Eu am vizitat de 2 ori Praga, de fiecare data in aprilie si mi-a placut foarte mult, la fel de mult ca Viena(pe care am vazut-o tot de 2 ori, de fiecare data in Aprilie). La ce aglomeratie era pe Podul Carol nu vreau sa ma gandesc ce era in centru...pe bulevardul ala care are in capat Muzeul National de Istorie si in celalt magazinul New Yorker. Tot cu ocazia asta m-am convins ca nu sunt de vizitat diverse orase in vara, prea multa lume, prea multa caldura. PS: Foarte misto in nord, la anul sa te duci in Scotia si Irlanda de Nord

@STORMTROOPER
Abia acum imi dau seama - mii de scuze - de greseala mea, in sensul ca nu am fost atent la data cand va aflati in Praga. August...hm... Acum nu mai pot decat sa fiu de acord cu tine...aglomeratia intr-adevar te face sa nu mai te poti bucura de ce vezi in jurul tau...
Eu sunt considerat un ciudat printre cunoscuti. De ce ? Pai noi facem concediile ori in mai-iunie, ori in septembrie-octombrie ! (precizez ca nu sunt deloc un adept al marii, asa ca aspectul nu ma intereseaza). In august mai ramanem doi insi in birou ! Avantajele sunt numeroase in aceste perioade: lume mai putina, preturi mai mici la cazari, nu te sufoci de caldura, etc.
Asteptam continuarea si poze !

nimic?

Numai eu nu pot viziona pozele?

Felicitari. Nici eu nu reusesc sa vad pozele, dar am citit... Impresionant!

Incepind de astazi pozele ar trebui sa fie vizibile. Imi cer scuze pentru inconveniente. Continuarea in curind.

Felicitari STORMTROOPER, si pentru povestire si pentru "Cristinica" , am stat pana la 3:35 dimineata sa citesc si nu imi pare rau !


Numai bine,

This post has been edited by mstaniloiu: 5 Oct 2009, 02:37

Ok.aşteptam.

Praga – Budapesta

Dimineata a venit pe nesimtite, adica nesimtita de ea a dat buzna peste somnul meu si m-a trezit. Am deschis geamul sa aerisesc un pic camera si ma intimpina cu priviri curioase 2 lebede si citeva giste asa zis salbatice.
Picture512.jpg
Picture506.jpg
Ne imbracam si mergem la masa. Acelasi ceai de culoare cafenie-negricioasa, macar avea gust de ceai si era suficient de tare cit sa ma scoata din amorteala.
Ne facem bagajele si le incarcam in Cristinica.Pe la hotel au mai aparut vre-o 3 masini cu numere de Danemarca. Deja incepem sa devenim nostalgici – ultima noastra legatura cu civilizatia. Ma duc la baiatu de la receptie sa-l intreb unde-i cel mai apropiat pod ca sa trec pe malul celalalt ca zarisem o benzinarie. Imi spune ca nu e cazul sa trec pe partea cealalta , ca ar fi cam complicat, dar benzinarie gasesc si la vre-o 500 m de botel. De asemenea ma indruma sa ies pe soseaua de centura si de acolo sa ma orientez spre Brino, fiind mult mai simplu decit indicatiile pe care le detineam eu de la viamichelin.
In fine mai facem citeva poze la plecare si suntem gata de drum.Iesim din parcare si in nici 500m dau de o benzinarie. Fac frumos plinul, Cristinica toarce satisfacuta, si ma duc sa platesc. Daca tot sunt aici vreau sa iau si vigneta sa nu am probleme pe autostrada. Cit incerc sa-i explic individului de la benzinarie ce vreau el nu vrea sa priceapa. Nu vorbeste engleza, nici franceza, romina nici atit.Doar ceha de la mama lui. Nu percutez asa ca ma las pagubas. Plec din benzinarie intru pe soseaua de centura. Ma rog un fel de-a spune, ca mie imi parea mai mult autostrada decit soseaua de centura. Aglomerata ca naiba, deah era mijlocul saptaminii. Cu greu ne facem loc si iata-ne in drum spre Budapesta.Vremea tine cu noi. E inourat dar nu ploua si este racoare.
Picture551.jpg
La intrarea pe autostrada opresc la o benzinarie si iau si vigneta si LA DRUM.
Ma tot chiorasc sa vad vestitii soferi kamicaze de pe soselele Cehiei, dar ei refuza cu obstinatie sa apara in calea mea.Merge ce merg, admiram peisajul si cam prin acelasi loc in care m-am urcat pe autostrada cind veneam de la Viena m-am dat jos si am luat-o incet incet spre Znojmo.Prietena se uita chioris la mine, se uita pe indicatiile de la Viamichelin, iar se uita chioris la mine si momentan tace. Intram pe niste drumuri nationale, traversam localitati si dupa vre-o 15 km nu se mai poate abtine:
-Trebuia sa mergem inainte pe autostrada nu sa iesi de pe ea si sa ne ratacim pe aici.
-Taci ca stiu ce fac.
-Nu stii, in hirtii scrie ca trebuia sa ajungem la Birno si de acolo pe autostrada spre Bratislava.
-Trust me i know what i am doing.
- O sa ne ratacim si o sa ajungem iarasi noaptea. Eu nu vreau sa mai ajungem noaptea, ne descurcam greu. Vreau sa ajungem pe zi.
O mai las vre-un sfert de ora sa cleveteasca si se potoleste.Pe undeva printr-o localitate dupa Znojmo, la dus am zarit o dacie cu numere de Cehia, i-am spus sa tina aparatul pregatit poate aveam noroc si de data asta. Nu a fost sa fie. La momentul in care ajungem pe linga granita cu Austria incepe sa recunoasca peisajul.
-Dar noi am mai trecut pe aici.
-Ei incepi sa te prinzi.
-da de ce am luat-o pe aici si nu am mers inainte pe autostrada?
-Pentru ca ar fi trebuit sa trecem prin Slovacia si taxa de drum este 30 E, si chiar nu am chef sa dau atitia bani pentru 100 km de autostrada.
-Aha.
Picture565.jpg
Picture566.jpg
Intram pe autostrada, oprim pentru vigneta si continuam. Trecem pe linga/prin Viena acelasi sistem ca la Berlin tunel-sosea-pasarela-pot-tunel, si inainte sa ne dam seama trecem si de Viena.
Picture638.jpg
Picture641.jpg
Picture648.jpg
Picture651.jpg
Picture661.jpg
Ei de aici la Budapesta, este floare la ureche. Mare greseala din partea mea. La 20 de km de Viena, facem un popas pentru a rontai ceva de haleala si o gura de apa. In aceeasi parcare cu noi mai trag 2 tiruri de Ilfov. Soferul din al doilea tir, cind zareste daciuta incepe sa claxoneze furibund, pe cel din fata si sa strige la el:
-Ba!!O dacie pe linga Viena!!Esti nebun!!Bai de cind n-am mai vazut o dacie pe aici!!Se uita la mine si la prietena, se freaca la ochi si zice ca are vedenii.
Il asigur ca nu, ca suntem reali si ca suntem cu dacia in Austria. Intre timp apare si cel de-al doilea sofer care, ceva mai batrin decit primul, nu se mira prea mult.Primul sofer incepe, catre mine:
-Bai fa-ii poze si pune-o pe youtube.Nu in fiecare zi vezi o Dacie prin Austria.
-Gogule.Vin cu ea de la Copenhaga, nu de la Viena
Se cruceste mai mult decit prima data.Isi face cruce, isi scuipa in sin si zice ca fac misto de el.Il asigur ca nu, ii arat chitanta de la traversarea cu feriborul si taxa de traversare a podului Stroenbolt.Ma crede.Dar tot e mira.
-Cum neamtul nu te-a oprit sa te intrebe de ce n-ai decit 3 prezoane la roti?E lege in Germania ca n-ai voie pe autostrada daca nu ai minim 4 suruburi la roata.
-De la iesirea din Romania nu m-a intrebat nimeni de sanatate, asa ca....
Terminam popasul, ne luam la revedere si pornim la drum.Trebuie sa spun, ca pina in apropiere de Debrecen,majoritatea masinilor cu numar de RO, in proportie de 95% mi-au raspuns la salut, cu exceptia unui momirlan cu un Logan cu numere de Galati.


8 Oct 2009, 19:53:
Pauza de vigneta la intrarea in Ungaria. Nu mai aveam euro, doar card-ul si ceva roni de-ai nostri.Ma duc la ghiseu, nu accepta card, doar bancnote. Scot 40 ron , cit am platit si cind am intrat in Ungaria, platesc si-mi da rest 1000 forinti. Hopa,.asa s-a schimbat cursul in 2 saptamini. Ma prind ca vita incalcata de la granita cu Romanica m-a fentat la cursul de schimb. O trimit fara menajamente la origini, in lipsa si ne continuam drumul.
Trecem de Gyor, si suntem la vre-o 100 km de Budapesta. Toate bune si frumoase, calatorie fara incidente.La vre-o 15 km de Budapesta brusc autostrada se aglomereaza si la km 7 pe auostrada toata lumea se opreste. Se incepe circulatia in hopuri si salturi.Pina la km 5 de acolo se merge stind.
Picture706.jpg
Picture713.jpg
Picture715.jpg
Bun, deci nici macar nu am ajuns la intrarea in Budapesta si deja ma incearca un sentiment de deja-vu. Initial nu mi-l pot explica. Zic sa stau linistit de la km 5 si pina la hotel mai aveam fix 8,5 km. Hai catinel-catinel, om ajunge noi. Si se merge stind. Masini cit cuprinzi cu ochii, si pe stinga si pe dreapta. Totusi nimeni nu claxoneaza. INCA. Inca e lumina afara, e bine. E doar 4 . O medie orara destul de buna. Plecati pe la 10.00 de la hotel, si este cam 4.30. Si stam, si stam, si stam. Ma uit la kilometraj, fac un calcul scurt km la plin km acum, si constat ca aveam parcursi 550 km fara sa mi se aprinda becul de la benzina. Cea mai buna benzina bagata in masina in aventura asta.Ma lamuresc de unde vine sentimentul de deja-vu. Daca Nu ar fi fost numerele de inmatriculare ale masinilor din jurul meu puteam sa jur ca printr-o ironie ciudata a sortii am ajuns in Bucuresti, Si chiar nu imi doream asta. Cu toate ca daca stau bine sa ma gindesc, in ultima vreme, poate si datorita crizei – partial - traficul in mult izbita noastra capitala a inceput sa se civilizeze, un pic, dar parca se vad ceva schimbari. Ma rog incepe corul claxoanelor, imbecilii lor incearca sa croseteze rindurile, nu le iese, se repliaza si asteapta rabdatori iesirea din meleu. Stam cam 2 ore in blocajul asta, si ajungem la intersectia unde trebuia sa viram dreapta. Facem dreapta o luam pe linga cheiul Dunarii si ajungem la hotel. Deci de la km 5 pe autostrada si pina la hotel am facut 8 km in 2h 45min.Curat trafic de capitala europeana moncher.
Ne cazam, luam in primire camera Joquin Cortez, si ne descarcam bagajul. Prietenei nu-i vine sa creada ca am ajung pe lumina. Degeaba i-am spus eu ca o sa ajungem pe lumina nu ma credea.
Mergem la restaurant sa luam si noi ceva de haleala. 2 ospatarite, una care cica stia engleza si una care abia daca stia maghiara. Ma rog, comandam ceva si ne linistim. Portiile aici sunt ca la un hotel de trei stele, destul de scumpe si fugaresti carnea prin farfurie in incercarea disperata de a o ingurgita. Platim cu cardul si iesim sa mai facem citiva pasi pe cheiul apei. Racoare, si tintari. As vrea sa spun liniste si zona inconjuratoare placuta, dar nu pot. Era galagie, harmalaie, claxoane, si pe la colturi un miros de urina persistent. Linga o scara de acces gasim si un boschetar. Se uita chioris la prietena mea, mormaie ceva , il ignoram si ne continuam plimbarea.

Budapesta – sau Ce MAMA DRACULUI CAUTAM NOI AICI??

Dimineata, ma duc sa-l intreb pe cel de la receptie unde e sala de mic dejun. Ma indruma spre o camera aflata in chila vasului, si imi spune zimbind candid, ca daca am venit cu masina si am parcat-o in fata hotelului va trebui sa o mut.
-De ce?
-Pentru ca de fapt nu este parcarea hotelului, chit ca pe site asa scrie, este parcarea primariei si vin cei de la primarie sa o parceleez si sa o amenajeze intr-o parcare cu plata.
-Ha?Ce spui tu straine?
-Da. Ne pare rau dar va trebui sa va mutati masina pina in ora 11.00 .
Mirii ceva printre dinti, imi piere apetitul si bombanind ma duc la masa.Ii spun prietenei ca o sa trebuiasca sa schimbam un pic planul. Intii tre sa caut loc de parcare si pe urma vizitarea acestei „minunate” capitale europene.
Dupa masa il mai iau pe receptioner la o tura de intrebari. Imi da o harta cu zona din jurul hotelului si imi incercuieste 2 locuri unde as putea parca. In fine, injurind la foc automat, imi iau Cristinica si ma indrept spre primul loc de parcare incercuit pe harta. Il gasesc destul de usor, fiind la nici un km de hotel. Ma uit in stinga/ma uit in dreapta/ma uit inainte/ma uit inapoi, ioc loc de parcare. „Bai astia fac misto de mine!!” In fine mai fac vre-o 200 m pe o straduta si ajung la un fel de minisuper-market de cartier.gata imi las si eu masina pina miine aici. Trag in parcarea cind o vad o tipa in masina de linga a mea ca bombanea si injura la greu in limba lui Attila. Ma observa ca ma uit un pic ciudat si imi zice ceva. Ii raspund ca inteleg doar engleza.
-M-au amendat astia ca am depasit cu 15 min timpul de parcare.
-Poftim?? Deja nervii mei, daja intinsi la maxim, au atins noi cote de elasticitate.
-Da.Am fost in magazin sa iau ceva pentru copil (care se afla pe bancheta din spate) si mi-au si lasat amenda pe parbriz ca cica nu am platit parcarea.
-Cum adica?Aici platesti parcarea pentru ca vii la magazin sa-ti facu cumparaturile?
-Da uite aparatul de taxare acolo- mi-l arata peste strada pe care parcasem eu.
Ii multumesc frumos, ma razgindesc sa mai las masina in locul asta si plec in cautarea cei de-al doilea loc de parcare incercuit pe harta. Intr-o juma de ora il gasesc. Iar ma invirt vre-o 20 de min pina se elibereaza un loc si fericit parchez masina. Cind ma dau jos, privirea imi cade pe automatul de taxare.Ptiu baga-mi-as !!!!!!!!!!!!Deja luasem la exprimare cam toate injuraturile stiute, cele nestiue+unele inventate pe loc. Plec. Dupa vre-o 2-3 curbe si intersectii ajung pe linga cheiul Dunarii, la vre-o 500 m de hotel. Gasesc un loc de parcare si parchez. Dau sa plec vad iar automatul de taxare. Bai sa-mi bag picioarele astia stau cu automatul de parcare si in fata blocului.Mortii si ranitii.Ma dau jos din masina si vad pe una ca umbla la aparat sa scoata ceva bani din el. Ma duc la ea si-i spun ca vreau sa-mi las masina in parcarea pina a doua zi cind plecam-
-Nu se poate!
-De ce!
-Nu se poate!.
-Cucoana platesc pentru 24 de ore, cit de scump poate sa fie?
-Nu se poate!
-Cucoana nu auzi ca platesc.-Nu se poate sa o lasati 24h.Puteti sa o lasati doar 4 h.
-Cum adica??
-Da puteti lasa masina pentru 4 ore si trebuie sa platiti-
-Poftim.Adica imi las masina aici pt 4 ore, ma duc pina in centru, vizitez centrul in 2 ore, dau o fuga inapoi, mai platesc pentru 4 ore.si ma duc in citadela si dupa 3 ore iar ma intorc sa platesc.Si la 2 noaptea ce fac?Ma scol din pat sa platesc parcarea??.Matale sau astia care au facut chestia asta erati trezi sau amortiti de palinca/unicum/sau mai stiu eu ce substante de astea
-Asta-i legea.
Ple bombanind, si gasesc un loc de parcarea in parcarea unui bloc linga un parculet cam vis-a-vis de de botel.Imi bag picioarele nu platesc nimic, sa vedem ce or sa faca. Constat ca din acest punct de vedere adbministratia Bucurestiului este ceva mai civilizata. Hotelurile au parcarea lor privata, si poti parca linistit pe o straduta laturalnica atita timp cit nu incurci traficul si nu iti lasi masina pe 3 locuri de parcare.La botel il intreb pe receptioner dacva prin zona au prostul obicei sa ridice masinile sau doar sa le dea amenzi in speranta ca cineva le plateste. Aflu ca doar se dau amenzi, se ridica doar cele ce blocheaza/incurca traficul.
Dunarea cea albastra este cam maronie
Picture005.jpg
Picture010.jpg


8 Oct 2009, 19:54:
Imi iau prietena la plimbare spre citadela. Ne oprim intr-un magazin pentru 2 sticle de apa minerala si ceva de rontaiala. Pina acolo ne „delectam” cu ingheuiala mai ceva decit la Praga, mizeri la triplu, autobuze care trec pe linga noi si ne ingroapa intr-un nor de fum de motorina, (aici iar trebuie sa laud Bucurestiul – cel putin avem autobuze decente, atit pentru calatori cit si pentru pietoni) praful stirnit de vint si care ne intra in ochii in pofida ochelarilor de soare, gropile, sau altfel spus craterele din asfalt/trotuar pe care incercam sa le evitam sa nu ne rupem picioarele, galagia insuportabila, asta si in comparatie cu bucurestiul (ROG FRUMOS A NU SE INTELEGE CA LAUD BUCURESTIUL/IL RIDIC IN SLAVI- CI doar ca mi s-a demonstrat ca se poate si mai rau). Trotuare blocate de materiale de constructii, utilae samd. Uite asa imi piere tot cheful sa mai vizitez ceva.
Picture015-1.jpg
Picture032-1.jpg
Picture035-1.jpg
Picture038.jpg
Parlamentul de pe malul opus.
Picture040.jpg
Picture053.jpg
Odata undeva cindva in timp, ceva important era aici, acum a ramas doar asta
Picture073-1.jpg
Picture076.jpg
Picture079-1.jpg
Picture080.jpg
Picture081-2.jpg
Deja era 2 PM. Daca tot suntem aici hai macar pina la Sf. Gilert, tipul ala de pe deal.
Picture090-1.jpg
Cind sa ajungem la scari ne ia de nas un miros, sau mai bine spus, o duhoare de fecale si urina ceva de speriat. Si nu, nu era de la apele termale. GATA.ATIT.MI-A AJUNS.
Mai facem citeva poze si inapoi.


8 Oct 2009, 19:54:

Picture106-1.jpg
Picture118.jpg
Picture119.jpg
Picture126.jpg
Nu mai merg sa vad nimic, traversam podul si o luam inapoi spre botel. Trecem pe linga o patiserie, luam ceva de mincare si mergem mai departe. Ajungem intr-o zona cu ceva verdeata, in verdeata numai boschetari. 2 cite 2 pe cartoane, plastice, aproape la fiecare pas. EI mortii masii!!!Trecem pe linga parlament.
Picture157.jpg
Picture159.jpg
Picture160.jpg
Picture162.jpg
Picture163-1.jpg
Picture165.jpg
Ajungem la hotel ne culcam.
Seara iesim la o plimbare pe chei. Ne intilnim cu tot felul de boschetari, ii ignoram.
Picture166.jpg
Picture175.jpg
Picture177.jpg
Revenim la hotel si mergem la restaurant pentru masa de seara. Aici o vajnica urmasa a Ciociolinei, ceva de genul 1.80, 55 kg, 75-50-75 – femeia snur n-are t**e n-are c*r ne zimbeste frumos, ca doar atita stia sa faca si ne ia comanda. Numai ca o da in bara. La desert eu am comandat inghetata si prietena clatite, ea ne aduce 2 inghetate. Ii spun ce am comandat, nu pricepe. Engleza/franceza nu vorbeste, asa ca trebuie sa o cheme pe bucatareasa sa-i traduca. Tot prin intermediul bucataresei ne spune ca nu mai au clatite.Ei nu mai aveti clatite, prietena nu vrea inghetata (are gitul sensibil – nu poate sa manince ½ kg de inghetata la o masa ca subsemnatul).


8 Oct 2009, 19:55:
Se rezolva acest mic incident, si ne terminam seara pe puntea superioara la un pahar de suc&vorba pina pe la miezul noptii, cind era sa raminem inchisi pe afara de femeia de serviciu.
Picture209.jpg
Picture210.jpg
Picture219.jpg
Picture220.jpg
Picture221.jpg

Imi cer scuze daca v-am plictisit. Continuarea in episodul urmator.


This post has been edited by STORMTROOPER: 8 Oct 2009, 18:55

Nu stiu cine ti-a spus asta, dar imi pare rau sa te anunt ca te-a dezinformat grav...

Ai perfecta dreptate!! De 4 ani procedez la fel. Plec in concediu in mai sau septembrie-octombrie, pentru ca vreau sa ma destind, nu sa ma duc sa ma inghesui si sa ma coc. Marea o folosesc doar pentru pescuit sau navigat. Se lasa uneori cu baie in larg.

@STORMTROOPER : foarte frumos! Poate citesc si unguri

@Vio - cu vre-o saptamina inainte de plecare gasisem pe net informatia ca in Slovacia s-a introdus taxa de autostrada de 30E pentru 30 de zile, nefiind alta alternativa.
@ergo - buna ideea ta, dart din pacate la mine nu se poate pune in aplicarea in mare parte datorita serviciului, si citeva probleme auxiliare. Cit priveste ideea de a merge la mare, o uras de-a dreptul, avind in vedere ca urasc si conceptul in esenta,dar de 2 ani prietena ma bate la cap sa maeraga si ea la mare, cred ca va trebui sa-i fac pe plac pentru un week-end.Probabil prin decembrie-ianuarie-februarie.

Va multumesc pentru aprecieri, si in masura in care o sa-mi permita si timpul o sa postez si ultima parte.

Frumos,da poze cu bolidu' nu pui?

Splendid!Da bag sama, ca gastele erau rate...

giste - rate tot zburatoare plutitoare domesticite se cheama.

Eu chiar am tranzitat Slovacia in august 2009, si nici vorba de asa ceva... de fapt o tranzitez dus-intors cam de 3-4 ori pe an... costul vignietei cu cea mai scurta perioada (o saptamana parca) e de fix 4,90 euro... dealtfel eu acolo si alimentez pe traseu, pentru ca au introdus euro si nu mai sunt nevoit sa cad prada teparilor cehi la schimbul euro-coroana...

This post has been edited by Vio: 10 Oct 2009, 09:47

pe departe unul din cele mai tari episoade.... m-am amuzat copios atunci cand cautai loc de parcare si dadeai de aparatele minune...

pai sa fi fost in ro asa ceva cred ca dispareau instant dupa lasarea intunericului.

io cred ca lasam masina pe unde apucam chit ca strangeam un teanc de amenzi ... le aruncam dupa aia la cos


asteptam noul episod

Vineri dimineata, ultima noastra zi petrecuta pe meleaguri straine. Trezirea destul de anevoioasa, in timpul diminetii a ploat, asa ca cerul era intunecat si tragea la somn.Ne desteptam, ne facem bagajele si mergem la masa. Dupa aceasta activitate, prietena incepe sa ma bata la cap sa mergem la o dugheana pe care o ochisem seara sa luam niste suveniruri. Nu am chef de ceasrtza, asa ca mergem. Surpriza, dugheana inchisa. Mai facem citiva pasi si intram intr-o statie de metrou. Aici gasim un mic magazinas in care intram. Nici nu apucam sa ne dumirim de ce are dugheana de vinzare ca apare o unguroaica la vre-o 55-60 de ani, tipul de babornita tocmai buna de scos la pensie, proasta si ingimfata care le stie pe toate si toata lumea trebuie sa o stie de frica. Incepe sa se ia de noi, ca cica am intrat in magazin, fara sa-i dam buna ziua, fara sa o intrebam ce face, cum se mai simte?Asta de parca ne stiam de-o viata. Bun eu stiu ca uneori sunt destul de politicos, aca sa am salutat-o.N-a fost de ajuns. A inceput sa guite, ca ce vrem noi din magazin?Cm de ne permitem sa intram?
Ce daca suntem turisti putem sa cumparam suveniruri de la orice magazin?Trebuie sa avem un comportament ireprosabil ca sa putem cumpara din maghernita ei, si alte chestii pe care le oracaia babornita pe acolo.(O mica chestie. Toata discutia asta, adica monologul babornitei se tine in maghiara. Nu vorbesc maghiara, stiu doar citeva cuvinte sa spun, dar am un cerebel care ma ajuta sa inteleg limba asta, asa cum inteleg si cite elemente de baza din norvegiana si daneza. In Danemarca, cind reveneam de la malmo, deja intelegeam anunturile facute de conductorul trenului, si cam ce se discuta in jurul meu, recunosc sunt varza la matematica si alte stiinte de astea exacte).Brusc imib sare tandara, prietena ma calmeaza si ma scoate din magazin pina acum sa-mi dau drumul la gura. Babornita mai guita ceva in spatele nostru. In nici 15 m mai gasim un magazin. Vinzatoarele 2 tipe dragute, vorbeau si engleza, ne-am inteles cu ele.Ne luam suvenirurile si mergem la masina.
Pe parbriz SURPRIZA, ma astepta o amenda. In plic de plastic rosu, scrisa doar in maghiara, astia limbi straine nu vorbesc.S-au prins ca masina era straina, dar deah, dupa ei toata lumea trebuie sa vorbeasca doar maghiara. Iau masina, merg cu ea la hotel, si i-o arat receptionerului pentru traducere. Ma lamureste ca nu am ce sa fac, sunt cetatean roman si nu maghiar asa ca fiscul lor nu ma poate deranja cu nimic. In fine, imi car bagajul in Cristinica, predau camera si iata-ne la drum.
Undeva pe la vre-o 20 de km capitala, prietena isi aduce aminte ca si-a uitat pijamaua la hotel.Ei las-o dreacu de pijama, nu ne mai intoarcem dupa ea.
Incep incet vremea se incalzeste, norii dispar si pentru prima data in excursia asta incep sa regret absenta aerului conditionat pe Dacia. Dar doar atit, si doar acum.
Pe autostrada mai am parte de o „masura a civilizatiei maghiare”. Astfel, cum mergeam eu linistit, ajung in spatele un TIR, il depasesc, si ma bag inapoi pe banda 1, la mica distanta ajung in spatele unui alt tir. Ma angajez in depasirea lui, aveam cam 110 km/h, cind din spatele tirului depasit anterior iese unul cu un SUV, care venea mincind nori. Si venea. Deci omul nu dadea semne ca ar m-ar fi vazut, sau ca o sa incetineasca, am accelerat si eu, tirul a vazut faza si a frinat un pic, si la mustata am reusit sa ma bag in fata lui, altfel riscam sa fiu luat cu fulgi cu tot, la vre-o 100 km de granita. Nu m-a deranjat in mod special acest individ, si probabil nu i-as fi acordat atentie si nu as fi povestit episodul daca probabil intimplarea ar fi fost unica, dar am avut parte de intimplari asemanatoare si in drumul spre Viena, si la intoarcerea de la Praga. Cel putin vitezomanii nostrii au decenta sa mai frineze si sa-ti dea flsh-uri la greu pina te bagi pe banda ta.
Cum temperatura exterioara deja era peste 35 de grade, in masina incepusem deja sa transpir. Iesim de pe autostrada pe linga Debrecen si cu indicatiile de la Viamichelin, reusim sa gresim iar drumul,multumita co-chilotului care nu e in stare sa citeasca 2 indicatii si o harta, si ne indreptam spre Budapesta pe un drum national, plin de gropi si denivelari. Cel putin la noi atit drumurile cit si au tostrada au gropi, este un consesn general in aceasta privinta.
Fac stinga-mprejur si o luam spre Debrecen. Ince-incet ne dumirim de drum catre vama si trecem de punctul de vama Valea lui Mihai.
Picture294-1.jpg
La nici 2 km de vama intram intr-un nor de ploaie.Suntem in Romania., cu toate lucrurile bune si rele, bune ca vorbim aceeasi limba, aproximativ, restul..........................Nu o sa inteleg de ce daca eu merg cu 95km/h in afara localitatii pe un drum relativ drept, asfaltat, vizibilitate buna, cu trafic destul de aglomerat de pe contrasens, toata lumea simte nevoia sa ma depaseasca, sa treaca in fata mea, ca pe urma sa frineze brusc pina ajunge si el la 95km/h???
Ideea era ca de la Vama sa trecem prin Oradea, sa vada si prietena orasul care mie mi-a placut cel mai mult dintre toate orasele vizitate pina acum din Romania.Asa ca 60 km de Ro nu se compara cu 60 de km de autostrada, viteza medie e pe unde va pe la 40 km/h, Ajungem si in Oradea, deja era 6 seara, nu mai aveam chef de vizitat nimic, ochesc un bancomat, scot niste parale, constat ca am cheltuit mai putin decit imi facusem planul la plecarea din tara, ne orpim la un supermarket pentru niste saratele, gustari de drum, avea sa ne prinda foarte bine, pe drum. Nu prea mai mincasem nimic. Si o luam spre com. Garda de Sus, sat Ocoale, unde facusem rezervarea la pensiunea Spiritul Muntilor pentru 4 nopti de odihna in mijlocul muntilor .Eu deja visam la camera mare cu pad dublu si baie proprie si abia asdteptam sa ajung sa fac un dus si sa ma barbiereasc un pic.
Picture397.jpg
Picture404.jpg
Picture406.jpg
Opresc la un Peco, bag benzen, vre-o 15 litri, trecem de localitatea Campeni, inca o data daca era nevoie mi se aduce aminte ca suntem in Romania, tara membra UE in anul de gratie 2009,
Picture429.jpg
Picture431.jpg
Picture435.jpg
si incepe urcusul. 20 de km de urcus spre Arieseni, peisajul era frumos, prapastie in dreapta si perdea de ceata in fata. De fapt mergeam vre-o 2-300 m prin ceata ajungeam la o zona fara, si tot asa.
La Arieseni facem un scurt popas, sun gazda si-mi spune ca nu mai am mult. Urmatoarea localitate era Garda de sus, la intersectia situata aproape de intrare trebuia sa iau drumul spre ghetarul Scarisoara. Era deja 9 seara. Zis si facut. Cind parasim drumul national, deja am socuri, drumul era pietruit si imi clantaneau dintii in gura de la gropi. Eh, am zis, mai am 10 km si ajungem, mergem si noi mai usurel.Nu aveam de unde sa stiu ca asta era doar inceputul, si era o portiune cit de cit acceptabila de drum, in comparatie cu ceea ce ne astepta 1 km mai sus. (La momentul cind mi-am facut rezervarea am avut inspiratia sa intrem daca drumul pina in sat este practicabil pentru o dacie. Am primit asigurari ca drumul este in stare buna si ca majoritatea localnicilor aveau dacii si acestea urcau foarte usor pina la destinatie. )
Mai facem o curba si incepe cosmarul. Un drum cum greu va puteti imagina, Niste gropi de se apleca masina pe jumatate, nisite cratere, care ar face gropile din bucuresti sa para precum gropitele din obrajii unui bebelus,. Am mers ce.am mers, dar deja aveam serioase indoieli ca babuta mea o sa poata ajunge la destinatie.
Ca sa va faceti o idee cit mai buna despre situatie imaginativa urmatoarele:
Era aprox. Ora 10 seara, in jurul nostru intuneric bezna, singura lumina venea de la cele 4 faruri ale babutei mele, nu se vedea nici o casa/asezare umana, nici tipenie de om, noroc ca era cit de cit o noapte senina, drumul era dezastruos, din 2 in 2 minute ceva pocnea pe sub masina, ma gindeam cu groaza ce s-ar putea intimpla, eram nemincati, mai avea doar ceva apa, pungile luate din super-market se terminasera, iar ELV-ului Cristiniciii mergea incontinu. Aveam de urcat un munte nu o biata panta. Situatie „frumoasa”. La un moment dat zarim o casuta trag in fata ei. Gata pina aici!!Nu mai risc mai depoarte ca nu am chef sa ramin peste noapte pe coclauri. Ne dam jos din masina si batem la poarta. Norocul nostru ca la aceasta casa nu era atasat si una bucata ciobanesc mitolitic, ca altfel nu am fi putut intra in curte. Intram, ne primeste o doamna in virsta, destul de bine dispusa, ii spunem cine suntem si incotro ne indreptam si o intrebam, pe unde suntem si cit mai avem pina la destinatie.Nu stie dupa nume pensiunea asa ca la acest capitol nu ne poate ajuta. Sunam la pensiune, vorbesc cu cel cu care purtasem conversatia pe net si-i spun ca am ramas impotmoliti si daca poate si are cu ce sa vina sa ne ia.
-Pai e un pic cam greu, pentru ca sunt la Timisoara.Dar o sa vorbesc la pensiune daca este cineva cu masina pe acolo sa poata vina sa va ia.
Dupa o jumatate de ora ne suna si ne spune sa stam unde suntem, ii dam la telefon pe proprietara casei ca sa-l lamureasca unde suntem localizati si asteptam.
Ii cer voie proprietarei sa bag masina peste noapte in curte ca sa nu o las pe mijlocul asa zisei strazi pina in ziua urmatoare cind urma sa vin sa o iau. Este deacord.
Il iau pe pustiulica – nepotul proprietarei- cu mine la masina ,un drac de copil, si ne urcam. Din momentul in care pornesc masina, pustiu ramine mirat:
-Asta nu suna a dacie!Daciile de ăpe aici nu suna asa.
-Asta suna a dacie normala.
-Nu asta suna a masina straina.daciile de pe aici suna ca un camion diesel. Vrum-vrum, nu sunt asa de incete la sunet ca asta.
-Cum adica?
-Pai majoritatea daciilor celor de pe aici suna ca niste camioane din acelea diesel, nu asa de incet ca asta.
Incep sa intru la ideii, fata de cele ce-mi spusese gazda pe net.Ma rog la idei intrasem eu de la momentul cind ma aventurasem pe drumul asta, dar acum aveam si mai multe banuieli.
Dupa vre-o ora de asteptat, apare o alta babuta, cu un tip cu un ISUZI TROOPER din 900 toamna, Ne urcam bagajele si purcedem la urcus. De fapt situatia statea cam in felul urmator. Conducatorul jeep-ului, taran sadea, bagase un Cd cu muzica populara, era dat aproape de maxim, boxele din fata nu functionau, ci doar cele din spate, adica unde eram eu cu prietena.Deci el si cu babornita se intelegeau ce vorbeau, mie in spate imi venea sa-i crap capul. Chiar nu eram in dispozitie sa ascult muzica populara in starea in care ma aflam.
Dupa vre-o 30 min de catarat pe coclauri, cu greu ca si jeep-ul abia urca, ajungem la o locatie.
Ne dam jos din masina, si incepem sa ne caram bagajele inauntru. In jur numai intuneric, nu tu lumina, nici tipenie de om.Prietena inceacra o conversatie cu baba, si afla ca de fapt inca nu suntem la pensiune ci la casa babei, unde o sa stam pina dimineata si atunci mergem la pensiune. Cica ca sa ne odihnim.
Eu deduc de la sofer ca de fapt ne cazeaza aici peste noapte ca sa nu-i deranjam pe oaspetii de la pensiune.Ciudat imi zic, dar momentan eram multumit ca am ajuns intr-un loc unde sa-mi pot odihni oasele.Ramine ca a doua zi sa vina masina, contra cost bine-inteles, ca sa ne duca si restul de 2 km pina la pesniune.
Baba da sa plece.Halt, unde te duci matale.
-Pai v-am adus aici, va las sa va odihniti si ne vedem miine.
-pai masa?
-ce masa?
Am crezut ca face misto de mine.Imi venea sa o dau cu capul de pereti.
-Cind am vorbit cu asa zis-ul patron al pensiunii am stabilit pentru camera cu 2 paturi si demi pensiune.Unde e masa?
-Ati stabilit asa ceva?
-DA!!
-Bine o sa va aduc ceva de mincare in citeva minute.
Intram in casa, frig, noi eram imbracati cam de vara, ma rog frig pentru prietena, pentru mine doar un pic de racoare.Vine si masa si ne zgribulim intr-un pat pina dimineata.Dormit neintorsi.

Dis de dimineata, trezirea, zona din jurul nostru destul de frumoasa, dar nu eram in dispozitie contemplativa.Ne tot uitam dupa masina dar aceasta refuza sa se faca vazuta.
- Masina nu mai vine trebuie sa mergem pe joc.
Trag citeva injuraturi in gind, prietena ma calmeaza, ne luam rucsacii si purcedem inca 2 km pe jos pina la pensiune.
Baba tot incerca sa ne traga de limba, baba limbuta, dar nu primea decit raspunsuri monosilabice. Renunta.
Ajungem intr-un final. Asa zisa pensiune nu avea nici un semn distinctiv ca ar fi fost asa ceva. Nu tu firma, nici macar o chestie acolo pe care sa scrie „cazare”.De clasificare nu mai vorbesc, probabil, ar fi trebuit sa aiba ceva de genul asta la fatada, dar nimic. Cind ajung la in camera, deja eram un vulcan gata sa explodeze. Eu facusem rezervarea pentru o camera cu 2 paturi si baie proprie si babornita ma parcase intr-o camera cu 2 lavite, (camera care cred ca undeva-cindva a fost o bucatarie/camara), cu baia la comun cu inca 8 oameni care mai erau cazati la pesniune. Baie care arata ca dupa un cutremur cu magnitudinea de 8-9-10, pe jos era mizerie, cred ca babornita avea contract cu vre-un institut de farmacie, la cit mucegai era printre dalele de gresie din baie.De fapt erau 2 familii care se cunosteau intre ele, fiecare familie cu cite 2 plozi. Si cind au inceput astia sa alerge pe acolo, parca alergau o turma de elefanti.
Baba ne spusese pe drum ca cica pina sa venim noi au stat 2 pensionari pentru o noapte dar au plecat pentru ca cica nu au avut liniste. Acum am inteles si de ce.La micul dejun mai aveam sa am o surpriza neplacuta. Acesta consta din mamaligura cu ceva brinza de oaie sarata potroaca ,brinza topita, si niste sunca taraneasca si o cutie de pate.Deja aveam impresia ca sunt intr-un vis urit, si ca trebuie sa ma trezesc. Am iesit in curte, si am inceput sa ma dumiresc care-i problema cu masinile prin zona.
Majoritatea daciilor de prin zona nu cred ca au vazut vre-o daat secolul asta vre-o statie de ITP.O mare parte dintre ele, erau dacii double cab cu motor de 1.9 D si tractiune 4X4.Restul, vre-o 2 erau supra inaltate pentru caratul cartofilor, tobe nu aveau, si cind treceau pe linga tine te lasau intr-un nor de fum albastru.
Picture457.jpg
Picture461.jpg
Picture476.jpg
De la cei care erau cazati in pesniune aflam ca cel mai apropiat butic era la vre-o 2-3 km de asa zisa pensiune.GATA. Adica sunt cocotat pe virful asta de munte, nu prea am semnal la mobil, si nici macar nu am de unde sa-mi iau ceva de mincare.Sfat cu prietena si decidem sa plecam. Prietena deja era si ea pe punctul sa explodeze, mai mai ca incepea sa plinga ca vrea inapoi la masina si sa coborim la civilizatie. Nici starea mea psihica nu era mai buna.Opresc pe un nene cu un duble cam si-l intreb daca coboara in girda. Imi spune ca in vre-un sfert de ora, sa iesim la poarta ca vine sa ne ia.
A trecut o ora si el nu mai aparea.I-am spus babei.
-Asa vrea sa va ajut, dar vecinul de la casa de peste „strada” este plecat si nu stiu cind se intoarce, iar altcineva pe aici nu cunosc sa aiba masina si sa coboare in Girda acum.
Am vazut negru in fata ochilor. Babornita ne lua la misto, si se astepta sa o si credem.Plecam pe jos, fara bagaje, ca sa cautam o ocazie sa coborim.
Dupa vre-o 15 min de mers gasiv pe un pustiulica de vre-o 20 de ani, ii explicam situatia si il rugam sa ne ajute daca poate.Ne da doua numere de telefon, la care sa incercam poate avem noroc.Naca nu rezolvam nimic si putem sa mai asteptam, o sa coboare el mai tirziu in Girda.
Cu primul telefon nu avem noroc, nu avea semnal posesorul mobilului, la al doilea numar ne raspunde un oarecare domn Dorin.Ii explicam situatia si ce vrem.
-A dumneavoastra sunteti cu dacia alba de azi-noapte.?
-da noi suntem!Vreti sa ne luati si pe noi pina in Girda?
-Stiti, de fapt sunt foarte ocupat.Nu stiu ce sa zic. Se poate interpreta.Eu am si eu o pensiune, si se supara babornita.
-Am vorbit cu doamna, stie ca nu mai vrem sa raminem.
-A bine, va sunt eu intr-un sfert de ora.
Bineinteles ca atrecut ora si nu a sunat inapoi. Ba am mai sunat si eu de vre-o 30 de ori (sunt un tip destul de persistent) si bineinteles ca nu mi-a raspuns nimeni. Banuiesc ca intre timp a sunat-o pe babornita si asta i-a spus sa nu ne ajute. Deja incepeam sa-mi schimb parerea pe care o aveam despre ardeleni.
Era blocati fara nici o modalitate de rezolva problema. Prietena imi sugera sa mergem la pesniune sa ne luam catrafusele si sa o luam pe jos pina la amsina. Ne intoarcem la pustiulica, ii explicam situatia. Se uita la noi vede ca suntem oameni de treaba, asa ca se schimba si in 15 min vine sa ne coboare cu masina.
Ne luam bagajele, o luam si pe babornita, la plecarea de la locul de popas de peste noapte un rucsac a ramas acolo asa ca trebuit sa oprim sa-l luam. La lumina zilei am vazut ca drumul era cu mult mai rau, daca asa ceva ar fi fost posibili, fata de cum l-am sintit noaptea.Transee cam de jumtate de metru.Balti din care nu stiai daca mai iesi. Traseu de off-road nu de babuta care facuse 4200 de km prin UE.
Ii muiltumim&platim omului si ne luam masinuta. Gazda nu era acasa asa ca-i lasam un biletel de multumire si plecam.
Coborim in Girda si-i multumesc Alui de Sus ca am ajuns cu bine la civilizatie.Incepem sa batem din poarta in poarta in cautare de cazare. Ne interesa cazare si demi-pensiune.Nu aveam chef sa incepem sa ne cautam de mincare pe acolo.
Intr-un final apoteotic, din a 5 incercare gasim ceva care sa corespunda doleantelor noastre. Gazda foarte de treaba, i-am povestit prin ceea ce am trecut dar fara a da nume. Imediat dupa cum am termina ne-a spus din prima numele familiei care ne-a tepuit, ceea ce ne-a dus la concluzia ca nu eram singurii in aceasta situatie.
Urmatoarele 2 zile au fost rezervate odihnei si punerii in ordine a pozelor facute si a celor achizitionate din calatoria de peste hotare.
Picture528.jpg
Picture529.jpg
Picture532.jpg
Picture534-1.jpg
Picture567.jpg
Picture583.jpg
Picture599.jpg
Plecarea spre casa nu a fost lipsita de peripetii.La campeni din neatentie o iau spre Baia de Arama in loc sa o iau spre Abrud. Ajung la o biserica pe care o vizitasem anul trecut si-mi dau seama de eroare, asa ca fac calrea intoarsa.Parca imi era scris sa o iau spre baia de Arama, dar eu nu vroiam. La iesirea din Abrud ma intimpina un echipaj de politisti care ma trag pe dreapta pentru un control de rutina, cica. Control facut de RAR. Ce si-or fi zis baietii, m-au vazut cu masina jegoasa in ultimul hal, numarul pus intr-o parte: „Gata. Asta-i al nostru. Sa vezi cite bube ii gasim”.
Si incepe controlul. Unul dintre cei doi RAR-isti imi pune mina la teava de esapament in asa fel incit sa rasufle.
-Uite vezi.Aveti tubulatura sparta.
-Domne tot ce se poate, am incercat sa urc la Scarisoara si ceva a pocnit pe dedesupt, de bune ce sunt drumurile din judetul asta.
Baga mustiucul pe teava, se uita la aparat, inghite in sec, il scoate si-l pune la loc.Scoate un cric hidraulic, il pune sub lonjeron si incepe sa traga de roata fata dreapta, a naibi roata refuza sa se miste. Incearca si la cea din stinga, la fel nenorocita refuza sa aibe joc. Imi cere sa-i aprind toate luminile. I le aprind. Se cruceste merg toate. Se urca la volan, invirte de volan, si asta refuza sa aibe joc, ambaleaza un pic, si face 3-4 m pune frina si da cu dintii de volan, la propriu. Se da jos bombanind. Pune ochiul in dreptul duzei de stropit parbrizul si-mi spune sa fac o proba. Ii spun sa-si fereasca ochiul. Nu o face motiv pentru care se pomeneste cu un jet de spirt consistent in ochiul drept. Celalalt imi cere stingatorul, il dau il aveam linga scaun. Nu se multumeste, vrea si trusa medicala si triunghiul. Prietena din masina ma intreaba daca vrea sa-i aratam si vestele. Ii raspund ca pe acelea le-am achizitionat pentru Ungaria. Ii arat trusa valabila pina in 2012 si triunghiul.
-Dumneavoastra ati fost cu masina asta in Ungaria?ma intreaba un pic mirat.
-Nu. De fapt venim din Ungaria acum, dar cu masina ASTA venim de la Copengaha.
Va puteti lesne imagina ce moaca au facut ambii. Daca i-as fi pleznit cu toata forta in cap cu o bita de bassebal nu cred ca as fi obtinut efectul asta. Pacat ca prietena nu a avut prezenta de spirit sa le faca o poza. Le arat virgenetele de Austria si Cehia din parbriz si chitantele de la feryboat si podul Stroembolt. Unul dintre ei ma pune sa salt capota, probabil era mirat ca la test ii iesisera noxele bune si se astepta sa am furtunul ce pleaca din capacul de la tijele culbutorilor tras pe sub masina si scos pe undeva pe dedesupt. Surpriza al naibii furtun era la locul lui bine merci.
Ambii RAR-isti se crucesc, ma pun sa semnez foaia de constatare si imi ureaza drum bun.
-Daca mai gasim multe masini de astea raminem fara loc de munca.
Imi sta pe limba sa-i intreb daca au verificat secolul asta vre-o masina inmatriculata pe sat Ocoale, com. Garda de Sus, renunt. Ii spun agentului unde lucrez, face fete-fete si-mi ureaza drum bun pe un ton foarte voios. Nici lui nu-i convenea situatia. Se vedea de la o posta. Intre tipm, mai era unul cu o Dacia double cab, de firma, care bietul om era negru la fata. Cine stie ce-i gasisera „meseriasii”.
Picture600.jpg
Trecem cu bine si de aceasta intimplare. Prietena se umfla in pene, de parca ea a muncit in ultimii 3 ani la masina, si nu eu.
Ajungem la Pitesti. O las pe ea acasa si a doua zi iau drumul comunal (in comparatie cu autostrazile de afara) numit A1 spre Bucuresti. Bineinteles am primit flash-uri de vre-o 3 ori, de fiecare data de la un momirlan cu o skoda octavia albastra cu numar Constanta, care avea una bucata scindura de calcat pe post de eleron pus pe portbagaj. Ma gindeam in sinea mea ca in 100 km Pitesti – Bucuresti mi-am luat la flash-uri cit nu mi-am luat in 5000 km facuti prin Europa. Halal civilizatie.
Ei bine dragii mei, astea fiind spuse, am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa, si-am incalecat pe-o capsuna, dar nu v-am spus o minciuna.
The End/Fin/Konec/Ende/Vége.


Poze cu babuta mea gasiti aici:
http://www.daciaclub.ro/Daciile-noastre-t3...0-p2076455.html

felicitari:)
si poate data viitoare va mai fi o dacie alba.tot de bucuresti:P

felicitari
daca dacia e intretinuta poti face turul lumi linistit cu ea fara probleme

P.S. inseamna ca ai trecut si pe la mine prin oras (Beius)
P.S.`` vacile alea erau in Campani nu CAmpeni imi pare rau ca nu tea avertizat nimeni despre drumul de la Scarisoara ,ca este un dezastru eu o singura data am mers cu Aro 10 pe acolo am sa mai merg ,dar pe jos din garda ca este mai fain

This post has been edited by vladut88: 18 Oct 2009, 16:16

tot biroul era pe jos la faza cu politistii

la chestia asta ar fi trebuit scos din masina (de preferat direct pe geam) si dat apoi de 3-4 ori cu dintii de bordura.

Imi poate explica si mie unde scrie ca asa se face testarea franelor la o masina? oricare ar fi ea (masina vorbesc).

@ydaniel - urmatoarea isprava de genul asta o prevad cam peste 2 ani, treseul fiind ceva de genul: Romania - Germania - Suedia si coborire prin Finlanda. Anul acesta am prins o conjunctura favorabila atit ca timp liber disponibili cit si din punct de vedere financiar. Daca esti amator te astept sa dai de veste la momentul oportun. Cu toate ca nu stiu sigur daca voi mai merge cu Cristinica, dar om trai si om vedea.

@vladut88 - am trecut prin Beius si anul trecut si anul asta. Cine stie poate trec si anul viitor. frumusel oras. Cit priveste drumul eu l-am intrebat pe "inteligentul" cu care am facut rezervarea daca drumul e bun, sau macar accesibil, dar mi-a tras o mare teapa.

@tarzy - mama, nu stiu cum sa-ti explic, dar vezi eu cam tin la masinuta mea mult mai mult decit tin la integritatea "umanoizilor" de la RAR si cred ca mai mult m-ar fi durut pe mine spargerea geamului cu dopul pe care individul respectiv il avea postat pentru a nu-i ploua in git. Cit priveste testatra frinelor, stiu si eu cum se face. dar ce rost avea sa-i explic??

asta cu drumu... stai linistit... nu e teapa..ei pur si simplu asa gandesc....

am facut si eu drumurile din zona respectiva cu supernova... cand intrebai localnici ...e bun drumu...toti f bun.... cat e de lunga portiunea cu pietre....ei f scurta... si mergeai de iti sareau ochii din cap.....

data viitoare as veni si eu cu Daciana mea

http://www.mamauta.ro/

Acolo am stat, acolo am mancat... Acolo veneau si localnicii sa manance. Direct in Garda, fara batai de cap cu coclauri si alte minuni. Pacat ca nu ti-o sarit in fata din timp.

Dar localnicii nu stiu sa dea o estimare nici ca sa-si salveze viata. Mersesem la plimbare, spre Scarisoara si am luat-o pe un drum ocolit. ajungem in sfarsit la scarisoara, si deja eram rupti...
Cati intrebam pe drum cat mai avem "45 de minute..." "juma' de ora..." "juma' de ora..." "juma' de ora..." "juma' de ora..." "imediat ajungeti...". Trei ore de mers hotarat ne-o luat.

This post has been edited by bucatzel: 20 Oct 2009, 14:16

Asa sunt aia din zona... la fel am patit si eu la Scarisoara. noroc ca am urcat pe jos. cand intrebam pe cineva cat e de mers... inca putin 2-3km, juma de ora.

Sus la pestera am vrut sa mergem pana la cetatile ponorului, tot pe jos, am intrebat un localnic cat facem, ne-a zis 1h jumate, ne-am intors la pensiune
Gandindu-ne cum estimeaza ei timpul cred ca faceam 1 zi pana acolo pe jos, pt ca a 2-a zi am facut cam 1-2h cu masina (ocolind, ca era drumu varza)

p.s Felicitari pt excursie. la primavara ma bate serios gandul sa fac si eu aceeasi drumetie, doar ca vreau sa stau in Malmo si sa vizitez Copenhaga (inca nu m-am hotarat unde sa fie "cartierul" general)

pai pt moti un drum care pt noi cei de la campie care il facem in 3 ore ei il fac intr-o ora ,pentru ca ei stau in varf de munte si is obisnuiti nu mi-as dori sa stau mai mult de o saptamana intre ei cand ii vad "ce destepti sunt" in special cei din zona Garda eu unu am avut de aface cu ei

Felicitari, cred ca a fost ceva incredibil.Foarte tare masinuta ta.Sa o stapanesti sanatos si cat mai multe excursii.Succes