Societatea de azi e una a lui Țiriac miliardarul, fără nicio șansă pentru un nou Țiriac plecat de jos

Principala întrebare pe care nu și-o pune Ion Țiriac despre propria biografie și evoluție este: dacă eram azi un băiat sărac din familie de muncitori din România, aș fi reușit măcar să ies din cartierul meu? Țiriac pomenește de zilele grele ale copilăriei în România anilor 50 și sunt impresionante. Însă copilul Țiriac, așa sărac, atunci a avut o șansă, o rețea socială care l-a scos în față.

Așadar, la întrebarea “un Ion Țiriac copil astăzi ar fi reușit să scape de sărăcie și chiar să joace tenis?” răspunsul meu ar fi: mai mult ca sigur că nu. Și cred că e și al lui Ion Țiriac, are atâta inteligență cât să nu se autogratuleze și când o fi singur în fața oglinzii.

De ce? Pentru că, chiar și după filozofia lui Țiriac, cu ridicatul de jos prin muncă, o societate trebuie să-ți mai și permită așa ceva. Societatea de azi e una a lui Țiriac miliardarul, fără nicio șansă pentru un nou Țiriac plecat de jos.

Halep e un talent uriaș, dar ea s-a dezvoltat în mult-visatul sport-business al lui Ion Țiriac maturul, nu în sportul romantic în care a excelat Țiriac tânărul. Adică, fără o familie cu venituri peste medie, care să investească în copilul lor ca într-un start up, talentul n-ar fi contat.

Recomandări

Rezultatele finale în cazul fetiței care a murit după ce a mâncat pește. Nu au fost găsite bacterii în preparatele de la magazin

Țiriac este această contradicție mergătoare. S-a ridicat de jos și a luptat cât a putut, la el în țară, în ultimele 3 decenii, pentru o lume cât mai puțin primitoare pentru copii de condiție modestă, așa cum era el.

Filozofie de tip Dallas

De când l-am văzut prima oară la televizor omul propunea o viziune de tip Dallas (serialul) asupra lumii. Juca rolul unui american plonjat în vastele domenii postcomuniste. Îl auzeam dând lecții despre muncă și succes în afaceri. Asta în timp ce în jurul meu, în anii 90, oamenii munceau de spărgeau și în jurul lor se prăbușeau toate. Ceva însă creștea totuși.

Era acea filozofie dură, darwinistă, promovată și de Țiriac, și de alții: cel mai puternic învinge, muncești și vei avea și alte bălării. Prin “muncă” toți ăștia se refereau la altceva. La acel “ceva” numit călărirea sărăciei, stoarcerea ei pentru bani.

Recomandări

De ce a iertat-o instanța pe Sorina Pintea de 15 luni de închisoare, deși a fost prinsă cu mita în pungă. Judecătorul a apreciat „implicarea inculpatei în domeniul sănătăţii”

Știu că poezia oficială e că oamenii au fugit din țară din cauza politicienilor. Am mai spus-o și o repet. Politicienii sunt și ei pe acolo, însă o cauză clară, desprinsă din observație directă, e că tocmai stilul de stoarcere a mâinii de lucru fără milă a alungat oamenii din țară.

Patronul român se vaietă că ar fi “victima” politicienilor. Nu e victimă, a stat la aceeași masă a puterii și a făcut prăpăd într-un capitalism complet dereglementat.

Dereglementat pentru fraierime. Mereu conectat pentru business de tip cowboy a la Țiriac. Pentru mine, esențialul caracterului său public (vorbesc aici strict de un construct mediatic pe care el și fanii lui de prin presă l-au construit) este toată tevatura cu casa din Primăverii.

Stai peste un deceniu acolo, plătind statului o chirie modică (ceva peste 200 de euro), după ce ți-o dă statul “pe protocol”, și faci scandal după ce ți se ridică prețul la un nivel corect pentru ce e Bucureștiul imobiliar azi. Asta în condițiile în care mai și faci businessuri în domeniu, mereu facilitate de un dineu sau prietenie politică (că dacă mă apuc eu sau alt “particular” să fac bloc în pădurea de la Băneasa nu cred că scap fără cătușe).

Recomandări

Filmul răpirii bărbatului din București. Cum au intrat făptații, care nu au fost încă prinși, în complexul rezidențial

A plătit în Primăverii cât plătește azi un student pe o garsonieră confort 3 în Cluj. A obținut dreptul de a-și face cartiere prin București în locuri în care în mod normal trebuiau protejate păduri, spațiile de respirație. Sigur că nu singurul, el e unul dintr-o suită de privilegiați. Un privilegiat smart care întotdeauna s-a plâns în timp ce era privilegiat. A fost descoperit cu averile în Panama și a replicat cinic pe la televiziuni că e legal și asta e.

Țiriac a cerut mereu politică probusiness. Și statul român i-a oferit-o din plin în timp ce el se smiorcăia public neîncetat. A obținut ce a vrut, nu a fost deranjat niciodată cu o taxă sau cu vreo interdicție de construcție. Nici el, nici ceilalți ca el. Și, da, tot timpul a fost la mesele la care trebuie. Încă de la începuturile mediatice împreună cu Adrian Sârbu, Țiriac așa ne-a fost vândut: românul global colonizator care vine și aduce filozofia prosperității.

Țiriac ține încă lecții. În ultima săptămână ne-a predat mărinimia unui mare patron german de abatoare unde românii sunt plătiți foarte bine.

Mulți dintre muncitorii români au trimis redacției Libertatea dovezi administrative cu salariile și cu detaliile pe care le știam deja: câștigi ceva mai mult dacă muncești până îți rupi oasele și creierii.

Dar Țiriac nu are nimic în comun cu ăia din care se trage, pătura muncitoare de jos. El este pur și simplu anturajul său, el este 1%, el este tot ce predică de 30 de ani încoace: bogăție și privilegiu.

Foarte bine, să rămână în viața lui ca un safari. Dar epoca filozofiei Țiriac apune în această perioadă, se surpă din simplul motiv că un cinism poate cândva exotic a rămas acum doar cinism. Nu e vorba doar de cinismul lui deja agasant; românii au învățat sistemul în una din cele mai dure variante europene. Au făcut sport extrem capitalist fără plasă de siguranță.

Țiriac este sălbăticia afaceristică vlăguitoare a ultimilor 30 de ani. Afacerile fără niciun retur către comunitate. Afacerea-vampir. Este omul care venea cu ideea să construiască grădinițe private cu ajutor de stat (și partidul “de stânga” PSD desigur că sărea în ajutor).

Modelul Jurgen Klopp

Mulți ne luăm modele din sport. Eu îl am pe Jürgen Klopp, antrenorul FC Liverpool. Klopp făcea o declarație acum vreo trei ani, devenită virală între timp: “Sunt mai mult de stânga decât de centru. Cred în statul social. Nu sunt asigurat privat. Nu voi vota niciodată un partid pentru că promite să le scadă taxele celor cu bani”. (sursa)

Asta e moralitate pentru mine, ce spune Klopp e minimal pentru o societate justă. Pentru Țiriac, filozofia vârâtă pe gâtul sărăcanilor postcomuniști a fost întotdeauna invers: trebuie să munciți ca nebunii și poate atunci voi putea să vă iau ceva mai mult pe metrul pătrat în noul meu cartier de locuințe.

Klopp e excepția, Țiriac e regula. E timpul să apreciem excepțiile și să lăsăm conformiștii cinici să se îndoape cât vor cu propriul rumeguș ideologic.

Sunt sigur că un tip lucid până la greață precum Țiriac înțelege când îi spui “gata”: ai luat ce-ai vrut de la țara asta în toate felurile posibile, doar nu vrei și respect? E ca și cum m-ai pune să revăd cu același entuziasm de copil al anilor 90 porcăria aia de “Dallas”.

Foto: EPA

Urmărește-ne pe Google News