Obezitatea la copii

Obezitatea juvenilă este o afecțiune complexă, a cărei prevalență este în continuă creștere, la toate categoriile de vârstă și pentru ambele sexe, dar cu precădere în anumite grupuri etnice.

Obezitatea la copii a devenit una dintre problemele majore de sănătate ale țărilor dezvoltate. Copiii obezi sunt predispuși mai târziu în viață la dezvoltarea insulino-rezistenței și a diabetului zaharat tip 2, dislipidemiei, hipertensiunii și altor boli cardiovasculare, afecțiuni renale și hepatice, astm, apnee obstructivă de somn, precum și disfuncții ale sistemului reproducător. Nu este de neglijat nici aspectul psihosocial, obezitatea fiind frecvent asociată cu o scădere a stimei de sine, nivel crescut al stării de anxietate, izolare și depresie. (1, 2, 4)

Diagnosticul de obezitate se stabilește pe baza calculării indicelui de masă corporală. Valorile normale variază în funcție de vârstă, sex, perioade de creștere, status hormonal. În cazul copiilor și adolescenților, diagnosticul de obezitate sau supraponderalitate se pune atunci când indexul de masă corporală depășește valoarea 30. Totuși, atunci când se stabilește dacă greutatea depășește limitele normale, trebuie luate în considerate și alte aspecte, precum istoricul familial, istoricul creșterii și dezvoltării copilului și perioada în care acesta se află la momentul respectiv, din punct de vedere al creșterii. (1, 2, 7)

Prevenirea și tratarea obezității sunt importante pentru starea de sănătate a copilului atât în prezent, cât și pe termen lung.

Cauze

În apariția acestei afecțiuni metabolice sunt incriminați mai mulți factori, deși în multe cazuri, cauzele obezității rămân necunoscute.

Factori asociați obezității sunt:

• factori hormonali (Sindromul Cushing, hipotiroidie, prolactinom etc.) sau genetici (Sindromul Down, Turner, Cohen) - responsabili de mai puțin de 10% din cazurile de obezitate la copii; de asemenea, există disfuncții ale hormonilor responsabili de starea de foame și sațietate, leptina și grelina, consecința fiind lipsa apariției semnalului și stării de sațietate;
• stilul de viață - sedentarismul este unul dintre cei mai importanți factori ai obezității la copiii între 6-15 ani; este asociat cu o creștere semnificativă a IMC, precum și cu predispoziție către depresie; utilizarea în exces a televizorului și a computerului sunt principalele cauze ale unui stil de viață sedentar;
• regimul alimentar – aportul crescut de grăsimi și carbohidrați duce la creșterea masei corporale; de asemenea, un studiu a arătat o creștere a incidenței obezității la copiii care au început să consume mâncăruri solide încă de la 4 luni;
• unele studii sugerează faptul că și lipsa unui număr adecvat de ore de somn poate favoriza apariția obezității;
• anumite medicamente – pot favoriza creșterea în greutate: cortizolul și alți glucocorticoizi, Megace, contraceptivele orale, antidepresivele triciclice, antidepresivele IMAO (inhibitoare de monoaminoxidaza), tiazolidindionele, insulina (utilizată în doze mari), risperidona, clozapina;
• dintre factorii de ordin psihologic este de amintit și tendința de a mânca pe fond de stres, emoțional, pentru a face față problemelor sau pentru a combate plictiseala; aceste obiceiuri sunt adesea împrumutate de la părinți;
• noi studii sugerează o asociere între obezitatea maternă sau câștigul ponderal excesiv al mamei în timpul sarcinii și riscul de apariție a obezității la copil; (1, 2, 3)

Deși majoritatea copiilor cu exces ponderal prezintă o formă de obezitate familială, nu poate fi neglijată importanța factorilor de mediu pe lângă cei genetici, existând o corelație ridicată între obiceiurile copiilor și cele ale părinților în ceea ce privește aportul alimentar, tipurile de mâncare preferate, timpul petrecut în fața televizorului, frecvența activității fizice etc. (1, 2, 5)

Epidemiologie

Studii la nivel internațional au arătat că în aproximativ 77% din țări rata obezității este de cel puțin 10%, cele mai mari valori fiind înregistrate în Malta și SUA, iar cele mai mici în Lituania și Letonia.

În ceea ce privește împărțirea rasială, este remarcată o prevalență mai mare în rândul rasei negre, persoanele de culoare având totodată și un risc mai mare de a dezvolta sindrom de apnee obstructivă în somn (sindrom Pickwick).

Repartiția obezității pe sexe este irelevantă la vârsta copilăriei, însă în cea de-a doua decadă de viață se observă o creștere a prevalenței obezității la sexul feminin. (1)

Ca factor predictiv pentru obezitatea la vârstă adultă, obezitatea în copilărie și adolescență se continuă în 80% din cazuri cu supraponderalitate și în viața adultă, ceea ce asociază o creștere a incidenței hipertensiunii arteriale, dislipidemiei și aterosclerozei, litiazei biliare, diabetului zaharat. Studiile au arătat că odată ce un copil reușește să ajungă la un indice de masa corporală normal până la vârstă adultă, riscul acestuia să dezvolte afecțiunile sus menționate devine similar cu cel al persoanelor care nu au fost niciodată obeze. (1, 2, 4)

Recomandări

• Încercați să eliminați băuturile răcoritoare ce conțin zahar din dieta copilului dumneavoastră, convingându-l să le înlocuiască cu o cantitate mai mare de apa, lapte sau sucuri naturale. Băuturile răcoritoare reprezintă una dintre pricipalele surse de zahăr din dieta zilnică a unui copil și aduc un aport caloric ce nu este necesar organismului.
• Încurajați copilul să aleagă gustări sănătoase. Cel mai bun mod prin care puteți realiza acest lucru este să fiți un model de urmat și să alegeți și dvs. un stil de viață sănătos. Copiii au tendința să imite comportamentul și obiceiurile părinților.
• Uneori poate fi greu să refuzați dorințele copilului de a avea și desert pe parcursul zilei, însă trebuie să vă amintiți că prioritară este sănătatea sa, iar acesta este motivul pentru care este nevoie să faceți schimbări în dieta sa. Deserturile favorite nu trebuie excluse în totalitate din dietă, însă permiteți-i să le consume doar cu anumite ocazii și în cantități moderate; de asemenea, nu uitați că fructele pot înlocui vechile deserturi.
• Limitați timpul petrecut de copil în fața televizorului sau utilizarea calculatorului și încurajați jocurile în aer liber, mersul pe jos, sportul. Se recomandă cel puțin 30 de minute de activitate fizică de intensitate moderată. Dacă mișcarea și sportul devin obiceiuri pentru copil, este foarte posibil că acestea să se păstreze și în viața adultă.
• Un factor important pentru obținerea unor rezultate bune este suportul și participarea activă a membrilor familiei, ceea ce presupune o schimbare a obiceiurilor alimentare, a atitudinii față de exercițiile fizice a întregii familii.
• Încercați să luați mesele în familie si să nu lăsați copilul să mănânce în fața televizorului sau în timp ce are alte activități, precum jocurile video sau pe calculator. Distragerea atenției duce la o ingerare mai rapidă a alimentelor și la lipsa conștientizării asupra cantității consumate.
• Ajutați-vă copilul să își consolideze încrederea în sine; el are nevoie să simtă că este iubit și sprijinit pe parcusul procesului de scădere în greutate. Răsplătiți-l pentru eforturile și obiectivele atinse, însă nu folosiți recompense alimentare. Încercați de asemenea să evidențiați rezultatele pozitive ale eforturilor sale.
• Deoarece scăderea considerabilă în greutate este un proces îndelungat și greu de urmat, obiectivele stabilite trebuie să fie realiste, urmărindu-se pierderea treptată și continuă a kilogramelor, nu o trecere rapidă la greutatea ideală.
• Una dintre recomandările Societății Americane de Pediatrie în vederea aducerii unui copil sau a unui adolescent supraponderal la un indice de masa corporală normal se bazează pe stagnarea procesului de creștere în greutate pe o perioada mai lungă, modificarea IMC survenind ca urmare a creșterii în înălțime, în timp. În ceea ce privește copiii obezi, acestora li se recomandă scăderea în greutate, dar nu mai mult de 0, 5 kg într-o lună pentru copiii între 6 și 11 ani, iar pentru cei peste 11 ani și pentru adolescenți pierderea ponderală poate fi și de 1 kg pe săptămână, în funcție de gradul de obezitate.
• Nu în ultimul rând, evitați să apelați la soluții ce promit o scădere rapidă în greutate, oricât de tentante ar fi acestea, deoarece astfel de soluții ar putea afecta grav starea de sănătate a copilului; obezitatea nu este o problemă cu rezolvare în câteva săptămâni, ci necesită angajament pe termen lung atât din partea dvs. cat și a copilului; (1, 2, 5, 7, 8)

În concluzie, restricționarea aportului caloric, asigurarea unei diete echilibrate, schimbarea anumitor tipuri de comportament și preferințe alimentare și înlocuirea acestora cu obiceiuri mai sănătoase, precum și suportul familiei și consilierea psihologică pot duce la obținerea rezultatelor dorite. (1, 2)