Artă & Creativitate
Irlo isi vede de treaba
Desi desenele lui sunt uneori intelese prost. Sau deloc.
Sa vorbesti cu Irlo nu-i usor pentru ca il prinzi greu. Toata ziua, buna ziua e pe drumuri, bate tara-n lung si-n lat si deseneaza asa cum ii place pe te miri unde. Eu l-am ”vanat” aproape 3 saptamani pana am reusit sa pun mana pe el, via Skype, si sa povestim despre inceputurile lui intr-ale graffiti-ului si unde-a ajuns azi. Un artist pe care nu prea ai idee de unde sa-l apuci, caruia nu-i displace ambiguitatea si pe care, intr-un fel, il amuza cand oamenii isi dau silinta sa inteleaga cine e si ce face.
Care este diferenta dintre un graffer si un artist stradal? Nu vreau sa spun ca un graffer nu e si artist, dar, pentru mine, fenomenul graffiti inseamna litere si a-ti scrie numele si a face un renume din asta. Pare prea putin sa numesti graffer pe cineva care face si proiecte legale, care presupun mai mult decat litere. Nu ca literele nu ar fi destul, dar graffiti-ul e un fenomen precis, clar delimitat, fata de chestiile astea mai flexibile care se numesc in foarte multe feluri, de la street art, la muralism, la arta monumentala, sunt tot felul de denumiri pentru treaba asta acum, dar noi le zicem, generic, muralisti si numele crew-ului din care fac si eu parte contine numele asta, Noua Ordine Murala (NOM).
Deci tu te identifici ca muralist?Mai degraba grafician, dar si muralist, da! Prefer peretii fata de panze si suporturile mari, in general. Eu nu am terminat nicio specializare in directia asta de pictura murala, nu cunosc tehnici de fresca sau treburi d-astea, abia acum ma initiez, dar pana la urma tehnica pe care o folosesc si rezultatele specifice sunt acolo, deci pot numi ce fac pictura murala sau grafica murala.
Murala by Irlo
© Andreea Sasaran
Daca n-ai educatie in pictura murala, care-a fost parcursul tau?Am inceput Facultatea de Arhitectura la Timisoara si-am si abandonat-o. Mi-am dat seama ca nu se potrivea cu stilul meu de viata sau cum vedeam eu pe atunci, la 20 de ani, ca as vrea sa traiesc. Mi se parea ca imi fura tot timpul si toata viata se invartea in jurul scolii si nu voiam asta. Eu voiam sa fiu mai liber, mai boem, sa creez cum vreau, cand vreau.
Insa cu graffiti-ul ai inceput cu mult mai devreme ...Da, la 13-14 ani, in Bistrita, unde m-am nascut. Faceam litere pe atunci, deci eram doar graffer. La vremea aia era fenomen deja, de prin 1994 chiar, nu zic asta fiindca Bistrita e locul meu, dar asa era. Erau niste baieti cu cel putin 10 ani mai mari decat mine, care faceau si sporturi alternative, pe langa graffiti, skate, role, bicle. Prin oras erau piese faine de-ale lor si, copil fiind, am fost fascinat de asta.
Ai vorbit vreodata cu ei despre ce fac?Da, sigur! (rade) Cand am mai crescut si m-am mai intors in Bistrita (n.red. in 1997, Irlo si familia lui au plecat din oras), i-am cunoscut si cu unii sunt inca prieten.
Iti mai aduci aminte numele lor?(Rade) Da! Iedu, XXL, Tamas, Berbecaru, chiar mai stiu oameni care mai au poze cu ceea ce faceau atunci, poate vorbesc cu ei si iti trimit daca fac rost.
Work in progress
© Andreea Sasaran
La Arad, unde te-ai mutat din Bistrita, ai facut liceul ...... si m-am inhaitat cu unii care faceau graffiti (rade). L-as aminti pe Hiero, ca el a fost cel mai, cel mai si cu el am facut un crew la care s-au mai alaturat din cand in cand baieti din Arad si Timisoara, dar baza eram noi doi. Crew-ul se numea AKA, Arad’s Kriminal Arists (rade). Si, in timp, de la litere am trecut la chestii mai abstracte, eu am trecut la personaj, el s-a dus inspre design si, deci, a inceput sa faca perete tot mai putin, dar recent a inceput sa iasa din nou, revine. Tot prin Arad am fost printre primii care au facut paste up si stickere.
Cum ai ajuns la numele Irlo?Am avut mai multe pseudonime. La Irlo am ajuns cu anagramarea poreclei pe care o am din copilarie, Lori, de la Laurentiu (rade). Si cred ca si de la tata am pastrat un soi de pasiune de-a anagrama, de-a ma juca cu cuvintele, el facea anagrame, construia si rebusuri.
Si care au fost celelalte pseudonime?Am fost Seco, asa ma stiau baietii de demult, cand faceam graffiti, apoi Soe, Seo (rade). Nu prea puteam sa raman cu Lori, suna a nume de fata, stii, nu foarte serios, nu cu rezonanta care trebuia in zona asta de graffiti (rade). Fata de lori.com, irlo.com suna mai bine si-l si tii minte.
Murala by Irlo
© Andreea Sasaran
Cand ai inceput sa vezi ceea ce lucrezi tu ca pe un job din care poti face bani?Dupa ce am renuntat la facultatea din Timisoara, in anul al 2-lea, am mai stat cam un an acolo si apoi am venit spre Bucuresti. La Timisoara mai avusesem mici joburi, dar nu-mi imaginam ca as putea trai din asa ceva. Abia cand am ajuns la Bucuresti si-am inceput sa lucrez si sa cunosc oameni, mi-am dat seama ca e foarte de viitor, cum ziceau parintii (rade), pentru ca sunt mult mai putini oameni care se joaca in ea si, deci, am inceput sa cred din ce in ce mai tare ca se poate si a mers din ce in ce mai bine. Oricum, in Bucuresti, scena asta e cea mai activa si lucrurile se misca cu mult mai bine decat in tara.
Despre stilul tau si-al colegilor tai din crew-ul NOM s-a spus des ca e greu inteligibil. Cu toate astea nu faceti rabat de la el. De ce?Cumva e si tema comuna a noastra ca crew, despre sistemul asta pe care nu prea il placem, dar traim in el si atunci incercam cat mai mult sa ii facem cat mai putin jocul. Vrem sa vorbim despre cum sistemul asta e putin bolnav, manipulator, cu o natura dubioasa si, de aceea, lucrurile ar fi de schimbat cumva, in alte directii si atunci o tinem p-asta, vrem sa insistam pe tema asta mare, societatea, care contine o gramada de subiecte mai mici. Insa si noi avem job-uri mai comerciale, dar mesajul nostru e cel care vrem sa primeze.
Murala by Irlo
© Andreea Sasaran
Si cand mesajul vostru primeaza, el s-ar putea sa fie sters. Cum s-a intamplat cu desenul cu Sfantul Gheorghe din Bucuresti.(Rade) Unii au zis ca a fost lucratura noastra de la un cap la altul. Adica noi am desenat-o, noi am generat discutia si tot noi am sters apoi desenul, toate astea pentru publicitate. Ca am fi masoni. Caz care nu e departe de adevar, dar nu e nici real pe deplin. Noi am fost constransi sa platim baietii de la primarie sa stearga lucrarea. Dar n-am facut asta pentru reclama. Am folosit tema locului, toti trei abordam teme religioase din cultura asta crestino-iudaica si nu ne-am gandit ca va iesi asa scandal ca, vezi Doamne, am deranjat Biserica. Ca, pana la urma, Biserica a zis ca nici n-a fost deranjata (rade). S-a creat o confuzie din cauza felului in care oamenii interpreteaza desenele noastre, oameni care nu se pricep la asta, dar totusi ies in fata sa spuna ce cred! Principala critica a fost ca e spatiu public si-n spatiul public n-ai libertate deplina sa zici ce vrei, cum vrei, ca sunt conventii de care trebuie sa tii cont.
Esti de acord cu asta?Nu! Dar deocamdata se pare ca nu se poate altfel. La mine e al doilea perete sters dupa cel de la Muzeul Bruckental din Sibiu, prin 2010 sau 2011. Era calcanul din fata muzeului unde aveau sectia de arta contemporana. Insa cladirea aia era de patrimoniu, era o cladire clasica. Dar scandalul a fost unul politic si, ma rog, in final, desenul meu a fost ”prada de razboi”, el a trebuit sa pice (rade).
Nu te-ai enervat ca a fost sters?Nu, m-am obisnuit cu asta. Si stiu ca nefiind protejata sau nefiind intr-un sistem care sa zica ”respecta chestia asta”, cand ai pus-o in public, ea poate sa dispara a doua zi, poate sa fie un pic mazgalita sau chiar distrusa. Imi asum asta!
Vrei sa ramai la curent cu cel mai tare continut de pe RedBull.ro? Aboneaza-te la singurul newsletter care iti da aripi!