2 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Cetatea Neamț

 

Întâmpinarea Domnului

Sărbătoare creștină, ortodoxă, romano-catolică, greco-catolică și luterană, care se prăznuiește în fiecare an pe 2 februarie, marcând 40 de zile de la nașterea lui Iisus Hristos, când, conform legii, acesta a fost prezentat la Templu pentru a fi consacrat lui Dumnezeu.

 

Ziua Ursului (Stretenia)

Conform tradiției, pe data de 2 februarie a fiecărui an se sărbătorește Ziua Ursului sau Stretenia. În această zi, iarna se întâmpină cu primăvara. Se spune din bătrâni că în ziua de Stretenie ursul va ieși din bârlog și, cu acest prilej, se pot face previziuni meteorologice importante referitoare la noul an. Astfel, în ziua de Stretenie, ursul iese din bârlog și joacă de jur-împrejur. Dacă afară e soare și ursul își vede umbra atunci se va speria, se va întoarce în bârlog și va mai sta acolo încă șase săptămâni, pentru că atât va mai ține iarna. Dacă însă ursul nu-și va vedea umbra, în ziua de Stretenie, atunci va rămâne afară și iarna se va întrerupe, iar primăvara urmează să se apropie.

 

1395 – Prima mențiune documentară a Cetății Neamț

Cetatea Neamț, aflată pe Culmea Pleșului, deasupra Luncii Ozanei, a fost concepută ca parte a sistemului de fortificații construit în Moldova, în perioada apariției pericolului otoman. A fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de către Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță. Prima referire la Cetatea Neamțului datează din 2 februarie 1395, într-un act emis de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg al Ungariei, care a întreprins o expediție militară în Moldova, pe timpul domniei lui Ștefan Mușat, „ante castrum Nempch”.

Cetatea Neamțului Filmare aeriană

1438 – A fost aprobat documentul Unio Trium Nationum

Fraterna Unio [Uniunea Frățească], cunoscută ulterior sub numele de Unio Trium Nationum [Uniunea celor trei neamuri], a fost un pact de alianță mutuală militară și politică încheiat pe parcursul Răscoalei de la Bobâlna, în data de 16 septembrie 1437 între marea nobilime maghiară din Transilvania, clerul catolic, orășenii sași și secui, semnată la Căpâlna, aflată pe atunci în Comitatul Dăbâca. Au stabilit modul de aprovizionare a armatei în timp de război și au hotărât ca atunci când una dintre părți va fi atacată și va cere ajutor ceilalți să fie datori să-i dea ajutor. Uniunea a stabilit eliminarea completă a iobagilor, cei mai mulți etnici români, din viața politică și socială din Transilvania, deși iobagii formau vasta majoritate a populației transilvane. La 2 februarie 1438 s-a întrunit la Turda Adunarea Generală a nobilimii maghiare din Transilvania, care a aprobat documentul Unio Trium Nationum (Fraterna Unio).

1600 – Scrisoarea lui Mihai Viteazul către Papa Clement al VII-lea

Într-o scrisoare adresată din Alba Iulia Sfântului Părinte, în februarie 1600, Mihai Vodă îi făcea cunoscut că a depus „osebită râvnă pentru ajutorarea creștinătății împotriva turcilor” și dorește un sprijin pecuniar pentru triumful cauzei creștine. Papa Clement al VIII-lea i-a răspuns, la 29 aprilie 1600, lăudându-i „acea noblețe sufletească” pe care o arată, „dar scrisoarea ta ne-ar fi fost desigur cu mult mai plăcută dacă ne-ar fi rostit despre tine acel lucru pe care din voință proteguitoare pentru tine, îl așteptăm cu nerăbdare încă de multă vreme și, fără îndoială, dorim să fi ascultat sfatul nostru cel bun, ca lepădând orice schism și orice greșeli, să primești cu toată inima unirea cu biserica catolică și apostolică…”. Era doar una din încercările papei de a-l converti pe domnitor la catolicism – după cele din 16 august 1597, 12 octombrie 1598 și urmată de ultima, din 28 aprilie 1601: „ […] Sufletul nostru este plin de bunăvoință față de tine și vrerea noastră este cu tine, din care pricină chiar cu mare stăruință te îndemnăm ca, în truda prea împovărătoare pentru credința comună și în acele treburi care țin de credința catolică cea singură adevărată, să te porți cu suflet curat, cum este potrivit, și să te arăți în chip neprefăcut de orice parte, cu inima neprihănită și cugetul drept, în ce privește mântuirea sufletului tău și întreaga lui norocire; atunci, întru aceste lucruri îndestul vom avea chezășuire despre tine, vom putea fi cu sufletul întreg și fără teamă și abia atunci te vom sprijini cu întreagă vrerea și dragostea și ție, orice prilej s-ar ivi, îți vom fi, cu voia Domnului, într-ajutor, în cele solicitate de tine cu întîietate și în cele ce le socotești potrivite pentru a acționa cel mai bine; de vei face aceasta și vei chema mai statornic bunăvoința noastră față de tine, toate ți se vor rîndui cu folos și noroc, cu milostivirea lui Dumnezeu”.

1636 – Prima carte în limba română, cu caractere latine, Summa Kredinczei

În 1636, cu sprijinul principelui Transilvaniei Acațiu Barcsay, a fost publicată postum prima traducere a catehismului lui Petrus Canisius în limba română, traducere realizată de George Buitul. Prima ediție s-a pierdut. O copie a unei ediții mai târzii (1703), care a fost tipărită la Cluj, încă este păstrată, Summa Catechismus szau Kredinczei Katholiscest RP Petri Canisii, care rămâne și prima carte tipărită în limba română cu alfabet latin.

1813 – Pravilele guvernării vremelnice a Basarabiei

Administrația provizorie a Basarabiei (1812–1817) a menținut vechile diviziuni administrative, cele 12 ținuturi din vremea Principatului Moldovei, subîmpărțite la rândul lor în ocoluri. Primii ispravnici au fost boieri români, iar primele legi ale provinciei Basarabia au fost întocmite de munteanul Petru Manega, încadrându-se în șirul de măsuri de organizare administrativă a noii provincii, achiziționate de Imperiul Rus în urma războiului ruso-turc (1806–1812), destinate conservării caracterului ei național românesc. Legea din 2 februarie 1813, intitulată Pravilele guvernării vremelnice a Basarabiei, încredința conducerea regiunii unor funcționari țariști: comandantul armatei și guvernatorul civil, ajutați de boierii autohtoni. Toate treburile administrației interne a Basarabiei se aflau în grija guvernatorului civil. Acesta era totodată și președintele guvernământului regional. El conducea pe baza vechilor „obiceiuri nescrise ale pământului” și a unor articole de drept penal care erau valabile pe teritoriul întregului Principat al Moldovei. A fost instituit prin lege organul executiv al Basarabiei țariste, alcatuit din două departamente (ministere).

1835 – S-a născut Matei Vlădescu

2 februarie 1835, Târgoviște – 23 ianuarie 1901, București

Politician și general al Armatei române, erou al războiului de independență al României. În 1854 a absolvit Școala Militară din București. A lucrat împreună cu reprezentanții Statului-Major din Austria la realizarea primelor hărți militare ale României. În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a fost atașat militar pe lângă misiunea franceză care a redactat regulamentele tactice și administrative ale armatei române. În timpul războiului de independență a condus, în calitate de colonel, trupe ale armatei române în zona Galați, Barboși, Brăila, a ocupat, apoi, poziții la nord de Dunăre, în zona Cetate, Calafat, cu scop de apărare a teritoriului românesc de atacurile turcești, a fost prezent la bombardarea cetății Vidinului, la recunoașteri ale inamicului pe malul drept al Dunării și la sprijinirea trupelor ruse pentru a trece în Bulgaria, pe direcția Plevna. Avansat la gradul de General de Brigadă (1883), a fost ministru al Războiului (1889 –1891), Șef al Statului Major Regal și Șef al Casei Regale (1892), în 1893 fiind ridicat la gradul de General de Divizie. În plan politic a fost senator.

1853 – S-a inaugurat prima linie de telegraf electric din spațiul românesc

La 2 februarie 1853 a intrat în funcțiune prima linie de telegraf electric, care stabilea legătura între Iași–Cernăuți–Viena. Doi ani mai târziu, în 1855, a fost instalată legătura telegrafică între Cernăuți și Lvov.

1856 – Memoriul lui Dimitrie Brătianu către secretarul de stat al Foreign Office, lordul Clarendon

Scris la 21 ianuarie/2 februarie 1856, este ulterior memoriului lui Ion C. Brătianu către Napoleon al-III-lea din ianuarie 1853, memoriilor lui Cezar Bolliac către Napoleon al-III-lea și Jérôme Napoleon din februarie-martie 1854, unui nou memoriu adresat de Ion C. Brătianu lui Napoleon al-III-lea în februarie 1855. În document este reluată teza transformării principatelor într-un stat unitar și independent, asemănător Belgiei. Dacă acest lucru nu va putea fi realizat, cele două principate trebuiau unite într-un stat autonom, cu o suzeranitate limitată a Imperiului otoman, la investirea domnului și perceperea tributului.

1869 – S-a înființat Partidul Național Român din Banat și Ungaria

După acordul dualist austro-ungar din 1867, a fost promulgată legea naționalităților, care a deschis calea pentru românii bănățeni să se organizeze politic. La conferința fruntașilor politici ai românilor din Banat și din Ungaria de la Timișoara din 26 ianuarie/2 februarie 1869, s-a decis înființarea Partidului Național Român din Banat și Ungaria, sub conducerea lui Alexandru Mocioni. Partidul s-a constituit legal 5 zile mai târziu, la 31 ianuarie/7 februarie. Programul partidului susținea apărarea principiilor de libertate și democrație, lupta împotriva legilor nedrepte ale compromisului dualist, sprijinirea acțiunii pentru autonomia Transilvaniei.

1870 – S-a instalat Guvernul Alexandru G. Golescu

O criză guvernamentală forțată de Mihail Kogălniceanu a determinat căderea cabinetului condus de Dimitrie Ghica, însă Domnul Carol I nu l-a însărcinat pe fostul ministru de Interne cu formarea noului executiv, ci pe fostul ministru de Finanțe, Alexandru G. Golescu. Numirea a nemulțumit majoritatea clasei politice, motiv pentru care alcătuirea cabinetului s-a dovedit foarte dificilă. Guvernul Alexandru G. Golescu a fost un Consiliu de miniștri de centru, în perioada 2 februarie–18 aprilie 1870. A fost un guvern de nuanță moderată, cuprinzând liberali și conservatori. Singura realizare a noului cabinet a fost baterea primelor monede de aur cu efigia Domnului Carol I și inscripția prinț al României. Situația internă a fost dominată de instabilitate, la care s-au adăugat atacurile permanente ale opoziției. Golescu nu a reușit să își completeze cabinetul și a fost nevoit să își depună mandatul.

1871 – S-a născut Constantin Isopescu-Grecul

2 februarie 1871, Cernăuți, Bucovina, Austro-Ungaria/Ucraina – 29 martie 1938, Cernăuți, Regatul României/Ucraina

Jurist, politician, jurnalist și industriaș, implicat activ în lupta pentru făurirea statului național unitar român, născut într-o familie nobilă românească din Cernăuți. A urmat Universitatea din Cernăuți. În jurul anului 1892 a început să scrie în presa română din Bucovina articole în Încercări Literare și Gazeta Bucovinei. Și-a luat doctoratul în Drept în 1897 și a intrat în magistratură, grefier în Gura Humorului, apoi procuror în Cernăuți. Din 1905 a fost asistent universitar de Drept penal, ajungând profesor universitar la Universitatea din Cernăuți în 1909. A fost unul dintre membrii fondatori ai Partidului Național Român din Bucovina, organizat în jurul lui Iancu Flondor și a Societății Concordia. Textele sale jurnalistice au apărut în aproape fiecare ziar și revistă din Cernăuți, dar și în publicații românești din alte părți ale Austro-Ungariei: Tribuna, Vatra și din Regatul României: Convorbiri Literare, Neamul Românesc. Din 1907, a reprezentat neîntrerupt regiunea Bucovina și circumscripția românească Storojineț–Boian–Cernăuți în Camera Deputaților din Austria, participând la evenimentele politice ale primului război mondial. Cunoscut în general drept un legiuitor reformator și un politician moderat, a căutat să obțină un statut special pentru români în cadrul unei Austrii reformate. Loialitatea sa a fost răsplătită de autoritățile austriece și criticată de Partidul Național Român, dar s-a distanțat de linia pro-austriacă propovăduită de Aurel Onciul. În 1908 a înființat, împreună cu Nicu Flondor și Teofil Simionovici, Partidul Independent, care susținea un program moderat; ulterior, Isopescu-Grecul s-a raliat lui Iancu Flondor, îmbrățișând viziunea conservatoare în privința cauzei naționale. A denunțat persecutarea românilor din Transilvania, fiind dezamăgit de oferta austriacă de anexare a Bucovinei la Republica Populară Ucraineană. Între 1930–1933, a deținut poziția de rector al Universității din Cernăuți, instituție pe care a reprezentat-o și în Senatul României.

1876 – S-a născut Guilelm Șorban

2 februarie 1876, Arad – 7 iulie 1923, Dej

Compozitor și pianist. A compus peste 100 de cântece, dintre care unele pe versurile unor poeți români, Mihai Eminescu, Octavian Goga, George Coșbuc. În 1894 a publicat, la Leipzig, lucrarea Zece cântări poporale românești, iar la Viena, în 1900, Album de compoziții românești, în care există și două texte inedite de George Coșbuc, devenind celebru datorită melodiilor pentru poeziile Pe lângă plopii fără soț și Mai am un singur dor de Mihai Eminescu, precum și Dorurile mele și Măi crâșmare Niculae de Octavian Goga. Multe dintre cântecele sale circulă ca piese anonime. A fost tatăl criticului de artă Raoul Șorban.

Pe lângă plopii fără soț – Guilelm Șorban / Mihai Eminescu • Maria Raducanu & Maxim Belciug

1879 – S-a născut I.C. Vissarion

Iancu Constantin Vissarion; 2 februarie 1879, Costeștii din Vale, Dâmbovița – 5 noiembrie 1951, Costeștii din Vale

Prozator. După ce a urmat școala primară în satul natal, mama sa a murit. S-a mutat la Titu și apoi la bunicul său din București, unde a învățat meseria de cizmar. A fost puțin timp copist la biroul subprefectural din Titu. În 1898, s-a căsătorit cu Gheorghița, cuplul având zece copii. Câteva luni în 1901, a fost primar în Costeștii din Vale. Lucrând ca fermier, a luat parte la revolta țăranilor din 1907; arestat și condamnat la moarte, a fost eliberat la intervenția lui Ion G. Duca. A fost inspector de sănătate și inspector școlar, iar în timpul primului război mondial, cenzor militar. Prima sa carte a fost o colecție de povești populare, Draci și strigoi (1899). A colaborat la România muncitoare, Rațiunea, Flacăra, Sburătorul și Viața Românească, a fost redactor la Rampa și Facla. A deținut mai multe brevete pentru invenții, inclusiv un avion, încălțăminte ventilată și un scaun cu rotile. A editat revista Steluța, printre colaboratorii fiind Gala Galaction și Al.T. Stamatiad. A publicat volumele: Nevestele lui Moș Dragoman, Privighetoarea neagră, Ber-Căciulă, Florica și alte nuvele (colecție de povești scurte, Premiul „Adamachi” al Academiei Române, 1918).

1880 – S-a născut Leon Biju

2 februarie 1880, București – 16 februarie 1970, București

Pictor. S-a născut într-o familie de intelectuali, originară din Europa Centrală, care a primit cetățenia română abia în 1911. A urmat Școala de Belle-Arte din București, unde a studiat cu G.D. Mirea, Dimitrie Serafim și Alexandru Tzigara-Samurcaș, absolvind-o în 1906, cu Distincție și medalie. A pregătit examenul de absolvire cu Sava Henția, Ion Georgescu, acuarelistul Spenrlick și cu tatăl său, Alexandru Biju, cu talent de miniaturist. În paralel, a urmat un timp și Conservatorul, la clasa de canto a profesorului Ștefănescu, studii pe care însă nu le-a încheiat. În 1906 a plecat la Paris, a fost admis la Academia de Belle-arte, dar a renunțat în favoarea Academiei Julien. A participat la Salonul de toamnă din Paris și Champs-Elysées. La începutul primului război mondial s-a întors în țară, s-a implicat în viața artistică bucureșteană, devenind membru al Cenaclului Idealist. Între 1915–1916 a fost profesor de desen la Bârlad. A participat la primul război mondial, la luptele din Dobrogea, la Turtucaia fiind rănit și luat prizonier de bulgari. După război, s-a întors la București, a făcut călătorii de documentare în Italia, Algeria, Egipt, Bulgaria. Prima expoziție personală a deschis-o în 1927. A fondat Sindicatul Artelor Frumoase, împreună cu Adam Bălțatu, Paul Molda, Lucian Grigorescu, Gheorghe Chirovici și Gheorghe Simotta. A fost deținut politic sub regimul comunist, datorită simpatiilor sale legionare din perioada interbelică.

Biografie ilustrată [Artindex]

1889 – S-a născut Traian Săvulescu

2 februarie 1889, Râmnicu Sărat – 29 martie 1963, București

Biolog și botanist, fondator al Școlii românești de fitopatologie, membru titular (din 1936) și președinte (1948–1959) al Academiei Române. În 1907 s-a înscris la Facultatea de Medicină din București, pe care a absolvit-o în numai trei ani, apoi a urmat Facultatea de Științe Naturale a Universității București (1908–1912). A susținut în 1916 teza de doctorat Studiul asupra speciilor de Campanula L. din secția Heterophyllae ce cresc în România, notată cu Magna cum laude, devenind astfel primul Doctor în Botanică al Universității București. A lucrat în cadrul Institutului Botanic de la Cotroceni, a fost numit șef de lucrări la Catedra de Morfologie și Sistematică vegetală a Institutului de Botanică din București. Timp de un sfert de veac, și-a împărțit activitatea între Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău, unde a predat Sistematica vegetală și Fitopatologia și Institutul de Cercetări Agronomice al României. Cercetările sale din această perioadă au condus la dezvoltarea agriculturii românești și mondiale. A organizat pe tot cuprinsul României o rețea de stații de avertizare pentru combaterea manei viței de vie, a înființat un laborator pentru studiul substanțelor insecto-fungicide, transformat ulterior în Serviciul de Protecția Plantelor. Tot el a inițiat prima lege de control și carantină fitosanitară din România. A fost ministru al Agriculturii și Domeniilor, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, deputat în Marea Adunare Națională. Din lucrările sale: Tratat despre flora Arabiei, Științele biologice și economia, De la practica domesticirii plantelor la principii de biologie generală etc.

1890 – S-a născut Emanoil Ciomac

2 februarie 1890, Botoșani – 13 iunie 1962, București

Jurist, scriitor, poet, eseist, dramaturg, cronicar, critic de artă și muzicolog. Vădind înclinații deosebite către muzică și artă în general, a studiat mai întâi la Conservatorul din Iași (1906–1908), la clasa de Vioară, cu Athanasie Theodorini și Sofia Teodoreanu, apoi la Leipziger Konservatorium für Musik (1912–1914), cu celebrul Arnold Schering. În capitala Franței a studiat și la Facultatea de Drept, obținând titlul de Doctor în Drept la Sorbona, deși nu a profesat niciodată în domeniu. A fost profesor de Istoria Muzicii la Conservatorul Pro-Arte (1936–1939) și director al Filarmonicii „George Enescu” din București (1945-1947). A avut o activitate prodigioasă, publicând studii, cronici muzicale și articole în: Muzica, Secolul XX, Convorbiri Literare, Viața Românească, Revista Fundațiilor, Universul Literar, Timpul, L’Indépéndance Roumaine, etc. A susținut conferințe, concerte-lecții, emisiuni radiofonice. A elaborat studii ample dedicate unor compozitori de anvergură universală precum: Bach, Mozart, Beethoven, Schumannn, Liszt, Chopin, Brahms, Wagner, Enescu, într-un stil captivant, cu un punct de vedere original și o documentată bibliografie. Încă din 1915 a legat o strânsă prietenie cu George Enescu, căruia i-a intuit de atunci geniul. Dealtfel, el a și tradus libretul operei Oedip (traducere pe care compozitorul o considera singura valabilă).

A tradus peste 20 de librete de operă și texte de oratorii și cantate: Ariadna la Naxos de Richard Strauss, Kneazul Igor de Alexandr Borodin, Faust de Charles Gounod etc. A publicat versuri: Mistica roză, Lumina din amurgul toamnei, Ultimile flori și spice, Mituri și ritmuri, Farmece antice, Poeme către Brâncuși și piese de teatru: Prometheu, Un vis al lui Socrate, Franciscanii. A fost căsătorit cu muziciana Muza Ghermani. În perioada comunismului a fost îndepărtat din viata culturală și a trăit retras, înconjurat de familie, de puținii prieteni rămași, de cărți, de partituri și discuri.

1896 – A încetat din viață Nicolae Beldiceanu (26 octombrie 1844, Preuțești, Baia/Suceava – 2 februarie 1896, Iași)

Poet și prozator; a publicat și lucrări arheologice.

1901 – S-a născut Ion N. Băncilă

2 februarie 1901, Scorțaru Nou, Brăila – 28 martie 2001

Geolog, membru titular (din 1991) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Științe la Universitatea din București (1918–1923), unde a rămas profesor, până la epurările „cadrelor burgheze” din Universitate din 1947. A fost obligat să părăsească învățământul superior și a activat la Comitetul de Stat al Geologiei, la Institutul de Studii și Proiectări Hidroenergetice, în cadrul Ministerului Petrolului și Chimiei. A studiat Carpaṭii Orientali ṣi Nordici, legăturile dintre ei, a făcut analize litostratigrafice ṣi hărṭi geologice, a devenit Doctor în Știinṭe ṣi apoi Doctor Docent, a fundamentat geologic construcṭia barajelor de la Bicaz ṣi de la Porṭile de Fier. Din lucrările sale: Etude géologique des Monts Hăghimaș-Ciuc, L’évolution des idées sur la tectonique des Carpates Orientales, Paleogenul zonei mediane a flișului, Geologia Carpaților Orientali, Geologia inginerească, Geologia amenajărilor hidrotehnice în flișul carpatic.

1908 – S-a născut Jack Mollick

Jankel Mallik; 2 februarie 1908, Vișeu de Sus, Austro-Ungaria/Maramureș, România – 10 decembrie 1953, SUA

Muzician și trompetist american, evreu din România. Când avea doi ani, familia sa a emigrat în Statele Unite (1910). A devenit un trompetist faimos care și-a croit cariera în Chicago, unde a cântat cu trupele Fred Hall’s Sugar Babies, Al Kavelin Orchestra (big band), Hank Sylvern Orchestra și a fost profesor de muzică. S-a mutat apoi la New York în timpul celui de-al doilea război mondial, unde a cântat cu West Point Orchestra, în musicalul Bloomer Girl Show pe Broadway etc.

Arthur Fields and his Assassinators – She’s a great, great girl

1914 – S-a născut Constantin Prisnea

2 februarie 1914, Botoșani – 22 aprilie 1968, București

Prozator și publicist, membru al PCR din 1937. A absolvit Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani și Facultatea de Științe la Universitatea din Iași în 1936. În perioada studiilor a frecventat Cercul studențesc de literatură „Mihai Eminescu”. A desfășurat o bogată activitate publicistică, transformând presa într-un front de luptă antifascistă. A fost editor și redactor-șef la Slova din Botoșani. A colaborat la Ateneu, Contemporanul, Cuvântul liber, Gazeta literară, Luceafărul, Lupta de clasă, Scînteia, Scînteia tineretului, Veac Nou. După 1944 a ocupat funcții administrative superioare: ministru adjunct la Învățământ și Cultură, vicepreședinte al Radiodifuziunii Române, redactor-șef la revista Albina. Din scrierile sale: După alungarea faraonilor, Însemnări din țara nouă, Țara vinurilor – original îndreptar oenologic și ghid turistic pentru podgoriile țării, plin de vervă dar și de lirism, Țara vinurilor, adăugită, pritocită și limpezită într-o a doua ediție, Bacchus în România, Și noaptea credeau în lumină, Călătorii, Ca

1914 – S-a născut Nicolae Țațomir

2 februarie 1914, Hârlău, Iași – 26 ianuarie 1996, Iași

Poet, prozator și publicist, magistrat, profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Facultății de Drept ieșene (1936), și-a continuat studiile la Paris. A fost avocat în Baroul Iași, magistrat la instanțele din Iași și Constanța și deputat în Marea Adunare Națională, apoi, la Universitatea din Iași, unde a promovat până la gradul de profesor, a fost șef de catedră și decan al Facultății de Drept (1952–1972). A debutat în 1933, cu poezia Decor în Adevărul literar și artistic. A continuat să publice, mai ales versuri, în Pagini moldovene, Cadran, Bloc, Carnet literar, Însemnări ieșene, Curentul literar, iar după război a colaborat la Tânărul scriitor, Iașul nou, Iașul literar, Gazeta literară, Contemporanul, Ateneu, Convorbiri literare, Luceafărul, România literară, Tribuna, Viața românească etc. Editorial, a debutat cu volumul Lebede negre (1936). A scris poezii, proză, teatru și eseuri: Eternul spirit, Ziua cea mare, Ioana, Cazul elevului Petcu, Răscoala, Pictorul străzii, Tainicul arhipelag, Carmen terrestre, Cartea mea de lut, Elipse orfice, Arpegii moderne, Țara albatroșilor, Stalactite în alabastru, Pașii licornului etc. A fost membru corespondent (din 1970) al Academiei de Științe Sociale și Politice, membru al Asociației de Drept Internațional de la Haga, membru și președinte al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale, filiala Iași.tedrala scufundată, Mănăstirea Neamț.

1919 – A apărut revista Însemnări literare

Revistă fondată de Mihail Sadoveanu, împreună cu George Topîrceanu și Tudor Arghezi, care a apărut la Iași sub direcția lui Mihail Sadoveanu și a lui George Topîrceanu între 2 februarie 1919–21 decembrie 1919. Sediul revistei a fost stabilit la 8 ianuarie în casa poetului Demostene Botez (mai precis în bucătăria de vară a casei mari a familiei Botez), care în prezent adăpostește Casa memorială George Topîrceanu din Iași. Din redacție mai făcea parte și Garabet Ibrăileanu. A fost „o publicație cu înaltă ținută, în ciuda condițiilor exterioare precare” [Nicolae Vătămanu – Icoane și fotografii de bucureșteni].

1921 – Congregația Surorilor Maicii Domnului

A fost întemeiată la Blaj, la 2 februarie 1921 de către Mitropolitul Vasile Suciu, prin Decretul nr. 506/1921. A fost prima congregație feminină din Biserica Română Unită cu Roma, greco-catolică.

1928 – A apărut revista Bilete de Papagal

Bilete de papagal a fost o revistă condusă de Tudor Arghezi, deschis în special tuturor scriitorilor consacrați, dar și tinerelor talente. Era de foarte mici dimensiuni, „un ziar atât de mic n-a mai apărut niciodată, nici la furnici” [Tudor Arghezi], fiind publicat în 4 pagini cu dimensiunile de 32×12 cm și costa doi lei. Primele două numere ale ziarului au fost integral scrise de Tudor Arghezi, editate în casa poetului bucureștean din Strada Mărțișor nr. 26. Începând cu al treilea număr, au apărut colaborările – articole polemice, scenete și versuri scrise de autori consacrați sau tinere talente. A apărut în mai multe serii: prima serie, zilnic, între 2 februarie 1928–9 august 1929; a doua serie, săptămânal, între 15 iunie–5 octombrie 1930; a treia, săptămânal, între 7 iunie 1937–februarie 1938; a patra, zilnic, între 9 aprilie – 30 septembrie 1943, a cincea, intercalat (cu chenar) în paginile ziarului Informația zilei; zilnic, a șasea serie, între 16 decembrie 1944–14 februarie 1945; și, în final, din iulie 1966 până la moartea lui Arghezi, intercalat în Argeșul.

Publicația a lansat peste 200 de nume, printre care: Eugen Ionescu, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu și Geo Bogza. Dintre cei care au mai semnat texte în revista minusculă îi amintim pe Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Jean Bart, Ionel Teodoreanu, George Topârceanu, Otilia Cazimir și Demostene Botez. „Ziarul meu mi l-am inventat și făcut singur, fără partid, fără amici politici, fără sprijinul cultural și estetic, nici al guvernelor, nici al domnului Aristide Blank”, spunea Arghezi. Publicația a fost interzisă în 1938.

1932 – Conferința dezarmării de la Geneva

În 2 februarie 1932, la Geneva și-a început lucrările Conferința pentru dezarmare, sub conducerea britanicul Arthur Henderson, la care au participat 62 de state, printre care și România.

Planul Tardieu, prezentat chiar la începutul Conferinței prevedea ca armamentul cel mai important să fie plasat sub autoritatea Societății Națiunilor și să nu poată fi utilizat decât pentru autoapărare; crearea unei forțe de poliție internațională; obligativitatea arbitrajului. Răspunsul participanților a fost foarte divers, în final fiind respins.

Planul Hoover, prezentat la 22 iunie 1932 preconiza reducerea efectivelor militare terestre cu o treime; eliminarea totală a artileriei grele și a blindatelor; dezarmare navală procentuală; eliminarea aviației. A fost respins.

Prima sesiune s-a încheiat la 23 iulie 1932, pronunțându-se în principiu pentru reducerea armamentelor mondiale, împotriva armelor de distrugere în masă și pentru interzicerea bombardamentelor aeriene.

1933 – S-a născut Doru Năstase

2 februarie 1933, București – 29 aprilie 1983, București

Regizor de film. A absolvit Facultatea de Drept din București (promoția 1958) și a urmat studii postuniversitare de Regie la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” (1973). A avut o îndelungată activitate la Studioul cinematografic București ca director de producție, asistent de regie, regizor secund. A regizat, ca secund, filmele Mihai Viteazul și Ciprian Porumbescu și ca regizor: Pe aici nu se trece, Războiul independenței, Vlad Țepeș, Drumul oaselor, Trandafirul galben, Misterele Bucureștilor și a jucat în Mihail, cîine de circ. A murit cu o zi înainte de manifestarea de 1 Mai din 1983, al cărei organizator era. În acea noapte a primit un telefon de la partid să modifice toată derularea manifestării; el s-a panicat din cauza lipsei de timp și a făcut infarct.

Vlad Țepeș (1979) • Ștefan Sileanu, Ernest Maftei, Emanoil Petruț, Teofil Vâlcu, Alexandru Repan, George Constantin, Ion Marinescu etc.

1936 – S-a născut Mihail Ion Cibotaru

11 octombrie 1936, Nicoreni, Drochia, Moldova – 29 iunie 2016

Scriitor moldovean. După absolvirea Institutului pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău în 1958, a fost colaborator literar la gazetele Tînărul leninist, Scînteia leninistă, Tinerimea Moldovei. A fost secretar responsabil al revistei Moldova, consultant la Uniunea Scriitorilor din RSSM. A început să publice din 1954. Editorial, a debutat cu placheta de versuri pentru copii La bunici (1972), urmată de volumele de poezii pentru maturi Linia, Întoarcerea către leagăn, Punct de sprijin și Te ține minte. Alături de alți poeți, Mihail Ion Cibotaru a schimbat fața poeziei din anii ’70. Când i-a fost dată la topit cartea Temerea de obișnuință, s-a refugiat în traduceri, realizând o versiune a romanului Evgheni Oneghin de A. Pușkin de o înaltă valoare. A mai publicat versuri pentru copii: Grădina, Întrebarea, desfășurând și o intensă muncă de traducător din M. Luconin, P. Antocolskii, O. Suleimenov, A. Voznesenskii, Saadi, Mahtumculi etc. A scris peste 30 de volume și a tradus 30 de cărți. I-a fost conferit titlul de Scriitor Emerit din Republica Moldova (1996).

1938 – S-a născut Mihai Nadin

2 februarie 1938, Brașov

Scriitor, filosof și profesor. A absolvit Facultatea de Electronică la Universitatea Politehnică din București (1960) și Facultatea de Filosofie la Universitatea București (1968), unde și-a luat și Doctoratul în Estetică (1971). A debutat în revista Pionierul (1952) și a colaborat la România literară, Tribuna, Familia, Contemporanul, Ateneu, Teatru, Astra, Secolul 20, Revista de filosofie etc. A fost redactor, apoi redactor-șef al revistei Astra. A debutat editorial cu monografia Lawrence Olivier. Aventura în universul lui Shakespeare (1968). A publicat volume dedicate problemelor generale ale esteticii: A trăi arta, Cămașa lui Nessus, romanul O zi pentru podoabe. A inițiat în România noua știință a Esteticii informaționale. S-a stabilit în SUA la sfârșitul celui de-al șaptelea deceniu al secolului trecut, desfășurând o impresionantă activitate de cercetare în domenii ca electronica, estetica, semiotica, interacțiunea om-calculator (HCI), computational design, societatea post-industrială, sistemele de anticipare; considerat de către academicianul Solomon Marcus drept „pionier al domeniului cunoscut sub numele computational design […] privind sistemele anticipative”.

Interviul cu profesorul Mihai Nadin realizat de Sergiu Mihalcea

1940 – Înțelegerea Balcanică

La Conferința Înțelegerii Balcanice de la Belgrad, pactul celor patru țări aderente (România, Iugoslavia, Grecia și Turcia) s-a prelungit cu încă șapte ani.

1940 – S-a născut Adrian Anghelescu

2 februarie 1940, Câmpulung Muscel, Argeș

Critic și istoric literar. A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (licențiat în 1964). A fost redactor pentru literatură la Scînteia, apoi instructor al Consiliului Culturii și Educației Socialiste și, în continuare, șef de secție și redactor-șef al Editurii Eminescu și redactor la Editura Fundației Culturale Române. În 1978 a debutat cu culegerea de studii și eseuri Creație și viață, urmată de Vârstele lui Proteu, Vedere dinspre Eyub, Barocul în proza lui Arghezi, Gânduri în asfințit.

1943 – Protocolul confidențial româno-german

Încheiat la 2 februarie 1943, Protocolul a reglementat, în afară de schimburile de mărfuri și de plăți obișnuit pentru anul convențional 1942–1943, ansamblul problemelor economico-financiare ce rezulta din colaborarea dintre cele două țări. România se angaja să continuie războiul, cu condiția ca Germania să sporească ajutorul militar destinat echipării unor noi unități, care să le înlocuiască pe cele pierdute sau decimate la Stalingrad, cotul Donului și în Caucaz.

1944 – S-a născut Lidia Hlib

Elisabeta Lidia Hlib; 2 februarie 1944, Ungheni, Moldova

Prozatoare și poetă din Republica Moldova. A urmat studii de Filologie la Universitatea de Stat din Moldova, absolvindu-le în 1965. A fost profesoară de Limba română în Cărpineni, Hîncești, regizoare la redacția literară a televiziunii de stat, redactor la teatrul televizat Prichindel, secretar literar la Teatrul Licurici, coordonator la Editura Uniunii Scriitorilor și la Editura Iulian. A colaborat la revista Steluța (azi Alunelul). Din 2014, activează la Editura Silvius Libris. A debutat literar în 1967, în revista Moldova cu miniatura pentru copii Micuța. A continuat cu nuvele în culegerea Dintre sute de catarge (1984), cât și proză satirică și epigrame. A publicat volume de povestiri: Stăpâna lunilor de vară, Fetița din televizor, Zâna celor micuți, Legenda Mării Negre, Floarea cu mii de petale, Ciocârlia și elfii etc.

1947 – S-a născut Vladimir Găitan

2 februarie 1947, Suceava – 10 noiembrie 2020, București

Actor de teatru și film. Absolvent al Institutului de Teatru și Artă Cinematografică, a debutat în cinematografie pe vremea când era încă student, în Reconstituirea, în regia lui Lucian Pintilie. A devenit unul dintre cei mai solicitați actori, jucând în producții precum Ultima noapte de dragoste, Duelul, Năpasta, Întunecare, Oglinda, Omul zilei, 15, Femeia visurilor. În 2001 a devenit director al Teatrului „Nottara”. A rămas toată viața fidel scenei Teatrului de Comedie. În ultimii ani, a activat în teatru, iar în televiziune a ales și varianta serialelor TV.

Ultima noapte de dragoste (1979) •  Vladimir Găitan, Joanna Pacuła, Sergiu Nicolaescu, Sebastian Papaiani, Gheorghe Dinică, Colea Răutu, Ernest Maftei, George Mihăiță, Corneliu Gîrbea etc. 

1948 – A încetat din viață Smaranda Brăescu (21 mai 1897, Hănțești, Tecuci – 2 februarie 1948, Cluj)

Aviatoare; prima femeie parașutist cu brevet din România; campioană europeană (1931) și mondială (1932) la parașutism; victimă a terorii comuniste, a murit în anonimat.

1949 – S-a născut Andrei Moldovan

2 februarie 1949, Chiuza, Bistrița-Năsăud – 30 octombrie 2020, Bistrița

Scriitor, critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, președintele Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj în 1973. A publicat volume de istorie și critică literară: Coșbuc sau lirismul pragurilor, Erezii lirice, Aruncarea în haos, Întâmplări literare, Pretexte. Antologie-dicționar de scriitori din Bistrița-Năsăud, Liviu Rebreanu prin el însuși (în colaborare cu Niculae Gheran; Premiul Uniunii Scriitorilor – Filiala Cluj, 2008), Butelia cu oxigen. Consemnări critice, Mâhnirile limbii române, Poeți români de azi. Alte erezii, Un Rebreanu hăituit etc. A îngrijit volumul Martor sub vremuri de Ioan Titieni (memorialistică) și este prezent în mai multe antologii și dicționare.

1952 – S-a născut Mircea Petean

2 februarie 1952, Jucu de Mijloc, Cluj

Poet, prozator, eseist, publicist și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit în 1976 Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai”, secția Română-Franceză. A fost profesor de Limba română și franceză la Moisei și Borșa (Maramureș), îndrumător al cenaclului Metamorfoze de la Clubul Copiilor din Borșa, după 1989 a fost inspector școlar în Maramureș, redactor la Editura Dacia, redactor-șef la Editura Cartimpex din Cluj. În prezent este patron și director al Editurii Limes din Cluj-Napoca și redactor la Radio Renașterea. Este membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). Debutul absolut a fost în 1974 cu poezii în Echinox. A debutat editorial cu volumul de versuri Un munte, o zi (Premiul pentru debut al Editurii Dacia, 1981). Alte volume: Cartea de la Jucu Nobil (3 vol.), S-au produs modificări, Călător de profesie, Zi după zi, Lasă-mi, Doamne, zăbava!, Dincolo de marginea marginii, Ploi, zăpezi, felurite (haiku-uri în ediție trilingvă, română, franceză, engleză), Cartea întâlnirilor (roman epistolar), Folie, cirque, scandale, Lovituri de nisip, Poemele Anei, Câmp minat etc.

1954 – A încetat din viață Theodor Rogalski (11 aprilie 1901, București – 2 februarie 1954, Zürich, Elveția)

Compozitor, dirijor, orchestrator și pianist de origine poloneză; un nume de referință pentru evoluția culturii muzicale românești din prima jumătate a secolului al XX-lea.

1957 – S-a născut Elisabeta Lăsconi

Elisabeta Roșca; 2 februarie 1957, Densuș, Hunedoara – 27 februarie 2016, București

Profesoară, critic literar, eseist, autoare de manuale. A fost absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (1980), Doctor în Litere (1998) la aceeași universitate cu o teză despre opera lui Sorin Titel. După absolvire a predat Limba și literatura română în Capitală, la gimnaziu, ulterior la Colegiul „I.L. Caragiale” și Colegiul German „Goethe”. A fost coautoare la seria de manuale alternative de literatură pentru liceu, realizate după noile programe, din 1999, și autoare de cărți auxiliare pentru liceu. A publicat studii introductive, prefețe și postfețe la opere de referință din literatura română și literatura universală și peste 400 de articole. A colaborat constant la Adevărul literar și artistic, cu seriile: Cei fără nume pe copertă (interviuri cu traducători), Cărți pereche, Arta din carte. A publicat în România literară și Cultura.

1958 – Au fost uciși Teodor Șușman Jr. și Avisalon Șușman, membri ai rezistenței din Munții Apuseni

În regiunea Huedinului a activat în primul deceniu al „republicii populare” unul din cele mai longevive grupuri de rezistență armată anticomunistă, Grupul Teodor Șușman. Inițiator a fost Teodor Șușman Sr., un țăran înstărit din comuna Răchițele, Cluj, intrat în conflict cu Partidul Comunist imediat după încheierea celui de-al doilea război mondial. Om deosebit de influent în satul său, s-a manifestat ca opozant al noului regim, făcând, în paralel, propagandă electorală pentru PNȚ. A devenit în acest fel un „dușman de clasă” care trebuia neutralizat. În 1945 a fost înlăturat din funcția de primar, iar peste 2 ani i-a fost închis magazinul, i-a fost apoi sechestrat depozitul de cherestea. La 18 august 1948 o echipă de jandarmi s-a prezentat la domiciliul său pentru a-l aresta. Cum nu era acasă, a fost arestat doar fiul său, Avisalon. Acesta a reușit să evadeze și s-a întâlnit cu tatăl său, în felul acesta punându-se bazele grupului de partizani anticomuniști. În anii 1950–1954, partizanii s-au implicat în acțuni care au iritat autoritățile, împotriva lor fiind trimise efective importante de Securitate, în același timp numeroși localnici fiind forțați să devină informatori, prin măsuri împotriva familiilor rămase în sate. Susținătorii lor au făcut cunoștință din plin cu inumanele metode ale Securității și au umplut Gulagul românesc. În noaptea de 1/2 februarie 1958, în satul Tranișu, comuna Valea Drăganului, Teodor jr. și Avisalon Șușman din Grupul de Rezistență din Munții Apuseni, încercuiți de Securitate, au preferat să ardă în șura asediată în care se adăposteau, decât să se predea.

1958 – S-a născut George Grigore

2 februarie 1958, Grindu, Ialomița

Orientalist, scriitor, traducător, cercetător, filolog și pedagog. A absolvit în 1983 cursurile Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, secția Arabă-Chineză, devenind în 1997 Doctor în Filologie la Universitatea București, cu teza Problematica traducerii Coranului în limba română. Este coordonatorul Departamentului de Limbă și Literatură Arabă din cadrul Universității din București, directorul Centrului de Studii Arabe al Universității din București, co-editor al revistei academice Romano-Arabica, ambasador al Alianței Civilizațiilor (organism ONU pentru dialog inter-religios, intercultural). Activitatea sa pedagogică nu se rezumă la cursurile ținute la Universitatea București. A publicat o serie de lucrări menite să fie instrumente utile atât studenților, cât și tuturor celor care doresc să învețe limba arabă – dicționare, ghiduri de conversație, un manual de ortografie și caligrafie arabă etc.

1964 – A încetat din viață Ion Marin Sadoveanu (Iancu-Leonte Marinescu; 15 iunie 1893, București – 2 februarie 1964, București)

Prozator, poet, dramaturg și eseist.

1968 – A încetat din viață Juan Iliesco (Ioan Traian Iliescu, 18 aprilie 1898, Brăila – 2 februarie 1968, Argentina)

Șahist argentinian de origine română, a participat la mai multe ediții ale Campionatului național de șah al Argentinei (1931–1953).

1980 – S-a născut Miță Georgescu

Mihai Georgescu; 2 februarie 1980, București

Cântăreț, solist al formației de pop-rock Bere Gratis. A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității Româno-Americane, dar a urmat și cursuri de Canto clasic. A cântat cu trupa Ghost și a fondat formația de pop-rock Bere Gratis, care s-a născut din trupa Ghost în 1998. Trupa Bere Gratis a susținut concerte în cluburi și discoteci studențești, a participat la Festivalul Berii (București, 1999), au cântat în deschidere pentru nume consacrate ca Pasărea Colibri, Iris, Sfinx Experience sau Class. Este căsătorit cu Liana Stanciu, realizator de emisiuni radio și tv. Cu formația, a participat la numeroase acțiuni caritabile.

Bere gratis – La tine aș vrea sa vin

1993 – A încetat din viață Michael Klein (10 octombrie 1959, Amnaș–Săliște, Sibiu – 2 februarie 1993, Krefeld, Renania de Nord-Westfalia)

Fotbalist; a jucat 90 de meciuri în echipa națională a României.

1998 – S-a lansat postul de televiziune Acasă TV

Post deținut de Pro TV, inițial proiectul era denumit Familia TV, fiind gândit ca un canal de familie, difuzând telenovele și emisiuni tematice. Numele i s-a schimbat în Acasă și a fost postul care a lansat vedete TV, dar și prima telenovelă românească, Numai iubirea, în 2004.

Numai iubirea Primul episod

2005 – A încetat din viață Dragoș Morărescu (6 octombrie 1923, București – 2 februarie 2005, București)

Sculptor, gravor, pictor, arhitect; a folosit o mare varietate de tehnici: pictură de șevalet, linogravură, desen, pictură murală în tempera și frescă, guașe, litografie, cerapastel, sculptură în foaie de metal.

2009 – A încetat din viață Marius Pepino

1925, Galați – 2 februarie 2009, București

Actor de teatru, film și televiziune. A început ca actor de stand-up comedy prin cinematografele din București, împreună cu Puiu Călinescu. A absolvit Academia de Teatru și Film în anul 1949, în același an debutând la Teatrul Dramatic „G.A. Petculescu” din Reșița. A jucat apoi la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Brașov și la Teatrul „Bulandra” București. A colaborat la Teatrul Radiofonic, în cunoscutele emisiuni de radio Ora veselă și la televiziune. A fost căsătorit cu actrița Vali Voiculescu-Pepino. A jucat în filme ca: Politică cu… delicatese, Ziariștii, Partida de șah, Șantaj, precum și în serialul TV Toate pînzele sus.

2009 – A încetat din viață Constantin Ciopraga (12 mai 1916, Pașcani, Iași – 2 februarie 2009, Iași)

Critic și istoric literar, poet, memorialist, scriitor, profesor universitar; membru de onoare al Academiei Române.

2016 – A încetat din viață Constantin Badea (17 octombrie 1940, Castranova, Dolj – 2 februarie 2016)

Jurnalist, scriitor; director general al Agenției Naționale de Presă AGERPRES.

2016 – A încetat din viață Dana Tomiță (18 mai 1948, Iași – 2 februarie 2016, Iași)

Actriță de teatru; a jucat 34 de ani pe scena Teatrului „Victor Ion Popa” din Bârlad.

2017 – Proteste de stradă față de modificarea Codului Penal prin ordonanță de urgență

Președintele Klaus Iohannis a trimis la Curtea Constituțională sesizarea privind existența unui conflict juridic de natură constituțională între puterea judecătorească și cea executivă, după modificarea Codurilor penale prin ordonanța de urgență nr. 13 a guvernului.

În cursul zilei a avut loc o ședință a Comitetului Executiv Național al PSD, în urma căreia s-a decis păstrarea neschimbată a poziției partidului. În cadrul conferinței de presă ce a urmat ședinței, Liviu Dragnea l-a acuzat pe președintele Iohannis că ar fi „autorul moral” al violențelor care au izbucnit în timpul protestelor din seara anterioară.

Proteste masive au avut loc pentru a treia zi consecutiv în întreaga țară, în contextul în care ministrul Justiției a anunțat că nu renunță la ordonanțele de guvern. Peste 220.000 de persoane au protestat în piețele marilor orașe. În București, o fetiță venită cu tatăl ei la protest le-a oferit flori jandarmilor. După gestul ei, jandarmii au cumpărat și ei flori și le-au împărțit manifestanților.

2017 – A încetat din viață Alma Redlinger (8 martie 1924, București – 2 februarie 2017, București)

Pictoriță, desenatoare, graficiană și gravoare.

2022 – A încetat din viață Cezar Atodiresei (6 august 1954, Drăgușeni, Suceava – 2 februarie 2022)

Artist plastic și profesor universitar; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită