Delicatese Literare
Recenzii

Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig, Editura Nemira – recenzie

Biblioteca de la miezul nopții

(The Midnight Library – 2020)

Matt Haig

Editura Nemira

An apariție: 2020

Nr. pagini: 304

Traducător: Cristina Nan

Matt Haig este autorul mai multor volume de succes, precum Umanii (Nemira, 2016), Cum să oprești timpul (Nemira, 2018), Câteva motive să iubești viața (Nemira, 2018) și Gânduri de pe o planetă nervoasă (Nemira, 2019).

Ca autor de cărți pentru copii și adolescenți, a câștigat Blue Peter Book Award, Smarties Book Prize și a fost de trei ori pe lista scurtă pentru Medalia Carnegie.

În România au mai apărut, la Editura Nemi, volumele pentru copii Un băiat numit Crăciun (2016), Fetița care a salvat Crăciunul (2017) și Eu și Moș Crăciun (2018).

Cărțile lui au fost traduse în peste 40 de limbi.

O singură biblioteca. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?

Undeva, la marginea universului, există o bibliotecă infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, altă spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment.

Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă?

Atunci când Nora ajunge în această biblioteca, are șansă să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum si le imaginează ea…

Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent. Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?

Matt Haig e unul dintre cei mai imaginativi scriitori ai epocii noastre. În acest roman, povestea emoționantă e plină de învățăminte despre cât de important este să apreciem viață pe care o avem. – The Independent

Ce frumoasă e cartea asta! Tare mult mi-a plăcut. Am citit fiecare pagină cu sufletul și am rezonat cu multe dintre introspecțiile personajului principal.

De câte ori oare nu ne-am condus viața încercând să atingem obiectivele pe care alții le-au trasat pentru noi sau însușindu-ne visele altcuiva și urmărindu-le pe acestea? Iar dacă nu am reușit să izbândim, am rămas cu un ocean de regrete și cu sentimentul amar că i-am dezamăgit pe cei dragi, nereușind astfel să mai vedem pădurea din cauza copacilor.

Ce-ar fi însă dacă ni s-ar da șansa să schimbăm ceea ce credeam că am greșit și să vedem cum ar fi arătat viața noastră în acest caz? Sună foarte interesant, nu?

Biblioteca de la miezul nopții” exploatează din plin această posibilitate. Rezultatul? O carte extrem de sensibilă și profundă despre regrete, nesiguranță, renunțare, planuri de viitor neterminate, dorința de a avea aprobarea familiei, încercarea de a realiza visurile altor persoane, gândul chinuitor despre ce ar fi putut fi în cazul unei alte decizii luate la un moment dat, auto-desconsiderare, auto-vătămare, droguri, ură, dragoste, pasiune și speranță…

La vârsta de treizeci și cinci de ani, Nora Seed se considera o ratată desăvârșită. Cumva, reușise să dezamăgească pe toată lumea, inclusiv pe sine însăși.

În adolescență, fusese o înotătoare de excepție și toată lumea credea că o să ajungă să câștige o medalie la olimpiadă, însă Nora se simțise copleșită de atâta presiune și renunțase la înot, spre marea dezamăgire a tatălui ei, care nu o iertase până la moartea lui într-un tragic accident, la scurt timp după aceea.

Mai târziu, și-a luat o licență în filozofie, însă nu a profesat în acel domeniu, considerând că nu are prea mare căutare. Nu a îmbrățișat nici meseria de glaciolog, spre care o îndrumase doamna Elm, bibliotecara bună și înțeleaptă de la școală, singura care părea să o înțeleagă.

A renunțat apoi și la trupa The Labyrinths, pe care o avea împreună cu fratele ei Joe și prietenul acestuia Ravi, renunțând să mai apară pe scenă întrucât avea des atacuri de panică, iar apoi și să mai compună melodiile, întrucât logodnicul ei, Dan, o descurajase.

Însă nici logodna cu Dan nu rezistase, Nora rupând-o cu doar două zile înainte de nuntă, cuprinsă de un atac de panică, lăsându-l pe Dan cu inima frântă și cu visul de a avea împreună un pub la țară spulberat…

O dezamăgise inclusiv pe cea mai bună prietenă a ei, Izzy, refuzând să o însoțească în Australia.

Mama ei, pe care o iubea nespus, murise cu ceva timp în urmă, răpusă de un cancer nemilos. Ash, chirurgul drăguț și amabil care o tratase cu multă grijă și empatie pe mama ei, o invitase într-o zi la o cafea, însă Nora refuzase, fiind logodită pe atunci cu Dan. De atunci, Nora se tot întrebase ce ar fi fost dacă ar fi acceptat acea invitație… Însă acum, Ash sunase la ușa ei nu să o invite din nou la o cafea, ci să o anunțe că Volts, motanul ei brun-roșcat, murise lovit de o mașină…

”Știa că ar trebui să simtă milă și disperare pentru prietenul ei motanul – și chiar simțea -, dar mai era ceva. În timp ce se holba la expresia liniștită și încremenită a lui Voltaire – acea absență totală a durerii -, un sentiment inevitabil o cuprindea din întuneric.

Invidie.”

O idee sumbră începea deja să se formeze în mintea Norei, iar câteva evenimente nefericite succesive petrecute în scurt timp au reușit să o cimenteze. Nora a fost dată afară din slujba pe care o avea la magazinul Teoria corzilor, directorul reproșându-i că mutra ei plouată îi alunga clienții, a aflat că fratele ei Joe venise în oraș, dar pe ea nu o sunase, s-a întâlnit întâmplător cu Ravi, prietenul fratelui ei, care i-a aruncat în față reproșul că datorită renunțării ei la trupa The Labyrinths cu toții ajunseseră niște ratați, a uitat că avea oră de pian cu unicul ei client, Leo, un adolescent cu probleme, căruia ea reușise să-i canalizeze energiile pe o cale creativă, iar mama acestuia a anunțat-o că renunță la serviciile ei. Până și vecinul ei, un bătrânel morocănos, i-a comunicat că nu mai are nevoie ca ea să-i cumpere medicamentele de la farmacie, întrucât băiatul de la farmacie s-a oferit să i le aducă el.

”Și cu asta, gata. Nimeni nu mai avea nevoie de ea. Era o ființă de prisos în economia universului.”

Luând un pumn de pastile și lăsând o scrisoare tristă și emoționantă la capul patului, Nora a decis să-și ia adio de la viață.

Spre surprinderea ei, Nora a descoperit că nu era totul terminat. În drumul dinspre viață spre moarte, undeva, într-un spațiu nedefinit, Nora a ajuns într-o bibliotecă magică, unde bibliotecara era chiar doamna Elm din adolescența ei, arătând la fel ca atunci. Ceea ce i-a spus aceasta a uluit-o complet pe Nora. Astfel, fiecare carte din bibliotecă era, de fapt, o altă versiune a vieții Norei, așa cum ar fi arătat aceasta dacă ea ar fi luat o altă decizie la un moment dat din trecut. O mulțime de decizii care puteau fi schimbate și combinate în moduri nelimitate, o infinitate de posibilități, o infinitate de vieți…

”Fiecare carte de aici, fiecare carte din biblioteca – cu excepția acesteia – reprezintă o versiune a vieții tale. Această biblioteca îți aparține. Se află aici pentru tine. Vezi tu, viața oricui s-ar fi putut sfârși în feluri infinite. Cărțile de pe rafturi sunt viața ta, toate încep din același punct. Din clipa de față. De la miezul nopții. Marți, 28 aprilie. Dar aceste posibilități de la miezul nopții nu sunt identice. Unele se aseamănă, dar altele sunt complet diferite.”

Regulile sunt simple. Nora are acum șansa să îndrepte lucrurile pe care le-a regretat profund, să ia o altă decizie la un moment dat din trecut și să aterizeze în viața unui alter-ego al ei, care continuase să trăiască în noile condiții create de acea decizie schimbată.

Dacă îi plăcea acea viață, putea să rămână în ea de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna. Cartea nu va mai fi înapoiată, nu va mai fi un împrumut, ci va fi un cadou. Amintirile din viața ei originală, inclusiv despre Biblioteca de la miezul nopții, se vor șterge încetul cu încetul, până când nu le va mai putea percepe. Dacă însă se va simți dezamăgită de viața în care a ajuns, va reveni instantaneu în Biblioteca de la miezul nopții. Însă, sub nicio formă, nu se mai putea întoarce în vreuna din viețile alternative pe care le încercase deja.

Singurul pericol real era când Nora se afla între vieți. Dacă îi dispărea dorința de a continua, Biblioteca de la miezul nopții se autodistrugea, iar Nora ar fi dispărut pentru totdeauna.

Intrigată și dornică să exploreze acele posibilități, Nora a început cu cel mai mare regret pe care îl simțea. Cum ar fi fost dacă…

Paradoxal, lucrurile erau departe de cum și le imaginase ea că ar fi putut fi, iar Nora a revenit rapid în Biblioteca de la miezul nopții după prima viață alternativă încercată.

Regretele erau însă multiple și dureroase, iar Nora a mai bifat rapid încă unul, apoi încă unul, încă unul… Noi și noi vieți încercate, dar tot atâtea dezamăgiri… Se părea că tristețea, suferința sau dezamăgirile nu dispăreau dacă erai bogat, sau celebru, sau împlineai visul cuiva, sau erai mamă, sau duceai o viață simplă și liniștită. Pe măsură ce regretele dispăreau, unul după altul, Nora simțea că o mare greutate începea să i se ridice de pe umeri.

Uneori, schimbarea unei decizii ducea la moartea cuiva drag printr-un joc al evenimentelor sau la ruinarea vieții altcuiva.

Pe de altă parte, deși posibilitățile erau infinite, nu însemna că orice lucru putea fi schimbat, întrucât pentru aceasta era nevoie ca și deciziile altor persoane să fi fost altele.

”- Mama a murit la date diferite în vieți diferite. Mi-aș dori o viață în care ea să fie încă aici. Există o astfel de viață?
Doamna Elm și-a îndreptat atenția spre Nora.
– Poate că da.
– Excelent!
– Dar nu te poți duce acolo.
– De ce nu?
– Fiindcă în această bibliotecă e vorba despre deciziile tale. Nicio decizie dintre cele pe care le-ai fi luat tu nu ar fi putut-o menține mai departe de ieri. Îmi pare rău.”

Alegerile făcute puteau inclusiv să o pună pe Nora într-un pericol iminent. Paradoxal, abia în momentul în care, într-una din viețile alternative, a văzut moartea cu ochii, Nora a realizat cât de mult vrea să trăiască.

”Moartea o aștepta. Moartea violentă, care provoacă uitare, moartea întruchipată de un urs care o privea țintă cu ochii lui negri. Și atunci a știut, mai bine decât o știuse vreodată, că nu voia să moară. Conștientizarea acestui fapt a devenit mai importantă decât frica, în timp ce stătea acolo, față-n față cu ursul-polar, el însuși înfometat și disperat să supraviețuiască, așa că a bătut din nou cu polonicul în cratiță. Mai tare. Lovitură după lovitură după lovitură, într-un ritm rapid, stacato.”

Foarte interesant mi s-a părut ce s-a întâmplat când Nora a ajuns în viața perfectă. Am înțeles și am rezonat perfect cu gândurile ei. Ca ceva să te poată face fericit trebuie să fi avut măcar o minimă contribuție la respectiva situație, altfel te simți ca un impostor. Fericirea adevărată nu vine niciodată de-a gata, ci trebuie câștigată, muncită, să îți asumi riscurile și greșelile. Abia atunci simți că îți aparține.

”Simțea că, în ciuda perfecțiunii din această viață, ceva era în neregulă. Și că acel ceva în neregulă nu putea fi îndreptat, fiindcă defectul era perfecțiunea însăși. Totul era bine, însă ea nu câștigase nimic din ce avea aici. Se alăturase filmului de la jumătate. Luase cartea din biblioteca, dar, în realitate, aceasta nu îi aparținea. Își urmărea viața desfășurându-se din spatele unui geam. Începea să se simtă ca o escroacă. Își dorea ca aceasta să fie viața ei. Viața ei adevărată. Dar nu era (…).”

Deși posibilitățile erau nenumărate, timpul nu era… Înainte să expire timpul, Nora se lansează cu disperare într-o cursă contracronometru încercând să găsească răspunsul la întrebarea: care era viața în care dorea să trăiască?

Mi-a plăcut mult finalul, mi s-a părut cel mai potrivit, fiind totodată și cel la care m-am așteptat.

Vă recomand cu multă căldură această carte plină de mesaje profunde, invitându-vă să o însoțiți pe Nora în toate viețile ei alternative. Veți avea parte de o călătorie fascinantă, care vă va provoca cu siguranță la propriile introspecții!

Citate:

”A te teme de iubire înseamnă a te teme de viață, iar cei care se tem de viață sunt deja pe trei sferturi morți.” (Bertrand Russell)

”Singura cale de a învăța este să trăiești.”

”Era aproape imposibil să stai într-o bibliotecă și să nu-ți vină să iei lucrurile de pe raft.”

”Atunci când rămâi prea mult într-un loc, uiți cât de mare este lumea.”

”Poate că nu eram sigur ce realitate mă interesa, însă eram absolut sigur care nu mă interesa.” (Albert Camus)

”Ceea ce contează nu este lucrul la care te uiți, ci acela pe care îl vezi.” (Henry Thoreau)

”Putea să sădească o pădure în ea însăși.”

Titlul este disponibil cu precomandă. Livrarea se va face începând cu data de 1 octombrie 2020.

Cartea Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig poate fi comandată pe nemira.rolibris.rocarturesti.ro, cartepedia.rolibrarie.netelefant.rodol.ro

Recenzii și prezentări cărți Editura Nemira

Recenzii și prezentări cărți Matt Haig

12 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *