2020-02-20

Duodenita – boala exacerbată de fumat

Duodenita reprezintă inflamația mucoasei duodenului (porțiunea inițială a intestinului subțire), care poate determina apariția durerii abdominale, a sângerării, precum și a altor simptome gastrointestinale.

Cea mai comună cauză a duodenitei este infecția gastrică asociată unui tip de bacterie denumită Helicobacter Pylori, însă duodenita poate fi cauzată și de consumul pe o perioadă mai mare de timp de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), de alcool sau de fumat.

Deși bacteria Helicobacter Pylori afectează un procent ridicat din populație, în special la vârste tinere, simptomele nu apar de obicei decât în perioada de adult, atunci când determină apariția duodenitei și a gastritei sau chiar a ulcerelor duodenale și gastrice, în cazul în care nu se urmează un tratament pentru aceste afecțiuni.

Duodenita este, aproape în toate cazurile, asociată cu o alta condiție gastrointestinală:

• disconfortul gastric după masă (dispepsia);
• infecția virală (hepatita acută);
• inflamația colecistului (colecistita);
• inflamația stomacului (gastrita);
• leziune a mucoasei gastrice sau intestinale (boala ulceroasă);
• diarea infecțioasă cronică;
• fluxul sangvin intestinal scăzut (boala intestinală ischemică);
• boala inflamatorie intestinala cronică de origine necunoscută (boala Crohn);
• infecția cu un anumit parazit intestinal (giardiaza).

Cele doua cauze principale care duc la apariția duodenitei sunt infecția cu Helicobacter Pylori și consumul excesiv de AINS (antiinflamatoare nesteroidiene-aspirină, ibuprofen, naproxenul) care pot creste aciditatea gastrică și compromite bariera mucoasă.

Un stil de viață dezordonat și stresant, care presupune un abuz de substanțe (alcoolul și cocaină), de fumat sau de alte medicamente (ca de exemplu corticosteroizii), prezența bolii Crohn dar și a altor infecții cu virusuri, bacterii sau paraziți, toate sunt condiții care pot agrava simptomele duodenitei.

Există mai multe tipuri de duodenită:

1. Duodenită primară cronică – apare atunci când procesul inflamator din duoden este o patologie distinctă, fiind prezentă la persoanele care au mese neregulate, care consumă condimente, alimente acide, ceai negru și cafea în mod frecvent. De asemenea, fumatul este factorul care contribuie în mod decisiv la exacerbarea simptomatologiei acestui tip de duodenită.
2. Duodenita secundară cronică- se asociază cu alte boli ale sistemului digestiv, cum ar fi gastrita, boala ulceroasă peptică, pancreatita, colecistita, infecția cu Helicobacter Pylori, colita.
3. Duodenita difuză – procesul inflamator s-a extins la întreg intestinul, fie din cauza unor procese degenerative sistemice, fie prin infiltrarea canceroasă a duodenului.
4. Duodenita locală- inflamația afectează doar bulbul duodenal
5. Duodenita atrofică- apare atunci când subțierea mucoasei intestinale duce la dispariția funcției sale secretorii.
6. Duodenita erozivă- este un tip mai rar de duodenită, fiind caracterizată de mici eroziuni ale mucoasei duodenale.

Simptomatologia generală prezentă în cazul pacienților cu duodenită este destul de vastă, printre manifestările acestei afecțiuni numarându-se:

• senzație de plenitudine gastrică după masă;
• balonarea excesivă;
• pirozis;
• eructații;
• flatulență;
• inapetență;
• greață;
• vărsături;
• diaree;
• disconfort abdominal vag sau durere.

Stresul este factorul care favorizează exacerbarea tuturor acestor simptome ale duodenitei.

Cum diagnosticăm duodenita ?

• testarea pentru prezența infecției cu Helicobacter Pylori
• testare pentru depistarea anemiei feriprive (cauzată de sângerări oculte) sau a anemiei pernicioase (absorbția incorectă a vitaminei B12 și a acidului folic)
• verificarea valorilor VSH și CRP (creșterea valorilor este determinată de inflamația de la nivelul tractului digestiv);
• tranzitul baritat ajută la vizualizarea tractului intestinal superior pe radiografie, după ce pacientul înghite bariu radio-opac.
• Endoscopia  digestivă.

Tratamentul duodenitei presupune, în primul rând, renunțarea la obiceiurile de consum (alcool, cafeină, AINS), dar și fracționarea meselor zilnice în 5-6 reprize. Utilizarea antiacidelor, cum sunt antagoniștii receptorilor de histamină sau inhibitorii pompei de protoni, cât și cele care protejează mucoasa duodenală  pot fi benefice.

Infecțiile cu H. pylori și Giardia trebuie tratate prin antibioterapie adecvată.

Terapia chirurgicală poate cuprinde intervenții chirurgicale pentru secționarea fibrelor nervului vag care controlează secreția acidă digestivă (vagotomia), înlăturarea chirurgicală a unei porțiuni din stomac (gastrectomia) sau secționarea parțială a valvei dintre stomac și duoden (piloroplastia).

Evoluția bolii depinde de eficacitatea tratamentului etiologic. Unele persoane cu duodenită și gastrită asociată pot observa un grad de ameliorare a simptomelor chiar și la 48 de ore după tratamentul cu antiacide sau suprimarea producției acide gastrice și modificarea aportului de alcool și cafeină. Infecțiile bacteriene tratate cu antibiotice necesită de obicei o perioadă mai lungă de timp până la recuperare (cel puțin 10-14 zile).