Celebră regizoare din România, vindecare miraculoasă de cancer! Cum a învins o teribilă boală: “A fost un târg făcut cu mine”

Chris Simion-Mercurian rememorează perioada în care viața ei s-a schimbat. Chiar dacă nu a considerat niciodată că s-a luptat cu cancerul, Chris Simion recunoaște că forța interioară și oamenii au ajutat-o să se vindece.

Chris Simion-Mercurian, celebra regizoare, a învins moartea

Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, celebra regizoare Chris Simion-Mercurian vorbește despre cumpăna vieții ei. Avându-l alături pe Tiberiu Mercurian, jumătatea ei, boala a fost învinsă mult mai ușor. Chris Simion își aduce aminte de perioada adolescenței, când spăla parbrize și mai scria câte o carte și aflăm ce a însemnat, pentru ea, regretatul Ducu Darie.

Chris Simion-Mercurian: “Cancerul a fost un târg făcut cu mine”

În anul 2017 Chris Simion-Mercurian a primit cea mai cumplită veste din viața ei. Mărturisește că a ajutat-o foarte mult jumătatea ei, Tiberiu Mercurian, și că nu a lasat boala să-i fure viața.

“Forța o avem în noi, doar că nu știm și aflăm într-o situație limită, când viața ne încearcă real. Am credința că nimic nu se întâmplă fără sens metafizic, am umor să văd partea bună din orice situație. Am ales să fiu cu un bărbat (Tiberiu, jumătatea mea) care să trăiască împreună cu mine, nu alături de mine. Și când boala ne-a încercat iubirea, ne-am arătat de ce suntem în stare, am trecut împreună secundă de secundă.

Digi24.ro

Un român a vrut să fure bani dintr-un bancomat din Italia și a rămas fără o mână

Apoi a fost mama care m-a sprijinit cu rugăciunile ei. Prietenii mei, medicii cu care am traversat, nu am fost singură. În plus, n-am lăsat boala să-mi fure viața. Am trăit ca înainte doar în alt ritm pentru că, de la tratament, nu mai aveam aceeași energie. Nu am lăsat, însă, durerile sau reacțiile tratamentului să-mi schimbe planul, le-am integrat și la final am ieșit pe plus.

Nu am simțit că această boală este o luptă. Am simțit că este șansa în care mă pot trezi, în care pot conștientiza, în care pot să încep să mă iubesc. Suferința pe care am ales să o trăiesc la un moment dat în viața mea a venit cu costuri. Cancerul a fost un târg făcut cu mine. Vrei să mai trăiești? Atunci oprești risipa. Când alegi să trăiești împotriva ta, la un moment dat vine și nota de plată. Cancerul a venit în cel mai fericit moment din viața mea, la începutul relației cu Tiberiu, când trăiam într-o explozie de bucurie”, mărturisește Chris Simion, în exclusivitate pentru FANATIK.

Ce relație este între Chris Simion și celebru scriitor Pascal Bruckner

Între Chris Simion și celebrul scriitor Pascal Bruckner există o prietenie sinceră și durabilă. A început când Chris Simion era în facultate, a regizat o piesă de-a lui și l-a chemat, fără teamă, la premieră.

“Prietenia mea cu Pascal Bruckner a început când eram în facultate, când am dramatizat Copilul divin și l-am invitat la premieră. I-a plăcut atât de mult încât, din acel moment, a început o relație profesională care rezistă și astăzi. Ba mai mult, este președintele onorific al proiectului Grivița 53. Primul teatru construit împreună de la zero pentru care a acceptat provocarea de a exersa și dramaturgia. A scris primele lui două piese de teatru, inspirate din universul lui Eugen Ionesco, pe care îl admiră necondiționat.

Digisport.ro

O actriță celebră din SUA a văzut un român și a izbucnit imediat în râs. Ce a urmat

De la Pascal Bruckner am învățat să caut măsura, să îmi păstrez echilibrul. Să îmi ascult intuiția, să rămân generoasă, să ard pentru ce e esențial”, ne spune Chris Simion.

“Primul om care mi-a validat visul a fost Tiberiu”

După 9 ani de când și-a anunțat inițiativa de a construi, de la zero, primul teatru independent din România, iată că visul devine realizabil.  În anul 2016, Chris Simion-Mercurian a vândut casa bunicii și a cumpărat terenul din Calea Griviței 53.

“Construcția teatrului a început în 2016 când am vândut casa bunicii și am cumpărat terenul din Grivița 53. Primul om care mi-a validat visul a fost Tiberiu, jumătatea mea, și m-a determinat să trec de la contemplare la acțiune. Dacă nu ar fi fost el, nu aș fi făcut pasul. La început s-au alăturat prieteni, colegi, amici, oameni care ne cunoșteau mai mult dau mai puțin și care s-au regăsit în acest demers.

După care comunitatea de cititori s-a extins spre cei care au auzit la tv sau radio și care au considerat că ce facem e necesar pentru societate. Gestul nostru nu e de a construi doar un teatru, ci de a reconstrui un spirit.

Din 1947 nu s-a construit nici un teatru privat de la zero. Astăzi sunt 11.000 de oameni care susțin Grivița 53, care și-au cumpărat cărămidă ctitor și care vor avea numele trecut în foaier. La sfârșitul anului proiectul trebuie să fie gata. Avem o finanțare de la granturile SEE 2014-2021 prin programul Ro-cultură și suntem constrânși de deadline. Așa că profit de moment să vă reamintesc că lista ctitorilor este deschisă și încă puteți  sprijini financiar teatrul Grivița 53. Iar la anul să sărbătorim victoria”, ne spune cunoscuta regizoare.

Chris Simion vorbește despre prietenia cu Ducu Darie

Chris Simion a avut o relație specială cu regretatul Ducu Darie. Mărturisește că, datorită lui, a dat la regie și că mereu l-a privit ca pe un mentor. De asemenea spune că, după fiecare spectacol, îi dedică o parte din aplauze și lui.

“Cred că o boală nu este o luptă. Avem de parcurs o călătorie și e cum e pentru fiecare. Dacă am făcut câteva spectacole care fac sens, cu siguranță îi datorez și lui Ducu Darie asta. Atât pentru faptul că a susținut câteva proiecte pe care i le-am propus (Oscar și Tanti Roz, Maitreyi, Mecanica inimii).

Cât și pentru zecile de ore petrecute vorbind despre teatru și viață. Mi-a fost ca un mentor. E esențial să îi amintesc permanent pe cei care, cu generozitate, m-au călăuzit la început de drum și au avut încredere în mine mai mult decât am avut eu. Iar Ducu Darie se află printre ei”, spune Chris Simion.

“Am avut comportament mai mult de băiat”

Celebra regizoare recunoaște că, atunci când și-a vatuz prima dată jumătatea, a simțit în toate celulele că Tiberiu îi va sta mereu alături. Chris Simion ne spune și că, datorită lui Florian Pittiș, a început să scrie.

“Am fost un copil care și-a făcut simțită prezența. Am copilărit în Maramureș, în Ieud, pe Valea Izei. Eram plină de energie, ziua și trăsnaia, aveam imaginație cât pentru toată gașca de copii. Eram bătăușa, descurcăreață, cu spirit de inițiativă. Nu sufeream când copiii nu voiau să se joace cu mine, mă jucăm singură, am avut comportament mai mult de băiat decât de fată. Asta a continuat și în adolescență când am fost rockeriță, fan Iron Maiden. 4 ani de liceu m-am culcat la 6 dimineața în condițiile în care la 8 începeau orele pentru că stăteam să citesc. Trăiam prin Cioran, Eliade, Țuțea.

La 15 ani am început să scriu și la 16 ani, datorită lui Moțu Pittiș, am publicat prima carte. De atunci și până acum am scris și am publicat 11 cărți, printre care “Ce ne spunem când nu ne vorbim”, “40 de zile”, “Care dintre noi”, “Dicționar de optimisme”. Și, până la 6 ani, când mă întreba cineva ce vreau să mă fac când voi fi mare, răspundeam ‘apa’“, povestește, în exclusivitate pentru FANATIK, Chris Simion.

“Când eram mică îi mințeam mult și des”

Chiar dacă părinții au iubit-o foarte mult, Chris Simion-Mercurian a încercat, pe cât posibil, să nu îi încarce cu problemele ei. Când era mică recunoaște că mințea mult și des iar când a crescut evita să le spună problemele ei, ca să nu-i dezamăgească.

“Părinții mei nu au știut decât foarte târziu cine sunt,  ce am trăit, ce greutăți am avut în viață, ce încercări am depășit. Când eram mică îi mințeam mult și des, când am crescut evităm să îi confrunt cu realitatea mea. Nu știu de ce. Pentru că erau niște părinți speciali și niciodată nu mi-au dat exemplu neasumarea.

Pesemne a fost ceva transgenerațional, subconștient.  Cred că n-am vrut să-i dezamăgesc și undeva, în adânc, această teamă părea că se rezolva mințind. Eroare. Niciodată nu rezolvă minciuna ceva. Doar agravează. Am ales să nu îi încarc cu probleme, ci să le împărtășesc doar partea bună a vieții mele”, ne spune Chris Simion.

“Pentru ce am ales eu să trăiesc, am fost singura responsabilă”

Chiar dacă mulți ani părinții nu au știut prea multe despre fiica lor, Chris Simion a învățat de la ei tot ce i-a fost util în viața. Recunoaște că rugăciunile mamei ei au contribuit, în mod clar, la vindecarea de cancer.

“Erau bolnavi, am crescut cu tata pe ultima sută de metri de când m-am născut, le aveau pe ale lor. Dar atunci când au aflat de o situație limită în care m-am aflat, au fost cu mine. Pentru ce am ales eu să trăiesc, am fost singura responsabilă. Și trebuia tot singură să ies. M-au educat sănătos și, oricât de generoasă a fost viața în provocări, nu m-am făcut de râs și nu mi-am trădat sufletul. Mereu îmi apăreau în minte și îmi aminteam sfaturile lor.

Era important ca ce faci ziua să te lase să dormi liniștit noaptea. Când ieși afară din casă să nu-ți fie rușine, când te uiți în oglindă să îți placă ce vezi. Să nu blamezi răul ca să te folosești de el, să alegi singurătatea unor prietenii false, doar de context, să nu pui niciodata banii înaintea sufletului. Filosofie simplă dar cât de greu de atins de mulți. I-am avut ca exemplu de etică, demnitate, curățenie. Am ales să pierd (într-un fel) decât să profit de oportunități care nu mă caracterizau. N-am pierdut nimic, sau ce am pierdut nu îmi era necesar”, declară Chris Simion, în exclusivitate pentru FANATIK.

“În clasa a noua am vândut clătite, într-a zecea am spălat parbrize”

Chiar dacă la 16 ani a publicat prima carte, celebra regizoare Chris Simion a început mult mai de jos. În clasa a noua vindea clătite și în clasa a zecea spăla parbrizele mașinilor. De asemenea recunoaște că, uneori, se mai lupta cu depresia sau cu anxitatea.

“Eram rebelă, sălbatică, filosoafă, dezinvoltă, curajoasă, cu spirit de aventură, curioasă, rockeriță. “Un fel de pui de Cioran cu fustă lungă și neagră” spunea despre mine criticul George Pruteanu. Scriam, publicam cărți, eram cu capul în nori. Eram și depresivă în unele perioade, și anxioasă, mai mult visam decât trăiam. Eram naivă, credulă, altruistă. Și munceam să fac un ban să îmi ajut părinții.

În perioada liceului am lucrat în presă, am fost cel mai tânăr jurnalist al momentului. În clasa a nouă am vândut clătite, într-a zecea am spălat parbrize. Nu eram tocilară, învățăm selectiv și doar ce îmi plăcea dar la română, latină, filosofie, psihologie, logică aveam constant 10. La mate am rămas corigentă într-a zecea”, povestește cunoscuta regizoare.

Primii bani câștigați: “La 7 ani când am vândut 10 mărțișoare în Piața Amzei”

Chris Simion-Mercurian își aduce aminte că, la vârsta de 11 ani, s-a îndrăgostit prima dată. La 7 ani s-a apucat de antreprenoriat și a vândut primele 10 mărțișoare făcute de ea, în Piața Amzei. Aflăm și cât de bine se descurcă celebra regizoare în bucătărie.

“Am câștigat primii bani la 7 ani când am vândut 10 mărțișoare în Piața Amzei. Erau făcute de mine, cu florile uscate ale mamei pe care le-am ciopârțit, le-am mozolit cu aracet, le-am lipit pe niște bucăți de carton tăiate cum m-am priceput. Important e că n-am venit cu niciunul înapoi. Erau atât de urâte încât au fost cumpărate de milă. Dar ce contează. Mi-am atins obiectivul.

Îmi place să gătesc. Mă relaxează. Nu o fac des dar am descoperit, în pandemie, că bucătăria poate fi un loc terapeutic. Atunci am gătit cel mai mult, de la ciorbe la prăjituri. Și Tiberiu tot atunci a descoperit acest mod de relaxare”, își amintește Chris Simion.

“Celebritatea e o iluzie”

Chiar dacă are o mare notoritetate, Chris Simion mărturisește că niciodată, până acum, nu i s-a urcat celebritatea la cap. Spune că stă bine cu ego-ul și că a încercat mereu să-și investească emoțiile în lucruri reale.

“Până acum nu mi s-a urcat celebritatea la cap. Dar nu ne cunoaștem niciodată în totalitate. Cine știe cum pot să-mi pierd mințile, nu? Deocamdată cred că am toți neuronii sănătoși.  Și cu ego-ul zic că stau bine. Smerenia a fost una dintre valorile în care am fost crescută. Nu am pus niciodată preț pe notorietate, pe statut, pe funcție. Celebritatea e o iluzie. Am încercat să îmi investesc emoțiile în chestii reale. Până acum mi-a reușit. Dar viața e plină de incertitudini și eu am învățat să nu spun niciodată, niciodată. Dar mi-ar părea rău să mă pierd.

M-aș bucura să îmi păstrez sufletul și mintea în echilibru, cu frică de Dumnezeu și cu certitudinea că fiecare clipă poate fi ultima. Iar dacă o risipesc, o fac pe cont propriu. E risipită. Nu o mai recuperez. În viața reală n-ai șansa din teatru, să repeți. Ce faci, e bun făcut. Și rămâne. Fără atenție, poți oricând să crezi că ești altcineva decât cel ce ești. Și măștile sunt mai ușor de purtat decât realitatea”, ne spune, cu sinceritate, Chris Simion.

“N-aș mai demonstra nimănui nimic”

Dacă s-ar întâlni acum cu Chris cea mică, celebra regizoare recunoaște că i-ar spune să nu renunțe niciodată la visurile ei. Aflăm și care sunt planurile ei pe anul acesta și ce greșeală știe sigur că nu arm ai repeta, dacă ar avea ocazia s-o facă.

“Nu le-aș mai cere părinților mei să fie altfel decât au fost, i-aș accepta așa și m-aș bucura de ei.  Judecăm de multe ori fără să știm ce e în spatele unui om, ce traume, ce istorie de viață, ce moștenire emoțională. Și aș fi fost mai prezentă în viața lor. nu mi-aș mai pierde atât de mult timp încercând să îi schimb pe oameni. Nici n-aș mai aștepta atât de mult schimbarea lor, aș decide în alt ritm pentru mine. E mai igienic. Dar asta am învățat-o la 35 de ani. N-aș mai demonstra nimănui nimic. Aș fi mai conectată la mine, la sinele meu.

Planul meu pe anul acesta este să terminăm cu bine Grivița 53. Să mai întâlnim oameni aă noi și să mai găsim restul de bani care ne lipsesc, aproximativ 500.000 euro. Cred că încă sunt multe companii care nu au auzit decât tangențial de proiect. Mulți antreprenori sau CO, directori de marketing care, dacă ar afla povestea, s-ar regăși în ea și ar vrea să devină o parte din reușită. Există informații pe site www.grivita53.ro dar poate avem noroc cu acest interviu și va fi citit de noi ctitori. E moștenirea pe care o putem lasă împreună generațiilor care vin după noi. Va fi un exemplu istoric, o poveste despre care se va putea vorbi și când noi nu vom mai fi. Grivița 53 va rămâne un simbol”, spune Chris Simion.