LEO ZBANCĂ, activist LGBT, centrul GENDERDOC-M: "A fi normal. Nu există așa concept. Există diversitate. Dacă eu mă simt bărbat, nu pot schimba asta, cât de tare nu mi-aș dori. Nu este o boală, nu e un capriciu, nu e stil de viață sau așa, cum deseori aud, o alegere."

Leo Zbancă are 36 de ani. Este regizor, scenarist, psiholog, trainer și... persoană transgen. S-a născut aici, dar în anii 90, familia lui a plecat cu traiul la Moscova. Fiind copil, Leo a înțeles că sexul biologic și identitatea de gen sunt chestii diferite și nu întotdeauna corespund. Tot ce își dorește e să trăiască într-o societate fără prejudecăți, care îl acceptă așa cum este.

LEO ZBANCĂ, activist LGBT, centrul GENDERDOC-M: "Mă simțeam băiețel. Îmi plăcea să mă joc cu mașinile, să merg pe bicicletă. Dar pentru că, la naștere, mi s-a atribuit altă identitate de gen, alt sex, încercam să mă încadrez în ceea ce era scris în certificatul meu de naștere. Nu prea îmi ieșea."

Crescându-și fata în Rusia, unde comunitatea LGBT este renegată, părinții îi ziceau să poarte rochii și să fie ca toate celelalte fete. Dar Leo a avut curajul să declare deschis că este diferit, iar să fii diferit, e normal. A învățat asta de acasă, într-o familie mixtă: mama e moldoveancă, iar tatăl - cetățean al unei țări din Africa.

LEO ZBANCĂ, activist LGBT, centrul GENDERDOC-M: "Părinții mei sunt foarte religioși. Mergeam la biserică. În jurul meu era o narațiune că totul e păcat. La un moment dat, când încep să mă gândesc: eu sau biserica? eu sau credința? Am înțeles că eu pot să mă aleg doar pe mine. Dacă nu, nu o să fiu fericit. Fericirea e mai importantă pentru mine. Și atunci, trecând prind situații dificile și gânduri suicidale, care se întâmplă des în comunitatea LGBT. Undeva la 23 de ani am tras concluzia că eu sunt cine sunt și lăsați-mă în pace."

Familia nu l-a acceptat. La 25 de ani, Leo a început să apere drepturile LGBT. A plecat să locuiască în Franța, în Italia și în Spania. Acolo a aflat ce înseamnă să fii cu adevărat liber, deși nu se putea simți pe deplin așa. Leo s-a ciocnit cu disforia de gen, o afecțiune care îi cauzează unei persoane suferință pentru că există o diferență între sexul său biologic și identitatea de gen. Până în 2019, afecțiunea era privită de mulți ca o boală mintală. Apoi Organizația Mondială a trecut-o la categoria condițiilor legate de sănătate.

LEO ZBANCĂ, activist LGBT, centrul GENDERDOC-M: "Pe noi ne învață cum e să fii fată și cum e să fii băiat. Când nu intri în una din categorii, îți creează disconfort fizic. Vrei să-ți schimbi haina, să te vezi în oglindă așa cum te vezi în capul tău."

Se simțea rău în propriul corp și a zis că trebuie să facă ceva. Schimbarea persoanelor transgen începe cu alegerea hainelor, a comportamentului și a numelui.

LEO ZBANCĂ, activist LGBT, centrul GENDERDOC-M: "Sunt niște reguli despre cum să vorbiți cu persoanele transgen. Prima ce nu trebuie să faceți e cum te cheamă în pașaport. Asta înseamnă că nu acceptați identitatea mea de gen. Eu nu vă cer pașaportul ca să știu precis că ceea ce e scris pe Facebook este numele dvs. Așa lucrează. Iar când e vorba despre persoanele transgen, apare nevoia să mă întrebe cum mă chema mai înainte. Că asta nu sunt eu. Că eu sunt așa cum m-au numit părinții. Dar de fapt, părinții la fel au luat numele din cap. Precum și eu am ales numele care îmi place."

Urmează tranziția legală, care presupune schimbarea numelui și în acte, lucru extrem de dificil în Republica Moldova. Persoanele transgen trebuie mai întâi să depună o cerere la Spitalul Clinic de Psihiatrie și, timp de doi ani, sub controlul medicilor, să demonstreze că nu suferă de tulburări mintale, care i-ar putea influența decizia. Este un proces umilitor, spune Leo.

LEO ZBANCĂ, activist LGBT, centrul GENDERDOC-M: "Eu nu aș vrea să merg acum doi ani la psihiatru ca să-mi dea un certificat că sunt bolnav, fiindcă eu nu sunt bolnav!"

Ultima etapă ar fi tranziția medicală, adică tratamentul hormonal sau corecția chirurgicală a corpului, ambele metode fiind practic imposibile la noi. În primul rând din cauza lipsei de specialiști, iar în al doilea - mulți medici refuză să ajute persoanele transgen. Din acest motiv, mulți încep tratamentul pe cont propriu, asumându-și riscurile, sau pleacă în străinătate să-și facă intervenția chirurgicală de schimbare a sexului. Costul intervenției variază de la 9 mii până la 25 de mii de euro. Leo și-ar dori să finalizeze tranziția medicală, dar cât timp asta nu e posibil aici, e hotărât să lupte pentru drepturile sale.

LEO ZBANCĂ, activist LGBT, centrul GENDERDOC-M: "Mă întâlnesc cu priviri foarte stranii la vamă, când se uită în pașaport, iar apoi la mine. Ei nu înțeleg că ar fi problema să le dăm voie la 2% din populație să-și schimbe documentele, dacă asta ar îmbunătăți sănătatea lor mintală și viața lor?"

Leo spune că își vede viitorul aici. A devenit coordonatorul grupului de sprijin a persoanele transgen și organizează diferite traininguri, prin care îi ajută pe oameni să fie liberi.

În Republica Moldova îi este greu să găsească un partener de viață. Nu îi este frică să iasă în stradă, dar înțelege că într-o zi ar putea fi agresat. Totuși, continuă să lupte pentru propria identitate.

LEO ZBANCĂ, activist LGBT, centrul GENDERDOC-M: "Odată în an ieșim să spunem că noi tot suntem cetățeni și, din păcate, nu avem toate drepturile pe care ar trebui să le aibă un cetățean al Republicii Moldova. Marșul este ca orice alt marș. Cum ies studenții, pensionarii sau orice alt grup social, care vrea să schimbe ceva în societate."

Potrivit centrului Genderdoc-M, până acum doar nouă persoane transgen din Republica Moldova au reușit să-și schimbe actele. Cât de numeroasă e aici comunitatea LGBT, nu se știe. Potrivit unor calcule, în fiecare stat aproximativ 2% din populație fac parte din această categorie.