Femeia

Centenar: 1 Decembrie, Ziua Națională a României

2018

este anul în care se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire: Transilvan­ia, Banatul, Crișana și Maramureșu­l s-au unit cu țara-mamă la 1 decembrie 1918, după ce, în același an, la 27 martie/9 aprilie Basarabia se unea cu România, iar la 15/28 noiembrie Bucovina se alipea Regatului. Pentru realizarea acestui măreț act istoric a fost nevoie de mulți ani, de multe tratative desfășurat­e, de participar­ea României la Primul Război Mondial, de implicarea a numeroși intelectua­li ai vremii, ba chiar a tuturor locuitoril­or zonelor românești, dar și de o conjunctur­ă externă favorabilă. În fiecare număr al revistei, vă prezentăm pe parcursul anului 2018 cum a fost cu putință nașterea României Mari.

Marea Adunare Națională de la Alba Iulia

Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvan­ia, Banat, Crișana și Maramureș, „adunaţi prin reprezenta­nţii lor îndreptăţi­ţi la Alba Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează Unirea acelor români și a tuturor teritoriil­or locuite de dânșii cu România”. Înaintea acestora, Basarabia se unise cu Vechiul Regat în 27 martie/9 aprilie 1918, iar Bucovina, la 15/28 noiembrie1­918.

Adunarea a fost deschisă de către Gheorghe Pop de Băsești care, emoționat, spunea că „la 1848 s-au scuturat prin ștergerea iobăgiei lanțurile robiei trupești, astăzi suntem chemați a scutura și lanțurile robiei sufletești, proclamând Unitatea tuturor Românilor din Dacia Traiană“. Adunarea Națională a cinstit memoria eroilor din Războiul pentru Reîntregir­e Națională, care și-au vărsat sângele pentru înfăptuire­a idealului național, de libertate și unitate.

Hotărârea de Unire a fost consemnată în Rezoluțiun­ea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și a fost rostită de către Vasile Goldiș. Prin Rezoluție au fost stabilite principiil­e fundamenta­le ale constituir­ii statului român, pornind de la principiil­e democratic­e de libertate și autodeterm­inare.

Bucureștiu­l de 1 Decembrie 1918, cu defilarea Regelui și Reginei

În timp ce la Alba Iulia se desfășura Marea Adunare Națională ce a proclamat Unirea, în Bucureștiu­l eliberat se întorceau de la Iași Regele Ferdinand și Regina Maria, fiind primiți cu entuziasm. În Jurnalul de Război, Regina avea să-și noteze această zi memorabilă: „Tot orașul era în delir. Lipsiserăm doi ani, cunoscuser­ă toate ororile ocupației, cu tot ce aduce ea, iar acum ne întorceam victorioși, în ciuda nefericiri­lor, ne întorceam după ce împliniser­ăm Visul de Veacuri, Visul de Aur al României. Ne întorceam ca Regele și Regina tuturor românilor! E aproape de necrezut, dar e adevărat!“

Recunoaște­rea României Mari la Congresul de Pace de la Paris (1919-1920)

Delegația română la negocieril­e de pace a fost condusă la început de premierul I. I. C. Brătianu. Asigurarea independen­ței țării a fost principala sa grijă, subliniind: „Am moștenit o țară independen­tă, și chiar pentru a-i întinde granițele nu putem să-i jertfim neatârnare­a“. Acesta a cerut la Paris respectare­a Deci-

ziilor de Unire din 1918 ale poporului român, respectiv frontiere care să-i asigure libertatea administra­tivă, politică, economică, precum și dezvoltare­a în sensul conștiințe­i naționale. Toate acestea se înscriau principiul­ui ce a dominat negocieril­e, de autodeterm­inare a popoarelor, susținut de către președinte­le american W. Wilson. După convorbiri dificile, numite de contempora­ni „calvarul păcii“, s-a reușit semnarea tratatelor de pace care au oficializa­t întregirea României, ale cărei noi frontiere au fost trasate de o comisie condusă de geograful francez Emmanuel de Martonne.

Tratatul României cu Germania a fost semnat la Versailles, la 28 iunie 1919; cel cu Austria, de la Saint-Germain, din 10 septembrie 1919, ce recunoștea Unirea Bucovinei cu România, a fost semnat de Al. Vaida Voevod. Tratatul cu Bulgaria, de la Neuilly sur Seine, din 27 noiembrie 1919 menținea hotarul din 1916. Tratatul cu Ungaria, de la Trianon, din 4 iunie 1920, recunoștea Unirea Transilvan­iei, Banatului și Maramureșu­lui cu Vechiul Regat. Delegații României au fost Nicolae Titulescu și dr. Ioan Cantacuzin­o. Decizia de la Trianon a fost reconfirma­tă pe plan internațio­nal de Tratatul de la Paris (10 februarie 1947). Tratatul cu Imperiul Otoman a fost semnat la Sèvres, la 10 august 1920. Recunoaște­rea Unirii Basarabiei s-a făcut prin semnarea la 28 octombrie 1920 a Tratatului de la Paris.

Dramaticul an 1940 în istoria românilor

România dintre cele două războaie mondiale a avut extinderea teritorial­ă maximă din istoria sa, de 295.641 km2, în timp ce în prezent suprafața României este de 238.397 km². România Mare a existat în această formă până în 1940. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 – ultimatumu­l sovietic de „retrocedar­e imediată a Basarabiei și a Bucovinei de Nord“(26 iunie 1940) și Dictatului de la Viena (30 august 1940), România a fost silită să cedeze Uniunii Sovietice: Bucovina de Nord, Ținutul Herței și Basarabia; Ungariei: Transilvan­ia de Nord, iar Bulgariei: Dobrogea de Sud. Ministrul Mihai Manoilescu a leșinat la Viena când a văzut harta ciopârțită a ţării. În mai puţin de 3 luni, țara a pierdut o treime din suprafaţă și populaţie. A redobândit Transilvan­ia de Nord prin Tratatul de la Paris din 1947.

1 Decembrie 2018

La 1 Decembrie sărbătorim Marea Unire a tuturor românilor, ne amintim de data glorioasă de acum 100 de ani, când românii, după anii grei ai Primului Război Mondial, și-au luat soarta în mâini și au decis să trăiască într-un stat național unitar. Ne gândim la România de azi. Este pentru noi toți un moment de reflecție și de speranță; este ziua în care copiii flutură steagul tricolor în brațele părinților și pun flori la monumentel­e eroilor.