România la feminin

Filip Florian
Şaorma glam
Magiunul
Diana Dondoe
Primăvară 2010
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
****************************************************
**************************************************
***************************************************
**************************************************
***************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
************************************************** *
**************************************************
***************************************************
 editorial

O revistă despre
ce gândim, ce vrem,
ce facem Schițe ale
câtorva
materiale

D
din acest
acă primul număr a fost un pilot, număr.
vom considera DoR #2, pe care îl ţii
în mână, ca fiind începutul serialu-
lui – unul cu difuzare trimestrială.
Nu vom insista cu explicaţii despre
cum am făcut ce am făcut şi cine
suntem – mai multe despre noi poţi găsi pe pagina
de Facebook sau pe decatorevista.ro.
Cel mai important lucru pentru echipa noastră
e să construim o revistă care vorbeşte cu tine des-
pre lucrurile pe care, cu toţii, le gândim, le vrem
și le facem. O revistă care vorbeşte despre acum şi
despre mâine, care asamblează realităţile şi obse-
siile contemporane – schimbările sociale, dilemele Despre ce aţi vorbit la
de consum, dezvoltarea personală, tehnologia, ultima ieşire cu prietenii?
politica – într-un puzzle eclectic şi provocator.
De aceea ne interesează până și ce vorbești cu Construcţii, sex şi un trip la Barce- acasă o casă de toleranţă, adică să le
prietenii (alături sunt câteva răspunsuri la un lona ¶ Urâţenia pe care o produc facem pe fete să fie mai tolerante ¶
chestionar din martie). Asta e lumea pe care am în- oamenii în relaţie cu ei înşişi, cu Dacă Sienkiewicz a fost polonez sau
cercat s-o redăm în paginile care urmează, lumea cei din jur, cu hainele, cu serviciul, ceh, concertul Yeasayer de-aseară
pe care vom încerca s-o redăm fidel şi în viitor. cu viaţa ¶ Despre foşti profesori şi faptul că au scumpit ciderul la
Spor la citit. de filozofie uşor obsedaţi sexual, magazinul din colţ ¶ Despre cum a
despre foste prietene şi despre fost educat un prieten la ţară, barul
– Echipa DoR Fear and Loathing in Las Vegas ¶ comunal şi cureaua tatălui ¶ Despre
Relaţii bărbaţi-femei. De ce pana unelte pentru ceramica decorativă ¶
mea facem copii?! ¶ Despre cât de Eşecuri în relaţiile la distanţă, de ce
mult merită să rămânem în Iaşi ¶ nu se pot cumpăra ţigări cu cardul,
Despre întoarcerea regelui în ţară ¶ cum anticoncepţionalele pot provoca
Despre noua maşină a prietenului intoleranţă la lentilele de contact,
şi probleme de sănătate ¶ Gropi, care ar fi câştigătorul unui concurs
sex, droguri, maşini, Ponta la şefia între o băutoare de profesie şi un
PSD, ceva idei de business, sex şi băutor amator şi, ocazional, greşeli
maşini din nou ¶ Despre organizarea gramaticale ¶ Ce se întâmplă cu fe-
unui concurs de ski-nautic pentru meile de vor toate să divorţeze, lipsa
raţele sălbatice ¶ Kleptocraţie, de libido, îndrăgostire vs. iubire, a
filme, călătorii şi – inevitabil – pisici şti să fii într-o relaţie ¶ Despre „De
¶ Despre condiţionările sociale ce mai rămâi în România?” şi despre
depăşite şi despre cum strângem „Pentru ce pleci, de fapt?” ¶ Despre
odată rândurile ca să schimbăm iubitele din facultate ¶ Dacă replica
lumea mai repede, să apucăm să ne „Dacă m-ai cunoaşte în pat, ţi-ar fi
şi bucurăm de ea ¶ Cum să facem dor de mine!” ar avea succes la fete ¶
să nu mai locuim în cutiuţe mici Despre bărbaţii care poartă borsete.
de 4/4 metri pătraţi ¶ Blackberry Tu despre ce vorbeşti cu prietenii?
vs. iPhone ¶ Cum ar fi să ne facem Scrie-ne la dor@decatorevista.ro.

dor • primăvară 2010 • 1

 echipă și colaboratori

Peste 50 de oameni au contribuit la acest număr cu texte, ilustraţii şi

fotografii. În dreapta găsiţi echipa permanentă a revistei, urmată de lista
completă a celor care au ajutat la DoR #2. Mai jos, o selecţie:

Un trimestrial independent despre

ce gândim, ce vrem, ce facem.

editor
Cristian Lupşa
Georgiana Ilie scrie să le arate oame- Smaranda Şchiopu e la tot pasul în art director
nilor ce au în comun. În 2009, a primit acest număr. A citit pentru tine 10
bursa Rosalynn Carter pentru jurnalism romane româneşti contemporane, şi-a Raymond Bobar
pe probleme de sănătate mintală. În explorat convingerile religioase şi a ar-
DoR #2 scrie despre un meniu buclucaş gumentat importanţa lui Radu Muntean editori asociaţi
şi un scriitor care va câştiga Nobelul. în cinematografia contemporană. Lavinia Gliga, Georgiana Ilie, Gabriela Piţurlea,
Sorana Stănescu, Ani Sandu, Smaranda Şchiopu,
Simina Mistreanu, Andreea Lupu.

fotografi şi ilustratori
Alex Gâlmeanu,
Andrei Pungovschi, Carmen Gociu.

magi administrativi
Agnes Nicolaescu,
Lorena Chirilă.

Miri Bratu a revenit anul trecut la pos- Raymond Bobar a meşteşugit întreaga prelucrare imagini
tura de fotograf freelance. Când apasă arhitectonică a revistei pe care o ţii în Cristian Garcia
pe declanşator, oamenii se fac mai mână. Are o pasiune pentru săpun şi
frumoşi, obiectele se animează şi ideile încearcă să mănânce sănătos, în ciuda Număr publicat cu ajutorul Asociaţiei Ginger Group,
curg şuvoaie. Îi poţi vedea fotografiile pe slăbiciunii pentru deserturi. Ocazional, care ne-a oferit forma legală sub care să-l tipărim şi
miribratu.com. predă un curs de design editorial. distribuim.

despre litere
Logoul revistei este un desen original care se bazează
pe caracterul Irma.
Corpul de text este redactat cu Ingeborg și National.
Titlurile sunt scrise, în funcţie de secţiune, cu
National Sans, Ingeborg Display, Irma și
Knockout.

tipărit la
Ani Sandu a intervievat o mulţime de Master Print Super Offset
Andrei Pungovschi visează să poată trăi
academicieni, sociologi şi experţi în din fotografiat poveşti jurnalistice care
studii de gen până s-a lămurit că nucleul iau luni de documentare. Ca să-l punem contact
de femei care transformă România nu la încercare, i-am oferit şansa să tragă www.decatorevista.ro
trebuie căutat în statistici, ci experi- primul lui pictorial de stil. S-a bucurat Email: dor@decatorevista.ro
mentat. enorm când a aflat că implică şaorma. Facebook: Facebook.com/decatorevista
Twitter: @decatorevista

issn 2068 – 018x

Plus: Cristian Petrescu, Ana Ularu, Raluca Popa, Bogdan

Stamatin, Codin Orăşeanu, Cristian Bănică, Sintia Radu,
Camelia Bucioveanu, Irina Georgescu, Adriana Todoran, Monica
Jitariuc Soare, Răzvan Soare, Violeta Dincă, Ionuţ Dulămiţă,
Ana Popescu, Luiza Ilie, Oana Titică, Raluca Stroie, Monica
Ulmanu, Răzvan Paşol, Cristi China Birta, Diana Dondoe,
Alex Gâlmeanu s-a cocoţat la peste 10 Arpad „Arpi” Rezi e art director la Alina Kasprovschi, Paul Kasprovschi, Vlad Maior, Magor Csibi,
metri ca să poată fotografia coperta. agenţia McCann Erickson. Pentru acest Andreea Săndulescu, Daniel Păun, Tudor Vintiloiu, Karin
Şi-a proptit aparatul cu o menghină, s-a număr şi-a imaginat un puşti maghiar Budrugeac, Cosmin Popan, George "Poqe" Popescu, Ailin Ibraim,
întins pe pasarelă şi a creat una dintre crescut prins între două lumi. (Atenţie Luiza Vasiliu, Sânziana Negru, Micky Vasiloi, Marina Chiorean,
cele mai spectaculoase şi aglomerate la cheia de la gât; e simbolul unei Bogdan Mirică, Mircea Struțeanu şi toţi cei care au susţinut şi
coperte de revistă făcute în România. generații). Îl găseşti pe artpi.ro. promovat acest proiect.

2 • dor • primăvară 2010

Opera Națională București
opera națională bucurești
www.operanb.ro

Aprilie
2010
{ Seară Balanchine } { I due Foscari }
Compania de balet a ONB va prezenta în Premieră naţională Marţi, 13 aprilie, la ora 18:30, Studioul Experimental de Operă
„Seară Balanchine”, sâmbătă, 17 aprilie a.c, ora 18:30. Publicul şi Balet „Ludovic Spiess” (SEOB) din cadrul Operei Naţionale
românesc va putea urmări două dintre cele mai consacrate lucrări Bucureşti (ONB) va prezenta în foyer-ul galben premiera pe ţară
ale lui George Balanchine, „Valse Fantaisie” pe muzica lui M. Glinka a operei în concert „I due Foscari” de Giuseppe Verdi, în
şi „Serenada” pe muzica lui P. I. Ceaikovski. Balerinii vor fi pregătiţi cadrul proiectului Opera rara. Opera tratează ultimele zile ale
pentru acest spectacol-eveniment de maestrul Paul Boos, desemnat dogelui veneţian Francesco Foscari.  Este vorba de eternul conflict
de către Trustul George Balanchine (New York) să monteze acest dintre dragostea paternă şi conştiinţa datoriei. Fiul dogelui ( Jacopo)
spectacol pe scena Operei Naţionale Bucureşti. este  acuzat pe nedrept de trădare şi trebuie expulzat.  Tatăl este cel
„Seară Balanchine” se va deschide cu cea mai recentă creaţie a care pronunţă şi urmăreşte executarea sentintei.
maestrului Ioan Tugearu, pe muzica lui J. S. Bach.   Distribuţia:
Reprezentaţia “Valse Fantaisie”, Balet Balanchine® este prezentată Francesco Foscari: Eugen Secobeanu, Jacopo Foscari: Hector Lopez,
prin acord cu The George Balanchine Trust şi a fost realizată în Lucrezia Contarini: Mariana Colpoş, Jacopo Loredano: Mihnea
conformitate cu standardele privind serviciile de Stil Balanchine® Lamatic, Pisana: Simonida Luţescu
şi Tehnica Balanchine®, stabilite şi furnizate de către Trust. La pian: Luminiţa Berariu
Reprezentaţia “Serenade”, Balet Balanchine® este prezentată
prin acord cu The George Balanchine Trust şi a fost realizată în
conformitate cu standardele privind serviciile de Stil Balanchine®
şi Tehnica Balanchine®, stabilite şi furnizate de către Trust.

Programul Duminică 11 aprilie, ora 11.00,

HÄNSEL şi GRETEL
Marţi 20 aprilie, ora 18.30,
I DUE FOSCARI, spectacol
Duminică 25 aprilie, ora 11.00,
MOTANUL ÎNCĂLŢAT
lunii Aprilie Duminică 11 aprilie, ora 18.30, Studioul Experimental de Operă şi Duminică 25 aprilie, ora 18.30,
COSI FAN TUTTE Balet Ludovic Spiess SEARĂ BALANCHINE
Marţi 13 aprilie, ora 18.30, Miercuri 21 aprilie, ora 18.30, Marţi 27 aprilie, ora 18.30,
Joi 8 aprilie, ora 18.30, I DUE FOSCARI, Premieră pe ţară, Il BARBIERE di SIVIGLIA TANGO EMOTION
MADAMA BUTTERFLY spectacol Studioul Experimental Joi 22 aprilie, ora 18.30, Miercuri 28 aprilie, ora 18.30,
Vineri 9 aprilie, ora 18.30, de Operă şi Balet Ludovic Spiess GISELLE La TRAVIATA
La CENERENTOLA Sâmbătă 17 aprilie, ora 18.30, Vineri 23 aprilie, ora 18.30, Joi 29 aprilie, ora 18.30,
Sâmbătă 10 aprilie, ora 18.30, SEARĂ BALANCHINE Le NOZZE di FIGARO GALĂ DE BALET
Der FLIEGENDE HOLLÄNDER Duminică 18 aprilie, ora 18.30, Sâmbătă 24 aprilie, ora 18.30, Vineri 30 aprilie, ora 18.30,
(Olandezul Zburător) SEARĂ BALANCHINE EVGHENI ONEGHIN MACBETH
4 — decât o revistă
 actualizator

I Í woody
Sarcasm, cruzime, frustrare, dezamăgire, nihilism, decadență cu
clopoței, nimicnicie. Cum să nu îl iubeşti pe Woody Allen? L | Ana Ularu
A

S
woody allen. Definiţie: Auteur (emfază pe ter‑ Sunt spectatorul lui fascinat, docil şi cât se
men) care a patentat emblema anxiosului şi a poate de bine colat pe umorul în cauză. (În
pus „sub un piedestal” omul modern. Omul care perioadele de restrişte cinematografică, în gaşca
aparţine oraşului său doctorilor săi, psihanalis‑ mea de cinefagi circula refrenul: „Mai vedem un
spirit tului său, micilor sale tabieturi, sexualităţii sale Woody Allen?”). Şi pentru că sursa a fost prolifi‑
de cele mai multe ori reprimate şi contorsionate că, am avut hrană îndestulătoare. Aici intervine
în spasm. Omul a cărui existenţă e în mare parte actorul‑eu, care bate din picioare şi se smiorcăie:
ascunsul a ceva. Totul arătat pe peliculă cu o „Vreau şi eeeu”. Vreau şi eu să joc la Woody Allen.
gravitate şi o eleganţă sumbră, sartriană, care nu I can do it! Îi ştiu alfabetul, vorbesc aceeaşi limbă
poate fi decât comică. în materie de emoţie şi stupiditate, visez cadenţa

ilustraţie de Raluca Popa dor • primăvară 2010 • 5

 a
Lucruri pe
care am vrea →
să le vedem
în 3D

Un meci de oină ¶ Elena Udrea într-o şedinţă de Guvern > Pauza de serial
¶ Revoluţia ¶ Fundul Kameliei ¶ Căderea lui Emil Boc la
Gheorghe ¶ Car cu boi ¶ Un tablou de Anna Lesko ¶ Căderea
Constantinopolului ¶ Umbra lui Mircea la Cozia ¶ Haka lui
Dragoş Bucurenci la Dansez ¶ Săritura lui Mircea Geoană ¶
Deep Throat ¶ Mănăstirea Voroneţ ¶ Golul lui Dorinel Munteanu Georgiana Ilie
cu Anglia ¶ Victor Ciutacu ¶ Diploma de Bacalaureat a lui Gigi mănâncă seriale tv
Becali ¶ Pagina 126
pe pâine. Mai nou
a adăugat la dietă
producţii online.
vorbirii, am citit literatura existenţialistă cerută, Au episoade de
pot fi cât se poate de anxioasă într‑o clipită! cinci minute, sunt
În urma vizionărilor dese şi repetate mi‑am amuzante, gratis şi –
mai dat seama de ceva minunat: la Allen, pasăre dacă îţi pasă – legale.
de pradă a celor mai bune vlăstare actoriceşti din Începe cu astea trei: Liga Rea a Răului. E îndrăgostit
fiecare generaţie, persona asumată în fiecare film de o fată de la spălătorie, căreia
joacă exact ca Allen. Fie că e Kenneth Branagh nu îndrăzneşte să‑i vorbească,
în Celebrity, Jason Biggs în Anything Else, Alan iar duşmanul lui de moarte
Alda, Colin Farrell sau Edward Norton. Allen îşi e Captain Hammer, un fel de
conduce cu – bănuiesc – subtilitate şi umor actorii Batman cocalar. Neil Patrick
înspre a‑şi însuşi angstul, bipolaritatea, ener‑ Harris, Nathan Fillion şi Felicia
gia, obsesia şi impedimentele de vorbire ale unei Day (starul din The Guild) joacă
persone create de el iniţial, puţin biografică dar rolurile principale şi creează un
oricum genială. Persona Woody Allen e un Char‑ triunghi amoros irezistibil. Dr.
lot postbelic, e Groucho Marx pe antidepresive, e Horrible a câştigat tot ce putea
Buster Keaton transplantat în Manhattan. câştiga la Streamy 2009 –
Dacă urmăreşti cronologic filmografia lui şi The Guild e povestea unei premiile pentru producţii tv pe
arunci un ochi prin distribuţie, vezi cum cele mai ghilde dintr‑un multiplayer ne‑ web – şi chiar şi un Emmy, dat
hot apariţii din blockbustere fac câte o cură de numit (dar bănuit a fi World of în premieră pentru o producţie
artă cinematografică şi respectă cu religiozitate Warcraft). Ghildaşii s-au înţeles online. (Caută‑l pe YouTube.)
noul pentametru iambic al auteurului. (Eat your bine până când unul dintre ei,
heart out, bătrâne Will.) Aproape că se ghiceşte Zaboo, se mută cu personajul
indicaţia din spatele replicii, iar mimetismul are principal, Codex, pentru că
loc cu bucurie, asumarea fiecărui actor are carne a înţeles greşit încărcătura
datorită arhitecturii de geniu a contextului. Re‑ romantică a emoticoanelor
zultatul final e mai puţin important; cert e că eşti ei din chat. Mutarea lui este,
conştient în fiecare clipă al cui film îl vezi. bineînţeles, prima lor întâlnire
Ludicul e acolo, deşi în non‑comedii e conştient faţă în faţă. Evenimentul atrage
reprimat. Deşi mesajul vădit e „Viaţa e oribilă şi după sine un şir de catastrofe
se termină repede”, „Dumnezeu nu a mai prea şi comploturi, inclusiv prima
dat prin lume în ultima vreme”, „Totul se reduce adunare de grup. Serialul, care
la o suferinţă de un fel sau altul”, există peste are deja trei sezoane, este o Wainy Days este un fel de Sex
tot scăpări bine plasate de optimism, tandreţe cronică delirant de amuzantă and the City din perspectivă
faţă de omenire şi deşertăciunile ei, fatalism la a ciocnirii dintre lumea reală şi masculină. David Wain trăieşte
modul „meh, what are you gonna do?”. Balansul WoW-erii învăţaţi să treacă de în New York, e exploatat într‑o
se realizează, dragostea pulsează sub crusta mize‑ greutăţi cu vrăji şi armuri invin‑ fabrică de textile şi îşi caută
riilor contemporane, oamenii se iubesc la Woody cibile. (watchtheguild.com) jumătatea. Aşa că iese la zeci
Allen şi asta îi salvează chiar dacă se bălăcesc de întâlniri, din care niciuna nu
într‑un adulter lugubru. Se vorbeşte cu aceeaşi Dr. Horrible’s Sing‑Along merge cum trebuie. Ba femeia
tandreţe despre formele şi manifestările artei şi Blog e o fantezie muzicală cu în cauză este excitată numai de
inteligenţei, chiar dacă mascat de multă ironie şi super‑eroi vanitoşi şi anti‑eroi bărbaţi cu penis foarte mic şi
condimentat cu splin. Allen nu e un mizantrop, e simpatici, în regia lui Joss Whe‑ probleme de erecţie, ba îl face
pur şi simplu freudian. Bun venit lipsei de valori, don (creatorul Buffy the Vampi- personaj animat în serialul pe
nihilismului, cinismului, sarcasmului, orgasmu‑ re Slayer, Firefly şi Dollhouse). care îl desenează, ba îl bagă
lui. Cu o cireaşă în vârf. Serialul spune povestea unui to‑ la închisoare pentru trafic de
cilar care aspiră să fie primit în droguri. (wainydays.com)
* Ana Ularu este actriţă de teatru şi film. Cel mai recent film al ei se numeş‑
te Periferic. Cel mai recent film al lui Woody Allen este Whatever Works.

6 • dor • primăvară 2010 Fotoilustrație de Cristian Bănica >

 A

S
Declaraţia

Post‑It: Te Iubesc. Mult. spirit

L |GabrielaPiţurlea
alex boeru a cunoscut‑o pe Ileana kere; nu putea să aştepte până în Pe 2 august Alex a vrut să dea
în octombrie 2008. A fost întâlnirea august. S‑a dus apoi în parcul Titan un chef de ziua lui, undeva la
ideală dintre doi Lei (el, născut pe şi s‑a pus pe scris. După vreo 200 Dunăre. L‑a amânat însă şi nici
3 august 1987, ea pe 5) între care a intrat pe automat. Începea să se azi nu ştie dacă a fost din prici‑
singura deosebire e că „ea e fată şi lumineze când a dat gata cele 499 na vremii ploioase sau pentru că
eu sunt băiat”. De‑asta, când Ileana de hârtiuţe cu „Te iubesc” şi una cu Ileana refuzase invitaţia fiindcă
i‑a trântit‑o în aprilie 2009 că vrea „Mult”. Ajuns în faţa blocului Ilenei, dădea licenţa. O săptămână
să se despartă, viaţa lui Alex s‑a dat le‑a lipit pe maşina plină de praf. Pe mai târziu au făcut o dublă pe‑
complet peste cap. cel cu „Mult” l‑a pus pe portieră. trecere cu vreo 20 de prieteni,
Două luni mai târziu, Alex era Alex a aşteptat câteva zile o la care au serbat şi ziua Ilenei.
acasă cu doi prieteni, beau vin şi reacţie. Nimic. „Efectiv nu mai Au petrecut toată noaptea şi,
vorbeau despre singurul subiect ştiam ce să fac cu mine”, povesteşte după răsărit, Ileana şi Alex s‑au
posibil: Ileana. Pe la 12 noaptea, i‑a el. „Eram vraişte în cap.” S‑a dus retras împreună în cort. „S‑au
venit o idee: de ziua ei să‑i lipească trei săptămâni în Vamă cu cortul şi întâmplat nişte chestii”, spune
multe post‑ituri cu „Te iubesc” pe când s‑a întors, a invitat‑o pe Ileana el. Despre post‑ituri, mai nimic
maşină. (Aşa e el, grandios şi inven‑ la o cafea – clasica întâlnire în care – Ileana se speriase când le‑a
tiv – prima întâlnire a fost un picnic „îţi dai cele mai ok aere, eşti ok, nu văzut şi nu s‑a gândit că puteau
nocturn pe malul lacului.) s‑a întâmplat nimic, eventual, dacă fi de la fostul iubit.
Două ore mai târziu era în Real poţi, mai şi minţi că te‑ai combinat A doua zi, relaţia lor şi‑a înce‑
la cumpărături de post‑ituri şi mar‑ cu cineva.” Despre post‑ituri, nimic. put continuarea.

Credit
 Cum să‑ţi drumul a durat cam jumătate de oră. Căruţa era

faci o trupă trasă de un singur cal şi scârţâia uşor pe strada

principală, suficient de lent ca să fim siguri că sun‑
tem văzuţi şi admiraţi de toată lumea. În faţă stă‑
tea birjarul, în dreapta mea era Năstase, vocalul,
iar în spate, claie peste grămadă, întregul nostru
10 sfaturi de la un om care a aşteptat „stage kit”: trei podiumuri de catedră împrumutate
10 ani până să se întoarcă pe scenă. de la liceu, acum în drum spre sala de sport a şcolii
generale, unde aveau să compună scena.
În buzunar aveam restul de bilete nevândute,
A
L | Bogdan Stamatin desenate şi trase la copiator, iar de nara stângă

S
îmi prinsesem o verigă, special pentru spectacol.
Aveam o chitară electrică cumpărată de taică‑miu
printr‑un anunţ de ziar, iar toboşarul ne impresio‑
nase făcându‑şi la comandă, la un strungar, un set
de beţe de rezervă.
spirit Era anul 1996, aveam 17 ani, iar singura senzaţie
asemănătoare concertelor era atunci când Adria‑
na, colega din faţă, ieşea la tablă. Doi ani mai târ‑
ziu, din fruntaş în satul meu, m‑am transformat
în student timid şi palid în Bucureşti. Abia anul
trecut am luat‑o de la capăt. Am o chitară Gretsch,
impertinentă şi pasională, pe care o manevrez
pentru formaţia Replace. Astăzi pentru „stage kit” e
nevoie de două maşini, care să facă două drumuri.
Am învăţat multe aşteptând acest moment, aşa
că îmi permit să‑ţi spun ce trebuie să faci dacă vrei
să ai o trupă.

1 Nu mai aştepta! Fiecare an care trece îţi va

sabota şansele de a face parte dintr‑o for‑
maţie contemporană cu muzicile care se cântă în
res­t ul lumii. Nu subestima şi pericolul ca drumul
de sâmbătă dimineaţă spre Ikea să fie mai impor‑
tant decât cel de vineri seara spre oraş.

2 Caută‑i pe ceilalţi doi. Sau trei, sau patru.

Probabil că ai deja o listă cu cei care‑ţi
împărtăşesc dorinţa de a înfiinţa o trupă. Dacă‑ţi
sunt şi prieteni, cu atât mai bine. Închiriaţi cât
mai repede câteva ore într‑o sală de repetiţie şi
vedeţi dacă sunteţi compatibili.

La 17 ani, aveam o chitară electrică

cumpărată de taică-miu printr-un anunț
de ziar. Toboșarul avea un set de bețe
făcute de un strungar.

Fotografie de Andrei Pungovschi

 > Recomandările Ginger Group
3 Nu vă evaluaţi în coveruri. Nu e ruşinos să
faceţi un cover după Depeche Mode, dar cel
mai bine e să vă mirosiţi cu nişte ore de „jamuri”.
Un La/Sol cinstit arată repede intenţiile coechipi‑ Bucăţele de cultură nului, bazat pe compoziţie și
erilor. Dacă finalul vă surprinde rânjind transpi‑ contemporană culoare.
raţi, se cheamă că aveţi chimie.
autohtonă
Downtempo cu suflet româ‑

4 Investeşte bani, fără regrete. Caută cel

mai bun microfon pe care ţi‑l permiţi, dar
nesc, Jazzadezz este un mix
de optimism şi melancolie, pe
mai aşteaptă o lună ca să strângi bani pentru beaturi electro. Alin Zăbrău‑
unul şi mai bun. Sculele bune oferă satisfacţie ţeanu, Dezdemona Mihăescu
imediată, te responsabilizează şi arată lumii că şi Călin Torsan, cu fluierele lui
te iei în serios. magico‑experimentale, aduc
simultan a aglomerare urbană

5 Investeşte timp, fără regrete. Repetă cât

mai mult. Gândeşte‑te că viaţa are sens
şi a orient îndepărtat, fentând
banalul din orice muzică. La
de când îţi ocupi serile cu muzică. Motivează‑te pupitrul de visuals, Vali Chin‑
alături de ceilalţi membri să mai rămâneţi încă o OuiBaDa, un spectacol core‑ cişan încrucişează şi răstălmă‑
oră la sala de repetiţie. Ultimele zece minute pot grafic marca Gigi Căciuleanu, ceşte semnele ascunse în ochii
aduce cea mai inspirată temă din ultima lună. este o incursiune pasională în Dezdemonei.
voluptatea de a fi român. Sau Inimani Mal,

6 Disciplina e mama succesului. Nu întâr‑

zia la repetiţii. Nu cânta aiurea când doi
o Mioriţă transpusă în energia
şi tinereţea unei echipe de
albumul lor
de debut, a
discută. Pune de‑o parte o oră pe zi pentru studiu actori‑dansatori, care nu au fost lansat în
individual. Notează‑ţi ideile. nicio greaţă să‑şi rupă oasele februarie.
nici pe Getto Daci, nici pe Maria

7 Stabiliţi‑vă o ţintă. John Mayer recomanda

într‑un interviu să defineşti ce înseam‑
Tănase. OuiBaDa ataşează o
binemeritată pereche de coaie
„Plecat în căutarea identităţilor
posibile”, Naste Dorel, a găsit
nă „succes”. Să‑ţi propui să creşti într‑o trupă ideii de „a fi român”. calea de a le explora prin tv
„mare” poate fi ameţitor de ambiguu. Aplică Crash, un proiect vizual, care
politica paşilor mici. Dacă pentru voi succes se situeaza între new media
înseamnă să cântaţi la festivalurile din ţară, art, av performance, vj-ing și
sigur trebuie mai întâi să cântaţi la cluburile din design. Procesul realizării este
oraşul vostru. la fel de important ca lucrarea,
iar rezultatul se definește ca

8 Ascultă cât mai multă muzică. De orice fel,

fără discriminare, fără prejudecăţi. Fură
cât poţi de mult, dar fă‑o cu stil. Nu întâmpina
noile trupe cu reticenţă. Printre ele sunt cele care
vor umple stadioanele.

9 Nu uita că e vorba de rock’n’roll. Nu îm‑

bătrâni. Nu refuza contactul cu lumea.
Expune‑te experienţelor. Pozează, arată‑ne Tokyotoys.ro este un studio de
puţină aroganţă. Asumă‑ţi faptul că vrei să intri creaţie unde Alexandru „Andu”
în Marea Familie. Atanasiu îndeplinește multiple
roluri: ilustrator, animator, de‑ experimental și non‑narativ.

 Cea mai importantă alegere: toboşarul.

Poate cea mai capricioasă specie de muzi‑
signer, programator. Indiferent
de lucrare, ce rămâne neschim‑
Proiectele live sunt eclectice
și cuprind elemente de film,
cian, toboşarul şi mai ales toboşarul bun, este bat este nevoia de diversitate fotografie, design şi motion
foarte greu de găsit. Ultimele studii dovedesc un și de culoare. Contemporane‑ graphics. Ceea ce se vede nu va
conflict la nivel de cod genetic. Se pare că bunele itatea lucărilor nu este dată fi niciodată la fel.
calităţi motrice şi metrice sunt în multe cazuri de temele alese – spacebus,
incompatibile cu un intelect dezvoltat. Eu sunt technotoys, Sf. Serafim –, ci de *Ginger Group promovează oameni, idei
și aventuri socio‑culturale. Îi găsești pe
norocos. Însă vă invit să descoperiţi adevărul pe modul de abordare a desig‑ www.gingergroup.ro.
insidereplace.com.

dor • primăvară 2010 • 9

Smaranda citește
pentru tine L | Smaranda Şchiopu

Debutanţi, aspiranţi, consacraţi; am ales 10 scriitori contemporani

ca să ştii ce se mai întâmplă cu literatura română.

S
Cecilia Ştefănescu, Intrarea soarelui Petru Popescu, Supleantul
sal+emi = love. Cecilia Ştefănescu a scris o fiica preşedintelui. Parte ficţiune, parte auto‑
poveste de dragoste în care se întrepătrund două biografie, cartea îşi găseşte greu cheia în care să
timpuri narative, un plan real şi unul fantastic fie citită. În 1973, scriitorul Petru, parte dintr‑un
spirit şi, deşi baletul acesta se dezechilibrează pe alo‑ grup de cinci tineri anticeauşişti, se pomeneşte
curi, povestea e cuceritoare. Prieteni de nedes‑ atras de Zoia Ceauşescu în iţele tatălui ei. Tânărul
părţit în copilărie, puştiul visător şi vizionar şi scriitor, care avea deja succes la public, visa ca
fata zbanghie şi impulsivă ajung după o despăr‑ prin fiica preşedintelui să poată influenţa desti‑
ţire de douăzeci de ani, amanţi complicaţi. Ce se nul ţării sale, iar Zoia visa să facă din Petru un
întâmplă în aceşti douăzeci de ani nu e tocmai o purtător de cuvânt către tinerii care nu înţelegeau
joacă de copii. măreţia lui Ceauşescu.

Eduard Ţone, Castelul prinţesei de caramel Adrian Chivu, Benzi desenate

foarte dulce. Sânul de pe copertă e al Svetlanei. roman în bule. Naratorul şi prietenul lui cel mai
Melcul de pe sânul Svetlanei se numeşte Rudolf bun, G., cel care umblă cu cinci vagine artificiale
şi e un personaj‑cheie‑fantastic în basmul lui în buzunar, stau într‑un restaurant. G. se plânge
Eduard Ţone. Vecină cu Alex, Svetlana e iubita a mia oară că Me, prietena lui, nu acceptă să facă
din visele lui, care îi trimite din senin un bilet amor; naratorul o agaţă pe chelneriţă şi o pofteşte
prin piticul Longjack, propunându‑i o întâlnire din priviri la baie pentru o partidă. La birou,
la o distanţă de câteva sute de kilometri: Paris. Ce naratorul e cât pe ce să‑l supere pe şef pentru că
bărbat ar refuza şansa? Şi ce bărbat nu a simţit că a întârziat, dar îl îmbunează cu multe lacrimi. E
trăieşte o aventură atunci când cucereşte o feme‑ doar începutul unui lung şir de gaguri ce te fac să
ie? Aventura lui Alex e dulce, siropoasă, grea. Ca o te întrebi cum funcţionează creierul unui scriitor.
prăjitură cu mult caramel. Fără imaginaţie dusă până la absurd, o bandă
desenată nu are rost.
Andrei Simuţ, Calvarium
romanul adolescentului. Mulţi adolescenţi au vi‑ Marin Malaicu Hondrari,
sat să scrie o carte ca asta, în care să‑şi oglindeas‑ Cartea tuturor intenţiilor
că cunoştinţele din toate domeniile, să‑şi descrie sinuciderile. Personajul semi‑autobiografic din
aventurile pe străzile unui oraş când prietenos cartea lui Hondrari e obsedat de a scrie într‑o noap‑
când rece, să venereze o Almira imposibil de te o carte despre sinucigaşi şi de o listă de scriitori
posedat, pe care s‑o cucerească prin sclipitoarea faimoşi care s‑au sinucis. Intenţia lui nu e de a se
lor inteligenţă şi nepăsarea faţă de şcoală. Şi mai sinucide, ci doar de a explora la nivel de intenţie
ales, să presare ici‑colo referinţe din vastele lor niciodată dezirabilă ideea de sinucidere. Deşi are
lecturi de intelectuali prematuri. Singurul lucru acţiune, romanul e mai degrabă un poem în proză,
matur din toată cartea e o geografie a Clujului, o odă gingaşă adusă scriitorilor preferaţi, care
oraş puţin văzut în literatură română nouă. întâmplător şi‑au dus intenţiile până la capăt.

10 • dor • primăvară 2010 Fotografie de Cristian Bănică

 Dacă te trece →
în oraş

Ocheşti un hotel, îţi montezi faţa de poker şi te postezi la recep‑
ţie. Întrebi de tarifele de weekend pentru că vin în vizită nişte
prieteni străini. Asculţi ce ţi se spune, iei ce ţi se oferă – pliante,
cărţi de vizită. Mulţumeşti şi dai să pleci. După câţiva paşi,
te-ntorci: „Ah, aş putea să folosesc toaleta?”. La ce intrare ţi-ai
făcut, eşti de nerefuzat. (Metodă dezvoltată de Carla Bancu.)

Dan Lungu, Cum să uiţi o femeie

să deschizi mai bine ochii. Când o femeie pleacă
de lângă bărbatul îndrăgostit nebuneşte de ea,
lumea şi identitatea acestuia rămân pustiite şi
vulnerabile, deschise la orice experienţă. Aşa
se întâmplă cu ziaristul Andi, părăsit fără vreo
explicaţie de Marga, şi ea tot un fel de ziaristă. În
urma abandonului, Andi se lasă purtat de întâm‑
plare şi descoperă o lume străină până atunci,
faţă de care manifestase în trecut tot soiul de
prejudecăţi: alteritatea religioasă.

Daniel Bănulescu, Fugi din viaţa ta,

revoltătoare şi slută, în cartea mea
parodie. Să‑l portretizezi pe Ceauşescu drept un
individ ager la minte, cu simţul umorului, pri‑
mul‑conştient al faptelor sale, sună a parodie. E o
cheie în care comunismul a fost puţin rescris. Ar
putea fi reuşită, dacă personajele, hoţi şi spărgă‑
tori de case, n‑ar fi prea cool şi dacă glumele lor
de puşcărie n‑ar suna a bancuri de copii născuţi
după revoluţie. Acţiunile, în care şi autorul apare
ca personaj, se rostogolesc alert şi cu umor, dar
limbajul stă ca o buturugă pe drumul spre câteva
hohote zdravene de râs.

Dan Coman, Dicţionarul Mara

(ghidul tatălui, 0–2 ani)
„mala ale funduleţ”. Poeziile lui Dan Coman,
inspirate de primii ani de viaţă ai primului său
copil, nu sunt menite să fie un ghid pentru viitorii
taţi, ci o colecţie de sentimente universale care
să‑i minuneze, aşa cum se se vor minuna de felul
în care mogâldeaţa le va schimba universul.

Ioana Nicolaie, O pasăre pe sârmă

tinereţea e fragilă. Povestea Sabinei Seni, per‑
sonajul principal din romanul Ioanei Nicolaie, are
un iz de nostalgie pentru cei care au fost studenţi
la începutul anilor ’90. Când spun iz, mă refer la
sensul primar al cuvântului, Sabina percepând
universul prin mirosuri. În rest, povestea nu e
surprinzătoare: o tânără intră la facultate ca să
fugă de o viaţă searbădă într‑un orăşel de pro‑
vincie, iar nevoia de a se întreţine o împinge la tot
felul de joburi bizare. Romanul funcţionează ca
un reminder pentru cât de mult a evoluat piaţa de
angajări pentru studenţi.

Credit dor • primăvară 2010 • 11

Q & Art
Felix Vogel e curator german. Ionuţ Dulămiţă e jurnalist
român. Au povestit pe Skype, în engleză, despre Bienala de
la Bucureşti, arta contemporană şi cei 15 MB de celebritate. A

S
spirit

crurile din interiorul sistemului politic „reprezen‑

taţional”, ci prin expoziţii şi alte proiecte artistice.
Ca exemplu, pot să‑ţi spun despre intenţiile pentru
Bienală. Sunt câteva lucrări care tratează, printre
altele, aspecte legate de gen şi homosexualitate. In‑
vitându‑i pe aceşti artişti şi plasându‑i într‑un ca‑
dru specific, încerc să fac publice aceste probleme.

Care este conceptul bienalei?

Conceptul gravitează în jurul termenului german
„Handlung”. Ce este fascinant la acest cuvânt e că
înseamnă mai multe lucruri în acelaşi timp. Poate
fi tradus ca acţiune, activitate, forţă, însemnând
astfel ceva foarte „activ”. Dar poate fi tradus şi ca
poveste, istorie, naraţiune, intrigă, care înseam‑
nă ceva complet diferit. De exemplu, ceva care se
întâmplă „ulterior”, după o acţiune. Am încercat
să aflu dacă este încă posibil să diferenţiem între
„acţiuni” şi „poveşti”, sau sunt ataşate unele de
altele şi se generează între ele. Fiecare acţiune are
nevoie de povestea ei. Dar şi poveştile pot genera
la rândul lor noi acţiuni. Aşa că putem spune că
proiectele artistice invitate variază de la lucrări
ionuţ dulămiţă: Am găsit puţine informaţii despre foarte active, care sunt plasate în spaţiul public
tine pe net. De ce? şi necesită participare, la proiecte preocupate de
felix vogel: Nu sunt pe Facebook. Serios acum, spunerea poveştilor şi scrierea istoriei, care tra‑
poate pentru că Bucharest Biennale e primul meu tează noţiuni de istoriografie şi se întreabă cine
mare proiect. Celelalte proiecte au fost destul de este stăpânul sau autorul istoriei.
mici. Fie o mică expoziţie la fosta mea universitate
din Karlsruhe, fie conferinţe, seminarii şi altele. Cum e să fii cel mai tânăr curator al unei bienale? Eu
când aveam 23 de ani nu aveam în cap decât fete şi
Am găsit descrierea asta pe site‑ul bienalei: „Este alcool şi uram responsabilitatea.
interesat de domenii legate de activism, gender, Asta poţi să faci şi dacă eşti curatorul unei biena‑
avangarde istorice, precum şi de arhitectură partici‑ le. Dar responsabilitatea este, bineînţeles, mare.
pativă”. Eşti un activist?
Nu m‑aş descrie ca fiind activist. Este un cuvânt Deci nu eşti un art geek, dacă îmi permiţi.
destul de încărcat, cred. Dar mă gândesc la aceste Nu. Adică...viaţa mea e ocupată în întregime de
aspecte şi încerc să ridic probleme politice şi să le artă şi de lucruri legate de cultură. Dar asta nu
fac publice prin intermediul expoziţiilor. Nu îmi înseamnă că nu există şi altceva. Ies în oraş, îmi
asum o poziţie politică şi nu încerc să schimb lu‑ place mâncarea bună şi alte lucruri de genul ăsta.

12 • dor • primăvară 2010 Fotografie de Ioana Nițu

Ce ştii despre arta contemporană românească?
Cunosc peisajul destul de bine, din moment ce
urmăresc dezvoltările din 2006 şi cunosc mulţi
artişti şi curatori. O găsesc extrem de intere‑
Decât
un banc →
☺
Am auzit bancul ăsta de zeci de ori, dar nu trece o săptămână să ne reamintească
santă şi foarte diferită de ce e în Germania, de cineva de el. Am hotărât să-l punem în pagină, ca să încheiem discuţia.
În Bucureşti, un tip, la piaţă: Vreau şi eu nişte cartofi.
exemplu. Întotdeauna am avut sentimentul că Vânzătoarea: De cât?
artiştii români sunt mult mai conştienţi în ceea Tipul: Decât cartofi!
ce priveşte societatea şi aspectele politice; arta
lor reflectă cumva o luptă continuă cu probleme‑
le înconjurătoare.

Mulţi spun că artiştii români sunt obsedaţi de trecut.

Da, pot să înţeleg acest argument. Dar într‑un
fel arată că e încă o problemă uriaşă şi cumva o
gaură neagră. Şi nu sunt doar obsedaţi de el, mulţi
dintre ei propun şi idei pentru schimbare sau
intervin în aceste şabloane. Dan Perjovschi, de
exemplu, nu se opreşte din a pune întrebări legate
de istoria ultimelor decenii, dar şi de evenimente
foarte recente. Şi face asta într‑o formă foarte
simplă. Sau Ştefan Constantinescu, care a realizat
acea minunată carte în format pop‑up Epoca de
Aur pentru copii, în care spune întreaga poveste a
dictaturii comuniste pe înţelesul copiilor.

Poţi identifica câteva probleme în ceea ce priveşte

arta din România?
În primul rând, cred că sistemul educaţional este
încă foarte slab şi are nevoie de nişte schimbări:
structuri deschise şi o metodă nu atât de îngustă
de a preda artă, care [acum] este foarte apropiată
de artizanat. O altă problemă este faptul că un
tânăr român supravieţuieşte foarte greu dacă e
doar artist. Mulţi dintre artiştii tineri pe care îi
cunosc lucrează în alte domenii pentru a‑şi câş‑ care ne aduce poate la început[-ul conversaţiei],
tiga traiul. Nu sunt burse sau rezidenţiate pentru când am vorbit despre diferenţa dintre artă şi
artiştii tineri şi abia dacă există un sistem de gale‑ activism. Arta acţionează într‑un „regim este‑ Lucrări din cadrul
Bienalei:
rii comerciale. În plus, sunt doar câteva muzee şi tic” specific, care nu este descris doar printr‑o
The Otolith Group:
instituţii de artă contemporană care îi susţin. manifestare vizuală/estetică/a formei etc., ci şi Otolith II, 2007.
printr‑un anumit conţinut. Ion Grigorescu:
Electoral meeting, 1975
Ce părere ai despre lumea noastră hiper tehnologiza‑ (stânga).
tă – crezi că e benefic ca cele 15 minute de celebrita‑ Care crezi că ar trebui să fie funcţia artei în zilele Zachary Formwalt: In
te de care vorbea Warhol să se transforme în 15 MB noastre? Place of Capital, 2009
(dreapta).
de celebritate? O întrebare şi mai dificilă. Ar trebui să fie lipsită
Bienala va avea loc
Cred că este minunat că toţi îşi pot publica lucră‑ de scop; dar prin această lipsă de scop ea poate între 21 mai și 25 iulie.
Află detalii pe
rile şi că dacă cineva are chef să imite pe YouTube crea înţelesuri politice şi interacţiona într‑o socie‑ bucharestbiennale.org.
un videoclip de pe mtv, poate să se facă de râs. tate. A fi fără scop înseamnă a fi ceva nedefinit în
Dar în ceea ce priveşte arta, devine din ce în ce întregime, deschis la interpretarea publicului.
mai complicat. Sunt unii oameni care susţin că
toţi suntem artişti prin platforme ca YouTube, Ultima întrebare: ce te‑a făcut să te îndrăgosteşti de
Facebook, MySpace, pentru că toată lumea poate artă?
produce şi distribui conţinut. Am însă dubii seri‑ A fost o experienţă extraordinară când am văzut
oase în legătură cu această teorie, pentru că încă la 15 ani Sfârşitul secolului douăzeci al lui Joseph
cred că arta înseamnă mult mai mult. Beuys. Cred că acesta a fost primul meu contact
cu arta mai mult sau mai puţin conceptuală şi cu
Ce înseamnă „mult mai mult”? arta angrenată în societate. Atunci am realizat
Asta e cel mai greu de descris. La nivel foarte că arta poate fi mai mult decât doar frumoasă şi
simplist, este legătura dintre formă şi conţinut, aşezată într‑un muzeu.

dor • primăvară 2010 • 13

 Pauza
de joacă
Ce să te joci prin birou
când n-ai chef de lucru.
L | Sintia Radu

liniuţa Se stabileşte ca limită un va repeta mişcarea. Jaluzeaua nu farmville Jocul celor solitari
picior de birou sau o coală de hârtie se aruncă precum o minge de base‑ care se dau populari prin numărul
aşezată pe podea şi se aruncă ball, ci lin, cu boltă. Atenţie: graţia Selecţia mare de vecini adunaţi. (Şi jocul
monede de 10 sau 50 de bani în nu te salvează de accidentări.  este pre‑ celor cărora Facebook-ul nu le-a
direcţia ţintei. Cine aruncă moneda dominant fost restricţionat). Petreci zeci de
cel mai aproape de limită câştigă. avioanele de hârtie Se ia o revis‑ analoagă, ore în faţa calculatorului aşteptând
Ideal, ia toţi banii. Varianta pentru tă – niciodată DoR –, se rup paginile de dragul să-ţi crească legumele pe care le-ai
avansaţi se joacă cu fise de cafea. şi se împăturesc ca să zboare. Se interacţi­ plantat şi, din când în când, îţi mai
foloseşte Google pentru cele mai cumperi câte-un gard. Alternative:
unii cu
moneda din pahar Se aşază câte bune strategii de împăturit. Câştigă Café World, Mafia Wars.
un pahar pe câteva birouri apro‑ cine loveşte mai mulţi colegi cufun‑
colegii. Nu
piate, adversari în joc. Se folosesc daţi în monitoare. 
cei care conquiztador Joc de cultură ge‑
monede de 10 bani. Scopul e să fac şeful să nerală la care toată lumea trişează.
marchezi în paharul colegului.  baschet de hârtie E nevoie de un râdă. Concurenţii se dau deştepţi cu Wi‑
coş de gunoi golit în prealabil de kipedia în faţă şi învaţă întrebările
slalom pe roţi Se iau două-trei femeia de serviciu şi de ghemo‑ după două-trei runde. 
sticle de apă sau suc, de preferinţă toace din hârtie. Când trece şeful
la doi litri şi cu ceva lichid în ele. Se prin încăpere se foloseşte aplicaţia eRepublik Ideal pentru „stra‑
aşază pe culoar, la distanţă consi‑ similară de pe iPhone, Paper Toss. tegi” tăcuţi care se chinuie ore
derabilă. Concurenţii se aliniază cu întregi să câştige teritorii. Sunt
scaunele cu roţi la linia de start şi Şi câteva opţiuni digitale A prea deştepţi ca să participe la
pornesc, pe rând, printre „jaloane”. worms Un clasic, popular mai ales jocuri mai distractive şi stupide

M
Pierde cine dărâmă mai multe sticle. în rândul it-iştilor. Echipele de viermi (vezi lista de mai sus). Alternative:
vor fi întotdeauna compuse din anga‑ Travian, Ikariam.
aruncarea cu jaluzeaua Jalu‑ jaţi. Dacă e bombardat un superior,
zelele sunt numai bune de înfăşurat cu atât mai bine. Chiar dacă nu joci, solitaire Jocul angajatului trist
într-un sul şi aruncat în direcţia vei fi anunţat că te-ai sinucis sau că minte care probabil mai păstrează un cont
colegului de la biroul din fund, care te-a omorât altul. pe Hotmail.

14 • dor • primăvară 2010 Fotografie de Cristian Bănică

Frica de întuneric
Ce şi de ce nu ne lasă să dormim liniştiţi.
L | Camelia Bucioveanu
sunt cami şi mi‑e frică de întuneric vreme m‑am hotărât că decât să ochii în întuneric, va da de monştri şi
de când mă ştiu. Văd năluci care mai merg la baie prin întuneric, mai extratereştri. Ştefan Bradea pândea
plutesc spre mine şi mă cheamă bine mă ţin până dimineaţa. nemişcat somnul, de frica spiritului
la ele rânjind malefic. Privesc Am crezut că sunt singura fricoasă malefic din filmul Indiana Jones:
paralizată pantera cu ochi roşii în întuneric, până când am întrebat Raiders of the Lost Ark.
care se urcă peste mine în pat, mă cititorii DoR ce frici au. Mioarei Iselin Fie că le punem pe seama
imobilizează şi apoi începe să‑mi Pavel îi e frică să se uite în oglindă basmelor din copilărie, cărţilor sau
mestece piciorul. Şi, ori de câte ori în întuneric, ca nu cumva să vadă filmelor de groază, cert e că fricile
mă duc noaptea la baie, un copil un drăcuşor care să‑i fure sufletul. care vin cu întunericul sunt greu de
chel şi bubos îmi răsuflă în ceafă, Tudor Mocanu are groază de doi ochi explicat. Ca să mă lămuresc, am
gata, gata să‑şi răşchireze degetele roşii care îl urmăresc de la fereastră, descusut şi‑un psiholog. Claudia
spre gâtul meu şi să mă trimită pe din dulapuri sau de dedesubtul Popescu mi‑a spus că fricile astea
lumea cealaltă. Singura scăpare mobilelor. Mădălina Sterea se înspăi‑ n‑au o denumire specifică şi de cele
sunt întrerupătoarele. De ceva mântă la gândul că, dacă deschide mai multe ori nu sunt atât de inten‑
se încât să fie categorisite drept fo‑
bii. (Fobia de întuneric se numeşte
nychtofobie şi e o afecţiune tratată
prin terapie specializată.)
Ele nu au legătură cu teama de
întuneric în sine, ci sunt mai de‑
grabă frici de singurătate, moarte
sau nesiguranţă, amplificate de un
mediu greu controlabil. De cele mai
multe ori se trag din primii trei ani
de viaţă, când linia dintre imaginar
şi realitate e şubredă. (Bau Bau?)
Cine spune că noaptea aude
paşi sau zgomote nedefinite poate
nu ştie că, pe timpul nopţii, acu‑
itatea vizuală scade, iar creierul,
pentru a păstra echilibrul orga‑
nismului, ascute auzul. Urechea
înregistrează aceleaşi sunete pe
care le‑am fi auzit şi pe lumină,
dar ziua nu le percepem pentru că
creierul e ocupat cu procesarea
informaţiei vizuale.
În timp, unele frici dispar, iar
altele se transformă. Frica mea de
întuneric s‑a tot transformat – întâi
în frică de‑o persoană care vrea
să‑mi facă rău, apoi de hoţi. Mi‑e
groază şi acum de spărgătorii cu
care mă voi trezi în miez de noapte,
dar mă linişteşte gândul că îi aştept
cu o rachetă de tenis pitită după
tăblia patului.

Ilustraţie de Irina „Rhea” Georgescu dor • primăvară 2010 • 15

Toţi pentru mine
tpu.ro are peste 36.000 de membri înregistraţi, o comunitate
muşchetărească – toţi pentru unu’ – gata să‑ţi rezolve
problemele. M‑am alăturat ca să văd cum funcţionează.
L | Georgiana Ilie

M minte

Fotografii de Cristian Bănică

 B
Final
pentru →
Badea*

După alegerile de anul trecut, Mircea Badea a renunţat la le‑

gendara sa încheiere de emisiune: „Trăim în România şi asta ne
ocupă tot timpul”. Pentru că emisiunea e mai săracă fără o frază
iconică, ne‑am gândit să‑i facem câteva propuneri.

Hai, pa, pa, pa, sunaţi‑mă voi pe fix!1 ¶ Sunt Mircea Badea şi
dacă nu mă laud eu, nu mă laudă nimeni.2 ¶ Trăiesc cu mama.
Şi‑asta îmi ocupă tot timpul. 3 ¶ Fac şpagatul, deci exist.4 ¶
Actualitatea e complexă şi are multe aspecte.5 ¶ Sunt Mircea
Badea! Multe îmi repugnă şi puține îmi priesc!6 ¶ Am pene... Și
asta îmi ocupă tot fundul.7 ¶ Îl invidiez pe Zoso şi asta îmi ocupă
tot timpul8. ¶ Şaorme la ciumpalaci!9

Dacă la întrebarea cu siropul de porumb am

primit imediat un răspuns util – un link către un
înlocuitor care se poate prepara acasă – la cele‑
lalte întrebări am primit soluţii mai năucitoare
decât aranjarea cărţilor în librăriile Diverta.
Ca să nu se înfierbânte laptopul trebuie să nu îl
mai ţin pe pat sau în poală, să‑i curăţ de praf ven‑
tilatorul, să‑i cumpăr un cooler extern, să‑i fac un
duş şi, neapărat, să‑l închid. Câţiva au opinat că
se încălzeşte pentru că îl folosesc. La dilema ssd/
sata am fost făcută proastă pentru că nu am „for‑
mat” bine întrebarea (ssd nu e hard disk, se pare).
Domnul respectiv mi‑a explicat apoi diferenţa şi
de ce ar fi mai bun ssd. Spre deosebire de alţii,
care mi‑au dat linkuri la analize comparative în
urmăresc tpu de vreun an, obsesiv aş spune, loc să‑mi zică ceva clar, admit că răspunsul ăsta a
până de curând fără să pun întrebări. Sunt genul fost cel mai util. Dar condescendenţa m‑a enervat
de om căruia îi place să scotocească singur după şi cred că o să‑mi iau sata numai ca să‑i demon‑
răspunsuri, dar m‑a fidelizat aglomerarea de idei strez că nu‑mi pasă ce crede. Din răspunsurile
autentice, copy‑paste‑uri de pe Wikipedia şi dude despre cremele antirid am aflat că fie am ratat
memorabile – la întrebarea „cum se reproduc momentul, fie trebuie să stau liniştită în următo‑
bananele?”, cineva a răspuns că „au şi ele bărzoiul rii 30 de ani: vârsta ideală este 25 sau 60 de ani,
lor care aduce puiul de balenă” (sic!). Chiar am cu toate opţiunile dintre. Iar la organizare, în loc
răspuns ocazional, când am crezut că mă pricep de exemple personale am primit o serie de platitu‑
mai bine decât cei care scriseseră deja; mi‑au tre‑ dini despre cum să faci liste şi să te motivezi, un
buit trei postări să‑i lămuresc pe unii că rechinul copy‑paste sănătos de pe un site de cariere şi un
este peşte, nu mamifer. sfat să mă apuc să împart pliante.
Dar simţeam că îmi lipseşte cealaltă latură, a Dilemele mele sunt departe de a‑şi fi găsit
căutătorului, a omului care‑şi lasă problema pe rezolvarea pe tpu. Site‑ul te poate ajuta dacă ai
mâna unor necunoscuţi fie pentru că nu ştie s‑o ia probleme cu soluţii neechivoce, undeva în gama
pe alte căi, fie pentru că îi e lene. Am făcut o listă da / nu / praf de copt. Dar dacă ai nevoie de o
aleatorie de întrebări la care chiar voiam răspun‑ opinie bazată pe experienţă directă – o fărâmă de
suri. Nu de viaţă şi de moarte, mai degrabă nelă‑ înţelepciune, de fapt – găseşti greu un sfat util în
muriri unde informaţia brută putea fi suplinită cu gălăgia de acolo. Revin însă la tpu pentru că, spre
experienţa personală: unele despre tehnică (să‑mi deosebire de alte forumuri româneşti, are un ton
iau netbook cu hard disk ssd sau sata, ce să fac să civilizat şi discuţiile nu deraiază în atacuri. De‑
nu se mai înfierbânte laptopul?), una de bucătărie parte de asta. Dialogurile reflectă obsesiile epocii,
(cu ce pot să înlocuiesc corn syrup în reţete?), una de la contracepţie la Hannah Montana, şi reuşesc
de îngrijire (de la ce vârstă să folosesc creme anti‑ să ofere, dacă nu răspunsuri, măcar siguranţa că
rid?) şi una mai grea, de organizare (cum să fac să nu numai pe tine te frământă ce id de mess are
lucrez mai eficient?). Zac Efron.

* Fraze sugerate de: 1. Mădălina Păun 2. Mihai Draica 3. Audrey Cosmic 4. Livia Şerbănescu dor • primăvară 2010 • 17
5. Adina Creţu 6. Silvia Ursu 7. Antonio Eduard 8. Laurenţiu Matei 9. Cristian Lupşa.
 Rocket Constructorul de rachete
Dumitru Popescu, preşedintele
science, floare Asociaţiei Române pentru
Cosmonautică şi Aeronautică
la ureche (ARCA), demonstrează cum
ştiinţa a lăsat de căruţă
formula rocket science.

expresia asta a apărut probabil în anii ’50, pe

când toate rachetele o luau în jos în loc s‑o ia în
Sarcină utilă
Ştiinţe mai
sus şi nimeni nu ştia mai nimic despre ele. Pe
atunci ştiinţa asta era foarte complicată; între
potrivite să
timp, s‑a democratizat.
sugereze
Motorul de rachetă e de multe ori mai simplu un grad
decât un motor de Dacie. E o ţeavă care la un ca‑ ridicat de
păt are un capac, iar la celălalt capăt se îngustea‑ dificultate,
Rezervor
carburant
ză. Prin capătul prevăzut cu capac intră combus‑ în accep‑
tibilul din rezervoare, de obicei format din două ţiunea lui
componente: oxidantul, care întreţine arderea Dumitru
(oxigen lichid, apă oxigenată), și carburantul, care Popescu:
arde (petrol, alcool). Odată intrat în motor, com‑ Fizica par‑
bustibilul se aprinde, generând gazele de reacţie. ticulelor
În acel moment se produce o explozie contro‑
elementa‑
lată, care creşte presiunea din motor. Gazele
vor să iasă afară. Pe unde? Prin capătul care se
re. Chimia
Rezervor îngustează. Viteza gazelor crește astfel foarte
organică.
oxidant mult, depășind de trei‑cinci ori viteza sunetului. Gunoieria.
Gândeşte‑te cum sufli aerul din plămâni, după
ce ai inspirat adânc şi ţi‑ai ţinut respiraţia. Dacă
deschizi brusc gura, cât poţi de larg, aerul va
ieşi fără presiune sau viteză considerabile. Dar
dacă ţugui buzele, aerul va exercita o presiune în
obraji, iar viteza lui de ieșire în dreptul buzelor va
fi mare. Cu cât deschizi mai puţin buzele, cu atât
BUM!!! → cresc presiunea în obraji şi viteza aerului. Un om
poate să producă o presiune de circa 0,2 atmosfere
p↗ v↗ Motor
în interiorul obrajilor. Într‑un motor de rachetă,
presiunea poate fi de la 7 atmosfere – motorul Mo‑
dulului Lunar cu care a aselenizat Neil Armstrong
Jet în 1969 –, până la de 300 de atmosfere – motorul
Viteza sunetului Navetei Spaţiale din aceeași misiune.

A
> Cum să‑ţi faci o rachetă?*

M minte
ia un pet și dă‑i o gaură în
capac. Introdu prin gaură o ţeavă
subţire, de circa 5 mm diametru,
te, pune ștuţul pompei la capătul
ţevii și pompează până presiunea
din sticlă ajunge la circa 3‑4
din calea sticlei (dacă reuşeşti
să‑i intuieşti direcţia).

cu filet pe exterior. Înfiletează atmosfere. Când vei desprinde *Ţine minte cuvintele lui
ţeava în capac şi adu pompa de la ștuţul pompei de pe ţeavă, sticla Dumitru: ştiinţa rachetelor e
mașină, s‑o ai la‑ndemână. Um‑ va ţâşni, evacuând apa. Când îi mai degrabă periculoasă decât
ple sticla cu apă până la jumăta‑ dai drumul, ai grijă să te fereşti complicată.

18 • dor • primăvară 2010

 A

Tanga
T
Contra toate celelalte perechi le‑am iubit
„ai nişte dungi pe cur de la la fel de mult, fiindcă erau uşor de
chiloţi de se văd de pe lună, frate”, dat la o parte pe bancheta din spa‑
Specie dominantă mi‑a spus în clasa a VII-a prietena te a maşinii. În plus, îmi încăpeau în
mea cea mai bună. „Tu nu te uiţi orice geantă.
sau ameninţată în oglindă când ieşi din casă?” Pe trup Anul trecut am început să mă
cu dispariţia? atunci, băiatul care îmi plăcea mie îngraş, iar foştii chiloţi de scandal
umbla după ea. Am hotărât că dacă nu s‑au mai ridicat la dimensiunile
Pro vreau să mă placă băieţii, va trebui aşteptărilor. Mă simţeam ca Beyon‑
pe când eram studentă în anul I să port şi eu chiloţi cu aţă. cé în slipii lui Kate Moss. Mi‑am luat
am început tranziţia de la vestimen‑ Prima zi cu tanga a fost nasol. Mă unii mai mari. Veneau ca dracu’. Am
taţia‑uniformă a anilor ’90 – blugi şi rodeau şi în faţă şi în spate, mă fă‑ trecut la chiloţi de bumbac şi boxeri
tricou –, la ceva mai feminin. Adică ceau să mă scarpin la ore, dar erau – am zis că poate acoperă mai mult.
pantaloni negri, mulaţi. Odată sexy şi din dantelă. Îi cumpărasem Aşa a fost.
cumpăraţi, i‑am prezentat colege‑ cu mândrie, sub ochiul ager al ma‑ M‑am îndrăgostit, mi‑am făcut
lor de cămin, mai ieşite în lume. mei, de la un magazin din centrul stocul şi n‑am mai ieşit din ei de
Privire din faţă? ok. Privire din Piteştiului. După menstruaţie, a fost atunci. Am încercat ulterior să revin
spate? No‑no‑no! Au decis pe loc că a doua confirmare că intrasem în la tanga, dar a revenit şi mâncări‑
trebuie să îmi cumpăr tanga, altfel rândul femeilor. Băieţii au venit însă mea şi am abandonat.
aş fi demnă de arătat cu degetul abia peste câţiva ani, când tanga Mai păstrez câteva perechi pe
pe stradă, pantalonii şi‑ar pierde erau deja a doua mea natură şi care le port când nu mai am chiloţi
farmecul, iar viaţa mea socială s‑ar restul chiloţilor se transformaseră curaţi. Pe cele mai multe le‑am
duce de râpă. în cârpe de praf. Când mergeam cu aruncat fără să privesc înapoi. Am
Chiloţii tanga îmi păreau ceva fetele în oraş, ele îşi luau cercei şi iarăşi un fund cu două dungi groa‑
destrăbălat şi nepotrivit unei bluze, eu cumpăram tanga. Mi‑am se, vizibile prin blugi. Băieţii se pare
domnişoare decente. Şi eram sigură pierdut virginitatea cu o pereche că n‑au nicio problemă cu asta.
că purtarea lor e un supliciu. Cum aproape porno, special aleasă. Pe – Oana Titică
să‑ţi fie bine cu o aţişoară plasată
atât de neinspirat? Dar am cedat
– voiam să fiu în rând cu lumea şi
lumea zicea că trebuie să am tanga.
A doua zi, mi‑am cumpărat prima
pereche, unii negri. A fost dragoste
la prima probă fără niciun efect ad‑
vers. Într‑o secundă mi s‑au risipit
toate temerile: erau confortabili, iar
fundul era o încântare.
În cei peste zece ani care au
trecut de atunci, tanga şi‑au
câştigat supremaţia în garderoba
mea. Când intru într‑un magazin
de lenjerie, mă îndrept natural
către ei. Probabil sunt ca un bărbat
care îşi cumpără 20 de perechi de
şosete de acelaşi fel şi le foloseşte
concomitent pentru a scăpa de
corvoada găsirii perechii: prefer
să fiu pregătită întotdeauna. N‑am
să‑i părăsesc pentru că n‑am chef
de dungi pe materialul perfect
întins al pantalonilor. Dacă nu se
vor mai produce la un moment dat,
probabil voi decupa chiloţii cei mari
şi cuprinzători.
– Raluca Stroie

Ilustrație de Carmen Gociu

Ca pâinea caldă
De când a deschis restaurantul Violeta's Vintage
Kitchen, acum mai bine de doi ani, Violeta Dincă
frământă şi coace zilnic zeci de pâini şi chifle. Cu + +
şofran şi fistic, cu roşii, oregano şi busuioc, cu cartofi
şi măsline, cu bere neagră, coriandru şi alune,
nenumărate combinaţii care-ţi înnebunesc papilele
gustative. Nimeni nu putea explica mai bine decât ea + +
cum se face o pâine pe care s-o pomenească toţi.
PÂINE CU CIUPERCI, NUCI ŞI
PARMEZAN

+ +
Timp de preparare 15 minute
Timp de aşteptare 1 oră şi 5 minute
Timp de copt 40 de minute

Ingrediente + +
500 g făină neagră
7 g drojdie uscată
2 linguriţe de zahăr brun
3 linguri de parmezan ras
150 g ciuperci proaspete călite
într‑o lingură de unt şi una
de ulei, cu cimbru şi mărar + +
50 g miez de nucă uscat puţin în
cuptor
1 linguriţă de sare
Cimbru proaspăt
Ulei de măsline
250 ml apă caldă

A
> Ce poţi să mai faci cu acelaşi aluat

T trup
• Să adaugi alte arome la punctul
4: seminţe; fulgi de ovăz; ana‑
son; chimen; rozmarin şi stafide;
(faci o pâine lipicioasă şi urâtă,
zice Violeta, dar delicioasă);
usturoi; salvie şi usturoi; ceapă
de malţ; sau 50 de grame de
făină cu aceeaşi cantitate de griş
(merge perfect cu ghimbir), mă‑
nuci (îţi iese pâine movulie); şi seminţe de floarea soarelui; lai sau piure de cartofi şi puţină
dovleac sau morcov ras cu pastă de năut. nucşoară.
nucşoară, coriandru şi cuişoare; • Să înlocuieşti apa cu bere • Pizza, calzone, plăcinte umplu‑
o banană zdrobită, miere şi nuci neagră şi iese o pâine cu aromă te cu miel, ienibahar şi cuişoare.

20 • dor • primăvară 2010

 ↓

Mod de preparare

1 Cernem făina pe un blat spaţios, după cum simţim aluatul în mână:  Punem aluatul în tava tapetată
curat şi uscat. O cernem pentru că să fie elastic şi nu prea lipicios. cu hârtie de copt, îl modelăm şi-l
aerisirea ei ajută aluatul să crească. Când am terminat de pus apă, crestăm cu cuţitul, să nu crape.
Nu aruncăm tărâţele care rămân în adăugăm sarea, pe care am lăsat‑o Apoi îl mai lăsăm 25 de minute la 7
sită, le punem la loc peste făină. ultima pentru a nu împiedica droj‑ crescut pe uşa cuptorului – pas
dia să acţioneze. esenţial, căruia i se aplică avertis‑
2 Facem o groapă largă în mijlocul mentul de la punctul 8.
grămezii de făină şi punem în ea 6 Frământăm aluatul 5–6 minute, 8
drojdia şi, pentru că are nevoie de până când e omogen şi elastic.  Când aluatul şi‑a dublat volumul,
ceva dulce care să o activeze, zahă‑ dăm pâinea la cuptor împreună cu
rul (sau miere). 7 Ungem un bol cu un ulei să‑ o crăticioară cu apă. Aburul face
nătos şi parfumat, cum e cel de crusta crocantă. Cuptorul trebuie 9
3 Începem să turnăm apă caldă, măsline, şi punem aluatul. Îl dăm să fie încins la 220–240 de grade,
câte puţin, şi o încorporăm treptat, şi pe deasupra cu puţin ulei şi îi temperatură pe care o păstrăm pri‑
cât să arate ca o smântână şi să nu facem o cruce cu muchia palmei. mele 6–8 minute, apoi o scădem la
iasă din cazemata de făină. Crucea afânează coca şi o ajută să 180–190 de grade. Dacă lăsăm focul 10
crească. mare, pâinea va avea o coajă foarte
4 Când mai mult de jumătate din groasă şi greu de mâncat.
făină a intrat în cocă, adăugăm 8 Acoperim bolul cu folie de plastic
aromele: nuci, ciuperci, parmezan, şi îl lăsăm la crescut într‑un loc căl‑  Pâinea e gata după 35–40 de 11
cimbru. duţ, vreme de 40 de minute. Dacă minute. Ştim sigur dacă o înţepăm
nu avem răbdare să crească, pâinea în punctul cel mai înalt cu un băţ
5 Mai punem apă şi lucrăm la va ieşi îndesată şi tare ca piatra. de lemn, precum cele de frigărui,
aluat. Cantitatea de apă variază în şi iese uscat. O scoatem şi, dacă 12
funcţie de tipul de făină, umidi‑ 9 Când aluatul şi‑a dublat volumul, vrem, o mai ungem o dată cu ulei
tatea umpluturilor sau chiar cea îl frământăm cam un minut să iasă de măsline. Dacă nu, trecem direct
a aerului. Trebuie să ne orientăm aerul din el. la mâncat. Poftă bună!

Fotografii de Ana Popescu dor • primăvară 2010 • 21

 Cojones la pahar

Tequila,
înţepătoare
și vie
L | Luiza Ilie
într‑o vineri, nu de mult, am băut foarte multă
tequila, mai multă decât de obicei. Atât de multă
încât am mers la DJ şi pentru prima oară în viaţă
am cerut o melodie. Orice de la The Clash. Am pri‑
mit Janie Jones, începutul unei mici explozii punk
ce a trecut apoi prin The Ramones, The Specials şi
The Pogues. A fost o seară bună.
Tequila mă face mai curajoasă, poate de aceea
este alcoolul meu preferat. Este fructată, înţepă‑ dar una prietenoasă, ceea ce nu pot spune despre
toare şi vie, ceea ce îmi doresc şi mie. Mă încăl‑ varianta Sunrise, care include grenadine (bleah).
zeşte, mă animă, îmi dă chef să particip şi înainte Singurul criteriu la care mă uit, pentru o viaţă
să‑mi dau seama, mă simt bine. În plus, tequila fără dureri de cap, este ca tequila să fie în întregi‑
îmi stă bine, la fel ca Know your rights de la The me distilată din agave. Don Julio Reposado e cea
Clash. Este puţin impertinentă şi idealistă. mai bună pe care am testat‑o, dar nu se găseşte.
O beau cu oarecare măsură de şase ani, fără a În România, ordinea în care aleg dintre cele gene‑
mă pretinde expertă. Nu am acasă tequila îmbă‑ ral disponibile e Jose Cuervo, Sauza, Olmeca.
trânită în butoaie din lemn de stejar. Nu mi‑am Reguli? Orice altceva ai face, nu o bea singur.
croit potecă pe gama soiurilor mai tinere sau mai Tequila se ciocneşte cu prieteni, în cinstea lui Che,
bătrâne de la deal sau câmpie. Cu siguranţă nu am a lui Băsescu, a agavei, a tatuajelor făcute spre
epuizat cocktailurile pe bază de tequila, deşi con‑ 30 de ani. În tequila nu se îneacă nimic amar.
sider asta o provocare (Margarita rules!). O beau Tequila e senină ca o zi de vară. Când o bei, să ai
adesea stinsă în suc de portocale, o erezie, ştiu, convingerea părerilor tale.

A
> Cum să bei un shot de tequila

T trup

1 Dă o limbă pe dosul palmei, 2 Dă tequila pe gât. 3 Muşcă felia de lime.

ca s‑o umezeşti. Pune puţină
sare pe zona umezită şi pescuieş‑
Note: Versiunea dulce e cu scorţişoară pudrată pe o felie de portocală. ¶ Nu bea shot tequila de
te o felie de lime. Linge sarea. calitate. ¶ Nu striga „Ay, Pedro!” după ce trânteşti paharul de bar.

22 • dor • primăvară 2010 Ilustrații de Carmen Gociu

 Bilele au
fost aruncate
Ghid de jucat petancă.
L | Monica şi Răzvan Soare

înainte de hristos, grecii jucau trei bile de persoană. Un jucător campion pe parc, e posibil să te bată
petancă, dar cu bile de lemn. face un cerc pe pământ cu piciorul gândul să treci la profesionişti.
Romanilor le‑a plăcut jocul şi l‑au şi de aici aruncă jack-ul la 6‑10
importat. Când au cucerit Galia, au metri şi la o distanţă de 1 metru de unde găsesc bile? Se găsesc la
dus şi jocul cu ei şi aşa a ajuns la orice obstacol. Apoi, aruncă o bilă Decathlon şi dacă ţi se pare mult 160
francezi (de la ei numele pétanque). cât mai aproape de jack. Celălalt RON pentru un set de trei bile profi
Sunt peste 17 milioane de jucători de jucător aruncă şi el – dacă nu a Obut, ia‑ţi un set chinezesc de şase,
petancă în lume; cei mai mulţi, după reuşit să se plaseze mai aproape, cu 80 RON. Noi suntem mulţumiţi de
Franţa, în Spania şi – surpriză – Thai‑ continuă să arunce până reuşeşte ele. Bine, a trebuit să le revopsim că
landa, care a fost şi gazda ultimului sau termină bilele. În final, primeşti s‑au decolorat, dar ne descurcăm.
mondial. Există şi la noi o federaţie câte un punct pentru fiecare bilă
– Asociaţia Petanque România –, mai aproape de jack decât cea mai cu cine joc? Cu noi, Monica şi
competiţii şi locuri de întâlnire ale bine plasată bilă a adversarului. Răzvan, de exemplu. Suntem doi
petanchiştilor. Noi jucăm în Bucu‑ Primul la 13 puncte învinge. ochelarişti, jucători de petancă dis‑
reşti, în Grădina Icoanei, şi e mare tractivă – cu obstacole –, uşor de
distracţie. Am descoperit compo‑ sport sau joc? Petanca e mai de‑ reperat prin Grădina Icoanei în du‑
nenta socială a bilelor şi am înţeles grabă un joc. Sigur că există terenuri pă‑amiezele calde. Noi suntem cei
de ce francezii văd în bouleodrom speciale, echipament de competiţie care încearcă să convingă hoardele
(terenul de joc) un soi de poiană a şi multă îndârjire – chiar seriozita‑ de copii care abia merg în picioare
lui Iocan. Sau, mă rog, Jeucan. te – printre practicanţi, dar pentru că bilele sunt prea grele pentru ei.
cei care ni se alătură ocazional la o
cum se joacă. Ai nevoie de un partidă în parc, va fi pur şi simplu un * Dacă ţi‑a plăcut articolul, ţi‑am trezit pasiu‑
nea pentru petancă sau pur şi simplu îţi suntem
cochonnet sau jack (o biluţă mică, „joc mişto”. Deşi, înfierbântat după simpatici, trimite‑ne un mail cu scorul partidei
din imagine la dor@decatorevista.ro şi poţi
de lemn, viu colorată) şi până la două‑trei seri de vară în care ieşi câştiga o partidă de petancă cu autorii.

Fotografii de Cristian Bănică dor • primăvară 2010 • 23

Omul Și roţile lui
Carmen Secăreanu, 38 de ani
Bunicii ei de la ţară aveau biciclete.
La fel şi unchii şi mătuşile şi verii. De
aceea o vedeţi şi pe designerul Carmen
Secăreanu pe una, deşi nu se dă cu ea
atât de des pe cât şi-ar dori, de frică să
nu i se fure. Preferă bicicletele de oraş,
de damă – dovadă stă Pashley-ul pe care
tocmai şi l-a luat.

Ana Maria Drăghici, 27 de ani Alin Tămăşan, 29 de ani

De mai bine de un an face blogging pe Portocala Mecanică E grafic designer şi nu putea să se oprească decât
şi stabileşte ce e cyclo-chic prin Bucureşti. Cu toate astea, asupra unei biciclete croite pe măsura lui. Luată recent
pentru ea, „bicicleta e în primul rând utilă, abia apoi e un şi botezată Grisette, bicicleta adoră punk-ul irlandez
factor de socializare, iar abia la sfârşit trebuie să fie şi sexy”. de la Dropkick Murphys şi dă fără milă la schimb febră
Ar vrea o bicicletă fotoliu, dar până atunci se mulţumeşte cu musculară.
una uşoară, flexibilă, fără frică de borduri.

T
trup

24 • dor • primăvară 2010 Fotografii de George „Poqe” Popescu

Tot mai mulţi orăşeni se suie astăzi în şa. Odată cu
democratizarea trendului vine şi dorinţa de individualizare
a călătorului. Iată şase biciclişti şi perechile lor. L | Cosmin Popan*

Sorin Lupu, 29 de ani Bobo Popesco, 36 de ani

E pe două roţi de la 6 ani, genul care odată ce a început DJ de felul lui, Bobo mixează şi culturi bicicliste: a venit
să dea din pedale o va face toată viaţa. Preferă cursiera de ceva vreme din SUA, unde a fost vrăjit de bike mes‑
fiindcă e agilă în oraş, dar îi sfârâie călcâiele şi la gândul sengerii new yorkezi. Acum are o bicicletă franţuzească
unei „fixie” (fixed-gear). de mare angajament pentru şoselele Bucureştiului: un
Gitane Super Corsa ’80, single speed.

Andrei Gruia, 21 de ani

S-ar da pe toate bicicletele, fie ele uşor sau greu de
condus. Se adaptează fiecărui model în parte, dar marea
lui dragoste rămâne Batavusul de-acasă, cu frână de
torpedou. Cu el face „super balet” pe şosea, dar nu
ocoleşte nici trotuarul, pe care-l foloseşte la fel de des
când e traficul prea încins.

* Poţi admira roţile lui Cosmin în pagina 112. Tot dor • primăvară 2010 • 25
acolo poţi citi şi cum i-au crescut pedale în tălpi.
 A

Cum stai cu
spatele? T trup
L | Gabriela Piţurlea

Principii ergonomice
menite să te facă să-ţi urăşti
mai puţin scaunul.

orice rozător de birou care petrece pe scaun

şapte ore pe zi le caută: picior peste picior, fundul
pe marginea scaunului, picioarele sub fund, trun‑
chiul sucit. Tot felul de poziţii care poate‑poate
cresc comoditatea fără să supere prea tare spatele.
Numai că spatele e deja supărat. Când stai în pi‑
cioare, coloana ia o poziţie care nu‑i dă prea mare
bătaie de cap, pentru că se pune presiune egală pe
toate cele 24 de vertebre. Kinetoterapeutul Nico‑
leta Zugravu spune că de-ndată ce te aşezi, zona
lombară se îndoaie şi se forţează să te susţină.
Cu cât te uită Dumnezeu mai mult în scaun, cu
atât discurile din zona de jos a spatelui stau mai
comprimate, primesc mai puţini nutrienţi şi, în
timp, se erodează.
În ultimii ani, au apărut scaune cu mai multe
reglaje decât o maşină de spălat, menite să
atenueze drama statului la birou. Dar alegerea
unui scaun n‑ar trebui să dea mari bătăi de cap.
Spătarul trebuie să ajungă cel puţin până la baza
cefei, să aibă un onduleu în partea de jos – semn
că e adaptat la zona lombară – şi şezutul să aducă
genunchii uşor mai sus decât coapsele. Scaunele
sofisticate precum Aeron sau Mirra (costă în jur
de 3.000 RON) promit un spate mai fericit; nu uita
însă că cine stă prost pe un scaun obişnuit va sta
probabil prost şi pe unul foarte scump.
Aşa că înainte de schimbarea mobilierului,
operează nişte reglaje simple. Ale tale:
• Lipeşte spatele de spătar, nu sta pe jumătate
de scaun. Ideal, zona din spatele genunchilor, in‑
tens vascularizată, nu trebuie să atingă marginea
scaunului.
• Stai pe fund, nu pe noadă. Nu te lăsa în scaun • Privirea trebuie să cadă perpendicular pe
ca o mămăligă, pentru că asta obligă coloana să centrul ecranului. Dacă simţi că te uiţi în jos, mai
stea şi mai încordată ca să‑ţi susţină capul. înalţă monitorul. În momente din astea, e bine să
• Tălpile trebuie să se sprijine pe ceva – podea, un te gândeşti la cap ca la o tărtăcuţă grea care, dacă
dex. Altfel, muşchii încordaţi ai picioarelor stresea‑ nu stă cum trebuie, terorizează muşchii gâtului.
ză şi mai mult coloana. • Ia o pauză (cu sau fără baton de ciocolată,
• Sprijină mâinile de birou. Părerile sunt îm‑ ideal fără ţigară). Pentru odihnirea coloanei (şi a
părtiţe în ce priveşte poziţia lor ideală, dar e clar ochilor, dacă tot suntem aici), sunt recomandate
că un unghi de 90 de grade la nivelul cotului ar fi fâţâieli de câte cinci minute prin birou, măcar
ideal. Pentru confortul umerilor, e bine ca măcar o dată la 45 de minute. Roteşte mâinile, umerii,
jumătate din antebraţ să stea pe birou. braţele sau măcar întinde‑te puţin.

26 • dor • primăvară 2010 Ilustrație de Carmen Gociu

 Nume
porno →
n
Jos Ca să-ţi compui numele de star porno – util dacă vrei să joci în
propriul sex tape – lipeşte numele primului tău animal de casă
de numele străzii pe care ai copilărit (poate fi aranjat din condei:

pălăria
„Mircea cel Bătrân” poate fi doar „cel Bătrân”, „Apeductului”
poate fi „Apeduct” etc.). ¶ Iată aliasurile porno ale echipajului
DoR (exerciţiul le‑a schimbat unora sexul): Pepito Romanul; Lizzy
Depou; Ceaunică Negru Vodă; Puti Viteazul; Tasha Rahova; Gina
Sârguinţei; Lord Iancu; Pişcot Valea Albă; Benny Panduru’; Roco
cel Mare; Roni Boris; Biju Păroşeni; Pitu Minerul.

circumcişii nu sunt pe toate M‑am obişnuit să nu mai fie În plus, mi se părea mai frumoasă
drumurile. Cel puţin aşa spun mai nevoie s‑o decalotez. Îmi plăcea aşa, permanent goală. De atunci,
toate fetele pe care le cunosc şi în mod special că mirosea mereu există întotdeauna un moment de
care nu au experimentat încă sexul plăcut şi avea un gust bun, chiar şi suspans înainte să‑i cadă unui băr‑
cu un tăiat împrejur. Nu am căutat după o zi întreagă de stat în chiloţi. bat chiloţii: oare ce‑mi ascunde?
pe Google „pulă fără prepuţ” şi nu
i‑am ales dintr‑o comunitate reli‑
gioasă, pur şi simplu am fost mai
norocoasă (sub 10 la sută din băieţii
români născuţi în fiecare an rămân
fără glugă). Aşa am aflat de pildă că
accidentele cu şliţul sau infecţiile
din copilărie nu sunt poveşti. Şi că
există mici diferenţe de întrebuinţa‑
re între cu sau fără prepuţ:
• Mă aşteptam ca pielea să fie
puţin tăbăcită, să se asprească prin
expunerea la intemperii şi frecuşul
zilnic de bumbacul chiloţilor sau
blugilor. Dar nu, de fapt este la
fel de fină ca una care are capul
acoperit.
• În schimb, e puţin mai avidă
de umezeală, adică trebuie să te
străduieşti (şi) mai mult să nu o laşi
pe uscat. Dacă e prea complicat,
mai bine o iei direct în gură. Odată
ajunsă aici, avantaj: lipseşte taman
surplusul de piele pe care vrei să‑l
dai la o parte.
• Vaginul în schimb nu simte
nicio diferenţă, am constatat la un
accident fără prezervativ. Tehnic,
nici nu ar avea ce, pentru că în
plină erecţie prepuţul devine – la
majoritatea, cel puţin – discret. Nici
în orificiul alăturat nu s-a semnalat
vreun plus sau minus.
• În termeni de performanţă,
nu am avut nimic de obiectat:
circumcişii nu termină mai repede
şi nici nu au probleme de erecţie
specifice. * Numele porno al autoarei e în lista de mai sus.

Fotografie de Cristian Bănică dor • primăvară 2010 • 27

 Maximă
alimentară ↓

În picioare
Cu cât are mai puține picioare, cu atât e mai sănătos de mâncat.
Michael Pollan, Food Rules: An Eater’s Manual

Şosetele sunt un accesoriu de neignorat. Mai jos, o clasificare

în funcţie de lungime – şi ce spune ea despre tine.
A

T trup

Fără şosete Şosete invizibile Şosete sub gleznă

Ce sunt: nu şosete. Ce sunt: şosete incredibil de (aproape invizibile)
Cu ce să le porţi (tipi/tipe): orice, scurte, care nu se văd decât dacă Ce sunt: şosete scurte, care
de la flip‑flops la cizme, cât timp e te descalţi. aproape că nu se văd decât dacă te
comod. De obicei nu e. Cu ce să le porţi (tipi/tipe): ches‑ descalţi.
Ce spun despre tine (tipi/tipe): tii în care nu se văd degetele. Cu ce să le porţi (tipi/tipe): tenişi
nu‑ţi plac şosetele/îţi place ca Ce spun despre tine (tipi/tipe): şi bascheţi.
uneori să nu porţi şosete. nu‑ţi plac şosetele lungi/îţi place să Ce spun despre tine (tipi/tipe):
La cine te duc cu gândul (tipi/ se creadă că nu porţi şosete. nu‑ţi plac pantofii/îţi place ca une‑
tipe): Albert Einstein/Naomi Watts. La cine te duc cu gândul (tipi/ ori să porţi chestii lejere.
tipe): la nimeni, sunt invizibile. La cine te duc cu gândul (tipi/
tipe): Ilie Năstase/Sorana Cîrstea.

Şosete peste gleznă Şosete sub genunchi Şosete peste genunchi

Ce sunt: şosete obişnuite. Ce sunt: şosete care urcă până Ce sunt: şosete care trec de
Cu ce să le porţi (tipi/tipe): imediat sub genunchi. genunchi.
pantofi casual sau formali, ghete; Cu ce să le porţi (tipi/tipe): cram‑ Cu ce să le porţi (tipi/tipe):
le poţi încreţi pe gleznă ca să le poane/orice, atâta timp cât porţi găseşti tu ceva drăguţ/orice, atâta
scurtezi/orice, cât timp le încreţeşti fuste scurte sau pantaloni scurţi. timp cât porţi fuste foarte scurte
pe gleznă. Ce spun despre tine (tipi/tipe): sau pantaloni foarte scurţi.
Ce spun despre tine (tipi/tipe): nu‑ţi plac testele de dopaj/îţi place Ce spun despre tine (tipi/tipe):
nu‑ţi plac şosetele scurte/îţi place să atragi atenţia asupra picioarelor. nu‑ţi plac stereotipurile/îţi place ca
credem că au alunecat pe picior. La cine te duc cu gândul (tipi/ oamenii să saliveze la coapsele tale.
La cine te duc cu gândul (tipi/ tipe): Adrian Mutu/orice tipă cu La cine te duc cu gândul (tipi/
tipe): Angus Young/orice hipsteriță. picioare frumoase. tipe): Tony Curtis/Britney Spears.

28 • dor • primăvară 2010 Ilustrații de: Monica Ulmanu (animale); Carmen Gociu (șosete).
 Job In LinkedIn înseamnă networking
profesional, dar se descurcă şi când
vine vorba de oferit şi găsit joburi.

L | Gabriela Piţurlea

în 2009, ramona chiper, –de patru ani activă în • Completează-ţi profilul. Nu după standardul
vânzări, a decis să-şi caute un job nou. Are cont reţelei, ci după al tău. Consideră‑l mai mult decât
pe LinkedIn dinainte să audă de Facebook şi un cv la care pot avea acces o mulţime de anga‑
ştia că‑l poate folosi la căutări. A trimis câteva jatori. Summary e o rubricuţă esenţială, pentru
mailuri la oameni de resurse umane, a urmărit că le arată oamenilor ce ştii să faci. Şi Interests
ofertele de pe un grup din care face parte – 112 contează (mai ales dacă potenţialul viitor şef
A Vânzări –, a primit patru propuneri şi a mers la n‑are cu cine face scufundări).

A
trei interviuri. Chiar dacă şi‑a găsit job, încă mai • Cere recomandări de la oameni cu care ai
primeşte mailuri în care e întrebată dacă vrea lucrat şi care pot spune mai mult despre tine
să‑şi schimbe locul de muncă sau în care i se cer decât „E un adevărat profesionist”. Calitatea bate
informaţii despre ea, semn că hr‑ul începe să fie cantitatea.
cu ochii pe LinkedIn. • Nu-ţi pune la status „Caut job”. Nu vrei ca
aptitudini Raluca Elgyar, consultant hr (care s‑a angajat foştii şefi să vadă asta. Nici celor care recrutează
prin LinkedIn în octombrie 2009), îl foloseşte nu le sună prea bine.
când are joburi de pus la bătaie, pentru că „oferă • Intră şi fii activ în grupuri relevante. Pe
o bază de candidaţi de calitate superioară”. lângă faptul că sunt nişte forumuri utile în care
Recrutarea funcţionează de minune în domeniul oameni din acelaşi domeniu se cunosc şi discută,
financiar, marketing, resurse umane şi în top ma‑ pe grupuri se postează şi joburi. În plus, oamenii
nagement. Până acum, Elgyar a găsit de la mar‑ din hr sunt atenţi la ce se întâmplă pe‑acolo.
keting manager pentru domeniul farmaceutic, la • Extinde-ţi şi cultivă-ţi reţeaua de contacte: în
specialişti în logistică sau consultanţi imobiliari. ea sunt oamenii prin care se poate ajunge la tine
Dar numărul celor care folosesc LinkedIn ca El‑ şi care determină cine ajunge la tine. Nu pregeta
gyar sau Chiper e încă mic. Asta a aflat şi Mădăli‑ să adaugi oameni în listă, pentru că nu ştii când
na Uceanu, specialist în resurse umane care scrie poţi avea nevoie de ei. Orice întâlnire cu cineva
despre managementul carierei pe career­advisor. trebuie să fie urmată de conectarea prin
ro, când a analizat cele 240 de răspunsuri primite LinkedIn (atenţie la formula aleasă când inviţi:
la un sondaj printre internauţi. nu pune Friend doar pentru că nu ştii la ce cate‑
Uceanu susţine că nu e chiar aşa de greu să faci gorie să‑l încadrezi).
LinkedIn să funcţioneze în favoarea ta. Poţi înce‑ • Ai răbdare. Networkingul e un proiect de
pe cu următoarele: lungă durată.

dor • primăvară 2010 • 29

șapte întrebări
despre bursă L | Răzvan Paşol

Se spune că banii n‑aduc fericirea. Dar o întreţin.

Ca s‑o întreţină, trebuie să‑i înmulţeşti. Cum?

la muncă tragi din greu, dar fluturaşul de salariu A Trebuie să mă pricep ca să câştig? Cum funcţionează
rămâne cât molia. Dobânzile scad, păstratul bani‑ treaba cu bursa?

A
lor în euro nu mai e profitabil, de imobiliare e mai Dacă îmi amintesc bine, înainte de anii ’90 co‑
greu să te atingi, iar dacă reuşeşti, pe criză asta muniştii nu prea agreau bursele. O fi existat vreo
nu mai scapi de ele. Cu antreprenoriatul mai e de bursă pe la Tecuci sau Zalău, dar eu n‑am auzit.
aşteptat. Ce rămâne? Bursa. Serios. Poate fi cel mai Aşadar, cei care cumpără acţiuni acum au învăţat
palpitant lucru pe care l‑ai făcut vreodată. Iar dacă aptitudini tot ce ştiu în ultimii ani. Mecanismul e destul de
îl faci cum trebuie, câştigi bani. simplu: firmele care vor să crească obţin bani de
la bănci (credite) sau de la bursă (vând acţiuni).
întrebare: De ce m‑ar interesa treaba asta cu bursa? Astfel, oricine poate participa la creşterea şi pro‑
răspuns: Pentru că te‑ai plictisit şi cauţi ceva nou. fiturile unor companii româneşti de top precum
Pentru că e palpitant, nu e deloc greu şi mulţi o Petrom, brd sau Transgaz, cumpărându‑le acţiu‑
fac deja. În sua cam jumătate din populaţie in‑ nile de la bursă. La fel ca în orice tranzacţie, ideea
vesteşte. La noi, numărul jucătorilor la bursă este este să cumperi acţiunile ieftin şi să le vinzi mai
cam o sută de mii, dar în creştere. Gândeşte‑te scump, după ce preţul lor a crescut.
şi la cum vor reacţiona prietenii când vor afla că
investeşti. Poate fi singurul hobby pentru care nu De unde ştiu ce acţiuni să aleg, când să le cumpăr şi
trebuie să plăteşti, ci prin care câştigi bani. Ăsta e când să le vând?
şi scopul, până la urmă. Atunci când investeşti la bursă, nu eşti singur. Ai
permanent la dispoziţie un consultant financiar
Trebuie să fiu milionar în dolari? profesionist numit broker, care îţi explică pro‑
Nu, deşi o avere nu strică. La bursă poţi să vii şi cu cedurile şi te ajută cu sfaturi şi recomandări. Pe
bani puţini. Chiar şi cu banii pe care vrei să‑i dai lângă informaţiile de la broker, găseşti pe internet
pe televizorul ăla nou, de care oricum n‑ai nevoie şi în presă date despre acţiuni, grafice şi rapoarte,
(sau, dacă citeşti revista în Dorobanţi, pe noul sau te poţi consulta cu alţi investitori, ca să alegi
Porsche Panamera). O sumă bună de început, O sumă acţiunile cele mai bune. Chiar dacă nu eşti finan‑
ca să simţi cum se acumulează câştigurile, este bună de ţist, reţine o idee de bază: economiile tuturor ţă‑
cam 20.000‑30.000 de euro. Dar poţi la fel de început, rilor cresc pe termen lung (altfel, ne‑am întoarce
bine să începi şi cu 5.000 sau chiar 2.500 de euro. cu toţii în evul mediu). Odată cu economiile cresc
ca să
Important este să înveţi şi apoi să simţi primele şi companiile importante. Prin urmare, pe termen
rezultate în extrasul de cont.
simţi cum lung vor creşte şi acţiunile (pentru inevitabilele
se acu‑ scăderi temporare, îţi poţi stabili un prag automat
Oare sunt eu în stare să investesc ca marii specula‑ mulează de vânzare care să limiteze pierderile).
tori? Pare complicat. câştigurile,
Eşti – bine, poate nu chiar ca Soros. Nu e com‑ este cam Totuşi, am auzit că bursa a scăzut rău acum vreo doi
plicat. Nu lua în seamă tot ce se spune – şi eu am 20.000 de ani. Ce mă fac în cazul ăsta?
auzit că vine sfârşitul lumii în 2012. euro. Bursele mai şi scad. Dacă ar creşte fără întrerupere,

30 • dor • primăvară 2010

 IUL 2007
Preț maxim istoric. Entuziasm
nemărginit. Câștig total: 440%.
Evoluţia unei acţiuni la bursă
FEB 2008
IAN 2007 Pentru prima dată în 30
România intră în ue, ultimii ani, acțiunile scad
bursa se pregătește de timp de 7 luni și pierd
IUN 2006 o treime din valoare. E
Acțiunile scad temporar, noi creșteri. Câștig față de momentul să vindem.
dar brd raportează iarăși cumpărare: 260%. Câștigul total rămâne
rezultate bune iar bursele 260% în 4 ani. 25
străine cresc. Păstrăm SEP 2009
acțiunile. Câștig față de Acțiunile cresc
MAR 2005 cumpărare: 195%. de peste 7 luni,
Acțiunile scad temporar, cumpărăm din
dar bursele din Europa de nou, povestea
Est își continuă creșterea, continuă. 20
iar brd raportează FEB 2009
profituri record. Păstrăm Scăderea se
acțiunile. Câștig față de oprește. Decizia
cumpărare: 60% (chiar și de vânzare a fost
după scăderi). bună, acțiunile
au pierdut 85%. 15
MAR 2004
România intră în nato,
bursa se pregătește de
IAN 2001 creștere. E momentul să
Acțiunile brd cumpărăm. 10
se listează la
bursă.

0
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

atunci s‑ar pensiona toată lumea anticipat şi ar ro – în secţiunea Documentare şi Analiză vei
trăi numai din investiţii. Nu uita că după scăderi găsi un ghid de investiţii, iar în secţiunea despre
vin creşteri (şi invers): când ai prefera să cumperi acţiuni listate poţi urmări preţuri şi grafice.
acţiuni, după o scădere sau după o creştere? Anul Dacă vrei să îţi testezi mâna înainte de a investi
trecut acţiunile au crescut în medie cu 62 la sută bani reali, încearcă simularea bursieră de pe
la bursa din Bucureşti, pe traseul de recuperare a marketmaker.ro.
pierderilor din 2008.
De ce sunt şapte întrebări în articolul ăsta?
Tot pare complicat. Tabelele pline de cifre din Ziarul Asta e deja a opta, dar o primesc. Şapte e un
Financiar mă sperie. Nu ştiu ce e aia price‑earnings număr norocos. Dar atenţie; la bursă norocul
ratio. De unde încep? e mai puţin important. Dacă te bazezi pe el, îţi
Cel mai simplu e să mergi direct la o firmă de recomand mai degrabă ruleta.
brokeraj. Lista completă se găseşte pe www.bvb.
ro, secţiunea Intermediari. Dacă vrei să înveţi * Răzvan Paşol e director general al Intercapital Invest. Dacă n‑ai răbdare
până la următoarea rundă de sfaturi – sau dacă vrei să investeşti de mâine –
mai multe despre investiţii, mergi pe kmarket. îl găseşti la razvan.pasol@intercapital.ro.

> Contabilul funky

Acum câţiva ani, la lansarea unui 1 Face customer‑service cu gociere. Asta şi pentru că a citit
model nou de Harley David‑ clienţii după ce i‑a citit pe Seth cel puţin o carte pe acest subiect.
son, şeful companiei îşi definea Godin şi Tom Peters. 7 Citeşte Esquire, Time şi
astfel produsul: „Ce vindem este 2 Manifestă interes pentru su‑ Noutăţi Fiscale.
posibilitatea ca un contabil de biectul leadership. 8 Se consideră în primul rând
43 de ani să se îmbrace în haine 3 Are prieteni din domenii diver‑ antreprenor şi apoi contabil.
de piele şi să ruleze ameninţător se: publicitari, IT‑geeks, consul‑ 9 Şi‑a făcut o strategie de
prin oraşele mici şi paşnice”. tanţi şi amici‑între‑două‑joburi. business care are printre primele
Puţini ne putem imagina un 4 Poate purta o discuţie pe su‑ obiective inovarea continuă.
contabil pe un Harley. Nu mai vor‑ biecte de la sport, la voluntariat,  E al naibii de bun în ce face, dar
bim de haina de piele. Şi totuşi, la social media. ştie că este loc de şi mai bine.
eu cred în acest contabil. Cred că 5 Ştie noutăţile din domeniul fi‑ —Vlad Maior
poate fi modelul viitorului şi în Ro‑ nanciar şi i le poate explică oricui
mânia; mai ales dacă îmi urmează cu uşurinţă. * Vlad Maior este director de audit la Ecart.
Scrie despre antreprenoriat şi leadership la
sfaturile. Un contabil funky: 6 Ştie şi îi place să poarte o ne- vladmaior.wordpress.com.

dor • primăvară 2010 • 31

 drapelul a făcut de la început după revoluţie, steagul a fost abia în 2002, odată cu nişte repa‑
parte din proiectul de construcţie dat jos, iar construcţia metalică ce raţii la terasa corpului C4, Camera
a Casei Poporului. A fost poziţi‑ îl susţinea, dezmembrată. (Petre Deputaţilor a decis ca steagul să
onat chiar la jumătatea distanţei Roman, prim ministru al primului fie arborat din nou. Unul dintre
dintre cele două corpuri extreme şi guvern post‑decembrist, spune proiecte a aparţinut arhitectului şef
proiectat să fie pe un ax imaginar că e posibil să‑l fi înlăturat din al clădirii, Anca Petrescu: un catarg
care porneşte din Piaţa Alba Iulia şi cauza stemei Republicii Socialis‑ transparent, din plastic şi metal,
se opreşte la clădirea Ministerului te România.) Din 1990 şi până în cu lift interior şi iluminare pe timp
Apărării, aflată chiar în spatele 2002, nimeni nu s‑a preocupat să de noapte. Înălţimea catargului ar
Casei Poporului. Steagul a fluturat repună steagul pe clădire. În 1994, fi fost 20 de metri, iar flamura era
aproximativ un an, între 1988 – aici s‑a mutat Camera Deputaţilor. gândită în două variante: 6x4 şi 4x2
când a fost finalizat ultimul nivel al Tot atunci a intrat în vigoare Legea metri. Nu ar fi fost deloc „o chestie
clădirii – şi 1989. Catargul avea o nr. 75 privind arborarea drapelului complicată”, spune astăzi Petrescu.
înălţime de 16 metri şi era montat României, intonarea imnului naţi‑ Cu toate astea, deputaţii au respins
pe o platformă din beton în formă onal şi folosirea sigiliilor cu stema ideea şi au ales un proiect simpli‑
de octogon cu înălţimea de 4 metri ţării. Textul legii făcea obligatorie ficat: baza octogonală înaltă de 4
şi latura de 6. remontarea: „Drapelul se arborează metri a fost retezată la 2,5 metri, iar
în mod permanent pe edificiile şi în catargul a fost redus la o ţeavă din
sediile autorităţilor şi instituţiilor oţel cu diametrul de 21 de centime‑
publice”. tri şi înălţimea de 14 metri.

Șase lucruri
despre trei
culori
Dintre numeroasele legende care
învăluiesc Casa Poporului, unele
au în centru steagul care flutură pe
corpul C4 (cel mai înalt, vizibil din
Piata Constituţiei). Steagul nu este
o hologramă, nu este din metal, nici
din pânza folosită la velatura navelor.
Nici nu există sub clădire vreun
zăcământ de granit care să genereze
curenţi atât de puternici încât să
facă imposibilă amplasarea lui pe
acoperiş. Nici n‑a fost pus acolo la
insistenţele lui Gheorghe Funar.

L | Sorana Stănescu

32 • dor • primăvară 2010 Credit

 A

T
montarea drapelului şi înlo‑ găsirea unei pânze care să rezis‑ culorile sunt stabilite prin
cuirea lui ori de câte ori se sfâşie te la efectul loviturii de bici a fost a lege: albastru cobalt, galben
reprezintă un test de anduranţă. doua piatră de încercare. Mai exact, crom şi roşu vermion. În Pantone,
Cel care urcă steagul trebuie să fie partea roşie a drapelului, aflată la codurile de culoare sunt: 280c, 116c
foarte echilibrat, pentru că nu exis‑ exterior, se destramă în fâşii din şi 186c (acestea sunt aproximări şi
tă nici un fel de scară. El urcă pe cauza precipitaţiilor şi a vântului, aparţin unei lucrări franţuzeşti de trivia
platforma clădirii, la 84 de metri, care deseori depăşeşte 100 km/h specialitate, pentru că legea româ‑
şi de acolo se caţără pe suportul la acea înălţime. Răspunsul a venit nească nu le specifică). Din 2002
din oţel folosind nişte bucăţi de din partea unei unităţi militare care până în 2008, au fost înlocuite cam
metal numite pioleţi. Bagă una, le‑a indicat condiţiile tehnice pe trei steaguri pe lună1. Din 2008,
pune piciorul, după care le mută, care trebuia să le îndeplinească administratorii clădirii folosesc
explică Ovidiu Leşcu, director în materialul ca să reziste; au fost 11, poliester 100 la sută, care rezistă
Direcţia Generală pentru Dezvol‑ printre care: fineţea firelor, greu‑ mai bine, pentru că nu opune rezis‑
tare din Camera Deputaţilor. Urcă, tatea pe metru pătrat şi rezistenţa tenţă, ci pemite aerului să treacă
demontează şi pune steagul nou. la presiune hidrostatică. După ce prin ţesătură. Acum se schimbă un
De multe ori e gheaţă pe stâlp, iar au testat mai multe materiale, pe steag la o lună şi jumătate–două.
vântul suflă foarte puternic, ceea ce 27 decembrie 2002, o zi cu burniţă Costul unuia este de 100–300 RON,
face escaladarea dificilă. În acest cumplită, a fost montat primul ceea ce ridică la aproximativ 1,200
moment, sunt doar trei angajaţi steag postdecembrist. În acest RON/an cheltuielile totale2.
ai Camerei pregătiţi şi capabili să moment, dimensiunile flamurii sunt
îndeplinească această sarcină. 3,20 metri lăţime şi 4,80 lungime. 1. Directorul Ovidiu Leşcu spune că aceste drapele
au fost obţinute gratuit de la diferiţi furnizori.
2. Costul variază pentru că achiziţia de drapele
pentru acoperiş se face prin sistemul electronic
de licitaţii, împreună cu alte fanioane şi steaguri.

Baza: 2,5 metri. Catar‑

gul: 14 metri. Flamura:
3,20 x 4,80 metri.

Credit dor • primăvară 2010 • 33

Paginile omului
dE online
Am emoţii. Sunt emoţiile omului de online pus în faţa provocării de a
scrie pentru print despre lumea atât de frumoasă – şi totodată ciudată
– a internetului. Sunt emoţiile celui care cunoaşte toate păcatele
netului, dar care crede cu tărie în virtuţile sale. Am realizat aceste
pagini pornind de la ideile voastre, multe strânse cu ajutorul blogului.
Blogul, chinezu.eu, e de fapt locul în care mă găsiţi cel mai uşor.

L | Texte compilate de Cristian China Birta

414
Cum s‑a văzut internetul
la TV în 2009
am fost curios să văd de câte ori s‑a menţionat
termenul „internet” în ştirile de televiziune în
2009. Aşa că am apelat la baza de date Monitoring
Media şi am analizat ştirile Antena 1, Antena 3,
pro tv, Realitatea tv şi tvr 1. Iată ce am aflat:
În 2009, au fost difuzate 414 ştiri care conţi‑
neau termenul „internet”. Antena 1 este televizi‑
unea care l‑a folosit cel mai des, în nu mai puţin
de 168 de ştiri. Adică, raportat la tot anul, pe
Antena 1 s‑a vorbit despre net o dată la două zile. În 2009, au fost bogat în fraude. Categoria „Economice” are 87
Pe locul doi e Realitatea tv, care a difuzat 134 de fost difu‑ de ştiri, „Schimbare legislaţie” 56 de ştiri. Cele 83
ştiri. Apoi, la mare distanţă, apare tvr 1 cu 63 de zate 414 rămase le‑am încadrat la „Diverse”.1
ştiri, urmată de Antena 3 cu 25 de ştiri şi de pro ştiri care În cele 414 ştiri au fost menţionate nu mai puţin
tv cu 24. (M‑a surprins diferenţa dintre Antena 1 conţineau de 54 de site-uri. Le-am luat în calcul doar pe cele
şi Antena 3, având în vedere că, vorba aia, îşi mai prezentate ca atare, adică www.site.ro, fără să
dau ştiri între ei.)
termenul înregistrez menţionările gen „blogul lui Adrian
Am grupat ştirile în cinci categorii. Cele mai
„internet”, Năstase”. Campionul absolut este realitatea.net
multe, 131, au intrat la categoria generică „Postate în care – 58 de ştiri –, aflat la o distanţă astronomică de
pe net” (termen folosit adesea chiar de televiziuni‑ au fost locul doi, ştirileprotv.ro, cu 14 menţiuni. (Poate
menționate

54
le menţionate), ceea ce ne arată cât de important că agresivitatea cu care Realitatea tv promovea‑
e internetul ca sursă pentru televiziunile din Ro‑ ză realitatea.net este una din explicaţiile pentru
mânia. Altfel spus, o dată la mai puţin de trei zile care site–ul este în topul sati). Spre comparaţie,
apărea o ştire care făcea referire la ceva „postat antena3.ro a fost menţionat de doar şapte ori, iar
pe internet”. antena1.ro de şase ori.
„Infracţiuni” este categoria care a adunat 94 de de
ştiri, firesc având în vedere atât aplecarea televi‑ site-uri. 1. Numărul de ştiri din diversele categorii nu este egal cu numărul total pentru
că unele au fost introduse în două categorii. Ex: o ştire despre modificări în
ziunilor spre ştiri nasoale, cât şi faptul că 2009 a online banking a intrat şi la „Economice” şi la „Schimbare legislaţie”.

34 • dor • primăvară 2010

 A

monitorizarea de sine
în ciuda avantajelor teribile pe care le aduce
dezvoltarea sa, online-ul enervează mulţi oameni.
Fie că sunt de la PR, de la marketing sau de la
Twitter. Rapoartele arată bine, sunt detaliate şi
pot fi exportate în pdf. Deşi totul pare în regulă,
mai trebuie să treacă testul timpului.
Ttrivia
corporate affairs (or mai fi şi alte departamente • IQ Media (www.iqnews.ro) e încă în beta. Spre
şi departamentuţe, da’ aţi înţeles ideea), ei ştiu că deosebire de Monitor, iq Media abordează moni‑
în orice moment internetul îi poate lovi dur. Şi ce torizarea ceva mai clasic, realizând o ierarhizare
îi enervează şi mai tare este că nu ştiu cine, când, în funcţie de relevanţă. Dacă vor reuşi să rezolve
unde, cum şi de ce o să îi lovească. anumite probleme pe zona de recunoaştere se‑
Orice companie care ştie să facă business la mantică, pot deveni o unealtă de încredere.
modul serios (şi sănătos) trebuie să ştie cine, • Gorila.ro (www.gorila.ro) este un serviciu
când, unde, ce şi de ce vorbeşte despre ea, oamenii gratis. Deocamdată. Nu e nici pe departe perfect
ei, produsele ei şi, de ce nu, despre concurenţă. – încă nu monitorizează integral virtualitatea ro‑
Ori astea nu poţi să le afli fără o monitorizare mânească –, dar merge în direcţia bună. O alegere
profesionist făcută. bună la nivel de teste.
Majoritatea apelează la serviciile de monitori‑
zare cu care lucrează deja pe presa scrisă, TV şi
radio. Din păcate, cei mai mulţi nu înţeleg că o
monitorizare online înseamnă un efort mare şi
costuri pe măsură.
Vestea bună este că încet‑încet încep să apară
servicii serioase de monitorizare online. Oameni
care au băgat mii, chiar zeci de mii de euro în
softuri care să realizeze o „scanare” continuă şi
profundă a online-ului românesc şi care să gene‑
reze automat rapoarte în timp real, care să ajute
companiile să aibă o reacţie rapidă. Eu am testat
trei servicii aflate la început şi v‑aş recomanda să
le încercaţi – cu bune şi rele:
• Monitor, de la Zelist (www.zelist.ro/monitor)
are o interfaţă plăcută, user friendly şi moni‑
torizează cuvinte cheie de pe site-uri, bloguri şi

> RT şi pe mine, pls

Blogmeet Trei reguli pentru o
adunare de succes.
există mai multe tipuri de rtişti. Cei care dau
în ultima vreme am participat dinainte celor pe care îi invită că vor rt nu la ceva, ci la cineva. Ăştia sunt cei care nici
la mai multe blogmeets, numele trebui să-şi facă o scurtă prezentare. măcar nu citesc linkul din tweetul unei persoane
generic pentru întâlnirile oameni‑ Nu de alta, dar am asistat la situaţii şi dau direct RT. Fac asta fie ca să intre în graţiile
lor din blogosferă. Deşi ele merg amuzante, dar nu prea simpatice, în celui care a dat tweetul iniţial (de obicei un
ok, de multe ori am văzut iniţiatori care cineva a trebuit să vorbească pe „greu” sau cineva de la care vor ceva), fie pentru
dezamăgiţi că evenimentul n-a nepregătite. Poate nu vă vine să credeţi, că persoana este cineva de încredere.
ieşit şi-ar fi dorit. Dacă va urma dar multă lume ar prefera să se pregă‑ Unii dau RT doar la funny-uri, alţii doar la
aceste trei reguli, data viitoare va tească un pic înainte. lucruri utile – anunţuri de angajare, apariţii de
fi mai bine: Cum. Cineva trebuie să fie moderatorul produse etc. Probabil cele mai multe RT sunt
Unde. Spaţiul este extrem de im‑ întâlnirii. Poate fi chiar iniţiatorul/orga‑ cauze sociale. (Vezi recentul hashtag #draduta.)
portant. Blogmeetul în esenţa lui nu nizatorul blogmeetului sau, dacă nu se Există şi oameni care urăsc din tot sufletul
e o băută, ci o ocazie de a socializa. simte în stare (că nu e o ruşine, zău), să RTul, considerându‑l un fel de spam. Doar că şi
Ideea este să poţi să bei o bere, să găsească pe cineva care să preia rolul. lor le place să vadă că alţii dau RT la ce au zis ei.
tragi o ţigară, să te simţi în largul Altfel, se transformă în bisericuţe sau Că aşa‑i în Twitter.
tău, dar să nu fie nevoie să zbieri ca într‑un talmeş‑balmeş.
(Articol sugerat de Simona Stănescu,
să te poţi înţelege. www.simonastanescu.ro)
(Articol sugerat de Sorin Andreica,
Ce. Iniţiatorul trebuie să le spună odioase.blogspot.com)

dor • primăvară 2010 • 35

 2 reactor
R

Cele 10 porunci I
ierarhie

ale dominaţiei*
Dacă vrei să‑ţi conduci cu succes subordonaţii,
trebuie să fii impozant, să‑i monitorizezi şi chiar să‑i ameninţi.
Aşa cum face babuinul şef.

– De Desmond Morris

Î
n interiorul oricărui grup organizat de ma‑ Cu mici modificări superficiale, acelaşi lucru este
mifere, indiferent cât de cooperant, va exista valabil pentru liderii umani. Blana luxuriantă devi‑
întotdeauna o luptă pentru dominare. Odată ne costumul de conducător, bogat şi elaborat, evi‑
ce se înscrie în această luptă, fiecare individ dent superior celor ale subordonaţilor. Lucrurile se
adult capătă un anumit rang social, care‑i schimbă odată ce liderul intră agresiv în acţiune şi
conferă o poziţie sau statut în ierarhia gru‑ începe să se afirme. Atunci, fie el babuin sau prinţ,
pului. Dacă vrei să‑ţi conduci grupul şi să‑ţi trebuie să se ridice într‑o poziţie mai impresionantă
păstrezi cu succes poziţia dominantă, trebuie decât cea a subordonaţilor. Pentru şeful babuin,
să respecţi zece reguli de aur. Acestea se aplică este mai uşor: o maimuţă dominantă este aproape
tuturor liderilor, de la babuini până la preşe‑ întotdeauna mai mare decât supuşii ei. Nu trebuie
dinţi şi prim‑miniştri moderni. Cele zece porunci decât să stea dreptă, iar dimensiunile mai mari ale
ale dominaţiei sunt următoarele: corpului fac restul. Situaţia este ajutată de frica
şi umilinţa subordonaţilor mai temători. Pentru
liderul uman, s‑ar putea să fie nevoie de un ajutor
suplimentar. El îşi poate mări dimensiunile prin

1 Trebuie să‑ţi etalezi clar însemnele, postúrile şi

gesturile dominării.
Pentru un babuin, asta înseamnă o blană bogată,
purtarea unor pelerine mari sau a unor pălării în‑
alte. Poate deveni mai înalt dacă se urcă pe un tron,
pe o platformă, pe un animal sau într‑un vehicul
* Desmond Morris,
Zoomenirea. Editura lucioasă, bine îngrijită; o postură calmă şi relaxată, de orice fel sau dacă este purtat pe sus de către ser‑
ART, Colecţia Guerrilla
de pe noptieră.
atunci când nu este angajat în dispute; un mers vitorii lui. Ingeniozitatea speciei noastre îi permite
Traducere din limba
engleză de Valentin
domol şi hotărât atunci când intră în acţiune. Nu liderului uman să profite de ambele situaţii. Stând
Dumitraşcu. Fragmente trebuie să fie nici un semn vizibil de anxietate, pe tron, pe o platformă înălţată, el se poate bucura
din capitolul Statut şi
super‑statut. nehotărâre şi ezitare. în acelaşi timp de poziţia relaxată a dominatorului

dor • primăvară 2010 • 37

38 • dor • primăvară 2010 Ilustrație de Veronica Solomon
pasiv şi de înălţimea poziţiei unui dominator activ, mobilizare generală a populaţiei ar fi suficient de Zoolog şi etolog,
Desmond Morris, 82
asigurându‑se astfel de etalarea unei posturi de puternică pentru a‑i învinge. În situaţii extreme, un de ani, este renumit
pentru studiile sale
două ori mai puternice. despot va utiliza o clasă şi mai specializată de repre‑ despre animale.

sori (cum este poliţia secretă), a cărei treabă este să

înăbuşe atacurile represorilor obişnuiţi.

2 În momente de competiţie activă, trebuie să‑ţi

ameninţi subordonaţii cu agresivitate.
La cel mai mic semn de concurenţă din partea unui
babuin subordonat, liderul grupului răspunde
ime­diat printr‑o etalare impresionantă a compor‑
4 Dacă într‑o dispută este nevoie mai mult de
minte decât de muşchi, trebuie să dai dovadă
de mai multă inteligenţă decât subordonaţii tăi.
tamentului de ameninţare. Există o gamă largă de Şeful babuin trebuie să fie viclean, ager şi inteligent,
manifestări de ameninţare, de la acelea motivate de ca şi puternic şi agresiv. Evident, aceste caracteris‑
agresivitate puternică şi de un pic de frică, la cele mo‑ tici sunt şi mai importante pentru un lider uman.
tivate de frică intensă la care se adaugă un strop de În situaţiile în care puterea se moşteneşte, individul
agresivitate. Atunci când poziţia sa este sigură, etalea‑ incapabil este repede detronat sau devine un simplu
ză doar cele mai agresive manifestări de ameninţare. figurant şi o marionetă a adevăraţilor conducători.
Poate fi atât de sigur pe el încât tot ce trebuie să facă Astăzi, problemele sunt aşa de complexe, încât
este doar să dea de înţeles că este pe cale să ameninţe, liderul modern este obligat să se înconjoare cu
fără să se deranjeze să treacă la acţiune. O scurtă tre‑ specialişti intelectuali, însă cu toate acestea, nu se
sărire a capului său masiv înspre subordonatul neas‑ poate să nu fie un om ager la minte. El este acela
cultător poate fi un gest suficient pentru a‑l supune. care ia ultimele decizii şi trebuie să le ia prompt şi
Aceste acţiuni sunt numite „manifestări ale intenţiei“ sigur, fără şovăială. Aceasta este o calitate de impor‑
şi funcţionează exact în acelaşi fel la oameni. tanţă vitală pentru un conducător, fiind mai bine
Gestul de a ridica vocea sau de a răcni nu este un să iei o decizie clară şi fără ezitare, decât o decizie
gest de slăbiciune al unui lider decât atunci când apa‑ „dreaptă“. Progresul civilizaţiei a suferit în repetate
re ca reacţie la o ameninţare imediată. De asemenea, rânduri din acest motiv. Într‑adevăr, norocoasă este
poate fi utilizat de către un conducător puternic în societatea al cărei lider face ce trebuie şi în acelaşi
mod spontan sau intenţionat, ca un mecanism gene‑ timp se supune celor zece reguli de aur ale domină‑
ral de reafirmare a autorităţii. Un babuin dominant rii; norocoasă – şi de asemenea rar întâlnită.
se poate comporta în acelaşi fel, atacându‑şi brusc
subordonaţii şi terorizându‑i, pentru a le reaminti
cine e şeful. Conducăturii umani recurg la această
strategie din timp în timp, proclamând decrete seve‑
re, efectuând inspecţii fulger sau ţinând discursuri
energice. Dacă eşti un şef, este periculos să treacă
5 Trebuie să suprimi certurile care se iscă între
subordonaţii tăi.
Dacă un babuin şef observă o gâlceavă ce disturbă
prea mult timp fără a fi auzit, văzut sau fără a‑ţi face liniştea, este foarte probabil să intervină pentru
simţită prezenţa. Dacă circumstanţele nu justifică o a o potoli, chiar dacă nu reprezintă în niciun fel o
demonstraţie de forţă, atunci ele trebuie inventate. ameninţare directă pentru el. Îi oferă acestuia încă
o ocazie pentru îşi arăta statutul dominant şi în ace‑
laşi timp păstrează ordinea în interiorul grupului.
Pentru conducătorul uman, echivalentul acestui

3 În momentele de provocare fizică, tu (sau

delegaţii tăi) trebuie să fii capabil să‑i supui cu
forţa pe subordonaţi.
comportament este reprezentat de controlul şi admi‑
nistraţia legilor din grupul lui. Cârmuitorii super‑tri‑
burilor mai timpurii şi mai mici, erau mult mai activi
Dacă o manifestare de ameninţare eşuează, trebuie în acest sens, însă în timpurile moderne, se observă o
urmată de un atac fizic. Dacă eşti un babuin şef, este delegare din ce în ce mai marcantă a acestor îndato‑
o acţiune periculoasă, din două motive. În primul riri, din cauza presiunilor crescânde ale altor sarcini,
rând, chiar şi învingătorul poate fi rănit în urma ce privesc mai direct statutul liderului. Cu toate aces‑
unei lupte, iar o rană poate avea consecinţe mai gra‑ tea, o comunitate certăreaţă este ineficientă şi trebuie
ve pentru un animal dominant decât pentru un sub‑ păstrat un anumit nivel al controlului şi influenţei.
ordonat – va fi mai puţin intimidant pentru urmă‑
torul atacator. În al doilea rând, el este întotdeauna
depăşit numeric de către subordonaţi şi dacă aceştia
depăşesc măsura, îşi pot uni eforturile pentru a‑l
copleşi. Liderul uman poate evita într‑o anumită
măsură acest lucru apelând la o clasă specială de
6 Trebuie să‑ţi recompensezi subordonaţii ime‑
diaţi, permiţându‑le să se bucure de beneficii‑
le rangurilor lor înalte.
„represori“. Aceştia, militarii sau poliţiştii, sunt aşa Cu toate că sunt cei mai aprigi rivali ai şefului, ba‑
de specializaţi şi de buni profesionişti, încât doar o buinii sub‑dominanţi îi sunt de asemenea de mare

dor • primăvară 2010 • 39

 ajutor în cazul unor ameninţări externe. În plus, are deja preferinţe şi entuziasm, atunci trebuie să le
dacă sunt prea sever reprimaţi, aceştia se pot uni inventeze. Dacă oamenii observă că liderul are apa‑
împotriva lui şi‑l pot detrona. Astfel, ei se bucură de rent convingeri puternice în unele privinţe, atunci
privilegii pe care membrii mai slabi ai grupului nu va fi luat şi mai în serios în toate privinţele.
le pot împărtăşi. Au mai multă libertate de acţiune
şi au voie să stea mai aproape de animalul domi‑
nant decât le este permis masculilor tineri.
Orice lider uman care omite această regulă nu va
întârzia să se afle în dificultate. Comparativ cu echi‑
valentul său babuin, omul are nevoie de mai mult
9 Din când în când, trebuie să‑i linişteşti pe
subordonaţii de la baza ierarhiei.
Dacă un babuin dominant vrea să se apropie paşnic
ajutor din partea sub‑dominanţilor lui, iar pericolul de un subordonat, poate avea dificultăţi, deoarece
unei „revolte de palat“ este mult mai mare. Proble‑ inevitabil, prezenţa lui este ameninţătoare. Poate
ma este că un adevărat lider nu se poate bucura de depăşi această problemă prin adoptarea unor mani‑
o adevărată prietenie. festări de liniştire. Acestea constau într‑o apropiere
Liderul, fiind în vârful piramidei sociale, este, uşoară, fără mişcări bruşte sau agresive, acompa‑
la propriu, permanent lipsit de prieteni; iar pri‑ niată de expresii faciale (numite plescăit din buze)
etenii lui parţiali sunt poate mai parţiali decât îi tipice subordonaţilor prietenoşi. Toate acestea ajută
place să creadă. la calmarea animalului mai slab, permiţându‑i celui
dominant să se apropie.
Liderii umani, care de obicei pot fi duri şi rigizi
cu subordonaţii lor imediaţi, adoptă frecvent o

7 Trebuie să‑i protejezi pe membrii mai slabi ai

grupului de persecuţiile nejustificate.
Femelele cu pui au tendinţa să se adune în jurul
atitudine de supunere prietenoasă atunci când intră
în contact cu subordonaţii cei mai umili. Acestora le
oferă o faţadă de curtoazie exagerată, zâmbesc, îşi
masculului babuin dominant. El răspunde cu o flutură braţele, strâng mâinile interminabil şi chiar
agresiune sălbatică oricărui atac împotriva femelelor mângâie copiii. Însă zâmbetele li se şterg curând
sau puilor lipsiţi de apărare. Apărându‑i pe cei slabi, de pe faţă, odată ce le întorc spatele şi se întorc în
el asigură supravieţuirea viitorilor adulţi ai grupu‑ lumea nemiloasă a puterii.
lui. Liderii umani şi‑au extins treptat protecţia celor
slabi prin includerea bătrânilor, a bolnavilor şi a
infirmilor. Acest lucru s‑a întâmplat deoarece condu‑
cătorii eficienţi, pe lângă protecţia copiilor, care în‑
tr‑o zi vor îngroşa rândurile adepţilor, au nevoie şi să
reducă grijile adulţilor activi, care se simt ameninţaţi
10 Trebuie să iei iniţiativă pentru respinge‑
rea ameninţărilor sau atacurilor ce vin din
afara grupului.
de îmbătrânire, îmbolnăvire sau infirmitate. În cazul În faţa atacului unui inamic extern, babuinul do‑
majorităţii oamenilor, nevoia de a veni în ajutorul minant va fi întotdeauna în linia întâi a apărării. El
celor slabi este o trăsătură firească a naturii lor bi‑ are rolul principal de protector al grupului. Pentru
ologic cooperative. Pentru conducători însă, este de babuin, duşmanul este de obicei un animal periculos
asemenea o metodă de a‑i face pe oameni să lucreze din altă specie, însă pentru liderul uman, inamicul ia
mai eficient, luându‑le o mare piatră de pe inimă. forma unui grup rival din aceeaşi specie. În momen‑
te de ameninţare, capacitatea lui de conducător este
pusă la o serioasă încercare, însă într‑un fel, mai pu‑
ţin serioasă decât în vreme de pace. Cu cât este mai

8 Trebuie să iei decizii cu privire la activitatea

socială a grupului tău.
Atunci când şeful babuin hotărăşte să se deplaseze,
îndrăzneţ şi mai cutezător, cu atât mai pasional pare
că apără grupul, care, fiind luat de valul emoţiei,
niciodată nu‑i pune la îndoială acţiunile (aşa cum ar
întregul grup se deplasează. Când se odihneşte, tot face pe timp de pace), indiferent cât de nesocotite ar
grupul se odihneşte. Când el se hrăneşte şi grupul fi. Purtat de entuziasmul grotesc pe care‑l aduce cu
se hrăneşte. Liderul unui super‑trib uman a pier‑ sine războiul, un lider puternic ajunge să se impună.
dut, bineînţeles, acest tip de control total, totuşi, Cu cea mai mare uşurinţă, el îi poate convinge pe
el poate juca un rol vital prin încurajarea grupului membrii grupului său, oricât de puternic motivaţi
către unele direcţii mai abstracte. Poate stimula şti‑ ar fi în a considera uciderea unui seamăn ca cea mai
inţa sau poate pune accent pe dezvoltarea militară. odioasă crimă, să o comită ca pe un act de onoare şi
Ca şi în cazul celorlalte reguli de aur ale conducerii, eroism. Nu prea are cum să facă un pas greşit, însă
este important pentru el să o aplice şi pe aceasta, dacă se întâmplă, poticneala poate fi trecută cu vede‑
chiar dacă nu este neapărat nevoie. Chiar dacă o rea întotdeauna, sub pretextul că ar dăuna moralului
societate se află pe un drum clar şi satisfăcător, este naţional. Chiar dacă greşeala e făcută publică, mai
vital pentru lider să schimbe acest curs în anumite degrabă va fi pusă pe seama ghinionului decât a
aspecte, pentru a‑şi face simţită prezenţa. Dacă nu proastei judecăţi. •

40 • dor • primăvară 2010

 R

Între un bărbat E
şi o femeie e un experiență

aparat foto
Nobuyoshi Araki nu are cum să te lase indiferent; ori îl arunci,
catalogându‑l drept un alt pervers care transformă femeia în obiect,
ori îi cauţi sensul dincolo de ce te şochează sau ţi se pare indecent.

– De Diana Dondoe

Fotografii din arhiva personală. dor • primăvară 2010 • 41

 A
m zburat 12 ore pentru el, de aerul de băiat năstruşnic şi obraznic care se
întrebându‑mă dacă urma autointitulează „geniu”, pentru că n‑are răbdare să
să fie o experienţă excitantă aştepte să o facă alţii.
sau umilitoare. V Magazi‑ Când V Magazine mi‑a oferit să fiu fotografiată de
ne mă trimisese la Tokyo, el, am acceptat fără să stau pe gânduri.
în lumea lui, pentru un
pictorial. Ştiam cu toţii că
hainele vor fi incidentale şi
că rezultatul final nu va fi
în niciun caz „drăguţ” sau
„comercial”. Nu cu Nobuyoshi Araki.
A raki intră în studio ţinând în mână cea mai re‑
centă carte pe care a publicat‑o. Mi‑o dăruieşte
după ce-o semnează, ca o pisică mândră că tocmai a
Am ajuns la studio înaintea lui. Pentru prima prins un şoarece pentru mine. Încerc să par neim‑
dată în carieră am simţit nevoia să beau ceva înain‑ presionată, dar tremur şi transpir, incredulă. Araki
tea unui shooting. Ar fi trebuit să cer vodcă, dar nu e scund, are două smocuri de păr zburlite în sus, pe
am îndrăznit şi nici nu am vrut să par atât de ne‑ de‑o parte şi de alta a semi‑cheliei centrale. Mustaţa
sigură. Am cerut vin roşu. Cât a durat machiajul şi pare să o aibă de când s‑a născut şi îl singularizează
coafura am băut şi am fumat de parcă nu mai exista şi identifică cum făcea cu Hitler sau Dali. Poartă
ziua de mâine, cu gândul la reputaţia sa şi simţin‑ ochelari de vedere à la John Lennon, dar parcă
du‑mă ca şi cum urma să fiu dată drept ofrandă mult mai mici şi mai ciudaţi, blugi cu bretele roşii,
unui căpcăun cu trei ochi. tricou alb, pantofi aurii cu vârf ascuţit şi şosete ca
Îl descoperisem cu şase luni înainte în Araki‑ de fetiţe, albe cu manşete roşii. Nu vorbeşte engleză
mentari, un documentar despre munca şi obsesiile şi gesticulează excesiv, deseori către propriul pro‑
lui. Într‑o scenă, fotograful cu o mutră de clovn se hab. Privirea îi e când liniştitoare, când demonică.
hlizeşte la o femeie care spânzură goală din tavan, Se alintă şi râde zgomotos la propriile glume.
înfăşurată în nişte funii. Într‑alta, o tânără pozează Când ajung în faţa aparatului de fotografiat, ne
tolănită în faţa lui, într‑un kimono întredeschis privim unul pe altul, încurcaţi. Studioul e gol, cu
deasupra pelvisului, expunând o tufă neagră, gene‑ excepţia câtorva lumini colorate. Eu port, pentru
roasă. Araki glumeşte, îi surâde împăciuitor, după început, o pereche de chiloţi negri de dantelă şi un
care se opreşte brusc cu o expresie nemulţumită. sacou bărbătesc. Am mai făcut amândoi acest ritual
Se îndreaptă tacticos înspre ea, se apleacă şi începe de zeci, chiar sute de ori, şi tot ne fâstâcim. E mai
să‑i coafeze părul pubian cu propriile degete, ca un stăpân pe situaţie decât mine; motanul care tocmai
stilist înamorat. Nu se grăbeşte, gestul îi e calm şi mi‑a oferit un şoarece surâde pe sub mustăţi,
sigur, direct şi incredibil de erotic. Mulţumit de „fre‑ pregătit pentru o nouă provocare. Încerc să îi susţin
ză” se întoarce la trepied şi reîncepe să fotografieze. privirea şi să îi întorc rânjetul. Mângâie trepiedul,
Aşa s‑a născut fascinaţia mea pentru Araki, pe mă ia de mână şi se uită lung în ochii mei: „You
atunci încă amestecată cu frică şi o doză serioasă woman. Me man. No photographer. This... just
de Icantfuckingbelievehedidthat. Am descoperit un paradise.”
artist prolific cu câteva sute de cărţi publicate de‑a Cred că încearcă să mă asigure că va fi bine. Îmi
lungul unei cariere începute prin anii ’60: imagini prezintă un tip, „specialist în bondage”. Cum devine
cu un Tokyo ale cărui străduţe lăturalnice vibrează cineva specialist în legatul cu sfori, mă întreb, ce
prin gesturile de zi cu zi ale oamenilor ce trăiesc scrie în CV‑ul lui, unde a studiat? Tipul îmi leagă,
într‑un ritm străin nouă, close‑upuri de organe pentru început, încheieturile mâinilor şi gleznele.
genitale – explicite sau cenzurate cu pete de vopsea Sunt pe podea, imobilizată, singurul lucru la care
sau scrijelituri, portrete, nuduri de femei ce pri‑ mă pot gândi e linia bikinilor şi dacă e totul în
vesc direct în obiectiv. Eram intrigată de aparentul regulă şi în limita decenţei. Îmi suflu şuviţele de
său misoginism şi de puterea pe care părea să o păr care îmi cad pe faţă şi mă gâdilă. Specialistul
aibă asupra acestor femei care s‑au lăsat legate, îmi dă târcoale, ca un artist care îşi admiră opera
supuse, expuse; de statutul lui de superstar adulat îngrijorat. Îi spun că mă cheamă Diana şi încerc un
într‑o Japonie tradiţionalistă la prima vedere; surâs de genul „îmi pare bine de cunoştinţă, acum
că m‑ai legat fedeleş”. Îmi surâde înapoi, respec‑
tuos, dar impasibil, interesat doar de bucata lui de
sfoară, de parcă şi ea ar trebui să fie un personaj în
acest cadru. Egoul meu e rănit: „Cred că ar trebui să
Mângâie trepiedul, mă ia de mână legi sforile mai strâns”, îi spun acru, „ar fi mai bine,

şi se uită lung în ochii mei: „You ca să simt că nu mă pot mişca deloc”. Nu ştiu dacă
a înţeles. Strânge ultimul nod şi mă lasă. Maestrul
woman. Me man. No photographer. Araki aprobă şi specialistul se înclină în faţa mea şi
dispare fără o vorbă.
This... just paradise.” Araki lucrează super-rapid. Din când în când

42 • dor • primăvară 2010

vine spre mine să îmi spună o glumă într‑o japone‑ cu femei dezbrăcate, legate cu funii, o lume în alb
ză‑engleză stâlcită, gesticulând nebun. Îmi măsoară şi negru peste care a trasat ulterior pete de culoare.
lumina pe fese, îmi ciufuleşte părul. Se răţoieşte „Eu fac sex ca să fac poze bune”, spunea Araki
jumătate serios, jumătate în glumă la coafeza care într‑un interviu. „Mă excită fotografiile mele cu
vrea să mi‑l rearanjeze într‑o formă cuminte şi nuduri şi peisaje. Mă joc cu cuvintele dorinţă şi cu‑
la modă. Vine să strângă sforile mai bine în jurul loare – amândouă sunt exprimate folosind aceleaşi
braţelor şi al sânilor. Îl simt cum trage cu privirea caractere în limba japoneză.” Sunt fascinată de cât
de chiloţi, întrebându‑mă mut şi sfredelitor dacă de frumos vorbeşte Araki despre arta lui. Vorbeşte
nu vreau să îi dau jos. Dau din cap că nu. Ridică din cu tandreţe şi neruşinare şi cred că iubeşte la fel.
umeri, zâmbeşte, îmi sărută mâna şi se întoarce Îmi pare rău că nu mi‑am dat chiloţii jos. •
spre aparat. Cer încă un pahar de vin.
După primul cadru şi încă un pahar mă simt
mai în largul meu, intrăm într‑un ritm normal, ca
doi amanţi ce au trecut cu bine peste nervozitatea
primului sărut. Dintr‑o dată înţeleg ce‑mi spune. El
devine mai tandru, ochii lui nu mă părăsesc nicio
clipă, se joacă, se face că apasă pe buton, se opreşte,
se învârte agitat în jurul trepiedului, reîncepe,
ţipă, se entuziasmează. Eu mă las, nu mă las, el mă
încurajează dacă mă vede nesigură, mă invită să
mă încred în el. Pare mulţumit când trag de sfori
cu furie şi încă şi mai mulţumit când renunţ. Nu
ştiu cine pe cine seduce, e o joacă la care participăm
amândoi, o joacă despre acceptare şi încredere în
care uit de obsesia perfecţiunii, de modă, de corpul
meu şi de hainele ce îl ascund.
În final, facem patru cadre. Terminăm mai
repede decât mi‑aş fi dorit, după doar câteva ore.
Mă îmbrac bulversată. Nu simt că am fost într‑un
studio, dar nici în patul unui bărbat.

M ult timp după, m‑am gândit că pozele lui dau

impresia că s‑a culcat cu toate miile de femei
pe care le‑a fotografiat; în interviuri susţine că a şi
făcut‑o. Nu ştiu cât e adevăr şi cât e teribilism dar,
într‑un fel, are dreptate: raportul a fost feme‑
ie‑bărbat, nu fotograf‑model, acel „you woman,
me man” a fost cuvântul safe dintre noi şi nu am
avut nevoie să‑l folosesc în niciun moment. Am
fost, cum îi place lui să spună, un „ménage‑à‑trois”
– eu, el şi camera lui. Fotografiile ne‑au pecetluit
intimitatea, după care au condamnat‑o la viaţă
veşnică pe hârtie. Eu am devenit una dintre multe‑ Diana Dondoe este
faimoasă, fumătoare şi
le femei‑subiect, el, cel mai inedit amant imaginar proprietară de pisici.
Are vreo 55 de perechi
pe care l‑am avut vreodată. de pantofi – fără
adidaşi şi bocanci – şi
Ştiu că a iubit‑o pe Yoko, soţia pe care a fotogra‑ obişnuieşte să taie
gâtul tricourilor ca să le
fiat‑o în luna de miere, în timpul orgasmului, stând facă mai confortabile.
pe pat absentă, goală sau îmbrăcată, cu pisica în
braţe, cu o orhidee între picioare, cu dragoste în
ochi sau pierdută în gânduri departe de el, dormind
ca un copil în poziţia de fetus după ce au făcut
dragoste. A fotografiat‑o pe patul de spital înainte
să moară. I‑a fotografiat poza de înmormântare,
absenţa în locurile în care au petrecut timp împreu‑
nă şi oasele după incinerare.
Am fost şi sunt geloasă.
Cartea pe care mi‑a dăruit‑o atunci conţine poze

dor • primăvară 2010 • 43

 R

P
În numele tatălui personal

Deşi e preot, tata nu m‑a învăţat despre Dumnezeu.

Nu m‑a obligat să cred orbeşte, dar nici nu m‑a îndemnat să
cercetez. De aceea, am pornit singură să‑l caut.

A
– De Smaranda Şchiopu

mintirile din copilărie ale în ’85 şi tot atunci i s‑a dat dreptul de a‑şi aduce
lui Creangă mi‑au dat ceva întreaga familie alături. Mama a îmbrăţişat cu drag
bătaie de cap. Chiar şi acum, cariera de casnică şi preoteasă.
la 27 de ani, când cineva De Crăciun, tata le aducea copiilor ortodocşi care
îmi vede numele complet în veneau la biserica noastră din Sofia, fie ei români
buletin nu se poate abţine: sau bulgari, un Moş Crăciun care le oferea daruri
„Smărăndiţa? Ca Smărăndi‑ în schimbul unor recitaluri de poezii sau colinde.
ţa popii?”. Uneori răspund, În fiecare an îmi pregăteam un repertoriu întreg ca
numai ca să văd cum se să‑l impresionez pe Moş. Singurul an în care nu a
stinge ironia din zâmbet: venit a fost în 1989. L‑am întrebat pe tata de ce şi
„Da. Şi tata chiar e popă”. mi‑a răspuns întunecat: „În ţara noastră e revoluţie
Pe unii, răspunsul meu îi face şi mai curioşi: „Şi şi tu visezi Moş Crăciun! Şi tu n‑ai învăţat că Moş
cum e să fii fată de preot? Eşti credincioasă?”. Simt Crăciun nu e Cel mai important acum?”
că se aşteaptă să le spun că mă rog dimineaţa şi Adevărul era că nu învăţasem. Crăciunul însemna
seara, înainte de fiecare masă, că merg foarte des brad, moş şi cadouri, plus muzica tânguitoare pe
la slujbe, că toată viaţa mea gravitează în jurul re‑ care o asculta tata – ceva cu un bebeluş care se
ligiei. De parcă alegerea tatălui meu de a‑l urma pe naşte într‑un grajd. Eu ştiam că bebeluşii se nasc la
Dumnezeu se revarsă prin duh sfânt şi asupra mea. spital. Ana, sora mea, acolo se născuse. Abia peste
Tata a vrut din copilărie să devină preot. S‑a un an am aflat mai multe. Eram în clasa I la o şcoală
născut şi a crescut în Măneciu Pământeni, un sat bulgărească, iar învăţătoarea l‑a invitat pe tata să
apropiat de staţiunea montană Cheia, o zonă în care ne spună câte ceva despre Crăciun. A venit în faţa
dai de mănăstiri la tot pasul: Crasna, Suzana, Zam‑ clasei îmbrăcat în reverenda lui neagră, lungă până
fira, Cheia. Încă de când era mic, bunicul meu i‑a în pământ, asortată perfect cu părul şi barba. Eram
aranjat ca în vacanţele de vară să meargă la câte o mândră că ştia povestea bradului şi povestea bebe‑
mănăstire să‑i ajute pe călugări. Cu timpul, a înce‑ luşului Iisus, născut sărac, cum bănuiam, dar care
put să lucreze nu numai în grădinile şi pe domeniile avea să facă minuni.
mănăstirilor, ci a intrat şi în biserici, tot un fel de Pe tata nu l‑am auzit vorbind despre Dumne‑
băiat bun la toate. Când a venit vremea să‑şi aleagă zeu decât în spaţii publice: în biserici şi la şcoală.
liceul, a ales fără ezitare seminarul şi apoi teologia. Acasă era mai preocupat să mă vadă lucrând la
Mama provenea dintr‑o familie de credincioşi teme. Nu‑mi amintesc dacă el sau bunica din partea
moderaţi; bunica mergea des la biserică, dar bu‑ mamei m‑a învăţat rugăciunile pentru copii. Când
nicul nu se sfia să înjure de cele sfinte. L‑a cunos‑ ne‑am întors în România, mi‑a spus că trebuie să
cut pe tata la o petrecere, când erau amândoi în învăţ rugăciunile mai grele, Crezul şi Tatăl Nostru,
facultate. El era acolo cu o altă fată, dar a stat puţin ca să nu mă fac de râs în faţa colegilor.
de vorbă cu mama, i‑a cerut numărul de telefon În anii în care am locuit la Sofia, mergeam la
şi a sunat‑o chiar în ziua următoare. Au rămas biserică doar când mă împărtăşeam, la slujbele de
împreună. Tata a plecat la scurt timp în Bulgaria, seară de dinaintea Paştilor sau dacă vizitam alte
la Biserica Ortodoxă Română din Sofia, pe post de oraşe. În fiecare oraş nou în care mergeam, cum
ajutor de preot. În 1982, ai mei s‑au căsătorit, iar dădeam de o biserică, intram în ea; îl urmam pe
un an mai târziu m‑am născut eu. Tata s‑a preoţit tata la icoane, ne închinam şi le pupam. Nu‑mi

44 • dor • primăvară 2010

spunea nimeni de ce făceam asta. Dar dacă tata prima dată cu ea în mâini, mi‑a spus că e prea grea
făcea, trebuia să facă toată familia. Odată cu mu‑ pentru mine şi mi‑a recomandat varianta pentru
tarea la Măgureni, tata a început să insiste ca eu şi copii, cu poze. Din ea am aflat multe despre proroci,
soră‑mea să venim mai des la biserică. Era rareori Dumnezeu, Fecioara Maria, Iisus. Absorbeam
autoritar. Poate şi pentru că până în adolescenţă informaţii, dar nu ceream lămuriri suplimentare.
am fost cuminte. Sora mea la fel. Însă când ne spu‑ Credeam totul, inclusiv aventurile biblice, pentru că
nea duminică la prânz „mai veniţi şi voi la biserică, erau, aşa cum spunea tata în biserică, „cuvântul lui
n‑o să se ia sfinţii după voi”, avea o privire din care Dumnezeu”. Am înţeles ce era cu Iisus din filmul lui
înţelegeam amândouă că nu era de glumă. Zeffirelli, Iisus din Nazaret.
Pentru că tata nu vorbea niciodată despre cre‑
dinţă acasă, am început să scotocesc prin biblioteca
lui după cărţi care să‑mi spună cine e Dumnezeu
şi ce e cu credinţa în el. De când tata mă admones‑
tase că nu ştiam nimic despre Crăciun, am crezut
că trebuie să înţeleg totul singură şi că nu‑i place
C ând aveam vreo 15 ani, tata m‑a trimis să mă
spovedesc. Un preot avea să‑mi dea voie să mă
împărtăşesc, sau nu, numai după ce îi spuneam în
să audă întrebări. Am început cu biblia, pentru că ce fel am păcătuit. Prima împărtăşanie au primit‑o
auzisem că e o carte importantă. Când m‑a văzut discipolii de la însuşi Iisus, la Cina cea de Taină,

Ilustrație de Raluca Popa dor • primăvară 2010 • 45

 după cum spune legenda. Iisus a binecuvântat de făcut un bun creştin şi dacă reuşeam să fac şi eu
pâinea şi vinul de la masă, le‑a întins ucenicilor şi câte puţin din toate, atunci eram şi eu un bun creş‑
le‑a spus să mănânce şi să bea. Le oferea, meta‑ tin. Iar dacă nu, oricum Dumnezeu era bun şi ierta
foric, trupul şi sângele său pentru a se curăţa de orice. Din tot ce ştiam despre El, asta îmi plăcea cel
păcate. Împărtăşania se poate face numai după mai mult.
o perioadă de post, urmată de spovedanie, când
creştinul se duce singur în faţa preotului şi îi
mărturiseşte acestuia păcatele săvârşite. Aflasem
lucrurile astea de la şcoală.
M‑am dus atunci la un preot dintr‑un sat vecin
ca să‑mi mărturisesc păcatele, pentru că nu se
M ‑am simţit mai aproape de divinitate când am
renunţat la rugăciunile de seară standard şi
am început să‑i povestesc lui Dumnezeu ce făceam
obişnuieşte ca familia preotului să i se spovedească ziua şi cum credeam eu că greşisem faţă de oameni.
acestuia. Era înainte de Paşti, ţinusem post o săptă‑ Era o descoperire pe care nu ştiam cum s‑o apăr în
mână şi nu prea ştiam ce păcate aveam. Învăţasem faţa lui tata, care mi‑ar fi spus, aşa cum spunea în
cele zece porunci şi cele şapte păcate capitale şi îmi predici, că legătura dintre credincios şi Dumnezeu
imaginam că dacă am făcut ceva rău, trebuie să se se face prin preot.
regăsească pe una dintre aceste liste. Preotul la care În vara lui 2003 l‑am cunoscut pe Mihnea, într‑o
m‑am dus a citit o rugăciune dintr‑o carte şi mi‑a excursie organizată în Grecia, cadou de la ai mei
spus să zic ce am pe suflet. pentru mine şi sora mea. Crescuserăm suficient
– Am minţit, am spus. încât ai mei să ne lase singure. Ne‑am urmărit cu
– Da, a spus el. privirea două zile înainte să vorbim, eu şi Mihnea.
– Am vorbit urât. Văzusem cum a intrat cu capul plecat în biserica
– Da. din Salonic şi s-a închinat la toate icoanele. După
– Uit să‑mi spun rugăciunile câteodată. ce ne‑am împrietenit, nu m‑am abţinut şi l‑am în‑
– Da. (Pauză lungă.) Atât? trebat dacă tatăl lui e preot. Nu era. De fapt, nici nu
– Da. mai avea tată. Începuse să meargă cu mama lui la
A mai spus o rugăciune, mi‑a dat să pup crucea biserică şi îi plăcuse. Şi credea pe bune în tot. Ţinea
pe care o ţinea în mână şi m‑a trimis acasă. O nimi‑ posturi, se spovedea, se împărtăşea, se închina când
ca toată. M‑am spovedit în anii următori şi la alţi trecea pe lângă biserici şi citea cărţi religioase. Abia
preoţi şi scenariul era cam acelaşi. Unii mă întrebau împlinise 18 ani şi era cel mai sincer credincios pe
dacă mi‑am supărat părinţii, dacă m‑am certat cu care îl văzusem vreodată. Şi cel mai atrăgător. Ai
cineva şi de fiecare dată mă iertau de păcate şi îmi mei l‑au iubit ca pe nimeni altul.
dădeau voie să mă împărtăşesc. De fiecare dată ie‑ Întorşi în ţară după ce s‑a terminat excursia, am
şeam din biserică la fel cum intrasem, nici vorbă de început să ne vedem mai des şi peste noapte ne‑am
uşurarea despre care auzisem că se aşază în suflet transformat în cuplu. Adică peste noaptea în care
după ce îţi mărturiseşti păcatele. l‑am invitat la mine la un ceai şi ceaiul s‑a transfor‑
În clasa a IX-a m‑am împrietenit repede şi pe mat în prima noastră noapte de dragoste. Şi pentru
viaţă cu tiza mea, Smaranda, opusul meu absolut: el chiar prima. Dar nu asta a fost surpriza cea
vorbăreaţă, acidă, cu capul plin de filozofie şi atee. mai mare, să aflu că era virgin. Când ne‑am trezit
Ea a fost prima care mi‑a spus pe şleau că preoţii dimineaţa, mi‑a mărturisit că s‑a simţit bine, dar
pot fi ipocriţi, că biserica e o invenţie şi că Dumne‑ că vrea să se împărtăşească de Crăciun, adică peste
zeu nici nu există. O fi tata un om bun, mi‑a zis, dar două luni. Pentru ca el să fie un om curat, trebuia
s‑a cam înşelat când a crezut povestea cu Iisus cel să se spovedească de două ori, o dată la începutul
înviat. Avea un dispreţ evident şi de neclintit pentru postului, ca să‑şi recunoască păcatul, apoi în Ajun,
tot ce crezusem eu că era adevărat. Sau pentru ce ca să i se aprobe împărtăşania. Pe scurt, sex abia
încercasem să cred că e adevărat. Că nu mi‑era după Crăciun. M‑a întrebat dacă n‑aş vrea şi eu să
prea clar. Şi nici ea nu m‑a convins cu filozofii ei, mă spovedesc şi să mă împărtăşesc cu el. L‑am pri‑
cu Darwin şi ce mi‑a mai dat să citesc. Din punctul vit lung în ochii lui verzi şi senzuali şi m‑am gândit
meu de vedere, oricare variantă putea să fie la fel de că o fi cool ca în epoca noastră să ţii la virtutea
adevărată şi nu exista nicio cale să se demonstreze castităţii. Măcar puteam să ne pupăm.
dincolo de orice îndoială cine avea dreptate. Nu Cu spovedania lucrurile stăteau altfel. A te spo‑
vedeam decât că tata a crezut în Dumnezeu, a ales vedi era ca şi cum ar trebui să treci de o uşă numai
să‑l urmeze şi a ajuns preot. Smaranda credea în după ce ai spus parola. Dacă ai spus parola corect,
Heidegger, a ales să‑l urmeze şi eram curioasă unde treci mai departe. Numai că parola ta trebuie să
va ajunge (azi face un doctorat în filozofie în SUA). corespundă cu a preoţilor. Ei decid când şi cât ai
Eu încă nu credeam în ceva cu atâta tărie. Am greşit. Nu Dumnezeu, nu Iisus; ei, preoţii. De la
continuat să mă duc când şi când la biserică pentru preot la preot, păcatele mai mici sau mai mari pot
a‑l mulţumi pe tata, să mă spovedesc şi să mă fi trecute cu vederea, pe criterii pe care doar ei le
împărtăşesc din aceleaşi motive. Dacă ştiam ce are cunosc. Unii te vor lăsa să te împărtăşeşti dacă

46 • dor • primăvară 2010

eşti fumător şi nu poţi să te abţii, alţii, cum e tata,
consideră că fumatul e un viciu care te ţine sclav şi
nu‑ţi acordă dreptul la împărtăşanie (deşi şi el fu‑
mează). Majoritatea preoţilor nu te iartă pentru sex Învăţasem cele zece porunci şi
în afară căsătoriei. Din cauza asta, eu nu mă mai
spovedisem de vreo trei ani. Tata nu m‑a întrebat cele şapte păcate capitale şi îmi
niciodată de ce, dar cred că ştia prea bine. imaginam că dacă am făcut ceva
M‑am spovedit totuşi atunci cu Mihnea, la
duhovnicul lui. Am mărturisit păcatul cel mare, rău, trebuie să se regăsească pe
iar preotul mi‑a atras atenţia asupra consecinţelor
actului sexual, ale unui posibil avort. Părea genul
una dintre aceste liste.
de preot care nu s‑ar fi bucurat dacă îi spuneam că
folosesc metode contraceptive, pe care unii preoţi
le consideră un bombardament asupra potenţi‑ Când tata cântă „Hristos a Înviat”, toate poveş‑
alilor copii pe care i‑ar putea face o femeie, deci tile pe care le ştiu despre pruncul venit pe lume să
crimă. (Tata nu e de acord cu astfel de extreme.) salveze omenirea devin credibile. Doar că în faţa
Mi‑a recomandat să mă întorc la spovedanie după o credincioşilor, el nu e un povestitor. El încearcă să
lună şi jumătate de post şi apoi o să am voie să mă le explice de ce sacrificii e nevoie pentru ca fiecare
împărtăşesc. Şi poate eu şi Mihnea am putea începe credincios să poată trăi o viaţă veşnică fericită
să ne gândim la căsătorie. alături de Dumnezeu Tatăl şi fiul său, Iisus. Nici el
şi nicio carte de pe lume nu mă va convinge că exact
asta cere Dumnezeu de la noi: sacrificii.
După ce m‑am despărţit de Mihnea, m‑am des‑

N ‑am mai vorbit cu niciun preot despre păcate

de‑atunci. Deşi îmi vorbise frumos şi logic,
preotul nu m‑a convins că greşisem. Pentru că nu
părţit şi de accesoriile cu care Dumnezeu e repre‑
zentat pe pământ: slujbe, posturi, spovedanii etc.
Am început să învăţ cum e să trăieşti pe propriile
credeam că făcusem un păcat. Făcusem un act de picioare şi gândurile sfinte cu greu îşi mai puteau
dragoste. Faptul că preoţii decid când eşti pregătit face loc în viaţa mea. Până când, acum doi ani, de
pentru împărtăşanie şi nu Dumnezeu în mod direct, Paşti, m‑am trezit din nou cu gândurile spre ceruri.
m‑a convins că preoţii, biserica şi toate regulile Plecasem cu câţiva prieteni într‑o vacanţă, în
sunt instituite de oameni. Am decis că singurul Bosnia şi Croaţia. Ai mei nu fuseseră foarte încân‑
exemplu de urmat din pildele lui Iisus e bunătatea taţi că plecam în vacanţă tocmai de Paşti şi parcă îl
şi dragostea faţă de oameni, dar nici chiar duse auzeam pe tata cum mă întreabă: „Ai aprins şi tu o
până la a întoarce şi celălalt obraz. lumânare măcar?”
În cei doi ani cât am fost cu Mihnea, l-am însoţit În dimineaţa de după Înviere, am pornit printre
când şi când la slujbele de duminică şi i‑am respec‑ moscheile din Sarajevo în căutarea unei biserici
tat dorinţa de a se păstra cast în timpul posturilor. ortodoxe. Când am găsit‑o, era înconjurată de un
De Paşti, am ales pentru prima dată să nu merg la gard de fier. Am ajuns la uşile de lemn şi am apăsat
ai mei şi să rămân în Bucureşti cu el. Am asistat la pe mâner. Închis. Nimeni în jur. Aş fi vrut să‑i pot
prima slujbă de Înviere oficiată de un preot care spune lui tata: „Uite, uşile la casa Domnului nu sunt
nu era tatăl meu. Şi atunci mi‑am dat seama că îmi întotdeauna deschise.” Am ieşit din curtea bisericii
lipsea momentul Învierii aşa cum îl ştiam de la tata. şi am plecat mai departe să descoperim oraşul,
Trăisem ani de‑a rândul acest moment. La miezul bombardat cu puţini ani în urmă. Contradicţiile
nopţii, în biserică se sting toate luminile. În altar, dintre cuvântul lui Dumnezeu şi ceea ce se făcea în
tata aprinde o lumânare din care va da lumină tutu‑ numele lui m‑au pus pe gânduri şi înainte, dar când
ror. Apoi, cântă singur „Hristos a Înviat”. Stă în uşile le‑am văzut atât de aproape, în ruine şi în sărăcia
altarului, cu faţa spre lumea din biserică, în mâini pe care o aduce războiul, am înţeles.
ţine o lumânare mare şi albă pe care o ridică şi o co‑ Dumnezeu era prea abstract ca să poată fi cu‑
boară pe ritmul melodiei. Începe pe un ton grav; vo‑ prins cu mintea, iar religiile cu normele lor atât de
cea lui de bas îi permite să enunţe limpede note joase amănunţit gândite erau prea concrete ca să poată
care dau senzaţia că transmit un mesaj important. deriva direct din el. Cred că tata a ales în mod
Apoi urcă un ton şi vocea lui se aude până în spatele conştient să nu‑mi impună credinţa în Dumnezeu.
bisericii fără ajutorul boxelor şi urcă până în vârful Cred că ştie cât e de greu să accepţi atâtea reguli,
cupolei. Puternică şi melodică în acelaşi timp, vocea care de cele mai multe ori se bat cap în cap. Pentru
tatei mi‑a transmis întotdeauna emoţia oricărei mine nu cred că mai există vreo cale să ajung la El:
melodii pe care a interpretat‑o, fie că era romanţă, cu mintea nu pot, iar în suflet nu ştiu cum să‑i fac
colind sau cântare bisericească. Iar când anunţă loc necondiţionat. Dacă există, o să‑mi ierte şi asta.
învierea lui Iisus, de multe ori mi‑am imaginat cum Din tot ce am învăţat despre El, asta continuă să‑mi
sufletul chiar se înalţă spre cineva, acolo sus. placă cel mai mult. •

dor • primăvară 2010 • 47

Meniul lui Gil
Un meniu tradus dezastruos i‑a adus restaurantului La Gil mai multă
faimă decât cei aproape 20 de ani de existenţă. A fost întâmplare
sau rezultatul unei bizare strategii de marketing?

S
– De Georgiana Ilie

audi Feathers, Live As the

Grandparents şi Crap on Grill
sunt câteva dintre traducerile
sutelor de feluri de mâncare
încolonate în meniul restauran‑
tului La Gil, un local cu specific
românesc din nordul Bucureş‑
tiului. La jumătatea lunii ia‑
nuarie, o copie scanată a celor
28 pagini de romglezisme – cu
tot cu observaţii scrijelite de mână în dreptul unor
feluri ca Liver Bird of the Lyon (ficăţei de pasăre á la
Lyon), Cost of Bean (costiţă cu fasole) sau Chicken
Breast Chicken Breast Picant Picant (piept de pui
picant) – a devenit viralul momentului. S‑a dat pe
mail, Twitter, Facebook, slideshare şi, în câteva
zile, mii de oameni au aflat de locul în care poţi
comanda pene saudite, trăieşte ca bunicii, rahat pe
grill, costul verzei, recoltă de porc, Gil prăjit, haiduc
în ţeapă, grădinărit şi Costică.
De atunci, Gil Varga, patronul şi managerul resta‑
urantului, a primit peste 100 de telefoane şi mailuri
de la rude, clienţi, chiar şi de la necunoscuţi. Clien‑
ţii i‑au scris ca să îl informeze, în caz că voia să ia
măsuri să prevină prejudiciile de imagine. Un nepot
i‑a atras atenţia că traducerile sunt greşite şi că me‑
niul „cică circulă împreună cu materiale amuzan‑
te”. Iar alţii s‑au simţit jigniţi: „Vă rog frumos să‑mi
spuneţi că acest meniu este o glumă”.
Varga, un tip de 45 de ani care aduce a Bogdan
Stelea, cu o figură serioasă şi gesturi reţinute, le‑a
răspuns tuturor cam la fel: „Mulţumim frumos că
ne‑aţi anunţat. Este o glumiţă pusă la cale de noi.
Ne bucurăm că v‑a amuzat”.

V R estaurantul este nou şi vechi în acelaşi timp.

Varga l‑a pornit în 1991 cu o tarabă cu mici
deschisă în coasta altui restaurant cu notorietate
locală, La Cocoşatu’. Ţintea către acelaşi public:
românii şi străinii care, între zboruri, ieşeau din
viral
Otopeni şi Băneasa să mănânce. Absolvise Utilaje

48 • dor • primăvară 2010 Fotografie de Andrei Pungovschi

de Construcţii şi n‑avea niciun fel de experienţă în evenimente de familie. Sălile localului sunt mereu
industria alimentară, dar asta nu l‑a împiedicat să rezervate pentru nunţi şi botezuri pentru care
pună pe picioare afacerea şi să o extindă la micul Varga oferă servicii complete, de la decoraţiuni în
imperiu de azi: un restaurant cu terasă, un motel, paleta de culori preferată, la fotograf şi formaţie.
două parcări, o clădire de birouri în construcţie, Pentru el, principalul motiv de mândrie rămân
un magazin alimentar non‑stop. Aproape o stradă micii, pe care îi vinde cu sloganul: „Cei mai mari şi
întreagă. Până să ajungă aici însă, a trecut prin mai buni mici din Bucureşti”. Se pot mânca înăun‑
destule încercări: primul restaurant a ars în 1998, tru, la masă, sau se pot lua la pachet, de pe grătarul
un altul, deschis în 2001 – Nostalgie La Gil –, a dat din faţa restaurantului, care umple strada de miros
faliment în 2006, iar pe actualul La Gil l‑a construit ademenitor de carne friptă.
cu mâna lui. „Am vândut rezervări la nunţi când Micii lui Gil l‑au cucerit şi pe pretenţiosul bucătar
aici era o groapă”, spune serios. american Anthony Bourdain, când a filmat ediţia
L-a deschis în 2007, are trei niveluri şi este românească a emisiunii No Reservations. După un
specializat în mâncare tradiţională românească şi periplu culinar dezastruos prin România, Bourdain

dor • primăvară 2010 • 49

 a spus că ar sta toată ziua la grătar să mănânce mici amuzament – şi apoi le‑a luat la mână şi a îngroşat
şi să bea bere. tuşele. Unde Google a tradus pan, Varga a tăiat
„Nu mă laud că aş avea vreo reţetă secretă”, spu‑ şi a pus tiga, unde apărea adjectivul înainte de
ne Varga. „Micii mei sunt micii pe care îi poate face substantiv le‑a inversat ordinea (omlet assorted),
oricine, atâta doar că noi îi facem mai bine pentru cuvintele pe care Google nu le‑a ştiu le‑a lăsat
că îi facem tot timpul.” aşa (ciulama, iahnie), produse de post a devenit
post‑production iar din traducerea oferită la măr
cu îngheţată a făcut o combinaţie inexplicabil de
departe de adevăr: Tuesday with Ice Cream. „M‑am

T ot de la mici a pornit şi povestea deja celebrului

meniu. „Stăteam astă‑vară la o masă, cu nişte
prieteni”, povesteşte Varga, „când, îl vedem pe unul
gândit că dacă lumea râde la un ospătar care face
pe oaia, o să râdă şi mai tare când o să citească
Roast Gil sau Butcher brain. Şi poate o să le spună
dintre ospătari punându‑şi degetele corniţe pe cap şi altora să vină să râdă.”
şi făcând meee‑meee”. S‑au prins repede care era
povestea: chelnerul nu ştia engleză, clientul străin
nu înţelegea ce‑s ăia mici. Chelnerul se dusese la
grătarul din faţă, fotografiase cu telefonul micii şi
acum îi arăta clientului poza şi îi explica din ce sunt
făcuţi, adică din carne de oaie. „Clientul nu înţe‑
V arga vrea ca lumea să vină să râdă şi să mă‑
nânce la restaurantul lui pentru că resimte cri‑
za. Vânzările au scăzut cu 30 la sută în ultimul an
legea nimic, băiatul era pierdut tot şi noi râdeam şi pentru că oamenii comandă mai puţin şi pentru
aici de leşinam”, spune Varga. Nu era prima oară că închiderea temporară a aeroportului Băneasa i‑a
când vedea asta la chelnerii care nu ştiau engleză; tăiat o sursă generoasă de clienţi: „Până anul tre‑
mai asistase la sesiuni de meee, muuuu şi guiţ‑guiţ cut, restaurantul era deschis toată noaptea. Acum,
executate de ospătari creativi. de când au interzis zborurile de dimineaţă din
Fiind chiar în spatele aeroportului Aurel Vlaicu, cauza poluării fonice, închid pe la două noaptea. Nu
într‑o zonă plină de clădiri de birouri, mare parte mai e nimeni.”
dintre clienţii zilnici sunt străini, aşa că La Gil a Se concentrează pe organizarea de evenimente;
avut mai mereu un meniu în engleză. „Cred că a redus cu 40 la sută preţul pentru pachetele de la
mai erau şi în alea greşeli”, spune Varga. „Se mai nunţi şi invită în fiecare vineri cuplurile care cer
întâmplă, nu suntem vorbitori de engleză aici. Dar oferte să testeze gratuit meniurile şi formaţiile.
clienţii ne spuneau tot timpul şi corectam, ca să nu Meniul cu greşeli a fost înlocuit în martie, după
ne facem de râs.” ce Varga a considerat că şi‑a atins potenţialul.
Varga, cu tot aerul lui reţinut, se consideră un Nu găseşti în el nicio greşeală, nici măcar cla‑
tip amuzant şi spune mereu bancuri, chiar dacă sicul crap/crap pe care îl întâlneşti în mai toate
schimbă poanta în aşa fel încât să‑i folosească drept meniurile autohtone. Traducerile – Sunny‑Side
argument în discuţie. Dar cum ajungi de la bancuri Up Eggs And Ham, Beef Fillet In Gorgonzola Sauce,
la o traducere măcelărită a meniului? Varga are o Farmer’s Cheese Dumplings – sunt într‑o engleză
explicaţie simplă: spune că ospătarii onomatopeici firească, pe înţelesul oricărui vorbitor, fie el nativ
şi faptul că mulţi clienţi preferă o abordare infor‑ sau nu, iar ingredientele sunt trecute şi ele corect
mală l‑au convins să facă un meniu cu greşeli. şi comprehensiv.
Partea amuzantă este că nu poate dovedi asta. Cel poznaş rămâne mărturie pe internet şi Varga
Spune că a existat un meniu intermediar, cu mai e mulţumit cu asta. N‑a văzut încă să fi crescut nu‑
puţine greşeli, care nu a fost folosit şi pe care nu‑l mărul de clienţi, dar speră ca povestea să continue
mai găseşte în computer. Nu mai are nici mai‑ să se propage şi, până la urmă, să îşi îndeplinească
lul prin care a trimis pentru prima oară în lume scopul pentru care a fost creată. Atunci o va putea
fişierul legendar, pe care spune că tot el a făcut ob‑ spune clienţilor veniţi să se îmbuibe cu marii mici
servaţii cu pixul, pentru ca lumea să nu‑i considere de vară, ca banc. •
„chiar proşti”. (Nici meniul pe care a scrijelit nu‑l
are). Dar îşi asumă lejer conţinutul, erorile şi are
o explicaţie coerentă pentru felul în care s‑a ajuns
la aberaţiile de acolo, ceea ce îi conferă un soi de
proprietate bizară peste toată tevatura.
Cum Varga nu este străin de internet şi vorbeşte
limba engleză, primul gând l‑ar fi dus la Google
Translate. „Google ăsta îţi dă şi traduceri corecte
şi traduceri greşite”, explică el procesul. „Eu le‑am
ales pe cele greşite”. Mai exact, a pus un angajat
să traducă toate denumirile din meniu cu Google
Translate – care poate fi în sine o mare sursă de

50 • dor • primăvară 2010

 R

Ordine în dulap R
După opt ani, Alina şi Paul au început să se întrebe serios relație
ce‑i ţine împreună. Şi‑au acordat şase luni să vadă
dacă relaţia merită salvată. Ce s‑a întâmplat, aflaţi din
povestea lor pe două voci: Alina o începe, Paul o încheie.

– De Alina şi Paul Kasprovschi 

Ilustrații de Carmen Gociu dor • primăvară 2010 • 51

 A
veam vreo cinci ani când la înscrierea la examen, paralizată de alegerea
am auzit de blestemul secţiei, iar el era singura persoană pe care o cu‑
familiei. Eram la o masă de noşteam. Aş fi ales Comunicare mai degrabă decât
Crăciun şi cineva s‑a apucat Jurnalism – eram atrasă de publicitate şi nu mă
să spună povestea străbu‑ vedeam lucrând prin redacţii –, dar erau mai puţine
nicului Daubler, un neamţ locuri şi concurenţă mai mare.
care ajunsese patron de Dacă eu ştiam că admiterea îţi dă insomnii,
restaurant în portul Galaţi. Paul era complet je‑m’en‑fiche‑ist. Mai văzusem
Familia spunea că Daubler atitudinea asta o singură dată, demult, la motanul
era un mare fustangiu – vagabond şi lipsit de griji din Pisicile Aristocrate:
avea o fostă nevastă, o actuală nevastă şi câteva Abraham de Lacy Giuseppe Casey Thomas O’Malley
amante, printre care şi o puştoaică din vecini. the Alley Cat.
Fiindcă nu avea nici un plan serios cu fata, mama ei – Ce secţie vrei, m-a întrebat.
l‑a blestemat ca „până la a şaptea spiţă”, nici el, nici – Comunicare, da’ dacă nu intru?
familia lui să nu‑şi găsească fericirea. – Păi şi dacă asta vrei, de ce te mai gândeşti?
Străbunicul Daubler a sfârşit, pare‑se, ucis de Du‑te acolo şi o să vezi tu cum o să fie.
una dintre servitoare. Bunica s‑a măritat la 16 Era atât de al naibii de simplu raţionamentul,
ani cu primul care a cerut‑o de nevastă, speriată încât m‑am înscris. Şi am intrat – amândoi.
să nu rămână fată bătrână. După câţiva ani şi doi
copii, l‑a întâlnit pe bunicul, adevărata ei mare
dragoste. Cu el, a mai făcut doi copii – mama mea
şi un unchi, înecat în Dunăre la 26 de ani. Soţul
unei surori a bunicii a fost deţinut politic, iar ea
a trebuit să divorţeze ca să‑şi păstreze serviciul şi
L a început, am fost cei mai buni prieteni. Ne‑am
făcut temele împreună şi am chiulit împreună.
Am stat la palavre, am citit cărţi şi am văzut toate
casa. O nepoată de frate a bunicii a fost ucisă de filmele din oraş. Cum spunea Forrest Gump, eram
soţul ei cu fierul de călcat. Unchiul meu a avut o ca două boabe într‑o păstaie. Era o relaţie complet
primă nevastă, dar de‑abia cu a doua şi‑a întemeiat nevinovată, care se derula sub ochii încrezători ai
adevărata familie. Maică‑mea şi taică‑meu s‑au răz‑ prietenului meu de‑atunci – marea dragoste din
boit permanent; până la urmă au divorţat, când eu liceu. Apoi, înainte de sfârşitul primului an, Paul a
aveam 9 ani, iar soră‑mea 13. Părea că blestemul îşi devenit iubitul meu.
face treaba eficient. S‑a întâmplat complet altfel decât ştiam eu până
Când am aflat povestea, nu ştiam ce înseamnă atunci că se face. Eram într‑o dimineaţă pe malul
„până la a şaptea spiţă” (sigur nu erau alea de la bici‑ lacului Floreasca, acolo unde mergeam să facem
cletă), dar mi‑a explicat vară‑mea. Înseamnă „până plajă şi să vorbim despre cum o să ne angajăm în
la a şaptea generaţie”. Noi eram de‑abia a patra.  marea industrie de comunicare. Brusc, fără nici o
introducere, Paul mi‑a spus cu aceeaşi relaxare din‑
totdeauna: „Azi mă doare pateul, nu am dormit toată
noaptea. Am descoperit că te iubesc şi nu mai pot as‑

P aul era cel mai creativ elev al profei cu care

mă pregăteam pentru admiterea la jurnalism.
Veneam o dată la două săptămâni de la Galaţi la
cunde asta. Vreau să fim împreună. Dacă peste cinci
ani suntem în continuare fericiţi, ne căsătorim.”
Doi ochi mari, uimiţi, au fost singurul răspuns
Bucureşti pentru meditaţii şi de fiecare dată profa pe care l‑am putut da. Chiar dacă lucrurile nu mai
îmi spunea: „Aici Paul a scris aşa”, „Uite cum s‑a mergeau ca la început cu prietenul meu, nu plănu‑
gândit Paul să scrie asta”, „Foarte bine cum spui iam să îi dau papucii; sigur nu pentru cineva care
tu, dar să vezi Paul…”. Ardeam de nerăbdare să văd simţeam că îmi e bun amic şi atât. Dar siguranţa
cine e Paul ăsta. Sigur un puşti sclipitor şi răsfăţat cu care Paul mi‑a făcut o declaraţie aşa de surprin‑
de Bucureşti, garantat mai mic decât mine, care zătoare m‑a pus pe gânduri: omul ăsta ori avea un
eram la doua încercare la facultate. tupeu fantastic, ori era clarvăzător.
Ne‑am întâlnit faţă în faţă abia la ultima şedinţă Am ales, complet iraţional, a doua variantă şi
de meditaţii. Paul arăta de 30 de ani deşi n‑avea mi‑am părăsit prietenul. I‑am frânt inima chiar în
decât 22, era plin de muşchi, închis la culoare, cu seara în care trebuia să sărbătorim trei ani împre‑
nas mare şi tunsoare militărească. Am fost atât de ună. Peste două luni, eu şi Paul ne mutaserăm deja
surprinsă de diferenţa dintre realitate şi ce îmi în‑ împreună şi era al naibii de bine.
chipuisem, încât n‑am fost în stare să leg nici două
vorbe. Mai târziu, Paul mi‑a spus că nu i‑a plăcut
deloc de mine, pentru că păream o puştoaică timidă
şi banală.
Când l‑am reîntâlnit, câteva săptămâni mai târ‑
ziu, a avut prima ocazie să îmi schimbe viaţa. Eram
P une pe o listă toate lucrurile care îţi plac la
iubitul tău şi, pe o alta, toate care nu îţi plac”,
propovăduia revista Cosmopolitan. „Pe urmă adună

52 • dor • primăvară 2010

 merge în relaţia cu Paul, iar romanul francezului
n‑a făcut decât să îmi sporească certitudinea că ce‑
va‑ul ăsta e aşa de mare, încât apare în toate relaţi‑
ile, peste tot în lume. Luni întregi şi apoi ani, în loc
să îmi văd de relaţia mea şi să o fac să meargă bine,
m‑am întrebat: nu merge de la blestemul familiei,
de la listele de defecte sau de la Beigbeder?
În tot timpul ăsta, Paul n‑a ştiut mai nimic despre
ce se întâmplă în capul meu, în afară de faptul că
relaţia scârţâia. Ne certam şi noi ca toate cuplurile,
„tu n‑ai făcut, tu n‑ai dres”, dar niciodată nu am
ajuns la esenţa lucrurilor, la temerile noastre cele
mai adânci. Am continuat să stăm împreună, din
inerţie sau teamă sau confort, nici fericiţi, nici în
depresie – şi cu siguranţă, nici pe de‑a‑ntregul vii.

E ram împreună de vreo opt ani când a apărut

o a treia persoană în relaţia noastră. Mai vie,
mai interesantă, mai nouă. Am ştiut imediat; a fost
destul să pun o întrebare, iar Paul a fost suficient
de deschis ca să îmi confirme că e adevărat. Situaţia
asta ne‑a obligat să luăm o decizie: ne lăsăm relaţia
fiecare coloană şi fă diferenţa. Dacă ieşi pe minus, baltă şi ne vedem de ale noastre, sau încercăm să
părăseşte‑l”. Când citeam toate astea aveam 23 de o readucem la viaţă? Pentru toţi cei opt ani care
ani şi, după trei ani de relaţie cu Paul, voiam să mă trecuseră deja – şi pentru că ne era greu să ne îm‑
hotărăsc cumva dacă asta era ceea ce îmi doream părţim pisicile – ne‑am mai acordat încă şase luni.
pentru restul vieţii. Am început cu salvarea relaţiilor în
Nimeni din familie nu m‑a întrebat când aveam nu‑mai‑ştiu‑câţi paşi simpli, o carte descoperită
de gând să mă căsătoresc; n‑am primit nici măcar o într-o librărie, dar nu a durat mult să vedem că
aluzie în sensul ăsta. Aveam în jur suficiente exem‑ nu putem scoate nimic din ea. Am continuat cu
ple de rude mai mature decât mine, încă celibatare. chestionarea prietenilor. Avem vreo şansă împreu‑
Şi totuşi, ceva îmi spunea că, după două relaţii nă? Dacă da, câte şi de ce fel? Unii spuneau „boală
serioase, e timpul să mă stabilesc. Poate voiam să lungă, moarte sigură”, alţii ne garantau că am fost
fiu eu premianta familiei. Sau poate ajunsesem la făcuţi unul pentru celălalt; procentele erau egale.
temerea bunicii, că ating o vârstă de la care nu o să Eram în acelaşi punct mort.
mă mai vrea nimeni de nevastă.  Pe urmă, în toamna lui 2008, o colegă a început
Aşa că m‑am apucat de calculat calităţile şi defec‑ să mă bată la cap să fac nu ştiu ce curs de dezvol‑
tele lui Paul. În capul listei cu calităţi, trona mare tare personală. Organizatorii promiteau: „Tot ce îţi
„cum mă face să mă simt”. Pe urmă: îi plac pisicile, doreşti pentru tine şi viaţa ta îţi este disponibil prin
este popular şi fetele îl iubesc, mă face să râd. Pe participarea la Landmark Forum”. N‑aveam încre‑
cealaltă listă: e foarte gelos, e sălbatic când mergem dere nici cât negru sub unghie că ceva care durează
la familia mea, e dezordonat şi încăpăţânat. trei zile poate să îţi ofere asta, dar m‑am dus.
Lista asta m‑a bântuit ani în şir. După fiecare A fost revelaţia vieţii mele.
ceartă mai serioasă, scoteam o foaie de hârtie şi mă În cele trei zile de curs am săpat adânc în trecut
pregăteam de numărat. Dar întotdeauna formu‑ şi am descoperit cum pusesem un verdict relaţiei
la s‑a dovedit prea complicată şi eu am rămas în cu Paul încă de la început. Mai mult, am descoperit
relaţie, complet nesigură că vreau – sau pot – să o cum pusesem un verdict întregii mele vieţi încă de
păstrez pentru toată viaţa. la început – cam de când am aflat despre blestemul
După ce ne-am angajat, am început să avem familiei şi am calculat că el mai era încă în vigoare.
tot mai puţin timp pentru relaţia noastră. Nu mai Pentru prima oară, am început să îmi pun întrebări
vorbeam despre toate cele ca în anii de facultate, despre ce îmi doresc eu de la viaţă, dincolo de ceea
nu mai împărţeam aceleaşi frici şi visuri, ci clienţi ce ştiu sau am hotărât eu că este posibil.
şi campanii de comunicare. Şi într‑o zi ne‑am po‑ Atunci s‑a făcut lumină: voiam să fiu fericită cu
menit că eram ca doi colegi de birou, care parcă au cineva pentru toată viaţa şi nu mai credeam că asta
avut odată o relaţie fierbinte. este o misiune imposibilă. Dacă Paul mă făcuse fe‑
Cam pe atunci a apărut moda Beigbeder, cu a lui ricită un an‑doi‑trei, avea toate şansele să mai facă
dragoste care durează trei ani. Ştiam că ceva nu asta încă vreo 40. Voiam să îmi iau un angajament

dor • primăvară 2010 • 53

 pentru toată viaţa faţă de el. Plecând de la certitu‑ atrăgătoare şi foarte prietenoasă ar fi vrut o relaţie
dinea asta, voiam să rezolvăm toate lucrurile care – or eu nu voiam să deschid un nou dulap cu lucruri
stau între noi. Şi mai voiam ca Paul să treacă prin alandala.
aceleaşi întrebări, în acelaşi curs, ca să nu mă bat La puţin timp după, Alina a venit la mine şi mi‑a

L
cu morile de vânt. spus că o tipă pe care o ştia de ceva vreme profund
nefericită, străvezie şi fără chef de viaţă, era acum
de nerecunoscut. Făcuse un curs de dezvoltare
personală şi acum era frumoasă, fericită, înflorise.
’amour fait passer le temps et Alina era decisă să meargă şi ea.
le temps fait passer l’amour” – „Băi Paul”, mi‑a spus la finalul cursului, atât de
Iubirea face să treacă timpul şi entuziasmată şi precipitată încât se auzea ceva din
timpul face să treacă iubirea. vechiul ei accent de Galaţi. „Mi‑e greu să‑ţi spun
Asta scria pe ceasul roşu, cum e cursul ăsta, dar merită. Fă‑l, ai încredere în
urâţel şi plăsticos, spânzurat de mine.”
perete în bucătăria garsonierei „Nu ne costă cam mult să‑l facem amândoi?”, am
noastre. Eram în anul doi de fa‑ întrebat.
cultate, de câteva luni împreună „Dacă lucrurile merg bine, nimic nu cred că e
cu Alina şi aveam toate motivele prea mult. Iar dacă lucrurile nu merg bine, care ne
să consider ceasul cu pricina doar o glumă a colegi‑ costă, care amândoi?”
lor care ni‑l dăruiseră. Cum adică să treacă iubirea?
O iubeam pe Alina cum n‑am iubit pe nimeni pe
lumea asta. Şi ea pe mine.
După vreo opt ani de relaţie însă, lucrurile se mai
schimbaseră. Ne îndepărtaserăm unul de celălalt şi
nu ştiam de ce.
A m ascultat‑o şi m‑am dus. Am nimerit într-o
sală mare, care înghesuia peste 100 de oameni
de toate vârstele. Trainerul, un tip de vreo 40 de
Uite cum sunt eu: înainte să mă apuc să scriu ani înconjurat de o armată de asistenţi, ne‑a expus
partea mea din această poveste, m‑am codit o gră‑ regulile jocului într‑o engleză britanică impecabilă.
madă, am căutat toate motivele posibile şi impo‑ Dacă vrem rezultate, o să le obţinem. Dar trebuie să
sibile să amân să mă apuc de treabă. Tot aşa mi se tratăm cursul serios. În momentul în care ne luăm
întâmplă când trebuie să îmi fac curat în dulapul un angajament, îl respectăm. Când primim o temă,
de haine. Şi, uite‑aşa, hainele mele rămân alandala o facem. Ne ţinem de cuvânt şi nu întârziem.
cu lunile. Metoda era să învăţăm lucrurile experienţial,
Relaţia mea cu Alina a acumulat în opt ani un adică pe pielea noastră.
dulap plin de lucruri alandala. Şi am tot amânat Am primit teme. Una era aşa: „Sună‑ţi părinţii şi
să fac ordine în lucruri până când am cunoscut o spune‑le că îi iubeşti. Ai cinci minute.” A fost prima
tipă foarte atrăgătoare şi foarte prietenoasă. Eram oară în viaţă când i‑am spus maică‑mii că o iubesc;
într‑o dilemă. Pe de-o parte, iubirea vieţii mele şi de obicei sunt genul care îşi exprimă sentimentele
dulapul nostru cu lucruri alandala, dureros de con‑ bărbăteşte (la modul „şi eu”). Lângă mine, alţi o
cret. Pe de altă parte, visul oricărui bărbat: sex fără sută de oameni spuneau la telefon părinţilor lor că
ordine de făcut în dulap. îi iubesc. Judecând dupa feţele din jur, pentru cei
Într‑o zi, iubirea vieţii mele mi‑a zis: „Hai să vor‑ mai mulţi era tot prima oară. După ce am terminat
bim”. Şi am vorbit – mai multe nopţi, ca pe vremuri, tema, trainerul ne‑a invitat să împărtăşim experien‑
când eram la început. Ne‑am dat seama că relaţia ţa de la microfonul din mijlocul sălii. Primul la mi‑
noastră scârţâie şi dacă va continua aşa, ne-ar fi crofon a fost un tip cu părul alb şi ochii albaştri. Nu
mult mai bine despărţiţi decât împreună. „Ne mai era certat cu ai lui, ne‑a spus, şi cu toate astea, era
dăm şase luni”, mi‑a propus Alina. prima dată în 50 de ani când le spunea că îi iubeşte.
Primul pas a fost să pricep că, dacă sexul fără Au urmat alte teme şi alte împărtăşiri şi alţi
complicaţii este visul oricărui bărbat, el nu se oameni au păşit către microfonul din mijlocul sălii,
potriveşte deloc cu visele femeilor. Tipa foarte învingând, după cum spunea trainerul, o frică mai
mare decât frica de moarte: cea de a vorbi în public.
În penultima zi de curs am primit altă temă:
„Mâine puteţi să îi invitaţi pe cei care v‑au adus
aici”, ne‑a spus trainerul. „Ei au făcut asta pentru
Aveam gura uscată şi-mi tremurau că sunteţi nişte oameni importanţi în viaţa lor.
Scrieţi‑le o scrisoare în seara asta. Spuneţi‑le ce în‑
mâinile. Ajuns pe scenă, am luat o seamnă pentru voi. Vă dau oportunitatea să le citiţi
gură de aer, am rânjit larg şi am în- scrisoarea de la microfon.”
Am ajuns acasă  aproape de miezul nopţii şi
ceput să citesc: „Dragă Alina...” m‑am apucat de scris, cu pixul, pe un caiet zdren‑

54 • dor • primăvară 2010

ţuit, cu copertă galbenă. Alina m‑a întrebat ce fac. femeie pe care am iubit‑o vreodată pe lumea asta,
Tema, i‑am răspuns, dar nu am vrut să îi spun nu eşti femeia perfectă. Au fost momente, chiar, în
despre ce era vorba până nu terminam. care te‑am urât pentru asta.
Scrisul este pentru mine felul în care îmi fac Faptul că te iubeam îmi contrazicea hotărâri‑
ordine în dulap. Pe măsură ce scriam, îmi dădeam le pe care le luasem demult, văzându‑mi părinţii
seama că o fi sexul fără complicaţii sexy, dar pentru certându‑se şi făcându‑şi viaţa aiurea unul altuia,
mine Alina este marele viciu. E acel viciu de care, şi soră‑mii, şi mie. Atunci mi‑am zis să nu iubesc ni‑
dacă te laşi, s‑a dus naibii toată bucuria vieţii. Nu ciodată pe nimeni şi să nu‑mi fac niciodată o familie,
fumez, nu beau – doar n‑o să mor sănătos! Mân‑ pentru că astea vin la pachet cu durere şi suferinţă.
catul de pizza pe stradă când se împrimăvărează Momentul în care mi‑am dat seama că te iubesc mi‑a
oraşul, mersul împreună la o piaţă adevărată cu răsturnat toate hotărârile astea, şi pe mine o dată cu
ţărani adevăraţi, opririle în Cărtureşti, toate sunt ele. Dar a fost unul din cele mai autentice momente
lucruri mici pe care Alina le transformă în poveşti din viaţa mea şi îţi mulţumesc pentru asta.
extraordinare. Când merg cu Alina pe stradă, mi Ştii, Alina, eu nici măcar nu am venit la cursul
se pare că aud asfaltul cântând (metaforă de‑a lui ăsta ca să îmbunătăţesc relaţia cu tine. Am venit
John Updike). Nu există dimineaţă de Crăciun fără pentru că vreau să scriu. Vreau să creez poveşti au‑
Alina, iar viaţa fără dimineaţa de Crăciun e de căcat tentice şi frumoase. Acum îmi dau seama că tu
(metaforă de‑a mea). eşti cea mai autentică şi frumoasă poveste din
Pe măsură ce scriam, mi‑am adus aminte cum viaţa mea. Aşa că prima poveste de care o să mă
i‑am propus Alinei să fim împreună. Mi‑am adus îngrijesc să fie din nou autentică şi frumoasă este
aminte că i‑am spus că dacă vom fi fericiţi împreu‑ povestea noastră.
nă, după cel mult cinci ani ne căsătorim. Trecuseră Să ştii că, aşa cum poveştile mele m‑au dus
opt ani şi jumătate de când eram împreună; nu către tine şi tu m‑ai dus către sursa poveştilor mele.
eram nici căsătoriţi, nici despărţiţi. Începusem să M‑ai ajutat să‑mi găsesc credoul de povestitor. Şi
înţeleg de ce. ăsta este « poveştile autentice pleacă din iubire ».
Pentru că iubirea e cea mai autentică trăire a noas‑
tră. Şi până la urmă, iubirea este singurul motiv se‑
rios pentru care merită să ne trezim la 6 dimineaţa,

Î n seara de închidere, Alina purta o rochie

elegantă, pe care nici acum nu aş fi în stare
să o recunosc dacă nu mi‑ar atrage ea atenţia de
să luăm metroul, să avem şefi, să înjurăm în trafic,
să facem copii şi în general să ne dăm osteneala.
Asta cred eu.
fiecare dată: „Uite, asta e rochia pe care o purtam Acum a mai rămas un singur lucru pe care să îl
atunci”. Nu aş fi remarcat nici dacă Alina ar fi fost fac pentru povestea de azi: să‑i găsesc un final. Iar
îmbrăcată într‑o carcasă de pui la rotisor. Aveam în ca orice poveste, povestea mea îşi amână sfârşitul;
buzunarul de la spate scrisoarea ruptă din caietul odată, pentru că nu vrea să se termine, şi apoi pen‑
de teme şi, oricât de îngrozit eram de idee, eram tru că are şi ea pretenţia la un pic de suspans. Aşa că
hotărât să o folosesc. o să închei cu o întrebare: « Vrei să ne căsătorim? »”.
Când a început cursul, am ridicat mâna – de fapt, Alina şi‑a îngropat faţa în mâini şi s‑a ascuns
am fluturat mâinile ca elevii ăia tocilari şi ener‑ după spătarul scaunului din faţa ei. Sala a izbuc‑
vanţi din clasele mici. În cele din urmă, trainerul nit în aplauze şi a ovaţionat ca la stadion. Sau ca
m‑a arătat cu degetul. Am fost primul care a ieşit la premiile Oscar. Eu am respirat adânc, pentru
în faţă în acea seară şi nimeni, nici măcar Alina, nu prima dată în ultimul sfert de oră, şi am început să
ştia ce urmează să se întâmple. Drumul până la mi‑ mă întreb în ce mă băgasem. Dacă nu intervenea
crofon a fost foarte lung. Aveam gura uscată şi îmi trainerul ca să mă dumirească, am fi putut pierde
tremurau mâinile. Odată ajuns pe scenă, am luat o un moment unic în viaţa noastră. A invitat‑o pe
gură de aer, am rânjit larg şi am început să citesc pe Alina să răspundă la întrebare de la microfonul
cât de calm, apăsat şi cu intonaţie mă pricepeam: din mijlocul sălii. Alina s‑a ridicat de pe scaun, cu
 „Dragă Alina, ochii în lacrimi, s‑a apropiat de microfon şi mi‑a
Îţi scriu această scrisoare pentru că foarte mult răspuns: „Da”.
timp m‑am purtat foarte urât cu tine şi te‑am ne‑
dreptăţit grav. Îmi pare rău şi mi‑e ruşine de asta.
Ca să trec direct la subiect, ţi‑am purtat pică în
ultimii ani şi ţi‑am reproşat următoarele lucruri: că ps În vară ne‑am căsătorit. Nu ştim ce s‑a ales de
nu eşti supermodelă, că nu eşti femeie fatală, că ai ceasul roşu; de atunci ne‑am mutat şi ne‑am făcut
avut altă relaţie înainte să fim împreună – în condi‑ bucătărie pe verde. Acum îl avem în burtă pe Toma
ţiile în care, culmea, ştiam asta şi eu ţi‑am propus (cunoscut şi ca To Macaragiu Alimoş Paul al‑IV‑lea
să fim împreună. Tot tu erai de vină şi de faptul Kasprovschi). Şi cum un copil vine la pachet cu tot
că eu eram atras de alte femei. De fapt, îmi dau soiul de acareturi, am făcut ordine în dulap. Am
eu seama că îţi reproşam că, în calitate de singura făcut loc. •

dor • primăvară 2010 • 55

 R

i
identitate

Un Magor, două Magor

Până la o anumită vârstă nici nu observi că eşti minoritar etnic.
Apoi apar confuzia, indecizia şi ciocnirile cu majoritatea.

M
– De Magor Csibi

‑am născut pe 13 octom‑ despre care mi s‑a zis că este cea română. Dar învă‑
brie 1980, la Miercurea ţam într‑un mod ciudat.
Ciuc, chiar în inima Ţin minte că stăteam acasă şi mă luptam cu poe‑
secuimii. Nu spun că a zia „Mama lui Ştefan cel Mare”. Mama, care preda
fost bine sau rău, aşa s‑a limba maghiară şi era tutorele meu particular de
întâmplat. Am primit o română, nu ajunsese acasă încă, iar eu voiam să
identitate dublă – ma‑ ies la joacă. Procedura noastră obişnuită era aşa:
ghiar şi secui –, o singu‑ ea venea acasă, învăţam cuvintele, apoi poezia,
ră limbă, cea maghiară, apoi puteam să mă joc. Fiindcă mă grăbeam, m‑am
şi prea puţine explicaţii gândit să scurtez procedura. Când a ajuns acasă a
despre ce sunt. Oricum, când ai o copilărie fericită constatat că ştiam deja poezia pe de rost, dar fără
nu prea contează ce eşti. să înţeleg conţinutul. Ştiam doar că Ştefan a fost
Ştiam că vorbesc maghiară şi nici nu puteam încuiat afară din castel şi că mama lui era tare su‑
să‑mi imaginez că există şi alte limbi. Acasă, la bise‑ părată. Ştiam că parcă a pierdut şi ceva bătălie, dar
rică, la bunici, la verii mei de pe lângă Târgu Mureş, nu eram sigur că din cauza asta s‑au certat. Dar să
cam peste tot se vorbea în maghiară. Îmi aduc reproduc sau să înţeleg unde e în poezie supărarea
aminte că odată am auzit pe cineva vorbind într‑o şi unde bate Ştefan la poartă n‑aş fi reuşit. (Aşa
altă limbă la noi în oraş şi l‑am întrebat dacă dân‑ mi s‑a întâmplat şi cu engleza, dar abia mai târziu,
sul e din străinătate. Aflasem recent că există alte când au intrat casetele străine pe piaţă.)
locuri, cu alte limbi şi eram curios dânsul de unde În rest eram un copil tipic. Îmi plăcea să mă joc
vine. Mama s‑a ruşinat pentru că ştia că tovarăşul e afară şi îmi plăcea la nebunie să citesc, drept dova‑
de la judeţ, iar limba pe care o vorbea era româna. dă că am citit toate cărţile din Biblioteca Municipa‑
Spre fericirea tuturor, nici el nu vorbea maghiară, lă. Aveam note bune, eram un mic cetăţean model.
* Magor Csibi
coordonează proiectul aşa că s‑a creat o conversaţie paralelă. Credeam tot ce mi se spunea la şcoală, credeam în
editorial Think Outside
the Box (think. La şcoală s‑au complicat lucrurile. La început, partid, în tovarăşul Ceauşescu, eram mândru şoim,
hotnews.ro). Se
consideră un politician toţi colegii vorbeau în maghiară, profesoara era iar mai apoi pionier. O duceam atât de bine, că
ratat, deşi nu ştie dacă
politica l‑a ratat pe el
şi ea din rândurile noastre. Nu prevestea nimic că m‑au ales tovarăşii să‑l pup pe preamăritul condu‑
sau el a ratat politica.
Idolul lui nu este nici
viaţa noastră se va schimba. După ce am învăţat cător şi să‑i înmânez un buchet de flori la vizita lui
Matia Corvinul şi nici să citesc, să scriu şi să cânt câteva cântece, toate în în Miercurea Ciuc.
Ştefan cel Mare, ci
Captain Planet. maghiară, a venit şi ziua să învăţ într‑o nouă limbă, Mergeam zilnic la examenele medicale, nu

56 • dor • primăvară 2010

Ilustrație de Arpad „Arpi” Rezi dor • primăvară 2010 • 57
 cumva să trasmit o boală din popor celui mai iubit aşteptând trenul de la Târgu Mureş. Nimeni nu ştia
om din ţară. Tovarăşii din Harghita mă plăceau, exact ce se întâmplă, dar existau zvonuri că bătăuşii
rezultatele testelor erau bune, aşa că aşteptam cu se îndreaptă şi spre alte sate locuite de maghiari.
nerăbdare ziua cea mare. Însă lumea mea s‑a dărâ‑ Ori n‑a venit nimeni, ori nu a coborât nimeni – cert
mat când a venit un tovarăş şef din Bucureşti şi a e că aşteptarea în gară a fost degeaba.
descoperit ceva ce pentru tovarăşii din Harghita nu Copii fiind, am înţeles abia o parte din această
era deloc neobişnuit: că nu ştiu română. Riscul să poveste. Că au fost confruntări etnice şi că în orice
spun vreo prostie era prea mare, aşa că au adus un moment pot să vină românii să ne bată şi pe noi.
elev silitor de prin altă parte, iar mie mi‑au răpit Ştiam doar o faţă a monedei, dar o ştiam bine. Şi
şansa unei zile luminate. azi, când mă gândesc la acel eveniment, simt o furie
Îmi aduc aminte şi Revoluţia. La început nu neputincioasă. Nu îi detest pe cei care au atacat,
puteam să înţeleg de ce ar vrea cineva să‑l huiduie nici pe cei care s‑au apărat. Doar pe cei care au
sau să‑l înlocuiască pe Ceauşescu. Tocmai depuse‑ orchestrat evenimentul.
sem jurământul de pionier şi primisem un şnur de Cam tot pe atunci s‑a făcut o fuziune între noi,
conducere, aşa că simţeam pericolul ca revoluţia cei de la Şcoala Generală Petőfi Sándor şi Şcoala
să‑mi distrugă cariera de până atunci. Ai mei mi‑au nr. 9, cu ideea să nu se mai încurajeze segregarea.
explicat că liderul maxim e de fapt un om rău, care Cred că am primit inclusiv profesori români care
a omorât oameni nevinovaţi, iar eu am rămas puţin nu vorbeau limba maghiară. Şi nu aş fi avut nimic
confuz la gândul că toate regulile şi învăţăturile de împotriva acestei decizii dacă aş fi ştiut mai mult în
până atunci fuseseră false. română decât „Ana are mere” şi „Cosmin se joacă
Crăciunul din ’89 l‑am făcut cu casa plină, pentru cu mingea”. Deşi n‑aveam probleme de descifrare a
că multe cunoştinţe s‑au refugiat la noi. Eram abecedarului, în viu grai aveam dificultăţi serioase
o grămadă de copii care alergam de sus în jos şi de a înţelege şi cele mai de bază expresii. Nu din
urlam „ole, ole Ceauşescu nu mai e”, deşi nu prea răutate, sau pentru că nu voiam, dar dacă părinţii,
ştiam ce înseamnă. În noaptea de Crăciun îmi aduc rudele, prietenii şi cunoscuţii vorbeau numai în
aminte că s‑au afişat urările de bine în trei limbi, maghiară, de unde era să învăţ eu româna? Sigur
un moment de euforie pentru noi. Chiar şi eu, mic că imposibilitatea de a comunica a creat segregare
copil, am priceput importanţa acelui moment. Era în şcoală. Ne‑am organizat în grupuleţe şi mai mult
momentul din istoria României în care am renăscut ne băteam. Probabil fără motiv, având în vedere că
ca popor. Nu că nu am fi existat până atunci. Nu dacă vedeam un „inamic” pe stradă cu părinţii, ne
că n‑am fi ştiut că suntem maghiari. Dar după zeci salutam amabil.
de ani de negare din partea sistemului, am fost în Când a venit vremea liceului, m‑am dus la unul
sfârşit recunoscuţi, respectaţi chiar. Acel Crăciun în limba maghiară. Probabil m‑aş fi descurcat şi
a avut un mesaj simplu: trăim într‑o Românie a la unul românesc, dacă aş fi muncit câteva ore în
cetăţenilor, unde nu contează cine eşti. plus. Dar niciun copil nu vrea asta. Voiam să mă
Puteam să avem o ţară în care oamenii se respec‑ joc, să fac sport, să mă uit la TV. Aşa că nu mi‑am
tă, dar am ratat momentul la scurt timp după. schimbat şcoala.
Atunci n‑am priceput ce porcărie au reprezentat Odată cu pubertatea lucrurile au devenit mai
evenimentele de la Târgu Mureş din martie 1990. complicate, iar eu mai confuz ca niciodată. Nu era
Pentru mine era mai degrabă un film de aventură. de ajuns că am aflat că există diferenţe fundamen‑
Am văzut la televizor ce se întâmplă, cum intră unii tale între femei şi bărbaţi, dar a trebuit să mă con‑
cu camionul în mulţime, cum se bat şi se omoară frunt şi cu o definiţie de identitate. Nu este uşor să
oamenii între ei, şi nu înţelegeam şocul, tristeţea te defineşti ca minoritar. Mai ales dacă eşti obişnuit
şi câteodată mânia celor din casă. Stăteam la verii să fii majoritar. Pe măsură ce creşti începi să‑ţi dai
mei de la Sângeorgiu de Pădure, la 36 de kilometri seama că există viaţă şi dincolo de graniţele oraşu‑
de Târgu Mureş. Vărul meu, care pe atunci avea 11 lui, există alte culturi, alte limbi. Există tabere, iar
ani, îmi povestea cu tot avântul tinereţii cum s‑au tu trebuie să te poziţionezi într‑una dintre ele. Asta
adunat toţi din sat la gară, înarmaţi cu ce aveau, nu mi‑a plăcut niciodată.
Eram gamer şi mereu când mă jucam îmi era
greu să aleg o tabără. Nu eram fascinat de tabă‑
ra răilor aşa că alegeam de obicei „băieţii buni”,
dar când aveam mai multe opţiuni şi mai multe
Cea mai bună metodă de a testa care adevăruri, era dificil. Însă când vine vorba de
e prima ta limbă e în pat lângă o identitate, este imposibil să identifici băieţii buni
şi băieţii răi. Iar comunitatea în care trăieşti nu‑ţi
fată, aproape adormit. Şi azi, de câte face decizia mai uşoară. Îmi aduc aminte de un
ori îmi vine să spun ceva drăguţ, bărbat din comuna vărului meu, fruntaş la Vatra
Românească, care apărea peste tot spunând că este
întotdeauna o spun în maghiară. persecutat. Trăia acolo de ani buni şi nu cred să i

58 • dor • primăvară 2010

se fi întâmplat ceva vreodată. Cred că asta urmărea Nu mai vorbim de panourile lui Funar, pe care era
de fapt, ceva care să‑i valideze plângerile. Dar omul afişat citatul cu limba oficială din Constituţie.
n‑a păţit nimic, iar mişcarea lor s‑a fâsăit. De foarte În fiecare zi simţeam că sunt un outsider. Mai
multe ori mă gândeam să mă comport ostil faţă ales dacă mi se întâmpla să ies la terasă şi să cer
de aceşti oameni. Însă din fericire am fost învăţat „două coli” în loc de „două cola”. Cu cât încercam
altfel; m‑am identificat întotdeauna după ce sunt, să fiu mai atent să nu greşesc, cu atât greşeam mai
nu după ce nu sunt alţii. mult. Aşa că am ales din nou o oarecare izolare,
Am înţeles între timp că dacă nu pricepi nicio alături de prietenii maghiari. Am cunoscut noi
vorbă într‑o comunitate, devii stresat. În Republica prieteni, tot maghiari, mergeam la facultate în
Moldova şi eu mă enervam când cineva nu voia să limba maghiară şi la petreceri de‑ale noastre. Am
vorbească cu mine în română. Şi nu sentimentul încercat să‑mi creez microuniversul propriu, după
naţional mi‑a fost rănit, ci mă enerva pur şi simplu exemplul de acasă.
stupiditatea situaţiei. Eu, minoritar în România, În anul trei, din cauză că le era greu părinţilor
eram brusc un român din România căruia i se să mă întreţină în chirie, m‑am mutat în cămin.
aplica acelaşi tratament ca tuturor celorlalţi: limba Acolo am cunoscut nişte buzoieni – naţionalişti la
rusă. Când treci prin aşa ceva, devine limpede cât vremea aia – şi am început să ies din izolarea mea
de puerile pot fi aceste diviziuni. autoimpusă (am rămas buni prieteni şi azi). Eram
În liceu, deşi atunci au apărut primele întrebări, deja implicat în Organizaţia Studenţilor Maghiari
n‑am conştientizat toate aceste lucruri. Jucam în – unde intrasem după ce mi‑am dat seama că după
echipa de baschet, iar marii rivali erau cei de la un an de petreceri fără oprire, ar fi cazul să fac ceva
Goga, liceu cu predare în limba română. Eu aveam util în viaţă –, dar am decis să trec la pasul următor,
numai prieteni maghiari şi chiar dacă nu aveam OSUBB (Organizatia Studenţilor din Universita‑
nimic cu ceilalţi colegi, nu mă prea amestecam cu tea Babeş‑Bolyai), unde mai toţi erau români. În
ei. Apoi ne‑am împrietenit. Jucând în liceul lor în câteva luni am ajuns director executiv şi am reuşit
fiecare weekend, ieşind la bere, mi s‑a schimbat să conturăm o mişcare puternică, implicată în toate
oarecum perspectiva. Am descoperit că nu sunt deciziile care aveau legătură cu studenţii. Până la
diferenţe fundamentale între noi. Aşa cum pe mine urmă am ajuns să fiu primul – şi până acum singu‑
mă atrăgeau româncele, lor le plăceau unguroai‑ rul – membru de onoare maghiar al organizaţiei.
cele. Ne jucam aceleaşi jocuri pe calculator. Ne Cam pe atunci au început şi romanţele. Am des‑
îmbătam la fel. Ne plăcea baschetul la fel de mult. coperit o lume nouă în cămin, exotică chiar, şi mi‑a
Ştiam că au şi ei naţionaliştii lor, aşa cum îi aveam plăcut. Am avut primele mele relaţii cu românce
şi noi pe ai noştri. şi ce e curios e că o mare parte dintre fostele mele
De atunci urăsc generalizările idioate de genul: prietene au fost la început destul de naţionaliste. Nu
„Cu tine n‑am probleme, tu eşti ok. Dar pe restul ştiu dacă o făceau doar ca să mă sfideze sau dacă
ungurilor nu îi sufăr”. Nu există aşa ceva. Există au şi crezut în aceste teorii; cert este că majoritatea
doar oameni care reuşesc să‑i respecte pe cei din au devenit mult mai „user friendly” până la urmă.
jurul lor şi oameni care nu. În liceu am învăţat că Unele au fost surprinse să afle că nu am cal, nu fac
un minim de bun simţ face diferenţa. ritualuri păgâne şi nu ţin carnea sub şa.
Din fericire, noii mei prieteni aveau un minim de Nu încăpea însă niciun dubiu că prima mea limbă
bun simţ. Dacă băieţii nu râdeau de câte ori îmi des‑ era maghiara.
chideam gura să vorbesc româneşte, fetele nu erau Cea mai bună metodă de a testa care e prima ta
la fel de amabile. Mă tachinau constant şi făceau limbă e în pat lângă o fată, aproape adormit. Şi azi,
glume pe seama mea. Atunci am învăţat că rivalită‑ de câte ori îmi vine să spun ceva drăguţ, întodeauna
ţile ne conturează viaţa. Iar în acest caz, rivalitatea o spun în maghiară. E un gest inconştient, sincer şi
femeie‑bărbat era mai presus de cea dintre român profund. Unii spun că mai degrabă contează în ce
şi maghiar. limbă gândeşti sau în ce limbă numeri. Pentru mine
reperul e limba în care îţi vine să‑i vorbeşti iubitei.
După patru ani de facultate am decis că e vremea
să fac şcoală şi într‑o altă limbă, aşa că am ales un

R ealitatea m‑a lovit în faţă când am ajuns la facul‑

tate în Cluj. Într‑un oraş unde Funar a putut să
aibă trei mandate la rând, atmosfera nu era peste tot
masterat în engleză şi în română, iar apoi şcoala
doctorală în română. Decizia a fost influenţată de
mentorul şi coordonatorul meu de licenţă, profe‑
prietenoasă. Deşi între studenţi şi în majoritatea uni‑ sorul Andrei Marga, un om extrem de deschis, care
tăţilor academice nu întâmpinam deloc probleme, m‑a lăsat să‑mi scriu teza în maghiară şi m‑a încu‑
prin oraş m‑am confruntat cu tot soiul de oameni, rajat să descopăr studiile şi în alte limbi. Tot el m‑a
unii mai bădărani, alţii mai finuţi. În prima săptă‑ influenţat să fac primul pas spre politică. Ştiam că
mână acolo, un taximetrist ne‑a zis că dacă vorbim are simpatii liberale (ideologice şi nu politice) şi că
maghiară în maşina lui, să coborâm, că nu ne duce încurajează o implicare a lumii academice în forma‑
nicăieri. De câteva ori am fost apostrofaţi pe stradă. rea societăţii, aşa că m‑am hotărât să încerc şi eu.

dor • primăvară 2010 • 59

 În familie n‑am cauzat nicio surpriză cu anunţul parlamentar în Slatina şi acesta a devenit cel mai
că intru în PNL, tatăl meu fiind membru din 1993, vizitat dintre birourile mele. Dacă în Harghita am
dar restul oamenilor nu m‑au prea înţeles. Mulţi fost de maxim 15 ori în timpul mandatului, în Olt
maghiari îmi reproşau că sunt doar un carierist şi mergeam la fiecare două‑trei săptămâni.
vreau să‑mi vând identitatea pentru capital politic, În Harghita am fost primit cu simpatie de mulţi,
iar colegii din PNL erau surprinşi că am ales să mă dar sunt ferm convins că n‑am adunat voturi.
implic. Din partea mea era şi un gest de a merge Gestul meu este, şi în secolul 21, unul mult prea
împotriva curentului, dar şi o decizie conştientă, avangardist. Deşi n‑am stat prost cu notorietatea
determinată de oamenii care mă învăţaseră că nu în zonele maghiare, am evitat să mă afişez acolo
naţionalitatea trebuie să primeze, ci competenţa. ca maghiar. Nu îmi doream voturi etnice şi proba‑
Cariera mea a evoluat extrem de rapid. În 2004 bil nici nu le‑aş fi putut obţine. Nici măcar de la
am candidat prima dată la o funcţie internă şi am unele dintre rudele mele. Era culmea că partidul
ajuns preşedinte de tineret în judeţul meu. În 2005 mă accepta mai mult decât unii dintre oamenii cu
eram deja vicepreşedinte al tineretului liberal la care am crescut. În Olt puteam să fiu mândru că
nivel naţional, în 2006 preşedinte al Liberalilor din sunt maghiar, pe când în Harghita mă simţeam
Sud‑Estul Europei, iar în 2007 europarlamentar. uneori stânjenit.
Când ajungi în faţă, lucrurile se complică. La Astăzi am ieşit din politică şi m‑am apucat de
început toţi colegii mă corectau, unii chiar îmi jurnalism.
recomandau insistent să mă duc la meditaţii. De Şi culmea, după trei ani de stat în Bucureşti, abia
ziua mea, mi‑au făcut cadou un abecedar. Dar deja acum îmi dau seama că stau într-un oraş care, în
nu mă mai speriau şi frustrau aceste gesturi cum se ciuda tuturor neajunsurilor, este unul cosmopo‑
întâmpla în adolescenţă. Ştiam că sunt prietenoase. lit. Am fost înjurat pentru multe lucruri aici, dar
Erau un semn că ai mei colegi credeau în potenţia‑ nu pentru că sunt maghiar. Am fost făcut ţăran,
lul meu. provincial, ardelean, transilvănean, dar în afară de
M‑am chinuit să nu‑i dezamăgesc. Am încercat meciurile de hochei unde vin huliganii stelişti de la
chiar să reiau vechile cărţi de gramatică şi să devin fotbal, nu m‑am simţit niciodată ameninţat.
din ce în ce mai bun la vorbit. Am încercat să vin cu Nu mă mai străduiesc să‑mi găsesc identitatea.
discursurile scrise, ca să nu se mai amuze publicul, Nu vreau neapărat o cutie. Ştiu cine sunt şi ştiu ce
dar hârtia mă crispa şi greşeam şi mai mult. Sunt vreau să fac în această viaţă. Mi‑am dat seama că
lucruri de care m‑am lovit şi de care mă lovesc şi anumite lucruri se pot schimba, altele nu. Reperele
azi. În limba maghiară nu avem genuri, iar această mele se leagă de familie, de oameni apropiaţi şi nu
barieră s‑a dovedit a fi prea dificilă. După atâtea de concepte. Deşi tehnic am fost întotdeauna „mi‑
emisiuni, apariţii, discursuri şi pagini scrise, încă noritar”, m‑am simţit tot timpul „majoritar”, fără
n‑am reuşit să înţeleg cum poate să aibă organul să ascund că sunt diferit.
meu gen feminin sau de ce obiectele trebuie să fie Indiferent de cine eşti şi de unde vii, oamenii vor
băiat, fată sau neutre. Ce este neutru? căuta tot timpul să definească „inamicul”. Pentru
Am decis că nu trebuie să fiu perfect, ci sincer. unii am fost „inamicul” probabil pentru că eram
Să vorbesc câteodată cu greşeli, dar întodeauna din maghiar. Dacă nu eram, probabil aş fi fost „inami‑
inimă. După o vreme, un coleg din Olt mi‑a zis că cul” pentru că sunt prea tânăr. Sau prea cu cioc.
erorile şi accentul fac parte din farmecul meu. Că Sau cu şapcă. Sau fără.
mă fac mai european. Şi am reuşit să fiu acceptat ca Aşa că o să continui să rămân ce am fost. Un
politician în ciuda faptului că uneori mâncam „un individ din Miercurea Ciuc, cu o limbă maternă
măr”, alteori „o mere”. Sau dracu’ mai ştie ce. dificil de învăţat, cu accent şi greşeli haioase în
Dar şi aşa, erau puţini oameni care credeau că limba română. Un om care iubeşte comunitatea
pot să ajung în Parlamentul European. Chiar şi cel din care provine, dar care se simte bine şi în lumea
mai mare susţinător al meu, Bogdan Olteanu, mi‑a largă. Un om care nu‑i suferă pe cei care încearcă
spus că avea dubii mari că proiectul meu poate să impună limite în societate. Un om cu un nume
să fie unul de succes. Într‑un discurs public mi‑a imposibil de pronunţat.
amintit că sunt tânăr, sunt maghiar şi că mi‑ar mai Sunt Magor. Şi îmi pare bine. •
trebui doar să fiu femeie ca să am toate „atuurile”
de a nu fi ales.
Politica a fost totuşi cea care mi‑a distrus defini‑
tiv prejudecăţile. Deşi au fost câţiva lideri care m‑au
refuzat sistematic din cauza naţionalităţii, majori‑
tatea m‑au susţinut. M‑am dus pentru prima dată
în precampanie în Oltenia cu o teamă mare, ştiind
legendele şi prejudecăţile existente. Dar politicienii
şi presa m‑au primit atât de cald, încât am decis
să rămân acolo câţiva ani. Mi‑am deschis un birou

60 • dor • primăvară 2010

 gusto pufuleți și DecÂt o Revistă
prezintă

Mega-surpriza
Un mega-show pentru birouri bosumflate

Fraţi pufuleţi, cartea asta despre cum să faci circ mi-a dat o idee.

Scenografie de Andreea Săndulescu. Fotografii de Alex Gâlmeanu.

Hrănește-ți optimismul! Concept de The Practice.
La ce pagină scria că pufuleţii zburători te înveselesc?
Trebuie să și miaun? Poate atunci se întărâtă.
Cred că mi s-au aburit ochelarii.
Încercăm și cu monociclul în flăcări?
 Ta-daaaaaaaaa!

Dacă Gusto Pufuleţi te-au distrat cu mega‑surpriza lor, iar biroul tău e și el bosumflat, e timpul
să-l înveselești. Creează și tu un scenariu de mega-surpriză, fotografiază-l și trimite-ne pozele
pe adresa: optimism@ligaoptimistilor.ro.
Hrănește-ți optimismul! Gusto Pufuleţi le vor publica negreșit pe blogul lor, www.ligaoptimistilor.ro.

Cascadoriile nu au fost dublate. Niciun pufulete nu a fost rănit în timpul numerelor executate.
 3 features

România

lor
cover
story >

Un nucleu de femei tinere schimbă lucrurile

în această ţară. Ajută oameni, determină şi
propagă trenduri, experimentează, creează,
caută. Dacă în timp vom deveni mai buni, e
pentru că aşa ne-au vrut ele. >
De Ani Sandu
Fotografii de Alex Gâlmeanu
producție de cristian petrescu

dor • primăvară 2010 • 67

România
Lor >

68 • dor • primăvară 2010

dor • primăvară 2010 • 69
 Ce au reuşit Diana şi
România
Lor > prietenele ei e poate cea
mai vizibilă manifestare

T
otul a început din joacă.
a unui fenomen de
În toamnă, Diana Stoleru s-a împrietenit
pe Twitter cu Oana Portase. I-a plăcut de
transformare a societăţii
Oana pentru că era o jurnalistă haioasă şi
optimistă, iar discuţiile cu ea o făceau să se
de jos în sus.
simtă bine. Curând, în jurul lor s-a strâns o
mică gaşcă virtuală de tinere care lucrau în
media şi comunicare. Au ieşit de câteva ori să danseze vineri
seara în clubul bucureştean Silver Church, căruia îi spuneau bariere. Au mers din prieten în prieten, au scris pe blogurile
în glumă „Amin”, pentru că era locul unde se spovedeau la personale, au pornit hashtagul #draduta, au făcut cauză pe
final de săptămână. Tot în glumă s-au proclamat „zâne” şi au Facebook (în martie avea peste 10.000 de aderenţi), au deschis
numit interacţiunea dintre ele „zânăreală”. Şi-au făcut cercei linii telefonice la care să se facă donaţii, au organizat concer-
cu desene, în care arătau ca nişte albinuţe colorate. Sub desen te şi licitaţii. În două săptămâni hashtagul a ajuns numărul
era caligrafiat: „Sunt o ZÂNĂ”. Ba chiar au deschis şi o adresă unul pe Twitter în România, iar site-ul lui Daniel, www.da-
de mail, zanarim@gmail.com, la care cereau înscrieri pentru nielraduta.ro, pe primul loc în topul Zelist. Mii de oameni au
postul de zân pentru una din ele. promovat mesajul zânelor fără să le cunoască personal. Deşi
Înscrieri n-au apucat să primească. Pe 29 ianuarie, zână- le vedeau pentru prima oară, unii le-au găzduit în casele lor.
reala s-a transformat în ceva serios. Diana a aflat că Daniel Ce au reuşit Diana şi prietenele ei e poate cea mai vizibilă
Răduţă, un coleg de la BitDefender, avea nevoie de 150.000 de manifestare a unui fenomen de transformare a societăţii de
euro pentru a se opera în străinătate. Ştia din toamnă că Da- jos în sus, un fenomen al cărui motor principal sunt femei-
niel e bolnav de leucemie, dar vestea că nu poate face trans- le. Într-o Românie încă groggy după un 2009 dominat de ne-
plant de celule stem în ţară, pentru că nu are un donator per- putinţă şi silă politică şi economică – domenii predominant
fect compatibil, a şocat-o. „În momentul ăla mi-a stat inima masculine –, un nucleu de femei tinere construiesc, creează
în gât”, spune Diana. „Când îţi zice suma aia, îţi cam fuge tot şi capacitează, transformând nu doar lumile proprii, ci şi
de sub picioare. Acum dacă te chinui să vinzi o casă nu scoţi pe-ale celor din jur. Nu sunt o masă identificabilă statistic,
pe ea 150 de mii. Şi de unde casă?”. nici un decupaj demografic perfect, ci mai degrabă vârfurile
Diana are 28 de ani, o siluetă fragilă şi chipul încadrat de unor triburi disparate, care vor să trăiască într-un spaţiu mai
cârlionţi negri. A absolvit chineza, lucrează la BitDefender ca civilizat, mai tolerant, mai proactiv, mai modern, mai ofer-
manager de vânzări pe Asia şi Pacific şi locuieşte cu chirie într- tant. Şi pentru că nu sunt infectate de „nu se merită”, „mie
o garsonieră. Ce a făcut pentru Daniel nu a fost prima ei încer- ce-mi iese?” sau „merge şi aşa”, au învăţat să-şi construiască
care de a schimba ceva. În 2008 a fost printre cei care au pus singure ce le lipseşte.
pe picioare site-ul lumebuna.ro, un proiect de voluntariat care Veţi cunoaşte câteva dintre ele în acest material şi în por-
promovează ştirile pozitive, căutând modalităţi de a „supravie- tretele din paginile următoare. Sunt femei care îşi deschid
ţui frumos” sictirului şi frustrărilor din societatea românească. mici afaceri, cum e Adriana Sohodoleanu, femei care pro-
Imediat ce a aflat despre Daniel, le-a trimis fetelor un mail movează educaţia alternativă pentru tineri şi adulţi, cum e
în care le cerea ajutorul: „Dragi zâne, mai în glumă mai în Sandra Ecobescu, femei care protestează împotriva stării de
serios, cred că am nevoie să îmi imaginez că noi chiar avem fapt prin artă şi implicare socială, cum e Cinty Ionescu, fe-
puteri supranaturale. Mi-a venit în minte faptul că poate nu mei care folosesc comunităţile virtuale ca pe o unealtă de
ne-om fi zânărit noi degeaba şi dacă ne unim forţele, impac- schimbare, cum e Marie Jeanne Chiriac, femei care intervin
tul ar fi mai mare. Deci da, vă cer ajutorul să strângem banii în spaţiul gri al oraşelor româneşti ca să le picteze cu tineri,
pentru un transplant al unui prieten, ca eu să mă mai bucur cum e Andreea Borţun.
de el şi el de viaţă”. Diana Stoleru şi trupa ei de zâne – Ruxandra Predescu,
Într-o lună, ceea ce iniţial nu credea nimeni posibil s-a Anca Dorombach, Mihaela Pană, Anca Bundaru, Oana Por-
produs: în contul lui Daniel se adunase mai mult decât suma tase şi Irina Ursu – fac şi ele parte din acest nucleu transfor-
necesară, iar acesta a putut să se opereze la o clinică din Ita- mator. Le-am văzut împreună la unul dintre primele concerte
lia. Forţa organizării lor l-a copleşit. „Au făcut totul posibil”, organizate pentru Daniel, Jazz for Life, pentru care Mihaela
spune el astăzi. „Au reuşit să implice nişte oameni, care la şi-a convins o prietenă, jazzista Sorina Enea, să cânte gratis.
rândul lor au implicat alţi oameni şi tot aşa. A fost un efect În timpul concertului l-au sunat pe Daniel să audă câtă lume
de avalanşă şi s-a ajuns ca tot online-ul românesc să ştie de îl susţine. Apoi au făcut trenuleţul printre mesele ticsite de ti-
problema mea”. neri care au achitat fără să stea pe gânduri biletul de 25 de lei.
Online-ul e mediul pe care cele şapte femei s-au axat de Oana a adus o baghetă de jucărie, ca de la bâlci, care pâlpâia
la început, mediul în care comunicarea avea cele mai puţine multicolor şi pe care o îndrepta în toate direcţiile de parcă ar

70 • dor • primăvară 2010

 Vintage Kitchen, un restaurant pornit din plăcerea de a găti
cu „ingrediente proaspete şi hrănitoare”, dar şi din dorinţa de
a promova conceptul de slow food.
Surorile Ana şi Irina Wagner au de cinci ani un magazin
de design interior în care promovează artişti, a cărui scân-
teie a fost pasiunea Anei pentru arta pe porţelan. Virginia
Toma, absolventă de ceramică, a împletit arta cu utilul şi a
fi putut să transforme lumea în ce voia ea cu un „Puf!”. pornit o mică afacere cu accesorii unicat, la fel ca multe alte
Cele mai multe acţiuni din campania pentru Daniel le-au tinere care în ultimii ani au dus la o explozie a numărului
gândit prin mailuri şi conferinţe purtate de multe ori până de târguri vintage şi handmade, transformând evenimente-
noaptea târziu. La început nu ştiau cât de încrezătoare să fie. le într-un trend.
Au schiţat o serie de posibilităţi şi oameni de contactat, ches- Fiecare dintre aceste femei reprezintă un „trib”, după cum
tii de genul „vândut stuff – profiturile merg la Daniel”, „con- numeşte strategul Seth Godin comunităţile cu interese şi va-
vingem una două trupe/cântăreţi să cânte for free”, „atelier de lori comune, comunităţi care se coagulează şi organizează cu
olărit cu donaţii”, „vorbit cu Adi Hădean să gătească pentru o uşurinţă în online – deşi acţiunile lor depăşesc de cele mai
cauză nobilă”. Cele mai multe dintre ideile iniţiale s-au con- multe ori graniţele virtualului.
cretizat – bucătarul Adi Hădean a venit de la Cluj la Bucu- Oana Sandu, de exemplu, are 24 de ani şi pe lângă un job
reşti şi a gătit două seri la rând, concerte au fost în Bucureşti full time la o agenţie de PR, îşi foloseşte cunoştinţele ca să
(în afară de Jazz for Life au organizat şi o seară Folk for Life), promoveze astronomia, marea ei pasiune. Acum cinci ani s-a
iar cea mai mare licitaţie au făcut-o la Timişoara. Banii i-au alăturat unei echipe care strângea fonduri pentru renovarea
adunat în cea mai mare parte de la oameni obişnuiţi; deşi au Observatorului Astronomic şi de atunci a devenit un lider al
asaltat diverse firme şi politicieni, donaţiile lor au venit abia mişcării de promovare a Astroclubului Bucureşti şi a eveni-
la final, când aproape că aveau toată suma. mentelor lui. A organizat acţiuni în şcoli şi licee, campanii
Diana spune că succesul campaniei o motivează să con- împotriva poluării luminoase, dar cel mai tare se bucură că
tinue cu astfel de iniţiative şi e sigură că poate convinge şi a reuşit să atragă oameni la cursurile de astronomie făcute
mulţi oameni să i se alăture, voluntar: „Foarte puţini sunt de club – în numai un an a săltat numărul de cursanţi de la
stimulaţi exclusiv de bani. Te duci acolo pentru că ai o cre- 10 la 150. (În martie a fost premiată de UNESCO şi Uniunea
dinţă, vrei să faci ceva”. Astronomică Internaţională pentru evenimentele organizate
Credinţa despre care vorbeşte Diana începe să fie din ce în cadrul Anului Internaţional al Astronomiei.) Oana spune
în ce mai des motorul care ne face să acţionăm. Daniel Pink, că simte că face parte dintr-o generaţie care încearcă să inau-
un autor american care în ultimii zece ani a studiat cum s-a gureze cărări nebătute. „Mi se pare că avem tineri militanţi,
transformat relaţia oamenilor cu munca, scrie în Drive că care luptă pentru ideile în care cred, deşi se izbesc de multe

P
abordarea tradiţională, bazată pe recompense şi pedepse – ai mentalităţi şi practici din alte vremuri.”
făcut bine, primeşti un bonus, nu ai făcut bine, te taxez – a
început să scârţâie. Dezvoltarea societăţii umane ne-a adus e Oana o poţi vedea şi printre cele 65 de
într-un punct în care dorinţa de a fi mai buni şi de a schimba femei tinere din fotografia de pe coperta
ceva în mediul nostru sau al altora a devenit o nevoie. Mun- acestui număr, o imagine-experiment prin
cim nu doar ca să câştigăm bani şi să ne asigurăm bunăsta- care am vrut să testăm la o scară mai mică
rea, ci vrem ca lucrurile pe care le facem să însemne ceva. În ipoteza că femeile sunt mai deschise la nou.
România, femeile par să fi prins mult mai repede acest val. Când am anunţat şedinţa foto, n-am spus
Corina Bernschutz, 39 de ani, director de inovaţie într-o mare lucru despre ce intenţionam să facem
agenţie de media, a vrut să renunţe la job acum trei ani, când sau cum va arăta imaginea. Era o provocare, una puţin inco-
simţea că publicitatea nu-i mai oferă tot ce-şi doreşte. Agen- modă având în vedere că a fost programată într-o dumini-
ţia şi-a dorit însă atât de tare să o păstreze, încât i-a propus că, la 10 dimineaţa. Ce ne-a suprins a fost uşurinţa cu care
un program de lucru de doar trei zile pe săptămână. În tim- grupul, odată strâns pe scena Operei Române, s-a coagulat.
pul rămas liber, Corina a dezvoltat propria afacere, ceainăria Veniseră acolo să creeze ceva nou şi n-aveau de gând să plece
Bernschutz & Co., în care a vrut să regăsească atmosfera de până imaginea nu era potrivită. Unele s-au oferit să ne ajute
bogăţie şi linişte pe care o descoperise în concedii, în ceai- cu logistica; ba chiar au trasat cu bandă adezivă o hartă, când
năriile din străinătate. A pornit ghidată de câteva principii echipa noastră s-a blocat în calcule. Au făcut schimb de date
simple: atenţie maximă la selecţia de ceai, cât şi faţă de cli- de contact şi au plecat la cafele împreună.
ent, care, tratat cu respect, să simtă în ceainărie căldură şi Nu am pornit să argumentăm o teză feministă, doar una
pasiune. umană, optimistă. Ideea s-a născut pentru că am văzut o mul-
Modelul acesta de business bazat pe pasiune stă la baza ţime de femei care făceau lucruri interesante şi ne-am întrebat
multor buticuri creative, cum alintă Corina micile afaceri dacă nu cumva e un fenomen mai larg răspândit. Când v-am
apărute în ultimii ani. Acesta este de altfel principalul motiv întrebat şi pe voi, prin Facebook şi Twitter, ne-aţi construit o
pentru care femeile îşi deschid firme, arată un studiu făcut de listă de aproape 200 de nume, cu femei care domină domeniile
Centrul pentru Antreprenoriat şi Cercetare în Afaceri, în timp în care lucrează, femei care influenţează răspândirea unui fe-
ce motivaţia primară a bărbaţilor e să facă bani. În februarie nomen sau pur şi simplu femei pe care le admiraţi pentru pasi-
s-au împlinit doi ani de când Violeta Dincă a deschis Violeta’s unea cu care fac ce fac. Sunt prea multe ca să nu însemne ceva.

dor • primăvară 2010 • 71

România
Lor >

>

72 • dor • primăvară 2010

>

dor • primăvară 2010 • 73

România
Lor >

Mulţi dintre experţii cu care am vorbit pentru acest

articol – profesori universitari, lideri de organizaţii negu-
vernamentale – au încercat să ne direcţioneze spre lucrurile
care nu funcţionează în România: discriminarea de gen, di-
ferenţele salariale dintre bărbaţi şi femei, slaba reprezentare
politică. La acest capitol România e pe locul 126 din 135 în-
tr-un raport al World Economic Forum. Statisticile Agenţiei
Naţionale pentru Egalitate de Şanse arată că după alegerile
din iunie 2008 primăriile din ţară le-au revenit în mare parte
bărbaţilor (raportul e de 3.070 la 114), cu proporţii similare în
consiliile locale şi judeţene. În plus, dacă anul trecut erau trei
femei în Guvern, acum e doar una.
Intenţia a fost însă să ne concentrăm pe femeile care nu cad
pradă blazării, fie că luptă cu sistemul sau cu cotidianul. Sunt
până la urmă ecourile unei mişcări mondiale, nu neapărat de
activism, ci de activitate. Suzana Dan, care pe lângă pictat şi
curatoriat la Muzeul Naţional de Artă Contemporană organi-
zează evenimentul Noptea Galeriilor, simte că face parte din-
tr-un val de schimbare încă de la 13 ani. La Revoluţie, „perfect
conştientă de rahatul comunist”, a spart biblioteca din cen-
trul oraşului natal Zărneşti şi a aruncat pe fereastră în stra-
dă cărţile omagiale. „De atunci am ţinut-o tot aşa”, spune ea.
„Numai că mi-am manifestat pornirile războinice, încăpăţâ- ruxandra predescu şi diana stoleru, două din zânele care au
nările şi dorinţele în alte domenii decât politica, deşi încă mă făcut campania pentru Daniel Răduţă. Sunt hotărâte să o continue
mai bate gândul să mă întorc acasă şi să mă fac primăriţă.” până vor vedea îmbunătăţiri în sistemul medical românesc.
Nici generaţia Suzanei şi nici generaţia mai tânără nu au
crescut cu constrângerile comuniste şi nu simt că au nevoie
de permisiune ca să facă ceva. Din ce în ce mai multe femei
renunţă la a fi casnice, o tendinţă vizibilă la nivelul Uniunii blicat în 1990 în Harvard Business Review, „leadership trans-
Europene, unde numărul de femei care muncesc a crescut formaţional”, caracterizat prin interacţiune cu subordonaţii
constant din 2000 – ele au ocupat cea mai mare parte a jobu- şi motivare a acestora.
rilor nou create. O bună parte din această muncă este însă o Da, bărbaţii încă îşi deschid mai multe firme, încă gesti-
investiţie judicioasă de energie, din care pare că rămâne me- onează resurse mai mari şi încă au venituri mai bune ca fe-
reu suficientă şi pentru alte cauze. meile. Dar, potrivit studiilor recente, peste jumătate dintre
Anul trecut, Jamie Oliver, poate cel mai cunoscut bucă- românce aduc bani serioşi acasă şi contribuie cu până la 40 la
tar din lume, spunea într-un articol din New York Times că sută din bugetul familiei. Cum criza a lovit industrii puternic
succesul său se datorează femeilor, pentru că spre deosebire masculinizate (construcţii, finanţe etc.), această pondere va
de bărbaţi, care de cele mai multe ori îl mint, femeile spun: creşte în următorii ani. Un studiu făcut anul trecut pentru
„Dă-mi o jumătate de oră şi văd eu cum fac”. „Secretul e să te Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar arată
înconjori cu o grămadă de femei”, spune Oliver. „Sunt inteli- că femeile economisesc mai puţin decât bărbaţii, motiv pen-
gente, mai loiale şi fac lucrurile să se întâmple. Tot ce realizez tru care un consilier al guvernatorului BNR a spus că deciziile
eu ţine de echipă. Iar 90 la sută din echipa mea sunt femei.” de consum în familie ar trebui transferate la femei, pentru că
Oliver este beneficiarul unei realităţi din ce în ce mai eviden- astfel economia şi-ar reveni mai uşor după criză.
te: noua generaţie de femei reprezintă un capital uman imens Pentru multe femei tinere, criza a fost o oportunitate. Alina
– circa 60 la sută din absolvenţii de facultate din UE sunt fe- Nicoleta Croitoru, 29 de ani, a renunţat anul trecut la jobul
mei, iar în aproape toate statele membre, tinerele între 20 şi 24 de programator pe care îl avea de 10 ani, pentru pictură, pa-
de ani sunt mai educate decât bărbaţii de aceeaşi vârstă. siunea din liceu de care se reapucase în 2008. „Un an de zile
Sunt cercetări care arată şi că femeile au un stil de condu- m-am tot învârtit, m-am chinuit, în timp ce încă lucram ca
cere diferit, bazat pe carismă, rezultate profesionale şi con- programator şi căutam soluţia”, spune Alina. „La un moment
tacte, spre deosebire de bărbaţi, care se folosesc de ierarhie şi dat am hotărât că nu se poate în paralel, timpul nu-mi per-
capacitatea de a recompensa sau pedepsi. E ceea ce academi- mitea nicicum.” Cu banii puşi deoparte a deschis întâi nişte
cianul american Judy B. Rosener numea într-un articol pu- ateliere gratuite, „ca să prindă oamenii gustul, că puţini au

74 • dor • primăvară 2010 Fotografie de Miri Bratu

 Noua generaţie de femei
reprezintă un capital uman
imens – circa 60 la sută din
pus mâna pe creion în ultimii zece ani sau de când s-au apu- absolvenţii de facultate din
cat de un job”. Când au venit 35 de cursanţi, a prins curaj şi a
început să facă şi ateliere cu taxă. Şi-ar dori ca în câţiva ani să UE sunt femei. În aproape
înfiinţeze o şcoală de artă „relaxată, să poţi să faci şi la nivel
de hobby, şi mai avansat”. toate statele membre,
tinerele între 20 şi 24 de
Alina a contribuit şi la strângerea de fonduri pentru Dani-
el. În perioada aceea tocmai căuta o temă pentru nişte ate-

ani sunt mai educate decât

liere de Dragobete şi Mărţişor şi a decis să facă mărţişoare
pentru Daniel. În total a strâns în contul lui peste 2.000 de
lei. Crede că femeile au mai multă forţă, motivaţie şi ambiţie
decât bărbaţii, care sunt mai leneşi şi delăsători. „Când faci
ceva cu pasiune, apar idei când te aştepţi mai puţin. Tre’ să fii
bărbaţii de aceeaşi vârstă.

C
acolo pe poziţii. Asta fac femeile, cred, se ţin de treabă.”

ele şapte tinere care şi-au asumat misiunea

de a-l ajuta pe Daniel au creat „un bulgăre de Diana Stoleru şi o parte dintre zâne sunt hotărâte să mear-
zăpadă”, care s-a rostogolit şi a tot crescut. gă cu campania mai departe. Cel mai ambiţios plan al lor e să
Au reuşit ceea ce Diana numea pe blog „un pună pe picioare, într-un parteneriat public-privat, o secţie
transplant de ţară”, demonstrând că mediul de transplant, pentru ca bolnavii fără donator perfect compa-
online nu e nici inert, nici lipsit de emoţie. tibil să nu mai trebuiască să se trateze în străinătate. O văd ca
Dimpotrivă, pentru că succesul lor – măsu- pe o investiţie în sistemul sanitar românesc şi au calculat că
rabil prin fiecare eurocent din cei 152.000 de euro strânşi până ar fi nevoie de 2,5 milioane de euro. Diana gândeşte în terme-
în final –, se datorează în mare parte modului în care s-au fo- nii în care a pornit şi lupta pentru Daniel: „Dacă aproximativ
losit de reţelele de socializare, reţele în care femeile sunt mai 6.500 de oameni ar dona 100 lei, Daniel Răduţă ar fi sănătos”.
active decât bărbaţii. (Numărul de utilizatoare de Facebook Ce-ar fi dacă 2,5 milioane de oameni ar dona câte un euro?
din România a reprezentat anul trecut 56 la sută din total.) Sunt estimări preliminare, iar planul suferă încă modifi-
Multe din iniţiativele pornite de femei în online susţin ca- cări. Primesc ajutor şi din partea Asociaţiei Salvează Vieţi,
uze sociale. Unul dintre exemple este site-ul de care se ocupă prin care Carmen Uscatu şi Oana Gheorghiu învaţă bolnavii
Nicoleta Talpeş şi Tea Vasilescu, CharityGift.ro, un magazin şi familiile lor cum să-şi acceseze drepturile medicale. Acţi-
online prin intermediul căruia atât furnizorii cât şi cumpără- unile lor au început anul trecut, după ce s-au confruntat cu
torii au posibilitatea de a dona o parte din preţul produselor cazul unui tânăr bolnav de leucemie pe care nu-l cunoşteau,
unor cauze sociale. Proiectul este realizat pe bază de volun- dar a cărui situaţie le-a impresionat şi le-a făcut să descopere
tariat, iar iniţiativa îi aparţine Nicoletei, care are 31 de ani, metehnele sistemului medical românesc.
conduce o agenţie de comunicare şi crede că femeile au ajuns Cauza lui Daniel a scos de altfel la suprafaţă şi altele asemă-
într-un punct în care vor să iasă din anonimat: „Sper ca într-o nătoare, unele preluate de zâne noi. E ce i s-a întâmplat Magdei
zi, prin ceea ce fac, să pot deveni un exemplu de încăpăţânare Ciobanu, bolnavă de cancer, care în martie a reuşit să obţină o
în dorinţa de a schimba lucrurile”. prelungire a formularului E112 pentru a-şi continua tratamen-
Tot un proiect de îmbunătăţire a vieţii de pe net e şi the- tul în Italia, după ce au susţinut-o Mirela Rus, fost jurnalist
kite.ro. Creatoarea lui, Miruna Antonescu, l-a gândit ca pe o BBC, purtător de cuvânt al europarlamentarului Renate We-
platformă de inspiraţie cu extensii utile, cum ar fi harta Kite ber, şi Alina Zară, fondatoarea Agenţiei de Împlinit Dorinţe,
Biking cu trasee pitoreşti şi mai puţin aglomerate pentru bi- un alt proiect crescut prin internet în ideea de a ajuta oamenii.
cicliştii din Capitală. „Îi invităm pe oameni să nu se mai de- Oana Portase, una dintre zânele activate de Diana, spune
prime că locuiesc aici, pentru că Bucureştiul de pe străduţe că a învăţat că prietenia are o putere imensă. „Credeam că
are cu totul alt parfum decât smogul de pe bulevardele mari”, trăiesc într-o Românie tăcută. Este extraordinar să te trezeşti
spune Miruna. Anul trecut a făcut şi Bike In, un demers de într-o lume mai bună. Îmi vine în minte un muşuroi de furni-
promovare a mersului pe bicicletă, prin care a tranformat ci- cuţe. Rolul meu este să pun umărul la treabă, aşa cum o fac şi
nemaul de vară din Herăstrău într-un spaţiu de întâlnire pen- cei din jurul meu.” Împreună au demonstrat că nu au nevoie
tru biciclişti şi „pasiunile lor conexe” (filme, concerte, acceso- de puteri supranaturale pentru a mişca lumea din loc şi că
rii). Miruna spune că tot ce face e „dintr-o doză sănătoasă de „zânăritul” este la îndemâna oricui. Fără să-şi propună, au
egoism al omului care vrea să facă ce-i place sau care, atunci pus un nume mişcării tinerelor din ultimii ani, au identificat
când îi place ceva, face”. Şi din speranţa că lucrurile care îi şi au scos la suprafaţă o Românie, aşa cum va arăta ea peste
plac ei vor fi utile şi pentru alţii. câţiva ani: mai energică, mai descurcăreaţă, mai implicată. •

dor • primăvară 2010 • 75

România
Lor > Texte de lavinia gliga
fotografii de miri bratu

Adriana
Sohodoleanu
adriana are un fix: să fie bine pentru toată lumea. De aceea, deşi a terminat În Biscuit se vând bunătăţi şi nu nu-
Dreptul şi a luat examenul de intrare în Barou, nu crede c-ar fi fost un avocat bun. mai. Adriana şi l-a construit ca pe o
N-ar fi fost nici un broker bun, deşi a bătut-o gândul să se reprofileze în cei şapte platformă pentru toate lucrurile care îi
ani cât a lucrat la Colliers, gigantul multinaţional din imobiliare. Dar brokerii sunt plac, pe care vrea să le înveţe şi să le
oameni care au pe mână sume uriaşe şi trebuie să fie unşi cu toate alifiile. dea mai departe. Convoacă oamenii la
I s-a potrivit munca de PR, cercetare şi apoi marketing rezidenţial şi cât a făcut-o, concursuri de prăjiturit, expoziţii foto
a făcut-o la turaţie maximă. Ajungea prima şi pleca ultima de la muncă, iar în va- pentru artişti tineri, ateliere de gătit şi,
canţe vorbea cu agenţiile de publicitate de sub plapumă, sperând să n-o audă soţul. pentru copii, de modelat fursecuri. E o
În primăvara lui 2009 i s-a închis departamentul din cauza lipsei de proiecte şi negustoare, dar una care atunci când îi
Adriana şi-a luat trei luni de concediu: ca să facă nuntă (în Australia, pe un yacht), vizitezi magazinul te îndeamnă să scor-
să-şi scrie cartea pe care o tărăgănează de trei ani (tot nu ştie despre ce e), să-şi moneşti prin amintiri şi să-i laşi pe un
pună gândurile în ordine. Ştii cum coiotul din desene animate intră în picaj doar bilet dulcele tău preferat din copilărie,
când vede că e deasupra prăpastiei? Asta i s-a întâmplat şi ei. Oprindu-se a avut care chicoteşte de bucurie când cineva
ocazia să-şi dea seama că e obosită, că a rămas fără prieteni, că mama ei n-o mai o felicită pentru afacere, care vrea să le
sună pentru că ştie că oricum n-o să-i răspundă. S-a hotărât să nu se mai întoarcă. ofere oamenilor o experienţă pe care
Nu i-a trebuit mult să găsească ceva ce i se potriveşte mănuşă. La sfârşitul verii, s-o povestească mai departe.
proprietarul unui spaţiu din centrul Bucureştiului i-a propus să-i găsească un con- Ca să fie bine pentru toată lumea. •
cept şi să se ocupe de el. Se mai jucase de-a „cum ar fi să aibă o delicaterie” – e mare
gurmandă, genul de turistă care-şi burduşeşte bucătăria cu condimente adunate
din toate colţurile lumii – aşa că nu i-a fost greu să dea o menire spaţiului. Şi l-a
imaginat până la cel mai mic detaliu: ce bunătăţi va vinde (şi ciocolata cu sare, şi
crema aia pe care a gustat-o mai demult), cum va vorbi cu fiecare client în parte ca
să afle ce-i place, cum va organiza evenimente peste evenimente. Era atât de entuzi-
asmată încât nu a contat că nu ştia să facă o factură, că, spre deosebire de Colliers,
va răspunde pentru toate aspectele afacerii, că va fi probabil cel mai mare risc pe
care şi l-a asumat vreodată.

Nimic nu mă face mai fericită decât să

aflu lucruri noi şi să pot să împărtăşesc ce
aflu. Să fac să se întâmple lucrul ăla, nu
direct, dar să pun oamenii în contact cu alţi
oameni, să transmit o idee de colo, dincolo.
Şi să şi câştig ceva din asta. Eu cred că dacă
munceşti ca un catâr, ca un măgar, ca un bou,
cineva o să observe. Dacă faci ceva bine şi
susţinut, trebuie să iasă ceva bun.
76 • dor • primăvară 2010
dor • primăvară 2010 • 77
78 • dor • primăvară 2010
România
Lor >

Andreea
Borțun
povestea festivalului de teatru tânăr ideo ideis a început din frustrare. Andreea dură, neargumentată, pot da peste cap
avea 15 ani şi juca în trupa liceului din oraşul natal, Alexandria – un oraş gri, fără un copil, îl pot face să simtă că nu e bun
cinema sau teatru. Murea de ciudă când mergea la festivaluri prin ţară şi îi auzea pe de nimic.
copii povestind despre teatru în sus şi teatru în jos. În 2006, după o astfel de ieşire, S-au rafinat şi energiile care-o pun în
Alex, un coleg de liceu cu trei ani mai mare, a dat scânteia: ce-ar fi să facă şi ei un mişcare. Acum că locuieşte la Bucureşti
festival, în Alexandria? – e studentă în anul I la scenaristică de
Atât i-a trebuit Andreei. S-a dus acasă, a căutat pe net modele de proiecte şi s-a film – nu mai e vorba de frustrarea pri-
pus pe scris, ca să aibă ce să le prezinte potenţialilor finanţatori. După vreo trei luni vării de teatru; nici de încăpăţânarea
de muncă în secret, i l-a prezentat lui Alex şi s-au pus pe făcut festival. Până în au- adolescentină de a demonstra că e în
gust 2006 au strâns în jur de 230 de milioane de lei vechi, de la primărie şi sponsori. stare să facă ce şi-a propus. (Nici mama
Andreea l-a implicat şi pe vărul ei, care are o firmă de PR în Bucureşti. Acesta a ei, căreia i-a spus că vrea să facă un fes-
cooptat la rându-i o agenţie de publicitate, prin care au ajuns la urechile lui Marcel tival mare, n-a crezut c-o să reuşească –
Iureş – susţinător al „copiilor atomici” şi preşedinte de onoare al festivalului. nu atât că n-avea încredere în fiica ei, ci
Toate forţele s-au coagulat într-un festival în care liceeni din toată ţara îşi joacă n-avea încredere în Alexandria.) Acum
piesele, văd spectacole cu trupe invitate din Bucureşti, participă la workshopuri de îşi doreşte să le ofere liceenilor de acolo
actorie cu studenţi la UNATC şi discută cu personalităţi din teatru. O săptămână de ceva ce ea n-a avut. Şi-apoi, festivalul îi
vară târzie pe an în care Casa de Cultură din Alexandria se transformă din disco- e ca un copil – oricât de ciudat ar suna
tecă în teatru şi griul cotidian se colorează cu sute de copii. Pentru 2010, a cincea asta venind de la o puştoaică de 19 ani
ediţie, pregătesc un format extins la opt zile, cu workshopuri de regie, dramaturgie, –, ar suferi îngrozitor dacă din lipsă de
scenografie şi coregrafie. bani n-ar mai putea să-l continue.
E o muncă fără prea mult loc de vacanţă – Andreea şi Alex, principalii respon- Mai mult, Andreea pune la cale şi un
sabili, iau pauză doar vreo lună după ce se termină festivalul. (Când ne-am văzut festival de film, tot în zona Alexandriei.
în februarie, Andreea căra în geantă un dosar cu facturi.) Ea se ocupă de partea de Va fi după modelul celor din Berlin sau
promovare şi strângere de fonduri, iar la cheltuit îl lasă pe Alex (el negociază cu Sarajevo, cu talent campus şi partici-
trupele care joacă la festival). pare internaţională. Şi încă ceva ce n-a
Andreea e mai sensibilă şi înţelege mai bine responsabilitatea şi riscurile pe care mai văzut la niciun festival, în plus. •
le implică lucrul cu copii. Ştie că fiecare participant la festival e un omuleţ care are
un suflet şi trebuie manevrat cu mănuşi. Un comentariu prea agresiv, o critică prea

Anul trecut una dintre susţinătoare a fost

Angela Gheorghiu, care are foarte multe
legături la Hollywood. Ne-am trezit cu un
mesaj de la Jeremy Irons, care ne felicita
pentru festival. A fost superşoc. Atunci ne-am
cam dat seama că sloganul ăla de la Adidas,
Impossible is nothing, e foarte pe bune. Chiar
cred că aşa e.
dor • primăvară 2010 • 79
România
Lor >

Sandra
Ecobescu
fundaţia calea victoriei e ca un stup în care mierea e învăţătura, iar albinele sunt ranzi, nume mari ale culturii române,
lectorii care vor să împărtăşească din cunoştinţele lor şi cursanţii curioşi, care vor toţi dispuşi să vină seara într-o căsuţă
să înveţe. În mijlocul roirii de emiţători şi receptori stă Sandra Ecobescu, preşedin- şi să povestească.
tele fundaţiei, o femeie de 37 de ani care vrea să schimbe lumea. Altă cauză importantă a Sandrei e
Imediat după Revoluţie a făcut un ziar împreună cu alţi liceeni (proiectul a eşu- Bucureştiul, pe care chiar şi bucureşte-
at după primul număr). După ce a terminat Literele, a plecat cu o bursă de un an nii îl descoperă fascinaţi în plimbările
în Grecia, unde şi-a dat seama cât de dezastruoasă e imaginea ţării în străinătate: tematice pe care fundaţia a început să
românii erau cunoscuţi drept hoţi pricepuţi, care se caţără pe clădiri şi sparg orice le organizeze anul trecut. Plimbările au
yală. Când s-a întors în ţară, a făcut un curs pentru diplomaţi la Ministerul de Ex- un scop precis: cunoaşterea unor clă-
terne, dar după ce l-a absolvit şi a stat jumătate de an în sistem, a înţeles că nu se diri istorice, ameninţate cu dărâmarea.
potrivea într-un mediu guvernat de cumetrii, care n-avea nimic de-a face cu patrio- Pentru că ştie că oamenii n-au răbda-
tismul sau cu spiritul hai să facem ceva. re pentru lucruri neplăcute, Sandra
Spirit care i-a intrat în hibernare până acum trei ani, când, după o excursie re- încearcă să le spună o poveste despre
velatorie în Nepal, a renunţat la poziţia de director comercial al unei companii de acele locuri. Odată intraţi în poveste,
logistică (poziţie care, glumeşte ea azi, ameninţa s-o transforme într-o tanti cu jeep, oamenii înţeleg ce ar putea să piardă.
care merge la coafor o dată pe săptămână). Sunt lucruri normale cele pentru
Următorul pas a fost înfiinţarea unei fundaţii, împreună cu sora ei, Irina, care care munceşte Sandra. Copii care să
avea un apartament liber pe Calea Victoriei. Sandra tocmai citea O scurtă istorie a aibă unde să-şi exploreze pasiunile,
românilor povestită celor tineri, de Neagu Djuvara şi a decis că asta trebuia să facă profesionişti care să fie apreciaţi şi
fundaţia: să vorbească simplu despre lucruri complicate. S-au gândit la ce le-a lip- valorificaţi, poveşti care trebuie spuse
sit lor şi le lipseşte în continuare tinerilor: un loc în care să-şi tatoneze pasiunile, ca să nu fie uitate, lucruri frumoase
pictura, muzica, istoria, filozofia – cenuşăresele din şcoală –, şi să-i ajute să decidă pe care să le vadă şi fiica ei, care acum
ce vor să studieze mai departe. Primul curs l-au anunţat în ianuarie 2008 – „Cum are opt ani. Or, într-o lume sucită ca
am trăit secolul XX”, susţinut chiar de Djuvara. Au fost suprinse de mulţimea de a noastră, lucrurile astea normale cer
adulţi înscrişi, oameni care după ce lucrează la bancă, vor să-şi revină cu creierii muncă şi un strop de nebunie. •
şi să înveţe despre artă. Astăzi predau la fundaţie o mulţime de masteranzi, docto-

Mă întreba copilul ce fac la birou şi nu ştiam

cum să-i explic logistica. Cred că meseriile
mişto sunt alea pe care le poţi explica
copiilor. Sunt dulgher, sunt vânzător, sunt
doctoriţă, sunt educatoare. Acum pot să-i
explic ce fac: aici vin nişte profesori şi îi
învaţă pe oameni pictura, aici se vorbeşte
despre Dumnezeu. După ce produci un copil
– auzi şi pe la vedete asta, dar chiar aşa e –
simţi că vrei să fii mai bun. Să ai varianta ta
cea mai bună.
80 • dor • primăvară 2010
dor • primăvară 2010 • 81
82 • dor • primăvară 2010
România
Lor >

Marie Jeanne
Chiriac
are 30 de ani şi arma ei preferată e online-ul. E project manager la dietetik.ro Cauza ei principală sunt animalele.
(un site de viaţă veselă şi sănătoasă), scrie pe blogul lamaie.ro, a creat, împreună cu Până să aibă probleme cu spatele, a
colega şi prietena Sana Nicolau, dasiprimeste.ro – un târg virtual, în care oamenii fost cea care aduna căţei de pe stradă,
oferă gratis lucruri de care nu mai au nevoie şi caută lucruri care le lipsesc –, a pus îi aducea acasă, le făcea baie, îi ducea la
pe picioare site-ul cu poveşti chitzchitz.com şi acum pune la cale încă un site pentru veterinar şi apoi îi plasa în adăposturi,
copii, cu tutoriale de meşterit, modelat şi construit diverse. le găsea stăpâni sau, în cel mai rău caz,
Marie Jeanne s-a molipsit de net pe la începutul anilor 2000, când s-a angajat ca îi ducea la sterilizat şi le dădea drumul.
editor la o firmă de new media – a făcut CD-uri despre România pentru străinătate, Acum, dacă fizic nu mai poate, s-a făcut
a învăţat ce piese conţine un calculator, cum se face un site. Chiar dacă pe atunci „nebuna aia cu animalele, de pe net”.
netul românesc însemna kappa.ro şi cam atât, i-a văzut potenţialul: o unealtă de Are pe blog secţiune specială cu adre-
comunicare şi documentare, care îţi aduce lumea la degetul mic. se de adăposturi, e conectată la organi-
Primul blog l-a început prin 2003 – a adunat vreo patru până la Lămâie. A-nceput zaţiile de protecţie a animalelor, le dă
să meargă la întâlniri de la începutul blogosferei şi a devenit cu timpul o bloggeriţă, mai departe mesajele şi pune oamenii
twitteriţă şi în general onlineriţă cunoscută şi recunoscută. (În iarnă, BCR i-a pro- în legătură cu ele (dacă găseşti un căţel
pus să „adopte” o formaţie de copii orfani cărora să le promoveze albumul. Recent a pe stradă şi vrei să-l duci la un adăpost,
pozat ca miss iulie în calendarul „Fetele Twitter 2010”.) Marie Jeanne şi-a făcut din @marie_ jeanne sigur te poate ajuta).
online o zonă de confort unde o ştie toată lumea, iar asta îi permite să mişte o mică Cea mai recentă mare misiune a
masă de oameni în scopuri nobile. avut-o în februarie, când sute de că-
E un om croit după modelul „hai să facem ceva, dacă ceva nu e în regulă”. Asta a ţei au rămas îngropaţi sub zăpadă la
făcut-o să mobilizeze toţi vecinii de pe strada bunicilor să ajute o familie ce fusese adăpostul din Glina, aproape de Bucu-
dată afară din casa retrocedată şi ajunsese în stradă. Sau să strângă haine, mâncare reşti. Atunci Marie Jeanne a pus mâna
şi bani pentru un azil de bătrâni din apropierea Bucureştiului. Sau să organizeze pe Twitter, blog, Facebook şi telefon, a
împreună cu Sana mai multe intervenţii cu ajutoare pentru chinezii care făceau adunat o echipă de intervenţie de două
foamea în faţa ambasadei. maşini. Când a ajuns la faţa locului,
şi-a suflecat mânecile şi a pus mâna şi
pe lopată. •

Unii oameni se nasc să trăiască liniştiţi.

Prietenul meu tot timpul îmi spune, nu te mai
stresa pentru orice. Aşa sunt eu, mă stresez.
Mai ales pentru animale şi natură. Pentru
că tot ce păţesc ele e din vina noastră. Omul
spune că este deasupra a tot ce există – asta
înseamnă şi responsabilitate. Nu strica, sau
dacă strici, repară. Cum ar spune un geek:
omul e ca un virus. Se înmulţeşte necontrolat
şi îşi distruge gazda.
dor • primăvară 2010 • 83
România
Lor >

Cinty
Ionescu
are 29 de ani şi e artist video – filmează, documentează, e VJ în trupa Brum Con- fobia de bătrâneţe şi de la care a învăţat
spiracy, face proiecţii în concerte şi piese de teatru. E o creatură mică şi revoltată, că felul în care îmbătrâneşti depinde
care se revendică dintr-o familie strictă, în care s-a vorbit tot timpul despre politică, de cum hotărăşti să ai moralul: Medi e
democraţie şi cât e de important e să fii informat, care a dat la Ştiinţe Politice atrasă sănătoasă tun pentru că e zen, grija pe
de ideea unui domeniu emergent, dar care a înţeles că politica românească e o cloa- care o poartă altora n-o oboseşte, ci o
că plină cu şerpi în care trebuie să ai grijă pe unde calci. Aşa că îşi împănează arta ajută. Iar Medi e doar una dintre femei-
cu mesaje anti-consumerism, anti-poliţie, anti-sistem şi le echilibrează cu acţiuni le care au modelat-o pe Cinty.
pro – pro-deschidere a minţii. Mai e bunica cea voluntară, jumătate
Toamna trecută a ajuns la un cămin de bătrâni, cooptată de Tanga Project, un unguroaică şi jumătate poloneză, care
atelier de teatru independent cu care lucra deja. Ei tocmai începeau un proiect de a ieşit la mineriade să le ducă sandvi-
artă comunitară la cămin şi au chemat-o pe Cinty să facă un filmuleţ-felicitare pen- şuri minerilor (când a văzut că ei de
tru aniversarea de 101 ani a unei doamne de acolo. Povestind cu bătrânii, Cinty a fapt bat oameni, s-a scandalizat îngro-
descoperit un sample de viaţă reală, concentrat într-un perimetru restrâns şi cu ex- zitor). Mai e mama, care spune că în-
perienţe care cuprind Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, Revoluţia tr-o familie bărbatul e capul şi femeia e
din ’89, totul trecut prin perspectiva evreiască (rezidenţii căminului Moses Rosen gâtul. Mai e Eliza Rogalski, mătuşa lui
sunt evrei). Cinty, asociată la compania de PR Ro-
De atunci străbate de două-trei ori pe săptămână Bucureştiul ca să-i viziteze şi, galski Grigoriu, care în timp ce era stu-
împreună cu ceilalţi, să-i antreneze în tot soiul de activităţi. Joia e zi de cinema şi dentă la Litere era şi asistentă medicală
se uită la filme propuse când de bătrâni (filme vechi, care le amintesc de tinereţe), şi creştea şi un copil. Cinty o vede ca pe
când de tineri (Amintiri din Epoca de Aur, The Curious Case of Benjamin Button, un exemplu relevant pentru ce se în-
Being John Malkovich, pe care nu l-au prea-nţeles şi s-a lăsat cu circ). Fac un atelier tâmplă cu femeile în România: au găsit
de dramaturgie, în care istoriile personale ale bătrânilor devin scenarii, care vor fi contextul de a se reinventa, cu propriile
interpretate tot de ei. Fac colaje, desenează, dansează. Cinty îi filmează de fiecare lor reguli, făcând lucruri în care cred. •
dată, pentru un documentar – proiectul ei personal.
La cămin a cunoscut-o şi pe pictoriţa de 101 ani, Medi Wechsler Dinu (căreia îi
era dedicată felicitarea). O femeie-inspiraţie, voluntară, activă, care i-a demontat

Oamenii nu au încredere unii în alţii şi

nu fac nimic. De vină sunt cei 50 de ani de
comunism, când le era frică de vecini, de
prieteni. Individualismul a fost perpetuat
de sistem şi, când au început oamenii să se
adune, li s-a dat în cap. Dar femeile pornesc
de la premisa unui grup, au fost obişnuite să
se ajute între ele, în ideea că sunt slabe. Şi
s-a ajuns la o răsturnare de situaţie. Sătule
de blazarea masculină, inclusiv din politică,
s-au scuturat, hai să facem!
84 • dor • primăvară 2010
dor • primăvară 2010 • 85
România
Lor >

& oana brătilă, 22 de ani. Are

un blog de relaţii publice şi
promovează cititul la metrou,
donarea de sânge şi campania
eco „Let’s Do It, Romania” –
pentru care a adunat în trei
luni 20.000 de susţinători pe
Facebook.
liana buzea, 27 de ani,
activistă eco. I s-a zis „Fata
care a înverzit ASE-ul”, pentru
că din studenţie a ecologizat
tot ce-a prins. Vrea să curăţe
ţara de gunoaie într-o singură
zi prin campania „Let’s Do It,
Romania”.

mara draica, 28 de ani, bianca mihai, 26 de ani, co- camelia toanchină, 29 sandra ghiţescu, 28 de ani.
copywriter. E în permanentă pywriter. Face ateliere de îm- de ani. Convoacă lumea la Face consiliere şi worksho-
căutare de oameni care fac lu- pletit la Life After Work. Vara patinaj, escaladă sau aquagym puri de dezvoltare personală.
cruri interesante. Ca să poată asta o vei vedea pe bicicletă, prin „Clubul de Mişcare pentru Nu crede că munca trebuie
fi găsiţi şi de alţii, scrie despre împărţind gratuit trecătorilor Sănătate” din Bucureşti. În luată prea în serios, de aceea
ei pe ştiupecineva.ro. lucrări de artă în proiectul rest, lucrează la Camera De- construieşte spaţii de joacă
„Romanian Papergirl”. putaţilor, unde se asigură că pentru adulţi alături de Life
vizitele oficiale merg şnur. After Work.

86 • dor • primăvară 2010

tara duveanu, 22 de ani. ana agopian, 26 de ani, Oana Răsuceanu, 28 de iulia rugină, 27 de ani,
Web copywriter pe timp de zi, scenaristă. Preparator univer- ani, scenaristă. Promovează regizor. Face filme şi predă
„şefă peste polonice” pe timp sitar la UNATC, ţine cursuri de festivalurile de film TIFF şi scenaristică împreună cu Oana
de noapte la Soup Nights, scenaristică împreună cu Iulia NexT, scrie scenarii şi îi învaţă şi Ana. Coordonează worksho-
unde face supă cu prietenii şi şi Oana în cadrul Asociaţiei pe alţii să le scrie la rândul lor. pul de film pentru elevi de li-
o vinde pentru a dota spitalele Control N. ceu „Let’s Go Digital!”. Visează
de copii. să regizeze un scurtmetraj de
animaţie.

suzana dan, 33 de ani, tea vasilescu, 24 de ani. nicoleta talpeş, 31 de ani. miruna antonescu, 26 de
artist. Pictează, e curator la După trei ani de voluntariat la Iniţiatoarea primului magazin ani. Când nu face marketing
la MNAC şi promovează arta Centrul pentru Jurnalism Inde- online caritabil din România sau comunicare, scrie despre
din postura de organizator al pendent, astăzi coordonează – CharityGift.ro. Promovează film, muzică şi idei creative
Nopţii Galeriilor. Îşi încarcă voluntarii de la CharityGift.ro. ecologia în ţară prin caravana pe thekite.ro. Site-ul are şi
bateriile la concursuri şi mara- de filme eco „Guerilla Verde”. extensii utile, cum ar fi o hartă
toane de bicicletă prin munţi. cu trasee de bicicletă din
Bucureşti.

dor • primăvară 2010 • 87

Regizor
cu
Radu Muntean nu face film de‑amorul
peisajului românesc, nici al
festivalurilor, ci ca să te aducă pe tine
la cinema. și să te ţină în scaun.
Ştiu oameni care au adormit la Hârtia va fi albastră. Nu înţeleg cum
să adormi, cu atâta tensiune şi cu atâtea momente în care ceva‑ul tocmai urmează să se
întâmple. Te ţine tot timpul acolo, vrei şi tu să dezertezi împreună cu băiatul ăla, să vezi
ce se întâmplă la televiziune, să aperi, să fii la foc. Plus că faţă de celelalte două filme con‑
temporane despre Revoluţie – A fost sau n‑a fost al lui Corneliu Porumboiu şi Cum mi‑am
petrecut sfârşitul lumii al lui Cătălin Mitulescu –, filmul lui Radu Muntean nu doar că are
tensiune, dar e mai artistic. Uită‑te la lumini, la culorile seci care creează atmosfera de
noapte sinistră. Te‑a pus în situaţie: puştiul vrea să dezerteze, ceilalţi soldaţi nu înţeleg,
lui nu‑i pasă, se duce. Nu eşti curios să mergi mai departe? Nu te impresionează că te uiţi

De
Smaranda
Şchiopu

Fotografii
de
Alex
Gâlmeanu
dor • primăvară 2010 • 89
la un film românesc, despre un fapt românesc; te impresio‑ Cu Boogie, lansat în 2008, Muntean s‑a întors la cool. Puş‑
nează pentru că acţiunea e puternică. tanul de cartier s‑a făcut mare, are afaceri, s‑a însurat, are un
Lansat în vara lui 2006, hvfa a fost un film greu de re‑ copil; îi merge bine în România mileniului trei. Problemele
alizat. Muntean a semnat un contract cu armata pentru nu apar din cauza ţării, ci din cauza lui, a bărbatului de 30 de
tab‑uri şi pentru soldaţi, iar scenograful a strâns recuzi‑ ani care are nostalgii după o adolescenţă sălbatică. Ca şi în
tă autentică. Muntean însuşi a coregrafiat lumea, deşi nu Furia, Muntean a ales situaţii pe care le‑a pus în context, nu a
chiar ca la Furia, filmul lui de debut – atunci i‑a fost al nai‑ plecat de la context ca să creeze situaţii.
bii de greu să‑i facă pe suporterii a două echipe adverse să În timp ce multe filme româneşti, chiar şi de primă clasă,
„se lupte”. N‑ar mai încerca asta; nu mai are energie pentru dau senzaţia că povestea e doar un pretext pentru aglomera‑
un astfel de greu. rea de blocuri părăginite şi camere pline de bibelouri, la Mun‑
Pentru un alt tip de greu, da. O să se vadă în Marţi, după tean e invers. El gândeşte ca un povestitor: are situaţia şi apoi
Crăciun. Marţi..., în care un bărbat adulter trebuie să alea‑ schiţează cine, unde, cum se întâmplă. Ştie şi el că fără „puţin

M
gă între soţie şi copil sau amantă, e al patrulea lungmetraj al local flavor” nu prea vinzi şi nu prea ai succes la festivaluri
lui Muntean şi va apărea probabil în toamnă. (Cu Mimi Bră‑ – hvfa şi Boogie au luat ceva premii în străinătate –, dar în
nescu, Mirela Oprişor şi Maria Popistaşu în rolurile principa‑ afară de hvfa, unde totul e despre local, în celelalte filme pe‑
le.) Greul vine din felul în care regizorul intră – cu cadre de isajul e doar peisaj. Un critic de film scria odată că ar trebui să
până la 11 minute – în universul intim al unor personaje care ne bucurăm că regizorii noştri nu aleg să facă poveşti banale.
putem fi eu sau tu sau oricare dintre noi. Numai că majoritatea oamenilor care merg la cinema ar vrea
La aproape 39 de ani, Muntean se îmbracă la fel de rela‑ să vadă nişte poveşti, fie chiar
xat ca un tip de 25: jeanşi, ghete sport, hanorace în dungi, şi banale, dar bine închegate.
tricouri cu Ramones sau cu versuri din Nick Cave. Ce‑am Iar Muntean ştie să facă asta.
remarcat abia când l‑am văzut de‑aproape au fost ochii: de Poate pune o mică industrie în
culoarea nucilor verzi în dulceață, hipnotici când începe să mişcare, pentru că temele lui
vorbească. S‑a gândit să facă meseria asta când era prin cla‑ nu rezonează doar în mintea
sa a XI‑a. Îi plăcea programul din televiziune, niciodată fix, criticilor. El aduce lumea la ci‑
al tatălui său, realizatorul Titus Muntean, spre deosebire de nema. E un industriaş.
cel al mamei, care lucra câte 12 ore la oficiul juridic al unei
fabrici de textile. Nu era pasionat decât de fotbal, dar i‑a Muntean nu e însă
plăcut să lucreze la meditaţiile pentru admitere, aşa că a in‑ un om pe care să‑l placi de la
trat din prima. După absolvire, s‑a apucat de documentare prima interacţiune. Maria Po‑
(unele premiate), reclame şi videoclipuri – un antrenament pistaşu, actriţa principală din
benefic pentru debutul din 2002. Marţi..., mi‑a spus că iniţial
În 2002, când a apărut Furia, de‑abia se vedea creasta noului i s‑a părut urâcios şi dur. Am
val. Cristi Puiu făcuse Marfa şi banii, Cristian Mungiu Occident, avut aceeaşi senzaţie, spulbe‑
două filme oarecum asemănătoare. Aveau ca personaj secun‑ rată însă după ce s‑a pus pe po‑
dar omniprezent România de la începutul anilor 2000, gri, vestit şi s‑a relaxat. Numai să
sărăcăcioasă, buimăcită; nu‑i de mirare că‑ţi venea să fugi din nu‑l întrebi despre viaţă, lume
ea, ca tipei din Occident. Graniţa dintre real şi ficţiune era prea şi artă. Mi‑a scris într‑un mail
subţire şi asta era incomod pentru spectatorul român. că se simte aiurea când i se cere
Muntean a trântit Furia – mai dinamic, mai colorat, mai să explice ce face. Asta nu în‑
cool, cu un pas mai aproape de ficţiune şi de ideea de film cu seamnă că‑l deranjează atenţia
care sunt obişnuiţi majoritatea spectactorilor. Nu numai că mediatică, doar că nu vrea să
imaginea era mai colorată; personajele (jucate de Dragoş Bu‑ fie luat drept un tip care s‑a fă‑
cur, Dorina Chiriac, Andi Vasluianu şi pitorescul Adrian Co‑ cut regizor doar ca să vorbească lumea despre el. Mai bine
pilul Minune) şi acţiunile erau dincolo de cotidianul tuturor. vorbeşte despre cum preferă imax‑ul în locul 3d‑ului sau cum
Ştii că e un film românesc, îi vezi pe suporterii de la Steaua visează ca cnc‑ul să nu mai finanţeze producţii care nu aduc
şi Dinamo bătându‑se, dar nu te‑apucă greaţa. Chiar şi când nici spectatori, nici valoare cinematografiei româneşti.
camera te duce în casa cu manelişti, mai degrabă îţi vine să Muntean face film pentru că asta a învăţat să facă, asta vrea
râzi decât să‑ţi pui mâinile-n cap. E un film românesc chiar să facă şi o face aşa cum vrea. Vrea ca atunci când ieşi de la
mişto pentru 2002. filmul lui – da, vrea să i‑l vezi la cinema – să stai pe gânduri.
Muntean îl amendează azi pentru o mică doză de comerci‑ Spune că îşi cunoaşte locul în cinematografie, înţelege că nu
al, dar tocmai comercialul i‑a adus peste 60 de mii de spec‑ face filme pentru toată lumea şi a învăţat să accepte reacţii de
tatori în cinema. În ultimii zece ani, filmele româneşti n‑au genul „Boogie e cel mai prost film românesc făcut vreodată”.
avut parte de public numeros – majoritatea abia sar de 20 de Face film cu gândul la cei puţini care îl vor înţelege – oricum,
mii. (Într‑un top al ultimilor 10 ani conduc Garcea şi oltenii mai mulţi decât cei care pricep ceva din Porumboiu. N‑o spu‑
cu 290 de mii de spectatori, Asfalt tango cu 127 de mii şi Fi‑ ne el, e prea elegant, dar cred că e conştient de asta.
lantropica cu 113 mii.) Or, când încerci să pui pe picioare o E la fel de conştient de locul lui pe platou. Actorii, opera‑
cinematografie şubrezită, ai nevoie de mai mult decât premii torul, scenariştii, toţi îl iubesc. Popistaşu mi‑a spus că e ten‑
la festivaluri internaţionale; ai nevoie de spectatori în ţara ta. tată să spună că e foarte actor‑oriented, dar de fapt e la fel

90 • dor • primăvară 2010

 „e prima oară după
de grijuliu şi cu restul echipei. Când îi vine o idee de film, o cinci ani de zile când
nu Știu care va fi
discută cu scenariştii până când scrisul devine doar o tran‑
scriere a unui lung şir de discuţii. Cu scenariul scris, merge
apoi la operator, la scenograf şi la producţie şi brainstormin‑

următorul meu film”

gul începe din nou. Şi‑a construit echipa încă de la hvfa şi a
ales oameni care gândesc în aceeaşi direcţie cu el: scenariştii
Alex Baciu şi Răzvan Rădulescu, operatorul Tudor Lucaciu,
producătorii Dragoş Potop şi Dragoş Vîlcu, editorul de sunet final te trezeşti şi te întrebi: „Ăăă, ce‑a fost asta?”. Dacă ai stat
Electric Brother. confortabil în scaun, te ridici mai greu. Muntean nu te vrea
Muntean ştie mereu ce are de făcut. E primul lucru pe care relaxat când ieşi de la film; vrea să‑ţi dea ceva de rumegat, o
l‑a observat la el Mimi Brănescu, când au lucrat împreună la repetă mereu în interviuri.
o reclamă. (Muntean filmează aproape săptămânal câte una; La Boogie, finalul e banal, în comparaţie cu Furia sau HVFA,
îi asigură stabilitate financiară şi, la drum lung, exerciţiu. El dar e o păcăleală. Boogie se întoarce la soţie după o noapte
a filmat spoturile cu Dorel pentru coniacul Unirea.) Are în‑ petrecută cu prietenii din liceu şi o fată culeasă de pe stradă.
totdeauna decupajul în minte şi nu pierde timp sau energie Şi‑a făcut de cap, dar lasă impresia că nu ar încălca niciodată
filmând o secvenţă din mai multe unghiuri, spune Lucaciu. regulile matrimoniale. Fericirea familiei este asigurată cu o
Nu toţi regizorii au o astfel de precizie la filmări şi „e greu să minciună. Pentru oamenii trecuţi de 30 de ani, care ştiu că
lucrezi cu alţii după ce ai lucrat cu Radu”. povestea nu se termină acolo, e un final greu de suportat.
Pe actori îi ajută să crească dacă îi distribuie şi a doua Acum că a terminat Marţi după Crăciun, Muntean se poa‑
oară. Pe Bucur l‑a crescut de la Luca din Furia, la Bogdan te odihni puţin: „Simt nevoia să mă resetez, să nu mă mai
din Boogie, iar mai recent l‑a convins să se apuce de predat gândesc la ce am de făcut. E un pic ciudat pentru că e prima
actorie (Bucur a dechis o şcoală în primăvară). Cu încrede‑ oară după cinci ani de zile când nu ştiu care va fi următorul
rea pe care le‑o arată, îi face să se simtă bine că sunt actori, meu film. Sunt sigur că o să fie oameni care să spună despre
spune Brănescu. E uşor să‑şi înţeleagă rolurile, pentru că Marți... că e cel mai bun film pe care l‑am făcut şi o să fie şi
încrederea e reciprocă. alţii care să spună că e cel mai slab. E un film foarte personal
De la Furia până la Boogie înţelegi că indiferent pentru cine şi de unii va fi receptat foarte visceral şi o vor lua foarte per‑
face filme, cei şcoliţi în cinema sau publicul larg, Muntean e sonal, iar pe alţii probabil că îi va plictisi”.
un maestru în construcţia finalurilor. (Actriţa Anamaria Ma‑ Nu ştiu cum te poate plictisi un film despre un tip prins între
rinca spune că finalul de la hvfa e primul lucru la care se gân‑ soţie şi amantă. E clar că Muntean a scornit din nou o poveste
deşte când îi aude numele.) Te zgâlţâie din scaun, indiferent incomodă, mult mai intimă decât ce s‑a văzut până acum în
ce ai trăit în timpul filmului. Dacă ai dormit până atunci, la filmele româneşti. Pun pariu că o să te scoată la cinema. •

dor • primăvară 2010 • 91

 mix
de prune
De
Sorana Stănescu
şi Gabriela Piţurlea
Fotografii de
Tudor Vintiloiu

Ajutat de obsesia recentă pentru

hrană sănătoasă şi de încăpăţânarea
unui duo mamă-fiică, Magiunul de
Topoloveni a cucerit piaţa locală.
dor • primăvară 2010 • 93
Pe 8 februarie 2010, Bibiana şi Diana Născută la Turnu‑Severin, Bibiana a absolvit Sociologia în Bu‑
Stanciulov, mama şi fiica din spatele cureşti, a lucrat o perioadă în învăţământ şi, imediat după Re‑
voluţie, s‑a angajat la radio. În 1993 şi‑a făcut propria firmă,
Magiunului de Topoloveni, au primit Sonimpex Serv Com. Era văduvă – soţul ei murise când Diana
din partea Casei Regale a României avea opt ani – şi trebuia să se descurce. A trecut de la export
de grâu la afaceri cu combustibil, dar nu i‑au mers, aşa că a
statutul de furnizor oficial al cămării început să facă distribuţie pentru mai multe fabrici de conser‑
princiare pentru următorii trei ani. ve din ţară – cele mai importante contracte fiind cu armata.
Acum vreo 10 ani a intermediat cumpărarea de pateu de
Pentru ele a fost încununarea celor la fabrica de conserve Valahia sa Topoloveni. Numai că pa‑
aproape zece ani ai afacerii, care le‑a teul testat de ea nu a fost la fel cu cel primit de armată,
care, expus la căldură, exploda. Bibiana spune că s‑a dus
adus din faţa porţii ferecate a unei la patronul de atunci al fabricii şi, „cu toată vulgaritatea de
fabrici din Argeş, până în somptuozi‑ muiere de care eram în stare”, i‑a spus că la prima ocazie îi
tatea Sălii Regilor din Palatul Elisa‑ va lua locul pe scaun.
Ocazia s‑a ivit în 2001, când a fost scoasă la licitaţie secţia
beta; zece ani în care au trecut de la de magiun, fructe şi legume deshidratate şi rachiuri a fabricii
magiun exportat în butoaie de lemn din Topoloveni. Fabrica se închisese în 2000, din cauza lip‑
sei de comenzi şi a banilor din care să se plătească creditele;
anonime, la cap de raft în magazine‑ producţia fusese oprită, angajaţii trimişi în şomaj şi secţiile
le româneşti. scoase la vânzare individual. Într‑un moment de impulsivita‑
te, Bibiana a făcut un împrumut la bancă şi a cumpărat secţia
La ceremonie au avut aproape 30 de susţinători, mai mulţi de magiun cu 3,2 miliarde de lei vechi. Când a ajuns acolo –
şi mai vioi decât cei ai designerului Alexandru Ciucu şi ai apei cineva a trebuit să sară poarta pentru că lacătul nu se putea
minerale Borsec, care au primit acelaşi statut. Pe lângă an‑ descuia –, s‑a văzut stăpână peste o grămadă de fiare vechi. A
gajaţi şi rude, Bibiana şi Diana au chemat şi alţi oameni care plâns tot drumul spre Bucureşti, întrebându‑se ce‑i va spune
le‑au ajutat: Gheorghiţă Boţârcă, primarul Topoloveniului, Dianei. Când a ajuns acasă i‑a povestit încântată că au o fabri‑
Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cerce‑ că minunată şi că totul va fi grozav.
tări Alimentare, Simona Bălănescu, realizatoarea emisiunii Mai întâi a renunţat la producţia de rachiuri – „ce înseam‑
„Trăieşte sănătos” de la Antena 2 şi ofiţerii de credite de la nă rachiu pentru o muiere?”, spune Bibiana. „Înseamnă
BCR, banca firmei lor, Sonimpex. gardă pe cap, poliţie pe cap, beţivi pe cap şi nu puteai să faci
Bibiana, 56 de ani, purta o fustă neagră, pantofi negri de concurenţă cu toţi care fac alcool din fel de fel de reziduuri.
lac şi cercei lungi argintii, corect asortaţi cu sacoul. Diana, 32 Eu aşa ceva nu fac.” Apoi a adus înapoi foştii angajaţi, în frun‑
de ani, înaltă şi subţire, era îmbrăcată într‑un deux pieces ne‑ te cu Cecilia Găgeanu, cea care a elaborat reţeta de magiun.
gru. În timp ce fiica întreţinea invitaţii şi răspundea zâmbind (Un importator austriac, care cumpărase magiun şi înainte
întrebărilor jurnaliştilor, mama socializa cu Ciucu şi Mihaela de 2000, a condiţionat reluarea contractului de prezenţa lui
Drăghici, directorul de pr al Borsec. „Bibiana Stanciulov, îmi Găgeanu). Apoi a urmat renovarea clădirilor, vechi din 1956,
pare bine”, i s‑a prezentat lui Ciucu. Apoi, fără să desprindă şi investiţii în retehnologizare, toate cu bani de la bancă.
picioarele de podea, s‑a întors spre Drăghici. „Noi acasă bem Sediul firmei e la 90 de km de fabrică, în cartierul bucureş‑
apă Borsec din sticlă de sticlă”, i‑a spus, desenând cu mâna tean Titan. Apartamentul e în aceeaşi scară cu cel al familiei,
conturul unei sticle. aşa că Bibiana şi Diana urcă cele două etaje spre muncă în
Cele două au cumpărat în 2001 o secţie dezafectată a unei
fabrici din Topoloveni şi au repornit producţia de magiun,
întâi pentru export şi apoi – de la mijlocul anului trecut –
pentru piaţa internă. Scurtele dialoguri afabile sunt reflexul Eu am avut
comerciantului care, la cât şi‑a plimbat produsul prin târguri,
poate intra‑n vorbă cu oricine. Chiar şi cu familia regală, care
această nebunie,
ştia de zeci de ani magiunul din zonele doldora de pruni ale că e nebunie
Topoloveniului. Când Principele Radu le‑a vizitat acolo pri‑
măvara trecută, Bibiana i‑a dat un coş plin cu borcane de ma‑ ce‑am făcut eu:
giun şi flori pentru Principesă. Un an mai târziu, au venit să
culeagă roadele.
să joc totul, totul,
Sârguinţa cu care şi‑au vândut produsul în ultimii ani l‑au totul pe o nişă Bibiana Stanciulov are 57 de
făcut să transceadă nişe sociale şi culturale şi să fie nelipsit
atât de pe lista de cumpărături a pensionarilor, cât şi pe cea a
inexistentă în ani. Şi-a înfiinţat propria firmă,
Sonimpex, în 1993 şi crede că

România.
mai bine faci un singur produs,
dar bun, decât multe şi proaste.
tinerilor recent convertiţi la produse locale, cu personalitate
şi conţinut neîntinat de chimicale.

94 • dor • primăvară 2010

fiecare dimineaţă pe la 9. Pe uşa biroului e lipit un calendar Personaje cheie în naşterea produ‑ Echipată bine, ca să facă faţă
frigului de Dragobete, Diana
ortodox, pe pereţi sunt icoane şi diplome primite de firmă, sului comercial au fost Maximilian şi Stanciulov îmbie un potenţial
cumpărător să guste magiunul
iar într‑un colţ turuie mai mereu un televizor. Pe‑un şir de Nicolae Gheorghe Popovici, verii spe‑ la un târg de la Muzeul Satului
birouri sunt aşezate un calculator, o imprimantă, un fax şi cialişti în silvicultură care au înfiinţat din Bucureşti.
un xerox. Bibiana vorbeşte zilnic la telefon cu magazinele, în 1893 Ocoalele Silvice la Topoloveni
cu băncile, cu Găgeanu – ea are grijă să meargă totul ca uns şi au creat în zonă o pepinieră de
în fabrică. Diana citeşte mailurile. E jurist, dar nu a profe‑ pruni, dar şi ministrul ţărănist al agriculturii, Ion Mihala‑
sat niciodată, alăturându‑se mamei imediat după absolvire. che, născut aici. (La începutul secolului, Mihalache visa să‑l
Astăzi se ocupă de comunicarea cu presa şi clienţii, merge la transforme într‑un sat model, cooperatist. În concepţia lui,
târguri şi are grijă ca tot ce ţine de marketing să funcţioneze progresul venea nu din industrializare, ci din agricultură,
cum vrea Bibiana. astfel că în anii ’20–’30 a înfiinţat peste 15 cooperative.)
Maximilian Popovici a început să fabrice magiun – de
Magiunul nu e un produs exclusiv românesc. Ungurii au „szil‑ mere, dovleac, struguri şi prune – în patru cazane cu pereţi
vaíz”, de aceea în Ardeal magiunului i se mai zice „silvoiţă” dubli de aramă, aduse din Franţa. Treptat, cultivatorii de pru‑
sau „silvoiz”. (În Basarabia e „povârlă” sau „pogârlă”, iar în ne s‑au asociat şi în 1914 s‑a înfiinţat o fabrică de magiun care
Bucovina, „liptar” şi „lictar”.) Peste tot în ţară, reţeta auten‑ a funcţionat şi în comunism ca o secţie a Întreprinderii de
tică presupune fierberea prunelor, fără adaos de zahăr sau Prelucrarea şi Industrializarea Legumelor şi Fructelor. După
orice altceva, până se transformă într‑o pastă în care dacă Revoluţie, întreprinderea a luat numele de Valahia. Atât îna‑
înfigi o linguriţă, stă dreaptă. inte de 1990, cât şi după, tot magiunul era exportat. Ieşea din
Zona Topoloveniului nu se remarcă printr‑un soi anume de ţară în butoaie din lemn de fag de 250 kg, nu la borcan, pen‑
prune, dar oferă un mediu prielnic pentru cultură: un relief de tru că nu îndeplinea toate normele igienico‑sanitare cerute.
trecere între deal şi câmpie, cu expunere la soare, un sol potri‑ Nici înainte de Revoluţie, nici după, contractele nu specificau
vit şi suficiente precipitaţii. Istoria oficială a magiunului făcut ce fac clienţii cu produsul.
la Topoloveni începe acum 100 de ani, când regiile Principate‑ Topoloveniul e un oraş de 11.600 de locuitori, aflat la 20
lor române au identificat ca o potenţială sursă de hrană pen‑ de kilometri de Piteşti, dincolo de un pod semnalizat cu „pod
tru armată magiunul, făcut până atunci doar în gospodării. rupt”. Oraşul nu se mândreşte cu prunii, ci cu viţa de vie, vi‑

dor • primăvară 2010 • 95

nurile şi tradiţiile locale – „focul lui Sumedru”, dedicat pa‑ Borcanele abia scăldate în apă caldă (pentru a fi sterili‑
tronului oraşului, Sfântul Dumitru. Deşi magiunul a adus zate trebuie să aibă măcar 40 de grade Celsius) înaintează
Topoloveniul pe buzele unora care nu auziseră niciodată de pe o bandă, împingându‑se unul pe altul spre un disc unde
zonă, produsul nu e un hit comercial local; localnicii îl fac în nişte pompe le umplu cu magiun şi le pun capace. De aco‑
continuare acasă. Pentru ei ascensiunea lui nu e ceva specta‑ lo ajung la nişte angajaţi care le pun într‑un coş metalic şi
culos pentru că a fost dintotdeauna acolo. le duc către gura căscată a unei instalaţii din inox lucios,
Având doar 22 de angajaţi permanenţi – jumătate la Topo‑ care poate pasteuriza 2.000 de borcane odată (sunt încăl‑
loveni şi jumătate la Bucureşti –, fabrica nu are un impact zite până aproape de 100 de grade Celsius ca să se asigure
economic major asupra zonei. (Cei mai mari angajatori din conservarea).
zonă sunt două fabrici de confecţii, unde lucrează 680 de Atentă la tot ce se întâmplă e Găgeanu, directorul tehnic, o
locuitori, o fabrică de subansamble pentru Dacia, una de bondoacă vorbăreaţă şi cochetă. S‑a angajat în 1990 ca şef de
produse din plastic şi o fabrică de conserve, dezvoltată pe laborator, iar din 1991 a preluat secţia de magiun, rachiuri
scheletul celei din care s‑a desprins secţia cumpărată de Bi‑ şi deshidratate a fabricii mari. Cu Bibiana s‑a plăcut de când
biana în 2001.) s‑au văzut prima oară, la Bucureşti; a fost clar de atunci că
Nu e niciun dubiu însă că magiunul familiei Stanciulov aju‑ Bibiana nu are nevoie să vină la Topoloveni, pentru că ea va
tă la promovare. În 2008, a fost unul dintre motivele pentru avea grijă ca totul să meargă strună, de la producţia efectivă
care oraşul a primit diploma de „Destinaţie Europeană de Ex‑ şi păstrarea reţetei, până la primirea inspecţiilor lunare de
celenţă” din partea Minsterului pentru Întreprinderi Mici şi la Garda de Mediu şi Direcţia Sanitară‑Veterinară. (Bibiana
Mijlocii, Comerţ şi Turism. Nici site‑ul primăriei nu uită să‑l şi Diana vin foarte rar la fabrică, de două–trei ori pe an).
menţioneze, alături de vin şi oţet. Găgeanu nu ştia mare lucru despre magiun când s‑a anga‑
După retrocedările de terenuri din 1990, mulţi proprietari jat, dar a citit tot ce se putea, a făcut încercări peste încercări
au renunţat la culturile de pruni. Deşi erau uşor şi ieftin de şi a reuşit să‑l stăpânească. Pâna să vină ea, se foloseau mai
îngrijit, banii obţinuţi erau puţini, iar tentaţiile post‑decem‑ multe soiuri de prune, dar nu ştie sigur dacă erau amesteca‑
briste – de la deschiderea unei afaceri, până la plecarea în te şi în ce proporţii. Fără zahăr şi fără conservanţi s‑a făcut
Spania – au fost mai puternice. În ultimii ani însă, interesul dintotdeauna; cine spune că face magiun de prune şi adaugă
a revenit, astfel că fiecare gospodar are cel puţin 10‑15 pruni zahăr, nu face magiun.
în ogradă. Primarul Boţârcă are peste 1.500 – anul trecut au Magiunul nu e marmeladă şi nici gem. Marmelada se poa‑
produs 40–50 de tone de prune, pe care le‑a vândut în piaţă şi te obţine dintr‑un singur fruct, dar cel mai adesea, e produsă
la cele două fabrici din oraş. Despre Bibiana, Boţârcă spune din mai multe – şi anume din oile negre care rămân după
că e o femeie „inimoasă”: „Lucrează pentru produsul ăsta ca sortarea fructelor arătoase pentru dulceţuri. Peste ele se
pentru un copil. Cine l‑a gustat o dată, nu poate să‑l uite”. pun generos zahăr şi pectină artificială, care gelifică. Zahăr
se adaugă şi la gem şi dulceaţă, cu deosebirea că la primul
Fabrica familiei Stanciulov e la marginea orăşelului, într‑o fructele sunt pasate, iar la al doilea rămân întregi.
clădire cu termopane. Într‑o zi prietenoasă de luni de la sfâr‑ Tot testând şi combinând diferitele soiuri de prune, unele
şitul lui februarie, uşile sunt larg deschise. E zi de umplere de mai dulci, unele mai zemoase, unele mai parfumate, Găgea‑
borcane. Deşi producţia propriu‑zisă s‑a terminat în octom‑ nu a ajuns în 2004 la combinaţia optimă, pe care o foloseşte
brie, magiunul se toarnă din butoaie de metal în funcţie de şi acum. În afară de Niculina Sanda, mâna ei dreaptă, ni‑
comenzi. Înăuntru e aburind de cald, iar aerul e impregnat cu meni nu ştie reţeta. Angajaţii cunosc procesul de fabricaţie,
miros de fiertură de prune. O mână de oameni în halate albe, dar nu şi proporţiile din fiecare soi.
cu măşti şi mănuşi, se mişcă ordonat în jurul unor cazane care Cam tot pe‑atunci a hotărât şi Bibiana să se axeze pe ma‑
pufăie şi a câtorva sute de borcane care zăngănesc strident. giun, pe care a vrut să‑l vândă şi în România sub marca
Scorillos. Borcanele de 800 de grame au stat pe piaţă doar o
lună, în câteva buticuri din Bucureşti. Spune că l‑au retras
rapid, pentru că nu erau pregătite să se înfigă într‑o campa‑
Când mă duceam nie de promovare şi nici românii nu erau la fel de receptivi

la clienţi la la astfel de produse.

Exportul le asigura un venit stabil – între 2001 şi 2008,
contractare şi întreaga producţie de magiun (160–200 de tone pe an) a fost

le ziceam că trimisă în butoaie spre Germania şi Austria. Lucrând cu dis‑

tribuitori, Bibiana şi Găgeanu nu ştiau exact ce se întâmpla
produsul o să mai departe cu magiunul, dar bănuiau că e folosit ca materie
primă pentru gemuri sau dulceţuri. Bibiana a găsit într‑un
crească, ziceau că Diana Stanciulov, 32 de ani, magazin un borcan de gem de prune străin, cu eticheta fir‑
sunt nebună. Se e jurist, dar nu a profesat
niciodată. Din 2001, când
mei la care presupunea că ajunge magiunul; avea 200 de
grame, adaos de zahăr şi acid citric şi costa 8 lei. Nu putea
uitau pe pereţi.
mama ei a cumpărat fabrica
din Topoloveni, este mâna sa
dreaptă. fi sigură că magiunul ei e acolo, dar a hotărât că sosise mo‑
mentul şi contextul pentru o schimbare.

96 • dor • primăvară 2010

 În 2008, Bibiana a investit 500 de mii de euro în moderni‑ (nu şi reţeta propriu‑zisă), au explicat Angajaţii fabricii din Topoloveni
mută magiunul din butoaiele
zarea fabricii, dintre care jumătate au fost fonduri europene de unde provin prunele şi ce calităţi de 250 kg în care a stat peste
iarnă în cazane, pentru a-l
nerambursabile, iar jumătate a trebuit să împrumute de la trebuie să aibă şi au inventariat pro‑ pregăti de îmbuteliere.
bancă. A obţinut aprobarea de a nu fierbe magiunul la va‑ prietăţile magiunului (culoare, miros,
cuum, cum prevăd normele europene, ci în vase descoperite, substanţe nutritive). Bibianei nu‑i
cum prevede procesul tradiţional de fabricaţie. (Excepţia se place că în presă s‑a scris despre ma‑
aprobă dacă dovedeşti că normele afectează calitatea produ‑ giunul ei de parcă ar fi încă un produs românesc care a primit
sului tradiţional.) protecţie naţională, când e primul şi singurul. (Acum sunt în
Magiunul e unul dintre cele peste 2.500 de produse tradi‑ pregătire încă 11 dosare.)
ţionale înregistrate în România, de la brânzeturi, la pâine şi Următorul pas ar fi obţinerea statutului şi la nivel euro‑
cârnaţi de casă. „Produs tradiţional” înseamnă că trebuie să pean, ceea ce s‑ar putea întâmpla anul acesta. Magiunul de
fie obţinut din materii prime tradiţionale (cum ar fi laptele de Topoloveni ar deveni astfel primul produs românesc cu indi‑
capră sau de bivoliţă) sau să aibă un mod de producţie tradi‑ caţie geografică protejată – categorie în care sunt acum peste
ţional (cum ar fi conservarea în coajă de brad a brânzei) şi să 125 de produse, cele mai multe din Italia. Acestea au priorita‑
nu conţină organisme modificate genetic, aditivi alimentari te în acordurile comerciale încheiate între UE şi alte ţări şi pot
sau arome artificiale. accesa fonduri europene pentru promovare. (Tot anul trecut,
Magiunul de Topoloveni e însă singurul care deţine şi Sonimpex a obţinut cod operator NATO, ceea ce înseamnă că
protecţia denumirii geografice (denumită oficial „indicaţie pot furniza magiun trupelor. Nu au făcut asta încă.)
geografică protejată”). Adică firma Sonimpex este singura
care poate produce „magiun natural de Topoloveni”, urmând Se presupune că prunul provine din Caucaz şi ar fi fost obţinut
întocmai reţeta, indicaţiile şi procesul descrise în caietul de prin încrucişarea naturală a corcoduşului şi porumbarului,
sarcini. Diana şi Bibiana au aflat de avantajele protecţiei de‑ un arbust sălbatic cu fructe mici. Romanii au dus prunii şi în
numirii în 2008, la un seminar organizat de Oficiul Naţio‑ Galia, Belgia, Anglia şi Germania, iar în secolul al III‑lea s‑au
nal al Produselor Tradiţionale şi Ecologice Româneşti. S‑au făcut plantaţii întinse în Bosnia. În secolul al XVII–lea, prunii
mobilizat şi au demonstrat rapid legătura dintre produs şi s‑au extins în toată Europa – ocazie cu care prunul a ajuns şi
zona Topoloveni, au descris la sânge procesul de producţie în Ţările Române.

dor • primăvară 2010 • 97

 contactează fabrica, dar Bibiana şi
Găgeanu discută constant cu primarii
satelor, cu centrele de achiziţii, cu fur‑
nizori mai vechi şi chiar merg să vadă
livezi. Le preferă pe cele ale producă‑
torilor particulari, din zonele nepolu‑
ate, neindustrializate. Prunele vin nu
numai din Argeş, ci şi din alte judeţe:
Bistriţa Năsăud, Bacău, Galaţi, Con‑
stanţa, Arad, Dolj, Mehedinţi, Praho‑
va, Buzău, Olt, Vaslui, Vâlcea.
Ilarie Isac, preşedintele Societăţii
Naţionale a Pomicultorilor, spune că
în ’90 România avea 280.000 de hec‑
tare cu livezi. Din acestea, 100.000 de
hectare cu pruni – ceea ce ar fi plasat
România pe locul al doilea în Europa,
după Iugoslavia – şi 90.000 cu meri.
Înainte de ’90 producţia de prune se
ridica la 800‑900.000 de tone anual;
acum, s‑a redus la jumătate. Exportul
Cecilia Găgeanu, director Găgeanu spune că magiunul s‑a de prune proaspete însemna şi el vreo 10.000 de tone (în
tehnic, lucrează la fabrică din
făcut dintotdeauna – cu siguranţă de
’90. Ea deţine şi păzeşte cu special Olanda şi Germania), pe când acum de‑abia atinge
sfinţenie reţeta magiunului de
când e ea în fabrică –numai cu pru‑ câteva sute de tone.
Topoloveni.
ne româneşti, niciodată din import. Prunul e în continuare cel mai plantat pom fructifer din
Sonimpex foloseşte mai multe soiuri ţară, în 70.000 de hectare de livezi – România e şi cel mai
de prune, printre care Grasa româ‑ mare cultivator de pruni din UE. În Argeş, spune Isac, sunt
nească (pentru aromă şi gust), Grasa ameliorată, Tuleul gras cele mai multe livezi de pruni – aproximativ 17.000 de hec‑
(pentru randament), Bistriţeana şi Brumăria (care dau culoa‑ tare. Calitatea prunelor a avut însă de suferit, pentru că noii
rea brun închisă a magiunului şi sunt responsabile cu aroma împroprietăriţi de după ‘90 s‑au mulţumit să păstreze fructe‑
puternică şi gustul dulce‑acrişor). le pentru consum propriu şi nu au investit în modernizări, în
Identificarea livezilor care vor livra prune începe de la îngrijirea pomilor sau în plantarea de soiuri noi. Acum majo‑
sfârşitul lui martie şi ţine până în mai, când înfloresc pri‑ ritatea soiurilor de prune româneşti sunt bune doar pentru
mii pruni. De cele mai multe ori, producătorii sunt cei care ţuică – printre produsele tradiţionale sunt nu mai puţin de

12 34% 200
Prunele fierb între Magiunul de Topoloveni conține La Topoloveni s-au produs anul trecut

1.000
fibră alimentară. de tone de magiun, pentru care s-au consumat

În Argeş sunt

14 70.000
17.000
de hectare de livezi de pruni. de tone de prune proaspete.
și
În România există

ore. de hectare de livezi de pruni.

98 • dor • primăvară 2010

15 feluri de ţuică şi palincă din prune, zece din Argeş. Prin 15 un târg. Înfofolite cu căciuli şi fulare, mama şi fiica stăteau
iulie încep să sosească prunele la fabrica din Topoloveni, între lângă o piramidă de borcane şi‑i repetau fiecărui consuma‑
30 şi 80 de tone pe zi. În perioada asta sunt angajaţi muncitori tor: „Magiun natural de Topoloveni. Nu are zahăr şi nimic
sezonieri, iar zilele de muncă se întind şi până la 1 noaptea adăugat”. Le ajută şi fraţii Valentin şi Daniel Ghenciu, apro‑
(sau chiar până a doua zi). Anul trecut au produs 200 de tone piaţi ai familiei încă de când erau mici, şi fiul uneia dintre
de magiun, cu patru‑cinci kilograme de prune la fiecare kilo‑ angajatele de la Topoloveni.
gram de magiun, ceea ce înseamnă că au consumat în total Valentin are 25 de ani şi a intrat efectiv în afacere anul tre‑
1.000 de tone de prune proaspete. cut. La târguri îi place să intre‑n vorbă cu copiii şi cu „ăştia
Când ajung la fabrică, prunele sunt bine coapte, cu codi‑ tineri, care nu vin pentru magiun, vin să se plimbe”. Face glu‑
ţă. Sunt spălate, li se scot sâmburii, trec într‑un opăritor şi me, se leagă de fumătorii care se plâng că magiunul e prea
apoi prin site care opresc codiţele şi sâmburii şi pasează pul‑ scump, corectează arţăgos–glumeţ trecătorii care spun „uite
pa. Pieliţa se păstrează, pentru că acolo se găsesc majoritatea gem” sau „vrei marmeladă?”. „Poftiţi, gustaţi, savuraţi şi apoi,
substanţelor nutritive. Prunele fierb între 12 şi 14 ore, în caza‑ dacă doriţi, cumpăraţi”, le răspunde el, convins că gustul e cea
ne cu perete dublu, un fel de bain‑marie. Nişte palete de lemn mai bună reclamă pe care şi‑o poate face un astfel de produs.
se învârtesc în cazan pentru a ţine temperatura amestecului Un avantaj e deocamdată şi lipsa unei concurenţe puterni‑
constantă. Rezultatul e o pastă zdravănă de un brun vineţiu, ce. Magiunul Râureni se produce la borcan din 2009, dar se
care miroase intens a prune şi are un gust dulceag‑acrişor. găseşte deocamdată numai în supermarketurile Annabella
din Vâlcea (proprietarul lor e directorul fabricii). Un alt com‑
Majoritatea proprietăţilor magiunului, pe care Bibiana şi Dia‑ petitor e magiunul Arovit, produs de Mib Prodcom din Cluj.
na le repetă obsesiv prin târguri şi la negocierile cu magazine, Reprezentanţii companiei au refuzat să dea detalii despre pro‑
au fost descoperite mai degrabă accidental, după ce familia a dus, dar pe etichetă scrie că un borcan de 240 de grame se face
hotărât să‑l vândă în România. În aprilie 2009, înainte să‑l din jumătate de kilogram de prune. La Topoloveni, aceeaşi
lanseze oficial pe piaţă, Bibiana a dus magiunul la analize la cantitate de magiun se obţine din aproximativ un kilogram.
Centrul Naţional pentru Încercarea şi Expertizarea Produselor Conform datelor de la Ministerul Finanţelor şi Registrul Co‑
(LAREX) şi la Institutul de Cercetări Alimentare (ICA). După merţului, cifra de afaceri a Sonimpexului în 2008 a fost de 12,5
ce s‑a convins că produsul nu are zahăr, profesorul Mencini‑ milioane RON, iar profitul de 94.500 RON. Pentru 2009, con‑
copschi de la ICA, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în form estimărilor familiei, făcute înainte de definitivarea bilan‑
nutriţie, a insistat să‑i mai facă nişte teste. „Eu nu ştiam ce ţului contabil, cifra de afaceri a fost de 7,3 milioane RON. Pen‑
fac”, spune Bibiana, pe care au surprins‑o descoperirile pro‑ tru 2010 se aşteaptă o creştere a cifrei de afaceri de 10 la sută.
prietăţilor nutritive. „Pe cuvântul meu de onoare. Nu ştiam Magiunul costă în jur de 10 lei (8 lei la târguri) şi se găseşte
decât că e bun la gust. Şi că era ceva din copilăria mea care în aproape toate supermarketurile şi în peste 100 de maga‑
mirosea al naibii de bine şi suna bine când bolbotea el acolo.” zine mici din ţară. La începutul anului au semnat cu Metro,
Rezultatele analizelor aveau să devină esenţiale pentru Cora şi Carrefour. Recent, Departamentul pentru Comerţ Ex‑
promovarea produsului: conţine fibră alimentară 34 la sută terior din Ministerul Economiei a trimis mesaje ambasade‑
(un produs cu 6 la sută e considerat bogat în fibre) şi antio‑ lor şi consulatelor române prin care îndemna la promovarea
xidanţi; poate fi consumat de diabetici; rezolvă constipaţia; produsului. Aurel Tănase, preşedintele patronatului Romcon‑
100 de grame asigură fierul pe o zi; conţine seleniu; poate serv, spune că magiunul de Topoloveni va fi promovat într‑un
fi consumat de oricine, de la bebeluşii de şase luni până la program finanţat cu fonduri europene, care presupune orga‑
vârstnici. nizarea de târguri, conferinţe şi degustări în Rusia, Ucraina,
Fibrele (mai ales pectina din prune) sunt bune pentru re‑ Norvegia şi Argentina.
glarea colesterolului şi împotriva constipaţiei. Seleniul ajută Bibiana şi Diana încep să culeagă roadele muncii lor, dar
la dezvoltarea anticorpilor şi are efect antiîmbătrânire. Anti‑ nu intenţionează să se oprească aici. Cu utilajele noi, pot pro‑
oxidanţii apără organismul de radicalii liberi, molecule care duce cam 400 de tone de magiun pe an, dublul producţiei de
cauzează boli arteriale şi unele tipuri de cancer. debut pe piaţa românească. Anul trecut au încercat să facă
Magiunul a debutat pe piaţa românească la începutul lui şi zacuscă, să vadă cum merge. Cele 10.000 de borcane s‑au
mai 2009. O perioadă proastă, de criză, plus că vara lumea vândut rapid, aşa că anul ăsta vor plusa. Vor face la fel cu
preferă fructele proaspete. Totuşi, produsul a prins, fără pasta de tomate. În noiembrie, firma a primit o nouă finanţa‑
însă să aibă în spate o strategie coerentă sau vreun plan de re pentru investiţii în cercetare şi lansarea a trei noi produse
afaceri complicat. Bibiana şi Diana au mers din magazin mic (pentru că Bibiana visează să facă şi dulceaţă).
în magazin mic, au trimis constant mesaje supermarketuri‑ Din primăvară, magiunul are şi o etichetă nouă, mov, mo‑
lor, s‑au prezentat la orice eveniment unde puteau să ara‑ tiv de noi emoţii, pentru că publicul abia se obişnuise cu cea
te produsul şi să îndemne oamenii să guste. Susţinerea lui iniţială, crem. O vor aplica pe borcane din aprilie, iar în ma‑
Mencinicopschi a fost de asemenea importantă – Bibiana a gazine se va găsi după ce stocurile cu vechea etichetă se vor
apărut deseori împreună cu el la televizor, în special pe An‑ epuiza. Adică destul de curând, estimează Diana. Şi probabil
tena 2 la „Trăieşte sănătos”. are dreptate, pentru că vânzările magiunului lor de prune,
Târgurile par să fi jucat rolul cel mai important; iarna pasta aia dulce‑acrişoară care a convins atât pensionarii cât
asta magiunul a participat în fiecare weekend la cel puţin şi mâncăcioşii urbani, merg straşnic. •

dor • primăvară 2010 • 99

 unii
ada L
tr
to,

S
t f o
n a parafemei,
U , trei e re.
l u n i c a m
două patruDe Karin Budrugea
c

↑
Pe acoperiş cu
Oana Maria.

Mesaj de la administrator. →

am rămas să dorm în noua casă a oanelor într‑o seară de

octombrie în care mi‑a fost lene să mai iau autobuzul până
în Berceni. A treia oară când s‑a întâmplat, Oana Titică îmi
cumpărase deja o periuţă de dinţi, pe care am găsit‑o de
dimineaţă în paharul de pe chiuvetă. Am luat atunci şi un
tricou de‑al Oanei Maria Zaharia, să nu se mai râdă de mine
la serviciu că nu dorm acasă. Cam aşa a început totul.
La câte poze cu noi sunt pe Facebook pare că ne ştim
Ceaiul e aproape
cea mai consumată dintotdeauna, dar până de curând nu ieşeam în acest trio.
băutură pe Pe Oana Maria o ştiu din facultate, dar abia prin 2007 am
Strada Lunii. ↓
început să ne vedem des. Pe Titică, mezina, ne‑a prezentat‑o
o prietenă comună acum vreun an. Am ieşit de câteva ori la
terasă, suficient cât să‑i propună Oana Maria să se mute îm‑
preună într‑un apartament de patru camere pe care‑l găsise
într‑o clădire de vis din centrul Bucureştiului.
Oana Maria venea dintr‑un demisol greţos, Titică din
apartamentul tatălui ei. Când au trecut prima oară pragul
noii case, Oanelor li s‑au umezit ochii a recunoştinţă: tava‑
nul era înalt, camerele luminoase, iar în sufragerie trona o

dor • primăvară 2010 • 101

 Groupies în clubul Control,
după concertul trupei berlineze Kissogram. ↓

De vorbă cu iepurașul
Cercel al Carlei Szabo. ↓

↑ Ultima duminică cu
soare din 2009.

102 • dor • primăvară 2010

 pianină Schiedmayer & Soehne de patrimoniu. Eu mă mu‑
tasem de acasă prin august, stăteam în apartamentul unei
prietene plecate la Londra şi eram convinsă că aveam nevoie
să locuiesc singură o vreme. Am început însă să mă abat
cam des din drumul spre casă pe canapeaua din sufrageria
Oanelor. Veneam mai mereu cu ciocolată, vin sau câte un
săpun mai de soi, „pentru casă”, şi ne aşezam la taclale. Cum
pe Titică n‑o cunoşteam foarte bine, aveam multe goluri de
umplut. Chiţăiam ore întregi, proţăpite în faţa ecranelor de
laptop, depănând aventuri amoroase şi frunzărind poze pe
Facebook. După vreo două săptămâni de vizite prelungite,
nu m‑am mai dus în apartamentul din Berceni decât ca
să‑mi aduc din haine.
La sfârşitul lui octombrie, la puţin timp după ce m‑am in‑
stalat cu ele, Samsung a anunţat concursul „Noua Jucărie”.
Regulamentul spunea că trebuie să ţinem un album foto
jurnal pe Facebook, unde să strângem cât mai multe like‑uri.
Premiul pentru primii cinci clasaţi era un Samsung ST550.
Cum ne făceam deja multe poze prin casă, ne‑am zis că nu
putea fi prea complicat să‑l câştigăm. Plus că noul aparat
fiind compact, îl puteam lua şi în club – unde să ne facem şi
mai multe poze.
După o şedinţă scurtă de consiliu în care am dezbătut pro‑
Un fel de bleme de intimitate şi ce să nu punem în acel jurnal foto, am
cornuleț cu lapte. ↓
încărcat prima poză. Am început candid, cu fotografii făcute
la geam şi instantanee cu pisica. Apoi, chicotind aplecate
asupra laptopului, am pus o poză făcută în oglinda din baie.
Titică avea părul ud şi toate eram cu umerii goi. (Gurile rele
au spus că părem dezbrăcate.) Trăiam în trei o senzaţie nouă
de libertate, ca o a doua adolescenţă imortalizată în pixeli.
Ne‑am întâlnit probabil într‑un moment în care nu mai
aveam niciuna loc în propria noastră piele. Viaţa împreună
a însemnat să ne lăsăm şifonierele larg deschise, nebântuite
de teama că dacă altcineva ne poartă hainele ne ia şi sufletul.
Niciodată nu am fost atât de creative în vestimentaţie
ca în lunile astea. O aceeaşi rochie vine atât de diferit pe
trei corpuri. Pe unul se ia pe sâni, pe altul pe cur, pe un al
treilea încinge talia şi totuşi, pe toate vine ca turnată. Am
ajuns să îmbrăcăm haine pe care nu ni le‑am fi cumpărat,
în combinaţii care nu ne‑ar fi trecut prin cap. „Ce bine vine
cu negru şi roşu”, s‑a mirat Titică când am încercat o rochie
mai veche de‑ale ei, cu imprimeu leopard, pe care ea o pur‑
ta doar vara cu sandale. Aceeaşi rochie a venit la fel de bine
cu un bolero mov şi colanţi fuchsia pe Oana Maria.
Ne‑am fotografiat şi am fost fotografiate peste tot. În bucă‑
tărie, în dormitor, în baie, pe acoperiş, pe stradă, în cafenele
sau în cluburi, aranjate sau ciufulite. Nu a existat un ritual;
ne făceam poze când aveam chef, le derulam apoi pe ecran şi
le comentam zgomotos. Pe urmă mă mai jucam puţin şi total
neavizat cu lumina sau cu culorile şi postam o selecţie la sân‑
ge. Când eram gata, dădeam toate trei refresh şi începeam
din nou să râdem. Nu mi‑au reproşat niciodată vreo alegere,
deşi uneori s‑au încruntat, alintându‑se: „Tocmai aia?!”.
Două luni şi 166 de poze postate mai târziu, am strâns un
total de 2.656 de like‑uri şi 327 de comentarii. Am primit
multe mesaje încurajatoare, unele de la necunoscuţi, dar şi
Buf. ↑
critici înfundate de la prietene care au considerat că sărim
calul cu narcisismul ăsta. În februarie am aflat că am câşti‑
gat aparatul, deşi adevărul e că nu prea ne mai îndoiam.

dor • primăvară 2010 • 103

 ←
În cabina foto din
fostul magazin Cochet.

←
Înainte de primul
concert Insect
Politics.

Joaca de‑a pozele ne‑a transformat, se pare, într‑un trio

de „personaje”. Am ajuns la o complicitate de vechi prietene
care ne‑a creat şi o aură publică: blonda, bruneta, roşcata şi
casa care creşte ca un cocon în jurul lor. Casă pe care degea‑
ba o cauţi pe strada Lunii; noi avem doar plăcuţa stradală,
adusă din Oradea drept cadou „pentru casă” într‑o seară cu
lună plină. •

104 • dor • primăvară 2010

Ritualuri casnice: demachiere,
pozare, giugiuleală, îmbrăcare,
machiere, pozare. ↓

↑
Botoșii Titicăi.

Oana Maria Zaharia are 26 de ani și e din Târgu Jiu. Este

sâsâită și are un blog cu 9.000 de vizualizări în lunile
fără trafic. E vegetariană și mai nou cântă în formaţia
Insect Politics.
Casa de pe Strada
Lunii, când încă
avea televizor, și nu
Oana Titică e din Pitești și are 22 ani. Poartă 35 la pantofi
oameni. ↓ și în 2009 s‑a clasat pe locul 12 în topul celor mai sexy
jurnaliste din România. Ne enervează că ne consumă
uleiul de măsline ca să se dea cu el pe corp.

Karin Budrugeac are 25 de ani, e din Medgidia şi mai

e cunoscută și ca „fata cu textul cu păduchii” de pe
Liternet. Articulează excesiv cuvintele și-şi lasă șosetele
să treneze prin casă.

Fotografii făcute de locatarele de pe Strada Lunii,

Sorin Vidis, Andrei Runcanu şi Joe Dilworth.

dor • primăvară 2010 • 105

f
Pariul pe

filip florian

Un scriitor‑legendă se creează
în zeci de ani, cu fiecare
cuvânt scris, cu fiecare carte
publicată, cu fiecare mit
răspândit despre el. Dar, dacă
eşti atent, poţi să vezi semnele
din timp.

De Georgiana Ilie
Fotografii de Mircea Struţeanu
dor • primăvară 2010 • 107
N
Slavici, jurnalist şi scriitor din curentul realist, autorul roma‑
nului Mara, care este uneori amintit în cronici, dându‑i astfel
lui Florian un soi de legitimitate genetică pentru vocaţia de
scriitor – el spune însă că îl percepe pe Slavici mai degrabă
prin poveştile de familie, decât prin rolul său în cultură. Des‑
pre faptul că e probabil singurul scriitor român care trăieşte
numai din scris – deşi el subliniază mereu că asta nu înseam‑
nă bogăţie, unele luni sunt chiar „un fel de balet pe sârmă”, ca
să‑şi acopere cheltuielile.
Clarificarea miturilor e necesară pentru că nu au încetat ni‑
ciodată să crească, alimentate de fascinaţia pe care cercurile
literare o au faţă de acest scriitor care trăieşte în afara lumii
lor, care e popular fără să scrie după vreo modă şi care vor‑
beşte fără afectare despre modul în care şi‑a urmat destinul.
Distanţa, succesul şi stoicismul său l‑au transformat, ca pe
niciun alt scriitor de azi, într‑o personalitate a culturii pop,
cu tribulaţiile aferente acesteia.
Florian a răspuns la întrebări, privind mai degrabă în gol
decât spre public sau spre moderator. Singurul moment în
care a trădat o emoţie a fost când a amintit amar cum Dan
C. Mihăilescu, care altfel i‑a făcut o cronică elogioasă, a co‑
nu este cel mai tradus scriitor român de azi. Titlul mentat că probabil îşi alesese un personaj neamţ pentru Zi‑
acesta se împarte incert între Mircea Cărtărescu, Dan Lungu lele regelui pentru că locuieşte mult în Germania şi a vrut să
– un apreciat tânăr prozator tradus în toată Europa – şi scrii‑ dea bine la publicul de acolo. Florian a clarificat că a stat în
torii români care trăiesc în străinătate, precum Herta Müller Germania vreo şase săptămâni în toată viaţa lui şi nu şi‑a pus
sau Norman Manea. niciodată problema să scrie ca să măgulească cititorii.
Nu este nici singurul tradus în America. Şi Lucian Dan Teo‑ Lecturile publice nu sunt un lucru obişnuit în România. Nu
dorovici are un roman publicat anul trecut în sua. există această tradiţie şi nici o infrastructură care să le faci‑
Nu este nici cel mai prolific. Din contră: în ultimii zece ani liteze, lucru pe care Florian îl punctează mereu în interviuri.
a publicat trei romane, dintre care unul scris împreună cu A descoperit, călătorind în spaţiul german ca să‑şi promoveze
fratele său, Matei. Nici nu scrie altceva – eseuri, nuvele sau cărţile, că pentru scriitorii străini lecturile sunt o sursă rezo‑
publicistică – cum fac mulţi alţi autori. nabilă de venit. („Povestitorii de la Şosea”, unde a citit Flori‑
Filip Florian este însă singurul scriitor care i‑a făcut pe toţi an, este o serie de evenimente coordonată de Mirela Florian,
criticii literari să îi declare primul roman, Degete mici, cel mai soţia lui.)
bun debut din ultimii zece ani. Iar după cel mai recent, Zilele Mirela nu era singurul membru al familiei prezent în acea
Regelui, să spună că vorbim de un nou roman românesc. seară. Erau şi cei doi fraţi: Matei, scriitor, şi Mircea, fotograf.
Cititorii ştiu şi ei asta. Mama celor trei era şi ea la o masă împreună cu Luca, fiul
Le‑am văzut reacţia iarna trecută, la o lectură publică a lui Filip. Familia este o temă recurentă în cărţile lui Florian.
scriitorului, unde aglomeraţia sugera mai degrabă un eveni‑ E fie în centrul poveştii, ca în Băiuţeii, romanul de ficţiune
ment monden. Foiala inerentă era acompaniată de pufnituri‑ autobiografică pe care l‑a scris cu Matei; fie reper istoric, ca
le espressorului şi bocănitul paşilor chelneriţelor pe podeaua în Degete mici – familia are un trecut marcat de naţionalizări
de lemn. Aşezat în extrema dreaptă a mesei, cu ţigara aprinsă forţate şi deţinuţi politici; fie pretext pentru o „reverie pe sea‑
în mână şi capul plecat peste cartea deschisă, Filip Florian ma propriei genealogii”, cum spune criticul Paul Cernat, ca în
citea un capitol din Zilele Regelui. Nu ridica decât rar privi‑ Zilele Regelui, unde personajul principal se numeşte Strauss,
rea spre public. Vocea molcomă, fără vreo intonaţie anume, adică numele original al stră‑străbunicului Struţeanu, înain‑
părea mai degrabă să‑i servească drept instrument: descifra te de românizare.
textul, îl dezmembra în componente şi cântărea, după fiecare După sesiunea de întrebări şi răspunsuri, cititorii s‑au aşe‑
silabă, dacă are ritmul cel mai potrivit. Părea că în orice mo‑ zat la coadă la autografe. În viermuiala de oameni care nu se
ment ar putea scoate un creion să facă o notă pe text. lăsau duşi, Florian a scris zeci de mesaje pe cărţi, dar a vorbit
După lectură, publicul i‑a pus întrebări, nu departe de te‑ puţin, rostind mai mult mulţumiri rezervate la aprecierile pe
mele comune din rarele interviuri pe care le dă: câteva despre care ceilalţi nu conteneau să le rostească.
procesul creativ, majoritatea despre controversele care îl în‑
soţesc pe Florian de la debutul din 2005. L‑au întrebat des‑
pre moştenirea datorită căreia a putut să se dedice scrisului; pentru cititori şi pentru critici, Filip Florian a apărut
moştenire din care se spune că trăieşte şi azi, deşi el a expli‑ ca din neant în 2005. Nu făcea parte din niciun cerc literar,
cat deseori că a epuizat‑o. Despre recluziunea auto‑impusă de nu se cunoştea cu scriitorii în vogă, nu mai publicase nimic,
care are nevoie ca să scrie – trăieşte mai mult la Sinaia sau la în afară de o povestire în revista Amfiteatru, în 1988. Avea 37
Ciocanu, un sat izolat din Piatra Craiului, pentru că nu poate de ani şi un roman de debut, Degete mici. Construită în jurul
scrie în gălăgia din Bucureşti. Despre stră‑străbunicul Ioan descoperirii unei gropi comune într‑o localitate de la munte,

108 • dor • primăvară 2010

 povestea urmăreşte ce se întâmplă de o molimă nimicitoare sau bătut de Dumnezeu), pămân‑
în oraş când fiecare tabără – asoci‑ tul îl înghiţise definitiv”.
aţia foştilor deţinuţi politici, auto‑ Limbajul lui Florian este cea mai evidentă diferenţă faţă
rităţile locale, arheologii – încear‑ de colegii de generaţie. Toţi criticii, atât în recenzii cât şi în
că să-şi impună propria explicaţie interviurile pentru acest articol, încep cu asta când vor să îi
pentru existenţa gropii. Scheletele explice originalitatea. „Citindu‑l pe Filip Florian am observat
sunt ba dovada unei execuţii în cât de sărac este vocabularul celorlalţi scriitori din noul val”,
masă făcute de comunişti, ba victi‑ spune criticul şi scriitorul Marius Chivu. „Recunoşti scriitu‑
mele unei molime medievale. Mis‑ ra, bogată lexical şi stilistic, din două‑trei fraze. Poate părea o
terul e înteţit de descoperirea că concepţie învechită despre literatură astăzi, când temele sunt
scheletelor le lipsesc degetele mici atât de importante, dar e confirmată de marii scriitori con‑
de la mâini şi de apariţia unui că‑ temporani din celelalte literaturi: limba este materialul scri‑
lugăr care are o şuviţă de păr care itorului.” Matei Florian îi caracterizează stilul simplu, drept
creşte cu viteză nemaipomenită şi „dragoste pentru nuanţe”, iar criticul Alex Goldiş îl gratulea‑
pare că ştie mai multe decât spune. ză în cronica sa din revista Vatra cu un compliment rar: „îm‑
Romanul te ţine cu sufletul la gură pătimit al limbajului”. Scriitorul Dan Lungu mi-a mărturisit
până la ultima frază, când îţi face şi el serios‑glumeţ admiraţia într‑un email: „Filip Florian e
o dezvăluire care schimbă com‑ un bijutier, un miniaturist meticulos, un încăpăţînat frumos.
plet cheia în care l‑ai citit. Ovidiu Într‑o generaţie insurgentă şi rebelă care a descoperit libertă‑
Şimonca, redactorul şef al revis‑ ţile postcomuniste, Filip Florian e un călugăr franciscan. Dar
tei Observator Cultural, spune că unul care fumeză. Îl putem plasa în descendenţa lui Ştefan
aceasta este marca unui mare pro‑ Bănulescu, Radu Petrescu sau, mai aproape, a lui Ştefan Ago‑
zator; să ţină cititorul în tensiune pian, adică în linia scriitorilor artişti, pe care o continuă la
şi să‑i dea dorinţa de a avea câteva cel mai bun nivel”.
clipe înainte de culcare pentru a
mai savura câteva pagini.
Cartea a luat premiul pentru de‑ după ce a scris reportaje pentru cuvântul la începutul
but al României Literare şi al Fun‑ anilor ’90 şi apoi a fost corespondent la Radio Europa Libe‑
daţiei Anonimul, urmat la scurt ră şi Deutsche Welle, în 1999 Florian şi‑a dat demisia ca să
timp de premiul pentru debut al fie scriitor. Într‑un interviu publicat în Formula AS în 2009,
Uniunii Scriitorilor din România. povesteşte că, deşi a fost un gazetar pasionat, urmărind fero‑
Într‑un peisaj literar dominat de ce viaţa politică, a ajuns la o saturaţie şi o frustrare imense,
autoficţiune, Degete mici a venit ca dându‑şi seama că munca lui nu schimbă lumea, aşa cum îşi
o gură de aer proaspăt, îşi amin‑ dorea. La un moment dat, dorinţa de a scrie „a explodat ca o
teşte criticul Paul Cernat. Poves‑ bubă”. Atunci, în iarna lui ’98‑’99, la 30 de ani, s‑a urcat în
tea era curată, personajele erau complexe şi credibile, stilul maşină cu soţia, băieţelul şi pisica Comisaru’ şi s‑au mutat
era îngrijit, miza mai interesantă decât defulările din cărţile la Sinaia, în mansarda casei bunicii. A avut nevoie de un an
colegilor de generaţie de debut. Şimonca rezumă plastic di‑ ca să se scuture de „zgura” depusă pe el în anii de jurnalism
ferenţa, spunând că Florian „nu s‑a limitat la contemplarea politic. În timpul acesta nu a făcut mai mult decât să citească
buricului, ci a vrut să construiască lumi”. – de la Dostoievski sau Bohumil Hrabal, la scriitori români
Romanul a fost publicat în colecţia Ego.Proză a Editurii Po‑ ca Radu Cosaşu, Mircea Cărtărescu şi, nu întâmplător, Ştefan
lirom, singura care publica tineri autori. (Doi ani mai târziu, Agopian –, să joace fotbal cu prietenii şi să meargă pe munţi.
a fost re‑editat în colecţia Fiction Ltd, dedicată celor consa‑ Nu a scris nimic. La un moment dat soţia începuse să se uite
craţi, ca Ştefan Agopian, Norman Manea sau Mateiu Caragi‑ ciudat la el pentru că trecuseră multe luni de când îşi dăduse
ale.) În prefaţă, criticul Simona Sora a pus prima cărămidă demisia ca să scrie şi nu scria nimic.
la turnul de legende care avea să îl înconjoare pe Florian în Ideea pentru Degete mici i‑a venit de la o ştire pe care o citise
următorii ani: spunea că probabil Florian a scris multe alte pe la începutul anilor ’90, despre descoperirea unei gropi co‑
romane şi Degete mici e doar cel scos din sertar ca să‑i mar‑ mune într‑un castru roman. A scris la ea în următorii cinci ani,
cheze debutul. Altfel nu îşi explica fără grabă, pentru că, spune el, nu şi‑a
maturitatea construcţiei şi rafina‑ stabilit niciun termen limită. Singurul
mentul limbajului. criteriu a fost să fie mulţumit. În 2004
Degete mici începe aşa: „Toţi oa‑ a trimis manuscrisul la Humanitas,
menii aceia care nu rezistaseră ten‑
Florian, Spre deosebi‑ dar a aflat după trei luni că nici nu fu‑
taţiei de a redacta monografia ora‑ re de alţi debutanţi, sese citit. S‑a reorientat spre Polirom,
şului lor – un învăţător, un avocat, nu s-a limitat la con‑ care începuse anul acela să publice
doi călugări, un medic veterinar şi scriitori tineri (Lucian Dan Teodoro‑
templarea buricului,
un şef de gară – trăiseră cu convin‑ vici, Dan Lungu, Sorin Stoica).
gerea că, după ce castrul roman fu‑ ci a vrut să constru‑ După publicarea cărţii s‑a întors
sese părăsit (sau incendiat sau lovit iască lumi. în Bucureşti, dar nu definitiv şi nu

dor • primăvară 2010 • 109

pentru a se scălda în brusc-do‑
bândita popularitate. Viaţa sa se
învârte în jurul familiei, îngriji‑
rii bunicii materne, meciurilor
echipei Dinamo, pescuitului şi
plătitului facturilor. Se ţine de‑
parte de lumea literară pentru
că nu îi place să stea la discuţii
sterpe despre rostul literaturii
– spune că făcea asta pe vremea
când doar vorbea despre scris,
dar nu scria nimic. Are doar
câţiva prieteni în lumea literară
– unul dintre ei e scriitorul ma‑
ghiar născut în România, Attila
Bartis, al cărui roman Tihna a
avut un destin literar asemănă‑
tor cu cel al Degetelor mici: pre‑
mii naţionale, traducere în sua.
Ca să scrie, se retrage întot‑
deauna în munţi. Când i‑am ce‑
rut o întâlnire soţiei pentru a vorbi despre rolul ei de prim bunic căruia îi plăcea muntele, un tată absent, un divorţ al
cititor al lui Florian, mi‑a spus cu modestie că „Filip a scris părinţilor, un frate mai mic cu acelaşi nume ca al bunicului,
cărţile într‑o mare singurătate, de fapt. Rolul meu nici nu e, Mircea, şi, într‑un final, o mutare definitivă din Aleea Bă‑
nu am despre ce să vorbesc”. iuţ. „Abia atunci am discutat să punem punct. Trebuia să ne
Presupunerile despre cine e şi cum lucrează au creat în oprim undeva dacă voiam să fie o carte de publicat. Altfel,
timp imaginea romantică de scriitor care trăieşte departe de sigur, puteam să scriem la nesfârşit.”
lume, care scrie în mare secret şi cu dedicaţie totală. Ca do‑ Criticul Paul Cernat spune despre Băiuţeii că este un ro‑
vadă a intrării sale în rândul culturii pop, într‑o boulangerie man care stabileşte „blazonul unei vârste”, în tradiţia lui
simandicoasă din centrul Bucureştilor găseşti în biblioteca Mark Twain sau Molnár Ferenc. Chiar a două vârste: cea ma‑
pictată pe unul dintre pereţi şi Degete mici. gică a primei copilării, populată de fiinţe supranaturale, cum
e văzută de Matei, şi cea lucidă şi hipersensibilă a adolescen‑
ţei, care de multe ori se simte neputincioasă în lumea mare a
prin 2003, Florian l‑a întrebat pe fratele său, Matei, adultului, recreată de Filip. Matei pune multe întrebări reto‑
dacă nu vrea să scrie o carte împreună. Matei era reporter la rice şi ţine totul în propoziţii scurte, Filip dă răspunsuri pe
Dilema Veche şi scria cronici muzicale pentru diferite reviste. puncte şi construieşte fraze lungi, explicative, într‑o stilistică
Au încercat mai întâi să creeze o structură şi să scrie pe ea, dar, diferită de cea din Degete mici, dar la fel de atent construită:
spune Matei, stilurile erau atât de diferite, încât n‑au găsit un „Nu contest că băieţilor le creşteau aripi şi zburau în voie, tot
ritm comun. Apoi şi‑au dat seama că ar putea scrie în paralel ce se poate”, scrie în primul său capitol, „în Drumul Taberei
amintirile din copilăria petrecută în mare parte în cartierul s‑au văzut multe (aţi auzit cred de Oltcitul roşu abandonat ani
bucureştean Drumul Taberei, într‑un bloc de pe Aleea Băiuţ. întregi prin faţă pe la Materna, din volanul căruia s‑a născut
Matei a scris primul capitol, despre ziua în care a împlinit o minune de fetiţă, Mara parcă, după ce volanul a purtat o
cinci ani şi jumătate şi despre Dinamo, o iubire improbabilă sarcină în toată regula, crescînd şi crescînd vreme de nouă
pentru un băieţel care locuia în inima galeriei steliste. I l‑a tri‑ luni, nu dintr‑odată, ca airbagurile de astăzi)”.
mis lui Filip, care stătea la Sinaia. După o vreme, a venit răs‑ Băiuţeii a apărut în 2006, tot în Ego.Proză la Polirom, şi a
punsul: un capitol despre viaţa lui Filip dinaintea naşterii lui fost re‑editată un an mai târziu în aceeaşi colecţie şi încă o
Matei – îi despart 11 ani – şi o mulţime de poveşti cu acesta dată în 2010. S‑a vândut până acum, la fel ca Degete mici, în
bebeluş. Jocul a continuat vreme de doi ani. „Vorbeam des‑ peste 5.000 de exemplare.
pre peşte, despre fotbal, despre ori‑ Prin 2007, când apărea pentru a
ce”, spune Matei. „Niciodată despre doua oară Băiuţeii, Filip Florian era
ce am scris sau ce am citit în capitolul printre primii scriitori români din
celuilalt. Singurul lucru pe care îl şti‑ noua generaţie care intra în aten‑
am, fără îndoială, era că Filip şi Matei
filip Florian crede ţia editurilor străine. Prezentat mai
suntem noi, dar şi două personaje cu că după terminarea întâi editurilor germane printr‑un
propria lor viaţă în carte.” fiecărei cărţi ar program al Institutului Goethe din
Firul narativ i‑a dus unde au vrut Bucureşti, Florian a semnat cu Suhr‑
trebui să se facă un
personajele, nu unde au vrut ei, chiar kamp pentru drepturile de traducere
dacă erau o mulţime de asemănări parastas al a romanului Degete mici. Au urmat
între cele două perechi de fraţi: un personajelor. imediat Magvetö din Ungaria şi Czar‑

110 • dor • primăvară 2010

ne din Polonia. Când a venit oferta de la Houghton Mifflin mare clară. Doar câteva voci au fost în disonanţă, dar nici ele
Harcourt, una dintre cele mai mari edituri americane, de re‑ nu au spus că romanul nu ar fi bun. Criticul Mihai Iovănel s‑a
prezentarea lui se ocupa deja Simona Kessler, singurul agent plâns de stilul lui Florian, pe care îl numeşte „calofil” şi care,
literar din România. spune el, e mai mult un scop în sine decât un mod de a spune
Kessler spune că la început nici nu s‑a pus problema să‑l re‑ povestea. Goldiş a fost nemulţumit că personajele nu evoluea‑
prezinte pe Florian, pentru că agenţia ei nu lucrează cu scrii‑ ză şi că stilul este aglomerat, prea încărcat de enumerări, dar
tori români. E specializată în relaţii corporatiste şi foarte rar a ţinut să clarifice – când am vorbit cu el – că i‑a plăcut mult
lucrează direct cu un scriitor. Cu Florian însă a fost o situaţie cartea, dar crede că i‑ar fi folosit un editor bun, care să elimi‑
specială. I‑au plăcut seriozitatea şi firea lui rezervată. Şi, mai ne excesele. Romanul a avut şi succes la public – peste 4.200
ales, i‑au plăcut cărţile. „Mi se reproşează mereu că nu sunt de exemplare vândute în mai puţin de 18 luni. Regizorul Radu
patrioată şi nu reprezint români”, spune Kessler zâmbind. „Ei, Gabrea vrea să‑l transforme în film. A fost cumpărat din nou
bine, cu Filip fac un act de patriotism, dar îl fac de drag.” de Houghton Mifflin Harcourt – de data aceasta pe o perioa‑
Astăzi, Houghton Mifflin Harcourt deţine toate drepturile dă de 10 ani. (Traducerea în engleză urmează să fie publicată
mondiale de publicare pentru Degete mici, exceptând Germa‑ până la sfârşitul anului.)
nia: oricine vrea să îl publice pe Florian trebuie să negocieze Cernat declama în manifestul din 2008 că scriitorii cei mai
cu ei. Chiar dacă nu este cel mai avantajos contract – dacă buni de acum nu se compară nici pe departe cu Rebreanu sau
hmh nu îl promovează, romanul riscă să intre într‑un con de Sadoveanu şi că mizele lor rămân provinciale. Când a apă‑
umbră – simplul fapt că Florian a fost ales de această editu‑ rut Zilele regelui şi‑a reiterat teoria spunând că talentul şi
ră prestigioasă este o recunoaştere a talentului şi potenţia‑ capacitatea lui Florian de a ieşi din „prezenteism” reprezintă
lului său. Mai mult, numele editorului care l‑a propus este o excepţia care confirmă regula. Critic şi profesor de literatu‑
pecete de netăgăduit: Drenka Willen, cea care i i‑a prezentat ră experimentat, Cernat a văzut dincolo de cele trei poveşti
publicului din sua pe laureaţii cu Nobel Günter Grass, José „gravide una cu cealaltă”. S‑a uitat acolo unde se evaluează
Saramago, Wisława Szymborska  şi Octavio Paz. Traducerea talentul oricărui mare scriitor: în scheletul narativ şi în ca‑
în limba engleză a fost publicată în sua în vara lui 2009 şi pacitatea de crea lumi. „Adevăratul său merit”, spune el, „stă
s‑a vândut în peste 2.000 de exemplare în primele şase luni, în ştiinţa de a construi poveşti coerente, cu enigme şi ser­tare,
Newsweek fiind una dintre publicaţiile care au recomandat‑o. în care sunt reînviate subtil, fără grimase experimentaliste,
De atunci au mai apărut traduceri în italiană, spaniolă, slove‑ lumi dispă­rute”.
nă şi slovacă. Băiuţeii a fost, la rândul ei, publicată în Polo‑ Când am vorbit despre potenţialul lui Florian şi despre ce
nia, Bulgaria şi Spania. i‑ar trebui pentru a deveni un mare scriitor, Cernat a plusat
pe verdictul dat de critică la Zilele regelui: „Cred că ar fi bine
dacă ar reuşi să prindă, cum a reuşit în Băiuţeii, dar la o scară
zilele regelui, cel de‑al doilea roman individual, a mai vastă, o identitate socială care să îl individualizeze mai
apărut în 2008, într‑un an marcat de un conflict ideologic puternic. Şi cred că şi el ştie şi simte lucrul acesta. Sunt foarte
stârnit de Cernat, care acuza tinerii scriitori că nu reuşesc să curios cum va face asta”. Cernat pare sigur că Florian nu va
confirme încrederea acordată în alb la debut. „O problemă dezamăgi şi că va livra, mai devreme sau mai târziu, cartea
reală a literaturii tinere este autosuficienţa şi incapacitatea care îl va propulsa în emisferele înalte ale reputaţiei literare.
de a se adresa altui public decât celui tînăr şi alternativ”, scria Şi adaugă că are 20 de ani să ajungă acolo. (Conform unei
criticul, referindu‑se la scriitorii giraţi de Ego.Proză. „Înţele‑ teorii a lui Ştefan Agopian, scriitorii dau cele mai bune opere
gerea superioară a umanului a lăsat loc fie provocărilor defu‑ până la 60 de ani. Florian împlineşte 42 în mai.)
latorii, fie microdecupajelor socio‑antropologice, fie jocurilor Florian spune că a găsit deja făgaşul pe care vrea să aşeze
de‑a literatura.” Nici pe Florian nu l‑a scutit, spunând că tră‑ următoarea sa carte, dar mai e mult până când o va termina.
ieşte din gloria unei singure cărţi, reuşite, dar care „nu e nici Ce e sigur e că va fi într‑un alt registru, pentru că îi place ca
Ghepardul, nici Craii de Curtea‑Veche”. fiecare carte să deschidă o nouă lume. Pe coperta IV a primei
Unii critici l‑au susţinut pe Cernat, alţii l‑au contrat. Zilele ediţii a Degetelor mici a scris o notă care rezumă atitudinea
regelui a apărut în acest context de vigilenţă a criticii ca să lui faţă de scris: după terminarea fiecărei cărţi ar trebui să
povestească despre zorii naşterii României moderne, Carol se facă un parastas al personajelor. Cu alte cuvinte, nu s‑ar
I, dentistul lui şi motanul dentistului. Roman de atmosferă, întoarce pe căile bătătorite. Tot ce‑şi doreşte e să poată trăi
care creează o lume fermecătoare în cele mai mici detalii, aşa, numai scriind, cât se poate. Din tot ecosistemul publicis‑
Zilele regelui fantazează pe marginea unei vieţi secrete a vii‑ tic pare să vadă numai partea care îl priveşte pe el şi scrisul
torului monarh şi livrează o poveste cuceritoare despre loia‑ său. Încă îl uimesc oamenii care îi spun că i‑au citit cărţile.
litate, dragoste şi valori. Construită pe trei straturi narative, Până la îndeplinirea aşteptărilor criticii, Florian continuă
„evocarea istorică din vremea lui Carol I (macroistoria), is‑ să scrie într‑o solitudine pe care o apără cu dinţii, despre
toria de familie a dentistului Strauss (istoria privată) şi fan‑ teme pe care le alege în răspăr cu módele literare, cizelând
tezia lirică a motanului Siegfried (sacrul camuflat)”, cum le fără grabă fiecare frază până când atinge forma în care se re‑
identifică Marius Chivu în Dilema Veche, povestea îl arată pe cunoaşte, născând, fără ştiinţa sa, mituri. În peisajul literar
Florian gata să abordeze teme mai greu de stăpânit şi struc‑ românesc el este individualizat nu doar de stil şi de talentul
turi narative dificile. „Începem să avem roman”, scrie Chivu de a crea lumi dispărute, ci şi de faptul că e un om care a
în încheierea unei recenzii fulminante. crezut că singurul destin acceptabil este cel de scriitor şi a
Aproape toată critica a catalogat romanul drept o confir‑ renunţat la tot pentru a‑l urma. •

dor • primăvară 2010 • 111

 Cu
mi‑au

m
crescut
pedale
în
tă
lp
i

Când urc pe bicicletă devin alt om. Îmi pierd

capul, agitaţia pune stăpânire pe mine,
gândesc cu picioarele. Uneori nici nu mai
ştiu dacă eu controlez bicicleta sau ea pe
mine. Am început cu Pegasurile copilăriei,
am continuat cu Turul Franţei şi apoi cu
slalomuri prin trafic. Astăzi, pedalez la
viitorul propriului magazin de biciclete.
De Cosmin Popan
Fotografie de george „poqe” popescu

Plănuisem vara lui 2006 cu precizia pe care mi‑o inspira Ullrich tocmai scăpase în 2006 de Lance Armstrong, texa‑
Jan Ullrich. Neamţul câştigase Turul Franţei o singură dată, nul care câştigase de şapte ori consecutiv cursa supremă, mo‑
în 1997, dar încă mai speram la o minune din partea lui. De tiv pentru care îl uram ritualic. Fără Armstrong, Ullrich avea
aceea mă şi duceam să‑l văd, primul meu contact cu competi‑ şanse, mi‑am zis, orb la ce ajunsese idolul meu. Nici kilogra‑
ţia pe care o devoram de peste un deceniu. Eram reporter‑în‑ mele în plus, nici delăsarea de băiat răsfăţat nu m‑au pus în
cepător la Cotidianul, dar nu speram la o deschidere de ziar gardă. Era cel pe care‑l veneram din ’97. Ullrich nu se ridica
cu materialele din Franţa. Era suficient că îmi urmam nebu‑ din şa când pedala, oricât de înclinată era panta. Ullrich rula
nia pe două roţi. pe cele mai grele pinioane. Ullrich îşi muşca buza de jos când

dor • primăvară 2010 • 113

ataca decisiv pe munte. Şi Ullrich urma să treacă precum un urlă ameninţător în urechi. Unde plutonul se întinde pe cres‑
TGV pe lângă mine – cinci secunde de extaz pe marginea unui te ca aluatul, de la cel mai bun ciclist, până la lanterna roşie.
drumeag din Pirinei. Am decis că trebuia să ajung în ziua aia pe vârful Col d’Aspin
Doar că pe Ullrich l‑au prins dopat înainte de start şi l‑au – la 1.489 de metri –, înaintea lor.
exclus din competiţie. Era 13 iulie, soarele dogorea, iar eu făcusem stopul până
Aşa că am pornit spre Franţa dezamăgit că nu‑l voi aclama în cea mai apropiată localitate, Tarbes. De acolo mai erau
în drum spre glorie, conştient că o etapă importantă a relaţiei 40 de kilometri, ultimii 13 în pantă, cu 8 la sută înclina‑
mele cu bicicleta lua sfârşit. În acel an, doar unul dintre noi ţie pe anumite porţiuni. N‑am stat pe gânduri. Am intrat în
avea să aibă parte de magia muntelui. primul magazin de biciclete şi am ieşit cu o cursieră. I‑am
lăsat vânzătorului, care m‑a privit suspicios, rucsacul cu
paşaportul, peria şi pasta de dinţi şi ciorapii de schimb. Am
plecat doar cu o hartă a traseului şi un aparat foto. Calcu‑
Am început să mă uit la Tur prin ’97, când mă chinu‑ lasem că dacă pedalam într‑un ritm susţinut, voi ajunge în
iam cu un Eurosport cu purici unde distingeam greu cicliştii vârf înaintea cicliştilor.
care asudau pe biciclete. Comentatorii englezi erau fabuloşi
cu argoul lor de pluton, pe care încercam să‑l decriptez cu
dicţionarul. Foloseam şi teletextul de la un post nemţesc, ca
să copiez de mână, într‑un caiet, numele tuturor celor 180 Prima oară am urcat pe o cursieră tot într‑o vară, prin
de ciclişti. Lumea nu înţelegea de ce făceam asta, iar eu eram 2002, când eram la facultate. Am mers într‑o zi la cel mai
prea absorbit şi arogant să le explic tensiunea unui Mont Ven‑ mare târg de vechituri din Cluj, Oser, şi am pus mâna pe sin‑
toux sau a unui sprint final făcut la 70km/h. Nu ştiam că ve‑ gura cursieră. A contat mai puţin ce era – cu bursa de atunci
rile acelea însemnau o piatră de moară pe care mi‑o legam nu aveam mari pretenţii. Ce conta era atitudinea, aia pe care
de gât, că bicicleta se contura ca o pecete pentru mine. Nu o avea şi Ullrich pe Eurosportul cu purici. M‑am echipat cu
reuşeam decât să‑i spun mamei, care mă trimitea la diverse pantaloni mulaţi, tricou de lycra şi cască şi m‑am suit hotă‑
munci gospodăreşti, că bicicletele sunt importante şi să mă rât pe bicicleta cu coarne încovoiate, hotărât să câştig propria
lase în pace să mă uit la ele. mea etapă de contra-timp: 120 de kilometri din Cluj până aca‑
Fiind fratele cel mare, în copilărie decideam adesea ce ca‑ să, la Lozna, judeţul Sălaj. Odată ieşit din piaţă, ştiam că s‑a
dou îmi rămâne, aşa că dintre o bicicletă şi o trotinetă am dat startul la etapa cea mai importantă din istoria Turului.
ales bicicleta. Din prima bicicletă ţin minte doar ce‑am stri‑ Am făcut patru ore şi jumătate, pedalând pe şosea, iar când
cat. Avea nişte roţi ajutătoare în spate, care nu atingeau si‑ am intrat în sat îmi venea să ridic braţele spre cer, cum fac
multan pământul. N-am avut răbdare, aşa că am pus mâna pe marii campioni. Muşchii îmi erau cuprinşi de spasme plăcute,
un ciocan, am troznit una dintre miroseam ca un cosaş muncit trei
roţile de plastic şi am rupt‑o. Abia zile, curul mă ardea de la scaunul
după două zile a găsit‑o taică‑meu în care nu pusese nimeni gel bine‑
ascunsă în şură, în fân. Pedeapsa Am făcut patru ore şi jumătate, făcător. Mă lătraseră câinii, şofe‑
lui a fost dureros de simplă. Mi‑a rii de tir care trecuseră milimetric
dat jos şi cealaltă roată ajutătoare pedalând pe şosea, iar când am pe lângă mine mă înjuraseră de
şi mi‑a spus: „Dă‑te aşa, Cosminu‑ intrat în sat îmi venea să ridic mamă, iar nişte copii dintr‑un
cule, dacă mai poţi”. Am putut.
Au urmat bicicletele de oameni
braţele spre cer. sat vecin aruncaseră cu bolovani
când trecuse campionul. Erau
mari. Pe unele mergeam pe sub probabil invidioşi pe Ullrichul de
bara orizontală şi îmi înroşeam onoare al comunei Lozna.
coastele de la atâta frecat. Pe altele urcam peste bară şi‑mi Am retras cursiera la scurt timp după, când am fost lovit
făceam vânătăi între picioare. Invidiam în tot acest timp un de autobuz chiar în centrul Clujului. Eram în staţie, cu spatele
vecin care-şi spăla zilnic în pârâul din sat Pegasul pimpuit cu la el, dar se pare că îi invadasem spaţiul privat, pentru că a
oglindă retrovizoare, sârmă colorată între spiţe şi abţibilduri intrat nepăsător în roata din spate a bicicletei şi mi‑a făcut‑o
pe cadru. Băga bicicleta în apă, pedala, iar apa murdară ţâş‑ covrig. Eu l‑am făcut bou, dar asta n‑a îndreptat nimic.
nea pe toţi cei care ne holbam umili. Liceul l-am făcut în Bis‑ Un an mai târziu am plecat în Franţa să văd prima cursă
triţa, iar oraşul m‑a lecuit de pofta unei biciclete. În patru ani pe viu. Eram bursier şi deja jurnalist cu jumătate de normă.
cred că am văzut tot atâtea biciclete. Rămăsesem cu evadarea Întrecerea nu era Turul Franţei, ci o miuţă pentru campioni:
din iulie, de pe Eurosport şi pe atunci mi se părea suficient. Circuit de Sarthe‑Pays de la Loire. Atât Ullrich şi Armstrong
erau acolo. Din cursă nu mai ţin minte mare lucru.
Ce ştiu e că am alergat după autograful neamţului ore în
şir. Voiam să îi spun că sunt cel mai mare fan în viaţă, dar
La prima etapă la care am fost m‑am alăturat majori‑ el nu părea să ştie nici engleză, nici franceză, aşa că am
tăţii jurnaliştilor. Ne‑am uitat la ciclişti pe ecrane imense şi lăsat‑o baltă. I‑am făcut o căruţă de poze în timp ce el, com‑
i‑am văzut în carne şi oase doar pe podium. A fost o glumă plet inexpresiv, dădea interviuri. Autograful nici măcar n‑a
proastă. Am decis să văd pe viu etapa din Pirinei, locul mitic fost cu dedicaţie: mi l‑a adus purtătorul de cuvânt după ce
al cursei, unde bascii se bagă până în sufletul cicliştilor şi le l‑am tras de mânecă.

114 • dor • primăvară 2010

Am intrat destul de rupt pe ultimii 13 kilometri ai dru‑ Am ajuns pe Col d’Aspin înaintea lor, chiar dacă
mului spre Col d’Aspin, aceiaşi pe care urma să îi străbată pe ultimii kilometri i‑am parcurs umil, pe lângă bicicle‑
în câteva zeci de minute întreg plutonul de rutieri. Mă sim‑ tă. În avangardă treceau deja caravanele publicitare, care
ţeam ca un întârziat pe care toată lumea îl aştepta ca să aruncau cu brelocuri, şepci şi batoane de ciocolată în mine
poată începe odată spectacolul. şi în toţi ceilalţi. Cu ultimul suflu am căutat cel mai bun
Teoretic eram „tête de la course”, evadatul pe care cei‑ loc pe culme, undeva la marginea şoselei. Cam pe atunci
lalţi trebuia să îl prindă. Practic, eram un fan epuizat. De au apărut şi primii biciclişti. Îşi închideau din mers fer‑
fapt, nu era epuizare, cât mai degrabă neputinţă. Eram mai moarele la tricouri, priveau scurt înapoi şi se năpusteau să
motivat ca niciodată, dar nu era suficient. Picioarele îmi înghită noi kilometri. Pedalau deja de 11 zile pe drumurile
erau de fier, plămânii îşi dublaseră volumul, sângele alerga Franţei, în ziua aia străbătuseră 105 kilometri şi tocmai ce
prin toate vasele ca nebunul. Hotărâsem însă că cel mai răpuseseră ucigătorul Tourmalet, la 2.115 metri, înclinat la
bun loc pentru a vedea cursa e în vârful muntelui şi ajun‑ 7,7 la sută. Eram atât de minunat de ce mi se întâmplă încât
sesem să le invidiez pe bunicile care stăteau la marginea simţeam nevoia să iau lumea în braţe, dar nu eram sigur
şoselei, în scaune pliabile şi se apărau de soare cu umbrele c-aş fi fost pe deplin înţeles. În 20 de minute, cât a luat
gigantice. Îi pizmuiam pe toţi ăia care se uitau la transmi‑ până au trecut toţi, am recunoscut vreo cinci, restul erau
siunea în direct de pe televizoarele alimentate de la rulote prea transfiguraţi de la efort. Şi pentru ei şi pentru mine
şi pe ăia care beau nepăsători din sticle de apă. urma drumul la vale, doar că porneam în direcţii opuse.
Mă împrietenisem deja cu durerea din muşchi şi acum mă
rostogoleam uşor spre Tarbes. Trebuia să fac doar un ultim
efort să nu mă prindă noaptea pe drumuri.
Când m‑am mutat la Bucureşti în 2004, unul din‑
tre primele lucruri pe care le‑am făcut e că mi‑am cumpă‑
rat din nou o bicicletă. A fost o decizie bruscă, ca atunci
când opreşti la marginea străzii să‑ţi iei Fornetti. Bucu‑ Portocala Mecanică a făcut ca lucrurile să se ros‑
reştiul era sălbatic, aşa că mi‑am luat un mountain bike. togolească uşor şi palpitant începând de vara trecută. M‑am
Mi‑au furat‑o după câteva luni, undeva prin Centrul Vechi. apucat de testat biciclete, de observat nişele care se creau –
M‑am frecat la ochi de două ori până să îmi dau seama că de la activişti la navetişti –, de monitorizat zeci de site-uri şi
nu mai era unde o legasem şi am acceptat cu greu că şi bi‑ bloguri de biciclete. Încetul cu încetul, nu mai făceam aproa‑
cicletele sunt de furat. pe nimic ce n‑avea legătură cu bicicletele: unde mergeam eu,
La început nu mă ştiam decât pe mine biciclist – treceau erau şi ele. În vară, am scos unul dintre ultimele Pegasuri din
zile întregi fără să văd pe cineva în şa. Când au apărut şi depozitele fabricii Tohan Zărneşti, i‑am făcut o resuscitare
alţii, tot mai mulţi, aproape că ne salutam complice când publică şi l‑am dat premiu pentru cea mai frumoasă poveste
ne intersectam. Eram cumva bucuros, dar şi puţin invidi‑ despre prima bicicletă. M‑am apucat să colind magazinele do‑
os. Nu mai eram singurul care descoperise că se poate cu site prin oraş şi le‑am cerut biciclete ca să le promovez.
bicicleta în oraș. Simţeam în tot acest timp cum presa, unde aveam normă
Magazinele de biciclete, burduşite cu biciclete de coborât întreagă, devenea un loc tot mai nesigur, în timp ce bicicle‑
muntele, au început să facă loc şi celor elegante, de oraş. tele erau tot mai mult cu roţile pe pământ. Aşa că propune‑
Clienţii le priveau în continuare contrariaţi sau neîncre‑ rea unui amic de a face împreună o afacere cu biciclete mi
zători, dar eu ştiam că se vor impune în cele din urmă. s‑a părut cel mai normal lucru. El era investitorul  curajos,
ong‑urile de mediu, apoi primăriile, s‑au deşteptat şi au eu le connaisseur.
început să lupte pentru piste, centre de închiriat, politici Am deschis magazinul Ciclop în martie anul ăsta, la o
de încurajare a companiilor să‑şi pună angajaţii pe două lună după ce mi‑am dat demisia din presă. La început am
roţi. (Iniţiativele rămân timide şi ineficiente, dar asta e o făcut câteva drumuri pe orbecăite în Olanda, după bicicle‑
apreciere subiectivă.) te de oraş – second hand şi noi –, dar acum ştim mai bine
A doua bicicletă de Bucureşti, pe care o am şi acum, e un mersul lucrurilor şi luăm şi din alte părţi.
Trek: undeva la mijloc între alergat şi casual. Trekul mă Avem şi un atelier, unde l‑am cunoscut pe Andrei, me‑
iubeşte cu toate neajunsurile mele şi se încăpăţânează să canicul nostru oficial. Chiar dacă n‑a pedalat ca inconşti‑
mă rabde, deşi nu o dată m‑am întâlnit cu alte biciclete, pe entul între Cluj şi Lozna, chiar dacă n‑a urcat Col d’Aspin
care le‑am călărit şi le‑am dus noaptea acasă, de faţă cu ea. doar ca să simtă plutonul vâjâind pe lângă el, uneori cred
Primăvara trecută, văzând ce nebunie deveniseră bici‑ că e mai nebun decât mine – mai ales când îl văd cum face
cletele, am dat drumul la un blog colectiv. Portocala Meca‑ biciclete din fiare vechi şi uitate, cum lustruieşte o săptă‑
nică e un spaţiu unde bicicletele şi oamenii lor se zbenguie mână la un far din ’70 sau pune motor bicicletelor, ca îna‑
cum nu vor reuşi s‑o facă multă vreme de acum înainte în inte de război. Nu citeşte nicio lucrare de specialitate, nu
Bucureşti sau în alte oraşe. Inconştient, îmi mai parafam o consultă niciun how‑to pe YouTube, ci face totul după cum
dată viitorul. Încetul cu încetul, identitatea mea de jurna‑ îi dictează instinctul. Cam aşa cum fac şi eu în noua mea
list începea să pălească în faţa celei de biciclist – şi nu unul postură de administrator de magazin, dornic de a vinde o
oarecare, ci „ăla de la Portocala Mecanică”. primă bicicletă puștilor cu vise de Tur. •

Pe Cosmin îl găseşti în magazinul Ciclop, Str. Povernei 25, sau pe ciclop.eu. dor • primăvară 2010 • 115
 stil

șaorma
mea
de
toate
zilele
crezi că pantofii tăi de designer n-au ce căuta
în faţa unei mâncătorii de cartier? crezi că
rucola dă mai bine decât varza tocată? crezi că
mâncarea se împarte pe clase sociale? noi credem
că nu eşti niciodată prea bună pentru o şaormă.
Fotografii de Andrei Pungovschi
Stil de Ailin Ibraim
Asistent stilist Gabriela Pițurlea
Machiaj de Marina Chiorean
Coafură de Bogdan Mirică / Fantasy Hair Team

116 • dor • primăvară 2010

Trenci Ipekyol
Geantă Louis Vuitton
Pantofi DnV – Zebra Love Stiletto
Mănuşi Rebelle
Ceas Oxette

Şaorma de pui cu sos de usturoi

şi mentă – Shark, Piaţa Buzeşti.
dor • primăvară 2010 • 117
Rochie Maria Lucia Hohan
Pantofi Mihaela Glăvan
Cercei Oxette
Inel Oxette
Brăţară Oxette

Șaorma de vită şi berbecuţ cu sos

de iaurt cu susan – Genin, Calea
Floreasca.

Pagina următoare
Sacou din garderoba stilistului
Cămaşă Ipekyol
Geantă Louis Vuitton
Colier Ipekyol
Mănuşi Rebelle

Șaorma cu mix de pulpă şi piept de pui – Dristor

Kebab, Dristor.

118 • dor • primăvară 2010

dor • primăvară 2010 • 119
120 • dor • primăvară 2010
dor • primăvară 2010 • 121
Rochie M Unu Doi
Pantofi Mihaela Glăvan
Cercei Oxette

Șaorma de pui cu varză albă şi roşie,

pătrunjel şi ardei iute – Bundetot,
Centrul Vechi.

Mașină: Mini 50 Mayfair, BMW Group

România.

122 • dor • primăvară 2010

dor • primăvară 2010 • 123
124 • dor • primăvară 2010
Sunt Sânziana Negru, am 24 ani, sunt vărsătoare şi, mai
nou, şaormară.
Îmi place să pozez, iar lumea mă plăteşte ca să le
zâmbesc. (Eu sunt tipa care dansa cu Virgil Ianţu în promo
la Prima tv.) De data asta mi-a plăcut în faţa camerei
ceva mai mult, pentru că nu ai zilnic ocazia să verşi sos de
usturoi pe genţi de sute de euro. De ceva timp apar şi pe
sticlă. Sunt vj la Music Channel, unde am nişte colegi mi-
nunaţi, care-mi tratează câinele, pe Skittles, ca pe orice
alt angajat cu normă întreagă. Pentru el e un cadru ideal
să-şi câştige osul de toate zilele.
Nu am mâncat niciodată o şaorma până la acest pic-
torial, în principal pentru că mă speria ideea unui fel de
mâncare construit din atâtea elemente şi înecat în atâtea
sosuri. Apoi, nu-mi surâdea ideea de ceapă şi usturoi. Nu
mi-au plăcut niciodată. Când eram mică, mama mă punea
să mănânc usturoi ca să fiu sănătoasă şi ajunsesem să
zdrobesc căţeii şi să-i iau cu apă, ca pe nişte pastile.
Însă şaormele astea pe care le-am gustat au fost
bestiale – mai ales cele cu pui şi cele în care echipa nu
mi-a pus ceapă şi usturoi. După o lună de morcovi cu apă
plată şi lămâie, şaorma e plăcere pură, o plăcere nu mai
vinovată decât o ciocolată de 500 de calorii. În total am
mâncat vreo două în ziua cu şedinţa foto – una integral,
aşa de mult mi-a plăcut. Din celelalte am luat câteva
guri; recunosc că nu m-am omorât după aia cu carne de
berbecuţ. Şi Skittles a hăpăit din ele până a obosit de la
atâta mâncat. Pentru că sunt din Ardeal (m-am născut în
Republica Moldova, dar de la şapte ani am trăit în Târgu
Mureş), consider că acest ospăţ încheie procesul meu de
bucureştenizare.
Mă tot intreb de ce se spune că nu e elegant să mănânci
şaorma. Să fie oare din cauza faptului că îţi trebuie o gură
elastică şi-o duzină de şerveţele pentru a mânca o chestie
mirositoare, toate astea stând în picioare, în stradă? Asta
e o scuză. Şaorma este un deliciu şi merită efortul.
După shooting am făcut un duş şi am ieşit în oraş. Nu
ştiam ce naiba era adierea de usturoi şi carne care-mi
trecea din când în când prin dreptul nasului. Apoi mi-am
dat seama că după sălbăticia de la ultimul cadru, m-am
impregnat bine de tot. Dar a meritat – doar n-o să-i
reproşez şaormei că era bună.

Sacou Zara
Cămaşă din garderoba stilistului
Cravată Aldo
Inel cu cristale Oxette
Inel cu onix Oxette
Cercei Oxette

Șaorma de pui cu sosul iute al casei –

Melissa, Calea Rahovei.

dor • primăvară 2010 • 125

126 • dor • primăvară 2010
 Cămaşă din garderoba stilistului
Inel cu cristale Oxette
Inel cu onix Oxette
Cercei Oxette
Brăţară Oxette

Adrese magazine:

M Unu Doi Oxette

atelier_m12@yahoo.com Bucureşti Mall
Tel: 0747.848.441 Calea Vitan 55-59
Timişoara
Rebelle
DnV Bucureşti Mall
Wings Fashion Boutique Calea Vitan 55-59
Str. George Enescu 8
Zara
Maria Lucia Hohan Băneasa Shopping City
Str. Carol Davila 26 Şoseaua Bucureşti-Ploieşti 42D
www.mlh.ro
Ipekyol
Mihaela Glăvan Băneasa Shopping City
www.sepala.ro Şos. Bucureşti-Ploieşti 42D
Tel: 0730.097.323
Showroom MINI
Şos. Bucureşti-Ploieşti 53A

dor • primăvară 2010 • 127

 poveste

Pești

L
asă, îi zisese soră-sa, there’s plenty of
fish in the sea”.

„
Stătea cu picioarele sprijinite de spă-
tar, îşi lăsase capul să atârne şi nu se
mai putea opri din plâns. Lacrimile îi
alunecau din colţurile ochilor şi-i inundau urechi-
le, treceau blânde prin timpan, ocoleau ciocanul şi
nicovala, urcau tiptil pe scăriţă, iar în dreptul fe-
restrei ovale săreau pervazul ca jefuitorii de bănci
şi poc pe podeaua melcului, una câte una una, se
întâlneau în torenţi calzi care curgeau din ce în ce
mai adânc, săpând crevase de tristeţe, până când
se vărsau de-a valma în centrul creierului ei, litri
întregi de lacrimi adunându-se într-un lac, un lac
din ce în ce mai mare, o mare.
„There’s plenty of fish in the sea”, se auzea de
dincolo de ape. Mai întâi apăru un lup de mare
subţire. Fuma tăcut, cu branhiile vârâte în buzu-
narele de la pantaloni. Un somon grăsan îi ceru
lupului o ţigară şi-l bătu uşor pe umăr. Deasupra
lor pluti o vreme peştele zburător, după care ateri-
ză şi el în rând cu ceilalţi, agăţat de mânerul unei
umbrele. Se uitau toţi trei la ea, când cu ochiul
drept, când cu stângul, suntem aici pentru tine,
şi în afară de noi mai e o armată întreagă, unde e
nenorocitul, arată-ni-l şi-o să sfârşim odată po-
vestea asta. Peştele-spadă stătea mai în spate, ea
îi recunoscuse imediat sprâncenele groase şi botul
lui lung. Acolo e, a zis. Aşa deci, scrâşni lupul, şi
aruncă ţigara pe jumătate fumată.
Trebuia să-şi sufle nasul. Se întinse după un
şerveţel. În jur, camera se-amestecase, peşti nevă-
zuţi se cuibăriseră în papucii de casă, în pernă, în
sertare. Îi şopteau avem noi grijă de tine, suntem
destui, o armată întreagă, iar ea simţi cum i se-
ntinde pe faţă un zâmbet larg, acoperind urmele
vechi, zgâriate de o spadă foarte tăioasă.
* Luizei Vasiliu îi plac absolut toate cuvintele cu litera „z”. Poartă ochelari
de la doi ani, râde (mult) prea tare şi e în stare să doarmă şi de trei ori pe zi.
Îi e oarecum frică să nu se prostească de tot de la atâta citit.

L | Luiza Vasiliu

128 • dor • primăvară 2010 Ilustrație de Veronica Solomon

**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
**************************************************
 88 67
8 România la
10 sfaturi Radu Muntean
feminin
pentru trupeţi

1
O nouă generaţie de
Grijă mare la toboşar. Plus femei mişcă România
alte sugestii.
92 înainte.
Întoarcerea
magiunului

3
20 De la Topoloveni, în
Pâinea ţară şi peste hotare.
features
personală
Cu miere sau cu bere,
dar din mâinile tale.

106
De Filip Florian
Autorul următoarei
cărţi pe care vei vrea
s-o citeşti.
actualizator 27
Circumcidere
cu premeditare
Nu doare, nu moare şi
n-are asemănare.
112
Pedale
Omul şi bicicleta lui.
116
32 Lipie chic
Flamură-n vânt O femeie, cinci şaormerii,
Singurul lucru din Casa mult sos.
Poporului care se schimbă

2
o dată la două luni.

41
Diana Dondoe 48
Despre cum e să fii legată Papa la Gil
şi fotografiată. Crap on grill, live as the
grandparents şi alte
delicatese dintr-un
meniu viral.

56
Szia!
Magor Csibi a crescut
maghiar în România. reactor