue un mijloc de transport ideal pentru vitaminele, mineralele si microelementele
liposolubile ce urmeaza sa fie asimilate de catre organism.
 Obtinerea unui Ghee de calitate este simpla , dar necesita timp si atentie.
Deoarece isi pastreaza calitatile multa vreme, puteti sa pregatiti o cantitate mai mare.
Este recomandat, ca atunci cand il preparati pentru prima oara, sa utilizati cantitati mici, pentru a
putea estima timpul de fierbere, care difera de la un aragaz la altul.

Mod de preparare:

500 g de unt de foarte buna calitate (daca este posibil nesarat si fara coloranti) se pune la fiert, pe
flacara medie. De indata ce se formeaza o spuma la suprafata, se reduce flacara la minimum si se
lasa sa clocoteasca in continuare, fara sa acoperiti vasul. Din cand in cand, indepartati spuma.
Sfaraitul care se aude arata ca untul mai contine apa, ce trebuie indepartata prin continuarea fier-
berii. Altminteri, Ghee nu va fi pur si, dupa un timp, rancezeste. Asadar, lasati untul fluidizat sa fiarba
pana cand nu se mai aude nici un zgomot si apa s-a evaporat. Chiar in momentul in care sfaraitul
inceteaza, trebuie sa luati vasul de pe flacara pentru ca Ghee sa nu se arda.
El trebuie sa fie auriu si sa aiba o aroma de nuca sau floricele de porumb, fara sa devina maroniu.
Pentru o jumatate de kilogram,timpul de fierbere variaza de la aragaz la aragaz, intre 30 si 60 de
minute, pentru doua kilograme este nevoie de doua ore sau chiar mai mult.
Daca dispuneti de un aragaz cu trei trepte de temperatura, cea inferioara este adesea puternica si
Ghee se infierbanta prea repe-de si se arde. In acest caz, este util sa intrerupeti fierberea, din cand in
cand, pentru scurt timp. De asemenea, prin inclinarea usoara a recipientului folosit, puteti verifica,
dupa aspectul sedimentelor – adica atunci cand ele devin usor maronii - daca este momentul sa luati
Ghee de pe foc.
Cand este gata, Ghee se strecoara printr-o sita fina de par de cal sau printr-o strecuratoare din
otel inoxidabil acoperita de un tifon des
intr-un vas de sticla sau ceramica si se lasa sa se raceasca si sa se intareasca, neacoperit, intr-un
loc racoros. Se pastreaza acoperit, la rece, dar nu in frigider. Pentru consumul zilnic se pune o
cantitate mai mica intr-un vas sau un borcan cu capac.

■ Ghee ca leac in farmacia casei

Ghee nu se foloseste numai la gatit. El este si o baza foarte importanta pentru preparatele
ayurvedice din plante.
De asemenea, Ghee poate fi folosit in diferite afectiuni, mai ales atunci cand Pitta este excitata in
exces:
 Ca unguent pentru o piele iritata
 Ca baie pentru ochii iritati, cu efectele racoritoare si tonifiante si administrat intern, ca remediu
in diferite tulburari de vedere
 Ca unguent impotriva uscarii mucoasei nazale
 Ca alifie calmanta si tamaduitoare, dupa arsuri;
 Ca baza de alifie pentru tratarea herpesului, impreuna cu turmeric, si pentru tratarea acneei
inflamatorii.
 Ca unguent in masajul usor si calmant al talpilor, pentru combaterea tulburarilor de somn sau a
nervozitatii.
 In curele de slabire, el poate fi administrat inainte de masa, pentru a atenua pofta de mancare.
 Page 1139 of 1147

Germenii de grau
Germenii de grau sunt foarte bogati in substante pretioase si vitalizante: produsi fosfatati usor
asimilabili, saruri minerale de fier si de magneziu in doze foarte ridicate, proteine complete continand
toti acizii aminati indispensabili vietii, oligoelemente precum cupru, zinc, magneziu, numeroase
vitamine printre care A, B1, C, E, PP si cantitati insemnate de vitamina C.
Reprezinta un aliment echilibrant, care ar trebui consumat zilnic.
Are efecte terapeutice crescute in reumatism, guta, cancer, artrita avansata, stari depresive, probleme
digestive cu reglarea digestiei, este tonic nervos, stimuleaza nutritia.
Modul de preparare:
Se pun grauntele de grau intr-o farfurie, dupa ce au fost spalate, acoperite cu apa timp de 24 de ore.
Apoi, se scurg complet de apa si se stropesc la 6-8 ore, avand grija sa nu ramana apa deasupra
grauntelor pentru a nu mucegai sau putrezi. Cand graul a incoltit si are germenele de 1-2 mm, poate fi
consumat.
Modul de administrare :
- Adulti: cate 3 linguri/zi, cate una inainte de fiecare masa.
- Copii si batrani: cate 3 lingurite/zi, cate una inainte de fiecare masa.
- Sugari (de la 6 luni la 1 an): o lingurita in 2-3 reprize pe zi.
Graul germinat se mesteca indelung, pana la aparitia gustului dulceag produs de zaharificarea partiala
a amidonului.
Pentru persoanele cu dantura deficitara, graul germinat se piseaza in piulita de lemn si apoi se mesteca
indelung.
Pentru bolnavi, sugari si copii mici, se face un piure in care se adauga putina miere.

IODUL
Confirm cele spuse, referitor la nuci verzi, in miere de albine: Mierea find
higroscopicaa, extrage iodul din nuca si alimenteaza glanda Tiroida cu iod. Toata
cantitatea de sange din organism, trece din 17 in 17 minute prin glanda tiroida, de unde
ia cantitatea necesara de iod, distrugand germinii slabi-- care au putut patrunde in sange
printr-o rana a pielii, prin mucoasa nasului,a gatului sau prin absorbtia hranei inginerate
ajunsa in tubul digestiv. Daca glanda are o secretie de iod normala, dupa fiecare 17
minute germinii devin din ce in ce mai slabi Mierea de albine se foloseste ca conservant
a iodului, (nu ii da voie sa oxideze) si face transportul mai rapid al iodului la nivel
celular.Mierea este un aliment ingerat de albine si organismul uman nu trbuie sa depuna
nici un efort sa o transforme in energie, astfel ajungand la nivel celular in 12 minute,
mai repede decat perfuzia.Mierea la nivel celular face o permiabilitate a membranei
celulei dand posibilitatea circulatiei unei cantitati mai mare de sange, care transporta
mai mult oxigen, mai multe substante minerale etc. De aici si proverbul CAP de
NEAMT -- Mincand 2,8 kg. miere pe cap locuitor, are un creer oxigenat si mineralizat,
care poate sa asimileze si sa creeze ATENTIE ! Iodul se consuma cu picatura. La 75
kg./corp se consuma o picatura, martea si vinerea Peste 80 kg. /corp se consuma 2
picaturi martea si vinerea 1) Astfel se castiga energiea de care avem nevoie pentru
activitatea zilnica. 2) Calmarea organismului si linistirea sistemului nervos 3) Creierul
nostru functioneaza mai bine cand organismul este alimentat cu cantitatea de iod de care
avem nevoie.
PATEU Miezul de nuca se da prin masina de tocat si se amestica cu miere cristalizat,
in asa fel sa fie bine legat miezul Din acest amestec ia nastere un pateu excelent care se
poate face senviciuri, la care se mai pot pune intre feliele de paine si fructe uscate, felii
 Page 1140 of 1147

de mar, banane, stafide ,etc. Inafara ca este un bun aliment, are acelasi rol ca
( LUGOL) IODUL.

PANSAMENT GASTRIC NATURAL

INGREDIENTE CANTITATE
Faina din seminte de in 2 linguri
Suc proaspat de lamaie 1 lingurita
Apa plata/izvor 200 ml

MOD DE PREPARARE:
-se fierbe faina la foc mic – timp de 10 minute, amestecand mereu pentru a nu se prinde
de vas.
-se ia vasul de pe foc si se lasa sa se raceasca.
-se amesteca omogen cu sucul prospat de lamaie.
-se administreaza ca atare in ulcere gastroduodenale sau in gastrite.

REMEDII NATURISTE PENTRU GRIPA SI RACEALA

Desi pare o boala banala, cu o durata normala de numai 6-7 zile, gripa trebuie tratata cu foarte
mare grija, pentru a evita complicatiile. In debutul starilor gripale, se bea cite o cana de ceai, din ora in
ora, astfel ca toxinele vor fi eliminate prin transpiratie. In jurul nostru, tot mai multa lume stranuta,
tuseste si se plinge de dureri in git. In timp ce gripa se raspindeste, iar numarul virozelor nu e in
descrestere, nu trebuie sa va mire ca va treziti din senin ca va curge nasul si durerile de cap va chinuie.
Ce e de facut. atunci cind lucrurile nu sint inca grave? Inainte de a da o gramada de bani pe
medicamente, trebuie sa stiti ca o raceala se poate trata si cu leacuri traditionale, cu efecte la fel de
bune.
Cum stim de ce suferim? Mai intii, trebuie sa facem deosebirea intre gripa si guturai, pentru ca
in functie de diagnostic, se aplica un remediu sau altul. Gripa este o boala respiratorie acuta, cu
caracter infecto-contagios. Se raspindeste prin picaturile de saliva emise prin tuse, stranut sau vorbire.
E o afectiune grava putind pune in pericol viata copiilor, a persoanelor slabite si in virsta de peste 65
de ani. Desi pare o boala banala, cu o durata normala de numai 6-7 zile, gripa trebuie tratata cu foarte
mare grija, pentru a evita complicatiile. Debuteaza brusc, cu dureri musculare, febra mare, frisoane,
dureri de cap, tuse uscata si iritativa, pierderea poftei de mincare, inflamarea cailor respiratorii.
Guturaiul este un semn al slabirii sistemului imunitar, fiind o reactie a organismului la atacul unor
virusuri mai putin violenti decit cei care provoaca gripa. Se datoreaza inflamatiei mucoasei nazale si
este favorizat de frig si de umezeala. Se mai numeste si raceala.
Spre deosebire de gripa, simptomele sint mai blinde, doar cu slabiciune generala, pierderea
apetitului, git iritat, stranut, nas infundat. Ceaiurile, inainte de toateTratamentul naturist pentru gripa si
raceala se bazeaza pe efectele tamaduitoare ale ceaiurilor si diferitelor preparate pe baza de plante.
Nimic chimic, totul natural. Asadar, primele indicate sint ceaiurile, dar caldute, nu fierbinti.
Cele mai bune sint infuziile din flori de soc, tei, potbal, busuioc, sunatoare, isop, patlagina,
menta, barba-popii, coada-soricelului, urzica, luminarica, macese si coacaze negre, conuri de hamei si
scoarta de salcie. Efectul acestor ceaiuri este mai mare daca in ele se adauga putina scortisoara si piper
negru (au actiuni puternic antivirotice). In debutul starilor gripale, se bea cite o cana de ceai, din ora in
ora. Toxinele vor fi eliminate prin transpiratie.
Combinatia de miere, lamiie si tei este un remediu sigur contra gripei. Ceaiul de macese
proaspete este bun pentru raceala si gripa, prin continutul ridicat de vitamina C. De altfel, tabletele de
vitamina C sint produse din macese.Leacuri de mestecatPentru guturai, fitoterapia recomanda ceaiuri
 Page 1141 of 1147

din flori de tei si de soc, infuzie din flori si decoct din radacina de ciubotica cucului (atunci cind apare
tusea frecventa; se pune o lingurita de planta la o cana cu apa si se beau cite 2-3 cani/zi), infuzie de
isop, decoct din coaja de salcie (2 linguri de coaja uscata si maruntita la o cana cu apa; se iau 3-4
linguri/zi), unguras (infuzie dintr-o lingurita planta la o cana cu apa, 2-3 cani/zi). Salvia actioneaza ca
o aspirina.
Se mai recomanda o infuzie combinata: se iau 12 linguri de cretisoara, trei de musetel, soc si
izma creata, se maruntesc si se amesteca bine. Se iau doua lingurite din amestec si se adauga la o cana
de apa fiarta. Se da deoparte 5 minute. Se beau 2-3 ceaiuri pe zi, daca se poate, neindulcite. In caz de
curgere apoasa a nasului, fara febra, un remediu eficient se obtine dintr-o lingurita de busuioc, una de
salvie, una de scortisoara si 5 cuisoare. Se tin in gura si se mesteca incet. Se iau 2-3 prize pe zi, dupa
masa. Incercati acest remediu si in 2-3 zile, nu veti mai simti nici urma de raceala.
Antibioticul saracului. La primul hapciu, e bine sa beti niste ceai de cimbrisor, care e un
excelent dezinfectant. Inhalatia cu otet mentolat, obtinut prin macerarea frunzelor de menta in otet,
alunga starea proasta produsa de raceala. In popor, se spune ca cimbrul e antibioticul saracului,
deoarece contine un antiseptic natural, thimolul. Ceaiul de cimbru, cit si infuzia de cimbrisor ajuta in
starile de raceala. Cind apare febra, se recomanda ca mincarea sa contina mult usturoi. Bunicii nostri
foloseau compresele pe git si pe piept sau abdomen. O bucata mare de pinza se inmoaie in apa calda,
dar nu fierbinte, se stoarce bine si se aplicaa pe corp. Peste ea se pune o basma (sal) din lina. Gitul este
bine sa fie acoperit cu un fular. Compresa se tine 45-60 minute. Dupa ce se inlatura, bolnavul se
imbraca intr-o bluza uscata din bumbac si ramine in pat, bine invelit, timp de 30-40 minute. Apa
calduta spre rece este suficienta pentru a scadea febra, fara sa socheze organismul, cum se intimpla in
cazul pungii de gheata.

REMEDII NATURISTE PENTRU SINUZITA ACUTA

1. lingurita de otet de mere amestecata cu usturoi ras se adauga la o cana de apa clocotita apoi se
face o inhalatie de 5-10 minute. Procedura trebuie urmata de doua ori pe zi, dimineata, pentru
ca sinusurile sa fie eliberate intreaga zi, si seara, inainte de culcare.
2. se pot pune in nas, in fiecare seara, una sau doua picaturi de miere propolizata. Chiar daca
ustura putin, este foarte eficienta.
3. intr-o cana cu apa se adauga doua lingurite de otet de mere si una cu miere. Preparatul se bea
lent, in fiecare seara.
4. zeama de lamaie reprezinta un antiinflamator si un dezinfectant recunoscut. O picatura de
zeama de lamaie turnata in fiecare nara ajuta la eliberarea sinusurilor.
5. aplicati pe zonele sinusurilor comprese cu apa fierbinte timp de trei minute si comprese reci
pentru 30 de secunde de patru ori pe zi in prima saptamana si o data pe zi dupa aceea.
Tratamentul poate fi repetat pana cand sinuzita este vindecata.
6. faceti regulat exercitii de respiratie profunda. De exemplu, o plimbare zilnica de o ora cu
capul sus, umerii lasati in jos spre spate, in timp ce respirati adanc este foarte indicata si
extrem de eficienta.
7. inhalatiile se pot prepara cu ajutorul esentelor extrase din catina, brad, menta sau sunatoare.
8. De asemenea, pentru spalaturi nazale se pot folosi ceaiuri din urmatoarele plante: coada
soricelului, salvie, frunze de menta, frunze de soc. Dupa preparare, ceaiul se trage pe fiecare
nara.

REMEDII NATURISTE PENTRU SINUZITA CRONICA

1. inainte de culcare se maseaza putin fruntea cu unguent de galbenele, dupa care se pune o
compresa cu bitter suedez.
2. tinctura de propolis da rezultate foarte bune daca se toarna zilnic cateva picaturi in fiecare nara
 Page 1142 of 1147

3. se amesteca un cartof crud ras cu sare grunjoasa si tuica si apoi se pun intr-un tifon care se
asaza pe frunte. Procedeul poate fi repetat de doua-trei ori pe saptamana.
4. se toarna in fiecare nara cate sase picaturi de suc de varza alba proaspata. Tratamentul se aplica
seara, inainte de culcare.
5. in fiecare seara se fac inhalatii cu infuzie de galbenele si se ia cate un centimetru dintr-un baton
de propolis si cate o lingurita de miere
6. inhalatii cu un amestec de picaturi din urmatoarele uleiuri:
brad – 10 picaturi
menta - 10 picaturi
catina - 15 picaturi
galbenele – 15 picaturi
sunatoare – 15 picaturi
Picaturile se pun in 2 litri de apa fierbinte apoi se face inhalatia. Se efectueaza seara, cu o ora
inainte de culcare. Tratamentul tine 12 zile si poate fi repetat la nevoie.

RETETE DE SUCURI DETOXIFIANTE, REMINERALIZANTE,

REVITAMINIZANTE
1.SUC 1 – 200ml
100G BROCCOLI
100G VARZA CREATA
25G PATRUNJEL
200G MAR
50G TELINA
SE TREC TOATE INGREDIENTELE PRIN STORCATOR.
VALORI NUTRITIVE - 228kcal.
-vit. A 10574 UI
-VIT. C 365 MG
-Se 5,14 mcg
-Zn 1 mg
2.SUC 2 – 300ml
4 MORCOVI
2 MERE VERZI
SE TREC TOATE INGREDIENTELE PRIN STORCATOR SI SE CONSUMA INTR-
UN PAHAR MARE.
VALORI NUTRITIVE -280 kcal.
Vit.A – 80356 ui
Vit. C- 44 mg
K – 1280 mg
3.SUC 3 – 200ML
90G MORCOVI
50G ARDEI GRAS
25G SPANAC
25G CEAPA
50G TELINA
90G CASTRAVETE
50G ROSII
SARE DE MARE
 Page 1143 of 1147

PIPER
SE TREC TOATE INGREDIENTELE PRIN STORCATOR SI SE ADAUGA SARE SI
PIPER DUPA GUST.SE POATE DECORA CU SFERTURI DE ROSII.
VALORI NUTRITIVE -115 kcal.
-vit. A – 28009 UI
-vit. C – 105 mg
-Fe – 2,41 mg
-K – 1065 mg
-Se – 2,5 mcg
-Zn – 0,8 mg
4.SUC 4 – 350 ml
¼ PEPENE VERDE – 300mg miez
125 mg ZMEURA
SE TAIE MIEZUL IN BUCATI EGALE SI SE TRECE PRIN STORCATOR
IMPREUNA CU ZMEURA.
VALORI NUTRITIVE -125 kcal.
-vit. A – 1330 UI
-vit. C – 60 mg
-Fe – 1,8 mg
-K – 559 mg
-Ca -52 mg
5.SUC 5 -200 ml
250 g merisor
250 g pepene verde/rosu
250 g castravete
SE TAIE MIEZUL PEPENULUI IN BUCATI EGALE SI SE TRECE PRIN
STORCATOR IMPREUNA CU MERISORUL SI CASTRAVETELE CU COAJA.
VALORI NUTRITIVE -125 kcal.
-vit. A – 8475 UI
-vit. C – 120 mg
-Fe – 4,7 mg
-K – 880 mg
-Ca -92,5 mg
6.SUC 6 -200ml
250 g MORCOV
100 g SMOCHINE
1 PORTOCALA CURATATA
2, 5 g GHIMBIR PROSPAT, MARUNTIT
100 g MIEZ BANANA
Se stoarce morcovul, smochinele, portocalele si ghimbirul.Sucul rezultat se da prin
blender impreuna cu banana.
VALORI NUTRITIVE -460 kcal.
-vit. A – 14117 UI
-vit. C – 192mg
-vit. B6 – 0,23 mg
-Mg– 559 mg
 Page 1144 of 1147

-triptofan -89 mg

7.SUC 7 -200 ml
250 g para
125 g varza
50 g telina
25 g nasturel
Se dau toate ingredientele prin storcator
VALORI NUTRITIVE -206 kcal.
-vit. C – 97 mg
-Mg– 48 mg
-K -1129 mg
8.34 PLANTE – amestec purificator, remineralizant, revitaminizant, revigorant,
adaptogen, reglator enzimatic:
-COACAZE NEGRE SI ROSII –fructe uscate
-COACAZ NEGRU - frunze
-VISINE–fructe uscate
-PADUCEL–fructe uscate
-CATINA–fructe uscate
-MACESE–fructe uscate
-ANANAS–fructe uscate
-PAPAYA–fructe uscate
-TROSCOT - herba
-CAISE–fructe uscate
-CAIS - frunze
-TRIFOI ROSU-herba
-URZICA - frunze
-CRESON - herba
-PIR-radacina
-ASHWAGANDHA–herba
-BRANCA URSULUI - herba
-SCHINDUF – seminte
-COADA CALULUI –herba
-CEAI VERDE – frunze
-SOC – flori
-MATASE DE PORUMB
-PATLAGINA – seminte
-ROCOINA – herba
-BRUSTURE/CAPTALAN –radacina/frunze
-3 FRATI PATATI - herba
-ANGHINARE -herba
-LIPICIOASA -herba
-PAPADIE -frunze
-ROZMARIN - herba
-LICHEN PIATRA
-SENNA - herba
 Page 1145 of 1147

-ECHINACEA – herba
-MAGHIRAN - herba
Plantele se amesteca foarte bine si se rasnesc pana se obtine o pulbere f. fina.
Se poate adauga 1lingurita x 2 sau 3/zi intr-un fresh de fructe/legume sau se pot lua cu
miere, cu o ora inante de masa.
Este un amestec foarte complex din plante, menit sa inmoaie materiile toxice din
intestin, sa amplifice peristaltismul (miscarile musculaturii netede din intestin), sa
mobilizeze toxinele depuse in tesuturi pentru a fi eliminate.
Cele 34 plante cuprinse in reteta sunt un adevarat cockteil de sanatate, care ne pot
ajuta extraordinar chiar si in afara curei de purificare a colonului.

Tratamente naturale pentru ingrijirea parului

Iaurtul conditioneaza parul si da stralucire. Umeziti parul, apoi masati delicat pielea
capului distribuind apoi uniform de-a lungul firului de par. Daca aveti un par gras,
aplicati doar la varfuri. Lasati 10-20 de minute sa actioneze, apoi clatiti. Galbenusurile
de ou batute, curata in profunzime parul si ii redau stralucirea. Se aplica in acelasi mod
ca si iaurtul si se clateste mai degraba cu apa calduta decat fierbite. Uleiul caldut reda
sanatatea parului uscat. Se recomanda uleiul de masline, de jojoba sau de cocos.

Dupa ce ati masat bine pielea capului si parul, infasurati parul intr-un prosop care a fost
imbibat in apa fierbinte sau infuzie fierbinte de plante medicinale si apoi stors. Acest
tratament trebuie sa dureze o ora sau chiar mai mult, insa prosopul trebuie sa fie
fierbinte pe tot parcursul lui. La sfarsit se samponeaza parul de doua ori pentru a se
inlatura uleiul si se clateste cu otet de mere sau zeama de lamaie. Aceste tratament este
indicat sa se realizeze o data pe luna.

Nuantarea naturala a parului

Vopsele chimice de par contin amoniac, agenti sintetici de colorare, detergenti, EDTA,
ethanol, arome sintetice, uleiuri minerale si multe alte substante artificiale. Toate
acestea patrund prin pielea capului si ajung in sange. Unele dintre aceste substante se
banuie ca ar fi carcinogene. Insa parul poate fi nuantat si in mod natural, fara a-l supune
unor agenti de degradare. E adevarat, ca aceste substante naturale nu vor face o blonda
dintr-o bruneta, insa totusi ajuta la sanatatea si frumuseatea naturala a parului.

 Pentru o culoare subtila folositi plantele sub forma de infuzie sau in cantitati
reduse in amestec cu un sampon natural. Pentru un rezultat pregnant, lasati
infuzia (mai concentrata) pe parul proaspat spalat fara a va mai clati.
 Pentru un par negru, se va folosi lavanda, pudra de indigo sau black malva.
Infuzia se lasa sa actioneze 30 de minute, dupa care se clateste. Pentru parul
roscat, incercati macesele, paprika, cafea neagra, flori de Jamaica, hibiscus rosu,
ceai rosu Zinger, galbenele, consenila sau cuisoare. Aplicati infuzia si lasati 15
minute, dupa care clatiti.
 Page 1146 of 1147

 Daca aveti parul saten inchis, folositi rozmarin, urzica, ghimbir, nuca, cuisoare,
salvie, feriga tanara, cafea, castane, coaja de artar, Sassafras. Infuzia trebuie
lasata sa actioneze 30 de minute, dupa care puteti clati.
 Pentru un par saten deschis, incercati musetelul, galbenelele, flori galbene de
maturica, sofran, coaja de portocala sau flori galbene de lumanarica. Se aplica
infuzia timp de 15 minute, dupa care se clateste.
 Pentru parul alb se recomanda musetelul, radacina de tataneasa sau "blue malva".
Infuzia se lasa sa actioneze 10 minute. Radacina de rubarba va deschide orice
culoare de par avand un efect si mai evident daca parul este uscat in razele
soarelui. Infuzia trebuie lasata 15 minute, apoi clatit parul.
 Planta henna este un tratament ideal pentru par dandu-i o culoare puternica
roscata. Acidul hennatanic, ingredientul activ din aceasta planta, acopera firul de
par ca un strat protector, astfel acesta isi va pastra uleiurile naturale si va deveni
ami stralucitor. Henna insa nu trebuie folosita pe parul alb sau blond, parul care a
fost vopsit cu produse chimice sau parul care a fost tratat cu o solutie de
permanent. Poate fi folosita sub forma de infuzie, sau pentru efect mai dramatic
ca pasta: pudra de henna trebuie amestecata cu apa pana capata o consistenta
cremoasa.
 Pentru o culoare mai inchisa, adaugati si o lingurita de cafea, iar pentru o culoare
mai deschisa, adaugati un galbenus de ou si zeama de la o lamaie. In oricare din
situatii adaugati si o lingurita de otet pentru a stimula colorarea parului. Puneti
pasta intr-un recipient emailat si incalziti-o in baie de aburi. Pasta se aplica pe
parul curat si uscat la o temperatura suportabila. Pasta se lasa sa actioneze 10-30
de minute: cu cat va fi lasata mai mult, cu atat culoarea va fi mai puternica (insa
nu poate fi tinuta mai mult de 6 ore).

Infuziile din plante

Infuziile din plante sunt pur si simplu ceaiuri concentrate. Pot fi folosite pentru clatirea
parului, pentru realizarea sampoanelor naturale sau pentru diluarea sampoanelor
cosmetice. Infuziile din plante sunt usor de realizat, tot ceea ce trebuie facut, este
identificarea problemei si alegerea plantelor potrivite.

 Pentru un par stralucitor se va folosi: rozmarinul, arnica, urzica, patrunjelul.

 Pentru stimularea cresterii parului: urzica, frunzele de piersica, salvia, feriga
tanara, lavanda, busuioc si rozmarin.
 Pentru eliminarea matretii: sampoanele cosmetice antimatreata sunt de cele mai
multe ori aspre si irita pielea capului, iar matreata este inlaturata doar temporar.
Scalpul, in schimb va produce mai mult ulei pentru a se proteja.
 Pentru a recastiga echilibrul si pentru a inlatura matreata, se pot folosi plante
precum: scoarta de salcie, frunze si radacina de tataneasa, menta, urzica, quassia.
 Pentru conditionare si tonifiere: rozmarin, lemongrass, coada calului, salvie,
lavanda, busuioc, coada soricelului, coaja de cires negru, rugina, brusture, urzica,
radacina si samnata de pastarnac.
 Pentru par gras: lemongrass, quassia, coaja de lamaie, coaja de salcie, menta,
coada soricelului.
 Page 1147 of 1147

 Pentru par uscat: ciubotica-cucului, tataneasa, coaja de portocala, salcam, soc,

cuisoare, floare de portocal, brusture, aloe, trifoi.
 Pentru curatare: feriga tanara, coada soricelului, aloe, quassia.
 Pentru alinare si vindecare: chimen dulce, aloe, musetel.