Acuzații fără precedent în cazul morții mezzosopranei Maria Macsim Nicoară! Sora artistei vorbește pentru prima dată despre greșelile din anchetă: „De ce nu s-a sesizat nimeni de ștergerea probelor din casa surorii mele?”

Pentru prima dată de la tragicul accident care avea să-i aducă sfârșitul mezzosopranei Maria Macsim Nicoară, sora artistei face câteva dezvăluiri. Întrebările pe care familia artistei le adresează nu par să primească răspunsuri prea curând.

Un an de luptă pentru adevăr. Așa încep câteva rânduri așternute pe o foaie udată cu lacrimi de sora mezzosopranei Maria Macsim Nicoară. După un an de la tragicul accident, Elena Hereș, sora artistei, face pentru prima dacă câteva precizări despre modul în care s-a desfășurat ancheta, despre neconcordanțele din anchetă și despre întrebările la care nu a găsit răspunsuri.

„Afirmam anul trecut în luna mai, după tragicul «accident casnic» al surorii mele, că am încredere în oamenii legii, că își vor face datoria. M-am înșelat crezând acest lucru. Mi-au înșelat încrederea! Mi-au înșelat încrederea persoane care trebuiau s-o apere pe sora mea și să acționeze pentru a afla adevărul. Chiar mi s-a reproșat că mă agit prea mult și e de datoria lor să apere victima. Oare?! La vremea aceea aveam multe semne de întrebare legate de cele întâmplate. Acum am și mai multe întrebări fără răspuns pe care vi le prezint, urmând a trage singuri concluziile: De ce s-a așteptat două zile până s-a început ancheta la fața locului (în 12 mai 2020), deși poliția cunoștea «speța» din 9 mai 2020, ora 23:45?”, a spus Elena Hereș.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Mezzosoprana Maria Macsim Nicoară avea urme de violență pe corp

Sora artistei spune că autoritățile i-au transmis că Maria Macsim nu avea urme de violență pe corp, însă nu era așa.

„Ni s-a transmis de la început că sora mea «nu prezintă pe corp semne de violență». Am văzut fotografiile de la internare și era desfigurată la față, cu fractură la nivelul nasului, cu echimoze și tumefierea ochilor, diagnosticul complet fiind: traumatism cranio-cerebral cu comă de gradul III (GCS 4), hematon epicranian fronto parietal stânga, fractură liniară cu o minimă deplasare parietal stânga, fractură occipito-parietală dreapta, fractură temporo sfenoidală dreapta, fractură vârf odontoida, hemoragie subarahnoidiană, contuzii hemoragice fronto-temporal bilateral și parietal stâng, hematon subdural fronto-temporal stâng – evacuat chirurgical, edem cerebral, traumatism toracic cu fracturi costale VII, IX – stânga și III – IV dreapta, traumatism de bazin cu fractura aripă iliacă stângă, hemiplegie dreapta, afazie mixtă, echimoze periorbitare bilateral stânga dreapta, latero-cervicală…

Mesajul care mi s-a transmis permanent a fost: „Aveți răbdare, este un caz complicat!”. Noi am avut răbdare, dar ei au clasat dosarul de omor, din lipsă de probe, în condițiile în care, nouă, familiei, nu ni s-au transmis documente foarte importante din dosar, pentru a solicita noi expertize”, a completat sora artistei.

Elena Hereș: „De ce nu am fost informați cu privire la finalizarea raportului de necropsie pentru a putea solicita o nouă expertiză?”

De asemenea, Elena Hereș adresează un set de întrebări la care deocamdată nu s-au găsit răspunsuri.

„De ce nu am fost informați cu privire la finalizarea raportului de necropsie pentru a putea solicita o nouă expertiză? De ce nu am fost informați cu privire la dreptul de a avea un expert parte la ambele rapoarte de expertiză, inclusiv la necropsie? De ce raportul de primă expertiză medico-legală din data de 29.07.2020 s-a făcut numai după documentele medicale din spital, fără examinarea persoanei, care nu avea COVID-19 la internare, fără să se vadă o colaborare între medicii legiști și anchetatori. De ce nu s-a sesizat nimeni de ștergerea probelor din casa surorii mele?”, a mai spus sora artistei.

Un aspect important pe care s-a pus accent în anchetă a fost alcoolemia Mariei Macsim Nicoară.

„După nefericita și nedreapta ieșire forțată din scenă a surorii mele, «cel mai important aspect» care a ajuns în titlurile de presă a fost alcoolemia ridicată. Nu interesa pe nimeni cum a căzut pe scări și a suferit traumatisme de o gravitate înfiorătoare, care au provocat urmări ireversibile, nu se gândeau la suferința celor din familie, părinții și frații care erau în stare de șoc, alături de studenții ei, unii aflați înaintea licenței, când îndrumătoarea lor nu le mai putea fi alături, sau cât de mare a fost pierderea pentru prietenii și colegii de scenă, care s-au văzut brusc lipsiți de vocea valoroasă a Mariei.

Fără milă au terfelit cariera și munca titanică din spatele ei, în câteva vorbe, fără a se gândi câtă durere produc etichetele jignitoare la adresa victimei, pentru cei care o iubesc și o prețuiesc. Iar la sfârșit, SURPRIZa: suplimentul de expertiză spune că alcoolemia stabilită la internare este irelevantă din punct de vedere medico-legal, pentru că s-a folosit alcool la dezinfectarea rănilor și nu s-au respectat anumite cerințe la recoltarea probei biologice. Atunci, cu noroiul aruncat pe imaginea unui artist profesionist, cum rămâne? Cine repară stricăciunea morală care s-a făcut?”, a precizat Elena Hereș.

Sora mezzosopranei: „Am ajuns, din păcate, să trăiesc această dramă, boala și moartea surorii mele, însoțite de multe lucruri neelucidate”

Ancheta în cazul Mariei Macsim Nicoară este comparată de sora artistei cu una dintre operele lui Sadoveanu.

„Când am citit «Baltagul» de Mihail Sadoveanu, eram cumva uimită de insistența Vitoriei Lipan pentru a afla cine i-a ucis bărbatul, ce o mâna în căutările ei. Am ajuns, din păcate, să trăiesc această dramă, boala și moartea surorii mele, însoțite de multe lucruri neelucidate, ca să înțeleg ce înseamnă să nu poți avea liniște, zi și noapte, până nu afli adevărul, până nu se face dreptate. Doar adevărul și dreptatea eliberează și liniștesc sufletul, apăsat de durere pentru cei dragi.

La finalul memoriului pe care l-am transmis către Parchet în ianuarie 2021, spuneam: «Vă solicităm să vă implicați cu toată responsabilitatea în rezolvarea acestui caz, deoarece dorim să aflăm, minut cu minut, modul în care s-a produs tragicul accident, care s-a soldat cu decesul surorii mele. Vom apela la toate căile legale pentru a afla adevărul! Am traversat un an din viață foarte greu, am trăit o experiență, o traumă care ne-a marcat întreaga existență, cu dureri și emoții terifiante. Pe lângă suferința produsă de durerile fizice ale Marinelei, de lipsa ei, bunătatea și frumusețea ei umană, s-a dăugat lupta epuizantă și interminabilă pentru niște drepturi și lucruri normale”, a declarat sora artistei.

Rezumatul tragediei

Sora mezzosopranei povestește pe scurt și ce a însemnat lupta pentru viață.

„Am obținut curatela pentru sora mea după 7 termene în sălile de judecată. Hotărârea a fost dată cu eroare materială, cea care trebuia să plătească cheltuielile de judecată fiind chiar victima. Îndreptarea erorii s-a făcut după moartea surorii mele, iar cheltuielile de judecată nu le-am primit nici azi. Aveam la un moment dat 4 procese civile pe rolul instanțelor judecătorești și, în același timp, împreună cu fratele, ne ocupam de tot ceea ce-i era necesar Marinelei, în spital, colaboram cu medicii pentru o evoluție cât mai bună în tratarea ei și vegheam și asupra părinților.

Am încercat să facem tot ce a fost mai bun pentru recuperarea ei, însă traumatismele suferite (suspect de grave pentru o simplă cădere pe scări) și lipsirea de ajutor i-au răpit orice șansă de revenire. Remarcăm preocuparea deosebită a personalului medical de la Spitalul Clinic de Urgență «Prof. Dr. Nicolae Oblu» Iași și Spitalul de Recuperare Iași, în special a medicilor curanți Cristina Căilean și Daniel Alexa, pentru tratarea Marinelei. După un an de când glasul ei a fost adus la tăcere, îi păstrăm vie amintirea , chipul ei senin, privirea blândă și atitudinea optimistă. Suntem hotărâți să aflăm adevărul, având alături o echipă de profesioniști!”, încheie Elena Hereș.