Cu siguranță unul dintre subiectele preferate de discuție din cadrul cursurilor online de limbă greacă este cel legat de zeități. Mitologia este unul dintre cele mai fascinante capitole ale Greciei, iar dacă te pregătești să îi vizitezi meleaguri, neapărat trebuie să cunoști câte ceva din misterul zeităților sale. Chiar și cuvântul mitologie este de origine greacă, mythos (poveste) și logos (cuvânt) desemnând cunoscutele opere narative pline de povești, povești care explică originile, natura umană, natura și alte lucruri importante precum sentimente, relații. Iar mitologia greacă este una dintre cele mai fascinante dintre cele existente. Pe lângă zeități, aici întâlnim eroi și creaturi mitologice, precum și conceptul de ritual. În plus, civilizația greacă a fost o adevărată sursă de inspirație pentru alte popoare.

Pornind de la acestea, astăzi îți propunem un subiect destul de intrigant și anume zeitățile grecești versus cele romane. Vei afla care dintre aceste popoare a dat startul acestui trend, precum și asemănări și diferențe în ceea ce privește cele mai importante aspecte ale mitologiei. Ești pregătit să afli totul despre zeii romani și greci?

Cine au fost primii?

Cred că nu suntem singurii care au observat că multe dintre zeitățile grecești își au un corespondent în cultura marilor romani. De câte ori nu ai confundat-o pe Afrodita cu Venus? Sau pe Cupidon cu Eros? Care și cum este? Sunt simple coincidențe aceste asemănări? Și, mai important, cine au fost primii?

Ei bine, află că grecii au fost primii. Și asta este principala și marea diferență și, prin urmare, răspunsul la această primordială întrebare. Grecii le-au luat-o înainte romanilor cu aproximativ…1000 de ani! O mare diferență, nu-i așa? Astfel, miturile grecești vor fi redate în Iliada cu 700 de ani înainte ca civilizația romană să facă acest lucru.  

Totodată, când vine vorba de originea acestor mituri, unii specialiști consideră că sursa de inspirație a grecilor este una necunoscută, pe când la romani lucrurile stau altfel. Mulți dintre zeii acestui popor sunt inspirați sau chiar împrumutați din miturile grecești. Este interesant să observăm cum grecii și-au pus amprenta asupra multor civilizații. Poate că acest popor a fost cucerit de alții mai puternici, însă ei au reușit să transmită nu doar artă – statui, ceramică, pictură și muzică, ci și o religie. Zeii și mitologia greacă au fost cei care au călătorit și au influențat religia politeistă a romanilor. Romanii, care nu se bucurau însă de o imaginație atât de bogată precum a grecilor, au adoptat religia lor, însă într-o formă ușor mai barbară.                              

Homer față în față cu Virgiliu

Principalele documente care ne vorbesc despre zeități și despre lumea antică în general le aparțin lui Homer și lui Virgiliu. Despre Homer și Iliada și Odiseea cu siguranță ai auzit. Aici aflăm totul despre zeități, mituri, dar și despre multe evenimente istorice precum războiul din Troia. Virgiliu, pe de altă parte, este considerat unul dintre cei mai mari poeți ai Romei, autorul epopeii Eneida. Aici el scrie despre povești uimitoare care îi au în prim plan pe Enea, erou neînfricat care călătorește din Troia în Italia și va întemeia Roma. Virgiliu va vorbi multe despre zeități romane care își au originea din cele ale grecilor. Ceea ce este logic pentru că, după cum am văzut, mitologia greacă datează de mult timp.

Cum arătau zeii greci și cum arătau cei romani?

Pe lângă (evident) denumirea propriu-zisă a zeităților, o diferență mare o constituie aspectul fizic, modul în care sunt prezentate aceste personaje de ordin divin. După cum bine știi, zeitățile grecești pot fi descrise, într-un singur cuvânt, cam așa: perfecte. Perfecțiunea era ceea ce îi deosebea de muritorii de rând, frumusețea lor fără cusur. Chiar această frumusețe în sine este de ordinul ficțiunii, al mitului pentru că nimeni nu i-a văzut. Aspectul fizic este combinat cu puternice caractere, dominate de sentimente precum iubire, ură, gelozie, invidie, onoare și cinste.

Zeii romani, în schimb, nu sunt descriși atât de amănunțit. Mai întâi au apărut puterile acestora, ei neavând o formă anume. La romani, zeii erau reprezentanți ai unei puteri, a unei acțiuni sau a unei ocupații. Așa că, de cele mai multe ori, romanii nici măcar nu descriau aspectul fizic al zeilor lor.

Zei versus muritori

Deși zeii aveau calități ieșite din comun, ei erau ilustrați ca fiind asemenea oamenilor. Îi întreceau, în schimb, în frumusețe, putere și măreție. Chiar și în înălțime, am putea spune, aceasta fiind considerată o caracteristică foarte importantă atunci când vine vorba de frumusețe, indiferent că ne referim la bărbați sau la femei. Într-adevăr, putem afirma că zeii se asemănau muritorilor mai multe decât am putea crede. Pe lângă aspectul fizic, multe dintre obiceiuri, căsătoria și nașterea copiilor. Programul zilnic – somnul odihnitor pentru a-și recupera puterea și energia, hrana de care aveau nevoie pentru a lupta, chiar și activitatea sexuală erau lucruri importante pentru zeități. Diferența era, desigur, nemurirea de care zeii se bucurau. Însă la capitolul sentimente, îi putem pune pe același piedestal. Zeitățile dădeau și ele dovadă de puternice sentimente precum iubire, blândețe, dar mai ales de răzbunare, gelozie și furie. Nu de puține ori muritorii de rând cad pradă furiei zeilor și nu ies prea bine din aceste conflicte. Pe de altă parte, zeii s-au și îndrăgostit de muritori (vezi și poveștile lui Zeus cel iubăreț), astfel luând naștere ființe catalogate drept semi-zei și eroi.

Viața de zi cu zi și cea de dincolo

Știm cu toții că, în perioadele demult și nu numai, viața de apoi era un mister și un lucru important pentru muritori. De cele mai multe ori, acțiunile săvârșite pe pământ vor fi reflectate în viața de apoi. Cum stau lucrurile în perioada mitologică? Ei bine, grecii nu acordau prea multă atenție conceptului vieții de apoi, ci mai degrabă se bucurau de viața pe pământ, plăcerile de zi cu zi. Civilizația romană se află la capătul opus, muritorii de rând ducând o viață fără pată sperând să își câștige și ei un loc în cer alături de zei. Aceste concepte se întâlnesc în multe dintre marile religii ale lumii.

Mai trebuie să menționăm faptul că muritorii din Grecia și Roma erau priviți diferit în mitologie. De exemplu, în cultura greacă, zeitățile erau divinități de neatins. Prin urmare, muritorii nici măcar nu puteau visa să ajungă la statutul lor, nu mai vorbim de a avea un loc pe muntele Olimp. Tot ceea ce puteau face oamenii de rând era să se comporte ca la carte și să onoreze zeitățile pentru a avea o viață lipsită de furia acestora. În schimb, cultura romană insufla ideea că muritorii trebuie să aspire la o viață precum cea a zeilor pe care îi venerau. Zeitățile erau doar o inspirație pentru modul în care trebuie trăită viața. Până la urmă, pe romani îi aștepta viața de apoi unde vor trăi asemenea zeilor, într-o lume plină de abundență și opulență.

Cum rămâne cu…eroii?

Zei, eroi și titani, personaje mitologice. Toate aceste figuri sunt importante în cultura greacă. Eroii greci, deși muritori, au roluri primordiale, ilustrând importante lecții de viață. Aceste povești ale eroilor erau aproape la fel de importante precum miturile zeilor greci.

În civilizația romană, însă, eroii nu ocupă un loc atât de important și nu li se acordă atenție. Nu sunt venerați, nu li se închină poezii și povești. Totodată, viața pe pământ era doar o etapă, o perioadă premergătoare vieții de apoi care era mult mai importantă. Toate faptele săvârșite pe pământ aveau să fie oglindite în lumea de dincolo, după cum afirmam și mai sus, așa că nu li se acorda prea multă importanță acestor ființe care nu erau de rangul zeilor.

Fapte, nu vorbe!

Trebuie să mai amintim de o altă diferență importantă între cele două mitologii – cuvintele versus acțiunile. Grecii iubeau cuvintele, poeziile, arta și, prin urmare, să viseze. Metaforele și hiperbolele erau preferatele lor, iar miturile ilustrează toate acestea. Pe de altă parte, romanii erau oameni acțiunii. Ei nu credeau în vorbe, ci în fapte. Aceștia se exprimau prin război, acte de vitejie, iar instrumentele lor erau armele. Tocmai de aceea ei nu pierd timpul ilustrându-și zeii, descriindu-i în poeme și mituri, punând accentul pe înfățișarea și sentimentele lor.

Numele zeilor greci și romani

Cea mai mare diferență dintre zeitățile grecești și cele romane este tocmai cea legată de numele lor. Zeitățile romane sunt cele inspirate de la greci, însă natura lor diferă. Grecii și-au creat zeitățile pornind de trăsături de personalitate umană și sentimente foarte puternice precum dragoste, gelozie, invidie, mândrie. La romani, însă, zeitățile personifică mai degrabă obiecte decât trăsături umane.               

Pentru a te lămuri odată pentru totdeauna, ți-am pregătit în cele de mai jos lista magică cu zeitățile, atât cele grecești, cât și cele romane, dar și ceea ce semnifică ele. Ești pregătit să le cunoști pe toate?