Piciorul atletului – cauze, simptome, tratament

Piciorul atletului, cunoscut si sub numele de tinea pedis sau dermatofitoza, este o infectie fungica ce afecteaza pielea picioarelor. Este cauzata in principal de diferiti fungi, cum ar fi speciile Trichophyton, Epidermophyton sau Microsporum. Acest tip de infectie este denumita „piciorul atletului” pentru ca este comuna in randul sportivilor, in special in medii calde si umede, cum ar fi vestiarele sau dusurile din salile de sport.

Piciorul atletului este o infectie dermatofitica (micotica) a pielii picioarelor, care afecteaza de obicei pielea dintre degetele de la picioare. Simptomele piciorului atletului includ aparitia unor solzi pe picioare si, uneori, roseata si mancarime.

Ce este piciorul atletului?

Piciorul atletului este o infectie fungica ce afecteaza de obicei pielea dintre degetele de la picioare. Apare roseata in pliuri, apoi pielea se usuca si se descuameaza. Recidivele sunt frecvente daca nu este tratata corespunzator.

Numele provine de la faptul ca atletii sufera frecvent de aceasta afectiune. Transpiratia picioarelor creeaza un mediu ideal pentru ca ciupercile sa prolifereze: umed, cald si intunecat. In plus, mersul descult pe o podea umeda intr-un loc public (de exemplu, in vestiarele unui centru sportiv sau langa o piscina) creste, de asemenea, riscul de a contracta infectia. Cu toate acestea, nu trebuie sa fiti sportiv sau sa frecventati foarte des sala de sport pentru a o contracta.

Piciorul atletului: cauze si factori de risc

Ciupercile parazite responsabile de piciorul atletului si de alte infectii micotice ale pielii fac parte din familia dermatofitelor. Acestea au dimensiuni microscopice si se hranesc cu tesuturile moarte din piele, par si unghii. De cele mai multe ori, este implicata una dintre urmatoarele doua specii: Trichophyton rubrum sau Trichophyton mentagrophytes.

Unele persoane sunt mai expuse riscului de a dezvolta piciorul atletului. Exista, de asemenea, factori de risc care favorizeaza aparitia piciorului atletului.

In cazul barbatilor mai ales, apare la persoanele care sufera de transpiratie excesiva (hiperhidroza), iar in cazul femeilor, un factor de risc poate fi purtarea unor pantofi prea stramti sau a pantofilor din plastic sau vinil, care creeaza un mediu umed.

La risc pentru aceasta afectiune sunt si persoanele cu eczeme atopice si cele cu sistem imunitar slabit, care au mai multe dificultati in combaterea infectiilor: diabeticii, purtatorii virusului imunodeficientei umane (HIV), persoanele cu boli cronice sau grave, cum ar fi cancerul.

Igiena necorespunzatoare a picioarelor si mersul descult pe podelele adesea umede ale centrelor de fitness, ale vestiarelor, ale piscinelor sau ale dusurilor folosite la comun sunt si acestea comportamente cu risc pentru contractarea acestei boli.

Piciorul atletului: simptome si manifestari

Piciorul atletului poate avea un aspect diferit de la o persoana la alta si poate fi mai mult sau mai putin raspandit.

• Pielea dintre degetele de la picioare sau din jurul calcaielor se crapa si se descuameaza. Pe masura ce infectia progreseaza, apar si se inmultesc micile coji albe.
• Apare roseata in zona infectata, insotita de o senzatie de arsura.
• Un miros urat emana uneori de la nivelul picioarelor.
• Uneori apar mici vezicule (basici) pline cu lichid.
• Infectia se extinde uneori pana la talpa piciorului.
• Mancarimea intensa este adesea una dintre primele manifestari. Pielea poate deveni iritata si mancarimea poate fi persistenta.
• Pot aparea eruptii cutanate, manifestate prin pete rosii, descuamare, fisuri sau vezicule intre degetele de la picioare sau in alte zone umede ale piciorului.
• Uneori, piciorul atletului poate provoca senzatii de arsura sau disconfort in zonele afectate.

Atentie! Cei mai multi oameni nu observa ca au contractat piciorul atletului, deoarece este posibil sa nu existe niciun disconfort care sa atraga atentia. Cu toate acestea, daca examinati pielea dintre degetele de la picioare, semnele sunt evidente.

Protocol de diagnostic

Diagnosticul piciorului atletului poate fi stabilit in principal pe baza simptomelor si examinarii fizice efectuate de catre medic. In general, nu este necesar un protocol extrem de complex pentru a identifica aceasta afectiune.

• Examinarea fizica

1. Evaluarea simptomelor: medicul va discuta cu pacientul pentru a intelege simptomele resimtite, cum ar fi mancarimea, senzatia de arsura sau disconfortul, precum si locul exact unde apar aceste simptome.
2. Examinarea pielii: medicul va examina pielea piciorului, in special intre degetele de la picioare, talpa si partile laterale ale picioarelor pentru a observa semnele caracteristice ale infectiei fungice, cum ar fi roseata, descuamarea, fisurile sau alte modificari cutanate.

• Teste suplimentare (daca este necesar)

1. Examinarea micoscopica: medicul poate recolta o mica proba de piele de la nivelul zonei afectate, pentru a examina sub microscop ciupercile sau fungii specifici care pot cauza infectia.
2. Cultura fungica: se poate lua o proba de piele pentru a fi cultivata in laborator, pentru a identifica exact tipul de fung sau ciuperca responsabila de infectie.

Tratament pentru piciorul atletului

Pentru a combate infectia, se poate recurge la autotratament cu antifungice topice. Daca nu se observa nicio ameliorare vizibila dupa tratament sau daca infectia se agraveaza, consultati un medic.

Daca simptomele sunt foarte evidente, cel mai bine este sa cereti sfatul medicului. Pe langa medicamente, este important sa urmati masurile de igiena corespunzatoare.

Daca infectia nu este foarte grava, folositi un antifungic topic care se gaseste fara prescriptie medicala in farmacii, sub forma de unguent, lotiune, pudra sau aerosol pe baza de clotrimazol, ketoconazol sau tolnaftat.

Cereti informatii unui farmacist daca este necesar.

Tratamentul dureaza intre 2 si 4 saptamani. Este esential sa aplicati tratamentul pe toata durata indicata, chiar daca simptomele au disparut. Acesti agenti antifungici sunt curativi in 70% pana la 80% din cazuri.

In general, in caz de recidiva, tratamentul trebuie repetat si durata acestuia trebuie dublata.

Daca igiena picioarelor este inadecvata dupa tratament, exista o mare probabilitate ca infectia sa reapara. Uneori, medicatia antifungica nu elimina complet infectia. Ciupercile pot prolifera apoi din nou, mai ales daca picioarele sunt adesea umede.

In cazul in caare aplicarea riguroasa a tratamentelor topice si masurile de igiena nu vindeca piciorul atletului, consultati un medic. Acesta poate sugera un alt tratament topic sau poate prescrie un antifungic oral.

Daca exista o suprainfectie bacteriana, manifestata prin ulcere supurante aparute intre degetele de la picioare, febra sau un picior umflat, infectia bacteriana trebuie tratata cu antibiotice locale sau chiar orale, in timp ce se abordeaza infectia fungica.

Piciorul atletului: posibile complicatii

• Onicomicoza

In timp, daca nu este tratat, piciorul atletului se poate extinde la unghiile de la picioare. Acest lucru face ca infectia sa fie mai dificil de tratat. Unghiile se ingroasa si isi schimba culoarea.

• Celulita bacteriana

Aceasta este cea mai de temut complicatie, deoarece este si cea mai grava. Celulita bacteriana este o infectie cauzata de bacterii in stratul profund al pielii, de obicei de tipul streptococului sau stafilococului. Piciorul atletului este una dintre principalele cauze. Piciorul atletului poate provoca ulceratii (leziuni mai mult sau mai putin profunde) ale pielii, care permit altor microorganisme sa patrunda in organism.

Celulita bacteriana face ca pielea sa devina rosie, umflata si sensibila. Infectia se poate raspandi de la laba piciorului la glezna si apoi la gamba. Este insotita de febra si frisoane. Celulita bacteriana poate fi foarte grava, iar un medic trebuie consultat cat mai curand posibil daca apar aceste simptome.

Piciorul atletului: cum poate fi prevenita infectia?

Infectia cu piciorul atletului poate fi transmisa prin contactul direct cu pielea infectata, dar si prin imprumutarea obiectelor personale, cum ar fi sosete, pantofi sau prosoape. Pentru a preveni sau limita infectia cu piciorul atletului, se recomanda urmatoarele masuri:

• mentinerea igienei picioarelor: uscarea corespunzatoare a picioarelor dupa dus sau baie si schimbarea regulata a sosetelor, pentru a mentine picioarele uscate.
• evitarea umiditatii excesive: folosirea incaltamintei care permite pielii sa respire si evitarea pantofilor umezi pentru perioade indelungate.
• evitarea folosirii la comun a obiectelor personale: nu folositi la comun sosetele, pantofii sau prosoapele.
• utilizarea spray-urilor sau pudrelor antifungice: aceste produse pot ajuta la prevenirea infectiei sau pot fi folosite pentru tratarea acesteia, in functie de indicatiile medicului.
• purtarea papucilor cand mergeti in spatii publice, cu podeaua umeda (vestiare, dusuri comune, piscine publice etc.).
• folosirea sosetelor de bumbac sau lana, care absorb bine umezeala. Daca picioarele va transpira abundent, nu uitati sa va schimbati sosetele in timpul zilei. Cele 250.000 de glande sudoripare ale picioarelor pot produce pana la 1 cana (250 ml) de transpiratie pe zi! Exista diverse tratamente care pot ajuta la reducerea transpiratiei excesive, cum ar fi antiperspirantele eliberate pe baza de reteta.
• daca este necesar, aplicarea unei creme antifungice de doua ori pe saptamana, pe picioare si pe unghii; acest lucru poate ajuta la prevenirea proliferarii ciupercilor.
• baile de soare sunt benefice pentru picioare, deoarece le mentin uscate.
• verificarea regulata a picioarelor, acordand atentie la orice schimbare de culoare sau de aspect al pielii.

In majoritatea cazurilor, piciorul atletului poate fi tratat cu medicamente antifungice locale, sub forma de creme, unguente sau spray-uri. In cazurile mai severe sau persistente, medicul poate prescrie tratamente orale sau alte optiuni terapeutice. Daca aveti simptome care va ingrijoreaza sau observati modificari aparute la nivelul pielii picioarelor, este recomandat sa consultati un medic sau un dermatolog, pentru evaluare si tratament adecvat.

Sursa: https://www.passeportsante.net/