QUOTE
Renault amenință că mută Dacia în Maroc
Joi, 03 Martie 2011 16:05
În plină perioadă de negocieri salariale cu sindicatul, directorul general al uzinei din Mioveni, Jerome Olive, a cerut o întrevedere cu prefectul Davidescu și alți fruntași din județ. E groasă. Nu vrem să panicăm pe nimeni și nici să lansăm fumigene, dar compania franceză e din ce în ce mai iritată de instabilitatea economică și socială din România. Creșterea haotică a prețului la carburanți, infrastructura rutieră la pământ și pretențiile salariale crescânde ale sindicatului îi împing pe francezi să ia în calcul inclusiv mutarea producției de la Mioveni într-o țară unde costurile de producție sunt mult mai mici. După toate indiciile, țara respectivă ar putea fi Maroc, unde Renault a început construcția unei fabrici capabile să producă întreaga gamă Logan și care va fi gata în 2012. Săptămâna trecută, directorul general de la Dacia, Jerome Olive, însoțit de doi dintre consilierii săi francezi și directorul de Resurse Umane, Gabriel Sicoe, i-a solicitat prefectului de Argeș, Gogu Davidescu, o întâlnire la care au mai fost invitați vicepreședintele Florin Tecău din partea Consiliului Județean și primarii de Pitești și Mioveni, Tudor Pendiuc, respectiv Ion Georgescu. Pe un ton politicos, dar ferm, conducerea de la Dacia a informat autoritățile despre stadiul negocierilor salariale dure cu sindicatul, plasând totul în actualul context economic dificil care face imposibilă păstrarea prețului de producție de pe platforma Colibași la același nivel de până acum. Sub pretextul unei întâlniri informale, directorul Jerome Olive a rostit câteva adevăruri care, dincolo de tonul politicos sub care au fost ambalate, n-au făcut decât să pună pe gânduri autoritățile județene care le-au perceput ca pe niște avertismente destul de serioase. Deși întâlnirea de la Prefectură a fost bine secretizată, am reușit să aflăm ce s-a discutat în spatele ușilor închise.
Nemulțumitului i s-ar putea lua darul…
Veniturile salariale la Dacia sunt cu 35% peste tot ce există în economia românească. Salariul mediu al unui muncitor de pe platforma Mioveni este de 1700 lei net, fără sporuri și prime și fără contravaloarea zilelor de sâmbătă și duminică, plătite separat. La acestea se mai adaugă bonurile valorice, zilnic o masă de prânz gratuită, plus laptele antidot. Spre comparație, în 2007, creșterea salarială pe platforma Colibași a fost de 3,7 ori, iar acum sindicatul solicită o creștere de 5,77. Iar asta înseamnă cam 55% din ponderea lui 2007. În ritmul acesta, ora de muncă plătită la Dacia ar putea ajunge, în 2013, la 9 euro, mult mai scumpă decât la fabrica Renault din Turcia, de exemplu. La întâlnirea cu prefectul, directorul general al uzinei de la Mioveni, Jerome Olive, a subliniat că profitul estimat de Dacia pentru anul financiar 2010 este de doar 75 milioane euro, iar pretențiile salariale ale sindicatului reprezintă 60% din acest profit.
Cât cere sindicatul și cât e dispus să dea Renault
SAD-ul (Sindicatul Autoturisme Dacia) a solicitat o mărire de 500 lei lunar/salariat și alți 700 de lei, sub formă de primă din profitul anual. În replică, administrația franceză de la Colibași e dispusă la o mărire de doar 250 lei lunar/salariat și 7 milioane lei vechi primă din profitul anual. Aici se impune o paranteză. După marea grevă din 2008, care a zguduit Renault chiar în fortăreața sa de la Paris, Sindicatul Dacia l-a determinat pe directorul de atunci al uzinei, François Fourmont, să acorde, în afara salariului, sporuri variind între 15-20%. A fost o victorie de răsunet a liderilor sindicali Nicolae Pavelescu și Ion Iordache, dar o bilă neagră în CV-ul, de altfel excepțional, al lui François Fourmont, sub mandatul căruia au fost fabricate cele mai multe dintre modelele Logan și a fost pregătită marea revelație, modelul Duster. Șefii de la Paris nu i-au iertat lui Fourmont concesia făcută sindicatului, dovadă că l-au pensionat la sfârșitul lui 2009, înlocuindu-l cu Jerome Olive. Acum, războiul lui Olive cu SAD-ul este să nu mai acorde aceste sporuri salariale în bani, ci să le „convertească” în condiții mai bune de muncă și de hrană etc. Adică în ceva nepalpabil, atâta vreme cât nu intră în buzunarul salariatului. Acesta este, de altfel, unul dintre motivele pentru care negocierile au intrat în impas.
Sperietoarea Maroc
Ca și la negocierile de anul trecut, administrația franceză vântură strategic în fața liderilor sindicali alternativa Maroc. Adică mutarea producției de la Mioveni, într-un interval de timp relativ scurt, într-o țară cu condiții mai prietenoase. În 2009, regele Marocului a pus gratuit la dispoziția Renault 200 ha în orașul Tanger pentru construcția unei fabrici. Ba chiar a subliniat că în țara sa forța de muncă e foarte ieftină și nu există nici sindicate care să-i sâcâie pe patronii francezi cu greve. Orașul de care vorbim, Tanger, e și port la Mediterana, așa că distribuția pe piața occidentală, unde Renault vinde masiv de când a dat lovitura cu Duster, e ca și asigurată. Geografic, Marocul e mult mai apropiat de piețele de desfacere din Vest, comparativ cu România, iar transportul pe apă, având nod de distribuție portul Tanger, e incomparabil mai ieftin decât cel rutier, predominant la Mioveni în proporție de 85%. Ca o paranteză, francezii au vrut să folosească portul Constanța ca nod de distribuție navală, dar infrastructura rutieră catastrofală din România, cea care asigură accesul până la Marea Neagră, și ne referim în special la ruta Mioveni- Mărăcineni-Pitești, i-a obligat să abandoneze acest plan. Începând cu 2008, compania franceză a tot solicitat Guvernului și autorităților române să lărgească drumul până la Piscani, pe patru benzi și să refacă odată DN 73, pe sectorul Mărăcineni-Pitești, dar degeaba. Așa că Renault a început să caute o alternativă și a găsit-o în Maroc. Planurile Renault de a construi o nouă uzină Dacia la Tanger, în Maroc, nu sunt afectate nici măcar de valul de proteste din regiunea Maghreb, investiția de 1 miliard de euro fiind chiar accelerată, iar finalizarea acesteia fiind anunțată pentru 2012. Mai mult, în graficul francezilor a apărut și extinderea în Algeria cu o nouă uzină care ar putea asambla tot automobile marca Dacia, care vor avea ca bază platforma Logan. Foarte important, Renault a detașat deja, la viitoarea fabrică din Tanger, români de pe platforma Colibași care-i școlarizează pe marocani.
Cum joacă sindicatul pe portativul negocierilor
Foarte interesant de analizat și cât de mult e dispus să întindă ața negocierilor sindicatul. În mod logic, liderii Nicolae Pavelescu și Ion Iordache vor încerca să obțină cât mai mult pentru salariați și au de partea lor argumentul că Renault a exportat masiv pe piața occidentală în 2010, deci produsul fabricat la Colibași are căutare. Și dacă Loganul are căutare, înseamnă că muncitorii și-au făcut treaba. Pe de altă parte, conjunctura economică în România este una excepțională (cu conotații negative), iar cea socială la fel. Pornind de la creșterea haotică a prețului la benzină și până la infrastructura rutieră dominată de adevărate cratere în asfalt, aproape totul e ostil unui investitor credibil și serios de talia Renault. SAD-ul știe exact cât poate să dea francezul și care e limita salarială până la care acesta poate să cedeze fără să închidă fabrica. Prin urmare, se speră la aceeași atitudine echilibrată, de ambele părți, la fel cum s-a întâmplat și la negocierile de anul trecut. Dacă părțile s-ar înțelege undeva pe la 350 lei, probabil că toată lumea ar răsufla ușurată.
Lecția mitingului din ianuarie
Mitingul celor 10.000 de salariați furioși de la Dacia, consumat pe 25 ianuarie, a dat câteva semnale istorice. În termeni de pronosport, dacă ne e permisă comparația, SAD-ul a jucat 1X2. Sindicatul era câștigător în oricare dintre variante. A bifat nemulțumirea masei salariale față de scăderea dramatică a puterii de cumpărare și aberațiile din Codul Muncii. A spus și ce nu putea să spună patronatul francez, protestând față de deteriorarea accelerată a mediului economic din România, cu țintă precisă pe creșterea prețului la carburant. În sfârșit, a făcut o demonstrație de forță arătând cât de bine și de eficient se poate organiza un sindicat de tradiție și cu o disciplină aproape militară. Paradoxal, mitingul a avut și un revers al medaliei. Chiar a doua zi, pe 26 ianuarie, a fost arestat președintele Consiliului Județean, Constantin Nicolescu, iar Victor Ponta a venit la Pitești și a pus acest eveniment în legătură directă cu mitingul din ajun. Cert e că, în subconștientul colectiv, aceste două evenimente au lăsat urme, chiar dacă între ele s-ar putea să nu fie nici o legătură de cauzalitate. Sunt voci care chiar susțin că SAD-ul ezită să organizeze un nou miting având drept obiect revendicările salariale, de teamă să nu se repete un eveniment similar celui din trecutul recent.
Avertismentele lui Jerome Olive
Cum spuneam, chiar dacă întâlnirea cu prefectul Davidescu a fost una informală, conducerea Dacia, prin directorul Jerome Olive, a rostit pe un ton politicos, dar ferm câteva nemulțumiri ce pot fi luate foarte bine și ca amenințări. Vi le prezentăm în rezumat.
1 La ora actuală, ora de muncă în România e cu 40% mai scumpă decât în Maroc: 7,9 euro la noi, față de doar 5 euro acolo.
2 Din cauza scumpirii haotice a carburantului, care a devenit în România printre cele mai scumpe din Europa, e iminentă creșterea prețului de producție al Daciei în următoarea perioadă. Iar acest lucru se va reflecta, inevitabil, și în salariile pe care le pot suporta francezii pe platforma Colibași.
3 Infrastructura rutieră la pământ din România și amânarea de către Guvern a construcției autostrăzii pe ruta uzină - Centrul CKD - Piscani, precum și a refacerii drumului Mărăcineni - Pitești crește, de asemenea, prețul de cost al transportului Daciei către Europa. Infrastructura proastă și distanța lungă față de piețele vestice face ca distribuția autoturismelor produse la Colibași să fie costisitoare și transportatorii să perceapă prețuri din ce în ce mai mari. În aceste condiții, constructorului francez îi va fi practic imposibil să mențină Loganul produs la Colibași la același preț de cost cu cel pe care-l va produce, începând cu 2012, în Maroc.
4 Renault a sistat pe moment orice proiect de dezvoltare, dar și angajările pe platforma Mioveni. Mai mult, ia în calcul ca, începând cu 2012, să facă primele disponibilizări la uzină. Iar acest proces de reducere a locurilor de muncă se va accentua în 2013, odată cu mutarea unei bune părți din producția Logan în Maroc. Deloc întâmplător, Patrick Pelata, numărul doi din cadrul grupului Renault, a declarat la începutul acestei luni în revista Capital că gama Dacia care se va fabrica în Maroc poate cuprinde până la zece modele. Nota bene, asta înseamnă cam tot ceea ce se fabrică acum la Mioveni.
5 Ca să fie și mai credibil, directorul general Jerome Olive și consilierii săi francezi i-au reamintit prefectului și celorlalți fruntași ai județului că Dacia Renault este exportatorul nr. 1 al României, dar și un contribuabil de excepție la bugetul statului și că pe platforma de la Mioveni, încluzând și furnizorii, lucrează 20.000 de angajați, plus încă 150.000 în industria orizontală din România. Ce înțelege orice om cu scaun la cap dintr-o asemenea înșiruire de date? Că, dacă pentru România, reducerea producției de la Dacia și translatarea ei treptată către Maroc ar echivala cu o adevărată cumpănă, pentru județul Argeș ea ar echivala cu o tragedie. Din 2000 și până astăzi, Renault a investit în infrastructura de la Dacia peste 1,650 miliarde euro și propune o infuzie de alte 250 milioane euro pentru anii 2011 - 2012 - 2013. Asta în cazul în care lucrurile decurg rezonabil pentru investitorul francez.
[attachmentid=1627701821]
sursa