Daca pana in 1990 pe poarta singurului producator de biciclete din Romania, societatea Tohan Zarnesti, ieseau anual 250 de mii de biciclete, astazi intreprinderea brasoveana se chinuieste sa produca doar piese de schimb pentru bicicletele fabricate in anii trecuti. Toate acestea, in conditiile in care cererea vehiculelor pe doua roti pe piata romaneasca este intr-o continua crestere, iar numarul anual al vanzarilor a atins cifra de 230 de mii.

Invazia chinezariilor

Daca fostul director al societatii brasovene Dan Tache considera ca "bicicleta romaneasca este un produs omorat de concurenta murdara, neloiala", invocand totodata si invazia chinezariilor "ieftine si de proasta calitate", noul director de la Tohan, Ioan Girbacea, spune ca, "pentru a continua traditia producerii de biciclete Tohan, in prezent se poarta discutii cu o firma din China pentru constituirea unei societati mixte". Totusi, Girbacea sustine aceeasi teorie a fostului director in ceea ce priveste concurenta neloiala in fabricatia si comercializarea bicicletelor in Romania. "Un aspect al incorectei aplicari a legii il constituie facilitatile acordate societatilor comerciale infiintate in zonele defavorizate si care in fapt nu realizeaza activitate productiva", se plange Girbacea. Tot de la acesta aflam ca la Tohan Zarnesti s-a incercat dezvoltarea macar a productiei pieselor de schimb, printr-o linie de fabricatie a cadrelor si furcilor de bicicleta in constructie sudata. Raportat la cererile de oferta pentru aceste piese, directorul societatii sustine ca realizarea liniei de fabricatie ar fi adus anual la export minimum 30.000 de seturi (cadre si furci). Realizarea acestei investitii, in valoare de aproximativ 600 de mii de dolari, a fost blocata insa de neacordarea unei garantii guvernamentale pentru un credit extern.
Despre cum a fost ingropata productia bicicletei romanesti lucrurile par sa fie pe cat de simple pe atat de dureroase. Imposibilitatea realizarii importurilor de completare a condus la achizitionarea produselor necesare productiei de la alti furnizori din tara la preturi exagerate, majorand astfel costul si implicit pretul de vanzare in raport cu concurenta. Importul si comercializarea de biciclete din China la preturi de dumping, dar si scutirea de taxe vamale a importurilor de biciclete sunt alte motive care au condus la inchiderea liniei de productie de la Zarnesti. Daca in perioada 1992-1998 societatea brasoveana a efectuat importuri de completare din Vietnam, in contul creantelor Romaniei, valoarea acestor importuri ridicandu-se la peste 432 mii de dolari, Ministerul Finantelor a solicitat, incepand cu 1999, depunerea unei scrisori de garantie bancara care sa acopere integral valoarea importului.

Ghidonul romanesc, la muzeu

In conditiile lipsei de lichiditati, pentru societatea Tohan a devenit practic imposibila continuarea derularii importului de cauciucuri, camere, sei, lampi spate, lanturi, clopotei si manete de frana. Asa se face ca, pentru a rezista economiei subterane, Girbacea crede ca singura solutie ar fi fost doar producerea de catre Tohan a bicicletelor de unica folosinta. Acesta a adaugat si faptul ca functionarea acestei economii subterane este sustinuta, si la capitolul biciclete, de mentalitatea invechita, dar si de saracia romanilor, chiar si in prag de integrare in Uniunea Europeana. "Pentru cetateanul de rand este tentant sa-si cumpere un lucru ieftin, chiar daca si-l cumpara mai des, fara a mai tine cont de calitatea produsului si de garantia pe care, pentru biciclete, comerciantul este obligat prin lege sa o fixeze la minimum 18 luni", a adaugat Girbacea, revoltat si de faptul ca toate sesizarile indreptate catre Oficiul pentru Protectia Consumatorului au fost zadarnice.
Daca la Tohan Zarnesti se va relua vreodata productia bicicletei romanesti nu poate face pronosticuri nici macar Girbacea, in schimb putinele vehicule pe doua roti, dar si cele cateva motorete Hoinar ramase in stocul intreprinderii vor fi pastrate, asemenea obiectelor de muzeu, in patrimoniul societatii.

romanialibera.ro