What do you think?
Rate this book
Frumusețea lucrurilor trecătoare
Proaspăt ajunsă în Japonia, Adriana încearcă să se integreze în viața studențească, cu rezultate îndoielnice. În cele din urmă, își găsește locul în rândul celorlalți studenți străini: australieni petrecăreți, englezi plini de ei, finlandezi scandalagii și, bineînțeles, singurul alt român pe care îl întâlnește acolo. Împreună, explorează temple, încearcă diverse chimonouri, participă la ceremonii, vizitează cluburi de jazz și travestiți și filosofează pe tema eternei fascinații japoneze. O perspectivă plină de umor asupra frumuseții, frustrărilor și nebuniei vieții într-una dintre cele mai admirate culturi din lume.
- GenresJapan
184 pages, Paperback
First published May 1, 2017
About the author
Andrada Coos
3 books50 followersAndrada Coos was born and raised in Reghin, Romania. She was one of the winners of the short story literary debut competition Incubatorul de Condeie 2015 and the National Short Story Competition Helion 2016. Her first novel, Frumusețea lucrurilor trecătoare (The Beauty of Passing Things) about student life in Japan was published in 2017 by Adenium. She is a graduate of Brunel University’s Creative Writing Programme where she had the privilege to study under Fay Wheldon. Internationally, her work has been published in literary magazines and performed by the actors of the Liars’ League Hong Kong. Always seeking new adventures, Andrada has lived in seven countries in Europe and Asia and is passionate about all things beautiful and geeky.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 14 of 14 reviews
February 15, 2021
Nu este ficțiune, nu este nici fantasy, romance sau orice alt gen la care v-ați gândi că îl citesc eu. Este non-ficțiune și mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam.
O urmărim pe Adriana în aventura vieții sale, aș putea spune, prin Kyoto, Japonia. Am început această carte știind despre Japonia doar renumiții cireși, dar în momentul în care am întors și ultima pagină mi-am dat seama că am învățat o mulțime de lucruri pe care nu cred că le-aș fi căutat de bună voie.
Fragmentele care au fost cel mai mult pe placul meu au fost cele prin intermediul cărora am descoperit locuri noi, temple minunate sau parcuri cunoscute pentru multitudinea de cireși din sezonul 'sakura' sau cu arțari din sezonul 'momiji'. Vedeți? Deja știu și cuvinte în japoneză. Aproape cu fiecare pagină m-am găsit căutând pe internet diverse denumiri de locuri pentru a-mi face o idee cât mai concretă asupra peisajului. Ce am găsit m-a făcut să continui să citesc și cu mai mult interes. Să nu mai zic ce poftă de mâncare japoneză am avut constant!
Am descoperit o mulțime de tradiții și obiceiuri pe care, în mod normal, ca turist e cam greu să le descoperi dacă nu te interesezi de înainte sau nu ai o persoană de acolo care să te îndrume. Andrada Cooș a surprins foarte bine câte o părticică din tot.
Pentru iubitorii de cultură japoneză consider că este o lectură ce merită a fi 'devorată'. Pentru cei ce nu au nicio legătură cu această parte a lumii, luați exemplu de la mine! Am încercat ceva nou și am fost luată prin surprindere. Am apreciat carte la adevărata ei valoare pentru genul din care face parte și de aceea nu o voi compara niciodată cu o carte fantasy sau orice alt gen.
O urmărim pe Adriana în aventura vieții sale, aș putea spune, prin Kyoto, Japonia. Am început această carte știind despre Japonia doar renumiții cireși, dar în momentul în care am întors și ultima pagină mi-am dat seama că am învățat o mulțime de lucruri pe care nu cred că le-aș fi căutat de bună voie.
Fragmentele care au fost cel mai mult pe placul meu au fost cele prin intermediul cărora am descoperit locuri noi, temple minunate sau parcuri cunoscute pentru multitudinea de cireși din sezonul 'sakura' sau cu arțari din sezonul 'momiji'. Vedeți? Deja știu și cuvinte în japoneză. Aproape cu fiecare pagină m-am găsit căutând pe internet diverse denumiri de locuri pentru a-mi face o idee cât mai concretă asupra peisajului. Ce am găsit m-a făcut să continui să citesc și cu mai mult interes. Să nu mai zic ce poftă de mâncare japoneză am avut constant!
Am descoperit o mulțime de tradiții și obiceiuri pe care, în mod normal, ca turist e cam greu să le descoperi dacă nu te interesezi de înainte sau nu ai o persoană de acolo care să te îndrume. Andrada Cooș a surprins foarte bine câte o părticică din tot.
Pentru iubitorii de cultură japoneză consider că este o lectură ce merită a fi 'devorată'. Pentru cei ce nu au nicio legătură cu această parte a lumii, luați exemplu de la mine! Am încercat ceva nou și am fost luată prin surprindere. Am apreciat carte la adevărata ei valoare pentru genul din care face parte și de aceea nu o voi compara niciodată cu o carte fantasy sau orice alt gen.
July 24, 2017
Am citit romanul Andradei Cooș pe nerăsuflate. Are un stil plăcut, molcom aș zice, dar care reușește să te prindă în mreje, precum sirenele marinarii nătângi. Aventurile lui Adoriana-san, nu sunt similare celor trăite de Marco Polo, însă pentru mine, micile excapade, excursii și frecușuri birocratice, descrise cu naturalețe și umor, ridică un pic din voalul exoticei Japonii; pentru a o face și mai misterioasă.
M-am amuzat teribil când protagonista, călare pe bicicletă, țipa în românește la bieții japonezi: „Mișcați, mișcați, moimele naibii!”. Peste câteva zeci de pagini o finlandeză va face același lucru, pre limba ei, vezi bine.
Am stat cu laptopul lângă mine, având wikipedia deschisă, o hartă google street cu Universitatea Doshisha și Kyoto și multe alte site-uri cu referințe japoneze. Practic am citit nu o carte, ci mai multe, la final fiind un pic mai cult decât eram înainte de a o cunoaște pe Adoriana-san.
M-am amuzat teribil când protagonista, călare pe bicicletă, țipa în românește la bieții japonezi: „Mișcați, mișcați, moimele naibii!”. Peste câteva zeci de pagini o finlandeză va face același lucru, pre limba ei, vezi bine.
Am stat cu laptopul lângă mine, având wikipedia deschisă, o hartă google street cu Universitatea Doshisha și Kyoto și multe alte site-uri cu referințe japoneze. Practic am citit nu o carte, ci mai multe, la final fiind un pic mai cult decât eram înainte de a o cunoaște pe Adoriana-san.
March 27, 2018
Mi-a plăcut foarte mult - am început să o citesc și am terminat-o în aceeași zi.
Am apreciat echilibrul între părțile bune și mai puțin bune din cultura japoneză.
Sentimentul în unele capitole e ca într-un anime (kawaii, dulce-amărui, nostalgic :) ). Deși e evidentă iubirea față de Japonia și obiceiurile lor, nu este o viziune naivă - prezintă și aspecte mai puțin plăcute pe care eu nu le-am intuit privind fermecată din exterior sau ca turistă acolo câteva săptămâni.
Am apreciat echilibrul între părțile bune și mai puțin bune din cultura japoneză.
Sentimentul în unele capitole e ca într-un anime (kawaii, dulce-amărui, nostalgic :) ). Deși e evidentă iubirea față de Japonia și obiceiurile lor, nu este o viziune naivă - prezintă și aspecte mai puțin plăcute pe care eu nu le-am intuit privind fermecată din exterior sau ca turistă acolo câteva săptămâni.
November 1, 2017
A wonderful book offering real insights about a foreign student's life in Japan (Kyoto), with the right amount of humour and societal critique. Go read it now :D
October 30, 2017
În curând, o cronică.
Încă nu m-am hotărât între 3 și 4*, mai reflectez.
Later edit:
4*, deoarece are ceva care rămâne cu tine, iar lipsa dinamicii acțiunii nu vine ca o păcăleală, știi la ce să te aștepți după primele două capitole. Eu unul am continuat s-o citesc.
Mai multe, aici:
https://revistadesuspans.ro/despre-ca...
Încă nu m-am hotărât între 3 și 4*, mai reflectez.
Later edit:
4*, deoarece are ceva care rămâne cu tine, iar lipsa dinamicii acțiunii nu vine ca o păcăleală, știi la ce să te aștepți după primele două capitole. Eu unul am continuat s-o citesc.
Mai multe, aici:
https://revistadesuspans.ro/despre-ca...
June 22, 2017
Frumusetea lucrurilor trecatoare este una din acele carti care livreaza ce promite inca din titlu. Avand la dispozitie un spatiu relativ restrans -numai 184 de pagini- am apreciat ca a inceput in forta cu ciocnirea dintre culturi - Romania vs Japonia. (O sa incerc sa nu repet cuvantul Japonia de prea multe ori. Oare reusesc sa ma limitez la 5?)
Fara sa dau spoilere, sa imi fie rusine sa recunosc ca unele scene imi erau deja previzibile/cunoscute din animeuri? Deci pana la urma, unele lucruri chiar sunt adevarate, degeaba zic gurile rele ca anime-urile nu au nici o treaba cu realitatea. Mi-a facut placere sa vad Japonia din alt punct de vedere. Nu doar in sensul de cuiva chiar a fost acolo relativ recent si a putut prezenta aspecte relevante pentru tineret -scuze, domnii Gheorghe Băgulescu si Mihai Epure- ci si de al cuiva care a avut taria sa reziste 2 ani acolo, cu examene si tot. (Si sa mi se demonstreze ca e adevarat mitul ca japonezii chiar au locatii in care e interzis accesul strainilor!)
Recunosc ca mi-ar fi placut mai multe complicatii, care sa tina de logistica/deplasari/situatii neprevazute din viata cotidiana a unei tinere femei intr-o tara de la capatul lumii, inconjurata de lucruri necunoscute. In rest, stilul este unul destul de neutru, fara complicatii emotionale (adica si voi, baieti, puteti sa puneti mana pe carte! Nu veti fi agresati de lolite kawaii in fiecare capitol.)
Tragand in mod natural catre drama, cel mai mult mi-au placut capitolele in care aparea Sensei sau era mentionata viata de scoala de orice fel. Pe locul al doilea dupa capitolele cu scoala, a fost cel cu Craciunul. Nici macar pentru Craciun in sine, mi-a placut pur si simplu atmosfera evocata prin cuvinte si sentimente. De Sarmale stiam de pe net, dar nu chiar tot. Pana si pe mine m-au intristat perdeaua de margele si sarmaua singulara :’( Cum poate cineva manca o singura sarma odata, cum?
Si pe masura ce paginile zburau in fata mea si ma apropiam de sfarsit, ma gandeam cum ar fi un volum 2... Dar apoi mi-am dat seama ca o continuare ar sterge din esenta acestui volum, pe care il vad ca pe o experienta unitara, completa in exprimarea mesajului sau. :)
Fara sa dau spoilere, sa imi fie rusine sa recunosc ca unele scene imi erau deja previzibile/cunoscute din animeuri? Deci pana la urma, unele lucruri chiar sunt adevarate, degeaba zic gurile rele ca anime-urile nu au nici o treaba cu realitatea. Mi-a facut placere sa vad Japonia din alt punct de vedere. Nu doar in sensul de cuiva chiar a fost acolo relativ recent si a putut prezenta aspecte relevante pentru tineret -scuze, domnii Gheorghe Băgulescu si Mihai Epure- ci si de al cuiva care a avut taria sa reziste 2 ani acolo, cu examene si tot. (Si sa mi se demonstreze ca e adevarat mitul ca japonezii chiar au locatii in care e interzis accesul strainilor!)
Recunosc ca mi-ar fi placut mai multe complicatii, care sa tina de logistica/deplasari/situatii neprevazute din viata cotidiana a unei tinere femei intr-o tara de la capatul lumii, inconjurata de lucruri necunoscute. In rest, stilul este unul destul de neutru, fara complicatii emotionale (adica si voi, baieti, puteti sa puneti mana pe carte! Nu veti fi agresati de lolite kawaii in fiecare capitol.)
Tragand in mod natural catre drama, cel mai mult mi-au placut capitolele in care aparea Sensei sau era mentionata viata de scoala de orice fel. Pe locul al doilea dupa capitolele cu scoala, a fost cel cu Craciunul. Nici macar pentru Craciun in sine, mi-a placut pur si simplu atmosfera evocata prin cuvinte si sentimente. De Sarmale stiam de pe net, dar nu chiar tot. Pana si pe mine m-au intristat perdeaua de margele si sarmaua singulara :’( Cum poate cineva manca o singura sarma odata, cum?
Si pe masura ce paginile zburau in fata mea si ma apropiam de sfarsit, ma gandeam cum ar fi un volum 2... Dar apoi mi-am dat seama ca o continuare ar sterge din esenta acestui volum, pe care il vad ca pe o experienta unitara, completa in exprimarea mesajului sau. :)
October 10, 2017
O carte deosebita si interesanta,fara pretentii ,usor de urmarit. Usurinta cu care ti se permite sa te transpui in viata japoneza face din aceasta carte companionul ideal de vacanta, sau de o seara ploioasa,alaturi de o ceasca fierbinte de ceai. Pasajele descriptive intregesc decorul nipon si ingaduie o incursiune fugara in traditiile si cultura asiatica atat de diferita de a noastra. Aventurile Adorianei-san sunt realiste, simpatice,surprinzatoare si pe alocuri, daca esti atent, sfasietoare. Nu ai cum sa nu empatizezi cu ea si sa nu vezi lumea aceea prin ochii ei.
O recomand cu caldura celor indragostiti de tinerete, nou, curios si in general de tot ce e frumos si trecator😊
O recomand cu caldura celor indragostiti de tinerete, nou, curios si in general de tot ce e frumos si trecator😊
June 21, 2017
Frumuseţea lucrurilor trecătoare este o lectură complexă, care educă cititorul cu privire la fascinanta cultură japoneză, dincolo de informaţiile tipice ce pot fi uşor accesibile pe internet şi are un grad înalt de autenticitate, deoarece devine evident încă de la primele pagini că o astfel de lucrare nu putea fi scrisă decât de o persoană ce a trăit în acel mediu.
Mi-a plăcut în mod deosebit faptul că este o carte scrisă cu sinceritate şi umor. Autoarea nu se sfieşte ca prin personajele create să prezinte această ţară cu aspectele sale atât pozitive cât şi negative şi să atingă uneori subiecte pe care unii le-ar considera sensibile.
Din perspectiva cuiva care a trăit în Japonia, găsesc cartea a fi foarte utilă oricui plănuieşte o mutare sau şedere de lungă durată acolo. Este o carte ce mi-ar fi plăcut să o am la dispoziţie înainte de plecare, deoarece prin prisma experienţelor trăite de personajul principal, sunt multe lucruri pe care le-aş fi putut învăţa în legătură cu gândirea şi comportamentul japonez, lucruri care de multe ori a fost epuizant să le descopăr de una singură.
Mi-a plăcut în mod deosebit faptul că este o carte scrisă cu sinceritate şi umor. Autoarea nu se sfieşte ca prin personajele create să prezinte această ţară cu aspectele sale atât pozitive cât şi negative şi să atingă uneori subiecte pe care unii le-ar considera sensibile.
Din perspectiva cuiva care a trăit în Japonia, găsesc cartea a fi foarte utilă oricui plănuieşte o mutare sau şedere de lungă durată acolo. Este o carte ce mi-ar fi plăcut să o am la dispoziţie înainte de plecare, deoarece prin prisma experienţelor trăite de personajul principal, sunt multe lucruri pe care le-aş fi putut învăţa în legătură cu gândirea şi comportamentul japonez, lucruri care de multe ori a fost epuizant să le descopăr de una singură.
July 20, 2017
Breaking the wall between dream and reality, o mica vizita in cadrul societatii nippone prin ochii unei tinere curioase de cultura tarii insulare, Japonia. Simtim emotiile si trairile Adrianei in perioada petrecuta acolo. Empatizam cu dificultatile integrarii intr-o societate in care strainii veniti, sunt toti o apa si-un pamant. Obiceiurile, tabu-urile si mentalitatea societatii actuale sunt doar o parte din punctele atinse. O carte foarte frumosa, pe care o recomand tuturor pasionatilor de cultura japoneza, dar nu numai.
September 29, 2017
O carte deosebita, care te introduce intr-o lume spectaculoasa, despre care nu stiam mare lucru pana acum. Admir stilul curat al autoarei si atentia la detalii. Andrada are un simt aparte al descrierilor si al naratiunii care curge lin si delicat. Mi-au placut aventurile Adrianei in tinutul napon, precum si toate celelalte persoaneje, creionate excelent.
October 19, 2018
Beautiful reading
September 28, 2017
Mi-a plăcut! Jurnalul unei românce cu o bursă în Japonia. Scris frumos, atractiv, volumul surprinde contrastele dintre Japonia actuală și cea romanțată, întâlnită în cărți și filme. Contraste care, în realitate, se dovedesc legate unele de altele la un nivel profund. Mi-a plăcut foarte mult acuratețea și talentul cu care e surprinsă viața niponă. Dacă volumul n-ar fi fost tributar narațiunii specifice unui jurnal, cu siguranță m-ar fi convins să-i dau mai multe stele.
July 31, 2017
Sincera sa fiu, cand am inceput sa citesc aceasta carte nu am crezut ca o sa imi placa asa de mult.Primul motiv a fost ca nu stiam absolut nimic despre Japonia si apoi pentru ca nu credeam ca o sa fie scrisa atat de frumos in doar 179 de pagini.Stiti cum se spune, esentele tari se tin in sticle mici.Exact asa este si cartea.Foarte frumoasa dar scurta.
Si, pana la urma, cui i-ar placea o carte foarte lunga dar plictisitoare?
Adriana pleaca in Japonia, si cand ajunge acolo nici macar nu stie sa vorbeasca japoneza.Doar vreo doua expresii, putand discuta la inceput doar cu ajutorul unui ghid.
Dar, din fericire, oamenii de acolo vorbesc si engleza.
Actiunea nu mi s-a parut trasa de par, poate si din cauza marimii cartii.Andrada trece mereu la subiect, desi intalnim numeroase descrieri fascinante despre Japonia.
Adriana trece prin numeroase peripetii cu prietenii ei englezi, japonezi, australieni, finlandezi si singurul roman pe care il mai intalneste acolo.
Cel mai mult mi-a placut partea in care Adriana participa la festivalul Gion, unul dintre cele mai cunoscute festivaluri din Japonia.
Este imbracata cu o yukata rosie cu flori mari rozalii si frunze liliachii, un obi de un mov pal si o pereche de sandale geta.Si isi da seama cam tarziu ca o sa dureze mai mult decat se astepta sa mearga pe jos pana la locul unde trebuie sa ajunga.
Dar frumusetea festivalului umbreste toata tristetea si oboseala pe care o simte Adriana si o face sa simta cat de mult conteaza toate momentele din viata noastra.
Personajul meu preferat este Adriana, a fost un personaj demn de tinut minte si aceasta carte va ramane vesnic in inima mea.
Per total a fost o carte superba si v-o recomand cu totul dragul.
Si, pana la urma, cui i-ar placea o carte foarte lunga dar plictisitoare?
Adriana pleaca in Japonia, si cand ajunge acolo nici macar nu stie sa vorbeasca japoneza.Doar vreo doua expresii, putand discuta la inceput doar cu ajutorul unui ghid.
Dar, din fericire, oamenii de acolo vorbesc si engleza.
Actiunea nu mi s-a parut trasa de par, poate si din cauza marimii cartii.Andrada trece mereu la subiect, desi intalnim numeroase descrieri fascinante despre Japonia.
Adriana trece prin numeroase peripetii cu prietenii ei englezi, japonezi, australieni, finlandezi si singurul roman pe care il mai intalneste acolo.
Cel mai mult mi-a placut partea in care Adriana participa la festivalul Gion, unul dintre cele mai cunoscute festivaluri din Japonia.
Este imbracata cu o yukata rosie cu flori mari rozalii si frunze liliachii, un obi de un mov pal si o pereche de sandale geta.Si isi da seama cam tarziu ca o sa dureze mai mult decat se astepta sa mearga pe jos pana la locul unde trebuie sa ajunga.
Dar frumusetea festivalului umbreste toata tristetea si oboseala pe care o simte Adriana si o face sa simta cat de mult conteaza toate momentele din viata noastra.
Personajul meu preferat este Adriana, a fost un personaj demn de tinut minte si aceasta carte va ramane vesnic in inima mea.
Per total a fost o carte superba si v-o recomand cu totul dragul.
July 4, 2022
Anul acesta am recitit Frumusețea lucrurilor trecătoare pentru că Andrada Cooș și-a publicat cea de-a doua carte (scrisă în engleză): Moscow to Beijing
Mi-am amintit cât de mult mi-a plăcut structura episodică a romanului și naturalețea personajelor.
În doar 170 de pagini, Andrada a reușit să dezvăluie o față mai puțin cunoscută a Japoniei, cea aflată la confluența dintre autenticul spirit japonez și patosul occidental (reprezentat aici de studenții străini).
O lectură numai bună pentru a binedispune orice japonofil.
Mi-am amintit cât de mult mi-a plăcut structura episodică a romanului și naturalețea personajelor.
În doar 170 de pagini, Andrada a reușit să dezvăluie o față mai puțin cunoscută a Japoniei, cea aflată la confluența dintre autenticul spirit japonez și patosul occidental (reprezentat aici de studenții străini).
O lectură numai bună pentru a binedispune orice japonofil.
Displaying 1 - 14 of 14 reviews