Denumiri populare: nalbă albă, nalbă bună, nalbă de câmp, nalbă de luncă, rujă.
Nalba mare este o plantă erbacee, bianuală sau perenă, cu tulpină dreaptă, înaltă de la 80 cm până la 1,5 m, ramificată și acoperită cu peri moi, cu flori mari de culoare roz-violacee cu vinișoare violete, frunze lung-pețiolate, verzi-albicioase și catifelate datorită perilor foarte deși. Înflorește din iulie și până în septembrie.
Radacina este groasa, fuziforma, galbuie la exterior si alba in interior, cu striuri longitudinale.
La subtioara frunzelor si la extremitatea ramurilor, se gasesc florile mari, lung pedunculate, de culoare alba sau usor roz (2,5-3 cm in diametru), cu petale slab stirbite la varf.
Fructul – capsula – turtit; atat frunzele cat si radacina au un miros slab caracteristic si gust mucilaginos.
În scopuri medicinale se recoltează florile în timpul înfloririi, frunzele se recoltează înainte de înflorire și rădăcinile, când planta este uscata, înainte de a îngheța pământul, până sfârșitul lui noiembrie. Rădăcina nu se spală de pământ, se curata de coaja, apoi se taie în bucăți, se usucă la umbra în locuri uscate și aerisite, așezate în straturi subțiri, se păstrează în săculeți de pânză, în locații uscate și aerisite.
Componenți principali: mucilagii, zaharuri, amidon, substanțe grase, asparagină, pectine, betaină, substanțe rezinoase, tanin.
Proprietăți:
– acțiune internă secretolitică pulmonară,
– antiinflamatoare a aparatelor respirator, renal și gastrointestinal,
– acțiune expectorantă și emolientă.
Indicații:
- Intern, sub formă de ceai în inflamațiile căilor respiratorii; în tulburări gastrointestinale și în infecții renale.
- Extern, cataplasme în laringite, traheite, furunculoze și sub formă de gargară în abcese dentare, amigdalite.
