Jerzy Topolski , ,, 1 • I • I. Metodologia istoriei . Traducere de Aura Ţapu <D ~ Editura Ştinţfcă Bucreşti, şi Encilopedă 1987 ,. , . ' I I CUVlNT 1NAINTE LA EDIŢA ROMÂNEASCA polneză a A trecut 14 ani de cînd s-a publica~ cea de-a doua ediţ istoriei s-a dezvoltat dinamic, Metodologiei istoriei. In acest interval ştinţa metodlgică asupra ei. Stau mărtuie în acest sens şi ca şi reflcţia congresele interaţol de istorie în oadrul căroa s-a acordat o mare atenţi problemelor metodologice şi teoretice. Deosebit de bogat din acest · punct de vedere a fost al XV-lea Congres Interaţiol al ştin­ ţelor istorice de la Bucreşti (1980). S-a discutat, printre .altele, cu priistorice, despre vire la structura limbajului istoricului şi a narţiu metodele istoriei bazate pe izvoarele „vorbite" şi despre rolul factorilor ecologici şi demografici în procesul istoric. în esnţă, , tendiţa dominată din ultimii ani în ştinţel istorice a fost de a deplasa narţiue istorcă din planul descrierii faptelor şi al explicaţor fragmentare -Ja nivelul formulăi globale, care se îndreaptă spre straturile „mai reconstituirea profunde" ale procesului istoric, atît în ceea ce . priveşt evenimentelor, cît şi în privnţa explicăr lor. Acest fapt a mărit şi mă­ reşt interesul pentru teorie, care este indspeablă realiză unui a .scos în evidnţă şi relvă, în continuare, astfel de program, şi todaă rolul teoriei materialismului istoric, întrucît, faţă de • alte teorii existente, aceasta satisface cel mai mult dezideratul de a concepe întregul proces istoric sub aspectul său dinamic şi structural. • Cartea mea s-a strădui să reflecte tocmai acestă tendiţă, ceea ce face, cred, ca ea să întovărşeasc în continuare·· eforturile) tot mai intense ale istoricilor îndreptate spre ridicarea nivelului certăilo în domeniul istoriei. Teza ei fundametlă, care sublinază necesitatea empirice cu teoria, rămine la fel ; de · actulă, îndeosebi unirii certăi dacă se ţine seama de tendiţa menţioată mai sus, aceea de a trata integral trecutul în legătur cu investigarea unor straturi „mai profunde" ale procesului istoric. ,, Să ne oprim o clipă aici, asupra conceptului de teorie în domeniul cer e tări istorice, cu atît mai mult ' cu cit, după numeroasele lucrăi şi discuţ din ultimii ani, s-a mărit sensibil materialul de reflcţi. In primul rînd trebuie dată definţa proziţe teoretice - spre deosebire de proziţa aş-zisă strict istorcă. Ded, într-o narţiue istorcă pro-· poziţa este teorică atunci cînd are un caracter general, adică atunci cînd conţiutl ei nu-l constituie faptele individuale, ci diversele feluri de interdpţă între clasele de fapte. Este uşor de sesizat că aceasta Cu c~t este mai _genrală o astfel de proziţe, e ? ?ropri~tate gradulă. ad1ca cu cit se. refă la o arie cronlgiă şi georafică mai mare cu atît c~racter~l ei. teoretic este mai ~are (de exemplu, se poate r~feri nu~a~ la prima _Jumătae _a ..~ecolul_m al XIX-iea pe teritoriul polonez, suţmd că motivul ascuţir luptei de clasă a ţăranilo a fost · contradicţa dintre sistemul social de exploatare feudală încă existent şi dez- 5 . t' dea in condiţle extinderii pieţ ei , voluirca go podărlc l ţărneşti c:irc /111 d~ ase menea la întreaga epocă spre ema ncipare ; da r se poat e re l~r factorii care detrmină fluctaţ ia f, ,ud alfJ , o\1nd In vc-derc, dd~~)mbrn'duaUlatca caracterului ~rctic a l prt•\unlor !n econo~la {cu a f cc ca graniţ dintre aceasta ŞI propo1 unci pn:,po~Hll istorice ge~er;; ~actă numai prin aproximţe, aproa pe ziţ ia s trict 1storlcli să poa intuit i\". . , t.e un clement indispensa bil oricăe teorii, Pro poz1 \la teoreti ca cs l Avem de-a face cu teoria numai alunei da r nu un element suf!~Ien sau un număr mal mare d e pro ozi ţi, JecJnd o as tfel _de propozj ~fi~ strict istorice) formează u_n fe l_ de s is lc·m ga te _de obicei ,cu jr~po I pllcatlc Ipotetica a faptel or 111d1v1duale care expl 1~a th·, adJcr _o der faopt:x ce constituie obiectul teori ei. Este, evid e nt, oparţm catego răe1 11 tivii care li faciliteaz:i Istoricului a naliza . Pentru n umai o schem ex! pi tocarlcul' trebuie !>li de,; copcre s tru eturil c irepcl;ibilc I !,-care caz concre s . faptul particular un eveni m ent, un de factori care influeţază p~e astfel fnţelasă este un îndrept.ar indispe~ ~;i b_JI p en tru _ce r ~ ce tările empirice. De altfel, Indiferent d acă certăou s111t co~şt1n ţ1 ,._.u nu . Jn crC' tăril • lor se conduc după cun~ştlţ? g cnc1~ c •. ln ce rC(.'tăile modern concepute cunoşlţef nu trebuie s~ !le _n umai _n1şt;, c unoştiţe comune, impregnate de o valorizare P!im_ll1va, ci trebu'. C' ~a şi pe certăl teore tice _ şt1ln\~c ..Am co11s<1crat se s prijine pe ştJina u marc pi.irt.e dintr-o alt1i c;irte :..i mea - Rozumzenle h1stor11 f!~ţel cgera l~toriclj, Warszawa, 1!178 ncestel ches tiuni a cunoaşle _ rn gen 2rnle cJ re gh i dează cercetDrea, problematică Introdusă pentru prim a. oară in Jiterotura domeniului prin Metodologia istoriei. Acolo am introdus, pr intre altele, notlune;i de „spaţl ontologice" ole Istoricului, deci acel cadru pe care 1-l traseză în cercetare proprilJe sale cunoştiţ e liÎ care constituie ctmpul ln care se poate mişca in cercetarea intrep ri nsă . Tocmai aceste spaţi ontologice, ,.populate" de către istorici cu „obiecte" şi cu diverse scheme de relaţi !ntre clasele de fapte, nu o dată ii det e rmină pe lstorlcl ca, pe baza acelorşi surse, să ajungă la reco nstituiri mal mult sau mal puţin diferite ale trecutului. -Io ultlmll ani s-a scris mult despre rolul teoriei în cercetarea ş tin­ \ică (Implicit in cea istorcă), dar mult mal puţin dL-spre căile de pătrunde a conţiutl teoretic al procedeelor certăouli şi al rezultatelor obţinute de el. La drept vorbind, aceasta s e leagă de o problem ă de permantă actualitate, ce-J a ş .a-numit1 a eontextului des coperirii (care pină acum 1-a preoc upat puţin pe metodolog) ~i a co ntextului molvaţie (care este ln con tinuare principalul s c'!u obiect de r c la ambele contexte, arc spefl_~\ie), dar, avlnd ln vedere că se refă cificul său clar, !ar prin aceasta reclamă, fapt deosebit de important pentru ştinţa ist,orlel, renuţa la tradiţonl orientare fuctograiă ş l descriptvă . ~ vrea să atrag atenţi asupra o două modalităţ de pă­ trund ere a teoriei ln certăJ Istorice care au dus in ultimii ani in special de clnd am publicat Metodologi~ istoriei, la rezult a te cxcep\ionale, oferind todaă material pentru reflcţi m e todlgică Es te 7orba, in primul rind, de introducerea reflec\lei teoretice in is torl.e prin ~~:a"~~~ult~~~lJ)o~ leo~etlci (sau strict Istorici, dar ca re _au o an uale isto 1 • a ' egala de descoperirea a noi aspecte ş1 probleme acum in I I 1 d r e1, necunoscute p i nă si nt vizibile la su f ţ.i f • pr mu r n a acelora cu re nu la sociologie, ed~ncfm1e apoll~~~menihelolr" Aceasta a fă~ut necesar apelul , ps o ogle, antropologw etc . Marl reali O I 7.ari in a ces t domeniu a inregistrat oala f la divizarea d~c . ranceză de l_a Annalcs. :\!ai e x::ict, ca a renuţat 8 c~retăilo fc ritoarc la „structuri" şi cele refe 1' t gmatică ln cele r C' ;i!es prin extinderea obiectului cer~ t ; ~ la „conJ~ncturI", Unzind, mai O 1 în vedere lipsa bazelor teoretice e:e or, spre ală. Avind ?_torfc gl?b rep rezntaţi scolii de la Annales g rinrale, ap!lcatille teoriei de c ă tre ceselor nou ce~cetate au ca efect ~n denum1rea fcnon:ie~elor şi prol eagă pe istoricii din şcoal de la Annafaracter „lmp~ăşt1a . • Ceea _ce-i spre cercetarea unor chestiu . . es eS te 1n primul rtnd tendiţa cupări a diferitelor ştinţe soc:1/01, Inspirate adesea din sfera de preof:c ~em (_ enea, _ aş;zis a psihoistoric, ca re s-a d ezvoltat în ulti m ii 0 am„ m SJJ:CC1al_ 1_n Statele Unite ale Americii), vrea să descopere noi ~omenu_ ale 1Stone1, de data aceasta ascunse in s trăfundil e subc _o nş ti e ntu1 u 1 uman, bizuindu-se pe teoria Iul Freud sau a neofreudist1l?~· n ace~t caz avem de-a face nu numai cu Introducerea unor nm;mJ\t te:1:1eru ~eoretici (de exemplu, complexul lui Oedip), ci şi ,cu o a n~:711ta ~one ~ pro~es ului istoric. Este o teor ie de tip fatalist, ca re c o nd1ţo e az s ch1mbărtl Istorice de acţiunle Indivizilor dictate de structuraJ~te (ele lipul m eca nis m e psihice compulsive. Cn şl conepţil C. Levi -Strauss), care au de ase menea un caracter fatalist, pslholstori:i prom ovează o cercetare istorcă ce nu constă fn ex plicarea materialului istoric, ci in a d a ptarea Iul la anumite modele preconcepute. Nu ma i treb uie subl!nlat că aceste conepţl ale psfholstorlef sau st ructura lismului si nt în contradiţe ,cu principiul Istorismului, care recl a mă ce rcetarea dezvoltări~ Istorice in funcţie de proprille condiţăr cauzal e. Istoricii, independent de spa\iul lor ontologic, sint în general adep{ii unul istorism î nţels în felul acesta. Trebuie s ubliniat că cele două co ncepţi nu s-au bucurat de o l ar gă apreciere în ri ndul lor. Gcneralizi.nd, a doua calc de pătrunde a teoriei in certăil e ( ş i tL·xte le) Is torice c onstă tocmai în tratarea teorie!, adică a un ei teorii d a te, definit e, ca o c on s trucţi e ipotecă, destinaă să dir ecţi on e ze selectarea, ierarhizarea, precum şi legături cauzale şi funcţioale ale faptel or şi proceselor. 1n ultimii ani, ea îşi găseşt expresia in primul rind in apelul pe care-l foc istoricii Io metoda modelăr i i. Ei concep mod elul ca pe o imagine de ansamblu mai mult sau mai puţin exactă, dar si mplifcată, a unui frngment de realitate istorcă, sa u, mai precis, ca p e o mulţie de proziţ determinate teoretice şi strict istorice, derivate din teoria adoptă sau provenite din certăil empirice refe ritoare la fragmentul de realitate cercetat, c_are permfte „sur1;n·i~derea·· integrală a faptelor şi proceselor cercetate Şl evidnţra prmapalelor mecanis me ale sc himbărlo . In timpul certăi modelul este s up us verif c ă r i i si conreti zări. El se exprimă în forma narţiu ad o p ta t ă in u , tim,i · inst a nţ ă de către istoric. In acest caz narţi~e poate ~i denu mi tă model concretizat. In lucrarea mea Metodologw, care sch_1 ţeaz [ 1 principalele premise ale metodei modelări ş i. care reclamă, 11; urm a c e rcetăilo din ultimii ani, noi lnte':Pr_ă, am ar~tat_ ca metoda mndclări, denumită şi metoda abstrcizău, a fost aph~ta de f1rea ~că K. J\larx in spe cial în Capitalul. Ea a fost, de ~ltfel, o _ c~mselnţă a principiulul de a ne conduce în cer_tăil empmc~ după_ lumtna tcodei. Jn ultimii ani au apărut la Poznan_ multe lucră! referitoare la metoda ab s traciză, semnate, printre alţi, de J . Km1t_a, . S. Magala, L. Nowak, J. Topolski. Numeroase studii ale acestor autorr ş1 ale ~tora. publicate în revista „Poznan Studies in the Phllosophy of the Sc1ences lO -:- 1 I I I I ·7 • 1 1975 la Amsterdam, informea ză and the HumanHies ", ce apare d m a nu .. -. . rn direcţ acestor Ju cra,n. ri d ecititorul stra,n . asu~ ' bliniat faptul că succesul m etodei modelă Nu ma i tz c1JUJe su d t t d • t ·c d ept t Jinde în xi mul rind de justeţa teoriei a op a e . e is o_n r J?Unc modelului .. Jn persp:chva anil~r. tre~uţi _v a~e lecar~ în co nstrucţia · · iaterialismului dialectic ca baza a cer.c etarilor iston ce l enţ pl e teone1 n d • '. • d 1 t • a d t ·t-' mai .pregnant ecit_ i~ pe.rwa e_ e a1;1 7rrn r_e . a on a au iesit în ev id e nţă r ăs pîz ;d ir tot mai: mari a marxismului 111 nn?1:11 istonc~l?r_ ~!• 111_ con secinţ ă a rezul tatelor pozitive obţinute in verificarea utilza ţ1 11;11. S -a înmulţit todaă numărl studiilor valoroase care. d e zvoltă. t~on a materialismului istoric publicate în U.R.S.S., Polonia , Romani a . H. O. G e n an 1ă Fr a nţa, Italia şi l'n multe alte ţări. Se poate spu ne că in a ceste c e r ce tă 1 i, ' domină interpretarea acţionlstă, care a r ată că om ul es te creatorul istoriei. Omul nu acţion ează , î nsă, spune Marx în Optsprezece bunul său plac, în împrejuăi brumar al lui Ludovic Bonaparte, după alese de el, ci în condiţle care i-au fost lă sa te moştenir e d e trecu t. Deplina adeziune la acestă interpretare autentic marxi s tă a dus la aprofundarea consideraţl despre rolul conştiţ e i în p rocesul istoric şi cu privire la dialectica factorilor obiectivi şi subiectivi în is to ric. că punctul de vedere acţionlst asupra proCititorul va observa uşor cesului istoric, inclus în Metodologia istor-iei, a anticipat oarecum direcţil de interpretare ce s-au făcut remarcate în ultimii ani . A m d ezvoltat în acest sens şi propria reflcţi . Deosebit de importană mi s -a părut în special problema transfomăi afirmţlo teoretice ale materialismului istoric în directive metodolog ice . .probl e mă n ea brn·d a Ui p ină acum în domeniul metodologiei. In certă . rile întreprinse am ajuns Ia concluzia că în materialismul istoric trebuie deosebite afir-mţ i l c teoretic: cu. caracter aserto1;'ic (enuţat cu convingerea că sîn t adeYă ra te) de directivele metodologice cu caracter euristic ca re facilt e a ză cc rcetările ştinţfce. Acestea nu sînt norme, adică nu stabilesc obl igati i deci nu fac obiectul certăi logicii deonti cc, ·ci pentr~ ce,tăo:. ,~umru re<_:o~anda_ri, ~estul de complicate în structura lor logică. de tipul: daca ai o situaţe de cercetat care constă în căutare factoril o r ce au J:>rovocat _schimbarea X şi /sa u schimbăr-le X 1 . . . . . X ,, , atunci ia în con_siderare mf!uelţ a factorului Y ori a factorilor y 1 . . . y ,, . De,J)re 1~~~tura cau~lă dmtr: schimbărl e clasei X şi factorii y vorbesc propoziţu!e. teoretice care smt elemente ale teoriei. Directivele m etodo ' og ice ·t re1a ţ· 11· ,. c1• smt ' • oarecum suprastruc turate .nu afirmă că . .. surv· . _m anun~1_e pe_ afirmţl!e p~ivmd_ sta~1lzrea rel aţi il or dintre clasele <le fapt e. Este f:id e~t :ă fflosirea directa a afi.mţl or teoretice ca norm e d e c erced rfe, ara r~ ormularea lor ca directive m etodologice ar putea duce la e ormarea imaginii trecutului c,_ t • • ' . • poa e mtrmpla ca sit ua ţile studiate - si asa este d • • a esea - sa nu fie o simplă · • care vorbes te teoria A ta . refl :cta re a s1tuaţe • d espre 1 unor mulţi diferit~ d ce;s t ~ec ama_ d esco~enrea de fiecare da tă a ţ~ctoril princip ali - de exemplu a facto:ul~c on, deo_ai ece acţmne factorilor secundari din t efo~omic - este m~1fcată de inf luenţa care faci1 e ază printre 1i~c u _ e h".edere al teone1. Metoda m o d el ăr i i text extrem de ~tilă . • e, iera r izarea factorilor, este in acest con: .I? ultimii' ani s-a discutat m l • . lu t despre statutul epistem ologic a l teoriei, care are în mare teor· • masura egătur di e t· d ie~, pr:cum şi cu conceperea modelul . : c a cu probl~ma rolului eve~it evidente, mai clar decît îna· u1 m cercetarea istorcă . Au e senţial dintre punctele de ved mte, su~ acest aspect, deosebirile ere opuse; m ultimă instaţă aceasta := a I ( I I oglindeşt e opziţa fundamental. d.. . dintre tezele epistemolorrice af dmtre idealism şi materi alism u • na "' un amentale 1 d upa- cum se ş tie, . afirmţ privind . a_ e materialismului este tinţel d espre ea descri s ă prin int l,~trra dmtre realitate si cunos~ v ărul absolut desmnază în acest erme 1~ conceptului de ade.:, ăr (ad~• f' ţ · ·1 d caz un 1zomo ş i a irz:na u e espre ea), pe cînd în con .. _rr·isn:i t otal între realita te oaş t e r ea (factorul 111telectual, spiritual) constituie ~:!i~ule idealiste cun mat necesitatea folosirii noţiu d e ad e vă/ta e ~, ceea ce e l i min ă autoAvem d e-a face aici cu puncte d d ca _zn st rument al c un oaşteri. dicale. Cei mai radicali reprezenti fe ~re z:nai mult sau mai puţin raexemplu T S Kuhn p K F n i ai epistemologiei idealiste ca de , : : • , • · eyerabend sau H K th . ' ' , • .~u. , -r ~spmg catego ria a c ~~-eYar m raportarea la orice proziţe poz iţ 1 care au indica tori de sm iţu si timp 11:.\ şt_u~ţa, aht la acele procind alţ i. ca , de exemplu v.J 1. 0 Q . • ci d ş i . a acelea teoretice, pe 1 proziţ ca adevărt sa~ ra i"se •dai nii~n , a ţ t cara~t~_rizarea unor (al teoriei) . Num eroase dis c uţi ·a trezit \n cazu p~oz1ţlr te?r~ti:e 0 special cartea lui L. J . G oldman Histori~at K~o~~~t(A::;f: 1o~ie( m don , 1976}, ce rep e zintă un punct de vedere extremist şi d e a~ea ~= _acc~ptat 111 ~ene_ral. . Gold~an consideră că nu există nici o difernţă mtz e faJ?tul !stonc ş i _ descn_er~a lui de căt r e istoric, deoarece, descriind fa-pte}e. 1s_toncu _l le ş 1 :onstitu1e to_d~ă . Autorii care elimnă categolia ~ev~rului ,. deci_ concoi ~anţ ~ l? ro poziţulr despre realitate cu realitatea 1 1:5~ş mot1 ve~za a ceas ~ ehmmai·c prin inex s tenţa observaţi „pu re". fara mt erv nţia cunoştmţelr observatorului ceea ce înseamă după ei, că realitatea este inacesblă cunoaşteri, după cum inacesblă este şi posibilitatea definirii acelui punct de refinţă de care ar fi trebuit s ă . se ~propie ~erctăoul . . ~s~e. suficient, spun ei, să se realizeze in ştinţă cnternle unei metode ştunţzfice (de exemplu a intersubcvăţ) ş i nu s ă se tindă spre categoria „metafizcă" a adevăruli. Acest punct de vedere nu numai că nu este de acceptat pentru adepţi epistemologiei materialiste, dar, după cum m-am strădui să d em onstrez încă după publicarea M etodologiei, v ine în contradiţe cu practica istoricilor, care apreciză afirm a ţile din n a raţiune a istorcă nu numai din punctul de vedere al conrdaţei lor cu cerinţl metodei ştin­ ţifce, ci şi din punctul de vedere al conrdaţei cu realitatea. Altfel ar fi greu de înţels de ce au loc dis o uţi în care conurează teze pregă­ tite cu aceşi Jegitimltate ştinţfcă . Istoricii sînt conviş că tind nu nwnai spre o prezentare crediblă ştinţfc a ~maginii trecutului, ci, totodată, către una adevărt . Reînnoirea posibltăţ de aplicare a criteriului veridctăţ în ra port cu teoria duce la aş-zisul instrumentalism metodologic. Afirm aţ ile teoretice si teoriile sînt tratate numai ca instrumente (modele, reguli, pri ncipii) de ordonare a datelor de ob s ervaţi şi nu ca o refl ectare sui-generis Nu mai trebuie subliniat că, rapotă la cercetarea i storică, a realităţ. aprecierea ei ca instrument ab0 astfel de interpretare a teoriei, adică stract, invariabil, care poate fi folosit în cele m a i diferite cazuri, duce la, anchilozarea obiectului certăi, la formulăi a nistorice. Un exemplu de abordare de acest gen este, printre altele, structu ralismul (de tipul C. Levi-Strauss), care propune cuprinderea procesului istoric î n anumit e scheme care izvorăsc din predisozţl invariabile ale gîndirii umane. La rezultate similare duce psihoistoria, deja amintă, precum ş i u nelt• curente aJe aş-zise antropologii culturale (preznta~ă , __ prin_tre altele, în cartea lui P. Bagby Cultura şi istoria, 1958). ln ul,ti:m11 ani s-au purtat 9 r . .. este , teme. Se poate afirma, în general. că •a le dogmatismu] Jor, caracterul a bstract a l numeroase chscu\IJ. pe ac u t simtitor, ţ1nrd seama c aces tor direcţ . ed l r l · · d l · e reprezint punctul de v ere a rea 1smu u1 in 1n M eta O o~w_ '.'.1 fot d ată a modelului. Consider că teoria se poa te 1 in terpretare_a te ieia_ş _; • logice Ja' fel ca proziţle referitoare la faptele supune unei va 1onz 1 ' . . . f l • • - . l istorice; teoria poate fi, în c on s ecinţa, adevrtă sau a sa: __rn a \ a oarea de a devăr sa u fa ls are un caracter ~rada t. O a_stfeJ ? e po z 1 ţ 1 e este_ cara~~ teris că nu num ai pentru metodologi a marx is ta, c1 ş 1 pentru alte filozofu ale sti n ţe i (de exemplu, K. Popper) . , strin sa legătur Punctul de vedere rea list presupune, in co n s ecinţă di ntre teoria re a lităţ (ontologia) ş i metodologie. Aceasta ln s e a mnă că o a re a lităţ nu es te po s iblă f ăr teori e, care es te in cerce tare adecvtă acelasi •timp o reprezen ta re s implfc a tă a r e a lităţ (e vident, su bliniem r n că od a tă, ipotecă) ş i un instrum ent de cercetare, iar nu nu mai acesta din urmă, aş cum vor in str um e n ta li şt i. Rezultă de aici că stru c tura metodologiei de cercetare a unuia sau altui a dintre aspectele r ea li tăţi i trebuie să r eflecte s tructura r ealităţ şi, ln conseiţă, că d ez \·oJ tarea reflcţi metodologice p oate să găsea s că în teori e o s u rsă de in s pira ţie direcţ onată în mod corespunzăt (dar, evident, pennanent s u pusă veris căz ° fi căr i) . _In s~iraţ pai:e a fi deos~bit _d e f~ndă ~n domen iul celui mai important capitol - dm perspectiva istonograf1e1 moderne - cel ai metodologiei istoriei. Acea stă chestiune am trata t-o mult mai pe larg intr-o altă lucrare a ~ea, ?e care 8:11.~~·tit, intulaă lnţeg er a istoriei . Acolo am form ulat dJrecti va explicam integrale, ce r ez idă fn constata re.1 existe nţei a două aspecte ale re a lităţ sociale - obiectiv şi subi ectiv - şi a legături lor dialectice. Tot acolo s-a arăt a t că în dis c uţile cu privire la ~od~JuJ no:noJogico-deductiv, formul a t pen tru prima dată cu referire Ja 1stone de catre G. !fe1:1pel - aspectul obiectiv al procesului istoric a fost ~ja~at de cel sub1ect1v, propunîndu-se p entru ele modele de explicaţ . ente, _tra ta te alternativ. Deocamd ată atft modelul nomolo i o-d d _ !;~1i:t1ntr !a latura obi~ t i v ă a procesului istoric, adică ex p Îiaţe p~cn rocesu a. ~g1 ~auzale, . deci !a 1:ropozi ţi teoretice despre regulari tatea 1 1 ~n rol !~n ~r :~ pl _ i~aţ _a _prş i : apel u! la motiv a ţ i le u ma ne au late, cum sfnt fn prim~f~f~d1s orica. I _alte tipu1i de explicaţ e semnain;terdpţ elementelor ~! fun~ţ o nal: , care atra~ atenţi asupra 1st stitu ie cursul dezvoltări Pd . s~lm oric, sau genetice, care recon "? . eci raspund la întrebare " • d . . . a „cum ' iar nu " e ce • - fş 1 au rolul lor fn ce rceta Pot fi indicate cel puţin at rea 1stonca. In concluzie, în istorie tiv, motivaţnl (cu divers~ v:~i mfd)e1 de _explic~ţ; nomologico-deducModelul 1 . an e ' unc ţ1o n al s1 genetic • nomo ogico-deductiv îl co ·d - • 1 a~ a care scoate la iveală rel aţi} ns; e:am ca fundamen t.al, fiind 111 nam, . touşi, că modelul lui Hem; 1ca~a e. P:~sul istoric. Menţio ­ numai o formă logică a cărei l~ ' IZV_?nnd dm idei pozitiviste este procesului istoric acep taă de ic~re 111 cercetare d epinde de teoria cardact~1'.11 şi c onţiut l leiriJor cacetat~r. Este vor.ba în primul rînd de 0 d e u cţie 1 fn d 1 I • , re smt numai buie să arate~~. _n conepţia marxi stă leaea (c~ Pa:te a premiselor zare . arusmuJ legături cauza} "ar in sens larg) tree,te ~teţ; anum~tor fapte sau car!~~i: _fie numai o generalica re vor be şte de" a, gr a Vltaţie sau, lato sensu 1 CJ . OC lege stricta sensu scoaterea din cir cul aţi e a ban~uiegea. opernic-Gresham, mai prost de c ătre cel i!~t c!f I ,nai bun, dar nu va fi o generaliza re (chiar ş i corn ' ) pietrele aruncate cad. Atî t legea gi · av i taţ ie cît ş 1· li~~- ca aceea ca toate • ' _u ima ~onstata rc pot fi ..fo losi te" fn m odel dar d u p ă . .· . . ' , ' parerea noastra, numai prima o fe ră expl _ 1 caţ 1 a :01 espu~a~are. Apelu~ la o Jege de tipu l al doi lea oate 1 e ad -hoc. In ceea ce pr i v e şt conţiutl 1/iJor ofen num~1 o e xplic~ţ '.1cesta depmde de ob!e~tul la, care ele se refă şi de teori a în ca~e, ,~ include _legea res~ectiva. In urm a ani matelor dis c uţi asupra modelul~ii no~~ logico-deduct1v care au avut loc după publicarea Metodologiei i sto7:ei, _s: Po?te ~v_ea co:ivingerea că acest model se ve rif că în practi~a o b1 şnmta a, 1ston_CJJor ş 1 p~ate f! tra tat_ ~i ca o dire ctivă m e todlgic ă. ~e __ asemenea, co1espunde ş 1 tezei cu pnv1re la caracterul legic al realita ţi soc1.1 le. . Totu~i aces t_ ~1ode_l nu poate fi fo losit în explicarea acţi un i l or um ane dec1t _daca e utth z_a:_ 1_n cadrul ex~li_<:aţ ie behavioriste, care se s luj eşt numai . de genera hzan a le _obscrva ru comportamen tu lu i um an ş i care trateaza omu l ca pe o manonet{1 cc rea c ţione ază la stimuli externi cum reiese din numeroase cercel.c"iri de r ecompense ş i pede pse. După ultimă oră (de exemplu. J. Kmi ta), pentru explicarea acţiunlor umanC' ~te po~rivit mod elul exp li caţ i e i raţ i o nale , ad ică al explicaţ, deja am ina cuno ş tinţelor despre conditite. pnn reconstituirea scopurilor acţ iun, ţi le de activita te ş i a sistemului de valori existent, deci a aş-z i se i s tru cturi molh · aţio nale . J . Km ita denumşt o astfel de explic a ţie - interpretare um anis tă . Avînd în vedere car acterul indisolubil al laturilor obiective ş i subiective a le procesului istoric, o bţinem o explicaţ relativ integr a lă numai atu nci cind privim orice fap t istoric atî t clin perspecti va producerii evenimentelor - acl icf1 a act i v ităţ umane, cît ş i din perspecdeci clin perspectiva proti va rezultatelor globale ale acestei ac tivăţ, că es te necesar să fie corela te ambele ceselor obiecti ve. Aceasta înseamă modele de explicare, adică fn explicarea acţ iunlor um an e să se tincl[1 ş i spre explicarea proceselor obiective, a co ndiţlor acestor acţi uni , ia r fn ex plica rea proceselor obiective să se investigheze mecaniS11T1ele „producerii" acestor procese d e cătr e oamenii care sînt impl caţi în ele ş i ca reşi realiză scopurile. In disc u ţi le referitoare la explicaţ, purtate în ultimii a ni în special între metodologii care fn general nu sînt is torici, s-au ataca t în fa pt chestiuni secundare. Adesea s-a confundat analiza activăţ practice a, is toricilor cu programul întreprinderii explicative. Se poate afi rma că, în general, fărîmiţae filozofiei pozi tiviste a ş tinţe a dus Ia revigora.rea în cercurile nemarxiste a conep ţ ie comprehensiunii şi a inspirat o'fensiva pentru includerea explicaţ e i a cţiun umane în modelul nomologicodeductiv. Aceasta s-a, corelat cu ofensiva pentru e x plic a ţile ins pira te de psihologia b ehav i o ristă . Cău tare „r a ţiun" acţiun l or u ma ne, iar nu a „cau zelor" lor sau a regul a rităţlo behavioriste, a devenit principala temă a d i scuţilor. S-a ajuns, mai des decît pin ă acum, la co nclu zia car acterului complicat al e x plic aţilor istorice, a imp os i biltăţ in dicăr ansamblului condiţărl etc. Se ri dică în continuare voci care susţin că noţiuea de cauză nu este necsară istoricului. Di v ergnţl e în problema ex plic aţ ie au fo s t legate in mod bi~nui t de di fer en ţ e le în conceperea ştinţe istorice în săşi. Autori ca G . L f t sau P . Weyne sînt con v inş de caracterul ei ideografic. Tratind istoria ca „descriere", îi neagă posibilita tea de a d obînd i sta tutul de ş t inţă socială stauă de teorie. Aceste opinii au dus la dezvo ltarea ana liz i narţiu istorice şi la păre rea că explicaţ sau comprehenslunea ln 10 11 te r obţinută num ai prin „istorisirea" e venimen telo r . M-a m ş i în alte s~di_i, al?ărut~. după _pu_blica rea r~zu lMewdologiei istoriei, da r d~n cons!a~ea ca 1st~r1cul 1 ş 1 P :ez m tă ta!'ele certăilo în forma narativa_ i:iu am ti~ _conclu~1~ cu _pnnre istoi:1e1. D1mpo~!va, . s~b1!1?1ez ca n a ra la statutul descriptiv al ş tin ţei ţi une a i storică este de neconceput, rn epoca şt 1nţ e 1 1stonce moderne, făr fund am ente teoretice. Pentru mine este o mare sat i s fa c ţi e publicarea cărţi i de faţă in România. Nu numai pen tru că sînt legat de istoricii români prin 1-elaţ i de colegialitate, dar ş i pentru că prin intermediul cărţi mele mă apropii mai mult de un centru cu o b ogată gîndire fil oz fi că ş i l ogică , precum ş i cu un bogat curent de gîndire ist o ric ă şi metodlgi că. Este s ufici ent s ă amintesc de savnţi ca A. D. Xenopol (1847-1920) ş i N. Iorga (1 8 711940) pentrn a ne da seama cit de boga t este terenul intelectual pe care aj unge cartea mea. Aceasta obligă, dar ş i onre az ă. istorie ocupat ~a n a r;ţiun ea Partea I i s t o rică ME10DOILOGJA ŞI ISTORIA I. OBIECTUL METODOLOGIEI ŞTINŢE 1. Probleme şi aspecte fundamentale ale metodologiei ştinţelor AUTORUL l . M~todologia ~ener~~ a _ştinţelo1· - care, uneori, se numeşt logică , filozof ie. sau te_one a şt1nţ_e -;- nu a re un obiect al său strict delimitat. ~şa fnc1t ar fi,_ se. ~are, mutii a se c ău ta o definţ a ei cu care s ă fie de acord toţi cei mtersaţi. Este poate mai bine să se contureze aria problemelor ?e ca re se ocupă sau a r trebui s ă se ocupe metodologia gener~l~ a ~til nţelor. Putem stabili astfel un anumit număr de probleme a pa:ţmd m mod ce_i:t astăzi certăi metodologice. Numai pe baza une! asemenea ~pera~~ se poate da metodologiei o acepţiun convenabilă unor co~ s 1deraţ asupra problematicii metodologice a istoriei. .. ~t_e unamm accep~t faptul că în sfera me todologiei generale a şt1nţe intră două domenu de preocuăi legate de : 1) activitatea de cunoaşter a certăilo ştinţfce; 2) produsul acestei activăţ de cunoaşter . Primul dintre aceste două domenii se refă la ştinţă, înţelasă ca un proces de cunoaşter, care constă, în ultimă instaţă, în formularea şi argumentarea un or enuţri , in timp ce al doilea domeniu repzintă şti inţa înţelasă ca rezultat al acestui proces de cunoaşter (adică, în ultimă instaţă, un grup de teoreme sau - altfel spus - un grup de proziţ). K. Ajdukiewlcz nume ş te metodologie pragmtic ă acel compartiment al metodologiei al cărui obiect este ştinţa înţelasă ca profesiune a savnţilor, adică ştinţa ca activitate, corespunzînd primului domeniu menţioat mai sus, iar metodologia nopragmtică - cercetarea asupra ştinţe conepută „nu ca- activitate a savnţilor , ci mai degrabă 1 . ca rezultat al procesului de cunoaşter" Trebuie arăt că certăil asupra activăţ de cunoaşter, ca şi asupra rezultatului acesteia, se po.t face in două feluri. Aceasta permite s ă se evidnţz în cadrul lor nu două domenii, d două modalităţ de cercetare metodlgică. Se poate vorbi astfel despre : I 1) o metodologie descriptvă; 2) o metodologie normativă . Metodologia descriptvă se limtează la descrierea procesului c unoa ş­ terii şi a produsului său, pe cind metodologia norm a tivă se străduieş să compare normele de cercetare ş tinţfcă c orectă şi să indice nivelul d e dezvoltare a şt in ţ ei respective 2 • In definţl curente ale metodologiei ştinţelor se acentu eaz ă tn general în mod diferit interpre!a rea ei p~agmtică şi __ cea nopr agm t ică , cea de s: rip tvă şi cea normati va. 1n practica certău insă aceste puncte de vedere se interfază deseori. se indice în că o împărţi re interă a metodologiei, Este necesar să es enţială pentru consideraţl noastre, şi an~me d i!~renţa dintre m t odologia genrală a ştinţelor şi metodologia spec i ală sau metodologia 13 ,...... . • 1• line Acestea din urmă pot fi concepute în sens mai d1vei:selor disca ? arg· De exemplu, metodologia specială va fi atit meto restrins sau m 1 1 • i ti" +ftJ tur·· · dolo •a !tuturor ştinţelor neform~e (~~c a ş m\"' or ~a 1~ ş1 sociale), cit sf. de pildă, însăşi metodologia ş~mţelor s~ia!e,. ş1, _mat . departe, a ştinţelor istorice, sau, în s fir ş i~, a _d1v~rselor d1sc1plme Istoneea. Met0dologia genr a lă poate fi exam~ - tă dm punctul de v~;re al a nalizei procesului de c uno aş ter , precum Ş I al rezultatelor acestuia . 2. Metodologia ştinţelor şi semiotica Reflectind asupra obiectului metodologiei ştinţelor şi, impli cit. asupra metodologiei istoriei, ne întîlnim la fiecare pas cu noţiuea de semi oti că (sau semantică în înţel s ul larg al cuvîntului), id e n ti fi cată uneori cu sfera de preocuăi a metodologiei ştinţelor . Se pune deci prob lema ş i se miot i c ă si in speraportului reciproc dintre metodologia ştinţelor cial, a rolului semioticii în certăil din domeniu l metodol~giei stiin. ţelor (generale şi speciale). • one a ză Orice fel ~e .semn~, mai exact procese în care ceva funcţi ca sem1'. conshtwe obiectul semioticii, al că rei părinte spiritua l este 5 Locke , iar creator Gh. Morris 6 • Uneori semiotica, este denumită şt inţa gen~rală despre semne, ştinţa genrală despre semne şi limba je sa teo11a_ ţen:al? despre semne 7 • Noţiunea de semn este rapotă ' 1; ~ anum1ta ş tunţa . ,,Semnul - spun J . Giedymin şi J. Kmi ta _ din punctul de v~ere al unei anumite ştinţe este orice obiect (sau stare) care ~ste folJSit (sau _Produs) în~-un mod repetat. Această folosire (producere) eptaă ~ ~oate fi recons - tru1ă raţionl din punctul de vedere al scopurilor e comurucare pe baza ştinţe date"s. _ rnn _5 fera s~m_io_ticii ~a.re se refă la orice fel de semne se desp rinde numai de un anumit domeniu ştinţe. ~: la studiul limbajului 1t~~~a~, t1:1tîn?1 fi limtaă ca punct de pornire d : tuJI dui ş u:ţe pe baza semioticii este, cel pu ţin posibltăţ de abord;re ~ obiec~u\~~~a, deoarece semiotica dispune de trei l) sintaxa, care studiază te • • .. unui limbaj si care se ocu • 01,a pronetăţil_~ formale ale expresiilor presiile lingvistice; pa cu cercetarea relaţio reciproce dintre ex- !f\~;:;1~ · semwtiea logi?a, ~re se ocupă 2) semantica (în înţelsu restrîn . cu r:laţi a , dintre expresiile lin ·st· s al. aces~1 cuvînt), care se ocupă desenu (a şa -numitel ob"ect ~ce ŞI realitatea pe care acestea o 1 e saugvi. . . stan de fapt)· . 3) P1_a?"matica, care se ocu ă . , . care îl utilzeaă (adică legă tur ~- cu rel a ţ_1a. dmtre limbaj şi persoana . Deci contactul semioti „ a mtre_ om ş1 limbaj). nun" : al _obiectului studiatst\ reahtat~a se realiză pe două • plazenta gn~f1c ca în Fig. L • a cercetatorului. Aceasta se p oate "preDupa cum se vede . . d . ale neopoziti 1• ' numai sintaxa c!usiv logică : 1[~~r _logi~i 9 - îşi limte;ă oi;ienml. speranţlo deşart dologia ştin elor aJulur ~! inţe. D acă am li P_ eocupăr1;l la analiza- exbuie să aib_ţ • ' am desfunţa, obiectul p D?-1-ta _numai la aceasta metoropnu-zis al tei • m vedere e~phcarea reali-tă „ scopuJ fundamentai a . . ~ces a, sare tre-:n1st (d ac ă e vorb~ d(dac~. e yorba de şti nţă ca 1 tinţe~ - descrierea ş1 cluzie au ajuns h' e ş?mţă ca actiVitate e ec9 Şt aspectul ei umac iar ŞI neopzitVş , pă~ sav:i,nţlor) . La acestă con• llnzmd tot mai mult pe te- f 14 Pragmatica Semantica Obiectul c erctăi ( denotatul, des ignatul , domeniul I Limba jul ~tinţe Persoana car, folosest, limbajul • linterpr,tul faptelor, cerh\)oţul I S intaxa iFig. 1 renul certăilo extralingvistice 10 , ceea ce a dus, după cum se ştie, la scindarea lor, clndva atit de uniţ. Cu toaă importanţ consideraţl din domeniul sintaxei (sintaxei logice) pentru analizele .1!1etodologi<:e, multi mai _aprm~pe d_e ~inţle metodologice sinii certănl semantice, care exammeaza legatunle d11:1 . tre obiectul certăi şi limbajul ştinţe Es te deci vorba de relaţi dintre două sfere: a obiectului şi a limbajului. Examinînd acestă relaţie, este imposibil să nu reflectezi asupra car:3ot~risticilor uneia sau ~1teia dintre sfere sau planuri. De aceea, în strmsa legătur cu semantica apar diverse curente de cercetare ont~gică , care se ocupă de !1'ăstu­ rile specifice ale re alităţ. Rămîne touşi o p~olă deschiă daca aceste ce rcetă i ontologice intră sau nu in sfera sem10tic11, sau d _a că ~ervesc drep t b a ză demersului semantic. 1n eeea ce priveşt certănl smtactice incluse în s emiotcă, nu există nici un dubiu în acest sens. In sfera certăil o r strict semantice, adică referitoare la rela , ţile dintre lwnea obiectelor şi a s tărilo, pe de o par~, şi denumiri şi p ropoziţ, pe de alta, conceptele de _bază _ sînt :. d enotarea , reprezentare~, desemnarea, metalimbajul şi adevarul, melu.siv conceptele domeniului, izomorfismul şi modelul. Acestea constituie categoriile fundamentale ale făr de care aT fi greu să ne imagnă atît metometodologiei ştinţelor, dologia genrală, cît şi metodolo~le_ speciale. Deo~rece aceste no_ţi:I ne vor fi utile în consideraţl pnvmd problem!IJt1iCa metodolog1e1 istoriei, merită, pentru facilitarea dezbaterilor viitoare, să le anlizăm pe scurt. Denotarea este raportMea denumirilor, a predicatelor şi a altor categorii sintactice la obiecte şi stări . E>e exemplu, denumirea colecti va ,,curtea lui Stanislaw August" desmnază o anume mulţi e de obiecte, denumirea „şleaht polneză - altă mulţie, rar denumirea Sigismund I, regele polonez" indcă un individ (dbiect individual) . Aceşti termeni au deci denotaţil lor. De asemenea, predicatele (expresiile de tipul: este bine, a învin,s etc.), alături de denumiri (în înţelsu termenilor u nki) ca cele mai importante elemente ale sintaxei logice, au deno taţi . Aces•t ea sînt mulţi (în cazul predicatelor simple) saru rel aţi de două sau mai multe elemente (în cazul predictelor compuse din două sa u mai multe elemente) 12 . Reprezentarea se refă la anumite simboluri variabile (de exemplu „x") care privesc pe fiecare obiect domeniul d_a li făr ~ă indice unul anume. De exemplu în fraza „Daca x a fost n ob1l, atunc1 a, avut a numite privilegii" - . variabila nu se refă la obiect în sensul den o taţ ie i, ci repzintă obiectele date. In narţiue, variabilele apar foarte rar. ?in 15 Indicarea sau desemnarea se ref~ă _numai la den~miri înţ e le se _ ca termeni unici. In cazul denumirilor ind1v1du~le, den~ţia este o mulţie al cărei unic element este desemnatul acelei denum1_n_ (de exemplu Tadeusz Kosciuszko). Alta este s ituaţ a în cazul denurrunlor generale (ca~e au mai mult decît un desemn at, d e e:-e'?plu _deputatul) ~au _al denui:m:rilor vide (care nu au deloc de s e~n aţ 1 şt a caror denotaţi smt mul ţ1m 1 vide de exem plu Leh, Ceh şi Ru s)1 . Ur mători termeni fund a mentali ai semanticii sînt legaţi de diferenţier a, deosebit de import a ntă pentru _me~odol_ogie (su s_ţ inută, p1~tre _ a lţi!, de G. Freae si D. Hilbert) , a Iimba•1ulu1 obiectual Ş I a m etahmbaJu lu1. Limbajul ;biectual es~e Jin:1ba jul în carE; s~nt des~rise ~biectele ş i s tăr ile de lucruri' \ ia r metallmbaJul este pur ş 1 simplu limba m care se come ntează limbajul obiectual. D acă afirm că „pricina împărţi Poloniei a fost lipsa unui guvern puternic", folosesc un limbaj obiectua l. Cind î n s ă spun că afir m aţ i a lui Bobrzyriski (istoric polonez, 1899- H135 . n .t .) ,,cauza împărţi Poloniei a fost lipsa unui guvern pute rnic" est e jus t ii . folo sesc metalimbajul. Metalimbajul este format d eci fle opiniile d e~pre opiniile altora, de aceea gradul de „î ndepărta e " de obi ect poate fi diferit. E u şor de observat că n oţ iunle de veridicitate ş i falsitate ( ade v ăr, fals) se refă Ia metalimbaj , deoarece spun ceva despre ex presiile limbaj ului obiectual. Pentru explicarea lor este nec sară folosirea con com it e n tă a conceptului de domeniu ş i a celui de model semanti c. Conceptul de domeniu face po s iblă definirea în metalimbaj a obiectului ce r c etări. Un domeniu poa te fi simbolic reprezentat prin tr-o pereche ordnată (U, C), unde U (care s tă pentru uni versul discursului) es te o m ulţime no-vidă de indi vizi. iar C repzintă calitatea acestui uni veus. de exemplu, submlţie lui U, relaţi dintre elementele lui U ş i elementele specific indivizualizate în cadrul mulţi respective 15 . Această precizare este destul de genrală, d eoarece se ref ă la -toate dome niile. inclusiv la domeniul certăilo istorice (domeniu care în limba jul obiectual e definit, de exemplu, ca o realitate trecuă). Este e vident că într-o limbă oarecare se poate vorbi de un domeniu dat numai atunci cind între acest limbaj şi domeniul respectiv exis · tă o relaţi e de izomorfi sm (reciprocitate), adică atunci cînd putem descrie domeniul în limba jul d a t. Acea st ă constatare are o impor t anţă imensă în analizele metodologice. Definţa semantică a adevăruli repzintă o formulare mai rigur?~să a definţ clasice a adevăruli, care s usţine că o anumită propo6 , deoarece prozi ziţe este adevărt dacă este confrmă realităţ1 ţia este r a port a tă numai la limbajul si la domeniul d at. Una si aceeasi insc riJ?ţ~ e ( secv nţe de simboluri scri~e) poate fi proziţe (o expresie· cons_tru1!â core~t) mtr-o limbă , d ar poate să nu fi e proziţe în tr-o a ltă IImb_a. Exprun a! ă _îns ă în aceşi l i mbă poate fi a devărat într-un do11_1emu, dar falsa m alt do~:niu al acelei limbi. Numai prozjţile pot fi a? evăra~ sa'.1 false, ad1ca numai proziţle pot cuprinde una sau d~ua. val 0 : 1 logi_~: adevăr sau fals. Adesea lipsa de l!ltlnoastere nu ne P_;1mt~ sa_ sta~ihm i~ mod ferm aceste valori. Pentru fiecare propoz iţe dfi_n limbaJul obiectual dat exi st ă un corespondent m etalingv is tic ca r~ţ-a irmă _că i1: 1 ° m~niul d at survine faptul despre care vor beste p r o• poz1 1a exprim ată m limb • 1 b" tu 1 S a limbajului obiectual da~JU iec ~ • _e poate spune că o pro z iţi7 cînd este adevărt corespn~:dată J.>:n~ ?omeni':1 dat ~tu:1c1 există o corespndţă a b me~stie (dee1 aitunc1 cm~ am e 1or enuţ) . Trebuie să menţioă ca t° 16 ;işa-numt~l ade v ăr ate . . 7 _ tautologii _sînt__Pr~poziţ. proz1ţnle contrad1ctor11 smt propo .ţi r><:ntt u fiecare domen· . . • F bst ZI I neadeva l • tu . de defI~ţ1 . • a ~_m a. _ r a cţ ie aici de împărţiea . ra e 1~ or_ice domeniu asa-numite anahtice ş 1 sin tetice. discutablă m pr opziţ • Concep~l. de mo d_el est~ l~gat de noţiue a de adev... . sau de _adev~1 a l unei ~1Ulţ,_m de proziţ. Orice d ar~ P_ropz1ţ 1c 1 judeca ta data es te a de v artă re pre zi ntă mod 1 1 °°:enm tn care o de c ăţ i. în timp ce o tautologie are cite un ~~de1e~anti_c al acelei jujudec a tă contr~?ictorie. nu are nici un model. Un dom o~,c~ do"".eniu ,_ o mele un ei teont d a te sm t a devărat este un model lmemlu _m ca_1_e ax10a ace e1 teom. Este uşor de remarcat că în ştinţă ne ocupăm cu l d „ . ace e omenu care ·tu· m od ele ale dife ·t I d" • 1cons t_1 1e -. or 1sc1p me (prm di scip lină ş tinţf că înţ elg!n d un s~t de p1 OJ?o.~ 1 ţ u a: upra unor obiecte specifice)17, ad miţînd c ă ş tu nţa co n ţ ine p ropz1ţ ade vara te, i•a r nu contradictorii. Cer c e tă rile ~e~antice se r e fer ă, prin ur mare, la probleme care interes ează în cel mai m alt grad metodologia ştinţelor ~i aceasta atunci cinci ex a mine a ză procesele de cu noa şt er e, ca ş i rezultatele acestor procese. A treia ramuă a semioticii - pragma tica - care se ocupă de relaţi ile dintre om ş i limbaj, pătrunde pe terenul psihologiei . Aceasta este o ramuă care nu a re încă propri a sa teorie. Se poate afirma că prag• matica semiot c ă con s ide ră judecăţil drept e chivalenţ psihici ai pro• poziţl r enuţ a te 18 . Enuţril e cuprind în afara, denotaţi şi o încăr ­ cătu r ă de co nţiut psihi c referitoare la raportul o m-afirţe , care merită să fi e a naliztă . Aceas t ă „încă rcătu" preo c upă in cel mai înalt grad metodologia ş ti nţel o r, în s pecial a. acelor şt inţe ca~e (cum esbe de e xemplu istoria) se folosesc în certănl lor de enuţl~ formulat~ de alte persoane . Merită s ă fie cunostă atitudinea ?.utorulu1 enuţlm faţă d e a ce as tă problemă. în ş tinţă includem a firmaţle pe c~e _le con: si derăm ade v ărate cu toate că raţiunle asupra acestor aprecien pot fi diverse (de exe mplu cr edinţ a în a devărul a firm a ţi ei sau recuno ?ş ter ~ , ' · ·1 lt ) Abia pe parcursul confmă unei pro ziţ i pe baza aprecieri or a ora • . . f' ţ· 11 (co sidelor se schim bă din af i rmaţi presupus adevarate m a irma te d n b' t ·t lor coduri psihologice es eose ' rate ca) adevărt . Analiza aşnur e . d ta e si al rezultatelor de imp o rtană pentru studiul procesului e cerce r •• !·ar I:.: . . ocu ările semioticii (care se Recapitum:1d, se p~ate a! 1nnar_ 1 ca P~~d de logică) se leagă strîns de diverse ştimţe,_ m pnmul tul 1. pragmati'C, cit şi nonpragde metodologia ştinţelor, at1t sub as~ţe /1 eri foarte largi a metodolo: matic. Din punctul de vedere al une~ . Îica este O par.te compnetă giei ş tinţelor, s-ar putea considera ca s~ în lucrarea Semiotilc un_d a ei. Aşa consideră , de e x emplu, G. ate afirma că in metod~lŞ' Erkenntnistheorie (1962). De asemenea, se t că specialşt în semiotcă ne folosim de realiză semioticii. E adev :~ . lităţ de a rezolva integral (de exemplu Morris) au nutri_t sper?-Ilţa f~n~i ştinţe spe<:iale creată de problemele limbajului ştinţe cu aJuto~ cetărilo stinţf1ce. După cum ei, care să rămîn într-un fel „în afarat ce~mbajelor •şti nţifce ~bp?nt;u ~ă în mod just L . ~yrnona t, anreo:păil sem~oti_cii - ~e s~;~e m ce1:;tru\ P Ar trebUi s ă msis~ . r stiinca doar aceasta rămîne gată de cercetarea istoriei ştinţe or. ·'tun intre analiza hm a3e1o i-egă . . .. •1 strînse lega mai O asemenea ~- asu~ra necsităţ~ ~ . (deoarece) •.· •. n~ . tice în ceva abţif1ce ş1 cercetarea 1stone1 lor f. · area anal1ze1 lm~s t ă a legătur i­ tură poate preîntimpina trans orm ·te precizarea mai exac stract şi dogmatic"1s_ Aceasta perrm sale. folseşt r :i 2 - Metodologia istoriei 17 lor limbajului unei ştinţe unei probleme de primă şi pe ntru istorie, care opez·aă date cu_ limba vorbită _ş!, deci, s oluţi?nare pent:11 cerceta:l'!e metodolog1ce, ca în fond cu lzmba, vorbită . importanţ 3. Metodologia ştinţelor şi istoria ştinţe Cu greu poate fi pus? la îndoială i~porta , ţa cer;tăi_lo~ asupra i~pentru analizele metodologice, ch1~ daca O~1m!le cercetatori ei ştinţe torilor nu sînt tocmai identice. Asemenea analize repzintă un punct de vedere nonforma,I, care ia în considerare dezvoltarea proprie a fiecărei discipline în parte. Istoria stinţe se poate referi, după cum se ştie, l a diverse probleme ş i poate fi realiztă în diverse moduri. Aici poate fi vorba a tît de o istorie a investgăr afirmţlo ştinţfce asupra domeniului dat (de exem plu, istoria disputei cu privire la cauzele căderi _ Im~riului roman), cit si de o istorie a modalităţr de cercetare a domenmlm dat. , Metodologia genrală este preocuată în ,primul rînd de acest al doilea, aspect. 1n ac e pţiun e a primului aspect (să-l numim obiectiv), istoria stinţe este mai degrabă o parte compnetă a disciplinei respective (care intră, adică, în cazul dat, în corpul disciplinei). De exe mplu, i s toria istoriografiei (înţelasă nu ca istoria metodelor de cercetare) es te traă ca o ramuă a certăilo istorice legate de istorie în înţelsu strict a l acestui cuvînt (după cum istoria chimiei este traă ca o r a mură a chimiei etc.). Pentru metodologia genrală aceste certăi (asupra progres ului ştinţe respective) au, importanţă indrectă. In_ ?ch(?1b, se. poa~e reflecta dacă nu cumva poa te intra în sfera metodolog1e1 ştunţelor 1stona stinţe care se dezvoltă exploziv în ultimul timp sub aspectul al doilea (să-i zicem metodologic), şi care constă în examinarea mutaţilor privind 20 metodele sau modalităţe de cercetare în diverse domenii ştinţfce. Dacă avem în vedere metodologia ştinţelor în sensul e i larg, atunci făr îndoială că acest moment al istoriei ştinţe ar trebui inclus aici, dar d a că avem în vedere sensul ei restrîns, atunci istoria ştinţe nu e deeît o bază, printre altele posibile, a metodologiei ştinţelor . Se pare că importanţ certăilo asupra istoriei ştinţe este cu atît mai mare pen~ anali: zele metodologice, cu cit certăm mai „în amănut" metodologi~- D~ ar fi greu să ne imagnă metodologia istoriei făr cercetarea 1stone1 acestei ştinţe . De asemenea, se impune prelevarea legături cu primul dintre cele două aspecte menţioat ale istoriei ştinţe. 4. Metodologia şi ştinţelor şi a jocurilor teoria deciziei cum semiotica şi logica mateică, pe de o parte, şf istoria ştinţe sub aspectul ei metodologic, pe de a ltă parte, constituie, m funcţi.e de punctul de vedere, fie o parte compnetă a metodologiei gene~ale a ştinţelor, fie ştinţe în baza căroa se desfăşoar certăi metodolo?1_ce_, tot aş este şi cu teoria deciziei şi a jocurilor21 _ Cercetarea ştinţfca poate fi interpaă ca o varintă a activăţ r a ţionale . Din acest pun~t de vedere, e necesar să se examineze procedeul de cercetare. Metodolo~a ştinţelor se poate mulţi (şi aş se în <ti mplă în forma, ei descriptiv~) cu o descriere simplă a operaţil de cercetare efectuate de savnţi, făr a se examina eficaeitatea deciziilor luate, sau folosind limbadul teoriei jocurilor, făr a examina eficnţa strategii!o'r alese de aceşti. După 18 se poate ~1erge_ mai d~parte (în cazu! formei . ăs se stab1leasca. regul_lle _,,ascunse" care ori f or~ativ~). încercîndu-s 1 pentru a reali za obiectivele demersului en e?z.~ activitatea savan/ or s tabile asc ă o strategie optimă pentru docer _ tărn ş i , în conseiţă ~ă seoblemei decizie i în sfera consideraţl m~er:;uJ 1:espectiv. Includ~rea pra ei din planul descrierii în planu} e~pJi"e 0. ?10?1ce duce la deplasa"' c a ţie1 ş 1 ev I • •• re • • ceasta a propie ana 11za met odlgic ă de probi a uaru. To todaă auce mai departe la definirea r e l a r o l i ţ cu mu!e tma va lo~(z ă ri,. ceea ~ d Ite ştimţ .. • t • I . e a Ie cunoaşt e rn, cum sm ax10 og1a, etica sociologi t'. . e ş 1 ramuri. 1 10 se află în st r însă relaţi cu metodo!ooia şti~ n \ \eiF. _Toate a~este Sa •tinţe • It • T ţ ' • "' .e1or. 1ecare dintre ele are ~po1 ; e I am! zea u ,. ce:ea _ce în ~t inţă constituie un fenomen foarte „fi resc • Anu mite noţm~ ?m teoria deciziilor ş i a jocurilor le introducem pe _parc~ rs ul cercelanlo~- n_oastre! deja foarte speciale. deoarece se r e fera ~~1ct la met?~olog1a 1s.tone1. Oricum, trebuie men ţio­ nată ma rea lor u b li•! ate toc~~! _m ace~sta · r a mură a metodologiei, întruci t istoricul se ocupa d e a ct1 v 1tăţil e dm •trecut ale oamenilor şi vrea nu numai să le descrie, dar să le şi explice. Utilitatea teoriei jocurilor este oarecum d ubl ă: pe de o parte poa te servi în c erc tă ril e asupra demersului istoricilor înşi, ia r pe de a lt ă parte - în cercetarea acţiunlor oamenilor de care a c eştia se ocupă. Deci poate avea rolul unui instrument metodologic cu a cţiu n e dublă. 5. Metodologia ştinţelor şi teoria informaţe D acă e vorba de leg ă tur a teoriei informaţe cu metodologia ştinţ~cum scne • ·atica Deoarece după j . obţi~!nd şi analizînd lor, lucrurile se p etrec la fe 1 ca Ş I cu . semi aşt em _Ie .ţ:z~olgie elementare, în J . Gied ymin, .,problemele c 1:no informaţ i , trebuie . să ad ă~?am la noţiur de ino a ţie şi noţiu ea de afră de cele fo losite trad1ţ o nal, concep~ul t ş i de autenticitate a 0 informatician în special, pe ';€'~ de . ~ ;;obleme au o importanţă lui" 22_ Nu m a i e nevoie s ă sub~~ell; ca:e folseşt e, după oum am spus, primodală pe ntru istorie - ş tunţa c D acă am considera metoefectele observaţil realizate de alt~ pe~s~::la informaţe este _0 prt~ doloai a în sens larg, am putea admi e c "dera că !n metodologia ş 11~ 0 d emenea cons1 • t ril co mp one n t ă a ei; putem : as e baza unor ca ego din teoria ţelor realizăm certăi, printre alte! • pe informaţe. . ~-·' metodologiei ş tinăţel? r, ;~ • •a m • tradus • • azi. dcerce ne T eoria mforaţie1 • _ • m ă cawui ne imaginam ·ruormatician) noţiu, făr de ca re ne-ar fi ~firmaţe amintă (şi . ec~d ş i canal şi dologice23. Pe lingă noţiu _ ea de !11d noţiule de . ~es'.11•emanti că. Info!se mai pot adăug, în pr~~ rin~a ţ ia sel~ctiva ~ s nesemantice, -~ noţiuea de entropie. Se dis~mg . transmiă sui:i~ol ai de propo2:1~ 1 maţile selective sînt capabile sa te fi transmisa num ă toare defim ţ ie 0 schimb o informaţe semantică P Giedymin d ă urm . ec1uţi a varieenuţiat v e , adevărt sau fa lse. ~ţelg în gen~r-~~:J în coniormit~te informaţe: ,,Prin informaţ~ vom univers) de ~0: 1~ o reducţi _a van\ tăţi, adică o limitare a unui . set ( aţi sema~ttca ) ale pro ziţ i'.lor un; cu • • -• • prin 1nfo!1IT1 • • binare n oţi un e a e anunute cnten1, iar . . (interpretart t identcă cu ţie a tăţi care este setul de evaluar_i ormaţie nu es ~ .i. Teoria _in~o~a , mulţi date"24 Noţiunea de mfd diverse cond1ţl cute sem1ot1c11. • li ·ta,ă e • ecunos osibltăţ n semn, care este ,s trict f:1 1. deschis, deci, în multe pnvmţe p _ 1 J 19 Informaţi a astfel „preată" ca să ajungă (prin intermediul c !ului) la receptor poartă numele de mes aj . Această „preparare" în ana,:codifi_ca re_a . _Pentru ~ _recepta un mesaj (ui:i it:m d e inform a ţi e ),s~:a treb~1e s a f1 7 decod1f1cat, r ecep~rul trebui 7 s-:1 cunoasă codul. ln ter~ meni generali, codul e s te o funcţie care a tnbwe mes ajului respecti 2 5_ a numit conţiut v un . _Tn caz~! inţo_rmae ~emantice, C?~ul de bază este codul lingvistic ad1 ca un hmbaJ mţel s ş1 de tran s nuţator ş i de receptor. Jn ş t „ ţă • ş i ne preocuă codul psi~~J -: =. f? losi_m . de _codul lingvis~ic ~actual, tou l111.gv1s tic ş1 cel metaforic şi chiar subliniem roluJ crea tor al ulti De codul lingvistic este legat codul scrierii. mu u1. Canal_u~ informaţ a l este cel prin ca!'e trece mesa jul în drumul de la transmiţă_~o la recepto1: (de exemplu hu·tia în ca zul sc rierii, aerul în cazul vorb1r11 etc.) . Entropia este măsur a d e zordinii, nedt e rmină ha _ reduce ?eci entropi~. Cantitatea inform a ţie obţinu~ s ului. In~ormaţi ~ste ega !a. c~ dif:renţ? dmtre entrOJ:?Ia sistemului înainte de obţinera mforaţ1e şi dupa obţinera informaţe. °1f • 6. Metodologia ştinţelor ' fi teoria cunoaşteri Adesea poate fi întli-ă opinia că metodologia ştinţel o r (a ccentul a1c1 nu este pus pe metodologiile s pecializate) este o p a r te a teoriei cunoaşteri (gnoseologiei, epistemologiei) . Această opinie a re o justificar e serioaă : cunoaşter ştinţfcă este numai o anumită varieta te a cunoaşteri umane în g e neral. Aşa incit problemele fundamentale ale cunoaşteri ştinţfce pot fi rezolva te pe baza rezultatelor c e rcetăilo generale de gnoseologie. Semiotica şi teoria informaţe se preocuă, e adevărt, de relaţi dintre realitate şi cele relatate despre ea, dar nu a nalizeă procesul care apare intre realitate şi omul care ia cunoştiţă de ea, adică în ce mod omul cunoaşte realitatea. Aceste ştinţe studiază în ce măsur enuţl corespunde re a lităţ şi, eventua l, în ce mă s ură enuţl este conform cu convingerile vorbitorului, precum şi corespon26 denţa dintre mesajul transmis şi mesajul receptat . Deci ;pentru a supune procesele cunoaşteri unei analize multilaterale, trebuie să se recurgă la teoria cunoaşteri. De asemenea, cînd examină efectul cunoaşteri ştinţfce - ştinţa, e bine să apelăm la certăil gnoseologice generale. Tot aş de justifcaă este probabil şi părea conform căreia met?.dologia ştinţelor are legături deosebit de puternice cu teoria cunoaşter, s au că-şi sprijnă certăil pe concluziile acesteia. De asem_enea, se poate spune că o parte a certăilo gnoseologice se circumscnu metodologiei ştinţelor conepută într-un sens larg. 7. Metodologia ştinţelor ontologice şi certăil psihologice şi Toate ştinţel mente) ale erctăilo căroa se desfăşoar tate la două - irecţd procesele cunoaşteri examinate pînă acum au fost tratate fie ca părţi (elemetodologice generale, fie ca discipline pe ~cll;a certăil metodologice. Ele s-au referit în_ maJori~ incontestabile ale metodologiei ştinţelor (vezi pct. l) . şi rezultatele lor. . ărgieaL sferei metodologiei ştinţelor prin diverse disciplin_E; (sE:miotica, rteoria deciziilor şi a jocurilor, teoria informaţe, istoria ştinţe sau 20 _. ectul ei 1_n e tod:>logi_c._ teori a ~unu<Ci teri i) n ,,p „ T o tu ş i , d a ca pnv1m schema rnoct· r· u a depă ş it a~st re~\ o b s e rvă ":' c ă ~u fost i~cluse în ~- ~i care ar Putea a ~ - ă~ d_i~~i lc dintre obiect ş 1 enu ţ un , din tre enu nţ u '.:1e!odolog1ei ş \inţel /o 1n • , - - - - -- --, 11 Ş I ce r c e tă tor, en un u~ţ ~ ; Obiect ul ' C e rc et ări Fi g. 2 singure (a_na liza l oţP<:ă _a li°:b~jului), rc l '. 1 ţi cercetate de diverse ş tinţe (nu num a i de sem 1ol ~ca), ct a:i c1 U . fost omise ce rc e tăril e asupra obiectului certăilo1 · ~1 ce1·ceta to ru11;11 ~ P_nrnele constituie obiectul diverselor curente de cercetare ontologica, iar celelalt e obiectul conside ra ţil o r psihologice. ş i în cc m ăs ură ar putea fi p os tulaă incluApare intreba re a . dacă derea acestor cer ce tări în cadrul metodologiei ş tinţ e lor . Un r ă s pun s pozitiv Ja prima pa r te a întrebăi ar avea ca efect împărţiea în : J) m etodo logie în sen sul restrîns ol termenului ; 2) metodologi e în tr-un sens ma i larg a l termenului. . T o tu ş i , inde penden t de opiniile in ac e a~ tă. p_~oblemă _ , e~t~. evident, ceea ce am subl iniat d e ja vorbind _desp~e prmc1p!1Je -~eman he;' (pct. ~ că c e r ce t ări;e 111:~todologice se d csfa~oa~an;'ll t;~~~);/ t a: ~:V;s\~~iilor ~"ederea obţtn e n1 un or i_:e~ul ta tc .c~res_p ra domeniului certăilo ştin­ asupra· obiectului ce r c etărilo, adi ca afs~p t'gat acest obiect va depinde \ei respective. De m odul l n care va _ i in ves 1 • insă i concluzia cer c etări me.todologi ce. . . ·mul rîn<l ce tipuri de ·Proble m a fund a men ta lă este de a ~ti, m pr;. categoriile ontologice, obiecte si ce r a porturi există între ele (cumdse~u~iri şi expresii ale ~I• . .. t ) denotate cu t' c adi c ă compart imentele r eal 1tăţn e c. . . b' d te (interp r etaă seman 1 ' l şi tor categorii sintactice alE: . u':e 1 .1.1~e~ e~tive obiecte c~respun;:::e răs~ avind rapor tate l a termenn hmbll : ste obiecte. S-a mc~r~iHor filozoin al doilea rind ~ ce :3-_ra_cte: ~ ~ ~ începuturi!e inves~rr progrese inpundă la aceste mtrebar:~ mea ice ale lui Anstot_el)~ la prima lnt~e: fice (de exemplu categorule onto10g_ I u·mp. Refer1~0 I ~ereologie1 a '" al cărei ' • numai• •m ultimu . 1 teoriei muţi 1 ·nutor · lţimor, semnate s-au realizat bare se impun cuceririle în d?me~~~voltare. Teon~ ţ:enă imen s ă asu: ş i ciberneticii discipline in phnCaă tor!' a avut o. ,nite noţiule fundaţă • ' hiţ t G n ' Pnn r tenen Punct de pornire l-a se ~: contemporane. ul ime şi de aprcoJeţi) PTa multor ramuri ale .?tuniţe;lă noţiue a d~ ~ăţa ş a-nui;1tel r~feă la tnentale ale acestei teorn se '.3 'lor se eitarnme distributiva_ se pasedă la o mulţi - e In teoria mulţtr de mulţie . -ulţirn) care 0 rne• p unei . .. lţirnea " mulţi distributive . Conc~ . d elemente1e ;,templu, rnu regii polototalitatea obiectelor (cons~~~ comună . ~~esc în Jum~'n\~. t h a e l ş , 0 0 anume trăsu caractens enilor care_ îndva în P~ subliniat canire" d - mulţnea oarn domnit c • t~bu1e biecte geesemneaza . care au . e. De<:1 . • sint o mllez:i" o mulţie de re~ ·:tDr de . mulţHT ste mulţiJ ce i ntră in cO polneză" - un tip asemana_ tr·butive. ~ce 1ernentele • .. dis 1 ·tuie e racterul abstract al mulţitn care constlo l'rerale altele decît obiectele ' . 1·zs !>Oneţa acestei mulţiI • 21 In teoria mulţior se practiă diverse genuri de operaţi cu imle,ţ ca şi în metodologie de altfel. Pe parcursul acestor O ;:u l-:: ~a!îze s -~u evidnţat, printrt; ,?ltele, subm~lţi_e (elemen te ~:a~ ~1 ţim1lo_r) " s1ste~e ordonate, ad1ca acele mu~ţ1 1n care se men ţine u. an~1ta succe:mne a elE:m~ntelor, precum _ş1 ~0;17eptul de relaţi bila-te~ rala (aş-numitel mulţi ordonate pe md1v1z1), tridmenso a lă e . tc. In rezumat, principa lele categoriri ontolog ice a le teoriei mulţ" sînt individu! şi mulţie (în sens distributiv). im i 1or ~ereol~gia, ~e _ocupă de_ altfe l de mulţ~i aş.-numit el mu lţim co~echve 29 • M~lţ1me colective, spre deosebire d e cele cl is tribu.ti ve. sîn t obiecte m_atenale, 1~11: nu o „s uma" a bstr actă ~e proietăţ ale obiecte~ Io: mate_n a!e respech ~e. Un _exe~plu de mulţ1e coletivă este .,curtea 1m Stamslaw August , o grama<iâ (aglomerar e) de pietre (care treb• · deo s ebită de mulţiea dis tributi ya de pietre, und e e v orba de piatr ă ·':e general" şi nu de o grămad conretă) etc. ..in Spre deose bire de teoria ' mulţior şi de mereologie, cibeme i i<'ci operază la un nivel ontologi" exprima t prin noţiule fundamenta le d e strucă şi conexiune 30 • Aşa după cum, pentru teoria informaţe n-a re importanţă conţiutl informaţ e i, tot aş în ciberntă concep'tu1 d e strucă se poate referi la diverse domenii ale r ealităţ i. D e noţiu n ea de strucă se 1.eagă noţiuea de elemente ale structurii, de mişcare. de evoluţi a structurii - Sl.f1ă de concepte deosebit de importante pe n ~ tru certăil istorice. Nu a min t im aici d e se mnif caţ i a a cestor concep te . deoarece ne vom ocupa de ele p e p arcursul investgaţlo J". Teoria mulţior, mereologia, cibernetica, operînd cu termeni ca individ, mulţie, rel a ţie, strucă , conexiune etc., carteiză în general obiectul certăilo ştinţe. Analizele ontologi€e asociate cu filo zofia ştinţelor naturii (concepute în sens l arg, adică omul şi societatea umană sînt o parte a naturii) furnizeaă şi ele răspuni Ia întrebăil privind cele mai generale trăsui oaracteristice a le obiectelor, care constituie domeniile de cercetare ale diverselor ştinţe . Pe b aza lor s e exa minează problemele unităţ materia le a lumii, a le devenirii existnţ e ! (dialecticii), ale noţiulr de timp şi de spaţiu. Nu vom caracteriza aici nici chiar în linii generale aceste probleme, aş d e cunoscute de fapt . deoarece ne vom ocupa de ele m ai îndeaproape în partea de s•p ecialita~e a investgaţlor noastre. Aceste probleme sîn t es e nţi a le pentru investigaţile metodologice ale istoriei3 1 . Dacă pot exista dubii în ceea ce priveşt considerarea uno r_ cercetări ontologi€e (realizate fie în metalimbaj, fie în limba jul obiectual) ca parte compnetă a metodologiei generale a ştinţelor, prob!ema se prezintă altfel în cazul metodologiilor s peciale. In acest oaz, c1nd eS t e vorba de anumite ramuri ale ştinţelor sau de fiecare şt inţă în ~arte, trebuie recunoscut că un punct de vedere general asupra structurn domeniului cercetat, oa parte compn e ntă a b agajului de cunoştiţe al cer: cetăoruli, pe baza cărui a acesta îşi desfăşoar certăil, influeţ az în mod real desfăşur a rea lor şi deci an aliza acestui punct de vedere asupra structurii domeniului ar trebui să pătrund , într-o măsur oareca_re, în sfera investgaţlor metodologice. In funcţie de includerea sau neincluderea acestor certăi în sfera de interes a metodologiei speciale respective, vom putea vorbi de o metodologie (specială) în sens larg s~u în sens resmns. Concluziile noastre se refă , e vident, şi la metodologia istoriei. 22 i\Ia i rămine problema eventualei includeri în s fe ra ~etodologiei şt~in­ teloi· a con sid er aţilor psihologice. Aici e ste vorba, ev1d~nt (excluz1~d in acest moment preocu ările pragma ticii semiotice), numai d e aş-numit psihologie a creaţi ştinţfce - domeniu deosebit de interesan;t. _A~ta a p arţine sîn ă disciplinei psihologiei: numa i rezulta__te_lc cerce tanlor dtn aces t dom eniu trebuie să constituie obiectu l preocupanlor metodologului ca re examinză activ itatea de cun oa şte1· ş i rezultatele unei a stfel d e act i \"it ăţi. 8. Concluzii pentru m e todologiile s1>eciale Ca rezultat al investgaţlor noash-e asupra obiec tuiui metodologiei stin ţelor, am ajuns la concluzia că metodol ogia genrală se folseşt de ~uite ştinţe pentru a-şi realiza principalele sa le sarcini, anyme cercetarea proceselor de cunoaşter şi a rezultatelor lor. Unele dmtre aces te s tinţe au apărut relativ de curind şi s e d ezvo lt ă furtunos; legat de acest fa pt se poate prevedea un progres rapid al investgaţlor metodologice. In funcţie d e un ţel sau altu l, putem trata toate aceste ştinţe sau unele dintre ele, ori chiar anumite ramuri ale lor, ca părţi compone nte ale metodologiei ştinţelor, după cum se poate considera că cerceta1·ea metodol o gică a ştinţe se realiză pe baza lor. Această a doua atitudine corespunde în m ai m are măsur aotualului stadiu al certă ri. -Ca urmare a acestei analize rezultă a numite concluzii p entru metodologiile speciale. A stfel, se profil ează domeniul l or d e cercetare (asemăntor în linii mari cu domeniul d e preocuăi al metodologiei ,g ene rale) şi se evidnţază, într-o mă s ură oarecare, difernţl dintre instrumentele de cerce tare. Aceste difernţ decurg in primul rind din diversitatea obiectului ce rcetăilo fi ecări ştinţe i. Raportat l a metodologia genrală, acest obiect e ste întreaga realitate (sau, a ltfel spus, toate domeniile), ad ică toate lumile posibile. Cu cit ne a propiem mai mult de cercetarea metodologiei fiecăr şt inţe în parte (sau c hiar a unui grup din ele), cu atît mai clar încep să ap ră, să se evidnţ ez e difernţl între domeniile cercetate. Luind, spre exemplificare, obiectul certăi­ lor fizicii, el este foarte diferit de obiectul certăi lo istoriei, deşi cu ins trumentele metodologiei generale ele pot fi cercetate în mod uni-tar. Apare d eci o pr o blemă care nu a fost pînă în prezent so lu ţio n ată: în ce măsur aceste instrumente, să le zicem genera le, pot fi folos ite î n metodologiile speciale şi în ce măsur şi în ce m od trebuie ele a dapta te la cerinţl acestora. In sfîrşit, în ee mă s ură trebuie să fi e folosite instru mentele proprii numai unei anumite ştinţe (sau ,grup de şt inţ e ), sau în ce măsur pot fi ele create, şi dacă aceste instrum ente slnt eventual numai o varietate a instrumentelor genera le. Oricum, se po~te ,a firm a: r~feri!or 1~ me\odologiile speciale, că stabilirea sferei lo r d e pr e ocupări ş1 a tipulU1 de mstrumente de cerce tar e trebuie s ă se facă ţinîd seama de metodologia genrală ş i de analiza domeniului respectiv d e certăi . NOTE 1. K . A\~:='.ţ;z, 2. J. Giedym.in logia descriptvă !agia normat Logika pr agmatyczna [L ogica pragm <ieosb ivă şt t ică l, Wa rs >awa , 106!!, p în mod exact aceste as pecte, vorbind d pre m e todo(certăi asup ra limbii ş i tu nc ţil or ş t inţ e i ) ş i m tod (culegere d e regu li ş i at i rmaţ i care gu verneazâ proee Je e 23 do uă d~ cercetare) ca despre semnifica\i i ale tenncn uJu · Hi7;.otezy, . m.,_t:odol_ogia opi.sow, tvyjafo ieni.e [lpotc,e _ 1 „111 ctrxJ 0Jog, •·. KN, 4. l !'.62, p _ 918 : Problemy, Zol~.t~; ~:~r1~,~:;ter· de,cri p. 1 _ H otănri ], Po,nan , 1964, p. 17, • .IIY J:·" • [Problem~, Pnc1pu, 111 1 177 · 3. Vez, ~ - A_Jduk:iew1cz, Logika pragma tycz1w, op. cit. p. 174 4. K . Ajdukiew1cz nu acest lucru (p. 177), Jirnitind irn iir i todo!og,e generalii şi specialii la metodologia pr a gmat ică. P 1 rea ln me. 5. J. Locke, Hoztvazama doty czqce rozu11111 lud, kîego [Eseu a . . . um an]. \Varsza w a. 1956, ,·ol. IT. cap. XI. cartea IV • supi a 111\eleotuJ ui 6. Ch . Morris. _ Foundation s of the Tll eory of Signs. 1,,"terna tiona/ Ene, el . of Umf1ed S c1e11 ces. val. I. p a rtea a 1 l-a . 1938 : Idem Sic , Y opae,ha B e11aviou r, Ne,v York. 1946 . · 9 11 · • 1.anyuage ar, ,[ 7. Trebuie a m intă ai ci culegerea de scr ieri pe teme •iJe limbajul · • teri i _ ap rţ i~nd unuia dintre creatorii metodolo;iei ştinţeJo/~K c ~ ?JŞ · kiew1cz, mtiulaă Jt;zyk i poznanie [Llmbaj şi c un oaş ter]. vot. I · wl bu. p tsm :: Icu 1920-1?39 [_Culegere de texte din anii 1020-J !JJU). w;,,.s,!w~; 1960 : Yol. II Wybor p ism _ z lat 1945-1966 [Culegere de 4exte din anii 1_9 45-1966) ._ \".arszawa, . 1960. Pentru nespcialşt există un curs introduc. al Im H. Stonert, i nauka [Limbaju] ti , ă, e xp lic ,a ţu]. . s ublinază ~:aă J ţzy k şi şti in ţ, J , 20 . Evoluţ 11 . 12. Propz i a i or este JegaU! doe numetle lo~icia1!z~~,!fos~:iy,;ai~re con;:: dăm aici articolul· ugrun owan" n J 39 1936 lidarea semanticii . şti i nţif ce ), ln „Prezg]ad fil ozofi czn(, vo j 1~72 ~r~po• • J • s ·g ·smun,d Augus t a murit m anu o . i ţ i e cu pred!cat Simp u ._ j 1 • ·-a lnvins pe cavalerii teutoni. Catego• 11O 1 ' h 'l de H. Stonert ln J~zyk " ziţe cu predioait compus •. agie 1 riile sintactice s int d<;~crise ~ m~dng~es~idi problema fun c ţilo r semaf· nauka [Limbajul ş i ş ~:r ·1 u :i~cţonale (de exemplu .,+", ,,-'Z; oe tice (denotarea) aile s1 uri or . ilar cuantificirtorilor etc. Aceas nu simbolurilor variabil~, ale__ conjunc~e Simbolurile funcţioale au, de ase• are legătur cu_ cons1deraţil noas • menea, denotaţhl lor. 13 H Stonert, op. cit., p. 192. despre un limbaj interpretat (ad l~J!r d;j • • e vorba întotdeauna bordoneazll termeni 14 • • _ Este clar că a_1c1 e reguli semantice ce su (d care se ocupn , pre un nu de un limbaj de_ ~a-Icul p~r K~ita Wy/clad 11 z obiecte delu logica V~zi .J. Glie ~:i~~J~gia de exemp , cit p . 37 ş1 urm . n . t.ematlce. Aceasta . a Jogicfl ma ţ"uni şi en un\uri, Logiki formalnej • • ' '. op. ~t mai largă ţelor observlim aphcarea • itor comun a diversel or no ' ciltează aducerea l';' un num dindu le o formă unitară. 7 . ntelctore zagad11îe11ra • •• ProbLemy • • •, op. cit., ~- 17 • 15 Vezi J . G1edyrrun, • zko Logi/ca formalna a Jcl c un oaşterl • t ad ev ăru l ui , vezi R. Sus . • • unele probleme ale tcor d vllrulul se] . semj~;l~~ai, an:u,, deduk• 16. Pe e~irii pozna.ni.a [_LogiC;:1 f~::_i, 1n „Mysl Fi10~1cl~ Ă nT'arski, Poj,;cie p[a !'.; ~ţe 'fo r d~ductive), Lvov leagă de nuIJ?e e de ·a devăr ln limbaju .,,1 cyjnych [Noţiunea lim~~) ;f mate i că) . ş ;957 genrală" şti~: . Definţa Warszawa, 1929. . 234-235 . de Morrl s, li socot im 7 Vezi H Stonert, op. cit., p. .. pragm a t ici, ln afarll M.artln ~8- Ibidem: p . 245. Pri;ire xrC.::°R~tarblnski, R. Cama pi ~iozofla War· şi pe K. Twar ows • fta nauki [Filozofia ş • t FiLozofia a filozo 19. t. a~; 966, ,p. 192. ~tlnţe], i 24 a m 1 nt1ă n oaş~ 21 22. 23. noţiu definţa ea r 1~ri:6w, p . _ b5f~ţi' b'!ci.:[ ~tinţelo. pl i c ăr i cr;~• a :~ă acţion acţi uni'~ ~iar 24 c;~ti ne acţio- fă cu t), J W 8. J. G iedymin ş i .T. Kmita. Wyklady z Logiki for malnej, teorii lwmun.ika cij i me. todologii nauk [Lecţi de logicii formalii , teoria comuniăr şi metodoPoznan . 1966, p . 15. Mul ţ ume sc au.tori!or pentru că mi-au logia ş t i nţelor). pus la dispozţe acestă lucra re în manuscris. Vezi şi J . Kotarbinska, (Poj f ci„ znaku [Noţiun ea de semn). în „Studia Logica·. ,·o]. 6. Pozaa,;, 1957. 9. Vezi una d i ntre primele lucrii ri ale lui R. Carnap , Die Vberwindung der Metaphysik durch die logische Analyse der Sprache, ln „Erkenntnis", voi. 12, 1932, pp. 219-241 ; Idem . Philosophy an.d Logica! Synta:r, Lond on. 1935. 10. Vezi R. Carnap, The Methodological Character of T~eoretical Co_ncepts, _in Minnesota Studies in the Philosophy of Science , voi. 1, Mmneapohs, 1956, pp. 38-76. Rieco •nski în o po;,;c:iu • d a Ui de T . Kotarb1 5 . Elementy teometod~ ă ) , Wa rszawa, 1957. p~nt~ de teoria c ude m_!" dologii nauk [Elem Wroclaw, Warm etody [D~ P~~ iki for malnej • _m:~todoJogia de a rii pozn?nia, Jg ic ă fo r m a lă ş, etod a este o modali r e ceva exem1961, în cazu;ile~~na care 1 :iC~ă cu con~-tii n\a. P~ ~ituaţ i e detrmina tă e . ste examin a t rn H Raiffa. Gam es plar ,.; . "ri !e lui R. D. L u ce, . 1957 (trad. neaza • m fol osit in special Ju~r_a·zed Survey, New _York,_ na le Vezi 0",,; Jntrodu ctio1:3 în a ceas~[i pr incipiile ~~I. . J !Ju4),. Pra x_eo lo~~ ~"',lo~~ej robocie [Tratat despre T. Kota r hins1:_1. Trak 19 5 Warszawa, ~ •t p 7. · 15toricul cerJ Giedymin, ~roblemy • :• ~: :~ţiul e f~ndam':ntaleH PW'a:fwt~d. Pr~bab!lit~ Prmtre Ju c r ă nle care expi! or maţ1ei, menţioă . P .J M Jaglom, Viero1etnost • ce tănlo r de t_e ona i r, 1958; A . M . Ja,glom, . . • M oskva. 1960. J G1eand Informatwn Theo ţroba 1 1tae s1 ,nfo "? ţ 1a) . cit . vezi si M Poinformadja (trad) J1ad11 z logikt for m aLn.e1 .• .. pin :,Roczn,k H 1storu dymin • •J Km1ta. }ormaC'}a [ A~tă ş1 informaţe • . Kochanowski, Pr6ba i ~bsk! ·, Sztuk~II a 1~i2 p . 44-106; J . Zi?mek. ~aff ~kladem [lncercare d_ e Sztuki', voi. • .. . f acij w badamach n prz d ] Poznan, zas(osowam~~~f:." ;:ţie ln • cen:tăril pri'i~ ra (::~::~a citaă : 2 aGiedymin, Pr".blemy ·j ·• G~P~:;y;· . Rarrah . _ 0 C E Shannon, A I Chinczm, • 20--21 . Dăm aici. după G1~ym 1n. J Giedym1n . Pro ble_1_11y _. op c• ţ;~', tmanică. Pentru a putea vor-b1 de O plicarea noţ1ur de mforma ·toarele date · sint n""7'."'en~!ttve (adevăr~t sau false) . ) fel de informaţe a) Mulţ , me a Y de propozi 11 e bil de valori logice de adeviir (simbol ~':' b) Mulţimea V de sisteme pos~tă e la fiecare proziţe. Aceasta constitwe şi fals (simbol zero) rapor t ·tuct· ii)· de evaluiiri (u_niversulV~r~ es~ o' reducere a etrogniAţ o mulţie c) Submlţiea C{V), cuprm~ ln -'t „ Autorul examinză următol şi e selectatii dupii anumite cn eru . . · ţ; A şi pro~xemplu, ln care avem două proziţ i afirmative: propo21 a poziţa B • • " a ic i M er ită şi ~ţh). :s't Y = <A. B> V = (l,1 ; 1,0 ; 0,1 ; 0,0 C(V) poate f i oricare dintre perechi, de exemplu QV) = <1 ,0> . Evalulnd. in ră s pun s ul la l ntrebare, <I.O>, deci ~ii pre>poziJia _A este _adevllraUI, lnr B falsll . dăm o i nformaţi e sem.anticii, fund ca dm mul\lDle:a V nm ales submlţi ea C(V>, limi tind. totodatii, eterogenitatea mulţi­ m ii V. tn ştinţ facem alegerea lui C(V) bazindu-ne pe divei:se criterii; ln ultimii in s t a nţă ne inter esază un răspun conform cu realitatea {vezi .r. Gieclymin, Problemy .. . , op. c-it. , p . 21). 25. Vezi J . Gledymln, J . Kmlta, Wyk!acly z Jogiki formaln.ej .. ., op. ci t., cap. III Mctni tz y kou•e zoc/Jowanic k o m u11 ikacyj11e [Comportamentul co municaţo­ na l ni metnlimbaJ uluij . lanţui de comunicare le-am luat d in lucrarea lu i S. Nowak. S tuclia z metoclo logii 11auk spo lecznych (Studi i de metodologie a ştin ţ elo r soc iale ], Warszawa, 1965 , cap. VI. 27. Pe tema teor iei mulţ i milor, ca re este o disci plinii mate atică, ex is tă în Jimba polnă o serie de lucrll l'i fund amentale. Vezi J . Slu,pecki, L . Bor kowski Elemen ty logiki matematycznej i teorii mnogosci [Elemente de logică matemai că şi teorie a mulţior), W arszaw a , 1963. i, L . Bor kows ki, op. cit., p . 259 urm . K . Pasenkiewicz Lo28. Vezi J . Slupeck 0 r,~~olna [Logicii voi. I, Warszawa _ Krakow, 1963, p'. 112 29. lntemeletor~l '!lereologiei este S . Lesniewslci. Vezi J. Slupecki, Prdba uog6lnienia m ereo agit S. Leinlewskiego [lncercare de .g eneraliziare a mereologie' lui S . L sniewski), ln „Studia Logioa~, voi. VIII, Poznan, 1958, p. 131...:_158 Sln1urul termen primar al mereologiei lui Lesniewski este x < y: ~1;. Denum iri le diverselor , ·erigi ale fi~ genral şi ă], şi relaţi 2S care se citeş astfel : obieotul x este un element (propriu sau impro . · al obiectului y . PJ J U) 3-0. Sfera teoriei c unoa şteri (a metodologiei) este repzntaă de un capitol ciberneticii amintit deja : Teoria informaţe. Creatorul ci bernetic; · aJ N. Wiener (,·ezi Cybern.etyka a spoleczenstwo [Cibern e ti ca şi soc i~ eS!e (trad.). Warszawa, 1961). Printre alte lu c ră r i .fundamentale tra duse în ta 1 ţ l ~lonă :neţio.lm W. Ross _Ashby, lrstţp _ do cy~ernetyki {Introduce;::\~ obem etică] , Warsza,va, 1961 , Z. Row,enski , A. UJemow, J. Ujemow . filozcă a c iberneticii] War a, Fzlozoficzn.y zarys cybern.etyki [Schiţă 1963; o ~ge :- Calosc i _ro_zw6J w swietle cybern etylci rfntr'eguJ ş~zw a , voltarea m lUIIDna cibernet,cu], Warszawa, 1962. ezin special la problema tim pului. 31. Aceasta se ref eră 1 II. OBIECTUL METODOLOGIEI ISTORIEI 1. Domeniile metodologiei istoriei de pînă acum referitoare la cîmpul de cerceIn baza observaţil tare a1 m etodologiei generale a ştinţelor la condu-z;iile care izvorăs 1 şi de aici privind metodologiile speciale, pot fi stabilite următoael trei domenii ale metodologiei istoriei : 1) consideraţ privind procesele cunoaşteri in cercetarea istorcă, adică privind ştinţa istoriei înţelasă ca profesiune a istoricilor; 2) consideraţ asupra rezultatelor certăi, adică asupra ştinţe istori ei înţelasă ca un a nsamblu de afirmţ despre domeniul cercetat; / 3) consideraţ privind obiectul certăilo istorice (domeniul), adică âs upra faptelor istorice. Evident, consideraţl asupra faptelor .istorice pot fi socotite drept un domeniu aş de special de cercetare, incit să nu fi-e justifca.ă tratarea lui ca parte a metodologiei istoriei . Aceasta este, după cit se pare, o chestiune secundară. Indiferent de modul cum se clasifă preocuăil de cercetare luate în considerare, nu se poate contesta rolul imP,ortant al investgaţlor asupra obiectului certăilo pentru activitatea metodlgică. Dacă se admite că scopul ştinţe istoriei (interpretat din interior, din punctul de vedere a1 ştinţe însăşi) este obţinera de afirmţ adevărt, atunci, în acest caz, trebuie cunoscute nu numai metodele de obţiner a acestor afirmţ, respectiv motivarea lor. Aoest lucru îl realiză în principiu prima ramuă a metodologiei istoriei. Dar pentru argumentarea acestor afirmţ trebuie să existe nişte posibltăţ de confruntare a afirmţlo despre domeniul cercetait cu ceea ce se cunoaşte deja despre acest domeniu. Gunoaşter realităţ, după , cum s-a mai afirmat, nu depăşt ceea ce s-a spus despre aces,t domeniu î,n mod ştinţfc, adică, altfel zis - reprezentarea noastră despre obiect se co nfigurează pe baza cunoştiţelr dobindite despre acest obiect. Atunci cind facem o afirmţe (într-un domeniu dat) o confrutăm în primul rînd cu cunoştiţel pe care le avem (deja despre domeniul dat) şi, în g eneral, o respingem dacă ni se pare că este discorantă sau contradictorie cu acestea şi dacă nu avem suficiente motive pentru a ne JSchimba punctul de vedere. Abia după aceea vine momentul confrutăi cu practica acţiun. Deci, metodologiei istoriei nu-i poate fi indfertă cunoaş­ terea acelui „ceva" cu care istoricul se confrută. In metodologia conepută normativ trebuie să se tindă spre o cunoaş­ te.re cit mai perf c tă a obie0tului sau a sistemului de refinţă cu care confmntă afirmţle noastre despre obiectul certăilo . Metaforic, s-ar putea spune că cunoaşter obiectului joacă rolul unei oglinzi în care n e reflctăm afirmţle şi, deci, problema este ca acestă oglindă să arate toate eventualele deformăi ale imaginii faptelor istorice reconstruite de noi. Ţind seama de faptul că, în practic.a certăi, fonmula rea afirmţlo şi verificarea lor se realiză în strînă interdepen27 . . . . lt.imă instaţ . ă, Ja forma relat.iv d e fin i ti v ă a unei afirm i ii rcăi repetate de argumentare in di verse etape_ dent? şi ca~~ ud ă înc e se aiunge ia c~p c unostiţel despre obiect jo ac ă un rol deosebit chi.a r se poate spulnfeormăi. a fi.rmaţlo . De altfel, după cum vo m arăt în pe parcursu te J b'J ... r· următoa e l e părţi ale lucrăi, acest Ju cm es va a I pen "-u 1ecare moment al investgaţ istoricului. 1n literatura de specialitate nu există o co ncord a nţă în defini rea diverselor direcţ de investgaţ denumite de noi metodologice şi nici in definirea lor luate ca întreg. Primul dintre domeniile amintite, ca re se refă la cer tările asupra proceselor c un oaşteri. poate fi exclu s d i:, metodologia is toriei (cum a f ă cu t. de exemplu, E. Bernheim), in ti mp ce al doilea, care se re fer ă la ştinţa cone pu tă ca o mulţ i me de a firm a ţi i. poate fi denumit mai d egra bă metodologie. Adesea sint considerate meindologice tocmai in v estigaţl asupra căi de ce rcetare istorcă, inclu zind chiar şi problemele tehni cii de cercet, re (de exempl u. M. Han de ls;-y; ;.n) sau descoperirile care sînt efectul analizelor intreprinse în primul si în al doilea domeniu al metodologiei istoriei , dar care privesc sta bi li re~ ca ra_ct:rului metodologic al şt inţ e i istori ei ~i a l locului ei în c11drul ş tin­ ţei, m genere. Termenul, destul ele des intil nit, de „teorie a is toriei~ a-r e semnifcaţ d_if~rite ~e l~ autor la autor. In arcepţ i unea cea mai largă , el desemneaza m v es!Igaţul ;isupra lim b:ij ului ş li!nţe i istori ce si an aFza (ne co nceput ă totu~i normativ) ac tivăţ i de cercetare. exclu zî nd'ii-se i~ s ă t-0t ceea ce e considera t drept t e hni că de cercetare. Tocma i în acest sen s intitul a t a folosit termenul de .,teorie a istoriei" P . Gardin er cind ş i-a :-uno_scuta cul~gere de opere ale autorilor ca re au medi tat asupra stiin tci 1stone1 Theones of history (1 959). • • Consid e '. ·aţ '.ile asupra ?biectului c erc etărilo istorice apar adesea sub numele de fi(ozofie a 1stone1. Vo!tai-r e', Hegel şi a lţi l-au folosit în sensul de r~fl_ ecţi_ asupra faptelor istorice. Cu timpul termenul is1· Ya sch1·m ba semm 1 ca ţia Ei îş ' • tr • . rice dar va ~ă-pta I va -~as a sensul de refl cţie asupra faptelor istocontrolate din punct a;:m;; acce~te .1:eg~tive, a dmi ţînd s pe c ul a ţile neviitoare a evenimentelo/istr: ştnţif~ , m sp~ial pe tema desfăş ur ăr i i A. · C. Dan to a dat interesan~:t1. Penti ~- a_ e~ita total _aceste impl ic a ţi. of History (1965) . . ~ le Jucian titlul Analztycal Philosophy • ceea ce md1ca totod t• 1 • • cu diverse direct.ii) 1 . . . a a egatunle cu o direcţ (sau ai acestei filozofii ;r:c~ şa -num1t~ - f1lo~ofii analitice. Alţi r e pre z entaţi 1 folosesc termenul 'f1·10 f'm ş~ m~ ~ a lţi a utori din afa ra curentelor ei I . . • I • 1. . . . " zo ie a istoriei" nu • . t .· . m sensu refl c ţie asupra cursu•Ul st?ne1, c1 asupra stinţe· 1 ca activitate cognitvă •• is ouei ca atare, conep ut ă în ac el aş i timp reduc metodologia isto1~1e_ca r ezu_Itat al acesteia~. Din cauza autorilor care !n pl . • 1 numai J,a un an •t . . . umi tip de mve . stigaţ i si care . us, introduc în ce rcetă se simte • n 1e 1or s1 prob] d • ' cetă . nevoia unei definţ ener •1 e~e . e tehnică a certăi. 1 1 lew:; ; Aşa se face că pot intila -~• c;re sa_ ~tegreze totalitatea cer cere H_andelsman), ,,enciclo _ru e_ enummle de „istorica" (J. Lem . d11 studiul istoriei" (Ch La ~d_ia Ş I metodologia istoriei" in trodu ai eparte. • ng o1s, Ch. Seignobos, L. Halphe~)3 şi asa J>entru a evita într o • vom trat.a conside. .. - oarecare măsur ac tă . la efectele ac t i aţ ule •referitoare atît eas confuzie terminolg ic ă . 1 rilor istorice : s ora, precum ş i la ce r cetă a ·jrocesele d e cercetare, cit ş i ' a Probleme ale metodo! . 1:1 ~ asupra obiectului cer tă ­ ogiei 1st0 riei. Propunem ca div er- i 1. rf 28 sele dire c ţi a le acestor oc n si eraţid s ă le numim pc parcursul lu crăi astfel : . I) metodologia pragm a ti c ă a istoriei · 2) metodologia non pr ag aticăm a isto'riei • a isto riei. ' 3) metodologia obiectuală 2. Metodologia pragmtică a istoriei P e1;t~u a a ~ ă~a. ~~re sint sarcinile metodologiei istoriei, conepu tă ca analiza a a cti v 1taţ cogni tive a islori.cului, cităm definirea sarcinilor me_todologi_ei__ pragmatice din lucrarea lui K. Ajdukiewicz. Anume, el scne (5\1blm11_n~ pun ctul d~ vedere descriptiv şi norm ativ) că „principalele trei sa rcm1 a le acestui sector al metodologiei sînt : 1) ev idenţr ea tipurilor de activ i tăţi înt reprin se în practicarea şti inţe şi an aliza lor, anliză ca re cond uce la o definţ a caracteristicilor a cestei activăţ; 2) descriere,1 m o d a lităţ ş t in ţ if ce de cunoaş ter ap li cată !n diverse ştin ­ ţ e ; 3) urm ăriea sarci nil or spre a c ăro realizare tind, conştie sau su bc onştie, sa va nţi, s pec i al işt in diverse ştinţe ş i, pe a cea stă b ază, codificarea normelor de acţi un e coretă în ştinţe"4. Deci, partea princală a aces tui tip de investg aţ i metodologice este reconstituirea şi, eventual, evaluarea modalităţr (schemelor, princi piiş i a diverselor tipu ri de r a ţion ame nt folosite cu scopu l lor) de deucţi de a sol u ţiona problemele pe care le pune şt inţa• . Cele trei sarcini principale indi cate aici privesc ş i istoria. In sfera IJ)rimelor d o uă se jncJud ac tivăţ (cu menţiu a că nu deci anali za şi d escrierea următoael toate s in t valabile pentru fieca re caz) : 1) alegerea domeniului de cercetare; 2) formularea întrebăilo în acel d011Tieniu; 3) stabilirea surselor de cercetare (pentru a ră s pund e la întrebăil fonnuJate) ; 4) critica (interă ş i ext ernă) a surselor; 5) descrierea (a ceea ce s-a întîmplat ş i a ceea ce se doreşt a se cunoaşte); 6) explic a ţia (de ce a fost aş a); 7) formularea proziţl teoretice ; 8) formula-r ea sintecă a rezultatelor cer e tărilo (adică prezentarea ră s punsrilo la întrebăil de cercetare in domeniul dat); 9) aprecierea oamenilor şi a evenjmentelor din trecut . In sfera- celei de-a treia sarcini a metodologiei pragmatice indcată de Ajudkiewicz, preocuăil specifice ştinţe istoriei se vor concentra în jurul formulăi scopurilor care-i ghidează pe istorici în activitatea lor ştinţfcă ; to t odată, trebuie să se ţină seama că aceste scopuri se puteau schimba pe parcursul istoriei. E suficient să amintim că nu întotdeaun a dorinţa de a obţine o imagine a devăr a tă a timpurilor trecute a direcţo­ n at activitatea istoricilor; după cum ştim, la început a prevalat ideea ca spre istoria să furnizeze exemple demne de urmat Atunci cînd aspirţ adevăr a devenit evidntă, a rămas deschiă întrebarea dacă istoricu l este dator numai să descrie „în mod fidel" trecutul sau trebuie să tindă ş i spre indicarea legităţor care guvernază viaţ socială; ş i ce a făcut v is - ă-vis de acestă alternivă şi ce face dacă năzuiţa către adevăr exclude îndeplinirea rolului instructiv aJ istoriei ? Oare istoricul trebuie să evalueze oamenii ş i evenimen,tele? 29 li fiecărua dintre aceste o?i~tive presu1:1une o serie de n:1~~ . Scopul pnnc1pal - obţinera de prozi ţi ,.. ~:a _zarea d acţiune dah ~ţi ŞI norme I e ă deci ş tinţa a rgumentăi ş i a v erifcă i formale a d e f v ~rateţi _ il;~ : :asta se leagă un int reg ansamblu de n oţi u ni ale un or ~ a uma . or. •ti·ve în rîndul căroa trebuie să se afle în primul rînd , . . demersun cogm n oţ iunea de verificare a 1poteze1. .. . . . _. . rnflue ţea za direct caJ!e ac~ t~1?. Este evident că obiectivul '7rcetăm D a că cineva, de exemplu, nu-ş! pr~pune dr~pt scop î n ţ el eg e r e a le gi tă ţi ­ lor care guvernază procesul 1stonc, atunci nu -l va interesa calea d e bo ţi ner a unor a s erţiun t eoretice. Vom dedica partea a II- a a lu c r ăr i în întregime a nalizei istorice a acestor scopuri, analizei sc himbărlo lor, precum ş i a s ch im b ăr ilo r su rvenite in metoda de cercetare a istoricului. ln schimb, p ărţi l e a IV-a şi a V-a se vor ocupa de -r econstituirea (analiza) ş i evaluarea actualei modalităţ de cercetare i s t o rică . Dintre conceptele fund amen tale ale merodologiei pragmatice a istoriei adoptate în lucrarea n oa s t r ă m enţi o n ăm: l ) obse rvaţi; 2) cunoaşte r e a prov e ni tă din izvoare ; 3) cuno3.'ite rea pr oY enit .ă din afara izvoa relor; 4) izvorul istoric; 5) i nfo rm aţi p rovenit.ă din izvoare şi din afara acestora; 6) autenticitatea izvorului; 7) credibili tatea agentului informaţe; 8) stabilirea fa ptelor ; 9) expli ca ţi a; J O) argu mentarea şi verificarea; 11) ipoteza ; 12) logica d e s itua ţ i e: 13) confirmarea: 14) probabilitatea; 15) valori zarea; 16) co n st ru cţ i a ş i sinteza. 3. Metodologia a istorie i noJ>ragmtică . ~~ns leg?t! de m_etodologia pr ~ ~m a t ic ă a istoriei este me rod ologia 1stone1 denumită de noi nonpragmatica . ln acest caz se ex a m ine az ă efectul acti_v!ăţ istoricului, deci se anli z e az ă enuţril fomm lat e de el (proz1ţul e ) . Este evident că, atunci cînd se examin az ă modalirtatea de ~rce!are _ştinJfcă, este imposibil să nu se v orbea sc ă despre propoziţ ule 1st?ri~ul~1. Avind _î~. vedere faptul că este vorba de proziţ i cu car~cte1 diferit (proz_1ţ! de ob s er va ţie, teoreti ce), logic interconectate. de«1 d~ _cons trucţia unu! SJtSt~m pe ca re o r e a li ze a ă stinţ a isto riei. a ces,te âercet~n pot fi _demumt~ s1stematico-metodologice'. T f;1 prezent, în acest ~::;e.mu_ ce_a mat răspînd1t este teoria sistemelor d;Jnctive (ma tematice) · şi, mmie nu se opune efortului de a se încerca o sitemacă plecln~ du-se ş1 de la alte stinţe. făr In măsura în· care metodologia pragm a tică nu poate fi p ra c ticaă metcJolseo .a':'ea în veder~, concomitent, problematica care in tr ă în sfera g1e1 nonpragma ttce nu s t • . . acesteia din urmă f" • f' . e poa e imagina mei o cercetare în s fera Rol 1 5 ·a1 ar~ o re_enre la rezultatele celei dintii. . u peci al mvest1g a ţilor fn d • l . . bce apare cu deo b' omemu met odolog1e1 n onpragn1at •d • . . _ . se 1re atunci cfnd . to . ( ne 5 ra mm sa relevam tră s aturi]e caracteristice ale ştinţe· logică), pentru a-i defin! is n~e sau, altfel spus: structura ei metodose pot stabili trăs t urile ! ~este1a locul_in cadrul _ş tinţelor . In acest mod poate progresa în cer tări mune ale d1~r~rselor discipline şti inţf ce si se ln cadrul metodo! .. e asupra cl as ~f1căr i i ş tin ţe l o r . • 1 as~t:~ nonpJagJ?atic_e a fstoriei se includ, în p rimul l'lnd, consideraţl :s~~ra a s e r ţiunlor generale a; t:s~m~orl is_tonce, gen e ralizăo istorice, u ~ 1 de narţiue, dar, dup ă c . pi a eg!lor, precum şi asupra concep1 ; ca ţ~: ;cupă ~e rolul fiecăru ~ da m ;nai s.pus, ş i metodologia, pragmaunti1 e cons1der a ţiunJe care f e a i r m a ţ1e. Ne vom ocupa mai amă ma ce în p t ac parte din f ar ea a VI~ a acestei lucrăi . s era metodologiei nonprag- Pentru a studia m etodologia n o npr a gmatică a istoriei si nt deci indis• pensabile următo a rel concept e : 1) as erţiuna i s toric ă; 2) generaliza rea istor c ă ; 3) legea ln sensul sin tacti c; 4) legea ş tinţf că; 5) va loriza rea: 6) n a raţi u~ ea istorcă ; 7) limbajul obiectual ş i metalimbajul; 8) a de v ăru l; 9) izom orfismul . 4. Metodologia obiectuală a istoriei Termenul de metodologie ob i e ct u a l ă a is toriei nu este poate cel ma i fericit, dar l-am adoptat pentru a sublini a c ă aici n u este vorba de o „simplă" t ra nsferare pe terenu] merodologiei istoriei a unor ştinţe ca fi lozofi a istoriei sau teoria evo luţi e i sociale, cib ern etica, s au, în sfir ş it, a ştinţelor care se o c up ă de obiectul c er ctă ri istor ice, ci de o reflcţi e spec i a l ă a~upra acestui obiect, ca1·e a p e l ează la aces te ş tinţe şi, even tual , la altele în folosu l cer cetă r i istorice. Pentru moment, aces t lucru r eprezintă un postul a t. Totu ş i , a r fi bine da c ă, în viitor, ar pătrund e pe terenul metodologiei istoriei con s ider a ţiun de acest gen ş i care s ă fie utili ţ el certăi iszate în mod adecva t. Ele permit ad aptarea pentru cerin i is torice a rezul tatelor teor etice ş i metorice şi pentru ana li za ce r cetăr tateore tice a le filosofiei (onto logiei), ciberneticii ş i chia r ale teoriei mulţimlor, me reologiei sau ale al-tor ş tinţe (existen,te sau care vor a p ăre a ). Am atras a t enţia deja asupra rolului impor tant al c uno ş tinţ e l or despre ob iectul (domeni ul) c e r cetări pe par cursul in ves tig a ţilor ş tinţ if i ce intreprinse de istor ic. Se poa te a d ă u ga aici, servindu-ne de definţ a sem a ntică a a de v ărul ui d a t ă anterior, că nu este p os iblă calificarea propoziţlr ca ad e vă r a te sau fa lse f ă ră anumHe c un oştinţ e despre domeni ul cercetat. C ăci, dup ă cum se ştie , o pro z iţ e „ p" ( ex p r ima tă în limbaj obiectiv) este a d ev ărat în dom eniul D atunci ş i num ai atun ci cînd 0 ea are u n echivalent !n metalimbajul P . Se pune între barea, ce c uno ş­ ti n ţe trebuie să avem despre domeniul D, pentru a putea atribui propoz i ţil or din acest domeniu valorile logice d e a de vă r sau fa l6? Domeniil e consti tu ie, d u pă cum se ş tie , mod ele pen tru pr o po z iţ, pentru şiru de pro pozi ţ i sau pentru ş tinţe întregi. Astfel de modele sînt tou ş i numai acele domenii în care pro z iţle, ş irule de pro z iţ sau ştinţel sint adev ărate (care au echivalnţ în metalimbaj). Pe istoric îl inter s e ază cum poate caracteriza domeniul care constituie modelul afirm a ţilor formulate de el ; r ăsp un s ul la ac eas tă problemă în s ă !I of e r ă metodologi a obiect uală a istorie î. Intrebarea priv ind veri di citatea proziţUl se r e f eră dec i la faptul da că acestea au un model al lor, respectiv d a c ă există un domeniu în care s int a de vă r at e ş i d acă a cest domeniu cores pun de obiecU(sfera de interes a) ştinţe istoriei. Deci cuno ş tinţel e vului c e rcetăilo despre acest domeniu trebuie sistematizate dup ă nevoile istoricului. Această cunoast ere ar trebui să furni zeze fi e cărui isto r ic în parte un nu m ăr ci t m ai mare posibil de elemente convergente. A l ături de fol os iren, ounoşti ţ elor despre obiect (domeniu), pentru a conferi p ro po z i ţ i _ l or a ~umite valori logice (ceea ce istoricul face oarecum automa t) , con51 d e r aţiu­ nile a supra obiectului furni zea ă numeroase direc ţi euri stice cu privire la ceea ce este de cercetai! (pr oblem a s elcţi), as u pra că r o r di r ecţ i trebuie îndrep ta tă atenţi a în procesul e x plic a ţie _ ş i, eve":tual, în baza. căr or criterii se fa ce valorizarea a ceea ce s-a intimplat; m plus, fum1zeuz. istoricului conceptele t eoretice f~d amentale. (~~rmen ii) n ecesa re pen tru formularea pro ziţ ilor despre ob1ec_~ ce_rcetam. . . . Prin urmar e sarcina metod ulog1e1 obiect uale a 1stor1e 1 es te de a c::ir acteriza, în mod' genera l domeniul car e constituie mode lul şt i n ţei isto- 30 •31 . . . ·te difernţ ea pro oz iţl o r ade v ărate d e cele nce ~entru. l)_ al dpetz_m~) 0 furniza direcţl e euristice în cercetarea dofalse m domemu a , . • d • t·. ţif . • • • ) f ·za termenii teoreti ci necesari m escn erea ş un 1ca memulu1; 3 a urn 1 a domeniului. . . _ C un oştinţe l e privind obiectul cer t ă r i conSlt1tu1e ? ~arte a cu~ o _şti _n ­ ţel o r istoricului. Ele r e prezintă, to od~tă,_ o parte : senţ 1 a la a cerceta rn ,, ~ lorice. Putem merge mai departe, ammtmdu~n c ca once c:1 no a ş te_r c. dec: si c unoaşter ştinţfcă, se r e alize a z ă n~ m.1 1 !n baza un1!1 .inu:111 t bagaJ de c unoştiţe . In cazul c er c etărilo i~tor1ce, propunem sa numim. a~ ste cunoştiţe, spre deosebire de cele ach1Zţ0nt~ pe p arcurs~] cer cetam i z voarelor istorice cunoştiţe care nu provm dm astfel d e Iz voare (extra surse). Partea a 'iv-a a lucr ăr i noastre este consartă, în conexi une cu tărilo, unei e x a minăr mai aten te a acestor cun o~analiza obiectului c erc tinţe extra-surse. Conceptele fun d;.imentale pentru metodologia obie c tu al ă a i<tor i<'i sînt: l) faptul istoric (structura) ; 2) elementele stru cturii ş i forma ei : dintre structuri, dintre elementele st ructurii. dintre fo r mele 3) difernţa structurilor; 4) t r an sfor mările stări structurii , ale clementel or s tru cturii : 5) evo luţia , structurii; 6) cauzele; 7) legităţ e . 5. Metodologia genrală a istorici şi metodologia disci11linelor istorice s11ccialc Alături de domeniile amintite ale metodologiei istoriei me1ită inregi~trat~ _ în~ă o împărţie, făcut dup ă alte criterii : metodologia gen e rală a 1stone1 ŞI 1!1etod~logi~ fiec ă rei discipline istorice ln parte 7. Este uşor de obs_ervat că mvestig aţ ule noastre de p înă acum s-.au referit la metod ol?gia general~ a istoriei,_ în cadrul_cărei a am di!.tin s metodologi a în accep~1. in. acepţiun _restmă. Rapo rtul dintre metodologia gen e-t1 ui_:ie la:gă raia a rntone1 ş1 metodol?gia diverselor discipline istorice ar putea fi ~nţel_ s la fel ca _raportu!. dintre ~ etodologia gen e rală a şt in ţ e lor si meto~logia aş-~umitelor ştnJe speciale. Metodologia genrală a istoriei exa 1 : ~etă deci problemele m <;ea mai mare măsur independen t de m a c ~ 1 ţ ~e conci:et ce:ce~t de_ diferitele discipline istorice. Ea nu se preo~ ntăţile obiectu~ui ~rcetăil o r propriu a cestor di scipline si pd . drhcul (de :~m el;x~:°a'.·ea fap tel?r !stonce_d in t'.·-u n anum it punct de ,·cdere tăţi umi!e ca r:a~~ elc~~otruc, 1deolog1~). c1 an a lizea ă .,isto riil e~ socieu) . i n relg, -~n categorule sale fundamenfale (de exemplu timp spaţi . ' Ş I n re aţule sale (de • I . c- on m,c ă ş i cea ideolo ic ă D exemp u raportul d mtre sfera tăţile metodelor de re~ )t·t ~ aseme_nca, ea nu i nv e s tig h ează par ticufa ri1 di_scip!inele istorice, ci ~ s /'re a~ di vers':1.01: fa pte istorice cercetate de st1tuire a lllltregii istoricii eocupa de ~rmc1palele modalităţ de reconin h · ă in sfera ei de pre.oe e~ele spe~iale, proprii diversel or disci pline upan numai ca n· t • • ' f d un amentale descoperite de metod . i ş e cazun ale prin cipiilo r i:ea, în_ ceea ce priveste cercetare O1?gla ~nerală a istoriei. De a se mehculantăţie diverselor clisei r a ~ti u<;turu metodologice a istoriei parmeto~ologiei generale a istorle?1e ist?nce devin obiectu.I invest~ţlor prone!ăţil~ m~todologice e~e~~ma1 pent:_u comp~raţi, pentru a a răta genlerala a_1stor1e1 este deci~ sti1"nţăe aletr ştimţelor istorice. Metodoloaia mu eze a firmaţ f . , ' ex em de ab t • c, • . t ~ ra o tă ; ea vrea să fortrunde in Probi re entoare la toate stinţel . ematic • • 1s once De • • s a-şi elaboreze metodo! a -~J)ee!al~- a disciplinelor s~-:~· CI nu poate p~ogu propru. ,-,=1ce, care !trebuie f1 In momentul de faţă, atît metodologia genrală a istoriei, cît ş i mai h otăriţ. cu atit mai mult - metodologiile speciale, fac primii paşi Dintre diversele ş tinţe ale istoriei numai istoria ec o n o mi că, istoria ştin­ ţe i î mpreună cu istoria istoriografiei, istoria educaţi şi, într-o oarecare m ăs ură , istoria miltară, pot <S ă se e vid enţi ez prin cer cet ări metodologice mai mult sau mai puţin dezvoltate. 1n acest loc merit ă menţioat că c e rce tările metodologice de pînă acum în dom eniul istoriei a u fost inspi rate în pri mul rînd de tradiţon a la problemati că a istoriei politice, ceea n ă că metodologia genrală a istoriei, în practiă, a fost în ce î nseam cea mai mare mă s ură o metodologie a istoriei politice. 1n special n-au pu tut s ă pătrun dă aici consi deraţil istoriei eco nomice, devnită independtă mai tîrziu, şi care certază alt gen de procese decît istoria politcă . Istori a e co nomică dis pune de un număr impresionant de lucrăi consacrate cer cetărilo generale. Cele cu un caracter mai sill/tetic sînt formulate în două mod uri. In unele, grosul certă rilo este consacrat obiecdeci evenimentelor economice divers formulate, în să tului certăilo, în cadrul lor se acor dă o atenţ ie ma i mică mod a lităţor specifice de reconsti tu ire ş tinţfcă a acesklr evenimente.\ Un astfel de caracter au, de 8 lui Ch. Moraze şi ale Îui Ch. Verlinden 9, icare oferă exemplu , lucrăie o privi re s i rute tică asupra procesului d e dezvoltare econ.miă . -0 a dou a g rupă de lucrăi i ş i cone ntre a ză atenţi în principal spre analiza iston~·og r a f ică, prezenlind re aliză rile certăi în domeniul istoriei economlce 10• aici ş i cartea lui ,w . Kula: Problemy i metody hist rn Poa te fi inclusă gospodarczej (1963) [Probleme ş i metode ale istoriei economiei], care constituie o nouă încercare de abordare. Autorul nu se limte ază la analiza istorgafc ă , ci, prin însăşi construţia lucrăi, trimite la cele mai importante probleme de cercetare, dup ă părea sa, ale istoriei economice ş i a nalizeă critic soluţinare lor. Volwnul -se deschide cu un capitol cîteva studii asupra obiectului isconsacrat istoriei economice; urmează ă a Poloniei moderne to riei economice, surselor privind istoria econmi ş i contemporane şi asupra periodză istoriei economice. In capitolul al cincilea, autorul schiţează direcţl principale (după opinia sa) ale istoriei economice, abordînd aici şi problem a metodei si ntezei. Urmează capi tole privind statistica istorcă, demografia i s torică, certăil istorice asupra structurilor sociale, investgaţl în domeniul preţu r ilor şi pieţ , capitole despre metrologia istorcă, despre depnţ a omului de n a tură, despre metod-a co mpar a tivă şi despre g e ner a li ză ri in istoria ec o nomică ş i. în sfirşt, despre previziunile bazate pe istoria eco nomic ă. Am făcut ace astă trecere în re v istă a capitolelor lu c r ări lu i W. Kula pentru a a răt a cum se prezintă în istoria econmiă sfera problematicii metodologice actuale. In domeniul ce rce tărilo teoretice d in ultimii a ni referitoare la istoria şti n ţe i , atragem at enţia asup ra lucr ă ri lui T . S . Kuh n, i n ti ul a tă T he Structure of Scientific Revolution (1 962) . Ea cuprinde conside r aţi privind obiectul ce rc etă ril or istoriei ş tinţe şi in special cu privire la t răs turile caracte1istice a le d ezvoltări şti in ţ_:0 Autorul înceară să dea şt in ţe i se [ace în primul rînd prin monstreze teza conform c ăr e i a e v oluţi r ă st urnăi (re voluţi ) ca re c r e eaz ă , pe calea respinger ii vechi lor mod a . li t ă i, i de acţi u ne, no i modele (paradigme) de co mpartamen t şt in ţ i fi c . Ş t i n ţa, afirmă au torul, nu se n aş te din simpl a cumulare a descoperiril o r -că răm iz , aş după cum cons ideră , de exemplu, a d e pţi lui R. Ca rna-p" . 3 - Me todologia is torie i 33 . .• aru· se dezvoltă rapid cer tă • iar. în · • •ne intersază a1c1 w mo d d eo. ultimu Sî nt d estul de• extinse, ·st ·ografie1 care . • • di e 1· i..: 'd lucrăi de sinteză m vers imu, Upra istoriei 1 •on r ilb"t e asS-ar putea enum era sute . e · 1·a d e lu c ran • • o f oră p u r g specia 12 0 5 1 ~ • di·verse sfere de preo~p~n • . tor~·cSpre exemplu, amintim luşi cu . • · · to · ază cărţile con.sacra te unm singur kh 1sdtl3 • roblemait1ca 1•stone1 1s no- :!rea lui W. Kaeg_! ~espreMB1~r s::ej ski. El scrie: ,,Principala s a :cin ă grafiei este abordtă. şi de_ • t • de a descoperi interdp ţa dmt.re a istoricului de iston_ogra~ie .e~e . dică dintre sistemul relaţio social . evoluţi a gîndlrii istor~ce ŞI via_ ' atele politice etc." şi imediat pune in •• -spective even1men . •-1 d cultura epocu •~ ' oace e 1ama• folosirea unor metoded ş 1 m1J re aceasta rec tal" O trebarea: " a . . ?" 14 S are că este întrebarea fun amen a a mecunoa!r1ere spe~ifiee. •. ; I? . re în acest caz intră ln famili a ştin­ todolo_giei _spec1a}e, 0 ~iscph:e ~tă intrebare, au torii care se o c upă de ţelor 1sto~ce. Ras~un.zmddla. esc sarcinile de ordin istoric ş i reflc tează 1 1 istoriografie, -~1tunc c ~? e~a\ primul rînd obiectul propriei di scipline . asupra muncu lor, am11zeaza 1 . Din domeniul metodologiei istoriei mîli ta:e, ca~e se Jnt~nc~ ~n , de exemplu, observ aţ1 le lm S. er 51 . • . 1. are menţioă ~e~:5 In ceea ce pri veş te discuţle r eferito are la _m eto_dolog1_a 1sto~ riei educ~ţi, m e nţioăm , de exemplu, darea de seama a s1mpoz10n u! u1 16 de la L6dz • · · d · d Se poate afirma că e vo luţi a viitoare a disciplinelor ist.one1 <:Pl ~ e în mare măsur de progresul metodologiilor speciale. Ele nu a~ inc~ ~:n!:e precizate sferele lor de interes : în principal ~e ocup~ de p artlcunăţ 1J<' obiectelor cer ce tări ale disciplinelor respective, de ş i - cum este cazul istoriei economice - trec la cons id eraţ iu ni tot mai pătrunzoae P ~ vind soluţin ar ea problemelor specifice a_J_e unei ş _ t inţ e istorice dare !-I asupra structurii metodologice a acestor şt1nţe speciale. ~r' 6. Metodologia genrală a istoriei, euristica şi critica izvoarelor, Locul ştinţelor auxiliare ale istoriei Impărţiea în metodologie genrală a istoriei şi metodologie a d isciplinelor speciale ale istoriei atrage după sine întrebarea, dacă şi, eventual, în ce măsur metodologia istoriei este datoare să se ocupe şi de euristcă şi de eritica (extrnă şi interă) a izvoarelor, deci de problemele care intră în 'Sfera de interes a aş-numitelor ştine auxiliare ale 17 istoriei . • auxiliare ale istoriei spu. J . Lele"':'el (1822) a definit scopul tinţelorş nin? ~ sarcina lor constă în cunoaşter înţelgra)( izvoarelorts. Aceas tă 9 1 defmiţ ~ :rămas valbiă pînă astăzi . Totu şi, nu - toaă problemati ca 1 cun ~a 1 şt e~ - ~ izvoarelor istorice poate fi pusă pe seama şti n ţ elor auxiliare ~'.e ~ton~ w_. Semkowicz afirmă că \aceste ştinţe „îi sînt indispensa11 1st e _ on . lui pentru descifrarea, înţe'lgra, stabilirea timpului ş i lot al cu1u1 evemmen telor precum • torice"20 Est u ' . ş i pe_n r~ . ev uarea crită a izvoarelor isvoarelor· e d: tui°~ de observat _ca a1c1 problema evaluări critice a izricului, de ac~vităţen ~eparta de _al~ acti:,ăţ preliminare ale istose numesc în mod ob!~ o~rn \a1e 1stonculu1. Aceste acţiun incipiente ea s-a gindit în primaynpu;rt · cn icaf. e."tŢUă sau erudită a izvoarelor~ la doua 1-a interesat • a a •i r m . aţie t i .sale SemkOWJ.cz. . l n part'Y asa-zisi e criti ea a L: ca m em.a, d enu mită herm e neutică, a . • 34 cărei maţilor princală este stabilirea gradului de autenticitate a inforcuprinse în izvoare. In reali tate, tocmai •p entru acest scop sînt indispensabile şti nţ el auxiliare tradiţon le ale istoriei, dar nu sînt suficiente. Metodologia genrală a istoriei trebuie să excludă total din investigaţile sale euristica, a dică - după cum s ublinază M. Handelsman, şti_ nţa ,,despre materialele istorice, despre amplasarea lor ş i despre modalită­ ţil e . de depistare şi ~trî ngere a lor" _(deci,_ 11: pri:tcipal: s!inţa .?e~~re izvoare, precum şi ştunţa despre arhive, b1bhotec1 ş1 b1bhograf~1)~'j A:cestea sint c unoştiţe care constituie punctul de plecare al cercetanlor istorice; ele trebuie s ă arate unde pot fi c ă ut ate inform a ţile necesare despr: trecut ~i de unde se o bţine c un oaşter din afa ra iz,,oarelor, dar totodata trebuie· să arate care este tehnica de iStringere ş i ordonare a materialelor ce sen ·esc la reconstituirea fragmentului de istorie cercetat. Critica externă a izvoarelor realiztă pe b aza regulilor de cercetare impuse de det ermin ăr ile stinţ e lor aux iliare {paleogra fie . diplomaţ ie , cronologie, geîn schimb indfertă la ,:ne,todolonealogie ş i altele) nu poale rămîne gia genrală a istoriei. Capacitatea ele c un oaşt e1 : e a aces tor regu~1 _şi structura lor logi c ă trebuie să prPocupe metodologia. E:ste ".or~a ~~c1 de cele concret_e, c1_ ~e m c h ca ţule <tehnice mai generale reguli. nu de i_~formaţl auxl_hare ale 1~ton,e1. I~ -~Asura 1n ~ cuprinse in manualele de ştunţe cri tica extrnă inter se ază metodologia generala a 1stone1 m forunulanle sale fundamentale, în a ce a şi mă sură critica inter ă , care nu ar~ rezervorul său d e reguli ca ş tinţel auxiliare, d ar care folseşt _numai rezu!tatele criticii externe, intră în sfera certăilo metodolog1ce. Es<te e~1dent că în sfera metodologiilor speciale poate in~a, d ~ asemenea, eui:is-; tica, precum şi o paletă foarte bogată de reguli par-ticulare ale critich externe. auxiLTrebuie subliniat caracterul relativ al conceptului de „ştinţe li are ale istoriei". 1n extenso, pentru un istoric orice ştinţă de ale cărei re zultate şi metope se folseşt in ~ctiv!tate~ sa de . cer ~eta:e. ~ate fi num i tă a uxil arăj Necesitatea tot mai ev1denta a unei atitud1n1 mtegrative în ştinţă, de care sîntem tot mai conştieţ, face ca întreaga ş tinţă să d e vină un angrenaj de discipline ş tinţfce ce se a jut ă recipr?~• în care fiecare stinţ ă r a p o rtaă la o alta este într-un anume fel a ux1hară . In a cest fel, •pent ru istorie (nu este vorba aici de metodologia istoriei) si nt auxiliare - economia, sociologia, psihologia, logica şi multe alte st inţe - ,b a chiar, în mă s ură tot mai mare, matematica, sau chiar ciber~etica, împreu nă cu teoria info rmaţie. W. Semkowicz a distins, in ve, ştinţe le care a ju tă istori a de ştinţel auxiliare ale derea unei clasifăr istoriei, in ultimul caz el gîndindu-se la a ş a-zisel ştinţe auxiliare tradiţonale ale istoriei lega<te de e uristcă şi critica e xt ernă a izvoar~ in general, se poate afirma că_ şti:1ţel auxiliar: ale isto~iei se leagă de 2 euristcă 2 si de critica externa a izvoarelor, adică de primele etape ale muncii i~ricului, iar şt inţel care aju tă istoria, fu rnizînd c uno ştinţ e care nu provin de la izvoare sau care atrag atenţi asupra un_or posibilităţ noi ale metodei de cercetare, se ~eagă et_a pele _ur~a toare ale activ ităţ is~ricul~i, _adie~ d: hermnuti_că ţcntia mter:ia) Ş L de t:1trea_- \ ga aş-zis smteza (m pnnc1pal de exphc~ţia cauzlă ş1 de "'.~101:zar~ Nu este necesar să se su blinieze că, oda ta cu d ezv oltarea ~ t , 1ţ e1, a t1t noţiue a de şti n ţe au xiliare ale isto:iei , _cit 7i. cea de ş tinţe denumite de W. Semkowicz a jutăoare vo r su feri sch1mban . sarcină L ?: 35 NOTE 1 · •• atr ibuie pa tern itatea acestui ter me:-, 1 Mulţi autori (începînd cu J . Bury) u, li . . (1756). . . . 1 J·f"story and theory" in ser ează m subti tlu in• "fi, ; ozofia istoriei" (Studies in the Philosoph y _ Este semnificativ ca p er f iod ăi c r 2 formaţi că se re er a " ii adpteză la necesiJiistory). . • în cercetarea istorcă• 3. Autorii care sc:1u.. ,.-)ntr~fcein acest caz, ei fac o alegere corespun zăto ar e a indicate de noi şi relvă p ro b lemele itatea stu~1'::11 1;toto~e la direcţl i;!'~~::1!~i;i~e~~e~1,-ii istorice (vezi V!· ~o~zczensk a. Wst f p do bad an _h_ish, [Introducere ln studiul istoriei ), Warsw w a; 1960, . B. _M 1skie-:Yz~z7'.:!'.c W.st~p do badan histo~ycznlf.ch [I nt roducer e_ m s tud iul ,stn:-•e:]. Poznan, 1964). Discuţa se desfaşor asupra acestu, gen de p robleme. K A"dukiewicz, Logika pragmatyczna, op. cit. , p. 175. . . . .. definţa deucţi pe ca~e o vom folosi tn i~vest11Za\ule ~- AÎci Jeste bine să dăm • noastre: ,.Deducţia este un proces mental rn ~are, ,pe . baza .unei r ecun oa~teri mai mult sau mai puţin ferme a . premiselor. aiu ngem la re,:unoasterea unei concluzii pe care pînă a tunci nu o lu asem deloc 1n consi d erare sau pe care o recunoştam într-un mod ma i puţin decis; 1n acest context. gradul de fennitate a recunoa ş,t~ri con~luzi~i _nu depă ş eşt gradul . de n>; c unoa ş t e re a premiselor" (K. AJduk.iewicz. 1bide111, p . 106). Apreciem ca termenul „înţelgr" este mai larg decit termenul „deduc\i_e•. deşi acesti doi termeni (inclusiv termenul „ metodă " ) se folosesc unu l m locul celu ,Jalt (vez i J . Giedym in, Z problemow logic:mycl, anali; y 1,i , torycznej [Problema Jogicii anali zei isto rice]. Poz na11, 19G l , p. 28) . G. Cf. H. Stonert, Jţ z yk i naulca, op. cit., p. 230. 7. Acea s tă împărţie corespunde împ ărţi ri introduse deja ln ,m etodoloiria gena lă a ştinţelor şi in metodologiile speciale (într-o m ăsur d i fer i tă) şi• şi g ăsme aici justificarea. In ceea ce priveşt conceptul de metodolog ie a ist.oriei. vezi V. Hu sa, Met oda - metodi.ka - metodologia [Me todă - M et odiră metodologie], ln .,Ceskoslovensky Casopis Historicki", VI. p . 311-:ll 5. 8. Ch, Moraz~. Jntroductio n a l'ltisto fre econom iqu e. Paris. l !l48 (ed . I. J!H~) 9. Ch. Verlinden, Jntrocluction â l'ltistoire economique, Coimbra. 1948 . 10. '.Printre alţi , A. Fanfani, Introduzione al.la studia delia storia economi.co , M11a::io, 1960 (ed. a III-~); C. Beutin, EinfiJhrung in die Wirt schoftsgeschich.tr , Koln-Graz, -~958; vezi W. _Kula,. Problemy i m etod y historii gospodarczej, _[Probleme ş1 metode ale . 1storie1 economice]. Warswwa. 1963. p . 7. 11. Cf. ş , P. Derek J. de Soia Price, W ţz lo we problem y historii na.u.ki [Prob i me .fundamentale ale istoriei ştinţe), Warszawa, 1965. 12• Menţwăm, ca exemplu: G. P . Gooch, History and Historian.s in the N inet-eent h ~t~;t'M~~::~B!;fi~; ~1:.LtrrT D~ Entwicklu.n.g der G eschich.tswissentory of T-fist ori New ' _ • •. • otwell, An Introduction to the Ji r.sriograpliie i,f' h ~ • 1923, E. Fueter, Gesch,clite der neu.eren H ist ,,Writing 0/ Hi:t~~Y en;oL ~\ 19~ 6 ; J . W. Thompson, A H istory of tiie 1 schicl1te vom deuts~liem H-;ma . ew Yo:k, 1942 ; H. Srbik, Gel.st und Gechen-S~Izburg 19 50 _ 1951 . H ~~~fibelisd, ZUMr Gegenw~rt, voi. I-II, Mi:m 1955. ' ' • ..,r an on his Past, Camb ridge, l 3• W. Kaegi, Jacob Burckhardt Eine B' . 14 • M. H. SereJsk,. Preszlosc ~ te razn~ţ;p!'_ie, voi. I-II, Basel, 1945-1956. [Trecutul şi prezentul Schiţe i J os~: ~zkice I studia hi.storiogra f=e szawa - Krakow 1965 ş stud11 istoriografice] Wroclaw Wa·intitulate Prob lematyk.a historii historiografii [P~obi 12 13 ; .vezi_ ~iţel He~ţ:t,o ti [~:U,~~i;' g ra ţ, a_ nauk~ history~a istoriografiei] şi Historia hist . Histona WoJskowa tres. dz" . toriografie, ş1 ştunţa istorcă ) ara, conţmut eve . • . c, ze3e, metoda, metodo! 0 • . • tod . ~a [Istoria milikowe WAP• 'Sec :11men,te istorice, metodă In lucrarea iui trnn~a . ~Historia", Warsza'.w~e ologie]. 1n „Zeszyty N au[Metoda certă B M1skiew1cz, O metodyce b~ ~I, ~r. 5, 1961, p . 30-3!'. teme ~ăzboiul his:oryc:2;n-0-wojskowu ch 1~lor istor!co--~!hlare], Pozn • d~ 61 , arta co~ e pţ1a ~tinţe istorico-~rta : mtiln~ urmă toarel bol, armtă ~1, amJ.Mă şi a:' 1~:li ş1 astoria socia q ă.1 re , legă t urile d intre r ă z ­ gat,rea istoncuJu~ 11 ~lară; direcţl ce~rtlpndţa dintre r ăz ­ Maior,tatea certă ~ , r. reahzănl ş1 sare . I or ,storioo-rru litare · pre16 Z zagadnie,; metodo! n or sini, după cum se v~le dst,~ntei istorico-m;l,:are 1stor1ei educaţ" -•tc 2n![cl1 historn wy h . e. e istorie m Hitară. ie, ' L6dz, 1965. c owama [P ro!:>Jeme metod olog ,ce ale 15. s 36 li . !n mod obişn uit , în rîndul ştinţelor auxiliare ale istoriei se includ : ştin ţ. 1 despre izvoare, arihivistica şi biblioteconomia, ,paleografia, diplomaţ, s.firai:?ist, ca. _cronoJogrn,_ ~ene~logia, heraldica. numismatica, metodologia ş i sta-tist,ca i sto rică (adica ştunţel care se ocupă de izvoare si de critica lor extE •rn ă şi _int ernă) _. Vezi A. v. _Brandt, W erkzeug des HÎ.storikers, Eine Ei.nfuh rung zn dze historische n Hilfswissenschaften, Stuttgart, 1958, (ed . a !II-a , 1963). 18. Titlul m icii lu c răi a lui Lelewel e ste Nauki dajq.ce poznac ir6dla historyczne care permit cunoaşter izvoarelor istorice] . Termenul de „ş tin­ auxiliare ale istoriei" a fost introdus de Teodor Sickel, istoric vienez şi paleograf (a doua jum ăta te a sec. al XIX-lea). Vezi , de e xemp lu, Chronologia polska [Cronologi,a polneză), lucrare coletiv ă sub redac ţia lui B. Wloda rsk i, Warszawa, 1957, cu o introducere semna tă de T. Manteuffel, p. 5: .,Pentru a trece Ja interpretarea unui izvor rtreb u ie înainte de toate să -l înţelg i". W. Semkowicz, Paleografia lacinska [Paleografia latinii], Krak6w, 1951, p . 5. M. Handelsman, Historyka [Is torica], Warszawa,, 1928, p. 41 şi urm . Se ! ntileş şi o defin i ţi e globaă a eui,isticii ca ştinţă auxiliarii a istoriei. ţe 19. 20. 21. 22. [Ştinţel trc versiun ile contemporane ale cuvîntului care ne intersază 1n latina s ică ~isto,:ia înseamă, în general, acelşi lucru ca în limba · greacă obser v aţie du-ectă, cercetare şi relat.are a certă1i. Acest lucru se vede numeşt istorie (Historiae) relatarea desclar 1:1 Taci_t, care nu întmplăor pre timpurile observate de ~l direct - anii 69-96 e.n. r-, pe ctnd pentru relatarea despre anii precdnţi (14-68 e.n.) folseşt termenul de anale (An11ales). Traducerea la noi (în limba polneză - n .t.) a lucrăi lui Tacit Historiae cu Dzieje (Istorie) este evident in ex actă, deoarece în termenul historia antichi'tate şi chiar în evul mediu nu se folosea încă ca un echivalent al realităţ trecute, a dică în sensul de evenimente istorice. De altfel, acest termen avea pe atunci un caracter prin exclnţă static şi p uţin ex,tins în timp ş i, în plus, nu era absolut nece5ar să se (de exemplu Historia naturalis de Pliniu). refere la activit.atea umană El marca faptul că cercetarea timpurilor vechi nu poate avea acelşi grad de precizie pe care-l are cercetarea baztă pe dovezi, care vorbesc de fapte cunoscute; referitor la perioadele trecute nu se întrevedea posibilitatea acestui din urmă tip de certăi, iar dacă ele se întreprindeau tou ş i , atunci se făceau cu conştiţ a , unei investgaţ diferite, care-şi g ăse a corespondentul într-o altă denumire. Termenul „anale" din antichitate, iar apoi „cronici", rămîn principalii termeni ai evului mediu pentru a desemna atît notarea curentă a fap telor demne de atenţi, cit şi scrierile istorice narative. Analistica me d ievală ş i , indirect, arta cronicarilor, rămîn Jegate de practica biserice a s că de pregăti a ciclurilor pascale şi a calendarelor (inserate în breviare sau liturghii). Notele an alistice erau înscrise în calendare şi cicluri. Jn c o nţi nu t ul unor termeni ca anale ,sau cronici este cuprins un element de timp, care lipsea în cuvîntul grecesc historia (!a-rop(cx) şi care era puţin prezent în relatăi sau povestirile (historiae) lui Tacit. Sub influenţa noii viziuni asupra trecutului şi viitorului, noţiuea de istorie nou. Pentru aceasta era a avut şi ea posibilitatea să capete un conţiut touşi necsară fuziuqea într-un singur curent a scrierilor croniăeşt strict cronologice şi a altor povestiri istorice care în evul mediu apăreu sub denumirea de biografii - vitae (de exemplu Vita Caroli Magni, de Einhard, secolul IX), de istorii sau de fapte - gesta (de exemplu Res gestae Saxonicae, de Widukind). Fină la sfirştul evului mediu, termenul istoria este folosit touşi în sensul său prim, reamintind că historiare, în latina medivală, însemna atît narrare, cit şi dicere; este evident că termenul putea fi întîlnit numai acolo unde nu se punea problema unei construţi absolut cronologice, specifice analelor sau cronicilor. Nu putem lua în considerare, aş­ dar. denumirile de genul Historia Gothorum, de Iordanes (secolul Vl), Historia Francorum, de Gregoire de Tours (secolul VI) sau Historia Polonica de Dlugosz (1415-1480), deoarece ele au fost, tn general, conferite d~ copişt şi editorii de mai tirziu. Totuşi, uneori, termenul historia (în mod obisnuit sub forma historiae, ca la Tadt) este folosit în sensul lui real Inh--un astfel de caz opera anliztă trebuie asiml ată mai degrabă tipului gesta, adică povestirii, decît cronicilor stricta sensu. Gregoire de Tours, părintel istoriografiei franceze, n-a dat probabil nici un titlu operei sale. In prima ediţ din 1512, deci la o di stanţă de 800 de ani de la elaborarea lucrăi, ea este intul a tă astfel : Gregarii Turonensis episcopi historiaru.m praecipue Gallicarurn lib . X. Titlul Historia Francorum apare abia la ediţa din 1561. In fapt, autorul insuş fol o s e ş te termenul historiae (dar la plural) in finalul lucrăi i, relattnd că a scris, cla m. DOMENIUL CERCETARII ISTORICE 1. introductive Consideraţ Pentru a putea continu~ examinare~, metodolo~e( ~stoi:i.ei ~st~ ab~otă ş tun t e i istonei. lut necesar să se stabileasca sfera de mteres atribu Este vorba de schiţare unui cadru general al acesteia, asupra că rui a s-ar obţine un consens, şi, în acelşi timp, de sta bili rea dmpulu i consideraţilor par,ticulare asupra obiectului istoriei. La fel sa în alte ştinţe, şi în cazul istoriei opiniile r eferitoare la au suferit de-a lungul secolelor mul tiple sc h i mbă ri: domeniul certăilo aceasta înseamă că nid azi domeniul istoriei nu poate fi considerat pe deplin stabilit. Analizei acestor schimbăr îi e te consartă partea a IT-a a lucrăi noastre. Deoc a mdată, mulţind-e s ă delim i tăm in li nii geneîn istorie, am dori să obţinem un r e fe r enţi a l sau rale obiectu] certăi un model sui-generis pentru ceea ce vom putea spune mai d eparte despre acest obiect atît pe plan strict istoric (partea a II-a), el! ~i pe plan te?retic fPar:ea a l!I_I-a). In acest scop am ales două căi. In p ri mul rlnd, etimolog1:a ş1 evoluţia sensului termenului însuşi de istorie ş i, in al doiale istoriei date de istorici. filo zofi ai istoriei lea, analiza unor definţ s~ m~t.odologi. Ne va fi oferit astfel materialul pentru precizarea semmf1caţe termenului de istorie acceptat de noi azi. 2. Etimologia şi evoluţia semnifcaţ termenului „istorie" Pri~ul înţels al term_enulu~ ,.istorie" îl oferă analiza e ti m ol o g i c ă ~cestuia. ~ermenul provme dm cuvînt ul grecesc lCITopfoc (hi storia) caz e înseamna cercetare h ti • . • totod tă • c es onare, mvestrgare a unu i martor ocuLir şi, re la 3i.ie' red1attadrea _rezultatelor acestor acţiun . In ă t s e c a acceptiun e aparo O e cmci ori 1 Exemple l • • . , operei Historia K.o · , : ~na oage gas1m ŞI la Efo rns, autorul Homer, realiztă d:F K;~eon. Analiza altor texte g re c e şt: , incepînd cu că termenul , istorie" ·rn ~ll~r, co nd ~ce la cons_t a tări similare. EI d educe are trei s em nifca ţ i: în primul rînd ~ de cercetaex e1~ antice grecşti Poetică, si în sf1·rşt de d re. ş1 relatare a certă ri , apoi de poYestire • •' ,·n escnere exactă historia. (lcr-rop(cx) de termenul . a f aptel or2• Alături • 1 greaca mai • tă • . care înseamă martor judec·t ~xis ŞI cuvmtele histoa (1tr7woc), c~re se traduce cu: a ~ăut.a aa(or), .cmeva care ştie, historeo ([a-roptw), • o legătur • secu mtreba vmte li s_e at n"b Uie . . . • a ce . rcet.a . Tu turor acestor cucare provm latinescul video franţu radaclma mdoeurpană vid" de la sen polonezul "dzi , zescu voire ş · • " ' . alt' . . Wt ec şi Wiedza ceh . i_savotre, germanul wise C~VInte dm alte limbis. ' eseu] v tdeti, precum si o serie de Dm I"mb • fn s . 11 . a greacă termenul histo • (' , cis. JJ::~Jnt_i~te:med_iul latinei, că:ti~ro) a trecut în alte limbi, 18 one, hzstoire, storia isto . • heptat _un sens tot mai pre' ' na, zstona - iată cîteva dina 38 39 . 10 • ţi de istorii (dar se vede clar c ă este vorba aici printre aJ~l~, toriciafn acepţiun de gesta), în gen ul lui Tacit•. La fel de poves n is le.spre Orosius (secolul V), autorul operei H istoriarum adse poate sp:~ 'libri cel mai mare istoric al evulu i mediu timpuriu (sau ~r:fchiă tfrzii), 'alături de Beda şi de I~i~?r din _Sevi_lla . iDlugosz nu- ş i permite folosirea denumm1 de ~zsto7:ia, pe a_tun ci ineă a şa d·e puţin pre c izată şi lipstă de un conţiut 1s_ton c_pr?~nu , intitu lfnduş i opera în mod ~radiţon.l : Annales se u ;ronicae inclzt:i l:eqni p 0 _ loniae. Abia prima ediţ scoasa de S. Herburti m l 614, de altm m ten neba zat ă pe a şa -numita operă „autogr a f ă" , fol s e şte denumire:1 Historia Polon ica, care, alături de -traducerea Dzieje Pol ski, ;i int rat. totu~i. {'l] 0 oarecare pecete de anacronism în limba c ur e n tă . Alături de folosirea sporadică a termenului histori.a ;,au ma i d egrabă historiae pentru a denota res gestae in general, acest term<'n ~t<' folosit din plin ln evul mediu relativ la faptele ,.sfinţl or " d in Vechiul ~i J\oul Testament•. La fel s-au petrecut luci-urile ş i in litera tu ra polne7,ă in 6 li~ba latină • Nu (n:iai) trebuie subli~iat că historia bil ică se a propia mai mult de tipul vitae sau gesta dec1t de anale sau croni ci. Jn limbi le germanice, in evul mediu ,tîrziu se constituie un termen autohton <'a re core~punde lati?escului gesta sau 1·es gest:ae. Este vorba de denu mirea ~e tipul Gesc/11chte - geschiedenes, care d e rivă de la verbul a se ln t1mpla (gesc~ie~en). ~cest te1men devine, cu _timpul, in limbile germanice term~~ul r,rmc1pal ş1_ gl~bal pent1-u a desemna istoria în di versele ~ale s~mţ1oa. ln alte limbi, acest rol e5te îndeplinit de un cuvint de tipul /11storia. .· Ib~blil:mba polnă; pen~u a defini evenimentele din afara ~ferei istonce 1 1ce s-a folosit mai mult ..,.. I dz'ieJe · • • to • E . ,.::rmenu - gesta - evenimente r:;~et°ţ!cf. a: stă direcţ s-a _i_ncheia t in e vul mediu 1ii,du. dievale de anale ou ~~~aces~i evoluţn este _f~ziunea den umirii memirile dzieje _ anale (întt~ternr ~cetă de dzzeJe - gesta, dind den u- anale biserice ti (P Ska a . •_Ki~omer, de exemplu) - şi dzie_ie dzieje (evenimen:e ist~rice rga), _ deşi mea din sec. al XVI-Jea termen ul nicki). Totuşi, încă din se<?.) :r~~If~nera l acceptat (de exempl u L. Gcirmen_ tot mai uzitat, ince r •d - ea, alătun de termenul is toric. tergi_-af1e, întilnim (de exen;p::i 1c~secolul al ~\tl -lea, în sen~u1 de istoriopzsmo (narţiue istorcă) A:es • arusze,~icz) denumiri de tipul dziejocurent ~i azi. In secolul ai XVI-i m urma _termen este fo losi t în mod ?nai~ ~1 cronici şi, todaă se i ea se încheie treptat e x iste n ţa ycchilor ~s: ~ adică st povestirilor is'toricem(1;,t~~ ? tot m~i mare e x i g enţă _ cr it că a fel bazele unei uni'fi'c • . rzaeJ de tipul gesta sau vita e. Se Crearea un • 1't an a tutur di recţia isto~~ _1 e~at1;1ri istorice relativ un·? acestor curente ş i pentru 1 sau· de tipul ~e ştiJ?Wce şi către evolueze în O denu . orme, care să dievale şi a i~istoria. Acest termen s-a elii ire com~ă de tipul G eschichte gesta şi pe d ~s. în sfera noţiu sale berat cunnd de îngrădi ile merclatare'coresp~z: 0Parte, Procesul reco~fJt d_e .? parte, d e fi n iţ ia dziejeEste evident că :e. UJru acestora. înch eiat cu o e ~ istă_ un tel1Illen cor limbile (de exem lu . . t_orza (inclusiv în e~Jl?nde~t pentru lie . 1n limb~ fr a ncez ă ) und e nu his_ punu. Astfel se Po tdzzeJe scrise în latina·) Je (!apte istorice) denumirea ' a e menţi s-a lpă • ' ona că atit Bod'111 , JUJntenit ma i de tim' cit ş i Bruni ( H istoriarum limba• De la Vez,buJ dzia . . st Fl ore n tini populi l ibri XII) ş i alţi au folosit acest termen la plural. Trecerea la istorie la singular se confudă cu formarea ştinţe istoriei. Ca rezultat al acestei evoluţi, în unele limbi s-a creat o difer e nţi er te rminolgcă între conceptele dziej e ca gesta şi ca historia, în schi mb în altele (spre regretul francezilor, ele exemplu) ambele sensuri trebuie să fie „servite" de un singur termen. E vol uţi a sensulu i termenului istorie este descriă schema tic în Fig. 3. Se vede clar c ă în epoca R enaş teri noţiue a -istorie (sau Geschicht e) începe să unifice dou ă curente principale a le pre oc upăril o r ·pri vi nd clziejea ţiun form a t pe baza mitogesta. Un ul din tre ele a adus elementul nar grafici antice, a anticei Zei tgeschichte, a medie va lelor ges ta, vi tae şi a istoriilor „sfinte" , sau a a1to r srrieri as e măntoare; al doilea, întări, în special. ele analistica m e diev a lă ş i, împreu n ă, de cron icile bi s eri ceş ti ş i de chorogra fie, a dat coloan a ver t ebra lă timp-s a ţiu, atît de necesarei pentru evoluţia istoriei. In cursul ev o luţi e i ulterioare intervine o difer en ţier netă înt re sensul isto ri ei in acceptiunea de eve nimen te ş i sensul nar aţ iun cle5pre evenimente. Numai o d ată cu integrarea istoriei în ştinţă acest termen a c ăpta ş i un conţ inu t metodologic. c ronlgică stric tă între antichitate Schema nu face o difernţ ş i evul medi u. Avem în vedere toa te genurile d e scrieri , deşi se ştie că, de exemplu , Zeitgeschichte din vremea lui Herodot este un mare pas lnainte in co mp ar aţ i e cu genealogia (mitografia) lui Hecateu din Milet ş i cu cron icil e locale de ti pul celei a lui Carone din Lampsaco. Trebuie să adăugm - ceea ce nu apare în schema dată - că în unele genuri de liter a tur ă a ntic ă , care au contribuit într-un mod oarecare la precizarea conceptului de istorie, îşi află începutul şi aLte ş tinţe , cum sînt, de exemplu, etnografia ş i geografi a. gn f rOlllâni (n . tr.J. c ~ - a se lntr-- ~•<P 1a. 40 a avea loc. l\i ' u există Istori a i n o ccepf iu neo m odern I storia ca gesta ă Istoria ca procedeu de cercetare Dez vo lta rea Istor ia metode i ca mull ime de _ _ _ _ __, ştinfce cons taîor i in • fapt elor ev enimente in reconiti tuireo despre Is toria în acepţiu Iluminismului nea 1-__:.:.:.:__:__:....:..::..:..:.:;-~~~----i-,,.____~ Histori o rerum gestarum {na Re s ge stae raţ Istoria in acepţiu i unea mo i pr ec isă nea Ren aşt er ii o ev enimentelor) Fig. 3. echivalent ln 41 genera I Dezv ol tarea criticii is torice 3. Definţ generale ale obiectului istoriei (ca ştinţă) Din ceea ce am spus în para~afu_l 2 _al_ ~i capitol ar r ezulta ·n1a conform căr ei a în domeruul 1stone1 mtra preocuparea pentru ~ve~f~entele istorice s-a forma t treptat de-a lungul secol elor. Iniţ ia l , termenul istorie" era direct legat de evenimentele la care s e referea un martor •~cular adică de n arţ iun ea istorcă, şi mai puţ in de reconstitui rea faptelor. Numai consolidarea unei astfel de convingeri il creat bazele pentru reflcţia asupra acelor evenimente care constitui e insu i obiectul preocuăil or istoricului. S-a căzut astfel de acord asupra faptului că cercetarea trebuie s ă cuprindă pe cit posibil toate domeniile evenimentelor istori ce : polifice, sociale, ştinţfc e , artistice etc. S-a căzu t de acord, in genera l, as upra faptului că cercetarea trebuie să se ocupe de istoria omului sau. cu alte cuvinte, d~ istoria soc ietăţ umane (spre deosebire de cer('{'tarea lumii naturale) ....JAcest lucru poate fi observat cu u ş u rinţă în d e finţ i ile date istoriei de majoritatea lucrăio ci tate de noi, în cadru l căro r a se pot distinge în să şi d ifern ţe. Acestea din ună se ref ă nu atit Ia limitele obiectului certăilo de istorie, cît la accentul pus pe unul ,au pe ei istoriei. De aceste probleme ne vom ocupa altul dintre obiectivele ştinţ însă ceva mai departe. 7, E. Be:·nheim spune că „istoria este şt in ţa d ezvoltări umanităţ" R. G. Collingwood constaă că cercetarea i stor i că se preocuă de activi8 tatea ~maă în trecut • J . Huizinga exprimă ac e aşi idee altfel: el tratează 1stona ca pe „o formă spirtua l ă în care ci v il zaţi ! ş i dă seama 0 0 de trecutul său" • Pentru R. Aron• , istoria este s tinţ a despre trecutu] um a Ţl ,_ M. Bloc? sc~ate în evidnţă activitatea umană în trecutu. L. Febvre su~hmază că 1stor1a se ocupă nu de om nic o dată de om ci de socie12 ~ţi :umane, de gr1;1puri organizate" . In 'opera lui E. Call~t gă~im o defirţ.e iare oferă ŞI o valorizare a ştinţe istoriei: ,.Istoria este ştinţa deScrdp iv care certază o societate conretă ve ere temporal"I3 Alţi în schi b ro în întregul ei d in punct de (V. H. Galbraith, K.' Jaspe~s ş . a . ) . m • vo eso numai despre „trecut" 4. Istoria ca „res r;estae" ,1 istoria ca ,,historia rerum r;estarum" ă că .,;~to~a~: !~t:r~i!rge\s ( î nţel gînd i~t~ria ca e venimente) au scris propriile sale sco uri"•/ a tceva declt a_cti~1tatea omului care tinde spre niţ , care văd î~ istorieceea ce repzintă un sprijin pentru alte defiIn d efinţl aprofund:;a mai mult declt o ştin ţă a trecutului. a tenţia, după cum am sp '. care acum nu . ne i nter sează, se atrage r e n ţe le fundamentale dint~!• ei~ as~pra ~cop:1nloz: ştin ţ ei istor iei. Difetoar~ la faptul dacă istoria t b _re1e~ dm d1 vers1ta tea viziunilor r eferifston c sau să se limiteze I re _uie i5a dea seama de legitatea procesului că un ră s pun s pozitiv la a rfr:tir ă relatare a evenimentelor . E ste clar ract~rului legic al re a lităţ.p ntrebare presupune recuno aş te r ea caPentru a ară ta că ti ul .... ~ :c ta e ad~tă 1 ştinţă se a cută d ~e a~\ ~ ţi_ 1 ale i_s toriei ce sublinază faptul u davansat de dezvoltare a aceste· e SOCJale di V 1 . tt · . n tr ecu t s e re f era- 1a riei dată primă impo~·ta o ta1re, în care se remarc~u ş ;nţe, tnser ă m definţa istoria este r eJat~ţă pentru ştinţ .a n oas tră Cit te pr~bl eme, pe atunci de Cnre este O pov/ ;aptelor considerate - ~vă im deCJ la Voltaire că istopuri se s im ţ ea , e~~e despre !_apte nead v ăra~te, sp~e ?eosJbire de basm, rare pentru un o111 en~, n~ces1 ta tea s ep ară ri' _e sa~ _f1ctive1J In acele timnşu de clar. o b işn uit ( şi chiar pentr~ ~!~or~ei de povestirile-fabule, orie) nu era încă un lucru 1 42 De-a lungul vremii termenul „istorie" a avut cel puţin două semnifundamentale: ca descriere a evenimentelor (dzieje - res gestae) şi ca relatare a evenimentelor (historia rerum gestarnm). Istoria în sensul de e venimente (dzieje) este, de asemenea, diferit înţelasă . Da că, de exemplu, acest termen se utilzeaă făr un adjecti v care să-i determine mai sau re a lă , el poate fi tratat fie ca istorie înţe­ precis sfera cro n o logică le asă in general, conepută ca un întreg complex de fapte petrecute în trecut, fle ca o antropomorfizare a noţiu vehiculate în judecăţil de tipul ., entiţa istoriei" sau „mina necruţăto a re" a istoriei sau altele asemănt oare. Avînd in vedere c ă ne im a ginăm întotdeauna evenimentele despre ele, conţiutl , pe care unii oameni (sau pe baza celor ce ş tim grupuri de oameni) îl asociză cu termenul de is-torie (pentru a denumi evenimentele), poate fi foarte diferit, osciJind între reconstituiri ştinţ­ fice şi repzntăi impregnate de legende şi mituri. A_naliza. acestei probleme constituie obiectul certăilo asupra conştiţe istonce a grupurilor şi indi vizilor şi, implicit, asupra rolului istoriei ca sumă a unor repzntăi cf re s punză toar e a eveni mentelor şi concluziilor ce se desprind de a~ Termenu] istorie" însoţit de un atribut ae-i detrmină sfera, ca, de exemplu, .,i~toria Poloniei", ,,istoria evulu! ~ediu", .,istoria oraşuli Gniezno", ,,istoria mişcăr muncitoreş" etc md1că folosirea lui cu sensu!.Jie dzieje (evenimente). ~es~re eveni\ Termenul ,,istorie" folosit ca echivalent al relatăi mente (historia rerum gestarum) are cel puţin două semnif1_caţ!l, ceea oe adesea se uită . In primul rind, poate semnJflca însăşi modalitatea de cercetare oare reconstituie evenimentele (ştinţa înţelasă ca a?tivi~te a savanţilor), iar în al doilea rlnd - •r ezultatele ~cestei recons~1?Jin sub forma unui complex de afirmţ despre evemmentele stab1hte de istoric (ştinţa înţelasă ca rezultat al certăi) . 1n. limbile _c~m~porane se face, în general, difernţa dintre istori~ ca evem~ente ŞI 1stone ca ştinţă (sau cunoaşter), folosindu-se, alătun de „lston~" s~u al~t::rl ~e ~eschichte - Geschichtsschreibung, termenul de „1stonografie (Histonographie histariografie, histortography, storiografia şi altele). Acesta nu afect~ă caracterul general al termenului •:istori~", find~ă e~ a. că~­ tat numai o valoare auxilră .\ Domină numai în smtagma 1stona 1stonografiei şi, după cît se pare, ~ mare parte d~ raţiun fonetice (pentru a nu spune istoria istoriei ca Popeliniere). In limba francez~ se poate lntîlni uneori antiteza Histoire ~- histoire, rE:zervindu-se maJus_cula pentn1 sensul de evenimente istorice. Se poate sesiza cu destulă clantate o anud~ f~pt nu_me unilateralitate a temienul • ist?rio~afie. El se refă mai la efectul activăţ istoriculm, . ad1~ă la _rezultatele :'cn e~1lor_ lui . Acesta a fost şi cazul termenului de 1stor1o~af1e cuno~cut 1ncă m ~1mbn greacă•& . Nu se constaă în acest termen rucl o refenr7 la moda_li~tea de cercetare. Şi poate că din acestă ca1;ză termenu! .,1Storiograf1e nu cel J?Uţin în_acep _ ţia sa ma_l restlnă . a cunoscut O aplicare universală, Tendiţa de a folosi o desemnare umtară a 1storle1, chiar ş1 cu pre ţu l unei anumite ambigutăţ , este e vid entă . 1 Difernţl propuse de către no't-ru se par clare. Spunînd istorit-. ate avea în vedere numai procesul de cercetare. 1n cunoscu ta clas1:fc~ a lui Hegel în res gestae şi historia rerum gestarum 11 , răsp 1ndlt ă ficaţ 43 mai apoi în ştinţă, ~u e_ste clar totul, dar abia ~a .t îrziu _s-a complicat de fapt problema. H~tona re1_11-m.9estarum s_emmf1ca _n~raţe istorcă . I Nu se prea şt ie m ce masura se poate include a1c1 conţiut] le "-.I de modalitatea de cercetare (ştinţa conepută ca activitate). Această pgat blemă începe să apră odată cu dezvoltarea metodei ştinţfce de ce ro(în sec~lul al. XIX-le~), dnd drumul de_ la eveniment:cf; tare istorcă nararea acesto:a devme mai. c_o~~licat, deoar_ece trebm~ s,l respecte exi_ gen ţ eJ tot m'.11 se"."ere al~ criticu 1zvoa:~l~r ŞI al~ exactiăţ „povestirii" 1 ~as es~e ID primul rmd op~ra poz1~!v1:mulm, curent care a dorit : ridice istoria la rangul de ade v artă ştunţa. Noţiunea de historia r 5 a --+n d • l d f • •• 1 dali tatea de cercetare, cor<eserum ge, ..... ru;7t, upa _e_~c. u e:e_a re enru _a mo punde ~terpău 1stor1e1 ca o mulţie de , v"irmaţ privind e · t~Je, deci ca rezultat a] ac tiv ităţ istoricu]ui,jn mod obişnut c~in­ s1 m termenul de istorie în acepţiun menţioată aici ad• - 0 oatrib~t. care să determine mai exact sfera lui de exempl~ . atug~m un 1·0Jutie1 France " ·st • FI • ' ,,is oria Re_ze , ''.1 ona orenţ1", ,,istoria capitalismului" etc D ..d ;~~:11 e~:g:a~t!~:~:e:~fe~~i:~~e ~rtladşui ăG_ni~zo recum s·1 ' ic a ev iata lor despre acest oras sub forma să p. • ~eea ~e ne-au 1,e]a ta t istoricii caz înţ e le gera termenului de is z1c~m,_ unei cărţi. Nu se admite în acest Pe de altă par-te definiri . toz:ie m sens.ul modalităţ de cercetare. ,,istoria miltară", ,,istoria culturii materiale" et~ ,,1stona _e:onm1că", folsită pentru reconstitui~ s1ereaza mtr-o oarecare măsur şi metoda materiale etc. Istoria economi~ ?telor :cono?Jice, militare, ale culturii ţa, despre aceste fapte înţel . nseamna deci faptele economice si stiinde afirm .. ' easa ca metodă de t . • • aţi asupra faptelor. cerce are ŞI ca mulţie · ~ .,po_t distinge, aşdr , trei se • · ·• . . • ,,_l.Stor~e _:_ JStoria ca evenimente isto 1:Uficaţu. ~rmc1pale ale ·termenului Ticul1U.ş istoria ca rezultat al ac~te· n~ ~a- ~ctlvitate de cercetare a isto~r~te. fu ultimele doul ~:lţ, ~dică suma afirmţlo desară~t _astfel de concepere a istorie· P ~ni este vorba de istorie ca a stun ~1 sus, odată cu dezvoltarea I s-~ .. ormat treptat, după cum s-a gînd iru asupra faptelor istorice sau • ţei care le reconstituie Delimitarea de ma· • hxlo1igi:Ior trei "!odu).i : :;i~ăro[ 1:1-~todologiei istoriei cores,,se ocupa" de una dintre ac ta is or~e~. Fiecare ramuă a mees e semnifcaţ) de sf aşur a re , ne cunostă nouă f~ k ~U: 0 I. J. WikarJak, Historta POWnech Poznan, 1961 NOTE antieă , P. 5 V • :la Herodota [Isto . 2. F. Miiller ~ Prah~ 1948, Dobf~, DIJep~~=c::ivetarsa!ll a lui HerodotJ, 1 rovike [Istorloll!'afla ;, e „ istoruie• • P• 2.,.._257 1n vocabulo at Wortes Und ~J>eciaJ p. 24 6 q~ Mtfcne M Spr<Jchen M setner 8edeutu~ Vez1 şi IC. lC~uchnemosyne, vol. 43, R 1926, 3 • Ct. H. J. Man-'o ilns~, 1934. g in der Antilce 'u:!iltt_>rta. <Jeschtchte des 1961, p. 3 ~ Qu est-ce-qUe l'II . d m der romantschen et I'histo~• unn.; R. Jolivet, utotre, fn „L'hfato· 86-81. ' Pans, 1952; J. DJ~t~tlon et ,ens methodes", Paris, ' DiJept,ectvt t totre,. fn „L'Homme I arovike, op. ctt., p . P~tl ~! ~:;8 4A 4. Cf. Monumenta Germaniae Htstorica: ScriptOTes rerum Meromngicarum voi r pars I, Hannoverae, 1884. ' • ' 5. Ch, Du Cange, Glossarium mediae et inftmae latinitatis voi. III Niort, 1884 p. 209-210. ' ' ' 6. Cf. Slownik staropolski (Dicţonarul de polnă veche], Wroclaw - Krakow Wal'S2Jawa, 1959, voi. II, cadetul 7 (13), p . 54. Se citează aici numai Rozmyslania przemyskie (Meditaţ din PrzemyskJ; în alte izvoare cercetate acest termen nu apare. 7. E. Bernheim, Lehrbuch der historischen M ethode und der Geschichtsphi losophie, Leipzig, 1908, p, 10. 8. R. G. Collingwood, The Idea of History, London, 1961, p. 9. 9. J. Huizinga, A Definition of the Concept of H istonJ, Phi/.osophy of History, Oxford, 1936, p. 9. 10. R. Aron, Introduction a la philosophie de l'histoire, Paris, 1938. p. 17. 11. M . Bloch, Apologie pour l'histoire, Paris, 1949 (trad. pol., Warszawa, 1960, p. 47-4 9). 12. Citat din E. Callot, Ambiguites et antinomies de l'h istoire, Paris, 1962, p. 107. 13. Ibidem, p. 106. 14. K. Ma rx, Fr. Engels, Swiţta rodzina, Dziela [Sfinta familie. Opere), voi. IT. Warszawa, 1961, p . 114. 15. Citat după A. Stern, Philosophy of History and the Problem of Values, The Hague, 1968, p. 18. 16. Vezi F. Jacoby. Uber die Entwicklung der griechische n Histor iogr aphie, und den Plan einer neunen Sammlung der griechischen Historiker/ragmnite, tn ' .,Klio". voi. IX, Leipzig. 1909, p. 96, al. 1. aminiite aici consideraţl Jui Lelewel din anul 1818. E1 scrie: "Cu17. Merită vintul istorie se folseşt in diverse ocepţiun i. El desmnază atft evenimentele, cit şi povestirile sau nara rea lor. Cuvintul polonez «dzieje~ pare a corespunde evenimentelor, adică acelor fntmplări despre care trebuie să se vorbească; todaă. el poate ·prelua semnifcaţ cuvintului istorie ... - astfel prezentate (adică în mod ştinţfc), evenimentele poartă in mod normal onorantul nume de istorie. Cu excpţia limbii germane, care alege pentru aceasta cuvintul Geschichte, toate celelalte limbi europene aceptă cuvintul grecesc historia, făr excpţi . Şi ,Jrmba polnă 1n acest caz poate ,· să-1 accepte". (J. Lelewel, Dzielo [Opere], voi. II, partea a 2--a, Warszawa, 1964. p . 871. MODELE DE CERCETARE ISTORICA O INCERCARE DE CLASIFICARE Nu este posibil, după cum, pe bună dreptate, spunea L. Geymonatt, certăi meţodlgic asupra ştinţe făr citat înainte de noi, să se facă a se ţine seama de „dimensiunea istoric~V Subliniem ln că o dată că o anliză metodlgică care nu ia 1n considerare acest pun ct de vedere nu va fi în stare să ofere şi să deucă concluzii suficient de generale pe date şi nici să evidnţz problemele ei acute tema limbajului ştinţe şi să ofere soluţi. Numai atunci clnd traăm o ştinţă dată în ansamblul său istoric, adică atunci clnd o .traăm ca pe un sistem supus unor schimbări ~ermanente, vom fi în măsur să înţelgm dialectica dezvoltări sale _şi problemele care îi sînt proprii şi, în acelşi timp, să-i evidnţm tend1;ţl de dezvoltare. Dacă vom reuşi să cunoaştem aceste tendiţ care-şi găsec e~presia !? scopul atins (mai mult sau mai puţin conştie) de către oa?1enu de ~thnţă, putem să ne lntrebăm ce ne-a permis sau acest obiectiv reconstituit de noi ori ce frlne va pe~1te să realizăm nează realizarea lui. ' LProblema_ J?USă aici poate fi examintă din două puncte de vedere : I)_ ca. a~1v1tate de eercetare a istoricilor (în sensul modalităţ " de investgaţ şi al rezultatelor obţinute)· 2) ca reflcţi asupra acestei activăţ. Poate fi vorba deci de analiza modului 1n . . .. lor şi de rezultat.ele la _care i~toncn ce~tază domeniul ştinţe sează metodologia) sau de cercetarea ... oare ei au aJuns (care mterepectivă. opmu 1or acestora despre ştinţa res. ~ineîţls că, tn acest al doilea ca . ~umai de opiniile istorieilor ci în z, _metodologia este intersaă nu f1lor, sociologilor, metodologilor' ş· aceşi măsur, şi de cele ale filozoaltor ştinţe . In ceea ce priveşt \;I:~al, . de ~e ale repzntaţilo: ~e ~rcetare, ele s-au limitat la prob! ţile i_st?ncilor asupra procesului t1ca izvoarelor, cu accent Special pe te;::]ele timnd de euristcă şi de criCorelînd aceste Goncluzii din do .:8 de cercetaf=J ~p~e că de la istoria ştinţe iston:1eruînile metodologiei istoriei se poate m ersaţi să cunoaştem: l p ă 1a metodolruna isto .' . • •~..., 1) ce s-a gmdit des . -e.• ne1 s,n~ .. pre sfera şi trăsu· ~re obiectu} (dom ·u1 2) cum s-a cerc~ lui caracteristice); en.i ) certăiJo istorice (des3) o iniile · . t acest obiect i P Privind rezultatel obş. care au fost concluzii! . e ţinute de e, E poate mai p tr· . cetare istorcă dom? ivit să stabilim uneJ cercetare. legate de acestea J~te . în diverse epoci e _modeI_e (paradigme) de cerun criteriu de difere . discutarea separtă ş1 consideraţl metodologice se lor modele de cer;fere a diverselor tipuna /uncteJ.or menţioat . Ca re luate împreună e reflcţi (adică a diver· cu rnod ul in care sînt ele în- ţ,els) să considerăm scopul final atribuit erctăi istorice2; realiză acestui scop îi sînt subordonate instrumentele de investigare, dar, pe de altă parte, aceste instrumente ş i însăşi formularea scopului depind prin obiectul ce r c etări. Prin urmare, stabilirea de ceea ce se î nţelg scopului final drept criteriu de difernţ a diverselor modele de cercetare ist01 ; că permite o formulare mai s inte că a acestora. poate fi examinat luînd în consiFiecare model de cercetare istorcă derare fie scopurile acestei certăi derivate din însuşi modelul dat, fie cele la a căro form ulare ş tinţa istorcă a ajuns doar în cadrul e vo luţi ei sale. In acest fel , unele activăţ care, avînd la ba z ă un model dat, sînt în raport cu un scop formuabsolu t justificate, se pot dovedi ner a ţionale lat ulterior. Nu intotdeauna se face o distncţe satifăcore între aceste două puncte de vedere ale certăi , care altfel trebuie considerate împreună. Punînd problema în termeni generali, este neîndoielnic că diferitele modele de cercetare istorcă s-au schimbat de-a lungul secolelor şi înto tdeauna unul din ele a devenit dominant, dar, în acelşi timp, celelalte nu au dispărut complet, găsindu-ş adepţi şi condiţ de reactivare . N-ar fi exagrtă afirmţ i a că, în strînă legătur cu etapa de dezvoltare i , au existat simultan mai multe modele ale acesteia; în astfel a certăi de cazuri , modelul cel mai ambiţo s sub raport ştinţfc a devenit unitate de măsur pentru evaluarea modelelor care l-au precedat ori l-au urmat, conside ra te din punctul să u de vedere ca nevalide. Fiecare dintre aceste modele a avut o valoare detrminaă pentru cercetarea istorc ă şi , deş i modelul următo a apărut adeseori ca o negare a celui anterior, el a beneficiat de cuceririle tehnico-şţf ale predecesorului. Incă în ti mpul cînd domina un anumit model apăreu adesea mari precursori ai unor soluţi i noi, ce-şi propuneau noi obiective. Din acestă categorie face parte, de exemplu, Ibn Khaldun, surpinzăto prin conepţil sale, şi creatorul celui mai modem model de ştinţă i sto rică - Karl Marx. Printre alţi, L. Valla, Voltaire, L. Ranke, H. Berr au formulat modele noi sau le-au dezvoltat pe cele existente. . . istorice3 s-ar putea rezuma astfel. ln anttch1Obiectivele certăi ta te si în cea mai mare parte a evului mediu domină scopul practic (pragmatic). Anticii, care nu considerau că scopul fundamental al ~storiei est~ form ularea de enuţri adevărt despre trecut, nu o con~aderau deci ca ştinţă, ci ca pe una dintre formele activăţ practice, legată de via~ J. M. Finley de monstre ază întz:-un mod interesant, după e~emplul gr~c. că, p înă spre sfîrşitul secolului ?l Vl-lea,. forma• do1!11nanta de .exter:?rizare a conştiţe istorice a grecilor era mitul, dar mitu~ se expr:1ima _P!rn 11: mc_1 .? poezie şi nu prin istoriografie. Eroii l~i ~omer nu ac ţ10ne?za dimensiune temporală•; eposul nu are mm1c co_mun c~ descrierea tstonca . Abia dezvoltarea politcă a polis-ului grec a 1mpuls10nat tre~erea de la 5 mit şi tradiţ orală Ia literatura isto:că • Pent1;1 a- ş i cuce:1 1:n loc al s ău, istoriografia antică - şi nu n:1ma_1 cea _greaca - a- tr_ebmt s? accept~ rivalitatea ... poeziei. Deci trebma sa preia de. Ia _poe~~ sarcma, prna a tunci exclu sivă a acesteia, de a formula genraliză, m1sm!1ea__de a spune adev ă rui vitale ce constituiau suma exprinţ e l or um amtăţu . !n acele der aţile ce făceau parte dm sfera timpun,• cea ma1• mare parte din consi • • d ţ·1 t· • • •m t e Iepc1·um· a v i·eţu · se regăsau mai mu asa-z1se1 . 1t m pro uc. 11 e poe 1ee d~cît în ist~riografia care se năştea. Avea deci drep!?te_ ~r1stot~l 8 elnd acorda istoriei O mică valoare din punct de v~d~re ş t1 nt 1 f1 c: punmd mal • şi· •1n special tragedia. In descner1le de atunci ale faptelor Presus poezia f"ară • • o t en tat·1v ă d e eeree t·ar • trecute domina relatarea ind ' vi duală, mci 47 a cauzelor şi de apreciere a eve~ime1_1telor. Fai~oasa fra~ă ~ lui Rerodat, cu care-şi începe opera s_a Histanes ~podexis, ne a~tă ca literatura istorcă la începuturile sale îşi asuma sarcina d_e a· desene faptele trecu t pentru a nu pieri amintirea despre ele, dar ŞI pentru . a lămuri caUzeJ! desfă ş urăi lor în felul în care 1:u a~t loc, pr~eum ŞI pentru a e valua trecutuF. Era deci i:nai mult _?ec1t da_di:s~ p oezia, _d~a.re: e a nu nţa studiul faptelor ş i analtza cauzala 8 • In stăpmirea poeziei rammea în prim ul rînd realizarea es teic ă , încît rivalitatea cu poezia îi obliga şi pe istori c' să se îngrijească de forma exprimă. Unii dintre ei au mers pîn ă ac-o ]~ încît au şt e rs orice d ifernţă dintre descrierea poetică şi cea i st ori c ă In le g ătur cu aceas ta s-a ajuns să se di scute despre limitele admit<.'r .: drarna_ti~trii î1:. ~escr!e.rea is torică 9. S-a distii:s . o istorie „tra g i că" ş i un~ „ret?nra . _U~ll. 1st~n_01 , ca, d~ exempl~, Tu c1?1de, s-au opu s un ei îs ')rii poeti ce,_ a~1ca _1ston:1 care -y1za în pm~ul. rmd _obiecti ve estetice10_ In conclu zi~, 1stor10graf1a greaca s-a stradmt sa r ea lizeze acele prin cipii ca:e Anst~tel le-~ form~lat pent:u _tragedii 11 , încercln d să e .· tr a g ă ~ prin descrierea ŞI explicarea, acţiuml or omenş t i invăţm e d' trecut. m ... Nu .este deci ~ntîmplăor că toate marile opere istorice ale antkhi t;ţ1~,. abt ale ~elu1 mai i:nare istoric, Tucidide, cît şi ale lu i Ti ma ios. I ol_1~m, S~l:1: bu sau Tacit, au fost de fapt di se rtaţi politice, in trodu ceri_ 11_1 politica (după cum s-a exprimat F. Chatelet referitor la opera lui 1:~c1d1de), care se refereau la evenimente le contempora ne acestor auto • fnnd purt_ăoae ?~ !nvăţmite . Introducînd o serie de concepte refe ;i~ ~oar: l_a viaţ pohtica, aceste opere au fost, todaă modele de narţiu n ·e 1stor1ca. ' î Ştinţ a i stori~i s-.:3 1_ăsc;t deci dintr-o luptă cu poezia. Multă vre me . !lăTuîn .de:71-1d1 medm ti:zm, fundcă nu ~xi stau opere de valoarea celor al e w c1 1 e sau Tae1t eposul supli t " • • • • • • • slabă s · ·i . ' .. . ." neş e sau spnJma o 1stonogra fie erau -fo~~~~ee ~arţiun istonc~, regăti pentru realiză ulterioare, Asumarea r ' . up cum ~m am~ntit, încă de la începutul acestei lupte. rice unica· ş~:1de;maît!r ;tae" i-a asigurat astfel li teraturii istola narţiue istorcă aZ:.o . re •. ra însă prea devreme pentru a cere de tivul ei fi'nal un· ev~rul şi pentru a formula , în acest sens obiec1 . ica so uţ1e era t • od ' istoriei; astfel că nu degeab fa unei ~ elul pragma tic de scriere a europană, părintel istoriei. a a ost numit Herodot, cel puţin în cultura f Abia de-a lungul secolelor od ce se dezvolta treptat în m estul curent al analelor şi cronicilor în narţiue istorcă conctl" - după cu?1. am_ mai arăt - să aduc.ă ceputul ştinţe istorice. ş mţa unor sarcrm noi. Dar nu aici se află înFormarea noului model d li - . le tera-tura istor că s-a realizat cu efort si de-a lungul mai multo acela d furn r seca e Treptat . e a iza învăţ • te • , în l ocul vechiului obiectiv - • 1 cipal că1;tare ad evă ru.l~ ~ morale - se formulează ca obiectiv prinfefu ~ă. fie supuse criticii şi ~r;e trecut. Informaţile despre trecut în_sd nea ~ste denumit - •riti aFcest moment noul model de literauă 1 ee suţm ută c 0 d c. ormularea stituie sa . u . _eosbită forţă de e diti; unor proziţ adevărt , de a n rcma pn nc1pală recunosc • ru ~ secolului al XVII-lea, conNo:?~~e ~devărul fiind consi~:aftţ isto~icti de atunci, f a ptul tism. Esteo jectiv al literaturii istorice c~a ~ .mare gre şe ală. dominare a dacă n-ar trebi:t\:rna liSă vechiul p r ~ O ui pragmatic şi epoca cezură între epoca de modeluJui critic, nu la Valla ~~!t:I~,t 48 (cum fac~m în continu~e), ci abi~ la Gibbon, Niebuhr ş i Ranke, deoar~ te~dm_ţl prag~at~ce ~u cor.itinuat nu numai să existe încă O lu ngă per10ada, cr a?esea sa fie ş 1 dommante 12 . Momentul în care a de v ărul s-a transformat dmtr-o !arvă lat~nă e:-istnă încă în antichitate într- un fluture obse:-7a: d: 1:~ţ poate f1 considerat ca dată de naşt er a noului mod_:!. Con_t1:1ua sa ţ1~ propagate sloganuri pragmatice, dar în alte condi ţ1 . ad~ca m c ond1ţ~Ile î'.1 care se admite că sQopul principal al isto riei es te cau~rea adevarulm . Evaluarea acestui pragmatism, ca ş i a for me1~ ulterioare ~e- pragmatism trebuie să fie difer tă. în funcţie de atitudme': pra~':tica : . dacă ~ceasta _ît?g reuiaz ă sau faci litea ză descope rirea adevarulw . Sa nu-1 a preciem însa m mod eronat pe· istoricii din an tichitate in acestă lumină . Faptul că principalul scop al narţiu lor era practic nu î n s eamnă că ei au propagat falsul. T e ndiţa de a pune istoria i': slujba v ieţ nu _ înseamă a nega ade vă rul. Arareori se a minte şte că Cicero a corelat fa im oasa deviz ă .,historia magistra Yitae" cu reco manda„lumen ver:itatis" ş i de a evita falsuJ1 3 . r ea de a căuta Din momentul apriţ i e i noului model de cercetare istorcă au început disputele asupra a ceea ce în s e a mnă descoperirea ad ev ăruli. Avînd in vedere că se cuno ş te a prea puţi n obiectul cer-tăi lor istorice ş i di noul model de cercetare ist orică era slab consolidat, existau mai multe interpă i ale acestui ad e văr . In prima per ioa dă de dominare a noului model în Europa se pot distinge cel puţin patru a,semenea interp ări: două e~lezi astice ( catoliă şi pr ote s tană), una de curte şi una „savntă". p r ove mtă de la istoricii stăpî niţ de ideea r epublicii învăţailor (respublica docta) . Practic nu exista ceva cu czare să se confrunte imaginea evenimentelor reconstituite. Acest fapt l-au observat gînditori ca: Voltaire, Turgot, Condorcet, Montesquieu, Herder, care reclamau extînderea certăilo istorice şi care au introdus în istorie o serie de concepte generale din domeniul e vo luţie soci etă ţi. Vestitul „Siecle de Louis XIV (1756)" al lui Voltaire - autorul articolului Istaria din Marea Enciloped ◄ constituie pun ctul de pornire al acestor tentative. ln cadrul modelului critic de cercetare i s to r i c ă au a p ă rut două curente: erudit (care acentuză tendiţa de a acumula date despre trecut) şi filozofic (definţa vine de la Hegel), care acentuză dorinţa de a descoperi legităţ istorice prin cuprinderea în cercetarea istorcă a cunoştiţelr generale despre societate; evident, scopul este descoperirea adevăruli. Pentru moment a învins curentul erudit. El a subliniat necesitatea extinderii „laboratorului" istoriei in scopul acumlări unor cunoştiţe cît mai vaste cu privire la obiectul Gerctăi. Acest obiect trebuia să constea în primul rînd în cunoaşter faptelor, deşi adesea nu lipseau nici ~rajoase proiecţ sintetice. Principalul mobil al acestor certăi era 1~eea de naţiue . Istoricii faptelor şi istoricii autori de sinteze _erau anim aţ1 de aceşi dorinţă de bază de a îmbo~ăţi ba~aj~l d_e cun oştmţe_ desp:~ istorie, în special despre istoria propr1~i naţi1;_m . 11 p:,1tem deci clasifica ca repzntaţi ai reflcţi erudite. Ş1 vec~ erud1ţ a~ un aseră fapte: dar aceasta s-a petrecut tocmai într-o perioada tn care se impunea nevo ia_ de adevăr. ~nd, cu două secole mai tîrziu, Ran1c~ repeta acest luci:u, cau: tarea adevăruli era deja un slogan vechi (d~ ş1 ~ fost nec~ar ş i a tunc;1 si mai tîrziu să fie mereu repetat); noul ob1ectiv era obţmera pe ci t posibil a cit mai multor date despre aceste fapte. Cea mai mare realizare a modelului _7rudit es~~ interpretarea genetică, care atrage a,t:enţi asupra necsităţu corelăm faptelor într-o suc4 - Metodologia istoriei 49 el ·e modelul erudit în forma lui romancesiune c ronlgică . _ 1_n cond ~p' coleţi, este un model care fetişzaă tic ă , pozitivist-genetica sau avînd în vedere caracterul inexact al acesfapte le, aş-zis ul ,,ro~ants;~ sint în esnţă insuficiente, fiecare cercetui termen. ~ar a~ :. aecunoscute. Elementul novator introdus de unii tare descopermd nol arl T Buckle) privind necesitatea căutri legiistorici .<ca_, de_exempsute, !~gat de examinarea faptelor din cauza modutăţi l or m 1stone nu e . legitatea. . . . 1 • 5 ecific in care este înţelasă o constituie m 0 P . 1 modelul erudit-genetia de cercetare 1Stoncă re ac ţi e a ei spre O cuprmdere • " a ob'te ctul u1• cerce tă n1, •• „gIobală t en dinţ tu accen ". • t orice • . 1s exammate. . - area reliefarea întrerrii structuri a rea l 1' tăţ 11 d a ica taspre e,• • de m • t egrare a s t ud"l · a intensificat apri ţi a altor tendiţ, 11 or 1sA asupra certăi ist ~: care au condus spre un nou ,t ip de reflcţi ~;{ce' şi la un nou model de cercetar:, cai:e po~te fi denumit stru~tu:alist. Modelul dialectic de cercetare istorcă ş1-a propus scopuri ş1 mai ambiţos e . El a încorporat toate realiză curentelor literaturii istorice anterioare şi contemporane lui, punînd pe primul plan cercetarea dezvol- ! 1k tări s ocietă ţi . Abia în baza acestui model s-a introdus în ştinţa istoriei categoria de „dezvoltare", care a înlocuit conceptul cartezian de „progres". Cerceîn seamnă deci integrarea curentului genetic şi structutarea de zvoltări ralisl ln acest mod au putut fi elimnaţ factorii externi în raport cu procesul istoric (divinitatea, spiritul naţiol , progresul interpretat şi înţel es ca o lege n aturlă , factorul geografic sau rasial interpre.tat în include, de mod determinist etc.). Modelul dialectic de cercetare istorcă asemenea, invest ga ţia isto rică implcată în cunoaşter ştinţfcă uniYersală, ceea ce facilte ază cercetarea simultană a structurii şi a schimb ărilo în timp. Fi~re ~ modelele enuţat a avut ca rezultat un gen specific 1ston eă. Odată cu dezvoltarea certăi i•storice adică odată de nai:ţue cu noile sarcini ale istoriei, s-a schimbat structura nar a ţi'.n istorice. dBaz~le sa le s-au conturat de fapt în perioada de dominare a primelor oua modele. NOTE ~- tinş •• G eymo_nat , cit., p. 196_ . •entizarea acestui se d op. Logika prar,matycznaop'op up~ cum am afi";1at (cf. K. Ajdukiewicz - al metodologiei prag~ ic~ ~ \ /· 75) , aprţine domeniului de cercetar e preună cu cel de metodo! ' . 1 capitolului de metodologie examinat im- Analiza pre7.ent4 og1e nopragmtică. • nu este făcut d' d e aceea nu conrdă 1n u~~1/ unct't! de vedere al istor iei istoriografiei s· • . •. mley, Myth and History in pune cu aceasta . • O m d 1că J . M. Finley !n ope a '·t „History and Theory" IV 1965 p 281-302. 3. 4 J M ş~_ Opmia lui Arist t r c1 ată. ' ' ' • R. G. Collino el este an a lizată în nu &art, TheoryfIWo~d, The I dea .of Hfsto:;Je~a 5e lucră i. Cf., printr e a ltele, Logic of Hist~n. Processes of Hi stor ' ew York, 1956, p, 24 ; F. J. TegP. 373; de aces7c~i Analysis, 1n „Th;~rf~ 7 ; NageJ! Some Jssues in the 1961, p. 547 · J . M ~- ur mă autor vezi şi Th o S H1story , Glencoe, III, 1959, 1• Aceasta era dej~ f • ID ey, op. cit., p, 281 _ ; tructure of Science, London, 0 2 2 O su bli n i a ză, prfn~ular~. a princi,palelor • . . . e alţu, A. Stern L'i mod~h_ţ1 ale c e r cetări istorice, ' rrever si btltti! de l'histoi re, fn „010- 6. l· 50 Jene", nr. 29, 1960, p. 3-19. Pe tema Herodot ct. 1ance de I'hfltotre, Paris, 1962, p. 115-95. 8. ,,Diogene", nr. 29, 1960, p. 18. CL J. Dobid, şi F. Chatelet, La nau- Dejepisectvi staroveke, op. cit., p. 120, nota 1. 9. Cf. E. Bernheim, op. cit., p. 26. 10. Ibidem, p. 27. 11. Indică aceasta K. Fritz, Die Bedeutung des Artatoteles f u r die Geschi chtsschreibung, 1n „Hlstoire et historiens dans l'antlquite", Vandoeuvres - Geneve, 1956, p. 85 şi urm., 1n special p. 156. 12. Exist.li tendiţa de a lega marile schimb.l!ri din cercetarea istorcă (adică formarea unui nou model de cercetare) de activitatea erudiţlo. Această activitate este traă oa o parte a aş-num i tei revoluţi ştinţfce din secolul al XVII-iea (de exemplu H. Butter!ield, F. Sm.lth-Fussner). 1n aceste conepţi sfnt muJ.te simplfcăr. Dificultatea de a prinde „începutul momentului de răscue " este seizată de M. H. Serejski în Przeszlosc a terazniejszoac, op. cit., p. 31-32. 13. Asupra acestui al doilea aspect al devizei Iul Cicer o mi-a atra.5 atenţi prof. M. H. Serejski. H. Ibidem, p. 106. IV. INTERPRETAREA PRAGMATICA 1. Antichitatea a începuturilor pra~matismului (cu al_te cu:,ri~te Simpla lăturae ideea de a conferi istoriei scopuri practice) de num ele lui Poltb1u sau chiar de-al lui Tucidide nu este coretă, deoarece - după cum ara tâ J. Dobias - faptul de a scrie istorie cu inteţ a de a faet? aprecieri ş i recomandăi privind comportamentul public şi particul a r poate fi remarcat într-o formă incpetă înc ă in istoriografia hită (secolul XIV î.e.n.) şi ebraică (in legătur cu redacta-r ea Vechiu lui Testament) 1. Termenul „pragmatikos" provine, întradevăr, de la P olibiu (,;ec-ol ul II i.e.n.), dar toate scrierile lui Tucidide (secolul V f.e .n .), intemei etorul i~toriei politice, care aveau ca scop instruirea oamenilor de stat, poa rtă amprenta unui pragmatism avansat2. Faptul că muza istoriei a fost nu mită Clio doveşt că în istoria gr eacă a dominat d e timpuriu pragmatismul, fapt subliniat şi cu altă ocazie3. Arest nume - Clio - deri\'ă prob~b~ de la grecescul _,,kleio" - care înseamă a glorifica , a celebra. Insăş1 ideea de a_ :o~b~na istoria cu descrierea poetică care 'glorifcă faptele :ste. semn!f1c~tiva. O astfel de înţelgr a scopurilor istoriei a ma:ca·t ~stonog:af1a timp îndelungat, de terminînd implicit şi sarcinile isde rolul său, desi unii istorici ca Polibiu socoteau t?nculm conştie ca_ p~nt:11 „înţ~lepi" _isto:ia ar fi putut fi scri să ~ltfel ( făr ~ţă in zei ş1 frică de e1 - deisdazmonia). Deşi_ istoricii pragmatici îşi asumau ca sa rcină investigarea cauze1 sau, mai exact, a faptelor omenşti - ceea ce adesea soerceove~d1m~ntelotr ns1 era ca răstua caracte • t· • • · · relativ puţine realiză în ace t r~s ica ~ istonograf1ei pragmatice - era:1 de atunci unu) dintre ele s ome~u •. ~:rcetarea cauzelor a d everu! mai tirziu, în evul medium:ntelel ~arţmnu istorice. 1n antichitate, ca ~1 vine în istorie (vezi Her~do~) ~ important ~-a _acordat int e rv e nţi ei d1epooa medi v ală, in antichitate' _ar, 111 acelşi timp, mai muli decit î~ ca, responsabil de actele sal . s a remarcat rolul omului (al individulm) acest fapt marcînd trecerea~ şi ca ~n. creator de istorie (vezi Tucidide), 1 - . unul dintre oei mai mari •et a. ~m~hrea_ mitcă la cea i storică. Polibiu prm ?îI;direa sa metodologic~s ~nci ai antichăţ, superior multor altora :-- t 1 mă factorii supranatu~alid·pe de ~ltă parte, foarte controversat 11:c ud:rea _lor ne acoperim i or 111 analizele sale, considerînd că prin ~~'. ist~noraţ greo-m~ă 1n conrdaţă cu poziţa sa umam~ilţşu1_ n~le mdi_vidului, dar rem~rcaatlll.petr Primul loc între factorii na, m spec1a1 a cli • , -o oarecar ăs • "nfl enţa A şa dr, antichitate me~ asupra omului4 e m ura I u mentele istorice U a a eV1dnţiat eîţi ' • . . influeţat de ~ - n rol d~ebit a, fo t' a faeton care explică everu: cep_ute de fap~sta';ltina)tural, motivăr ~afI'<:1at acţiunlor individulu1 în istoriografia ant/ ă c • dar, în diferite graâ ogi~e a acestor acţiun (con_c nu găsim nici un f e, ŞI factorului divin. Totuşi, e1 de COnsideraţ referitoare Ia ~~tu '52 noţiu ne a proiu-z să de ca uză . lla-r pentru că nu se înţelg a acest concept, n -a existat nici o ex pli caţ ie a mecanismului e vo luţie istorice. Numai conceptul de schimbare a fost inclus în fondul principal de categorii ale const ru cţi ei istorice. 1n mă s ura în car e nar a ţiune a istor că ajunsese s ă includă descrierea, explicarea ş i e va luarea, începea să se contureze s ructura sa fundametlă b aztă pe timp ş i spa ţiu . Gind irea i slo rică a vechilor greci ş i romani se descurca mult mai greu cu problema timpului decît gîndirea medi eva lă . Ob s er vă m la ei chiar un regres faţ ă d e egipteni ş i ba biloni eni , vestiţ i pentru dezvoltarea astronomiei ş i care ştia u să mă s o a re timpul mai bine decît grecii şi -r omanii, acestia depăşin difculăţe cronologiei odată cu introducerea calendarulu i iulian (46 f.e.n.)5. De asemenea , egiptenii aveau sentimentul curgerii impului mult mai dezvoltat. , ca elemente de ordonare a descrierii La Herodot, timpul şi s paţiul a unor formulăi isto rice co mplexe nu au avu t un rol si de alcătuire determi nant. El î ncear că să introdu că succesiunea temp o r a l ă şi a da telor, dar datarea se face prin raportarea la diferite repere (de exemp!u, .i:;e ner a ţile de regi persani etc.), ceea ce a re ca rezultat o for_:mula re ~s~nr rn nic-ă . Abia Hell ,micos dini Mytilenc (cca 479 cca 395 1.e.n .), panntri e cronografiei gr ecşti, a încerca t să unifice bazele d ată ri istoriceyorni nd de la li sta preoleselor zeiţ Hera din Argos. Tentative ulter10are (pornind de la cron ologia olimpiadelor) a u fă c ut Timaios din Taormina (cca 355-340 - cca 200-245 i.e.n.) şi, în special, Eratosthenes din Cyrene (cca 275 - 195 î.e. n.). T ot u ş i, pîn ă la s fîr ş itul antichăţ lip s eşt o ·fo rm ulare clar ă a cro nologiei. Se s u s ţine că . în general, ro man ii au avut sentimentul curgerii tim pului ma i d ez voltat decît_ grecii; ac eştia d in ur:nă Jnsă se ?Jracterizau 6 pri n tr- o co ncepţi mai c upnzăto are asupra s p aţ ml . Ca ş 1 în ceea ce priv eş te timpul, con c epţia asupra s p aţ iu_l n':' avea u_n carac ter fllo ~ofi c ci mai mult tehnic - care ordona ş 1 preciza n a r a ţmn ea. Ne referim ai~i în primul rînd la Hecateu din Milet (secolele VI-V î.e.n.), autorul ,.Hărţi lumii" (Ges periodes) ş i al descri 7rilor ge.?gi:at:ice: care, în lucra: r ea sa Periegesis a demar cat pentru prima oara lmia_ 1~tre Eu_ropa ş 1 Asia, inţd astfel un nou cu reni in li teratur~ d e spec_ial~~ate. Dm _a c~ t moment observăm o tot mai puternică consolidare a 1de11 de s p a ţm m istoriografia greco-mană. O mare realizare au constituit-o _ lu crăi~ Iul Eratosthenes, care au f ăc ut s ă prospere ideile legate _de designare ş 1 11:: ţ elgr a ·. spaţi ul i. 1n ultimă i nst a nţă, c ?~ce pţi a . asupra _cu rg~m timpului, b aztă la greci pe ideea la rg a cceptata rn ,grnd1_r~~ lor f1!ozcă a eternei reveniri", duce la o slabă percepere a vrem u1rn fapte lor_lstori~ si, odată cu aceasta, ,a contiuăţ 1storice. Aceast~ ob ervaţ1 nu trebuie înţelasă în mod exclusiv, deoarece se poate s~s1za la Homer ~ •• ţă t un a nume conş a un i'tăţ • i' -intre timpurile trecute s•1 cele_ prezente. . Noţiunea de schimbare şi mişcare apa'.e i:1 m od clar , m f~lozoh~ - l Ari t t 1 de exemplu însă ea abia patrunde în sfera tstoriei. an tica, a s oe, ' • · .... t • · t rl • dă t • în ciuda unui anume progres mregis l,l a m ts o oT re b we a uga ca, •• t· ul i · to • edi 1· mceea ce priveste receptarea curgeru imp u , ts gra fia m eva a • . b ă 'l • • t • de ît cea riografia antică a indicat mai pregnant schim rl e m ~s orie c medi v ală ntru care contau mai mult modelele, dect_ ele:m~ntele invariabile. •~storiografia antică, aceste m~dele erau _mai mobile, legate a s ub semnul des~ Î nmareăsu ti l·tatea omului •deş . i omul trăi ră d eacv tinului, ale cărui fire s,e aflau în mîinile zeilor. 53 Toate observaţil de pi:1ă .:icum s-au. referi:, la modul în_ care con eepeau anticii metoda descneni trecutului. _D1;1_pa . cum am v azuti, e i au • flectat asupra valorilor estetice_. ale desc~1em Ş I asupra rolului soci al acesteia, asupra necsităţ u~or legătu~1 cau_zale. P_e cît P?s!ţ>il comprehensive şi asupra introducem în d esc~erea ~stonca a ord1:1u temporale şi spaţile . In afră de a~a~ta, s-a mai vorbit d~spre necesitatea un ui către adevăr (Pol 1bm) . discurs obiectiv şi despre asp1rţ Jn ciuda preznţi în istoriografia antică a individuali mulu i me _ dologic, putem găsi în cadrul ei şi o oai:ecare. tendiţă spre fon u lă r i general-globale, dar care acordă o atenţi nem semnată ca u zel or dif e renţlo existente intre situaţle diverselor popoare. formulă i care con. stituie însă primii paşi în acestă direcţ . O astfel de tendiţă se man ifestă în primul rind in istoriografia rom a nă - apărut pe fun d a lul e xpansiunii politice - care scoate in evidnţă istoria uni v er sa lă, făr de de neîţl s. ln istoriog ra fia g rea c ă, pricare istoria Romei ar fi rămas mul din acest punct de· vedere este Hellanicos din M y tilene, a u ton1 J u nei istorii universale şi al cîtorva monografii specia le, de nepr ţui t du p;", cum apreciză H. J. Marrou8 - pentru dezvoltarea gindirii is tor ice . Tendinţa către tot mai ample sinteze o put:em observa apoi la mulţi i stori ci . printre care poate fi citat in primul rînd Poscidonius ( 135-50 i.e .n .). Totuşi s-a reflectat puţin asupra cunoaşteri istorice p ropr iu -zi ~e. adică asupra surselor documentare de bază ale narţiu, deşi antic.ii (de exemplu Tucldide) stăpi.neau bine euristica, ca şi multe alte m et ode de reconstitui-re a trecutului. Deci a trebuit să se dezvolt:e eu ristica practică, deşi lipseau formulăie teoretice. Progresul in acest domeniu es te dovedit prin faptul că Herodot, în comparţie cu logografii, iş dezvălui fn~-o oarecare măsur izvoarele. Nu era însă o r egulă genrală , deoarece 9 nici chiar Tacit, care era relativ exact, nu-şi citează izvoa rele . S e poa te spune că în acest timp nu exista preocuparea pentru cercetarea izvoarelor. Istoricii nu se îngrijeau de conservarea izvoarelor folosind în mod mai mult literar decît ştinţfe mărtuile pe care le htti.lneau înti.mplă­ tor. Această apreciere genrală nu poate fi negată de unele ex cep ţi ca. de exemplu, de atitudinea inductvă a lui Aristotel, care recomanda strîngerea de fapte concrete. €auza consta fn faptul că istoria nu era tra tă ~ mod Ş~!nţifc; acelşi lucru se poate suţine şi despre evul mediu. ~lmţu cntic faţă de izvoare apare în unele elemente de int-erpretare raţional~ a ~iloir mituri (tratate ca izvoare) în Geneal.ogia lui Hec.ate-:1 din Milet (despre ~e am mai amintit). Cu toa - tă creşta conşti zi ­ tăţi tn cercetarea izvoarelor, nu se ajunge la critica lor interă şi e.,-- :J ternă . 2. Evul Mediu rice,~~1::1"~~:nro~tenit d~ la lume~ a~ti.că, ~ domeniul metode! isto-0 bogată practiă istoe. e te_one a descnen1 1stonce şi, in primul nnd, . 1 : tul evului medi nogr~fică cu înalte valori est:etice. Abia spre sfirş atinge vechile ~ 1•~u~le mfluer.iţa ..ui:narusmului, istoriografia european~ raPortul ordnăi spaţio-~run interesa~ de formă, mai _e xact, su__ ~t principala- forţă a ~,!?orale: Reflec~a !lsupra timpului a c<:>n sti _ ha, ctt şi metodele isto~d ~ed1evale atît m eeea ce pri veşt e f1loz<;> clară : curge de la face r1ogr 1_:1· Pentru creştinsm timpul are o direcţ special la greci, tim ufea lum.u cătr:e judecata de apoi. 1n antichitate, in P nu avea O direcţ anume, se mişca ciclic. 54 Schimbarea co ncep ţie despre timp în evul mediu a avu t repercus iuni şi asupra modului de înţelgr a istorie i. O conseiţă deosebit d e importană pentru literatura istorcă a avut-o conceptul introdus de Aurelius Augustinus (Sf. Augustin - 354-430 e.n.) al is tori ei ca o succ esiune de epoci care constituie realizarea unor sco puri divine determin ate. I nterpretarea lineară a cu rsului istoriei c o n solidează cone pţile cristologice (epoca T at ălui, a Fiului ş i a Sfintului Du h) , precum şi împărţi re a i ntrodus ă de Gioacchino da Fiore (sec. XII) în ere (sta tus n .t.) .i perioade (aetates - n .t .). Mai tîrziu. se raliză la aceste co n ce pţi Bossuet (1627-1704) , precum ş i fil ozofii ilumnşt, care le îmbogăţesc cu elemente laice. Pentni practica i s t o ri că medivală au fo st totu ~i m a i im portante prog resele în mă s ur a rea timpului. A l ături de r ea li ză rile ma i timpurii ale CTonogra fil or Sextus •I uliu s Africanus (seco lul III e.n.) ş i Eus ebius din 0 Caesareat (secolul IV. e.n.), baza pentru mă s urae timpului a d at-o eminentul istoric al bisericii Beda Venerabilul (cca 673-735), autorul cu noscutei De temporum ratione, prin lucrăie sale asupra, tabelelor pascal e (care serveau la calcularea datei pentru paşte). El a observat " mare cl i sc- r ep an ţ ă intre anul astronomic ş i calendarul iulia n, inţd prin aceasta dis c uţi il e asupra reformei calendarului, c a re a fo st efectu a t ă abia in secolul al XVI-iea (calendarul gregorian), fiind la început o bstru c ţi o n a tă d e bi s eriă . Cea mai mare importanţă practi ă a avut-o însă tabelu l pasca l 1n tocmit de Bedc1, acesta a plicî nd calcularea timpul ui de la n aşter lu i Hristos. Acest mod de a calcula provine de fapt de la că lugăr rom a n Dionisie ce l T î n ă r (secolul VI î. e. n .), da r Beda a la sfîrfos t p ri mul ca re a in trodus !n is tori e era co n ce pu tă d e acesta. Pînă si tu l sec. al XVII- iea s-au calculat după a c ea s tă m e todă numai anii de dup ă nasterea lui Hristos. Lucrăile lui Beda, precum şi ale unor calculatori c reştin de mai tirziu au contribuit la unificarea sistemului cronologic a l istoriografiei medievale in Europa . Aceasta se refă numai la p artea de cronici şi anale a scrierilor (în sensul cel mai strict al acestor termeni). curentul narativ sau epic (ne gî ndim la perioada din jurul secolului al XII-iea) de t ipul „gesta" nea trfouind a c ea ş i semnifcaţ e preciziei cronologice, conetrîdu - şi atenţi a asupra un ei desc rie_ri a ac ţiun pe cit posibil mai p ito rească şi mai in s truci v ă . Se poate afmn a, în general, dar nu cu mare precizie, că primul curent a fos t legat !n mal mare mă s ură d e cen trele bi s eri ce ş ti (m ăn s t i r i ş i biserici), iar a l d o-ilea era reprezentat într-o mare măsur de istoriografi a de curte. Elementul sp a ţial, care concentra atenţi a istoricului ~supra dif er~nţ elor dintre teritorii şi popoare, expriminclu-se ast fel n evoia de a explica, a căpta profunzime în perioada medi~ a l ă e m _ope a nă . In domeniul geografiei se p ot m îndri cu m ari descoperm arab11 (ca, de exemplu , Al Mussudi în sec. al X-lea sau Ibn Khaldun în sec. al XIV-lea), probabil cei mai mari căl t o r i ai Evului Mediu, fa vo rizaţ în acest sens de relati va unitate a lumii islamicell. Lu crăile lor nu au influe ţa t ln s ă scrierile creştin . eD şi se înregistază nu 'aste de mi ra re însă că un oarecare pr?gres a'. preci ziei tn descrie re, în isto r iogra fi a c r ~ m ă 1;u se_ tn r e_ ? l s tr e a ză nici un progres !n examinarea ca uzelor _d eos~b'. r_1lor ~: sr h t m b ă n lor. Pu ternicul curent umanist care a existat 1n a ntl ch1ta_te in prez n tarea_ evenimen telor istorice şi care a, legat origi nea_ sc h1mb ăr : l o_ r ele eţ 1 u n! le oitului a înregistr at un regres ev iclen_t în p~n o_~~a ere •. tm 1:mu lul medie~ val. Individualismul cedază locul uni v er sa li tăţ i , omul dev ine u n lnstru 55 ment în min a lui Dumnezeu , care dă o finalitate e ven im en tel or i ,.r e şi asigură lumii protecţia sa, omul neavînd nici o posibilitate de a produce schimbăr esnţial în lume. O astfel de interpretare a reali tăi· istorice trebuia să influeţz o anumit ă a titudine me todlgic ă în ce; ~ ce priveşt descrierea acestei re a lităţ . R es pectarea succesiunii t empor'-'J: în descriere a îndreptat gîndul istoricului p e calea c er c etăr i l e găt ur i i dintre cauză şi efect, dar omnipotentul pragm atism, ca re c ăuta în i,to-ip modele ce d erivau, in ultimă inst a nţă, de la D um nezeu , a barat drun~~l unei analize explicative exacte atî t în ceea ce prive ş te reliefarea fa r 0 _ rilor purtă tori de schimb ar e, ci t ş i în ceea ce pri ve~te c rc-eta r ca r on re: _ tului de cauzalita t e în i storie. Un oarecare progre, în ~fer.i e · pJ ic „h -i istorice îl face istoriografia a r abă, clar nici e<.1 nu c un oaşte r·,1 tego1·iilc- <J , 2 _ v oltări istorice. Istoria mediv a l ă a fost p rag m a tică a tît în fo1·ma i 0 c l ez ia~t r ă (,-Y,pl e mentar ea id eilor c r eş tin e ) , ci t şi în form a t•i l aic ă (sluj1re.i mon a rhil or şi a statului), dar, avînd în vedere puterni ca d ominare a Yie\ii intel , r tuale de către elementele religioase, în sfe ra s elctăr i faptelor . .idic i, a multiaerăţ şi -r elativei o biec tivăţ a formulăi, efectele a u fost mai dure decît în antichitate. Pe de alt ă parte insă, creşt i ni s mul a influenţat dezvoltarea unei t e ndiţe uni Yersali ste în i~toriogra fi . r oi aspira să cuprindă întregul trecut istori c intr-un contex t geogra fi c pe cit posibil mai vast, in timp ce acceptarea elemen tului d iYin capabi l s.ă explice totul nu îndrepta aten ţ ia spre alţi factori de difernţ şi schi mbare. Ca exemplu pot fi daţi Orosius, Otton de Friesingen (secolul XII) sau ·a utorul „Cronicii papilor şi împăraţilo", Martin din Opawa (Tr oppau), supranumi-t Martin Polonul (secolul XIII). Bar, cu toaă tendiţa de formulare globaă, lipsa reflcţio asupra deosebirilor , tr a nsformăi, dezvoltări, nu a permis schimbarea caracterului în fond compilator al ac •vităţ croniăeşt medievale. P e de altă parte, folosirea mai decisă a elementelor temporale şi spaţile nu a fost s ufi~ ientă ca descrie r ea istorică să devină o imagine coerntă şi compată . Aceasta r ecl ama o meditaţie profundă privind explkarea deosebirilor între fapte, a mu taţilor în timp şi a dezvoltări, ceea ce putea rezulta numai dintr-o ati tudine de cercetare faţă de realitatea trecuă, meditaţ ca r e n-a existat nici în epoca medivală, nici în antichitate, Dar descrierea putea fi ameliortă , dindu-i pe cit posibil o_ ~ a~ demnă de crezare. Evul Mediu, în special in istoriografia bizantina şi arbă, a marcat efectiv un progres în analiza izvoarelor. Nu se JJ0'.1~ spune acelşi lucru despre literatura creştin ă, unde acest spirit cz:it_i_c era foarte timid. Acest progres era o rezultană a dezvoltări euristi 01: faţă de_ cercetarea izvoarelor şi faţă de o documentare m~ a atenţi completă şi îngrijtă a descrierii. Progresul e ra paralel cu lărgiea __ e videntă a orizontului intelectual al păturilo superioare ale societăţ, ~ pas cu dezvoltarea culturii citadine şi a vieţ uni versitare, prec~m şi cu o anume e v oluţie a opiniilor privind sarcinile istoriei. Se simţea tot mai mult nevoia unor scrieri de pro v eniţă l aică angajate politic, puţin tot atit cit şi religios. Era v or,ba de o literauă care să corespund~ manifestărlo d e crescînd patriotism naţiol, căreia nu puteau să-i fa_ca faţă annalistica tradiţonlă şi hagiografia, suţinte de slabe baze euristice şi afla-t e de fapt în de.Un. lnceputurile acestor tendiţ le observăin ~că din secolele XI-XII atît in vestul Europei, cit şi în Rusia (sub influeţa istoriografiei bizantine), dar dezvoltarea lor se face în secolele următoae, culmintnd tn sec. al XV-iea. ce! 56 In Polonia năzuiţa de a scrie o mare croniă naţio a l ă î ş i gă s eşt expresia in coieţa din secolul al XIV-lea, Cronica ~agna seu L~nga Polonornm, care pare a fi rezultatul unei lucrăi prega!1-toa-re (e~rl~ti ce~: probabil a lui Janek din Czarn kow 12 • pentru întocrrurea u~e 1 1s ton~ naţ i on a let3 _ Ideea a fost realiz ată apoi de Jan Dlugo~z._ ~na h za ope~1 sale A mwles cert ifc ă un considerabil prog:es ~l __ eur1stic11, ??r _trebui_~ avu t in ...-edere c ă Dlugosz era unul dintre 1stonc11 . remarca bih a1 epoc_u s.i le . .J. D,ibrn wsk i scrie că ln epoca în c?re a _act1~at _Dlugosz „nu-~:; i'i orie în Europa care să -l egaleze, şi cu atit mai p~ţm sa_-1 depă _şea-sc • El a f irmă că nici chi ar primii scriitori um a nişt, mclus1v vesti tul Ene~ pe cea a _lui Silvio Piccolomini, nu au creat o op e ră care s-o întrea;ă Olugosz, deşi aceasta a fost scriă in spiritul pragmatismului religios. In folosirea izvoarelor pe Dlugosz l-a caracterizat tendiţa ~; a o~ţi_ne, pe cil posibil, o documentar_e cit m ai ?iversă şi, _ceea ce ".'1ertă su_b!1~int_. de a aj unge la izvoa rele primare, c.lec, nu numai la vechil~ comp1la11'. ~1 chiar la documentele ,,ce prin biserici, arhive şi alte locuri au fos~ n s1: cu rep~tarea a c;ea ce_ ~u scris c: 1 pite". El scria: ,.n emulţind~-ă vechi ş i s trăin, vreau să înaintez un pic 15 • Me.rlta sublimat, fa pt _1~ general neobservat. c ă în lnsăşi duxtapunerea unor tzvoa:e va~lat~ (cron_1~1 poloneze ş i m ateri ale cehşt i, ruseşti, teutone, ungreşti, scrisori, tr a d1ţi orale. ob s erv .i ţLi proprii, relatăi contemporane) se ascunde momen t~ ! critici i lor externe ş i interne. Conform uzanţelor timpului de atunci, Dl ugosz nu cit e ază sursele, dar analiza crită a operei s~l~ demonstreaz_~ 6 in descri e rea unui fa pt el se ba;,..a, pe cit era pos1b1l, pe mărtu r1 originale sau pe cele mai apropiate cronologic de acel fapt. Cu to a tă veridicitatea operei lui Dlugosz, demonstraă mai sus, legată de progresul euristicii rep eznt ată de el, el amestcă in narţiue relatăi despre fapte cu propria fan tezie, cu care vrea să completeze golurile Izvoar elor si să ofere expli ca ţi cauzale. Pentru o crită modernă a surselor lipseau ştinţel auxiliare bine dezvoltate, chemate l? ':71aţă _ abia în secoare de r e fle c ţi a asupra bazelor c unoaşteT1i istorice. lele următo Totuşi, in perioada in care a activat Dlugosz observăm inceputuri~e ştinţ elor auxili are ale istoriei. După cum es~. de _a~teptat, aceste discipline erau legate la început de un anume spirit critic faţă <le document, care juca un rol importanb în evul mediu, dar care adesea era falsifilumicat. L. Valla (1407-1457), secretar pontifical şi una dintre minţle n ate ale vremii, a fost printre primii care au suspe_ctat a~est mod de r econstituire a trecutului. Examinînd aş -numita donaţie a lut Constantin, pe care el o considera un mit, s-a strădu it s ă fol s ea scă atît cri tica externă, cît şi critica interă. Is~ricul - cons!dera e l -:- ~ste dator s ă fle obiectiv, avind grijă ca imaginea trecutului să nu-1 fie d eformată de .,stud ium", ,,odium" sau „vanitas" 16 . ln perioada Evul ui Mediu tîrziu, import~nte _contrib u ţi~ la interpretarea literaturii. istorice a avut eminentul istoric al lu m11 musulman. Ibn Khaldun (Abd ar-Rahman ibn Khaldun - 1332-1406), _autorul unei istorii a arabilor, persanilor şi berberilor, precum ş i a l _unei revel atoare opere Prolegomene la istorie. El a antici~at clar cucerir~!e gl ndi~h soc1?t ărn mutaţ il o r ?ln logice de mai tîrziu, proclamind necesitate~ r eflc structura soci al ă pe fundalul procesulu_i contmuu de dezvo ltare !stoneă . Analizînd (în primul rmd) difernţ l e dm tre po~oare l?r no_made Ş I s d entare, Khaldun ind i că factorii purt ători d e schimb rt socrn le (1n sp ei l facto rul geografic). El interp ază obiec tu l i~toriel într-un s n~ _foar te larg, ca pe un studiu al „culturii lumii''. antlciptml a~ tfel ilum.1n1>mul. 57 In fine, la el pot fi între~rite . unele tentati ve _d ~ a (cercetarea legătur El a pus fn strînă faţă de ele 17 . ştinţfcă mutaţlor cunoaşter dif e ren ţi a istori a m struc~ r a sociala) de cea descriptiv • izvoarelor cu atitudinea Cri tic-~ V. INTERPRETAREA CRITICA N OTE 1. J . Dobi.is. op. ci t ., p. :rn, 4 9-50. 2. Ibidem., p , 102 ; E . Ber nhcî111. p . 27: H. Aron . Thu r u rl, <lc r · ' " rr n· ,1,.,,, r 1 ,... 11 „ m en t.r. in ,.History a nd tJ1eory". I . l '. 10 1, p . 101 ~a C f ~, r ("ha:.C.cl. /,a na,u onr; d e l'histoir e, p. 81 ş i urm . 3. De ex. A. Stern Phi/.osoplty of H isto r y anri tli e Problem of ,·a1ur, . The Ha 1962, p. 49. 6_ 4. Cf. J . Dobia.s, op. cit ., p. 182-184 : F . Teggar:: . T11 eury an,; f>rore,•e• of lf u l orJ!, p. 174-175; L. Febvre, A Geograph ical Jn t r oduct ion to llui on;, Lon don. 1932, p . 1-4; Hippocra t.es, P laton . precu m şi Ari~tot.el (in tr- u ul din capitolele cunoscutei sale Jucrilr i Po li tica) au subliniat in fluenţa climei asupra omului. li, Chranologia polska, Warszawa, 1957, p . 36. r omi ., rli-<>n Gescliicli ts chre,. 6. Cf. de ex. K . Ha nell, Zur Prob1em<1tik der ă1t ern bung, in „Histoire et h istoriens dans l'an4iquil.<'M. p . 180 şi urm . (opinie in discuţa cu J. de Rom illy)_ Oh iar I la Tuc id ide momentul geograllc ocupil un loc foarte modest. Vez.i ş i F . Sieveking. Die F u nk.tion ge.ograp/uscher Mitteilungen im Geschicl1tsw er k des Thukid ydes, ln ..KlioM, ,·ol. 42, 1964, p . 73-179, in special p . 73. 7. Cf. K. Latte, Die A nfă nge der griechi.scl1en G eschichtsschr<'i bu ng, ln ..Histoire t'l Historiens ", op. cit ., p . 3-4 . 8. H. J . Marrou, Qu'est-ce-que l ' histoi r e, în „L'Histoire e-t ses m~tbodes•, J). 5 şi 9. Cf. S.u~~er, Tacyt i ; ego dzie l o [Tacit ş i opera sa) . Introducere la ed i ţia poloneză, Tacit, Opere, voi. 1, Warszawa., 1959, p . 50. . 10. Cf. W. Nigg, Die Kirchengesch.ichtssch.reibung. Grundzug,e ihrer h istorischen Entwicklung, Milnchen, 1934. . U . Acest fapt este demonstrat cu deosebire de cunoscutele note de c ă ţ ătone Ibn-Battuta (sec. XIV). Cf. O sobliwosci miast i cL-iwy podroty I JZ:,[ParticuLăţle oMŞelr şi ale cliăt.ore din 1325--1354). Wa~wa,stol~ 12. Ne raliem opiniei Jui J. Dabrowski din Dawne dzi.ej opisarstwo polskie fl n grafia polneză veche], Warszawa, 1964, p. 129 şi urm. . afia 13. Cf. B. KilI'bis, Dziejopi.srarstwo w i,el kopo lsk ie XIII i XIV w [Istori 0 ~ 959 din \Vielkopolska în secol e-!e al XIIT-1 €111 şi a l XI V-IM), Wa rszawa. - ' p. 35. ş.a 14. J. Dijbrowski, op. cit., p. 239. 15. Ibidem, p . 223. . fî}o16. Cf. B. Suchodolski, Narodziny n,ow otytnej filozofii czlowieka [tncep~l:esp~ zoflei modeme despre om), Warszawa, 1963. p. 35-37. Menţiu . . _L orenzo Valla. adesea foar<te amănuţite , lnUlnim în multe luc~-S()('Î(J? 17. Studi i complete despre Ibn Khaldun oferă H. Becker ş i H . E. Barnes ~ urm-), T IU>ught from Love to Science (trad. pol.. Warszawa. 1964. p. 360 şi_ asuvoi. I, ed. a III-a, New York. 1963. Printre alte stud ii atragem atenţi. · tă pra lucrlrii lui N. Schmidt {lbn Khaldun, 1930), capitol wui care-! P ~ i. pe Ibn ~bal~:,m c3: istoric, precum şi asupra studiu-lui fo i Mu.bSiD cf. lbn _Kh.oldunt s Ph.tlosoph.y of H istory, 1957. Dintre lucră i le poJone~ruI J . Bielawskl, Twdrco soc;ologii w swieeie Islamu lbn Chaldun _!~:!'two", soclolog!e! ln lum~ isl~că Ibn Kbaldun]. in „Kult ura i ~po.l=~dllll voi. II I, nr. 2. Ex . 1S tă ş 1 o traducere 1n englză a operei J.u1 Ibn 1 Th e Muqud dimah : An lntroduction to Hisiory, 3 v oi., New York. _el~;;: ,ss. ', I. Formarea modelului critic de cercetare şi timpuriu erudiţonsml Schimbarea centrului de greu~te al preocuăil istor!cului de la u nea in sine la bazele acestei narţiu, schimb~re manifestă încă de la s fîrşitul evului mediu, dar precizată fn timpurile moderne, ~ avu_t ca rezul tat O s plendiă dezvoltare a tehnicilor . critice a~e istonculm. Instrumen tele tot mai subtile ale acestor t~hmci. rep~z1'."-~ ,,sig~um specificum" al unei bune activăţ a isto~i~ulm şi chiar ş _ 1 azi, cm~ ştunţa istoriei co n s ideră existnţa, acestor tehmc1 ca pe ceva firesc,. unh dintre istorici, pr eocuaţi de metodologie (de exemplu L . E . Halkn~), ~e socotesc un cri teriu al caracterului ştinţfc al istoriei. Acest cnterm, care min i ma li ze a ză de fapt istoria, a fost îmbogăţit îz:isă, în. planul. modelului cri tic. de cerinţl unei narţiu nu numai adevarate, c1 şi cu vir t uţi teo retice (filozofice). Necesita tea lui fost suţintă în general de fi lozofii ş i de t eoreticienii ştinţe, deşi nici istorleii proeminţ nu s-au a b ţi nu t de a face con s ideraţ generale. întreţiuă de diverse motive, In modelul critic de cercetare domină, r e fle cţia asupra metodelor de cercetare a izvoarelor şi de crită a acesparte, asupra întregii opere tora, d ar spir itul critic s-a extins apoi, în bună a istoricilor. Un astfel de spirit inspră, de exemplu, prima istorie amplă a istoriografiei moderne sc ri s ă de de La Popeliniere 1 . Printre numeroasele propuneri interesante ale acestei lucrăi, care proclamă ideea de „istorie pe r fectă" (histoi r e accomplie), găsim, printre altele, condamnarea acelei n ar ţiun care pune în gura eroilor monologuri şi dialoguri imaginate de istorici ; de La Popeliniere se opune -e xcesivei emiteri el e verdicte asupra trecutului, comparind aces t tip de istorici cu nişte s tudenţi care, i e şin d de la curs, înc e arcă să „schimbe" legea lui ,L icurg sau a l u i Solon. i ază că istoria nu trebuie scri s ă în folosul cuiva. N a r n ţiu n ea treEl s ublin buie s ă fie ade v ărat , s ă înfrunte legenda ş i mitul; car ac terul ei ş tlnţfc e~te dat de tendiţ a de a descoperi „cauzele naturale" (causes naturel1 esJ a_re evenimentelor istor ice. Se pare că lucrarea lui de La P opelinie re poate a tă expresia formăi unui nou model de cercet a r e i storic ă . ft co nsider P ot fi citate numeroase alte lucrăi care prom v e a ză acest mod el. Corespondentul lor filozofic este cre a ţia lui Fra ncis Bacon (1 5611626). ~I în d e am nă la p r ud e nţă în formula rea ve rdictelor şi, dorind s ă ~evoluţ10nz ştinţa, el atribuie induc ţ ie un rol p rin cipal. Aceasta a 1 ~semnat pentru istorie recomandarea de a r especta stric t izvoarele, firi sa se ceară însă renuţa toală la ipotezele ce nu se b azeă pe izvo _ re. A devenit faimosă ideea lui Fr. Bacon de a siste matiza factorii e re as~ l _ t e ază mintea omului", ca re îi împied că deci pe is torici să r eon.sti<tui iţ „idala theatri" ( u pun ~ritic t : ecutul. (A~tia sîn-t aş-num d~tnă) , .,idola fori" (a lua cuvintele drept lucrur i) id ala ( aconvmger· • d' 'd ) • "d 1 b ' "M tod 1 m ivi uale ş 1 111 o a tri us" (mituri de grup). narţi 5g ti v ă Bacon lu lu i aa l luXiIX - lea. î~ i va gă !> i pe dep lin conti nua re a în poziti\-ismuJ ~e,' , _ mod e r :, ă E -:: te _ev id_e nt c~,. ~n com p ara~ic cu <ritica a izYoarel e, r _ş i util izat ă în ra pnr cu rnă rt · un- ;", · acea~ ta a_t 1! ud1n': C1:1t1 ca , p ro m ova_tă t ~ecut ulu1 . ;1ve;J 111ca un car~~ t~r l1m1_ta t. ba mai mult. a n u -ş i avea so~g intea, !n pen oad a R en aş te n 1 , 111 pa~1unea cer cetă ri i ,u •,,•-, mt• ci i · p u r i!e p r actice. Deve~ea _ t_o t ma i. fr _c ven ape lul I, , \ ni pJ~Je is~o~'.r,_ !n via~a conte m p ora n~, _ ş 1 111 <.,_J:>cf'. ;i l 1n c-on f1 1ct Ie P1. ,1'11,: '1 d un ni\rl deoseb1~_!n lupt: le 1:elig'. o,ViC' d1~ !~el nrm<'i .\ ,J r•p ii Reformei ta u sp r 1J1n !n is to ri c ş 1 s e ~tradu1 a u ,a ci mon str 7" (în r-n sit r ă ,., a lta) fa lsita te.J im ag in ii trecu tu l11i c- rea t ă de \' c-hr , 1 · •, •;:-. fiC' bi,(>· i'. ce as că ş i de cea p a p a lă conte m porani1. ,îc-c, :c t nt, h" . p.1r in ~, r al X V- lea ş i se i n t e n si f ică in S<'C'. a l XV I- I a Tn ;1ce~ "•'1 1 ,:. ,1n:i J1,.. ÎZ\o __ r elo r s-a ex tin s deseo ri dincolo d <• criti ra X t l'rnă . rn in,j aqf J 1nuc Jc upăr i lo r ,,naliti r e ntiu Î7\"oare ;,r-· r h e rme n eu tici i. Rez ulta tel e preoc fntr -o fo rmă m a i preci s ă in sec al XV II - I a E ;id \ăr .1 . Ren.~~ e a ·ndea mn â la o cer cetare crit ic-ii a izv a rel o r, dar - da,;; , , ,1'Tl1-,.,..,, f.,p t J di n p un ctul de vedere a l d 7\·u l tăr i i r<'flec- iei .1,upra i, i: 11i a adu 11 fn primu l rin d d czvolta r a filozo fi <'i snri:i le (,;i u, al tf I •rus. :i •Ociolr. gl ei is toric l ş i politice, ce a e :i a\'11 1 o impor an t:i 'Tl n<Ji J){' tru \OIuţ i:-. jud e c ăţ il o r as u pra obi c tu lui e1t tâni i•toriH 11 j;i J;i ,-_ M:i hi, : ve lli (1 469- 152 7) , F . Guic iardini (14 1l:!- l.5 40). J Bod '1 (l r.10-1596) ,1 la a lţ i i fi lozofia , pî nă a tun ci d d u cti\ ;i , i t c>n logi c- ă. ~<' impl<> ~:,, ni isto •,. P un c tul de po rni re pentr u o a~1fc>I de a titu din e 11- 1 fo~i :ni o lntN>~re t inţf c ă c u ca rac te r pur cogniti\', it o _n<'C'e 11a_ .: d e> cu oa~ ere _social~ şi politi ă a vremuri lor, J:>E:nlr u ca1· . c- ca ut;i spnJm in trc-cut, d , 1 a · 1 a u to ri e ra u depa r te de o at1t ud111e mor;i J17,,t oa re. ti1Ţpul rău­ Am vr e11 ~ă su bliniem exc p io~.,L, impo_r 1an ;~ pe c.1_re _a~ ani -~~ l e l~• fach 1a \eU~d uct~ /n p nt1·u \ ' O lu ţ i :-. gind ir ii a u pr;i i~ tone1 lu crăn d erat ci ::i ltf I de- C'O n te m porani fn pri mul r !nd ca 1stor1c. El a . . f J' ti ă dup ă o p a uză care a d u ra t de la .'\ri , totel, o \ 1z1u _e n u n po t c • 1 h ' Jr unnind u n drum l a i că ş i ş ti i n ţ if că . In m 11 terie i t o r ică, ac ~a \: I. . . lui prindeJa L'"!' bAtut - d ac ă ţin l-' m sea ma d e cei m ai a _ p r o p1 aţ1 pred . so;\::_:. ~ ;i car iii ani c u a le sa le C ~on ici ~l o r entm~u ~';;~~c .°ele Ji n erne al tuea ză puterni c problema ti ca s ? c ! a lă ~nJ g . remi . ll' nceptului e c interes az ă de ong111 1l e r ~t~lu_, J~ptu lu i d e viaţ econoo i c tă ţ i con t ra t , ocial), d e rolul socia l a l ig~ ~• . •·ce e ra de in1 roducemi cA . Extin derea obiectu lui . cercetAr~ i' 1~ţf 1 care or ani za descri erea n i căre a că - i care perre gfndi 1i i fil o zofi~ (teo ~ tice) n on-_ o ~• ine -I t n t ă fn is tonogra f1a pragma t1 ă •. 1 ' nfor m a ţi lor despre fapte. core pun ză ~ oar:' a J e da t ează d in timpul R~m iten im u ltan o e lecţi u fntimp lA r reflcţia asupr a aN"S t~! p• ~ b~:ccia rdi n i a r prezentai rn n a terii ln iu da n umeroa elor deo e in. . I . ău predecesor!. • d'111 ţe "m.i la re u a le mare u1 vu t li rn t ur i toricA ten si . todologiei i tor iei a ~ ) pen tru ~ ~~!~?:is:~ arum cogn i1 ione-r:i (]_~~~ o im po rta n ţA . decisvă lu c r ren lui J . Bodm M ethodus a_d f,0 R 7 f . ded ica ex clu ~1v J_ nA u d in a minll_~le ~le mlc1 f A~: cue ; ;~!~ere la e veni men_te_le ~ t~ă A ţi ! r upr l r1 e1. d eşi e re e1_ . I r3 J Bodin ubhn_i aza rirl , i n u J m e t<>?ele . d_e recon ti tm~ a ~f~nd; rea anali~i- I a c~n~ n tru d %\'.~I r~oc1~~~:!, te1nn~fl sal e asu pr a i to~~ e~uno tlcll m rtun1lor • •ta r,e.a ca i t.ori cul ă po . ) Jn m n z. ' ~ n tru prim oar , (~e ~ cial g grafice i cronologice . tJ nţ l d in f Iz or n r;;:'~~n ~ ţil: l ~t o ă • • •u delim taă de el.. a d i c- ă în ivire la ,.1s!on a U~<;1I!a .' ş t a_ upr:i cu pr cnezei soci et ă ţi ŞI s ta tul u .i · ăţi deciBodin a trag asup~a ă ~ifernţl între divers~le s?c1e; le ' m edi ului am factorilor ce detenn~eristicilor geogra fice ~1 ch_ma ll ~~ ~a me n ilo r ([ac t.ori a te n ţia asupra <:3-rac trăs ătu ri l o r a ntropolog1ce a .'-' I' în p ri mul rin d a:r PJfs t inge -i ro lul fa ~toril ofr leg a ţi d e !l eii ·ibia ~t._ precuod m statJci ). Tot a • • • c-ie ta te deci a l ac 011 . î t e rnă nă - s deri a ţile „ oc n s i d er aţi lei con t :°~~~:• 11 ~ ă~ ~t;i nJ!~f~fr(f~~t~~rv~ ~n ~;i~T>- M_u~~~-s~:. I ~~ n~l ~~\~~n~u! 1! ~cr ieri toare cu cele ale gen ialulw ~t • c1~ ~ eo n s t r ea z ă un s im t_ rn_L_llt mai p ro nu nBodin poate le-a cun oscut. . . ·ic lecit pred cceso n1 sa t. .. ţa t al tim pului ~i al pro~e~ulu i 1sl~1 opiniil or în pe ri oada R e naş te r 1 o O d orn d ă a evo luţi e i ge~er., e a. . " 4 de fini t nu prea cla r_. d !lr constituie apri ţi a co nceptul ui de „ p) og ~ ~ m ~ netă a g îndirii is tort : !:I ntă !l care devine de acum încolo o _c~tego n e es t dome niu . E ta pa incpe principal;i reali zar e re nasc~ntis ta in te I . Fr. Bacon ş i J . B oclin . A ces ta ctces ei \· o luţi es te 1 : 1 Ta tă ele oper~ e -~• să se p ron unţe asupra is toriodinafiei u rm precedente, ă î n cear că, în în tr-o O!ltă ~ecar~ a~ u;r·gă . s .ind un eminent contin uator a ceas te n a ~ iva gr _ 1 • ci L p peli ni c re a m in tit ma1 sus. in persoana u1 ~ •a ~1 • . 1 ' a re n as c e nti s t ă t r e ze ş t e la via ţă Tnviorare~ spmt.ul ':1 CT(tl_c !1 \lter~~~ul rinei, di plomatica (în sens ul şt inţel I 1• larg aux1hare aletu1 _ s to r1 eî1 t ş 1 ) , Tnotod p ~ t ă se r n ! e m s t e r a ă z un r eal proal aces I cu v n . u · <> · f ce es m1~ cronolog iei, lega t de d isputele provoca te de r e o rrn :-. f::ipe i Grigore XIII (J. S ca linge r, J 54 0- JG 09, Th e;;auru s . tempo rum ; D. Pela\'iUS, 1583-1652, De doctrina tempo7:u7!1, 162 7). ~ca l11:1ger a p ro pu s dh,;ziunea ti mpului în istor ie clup ă princ1p11 :ma te m ati ce ;i i a tro nom1ce, • Petavius a fos t pr imul ca re a data t eve111men tele în am tea sau d upă lui Hristos. Aces t m od de _d a ta:e se tre p ta t în c urs u l a ţ 1ca se form e ază tn med iul secolul al XVII- iea. Ca ş i cronolog1a, d1plom m ă n ăstirec al a b a ţi l o r S t. Genna in-des-Pres ş i S t . D e nis; m omen tu ~ sal e este a nul 168 1, da ta ap a riţ ~ i p r_imei c ă rţ i a 1~ 1 ex act a l n aş teri e aş i pen o a d _ă ~par~ fa iJ . Mabillon, De re diplomatica libri VI . ln ace mosul d ic ţion a r al la tinei med ievale al lu i Du Can ge, va la bil Ş t az1 . ln secolul al XVIl-lea , care se c ar a c t e riz e a z ă î n p r imul ri nei p r in progresul te hnicii de sta bi lire a fa ptel or , a pa r p rim ele ed iţ i de cu leg ri de izvoare, un ele foarte c u pri n ză toa r e, in ca re înce p s ă se a pli ce tre p tab Pri ncipiile cr iticii. In an ul 1623, G . J. Voss publică la Leida lucrarea Ar.~ historica, care con stituie nu cleu l viitoarelor tra tate de is torie (,,isto r ic ") . In lucrare nu gă s i m co n s ide r aţ i i metodologi ce p re cise , ci numai o in ')irui re de regu li de te h n i c ă a scri e rii is torice, pe ca re a u to rul o atri bu i • a b il tă ţi de a distinge fal sul ele a d evă r . Abilita tea d e a scrie i~to ri es t ri c ă" , arta c r i tică 5 • în tre cer e t ă t o r i ci ş ti g ă to t ma i m ult t r n „a rta isto opinia. re l e vat ă de F r . Bacon, a nec es ităţ d e a se elibera d e pragm .a t!,;m ş 1 de a scrie o istorie obiec tivă. Pe ac e a s t ă e m ă a u loc d isc uţ i t ot m c I ampl~, ca r e du c la intensifi carea t e n d inţe l or cri tice ce op r pt· cu m1j]oace tehni ce t.ot m ai d ezvoltate . e v olu ţ i a ~ a:ş t er a ră ~ pi n deşt o bserv , î neă ăm Evenimentele pe care le în s fera li er turii ist orice n colul al XVII-iea în secolul a l XVI-le , r c.l m o n5 pen t ru a cum începe se formez p p n ru pr m (~e ~dim în _p rimul rind la u n med iu p r f ion l 1 a n ţi 1Stor1 c1 (o socie ta te d e savnţ i în general ) con')ti n I d I n I ir, al ~ror . principal este pur impiu r con,; i tulr l trateze i toria ca p o , o pun ndu- • eC!Utulm. E1 vor ţi e )artiJ ~ a tă _ cul a ră , ţe l şi , parţil să că Franţ şi 61 ) să ti nţ ţelor pragmatice, în special celor iru:pira~ de bisercă şi -~e ~muile guvernamentale. 1n general, ei resping diversele speculaţi rasptndite anterior referitoare le evenimentele istori_ee şi atrag atei:~a. .a~upra perf ecţi onări metodelor de cercetare, fn pnmul rlnd a cn ticu izvoarelor. apar în diverse părţi , dar se man i f e s tă cu cla riAceste noi tendiţ tate în cercurile mai luminate ale bisericii (atît în cele catoli ce. cit ş i în cele protestante). In di sc uţi începe s ă se pună a ccen tu l pe o bună documentare a tezelor. O inter santă dovaă in acest sen s o constituie în primul rînd, Acta Sanctorum - opera a ş a - num i tu lui grup al sav n ţilo ; bolandşti (după numele inţ a toruli acest.ei publ icaţ i - Jean Bolland). etapă se introduc unele rigori ale gindi rii şti n ţi fi ce fntr-un 1n acestă domeniu aş de puţin critic cum este istoria sfinţlor . Dar cea mai înaltă expresie a noilor tendiţ istorice o con stitui e operele deja c-it :i ic ale lui Mabillon şi Du Cange . Mabillon este cel care a stabilit u n com plex de reguli fundamentale de cercetare a a utenică ţi ş i v e ri d ictăţ documentlor-suă, valabile pentru multă vreme;. In concluzie, se poate vorbi de a p ariţ primei etape a erudiţo n is ­ mului în istorie. Rolul ei de pionierat a constat în eforturi le de a plasa istoria într-un orizont şti nţifc . Erudiţ au luat ati tudine şi impotriva istoriei ecleziastice şi împotriva celei nobiliare. Curentul istoriografiei erudite nu se stinge, evident, in secolul al XVII-iea, el continui să exist.e, îmbogăţindu-se cu noi valori, care d au m ai tirzi u o ampr e ntă caracteristcă activăţ în domeniul istoriei. Cu toate strădanile critice, literatura i st or ică a răm as în con tinuare puţin crit ă, care a încercat să joace - î m preun ă cu fil ozofia, o a rtă sau chiar independent - rolul de „magistr.a v itae" . Este d eci uşor de înţels de ce ea n-a putut obţine aproba rea scepticul u i şi rigurosulu i Descartes (1596-1650), aş după cum îna in ~ nu o obţi nuse nici pe cea a lui Aristotel. De~cartes, militînd pentru un m ode l deducti v al c un oaş­ terii, îi repoşa ză istoriei, printre a ltele. spi ri tul ci-iti c încă prea limitat, amestecul prea mare al fanteziei ~i inca pacitatea de a selecta fapia lă d e trecere tele. In acest sens el avea mare dreptate ; s i t u a ţi a s pec a şt i i nţelor naturale - pînă atunci neglijate - pe o cal e to t m ai ş tin ­ ţifcă ameniţ cu mări r ea distan ţei dintre vastitatea şi exactitatea studiilor despre natură, pe de o parte, ş i studii le asupra s ocie tăţi. pe de alta. Influeţa lui Descartes asupra gind irii metodologice a istoriei a fost dublă . In primul rind a creat un climat filozofic care favoriza aspiraţle de exactita te, claritate şi con ş ti i nţ a crită . !n al d oilea rind, avansînd ~ţiunea progresului continuu ş i stabilit apriori p înă la ating~r~a stă ru de perfcţiun a c uno a ş t e r i i umane b azate p e axiom a ordmn n aturale a universului, el a fost ad e v ăra t ul creator al ideii , dezvolta te mai tirziu în perioada Tiuminismului a 1e!lilor n aturii considerate ca axiome din care se poate deduce (ca î~ geo~etrie) întreaga ştinţă despre om. De la Descartes, progresul este î nţels n eistoric, ca un „pr<: în realizarea legilor invariabile ale naturii, asices natural": care ~o?stă De inva€:Ir~ oamenilor fericirea, şi pot fi cunoscute pe calea raţiun. r~ab~litatea acestor legi se leagă premisa că şi natura umană este invariabil~. _Pro~ul, în acestă acepţiun, presupunea posibilitatea descopenrh legilor ce-l guvernază ca Principii apriorice independente de desflşura reală a evenimentelor. Abia tn epoca n~minlsmului a început cercetarea pe o scară mai mare a acestor legi9. 2 Varianta filozcă a modelului critic .a! ~cetă.rilo •istorice. Dezvoltarea instrumentelor cnbcn istorice în secolul al XVIll-lea . . ţ· rea mari între dezvolta rea istorie i ş i Pericolul unei d1spropor 11 P î ti . t de dezvoltarea contiuă a cea a ş tinţelor naturale a fost pre n mpma .. d m d" .. OCl' al-politice antifeudale născut în perioada Renaşt~ru, e_~o 1. . • iţa unei 1deolog11 co6 .n iru s tare legată de descompunere? feud ahs!:1u1u1 ş1 _apar . e Aceasta a dat re sp unzătoare cerinţlo unei ~urghezu ~t ':131 puterm\ . ză originile ş i istoriei şa n sa de a deveni cu timpul o ştnţa :ar~ ce_r:ce ea. . ci l ţi s cietăţ umane şi explică formare a m s tiuţnlor e1, în pnn pa 1 ~~tu~iei statului. O dov a dă în aces t sens o cons ti.tuie în_primul n _nd consideraţl lui Grotius, Harrington, Hobbes, Locke (refer1toai:-e, P1:~-tre altele, la contractul social), iar mai tirziu întreaga gîndire filosofica , social ă si politcă din secolul al XVIII-le?·. Toate 1:c~~~a a1;1 reclamat. 0 intesă ·activitate în domeniul metodologiei cercetaru istorice, domenn~ care însă n-a reuşit să ţină pasul cu reuşitl în explicarea proce~u_lui de dezvoltarea deosebita a istoric, legate de „înfilozofarea" istoriei, adică gfndirii sociale. . . Preocuparea pentru explicarea cauzlă,_ ~are se stra?uia i~ pnmul rind s ă pună în lumină difernţl între stările de atunci ale diverselor soci etăţi , i-a condus pe savnţi la dezvolitarea metodei compa~tive şi a progrese tot mal m?r1 în domecelei genetice. In acest sens, se realiză niul euristicii şi criticii izvoarelor, deci un progres în stabilu-ea faptelor din trecut, dar Iluminismul a exercitat o influeţă mai putermcă în definirea obiectului certăi istorice, în analiza factorilor care explic ă evenimentele istorice şi în formularea legilor progresului istoric. In ceea ce priveşt caracterul narţiu istorice, istoria începe - dar fo arte timid - să se erijeze într-o discplnă ştinţfcă care descrie critic, într-o oarecare măsur, evenimentele (din timpul Rena ş teri concepute tot mal amplu), care explică faptele ş i care - pe baza unor - genraliză - se străduieş să pre va dă posibila înlăţuire a evenimentelor. Ca urmare, în reflcţia metodlgică asupra literaturii istorice încep să fie completate, uneori destul de superficial, lacunele resimţt de secole, ceea ce nu în seamnă căins dispar unele disproţ ale sale. La uriaş acţiune de situare a istoriei pe harta ş tinţe au cooperat filozofii (în acepţiun e a largă de atu nci a acestui cuv'int) şi istoriografiipractinţ. Este caracteristic interesul deosebit de viu manifestat de filozofi, şi încă de cele mai luminate minţ ale acelor timpuri (Hume, Voltaire şi alţi), pentru certăil istorice practice, fapt a cărui importanţ ă pentru dezvoltarea ştinţe istorice, cit şi a judecăţilor asupra ei ar fi gre u de subapreciat. ·l n ceea ce priveşt euristica şi critica izvoarelor se poate nota un oarecare scepticism cognitiv. In anul 1722 Levesque de Poully scrie Sur l'incertitude de l'histoire des quatre premiers siecles d e Rome; o lucrare asemăntor publică în anul 1738 Louis de Beaufort0 . Nieolas Lenglet de Fresnoy, autor al unui manual de tehnică istorcă (după Ars historiea a lui Voss) intitulat Methode pour etudier l'histoire (1713 , comple tat ln o mai mare 1ncredere faţă de posibilitatea de a d esco1740), manifestă P_eri adevărul pe baza izvoarelor. O c o mparţie intre manualul lui V oss ş1 cel~ ~ui Fr~sn~?" indcă un :progres al gin~irii critket 0 . Fresnoy ince arcă să clasifice cnterule de apreciere a autenicăţ mărtuilo documentar e (observaţi directă a autorului izvorului, imparţ alit ea, claritatea şj p,reei- :r~ flJ i cauzele defectelor unor ~zv~a re din di':'erse e le _d mtre zia expunerii), pre_c~°: ş se form a atunci, el a r a tă . d1f e r?ţ epoci. Conform opimei ~e loros pen tn i cercetar e, ş1 descrierea 1zv oa. mult mat va ·t d " af • a cun o ş tinţelor proveru e . !'? . ara_ 1zvoa_ izvorul pruna:, . . . ortanţ aşter a d iverselor reh~11 ŞI obiceiuri). relor. El sub~t~iaza ;~lor (cuno relor in stabJl_irea b~ ? 1 ediţ de izvoare au constituit o şcoală prac. e ş , am iţ10a se e . .. . . ti . . . l Nu_meroas el . . ntru dezvoltarea euristicu ş1 a cn cu izvoare ~r şi , t1ca ş 1 un stii::iulelnt pe aux1·11·a1·e ale istoriei. Ca exemplu . se p ot menţioa • J' ·t a şt1nţe or • B rd • de Monti~p ici, lica 'ile franceze: Palaeografia grae~a a Im e~a dintre p(ulb )ţi R rum Gallicarum et Franciscarum scnptores a lui faucon , e c cu · t ,, M Bouquet (1738), 31 volume, Sacrorum on wrum nova_ e ampu.~si~ collectio a lui J . Mansi (1759) ; engleze: Foedera conv~nt~ones literar et cuiusque generis acta publica a lui T. H.ymer (1704); it ali ene : 25 volume din Rerum ltalicarum scriptores ab amw Chr . 500- 1500, prc>cum ş i alte public a ţi ale lu i_ L. A. Muratori ; ger'!1 ane_: Codex Jur~~ rF•ntium cliplonwticus (1693), Scnptores rerum Brunsvicensium (1707) ş1 altele ale lui G. W. Leibnitz; Teutsches Reichsarchiv de J . Ch. Liinig (l 71 O). Scriptores rerum Ge1manicarum praecique Saxo1iicarum, de J . B. Menckes (1 778); primele ample public aţ i de tipul „regest;i". compil ate d e P . Georgisch (din 1740); poloneze: Volumi11a Legum (1732) sau Code.-r Dipl.om.aticus (1758). .. I_~ ~ontextul extraordinarei de zvoltări a preocuăil euri sti ce şi a criticu 1zv:oar~lor n':' surprinde nevoia unui nou „Ma billon" îmbunătţi de Toustam ş1 Tassm, care au publicat Nouveau trnite de dipLo1'1UILique (6 y0 !ume, 1750-1865). Od a tă cu diplomatica s-a dezrnltat paleografi a. dehmitîndu-se trep~at ca o ştinţă a u xil a ră d ist in c t ă de istori e . De ase: e~~l~ ;~ feta]~~z\ cron~lo?i~; origin ile 0i ca ~ tinţă a ux ilară a istoriei ne enedictnulor francezi , care in anul 1750 au începu t sa• publ',ce L~cr z • . . . art de verifier z d t rele decenii ince s ă es a ~s et es .fmts histonques. In urmatoaale istoriei. Tregtat in~ţea s c~ m ~n~a)~le celorlalte tinţe auxiliare men~ tot mai rafin~te e;~~tr re: lmgvisttcu_ a pus la dispozţe instruDe asem . u nţel ger a ş , critica izvoarelor enea, consider aţ ile t f d • rea faptelor nu mai corespu d eore ,ce e p înă at unci privind ~t abiliProg_r~s, în compar a ţie cu 0n /au ~rogresului înregistrat de pract ică. Un ;~cg~e lui J . M. Ch!adenit/~1 ~1 Fre~noy, se c o ns taă . in s pecial. în ~ • • de Mably (De za manier ~~m.ezne Gcschictswissenschaft, 1752) ri!en~~ef:sele _manuale de J. ~- 'he~~u·e l'h~stoire, 1782) şi, m a i tirziu, Gradu! de ade1;1us . dom in ă probleme~ f rer ŞI A. L. S chlozer. 1n l u cră ­ a d i c ă al co;ert~tudu~e ~ info r m a ţ i ei d egate de veridicitatea izvoarelor. :ui, de grad~t d a n ţe , _e, cu faptele, est:~m: n tare Pr?venit ă de la izvor, izvoare, de conc: ~_mversalitate a evcni ată de ,_.calitatea" infor matorucelelalte lucră • uzule rezultate d' ~1 entult11, de confirm area altor r~flectare mai r~ia ~ăt u~i de P robl;~ eţahz_ ~ităţ con tem porane. 1n ti ! ce Caracteristice no~le m o dalită ţi' d criticu Izvoarelor si-au găsit o 11 n cer că r · d uminism 1 • e cercetare • •• • . . 1· si reia -~ ~ clasifi care 11 • ~ u1: tendi n ţa de ~ v 1 eţi 1 sociale ş 1 p o ~2 i)e scJ:.11e_istoriei cu ~1t/ ': in_ţa _de a inter a sc;1e o istorie univer sal~, 708 S: 1n Pol~~~ta : 11 ~egr al trecutul istoric Acest ist l~d scrierea islo~· ţ_d e m Pisania his a __gas1m aceste idei. redate tru a a·~nc eminent subit naţi? n al e ), de toru narodowey (1755). [Redeoseb~ti la ade vă r . pn~ază np o r ta n ţa A. N~uszewicz (1733- 1796). inele de rău rmtre altele, el u1:e 1 tehnici adecvate penţa de adev!cne : ,,Critica te învaţă să , a paren r , să cîntăreşi în bal an ţa flex ii pr\vi_n Me1~oria/ wz ~tsci pline. 1~ 64 ra ţ iun problemele omenşti, să le descoperi cauzele, să anali~ezi_ metodele şi modalităţe, să evaluezi efectele" 11 ; deşi preocupat d e 1de~l: Il_u minismului, el era într-o mai mare măsur reprezentan tul erud1ţ 10 ni s ­ m ului modern, în curs de formare, decît al istoriei „fil ozofante" . Un as tfel de erudiţonsm care se baza p e tendiţa spre o istorie „ fil oz fic ă" si care se caracteriza' prin orientarea s pre o expunere ac a d e mică siste~a tică , este promovat de aş-numit şc oa lă din Gottingen. Creatorii ei a u fost emi n enţ i i a uto ri ai sc h i ţă ri unei istorii universale, ci-ta ţ i m ai sus, J . C. Gatterer (1727-1799) ş i A. L . Schlozer (1735-1809) 12 . Concepţia acestei ş c o li a precedat direct modelul erndiţo s t de cercetar e isto rică care s-a dezvoltat in secolul al X IX-lea. Ea nu poate fi îns ă identfcaă cu a ce a stă direcţ ulterio a ră d e cercetare. Interpr etarea erudiţonst-cră se a fla la începuturile ei (de exemplu Gatterer şi Schlozer n -au reu şi t să separe istoria bilcă de cea laică) şi, pe de a ltă parte, era p rea strîns l e gată de cotitura voltairnă. Schimbă r i l e în conepţia privind obiectul istoriei sînt s trîns legate de progresul d in sfera explicaţ e i cauzale. Alături de dezvoltarea unei a bo rdăi cri tice a izvoarelor istorice, aceas ta es te cea mai mare cucerire a gindirii metodologice moderne asupra istoriei. Cuprinderea în istorie a problematicii sociale, a dică extinderea fundametlă a obiectului ei, mai exact a p ari ţia pe tăr îmul istoriei a unei ş tinţe despre societa te, dateză , dup ă cum a m a ră ta , î nc ă din timpul R e naşteri. Este semnificativ faptul c ă printre „ p ă rinţ i " sociologiei se menţioază în mod obişnut i stori ~i( lbn ~haldun ş i Ferguson, a utorul lucrăi Essay on the His tory of Civil Society (1767) . In lucrăie lor -istorice, aceşti au analizat in mod dinamic diferite categorii sociologic~ legate de viaţ grupurilor ş i d e mutaţi ile sociale. In afara acestor opere de pionierat ale celor d oi învăţai ş i a lucrăio deja amintite din epoca Renaştri, o influeţă de excpţi a~upra e v oluţie _ ~ncepţil?r priv!nd obiectul is_toriei au av ut-o operele d m epoca_ Ilum1rusmulu1, m special cele ale lui Voltairet 3, a poi ale lui l\1ontesqu1eu 1_4, A. H ._ L . Heeren 15 , J . Miiller 16 , E. Gibbont7 şi ale multor a ltora:_ V_o! ta1re _a a firmat că dobîndirea de către istorie a unui carac!er ş _ ti~n ţih c depmde de ev~luţia tehnicii criticii şi de amploarea viziunii ~stor~cil_'.-lr asupra tr:cu~l~1 . Cunoa ş tera tot mai profundă a trecutului 1stonc ~n toate man1festăl sale, su s ţinută de „filozofare", a contribuit . d';lp_a cum_ au observat exact istoricii ilumn ş ti - la obţinera unei 1magm1 adev_ar~te 8: trecutului. Un excelent exemplu al unui astfel d e ge_n de a scne 1stona _este opera lui E. G i bbon d espre c ăder a Imperiu1u1 rom_an._1:1;i concluzie, î~ acest gen de lucrăi, strins legate d e extin derea gm dirii m~ern~ sociale,_ politico-juridice ş i economice, s i, t o t o d ată de dezvoltarea şt1 nţ e 1 geografiei (descoperirea de noi păm int u ' · ' ) b ' ' tul ţi •• • to • • d n. , o 1ecn ara unu 1s r1ce cuprm e tot m a i -m ulte dome nii ale a cti ' tăţi 1· umane , a mbiţa cuprinderii existînd chiar p en tru ansamblul c u lt .. vi • d. ·t t . 1 . ura \lima ne m 1vers1 a ea ŞI evo uţia sa. Totusi se stie că în c ă cel ţ· • •en ' t ă a• prob lem°" p• u tn o Ju mat a t e d e veac aceasta- a bo rdare conse v . d t d . . ~• a ram as un dez 1_ _ e pu!ermca er~ presmnea vechilor tr ad i ţi ist oriografice ol'_ _e ra , . aş~ 1 t1ce Ş I diplomatice. In orice caz, cî s ti g ă tot mai mult tere ~ ~ inte gr a lă asupra sarcinilor literaturii ' istorice c are duce la n_ ~ v iz_mne • to ne • umversala. • - Acest gen ' de i n tegraremanrea · 1nter e s ul u1• pen tru o 1s •· pe cu totul alte baze decît universalismul cres ti n a l b "t . .. se s~r1Jmea ideea de Dumnezeu. • sericu, s u sţm u t de d 1f~renţia . Astăzi este greu de afirmat dacă i ntrod ucere . în investieaz-ea cauzelor deosebi rilo ~ - utn or ~act o_~1 tot mai r m r e s 1 t u aţ1le ţărilo . 1 . 1 1 motiv care a dus la l ăr girea obi ectului şi popoarelor a fo st P:~ P~d e nţă a fost inver ăs . ln schimb , nu e xistă istoriei, sau _dacă acea~- !-a mai subliniat, ăc _ac~ste ~ou? . ~9inţe au nici un dub1_u, dup~ f t frinate de co n c ep iaţ · m v an b 1htăţ u n aturi i eoexistat stnns, deşi ~u -~ în gindirea ilum i ni stă . Printre factorii pro. um~ne, dest~l ş i mutaţile , oei privitor la originea supra_ 1 puşi să ex)hce.. -! ~~e (evident numai în gindirea celor ca re merg în naturlă ? -~f~pl:u şi nici atunci pe deplin) din puterea sa ex plica tiva. pdas cu spnmtu r e az ă ou tot mai multă .precizie factori ca m ediul geografic ar se co • t • t · ·1 !tu ra Ie ale nivelul intelectual al s o ci etăţi ş 1 carac er1s 1C1 e cu • cli ş1 ma, • • (i n speCJa • I ·1or sociale ba chiar ş i faeton. econom1c1 co merţ ). Url grup ' • a I m_u Ito • 1·me _spe. ceea ce poate fi considerat ca pun~t d~ po:mre _ r _d"1s~1p dale, ca antropogeografia, e~ologia, IS_t.ona. ec~nom1~. ş 1 . ch13.: .socio~ gic ă. In acest mod c!ştig ă o !~ porta n ţă rnaJor~ factom dm arm c1, le ga ţi de activita tea oamenilor. Totu ş i , în ceea ce priveşt înţelgr ea asu pra difernţlo ş i schimbărlo co ntiuă să domine fa ctorii statici, indepe denţi de activitatea omului , cum sîn t clima, m ediul geogra fi c, d iferenţel e de rasă . Ar fi greu să se enumere toţ i istodcii cu renume care a u e vi de-n ţia l . într-un fel sau altul, factorii a min tiţ i mai sus. ln gene-ral, ei pot fi intî lniţ in toate lucrăie ca.re tind spre · o viziune mai largă asupra obiectului descrierii istorice ş i care se rup de interpretarea te o l o gică î că puternic~ a istoriei, al că rei model a fost ofe rit în a d oua jumă mte ;, s~col_ulu1 al XVII-iea de Bossuet. Unele opere sînt deosebit de semniţ1 ca t~ve pentru ~ v ol~ ţia gîndili~ asupra caracterului de d e pend ţa l:i istorie. Ele _ a i: a rţm fie curentului ce a c o rd ă o atenţi mai m are fac toriI,,r fi e curentului ce c aută C' Xp lic a ţ i a caractcrude_na t ~ră _f1z1c~ şi ~iolă, ~ui naţiumlor ş 1 a s 1tuaţi e 1 grupurilor sociale în elementele psiho-sociale. ~ acest context, iMontesquieu consider ă în primul rlnd factorii ce ţin de c hmă ca pr:<Iominaţ şi abia după aceea cei care privesc dezvol tarea comerţul ş 1 contactele dintre pop 0 d ·tate . . . . telectuaJ1s Gibb ~ ~ • en~ a p opulaţie, mvelul mlui. D. H~me ::._n yede ca~za cădem R~me1 în dezvoltarea creştinsm u 0 în 19 volume den;~~ ~tHa~o1l ~ei Istorii a Angliei (de la 1751) ral - merge' şi mai d ·t • ec e: ş i_ H. ~ - Barnes determini t cultuşi con~ibumd_ m m ~ decisiv la progresul a~alizei di f ernţlo 11 10 1 C?nside;A ca înainte de a se examma po s iblt ăţ ile de ac ţ'un \ certaţi factorii de natur~ c~l~ ~ctor~o: clunatici ş i biologici trebuie aso~iere, de imitare şi edu . ra ă. AICI pot_ intra în joc procesele de schimburile de ide1• într oaţi e , contactele dmtre diversele grupuri si 1 • b'Iite în gindire, în • conduceri! " eruperea" . re . vo1~ ţi onara• a raporturilor deja staa ~ a ş! dir ec ţie20 . Totu . e _Politice ŞI în societate19_ Turgot merge în ;:~ 1 ~b 1 ~tă ~turii urr{~t(~uf\!'l:n~squie:11 şi Hume, premisa inciaJ p~1caţiJe pe care le dă d'f tor1c) privează de pro funzim e isI ernţlo e, exphcaţi ce dintre d. . •. orică e i perioad . apa: astfel ca nişte sch . 1versele s1tua ţi1 soîn toate tim u/ lS~once. Ei c o nsideră că~ anonim~, ce pot fi a plicat: cipa! ca re~Jta~e şi î1:1 toate locurilen M :~ este . m totdeauna ac e laşi . intermediu corner: ~aţilor ş i al c~nta~J1~e sociale se nasc în p ri~lui--. ui cultural, în special p rin ş i J G H • • erder • • Pe ~ei e~nomict. EJ ia m considerare factorii . . . . grafic, ş 1 în special atrage a t enţia însă . SOC!ah Ş1, in mare măsur a, 1\anetă , făr a cid asupra rolului clim :?1 asup1·a rolului mediului geoea însă în detenmn::n ca un f~ctor cu acţiune per geografic, -e Vitlnd, pe_deplÎlil d~-t :;:Ie ~!~~:. , greşli lui Montesquieu . Con ş tinţa coperăi unor factori în istorie este foarte avnstă la Herder, în comparţie eu întreaga l ite ratuă a Iluminismului; dar însemăta excpţională a acestei gîndiri remarcabile con s tă în desprinderea d e conepţia v ar i a bil,tăţ naturii umane, cu toaă atitudinea difertă a lui Kant în ace a stă privnţă . D a că se ia în considerare atitudinea s imlară a lui Ferguson şi Condorcet, din care ultimul, vorbind de progresul permanent al istoriei umanităţ, c ons ide r ă c ă se re a lizeaă prin perfcţiona gîndirii umane şi a e-duca3 , se poate demonstra formarea unui curent important în rîndul gtnţieF ditorilor il umin ş ti , care consideră literatura istoreă (în special Herder~ ca o reflectare a fac torilor de progres uma n în contiuă schimbare, deci care inc e arc ă s ă coreleze progresul cu cercetarea procesului real al evenimentelor istorice. Din acest curent face parte şi A. L . Heeren, oare a accentuat i mpor tan ţa unor fenomene cum sînt comerţul, comuniaţle, migraţ a şi conflictele2 4 • Toţi aceşti autori, care nu înţelgau conceptul de evo lu ţi e , dar care doreau să descopere elementele difernţlo dintre s itua ţi il e umane, a u trebuit să se refere la materiale din alte domenii de cercetare, ceea ce a dus la apriţ metodei comparative în istorie. Dezvoltarea interesului pentru· trecut şi aprofundarea analizelor istorice a u inci tat reflcţia asupra metodologiei ştinţe istoriei. Acestea nu erau c o n s ideraţ a nalitice asupra operelor istorice ale timpului, ci mai d egra bă ob s e rv a ţ i privind Jocul (cum este sau cum ar trebui să fie) istoriei in cadrul ş tinţelor . 1n parte, ele repzintă o varintă sui-generfs a reacţi an ticarteziene. R. G. Colling:wood scrie că Hume a fost acela eare „a pus istoria pe pidoare" 25 , prin al său Treatise on Human Natutt. î n tr-adevă , meritele lui Hume (de altfel ca şi ale lui Locke şi, în parte, ale lui Berkeley) sînt mari prin consideraţl sale epistemologice asupra istoriei, dar „punerea istoriei pe picioare", adică examinarea ei nu numai ca o narţiue, ci şi ca o ştinţă de un tip determinat, este opera efortului colectiv al unei întregi pleiade de eminţ ginditorl. Primul dintre ei este G . B. Vico (1668-1744), autorul revelatoarei Scienza Nuova, edita tă pentru prima oară în anul 1725, apoi complet revizută şi republica tă in anul 1738. El ii impută lui Descartes tendiţa neju s tă de a modela orice cercetare după modelul geometric, în timp ce ştinţel reclamă o abordare difertă în funcţie de obiectele lor. Istoria. ocupindu-se de cuno a ştera a ceea ce a înfăptui omul, se de-osbşt prin metodologia sa de ş t inţel naturii; cunoaşter acţiunlor umane de către om are mai multe şanse de succes decît cunoaşter naturii - caracterul istoriei , său umanist este definit destul de di n punctul de vedere al conţiutl clar.'.? 6 • Vico a conceput, bineîţls, istoria ca cercetare a evenimen telor une i societăţ. In mod similar a conceput lucrurile K ant în ce-ea ce priv e şt e amafirmînd că omul poate cunoaşte pină la Urnitele p roploarea cunoaşteri, priei c ap a cităţ , dar Kant, preocupat de problemele ş tinţ e lor n aturii, în care a introdus ide-ea varibltăţ (care a bia mai tîrziu avea să Infl uen ţ ez gindirea istorcă) nu s-a preocupa t mai îndea proape de Is torie . D upă cum Vico a oferit prin formulăie sale punctul de pornir e pentru analiza metodlgică a istoriei în perioada Ilumini sm ului, gîndirea lui A. N. Condorcet (1743-1794) a însemnat încununarea aces teia. Od ată cu a ce şt i doi autori, care au aprţinut acelui ş i mare curent iluminist de reînnoiri, apare în germene diverg!nţa de opinii cu privire la po s ib il tă ­ ţtl e de aplicare a modelelor ştinţelor naturii la ce r cetă ri le istorice (1n i'eneral la cer t ările in ştinţel sociale), d iver genţ ce s-au aeeentuat conştie div erşi tT . 'd t nu vedea chestiunea sub formă un ei alterna_ mai tirzlu. V1co, evi en~dologice ci pur şi simplu căuta un loc pentru 1 tive a ?ouă mo?e : m!storiei pe 'harta ştinţe din acea epo că . Din conconepţia cartez1analacind de la gindirea cart eziană - are deja o cont ra, • .Condorcet P e • • ă • 1 •tu ' tă • 1 vrea să construiaă o şt unţ umversa a• d espre om cepţi const1 1 • e • d d f te du ă modelul oferit de mateică, ceea ce : meş J?~~ tul sau e vela fel ca si P • 1·re la metodologia istoriei. Istoria um amtăţn, dere cu pnv •d ·te • J • • de legi c~ pot f1 escopen 11: cursu c:~e_t~rilor. natura, este guvernată Pe . baza cunoaşteri acestor legi se poate . pr:ve~ea. m mod. ştinţf i c direcţi a evoluţi istorice2 7. Aceste legi continua sa rubă touşi un caracter deductiv, bazat pe· recunoaşt ordinii stabilite apriori de N a tură . Crea- prin pregăti intelcu a lă - pentru a se asigura de~rea condiţlr făşura ea „naturlă" a lucrurilor şi înlătur a re a obstacolelor din cal ea acesteia, a oferit direcţ de acţiun e practiă, b aztă pe descoperirea arPstor legi. !n concluzie, în perioada pe care am denumit-o per ioada gindirii r r itice a istoriei; dar care ·poate fi denumită (raportat la sec. a l XVH -le.1) ~i cţ ion ismul, s~au petrecu t trama gîndirii filozofice sau perioada deu formăi notabile în ştinţa istoriei. In afara progresului evident (l a nivelul întregii gîndiri metodologice) în domeniul euri sti cii ş i criti cii, care teoretice în aceste sc-ctoare de a avut ca rezultat începutul formulăi activitate ale · istoricului, nar a ţiunea ist orică se încară cu e lemente de teo:ie s~ci a lă ca efect al creşti -importantei realităţ sociale pen tru j,_ tone. ~m a_~ste · elemente . î_n cepe să se formeze . o ade vă r a tă cone pţie a~~p_ra 1stone1. !-:a incerăl_ mai ;vechi, dar perm anent întări, , de st ab1}11:. a categon~lor d.e. timp şi spaţiu, care serveau la organiza rea el , . cueru, .se a~auga ver1g1 1101, su? fo rma categoriilor sociologi ce, a ntro pogeoW;afi.ce ~ ~• într-o o~reca1:e ~asură, economice. Se n aşte deci nece itat~a unei şti !nţ e. teo~·etice d1sţincte, care să constituie un îndrep tar pcnt~ u certănl istorice. Aceste schimbăr de opinii în cerceta rea is to ri că ~i~t .1e1ate de evoluţia punctelor de vedere asupra- istoriei 1n procesul ;sn oncdncepe s~ se impună acţiune legilor generale înţels · e ce-i drept mo cartezian dar nu nu • '. ' • mai c~. rezu.1tat al „intervţ di vine~. Aceasta a permis' 1 b i:oşbltae ca i;to ~ a~î c:1~şteru „legllor naturii", să se într ev ad ă cial Condorcet). To~~ s!ce~teep mească ~ .fu?cţie de previziune (în spevirf, care s-au pierdut d" a se refera, bineî ţ els, la reali zăril e de ~ntd0P:nct ?e , v~dere. c~titativ, în oceanul u nei l~t~raturi tradiţonle ne1 tradiţonle pra~atic/ ice ş i , puţm critice, continuatoare a isto- NOTE . .. I. H. L. V. de La p complie 1599 Opelm1ere, H i.stoire d h. . 2- Cf. W. VoisJ p • . es 1st ozres avec Z'idee de Z'histoire acsociale mod:zqtkz nowozytnych nau 3- Trebuie luată !n ne}. _Warszawa, 196? P ~ ~lecznych [începuturile ştin ţ el or livres de la R?ns1d~rare in ope;~ fu- 0d . 222. 4. Cf K Warszawa, 195~f.ubhque, 1576 (ed. poJ:einta!ă a lui J. Bod in, L es ~ • • Grzybowski z d . . . ' cu mtiroducerea lui z IzdebSk1, ln "!{wartalnik Hl~eJo:o poj~cia post u . • in gmdirea isto ric ă~ :) czny-, nr. 3, [Iston c!-11 conceptului de progre!il , in epoca, Renaştr u' ~ · ~şi urm. Pe tema mutaţi Î! ?r • • K. Ferguson, The R enais· fJ's1 :68 san ce i'.1 Hist~cal. Thought, Boston, 1948; A. Klempt, Die Săkul ari s i e rung der umversalhistonschen .4uffassung. Zum Wandel der Geschichtswissensclrnft i m 16 und 17 Jah.rhundert, Glittingen, 1960; H. Butterfield, The Orif! lns of Moder'! Science, 133p-180~, London, 1958 (trad. pol., 1963, p . 20:J ş 1 urm .). Referitor Ia Poloma, ve2:1 K. Dobrowolski, Studia nad kulturq nauko wq w Polsce do schylku XVI stulecta [Studii asupra culturii $tilnţ­ f(ce în Polonia p!nă la sfirştul ~ - aJ. XVI-iea], ln .,Nauka Polska", voi. XVII, Warsza~va, 1933, precum ş1 S. Herbst, Poczqtki hi.storycznego wictzenia rzeczywistosci w nauce i sztuce polskiego Odrodzenia [începuturile viziunii istorice asupra realităţ în tinţaş şi arta Renaştri poloneze], ln Or_odzenie w Polsce, voi. II, par,t. I. Warszawa, 195U. Cf. G. Monod , D11 progres des etudes liistoriques en France depuls le XVI• sie cle, ln „Revue Historique", voi. I, Paris, 1876, p. 5-33. ,. 5. E. Bernheim, Lehrbuch der historischen Methode .. ., op. cit., p. 31, 173, 222, 22~ . 6. Cf. F . Smi th-Fussner, The Historical Revolution. Historical Writing and Thought I !iXU-1660, London. 1962, precum şi studiil e lui K. Pomian. 'l. Jean Mabillon (1 639-1707) a fost călugr ln abţi bendictă din. St. Germ11 in-des-P res d in Par is. El a stabi lit reguJiJe de cer cetare · a autenti cităţi i izvoare lor (a diplomelor me dievale), ocuplndu-se de. documentele d in o vingaă. Jean Bolla nd (1597-1665), iezuit belgian, a. - obţinut e poca mer ac el e a şi r ezultate pr e gătind pentru publicare documentele referitoare la vieţl sfin ţ i-lo r (Acta Sanctorum) şi Jucrarea Martyrologium Romanum . R. R. J . Co llin11w ood, Th e lelea of H istory, op. cit ., p. 5:l, F. J . Teggart, Theon 1 and ProcPsses of History, op. cit ., p. 87-91. 9. E. Bernhei.m. op. cit., p. 223. 10. Ibidem, p . 226. O apreciere exactă a operelor lui Fresnoy a făcut-b J. Lelewel , in anul J826 (O historii, j ej rozgall,zienia ch i naukach zwiqzek z niq m11i '!c).Jch - [Despre istorie. despre ramurile ,m ic ş i ştinţel -, . conex]). in Dziela [Opere), voi. II , part. I, Warszawa, 1964, p. 233, 395-397, 402-4 0~. 405. li. A. Ka r uszewicz. Memorial w zgl eclem pisania historii narodawei [Refle xi i pri Yi nd sc ri erea istoriei naţiol e ], in H ystorycy o historii [Istori c-i i d espre istorie], s ub îngrijirea Jui M. H. Serejski, W-arszawa, 1963, p, 36. 12. Pe te ma şcoli din Glittingen cf. H. Wesendonck, Die Begrilnd ung cler neueren cleu t schen G eschichtsschreib ung clurc/1 Gatterer und. Schlozer, Leipzig, 1875. Pentru o viziune mai nouă, vezi H. Butterfield, . Man on his • Pasl, Cambridge, 1965; M. H. Serejski, Koncepcja historit powszechnej Joachfma L el ewela [Concepţia lui Joachim Lelewel privind istoria un i ve rsal ă ], Warszawa, 1958, p. 33-41. 13. Avem in vedere în specia l opera lu i Siecle de Louis XIV, Berlin, 1751. A ici se ocupă de o mulţie de probleme de ordin economic. Aceste preocu ări se o b servă şi în alte opere ale lui Voltaire, ln specia,! in ·Essai sur Ies moeurs et Esprit des Nations (1753-1758). In literatura de specialitate nu există un acord în aprecierea rolului lui Voltaire ln istoria ştinţe istor ice. Un exemplu de eval uare pozitvă a acestuia este lucrarea lu i Fudo Diaz, Vol ta ire storico, Torino, 1958. In schimb, H. Brunfitt este mai cr it ic (Voltaire Historian, London, 1958). El demon s trează superioritatea lui Montesquieu în unele probleme şi artă că Voltaire atribuie un .rol cx ngerat mar ilor per s onalităţ în istorie. Există o ediţ model a operelor is torice ale lui Voltaire : Voltaire, oeuvres historiques, Paris (Bibliotheque de la P leiade), cu o introducere de Rene Porneau. Vezi şi Ideas in Hist oT11. Essays pr esented to Louis Gottschalk, Durham N. C., 1965. (Despre Volta ire si Gondor:e t a u s:ris, de asemenea, şi K. Weint~a ub şi Ro : lcwoocl; istorismul german este comentat de G. G. Iggers). 14. Montesq uieu, D e l'Esprit des lois, 1784 (trad. pol., voi. I-IT, Wa rszawa, 1957) şi alte lucrăi. 15. A. H. L. Heeren, Ideen ilber die Pol i t ik, den Verkehr u nd den Handel der vornehmsten Viilker der a!ten Welt, voi. I-III, Gottingen, 1793-1812. Multe obs ervaţi juste despre ·a cest istoric german găsim ln ca r tea : S. I . Krandijevski, Ocerki po istoriografii ekonomtl!eskoj istorii, Hm-kov, 1964, p. 123-124. 16. J . v. Muller, Geschichte der schweizerischen Eidgenoss enschaft, Leipzig, 17861808. 17. E. Gibbon The History of the Decline and Fall of th e Roman Empire (17761788) (traci. pol., Warszawa, 19ti8, cu o introduce re de T . Zaw ad zki) F. J . Teggart apreciză 1n mod deosebit (dar 1n mod just) rolul lui G ibbon ln 69 dezvoltarea gindirii istorice ln ,ucrarea Theory and Processes of H is tory, op. cit~ p. 3~ · Becker şi H. s. Barnes, Social Thought . .. , op. cit. p 1 lS. Cf. P~; ~ ~e\~ de insprl!ţe a lui Montesquieu pentru reliefarea rol~lu[ 52al tactorului climatic a fost J . .Al'buthnot, cu al său . Essay Concer:Sthe Effects of Air on Human Bodies (1773). L'Esprit des lois a apărut în anul 1748. . . . lui Hume, Of Rise and Progress of the 9 Este ,orba în primul rind de lucrăie 1. • Arts and Sciences (1742) şi Of Nationa! Ch.aracter (1748) . C_f. F. J . Teggart. Th.eory of History (ed. a UJ-a, 1962), p. 181 ş1 urm. (cap1~olul 15, The Method of Hume and Turgot); H. Becker şi H . E. Barnes, Social Thought ..., op. cit., p. 526-527. 20. F . J . T eggar-.._ Theory of History, op. cit., p. 183 şi urm. . de G. Schelle, voi. 1. Pair1s, 1913. Ne-a u . a. A. R. J . Turgot, Oeuvres, editaă folosit mult lucrarea lui I . Berlin, The Age of Englightenment. The 18th !2. O 23. A. anliză century philorophy selected witlt. i.ntroduction and interpretative commentary, New York, 1956. Cf. şi G. Pflug, Die Entstehung der historischen Metliode im 18. Jahrhun,urt, in „Deutsche Vierteljahrschrift fiir LiteFaturwissenlldlaft urui GeiEteseeschichte", voi. XXVIII, 1954, p. 447-471 ; K. Weyaod, Kants GeschichtgphHosophie, Kloln, 1963. eJlhaustivă la H. Becker şi H. E. Barnes, Social Thought . . ., o-p. cit., p , 529-535. Condorcet, Esquisse d'un tab!eau historique des progres de l' esprit hmnain 1794 (trad.. pol., Wan;z.awa., 1957, subliniind introducerea semnată de B Su~ chodolski). • ! ( . Ct H. Becker şi H. E. Barnes, Social Thought .. ., op. cit., p. 533-541. Cf. J. Nledermann, KuU~r. Werden und Wandlungen des Begrifts und seiner ~ ~ f f e .von Ctcero bis Herder, in „B~bliot«:ca dell Archivum Ronmncum &ri~ I, val._ 28. Firenze, 1941 ; A L. Kroeber, C. Kluckhohn, ~ ~ - crltical Re=. o~ Concepts and Definitions, Cambrid&e, 1952; [!ncepu _JSk•: •:P~tki 1 d_zieJe slow ~kultura~ i «cywHizacja» w Pol-sce" J>rezesz:J. bri}_e şi ilito~ul cu_v ~telor „ c ultră" şi „civlzaţe" in Polonia}, în !5 R G • Colii ~ t.eraznîeJswsc [Trecutul ş i prezentul), p. 237 si urm. • ~ ·Hume'°:'; . T~ Ideea of H_istory, op. cit. p. 65, Cf. şi A. Sabine, voL 15, ~ to the Htstorteal Method, tn „Philosophical Revj-ew", 1 !6. Cf. G. D. Vico, T~ New Scunce in Th • . Glencoe 1959 P l2- . • . eories of Huitory, ed. <by P. Gardiner, 21 Vico, fzl' , EncÎoJ~ ~eJ ~.20-21.,; B. Croce, Giovanni Battista ~ ~ traci . pol 8 lucrăi Th N iences., voi. J5, p. 249-250. Autorul %7. cu o prefaţă de F Nikollcz. e ew Science, voi, 1, Warszawa, 1916, ?(_ a; o't Cf. A.p.N57 . _Condorcet, The Progress of the Human Mz·nd, in Theories of History, VI. INTERPRETAREA GENETICO-ERUDITA I . Formarea modelului. A treia fază a narţiu istorice Ar putea exista îndoieli asupra, faptului eă literatura istorcă clin secolul al XIX-iea, atît de bogată în orientă (mai mult descriptive si şi filozofice, mai puţin angajate ş i în slujba vieţ), a răspun exignţlor unui model unitar. Faptul este cu atît mai discutabil cu cit, din momentul în care aspirţ către ade vă r devine sarcina princală a cercetări istorice, ştinţa istoriei îşi dezvoltă neîntrerupt mijloacele de cercetare. Din acest punct de vedere, istoriografia secolului al XIX-iea este expresia contiuăr tendiţlor precedente erudit-filozofice, în special dacă avem în vedere şcoal din Gottingen şi dezvoltarea ulterioaă a ştinţe istorice germane. Istoriografia mai veche abia încerca, cu destulă dificultate, să separe istoria de mit, de legndă şi de basm_ Schlozer mai începe încă, cu toaă seriozitatea, prima peri oadă a istoriei universale cu Adam şi o termină cu Noe. Această istoriografie stringea fapte, era erudită, dar în primul rînd trebuia să-şi consolideze simţul critic, care să-i permită cernerea adevăruli de nead v ăr . In istoriografia pragm atică acestă idee era preznt ă în germene, dar nu s-a putut dezvolta din cauza altor sarcini ale istoriei. In pragul secolului al XIX-iea, acestă activitate es e nţială de fundamentare crită a afirmţlo istorice era deja încheiată. Deci nu mai trebuia să se sublinieze tot timpul că în istorie afirmţ ile trebuie să se izvoarelor, ci se putea trece, avind acest imperasprijine pe mărtuile tiv oarecum „în sînge", Ia formularea unui num ăr tot mai mare de po..: sibile afirmţ. Sarcina primod a lă, care în mod natural „le-a absorbit" pe cele precedente, era îmbogăţirea cunoştiţelr despre trecut, adică e rudiţ a . Este a devărat că acestă tendiţă putea fi detrminaă de diverse alte scopuri (în special de o puternică idee naţio a lă - vizînd naţiole). Erudiţa, înţelasă fie în trezirea si consolidarea conştiţe sensul a cumlări de fapte, fie în mod sintetizant sau estetizant, devine o normă obligatorie şi, toda ă, ru:1 rn_o~iv de mi1:dri; pentru _istorici. Ac e a stă t e ndiţă reunşt di verse or1ent~r!, fo~rte _d1~ente sau chiar. c?ntraclictorii în ceea ce pri v eşt bazele politice ş1 opmule asupra sar~milor istoriei. O tră săt ură carteisă ulterioaă a istoriografiei de secol nouă s prezc este forma defintvă pe care o capăt narţiue istorcă . ln afara excluderii (bineîţls în teorie) din acestă narţiue a afirmaţilor neconfirmate, principala ei realizare o constituie aspirţ de a construi O descriere gentică, adică o alcătuire a expunerii in aş fel, incit să r econstituie desfăşura cronlgiă a faptelor, deci stadiile succesive ale proceselor cercetate. Vechea erudiţ se mulţea cu o descriere mai simplă. Punctul de vedere genetic s-a inspirat la_ incep_ut din diferite conepţi finaliste, iar mai tîrziu din ideea pozitvsă de J>rogres Şi evoluţi , Aceste două conepţi - finalstă şi pozitvsă - deşi diferit.e 71 . ofic au consolidat gindirea dir din pun ct de vedere fI1oz ' cr o ni c ă. .. . . e cţ i o n at -dia - modelului eI11di t al literaturii istorice ar Rezultatele ş tunţifce ':1e f . . . . . . valuate dintr-o dubla perspec iva . ti ebu1 e . . rea istoriografiei eI11dite nu mseamna declinul tendi ţe i Predom'.;aa istoriografiei filozofice . Secolul al XIX-l ea a fos Prea de dezvoltai t u a putea cuprinde toate fenomenele ce s-au produs in c_omphca t. p_en \şte formule unice. Acest secol a dat literaturii is orice . bi} • • r t· I . timpul 1Ul m n . . b ne şi părţi mai puţin bune, sesiza e ŞI azi. n 1mpu mdusf~:1 ză~i, pe fupdalul condiţ~r sociale în schimbare au a părut dinrgenţ noi, existente pînă atunc_1 în _g~rmene, în m? dul de a <'on_~cpe metoda i s toric ă şi în perceperea 1stone1 ca o ramura a cunoaşte1 : 1 1 u m;ine. Ceea· ce înainte putea fi inelus înt~·-un s inşur curen~ ca ~c at:·1bui ;i li ede a explica evenimen tele 1s torlC'e. 1.ir nu nuratudi istorice obligaţ ma( de a le descrie, oferă astăzi un mozaic de opinii contradi cto rii . in p e rm a n e ntă schimbare. Moderaţi secolului al XVIII-iea ln tra rea factreptat, care expli că difernţl dintre sit u aţi]<' sotorilor, descopriţ ciale, se transfomă la mulţi autori în t e ndiţ a de fomiulă ri e.·tremiste, exagerînd rolul unuia sau altuia dintre factori (mediul geografi c. factorul biologic, rolul individual etc.). Acest mozaic de opinii , urmă ri: cu interes de societatea cultă, în str!nă legă t ur ă cu cre şt er a nem aiintilnită .a producţie istorice, con c retiza ă în sule ş i mii de pub li ca ţi, majoritatea în mai multe volume (de mirare atîta efort indi\'idual ! ), a furnizat_filozofilor reprezentînd diferite curente politice şi clase lll1 m aterial e raţi pri vind atît faptele ist ori ce, cit şi d~sebit de bogat pentru consid Pl'?ffsul ~e reconstituire a lor. In secolul a l XVIII-iea aproape c ă nu eXI~tă o linie de demarcţi intre istoric si filozof d ar od ată cu dezvoltarea p re g ă tir sistematice şi cu apriţ a i;1 unive1;itate a n oii fo r :11c dida,c!ice de semi_nar pentru disciplina istoriei (la început in Germ ania, in al~ ţări~ şi _ a şco~i de ?°it ~ă a .izvoarelor (Ecole des Chartes, . devme uni v ersală figura 1stonculm profesionist înarmat cu un c?~Pl_ex d~. reguli cri!i~ bazat: in p1imu1 rînd pe c~noaş t er a filolo· aux1hare ale istoriei. Ei lasă în seama filo zofilor ginf-e 1 şi a ştimţelor i irea tebază pe izvoare, iar aceşti ţinîd cont de specializarea tot mai tsp~ deosebire de practica pr ecd en tă - nu mai întreprind ce · priv:ş; ~~:~tu~ce~t fap~ n-a P~tut răm e n i făr u rmăi atît în c~a didi asupra acesteiaa ~; 0~~ca, cit şi ~n ceea ce priveş t e dezvoltarea gmrea ·asupra structu u ~erea ev~mmen telor nu put ea în1ocui cercetacadrul istoriei şi ~a~r sociale. Sociologia, care s-a dezvoltat în trecut ~ A. Comte, a început !ă a~um era putern ic i mpuls i on at ă de opera Jut 0 1 care l-a creat istoriografia ~d~:~e golul din ş tin ţa despre societa te pe , . _ln concluzie istorio af • . una, din principitlele ca!:"ct:~ s~~olului al XIX-lea2 nu se rupe de niCl dele, anterioare. Este în con~~stici ale _a:1':1izei metodologice din perioa· ~ce st ă carteisă a sa. E~n:are ~: 1!-ica: d~zvoltînd în mod excelent ~-este partea ei forte De . u e, ită gindirea teorică deşi aceasta pragmtică nu • • şi proclam ă ob • t· • 1v 1smul este 'în continuar e . iec (cripto ' mai că Pragmati Pragmatism) E . smu 1 e1 este d ' • ·tate numai un ac • Mid~ţa, atribuă . .. a esea ascuns cu a b:11 . , riientare. Sla~f t ?eoseb1t p~ acuml a ~!rţ1: sa_l~ P~ominante , ind1C~ Iul · explicaţ niv~l ~oretic al ista . . Şl ~ntica in formaţil docu al desc~~=! ..erudite ~ men ţin ut-o la nive-telor; dar care g~~et_ice'. a dică lndică cauzele lor r~ care da întiietate evenirneJl' mai „profunde" şi le2ile dezvol' :rz;) c:~:~.-:- u· 72 tări ~stori~. Toate a~_te_a au fost facilitate de evoluţin s mul hegelian ? _apoi de ~el P?z~tiv1st. De a~~a a fost denumită şi istoriografie genetica; de altmmten ş1 ea s-a automtitulat adesea astfel. In dezvoltarea gîndirii metodologice asupra literaturii istorice din seă colul al XIX-lea - pe care H. Berr, în acord cu spiritul epocii, dup A. Thierry, l-a denumit în mod just „secolul istoriei" - se manife s tă o cezură interă, destul de clară, între anii 1850 ş i 1870, cind reacţi a îmu ni er udite, estetizante ş i a implcaţor naţiole proprii potriva na raţi cr aţie, a început să îmbrace multiple roman tismului, precum şi a demo car ac teris că cerforme, care au dat deceniilor de mai tîrziu o amprentă cetărilo m etodologice, legate strîns de atitudini sociale şi politice bine în a ce astă perioadă în mod hotărî podefini te. Istoria îş i conslidează zi ţia sa ca şti inţă, s i t u a tă la loc de frunte în cadrul umanisticii. Istorici i din acea perioadă . devi n figurile centra le ale uni ve r s ităţlor 2. Gindirea în epoca romantismului metodlgică In prima jumătae a secolului al XIX-lea, observaţil şi regulile metodologice prezente în lucrăie istorice rezultau din două principii p înă la un punct contradictorii între ele: al finalismului idealist şi, toto d a tă , e vo luţionst, care se menţi ea , şi al convingerii că trecutul poate fi reconstituit prin intermediul înlăţuir cronologice a faptelor stabi lite de analiza crită a izvoarelor. Primul din aceste principii i-a facişi progres, al lita t istoriei s ă-ş i î n s u ş eas c ă trepta t conceptul ele mutaţie ă cum am arăt, o simplă continuare a tendiţlor doilea - fiind, dup critice mai vechi -, a înarmat istoricul cu tehnici noi, dar, datoriă empirismului ( ind ucţion s muli) său extremist, nu a permis introducerea calea unor categoriilor teoretice privind socialul, care ar fi putut arăt observaţi dirijate a izvoarelor. Numai cîţiva istorici, printre care şi Lelewel, au reuşit să-şi bazeze c erc e tările pe cele mai noi cuceriri ale gîndirii filozofice din acele timpuri, care au impulsionat metodologia şti n ­ ţelor (de exemplu, Kant), şi să dispună todaă de o tehnică care să uimească pînă astăzi prin precizia sa, ţinîd seama în mod conştie -de categoriile şi orientăl teoretice. Principiile menţioat s-au reflectat diferit în scrierile diver şilor istorici. Unii s-au strădui într-o măsur mai mare să prezinte în ceree. tările lor unele idei sociale sau principii politice (de exemplu, Michelet sau T . Macaulay), alţi - mai degr a bă obiectvş prin programul lor (ca, de exemplu, Ranke) - s-au preocupa_t de epuizarea tuturor ~at~rlalelor si de stabilirea unui număr cit mai mare de fapte. Pnmu dintre iraţle ş i luptele ei au ·dat sinteze dominate în cel mai înalt grad de asp politice ale timpului. Aceste sinteze trebuiau să demons_tr;ze că !_urne~, în acord cu O anume logică a istorfei, me_rg~- de v 7acun mtr-o d1re~ţ detrminaă (de exemplu, spre reahzarea 1de11 de libertate, democraţi_) . Alţi i au dat sinteze erudite care ordonau numeroasele fapte cronologic ş i sistematic. Dar ş i unii şi alţi erau în~ă d: parte de : i~tezele şti nţif ce, deşi primii reprezentau acel gen de 1stone . ~ar_:e, fa:a a s_e ~pe ~e cerinţl vieţ si de lupta ideolgcă sau pohtica, sesiza ma1 bine exigenţl ştinţe. ·Toţi se preocupau de f_rums eţa_ ~orme~ !iterare a n ar~~ ţiun istorice şi acest lucru împreuna cu tehm c1le critice moderne, 11 unea cel mai mult. Operele ior a bu~d ă de u n p~ihologisri: in ~ i tiv ş i de abilitatea de a reconstitui în mod pitoresc evemmentele 1stonce. In ele se conretiază principiul scrierii beletristice, prin care se cornpen e a ză 73 . . t • a descrierii istorice. Istoricii, şi acest fapt ca,tegoriile teoretice de si~.ezau au nevoie de popularizarea operelor lor· durează încă ~ulte. dec~nn, ~pria lor capacitate literaă la societate, in~ ei reuşsc să a1unga prm tffudini hotărîe cum nu s-a r e uşi t mai tirziua f!uenţîd„orma:st~ Thierry şi J. Michelet p oe ţi „au sens profond H. B_err II denum. • Thpi·erry i'ndicînd el însuşi fundame ntele metocl oloot"4 Ace1aşi • , • d ~ ml : tori·ografiei din acel timp, afirma : ,,Dupa parerea mea, toaă • •t ' "5 g1ce a e'ţi 1s istorcă este atît o operă de arta, c1 ş1 • d e eru d 1'ţ 1e • compozi a . .. , d • 1 ·t· •• · . · torid au adus mari serv1c11 m omeruu cn icu Prud1te, t Aceş I is 'd " t" ţ l ·1· 1 • •~ •. fapt de care se leagă dezvo'ltarea rap1 a a. ş un e o~ a ux1 iare a e 1swne1. a căro se mnifcaţe se extinde de atunci t~t mai m~l ~: !3aze_lc ace~tPi dezvoltări au fost create nu numai de nev01le cerce tan1 1ston ce. c1 . în egală măsur, de progres1;11 alto: .ş~inţe ca filologi a _(lingvis:ic~ co_rnpara~ tivă!), geografia, economia polltica etc. Este ad eYarat. ex i stă pma az, de opinii în ceea ce priv eş te sfera ştinţ e l or au xil iare 0 mare divergnţă ale istoriei, dar treptat s-a ajuns la clasificarea, aceptă şi azi (,·e1,i cap. II), în ştinţe auxiliare stricta sensu. ( ,ştinţ e care permit cu noa<;; terea care au „legătu ră cu istoria" . Man ual ele izvoarelor istorice") şi ştinţe tot mai numeroase de scriere a istoriei, în care se obse rvă acestă divergenţă, ca şi căutrile intense de cl asifcăr i clare şi W1i tatea terminologică ce rezultă din toate aceste certăi, refl ctă dezvoltarea istoriografică 1. erudită . _ln man~le.prdoiă c~nideraţl asupra conceptului şi t ipu rilor de 1zvoa,r~ 1Stor1ce, _Prec~m ş1 1nformaţile oferite de ştinţe le auxili are, c:3re c1;1. timpul devm ob1ecM unor compendii separate. Pe pl anul consid~raţlo_ generale, a~~ste~. ~-au oprit în primul rînd asupra noţiu de 1stone ş1 asupra clas1fiăr mterne a istoriei. Pentru înţelgra acestor tendiţ, cele mai explicite sînt manua11 c:i: ~~ane~ car: ~e -~ucră todaă de cea mai mare consideraţ : 1765 ) K :/ ~n5a eh" e • C. Gatterer (Handbu.ch der Universal hist orie, ' • • • c onemann (Grundriss einer E kJ. "d' de h' • . _ncy • opa. ie r tston: schen ,Wissenschaften, 1788-1799) . l (Enzyklopădie der historisch H şi ce.e mai noi, semnate de J. E. Fabri trinen 1808) c F R"h Een auptw_issenscha.fte n und deren Hilfsdok' • • • u s ( ntwurf emer p ropa"deutik • Studiums, 1811) E . .w G W des historischen ·schichte, 1820) şi altele.· • i achsmufu (Entwu.r f einer Theorie der Ge· Lucrăile de metodologie al l . mul~ de }ceste manuale, în ri e u~ Lele:we1 s-au deosebit destul de ?:i~toriz, jej rozgalţ zie niac/ i :~,_:;,i~d H~toryka (Istorica) - 1815 şi is_ r~e'. ra~urile sale şi despre st" ţ\ zwiq~:k z niq majacych [Despre z~..al ,~tona „filozcă" In ma • un e e auxiliare] - 1826 care reprec1p11 e 1st • • • nualele d • ' onde or1e_1 „descriptive" si na ti «e primul tip sînt incluse prinP re egala o • • " ra ve traă următoa au şi consideraţl ri . ' ca artă; la Lelewel o azi), criti~e î1: activitatea ist~ri~ ! ~plia ţia , cauz ală. El distinge zelar şi ef~ctet caţi cauzlă (,,indicarea c···!unstica (în acepţiun de ad i c ă de pove oti~ problemelor uma ne") p ai or pentru cunoas terea caus re pe , recum s·1 • ca uz a lă, dup ă cum' . care o nume ş te isto . . '.11etoda de ex puner;, necsa ră O teo , J~s~ demons tr ează d nografie. Pentru e x plicaţ dologice. In lo~~esoc1ala, pe care o i~cluar :1u s-a înţ e l e s atunci, este ,,h1storica" pentr „ars. h1storica" intr 0 d de in consideraţl sale meta· ;• ri· Al . ' u a elib -' uce todm în od c o nşti ţ1 autori de m era consideraţl ent termenu1 • c1. Ic-au c . anuale • d' • me olo • reat singuri) euri ti m .i~a numai (cu a· gice de asociţl e cu iverse denumiri pe care s ca, critica isto . ' nografia (d escr1ere, . expunere)• :;:te 74 Wachsmuth, pr!in teoria isto~ie~ ~ţelg euristica (totalitatea certăilo) si· - expunerea. euristicu de 1·zvoare (în t ·r e care apre· . se ocupă · · nul cadru] ciaza cel mai m t 1zv?arele scrise), precum ş i ana.Liza Jocului şi timp 1 ca form e ale evenimentelor • utiUJ . . is-torice. Deci , el concepe euns ca u:1 m oei f o~r te 1arg. N oţ mnea de izvor (sau de sură .istorcă), clasi00 şi ficarea lui , ~-a ~e~voltat, de asemenea, foarte mult în acele timpuri. Lelewel ~ons1dera 1zv?~re tot ceea, ce poate contribui Ja reconstituirea t~utulu_1. lpl le subd1v1de. în: tradiţe _ orală, izvoare nescrise şi izvoare a, unor 1·z voare (sau informaţ) directe si scnse. I ş 1 da seama de existnţ indirecte pentru o cercetare dat ă. • ale istoriografiei din prima jumătae a secolului a,} Marile r ea lizăr XIX-iea in sfe:a _criticii au făcut posiblă dezvoltarea metodei indirecte pentru recon stituirea faptelor. Un impuls pentru aceasta J-a constituit inm ul ţirea pr eocupăril pentru istoria antică şi medivală care reclama irectă a faptelor . Pentru deucţia indre'ctă, argumenreconstituirea ind tele se căuta u în şt inţel a uxiliare ale istoriei şi în cunoştiţel generale ad use de dezvoltarea ş tinţe din acel timp. In concl uzie, teoria desciierii istorice s-a îmbogăţit simţtor. Istoricii eru diţ au formulat obiectul acestei descrieri într-un mod tot aş de larg ca şi predecesorii din epoca ilumnstă, dar n-au reuşit să avanseze pe calea un ei viziuni gene rale asupra realităţ sociale. Polihistorii secolelor anterioare ş i- a u putut permite unificarea, unor puncte de vedere diferite : politice, economice, antropologice etc. !Mai tîrziu, odată cu dezlizăr, acest lucru s-a dovedit a fi tot mai complicat. voltarea specia Sarcina depăşa posibltăţe epocii. E>eşi exista tendiţa spre formulăi globale, in istori e 6 c ontiuă s ă domnea s că istoria politcă atît printre r epr ez e ntaţi curen tului „obiectivist", cît şi ai celui „angajat" politic. Ş i aici principiile metodologice caracteristice perioadei romantismului .;;i-au găsit reflectarea cea mai cl ară. La primii, cel mai mare interes îl trez şte istoria antică , care e tot mai mult cunostă, precum ş i cea medi evală , inclusiv secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, iar ceila lţi abordează şi teme ale vremurilor lor. Din grupul istoricilor celor mai reprezentativi pentru perioada romantismului din prima jumătae a secolului a l XIX-lea, cel mai devreme (în 1807) a început să publice J. Ch. L. Simonde de Sismondi (177 4-1842), economist si istoric progresist, denumit de V. I. Lenin reprezentantul romantismului econornic1. !n lucrăie sale referitoare la istoria politcă , fiind reprezentantul micii burghezii, el urmăeşt evoluţia ideii de libertate politeă, democraţi şi parlamentarism. In acelşi timp (180 8) apare K. F. Eichhorn (1787-1 854), odată cu creatorul şcoli istorice el e drep t care K. F. Savigny (1779-1861), ultimul fiind reprezenitantul acelei şcoli milita pentru interpretarea istoriei ca ştinţă ce reconstituie progresu l constant al evenimentelors. !n aceşi perioadă (1811-181 2) apar şi Primele două volwne ale vestitei Rămische Geschichte, de B. G. Niebuhr (1776-18_31); autor care, odată cu L. Ra~~ ţI ! 95-1886), este consi11 derat fondatorul istoriografiei cu adevărt „ştimţhce . Făr a minimaliza meritele acestor istorici în edificarea modelului e::Idito-genetic al istoriografiei, trebuie s ubl in a tă exagerarea ac_estor opinu, ceea ce rezultă de altfel clar din argumentele n oastre de pm ă acum . Activitatea lui Ranke şi a altor istorici cu idei similare nu a produs o cotiură decisvă în evoluţia genrală a metodelor de cercetare a istoriei . •\firnaţ lui Ranke, c onţiută într-una din faimoasele fraze ale intro75 .. . . ie a Geschichten der roman!schen und g ermanischen du_fern la pnma. ed~ vrea să înveţ, ci numai sa arate ,,cum s -au petreVo!ker (18~4), ca n d . t" însemna nu numai accentuarea atitudinii cut_ lucrunl_e c(u a edvearaaltf~l nu era nou ă ), d ar, t o todaă, în contradictie caret· t" condamna istonogra • r·1a fil ozo r·1ca• a I lwn.inis• antipragmatice b" ' • l • 1·t· d . . cu sloganul „o iec iv in alte . • t· în lupta pentru progresul soc1a ş1 po 1 1c, eş1 mulu1, angap a . . . d • ti • t • ·) • exemple (înalta apreciere a posib1tăţlr e m ves gare a 1s oriei facea apel la Iluminism. . . ln d i sc uţile cu privire la Ranke, p1e:d_e t<:t 1;0ai mult teren opinia formulată, printre a lţi, de Dilthey, potnv_1t ca_i:eia. Ranke n u avea in a: sa· .filo zofie a istoriei nimic în afara con vmgern ca cercetarea făr pasinue a fa ptelor individuale (descrierea - cum s-a petrecu t'.') constituie scopul activăţ istoricului , subliniind prin aceasta impor tanţ inţel­ gerii intuitive a v oinţ e i marilor per s on a lităţ in acţiune, a spiritulu i epocii sau a unor in s tiuţ - cum este Statul - care, în ultim ă anliză, si nt c reaţi spiritului divin. Toate tran sformăile din istorie sint expresia vo in ţe i lui Dumnezeu, iar fiecare epocă, dup ă cum sublin ază in tr-o a ltă faimosă fr az ă Ranke, se află în „contact direct cu Dumnezeu" . El a re.sp~ns s pecul aţ i!le_ fil~zo!ice,__nu _ s-a pronuţat aş de categoric, cum gerau ,facut-o mai t1rzm d1sc1polu lw, în favoarea politicii n a ţionalste man_e (era în cel_ rmai_ înalt _gr~d un conformist), dar avea, touşi, concepţia sa ?esp~e _1stor1e al care1 conţiut s-a do vedit a fi conservatoris9 mul, ~roideţahsm • D~ altfel a studiat teologia, ceea ce i-a influenţq.t scnenle ş1 în special atitudinea faţă de e x pli caţi în istorie. ~uh Ral nke au fost vestiţ istorici francezi A . ThieiTY(l 79ionlt8e5m6)PorJanMi , • ic e et {1798-1874) 1 • Th • 1881), Th. Macaulay (1800 _ 1859) . • -~g ezi --: . Carlyle (1798sau cehi - F Palacley şi alţi, olandezi - G. v. Prinsteren, 17 6)._ Inaint~a lui au fost : J . Lelewel (1786-1861), F. Guizot 8i.!!_ (1765-1826), a cărui Istori . uda ş, în pru~ul rînd, N. M . K aramzin anul 1818. Aceştia toţi po~~ 9 t rst v.a R~sstJs~ogo începe să apră în dat caracteristica istori~ raf'e~ n r~ masura ma-1 mare <lecit Ranke au î? P7rioad~ de început ac~i~i:~t ~or. Mulţi dintre ei (chiar şi eaz'.lyle ţie şi de liberalism. In afră de t s . e) au promovat ideea de d emocra~n ~n etnocentrism de diverse e~dm~ele spre formulăi universale, ii I: dicţwnarul de concepte 1·st • tip~ri. Acum intră pentru totdeauna sa apră n ţ· • orice noţiu d . merită sub~ l~nlle de clasă socială si lup~ n aţ m~1e ş~ popor şi încep rile lui A M~at- _a fost influeţat int e clasa. M1chelet, care francezăto. d ic iewi_cz de la College de r i oarecare măsu r ă d e cursurezvăm 'tei:ein primul rînd a elogiat F ance - a elogiat Re vol u ţia afirmţ că fr~'! d_': ,n a ţionalsm " penti=~~- ~renaţio?lsmu său (să la fel au crezut d zu sint „prima naţiue î po~e urma toare) i-a dictat 11 0 lor si al _n _ ~ pa"_ • De altminteri, ~ ac~ulay vorbea ;spre naţiule lizata naţiue12 espre englezi oa de· ţi 1st0nc1 ai acelei perioade: •. ' ceea ce n 1 spre cea m • . . . . gre s ş,_ . hbertate; la fel . U -a împiedicat ~ai mare ş1 mru c1v1neau ş 1 mai periculoa ş1 Ranke despre ge a J?romoveze ideea de pro· zentau ţări care asu se atunci cind erau r,m-:ni. Aceste afirmţ develegate ~ca la Ranke) ~reau_ alte popoare, sf usţ1n!e de istorici ce repre~ufrţe1 acestuia. Rar::1·1rmarea consecv~n~u aht m ai mult cînd erau 15 (S 1Nf) ? f J pol~ă acesta 1 ftcky a inţ . ~:!~ a luptat ~:n~:re~triat interes:i ~ont~mporan şi acest sens Pal :reptuJ. poporui . 1stor1a veche a e les care a.; treba~ a fost depăs · t~ ceh la indepţă Ul să fie adevăr/ e Lelewe1, întrucît1' tul drum spre libertatea 76 . ~ui~ot ~i Th~erry a:1 j_1:15tificat rolul istoric al celei · de-a trei a ca prmc1pala forţa a naţm . • . . Lelewel a u1:it. vast_a. sa activitate istorcă cu preocuparea int e nsă pentru n:etod:ologia 1ston e~, pe care am caracterizat-o deja. Lelewel nu a fost 1;1n 1stonc e~ud1t,. d;ş1 era de o .mare erudiţ. El s-a opus istoriei narative, predominanta m acea epoca, aspirînd spre o istorie filoz că (,,combinatorie"). Ac e astă istorie avea să-şi sprijine principiile pe cele mai înalte cuceriri ale teoriei cunoaşteri, precum şi pe un întreg sistem de categori~ ~ociologice (con~1truit independent de Lelewel), sistem care dă ea o v1zmne structurala asupra obiectului certăi. Aceasta nu avea nimi c comun cu con ceptele finaliste de genul „spiritului n aţ iun " . f a ţă de care se artă sceptic, ba chiar se desprinde în mod evident de el e, indiferent dacă sînt ale lui Condorcet, Kant, Fichte sau ale romanticilor conaţ i onali. Ca ş i pentru Michelet, Guizot sau Thierry, şi pentru Lelewel principala forţă a transfomăil în istorie o constituie ,a ctivitatea maselor . Este o cone pţie absolut l a ică şi înalt d e mocratiă. Pentr~ a cele timpuri, Lelewel era deosebit de avansat. El vedea eveniment-ele istorice în mod ·g lobal, subliniind „unitatea ş i totalitatea" lor, dar nu a reuşit, ceea ce este de i nţels, să facă o a naliză mai amplă a factorilor dezvoltări, în aş fel încî t s ă arate cauzele s chimbărlo acestui „intreg". El se preocupa de exactitatea şi precizia cer c etări, punînd în faţ istoricului exignţ e foarte mari. In multe puncte ale atitudinii sale metodologice, el a întrecut s imţtor istoriografia de mai tîrziu, pozitv s tă, care a prelungit exist nţa ideografismului istoric, deoarece s-a rupt complet de conep ţia istoriei „filozofice", ce se baza pe premise generale determinate'5. In primele decenii ale secolului al XIX-lea se practiă tot mai serios istoria e c onmică, în mare măsur sub influeţa economiei politice. Acest lucru se petrece în toate ţările, dar !n special în Anglia, avnstă din punctul de vedere al d ezv oltări capitalismului, unde apare - înarintea şc oli de istorie a economiei - prima mare serie de lucrăi de istorie 1 6 . e con mică Printre zecile de nume şi sutele de opere, indcăm, dintre fra ncezi, pe L . Reynier (istoria antică econmiă), A. A. Montei! (o istorie so cial-eonmă a Franţei, in 10 volume, de la 1828); dintre englezi pc manufacturilor ş i D. Macpherson (4 volume de istorie a comerţuli, navigţe engleze, 1805), T. Took şi W. Newmarch (preţuil şi banii în P..nglia între 1793 şi 1850, publicate în anii 1838-1857), G. R. Porter (istoria econmiă a Imperiului britanic, 3 volume - 1836-1843), dintre g~rmani: G. Hansen (istoria agră) şi G. L. Maurer, deosebit de apreciat de Marx şi Engels, istoricul vechii mărci germane 11 . lncep certăil asupra situaţe economice a „săracilo" (F. Eden, T_he State of the Poor, 1797), apoi asupra clasei muncitoare în ascensiune (P. Gaskell D. Tuchett, E. Buret, P. Vin~ard şi alţi), care converg cu începuturile certăilo sociologice asupra situaţe contemporane a clasei muncitoare in ţ i at e de L. R. Villerme, Le Play şi alţ. De asemenea apar c erctăoi ai istoriei culturii. ln concluzie, obiectul narţiu est; vast. Aceste lucrăi, ca şi cele din domeniul. istoriei politice, sînt _inV'i~rate _ad:5ea de tendiţa de a justifica neces1~tea r 7for~elor ~n- s1tu a ţ1a clas71 ţărneşti şi a clasei muncitoare. Alături de cnterule politice, pen~ Identificarea progresului (de exemplu a libertă ţi ) începe să se impună in mod timid gîndirea asupra criteriilor economice ale acestuia, criterii relevate certăilo de revoluţia industrală în curs. st polit ări ică 77 . • dă concepeau progresul ca u n proces co _ 1:~~a Ie •ie naturii, ci nişte forţe spirituale inIstoricii ~m aestă tinuu al cărui motor nu !Jt ai ~chimbătoare decit însă şi natura uman ă. terne Ia• fel de neclare, mu m_bil pe cale deu cti v ă ş i inţ e l s in mOd Gon_cepţla de progres co~o~~ oarecare moment al punctului final, insta~c,. în. care ~b~le. pref1'zecaen re epocă• s începe să fie inJ ocui tă de coneeptu! vanab1.J ş1 tangi 1 m ' • · · • esnţă poate fi cunoscuta numai pnn cercetaT'I'. de progres a cărul . . ta , . ti n d erea sa rc;aJtă apnon . Aceas msemna ex d este U t --'- . . .. . . , . deoarece aceas a n •1 • ductive ale descrierii istorice ş 1 un progres m ana 11za :,,unmbaru . ~rir omcnepţi i:are depă ş ae posib~tăţl e cog~itive _a le nar aţiun .,în progresie", adică genetice. Isto~ografia s~colulrn . a l , X_IX-lc_a. nu_ a preluat sugestiile dialectice ale lui H~rd~r.' 13'.' mai . t1rz1U . _mei ~1~lecf1G1 evoluată a lui Hegel (1770- 1830) ş 1 ~1 c1 ~h1ar hohsmul ~a u. ad1ca o \ ·1asupra evenimentelor 1sto_r1ce, ca': permite~ conceperea ziune globaă progresului ca un proces de dezvoltiare ş 1 , to odată, de exph care cauz lă a sa. Odată cu consolidarea burgheziei, iar, mai tirziu . od a tă c-u amenin . ţare cresîndă a acesteia de către noile forţe sociale. acestă is ri ografie, legată de burghezie, a pierdut treptat p osi b iltăţe obiecti Ye ale unor curajoase interpă ale istoriei , deoarece aceste interp ăr i nu erau în acord cu interesele ei de o la să. In sfera explicaţ cauzale c on tinuă să domin e, atunci cind e Yorba de faptele „ mărunte" , apelul la motivele de acţiune a le p ersonalită­ ţilor ; pe de altă parte, nu era necesar să se ex plice cursu l g eneral al evenimentelor istorice, deoarece, conform opiniilor lui J. G. F kht.e (l 762isto_rici, ale lui F. W. J. S chelling (1775-1854). 1~14), pr~I1:1a~. şi de alţi PI ecum ş1 1?eu absolute a lui Hegel, ş i a opiniilor altor ginditori (printre înseamă, in felul său . un proce· care F. Sch~ller) - dezvoltarea istorcă de. aut~reallzare (autodezvoltare) a unei idei întreaga istorie fiind in ultimă mstanţă • t • • di .. ' ' . de 1 , 0 1s one m care trebuie cuno sc u tă" 19 nu s-ar f1. pornit • a gin •st • D acă dea u~~:mi;~ ~x i enţi -~ei forţe di vine atotdiriguitoare, nu s-ar fi ştiu stă recunoa ş te omni tef: ".1 n e _ a~ idee. ~şa s-au comportat u nii. Ran~e J~ti.fi catoare 0 . 11:1 1 Dumnezeu în istorie (de aici critica Ia adresa?fui cf:~::re 111 _Ia _relat1V1smul prin care justif că actele i~orice ilegale)!0. Alţi e care u ideea de progres ce se realiza pe parcursul istoriei şi se Pman.ifes~ă ~;evau_ în. ce r cetări~ lor. Ideea. atit la_ uni!: c)t şi la alţi, e1. Dar de la acest punet . acţiuml~ oamerulor, care sint purt.ator~1 1O !n~lm°;l _o mar~ diverg de la. identificarea cariot:~ă e n ţă de opi~i1: oameru (Th. Carlyle'21 tr î d _a 1stone1 num.u cu acţiunl e marilor dar la fel de eroic& ~a prmtr-o conepţi aparent mai linştă", din!re istoriile naţiu~lor car~c!a~k~2, sau prin atribuir~a difernţl or P_îna la con epţil cu rol r ru u1 guvernelor, cum o fa ce S ismondi. _:11lle ~.au L. v. Stein23, car~ ~curso: ale lui Guizot, Thierr ·, Tocque~~;:e~ ~las~ - a s_tări a tre:~:~:a! ~1?torul Pr?gre~ului î~ acpun 7a O atitudine teoretica prJ!l istorcă ~ m~od:1ca categoria de cla r_a 1 :1că . ' ci atribuirea conretă a sa ŞI lupta de clasă în literatura Une 1. singure ci unor cara t • . . · • • Gonsolid ase - în lup•~ f orţeJ determinate numai n1ca 1<1 cu f c enstiCI . metodolog· - are_ a structurii narţie e eudalismului. Această puterde gm · direa ica a istoricilor de mai tî . nu a fost preluată A. stfel de po ' ţi • rz1u legaţi d . . • 1 teau 11 ,.,.,_ ·t zi , cu toate dif ' e mteres ele burgheziei. wcS I atea stabili „ ernţl pr 0 f . ce r c etări) •111 ru legilor 1·stor· unde din tre ele nu adrru· , conepţi • 1ce deo ' 1 X IX-lea nu pe . a istoricilor di 11 ' . arece realitatea (obiectu ' l'!ll1tea p • , Pruna • J natura sa Jumă ta te a secolului a ' nn insăş nici .o lege ' Să se sta b i lească ~f J~ referil:<'ar~ ea. Ei reprezentau _deci p~nctul de vedere al ideografismului o b1e<;tiv , care,. !ntl'--l11: fel, Îl ~onstrmgea s ă răm î nă Ia etapa descrieri i e verumente_lor izola te, 1_repetabi~e, după ei. ln co mp a r a ţie cu realiză ­ rile me~dologi~- ~le Ilumirusm~lUJ, care ajunsese la recunoaşt legilor istonce (stabilite, este adevarat, pe baza invar a biltăţ categoriilor gin~ ~ii), a vem a~um de-a fa~e cu ~n pas înapoi, care purta tou ş i germenu progresulm metodologic. Legile progresului au fost înlocuite de ce guvernau epocile, şi tocmai ele constituiau subiectul idei sau t endiţ Cel mai adesea se ,apela la ideea ce iTebu ia deseoperit în cursul c er cetări. deosebit de p o pul ară în rîndul istoricilor din epoca de spirit naţiol, romantismul ui. Din dorinţ a de a depăşi barierele c onc epţ il or iluministe să le înlo c ui ască cu legile dezd e legi ale progresului ş i neputînd încă vo ltări. istoriografia romantică a renuţat la legile iluministe şi a înaintat, cu pr eţul căderi în metaf i zică, în analiza schi mb ă ri. In ceea ce pri v eşt locul istoriei în oadrul ştinţelor, s-a avansat ideea împ ărţi ştinţ el o r în ş tinţe despre n at ur ă şi despre societate. Reacţi .:i nticarez nă a lui G. B. Vico a constituit ·cu un secol m ai devreme creşt r ea cunoştiţelr istorifactorul determin an t în ceea ce pri veşt rului ş i a adus justificarea act ivtăţ sale ştinţ if c e, deşi altfel decît în ş ti nţe l e exacte. In prima jumătae a secolului al XIX-iea, gîndirea metodlgică a progresat pe aces tă cale, abandonind ideea, de integrare a lui D'Alembert ş i Oondorcet. Schelling şi în special Hegel au realizat cisă dintre fenomenele naturale şi cele istorice. La pridelimitarea pre mele nu se aplică conceptul de dezvoltare, deoarece sc himbărle în n at ură sint ciclice. ln cons ecinţă, ce rcetăil in domeniul ştinţelor naturii ş i er cetăril e istorice a p arţi n unor lumi diferi,te, care se gu v ernază dup ă a lte principii. Merită menţioat că modul integralist de concepere a istoriei de către Hegel ~i deci , ca urmare, holismul metodologic - după cum am arăt - n u a fost acceptat de istoricii din prima jumăt a te a s ecolului al XIX-lea , la fel ca şi dialectica, care a deschis drumul spre inţ e l egr a mecanismului dez v oltă - ri. ln. comp~raţie cu ~?o~ile _urm ătoare, lipsa de unitate in formularea ob1:ctulm certăm tstonce, ca racteiză deja, nu era î ncă aş a de avansata. lntr-o o~:ec~re mă s ură , finalismul i dealist a jucat rolul de unificator al cer cetăm dm acea pe- :c r. 78 rioad ă . 3. Particulăţe consideraţl asupra istoriei pozitiviste a, secolului al XIX-lea aduce o serie ~e schimA doua jumătae în gîndirea metodl ogică asupra istoriei. D~n n?u ele tr e~me c ă_ u tae 1n primul rînd in practica istoricilor, cu toa ta afir m~r~a d~ ce 11:; ce mai pronuţa tă a unei conşti ţ e metodologi~e. To_tod~ta, 1stor1a . ca şt1 _ 1:n ţ~ devin= • t· • ă tunCI· obiectul mepu1zab1l al co n s 1deraţl0 ", ca rucr 00 a a pin a, , d'f · l d ' • l' filozofilor i sociolo 'lor. Dezvoltarea irnpet~oasă a 1 ert:e or • 1scip _me 1 0 1 1 tecare di~tre ele dorind i:1ct:am!~ ~ 1 ţ e i , un l oc, bin eînţ l es , cit mai onorabil posi , a cons acestor discuţ. . , Literatura istorcă a celei de-a doua jumătţi _ a secolului al XL"X-le.a s: află în primul rînd sub influe ţa pozitivismulu~25, un ~ur~t eare, resPtngînd metafizica i reclamind luciditatea, btzutrea stricta pe f pte, a dominat gîndirea n{ozfică şi ştinţfcă a timpului, pătrun;îf adînel in PraQtica v i eţi cotidiene. Impunind respectarea faptelor, ec numa ?ări Ş ~inţfce, să:ş 79 i de! b~ască ~ 1 informaţl .. . din izvoare, pozitivismul a c~nsolidat , prin ur_ prover:;.~ î . torie oferindu-i baze mai moderne. Istoria sau în cea, a lui Lelew e l, de exern_ mare, curentul eru 1. n 1 minstă „filozcă" _în. acept_ţiud: tu 1• 1.nţă d eş i s-au dezvoltat în continuar e unele lu a fost mlatura a m s ' • • r·m ali s t e d e tipu] speculative ş1 P ' . • I un'or formulăi răm s iţe puterruce a e •te· 1· ţi .: • al" în special in cadrul a şa-n u m i 1 şco 1 na ona11ste i,e n Este ade v ărat că tipografiile timpului sint invadate i „sp_mtul naţw , - · ul d ton ce prusac . continuare de scrieri care erau mult m ur:iia,. dm p~ct , e vedere al nivelului ş i in primul rînd din cauza clencalismul;-11 lor: m c o mpar aţie cu cele ~ai importante realiz ăr i ş tin ţ if c e ale acelei epoci, care ne preoc upă aici fo special. Vorbind despre influ e nţ a ideilor poziti viste asupra gfodirii metodologice referitoare la istorie, influeţă care s-a ma nifestat cam de la jum ă t ate secolului al XIX-lea in Europa şi ln egală măsur în afara Europei ca factor caracteristic al d ezvo l tă ri i acestei gînd iri şi oa mă~ur i a re a lizăro ei, nu trebuie s ă u i tăm c ă stingerea Yechilor idei ş i apa ri ia altora noi s-au petrecut într-un mod dificil de încadrat cronologic. R pr!'zentaţi ve_chilor ~coli trăi a u ş i ~re~u în că , in fl u enţ i ndu -i pe discipolii lor, a şa incit aceşti a nu preluau 1de1le noi ln mod automat. Dintre reprezn!aţi tine;_el genr a ţi de istoriei , născuţi în general în al doilea sfert Ş I cătr: m1Jlocul secolului al XIX-iea, unii s-au raliat într~ mai mar~. ~ă s ura la cure~tul obiectivist (Ranke) , alţi la curentul finalist (1stoucu _francezi). In cmda aprenţlo, al doilea curent a fost lntr-o mai : !:~tt~!fi~cr:~ui;~;~:~rzi~vi~m~lui ~e:ci~ primul. Independent de întrucît pozitivismul era, 0 dout eă id~! P?z1ti v1ste, ceea ce a fost posibil de cîteva variante ale po .tic _un t~;:ciă . De asemenea, se poate vorbi zi vismu Ul • care au în rîu rit în d iverse moduri istoria. ·t Miş ca re a pozitvs tă i n r . (1798-1857) prin al său ~ 1 ozâ ie ş ~ şti in ţă a fost inţată de A. Comte rind ~ punct de pornire our~ e p~losophie p~sitive (1 830- 1842), ofe(H. Tame, 1837-1897· E R pe tru diversele variante ale ş co li franceze dar pe baza unor su.~se· p:onar~i 1823-:1892 şi a l ţi ) . In a ceeasi pe rioadă. iormulat în modul cel mai cor:n ie a aparu: pczitivismul empiric e nglez. J ~re - prin intermediul f~~n 1:1crarile lui J . Stuar t M ill (18061 limbi 1st ory 0 ! Civilization in Englaa::l\~pere a lui H. T . Buclele (1820timpur: E: inriurit_ i':1 mod deoseb;t d 857-1 8~1) - tradusă în multe metodo!o •a a co1:1s~1tu1t, de asemenea / pu~ern1c men tali tatea a celor ţi e i, Mi!lgia : 1 ~i V1s tă _în istorie. Fo~u·I; n~n 12"?': de ins pira ţi e pentrU telor generale Pins _o,:1ce prem is ă a ri . empirismul ş i teoria induc· 1 n_amentul ind~~t~mi/-md numai Iuc~r1~; c~ ~deci ş i realita tea concepş 1 ap!ele individuale. Ra ţio ­ t~v,__iar ambele ti' a !rma el, trebUie să cipule elaborate dt~- de ra ţionamet ~~ec_eada raţionmetul deducc o n ce ~ţi a lui Comte 111 pe baza observa .. uie ~ ă se sprijine pe prinlucrur,Je ş i faptele ~a: i:stemenea, obiectuft: di~ . ştinţel naturii21. ~ a~tă opinie a . fl ră în cimpul e.~prioţ il pot constitui numai ţ i unu_ A)ce Prin tr m uen ţa t ~, e1. riel ca -o ru pt ur ă def • . progresul în d Iirea mt~rte CX>~ponetă a ln ~ tivă, cel p u ţin în ome:11u1 descr ie rii (nara: UPtură C:tul~i _de la care i~;er~turu._Printre te~me, eu co nc epţi a ist~1storia, oa ş ti: important se ona ~evine O Şti i; ţ ~ ce .~e ocupă de stab1: ş i de un fa t cam din juruf111 Şl, ca Urmar ' llni1 consideră aceasta anulUi 1850 p e, sint di s puşi să trateze P în fond se cundar· • e de alt ă ' opera lstori Parte, este vorba lim baj atinge ca al cărei 80 ~rn• eul.mile artei literare poate fi mult mai „ştinţfcă" s eacă şi superficală . <lecit O prezentare P ozitivismul a eliminat din descrierea istorcă numeroasele elemente de fa ntezie (de. exe_m p!~ în cer~e tarea „începuturil or" naţiu, statului , ale dive rse lor m sti tu ţ n etc.) ş 1 a s lăbit în m are mă s ură puternicele elemente de m e tafizc ă r eli g i oasă . El s-a pronuţat pentru eliminarea ori c ăr ui fel de pragmatism ş i a î ntări în mod magistral instrumen tele e ntaţie a raţionm e n­ cri ticii istorice, dezvollînd apoi complicata argum tului indirect. Periodicele istorice tot mai numeroase, cărţile, tribu nele congreselor ştinţfce au deve nit arena unor în v er ş un a te lupte polemi ce a izvoarelor . Crip topragmatismul a fos t cu pri vire la interpretarea j u stă un fenomen uni versal. Pe acest fundal s-a, încins în Polonia disputa dintre aş-numit şc o a lă v ar ş ovia nă ş i cea c raco via nă . Şi una şi alta erau, in lumina criteri ilor cu care se opera la timpul respectiv, mai mul\ sau m ai puţin pozitiviste. S-au deoseb i·t în special prin gradul de angajare faţă de tabăr cato lică ş i prin atitudinea faţ ă de problemele socialmetodolopolitice ale v remii. Polemicile nu au a dus î n s ă o co ncepţi gică no uă 28 • Progresul in pla nul euristicii ş i al critici i izvoa relor se manife s t ă clar in seri a noilo r ma nuale de m e t odică a istoriei (,,istorica", metod oetc. ). 1n aceste manuale logii . introduceri, pri ncipii de cri tic ă i s tor ică nu se mai intleş preocuparea pentru terminologie ş i clasificare. Datorită dezvoltări a n alizei logi ce, aces te probleme erau deja discutate ş i codificate. Bineîţ el s , se disti nge o difernţ ă în acest domeniu în tre for m ulărie metodologice de la jumăt a tea secolului al XIX-lea şi cele din ultimele decenii ale secolului. Printre lucrăi e mai timpurii se află : lu• cra rea lu[ P . J . B. Buchez din 1833 (Introduction â la seience de l'histoire) cu u nele accente p oziti viste, culegerea de studii în 20 de volume a lui P . C_ F . Daunou (Cours d'etu des historiques, 1842-1849) şi - cu mari rezerve l u crăil e istoricilor germani, ca, de exemplu, Enzyklopăd ie und Methodologie der Geschichte (1 858) ş i Gru.ndriss der Historik (1 868) 20 ale lui J . G . Droysen. Apa r apoi o serie de lu c răi de acest tip în diYerse ţări , care se m e nţ in în ac e laş i ton pozitivist, lucrăi semnate de Ch . de Smedtal (1881) N. T . K a riejev (1 883-1913), E. A. Freeman (1 89 6), P. Lacombe (1904)30 ş i G . B. And rews (1 897) , Ch. Langlois şi Ch. Sei~nobos (1 897) ; cea mai m are popularitate a avut-o lucr~rea ace~tora ~m lrmă . De ş i au fost enumerate împreună , aceste lucrăi s-au difernţ at înt re ele foarte mult din punctul de vedere al _atitud~i f~~ozofice ~ ~utorilor_ Le este îns ă comună tendiţa spre obţinera ngon_1 metod:1 idei noi în sfera cla s ifcăr izvoarelor ş1 se stabtistorice. Se întrezăsc 1 :şte succesiunea etapelor d e acti vitate a istoricu~1;1i în euri s tică, -~it că: si stemaică (construţie) ş i descriere. In spiritul nou m etode se infuţe az mai mul te reviste istorice. In anul 1876, sub red acţi a _lui ~onod, apat ,,Revue Historique" care cons oli de ază pozitivismul istonc m F ra _ n ţ a . ~ lucrăi consacrate direct gindirii asupra ştin~e ţ ~rli, ca şi mtregii a v.:3-lanşe a marilor opere, monografii sau con tn bu~u 1:1a1 ~ăr unte , se urrz:aeşt respectarea principiul ui expus de Langl01s ş 1 Se~gnobos in vestita propo ·ţi L'Hi t • fait avec des doeuments . Documen tele • zi e „ s 01.re se .. f t ă ( 1n. sensul de izvoare), care conţi informaţu despr~ ap e, aveau „ s constituie baza unor ob s erv a ţi ase mă n ătoare cu cele din domeniul şti.m­ ţ:lor naturale. Cu cit sint mai m ulte ob s er vaţile de aces•t fel, adică . eu cit se s tab·l • l t f te u ati t cereetarea este mai veridcă . S i esc mai mu e ap , c .. . tll eale e considera c ă este po siblă şi cu noaşt e rea vu torulm pe aceas . • ?· 6 - Metodolog ia istoriei 81 • personalitatea istoricului trebuie să intervă e cunoaşter Intr-o astrel d tit • cretul , fapt-ul , ca 1• in cercit mai puţin . Punctul central ll cons UJe con ceta-rea naturii. . . . . După cum s-a exprimat sociologul E. Durkhe1~, P<?z!tw1 mul, apă­ ru-t în umbra ştinţelor naturii, a ad us pe . terenul 1s~e1 <:°~ceptuJ de ,,fapt", care s-a consolid?t mai t~rzi_u, sub influ e nţa s~olog,e1 po tp~zi. tiviste (în special a celei durkhe1m1ene), ca o categorie fu nda mentala a 31 gindirli istorice • In metodologia contempra ă a istoriei nu se mal fac referiri la geneza acestui concept, ceea ce constituie. după păr er a noa ~ tră . sursa mu ltor confuzii în înţelgra sa coretă . Trebuie subliniat t o todaă conţiu ­ tu.I eminamente static pe care l-a dat acepţiun pozitvsă fa ptulu i istoric. Aceasta nu poate fi realizaUi făr a cunoaşte !ntreaga c oncepţi a metodologiei pozitiviste, care - apăr! nd !n strf n s ă l egătur C'U gind irea ilumnstă - a preluat atft valorile ei supreme. dt ş i părţile sal<' ~labe32. De asemenea·, referitor la glndirea asupra istoriei, poziti vismul (in special datoriă lui A. Comte) a îndeplinit rolul de a tran smite ideile iluministe şi, parţil , pe cele carteziene în secolul al X[X-lea 33 . Cu pre ţul abndoări finalismului, oare, este adevărt, a adus C'U . ine metafizica. dar a şi introdus în istorie omul (şi chiar clasele) ca element acti v al i~toriei: s-a obţinut o acurteţ ştinţfcă în stabilirea faptelor. d ar s-a fnregis?"at un regres pe calea înţelgri depline a cat,egoriilor de schim?'1re. ~1 dezvoltare - atft de importante pentru orice glndire asupra 1stone1. . U~ _astfel ?e P~~c~. de :vedere ~ îngreui at deZ'\·ol tarea deplină at!t a istoriei: dt__ş1 a f1Z1c11 SOCJale (sociologia) postula tă de Comte. Com1e a împărţ1-t tnţelş _ în abstracte, adică cele care descopră legile ce guvernază faptele, eoncrete ~u descriptive, care exprimă judecăţi des1 ~i;:ie ac:~~ f?P. ~ •. €u excpţia sociologiei, toate celela lte discipline sodescriptiv~. ş}i:~tafJegă;u în gru_pa. din _pla~ul doi al ştinţelor să u - în lumina conepţif lui ~tă , deci ŞI sociolo~a, 3:re - I~ rîn?~l Jn sfera fizicii sociale a . mt:, 0 parte staică ş1 ll.lila dinaml~; istorice, care ar .trebui' să dinamcă :5_te eeva în genul sociologt:1 sături ale progresului în istori~f de_s~~1hrea unei serii ideale de ~în primul rind O metodă m~tă ţi1. Pentru aceasta este necesara, comparti vă • ••l ' conte_mporane, care repzintă un . • baza tă pe observarea soci e~ţi ş1 _abia în al doilea rind O metodă ~tad,? _sau altul al progresului sOCJal, 1~1. ~omte nu sînt necesari descri is~nca, ~eoarece în seriile ideale ale d ptoni de timp şi spaţi"u Acest progres vizibil in trecerea uman 1· tăţi" 1 car e se realtză • independent edla un• ~ tad·1u Ia altul este• eeva natura1, desţăş?ar in mod continuu e evenimentele istorice concrete. El se apriori ~ l~gile sale intern~ ţe calea unor mutaţi lente, determinate ~~ri:~i~/ui; ele_ Pot fi deci ~u eve~ntele istorice nu s!nt stabilit. Sub ca nişte blocuri dispuse de n fod S~tic, ca elemente pasive rale şi, cu to~~=st ~s~ct ele sînt asemă~ na Clllva după un plan pre· secolul al XIX ca, tncă de la jumăta toare cu faptele s tatice nah_l· 1 naturii (Kant Laea, se conturează co e~ secolului al XVIJI-lea şi 1n t C:5:; ~:%!~~ co~plttl~ce, ½1marc1c, Hut~C:f ţi~ e \"oluţinstă în cercetare" a faptuJ .' omte contiuă să se situeze 1. ei S~ticăţ mărunte, numa~ 1: vo!u~o~ste, care su:- ~turaJ. limtează intr~ucare se ocupă de d1Sc1phneJe dinamice ~ază continuitatea mutaţilor progresu] abstract Co tn cadrul Ştinţelor abstracte, • nstrucţia staică a faptului istoric pe pozi cerea conepţi ţia E! 82 a fost ulterior suţint! de sociologia post-comtian·l care după ce at,an~onat stud!ul evoluţinst al. progresului, destul· de n~ovigăt:. al lw Comte, ş1-a indreptat atenţi spre domeniul staticii sociale adică spre ~rcetarea structu:.ii societă~ ~ntemporane. Această cerceta;e, iniţial p~nă de con strucţ u speculative, a căpta abia treptat un co nţiut empmc:35. evoluţinstă din secolul Nici alte surse fundamentale de inspraţe al X7X-lea n-au reuşi t să furnizeze sugestii deosebite pentru gîndirea i~to rică : e vo luţionsm in etnologie şi evoluţinsm ştinţelor naturii. deoarece şi in cazul lor, în mare măsur sub influeţa Iul Cornte schimindependent de fapt. ' barea era traă Etnologii, as pirind spre construţi teoretice, s. . au lipsi-t de studiul fapt elor istorice; el s-au opus lui Comte numai pentru tă acesta credea 3 8 • Ei erau intersaţ în caracterul unitar al dezvoltări umanităţl în primul rind de cercetarea similitudinilor, fapt care i-a condus pe unii spre în ţelgr a an i s tori că a „începuturilor", iar pe alţi spre acultrţie, adică la o concentrare exa ger a tă a atenţi asupra că uUirl influeţor reciproce dintre diferitele culturi. Este însă important faptul că difuzon ş ti au extins certăil sociale şi spre timpurile vechi „legendare" şi că ei au trecut dincolo de lumea conveţială a Europei. Re vol uţi a din ş tinţel naturii, care se le agă de crearea, de către Ch. Darwin (1 809-1882) a teoriei ev oluţie (1859), a redat naturii istoria - dar o istorie e v oluţinstă , după principiul secolului al XVIII-iea ş i cel comtian , potrivit căruia „natura non facit sa1tum" 37. De aceea, deşi pozitivismul evoluţinst al lui H. Spencer (1820- 1903), bazat în special pe descoperirile lui Darwin, a constituit un progres pentru dezvoltarea evoluţin s muli, deoarece a extins principiul asupra tuturor fenomenelor atit ale societăţ , cit şi ale naturii, el nu a deschis perspective noi literaturii istorice, cu excpţia aprofundăi analogiil_or or?,.anice. Mult mai interesante pentru istorie au fost . cons1deraţil~ lui H. Taine (1828-1893), care, rcprezentînd, ca ş1 Spencer_ ~1 sociale Camte, un punct de vedere consecvent natur~µst asupra ş~.ilor (a pre ciază că şi lor li se aplic ă metodele şt _ unţelor naturii) , a ~~monstrat c ă fa ptele naturale ş i istorice au acelşi cara~ (de repetab1li ~te); El a respins e v oluţin s mul atît în ceea ce le pnveşt pe unele, cit ~1 pe celelalte, dar prin aceasta s-a văzut constrins să de:3 o altă explicaţie difernţlo între etapele civlzaţe şi, în consemţă, el a conÎ ceput istoria mult mai profund decit Comte, deoarece n1;1 se ma baza pe un concept abstract de pr~es, indepe;den~d1~ i:u ~~~i telor Concepţia lui Comte care nu ţinea cont e s istorice şi c~ ll_~ita . fadptele 1~ sg:1J;fnţ~:t=ia nc~r: al ~rcetăilo f ost pe deplin aceptă de 1stor1c1. Ei oreau . . . ' să nu s_e ~reocupau în general de probJ~ele 1!1etod?l~~~~:--e;r~~~ ;;;neralih:11:1 te~e sarcinile istoriei la d~ne~, c~e C:,b;~acte", legile care guverzan ş, să descopere, la fel ca m „ştH~ţe el mai consecvent de opera nează istoria. Această idee a fost su s ţinu tă c ci r! anticlericalismul aminti • • . ·tat tn spe a1 P n tă . a lw Buck1e3'. Ea __a SUSCl ' utut in!lueţa tn mare mă s ură . sau, ?11 1ntreg val de discuţ ,_ dar n_u a P tru c erau prea solid consoftactica scrierii istoriei : în pn-?1u1 nn~ pe_n I al doilea rind, deoarece 1 date tradiţle scrisului de tip er1:1dit ' n lmpov rată de un con1 5 :ncepţia poz i tivsă a I gităţl i tar d . ero al XVII-iea şi din pe5 . ut an.istoric, care provenea [ne m intă spre legile naturii I rioada il um instă şi care cond u 1n consec ' ec!;~ 83 .· t· •1e intelectuale invariabile ale omului. Chi ar şi la spre carac Ie11s 1c1 . • (J Mill) • J 0 _ s Mii! care l-a criticat pe taăl sau ames ' şi __ pe • .....:ntharn p~nt~ id~a prea îngustă a legilor i~va~ab!le a!e na~ni ce gu v ern ază acţ iunl e omului şi care înţelga m?1 bme 1stona_ dec1t Co~t"'.· se poa e regăsi , in fond, 0 conepţi similara. Cu tot de~1der~tu ~ pn".'ind cercetarea e mpir că a diverselor eta~ ale progresului so~etăţn _ş 1 stabilirea legilor empirice in acest domenm, acestea nu pot f1 e xpl icate făr a se face apel Ja principiile fundamentale ale psihicului omului (l egile naturii omului)4°. Legile în acestă formulare nu erau legile dezvoltări istorice, ci legile progresului. Evoluţ ia indica pasivitatea obiectul ui a ce~tei evoluţi; dezvoltarea implcă schimbarea obiectului f ăr r eferi re la caracterul acestor schimbăr: continue sau di alectice. De aceea, opinia ră s pindtă conform că r eia evol uţion s mul a făcut di n istoric- o ştinţă este complet nejustifcaă . Pentru ca istoria s ă de vină o ştinţă Ln P lină d~zvolt~re (findcă o şt i~ţă în curs de dezvoltare a fost ln că de la primii s ăi. paşi),_ era necesar sa se_ c?releze cerceta rea faptel or cu cercetarea sc h1mbănlor sub forma studierii în mod global a procesului d ezv oltă ·· dai: n':1.~ progres î~_ţels în mod metafizic sau poziti vist (ca e volu~; a gmd1ru, a cunoaştem). . Di~. mome~tul în care conţiutl conceptului d e ro res n· ~ele1!~\u1;a~~ i~ternţ a factorului di vin ~i ~ f:sl coref deci fatalist şi teleolo -~ : _ependen~ de procesul s c himbărl or is torice, era să se coreleze aceste legi cu natura omului {cu sfhi~ulmca soluţie omului ar fi anulat total cosău), t~ eoarece corelarea lor cu activitatea se desfăşoar izolat şi prin ~cep de progres_. Actfritatea omului nu psihic, ci din relaţi ~mului :itfre, aceste legi tre~uie deduse nu din cu Iar _:1mea carE:-1 încoJ o ară. Aceasta ar fi condus spre o conseiţă gresului în legi ale d ezvo lt ă ri lJ"a prespective : schimbarea legilor proMil! ar~tă că, din punct. de vede . ~aracter strict general. El distinge 1 logic, le~a este o expresie cu o~te nu corelază direct le •1 egi e cauzale ŞI cele ale coexistnţ. raţi~ne de a fi mai de rabl1 e cu ~tegoria de cauză, care-- i ăse te !~: ~chimărlou, gin -ti~~ ~%a su~cesiunii faptelo/ / nu şin tual că libe~em~or. ca un rezultat al jocuJ~ns1deră car~cterul cauzal al existnţ 1 il vomţa . a omului are şi ea un1 aces~r legi, admiţîn e ventivist, deşi:_ ~: a. ehberat istoriografia de a anuz:rut ro_lc:i. Recunoaştr anis-~oric..,_ In praft~?m an~ văzut_ conce cu_zaţi ?e 1deografism obiecg ~afică; acest idea af _ touş1, s-a cultivat uiţa l:gilor avea un caracter gile, ci din dificul~~ ism nu Provenea di continua.re literatura ideoJl:<>zitiviste era artifi ~a traciă de a le că:ia neputiţa de a examina lerice, care trebuie ăcia ' derivînd din n . ' deoarece conceptul de legi voltări. ExempluI ls . sBe intereseze în ~es1tăţil reale ale ştinţe istocru ale . u1 uck} ,Primu} rind d fel d ~u, eminent isto . e a demonstrat d e mecanismul dezdiţo~!: · Acea_sta însern:;~c a~ dat rezultat~ _că Ş! tehnicile de lut evoluţinst (gen ti ca, pentru a în . e m cauta.rea unor astvet din /omeniul analize·~ c), trebUia căuta~e ·t ot mai impetuosul eruin gen:;:i diversele socte~;cto~or care influ o altă soluţie. secvent. An ca urmare a des' ~ se~ţil mai d enţază difernţl de nitoria, a ră~blu factoriJo~ de~1 de Prin~e de atenţi au apărut, Buckle şi a :so ~celaşi. S-a e Uaţi în conside; e UnUi pozitivism conş li1 geografice ;a.gerat faetonu are, care influeţază is' • J. Turner) f geografic (influeţa Jui ' actoru} demografic, factoJ ~:~:e;~l at~ .f iitt• f 84 rul _ e vo l~ţie -~unoaş te:i uman;, 1~olul statu\ui (W. o. Klucevski, s. M. Solov1ev ş1 al ţu). refuzmdu-sc msa un rol istoric mai important d pretutindeni, religiei şi bisericii. ' ar nu _La ~r 7 şt era i1;portanţ~ _fa~to rului economic a contribuit dez voltan~a 1stone1 econom!ce ca d 1 s c1plmă deja di s tincă a certă ril or istorice La C?IT:plic~~ sorginte ':1 _înflo!·i_rii ei se a fla, print.re altele, aş -numit; ~~oala 1:5 t_? nca ~ eco~orru~1 pohtice, nă ~c u:ă din o p oziţ i a faţă de concepţi3 clasica .a !UJ Srruth Ş I Ricardo. Pnnc1palul 1·ezultat a l efo1,turilor ei n-au_ fos t a fi1~maţ ile _t_e~reti~ , ci numărl mare de lu crăi istorico-econo mi ce. Apariţ şcolu !ston ce_ se co rel ea ză cu ideea de gen z ă ( adică un fel de J$ton~:11 .,s_u1-gene1·1s '·). proprie perioadei romantismului (de , _ x ~m ŢJlu . c? n c pţ1a lui S av 1şn y . Ra nkc_ şi a altora), şi cu filozofia poziti~t 1;ă a lui C~?1te. C_ea mai ma re rea_hza,_-e , teorică a acestei şcoli cons tă m c onc e pţ 1le vana-te asupra stad1ulu1 de dezvoltare e con mică a uma n i tăţi. Nă s cu t e din evol uţion s mul pozitivist, legate adesea de analogiil e organ ice, aceste c o ncepţi au păctui prin anistorism; indicînd diferitele faze, ele nu au descoperit mecanismul de ,t recere de la o fază la alta. _De acee_a , _in f _o r_mulă:ie şco li istorice diversele stadii apar ca ce,·a d eJa constitu it, fara perioade de trecere. Roscher, ca ş i B. Hilderbra'.1 d (1 812-1886), a distins economia n atur lă, monetară ş i de credit, baz_md_u-se ~u P:. cerc:etarea sc himbărlo istorice, ci pe paralelisme (anaPoale de aceea cel mai străluci relogu) intre 1s tonile diverselor ţări. prezentant a l acestei şcoH , sub aspect metodologic, K. Knies (1821-1898), ca re s ublin a z ă in,tr-o mă s ur ă mai mare caracterul naţiol al activăţ ~ane, nu vor be ş te de astfel de s tudii universale. El sublinază că principala sarcină a economiei este descoperirea oauzelor istorice concrete ale a ctivăţ economice a omului; aceste cauze pot fi diferite, dar esenţiale sint condiţle naturale şi psihicul omului. Analogiile, care după Krues r ep rezi ntă conţiutl legilor istorice (economice), intervin atunci cind a pare un paralelism nu numai în sfera • trăsuilo caracteristice a!e _fenomenelor (cum era în conepţia stadiului dezvoltări economice), ci ş 1 in domeniul cauzelor care provacă aceste fenomene. ulterioaă a, şcoli istorice distingem două direcţ. Una . ln e vo luţia dintre ele contiuă ideea stadiului de dezvoltare econmiă (de exemplu, K. Bucher), înlocuind prin aceasta sarcina de a căuta legităţ dezvol~ economice; a doua, în schimb (de exemplu, G. SchmolJer), merge ma1 departe (desi, aparent, ar putea să nu se înţelagă aş), dar făcînd un pas pe dru~l căutri legilor nu depăşt limita cauzlităţ şi a d_escrierii genetice. Totuşi, după cum am arăt, nici chiar_ tezele teore~Ice ale pozitivismului lui Comte ş i J. S . Mii! nu au reuşit să coreleze 1? eea de cauzalitate cu ideea existnţ legităţor generale. Aceste legi sint un fel de forţă ce se află în afara acţiun omului : în cel mai bun caz acţiunle umane sînt O rezultană a acestor legi ş i a „caracterului 43 omulUi" (ca la J. S. Mill) . Caracterul trenant manifestat treptat, al atitudinii pozitiviste in formulăie explicaţo~ pe terenul istoriei era legat şi de o tot mai tcez_:i.>uaă dezintegrare a certăilo . Dezvo_ltar~a div~~selor disci~lin_e fs-t~rice, între care predomina în continuare _istoria polit că (tot m~1 didar tot mai puternic ameniţt~ în mon?~?lul sau ~e i ent. conepută), / tona econmiă, a, dus la O specializare progesivă . Istoricu au îmbra;~ ~ d~enii tot mai înguste, ceea ce a dus _f~e la re_nuţ are 1~ expliţi, fie la exagrăi provenite din supralicitarea 1mport a nţe1 ob1ec1'U.lUi certăi . In polemici au dominat argumentele ţinîd de euristcă, 85 . . . litcă şi nu de teoria socială sau econmiă . Du .critica exte~a şi podatr~ă însăşi apriţe metodologiei pozitivist:" . 0 oarecare inVJorare, • •• •t d. . . • in • ,·storicilor s-a produ s o mgnJora oare 1spa n ţie a inte marea .. d'1sc1. p 1me. . N uma1• c1•ţ· 1va au sesiza.. re.• . masa tr ametodolocria propriei suIu1penu • .,. tfld ·• cil rie , in timp ce ea se ocupa cu o as de e „mare de fapte u', pe 11. nga• 1•s .... .., .. . s..au dezvoltat numeroase ştinţe ce se ocupa~ e om _şi de societate ceea ce a creat o nouă situaţe pentru toate ştunţel sociale. Şi mai p ' ţin numeros! au fost aceia care au reuşit să aprecieze posibltăţe e ~t!că cons~id_:l'tă atunci, ten~ schimbare pe car~ !e-a _adll:5 metoda. dial ria materialismului istoric ş1 economia politcă marxistă. De aceea rea cţia faţă de metodologia pozitvsă, marxişt au jucat un rol rel~/ n modest. cu toate că atitudinea faţă de noua teorie şi metodă constitu~v1 obiectul a tot mai numeroase discuţ, putîndu-se rămine tot mai pu/ indiferent faţă de noile idei, care aduceau soluţi pentru multe d: ; n problemele Yitale ale ştinţelor umaniste. m e t NOTE L Ace~ leză nu trebuie 1Slori.c sau altul, ci erafii a epocii. valoare infoatvă P~ . astăzi lucrarea a •UJ G. P Gooch. înţelasă în mod . cara<:ter·15 t'căexfrmis, nu este vorba de un 1 undametlă a în,t regii istori oO !naltă te • dej~pearni:::.(1ii\~r~ ~ e l secolului al XIX-iea o are Histo and .u 11 . ~u Peste 50 de ani în urmă ) ~t.er, Gesch~hte derryneuere:ISJ:."tanio tn t~e Nineteenth Century, 8 of H ~en France depuis cent ans ~ o~ g;:phte. Cf. şi L. Halphen. FT . l Writing, University f ' aris, 14; H. E . Barnes, Histary A ;~'°/';'°ntî:ceska;a is torio~ra?i~~om!I Press, 1939; B . G . Reizov, 0 ~ istorica! Writing New y • erungrad, 1956, J W Thompson , chen, 1934'.\ F. 'Y~le, Geschfchte dl!Tor:, 1942. Referitor la istoriografia lin, 1936· ' • Meinecke, Die Entstehu eutsc!1,en Historiographie, Mun3. ln d i scu ţile 'r ~ . Below, Die deutsche Gng d~s Htstorismus (vol. I-II), Berltăi ~er:t a:ăsur în care îstorio~~~~!chtssc.h reibung, Berlin, 1915. cărui Ol)eră a lS!nuJui german se f ia naţiolstă germană a prePlnă tn anu] avu.t ~ mfluenţ.6 intesă ac referiri nu o dată la Ranke, a 1 P. GeyJ 1n R.an:• şi a SCl'is continuu • };e altfel, Ranke a trăi 91 de ani, este anliztă de :OO!linge,i, D J ~ t~h Li9ht of Cat~str:,~ troblemă nografia aceste; . e Ha~. 1955 e, n Debates with Historians, la 4 H 13,;';:°loiJie d.er Goetheroa<le cf. C. H;ii,-1( 118 • Referitor la Ranke şi veiieLa •11nt1Lese en t t, Go1Jtingen 195 4 chs, Ranke und die Gesch!chts5. Citat după '=d 1 tfon revue et ,s~o1re, son ;appo~t a !ran,:e,H 1nBerr, tbide~ il lour) , Paris 19~; c la synthese aenerale (n ou6 TÎOgTafija luerarea , u; ~ 233 Cf o 'am 1' p . 232.-233. Cf. J . T<>poJskiOp. c!t ; referito,, G. Re1zov, Fra~t ă anal.1:zA a şcoli romantice economice '1n2 "90dnlenfa la „p0etica• aceste~uzs7«:1a romantU!eskaja istoh1storycmi ~ospodarcze u 1 a 1 ŞCoh conepţ ia cf. p 150. 1 1 1 7 V I leLeweJJ, p ~ 6 J LeleweJa~ [tachfm Lelew°elrt;na Lelewela [Problemei~ • n.in Pr • 1962, pp 35- rceU!ri asu • n „z badan nad p racarn i"'buţ , ~ la ~':.Inele do ·char;~i Pra lucrăio istorice ale Jui LeucrăiJe d€ îs acteristiene r erusty/tt ro '.~li• nne1 du ~ alE 1u 1 s~mant,smulu 1 :;antyzrnu ekonomtcznego [Con· 1sJtană• H~•n-{ige, Ztinm 0nd1 i:neţo~m,J •. Warszawa, 1951 Dill C! k<>go re S1s~:/es Fran:f~aris, 1807-~Bl~ H(ts!otre des r epubztque; 16 volume) şi cea rna • )( Gl'2yb g 1Odo 11-0 i.,, 1 SCr1e G p 8 sous deu:r J>rau, 0 ~~ki , O 11ii;jtju (tra,J le~anov, K vo prernteres dynasttes, Paris. uJ ŞcoJH fl;cu nte,nf~c~j' Warszaw:" 0 ~: o ra zvttit montstices· l'Jnane de lstor_silco/y hist~ 1 60, p. 18-19). . ie tn dezv rycznej w rozwoju naukt oltarea Ştinţelor Juridice], de O z. ~;sr 86 ln „Cw?°pimo Pra~no-Historyczne" [~ev ista de drept istoric]. voi. VIII, 1956, c.a,etul 2. Sav1gn)'. s--a ?Cupait de istoria direptului roman : Geschichte des Romtschen. Rechts im Mtttelaltl!T, Heidelberg, 1816-1818 9 . Aces t fapt 11 subliniau! P. Geyl . în Ra~ke in the Light of Catasirophe, op. cit., P· 17. Pi:oblema este exa ma tă ş 1 de G. G. Iggers (The lm'1ge of Ranke m Amer ican and German ~hought, in „History and Theory", vol. II, nr. l, 1962, p. 17-40), de G. Sch1ifert (ln Studien llber die deutsche Geschichtswissensclia {t, Bcrlm, 1963, p . 241 şi uran.). Ct~ de asemenea. şi opinia lui Acton d~pre ~nke (H. Butterf,eld. Man on his Pa.st, ,p . 86 şi unn .). earocterul 1deograf1c al operei lui Ranke a fost puternic subliniat de K . Marx. 10. Pe ac~stă te.m ă . . cf. M. H. '?~ej ski. ;Tu l~s N!(chelet a Polska (Jules Mi chele t ş~ Polonia), m „Prreszlosc a terazrneiszosc" [Trecutul şi prezentul] p . 108 ş1 urm . • 11. Ci tat după P . Geyl, Michelet and his HistonJ of the French Revolution tn ,,Debats with Historians", p. 82. ' 12. Idem, Macaula y in his Essays, în ..Debats with Historians", p. 2G. 13. In lucrarea sa. fundametlă . Geschichte von Bilhmen, vol. I-V, Praga, 18361867: (~1ţlf: :e~e au mceput. să apră a bia după Revoluţ i a de Ia 1848, conitmumd pma m 1876). Motivul principal ll constituie lupta poporului ceh pentru Ubertate. 14. Aceasta apare clar din amplele certăi cu privire la Lelewel. I n introducerea la Pisma metodologiczne [Scrieri metodologice] (ln Driela [Opere], Warszawa, 1964, vol. 2, partea I, p . 7-93 şi 1n special p. 46-77) de N. Assorodobraj, de caa-e ţinem cont în prezenta lucrare, găsim o amp lă prezentare, baztă pe cele mai noi certăi, a poziţe metodologice a lui Lelewel. 15. Lu c răile metodologice ale lui J . Lelew l sint cup rinse în, Dziela [Opere], voi. II. partea 1 şi 2, Warszawa, 1964]. In afara celor menţioat e an,terior, o mwe importanţă pentru cunoaşter poziţe metodologice a lui Lelewel o ·a u ale sale Dzieje historii i ;e; badan i sztuki [Istoria istoriei, a cercetări şi ,a artei ei], în Dziela, voi. II, partea 2, p. 709-856. L . Janowski. în Wstţp og6lny do historii powszechne j [Introducere genrală in istoria universală], 1846, s-a apropiat de opiniile lui Lelewel asupra istoriei. Pot fi indcaţ şi alţi adepţi ai formulă il or ,l ui Lelewel, deş i în general el n-a prea fost înţels - era prea avansat faţă de timpul său. 16. Observaţi cu privire la istoria econ mică găsim în lucrarea lui W. Kula, Problemy i metody historii gospodarczej [Problemele şi metodele istoriei economice]. 17. Cerctăil asupra vechilor comuni tăţi au fost destul de populare 1n istoriografila secolului aA XIX-iea. Cf. lucrăie lui E. Nasse şi P. Violett. De acest curent se leagă şi respectivele concepte ale lui J. Lelewel. 18. Deosebit d e instructive sint deucţil lui T. J . Teggart, în 'l'heory and Processes of History, op. cit., p. 96-98. l9. Cf. ln special introducerea lui Hegel la Prelegeri de f i lozofie a istoriei. Cităm, ca deosebit de caracteristic, ceea ce a scris Lelewel despre conepţia istoriei la Fichte. Ea este „o idee infinit progesită, ca întrupare a . . . unui ideal . . . dar momentul în care se atinge acest ideal nu poate fi dndica t nici de exp rienţă, nici de teor ie. pentru că acesta este numai o credinţă, credinţa omului care î nfăptuieş" (Dziela [Opere]_. vol. II, partea I, p. 819-820). Cf. şi R. G. Collingwood, The Idea of HLStory, op. cit., p. 89-114. 2O. P. GeyJ, Ranke in the L i ght of catastrophe, în „Debats with the Historians", 21 I p. 13. • n specia.I !n lu crăile On Heroes, Hero-Worship and the Heroi c. in History. Cf. schiţa lui P. Geyl, Carlyle, his Significance and Reputatton, în „DeA bats with the Historians", p . 33-35. 22 W . Dilthey. . . 23•• El arăt a scrisaceasta lucrarea Geschichte der sozialen Bewegung tn Frankreich von 1189 bis aus unsere Tag e (1850), Leipzig, 1950; Darms~dt: 195~: .. 24 • Cf. A Malews ki şi J . Topolski, Studia z metodologu htstarti [Studu de metop . dologie a istori ei]. Wa rszawa, 1960, p. 11-40. 25 ozttiv1smul s-a m anifestat sub diverse forme: . . . . .. 26•• Cf. J. L cgowic z, zarys historii filozofii [Schiţă a 1Stone1 filozof1e1]. Warszawa, 1964 , p . 302 şi urm. 2?. . .. . . . 1nflue n\a pozi tivi s mului filo zofi c asupra l1teratur11 1stonce este comentaă, printre alţi, de I. s. Kon, Die G eschichtphiiosophie des 20 Jahrhunderts. Ber- 87 . i urm.; A. Ga,Jeati, Natura e _finalitil. cuill~ stori<:, nel ,.,, 0 _ Dalia staria fi!osofica allo storismo ide ali stico derno PtmiJ'"''o . • • Milano 1953, P• 173 $I urm. rtate fă . d' ' etodlgică nu prea dezvoltaă în rea 1 , se ceau referi.j 81 :rec:vism (tn sp;cial şcoal varşoină, ln -~te cu T . Kory:ol"! , T. Woj3 ciechowskl), empirism şi inducţosm (A. Paw1~_sk:i, ~ - Bobrzynsk1, T. Korzon şi alţi), se indica „legitateaM d~voltăm soc:1al_e (W. ..smole nski, M. Bobrzynski şi alţi), se sublinia uni~t~a metod?lg1 c ă a ~ t u n ţe l o r naturii şi istoriei (de exemplu, M. Bobrzynsk1 , T. Woic1.echo~sk1); J . S zu jski Im, 1964 •_!'.:,_!i şeurop 28 • In f _ reprezentant al antipozitivismului - se opwiea m pnmul rind anticlericirlismului şi viziunii laice a -l umii pe care acesta !I aducea cu sine. antipozitiviste erau r~:~zei:itate_ î~ mare mă sur ă _ ~i de S . Smolita. M. H. Serejsk:i a cules toate opmule 1stonc1lor polonezi dm acea p e r i o a dă fn lucrarea Historycy o historii, op. cit., p. 139-140 (n ota ed itorului , p. 130-138). Mal trebuie examintă şi poziţa lui K . Potkafiski . 29. Manuscrisul celei de-a doua , lucrăi provine din anu l 1858 (ed iţ a a II-a. 18i5. ed. a III..a, 1888). Apoi au fost publicate ambele lu crăi sub titl u l comun Johann Gustaw Droysen Historik (1936-1943). Ultim a ed i ţ i e din 1958 poartă titlul Htstorik. Vorlerunger llber Enzyklopă die und Metltodo logi e der Geschichte. Asupra lui J. G. Droysen (1808-1848) , cf. F. Meinecke. ·Joha nn Gustaw Droysen. S~tn. Briefwechsel und seine Geschi chtsschreib ung, în Droysen , ocu,.Historlsche ;Zel~chnft_, nr. 141, 1938, p. 249-283. Acelaşi plnd~-se de istona anticii, a, scris lucrarea 1n 15 volume, deosebit de tendenţioasă, care a d\15 la războiul de şapte ani - G eschichte der preussisch~n Politik (18118-1886). J. G. Droysen nu cons i d eră legile in sens pozitivist, el este intu _ ţlonist şi unul din promotorii ideii de „Staat<;gefu hl" ln Germa~la (care a influeţat ln mod determinant opiniile metodologi ce fe is~orlcilor trennani, fr~~nd in Ger~ania evoluţia ideilor pozitiviste). ~ ulti;'Ila Pet:loadă se subhruaz.11 marea. influeţă a lui J . G. Droysen asuW. Dilthey (cf. F. F. Suter, Phtlosophie de l'histo ire ch ez Wilhel m . : ~e!', fBassel, 1960, p. 204). In afara lui J . G. Droysen. au activat ca ~r~;:n s~u, <?':1sta-w Droysen (istoria secolului al XVII-iea) şi H ans 30. Este vorba de ;t~âf:i~ ~:lră). , . . ' . Paris, 18 94 (ed. a II~, \;~~mbe, De l h1stoir e consideree comme un e scie11ce, 31. Inamte se folosea m • d b ). esnţială, deoar!::e =~~a ~ tţenclu .. ~venim~nt". P roblema însă n u este şi static şi dinamic. " ap u • t şi „everumentul" pot fi interpretate 32. In schema istorgafcă a lu·1 C . 33 - O definţ d_e acest tip este ac~mt se e"'.id_nţarză iI:fluenţa sa in tsimonş tilor . soctologte positiviste _ A P tă, Pnn intermediul Im M. Defourny (La F. J. TuggaM, tn Tlteo ~guS t e Comte, Louvain, 1902, p. 353--354), de Pro _ fundă interpretare a 1tn~--Processes o_f History, p. 125. care oferă o a lui Comte. Cf. şi L. LeY)'34_ Cf lr~hl, Die Philosophie d'Aug:;: ~etodologi~ _ • •o omte, Cours de philoso '1~ o~t~, Leipzi g, 1912. 35. Cf .ff P 1., Warszawa, 190·!). P • POSlttve, 6 voi., Paris, 1830-1842 (trad. • d:::aus, Z~r Vorgeschich.te der em .. 36. Ne glndl.mEmpiri~hen Sozialforschung" pt"fchen Sozialforschung, în .,Handb uch nan Lin pr1mu1 rlnd la sociolo i ' vo • I, Stuttgart, 1967, p . 18-37. wic~ it~~organ, J . G. Fraz!r c~~- B. T~lor, G. Weitz, J . F. McLenG. Frazer 2 ~\ 19 62 s-a publicat în I t trebuie menţioat aici L. GumpJopra cărei~ atr~go!qz _[<;reanga de aur{adu cere Polne z ă lucrarea lui J . O ln etnologie la J em. aici atenţi. Cf •1 cu _Prefaţă de J . Lufyiiski, as':1L. Kroeber, Chic~g!· Steward în Anthr~p~ahza conceptului de e v ol? ţl e 37 • ct. F. J . Teggart Th ' 1953 , p. 313-325 (lit.e ~ oday, sub redacţ ia Ju1 A. 3 B. Asupra si~uaţe ş~;' and Processes of His;6 rec~mandtă). dYmin, Spor mi ţ ctzir1 contempraă în ory, op. cit., p. 137-138. J. Gie!~~~!f:nych [Controv:~turoZ!-=em i anty~~;. d?meniu informează vo\ l, ln „Rocznik sa dintre •atura1t ~Zzzmem w pojmowani.a nauk 39. H T • XlU, 1961/62 P 1E7konomic:iny• [A sin ş1 antinaturalism în ştinţel • • BuckJe H ' • • 3-191 nuarui • economic], PTE, Poznan, n, 111 i tstory of Civi!tz • . 40. Cf. Theorte ş IV (trad. i>Ol., W ation tn England . . studiuf Hutory, op -75zawa, 1873). ' Leipzig, 1865, în special cap. I, Th · Sy1tem Of • Ct ., P. 83-s4 eor1es of Hi t Logic ("ft~- • Tezele iUi J s ory, op. cit. --.-~a a VI-a • S. Mill slnt expuse 1n • 'P- 84 -ios. ' cap. X şi Xl). Reti.păr, 1n Tendiţl t·fi/lll t\ in 'J 88 comte în Cours de. la p~Hosopl~i~ positive, voi. r, cap. I : ,. .. . caracteristica fudamentlă a F1l~zof1e1 Poz1t1v_e este de a considera toate fenomenele _ ţind seama c~ subordonate Le~1lor naturale imuabile. Sarcina noastră nică orice ~ă uta r e a ceea ce numim cauze fie primele, cit es~ de zadr ?e _ultimele - es_te de .a înainta în _descoperirea acestor legi, reduclndu-le insa _Ia un n umă1 pe cit pos1b1! mm mic" (trad. după ediţa di n Theories of History, p. 78). _ J. s. Mii! tn A System of Logic _(<;artea a VI-a, cap. X) : ,,Nu consider necesar 42 s ă repet că doctn ~a detern~m1smului (causation) acţiunlor umane nu presupune .. . o fatalitate omnipteă : ea suţine numai că a c ţiunle umane sint rezultatu l con jugat a,J legilor generale (gen eral laws) şi al caracterului naiturii ~mane, precum şi al caracterelor specificeM (trad. după ediţi a d in T heones of History, p. 9G). Şi J . F. Stephen inceară sA interp reteze ln acel ş i spirit conceptul de -legi ln is torie (The Study of History, 1961); asupra lui s-a atras atenţi recent ln „History and TheoryM (voi. I, nr. 2. 1961, p. 186-201) . 43 Pe tema conep ţi e i p riv ind stadiul de dezvoltare econmiă (şi dezvoltarea generală a umanită ţ i) există o bogată · literaturii. Dintre cele mai recente lucrăi m e nţio n ăm: B. F . Hose!Ltz, Tlteories of Stages of Economic Growth, în ..Theories of Economic GrowthM, 1960 şi W. Kula, Problemy i metody liisto rii gospodarczej (Probleme şi metode ale istoriei economice] , p. 24-33. Din tre cele mai vec hi, cf. ln primul rind lucrarea lui K. Bucher, Die Entstehung cle r Vo lk swirt sc1iaft (1893) şi a Iul K. Breysig - Der Stufenbau und d ie G eset ze der W eltgesch.ic1ite (1 904). Asupra lui Breysig vom mal -!l. A reveni. VII. INTERPRETAREA STRUCTURALA 1. modelului structural Apariţ Gindirea met o dolgică a ntip oz i tiv i stă se datore tl', in primu l r ind. i ş i scepticismului. Se v o r b eşt de un triplu scepticism. în priv i s t ă s-a n ăsc u t din sceptici smul fa\,ă de v;,mul rind, gindirea antipoz loarea cognitvă a a c umlă r i inductive de fapte. adi c ă faţă de cunoa •1! . Aceasta deoarece a păru se o îndoială ju stifcaă faţă de c.on rea anlitcă statarea potrivit căr e ia cun oş t i n ţe l e noastre despre evenimentele trecute ar creşt e proţinal cu numărl de fap te stabilite. La n aşter unei as1fel de gindiri, un rol nu mai puţin important l-a jucat apoi scepticismul faţă de ideea pozit v istă privind evo lu ţ i a conti u ă a ya]orilor intelectu ale ş i morale ale omului, care s-ar înfă p t u i, chi purile. conform legilor nalur~le ale p rog~e.sulu_i ce acţion ează independent de fap te; acest scepticism viza deci însaş1 exist e nţa unor astfel de legi. în sfirş it, scepticismul faţă d~ _ recun oaşte re ~ o ~tim s tă a istoriografiei ca şt i nţă e xactă, asem ănt oare ~mţelor n_at~rn, ş1 faţă de just eţ a cre di nţe i într-o istorie „o bi ec ti vă" P~ ~e v iaţă s-a repercutat de asemenea puternic asu pra gîndirii antipo21tiv1ste. -~ cest tr~p~~ scepticism, care cuprindea direct sau indi rect toate domenule glnd1ru metodo] og1ce • asupra 1stone1, • • ' • a condus spre cele ' mai. d1· . ~etr se ~eze, adesea contradictorii între ele. Primul tip d e scepticism a · e ermmat atît pesimismul co T • · terii istorice r· t d. gm iv m istorie, cit ş i îm b o gă ţirea cuno aş 1 dus în egală ~~~r;n1a :ta spre formu _ Iări glo~ale (s~ te~e). _Al ?oil: a a ecruds e n ţa ideografismulm obiectiv si a mdeterminismului cit . 1 şi _a explicaţ; în f!to!i progresu~ ulterior în interpretarea legilor istorice lui ştinţfc al istoriei l~l tr~!ea a dus la negarea toală a caracteruprivi_re la caracterul exlct al ~nre~ coi:ivin~erii, prin argumente no~, cu t e ndiţ e le noi pot fi . t . cetărilo istorice, In concluzie unele dintre tare a ideilor fundam~t!;:i:tate ~a. ~ continuare crită si' ca o dezvol~all: mai puţin evoluţinst) \~ )oz1tiv1smului (conceput în . mod mai mult ~de~le mai vechi. O caracte~i~tt e ca ~ neg~e a acestora si o revenire la a ~giXa)ărut ca rezultat al c~ ~?mtă, pozit v ă, a gîndirii metod0 im o - ea_este perceperea - d ci_1 sceptice_a pozitivismului din secolul pe!;~a~!~1 pen1:u certăil i=l~rfe pe div~rse poziţ filozofice - a încercat peed~~or1ogr~fia erudită era~ ~ unui pun~t de vedere globa!, ~orelăi proces~~ căi : 1) integrarea inte egare mul _ tiplă . Ca u rmare, s-a lecţia punctelor :1 de stabilire a faptelo rnă a analizei istorice, în sensul ~nui acel ş i obicf ~edere distincte (poli~ cu enuţril e sintetice, 2) pro-istorcă. a certăi, 3) utiliz ce, economice ş i altele) asupra Toate acestea area altor Ştinţe în cercetarea, de tip structural aa~ contribuit la ad ta ~ ~ blul d e zvoltări ~ e~1t cer':ftă :lea ~nui punct de vedere nou, 1 societăţ d~ necesar • n or istor· - ~rll ice, cuprinzînd an,,....,. ' ,n care toat e e1ementele sînt mai mult sau negaţi 1· 90 legate între ele. Totuşi , nu se realiza în continua • t . niai puţin xami n~rii fa ptel~r cu. examinarea schimbărlo şi, deci, cur~i~:~~~:~: enu_n~ll:·1lor, nu m_a 1 con~ugarea ace~tor două pun_cte _de vedere putînd oferi posibrht? te~ un_e1 descne:i. totale ş 1 ~ u1;1ei explicaţ a procesului de dezvoltare _m _i storie. S-a criticat ev oluţims, care a fost negat total, dar _cu_toate ~cestea, glndirea metodlgi c ă apă­ nu s-a m d1cat o ~t ~ - ~o luţie_. ru ă pe terenul cr1ttc11 e rud1ţomsl poate fi denumită stru c tur a lă deoarece ea domina t e ndiţa s~re _ fo rmu~ăi structurale ale „fntregJlui", f rmul~n care adesea au_ fost _msa, dupa cum vom vedea, speculative. Deci. din nou un pas înainte dmtr-un anumit punct de vedere a însemnat pentru gîndirea meto dolgică un pas înapoi sau o răm!ne pe loc dlnr-un alt punct de vedere . . !n. 2. Mobiluri filozofice antipozitiviste Pentru istorir. pri ncipalele rnobiluri în lupta cu primatul modelului melodologk a l şti nţe lo r naturii, cu d es trămae pozitvsă a obiectului c erc tări istorice, cu rigiditatea enuţrilo şi ou pasivitatea în cunoaş­ ~ re a istoricului le-a furnizat în special filozofia, care traversa, la ră s ­ c-rucea srcolclor al XIX-iea ş i al XX-iea, o perioadă de o deosbită înflorire, in special în plan gnoseologico-metodologic. Filozofii, care în m11 \te cazuri considerau ontologia ca metafiz c ă, au creat nu numai baze noi pentru teoria ge n er ală a cunoaşteri, dar pentru prima ?ară ş~-au ~xtins la o aseml'nea se-a r ă c-P r ce tăril e proprii asuri ra c unoaşteri l~tonce ş1 asu: pra structurii metodologice a istoriei. Glndirea m~todlg1că dezvoltata de istori ci în acest n ou clim at filozofic avea - ca ŞI în secolul al XIX-iea - toate caracteristicile unui transplant mai mult sau mai puţi~ ~decyat al acestor analize pc terenul nec s ităţlor practice ale ·, certăm istorice. Deoarece în ac-el timp istoria trebuia să facă faţă unor probleme ca~e erau comune tuturor s tinţ e lo r umaniste, nu se putea ca ea s _ ă nu fie infl u e nţată de te ndiţe e manifestate în alte discipline, cum a: ~1• în. spe• soc10logia . • ŞI • PS1"h0 1ogia. • Evident ' s1 cu c1al, etnologia economia j istoria filozo problemele sal; a devenit' o sură pentru investgaţl genera e a1e . . .. ductiv este propusA fiei ş i ale umanisticii în general. 1 ln domeniul c unoa ş teri, în l<_x:ul em~m~~u u~~~atorice a ce rcetăo­ cu noaşt e rea intu v ă , care atribuie capităţ ':;} 1 trebuie să se mani1 _ ~anţ ~c~\ is~orie deoarece pentru rului un rol suprem ş i creativ. Impor feste în primul rînd în ştinţa culturu, deci şi n ţi co'mpl e xă a omului a • . • ca pe o crea e directă tar nu o si mplă cuprinde cultura în totalitatea e1 . 1 ~ţler este _n e ~esară, după cum s-a arăt, ştinţe e naturii) . In dieir:phcaţ1 pri n indicarea cauzelor (~uf1<:1~n înd caracterul unei expev~rsele curente ale cunoaşteri pur _m~itivete a:cest postulat apare atii la ~l e n ţe c~gnitive ce se sustrage an~h~el d~ la Marburg, cit ş i Ia neode la Baden ~1 al ş_ .. 1 sau fenomenologie. . eok~ntienii ş c oli hegelieni şi în asa-numita filozofie a vieţfl ţă asupra gindirii filozofice . ă • in uen ' d _ 1 î . H • Bergson (1859-1942), a c f:1 dorind, spre deosebire_ e ~o . ~ .istorie era în acel timp, cea mai maretali'· tatea şi în miscarea et, ~cr1a . Zl ti • t·1 • ' • te în to ' tulut ' rev i ş , sa interpreteze r eahta a . fnuare real ă a trecu ;E v olu ţ i a reclamă ca prezentul s ă fie ~ c fU:ră "2 ş i criticindu-1 pe SJlfna mă o du r ată care să fie un agent de .eg nu er~ v~rba nici de deven re, c~r. afi rma că în e v ol u ţio n i s m ul acestuia " u al ă a metodei lui Spen~;t :ci de_ e v olu ţ i e " , deoarece '!stratage;nt~ r:agmente a ceva ce s-a dezv l· n 5t a 1n a reconstitui e vol uţia din n ş at deja"3. ::~r IJI mai d egra b ă în respingerea siste?1ului. hegeliani, deci î1!tr-o conepţi ,direcţonată " . ~e o mt e nţ1e <lecit struc_!·aă în sin~,. precum ş i în relativismul cognitiv. M . Mandel?3-U1? -~lasifcă conepţil e examinate de el din punctul de vedere al atitudmn acestora faţă de posibilitatea unei cunoaşteri istorice obiective (adev~rate~, ;n~icînd, pe de o p;irte, pe rel ativş şi , pe de ~tă part_e, I_?e -antre lahv~şt1. Se _menţ!oază aici, din alt punct de ved~i:e (u~ spe~ial ~ ce~a ce priveşt fllozof_ia germană), ad epţi asa-numitului 1stonsm şi ant.11stor1s m (P. Engel-Janos1, P . Rossi, K. Po pper a ma i vorbi de num eroasele variante „naţiole" ale gin~ si alţ i) B, f ăr ~lirii filozofice cc ne int ersază aici. Jn domeniul criticii c uno aş teri istorice pozitiviste (,raţiune istorică " ) se ev idenţază conepţil e (d e altminteri foarte diferite) elaborate de W. Dilthey (1 833-1911), B. Croce (186-1952), G. Simmel (1858-HlJ!l), H. Ri'ckert (1 863- 1936), M . Weber (1864-1920). Toţi au indicat diferenţl, ignorate de po z it v i ş ti, dintre cunoaşter ea naturii şi cunoaşt era vieţ i sociale (lum ea valorilor, spiritului, acţiun umane); deosebit de pregnant a form ula t acest lucru Dilthey, spunînd că „natura o expli căm : vi aţ spirtuală o înţ e l eg m ". Doctrina înţelgri istorice (Verstehen) foarte extinsă, dar, todaă, extrem' ·ere apare la Dilthey într-o formă 9 . compliată Criticînd in s uficenţa inducţe, Dilthey afirmă că atunci cuprinzi" un întreg, deci şi în cazul cunoaşteri istori ce, cind trebuie să nu-l poţi concep~ global (ceea ce, după Dilthey, constituie prin~ipalul ele~ ment al obie c tivăţ c un oaş t e ri istorice), făr o trăie cogmbvă co_re~.:. ~unzăto are. Deci, în c onc e pţi a lui Dilthey, cunoaşt:~e !storcă este retati v ă, de vreme ce ea depinde de caracterul acestei tram; istoricul. creeaza ~ imagine s ub iect v ă a trecutului prin prisma valorilo~ pr~ent~lu1. Acea~ta cunoaş ter i st orică se r e aliz e ază pe baza unor materiale iston~e, c~r_e stn t de exteriorizare a activăţ spiritului; cercetarea istorica es't~ o formă ori entaă deci spre c unoa ş ter a diferitelor „obiectvăr~ ~ spiri_tului" •. Aş a ­ dar, se află în joc două metode de cunoaşter a reahtţi, aplicat~ simultan: trăiea (care priveste propria persoană) şi înţelgra (refer:it?are 1~ este un act prin care, ~e baza pr~priei e_x.p:a!te Persoane). Inţelg~a neţ spirituale (trăiea) retăim exprinţa altcuiva. Experinţ~ tr~~a, st r.ă făr~ Procesul de înţelg~, ne-ar oferi nu~ai. propria n?a. bw~_r-~.if~ Însa acestă înţelgr este cirums r isă în !mutele propriei biografu ,P . exprinţl altora pef cadre n oi rituale - peRtru că nu putem înţelg • • . f forma un ameninş~e nu le-am trăi. Dilthey considera bioş_ra ia ca o . aloare ma_;, tJ_ al aă a activăţ isforicului, iar autobiograf!1letcab s;1r:ă d~/ omul care aor_; Principalul „întreg" cercetat de ist?nc_ 1:~ uie ' .: · C ţionează cu un scop dar spontan (expresia vieţu). B ' ropie de Dilthey. E1 consider· • Croce, prin intuţosml sau, se ap reconstrui lanţu cau ză ef~ Că numai în confruntarea cu natur~ put~:; este străin istoriei. In Ştin~lbazdu-e pe noţiuea de ca~z~, ca tici iar istoriei ii este proprie e n_aturii se operază cu te:mem eore te' evident si de construcţi t narayiunea. In narţiue istor~cu~ se s~ veş fo~mă nec~sară de gîndir:e 0 0 a c; :etice, dar acestea nu constituie de:1 • • cunoaşteri istorice. lntmtia subtanţă este intuţa - s:1rsa oncr_ei re înţelg) este pentru Croee aztă pe exprinţa p s iholgcă _ a ce u1 _c; e mai d e gr abă imagini 0 (rep O formă de expresie a spiritului care P~ ·u~c. • raport cu produrezent· ') .ţi te prinu va 1n cere ar1 decît concepte. Intui a es . ce (dup ă cum scrie 1\1:. -~ de concepte şi cu activitatea p rac ti<;ă, d~o~r~roce) este independentă ~delbaum, analizînd acestă c?n e~)ţl : a u~ 1 că din primul să u e ele, în timp ce nu există situaţe mvers •• n . . Husserl (1859-1933): rep:ezentantu! gi_ndi rii Fenomenol_o~Ja 1~1 ~feră de asemenea, la 1ntmţe - ad1ca m ei la logice _anti:~pmce,dţ= ci 'ia cunoaşter „directă ", indeptă de inducţe, nici la de . 'd r în alt sens După Husserl, nu numai obiecpsih~log!e. şi de t(~orite l) cr şi esnţa g~nerală a lucrurilor ( a b stracţi le ) tele md1v~db~lale atpei·1~uţ care este denumită e id etică. ln cazul u nei ' 1 • t sînt acces1 I e aces trebuie să . sde. 'drenul_ţA a t~r~~epe cod~s ru c ţie astfel de intuţ ia, şi la cea strict m ivi ua a. ,, ceas a s n re u r,; concep tua lă , Ch b' t· ă h• • H versală a oricăe atitudini faţă de Jume_a o 1e_c iv_'. epoc e - scn<: 1 _~serl _ este mijlocul metodic p1?n ~are msumi. ma . iau ca c_u propnu-z1~. fiind propri&-mi viaţă a conştimţe în car: ş_ i prm ca~·c.. ,mtreaga lume obiect v ă există pentru mine exact aş cum 1mi apare nu e '. Al'urn.obh·c tul cunoasterii nu mai este ceva ce poale fi su rp rin s in mod pasi\·. ci ceva care ·se constituie numai prin intermediul rolului „creator" ;i l :ir 1\ ilui cunoaşt e ri celei mai înalte a fenomen ologiei. La fel de influent, E. Cas.sirer (1874-1 945), din şcoa l a de la Marbu; i,; . e ; iramne z ă cultura nu ca pe o acumulare de fapte ş i de fenomen e individuale, ci ca pe un întreg unitar ou -o stru ct ură l ogică prec i s ă. El suţine - în . mod diferit de Husserl - că în cunoa ş t e r e sint indi spensabile leeră defintv ă . mentele (simbolurile) apriorice, concepute î n să nu în mani ci in fun cţ ie de valabilitatea lor de-a lungul istoriei. Aceste simboluri permit recompuner~a faptelor într-un întreg, dar un as tfel de întreg nu este c7va real,. o existnţă în sens ontologic, ci o co nstruc ţie a spiritului. N~~ai recomp1;1nerea într-un întreg permite înţ e l e gera obiectului c11lt~iu. In op~ziţ1 cu form~larea lui Hanke, Cassirer scrie: ,,Ceea ce r eţi _ n~ memon a dm fapte ŞI procese devine amintire i storică a bi a atunci cm - reu ş im s-o includem şi s-o tr a n sfo rmă m în «in terioritate» a noastr ă" "· 3- Filozofia antipozvsă a istoriei O prelungire directă lozofia istoriei afltă a c tă •• fi! . . î t _ ~rce rn ?zoflce generale a con stituit- o fi de filozofii ca;·e se oe n r O î ezvoltare H~pe!'1o a să ş i culti vată în special rezulta~ astfel numero~f:: ~1? 0 d P:ac_tic ş _ 1 de cer tăr ile istorice.6 -A~ împotriva erudiţonsml . p i_ ~nti_ad1ctor11, dar care luptau împreuna (sau mai degrabă fatalis~;1' xptimi~t ~n pl~nul cunoaşteri şi determini~t v~r~e puncte de vedere ~cc c~atăd filozofie poate fi pr e zentaă din d1:\ I. ~on o gă s eşt ca '0 ~n _u n . unele sau altele din caracteristicile oip?z?fie nemarxistă din p"en·zada gmdirii istorice"s. El o defineste ca o ime greu de . oa a apriţe· f"l r· . . o fi larg dif t suţint. Concepţil in . i 1 ozo ie1 marxiste. Este cauza uno~1:a ~ î~ perioada în care au am~ate al_e lui Marx nu pute~u faza de erua·JJU~1 de clasă. Gîndire . P~ut ş1 aceasta nu numai dlil se afla pe atunci --in stituit atrage1re~rusm ~e~etic; Un, pas\1s or1gafică is_toriografia era ~teţi1 asupra proble~um „natural" înainte l-a cond1alectice, care co ~i insuficient matu~e or de strucă In ansamblu, tural, făr a mai~ ltuiau o Unitate d" rizată Pentru a adopta modelele ~siă etapă nu po:~r~~ etapa struc~~~kde Vedere genetic şi stru~incit, judecăţil_ dlll moctet /iul te_ Puncte ~n ~rpretate ca un sun • Aşa anali ialectic de c' eş1 nu s-a ajuns 1 Ptom al crizei g îndirii isto: de . gî~iodaltăţr eJ~e~e, ele au con:ti~~:~ularea principiilor un~11 R. A~ erudi_to-genetic:rcetare), în com _un progres notabil (1n cu apelati~l def~nşt muit· p a ţie cu soluţi e sugerate .,filozofia 11 t7 ~uren te ale f'1l0 . ~ ica a 15 • t oriei postpozitiv1s • te • t Oriei" ă zofiei 15 ' c Utînd trăsua lor comună f (bl a: ~· 9-2 93 b . f'a istoriei La storia ridotta sotto il concetto genern• eseu despre fi1ozo i , . . . t .ti •u . . ...e iell'arte (1893), Croce vorbeş~. de o „viziune m w v:i ' prm_ mtermediuJ c ăreia cunoaştem faptele individua:e (~~re de_ fapt _smt studia te de istocu mtuiţ1 a a~1stulw. _El dez vol tă _ ace a s tă rie) si care este asemăntor 'd 'mai tîrziu în special în lucrarea Teorz.a e stana della storzografia (l~17). Pentru a cunoaşte faptele, trebuie să „ te simţ i" in ele, .. s ă te identifici mental cu ele". Ideea de istori e, ca produs subiecti v al unei gindiri vii, care animă faptele istorice „ce vibrează" în el şi care, in acest fel, conferă fiecăr istorii '?1arca c ontempr:a e ită ţi, o regăsim şi în lucrarea La storia come Penszero e come Azione (1 938). Nu e x istă umbră a ceva „extern" în raport cu „spiritul". Faptele p rezen te ş i trenumai ca fapte ale spiritultti , ceea ce în seamn ă că , Jn cute pot fi înţels ea ză într-o oarecare m~ur ă acest fel, pe plan spiritual trecutul fuzion cu prezentul. Faptele reale consemnate fn izvoare devin reale a bia atunci cînd prin animarea lor spirtuală devin o parte a prezentu lu i vari abil. ' Concluziile care reies din acestă conepţi pentru cun o a ş t era istor ic ă sînt pină la un punct asemăntor cu cele al e lui Dilthey. Este ·imposibil să cunoaştem ce s-a întfmplat în realitate în trecu t dacă fntreaga istorie este „contempraă", adică animtă d e psihicu l unu i istoric care trăieş în prezent. Dacă intuţ a produce fapte, a tunci ea produce fapte prezente, nu trecute. Deci , aş cum rezultă din doctrina J:ui Croce, este imposibil să se obţină o cunoaşter e obiectvă a t recutuhti . relativismul integra l, Croce ~ntroduce. Pentru a_evi_ta acu:ra_ti:3 că justifcă ca un criterm defm1hv al adevăruli - conceptul incomprehensibil de concluziile cu privire la c o n cep ţi a lti i „Absolut" . ~ - Mandelbaum, trăgînd Croce, scna 10 anul 1938 că, pe baza propriei sale teorii Croce nu avea nd reptu~ ~ critice practica curentă (din acel timp) de a' scrie istorie în ~r.mama , deoarece asupra falsurilor hitleriste s-ar fi pu tu t p ron u nţa rnh-o as~fel de fonnulare „numai Absolu tul si nu Croce" 1n. t .. GD Si!Ilmel. fşi sprijnă teoria istoriei pe · e xperin ţel din istoi-ia eul. ut"1: fş~ suţine că faptul de a scrie istorie este un produs al intuţe ~~:;\cu ui, el ~e opune touşi relativismului. Cu toa te aces tea. con.sec epţia\~tărlo s~e a~ o natură rel a tivsă. I. S. Kon defin ş te ~ nrismu1u·1I k 1~!11el o smteza a „înţelgri " (Verstehen) diltheyene ş i a pri o: inttlnim la a~t~· lbe cai;r o transfeă în istorie. o interpretare similar~ - afirmă Simine - este un ro" e au": •.1~~orla pe care o cunoaştem nd1 1 pe exprinţ hit/! r! no_astr~, care se bizuie în acest act creator gică, mtenoara a c e rc e tăoruli Dar în acest caz nu avem de f -a ace • . desi cunoasterea • • ă n u_ este o oglindă a ecu o. istor·ie pur su b'1ecttva, istoric st de categoriile uni~=:~ent_elor i orice. Obiectivitatea ei este asigura~ exp~rinţl i~terne. Ist~rt necesar_e " ale intelectului, care organiZe~za sentimentele, actele de voi eul ?escr1e numai faptele psihice, gîndurde~ pra faptului că nu este n~. Simm~l se pronuţă de la bun început asu istoricio; a de ? mgerinţă pe terenul psihologiei, d:~arece narţiue _ mr ce psihologia - care !s;cupa ~e faptele individuale şi descrie, 1~ bit s~loeşt procedee general:~/upa ~l, o d~sciJ?lnă a ştinţelor natufl~ forma pen~treze acest material p ~el şi_ e~plicative. <Istorieul este e,apab tive) d~:u1 tot unitar, pe baza ~ oa OfJic -~ndividual şi să-l pre.zJnte lective A cun?aşt e stările psihic P Cltăţi suprasubiective (ilbersU~J _ I îecţia pr/~ta capacitate constă e e altora, atît individuale, cit Ş 1 ~ d~ altă pfrt/or ;xperinţ psih~l~gi!e o parte, în înţelgra prin _prpe tlv trebuie să n -un „simţ direct sup asupb:a ~biectului cercetat ubşJ'·egaranteze că ln cadru} rasu iectiv". Simţul supras 1 • se folosesc • ~ ace stei proiecţ !~f ! 04 -5J- acele expri~ţE: prop~i d~spre care se poate afirma c ă sînt şi experientele altora, ad1~a. tre~me sa garanteze natura. obiectvă a cuno aş t er i. Faptul că sint pos1b_ile, m general_,_ unele exprinţ interne „tipice" se datoreş e xist e nţei unor categoru com:1ne_ ale gîndirii umane amintite mai us cu toate aceste rezerve, concluzia finală este că în c uno aş t e r ea isto\ j exp eri n ţa psihol o gică a fi ec ărui istoric are un rol creator, ceea re b il ă realizarea unei c un o aşteri obiective a trecutului. ;:ce impos Teoria istoriei pr o pu s ă de Rickert este mult mai subtilă ş i mai preci să dedt cea a lui Croce, Dilthey ş i Simmel, evitînd todaă metafizi ca. Ea este, de altfel , î n drepta tă în mare măsur împotriva lui Dilthey si a ş c o li sale. Rickert nu se int e r esaz ă de caracterul obiectului cercetărilo r istorice (de procesul istoric)12 , ci de metodologi a c erctăi i·storice îndre p taă spre o aş a -z i s ă examinare a faptelor, care sînt exclusiv indi'viduale ş i irepetabile. Ş i Rickert vo rbe ş te despre înţ e legr (Verstehen) in istoric, dar anlize a ză acest concept mult mai atent. EI arbă ~ înţe l egm acele fapte ind ividua_le ~ care le legăm în s~cvenţ de cauza în cadrul. inţ~legru) sau ~e :are le si efect (deci el include ş i ex phcaţi în g l obă m într-un întreg ( s tru c tu ră ), al cărui liant îl cons!1tme _raportarea Ia valoare. A ceas tă raportare la valoare face dm obiecproces) o „individual_it_?~e". ist~rcă . De exemplu, Natul dat (fa ptă, poleon sau Goethe sînt p er s onahtţ1 1stonce, dar un om d~ ~e s tr adă nu poate fi o personali tate. Aceasta pentru c ă pe.:soanel_e primilor au în tru pa t anumite valori , cu toat~ că şi o pe~soa~il 1:~ft:1di~t~~ = nsă simp. . . . po leon devine • de asemen ea, o personahtate. nferă statut 1stor1c, c1 numai eului de a atri bu i o valoare oarecare nu c_o . .. umanită ii) după cum raportarea la valorile univ_ersale ale so~eţi. ( U isto~ic• poate s ă-şi sublinază Rickert, la va1onle acce~tate ear 0 a~st nlucru nu este sufiapreoieze mult, de exemplu , un pn~~!n, ~iologice universale. Acestea ~ent pentru a-l „rapo~ta" l_a categ~ru ~~rale (Kulturewerte) , cele care dm urmă sînt constituite_ d1:1' _valo~i cu de tinţă a culturii. conferă istoriei statutul (md1vidualizant) . : înlocuit la Rickert raporDupă cum se vede, rapor!are~ la cultura . Simmel (de aici termenu~ tarea metafizcă la spirit, suţintă de Crr°cetJ{ că raportarea la valori Ge~swissenschaften). I~d~J>E:nde~t de_ detrmină şi modul de cerconstituie obiectul cercetaru 1stoncului, ţ· subordonarea etc.). 1ec ia, • biect (se O mai· t·irzi·u cetare şi de concepere a acestm Ori (cum a făcut Rickert nu se ocupă de conţiutl aceS t0 r vf1 lă a lor (de exemplu, M. &heler) · îl int er esază numai latura do:mţa statul în general etc.), dat de ere m e, . ·restarea ' • religi . a în general şi nu un sistem . in ebilde el ind c ă maru Sinngedeşi prin introducerea conceptului S Raportarea la ace st c bli • ă a:estor valori formale în situaţ_ conc\~~ior formale. ~ic~ert .sulut1~ bilde se realiză prin intermed14/~onstituie obligaţ 1sto~1~uindirect cu consevţă că explicaţ cauza valori si cel rapor a ·tur t d' ect 1a • ga a dintre obiectul raport~ ir auzlă. tul de la ele are un caracter de conexiune c . . l cognitiv. Concep . • • elativiS1l'IU d ătr e istoric, Rickert n-a reuşit să evite r ate între ele e c d.e Sinngebilde, adică de valori concrete legvalorilor fo rmale _ca pun~t ind impartnţ conepţia lui R1ckert p1:ror Pune sub semnul întrebăi ref~inţă al judecăţilor desp:e trecut, :~zabilă de co_njugare _a t:edere explicaţ cauzlă conţie o mcercare Mai trebuie avut m .. ·stoconexiunilor cauzale cu referire ]a vaI~arker. t decide asupra natun 1 i ră _,1 d pă R1c e • "" ce referire Ia valoare, care, u 1 =~ i 9!! ,......... rice a faptelor, presupune impli~it c~noaşter (dar real~ztă :um?) obiectului examinat, pentru că altmmten cum am putea şti daca a cesta irnerită să fie „raportat" Ia valoare? Gîndirea stru c turală în domeniul metodologi~i ştinţ e lo r sociale (si a istoriei) a atins cele mai înalte cote în o~~ra -~Ul.~ - ~eber 1~. Con sidera ţ ile sale asupra instrumentelor cunoa ş teru ştunţifl ce (inclusiv istorice) ş i asupra rolului e v al_!ări în ştinţă_ co~~tih:ie_ un izvo!" important de inspraţe metodologica. El ~e ~pun~ mtţi~?şlor, d e Ri ~_k:rt legindu-J doar recunoaşt faptului ca obiectul ştunţelor cultur a 11 constituie cultraă şi sublinierea faptulu i că acestă fenomenele cu semnifcaţ semnifcaţ se definşt prin intermediul rapotăi la v alor ile culturale universale caracteristice unei anumite epoci istorice. In s ă p ostulatul lui Weber potrivit căruia în ştinţă trebuie să se facă o d ist in cţi e p recisă între stabilirea faptelor empirice şi evaluarea lor 14 depăş şte id eil e lui Rickert. Realizarea acestui postulat permite obţiner a unei adevă r ate ştinţe despre societate, recunoscîndu-se todaă rolul v aloriză ri in practica certăi. Valorizarea se manifestă în primul rind in domeni ul s e l e ctări faptelor. A doua modalitate de obţiner a unei c unoa şt eri obiecti ve o constituie explicarea cauzlităţ, care nu poate fi înlocuită prin comprehensiunea intuvă. Totuşi, avînd în vedere interdp e nd e n ţa fenomenelor, care face foarte difclă descrierea verigilor cauzale în to ată complexitatea lor, istoricul trebuie să recugă la unele simplfcăr ş i ~ indice acele conexiuni care, în contextul dat, au o importanţă majoră. Şi aici intervine selcţia în raport cu sistemul de valori care-l orientază pe certăo. Weber, mai evident decît Rickert, vrea să introducă în istor ie cit mai multe aserţiun generale, lucru pe care el îl face derivat, prin inte'.mediul construirii aş-numitelor „tipuri ideale" - cea mai m are i:ea hzare metodlgică a lui Weber. Tipurile ideale sînt idealzăr der~Yate su t din metodologie, conept-limă, modele teoretice etc. , adică mă s uri realitatea. Ele se formează p e baza cunoa ş ­ generis cu care compară terii realităţ, dar nu servesc la descrierea sau clasificarea aceste i r er lităţ; sînt numai o categorie gnoselică şi metodlgi c ă ca re. se;~~ la cunoaşter realităţ, dar nu sînt produsul acestei cunoaşteri. e u sublinază puternic caracterul instrumental al tipurilor ~deal~. E!e fui au · un caracter realist ca abstrcţiunHe lui Marx . Sarcm a iston~u re constă în a compara realitatea cu tipurile ideale ca forme d e exa mina strucală a ei. Rolul creativ şi cognitiv al istoricului, care, prin intermediul „co~i pre~ensiunii", construieş imaginea istoriei şi nu reconst_itui_e ntn ai realit~tea, cum doreau pozitvş, a fost subliniat de mulţi tilozo i de vremu, proveniţ din tradiţ filozofice foarte diferite: în F r anţ - ai Pa~l Valery (1871-1~45_),. ~are spunea d espre istorie, că este „cel rr:er pei,culos produs al ch1m1e1 mtelectului" ; în Germania - de O . s~n~es (1880-1936), care _în vestita sa lucrare Der Untergang des Abend La rii (19 18-19~2~ ne~ga faptul că inducţa şi generalizarea sînt forme probecur~oaş te ru IStonce, în Anglia - de F. H . Bradley. (1846-1924), neo difl 15 g~lu~_n ;_ î:1 Statele Unite - de W. James (1845-1910). Aces~ •a,iă ui ma, dis<;tpol aJ lui Ch. S. Peirce, creatorul pragmatismului, subJHli.tetărie că re~litatea şi cunoaşter sînt două entiăţ d~fe~cu deosbită Cunoaşter nu reconstituie realitatea, ci furnizeaă ipoteze ca ins t,ţi­ ment: de acţiune, care verifcă gradul de utilitate a rezultatelor 0 nute in urma acţiun-. f cerea legături simple şi directe dintre r ealitatea i s t orică ş i De: a a ei a schimbat interpretarea conceptului de fapt istoric. Nu er~ pune semnul de egalitate pozitivist între fapt ca parte a reas_e _v.~ rr:a;apt ca relatare a istoricul~i. Se v orb eş te fi e numai despre fapt Jităţl _ şi s trucţie a istor iculm, cînd numai practica ştinţf că, deO con ca d~s subiectiv de situaţ_ „c ~ncr ~ tă d ~ v !ată , c r~ează fa ptul istoric, termm există în afara g1ndirn 1ston culu1, fi e leaga faptulco n s tru c ţie care t tea e mpir ic ă , cu realita tea ca întreg, iar nu cu faptele, p ă rţi CU rea \ \i Acest gen de opinii încli ă s ă dea fa ptelor istorice un statut 1 ale rea1 a :hice ş i n u m ateriale. S e vor be ş t e mai mult despre fapte decit de fa pte )siri Nu se m ai vor b eş t e despre co n co rd a nţ a dintre rezultatele 0 despre_ '? • ·fapte deoar ece aces tă p ro bl e m ă î ş i pierde raţiun ea de a c~rcetarn_ ş t etica' cognit i vă, Iuînd în consid erare fa ptele reale, dar nu fi ; nu_mai ~ra devenea fapt istor ic. Aceasta nu se id entifi c-a, ev ident, cu numa; pe! er~ 1 r ului arbitru total in r econstituirea trecutului. Chiar şi postu atu ~nd istoria cu ar ta spune că aceas ta es te o ar t ă s p ecia lă, Croce ' compari • . . .. ' cnbc11 • • .. . E•se t o arr a d eoar~c, · e clu pă . • t obligatorii pr1nc1p11le !Cn care stm 1•mposiblă nţă asupra indi vidua lului, care este 1rcpetab1l; O sti es c · n t a· n~ma •1 ~ r1T1~a tex. telor : Dup. " ă cum înroce, istoriografia e ru dit ă e•ra su r·1c1e sublinia Croce. aceasta era pseudois.tori ~, o ~sta n e „f1l ol?g1ca , o cro n ic ă neaim ată de ex p er i e nţ a vie a 1ston culu1. R. G. Col_hngwoo_d, ~n\ dintre cei mai mari adep ţi a i lui Croce, !i num e ş t e pc cei ce s~riu . up, astfel de regul i, .. istori ci de foa rf e că ş i cl e i" (scissors-and~past_e htSt onans). Introducerea factorul u i „um a n" în c un oaş t e r e~ . isto r i că . avea c~ . • t one1 • • î n cadrul ş tnţelor . . • a di că scoa 1s t scop stabilirea u nm. loc di. stinct terea ei de su b do min aţi a ş t in ţe l o r na turii , apa re nt ltp s ită/ o mţ j1e n;se credea de acest fa ctor . Mode lele m e todologice ale ş un ăe oirtori; • t oriei, • • deoarece b'tăse socotea c 5 rînd, turii erau inacceptabile pentru 1s l primul încea rc ă s ă s urpindă „inteligibil" lume.a ~a ~Icose ~r •în~reguri) indivl. în care este aceasta este o lume a faptelo r (sau, m ai bme. a un 1 1 ?uale ş i irepetabile ş i , în a l doilea rî1;d, o lume a 1~i~r:ro: ~ caracterului imposibil ca ceea ce a trecut să nu fie evalu a~. ?u b' tul c er c tă ri l o r individual si irepetabil al faptelor care conStituie o · iec„ ezultate di n istonce • a :1mbră • ca t cel m ai• a d esea f orm a unei. conc1uzu r . t mologic) care analiza stări de fapt a istoriografi ei (ideograflsm epts et a asupr; fapîn ace 1 ti•mp era apr oape exclusiv • d escnp • ti v ă şi se .concen r ca re 1t. m1tn . t tlat 5 t~or individuale. Adesea în s ă lua caracterul unm P? •~c istoricul ui de istoriei ş i, prin a cc~ta, sarcini un pos tu1at al ana de interes a ştinţe ~ descrie faptele ind ividuale şi irepetabile, !i 1 car: e~:tulat nu trebuia tdeografismului epistemologic. Propagarea ace~~u:Ot1 obiecti v, ş i , deci, deşi era posibil - să fie leg a tă de ideogra 15 eter incit ca s ă n_u e atribuirea realităţ istorice a unui astfel_ de car~. I 'raptelor ind lvtratlă fi conepută direct, ci numai prin. mt ~eor ţr: fa pte nu ooate e, care trebuie înţels " deoarece existe~ a ·isti·nd fi1uasub d " • l d J g1 neex • I or unor • onată • legi generale • a stfe e e 'i m etod oIogi·ce a lstorlP la Din bogata literauă consartă structun( i de exemplu, cel P ţ . cumpăna secolelor al XIX-iea şi al XX-iea vez • mal mare rezona n tin lu crăile lui E . Bernheim indica te în note), cea d în special cele au avut • . ala de la Ba en, l 1894 ale 1 . -o Ideile neokantienilor dm şc o . H Ric kert. tn an u j W· ui W. Windelband (1848-1915) ş i ~: e 1~ 1 i' tn ştinţe ale natur 1 (N:elb~nd propunea în locul cla s if c ă r _ u . ş tu r_iţe (~eisteswissensch.L1 j:~fi car r-unssenschaften) şi ştinţ e ale sp1r1tulu1 d obiectul ct'rci: e domina în ştinţa germ a nă (cf. Dilth ey), un e cunoaş nf 1 d 7 - Metod 01 . oS 11 istorteJ 97 . ci·i·teri'ul diviziunii, clasificarea în ştinţe care d escriu ceea t 1·tUJa • f'IC~ ) _şi • Ş f' conseste ce individual (ştinţe 1de_ogra .un ţ : ~ 1 ca• ro r ţ : 1 es t e sa• stab"I s • legi (ştinţe nomotebce), ad1ca o 1mparţie bazata pe scopurile i_,eaţ ~arespect,·ve16 H. Rickertl7 1 păstrînd ideea fund ametlă a lui Winst lin el • • • f t " ' f ' ,,~are. stu?1~za ap -~ ŞI ş 1mţe_ ,, ca_re stu delband cu privire la ştinţel_ diază legi", a intro~us totodata ş1 o 1mpa ~ţ 1re a ştu~ţel _o r dupa _obiect în : ştinţe ale naturii ~i ştinţe„al culturu, 1~ care cnte:JUl d e d 1 f er~ ţi e r e a acestor două grupe de ştunţe. este relaţi c~ valoril e. Natu ra esce liberă de acestă relaţi (wertfrei), spre deosebire d e produsele create de om cultura deoarece omul acţionîd realiză nişt e scopuri, iar acesin tea' depind de sistemul de apreciere (valori), adi c ă de axiologia avută vedere. In acestă viziune, istoria este o ştinţă a cul tu r ii care studiază fapte, legată de un sistem de valori. Este a d e văr at c ă în isto ic se utilizeaă concepte generale, dar acestea sînt numai un mijloc d prezene l e care studiază legi ele tare a faptelor individuale, în timp ce în ş tinţ sînt un scop în sine. Atribuirea de valori oferă o b ază atit pentru cons ub linată în ceptele istoriei, cit şi pentru selectarea faptelor; sarcină deosebi în metodologia antipozvsă, cons id erată (prin tre alţi şi de Windelband) baza umanisticii. Acceptarea faptelor subiectiv-individuale, reconstitui te p r in ra po istori ce a a vut conseiţ e me• tarea lor la valori, ca obiect al certăi bazele ş inţe todologice bine definite. Neokantienii, încercînd să pună despre faptele individuale, nu se îndoiau că istoria este o ş tinţă, d eş i o comparau adeseori cu arta. La fel au procedat Dilthey ş i Simmel. Asterau frecvente; le întilnim chiar şi la Ran ke. Da: i~ fel de comparţi paralel cu acestă opinie, pornind de la negarea ori c ărei p osi bil tă~ de existnţă a unei ştinţe a individualului, apare aminti ta op inie a lUJ Croce, care identfcă pînă la un punct istoria cu arta . La Croce, acestă opinie se asociză cu reliefarea put e rnică a caracterului individual al obie~tului ~erctăi istorice; ea se asociză nu numa i cu postulatul ideogr~fis~ulu1 ep1ste~ologic, ci şi cu ideografismul obiectiv . Istoricul t rebuie. sa povesteasca numai faptele, folosindu-se de conceptele generale furm~ate <l_~ f_i!o.zofi~. Evident, acestă opinie nu are nimic comun cu tra_tai ea sci ieru istorice ca gen literar 1S, unde nu este obligatorie respecexistente. tai ea faptelor cu adevărt d'1 -!de~grafismul obiectiv, care sublinază irepetabilitatea faptelor if:"'. 1 ua__e, . a fost strîns legat de negarea existnţ legilor în i5tona soc1etăţu· 1deograf' • . • . zjn1 teresul i~t . . . ismu epis!emolog1c (metodologic) demonstreaza de_ 1 01 legii . d onci care desenu faptele individuale faţă de descoperirea ideogo1:a•r· ar nlu_ ne~gă posibilitatea descoperirii lor· touşi postulatele ismu m ep1st J • ' ' • ·ie nomotetice (car t b;o ogic _au în~his_ istoricilor calea spre cer_cetar~ 1 de certăi sin: p~~b\lesc legi), _făra __sa hotărasc definitiv ~aca a st fa mar c h eaz ă desprindere e ~au nu m ş_tunţel sociale. In concluzie, ace3t i care în timpul Ilum· _a el conepţia pozitvsă a le2'ilor progresu u' m1smu u· • <> 1 latoare, dar care d ' a msemnat, într-adevă o noutate s ti rn u-t treptat pe istoricl la11o cauza conţiutl său anist~ric, i-a înde~nar progresului nu era loc rm~larea unor obiecţun. In conceperea Jegilo_ ,.desco?ere" legile imuabf1~ ~ rolul a??v. al omului. Sarcina lui e~ ~ să nu lmpiedice materializa ~ natur11 şi să acţionez în aş fel, J.Jl te Est e evident că pe t ~ea or, ce are loc pe calea unei evoluţi Ien • tlt • ' n ru a mdepli • ns u1e dezvoltarea intelcuaă m ace~t rol, principalul ajutor îl co el3 cunoaşter a omului, care facilteză 98 . turii. la rîndul s ău, aceasta ne r'olului istoric al mutaţilor legilor na mult asupra tăţi. explică de ce s-a insistat atît de în nivelul intelectual al sode- constatînd în mod just c ă evoluţinsm, care pune H_. Bergso~'t ele a ceea ce s-a dezvoltat deja", nu permite înţel­ fragn:e ului "dezvoltăr i, propune să se vorbească despre 11 evogerea mecarusT î care se va ţine seama ş i de momentul dezvoltare şi Juţia creatoare t. n tură Trecerea de la o struc ură la alta se realiză de momentu n~l ~1t\ital ;' (elan vital), care poate fi considerat ca "legea" a d ezvo ltări. Natural, nu este vorba de o lege a ?ez: pe baz~ .,ela ală cea ;11.~1 _gen~ vărat ul inţ e l es al acestui cu v!nt, deoarece. "elan~l v~t~l vo l tăr n m a _e . 1 ţ 11 " 1·ecise dintre fa pte. care s ă explice sch1mbanle ·1-r 1ea lt t Ppe care n-au obser vat-o cvo Iuţ10ş • • t"11 ş 1• ad epnu pn •ve ş te n1 ste onată, ci numai lor in tim~- _D ic_~ a ea . esului nu este as tfel so luţi ţi conepţ i e i legi or prof_g~ .. U~ gen asemăntor ele explicare a dez. • , planul meta 1z1c 11• .. •c1 1- t împinsa m . 1 . 1 r istorice se introduc ca tegoru I ea 1s e conrnltăi. unde . I~ Io~\!.1 ~ ră M S~·hcler (1 875- 1928)19, care propune cepule în mod mtu1l 1\, I o eistori ~ cc nu se supune nici unei legi, eş t e de „voinţa de putere" ş i al~ii. concept~! ,,avi nt" (Drang) • a ·e ~orb si Fr. 1et1_,;che (18~4~-1~100), c i~c il c meta fi zice ale gîndirii metoclolog1ce Se s e siz e ază clar a fintăţ e cu . s eci al n o c c epţia lui A. Schoa nti c ă . Avem m veclcr: t1nc.:l~goria v o inţ e i de viaţ { 1 " ca din perioada rom penhaucr (1788-1860), care a promova " " 20 forţă ce gu vernază lumca • , t . teg ral aspectele struc1 ln conclu zi e, aceste- cc?_nccp~c 11\1 au co r~e~ l~n ilor istori ce (a legilor turii cu cele ale sc h im1:Jăr !1 în_ 1_s t on e; N : ga · ă clin~olo ele interpretarea dezvoltări ) nu a perm1s 1stor:1cil or sa ti ea: , d structuri irepetab ile. trecutului istoric ca o succesiun e . ~r?nologica ·i 1 e limnăr premiselor Husserl, care a fos~ ade ptul pre~IZle l logi:c} .. structurale faţă de cea ca pe un metafizice, a subliniat clar supe r 10:1ta tea gm trIL t d' urmă gen ti c ă ( evoluţinst ă) . El o cons1d~ra pe a~eas a m bit despre legi le 21 . De asemenea, _D~ th ey;); vi r s-a strădui fel de rău necesa r in ~ tinţă să stru ctu rii, negind ex ist e nţ a legilor d e -~v oluţ_i e -. M: _e /~ducerea în cerdepăşa sc ă dihotomia st ru c tură-maţ în _timP prrn m ~I în concepN ea es te ev id e ntă cetarea i s to ric ă a „tipurile ideale", ~ar e - ş i aflau supor ţ"e st ă int e gral ă a obiectului c e rc e tări. Şi în ac concei ~i ve Weber trapreond e re nţ a accentelor stru cturale asu pr~ celo: cvo ~ s23 ~eferitoare la tează ti purile ideale ca pe ni ş t e legi istorice ~ui-genr. Legile lui Simcomportamentul uman si necesare pentru explicai:ea u( unor fenomene n:ie~, pe care el le con~ideră „genraliză ipotetice ta e similar . Rickert tipic~ ~in istorie "21i, au pînă la un punct. ~n ca~a~f~ punct de vede~e stud1aza pro blema legilor în deta liu . ~nah~.m d u-l 25 cu caracter uni1 forma!, el artă că legile sînt ni ş te aflr~ţu g~_nera ~otu I în istorie nu de atunci m ş tun _ ţă . . fa1tul de a vorbi versa!, formulare încetăţi - există asemenea legi· după cum afirmă Rickert, m s ~ Ş L o ntr adi c ţi e în e o c . 1ul d espre legi cu referire , • d'1v1'd ua le .co nţi la faptele m .· a princi piu iermeru··15 • • (ca m gener al a legilor . . al ş i enLrnente1or 1•5 . Negarea existnţ ca~zlităţ _şi accentuarea c_ara~teruluf i?d!vid~alo . s~~ngl er 2:, t_n filotonce (deci ideografismul obiectiv) le mtllnim . . di vidulu1 ş t lipsa care acentu ează auton?°:ia m î cear ă s ă ronzofia existnţală:ZS 1 c?~diţonărl istoric e, la per so nali şti n eot?mi ş t , c~reD:mnezeu'.!!l_ Con1 cllie~e libera voinţă a omului cu libera acţiune a t alţi ) , subliniind, în venţioalşt (H. Poincare, P . Duhem, _E : Le R ? Yţ ! în realita te aceptă mare parte în mod just, rolul c onveţi e i în ş tun ' a] ătun :f ! 99 legile ştinţfce, dar nu ca pe o reflectare simplă a raporturi} ci numai ca pe o conseiţă a unui consens c o r esp unză to r p ent or reale, (de exemplu, pentru Le Roy legile sînt în genru dezvoltarea ştinţelor niţ proiective)30 ; ei concep deci legile ca pe o construţi e eral ~efisavantului. Din punctul de vedere al istoriei, a ceasta a însemn propne a s m, precum şi p ~t u~ SUport filozofic pentru relativism şi intuţo grafism în conceperea obiectului cun oaşteri. en ru 1deoUn alt tip de conciliere a conepţi e i ideografice asu r . recuno~şt .a categoriei de legi ale ştin ţe i, in care t ~a . r eah tă~i cu seacă J.us~lf1carea caracterul ştinţfc al istoriei ca cerc;tarui~rnd ~:ş i gă­ [l constJtu~e. conceperea legilor statistice fn strfnă legătur e t VJd uală , de probab1!1tate. Este evident că evidnţ e r ea form 1• cu conceptu! statls~ice şi d~finirea, pe acestă ba z ă , a p robai~ţ fi ~n or regul ari tăţi a~um1tor evenimente nu trebuie să se coreleze e p rodu c-ere a ţe1 legi!or referitoare Ia realitate, cu toate că rac;t r:cun~a ş t era existensă se aJungă la acceptarea acestor legi31 Vo ' on!n d n gu ros, ar trebui problemă. • m reveni intr-un context mai larg la acestă Negarea legilor pozitiviste ale pro r I • recunoaşt rolului activ al ind' 'd , ';SU u1, care nu lă sau loc pentru ?eci,. în consideraţl filozofice a~ u z~1. ~au al maselor, n u a condus, istorice concepute ca legi ale de 1iăo . !bv1 ste, la elaborarea u nor legi t~rn al schim bări structurilor Sz-:o rn, care să rele ve m ecanismul infie ~ă. i :e nuţe la căutare le i1or _recomandat, în con s ecinţă, istoricilor s~ab1lml oricăe legităţ în ~tori'e f1I s-a nega.t, in general, posibilitat.ea c1at cu accentuarea într-o ma· • n concluzie, toate acestea s-au asoa rolului activ al o~ului a ro/ m~re mă sură decît se făcuse pină atunci, ~ e ~t în definirea legllor d~;~~l~u„creator al istoriei. Lipsa unui fun1ar a absolutizarea rolului ind' 'd a .condus însă la exagerarea, ba ivi u u1 ş 1 al întmplări in istorie. T. 4. Interpretarea strucală în istorie In gîndirea met d I . cu mare clarit t o o og1că privind d o • • . tive şi structu a e e!ementele noii conce ~emul istonei se pot distinge tiviste de me/~1e (i?tegrale), în primu/tda c unoa şteri istorice, intuiNoile idei păt O O10 ~ 1e a istoriei ca • î r în noile manuale antipozi1 di?t_re i s to r ic/ţ d . 1 ~ s .ă foarte p~ţin ~ - /u cră r ile unora d intre istorici: phc1t ln izvoa . oz1t_1v1smul, care pro 1 s I u_ de lucru al celor mai mulţi forma istor1·e1· te, gasea ecou la i·stoc· a_ma mcrederea în fapte deci imta_ie, • aş t· ' redusa- la incit contrib ln u_1~e constituian îc1 pent_ru care erudiţa v1si:n~lui. Nivel I practica ei reunea contmuare un model de cercePolitic în care luu scăz u t al pregăt1·~ lezele pozitivismului şi antipoziti· nu art . erau au r·acut ca în utehn· or teo r e t·ice, precum şi climaw> ~.1 m , m1perativu1 1· e_t~doiogic, al for , aş _ de impar i_ca lor de cercetare să pă t I1ld~ J~:~1 istorice, intr:~ălo integr~\im p~~ct de vedere cognitiv şi care e\ ac_e~tei s ituaţj a de o ideologie o :7~z~une obscură asupra rea· (l95l blic1nd după 40 ~e fapt e semnirroli_tica retogadă . Pentru sus?eP!in' a~:si ata c ă Princ~ ~i de activ~ă obser v aţi lui H•. Be~ istorie şi a.e, că, de Pild/11 e sale de • t a sa La Synthese en histo' In sociologie. ' c ontiuă să e~ egralitate contiuă să fie pe ceea c . ~ste in s •a1 d ' tre e Priveşt e . . peci dezacordul in tat realizătJ 1n Primu! . e perioadei Unstica şi cri • istoricii au deZV'~~ r1nd fondu! dea7!;%oare, îmb~¼iernă, stabilite, d Prin numeroase lUCX: .• ar făr să proună prinClPil i~ t" 100 1 metodologice calitativ noi. In domeniul explicaţ ei a avan sa t anallz strucală , prin indicarea locului şi rolului elem entelor în cadrul unui întreg, în schimb n-a a vansat aproape deloc analiza dinam ică, care explică dezvoltarea structu rilor. C erc tările a u trecut d e la statica evolwţionstă la statica str uct ral ă . In tr-o str u c tură d at ă se putea releva fi e rolul fiecăr ui element al ei în parte, fie cel al tuturor elem entelor strucpentru a explica mersul eveniturii în mod egal. Acei factori prouşi mentelor istorice tindea u în rea litate să explice, la f el ca în perioada precd entă, nu atît dez voltarea i s to rică, cît dif er nţ e l e d intre a numite s ocietăţ în secţi u ni cronologice succesive, adi c ă să explice schimbărl e. A c eşti factori erau tra t aţ i ca un element special a l structurii, care d omina alte elemente ale acesteia. probabil ca prin intermediul lor să se p ătrund pînă la Era puţin ltări, deoa rece p entru ex pli caţ i se fă cea a pel în pri mecani smul d ezvo mul rind la factori a flaţi în afara sferei de influ e nţă d ecis i vă a actlvif 1 ţil omu lui, în special la fac torul geografic ( climă, p ozi ţi e g eo gr afkă e tc.) ş i la caracteristici le biologice a le omului. Ace ş tia sînt factori n a turali ş i nu sociali, iar reliefarea unil a t era l ă a rolului lor a dus, în multe cazu r i, la aş-numitl determinism geografic ş i biologic, conceput ca o t eori e gen eral ă a d ezv oltări sociale. Chiar ş i cinci se vorbea ele rolul fun damental al fa ctorului economic, aces ta nu era conceput ca un ansam b.lu de ac ti v ităţ economice ale societă ţi, ci ca o s itu aţi e eco nom ică a nu mită, deja consti uită , care trebuia să explice un stadiu a numit ş i nu altu l a l structurii examinate, aj ungîndu-se astfel la aş -numitl eco nomism . Este evident că luarea !n considerare a tuturor fa ctorilor într-o a n ali ză exclusiv dinam ico -strucală (deci sincro c ă ş i dia c roni că ) a elibe ra t cercetarea i storic ă de determini smul unilateral; aceas ta întrucî t s-a cons~tat că factoru l natural (deci static) poate explica numa i or i en tăril e pn.mare ale structurii şi c ă, fiind pasiv, nu est e suficient pentru a explica ce se_ ~a întimp!a _cu struc~ura în dezvoltarea sa ult e rioaă . De p ildă, o poz1ţe ge_~g:af1ca favorbilă poate explica numa i ex is te nţa unei a nu mite pr?f~su m cadrul une! so ci et ăţi , pentru co m erţ de exemplu ; d a r nu expli ca cum a fos t . folosit~ a ceas tă posibilitate ş i eventual cum s-a perpet~at de-a lun~ul hmpulu1; factorul respectiv nu se refă de fapt ta mec:amsmul mu_t~ţnlor : Aceast~ ar însemna că, lulnd în considerare m om~n~u~ deZl:oltaru, adică c? re ~md factorul diacronic cu cel si ncroni c, se ehmma pen~olul de a atr1bu1. u_n rol determinant unui singu r factor. Eroarea ~n~1 as!fel ? e determm1sm este po s iblă numai în pla nul unei rep:ezentan s~h~e, m care dezvoltarea este tra ta tă ca o serie ele structun mereu noi ş1 nu ~a un proces intern de trecere d e la o s tru c t u r ă la alta. De _asemel!'ea! mterpretarea procesului de dezvoltare ca un pro?res evolutiv a carw desfaşur este c ondiţ a tă d e legi „natura le" ~depen~ente_ de acest ~ro: es a favorizat absolutizarea rolului explicativ al di v erşilo „faeton" geografici ş i biologici. Aceasta e xpli c ă de cc ~ ă- î~ acest punct o asemănr între gîndirea pozitv s tă şi cea se ?bse_r ~tipontiv~sta. De ~ceea, al~turi_de H. Taine, ca reprezentant al deternumsmulm geografic, trebme situat pe acelşi plan F . Ra tzel (1 844alţi , care au av ut ca s u rsă 190~), a~ev?ratul creator al ~cestuia, şi mulţi m~p1raţie ~tropogeografia (geografia omului)32, pe atunci în plină ~Ionre. Acelaşi lu~ru se poate spune despre determinismul biologic iniţiat de~- A. d~ Gobmeau (18~6-18~2), _~are a condus Ia conepţ i rasiste. Totoda~, tend~ţa de a oferi exphcaţu prin intermediul factor ului demografic (densitatea poulaţie) a marcat o anume d inamizare a formu- ?e 101 lăr il or, deoare ce densitatea p o pul aţ i e i s-a schimba t contin uu 3J lu cru se poa te spun e şi despre factorul econom ic. p e care uni' : l A ~ e laş i • t' f t t t i ţ • l I JS OrJ cj Ş i• eco nom, ş ·, au os en a sa- supr aeva I u eze, n esesizînd a ns a mbJ voltări istorice (d e exemplu T . Rogcr s). ul dezPun erea în ev id e nţă cu p r ec ă d e r e a rolul u i sp eria ] a l u . . frl~t or în li_mitele unei stru ct_u,:! date, c on c e pută in m od s ta ti /ua, singu Iuit o manifestare a d ezvoltaru a ş a-numi te i teo rii a fartori lo ( ronst1d e finţe date de A. Labriola ş i G . PJeh a n ov:!4). A r p as t ă teor· r _con f~rm un spri.ii!1 in progres ul înregis trat de d ivC' r<;e ştinţ, C'ar(' <.rlPN~1-a ga~! t 1 pau din•ct de cit e un fa cto r . Ca expresi e a un c>i ati tud ini nna liti rc> contra dicţ e cu n ecesitatea unei rcp c>z c> nt ăr i in t ~g;a )p .' c;{' ven.ra in r r al i!ăţ istor-i ce. ş , Inamice a Atri.buirea ?ce lui a ş i ro l tuturor c lem ente lor u nei ~t r u ctu 1· d poul a ră in sfei-a soriolog iei ( ;1 A~f la a?1-n um1la teorie a int era c ţiun, ş 1 Max Webe r) şi c o mun ă tutu ro r r u re nt clor is tor ic i a~a - zisc ~t~ctu r~ • • ra e. desp re ra re va fi vorba mai depa i·te. . form ei~ mai puţ in radical e a le teo1·ip j i n t e rac ţiu ni i SC' car t eriZ<-ază pnn !Jr e f e nţa p entr~ ~ n singu r fa ctor (d e obic i c-el g agra fi e): acest fac to1 nu .este tratat m sa ca o ca u ză carp de t e r mi nă in m od 11 d ' ţi nat anum 1_te efecte, ci nu ma i ca O pos ibilita te' d e 3 le d t ec.on I Uo1 a; l~el ? e ~1 de int era c ţi~ne p o t e nţi a lă s te rep n•zC'n ta t dP ~~:a 1: i :~·nna~ l~s du~ F ~ a nţ a, i~1 specia l in ceea ce p r i ve ş te fa r toru] g O rafic-1.'. 1n ~r_i i'. r'.uz,e, 1~t e r ac ţ?on _ 1 sm ul a du s la de termini smu 1 fa r torilorg sau la in~!:ar ca _u nei m~il ~1~11 de. co1 · cl a ţi complicate i g n'u de a na li za t d intre "c mentele un e i stI uctun, dar ca1·e nu put C'a exJJ!ica t1•nrerC'a de la o s tru c tură la lt l 11 t • • , ~ ; d . . a a •. ~rcţ i om s mul p o t e nţi a l a con sti tu it t ot u şi un progres o,nemul e ~ _ . ' l p ţ a ~ i e i f ~ ţ a de s!n_ 1 p.la tC'orie a fa ctorilor. p ent ru c ă nu I un ea api 101 1, ca teona poz1tl\ 1s1A, ro lul de te rm inant con pul in fl onP.dsupintr-un mod f t 1·1st mdep endc nt d e a r ţiun i l c u mane) al vreunei 1•0 1.1.e i n procesu 1 1.st Oa •·a1 1, c, ci•. a_. lă sa t c.1•1111: d e a c ţiun . e om u lu i, ca• r·c se putea fo losi de facto "i.1 1 r iorul " acţ · .1' co m enab ih . Totu , s1 lu a rea fa cto r ilor cum va in „exte· ceea ce constitu·ia o m o, t em· re a poz1ti · · v1smu · Jui , • Ium or um ane iar nu plasarcJ O 1 .' pcctivi, precun~ i n;i~ ~ 1. într-o rel a ţie t n i d r e p n e d n e ă t cu factorii res1 e r~tă _a tutu ro r fa ctorilo1· in m od egal au dc veni ~ un obs t}coi i \, 1 :'a exag 1 turilor ş i a e la bo1·ă 111 / ca !ea. ex ph c ă r 1 procesului d C' dez vol tare a _st,~c-psihologice I legiloi de d cz\'oltare isto r i că . Ch ia r i mot1vănl e ri•1 po lit că a e com portamentul ui indi vi du a l rc-li efate în s pecia l in isto' , aveau caracter de fa ct 0 · r ' • • f J de , . - 1:-1 cxp 1ca_t1v1. Găsirea mo ti vaţ i semnifica i n ţ 1 unor as te . tu dini apar unele conce eş_i ea e,,emmcntu lm . !n opziţe cu aceste. at!· 11 vidua lc cu raractei·istic~i -~ r~ re se Străd ui es c să coreleze a c ţi u n il e m~ 1: <' ) o ~ ă sau a unui grup ~ et n~'. gen~rale_al e m e nt a lităţ dintr-o anu~ 1~~ al timpu lui", ,,spirit a l n :ţi ~n{ ·~, 0 simpla mode rni za re a ideilor d e „spin 1 în mu lte cazuri a tit t . etr . concepute ra factori. la subiectivism in 'ac teoria factorilo r, cit si interacµ· onismul au dus ă . • • ca l cen uarea d c cn~cnt e expl icative. Nu e d ~ r tre istorici a an umitor facto~i de preci s ă ca a lui A A C e mi rare, d e ex emplu că o minte at1t c~. istoria vrea să ~pllce o~rr:?t (! 80l-l877) considera că din mame~: 96 ş tnţă • Practica ist orică ' a }\ lile intr-o mai m are măs ură filozofi~ de<:Ju !.~ ,problema explic a ţie ia ost marctă ulter ior d e un tota] arb10:ar1 r ir u nu 1:ea lizau e terog~nit;t haosul ~-.a m ăr i t d a t orită faptului că i stot~ ~d, ţie etc.), pe care efan~71 c _ a ţie i t ermenului de „ca uz:~" (ţlf.~ i'nt n I ice. tot mai vii r ferito - analizau m a i atent . Totuşi , discu l are la modalitatea e x pl icaţe a u potenţa resul istoricilor penfru t aceS as pect al cert ăr i trecutului. t c· · .:~:i 102 . . . • • d ' c ţia integ ră l'i s t ru ctura le a cer e tări !sto::ic_e, Noile t e nd mţ e _ m irft 1 prin re în vi erea ,teori ei fa c:tonlor. in manifesta te pri ntre a . e e t • bogatul toi·e nt al ' tezelor a nti pozitivistc r • ·• au varsa 111 < ' . • • nţ e i is tori ei p rop usă de ~stortc~ proce~~-1 exp ~ca n :. 1: -tarea cara cterului şti c~ pri\ irc. li~ ~ CI fu ~entele filo zofice p reze ntate ma i s ~s . Cel ma(! o7lre ş 1 pr~ven 1a:u t id eile a ş a -num it e i ş co li a s intezei a lui Bcrr 1 _ ecou -au . . 1 • 1 at de K La mpi·echt m G e rm a ni a. n ş~ al!~a g~urnu ;:~cae/5: ţară a ~1 a păru t _ lu c _ră r i . n o tab ile, caJ954) in F ra n ţa afartea .det· accpaesntat1'·t1 ~1 ouf cu rent al gîndirii teore ti ce in is ton e . rac n s 1cc !f· 5. H . Berr ş i şcoal î Annalcs H Oe n-, ca rr s-a afl a t în mare m ă s ură _ s u?. I ~ 1 s_ c i!1 ~ ţi a lu i B.c rgso.n i a ş ~o li i lui Du rkh ei m, es te pentru o sinteza şh _ mţ1f~ c~1 lf:1 . l? cul s m teze,ior erudi te de p ină a tu nci. care nu era u deci t o s impla m ş 1 ture de fa pte . El su sţ i ne c ă O as tfel de s inteză nu a r fi pos iblă ? acă _ S? m ~rge p e urma id eografi s mulu i lui Ricker t sa u Cro~e, care _cons id era Is:ona ~a P_: , u': studiu a l fapte lor ind ivicl uale37, in timp ce, m fond, ,, l_c1 enul 1sto11 e1 !:i l teren u l legil or r~ te ac c l a şi " 38. Berr co nsidera, în m oci d1~en t el e co nten:pe>ranii s ă i (de C' Xcmpl u Ch . Seignobos, A. ~ e~opol), ca pr?ble1;1a l c ţ1lor nu poa le fi sc pa ralf1 de p robl ema e xp h ca ţ1 e 1 ca uza le . m ~s ~o rte . S111lC'za SC' a le o h ţin c pc r :dea c u n o aşt e ri în. ma rc . pa1:~c 1nt1;11ti vc 39 a r·eJ a ţi i l o r dintre fa pte, a d i c ă în procesu l ac~lc1 c ~pl c aţ 1 p ar ţiaJ ,, com.p~chensi ve ", de d es copcrir0 a ca uzelor. El a fu-m a l!l _mod JUst c~1 P.~og, .e,,~Il ulteri0r în st i inţ a is lori<'i va co nsta nu in imbo g aţir e a n ar ţ w1 , c1 1:1 studiul „ge~eral" . a l c ărui pun ct ce n tra l ii c~nstit~i : c?n ~e1: tul de ca u ~a . ce· recla m ă o prof u n dă a n a liză el e co nţiut, fI1 ozo f1 r a Ş I J og 1 r ă. De rr d istinge trei ti puri ele fa pte is to rice ş i ele r e laţ i ca_uzaJe c? re la_te cu ac~s lca: fapte accid ent a le (l a contingen ce ), intre care ex i s tă_ o s nr~pl~ dC'term1 n~ r c r ec ipr o c ă s u c ce s i v ă în limp'•0 ; fapte necesa re (l a n ecessi t e), rnt re car·c 111 co nstan te - de tipul c ondiţ o nă r i indi s pe nsab ile 11 - , ş i ten· in 1·e l a ţi fapt e de „l o gi că i , t or ică " , între care e x i s tă r e l aţ i r aţ i o na l e im pus e d e J?· logi C'a resp ec ti vă '1 2 . In prima g r upă de fa pte, la care ar t rebui s ă se limi teze is to r ia icl eo-. g r afică, n u se stabilesc legi; deci, în aces te limi te, nu s-ar putea ex pli ca nici struct ura, ni ci ev oluţia, deci nu s-a r putea trece la „ge ne ra l". A do ua grupă r e l e v ă acele legi a le st ru cturii tipi ce pentru c e 1· c e tăril e socio logi,cc, iar a t reia - p rin care Berr pătrund e în s fera fin a lis mului peri maf cuprinde leg il e ev oluţie sau progres ului, care se deose besc <le leg ile structurii prin aceea că in dică apriţ „n oului " , exam in a te p înă atun ci n u mai de filozofi a istorie i din pe rioada lluminismului ş i pozitivis mului . Se distinge cu claritate aici s ursa c e rinţe i lu i Bcrr pentru c er c e tă r i integrate, a dică pent ru necesitatea ca isto ri cii să se ocupe de sociologi c ş i filozofie. Ideea de progres, re lu a! ă de Berr, care este gu verna t ă de o logică int e rnă bin e defi n it ă (r e zultaă nu din cerceta rea i s t o r i că, ci di n r -tl reflcţi apriocă ) , era c h ema tă s ă dea sintezei u n carac te r dln a mlc 1 i să constituie o ba ză pe ntru sel ec ţia fa ptelor. In să as tfel nu se d e pă ..<' ,1 sfera legilor abstracte ale prog res ului sa u evol u ţ i e i, n l' reu ş indu - sc s ă se rezolve enigma dezvo l tări . ,,Logica is torie i" î ş i av ea, în aces t caz, un ic.1 sură în cauza primă sau forţa motrice a is tor ic i, pe care Oerr o id e nti fica cu voinţa creato are a indivizilor, d eci cu un factor fo a rt e a p ropL1t 43 de elanul vital al lui Bergson . In acest mod, veclw ,1 idee d0 prog rc , i 1•••rferază cu accen tuarea ideii de v oinţă act i vă a indi vidu lu i. l n co n c t• p ţ i , 1 103 lui Berr, istoria înseamă !n ultimă inst a nţă dezvoltar ea fa ctoru lui spiritual (l'esprit). . . .. .. . . . Berr î nc e ar c ă s ă refaca unitatea ş tunţ e l or na tu ru ŞI SOCiale ş 1 pro4 pune uniformizarea Jim_b?i~lui ş_ti!nţ~ <; • _La el se o b servă deci un a maJ s m str~ctural: ~ I se ? ~une pă ­ . gam sui-generis de poz1tJv1~°: ş1 mtţ10ni rerii e voluţin s t e - devenita des tul de popula ra datoriă lucr anlor teoreti ce ale lui A. D. Xenopol (1847-1920) - conform că re i a istoria se d eos ebşt e de ştinţel e natural e deoarece exa m ine a ză fap tele de !>uccesiune, iar nu faptele de r e p e tiţe . Aceste „serii de fap te " si n t r ezulta tu ) acţiun unor nu prea bine definite „for ţ e istori ce". deci al a c ţiun un or forţ e care se a flă in afara materialului istori c (TTUl uirie l de l ' liist oire J al factorilor. Legile istorice pot fi in terpretate ca ma n if estări al e- ;-i c-estor 5 ţapt~" • !:1 Fr_anţ, ~-a ~ncercat s? se elibereze gindirea asupra istoriei de 1mphcaţl e smteze1 Im Berr pnn programul unei istorii stru c- tu rale _ el în s u ş i deri~at al aces tei sinteze - lansat de L. Febvre şi M. Bi o h (1886-1940) ~1 de ş co a la !'.An_na!es" 46 , i n finţ a tă de ei. A ceas tă istorie ca fost .conceputa tot ca o ştu~ţă tm zin_d . către e nuţri generale şi multilateiale! ca~e se o~unea pnn t~matJc~, in special in d omen iul istoriei econom1<;e,. 1d:ogr~r1smulu1 p ractic (epistemologi c, adesea obiecti \-) deci aş-~u1t e 1 „1~to~u a evemmentelor" (histoi re ev enementiel l e) d ' fol os i tă în a ce astă lu ptă a fost 'atr!r neexph ~a.tive. Prm:1pala metodă atenţ1 e 1, aş a dupa cum propunea Berr asu r . . . gerea adi c ă asupra structu „ C • ? a _conex1u rnl or dint1·e hpt.e. 1 nd ul ~ar impunea ~orel_ă avlnd un nivel teor;~:~ ~~lt :· i C'_ll ş: i i nţ _e In mod concret aceasta a !nse ' ~ s~ec1a cu ec~nom1a ş1 soc1ologial·. log!~e a lui Durkheim şi a celei ~ : ~-d t, e~rea . su b mflu e n ţa . ş col i i sociopolitice. Aşa se explică ş i interesul v~r e1m_1ene, pr~ um ŞI a economie_i şcoală atlt pentru istoria econ . ă _m _mamfesta t simu ltan de a c ea şi colective", adică pentru ist __ornic- ' ci~ ~1_penti-u istoria „ rep ,;e ntă:-i lo r acordtă structurii precu o11_a mfent a htăţ1 sociale (G. Du by ) IS Aten ţia fo d . • m ş 1 re uzul legilo . . • . . •. . rme e determ1nare a direcţlo d d r progresului ş1 al onra rei r~ce, făr ca în locul acestora d' e ă esf_ăşu r a r e a evenime ntelor istor_ minerea la nivelul certăilo In ~rm 53. se considere al tce\·a, d e no tă }1'!1eBde structuri diferite iar nu statice, deci în ţe leg rea istoriei ca o mu le~~me~; este lnlo~uit de' teoria i~~e~/?v~l_ ta:'e de stru ctu ri. Fi nalismul 1 formo.az: ! v~n~nei structuri s!nt trata\;u~: • In cadru] c ă reia d iferi tele un cadru stabili egale. Aceste structur i se nente (les for la bază diuJ natural ~s permanentes, les perm.a!i de aş-numitel e forţ e permaIogice) sint fo ructurile însele (ca si re) ~~es), în primul r în d d e me-se disting eve~~e de lungă durată fd°e Zon a ţile economice, social e psihonă co ncr e tă (e~~:ntele, bineîţl s corelare duree). ln a fa r ă de' acestea 00 e 1;1zal, adică activitatea urnaturiJe sint compa e7entsJ, în cadrul căro sute _depinde de ritr metaforic cu o can:a, ac !1o nează întîm plar ca. S truc-1 l:~m. tele c_onjuncturim~~~r':· Imaginea ace~~- In c:ai:e f?rm a broderiei ţe­ telo~1, can~1tatea produc .1~a datele privind sc1 _ a c tiVJ!ăţ o cons tituie aş­ istor· !cloniuncturilor) dţ1et , preţui etc In a h1m b ările în număr l popu1c1 or d'1 e s ru tu • • ceastă . tlmpinat n ş c oal Ann c ri, care este separar e a evemmenI <'oncepţi e_ de pozitvş' !na es", se pot distin mereu reluată în lucrăie asupra ~;01:i5tă în concentr~relarea faptelorge urme~e difcultăţ i lor înceea ce pe ro_ ucerij evenime ea atenţi asu cu schimbă r ile. Noutate~ !urii. Rapo~:;t~ descifrarea ~telor. Pe Perio~~a c e:ctări s tru cturilor şi de Vedere. Le ·tţă de probJ~~orfe1_" acestor s cit 7'.1ai lungi posibil, e~Jor este O c imb~n, deci a conjunc-gi e nu acţioneză ' evident, în sf:nectţă a acestui punct ra „evenimentelor", ci în 104 ~!f [1 t sfera „structurilor" . L . Febvre constata că prin con_ceptuJ de „leg e". nu trebuie înţ e les acele legi prin care trecutul apasa asupra oam erulor, ni ci pe acelea care-i constrîng pe oameni la acţiune (deci legi normative), ci nu mai legi concepute ca „formule generale ce grup e a ză faptele car e p în ă in acel moment e rau sepa ra te" 19 . A ccentul pus p e stru c tu r ă presupune apelul la teorie, deci evitarea - după cum scria F ebvre - periculoasei fo rm ule potrivit c ăr e ia „l'histoire se fait avec des d ocuments" ; cerceta rea trebuie s ă d e pă şeas c ă aceste documente. Aceas ta se mnif ică validarea pr incipi u lui ipotezei în cercetarea i st o r i c ă . Mai trebui e sublini a t şi subi ecti vismul ş c o li s tru cturale. El se manif estă in gind irea lui 1\1 . Bloch asup ra obiectului istoriei ( c on ş tinţ a uman ă ) ş i in mod ul de înţ e l e g er a faptel or is torice, ca re sînt „în es nţă fapt e psihol ogice"·'°. Comportamentul omului es te adesea dictat d e „ad în curile tainice ale vieţ i spirituale a omului" 51. După c um se ved e, nu s-a rupt l egătura cu bergso nis mul. ln co m p ar ţi e cu şc oa l a lui Be rr ş i ş c o a la „ Ann ales ", alte propune ri de in terprPtare a is toriei ca şt inţă a van sa te în Franţ nu pre z intă nici o noutate revela toare, deoa rece ele se r e f eră m ai d e grab ă la con ce pţia istori ografi ei t r ad iţ ona l e , ,.î nţel e a s ă" intuiti v. Pot fi m e nţio a ţi aici, pe de o partP, R. Aron, ca re scri e în spiritul lui Husserl ş i M . We ber, iar pc d e al tă pa r te H. J . Ma r ro u, un excele nt istoric, da r, fil osofie, un eclect ic. Aron,; 2 (ca ş i Ma rr ou) se o c u p ă în p rimul rînd de c un oaş t e r ea i storică. Este tent.it să limiteze cc:·cetarea i s t o ri c ă la fapt ele singula re (şi 1~ cauzele l?r), ia r sociologiei s ă ii a tribuie cerce tar ea c or e l ă rilo generale d m re fap te·'3 . E l c o n s id e ră c- ă e x pli ca ţia ca u za lă impl c ă legi, a di c ă acce pta rea u nor r elaţi pe1·ma nente între fapt e, a unor d e pend e nţ e ca re a u un 5 ca racter de proba bilitate (statisti c) ". Aron nu aceptă l egi nor m a tive pentru explicarea d ezv oltă r i. Cunoa ş t e r ea istorcă presupune n ecesitatea ~ do p ~ ă ri uno r c o nst r u ~ ţi teoretice. O as tfel ele c on s tru c ţi e es te faptul _1Stonc55: H. J . Ma rrou5G î ş i descrie singur p rove nie n ţa fil oz o f i c ă . La el 11 _ r eg ă s i m _ P~ Bergson, _pe n eokantieni, n eohegelieni, p e Husserl şi pe Px 1 ste n ţ 1 a h ş !1 , precum ~1 pe R ._ A ro n . Pl a to şa antipoz v i s tă a că rţi sale este formata dmt r-o co m bin a ţi e um c ă de atitudini teore tice extrase din aceste filozo fii, r o_lul central a vîndu~l ca tego ria f e nom en ol o gi că „ep och e" a lu i _l~usserl. lnsa M_arrou a vulga n za t a c eas tă categori e, car e t rebuia s ă se~1flce „o pune'.e I? pa ra n t~ ză " s ui-generis a p oz iţ e i perso na le în rel~ _ţ!~ cu lu mea obiectiva, o eliberare de c on ve nţi în procesul cunoaste0 ru ' . ~l co1_1sidera ca pri_n ci~al mijloc de c unoa ş ter „subord onarea" t' a ţ ă de obiect, m ţe l e gera lw pnn fuz10narea proprie i per s on a li t ăţ i c u O alta c~a c ': rcetaă . _ Cunoaşter nu are deci un caracter precis, ci in tuitiv: aş t e în întregime is toria58. Es te f1mdca „n1;1ma_1 J?umnezeu" po~te . c _ uno ~ . act sub1ech v m acord cu p r1 nc1p1ul aug us ti n ia n „ nem o n isi per ami- · c1ham cognosc1~u_r:- !n ajuto:ul _ c un o a ş t er )i "'.ine „un s is tem de co nce pte e~a?orat~ de sp1nt , m care mtra, de pilda, tipurile ideale te rm enii teh09 m c1 _etc. • ~unoa~terea. istoric_!i est e în !o:ali tate o c on s t~ u c ţi e a is toricului , _cu ah t ~ a ~ ~una c1;1 c~t es~e m_~_1_m a lt ă „calitatea s pirit ului " ş i „d_esch1der_e~ _gmd1ru (e sprit) 1ston cu~u c c0 . Ma rro u c o n s i deră ca fi c tive once .t otah J ;ţi stru_ctu: al~; pe:1tru . el smgu rul orga nism ad evă r a t este pe rsonalitatea . Ex p lic a ţia m 1stone nu co n s tă în c ă ut are ca uzelor d ev ă a ~01'!1oarece ~tunci a~ . si~plifica r ealita tea, ci în î n ţ e l eg er a i ntui P_le~ulu1 de_: e l a ţn dmtre fa pte. i n ceea ce pri ve') te is tor ia, Marrou a ccepta Ir ep e taţnli t ate~ fenomen elor ş i nea gă exis t e n ţ a legilor dezvo ltări . Pot fi m e nţioate multe alte opere, mai puţin re n umi te ca . • asupra istoriei. În anul 1951 a a pă rut lucrar ea' lu/ t .c~~ prmd r e fl ec ţi 105 J1:tlk in Jni tiation â I? cri_t:i<J_ue l âs f OŢiq u e ( r l' l'd i ~ tă a p oi d e d o uă ori ), deo,Pbi l d e v a l or as ă in pa r ţ il e r e f e n toarC' la cri t1 ,:a te ~J e l'?r, dar _ după <1 Jm arill,1 H . Oe rr-"2. P<' a tun ci in viaţă - .. 1nta n ta ş1 „ depri manu • ln p : 1 r ţ i lC' sa le fil ozofi ~c. Dup ă H a lk.i n, c r;t ica i nu cc cc tarpa „g e n e ra l ă • i Jr r1il c d ezv o lt ă ri s o ci l' tă\i dau isto r ie i un cara ct e r , iint if ic. Jsto:-ia , ;,. ur{1 ci l' fa p te• ire p pta bi ll'. c:crr t rebui p ln \l' lc~r in mnd .. ~ubi ,·e ti\' Prin: ,,. , a ll C' l u<'lă ri sc d ist ing C'<' i(• ,t lC' lui J> . /\drs'·'. L . J! ,1l p h ·n'•'• . A Oioulu ui n r,-,_ i1 <'n umi la lu cr:.u-c :1 lu i J J\1 Hnm C' in"'. < nr c Îrl<" ar r ă ,.; le gr l:ins d P N' IC'l ,,lte p r in am b i ţ i1l,sa lC' i• to ri:i t ll t ,•• >J'i;i, se di ,- t an \ l'ază O. Gi n d irca m c lodol ol!'icii in /\ ngli a ~i /\m C' rica l'C' te r it o r iu l Pngf,,z n oul m ori cir :i bn : da r p a i Io iri "' ,s nria;,ă exr·,•p tindu - 1 p c 1-· . li. llr:idl P." . m n\ ion :l\ d pja . i,:i p r i!71 ul '. ind rn fai'T1 0<ul .J E. Ado n (1 814 - 190:l), cun n,t u \ p ' n\ ru P m ,, llll ,a u .JC'r-"ta \i nu pt•r·io:td l' ll' , r i p r o b lPJ11 PlP u,,;. p r i n < a,-(' :i t 1ăw • a a t , n \ i 1 a u rr ,1 li-ni tPlo r · un o a ş t l' r i crudi tr- . a p oi n.1 J . J3 Bu r_,·. di n u l'i m:, f' P r n:i dă a creaţi ei . ni. • ~l lin \i fi ,·,· (in ,-, p,-c i:11 du p., I 'l0f1( 8 • i \1 . lJ O akr h 11 n> J_d<'iic accs1or is to rici . d c r iva l t• d in r u r· nlt •IC' 1ntPl cc t u ;ilr al<' 11 m r u iu 1, influt'Tţae in ma rc m : 1 s u ră d C' f il ozofi a i m C'tod o log ia is l nri< i a )(' l ui C tn'C' . au fost npoi d <:'zvolta tc d r· n . G . C o lli ngw ood (1 889- 1941). air.ht it ma i sus. Lu•·r..r-L•a ~a T h e / rl c>a o f lli.st.o1·y ( p u b li rn 1 ă po, tum . l n 1946. , i C'<d1ta: ă de pa t r u 01·i pină i n J. 6 1) se car r t C' r i z C' a z ă p r in \1-0 a, C"•Î U'lC' dt'n\ bi ~ faţă dP cru di\i r . E l co mba le Ol'Î N' op in ie' arr in a r c ă ~ rompart' 1~10:1a cu ~li i n ţ c l c n a l u r ii :u. Js toda e ~tc t i i n ţ;, de. p re ind iddu al. dar ,?re- _1 .COT'! · ,-.Ji\u i<' · i ng u 1ă cl a sa. O b iC<'t u l r i li con ,-, ti tui c n u .. un p roC'C'S 1slonc simi lar p r C'csc lor n a tu ra l<', d ::ic\ iu nC'a u mană C'On~l i C'n t ă . -~ cea, ta ln se amnă l n ulti mă i n s l an l ă c ă 0 1 icc is tor ic ,, \(' o is t o:-ic a g1nd1n1 ; ln acest ser.s, <.I c i, n a tu ra n u a re is to ri e . A m 11\' <' 3 d e - a focc r u o u nito \ a p :-o ~Jor n a tu ra le ş i isl o ri e nu m a i d a c ă a m a f:'C(' p\ a r ă a mbl'l c sin i de:Ci-J? 1_1:1a: <I,• Dumnezc u 7<_ Av fn d ln ,-ed crc că i to r iru l c rC'tea ză a c\('}e gmd 1':1•. n 11 I , poale- c un oaş t e pe a le a o bsen·a \i ('i. ci pri n cun~a t erea _in1U i o , ·ă ( ba z at ă p c a legoria a p r i o r ică a imagnţ e i , de li p k an Ua n), a d _ 1că ~ reîn v i(' (•· - e ·,act.J trecu tul ln p rnpria g fnd irc. A cti vi ta t ea is to;1cul_u1 nu d i f e ră m ul i de Cl'C'il\i a Jit e 1 · ar ă, n u m a i că ta bloul real iza t d e 1~tonc . lţ b u iC' -;1 fi e !n aco rd cu izvoare le , coeren t i lo ~aJ iza t in tim p Ş I spaµ u . • nim ic, in t erpretarea es te totu l. D u pă cum bi~et ser; F:ipt c lc nu ! n s c :im nă M . H eilzma n, a titud inea lu i Collingw ood du ce la a c~cptarea ex is enreun u i a ct ment al pri m o 1·dia l e xt ra temporal şi e x tr as p aţjJ. ca re P?3te ood ln via ln m i n tea d i verş i lo r ind i vizi; 3 _ In a cest mod a încerca t Collin~ inel, l_a o si:np t lui ,.Ji m a l ă cu noa I.crea c ru d i1.'\, care s e lim it a . după i1ui r,:, a fap t e lor ·i ca r e p u tea condu ce , d e pildă, la s u s ţme r ~a fa~d~de, . n u ~i ~l.ă deose bi r i ln :-c „Ca m b ri dge Anci en t H istory ·' 1 'TU CI \nii ! n m <>d u l d ' a descri e răzb o iu l ~clo p o n czian . -a u fo rm ula t i:iu lt~ ~p -se c on t radi torit priv ind in t er p re ta i- a o p erei lu i Coll ingwood, ai ungin \;ei lo t u i la un ac:ord !n ceea ~ prive te p r in c-ipiile g en er ~le al: con ce~tor • I mc1cxl 11 ~I C'C. Tn lu cr ănl c lu i h . O nmn i"I, G . J . R e nt er75 ş 1 a~c_ m_ di· 11lt or '.ut o ri g ă (": id ei s i~il a rc p_ri i nd în ţ e leg e rea şti nt ~ i istoriei vid u Li m , rc l u v1sm , a n h n a tu ralt m), da r m a i pu ţin rad icale. 1?" a·udel le m I l n t re nte ste cca a lu i E . H a llet Carr76, car e evită l m l te. • acfile' G lnd lre m t od l ogi c ă m er i ca nă as u p ra istori ei a fos t mult m~heY· t l,•A. De ici nu I lt l u cr ările novatoare al e l u i J. H . Robinson. P . _ Berr: n ' I F . J . T gg r t , e mAn to re ln unel e form u l ă r i cu şco al a Jui <~. 10 6 --- . ,·oi e ctul c ur ·op e a n <ii tă a fost du s 1: ină la u!tim eplfu c ~tevîn c a rez ultat un r·el c1 d • io a fii angaJa te (d e ex ~m • . • t olo_ ~ unei is tor d e numit pre ze nte1s m._ .. ·s t or ii" i7 p1·opun e e xtind c tid sm t cs 'k~~-i n son, ln a sa ~ o n c~ pţ1 : a f,n~lli~tod e i p o liti c e c ulti vate în J. • . r eo c upă rilo is ton ce m a ar . f a t e lor· c e ur · m e a z ă , 1 re~d o~i:Jiti ; ~ ~ t Da r p e nt ru o c~~ ~e t ~-~~!r~~\:c;~~/ , ; ~îndiril n _?as tr ·c. _1 11 ": ce r ce t ă ri es te n e cesa r a ,. . un oaşt e re exa c ta a s o c1e e s te indi s pe7a bila : i~u~~;~e~ '.~~~zsee r~ actoa1 ·e " l a o atitudi_~_e d„r·a~ tăţ i i p c- n tru a t re ce d e a o . atul'ÎÎ (d e ci ceva in g e nul ,.goa n e i - ~P• . la"" Radi ca lis mul 1nle )1·nd "a l ·mpul n e s p e r f e c ţ 10na ' •ri' lo r·• c a r·e a c ţi on c<a z a 1n d 1ca s c h imhă d . p e_ntn; prog r ~~- a I e i e ve ntu a le p as ivtăţ a omului. I?, c '.'ce':_a , depe nden t d1 1a r rn ~ 0 1? 1ţ~ I c (~n est ca z id e ntif ca tă c u c ea ş t1n ,t 1flca), a vind o .i lltudi n e J a d 1ca la _n a~ l; a rogr ·es ului. Sînt e vidente atei r epu tem fn l ăt u r a o b s ta co le le _c:hn ~ . t ~- p oz iti vi s tc78 num a i c ă s - a adău ­ fe ririlC' la id e ile cart ezie n e ,_ i1um1~~~-~:tunui impuls 'mi s t e rios . g a l ~ c~tn ~ C' ~ !.,~; ~ ş r ~s ~ li~n s: i~pnl ~ r ca r e con_s id e 1·~ cl e sfă ş ur-ha! · ea b ;~f • • • 1 intîmplăr El s u s ţm e ca t o a te s e 1m r c: n imcnt C' ior ra p e u n J O C 3 . d • ă .• b Iut e a lo r ş i d e ase m car a su rveni ca urm are a un e r e term 1n r I a so . , , s tă o s u cces iun e in de p e ndetă a e v c n1m e nte lo r, un f e l p" " se pa rc c ă exi ~c ;, ~ccs ita lc i n e xor a bilă ce c o ntr o l e a z ă p r ogres ul pro bl e m e lor um ane . ,. Is to ria . marei c p roces a i fapl c ln r um an L', n u es t e . rcz u~t at_ul_ _c f o_rt u ril or vol u n tare al e u nor indi v izi sa u ale unor g1·upun d e rnd1 v 1z 1, Ş I cu atit m a i pu ţ in a le i n timplă. ci es t e s up s ă un or a numîte l e ,ţi "~ 0 • _Acc~p ti n d e x i s t e nţa legil or, Ch ey n cy v r·ea t o tu ş i s ă pă s tr ez e p e d e plin pr·1n ci p1u l liberei ~ - o i n ţe. El a fi r mă c ă o mul p oa t e a c ţiona în mod „ liber··• , d a r rezul tatele a c ţ iunl or lui v or d e pind e d e c on c or d a nţa dintre acţ iun ş i legi. El formu l e ază clteva as tfe l d e legi (a c ontiuăţ, va r-i ab ilt ă ţi, int e rd epend e nţ e i, demo c raţi e i, a co nt ractului soci al libe r ş i a prog1-e s ului mora l8 1 , r a r <' a m intesc d e vec h ile c o n cc p\i i al e leg il o r p r ogres ului, în spe ci a l d e ce le a le lui Buc kl e . lu m i na a ces tor teor ii, is t o r ia es te d eci o ş t inţ ă care nu se limi l ea~a la dc, c r; erea fa ptelor, c i s t ab il e ş t e ş i legi. Ac r as tă o p ini e es-te ,a pă ­ rata d e F . J . T egga r t, auto ru l un e ia din tre ce le m a i pro fund e lu c răi pe tem a m : to'.Jo logie i is tor ie i d in ci te exi s tă 8 2 . El opt e a ză p e n tru O is l ori m tegra la ş 1 d or e ş te ca _is t o r ici i să core leze c e r ce t a r e a s c himb ă : · ilor cu cerc~t'.'~ea faptelor, of~rmd unele a n a li ze p e rt in e nte al e baze lor is to r-iog.:at:1e1 m a cest ? omeruu . ~ J cons id e ră că problem a p oate fi r e zolv a t ă fl\cm a u-se d eoseb lr ea intre 1n~rederea in p ro · • ş i_ c r e d i~ ţa în posibilita tea p r-og resu1ui8J. Prf~e: ~f n~ : ş !f;l : ~ c tr ic z1 a nă v1 tat~ ş 1 fatali_sm, iar a d oua pres upune un rol a c tiv a l omu lui p _ied pa ,icon, mgerea ca p e n tru a as igura pro r Ş 1 uc n o aş te r i. A c e as tă c u n oa şt er nu se ~be~u I e s t ~ ne c es ară promo var·ca u - r ;~:;t~::p 5 !n ~ J?rin exploat a rea toală a i nfo rma il oţ tn c print r-un ac t d e bun ă voin ţt. m mstiuţ!~ e şti inţfc el l ✓ • . D e c i, e l c~p li~ ă p ~ care! le - a acumul a_~ soc i tn t a v?lta rea ştunţ e i. T eggart, care în intrea ezvo tare a _s o c i e tăţ p r in d c z ra cu bună ş tinţă dialectica nu a pu~a i5a OJ?eră , aht de eru di t . lgn o~!~~e!a rea fa p ~elo r d e cer ceta ~ea s c himbă~l ez ~ : ~ - t~nă ~ ţi e i d e ' p ara m sen sul unui p r ogre s abstract c · • im rile nu l n t e xp ll u m~e, care _constă in „credi nţ a în p~s i~i~~a~e aa nume t e n d inţ ă a n u tu rll mero : e_zent~1~m1;1l (de la <.: u vintul praesen s progres ului" . hott ş j 1gonc1 dm ţări diferite (F. H . Brad! ~eze_nt), pro p a g a t d căn.ti .r i ~ ega y G asse t , R . G . C o llin oodey, • S1mme l, M . B . P ncipal fond a tor a fos t B . C r o gw ( .' J _ H. ~oblnson ş i 1ţU) e orice is to ri e e s t e o i t or! , 107 în pragmatism 1 . can, care mă su r a e nţa de a atinge ~ coam~ipropu se. PUnJe _ . l stori.~ii rez e nt e iş ti a:1 t'.a~ concluzii definitive din in t erpreta rea i n e1 ra ş t1nţ a a fapt elor indi vid uale, ca re nu sint gu vernate d 1.. s fe l _d e J_ [!i. g C>n er~le, s înt înţel e ~ e în m o? intu iti \" ş i sint deci ; 0 ~ ; un de 1storr c1R•.. I_s tona es te, ~u pă e1, ~ :rea ţ1 ~ s ubi ec t iv ă a istoriculu i ş i este- o J)d1 te d prezen tul ui co n~t1·u1 ta de 1, t or w. 1ulte e!C'Olrntc al . astfel d C' rn ce pţi se r egă s e s c la Ch . H. Deard, rare 1n an ul J 934 a c \ ~ei c-a t s tu diul W ri ttcn l-l ist m·y a ~ an A ct of F a i tli RA, Ia C L nC'rkc pu 1• ml lu cră · i Ev eryman Jl is O w n Hist orian (1 935), la C. Hc;:id'; ş i 1~· au0 a_l1i i. Pin_ ă. in J?r:'zent, o b sC'r Yă m, su~ difC> ri te forme . n ,arc afluen;ul lite ra tura is tori ca cu nuan1 e p rPze nteistc. Con fo rm ares cia. i,toria &e scr/ 111Prct1 ~:t: n ov~ , n_u pentru c ă in p1·oc:c~u_l_ : uno~ ~teri i ajung<'m trept at 1! ~l'a ~ 1~11 1 ~c•\·._11 >1 la c u noa~ te rc a r ea li l'.~ln_ i, ton C'<' obiccliY!', ci pen tru că 1slon c11 , c•1 in ş 1 ş 1 produ sul un or <on" 1\11 ~i ne'csită\ ele crminate recroaz ă m c-rcu, din n ou , fn m od s ubi ect h·, istoria. ' temporană ) , şi-a gă un foarte bun s u sţinăt valoarea ştinţe p rin efic si t o r r;t~~ „ 7. Cu rente m e todologi ce in istori ografi a g nnanâ Prczen tc ism ul , angajat poli tic, 3 fos t deoseb it de act.i\' in istoriografia germană din secol ul al XIX - I a, ind ifl'rcn l ele d i recţia sa. incepind cu L. lfanke' 8 :;; i G. !Jrnysen, conti n u ind cu K . Lam precht ş i F. 1einecke şi tcnni nind cu is tori ci i contempo1·a ni vest-german i, care se tr ădui esc să 1·ca biliteze \·cchi ide i (ideali smul i na ţi ona l ism u l) i t otda tă să caute 1 ·ă s pu 1dcra p e ntru hitl el"ism in afara na ţ i u n i ge1·mane. l n orice caz, a ti t in teoi-ie, cf t ş i in practiă, ş tinţ a is tor·iei n-a fos t a proape ni ci odată l r n t :,tă in G e rmania ca d iscplnă care s ă p r s upnă cerce ta , a obi ec ti l" ă . după m odelul tinţ e lor natu di . Es te c.Jra, tc 1 istic c ă istoricii germani au fos t 1·c l:lti v puţin influ e nţai de p ozi ti\'ism. treci nd oarecum direct., cu t o:i! ă t e ndi n ţa lor ătre p olit i c ă , de la romantism la an ipozitid m, la a n', după cum a m m a i a r ăt a t, a u con tr ibu it su bslanµal di n punct de ved r fi Jo7.0fic. C' o bser ă d eci o an u me par ti cularitate în de zvoltarea gindi rii me:todologi cc asu p ra istori ei în G erma n ia. Pentru a o descifra, este bin_\53 :,e m e nţioe ze d o u ă contro,·e rse mefodologi c-e f unda men tal~ _d i?1:1"e .15~ rici i germani : fn jurul con c epţi e i a a-zis colecti\·iste a ist?~1e_1 Ş I 1~ JU _ar I tori :,, ulu i. Tn amîndouă intîlnim trăsuile gîndirii poz1t1v1ste ş i,~ ­ m ai clar dcdt ace tea, diferite forme ale gindi r ii stru ctu rale •. K. ·aJ p r c-ht (l 856- 1915) 89, folosind realiză psihologiei sociale (m 5.Pt\e a e lui J . F . Her bart), pm pun r a . la f,•l ca H. B ,Tr în Fr:_a n ţa , 0 1t!te int e grală, in afara istoriei politice, în care e venimentele sa fie exp ien u p rin fnptele indi idu alc. ci p r in cele de grup. Istoria nu este O des~r ce re a fap l0lor indi v iduale frc peta bilc, ci o ş t i i n ţă care sta b ileşt _legi dill gu \ e rn ca" vc n im cntcl e istorice. A ceste legi a u caracte:ul _l ~gilor au p ih ologia s C'ia lă . :- h1bă r i l e din isto r ie d epind d e schimbanle c:pliloc- in p ih ologi maselor. La mprecht credea c ă în a :-est mod poate e astă co dezv ol t rC'a i to r ică . In rea lita te el nu făcea decît u n mic p_as P~ ac~imasupra p~o : ~ni e nţei tJerate cnl c; e l nu a rc flc t a t ~-a i profund cel puţin b r il rir tn . tnrcn de s p1nt a m aselor, ne stea din urma fund co~s entrU d r a ltfc>I c o u m de in divizi. C o n ce pţi a sa oferă o me toda P ,vie xpll r a --. hl m băril or , d r nu a d zv olt ări For mula lui Ranke ;u1a lg ntl lc-h gC', e en" este fnlo. ită d e ătrc La mprecht cu for 108 . d n" care artă preocuparea sa pe ntr u ca u·e es eigenthch gewor e • ,,wi _,.bă rilo . • ·· · d •• zele 5"""': . . lui Lamprecht s-au întîlmt adepţ1 ş i_ a_ ve_:sa:11 a~a In c~1t!ca ~eze1 erman. Istorismul, c ar e-şi are răd<;mle m 1stor10numitulu1 1s~01.1sm g i a secolului al XIX-lea, era, în interpretarea pe rafia primei ~um ă ~ţ l .- d E Troeltsch (1 865-1923)00, un ama lgam d e g d t o in pnmu 11n • . . • I t • l t" • de concepere id eogra fi că a 1stone1. s onsmu care i-a a evoluţinsm genetic ş i 'abi'li·tate a even imentelor istorice, pr·ecum ş i unia faptelor van ' t 01 ·•ie . • permanen subJm1a irepetabile. Legat de a ceas ta, totu I î n 1s 1. citatea t 7m~raaa a3_.ea un caracter rela ti v . Nu ex i s tă norm e a~solute. _el e era considei at t fi ex primat prin formula: ve ri t as et v1rtus f1ha e evaluar:e 01ce e ~01~ ~o: !ste guvernată d e legi, d eş i în cadrul ei acţ ionea ~ ă 1 ternpor!s • s :3tăţ i . sc himbărle sînt rezultatul a c ţiun incvualtăţ1 princip1U\ ':au ~a :murllor politice , m ediului geografic e tc. Is to rism\.~! s-a lor, statut U l , fmpotriv a ide ii iluminist-p oziti viste de progr~s, fară -~ p r o noduţa , as loc alte legi Cel mai mult au apăr t is toris mul, prm tre alţ1, mtrM ':'ce ;;1e97 ş i K . Ma~n hc im93_ R elativis mul is toric a fost cri_ticat însă emcc . de care a m m a l a ~11:1_ti • •t, Ş I• d e K • .H e~ sst•91, • Dai· dF.e Troeltsch . . .e i au con._ t stat şi ex i stenţ a legilor dez voitaru . S-au opu s 1de1lor poz1tiv1ste, _ex pll ~nd istoria prin d e zvoltarea ide ii şi _tran~fe rînd astfel c 7ntr~l. d~ mtere~ d in planul onto logi c în cel gnosl".olog1c .. E1 . a ~ pr'?mov:at u~ti ţ10smu l ş1 a u considerat is toria ca o c r e aţ i e s ub1ect1 va a 1s ton cuhu . In aces t fel, alit istorismul, ci t ş i a ntiis torism ul a u favorizat a pa ri ţi a în Gerrr;ania a de şcoa l a prusaca (J . G . ideii de relati v is m cogni tiv. Aces ta es t e s u s ţmut Droysen, H . Sy bcl, H . T re itschke), cit şi de ad e pţi lui Rank e, care d e pă­ ~esc prin obi ecti v itate provi n cialismul prusac al is to r iei g erman e, dar care în p r a c tică co ntiu ă vechea direcţ a istoriei angajate politic. Opie l e n aturii şi care reniile pozitiv is te - care comparau istoria cu şt inţ comandau descop erirea de legi - implicit id eile lui Lamprecht au fost 95 atacate în mod veheme nt d e E . Bern h eim . Avînd în vedere popular itat ea man u al ului său asup ra metodei is torice, aceasta a av ut r e p e rcu s iuni largi in p rom ovarea un ei c once pţi g e n eral e desp re is tori e . într-o direcţ asemănt oar e s-au îndre p tat opiniile lui E . Meyer. Mey~r a apărt id eea liberei vo inţe în comportame ntul uman, caracterul -contmgent ş i individual al evenimentelor is toriceoti. Vorbind d e vederile anti pozitiviste d in G e rmania, trebuie s ublinată influeţa lui Fr. Nietzsche, 97 . ~ re s-a situat pe o poziţe neobictvă, a une i istorii legate de viaţă t otd~ă!. rămînea prezntă influeţa lui J . Burckhardt, aces ta fiind prinre Primu care s-au în d oit de conce ptul pozitivist al progresului continuu. e , printre alţi, d e E. -CothU:1ele idei ale_ lui Lamprecht au fost apărt istorie!~• K . Breys1g, O . Hintze , iar în prezent se r e feră la Lamprecht schic~~ care se_ ~p de anumite idei tradiţonl e , adepţi ai Strukturge-dezvolt:~-~r eysig_ ~n~~legea unitatea ca o serie d e s tări psiho-sociale ale 11 <'.a un umatţi1, care, într-o astfel d e legătur ă, poate fi cer etaă serie dint\eg. __Ac_es! înt_reg trece dintr-o stare în alta, avînd ca r ezultat o cea rna~ s adu Ş I hpun. Trecerea societăţ prin dife rite s tadii constituie realita t~ g:~erală leg_e is_torcă . Breys ig m e nţio eaz ă şi alte legi, care în "<'.onsideră1 genr a l~ăn is torice mai mult sau mai puţin justi fi ca t e . El Vidualtăţ•. trar lui Lamprecht, că, în is torie, rolul crea tor îl a u indl1 eco1: . , iar nu m asele98. Şi econom· ti"1 d' naţi e i istoriei iş . . m şco?-la ist orică s- au pronuţa t !mpotTiv a domi<l.ezvaltare d politice, suţin în d ideea, deja m enţioată, a tadiulul de 0 ' e astă d a tă econmi c ă . Bineîţl es , teoria s tadiului d de t~:f 109 > vol ta re ec onm ic ă a in trodu s, in locul id e ii d e p rogres con s chimbare, d a r era î n că d eparte d e înţel e g era categori ei de ~ePtuI de Ad e pţi ei nu p rea pu tea u s ă ex plice în ce m od are loc rece r e;oltare. stadi u la a ltul. P entr u ei, a ceste stadii a p ar ln t r-u n fel „de-/\t:~la _u~ p erioad e d e t recer e . A d eseori s -a ln cerca t ani m area lor prin inf d ' fara fin a lismuluil OO_ ro ucerea 8 . Istoriografia s trucal O bs Prva ă ţ i in a lt e J ăr i finale Id e il e istorie i care respinge a b uzul de erudiţ . prezrn ta1c mai s a u g ă s it ecou a p roa p e în t oate ţări l e . Jn R us ia m c- ită m en ţi ona tă pro::~ g a rea m e tode i com p ara te , te nd inţa d e a lega istoria de soriologie. c-a şi d ez voltarea la un n ive l m ondi a l a is tori ei econ omice 5 !' face cunostă şco a la r u s ă d e isto ri e so ci a lă , a l căre i u ltim repre:icn1an este P. A. Sor·okin , sociolog, econ om ist i istoric. care J uc-rea:iă de multi ani in S.U.A. ş i ca re es te p r eocu pa t d e p rog ram u l in t egr ă ri tiin\elor. nul din tre primii r e pre ze n t a n\ i ai ace-slei ·coli a fo st M. 1. K n,·alrYski (1851-191 6). ale căr u i l u c răi a u fost co m,ultat de- Fr . F.n.gc-ls 101. Snrokin înceară să con s trui a sc ă o sociolog ic Is tor i că I î nc lină spre form u l ă ri tipologice. Du.pâ e l, fa ctorul d e tc-rmi nan1 in is torie ii con titui e d ezvoltan>a ştinţe şi a te hni ci i, iar n u fac torii ccono m ici r02 . ln P oloni a , in p .-i m e le d n ii a le S('('())u lui al X X-l <>a sint pu ţi ne lu cruri inte resan te in sfera gindi rii m etodologice a upra i tori ei. Ar putea fi m e nţi ona t e i nter ve nţi a lui G . Gumplowitz lmpotrl , a lu i Lamp_~h_tlO!: di s uţi a d espre La mprech t dint re- a dversaru l ac-est u ia. B. Dembm k:i, şr a d eptul s ău W . S obi e k l ( i alţi ) 1 0 4, u n m are n u mă r d e sp<>rula\ii f ă cu te d e istorici pornind d e la propria lor acti vita te d e <'er<'e'.are (d~ exemplu .J . K . K och a now sk i, F . R oneczn~•) şi. bine i nţ e le , in pnmul n nd. Hist<r ry lca lui M . H a nd c lsman 105. A eastă ul timă lucrare a constituit , i p a rţi al ronsti tuie incă . prin· cipalul n,;inua l d e m eto~~lo~e a istoriei h_, Po_lonia L1;1crurile se la fe l c-a in cazul lu crăn Im farrou . Ca 1stonc ex penme ':ta~. M._ anad els m a n ()88 2- 19 45) a d a t o ex ce lentă introdu eere ln eu ~is~ca ŞI filoliza i. t ori A, d ar a n t r ena t în hăţi u l de op inii a le eelor mar divei:5~ rică, zofii specul ati e, a ofe r it , tn partea refe ri toare la c 1; noaş te re a . t ~tuiorgum nte g reu d e acceptat . Gă im a ici , tn p ri mu l nnd, ~ un ,e 1n cuţi on i mulul ger man rep rezen ta t d e tipu l G . S imm el sa~ Dil~~Îrea di· n oa, t erc o i storic ă, d eci si vă es te „ compreh e nsiunea J , adi~ " ~ individUr<" CtA o on a mblu lui " 100 sau ,.intuirea cr eatoare a to a btăţu ni "10; _ . e de Hn nd c lsm Ln deo e be şte p rocesu l „ c er c etări " izvoare l oră ist c:;;;uirea e I LI „c un o aş t e ri p roce u lu i istoric. Cun o aşter a în eamn. tco i c prinll tli \li pri n „tn ufle ţi re a " rezul tatelor e rc etăr i d e către is 0\ ~ fordpolele I mente ole con st rucţi e i sînt : tim pul, s pa ţiu l (con ~ P~legerea~ m eon tru c ţi i) ş i co n ce pţi a gen e ti c ă , care con s tă în „m te să se s u l Ja on · iunllor d in t re f pte (fenom ene). ln istor ie n u se u ~măi:Şun ob ţ lnA r p u n ul I tn bar,ea de ce a fos t aş ci numai r ă P ti c ă " 1 ~ ­ fn t r ba re , fn e mod s- d e; J'A ş urat, a dic ă o ',.explicaţ e g e_;~ egătu ră li nd I m n dist ing e, d u pă R ickert, o cau zalitate gen~? ·a l~ (c uzalitate O : :ret"• ~ d t l ul <'O ndlţi e i u ici nt ), t b!litl d e ş ti n ţ el na tu ru, şi dl\•ld u I , 1 d mn zi o „ o u co n cre t ă şi u n e~_e<; 1 C?viduale"; iJl nul ~ n tic te „o f r m m i mpletl c u za lită ţit indi 17i:C. 110 . . care e venimentul con cret d a ~ nu s-Gr. mai . fi indispe nsabile. D coat cce isI se cuprind e tot, făr a d e 1 x d e condiţ ;utu t petrece, a di c ă un co:np-~di viduale ea nu se o c upă, d eci, d e cautoria ce r c et eaz ă fen? m e~e e 1\ d e c ăut a 'rea conexiunilor g e ne ti ce . Explizali tatca ge_ n ~-a lă , ~-\ ~e t;~ ş i' numai o parte a procesului d e cuno a şt e r e c aţi a g e~eti cf c? n\ I : /: ct este „ co mprehensiunea i s tori c ă '_ . .. To t ~e _es ~e 1n istori e. a c~ . . fi e cunoscut în sine" ca „ ceva unic , d eci sa fle 0 le?~t d~ rr:1 ~r td~ ectă a intreguli'.;i " • . . . t ra1 t prin „mH a nd clsman , rea litatea i s t o ric ă are m primul_ nnd un caracP~i:tru_ . idu a l i ire pe ta bil în fi ecar e e lement a l sau; e a nu poate ter ps!h!c: 1;d1 v t or(i te leo logice ş i nici d e terminis te. Este fundamenf1 d e~m 1~. ~~c=J~ ta tea ş tinţ e lor naturii. ln lu c răil e sale, Han~els":a,? tal d1f-eri~ ro~ul importan t a l d e zvoltări naţio a lităţ ca „fa~t01: is~ortc • a sub rn • I' t tot m a i m ult spre a atribui rolul decisiv m istorie dar trepta t a m c ma < A c •t ski) n a lităţ or p roemi nen te (cl . lucrarea des pre . _ zar_ o_ry • . nţă in e vita b il ă a opiniilor p r eze ntate_ pmă. a1c1 <?. cons tituie pers~ co n seci antina tu ra lismul ştinţ e i is tori e i. Me toda s a e opu_s~ c~le_1 a ştnţ e lor natu rii deoarece ea se r e fe rl1 la cer ceta rea „genezei m~tviduale a fenomenelo~"- in is tori c p utin d fi i ntîlnite, în ~l~s , o mulţie d e elem e nte ce ţin de a rtă ( d eşi H a nd e lsm an nu m e rge a1c1 ?t!t d e cle par_te pre~u~ Croce). T ot u ş i, Ha ndelsm a n nu es te d e păr e r e . ca istoria a r fi o ştimţa complet i d eo gr a fi c ă , d eoa r ece, a l ă tu r i d e descriere, el admite „formule valabile pentru seri i e vol uti ve". Dar, ~ de altă parte, acest_e formule nu e x p r i m ă o cauzali ta te „ge n e rală", fnnd doar o formă mat c_o~pletă de e v ide n ţi e r e a ca u :ial t ă ţi „indi viduale" : ln cadrul }or pot h ~ncluse ~l legile i n ţ e l e se d e H a nd els m a n ca „t e ndmţ e cauzale , care expnmă posi109 bilitatea r e p e t ă r i i a numito r fenomene în anumite cirumstanţe • Pe acest fu nda l a na lizele m etodologice întreprinse de J . Rutkowski (1 886-1 946)110 ş i F .' Bujak (1875-1953) se disting prin excpţional lor p recizie . Studiile lor se r ef ră atît la problemele specifice ale metodelor de cercetare ale istorie i economice, cît şi la probleme de interes mai larfi ale me todologiei istoriei. ln di s ertaţi sa Zagadnienie syntezy w historii 1 [Problema s inteze i în istorie], Bujak se opune unei istorii limitate numai J.a_ descriere, fiind pentru extinderea consideraţl generale, teză înUlrută de altfel şi la unii pozitvş. El consideră că nu este o difernţă fi.ndametlă între istorie şi alte ştinţe sociale. Fenomenele istorice sint fenomene sociale, iar acestea, la rîndul lor, sînt fenomene psihice . Avtnd ln ve?ere c ă fenom enele psihice stnt guvernate de legităţ, şi in istorie treb_ui 7 să existe astfel de legităţ. Bujak le concepe pe acestea tn mod S~tistic,_ ceea ce înseamă că fenomenele istorice nu pot fi pr e văzute, ci numai definite prin gradul lor de probabilitate. Opiniile lui Buj a k co5 r7ti _P':1ndeau deci tendiţlor dominante în gîndirea metodlgică antipozi V1stă . ţel Interpretarea integrală (sau strucală) şi-a gă s it sprijin î n t end l n. e. care dominau pe atunci in etnologie, sociologie şi economie. E vo luţorusml, predominant mai înainte în etnologie şi sociologie, c e d ează s~\_funcţ1oalim. Scopul principal al analizei func ţio n a l e cons t tn 1 n:t trea ~_olului (funcţie) elementelor în cadrul ansamblur ilo r exa rnlln e, neghJ.îndu-se examinarea dezvoltări acestor ansa mblu ri tn timp B. :~ obişn_u~, abo~d~e~ funcţio~stă este a s o cia tă cu nume le tui bineîţ~ o wski, 1~r mai tirz_1u cu al lui R. B ro wn ş i R . M ert o n . E apare, ln . es,. în diverse vanante, mai mult sau mai puţin extrem.lstelU socio1ogie, hncţloaismu - care era dominant d e altfel tn mult~ 2 lll tivă cercuri - p oate fi întîlnit, de exemplu, în fa imoasa t eor· . ciale a lui T . Parsons 113 , disci polul lui Malinowski. ie a acţiun soIn ceea ce pri v e ş te e x ce pţional popula ritate a conepţ" • gice (etnologico-sociologice) a le lui C . Levi-Straussm treb~~ 1 a~tropolocă a ce a stă con e pţie este d e inspraţe strucaliă. Ea s-a Je sa a rătm curentele d e opzi ţ ie (începînd cu F . Boa s) faţă de teoria ev ol~?ţ a t din în cultră . Le vi-Strauss, fascinat de societăţl e primitive cerc t~ismului i7:1capabile s ă gîn~ ea scă în t e rmeni istorici, dar care acţionu i~ ~ae de el, sistem e_ (stru ctun) _co':ceptuale ate~poral~, cons~deră ace s tă at~t~7or m:n~ala ca nat~ rala ş 1 fund a i:nentata. Deci eve~umentele istorice treb ~e i::nvi te ca o s~n~ de. str~ctun ca re_ nu au _conh:1~i ta te şi nu se dezvo~:; ş1 care reprezmta o iluzie de un tip special. Lev1-Stra uss propune r berarea" d e istorie, considerînd-o ca o metodă; istor ia trebuie s ă ne"~ tmai o m e todă p e ntru „ compreh ensiunea" structurilor. uTeoriile stat is tice s-au inspirat şi din economia p o litcă . Tentativele de dinamizare a certă r ilor, întreprinse în sp eci al de şcoa la s u e d e ză s-au dezv olta t numai după a l doilea război mondia l, legate de teoria eres'. terii economice. A c east ă ş c o a lă a facilitat introducer ea în cercetare 'a analizelor care expli c ă sc himbărle în sisteme. Astfel de analize oferă , dE. pildă , s p e ranţ une i îmb o găţir a istoriei economice structurale cultivate în F ra nţaU 5_ Interp retare a int e g ra lă în istorie s-a manifestat într-o măsu r ă mai mare în m e todologie <lecit în practica istoricilor. După cu m am constatat, cei mai mul ţ i d intre sav n ţ i n-au fost pr e o c up aţ i de di s cu ţi il e teoretice, aplicînd ideografis mul sau fiind influ p nţa ţ i de fil ozofi a specula-, e. 1 I 242 P· )_; • • • al filozofi ei isto r iei (în a c eastă fu:;!r~~tor~~m~,i_ c~- s~~~~';, Th e lWeaning and Matter .;%f' i~t~;l~mul e xi 7 6. 7. r • t ia · poz1tiv1s • • • t ă a vie • ţ· 11... (V ezi lucra rea sa a,-ys orbeştv de „f1lozo t s-oz con· filozofit, op. cit., p ._ ~1_6 ş i UŢm.), d a r nu sti:item tenu~ 1w. Talar· ca o ramuă a poz1tiV1smulu1. . Prefe r ~01 clasificarea I voi. , p. 3 . din Historia. Filozofii [Istoria f1lozo f1e 1], Warszawa, 1958, B!~!sb~.urv~volution creatrice, Paris, 1907 (trad. pol., Warszawa, 1957 ' p . 33). Ibidem , p. 315. . XX wtelcu, Wor· I p - o). Citat după t r aducerea poln e z ă din Filozofia i socjologza 7 85. Cltnl sza wa, 1965, p. 307 (în „Husserli a na", Den H aag, _1950, vo I· E . C a ssirer, Zur Logik d e r Kulturw issen scha ften, Gote borg ,_ 1~42 'w yb6r 71/SI~ după traducerea f ăc ută d e H. Buczy n s ka, di~ Cass ,~~ • G. santay~n,_ [Scrieri a lese], W arszawa, 1963, p . 135. S unb? h smul } eră viziune ,ro O (1863-1952) a condus spre contemplarea p oe ti ca , care O . 1 ţională asupra lumii. .) consacrate 11~~ Printre lucrăie cu caracte r mai general (con sulta_te_ de ~ 01 te le consld•~oe,1 zofiei postpozitiviste a istori ei, printre cele mai 1m PJft ~~rical J{now le Jer, pe· următoael: M. Mandelbaum, The Pr~blem O1 s Ri ckert, Sch•d. New York. 1938 (Croce, Dilthey, Ma~nhe1 m, ~ 1mmel, P aris, t 95Q (e 8, 110 Troeltsch); R. Aron, La philosophie crztique d e l hi 5t ~i~• •hu nderts, Bf1din II-a) ; I. S. Kon, Die Geschichtsphilosophie des 20 ţ · a i:u orillinalg rUn, 1964, vol. I (tr ad . revizută şi adăugit ln compara ieGe enwart, • limba • rus ă ); F . Kaufmann, Geschichtsphtlosophie d er a . prin 1931. . ă în filozof1•• troOpinia conform cărei a .secolul al XX- iea se cara ctenzea~rton White ln 10v.a)• deh egeliza re est e foarte r ăs pîndltă. Cf., d e e x e mplu, dM I) 59 (ed. a 1 ducerea la The Age of Analysis, New York, 1955 (e · • 19 p. 112 of ac~epţi un e cf. Htstory, New par te -~ d octr i ~ : i st;ng ~~~ s ~~ e ~cc;~ : ' J egt ~~ga y G asset , His t~ria como sisteă ed. iţ ~ î n ': n g l e z ă _History . as a System,_ N e ~ a c eas tă interpret are est": m tot_ala op ~ţ,e cu con~e~;';: ~ ­ Yo; k, 1962 . ' şi va ri a bilt ăţ i i n a turii uma n e . V ezi m a.x una ltll O rtega . .,O mul n tură cee a ce are, e ste ist orie" ; adnute (~ 0 f (6) istor is mul dia lectic (creat de K . M arx şi F r. E1;1gel s), far e_ t . sibilitatea o bţin e ri unei imagini . adevărt a everume11;t e e~e;! 0J!cevalori oare~e rea lita tea este cognosc1b tla) ş1 care suţine că s1st . 1 tidv~ Geistesnu sînt ni ci t ot a l absolute (eterne, imu abHe),. ntci t ~~!t r~na 9. !n special î n lu crarea De r _Aufb?u der ge~ch•c~ t li~h en . di G eiste swissenwissen sclwft e n (1920) ş1, m m î:im nte, m Et n_le1 tun~.lttn 1 e ăr . d espre fi loschafte n (1 883). ln a fa ra ce lor m e n won at e, smt m e _u cr 1 t al zo fi a istorici a lu i Dilthey, în s pec ial, di ntre cel e_ m a, recen e, c~1e _ ~ l ui W. K lubac k, W il h e lm Dil they's Phil_osoph y_ of H 1story, ~ew Yo~k.,- 19~6, H . Diwa ld Erkwe 1111tn"isthe orie u nd P h •l osophte d e r Geschtchte , Gotting n, 1963; în c~ea ce p r ive ş t e p r oblema „ln~e legerii" (Ver ste h en! cf. J . W~; Das V e1·ste h e n , G nmdzi ige einer G esch zchte der h ermeneutisc_h~ T _h e tm 19. Jc,/u·hunclert , (2 voi.), Tub ingen, 1926-1929. E. "XJ.stă o edi ţie Pt:n':eps a ope re i lui Dilthey , Ge samme lte Sc h rif ten, voi. I-IX, XI-XII, Le1pzigBcrlin, 1914-1 936; voi. X , S tuttgart, 1958. . 10 11 • M. M nnclel bn um, Th e P ro blem of Hi storical Know led ge, op. cit ., p . 56. • I. S. Kon, D ie Geschichtsph"iloso phie . . ., o p. cit . p . 171 ; M . M andelbaum, T _h e P rob_lem of H istorlcal Knowledg e, op. cit., p . 102 ş 1 u r ~ . Sm1~el ş1-a PUb!i cat opiniile cu privi re Ia p roble m e le c are n e intereseaza atei m lucr a 12 Ri r~a Die P roblem e cle r G eschicht s ph i losoph"ie, 1892 _(trl:'d: pol. , l ? 0~>-. . să m e nţi ă în mod consec vent pnnc,prnl Im p ar ţiru for• c ke i t n-a r e u ş it m ale. ~n ş tinţ e ca r e c e r ce t ează r ealita t ea f ie ca ş tinţe al e n a tur ii (pe calea c reă r1 unor conce pte gen e r a le), fi e î n mod is t oric (individua lizînd) . ~1 - ~ a J~ns 1_s ă '.'tribuie o biectului c er c e t ăr i - a sup ra realit ăţi - caracteristic, ct><f1 u:i V Individ u a le. Acest fa pt est e demon st r a t de K . Bakradze în Z ~ ;~zof t-t wsp6/c:zesne j [Din ist oria fil ozofi ei contempora n e ], op. cit., 2 l J. Cf. F ' ~ K a ufma nn, Geschi chts phi losophie de i· G e g enwart, op. cit., p. 78. Există a r e num b~ ăr de_ lucr ăr i asu pra con ep ţ ie i m etodolog ice a lui M . Weon\ h: afnra lucr ă ril o r m e nţioat e , i:ie-au m a i fo st d e a j utor : M ax. Web er F inch ~ etho dology of the S ocial S cumces, ed i t a t ă de E . A . Sh1ls ş~ H. A . Yo rk • 196;ncoe , 1049 ; R. Bendix, Ma x W e b e r. An Jn t e le_ctual Portratt, New ter pr~tatt <n a m r e u şi t să v e d e m ş i o a ltă lucrare a a cestui a utor . /nh eute T~{:- ° C o nduct and Histo r y, 1946); Max Web e r und Soziologte • ln gen, 1965 ; K . Bos!, Der „sgziologische" A s pekt in d e r Ge- 2. H. 5. s te n ţ i al , tu ae z ă 1, i s :_rt• ~ t e ţ ' ri~f:1t!e :~ ~ ~~ ~: i t ·194 1.; este cita NOTE 3. 4. . buie să fie . rep e zen _ taă de sta.::_ conepţ ie a p arţin n d l ui K . Popper car': c (3) _i~_tonsmul . lui P1)perr- ale istoriei ce tind să descopere u n el_e l':'gi se s~nJmă pe d1v1~~1li~oz;r~'viziunea d e sf ă,; ur ă ri i ev enimentelor istonc?e l ~ i~r ~ p~';;;. / rThe Open Society and i t s Enem ies, v ol. II, L on don, 196-, . 1 . J . Legowicz htstorii side r ăm kiewi cz • d 1" uta separa t problema istor ismulu i, ci ln să pr e ciz ă m ca ~u v o~ co : ;s unz ă t o a re m a i a m p le, d eoa r ece co ncepDorim nte xtul unor con s 1d e raţ~1 dintr ~ cele m ai a mbig ue con cepte . P ot fi d eo~l de ,._ist oris m" face F,,a";ai importa nte ,ie mnif i c aţi _al': ~ale : . e bite c,te v a dintre ce I d . ă si m p la su b lini ere a m1 ş c ar 1 p erm a n e nte ş 1 ~ (1) istorismul_ g e_nera_• an~~es î n să d e n im e n i). S u bli n ie rea ace stei schima s chimb ăr il or m . istorie. ( odpdife rit ln cadrul d iv erselor m od e le d. e cerb ă ri s-a f ă~ U; , e vide nt, m m cetare_ istorica; b lut (denumit, ln g e neral, rela tivis~) în speci~ cel r , tan tă inflob (2) 1stons mul . a so d F Mein eck e ca fii nd cea m a, urpo .g e rm a n - consi d e r a t e " ·d e la R e form ă înc oace - care, ţi ni d seam a rire a „spi r itului ger ma~r r ec un oaş t e rela t ivism ul absolut at it în _raport d e ire peta b1!Jta t ea _fapte l_b ·i să se o b ţi n ă ad1ca adeO im agi ne obiectvă, cu a d evăr ul (este 1mpos1_ I • ) cit ş i faţă d e valoare (n u există norme v ă r a t ă a e ve ni mente lor , s:o~~~ 'u ri etern e p restabilite); istorismul absolu t şi legi n a tu r_ale __ e t e rne, ni _ ' b "li~te a naturii umane ; m ăs u ra valorilor treeste opusul 1de11 d e mvana / ;i~~ 1 1 l! - l.i eto<Jo Jogt o Is to rie i a 11-3 schichte. W e rtfreie G eschicht swi.ssens ch a ft und l d ealtypus 1•n . Zeitsch rift", voi. 201 , caietul 3, 1965, p . 613-650 · E Pit~ G " 111lllori schc Struktur. B etrachtungen zm· angeblichen Grundlagenkrise 'cte _e~hichtliche wissen schaft, în „Hi~torische Zeitschrift", v~l. 198, caiet ul 2, 1~64 eschtchts0 . Anderle, T h eoretische Geschichte, în „H1 stori sch e Zeitschrift"' p. 1- 54 ; ca ie tul 2. 1958, p. 265- 305; S . Kowalski , Krytylca tem·; nau /ci MVoi. 185, b era [Cri tica t eo riei ş t inţe i a lui M ax Weber], in „Studia soc·o~x~ Wcpolityczne" , 1964, n r. 17, p. 127-162. In a nul 1964 a apăr ut J u om: zno,,Max W e ber - W e rk und P ersan . Dokume nte a u sgewă h lt u ndp k bl,cat,a : tiert von E . Baumgar te n " , Tilbingen, 1964. Tot Ia Tilbingen in a n·o~men1924 au apăr ut p ri ncipal ele opere ale lui M . Weber . Alfr,ed We~ 921w egung sformen der G e schichte) ş i E . Spran ger (faimosul Lebensg (Be1907; 1n 1930 s-a scos a 7-a ediţ). D espre A. W e b er, cf. articolul {meNn, Rote nstreich din „Past and P resent", p. 25 7 ş i u r m. u, • 14. Cf. M. We?E'r, Gesamme lt e Aufsătze zur Wissenschaftslchre, Tubingen 1922 p. 54 ş 1 urm. ' • 15. Autorul lucrăi The Presuppositions of Critica! Hi story, L o ndon 1874 tă opinie a fost exp u să d e Windelband în f a imosul dis~ urs ţinut cu 16. Aceas• ocazia „alegerii sale ca rector:_ G eschichte und Naturwissen schaft, in „Pră­ l udie n , va l. II, ed. a V-a, Tu b 1ngen , 1915, p. 136-160, in specia,] p. 142143, 145, 151; cf. A . Malewski, J. Topol ski, Studia z m etodologii historii [Studii de metodologie a istoriei], p . 24-26; G . Kla u s, H. Schulze, Windelband und die Methodologie der Geschichtswissenschaft, în „Historische Zeitschrift", 13, 1965, p. 1125-1147. 17. Cf. în special l ucrarea sa Die Grenzen der naturwissenschaftlichen Begriffs• bildung 1846-1902 (am consultat ed. a V-a Tilbingen , 1929) şi Kulturwissenscha ft und NaturwisseTU1chaft, 1899 (am consulta t ed. a VII-a, Tii· bingen, 1926). ca artă şi ca ştinţă îl constituie consi· 18. Un exemplu de tratare a istoriei şi d eraţil e lui B. Russell, History as an Art, Kent, 1951. Mai mult, . O. Spengler o traeză ca pe poezie în Der Untergang d es Abendlandes, Munchen, 1823, val. I, p. 123-131. Cîteva fragmente în Th eories oi Htstory, 0 2 19. Refe~·~; i-;;- ~ 0. S cheler, cf. M. Mandelbaum, The Problem of Historical Knowled.ge, op. cit., p. 147-156. 20. Cf. I. S. Kon, Die Geschichts philosophie . . ., op. cit., p. 74. 21. Cf. Filozo fia i socjologia XX w ie ku . . ., o p. cit., p. 297. 22.Acestea sînt , bi nei ţels , legile n a turii psihice. 23. M. Weber, G esammeUe Auf să tz e und Wi ssenschafts lehre,. Tubingenj;; 204-205 ; W . Bienfait, Max Webers Lehre von geschzchtlichen r ' Berlin, 1930. . . 95. 24. G . Simmel, Die Probleme cler G eschichtsphtlosophie, Le1p~1g, J90 7, P· de uni· 25. Mai tîrzi u aceste afirmţ au fost denum ite aser ţiun uniye r~ale 2a-29) versalitate specifă (K. Popper, Logik d e r Forschung , W1en,. 19.Jt • z me· sau aserţiun strict universale (Cf. A . Malewski, J . Topolski, u t?dologii ~istorii, op. cit., p. 16). . p. oo. 24 26. H . R1ckert, Dte Probleme d er G eschichtsphiloso phte, Heidelberg, ~?.e,: Jn soCf. şi S. Ossowski, Prawa htstoryczne" w socjologtt (Legi „1 st011 ciologie), p . 3. " 129, Jll. 27. Cf. O. Spengle r, Untergang des AbendLand es, Munche n, 1923, voi. I, Pj torlsrnul st 28. Una d intre J?rincipalele obiecţ care se aduc exis t e nţi a li s mul~! e c ~ primul său radical (care este !n fond anistorism) care se m ani f e 5 t _ ă, 1re dintre 11'.,CaOrtega Y rind, prin_ consider_a rea societăţ ca O stimă d ('. entiăţ_. acestea fund o existnţă lnchisă avlnd o 1stor1e propr1e. . ·ă despre 0 Gasset a scris, printre altele: .,Istoria este o ştinţă siste matI~ 8 preien· real!tate r a dicală [care este viaţ mea]. De aceea este o ş tun\ 1 sini eu tulm, în cel mai riguros şi actual sen s al cuvlntului . . • Tr ec uţork, J962• - ş i p n n acest eu înţelg viaţ m ea" /J-ltstory as a Syt em, N ew .. ich 19 49• 2 p •. _33. Cf. ş i K. Jaspers, Ursprung und. z te l der Geschtchte, zur ' ed1ţa franceză, Paris, 1954). flJptuaseă 29 - De exempfu !· Mari~ain (1882-1973) s u sţi n e că Dumnezeu poa te s ă /°moral", 1~ ~umai binele ş1 că ,.!n nici un caz nu poate fi cauza ră uld ecl să fack timp_ ce ?mul, cre!nd istoria, poate să-şi alegă mijloacele, NeW yor,~ şi bine şi rău . Cf. J . Maritain On the Phtlosophy of Ht st orY, ă ca taP !95 ?, ln spec!al p. 27, 28, 32, irn, 123. Ideea d e istorie JnţeasCh, pegU}'. indivld~ale ş1 de gîndire liberă a omului a fost a v ans t ă derarea JUI foarte influent ln unele cercuri ale Istoricilor francezi. LUC r::ne~· 5fi~ 114 a . . ur le myst er e de l'histoire, Pa r is , 1953, es te reprez_e n taDa n ielou. Ess; : s f" a creştină a istoriei. In l iteratura polneză, S . 8wieă p en tru 1 02 ;tat în favoa r ea prog ramului ideografic bazat pe „c_o m;i,awski s-a ":!at ~elor individuale (vezi Koniecznosc i wol nosc . w d zieJach pre he~if,:1~e ~i 1fGe rtate î n istor ie ], în „ Roczn ik N a uk Humanis ty:zny ch", [Nece t" ţ lor umani s te/, n r. 4, 1964). . . (Anua r ul ş un e ţa în p e rioada interblcă pe ntr u a5 a -num1tul u1 conO AJdUk ie wicz _se pro~unl 3 v e nţi o n ahsm ,;ad~c~~s De la pro babilite en histoi re , P aris, 1949, este ca • 31. Lucrarea Im _ P . e~,~r~ a~estă t e ndiţă . Această s t ră dani e d e a face 1ston'.:' st ică ractei _ P r in introducerea conceptului d e probabill tate a fo!lt p n v1tă mai p re~,s~e p H. Berr în La synth ese e n h istoi re _ ( ediţ a 1953), [? · _X . sceptic ş . . utori pot fi m e nţ i ona ţ i E. De molms, L. I. M ec mkov, E. 32. Dintre n um e ro ş l a Reclus_. . en,tr u d e termini s mul geografic sint M. K ovalevs!< i (18_51 33. Repre::r ~at;tA: Coste (1842-190_1). Vezi ş i T . Szczurkiewicz, Rasa srodow,sko, 5 d t a (Rasa m ediul Iam1I1a], Warszawa, 1938. . . ro zl 71 materialistices kom ponimanij istorji, in „l zbrannYJe filo34• G. V. t kfe11 anr~~~edenija" , voi. 2. M osk va, p . 238 şi urm . (trad._ pol.. Warsza~a. urm.); A. La t .-io la. De ! m ateri_alismo stortco. A pro pos, Da 4~ p. P8 şi d ell ~ cri si d e l marxismo, Roma, 1902, p . 30 ş 1 urm. (trad. pol„ Warszawa, 1_9 4;~G~r~3, 3 ~~~g~aphical fntroducti on to H ist ory, Londo n, 1932, în speL r° ţ;v o ~i 35· Cf. ,t Sc_ial ~ -u~~ues r emarques sur la philosophie d e l'histoire de c _ournot, în 36 • H . .~~~vue d e S y nthese Historique ", voi. XLVI (seria nou_!'. vol. XV() . Pa~is_. 1926, p . 15-18. Teoria factorilor a cupn ns cele m a, m semna te mcercan ale „explicaţ" . De exemplu. R. Br iick_ coi:_ela d ezvolt~n,a c onse cu _:1 vă a diferitelor centre ale civl i z a ţi e i c u sch1 mbar1le ac t1 v1taţu magnet i_e (Cf. H . Berr, La synthe se e-n histoire, P aris, 191 1. p. 331. ;~: ?bi!%1:• ?·2~'.\,bl:ţia inteţa, „Evolution de !'humanite", . in i ţia t ă de _H. Berr, a vea folosind r e a liz ă r ile d e p i nă a tunci ale 1s_tonc1l or, ~'ă ofere O imagine int egrală n „evoluţi u m a :1ităţ i i "' . Ea trebm a să constituie o istorie univ ersa l ă con ep ut ă înt r-un mod nou. H . Be~r _este fond a torul cunoscute! „Revue de Synthese Historique" , care apare dm anul 1900 ( t ra nsfor mată apoi !n „Re vue de Synthese" ). 3J. 1-1 . Berr. La Sy11th csc .. ., ~ cit., p . 227. 40. l bldcnt , p. 55 şi u rm . 41. /bi<lcm, p . 11 3 şi u rm. 42. lbl cicm, p . 138 ş i u rm. . . ?· • · · 43· Cf. F. J . T cggart, 1·11 „ory nnd Processe s of H,sto ry, op. c,t., P· 27- , K . Gors1?, evaluare m O lntcrpre tncji ·i wnrtosciowaniu w historii [[nter p retare ş, Istorie], Lublin, 1948, p . 12-H. .. . 14 • Ct. J . D11mbs kn, ~V stulecie t1rodzi n H e nri Be rra ( La ce n tenar ul naşter lw 1-1 nrl Berrl, în „R uch Fi:lozoficzny·, 1954, n r. 1-2, p . 33- 36. 5 ţ i e cartea s-a in' • A . D . Xenopol, Th eor/e ele l'hi stoire , Pa r is, 1911 (la prima edi t~tu la t P ri ncipcs Jonclamenta u.r d e t'histoire , P aris. 1899), p . 71, 163, 300 ş . a. c r. H . Be n·. Ln synth ese .. . , op. cit., p . 24, 26, 31, 41-42 ş . a.; A. G . Widgc ry, l nt erpretnt'ion of fl istory, op. cit., p. 243- 2H . 16 • Ace st period ic npa re din a nul 1929, Ia început cu titlul „Annal,es _ d'Hi st0 ire Econom ique e t Socia le" în anii 1939--1941 ca „A n nales d Hi st oire ~ciaJ e "' • In anii 1942-194'5 ca „ l\•fel a nges d'Histoire ~o.c iale''. şi_. în ~ i t , după război, s ub titlul „Annales, Economies, Societes, C1vihsatton s Rfntru a llllblinia t e ndiţ e l e de integrare a ştin ţelo _r. Cu pn,vire la M. oc h. cf., Pnntre alţi i, Ch. E. P e r r in, L'oe u v re h1stor1que de Marc. Bloc~! 1n "~;v ue Historiquc", 1948, voi. cxcrx, p . 161-168. P e tema mtregu Sşco!i a scris nu demult K E B orn Neue Wege d er Wtrtschafts- und 0210 1oeschtchte ln Frankretch . • Dle Htstorikergruppe der Annales, în 17. cr. ;;incc utum". voi. 15, caietul 3, 1964, p. 298- 309. . . . . • 8 rauctel, 1-1-/stolre e t sociologie, în G . Gurvitsch, Trazt e de sociologie, 18 L vo 1• I, Paris, 1958 d • l • e 1ăturile ve r c u urkheim ismul stnt a na liza te de W Kula în introducerea a I to,-~k unea Polneză a lui M. Bloch, Pochwnln historii czyli o _z awodzie hts196·6 " [Apologia istoriei sau despre profesiunea istoriculm), Warszawa, • p . 11-13. 0 115 ► 49. L. Febvre, Combats pour l'histoire, Paris, 1953, p . 15-l6 50. M. Bloch, Pochwala historit .. ., op. cit., p . 221 . • 51 . Cf. J. Topolski , Pochw_ala htstorit czylt o zawodzie htsto k sau despre profesrnnea de istoric) în KwartaJn ·k ryH?- [Apologia lstor1 1961. p. 460-461. Tendiţl de u~ifica;~ a cerce~ .. 1st0ryczny• nr 2ei cer cetarea ,.structurilor" prin intermediul !ltudierii ru „conJunctu~ilor; I, sînt m_anifestate în prel:gerea lui F . Braudel, suţi~t:lor de dezvolta~ titlulw de d octor honons causa al Universtăţ di V ~cazia acordăi" - sounea el - atrt _istoria evnimţală, cit ş i ~torşial „Refuz d~ a_tunc1, în cee_a ce-m1 rămine, în istoria mea privlegată n unctrală. Şi siste mele: soc1:3le sau social-economice, culturale rou de ş i s e l ectă, apar ror ntm de_ viaţă este lent. iar durata lor multisecară mog~afice, al că­ cial-econo~ce repzintă aici problema cea mai imp 0 i • • 1st emele sorind trebwe să deosebim aici fluctaţie conjuncturale ~ea7~1;; _In primll] de_ dezvoltare ... P?nînd accentul pe sistemele social-economtle Procese ma leg de cele mai durabile realiză ale gîndirii marxi ste" ( c\ted că „Kultura", n r. 26, 25 iunie 1967). pu tcaă în 52. T rebme să atrag atenţi asupra lucrăio lui La philosophie crtt · d . totre led. a ~I-a. 1950); Introduction ă la philosophie de l'h~i;;,~ • llus1938; D1me nswns de la conscience historique Paris l96l zre, Pans, 53. R. . Aron , Introduction â la philosophie de l'hist~ire op. cit: p 190 22 9 54. Ibtdem, p . 226. ' ' • ' • 55. Cf. ~ !~~~n;~_:: istoryk. Fakt. Metoda [Istoricul, faptul, metoda], Wamawa, 96 5 56. H. J. Marrou. De __la connaissance historique, Paris, 1956. ln Polonia au apărut c!teva recenz11, dintre_ care cea mai amplă este cea semnată de W. Moszczeflska. svrzecznoscia:h wewntrznych „programowego" subiektywizmu [Cu privire la contradiţle interne ale subiectivismului programatic"l 1n „Kwartalnik Hictoryczny", nr. 2, 1958, p. 440-463. " 57. Cf. E._ Husserl, Powolanie filozofii, în „Filozofia i socjologia XX wieku", op. cit., p . 307. 58. H. J . Marro u , De la connaissance historique, op. cit., p. 58. 59. Ibidem, p. 146 şi urm. 60. Ibidem, p . 103. 61. foid.em, p . 177. 62. H . Berr, La synthese .. ., op. cit., p . 293-294. ln ediţa a III-a a lucr ări sale (P:3fis, 1963), L. E . _Halkin şi-a p ermis, în schimb, afirmţ că l~crar•~ lw Berr „aduce puţine elemente comltructive" (p. 99). Berr a_ apreci at rna(ed mult manualul lui D. Harsin. Comment on e crit l'htstoire, L1~ge, 1933 • a __III-a, 1949), care se refă, In principal, la tehnicile de cercetare. 63. P . A n e s, Le Temps de l'Histoire, Monaco, 1954. ă sit· 64. L . H~lphen , Introduction ă l'ht stoire, Paris, 1948 (ed . a II-a). El! c_onslf~r Mnrx rilă căutare legilor dezvoltări, pronuţid-se direct împotriva Ul P 233-255; E. E. Harri s, Colltngwood's Theory of Hlstory, ln don : 19 48hlc~l Qu arterly", voi. VII, 1957, p . 35-49; N. Rotenstreich , From .. ~hi 10tP Thought : Colltngwoods V iew s on the N ature of Hlstory, ln „Phi.,.act\ ~ voi. XXXV, 1960, p . 122-136; dintre aceste lucrăi cea mai 1~~0 ~ste prima. Cf. şi The~ries of Hist?ry, p . 249-251. PC \\" gwood, The Idea of History , op. cit., p . 216. 11 R- G. o zn 12: Jbtdemt p. ;;~·coLlingwooda teoria ., . , op. cit., p . 254. 73. M , He< zm o'n the Writtng of History, London. 1939. 74. Ch. Jom;;~i er . Ht ston.J. Ist Purpose a7:d Method, London, 1_950. A!;IDntim aici 75. G. ~pinia lui J . Huizi_nga. Cf. J . Hmzmg~, The Id ea of History, m F . Stern, Tlie Vart ettes of H1story, New York, 1907. Hallet Carr, What ts Hist ory, London, 1962. , . . 76 · H Robin son Th e New Hzstory, New Yora:, 1912; Idem, The Mmd m the 77 • • ;waking, N~w Yor k. 1921. Cf. interpre~rea opiniilor Jui Robinson în F. J. T eggart , Th eory and _Pr?ce sses o_f Histo_r y, p . 199-20:'. . . _ iniil e pozitivi ste au avut, bmeznţl~s. m _contznuare adep ţn lor: fara a con78 0 P stitu i i:,să trăsua caractensti:a a gmdiru metodologice clin secolul al XX-iea. Cf., în F ra nţa . de exemplu, A . P igan iol , Qu-est-ce que fhistoire (în „Revue d e metaphi sique et m o~ale" , 1961). care ~ _comb~tut _op in! ile lui H . J. Marr ou. De menţ io nat ş 1 mcercarea de analiza antirelat1V1~ a legilor naturii int re prinsă de L. Str auss, Natural Right and History, Chi· cago, 1953. 79. E. P . Chey ney, L aw in History and Other Essays, New York, 1927. ao. Ibidem, p . 7. 81. Ib idem, p. 11. . 82. F. J . Teggart, Th eory and Processes of History, Be r keley and Los Angeles, 1952. Sub acest titlu sînt cuprinse două cărţi: Theory of History, Yale, 1925 şi The Processes of H ist ory, Yale, 1918. P ri ma o ară au fost editate în anul 1941. 83. F. J. Teggart, TheonJ and Processes of History, op. cit., p . 220. 84. lbtclem. tl5. Cf., printre alţi, M . A . D estler, Some Observations on Contemporary Historical Theory, în „Thc American Historical Rev iew " , nr. 3, 1950 ; C. Strout, The Pragmatic R evolt in Ame rican Hist ory: Carl Becker and Ch arles Beard, New Havcn. 1958. 86 • ,.The Am er ican 1-listorical Review " , vol. 39, n r . 2, 1934. p. 219-229. D i sci.ţ ia este în voi. 40, 1934, p . 339-349 ; vol. 41, 1936, p. 74-87. 87 • C. ReRcl,_ Th e Social R espo nsabilities of the Historian, în "Ame rican H ist oric'!l Revic,w" , v ol. 55, n r . 2. 1950. Cita t di n J··crarea lui Becker (Ev eryman Hzs Oum 1-listorian, p . 247): .... . fiecare genraţi, inclusi v a noastră. va înţe­ lege: t rebuie inevita bil să înţ e l e ag ă t recutul ş i să a nticipeze Yiitorul ; n lurnmn p rop ri e i exprinţ limita te ... ". Acest p ri ncipiu ghidează selcţia fn ptclo:· şi con s t rucţia s inteze lor. 88 • E, t e e s<> mnit cn tiv ă re<'ditaren ope re i lui L. Ranke. Preu~sche G es~h(chte, J clit~~fl d e _H. J. Schoeps, Da r rnstaclt, 1955 pe:itru rea~zlztarea_ Prusze,. (Cf. [Î h.z_nsu s k1. Z d ziej6w niemieck'ic j mysli polityczne1 XIX 1 XX w1eku st ?r 1n lllndirii politice germ a ne din sec. XIX şi XX], Poznan. 1965, P· 7p ; ş t · 1: - > - J. IKrasuski c arn ct e rizeaă şi istorismul german (p. 56 şi urm., so. cr. • 0 ş1 urm .). ~ ~ L a mprecht, Wa s ist Kulturg es chichte?, tn „Deutsche ZE;its~hrift f~r da : chic ht,l\vz sscn sch nft ", vol. 1 (Neue F olge), 1895; idem, E17:fuhrung in st0 rl sch e De nken, Leipzig, 1912. P entru c ritica tezelor: Im Lamp recht cf • ntit : ~ - PI h nnov, Rolul p e r sonali t ăţi în ist orie, Bucreşti,_ 1945 (n. tr. v ersiunea tn limba p o l o n ă clin 1947). 1n ultima vreme, de a oi u ci t ează ~f,~fs:~ prob _ l e mă se ocupă ş i G . G . Iggers. conepţi a _lui Lamprecht de= tu . hn p oz ztiv1s m, dar pa re mai a de cvat ă încadrarea e1 în mod_elul struc cs(! 1 f ni . cer c e t ăr ilor istorice. L iteratu ra con s acrtă ist_orismulw germa~ tn I" oa, te bo ga t ă. Atragem a t e nţia a supra celor mat importante ,/tuciu de!~ ive rse pă r ţi ale aces te i lu cră i . Cu privire la Troeltsch, cf. M. Manlat1v~um. The Problem of Historical Knowledge, p . 155-156. Evitind re: rocesmy11 „l s tori ş tno r", Trocltsch a ajuns la istor~smul absolut al 11;!1 d ec i ~ n co nc e pţia sa, crite riul ultim este „adevarul _Im _Dum_n ezeu • fi <IP ivn ln ge nul „absolutului" crocean . .,Conştiţa• 1stonculm ~oate tuctt Jutor pe ntru a cunoaşte acest adevăr . P e tema neorank1smulu1, cf. e n <lbcr· d ie deutsche Geschichtswissenschaft, op. cit., P· 264-270 - .f;sf f f _o e humafnt, (p. 44-45) . 65. A . Choulguine, L 'htstoire et la vie. Le lois, le hasard. la _volont lui P. RI· Paris, 1957. Printre aceste lucrăi mai trebuie amintă ŞI cea a coer, Histoire et verite, Pari s, 1955. 66. J . M. Romein, Theorettsche Geschiedenes Groningen, 1946. Di sclPOIUI '67. J. E. ~cton, A Lecture on the Study of Htstory, Cambridge. 189'.J . ă ·de ost; Im Acton a fo~t G . M . Trevelyan (1876-1962), care se pronuf\~ţciagă m enea, impotnva t ezelor p ozi tivi st e. I storicul e ste dator „s I H- pul· trecutul, să împărt şe ască p asi unile Jui. cu privire la Acton, c • un de crită t:rfi_eld, Man on hts Past, op. cit. , p . 62-99. '68. Ne ~md1m la eseul să u intitu la t Darwinism and Ht story (190 9), _ divlduallsJll ideea ?e legi ale progrewlui şi evo luţ ie. El a a juns la_ un . Ul total şz la recunoa şter a rolului deci s iv al fntmplări ln 1st0 ric. carnbridge, '69 - Cunoscut in primul rind prin ca rtea Ex pertence and its Modes, I le dintre 1933, în care se declară de p artea celor care seizaă difcre n ~5torla n~ structura m e t o dolgică a şti_nţe)or exacte şi a ist oriei. El cM~e~~tuale. _co:u ca pe o lume a faptelor obiective ci ca pe o lume a ideilo ·uvz5tl 1 statînd că trebu ie deosebite a cesie două con cept e p e care p o ~ ă el, ost' le-au ren:arcat. Faptele istorice slnt fapte contempora ne - afn 1 menea_ Im B. Croce. . rn Jn 91'~~: 7 o. R. G. Collmgwood, The _ Idea of Htstory, op. cit., p . 205 ş,1 u~d · ·rn c nt 10 0 ş­ p . 215 :-218, 228. Dm literatura consartă lui Collln!lwo 1,eoria cun 011· M . __H_e1tzf!lan, Colltngwooda t eorta poznanta htstoryczneao [ JI n r. 4, t., tern istorice a lui Collingwood), fn „Teici Historyczne", voi. ' 116 l' t 117 ► . mice în Polonia], în „Roczniki Dziej6w Spolecznych i Gospotonco-ec~no 1 25 1963. darczy ch • vg ·ienie sy n tezy w historii [Problema sintezei în istorie], in f Bujak, Zag_C:C '::ristoryczny", 1923, p . 1-23. 111 • •• ,.Kwa:·t a lnt ii funcţioal ş ti t e ndiţa spre fo r mul ă ri dinami~e (d_e exer.nS observa la ~ 0 ber) Cf. p e ac eastă t e m ă A. Klos kowska, Soc1ologia a hzsJ12. e piu A . L •. r ':' ş i. isto ria] în Kwa rta lnik Historyczny", nr. 3, 1964, p . torla [Soc10 1ogia ' " 661-674 " nr 4 1952 p . 7-93. Cf. şi J Topolsk1 , Integracyjny Jl 3 studia Filozoficznete'i·,ali.zm~ h istorycznego [Sens ul int egraţi oni s t al teoriei 1 •" sens ~eo_ru ~a i"1toric] în Studia Metodolog1czne" , nr. 1, 1965. rn a t ena !tţ~u t e vi-Str a~ss, Ă.nthroplgi e structurale, Paris, 1962; precum J!4 cf. în specia • auvage Paris 1962 Sens et usage du terme strn cture, Ed. ş i La pensee s , • • Bastide La Haye, 1962. .. . • ă • L. • k' Historia gospodarcza a teoria ekonomtt [Istoria economic ş1 1 115. Cf. ~eo;:~: ~:0 ~'omiei], în „Kwartalnik Historyczny " , nr. 1, 1964. 90. E. Troeltsch, Der Historismus und seine Probleme, Ti.ibingen 1922 deosebit de interesante ale lui F . Wagn er, Moderne G~schich? f· analizole Berlin, 1960. sschr~,b~ng !11. Cf. A. Stern, Philosophy of History, op. cit., p . 138. • 92. F. Mein ecke, Die Entsteliung d es Historismus, Mi.inchen 1935 93. IK. Ma nnheim, Historici sm. Essays on the Soci ology 'ot Knowled 1952 (ediţa germană este din 1924). ge, Loncton, !14. K . Heussi, Die Krisis des Historismus, Berlin, 1932. lOl 113 95. E. Bernheim, L ehrbuch d er historischen M ethode, op. cit ·• p. • , 121, 126, 159, 166 ş i urm. 96. E. Meyer, Zur Theorie und Methodik der Geschichte, în Kleine s h ·r vol. 1, H a lle, 1924. " c n ten', 97. Fr. Nietzsche, Vom Nutzen und Nachteil der Historie fii.r das L cben 18 98. Cf. K . !3r e:i;:sig,_ D e1· Stufenbau u_~ d di_e G ese_tze der W eltg eschichte, Beri~!· 1900. Smt interesante rnernor ule Im B r eys1g (K. B reysig Aus meinen T ~ gen und Trăumen, B erlin, 1953). ' a 99. Cf. n ota 43 şi te xtul re,:/J'.)ectiv de la ca pitolul VI. 100. Germa:1ii au JJUb!icat foar te multe ma n uale privind m etod a istorcă . Ideile expu ,,,._. mai sus apar in cadrul lor r ela tate în mod difecit. Cf. W. Bauer Einfiihrung in das Studium d er G eschichte, Ti.ibingen . 1921 (ed . a li-a' 1928); A . Meister, Grundri ss d er G eschichtswissen sch aftliche n Methodik: 1923 ; A . F ed er, Lehrbuch de r g eschichtlichen Methode, Regensburg, 1924; W . G iirlitz, Idee un d Geschichte. Die Entwick lung des hi st ori schen Den· k ens, Freiburg Badischer , 1949; P . Ki r n , Ein f iihnmg in di e Geschichtwissenschaften, Ber lin, 1947 (ed . a II-a, 1952; e d. a III-a , 1957) . P r intre alte lucrăi, lucrarea lui W . Goetz, Hi storiker in m ein er Z eit, Koh, 1959, ccn· ţine multe observaţi referitoare la istoricii germani. 101. Dint ce lucrăie lui 1\1. M. Koval evs ki menţioă în .primul rjnd lucrarea Ekonomices kij r ost Ewropy do voznikovieni ja kapitalisti ceskogo hoz jajstva (voi. I-III, 1898-1903). Cu p r ivire la acest ist oric, cf. S. I. Krand ijcvski, O cerki po i storii ekonomices koj i storii, p . 266 ş i urm. 102. Cf. P. A. Sorokin, Social urni Cultural Dynami cs, N ew York, 1937-1941. 103. L. Gurnpl owicz, Historia a socjologia [Istoria şi sociologia], în .,Przeglqd Historyczny", voi. I , 1905. , IO~. Cf. M. H . Ser ej ski, Historycy o h istorii, op. cit., p . 408 şi u r m. .. istorii 100. M . Han_d el_s~an, Hzstoryka [Istorica], partea I Za sady m e~odologu h asadY [Prmc1p11le metodologiei is toriei), Zamosc, 1921 ; Idem, Hzst ory ka, z..• ş i metodologii i t eorii poznania historycznego [Pr incipiile metoc! olo~•ciwa teoria c uno aşteri istorice], ed. a II-a , revăzut ă şi adă u g ită, Waisza ' 1928. 105. Handelsman, Historylw, 1928, op. cit., p. 314. 107. Ibidem , p. 316. . 108. Ibide m , p . ~'J8. 109 • I n ş_ t unţa·· ntu a noast ră postb e lică nu poate fi fntîliă propaga rea con.ş ti 1Oe wnn/u 1de 1l<;>r 1s~rie i ideog raţ ce . Cf. K. G6rski, O interp7:etacji i wart oti 1948; 0 w hzs! :iz [Despre interpretare şi evaluare in 1ston e ], Lub\bdrtntc Jn S. Swiez~wsk1, Koniecznosc i wolnosc w dzieja ch [Necesitate şi 1 3_ 12, Jn 1st0 r!e ], m „Roczniki Nauk Human istycznych" n r. 4, 196 4, p. rnai iJll• sp eci~l P- . 7 (,!Nomot~ti smul est e pe t e r e nul i~toriografi ei 1:1.u nu~ui ") ; M, ~ o~nu, ci chiar Pe:1culos . . . cre e az ă iluzia p reviz111n1~ vutor edagog1el a_howsk1, . Przedmzot pedagogi ki por6wnawczej [Obiectul P ă acest compara te ], m „Kwar ta lnik Pedagogiczny", nr. 1, 1965, P· 58 . (dt~ul dcJB autor, .,normele comune ale istoriografie i" nu p o '1tuJ e a z ă „princ p apropie ~er~mar ~ stabilirii „aş-ziselor legi"). De istoria i de ogr a fi că t~~J. ci nd ş .• o~i~ka,_ Historyk. Fakt. M etoda [I storicul . Faptul. Me enerale ~sţme ca i st0 na trebuie să fie „conr e t ă ", iar toa te afi r rn a ţil e; istor!~ con~~t tr~că cu vederea nici o carteisă a fi e <: ăr ui fJ.})iior!Jk , fak: Metody. [I t P~ ~ceastă t e rn ă: J . Kmita, Celiny Bobinsktej Nurt", nr, ' 195 5 P 73:._~~icu • Faptul. Metodele Celinei Bobinska], in " .. llfJ. Cf. J R~tk . • . . a p 0Jon1 ~I/• ; 01 ţwski, . Htstorza gospodarcza Polski [I storia e conri ă 'a p olo_ni_e5: 1 1 Cf • J' T ozntnki,. 1946 - E!lte o introducere In istor ia ec onmic[C erc t ărl • • opo s • Badania historyczno-gospodarcze w Polsce 118 t VIII. INTERPRETAREA LOGICA 1. Apariţ int e rp e t ă ri logice în ş tinţă Tipurile de gîndire m e t odl o g ic ă asupra istorici, ati t asupra rvenie i istorici (form ul atr fi n ,.. .. nli it. fi e mentelor istorice, cî t ş i asu pra ş tinţ apli cate în practiă de istorici ), di scu tate p ină acu m, s-au referit, în primul rînd, la problemele on tologi ce ş i epi stemologice . P repond nţe i e x a min ăr i tr ă s ă turilo ca racter istice a le is torici in Yiziunc> p r agm ti c ă, c rit c ă ş i e rudit-gen e tică, i-a u rma t - in cad ru l aş-zbci interpretâri structurale - o cre şter e a in teresu lui faţ ă d e c u noaşte-r i , to riC' ă . Cu totul secundare erau p reoc up ăr i l e faţă d e stu di ile ~trict metodologice. a di că fa ţă de modul în care se a junge Ja· af i rm a ţil e fă rutc> de istorici, la as pectul form al a l aces tor afi rma \.i i ş i la genu l d e r elaţ i dintre ele. Pentru aceasta e ra absolut necesar s ă se r ec u rg ă la analiza l o g ic ă a ştinţe. Ap ar iţ a an alizei logice a şt in ţ e i a fos t p r e găt i tă a tit de dez,·oltarea logici i în s ă ş i , cît ş i de inte resul ma n ifesta t in cadru l diferiielor sistem~ ţ e i ş i pentru modul în care acesta poate fi filo zo fice pentru limbajul ş tin cercetat. Dar a devăr at ul înce pu t a l c erctă il o r con sacra te bazelor !0• gice ale ş tin ţe i, to t mai specializa te si relati v inde pen dent e de orice şc o a l ă fil o z o fi c ă, este o chestiune a ~ltimelor decen ii ~i este legat in prim_ul rînd de aspirţl e co n v e nţio a li smuli, ale p ra_gma tismului, de te n d n~ ţe l c de axiomatizare ş i fo rmali zare ale ma temat ici i ş i filozofiei analitice, ale neopozitivismulu i. Aceste a spi ra ţi , dup ă cum se Yede destul de eterogen e ca n at u r ă , au dus totu si la cres terC'a interesului pe~tru l og i c ă ş i la a p a riţ a unei meodolooii ·moderne · a s ti i nţ e lo r p recum ş i Ja fo r~area unor metode de investigare a ş ti i n ţei bazate p'e instru me~t: lo~ice. În plus, o p r obl em ă a ulti milor ani este impactul metodologi~ ~ tn nţ e lo i : ~u _r e a li z ăr i l e unor disciplin e foar te tinere cum sînt te?ri: 1nfo ~-m ţ i e i , cibernetica, teoria jocu rilor si a deciziei ~i în primul _nn ' • • . • •' • tîJnire a semiotica care a d sa v a nţ i Jo/ de e_ve 1_11t, . pma la un punct, platform a de m ce1e ma1 d1fen te for m a ţi Principala s t ră _ • terea stă r i reale în cai~ungere , _car?. trebu ia s ă a ibă ca rezu ltat c~oasde Ja şt i nţ el e natu rii Ad se __afl a ş t n n _ ţa , a p ornit, d u pă cu m se. ş ti_ e , ma· temati ca s·1 r· •• • . e ~ ţ u C'o nveţ1o n a li smul ui cu ltivau în pnncipa1 "'"" . 1z1ca msa c· . .. ·st c"'· r~ pea l e g ă tu r il e dint~e 1_1 <:u m1 ţ 1 _ a t un_ mod de gîndi:e extrerr: 1 e ' con· siderate ca niste c e~h tate ş 1 teon e sau en unţ ri l e t eoi:etic ' ceea •• . o nve nţi 1 comod • . .. ·r· - (q de a mc1 ad evăr a t e , ni ci fa lse) d . e In practica ştnţi 1ca , dezvol· ~area c e r ce tă r il or asu ra ' .~r ~vm~ o_ mar e i mporta n ţă ~: ntru 50 111ti· zante. Da c ă studie n .P _ ş t nţ e i prm subminarea con c epţnlor ab 03te 1st în repe decît de 1: H ~n~ c o1;venţ i onalism u lui , vedem că ea I:~ p ţile 01 ,.ab_solut" cer te f ăc u t • . ?care; _atitudin ea cr i tic ă f a ţă de a~ll ; : scopcnrea, de pildă ăe ~n dw erse discipline era tot m ai evidenta. ferf11 con s t'1tU i•tă , pot exista ' c • m geomet • • d"f . n e, ca re pă rea o ştinţă a t·1t de fost 1 ent c sisteme în afara celui eucli dean a tilă gîndirii asupra_ şti~nţe. S-a ajuns a_stfel . p~nă _la ~azele ş hlor m CJmpul foarte li t ·· ţ e i cu toa te ca patrunderea conveţ10ah • ale s un ' ·r· t"t ·t • l i·1 ba jului ştinţ 1c nu a cons 1 Ul un scop, c1 o ca e. 1og1ce Jimitat al t Ţ p ozitive ale co nv e nţi o n a li s muli au da t n a şter la tenAspec e ; it d e impo r tană pen tru fo rmarea interpă logice a di n ţa ,. deos: cer cetarea baze lor logice ale matematicii, t e ţ i d n ă l e g a tă 1 ştin t~ 1 • ~P .~d de nu mele lui D . Hilbe rt (1862-1943), G. Peano (1 858în pn m; ~ussell (1872-1970) ş i al altora. Ei _au arăt? . m~rea impor193~), • 0 a u în şti inţ ă s tructura formala a teone1 ş 1 cercetarea tantal pe _c a;~ns is te nte i ş i a u s u bliniat că întrebarea privind ad e vărul probf e{11-~tea a firm a ţ il or n u a r e un ca racter absolut, ea putîncl fi pu s ă 51 sau ~ 1 cadrul teor iei r es pec ti ve . F aptul că purificarea limbajului numai n 1 t t' • d l uitat t de st inţf c a înce put de a m a ei:na :~a a con us a r~z c e e~ rem . s ti ga ţul or d e me toclolog1e generala . A apai d pen tru p rogr esul i n ve ~ : n ~omcni u la rg d e ce rce ta re , d ~n~mit de Hilbe_rt m~tamate~a tic~, car7 ec hi v al ează cu n aş t era m e ~od? log1e1 nonpragi:n~tice (m _te:n:imologia ]Ul K. Ajdukiew icz). P ri n tre p n ;1 c1p~lele ei_ cucerm se n~~ar_a 1_n trodu_c erea li mbajelor ar ti fi cia le (simbo lice) m a n~h za _met_odol?g1 ~a ŞI difernţ~, d at o rată în princi pa l lui Hi lbe r t, a l1mbaJulu1 ob1ect1v ele metahmbaJ . Contri b u ţ i a lu i B. Russe ll c o n s tă în s u s ţin e r e a faptului că matematica cl as i că poate fi r e du s ă la log ica m a t e mati că ş i teoria mulţior. Un rol importa n t în d ezvolta rea ce rc e tărilo asupra logicii şi metodologiei ş tinţ e l or pe baze m a te ma tice l-au jucat savnţi polonezi S. Le6niewski (1 886-1939), A. T arski (n . 1902), K. Ajdukiewicz (18901953), J . L ukasiewicz (1 876- 1956), L. Chwistek (1884-1944), T. Kotarb_inski (n. 1886) . Ei a u crea t „ ş c o a l a poln e ză" cunos c ută în toaă lumea şi au ajuns la multe con cl u zii originale în domeniul sintaxei şi semanticii. Filozofi a a n alit c ă, inţ a tă de G . E. Moore (1873-1958), a adus noi ~~;se ~ ~ in s p i ra ţi e pentru interpreta rea logică a ştinţe. . Un~i dintre atoru bazelor ma te ma ticii (de ex emplu B. Russell) ap a rţm, dm punct d: ~edere filo zofi c, acestui curent considerat adesea ca tipic pentru gmd1rea f'11ozo f ic ă c ont e mp ora nă n 'e marxistă. Reprezentan ţ· u• numero a1 ~ or _curente din cadrul destul de diverselor poziţ ale filozofiei an~li: u:b s:nt ~ e gaţi între ei prin ma rea importanţă pe care o acordă anah~el c ş i curent) · e xtremiş consid e ră acest lucru ca prmcip tJului ( ş tinţf si ~ a sar c ină a filozofiei. Ad~seori acestă anliză este identfcaă pur nu:~plu cu filozofia. In acest mod c onsideraţl logice, care se r~feă 1 : unele pr~bleme speciale' (numai_ sintacti<;e~ ale şti':ţ~I, Căp:t au fapt ensul de sistem filozofic cu convingerea t1p c ă, m e tafiz c ă de lect~a)~mtru orice sistem a rolulul crucial jucat de acesta în v i a ţa intea a lumii ·1 r · a. Pentru • • IIlice a f circa 20 de a ni cea mai n o tabilă manifestare a f1 ozo 1e1 an . sistem ct· o~t neopozitivismul 1 care pie rzînd treptat caracteri st idle __un~l ,,s-a dev~srtinc,~, _eliberindu-se de il~zia r econstruirii din temeli~ _a _ ş t~mi _ ~asinctu_sat lI1 diferite curente. Totdaă, num e r oş i neopzit v i ş ti, 1 ¼/roblernse dde sentimentul de reformatori ai ş tinţe i, s-a u ocujat. d_e ~fn or, satu~ e amănut s-ar putea spune tehnice, ale metod? ogtel ş • ce Jltuaă nn~ certăi respective cu principii priv ind rigoarea eon ' Precizia • . . .l\cte„a' ŞI spiritul d e cercetare 1. U ..._ î • ratu1 • • • d ă um se ş e lllat llterneiet miţator al neopozitivismului a fos t up c defor1 (după coru Cercului vienez, M . Sehlick (1882- 1936~, care a . din seama azi) postulatele lui L. Wittgenstetn urn ne dăm 120 121 „ Tractatus logico-philosoph.i cus" (1 922). El considera metodelor analizei logice „partic păm la revoluţia fin avem tot drep tul să cons id erăm incheată lupta steri 2. Problema delimtăr neopozitiviste intre ş tin• t că al lă ă P;in _adoptarea din . fil ozofie ş i a s1stemelor•l ă ş I· mea t r· . ,zică • . Prin ~:e d_ir ec ţil~ m enţio?at~ din care s-a d ezvolta t interpre t g1 că a şt 1nţ e 1 numai neopoz1ti v1smul a efectuat inc-ursiuni . an? Iomai S!'r1oase d eş 1 • rare ş I •m tîmp l"t a oare in g eneral în domeniul 5 •t i i nţel . • Acesta se lega de ideea fund a mentală' d e a elimi na din fil o7orf' um_ani st~•1mp1·1c1·t, d'111 f'1ecare şt1n " ţa • s pe r 1•ală ie I Ş deC' orirC' m eta fi zkă; in ~ă u d • J: că.~tae exemple de p ~opziţ: confu ze ş i plin e de m e t rlfizc-ă 2ar~ ~t i~ _şt1nţ e l e care opereaza cu limbaj ul curc-n t ? Tn cursul formulăi . idei s-au fă c ut multe a fi rmaţi care au intra t în sfera m 1orl oloairt7-te, 11 ţelor sociale. ,, nProblema delimtăr ştinţe de metafiz c ă a fost pu s ă d!' rr!'atorii neopozitivismul_ui (M. Schlick, R. Carnap, O. 1eurath şi alţi ) . Ia inceput fn mod radical. Empirismul lu i Bacon. Hum e. Locke ş i fn special pozith·i tii di n sec~lul a l XIX-le~ au con siderat relC'vantă num ai cun oa t ea prin expeneţă (ob servaţ ie), fn ti m p ce obiectul exprinţ. neana li zat mai departe de n eo po z itv şt i , il constituie impresiile (rore, intr-o abordarr s u biectvsă, du c direct la Berkeley) sau faptele (cari'. în tr-o co ncep ţ ie obie c tiv s tă , duc l a materialismul mecan icist) . A a,·ut Joc d ci o reabilitare a viziunii pozitiviste, care dividea realitatea c un osc ută înt r-o mulţime de fapte separate. Asupra acestor fapte se fă c eau a~er1iuni cont rolabi_le empiric (denumite perceptive, d e o b servaţi sau de p!'otocol experime nt al). dar fă ră să se arate cum pot fi ele controlate. Toat e prnpo~ ziţ l e mai Rencralc (teoretice) sfnt cons1ruite din termeni i a crţiun bazate pe obse!·vaţi, aş fncft fn ştinţă totalitatea p r-opz i ţi ilo r. (,• a termenilor) p oate fi îm pă rţită fn p ropozi1ii bazate pe observaJie .1. pro~ po z i ţ i teoretice reductibile la primele. Intrucft constru c ţia propoziti1! 01 se b azeă pe logică, cercetarea efe ctelor cun oastedi con stă în analiZi; logid i a limbajului ştinţfc, a dică fn a naliza relaţio dintre en~ntu[! (ana liza m eta ling v istcă) . A ce a stă anliză poate oferi o descriere 51 ~ a modalităţ i logice folosite sau poate merge mai depar_te, for!Tl dJ1e1~orm el~ procedeului ştinţfc. N eopzitv işt i au tratat 1n . mcxl mit nt sarcinile a cestei analize. Din program ul em pirismului Jogic__ (de?u rş i neopozitivism) p rezen tat aici rezul tă că pentru reprezentantu Im,~tafizica însemna tot ceea ce nu putea fi r~dus fa aserţi uni ba~atc ~-·a1ă 1 toco~!~ experimentale 3, a di c ă orice pi-o oziţe ce nu poate fi veJI em pin ~. . . . . _ doCn tenul de verificare a delimtăr stinţe de metafizica s a e a vedit a fi mai degrabă periculos pentru dezvolta rea ş tinţ e i , de oar~pă ­ exclus . ca metafi_zice _o serie întreagă de p ro poziţ teore1_i~ _car~us. nit şeau impla conJuţ1e a proziţl buzate pe observa1 1e, in ? cazul s...a luat în considerare e x istenţa u nei cun oasteri preliminare (in ece1st oriei • • propunem s-o num im cunoaşte • d e iz, • ,oare) r e indeptă . ci ncare sară ~n prin~ul rîn d pentni selectarea faptelor (evenimi>nteJor)_şi :N~ este trebui e sli di s pună cer tăorul înainte de a ajunge la o b servaţi . • kancă (de ~emplu_, _de 0~perriPi,,_orb~ aici, evi dent, de o cunoa tere a p r ior ~~an ), aces t ă cunoaşte r e pr elim inară este î n ul ti ma analiza _t u 18 1ică, da r este ;:istfel numai rapotă Ia în treaga cunoaşter ş i nde desadică faţA de observaţi afltă în curs par te 8 aces tei cunoaşteri, '° :;;f ° făşu r a re . Neopozitivismul a sesizat ace stă dificultate aproape de la . . • 1 T1 ă „ d" ă O dată cu pnnc1pm v~n ~ rn , _a _ic od _ ată cu c ăutare unei confirmă bazate pe o b se r~aţie ş1, deci_, .!nduc~1ye ~ aserţi unilor teoretice ( cliă reducerea acestoia la proz_1ţ . ven f1cab1le experimental) s-a ;ai propus. de_ c ătr e K. Popper", ~nt~'.m l_ falsicăr (fa lsify), adi~ă al deciziilor negative. ~onfo1m aces_tu1 c1 '.t: nu, fn l?c să se caute confirm ări poziti ve. trebuie să s~ urma1:e~sca m materialul supus observaţi existenta exempl : lor neg~t1ve, ad ie~ _a celor care anuleză (fac false) op z iţl e teorellce expnmate. Fa ls1f1carea unei astfel de proziţ în ţi contrarii (negative), este ec hi va l e nt ă' cu p;zul ef ec tuă r i un ei observa ~espingerea C'i ca _f a l s ă . Poppe1·, res pingînd me_tocla unilateră a inducţie, a spus ~Ja r ~a nu se P?ate construi o teorie num ai pe baza aser ţiu ­ nilor provenite d111 o b se rv a ţi e" . Punctu l de plecare trebuie s ă fi e formularea unei ipoteze ~i apoi fund a menta ,·ea ei. În p racl i ră, în Joc de falsifi ca c s-a recurs adesea la promovarea principiului e xemplifcăr ca metodă de testare a afirmţ il o r ş tinţ i fi c e (ipotezelor), potrivit că rui a pentru verifica rea ipotc>ze lor e ra suficient s ă se citeze un număr de exemple em pirice conforme cu teoriaG. parte. înşi creatorii teorie i verif i c ări i inductive şi -au Pe de altă amenda în tr-o b un ă mă s ură poziţ i a; , aş incit acest curent nu mai are as tă z i mulţi a d e pţi. O dovaă a arestei evol uţi o poate constitui lucrarea lui R. Carnap. /n troductinn to Semantics8, în care se vor b eşt despre .. exi ste nţel e abslractc" 0 care provin din proziţle bazate pe observaţ i !' şi justif că xis te n\a lor în şti nţ ă. începu t. 3. P ro blematica met o dolgic ă 123 122 ♦ I în filozofia anlitcă !n prez!'nl , cele mai ava nsate in ves tig a ţi metodologice au Joc pe e i filozofii analiticelO, care d e ri vă în mare măsur ă din terenul aş -numit neopozitivism. Repr e zenta nţi acestei filozofii propun diferite soluţi, adesea c_ont_radictori i. Di verg nţ el de opinii ale filozofi ei analitice II vizeaă cltestiuru fund amentale cum sfnt • metodele de abordare a obiectului cer~- tă .rilo, ~odul de c on strucţ i e~ şti nţ e i, unitatea metodl~ică a ?tiinei sau limitele analizei logice. Cel e mai importante consemţ privind hlodu] de tratare a is toriei rez i dă din opinia privind prima dintre proemeJe enumerate. tar E\ident că toate aceste deosebiri influ enţază di rect modul de trae a problemelor metodologice ale istoriei. Aşadr , în ceea ce priveşt caracterul t d • ă · l ndl Vid me o olog1c al obiectului certăilo al tun• de pozi· ţ 1a ti _uali ~ tă t2 - care este o conseiţă natur a lă ~ empirismului neopozit/ 15! ş i ~are suţin e c ă in ş tinţ e l e sociale (sociologie, istorie) se cercecoaza acţiunle umane individuale iar eventualele l e git ăţ i privesc numai ara~?Or!amentul indivizilor - se' apăr adesea p ozi ţia h oli_stă •. AceaS!a bile al ca ansamblurile sociale ca obiect a l certăi " 1 3 , smt ireductla cam ' " • d tibilltatea aser ţ i uni! P<>Mamentele individuale, s usţ i n ind tod a tă 1re uc . di'izilor r- o_r ~espre faptele sociale la cele despre comportamentul m ! ara nici un „rest" . cepuM cee:3- ce Pri veşt metoda de co nstru cţi e a ştinţe, încă de 1~ ~nPro~ exi~tnţ e i empirismului logic s--a conturat o dlf e r: en _ tă n e tă n re F'olosind U1 in~u cţionştlr (Carnap) ş i cel al antilducţof1:şr (Popp:~j de J Giedymfn14, carteizăm, la mod' ieneraJ . analiza întrepisă "iduaă' l°duc ţionsmul ca pe un ~rent care se b azeă pe metod\ in !mintea r eflc tă realitatea prin acumularea de observaţi) eare principiul verifcă genralizăo efectuate pe baza b individuale prin căutare faptelor care să le confirme. Aces~ servaeste deci legat de_ post~latul v e rifcabltăţ, µ~e~enta! mai sus. ~~ent du cţionsmul (sau i~otehsmul) se_opun~ concepy!ei dupa care mintea ~nnumai un colector şi selecto~. p~s! v. de _u~formaţ, d_';oa:ece. contorm teze~ lor sale, nici cunoaşt~re şti~ nţ1fl ca, m':1. ;e~ p re_:1tnnt1flca. nu ronstau în strîngerea de date obţm~te ~m obseryain m~1mplatoar~ ş1 în generalizarea acestora. Dezvoltarea şt:mţei poate fi fav onz~tă numai de metoda critica a ipotezelor, care ~onsta în pr?p_u~erea unor 1p~t~ze. ce nu ~rebuie să fie în mod necesar nişte generahzan ale observaţ1 e 1 ş 1 in cntica acestora prin încerăi de anulare (fal sificare) a lor cu a jutorul un or teste severe. Antiducţoş demonstr ează prin aceasta că indu c ţi on i s mul extremist repzintă o portiţă comdă p entru p ătn.mder ea celei mai m anifeste metafizici în ştinţă şi în sp ecial in istori e. Caracterul metodologic al ştinţelor sociale, deci ş i al istoriei, este interpretat în mod diferit fn filo zofi a a n a litcă . Ideea a,·ms tă de neop ozitvş i a unităţ ştinţelor, adi c ă a li psei un ei di n • rgenţ fundamen1 . tale între şt in ţel social e şi cele naturale. n u este gen eral aceptă Antiaurlş, adică adepţi opiniei că ştinţel e socia le au caracteristinaturii nu pot fi apli cate lor. cile lor distincte şi deci metod ele ştinţelor au adus un întreg arsenal de argumente deja cun oscute şi in f?nd a?~p ozitlviste (irepetabilitatea ş i caracterul indi vidual a l faptel or, 1mpoS1b1litatea evităr judecăţilor de valoare ş i altel e). ·a tu ral i şt i , care au argumente mult mai puternice, repzintă de fapt poziţ a d o minată . _ Ei :e°!nosc unitatea metodlgi că a ştinţe lo r, situi nd prin aceasta 1st?na rindul ştinţe l or care pot stabili legi, de ş i , bi neîţls. a c c~ tă ~titudrne se poate corela, referitor la istori e, cu programul m etodologi c al 1deogra· fismului. ·ce Divergnţa in problema limitelor de aplica bili tate ~- m_etode! 0 : 10 ~-11 este de asemenea semnifcatvă. Deşi toţi rep zen t a nţu f1!ozofie _~ 1 _ în analiza limbajului principala s arci nă a fil ozofie1, lotu~} ( 0 ~a tice văd 1 sind aici certăil efectuate de J . Kota1·bi11ska 6) s-a co_nt~ ra_t_ di er:~u. dintre reconstuţiş şi descripţonşt. Reconstruţiş (Rustodă Carnap şi a l ţi ) traeză analiza ling v istcă în primul :înd ca ~e ~;;ri dr de p e rfecţiona a limbajului din punct de vedere logic ş1 . deci. struire „re cons trucţia " raţionmetul, ei propun şi un p r o şra m de _rec: ultiJTla logi _că şi coerent~ _a ştinţe. Des c 1·ipţonşt însă .(\V1ttgez:s~er ţă de properioadă a creaţ1 sale şi şcoal de la Oxford) smt s_ceptici_ ab ·eJor ar· gramul de precizare a limbajului natural ( şi de folosire _a .11~ ai cercetificiale în metodologie) şi consideră că trebuie să _ne llmitar f~Josit iJJ ta_i:ea metodelor efective de fun c ţionare a limbajului i:eaJrnen a-i faştu~ţă, făr amb i ţ i a de a-l îm bun ătţi sub aspect log1~, cel ;tatea d11: vonza termenii „utili" . Ei pun la înd o ială în primul nnd ut '. " (ad1ca · ţ· · 1 • prop~!1 în locul lor aş -numi 111 li ~r Şl tele „ regu.11• d e folosire . . . formale 11!I_ descrierea fun cţ ulor semantice). Ei consideră că legile logicu -1 ]i!!lba pot fi aplicate în practica raţionmetul formulat în termeru jului natural. proclamă ţilor m clt • f 'că 4• P 0 Iem,ca dintre filozofia anlitcă şi meta iz, K. Popper, I. Berlin • 'd . .1n d ivi ~~hsmul metodologic Işi îndreaptă potriva ~eornlor care suţin că nu omul îşi crează ci forţe independente de el, deci „necesitatea istorcă săgeţil în istorie. ·al îf!l,;n 1•!°1 specl să u de5 ';;J propriul ă în !11 " , înţela5 . 124 - . De asemenea, adyer~ar:ii in~i~idual~s~ului metodolo~~c, în acest diferit ·p repzntaţi ai filozof1e1 analitice, combat teornle fataliste caz d enl;ări sociale, care proclamă „inevitabilitatea istorcă". D e şi conale ~e:v~rebuie înţels ai~i. în se1:s ~ener~l, e~te uşor de observat că cepţi~ 1 1 adversar este aici matenalismul istoric. ln cursul polemicilor s-au avansat numeroase teze fe rtile şi obse rvaţi propnnripa ~ temă pe ;ce~!re au contribuit la progresul interpă logice a istoriei, da r, fun e laşi timp, s-au făcut simplfcăr şi erori supărtoae cu p rivire 1a 1n a_ce materialismului istoric. Acestei teorii i-au fost atri buite trei teze, :~tfel co mbătue de _ însăş! acestă teorie şi în contradiţe cu con·a dialect c ă asupra is toriei. cepţl a m e ntală, des întilă în textele analizate, este traO eroare fund ta a uni vo c ă a co n cepţ ie materialiste a istorici ca o continuare a conce~~Ju i cartezian-i_luminis to-pozilivist de „progres~ i_ndependent de ~ct~vitatea umană . Mai mult.--: ceea ce_ :ste cara:ter1st1c.-:- nu a~ întdn!t nici O justifica re a aces tei mterpretan in analiza teoriei marxiste reahzată anterior. Teoria lui M a rx este menţioată la rind cu con ce pţile lui Turgot, Cond orcet, Comtc, Spencc r şi a lţi, bazate pe ideea de progres Ideea de progres „inevitabil" este în inevitabiJ "f;_ A vi nd în vedere că ~od obişnut c ritc ată impr-cună cu dive rse Idei privind conceperea ciclică a istoriei (O . Spe nglcr , A . Toynbee interpretat gr eş it, H. B. Adams, este asociat aces tor teorii, din cauza presupusului său V. Pareto şi alţ i), conţiut metafi zic, ş i materialismul istoric. Ideea de progres a înlocuit, după cum se ştie, interpretarea eveniv idenţă, jucînd ipso fa cto un rol important în procesul mentelor prin pro de transformare a istori ci într-o ş tinţă . Aceasta era, cu alte cu vinte, o con e pţi e raţ ional s tă, l aică, în cadrul c ăreia omul avea posibilitatea (b~ chiar oblig a ţia m o rală) de a contribui prin activitatea sa (în special e i) la realizarea progresului ts. Legarea ideii de propnn dezvoltarea ştinţ gres eu c on ce pţia bi olgică a evol uţi e i (Spencer, Gumplowicz, Ra tzenhoproprietatea de a se dezvolta (ca un orgaf:r), car~ atribuie s ocietăţ 15 m) .,din ea însăşi", nu a schimba t sensul metafizic al acestei idei. Ea n ~u e.:a capbilă în continuare să explice de ce evenimentele is torice imraca o formă ş i nu alta. cli _De asemenea, nici numeroasele teorii referitoare la desfăşura rea cinalca a evenimentelor, nelips ite de un an umit gen de implcaţ! iraţ o­ no e: nu au adus vreo explicaţ. Grecii a ntici au dezvoltat modelul astro,n~c .~1 acestor teorii iar în timpurile moderne baza lor o constituie "U<1.!0g11le • ' eJ:pli .. b.10 Iog1ce. Ciclurile dev e ni se ră o m odă: dă e au aprenţ unor Port caţi~, pe:miteau eliberarea fie de pesimism, fie de optimis~ ~n ra1st ciel : ~na. P . Sorokin a întocmit o lungă li s tă cu cele ma t di verse Petuă19~ sociale", interpretind istoria ca pe o „mi şc are p e ndul a ră" per- Concepţia de Pro d'1aIectiă •· sociale · • este o continuare a id eli în care fiecare teorie nouă , care explică ~es Poa~ r~'.1-11tatea, este o continuare a celei precedente. Ideea de protinutu.1 .e 1 traă în două moduri : 1) încercindu-se eliberarea de condePende~t :etafizic _şi valorizant (progresul ca ceva ce se realz~ă ir:il!neioră •·1 e om şi progresul ca o perman entă schimbare în direcţa 0 ş tinţ ei etc.) ; 2) construindu-se Coneep~ morale a lumii, a d om inăr După e nouă a procesului istoric, nefatlisă . re a lu c răi , marxismul a PropUs cum vom demonstra în partea următoa a doua din aceste soluţi. Pentru a lnţeg cursul evenimenlllai bi;res n1:1111ai în • măsura a dezvoltăr1 125 t telor el a introdus categoria de „ dezvoltare au to dinam c ă" t· _ ' dm " a f ara f ap te Ior 1s • t orice. • recurge deci la f orţe Conform ' a ara .a rnai• cepţi, dezvo_lta_rea poate fi total explicată pe baza sisteme~~:t~o ~on. investigate dm mter10r . Clale Reprz e ntaţi filozofi ei an aliti ce, p recum ş i mulţi alţi aut . • • •• nu_ s-a1:1 _s t ra• d Ul•t s~• •m ţ e }eag~- caracteristicile ori concare se opuneau m:ta f 1z1c11, ce pţie dialectice asupra 1stone1, mulţind - se sa se refere la fo r mulări metaforice ale lui Marx. Excl uderea asp ectelor m etafi zi·cunde.1e in b • t· __ cu 1·1p_sa co n c o m~ . ten conc:ptul_ d e progres, com_ma_a ă a unei noi econc epţi în interpretarea d es faşurn eveni mentelor, 1-a constrins ipso !act.o pe respectivii autori să accepte n um ai sc hi mbă r il e d in istorie, făr să caute un suport pentru acestea în dep e nd e n ţa lor d e dezvoltare. ln schimb, marxismul a propus acest lucru, indi cînd o serie de l egi tăţi universale confi rmate de n umeroase ce r c et ăr i (nu d e tipul : ,,a" sau „b" va fi inevitabil, ci de tipul: da c ă va fi „a", atun ci va f i ,. b "). Adepţi direcţ şi indr e cţi ai sc himbărlo indicau ln d es fă şu rae cYcn im cntelor existenţa anum itor t e ndiţe istori ce ( t r ends). ţ i a unor autori 20 , a ceste t c ndi nţ (t rc nd s) nu sint altcera In co ncep dc ·cît succesiuni de schimbăr istori ce or ienta te d up ă o dire c ţie anume, observabile şi permanente . Ele nu au nimi c com un cu l e g ităţ l e stJict c ndiţoale (a c ăro c uno aşte r e permite form u larea de predziun i); reali; : eaz ă ex post facto unele aspecte a le de s făşuri de pi nă atunci a_ prt; cEsului istoric. Se pune deci accent pe procesu l d e „r aţ i o n a li zare" y laicizare a vieţ pe creşta rolului factorului ştinţf c , pe tehmci~re ~'!__vine etc. Este u şo r 'de observat că descope rirea u n or astfel de te ndiţe în contra dicţ e cu co nc e p ţ i a d e zvoltări în i tori e . Istorici i mar xi ş, i fac foar te des asemenea genraliză. Pr in extrapolarea u ne i astfel de tendinţ e se pot fa ce chiar un ele prev iziuni, dar atunci tre_buie. să p;es~:: nem existnţa unei l eg ită ţ i. Unii autori (în speci al soc1?Iogi ca • dinţe niecki, Mac Iver, K. Mannheim) sublinază c ă descope~1re~ de _t:n spre conduce „in evitabil" (dar nu o „ine vitabilitate" istorica, ci l_ogica) treia acceptarea l eg it ăţ i în d esfăş ur a r ea even imentelor. Ei i:1 di că şi~ a ~• niefază" în evo luţi a teoriei sc himbăr sociale, care consta în cău ~e Juă ri canismului intern al sc himbărl or 21 . Printre cele mai cunoscu ~e în de p oz iţ e îm potr iva interpă metafizice a istoriei, . i 1:te rp:umăf care _a ~ost încadrtă în m od eronat ş i conepţia marx 1s~4 s~opper _a aserţnml făcut e de K. Popper22, I. Berlin 23 , F . A. Ha?7ek deD~t tratat cel mai amplu problema în ceea ce p r iveşt istoria •. ~ -~ istorica, în mod arbitrar istorism tot ceea ce credea c ă era „metafi~ca de el ca încercind să discrediteze astfel nişte puncte de vedi>re socotit~. erse paartifidale2\ care, adugă Popper constituie un amestec de_ _iv Jor & ziţ (Marx, Spencer Toy nbee 1\1:annheim si alţi) , caractenStîC~or isto· mună fi ind interpretai-ea holi;tă a societăţ si înţelgra !ef 1nteJţi! rice, a t~ndiţ e lor, a „ritmurilor" istorice etc: în mod fat-:l~~ ·rnarJds~ autorului era, în primul rînd de a intra în polemi c ă cu p o ziţ! ty and i fapt ~e care ne convinge o altă carte a lui, The Open Socie . tezele enuţat anterior. • fi ap01 Enemies (1945), care dezvoltă Modelul de istorism reconstruit de către Popper pentrU pri!Jlt)l atacat_ est: străin marxismului, aş incit lupta se dă în golpopper ie; nd rî , 1~tonsn:1uI nu trebuie ne a părat legat de tezele, pe care •tatea fell e-denumit antmaturaliste cum sînt irepetabilitatea şi comple:Kl ula ge!l menel~r soci~le şi, legate de acestea, imposibilitatea de a fo~reviZi 11pe ralzăn referitoare la perioade mai lungi, imposibilitatea de a omului poate înl ăt u r a verificarea unui fenomen . e conştieă • ·t·1va• a f enomene 1or sociale (surprinderea cau(o acţtun • t) înţeJar mtm 0 • 1 t ~·-un. •mtr:g dat şi evaluarea lor din Prevazu r lor,' stabilirea ro l u 1Ul• 1?r_ ~1: zelo t 1 de vedere al reg ulant ţ u 1stonce), imposibilitatea aplicăr expu~c untului şi holismul, care artă c ă grupele sociale nu sînt simple pe r1me • • pos~ ·b·1· Jţim de elemente, ceea ce e 1·1mma 1 1tatea aplicăr metodelor rnu native şi îndreaptă . ce_rcetarea spre cau~area „esnţi " întregului 1 can_ ( aş-numit ul e senţia h sm, conform termmologiei lui Popper). Din soe1a1 aceste teze, marxismu • 1 apara - - numai• punctu 1 de vedere holistic, t toa e • . m~ d ct·.1~1eche. Popper su~interpretat - dupa• .cum a_m mai• spus - 111 ·ne că adepţi istonsmulm_ fa~ _apel în mod_ ~eJnshfI~a_t _I~ _exemple dm ţlt"n 11 el natur ii pentru a JUsti fica tezele pnvmd p os 1blitaţ e de previş_ e bazate pe c un oaş ter e a legilor istorice, considerate a fi principalele ziun • le. A Ce1~?1• 1_u_c ru SUS ţ· !ne .e.1 Ş I• 1n • ~eea_ sarcini practi ce ale ş t1n •• ţ C I? r SO CI? al cercetanlor sociale, e p r i veş t e defi nirea p nnc1palulu1 scop şt unţ1fc ~are co n stă în dcsco1:crirea f_ o rţ e _ l or ce provacă s c h ! mbări~ e sociale. To~te acestea r ezultă d111 aş ~ z 1 s a mtcrpretare_ eronata a şt hnţ : lor ~atum: Este eviden t c ă prmc1pa lul atac al lui Popper asupra 1stonsmulu1 este !ndreptat !m potri va t ra tări istori;i so _ cie t~ţi_ ca un în~reg_ supus anumitor legi speci fi ce care guverncaza sch1mbanle. El considera ca o asemenea tez ă on t o log i c ă pri vind realitatea i s t orică este d ă unăto are penistorice-, deoa rece in trod uce aici elemente din m e tafizc ă tru ce r cetăril (fatalis mul), in tim p cc, conform teoriei lui Popper, principala sarcină a istoriei este de a s tabili faptele particulare. Popper este de acord de e l e sociale, înţel e se însă ca pr_o ziţ i fapt cu preci za rea legilor !n ş tinţ generale ( f ăr ă clesignatori temp o - s paţil), dar aceasta este numai o atitudine strict me t o d o logică, care nu impl c ă o a numită po ziţ i e faţă de realitatea i s t or i c ă . Popper co n sideră că nu ex i stă legi istorice care s ă e~plice mecanismul sau de s fă ş u ra e a evenimentelor istori ce. D~că tn vi.itor se c o n fi r mă o anu mi tă tendiţă de dezvoltare, care dezvălu_1 pro~esul istoric, aceasta nu în s eamnă decît confirmarea unui anumit fapt, iar _nu o aserţiun e g e n era lă, care să p erm it ă deducerea a cc va urma , daca exi stă condiţ or es punzătoar eW . . . . o lege a evol uţi e i - scrie Popper - c1 numai faptul 15. ,,Nu există tonc că plantele si animalele se tran s fo rmă sau, mai exact, că s-au dir ecţia şi caracterul evolut~ansformat. Ideea ~nor legi care det er mină tiv eS te o eroare tip c ă a secolului al XIX-iea, care d er i vă din te nd1 n~a tenraJă de a atribui «Legilor Naturii» fun cţ ile atribuite în mod tracltona1 lui Dumnezeu" 27 . Foarte 3·ust numai că - după cum am spus nu • ' asupra legi-1or marxis • te de dezvo lta putem . extinde aceste obser va ţi nie 1st0 rică, care explică m ecanismul intern al transfomăil ş i care au nimic comun cu fatalismul. . . tabi!~ervţl 1 e critice ale lui I. Berlin din cartea sa Jli st0rica! 17eviţintă 1/ ' c~re sînt în total acord cu afirmţle lu i Popp~r, au ş i e ~ ~a acord lil Primul rînd, tezele naturaliste ale pozitivismulu i. Putem fi legilo cu autorul cînd scrie că părea potrivit cărei a istoria es te su~ufsl " • s_u b5 trat me,a ~ Zic~28 r dnatu _ ra1e sau supranaturale . . . are un puternic 1 nsă î aca avem în vedere interpretarea po zit vis tă a legilor.5 tfDa c ă avem cl11zj/• Vedere legile marxiste ale d ezvoltăr i dialectice, 0 a el de ~~n~- oper:s!a~nMă o confuzie evidntă . Autorul, un ex ce l e nă t c~nf: po~~ '<lţa a ui arx 29 care stie s ă aprecieze într-o mare m sur Zitivis~es!uia30, nu face o iegătur atit de evid e ntă ca Popper lnt~e ObieCţuntd marxism în problem a legilor. El m a nif e s _ t ă în pri~~ I : l~e P natură mo ra lă . Or ice filozofie d e te r min s tă a ' st 01 e 126 127 i 1 hi ! i~ de neconciliat cu ideea liberei voin_ţ e ; d _ acă individul d epinde de legile care guvernază „întregul", ~l nu-ş1 m~1. poate ~sun:a . respon sabilitatea op1rue nu corespunde t u faptele sale31_ Este evident că nici a c eastă ~~i;ei marxiste, care se opune relativismului ce atribuie în reaga responsabilitatea unor „forţe istorice " independente de om , ca re a c ţ i o n e a­ ză, aşdr, în mod f-:tali~t 32. la~ ?e ce, u_n adept al ~un c~ului de vedere e a făra ezitare critica unui astfel de tston sm. care a remarxi-st suţin înviat după al doilea război mondial, odată cu problem a resp on1:,abilităţi ~orale, infamele acţiun al e fascismului german . P r intre cele mai m enţ ion ată şi ex celen ta cart e a lui G. aspre critici de acest gen merită Barraclough33, care se opune printre altel e istori smul u i relativist . ln alte lucrăi I. Berlin suţine teza ideografi smului obi ecti v şi a p rogramului ideografic al certăi în istori e34 . 5. Direcţl actuale ale anali zei logi ce a istori Puternica dezvoltare a gindirii metodologice asupra ~ti in \ i a ani t a interesului pentru şti nţa istori i. l3azlnd u-se pe drept urmare c reşt cuceririle metodologiei generale a ştinţ e l o r , a c e a s tă n o u ă p reoC1.1 pare a condus la rezultate tot mai evidente în di verse di r ec ţi . S-ar putea vorbi ~n a~est ~ontex_t despre studiile privind raportul dintre limbajul t inţe istonce ?1 reah~atea_ cer.taă (semanti c ă), privind li mbajul propriu-zis al l~;ăr1o de istone (smtaxa) sau atitudinea cer c et ăt o ru l u i f a ţă de prop~ztţnle en~mţat ~pragmatica) . Interpretarea logică a atras a t e nţia asupia faptulm că prm studierea premiselor care stau la c aza mo d a lităţor ~e c~rce:~re se ajun~e la investigarea sistemelor valorilor r eprezentate e divei şi cer~tăo . Ea a oferit, deci, noi instrumente at it pentru cu~oaşter_ obi~tulu1, cît şi mod a li t ăţi însăşi de cunoaşter ş i de cerc~ are. Mentul mterpăi logice constă în faptul c ă a consolidat convmgerea în • 'b'l• roces . i~posi i itate~ ab? r dări obiectului de cercetat (de exemplu, P . u1 1stonc) fă~ analiza limbajului. Se poate lua în considerare numai ceea ce poate ft descris într-un limbaj . Atragem atenţi i t cifice importante ' n ~ces . sens, numai asupra unor probleme spetarea 'logică . pentru 1stonc, care au fost impulsionate d e interpreDupă cum s-a văzut . . • mentele istorice şi r · ' l~p ta ~ ~ metaf1z1ca a c oncepţi despre evenimăsur pentru desc:e~~ i st?n ei_, lup~ d e sfăşurat în cea m~ mare zele despre irepetabTt t e~ ist ons~ulu1, a animat în primul nnd tea stabili legile dezv;l~r~~ /P~elor istorice şi despre imposibilitatea _d~ c~ o ştinţă a faptului ru 1~ ince, ceea re a dus la considerarea istone! dm empirismul neopoz·it'!u~tc • Interpretarea logică a istor iei dez v oltaă ·" !'tps ească • prin programul său ' negat1Vl. • ·st sa istoria de !VIS ' S- a st ra' duit 1 cum a_r fi structuralism~~e ~ teze, realiză ale altor moduri de a gindi, ace?ţiun fatlisă), sau \nolismul), legile d e zvo l tări (bineîţ e les nu in ..:onsider~u ca posiblă apli general, de teze ţind de conepţi care :~ is~o -~ ică . Nu toţi re~::!n~od_~l~lor din ştinţel natu rii în e;r_lor a· opmn asupra istoriei cee nţu mterpăi logice au impărt aşit consi~:rgeţ e din cadrul r'nozo;. ~e nu _c ?ntravine de altfel numeroas: ţie in i:~e _ceea ce a fost mai co:~ anal1tice3S. Cartea de faţă a luat in s-a incerc°:tte,. deci _Problema fund~versat, Şi ~nume problema explicast mirare că şi a smtezei istorice. Totdaă abilirea statutuiu· e ntală problema explicaţ in ~ rn~todologic al istoriei. Nu este de 1stone a fost cea mai dis c utaă în ca- 128 int erp tări logice. S-a constatat că problema înţelgri în istorie, 1 dru ' d erat ă de intuţosm ca a trăsu carteisă a cuno aş teri consitilntele sociale nu ţme • d e 1ogtc • ă , c1• d e ps1'ho1og1e; • 1og1ca • t re buie • sa• 1n ş upe de ex pli~aţe 36. S-a mai afirmat apoi că dacă faptele sînt inţese oe 1 li t Ji ele sînt astfe exp ca. e • . .. . . . . .. 1ese 'Primele studii de logi c ă a cercetam 1stonce 38 au aparut m anu pregăto r i celui de-al doilea ră z boi mondial. Ne referim în primul rînd ~e;u c ră il e cu ca racter general ale lui M. Mandelbaum (,,The problem H. Co~pares (,,Interfgreta~ histor ical knowledge ", New Yor~, 19~8) şi 0 tion , logica! analysis of a method h1stor1cal research , Ha~a, 1939~ • I anul 1942 a apărut disertaţ lui C. G. Hempel mtltulata „T_h e Fu of Gene ral Laws în History" 40 , care a inţat disputa amintit~ as un ; r ~ o:x p li c aţie i în istori e. Ea a stimulat a p ar i _ ţi a a .n~mc~oase lu cră n referitoare la cele ma i complicate aspecte ale smteze1 1stor1ce. Chi ar de la lnr cputu riic disputei s-a impus problema _legilor; a apă­ ru t în t rebarea pe r are sporadic şi-au pus-o a lţu m~l î1:.ai.nt~ (de_ exem11! 1_stone, dacă plu H Ucrr) : da c ă este pos ibil să se formuleze expl!caţu trebui~ ~ se c r eadă c ă istoria este o ştinţă a faptelor i_nd1v1d~ale, nu se oc u p ă cu stabilirea de legi (sau eventua! cu folostrea ce or s a . lite de alle ş tinţe ) deci în ce măsur categona de lege_ face parte 1m metodologi a istoriei. Cu a lte cuvint~, s-au f ăc ut o;t~n ~idl cida u r măt o a re a p ro bl e mă : în ce masură e st ~. ap 1.~a n 1s x li că fa e lo r naturtt, ştunţ~ car~ e P ţ deductiv d e expli ca re propriu şt inţ tele ind ividuale prin punerea lor sub incd : nţa unei legt corespunz toare ca re c ertif c ă o d e p e ndeţă mai generala. ' .. l .. (1) f'rm că fenomecă pe ~~za c uno aş t e m_ egu b a; Afirmaţ cu Aceasta îns ea mnă nul a a (2) e xpli c ă ţ 1 r p a fenomenulm b1 • • • • ( >: •ţ " l I • • • • d d ă din conjuţia propoz1 li or priv ire la fen omenul b1 . . • b. a. fos~ . e us K Po er (1 934, 1945) a s tă sch e mă a ex pltc~ţi e t _, ?: ca~ 1inţă a ~~st transf er ată de (I) ş i (2). Acea socotit-o ca model general al exphcaţ1 rn. ş_ • C. G. Hempel (1942) pe terenul ş tinţ e i iSlorie1. _ tura angl o-saxnă „cover1ng . i l't d e numită n I era articpnţlo la dis c uţie O astfel de poziţe, law theory", a fost s usţintă de O _P~rt~ a d~r a fo~t respin să de cei b"l modelele metodologice (evident cu unele p ropuneri de modifcă~), care considerau că în istorie nu sint ap _ica 1 .e . era fundamental inale ştinţelor naturii. Es_t~ cl_~r. că ~c~a st a po~~~eshott (care nu n~mai aceptbilă pentru teorehcienu 1deah ş ti, ca_ J:1· eptul de cauză in 1stoc~ nu recunoaşt conceptul de lege, dar nici ~;t~c de M. Mandelbaum ~n ne) sau R. G. Collingwood. Ea a ţ o s t ace? i autor într-un articol dm lucrarea din 1938 menţioată an!~nor. !",ce în tre'i grupe : ,,coveringanul 196141, împarte partic~1;ţu 1~ ~ 15 cuţ rale) deci ai modelului delaw theorists" (adepţi ai teone1 legilor g~ne ··) ~1• idealists" (i dealiş ti) . . al explicaţ; . • t s " ( reacţ10n t ., " de tipul lui. Croce, d uc t iv ,,react1orus ticienii In cea de-a treia grupă îi include pe eore. aceşti au multe in coOakeshott, Collingwood, afirmînd to~d aă r~tlema altfel, ,reacţion" mun cu cei din grupa a doua. Abordi?d. ~ t al filozofiei analitice, care ar putea fi încadrţi în curentul des~iptiv;~vering-law theorists" - în ci_escrie mai degrabă starea actual~, iar 'dea ex pli caţ il or în ş tinţă (tn rindul reconstuţişl, care tmd s ă d recizie. Ei adop tă modelul acest caz în istorie) cel mai fnalt grad e P mplu de u rmat în toate expl~caţi din ştinţel naturii ~ pe u;u~x~uerurile, s-ar mai pu tea explicaţ. be asemenea, simpllfrcîn_d i _tr-o descriere gentică, ,,reafirma că „idealşt" propun ex pli caţi pr n f t:;t f fJ g - Metodo logla. isto riei 129 " recunosc depnţl cauzale făr a Ie rap or ta Ia leg 1· l modelului deductiv leagă noţiue a de ca uză d e n oţi un ea de je ar modelului deductiv al ex pli ca ţi e i se a flă în p • gej Printre adepţi rînd M. White, J . W. N. Watkins, M. Mandel baum , W . W . Bartle~m~ 1 cu mari rezerve, P. Gardinei-43 • Prin tre critici i m ai mult sau m a i p • deciş ai modelului lui Hempel trebuie m enţioa W. Dray , w• B . G au!J ie 'n G IJ A A. C. Danto, F. . e ner, A. Donagan , A. L. R yle, N . Rotensteri h • Agassi şi a lţif. ,R eac ţi o n a ri" c a ută sp ri jin pentru o p ini ile lor 1'd c • J . fice cu privire la obiectul ş i sarcinile is tori ei în primul rînd • eog:a • t~n•~1·1or. E'~ con~t a t' •1 • m pract ica 1s _a ca• •m Iucră n e istorice nu se in tîl nesc fo nu l ă ri de legi, 1?r d~ca s~. mtilnesc, e)~ sînt extrem de im precise. d ifer ite d e fo rmulărie dm ştunţ e le naturu . Vom reveni asupra acestor h t:1 . . tr-un context ceva mai larg. c es un1 m - adepţi acţionr J care a apăru t fntr-o oa reca . . P:oblema genraliză, r~feritoare la explicaţ in istorie a fost abord tă rr m/ sura m Deosebit de intersaă In a~st sen a n a ara acestei d1scuţi. sertaţi ale acelorşi Istorici (sub r e da cţ i a lu i L ~ ~~~chcui~g )'repa dbel d iconstă in a înţelg în ce od • t d . • a • ro ema lucrăie lor şi ce tipuri de :tf /~ ro u~ is_toricii . n o ţi u nil e gen era le fn zultă întrebarea dacă generaliz; .1 e d~ o ţ i ~i ~ot f1 f~Uln ite. De aici redistincte, cu alte cuvinte dacă n . e tă m istone prezmtă u n ele tr ăsturi 0 în istorie, sau problema ' e exts.. probl e mă an u m e a g e n era lizăr i Gottschalk împarte istor~neal z ărn . es_te. c o mu nă tuturor ş t i n ţelor . L. (theoretical), suţind că î~n desc:1ptiv1 (descrip tive) şi teoreticieni ?Par~ine într-o măsur m~i m funcţi ~ de gen ul l u c r ă r i sale, istoricul istoric care să nu se raport ~re uneia dintre aceste grupe' 6. Nu e x is tă de vedere, Gottschalk împa~~e _a t~o?_le_ma genera lizArii. Din acest punct n~raliză e (the school of 1 ţ;s ir!cu 1~ 6 gru~ : ( 1) cei care e v ită geş~ient, dar cu precauţi (istori „ n t q~e), ( 2) cei care le in trod uc con~epÎ~neraliz~ze pe baza cunoa~~~~fr!ti~esc:1l·p tivi) ; (3) cei ca re în c earcă t' . 1 genetice, adică prin conf e -un or, deci conform unei conra!f (4) c_ei _care. fac generaliz~~rea cu antecede~tele (istoricii geneŞI teritorii (i'ston· .. n plan comparati v r eferitor 1a difeză n. esubepoci f . cu compa f ti)· . . raliză av~:ă de legi (istoricii nomte1;~) ş . • (5). cei _c~:e fac g eneraliistoriei) I i? vedere întregul cu 1 Ş I . (6) istori cu care fa c geneMarx E.l nf~lt1ma gnipă Gottschalkrs î~ îeven~m entelor istorice (filozofii a 1rmă că poate •aprţi , ţ· tnînd cont de 1 nscne pe Co n d orcet Hegel ŞI- • anumit rol ~e mai multor grupe de aceas~ clasificare, acel~ i istoric şi este necesa ă .. • oarece fiecare "'pă a~upra difcultăţ d r ştunţ e i istoriei'7 I . ,.. -.. în d eplin eşt ~ discutat touşi rn . e 8 separa generaliza • n discuţ s-a a tras atenţi a Alătun d a1 ~ndeaproape proble rea d~ relatarea faptelor. Nu s-a neral al metode !analiza lomcă a ex 1· ma legilor în istor ie. . O Ogi ' • a• p lCaţi ' ei i~toriei l-a consftu~1, un alt obiect de interes genumita pr o blemă tentei unei J ' udecăaţ_ob1tiv ist0 _1 . it problema e v aluări deci asane1 Pe t cons·d . 1 de . • • vaJ?are nu co~s . n _ru Pozitivism, faptul exisn ~ era istoria Ştin d1rea antipozitivis ţă „obiectvă" as titu1e un impediment în a lnr~osebşt istori~• cfac~oru1 de 'vai:~ăntore ştinţelor exacte. 1n Viste (irpreta~a lom~• ( ,: şi alte Ştin~al este recunoscut ca fiind cel neep1 d ... '-", .,, SJ)eci IC' e cultu ") de modul d n . cu M. Schr al cea proven· r~ de ştinţel naturii. Propus cu e lllndire sn....uJ•ck), evaluarea 1. t •~ din tradiţle neopoziti' totuJ ~ attv s on c ă nerealist, d - este PriVtă - aş de împovărat e a se elibera isi:~ mare neîncredere. S-a na de evaluare, sau s-a d1scuţa . t 130 afirmat că ar merita strădani ca relatarea faptelor să se facă d istinct de aprecieri . socială dezintrsaă este un pur nonA prevalat opinia că „ştinţa sens" ş i că eliminarea metafizicii din acest domeniu poate avea loc nu 48 prin r e nuţare la valori, ci prin folosirea lor conştieă • Analizele tot mai frecvente care d emonstrau că nici ştinţel naturii nu pot evita jude c ăţil e de va1oare49 au favorizat consolidarea acestei opinii. Istoricii p racticieni s-au alătur în mică măsur la asemenea discuţ cu privire la evaluare. Ei au fă c ut o serie de observaţi generale car e susţin e au foa r te d iverse po z iţ. Filozofii şi nu istoricii sînt cei care au pus 50 a ccen tul pe posibilita tea de a fa ce din istorie o ştinţă obiectvă • Inte rpretarea l o g ică s- a dezvolta t excelent în domeniul sintezei istori ce, d ar numai în ultimii ani a fost supă atenţi riguroasei metodologi i a şt inţ e lor problema analizei în istorie, adică a modului de stab ilire a faptel or5 1. Actualmente, cele mai mari reaJiză în domeniul analizei logice a cun o a ş t er i baza te pe izvoare, deci specifice pentru istorici, se gă s e sc in lucrăie lui J . Giedymin. Printre altele, el s-a ocupat de clasificarea l o g ic ă a izvoarelor, de rolul ipotezelor în analiza şi critica izvoa relor, de logica o bţi n e ri concluziilor pe baza izvoarelor, de problema c r ed i b il tăţi i celui care d e ţi n e informaţl e 52 . NOTE l . Pe tema dezvo l tă ri logicii, el. schiţa conisă H. Scholz, G eschtchte d er Logik, Berlin, 2 . M. &hllck, Przewr6t w filozofit (0 revoluţi .3. -4. 5. dar foarte instrucvă a lui 1931 (trad. pol., Warszawa, 1965). ln filozofie], ln „Filozofia l socjo- logia XX wieku", Warszawa, 1965, p. 386. Cf. fa imosul articol al lui R. Carnap, Vberwtndung der Metaphystk durch dte logische Analys e d er Sprache, ln „Erkenntnls", voi. 12, 1932. La a:el aşi autor cf. Philosophy and Logtcal Syntax, London, 1935. K. Popper, The Logic of Sctenttftc Dtscovery, New York, 1959 (ed. I , 1935, Logik d~ Forschung). Cf. pe acestă temă consider a ţile lui J . Giedymln, Uogolntenie postulatu rozstrzygalnot ct htpotez (Generalizarea postulatului ipotezei ln proce"'-11 deciziei), in „Studia Filozoficzne", nr. 4, 1959, p . 139-1 60. Cf. şi W. Mejbaum, Falsyftkacja htpotez [Falsificarea ipotezei]. In ,,Studia Filozoficzne", 1964, nr. 3, pp. 49-57. ln prezent, 1n metodologie există tot mai multe lndoieli cu privire la diviziunea 1n termeni şi proziţ bazate pe observaţi şi termeni şi propozi ţi teoretice. J . Giedymin a argumentat o astfel de teză . Cl. Teoria a dosw i adczenle [Teoria şi exprinţa] - conferiţă , ln ,,Studia Fllozos-a ar ă ta că „ln orice cu ficzne", nr. 3, 1964, p. 229-230. In discuţ termenii şi proz i ţile considerate ln practica ş tinţfcă cot i d ian ă ca bazate pe observaţ i e con ţi n de regulă un element teoretic mai mult sau mai puţin ascuns". 6 . CI. H. Albert, Probleme der Wissenschaftslehre tn der Sortalforschung 1n .,Handbuch der empirischen Sozial!orschung", op, ctt., p . 52- 54. ' Giedym.in, Jndukcjonizm t antyindukcjontzm [lnductivlsmul ş i antunductivismul), 1n ,,Studia Filozoficzne•, nr. 2, 1959, p. 8. 11. R. Carnap, lntroductton to Semantlcs, Cambridge, 1942. ~- Un exemplu pentru evoluţia ulterioaă a opiniilor lui Carnap este lucrarea sa 7. CI. J . The Methodological Character of Theorettcal Concepts. MtnnesoCa Sh&dtes in the Phtlosophy of Sctence, voi. 1, Universlty of Minne!klt M' a. tn1956, p. 38-75. neapolis, lO. Defin~tă:,loza anlitcă" are drept 131 scop desprinderea de „orice• meta~ 11. In ceea ce priveşt principiile generale ale filozofiei analitice cf de The Age of Analysis, o culegere de scrieri filozofice di~ s~colu! exjmplu !ea, e di taă de Morton White, ed. I, 1955, ed. a IV-a, 1958. a XX12. Referitor_ la istorie, poziţa individualism~lui metodologic este suţintă . a lţu , de F. A. Hayek, J .W.N. Watkms (Ideal Types and Historicai i:mtre n.ation , In „Britislt J~urnal for Pltilosophy and Science"), I. Berii xplaPopper. Reproducem mstruct1va caracterizare a individualismul . n, K . dologi c efctuaă de A. Danto. Formul!nd succint problem ui meto.,inclividualismul . me~od?l?gic afirmă că : a) proziţle rela~;,e e} scrie: a _f~ptele sociale (soci.al mdw zduals) sînt logic independente d relative Ia incli~izil_ umani (indivi dual human beings)· b) f e f?P 0 z1\ule sint ontologic diferite de indivizii umani; c) faptele 'social:p sociale den te cauzal de comportamentul indivizilor umani i nu . s n depenfaptelor sociale dacă nu iînt ef~~~err f) trebui e__ respinse e>.'J)licaţ menu privind comportamentul uman şi e) Xp!"1 8 ţ 1· n a e n tere ~omport_a ~entului ~ indivizilor umani ou pot fi efectuate în te~ 0 a) este o teză referitoare Ja semnifcaţ b) ş~n\ ~~~\ ?lor ~OC18h. Deci: fi ~! ştinţelor !~~ale';,SPf1n~~: ăs demonst;eze am n ge, 1965, I?· 267-268). Indivualşt logică" a materialismuliu c~st~ritcflecIJ tarlcu~ă, ,,imposibillfă r a p rea mare succes d . . . e a_ e prost interpretat), dar discreditat sub a ect ' eoarec_e m~1v1duahsmul însuşi a fost !lerios materialismului. sp metodologic chiar de unii critici puţin favorabili 13 Holismul metodologic este apărt • t al Facts, 1n „British Journal f~r Pt~ ;hll ţh, hde M. Mandelba um (Societal cat în Theories of Hzsto e osop Y of Science", 1955, repubhquacy of the Princi l e op. czt., P- ~76-488), L. Gold stein (The Inadet ,}ls~p;~;to;e7;is~~~rac for:;11:~ lde~le a se s trăduiesc ta~ a ';j Socw logy; Proceedt,!;s of cit Theon es of H tstory O ':k!thoAristotelian dologzcal Indivi_d ualism in History Soczety, 1956, retipă and în Ju1 Watkins. Cel ma, cunoscut 'coii~ t ·• p. 501 - 5o9); Idem, riposta dată formulat de Mandelbau! e~. ~} al „faptului social" (societal fact/ , fa~ts - scrie Mandelbaum - sini faptele referitoare Ia form ei~ 1e t ory, p. 481). Holismul meto e orgamza re socială" (în Theorzes of Hise xp licaţ 1a obţmută exclusiv dologic r~spmge psiholog1mrnl pur (adică mului , care s ublin i ază că af /rm__ motivele individului) al individualis1e psihologice (despre comportamentul ~ ) nu slnt deductibile Ji:°ţ'\ ~izărn sociale). A . Danto sublmi~e nep~,l~ologice (despre formele orgada mentaă . d că mei una din cele două atitudini u <:5te bme fun H J . G1~ xi s ten ţă f1l oz of1că paşnic! (î~ ~ee1 ~repune „dezarmarea logică şi o Yrrun, Indukc;ornzm i antytndu ~ ytzcal Philosophy, op. cit, p . 277) . 15. Cf. J ţi ~ i ~m u l !, In ,.Studia F1lozoficzne• k~Jo~tzm [Inducţ10msl i ş antiinduci 11_1 Ymm, Problemy Zlllo . 1 • r.st , 1959. I, Poznan, 1964, p_' 249-.:ze1~ a, roz rygntecia [Probleme, premise, soa ştinţelor în m • E. ~agel apăr cu cons e cvenţă umtatea s to d ol g ,că 1 16 J K : ~ • Problems tn the Logi:ni,a ~ . de metodologie The Structure of 0 • buid',m, Sp6r O granice t czenttfzc Ex planation, London, 1961. 0 ~~~r~ 9~~utelor aplic a biltăţf :;::::;~nrfrt I ~tod logicznych [Contrves ă 17. Aşa p roced O • P- 25--47. e or ogiceJ, tn „Studia F1lozoficznc", K. Po:!; ~r1ntre a l ţu, R. Aron R . l e rn't11~i~- Damels, A. Danto, L. Gottschalk, opinii sch~ma~ toate lu crăi d1alect1c al aceice,_ a mater1absmulut i O interpretare eronat ă , bazt ă pe suţinea d J ste1 teoru s t r ilmă de or· stope, ca re nu seizaă caracterul l8. Aşa şi Passtm.e ~f J •. Bury ţn The I d ea o ice atalism. cattons of th~ şi K Low1th, M eant f Progress, New York, 1955, cap . IX 1 1 faze tn evo!uţ,/J Zo s ophy of Hist;:'y 1::tistory: The Theologlcal Impii~ ~a franceză ; 2) Pr°1:'etăi concept~lut ~cago, 1949. Bury distinge trei e ră că aceasta n a teoria lui Da e progre!I: 1) plnă Ia revo!U1 Rdea_ of Pr ogress ~tec° clas1f1care te;,..;tn; 3) faza contempraă . Consil~v1ew•, nr. l 1965 r l tical Rea ssessme oraă. Ct. şi G. G. Iggers, The c •on, în „SocJolo • P. 1-17; K E B 0 nt, ln „The American Historical 19. P. So oe, 196 4, P- 21-411I_Y and H1story•, ed. ţ• Theortes of Proaress and Evo20 A rokin, Social an,t C • J. Cahnman, A . Boskott Glen• ceas::,, teză o avansea ultural Dynamics 4 • Printre alţi K ' voi., New York 1937-1941. n to Philosoph ză, Y of History, ed. a· ţ~f PLoer, W. H. Wal~h (An Introduc• ndon, 1958), E. Kahler (Mea- J ~! 132 n ing of I-li st o,·y, New York, 1064) ş.a . Despre ast fel de ten ,lin ,e a , c ch il M . We ber. 21. Cf. A . Boskoff, Rece nt Th eor ies of Social Ch ange, în Sociology and Ili:Jt ory , op. cit., p . 150. 22. K . Popper, The Pove rt y of Historicism , London , 1957 (cd . I în .. Econom ica ·', 1944-1945). N e-am folosit de tradu cerea fran ceză M ise r e ele l 'histc,ricism e, ş i Paris, 1956. 23. I. Berlin, llistorica l In evltabilit y, London, 1954 (ed . a lf-a, 1955; ed. a I I f-a , 1957). 24. F. A. H aye k, Th~ Counter-Rei:olut ion of Scie nce Studies of P.eason, Ne·.v Yo,·k, 1952. 25. Giedymin a r at ă carnctcrul artificial al istori,/mului lui P op pp; (Mode l h i.,torycyzmu prof. K. Poppera [Modelul de „istorism" al lui K. PopperJ), în „S tudia Filozofi czne", 1958, n r. 3, p . 205- 214), ca ş i R. Dyoniziak (Histo ryzm w u.irciu Karola l'oppera [Istorismul în c o n ce pţ ia lui Karol Popper /), in ,,Kwa rtalnik His toriczny", 1959, nr. 4, p. 1254-1 261. 26. K. Popper, Prediction and P rophesy i n the Social Sciences, in Theori es of r'i story, p. 266. 27. I bid em, p . 280. Ni ci D. E. L~e ş i R. N. Beck n u v ăd di f e r e nţ el e dfa tre m arx ism ş i fa tali sm - vezi The M ean ing of ,.Historicism", în " American Historical Review", voi. 69, 1954, p. 568--5 79. Dif e ren ţe! e le se iz eaz ă A . Stern, H,ilosoph y of I-listory, în ~pecia! p. 169. Cf. şi opiniile lu i R. O. Bradley în ace.st sens, Causality, Fatalismus ancl j\,/ora li ty, în, ,.Mind ", voi. 73, oct. 1963. me n ţ io n ată , de ş i s-a ocupat de d ialecp. 591-5q-1_ P opper a rncut gceşal tică . Cf. K. Popper, Was ist Dialekt i k, ln ,.Logi k d er Sozia! forsch ung··, ed. de E. Topi sch, Kiiln-Berlin, 1963, p. 262-290 (r eti p ări t din „Mind" 1949) şi reprodus în Con;ectures and Refutations, London , 1963, p. 312-337. 28. I. Be rlin, J-Jistorica l I 7levi tabilittJ , Lo::idon, 1953, p . 13. 29. Cf. ·r. Berlin, K arl M arx . Sa vie, son oeu vre, P aris. 1962 (t;·acl. din e nglt.>z.i). Berl,in şi-a scris lucra rea în 1938. O ex p unere (in , iersa ntă !) a teori ei materialismului istoric se gă seş te la p. 175 ş i u rm . 30. Ibi dem, p. 12, 206 ş.a 31. Ibidem, p. 42. 32. Cf. M. Fritzha ncl , Czlowiek , lwmanizm, w olnosc [Omul. uman ismul, libert~tea-], ',\:,ursza wa, '1961. Cf. ş i A. Ste rn, Philosophy of Histor y, p . 16-l şi u rm. 33. G. Bar raclough, Gesch ichte in ein er stch wa n del nden Wc lt, G ă t ti n ge n, 1957 stă edi ţ i e care e t rad u s ă d in original ul englez). Cf. ş i M. C. (~m folosi t ac e D'Arcy, Tli c l'd eaning and Matt er of Histor y , New York , 1959 (t nterpretacea creştin ă a istoriei ş i a precierea istorismului). 34. C f. I. Berlin , 1/ist ory an<l Th eory. The Co ncept of Sci en ti/ic Hist ory, în „History a nd Th eory", voi. 1, nr. 1, 1960, p. 1-31. Acest a r,ti col ă fost crit:cat ele G. S . Mm p hy, Sir I. B er lin 011 the Concept of Sclent;fic H i sto ry, în .,History mHl Thcory", voi. IV, n r. 2, 1965, p. 234-243. ~5. Unele p ro ble me vor constitui obiectul u nei analize m ai a m ă nu n ţ i t e în capitolele următoae ale ncestei lu c răi. 3G. H. Reiche nbach n e xpus clar nc e;istă problcm,i în E:i·peric nce ancl predict io n . A n analysis of the Foundation and thc Strnctw·c of K now!edge, Chicago, e) ş i un „con1938. El di stinge un „context of cliscovery- (pen tru înţ e l eg~ text of •Justification" (pentru expli c aţi e ). Se ma i poate vorbi despre procesul ,.formăi unei idei" şi despre e xpli c aţie . 37. •CI. W. H. Dry, P hilosophy of HMory, 1964, p . 5. 30 Nu ne! referim la lucr ăr il e ma l generale, care ies clin ,Jfera metodologiei isto• rlei , ca , de e xe mplu, lucra rea lui Popper, Log ik <Ier Forsch.ung, 1934. 39. Din lucrăi e ma i gen erale m e nţ , ion ă m: K. Lowith, M eaning in History, Chicago, 1949. W. H. Walsh, Philosophy of History : An introduction, N ew York, 1960 (ed . I, 1950); Philosophy and History, cd. S. Hook, New York, 19&3 (refera te ş i dezbaterl ale filozofilor şi istoricilor privind unele ~robleme de me todologie -a i5torlei) ; Eviclence and Int erference in History, ed . D. Lern e r, Glc ncoe, •1959; W. H. Dray, Philosophy of History, 1964 (in se ria fllozof icll, Prenti-ce-Hall Foundations). Trebuie menţioat separat două culegeri: Theori es of H i story, ed . ~ - Gardiner, New York, 1961, -cu o exclntă bil;>l,iogr;Jfie, şi The Philosophy of History în our Time (ed. H . Meyerho ff, 133 Garden City, 1959). Merii.§ atenţi recenzia critici'! semnatA, de M la culegerea lntocmitll de Gardiner (ln „History and Theory• voi ?erhoff 1961, p. 9097). Organul repzn , tanţilor filozofiei analitice (in' sen; J° nr. 1, domeniul Istoriei este ,revista „Hristory and Theory: Studies ln th arg) ln sophy of Hislory•, care apare din 1961. In consiliul de redacţi sin/ /hifo. lin, S. Hook, M. White, W. H. Walsh, M. Mandelbaum, C. Brinton • • Ber: 11 rora li ~-au adllugat P. Geyl şi R. Aron. Publicaţ dă posibiUtatea diferJţ1 cial ş ti (istorici, filozofi) de a-şi confrunta păreil . J 1 or spe40. C. G. Hempel, The Function of General Laws in Htstory în Jou 1 1 l050phy", voi. 39, 1942 (retipăl ln Tlleories of Hist~ry, 34 ~ 35 ~ Phi41. M. Mand elbaum, Historica/ Explanation: The Problem of Co . ). 1n „History and Tbeory", vol. I, nr. 3, 196I, p . 22 9- 242 _ " vermg Laws•, 42. M. White, Historical Explanati on, în: ,.Mind", 1943 (retipă I Th . J{"~ory, p. 357-370). J. W. N. Watkins Ideal Types and Hi~ eones of nation, in „Ţhe British Journru for the PJtilosophy of Se.iert ~. o1;3al ExplaBartley, Acilles, The Tortoise and Explanatio t S . ce • 2. W. W. „The British Journal of Philosophy of Scien~e•n cze4n9ce19a6nd History, în -13 P Gardiner The Natu f • . • nr. , 2. • • • re o Hzstoncal Explanation London 1952 ~ - W. Dray, Laws and Explanation in Hi ' ' • Expla~ons in History and the Gen~~?sct~~~don, 1~57.. W. B. Gallie, T ~ of History, p. 386-402J Trebui . eti' .~n „!"find , 1_955 (retipă în lefiore Professor Gal!ie on N • e amu~ ..... ŞI receI1Z1a lui A. Mon1956, p. 534--541. A c Dan::,ce~ar~ and Su/fzetent Conditions în Mind" Science, 1956. In 'lu~r~a Ana'l ti~a xplanations in History. Philos~phy oi 1 P_ dea O 8Preciere sintecă Intre ~ zl~sophy of History el înceară s11 poziţle• <p. 201-232). E. A. Je~scuţ ŞI O t«;orie _,.car~ să satifcă toate r, Explanattons m Hzstory Proceedings of the Artstotelian Soctety Su 1 tton in History, 1n „Mind•: 195~P ;m.entary volume;_ A . Donagan, ExplanaHJ) ; Idem, !fistorical Explanatio~ eti.păn tn Theorzes of History, iP• 428'J:Ied, 1n „History and 'I'heory" v~l 'fte Popper-Hempel Theory ReconsieTnational Theory and Histori.cal ' nr. ~. 1964, ,P. 3-26; A. L. Burns, ;ol . 1! nr. ~. J960, P. 55-75. Nu abo;i~plan_a~ion, _fn „History and Theory", ,ap'f~ P~obl~ma eJ:plicaţ, deoarece vo1! aici ~ 81 !Pe larg aceste chestiuni 45. Sînt, ln ge:er e crăi_. reveni asupra lor în următoae! Cb. G. 1stonc1. americani (In ord· . Metzge,. rr, M. J. Funley, A. F. Wri httnea cronlgiă a expunerilor): D. M Po Th. C. Coch:an, L. Gotlschatf • O. Bodde, R. R. Palmer, W. P. El ari,. tler, M. Klein. A fost utilă ""' R. F. Nichols, W. O. Aydelotte eu altem~ -~ nu eJ:istă un j;peci!ic al consultarea filozofului H. Meyerhoft'. ti2, cauz!i\:t ~xist11 doar problema ~!~eral/2;{;.i fn istorie, fn comparţie filozofii trata ormează, din punct de v:Ja 1 1°; Generalizarea, explicaof History u_ aceste probleme Im r ere J.ogic, un sindrom · de aceea &rafie a 1.; Chicago, 1963, p . VIJ. ;unii (GeneraUzation in th~ Writing 46. Generalizatio _ crălo de metodologfe a is~~a~tll lu crare este inclusă o biblio· f nei • 47 • Ibidem, p. IJ n_in the Wnt tng o Htstory, p . V. 3 129 48. G. Myrdal, Valu,, . i S 71 Lond on, 1935 octaz Theory_ A Sele Dili literatura ntai ctton ?f Essays on Methodology, M. Mandeiba'u!· v1smu1 J>entru ~li he Prob~m of Ht1to ~Propiată de istorie menţioă: 1 ri:.rea valorzăifJ· ~~ria nu P<>ate r;ca~ Knowledge (lupta cu relatl· O 1 J orie, of Hi,tory ;ctlvli); Ch. Blak C erlin, Htstorical JnevttabtlltY 2 tiie\,i;.~smore, ca'npthe 9;"4I3, lndfcA d~fic~ tistory Be Objective ? (ln 1 valonizAri'IDr); 195 3 1 ~hy of Science•octai Sctence, Be .; ea elimnăr Pht~,0 ;,;eaga discuţe pe• teed. de JI. Feigl ~lue-Pree?, fn „Readlngs ln Ctla alte Y of Htnor11 0nd thema evaJUărj i ş M. Brodbeck, New York, I 49. Ct. analiza opere c!nd vom d Problem O ; Istorie o rezumă A. Stern, 50. Acest fapt aceste1 Probleme în lscuta mai mu1tfde alues, The Hague, •1962. Vom so a fost ob,,., Partea a V-a spre evaJuarea fn 'istorJe. :iJ, Ct. A. 1;,'.;Yl of History, ;a;3 dAe mulţt autori a Pd rezen~1 lueră. a ewskJ J • utoru1 ·•~ ' e exem 1 şi III. Am ' . • Topolslc! S ci..,a211 alei P u, de W. Dray, Phtlo· II todach bacta::s1zat lipsa ~es:~dta z metodo/: /erea lui H. Meyerhoff. czych histortt (Jos gen de anal!z/ t htstortt, op. ctt., cap. I1 POdarczet [Desp tn referatul Intitulat O me• re metodele de cercetare ale istoriei economice] (A VIII-a Conferiţă genrală a istorldlor polonezi, Histcria gospodarcza Polskt [Istoria economicii a Poloniei], Warszawa, 1960, p . 13), atrAglnd excpţi p. J. s:1- 1/: 5;,· ;:i 134 I -atenţi asupra lucrăi lui M . R. Cohen şi E. Nagel, An Jntroduction to Logic and Scientific M ethod (1934, •1949, 1951) ca fiind o . Cf. şi J. Giedymin, Problemy logiczne analizy historycznej [Pro- bleme logice ale analizei istorice], Jn „Studia Z r6dloznawcze", vol. II, 1958, ,p. 22, unde ,găsim o apreciere simlară a acestei lucrăi . Giedymin, Z problem6w logtcznych analizy historycznej, op. cit., Poznati, 52. J. 1961; Idem, Wlarogodnosc informatora. Pr6ba eksplikacji dw6ch pojţc z analizy i krytyki zr6del historycznych [Credibilitatea informatorului. O încercare de explicaţ a două concepte de anliză şi criticii a izvoa.relor i-storice], in „Studia 2r6dloznawcze", voi. VII, 1962, p. 1-13; Problemy l-0giczne analizy historycznej [Probleme l ogice ale analizei istorice], in „Studia 2r6dloznawcze", II, 1958, p . 1-39. Vom cita şi alte ti,tluri pe parcursul lucrăi noa,ltre. IX. INTERPRETAREA DIALECTICA 1. Con si generale d e r a ţi . M_ ~ d aH i ă ~ i l e de interpr etar~ a ist?ri:i discu ta te pînă acu m au impus d ir c cţ u precise de cerceta re, 1mpul s10mnd astfel şt i nţa i c; t o r ic ă . Acest proc_es a ~o~t, dup ă cu m am ince1_-c~t s ă d emon s t r ăm , foart e com pl ex. neurm111d n1C1de~um u!1 progres l~ni ar. 1n general, d ez\·ol arra g in dirii !ntr-u n d_omc111u :chival~ cu o ra m inere pe Joc in altul; a ast ă si t uaţi e a det:rm1nat, . I~ rmdul sau, o r e ac ţi e care o con du s la o concent ra re exag;ra!a a_~ t e n ţ 1 e 1 asupr~ ~0;11e~1 iil o~· pină atun ci n eglij a te. S-ar putea spune c'.1. g111d11 ea met_odolog1ca rn 1ston c a evolua t d u pă p ri n cipiilP d ia lectic .. · chf e ~ e !1ţ e l _e de ni v~l ~l acestei gind iri in dive rsele d 0m<>n ii au p rodus di/i~ c ~1 lt .iţ1 p1 og1:esu)u1 ei g: ~eral, iar acest fopt _ J ;i 1 h d ul să u _ a da ;rn~te_1e t e nd1~ţ e i de echili brare a d i s pr o p o rţ ilor , ccpa cc, .ln u ltimă ana1za , m~camna dezvoltare pri111 contr a d ic ţ i i interne. . 1n 1r urs~l d~zvo_lt~rii diferitelor fo rme d e i;1tc>rp retare s-au tabiu t 11 :ai mute i eguh pnvmd descri erea i s t oric ă d -· .c1s de descriere. Caracteristici! . st. . , e, i ~ aparu l 1;111 mod J_ p~eastfel: refel'irea, in descri e . 1e ~ce u.1 mod el a1 p ut ea fi recon sUtu1te u , u ti lizarea in mod cri ic a izvoarrlor O tei·m1·1101 . ide, n timp şi spaţi • og1e a e cv a tă ' c·ire . I pe. cit de •oosibil • ob ~ a· tf;i Jci·i·t • czc ci •scn c, ·ca , o dziune " de ansam bl u " asupra 1u1e stru ctura acestuia şi t d' 1 iec u _u i cerceta r ii, care s ă de z Y ăcare-1 avem în vedere ' al den ~! ţ ~ .. SJ?re J?reci zia l ogi că . In d omeni ul pe 11 tatele unei pr e o c upări' 1 1t·es ci iei • is tori cul a a \·u t la d i s p ozi ţi e r ezulpli rn .t ă ştinţă speci·al· ~ u isecularc, rezul tate care au consti tu it o com•• a ŞI care au ofer· t 1 • . . . . cisa a !aptelor. In par ticular i t . { _argi p osib 1 h t ă ţ 1 d e stabilire p rede ~ n a li z ă a izvoarelor ş i de 't e~ ~r~cu şi - a î~ s u ş it o m u lţ i m e d e modele tor 1~vo„r~. mei de dcscnere a fa ptelor p e ba za aces. . ·Descn erea constitui e în s ă ~?I 111 c ă aJ ~ istoriei care-si asun; • conforn: p rem iselor ist oriei şti nţ ifc e, î sarcinile istori cului •o alt · a scopu r i d e cun oaste re numai o par te o n s ~ mn a tă î d • • a parte mu·t • • . •. . ' . s itu a ţi · ob n epartare de izvoa1·c' J mai d1f1 ~1Ja , deoarece reclama • servate p. e_ baza surselor ,F o tconstit m•e cx-p 1·1ca rea diverse • lor d' asemenea din mom~nt~l !ar~1.n.1l~ _istoricului ~ foait ~ 1 c ă e x pli c _?ţi a face par te, d: tare nu a favori i ţie interpă pra nţ ~les , dupa cum se ş ti e, inca a ofe rit d o uă mo~a1 e voluţi a ce r cetă ri o / 1 a ti ~ e . T ot ~ ş i, aces tă in terprecel ca?·e presupun! e _de _ expli c a ţ i e care d asup_i a. e xp lica ţi ei în istorie. Ea 1 trece_re_a de la stact· ~ ovidenţ a şi cel psih o~icei, se m anife st ă î mpr e ună : ce d1vmitatea P ,m a1 la a2 s-ar expli O OffIC . Conform p rimului model. tu a ţi . de dife~itt~ ,,n~tura" sa, a -c ţio ~! Prin. int e r ve nţia dv n ă , deoarean um1te fapte Co {uri, de exemplu ază ln tr-un anume mod 1n si1 ~:i: ~lica astfel : ~ ~~;rf <>_?elului p s ih~;cs eş t e sau răsp l ă te şte pentru îrnpre)llUI _(eventual un ;:a în mod tacit O i' comp_ortam entul oamenilor )urăi date ac ţi rn_ cu tră s ătu · d ege p si h o logică p otrivit că • oneaza • n e ca t ' In genera} într- rac er . determinate), în Un anumit mod. In plus, 1 136 ăţ _ i na tu ri i u ma ne, aces t orn a fost tra tat co nfor m c on ce pţ i e i i1~ va _ r ia ~ilt ca u n cl em ent m va ri a bll Ş I pas iv. F aptele l ui putea u co nstitui deci un even t ual m odel . d e co m_por ta m e nt. A ces te d o uă m odel e de e xp l i c aţi e n u d ezv ăl u i a u tou ş i meca ni sm ul p rocesul u i istor ic. r p re tă ri prng ma t ice care c ău t a mo<le le D e altfel, în p e r ioada i nte d e comporta m en t, c e r ce tă r il e as up r a evenimentelor i~torice în s e ş i, as upra e vcn ime ntcJ0, real e, erau fo a rte sl ab dezvolta te, ceea ce a i n til u en ţ at nega ti v p r ogr esul î11 d om e n iul ex pli c a ţ i e i. P en tru e x p l. i ca ţi e , c u no ş t in ţ el pro venite d in a fara iz voa r elor d espre obiectu] c e rce tări sîn t mtlllt mai necesare decî t pe n t ru sta bili rea faptelor . d ire c ţi o nată ş i co n t i nuă ;i even iConv ing e rea pri vind d es făş u rae mente-lo r istorice, fo r mat ă î n cadl'Ul i nt e r pr et ă ri m odern e asup ra is tori ei. a exti ns . cbr a ş i complica t probl ema e x pli c aţi e i în is tori e, deoarece, ală t u r i dE' in lre bar ea pri vind ca uza treceri i de fa stadiul a 1 la a 2, a a pă ­ r ut in t rc ba 1·ea r e fer itoa re Ja fa cto rii trecerii p ermanen te ele la un st;idlu la altu l, a di c ă re fe ritoa re la m eca nismul d e sfă ş t1 'i \ri eveni mentelor istorice. Vech il or m odPJc, la ca l'e nu s-a remmta t, li s•all 8cl ă ug ;i t modelul e x p li c a ţ ie i g e ne tice, al e x p l ic a ţ i ei prin fa ctori (referitori la trecerile de la u n st.;:id iu la allu l) ş i mod el ul e x pli ca ţi e i d esf ăşuri e venimentelor is tor ice p rin interm ed iul l egil or, di vers înţel es e . 1n cazul modelului genetic, ex pl icaţ i e i n se am nă pur ş i sim plu descrier ea c ron o logi c ă a stadiilor succe i\·c .ilc u n ui sis tem da t. E x p li c a ţ fo prin intermediul facto rilor accen•· t uează ro lul unui a s8 u m ui mul to r fa c to ri (de exemplu, clima), s tudi a ţ .i i n a fai-a s is te m ul u i, r cca cc a d us Ja peri colul e x a g e răi infl u e n ţe i 1acelui factor (de a ici , ci cx r mp JiU , determini smul geografic). Aceste modele nu au da t i:;osib ilita ten , după cum am a ră t a t într-un alt contex t, s ă se ex plice d ezvolta rea în istori c, ad i c ă a m eca nismului tran s form ă r i stadiilor (a1-.a .). i\ fod elc ex pli c aţ i e i prin leg i sîn t el e d o uă feluri: cele ba zate pe re c u n oa ş t er e a p rogresului evoluti v, independent ele e venim entele concrete, care se r e a li z e ază conform unor legi ale naturii, şi cele baza te p e r e c unoaş t e re a unor forţ e inter ne nu p rea da re, care pun în mi şca r e sistem ul (de ex empl u : ,, ela nul vita l", .,sp idtui n a ţi o n a l", , e voluţia de emerg e nţ ă " E- tc., a di r ă „legi " d e un an umit tip). Atît în primuJ, caz, cît ş i în al doilc;: (în fond aici av em ele-a face cu o vari a ntă mecani c istă ;i mode-. lului factorilor , deoarece chiar acel „elan vital " presupune un fel de fo rţă prim a: · ă e x t e ri oa ră ) , dificulta tea nu a• fost r e zo l vată , ci transpu să pe pla n meta fi zic. Es te evid ent că is toricii car e n-au r ecunoscut exist enţa ni ci un ei legi în is torie a u răm a s în domeniul ex pl ic aţi e i p ri n d escriert> sa u prin indicarea cauzelor fa ptelor individuale. Tn toa te form elt> d e interp retare p r ezen ta te p ină acum, p roblema ex pli c aţ i ei a r ă m a s d eci deschi s ă. Aceasta în s eamnă că pentru dezvoltarea ş tinţ e i is toriei e 5 ie. r.ec s a r ă, în p ri mul r înd, construirea u r. u i model comun oare s ă expl! re atit tr ecerea d e la un s tadiu la altul, cit ş i mecanismul in tr eguhn rurs al e venimen te.lor istori ce, ş i , în a l doilea r ind, crearea unui •a st~ .9~""7m odel f ă r ă a se r ecu rg e la s p e c ul a ţ i i me~~fi.zice. .. . . Ş1-au asumat aceste sarcini rep e zentaţ mterp e tăru d mlect1ce a ev~nimen telor istorice ş i a i m etodei d ia lectice, dar modelul depllnei soluţ!?nări a celor d o uă p robleme m e n ţi o n a t e a fost constru it ele creator u ma te rialismulu i d ial ectic. Al te fo rme a le i n t er p r e tă r i dialectice au oferit, după cum vom vedea, numai s o luţi parţile . h domeniul int e rp retă ri i di alectice s-a p us în prim ul rîn d întrebarea · ca re este mecani smul istoriei? - mai exact, care es te mec~mismul d ~vo ltări? p ent ru a construi un model (în sens ul d e t eorie) pe care ist oncul l-ar putea aplica în orice cer ceta re c on c r et ă . Ră s p uns r i ,Je date 1:t7 . . . •b gen e r a lă de c ătr e re prezntaţ i i int e rpetă i i dialec(misla aceasta 1nJ \c ~[e Modelele de expli care a procesului d e z vol t ări t,_c~ . a~ fostt _.1 en oep. use de ei au o trăs tură c omu n ă - a utod inamismu] rn 1 s m ie pr • d " b "J 1 tu · ec··nl - •. bs lut) ~,· ca un element m 1spensa I a a.ces ia , holismul (relativ sau a O ·r· 1· ·, • . . . t au materialist). Autodinam ismul semm 1c ă exp 1ca r ea procesu lui ( IL1ea 11s s . • J • t I t rar_i s f a rmaru • ·· s ch i mbărilo (a-1 mi ş c ări ) prin mecani smu ID e rn a un ui ~ t a di c ă prin trecerea de la o stare la alta a aces tu m. ln acest fel m · • t ă ca _u n. •ID i. reg dma• ' ln .reg, ('o n ce p ţia di a l ectiă realitatea cerce t a tă _ se _µ rezm ·c aflat într-o mi şcare şi într-o dezvoltare mt e rnă con t1Dua ş 1 dete rmi~tă. Numai o astfel de co nc e pţi e poate pune in m işca r e fa p tele istorice, făcînd din ele elemente care acţioneză procesul istor ic. Cercetarea fapter il or cîşti . gă in acest mod posibilitatea de a fi lor 5i cercetarea sc himbă corelate şi, în ace la şi timp, problema explicaţ e i in istori e (in trucit se explică ş i sc himbă r il e ) capăt un n ou c onţiut : ea se d e p l asez ă de pe o pozitie „extrnă" faţă de procesul istoric pe o poz i ţi e „ int ern ă ". Aceasta ins r.am nă c ă explicarea erugmei mi !?c ă ri i ş i d ez ci t ări se cau tă in insaşi procesul istoric. Deoarece, dup ă cum am a fi mat, au todinamismul aşter mecan i.smului in ic -n care produce mi şcar ea ş i presupune c uno dez voltarea, nu includem in teoriil e autodi na mice bergsonismul, concep1.ia „spiritului naţio na l" etc„ ad ic ă aş-numit crnl uţi c de mergn ţă , deoarece aceste teorii se lim it e a z ă la r ec un oa şt e r ea l'xis t enţi unor forţe ne<le!inite, care p rova c ă o mi ş c ar e spontaă, forţ e care se regăs sc intr;idevar in fapteJ.e istorice, dar făr să se ş t i e in ce m od ll' miş că. In mod ubişnt, aceste teorii presupun interv P nţia factoru lui d ivin (iar dacă nu-l _prcsu~u.ni ~ricum spre aceasta tind) , deci , în fond, propun u n mo-<iel „imbunat ţ 1 t al unei as tfel de explicaţ. Un asemenea a u tod inamism a părut spontan intllnim in varia bili tatea mon adelo r lui Leibniz, care ln.să pentru acel timp era ideea unui precursor de geniu . oltări interne deci a au. Prefigurarea unui an umi t mecanism al d ezv ~odinamismului, poate conduce spre ace1~i r-ezul.tat ln cazul' in care se ~nyo~uce : 11 •acest_ model ş i un factor supranatu ral, de exemplu creato~~tea~es_tm m: C'amsm, ~are veg _hea ză să se dea „întregurilor" impulsio-. Autodinamismul se ~ran {rm, a~e st mecanism o di re cţi e p r es ta b iltă ..:iea~~~r~:ai? /cest ca~ ~ntr-un a_utodinam ism relativ, care este intot{'cp•in a 111 .s • tAf cea5 la int ervnţi sc himb ă subtanţil întreaga con- '~au toriim1e·asd e-1 de autoct· • d eoarece h- conferă · ·reren t da nă ' marrusm, - md.i a;;prenta fina;is~res<: sau n~ a ce-st lucJ·u (de exemplu A. Toyn bee) în u ltimă instaţă, totul este condu ~ui s~u chiar . a fatalismului . Da că, astfel de model s e mma_ unui „ceasorn.i C'a r" suprem, atunci într-un rice în forma rea r;rioa~ ~i _mul~ loc p entru un r ol real al fa ptelor istol<ecinţ e idealiste în esu ui !~tone. T o tuşi, independent d e astfel de confund e analize c~re ~ - epţnl e dialectice întilnim rezultate-le unor prorezolvarea problemei at.ît~ pe_n_n~en ta tend inţ ă a gîndirii umane s:p~ e- dificile a s ch imbă r i ş i de z voltări istonei. . . 2. Ai)arţ interpă dialectice Gmd1rea dial f ·relativ lent _ec tcă asupra istor· . . . t .şi Fr E • aş mcit, pină la f iei (cit şi asupra naturii) s-a forma 1s s-a • nge . ormularea • d • K Marlt Pl c ti ă -~ct în m od ob'1şnu·t ei eplma de catre• . unu esea'• cu manifestat •. contradicto ·<le ex em~u ~P 1•n 11 .. t i su b forme embrionare, 1 ~ilo2.fră ş i ' -~ s~rieriJe lui lbn Kh ~ ~ n acestă formă am observa:t-o, Ibn Khaldu~s ori c ă a lui Herder. ~ un, _apoi destul de clar în gîn~~rea 1~ con st ă ln caracterul eca~smuJ m işcăr şi de zv oltăr ltă ri sot"iale şi conf hctual al d e zvo 138 tru a formula chestiunea mai concret, în contrastul dintre v iaţ nosi cea ci,tadn ă . Aşa cu m scriu H. Becker şi H. E. Barnes, ,.între rn ş ti doi poli au loc p rocesele cicLice ale dinamici i lui sociale"! (a lui ace • atit • elemente ale lŞinţe Ibn K.hald un n .a .). L a He r d er •m t·1 1 mm iluministe referitoare la progresul continuu , dt şi puternice elemente de inţe l egr d i al~ c tică a cu rsu lui eveni~ent~_lor istorice. El acorda . un r:nare ol în istorie di verselor fo rţe contrad1ctoru, concepind procesu l is toric ca ~e un „rezultat al acţi u ni f ~ rţ e lor di?metral, op~s~, care se :l uptă între ele şi care a u ca rezulta t o um t!a te n oua, supenoa,ra" 2. Fonda torul fi-Jozofi ei p roceselor dialeotice poate fi considerat, după curn se ş tie, abia G. W. Hegel (1770-1831). Ştinţa istorcă, şti nţă care s trălu ci r ea dcstuJ de ş uperficală din perioada interprepr atunri , d u pă tări critice, păş e a in s tadiul să u erudit, nu era pregăti pentru a-şi îns uşi id eil e ca re a răta u calea s pre r ezolvarea celei mai compli cate probleme, anu me probl-ema d ez vol . tăr i. Sarcina de cea mai mare u rge nţă părea a fi dob in d irea a biltăţ ş i p reci ziei ş tinţf re în stabili-rea faptelor . Pozitivismul , a tr ăgind atenţi is toricilor in principal asupra sarcinii stabilirii fa ptel or o da tă cu promova t-ea c r e d~nţei !n progre~ul istoric_ ~onticu un ma i mare spmt denu u, a trezi t d ubii în rînd ul c erc tăonlr p ă t r und er f aţă d e o as tfel de expJ.i c a ţi e a cursu1ui evenimentelor is~rice cu at1t m a i mult cu ci t materia lul empiric oferea probe contrari1. 'J. S . Mill a fost primul care a semnala t regresele tr ecătoa r e din istoria um a ni t ăţi, da r cu re ntul pesi mist din cadrul poziti vismului a fo~ţ inţat de J. Burckhardt (1 818- 1897), autorul lucrăi Cultur~ Renaştm in l t.nlia (Di e Kultur dcr Renalssance in Italien), 1860. Cntic~ legilor progresu lui . cr i tică ce ac ţione a ză în afara faptelor ca o fo rţă mel~ctabilă , de zvo ltaă de rep e z nt a nţi inte r pr etă ri s!ructurale, a _constituit scînteia indsp e n s a bilă pen tru a transfera aceasta problemă din planul extern în ra port cu fa p tele istorice, pe plan intern, transf~r necesar pe~tru a împinge înainte problemele ex pli ca ţie cursului evem_ment~lor. Cntica nu însem na !nsă ş i acceptarea punctului de veder~ d~alectlc ~supra d ezv o ltări în istorie . Ea introdusese numai un element md1spens~bll, da_r nu ş i suficient - holism ul în conceperea socie tăţi. In cadrul holismului, structurale, s-au putut ~lab_o ra -: după cum ~ deci a l formulăi v ăzu t (cf. cap. VI) di verse tipuri de exph c ~ţ1e, !~indu-se ca mo e fie modelul care apela la p rovi denţă ori cel ps1hologtc (~e exemplu, în sp_iritul psihologiei sodale, ca in cazul lui La~prec~t), f!e m~de~ul ~= pli c aţi e i p rin intermediul factorilor. Modelul dialectic con st : uEit el . s m • mai apoi transformat ş i . m . sera t m • t egral de . Marx g_e I, iar . ••s1 nge . entru filozofi a materils ă, a constituit un model _de exJ?h ca ţie numa\ ~ ea s c ă 0 m i că grupă de istorici din acel tirnp, leg a ţi de mi ş care munct 0 - •• 1 • ce se dezv olta. _Est~ _limpede că princi palu_! obs_tacol _în ca!~for:~c~~ta;~~ivft~fee~ul~1~ 1 ex:phcaţ1 dialectice de cercun mai largi dfe . a (sau du ş mă­ P :acti ă şi în in v estigaţl e mai gene~ale a ~st. ave rs1un :zvăluia formania) polit ic ă faţă de întreaga co~epţi. marxista, faf\~or conflicte sond r~a pre-miselor prăbu ş ir capitalts~1;1Iu1 pe_ fu ~ u eau dialectica h egeş t respu:gt (di· punct de veciale tot mai intense. Istoricii trad1ţionh l ia • . , li t şi progresis e n na pentru conseiţl e1 raţi o na s e ·t d a s a- numiţ i he1 dg!fte s_ocrd·a1 şi politic), care maăi tîrziluabaef i~;ţtr1 ~in~iri'i dialectice a cauz a s 1t" ţ i • tom e stinga O altă constituit d ă mai arăt, situaţ genera a a ş un e 1s • riei, exp r~atăun': s1a~ nivel al gîndirii teoretice, ~testat în mod exPlicit de manualele metodologice de tipul celor ale Im Marrou, care re- pe~ă _ 139 flccta u fnsă, todaă, un înalt nivel teh nic a l a c t i dtăţ i p r a cti ce a istoricilor. . Indi cînd calea pent_ru s o lu ţion ctrea ~n igm ei _d ? z ~·oltă 1 i i in istorie, HeEJ.d_ nu s-a put_ut cJ esprm d,e de co _n c: p ţ 1 a m etaflz1C'a _a spiritu!ui absolut. l ' , : rn t e nţ a _, dupa. Hegel, : 3,c, m ş i gmd u~, _de natu : d logi cii. Ea p:iate fi r·onccputa numa, ca un mtreg. Ea se afl a 111 cu r~ul un or sc h i m bă ri co _ :inu c, subo_rdoi:iate un or l?gi Jogicc ; fi ecar? s t~d~u cai e urmează rezult m mod l ogi c ?m. ~<;l antenor. De~vo!~area 1s ton r~ p r ntru H egel este deci ~Jc~rnlt~rea gmdm1, ~e.zvoltarea I ?Cll a bsolu te 1, wr nu o serie de fapte rn t!mJ~!atoare. E~ aspira. spre re~ l! zarea ţ e lui fi n,d. c,11·e es te vic toria 1 ~aţ ln1" . Aceasta :'1cto:·'~. se n:1f 1 c ă , clupă H egel, rn5tiţa lib er lăti. l nn ,,!ntruparea lb er ta ţu r a ţ10 nale " , Heg el in ţel ega f.ta'.ul , acceptind ă cum se ş ti e , sit u a ţi a din Pru sia, deoc1r ce - după el - ceea t otal, dup cc _este. real_ este _todaă necesar ş i r a ţion a l. Nin• lu 1ile dczrn ltă r i is:or:ce s~ nt ni ve!u_1:1le ~ e z voltări sp iritu lu i. H egel a di stins p a tru p erioade 111 1stona om emru: orie ntal ă, gre ac ă , ro m a nă ~i a erm;, n ă, care cons tituie e tape ale d ezv oltări trepta te a spiritul ui obi ccti\·. ă !ntreagă sup rastruc u1 ă ideali ~t- istorio_F~cînd ab s tra c ţi e de a ceast gr~f1ca, să ne înd_r e ptăm _ at~nţi in primul rind spre logica diale c ti c ă a J:11 __I-Iegcl. El ccns1dera pr111c1piu l di alectic c:i principiu fu ndamental aJ logic:'• ce~a ce în~ ea mnă că ~ie c ă re i afirmţ adev ă ra te ii corespu nde o nu mai puţm a d ev artă n egaţ i e. Aceasta inse a m nă că ceYa este şi t o t o dată nu. este. Hegel ~istinge d o uă dir ecţ i con ti-adictorii ale p rocesului ontologic :_ n?ş~ e r ea Ş I. moartea, car_e dau împ r eună unita tea acestui proces 5. Con~_iadcţ es te izvorul autodmamismu lui , al autodezv o ltă r i. Teza con~;·ru.lo r c~ .1.zvor al_ m!şcări apare la _Hegel fn m od cla i·, de. i abia clasidialecbcn materi aliste 1-au confe rit rangul decisi,· de pri nciJJal motor al • • .. • d • •• lu~ra. miş c a m_ şi . ez~r~ltarn . L. S. Rogowski 6 a con sacra t o intersaă t. _'.e acest m ~nnc1pm al logicii hegeliene. Printre altele el atrage { ~ e n ţia __ asupra_ difernţdintre c o ncepţi a despre miscarc a' lui Hegel ŞI -~eoru]e st atice ale miş c ă r i suţint e de Bergson sau Russell 7. Este ent -~ă .11 1:1 se_ poate recuno aşt e prin cipiul autodinamic fă r ă recun oaş­ m~ipm_l~, rc~)ator al condiţăr şi ca uzali tăţi (ca un caz pardiţ" al c o nd1 t 1 onăr), ceea ce înseamă că atît cont radicţ cit şi conionar~a r e prezintă în mod simultan p rincipiul autodinamis~ului 8. care ~~~{~f:l·efn~:e stfr două princip!i este p os iblă d ator ită holismului, S elbstbewegung g~ ~a fe O mulţie de elemente legate între ele. gel, este O mi ~a:~ri: • • _Rogowski referindu-se la conepţia lui He; înce tea ză să m!i fie î a1cest u1 întreg. De exemplu, faptul că corpul „c" începe E ă fi e într-un ~lt ~c~l „L:• este o condiţe a faptu lui că corpul „c_ două stări ale acelu· . 0 ~. decit loeul „L". In acest caz se condiţea_z ci, întrucît sînt în Ia ş i dcoi P, dar nu două stări succesive ale acestuia, d evenirea • curs e devenire, s1m • ul tane: fiecare • • sa (în dire dmtre e1e, P rin. condi~ionare int e rnă , î~-ipusă) ,,~mple" acelşi prezent. Dacă ~ceas!a • n . anunut sens, este la rîndul ei condiţat, atunci trebuie luat 111 .acest _mo tl , f'1ecare formă considerare • t reg mai cuprinzăt a . . .. u n m o r e t c. In. i n stanţă ca i:uş c aru relativ autogenră poate fi tratata in ultimă - proc es care inse• a mnă 0 manifestare a m· • •• • • t . 1ş c aru 1n sensul cel mai gen eral 9 re a lităţ • Cauzalitatea caa~o~dmamis~ prin exclnţă, autodinamism al p_ută de Hegel nu în sensul d mlă parti c ulară a condiţăr este conceciă ' IO într - un mo d în care cauza ed" ucruri sa u f apte separa te car e se succed • în ca~z • Hegel a precizat şi faptui's~arJ i~ efect, iar efectul rămîne ez, oltarea nu se carteiz ă prlll ~t u:i~t r HO - continuitate. D u pă p erioade relativ „ li n i ş ti e" urmeaz · h" b . . len te. a se Im ă n v10In concluzie, la Hegel sînt prezente, într-o formă mai 1t . puţin ext insă , majorita_t_ea prin_ciJ:iilor d_ialecticii cuprinse ~ tî ~ i~ ~ tr-u~ întreg de cr~~to:11 mate~ia1Jsm~1UJ ?ialectic: tratarea întregului ca întreg 0 um t~te a contraruloi, _corelai ea reciproca a elementelor a ce luiaş şi a d1ver~elor între~ur~, , :ecunoaştr con tradicţlo interne ale unui intreg ca_. izvor al m1 şca: u au_tomate, yrecum şi tratarea mi şcăr i şi a dez voltăm într-un m od discontmuu, avmdu-se în vedere sc himbărl e cantitati ve ca re duc spre o n o uă calitate. Toate acestea constituiau todaă şi o ser ie de direcţ me todologice. I nflu enta lu i Hegel asupra e v o luţi e i gîndirii istorice a fost multilate rală, dar istoricii singuri n -au ştiu t în general să exploateze posibltă­ ţile int e g ra ţionste ce rezidau în a bordarea dial ectiă . Ei s-au apropiat mai mult de idealismu I hegelian decît de metoda lui de abordare a obiectului cerceta t. ş i ma i ambiţ i oasă cone pţi e a autodinamismului Cea mai influetă dialectic cu caracte r idra lis t din gînd irea i s t o r ică contemporanii este probabil cea prousă de A. Toynbee (1889-1975). Din momentul apriţe primelor volume din lucrarea sa A S tud y of History (în 12 volume), acestă c o nce pţie a susci ta t mari di sc uţi sau, mai degrabă, în c ercăi de 1 . m a ţil o r conţiute !n acest moment ne aflăm interpretare a afir într-o situaţe fa vorizată, deoarece în anul 1961 a apărut volum~l al 12lea al operei sa le, intitulat Reconsiderations, în care autorul_ m s uşi la atitudine faţă de obs erva ţil e privind propria sa operă sau chiar îşi core c tează p ropriile raţionmet ţinîd cont de critici sau _de. noile ce:c etări . Acest volum oferă cele mai recente preciză referitoare la opiniile metodologice ale lui Toynbee. De şi in aces te opinii prezentate „expressis verbis" şi fn desfăşura analizei fie c ă re i civ il z aţi sînt unele contradiţ sau mal d~graă nelă­ muriri care permit tragerea unor concluzii diferite, conepţia Im Toynbee, valor as ă în t otalitatea ei, o descifrăm ca pe o manlfest~re a lnterpţ ~ii dialectice asupra istoriei şi metodei de recreare ta Serlt~ff s~i :zvorul multor neîţ e leg e ri dintre Toynbee şi comef t~ 0 ~1 t!~ifor prece-a constituit faptul că nu s-a remarcat, în cursu . ez a rului Jucrăd_~nte (după cite ştim), conţiutl dialectic al concep~ie: î~u:od obi ş nuit, n1 A Study of History. Numele lui Toynbee este asocia plicaţe cu pe baza unor analogii secundare vis-ă de problema ex a el3 De O S 12 ' b părat cu !nverşu r • f • pengler , idee faţă de care Toyn. eE: s-a a ideea de autodinaapt, conepţia lui Spengler nu are rum1c comun ~ Ier culturile se .rnism, _proprie lu,i. Toynbee. Este adevă:.t că, după !~~~!ie şi animalele-, ~ase ŞI decad, traversind diverse stadii 1~ f~l c~J:ini4 ce amint eş t de a~ aceasta se produce conform unui destm. m~v, . 5 engJer, se desle~le pozitiviste. Toynbee opunindu-se asociem lut cu ~ e un determiP:tnde clar de fatalismul 'acestuia, sublinii nd c ă e\ nu1z~!area diferitelor ntS t (în sens fatalist) şi că nu recunoaşt ca Speng er ~ te e li ană ş i vor beş • -d Toynbee însuşi mărtuiseş indirect inspraţ~/:! asupra lui, Tege asemenea de influeţa enormă pe care a exerct at -Jă a prov că ri ş i ~rt (cf. cap. VI)15. Explicînd conepţi a sa fuorlamen :te~• trata ea pe 0 0 p unor întreguri da te-, • Punsului" (Challenge-and-Response), pe care :t~rpretare proprie a luptei contrariilor în limite1e •ti· Idtiea de „Oialeci ca pe un izvor al autodinamismuJui, Toynbee seri • " f1- . 1 141 lenge-and-Response.. , care joacă un rol cheie ~n tabl?ul desfă ş urăi problemelor umane, nu este o interpretar~ care-mi aprţin e . Cuvintele le-am găsit la poetul e~glez Rob 7rt Browning . .. ~deea pe _care o exprimă aceste cuvinte a aJuns la mme, fapt de care m1-am dat mtotdeauna seama, din Vechiul Testament; ştind ce influeţă enormă a exercitat Biblia asupra gindirii occidentale, incluzînd aici şi opiniile care s-au aflat într-o luptă conştieă cu puterea ei, nu am nici o îndoială că aici se află Izvorul de unde şi-a tras ideea Browning şi tot aici izvorul de unde şi-a dobfnd_it He?el_conepţi _ a sa ?ialectă, Malthus :-- conepţia luptei pentru existnţă, iar Darwm, prm Malthus, conepţia evoluţi ei "l 6 _ După Toynbee, tocmai fn timpul „răspunli" pe care-l dă omul diverselor genuri de „provcăi" (provenite din partea mediului natural noul în istorie 17. Toynbee se rupe tot.al de sau a altor oameni) se naşte conepţia pozitvsă d~ progres ; _el concepe progresul ( creşt rea ) ca pe 0 dezvol~are . .,L-am defmit - scrie Toynbee - ca pe o serie d e acte ale dramei «Challenge-and-Response„ în care fiecare act apare ca un răs­ puns la o provocare prin care se deschide acel act şi unde fiecare r ăs­ puns, la rîndul său, se manifestă în apriţ unei noi prov c ă ri care dă naşter actului următo"'s. ' . Dialectica lui Toynbee este profund impr egnată de metafizica religioasă, ~ee~ ce. constituie una dintre cauzele principale ale compa r ări autorulm e1 ma1 __mult cu un poet decît cu un savant, cu un vizionar şi proroc, compar_ţu _P~ care el se străduieş să le desfiă . Toynbee afirmă c\if .~1 ~ău pnncrpm al „provcăi şi ripostei ", care este izvorul dezvo ru, umnezeu apare chiar şi atunci cînd „provocarea " pro vine evident de la „Om sau Natură "l9 1 dina ~ ac e fs~ă intei:pretare Toynbee are dif c ul tăţi în concilierea automismu ui cu vomţa lui Dumnezeu ş i cu libera v oinţă a omului. El O ~;[o~eaW c~e~p:e liberă voi':lţă relativă (par tially) a omului20 şi afirmă plet înţelasă . stfel de împletire de depnţ nu poate fi probabil cornExemplul oncepţi idealiste care d nosticis~. genrază 3 • Noutatea ontlgică ..• 1" l Ul• T oyn bee artă clar conseiţl dialecticr1 în misticism religios şi care se apropie de ag- şi epistmolgcă a dialecticii materialiste _Noutatea ialectăd a s·1 . . de pină atunci . s~e_mulu1 hegelian, care a revoluţinat con1st (1818-1883) şi Fr E \ onei, a fost pe deplin aprecită de K. Marx 182 lectiă de pe plan~! lE:.s ( 0-1895). Ei au transferat însă acestă diateriale a lumii naturafu, _respectiv al spiritului pe planul realităţ malecti<;a id ~ alistă în dial:c~dociale, . c~ alte cuvinte au transformat dia- ~ialectica conceptelor ma~nlistă. ,.Prin aceasta - scria Engels cări! dialectice a lumii re1:u!e':emt numai o reflectare conştieă a miş­ nată sau,_ J?lai exact, în loc să ş\ aS tfel dialectica hegliană a fost răstu­ nou în p1c1oare"2t_ .Aceasta s 7~ î_n cap, ca pînă acum, a fost pusă din ~~e!~e!tstinga ~egliană 5.:_~:;~a i!:odată _ ş~ _distanţre lui Marx şi sesizez!' mut ~Ul Hegel 1 dar od P lor imţal - care respingea in dezvol~!aIIlaterialismuI, firă 'dia1!c~ cu ~ şi metoda dialectă, făr ~ In ceea ce ' n~ Poate să conduă d ca Pnn care se explică mişcare8: f materialismu} :1t la ~nţelgra idealstă a istor1e1vedere episnvţş~ emo og1c, o atitudine c ec~crst, el exprima, din punct de OgJUtivi mai primtvă <lecit idealiscepţ1a 142 mul dialectic. Du~ cum se ştie, Ma:x ? criticat conepţia potrivit căreia realitatea este pasi v ă, şi _care nu_a~nbma u_n rol activ nici certă oul ui criticînd ~ a~st se~~ ŞI matenahs~ul lui Feu~rb:ich, deşi s-a inspirat din unele 1de1 al~ Im, Marx ?ezv~lu1e astfel principala tară a poziţlr materialiste anteoşr. In _le~atura cu_ aceasta, el scria : .,Principala lipsă oricăe forme de materialism de pmă acum - inclusiv a materialisa ului lui Feuerbach - este că o~iectul, realitatea, sensibilitatea au fost :ncepute numai sub fo';1ă de obi~ct ~au de intuţe, iar nu ca activitate umană senzorialli, practi că, ne-subictvă . Aceasta a făcut ca latura activă să fie dezvolt a tă de idealism în opziţe cu materialismul - dar numai lntr-un mod abstract, deoarece idealismul, evident, nu cunoaşte activitatea reală , senzorială ca atare" 22 • Materialismul dialectic, legînd materialismul cu dialectica, a alătur, tn cadrul acel uiaş sistem, teza realităţ materiale ca obiect al cunoaşteri ~i teza rolului activ al subiectului , care c unoaşte, care „ transfo r mă" obiecaş ter . Ceea ce au vrut, de exemplu, să tul fn cursul procesului de c uno obţină ln mod mistic intuţoş, propunînd o „înţelgr" a fenome„ajungerea la esennelor - ln special a celor sociale - care să permită ţa lor", a fos t s ol uţion at în mod complet raţionlst de către materialismul dialectic. Materialismul dialectic a evitat pe de o parte extremismul, o atitudine proprie pozitivismului, care presupune o „refle~tare" pasi vă, iar pe parte ideea că realitatea este creată de subiect in procesul cude altă noaşteri. Pentru materialismul dialectic, cunoaşter este un proces ln <:are permanent ex istă o contradiţe între subiectul şi obiectul cunoaşte­ rii de unde rezultă izvorul procesului cognitiv. Cunoaştem realitatea din pr ;ctiă respectiv pe parcursul transfomăi realităţ supuse cunoaş­ terii. Fi~care stadiu actual al realităţ constituie un stimulent_ pentru t>Xtinderea activăţ cognitive şi todaă un criteriu al grad~lm de vr ridicitate al c unoa şteri precedente. Pentru cunoaşter lstonc\ ~feas a înseamă că realitatea trecuă o cunoaştem ln cursul transfor~ ri pe; manente a imaginilor succesive obţinute în procesul cunoaşteri (aă fiap . . t forma ins ş reaIor 1stonografice cf cap XI) deoarece nu putem rans tă • • • • • tă t fi cunoscu ~tatea trecuă. In afră de aceasta, realitatea trecu poa _e tuale care 1 n cursul verifcă direcţlo de transformare a rea1tăf bac tă curezultă din cercetarea trecutului. Dacă activitatea noaS t r ă a{:mină asu0 noaşter trecutului dă rezultatele scontate, aceasta ar~t- un stimulent cunoaşteri· dacă nu, atunci ea const1 Ul~ gi·ni"i trecuPra veridctăţ 1n 1 ' f rmare a 1ma tul P_ us Pentru a întreprinde o acţiune de trans O ă cursul certăi. In. .. Ul (privind o parte sau alta a acestuia), obţinut ca sură a 1 . In acest fel, ideea dialect c ă de depă ş ire a co_ntrad~~:::b~~ea toală a mişcăr şi dezvoltări a permis pe plan ontologic, se xplica enigrnodelului de explicaţ în istori~, dînd ~osibilitate_a d~~a~!ae erorilor intnd a ~ezvoităr, iar pe plan epistemologic a permis_e . deschlzind drUUcţi • • • lui aprioric, 0 rusmului mecanicist şi a deductiv1smu . I sfera lnterpretnuI.. u n_u1• punct de vedere integrant . • d uc t1·v-deduct1v. m use nale mat. mu ltor 1ări .dialectice au putut fi cuprinse postul~tele . op tradiţ filozofice • • metodlg1că . - d eri•vate dm d1vei;se • • a _ Puri de g1nd1re d 1 de reconst1tu1re fllo,a asupra evenimentelor istorice şi asupra meto ~ - tre tradiţle -z~~-stora, rezultind un tip de gtndire cu totul no~: c~ cu geneza dialeeti -~ce amintite aici, numai unele pot fi corelate tre cu materialiste. pe ti 143 Engels, vorbind despre !z_voar;le. ~ aterial~sn:ului _dialectic, menîn „Anti-Diihring" tra~1ţ _ a g1ndm1 m?ten~liste ş 1 _ raţionlst e a Iluminismului, co n ce pţia u top1şbl or C. H . S ain t-Simon (1 160-1825), Ch Fourrier (1772-1 837) şi R. Owen (1771-1 858), care p ro::lamau domnia _: înţ e l easă diferit, dar in totdeauna anistoric - a r aţ iuQ i şi a justiţ e i eterşti a~est lucru şi să-l transpui ne, şi care credea~ că est_e ~uficien t s ă c uno în v iaţă, precum ş 1 materi alismul modern . Alătu ri de acest ea, Engels menţiona curentul dialectic format in c ă din an ti chi tate in gindirea filozcă ş i care ş i- a găsit lncununarea în co n cepţia lui HegeJ2 3 . In acestă con cepţi e , întregul univers al naturii , istor iei ş i spiritului ra prezentat ca un proces în co ntiuă miş c are, schimbare, t ransfor mare şi d zvoltare, !ncercindu-se să se demon streze l eg ătu ra inte rnă in a c eastă mi care şi dezvoltare . ,,Din acest punct de vedere, istoria u manită\, ... apăre ca un proces al d ezvoltări u m a nităţ ins ă ş i , iar sardn a gind11 ii consta acu m în a urm ăr i , printre dir ecţ il e in care se m a n if e stă, e, ·o luţia t1 pl a tă a acestui proces, ş i în a demonstra, d e pă ş i nd ac identalul apar nt, legita a ţiona int e rnă "2<1. Apare încă o întrebare, d e o mare în sem nătae pent · u definirea structurii metodologice a istoriei, şi anu me în t1·ebarca cferito:..1 c la înţelgra procesului natura l, pe de o parte, ş i a procesu lui istoric, pe de altă parte. ln funcţie de viziunea asupra acestei p obleme, s-au format opiniile asupra istoriei ca ştinţă ce se dif er n ţia ză p r in ca aclerul său metodologic de ştinţ e le natu ri i sau, dimpo tr i v ă , care manif stă asemă ­ nări fundamentale cu acestea. în sfera materialismului dialectic a re loc şi corela.rea acestor d o uă puncte de vedere. Ca urmare s-a ajuns la o con c epţi unit ară asupra d ezvoltări in n a tură şi soci etate care lua in cond e z vo lt ări istorice, dar care, t o t o dată, nu-şi asusiderare particulăţe ma co ns ecinţ le fataliste su sţi nute de cei care văd în d ezyo]tar a i storică a c ţiunea unor legi „implacabile", asemănto re legilor naturii ~. ,,Dar ceea ce este valabil pentru natu r ă .. . este valabi l ş i pent1·u istoria societăţ în toate ramurile ei ... lntr-un punct insă - scrie Engels - istosocietăţ se deosbşt esnţial de cea a natu l'ii. ln naria dezvoltări tur ă, întrucît nu luăm în considerare a cţiunea in ve1 -s ă a oamenilor asupra naturii, avem de-a face numai cu agenţi in co nştie ţi şi orbi, care acţioneză unul asupra altuia şi în a căro int eracţi une se manifestă legea genrală. Din tot ce se produce aici - atît neumă ratel e coindeţ aparente, vizibile la suprafţă, cît şi rezultatele fina le care exp rim ă legit~tea _din~untrul acestor coindeţ - nimic nu are un scop conşti ent şi „ v oit. D1m?otri v ă, în istoria societăţ factorii activi sînt numai oam~ nu înzestraţi cu conştiţă, care acţioneză cu raţiune sau cu pasiune m făr o in te n ţie conv~derea unor scopuri anumite; nimic nu se întimplă ştienă, făr un scop voit. Dar acestă deosebire or icît ar fi de imp0rtană pentru cercetarea istorcă mai ales a diferit~lor epoci şi eveniment_e, nu poate schimba faptul că' mersul istoriei este guvernat de legi interne generale"26. fondDe vrelmţi ce evoluţia istorcă, deşi are unele particulăţ, este . în 0 evo u e naturlă c r ni p rincipiilor dialecticii d . e se rea izeaă în ambele cazuri co or~ ultimă instaţă ca O \st~c~ de vrem~. ce istoria societăţ este trata~ ~n ·etăţi nu trebuie ă ne a naturu, metodele de cercetare a istoriei soCld cercetare a natur~i deosbacă u:1 mod fundamental de metode~e ştinţ e lor ca păt _ ·n~ :c~st .~ad, opmia privind unitatea metodlgică O u JUStîficare. Marx scrie că „în viitor ştinţel na ! ie 144 .. _ ingloba şt in ţa d espre om, la fel cum ştinţa des pre om va înturti ' ~f in ţel naturii : va fi o s in g u ră şti nţă" 27_ ş • .. i ţ I • t • d gJob3Princi piile dia lecticu n c ea~a c~ eon: a e zv o lări rea l ităţ şi ca m e t o dă de concepere a~cstc1a ? l~ ur ma au fos t elaborate în primul 0. d de i\Jarx şi Engcls şi , . ma1 tirz1u, dezvoltate de cei mai ilu~tri ren;ezen tan\i ai gindi_r ii ~arx1stc: V. I. Lenin 29 , G. V. Plehanov, A. La. . . briola. A. Gr.1msc1 ş1 a lţ1 . ln manuale, ln mod _o ~tşnU, se e num e ră ctteva princtpt!, caractelegile . t' • sau legi ale dialcct1c11 , da r nu se face efortul de a d ez v ă lui n~ ic~;i importante ş i cele subordonate lor. Lu c răile crea torilor dialccin schimb. ingădu _ie s _ ă s_,c _afi1:mc că n?~!atea acestei tco:ii _şi metode este dezlegarea cnig1Ţ 1 m1şcan ~1. d ezvoltam_, fap t ce r: zu.lta ş1 din anali dialec icii hegchenc. ceasta mscan ă ca trebuie sa fle scos în ev 1dza ţă prin 'piu i autodinamismulu l (care spune c ă mi şca rea ş i dezvoltarea en alizeă prin con radicţ il) sau principiul dezvo lt ări 30 • O co n diţ i e ln: re nsabilă a mi şcăr i astfe l înţ e l es este, clu p ă cum am ar ăta , conceca un întreg ale că rui ele~ entc s~nt <;o rela_te _ş i . ~ e lnf(u~sr':a caii ăţil enţ a 1,ă reciprnc: aces ta este principiu l h?hsmu lu1. D111 pr111c1p~ilc strms lega ale autodina mi smu lui şi holismulu1, care s~ 1 ;c f e ră _ la mişcar ea ş i dez\'OltarC'a .. lntrcgulu l" prin intermed iul co ntrad1 c ţ1i)or m_tE:rn e, r ez_ ultă exis enţa in astfel de „a nsam bl ur i" - care constituie untaţ_i spec~f!ce - a un or părţi " contradictorii (su bsisteme, elemente) c - ş 1 cond1\ 10 nează e xis~ţa reciproc. A ceas tă „luptă" sau „ciocnire". a _Io_r pr ov_ oac _ ă m~rea ş i dezvoltarea. Un as tfe l ele fapt defin ş t e prmctplll( un ităţ i contrariilor. Din p r incipiu l a u todi na mismului ş i al holl~mului rfz~ltf1 direct in c ă un p ri ncipiu care se re fe ră la faptul c ă , în timpul m şc_ \ şi dezvoltări sc himbăre cantita ti ve du c la sc himbă ri calitative, ~leci 0 apr iţa un o'r calităţ i noi. Din moment ce se r ecun o aşt e autod e~( 5; formar ea ş i dis J? ar iţ a fenorene Ior,ul :linge tarea, se admi t naşter, a ce ptă, implici t, faptul că într-u n an umit _moment : no~ f;te Aceasstadiul in care c i apa re ca deplin forma t, deci ca o ~ or ~a_111 să ·negarea tă calitate poate fi negarea vech ii ca lită ţi; la ri n u et • acestei cali tă ţi noi poate aminti calitatea p recd ntă . I partea următ oare a 1u. ..V o~ reven i asupra a cesto r _pro bi eme n . obiectului cercer:a:.11 •. cind vom discuta trăs ătu rile ca:acteri5 t1ce a~~erialismul Istoric, tă ru 1Storice. A ce laşi lu cru este valabil pent~d m ţ' , despre evenlcare va constitui ba za viitoarelor noastre conSI era tuni mentele istorice şi metoda ex pli cări i lor. i ~fci~. t 4. Apariţ materialismului istoric . 1 xamlnarea istorlel so; . -~.etoda dialecticii materialiste apbctă a e teriallsmulul ls torid1 • ~etaţi a. avut ca rezultat teoria . ş i. met~a i:na ca teorie, înţelg m nimentelc Istorice ~ c i CI.D.d vorbim despre matenallsmul 1st0 ric :in aceasta o serie de en unţ ri generale d~~pre:v:ind ne rr ferim la re explică mi ş care ş i dezvoltarea societăţu: d ta O mulţi e de ~ .a terialismu] iston'c ca metodă înţ e l egm prin aceasdel determinat de d1reţi ' ză un mo I e ună , fo r~ ;: int creatorii teoriei \ ~:: eitpli _de cercetare care, lmpr t . ca.ţie a istoriei. K. Marx ş i Fr. Enge • ~ t rialiste. Teze e a:de1 materialismului istoric, ca ş i ai dialect1cll ş i G. V. PiehanoV, st In ~ apoi dezvoltate în primul rind de V/ t~ K K utsld, • Labrlo~( li Cară de a c eştia, m.ulte teze au mai ~ezv:, ta, . 11 • - Krauz, A. Gralll ' • unow, N. Buharln., L. Krzywicki, K. Ke :~J IO - l.!et<>dologia !.sto,le! 145 subsisteme. Creatorii materialismului 1•5t • te d o ău afla impulsul principal al dezvoltări . in is tona • onc _socotesc că • . societăţ 1n zona de contact dmtre natură ŞI socretate se sit ... • • tradi c ţie care condiţează . t ă dezvoltarea societăţ ~eaza principala con ă i I . ' ş1 anume contr dicţa dintre om ş1 na ur , a c re so uţionare duce la d It aţelor de p r odu c ţie 38 (vezi Fig. 5). ezvo area for- 35 G. Lukăcs, L. Goldman 34 şi alţi , care au introdus unel cutabile, operînd în general cu acelşi concepte. A c ~ elem ente disrefă la însăşi definirea locului materialismului in s:ste elem~nte se şi in marxism 36. is mul Şti inţelor dialectă Schema de mai jos (vezi Fig. 4) prezintă şi materialismul istoric. rela ţi l ~ 5 s-ar 3 31C1 reciproce d" mtre e Dezvoltarea tortelor de produc!le • Dialectica mater ial ista F ig. 5 Dialectica materilsă ( teoria realită\) Metoda materi ali smul ui istori c Teoria materialismului istoric t i ~tudiii~d i_stori~ de pînă atunci a organiză uma ne, creatorii maer ahsmului dialectic au ajuns la constatarea că d ezvoltarea soci e tăţi auri~ Cun car~cter dialectic. Acest fapt e evident în Manifestul Partidul omumst"i care " în fo rmar~ J!iaterialismului . cons fti me• o etapă fundametlă care ex r . st0: 1c. ~nă?are etapă este cea a de z voltă r i 1de1lor luptei ~o i~ă i~!fna so<;:1e!ăţi. Teoria dezvoltă r i societăţ ca rezultat_al0 serie de ne~:J;ă ~ cişh~at în acest fel o largă bază fa c t o l o gică _şi riei umaftăţ" Lă i:_i referitoare 1~ cele mai diverse probleme37 ale 1stoocupa aic/ 11 • . smd pe~tru mai tîrziu problemele speciale , ne _vom de clasicii numa~ de P:mcipalele manifestăr ale contradiţl in~cate 15t rie Pentru marxi_smulm ce constituie izvorul autodinamismului în oautomat" c:r evita co~fuzia cu dezvoltarea „în mod de~i independent de activăţle uma.J?et vom folo;i r:fe~\ re~lizaă I or a certăil activism"• In asupra societăţ termenul marxis ~ială), se poatie~a CE: priv_eşt realitatea în întregttl ei (naturlă şi s; că tot acest sistemo1osi, _e vident, termenul „autodinarnism ", car: ara _ tradicţ nu numai ~e mişcă „autonom". Dezvoltarea societăţ pnn con . imagini a istoriei \alnu ;re nevoie, dar chiar presupune formarea un: activitate se paate de ~ e către . societatea însăşi. Evident, a.ceas naturale diterminatE:, care nu si~t \ura. num?1 în cadrul unor n~n!~ mişcare şi dezvol tabii~, C1 se află, _în mod dialectic1 în perma.di c ţilor. Lumea natu lre., ŞI care se defmesc prin depăşira contr i cea cum M~ Engels, sint corelate ra. pun !n nat;ecrp:oc. de de „c~ mişcare" societatea, d~ mu_Iţile de contradiţ „care punrntre e 5 ~ste undeva un punct de contact istorcă conepută 0 mişcare" condiţ t:e~J; şi Alături socială, mulţie 146 după sublinază ii contradiţ ş , Jn acest sen s cită m urmă t oa rea afirm atie a lui Marx referitoare la , a ac ti v ităţ umane): .,Munexplicar; a p~ocesu l~i m unci i (deci. a a c ţiun_ ca este m pnmul nnd un proces intre om ŞL natu r ă , proces în care omul m i j loceşt, re glem n te az ă ş i co nt r ol eaz ă prin acţiun e a sa schimbul material dintre el ş i n a tur ă ; el se opun e ca o forţă n a tu r ală materilăţ natu ri i. Omu l pun e in m i şcare forţ e l e naturale ale trupului său, ale braţel or. picioa re lor ş i cap ului s ău, pentru a-şi !n s u ş i materia furni zat ă de na tu r ă într-o formă utilă propriei sa le v i e ţi. A c ţiond astfel asupra naturii din afara sa şi modi fi cînd-o, e l î ş i modif c ă todaă propria sa natur ă . El d ezv oltă în ares t fel p os ib i lit ă ţil e pe care le are natura sa, su3 punind puterii sa le jocul for ţ e l or acesteia 0. Con t r ad ic ţ i a di ntre nat u ră ş i om a re un caracter dinamic, deoarece f~rţel de p ro du c ţ ie ca re apar ca rezultat al acestei c ontradicţ au tendin ţa de a se dezvolta continuu . o nează dezvoltarea s o ci etăţi, strins A doua c on t ra d icţ i e care co ndiţ l~ată de pri ma, v iz e ază raporturile d intre forţ e l e de produ~ţl e şi relaţil e de p r od u cţi e . .,In ca drul procesului de p r odu c ţie - scria Mar~ oamenii i n t r ă în relaţi i d etermina te, necesare, independente de voinţa lor, re l aţi i de pr o du cţ i e, care cor es pund unui anumit nivel de dez_voltar~ a_ forţel lor de p r oducţie materiale" ' °. Intre forţel de prod~ c ţi e , mai din~ce, şi relaţi de produ c ţi e, mai puţin dinamice (grupunle social: c~re dispun de proprietate şi putere deci care impun caracterul produc ţie şi al re l aţil o r sociale nu manif e ' s tă t e ndiţ a spre sc himbăr 5t _ nefavo-~bile lor!) apar e o c on'tradî cţie • Ca urmare a d e pă ş i r i ace ei codntrad ţ · (I) care adapt1n u-sed1cţi . ar_e 1~c dezv oltarea relaţi or de pro uc le • ' ( l a ţi de ruvelul~i atins de forţel de produ c ţie, ajung la noua lor stare re producţie li) - (vezi Fig. 6). F orţ e de pr o ducţi e ~ Re l a ţ i Ipr o du cţie Filf- 6 de I I~ Ip Rr o elaţ ducţi i de e _!. I C . . ..1 de pr odu c ţie lmc ţia dintre forţel d e produc~1e Ş I reia! ţu e_ evident în lupta. bra . ontradi t d ca cele mai variate forme Ea se manif e S ă ce mai • din tre caree clasă di . . • . . upuri de oameni, d L llnel . • a ca în lupta dintre diferite gr d ţi e existente, ec Pen~sint interesate tn schimbar ea rel aţ i ilor de prJ ut iar altele apari star a deschide drum dezvoltări forţ e l o r de pro uc ic, ea de lucruri existnă. 147 fundametlă în macrosistemul care est . A tl·eia contradiţe • . e socie··1 d d ţ · tatea intervi ne înt re r Je_ ~ţ1 e . e yr~ uc ie ş 1 aş-nt.:i suprastructur· s o c ială ( , juridcă şi pol!t1ca,_ ca~e1~ h ~oresp~nd ? .numi te f_or:i:ne ale con~ st inţe sociale"t, I). Marx scn~. ca ~1tua)Ja ins~tuţ 1_0 ~, a op1nu lor, ideilor ~cli ă în general starea con _şt 1~!ţe _so~!ale ex1_stnă ~ntr-o societate „tre~ c ată prin contr ad1cţul~ v1~ţi 1 ma_~ena!e, pnn conili ctul existent buie expli 42 . După e sociale de pr o ducţie ş1 : elaţu -~e pr od ucţie cum intre forţel în confruntare cu forţel de p roducţie , relaţn de produ c ţie se carac~ t e rizeaă printr-o vădit inerţ, tot astfel se ma n if es tă suprastructura (ca întreg) --;-- la r!nd~l ei_ -:- în confru_r:itarea cu rel aţile de p rodu cţi e. Ca o conseiţă a sch1mbarilor în re l a ţil e de p rod ucţie apar schim bări de adaptare în supra st ruct ră, deoarece vech c,i s up ras t ru c tu r ă (I) frin eaz ă transformarea re l aţ il or de produ cţ i e. In supra s t r u c- tură are Joc o luptă intre elementele care servesc menţir unor 1 ·e!aţi stal::il e de producţie ş i elementele care suţin s chimbarea. Rezu ltatu l ste ap r iţa unei suprastructuri noi (11) în care se m enţi tou ş i !n continu are multe elemente vechi (vezi Fig. 7) . Relaţi i de produc ţie Suprastructuro Suprastructu ro D F ig. 7 indicate pot fi interpretate ş i ca legi fundaCele trei contradiţ mentale ale d e zvoltări sociale. Vom reveni asupra acestei probleme. mecanisln concluzie, teoria materialismului istoric, care des co peră mul dezvoltări, oferă un model anumit al explicaţ !n istorie. Este _un model dialectic (evolutiv), deci holistic şi dinamic (sau structural-ge~e~c_)Acest model artă calea pentru soluţinare uneia din tre cele mai dificile probleme ale ştinţelor sociale, şi anume corelarea dintre cercetarea . Trebuie subliniat că a ceastă ~restructurii ş i cercetarea s c himbărlo lare este în mare măsur un deziderat al certăi deoarece ştinţa istoriei este în practiă fie numai strucală fie num~i gent ic ă . Pînă acum prea puţin pentru conjugarea a~stor d o uă modalităţ de abors-a făcut dare. Avtnd în vedere că perspectiva gentică este ceva evident pen~ 1storic, condiţa . indspeablă p entru corelarea momentului struct ~ cu _cel ~l ge?eze1 pare a fi integrarea certăilo istorice cu certă tiinsociolog!ce ŞI cu alte certăi (de exemplu economice) efectuate de ş să ţel ~ociale cu un caracter mai teoretic. Aceste ştinţe sînt în măsur orfurmz~ze cate~orii conceptuale indispensabile pentru structuralizarea ieci mul_ănor . Evident, admitem că cercetarea ia ca punct de plecai:e ( une euristcă) un model dialectic, adică un model care unP te ca ipoteză ţăut~rea exp~icţlor în contradiţle sistemelor (structurilor) cercet:St~ ci~;::d!llre;iahsmului istoric indcă tocmai unde trebuie căutae ac ic 1 ~ cazul certăi istoriei societăţ . ai multc:;;:~;~e 1bazati pe modelul dialectic al explicaţ cîşti~ă to;~te grupe de istoric~~t n afar~ istoricilor din ţările socialiste, imPC:U.Jtistâ a istoriei şi pent n alte ţări ~e p r onuţă pentru o interpr:e~e ~ după modelele materia~~ t::t~a. diale c tiă . Primii care au sens i s t or~eşti, dintre care cel m~ •. ia ectice au fost miltanţ mişcăr ~ui:? istorici important a fost Lenin. Unul dintre prunu 148 . işt care au dezvoltat gîndirea t eortică asupra istoriei P b ă al doilea răz b o~ aza profes1?~. materialiste a fo t M. Pokrovski"J. Dup b"J· , . . 1 mon• 1ect1c11 d1a ·u·, Joc O remarca I a drnv10rare a mve tiga ţil o r ştinţ i fic e "in a t a\ lt . < ces • I a d 1a < Un nou imbold pentru ezvo . a rea. 1:terp e tări dialectice în istorie sen-• t·t uit conda mnarea cultului stalm1st, purtăo de dogmatism în l-a cons 1 . ti" ţ e le sociale. ~ inT ativa de a reconstitui diversele tipuri de gindirc metodl o gi că în . ·cena pc mis constata~·~a c:3• . r·1ec~re d"1_n t re e Ie _a corespuns unei anu1s~on c e pţi asup ra ştlmţe 1 1s tonce. Fiecare dintre ele a oferit, prin mite conun model co r es pu nză t o r de narţiue şi e xplicaţe, în general raurrna re;inind seam a de scopurile pe care ş i le propunea literatura isto1 , ţiona, ric ă . T0 tu i inde pendent de tipul modelului, care pentru istorie constia~sambl u de reguli pri vind cercetarea, un ansamblu de reguli tui~ u~ in rapnrt cu scopul urmăit, se poate vorbi de unele elemente, raţion~. e au de form e fu ndamenta le comune oricăe act i vităţ i de refa1 de pa s n·,mente lor is torice. Deci, în fiecare model rezultatele ştinţcere a eve . f ăci nd •• pr~u!11 ficc depind abstrc ţie de izvoa re, de scopu1 :erce t"?ri!, · d runo - tinţel proven ite din afara izvoarelor. Ideala ar f1 s itu aţi m ~ree scopul propus nu numai c ă n-ar :i în co ntra?icţ~ cu rigo:ile cercetări ş~inţ fi c. dar Ie-a r ş i s timu la ş1, în plus, 1stoncul ar d1~pu ne de cunoaşt er pro ven ită din afara izvoare lo r de un asemenea mvel, Incit 0 să - i facili :eze la maxim um cerce tarea . . . . . . Ad miţ ind r ă scopul c er c e t ăr i ş tinţfce, deci ş t al celei 1storirl es ţe cuno"•terea realităţ i pe ntru a satis face eterna curiozitate a otă mu ulltparte--, . t • t . a schimba aceas rea , d c un o ş tinţe le vind lumea din care e l fa ce r:iar e ş i pen r u . 1 s u sţinem c ă reali zarea aces tu, scop depinde,_ in genera• . e . de abiiS t oricu lu i prove ni te din izvoare ş i din afara izvoarelor, P1 ecum ş i lita a de a opera cu aces te cunoş tinţ e. . NOTE 1. H. Becker. H. E. Barnes, Social Though t , op. clt ., P· 3~ 34 zoiiei] voi. ll, Warszawa, 2. E. Adler, H erde r t Oswtecenle ntemte=kle, op. cit., 3- Cf. W. Tata rkiewicz H tstorla filo zofii [I st0 na 1/ găsi ~ o b serva ţ i detaila~ 1958, p. 297-298. Jn lu crăile lui T. ~ro Os ~ok61 Hegla [Con sldera ţ l un as upra filozofiei lui Hegel. C!. Roz~azant!L t problemy ftlozoflt„ ht5 l or~l privitoare la Hegel] Warszawa, J960_, /Teg ,studia Filozoflczne • nr. j [Hegel şi problemeie filozofiei istoriei !e filozofiei Istoriei ll luJ 1958, p . 42-76. o lucra re d edi c ată exc ~si a Stud ie k f[eglovt P" • recent tn literatura c ehă : J . Ku rn ' o găsim . torie, P raha, 1964. . : · gchte concepuse tn ac e l a şi fel scopul i~~J.Lelpzlg 1951, voi. l , p. ~:ci zmtanY F. Hegel, W issenschaft der L heglowska 'ceia o sprz~czr schi mbă ri) , • L • ~ W. 6 • • • Rogowski, Logika. kterunkowa a ă contrad i c ţie ln ca ru [Logica di r ecţională şi teza hegelian a 7. IbideJ:orun, 1964. 8 lbtd ' p. 17 • g· lbtd em, p. 19-20. 10: G em, p. 20. cit ., p. 191. voi. IV-V tn 11 ~ W. F. Hegel, Wissenschaft der Logik, opiu au apărut ln 1934• 196 1. Numărl • Toynbee, A Study of H tstory, voi. IItn !955 ş i voi. XII 1roo (lnS~I Toyn· 1939; voi. VII-X tn 1954; voi. X trec!nd mult pest e lucră ri lor despre Toynbee este Imens, fi l· 149 tfii'l~- ............... 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. bee ln Reconsidera,ions, citează 210 lucrăi). Pot fi indicat t . ţil~ cele mal Importante, cuprinse ln culegeri de studii sau el otuşi poziciale: Toynbee and History: Critical Essays and Revtews edn ~ărţi speAshley, Boston, 1956 (aici s!nt incluse diser~fiile unor i;tori~i ~ M. F. dologi ca P. Geyl, F. Kaufmann, P. A. Sorolcin, W. H. Walsh H ş T metoRoper, L. Walker, G. Barraclough, E. Barker); L'Histoire et ;es ·int~evortations. Entretiens autour de ATnold Toynbee sous la directton d rpremond Aron, Paris, Le Haye, 1961 (publicarea unei serii de co ~ Rayorganizate de &ole P.ratique des Haute :i::tudes; sînt consemnate n en~ţ altele, discursurile lui M . Crubellier, R. Aron, H. Marrou, L. G~an re şi alţi); E. F. J. Zahn, Toynbee und das Problem der Geschichte K~În 1954; J. Ortega y Gasset, Eine Interpretation der Weltgeschichte, Mtinci n, _ ză, F . Koneczny (1862~1949) a inţerpta isto~::; 1964. In li~ratura_ J)~lon ca o evoluţi a_ c1v1hza\11)or _ln luptă . Cf. O wielu§c, cywilizacji (Cu privire la complexitatea c1vlizaţe), 1935. Cf. de exemplu, referatul lui M . Crubellier, L'Histoire et ses interpretations op. cit., p. 18 şi urm. In ace!lt referat s-a arăt ln general slaba lnţegr; a conepţi lui Toynbee. Chiar şi L. Goldman (cf. ibidem, p. 76 şi urm.> consideră că acestă conepţi a lui Toynbee are un caracter catastrofic, asemenea celei a lui Spengler. Cf. de exemplu, A Study of History, p . 5, 238, 245, 256; L'histoire et ses interpretations, p. 18 (Toynbee sublinază eroarea conepţi spcngleriene a culturilor izolate); Can we Know the Pattern of the Past - A Debate, ln Theortes of History, op. ci t ., p . 312. De exemplu, la Spengler citim: .,Morfologia naturii, a istoriei şi a vieţ poartă pecetea comună a unui drum şi a unui destin .. ." (The Decline of the West, ln Theortes of History, op. cit., p. 199). Se poate spune că Toynbee preia ideea lui Teggart din punctul în care acesta o lasă. A Toynbee, A Stud11 of History, op. cit., vol. XII, p. 254-255 . Ibidem, p . 254-263. Ibidem, p . 268. Ibidem, p. 256-257. Ibidem, p . 259. W. Dray abordeză p~oblema legilor la Toynbee ln. lucrre: Toynbee's Search for Historical Laws, ln „History and Theory , vo • • i!~i~· ;!~;tach und der Ausgang der Klassischen d eutschen Phi21. F. En:~i/' losophte, Wien-Berlin, 1927. 22. K . Marx, Vber Feuerbach, în Ludwig Feuerbach, op. cit. . D„h ing/ der Wis se n schaft (Anti- u r • 23. F. Engels, Herrn •Eu.gen Duhrings Umwălzung Stuttgart, 1914 (trad. pol., Warszawa, 1949, p. 18-29) . 24. Ibidem, p . 24. . . dis25. Problemele structurii procesului istoric şi ale dezvoltări ln i_stone le \~~smucuta amănuţit ln alte părţi ale lucrăi. Menţioăm a1c1 t eza ac lui, care exclude lnţegra fatlisă a legităţ. hilosophie, 26. F . Engels, Ludwig Feuerbach und der Ausgang der klasstschen P op. cit. (trad. rom., Bucreşti, 1979, p . 46, 47). 27. K. Marx, Kletne oekonomische Schrtften, Berlin, 1955, p . 38. Ide01 28. Este vorba ln primul rînd de K. Marx Fr. următoael lucrăi : şi E~geffiozoftei logia germană (1845-1846/, Bucreşti, 1956. K. Marx, M_tzert':::apita/uli.l 1947. K. Marx, Introducere la a doua ediţ ~ eşti 1966; (1847), Bucreşti, (1873), Bucreşti, 1960; Fr. Engels, Anti-Duhring (1_878), Bu-~rF r . Engels, Fr. Engels, Ludwig Feuerbach (1886), op. cit., Bucreşti, trad . cit.• torii unor Dialectica r.aturtt (1873-1888), ed. a 3-a, Bucreşti , 1966. _Dm_tre :i:.tre al\li: lucrăi ~rx,_ste pe tema metodei diailectice pot f1 citaţ, P i kierunk~ ~- Kraiew~ki~ Ontologia, partea a n-a, Gl6wne za_g~dnienia awa. 1965: filozofi [Pnnc1palele probleme şi direcţ ale filozof1e1], Warsz wa J964, Cornforth, Dialecttcal Materialism 1958 (trad . pol., war~zfogiki istO:~d. rom.'. Bu cur eşti, 1963). Lucrarea iui B . A. Gruşin, Qcer "e=ial dialeC: ': C';skogo issledovani1a, Moskva 1961 este consartă ln mod sp tă şi ant ticu procesului istoric (în natură şi s~ietate). Aici trebuie m~nţiofa1 e ctiqUe, pla _lucrare a luJ J .-P. Sartre intulaă Critique de la raison reg siturn~aris, 191iO. Au~rul se ocupă de societate (grup) ca de un înt v;eo conu-se pe O poziţe holistă. Nu avem posibilitatea aici să facem 29 t fruntare ma, largă cu acestă lucrare deosebit de intergaă . t·1 1966• C ln 9Pecial V. I. Lenin, Caiete filozofice (ln Opere, voi. 29, Bucreş ' r:· 150 . a scris clar ':ă ': s e nţa dialecticii con s tă in cunoaşte re~ laturilor conV r. Len1_n . . le fiecarui fenomen. (Cf. M. Cornforth, op. cit. (!rad. pol) • trad1ctop 1 ;ularea acestui principiu (tendiţa către conflict) nu !ncala p ...96; iurlogic al contr adicţe, ~?Pă care di_n faptu_! că ceva se dezvoltă, princ P ltă proziţ contrad1ctor11. Cf. K . AJdukiew1cz, Zmiana i sprzecznu rezil ·mbare şi contradiţe], în „J~zyk i poznanie", vol. II, p. 90-10 6. no 5c [ ~'esea de „materialismul eveniment_elor istorice". Termenul „mâa ·storic'!, avind ln vedere sfe ra m ai lar gă a conceptului de „isto31 • Se vorbeşti:, ter~ahsm 'ma i potrivit decit „even_imente istorice~ (dziejeJ. El sugerază nu ~•i~Ja~~oblema lnţe!g ri evenimentelor, c1 ~• metoda de cercetare a 30. lor: materialismului istoric este dezvoltaă de Marx şi Engels ln e lui Marx menţioă: Critica 32 _ Teoria ŞI metotda t operele lor. Dintre lucrăi aproap_e. oa e liene a dreptului, Introducere (1844), ln K. Marx, Opere fifilozofiei hef.e ţe Bucreşti 1968. Mize ria filozofiei, op. cit., contribuţe lozoftce de me~~,i~i politice •(1859; Bucreşti, 1960) şi lucrăie ce conZa cntzca _econ racti ă a principiilor materialismului istoric !n cerce5tituie. aphc:3_rei isprezecc Brumar al lui Ludovic Bonaparte (1851-1852); ta.:ea _istoriei_. Franţ (l870-7 I), precum şi opera fundametlă a ma~Razbozu! ciul_ l (1844 _ 1883). Dintre lucrăie lui Engels c1tilm: Ludwig xismulu1 Cap,ta uit1 . Anti-Dilhring, op. cit.; Originea familiei, a proprteFeuerbach, op._ c .,t t l i · Evoluţia socialismului de la utopie la ştinţă. tăţi private ş, ~ 5 . a _~eu .;,aterialismului istoric în lucrarea „Război~! ţă­ Engels aphcă prmc_1P; 1 0850 ) Dintre lucrăi e comune _ale lui Ma_rx ş 1 Enr ă nesc dm Germania . • mană op cit şi ManiJestul partidului cogels menţioă : Ideolo~a au făcut· muite preciză !n corespndţa munist (1847). Marx şi ng s o re voi 27 şi urm.) lor. (Cf. de exemplu Marx-Engels, peal' D~zvoltarea capitalismului ln 0 1 33. Din lucrăie lui Lenin m e n\ nă m Bin speş~•i . Statul şi revoluţia (1917) Rusia (1899) - Opere, -:,o . • ucure • 1961 • Opere, vol. 33, Bucr eş ti, 19 6~>-. . titeskogo vzgljada na istorijw (1895), 34. G. V. Pleha nov, K voprosu o razv_zt_,i l~on~e l'histoire (1897), Paris, 1946; Rolul . K Kautsky, Ethic und mateop. cit.; La conception materia s e . 1956> -t~ad rom., Bucreşti, personalităţ în istorie (1905; Bucreşti, _1947). rialistisch e Geschichtsauffassung, Berlin, 192 } ă c·u lucrarea deosebit de ;,!' ::r 1 3 7 Citeva dintre studiile _lui _ A . Labnol,.;:~rţeg a g!ndirii lui An~~ inte resa ntă a lui Toghatt1 „Pentru O l . di Antonio Labnola) ?u f _ nio Labriola" [Per una giusta comprez;:;wne mntertalistycznym po1mowa publicate în volumul: _A: La!>riola, Sz ce ferialstă a istoriei), Wa,:sfi'wa, niu dzi ej6w [Schiţă privind rnţel:;,a '[;.a este lucrarea, Del mnt'j;'a ~'::~ 1961. Din acest volum, cea mai ~ res':!:e Geschichts-, G~s~llsc1a . sÎstoric, storico (189 5); H. Cunow, Dze arx . Teoria matenalzs;"u ut are sint Staatstheorie, Berlin, 1920, N . Bu:ar'f~căile lui Krzyw,ckiKr~l~s-Krauz, Moscova, 1921. Se pot cita _m ulte . i_n dezvOltări sociale. K. ee· A Gramcuprinse afirmţ drn domeniul teori_e i economi=], Krak6W, _19° •1948 . Gil Materialtzm e/cor.omicZnY_ [Materia11.~~jia di B. Croce, Ton;.0 •G L~kacs, 0 sci, Il materialismi sto,:1co ~ la 1' cultura, Torino, 194 . • 0 traducere ş\dman, sctentntelle_ttualt e L'organzzzazzone det!aBerlin, 1923. E~1stă st Geschzchte und Klassenbe_wus setn,lasse paris, 1960), L; fimani styczne a franceză ( Histoire et consC!:ence d_e c '(ed. pol.: Naukt 952 ces hu_maines et philosophie, Paris, 1 .. rincipiilor maftlozo/,a, Warszawa, 1961). .. ( i interpăm) P ·smul istoric) 35 • Dintre lucrăie mai noi consacrate co~eni~r!:,afertalism [Mate~tl:1 studia 0 terialismului istoric cităm: Istoncet' kva 1954; J . H~ fa 'marxistil 8 sub red. lui F. V . Konstantin~v, os studii privin_d or [Economia pomarksistowskiej teorii spoleczenstwa ht,căJ s?cietăţ], Warszawa, 1963; O . ~trşovia); vol. I, cap. 2 (ed: I, 1? • .. ~konomia polltyczna szlcice o mate; Schiţă .J::' le~vski, rzalzzmie . historycznym , • s~c1° 10 J . J. tW~!;f;muiui ist0 ~\c m~ a ma en sens materia z_ 0 _ EmP!rycznicJ ln „studia !~:a- soc10logiei], Warszawa, 19o_2: A - a terialismulm , sto;rii ' metodei Jllal lski, hzstorycznego [Sensul empiric a_1 ";a şi analiza aphMalewski, J . T,i[lde2 ohczne", nr. 2, 1957, p . 58-81. c ·ăr i istorice : A .. k6W pol!lcic tudi& hsmului istoric în următoael Iucr w pracach hi,tori:,lonezi], in "~wi<Z, M etoda materializmu hist~ryczne{o ările istoricilor I~l lui !{. K~n~ t ;ei toda mate rialismului istoric ln u_':r critice !n art,c~orYk6W polsk\C nezi 1I Fi!ozoficzne", nr. 6, 1959; observaţi w pracach h•5 1·storicilor P0 0 Metoda materialtzmu historycz71:egotoric în 1ucrăile 15 krytycy [Metoda materialismului 151 criticii e_i], in ,:Z _pol~ walki", nr. 3, 1960. J . Topolski maten a h smulm 1st-0nc ca fiind o platfb r m ă d . teatrage ate nţ i a a sup :a a r ticolul Jntegracyjny sen s mat erializ mu h isto e ,n grare a ş t inţel 0 a l materiali smului istoric], în Stud ia m e todol~_c zne~o [Sensul integ ! n Montcr, Dte Philosophisch en GruncLlagen de s r~zn ~ • ca ietul J. 195'. ~ 41r ' · orischen Materi,;i4 m O. in „Saeculum", 1960, p. 1-26. O păt r unză! oare an~liză a aceste i p roble me cupri n d e lucrar . u:, :"'atertaLt~m historyc_zny a _s~cj ologia [Materiali smul îs~ _lUJ _J . Hochfeld, m „Stud,a o mar ks1stow s k1 e J teorii sp oleczenstw " Wnc ş, so::iologjaJ, 11-80. a • a r szawa, 1960 7. fle vorp a nalizate _folo!lin d o ter!11in ol ogie puţ i n di f erită . ' p, d . . 3. n urma toarele cap itole a le lucrarii ne vom ocu ducţie , re l a ţi d e prod uc ţi e e le. p a e n oţrnile: forţe de pro-). K. Marx, Capttalul [Bucr e şti, 1960, p . 207]. ~~~·-x, Critica eco nomiei po litic e, op. cit ., p . 5_ • Partea a m-a METODOWGIA OBIECTUALA A ISTORIEI X. FAPTUL ISTORIC r }t, 1. 1 2. Ib id em . Obser va ţi introductive Istoricul pu rcede la ce rcetarea unui fra gment selecta t al realităţ trecute cu u n anu m it bagaj de c u no ş tinţ e generale despre procesul istoric ş i cu o orienta re is t o r ică d e t a li a tă privind problematica perioadei şi .a ariei cerceta te. Aces te cunoştiţe generale, pe care se bazeă mai mult sau mai puţ i n cer tă r il e , constituie una dintre cele mai importante părţi ale a şa - n umi te i şti n ţe care nu r ecu rge la izvoare a istoricului. De structu ra ş i fun c ţ il e ei n e vom ocupa mai amăn u nţit in partea a patra, cind vom analiza speci fi cu l ce r ce t ă ri in domeniul istoriei. ln schim b, în a ce as t ă parte ne vo m concen tra atenţi asupra cunoaş­ terii generale pe care trebuie s ă o posede orice istoric. Propunem deci o atenţi atît asupra schiminterpre tare a procesului isto ric care s ă a tr agă băril or de di re cţi e. cit ş i asupra problemelor de strucă, o interpretare care să opereze, a ş ad a r, cu con ce ptul de dezvoltare, fundamental pentru toate c er ce t ă rile b torice, cons tituind sinteza sc himbăr şi structurii. Con<:eptul de dezvoltare este, prin u rm are, astfel înţels, incit să se desp r indă nu numai de orice co n ce pţi e care s u s ţ ine c ă trecutul este un haos dezordonat ş i plur i di rec ţional, dar, într-o mă s ură poate şi mai mare, de numeroasele teori i asupra d es fă ş urăi ciclice a istoriei, asupra ev oluţie şi progr':5~lui independe nt de ac ţ i un ile oamenilor. d îinmd seama c ă principala problemă a co n si de raţi unil or noastre este ezvoltarea în istorie, vom fa ce analiza obiectului certăilo istorice pla nuri : oarecum pe două că primul, mai abstract, se va referi la conceptul de fapt istoric, adlocup· cilonfo rm _u_n ei opinii general acceptate - elementul de bază al prear or un ui istoric · tori/! 1aJ doilea s_e apr~pie de problemele fundamentale ale procesului isJ~ n:iecamsmul acestuia. <le cib ~Iza pe care o vom întreprinde ne vom servi de unele noţiu erntic ă . ' J. P en tru opiniile lu i Pokrov sk i este carte r is t ică lu r t bor?a lda sov , voi. 1-ll, Moskva, 1933 C f c ar"t'- IAt ori_ce,ka ja naulca rovski, Akadem t k N, M . Pokr ovskt I je • ro ·· pnn · ':.altu • . S. 1. Dub!n „Voprosy istorii ", n r. J, 1962 , p . 31 _:._ 40 ~ ~ u c~,.:;~:~z~~li M•net , lcnj nauld _:> U:: 2. Controversa privind faptul istoric Foarte d 5 • . . i o a tă lumea : . ne_ mtilmm cu O noţ i une nu prea cl ară a faptului istor e. 1 1 ~ da seama în general de dificultatea pe care o c o mportă ~ l:Picaţ eu un al~~nui astfel de termen, dar ' nimeni nu se decide s ă - l subs tituie -S\llui istor·1 • Faptul istoric este tratat ca o parte compnetă proceMost ~' ca un element al obiectului cer e etări istor ice. fePăşt e~irea de Pînă acum în domeniul analizei faptu Iul istoric nu al eîteva p anume problemati c ă t radiţonlă ce se Umlt ca z.ă fn principal ~ et. ropuneri generale de clasificare: adese contradictorii fntre 1' o .Faptul istoric este interpr etat in două mod · • . cial~tate. Prima i~t-~r~retare ( o ntolg ică ) p rezintău7a m li:era~ra de spe_ „obiect al cercetaru Istorice" evenim entul i·nsu ." Ptul Istoric ca pe un ŞI • tă în mOd • t· d " • • ' " b o 1ec Iv, a 1ca mdependent de su biectul ce rcetăo j care . exis fost în realitate" etc. In acestă acepţiun obi· rutu!UJ , ca pe ceva ce a • •• • " -:- even l mentul - fl con stituie o serie de fapte decte cunoaşte . ni istorice n c:ul le r ec onstruie ş te prin „reflectarea" lor in ; ~1!1Jnate pe care istoterpretare (epi st m o logică şi m etodlgică ) se re~ ;. ş 1mţa sa. A ?oua inaces tei reconstituiri a evenimentelor adic ă vorb eş •~ da proCl'sul insuş al ' " "' espre • to ne • ' ca d espre o „interp retare a evenimentului" de către • to . faptul 15 5 bire de faptul-ob"i ect, r econstitui rea lui realiztă de i:to r_1 c. pf re deosemită f ap t·1s·t on~gra • f'IC. (h ea ostdenu c _i"ar daca• faptul e considerat mai n,.material " ,formularea unei a serţi uni care nu este cea a istoricului !nsu ş i) . ' Pnn L~. rindul s _ă~, raportul reciproc dintre aceste două aspecte ale interpretău faptului 1st_onc este conceput . in d o uă feluri. Adesea faptul istoric este t~a.tat concomitent ca o c~tegone ontlgică şi ca o categorie gnoseo~og1ca; în acest mod faptul istoric este o reflectare mai mult sau mai puţin 3:proiată_ a faptului-obi ect al cunoaşteri. De asemenea, se intilneşt ŞI o te ndiţă destul de put er nică de a considera faptul istoric in mod e xclu siv ca o constru c ţi e ştinţfcă, adică de a \·orbi numai despre faptul istoriografic făr a m ai c ăut a corespnd e nţi lui di r ecţi in reali tatea istorcă. Prima conepţi este carteisă pentru pozitivism, care de altfel a şi introdus fn m etodologia istoriei conceptul de fapt istoric; a doua este legată de reacţi st ru c tur a lă , an t ipoztvsă, privind c unoaşte­ rea istorcă , r ea cţie care a sublini at rolul activ al subiectului in „crearea" realităţ examinate. Interpretarea pozit vistă a faptului istoric este cea mai p op ula ră printre istorici, probabil pentru c ă la prima vedere este cea mai confrmă _cu aş-zis raţiune săntoa . Iată - spun ei - realitate-a se compune dintr- un anumit număr de fapte-ch eie, pe care istoricul pur şi simplu le reconst~uieş e. A ceast ă reconstruire trebuie să fie_ î~ concor?an~ cu ;::t tele tar la rîndul ei acestă conrdaţă constitme un criteriu al dictăţ. ' •• T Conc e pţi a care vede în faptul istori c numai _o co;1stru _c ţie_ este adesea critaă ca o manifestare a aş -num1 tulm subiectiVIs ' ·e! pectiv a tendiţ istoricului de „a crea" o realitate istorcă p r ':;ţi~ Această crită este valbiă numai în cazul cînd o astfel de d conubiecd n este corelată cu negarea unei realităţ obiective, indep ~tă f:c: realtul care ia cunoştiţă de ea, pe~tru că fn. ac~~t. caz _a ve~ e-artea cercemente cu o construţie subiectvă a realităţu IStonce dm pa tăaruli. . . . . Obiective, indeSe poate touşi recunoaş te existnţa unei rea _Jităţ tă să se conpendente de subiectul care ia cunoştiţă de e~, ŞI totod: date", care sidere că aces tă realitate nu este deloc o mul~e de fap_te "s-ar pute~ trebuie numai să fie reflectate in conştiţă ?1. re~n stru; :ă recunoa;~ deci propune o astfel de interpretare a fap~lu~ 1stonc ~ t al certăl concomitent existnţa realităţ istorice ob1ec_tive ca O _iec a c eastă inter· şi rolul cognitiv creator al gîndirii istoricu!Ul - Să_ nu1:1If este compleXâ• pretare - di a l ecti ă . Ea presupune că realitatea ist_on_c a faptelor . este bogat ă ş i cu n e număr a te l e gături interne, că I"E:constituJre tiv apropierea indspeablă a cunoaşteri ei simplif1_cat.e, r~s~v. ;\ceasta nu o formă de ade v ărul a bsolut prin in termediul adevărulm ap=oxi~a contrarie este are nimic comun cu subiectivismul. De fapt, o atitudine ~ti:::~.: 1 154 •t fel d e subiectivism în conceperea fa ptului istoric, nul unui anumi Jexului obiect al cert ări, necunoscu t nouă pe def!irece irnpune comp !nare prin intermediul reconstituirii faptelor care rn O formă de e xamc erc tăoruli sint în co n c ordanţă cu obiectul resare Joc un continuu proces de confruntare p~;ai in conving~re~. lectiă ~tiv. In cone p ţ i a t mai bine cunoscute cu faptele istorice construite. rea li tă ţi i i5ton~e ăo e baza unui fond crescînd sau sc himbător de ln3 Aceasta insearnnd ./ ă p co n struc ţile, care devin, din ipoteze slab arguformaţi , ne mo ~ mai bin e fundat e. Dispare aici relaţi a uni vocă: fapt rnentate, ipote~e 0 . gmafic ş i apare evid ntă l eg ătura faptului istoriografic • fapt istorto r l ' i ţ ă t ' • t • f istoric-:--. . • Faptu l istoric ca parte a rea 1 1 1s orice con onn cu reali~t~~ 1 ~t t e in co n ce p ţ i a dialectă î ş i pierde r a ţiun ea de a interpretant P . 1 1j fapt istoriografi c nu se r e f eră la faptul Istoric ca fi, deoarece rşat u:• c ~i ar ca Ja un protomodel al să u, ci la întreaga cornIa un echi_va en 'sacare înc e r c ăm s ă o c uno aş t e m, nu se ştie dacă în moplexă ~eaht~te, r':spunză t or pe calea construirii faptelor. C o n ce pţia dladul ':: mri c~ pentru ev~ntuala prezervare a termenului de fapt Ista~ : b~:mai' ce rce tări obţinut în p ro cesul constru_irii faptelor istoriografice, conferirea unul ~o nţi ut c or es pun ză t o r acestui concept. De aceasta ne vom ocupa in continuare . Concepţia dialectă a faptului Istoric poate fi exprimată grafic ca în Fig. 8. t 'i Even i menlele-ob lect ole cercet6rii istorice Faptul is tor iog rofo c Fli. 8 ifcăr faptelor istorice dă n aşter la divergente nu. ~roblema clas ~a, in ceea ce priveşt împărţiea în a şa -numitel fa pte simple (indi) ş i complexe (fenomene, fa p te colecti ve, de m asă , fapteviduale, pa rţiale P_roces). Faptele simple si nt înţel se adesea ca fapte naturale (fizice, biologic~) care constituie conţiutl n atu ral al unul fapt istoric mai mult sau rnaa ~ţin complex şi adesea ca fapte istorice mai puţin cpmplexe ln com~ua~e cu a}te_le. ~urnai clasificarea în fap te simple şi comp lexe pare a el tilă , amantind Insă că a c eastă clasificare a re un caracter relativ. In ci~ f?ptelor simple am încadra, de ex emplu, răni ea unui soldat P Pleiunle_de luptă ale celui de-al doilea război mondial, iar un fa pt cominclut fi în acest context întregul a l doilea război mondial. In schimb, lor is:~a faptelor natu rale în clasifica re ca simple elemente ale fap te""-tialr~ce, în care pot fi d escompuse" aceste · fapte nu oferă nlmie -cu ' de exemp1u, că un fapt ISto n'eul Ul.• Ce-i fol oseşt " unui istoric dacă ştie, şi dintr-~mpJex - lupta de la Gru nwald - se compun , printre alte! , llleta}UlUi număr de fapte „slmple", cum sfn t d.iversele deformăi le ? Int ca urmare a ciocnirii dintre scut şi spadă • erpreta Istorie. Clas· . rea naturlă a faptelor simple nu par deci utiJă pen tru l?la.i clar _ ifcărle faptelor după sfera realităţU la care s re!e 11 înt Vorba n~ş nu reclamă un comentari u m al d taJiat. In cest caz e te tur.ie etc. ~vfe a di~tinge, de exemplu, f pt le e onomiee, politi e, eul• tul celor ma·1 ?ent, fiecare dintre a s te categorii poate constitui oWec• diverse comentarii. 155 Clasificarea faptelor după o ierarhie a im p orta n ţei lor sucită mari de părei se foc alizeă asupra problemei dacă controverse . Divergnţa toate faptele din trecut sînt „istorice", respecti v da c ă tot ceea ce s-a intimplat aprţine istoriei, sau sînt istori ce num ai fap tele cumva „mai un ele fap te din trecut ca importante". Punctul de vedere care e limnă neistorice contravine principiilor fund amentale al e obie c tivăţ cercetări ştinţf c e . In fond chiar şi cel mai mărunt fapt, care nu se distinge prin propria sa individualitate, este o parte a unui fa pt „mai o natură i s t oric ă . mare" (de exemplu, de ma s ă), care are pentru toţi Trebuie menţioat şi conceptul de fapt provenit dintr-o sură, întilnit în cert ările metodologice, care repzi ntă reflectarea faptulu i istoric (a unei pă rţ i a realităţ istorice) ln sursa i storică . Acest con e nţioal , doarece in s ur s ă nu cept poate fi acceptat numai în mod conv a ţi i despre este vorba de un fapt în sine; în ea sînt cuprinse numai inform un fapt istoric. Aşa-numitl fapt istori c este construit abia ca urmare a fuziunii informaţl provenite din surse ş i din afara surselor. Arcstc legături pot fi ilustrate schematic ca în Fig . 9. ln formo 1i, e~tro- sur,;e (pro,enit e d in a fa ra izvoare ior Rea1otateo trecutâ ca obie ct 01 c erctăi, lnformot11 din surse hzvaare I Recons tru irea real it at ii pe baza -num i te lor fap te 1storiograf 1ce a şa Fig. 9 .. Ajung~m astfel la concluzia că fap tul istoriografi c se b azeă pe utilizarea informaţl provenite din izvoare si din afara izvoarelor prin intermediul construţie ştinţfce a istoricuiui. Această r econstruire, în~ă de la premisele sale, nu poate fi id e ntică la toţi istoricii, deoare-:~e e:'istă, făr îndoială, difernţ e în evantaiul de c u nostiţe ale fi ecăr Ul istonc provenite din afara izvoarelor. Baza reconstrui~ii este realitatea trecuă. ~e poate afirma că realitatea se compune din fapte istorice, de a le înţelg astfel. dar numai cu c ondiţa 1st0 . :icul reco~~tituie deci realitatea tr e cu tă prin construirea !apte}0r 1sto_nce, apropnndu-se treptat de izomorfismul faptului istoric cu intr-un anumit fel istoricul este creatorul"' aptul 1storiografic. Totuşi, fap~elăor i5torice, căi prin reconstituirea aces~ra el le recha~ă la vi aţ socia adică la ex·st :ţă • · t•ţ a i : 1 Făr ' ti . . en mt r-o narţiue istorcă acesiblă soc1e co f ac vitatea_ ~storicului n-am şti nimic despre trecut, în afara un.ei m~/z~.m~~temn a tradiţe orale. Acest trecut desi a existat cîndva m necunoscut· el n-ar 'putea exista pentru noi. o iec _iv, ~r rămine O nce opera e i stor ică f' ' încă fie • ie că reconstituie fapte istorice necunos cute 1 nu~ai c/~i ţ:~t ~ltă l~m!nă , m~i cla:ă, ~apt_ele _cunoscut~ ,; - ; ; pus cuvin tul c " ~ • dai , 111 egala masura, 11 s1 „creeaza • 111 nu are nimic •~:;ază ghili~~le pent!·u a sublinia ·că acestă cr~are idealist-subiective ale cunoaşter . A . n cu conepţul pai•e, Jn s fîrşit probi . . · f ptul social. Interpretarea' ·r ~ma raportului dintre faptul istoric ş1 a . pozi ivstă , dominată, a faptului istoric este emi156 tai c ă deci în co ntradi cţ ie cu esnţa procesului istoric ş i a name1:_t~. s·stori~e Conceptul de fap t istoric este o concretizare refericercetam . 1, _. conceptului de fapt social, difuzat în primul rînd ele toare la _is,oi i~h . ş i de sociologia s trucali s tă (funcţioal s tă). A şa 1~ D~; a~~mde cercetat fapte sociale, tot aş ş coal istoria are ele cer· cum socio1o~ t . Cu a c eastă a fi r m aţ ie nu s-a putut ajunge însă la ceta! _fapteu~iorcnţ între co ncepţia st ruct ura lă (fun c ţio nală ) a soi a dinamcă a istoriei. . . s~b1l1_r~a i co n cepţ oolog1e1 ş . or tul dintre faptu l social ş i cel istoric? Este hmpe?e . 1 sim lu ci t şi cel complex) este un fap t is: Care este I a_p că orice fapt SO~l8l (rl~ ce_ ne ~ă sea ma (vezi infra) că există _ num~l toric cu at~~ mai_ n:'u ~ ;:fu l este o n oţ iun e conveţi a lă . Ar fi pot1:1trecut şi v11t~r._ ~at p1 ;z l S Czarnowski, care spune că faptul social vită deci defintţ1a data cc . : s fă urarea sau rezultatul lui este coneste acel fapt care „în ap nţ1al, dt~ · t ~ ţ ·1 ' omenşti" J • Un fapt social ( ş i • t ţa unei co ec 1v1 a . . t .•_ diţonat de ex1s en . moartea lui Napoleon, cit ŞI moar ea Ol 1 t vorba de moartea biolgc ă a omuistoric) este, de exemplu, _a~1t căr e i persoane, deoarece a1c1 nu es e care avea prenume, nume, o o_cupal unei anumite soci e tăţi. Fiecare lui in general, ci de moartea cuivab . ţie etc., adi c ă în general era 1;1em_. I u_ a ensul că este un produs al dezfap t social este, de asem,enea_, inclus în faptul istoric în voltări . Aces t gen de „1stonc1 t social poate să nu fie fapt s o: imanent. ln acelşi timp însă, ui;i fap tul de vedere al existnţ IUi rlc atunci clnd este examinat du\ pun~ l f ăr a lua în considerare numai ca un element al structur11 soc a e, momentul dezvoltări. ptul de fapt istoric se leag~ că de conce •t • cea de a-1 ln concluzie, se poa t e 5 pune . în str uctră , c1 şi 1 ă atî t cerinţa de a indi_viduallza lr c~h: b ă ril or . Aceasta însearnn:iiz~~~! evidnţa rolul s ău tn pro~esu a iu ş i timp, deoarece oe mai mult dedt simpla referire la sp_ ţ a ş i dezvoltarea. în spaţiu şi timp nu ec hi va lează cu mJş care . . F ptul ca sistem ·1alectiă a faptului istoric, a . 3. Interpretarea d 1 . 111 • tr-una de felul ce e1 t ema preceden a Pentru a putea modifica sch din Fig. 10, !f:~;.~c :~/ Informaţ Faptul i storic ~:I i n mod i . provenit e d,n afo ra izvoarelor lnf 1.---~ rt' o rmaţ ,i prov eni te din izvoo re f ig. 10 . 1 faptul istoră Intre faptul istor1_c \ complex ai . a~ică pentru a se stabili O legătu reze tntregul conţt~ u mişcar e şi riografic în ""a fel incit să se p ăS t al aflat în conti uă pă fap tul treg structur ă e concea r eali tăţi1 .. istorice . : î ca un n ai spus - s s . t ebuie d i ~ezvoltare, trebuie - după cum am a~c al pozitivismului r istoric în mod d ialectic. Faptul st . 157 saturat cu un conţiut holist şi dinamic, care să in tegre d if . de vedere. ze ente Pllncte · • O astfel de interpretare a faptulu i istoric este cu ajutoru} aparatului conceptual al materialismului istoric ca po~iblă port ulterior în construţile cibernetice. Se 'ot găseşt un su15 eleme~te caracteristice ale . con s trucţ ie i d ialecti! a fa mg~ ~rm~toare1e struc _ ţ1~ baztă pe materialismul istoric : l) h oli ptului JS~ric, conrelat1V1tate.1 detrmin a nţilo r t i mps pa ţi u . J) smul ş i dinam ismul ; 2) caracteru} • I al fapt ul w.• Vom d'1scuta aceste caracteristici ş1 . .. m a t ena lor recipoă , deoarece toate se b a z ează s;!'3;~j s~blinund ~ns_ ă legătura Materialismul istoric poate fi ca . I ec ica materi alis tă . teorie oare se ocupă de ev oluţia unor rr~ctterizat ca un tip particular de întreg structural, examinat de materiali;egulrf s_truc~rale. Un astfel de umană care trece de Ia un stad' d mu istoric, este societatea holismului pentru procesele de . I~ e dezvoltare la altul. Importanţ.e ~at~I~r unor certăi diverse ama:!rare care perm it corelarea rezulmd1ca1!1 principalele caracteristici a cu <;la,r) tate_. dacă , prin contrast, opuse de interpretare, ş1 anume a individualismul . le unei d 1recţh cetăril sociale. ui sau atomismulu i metodologic în cer- - ~':i" !~dividu~lismuI este reprezenta t î . empmsmulu1 logic sau ai fii f . n primul rlnd de un ii ad epţi ai „intre~ri" care n-ar fi o s i~z ă1 e1 analitice. Ei s u sţin că a vorbi de metafizcă , deci că acest fapt p s w:nă de elemente înseamă a face ~a um:iare, din punctul de v ed8:"rap a r _ţi n ~ ~mei clase de pseud oprobleme. ef legi refe,ritoare la întreg" . al _md1v1dualismului nu poate fi vorba 1 f ice : eri_toare la întreguri'.' Confor! m~i ?~ a face previziuni ştinţ !?gic, ,,elementul ultim al 1 __ prin~ipmlui individuali muJui metoa c , 1 o n eaz ă m • umu soetale fl t· • . zi ţ ia . ai mult sau mai u . cons 1tu1e mdivizii, care care ~1 i?ţ e l _ egra s ituaţe 10! Rn coresJ?unz~tor în funcţie de dispode in~ s t _ 1t~ţ e sa~ eveniment ~te ecarel s1tua ţ 1 e socia lă com p lex ă, fie-lor fiz i~: 1z1! al d1 s _ p oz i ţ ie lor al si;~zu_t:1tu1 lli:or C?nfiguraţ precise du c ţionsmtl car~ ţin de medi~"c. lndi: i~e1, _convmge.nlor, p osi b il tă ţil or peste fa ' afirmă că întregu.rile uah~mul, corelat adesea cu inneobserJa~~ că aceste întreguri pot°: pot fi observate, trectnd tocmai vea un caracter teore tic „real" şi A . '. • depţu holismul • · • l1.at tot a_ mai . \li. şi dinamismului i . . ţ1 on a J al acestu_ter~!c m cibern e tică A ŞI găsec 1n ultima vreme un rută . ceasta în s eamnă că aparatul n<r Cl)ncepte int e1 şt un ţe noi apă ;t t~v e ample, ~cţionează ~nflprimul . :î:1d d in nevoia un~r fioare a Ş ti~ cu holismul r·o n_ măsura în care ci e ex! facil1tind procesul de uruopune atrt indiv·~nu . materialismului ~;n~tica se poate dezvolta odată cel mai adesea / ua_hsmului cit i h ~ orie, în a ce eaşi măsur ea se de O for ţ ă nemat: ~~~m(_ului, •care 1res~;:ului idealist (metafizic), adică . Conceptu] d . idee, Dumnezeu et )e că intregurile sînt stăpfnie ţ!une a de sisteme ;ntreg îşi găseşt ech~- • ru~e, ş i in noţi~ea,r desmnază i_valentuI în ciberntă în ntr O turi dintre eler:: de strucă a s~e;ie de elemente corelate în accrir-~r sistem J>ot ee~te. Ci'bernetica IS emului, defintă ca reţau de ici e fundamenta 1/ 1sta elemente et;u este stinje it ă de faptul că fn După cum a rată OPe care individua11;>genle, î nsuşidş i una dintre genera}• ana!iza ci~ La"""" ismu le ad uce h o1·ism ul w•. rnoduJ -.~, Şi conside . r e a rnet i ~ă demonstrea r:m necesar să-l cităm fie şi de funcţioa unui întreg (siste z) î? ~od matematic că atft , rietlţ sale nu m • cu ş1 pro r~f 158 r pot fi deduse numai d in proietăţl e şi din modul de a acţion ale fieelement. Pentru a desemna modul de funcţioare a sistemului nu este su ficen tă c ~noa ş t e r ea ~atricei _care exprimă modul de funcţioare a elementelor lui ( aşnumita matr1ce de transformare T), fiind necesa ră ş i cuno a şte r ea m a tricei structurii sistemului, adică cunoaşter reţe l e i conexiunilor d in tre elemente (S), deoarece funcţioare sistemului ca întreg depinde şi de aceas ta. No tînd deci vectorul serial al s tăril o r de intra re ale elementelor unui sistem, în care se compun vector ii de intrare ai fiec ă rui elemen t, cu X, ş i vectorul c o respunzăto . r compus al s tă­ rilor de ieşr ale elemen telor s istemului cu Y - modul de funcţio are a sistemului îşi găseşt e expresia m a tem a tică , dup ă cum artă O. Lange, in formula : cărui X'- TS (X) IX'-ST (Y) Introd ucerea factorului timp în funcţioare sistemului şi a elementelor lui ( aş -numit l ti mp de reacţi), şi, deci, analiza p,rocesului de dezvoltare a sistemul ui în ti mp ar t ă c ă, pentru explicarea d e zvoltări, nu sin t necesare referiri meta fi zice la forţ e nemateriale sau la o finalitaite i m anetă a d ezvoltări. Cibernetica d e fineşt exact conceptul de contrad i cţie dialectă di n cadrul unui sistem (contradiţ stărlo de inţ ra re şi de ieş r e ale fiec ăru i element din punctul de vedere al condiţ­ lor de echilibru al siste mului) şi artă că ace a stă contradiţe este sursa ~ işcărl şi d e zvoltări a utomate a sistemului. Legea mişcăr în timp a S1Stemului se expri m ă ma tematic printr-o e cuaţ ie v ect o r i ală care deterd intre s tăril e de intrare şi ieşr e la un moment dat (t) şi min! r e l aţi starea acestor i ntrăi şi ieşr în momentele succesive. ln cazul desfă­ Şură i în t imp a a c ţiun, care are un caracter irepetabil, ecuaţi este: Xt+e Yt+e = TS (Xt) = TS (Yt) Unde t eprz i n t ă momentul inţal, iar timpul de reacţi . In cazul unei d es f ăş urăi gradate în timp (în salt sau continuu~ legea __ temporală a mişcăr sistemului îmbr~că forn:a complexă a _unei ecuaţi vectoriale difernţal de gradul doi, care 1lustreaz_ă mulţi ea de transfomăi sau în cazul unei acţiun ~adate şi contmue, forma Unei ecuaţi vectori.tle integrale. Rezolvarea uneia sau a alteia dintre aceste ecuaţi, care repz i ntă desfăşura dezvoltări sistemului, este d:~~mi~ de o. Lange legea dezvoltări sistemului. Pe parcursul dezvoltăru, diferitele intreguri se unesc în sisteme tot mai complexe, care constituie calităţ noi în raport cu cele precedente. .. . Conceptul de sistem, care in ciberntă are o ~e mf1 ~a ţ1e c e ntr a lă, J>oat~ . fi comparat cu faptul istoric con:eput static_. _Ech~valentu~ faptul~ JStoric conceput în mod dinamic, deci al faptul~1 ISton c proprm-z1s, ar f1 sistemul aflat în proces de transfo~are, a?1că _trecerea de la o stare la alta. Este evident că noţiuea de s1Stem dinamic este f?arte generală. Sistemul te r· relativ mic sau foarte mare, caracten zîndu-se ,.prin bogăţie şi ·= pl~tate"'· Sist;m istoric este_şi o formaţiun e s?Cla-econmiă şi războiul peloponez, şi o a nu.m i tă manufctră d10 5ecolul al XVIIl-lea sau O gospdărie ţărneasc . . . Schimbărle permanente ale s tări unui SIStem consit1 tu1e procesul dezvoltări lor. Conceptul de proces de dezvoltare este s trlns legat ~u conceptu] de sistem dinamic. Explicarea procesului de dezvoltare a sts159 ternului presupune o privire asupra sistemului, sublinie . . a s tări sale re; tras~turii sale caracteristice: transformarea contiuă social-enmă poate fi examintă ca fapt istoric-stare • . onnati Unea toric-proces. Deci, în sfera conceptului de sistem se poatt ~ - fapt îstură şi un punct de vedere static şi dinamic al faptului . t g . i O . l _ e gă1tatea „prinderii" faptelor istorice, dificultate da toraJs orie. Dif1cu1. mutabilăţ şi fluidtăţ a acestora, se dim in u ea ză în acest 17eT1·anentei istori m. mod serios. Se pare că forma de concepere a realităţ este mai fecundă decît conceperea ei prin prisma faptefe c~ un sistem or, mterpretind chiar şi faptul istoric ca pe un sistem. Noi suţin ve?ere. Se pare că în distncţa dintre starea sisteme~u tc7s~ punct de tă împărţiea în fapte-sări şi fa pte-procese. ş1 ezvoltarea •IUJ se _r e flec Sistemul nu este ceva omogen. Această carteisă a 1 • s tr u cţ' coredspunde f?arte bine sistemelor-fapte istorice cu o con complexa. Poate fi denumit sistem mulţi ie ex rem e ~t e~t:r c o~ ~i ~ ~ 1 0 J ! ai:el~~ {;(t~rail~~:~/~:c::~u~~~t~ a_l si~tem u~ fa acestui mediu S~b acţiune ed~ ş ~ în acelşi ti m p ac ţi o n ea z ă asupra al 1 t 1• me l u1 apar mereu a lte s tăr i determinate m!n~u1t\fic a tces;~ es stări t:î.1~t de.numit: în cib e rnetică in t ră i l e elelui. Acum ' e s ~ 1 .a~ţwnez as up ra mediul ui elementue. desrf i eşm le elemen tuluii. Este ev iden t că sistemele mate~bş 1 Joaca mari. ro u de elemente în raport cu sistemele mai Denumirea a ceva ca s· t is em sa~ ca element are un caracter relativ, depinzînd de u t mente ale sistemufu· ne ul de refinţă. Impăr ţirea în si steme ş i eleş i fapte complexe S~ ar pute~ corespunde împărţi i în fapte simple în conceptul de f~pt pa~e ~ă mdu~erea sistemului ş i a elementelor lui care cuprinde realitat~ot e;ît ~cesiu, concept o sferă suficient de largă, nente, precum şi indiv·d l n ormele, . cit şi în p ă rţile sale compoNoţiunea de f i _ua u. ca un macrosistem . 1 ~tonc ar putea fi. li~taă elementelor în acţi~pt numai la deno~ea r t ar aceasta n-ar f1 nici comod şi nici folositor. In primul rînd re r-~• deoarece _ du'pă a 1 a ea nu se poate divide în elemente şi sisteme, de element şi vice:ir~ a:;:r arăt --: sistemul poate îndeplini funcţi~ s_ ă separăm elementele 'de _în al doilea rind, dacă am încerca, touşi , htate istorcă sau am c . ~ stem, n-am putea cuprinde întreaga reaun întreg. Legile mi c~P.I_'m. e-o cel mult individualist nu holist, ca pe şi_ de ciberntă, nu \ 0;\td dezvoltă~i !,întregului",' fapt demonstrat bile, ca s umă a acţiun t eduse prin mducţia elementelor observaa.tît .~tructura, cit şi dez!ifs ora. ~umai ~e baza „întregului", care oferă htă~1 în mod dinamic C tarea s1stemulm, este posiblă conceperea reaîn continuare !aptele la u~ ni~~{run~area elementelor cu faptele ar iăsa Mecamsmul d _ .. static. u • 1 ezvoltaru s· t dominant~ c?u1 : ement sau sistem asu is eme1or pune în evidnţă fmd mfluenţa inversă a alt ~r\ altora. Această dominaţă apare atunci P~t;r:e ă parcursul dezvoltă~; ~s~m:nt este mai slabă sau nu există d~ nuit ic . a unor elemente (s o~1ce constaăm adesea înriurirea mai voltă1:~m aceste sisteme sauau ls1steme) asupra altora. 1n mod obiŞrn . n conc ţi e emente • • • d z fapte istoric E' ep a noastră aceşti î ma1 puternice factori a1 e : măsur - şi importante e • . 1 po_t corespu~de cel a s_nt - 1n aceşi cluşi din devid ~ nţ1ate adesea. I puţin unora din aş-numitel fapte ju st if ică înst~en~~l faptelor isto~ic1:~ frecvent, aceşti factori sînt exas el de poziţe . • rgl.lmentele oferite mai sus nu 160 • foarte largă a faptului isIn concluzie, sîntem pentru o tnţelgr toric, atît de _largă, incit să cuprindă într~aga. realitate is_toric~ în stat'1 a şi dinamica sa. In acest mod, faptul istoric ar deveni echivalentul ~iectului certăi istorice şi, sub forma aş-numitl fapt istorio~afic O încercare de reconstituire a acestui obiect. Un astfel de obiect o-ar t otuşi o sumă de _fapte, după _cun:i s-~ crezut ~des~~• <;i t_m extrem de complicat macrosistem, ~lcătu _ 1t dm s1~teme mai m:c1 ş1 d:n eleîn perma1~enta sch1~ba_re ş1 dezvoltar~ m to~ta c~~-mente ca re se află lexitatea lor şi în nesfîrş 1te conexmm conform l eş ilor . d;alecticu. ttminter i n-ar merita s ă se apere conceptul de fapt 1stonc m metodologie. fi 4. Coordonatele spaţio-temrl ale faptului istoric s t, I d penden t de modul de interpretare a faptului istoric ţp~zitv struc~r~list dialectic) o trăsu cartei s tică a lui o c?nsht~1e c~ordonatele s p~ţ io-t e mp o ;ale , care atri?~.ie /ecă;:ui fap;i;;u~~f ~i ş~p1iufî ~e ~ ; ~ ~ ă f ~ ; o ~ ş~ re p :rfo d~"; ! ~'i;or:zcu ş tinţ e ale istoricului. ' ' . t tenţi a asupra· caracterului maReferi tor la timp Ş I !a loc, ~ r~gem ţ ~ 1 1 1.8 dir ec ţi~ de scurgere a terial ş i ob i ectiv tăţi timpului ş 1 spa ~ ~ , . timpulu ig ş i li m itelor temporale ale faptu.IUL ,s_tor:: tivitatea timpului şi Princi piul vizind caracterul ma~enal ş i O ,ecri 'in în teoria relati. 1u1. ş .1 -a gas1 • ·t , d up ă cum se !it1e l . asupra • 'd·un etică nou sp a teoriei clasice spa 1u vităţ i , care constitu ie o trar.isf~r_ma:~ . ia 1e alului de timp dintre eveInvariblt~ţ! n~ter_v aces,t interval este invariatimpului ş i s paţiul. nimentc i se substituie faptul potnv_it fafu-'~tregului cosmos, el nu e~te bil numai într-un sister:i dat; la mve u 'n simultane cînd sînt ~rivite ~bsolut, ci relativ. Evemmente care p~r altane observate din alt sistem. m cadrul unui sistem pot apăre ~esimu nimente are un caracter reDe asemenea distanţ în spaţiu _ dmtre_ eve cit ş i la spaţiu depi1:d de lativ. Dif e re~ţ e le referitoare aht la t i ;P•nu-şi pierd nicodată d1menviteza de m~care a corpurilor. Cor~ur e 1 din care fac parte. t siunile dar ele var ia ză odată cu siS eme ţ~ 1 dep'ind de viteza de mi ş , . l şi spa iu d.111 t • Independent de faptul că ~m:ipu.. . dică interdpţa re ,_ncare a corpurilor teoria relat 1 v1tăţ_u I~ easta se reflctă în aş -num ita tervalul de timp ş i di sta nţa în spaţ1~ . eisonală) în care timpul :t~ cor.i~pţe tempor - spaţi~ ă f(~"'.ad~~~fmensional,' în _care cţo_nt~fe Urud1mensional iar spaţiul izic . . tn afara d1feren ei . 0 să existe dist~cţa între spaţiu _şi t1t(1rJ:· ul anizotrop (s~ sc~r~e .1 1 me1:siuni, spaţiul este izotr?, t;~~ia relativăţ, _a sp~.t:_:; ~'u ş~r \Jea or~ine anum i tă). Corelarea, n de care tiJnpul ş 1 sp~ I . au justifilu1 cu corpurile materiale, făr ături dintre s paţiu ş 1 ttm?., Timpul ş i exista, precum ş i evidnţraugbct al acestor catego~,t'~ctele mate0 cat în mod dialectic caracte: r numai împreun~ c~ 0Obiectiv (în ras~aţiul există în mod obiect!~, da caracter şi maten~.1 ş i Newton a dat nale (evenimente); ele au dec1runază actul cunoaşte:1) . \inînd că timpul PDrt cu obs.e rvatorul car: :ea i1z:impului şi spaţ i ~ue s ~ s nd ent de eveni0 altă interpretare obiectvă plet autonom, m pb · Teoria relaexistă î • f dar corn d G W Lei niz . l n mod ob1ec iv, f t criticait e • t• . •t că . r e ia timpul ş fe~\e,__ fapt pentru care a ~ta materi~ is tă po ri~1 tim în să , în ace l aş i IV1taţ a confirmat concep . . TrebUle să ne amm SJaţiul sînt atribute ale materiei. ât ;;t~- L l l - Metodolog ia isto riei 161 timp, ca m practica certăi istorice,_ care are. în veder~ numai un sistem (pămîntul, eventual luat lmp".eun_a :u „med ml__ cel mai. a_J?ropiat"), folosim categorii.Je absolute de spaţm_ ş1 tim~ pr~pr11 me:3mcn clasice, care se refă la realitatea cunoscuta de noi prm - ~penţa cu rentă . Se mai poate vorbi şi în alt sens d espr e relativi tatea spaţiu l ui şi timpului în raport c~ inv~stigarea ~rec_utului_. ~ apid ita~a _d sfă~u ră ri i istorice a intervalulm de timp, ca Ş I d1mens1uni1e s paţm Jw depind in acestă interpretare de criteriul de r e ferinţă du pă care se apr e c ia ză durata procesului ş i distanţ în spaţiu a evenim entelor. Criteriu l de ref erinţă nu îl for m ează în acest caz <l ecit cuno tin ţ c le is ricului prow•ni c din afara izvoarelor, cunoştiţ e constituite în tr-un grup de orientă valorizante ce-i ghid ea ză cercetarea. I n lum ina ac<'Stor n-i rn1ăi. ~e poate demonstra că, în anumite perioade, timpuJ 10 se s curge „m ai repede", iar în altele mai lent, aceasta deoarece in unele p erioade transformăile în direcţa aprecită de istoric ca poz itvă se re alizeă mai repede, iar în altele astfel de tr ansformăi nu sin t chiar atit de evidente. In general, aprecierile istoricilor in ceea ce pr i Y eşt acumularea de tran s formăi în anum ite perioade ist.orice sin t acek~i. T oţi înt de acord cu faptul că timpul ( să-l denum im timp ist oric) e scurge mai repede, de exemplu, in perioadele de r evol uţ ie, războaie etc., ctnd fiecare oră ~duce ~e.va ~ou . Se poate spune, fn general , că aces tă accelerare a timpului 1stone este resimţtă de n oi în raport cu intervalele fn care, după mărunte schimbăr cantitative u rmează ran sform ări in noi stru<;t~ri ca~itative. Este vorba, in primui rind, de acele stru tu ri care 1 mod1! că evident co':diţle anterioare d e existn ţă a societăţ i. Atunci e_a sim~e. apr?ape h!eralmentP- scurgerea timpulu i istor ic. Corelarea t1mpulw istoric cu ntmu1 de dezvoltare care se realiză fn cadrul luptei contrariilor implcă impresia unui ritm inegal de curgere a timpului, c~re pulsează odată cu evenimentele în imaginea trecutului. Ac eas tă rts:~ăe _ :eflctă chiar ş i în im3?in~ extrioaă a narţiu ni i. Vă invi t Rev ol uţ' ~aţ} într-un manual de istorie numărl d e pagini consacrate e t ăie ranceze sau Revoluţi e i din Octombrie (dacă istoricul reuş c~~pai-!:r~:d~ulocul ei în istorie)_ şi perioadelor ,,~ai linşte" şi_ să pului istor· d ' rata reală a evenimentelor respective. Problema timo literatur~c de~'; i~nctul de vedere. al str_ucturii conştiţe sociaJe are 1 ocupat cu ~ e va st ~! în special soc10lgiă dar şi istoricii s-au e i trecerii timpului î,; diverse perioade şi pentru dife c~;-ce rea co nşt1ţ 2 cu formare:1 i~!r~f,1:lri 5 ?ciale' • Aceste probleme sînt în strină legătur~ 1 mult de istoria ~u,:ş ~'. e _dtes~re dire:ţa curgerii timpului, ţinîd mai De asemenea . . ru is orice decit de m etodologia istoriei. valent al dimensi~n~{~~ f~toa~ter:a spaţiul nu este un simplu echide bine seama de rolul d'f ~biecti".e· Istoricul trebuie să-şi dea perfect perioade istorice şi pe d .1 erit al distanţe dintre evenimente în diverse .,Dacă trebuie să înţel iverse teritorii. După cum just scrie W. Kula: ~~eni şi grupuri de 0 : !e~- aspectul. spaţil al interacţulo dintre r)ei - nu ne putem mulţ~' care există şi se modifcă în cursul isto~};ţitcuae. Sarcina este cui ~~lcalc~area kilometrajului conform hăr13 . Dezvoltarea comuor, m sensu} cel ma·I 1 t mai complexă" t ransportului d arg al terme 1 • • ·u1 de restrîn au us la scurtarea reia . nu ui,_ Şi progresul în domeni negustori ~~re d~ . u l ! U i ţ a p s ă c a D de ă v i t a , r o l e ţ n a t s i d ă c i d a la un fel 1 din Franţ ~ ~v~rse teritorii 1; tîr~~fmplu, _vorbim de sosirea unor furile multe :~ ~e ~11. ne amintim că r~ e ii ~d1eval~ de la Champagne P mini. Plecarea spr n ntre e1 au mers cu mire un oraş la o distanţă de ciţva ie zeci de kilometri însemna o adevărt expdiţ, iar anuţre cuiva era o probl e mă cu toaă existnţa ,poştei în timpurile moderne. Scurta rea distanţelor însemna todaă accelerarea sentimentului de scurgere a timpului. Facilitatea contactelor dintre oameni a potenţa intensitatea vieţ sociale şi, în acelşi timp, a determinat o mai mare concentrare a transfomăi l o r. 1n concluzie, pentru omul m od e rn timpul se scurge mai repede, iar spaţi ul este „mai mic" (cu toate succesele în cu n oaşt era pămîntuli) decît pentru strămoşi lui, care trăiau mal puţin dar mai lent". Independe nt de aceasta, trebuie să ne amintim de faptul c ă hărţile (la scară difertă) pot da o imagine dife;tă asupra a~plasă ri s paţile a fenomenelo . De exemplu, pe o harta la scară mică feno menele pot apăr ea mai concentrate faţă de situaţ reală . In general, faptele istorice sint concepute ca echivalente ale realit ă ţi trecute, se refă la trecut. Noţiunea de trecut presupune că timpul se scurge într-o singură dir ecţ i e şi deci trecutul este întotdeauna o noţiu e relativă la o persoană. Pentru un om care a trăi în secolul al XVIII-iea primul război mondial nu exista în viitor. Pentru un om n ăscut, d e exemplu, în anul 1905, acelşi război a aprţinut un ti_m p viitorului, a poi, într-o altă p e rio a dă, a devenit, pentru a celaşi om, un element al trecutului. Fiecare are deci o plasare în timp. !n cazul unei previ ziuni ş tinţfce, is toricul depăşt punctul care desparte trecutul de viitor ş i se oc upă de viitor. Tot aş de relativă este şi noţiuea de prezent. Pentru prezent nu există loc pe axa timpului, decît dacă îl c o nsiderăm ca un punct făr dimensiuni sau dacă îl definim în mod co nveţioal: de exemplu, dacă considerăm prezent ultimul an, ultimii 5 sau 10 ani. După cum se vede, acestă conveţi poate fi arbită. Ea presupune, b in eînţls, şi felul în care se convine asupra împărţi între trecut şi viitor (evident, nu la nivel individual, ci printr-un acord social). Pentru cunoştiţel unui istoric care provin din a fara izvoarelor nu este in diferntă cunoaşter argumentelor în favoarea scurgerii timpului într-o direcţ, deoarece acestă chestiune este legată de problema revsibltăţ sau irevsbltăţ proceselor istorice. Sentimentul că timpul se scurge într-o singură direcţ ţine de bunul simţ, dar şi puţin bazat pe exprinţă. Rezultă, deci, că azi nu se poate răspunde în mod univoc la întrebarea dacă timpul constituie un continuum închis sau deschis. a timpului în trei I. Szumilewicz divide teoria curgerii direcţonat forme: cauzlă, entropică şi o formă baztă pe un model cosmologic determinat14. El afirmă că prima formă, care se sprijnă pe principiul cauzalităţ (cauza este anterioă efectului), nu este suficentă pentru precizarea direcţ de curgere a timpului; ea permite numai stabilirea relaţie „de a se afla intre", iar acestă relaţi e ord o n ează seria evenimentelor în mod simetric - făr a indica direcţa. Principalii repz e ntaţi ai teoriilor cauzale contemporane de curgere a timpului sint H. Weyl şi H. Reichenbach în perioada de început a creaţi lor. Ei afir mă că împărţiea în trecut şi viitor este condiţată de caracteristicile obiective ale realităţ însăşi, că aceasta din urmă are o s truc ă c auzlă . T eoriile entropice ale curgerii timpului aceptă ca premisă tendiţ a d e creşt e re a entropiei în limitele unei .s!ructuri ( ş i deci ş i a universuJui), adică tendiţa de dispersie a energ1e1 (de care se ocupă al doilea principiu al termodinamicii). !n fizcă, conceptul de entropie este folosit tn d escrierea (măsurae) disperă energiei. 1n fond este vorba de procesele de dispersare a energiei termice, care sint ireversibile. Dezvoltarea ştin1 162 163 ţelor naturii a atras atenţi. şi asupra p roceselo~ neent7:opi ce. P entru ceea ce ne inter se ază p e noi, pare motivaă d eci împărţiea ln trecut ş i viitor, dacă se accept~. un timp P:oprlu_ l~torie_i so~ie t ă ţi. Vom fa ce ab s tracţie ai ci de conepţul cosmolo_g~ce privind d!r~a curgeri i timpuşul unor opm11 extrem d e d iscului, deoarece ne-ar conduce spre haţ1 tabile 15. Coordonatele t e mpor-saţil e ale fa ptului istoric pot fi defi nit mai mult sau mal puţin precis. Progresul ln măsur a r e a s paţ i uJi i 0 timpului în general (cf. cap. IV şi V) a făcut p os i bil ă o d efin ire r Plali . ex actă a acestor d eterminante. Mă s ura e a ţine de cron olog ie (in ceea ce priveşt ti mpul) şi de geografia istorcă şi m etrologie (relativ la s pa ţi u) - ca ştinţe auxiliare ale istoriei, de care nu ne vom ocupa m ai indeaproape în ·acestă [ucrare. Definirea limitelor cronologice (începutul şi sfirşH . u l ) a le fap tul u i o r ală n u este istoric, deci raportarea faptului dat la coordonata t e mp simplă, deoarece traăm faptul (cu excpţia aşnu mi t elo r fapte simple) ca pe un sistem supus unor transfomăi permanente. Deci , d nd se sfirşet un fapt şi cînd începe altul, care .poat e fi efectul primului ?1 . Aceasta depinde ~e modu~ _în care am reconstitu it faptul istoriografi c, care este o expresie simplfcată a faptului istoric necunoscu t n o uă (sistemul), deci depinde de limitele pe care noi ln ine i le-am desemnat. P~tem atrage însă atenţ i a asupra faptului că tabilirea acestor lide posibil itatea d escifră proces ulu i de trecere care mite este fa c iltaă a avut_ loc de la mărunte schimbăr cantitative la calităţ n oi. Conceptul de calitate no~ă are, e~ident, un caracter relativ. Un anum it fa pt poate lnse~ma_ o cal_itate noua !11 raport cu faptele ,.mai măru n t e ", d ar poate să fie Ş l manifestarea unei sc himbăr i cantitative, dacă o anlizăm din pun~tul de vedere al unor calităţ majore" 1i . De exemplu bătlia de la !tal~i:grad !1942-1943) era o. calit;te nouă în raport cu fi~care moment însă la al do ilea r ăzboi mondial în totalitatea lui, ea a ~1• rapm taă Insemnat doar una dint ·e h' ă b ·1 1 . 1 sc im t'ta+· n e ce e ma1. importante evident can1 .ivc: care au contribui,t la victoria asupra fasc ismult;i g erman Există fapte căro t . . • 11 se stabile ra es e uşor să c ă limitele cronologice Pr' t dica.t ă îm re ace st:3 se număr , de exemplu, domnia unui monarh inputerii. t~ugenere mtre data p r eluări puterii ş i moarte sau pierderea însă sp~ne, de exem plu, cu exactitate cînd începe capitalismul ~ 1 toria se folseşt d/fre~a~ cm~ se î_ncheie_ iluminismul. In practiă, _issurat cu aJU~ torul ceasului) tim 1 e1u~i de timp: timpul scurt (mă timpul lung (mâ;urat fuul . n~edi~ C1:ăsurat cu ajutorul calendarului) Şl Considerarea s a iui"~u ~ru_ amlo~)ls. ipso facto ~i recunia:t Ul şi timpului_ ca atribute ale materiei implcă t.ui . istoric este O părti~a carac~er~~u~ ma_terial al faptului istoric. Fapt e nală a r ea lităţ t ă fa r ea lităţ istorice (a lumii). Conceperea mapli că d ' ez undametlă • li smulu1. d1alechc, . . 1m. , e asemenea atribu·1 . a ma t ena ~ste deosebit de i~portant :~a unui ~aractt;f material faptului istoric. ţi~lor însuş~ co_nceptul de mat ~e preci~e_ze m acest p u nct al investig~~it în sp~c1al 1n l ucrăile lui ene. An~zin~ conceptul de materie, întilb~t exi s t e nţă obie ctivă careE~els şi _Len!n, se poate arăt că materia I pe ~ cunos ăt o r, ş i care i 1 menţi m relaţi determinate cu sun:~~t con~!atarea c ă ace~s~ ~• are _~numite .P:Orietăţ ontologice ce cunoast~ ..~x1sten ţâ _ fizcă, aceasta î o existnţă f1zcă . Considerind mate11 mat~r/:i senzoriale in mod inte~~~?l~~ că p ropie-tăţl ei sînt date se refă la caracteristic'! iv, Că acestă existnţă fiz c ă 1 eiec ei t e mpor-sa ţi ale ş i dinamice ~i;~ 164 şi că pă rţi l e const itutive ale materiei sînt în interacţu e . Aces t carac te r implicit, al r e alităţ istorice, d e fin e ş t e ra port ul d inamic al materiei şi, istoricului cu conceptul de fapt istoric, conceput de noi ca un sis tem h olist-d inam ic in c on tin uă transforma re. Noi acentuăm ma i mult <lecit se face , in general, in literatura m ar xi s tă, , asup ra ca racteru lui h ol istic al si stemelor. A ributul dinam ismului mater iei, deci şi ce l al dinamismului fap telor istori ce, descris detaliat mai sus, co mpor tă unele difcultă ţ i în certi ficarea id e ntiăţ lor în anumite stadii de transformare, adică în m nmcntu l t 1. t 2, ... !,, . Se pune întrebarea p î n ă la cc stadiu al trans form ă r i a\·cm de-a fa ce cu ace laşi fa pt şi cî nd începe altul, adi c ă d acă exist e nţa unui fa pt sc încheie, de exemplu, în momentul t, 2 , ta; sau în tr- un alt rn onwn. ln Îa \·oa1·ca i d e ntiăţ !'aptulu i „a " în m omentul t1. t 2 . . . t„ se ţi n e seama el e r elaţi ge n e tică, iar împotriva id e ntiăţ - de d ifer enţ le din tre ca racteris tici le fa ptului în diferitele m ome nte ale p rocee sului de transforma re. Se poate a firm a, în gener al, c ă faptul „a" rămîn practic (pentru ce rce ta rea i s tor i că ) faptul „a" <atit timp cit î ş i p ă s t r eaz ă o serie d e carac teri, tic i f ăr de care, clin pun ctul de vede re al p robl emei examina te. C'l nu poa te ex ista ca fapt „a". De exemp lu, feud a li sm ul ca ~istem ,oc-ial -ec,,nom ic (faptul „a" ) e x i s tă atita timp cit sînt menţiut caracteri sticile lui fund amentale (p ro prietatea păm înt ul i în mîna noil o r ). ln momentul în care tra nsform f1rilc cuprind bilimi i ş i ro bia \ăran in mod c\·ident aceste d o u ă ca rac teristi ci, feud a lismul în ce t e az ă d e a mai fi feud ali , m, tra nsformindu -se în ca pitalism: fa ptul ,.a" (sist emu l social-econom ic) s-a tran sformat în faptul „b". Cu toaă legă tu ra gen e tică, nu se poa te vorbi in acest caz de o identitate. Vorbind la mod ul cel mai genera l, a opera cu con cepte precum cel de fa pt istoric în transformare i n sca mnă a fa ce o simpl ifi care nec es ară. Sarci na istoricului es te e l e aces tei s implf că ri, ţinîd seama de ca ra ctede a nu de p ăş i gr a niţ r istici] ~ fu ndamentale ale faptului examin at ş i el e tip ul de cerceta re. NOTE 1. Cf. \V. Kula, Uozwa :ani a o h i st or ii, op. cit ., p . 6 1 ş i u r m .; K. Budzy k, f'a k t h istoryc=ny , p ra u;a r z1;dz ,cc h.is toriq [Faptul istnric ş i legile cnrc g uve rnează istor ia], i:1 „P r zeg,l~d Huma ni styczr.y", n r. 5, 1958; J . Dut ki e w ,cz , Fa kt h isto r !Jcz 11y [Faptul istori c ], în „Sprawozdania l.odzk icgo T ow arzyst wa Nau kowego", H , n r . 5, 1959, p. 1-6 ; G . Lab ud a, O m et odyce ksztalceni a m c /odych h is t oi-y k 6w [C u p r ivire la m etod ica de fo r ma re " t in e r ilor istoric i]. în „Kwa r talnik Hi storyczn y" , nr. 3, 1960, p . 766; C. Bobiriska . H i storyk . f'akt . M eto da, op, cit ., p . 21 şi urm . tă dir ec ţ ie vezi cr itica f ăc ut ă d e C. Bob ins k a, 1-fi st oryk. Fakt . J\t et oda, op. cit., p . 21 şi urm. Nu sintem de acord c u m ul te for mul ăr i al e a utoare i. 3. S . Czarnows ki, Defi nicjc i k l asyf ika cj e faktdw s pole cznych [D e fin i ţ ile şi cl a s i ficăr il e fa p te lor sociale]. !n Dzie /a [Opere]. v ol. li. p. 227. 4. J . N . Watk in s, fH st ori ca l Explanation in th e Soci al Sclcn cc , în „Theories o l History", p . 505. 5. O . Lan ge, Ca /o fc i rozwo; w ~wietle cy bernety kl [tntrcgul ~i d ezvol tarea ln lumin a ci be rne tic ii]. în special p , 1, 10, 26, 37, -IO- lJ . Ar1,'U1=n wre<1 n cast r ă se baze z ă pe acestă l ucrare . 6. W. Ross Ashby, An Introduction to Cybern et ics, N e w Yor k:, 1963. Ct. ce<'a ~•• scrie desp re sistemele social e F . Znanie: ki , W st rp d o soc;ologii ( lntm ducecc î:'t sociologie], P oznari, 1922, p . 3~6 ş i u ~m . 7. O . Lan.:e, Ca losi: i rozw6j, op. cit ., p . 12. %. In a ceas 165 un ct se bizuie pe lucrarea lu i Z . A ugustynek. Czat sp a ţ i u l -~i materia ). ln ,.Jednosc ~ aa Jum 11). Wars zawa , 1961. p . 205-2a4. ten aln a wi a S umilewicz o k ierunku up/ywu czasu [Despce direcţa de 9. Cf. lucrarea lui \ . z ului] w~rsza wa 1964. Dintr-o altă litera t ură asupra scurgere a f • ~ sp~ci ail z . z ~wirski, Rozw6j p ojt;cia czasu [Evo1~1~gu lu~o\i~~ii d.e timp), !n „Kwartaln ik _Filozoficzn y ~. vol. 12, 1936 1i \-1 Reichenbach, Philo soph.i<; dc r Rau m-ZettLeh.re. Ber l! n -~ ipz1g. 1928, ş rec~m şi Th.e Direction of T ime, Be~keley: _1956. A ceas tă u l timă lucrare ~on stituie cea ma i m are r eali zare a f1Jozo f1e1 contem porane ln problema 8. Dedu c_\ia 1 . . t r~~~:;~!,ta a~~te-~ia [Timpul , /; . tla" [Unitatea ma te r i a lă P s~1 .n i f ica ţ i al e t erm en ulu i t imp . K . . A i duki cwicz di st inge p atru semni f1ca\11 : l) t impul c a n:iom en t - ."': 1: mentul „punct"; 2) per ioada de t imp (de exe,:nplu . pen'."'da . do m m 0 1 lm Cnzi mir cel Mare); 3) d ura ta, adică lungimea perioadei d P hmp (diverse perioa de de limp . pot avea a<;e ş i _dura;-11); 4 ) peno~d~ de t imp oare include totu l - lini a n el1 m 1lat.ă a tim,pu U l. Toat sm t pre, nte în n a r a ţiun ea is t orică. . ln special etnologii atrag a t e n ţ ia asupra aceste, prnblem e . cr. de exemplu, J. Le Goff, Temps de l 'e glise et temps d u march.and, 1n ' ,.Annales. Economies, societes, ci vilisat ions", nr. 3, 1960. Cf. şi _J. Beaujouan, Le t emps his toriq ue, ln „L'Hi stoire el ses methodes". Panr.. lipsa de omogen ilat.e a t impului 1963 , p. 52-67. Autorul su b lin ia,ă istoric. W. Kula, Problem y t met ody 1,istorii gospod arczej , op. ctt ., P. 631 . l. Szumilewicz, O kierunku u p1ywu czasu , O/J. dt ., p . 9. Ibidem, p. 101 ş i ur m. c u ltă \i atrage at e n ţi a şi W. Ku la, Rozwazan i a " historfi. Asupra acestei dif XI. PROCESUL ISTORIC (CAUZALITATE ŞI IO. Trcbu\i~np~~~Îion ate a ici diversele l I. 12. 13. 14 . 15. 16. 17. A ceast op. cit. , p. G4. ă t e m ă am tratat-o m ai amplu !n 1-/istoria gospodarczo Pol•ki [lstorla eco n o m ică a Pol oniei], în „VIII Powszechny ZJazd H i toryk6w " [Al l al istor icilor]. Warszaw.a . 1960. p . 73- 75. VIII-lea Con gres in t er n a ţ iona 18. O clasificare s iml a r ă gă sim la A. Cordol ani, Comput , Chronol ogie, Co len.drieT, ln „L'histoire et ses methodes", op. ci.t ., p . 37-52. 1. Cau za litatea ca fundament al legităţ DETERMINISM) istorice Caracterul dinam ic al materiei şi, implicit, al r e alită ţ i is to ri ce atrage după si ne r ec u n oa ş t e r e a principiului cauzlităţ, conform cărui a orice schimbare în nat ură şi socie tate es te r ezultatul a cţiun unor ca uze 1 constituie, la rîndul său, fundam e ntul d elerminate . Principiul ca uz a lităţ tezei privind ca racte ru l legic a l r ea lit ăţ i . Conform aces tei t eze , in r ealita te nu exist ă fa pte n ec ondiţ a te . Intr-o formular e radiclă, ace as t ă c on diţo na r e este l e ga lă de admite rea e xist e nţei unor le gităţ (pe ca re , particularizindu- le, le numim legi; despre ele vom vorbi mai încol o cf. cap. X II), d u p ă care se d es f ăşo ară sc himbărl e în natu r ă şi societate. într-o for mu la re m a i puţin radiclă, es te suficentă recunoa ş t e rea condiţ ionăr cauzale . Num ai că ace s tă t e ză mai mod e rată conduce uşor (se poate Yedea acest lucru în multe fil ozofii ale istoriei) la n egarea caracTeza privind caracte rul legic al r e alităţ · î ş i te ru lui legic a l r ea li t ă ţi. g ă seş t e î n s ă o pu te rnică expresie în cer e tările ştinţfce concrete. Ne g indi m la însăş i posib ilitatea d e a concepe rezultatele cer e tărilo ş tin­ ţ i fi ce ca pe n i şte categorii ale legităţ. O as tfel d e practiă permite s ă se trag ă concluzii cu privire la car acterul legic al obiectului certăi ş i, deci, al r eali tăţ i i is torice. Aceasta în s eamnă însă c ă acceptarea legităţ i în sens gnoseolog ic s e mnifcă acceptarea unaimă a concluziilo r în pla n ontologic. Pentru a m erge mai departe, este n evoie să e xplicăm cî ţiv a termeni. S ch imbarea ş i dezvoltarea, ca ş i condiţ a r e a (d e p e ndeţ a ) şi cauza sînt terme ni de mare importanţă p e ntru un istoric. Pentru a pre ciza semnifcaţ termenului de schimbare, vom introduce conce ptul d e difernţă dintre fapt ele care constituie împreună imaginea realităţ istorice într-o perioadă dată (timpul i). Conce ptul de difernţă privind s ituaţile sociale (faptele istorice) este static. Este vorba pur şi s implu d e ~, nota difernţl (deosebirile) dintre societăţl exa minate (faptele) a , b, c .. . observate la un moment dat (timpul i). In mod schematic acest lucru se poate exprima astfel: (a,, b,, c, . .. . .) La începuturile reflcţi asupra realităţ istorice , at e nţia se î nd r e pta 'în primul rind spre difernţl ,privind starea la un moment d at d e exemplu, a diverselor societăţ. De aici, tentativa a nticilo r de a ex pl ica aceste difernţ prin factorul climatic (de exemplu, P la t on A r is to te l). Ele_ erau difernţl dintre situaţle u ş or d e obse rva t a l~ diverse lor societăţ. . . In ceea ce priveşt schimbarea, ea conţi e în plus m om entul d iro ._ t1e1! deci în caz~ ec rcetă~i s~i°:băr _ l o r este _ v o rba de observarea ,; a c·ces1vă a acelor ş i fapt e 1stol'lce m d1verse timpuri care se su ccoe . -~ 167 poate exprim~ acest _luci:u. sub formă c:onslitui matncea sch1mbanlor (Z) . vector i a l ă , a cărei dezvol tare ar m it mod structurile sau elementele lor. Totdaă , rel aţ ia r e ver si bilă a elementelor poate desemna relaţi paralele, despre care se va vo rbi ulterior. Relaţi lineare reflctă o asemenea stare, în care ce l puţin una din ieşrl sistemului (elementului) a constituie todaă o intrare a s istemului (elemen tului) b. L e gătura dintre a şi b are aici ca ra cte rul unei anumite acţiun a lui a asupra lui b sau a lui b asupra lui a (vezi F ig. 12) a„ b 1, c 1 .• . 32, b2, C2 ... z I~3• _b 3,_ C3 .• • •. 0-0 transfomăi. Dar acestă notare a schimbăr de trece re de la a„ b 1, C 1 .. . . nu spun e la a 2, b 2, 2, adică incă nimic de pre modul d spr m canismul Procesul schimb ăril or cu indicarea mecanismulu i ac s tu ia im,ea n ă , cum am arăt mai sus, dezvoltare. P rimul pas in incercarea de a ex plica dezvoltarea este acceptarea principiulu i condiţ io nări reciproce a păr ţ il or componente (a elementelor) ale re ali tăţi i în d zyol tare. Condiţionare în sea mnă o oarecare l egăt ură r eciproă intre elemen te ş i repr e zintă, după păr e r ea noastră, corespondentul re laţ ie cib rnet ice. ·umai ~un_oaştcre a r e ţeli de relaţi ( adică a structuri i sistemulu i) fa c posibilâ md1carea modului de funcţ ionare a sistemulu i i d ed a mi cări i dezvo lt ăr i _ll~i. Simpla cunoa~tere a m odul u i de fu n ~ţionr a si \emului nu este : l~f1 c1e n\ă pentru c un oaşte r ea mi şc ări şi a procesului de dezYoltare': Cond 1_t10narea se poate raporta numai la d ouă clement sau si teme ş i atu_nci c unoa ş tera acesteia este s u ficentă pentru definirea m od ului de ac _ ţ mn <; _ a . unui singur element, dar nu este s ufic entă pent ru definirea 1 1 '. ~ c ăru _ ş i d ezv oltări întregului sistem. Insuş i conceptul de c ondiţ nare, caic coiespundc conceptului de relaţi, nu e te bineîţ e les identic cu conceptul de re ţ ea de relaţi, deşi este o comp~entă esnţi;lă a lui. O. Lange, b rrocesul d~ dezvoltare a sistemului poate fi conceput după or;nr unui produs al matricii de transform are (modul de acţiune a u a rel a ţil o r dintre elemente). I men e or) ş i matricii structurii ( reţa n acest mod vom a dăuga tr· .. • • e T, care du ă O ma . icu mu~aţ1ilor o regulă corespunzatoar tă operatorul de transformare: • P • Lange, poate ft denumi după !t T-Z Cibernetica deosbşt ·t • . t fi acceptate şi ca . le Cl eva t_il?un principale de relaţi, care P? 1ionăr. Acestea sin:xer~_u . de clasi~1care a diverselor tipuri de co_n~ir eversibile (negative ş i pozitive)r::J~1 lmea_re _(directe şi indirecte), rel aţi În cazul r e laţior lineare pot fi direc~e sau indirecte, şi relaţi paralel~dar în cazul relaţ· • • _ le_gătur a dmtre sisteme este unid i re cţi onal , t „ iei revers1b1le ap um a cu structura b . . . are nu numai r ela ţia lineară a struc: ca în Fig. 11 . ' ci ş1 mvers. Rel aţi revsiblă d irectă se prezinta iRelaţ reve 'b• ncare, deci in :tt! i lă _Poate fi subd • 1 . ' ună m s tanţ:A, nu i d; ~tăz e cţ1onale, l68 în cel pu ţin care leagă două relaţi liîntr-un anu- 8-G Fi /.!. 1 2 presupu ne un proces de trecere de la a la b şi deci de sctirgere a timpului . Re laţi lin e ară aprţine acelui gen de co ndiţoăr în cadrul căro r a t rebuie c ăuta e legături e cauzale, a dică ale interacţulo dintre fapte 4 conform e cu direcţa scurgerii timpului. Condiţ o nalişt au încercat să identifice c o ndiţle cu ca uzele, cu a lte cuvinte au suţint eliminarea conceptului de ca uză din limbajul ştinţe, afirmînd că toate condiţle si nt Ja fel de impo rtan te pentru prod ucerea unui fapt . T otda tă, este importa nt s ă se facă nu • numai în cercetarea strict istorcă o distncţ e intre c o ndiţo are ş i legătura ca uzală . Conceptul de condiţe este mal larg decit conceptul de ca uză . Ca urm are, nu orice influeţă a unui fragment material al realităţ i as upra altuia (a unui fapt istoric as upra altuia) poate fi den umită l P gătur c:a uzalăr. Conceptul de cauză trebui e rezervat pentru co ndiţ io nă ri l e ( r e laţie) indi spensabile producer ii faptul ui ca re a succedat mai tirziu (deci efectul), d eşi gradul acestei „indsp e n sa biltăţ" poate fi diferi t. Sarcina ce rcetăi ş tinţfce şi, implicit, at racţi ei, este de a căuta aceste condiţ ări „indispensabil e". 1n partea a cinci a a acestei lu c r ări ne vom ocupa de metodele de relevare a lor. Un astfel de concept al cauzei este în general în consens cu practi ca de cercetare a istoricilor care e x a mine ază cu deosebit interes aş -numitel cauze fundam en tale, e se nţ ia le etc. O altă pr ob lemă, evident, o constituie rezultatul acestor căutri si convingerea fie c ărui a utor că numai el este acela ca re a descoperit adev ărat a ca uz ă a faptului în chestiune. Printre an tecd enţi unor fapte determinate (efecte), M. Bloch distinge an te~ed e nţ i foarte generali, foarte stabili (de exemplu legea gr avitţe, care ldică traiectoria de zbor a proiectilelor în cercetarea cauzelor victoriei unei băt ăli) , c ond iţle şi cauzele. ,Ant ec denţi cu un ~~racter par~ici._ilar - scrie M. Bloch - dar avind încă o oarecare stabilitate, constituie c~ea ce în mod obişnu i t se cheamă c?ndiţ. Antecedentul cu tot~~ spe~ial, care, în ansamblul d e t e rminaţl o r, repzmt ă elementul difcre ntial, primeşt de pref eri n ţ ă denumirea de « c au ză ». De ~~emplu, se poate soc?/1 că inflaţ din e poca lui Law a. fos t cauza cr~şteu_ generale a pret uri.o r. Exi s tenţa unui mediu econom i; fran;ez, ui:11!ar ş1. omoge_n, a fost nurnai o cond i ţie . Intr-adevă înlesmrea cirulaţ1 e 1 bamlor prm arun· carea pe piaţă a biletelor de b~ncă a permis creş t era care a precedat inflaţ_i şi i-a su prav ieţut"6 . Istoricul, deci, parcă „d ec up ează" ca uza din hăţişul rel aţil or de c ondiţ ă ri lineare. ~elaţi sau condiţ ionă rile paralele, d!stincte faţă de relaţ ! ile sau cond iţon ările li near e în rîndul că ro a pot f1 cău t ate cauzele, ec h ivaleză (~a~ cel puţin ază ), im _Pr eună cu relaţi rev rO parte din ele ec hival f~b~le, cu legături simultane, pe care Ie n~m1~ structurale sau marfo„ gice. Aceste legături r e fl ec t ă structura realităţ . Ele nu Indică condltfo• şi lă • umai e vid e nţ ia z ă fa ptul că anu m ite elem ente (sisteme) narea cauz_a ' c~· ~gu re" ci numai odată cu alte elem ente (sisteme). De 1 nu pot ex1s •a te "nţa I clasei ' • • . m uncttoare m capi·tai·ism n u es te cauza exisexemp1u exis . . • ) d • • • ş tilor (sau invers , eş1 nici una, nici , . dncomitente a clasei ca p ital te n ,ei c . • d d t . alta dintre clase nu poate ex ista m epen en • R e l a ţ ia p a r a l e lă (a d o uă elemen te) ste repr zentaă ln Fig 13. n a. n Se poate vedea că, într-un asemenea lip d e re)aţ ie , asu pra lui _a a c ţionează u n factor uphm _n~r (p} . In o bcrn ti că un ,astfel de sistem se n u meşt sist m multiplicator. _Este u ş or de ~bserva t c ă -aici avem d e-a fa ce cu r olaţi i lineare_ care p nv_esc to o dată sistemul p şi a ş i sistem ul p ş i ~- De ~ici rezul~ ~a intre P ŞI pe de-o parte, ş i p ş i b, pe de al t ă parte, intervine o cond1ţ~ a r e ~4ei slnt corelate paralel numai a ş i b. Cu alte cu vinte, apriţ un ei a.sl de structuri şi nu a alteia !n fr agment ul de r ealit ate cercetat se da_t.oreşt e unor cauze bine determinate. C o e x is t enţa clasei m uncitoare 1 3 r , de exemplu, î ş i are cau za !n factorii care au d eter· clasei c a p i talişo i paralele nu excl ude acminat form area capitalismului. P rez e n ţa relaţi ţiun ea s imult a n ă -a rel aţ i e i reversibile dintre elementele a i b. In~ clasa muncitoa re ş i c ap ital ş ti poate a pă rea o a stfel d e rela ţi e , a cArei ,nanifestare este, de exemplu, lupta de clasă . Nu toate rel aţile paralele au caracter de con d i ţ ion ări s t ructŢ aJ e . Din nou sarcina istoricului ( şi în cazul a cesta poate ma i m u lt a s 000 gului) este de a extrage din marea de re l aţ i paralele banale pe ace e~ care au o s e mnif c a ţ i e fund a m enta l ă pentru ca pe acestă bază să con s t r u i ~ sc ă un mod~! si_1:1J:lific~t, car~ să constitu ie un pun ~t, d eci şi os~: t_urahzar~ a realtăţu istorice. Sistemul p e x p li că unita tea leg~turl • lmeare Şt paralele, indcă deci uni tatea punctelor de vedere d i recţ i onal ş; structural. Ac_easta este o importană direcţ de cercetare, care a focl l~ată ~e deplm în considerare, după cum am a răta, numai de m?del ţă dialectic_ ~e cercetare istorcă . Unitatea menţioată pune în eviden ~: 1m~di ah tatea cond i ţi o năr ilo r lineare şi , ca urmare a celor m ai puters~';- mtre ele - a celor cauzale. fn acest fel apa;e jui;tificat ceea ce me~~ei3;:; 1~ înceP_u~, şi anume că principiul cauzl it ăţi constituie fu n rls· z~ cu pr1v1re la caracterul legic al r eali tă ţi. Aliitur1 de depende t I . · A adesea şi d e pendţ e l e f n _e e cauzale ş 1 structurale se ev i denţ 1 az tonomă . Ele se refă ~nc~onale. Acestea nu constituie o categorie ~~ea a l est a f epn_dţl ~auzale - de exemplu miri au venitului naţio la eventualele c ond i ţi ~ n~ . urţie a mări i nvestiţlor: y - f(I) - : sJ relaţio reflexe ş i pot r{ meare ,.mai slabe", care sînt un fragme~ tA 8 cu extinderea aplicăr ~a măsu: a. ~e cantitativ. Apelul frecvent, de f~ncţl e i-a f ă cut pe unii fi~~:~~ icn la diverse ştinţe, la noţ i unea !ll limp ce c ond i ţion a li ş tli atr~n s ă a~andoneze conceptul de cauzl ; ţ 1· o"ISeau a tenţi a asupra un i versalităţ i cond i , i b, concomitent p reznţi, năril unid ire cţion . ~e, aceşti fil~zofi (de exemplu, E. Mach) a trăg e au asupra 1: laţ1or _ref~exe! ţară să aibă în vedere faptul că ş i acestea se com pun dm conex1un1 umd irec ţi o nal e . Re l ~ţi i l ~ _reflexe ale ciberneticii se dovedesc a fi deosebit de utile pe~tru 1ston c_1, de?ar:ce o feră o mai a mplă privire asupra r ea lităţ ist once. Ele e v1 d e n ţ 1az ca racterul activ al tu turor elementelor sis temului eliminind te nd i nţa de a _se in t«=:_rpreta _e~ectul ca pe ceva pasiv. Iată ~ exemplu . Perceperea ~n~1-tax: m bam (1~ l_ocul corvezilor), ră s p i ndită în secol ul ~l XVIII-iea, rid ica o rntreba re prtvmd cauza acestui fapt interesant. Prin tre cauze se propune în mod obişnut dezvoltarea economiei de schimb ma r fă-ba ni. !n ac el aş i timp, cî nd e xpli c ăm a c eastă dezvoltare a econom ici de Mhimb ma r f ă- ba ni din secolul al XVIII-lea ne referim la introd ucere~ im !'.?°zitelor: la sate. P r~blema poate fi rezolvată, după cum se pare, Iumd m considerare r e laţi a p a r a l e lă , care introduce o cauză comună celor d o uă fap te, aceas ta determin!nd coexis t e nţ a s im u ltană a economid de schimb marfăb a ni în e v o l u ţ i e ş i i m p o r tan ţ ei crescînde a impozitului , şi, t o tod ată, a re l a ţie i inverse dintre majorarea impozitelor şi dezvoltarea economiei de schimb m a rf ă -b a n i. Acest lucru este reprezentat in Fig. 14 . a t en n ţe i De zvoltoreo economi ei 1---- - - -~Cre~ tereo , mp ort de scn,m b mort6 -boni impoz, tulu i Io set e i fo- 170 ? r ţi a Ca u zele de z vo lt ă r i , economie• de sc himo morfci •bon, !'.1 o ,mpoz itulu, F ig. 14 Su bli n ii nd rolul impor ta nt al conceperii r e l a ţi ilor reflexe în istorie, ăm că n ucleul d e p e n d e n ţei din nat ură ş i din societate ii constituie co n d i ţ i onar e a ca u zal ă . P rinci piul ca uz a lită ţi este o parte int eg r a ntă a inte r p r e t ăr i dinamice a materiei. Trebuie să ne amintim că şi aşnu m it e l e i nt i m p lăr i au cauzele lor si sint tot o manifestare a caracterul ui legic ~ re a lită ţi . ! ntim plarea este un conce pt reiat iv; este o in timplare numai din punctul de vedere al unu i fa pt dat, din punctul de vedere _al altor fapte poate fi un fenomen cu d es ăv î rş i re „legic". Vom reveni asupra acestei chestiu ni . a ce ntu 2. Determinism şi indeterminism în istorie Problema determinism ulu i, a di c ă problema principiu~u i. c on d i ţionăr _i i ~~or componentelor realităţ i este strîns legată d~ prmc1p!ul _7auzalt= tăţi ca fundament al tezei cu privire la caract~r~l leg1c al re alt ă ţ 1 (natu ~e ş i istorice). Principiul cauz lit ăţi i con_stitu11: es e n ţ a sau element~ P~cipal al determi nismului. Se poate af1rm_a m general că d eterm1 lUsmul acoperă declt „cauzalismul", ~eoarece, pe ~lngă O ar ie mai l argă cauzali ta te 1 e xist en ţa l eg i tăţil o r care defmesc respectivele acţ1Uli cau'z~ r es up~ e od problema cauzelor se coreleaz~ cu problema nom o t etl c ă . . . legilor, cu alt:· c~v~~: :auzalismul cu co n ce pţia Teza privind condi~onarea care implcă recunoaşt c a uzl1 t ăţ 1i ş i a legităţ i este O teză det e rm i nistă . Teza care se 1:ulţmeşt e numai cu acceptarea c o ndi ţi o năr i cauzale este O teză ca u za li s t ă . In aceste caz uri 171 este vorba de un determinis m ~i d e o cauzalitate on tol o g ic ă_. Se pune in s ă întrebarea da că acea cauzalitate care ~u. recu~oa ~ e legitatea este un indeterminism ~i , in general, ca:e este J1m 1ta_ d11:. re determin ism si ;n determini sm. Acest lu cr u r eclam a un ele c xpl 1 ca ţ l . cu care v om 5• incepe, de altfel, _n ?astre .. ~e :vom . ocupa_ a ~oi pe ri nd d; probl emele specifi ce ale determm1 smu lu1 m istorie, d e m 1r.1plarea in isu alităţ ş i al liber ei voi n ţe, precum şi de fatalism torie, de rolul i ndiv ş i finalism, corelate cu determinis mul in ex plicarea cursului e\·enimente-lor istorice. P oziţa noastră faţă d e determ inismul is o ic se ·a defini nu· ce vom fi trecut p ri n toate aceste probl m e. mai d upă K. Ajclukiewicz distinge pr inci p iul d Pterm ini smulu i mlllti,<'m ni ficant de cel un isemnificant 7. In gen era l avem d e-a face c11 d c>t„rminismul mult isemnificant atunci cînd pentru fieca re caz d e mani fc>st a e a un u i corn· portament determinat al obi ectulu i x (deci a \·e nim<'n tolui x ) au loc intotd caun a unul sau mai multe eveni mente y, a căr o r a pariţe este ln· d e apriţ a evenim entulu i x, ru m e nţiuea c ă in 1otdeauna ac o mp an iată <l!ve~se caz_uri_ ~e producere a evenim e ntului x . ,·cn imcn tele y pot fi diferite. Pr111c1p1ul de termini smului un isemnifi cant recl a 1 ă ca eveni men· numai de evenimentul x '-Î să n u se schimbe tele y examinate s ă depină in funcţ.i e de di ve rsele cazuri de realizare a Jui 8. P c b~za a<'C,t<'i d iferenă c ă toa te eve\ieri ş i a premise i că determ ini st este acela care con ider nim:ntele sînt supuse unor legi, ad ic ă unor cond i ţi o nări cauzal P rela tiv stab'.le ţr ~ c un osc ute c_a. u ni voce sau sta ti stice). se p oa tl' dela a o al tă d1f e 1 ~n_ţa llltre dete rmini smu l uni semnifi ca nt şi c I multist'm ni fican t. Dete!~m111.1smul unisemn ifi ca_nt_ presupu ne existcn\ a u no r l g i tăţi univoce, cxLl~z lll clu_-l_c p c cel e stat1 st1ce (probabi lis ti ce)9, in timp r e d etermini mul mult1scmn1 f1cant nu Ie exclude pe ul timele . , S<; pune !ntr.ebarea„ d acă se poate vorbi, de asemC'nea. i despre 0 cauzahta~e uni· şi mul t 1 se mn 1fica nt ă. Se pare că da Dlll moment cc am 0 r~latt dif e r e nţa dintre p o ziţl e determin ismului în problema tipului de eg\ a c ~cceptat, trebuie să co r elă m ş1 dif ernţi r ea cauzli tăţ i în ra~O1ţ · ~ u t i pu l concret de intera cţ iune ca u zală cu una sa u mai multe sernni· f ica 11. n acest sens de • l • • •• t core l at ă cu teza a ' . ~~emp u, t«:2:1 determm1smulu i multisemmf1can c_f~ za htă ţn umsemmf1cante c un oaşte o intensificare. eau· zali·t"te" . u u un1semn1 1 c antă (care opereaza• cu concep tul de cauză . ca o reacţ ie f12 1·c· a s1s• t emulm) · • • • (de exemplu prm • m • t er mediul. aconsumuru · d afi rmă . ca• ac ţ rnnea f1z1ca t, d etr mină în m~d e ~nergi e) pe ~are o suferă sistemul în mome~tu! tea mu l tis e mnif cantă un~vo~t starea sistemului în momentul t,. Cauzali~ Ca urmare s·ar put ~ -~.1 e în acest caz o determin are probabilistica. minism ul ;1;~isemnirf:an:S i~g~ determ~nism ul multisemnifican t d e de~e: ca n tă, cit şi cu cea . ati t 111 conexiune cu cau zalita tea multisernn1f1• can t·a •.T oate aceste poziţ . ontologic,unisennifi T~t: r atit cît i ~ pot avea un camimsmul în sens metodoio .1 etodologic. Unii cer c etă to r i, acceptînd dete_~Punctul de vedere mat . ~!c, nu-l aceptă raportat la structura r eal ităţ . Determinismul u _e na t~t . ac e ptă determinismul în ambele ipoteze. 1•fjcan tăl0 . nr Putea fi consid nisemnlf1cant 1 t core at cu cauzalitatea unisemn moultise~nificant, corelat ;ia un_ determinism extremist. Deterrninisrnul ~iţ!e d~ denumit, după păre!~ a l ~u .cauzalitatea multisemnifican~ ca uz alită ;/ecunoaşt că un astfel ~a: [ăd mdet~r;11inism moderat, c~ cona d · n etermm1sm pres upune admitere 1n eterminismuJ caracterul ord extremist poate r·1 . â 1ăţile si legile ona~ al re alităţ care defmit şi ca poz iţ e care ne~ • umvoce, dar ni~i r e gut u-~en oaş t e nu numai regulariari ţile statistice. Pentru indeter consid e raţi le f 1 172 ministul extremis t realitatea este un corn le d • s upun nici unei legi. Indeterministul recurfoa;~ re even1mlent~ c~r~ nu se zaităţ fie şi pentru faptul c ă acesta es te u~t n s:ener~ ~n_nc1pml cauterii ra ţio nale (cf. cap. X), dar îl limt e ază la ca} fmdpn~ c1p1d~ : un o aş­ s ă recunoasă condiţare cauzlă indrectă i~t~ 1irec e,_ r;ţmnd_u-se extremist va s pune că focul de armă de la Sa.ra. e ' un m eter~rumst nirii primului război mondial, sau eventual va meJregveo a fost c_audza izbu"c·t d . I ' , ceva mai „ eparte ev1 a, e exemp · t e1e economi•ce' 1•11 co n r1 1c d·ar va 1·t· d' t - u, să caute . I condiţare 1 ş1 n practiă se întîJ11esc ·d1'fen·t e gra d e a1e · dpot 1 1ce· · m re l ·man e puteri. • într-o in s uficentă m e ermm1s~u u1 _e~tr~m1st. F o~rte adesea •el r ez idă .cun oaşt er p1 ? ven1ta dm afa ra izvoar elor a istoricului, în primul rînd m ceea ce p nveş~ c u~ oaşte rea mecanismului procesului istoric. Impe. tuosti! proces de mvest1gare, dest~l de frecvent în practicarea istoriei, trebm; ~ ă s~ o prească la _descopenrea cauzelor directe şi deci mărunte, de _0~1:e1 n:mteresante. Patrunderea în interiorul J an ţuli cauzal nu es te p osibila f ăra cunoaş t e rea provenită din afara izvoarelor. In~e tcrminismul. ex tremist, care adesea este o co nseciţă a unei cun o :3- ş~ n _n e~ores punzatoare. provenite din afara izvoarelor, se manif es tă de ob1ce1 a t1t 111 pl an ontolog1c, cit şi gnoseologic. Indeterminismul mod erat poate . corel a, r:e pl~_n gnoseologic, cu indeterminismul extremist ontologic. 1~ orice caz, 1~ ş t1mţ a co ntem p orană nu se mai promvează indeterm inismul extrem is t în forma sa gno seo l ogic-me todl o gică deoa rece aceasta al certăilo ştinţfce, căroa nu le a r _c on trave~ i. principiului îns uşi mai este s uf1centă o descriere si mplă . Da că respingem teza indeterminismului extremist universal resp i n să pe plan teo retic-cognitiv, se pune întrebarea care dÎn tezele r!'lmase: determin ism u] sau ind eterminismul moderat, adică indeterminismul care a ~m it~ exis t e nţa legilor s tatistice alături de legile univoce, reflctă mai bme structura r e alităţ i i. Pe terenul filozofiei materialist-dialectke problema este mult d is c ut aă . Un număr considerabil de autori suţin punctul de vedere al indeterminismului moderat, pe care-I denumesc însă determinism (de exemplu G. A S viecnikov). Această teză a fos t influenţată în primul rînd de realiză contemporane ale ştinţelor naturii în cercetarea microproceselor, în special de mecanica cuantiă, care are un carac_ter statistic, precum şi de aş-numitl principiu al ind~termăl lui W. Heisenberg, care afirmă că în cercetarea micropart1cul_elor nu smt posibile măsurtoi făr ca însuşi faptul de măsurae să nu mfluenţez particula. Problema trebuie considerată deschis!'!, deoarece nu poate fi exclusă ex_ i s t e nţa unor influeţ neunivoce atit in natură ~ît şi în ~ociet":t:: adică a unor situaţ în care acelşi cauze prov_acă 111 ~ce]ea~1 c~nd1ţ -~fecte d iferite. Dacă r e a!Jtăţ1 :ste O astfel de atribuire de „libertate JUStă, o vor demonstra alte certăi, în special cele care au ca obiect Procesele fizice, findcă în ceea ce priveşt :icţunl~ umane, probler:i~ -este mai clară. Dificultatea în sfera certăilo so:iale con s tă în ex1~ ienţ.a unei schimbăr permanente a faptelor, :ee": _ce, 111 context.ul compli~ări1 vieţ sociale care include şi factorul acţrnu ~mane conşt1e~ e , t:ice obţinera certitudinii că se vor avea m faţă fapte_ tdenttce. 1 mposiblă Cunoaşter realităţ are Joc treptat, deşi, după cum .?me artă ~ - S. Kuhn, dezvoltarea ştinţe se realiz e ază pe_cal~a r evo Juţ . ulor suece'SI_Ve în acest domeniu. Bogăţia cognitvă a realită~ nu nl se d ez văl~e -dintr-o dată fn toate conexiunile acesteia şi proba bil nu vom ati nge 111cl<>datj acest ideal. Nu este deoi de mirare că progresul fn acestă cunoaş- aJ 173 tere scoate în evidnţ~ ,a rii întregi nedeterminate, da r n umai d e noi nedeterminate, nu în realitate. socia~e, . e ~ecesar s ă se ~dist i ng ă , in !Referitor la cercet_a rea : ~ alităţ cadrul determinismului, p o ziţ ia sa e xtrem lS~ ?1 cea modera tă . In forma avem de-a face cu un d etermm1sm absolu t al tu tu ror acsa extrmisă ţiunlor umane, adică cu indicarea caracter ului nec~sar al fi ec ă rui act uman şi , deci, al fi ec ărui fa pt istori c - deoarece o rice fapt istoric este umane. Ace as tă p o ziţ e se p oate tr ansform a apoi in un efect al acţiun fatalism, fo r mă, la rîndul să u, e xtr e m is tă . Ea poate av a o expresie materialsă sau idealstă . In forma sa m o der a tă ( mult is e m nifcată ) , determinismul are în vedere condiţa rea g enra l ă a a cţiun umane, f ăr a a actelo r individu al e ale omu lui. prejudicia forma conretă plări. 3. Legitate şi întimplare în istorie Ne-am apropiat în acest mod d e problem a a tit de d iscutaă a intimPoziţa noastră în ace s tă probl emă este o conseiţă a opiniilor prezentate mai sus, refe ritoare la d eterm inism şi la ind eterm inism . S-ar putea recapitula totul în felul următo, indicînd poz i ţia fi ecări teze in problema întmplări: a indeterminismulu i extrem ist : n u e x istă eYcnimente care să loc după anumite legi, deci toate eYcnimcntelc sin t ine, deşi sînt provocate de cau ze: teza (2) - a indetermin ismului moderat : e x i s tă eveni m en te care au Ioc după_ anumite legi, even im ente dete rminate in mod u nivoc, şi e_ve~1me_nte î ntîmplă o are , adi că nedeterm inate, care au loc la limita dmtre un grad de probabilitate şi cert itudine· 3 teza ( ) - a det~rmini~mului extremist : toate even imentele a ~ loc după teza _ anumit: l_eip , nu e _xi s tă evenimente intîmp l ăt oa re: (4J a deteimm1smulu1 modera t (dialectic): ex istă atît evenimente cu cai_-acter legic, cît ş i în tî mpl ătoa re ; cele î n tim p l ă toare sînt ~umai aparent astfel, în realitate ş i ele sint determinate. 1 ~iclea~ta h _ s. ea1;nă că toate evenimentele sint în acelş i timP o are . " egice ş1 mtiplă Teza (4), care ni se pa • • ampl ă. Pentru a sus i re cea mai convigăt o are , re cla mă o tratare rnai sînt numai aparent te~a conform că r e i a evenimen tele î ntî mp l ă toare care sublinază în pr· mi Joare, se poate face urmă to rul raţionmet , piare. Punctul de po11~u ~lmd caracterul relativ al no ţiun i de întimsde aJunge • rmre 1 co ft 11• la evenimentul dat ns i 1: e :irmătoae a firmaţe: pentru _a e_ca_Uze care pot fi diviza (f_aptul istoric) a trebuit s ă ac ţi o n e z e o serie ~{a~c1~ale s!nt indispensabîi~ cauze principale şi secundare. Cauzele con~iţ: _fad-te individuale sau c~fce:-are) pentru apr i ţia unei anumite s a?il_ă pentru ' r ec ive (cauza o concepem aici ca pe ~ semneaz~n ispen motivînd acaract-er1stica (sau ~a~uce:e~ ţenomuli) , deoarece ele d~ există Stiel aprtenţ c!eri st1C1le) fundam e ntală a fapt uiUJ, un anumit acestuia la el 1u cerea grevelor g1:1P de cauze ( . . asa respctivă. De exernP • mi.te greve con:~iteş în soei~~~Cipale~ C3:Te condiţează produ: momentu]. i : capi_:3lî;stă. Imaginea unei anu anume fel, care-o ~cadică :e un complex de e să se deosbacă 1:icniru şi desfăşura ei într~n aenurnite secundareca~e ce se conjugă e toate celelalte greve, depin ~ cţlonează nicodată · . ceste cauze în cu cele principale şi ar putea f1 de fapte nu Independent; ~uzarap?rt. cu clasa dată llr'mcipa11 sau un grup de cauze teza (1) - a _ ibă timplăoar p rincipale le _ l eag ă d~ faptul r~spectiv. De asemenea, nici cauzele principale nu acţioneză izol~t_;_ acţmn_e lor. se manifestă tocmai prin jocul cau_zelor secundare. Clas!cu marx1Smului au exprimat acest lucru prin la pidara formu1~: '!necesitatea se manifestă prin intermediul întmplări­ lor" . Cauz~le ynnc1pa_le re~mesc un anumit număr de fapte determinate, ca re constituie verigile diverselor lanţuri cauzale, determinînd ca un fapt d a~, ce ap arţ in e un:i <;lase d:fi1:ite de fapte, să se desfăşoar după un traseu ideal. Se poate_ m ti m~la msa ca o cauză princală dată (un ansam blu de cau ze p rincipale) sa nu „reuşască" să realizeze acestă uniune nec s ară p ent ru producerea faptului istoric dat. Acest lucru se întîmplll atunci cind acel e ca uze secundare potenţial pentru producerea faptului dat sin t capabile să î nfrîgă acţ i unea cauzelor principale. Intr-un astfel de caz, fa p tul res p 2ctiv nu se produce. Deci, acestă situaţe se întleş numai acolo u nde cauzele secundare împiedcă manifestarea acţiun cauzei principale. Jn cazul cînd faptul respectiv se produce, se poate presupune c ă a fost mai put e rn i că acţiune altei cauze principale, care a reuşit să înham e faptele (cauzele secundare potenţial) la rădvanul său, sutră­ gînd u-le din serviciu l cauzei „concurente". Putem denumi acestă cauză p ri nci p al ă o con d iţ ie d i s t u r b a ntă . Vom repreze nta ra porturile dintre cauze cu ajutorul unor scheme (vezi F ig. 15) ca re il u s tr e ază situaţ s implă cînd faptul are loc sau cînd a cţiun e a r e ci p ro c ă a două grupe de cauze principale împiedcă producerea lui. Cauza princl palâ A f~; princ Cauza i pală A Faptul A nu se produce 1( 174 sou,eventuol, se produce -.• un alt fapt - B Cauza prin~palâ F ig. 15 Rezultă deci că -aşnumit necesitate se împletş cu. tn~mplareL auzele secundare sînt fntîmplăoare [n raport cu. cele pr1_nc1pale, dar de necesare pentru producerea faptului respectiv. Se poate Slnt tot aş sp~ne că izbucn· ei greve tocmai tn ziua respctivă este o tnt.împlare, muncitorilor pentru tmbunl'Prtn care se m~~;e~; necesitatea acţiun 'C tăţirea nivelului de trai sau pentru drepturi politice. T ol o inlimplare a luptei, durata ei etc. Ajun.gem as tf l la coneste şi forma detrminaă i legice cluzia că toate faptele (atît cauzele, cit şi efectele) sin t t o todaă (necesare) şi întmplăoare. Sînt înlimpătoar e deoarece d es fă . urarea lor indvuală este rezultatul acţiun cauzelor secund are, car sint wrigil e celor mai diferite lanţuri cauzale; caracterul lor legic c ons tă in aceea că prin intermediul lor se manif estă acţi une a cauzei pri nci pa le, care condiţonează însă şi producerea unui fapt al clasei respectiv , iar cauzele secundare sînt şi ele, la rîndul lor, condiţat e de cauze p rincipale determinate specifice lor. evenimen te le d eterminate de cauz le princiSe spune adesea că pale sint necesare, iar cele de termi na te d cauzel e s '<'Undar - in t implătoare . Din cele afirmate mai sus rezultă că o a tfel d d i fer en ţ ier nu Aşa-zisel cauze princi pale n u apar în formă pură, ele deeste coretă. termină evenimentele numai prin in termed iul aş-zisel o r cauz !' cundare. Cu alte cuvinte, cauzele cu acţiune indr ec tă, tn care ar put a fi cuprinse es tă numai p rin interm ed iul cau7,elor cu cauzele principale, se manif acţ iun e dir ec tă, denumite in mod tr a diţ ional ccu ndare, de _i ar fi poate mai bine s ă se refl ecte in d enumire caracterul lor ma i mult direct. ·I n ultimă an liză, pentru producerea unui fa pt istoric sint necesare şi tod a tă suficiente: 1) existnţa cauzelor principale, Q) existnţa cauzelor secundare care acţi onează în ens ul auzc.o~ principale determina te. . Mulţime de cauze secundare pot fi foarte diferite. Int erfnţa _ 1cauzale, din care fac parte cauzele ecundare. ~ondiţl­ feritclor lanţuri nate de acţiune cauzei principale, a re ca rezultat un fapt istoric ~eterminat. Dintr-un punct de vedere acesta este un fapt necesar, iar d in alt . . pun ct de vedere întmplăor Acest dublu caracter al faptelor istorice nu este întotdeauna sesi~t. Mat e rial ş ti epocii iluministe (de exemplu, d 'Holbach) , aflţi p e p ozi ţi a determinismului mecanicist, considerau toate cauzele la fel de necesare, făr a face, aşdr, o distncţe între cauzele principale şi cele sec_u~.dare. Ca u rma re, evident, ei au pus pe primul plan rolul întimpl_ar1!· Mulţi repzntaţi a i ideografismului obiectiv nerecunoscind pnncipiul deter~1inismului (de exemplu E. Meyer), c~nsiderau, de asemenea~ deoarece rămîn ea u Ia punce toate ev_emment~le istorice ca întmplăoare, tul de mterscţ1 al diverselor lanţuri cauză-eft, independent: unei_ faţă de alt_ele. O astfel de oscilare între poziţ extremiste reflecta carac. ten~! relativ al conceptului de întîmplare indicind todaă şi natura )Ul ec hi vocă. ' . ln _mod subiectiv, un fapt dat este o întimplare într-o măsur ~u atit mai mare, cu cit l-am aştep mai puţin sau cu cit sînt mai puţli aşte pt a _ te efectele provocate de el. Dacă cu con~eptul de întîmplare putem opera mtr-o măsur mai mare sau mai mică . ? 4. Problema liberei vointe a individului Apare a cum o nouă p bl ă ·niste faţă de realitatea . ro_ e~ , aceea a concilierii poz iţe d eter1;1 1. ăti oamenilor ln mod sfc i~ă. (istorc ă ) cu caracterul conştie al activit gă­ tură cu sfera do i nrfie~ţ1oal, _ acestă _Problemă este formul ată în leări i ·v nlm nt lor isto • . ţă a liberei vo1ţe a omului asupra d esf ă ur al problemei O fund:~: : 1c~ rolul individului tn istorie. Primul aspe\t de n • eoai·ece daci nu recunoaştm nici un fe 176 influe~\ă . a_ libere! v?in ţe _ a om~Jui ~supra istoriei, atunci a vorbi despre rolul 1~d1".1~ulu1 _10 1stor_1e nu- ş 1 _m_a_1 găs eşt e justificarea, din moment ce voinţa 10d1v1dulu1 nu mai are pos1b1htatea de a se manifesta. Prob_lcma lib~re i v~in ţe a omului tulbră de multă vreme somnul in pri:11 ul r rnd. al d1sc1 !;>0li lor d1ver~elor _ideologii religioase. In special filozofii ~reşt1 _ se afl~ in_ !a\a dileme~ ?e a recunoaşt libera voinţă a omul ui ( c ăru i a trebme sa I se dea pos1b1l1tatea alegerii propriei conduite) şi voinţ a lui Dumnezeu, ca re d e t ermină acţi unil e oamenilor. Ei înceară să iasă d in ac a~t ă dilemă co :icepind cr le mai diferite teorii , care îşi au originea in d0etrina pr ed e s tinăr a lui Aureli us Augustinus ş i în co nc e pţia lui Toma d"Aquino, ca re adm ite in tr-o mai mare m ăs ură libera voinţă a omulu i. J\ m amint it in alt ă par te (ca p. VII) p oz iţ a lui J. Maritain referitoarc- la aces tă p rob l e mă . Cea a lu i H. Butterfield este net determini tă . Cinci propun (cu toate co ntra di cţ il e intern e a răt a t e ) factorul liberei voi n :? a omulu i. aceş ti filozofi impută materialismul istoric, care in concep\ia lor conduce la consei nţ e fataliste, că e lim ină responsabilitatea mor a lă a individului pentru fa ptele sale, deoarece acesta nu şi-ar putea asuma r ăspunde r ea pentru niş t e fapte datorate „inevtablăţ istorice". Determi nis mul mode rat (d ialecti c) se d e ta şea ză în modu! c~l m?i holărit de im plicaţ e fa taliste. El este o conseiţă a modului d1alec~1c de dez,·oltare i s t o ri că , ca re pres upune activitate~ t_uturo_r elementelor_ sistemului cc se d e z vol tă prin rezolva rea cont r ad1cţ 1l o r intern~ (al~ sistemului) . Pentru acţiunle omului se lasă o libertate determmata! care, pe de-o pa rte este a tit de mare incit perm ite recunoaşt omului d~e~t .,creator" al ~venimentelor ist~ri ce, iar, pe de altă parte, . atit de}~Ţ; ta ă, incit înch ide acest e acţi uni într-un cadru format. de / 0 c1\ t 11..Z nai nă caracterul legic a rea 1 a princi pale şi al leg ilor care detrm turale şi sociale • • . dublu caracter: natural şi . Limi tele li b rei u c t iv t ă\i ~ o;11 ului au un mul este O parte a naturii s?c1al. Limitele na turale rezulta_ dm fa~tul că ~ .. D acă vrea să trăia sc ă ş1 e, t~ supus deci celo r mai variate legi ale ur· activi tatea sa trebuie ti_:e~u1_'.! s ă măn ince , s ă- ş i pot ~l ască setea \ \ad~oactivitatea ( dacă trece sa ţma seama de legea gr av1 taţ1 e 1 , de fa pt~( c . .. etc. etc. într-un număr 1 de an u_mite li mi te) este dăuntoare săn ătţl • ;i e ţ~Jtăr i[ istor ice omul ~one s firş 1 t de cazuri Evident, pe parcursu ezv constă î n s ă în sch1mm·Ina• tot mai mult• natura Aceas tă dominare f 1 nu • a lor pentru scopuri•1 e ş i o os1re barea legilor . . . . . • t ea natun1, c1 10 c u noaş e~ a omului faţă de natură ,. !n Proprii. Astfel, indepţa tot _mai mare poate evita multe surpri ze, sensu) că omul cunoscînd mai brne natur~, ţei faţă de natură, de?arece se corelază cu ~reşta si multană a depe~me\ devine tot mai in<lispennatura fiind tot mai mult exploată de ' . au O natură safiUă . ' div ersă, • 'tăţi a omu1Ul I acţl od 1:irnitele sociale ale liberei achV! . In primul rind, omu) · pre esprinzindu-se în principal două i1pun( i pe care nu le alege_ • s tut nează în condiţl e pe care le găse ş ~: şa l Romei antice n-ar !1 ?~lui ~:ernpl~, nici cel mai inteligen! tocu~~t mai simple, deoa:i% ~~ntru nu d nstru1 un avion sau alte obiecte . dale nu oferea con . ăţi s~ul ca membru nl soc_1elt dintre e dezvoltare de ;tunci al producţie ~t~el de tentative. In al doilea rînd, o mbru al unui grup s0~1~i~t deci ~o ne~ză izolat, el este !ntot~_e aun~ :a s ocia lă . A c ţiunl e~ l ă sau un în Puri cel mai important fiind ca nenta la o clasă so entul oa„ g mare m ă s ură co ndiţoate de aparte â opiniile şi comportam rup social. Aceasta lnseamă a spune c 1 nt 12 - ).ielodoJogi• tnomu 177 determinate, sau, n:i a_i_ deg ra bă, . rezultanta unui mare număr de diverse motive. Ac~ste _ dec1z11 sîn_t deci atît legice, cît ş i întmplăoar e: legice pentru c~ srnt m ~r e ţ es ut e_ m~r~o re ţ ~a ?e c o ndiţoăr, ş i l ntimplă toar e __: pentru ca pot va na de la md1v1d la individ. Ma i ex is tă _ î n c ă o l i mit_ă ~ ~irtăţ de voinţă. !n realizarea scopuri lo r pe_ca re Ş I le propu_n, !nd1v1m nu ~o~, în general, să pr e vadă efectele social e reale a le a c ţmlor lor. P revmunile lor se limt e ază la efectele a c ţ iunl o r ind ividuale, ba mai mult, la efecte destul de apropiate. Pe o di s tan ţ ă ma i lung ă ş i la sc ară s ocia lă controlul asupra destinului a cţ i un il o r individua le sc a pă d in mîna individului. Efectele sociale ale a cţi un il o r dev in, ca u rmare, una din c o n di ţ i il e fund amentale pentru infie de cătr e a ceia ş i indivizi, fie ele către treprinderea unor noi ac ţiun 1 menilor depind de s ituaţ l_or de viaţă • l n pi~ , ca ce~ ţe a n al unui numit stat orice om trebuie s ă se supnă legilor aces tu ia . i ţi o năr i l e naturale a Limitei~ indicate nu au un caracter absolut. C ond limt e ază omul într-o măsur mult mai mare d ecît cel e ociale, in special al doilea tip din cele menţio ate . Omul poate s ă nu r e pecte mul din aceste limite. Dacă va acţion impotriva legilor naturil , evid en t pe cit va y eri~l~ta in final să nă tae, se v a. e x p u ~e la sufeeste ,posibil, . iş rinţă sau chiar la d1spanţ e. S-ar pute~, ~e. ex emplu , sa n u 1a ln consid erare tem,peratura scăzut de afră ş 1 sa i as ă din cas ă lm br ă ca t necorespunzăto, dar îşi va p ericlita săn~tae . Poate, d e asem enea. ~ ă în cerce s ă fiarbă apa aruncînd in ea bucă\,1 de gh ea ţă, d a r nu v a obţine rerultalul scontat. Prin urmare, libertatea v o inţ i om ului se p oate m anifesta într-un fel oarecare în raport cu limitel e na tu ral e. [n ceea ce pri veş te limitele sociale, explicarea _ ) !bertăţ i ~e vo i nţă are posibltăţ destul de restrînse în raport cu condiţl e de acµ une care ii sînt oferite omului. El poate s ă înainteze într-o oareca re măs ură, ~r nu va fi o excursie prea lun gă . Doar înceră il e de a acţ i ona lmpotnva unei clase sau unui grup, d eci împotriva inter elor lor, pot avea 0 şansă mai mare. . Aşadr nu aici, în caracterul incomplet al lim itelor naturale şi ~ c!ale, trebu'ie că~ta cimpul d e acţi _ une al libertăţ i . de v oin ţă a . omt~~ ţm î nd seama evident că ace s tă libertate a v o 1 ţ e 1 n u se mam fesp . mod absolut ~i detr~inaă de constrîngerile la care ne-am r efer it. r~ cipala sferă 'de acţiune a lib e rtă ţi de voinţă trebuie . c _ ăuta~ in d om~~1şi cauzelor secundare, d eci în cadrul întmplări . Cond 1ţionăr l e natu{ nnat sociale cr e ează substratul acţi unilor u mane. Acest su}:>stra~ est~ ~e) din diverse serii de legi ale naturii (mai mult sau mai pu ţ1 _ n umve t, şi sociale (istorice) şi din cauzele principale indicate ~nten ~r, ca703~e de asemenea, să creeze un întreg sistem . Rezultă d eci ~ă ~ibe~ta ·ntervoinţă a omului are la dispoz iţe întreaga gam ă de acţ1u :1 p_n:1 ;egile mediul căroa se realiză cauzele principale ( şi prin ele, implicit, dintre istorice). !n ce mod se vor manifesta aceste cauze, eventual caret fdeele se vor manifesta, aceasta deyinde d e acţiunle uma ne concre :torul: canismul de acţiune a libertăţ de voinţă este în acest caz ~rn:ieci ia omul acţioneză cu un scop, adică vrea să realizeze un ţ e ~ şi, . aÎ,Oi, în prim ul rînd o d ecizie în ceea ce pr iveşt alegerea acelui sc?~• faţ p e .P~i:cu~ul realiză acestui scop, se află d e nen um~ra te ori alftatea• pos1bltăţ d e a alege diverse strategii intră într-un JOC c~ r~ d·verse 1 '1n situaţ identice, diverş oameni pot 'alege diverse scopuri şi tr1a.i strategii de realizare a acestor scopuri. Cu cît posedăm o cunoaşter! cil profundă a realităţ şi în primul rînd a legilor care o guverneaz ; să a_t!t avem mai multe şanse de a alege o strategie conve abil ă , c8!stră, ţm~ cont de aceste legi ; deci cu atît mai mare va fi libertatea no~ căi altfel. este fţreu să denum eş ti libertate deplină libertatea de _a atie tn °?scuritatea ignoraţ ei. Ajungem în acest fel la cunoscuta ~f1~tile~ . hbe:tatea cons\ă ln înţelgr a necsităţ. Această afirmţe, atJt şi nită deJ~ ,1n lu cr ările lui Spinoza şi Hegel, a fost dezv oltaă de M s ă in modelul d ialect ic al procesului istoric. ă aeEngels ŞI mclu Sintetlzl nd , pu_tem spune că p rin acţiunl e umane se manife5:ţu ; 8 \ lunca c~u_z~lo r principale şi a legilor care conetrază aceste ă !f1&1 Dar posibihtatea individului de a lua diverse decizii m en ţ io nat cit" ~:,~u r~ a g ă prin cipiul determ inismului? Se poate rA;punde că i"uprill' ctpale , şi nc e'7n~f"t de legături acţiunlor oamenilor cu cauze elflouve u eg e, fi ecare decizie conretă este r zultatul unor alţi i' . 5. Rolul istoric al personalit ă ţilor Care este deci , in lumina co n s ideraţlo precedente, rolul persoo r proem inente, adică funcţ ia voi nţei unor asemenea indivizi? Lăs la o par te, pen tru moment, caracte risticile acestora, ,pe baza ~ă­ rora deosebi m din masa membrilor soc i e tăţi p e r so nalităţe remarcabile, su ţi nem că rolul lor în istorie este mare, în primul rînd strict determinant şi indispensabil pentru des fă ş ur a r ea evenimentelor: In lit~ratur! nemarx is tă eval ua rea aces tui rol a oscilat intre con e pţia „e r o 1z~ntă a lu.i T. Dirlyle ş i fatalismul unor istorki ca Guizot~ Migne_t, Thierry; care s-au opu'> ide ilor iluministe cc s u s ţinea u - du pa cu'!1 s_c _expnm opiniile ( adică activitatea conşti e ntă a_ mdiv1Z1lor .Plehanov - că " . . d' 1nJ .T.J gu v e r ne az ă lumea". N1c1 un a m aces te co n ce pţu .n-a avut 1f p ţe~ ge r e a categor iei d e dezvolt~re i s t o r ică . Singurul c~ ~ ~ţ i~; i~~:rp:;:a~ mecanismul dezvo ltăm, a fos_t Hegel, care_ a ă ea mult acest a mţels rea dial ec tică a rolului marilor oame n_1. El a_t g~ ms 1tf~i lă s înd prea rol de acţiune c o nd i ţilor existente ş i a leg! or ezvo l ' tă'ţi Abia con. manlor persana 1 • pu ţin loc pentru dezvoltarea creatoare_a t ' ntradicţ din tre recucep ţi a lui K. Marx şi Fr. E~g~ls a 1_nl~tura ~~asterea rolului creator noaşter principiului determ 1111smulu1 ş i rec • al pers onalităţ r în istorie. . . . Marx şi Engels (ca G. PleAutori i marx ~ti care au dezvoltat ideile_1u_i Iţi) slnt de acord asupra per s onalită ţ il o r hanov, K . Kautsky N. Buharin, A. Gramsci Ş I a ţiunlor a doua• chestiuni • ' ndamentale.. condiţ onarea tacbile• a lor asupra d es f ă fu unei in fluen ţe dno/ acest rol trebuie să fle Proerninente şi recunoaşt ŞUrăi evenimentelor. Dar asupra fa,ptufu1 e~~ral sau num ai unora dinproeminente in gt · mpărţit e . Cu alte cuvinte, recunoscut personalităţ păre rile a~ d e fr oă s el .nu este es nţ i a l ce. pderrusm otre ele ca indivizi conreţi, Unij ( . • t )' 3 cons1 • - • vor. croi . care formează maJonta ea . ă legile istorice 1 ş i ţ' Da c ă ~alitate ~are pe arena istor iei, pentru _c prin a altei personal1t / is toric' dacă nu prin activitatea unei.a, atunci într-un anumit mome_n murit l~ e ~xemplu, Cromwell n-ar fi a_părut el dacă Napoleon ar ' f1 di.rec la ~k1neva ar fi îndeplinit rolul Ju1; la . f b'ă tă li d de la Areal~), . ~ ol , piu 1n „ 1e un incep ... . 1nsă atr1bu d Uaul carierei, sale (d e e..xem ' ce e a.ş i. Alţ • Crornw•ll l?J.:hază a istoriei Franţ ei ar !i _ răJTl~ n a de exemplu, c tfc~ ~: nu altul. sa I rnare persoanelor concrete ş 1 sus ··t curs evenimente o a o cal. cu I) u Napoleon au imprimat un anutnl !ce ar fi putut urm ae! n-ar fi fost el, venimentele I.Stor nal i ăţilt in d 178 179 ♦ totul d if e rită . Ac e a s tă p o ziţ e atribuie, deci. un ~ar~ ~ol in istorie nu ind vi d uali tăţilor numai p e rsonalităţ o r proeminente în gen eral, c1 ş1 concrete în special. In scrierile cl asicilor ma rxismului gă si m în s ă o poz i ţie care uneşt cele două puncte de vedere şi care ar putea fi d escri ă in felul u/ mător : !n timp ce activitatea co t i d iană a oamen ilor, a tutu ror membrii 0 societăţ, r e fl e ctă cauzele secundare, prin interm ediul căroa se m ~ n i f e stă cauzele principale, activitatea personalităţ il o r proem inente are ~ plus rolul de a 1~ fo ca_l_i za. In acest fel pers ?nalităţe remarcabile si~~ !n_ti:-u1; f~I orga~1zato_rn c?re,. într-o 1;1a1 . 1; _ că sau mai mare măsur. m1ţia z a ş 1 armonizeaza ac ţ i u nile altor ind1v1z1. Bin înţel s , ati t oamC'llii e min e nţi, cit ş i ceil a lţi indivizi nu ac ţ i o nează in mod izolat, ci ca membri ai unor g:u_ruri soci.a!e determina te, dintre care cel mai important este clasa. Activitatea unei clase se compu ne din suma acţ iunlor membrilor ei. ,Acţiunl e «indivizilor vii .. - scria Lenin in cadrul o rică ei for~aţiun econo~i';o-socia_le, a cţ i u ni de o inftă diversitate şi care apa1ent_ nu pot !1 ~1s~e.mabzate, _au fos t generali zate şi reduse la acţ i un il e unui grup de 111d1v1z1 .. . la acţ i unile unei clase ... "14 . . Plehanov îi n~ea ,pe marii oamen i „in i\fator i"1s. subliniind una din. cel~ două funcţ pe care le îndeplinesc personalităţ proeminente -~n .1st~rie. Acest rol de inţator, dar în e gală m ăs ură şi de unificator al cţmnilor altora, este atribuit personal i tă ţi l o r remarcabile in general ~ăr _e~e !~mea socială s-ar scufunda în marasm ş i imobilitate, iar ~ezo taie.a, i espectiv transforma rea sistemelor s-ar produce în tr-un ntm ;~ţer de l~nt, Î)l conformitate cu ritmul legilor na turii în primul rind. să 1 ş t' însăşi satisfacerea nevoilor vitale elementare U conduce pe om up e cu natura, deci s-o domine. Odată cu 111 • t 'f' ganizarea (ad· . e:1~ 1 icarea acestei lupte devine tot mai n ecsară orînsăşi satif~emţr şi _unirea eforturilor), deoarece, făr orga?i7-3_re, tr-o etapă timpuriecelo~ ma_i _elementare nevoi este impo sibl ă , ch:ar in_care pot fi într-o ma 1storie1. _Apare, _a~dar, cerinţa unor org~m~tont mai mare m1ţatori sa u coordonatori ori Po îmbina ambele fu /s~ră putea desfă ş ura n~ 11 ? eg~lă măsur. Făr ei, viaţ societăţ i nu s-ar recrutare a pers' mr ş i exist e nţa so ci e tă ţ-i fiind în pericol. M odul ie ferit însă !n f'1 oane or. pentru aceste Poziţ de conducere a fo st • rabile pentru aef~are perioadă istorcă. Uneori au existat condiţ favo• 1rmarea pe • ă se impună , adeseori în ă ~oane1or capabile, care astfel reu ş eau s t fel ritmu} de dezvosltas-a _fnnat man ifestarea lor încetinindu-se în acesu re 1stor1c • ă • A ceastă ' putea să n frinare constea bile anu ma~• -~n a face difclă ~~!tuior de conducere o~u~ai_:ea de către personalităţ remarca de 1 ~r Principala frîn~ .ş, 1n crearea insufcetă a unor as1e~ 0 tuit-<> elnd1~s1~_reag~ societat:na a~t sens_, adică greutatea ?e a ansti· crearea uno/ I . ban~rele de clasce or m~1. apte personalităţ ~u co ntrU nare a natur/~1 poziţ organiztă •. Condiţa cea mai favorbilă ~ mi· ciale şi, deci I e către om, adie orice s-a dovedit a fi gradul de ..0 so~elcţ! e t pent' a lntregu vieţ A_ gradul de dezvoltare a product1~1 tea <ie cAtre om ru pozitiile de co SOC'td ale. Aceste două cond i ţi - caiita rii 111 de 1 - slnt strt n ucere şi ,.._., natu Vită c , cu cit slnt ns legate I t "' ~ul de dominare a iaJt! tli organizatoricel?laJ multe pozi~tre ele: una este funcţie de ceaacti· care să permită desfăşura.,oi· a oamenUor ' cu attt este mai bună calitatea o,~~ ::J~;· zatorilor. Aceasta s- ar putea ilustra ca în Fig. 16, ca re r e l evă relaţi ilor feed-bac k : co i iro teo org a n i zotordor Num cirul de Numărl de p oziţ1 p en tru sau pozit ii pentru organiza ton orgcinizot on .. ,:li/ Co lolotea orgonizotorrl or F ig . JG Aceste relaţi a r pu tea fi denumite legea progresulu i istoric. Vom reveni asupra aces tei probleme, dar pentru moment ne vom opri la roa s umă funcţi mai importante lul organizatori lor, al oamenilor care îşi decit restul membrilor socie t ă ţ i i în procesul istoric 1G. De ei depinde, condi ţi favo ra bile de a c ţiune şi un număr cit mai atunci cind ex is tă cor e spunzătoare•1, manifestamare de as tfe l de orga nizatori cu calităţ rea inţatve ş i a apti t ud inii de conducere a celoraţi indivizi şi, deci, progresul înţels ca ap ri ţ i e a unor sisteme tot mal complexe. nrientate căt re <a1isfacerc-a deplină a nevoilor me reu crcscînde ale oamenilor. Progresul poate fi deci ma i ra pid sau mai lent în funcţie de statutul organ izatorilor. concrete, e apropiem ai ci de reli efarea rolului unor indvualtăţ nu numai de cel al p e r so n a lităţ o r c o nducătoare în general, respectiv de catego ri ile aces tor p e r s ona lităţ. P o ziţl e de organizatori, care într-o ocictatc in curs dn dezvoltare si nt din cc în ce mai multe, pot fi ocude valoare, cc ,pot îndeplini mai pate de persoane m ai mu lt sau ma i puţin mu_l t sau mai puţin exempla r fun c ţil e de inţator şi coordonatori ai activăţ celoraţi indivi zi. Cu ci t aceste poziţ vor fi ocupate de c~t~e ~r:5 o na1ităţ mai pu tern ice, cu atit mai mare va fi dez".oltar,•n art 1v17 tă ţu sociale si cu a tit mai mu lt a c ea s tă activi ta te, altfel di spe r sa tă, va fi co rd onată şi direcţ i onată în tr-un mod determinat. Forţa e fectului social al un~i asemenea cord nări, dup ă cum ş tim d in istorie (de ex~m~lu,_ ReV olu ţ1 a din Octom brie), este adesa imensă. In Jocul unor acţmnt _ dlSJ>?rate al~ ind ivizilor ap ar e o a cţiun e unitară, mai _mult_ ~ u ma t puţm ordonata, ş i în a ceasta co n s tă în principal noutatea s1tuaţ e 1 ce se crează . Suma f o rţ el or- a cţiun multid i recţionat ale diverselor _.rersoa~e nu este :,ate CU nim ic mai m i că înai nte ca funcţia organiztcă s ă _fie pre!uată . e o pers o ană de excpţi e decît ac e astă sumă după intrarea et _ln a~ţmn:, ins_ă efectul con s tă, după cum am arăt, în faptul că „lovitura. es e 'Un1d i recţionată O astfel d e 'ovitură" a cărei forţă este prod o rţ1onl a ţl~I -cu f • •-" '. h' bă eţau e re a 1 per s ona1ităţ r are o inţază ş 1 care sc im _ r . mulu i condi orţa tr;J:-r zo n ă dată a siste~ ul ui social, prov o ~că _ în (nteno:~a: ; : teconstituind, ~upr ~I care. - la rindu! Io~.-: tr e bulftă'r7~sem. Este clar că activit urn ş~rn , :ursa m1şcăr ş1 dezyo eia de excpţi, provacă 1 -schirn at~. oricăe persoane, nu nu??a ~ un sînt ln acest caz sisteme relati~ă. 1~ ~isteme, dar s iste??e~~ irnpltc~t: mai m ic ă import a nţă . In Schimb rn1c1_ ~! deci ş i. con t :ad1cţle sî":t erson ai tăţi „pun !n ml ş­ -care" •. dec1z11le organizatorice ale marilor ~ decizii sînt capabile s ă antren!iste:ne întregi, în mă s ur ~ în ca~e :şa fel ca scopurile fortnulate ze 1n acţiune masele, adică s ă ac asumate de mase ca ş i cum .i.r fi s ă fle că masele au fn,ceput s ă d e o personalita te emintă <libă a mnă, de asernene~,pului unei acţiu n i ş i ca o a1-~ lor. Aceasta tnse 0 -SUs ţi ne I eolog!e (l n ţel e a s ă ea form~lare a se estor scopuri ş l că au rere a lui) car e servşt e la atingerea ac :C~~ 180 181 ♦ acţiune !~~- cunoscut-.o ca sistem conduătr al acţiunl ~ r Acest, sis_tem a si g ur ă nţelgra! dintre organ,i~atori şi . restul soc1 e taţu . Cu_ at _s1Stemu1 este mai durabil şi mai explk1t, cu atit înţel e ger e a dureaza ma1 mult şi este mai deplină. . - • ·1 că între mase ş 1 persana 11 t a ţ1 e mar<::3nte nu există Cu siguranţă nici O prăastie de tipul celei sugerate de C~r~y}e- }':. pnr:nul rind, activitatea p e rsonalităţ marcante ~u e~te po~1b1la fara a~ţun ea maselor. Ea trebuie să ţină cont de aceasta a c ţmn e ş 1 nu poate fi m contradiţe pe O , perioadă mai lungă _c u ea. I~. al d?il:a__ ri~ , _ per so nal _ ităţ i l _e marcante se recut e ază dintre toţi membru soc 1 e taţ u şi , 111 plus, m viaţ soci al ă sînt necesari mulţi indivizi de acest fel. Cind se fa c referiri la marile personalităţ, este o simplificare să se m e n ţ i onez numai nume ca Cezar, ei Carol cel Mare, Cromwell, Napoleon Bonaparte sau Karl Marx. Făr istoria so cială ar fi arăt , î ntr -a d e vă r, cu totul diferi t, dar ace ş ti indiavangardei oamenilor emin e n ţi, adic ă un ei categorii speciale vizi aprţin de oameni. Ne îndoim că fr Napoleon a r fi avu t loc e popeea napole i ană ş i că făr Lenin s-ar fi făcut aş d e rapid trecerea de la revoluţi a burghezo-demcratiă la cea social s tă . Totu şi, a l ă tu ri de aceşti oame ni foarte „vizibili", pe arena istoriei, trebuie s ă dis ti ngem d e taşmen e intregi de personalităţ marcante de diverse m ăr im (tot mai apropiate de mase) in funcţie de natura acţiun lor. Evident că nu includem aici ,pe t oţ i organiza_t~rii vieţ _ socţale, deoarece printre ei se pot g ăsi şi oameni care nu au _n1c~ ? con_tbuţie şi care se la s ă purta ţ i de activitatea altora. Ast_ ualt~ţi pot fi găsit e printre org,rniza torii producţie, savnţi , fel _d~ _ m~1wd polltoc1en1, _militari etc. In al treilea rînd, se .poate evidnţa relativitatea e n tă". Aceasta poate fi re marcac?nceptu~~ _de „personalitate p r oemin b_ilă (ca 1ţator sau organizator) într-un sistem determinat iar în alte 1st alto r per sonal ită ţ i orga nizato~re. In fine, ~ eme să fie obiectul acţiun 111 al patrulea rînd, f3sptul că un individ d evine o personalitate isto r i că marc a ~t ă ~e . dat o reşt în general w1or c o nd iţ specifice. Ad eseori, pe 1sto 1 1 sMce~a . r e au ajuns în acest mod oame ni mediocr i si chiar gr oteşiai x 111 Optsprezece n • . • az zui• Ludovic • B ona parte scria • că doreste sa• • • F • a1.ate cum lupta d n1i umai . aăd •t " . e casa m r an ţ a a creat i mp r e J· u răi si relaţi care au il 1 „ Ui, unui persona • • . 1"'6• . J med'!Ocru ş1 • grotesc s ă J· oace rolul princ1pa C o ndl .ţ n" l e care se mst"t • • • litate sînt create d - . / uie m ~imp d~ ac ţ iu ne pentr u o mare persana: 111 în cursul a cţiu „ e re~ga. soc~etate, iar un astfel de individ se dezvolta 111 s ă admit~m _nu, r~specbv tunpul colab o răi cu masele Ar fi a bsu rd . ~ ca un mdivid est d • la ~ cţ 1un e . In ce mod I. . e pe. eplm. format îna inte de a tre:,ce 1 mţluen 1n mare m ăs ură d ea z practica acţiun depinde evident, • N-.am "" ei c~rac:ensticile individulu i respectiv. ' ad' ă d ...... us nea mmic desp. • . . te ic espre posibilitat re manmea .p e rsonalităţ e!lllnen • coordonatori. Se poat ea a~sto~a de a .îndeplini funcţia de in ţ ia t or i sa u măsura în care ea estee ev1 enţ1a caracteristica lor fundam e nială şi de tora Ne fe 1. • repzntaă d • d . . . . essuper~oitaţ ac priilor r~ ~ ll_l la_ capacitatea d epm e şi măsura 1mb1nat-e cu acţi~-t emin:ţtu~ ~re:re~ 7a efectele sociale ale_ pr; divizii pre I~ e să le influeţz e md1v1zil.or pe care personalita! acţiun fărI e_fectele mai mult n gene:al, cum am mai afirma t,.. tr 1 0 personalita~-~ dea _seama de ef:\ ,m ai _puţin directe ale propr_ll ~ Vedea evoluţia J;~netă, datoriă e e so~ial~ ale acestora. In schI!lle-'. 0 ~cţ. iun e , iar p e netlară , r e uşet sl i~apacttl~ sale deosebite de a pr u 0 Evident, capacitat u realizarea ei s· d~1zie corespunzăta pen~ ea de Previziune po:t~~ga cea mai efi ci entă stra te/P:~ e 1 mare sau ma i mică . Dacă es 1 Î 182 mai mare, atunci person31:i ta_tea ,pro em _ ine _ ntă îş i l e agă acţiunle de acele t e nd inţe (a~a- n u~1!ele legi ş ~ cauze prmc1pale) icare au şanse de reu ş ită d e.şi aceasta re u ş i t a p oate _:p area pe_ntr~ moment problematică. In acest grup îi includem pe 1:1ar11 con~u cat~n . ai re vo luţior victorioase cum sînt Crom w ell, Rob~sp1er re_. Le? tn . E1 ş1 -a u lega,t ac ti vitatea de for ţe l e care le-au t;>u tut as1~ura y1ctor:1~. sau, î~ orice caz, un mare succes istoric. Este ]Jmpede ca rd aca dec1z11le ar f1 fost luate de alţi oameni evo1 uţi a evenimentelor ar fi î mbră ca t alte form e. ' ă capacitate d_e _previziune este mică ş i, în fo c3:z~ l în ca re ~ceast plus, individul respecti v nu ,poate depăşi mteresele dasei sale, el se te nd i nţ e care au posibilitatea de a se dezvolta dar poate lega d e nişte nu au şans unui rez ul ta t de durată. In acest 1caz, personalitatea re;pectivă acţioneză în tr-o oarecare mă s ură împotriva maselor, care, prin de finesc aceste tendiţ istorice. Istoria oferă activitatea lor zi l nică, multe exemple de ind ivizi de acest tip care au slujit scopuri contrare intereselor m aselo r populare. Indivizii de acest gen influeţază într-o m ăs ură i mp ') rlant ă unele procese istorice, care, mai tîrziu, sub presiunea maselor, sin t corectate. Se mai poate consemn a încă o trăsu a personalităţ .proemit e momentul cel mai favorabil pennente: ele î ş i dau seama cînd se iv eş tru acţiun e .ş i ş tiu să ex ploateze acest moment. Acesta este rezultatul capităţ lor d e a î nţ e l e g e si tuaţile existente cu toate dmplicaţe lor ~P, lun~ă du ra tă . Du p ă cum se vede, ceea ce e caracteristic ~ersonali!ă­ til or proemi nente este, în primul rînd, capacitatea lor de a~ş1 armomza cu activitatea maselor. propriile a cţ i uni Am aj u ns în acest fel la originea mecanismului ,autodinamicil d~vo l tări i , la care ne-am r eferit d e mai multe ori. Autodinamismul d!alect1c ~l societăţ este aş dar strîns legat de ~elie~area rolului activ ,al ~utll;or indivizilor _ ri-: embri ;i societăţ _ cu menţiua ~ă perso;1ahtăl Proeminente (d eci organizatorilor) le revine un rol bme precizat; F _ ăr acestă categorie de indivizi nu ·s -ar putea depăşi dispersare_a acţmlr ~l o rlaţi indiv izi ş i ca urmare dezvoltarea şi progresul ar f1 ttrem e ente. Faptul că -p ute m constat~ atitudinea activă a maselor ş a bpersdoenalităţ . ă d tăm cfnd este vor a or proeminente n e detrmină s . a op tc:a· mism (pe care-l d reezvoitarea socială, în locul termenulm ~e- a~ :~ termen înlătur întregii realităţ) pe a,cela de a~tiv151!\a:~ libertăţ de voinţă 0 ;:enăm a om lf ţ~legr: a vieţ sociale ca. a~toms;ş1 atît de larg de actiun:, '? este cre a tă d e ,oamem, !nctt u ui, în ciuda a numeroase Itm1te, un_ care nu : deloc exagerat să suţine: c~ ~st0 r!:abile". Orice altă o z iţe este nu smt subiecţ nici unei „necs1tăţ mevi lui istoric şi ,conduce la fata1· contraă modelului dialectic al ,procesu lSnJ. • Determinismul în 6. Fatalism şi te)eo1ogt~• . . xplicaţe 1storcă T . tate ptnă aici, care recunosc aut ezele determinismului dialectic _disctl . ţă a indivizilor fn isto~e, clt şi al libertăţ de. vom rtant fn procesul !stane, atri1t':lu1 întmplări aiăt/!nd acestor d~uă categorii un rol 1 fata~!ste 1 de conepţil (sau ri . de acţiune legilor, ,s e deosebesc !că (sau crlptoei:1ă). F'ata{l"IPtofataliste) şi de varianta lor teieo ogă fntr o direcţ determinată ~smu1 Presupune că Istoria se desf şorule sp~s fnsă de la fnceput Că rpoI~d_ependent de acţiunle oamenilor. Tre t mod necesar, la nesoco.z1ţa fatalist! nu conduce fntotdeauna, n fi°~ 183 tirea orică acţiun (in afara celor ind ispensabile). Ea poate admite un anumit activism, dacă este însoţită de conştiţa faptului că acţiune r e prezintă o necesitat: imI_Jeroasă, ~au poate fi ~o.n ~cinţa un ei ati tud ini pasive (quietiste), daca există convingerea necs1tăţ de a accepta pasi v superioaă. Un exemplu pentru prima atitud ine este fan atismu) 0 voinţă religios (de ex. al luptăori lui Mahomed), iar pen tru a doua - ideologia contemplaivă de orice gen . Teleologia (sau finalismul) suţine că totul in nat ură i societate estl! organizat conform unui scop de către o forţă s uper ioară (d e exemplu are locul s ău stri ct d eterminat; Dumnezeu). Fiecare element al realităţ cunoasă acestă ordine, dar nu poa te schimba omul poate numai să nimic. ln fond, aici avem de-a face tot cu un fatal ism, mai puţ in extremismul acestuia. Concepţia telogică poate aYea m a i multe forme. Potrivit formei sale extremiste (Platon, Sf. August in, T oma d'Aquin o şi alţi), intervţa unei forţe s uperi oare fo e xiste nţa lumii este permanetă, în timp ce, în form a sa moderată (Descartes) ste su ficient un „impuls inţal" pentru ca mecani smul instituit con form u nui scop s ă acţionez e singur. Intre aceste două poziţ i se itu e ază cone pţ i l e finaliste descrise anterior (cf. în speci al cap. VI), care suţin c ă „ sp iritul epocii" sau „spiritul naţiol" conduce cursul evenim entelor. O teo:-ie simlar ă_. în domeniul biologiei, este vitalismul, ca re ~ocoie ~tc a.ş-nu mi t a „ fo rţa vi , tală" ca fiind factorul ce dirjează d ezvoltarea organi m clor. cu fin~lismul) a fo t de-a lu ngul secol~l~r iFatalismul (îm _ preună conepţia dominată în istorie, deoa1·ece el corcl:l perfe ct cu poziţa s _ pirtualsă, care acce pta omnipteţa forţel superi oare (spiritu~l e). Dar, în ultimă instaţă , şi materia lismul mecanicist c o::duce la fat.a.Iis_m. Un exemplu îl constituie teoria legilor proa1~sului su ţ inută de maten~lişt secolului al XVIII-lea (cf. cap. VI) . În ac e a s tă teorie nu se considera deloc rolul activ al person a lităţ i lor în istorie. . Dar nu asupra acestor lucruri, îndeobşt cunoscutie, vrem sa_ ~e oprii:11 în continuare. Am v:·ea să discutăm problema d etenninism~Ul 10 expli~a_rea evenimentelor trecute prin intermediul diverşlo fac~o,:1. (de; termm1smul geografic, biologic, economic). Toate aceste modalltati al. d~term_inismului, dacă nu sînt înţels ca o p arte in te gr an tă a modelullll f estări concrete ale dialectic al procesului istoric, se dovedesc a fi mani fatalismului . Vom discuta imai pe larg numai despre determin ism ul geografic! şi extinzînd cele spuse în partea a II-a a acest~ recapi~ulînd parţil lucrăi . Modul_ de interpretare a altor tipuri de determin ism este analo~ ne i:utem ~ec1 opri aici, fiind suficiente argumentele a duse P: ac e _ ':s tă tema în P~-1 tea a ~I-a .. In ceea ce priveşt d eterminismul geografi~, :x~s·a multe r eti cez:iţ şi nemţlgri. 1n primul rind trebuie făcut d1 st in . ţl i:trf~ d~t~rmmis_m~l geografic sinonim cu fatalismul, p o tenţialsmu~. ţ eo­ 1 1111 ;i:e_cA~es~t~~ smul geografic dial~ctic, legat de teoria dezv o ! t ă nl 1st; 1 tenţialsm uli . es~e opus fa~hsmului. In schimb, conse:1~ţl ~ie 0 t~ră . dgente, repzntaţil! 111 funcţie de conep ţ ia asupra istoriei_ pr~f a1 1 determinismul;i ~ r: _as:mez:iea trebuie ţinut cont de rolul_ di[e:.i sociale şi istorice. g g fie 111 fiecare etapă de dezvoltare a gmd 1n 1 1 d. . . f" cuti -~. 1 scuţie1 noastre nu este clasificarea_ a cetimp), chimbăr~f(s difernţl . (între sistemele observate m ) şi dezvolta rea (care ţin se~area S1Stemelor tn diferite momente ul . F actă 0 ': 1 e geografic a jucat un : 01 coit şi d_e mecanismul schimbărlo) re evant 111 explicarea dif e renţlo dintre st ri Punctul de plecare (vezi cap. X) pe cat laşi d·verselor societăţ ; stabilirea mediului geografic 1 • . . n:ei ca factor ce explică difernţl dintre stă · rde ;. pnmu/ ~111?,a clicietăţlor. a:e tr:3diţa ·c ea ~aL v~he şi cea mai per~ii:n~~ e;~sti~ile somod obişnmt pnmul e~te c1~t H!p_pocrates (460-377 î.e.n.). El !~ide~~ că în zo?ele cu p~termce sc~1mban de_climă caracterul oamenilor se disti nge prmtr-o mai mare :,,anet~te dec1t în zonele mai linşte din acest punct de vedere. . C o ns1d~rţ a_semăntor privind influeţa climei asupra _cara~terul u1 pou!a_ţi e 1 ~ăs1 în Republica lui Platon (427-3 47 i.e.n.) ş1, mai clar, în Politica lui Aristotel (384-322 î.e.n), care înceară să explice prin factorii climatici exc e pţ i onal capacitate intelcuaă şi politcă, după cum credea el, a grecilor 19. Trebuie menţioat că în antiş i o conepţi opusă, care a precedat cu secole gîndlrea chitate a apărut <oeia lă. N rcfr rim la s ubti lul ş i inteligentul geograf Strabo (cca 63 l.e.n. - cca 26 e.n.), care, ţinîd seama de factorul geografic, recomanda să se caute şi a lte cauze ce puteau explica dif er enţl existente în artă, în fo rmele de guverna re, în obiceiuri, în caracterul unui popor etc. Mai mult. l considera c[1 acrs tc deosebiri provin din anumite „surse interne 1420• Deci I a tingea într-un fel enigma dezvoltări. Strabo considera factorul geogra fic ca pe unul dintre elementele unei structuri date care îş i jo acă rol u l s ă u in proces ul de dezvoltare, iar nu ca _P: o f ?rtă ex_t~rnă care acţ i onează in d ife rite moduri, dar întotdeauna u1dir ecţ10na l ŞI rneYitabil asu p ra soci e tăţi. . . . l es 111 antichitate f~ctorll} ge~In ci uda limitelor în care a fost înţe . ca el mcnt expli cativ al dif e renţ • t t • t e s1tuaţhle e l o r ex1s en e 10 r . . digrafic verselor socie tăţi punerea lui în evidnţă a constitui~ 0 mar~ cucerir~ a întrebă;~lsoaţi: gJndirii şt i i nţ i fi c ~ . Se marca as tfel apriţ_ ritoare la cauzele dif e renţlo din lumea s ocială . ~e d ă în ~onsiderac_~rea de a se da un ră s pun s la ast_fel ~e înt rebă _i ~ tentative de a 5 1 1 nu m~r~~edente atenţi a t _Ie privind istoriile diverselor s ocietăţ_ 1 11 st cauta explicarea stadiilor mai tirzi! prm a . e care trăia 0°mul. 111 fost_atrsă înainte de toate de mediul natura! f ctori· 1· supranaturali". JUl• • ..r 1· naJă l i•caţi . mîn aspecial "în lucrăie I -f~ E vui Mediu se c ă ut a ex p ~ei interesante găsim numai la autoru ? ':abi,ză după părea noastră, Rhaldun (cf. cap. IV). Acestea antic~ră' mediul geografic ca pe eile potenţialsmu geografic, care const e omul le poate exploata. ~ ansamblu de condiţ şi posibltăţ _pe car~rtament şi nu alt~!, car: omul să alegă un anumit c~:nţelgr a Jucr~rilor j~i p e detrmină siate ,?-Vea însă multiple forme. O _as~:! ataliste ale detei:mmism ost ge~rn~. o desprindere netă de im~lcaţ: fmenţioa an~:ft~~ aou c~nPre gr ic antic. Ibn Khaldun, ca ŞI au ·dera clima favora I suficentă <:liroc~paţ în special de climă . El cons! ări sociale, dar nu Pe~~ indspeablă a existnţ e i organiz lui geografic a _explica formele ei. , u ra rolului factor~actor era co35 în . n . timpurile moderne, discuţa efesul pentru. a_cest alice. Existela~torie a fost inţat de J. _BC?10 • 1!~rile descoperiri fe~ftrai diferite tenta cu expansiunea Europei Ş I cu . care aveau modur difernţ e . Păr _ ea a stj Unor popoare din afara Eu,rope1 e explica aceste ţ C'1l deosebir1Ie de l lllUlat curiozitatea şi dorinţa de a, sze aceste dlferen e ci· t savnţi se a s· asoc1e . Jt cu a dint 1ne înţels şi raţionl să se u atit mal mu lă de cons~'?• I oeu;e Inediile geografice şi aceasta/ cultura mater a d~cît de m1JI~P<>p au Inai degrabă de difernţl 111 erului acestora . dreptat atent a Cele~aţilor şi de .particul arităţle ca~a~odlnt1. El şi-\I~r dJ.n emfsfertl în sr:r. de producţ ie. A şa a făeut ş1Jitae ale popoar cia1 ~pre difernţl e de menta 1-~ 1 i/ f 185 184 ♦ nordică şi cea sudică. Din a~est moment ~actorul _geogra_fic es te tot mai e:"15.~nte mtre situaţle ş i intre des implicat în explicarea difernţlo trăsuile specifice ale dive:selor ~oc 1etăţ 1. . A ce~_ta semnifcă şi 0 opziţe faţă de conceperea prm provid e nţă a 1stone1, aş incit O astfel de interpretare a avut o mare unportaţă pentru dezvoltarea gîndirii sociale. Incă din timpul Renaştri, in gîndirea asupra istoriei a fost inclus treptat conceptul de progres, iar mai tîrziu, în epoca gindirii pozitiviste, Pentru primul concept sînt caracteristice lu cr ăril e conceptul de evoluţi. lui Ch. Perault (secolul al XVII-lea) şi J . A. Cond orcet (secolul al XVIIIlea), iar pentru al doilea operele lui A. Comte, Ch. Darwin , H. Spen cer şi ale multor etnologi ca, de exemplu, E. B. Tylor. In timp ce teoria evol uţi ei a revoluţinat ştinţel e naturii, deoarec(> înainte se considera că natura nu are istor ie, ,p entru şt inţ e le sociale, şi în special pentru istorie, ea a însemnat resuscitarea ide ii ~111:ministe de progres. In a doua jumătae a secolulu i al XlX-le a, a~es t.ă idee ~u era însă o noutate atît de incta ntă incit s ă s timuleze gind1 rea asu pra istoriei ca în secolele ,precedente. Faptu:J. că metodologia şt i nţel ?r ~ia}\! era dominată de modelul ştinţelor naturii însemna un pas rna_po1 , .1~ special în ceea ce priveşt chestiunea con soli dări în cer~etarea 1sto r'.ca a categoriei de dezvoltare. Problema explicăr unui anum it curs al ~ nimentelor rămînea deschiă . S e ştia numai că evenimeJ1tele se _su conform liniei progresului dar nu se ştia d e ce depin d schimbărle oon· crete ale stadiilor succesi;e ale societăţlr . Incepe să se pu n ă probtma explicăr schimbărlo constatate în timpul c erctăi. 1n acest _fe ~-a format treptat aş-numi , ta teorie a factorilor22 în explicarea 1stor1~1• prezntaă deja în cap. VI. Ea constă în stabilirea unui facto: _d et~r nat (de exemplu mediul geografic, rasa, d ensitatea po _ u laţ1ei , \ ; economia etc.) drept cauza asc un să a schimbărlo . Teon a faeton °;otcompletare e mpir ică a ideii de progres, dr, . si constituit o importană odată, purta cu sine pericolul absolutizăr rolului acesto r fac tri r~; deci, pericolul absolutizăr determinismului geografic în exp ic~ată schimbărlo, Ide vreme ce evidnţra acestor factori nu era ~ ată. cu o vizitme de ansamblu asupra societăţ ca o strucă deternun articulă interior. riUn eminent reprezentant al teoriei factorilor, care considera c\idemordial factorul climatic, a fost Ch. Montesquieu. El şi-e bazat c~~oriei raţile cu privire la influeţa climei asupra omului şi asupra 1~. tn s~e ~ o boga~ă literauă existnă . După cum scrie F . J . T~EU?J.;;...o discuţle refento&-e la teoria influeţ climei se trece de obi:e1 1stfel. dată de la opera lui Bodin la cea a lui Montesquieu. Procedii:d : fost trecem însă peste un fapt important, anume că acestă teorie de c,arecu~ostă şi dezvoltaă_ in secolele al XVII-lea şi al :xyI!I-lea cial de meni ca Boneurs, Chardm, Fontenelle, Madame Decier ş1 111 spe igne, aici şi numele lui Monta Abbe du _Bos 1413 • S-ar mai putea adăug Bacon, V1co. p..rb Principala sură a investgaţlor lui Montesquieu a foS t ,natJ Essay Concerning the Effects of Air on uupat Bu~~noth, autorul lucrăi tn~ ies <1; 33 ). Montesquieu, în a sa Esprit des lois (1748), s-a ~ ca· rac~;~isi:;c:urf mai m~re de analiza difernţlo dintre tr_ăsu~azel schlmbăriot e oamenilor care - trăiesc în clime diferite dec1t . d~ ntrtJ oarecar~, tipic ~ăsit .~ teoria facto;ntcista er~, de ~apt, într-o măsur 0 1 mai d e grabă • • f n ns~deraţi1l sale explicaţ schimbărlo era cţiun1 1n s era 1 egilor progresului, iar difernţl, în sfera a factorilor. Montesquieu expli ca. prin influ e nţa el' . . . .. 1 1.igiilor a ob iceiurilor şi a legilor din ţările reO !m~~ ~vanab1htatea i nă a ici, printre altele, nu predispune [~e;f ~1•Eteoare~e clima care d~m factori, dar considera că cel mai importanotr • t -a _ma1 slnesizat Ş i alţi ă • t ŞI • l eg_ă tura dintre mediul esgeografic e c1ima ·şi trr~-o a sesiza oare~are m ă sur ducţ ie dar n-a d ezvolta t acestă 1dee24, novatoare pentru a 1 t· P . ' • • u l c1·1ma t o1og1c, • • . de Montesquieuce e dimpun. • remv1at Determ inism foart e p~pu lar pr·ntr . 1 . e scriito . • r j't 1·1_um1 • •ş t'1: Natural, s-au făcut • a l egături evenit di recte ş1 cu _an t1 c~1tatea,. m spe_c1al cu Hlpocrat. De asemenea, s-a crip ţi a un!latera la a 'lu1 Montesquieu, realizîndu-se în cadrul ticat cone acestu i proces un progres în înţelgra rolului factorului geografic în explicarea i s t or ică . Critica a fos t într~pi nsă în special de A. R. J. Turg,ot. El a atras at en ţ ia as upra neînsemnatelor sc himbăr ale mediului geografic şi asupra schi mb ăr ilor relativ rapide din societate. Cauza acestor sc h i mbăr i s-a con st.ala t a fi contactul cultural dintre popoarele cu un nivel mai scă zu t de ci vilzaţe cu popoarele care ati n se ră o treapă sup ~ ri o ad ă de d zvolt.a re intelcuaă . Idei ase mănt o ar e a s usţint ş i 5 D. Hume (1 711- 1776)2 . Montesquieu a mai fost criticat de C. A Hel8 vetius (1 715-1771) ş i P. H. d'Holbach (I723-1789)f . Critica lor aurmări t in primul rînd substituirea factorului ,privind mediul geografic cu un' alt fa ctor deci siv' al sc himbărl o r. Critica lui J . G. Hercl er27 a urmat o altă dkecţi . El e:x.aminză clima nu numai ca pe o ev ntuală cauză a s chimbărlo, _da,:, ?upă cum am mai spus, a nticpează interpretarea dialectă, de mai tirzt.u, 8 dezvoltăr i e labor a tă d e Mainc şi Engcls. El recunoaşt rolul„ im.prtant al clim~i sub infl u e nţa căreia se sc h imbă ş i destinele lumu, to cel eal • " • tă"ZB dar 1n ace aş ce omenirea, pretutindeni pe pămînt , face şi supor. ~o rafie El este timp, evid enţ iază influeţa omului_ asupra medi~~ 1 g c~nstri~gere, ci un potenţials cînd scrie: ,. .• • cli~a nf. ';;r~i~te~izînd în lucrăie P~pune, oferă o neîsmată predispoz ţi~ • ro resului: care acţio­ lui Herder se împletş ,recunoaşt le_gilor gnaliza schimbărlo ne~ă ca Moira, şi teoria factorilor, ,apllcf:rii adi~lectice a societăţ, sociale, cu teoria, afltă in faşă, a de~vo . nu este sufidentă cuHerder realiză că pentru a înţelg istoria, ilo ce produc schimbă­ n_oaşt~re stadiului actual al societăţlr! a /!~iorîn rconsiderare î_ntrea~a !'11e _ŞI a legilor progresului, ci trebme 1Jui al XJX-lea numa,1 te 0 1: istorie a acestor societăţ. 1n cursul secod ltat elementele dialect c • 1JSmului • fmatena istoric a pre1ua t şi ,a ezvo orinulate în epoca Iluminismului. ilor e complentară le• . ă a factor mple de conil ş 1 pentru pozitivism teoria pur tea cita multe ex~ : emplul ~eir anistorice ale progresul~i. 5:ar ~turii este ~ractef!Si~c:e. Prin lu· u de acest tip. Pentru 1Staz:1a..c 'ei c;el al Ju1 H•. •H T Buckle ra~· II. ~aine, iar pentru istoria c1v~ 1:3!ologic, cartea lw bi~e s·e ştie, o ep!S :ercitat, după cum dent de legile lf~onal15mu1 şi optimismul său nd inn ory of Civilization in Engla . a Jor Istorice. Indepe~epind de proPr Uenţă considerablă asupra ~cr1er după opinia sa_ enţa factorilor, l;r:esului, care în ultimă anliză - 'deratiîle sale in ~ost tnsă un deîn ~ Ştinţelor, el introduce în ~nst ima). auckl_e n-a a fost F. Ratz~. te P~ul rind a mediului geografic (c~ cuvintul~I cumnt ropgeţ]Ta p h 1 e, în~lli.st geografic în adevărt~! . sent geopoliticu ~ vedere ştlnţfc, laa2~1etorul antropogeograf1e1. i a97). Din pun7t u constituit un ~ <>r>!niu 1891; Politische Geographte, iul explicaţ ei . a stitult o acoper gres e. acestuia din urmă 1n dornen 11tlc, ele au con evident, Din punct de vedere Po f J' r 186 fl ♦ 187 te ore t ic ă a slogan urilor imper!alismului_ g~rm a n; care pr om oYa lu pta ş ii npentru „Lebensraum" 30• Geopoht1c_a s-a mfil t1:a! in m ~lte lucrăi ţif ce; ea e v id e nţia efectele pra~tic~ ale te~ne1 factonlor, care puteau fi mărit e in mod necontrolat prin interm ed iul altor conexiuni istorice deoarece se aflau în afara torentului d e fap te istorice. ' R e a c ţia a ntipoz t iv stă ş i~ a îndreptat a tenţ i a s pre m omentul st ructurii, neglijat pînă acum. In comparţ i e cu ev o l uţ ion is m ul , ea a insemnat al ităţ i i istorice. D up ă cum am mai un real progres Sn î nţ e l eg e re a re arăt a t, evenimentele istorice, in c o n c e pţia istoricilor st ruct raliş t i, nu sînt altceva d ecît o serie de stru cturi, iar inv est ig a ţ ia lor ln ordinea cronlgi ă în care ele apar este de fa pt observar ea diYer!-elor stad ii prin care ele trec î n diferite perioade d e t imp. Se con t inu ă , aşdr , exaor , iar nu examina rea d e zy o ] tă ri. Fa ctorul geografic minarea sc h i m b ăril e xplică oarecum c on fi gur aţ ia dată a elementelor u nei structuri. dar nu e xpli c ă dezvoltarea. Ş i în acest caz, ca ş i in cazul eYolu\ i0n ismulu i. SC' atribuie fa ctorulu i geografi c u n ;rol exagerat, ad ică se atribu ie un conţinut determinist unui ,posibil fa ctor . Astfel d e co nseciţ pot fi observate în multe lucr ă ri privind factorul d imei31 _ Jn Fr anţ , l u c r ă r ile lui 32 E. Le Roy Ladurie co nţ i n ob se r vaţ i interesante p e acea tă temă . lnt~re~ul istoricilor francezi fa ţă d e rolul important al mediului geografic 111 de s fă ş urae a evenimentelor istorice d er i vă si din strinsa ai aş a-z ise geografi i umane. care coo perare cu geografii r epr e z e n ta nţi s~ opune de~erminismului de tip Rat zel, suţ i n înd pot en \ial ism ul. Ke gmd1m în pnmul o·înd la P . Vida! de la B!anche ( Tableau d e la g&ographie de la France" - 1903)33_ " , a c ă r e i r ezolvare, de -a lu ngul ti m pul ui, a fost Enigma d e~ vol t ări ~ăut _ ată adesea m mod intu itiv (în special d e He rder) a fost soluţinată , upa cum se şti e , abia de Hegel M arx şi Enge1s in ceea ce pr iveş te 1 ~-o ul_ mediµlui geografic, Hegel ~-a apropiat sensibil de materialismul 1st onc 34 • El a a ră t a t că m ediul geografic este un ansamblu de pos i biltăţ st ă pe0 21 .c~re omul le poate hansforma fntr- o r ealitat e d e t ermina t ă . Acea 1 Pţ 1. 0 Y et ar putea fi d e num ită ,p o te n ţial i sm dialectic d iferit d e cel eYolull!S sau stru tu 1 Ea • ' • om şi med' c r~ • . a re în vedere int eracţi u n a p e r m a n ent ă dintr~ putea fi demonstra;a numai dac~u1er!e:giafic. O astfel de i1 :ite ra c ţi u ne nd0 med·iul •geogra f 1c ' ba clima t ic pur ş i d acă se releva ină :în pr· nat1 fa111 • ctorul ,., .• producţia . Asa a imu • u resu rsele naturale, care c o nd 1ţ0 n : az în a c e as tă inter rocedat Hegel. P o t enţialsmu nedialectic nu a vazut 1 diţ o nează r e laţit~ ~1:et sursi3 d e z vo l t ăr i , _ci num ai u n fac tor car e con0 mare dificultate . m re e e~ient:le unei structuri 1a un moment da1• s·1 _in con e pţi a lui Hegel a const itu it-o ideea că natur~ este imuab'lă • t orie. • Este posibil to t uşi pante a ceastă i-'d ca ă nur· are is ca ·pe d e aIta ' ee s I fo t 1 • ' ' ' la d ezvoltarea concep . . . s ~nu dmtre s t i mu lenţ i i care au condus . Mai_tîrziu, -cind, od ţ ~ dialectice a int e rela ţie dintre om ş i natura~ d ezvoltarea ev o luţ i on i smuli şi n atur a a de veni t un fenomen isto ~ că sc h i m băr il e sociale r;c,ba. începu_t tot mai mult să 'se i mpu n ă -ideea <Materialismul d' r~ uie explicate ,prin faot orii n aturali . 1 cea s t ia ectic ş i • t • - cu ţ' . ru ct u ra l ă asupra •st . . 1~ orie, u nificînd c once p ţ i a ev olutiva astfel u nilateral itatea evoh~ e~i:~m~ lui şi a struot~r: ~~~ \ 1 _ d e păşind !n f' Oe pentru determ in· u ui, a ofer it o inte rpreta re în care ~ tele 1 : ţ: c ca e1 o sistem e x i stă o : usmplual geografic, o interpretar e potr ivit că r e i a n e a ză rec· re recip ă . 1 men· ele, d e t e rm i nă d . iproc unele asupra al~ a _elemen telor, adic ă e ~- tre 111 0ezvoltarea sistemutu· ora Ş 1, p rin c o ntrad ic ţ i l ~ 1. 1n acest ă c o n ce p ţi e , med iul ge 188 grafic nu poate _fi _tratat ca un f~c to_X: autonom extern . In raport cu sispermanente_ a om~l_ui , care p rin temul, e~ co_n stitu ie ~b i_ect u~ a cţ m nu aceasta i1 „rnti:°':1 ~ce m sistem. Intr-o co nc e pţie s tatica, p o ziţa lui e xt ern ă era ,pos ibila, d eoarece nu era vorba de un ,proces permanent de i nf l u enţar r ec i procă . D e p e nde n ţa omului de natură este legată de necesitatea satisfac er ii nevoilor, d eci în primul rind de ,procesul de produ cţie . A cea s tă d e p e nd e nţă este dia l e ct ic ă, ceea ce înseam ă printre altele că omul cu cit do min ă mai mult natura, cu atit are ~ai mult nevoi~ de ea ş i d epind e deci tot mai mult de aceasta. In acest context este er o n a tă opinia - care const itu ie o r e mi n e sce nţă a determinismului nivelul de dezvoltare geografic - conform că r e i a cu cit este mai sc ăzut soci al ă , cu a ti t d e p e nd e nţ a este mai mare. Omul e x pl o a tează tre,ptat sfe re lot mai noi din medi ul natural, ceea ce duce la extinderea conceptului tr adiţon l d e mediu geografic 35 . C o ntradicţ a di a l e ctiă din tre om ş i med iul na tu ral se man i f e s tă clar în d ezvoltarea contiu ă a procesulu i de pr od ucţ ie , car e constitu ie baza d ez voltări societăţ ş i izvorul \·iiloarclor contrad i c ţi i ca re ac ţi o n ea z ă cl u pă principiul feed-back asupra procesului d e pro d u cţi e şi , prin intermediul lui, asupra mediului ă ri sociale mediul geogeogra fic. D up ă cum se vede, în teoria de zvolt grafic jo acă u n rol e se nţial, da r el nu este un factor independent,. ci unul inserat in to tali ta t ea un u i s istem extrem de mare, care este societatea. Din cele spuse p i n ă aici r ez ult ă c ă gindirea s ocială a inter.~retat mediul geog rafic in modur i d ifer ite. Multă VTeme ea s-a fol osit de acest factor (in special d e cli mă) pent ru a explica dife renţ el de m~ntăţ i. Aceasta a fost o c1;1cenre talitate ş i d e c ult ur ă d int re diversele socie a -~indirii umane, d eoarece explicînd lumea socială prin intermed iul 11;1mu natu rale s-a eliberat d e lumea s u, pran a tur a lă . O astfel de co n ce pţi e a fost o co ~e c i n ţ ă fireasc ă a faptului că, în explicaţ dată difernţl o r examinate, nu s -a ţin u t cont de dezvoltarea lor istorcă. Od a t ă cu consolida rea co n ş t i inţ e i c ă procesele isto:ice sint supu~e il_?Or sc hi m b ăr i p ermanente ş i, legat de aceasta, că evenimentel_e trebuie sa fie interpretate 1n mod d inam ic - lipsind în s ă o c o nc e, µ_ţi e a d e~v oltăr i istor ice medi ul g eografic (în af ră d e clim ă lwndu-se . rn CO~iderar e şi alte elemente ale lui) este tratat ca un ~a~tor ce _explil~ S d u mbă ril e s uccesive si d eci ca o manifestare a teoriei factorilor. •(d irecţonal ă) ace as tă teorie se r veş t e la comp1eforma sa e vo l u ţi o nistă a t e nţ ia asup ra p r ă oce ­ tarea legilor aprior ice ale p rogresulu i a t ră g i nd sulu·1 • ' ftă ţi autonome atr gea . istoric c oncret. Tratarea factorilor ca en i . . • eo rafie Pe! ricolul ab s olu ti zăr i lor deci ş i ,pericolul determ rn1Smu_lui g gt t • • n fo ' d' 1 grafi c era mterp re, a rn con :ma sa stru c tur al ă, î n care me _iu _geo ă el nu d e t e r mi n ă în exiune cu activit a tea omului, consi? e~w d~-se t c o n d i ţ il e a cţ iu n e a fac:°J fatal aces t ă a ctivitate, ci numai Îl d e fm e _ ş ~ ~a mod ~osibil de ma .rf or este tra ă in mod d ifer it, în specia ni esare ... Ab· • .. 0 ciale a devenit impos ibila S 1Jsţi n ia pe .teren ul -teoriei d e zvo ltăr l 5. di c ă a unui fatalism). Dezv ~;ea ideilor d et erm inismului geogr~fi c (a . d at or a tă contrad ic1 O ţilor . area, inter , pr e t a tă ca m iş ca r e a s 15 temu ui\ e absolu tizarea nici 1 llnUia ri:terne ale element elor acest:tl~ nu ? er~ manent şi asup ra lor acţion/~tre factori. Toţ i sînt l e g _ aţ 1 . mtr~ e~aft asupra omului. Rolul mediul ~a omul, a ş a după cum şi ei acţion . de endent. El înce pe s ă 1 aeţ io n e ~ ~ ~agrafie este consid erabil, dar nu 1~uli social de produ c ţi e 3 d . e 111 mod es nţ i al numai în cadrul proce 189 - NOTE l. Aceasta nu înseamă că subordonarea evenimentelor unor cauze determinate fie în mod n~esar univocă. Nu este ne<;;esar întotdeauna să se l eaşi efecte ~m acelşi ca1;1ze. Aceasta problemă reclamă 0 discuţe în primul rînd _dm part_ea f1lozof1lor. Cf. o. 1,ange, CaLosc i rozw61u, op. cit., p ._ 41. . . C!. H. Greniewski, Elementy cybemetyki [Elemente de c1berntă), Warszawa, 1959, p. 32-46. Fondatorul cond iţo nalismu a fost M. Verworn (1863-1921). Concepţ ia materilsă a cauzei vorbeşt despre acţiune unui obiect material asupra altuia, în cadrul căreia intervine un transfer de energie• legături cauzale]' W. Krajewski, Istoria zwiazku przyczynowego [Esenţa în „Studia Filozoficzne", nr. 1, 1964, p. 75-98. El distinge, în plus, con'. trebuie să aştep 2 3_· 4. 5 • ce ;:,ţ ia spir ace it u al:i stă ( v o l untarisă), raţionlstă şi fenomalistă. 6. M. Bloch. Pochwala historii, op. cit., p. 219. 7. K. Ajdukiewicz, O niekt6rych sposobach uzasadniania wlasciwych naukom prtyde verificare folosite în ştinţel narodniczym [Despre unele modalităţ turii], în J(lzyk i poznanie, op. cit., voi. I, p. 72 şi urm. 8. Ibidem, p. U. 9. Asupra conceptului de probabilitate în istorie ne vom opri mai tîrziu. 10. E. Nagel definşt determinismul în istorie astfel : ,.Determinismul în istorie pentru fiecare acţiune umană fie indvuală , este teza conform căreia fie co l ectivă . . . există un sistem care e un răspun s determinat faţă de astfel de elemente . .. " (Stru cture of Science, op. dt., p. 595). 11. A. Malewski consi deră teoria interdpţ dintre situaţle de viaţă, pe de-o prate, şi opiniil e şi comportamentul oamenilor, pe de altă parte, ca una din teoriile fundamentale ale materialismului istoric; A. Malewski, empi· Empiryczny. ~ens tem·ii materializmu historycznego [Semnifcaţ :~ materialismului istoric], în „Studia Filozoficzne", nr. 2, r~~. ;. 12- Problema ~tîmplări minată şi nec es ităţ , precum şi a libertăţ voinţe a fost exasub _ toate aspectele de K. Marx şi Fr. Engels. Ei sublinază rec i procă dintre acţiunle umane . şi condiţle existente. Acţlu­ ~- e uman1; îndreptate spre un scop provacă efecte, iar acestea, la n nd ul l'!r, influeţază aceste acţiun. Aceste efecte ale acţiunlor umane !'humasa const,twe, cu alte cuvinte, cauzele principale şi legile care vntoarele acţ iun umane. In Tezele despre Feuerbach (184 5), M enţază di:J că_ .. teo~ia materialis~. c_are afirmă că oamenii sîn~ . prosr .hi mbă p.eJu : ări lo r Ş I al educaţ1, ş1 că prin ur mare oamenu se impr e jurăd.~ton un or împrejuăi noi şi unei educaţi noi uită că să fie ed;: e" 5 nt -s chimbate de oameni şi că educatorul însuşi trebU e p, ~ ). f:t a~~- Marx ş i I:r. Engels!. Opere alese, 1958, voi. III, op. ctt.'. timp!ăr i. t mod acţiune legu se produce prin intermediul ln 13 • C!. J . Wiatr Cz/.cwiek • h · I urm . E~te O lucra:e istoria [Omul ş i istoria], Warszawa, 1965, p. 20 3rt santă sinte ză a opini'l cu cr3racter de popularizare, dar conţie o inte 14. V . I. Len in Ekcnomile :;r re eritoare la rolul marilor oameni. 1qe B. Struve, trad. ol \ e soderianie narodnti!estva t krttika ego v kn 15- G. Plehanov, Ober '!l,ie • &zfeztt [Oper~J. voi. I, War.szawa, 1950, p, 440, ,, 11 4 er PersonLtchlceit tn der Geschtchte, op, c 16 . Evid/· 3, 17 nt, acest concept este . . . mte_rpaţ a1c1 într-un sens foarte larg. lb° ~nceptul de „calitate• a O · Marx, _Optsprezece br:~~i~atorului H vom explica mai tlrzlu, , 6, 19• Vezi analiza acestor ă . L lut Ludovic Bonaparte Bucreşti, 1904, P d 20 . Processes of lf ist ~rţ1 ale operelor antice, tn : F . Teggart, TheorY an • Vezi analiza opini'l • op. cit., p. 174. cate de • 1 or lui Strabo (d I indlpol.), P ~i~>, In: li. Becker şi H af c:re nu evidnţază momente;/ (trnd, 2 21. ln operele ·Met - 52. • • arnes, Social Thought, op. c • Li1>res de '/.ahodus ad factlem h 6':t 22. Ac eas tă def; ·r RepublUJue, 1576 (ed 1st0~arum cogntttonem, 1566 şi Les zione a fost introdsă d . po on e ză, 1950). nce· G. Pleha;~: 11• t ica delia stortae A. Labriola (cf. lucrarea sa La c~ de Warszawa, 194 0 Matertaltsttl!.esk 1895 , P, 162 şi urm.) şi mal tldrzi pal,, • P, 8 şi urm.). oe POmtnanje tstortt, 1897 (tra • l~ătura ~5;3~. t J'. ,::;,:e . s' 190 F. J . Teg1ţart, Theory ancl Processes of Htstory, op. cit., p. 176 _ 23, Cf. J . Litwm, Szktce krytyczn_e o determinlzmie geograftcznym ti c ă asupra deterrnm1 s mulu1 geog_rafic], Warszawa, 1956 , p. 14 _ [Schiţă cri24• Cf F. J. Teggart, op. cit., p. 180 ş 1 urm.; H. Becker H E B S . 25, • Thought, op. cit., (trad. pol.), p. 526-527. , • • ames, ocial Cf. J . Litwin, op. cit.,_p. 33._ ~61• Cf. E. Adler, Herder z O~wiecente ntemieckie, op. cit., p. 22 2_ 238 _ : Ibtdem, p . 225 (citat dupa E. Adler). 28 29, Ibidem, p. 227. . . . . In acest conte xt merita atenţi c oncepţia strict detrminsă a lui E. Hungting30• ton (Civiltsation and Climate, New Haven, 1915). 1. Cf., de exemplu, J . _ Topolski, _O_ tak zwanym kryzysie gospodarczym XVII 3 wie/cu w Europie (Cu privire la aş -z isa criză econmiă din Europa secolului al XVII:-lea], _în i,Kwarta,ln ik Hi~tory=y", nr. 2, 1962, p. 370-371. 32 . Cf. E. Le Roy La duri e, Hzstoire et Climat, m „An nales Econ omies. Societes. Civilisations", '1959, n r. 1, p. 13-14. Cercetarea is tor ică cu privire Ja climă are o bogată literauă, în care transpare o s er i oasă încărtu de determinism geografic. 33. Cf. L. Febvre, A Geographical Introducticm to History, London, 1932 (am ::onsultat ediţa englză; există şi o ediţ fra nc eză ) . 34. O anliză detaliă a opiniilor lui Hegel referitoare la mediul geografic a făcut-o J. Litwin, în Szkice krytyczne ... , op. cit., p. 35 şi urm. 35. K. Marx include în condiţle naturale ale producţie „natura omUilui însuşi", ca şi „natura care-l încojară" (Capitalul, voi. I, op. cit., p. 570). 36. R. D. Bradley, (Causality, Fatalism and Morality, în „Mind~, 1963, October LXXI, p. 594) face următoae distncţ i e intre determinism şi fatalism: „Determinismul cauzal afirmă că viitorul meu depinde de ceea ce fac azi, însă fatalismul nu trage nici o concluzie esnţ ial ă din ceea ce a fost mai devreme pentru ceea ce va fi mai tirziu". Este just. Orice previziune ştinţfcă este imposblă pe terenul fatalismului. ._ rnul si d e t er mină dezvolta rea, a di că e xplică mecanismul d. . si, te •. ti d b f ă d mamisrnului istoric, prez~n n u-s_e su orm . e legături inverse (cf. cap. XI) , . ,..,re a<:ţiune a s1stemulu1 (elementului) a asupra lui b a cauzelo in ·t t î od . ' r a conJugat, provocînd schimbăr în . b trebuie sa se m ani es e n m !~ternul b. Aceasta. î !'1-seam:iă că ~părea_ o_ c~ntradiţe între aceste sisteme : pentru depaş1r a e1 trebuie sa_survma dm nou O schimbare în . temui a etc. Este uş o r d e observat ca aceasta ~prezintă într-un anueză a legăturio inverse pozitive şi negative. Tindem s~ t sens o sint mi • e m o s t are apropia • t·a d e ech"lib m e nţm 1 ru, ca in cazul legături 1•ci să ~cgative2. da r avem _t o tod a tă un ~fcct d_e l '; gătur poz~tivă; aceste stări de echilibru se s ta bilesc la un mvel diferit, în depărtmu-s astfel de d e echilibru3• starea pr i mară Legile sincrono-<.liacronice, adică legile dezvoltări au, in raport cu celela lte d o uă grupe de legi, o premin nţă, deoarece se refă chiar la mecan ismu l istor iC' i. Sînt deci legi foarte generale, legi cu o acţiune • '-V :,,a XII. PROCESUL ISTORIC: LEGITAŢ ŞI LEGI ISTORICE 1. Conceptul de legitate istorcă. lncercare a unei cl as if că ri Determinismul în interpretarea realităţ este, d u p ă cum am conlegilor sau a uno r constatat 0 cauzalitate care presupune e x i s t enţa diţon'ăr (d epndţ ) de OŢdin s uperior, . care s ~ bord o nează ca_uzele prin intermediul lor, J anţ u ril e aş.-zi s e lor cauze du-ecte principale şi, sau accidentale (denumite de noi secu ndare). . aici că r a p or t ă m d irect conce ptu l de legitate la Trebuie să arătm procesul istoric şi numim legi, printre altele , afirm aţile de:"~re astfe! Avînd în vedere faptul că în continuare vom . v~b1 m a cela şi de legităţ. timp despre legitate şi lege, vom fol osi a c eş ti termeni m mod alter' nativ. Ne vom apropia astfel de limbajul curen t, în care termenul de ,,lege" se folseşt pentru a desemn a atît legitatea cit ş i legil e. Pentru un adept al cauzlităţ, acţiune legilor constă în gruparea şi ordonarea cauzelor dispersate. . Poziţa care recunoaşt e num ai c o ndi ţ i o nă ri l e cauzale directe_ ~m, denumit-o cauzalitate de bun s imţ . Atunci cînd principiul cau~a_!Ita_tu n se extinde şi asupra cauzelor principale sau asupra u nor condiţa mai importante „ascunse sub aprenţ" fa ptelor istorice vizibil~, . putem v~rbi despre aş-numit cauzalitate ştinţfcă; o astfel d e po~1 ţi e ~rmite depă ş irea ideografismului extremist in prezentarea eYemmente_o~ istorice. In fine, teza conform căreia istoria este gu v ern a tă de o anumita 1~g1·t-~t e, teză accorelată cu cauzalitatea care recunoaşt rolul act •iv al . diaţ mn umane în istorie poate fi denumită teza determinismulUI lectic. ' . în caP(; Corelind clasificarea acestor legi cu sistematica prousă t?lul pre~_en!, a condiţăTlr sau a legăturio dintre ele~ent~ce si~temului ş i sisteme, deci - cu alte cuvinte - dintre faptele 1sto:~. (Simple şi complexe), se pot distinge următ oarel tipuri de legi istori • (l) leg~ si_ncronice (structurale); (~) legi diacronice (cauzale direcţonal)· t) ~). legi s_incrono-diacroni~ (ale dezvoltări strucal-dieţo~p\ •• corespunde ' tipulm· d e le_ gătUrl ralele rima care dintre • d" aceste . cat egoru Aceste legăt ~r i con~~. ică mter~pndţa simultană a faptelor istorice • . ·ntre s t elementele si!~~~~~:i e r ~ mţa ~nei r ~ ţel determinate de leg~tu~o~ale, pot fi exprimate b f egile diacromce, deci cauzale sau d1rec pe0 rioadă de timp înt~u o~mă de legături lineare, care presupun . producerea elementul 7 pro ucerea elementului ce constituie cauza şi după cu m am încercat să ui dce va co ns tit u1• efectul. Legile d1acron • ice '. cau· st răm zale. ln sfîrşit a tre· e mon mai înainte se pot reduce la legi •me1 lor ~ o uă categorii 1:rupă de _legi, Ca'I'e re~nesc caracteristicile pr area ~~emm_entelor, tleo'arece ~e m~1 mare importanţă pentru desfM~~-a!TI numit legi ale dezv oltăr~i e(rm1ă dezvoltarea istorcă. De aceea ·şcarC strucal-dieţon). Ele pun in rr11 192 un i v e rsa lă . 2. Legile istorice şi cauzele principale Conceptu l de cauze principale introdus de noi reclamă d1;li~il&:a acestora de legi. S o luţionare unei astfel de problem~. va ~1 rnsă 1_n mare mă s u r ă c o n v C' nţioală deoarece structu ra cond1ţ0ărl realităţ i istorice se manife s tă la' diverse niveluri şi în diferite planuri. Di~ d e pendţl mai generale se pot deriva condiţăr_ de un nivel tot mai s căzut . Denum irea de legitate sau de lege trebwe rezvată pentru c o ndiţoărle care cer un grad de generalitate relativ superior ~ care sint deosebit de importante din punctul de vedere al desfăş~ru eveni mentelor istorice . Este însă dificil de stabilit o demar~ţi clară a acestei genralităţ şi a importanţe istorice, o limtă p~ccis~ fnt_re depe nd enţl bine determinate pe care le numim legi i_storice ~1 umversul ~ uzelor, adică al depnţlor direcţonal. Trebuie touşi menţioa! 1 ca noţiuea de lege sau de depnţă dintre fapte are 0d 5 fer~ ~: largă decît conceptul de legitate, deoarece, pe lingă _ ace~tă t e.pe~a~n î~ co'.1-ceptul de lege mai cuprinde şi depnţ „mai mb_ u.n ~~ntin~are ~nce caz, de _ pendţ cauzale principale. Cînd ".0 m VOI: 1 111ceea ce noi e Problema stabilirii legilor nu ne vom .referi numai 1a arn numit legitate în eneral ' . • Oricum g • . l t fi incluse printre leg1tăţ, el: avlnd , d ~ pendţl ~mversa e_ po. ·etăţi umane cunoscuta de n _valoare 1n raport cu mtreaga 1sto~ 1c a soci le trei categorii enurner o1. Aceste depn e nţe universale (dm_ toa~e. ~ r cercetarea lor stă Ia -bate anterior) constituie fundamentul 1 ~tied e ;md e nţel universale ar p~~a t~oriei dezvoltări sociale. Alături e manifestă pe perioade scurte ~a fi_ men ţ ionate apoi depnţl _ c;f - ~!rfă Evident că şi printr: o r gradare poat_e f~ 1 . a.ia noa s tră urm!nd .sa aceste e tunp şi a căr st ne op _d epndţ e putem căuta legi, in mv~ ig ~rnind de la formaţ1u­ 1 niJe s~ ~ asupra un ei cla si fi c ări riguroase a f ~ )a acele fapte care ~ o ~ in~ e~. D ep e ndeţ e le universale se re ~ocietăţ umane. Un '.15t e de f ite in toate etapele de dezvoltare a ducţ i a (în ac c epţiu n Pa larglp! este, d_e exemplu, folos_irea 1;1neltelft~tJ; o ei), reproducerea etc: bePen<i acestu i termen, incluzmd Ş I rezu fa tele care au Joc n_um~i d e grad inferior se r e f e ră la uniai pe anumite teritor11. in an e~ţl be e){~ite Perioade şi care pot ap~r: \ r~o anumită etap~ de d~zvt ; tare Plu, clasa socială apare numai 10 • t e nţei schimbului ş a societăţ, cererea numai în c ondiţle ex1s f[ 13 ~ ~lodo1 . oSia tac.o rle i 193 pieţ, iar aservirea ţăran ilor -. in epoca feud ală. E:ide nt, !oate dePe, care se refera la acest ti p d e fa pte au o raza de acţi un e istor · • mai mult sau mai puţin li mita t ă, ceea ce înseamă c ă le funcţio n e~ c ~ intr-o a numită per i oadă . z.a Am denumit istorice aceste legi nu numai pentru că ele se refe • i c ă , ci ş i pentru că (în afara celor universale) se m:~ la reaU.tatea istor nifestă într-un cadru temp or - s p aţil s trict determ inat : ele se refe • la fa pte care po sedă coordonate tempcro~ deci la fapte istorice, a dică s p a ţiale . Chiar şi legile universale apar, în acest sens, ca is ricc _ numai că l!m(tele lor ~~mporal~ _şi spaţile si nt mai largi. Că ci xi.,; ă ase!l1en~.a limite, ~le fu~d defm1 te, temporal, de incPpulurile isto riei s0<; 1 e tăţ1 _uma ne, Ş I spaţi a l , d~ planeta n o a s tră, care nu este unică în umv;r~ ş1 prob~bil _nu este smg ura lo c ui t ă d e finţe d ota cu int r],g e n ţ a ş 1 care au 1stor1a lor . . fo _cont!nu_aTe, ne ".om OJ?ri la _c ele mai importante legi sincron ice. d1acrom~~ _ş 1 smc:o~o-'d1_acron_1cc, adică la acele I gi ca re> constituie osatura teo11e1 materialist dialectice a dez vo ltări social denţl 3. Legile sincronice rDe obicei problemele de st u t • d' • • . letici. Atunci cînd se d . r ~ ura ~u. se 1scută m tennem nomosociale ş i economice nu e:~rm c~ e m_ai importan te con ·iun i parai<'!~ unor legi sin_cronice (de s tr u c t~ :ţ~ deci faptul că aces a a u caracteru l fo analiza procesului ist • 1 . . legi ale structurii sînt: onc, cc e ma1 importante (fundamentale) 0) legea macrostructurii. {2) iegea structurii econo~ice· (J) legea structurii sociale · ' i~). legea_structurii suprastructurii n:ma dm tTe acestea a re • . sau mai pu ţ in determinate isto <:aracte r umversal; celelalte sînt mai mult Legea macrostructurii se nci • care r e pr ezi ntă societatea re e ra la cel mai mare sistem istoric, cel rmană . R eţ au fu n d am e ntală d e l egă tu r i într-un as tfel de sistem c ercta t ă de num e r oş i rep:ez~~t de ~ coperită de Marx ş i Engels şi apai de Eleme!ltel_e acestui m a cro/an ţ 1 ai_ materialismului istoric. .. prFOduc ţ 1 e ş 1 suprastructu istem smt: for ţel d e p rod uc ţie rel a ţile o rţ e l e de ra. , uneltele _:PrOducţi e ale soc· t' ţ" . a cţi o n ea' ziam e n1 care foloses c a ~ au se compun din trei elemente. mat ~ unel_te _ ş i obiect ul asupra căru ia se exista f ă r ă ~ul u_i~eltele, a d ică n e ntă . Ac eas~ă iul e de Producţie c:1a Prima şi pă rnit u l5. Ele nu pat rece - ca leg· Elg ă tură are aici ~ar ~are se află într-o le gătur permafund a mentală a(c erui unei conexiuni inverse, deo.a~ului) în meca~ă smu1 d e zv o ltăr " . Pll?ctul d e plecare al a utodinam1ss1stem . Pent r astfel de siste~ ~ ~ spiritualist ~~/!tor1ce - nu depin de de n ici un alt cel Rel_atiile de p~c:iepr: zentat numa~~ r; c unoa ş t e autodi namismul, un apar~~1 ~eneral, ace~~e ~onstitUie u: c l.lmnezeu. I (1 o1:cep_t foarte la rg. !n sensue turilor s~~Pul produc i!• sint relaţi sa f • c1a}eo a d ·1 că ţ I. Ele const·t . egatunle) dintre oameni car , or m ea Ză ' o I Uie p • • oameni obiectul macro tru c tu r ă rmcipalu) elem en t al raPorr cetă r i istoricul ~ re, urm ă r i tă în dezvoltarea foarte c~are t e ins ti t u ie-c mp ic a tă , se di~~ re l a ţ i de Prod~ - . P ri~tre ,r a porturile dintre cţi e ş i care fo rm e az ă o r eţ a ng unele de 0 d eos b ită im p orta nţă pentrll rl efini rea car acterului acestu i ti p de r e l aţi i . Acestea sînt raporturi care se refă la proprietatea asupra mijloacelor de producţi e, adică asupra uneltelo r şi obiectului s upus acţiun în timpul producţie (materia prim ă, păm int ul) . O. Lange s crie: ,.Proprietatea asupra mij loacelor d e prod u cţie e~~e un. raport soci1:11 , pe car e se sp r ijnă tot sis temul complidmt re oameni m proces ul s ocial al , producţi e i . Propriecat al r e laţ.uor tatea a upra mijl oacelor de pr o du c ţi e d ecide m odul de folos ire a acestora, d eterminînd astfel pos ib i li tăţile de coope ra re ş i de diviziune a lim ita acestora. In plus, p ro prietatea asupra muncii, s ta bilind to odată mijloacelor de p ro ducţie d et rmin ă p roblema proietăţ asupra produselor i, implicit. î m p ărţ i rea acestora" 7 . Proprietatea asupra mijloacelor de p rod u cţie_ es~c d e fintă ~a Lange în felul următo: ea este „relaţi a fundament~l a dintre oameni, care a.pare pe baza posedări mijloacelor de pr od u c ţ1 <_', 1 u este vorba de o posesiune întmplăoare, ci de una recu no <; cui ă ş1 ap ărat de nor mele sociale d e convieţur, ca şi de event ualele sancţi u ni în cazul în călri acestor norme, care ţin de obi-ceiuri sa u de lege. O as tfel d e posesiune - scl'ie Lange - o numim proprie8 ta te" • !,,a f 1 cum f o rţel de p ro ducţi e nu pot exista făr r e laţi e de prod _ ucţ1e , nici r<'iaţlc de p ro du c ţi e nu ,pot exista făr forţel e de produc\ r•. ~coa rC'rc fă r ă acc>asta din u r m ă nu se poate realiza procesul de p rodu cţie . F orţel de producţ i e î mpr e ună c u r e laţie d e producţie definesc mod ul de produ c ţie, al că rui concept a fost introdus de către Marx 0. :\_Iodul d ":. producţie r e pr e zintă, a şadr, unitatea forţel d e producţi e {1 '.3- r~ l aţ1ilor. d4: p ro ~ucţi e . In i~toria omeni:ii se disting, p e baza cri: ri1:1lu1 pro p netaţ1, cmc1 moduri d e ,producţi e : comuna primtvă , sclava~15~ul, feuda l ism ul , capitalismul ş i socialis mul. Despre aces tea vom ma1 d iscuta. ru l element al macros istemului - su_prastructura a fos t d . lŞ r măto defmit foar~ clar şi precis de Marx, care scria că „totalitatea relaţio r b e p rod u cţie formea z ă structura ec o nom ică a s oci e tă ţ i, aceast a fi ind ciza re ală pe care se r i di c ă suprastructura juridcă ş i p o litcă, căreia îi în r~pu_nd fo rm e determinate ale conştiţe sociale" 18 • D Ln k e formel e e ale suprastructurii, cea mai mare import a nţă o a re statul. Els ituţonal a ză r e laţi e sociale, ac ţ io nî nd ,a stfel, i ncit să a per e ine r eg le m ent ex i s t e nt ă' ' · Rea1:ese~e clase i do m inante ş i s ă m enţ i n ă ordi nea s ocială ca ea za acest l ucru, print re altele, cu aj uto rul norm elor j urid ice, care, si ~ 1em ent ~1 s uprastructurii, sînt strîns legate de stat. In ,a fa ra statulu i fatn.ilie pt~w, în forma in s tiuţonală a suprastructurii se m a i includ 12 , iunea precum şi ansamb'lul normelor m orale dup ă care se c a ş i naţ neaz~n_d u~e ul: ind ivid cc parti ci pă la v iaţ socia l ă . Aces te no rm e acţ io a 1n m s u ş1 procesul de i n te ra cţi un e int re oameni. duJ I i:15 t i tuţile sînt strîns legate d e conştiţa socială, care este, la rînSific: 1: 0 categorie foart e etro gen ă. Recu noscind d ificultatea u nei claideo~n. a f~rm~lor ei, se pot d istinge to tu ş i , la modul cel mai ge neral, ca a ogia şi ş t unţ a. Aici i n ters ează d o u ă ace pţiun i ale ideologiei : 1) aspi~;f ~b'lu de opinii care sînt utile un1;1i „grup s?ci~l d a t în r ealizarea s ă se / 10 r:_ sale ş 1 2) ca ansam blu de opm11 ca re ind că sp re ce t rebu ie Pot ~nda, ce scopuri trebu ie r eal izate sau ce valori tre buie p reţ u it e ' J. gioas! XlS t a . c~le m ai variate opin ii: economice, j uridice, filozofice r elinasc ' arti~tice etc. Pe baza acestor op inii care eva lu ea z ă rea litatea se inc1u/numi~e„ s tă r i ,p sihice ale oamenilor, ca re le det e r mi nă ac ţi unil iv d ec1z11le în com portame ntul ş t inţf c. • 1 !l4 195 încerăil Ideologia nu poate fi d e limtaă în mod cla:. de . !i ti ~ţă .ş i d e aceea de a separa _ şt in ţa "de într~ul conşt~mţe1 rnc1ale (de supr 2 _ st ructă) pentru a o „mclurl e . d e exe,~ pl~, printre forţe l _e _de producţie nuş i gă sec justificarea, cu toate ca ş t 1nţa ar pull'a f1 mterpnt.atii to~daă şi ca element al fo r ţ e l or de pr oducţi e şi ca p art<' a supras tturii. După cum am constatat ,mtenor (cf. cap- lX), proc ul decizi nal fiind punctul de pornire al ork ă rui comportament, nu num ai al ~ este strîns legat de valor izare, de actul atribuirii \·a O • lui ştinţfc, Aceasta cu r eferiire nu numai 'la ştinţel social e, ci şi la .ş tin ţe le ~turalei', dar pe un pla,n oarecum diferit. Din acc>St pu nct de ved recunoaşt e rea ştinţe ca parte a suprastru ct urii. ind Ppc>nd nt de v<>,tuala ei includere printre forţel d e produ c ţ ie', ar o d e plină justifica; . Facem abstrcţie aici de dificila chestiun e a d e fi ni ţi ei sti inţ ei , care depă şe te cadrul consid e raţil or noastre din acest m omen t. Vom rev i î n să ş i asupra acestei probleme (cf. cap . Xlll) . ln concluzie, legea macrostructurii poate fi i o r mula t.ă astfel: nici unul dintre elementele macrosistem ului care est;e r alitotca ocia lă (d i forţel de p ro ducţie, relaţi e d e producţi e ş i suprast ructura) nu poa exista independent, ci nurnai într-o conexiune sin<'rocă cu celelal .· elemente. Se pot form ula ş i legile structurii unor sisteme mai mici care sini e_le!11ente a ~ ~ macrosistemului r ea lităţ sociale. Legea pe ca;e am drfim~-o ca fnn~ a structurii economice se refă la coex istent.a a d o uă tipu_n r e laţu economice : de producţie's şi de repatiţ'. Făc înd abs ~iacţ ~ e de ~ep e ndeţ a r e l aţilor de r e partiţ e d e relaţ ile de produ cţ i l . ti ebu!e subhmat că aceste tipuri d e re laţi se află intr-o l e gătur ă struc• tdurala. l\fa i:x spune că relaţi d e repatiţ ie si nt reversul" relaţ il o r e produc ţ1e 17 Ele s fl' i tr •• · 1 • e a a n -un raport reciproc cu obiectele m tena e care servesc l t· f . . . c l d a sa 1s acerea nevoilor umane cu bunurile (m11loae:t: î e lr o ~ucţie ş i produsele). Scopul act ivt ăţi economice a omului este ·1ns satt1sfacerea nevoilor sale. Aspiraţ către satisfacerea nevoilor n aces caz un sist d l • • d • elemente ale relaţi! em e . mu b_plicare care corelază cu cele oua e ază acest lucru : or economice. Fig. 17 il ustr ?e Producţ ,a c u _p r o?lema legilor _str_ucturi! sociale pa ş 1m pe terenul pr f'Cl soc10log1~~ 20 • ".',cum 1J11sa n_e ~n t e:s ază num ai legea fu nd am e ntală a s tructuru sociale. Ea arata ca 111 procesul de producţi e socială oame nii d epind unii d e a l ţ i i , ceea ce însea mnă că f ăr acţiune lor si mult.ană n-ar putea avea loc acest proces- Caracterul aces tei dependenţ e' poatC' avea o natură difertă, bineî nţ e l es _în si tua ţ i model: fi e numai tehn ico-prod uctiv (de cooperare), fie s imultan tehnico- productiv ş i ~ocio- prod u ctiv (de proprie tate). Legăt u ril e s incronice el e cooperare au loc atunci cind m ijl oacele de producţi e a parţ in în egalii mă s u ră tuturo r pă la proces ul social d e produ c ţi e, deci atunci cinci oamen ilor care partic l ă as up ra mijloacelor de produ c ţie. Acesta este exis ă proprieta tea socia modelul ori nduirii comunei primitive ş i al orînduidi socialiste. 1n cazul în care raportul faţă ele proprietate - elementul fundamental al reia_ii lor d e prxl u c ţi e este dife rit pentru membrii socie tăţi , deci atun ci ci nd e x istă proprietatea priva tă asupra mijloacelor d e producţi e , ală­ tu ri de r ela ţile ele cooperare inte rvine şi d epndţa de proprietate. Aceas ·1 însea mnă că oamenii se deosebesc nu numai prin locul lor în ie (p rofesiune), ci ş i prin aceea că sir.t proprietari procesul de pr oducţ ai mijloa dor de produ c ţir! sa u nu . Acest ultim criteriu permite distingerea a d o uă grupuri sociale sa u clase fundam entale (t otdaă opuse), care pot fi clcn um itc clase principale ale s ocietăţ i i2 1 . Legea s tructurii sociale î mbr acă a tunci forma legii structurii <le cla s ă . Ea artă c ă, în cond iţl e exist nţ e i proietăţ private asup ra mijloacelor de prod u cţ i e , în societat e ex istă d ouă dase princ ipa le opuse. acest lucru cu a ju torul Fig. 18. dependen c un a de alta. R e pr e z e ntăm c up ări ro ţ ,a spre satis1acereo nevoil or Fig. 17 . Aceasta nu este . n lor d~n macr 0 . o legatură paralel'" l" ătU · forţa dif ·· t · s1stem, 0 combi ţi a „pura , ci , asemenea ,_,, cu '"' .. e1' a de aeţiun a fiecă . n_a le de legături paralele si reflexe -, tun ţa economiei . . iu1 e ementlS_ • Politice se O • uriLange definşt s?ci ală] se ocue _ acestă Şti inţ ă astfec~pa de problema acestor 1egăt ja ? r:n0du1 în c!a de l~ile sociale l. ..Economia politcă [sau econo!fl i t1slucerii nevoilo~ acest~a sînt repar~re guvernază pr od ucţia de bunur_ individuale şi cole(:~~!! 19~nsumatorilor în vederea sa 196 l or Cioso proproeloro lor i--- - - ---, Closo ce1or pr,vo t • m i 11oocelor de de miit ooc e de p ro d ucţie '-----~---~ ' - - -- - 1 prodUC! 1e Prop r,eto teo privato asupra miJlo o celor de product, e F iii. 18 Repor 1i\ i o Aspi Odată Legea structurii de clasă a fost descoprită de Marx ~i _Eng~ls ~i o lta t ă în numeroase l ucr ări începînd cu Manifestul Partidului Co-_ m~nist, eontinuînd cu Capitalul si t erminind cu Ludwig Feu erbac h -~? Sfir.~itu.l filozofiei clasice germane22 . con cep ţie dih otmică a structurii sociale este,_evi~e~:• un m,;d .'\ c eastă c:l, creat cu scopul de a izola problemele fundamentale, s1,?"ph~ic~n~ mu:t c rnp!ex_a realitate. In istorie nu exi s tă ex emple de ~tru~t ura sociala sim pl~, /nst tu1ă din două elemente. Ea este în mod ob1 şn u1t foarte_c t~:ogena , eclam ind, pentru o ca rac terizare compl e tă, acce pta rea unor cn te'.u supil ~e~t~1:e de dif e rnţi . Ne referim în special la _clas:le l~:erme~iare ~1 :~ ). S1tuaţle existente 1 . 1·nte rna• a c1ase1or c·111. pa· tu ri , grupuri . . . . divP ăi .ţirea i.rnaen;e soci etăţi şi în diverse perioade 1stor1ce o_fera _m _ acest s:ns o Ve ~ 1ne deosebit d e bog at ă a numeroase str~~t ur1 _posibil~- Pot 1~t~~ăril e sociale propru unei anum ite epoci 1 t ~. de ase m enea si grup orice. , . dezv 197 Spre d eosebire d e . modelul dih otomi_c al str_ucturi_i s~ciale fundamentale, s tructura reala (care se b azeaza tou şi p e 1mparţie sa , două componente) o vom numi, după J . H ochfeld. structura de clas~ d ez volt a tă 23 . In co ndiţle modurilor de .producţie bazate pe p roprietate a pri vită asupra mijloacelor de produ cţi e imagin ea stru cturi i di hotomi c! of e r ă următoael perechi d e clase princi pale: pmprietari de sclavi feudali ca pital .In teoria ţion a lă a marxi ca uza Dacă a claselor s- a s ubl iniat cu putere in tegrarea în clase a societăţ i. Aceasta rezultă, printre altele, din conepţia holistă a certăilo dialectice a,;upr ~ socie tăţi . 11 O altă lege fundamet a lă a s tructurii s oci ale se r feră l legături recLpmce dintre elementele suprastn.1cturii. Ch estiunea est deosebit de compliată, în primul rînd din cauza caracterului nC'omogen al acestor afirm a, la modul cel mai general, că e x i s tă o elemente. Se poate touşi l e gătur p a ral e lă, completaă in un ele cazuri d e conex iu ni inYerse de intensitate dif e rită, între partea in st ituţ onală şi cea de con tinţă a sup rastructurii. Dacă excludem din s upr a s trncuă toate clemen tele care se află într-o l egăt ură mai l e j eră cu rel a ţi i l e de pr odu c ţi e. m ai ales instituţi a familiei, a n a ţiun ş i ştinţa, atun ci se poate pr zenta sclwm a alcătuir intern~ a suprastructurii ca în Fig. 19. fu nc Sistemul· str ă m t--- - -......J Fi g. 20 sclavi iobagi mu ncitori ş ti afl at, d e p ldi ă , ,,în stînga ", ca ş i asupra celui „din dreapta". Ilu acest lucru prin Fig. 20. timpulu i ad atei principi ul scurgerii într-o schem a d e la Fig. 21. ăugm o bţinem a numită direcţ e a s tă împărţi I deo logi a Statul s, qlte inst,ruţ1 Fi g. l !l In ~adrul fiec ărui element (sistem) e xi stă. de asemenea, legi ale structun1 .. De exe~plu, în sistemul „stat" avem coexistnţa celor care l e g aţ i prin raporturi diverse de putere, guverneaz~ cu cei guvernaţi, ca fa pt socrnl determinant24_ F'ig, 21 cauză, dar a răm as legat Trecutul a fos t exclus ,11c1 din s i s t e mulde aces ta ţi ni d scama de principiul interdp e nd e nţ e i eveniment_elor istorice. LegiJ diacronice sau cauzale se refă · 1a condiţărle d i re c ţ i o ­ nale ale unor clase de f.apte în ra port cu alte clase _de fapte ~are privesc realit.atea is t orică25, Cu alte cuvinte, ele constata că anum1_te fa~te în totdeauna alte fapte (sisteme) sau <;ă schimţ~ăne (sisteme) pr ovacă din cadrul unor fa pte cons titui e un s timul oare provoaca O reac ie . ,n cadru] altor fapte determinate. ă transformare asa de 1n primul caz, faptul (sistemul) ~ro.voac mO vorbi de apriţ· unui marc în vechiul sistem (sau element), mcit ~ute tări sistemului dat nou_ sistem (element). Jn al doilea _cu~, schi~ba~ : a~formarea se reali(a) mfl uen ţea ză transformarea altw s1stem ( ). t noi gra ţ ie acţiun i zeaz'a prm • a p anţi . . rn • s1•s t emu 1 b a . unor e.1em•enprimul e din aceste moele1:1entelor d in sistemul a. Aceas ta msearnn\ caia al doilea, ceea ce e ?Un de influeţ ă direcţ o n a l ă se poate redu e • ilustrat in Fig. 22. 4. Legile diacronice Legile di•acrnnice, ca si legătur a cauzlă indcă inter valul de tÎJ11P necesar p entru ca stimulul • • provenit din ' elementul sa u sistem ul . a (\ n c1'b erne t·1că asa-numitul d . . . al sistemului a) să ' o~tă momei:t e 1eş 1re al elementului sa_u 0_ mentul ev idenţÎat I;>rovoca reacţi elementului sau sistemului . b (~ că o astfel de interpr~~amtrare a ~lem e1:tului sau sistemului b). EVlden rii timpului care incea r: reclama respmgerea teoriei cauzale a sc~rge ill prindpittl ca uzalităţr~ Jcf. cap. ~) _să explice scurgerea timpu_l w. P~cceptarea, altfel just if: i:ntru defm1rea cauzei este nec es ară 11:sa re cţie ~cţi (de . exe_mplu, entropic), a p rincipiului s:te gerii după O dir un concept dup · mpulu1. Facind abstrcţie de aceasta cauza t ' a cum sau un sistem între alt am mai a răta n umai 'un e Jernell . na , care priveşt la fel d e bine în ori ce ~ -e1e~ente,. elemPnt sau si stem care poate ac ţlO nt • ircţ e , adică la fel de b in e asupra u n u i e]erne 198 ex. a -;---- ! ·,;; L-~~--' r [!JJ ► sistemului a, acţion _în d asupra elementul . S e vede cum elementele • • unor e l emen t e n 01, res pect·1v transformaui sistemulu i b p ro voacă apriţ . _ rea sistemului b în sistemul b1 l n cazul legilor direcţonal e, un s istem provoaca transformarea u nui alt sistem . De exemplu, cînd spunem o_ creşt e a _P ~e ţuJ i Prov ,)a că diminuarea cererii pentru marfa al ca ret pr eţ s-a nd1 cat, a unei _ form ulînd O astfel de lege dire cţională - a vem de-a face cu un sistem a (sistemul de preţui) care influeţ a z ă transformar Pa sistemulai b (cererea). Bineîţls, la un mom ent dat, tran sformar a poate merge aş de d eparte, încît sistemul care se trans formă devine un nou sistem (o n o uă calitate). . . , _ . Marx ş i Engels au avut cel m ai m a rc m nt m d scop" rirea lcg1tăţilor dir ecţ ionale şi a legilor sociale . ln lu cr ări lor gă sim formulate numeroase legi de acest tip. Printre cele mai im portan te' "-int următoa­ rele două : (1) legea transfomăi r e laţi or de p roducţie ; (2) legea transfomăi suprastruc turi i. Conform primei legi, orice schimbare în sistemul „forţ elor d prod ucţi e " ,provacă o schimbare în sistemul ,r e laţior d produ cţie", d';'monstrîndu-se astfel depnţ a dir e cţion al ă a relaţ i l or df' pr o ducţie faţă de forţel de producţie . Despre d e p e ndeţa lor parl e lă re cipro ă am discutat mai înainte. . Legea transfomăi suprastructurii constă în faptul că sc himbă ri le din supratcă depind de s itu a ţi a relaţio d e produ c ţ if'. ~ c;-i ce în s eamnă că de cîte ori intervin schimbăr în sist emu l „ r laţ1 or de p r oducţie" se pot aştep oarecare sc himb ări şi in sistemul ,.suprao;tr~cturii". Legile direcţonal _p rezentate aici sînt un fragm ent. al kgilor dezvoltări (cu excpţia legii dezvoltări forţel or d e producţ i e), dco;pre care vom vorbi la următol punct al aces tui capitol. . Merită reproduse aici formulăie d ate legilor de clasicii ma rxis26 mului şi extrase din scrierile acestora de A. Malewski • In ca~r~l t~ r iei interdpţ dintre viaţ conr et ă a oamenilor şi opu11110[ gi, comportamentul lor în timp, A. Malewski menţioază urmă toar e le e printre altele: - ,Dacă acceptarea unei anumite ideologii de cătr e un grup !-OC~~: presupune renuţa la privilegiile pe care acest grup le are, . a~~eocea mai mare parte a membrilor grupului vor respinge aceasta 1 iogie". nda . - ,,At~nc~ cînd adepţi .u nui regim fac, programatic, şi propaga. une1 anum1~ 1deologii religioase, filozofice, a rtistice sau m orale. prttre adversarii acestui regim creşt procentul adepţilor tendiţ or opuse". t" o - ,,Cînd apare un conflict între interese si ideologia profesa !· în lungă .p~rioadă ?-e timp oamenii se comprtă îi:i proţie de rnasa conformitate cu interesele, iar nu cu ideologia lor". uri perioadă de timp, interv~ne te - ,,Atunc; cînd, pentru o lungă ~onfllct între mteresele unui grup şi ideologia acestuia, ideologia ~tă , updsă, de cătr~ marea masă a acestui grup unei modifcăr , care con ' ,n a aptarea la mterese" Aceste legi const·t •• •t . .. ·nute a tr :in sformăil d' l Ule mş e cazuri particulare ale legn amil 1ec1i: r m supratcă . Aici se includ si următoae e "' - ,,Atunci cînd O clas· ( • fl t· într- 0 faza de ascensiune întil a sau ~ ~~P. social oarecare) a a _a ţinje ­ n eş te r e laţu Juridice sau politice care- 1 s c? 200 esc as p iraţle ş i care _nu _c~ordă cu interesele ei , apar ideologii care ju tis fică n ecesitate_~ stch1mfbam _a~ esto_r relaţi". Din s fera legn rans orman 1or m structura socia lă s-ar putea ci ta, a re~formulare: _ du ă A. j\falewsk i, u_rmă~? p _ . Dac ă propnetarn m1Jloacelor de prndu cţ1e, c o ndu şi de interesP . ediate', introduc noi su'.se de ener~ie care ~nl?cuiesc m.'.mca oa~eni;: si d ezvo ltă noi ramun d~ P,:~ucţ1 e , atunci e1 p rovoaca concom1t~n: sc h imbăr in stratificarea S OCI~tţu, . c_ are cons~au 111 cre~terea ~~menea tanţei unor clase ~i 111 d1mrnuarea 1mp o rtanţe1 altora . ~i a impor .'i. Le~ilc dcnoltări istorice (sincrono-diacronice) Du ă cum ;1111 mai a răta . legile d e zvoltăr_i i isto~ice au caractP.r. sino--<l1acronic ia r in limbaj ci bernetic pot f1 expnmate sub forma de subliniind dublul caracter cron . . . . • Nu mai în ·iccst mod adică conexiunt in \ ('r~('. ' • • • l d 1t· ·· o 1 g direc se poa te e videnţa di nam ismu ezvo aru. e e . legi ~o 1 orp u ră" , pune în mi ş care sistem ul într-un mod oarecu~ umvt: · " · resupune un aflux constant de energie pen ru vorbmd m etafor_ic. - P . • . .· . Numai în cazul în care sistemul care mi care prospect iv a a ~1cc_s t u1 :;1rcm_t b·ectul a cţiun se a flă într-o joacă rolul de ca uză . ~1 s istemu . care es c t~ ~e o conexiun e inver s ă, se condiţ ionare s incroă n·ci proca_. pot e n_ţa a . t mulu i deci dezvoltarea. poate produ c(' o a uto ind ucţi e sw-genens a Isis et . du~ţie - lucru abso• inte. rac ţ1un . -1c s -in t unt·d·II•ec ţiona Cind Il c • efectu15 . tau om atit de mare cum· este lut evident - nu poate av~a loc. nt:-un ~ ~:ntală şi trei surse adiaO surs~t f_ societatea (m acrosis tem) ex i stă un otiectul conţiutl legilor cente ale autodezvlă r i care consh uie dezvoltări istorice. Aces tea sî nt: d ţ' (împreună cu legea pro(1) legea d e zvol tări f~ r ţ~ l o~- - de. ~ro uc ie . . gresulu.i istoric ş i a dezvoltam ş tunţei), re l aţilor de ~1:ucţi e, (2) legea d e zvoltări (3) legea d e zvoltări suprastructurn, (4) legea luptei de clasă. . are caracter prioritar,_d ei i relaţio de prod_ucţ!f tuturor celorlalte legi ale Legea d e zvoltăr oarece influeţa ei se manifestă în acţiu~ e lege a dezvoltări care nu de zvoltări. In afră d e aceast?, e~te unic~eoarece avem de-a face ~ poate fi subdivzată în legi direcţwnal, . ume cu autoreglarea 51 un caz particular de conexiune inversă ş1 an d baza temu1u121 tă în ce mo , pe • d producţie ara de-LVOltarea Legea d e zvoltăr i forţel e . f cap IX), are 1oe . . schimc? ntra~icţlo dintre om şi natur~oiţe (~vident c~ Pf :1~ l il~rmăt o~: 10 întreprins de d':.aţectiă contiuă a forţel de P utea fi formulată 2 lege ar P al adică fiecare pas ţi unil e omu~.an regresive) 6 . Această tecare schimbare a mediului nat:1r ·e' un stimul pentr~ acl n acest fel. st ~ Pentru a domina natura con ~tmare a acestu i mediu.trimoniul mau,, pentru transformare<: în contruKrzrwick.i, creşt e ~a mare provin~ stă !r.an~tdintre om ~1 ~O~form terminologiei uzitate de . • entru ace Energia necesarat pa _Astfel echilibr ile reciproce ded~rial al societăţ. 1n marele rezervor .c are este na ~ ~vel, iar legătu~ ir unui canal ~tură se restabilş mereu la un_ a lul fapt al const ci rîul era des1n tot mai complexe. Să luăm sunP de care pînă atfansporte produCare_ uneşt gura unui rîu cu _m_areJ~ exemplu, să s_e rî~ Se va dezvolta Părţit_ Pe acest canal este poSibil, î zona acestUl • . vor fi redate Sele . f ' b+inute n i terenun d . ~ricole care ar putea 1 ° r~· ·tor plante, no ec, m aceste locuri cultura anumi 201 --• lturii etc. A ec astă nouă si tua ţ i e îl va îndemna pe om, de exemplu • • d ere pen t ru pro d ucerea mijloa-' silozur i sau o mtreP_rm celor de transport a produselor agricole etc. S-ar putea merge astfel cu ra ţi on a m entul la infinit. . de legea dezy oltă ri! ~orţel sociale este şi legea proStrîns le gată gresului istoric, despre care am_ ~o~b1t_ m capitol_ul al XII-I~~-- Ea se ref e r ă la c o ntr a d i c ţia, mereu depaş1t, dmtre numarul de p o z1ţu rezervate organizatorilor, deci al oamenilor :are î:1tr-un fel dir~ ează P_rocesul de dominare a naturii de către om, ş 1 numarul de oamem care mtr-un fel partic ă activ la acest proces. Cu cit sînt mai deosbiţ aceşti oameni, cu atît mai rapid ajunge omul s ă stăpîneac natura, ceea ce înseamă, in co nseciţă, o creşt rap id ă a unor noi poziţ d~ organizatori ş i, deci, o creşt a c e r i nţ elo r pentru astfel de oamem. Legea pc care o avem în yedere demon strează că progresul istoric se află în mîinile oamenilor si că acesta nu este deci o forţă, aş a cum şi-au imaginat, de e).emplu; gînditorii luminşt, care-şi are locul în istorie independent de actiunile oamenilor. :I~ procesul de dominare a naturii, omul este ajutat în primul rînd . Calitatea organizatorilor depinde ln tot mai mare măsur _de de ştinţă capacitatea lor de a se servi de rezultatele ştinţe. Cunoştiţel ştim­ ţi fi ce constituie în acest fel un factor important al progresului istoric. Raportul respectiv poate fi exprimat prin Fig. 23, unde se vede că acesta mnstituie o extindere a legii dezvoltări forţel de producţie în sfera a ct ivtăţlor umane: Ce1e101t2 pori , 0 12 suprastruc tU n, ăsagnCll construiaă Fig. 2-l de conexiune inversă, touşi dire c ţia de ac ţi un e r e laţi de producţie este mult mai put ernică decît direcţa inversă . Aceasta duce la apri ţia contradiţe între starea forţel de producţie ş i caracterul re l~ţio r d~- producţie . F ~ r ţ e } e ~e producţie se află permanent în avans, iar relaţi _de producţie 1_n situaţi de a se adapta nivelului forţ el or de producţi e care le depaş sc . • Legea dezvoltări relaţio de producţie poate fi formulată _în" felul următo : orice schimbare în sistemul ,fo r ţelor de produ~1e det e rmină s chimbăr în sistemul .,re}aţilo r -ie pr o? ucţte" . astfel incit caracterul relaţio de producţie să coi:espund _ ă :11velultu f~rţelo de producţie. Ele corespund pe deplin numai atunci C1I1d se_reaigz tă conrdaţ intre toate intrăle ş i ieşrl sistemelor respective. dias în realitate nu are loc. Legea surprind~ n~ _ten fel de situaţe spre o astfel de situaţe, care oferă forţel de producţie poSibilitatea a se dezvolta. .. . - de o. Lange legea Legea dezvoltări suprastructuru ~ste denwmta nom i că sau a doua 0 f ncordaţei necesare a suprastructuru cu b~za: bările din sistemul ege fundametlă a sociologiei. Ea ~firmă_ ca s m ătoare în sistemul .,forţel de producţie" d etr mină _schimb~rt corespu~=ptarea suprastruc,,su_~rastructurii ". Aceste schimbăn au drept_se~~ :co ul ca noua situa11 la noua situaţe a r e laţior de producţie, te con~ta în schimbarea ~daptar~a 1:~e ale suprastructurii, c~ e :-ă nu frlneze aceste relaţi!. Unui număr mai mare sau mai mic de e em . • unor elemente n01 in • t • apriţ . saenţ _ iunea că schimbarea. poate cons a _in uţin radiclă a cel~r vech_i. lJ u tn transformarea mai mult sau ma~ ~ că ele corespund m co~hnele elemente ale vechii suprastructuri, a . ot rămîne neschim~uare nevoilor dezvoltări relaţio _de ~cţ ~voluţie) în noua ~:1ate, lntrî.nd sub aceşi formă (deşi, eviule 1 d la ştinţă la rel aţ ule ~r as trucă . Aceasta se refă în prim . rin oblema nu trebuie î nţe1e familie, la instuţa naţiu, cu toate ~a u~~ra este un sistem care ~ c:as~- în mod absolut. Prin urmare, supr:l~t:tiv noi (în co1!parţie 1 s Pi nde elemente vechi şi elemente c e entru menţra r~ ti~irastructura perioadei precedente) ~ecesa~el: vechii suprastruc~urt se Pot ~e. producţie respective. Printre : e~;d continuu, servin~ _sire~~ suc d1~tinge acelea care se dezvoltă lild exemplu, ştinţa, pma f a t "11 an ce~ive de r e laţi de producţie (ca, . e în noile sisteme ~a e ec ude producţie s-ar p in~~l~ punct religia), şi acelea care ratf1 relaţi de care une e tei suprastructurii, făr într-adevă, Omu l forţe Dezvoltoreo ~t i 1 nţ e 1 Numărl de poz ,tu pentru orgo'n, zatori de relaţi producţie nJ! Dezvoltarea (orţel de produc!l e Fig. 23 :t Ştinţa_ este deci un factor strîns legat de forţel de producţie. E~ fluenţaz~ dezvoltarea forţel de producţie prin calificarea oarne n_ilor. ln _acest mod poate şt inţa fi con s iderată ca parte integra ă ~ si~temulm „forţe lor de producţie" cu condiţa s ă se evid e nţiz e conco mitent_ rol~l ei ca el~ment al co ~ştin ţei sociale. Locul ştinţe ,în. P~ 0: c~sul _is~?n~ este deci foarte important. Nu este de mirare deci ca ia tiţ _ on~iştu din_ sec. al XVII-lea ş i al XVIII-iea î ncr e zători în forţ a raunu au co 'd t • gresului '· to , ~i era -o ca factor a utonom şi preponderent al pro 1 ~ ne. nu cunoştea î ncă noţiu e a de dezvoltare i st oric ă . Ştunţa este legată . .. . . d forţe le de producţi e in co1:com1te_nt de r e laţue de producţie ş1 e _ teme. Fig. 24 d ' fluen_ţid prm conversiune dezvoltarea acestor 515 emonstreaza acest lucru. rel ţi'l 1 d . ·t· ca Legea dezvoltări lege a conrdaţei a or e producţie este adesea defini a rţelor de producţie29 n~esare_ a relaţio de ,producţie cu caracterul fo ţ3 re laţior de producţie â!a~ta lege _ constaă în primul rînd depende~ată lege în cnn orţel de producţie . Marx a formulat rll\of?nc aces ~1edtatea stăpînilor feudal~sc~ta expresie că moara de vînt a produst·Jor m ustrias· I ,1. ntre fo r ţei di rnr .moara •cu ab un• pe cea a capi·taliş l •ri e e producţie şi relaţi de producţie interv1 ' . 1 1 203 202 · ► .,.......tr·a dezvolta mai liber. <_::a ex_cmplu ~ot s~rvi d e prinderile prezcnt.e: in d iverse domeni i ale vwţ 1 .s~c1_alc_. Alit p rn:t'.c el _m Pn P}c \' <r-h , , ci , i a pri nt re cele noi, s_e _PO! ?as_, 1dP1 care anllc1peaza d~_?llar a __ r f' ală , ocir t ă \i. Ele pot 11 Jll<,a 1d e1 carr• nu a u ~an '> C' dC' reu<,1 a (u 1p1 1) a,•i;id în vederC' co nţi nut l lo r sau metodele pro pus . As tfel. d<' rx r mrlu, ., ,_ ţă aprţin ;i u , ii' o'"U ]ui ciali smul ut opi c a prom ovat idei car c u si gu ran dar a pro pus rca liza rf'a lor pri n m Ptod c care nu av a u ~an '-< d e r"ali~ zare. Dar printre ideile precu rso.:irr se pot gă s i i id 0i r r ;il i7.a hilr, idei care pot co nd uce la „accelera n •a" dez , ·o ltăr i i istoric<'. T Im ·n ul de ..ac . celerare" H pun em 1n ghilim ele droa rece f ăr a '- a rl ar pute;; s ă sugereze că dezvoltarea ist ri că se rea l i z C'az ă 111 fond n;1 rPnm1 „n ormal• ş i num ai în anum ite cazur i poate fi acrei ra t ă . l '- ă dacă p P<,upunetr că is toria o c r ează oamen ii în ş i ş i, tot cca cc intreprind , i l n a r<-t domeniu este „n ormal", căi f ăr pari i iparea lor nu C' · islă dc7Yol arr i s t n riă . A vo rbi des pre accele rarea drz\'C 1 l tă 1 ii <'<.. lC' o rrm 111Î', 1t ă ;, r mc c p ţ i ci confo rm c ăr eia progresul a re Joc independ n dr ctiYi J r oamenilor. Ideile pot deve ni un clement actiY al pr<X'P<..ul 111 i <.. t 111 11 um a1 nn n ac tivitatea oanlC'nilor, dar in acest caz sînt ncc ari oameni apabili <,ă fo rmuleze astfel dC' idC' i (cu şan se dC' reali zare') ~i să fa('ă ln a a frl inci ele să d e vină o dir ec ţ ie sau un sistem de di r<>cţio na rC' a acţiun crlor l u cit n c-on st ituie a imai importante grupu ri sociale. Un x emplu stră vitatea lui Leni n ş i a comuniştlr ru i care au r it ă finalizne rev o luţia socia li stă, cc constituia început~! e>..i:inderii isl mul u i s ialist ln lume. E se n ţa s uccesu lui a constat în tr-un i tem d id i ca r . in lm prej urăil e istor ice date, au av u t anse d e realizare natural cu condiţa p o tenţăr i d eosebite a atitudin ii active a ocietăţ. ' ~ontrdicţle dintre interesele claselor sociale antagonice care 5: manifE:5tă m per,petuarea luptei de clasă nu sint inelu e în m od o b işnwt ln legile dezvoltări istorice. In general. se spune că lupta d e cla5ă~ CSl:E> un_ f~c\Jo~ al dez vo ltări sociale i că în lupta de clasă se reflecta co n tra di cţ1~ dmtre forţel de p roducţie şi relaţi e de producţi e . Aces: ~ca tnt afir m aţi i juste, dar care sub linază des tul d e slab rolul luptei dezv o ltări istorice. Se pare că se poate promova ro1~ caa~ în proces~ d al . lup!e1 d e clas ă în dezvoltarea istor ic ă la ra ngul d e lege 8 gi l:od e r~ istorice, dar trebuie să - şi bazeze e xistenţa pe acţi u nea l_eE ezv~ltare a forţel de p roducţie şi a relaţio de produ cţJ _ e. 1 c1: _~ro pu~~~J . for _ i:rnlată in f~lul - ~ă tor: într-o societate formată din voltă pozi ţi antagoniste care consta~ în' ult1_nt;1 ~se contrad1ctor11 , se dez 1 1 1st serve tipul de ~ ~ . a1:ţă, în faptul că una dintre clase tinde să conce în sea mn ă că acci~n~: 1 ten_te, iar c ea l a ltă d oreşt schimbarea l?r, c~ fa pt care, la rîndul s unei cl~sc:_ pr o voacă contraeţiu clasei opu ~ ,·inc aici efectul un _ ă u , det_ermma procesul schim băr ilor sociale. Int~r nf'a pa r al e l ă ti p· ei conex iuni inverse, în trins ă legăt u ră cu conc~iu<' • • ,• ic pentru pr ble . d . .. . p0ate xpnma prin schema d . ma ezyoltaru 1 toricc. Acea ta se . _ 1 lt•rioare. e a Fig. 25, car e este o varintă a schemei an eas t ă s c h e m ă se refe . ·e1 • . A_c ~\t dihotomice si nu a _ ră, e\'ident, la si tuaţi model a u nei oei ' 1 :,~ ;ă . te . orb'a num~n~1 so i e t ă ţi r eale cu o s tr u ct ură de clasă ~o~: d 1 ~ ~/\icţ ~un l ă clasă . ~ sţ r :t1ons tr ~ că_ ac ·unile unei dase st n u (' fi te us ea este o u ă de • ~ soc1~ t ăţ 1le î mpă rţi te în clase, că ea ,, ,1 ,, de ~ a fu~d a rneta lă . Fund~ imbăn , dar trebuie ubliniat .. or· P oduc ţ1 e , care est ba tă ntală răm i ne legea dez\'o ltăr ffs· 5 11 1 pe Pir ţi omului d a-şi za Claso esolo oto loore i--- - - - - - - 1 Claso e x pl oată Cunfl i cl ul de int erese pe baz o rel ol ldor de pro ducţ'ie f nevoile. cea t ă a s p i r aţie este un mobil al efortului fodreptat spre dominar a na urii. P e baza i se na ş t e, ca sec und ară, dorinţa satidarii ci t ma i d e pline a acesto r nevoi. In societatea î mp ărţit în clase, ea l~i g ăs şt " pr ia în co nt ra di c ţia Intereselor, care d e t er mină poziţ i an tagonio;le 'li lupta de cla s ă . Contrad icţle d clasă nu constituie 1ns ă facto rul uni versal al clezv0 ltări sociale. In con d iţle existnţ claselor, ele sînt un factor sear în nsul c ă duc la l nf rîngerea t e ndiţ e i clasei s t ăpî nitoar e de a mentine s area exi s t e ntă . up a de cl a s ă se de s fă şoa ră pc diverse planu ri, care se pot re~ d ce, in es nţă . la trei : canomic, ideologir ş i politic. Adesea aceste trei planuri s manifestă conjugat, dar putem observa . şi pre ~m d e r enţa cl ară a u nu.i si ngur tip de luptă . Un ~xemplu ~e lupta de _clasa desf~ ş u ­ ra tă pe plan economir s te împotrivirea ţărani _ lor 1~ _dările fe~dale: ~n 1 pta id logicii incl udem, de exemplu, lu pta 1acobmdor cu girondinu, . ă a biserici i or todo xe contra ereziei. Lupta pe plan p olitic este forma cea mai în a ltă a luptei de c1as, • ţa conflictului dintre acestea , care _este _probltm:a ea refe rindu-s la p.,en ou erii , şi fiind r.1an i fes tarea la un nivel superior al con~tun.tci de it:; ~E.a este lupta pentru cucerirea consolidarea sau recucenrd~a P . • ' . . ·smului la stu 1erea m 1 ş ­ Du . ?a cum scrie J . J . Wiatr, co ntri buţi a man: 1 a ers ectic_~rilor _politice const ă in „acceptarea f e rmă ~ consev stO en~! cărt cu ~e.noh,i SOC1ologice, a d ic ă în corelarea interpret~ru a~ r m~r.in în struc~nele de masă durabile, in s pecial cu ~chim~ e ; fsc~re politc ă re3 pr . d: clas~ a socie tăţ i. Pentru ma 1:'15m . o ric~dentă a a s piraţl or şi in:mta o cn stalizare m ai mult sau mat puţin e~ grup de clase aliate, reselor unei clase soci· ale date sau ale unw 31 e\'e t '. el • dată " . . nLual ale unei părţi ( fr acţ iun ) ,dint r~ asaf în planuri d iferite. poate îmbrăc a d iverse 0 rl: ~ ă violente. l n lupta u Upta de clasă altele!~ se pot distinge un~le d:~\e ~intre aceste forme sînt „linşte", as asa a ţăranil o r din epoca feudală, de exemp depune pentru s tăp 1n ) şi p~t ţ ascunse (sabotajul în mu nca pe . ca r! / lup-tei de cla s ă a ţăr ahilo e e d eschise. Printre formele desch15e 1 , rp cea mai importană este r ă~ oal . ă de luptă este r e voluţia , adie• e Plan politic, cea mai 1ole ntă ţorm i de -i prelua puterea cla a dom inată J 1· cţi dintre dezvoltare Pri a tentativa de a î nlătura fo rţ~l forţă . R e v ol u ţ i a d e monstr e ază c ă ;mt~e ajuns foar t~ depart~ Şi căor d e produ cţi e i relaţi de _ P_l' uc ntru depăşira ei: l!neor _ statul n u există modalit ă ţi mai li n t.Ş te pe formlstâ modaltt ţi m_L lint~ ti:e~ş să impună pr_in . p<>li~~ca ~lţiona re, nd e pă r t1 nd prin aceast e d estinde re a un 1 sn uaţl r Ta s~luţi o nar ea confli ctului princi pal. clasicii mJr,. mului ' ;: pot deose~r1a r v o lu ţi fost I bo rată d istă i leninbt • - IM. u 1 doUă t le d zvol rii l: m r 0 \t;; . {:i,ts o t studiat mecanismul revoluţi bazindu-se in special pe analiza s it u a ţ i e i Franţei dLn anii 1848-1851 şi din 1871 ş i a formula t n um eroase teze referitoare la revoluţia socialtă . Teoria revoluţi socialiste a fost apoi d e zv oltaă d e Lenin. Cont. buţia lui Lenin in acest domeniu constă in p rimul rind in dem onst;: rea rolului fundamental al partidului clasei muncitoare în lu pta pen•~ putere şi Ln formularea conepţi e i celor d o u ă etape al r re vo luţie int~-~ ţa ră cu o s labă dezvoltare a capitalismulu i: etapa burgh e zo-demcra t iră şi etapa socialtă, în ambele etap e condu cerea reveni ndu-i clasPi mu ncitoare. 1n general se poate afirma că legea luptei de clasă dem ons tr e ază rolul excpţ ional al maselor populare 1n istorie. Aces te mase fa c parte d;n clasele cele m ai numeroase care luptă pentru schi m barea relaţi i l o r dominante, ele fiind promotoarele d e zvoltăr i istorice. Pentru a si ntetiza ceea cc a m spus desp r e legil dezv ol tări is tor ie<. trebuie să subliniem strînsa l e gătur dintre acest ea . R t>a litatea is ri ră este bogată şi com pl exă, aş incit in s ăşi formula r ea l<>gi lor c o mpo rtă o anume simplificare. Tot s ub formă s i mplif icată, mecanism u l deZ\•o;tări caracterizat pină acum poate fi r eprezentat s che m atic ca în Fig. 26, schema referindu-se la societatea împărţit î n clase, adi că la tipul dr societate cel mai des stu dia t de istorici ( direcţa : for\ l' de prod u cţ ie r e laţi de produc ţ ie - supratcă ind ic ă o interd epnd ţă m ai puternică decît altele) . SIi SUPRASTRUCTUR A ln st itut ii î n afa r a sta t u lu, Ideologia i n ţ a STATUL I reglementelor J OE RELAŢI PR ODUCŢIE LUPTA DE CLASA Clasa propr ietarilor I mijloacelor de productie) For ţ el de produ Omul ll Fo rm a ţ i u ne socia lo Mod de cţi i! T"q" NATURA Fig. 26 sociale,s:i 6. Etapele procesului istoric (formaţiunle . . i a su~ Umtat:~ i:orţel de producţie, a relaţio de producţie _ ş ă (vezi prastructuru dmtr-o per ioa dă dată constituie o formaţiune soClal Jllasche~a de m_ai sus) .. Cu alte cuvinte, formaţiune socială este unii- Q. 014 ţ crosistem _social considerat din punctul de vedere ,al dezv plUS Lange definşt e formaţiune socia lă ca fiind ,modul de ,producţi cu supr~ st ructura sa" 33 ; de vreme insă ce el nu id en tifcă supr~tructuf~e a O pa~crie t o tsliţ~ea fenom~nelor co nş tin ţe i sociale, in a c eastă conepţi co n ş tunţei nu e inclusă printre elementele formaţiun. J . Hochfeld relal~ felul 1:rmăt~ ,,Numesc form aţi une social-enmă totalitatea ie de ţu l or sociale dintr-un loc ş i timp determinat, d e limt a tă tn funcţ 206 rinduirea cco11:om i c ă _Pr_opr~e ~i ( d:numită ş i baza e conmiă) şi de ~uprastructura !d eo l _o g1c-hl.Stuţ~ o :1a , l a s ~b_or d onată funcţioal acestei orfnduiri . In onndu1rea econo~~'; domina un mod de producţi e caractenstic pen tru formaţ iun ea. data . A:ccasta cor_espunde punctului de vee s o cială sau orîndu ire dere al Ju i La nge, ca re s~n ~: ,,Num~m formaţn soci al ă modul dC: produ c ţie 1m l?reuna c_l_l sup~astructura lu i, iar baza ei eco n omică r e laţu l e de p ro du c ţi e propn~. un_e1 f~rmaţiu ni sociale date". e 1 sociale indspeablă penSuprastructu ra es te „acea parte a _ co n ş t1nţ 35 tru exi ste nţa unui mod de producţi e detcrminat" . Dar aici lucrurile nu • clare, deoa r('{'c nu ştim d ac ă stabili rea re l aţi lo r conştiţ e i sociale ~ ~e pli n eş te funcţia d e_ ,,a se n:i~ . _.J . .J._ vyiatr ?c upă o p o ziţe i~termedia ră in aceas ă chestiun e. Cr1llc1n d l11nitcle introduse de Stalm conceptului de suprastructur~, el nu include touş i în_ s;i pr ~truc! u ră ,,opi~ ni ile şi instuţle neutre m raport cu baza econom11Ca ex1stenta" 38 • Dupa opinia noast r ă pentru ca acest concept de form a ţiun e socia l ă s ă fie ci t mai u til istor iculu i care tinde spre o viziune globaă asupra de_zvol: tări istorice C'I rebu ie să includă totalitatea fenomenelor conştuţe1 sociale conf~rm co n ce pţi e i lui Marx asupra acei;tei probleme37 • ~rc e lăr i l e istor ice i ntreprinse de clas icii marxismului, confirmate de dezvoltarea u l ter io ară a şt inţ e i istori ce, au evid nţi at de-a lungă~! istoriei cinci fo rm aţ iun sociale, care constituie, î,n forma lor „pr i • mai complexe. Aceas(dtă colmtap modelele teoretice ale unei r e alităţ • de transformare ezvo T tate se co rel ea ză cu procesu I con t muu . . . date să d isp a ră sistemulu i social, ca re face ca în cadrul unei formaţ;uni tele unei forelen:ien telc fo rm a ţ i u n ilor precedente ş i s ~ a p ară e t?e:namici permam a ţi un i noi. Pentru a facilita compr~h611S1_unea ace~r e ~ţiera a două nente a dezvoltări istoricii m a rxi ş ti au mtrodwls 11 • cehi· prima • f ţ · • în sinu ce e1 v • ta i ţi e a u nei no i orma iuni .. •uni ş i a doua e pe de apr tind apar numa i eleme nte disparate ale nou ţ o rmaţic~ ·_ dezvoltincind aceste elemente form e ază deja un n_ou Slsrmdezvoltarea noii fordu-se treptat - d es t r amă vech ea f o rm a ţiune . rer etape. Atunci ci nd se maţ i un i, istoricii vă d în cont inuare d o uă. sau t de ascendţă şi una de ~ orbeşt de două etape se indcă o perioadă . ea d ec ă z înd treptat311• în esc en denţă în curs u l acest eia din urm ă f o rmaţiu_n •i se vorb~te despre 0 1 C3z~I tezei c~lor tre i etape de dezvoltare_~ form~ţ1; 0 a treia - de de ţ ca: Jleno adă de f ormare de o alta de stabilizare ŞI •· este total conven wl de nţă • ' te co n ce pţu d dintre e e na1· • • Acceptarea une ia d intre ace_s ar umentate. A oua ·ul teoriei a, deoarece toate sint la fel de bine g t· sau în UmbaJ · ·tem Poate r· • •,n. lim baJ· ciberne ic lă este un s1s info I .1:1ai uşor tradusă o rm a ţiune a socia . 1 roceselor st ab~ţie1. Considerînd, de p ildă , căhf J"brU prin interrn~f1\e pmomente er care t inde spre sta rea de ec 1 1 . aţ iun i ln di eri Un sistem gonomiceJ9 putem studia rezi s t e nţa forml . de dezvoltare. d de staa.J.e exi t '. bă ·1 procesu a de e 1 sale la pertur n e rt bări Ul apo1,, tn perioa I perioada în f s enţ bi11.z°17nare este puţin rezistent la pe ~r c; din nou: n te fi examlÎlll~e, sistemul d ev ine rezistent, pe~ ~u rm a ţiune mai Pof elementelor ~ată ~nire", să- ş i p i ardă rezist enţa . ut de organ~re aulul. [n prima care _din - J:Unctul d e veder e al_ st ad1_ul_nd entropia slste~nl:i:are inte~nJf~ - intra in comp o n e nţa ei adieă pr1v1 ocesele de org a !n perloa a a di~ă e:1tropia este mare, a ~ i. odată cu rar scade, _pentru C l't' U rtn ăt in perioad a d e stabiliz re, _cn_~ro~ cr ească din ~o~or istorice, c~a• Cala.re, de decad en ă a ! o rmaţ1u n1 i s cursul cercet r prirnlti ă. I de tonsu:: cinci form . aţiun! observate i~rnă, sint : ~o~:;3is orb v il€stă e tod a t ă o gen ralizare ;eg_ tă ri< ş 1 115 • f eUdaI p ita.ls tă ş i soci • :i\ 201 ► pă mintul forma ţi un e Marx, contribuţ la criti ca eco_ n?111;_tei 7?Dli_t ice, op. cit., p. 6. 9. !{ ._ em , p. 5. ln d ez'::'ol tarea u l!enoara a 1de1Ior marxiste privind baza şi supraJO. /bid st r uct ura s-a incer cat _:;a se aplice conceptul de. s~p r as t r u c t ură numa i acelor ele me nte care smt legate de ba~ respect1 ~a. excluzind deci l ) cle mentele pc r man e nte __ care _t rec d in E;POca ln epoca (de exe~Ju. lif'.lba, re laţ ile de fam d1 e, şt un ţa). 2)_ ră m ăşiţe le vech11 suprastructuri; 3) an:ti cipa rea un e ia noi (cf. în special I: V. Stalin, Marxismul_ .,y problemele l' v i sticii Bu c ur eş t i , 1950). S·a discutat cu o mare n s1pa de energie J;,;7pre a p ~ : -te n e n ţa diverselor elemente (de exemplu ş t i nţa) Ia suprasti:ucturii. Probl e ma poate fi ex pu să în . d o u ă. moduri:__ 1) să se :onside_re • • su prast r uctura este ceea ce, den vmd dm c onş t1nţa soCJala ş 1 clin se rv eş t e un an um it mod de p rod u cţie (de exemplu O. Lange, Cil t · tu ţ i 1 omla poli t yczna , op. cit. , p. 31), dar atunci este vorba de supra· ontu a modului de prod uc ţ ie dat şi nu de su;:,rastructura exi s tenă :trn~o _ r ~rioa d ă sau î ntr-o epoc ă ist? r ică da _ t _ ă; 2) s ă se considere. ca supramtr c t .1:-ă t otal itatea i n s t ituţ i ilor ş i _ co n şt1nţe sociale _a per:oade1 sau st r u . . da te Aceas t ă a doua po21\1e a fost rep e z en t ată, dupa cum . se eJ>OClide M~r x . Ea pare ma i u tilă pentru istoric. deoa_rece nu _se d1v1de ş ti e , . t rebui e cercetat din punct ul de vedere al mtregu!m . .\ceas~. ulterioare ale suprastrucrurn as!,el s1s_te mul ca i e , lude i alte clasifăr evide nt, nu_ exc _ş po at ă distinge elementele constante mdicate mai concepute, m care s_a se . . t · . area unei noi suprastructur1. sus, rămşiţ:le celeiK t echi J ~b!~~;1J'k und Gesellschaft, Berlin. 1964. l i. Astfel fo r muleaza G . aus, . p. 60-61. . . . . • d a între popor (pină la ap riţ i a capi: s id e r ă m că dif er nţi e r ea mt1l mta a -~ m încoace) d ă naşter la confuzii 12. Con tali smului) ş i naţiu e (de _ la .c~pl Recunoscind că na ţi un e a este o_ 1.~st,~ inutile pentru cerceJarea istorica._ d oltarea tot mai d ep lină a f1ecarm tuţie i s toric ă a c :e ptăm, desigur, şi ezv trebui să vorbim. de exemplu. factor a l s ă u în pa rte. Nu _st_~ ?e f!s:und August despre popor1I poreferitor la p erioada do_m me1 w 5 o d i ne d ăm seama de d1_eren_· lonez şi nu despre na _ ţ1un ea .Pf;~:z: , ac:!tei n aţi un i în fecare pe~1i:°l~ ţel existente in consolidarea m .1 care permit ca un grup . . . Nu aprofundăm aici pro~e ma f h~ ~ ~a este deosebit de coi:!cf:n~ oameni să fi e numit ~aţiun e. _ t'gaţi il o r noastre _µ rezente._ ;i unei 1 1 depăş eş t cu m?lt cerniţ e \e ~~r~;ipal (indispensabil)_ ~ rt:C: une. Nu· numai c ă a p_rec1e m ca a <:_ or . formate pe baza '":ei 15. a unei n a ţiun i. naţiu con ş tnţ a unei leg~t~ Oate cazurile de elQS!en:t nu are caracter mai a cest e :e m ent apare de b m i J ă sau de s narodov mira, 1 Nici factor ul te ritoria l, nici _fat 0::aant în acest sens A ~~or etnice, ope· necesa r sau suficie nt. Este mer opoarelor şi a grup Moskva , 1964, care, în se p a r ar!\f ib ă şi de c o _ n ş tin \ă;bt e :nosci a c h w por cază cu un cr iterru ~ombmat. d d A. Malewski. O 1:0 -owi ani u nauk1 [D1• 1:1 Accast.;1 di s tin c ţi e a fost m tro~usa o:bieznosciach . w _P 0 1';:aul de concepere a gl qda ch socjologt cznych i do ·: edere sociologic ş i ~ autor distinge şi ~ v e r ge nţe privind p unctul e • nr 2, 1958•. Aces ţur i care au apa ~ tlinţe], în „Studia F ilozof1czne l~i de ideologie: en~v ă . ,AStfel conce~ a treia se mnifc a ţie . a con~ep~ ite de valoare cognJ. Wiatr se serv eşA. r e nţă d e aserţ i un e ş 1 emoţi ~ (cf. nota _H ). tn cele propuse f ecare cu pnmd'I opinii ş i convinger şi de ideologia , d e e x emplu. W._ 5 · m ilară 5 de o d e finţ ie a i_deologie_i ~ un ans_a mblu e urilor de neam1;~ţ i i ior•, Malewski: ,,Icleolog1'.1 con 5t !tu~ri-lor po!Jt1ce, !(1'1 ~tificare ~ a tiVwar15zawa, le _ ca b a~ă ş \ vi a ţa social ă • servesc claselor soc1a_le, ruşf ~lt fel, tuturor grupu:1 lor s1c ~ne' [Ideologia ş . . d eşi este m : I d eologi a i zycie spo ecInt multe Juc~a:;~ roai 1m· l1 1965, p . 7. . ale stiin\el n1;1 l~ Dintre 1ucranankfurt am • Pe tema c o ndiţo ăr il o r ideo!ogi:e 's ti ga ţ1 l speCla 'und Utopie, wien 195 3, a m ă ~~hehn, Jde olW~rheit, stutt~!s~re 1~crarea o p r o b le m ă care r ecl Porta nte menţ i on ă m: . K . ~ deologi e und London, 1958Main, 1952 ; T h. Ge1ger, f I{nowledge, . • alături d_e W. Stark Tlie Sociology 0. ainte. .. de producţie ~nul folosit 1· lut G. Myrdal am vorb it m_a'. în . aici de_,r e l~să decit term econ!Il că. J. Atragem a t e nţia c ă definţa ut1Ji z atăfer mai res ref ă la baza ar 1n pro, ,r e l a ţi de rep a rtiţ i e~ ! are OoJucţie" care se mice: priJ1:1ele c!fe1alte apaJ d ~ p r _ de relaţi~ . er:~oducţ1, •~rt i ţle . tn caz lG O a nter ior - de „ relaţu • Lan ge scrie: .,Există d~uă tipur~lll relaţ_1 relaţi de rep ş1 ~ de1_1 le denuIJllm cesuJ de producţie în procesul de repat1ţ şi „ as i atică", c~rateiă - prin propriet?tea de stat asu si prin despotism. Exista o divergnţa de ,părei ·a Pra • f • t • t·a a sc1avagismultJi su.pra acestă ormaţne es e o vanan U .. faptului dacă au fast în cl in aţi chiar să v ad_ă în aces!e ~elaţi _o_ varintă a feudaiisrn~'. lui. o. Lange scrie : , ForI1:aţmn ~a social~ asiatica est~ o fo _ rm a ţiun e de sine stăoare, în care darile m nc1;ttrra, . munc~ obhgatone şi sclavia unitar prm proprietatea de stat sînt corelate într-un mod de producţie asupra păm în tuli ş i prin gesti~nea ~e s~at a _marilor _Iu~răi colective 40 de irigare d esfă ş ur a te pe o scara l-arga" • Teoria materialismului istoric d efinşt locul fi ecăr e i forma ţi uni î_n proceSJUl proţesuli istoric (al s tăpînir i i naturii de către om). Succesmnea formaţl reflctă aceast.i succesiune a d ezv oltări. Formaţiunle constituie deci etapele !Principale ale procesului istoric şi de aceea pot fi interpretate ca fiind criteriul fundamental de periodizare în istorie (cf. cap. XXII). Aceasta nu înseamnă că so cie tă ţi le traves ea ză pe rînd toate aceste formaţiun. Acest punct de vedere ar friza fatalismul . In majoritatea cazurilor dezvoltarea -se des fă ş oa ră efectiv prin t recerea suc e sivă de la o formaţ i un e la alta, deşi adesea cu eliminarea uneia din faze. Astfel, de exemplu. pe teritoriul slavilor nu a existat formaţ i unea sclavgită, cu toate că - unele elemente ale sclavagismului au existat. Trecerea de la o for· maţiune la alta constituie esnţa procesului istoric. Procesul istoric caracterizat în acest capitol face obiectul c un oa ş ­ terii istorice, care are drept scop reconstituirea liui. 0 NOTE i;: m e\ri Clasificarea 1n legi sincroni ce (fun c ţwnal e ) ş i di a cron ic e-dircţon a le fi e la întreaga dezvoltare s ocial ă , fie la o p a rf siphY of se r~ !eră 0 in tîlmm la .M Mandelbaum (.,Br1tish Journal for _th e Ph • s!ncrono· Sc1ence", XI. 1957). I n l u c răi l e lu i nu e x is t ă categoria legilo~rei tipuri diacrom ce _In literatura pol n eză , O. L a n ge v o rb eş te de fun cllode legi: legi cauzale, legi ale con mi te nţ e , (st ructuraJ~) Ş I leg IEconom1n nale (privind relaţu cant1tat1ve) - cf. E/conomt a polztyczna ( apro.ipe po li tică] , vol. I, Warszawa , J959, p 50; aces t ă î mp ă rţ i r e e st ~derate c, 1 : u men ţJUn ea c ă legile ca uza le sînt cons! ter con· uruversal ac c eptaă, fundamentale. J . J. W1at r co n s id e ră c ă legil e socia le a u carac Jază 1e· cret ş i 1stonc" (adică au indi catori s p aţ ; ~ -t e mp o r a li) şi di fer erţ tntreC 11 mie d u pă gradul lor de gen erahtate : care ac ţ ionează d e-a lungtlt ~• core p<>noade de dezvoltar<- a omcm1rn accesib ile c un oaş t e ri i noas r a; ll fn· acţ ione a z ă „în citeva form a ţm m econom ico- soc1a le", ca re a cţlon ~ u r t e dP tr-o sin gu ră formaţi u n e ~1 legi ca re a c ţw n ea z ă în perioade i5ţ despre timp"; cf. Szktce o 11UJt ertalzzmze /cl aiycznym z s~cj ologii [Sch e VJe1n° 1~• z. H Gr~:i~rialtsmul clasic ~i socio!og1e], Warszawa, 19fl2, p . 24- 25. . J U :~~• El ern.enty cybernet y /ct, op cit., p . 40 ; z. R ow1 enslu, A1 3. H . Gr~mJwskt3t/tl.ozof tczny zan1s cybernet y lct, op ctt • p . 84. . 1 c1bcrnet!CI _ nu a fost 'dist::U:nty cybernetylct, op ctt ., p. 42. In d om e nlll 1 0 4. F olosim termen u[ d: a rnexiunea r ec ipro că n e ga t i v -po z1 t1 v ă. . conoJTIJcO·~g, cia J ă, deoarece a orma ţ i u n e socială şi nu d e fo rm a ţiun e e el Jll.81 Ja defm1ţ 1 a socialului t n sensul s ău c J care cuprind e d c f p t ă m 5 Adesea se i ndi că eci . ntreaga istorie (a omului) . (cf. J . W1at r Szku::e ~urna, m st ru mentele şi oameni i cu c al ifi carea Jor irt 6. Asupra pr~blemei ramat enatzzmie hist or ycznym , op. ezt., p. 80) e poj(C socjologii { Noţiu p o r tur1lo sociale, cf. J Szczepanski Elemen t arn 7- O. Lange, Elconom ia P~~iflementare de socio!~gie), W a rszawa , 1963. 8. lb tdem. yczna, op cit., p . 24. l. 1 f 14 _ M etodologla istoriei 208 ♦ 209 repaţi special cind re p art i ţ i a mbracăî . forma i s tor\~ă ia u den umirea de rela\11 d e scl11mb I, p. 17-18). de scl~imb, _r e l a ţile de (Ekonomia pol1tyczna, Voi. . l î . CL K . Marx, Contri.b u ţ;i i la critica economiei politice, op. cit., p. 235 şi O. Lange ' Ekonomia polityczna, vol. I, p. 19-20. 18. Ac ea s tă pr o blemă . va fi ab ordată ma i clar spre s.ilI"ştu capitolului .de faţă. 19. O. Lange, Ekonom.1a polztyczna, op. cit., p . 11. 20. Ex i stă o mare dh·er sitate d e opinii cu privire la obiectul sociologiei (atît în Jiteratu~a marxis tă , c it şi în cea nemarxistă) , precum şi o bog a tă Jitera tu,-ă ce il u st r e ază a ceas tă diver sitate. Pină acum, toate definţl, atît cele care se ref ră 1.l cercetarea structurii de grup a societăţ, cît ş i cele care s u blin ază că sociologia este ştinţa despre legile structurii ş i a d ezvoltări sociale sint destul de confuze. Aceasta rezultă din interpretarea destul de „superfica l ă" a obiectwui ei, cauztă de dezvoltarea impe tuoa să a a cestei şti i nţe. O reflectare a acestei situaţ in contextul poloaez o cor.st i-t uie, de exemplu, problematica abordtă in „Studia Socuna din preo;ologiczne". Ori cum, p roblema st r ucturii sociale repzintă cu p ările fund amentale ale sociologiei. In literatura polneză, cea mai ut ilă s chiţă a sociologiei pentru un istoric este cea a lui J. Szczepari.ski, Elemenuirne p o j ţci . e socjologii [Noţiun elementare de sociologie], Warszawa, 1963. El scrie că obiectul sociologiei U constituie ,,fenomenele ş i procesele de creare a diferitelor forme de viaţă coletivă a oamenilor; fenomenele i p rocesele care apar în aceste coletivăţ şi care sînt proreciproce dintre oa meni; forţel ca r e con e ntr e ază şi dusul acţiunlor care descompun aceste coletivăţ; mutaţile ~i transfomăil e care au loc ia aceste co lecti vităţ (lbidem, p. 7). . 21. Reamintim de f inţa clasei dată de V. I. Lenin: ,,Prin clase înţelgm grupuri mari de oameni care re deosebesc între ele după locul pe care-l ocup ă într-un sistem de producţie socială istorceş determinat, după raportul or (d e cele mai mul te ori formulat ş i consfiţt prin lege) faţă de _muloacele d e p rodu cţi e, du pă r olul lor în organizarea socială a muncu ş i , deci, dup ă modul de obţin e r e şi după măriea acelei ..părţi din avuţi a soc i ală d e care dispun ele M (V. I. Len in, Opere complete, voi. 39, p. l.f>-16). f 22. Literatura marxistă poln e ză s-a ocupat foarte atent de teoria craselor: c • lclas : pr6ba systematyzacji [T~ria J . Hochfeld, Marksowska teoria ma r y j stă a claselor : încercare de si stematizare] (I şi II), ln „Studia Soc• jo ogiczne",. nr. 1, 1961, p . 29-47 ş i nr. 3, 1961, p. 55-85 şi SWd fa o marksawikiej te-Orii spoleczenst w a jStud ii ,privind teoria ma r xi s t ă soc ' etăţil _ ], Warszawa, l !/63. Mai trebuie menţioată lucrarea Iu l 1~ Os~wsk:i, Strw,ctura kLasowa w spolecznej twi.adomosct [Structuro ~clasă 1n :OI1'itnţa socială], L6dz, 1957. Dintre 'lucrăie străin e , ci. ss Bendix şi S . M. Lipsei, Karl Marx Theory of soctal Classes, ln „ClaR. Statuts and Power: A Reader 1n Social Stratificaiion " editaă de 1· Bend.ix şi S: M. Lipset, G!encoe, 1957. Pe ,t ema s tructurii socia la vezi, ;~ observa ţu. ~e mter~an te a le. lui . B,- Ga lP,ski _ Ntelct6re proulemy st ru/cti50~ ct u ră . tospo/eczne, w . !wtetle baaan w 1e, slc1ch [ Unele probleme de stru c ială ~n wruna ce r ce tăr ilor asuprn mediului rnral], în „Studia SocJo giczne , nr. l, 1963. 23. J. Hochfeld, Mar/r.sowslca teoria klas: pr6 ba s:ystema~" zacjt (I) op. cit., P· " ' · 42 ş1 urm . 24 • P r obl~i:;1!\ie'!i~;.iid este p e larg d isc ut a tă fn Ji,teratura s o c iolgcă . H. We_1s~ ;J:1: [Cla " ~ iv~rse :f)Un cte de vedere în lucrarea Klusy, warstW!/ lei.li Gă s im o serl e 1 ~ {lz11lt• . stru~ t ~l~atun Je / 1 puterea], Warszaw a , 1966. h 'st . fn artit;olul lui A. M.ale wski Empiryczn y sen s 111,u t erUJ 25. Aceast~ or~~~e~o, op. ~'it., p. 69 ş i u r m . • . . . fap· telorp isto~cene,Aevident,. r e~ uno aş ter ea princi piulu i rep e tnb1lit1!t\cestei lucr 'ri 1 • m analizat aces tă prob le mă !n p arte a a V-a _a ·id lcii a fo;ulu 1' n. l e gătur ă c u sta bilirea s tructuri i metodologi ce a istori e i. •u cll 1 si tuaţi a ~;i:t;:i al~ ş t( ( nţe. A ceasta rec l a mă Jn să un ele comPf, ~acarilC' teruJ obiect~lui e na turu . Va fi necesar a tun c i s ă n e r e ferim ' ·ie i. 26. Din a rti colul A c e ~ ce t ă nlor istori ce, r espectiv l a stru ctura 1sto1 cil ,, p . 58-al.' Malew s lti, Emptryczny sens matertallzmu htstoryczn eao, op, 27. Cf. H. Greni ewski, Elementy cybernet Ici . 28. O. Lange denumşt acea t' 1 y ' op, cit., p , 43. . a forţ e J of' de produ c ţie (Ekonomia 5 "nege legea d e zvoltări progresive po I yczna, op. cit., voi. I, p . 37-40). J' af~ 216 prima lege_ fundam e ntală a sociologiei (Ekonomia po1,ange O denumşt lityczna, op. cit., p . 29_). Aceasta ~e nmn1re nu ne satisface. a a treia m limba german ă a lucrăi Optsprezece 1 în pr e faţ a la e cl1ţ 30. Enge ~rumar al lui f:udov u: Bonaparte a lui Marx, scria: ,,Marx a fost acela care a descope rit primul . marea _leg_e a dezvoltăn ! 1stonce, lege !n virtutea căr e ia toate luptele_ dm istorie, indiferent d_a':a se de s făşoar pe_ tăr i m olitic religios, f1lozof1c sau pe oncare alt tănm ideologic, nu sint de fa pt ciecît e xpresi~ m a i m ul t sau mai puţin cl a r ă a luptelor dintre clasele social e ş i ca ex i s t e nţ a ş 1 todaă con flictele dm tre aceste da.se la rindul lor , cond i ţion a t e de gra~ul de dezvoltare a _stă m lor econo;:11ce, atura si fe lul produ c ţie lor şi de schimbul c o ndi ţ i o na t de aceasta (K. d ria~x. opisprezece Brumar al lui Lu~ovic Bonaparte,_ Bucure,;t}, 1_954, p. ă, c e rc e tăn l e a_s1:IJra h1pte1 de . clasa sint_ cu• . In sociologia n f' m a rxist 9)rinse în studii asupra a ş a-nurmt e1 moda l! t aţ1 sOC1a!e (s0<;1al mobi11ty ) - 29. O. ~arc este un c oncept m a i larg decit conceptul luptei de clc1sa. . iatr szkice o materializmie hzstorycznym z soc1olog11, op. c:tt., p. _ll 4. co~sideraţl noa stre u lt er ioar e pe tema revo l uţ 1 e1 ne vom folosi de 31. J. J. : 1 32. In m~ el ib~les; c ~\d:ş;rt e rm ţe nu ~ ~!:i~~m~~~~=c~~tfciC:O~~- d~= e arma iun . iexitatea ei ( is torică) . D acă ne cu dezvoltarea m \~:;:;'u e· economice atunci de ce nu îndreptăm atenţi ~eparat spre ~ i ideologi:e 'etc~ care intră în ne-am îndre]lta-o ş~ sp_re cele" P f 1c : e ş f e tot termen ul de for maţiune c ompneţa formaţ1un ? Lan oe O 0 socială. . ·t l 1 p 31 33. o. Lange, Ekonomia po!ztycz~a, op. c, :• vo •.. • •le~enstwa, op. cit., p. 171- 172. 34. J. Hochfeld, Studia o markszstowskie1 teonz spo 31 35. O. Lange, Ekonomia polityczna, ~P·h<:•~-, v°i;n~.,;:- op: cit., p. 71-72, 91. 3G. J. J. Wiatr, Szkice o materzalzzmze 15 /}'TYpolitic;, op. cit., p. 5. 37. K. Marx, Contribuţ la cri.ttca economiei . 38. Cf. .,Voprosy istorii•, 1955, nr. ~: s .· tl cybernetyki, op. cit., P- 71 şi urm. 39. Cf. O. Lange, <ta/osc i rozwo1 w .wie e 40. O. Lange, Ekonomia polityczna, op <tt., P· 34• mînem la defm1ţa voltarea socială .,,.,. Partea a IV-a METODOLOGIA PRAGMATICA A ISTORIEI. TEORIA CUNOAŞTERI PRIN IZVOARE ŞI xm. de 1N AFARA IZVOARELOR CARACTERUL CUNO AŞTE RI ISTORICE 1. Caracteristicile procesului general de cunoa tcrc Punctul de plecare al consideraţl privi nd bazele c unoaşteri istorice, int e17 pr e taă aici ca ş ti_nl:ă a eve!1-imentelor tr;cute ale soci:tăţ i omcnesti1 trebuie să -l constituie descrierea generala a procesului cuer a tTecutului, care se r ealiz az ă prin cercetarea isnoaste~li. 'Cunoaşt tori ~ ă, este - independe nt de tră săt u ril e sale specifice - o parte a prncesului general de cunoaşter e. Cunoaşter poate fi d e fintă ln două moduri: ca proces de cuno~: tere a obiectului de către subiectul cunosăt or şi ca rezultat al acestu1 proces. In al doHea caz, cunoa ştera capăt forma de ~tinţă. Ştinţa despre obiectul cunoaşteri este deci rezultatul unui proces (act) de cun o aşte r e , care presupune însă şi acţiune a memoriei . lntre cunoaşter şi ~tinţă apare o interdp enţă de tip feed-ba c~: ştinţa dCJPinde de procesul cunoaşter i, deoarece făr procesul cunoaştem ( ad i c ă făr suma actelor indi vidu ale de c u noaşter) nu exi tă efec~e 31 : cw 1oaşter l i; pe de altă parte, însuşi procesul de cunoa şter se reallzeaza celei d e a doua relaţi nu este a:pe baza şt inţ ei existente. P reznţa ce ptaă unanim ş i în eg a lă măsur ă în epistemologie. In acest punct J:>3trundem deja în sfera unor chestiuni controversate dintre diferitele int e r pr et ări ale cunoaşt e ri . ln general, difernţl d intre conepţil _fipot fi reduse la oele care priv~. 11:_lozofice în problema cunoaşteri terpretarea obiectului cunoaşteri, a relaţio dintre cunoaş t er şi ştinţă, precum şi a definirii posibltăţr de cunoaşter ale omului. . Obiectul cunoaş~er i i este tra_tat fie ca existind independent de sui bi~ t~l . cunos c ător ş1 în afara lw (adică, după cum se spune adese~, e st ex~ a m_mod obiectiv), fie ca produs al gîndirii subiectului cunoscator. Prima dmtre aceste conepţi este proprie materialismului (car~ r~u= t~oa~te ca o~iec! al c un oaşt e ri realitatea m ate rială) ş i idealismulu i obiec tiv_ (<:are at~i~uie un caracter spiritual obiectului cunoasterii obiect care 1 nd ~:~:i:~!~1 ~~dere ent de_su~iectu:1 cunosătr). A doua ~oncepţi au loc in cad ~a ismul _s1;1biechv. Diverg e nţel dintre aceste con~ep omună a ontol:g~ _ontolo?1e1, dar conţiutl lor constituie o platforma c 1e 1 cu epistemologia. .. bl aştefl In ceea ce priveşt ~i ş tinţă ea aprţine : P: 0 . ema legătur i dintre .procesul cuno ·bile do u ă sit ~aţi princi al eonei cunoaşteri . In acest context sînt P~51 ice in depn e ntă de ex~ ~: l) sî?te_m !PO.SCSorii unei c unoaşteri aprior ă~ tor ~i abia pe ace st { 1 ~ţă , şi ai unei gîndiri structurate ~or~~unfntervme efectul invers d' ză începe procesul cunoaş te ri. Mai urzlU ire C's te e xp e rie nţ a. Pe mtre c unoaşt er şi ştinţă; 2) punctul de porn Ja :l~ul lor, constituie ~a~cursul exprinţ c ă pătm cunoştiţe car~hie ind ts p cnsab ilă pentru ~ r-o mă s ură mai mare sau mai m i c ă o con~ezvoltarea procesului de cu noaşter . Prima • ~ii 21 2 _ ituaţ i este proprie ~1prior is~ul ui (platonismul. c~e tip _carte·' ~cc~tc. s . . ul convcntional1smul), iar a doua - em,pmsmulu1 cog1.'.~r.. 1-;antiantsrocke. Hu m~, lMill), ca re apare în mod obi ş nuit alături Ilia\° (13aco_ n. . (Condillac). Empiris mul cognitiv ·poate avea, la nndul 1 ~ nzualts! ' Jozitvs tă •(care at ribuie subiectului un rol p~siv în_ cus ău, o forma luna dialectă, î n care caz se r ec un oaş t e su~1ectulm un n<JJ.~tere). snu tere iar în procesul c un oaşte ri se opereaza cu un ba'ril ac t·n· în. cun o aş , b" t 1 t ern•• . t d e c un oş tinţ e des pre îns u ş i o 1ec u c un oaş . .. . . tot mat boga Vl bstracţi aici de aş -numit a c uno aş~ ~ e mtu~tt"'. a, deoarece Facem ~,u este vorba de nici un proces cog~1t1v_~ pr~on ~au a posin acest caz . . oscătr ci numai de o mtu1ţe directa a obiec, . . . al subicc u 1u1 c un t,•n on - t .. prin p ătru nd C' r <'a" ace ·tu i ob1ect. tului c un oaş Nil •· . • l' . a r x i <: tă a cunoaş t eri i, care r ec u noa şte e xi s t e nţ a _une1 rea~. . Te~n.i_ ~• : mate riale, i n depntă el e subiec~ul : unoscator, 5e ;il1a\1 o~1ect.iv c 'i\ , , irismului ma lt•rialis t (,enzon al) ll1 forma sa dwrneaza pe poz1\,.1 (n pbl : . ' r e l aţi diale c tică dintre , c unoa şte re şi .111 procesul de cu 1ec t1·ca· , formă . . care s u miaza ţ' l <:t i nţci acumulate i nţă, a nbu md ro lu 1 cscn ia ., no;i.ş • .. . . n t acesteia ex i s tă, Pri dior l-a pos ibilita tea c u noaş l c 1 ş 1 la ct~ ~ a ~ţ suţine ~ă nu e diferite Agnos icism . . d ede rc d" asemenea, pune i e e v . . . .• 1 . Astfel potrivit c oncepţ1 posib ilă o cunoaşter d eplma a _o biectu ~~-ele h; nomena), făr a se kantianc, pot fi cunoscute num ai feno m . (iticismul filozofic (aş­ ajunge la „esnţa lucrurilor" (n?u~na), 1.a\~c~ ajungerii la adevăr . I n mitul scepticism radical) s ";5ţm e imposibi a ea nostlcismului, nu are Pozitivismul (sau real ismul n_a1v), ca re se op~:t~ : Jn oaşteri, consitleri nd 1n vedere înt reaga complexitate a P1ocesu f reflectare directă O . . b 1 . lă săne oer e c~ ?er~pţ1a se nz o rială este c ~? a . . . acest mod problema co~şi fidela a obiectului cunoaştem, rez?l ~ nd !n od •ust că O conepţi 1 n osc i biltăţ lum ii. A. J . Ayer s ublmiază ~epem 'în mod obiş­ ~ ca~e cons i deră că „obiectele fizice pe care noi ~ Opr~are intu iv ă 2 . 0 nwt ne sînt «date- d irect" , este, în es n ţ ă, a d edere extreme. Materialismu l dialectic respinge ambele_ ~n _ c~ ~ luem~i subliniind că Agnosticismului îi contrapune teza cognoscibtlita;'i u că poa te fi cunosă c ă lumea este deja cun_o~c~ ~:că este a devăr a t că ace~ta nu îns e amn CU tă Printr-un număr limitat de acte cogmt_iv ă . m eficient, înse amnă c _ă nlo1 cunoaşt e m 1umea ş i pe acestă ba ză acţ 1on .. este dificil şi compll11 urnea este co g nosc1b . . l ă, dc~1. procesu l cunoaster . 1 subiec_ • ă rolul activ a . . ~at. Pozitivismului îi rep sează faptul ca neag cogns iblă numai ~la_ca st~i cunosăt o r , con siderîn°d că l_u mea d:v ~nenu numai că face posibi: c ţi n e seama d e aces t fa pt. Gînd1rea um~na . diversele fo rme d~ o e _ unoaşter obţ inu tă in cursul expr ie n ţe i ~nn ţLnutl c u noaşte r1 d i d,ar elibrază totocla_ta con astre. Această consta~e~vare a r ealităţ ~ ormăile datorate imperfcţun i simţurloJ . ~;gerea tn procesul c ~ ~ no e îşi găseşt e expresia printre altele, în 1s. a gi ndirii abS t racte ca 1 a~teri" f • • l ă '-'i a cc c1 fot • 1 a azei de p e rce pţie senzona ., . o seş te ca instrument al să>U limba4 . d lui in care se de Cu t . . ••1 u upra mo u bţln in ace ·t faşo ar· oata marea diversitate de opt:1'. ," ltatelo r care ' " 0 ,·· dC' p.rollrocesa Procesul cuno· terii şi asupru rezu faptului c un oaşte 1 i;•oces. ~lll. ' se admite, in general, d pe nd nţa ·unge printr-un P CUnoaşt e ri, deci c l cuno ~tere se aJ ter ;1 2l3 2. Caracteristicile cunoaşteri ş tinţfc e Avîncl în vedere problema c u noa şt e ri ş t in ţ ifc e care ne pr .. mod special in acest moment ş i c ăr e ia ii s ub or d on ă m opiniiJ:ocu_pa in mai sus, ne pun em î~trebarea . în . prim_ul rin d. pr!n c<' !-.e dcoscbe~t:x.~u,e cunoaşter „comuna" sau „cotidiana" . Această întrebare ar ·p ll o ele 1 parţil c ~ n ~ r <;_ tizaă_. în baza celor spuse -~11ai sus. rcfl ectind dac~ ~~ 1,'. renţa rez1~a rn chiar J?rocesul c~1a ş tern, sau se m anife s tă numai . ceea ce pnveşt cunoştiţ e le ach1zţ0n a t e pe parcursul cunoa şte ri. in Ră s pun s ul la ac ea s tă întrebar<' este destul de difi cil d e d 1 , 1. punctul de plecare pare simplu. Principala deosebire dintre cunao . în. general ş i cunoaşter ş tin ţ if c ă con s t ă în fapt ul că scopul aces a'ittcre · I C'la cI111 _uri:ia nu e~tc cc -~ a_c ~1111ula c un oş tinţ e gen eral <' dcspr<' lum e. (' ; dr „ d?b1~d1 cuno ş tinţe şt1nţlfc e. Cun o a ş t e r ea şti in ţif c ă ar putea fi deci dct:1 1;1ta ca o c un ~aş ~ c , ~e al c ăr e i ţ e l este o bţi ne r ea dc> c11 nn~ t in\c ~ti _ ţ1fc c. Se -pun~ msa mtrebarea ce este t o t uşi cunoa ş ter e a ş t inţf~ă si procesul de c u noaşt er pentru a aj unge cum tre~UJe sa se desfăşoar la aceasta cunoaşter. Ştinţ a , :au cun oaş t e r ea şti nţ ifcă, a fost defintă in diwrse mod,;.. Fr. Bac?n (1:1 „Novum Organon") e vid e n ţ i a în primul rînd mome:1i ,I pragn:iatic, af1rmî~d că ştinţa ajută omul s ă domine natura ş i satislacP necesitatea acestuia de autocnşer. Cuno ştera şt i n ţ i fic ă ar fi deci separtă de restul cunoştiţelr avînd în vedere scopul propus. De asemenea, avînd în_ vedere scopul, cunoa ş tera ştinţfcă se distinge de ansamblul cunoştiţ e lor prin definirea sa ca o cunoa tere adev ăr ată (care se ~azeă_ ~eci pe criteriul „adevăr-fls")6 . ln acest caz, scopul cun o a ş­ ~erti ş~1nfce_ este de a fi adevărt . O astfel de cun o aşter, ad evă 1.ata, t, e~)UJe sa p~sedc o ser ic de caracteristi ci, care pot fi sintetizat_e intr-o smgură cerinţă - c-ca a preciziei. Una dintre primele defin ţn c~~e au atras atenţi asupra structurii metodologice a cunoaşteri şti n ­ ţif~ce ~ste cea dată de W. S. J evons în clasica sa lucrare „Principiile şth:nţe,_ · Jevons artă că cunoaşter ştinţfcă este o cunoac;tcre generahza_ta_, -~pre ?~ebire de cunoaşter senzorială a faptelor. ·Acest:e _g~ ner_~hzai I se 1 : al1zeă pe calea descoperirii identă ţ i şi a clasif1can 1„Ştanţ - scna Jevons - este descoperirea identăţ iar clasificarea eS t e punere~ alături, fie in gîndire, fie într-o vecinăta~ spaţilă re al ă, te!celor ?biect~ intre care s-a descoperit idcntitatea"i. Si autorii con_: subhniază caracterul general şi· abstract • al cunoa.şt er!l „ Pţ?f~aru ş t un 1 1ce 9 . • pă rţ.1tă • • m • cunoasterc stim •. ţ1fica • • • Ş I• 1'dco-• este une 011.• 1111 log· Cunoastcrca N • 31 ie. c uă se poate • pentru valo • face . o astfel d c 1mp • ărţ i r e preci • s ă . Aceasta nu nuni_. fals, ci pe sch n za~ea ( şi deci. clasificarea b a zat ă nu pe schcm3:: adeva! · ş tinţfce, ci ~;en~;-r~) stă la _baza tuturor deciziilor, inclusiv a :ei: legem în mod ob· ~ : poate mtr-o măsur mai mare, ceea ce in . _ mite cazuri func«:~! ~rm co~ceptul de ştinţă poate îndeplini în a~~tereselor unor grup . ~deologie, adică de cunoaşter care s e rveşt lui Copernic a avut m:1 _eterminate de oameni. De exemplu, teoria _ a 0 bazelor religioase ale func ţie i deolgică de slăbire treP_tatalegătur dintre s tinţă . on or_ curente9. Avînd în vedere puternic~ a 1 01 c arcte is tică cuno! t id~_ ~!e, . a_deseori s~a subliniat însă că trăsa t ~­ tatea faţă de interesei e~1 ştimţl'fce este (sau trebuie s ă fie) neutr: în parte ad ev ărat si nu e_ verselor grupe sociale Aceasta este numai te , ma1 cu cond iţ i a s ă nu se n~ge în acelşi timP toa c' a \!;ml:\ 214 ·wrilc din tre ş tinţă ~i ideolog ic ~i s ă se fa c ă O di s t incţ e -11 l · 1 lega care fa cilt ează ş i cele care î mp i e di c ă ai·ungere'l la ad • '. ie re a·11l1? d d r· · • , eva1 t e ri st inţf c e se 1 •m.pune cu In tentat ivele e · 1e 1·mreD'a c u noaş • e momentul soc10 og1c. 111 acest punct de vedere cu t . ler . d , noaş e1 ea ou r· t . d b' d"t• , .. ţif ica ar I c u noaş erea o m I a e un grup de profesioni•t" 1 1 , tun d t· · •~ v a ţ n · ) Ac · t ş h"d ' ·, eşi a 1 1111 ioarneni e ~ I"", s . _• e ia s_: ~r g 1_a după anumite norme, care au drept scop atmge1ea c u ~?aş t e rn adevarate. Aceste norme, evid t pot fi interpretate ca rc l aţ1 on ca postulate. De n e număra te ori :; incercat form ularea lor. Toate aceste înce r c ă r i au comun relevarea princi piului con rolulu i -~e r~~t~rilor _de cătT sa vanţi. Conform acestui principiu, cun?a 7terca ş ~1nţ f 1ca a~· _fi o c un o a ş t e r e supă a,probăi publice a spcia h şti lor, deci controlabila. Cu noaşter ş i i n\ifcă este o va r ia nt ă a procesului general de cunoa tere. Izvoru l cunoaşte ri ş ti nţif ce , la k l ca al oricăe cunoaşt e ri, e:;te perc pţ ia s;e nzorială (.,examinarea" s e n zo rială), prin care - după cum am arăt - cu n oaş t e m lumea ex t e ri oa ră nu direct, ci ca pe un efec datorat p erc pţil o r noastre senzori ale10 , ca un ansamblu de infonna\i i despre aces tă lume. ln c unoaşt e r e a ştinţfcă omul de ştinţă arc Ia d is poziţ ie instrumente specializate care-i permit să obţină informa ţi în general in accesibile omulu i de rînd . Unele dintre aceste instrumente depă şesc li mitele naturale a le s imţurlo noastre. Un e_xemplu de astfel de instrument cs;te microscopul; într-un anumit sens ş1 paleogra: fiJ, care permill' dcsu frarca unu i tex t vechi, înd e plin eş t e rolul un~~ instrument de c uno aşte r e. Dar principala carte ristcă a cunoaşt1;r .liin\ifice nu trebui e căuta tă la ni velul cunoa ş teri senzoriale: ea rezid_~ în natura sa abstrcă care se m a nif es t ă chiar şi pe planul cu_~oaşter senz~riale atunci cind' se î n ce ar că „descifrarea" unor infor_:aţu ~e r~ clama c u noştiţe speciale în acest ~cop. In planul cunoaştem, <lupa cu am se r·doveşt_ ţT .. arăt a t ' nu putem opera f ăr IimbaJ·. Limbajul • SI astfel pentrua li un instrument indispensabil pentru c un oaş t e rea ş un 1 ,ca •• t _ descrierea lumii pe care o cunoa ş teml . Printre n?_rmele d~cf~re~~r !a men~ ştinţ ifc , limbajul şti inţ e i e definit ca un miJloc c\Jor cit şi !n maX!m~ transmiterea de info rm a ţ i a~t în !umea :t~v~npart~ a proceafara e1. Cunoaşter s tinţlcă nu este izolata, ea e e întotdeauna S\JJ.ui • sens ar 1 acest d e ţi~ e cont de rezulun general de dezvoltare a ştunţe .. 1• Ş •I , ·n tat fracter mijlocit, deoarece impune faptul 10a ~urnea şt i inţ e i şi din e e cunoasterii obţinut e de alte persoane • • cu afarap ei • . . aceea de a fu rmza . entru a-ş i îndeplini principala sa sarcina, . • includ ă în sfera nost •• ţ 1·rcă 1 trebuie Tea sa a firm ··1e sale; · inţ e a devărat e cunoasterea ş tim aţi ~~nceptelor sale şi modalitatea prin care se pot ve!tlelre şti n ţ if c ă . Daca "Urna·1 0 f o cunoa~ • ate in eunoaştr întemiaă ,p oate ..1 .. . cu no s ti n ţ e lo r a':h:zt ion t ă arec~naşter cotidană problema ve r ~flc ~ ~o a şte~ a şti_nţ ifca i3âf:rc e ta pă lportan ţ ă evident s ecundar ă , i nt evan tă, constituind un u iei tnSUbie Procesului de c u n oaş te r e e~t~ re__ ţe l o r sau ale gnoseolog ţe\ : :le principale ale metodolog1e1 ştu.n clSă 1n sensul ei mai larg. .. . . , acterul cunoa şt e r i 3. Cont roversa pr1v1 nd car istorice tinţf că ar ţi o rea .ş cetarea 1stoD . . . . c uno aşte llartic~ . a fi rm aţi conform care~a un oaş te re , iar cer • cînd est ti c ă, o rizare a procesului general e \ c ă proteste, atunci - nu provo cercetare ş tinţfcă â· ·r I i3 01 -: ........-vorba de cunoaşter istorcă incep să apră serioase p ro blem d . terpretare. Originea acestora este clară : obiectul cunoa şteri is~ _e :r.constit_ui~ evenimente_le trecute p e car~, fa,~t un ani m acCT'ptat, pr~ce ,U noas tra rntr-un alt timp nu n e permite sa le obs e r v ă m deci - t_er,i.il • l • . d . • • in r-un anume sens, sa e recuperam, p e cm rn p roces ul cunoa5terii reaJ"t;j·•· prezente _n oi o b se rvăm . sau pu tem o!Js_C' rv~ even im entC'lP . (obsen a~ ;i,' 11 deoarece I? acest ~az situarea noas tra m timp este sincro nă cu proiu'.· cerea evemmentulm dat. Di fi c uJtăţile de interpreta re- cu care avem de-a facr .i ici p ot fi hcali zate în jurul răspun s urilo ln d o uă in t rebă ri funclam r ntalP: ( I ) ci; ~ este posibil în general s ă se fa că as erţiun i cu sens deo;prr trecut (a, 1-r~ ţiun care s ă aibă valoare l o gică) ; (2) da că - în cazul în c.ire pr!"'ununem că e xi s tă p usibilitatea ca ascr\iunil e f ă c utl' elf' nni dr..,prc t n tU t. ;, se refere într-adevă la trecut - si ntem capabili ă realizăm o d ~cr:uc adevărt (obie ctvă ) a trecutului. Refer itor la prim a intrebare. !>-au ex prim a t oarc•can• indoi„Ji 1?_ partea n eo p o zitv ş til o r sau, în orice caz, a a d ep ţil o r , · pri fi c abiltăţ i (c.irc suţin - cf. capitolul VIII - că au sens n um ai p ro p o ziţle nean ali cele care pot fi verificate pri n exprin ţă ) . nu se putea să tice, adică nu se promoveze teza pardoxlă a găsir i a serţi un ilor despre trecut dincolo de linia de demarc ţie care se pară ştinţa de m e tafizcă. Pen tru a se evita astfel de cons eci n ţe s-a u constru it ci teva concep\i i ma i m u·; sau mai puţin complexe. Conform uneia dintre ele, aserţiunl istorice sînt fn fond aserţiun despre viitor, deoarece pr ev ăd pe acelea la care vor conduce rezultatele ce rc etări; aceste aserţiun capăt inse mnă ta t r (atît în pozitivism, cît şi pragmatism) tocmai datoriă caracteristicii l<1r de a se adresa viitorului iar nu trecutului. In acest mod criteriul verificăr este, într-adevă, 'a părat (pentru că se poate verifica în trec~; c.eea ce urmează a se constata), dar - după cum se poate u ş or !'~se~ - dacă se rupe legătura cu tr ecutul ca fiind ceva r eal. Judecatile 1torice, în acestă conepţi , nu vorbesc despre t recut, ci desP:~ b;_e_: cunoaşteri lor de către noi ; deci, clnd afirm „Florenţa, î? anu 1 .. :i_ 1 1871, a fost capitala Italiei", nu spun - conform acestei con<:_el'ţ ulnimic despre trecut, ci doar prevăd că izvoarele istorice (c1:rcetarile orterioare) vor justifica acestă ipoteză . Aşadr , previziunea:. iar nu te c ă dul cu r ealitatea trec ută conferă un sens acestei afirmatu . Fapt~ . nu Florenţa a existat cu adevărt şi că în acei ani a fost capitala Italiei • are deloc importanţă. . ad epţ i i Dar acestă s oluţie, evident pardoxlă , nu i-a mul ţ um~t. pe despre verifc ab iltăţ . Paralel cu concep~ia verifcabltăţ i judec:t_ilor upra prezent a fost promvată conepţia verifcabltăţ i j udeca ţ ilor t3;,oate t'.ec:utul1;1i. Astfel, O. J . Lewis afirmă că fiecare ev enimen~ trecuefectele f1 examma~ ca un eveniment extins în timp, deci inclus1". cu . si deci salE: ~ar1:_aJung pînă în prezent; acestea pot f.i supuse expn_ţ~ . de a verlf1că. A. C. Danto a demonstrat absurditatea aoestu1 m •dent, vedea lucrurile. Dacă, de exem,plu, bătlia de Ia Hastings, car~! ~ n-o nu a fost propriul său efect, nu vom putea s-o cunoaştem fun . didi putem verifica, ~um ~0;111 putea d eci cunoaşte a tunci efectele :~ :eabă efectele a ceva 1mpos1bi1 de cunoscut?; în afră de aceasta_ - 1 receDanto - pe ce bază ne sprijinim convingerea că un eve111me~\%ric şi dent _este corelat cu un eveniment observat în prezent de un 15. entt1l <."ll altele precedente (mergînd pînă la eveniIIlcestei cons_tituie împreună or~m9:r) o en~itate detrminaă , dacă toate părţile precedente al~ 3 depă­ entiăţ1 .sînt imposibil de cunoscut? De fapt Lewis înceară 216 . a t ă di ficultatc afirmind c ă prin „amprenta trecutulu i" (ntark• ac • a mess) pe care o poar tă ob"ie ct el e exJStente regăsim <:alea spre păr- ., o! pos recedente, dar Danto d e monstrează în mod just insufceţa ,;Jc lor P -- 13 ,,. . - e xplicaţn . . . ace,tei J. yer. res pmgînd -~nceroarea de a reduce Judecăţil e de;pre ţile despre ~ntor ~ a~ !a cele d~pr_e prezent, afirmă că A. la • udecă trecu_t t~lc trecute sî nt , .111 pnnc1p1u" verif1cab1le. In momentul de evc_n ~:npildă. observ num a i evenimentele care se desfăşoar în locul faţă, . t ş i nu p e acelea care au loc i n altă parte. Localizarea mea ln care_51 ~ u neag ă în s ă faptul că acele evenimente care se d es făşoar i~ ~pa\ lll '\a mea sint în princi piu verificabile. Acest ,punct de vedere fara prczcn dup ă cu m a firm a ex plicit Aycr, că astfel de evenimente nu presupu~c, ·nk nici trecutt•; ele "int, în general, evenimente private int ~ici P: cze t mpo r a lă' 1 şi deci jud e căţile de.spre evenimente se dP d1mens1un ~a ct Ic ca ata 1·,,' iar ~u la evenimente trecute, prezente ~. • . • •d • la cvcn1mcn c f re era_. T o tu ş i fa pt rc)Pvat si de Dan to, valoarea logica a JU esau vu toare. t . I pcnd e ntă d e ti~pul în care s.înt formulate. Reproducă ilo r _neumpe ruf ~ătorl:i _ I a tă p ro p oz iţle : 1) Cezar va mduri; 2)1 Ceza r .n x h" I t d" punctul de ve ere a „conmoare: 3) Cc?ar n _muri_t - c~ _,va et e l~ ac ă una din ele este aclevă \ir utului fa pti c" ';, I. df'C I,? toa l~ ~~lcv~::3~~t~ fal s ă ) ; ele pierd aces t ă pror ă ) sa u toa lt- f,ii'>P (daca_ un.i_ ~11 .~ de · către cine au fost ele enuţat. prietate dacă Yrem s ă a flam _cin ~1 _ . . ( 2) dar în acel moment Cezar D a că Dnitus, d e pildă, e nuţa r_> o p ~z iţa _ . ·deci complicat !ji pe ac eas tă nu mai tră icş t , pro p o z i ţia va f) _fol~~ - ~ ~ea fenomenalismului metodocale s ă se apere tc;,;a vc rifcab1htăţ (s _ cele mai mari eşcu ri tocmai logic), care, 1n a nsam blu , s ufer~, probabil, in domeniul metodologie i istorie1. . ·utat cuno=teril Istorice • t pos1b1 ea -, • 1 al Scepticismul în ceea ce priveş e a în vedere in specia a fost formulat în mod diferit. Aici vom a:,-~ate anterior. Chiar d~că doilea gen d e scepticism dintre CI;~ me~t~ate despre trecut, apare ac c e ptăm că pol fi formul ate pr o poziţu al1)e dacă se poate ~vea, lnta ri; in principal de B. Russe ecut. o proziţ e ca_r~ :: se r_ebarea (pusă var. certitudinea c ă aces tea se r e feră_ la tr a fost regele Poi?n1e1) exprl0 v ă (de exemplu, Ro~~pier;~e se refă la r~all~!~ a fost ~tare fict deos beşt „exterior" d e o proziţ e c_ taw August Poniat? oare ceea m ată de un istoric (de exemplu, ~~nis re se bazeă pe izv ro~zlţia, rege al ~olon iei) şi nici de _ P:opziţulr ceea c~ ~e refe;; titicat de a: parea că face impos1b1l accc;ul de scept1c1Srn es enii şi expredica la realitatea trecuă . Acest . e el deosbşt _term ci care se re~'.111to. Analizînd limbajul enuţr_ilo, tri temporal ş1 ~ ~trice" (prove;iil~ care se r e feră la trecut, pe ce~..~u aceasta este 0 t~a O ra nă c_c ~ e_ra la viitor. De exemplu propDZlt- · " ă tură cauza 1 • în mod ius nit ă de la o rană ) se re feră. printr-o l es gtră - consta tăcU'& Legat ~et existat • . - ba noa la tre • deci 'I} maintc. In g eneral, 11 t referitoa~ . 0 urneroaseA esta ac:nto - este sa tur ată d e pr ,oa ~înt probabil f at expresia: " cntru e.~ asta, menţioă însă că acestea are de exernP uj ln tirnP ce pe ·at" es~ gata să a dmită Danto , pentrud c vedere temporat~rnporal „an~aJ v~ noi un om" este n eutră d in ~unct :nul ,.om" , este ru din pun~ 1frnbaJ llent:ces! e nuţ . la fel ca ş1 tcrm hirnb apare oe~ucerea unui ra fap11ere u ca se r ef ră la t~ecut. In se te re>!iU"· Intr !cis1flul as~: des!lre teI-at" t_ernporal un pred1eat : ~" {~LJ!ii complet !~~cut vor~1c~p1ulul tu1u/V1zat tem,poral nu anule~ . o referitoare. a i asuprll co tr dac ă î ntr-a devăr pr o poz1ţul oate extinde ş cut, deoarece acest se pticism se p ~eJSC d~- f: C:. r:a. 2 11 de ~auzalita te, CO_?forn:i prin cip iului lui H u m e : ,,post h oc non es hoc . Danto a rata mai departe - contra r celor s puse d e B t Prop er că predicat ele referitoare la t r ecut nu p ot fi total r du se j. RusseU te mporal n eutre ; p entru Russell expresiile d en um ite" a Prcd; r ;;'.(' trecutului sî nt logic inde pe nde nte d e trecut ş( p ot fi anal _cun o~ter a . pune tul d e v ed ere a l prezentulu i, ca şi dm cind trecutul izan te · • intPO -., a_l exi <Jtat17. ici n-ar f1 In~ependent de_ ~c eastă _ cr it că, Danto propu ne, <' ,1 o înce rc-ar" d neutraliza re a scephc1s mulu 1 a s u pra problemei da c ă p rop z i ţi'J • e vo rbesc rea lm ente despre t recui. extind erea concC'p\ iei ,in~ tc lSlr,r ic e liste18 · • i.1•r·1~c Ş ·I a supra p ropo1.i\ i ilor i<.toricC'. ru meni.,.. '. ·t ran .sfe . 1.·î nd te • or11„ 1e ~ t 1111 Pir _ po z 1ţl _c r e [e~·1~oar ~ la t rec u t ,_ a_f1rmă Danto, j oac ă, in lumin a in~tru menta1Jsr~1ulu1 _1s ton c, u n r ol _s 11111lar cu cd a l prop'1zi\iilnr t<'o Ptice c:,re ordoncaza r eali tatea prezen ta . A şa dr, un term e n a .,lul iu Cl' Zai " ;,:r 'într-o lucrare i st orică un rol ase mă n ă tor cu term e nu l „dectron" dintr 1 P. lucn,re d e fi z i c ă, sau cu .,complexul lu i O edip" în p -;i hanliză A c 'ia este numai un instrume n t - mai bun sau ma i ră u - fol osit pentru a ordon a fap tele ş i nu este important d ac ă s refă la ,,., a r ..ii sau n:i. deoarece pro z i ţ il e istor ice n u sînt a firmaţ i ref ritoare la fa pte. P roblema a d ev ăruli sau falsftl u i en u nţuril or istorice inceta ză de a mai exis tci. Este evident c ă ins trumentalismul nu furniz ează o s o luţi e sat is fă ­ cătoar e problem ei. Instrumen talismu l an u lează d isc uţia a upra Yalorii logice a e nuţril o r istorice, u n ificînd planurile de refinţă ale acesto: e nuţri sau ale m odelului lor care este r ealitat ea trecuă. în ultuna anliză cev·a reei, de car e istoricul nu vrea să se desprină . Istoricul r esp inge scepticismul r efe r itor la posib ilitatea de e xprima re asup:·~ trecutulu i. El recunoa şte aces t ă posibilitate, considerînd ~:adox·_la red ucerea p r op z i ţ i il o r dC'sp re trecu t la pr o poziţ ile d spre v u tor •.i~ des pre prezen t, n e utrali zar ea pentru a s pune astfel a val_?r~ t emporale a p r o po z i ţ il o r sa u ren u nţare la a considera trecutul ca a, in r ea lă . o existnţă 4. Caracteristicile cunoaşteri istorice Ne vom ocupa aici d e analiza celor dou ă tipuri d e scepticism m;~i ţionat e anterior: cel referitor fa posibilitatea d e a enuţa _ proico~, î n t r- a d e văr, ob iectu d espre trecut ş i cel referitor la faptul dacă s id e r aţ ilor noastre este trecutul. . . osi. . Cel mai radical a rgument împotriva scepticism u lu i pr;v 1 ~ e~i.Stă b~h_tatea. d e a e nuţ a proz i ţi despre trecut est e fap tul c~ ~ c u noa ş ­ mc1 o dif e r e n ţ ă epistmolgcă între cunoastere?. prezentului ş i terea ~ere~ i s t o r i c ă , al_tminteri difcultăţe pe c~re le î n tî mp ină c u ~o:entr~ 1 sto r :că ar trebui s ă se e xt i n d ă asupra orică re i alte c un o aşteri. em sa analiza no as tră, o astfel d e concluzie este suf i cientă, deoa rece vr__ isto• • al aşt er u 0 dem . ons t r ăm mamte de toat e c ă nu e xis t ă un specific cun s ti n ţei Ţ1ce ,_ ceea ce este foarte importan t pentru reflcţi e asupra • 1stor1ce . . cunoa~P entru a m ot iva ideea ă nu e x ist ă nici o d eoseb ire : ntul re r înd c~tr<'bu ie să a n alizăm î1 prun uJbUf :;it t er ea p rc::ze1'.tulu i şi cea is t orică, racteru~ _md_ire~ al c unoaşt e r i evenimentelor trecu te car e 1d.-fn timPosica ţ10n 1Ş~ ~ ş i care d e r iv ă , după rum s-a sublin ia t, p c . ve nfi b ilitatea efct uăm unei obs e rv a ţi d irecte a trecutului. 218 întreb • ţ· I Se rt·a ·ica· dec\ două a ·ă ri : - sîntem . oare ' într-adeva·r, pnva osibilitatea de ,a observa -~r~ct t~utul ş 1 - în ce mă s u r ă caractede P. d' cct atribuit c unoaşt e r1 1stoncc este o particularitate e x c l u s iYă l in ir • ? rU oa terii istorice. . . . este indispensabil s ă se facă a cun ~ tn de a face alte co n s 1deraţu, nain ~ t erea 1•s t onca • • •m sens larg şi cunoşt : 1ntr c unoaş e rea is.1 d. fncţi 1 doua_ ~ i :nţifcă ş i. apoi, i~lre c unoaşter ea istorc _ ă în general (atit în ci cei s li n ţifc ) ş 1 c u noaş t er ea trecutulu i ele căl r e un individ nea ş ,en~ !arg. u nu·). C uno a ştNC' a is t orică în sens larg poate fi inter pr etaă 5 (1 onc aoaş ere gen e rică ,a trecu tului ş i, deci, a lătu ri de c uno aşter 0 ca _ orice' a lă cunoa!itl'l'a el't•ruaă ele noi adesea în viaţ coti,;1;n~1 1~ ~d fa m u 7. de un ele in f o r m aţi despre ceea ce s-a în_t1~plat. diana, t"n \if c ă a f;iplclor din trecut are drept scop ach1Z1\1ona11 Cunoa.Ş t cr a ·l . \e "inţ if ic d espre ele (în sensul indicat anterior). Se rea de menţi cunoo n a 111 î ncă " o ca r ac teri s • ă ti c _ă, _ s~phmentar , ca~e ~a• def'measca• ~ i rea di ntre cun aş ~ rea „cot1d_ia_na" a _treou:ului . ş 1 cu~oa~t?r~ d. . . .. T .·. ·ic ca'i tă l'ai·adcr isll ca t rebuie aclaugata la deose?.m ~e ·: l'J nc a dş t n _1 dH_a.l • cun oa~ll•rc în general (cxcluzîncl-o pe cea ~ t1~ţ<,iu e e no i 1n r .. . . . . care am denumit-o fi că) i no:3 ~ r a ş ~unţif c a . ~n ~u~i:i~~~:e ~ ~ memorie, care j o _ a că 111 , ună n b 1zu1m deci aproaP: ex Alte surse (de exemplu, scrisoîn aces caz rolul d e' canal de 1nfor~are. . . "<lent un rol auxiliar. 1 ril , documente! pe rsonal: e tc.) J oacă _ aic\~~ olosi;ea memoriei proln cunoa t r 'i inţfcă s ituaţ e 5t e mversd . hotărl t O im p o rt a n ţă seprii privind evenimen tele trecute . ~re în mf rea I s torică ş tinţf că . c un dară . Pe noi ne inte r esa ză aict cunoa!l ~ t·icularitate a c11. d . ct ă onstitu1e o par ă • Opinia c ă a bordarea 111 tre c . . ·tor'ici20 Oare leg tuia • d'tă 1 printre 1s • • ·t nu r1 .terii trecutului este larg r ă sp in_ _ . r -a devă r î nt r e r u ptă, mei i dintre rccut „i dipa prezntă a ( 0 5 l int ţi directe asupra aceSlU mai a\·em n ici · o posibilitate d e a f~ce observ!ompun acest trecut s-a~ ~recut, ch iar dacă acţi unil e o~me~tl?~ care mai dac ă s-ar !)Utea f_ac\e, incheiat? A ceastă ruptă ar fi d e f1 m tiv ă n~ evenimentelor prezen a· • ,._. telor s 1 a • bservarea inc~ie netă între percep~rea o~tec oas·t re senzoriale, ş i ~nea difecare smt cau za dire c tă a un p resulor n . trecute. O asern ea treevenimentelor (evident a celor o b senr ţbi~ ~ ) o ar ec si in c un oaţ~:1 rn ent , re nţier nu se poate face tou ş i comple 'i fiz ice e'xistente a~ ei ci ~i ?Itului este pr eznt ă observar ea obiecfte or vestigiilor l ă s a t e __ n ; le că ­ inclusiv a oamenilor nu n umai sub orrna bserva oamenii v~1 trecutului a ac i v ităţ lor pre;ente. Istor icul poate ~ puţin exp e rienţ \1 viu este ~or acţi u ni s-au pă s tr at mai m ult ~au s"1as1pune adesea că ~ o;nt preţi o_ ase ransmise d in g en ra ţi e în g e neraţi e . e lu i ln acest se~-, care trăiesc i?' r tă t o rul tr a d iţe sau ima~inea trecu~ m~ntul oamenii~: co rnu l tăţ He ~n special obs e rvaţile privind c?m~ns!rnnate, curn t gen slnt prl~t; r: co n d iţ i sup use u no r ~chi rnbăt o ~:enra ţile de ac~si şi al etnogr~:t~ PaI!le, po pula ţile pr im itive etc: d meniul etnolog~e de oarnenl . ca A: . s ursă a multor cert ări din o . de gru puri eă aici numai cce· ~ ~1 se include şi stud iul lifY:bii f olot~ste consi~er:et , ci ~i ca ~ ~e te b ineî nţels, }lmba n (de comunica }rrninat. 0n art' e. • for ~bservaţi; siu~a detrmin a tă de comport~:°en\n c onţiut d ~ persoanet tfmp1a sâ Pro e ~e__ proziţ i şi de expres11 cu trecut, rnernorrnai poate ~n l<l ,;it11"· PutOz1 ţ1 sa u expresii se refă l~ ( is tor ică ) . _s_el . l't' reritoUI<' rn mo riei anăe proziţ d evine urs oi ă ln baza A rn aceste • . baza. pr o p o ziţ ionea:t ,...cuta tia ac;:cite ceva d . pre t recut ~ bservat cţ . ,perien\tl tl O b i ş n _ \la lă . ! n a est eaz, omu ~tornat din e:< Uite, care d e rivă tn rnod .t~ f o Observarea activăţ oamenilor poate avea în vedere fie . achizţonre de informaţ despre comportamentul lor actual f':.u'._riai ' ara a •rnc:'rca sa• s~ d escoP<:~·e •m ~ce~ t compo: ta men t urm e 1e t recutului, a, tJ incit aceste mfornaţu constituie o sursa de cunoa şte r e a prezentu]u· rl îmbogăţirea cunoştiţe lor noastre despre trecut. Etn ologii ş i et no~· 1 s-au limitat multă vreme la primul tip de o b s er vaţi, i n să istoric/ a. • ~vitat în general să includă obs~rv_area acţiunl o: um an e in rc pcrtori~; izvoarelor ce servesc la reconstituirea trecutulu1. um a i (' \" o luţ ia ir. , de integrare în ştinţă va permite stabili rea de relaţi i in t re ace~te 0 01 _; modalităţ de observaţi a acţ iunl o r umane. Necesitatea acestei corclâ~ este ~n prezent d eja ac e ptaă . Vorbind des pre obserYa r<'a compor1 Jcă, datori ă t ehn icii de înregi strare mentului uman nu trebuie să uităm a sunetelor, putem asculta vocea unui om care nu m ai tr ăieşt la fel cu m ascultăm pe cineva care se află in viaţă . De asemenea, d a t o r i tă pelicuki de film sau fotografiei, putem face ob servaţi (m ai mul t sau mai put in exacte) asupra faptelor trecute sau asupra oamenil or care nu ma( ~in1 tn viaţă . Acest tip de ob servaţ ie . care e în acelşi timp ş i o obserYare a urla limita dintre perc ţia oamenilor vii si melor trecutului, se află observaţi practiă adesea de istorie (în special de arheologi şi de isrăma se toricii culturii materiale) asupra obiectelor fi zice n e în s ufl eţit din trecut. Aici pot fi luate în consideraţ i e cele ma i diferi te vestigii materiale, care sînt produsul a cti vi tăţi umane (d e exemplu . un Yechi plug păstra în muzeu sau folosit încă într-o oarecare mă s ură in prezent), ca şi oricare alte urme ale permanţi omului pe păm înt intr-u~ timp determinat. Printre ele se pot a fla urme ale diverselor acti~ă_ţ care nu pot fi definite ca muncă în sens economic (de exemplu , Jucariile) şi urme materiale ale omului însusi (de e>..-emplu osemintele din cimitire). Printre obiectele fizice neisufţt care .pot' constitui obiectul obs erv aţi ei istoricului se pot găsi şi vestigii ale lumii naturale, dacă cunoaşter lor poate contribui intr-un mod oarecare la cunoaşt e­ rea activăţ omului. De exemplu cu ajutorul analizei polenului putem 1 reco_nstitui mediul vegetal al om~lui, deosebind în cadr.~l lui '1? _~ntei! cul~ivate _de acesta. Cunoaşter arborilor ne dă informaţ cu pnv~real" schimbărle condiţlr climatice iar pe baza scheletelor de ani!ll • putem r~onstitui ocupaţile omuiui (raporturile dintre vînătoare şi C:eş= terea ammalelor) ş i felul hranei lui. Limitele obser vaţie directe a obiec 1 ~ ?r fizice cu c~re istoricul are de-a face sînt greu de definit. E_;;te ~: flCle?t să. menţioă aici imensele posibltăţ pe care le ofera fo asgrafia ~en_a1ă, care relvă caracteristicile, altfel de neobservat, ale chii r-~~lui_ fmc al unui teritoriu întreg, permiţînd reconstituirea ve vei~izmm a solului şi a amplsări asezărilo. A ne apleca asupr~ de con st itui~ 1n chilor documente juridice (de exempl~ vechile constiuţ) ;~:::nea. ? \~n aşter directă , dacă aceste documente s-au p_ă~tr ic dre tul~~igma • .. :1 acest caz, nu există nici un mijlocitor. DeCl 15 1 în certăil lor pe O cunoastere directă n P se spnJmă Toate formele de eunoaşt •t . ă . • • • um au u . . ere 1s orie menţ10at pma ac • osi~ caracter de obse bil!tatea observ~:td_1că a_ obiectelor fizice!l şi. demo_nstreaz;u~ent împotriva unui as irecte chiar asupra trecutulm. Umcul_ ar1 crarrll in ~ (dup ă lui A, J . Ayer Etcl de mod d_e a vedea lucrurile l-am găsit cum scrie el ~ nu ~eagă existnţa obiectelor rămas e din trecu blelflll impo si biltăţ c un~ şt 1 ~?tă „aprţine trecutului"), dar pune P\~t fă r ă a poseda O oarecar eru or _ca obiecte care vorbesc despre trec m e :1e:1 e „con e pţi e asupra trecutului" 2 ~. Dar u;n ase r: 1 22, s-ar putea ~pune c ă nu putem u e valabil, pentru c ă astţe~ argument ~ . ,enimentele acbuale fara o „conepţi asupra prezentuc11no~t~ ~ic iăr1" sumă de cunoştiţe care să ne permită clasificarea 0 lui", adica f a obiectelo r observate. De asemenea, am greşi negî nd cores pu n ză toa r e paţi enorm e care ap rţin c un oaşteri istorice indirecte. exist e nţa unor ~un oaşt era ind rec tă se l e ag ă evident de cea dir ectă. • are loe • d 1rec ' t·a a ob'iec t e1or r·mce \n tru cit adesea m it sens o b serva ţia !ntr-un _anu elor a 'căro valoare cogn it vă c on stă nu atît în fapşi în caz~l izv~.a~ nţei lor ca m fir turi i ale evenimentelor trecute, dt în tul însU~1. al ex~a~e le c o nţi . De exemplu, vechiul p_lug este u? obie~t i nformaţil e pc . t .. •storice numai ca obiect material determmat din . t al cun oas ern I • • • 1 • d • t ·t direC , . • ce documentul ne intereseaza 111 pnmu rm m r_uc_ 1 treeut, 111 tunp . t determi nat "i e mai pu\in important ca hut1e ·te un conţmu • " . · , t t transm1 ent scr is în tr-un anumit fel Ş l prevazu cu pecc e. scriă sau ca pergamt . : t· . ex ter·1oare sî.nt adesea deosebit de impor. este carac Totuşi, ac . ens 1c1 µ·, bului unui document. Ele pot r·I ob'ier t tante pentru d esc1fr~rca con. nu - d e exemplu - la producţia hîrtiei, i ti ul de scriere. 1n ac:este caindependent d e stud!u: re_feritor . organizarea cancelane1, mvelul ht e ţr:a d~ fă a obiectului fizic . De fapt, zuri este vorba evident d e obse r"'.a ia. ire;, 1 ceea ce pri veşt eveniorice „autopsie" este o observaţi: directa. do~umente sau izvoarele de t mentele trecute la care se refera aceS e antic observaţil e altor acest tip (care consemază s~mantic. sa;1 nese~eoarece el nu cunoa~te persoane), o b s ervaţi a istoricului este mdirect~ ta poate fi O relatare evenimentul în sin e, ci o relaţi despre e\.t/e::ecutul (de exemplu, 0 pregăti conştie, cu scopul de a recons i a1 moment (de exempl_u, 0 cr onică) , sau o observaţi e notat~ cu u_n scop ~ste de m e nţioat. că 15t0scrisoarc p articul ă o l i s tă de impozite etc.). ... · pe e r i r ă t a l e alto_r 1 ricul se află foarte ' d es în s ituaţ de a se ~P: J~nxi ste nţ a med)atoripers~e. Unii autori (de exem_pl_u, -~ - !loc t c~~teriu de difernţ e re! lor dintre un fapt din trecut !ii 1Stonc rep 'fernţi, după cum vo cunoaşteri directe de cea indrectă . Aceastf d~noasterii indirecte, b;~ată Vedea mai departe, poate fi utilă. ln ca~um~i multe trepte interm\i1~=~ Pe r ela tările altor persoane se pot deosebi . f rmat s-a aflat „m • _ Ele sînt cu atît mai multe' cu cit cel care a in fere ist o rică se poat~ ~?e faptul relatat. ln aces~. tiI;> _de cu;~~!te (în n;od dire~r!! pard_ude ş1 folosirea observaţil ş t1nţfice e~ spus numai ?b: ef făcute pe ti:r) ~e alţi istorici. După ~m am m;i Unel; judecăţi sin b a izvoarelor este o practiă comun • nea un cn· aza cunoaşteri realizate de alţi i. rsoane are, de as e: ~tă in rnod rat-;u~o_şe baztă pe_ memori~ altor ~em adesea: ~mlt m~i ~orn: ob· r _1nd1rect. La aceasta memorie r ~ unui om viu • constituie ş 1 PliŞnUt cu O'bservarea comportament Ul memorii, care r lui A J. este însă problema propriei _noastrede păre e, cr~tă deoarece eacată Ayeo Sl_:ă a cunoaşteri istorice. s111:m o cunoaşt er d ~rrni~at şi nuf noi : • ~a se poate vorbi în acest caz e it eveniment eintirea po?te c\ mai lnşme am observat cindva un anum 0 partun. A_rn t 0 ate f1 de defo~ ~cela ni-l amintim la momen:~acterul ci ~tireă decît inlntru,ct ată de exprinţ e le ur mă to a r e .a este mai tn oaŞ· dir~tva umbrit, cu toate acestea e ăt undere a c~zuie ln. este o tntrep roaşte ~e tern terii ~oncluzie, cunoaşter i s torică deni unde cun rnodur1), ~ t\ o Pe . ecte cu cea indrectă . Pretutin (tn diverse d în vedere lnfonn . . persoane tă AviJl Vorbi aţi1 furnizate de alte · indirec • ' ca şi M. Bloch, de o cunoa~tere ~re" astfel de ituaţes este foarte frecvntă şi tipcă pentru istoricul c bazeă în _P~incipal pe . izvoarele s~r~e, <;:Onsiderarea caracterul~e .se direct ca trasatura proprie cunoaşter istorice pare să corespundă inximativ situaţe de fapt. aprorevenim la întrebarea pusă anterior: numai istoricul se fi" de a se bizui, în opera sa, în principal (sau într-o mare ~-a s ură) nu pe observaţil sale directe, ci pe izvoare interpretate ca /: formaţi _despre_ ob~ervaţil_ f~cute de ~Iţi_? L3:. o examin_are mai aten~ a acestei chestiuni rezulta ca natura indirecta a cercetarii istorice nu este un procedeu specific istoricului. W. Kula a demon strat că ş i cercetarea fenomenelor sodale actuale se face în mod indirect, a d ică prin intermediul surselor 24 . Se poate merge/ mai departe cu acest raţion a­ ment, spunînd că situaţ în care folosim , alături de o b se rvaţil e noastre, ş i pe cele ale altora, este specifă întregii certă i ştinţfc e. Este un fapt uşor de constatat că şi fizicianul şi chimistul se bizuie in lu cră­ rile lor pe observaţil altor persoane. In cazul fiecăru i tip d e cercetarr poate interveni, bineîţ e les, o deosebire a gradului d e ob serv aţie d irect ă indrectă, în acest sens cunoaşter e a i s tor ic ă putînd să pară într-o mă ­ şi sură mai mare indrectă în raport cu alte forme a le cu noa ş teri i. ,Independent de aceasta, trebuie să avem în vedere că p foă aici ne-am referit numai la obiectele (even imentele) observabile. Or, este bine ştiu că nu toate evenimentele actuale sînt, în general (sau la nivelul actual al instrumentelor de cercetare), observabile direct. Procedăm la observarea lor prin intermediul indicatorilor de inferţă (conform terminologiei uzitate de S. Nowak) . Astfel, dentistul deduce, pe baza comportamentului unui pacient, dacă pacientul simte v reo durere, chimistul, pe baza anumitor caracteristici exterioare ale corpurilor e..·rn: minate, deduce reacţil ce au avut loc, fizicianul, observind o pelic~la fotgraică obţinută în condiţ determinate, deduce unele procese ,n_: unele izvoare_ care_ 1~ terne din atom etc. Oare pentru istoric, cel puţin de cercetare nu sînt în felul lor niste indicatori de servesc ca bază f e r e nţă, pe baza căroa el deduce producerea anumi.tor evenimen te?. ; păstra este un indiciu al unei tranzcţi înc~ei~ ~ ~ontract de arendă intre două părţi; urmele date la iveală ale unor locuinţe de oameni sin un i~diciu al unei aşezări; monedele romane găsite pe teritoriul ar tualei Polo1:ii certif~ă nişte contacte comerciale corespunzăta e etc. toate cazurile menţioat procedăm în acelasi fel desi în unele se ·deucţi asupra evenimentelor prezen te ia;- în' altele asupra even\ mentelor trecute. Caracteristica comună ~ste natura lor indr ectă - Ace_~~ caracter} nd irect se poate referi atît la fenomenele neobservabile pr~it '!natura lor, neob~ervabile din cauza difcultă ţ i de a le obse: va.ului ~~dts c~le observabi~e dar care nu pot fi observate din ~a1;1za !1 dest . . • ~ ace e ultime fenomene are d e-a face nu numai 1stonc 't î!l oarece s1 pentru fizic·1 ,.1-. · urve1U timpul •t" d ă vabil, ~n sau ...:uimist un fenomen car e a s desi pri~ ~,at~p numai o clipă, în timpul „t1", nu mai este obse~ producerea acelui r;e sa poate aprţine fenomenelor observabile. Du1u traîne numai o urmă (de exernP ' iectoria electronul:~men poa~e răm 1 O p e licuă fotgraică). este n cc1. caracterul pe ind· . t d . . . . • 11 u . specific acestei c u _ec • eş r pnv eş t e cunoaşter ea istorica, u rna1 5 mică acest fapt ~i:oaştr. O~ervînd într-o măsur mai rnare cu· 3 n?aşteri isto~ic~ ;e . rşi aut?n pun în evidnţă şi alte aspecte 5 usţi n c1. Se vorbeşt de ~1 apropiate de specificul acesteia după cund ci de ' imposibilitatea istoricilor de a ere~ izvoare, e în s ituaţ Totuşi, U r:C r:;f' ]imitat al cunoaşteri, fapt compensat de cunoaşter urmăcaracterul este privat, d e exemplu, cel ce studiază prezentul. · t on•cu l nu poa t e crea •izvoare (de cunoasrilo r, de care form c ăr eia · ,s Teza cone după cu m corect a observat G. M. Trcvelyan. ,.trccut{11 sa" . ar deveni. într-o fo rmulare' rad i cală . tere), _deo:recbil în t ăcera este ,nib ac~ ă încît nimeni n-o propune într-o astfel de formă . W. Kuaş de a : ~:a z ă numai la istoria mai veche,_ î_n raport cu care pot fi cel la o rapo la iveală noi izvoare sau pot f1 interpretate altfel cele care mu__ Jt _sc5 oaset r·ia mai veche a r începe din momentul în care lipsesc mar., 15 t.at 1s o • A. vm • d •1n ve dere că , •m gee,. .. • evenimentele care ne .mtereseaza. toru 1~ totd una exi s tă m artori la un eveniment, procesul de creare, ~ neral, 1n dea •ne una dintre cele mai importante sarcini pentru acei ·zvoare • de n01.• De ~1c1 •• ~ • •1or re evi st ud iază perioadele s uficient de ,apropiate istonc1 ~ de v reme ce imposibilitatea d_e a cr_ea su:se es:e. nu;11ai o ~z~tâ: c ' ial ă nu ar fi just ca ca s ă fte considerata o trasatur~ ~~r•.. . t ·cc Ea constituie însă una dintre caractenst1c1le 1~r~dire p arţ ~~~a:tc~r;'i;i~~~;fo~r~el~tiv mai vec~i, d eş i de ac~a~ta ne-a; lti~~ îndoi dacă am încerca să pr eciz ăm mai ~ult to{~ezvăluir e ,·oare". ln fo nd, un interviu cu persoane 11 v . ină atunci iar da cun oş tinţ e acumulate, dar care nu fuseră scnsed Ph'15ă nu crearea unora noi. Problema rănîe in orice caz e~c. • . _ - . terea urmanlor evenimen De asem enea. opini a conform care ia cun~a~ . s re deosebire, în telor este o t ră s ătur s p ec if c ă a c un oaş t e m } stortr, x~licaţ. Avînd în mai special, de studie rea timpului prezent. reclam~1I) ~re cunoştiţe vedere curgerea timpului, is toric~! (cf. cal?· ceea ce-i permite să care-l intersază bogate despre conseiţl anumitor . evemn:ie~t\ . cun oască mai bine din perspectiva timpulm, ap_ e1e un caracter post,,_ ' 1 15 • t ·culm are d r.>te adevărt că modul de cercetare a ori fapte considerate e gnostic, în care este vorba de a se găsi cauzele unor t re procedeul pro• • de cerce a , t noi ~ efecte. Spre deosebire de acest .~ip baza căroa s-ar pu e~ gnostic are drept scop stabilirea relaţuo~ . în care sînt efectele unei spune, cu un gta.d cît mai mare de probabilitate, • Acest proce~eu an~te împrejuăi pe care o considerăm <;{epţ c:c~~\tabilirea legilr ~te ~tilnit în ş tinţel teoretice, care au fe~ne tndifer~ă fa~int! fUnncţi~fe. Totuşi, nici istoria nu poat;l)r rupă cum nici alte ~elor nu a de stabilire a legilor (cf. Partea ' fc oescoperirea cr conde J)Ot face abstrcţie de procedeul P0st~~ 0: 1; 0 ~ fapte, pe car~. eă Isde general în şti;\er e a sidf:,oducere a faptelor pe baza cunoa.şteri~l tor· ram efecte, constituie un procedeu des 'dera simpla cun~ tă spc~ntru ~- co:~ale. fig: 27 pr:t~atea de efe~~ nu are nici o preogativă cificu{or drept o situaţe de excpţi a ş ~un\ ic ă decît 1 prognost1ce- ~ mpentru postgnoStic~ebuie s ă fie a l inform ~~todologic al situaţe Pentrua i necsară pentru postgnză nu plica un fapt, a ic fir rn aţie prose găsi Prognză şi, în plus, pent~u a exe sprijinim pe o a !lnosti . cauza (sau cauzele) trebuie să n ca (lege ştinţfcă). l~~r:tt r~ t pos tgno zil I \e 222 ' 223 I? cazul postgnozei se poate vorbi de cunoa terea în m asura _în care se cunosc cauzele, d eoarece co:ce tul efectelor numai se1:5 numai ca element al cuplului ordonat de la p . de efect capăt ab_ia acum c~utăm cauzele şi rareori sîntem siguri ~:; ă a la e~ect. Dar noi mmat de noi, ca efect al unei cauze (sa u al ma· lto evenimentu} exa. că r ]cauze), l-am corelat de fap_t cu un alt eveniment (even imente) ~imd pule~ vorbi de o cunoaşter a efectelor ca de un s '. _egat de aceasta, istorice. S-ar putea spune astfel d ar numa·1 d • p_eci!1c al cunoasterii m od exp li clt f actorul timp · ' XXIII) . aca se ia m co n 1"d erare • în (cf. cap. le generale ale cunoa"lerii • ' •ce po ca înCaracteristici Fig. 28. ., is,on f i prez ntate rceput nici măcar la modul general sau chiar da c ă am •d obiect ' l u ca• es t e ceva , , genul plugului) I en-1 pe în . . ulbiectul obser -a t (d e exemp nim ic despre trecut. de~i tfica O nu ne re se baze a ză fie pe memoria altora sau pe ob s er va ţil e co~semcea ca'n izvoare d e a \ţi ••, re el ama, • d e asemenea, b ogate cu no şt i nţ e prove1 na • lo. r . P utem • ~ l to ra numai prin te din nite afara izvoare , . ,, înv iora" . memoria_ int r e bă ri , care nu pot fi puse msa (v~ 1 cap. XIV) fara c u noşt inţ e ante. re ce la şi lucru se poate spune ş i despre alte surse ale c un oa şt e r i r~:ri~e, care ne vor v or?i nu~ai, atunci_ cînd ':'om şti ~- ă le d esci fr ăm (adic ă s ă le înţel g em ) ş i să ext rc1gem din ele mfor a ţul e care ne ln- vo rbeşt Cunoaşt e rea istorcă ind i rectă ză . Ajungem la concluzia că toate problemele referitoare la cun o aşt e r ea sin todaă probi mc cc privesc cunoa ş tera în general. Istoricul nu es e otal lipsit de pos ibi li tatea obser v aţie directe a trecutului, de arece, d up ă cum am r marcat, e xi s tă multe categorii de surse ale cunoaş teri istorice c-;i re ~in t părţi ale acestu i trecut şi care pot fi observa e di rect. Pe d altă pa rte, tn c uno aş ter a realităţ prezente ne foră laq{ă d e ob s erva ţi a tndir rct ă (fie folosind ob s ervaţil e i im pe sca e rţ lor persoane, fi d educt nd pe 'baza indicatorilor de inferţă) . Se demonst a ză astfel că n atura inci t rec tă atribuă cunoaşt e ri Istorice nu ec;te o particulari ate a acesteia . Orice cunoaşter e are în a c e l aş i timp un caracter istoric şi prezent. Re inem aici inc ă un fa pt cunoscut, ş i anume că sistemele supuse obser v a ţi e i noastre slnt în co ntiuă m iş care, aş inctt judecăţil e despre ~n e~~im enl p rezent care a s urvenit in timpul „t" nu le pu tem verifica n nio un fel prin obs e rv a ţi e , findcă ac e a s tă obs e rvaţi e ar putea avea 1 l~c n~mai în timpul t . . . t.. - deci în orirc caz într-un tim p cn re urmea1 ~ lui li . Vom veri fica ln acest mod ase r ţi u ne a des pre sistemul A confruntindu-1 cu un alt s istem, n umit At 1 .. ,n , în funcţi e de timpul ca re s-a scur'de_ I~ •·t: Verifica rPa prin exp ri e n ţa di rec t ă este deci im p o s iblă ln cazul ofricarei Jud e că ţ i d espre realitate indiferent dacă aceste jud ec ăţi se retual ) la evenimentel~ trecute sau aceră (inI raport cu s ubiectul cuno •s cător rifi e. ~ a~bele cazuri trebuie s ă se recugă la diferite forme de vede care n e vom ocupa in continuare. care md1rectă, buie~at ?e aleg~r_e a ar.g umentelor îm potriva scepticismului, mal treob· xa1?mtă a1c1 problema referitoare la faptul d acă, în tr -a d e vă r, da~~l Judecăţil o r desp re trecut este în s ă ş i realitatea trecuă , dlc După mtre aceste jud e căţi ş i realitatea e f e cti v ă ex is tă o l e g ăt u ră l o g ică . fa ptul c~m am m ai arăt , nici unul dintre istorici nu se în d o ieş te de dar vorbe ş t e despre evenimente r eale care a u avut loc tnnd trecut, d e pe~ d~ coteş _, !n sch imb, un paradox orice c o ns tru c ţ i e care l lcă in~ a _ suţa logica a enuţrilo despre trecut f aţă de ă-1 num im uneori •d ~st ratul lor real. Ac e astă convingere de bun sim ţ d resplnge Un1 _eile prea subtile pare pe deplin j u s t i fi ca tă . • 1 de a rup dintre r: r~um ent serios în favoarea în conce al_itatea si care se r la trecut reri!c dej a a limbajulu i t mporal angajat (tem por'.''. la trecut!: scrup~los elabo rată de A. C. Dan to. ,.Prin termenul . .. reLiu, apliear - scrie . C . Danto - voi t rmen ul a cor ! e 1a u b' d • ln r• • ii °9ic (subr ': 0 iect sa u la un f'Ve nim en t prez •nt atrage upa ',ll1t' anterior inaz ă A . C. Dan to) o referir la un obiect c;au .evenlmei,t aplicat 't~re poate f i legat _ sau nu - c uzai de obieetul l<1 ~urt' _..11 sale n"- _rnenu\ respcctiv"u A C Danto s ocupă !n L'tll\ id.- l ~"a1 de b'1 ele şi eYenim • • otel • I gate ca uzal d e eu i ntt>'e 0 e resa is rică Acum ul â n de c uno~h nl e 'f t ,i n ţ ,f •c. e F ig. 28 Capoate oriceîncepe cunoaşter • şi • procesul cunoaşteri numa·şti în ţ"f 1 ica, istorice ş ti indar este greul s~ mo1?en~l ac umlări corespunzăta de ces dacă cel puţin rt i:ie imag_ă vreun progres în acest proO ştinţfc. Aceasta înse~ : tn cunoştiţel acumulate nu au caracter inţfcă este apriocă d n c • într-o oarecare măsur , cuno aşter a şti ­ totdeauna cunoştiţ e i~ deo:r~~ punctu~ ei d e pornire i1 constituie inO a n 1~. anterior, acestea fiind, deci, o cate: gorie indspeablă in_ducţa). 1n cun oaster~ n?~ştr1_ (care, în ult imă instaţă, are la baza ~1te de noi cunosti . nţe r~ or!ca, ~olul de c un o ~tinţ e ş t i nţifc e (denudif~rite, in funcţie de o~i in~ite dm _afara izvoarelor) îmbracă aspec:te eri . 1n cazul în care folos1m propria memo • g e acestei cunoaşt unui anumit fragmer~:• j.rocesul cognitiv va consta în reconstituirea a dică a unor p e rc e pţi · d' m cunoşti ţel e noastre achiz iţo nate cîndva, 1 irecte vech·1, reconstitlllre copa_r t·1c1parea · • • ce se realizeaza • • pr1·n cunostiţ no şt mţe ajută, pe de e1or acumulate de noi între timp. Aceste cu· mularea î ntr e băril or ; PJrte, ~ducerii aminte, deoarece facilteză forn e ntă ~n procesul c'unia ~lta parte îns ă, prin „preznţa" lor perJJla~ ~ n e mtersază din to~l~rn, pot face_ difclă separarea fragm_e~tt1;1U~ t, -un mod conform cu pe ta~a cunoştiţelr noastre pe cit pos1b1l in rcepţul noastre reale Cu t . noa ş erea din dir e fi.zice provenite tctă are loc numai în •cazul observăi obiectelor noa')te:ea d irectă cot1Jfa~t, c1;noaşt e r e care se deos b e şte însă de cu· c u n o ş tmţe . F ăr cunoştiţă :m faptul că mobilzeaă mari rezer-ve de e eC'\late sau nu reuşim să clasifăm deloC ţifce c unoştiţe, t 224 tr e utăc m c n ţio~ată l angu/ţi p ro p o z iţl i mp m,i bil t ăţi e în ţelg g ătu ~: feră c ărui <" tă l~ IS - ll.!oto<1o1 ogia hito rt t 225 sau obiectele la care se apli că ter .. netm, d~ exem~lu, ,,distrus în timp~en :1 bre!eri ~ori la trecu t D es e evident ca aceste red ' . r az o1uiu 1" sau . • a eă s că t~ecutul a fost ceva pr eatr ~e ~rnt ~ de vă ra te nu ~:: mpJu~ ,,dis t~~evcnimente ş i obiecte ac tuai " J1m ba1ul nostru cot id ' da ca admit ' e xistenţa unor fapte şi ~~en · e p n:'supunem intotdcau ian_ care desc ::i . Argumentul limba ·u1u·1 ment e din trecu t. na (1n mod ta rie pierde din greutate d a j ă n~ ~ ; 11;:ora) a ngaja t, d u p ă cum C,tJ c~ptuJ de ca u z ă nu se lea .• ~am pe p o z i ţ ia lu i B um am ară ta i. aici i~ s p e c ul a ţi de fil ozoÎi: l~!1 c -~u- conceptul de Pf L•c ej - ~ p ă care ~on~ p~1v eş t ~ cercetarea istoric1 nc1a!a as up ra con0cptulu i d•~ a a n_r- _.J 1ga,a 1 cs~:1!tr:! i:t ~r~! m ~ nţ ionă~ P i~~o d_etaliu d~ c=~e~~n CC'{a zele ~i efectele ca o n? [iunca de trecut. l toricut1 ' noţ iun ea de tură mai strîn s ă întl' s implă s ucc siu ne de evcn i nu >.am i nea ză cauza tr-u~ transfel' de „eni r ~ (m_a terialâ sau „s p i1 it:a~~ ~P, c1 vede o legâ: considera e nuţrile isl . su1 -genen s Propu ner a 1 ). care constâ lnr e flecţi e asupra reali .?rJce c~ o teorie pe car u ' :·\ C Dan ci " la trecut" se află î ;ăţu numa i pentru că nu e nu o rnterpret.âm ca lor de a corecta n r-o a tît d e mare contrad ·a ".em .,acces pistemoJo J~ v~rselor tipuri de pi~:ane°:t imaginile trecut~l~~ e , cu aspi aUile i ri~1d ir e ctă , ind i rec tă ~ Pnn onfruntarea dr!11te din afara surse e r v aţ1e m t e r es antă . Este ad!Z11'. ~ncit nu poate constitu / a cuno t_i ntelor prowceea ce în s eamnă că I • _a că p rocesul de corecta pen tru e1 o propunere confruntat cu fa t 11c1 un e ~ u nţ istoric nu . re . este _m ereu desch1<, mentare a lor :l7 dar e xi s tă , to u ş i d 'f poate fi considerat defi niti,· aş t e ri . fă r ă\ laptele sint concepu't e ~ e 7: e n ţ e in g ra dul de fu nd,~- cuno 1fernţ nu ~1ai au e raporta la valorile d e ~ns rum n te d e organizare :Pentru a apă sens. a evă r a t - fal , a tunci acestr torice se vor-be ra punctul de vedere c . . d_ar _reale, istoriJ~! (In gei~eral) de obi:t~fozm căr u ia fn enuţ urile • ţ iun1lor noastre poa~e crta un ar m sau de evenimente trecu te ~roc e suli cognifi~tr:pnlnse pe baza gu exi:! :~/eţn. e r al p rivind eficient.a acine un efect d i a Practicii Pr . n ei acumulate pe parcursul z ă t o a r e (cond1 ' ţ• eterminat, trebuie· sx arctica ne î n va ţ ă că pe . n tru a obr ie sufic• ... a ntrepr· d ' m e~ o acţi u n e corespunea Unor efec te d t ~ei~ ...), sau c ă lipsa ceea ce Poate fi . ~ ei mmate (ac ţ iunea ~nor acţ iun i exclude produceet~e „b"; numai ~~;rp~etat în mod abs!fu~ (~ co n d iţe indspe n sab ilă ), " _c_u o anume es_': ,,a " este b" in~otdeauna cînd este „a" bab1htatc nu a"frobab1htate · eînd 1"1 · ) sau statistic (cînd este a" este fapte p ,.,..re b") ' P5eşt a" tu • " ' d .- : toa te aceste "· ~ . n c1 cu O an ume pronea d ractica su s ţine ca e trecut şi cel ' eci, punctu.I de a rnd1ca le g ătu r i reale între v ~:re al l e g ă turi dintre n oţiupr~!d:eea _cc - du!: cauzalitate; dacă decît ~I istoricului _cum am arăt m să t recem de la efect la o s1n,"lă , Ş 1 recu este tip•c dcr aţi - --~ s uceesiu n oaşte m c ă • 1 pentru modul de a l11ai d11or noastre este _ne, atunci trebu· Intre ele e x is t ă ceva mai mu,t s ă ne;ă!rz e ~t, şi rea;~-o oarecare ~ s ~ adm~tem c ă obiectul consimente pr afirmţ c ă bea t rec ută efec ti ă, chiar d acă am vorbi nuun autorn~~~te este reali~ ~ect u1 considera~t 1n caz cont rar ar treb~i tre~ut, findcă trece Prin fai!a P rez ntă . Dacâor n o~st i::e despre even1fnain te S ă r· automobilul ferestrelor l spun . ,,in acest moment D ac ă , deci ie Pl'Odus etc a trebuit ma~: e", at unci presupun ş i un vorbesc d~s consider Că etc: (pa,ţib iltăţ I lDtîi să P<>rneascâ, iar mai Pl'e ceva reaJ af1nna..,a SJ. n t neli m1 ·tate ·')· • ., rnea de d e re""esie ... ş i, t o t<>d a tă ~Pre a utomobilul care trece ' resping scepticism u l lui Hurn e ~f :ti,:~~T~t 1 c;;~ nf ţ I i~ 226 referitor l_a cauzalitate, trebuie. în mod logic s ă recunosc că şi propozirefentoare la fa zele anterioare evenimentului despre car b • e vor esc al D ă f • J se r~ era a cev? _re • a~ n-am 1ua _111 considerare criteriul practicii am f1 con d a m n aţi, m cel ma1 bun caz, la mstrumentalism . ţile 5. Relativismul cognitiv şi cunoaşteri problema obiectvăţ istorice Pe ci t, d u pă cum ~':1:1 a răta t , scepticismul (cu privire la posibilitatodaă, proziţ tea ~e a sp~ne p _ ro p o z1 ţ 1 cu sens despre trecut şi, al caror _ob r_ec- t ~_a fr c t_recutu l) nu este î m brăţ i şa t de istorici, pe atit e.s le r ă spm d 1t prin tre e1 punctul de vedere relativist. Acesta poate fi 1ntilni ln ct>lr mai la rg i p ăt u r i sociale. El apa re sub forma unui conflict în _re _v m u~ea !st_or iei c o~ s t r _ ui _ tă P; baza propriilor cunoştiţe (care exp_n ~a, ?ec1 , op1~1~ unu l )!1d1v1,d) ş1 a ex p e ri e nţei proprii, pe de-o parte, ş 1 imaginea ofe ri ta de ş tunţa istor ic ă, pe de altă parte. Cînd cele două i~agin i sîn t în dezacord , se ajunge adesea la observaţi sceptice despre ,,h psa de ad ev ă r " în na r a ţiun e a con s truiă de istorici, dar, ce este lntepc s u s ţ inător lui s ă considere, ~~an t_. _accs sc-cplic isrn nu- i î m pi e d i că in ~nvmţ a po s ih i lită ţlo r cognitive ale istoricului, că tocmai imaginea u_nu1 frag rn en de is torie prou s ă de ei, deşi ba z ată numai pe o expene ~ ţă prop rie, este a dev ărat . Aceasta se aplică cel mai adesea la ist~na . co n te mp or a nă , ca re este comentaă d e oameni în viaţă ce partici pă mtr- un mod oarecare la ac e a s tă istorie. . . !-le~_tivismul, ca re, în general, nu pune la îndoială t n s ăşi ideea pos1 h i1 1_tăţ de a se formula pr o po zi ţi cu sens ( a d e v ă r a t e sau false) despre timp, proziţ al căro obiect să fi e evenimentele trecu te şi, în acelşi t~ecutuI, este sceptic în ceea ce prive ş te posibilitatea de a atinge un sau a unei succesiuni nivel superior de veridicitate a acestor proziţ de p ro p o z i ţ i (a n a ra ţ i un i i istorice). Cu alte cuvi nte, relativi stul, f ă r ă a_ ~ega că istoricul fo rmulează proziţ despre o realitate trecuă obiecindependent de el), are o viziune foarte restrict!va (în sensul c ă e xistă t ~ v ă asupra ob i ect i v ităţ (acordul cu realitatea) acestor proziţ i , acua isto rică de lipsă de obiectivitate, acuzînd-o, dec!, de zm~ n ar aţiune subiectivism . Acest subiectivism imputat istoriei, care se refă nu la re al it ă ţile istor ice. ci la pr o p o z iţ il o r des pre ele, trebuie interpretat. pe dr mai mare sau mai m i<; ă, a_ falsufu i ? parte, ca pr ez n ţ ă, într-o măsur ln P ro poz i ţile despre evenimentele trecu te, fals produs de istoricul _care ,c re a ză" imaginea trecutului, sau mai d e g r a b ă ca o n o n - a d e vă r a t ă imagine ~ t recutului lui p r ez en tă în n a r a ţi un ~a i ~ to r ic ă , iar, _PC de_a l t ă par te. e ch vă (cel pu ţ in sati s făc ă t o ar e ) ca o imposibilitate de verificare intersub1 a acest or pro o z i ţi i sau a s uccesiunii lo:i7 • Se poate _s pu_ n~ c ă, pe d_e:o Parte, este vorba de u n subiectivism ( ş 1 to t od ată ob1ech v1sm) cogni tiv (p~oblema ade v ăru lui ) şi, pe de a ltă parte, de un ~:1b(ectivisn:1 _ ( ş i ~ ? tod a tă 0 b~ectivism) metodologic (problema fu nda 1; e nt ăr: n ş 1 a venf 1c ărn ) . ~stP -a pri mului, deoarece sursa sub tPcevident c ă al doilea este O c on s ecinţă tivismului .atribuit c erc e tăr i istorice este, în viziunea re l a ti v i s t ă , dep e n d e n ţa extr e m ă a rezultatelor cuno aş ter i istorice de subiectul cunosc ă : or . Aceas t ă ca renţă a cuno aş teri a tr _ ibu ( tă istor_iei, imposibil de elil111nat, car e fu mi z eaz ă c un oş t i nţ e neobiecti ve, o b l i gă - d upă p ă r e r ea re la tiv iş tilor _ la s u s ţ in e rea ideii c ă istoria nu poate fi o bi e c t ivă . Acel element subiectiv pe care-l aduce ist oricul în procesul c uno aş t e r i este atit de puternic, incit introduce importante deosebiri între fragmentul 227 respectiv din realitatea (obi e c ti v ă) ş i descrierea lui cu pr ins ă in na r aţ iu ­ nea istorcă. ·I n mod obişnut se ind ică patru factori de d e p en d e nţ ă a efectelor c unoaşteri istorice d e s1_1b~ectul cu no ~ căt or : poziJi~ soci a ) ă a subiectub i cunosătr care determma „perspectiva" cercetanlor lui ; r aportarea la valoare· t~t ceea ce am putea num i c un o ş tinţ e generale sau teoret ice cu car~ istoricul p o rn eş t e în cercetare; personalitatea istori culu i. A ce ş t i factori, deşi sint strîns l e g a ţi înt re ei, sint e x am inaţ i in general separat. \. Raport a ţi la cunoa ş tera şti i nţif c ă în general, de ei se oc up ă sociologia . cunoaşt e ri (realiztă în diverse moduri), t eor ia ş i fil ozofia valorilor. precum şi metodologi,a ş i psihologia. Sociologia c u noa şte r i care dezvoltă gîndirea marxistă cu privi re la co n d iţ on ar ea s o c ial ă a con ş tin v ·i este schiţată în lucrăi mai vech i, cum sînt cele ale lui K . Mannheim~•. 29 şi mai noi, ale lui W. Stark , oa o şti i nţă care cer e t ea ză c on d iţ i o na re a s ocială a c unoştiţelr umane. !Marx nu co ns i der ă a c ea s t ă co ndiţ ion :i r e ca pe un factor ce face impo s iblă stabilirea unei imagini a d ev ăra t e a fragmentului de realitate descris, in schimb Mannh ei m, pr o nuţid - <e în favoarea subiectivismului în ce r ce t ă ril e sociale - de la care, d u p ă cu. 1 a firmă el, fac excpţi, .,cel puţin în fazele cant itatiYc" 30, ş ti inţe le natu rii - este în acest ă pri v inţ ă pesim ist şi. deci, un rf'!atiYi <;t in sensul menţioat mai sus. Problema valorii, în cadrul c un o a ş t e r i istor ice ş i, deci, cu alte cuvinte, problema influeţ e i opiniilor personale ale ce rc etăoruli asupra rezultatelor cuno aş teri, ,asupra a ceea ce ar trebui să fie (bine sau ră u . folositor sau dăuntor, progresist sau retrograd etc.), aş d ar, legătu ra dintre cuno a şter şi ideologie (într-unul din sensurile acestui te rmen] este traă destul d e superficial. Unii autor i con si de r ă aces t ă l e g ătur a ca pe un „ r ău necesar" sui-generis, propr iu în marc măs u ră ş ti inţe lo r sociale, care reclamă o cercetare „pur ă " , , obi ectiv ă ", pe cît posibil n~ghidată de nimic altceva - ca în cazul istoriei - decît de datele din prezent. P e a lţi acestă s ituaţe nu-i nelişt t e , deoar ece cons i d eră că în ştinţel naturii exi s tă cercetare pură; dacă se op te ază pentru cev~, o pţiunea se face ,p rin raportarea mai adecvtă la o valoare iar nu pn n eliminarea acesteia, impo s iblă. Acceptarea influeţ v alo;izăr asupra rezultatelor c un o a ş t e ri istorice, în sensul că aceste rezultate (efecte) nu pot fi considerate obiective - fiind interpretate prin sistemul de - înseamă relativism epistemologic. valori al subiectului cunosătr Din punctul de vedere al sociologiei cunoaşteri , putem avea de-a oa şter a rolulu i cognitiv deforma.TJt, f~ce cu _un i:elativism bazat pe recun e i sociale a subiectului cunosătr fie al sistemului de vafie al s1tuaţ lori profesat de acesta. ' . ln ceea ce priveşt cun o ştinţ e le generale cu care istoricul por n e şte cerce_ta~ şi care de asemenea influeţază narţiu e a construiă d_~ • s~~lmu nd rolul acestora autorii nu ajung întotdeauna la concluzn Se vorb=t • od b' • ţ 1· e relativiste. d .·· --, e m m o 1 ş nu1t de selectarea faptelor m func .. . et c~tegomle generale ale gîndirii şi de categoriile speciale ale gîndir!l 1s orice (de exemplu A St ) d . . • ul (d • ern , e teoria pe care o r e pr e z i n t ă istoric 1 lu~e e~=m~ R. . Ar~n), de viziunea pe care acesta o a re des.pr: inu e n ţ ~ pe:;::ai1-~i0 :!e·_ La . fel : e prezin t ă lucrurile cînd se subliniaza 11 imaginii reconstit~it; s~st oncului, ~- caracteristicilor lui psihice as!'1p~a exemplu H J M ( u, după unu autori, construite) a trecutului (oe • • arrou, Paul Valery). :i . . se pun d o uă î ntrebă ri strîns legntr a1c1, celor de p înă •tn lumina • socială a •is ton~ . .. istorice de s ituaţ intre elde •. de p e nd e n ţa cu ~oaşt rn t d el de d i re c ţ i il e teoretice ~are~1 ul de v alon pro esa . .e . I . rsouale - duce inev1tnb1l l) ac~ eului, de s ~ s ~ş t e r e a şi d e car act_en st1~~~it:ea obţ i n eri ad e vărul i în gh id e a ză ~ 1 cognitiv, care neaga pos1 la relat1,·1sn caracterizearz{1 c uno aştero is ric? . ·t aţ i a c are, în acest cadru, ;e numai o manifesta re 2) daca ~1 ':1 o particula r itate a sa, sau es . • • const1tm e . le? · iston<:3 . .. epist emologice genera • . ·ală (de cla s ă) a isa unei s1 tua\11 oa ş t e ri istor ice de s ituaţ i5oâ1 direcţl teoretice D e p e nd en ţa cun 1 de v alori i mbrăţi şa t d e e • t e. nu poate fi pu s ă toriculu i, de sistemu rea d e personalitatea ~ces u1f are cu sigur,antr1, ce-i g h i d e az ă c unoaş; : af ir~aţ e g e nerală , relaby1smu Imul' rînd l e g ă t ura la \ n d oi ală. l n .ac;as a esa rc aici trei rezerve ... n pr tatr1 de 'relativi~ti ş t e rn :cc: p In al doilea rîn tl , dreptate, t ot u ş i . s1nt. n~~1 rezultatele cuno~ factorilor m e~ţ10 n a ţ\ · ă dccî t parc la P!1ma ve er ~ ş teril istorice (sau este mul mai comp e x te o particularitate a cun ea să condu că la a ceastă d e pend e nţă nu ~sl n· ncl nu este necesar ca , nu ne gî ndim . • • 1 trei ca , ntru ca . I sociologice). !jt , . I ~ a„ estul tip <le c uno aş t e re, pc . chestiuni, furni1.inc negarea n h1 e c t1 v1 \ă1 1 ac b 1 t ă Analiza acestor trei . <-te posibili\:i t"a fvi tate a so u • i ea ă • 1 aici la o o\J1ec . \' .. scept ice n ce ce pr1ve., t'tui tod a t ă r, ~.arg~me_~te i":' JJ;ltri v:1 . a ~ ~ ~ ~ te a t recutului, va cons I obţm e rn unei 1m~gin i ai sus. valori profcs,1t . cuno e puse _m s cător, sistemul de 'tiv si caractepunsul la întrebăil 1 Pozi\ia s oci a l ă a subiectu u~ d i rijează procesul ~o~7~a roiul acestor de el, d irecţl e general_e care~~ s ecială; pentr1;1 a_ in Acea s tă reţ ea O risticile psih ice fo ~ ea~a ;:~ate plegături e ~rtn< ? P;~eă d i r ec ţia de infactori , trebuie s ă-1 fie re urme a ză; săgeţil in este p reznt a tă în sch ema care flu i en ţ ă : Cunost i nt el e gen eiate'ale istor icul ui Pozi soc ial ţ ia ă o istor icu lui F i!J. 29 220 228 el ·'1nt uşor e ciproce s az ă electc l ~ • e n ţ e l e re . fl u enţ . . in flu Numeroasele feed-back-ur~i: tului cun os c ă!o r fo :-~ a t pe baza acest I observat. Poz i ţia socialedă . \ ss~stemului de v a l~ r ~ă ţi. Ea nu este dde~~:~~ cunoasterii prin interm iu i al persona ' ă a ţi n e cont e poz iţ, al cunoştiţelr pos e d~ aş [i exaininat !uI a~tului de . c u noa ş t! ~ facto r independent care ar P • ă in momen 1 lstoriculut. Lega\ jul de cunoşt i nţe 'a c hi ziţ on a t t~~ticile psih ice 8 e şi făr a ţin e seama de carac e aceasta, se poate spune, pe scurt, că r~zultatele cunoaJ_ter_ii istor ice (fă­ cind abstrac \ic pentru moment d e obiectul c u . ~ o a ş t e :u ş1 d e i nf l uenţa t ă a psihicului asupra efectelor c unoa ştem) de pmd d e bagajul de ţe generale ale istoricului şi d e sistemul d e val or i profesat d e el; făr a uita, bin e înţels, că sistemul de valori este o funcţ ie a pozi iei sociale a istoricului ş i a cunoştiţ e l or lui generale sa u n um ai o funr\ie a acestor c un oş tinţe, deoarece po z iţa soci ală , pentru a i nflu e nţa sistemul i gă seacă o reflectare in bagajul de , uno~tint<' al de ,,aiori, trebui e să-ş c erc tă tor uli. Se poate deci afirma că efectele cun o aş t eri depind de bagajul de c un oş tinţe cu care istoricul porn eşt în cercetare: b in l"i nţ e l es , in acest caz bagajul de cunoştiţe trebui e inţ .cl e s in m od larg. in ~cn,ul că ci cuprinde ş i sistem ul de valori, adi c ă sistemu l de norme prof !-.'l t de o aşter, îmb o găţind cun oşti nţ e l e , in flu cn\<'a z ă , la istoric. Orice act de cun rîndul său, sistemul de valori . Întregul proces cogn it iY apar<' c-a o int er a c ţiun e co ntiuă a d iverşlo factori . Este vide nt c ă in flu r n\.a subiectului c un oscătr asu pra efect elor c unoaşt e ri i c~tc c o n s id erabilă . nferi11d . o imagine a procesului cognitiv muli dif e rită de pu n rtul de Yedere pozitivist privi nd posibilitatea de refl ectare pa si \'ă a lu mii de că t r r subiectul c un oscătr. Ac e a s tă influ cn\:ă nu se refă num a i la istori e. Principal a l ip,ă a r e l at ivşt i l or (cf. Ch . Beard) nu este atît cxagera1·ea rolului subic t ului cu n oscătr în domen iul istoriei, cît operarea cu o înţ legere e r o nată a statutului epistemologic ş i metodologic al ştinţ e l o r exacte. consideoa şt e r <" a istorcă ruptă d e prore ul rîndu-se, ca urmare a aces tui fapt, cun general al c uno aşteri . . După cum am mai arăt, orice c un oa şter umană e st e' o ri <' nl.a tă mtr-un a numit fel de bagajul de c un o ştinţe al subiectulu i c un os c ă tor, în care se include, evident, şi un si tem determ inat de \"aiori. Nu vom putea c u1 ~oaşte, _ deci, ceea ce bagaj ul d e cunoştiţ e (prea limitai, de exemplu, m tr-un domeniu d at) nu ne permite să c u n o aştem : rest ul \'Om cu n oaş t e prin prism a acestor cunostinte. E ad evă rat c ă d indu- ne di recţil e _ se l ec ţie în procesul cunoa ş t e~ i. ·bagajul de cun o ştinţe ne ofer ă _o 1magme a lumii , dar a unei lumi într-o viziune p artic ul ară . Nu o b ţi ­ nem _deci _o im~gine cu accente uniform distribuite şi pe deplin conturaă, c~ o_ 1ma~n:e .,m ter l?r etaă" prin filtrul cunoştiţelr noastre şi, în c0nse:; cin\a, _P) 1~a de lummi ~i umbre . Se în t î mplă astfel nu numai pent ru _ca o realitate atît de bogată şi pentru că bagaJUI este d1f1 c1I de a cunoaşte nost r u de ~ un oş tinţ e este plin de lacune, ci şi pentru că în acestă realnat~ nu 111 se pare totul la fel d e important. cu o \' aloare e gal ă ş i <lupa cum se ~tie - tot ceea ce conside r ăm din diferite motive ma i pu1 111 0 ~ ; '. P rtai!l _nu _ne atrage a t enţia atît. de puternic. Or, în a ceastă pri~ /ta nu ex ista d )f~renţ_ît cunoaş t era trecutului şi cea a prezentului. 1 ambele cazun mtervm cunoş t inţel pe care le p o sedăm Pent ru un ~e~ared 11 ~ ~osedf c un oş tinţe coresp u nzătoare, un tablou de Giotto ---: ?n ebn e roa ul pe care acesta l-a jucat în istor ia picturii - va fi numai o ucată e p înză cO1 tă •c10tron va fi u 1 • t ora , t ot aş cum, de exemplu, un CI meniul valor~.J~~ ~ment nedefinit: 1:oate acestea au c o nse c inţe în. doc unoştiţe ale subiecti~e_a ce const1tu1~ o funcţie a întregulu i ba.gaJ d e cunos tinţ e active" ca ~ cun oscăt or Ş I nu numai a acelui fragment de exe~plu ct\'n cauza u re J~tervin in cunoaşter unui obiect dat. P ot, <l:e clotronul observat de nor acune în c unoşt _ inţel e mele, s ă consider că ci_~ fl'.,t, de asemenea, s ă-t ~ e~t~ prea_~uţ 1n i1:1_portant î'.' viaţ omului, d m c u nostiţel mel trlibui acestei mstala\11 un rol imens, deoarece • e rez u tă, d e exemplu, acordarea unui astfel d e rol d i r ec cunoşti f 230 d ar m isteri oase" . In mod analog, în cu1:oa -. •: 1 ·ma i mare sau mai mic unor ob1ec e . \e necunoscute , un.1 r ~ b1 c\ c ă atr ibuirea u n tu i o ·enimente d erivă din totalitatea cuno~. prea multe cuno ş tinţ e co~pa~a le tcrca ist01_ ind i....-izi, grupe sa u ev date, un01 ,1e. Un istori c ~H r_c __nu, ;'',t ~mcntele „prea bine'', este ~nd1~.a ~ tin e\or mc e n u vnlorize:u.a _L 'cn . . giuni unei ţări, unor mel 1, iz1 . pnn u rmar • I ·agera t is to n c 1 unei i e ' I I, • un ro ex să a ribu1e ·eni m ntc ce r e ta te ele ? ~ . uie menţiot că p ozi ţia r lasau unor e, la cerceta rea ist0r1ca, t1 cbf'. aţi conform c ăre ia cunoa şRefcn l?r , e i ază scepticismul ~e _a nm . < ată etc.), deoarece ea li\'i tă nu-: 1 _i nte~ rela tivă" (subi ec tiva, cond 1~ion ţi n e în primul rind. el e _gen ~ral~, t~~~\ 1c ~aiori pro fesat de terca is ~nea es fc1" d e c un oş tinţ depinde rnt~~un i v ă fiind in\c r p rc tnta pri1 s1s 1:tivismul după cc a rek că este neo i c ă l ~r S -a r putl'a spune ~ r~ le c un oaşter, rolul cu no<;ubiectul ' nosc . •t o ri C' ă ca ';oi in alte tipu1 _1 ~ . , realitate (care au o _es~t e - mod deosebit cu,·a în cu nPa'jtc rea t 'i -in~a in \Jlu de e nu nţuri lin clor în \<'ll_:'S~ a ~n\ tă de ; 1cl e văr - f al s ) , at nbtll~.:; şti n ţel e exacte \'aloarc„l~g1ca_ c ~ sp r~ d'eosebire ele c ~noaş t derca_ l~ri (avind la bază cano a.şt e n 1 1sloncc . dup 'i u.n sistem e V<I • , etc ) ceea cc fa p u~. ă se co ~du c ~ \ ; ~îi s ~- dr,ună't o r, progretsist-r~~1~; ~f;tsc i;t~rfeaz ă. tegorn lc b un-ra ' ~ tul d 1 în c unoaş_ erca _. . nstituie - du pă nuaţe 1,ă. no aş l e r a. F ap u hr aceste doua tră ~a tur! co unei c uno aş t eri într-un m cu totul pa r~t c ; 1da întemeierii în istone a cc c uno ş ti n\ l' c r elativş ti - un obsta 01 111 c ă este adev ăr ată . Deoa r; . , de p oziţ ia t a spun c . • are m,1sura d pre care a m pu văzut dep ind 111 m, . rii unui sistC'm despre rea litate , d upă cu": ,am ca~c 'cons tituie baza form~ c[ormarea cuso ci al ă a subiectulu i cunosc'.'t? rt„ vorbesc adesea d espre cunoa!-terii 1 sau, mai abstract - :ăzut, la 'cond terminat de valori, r_e~~ti v i~ : viaţă noa'jtcr ii d a t.or a l ă co nd 1\ 11 lor_ e ce conduce, după cum am lu D. Crocc). ă (de exe~P a' s p e ci fică a trecutulu i de c ăt r e pre:-_ent, ~cca. c ont e mporan i istorll ca 1st0_nc. ţă 'l opiniei desp1·c natur·ui stin ţ el o r siderarea orică e Ac eas tă p o ziţ e est e o con~ec1nde ~ercetarea ~t? domen[1a t ' a t răgi n cl certăi ist.orice, spre ~eo~ebirc . cţ ie anti p o zit1v s tă ._ De o ~ ş teri istoexacte, prov e nită mai intî_i dintr-o \~\supra d epndţi ~r' r el a tiv şt i a~enţi în mod just ( d e ş i _ex agera de subiectul cun?sc s 'e ci fi că p nn ce de sistemul de valon profesa: or s tin ţe 1 or ca fll nd / uncie stin ţe consideră o pr oble mă com ~n ă a : u a l ţ\i de H. ~ickert, c mplu pentru tru istorie. Opinia î mpărtşi, pr~n re care' constituie u_n ?xe si azi. sînt evaluative si alte neevaluahv_e, . dită si este înt1 l nită si sociale11 . a cea s tă pozi+; e 8. fost destul de ra~plt~ ' ţ e atit naturale, CI ', tr - ăi e ste 10 •· ' r· ăr e 1 s 1111 , • Orn care • ·,este opera u nui . c ă merită s ă c . Valorizarea s tă la baza ic~.. 1 Ş1 nu poate fi altfel deoarece ;i t ~ţa . ngă la conclu_zia. de valoar,•) Societate. Omul a trebuit mai_ 111_t11 s ă i3l1~cru (deci atnbuir~:rl stilnţ fi ce; ocupe d e c ăut are a d ev ărul _ 1 ş 1 ac~s a întreprinde cerce disc'pl n ă este a ~onstituit punctul d e pornire penti:~ţ e i (indiferent de_ce es uează tnc de orice î ncercare de a separa lumea ş trapunc una alteia ·t·, I de putern ic vorba) de lumea valorilor sau ~e a co~ologi sublina z ă , dc\~tca ~ tin f l('ă la acest punct de plecare. Unn metolu afirmă dl. ac ti v~_area unor se ,acest fa pt. K . Kaufmann, de exemP ~sp i r a ţi e spre rea:i~ de cercetar<'" · 0 poate fi cone pută printre altele, c~ -n termenii rn?du ui creRterea buPUri care nu pot f i d efinite exclusiv I te fi aspir a ţ ia ~pre .· a prestig1U" d op poa t ia1e ~1 . r· , p ~nt_ru _un savant, un as_tf_~l e _se ea s iguranţe ma e_r r c ~ t ăr i k ~ t inţ i 11·~ nas1ar11 şi fericirii omen1 rJ1, o bţin er fsacţi d a t ă d e ce . parent corn plt! 5 ~ui social pentru sine sau, in [i~e, ~/nţA chiar ş i celt,; la un u.,tfel Lk intreprin.se3~ T oate deciziile din ş I : ultimă an a ii ' libere <l e orice valorizare, pot fi reduse, in tr 00 ·t 0 23 \ sco p general, indif~_rer:t. c.um .est? c i fo,: m~J ~t, d atori t ă <;ăru(a s-a intreprins cc rccl.J rca ~hrn\1 frca. Sa zicem ca , fa cm d o ex p e n~ţa de ch imi c, m!'\ dec id să provoc o reac\1 e pentr u a o b ţ m e un anumit e fect: atun ci int rebat cu privire la motivele acestei decizii, trebu ie să ajung Ja de~ cizia de b ază " ~ 3 , care m-a făcut s ă înt re prind cercetar ea. " Punctul de pornire comun nu se mn ifcă in s ă lipsa t o tală de deosebiri intre ş tinţ e din punctul de vedere al raport ului lo r faţă de Yaloare· in fa p tul c ă un elr şlin\ e si nt indeprn ~ aces te deosebiri nu constau touşi dc nte de orice valorizare, iar altele si nt legate de lu m ea valoril0r (ca. de ri. exemplu, istoria), ci în gradul de manifestare a acestei I gătu In scopul unei anali ze mai exacte a acrs tei prohlrmr, est r nec<><;ar să se m e nţio e ze că d eciziile lua te in rerce tare (care în pract kă ,r redu c la o s e lec ţi e a lor) sint influ e nţ ate co ncomite nt de citrY a !-.i<trmp dr Yalor izare, care se deosebesc prin grad ul dl' gcncraliza r<'. 1\ crs1r:1 p , t fi sisteme de valori universale, de valori de grup (printre care ,·alm·ilr de c lasă p redo mină) sau de valori individualc'll_ Valor ile un ivrrsale (id e nli I icatr cu valori le absolute, deci anis tori ce. e nu n ţ a t e, d u pă cum am m <'n\iona . de H. H1ckcrt, în cursul luptei cu istor ismu l germ an ) sint acce pta t in general de toţi, ceea ce nu în sea mn ă că fiecare aceptă in orice cl i pă toate in general. ind ependent valori!~ _universale, ci numai fap tul că Ic a c ce pt ă de p o z1ţa sa de grup (de . clasă) . De exem pl u. cineva poate co n-;idera că asp i raţi a de î mbunătţir e a e xistenţ e i ma teriale este m ai i mportană d<'d t cea a obţiner unei sati s fa c ţi prin m un că , iar al lcine,·a e Ya put ea ini ă\i i sale <lecit de imbunăt\rP a ~i uateresa mai mult de ocrotirea săn ţie i materiale - de ş i pe toate acestea Ic incl udem în sistc>mul de , aiori universale. In acest sistem trebuie in cl use ş i scopu rile certăi ştin ţi­ t rec enuţat anterior. 1n domeniul valorilor un iversale care ·iau la baza deciziilor atît în ştinţel sociale (deci ş i in t in ţ.a ist oriei ). cît i în cele naturale, procesul de valorizare are un caracte r conYergent dar el nu apare „în exterior" ca atare35 • • Pe~tru r_eal!zarea valorilor unive rsale este necesar să se întrep ri nd ă an umit_e acţm_. D<;<>arece într-o societate î mpărţi tă pe clase şi s t raturi so: cialc, sit.~aţ dif e rită a acestor dase ş i straturi sociale d et er min ă ::tC\iuni ad:sea dife_nte, deşi îndreptate spre atingerea aceluiasi ţel general, se 11 dm acest. motiv . anumite valori acceptate d e u n gr up ( ad i (: ă de fn, . ~ ~ză maJOt itatea _membrilor săi) care se pot d eosebi d e v alor ile acce pt ate de al~ g(XP _social. _De exemplu, pentru realizarea următ oarei valori un iversa e _ec~ a unui ţel general) : ,,trebuie s ă-mi îmbunătţ esc prop ria sit u a ţie materiala sau cel puţ· • • • n~ ~a n-o mrautţ e s c " , un capitalis t v a rec u n o aş t e o valoare d e sau în gene~~~p u~t:ei1 ~ntune să apere ca pitalismul , iar u n m unci tor tă acest sist~ m. Valorii~ de a ana - o. Yaloare car e- i impune să co mba păr at contradictorii~r~~ (s:u chiar cele_ de clas ă ) nu trebu ie s ă fie _ne~j eş te-ţi sănt a tea"_ imp exe~p~~• realizarea v alorii u niversal e: ,.mgr_isu ri similare (de exempl~ne~l~n 1!eren t _d~ g:upul social, lua r ea u n or mase pot distinge, deci valori ca sui! d e ~ ena). Printre valorile de gr up de c ă t r e grup a val~rilor Ul • re ~nt O s m~plă transpune re s au accept~re 0 transform are nec sa ră uvers e (val?n de grup 1) ş i v alori care s1n~ P<'ntru a ajunge la vaio · a ~ceSior valo n universale la si tu a ţ ia orupu]tll o n·1e d e grup 1 ş i vaio n·1ur.1versal d e (v al 0 n• de grup 2). î n concluzie. v a Ioe l'C _constitu ie baza pr~~s le . g~up . 2 d~u un sist em de v alori de grup pulu, . Un savan t ca me b u u i ~ \ ~lon zare înt rep rins de m embri i gruact: plă în genera) siste:~~ur ud (ob1cct~v sau subiectiv) al u nu i g ru p social ,-., l1 z ăr i valorilor de g e valori recunoscut de acel grup în cursul rup 1 de că t .. • • care a p arţin u nor grupuri re avnţ1 232 ( sociale dife rite a".em de-a face cu o valorizare convergtă, la fel ca în cazul yaJor ilor u nive:sale. . . . . ln sch imb. t e ndrţa d e rca!1z:.1rc a val~nlor de grur 2 poale r~. COIT. u O y a]oriza r c dive rge nta a ace l o raşi fopte de catre s a va nţ1 care latarţ\ 1 un or grupu ri sociale d iferite, ia r aces t fapt poate avea o in fl uentă apa . mu lt sa u mai puţ in co rn ş ti c ntă, un eori int e nţi o nală) asup ra efcctcjmai c rcPtăi e fectu a te d e e i36 . D ac ă un savant c onsid e ră că trebuie me nor ~ si,; em ul cap italis t (pen tru că- l ap r ec iază ca poz itiv), iar altul este ţinutr abolirea aces tu i sistem . atu nci aces te valoriză divergente de grup ~n acc,;t context grupurile sîn t luate. în ac c pţiur:e a de clase soci~lc) anţă a mprenta cel puţin pe o p e raţi de selectare şt1 n­ •5 · pun cu si gur ; ~·că fă c ută de aceş ti s avn ţi . Nu t oa te faptele în s ă, în lupta pentru rea1:z~rea n 1J oril or dc- g rup, sînl fap t<' di ve rgente. Valorizarea conve1:gen1.ii in terv ine in genrral in cazu l feno me nelor naturale (spre exemplu, rn cazul in und a ţil o r. car<' inr ăuli \ t' S { ' sit u a ţi a ma tr i a lă, sînt a preciate î~ m~d negati\· de diver-ele clase sociale, ceea cc Ic fa ce pe toate sa se angai eze rn a cţiun prevPn ti \'C' ), iar va lor-izarea di ve rgentă în general cinci es te_ v~r~a de fapte sociale (ci<' r x<' mp lu, în cazul un ei g1:eve, ca r~ es t? al?rec1atl~ r~ mod di feri de u n ad v<'rsar ~i d e un adept al s1ste mulu1 cap1taJ1st). Ex ista in, ă uncie fe nomene nat u ra le ca re sînt evaluate divergent de diferitele clase sociale (de exemplu, o reco lt ă care influeţază scădera preţuilo) , du pă cum exis tă 1 i fapt l' socia le care sî nt evaluate convergent (d_c exemplu , in m u lte cazuri de c reş t e r e a venitului naţiol pe cap de locu iproprii într-un război de apăr e ). tor sa u cind c vo rba d e victori a ţ ă ri Ideea unei „po z iţ" di fe rite f a ţă d r valorile şt~inţeor naturii, pe de 0 parte. i fa\ă de cele a le ~ tinţ e l o r sociale (cu istoria în f~unte), pc de altă parte - d e rivă din co nv inge rea că ceea ce se petrece 111 lumea na!urii este evaluat convergen t (sau, cu alte cuvinte, nu se e':alu e ază deloc), iar ceea ce se petrece în via ţ a socia lă - se evaluză d1~ergent. Ac~s t punct de vedere este în mare parte justificat. In plus, dat fund că valorile d~ grup 2 (în special cele d:! cl as ă) se refă, în, ~e.neral, la lumea . oc,a Jă , identi tatea obiect ulu i ce r ce tăr i i cr e ează posibilitatea ca ele s ă rnflu en ţe z e mai mult cercetarea în ş tinţel sociale dec.ît î1~ cele n atural~; ~u toate acestea n u se poat e t rage o linie de d e marcţie „de _valoare intre aceste ştin\e . Ambele grupe de ştinţ e sînt influ e ~ţate a ht ~e ~ ~­ mea valor il or de grup convergente, cit ş i de cea a valorilor de gr P . vergente. Sistemul valor ilo r individuale este şi mai complicat decl t 5 i 5 len:ul v'.1l?rilor de grup. El se compune din valorile _univers~le acceptate? d_7 l ~ divid (prin intermediul valorilor de grup 1), dm valorile de grui: - ş i d i~ Valorile strict individuale. Aceste di n urmă valori se cor~leaz_a cu c·:, P _e r i enţa indiv idului si cu structura lui psihcă . In _mod obr ~nut ~ : 1r p,it fi d~d ~se din valorile universale sa u de grup 2, de ş i u ne le pot fi 1:' c~n= tradicţe cu celelalte. De exemplu, a precierea n e ga t i vă a. f~ mat~lui _0 :·" cludem în val ·1 . d ' 'd I legate de exprinţ a rnd1v1du!U1 (b1 ~ei non e m ivi ua e . . d f ' ă ) ·:ir a prec1erPa tel ra t d e fa p tul că individul at un:ea~ .' 1 d, es - nu neapă deo sebită a acţiun il or riscante o a tr ibuim valorilor md1v1~ualc leg te . ~ structUra psih c ă a individulu i. Valorile indi~idu ale e xer c ită o cgul~ inf~nţă asupra certăil o r pe pia~ social Şl / ~up rfu~ :l u~a 1 / ; ~ ~ ea natUrlă De exemplu aprecierea nega iv a . UnUi certăo; în domeniul' medicin ii se poate re fl ecta în i_n terpre~arc> Pe care el o dă frecvnţ e i cazurilor de cancer pul11;onar, 1 ~ clogie~e, (sa':1 condamnarea) riscului se poate reflecta în apreciere~ (m.11 mult ~u rnai PUţin pozitvă) a unei personalităţ din trecut, examintă de istor1 • 233 f 11 concluzie, tuatC' . ~aio, ile (_universa le, d e_ !l"ru_p _ş i ind ivi du ale caracteri~ Lice) se integreaza intr-un sistem d e va lon rnd 1v1d uale. Sin tc li zînd c o n s id e r a ţiunl e n oastre cu p rivire la dep e nd enţa cun o _ te rii istori ce d e val ori, ajungem la concluzia că ac e as tă depcnd nţ ă ~ş co nstitui e o par_t_icu_la r(tate __a istoriei, ~ putî nd fi i ntil~ă la orice ge~ de cunoa~ tcre ş t1nţfJ. c a . Şt1n ţe l c na tur11 nu se d eosebesc m m od c s Pnţ ia l din acest punct d e vedere, de ş tinţel e sociale . .. Libertatea lor faţă d~ valori" este num ;:i i prin raport cu o parte d in va loril e de grup (e vorba de g:·up 2),_ iar va_lori_J e_ uni ~e rsal e, de grup J, de valori za rea d ive rgentă co nvergen ~~ de grup, p_recum ş 1 v aloriza rea 1~d1 v1d ua l~ propri e se a p lic ă la toate şt1nţelc . Dar, independent de acea sta concl uz1e, trebu ie adă u ua t că , într-o societale împărţit în clase, întreaga ş li n \ ă, d eci a tit ~tiin~le naturale, cît şi cele social e au funcţi e de cla s ă, deoarece ele sin t instru e a le unor clase de termin a te (sa u g rup u ri sociale). Jn mentele de ncţiu acest caz ştinţa arc r ol de ideologie ş i, din acest pu nct de vedere. nu exist ă difernţ între ştinţe . 1n prezent, de exemplu, sîntem martm·ii imen, uJui rol ideologic pe care-l joacă dezvoltarea ştinţ e lor tehn ice. Aceste concluzii îndreptate împotri\·.a rela tivismulu i e pistemologic e lor sociale şi, în special, istoriei, nu se mn i fică atribuit numai ştinţ după .cum am mai afirmat - o extindere a relativismului asupra întregii c unoaşteri ştinţfce, adică negarea obiectvăţ ei şi, deci, ,.lichidarea" problemei în acest fel. Tot timpul am discutat despre un r elati vism care ar putea fi numit „relativism absolut". In lumina lui istoria a pare ca o .,~reaţi" a istoricului care construieş trecutul, o ,'mărtu r i si r e a credmţe1" sale, o istorie în fapt contempraă, incapblă să aju n gă la adevăr. In locul relativismului absolut nu se putea propune, p e d e al t ă parte, opusul llll, adică pozitivismul, deoarece - după cum a m mai ară­ ta t :--- el simpl(fcă nepermis procesul de cunoaşter . Am d ori însă, în lU111111a celor afirmate pînă acum, să expr i mă un punct de vedere care ar putea fi denumit „relativism m oderat" sau dialectic". Acest relativism, recunoscînd legătura cunoaşteri ştinţf~ cu lumea valorilor (şi în _g ~nera'l cu cunoştiţel subiectului cunosăt r ), nuş i exprimă, ca r e,:lattv1smul absolut, pesimismul faţă de influeţa irevsblă deformanta a _a cestei relaţi asupra efectelor cunoaşt e ri adică faţă de posibilitatea e :"isteţ _ ei u_n<;i istorii obiective, care să p er mltă deci un discurs ad e vă r a t şi venf1c?b1_P •. Aceasta nu exclude, evident, faptul că în practi c ă s-a_u P~tut înttl111 ~1 exemple d e istorie scriă după mod elele pe ca re relahv1smul absolut Ic a tribui e istoriei în general. . Pentru a su~ţine tezele relativismului moderat se p ot propune trei dr~~mcntc ca re mdică limitele „fluidtă ţ i factorilor va riabili ai cunoaş­ tera: . l) caracterul neuniform al impactului poziţe sociale a certăou­ 1u, asupra efectelor cunoaşteri· 2) val?rizarea de grup sp~ifcă a savnţilor · 3) extmderea s·.I um·r·icarea cunostmţelr · ' · a fara . • istorici'1or provenite dm • ,zvoa re1or . fo timp ce rel f • ul ai i n fl u e nţa ne a ti vă (~ ivism absolut _a~mite, în mod unilateral! nurn a efectului cu~oa t.e „ e form a ntă) a poziţe sociale a cer ce tă to ruli asupr_ · 1 ru, pentru rela tivismul dialecti c a c e a s tă infl uenta Poate fi· •11 ega t 1va sau po T .• • f . • •• so_ ciale. In un ele eta e a zi ,va, m . ~l:cţ1e de carac terul acestei poziţ 0 grcs ului social se ps c h i ~bez l tă ru_ istorice, clasele promotoare ale P\ i sc h imbă raporturile ,· . • up ă m teresele pe care le au , acest;a ş_ silii! sub toa te aspec;~ 1sten t ~, ceea ce le fa ce să investigheze pe ci tăP~e e rea1itatea e x is t e n tă. Nu este deci s uficient s 234 r I constate influ en ţ a _poz(tie_i sociale asupra_proces~1-l ui de cunoa ş t e re , trebuie constate daca e 111 111le resul ce rcetatorulu 1 (ca membru al un ei cbse s ă s~ determ in a te) să desco pe re ad e vărul sau, dimpotrvă, s ă îngreui eze soc 1, ~p re el. ,.Cu cit ma i mult dev in e imparţlă, cu atît ş tinţa es te mai 1 • 1·· ·t 01:1·1_or_" .- scna • K . Marx, care de interes~ Je ş 1• a~ p1ra ·11 1c . munci_ aca ro e~pi ată p dată s-a refe ri t la pas trarea 1mp ar ţ 1 alitţ1 111 cercetareJB_ O nu In ceea ce priveş t e va loriza rea div e rg e ntă de clasă, amintă ant erior, ea poa te fi a t enuată în cazul_ce r ce tărilo ş tin\f ~_e , oeoarece s~vanţi formează un grup soc1ctl dete rmina t, ra re arc proprulc sale valon Pc baza anumitor va loriz ări g<' nera lc ca re a u loc în cadrul acestui grup iau n aş ter e unel e siste me de terminat~ de vtdori . de ~rup, ~a racteristi<:e pen_trn certăo i <iiversclo r d1s,·1pilne ş l1nţf c , mclus1v pentru 1ston c1. .,Republ ici. ~ a\"nţi lo r " ( Resp u /J licu cloc t?J, d e şi es te în continuare împăr­ ţită pe clase. p rodu ce treptat tot mai n_iulte norm e comun e care nu pol fi inc ă lcatP făr ri scul d l' a co mpromi te num: le de savant. Ac~sten sin impera ti ve le un e i C l' rCdăi oneste, pres upumnd claritate, raţ10n i1 men t şti i nţi f ic , prec izie. c" m p ct n \ă. c rit c ă sev ră etc. J? e şi ac?ste norme nu excl ud deosebiri le in st ·lcţia ş ti nţ ifcă, ele s ch1ţ e az t o tuşi _ ~estu~ de clar o lim t ă, du p ă c.arc urm c;, ză fal s ul t e nd e nţi os ce deformeaza 1mag1~ea realităţ i. Aceasta n u im picd ică , <•v ide nt, fa ptul ca produsele p se u~ oş ti~ n­ tifice realjza te din co lo dc aces t ă l i mit ă să nu aibă a par e nţa ex~e;10a_:a a unei l1 c răi ştinţ f ice, dar astfel de lu c răi nu pot s ă comprom1ta ş tu f\ ţ a istoriei, care t inde s p re obiecti v itate. . . .. . .. " a In tim p ce prim ul a rgum ent se opunea mterpreta~ll „fatal!ste • . poz iţe i d e clas ă ia r al doilea ind ica un ele mijloace tehmce atenui<lnd cli' il t are v ergnţ el va l o r i z ărilo r de grup, al tre ea argumen .. .o sferă . (fă e •rn-d fluen ţ ă mult m ai la rg ă. Am spus că efectele cunoaşt c ni ' st or~~e a ·ut~e abstrcţi e • în continua re • de calita tea . izvoarelor) depmd de gl J ') . 1 • • t mele de va ori cu c unostiţe conce pu t în sen •s la rg (deci mc •1 • . dusiv sis re111 ţel e denumi•te ce car_e porne ş te is tori cul in cercetare, dec~ e cuno ş .. '·tatea nelim it no:, provenite din afa ra izvoarelor . Există aS fel p_osibih ce oate ta~ de îmbogăţire ş i d e clas ificare a acestor cunoştm1~ a re:U1tatot ma i mare _(I~ un mo~ • de r e alizăr e asi.gura treptat o c o nv e rgenţă telor certăil o r. In m omentul în care 1stor1c1_1 se yor _ 1osi ale c u care 1 şi, în acest m od, î ş i vor imboşăţ n~;t t!~~=~~e comune altor ştinţe Pomesc în cerce tare, se vor form a an~mite Slrucd. r e nţe în rezultacare vor face imp o siblă apriţ un or imfJC'.:tante ive fu fizi ca) posed ă 1e1~ cer e tări-lo . O parte din ş tinţ e le natum (de exi~:ast~ nu în sea mn ă ~Ja un astfel de aparat teoretic general ac~eptat. t re ază numai o mni ca ele au un nivel superior de dezvoltare, ci ?.em~ns odaie ca re im pune mare complexitate a obiectulu i c er c e tări în ştunţe e s ' . .. b' t 'v it ăţ i i istoPrOCeduri şi etape de dezvoJtare d iferite. . sp 1·iJillUl o 1ec 1 r· . .unul din principalele a rgum e~te 11: izvoarelor. Du pă cum e le provenite. dm afara t 1 de adev ă r ln istone iei il constituie cunoştiţ vom Vedea în continuare cind vom analiza concep u ptul cunoştiţel o r (deci ţelu spre care tinde istoria o bi ec ti v ă) , ca ş{ con~rmontabile pentru Prov:nite din afara izvoarelor, nu e ~is t ă 0 ~ st a~o e ~~:re că ar: fi abs ~ rd ă a asigura obiectivita tea ş ti n ţei istoriei. Avwd U1 v bagaj de c u n oştm ~e Premis~ confor m căre ia se va a junge ~îndva 1a u; l Istoricilor - nu s; Provemte din afara izvoarelor pe deplm om~gen avan\ii vor observ a Vorbi de o obiectivitate ab sol u t ă . P ris.ma P~~f c_~re (~in -ra ţiun JeSJ18 de 1 1 ~fele Şi culorile lumii vor fi în totdeauna ~: ~ iferi te). Ace~s~n tnse/les, ca, de exem plu, e xperin ţ e l e perso~ sistem) realizJ1tă de 1stor1~ mnă că descrierea unui fa pt da t (sau a un ui - ° la 235 ~=~) cu i A se va deose bi, in ciuda cu no ş tinţ e l or provenite din afar a izvoa relor în prin cipiu comune, de descrierea a na l oagă r ealiztă de ist oricul B. De la un anumit mom ~nt al dezvoll ~r_i_i ş tinţ e i istorice vom consi?cra acest fa pt ca un factor pozitiv al cercetar11, ca.re duce treptat spre o imagine obiect i vă ( a d e vărat) a istorici. Vom scrie mereu istoria e.r n ov'J, dar nu a istoriculu i", incapabi l să dN;copere pentru că este o „c r e aţi e s ub iectvă ;1d e vărul, d pentru că , pe m ăs u ra scurgeri i tim pului, s0 vor arumula cun o~ tinţ e l e proven ite din afara izvoa relor individuale ş i comune tutu ro r in totdca istori cilor care se vor aprop ia de ad e văr . ,,Obi ecti\· in s0a mnă un;i. «o m e neş t e obiectiv» - scri a A. Gramsci - ceea ce in sea mnă să cor rs pund ă strict d e finţ e i «subiecti v din punct de vedere i, t.orir~. in 39 va l ează cu «uni\·ersal subiectiv .. " . schimb «obiectiv» e chi 6. în istorie Adevărul Se pune întreba1·ea ce este ad e \ · ărul în conepţia n~Jat ivismulu i dialectic ş i care este rapo rtul dintre acest concept ş i conceptul pr obai lităţ i folosit adesea cu referire la istorie. Potrivit relativismului moderat, i:-toricu\ ajunge în cep ce tăril e sale ş tinţ i fice la un adevăr r elativ ( adeYă r parţi a l), ceea ce constituie o etapă în drumul spre obţin er a concordantei absolute a -aseJ· ţiunl or exprimate cu realitatea (izomorfi sm ideal), deci spre aşnumitl a devăr absolut. La rîndul s ău acesta este un concept l i mită, o ideali.zare. Avînd in vedere infinita ~omplexitate a realităţ i naturale şi sociale care este în contiuă schimbare noi d oar tindem spre adevărul absolut. Con co rd a nţ a cu realitatea este ~măsur a adevă ­ rului relativ, dar admitem d e la început că în orice formă de cunoaş ­ tere ac eas tă co ncorda ţă nu este abs o lută, ci numai relativ ă. Din punct ( făr atribut) include şi conde vedere metodologic, conceptul de adevăr ceptul de a devăr relativ şi pe cel de a de văr absolut. El este necesar în metodologie _pentru formularea scopului cu noaşteri ştinţfce . . Unul_ dm~re P;incipiile metodologice (şi logice) fundamentale, _c1:,l caic ~ u sţme c_a __ noţr ea de adevăr se aplică numai la prozi ţ i (adica pot fi adevărt sau false deci conforme sau neconnumai proz1ţule fo rn~ e cu realitatea), r e clamă unele m odif că ri în domeniul istoriei. !n metodologice majore este necesar s~ istorie, în ~azul unor consideraţ ~e vorbeasca nu numai d espre adevărul sau falsitatea pr o p oziţ il or, ci şi espre . ~ ? evă rul sau fa lsitatea narţiu istorice deci a succesiunii de pro p_ozi ţ u ~re c re az ă imaginea istorcă (cf. cap.' XXIII). Nu ne intereseaza numai • .. 1e separate ca: Bash•1·1a a ca·zut . .i· ' _de exe111plu , d aca• proz 1ţ la J4 1u 1e l 18rl" · Co ft1 ţ · d. " • revo luţicma re " t • ' .'' . ns .:1 ia m 791 î n s eamn ă victoria ide!lo: • întreaga im c c. 7,111 t ·adevarate, deci conforme cu realitatea, c1 şi daca p rin să în" lu:tne a r:vo lu ţie franceze (sau a unui fragment al ei) cubi ne că într-tr~:rt 1u1 a~tor. sau a altuia este a devăr ată. Se ştie pr~: 0 t s 1 s ă nu însemne delo~une_ _ ncă o s um ă de proziţ adevărt poat e a devărt. In istorie se P0 \ e admite ca re a lă situa ? m~agin: genrală .pro p oz iţ wle des pre rrJ~~nd si~tem ~ ncliaţ . să fin: d e a<:ord_ cu to~rn c on vm ş i de veridicitate _ cu~:mse 1.;1 _:na raţmne şi to tu şi ~a nu le pro p o ziţ falsn 1·ncl a. mtregu. relat ar1. Se poate întîmpla s1 ca une~ usc m ţ · • • nu ·,ubminezc imaginea . t . nara mne, alături de cele adevă r ate,. ~ ~ ale nara\i unii sînt falsn I~ or1că adevărt. Ştin d că unele proz1ţil v ,.·d· · ~, smtem tenta• 1· · despre c1 1 1c1tatea narţi u ni. D . . 1 , cu toate acest ea, să v orbi~ .. 1e necesitatea ca în co n s1 deraţi _1 ă metodologice asupra isto e_ aici r e zultă 1 a Prnpozi\Ulor, ş i concep~le Jă se fol sea _ că, alături de valoar~a .!~fco 1 u e valoare logică a narţiu i (imaginii) • ! 236 , e ob iect v ă nu tinde spre a d e vărul p rn p o ziţlor, ci în primul rlnd ea u r măr eş te cu pre c ăd e r e ca structura veridi citatea narţiu; Ye~ it.ăţ i şi pr~cescle istori<:c. ~ă fi e rcconstit~1ite conform cu_ d e . ~ fă ~ urarea ]or. Eviden t, n u t o ţi 1 ş 1 dau __ sea~1.a de imp or t anţ . n_arţ1~ ş 1 el aceea parcurgind num eroa ·c studii cntlce ale unor lucran de istor ie, i: ilni m 'd eseor i in ele numai consi deraţi rc:erito~~e la v~Io~rea logici'1 a unor p r o poziţ s~ p?1:ate, ş 1 . nu la cea _a 111_treg1~ na raţ1un, c:e~ cc, ·idenl face impostbila aprec ierea corecta chiar ş1 a un or lucran se~oase~1'. Es te clar ~ă:. în or)cc _caz, trebuie s~. f!e. v,o~_ba atît_ de,.apreclerea ·e ridct . ă ţi p ropz 1ţul or , cit ş 1 de cea a ve1dctaţ nar a ţ1un - deon~ c num ai acest întreg ne o f e ră o idee asupra contribuţ ie certăo ruli respectiv la cunoa ~te rca rea l i t5ţi . Se r idc ă în s ă o întrebare fundametlă: ce este o n ar ţiun e adev ă ra tă? Rămi nid la definţa aşzi s ă clasiă a ade vărul i , răspund e m i:i general c ă ea trebui e să fi0, ca şi în cazul pr o p ozi ţilor, o _ narţiu ~e co nformă cu realitatea . Cc însea mn f1 însă „conform cu rea-lttatea" 111 cazul narţ i uni istorice? R a portaă la o si ngură pr o poziţ e , ac~s tă între: bare nu rid c ă nici o p ro bl e m ă , d ar ctnd este vorba de narţ~ue ea da nillitere la probleme extrem de complicate. Se pot da cel puţ _1 n trei exp l ic aţi posibile con ceptului de „nar ţiu ne conform cu realitatea istorică " . Ar putea fi deci o narţiue : . .. . . 1) care oferă o d escriere fidelă a r ea ltăţ1 (deci foarte detailata şi c o mpusă d in pro o ziţ i i adevă r ate ) ; . . " . . 2) care, făr a oferi o descri ere prea d e t a liată, nu c onţme m să 111 c 1 p ropz iţ i în c o nt radi c ţi e cu realitatea ; . . . 3) care făr a oferi o descriere foar te det a ltaă, nu numai ca nu co nţie p r; po zi ţi în con tr a di c ţi e cu realitatea, cl ar o f er ă în plus 0 in te~pretare integralii., deci cu o st r u c tu ră interioa r~, care, în raport cu realitatea, se află in relaţi de izomorfism, a di că mtr-o • C or es po nd e nţă (mai m~ t sau mai p uţin ) , exactă " . . • d·n cauza i caţ i e treb uie respin s ă de la 1nceput, nu numai 1 . . . Prima expl i m p osiblt ăţi fizi ce (independent de lipsa izvoarelor) de a descr te. 1~ 1 detaliu realitatea ci si pentru că istoria (ca ştinţă) nu e5te O frt (cf. cap. XXIII). C eri~ ţ e le celei de-a doua explicaţ s!nt prea ~ -~ ' e: Pot fi suficiente pentru un adept al modelll'lui de_ ~ercet~re er: c~~se P~ocu pă de obţinera unui număr pe ci! p~sibil ~i :1fist di/ne1 poz. \ 11 adevăr te rigu ros stabilite critic. Expli ca ţi a _a. t~ T Ea include, numai în mod foart e general ş~ tu~ ~tis o ri carc-~i ~~i~te formulată în P:_ cum ~e poate cu u ş urinţă observa, _po~tul_at icii sistemelor, care dr ~aptă simultan a t en ţia asupra structum ş i dm:m d Iul dialectic e xplică deci d ezvoltarea ( scri ă , prin urmare, dup mo e ~ ~ . I d • · • I sisteme mai mari sau mai .. n escnerea n ( i ţ r a ) a e n u r eferitoare a t de o f ţ r l e care pun 111 înlct _(sau la elementele lor) trebuie să se ţ in~ co~est sistem. Realizarea ~iş une care sistemul ş i de locul el_ementelor 1 :ţc din afara 1 Jalrovenite izv astfel de ceri nţe r e cl a mă, evident, c~nşi cu ajutorul unor 10 ast ~: t r tot m ai complete şi de ~lit~ te, f~n ~ra;eu din pr o poziţl e adev ărat de c un oştrnţe se pot crea 1mag_1_ni a ev concluzie destul de paO ţ u rezultă cu noaŞ, • rad o e i5eparate. Din aceste c onsidera 1 de zvoltări teri' x~ ă: posibHitatea de a adm ite că pe p~rcu;5~ se t ran 5 for mă tn fa.I., ~- 1st orice_ pro oziţle considerate ca _a. ev r~ en ar ţiune ade _rată, O dată reconstituirile istorice care a1;1 ~os~ calificate ~a !~d a cun o~ti nţ,· l or Prove <;u d ezvoltare>a ştinţe istonel ş 1, în pr'..m~ 15: din perspectl a ln cu a nite d in afara izvoarelor, pot s ă ap ar ă 5 1' ·~n 1 J~ 237 1 schimba r~ a tim pulu i. De aseme nea, se poate adm ite si tatea ma1 multor (dar necontrastante) descrier·1 . . i:nul ta n verid icia'Ce luia ş i fragment di n rea'lita lea i s tori că J11 (imagm i, narţ i un i ) a' descrierilor, evident lu ate imprcună cons li · u 1-e accs :az'. muJtitud in~~ d • ul • d . • ' un pas 111 a1nte • 1~ cucerirea a _evar u1_, ~u con 1ţ a s ă s ati sfac ă exig e nţel e un pi con Aceasta se aplica el e I.apt nu num ai la istori e' c· • 1 . _re pţn global". Î . • I Ş I a d 1te , t11n ( n c?ncluz1e, se poate spun e c ă acest conce t • tca ", aplicat la nar ţiun ea istorcă nu insnam na? ,.con ~orrn cu reali· a• s-a •mt1mpl a t in rC'alitate" (ca re' L~lc n·· uJmai b"J• at- ribu·irea C'\:.. cl1e t c1• .,a şa p ozi ţi _ ilo _- separate), ci ş i o dc t <' rniinare suplim.cn ta\~ na I a m c~ ;,;~J ]lr tre bu 1e int e rp e taă a ce s tă rea litate" In ac=t t d1:1°_dulur 111 car(' .• • . .. " • ~-, pu ne1~trno<'m t • 1eg ăl u1a rn tre cons1dcra\11le di n ~fera metodolog · • . "' s rrn s:i JC' r pragma . d pe e o parte, ~1 a celei obiect ive P<' d e altă part, l , tic<' a i5t nr,..•• . rt · ţ·« c· ' · n,!' 1egcrea arc • • ,,rea 1_a_ 1 _1 ntr-o e t a p ă dată a dezvoltăr i ~t iin \C'i ) apartin c sferei ·~dolog1e1 obiectu a le (d . pa rtea a III -a a act>ski lucrăi ). mrt In _ce m?d a_j ung0m t otu ş i la afirm a i ia că anumi1„ pro7.iţ .. ,,, o nar a ţ1_u ~ i s t o ri c ă ) sint. ~ d ev _ ăratc sa u fal -;e. sau. fol ris ind n ~e:~ mmolog1e. a~ ? le o sen111~fn::a\1e (u n sens)? 1<' a flă m i n s ă abia la inc,-putul. CC'rceta ru_ trecutului : cum putem de<'i să dC'm n -; t răm în cur ·ii acesl :;1 cercet~r_i_ - conform cu e xig e nţ e l e d efinţ i da~ice a a d e vă ru l1: - _ca proz1ţlc cores pund adevăr ul i , <'ă sînt ln : c-o rd cu ce\·a re lnca nu _c~noaştm ? Pe d e altă pa rte, da C' ă am <'Un o:i~te ac ea -; tă reali a,,_ n-ar ma i f1 n ecsară ~tud i0rea ci . Od~t _ ă cu_ d ezvollan' a cerc. 1:i:-ii ~tiin\i fice s-au forma t u nele reguli ct'., st~bil_1_rc d1_r ec tă sau ind i re c t ă a valorii logi'C'c a pr o poziţ i l o r, denum i1e ~1 cr1tcrt1, adică m oduri de d ifrcn ţi e r e a pr op o z i ţil o r ad e vă r a t e de cele lalse. Aceste reguli se aplică perfect si în certăi!, · i toricc. Trebuie s ă n~eţ io năm . în s ă că nu n e inte res e~ ză aici regulile semantice (a~acare art ă că valoarea de adev ăr a exprl'nu m1te le matri ce d e ad e văr) a pro oz iţlo r simple s iilor 'C ompuse depinde de val oarea de a d e v ăr care le comn11n . Dintre regulile care ne in icresC'ază aici cca ma i mare înse mnă tae trebuie ~-o aeo 1·d ă m crit eriului pract icii , d~oarece n uma i acest ~riteri~ despre reali~te _ şi ne permite s ă stabilim raportu l dintre o pr o p o z iţe realita t0a însă ş i ; acesta mai poate fi denumit d e aceea şi cnte:iu semantic. T ontc celelalte c riterii a u fie un caracter sintactic - ocupir.du-se de pro oz iţ în sine sau d e re laţi e dintre p ro p oziţ , fie un car~~: 1 t~r pragm atic - în care caz se ca racteiz az ă raportul dinti:e proJ>?z ţ! ~1 pe~·soanele care formulează aceste pr o pozi ţi, în ultim ă ms tan ţ a e. .. Ir bumd . ă se conformeze <'riteriu lui p racticii . •• -care este t o t od at ă smgura . t de. .ven f1C 1··t~ _1 ~n•u1 prac 1·1c11. m od a1·t 1 a e d un care directă a a devăr uli d eoa rece de pă set orice enuţ stabili~ _ " • ' • , ·t nu ge ,,cont act d1 re t cu realitat0a, poate fi interpretat fie ca u n cri e _ deneral ~are , P _?a_z~ c?_ns ta~ări C' f!cienţ a~ ţi unil or _u_:?ane, per~ 1;:;tate, n:ionstiarea v~1ctăţ oric ăr or Judecăţi ş1 pro oz1ţ _d espre. 1 ~ ană de fte ca u n cr1tenu de lucru, care s e rv eş te în practica cotidi c r cetare. 1 ··t:nu • l prnc • t 1c1 · •1• 111 • pr · m:i a a e pţ iune C 11_ este mod ul c~ l mai . genera fundad e veri ficare a apropierii omulu i d e ade văr . El este cntenul . au-se mrnt a l al tuturor ,; tinţe l or . Omul transfomă treptat lumea, servin ·ale, mă s u ră de reali zări! ş tinţel o r naturii şi ale ş tinţelor s~ cii ln e gală Iar d a c _ă ~n acestă transformar o bţine rezultate, aceasta înseaJll ursul 1 ' c bizui PC c un oş tin ţe adev ăra te, în princi p iu, achi zi ţionate in c ;1~1 238 o r na turale, cît şi în cea a 1 . de cunoastcrc (at ît în sfe ra şt inţel proces~ uisociale) . N~t ne p utem imagin a o d ezvoltare imp e tuoasă a teh~tn~\eci~t~mporan e făr e xist e nţa une i soc !e~ă-i or~aniza_te, car e ~şi ban.c,i _ r ia act iYitate pc c un oaşter r ea ltaţu socJBle ş 1 care 1ş 1 înr r7 un ile . Rolul istorie i în aces te tran s formăi este deosebit : l'<l ~aza p~ o ~cţi gi s t r b caz e ază î mp re ună cu alte ş ti nţe sociale, la c u no aş tera s oci e t i 1ţi c'la or ' l . . . l . . . t . si la descoper irea _un? r eg1 ş1 , 111 I?~~. _ea m saş 1 servş e ca memorie oc i al ă . S ă ne inch1pu1m pen_tn~ o chpa_ r~ )um~a, ~şa _c~i:i o ~oaştem , e x i stă abia de 5 minute, d eci ca nu ext _la 1ston e ş1 . mc1 1stonc1, care .ar t a spune ceYa despre t recut. In mmtea oamenilor se va face vid. ţ u a~ conce ptele for~a tc de~a . l_u~ gul secolelor îş i vor _pierd~ sensul : \ a dis p ăr e a haza ~rica.1·e1 ac t1 _v 1taţ, c~1 e xc ~ pţ1a . f~n c\1u mlor . v.i tale coidlene ele. Inccrcmd 111 contm~are ~a. ne 1magm~m. cc s-ai ~~lîrnpla_, -ar ridica în f a ţ a ochilor no~tn o v1z1Lme apocli p tică a lumu, afl ata În marasm şi stagnare. Faptul că lumea dif e ră de acestă viziu ne cono dovaă a veri dictăţ cun o a ş teri Istorice. stituie, prin re al <'le, in că T otuşi avem de-a face aici cu un criteriu foarte general, care nu poale fi absolutizat . Merită amintit că V. 1. Len.in scria: ,,criteriul pracicii prin ci însu şi nu poa te nic o d at ă co nfirma sau in fi rma vreo reprezentare a omului . Acest cri teriu este îndeajuns de «nedefinit» pentru a nu ing ădu i cun oş tinţelo r omului să se transfo rme în cey~ «absolu~»" 42 In activitatea ş t inţ if că co tidană (atit în istorie, cit şi 111 alte ştinţe ) a plicăm in schimb d estul d e mult crite riul neprofesional, general , a l prac icii, care ne pe rmite s ă apreciem ( el.şi nu în sens absolut, adică del (sau falsi tatea) unor pr o poziţ separate. I d e n ti f i c ă'.1 finitiv ) ad văru acest criteriu cu aş a -n umita decidabilitate e mp irc ă sau de_ observ a ţi e 3 pro p oziţl o r , rcalizlnd, evide nt , caracterul relativ al acestu ia. 1n acest context poate fi citat Engels , ca re scria: .,în momentul în care ~acem ~ ~ ?biecte )n fu ncţie de calit~ţe lor perc~pu te supunem u~u.1 infailibil exactitatea sa u in exacllta tea p e r cepţ1 1l o r noastre senzitive · Acest criteriu poate fi larg aplicat în ~tin ţ e l e experimentale, dar este adesea aplicat si în alte ş tinţe inclus iv în istorie. Istoricul se serve~te de a _ c e _ sţ criteriu (d e obicei împr~ună cu alte criterii) acolo unde apare posib_i_btatea ve rifcă empirice imediate a proziţ i e i. Natural că propoz iţn le care au fost o d a tă verificabile empiric pot să nu mai fie în pre• ) mod"f" • Pro zent: ..T 0 tuŞl, • adesea, cind obiectul nu comprtă (practic I IC ă r1, 0 p z i ţul e desp re el îşi pă s trează decidabilitatea empircă . Acest obiect e :ţe _, de asemenea, odată cu schimbarea sferei conceptului de obserrn· ilttate ( acestă schimbare s-a produs , de ex em plu, prin fol osirea po si biltăţ „a~cunse" pină atunr i c1:croscopulu i elect ronic), s ă evidnţz C~fruntare empircă a conrdaţei ipotezei cu realitatea. : ,,Acest document a fost emis_ în _a~ul „162~: Poate e _exemplu, proziţa pir• fi supă criteriulu i practic d e ve rificare (al d e c1dabiltăţ ? hÎr~:e~ Prin examinarea vizuală a documentului (verificarea datei, ~ !'v!aiLei, a. scr isului etc.). In mod similar, proziţa „Con s t _ i tuţla din 3 acte .conţme numai un paragraf d edicat ţăr a nil o r" poate fi socti tă ca V i z i~r ă prin confruntarea cu textul C onstiuţe. I n mod an~)~g, o fer·1t oare a un multor proziţ red muzeu permite verificarea adevăruli D • e exemplu, la cultura mat e rială . PirisrnUp ă _ cum ştim, limitarea la aces t criteriu, s u s ţinută de ade p ţi _emcu s Ului logic (denumit şi v erif ca ţi o ni sm ) a scos în afara p ropz l ţtl o ~ ernpirs toate celelalte p ropziţ care nu' se supuneau u nei v ei·\ flcă~ t S-a coc€ pozitive, ceea ce s- a dovedit fatal pentru dezvolt~rea ş ~ a nţ eL nSlatat că ştinţa, dorind să rezolve probleme compllcate ş i dlf i- uz ~!; 239 .............. :Măsura probailtăţ o bţinut e. pc ba_za acestei formule se înscrie in intervalul O - 1, cazul A = 1 111semn111d că avem de-a face cu evenimente certe. Probabilitatea d e a extrage o carte anume dintr-un pachet de !i2 c ărţ i de joc ya fi d<'ci : 4 cile, nu p~ate să fi~ ~nc?rsetaă _d: fi_7care ?~tă de cerinţa respctă : principiului observaţ1 ş1 al venf1căr empirice. Această constatare fost deosebit de importană pentru istoria „ameniţtă" d e empirUiti. a i (sau falsităţ ) p roMetodele indirecte de dem onstrare a veridctăţ pozi ţ ilor, care îndeplinesc un rol fundamental aici, pot fi caracterizate> în general, ca o fundamentare a proziţl or prin confruntarea lor re~ c iprocă sau, cu a lte cuvinte, pri n confruntarea un or nuţri noi cu c unoştiţel precedente (seturi de pr op ziţ unanim acceptate). Aici putem avea în vedere fie posibi lita tea deducerii pro o ziţl o r noi din cel lor pe baza prozi ţil o r consideja acceptate, fi e posibilitatea aceptări derate a avea valabilitate ştin\fcă . E posibil să recun o a ştem as tfel dr proziţ mai întîi la un singur certăo, apoi la grupul sau la totalitatea s avnţilor. In istorie s-a dezvoltat o modali1 a te destul de complicată de fundam entare a pr opziţl r (strins l e gată de altfc•I de mod alitatea formulăi lor). de care ne vom ocupa indeaprnap<' in c-a nitoleli· următoa e. Ea include atit ciwmi narca autcniă\ ~i cr<'dibltăţ izvoarelor, cit şi întreaga gamă a modalităţ o r de stabili re directă si indirectă a faptelor, de explicare c auzlă - făr a exclude „acţiun ea " co s tană a cunoşti nţel o r prove nite din afara izvoarelor . Aici ne limtă s ă spunem cum stau lucrurile in general în i toric. l'\'f'n lual la ce fu ndamentare avem dreptul s ă ne gindim in cazul pr op oz i ţ ilor supuse nu mai modului indirect de demonstrare a veridctăţ lor. Aceasta reclam ă cîteva consideraţu asupra p roba biltă i în istoric. P (.-\) -52 52 Aceasta c te de finţ a clasiă a probailtăţ . Există însă şi o alt ă i ţi e a probai lităţ evenimentelor: definţa sta tiscă sau de frecv:nţă . Jn acc5 t caz se o p e rează cu conceptul de evenim~nt~ favorabile , i de evenim ente pos ibile,. dc~ i. care nu sîn.t cun?~c~t; dmamte. Proba: bilitatPa ca eve nimentele sa a1ba loc p_oa te f1 stabilita m acest caz n:1ma1 pe calc xp cri m e n t a lă (d e e xemplu, pnntr-o extragere . c~1 şanse mult1pl~). Probabilitatea de fr cvn ţă es te deci fr ec v e nţ a relah~a cu care cv~.111menl le A au loc dint r-un număr mare de alte eve111mente. Dat f11ncl că probabilitatea de fr ec ve nţă sr refă, după_ părea tuturor aut?.ri lor, numai ]a evenimente de ma s ă, deci care pot f1 supuse unor opei:aţ1 sta: tistice. unii dintre ac eş ti autori (d e exemplu R. vo n Mls.~), reţimnd ca istoria se oc up ă de fapte individuale, co n s id e ră .~ă ~r~bab11Itatea _de frecvenţă se poale apli ca numai în ş tinţel e naturn (ş1 m ~tema!{ : ă). . Apare as tfel limpede asimetria tipurilor de probab1ht~t~: prohab:~ litatea logi că ( ş i psiholgcă ) se aplică la ansamblul proziţul _d_esp evenimente ( ş i deci indirect, la toate evenimentele), Iar P~0 bf i.Ji~at_e~ s taiscă (adi că c ~pircă) numai la evenimentele de mas • 1m aiu_ o 1acun a . r b •ul curent) prezintă istoricilor (care imt ă în acest caz 1m aJ t d p1·oba i f es tă cu de o sebită claritate : lips~ unul co~epă ~ vo~ care se man bilitate care s ă se refe re la evenim entele smguladre. ~pbil~a'te frec1 încerca s ă d e monstră in continuare, acest concept e pro a d fin 7. Conceptul de 1>robabilitate în istorie . Termenului de ,,probabilitate", în jurnl căruia are loc o vie discuţ il'. 1 se atribuie semnifcaţ foarte diferiteH. Una dintre cele mai importante este cea potrivit căreia se face distncţe intre probabilitatea care se r e feră la proziţ ş i cea care se refă la evenimente. tn primul caz ar_ putea fi inclusă probabilitatea logi că (probabilitatea în ace pţiu i:e.a lui R. Carnap), care se ocupă (in interpretarea pc care o ace ptăm aici) de _certitudine cu care pot recunoaşt (este vorba aici de _0 de şrad_ul certitud~ne raţionlă, conform terminologiei lui J . M. Keynes, sau e):' 1~temolg1că, după B. Russell) proziţ a A, dacă am recunoscut pr o paz iţ a B, sau de probabilitatea psih o logică, care dă gradul de certitudme cu care (făr o _ c :7entuală referire la cunoştiţel posedate) recunosc f~pt o propoz1t1e dată. Probabilitatea logică poate coincide cu probab,. litat~a ~s(hogică, dar ad ~sea în proziţle probabiliste (1:11:1 n_1:1~: a)e 1st~ 11 r 1lo1) se poate d1sl111gc o anume ,întărie" a proba1Ităţu g1ce pnn cca p s iholgcă . Probabilitatea prin care se verifcă un anumit eveniment co:e' ; pu nd e 1 ~ umărli de cazuri ce favorizeă acest eveniment rnultiphc~cu numarul tuturor evenimentelor posibile din aceeasi clasă cu even n~cntul dat. D ac ă ~e notea z ă cu numărl de cazuri ce favorizeă ~i;'fn!ul _A (d~ pildă, e-, tragerea unei anumite cărţi dintr-un pachet Iul ţ e JOC) ş i cu N numărl tuturor cazurilor posibile (în exern_P ·n nosdtru - numărl cărţilo de joc din pachet, inclusiv cartea avută i_ A se e,-vc ere) atunci prooob·1· 1 itcatca cu care poate apăre ' . f evenimentul pl .• 1 m ă prin onnula: vent în s tinţa istoriei poate fi interpretat ca frecv en ţă . . l • t 1 de probabilitate menţi on a e Istoricii se folosesc de toate concep e e . . t . . Pentru moment, 1 pi nă acum, ele apărind ca legitime în dom emu one \ogică a propozia::em în vedere moda!ită ţ il~ ~e a demon~t.ra va f:ră ce carteiz ea ză ţ n lor, ne va interesa m prmc1pal probabilitate;d _g însă să demonstră P: o poziţle, iar nu evenimentele. Ne vo-1;1 st ~ ~ră cu probabllltatea se află în stnă eg ca probabilitatea logică empircă. . . . rob abil tăţi Jogicr. 1 . In ştinţă există două interpă:1 diferi~ 1: efifozofie, P. Vanc!ryes ~n!Ila ~intre ele (de exern~l~, H. Rei~henbac categorie semantică, .1d_en1n istorie) consideră probab1htatea logică ca O 'dictăţ proz1ţul or tică cu adevărul şi, deci, ca o mă s ură (grad) a ve;1 r ealităţ. 1n ace astă sau ca o măsur a aproximă de cătr~ .ace~tc_:_ adevăr" formea~ ~n acepţiun conceptele fals - probabilita · ţ · A 1·n c ompar ţie cu • " ·tud· (propoz1 1a •c1· • şi, în conseiţă, o cert!. me tinţ e ) · certitud inea veri ,cismgur şir ~t~. pr ~ poziţ, respectiv cu am.11;11te __cunoş ' . t aţi se identfcă aici cu adevărul u 15 u ş 1. 11 ' R• Carnapd' J . N1cod, ob bis B Russe A doua interpretare (J. 1\\1. K eyne •. • ceptuală, tratln P: . acestă con~u~1e „co~ ca un grad de cer.t1tud1ne ~ . Ajdukiewicz) evită litatea logică nu ca un grad al verid1ctăţ, c\ t in mod lnductiv). ln raţionlă a ade vă ruli proziţ ei (funda~:ne:-te difertă de coo~d~naacestă interpretare coordonata fa:ts-adev unoa.,terea unei proz1ţi ca t~_le diverselor grad~ de probabilitate. Rec acest caz posibilitatea autonu înseamă ln fnnd în mod probabil certă t ~= ev1; n = P(A) = .2:.N J 16 - Metodologia ilitorle l 240 ............._ 241 ......d e a O socoti ca ade_vărt . Din d e fi~ţ i ~ pr?b ab il ! tăţ i~ logice fo rmulată la inceputul acestui_ paragraf. r e zultă c~ noi ~ns1deram exactă a doua interpretare. In aceasta problema vom mai reve_ni. Ambele interpă sînt de acord cu faptul ca un anumit g rad d probabilitate a P ŢO J?ziţ c i depi~1~e ? e grad ul. ei d e fun~am entarc, num ai că în spiritul prim ei. rnterpretan_ ~J~ngcm drn~r-o _d a tă _la_ dem on~_irarea unui grad corespunzator d e vend1c1tate, P~ .~ind !n spmtul ~ele1 <le-a doua interp e t ă ri, pe parcursul fundam cniar11 ob ţin e m numai un grad corespunzăt de certitudine a v e ridctăţ. In 01·icC' caz, ~c poat con independ ent de intcrpre ta r , con ce ptul de probastata, în concluzie, că, bilitate logică este legat d e demonstrarea indrectă a v er i di c i tăţi prop o ziţlor şi repzintă măsu ra succesulu i acestei d e m o n s t ra ţ i. Sintcm acceptînd a dou a interpretare, la a defini ca propooare , condamţi", ziţ ~orespunzăt fundamentate num ai pc acel ea su fici ent d e cer te in veridicitatea lor, sau probabile, rezervind valoarea d e a d e văr numai pentru proziţle confruntate direct cu realitatea ? Cu a lte cuvintr . punem întrebarea dacă nu exi s tă cumva posibi litatea d e a trece de pe un plan care ar părea pur ipragmatic ( şi sintactic) pe un plan seman tic raportul pr o poziţl or cu realitatea). După părea (care examinză noastră, există o astfel de posibilitate. Luarea ci în cons iderare ne permite todaă să ne ferim de tendiţ a de a face linţ a . în general, ş i istoria, în particular, mai „exacte" pri n eliminarea conceptului de a d evăr în favoarea categoriei de probabilitate - cum propun a depţi primei int e rpetăi. Această posibilitate nu este lu ată în considerare nici de a a ză cu putere caracterul anali t ic al enundoua interpretare, care sublin ţurilo probabiliste (deci care nu vorbesc nimic despre realitate). Există două argumente care ju s tif c ă practica ist 01·icilcir de a nu di[ e re nţia Intre proziţle supuse metodelor d irecte ş i cele supuse m:todelor indireete de tlemonstrare a ad ev ăruli , d eci de a numi adevarate şi pr o p o ziţ.le care au o c e rtă veridicitate. Primul din aceste argumente i n dic ă strînsa legătur dintre enw1_ţu ri\e probabiliste şi realitatea la care se r e f e ră pr opziţle şi, deci. l e gătura dintre probabilitatea logieă şi cea empircă . Să anl i zăm urmă­ toarea proziţe pe care n-am reuşit s-o argumentă suficient pe baza dalelor provenite din izvoare: ,.Zyndram din Maszkowice nu a fost coma:1~ant în bătlia de la Grunwald". Această proz iţe are un ~a_d suflc1~n t de certitudine a veridctăţ. adică de probabilitate logica. Ap r_e~_1erea se b a z e ază pe confruntarea proziţe i în cauz ă cu a~t~ prai poz i ţn, ca_: ,.In Evul Mediu, în general, oamenii modeşt i ca ori.gme _ ş avere nu:;1 comandau pe oamenii de rang social superior"; ,,Zyndri:~ d in Maszko"".ic~ er ~ _un om de condiţe relativ modestă"; ,După bătlie el " etc., etc. Din proziţle citate (vo~ n u ~ pnm~t nici o recompnsă 1 analiza 1;1a de~aliat exemplul menţi o nat într-un alt contel..1:) rezultă ~n 111 , Iod klogi~ (de~i cu O mare probabilitate) ipoteza despre Zyndram din 1 asz OW!C C. ma lă b' :4-firmaţ ~ cu privire la probabilitatea logică a proziţl or nu 5 ~ n~~:re nfn;.a i pe confruntarea pro z iţlor conform căreia ipotezr posib ilă fă/ co,r.cspunde probabilitatea p. Ace astă confruntare n-ar 1 care face :u;~is~ent b~~ei structuri determinate a re ali tăţi cerc~~te~ inf e rioaă să coma:~ a 1 fa ptul ca în Evul Mediu un om de_ o rig ~ ă c arc t er i s t ic ă a r c ali~ă?mn _de un rang social superior. Tocmai aceasor argumente care permit li ts ;~1ate face posiblă in general găsirea 00 r 1n favoarea sa ş i stabile~t I rea „sa; ea este „creatoarea" argu_~ en ePi•• e proprule sale limite. Pentru p ro p o z iţ a: " 242 ticii au uibl ă) . . c i şt i.g~ b" tălia de la Crecy" nu găsim nici o mărtuie (accep- i ~ emonstreze vcridicit~t~a, ,pentn~ _e~. faptul ~xp~1s_ rn care sa t să c ib ă loc în !mutele realitţu. Uneon, fa ra a r o p0ziţe nu p ut e~e serioa ă e nuţăm cîte o ip ot eză pe care o con$ÎPa\·ea ndamen a i ' • • • • • lt O fu . . ba m ai mult. făr a 111bl111 opz1ţa a or cerce t a· tori.• d erăm acceptabi 1a. t . . g enera l c uno sc ută a r eali tăţ i studiate tace c ă stru c u ia . • • t Pc semi:c . st r ă suf icient de probabila. Ca urmare, sm em a . c a s tă. 1p.1tc_zaa l~l no~ad al veri dict ăţi sale, adică e~unţăm ~ P1:opoco n \ ·i nş i de in . b \ 1·utate l og ică suficient de mare. Di s proţia chntre zi\ic care are O P'? _a . c >a p s i h o logică este d e te r minată în acest caz probabili ta ea . logi ca_ ş i ; ~s punzător ele p ropziţ i acceptate, necesare de lip<'a unu i numar _co nt arC'a cu 1potcni. b b'l' pentru con f rn , oate a [irma că fi ecare e nuţ bazat pe pro a 1 1Gcnc rah z1n • se p . . oale s ă · ibă un echivalent (model) în prota P l'> g i c ă (s;i u _p~1 ~nlog1ca) p n u lns~a mn ă, îns ă, că afirmţ no a s ~ă !)abilitatea . ~mpt rica: ; c~ teccin orice caz simlară ( s imetrcă) probab d1de probab1htat.e logt~ l a ti vă h evenimente. Cu alte cuvinte, proba_tă \ i i, necunoscut~ nou~, re. l't î' limbaj obiectiv, cit şi în metalimba]._ bilitalea poale f1 expnm a la I n ·e· ) ar constitui deci în metalimbaJ Prob;Jbil itatPa log ic~ . (~a~ ps1 ~ o~1 „Argu1 a la evenimente. Propziţa echivalentul pr o bailtţu rc ~c ntt_~'. r: cu mare probabilitate afirmţ a că rne n ele preze ntate _de ?u tor JU S Ir ic~ comandant în bătlia de la Grun_Zyndram din M:1~1 Kow1 cc ':11:1 a os , dul de certitudine a adevărulm) wald" se refc1·i'1 la prob~b1l_i_ta tea (g~a , 0 metafirţ . Echivalentul proziţ ie i ş i nu a r ealt tăţi1. E st e ecib b'I Zyndram din Maszk?1 că ei obiectiv sun ă astfel: ,,Es~e foar~ p~o fa Grunwald" sau „Este puţin wice nu a fost comandan t in bătl~ e fost comandant în băt5lia de Ma s zk owieă :Chivalentul empiric sună astfel: probabil ă Zynd ram la Grunwald". S-ar mai putea s pune c d t • bătlia de la Grunwald „Zyndram di n 1aszkowicc a_ fost. coman d~nuă posibltăţ: sau a f~ t Incit <:_ xi s tă numtf 1 de caz însă va apăre ev1: eu probabilitatea p", aş (p = 1) sau n- a fost (p - O); intr-un as e ă de probabilitatea reala den tă d ifer e nţa dintre gradu~ n~cunoscu\ .n?uformulate de noi. Acea s tă ~i gradul de probabilitate atnbuit propoztei ăt dintre probabilitatea difernţă este măsur a ign o r anţei _n?ast re. tg·t u~ la evenimente ap~re referitoare la pro o z iţ ş i prob~b_il~ta_tea r: e_n oa care K. Ajdukiew1':z s t în mod clar în d e finţ ia proba1htţJ a h~lă ~robabilitatea propozta transformat-o astfel incit s ă f_a~~ ex p c;irmă că un obiect este A tiil?r: ,,Probabilitatea unei ~ ro p o ziţu c~re i aobiect este B este egală cu faţă de o proz iţe care afirmă că ac~ aş B"•5 frecvnţa relativă a obiectelor A între obtecte~e a a~estei d e finţ, probaIn multe cazu ri s-ar putea calcula, pe az bilitatea proz iţl or . f ă la faptele lstori.ce Conceptul de probabilitate l o gică care 5 ~a~~e)r poate fi interpre.ta: Stngulare (precum şi la proz iţ ile desl?re nă că frecv nţa relativ ca o frecvnţă , ceea ce, bin eî nţel s ,, ~ insla~ clasa obiectelor B I:~ate de apriţ e a obiectelor (sau a p rop z iţ uJ.or) -- folosesc adesea, tn spiritul 11 fi s tab'1htă • numeric . •m orice - s1·t u:3- ţ 1'e • Istoric bil" 11 foarte pro b a b'l" .1 • 11aproape Se ' expresii ca: 11 pu ţin proba d' um= te cvas1-metr ice. ex-• acestor i ntuiţ , • • le en ~ tor cu certitudine" etc., pe care G1edY_~m deseori n um erică, . a aces ~te coate spera însă la o mai mare precizie, a nimentelor singulare po d P_r<':'ii, Afirmaţ noastră că probabilitatea ă e; ~ faptul, o~servat tn mi._ ~l mt e rpetaă ca o frecvnţă se bazeaz ă s u ră să sta bilea s că probalfli ~:15t de J. ~ iedymin, că istor_icul este in ::e referi la anumite prop0'.6 tatea unu i eveniment numai dacă se po d a~ ?m a;; 243 gc n.cra le privind ? anu1 i tă cla să _ d e c venim n te in care s-ar include cven1men~ul e~an:imat. Am spus ca _este _puţin p roba bi l ca Zyndram di Mas zkow1ce sa f1 fos t comandant m bataha de la Gru nwald deoar n aces t fa pt vin e in co ntrad ic ţie cu cu noşt in\ . e l c noas tre desp re Evul Medecc Aici co~fruntarea , dup ă c um_ es te U'iOr d e ob~e rYa t, a r e ca ra cter ~ fr e c ve nţa . De altfel nu vorbim d esp re alt<'e va dc<'ît d e~prc fap ul <'. frecv en ţa r e lativă de apr iţ i e in Evul Mediu a unu i coma ndant d e ma/ bătli din clasa oam en ilor modeşti ca origin r ş i a Ycre <' r a scăzut i~ timp ce frecvnţa r e lativă u co m a nd an ţil or care oh\ incau recompnns~ ~i care făce a u parte din clasa c o mandţil o r care inYingcau intr-o bă t ăl ie e ra mare e tc. Interpretarea ln te rmeni de frecy cnţ ă a pr o bail lă \i i pr orziţ i il o r c:J rP privesc un fapt (în cazul nostru proziţ ia despre Zyndram din Maszkowice) se b aze ză pc interpretarea in te rm eni d frecvnţă, ind ic ată m a i_su s, a evenimentelor. Ea „t ransfă", ln tr-un a numit fel, grad ul s ă u de probabilitate asupra proba iltăţ pr opziţe. O proziţe despre un eveniment, după cum a m m ai spu s, poate fi probailă numai atit iţ ile bine fundame nci t este probabil faptul la care se ref er ă . Pr opz l:.! te se pot referi numai la fapte care au e xi stat cu adevărt sau care nu probabil al ap ariţe într-o da s ă de oameni :Ju existat. Din faptul puţin mo deşti ca origine şi avere a unui comandant ln marile bătl i ale E\"ul11i :Med iu derivă faptul puţin probabil de a gă si argumente care să f und am enteze afirmţ că un om oarecare de j oasă con d i ţ i e şi fă r avere a condus într-o mare bătlie oam e n i de rang m ult mai inalt decit el din societatea acelui timp. Deci, ln acest caz, a ded uce că un _om de joas ă condiţe nu a avut funcţ ia d e con du cător într-o ma re bătle conde a fi a d e v ăra t e. _ . d uce spre concluzii cu o m a r e frecvnţă i bazate pe realitate nu înseamna 111 P osibilitatea unei argumentă mod a utomat o fundamen tare p e fapte . Gradul de fundam entare pe fap te ( a dică de probabilitate a .pro oziţ e i ) depinde de cunoştiţel noas!-t'e cu care confrutăm aceste fapte . P oate fi vorba aici atît de cun~;.= ţe le despre cel care ne informează asupra unu i fapt (desp:e. credi .) tatea pc car e i-o acordăm acestuia), despre un izvor (au tentic1~tea 1~i ' generale ale istoricului_ ~istorice: psiha'il 0 ~ ; cit ~i despre cunoştiţel sociologice etc.). Ne putem imagina d eci o pr o p o z1ţ~e ad e ~artă eroic. adevăruli) să ~!e foart! are g rad de fundamentare (certitudine a Ac eas tă proziţe însă, odată cu d ezvoltarea cunoaşteri ~ noastr ' tre şans de a fi mai bine fundame ta tă. Raportarea la c u1: oş tmţel e no~ ar; ace a stă încerca re a n oas tră a un ei fundametări .pe realita~e (d esrr~ e la am m ai vorbit) ind ică fr ec venţa acestei rapotăi. Dar ŞI . 0 . re er~taă izvor sau la cel care n e informează despre un fapt poate fi mterpr care în t ermeni de fr ec venţă . ln acest caz ne intersază frecvnţa ~u tr-Uil apar info rmn\iilc adevărt i.n tr-un anumit izvor (eventual _ pt în an umit tip de izvoare) sau la cel care informează asupra unw a t-11.alitatca informa\iilor care n e intersază. aşteri i Al doilea argument pe care se înt e meiază pra ctica re~u ?. oadevă­ p ro p o ziţl o r certe în veridicitatea lor (bine fundate), c~ propoZlf ~riteriu, rate, con s tă în ra portarea la criteriul general al practi~n. Aces t adev ă ­ dup11 cum a m a răt a t, ne indcă faptul că noi d escopenm trepta strare r ul, el legi t imî ndu-sc ast fel atî t pe sine, cit ş i m et odele de demo~ cind i ndirectă a v er idctăţ i. In acest mod el o fer ă garnţi că atuncrnitern ac ept ăm ( ra ţi onal ) ca certe prozi ţil e în veridicitatea lor nu ~~nforrn pract ic o eroare prea mare. După cum am a răt at, aceasta e st e < practi ca Istoricilor . ,° 244 i le pc care isto ricii le consid e ră pro_b~bile, . . nci pr o poziţ C,,rc sin t .,t~ o p ~ z·iţ" i i l e cert e in ve ridici tatea lor ca p ro p o z1ţu re·dera p r ·' • f ·t· • I es t 1110 m e nt n t' inter s ea z ă aş a -zi sa orma• poz11va d ·\ '· ă ei consi • ·a tc? n ac t l d . ·· ) e xpresiilor în care este prezent concep u e proli 1v adeY<l 1 oziţa A_ ~ste, (-1 , u comparativa a te· \·orba d e n fir ma\ ii de lipul: pro . ~u ~a bil ă dPcil pr o p oz i ţi a B, ci de tipul : p ro p o z_iţ a _A 1 tiilita\e. deci 1 11 1 dr t' xcmp lu._ ~ ' \ ~ lumina c un oştin ţ e l or poseda~e:. prove111tc . :t1t d1~ rS c proh_ a bda ( f . lor) . î n categoria pr opz 1ţU o r probabil~ pot f! 1 iţ i l e des pre care . ezitam_ sa izvoare. cit ~ dm d::;.; ~i istor icii) pr opz incluse ( aş _proce da r pc rare. cu toate acestea, ne decidem sa le c ă s1n t ~1gu r e, • ,nunem • r · ,t de fondate. · ·· c n n, iderăm su 1c1!.'1l" . I pro o ziţl l' des pre' trecut baza te _pc 1formaţ Acea, a Sf' ap ,ca a . . pu \in nume roase şi exhaustive. la propoipotetice despre indir1•clc mai m ul t sa 1~·?1 " ' fflp tc lor sa u la pr o poziţle st ·i legi il·, \ a r nu la proziţl e despre 71 iik rr fcr!toa rC' I~ ~ : r.ca_ directe despre faptrecu prh·~ nd legatur1;i~ u~~~~a lJa;.atc pc inf o rmaţi 1r1>CUt stab1htc <'U cc_r . : ·storicul ne va s pune că proziţ a ca~e t('l re ne in tc rcscaza . /\ ~ada 1' I I „ ltul I3astiliel c ă la 1 septembrie afi nă c ă la 14 iuli c _J7 8!l a av_ut d 1 ,a utorul :,Eneidei" este Ve~1.no a încl•pu t a l dod ea ră~b '.: ( ~10 'Hastin gs a fost Wilhelm Cucer1E;1li •1. sau ră ii:i\·i nga toru l ba_t~ H' J cc acă în aceste cazuri fapt ele la ca~e ,,rul - este smgura probab ila, p~n_tru baza unor surse directe, cred1s t sc r feră proziţl e _ a_u fos t ahihte ~ e f aţi ca re v orbesc direct de bil" !li sufi cient e, ad ica p c baza u_n or 111 orm O oziţ ca certe incluzîna~ · te fapte. Isto ricul ac eptă d ~ci ace s le ~r PU astfel de' statut au p o ziţ ile ~r-~lat.iv_) ~~ev~ra =~lict acelea care formează du -le printre . pro 111 1s t ~r1 e, marea majoritate a proa z1ţ ~ il or fiind de natură inductvă, o h ază e mpircă, p rovenită dm o~ servaţic sa1;1 . s _ dat fiind faptul a co nside raţil or istor ice ln tota~itat~a lor. Ş_i ~nve~eritoare de pildă, la Că lipsesc probele directe ~ drn „ 11:fo:m~i•:5 f:toricul v; considera că faptul că M. Bonnan a murit la Berlin in . b" bailă Trebuie s ă orice ipote ză în aces tă privnţă ~o~te fi a ia pr~ se b~zeaă pe inatunci cind proziţ ia d_espre trecut informaţ despre amintim îns ă că fo rmaţi directe, înainte d e a extrage din iz_voare ~ce; ~r e prin s ă O a cţiun e fa ptele istorice care n e int e resază, e nevo_ie_ s ă (ie_ 10 rului sl credlbiH0 p r e lim_nară, m enită să sta bilească a u~e.nticitatea :~ibilitate va fi sta~t ~ informaţe. Da c ă ace s tă au!en t~c~tatc sau tunci probabilitatea va bi tă ca avind o probabilitate m ai mica de l , 8 . t în acele i-zvoare Privi numai afirmţ baz a tă pe i nf o rma ţil e conţi u _ c ă ' Dat fi ind că a căro autenticitate sau credibilita te nu e st e. p~ea sigure· bizuie ad esea 5 sta bilirea cre d ib lităţ info r maţilor conţiut <' 111 /zv o~'.~ de'j i se bazeă 1 pe ~educţi probabiliste (cf. cap. XIX), un e i"!" a . ;~~~ ' incertitud ine. ! n Pe 1 ~frnaţi direct e, pot avea o oare:care_ imi anei informa ţ i directe ~ractica ~nsă, accepta r ea de către un LSt 0 : _i c . ~- u . ice Istorice (deci în pe baza regulilor p rocedurll ş~i! nyr __voarelor), of e ră un c ate, obţinută to nco_rdaţă cu regulile corespunzăta e ale c ntici: ntru a le tra t:1 emei suficient cunoştiţelr obţinut e în aceSt e pe ca certe . • . se r feră tn extens1un Pe de altă parte, conceptul d e proba~ilitate . . ro~eni te din i-i:v:r sa,_ la a~îrmţil e bazate ~di re~t pc inf~rma ţi ~ l or pcare privesc atît Slab~· şi pe inform aţile provemte dtn afara izvoar t a.firmţl ajungem în u-ea faptelor, cit şi explicaţ cauzlă. ~ - aees e a ce !nseamn c 5t nic!I1od. obişnut pe calea deucţil o r proba~JlL e~ ce: cestor concluzii div~ conclu_z iile lor nu pot fi ce rt . Istoricii co e~r10d sigure absolut rse def10iţ i, făr ă să ezite a le denumi ad 5 ca ' 1,. oe/ t ;!;' {2 245 sigure, mai mult decît sigure, in_dubitabile~ irefutabile , juste, a de văr a l e etc. Este bine cunos~ut_ ~aptul ca adesea,_ m . fervoar ea di~uţe, ei înze straă r:u caract1?1stic1 ?e _mare. ,,cc_rt1tudme" cons tru c ţi mult prea fragile. Trebuie adaugat ca ş 1 cert1 tudmea aparent cea mai put e r n i că este relativă, deoarece se refă la c u noş tinţ e l e noastre actuale, care cu timpul se vor schimba. Conceptul de probabilitate logică (ca grad de certitudine a veridi ci t ă ţi ) se poate refer i atît la pro oz iţle singulare, cît ş i la n arţi u n ea istorcă. Dacă , de exemplu, spunem că descrier ea bă tălie de la Grunwa]d re alizt ă de un oarecare istoric este probailă, exprimă în acest mod ideea că este sufi cient d e întemiaă în lumina c un oş tinţ e l or pe care le avem sau, cu alte cuvinte, că echivale ntul obiectiv al acestei p ropz iţ i probabiliste, for mulat în metalimba j (,.Este probabil ca bătli a de la Grunwald să fi a vu t d esfăş ura e a pe care o d escrie istoricul N" ),· nu se deosbşt p rea mult de ea, sau, mai bine, că ea nu diferă d e echivalentul său obiectiv. Probabilitatea n ar aţiun istorice ar putea fi formu lată ca o s umă de probailtăţ singulare ale aş-numitelor evenimen1e singulare care compun „totalitatea" evenimentului tratat în n arţiu ne. Această chestiune este tou şi mult mai compliată, avînd în vedere raţiunle expuse în d is cu ţ ia privind veridicitatea narţiu. După cum re zultă din argumentarea de pînă acum, categori a de probabilitate lo gică of e ră mari servicii în ceea ce .priveşt efectele cunoaşteri în ş tinţa istoriei ( ş i în ştinţă în general). Ea permite caracterizarea ca a d evăr ate a proziţl cu un grad determinat de cert itudine, ob ţin u t pe baza confrutăi acestor . proziţ cu cunoşti ţ.e le posedate. Cu alte cuvinte, ea ne informează asupra gradului de întemeiere a proz iţlor şi constituie o bază pentru acceptarea sau respinger_ea lor. T otdaă, categoria d e probabilitate logică ne permite să deosebim pr o p o z iţle (relativ) adevărt (deci confruntate cu realitatea) de pro~ozi ţil e faţă de care avem o cer titudine raţionlă suficentă (adică sm: confruntate cu cunoştiţel noastre). După cum am arăt însă, aceas!.a probabilitate logică poate fi atît tradusă în probabilitate empircă, ca in probabilitatea aş -numite lor evenimente singulare (cel pu ţin ţ 1:tr-u n numă r considerabil de cazuri care au importanţă în istorie), cît ş 1 mterpr etaă ca frec ventă . Cate~oria _de ·probabilitate e mpircă ne inters e ază în ac~st ~ont e\ ţ mult mai pu ţin. In forma sa s ta istc ă nu este prea des fo losită m mu explicit de către istorici, cu e xc epţia cazu r ilor l'.ind ei se ocupă de st ~tistica ( şi în special de demogra fia ) istorcă atunci cînd vrem să st abilim - de exemplu - care a fost pentru iln om, într-o e pocă determinată, probabilitatea d e a atinge o anumită vîrstă. Cu toate c ă cerceta_rea istorcă înseamă in primul rînd po stg noză, iar nu prognză, totu ~.1~ s~ pare că extinderea cer t ărilo mai mult decît pînă acum, cu pi 1 vire la probabilitatea de ap ar iţe 'a anumitor evenimente în !rec~t ~1; putea să lărgeasc intr-un mod interesant sfera descrierii istori c~.· In schim?,. i~~ricul folseşt e destul de frecvent conceptul de pro~ab; 1\ 1 tate emp:nca m . for!1'1a care .p ri veşt evenimentele singulare atunci. c ate a:7anseaza anumite ipoteze relative la existnţa u nor fa pte determi n_ fiind lipsa unei difernţ ~ a _1111:: dil: tr~cut. ln as~men~ cazuri, dată baJului_ ~e .r:netal~mbaJ, acestea îns e amnă t ot d at ă şi u n enu ţ 111 .sfe 1·c probaihtăţu logice. De exemplu în lucrăi e istoricilor se întiJnc~ ~de~e:_ p~oziţ de tip~l: ,.Este probabil că Iulius Cezar a fost în }3!·;; anta ' " u este probabil ca ·M ieszko I s ă se fi mulţit cu cuceiiri d e pînă atunci ş i s ă se fi retras făr a cuceri estuarul Odrei"; ,,Este â 246 rima jumăta e a secolului al XVII-lea să fi fost recolte . ca ~ s căzut e în Polo~i~~ etc. Ele ~ primă t ? toda~ă! c'!-m e~te de cereale aş . t următ oarel opm11 : ,.Probab1htatea a f1rmaţe ca Iulius u~or de obs~r~a 'Britania este î nt e m e iată în mă s ur a .p", ,,Probabilitatea 1 Cezar ~ ţo s. ~ieszko I s- a mulţ!t cu cu~e_rir!le de pînă atunci ?i 1 e 1 .c_a. af irnaţ ocupa estuarul Odret este m1mma", ,.Nu se poate atne i _ că recoltele de cereale s-a retras f;ra ~ mare de probabilitate afirmţ bui un gi:a ma f st ,asa de scăzute în prima jumătae a secolu1ui al in Paloma ;.u ~a sublinază încă o dat ă faptul că no ţiun e a de probaxvn-lea" •. :ea~ cea de probabilitate a evenimentelor sin~lare s~: bilitate lo?1_ca ş . 1·storie si todaă, faptul că este necesara o analiza general utilizat e 111 stor i~trp et ări ale p ro b a biltăţ, atn: ae trecvente pe mai departe ~ ace e l e umaniste. în ş tinţ . 1111110sibil d~ NOTE despre tr~~t. (trad. pol., Warszawa, o vom numi in continuare ş tinţa A. J . Ayer, The prob1e_m of know!edge, B more, 1961 . __ 1965, p. 99). .• ntroducere la ediţa engl e ză a lu~aru 1 3. Contra agnostidsmt1lU1 cf. Fr. Engels, t . la ştin ţă in K. Marx ŞI F. Dezvoltarea socialismului de la u_opie • Engels, Opere alese, vol. II, Buc reşt i, 1967. __ 4. Aceste faze sînt stabilite de ~ - I. Lemn... - auno ş tera ş t il n~c . ~tunţa 5 Ex ist ă evident o dif e r e nţa între ştunţa ş i •ate din certăn, cit şi me~uprinde in sfera sa atit rezultatele a;u:ntinamic. Cunoaş te rea şti nţ i fică todele de obţiner a lor. Este_ un conc P . un concept static. _ .. este rezultatul ce rcetă _ i_ ş~ _ 1nţ _ f1c e_ , eSte deci 0ssowski, o osob!twosczach 6. Cf. postulatele responab1ltţ ştunţifc e_ , 1~ 5 ~Wnţelor sociale], "'.a_rszawa, nauk spo/ecznych [Despre patn _~ ulantăţ~ ~ ~'i; e az ă ştinţel e emp1nce:...S 1962, p. 283 şi urm. Consideraţ _ ile noaJ York, 1877, vo!. 2, p.67 3 74 7. W. S. Jevons, The Principles of Sctence, e ! Enquiry London, 1960, P- 3•. ustă (trad. pol., w arszawa, 1960, P- 4f3 4 l8 Cf de ex W Gibson The Logic o 8 ocin - 'l ilterau ă Cea mai l 9. Termenul· .,id~olog1e" 'este înţels î~ mo_d d~~~~~/ncît ş i nui: cţiol<:.1 a~ichd~i pare sublinierea caracterului atit g_d ntă sorginte de clasa, a 0 mune) logiei. Deci, ' dac ă un enuţ. are O e': ~ocia,le care au 1nterese .~ clasel, manifestă l egă tura cu anunute grupm '. !!rU un (sau ale întregu_ 51 la şi todaă servşt interesele . ace;~1 c~ra t er1S t 1că se_ ~ de- · atunci el constitme o ideologie. 1m~a n\ei nu trebt11e sa ':1 tunţ 1 a ş tinţ!I numai că sorgintea de cl asă a ~tut - tic ă poate priv i şi ş • • a c\ou·1 cns . f ormarea imaginii real l t ă ţ 11: bi carac of Knowledge, cap •.III W p A\ston, 10 Cf. pe temă A. J. Ayer, The Pro em t vol 1-ll Cf. şi •. literatura 11 Cf, K. acestă AJdukiewicz J,:zyk i poznanie, op. ci "i l964 (care indica Phtiosophy of' Language, Prenttce-Hall , ne., ' .. Analytical fundam e nt ală ) . . uri de scepticism_ ~ nu 51ntem 12 • A. C. Danto anlizeă pe larg . ace ste27·~ 11 1. In multe pnv_m\ conrdă cu Philosophy of History, op. cit., P· d alize ale acest111a de acord cu •autorul, însă o sene e an . 13 Cf concluziile noastre. cit. p. 34--4414 • • A. C. Dan to Ana!ytica! Ph'i!osoplty • • • • op. cit ' •t p 54--06. 1~· 1• A. J . Ayer, The problem of knowledge , op~! pÎii!osophY . . ., op. ci ·• • r ea lui A. C. Danto,_Ana!ytic 16: 1~ ~t din lucra_ -· Tlle Ana!ysis of 17 n em, P- 73 ş 1 urm. , . în lucrarea -sa_ PhilosophY • • ·• • • Russel! dezvoltă acest punct de "..ederec nanto, Analytical . Mincl, London, 192il . 11 ciltilm dupa A. • •. conform căre ia 18. ln op. cit. . ., . . lui este o co~epţ 1e u .false despre metodologia ştinţelor, \nstrumental:smu firmaţ adevarate sa i prevederea leg1l_e şi teoriile ştinţfce ~u s_mt a te pentru ordonarea ş r ea lt ,iţe , ci exclusiv, nişte msti umen 1. I l I \! 0 E 247 rte:: faptelor observate". (Cf. J. Giedymi,1, ProbZemy, zalo:'.enia, rozstrzygn i.r i op. cit., Jl. 175). ·c a, 19. A. C. Danto, op. cit., p. 79. 20. caracterul indirect a l cunoaşteri istorice ca tră să tu ră spec ifcă a aceste· este indi~at (în afră de vechile . manuale semnate de Ch . V . Lan ~loii~ ş i Ch. Seignobos, M. Hand elsman ş 1, mai recent, de S. Kos:ialkowski) de A. Gieysztor, z_arys pomoc niczych nauk historii [Despre ş tinţel aux iliare ale istorie,], Warszawa, -1950; R. Lutman , Podstawy metodologiczne vm historiografii [Bazele metodologice ale istoriografiei], în „Pamiştnk Powszechnego Zjazdu Historyk6w Polskich" [Memoriile celui dP-a,I VIJI-lea Congres n aţio nal al istori cilor polonezi), voi. I, , va rszawa, 1948. p _ 19· H. C. Hockett, Tll c Critico! Method in Htstorical Research and Writinq: New York, 1958, p. 8; H. J. Marrou, De la connaissnnce historiquc, p. 143. Acest a utor consideră că din cauza caracterului indirect ni c un oaşir istoric<> nu se poate vorbi despre istorie ca despre o ştinţă în ad e văra tu l sens al cuvintului. Survine aici o cunoa ş ter bazlă pe crPdinţă (connaissance de foi). R. Lutma n a scris, de asemenea. că. în istoriom-afie. ..baza certăi este în mod principal fidestă" (Podstawy m etoclo/.nri, cf. C. Bobinska, History lc. giczne .. ., op. cit., p. 24). Printre alte lu cră Fak. Metoda, op. cit, p. 1'12 ~i urm. W . Kula polemizaă cu acest punct de vedere in lucrarea citaă: Rozwacania o historii, p. 42-60 ; el arntă că acest caracter indirect nu se refă numai la c u noaş t e rea istoricii, ci ş i la ..fenomenele contemporan e". 21. Am pus sub sem n ul întrebă r i la timµul s ău opinia lui M. Bl orh despre cunoaşter directă in razul observaţi obiectelor fizice rămase din trecut : .,Quelque jugement qu'on porte sur elle, c'est indeniablement une induction du type le plus classique; elle se fonde s ur la constatai ion d'un fait et la parole d'autrui n 'y intervient en rien" (Cf. Apologie pour l'histoire ou metier d'historien, p. 20) nu din punct de vedere al formei cunoaşteri istorice, ci al modului de stabilire a faptelor. Pe baza izvoarelor directe, faptele pot fi stabilite atît în ~o1 direct; cbt ţ. ş i indirect. Exemplu' oferit de Bloch este un exemplu t1p1c de sta 1 i~: i nd i~ ectă a faptelor (adică prin deucţi) . (Cf. ,,Kwarta!nik historyczny • nr. 2, 1961, p. 458). . " ci 22. A. J . Ayer, The problem of knowledge, op. cit., p. 151. 23. Memoriile (scrise) stnt tratate nu ca o sur ă din categoria „memor;e • ca o relatare a unei a t rei a persoane. 24. W. Kula, Rozwa:ania o historii, op. cit., p. 42 şi u rm . 25. Ibidem, p. 52-55. 26. A. C. Danto, Analytical Philosophy .. ., op. cit., p. 63-87. . . 27. Atragem at e nţia asupra dublei interpă introdusă aici a termenulu; ectivism (obiectivitate). tn primul caz, deci atunci ctnd ,spunem _c a aparlitatea este obiectvă , termenul se refă la realitate (ş1 atunci ziţ i l c ţine limbajului obiectiv), iar rn al doilea caz se refă la propo despre acestă realitate (şi atunci aprţine metalimbajului). d •tu a28. De la el provine expresia „persctivă de cercetare" detrminaă et.;~ to ţia socială . Cf. K. Mannheim, Jdeology and Utopia. An Introd~ 1 nent~e Sociology of Knowledge, New York, 1936, p. 240 şi urm. e t~ ţ1onat Cuvintul introductiv la acestă op eră, semnat de L. Wl~n~ler29. W. Stark, The Sociology of Knowledge. An Essay in Aicl of a geeper standing of the l·Itstory of ldeas, London, 1958. 30. K. Mannheim.' Ideolog~ _and utopia .. . , op. cit., p. 2pl. . er pe 31. Merită m enţioat a1c1 pătrunzo arel consid e r aţi uni a le !Ul M. Web_ di s~ma__ valori_i 1n ştinţă. _El a fost, dupl! cum se ş tif:, adeptul un ei ca re tmcţ1 precise a pro z ,ţilor care au O valoare logică de norme / .. tze nu sînt nici adevărt, n ici false). Cf. M. Weber, Gesammelte ;1- ~Wi:eit zur Wzs_sens~haftslehre, Tiibingen, 1922. Idem, Der Sinn der y.re,t rJ{ratt, d':r soziologischen und okonomlschen Wtss en schaften. Cf. şi W . LiteDie Grundlagen einer wtssenschaftlichen V,ertlehre, Wlen , 193\ gatll este foarte a~act.e~ ratur'.1 :efer~o'.'-re 1~ problema valorii in ştl n ţă Menţioam a1c1 doua poz iţ care au, tntr-un anume sens, un c vazue de smt_eză; referitor la ş tinţel e sociale în general : G. Myrda\ ]lanu, tn _Social TheonJ, New York, 1958 (ne-am folosit de ediţa f '/ttstor1J To.rino, 1965), Iar relativ la istorie - A. Stern, Phllosophy O ă Joriand the Problem of Values, The Half\le, 1962. Myrdal artă c va ~:~= 1 248 te zarea_ es dezintrsaă". soci~la " n1aza el, Stern cu d ~;f!~iztrii şi că nu se poate tnchipui o cunoaşter O parte a ştinţe Aceasta nu se află 1n contradiţ e, cum sublicu t endiţa de raţionlze a gtndirii. La fel se pronuţă Jrivire Ja istorie, opunindu-se todaă neco si derăi extreifeI renţl or dintre ştinţel sociale şi cele naturale. Principiul se r e f eră, subliniem, a tît la ~rimele, cit şi la ul:imele. M thodo logy of the Social Science, New York, 1908 (ed. a _ F Kaufmann , e 67 n-a), P .: termenul „Basenentsch e1dungen• la H. Albert, Probleme a lţu , gasu1 aftslehre m der Sozialforschung. Handbuch der emp133 _ printre der Wzs se nsc 1 48 Cf ş , R. Rudner Value Judgements m 111 risclicn Sozwlfor sf }1?e'oiies, în „The Vahdation 'of Sc1entific Theones", the A_ccepta~,~~ Frank, New York, 1952. editaă de Pl ~p·e intîlmm la A. Stern în Ph1losophy of Histo34 O clasificare ase ma n ato~~?-133 (universal values, collectzve values,_ znd~viry .. , op. czt ' p . - Jucrăn care se ocupă de valon găs im (mcepmd d ual values/ In unel_e, R ublica") 0 hnpărţie pe diferite clase r e~aiă. în acest moment numai clas1_ficarea cu ,,Etica n1 con1ah1ca1 sţ~ de valo11 Pe noi n e 111 1- H O Lewis distinge „convingerea b a zt ă pe aria de acce~t~r!~c:io~f "ş, · univ e rsală ", aş-nmrute „general p e rsonală . (p'.;rsonal pi ea~d Htstory, p."202-206). . . d1vergnţ jud ecăţ ilor de vapresuppos1 t1on ( F• cedam 35 J Banka discută pr~blema cinv~:!;~a\~:sti~zn e [Ide0Jog1a ş, şt_inţel upmaJoare în Ideologia ' nau I Umwersytetu im. A. M1ck1ew1cza w ozIllSte], în ,, Zeszyty Naukowe eda O ,ka" nr 9 1966. nan,u F1lozof1a, Psychologia, p g g ' • ' 'festă actul valor12iiru 36 Ne vom o~upa mai tirziu ~le modu~ în car~ 0: :~~a despre evaluare în în cercetarea istoric:, (a t~n~1 ~ute cnterule valorizăm (valonzare isto1 ie). De asemenea, v~• I aderat relativs tă) . . a bsolut ă, extrem r e l a t1vsă ş1 m ob1ectivăţ în istorie menţioa~ : 37 Dm literatura privitoare lţ P;r~e~f Histo rical Knowledge; ~:~~i::,t~ty'. M Mandelba um, The ro e es 1 Berlin, Historica 11„ ~ Methodology of the Social S~en~ • Theones of H1story , P· 32 nd Ch. Blake, Can Htstory Be ?b,ecf!~~ta~ de H. D. Le\y1s, Freed;m p:ssnle !UJ Blake smt _d urm. Pe aceşi tema, cf. J. ·in ,t he 413), certă 5 History, London, 1962, P · 201 şi Be Value-Free? (în „R~dtnJew York, more, Can the Social Sczencesd H Feigl şi M. Brodbec , Philosophy of Science", editaă e .. • ·t p. 7. . 1953); w. Kula, Rozwaiania o hi 5t orii, op. ci 922 38. K. Marx, Das Kapital, vol. I, Stuttgart - _:,er!t•.. sag;io popo!are di ~~c• 0 3n. A . Gramsci, Note critiche su ~n ten~ati filosofia di Benedetto C~~ 61 'p. 132in li materialismo stor1co e • a b voi I warszawa, • • ' ă i amplă. 197{ p. 142 (trad. pol., Pisma wy rane, 133). dezvoltare separat m~ Este o 40. Este numai O rpropunere, care ar_ i:eclan_ia d:tahate pe acestăm~f;,. 41. Ar f1 salutar să se fac~ eercetan m:!ră la metodele argU e t,, 1972, problemă mai ampla, care s~ _re ,ticism cd. a Ul-a, J~~ur ş 4Z V. I Lemn, Materialism si empiri~cr warszawe, 19 49 , p. • ,smulu• de p. 136 (lrad. pol. Dziela [Opere] vo ·ză 14 'a Jucrăni Evoluţia socia 1 32 ° r, c· i J:~. 43 Fr. Engels, Introducere Ia ed1ţa 44 engle !aril de op. cit. ·nă acum, s-a ocugf zoglczne, la utopie la ş tinţă, • J. Giedymin, compara tiv cu. litera!ura_~ri t în lucrarea P::'ar: celor mateconceptul de probab1Mate in _ \ mai generale (inA Treatise ,n proop. cit., p . 26-38. Dintre_ lucra~1 e. J. M . Keynes, of probabihty, în primul irmtl. The rwo Conc{(i4~·5 Idem, Logica} matice) menţioă bnbility, London, 1948; . R. Carnap,_ NeW York, . bach, TheOTY 0 Readi11gs in Philosoph~cal Anal¾~~• l951; H. Re•i11 StiatistlC.S . a;: Foundotions of Probabzlity, Lon: ' Misefl, Proba bilite et certttu __: Probability, Berkeley, 1949; ~ . v .E Barei, Proba don 1964, p. 125 Truth, ed. a JI-a, London, 1 6 • ~d Nature, Lon . • Logika pra~Paris, 1961; M. R. Cohen, Reason . anăm : K. AjdukJeW1~; reprezentac,, IJ.35. Dintre lucrl!rile poloneze menţ,o _ J tos semantycz n.ycli [J:leprezen· matyczna, op. cit., p . 118-_127' Cf. t~ori~ch. ;formaliz_o ~a formalizate], in PŢawdopbienst wyra~e_n -~ ex resiilor în teorii t an semantice ale proba1htăţJ •p \J,e lf~, 249 ..........,Rozprawy logi czne", p. 91-102, unde a utorul difer · . tatca apri ţi e i l egăt u r i ca uzale şi prob abiLiiatea exis~n\'tza P o ~i ,.,. . . A <!_oua dintre e le, cind este vorba de a p osed a i na~1~ <:t•ste1 le. t erisli ca (ca A este cauza lui B) - nu este O proba bTta . l.ă Glr.,t. 1 ralul sci:is. a_l aces~u~ c uv1nt (care să perm i tă tra i.er a la ~ ~ 1n adev;;. p _ rob ab1 ~1tăţu domin a, _ d u pă cum se ştie. în lucrarea lu i H rt i>,:.. Pro lem„ 1 h e !lise of sczent1/1c p hilosophy. Berkeley-J ,o,, An • R ichenba(;,. 1 pol., Warszawa , 1960 ). fi! C' ('<; l 'l. I (tr,, 0 . 45. K. Ajd ukiewi cz, _L o gilca v ragm.a tycznn, op. cit ., p. 122. 46. M. Bloch ex,p nm ă problema ln fel ul următo : .. L"hi,tr>r iC'Tl • .. sur l.i ~_robab il iti' d 'u n c vt"•ne m<'n l froul «:'. qu e tr-n tr-- t-i l. :.~u , r-?r in tr_ n?e de ~e 11 anslcre1· p nr un mou vem <'nl h ardi d l"<'spri t. a\"a nt cet· . .'- ,,., m e nt m~me pour 1' 11 Jugcr Ie s r han ce,. te l!e , gu· .. n,,, ,,. . 0 '· a. l? ~e1lle_ .~ e son ~_ccomp lis~".m.en t? ui ;, robab1! ilt• rr ,t,, ~ta;n,n: 1"' d ans I ave rnr ( A]Jo l og1e ,,ou,· I hrst m rc nu m rti<'r d'h i< t nr,nr, 0 p . 60). • P ro, 1 ăt_ uri XIV. tNTREBARI ŞI RASPUNSURI - RECONSTUŢIA GE ERALA A CERCETARll ISTORICE 1. Problema deciziei Jn c o n s id c> raţil P noastre> preced ente s-a vo rbit, în principal, de cun aşt c rea i s t o rică . ici vo m fo los i clin cc în cc mai mult termenul d cercetare i!.l o r ic ă, CPea ce nu în s eamnă însă că opunem cercetarea iso ' că cuno a ş crii istorice. Este vorba numai de faptul că, atunci cînd şt r rca i s torică , e xamină probleme de natur ă mai vorbim de c u noa g pn e ra lă, carr ~c ref ră vrî nd -ne vrîncl la orice c unoaşter umană, iar cind exam inăm ce rcetarea i s torică - pătrundem mai mult sau mai puţi n profund in hăţiş ul prohl emelor practice ş i chiar tehnice care se rid i c ă în f a ţa i-;torirului ')i căroa a cesta trebuie s ă le găsea sc ă soluţia răsp unzid la între b ările pc ca re şi le pune si ngur sau care tl stnt puse. ACC',te întrebăi pot fi numite în tr e bări de cercetare nu numai pentru c ă <>le rcbuic să fi e di ferite faţă de într e bărle diagnostice (din care fa ~ parte, dC' ex C'mpl u, în trebăil e de examinare), ci şi pentru că, în pnmuJ rind, pre tu tindeni ră s pun s ul la care ele conduc cere să fle ,precedat de o cerceta rr r ea l iza tă d upă toate regulile în vigoare din lumea ştin ţifcă a istorici lor. Vom încerca s ă studiem aceste reguli în e ază . Aceasta r e clamă în primul rînd recon s trucţia gecele ce urm ne ral ă a procesului „întrebare ră s pun s " ş i, implicit, cx.plicarea conceptelor înseş i de întrebare şi răspun . . tunetul de pornire al o rică e i activăţ um ane îl constituie deci~ uată în con diţ determ inate. Acelaşi lucru se poate !.pune despre ,,~i portame_ntul ş t inţf c , cu menţiua că, în general, în acest caz, 5 t ie nţi" de deciziile noastre <lecit în viaţ cotidană, tn c~r.eml „mai conş MefoJ ~ge~. f~ă s ă fim „prea conştieţ", diverse va riante de ac ţiu ne . O descri ?g!-a ştnţelor poate fi sati fă c ută - ~i este, în form a ~a pur uat~ ~~va - ~u o s implă descriere a o p e raţiunlo de :~rcetare efecei sa _:avnţi, făr s ă se preocupe ele eficacitatea clec1~1!lor luate de giilo u folosind limbajul teoriei jocu rilor - de e f1 c1e nţa stratefo rrn: : 1:-5e d e ei~ . Ea poa te merge însă ma i departe ')Î -a ş a ~! -~a~c _! n ţifce normativă; c ăci, pornind de la r ec unoaşter ea c erctăm ~tlmţio n a t ăca s ~orm~ a activăţ raţionle în general (în acest caz, dlrecreguiile P e ~bngerea unor ţeluri determinate), încea r că s ă. s t ablescă realiza „ascunse" după care se conduc s avnţ i i în a s pir aţi lo s pre tuaJ srtea scopurilor ep istemologice -:i in conseiţă, de fi n eş te, ven•1 • rate • • ., ' ă pentru o activitate dată . S-ar putea s~u ne c n PrirnuI gia o ptimă fel de .d caz ~etodologul se opreşt la stad iul de descriere, fiind _un . !n al doilea caz tnsă, ~alo tn~ r: zuJta~~ eograf~t" în sens ştinţfc ~a răs pU:d ?escrierii, el î nc e arcă să si explice procedeul cognitiv, dret I~ o anuni/ la î_ n!rebarea : de ce certăoul (l.storleu1, de xemplu) ;>1deratiile tă decme ş i nu alta? Includer a problemei decizie! în con• t n Planu.1 rne~ologice fa ce ca aceasta ă tre a c ă din plan ul d~'l rieril e xplicaţ ei şi al e v al uă ri el. ln acel "?i t imp, se p.ropie na251 liza m e t o d o l o gică ele p~oble1;1a va l oriză. Dac ă se ia deci zia , l _ ~e v1zeaza un SC?P oareca re (pres upu nind că al a, _cu _un s7op._ ş 1, deci , ş i ş tinţ fic ă), dr aici ; 1, zulta_ ~a la baza ace~J~ia ş1, d~c1! ş 1 la baza d ecizi Pi in ~t i nt ă ~c ;in• l ,,d 0c1z1e fu ndamen tala ,_ de ob1ce1 ascună, co r e l a tă cu sistc-mul d a. lor_1_ pru:e~~1t de c~r~e tator (,,ax iome" referi toa rr la probi ·mcln 1 • zofm~, sociale, politice et c. fundam ent.ale d in acel t imp) ~ i? ă scop ul respectiv. ~unetu l de pornire ul o r icăre i <'<'rrrl~~1r" d, ''· d1ţ0 at 111 mare măsura de sis temul d e Ya] ori pro f . t el - "· • - este alegerea domeniului cer t ări. a c rec ;,1· r Dcciz(a cu privire la alegerea cl omeni ul u i C'C'J'C tă i ii c1111 q 1·1 · !nul pas _111 procesul de pu nere a în tr e băril oi · (formu larea p . 11 _r' 1 • a m e nta l ă a pro esului de- c re ~upo;-1\,iJc . interoga11vc) - ac \iune fund ar putea ('i de1~u mit~ ~cţ.i un e de dirijare. Următou l pa~ c-s tc- cda re• ~a; ' 1 1 răs~un s u _ n l_a. mtrebar1le puse. fn concluzi e. cer tarea ~tiin iff r ă ~''. 1 fă1 1econst_1u1 ta cu un proces de pun re a întrebă ri l or ,i dr diuti,· 3' r spunsun 1or. uăril _ ~nei cţia o a: tiv:tatc aţionr ~ni r' .,. 2. Conceptele ~undamcntale ale teoriei intrebălo ş, r ăspunrilo istorice Tn cerce~re~ is t o rică ş tin\f că totalitatea int rt' bărilo pe carr ~1 pune un istoric se poate rC'duce Ia trei tipu r i !undam ntal e· 1) Ce s-a. lntî'.n plat? ~întrl'l.Jare factogriă ) ; • (mtrebarc exp licat ivă ) ; 2) De ce ,~ fos_ ~ aş_? 3) Ce _legi ş tn\ .1fce se pot stabil i ,pri n studiu l trecutului? (î n <>bare t eor tică) . ' Ie ) ~ s 1J_ ă u nzi nd . la prima în trcban,, is toricul face o de crîere (naraf • li . ' • spu nzmd Ja a doua în s ă caţ i este d · • ~ era o exp caţie . Rezultatul acr~m a lă , cele două en~~i tot ~ub fo_r~l~ d~ descriere. ln clasificarC'a for1 t iun: tei eX:pli sarcini care sta! î11 f de ~tre~an !nd,cate. (deosebite prin t ipurile ~ deschise 1 aţ •st_onculu i) a par ţin a a-num itelor într b· r, dăm ni~i ao c~:ă sp~ def_seb ire de î1;trebăil î~chise. ,.nu reu im să răspuni adm ' . ~ au_s _ ivă (care sa conţiă o cantitate fintă ) de 0 struire a ră~pulSbi, nic~ . _s~ h emă sau o metodă efcti \' ă de con3 1s1 1 r e u ş im să dă m ~sr ? r \m ~e" • ln cazul unei întrebăi înch ise, o m etodă efctivă ½'1 _e.,_1 a~Sliv~ de răspuni, sau schema ei, ca ş, struire a răspunJ~ practic într-un timp scurt) de con4 _ca ea ltzabiă d . Istoricul care este u obiectiv ş i epistemologic •~of dept ; I 1_de?g~afis1:1ului (epistemo_l_ogi::: sa_~ mele do uă tipuri de • t bă ~ ată) !îş.1 ltm1teaza temele proprn la _pn cu menţ iunea că al /hre : 1 ( ad , _ că la ~le faetografice şi e xplicat iv ). specific. lntr e băril d~1 ea tip de mtrebăn este interp retat într-un m od din grupa a doua~-1 .n t grupa a ~reia, care sînt strîn s legate de cele 111 un caracter deseh i; i:use de istoricii ne-ideoo-rafi au de asemenea pu~de cu o descri~re a\ 1 ~ ~i mp ce la _prima şi d ~ua grupă se r ăs ­ treia _aşte ptăm ră s pun s~ - onct (raportata deci la timp ~i spaţiu). I~ n Nar ţiunea poate fi făe~t s u _ for m ă de pr op z iţ generale. teoret;_ce. 111 foarte m ulte moduri teoretic infinite, dar, referitor la legi s fo rmul ă • . '. . . • N umai cele mai , gee aştepă n pe cit pos1b1l p recise. 1 rezult ă din cercetare?) nlera e întrebă i (ce a fost? de ce a fost? ce legi ră s pu ns uri di recte si ~ici a ~are nu se .poate ofer i o lis tă completă de au un caracter deschis ! m ~ concepe o chemă de răspuni d irecte • n ca rul lor î n să se for mul <>a ză adesea întrr - ? t °a bă ri inchise (care oferă _s~h cm a răs pun s u rilo: ) - De exemplu, ră ~;:i u n ­ . d la întrebarea deschisa: (1) ,,De ce a aJu ns Hitle r Ja putere în E:rrnani a ?". _n e înl)' bă _ m l:' rintre altele: ( la) ,,c~ ~rupur i sociak au susti nut partid ul h1tlenst _rn anul 1933?" Înlreba n '. c ta ctogra[i ce, la r~ ră s pundem cu o nara\1unc (de exemplu, cum s-a ajuns Ja accasln. ~ m s-n i ntimplat?): )n tr cbările_ cxp~icaliv: (de_: cc ·-a in tîmplat a ş a '! ) • într e bările cu privire la legi le 111cadram 111 categoria înh·eb ări l or ;i1eschis€, ia r într ~ărilc de tipl~l , , dacă",. :,cinc;" (fact ogr-afice, care reclamă ră s pu n, printr-o ~111gura propoz1\1 c-) 111 categona întreb[1rilor i n r h ~ ~ătu ri de în tr e băril e d c•schise ~i închise, teo ria î ntr e bărilo şi ră .~­ punsurilor d ~o c b e şt~ încă o. clasif'ica!·e [unclam C'n tală . a întrebftrilor, anum C' cl as ificarea 111 ln trebari clec1z1onale ş1 într cban co mplementa!' . l n pri mul car. . 'l<' clccidl' pl'nlru unul clin două (sa u un n1.1n1l1r fini t de) ră s p un, ur i <'a rr- ~<' exclud reci proc, di n care numai unul este adey ă rat. f n r h ă ril <' d ec izi onale forma te din mai mulle componente de întrcbf1ni formate di n pot fi div iza te (prin binarizar<') într-un şir două c mponentc. Punem în tr e bări decizionale atunci cînd propunem (pres upunerea unui ră s pun s admisibil). R ă s, punzîd, fac em o ipoteză s urile conc urente ( două sau mai multe), din care o alegere int re ră s pun ul repzi n tă în told c-auna o negare a altuia. l ată un exe mplu de o nală in ce rcetarea istorcă: (2) Oare întotdeauna cinci întrebare d ciz l oe • tă o pia ă fa vo r a bilă de des facere a produselor agricole ş i u n ~islem în· prit de înrobire a ţăr ani l o r apare proprietatea funci ară luua tă cu şe rb i? ln acest caz s-a s ugerat o ipot e ză; ne întrebăm da că te juslifi ată !)i dacă se conf irmă, ş i atunci avem răspun s ul gata. Ră s ­ punsul este ~rlns în în tre bare după î nd epă rt are particulei ,.oa re". ln treb ăr i deciz ionale cu o s trucă mai co mpl exă si nt cele de tipul urmă r: ,.care este unica pr o p o ziţe adevărt dintre pro poziţ i i!~ P, • • • P~ ", (oa re p, , p 2 . .. p. ?), ,,care este minimum adevărt~" ş 1 ,,care s111t cu exactitate .. . ad e văra t e? " (în continuare vom folosi prescu~rile Du - decizonală unică; Om - decizonală min mă; De decizonal ă exactă) . . .. lată, de exemplu putem întreba: (3) In lupta de la Poltava a in1 \ ~ .~ued ia, Rusia s~u P olon ia?, aştepînd indicarea unei singure pr_oP<> ziţ !' a devărat e. (4) In războ i ul de 30 de ani a participat Polon ia , ~aUedia~ Germania sau Rusia?, aşte ptind cel pu ţin o pro o ~iţe ~dcv~te~· (o) ln _secolul al XVII-iea ţărani polonezi lucrau _c~ 10bag 1, . plă ~ f . renta 1n bani, ofereau dări în nat u ră, e rau s cut1ţ de obliga ţ\t paţ ~ .~e st ăp in lor fe ud ali? aşte ptînd indicarea exactă a tuturor prooz1\11lor adevărt. ' . .. e lntrcbarea comple e ntară (de tipul „care?" sau, a~tfel !orrnuJ.a_t.~. n~n~tr~ care X . .. ?"), pu s ă în cazul cind nu avem o ipoteză ~le ras~ Urn'tăJ oacă un rol e s nţ ial în desfă s ura ea ce rcetăilo (ea mai e dedintz'. întrebare de cercetare)· răspunl constă în a face ~ al~gerc Vor : 0 .se:ie cu u n mare numă~ (sau infinit) de element,.,. În 15 tort~ s~ 30 dl.Ilhlnt întrebăi d e tipul• (6) Care au fos t cauzele Războlui dt • " • 1 ln bă tă 1ia de lae an·?« I. , (7) ,,Cine a fost comandantul armatei po oneze . . riona Grunwald?", (8) Cînd ( adică în ce perioadă) a luat sfi~tt sup .t~ 5te3: comerială a " o tandei asupra Angliei?", (9) ,,Care ~;a? st \~~l) ,,Care oci e tăţi poloneze înainte d e r ăscoal din ianuarie 18 . ·~' ni"~ d~ El.i este în s emnăta e a istorcă a Manifes tului Comitetului l olo tnero be~!r e Naţionlă?" , (11) .,De ce ş l ea ht a pol onPz ă a [ost aş de n-~= as ă . etc., etc. ln cursul căutri ră sp unsril o r la aceS t e 1' li 253 b ă ri (complementare) - evident, cu condiţ ia ca ser ia de r ă s p u n s ur i posibile să fie fintă şi cunostă - se formule a ză i n tr eb ări decizionale. De exemplu, răspunzîd la întrebarea (7), pot formula un ~ir de întrebări decizionale : (7a) ,,Zy ndram din Maszkowice a fost com andantu] bătlie de la Grunwald?", (7b) ,,Jagiell o a fo st com andantul bă1 l îe de la Grunwiald'/" etc. In cazul în t r e b ări i (9) pot intreba, de exemplu : (9a) ,,Exista pe atunci pătur a int e l ec tu a lită ţ i ?", (9b) ,,Erau ma i num _ r oş i ţărani care plăteau dijmă dedt ţă r a n i i iobagi?" , (9c) ,,Carp erau păturile poulaţie rurale?", (9d) ,,Car<' era compneţa pe n a ţi onali ­ tăţ i •a negustorilor b o gaţi ?" etc., etc. î ntre băril e com plementare Jp putem deci divide într-un ş ir de lnt r e bări deci zional<'. Ti puri le dp întrebăi complementare sint urm ă t oarel e: .,Care este uni c:t propozîti <' a devărat dintr-o se rie dată de pr o p oz i ţ.i"?, ,,CMe este. din1r<' propoziţ, unica adevărt ?" ş i „Care p ro p oziţ i sint ad c \ · ă rate in mod exact?" In pro , poziţl e compleme nta re pot fi cuprinse o parte d in întrebăil factografice, în t r e băril e expl ica t ive ş i lntrc băril e priYind legile. Se poate constata c ă în cercetarea istorcă rolu l esC'nţial, de ghid , li joacă întrebăil d eschise ş i în tr e b ă rile com plementare su bdipe parcursul pm c-csului cognith· în între bă ri vizate în mod obişnut complemenrtare închise ş i înt re băr i decizionale. Întrebarea d e c i z ională. prin natura sa, este întotdeaun a o înt rebare închi s ă . Jnt r barca com pl e m e ntară poate fi atît d e s c hi s ă, de exemplu lnrC'băi c (l ), (2), (9). (10), cît şi închisă, de exemplu î ntr e b ări l e (7). (8), (9c). (9d). d eşi nu întotd eauna este posiblă o delimitare u nivocă a lor. In lumina teoriei comuniăr ( for m u l ată d e J . Giedymin), ră s pu n ­ surile la întrebăi (complementare ş i d ecizionale) S<' lmpart în directe şi indirecte, iar din alt punct de ved e re - în complete şi parţil e. R ăs punsrile dire cte la într e băril e d ecizionale sî nt incluse în tr-o prop o z i ţie (sau proziţ) din întrebare. În cazul în care întrcbar<'a cst P c o mpusă dintr-o proziţ e , ră s pun s u l direct poate fi ca î n s ă ~i . sau n e gaţi ei. De exPmplu, la întrebarea (2), răs pu nsu l direct este : ,.!~totd ea una cînd coexistă un co m e r ţ înfl oritor cu prndusc agricole ŞI un sistem înăsprit de înrobire a ţăranil o r apare propr ietatea funciară lucrată cu şerbi", sau „Nu întotdeauna cînd ... " Jn cazul ci nd întrebap o ziţ i . atun ci la întrebai·ea de tipul ?Du rea cuprinde mai multe opr ră s punsl este o c onjucţi e a n e g aţ i i l or tu turor pro p oz iţl o r, cu exc e pţia uneia sau a celei unice, care nu e n egat i \'ă , in timp ce la celelal_tc d o uă tipuri de întrebare d ecizo n a l ă (?Dm, De) ră s pu ns u l este oncar~ dintre proziţl e cuprinse în între bare sau în co n juncţia lo_r. In _Primul caz este vorba de indicarea uni cei p ro p o zi ţi adevăr t e _ din de pro o zi ţ i, în al doilea caz - d e indicarea cC'l .pu\1n a scr ia dată un eia a d e vărate, ~i în al treilea - a tutu ror pro p o z iţ i i lo r a d c\'ă r ate. J? acă în cazul î nt re băril o r decizionale ind c ă m u n răspun co ncre! şi d irect,_ în cazu_! în t r e b ări l or complementa re pu tem indica n umai schema raspunsulu1 (d.otum quaestionis) care va incl ude ceea ce e necuno~cut (variabil) în întrebare. Sch em; ră s p u nsul i la în treba rea (l~) va f1 următ o a:e ,.Partidele X . . . Xn au sprijinit partidul h itl erist 111 1 93 an~l _ 3". ~i~d __c ău tă m răspunl la o întrebare com pl e m e n tară, ne st raduim ma i m tu să defi nim sfera ne cun oscutei si d u,pă aceea O reducem treptat. • . Un răspu ns indirect la o întrebare este constituit dintr-u n răsp u 1neomplet direct şi un ră s unsp arţp ia l. 25'1 ns Un exemplu de r ăsp u n s im:omplct direc t la. întrebarea: ,,Ci ne l--.1 ucis pe p reş e din t e l e K ennec~y?" îl poate constitui proziţa : ,,Presedintcle K ennedy a fost u cis de u ~ om care ştia s ă tragă magistral". j 1 up ă cum se vede, acesta se ap!·o p1e d~ un ră s pun s direct. Ră s pu n s ul p a r ţial este _u n ră s pu ns_ ca1:c d: n va logic. (eventual în _co nju c ţi e cu 0 afirma ie deJ3 cunoscuta) d m ras punsul direct. El rcstnnge sfe ra necu noscutei di n între_barc. D_c exemplu, r ă s pu~ s ul direct la întrebare deozi ţ ia: spre datarea unui anum 1l doc um ent va ft reprezen tat de pro Doeumcn l ul a fos t em is in anu l 11 28" : d ac ă nu c un o a ş t e m în s ă dat.a ~ x :ictă a emiterii , co nstruim un ră s p u n s p a rţi a l (cu ind icarea li mitrlor de timp - pfJstqunm ~i unteqiw m) : .,Documentul a fost emis în tre an ii J t 24 '?i 1130". linzind - P'' cit ,posibil - spre un r ăs puns direct. s p a rţi a l este o co n s ecinţă (necuEs uso r d e ob,ervat cl1 ace!';l ră s pun no s cută exact) a riispun , ul u i d irec t (ca re re c l am ă în cazul nostru o estimare e x a ctă ) . Dis tingerea ră , pun s uli direct de cel indirec t es te imp o rt a ntă pencu problema stabilirii direc te tru metodolog ia isto riei: ea se co r e l e ază infor~i indirecte a faptelor (cf. Cap. XIX) . In cazul în care p os edăm maţi di recte des pre faptel e care ne int ers ază, putem să dăm ad esea din tr-o dală u n ră s pun s direc t, în schim b cinci aceste informaţ sînt indirecte ne îndr e ptăm c ă t re un ră s pun s direct (ipoteti c), prin fo rmularea unui ş ir de ră s pun s u ri ind irecte (incomplet dire_c te ~i p_arţ ial e ) . Exemplul oferit eu d,1tarea documentulu i se r e f e ră la s 1tu a ţ1a cmd li paţ il e (credibile) di rec te despre data emiterii lui. A".înd în sesc i nform vedere că ş i explicarea ca uz a l ă se r ea lizeaă, în ge~era!, tot prmtr-u n lung proces de probe, r ăsp un s ul la o întrebare explicatiy~ s~ constr11 icş te in mod o bi ş n u i t cu aj utorul unu i şir de_ r~spunsun md1recte. De exem plu, cinci pu nem înt rebarea: .,De ce Anglia m secol~le ~l XVII-le~ ~i al XVIII-iea a întrecut Oland a în dezvoltarea e c onmică? , dăm mai in tii r ă s p un s uri p a rţ i a l e (ca, de exem plu : ,,pentru că Anglia a dez".~1tat o industrie co mp e ti v ă cu cca o land e ză", ,.deoarece nu a neghiaJ O lar ga toda t ă comerţul şi agricultu ra", ,,deoarece Anglia a _de s făşurat activitate d e inve s t iţ i" etc.), pentru a co nstrui cu aiutorul lo_r un r ăs ­ puns general di rect (de exemplu : ,,Anglia a dep _ ă ş it ;conomic ~Ia_nd~ a l ). Ad eseori ms, deoarece economia ei s- a d ezvol ta t mai proţin ră m i nem la r ăs pun s ur i p a r ţ ial e. . (directe • • • d' te) sint (d. ipoO categorie s p e cia l ă de ră s pun s uri Ş I m irec ne o cupăm ceva mai pe larg. Ipoteze1e m tezele, de care trebuie să cer cetăril ist orice) pot fi de num ite la modul cel mai general, _,proi t neri de răspuni la într e bă r il e • certăi. Acest_c propuneri ot _m drept de c e tă ţe nie în ş tinţă sau sî nt eliminate dm cadrul aces eia. 3. Conceptul de ipoteză în cercetarea istorcă • tezelor constituie o de verificare a 1.~0 es te însusi istoricului, d~t fn n_d . c~ ~lecutul. Dej·a eta ţinut). _ căutr i i răspun s ur i l or la intrebăl e pnv m f r lăr i un or ipoia descifră informaţ primare of e _ră ~cazia or~~-a face cu codu z_e. I1:5ă ş i descifra rea izvorulu i, în special cr nd a~:.f i p ote ză . Chiar O ş i ri rna1 greu d e înţel es , însea mnă a face anumi . de rezu l1 lat!~nci cin~ am d escifra t d eja in for!1 aţ ia ş i -~intemb~i;vi:~tru cerct>!ă rU aceste, o peraţi nu ac ce ptă m rnfo r ma ţi a ca ~ ul respectiv 1 f ăr e uJ. terioar e făr o c rit ic ă in t ernă şi extrnă _1 - ~i info rmaţi il or so1Uţionar ea problemei aut e nticăţ ş i ven 1ci ~ p rocesuJ d e ela borare ş i compa ne ntă a activăţ . • . Nici in ace a s tă acţi u ne nu n e putem d ispensa de conţ inute rn_ i:i:tveore.lor Formulă a poi ipoteze in timpul stabil irii fap• .· · tăm 1 form ularea 1po z i al ex pli c ăr i i lor . In toate ~ceste ~cţ1 un1 accep ca e r mente t •n~ ult erioaă numai acele ipoteze pe care le-am supus telor ş pentru cerce a1 = ta 1 · t · 1 · v e rif c ări. 1n concluzie, procedeu l de ccrce re a 1S ori cu w, pe_ ~re mai înainte l-am definit ca pe u n . p roces de f~rmulare a !n rebanlor i de găsir e a ră s pun s urilo , poate f1 conceput, ~1.n alt p~n ct d vrd er . ş de fo 1,mulare fund amen tare ~1 verificare a ipotezelor. I ca un proces • d • (' • t d d 1 · ca pe o tenai v ă e raspuns. mau~ e e _a. a un me; tezele le traăm acestuia) şi ca ră s pu n s (dup ă lntemeierC'a lui) la _mtreb_an!c . ~use. cem a bstracţi e aici de faptul că întrebarea este prm ea msa ş 1 ipotetica · vom vorbi d espre aceasta ma i depa rte. . . de pin ă acu~, conceptul „d P 1po~ za e~ In Jileratw·a m e t o do l ogică co nstruit, în p rimul rin d, prin r aport cu ş t1n ţel n aturi~ . J . G1_:<3ymm s-a preocupat de completarea acestui_ p~ nct ~e. ve~e7:e prin stu ~nlP ~ Jr referitoare la problem ele fom,ulă ril Ş I v e nf 1cări ipot ezelor m ~t11 nţcl e socia le şi, in special, in istori e 0 • Trebuie . să fim de ~cord cu ace< autor că, în cercetarea i s to rică, conceptul d e 1pote~ d epa eşt cu mu!t le natu rale, unde JJ:>ot eza este o rat1 1J cunoscuta interpretare din ş tinţe n ec un o scută a unei pr o poziţ care dă C' Xplicaţ un u i fapt, _ceea ce l_nse a m nă limitarea conceptulu i de ipo t eză la operaţi d e exphc_ar e. 1n 1~tori e formulă ipoteze nu numai pen i rn a căuta ră.spun un la !ntrebăril e explicative (de tipul „de ce?"), i i dnd r~sp u ndem la _in rcbări l e factografice (de tipul „ce-a fost ?"), in ac t d m urmă caz in<;luzînd atît desci frarea informaţl or primare. ci t i cercetarea ~u tenticităţi şi a veridctăţ izvoarelor. fn general, c poate spune ca, )n ce;o ipoteză este orice pr o p o ziţ ie despre t r ut înainte ~ ccta rea istorcă, a fi supă verifcă, cit şi dup ă verificare, dar in a<:<:st c:iz ~umai un grad satifăc or de întemeiere a ei ·. S ă luam ':3 cînd n-am obţinut exemplu ipoteza referitoare la originea autorulu i cron ici i lu i Gali (prij ma cro nică poln eză sc ri să în l a t ină de un a utor necunoscut - n~ - ~ sau cea referitoare la termenul „Shinesghe" din documentul " ? gome ludex" şi oriclt am încerca să le întărim cu a rgument.e: răm l 11 tot ipoteze, d11oarece gradul lor de ver ificare cu greu poate f1 considerat ca suficient. . . di că Este bine deci să facem o d istncţe intre ipotezele eu nsti~ (a . ,) ipotezele în:tinte ~c verifi care) ş i ipotezele (mai mult sau _m ai pui~i fondate. Evident, ipotezele f?ndate pot fi admi e, în a num ite co n or(~e exemplu, după . ~escopenrea un or izvoare noi), ca punct de P od n1re . pentr\l o venf1<;ar_e .ul terioaă, putind ~ndeplini jn acest_ m efuncţ1a de ipoteze eunst1ce. Ipotezele fondate n u m ai evoluază m g ipotetice", deoarece constituie afi rmaţi i despre rea= n_eral ca „proziţ lit~~e recunoscute ~a adevărt e , t otuşi , conform principiului cuno~a tei 11 trep~te a_ ~,umi~, toate a firm a ţil e despre r ealitate au intotdeau un „grad ipotetic ma1 mare sau mai mic. Al ă~r i de _ ac 4: astă clasificare g enrală în ipoteze euristice şi fo_n= alte do uă clasifăr a le ipotezelor __is dat_e, mai pot_f1 facute cel pu ţin L?~ice. U~a dmt re clasifă r i are drept criteriu tipul de procedeu ştJ1n ­ ţ1lic folosit de i torie. In acest caz, formularea si fondarea ipotezelor se.1 tef ră . pe rin~ _la : descifrarea (decodificarea) in formaţil primare, ~ ~ P~ ~ ~d=xă i ş ~ t t er~ă a izvoru~~i; într-o a cepţiun e mai l~rgă ~ fo rmularea legÎlor) cod1f1carea_, stab1hr~a faptelor şi expl ica ţia (mcl~S a d precun:i şi co!1stru1rea im aginii istorice. Avem eface deci i ' ' n mo succesiv cu ipotezcle descifră informaţl r con' t în izvoare cu ipotezele cr iticii izvoarelor, cu cele ale ex plid l rii care p ropun O integrare a tuturor informaţl a ~umulate d_emu ţ cauzatc ut, adic ă O nar a ţiun e detrminaă (imaginea evenimentelor 1ssprc rec f r· • t I t orice). Primele t rei sînt ipoteze ac togra 1ce, ur ma oare _e d o u ă ipotez explicatiYe, iar ultimele sî nt ipoteze cons tru cttve. Repetam aces t lucru h ~ hcm a următoae : ţ' I ipotczclf' form ulate µenl ru descifra rea info 1-'-' ma\i ilo r cuprinse în izvoare . . . . ipotezele for mu la te în critica exte rna ş 1 interna a izYoa rclor ipotezf'l c formu late în s tabilirea faptelor (simple sa u in cluse în l a nţu ri cauzale) ipoteze care e xpli că fapt ele ipo cze care sta bilesc legi ipoteze ca re' o rganize a ză in forma ţil e despre } trecu (period iza re, clas ificare a materialulu i et c. r~- } ipoteze fa ctografice ipoteze explicative ipoteze constructive Clasificarea în ipoteze fiactog rafi ce ş i ex plicative nu în sea mn ă , ev im izvoarele, cînd le crităm sau cî nd s taden t c ă a tun ci ci1id descifră b' im; fapld c, nu ap li c ăm ş i procedee tipice de explicare ca uz ală 8 . J_n acestă clasi ficare :;-.1 reliefat scopul fi e căr ui tip de procedeu . Jn primu l CJz es te vorba de contro lul fa p telor, iar în al doilea - de expli ca rea lor cauz lă . Clasi ficarea ipotezelor istorice care urm eaz ă ia drept cr iteriu felul în rebăi faţă de care ipoteza trebuie s ă constituie un răs pun s 0 . Jn lumi na ac'estei cla s ifcăr , printre cele mai frecvente sînt : ipoteza ipoteza ipoteza ipoteza ipoteza - .,cine?", .,ce?" ( ş i derivatele); ,.unde?" ( ş i derivatele) ; ,.cind?" ( şi derivatele) .,cum ?" ( şi derivatele) .,de ce?" ( ş i derivatele) că is toricii, de!ii fol'mu e ază ( ş i contr o l ează ) Se impune o b s ervaţi permanent ipoteze în cursul cer et ări, numai în un ele cazur_i se folosesc în mod explicit de termenul „ipoteză" (sau de un echivalent al s ău ) . Aceasta se înt mplă în special iartunci cînd este vorba de stabilirea (mai rar - d e explicarea) unor fapte care în dezvoltarea lor istorică sînt mai importante decît cercetarea e fectuaă, d es pre care nu se găsec destule da te în izvoare. In acest m od au intrat în ş ti i nţa istoriei ca ipoteze diverse a fir maţi r eferitoare la a utorii celor mai d iverse scrieri, scr isori etc., ipoteze care a tr ibuie a nu mite acţi u ni u nor persoane determina te, ipoteze care stabilesc caracteristica unu i anum it grup soc ial. ca re propu n o an umită descriere a evenimentelor d espre oare nu sint i n formaţi etc. Adesea se fol osesc a lternativ pentru acest gen de a firmaţ relativ slab fu ndamentate t erm eni ca: ,tez ă", .,opinie", .,păr er " , ,.s up oz iţ e" şi altele. In g eneral, o afirmţe can, este indusă în clasa ipotezelor, deci este slab fundam enkîtă , :rămtn e astfel pentru mult t imp în ş ti inţa istoriei, cu toate că gradul ei de fundam enta re poate s ă creasă. Cele mai m ar i ~a nse pPntru o afirmaţ ie d e a s e elibera de eticheta d e „i poteză" le o f e ră desco ped n•a noi, e se nţi a l e pentru aces t az. fn unor izvoare care aduc informaţ caz contrar, ne v om învîrti într-u n cerc de ipoteze n oi, pentru ca r 17 - 256 ......_ Me todologi e. 1.sta rlel 257 edază fav orabil cele mai diferit e arg men e. d ar nu- i p ' d t erul strict ipotetic. A ş a se î ntimplă , de ex mplu, cu ipo ier ca a c. I înceară să explice ce în e a mnă t e rm enul naronzni -« • tazet ~ car t • d' I ., ~ no in ~va 1zvo?re me 1eva e p oloneze. sau u cr-le care incea că s ă ~ • b1lească cit de num eroasa era p o pulaţi a P a r isulu i ina in c d n, • . • de 100 de ani. n.c,zl,01u! pl . ~erm en~ ~ _destul de frecv<'n t u;, ita t : .,ipot ză d nanta spccd1_ca a '. c'.111enulu i : .. ip o t e 1ă ", folm,ită a torul vrea sa subl ini eze caracterul i euri ti c d • consider a7 (sa u vrea sa• creeze o a,;tfcl dP impr<"-ir) lurru " <' 0 0 u nC'i · nd rnrr \~ i .1 · . d t~ cm c;:1 ipot nri e 7 ă fnnrla'ii 4. Stru ctura teori ilor istori ce Istoricii fo losesc d~stuJ de frccwnt te m"nul „ nri"" J:i \'orh<>·.r. .x ~mplu, de. 0 teone sau ri lt'1 r<'fcr itoarc la o i~inea unu i ora~. 1~ apr1ţ tcrenunlor. ~band ona tP in ~a tel p F:u rop i mPC!ie\'al ,;au „ dezvoaarea eco~o~ 1c1 ru1:ale de tip f ud ai. D acă ip >l 7 le ,fot fo· adesea_ fara _a _num,_ totocla t~ .?firm~ ţi le JX'cti\'e drept ipot , ... ln od de c~ie ~nhlmm ş i pro o1 ţn (ma 1 pu in mm,,..rn ·.. ) denu ii" . .'.':1 S~Jecw~ .~poteze„ în cazul tcori i . <' au în \"PclPrP numai arrlr sci ll ~e P1o p oz 1ţn c?re s1~~ den umite ast fd (t ric) dP că i rr ist ori i. D i. ~ P1e_ocupa nui:na 1_ teol'll lc clasificate de istori ci C':i :1 :ir<'. F:k po li num:tc P~!r. ~1 ~impiu teorii istnr icc-. Problc-111 :1 l,..'lrC'inil nr tcorr 1 ceicctilrn 1stonce, precum i rolu l teoriei în cadru1 ac-r~ tc>ia \"or !i a_c discutate separat (cf. cap. XXVJ). ··1c 1st<'l'1 • •CC' - cu o anumită . :Jn linii generale , t eorn rc-1.e\'ă asu p1 1 r ă teta • - con s 11tu . .1C' u n tip . d C' ipot eze. l tonr . d ne vom . opri mai. tî 1.zm 11 m~lc entne c._111's~ _tcor.1a ct~ n um~le de ipoteze. deşi struc urile- for01 1 c-c s a e te 110 1 ts~oncc ş 1 ale ipotezelor în t acele· .i. Totu i, p:e deosebesc te0111 le de celelalte ipoteze i torice? -\ nalizind aten 1 ;1ar~ n u măr de „teorii" extra e di n l u c răil e i ·to~ice de di\'cr-1' ,puri , aJungcm la concluzia c ă I . . . nu se Pot stabili u nele p ro pri etăţi ae teoriilor car.:- • ă teze. • pet m it ă deosebirea cu precizie a acestora d e alte i de ~If;~;.f t' leo ..~ c pol i_nd ica nu mai trei clemente care car t e r i zeaă în general ;~1c 1 \ 0 ncc_. P rimul se ref ră la conţiutl afirm aţie al doilea ~ ; ~ons r u cţ , a ci , iar al treilea - la etapa pe care acea ta o repre7.m 1" 1,1 cercet area ist o •• 1 • T " l J:i anumi t e , . ' i icu ~ 1. eor11 e se refă, deci, în primul rîn d , Gradul lor d~ ci;nn~n tc de im port anţă majoră pentru procesul istor ic. uneori el este ch:1 ~nenta.re nu ~ste superior celui al ipotezelor, ba tezelor fondate _ r de eose?tt de mic: chiar mai m ic d ec:t în cazul ipol:.i onstruc;~mite . a_ tfel m m od explicit. Al doilea element se r efră car vom vo rbi mai tir ~eon ei, care e pu ţin mai d e o sebit ă şi desp_~e 1 101· istor ice con t ă i f ~ ~ · Al t reilea element caracterist ic a l teor11,_fc ră o <'xpl ica\ie ~a u:~~ că acc-ste~ ~int i1: general ni ş t e ipoteze care s i mplă sl:ibili ·c a fa te' . • au gcnetJ ca , d~ ş1 c-a se ref ră adesea la_ 0 puns la în trebarea d~ -~t. În gc-nera1, deci, teoriile constitu ie un ra•~nd e_? , de unde?" etc. ic:· ~au _cu'.n? (în ce 7:1-od?J, precum şi la: cine?. 1stonc. c eSlmni de marc im p orta n ţ ă pentru procesul • S Pmni fi ca ţJ a acestu i ~r frr!\ ln l~rnnll care lucrau 11 .. narok" (n.t .). ' rmen este foarte in ~rtă nnumltâ supra f a ţ ă arbilă 0 258 Se pr u pune ci', se pe O p e r oadăi de un Cele pu c mai sus s ug er e ază cla ifica rca teoriilor isto ricf' în : fa ctografice, genetice i cauzale. deci o cl asi fi ~are . apro piat~ d e Cf? folosită in da ifica rca ipotezelor. Toa te aceste tq.mn d e t eort~ ofera o scriere ( nar aţ i un e ) i p o teic ă (pr e zumtivă , p ro b a bilă) a ceea ce s-a tn tim plat în ti mpu l t 1 . . . tn î ntr-un loc determinat „l", eventual cu un „o". în cazul cinci nim eni n-a ob ·ervat aceasta, nu a fost în 0 bi cc star să ob ervc- sau nu s-au păstra t relaţi credibile d esp re ew ntua:l le ob c r va ţi i . Termenul „a avut loc" se mn ifcă în acest caz fi e d escr ierea in ă ş i a unui s istem dat în peri oada t 1 ••• t , fie definirea cauzelor difercn \ei dintre starea sistemului in timpul t 1 şi cea din timpul El ma i poate include atit descrlerea tran s formăi sistemului, cît ş i dd inir a cauzelor acestei t ra n sfo rm ăr i. Ca ex mplu de teorie factogriă pot servi opinlile r e ferl,toa re la locurile de ori g ine a le indoe uropenilor. Pînă la jumătae secolulu i a! XIX-iea ra domina t ă în acest sens teor i.1 as iatcă, ca re s usţine a ră popoarele europene sînt originare ci in Asia. . Apoi a apărut o a ltă teo rie, car , in locul alterna tivei Asia-Euro pa, a propus alternativa : zo na de pă dure sa u zona d e s t e pă, cu m e nţiu ea că se poate vorbi fie dr Europa, fie de Asia, sau de a mînd o u ă la un loc 10. I n oazu1 acestei • ·o rii est<' \·orba d" a stabili pe cale i ndir e ctă (deoarece lipsesc informa ii!C' d1rL'Ct<• despre locuJ de origin e al ind oeu ro penilor) un fapt isaici cc i-a dete rmin at pe indoeuro: ric dl'trrmin;i . Nu ne întrebăm prni să ~e ~ tahiles că in stepele Europei sau ale Asiei, ci pur ş i s implu ne ~ trădu im s ă ~tabili m unde au fost a ~e zăr il c lor. Un exemplu de t eorie g e n e ti că (care oferă o descriere ipotecă a stad iilor succesive ale unu i anumiJt eveniment, sau numai a stadiulu i s ău „primar") pot servi încerăil de a explica form area oraşe l or ln Polonia ( i in multe alte ţări). ln epoca pr e m e rg ă toare d e zv o ltări p car ă largă a studiilor despre oraşe , in special a ce rcetăilo arheologice, era destul de ră s pindtă a'ia-numita teorie c olniaă de întemeiere a o r aşelo r (Kolonialtheorie) lanstă de istoricii germ a ni. Confo rm acestei teorii, geneza oraşel poloneze e legată de colonizarea b aztă pe dreptul german (adică în baza dreptului vest-euro pean car ajunsese in Polonia via Germania), ceea ce însemna că punctul de por(geneza lui) trebuia să fi fost un privinire în dezvoltarea unui oraş legiu d e localizare (locatio civitatis) datorat m i grăi p opulaţi e i germane. Ac e astă teorie a fost înlătura od ată ce s-au stabilit fapt e contrare ei, ş i anum e că oraşel poloneze au existart cu mult inaint d procesul co l o nizăr germane ş i, tod a tă, că procesul de răspindl e a dreptului germ an nu poate fi id entificat cu proces ul mu lt mai slab d migrare a p o pulaţie germane. Aceas ta demon s tr ea ză că teoria colonial, nu ofe ră o descriere reală a stadii lor de dezvol tare a ora!)ului şi , în special, a stadiilor lui de început. In locul teor iei colon iale a u ap rut diverse varian te ale teoriei genezei interne a oraş e lo r. dintre care, refnri tor la P olonia, pred o mină teor ia locur ilor de tirg (ti rgul - ca prim stadi u de dezvol tare a oraş uli) ~i teoria ce tă ţilo r (cetatea în tări tă ul ui) . ceste teorii nu „i nt contrad ictor ii, ci s com ca început al oraş p le tează reciproc. e tă rile istorice întilnim cel mai frecvent t eoriile cauzale car<' ! n cer fo r muleaz ă cauze ipotetice pent ru anumite vc-n ime ntr importante di n punct de vedere istoric. Un exemplu de teorie ele ac s t t ip ii pot con-.. t itui tentativele de a explica re vo luţ ia preţuil or în Europa secolulu i ul XVI:-Iea,_ inţ ate înc ă . în a n_ ul 1568, prin unoscuta d isc uţie dintr J . Bod1n ş 1 M. Malestro1t. Unu se pronuţ , ln fuv ou rea teoriei m ta lel,H' c! - 259 pr e ţ io a se , legind r evo luţi a p r e ţ u ril o r în special d e afluxul d e . America in Europa, al ţi sînt î ns ă t e nt aţi s ă su blini ez" in p _metal _d in i economice a ţăr ilor eu ropene ca p rin ci ~Jă ca r~ul n d. rolul în v i oră terii generale a pr e ţuri lo r 1 . n alt c c mplu d P teon·· u a CTf><: •• t • • • . I cau7a) t ţ cons ruc 11 e care m cearca s a exp!Jce d ezvoltarea econom· · f • 1·n 1 i o r ient a l ă . ! n cursul d i scu ţ ie ce durea~ eid eu?al e h Europa c en t ra lă ş s~col' 2,_ s-au fo rmul at cauzele apri ţ ie acestui tip de <'conom · irca u f1 : schimbarea caracterului arm atei, ceea cc i-a con rin ~ ie, . ~a r~ ar ocupe de agric u lt u r ă (teoria mil itar ă), sc ă d e r ea ren tclo . pe Eno~ih i.a .'< care a provocat m icşora ea veni turilor nobi limii (teori: rn fed~u. tenţ~ locuril or pustii în sate. care trebuiau (sa u u r1m . or). : ·r~(teo n a locuri lor pustii)· con d i ţ i nat u raln fa b ' lp l au 11) cult1va1c d . 1 (t • •. .. ~ vora I p1m tru produc ţ' e cerea e eona cond1\ 11 lor na tural e). 0 . i tu a \ iP fa v b 'I . 12 pentru exportul de cereale (teoria picţ i) . . ora I ă a p1e\ r1 ş i s it u aţi p i e ţe i (teoria lui Rutk owski) 5;u, impreuna . caracterul rbiri parte î n sc n _ rn ată a e xplicaţ o r m u 7.,al~ reef c~e ~n <' cel . ~ţ in o tante eveni mente pentru care n .·1stă . . .. le ma, im rnforma\11 complet e 11~ num ele de teorie. u Structura unor teorii istorice este lt d . a c c ep ţ i u nea c uno s cut ă din metod olo i a a il sl r~ct ura t orii lor in l ă a ş t inţel o d ă g a g e n e ral _ ă a ştimţel o r . 1n metodologia g e nera pri mul rînd 1) un sistem d~d ul:' cum se t ie, fon:icază o teorie in anum ite serii de afir m a ţ i coer:::i v 1(de exemplu n a mulţ i mil o r): 2) for m e ază o p r o p o zi ţ i e ge n e rală ( et n fare toate sa u c I pu\in o ipol , ă .. In se nsul celor de mai sus es e ~- cg_e sa~ est_e su b formă de ll'g ) mior empi r ice, dar aceast .' /eorule 1s~or 1ce sm t o varintă a tr ,•1 sînt incluse in cadr ul cer!·1s~ e e~ă num ai la acele tcorii i lorice carr include deci num a i teorii! 1. ~--a . oua gru pe. 1n acestă grupâ putem riguro generale (conf. ca p. XXV) de ~ 0 r:1cc ~om puse din a f irmaţ maţ i nu mite astfel de istoa~ ') 1st onc se intîlnesc , i teorii ( ad ic ă afi ro bs ~va ţi e - (p roziţ i s t~ 1:_re si~t un ~n~amblu de pr o p oziţ d, m a ţ u generale. Din cele tre 1 · vezi ca p. -~V) care n u conţi afirfactografice ş i cele genetice ( dfţ r ~ p e d e teom istorice ind icate, teoriile de stabilirea faptelor) se pot com pune exc1i~- : d ~cel; a car~ se _ocupă a uzalc (nu ne refer im a .. I~ . raz_ e is torice, în timp ce teorii confo rm ce rinţ elor explica{i~i a cih c a ţia ca u zal ă n ednum ită teorie, ţ i nă _ ( măcar sub fo rn1 a unor cauz_ e - cf. cap. XXI) trebuie să conLeg1_le pot -~i î 1~să incluse si i~rcm1~: ascunse) ~r e poz i ţ i care sînt Jegi. c!uzi<;, teor11le istorice au un ca teorule ţac t ograf 1 ce ş i genetice. !n con· 1 ~~t~r alcă tu ite numai din pr;~tţi: . n?LXt : se înscri u în li m itele dintre 1 11 1 1st r~ ? ..riguros generale _ făr zi ! orice ş i c o nju n cţ ia lor cu pro11 li m it : ~ţ i) ~iguros generale. S i t u a ţi ! 1?f î n să la s tatutul d e seturi de generale m :~. care se află teoriile e ~ ~ u s ~rată d e Fig. 30, care indc ă n ~t 11 n \clor şi teoriile istori c:1Pmce 111 a c c epţi u nea m etodologici ;;t 'i \e !~f Tccr li le istor lc:e Ttoriil e • ITI • • P<r, c-e c_o nform metodologi ei Propoz1!" oe ob s e I •stonce I rv a ţi ~ şt1 n t e t o r Pr opz i ţi ri g u ro s g enera l e ,: 1 adr ul teo riei isto ri ce se poate deosebi o i p otez ă (ca re propu ne u n mod d,' te rm inat ~e s t_abilire ~ foptelo'., în_ c?Zul teorii!or__ fa ctografi cP ~i gene t ice. sa u o legatu ra criuzal a d~te rmmata, 111 cazu l t~or~dor ca u~al e} si argume ntele în fav oarea acestei ipoteze (care co nst1tu 1e prem 1 e le ~aţio n am e n tel o r r es p u nz ăl oa r e ) . Aceasta 1 i n sea mn ă c ă, d in pu nctu l d e ,·cd c re ni constr u cţ i e i . co nce ptul d e teorie se d e o se b eşt î nt rucitva . care nu include în general ~i argume n te, poate d co ceptul de ip o teză num a i dad1 se f o l oseş t e tc,r m e n u1 de „ipo t e z ă " în sens de teorie istorcă . Aceas ta stC' a d oua t răs ătu ră ge n e r a lă a teo ri e i care o d e o sebş t e d l' ipot zC'I i~ tori cc. T o t u ş i, cele s puse n u exclud fapt ul că m odul d e fo nnul arc. de (undamen larc ~i de ve rifi care a teori ilor ş i i po tezelo r is o i, ,. pql' comun . 5. Schema procedeului ipotetic în is toric O ;po cz ă sau o teo rie dev ine a fir m aţi e ş t inţfcă sa u es te i n clu s ă in an amblu l cu nn7 tin\e lor ş t inţ f i ce ab ia d up ă ce es te s u pu să o p e r aţ i c-i de fundamenta re. Prob! Pmelc pri vind critica, veri fi cn rea, decizia, confirmarC'a '-au fund, m cn la rea ipotezelo r sînt probleme centrale ale m rto:lo:ogiei g\ neral c a ştinţe l o r , vi u d iscutate în ulti ma vrem e 13 . In ce rceta rea i!tor ică , fun d ame nta rea ipotezelor se i dent if c ă cu aş a - n u m i tn crili ă istorcă '-a u cu me tod a c rit că . Problemele s pecifice acestei fu nd amentări ţin , evid e nt, d e teh nicile cri ticii izvoa relor, de mod a l i t ă ţ il e de stabil ire a Cuplelo r şi de e xpli ca ţ i a c a u za l ă , care vo r fi analiza te m a i în d~proapc în alte p ărţi a le aces te i lu c r ă ri. l\ă u r i d e e tarelc· procede ului ipoteti c t re buie d is tinse ş i mi jloace1e sa u !tchem e le acest u ia. Jn î nţ e l es ul cel m a i ge ne ral, m ijloacele sînt : ~chizi\ionarca d e info rm aţi i noi (pri ncipi ul ex t inderi i c un oş t i nţ e l or ) ~i inf er enţ a , respect iv r e c u n oaşte r ea a numitor pr o p o ziţ (co ncluzi i) pe baza i a lto r pre m ise (principiul in f e r e nţ e i ) . In d ifer itele eta pe ale ace ptăr Procedeulu i. ca re constituie cca mai g e n era l ă s tr u c t u r ă a schem elor, se a p! ieă mijloacele c o respunzăt o are. . ln cadrul procede ului ipot<.:ti c (nu nu mai în is torie) tre buie deose bit" trei etape: fo rm ula rea ipotezei, funda mentarea ş i ve rifica rea. Term e nul ,.~undamentare" poate fi interpre tat ş i într-u n se ns ma i la rg, astfel în cit s ă incl u dă ş i procesul v e r i ficăr i. l n ce rce ta rea i s to r ică, sche mele Procedeulu i ipo tet ic se dif e r e nţia z ă, pc de o parte, în fu nc ţ i e de faptul ?acă se ca u tă ră sp u ns la o întreba re d ecizon a l ă sau co mp lem e n ta r ă , 1 ~r pe de a ltă par te, d acă avem de-a fa ce cu o s tab ilire d ir ec tă sau ind~rect ă a fapte lor (cf. cap. XIX). A vî nd în vedere că izvoa re le nu vo rb ~c d ir~ct des pre ca uzele fa ptelor d in trecut, iar a tunci cînd conţi n as tf Pl rma ţ i i ele a u în m od ob i şn u i t pentru is tor ic o valoa re se c un d ară, de info e!e_ \·or fi v izate în curs ul sta bilirii indirec te a faptelo·r prin tre modali ta ţd e ind irecte d e cons trui re a n a raţi u ni istori ce. În cadrul î nt reb ăril o r deciziona le (for~ ate di1: d o u ă sa u n el m enll'), schc·:11a procede ulu i ipote tic (ca re nu i n d i c ă ord inea op era ţiun l or ) t llrmatoarea · (( l ) Formu l~rea unei înt rebă ri în d omeni ul d e cerce tare; 2) Stabili rea t ipulu i în t rebă r i i (?Du , ?Dm, ?De); ~3) _'-" e ri_ficarea pe ba za c u noş ti nţel o r noastre (rc[eri tur l..i ?Dm ş l '/ D, ·) . aca . e x i stă o as tfel d e si t u aţ i e în ca re cel p u ţin un ră s pu n dlr ct ste a?e\·arat (d ac ă este sa ti s f ăc ut ă aşnum i t a p remis pozitiv Jnt r ebări) j1 :el p uţ in un ul fals ( aş-n um ita pr e misă n ga t i u întreb rll ), Ia r rf'-. eri tc,r la ?Du, dacă ne putem a ş tepa ca num u.i un sing ur r puns Î.•' 260 26l a devăra t ( aşnumi t a pr e mis ă a uni cităţ ) . Aceasta înseam - .. da ăc inlrl' b.i rea a fost bine pu s ă ; ve rifi carea poat e a vea na ca v e ri_f c ărn tic. Se poate întîmpl a ca ră s pun s ul obţi nut s ă an ul e ze car~cter 1pote- •• (a t ~n c1• cm. - d prem_1sa . sa p oziT ivă p o z itvă nu este s at isf ă premi c ută) a •I n t re1Jarn menea, .poate fi anulata premi sa neg at ivă si atunci e 5 t • De asemodifi ce întrebarea. • e necesa r s ă se (! ) ~cl ectarea '. · ă s pun _s u r il~r. (pe baza informaţ ilo r d irecte s . . (;J) _J unda~ enta rea ş 1 v eri ficarea prin intermedi ul ce _. ~:1 ind1re e). s ec mţe l e ipotezelor sint acceptabil e d in punctu l d ' cde tăr 1, dacă conţ e l o r noastre. c \C Pr al cunoc;tin_Pun ctcle (1), (2) , (3) corespu nd e tapei d f • (4) ş 1 (5) - fund a m entări ş i v r ri f kări ei. e ormul arr a ipo <'7ei. iar In cazul î ntr e băril o r complem cnh r mei , care se r e feră la într e bările d c _c._ pu 1]1ctel<' (1), (2) ~i (.1 ) ' l" ~, h<'ă . nu arc Ioe t·o t· u ş i. o se l ec ţi e în t re dif ec1z1011a , ·· t , .- <' ' •'-C' rrp<' . • 1n r ont1nuarr necunoscutei (cînd gă s im o in forma \ 11 ~- I a!> J~unsu n. ci (4), de '-f'OJ)('- 'r<'a „apropierea," de necu osc ută (cînd \ c i_r0cta comple tă d<'sprr ' a) <.a u r ~c tă) . Ac eas tă „apro pi ere" a rc l nu a ~•cm o as tf l dr • in form a ţ i rlib1lesc ce valori adm ite necunosci; pc Jt~za_ ~.nor informaţ i i r .1 rc , ta. sfera necunoscutei şi au caracter ~ - l ~f-01111d\ll~C' rPspc>ct iYc P'> t li ita puse. In cazul informaţl . d '. c I asp~nsun p arţile la in t rPh.âri le a:1 caracter _d e ipoteze. De asem~n~'.cct~,. J~~spun suri lC' parţil i(' ind ira te ca am s oluţ10nat corect probl e Î,' m~1 Jaspun sul nu ne dă sigu r;in ţa ~pre ?eose?ire de ipotezele f~u1t ş 1, put~m defini ace s tă ipoteză, ipotetic, ca ipot eză ju s tifca tă . te la prmw lP faze alr procc-<u] ui In cercetarea ist • • d . nale <' onca, upa cum am c t ta • t · . uns a t, 1trebă r i le dL•c-i ziocomp1ementare se pun alte bi emcy l date G d 1 rna iv 111 timpul 1 • • . . • s h -1 . • ra u de certitudine ă . so uponan1 un i pro• / ; ~ cloi . generale ale procedeul ~ I . r sp~nsu lui o bţ i nut şi modif ic ările r! pt~l d;a mforaţi (directe sau i~~i:-~~!!tic d ~pii~d ~n primul rind de termin_( , ptele) care ne inters eaz ă C- -~ găsim 111 1zvoar referitor la de car: ;n mar~ mă s ură ş i schemei~ d a1 ~eteru] ace tor inform a ţi deI e folosim în curs ul procesulu · de ;nfcreţă (corecte sau ro nate) n cazul stabilirii fapt I l e undamentare. e or pentru care p · . mentare si ve "f' voare, este e/1 i~are !l constituie informa .. nnc_i palul mijloc _de fundasa examină autent· t_nle di~ecte p rovemte d m 12tatea informaţ~-l 1 ~xaminarea au ;e0 ~ . (~f. ~-ap: XVlII). Avindc!tatea izvoa_re}or ş i credibi~1potezei, aceasta na1~ 1tăţ 1 ş 1 a cred ibltă ii 111 vede~e :a 111 m od ob işn mt (cum este încr / putea fi inclu să î ţ /re loc mamte d e formulare~ 0 autenicăţ Şta ct . ţ ~că J. Giedy;ine _apa . de constru ire a ipotezei mentare Din 1 e dibhtăţ i ca O 0 ), noi considerăm ex aminarea fo rmaţie ce ~e oi_netnt ce sintem coiVJ. ~ 1 P? netă a procesului de fun daa. t re_cutului ş i 1 deci m eresea ză provine r eaim ns1 c ă izv. oru l care conţme • · m: I elativ sigure ad _Poate conţie acest . ente dm perioada respectiva . măs ur ă sigur~ Avm1tem că faptele d e m for m a ţi, iar info r m aţile sînt putem reconst;•ui î~mî de-a face aici c:spre care vorbesc sint în e gală are un caracter entirhe ntr~gime, deoarece un Şir de p rop o ziţ pe care le Premise : matic (ad ică conţi e Proce_sul d e inf e renţă efectuat (1) Da că · Prem ise s ub înţel es e) : :,arc tu izvoru[ est ci ' a nci se Poate e autentic si . in~:~~;ire el ne in~:~~:te;uat : î~ ;:~e infor m aţi d emn e de ere• az au avut real se P◊ate) ad mite că faptele submente loc (pr e mi să 262 ( i;fo ~m /2) Izqirul a ţi a con cretă X este a utentic şi c o n ţ ine d espre faptul A este c rediblă) informaţ . i demne de cn'zarc Concluzia: (3) Faptu l A, des p re care es te vorba în izvorul X , d av u t loc (sau: a anlt Joc cu su ficie nt d e marc p ro babilitate şi, deci , pr o po zi ţ i a despre el este suficient fondată ) . După cum este uş o r de obse rvat, acesta es te un mod deductiv d e a a deucţi e probatrage concluzii , da r aici poa te in terve ni şi a şa -numit bil istă (sau aş a - zi s a de u c ţi e a t e nu at ă) 14 . Pre mlisele sînt, bin e înţel e s . concl uzii trase d in tr-un număr de cazm i d e infer e nţă mai mult sau ma i pu in comp le ·e. Însă ş i ex aminarc.:i a ut enticăţ i i izvorului ş i a cred ibiltăţ infor maţie es te mult mai co mplexă . N e vom ocupa de ea în mod ~cpa1<1 (ca p. XVIII ). M e n ţ ionă m numai că în acest caz intervin procese m<'nta lc si milare cu cele care a u loc la stabilirea indr ectă a fap elor şi in ex pli ca ţi a ca uza l ă . In cazul î n care examin a rea auten ti cităţi i sau a credi biltă ţi con du ce la un rezultat negativ, trebuie să stnă în mod indirect. bilim faptul ca re ne- intc•saz cauzale, fund aIn cazu l s ta bil irii in directe a faptelor şi a ex pli ca ţie men tarea ş i ve rifica rea ipotezelor au loc pe d o u ă n ivelmi. Primul nivel se ref ră la e xaminarea a ut entică ţ i i izvorului şi a credibltăţ inform aţ ie şi, deci . es te ide ntic cu cel a nalizat mai sus, cu m e nţiu ea că ce a cc fund aml' ntăm prin aces t ă fază vorbeşt numai indirect des pre faptul car p ne interes ază, adi c ă s pun em că ceea ce constaăm cons titu ie si mptomele lui. Al doilea nivel a l fun d t m e ntări ş i v er ifcăr con s tă în a cerceta 0 n ec _ inţel ce d P rivă din acce ptarea unei ipoteze determina te1G (d acă ducru nl ar s ta aş cum spu ne ipoteza H, atunci trebuie s ă admitem e asemenea că a. . . n) ş i în a veri fica dacă aceste conseiţ au a~t loc în realitate (sau cel puţin cu o mare probabilita te). Dacă con~eci n~ele examinate de noi a u avut loc în realitate ş i, î n plus, nu se află in dezacord cu alte infor maţi cu prinse în izvor ş i cu cuno ş tinţ el av ute de noi (set uri c.J e p rop o ziţ i i acce ptate ca a d e vărat e ), atun ci, în ipot e ză . Ultima condiţe nu arc un caracter general, ad m item ac eas tă absol ~t. C e rc e tă o ri mai curajo!:_;i, an ul înd principiul conserva tismul ui, nu e zită adesea s ă a dm i tă u nele ipoteze care tind să modifice fragm entele c ores pu nzătoare ale cuno~ti ţ e l o r provenite din afara izvoa relo r. Aceste ipoteze, in general, s timul e ază dezvoltairea ş tinţ e i istorice. , In cazul examinăr c o nseciţ l o r ipotezelor, d ed u cţ i a se pr ezintă 111 general s ub forma unei inferţ reductive sau a un ei scheme modus 0 ll endo tollen s d e deu cţie t o _ Iată schema infer enţ i reductive a pli cată a Procedeul ipotetic în istorie: Premise: (l~ Dac ă presupunem ca 111 timpul t ş_i loc~ l a av u t loc fa ptul (: au ca un anum it fapt a fost cauza u nw evenimen t), a tu nc i trebuie sa admitem d e asem e nea că au av ut loc ş i fap tele a . .. n . b . (2) F a ptele a .. . n s-au petrecut într-a d e vă r (sau cu o mare pr >abilitate). Co ncluzia: (3) Fap tul A a av ut probabil (în mod verosimi l) loc. _. l_)acă premisa (2) nu este sati făcut , nu se poate t rage o concluzie t e nţa fa ptului, a di că ipoteza n u es te validtă . Pozit iva des pre exis f f 263 !lată un exe mplu de aplicare a sch emei tollen d o tollens pen tru fun damen tare:;1 ipotezei „Zyndram din 1aszkowi ce a fost comand ant in b ăt ă li a de la Grunwald". Premise : (1) Dacă admitem că Zyndra~ din . l\la: zkowi~e a fos comandan t în bătli a de la Grunwald , atunci trebui e sa admi tem de a,;emenPa c ă în Evul Mediu putea s ă fie comandant într-o mare băt li , un om de condi ţi e jo sa ă ş i cu avere mi că , cu un trecut mode~t dr luptă or , c.1rr n-a fost ră s plăti după bătlie, r are n-a par ticipat la r on„iliul de război ele. (2) •I n Evul Mediu, o p e r soană cu a~tfr l U l' a ra k r i„t ici 11 11 n, (in general) comandant în t r-o ma re băti ic . Concluzia: (3) Zyndram din Maszkowicc nu a fost (sau : foa r tC' p rnbahil nu a fost) comandant în bătli a de la Gru nw:ild 17. Ac e astă ip o teză trebuie r espin s ă, rezultatu l verifcă i fiind n fal rd a nţ e i cons<'cin\ elor care> d r i vă din , .-1 cu sificare, din cauza n eco n co c unoştiţ e l e noastre. Studiile de mediv s tică furniz ează exemple d c>osebit d intei-c<-;rn le, dar şi foarte complicate uneori, de fund am cntar ş i verificare a ipotee a e i) c te core la tă cu inzelor. ln ,general, verificarea (pentru i nl ări cercarea de atribuire a valorii de fa ls ipotezelor concurente . S demonstre az ă falsitatea conseiţlr acestor din urmă ipoteze pent ru a probabilitatea mai mare a conse c inţ e l o r ipotezei fu nd am en ta tă se . arăt în prezent. Analizînd descrierea teritoriulu i etnic polonez di n „Germania" lui Tacit, H. I.owmianski scrie, printre altele : ,,Slaba c u noaşter<' de că tre antici a rîului Odra, lipsa lui din itinerariile atractive, în sfîr it . lipsa unei semnalări a Burgunzilor de-a lungul Odrei - toate acestea xclud fi urmăit cursul acestui riu, posibilitatea ca în descrierea sa Tacit să tot aş cum nu este probabil să fi urmă it cursul Elbei, fin dcă pe acest drum nu i-am fi întîlnit nici pe buri, nici pe cotini , în schimb am fi auzit de semnoni şi de longobarzi, pe care autorul îi descrie în alt context. Deci singura direcţ posiblă a descrierii lui Tacit pare să fi foS t cea care urmează drumul chihlimbarului si care duce de la Poarta Mor ~vici (sau prin trecăoa Klodzka) pin ă la Vistula de Jos" 16 . Ac e a stă dm urmă ipoteză este, bineîţ e les , mult mai am plu fundamet at ă de autor. de observat că adoptarea ipotezei privind drumul chih. Este uşor limbarului nu atrage după sine acceptarea unor conseiţ care să nu rd conc? e cu faptele deja cunoscute. ln cazul altor ipoteze problema se prezmtă altfel. Ipoteza Odra - ar trebui să admitem (1) că Odra era bine cunos: cută d e at:tici, (2_) că ea se afla pe o rută cu o destinaţ care atrăge _ş i (3) că Tacit ar ft trebuit să-i enumere ş i pe burgunzi i de pe Odra (din Şi alte triburi) . Cu nos tinţel e provenite d in afara i:nome~ ce en um e ră ~~voar or _ne artă c ă prim.ele d o uă c on s ~inţ c sînt inacceptabile, iar . e l e cuprin e în izvor se ş t ie că T acit nu-i men ţio n eaz ă pe m cun?ştm\ b ui·gunz1. Ipoteza Elba - ar t b • • d . • d pe s=noni şi lon oba .,. re __ui sa a m1t.em că Tacit îi va fi m enţ ion 1 n 1 21 g ţi o nează pe buri .. i cotini. ' dar II m en 264 nu presupune conseiţ rezulta~ mă cu desc.rierea fiecăru trib rec en e . • • 1 T l p ectiv este conforma cu cuno~ti1:ţe e _ven _1ca t e.) _ din ipoteze e . r c u tă de Tacit (resp de ve rificare (pe cale md1recta) a tpotezclo , a Exc1nple de ~cesi 1e~ exclusiv în lucrăi e de istorie veche. Est~ a pre~edintelui Kennedy I ·storicc nu tre~u 1~ c du a c s·1,narea r ec ntă I . . s ă am rnt1m e asa . . suf1c1ent . . d e persoan a asas111ulu1. de discutnle legate tare ·i ve rificare a ipotezelor istorice se reaProcesul d ~ f~mdam:n ta i Pri ma e t a pă con s tă în fundam e_n~are~ liz ea ză cel puţ~n li\ ~oua . c l_P_ le individual de c erc tăor . Precma :i t şi verifi carea I potezc .or 'ea ii;~c '1li rea ş i de etica ştinţfcă a cerceta,·aloarea aces tora dC'ptnd /t01~:1 este obligat s ă prezinte rezu_ltate_le . t' fi supuse controlului , în special din torulu i. In orie<' caz, :c1 _ce -~ munr ii sait' în a a fel. 111c1 t sa po_~1 ,1. . - · · . mcntlo r de s\ 1nţa . o,1. . cta"r"1lor sînt făcute pub1ice, par a comu ni aţt . ,z••ult ·i\c' 1e cete • • Din momentul _in r:1 r~. _1 \ · . • • ' . teze i ca re teoretic nu s~. t~rmma inceJ)(' a dnu a eta pa a . Vl ' I dIL~t 11, _1\J°, chlar ş i cel rnai conşt10 s isde arg ument~ ln nicioda ă . ln timp r~. tll _pn mc1 , l~~;\a ac hizţonăr orie SC' roncent rr aza 111 ; 11 mu_ll ~ f rii eventualelor ei false co n sec~nţ, ·oarea ezei sale c.lent as up1 ,1 cauta t· e~ e1· în cursul celet de fa\ .·pre teore 1zar ... , t - • ind re ptindu - ş i oa le •for tu11 1c s ·t· ·1or se îndreaptă spre cău arca . .• •p · il ă a cri 1c1 a doua e a pe atenţi pr in ci ' 1. otczclor examinate. .. ,·en uale\or consecin r false al<' P_ , . t formularea întrebăm, • d" • bile atit pen ru d f ' " tă în 1111 Jnforma\iilc sint 111 is pcnsa . formaţi poate fi e cit şi pentru formularea :ă s pun ~ ~ 1Ul_- 1.1:ste foarte utilă int:rpretar~a 1 1st0 diverse modur i. P entru ce nţ e le .r să includă atît mforaţi a cit mai largă a tcrm r nului . .,in f o rnaţ t e '/;{c ( e xtralingvscă). O_ ?st ~el 1 s ema ntică ci t ~i inf o r maţi n o n ~se m _an fo rmaţie Un exemplu tipic le • • teor1e1 . •m iz ·- voarc c. este proprie . . f m u1a· rile • cuprmse de .mterpretare .informaţ . e semantica . • -1 nstitu1c orm . 1 ii • dovezi I co t· • aş-zisel ves t·g' scrise iar de informaţ e extrasernan ica Se Poate arheoiogice. . ci . punerea întrebăi. • "" abia upa . prob1ema Inform aţile „se am rna . . animate" este imens -:: se spune că fon dul de informaţ '!n.e d . te Adesea în şt1nţă, aşd . 0 00 constă în carenţ unor între~ăi e ~ăi\ît puse conf?r~t Juf e~;~ î ntimplă nu o dată în isto_n e, m r înă cînd nu se sc~_tm c~ . / nate tradiţ on ale. Este, deci, evid~nt_ c•t1~ în sfera informaţul aăch1 _ z1!e~nul gŢeu s ă se a!itepte s:himbăn \1z~e1 cercetare. Este l!mp~d; c m aţ ţ e direcY1• deci, un progres m procesu . dar este O aş-zisă m or 9 • • for1~trebăi constituie o informaţ e , unei sarcini anume'. • . ţională care constă în formularea t e al istonculUt conSla .111 • ed 1 de ce rce ar ă unsunlor cor p ac tivăţ nu l n general, deci, proc eu ·ul ales si în căutare mularea de întreb ări în dornem ă nici · una dintre aces e t irea prorespunză to are. Avînd în vedere : ci ala sa rcină în recons r~nformare este po s iblă făr infori:nare_, J~1tesre de a stab!)i sursele _d~I u tilzea ă Cedeului de cercetare al istoi:ic eterul inform aţ ul _or . l sto n c r ăs unsur ş i 111 că ut ?r d e? ~rapra izlocul lor în acest procedeu ş1 cara ·1ntrebăil o • • • punerea · • are sL tn ~ lll cercetarea sa (decL 111 ţ. provenite dm tzvo • Tce istorice tipuri de i~forma I~ rimele în izvoarele spec~~e 'acum ne: rilor) două :7oarelor. Istoricul le g~eşt\ P d~ cunoştiţ e gei:erale •. ~p . , u nostiţ e Iar pe celelalte în bagaJUl s u eea ce numim: izvor iston c, c, e · rocesitatea de a medita a_supra provenite din . izvo~re, cun ~!~~!reior. Provenite din izvoare, mforn:ia.nf m a ţi provenite dm afara venite din afara izvoarelor şi L or l I ·1 limbarului - este confr Ipoteza dn unuedc ttti 5 1 ?c ! f \f 265 f NOT E l. Pentru aceste concepte. cf. R. D. Luce, H. Raiff, Games and Decision s .. ., op. ci.L. o Analiza î n tr ebă rilo r ( ş i a ră s p un su rilo) in derne!·sul ştinVfc .:i parţinlc! ramu.-ilor celor mai dezvoltate ale metodolog1e1. Un\J\I dmtre pionieri i !n interoacest domeniu este K. Ajdukiewicz, Zdania pyta;ne [P ropziţle gâ~iYe], Warszawa, 1934, r~tipă in Jt;zy_k i poznanie, op. cit. De la el pro,·in o serie de termeni. Cerctăn . sp_ ec1ale în aces_t <!,omeniu a intrep rins J . Giedymin (Problemy, za lo:enza, rozstrzygmt;cia, op. 'cit.}, ale căr ui rezultate le utilzăm cel mai mult în lucrarea noa.stră Acelasi lucru cu privi re la lucrarea lui J. Giedymin şi J . Kmita, Wyklady ~ logiki formalnej, teorii komu.nikacji i m etodo logii nau.k [Prelegeri de log i că formală, de t eoria comuniăr şi de metodologia ş t in ţ elor ]. Poznan, 1966, cap. IV. Vezi, de alsernenea, lucrarea lui Z. Cackowski, Problemy i pseudoprobl.e my [Probleme şi pseudoprobleme], Warszawa, 1964, cu caracter mai mult filozofic <lecit metodologic. J . Giedymin citează lu cră r i străi ne în Problemy .. ., op. cit., p. 19. !n special m e rită atenţ i e lucrarea lui D. Harrah, Communication : A Logica! Model, Cambridge (Mass.), 1963. 3. J . Giedymin, Problemy . . ., op. cit., p. 15-16. 4. Ibidem. 5. Ac eastă. ,:iroble mă va fi examin t ă în altă parte. 6. Cf. în special J . Giedymin, Hipotezy w analizie i krytyce ir6del [Ipotezele Ir analiza ~i critica izvoarelor], în Z problemow logicznych analizy historycznej [Probleme logice de anliză istorcă]. Poznan 1961; idem, Prohtemy togiczne analizy historycznej, op. cit., p. 24 şi urm.; idem, Uogulnienie postu.latu. rozstzygalnosci hipotez [Generalizarea postulatului de decidabilitate a ipotezelor], în „Studia Filozoficzne• 1959, nr. 5. Prima din a:este l u crăi a fost d i scutaă de J. Dutkiewicz în „Kwartalnik H!st\.ory=y", nr. 4, 1959, căruia Giedymi n i-a replicat in „Kwartalnik Histo~yczny•, nr. 4. 1962. 7. J . Giedymi_n dă următoae definţ anlit c ă ipotezei in ştinţel soci_a)e şi ~ s t e : ,.Ipoteza este o afi rm aţie care nu are o fund amentare su f1c entă ?1 ştinţa r espct iv ă şi care este interpaă ca un răspun Ia o anumi _ tă intrebare p usă în sfera ş tinţe respective (Problemy logiczne . . . op. cit., p . 30). 8• J . Giedymin a _atras tenţia a asupra acestui fapt, in replica dată lui J. Dutkiew,::z (vez, nota 6). 9. Această clasificare a fost. introdusă_ de_ J. Giedymin, (Prob!emy logiczne • • • rică . op. cit., p . 32) cu refenre la analiza isto lO. Am luat_acest exemplu din cartea lui H . Lowimanski Poczqtlci Polslci [•lnceputunle P~loniei), ed . a II- a! voi. I, Warszawa, 1964•, p. 39 şi u rm. Autorul se pr onuţa in favoarea teoriei stepei (euroa siatice, vezi p. 49). 11. Proble1:1a ".~easta este amplu discutaă de W K I î Pr blemY i m etodl} htstorit gospo<1;arczej [Probleme şi metod~ a ali is~ri~i econ omice], op. ctt., p . 529 ş1 urm. , 12. Pentru detali i vezi J Topolsk' N . •gi nea capitalis~ului in Europa] :.Jv ~rodzzny kapitalizmu w Europie I0 ri 13. O demonst -e ază ' arszawa, 19G5, p. 135- 136. I< 1. t w W;rszawi: 7c{0~ 0 _Miedzynarodowe Kollokwi~m ~ etodoJogii 1t3i-ş ov ia), 18- 23 septembrie i~t erna ţ,onal de metodologrn şt1nţel or din datiOII of Statements and D . . 961 , Cf. n,fe ratelor publicate: The Foun au fost prezentate aici d:cz:_ons, Warsz?wa, 1965. Problemel e generalee/on, • Ajd uk,ew,cz !n Tlte Problem of Founclll p. 1-11. 14. Inf ernţa d e du c tiv ă poate avea sau modus toltendo tollens. • pri ntre altele, forma modus pommdo vonens Modus ponewlo ponens Modus tol!endo tol!ens D acă P, atunci q p, atunci q D a că _ P_ deci q non q e vom d' t . deci non p Despre d e ducţi iscu a ma1 t!rziu (cf. cap. XIX). ~~~~t ~266 de uăn 15 • Exemple ţ e lo r ofer d ţ'ei I J6. Schema de uc f d mentare a ipotezelor istorice prin introducerea conseci nGiedymin z problem6w logicznych", op. cit., p. 4o-43. • ' " . red uctive este urmatoa rea: D a c ă p, atu nci q q de und e (probabil) p t un mod nesigur de in fernţă, de~umit şi subiectiv incert Ace~ Md~kiewicz Logika pragmatyczna, op. cit., p . 127-133). (cf. • uat di~ lucrarea lui s. Kuczynski, Wielka wojn_a z ~a konem 11. Exemplul ~ foS t 1 , t h 1409 _ 14 11 [Marele război contra Ordmulu1 Teuton Krzyzackim w ,a ac 7 din anii !409-1411], Warszawa, 1955, p. 14 • 18. H. Lowmia nski , Poczqtki Polski, op: cit., voi. I, p. 232. 19. Cf. J. Giedy min, Problemy . •. , op. cit., p . 20. ;jcătuie XV. TEORII\ CUNOŞTIŢELR PROVENITE DJ IZVOARE 1. Conceptul general de izvor istori c e le pr 't d ' . . . Vorbim despre cunoştiţ că acestea din urmă sînt izvoare o~~ni e m izvoare ist ori ce în ~ nsul touşi şi un concept general despi~~~:~ . pen_tru p~obl~m a n oas t r ă . Exi s tă problema de cercetat' Cu acest istonc, a la~u n de cel relati v la să găseac o definţ~ en . 1· c~ncept operază istoricii cînd i ncear că definţ diferite izvorul~i i:;oart a i~vor~(ui istoric. E. Bernhcim dă d o uă în considerare (cu excpţia lu _c ,/r~~ m~re ele nefiind pi nă acum l uată izvoare ca la nişte material ~ 111 - • 1 Yn:1_111 ); ea se r e f e ră in gen ral ia noaşter"2 A do,,,~"d r· . . e . oare tnţa noastră i i d o bind eş cu• '-""' e 1ţ e 111 a 1 amplă t• - • tate ale activăţ um ' . . , am ~ ca 1zvoa!'C'le 5înt „rczulexistnţă, origine sau : 1~:• c~:~• fie prin destin aţi ~, fie prin s impla lor cunoaşter şi verificarea f ms~ţ e s_înt deosebi t de potrivite pentru 3 st0 1 dau mulţi savnţi germani aptel?r d i ~ ce" • O definţ e asemănt o are Ch. V. Langlois şi Ch S '. mergm evident pe urmele lui Bernheim"'· ,,l'histoire se fait avec d e~gi1abos adugă, după faimoasa lor expresie: ~"! gîndirea şi faptele ~s -~cu~_ents", că documentele ,,sînt urme lă sate O Dintre autorii olonen! or m trecut (d'autre-fois)"5. „':1rmă fixată şi con~erva::1•d M•. H~delsman .d ~ fjr~eşt ca izvor orice v ·ta iaţă umană"0 . lk·owsk e _g mdire, • de activ1ăţ sau , în general, de. , s• K o s· c1a 1 v1 te umană din tr t - " 0 nce urmă de e xi s t enţă sau de achistoric, care servest~c~' cu alte cuvinte, orice urmă lăsat de un fapt Şi reconstruirea acestuia"'· G. Labuda oferă O defin •r a c~noa terea relicvele psihofi'z1·ce şi _ie m~1l amplă. El scrie: ,,Numim izvor istoric toate 1 socia e ca f" d • participînd la d re, un _pr_~dusul activăţ umane şi care, todaă, a reflecta ace astă dezvoltare ~voltarea vieţ sociale, au capacitatea de (de produs al munci' • • . a urmare a acestor pr o prietăţ ale sale de cunoaşt er care / ş_iltcape de reflectare) izvorul es te un mijloc I ează tăţi b aci reconstitu' ' ·ea evoluţi SOCI . su toate aspectele s 1 " 8 • . irea ştinţfcă faţă de definţa lui· B ha _e • Smt mtroduse aici d o uă elomente noi vieţ' T'\ <>rtj • : 1 societăţ • şi capern• e1m •• ,,,........ c1parea" izvoarelor la dezvoltarea ~ 1 ~cietă ţ i,-_ Primul el~me~~~~a" lor ~e a . reconstitui ştinţfc evoluţia muncu umane", iar al doi] reş~af1ruţ că izvorul este „un produs 3 l odu~ al muncii umane" d : • fund o conseiţă a fa ptului că e „un ~n evid~nţă nici o altă ' UPă c~n:1 a demonstrat J. Giedymin, nu scoate i~toric de tot ceC:rtnsiă care să ne per mit ă să distinge!11 L/a izvoruluiD. nu este izvor, de aceea el este inutil iil . de Ved toate aceste definţ in dică e~e al c o nţiutl ~rr~m şi în multe altelet0 care din punctul 1 mele" ( ::Cz~~~~ definţlor cu ~mJ:>ărţite în mono- ş/ bicm'nponente, se ~i ul~ ;xiste a -~ e", ,,produsele" sm?1Jră compnetă) fie numai „urPărţi ) şi fapt~le~x omului), fie dn „relicrele" activăţ umane (eventua! "" aceste „urme" c~zu definţlor alcătuie din dou: ŞI „rezultate" ,,sînt utile", ,,servesc ' •Jr ~:~fi 1 268 cunoaşter (reconstituirea) faptelor istorice. In definţl d~ d~uă părţi, aceasta . în~eamă .că numai acele „urme" şi rezultate" smt izvoare care contnbuiei (sau: m mod deosebit contribuie) ~ervesc, fac.ilteză cunoaşter trecutului. In definţa lui G. Labuda'. simplul fapt că un „vestigiu" este „un produs" al muncii omului îi confer ă automat capacitatea „de a reflecta" dezvoltarea societăţ. In alte d efinţ nu se ştie în ce mod se face deosebirea între „vestigii" etc.. care nu s rYesc la cunoa ş t e rea i s t o rică ş i cele care servesc acestei cunoaşteri. Această parte compnetă a d efi niţlor este deci deosebit de o b.scură . I ată de ce c o n s iderăm că d efLn iţle cu o singură compnetă sînt mai bune. Din rîndul acestora face parte şi d e finţa lui Labuda, d upă înl ă tu ra ea elemente lor superflue m e nţioate anterior şi sublinierea faptulu i că toate rezultatele muncii capăt automat oapacitatea „de a reflecta" trecu tul. Definţl (a tît cele cu o com pon e ntă , cit şi cele formate din d o uă părţi) pot fi - din punctul de vedere al sferei lor - mai extinse sau mai reslrînse. Cele mai restrînse (a doua a lui Bernheim, cea a lui Langlois ş i Scign obos ş i cea a Jui Labuda) vorbesc numai despre „vestigii", umane (ale muncii umane), excluzînd prin „rezultate" etc. a le activăţ aceasta din sfera conceptului de izvor istoric imense zone ~e urme naturale (de exemplu, schelete de oameni şi animale, restun . de plante, inelele anuale a le copacilor etc.); cele mai extinse v~rbesc f!e . ~e toa~ materialele care servesc la cunoaşter trecutului (prima def1mve . a lui Bemheim), fie, în cazul d efi niţlor extinse dar incomple~, l1mit~az~ acest materi al la vestigiile de „ existn ţă" umană sau de viaţă umana (Handelsman, K oscialkowski) şi, deci, exclud alt_e ur~: n~t.urale. ln lumina celor spuse despre cunoaşter JStonca ş1 1zvoa~ele ~ale, resticţl e impuse de d e finţl e mai restrînse sau de . c_~le mai e:'tm~e d~r incomplete sint nejustificate şi nu corespund practicu reale a 1stO ncilor care folosesc şi izvoarele naturale . . . . Punctul de plecare pentru con s ider a ţile noastre ul!enoare treb~i~ ~ fie o defin iţe completă. Totuşi, trebuie să spun;m m m~d de?\ie ca noţiuea de ,,material" al cunoaşteri inclusă I~ .a~as ~/m i trebuie să cuprindă nu numai lucrurile, ci şi caractensticile lucruri o{udă e:7entual, ~e raporturilor dintre luc:11ri 11 şi,_ în pl~s! să1~ - ~c/: am d~ categoria de izvor istoric memona urr_iana (tradli~noşe istorcă (J~e la afirmţ că izvor istoric este onc~ s~ră eul teoriei informa. ~ectă sau indrectă), adică orice mforaţie (m sens ă cu tot ce ser. Trecu~ei) despre trecutul social, oriunde s-~ afla, ~d;ef:romaţi) t\it.e ~a transmiterea acestor informaţu (~ani3l . d şi condiţle naturale 111 în social este interpretat aici în sens _largd ? ut1~e informaţle care se O analele de informare . r f ca_re a trăi omul. Izvor istoric smt, eciă e~a la viaţ oamenilor din trecut, _în:pre.un c în locul z a avut loc ca m tunp ' croniă) cu a jutorul n izvor este deci atît informaţ 1 e:7e~entu1 e, cit şi documentul (de exemp ln mod similar, un izvor facilteză" :tt D ° ~ia_c:eastă i~foţe a _putut fi recept:::t ierni aspre, deoarece aş r ş~ informaţ că m anu x 1 •• • x au b ilor cit şi a acelor trun~azul memoriei (trac:ul~a din observarea inelelor de cre~tere a aţi: 0 acestă inf~rma e. n di ~i de copac care conţi tiei), canalul de informaţe este omul viu. d ' f e renţa intre izvorul potenţi J?e. asemenea, este necesar să se ~ac~ J rba de conceptul general d al_ ş1 izvoru} efectiv (în ambele ca2ur1 fund vo f 0 I sit de conceptul d • e l2vor istoric) ln consideraţl noastre ne-am le) tn schimb, de lZVor efectiv (i~ormaţle despre trecut plus can e ' 1 :f 269 exemplu, la Bernheim se vorbeşt de toate materialele posibile d' istoricul îşi „dobîneşt cunoaşter". Pe de o parte avem de-a f~care parte numai cu ceea ce putem J>escu.i d:U un întreg ocean, iar pe de altă acest ocea? pentru cerinţ~ no~st~e . . Conceptul de izvor pentru O pr~~ blemă dată este, reptăm, ş1 mat hm1tat, deoarece se refă num1:i'1 1 0 mică parte din aceste resurse ,,pescuibile". a . !zvoa_rele potenţial .sînt_ repreze~tate de t ot ce se a flă la di spoz iţ ia 1stonculu1 pentru a obţme mfor a ţn despre trecut, iar izvoarele efectiV€ sint însăşi seria informaţl o r obţinute sau gata de a fi o b ţ inut e. 2. Clasificarea a izvoarelor istorice tradiţonlă . Vom opera în contin~are cu conceptul general de izvor ist.orie (cfect~v) necesar pentru s oluţ10nar e a problem ei cla s if că r i izvoa relor, operaţ:e _care este o c?ntinuare a ana,Jizei d e finţ e i acestora . Se poate afirma problemă a făcut parte d in acl'lc prob] me in fara exagerare ca acestă jurul căroa (ca de obicei, în jurul problemelor de clasificare) a avut Joc o discuţe foarte aprinsă, în special în literatura g e rmană şi in cea aflat! sub influeţa iei. Diverş autori au elaborat clasifă ri tot mru noi inc~rcînd. ~e fiecare dată să ne convigă de prog resul inregistrat ~tfel ş1 de utilitatea probelor prezentate. as upra clasifăr tipurilor de izvoare istorice Primele consideraţ se fac la s~îiftul Evului Mediu şi începutul epocii moderne, dar abia ş~oa la erud~ta a sec,1lului ai XVll-iea, în frunte cu Papcbroche i Mab11lon, va f1 cea care grupează documcntc>le, ţin'd , cama . in pri nci pal. de gradul adevăruli lor, iar curentul erud it di n secolul al XIX -Jea acela care a dat prima clasificare comp letă a izvoarelor. Pri ntre m,1a secolului a l XIX-le 3 • nualele _ de istoriografie din prima jumătae un loc unportant pe scară europană îl ocupă consid eraţil lui J . Lelewel. _tn a sa Historyka (1815), el dasifcă izvoarele în: (1) tradiţe (re-lat~n orale); (2) Izvoare „nescrise, adică monumente mute"; (3) izv~e scrise. L~_lewel adugă că primele două grupe pot fi transformate în izvoare s~i is~ (~~t:ir~a legendelor, lista izvoarelor materiale)12 . In mod ase;tăoi clasifica 1z~oare~e mai tîrziu şi a , lţi istorici, ca, de exemplu, • .F. I?~un~u (1842). Dmtre lucrăie mai tîrzii, ce.le mai cunoscu!e ~înt cl~ s iflcă~ · il e 11:11 J. G. Droysen şi E. Bernheim; în literatura polone~, m afaia clasifăro~ ţăcute de l\f. Handelsman şi S. Koscialkowski, dis:năemd d~ studrn_l critic al lui G . Labuda, care of e ră o încercare complet u e s1stematiznre a izvoarelor • .. dar • pă rţ . 1t • de asemenea 11 a 1111 într J • G• Droyse . ă izvoarele în trei categoru, mai puţin clară decit Lelewel. Acestea sînt. (1) monumVentele -o(Dne1nak111e~:l ma. er)· (2) t· .. U • estigille însemnau ' v_es igule ( berreste ) şi (3) izvoarele (Quellen)• ·se) lă sate d . p~nti u el toate urmele materiale (scrise sau nescri • • l pree oa.meru s 1 de gă ti te pe ca D• evemmente, cu excpţia rel at ărilo specia u , re roysen le a ·t . indea acele vestigii care av - numi izvoare. Monumentele cupr ·ţ"i 1 dar nu pentru fixar!au a ~ază inteţa de a fi transmise ~teri a '.111umit individ, ale u~/vemmentelor !r~cute, ci pentru nevoile ~le 1 JUnd1ce medaliile ep·t f _an umite fam1lu etc. (cum sînt documen E ' . , 1 a unie etc )1 3 . Bernhe1m a clasT . • • . • (2) tradiţe14. J . Giedym· 1 ica_t _izvoarele în d o uă grupe: (1) vestigii şi 8 modului în care e f~n, 187altz1nd acestă î mpărţi e, atrage atenţi _asuP~ este O clasificare vat u ată, care O Vica ză, dar t otdaă sublinază .l,'e care prezintă, cu aju~iă, deoarece, pe de o' parte, ~cliă izvoareut unor semne conveţial, fapte din treC ui 270 (tradiţ), iar pe de altă parte izvoarele care nu 'in ma i există funcţie (vestigiile) 15 • Este de notat că Bernheim substic.arelin~c acestă dep ~:numirea droyseni'aă de „izvoare" cu termenul „tradiţe", care tu i e .tă în acest fel un sens foarte lairg (de transmitere a informaţe) . capa Clas ificarea lui Bernheim a fost c ritcaă în special de savnţi ger16 . (A Feder. \V. Bauer, E. Kâyser şi alţi) , dar aceste critici au dat m.a~, e ~a i mul t la confuzii , făr a fi de folos dezvoltări teoriei izvoa11 derivă na l ş er·storice. Propun erile Jui M. Handelsman din l i ţ p e n o c lui 1 rDe or_5 ~n şi JJcrnhei m. Handelsman a introdus termenul „izvoare directe". ro " • • .. " f l 't 1 d • • d • t' " iar fn Jocul term enului „vcstJg11 a o 0s1 pe ce _ ..e ,,_izvoare m 1rec e 18. izvoarele directe sînt. după Handelsman, ,.vest1g11 d~rect conservate _ale .· t ţei şi activ i tă ţi omului în . trecut", ca re cuprmd urme n;iatenale exis en a ri'ale iar izvoa rele indirecte sînt ·,,docum:entele destmale să ş1 nem memoria , Bern: conserve timpurilor trecute". La Han de1s_man, ~a ŞI • la . heim intervine d i f e r e nţi e r ea între izvo~rele d~tmate mtenţ1oa~ .:a trans ~ită i n fo r m aţi (deci prin intermedml unei_ t _e rţe persoane) ŞI 1~voarelc care trans m it inf o rmaţi despre trecut fara un astfel de intei- m~ n t rc izvoare le indirect€, Handelsman distii:i~e "tradiţ or~ă, tr~; diţa fi gura ti v ă ş i tr a diţ a s cri s ă . Termenul ,trad1ţe a. fo 5t uttz:~ ) Bernheim intr-un sens larg (în ac e pţi _ un ~a de t:a~mitereHa /is;;~ In afră de clasificarea în izvoare md1recte ş1 directe, 1asa~f.eare la . • Ş •I nescrise 1.·11troducc ş i împărţiea în izvoare scnse • • Este al o c •t 1„te Han. . • b aze ză pe te cr1 eru. fel de importană ca pnma, numai ca se ... t'1 ă spre deodelsman d e num e ş te ace a s tă clasificare .? ~ls_ifoar\ţJ! ~n'să raţiune sebire de prima, pe care o d e fin eşt. ştu~ ţtfica • .~u f' ai puţin ştin­ pet1tru care di viziunea in izvoare scr1se Ş I nescrise ar I m nd t i f i c ă decît d iviziunea in izvoa re directe ş i i irecr, 'f a lui HandelsS. Koscialkow!:>ki co ns id e ră ac~s t ă a do_u.a c as•e~~~r:e (obiecte reale, 1 man_~~ fund am e ntală . El împarte izvoare.le_ ~ Cl!:. izvoare documentare Vestigu fizice) şi (2) scrise pc care le subdivide 1 • •stolare adică cos_au d.1recte, izvoare narative ' sau 111 · d'u,-e_cte ş i• izvoare • şi deose. esteep1rez entă 1 1 es pondeţa1 9 _ ln clasificarea lui Kosc1a lko,,_vsk . . . p mai Ja izvoarele birea între izvoarele directe şi indirecte, aplicata J11Sa nu scrise. .. . . ·ecedente, propunind div!z G._ Labuda se desp rinde de clasif1:anle P~otehnice şi tradiţe~ . Cntear~a 111 izvoare ergotehnice, sociotehrnc~, psi respectiv „refJect~ anu1 nul de clasificare este m ăs ura în care izvoru. ele ergotehn1ce „remite forme de activitate umană. De exemplu, izvor, şi în mod indirect ă a omu :te în principal v1;5fle: ~" în mod direct activitatea eco nomic a_ct_1:71tatea sa s ocială si psihcă. Aici sint repreze;t incluse şi toate iztigule culturii materictle, dar în acestă gru ~ ă 5 a opulaţie. Izvo~rel~ Voarele referitoare la dezvoltarea dem ografică ez~ltat al interacţu~ SOciot h • . apărut ca r ă s . e mce smt acele izvoare care „au ·nt în măsur s ,,reflecte tiviociale existente între oameni" si de aceea 5 1 fJ.ectă" indirect ac :rte procese în mod direct ; î~ schimb_el~eh~fce au fost dl~~in~r ~ c ă si psihcă . Izvoarele psiho ter1·a1e ale c o nştiwţl , r~ „ ea econmi f llnd • •f t" Ue ma •d •• e e scop (urmele rezultat e d in m::i.m es ar ·t altora propriile I e/'tate sa.n flec t~ . de a înregistra sau de . a . ~ransm1e~te In natu r ă , în soc : în mod în a m _mod obiectiv contrad1 cţ1le prez . citatea de a reflect ., 'ale şi di/ropna ~ndire". Ca urmare, ele „au ca~rea c o ndiţl or n rn t e r;ion ată soc~ Partici~a rea co n ştinţe la transforregorie de izvoare m::r1eet1nd de G e a:le existnţ umane". ~ _p~tra ~~elor trei categoril, " caractenst1cile pr • Labuda reunşt ,0- 271 direct" nivelul fizic, social şi psihic. Această categorie a fost d ._ tradiţe. In acest fel, conceptul de tradiţe cuprinde aici nW:~unuta 1 ce este întipăr sub formă de exprinţă sau de .amintire d~pre ~ . ceea rile trecute în oamenii vii" . Există încă multe alte clasifăr ale ~mpurelor, construite conform unor puncte de vedere mai puţin inte izvoa~ntru lucrarea noastră (ca, de exemplu, divizarea în izvoare pri~:~a~te ş 1 secundare). P e 3. O nouă încercare de clasificare a izvoarelor precedente ale izvoarelor istorice făceau cîteva erori. erori formale (lipsa diversfcă şi a adecvări), erori semantice (rezul~ tate din carenţ de limbaj) şi er01i materiale (exprimate în clasifăr nefolositoare pentru anumite scopuri) 21 . ln discuţle de pînă acum nu s-a sesizat faptul că pot fi acceptate simultan diferite clasifăr, în funcţie de scopul urmăit , şi că e supărtoae tendiţa permantă d e a prezenta ,,cea mai bună" clasificare considerînd adesea alte clasifăr ca „eronate". Particpnţ la discuţ e n-au reuşit, de asemenea, să se obişnu­ iască cu ideea că anumite izvoare pot fi examinate din diferite puncte de vedere şi astfel să fie incluse simultan în diferite grupe de clasificare. De exemplu, în împărţiea în izvoare scrise şi izvoare nescrise, o piatră funeraă cu inscrpţe, avînd în vedere inscrpţa va fi inclusă î~ clasa izvoarelor scrise, dar, din punctul de vedere al semnifcaţ~ _ei, ca monument de cultră materilă (eventual ca operă de artă), va _f1 inclus în categoria izvoarelor nescrise. O croniă, ţînd seama de informaţile pe care le cuprinde, va fi soctiă în rîndul izvoarelor indirecte, iar ca operă literaă - în rîndul vestigiilor, respectiv al izvoarelor directe. . 1 Pentru a putea interpreta în mod corespunzăt clasifăre cel mJ des întîlnite în literatura de specialitate, eliberîndu-le cel p_uţin de eror 0~ formale şi semantice (clasifăre afectate de erori materiale nu ~ - ţr i „corija" în acest mod), trebuie să introducem următoael e clasi ic dihotomice: (1) izvoare directe şi indirecte; (2) izvoare scrise şi nescrise. . ate Aceste cl"-,ifăr sînt pe deplin fundamentate: ele sînt st nns J.e~tocunoaşteri istorice şi cu practica de certa~ofiă, ~e. partic~lăţe nc1lor. Prima, pe care am putea-o denumi gnoselică sau 11;eto tă • inr~flec~ două _tip1;1ri fundam entale ale cunoaşteri istorice: d~r-~ , }trage 1 d1rec~a. Subd1vmunea_ în ,_,vestigii" ~i „izvoare•~ (~au „t_rad W; ţormai! atenţ~ ~upra faptu~m că izvoarele care transmit mtenţ10°\:ar 1u1 pot fi cautate numai în grupa izvoarelor indirecte. In clasi ·nsearnDroysen le corespundeau tocmai izvoarele" (Quellen) .c eea ce 1 ~nu~ ' •in tr-un n~• ca• aces t . autor vedea în ele (în "mare parte fundam entat), . ţels a1 mit sens, ,,izvorul" stricta sensu adică izvorul în adevărtul in f ptele izvoarele indirecte prezintă ~ alte aceS t ui termen. Este de notat ş/ că i st0rice cu ajutorul semnelor conveţial (scrierea limbajul• şib izd" • Î schllll ' • • semne ) ; d ~ci, şi m _acest punct de ved er e sînt indirecte; n arece e1e :,oarele direc:te _se lipsesc de aceste semne conveţial, deo •nt f,apte ~nsel~ reprezmta O parte a realităţ istorice, adică ele însele si adesell st0 st că, în timp ce observă izvoarele d~rect~tivîtat~a ~ r~ce. E e. adevărt ~toricul le ş1 des<;rie (singur sau cu ajutorul cuiva~, i'.1r in _a vor ind1e cercetare ulterioaă folseşt acestă descriere, deci un · iz Clasifcăre 272 . . • fragment de realitate cu tf 1 de descriere se codifica un :ju\o;~ts-im~loer conveţial (~c1~e, ~=se~ntru descifrarea lor este Numai în cazul izvoarelor 11 ir.c e~itentului cu codul recep~o~~: • unere de acord a co 1:1 Ul roblemă a exammar11 0 mJit, izvoa rele . indirecte mclu:e ~:rază, problemă c:ire nu c r ~ dibltăţ datelor ofente. de cel c%fţ în cazul celor tratate ca direct~), ' i s tă in cazul izvoarelor ~1recte (a - tul utenicăţ i lor. In concluzie , : ~ fiind exa minate nu~a1 sub _a~pec are ~ndirecte este utilă din multe clasificarea în izvoa~e. direc~e l~~â din raţiun metodologice. O depuncte de vedere ş1 m pnmu n monstr ea ză următol tabel: \~t~~t Y Izvoare directe . I) Cunoaşter direct!!. . . di 2) Lipsa unei persoane mt_erme are Izvoare indirecte I) unoaşterC indrectă 2) Medierea printr-o altă mediere inteţoal) _ persoana (eventua1 credibltăţ celui 3) Nu apare problema exa~ll.rii cre~bili3) Ne~e!!:;:ainf~=ll.rii tliţ (se examinză numD.l autenbcttatea) car Trebuie amintit că, în ceea ce priveşt cunoaşter directă, ea este întotdeauna relativ directă, observaţi prin geam sau aer spre exemplu, fiind deja indrectă. . . . . Printre adepţi clasifăr în izvoare direct~ ŞI izvoare md1recte s-au numărat J . G. Droysen, E. Bernheim, B. Schme1dler, lv.1. Han~e~m~n. Se poate face însă şi o împărţie interă a izvoarelor direct_e . ş1 mdirect:e. ln cadrul izvoarelor directe se poate face, de exemplu, divizarea lor m scrise şi nescrise, în vestigii natural~. şi_ vestigii sociale, _în vest~gii _legate de activitatea omului sau ale naturn ŞI altele. Omtµ vm, ~ c3.1:m_ co~portament este supus observaţi (inclusiv comporta~entul lingv1sti~, ~nterp.retînd limbajul ca pe un cod şi nu oa ~ un m1JlOC de tran~m1s informaţi), ar constitui un izvor direct, în t_rm!;> ce relata~ea lUI despre evenimente ar fi un izvor indirect. Izvoarele mdirecte pot f1, de asemenea, divizate în scrise şi nescrise (acestea d~n urmă put~d -~i ~ubdi'?zate în iconografice şi orale), în izvoare destmate transm1ter11 1nteţoa a făr să aibă un astfel de faptelor şi izvoare care transmit informaţ scop dinainte stabilit. A doua clasificare, pe care o denumim cla~ificare teorică _a izvoarelor, relvă imensa importanţă a surselor scrise (fundamentala pentru istorici, sensu strictiore). Criteriul de clasificare este existnţa scrisului. Nu mai trebuie subliniat că o mare parte din consideraţl aş-ziselor ştinţe auxiliare ale istoriei sînt legate de cercetarea scrisului (paleografia, neografia). Izvoarele nescrise cuprind izvoarele care transmit informaţi cu ajutorul altor simboluri decît scrisul, precum şi izvoare-fragmente ale realităţ istorice. Clasificarea în izvoare scrise şi nescrise o intîlnim la J . Lelewel, P. C. F. Daunou, M. Handelsman (a doua clasificare), S. Koscia\kowski. Ea îşi găseşt un. sprijin şi în teoria informaţe, ca.re S(! ocupă, printre altel~, de semne (urme) scrise şi nescrise. Structura de bază a acestor două clasifăr este prez entaă de Fig. 31. Diviziunea în izvoare directe şi indirecte, ca şi diviziunea în cunoaşt~re directă şi indrectă, pare a fi cea mai pertină pentru consideraţul metodologice în istorie. 1 Q - Metodologia is torlel 273 Fi g, :n 4. Descifrarea informaţl cuprinse în izvoare (dccodT ) Pentru ca O • 1 1carea trebuie să fie . mfor.aţi e care ne int res informaţe · u satifăcue urm ătoarE->le r<>m · ea1,ă _să p oa tă fi descifrată, I c. adică care • f ' n receptor gata să p · p trebuie s ă existe· o 111 orm a ţia poat f"I reia ace astă inf . • • de transnft . e recptaă si u o rm aţ 1 · : un canal prin destinatar~!~~ . af mfor';l~ţi e i prin canat cc~d care . ă s ă c s a n i f e d modul Poate avea 10 m orm~ţ1e . Descifrarea .' f O c~ ~rebU1e să fie cunoscut receptorului n~a~ atunci cînd cod:;I on~ aţie, d_eci ~ecodificarea ei acestor două n li ~ctiă se ajunge foa t emitentul1:11 comcide cu codul coin cidenţă es~ uri: In orice caz, se ; o!t rar la o identitate p er fectă a maţi sînt ma·1 b mai mare, cu atît cond-r·! spune astfel: cu cit ace astă 1 cod, conform u~e: ~u trebuie să ex _u_e de d_escifrare a unei inforaţie est· Phcam am n un ţit că noţiuea de c te limba·ul teoriei_ inform simbolul ctn/001<;ctiv, individu~! et: ) foarte_ c up rinzăt oa re-?. Deci cod c he s tră ) mii _ic, sistemul de gestur· d. ' ca şi scrisul , desenul o hartă , 1 1 s tărilo' psih:'1 ca, ~nut.a milta ră u _( e ~xemplu al unu i diriJ:Or de ortoare, n1odul1ced Pnn intermediul • , mvers1tai·a, • modul de manifestare a dec·1 t ot ceea cce forn1u] unor 1· • . . are a întreb - . expres·· •. 11 mgvistice corespunza~omunicare. De P~ mite cuprinderea an1~r . m anumite domenii etc. etc., incepe să vorbe!:xe~plu, dacă num 1:1ne1 mfor aţi i date într-un mod de ~o~ilul, deci u~1b~\ îns ea mn ă că ai mama poate înţelg copilul care b~·1 jr sp~n Prea i~ ţ· lui individual~a p ştie codul de care se folseştE; 111 r Ju :unei persoa • deoarece cntru un profan gesturile unui '. mba3ul altei pe~eo, expresia nu nu ct~noaşe semnifcaţ lor 1n lirncunoastern ane c " n1erg" poat , • ' t în lr •. aceste d'f ' are este să . e msemna altceva deCI re::srn1se. Pentru a1 e ren _ţe , Pute~ dez1c_ern, :nai puţin h otărî. Dacă -~u dive~area ori c ăr e i al~es_c1fra informars~fra in mod eronat informaţle mai be. Cu clt istoric~ informaţ est~l e cuprinse în izvor la fel ca î~ ine, cu atît este c~oaş mai n~ecsară cunoaşter unor coduri mai bine P re găti te coduri şi cu cit le cunoaş~! I>entru cercetare. Nu trebui 1 274 aceste coduri constituie O part blin iat în mod special că sU . t • 1 • ·t d " f e anume a l or 1s oncu u1 p rove ni e in a ara izvoarelor. Folosi· d _ d C un oştinţe n u ne e • 111 • t r od usa• "111 capi·t o lu1 a1 ~ XV-lea, putem interpreta term inologia ·1 ·t d ·r . oaş terea codun or care perrnt esc1 rarea „izvorului pentru problemcun • f ţ " l . a examina t ă " ca par te a 1n urma II or provenite din afara izvoarelor d • .• I î • • f .. 1e cuprinse în izvoare,' permit ec1 a inform~\1t or _care, mp)·ettn ~ cu m 01m a ţu deci permit corelarea anucon tni_1rea ras~unsulm la !n~r0barea pusă, mitor_ mf_ or n:1aţ ?1 acc~1sta mtreba_re. Primul pas în acestă dir ecţi trebuie sa fie, _ev ident, mţ ~ l egc r ea. informaţl prin decodificarea lor. ~r _coduri au cea n:iai marc 1m~rtanţă pentru istoric? Răspun s ul tsle d1f1c1 l. deoarece depinde - în primul rînd - de tematica cerc<'tări, de perioada ş i de teri toriul examinat. ln orice caz, se poate considera fundam e ntală c un oaş t e r ea urm ătoare l o r coduri: az ă informaţ (lingvis. (I) codul limbaju lui etn ic al celui care furnize tic) ; (2) codu l limbaj ului epocii (terminologie); (3) codul psihologi c; i4) cod ul cri erii şi , vcn tu al, al alto r simbolud notate (grafic). . .!1 cazul codul ui lingvistic, este vorba pur ş i simplu rle cunoaşter hmbn in care a fost scris izvo rul, de exemplu a limbii latine franceze polone. ~echi etc. Codul termi nologic este o completare a a~estui coci'. Proba~1htatea de a comite erori ln decodifica rea informaţl pe baza aces~ui cod este m ar ş i foarte î ntîliă în practica istorcă . După cum ~ 0 . serv~t 1. . Bloch, limba vo rbită este în general mal conservatoare d~~t s c hi _ mbăn le care survi n în obiecte, în caracteristicile şi r ela ţil e 10 ~e 0 ~1eclele descrise de limbaj. Foarte adesea folosim aceşi dee raţi întregi pentru ,a desemna realităţ diferite. De ~:m1r~ timp de gen b e~ p u, ceea. ce se chema plug într-un izvor de secol XVIII se deoseî~ e s ub s tanţil de plugul pe care-l ş tim azi, iar termenul de glumă zentm~ ~u totul altceva în scrierile lui Kolliitaj declt înseamă în predie ~ . hn~cul servus, care ins 1 am n ă sclav, a trecut în izvoarele mristov . \ m timp ce inst tuţia sclaviei di s păru se şi apăruse iobăga . Adesea birir~c~ -trebui~ s ă corecteze terminologia găsit, s trăduin-se ca deoseisto .. 1:1tre limbă şi realitate s ă fie cît mai mici. 1n fiecare lucrare n ea.. mt·1n· 1 im numeroase propuneri terminologice; adesea termem1•• vech· 1 lor ,._.~~ pu!1em ~n ghilimele, pentru a a tr a g e_ , a tenţia asupr~ iana~ronismulu i vat Un. Ştim bme ce mare a fost lupta Ju1 Lelewel cu limbaJul neadecrisr . or certăi precise şi aici trebuie căuta originea acelor caracteacett· • _de limbaj ale lui Lelewel si nu în excentricitatea stilului atribuit U1 autor. • are Coctu1 psihologic prezintă adesea difcultăţ mai mari. Fiecare autor cuv1: ~od. al său de ex primare, un limbaj ~rop:iu, _sa~ - . cu a~te difertă f~ecare persoană are o o bi ş nuiţă hngv1Stica ? _ p st h? lowcă tic0-psihcare-:1 detrm_ină comportamet:1tul. Acea: t ă ca~te1 s t1 că hn,gvi~01 ~s!e mfluenţată în mare mă ~r a de li~baJ ul epocll, da~ nu Poate ?~ tcă Pecti f: idenhf1cată cu el. Expresi ile spec1f1ce folosite de autorul res S tări \s~dinea cuvintelor, construţia proziţl or etc. sînt s~mn~ unoi: este d ~ determinate ale autorului. Cun oaşte re a codului ps1h?logic o feră _eor5eb 1t de importană în studierea c r ed ib iltăţ spuselor celut care 111 armţ i şi a informaţe transmise. . . face ~:ştrea co?ului grafic, a lătur i de ~uno?-5ter~a .codului lingvi 5 ttc, Poate d ~m deprinderile elementare ale 1stor1culu1, făr de care el ~u 111ane esc1fra un docum,ent vechi scris cu capitale sau minuscule I osau CU caracter gotic (m in u sc ul ă, cursivă sau majus c ulă) . Oe 11 ~ • 275 menea, inabilitatea de a descifra hărţile _sau planur~le, care reclamă în aceşi măsur c~oaşter unor c_odun corespunzatoare, l-ar priva pe istoric de informaţu deosebit de preţioas . Adesea istoricul are de-a face cu un cod în sens de cifru. Decodifidiplomatice reclamă tocmai cunoaşter unui astfel carea informaţl de cod. Cons i de r a ţi interesante cu privire la importanţ abiltăţ de a descifra limbajul unei epoci găsim în lucrarea lui M. Bloch. El scrie: ,,documentele au tendiţa de a-şi impune terminologia; istoricul care se lasă influeţat de ele scrie cum îi dictează epoca respctivă, de fiecare d ată alifel. Pe de altă parte, touşi, el gîndeşt, evident, conform cate23 folosind limbajul din epoca sa" . Problema este goriilor timpului său, dif cilă. Atunci cînd „intră în joc instuţle, credinţl, obiceiurile specifice al.e unei anumite societăţ, transpunerea lor într-o altă limbă, for ma tă după imaginea unei societăţ total diferite, devine o întreprindere plină de pericole, findcă a alege un echivalent înseamă a face o 2.S e m ănare" 24 . codurilor care servesc la descifrarea informaţl cuprinse în izvoare nu este uşoară, deoarece nu există posibilitatea, ca în v iaţ c o ntemporaă, de a confrunta codurile şi de a corija receptarea i nf o rmaţi il or în mod direct prin înţelgra cu cel care of e ră informaţ. Se poate spune numai că succesele noastre în domeniul cunoa ş teri codurilor vor fi cu atît mai mari cu cît va fi mai bogat bagajul nostru de cunoşti ţe provenite din afara izvoarelor (în special cunoştiţel desi::re epoca re s pectivă). Avînd în vedere că, dintre toate codurile, cele lingvisti~- sînt cele mai importante, în decodificare competnţa filogcă ca: pata un rol însemnat. Din ac e astă cauză se vorbeste adesea de o metoda filo o g ic ă în istorie, pentru a desemna procedeui care conduce la descifrarea informaţl din izvoare făcînd uz de codurile lingvistice. Cunoaş t era 5. Conceptul de cunoştiţe şi cuprinse în izvoare informaţ mai precisă conceptului de cunoşti: pro. Pen~u .a da o explicaţ venite dm izvoare este necesar să amintim diferitele definţ ale izvoarelor ist~ri,:e. Conceptul de izvor istoric poate fi interpretat în sens general ŞI m sens relativ. Izvor istoric în sens general este tot ceea ce poate furniza (izvor în sens potenţial) sau de unde dobîndim (izvor în ~ens ef~ctiv' informaţ despre faptele istorice. ln sens relativ în::~ sau care s izvorul _istoric este acela, care poate servi (în sens potenţial) v~t: (m sens efectiv) cer e tă r i unei anumite probleme examinate d~ noi. m prezent. Cu alte cuvinte un izvor potenţial pentru o problema ?~tă _certaă în P:ezent este tot' ceea ce conţie informaţ despre faptel~ ~:\ce ~ar _treb~ie să fie stabilite, deci interpretate, în lumina cunoŞa (probf:m~ onc1:lm 7espectiv, pentru a formula ră s punsl la întrebare _ tinţe prov~n~~:~:~n aceste ~efinţ se desprinde conceptul ?e . cun~~ii despre faptele . t i~voare, pr~~ care se de se mnează o serie de 1:forŢ ate ~ceste informaţ pot fi_ ~urn z renumai de izvoa: ~r~ce,_ dat fnnd că taă în patru mod~t orice. Această sene de informaţ poate fi mterP (1) ca un ansamblu d · f .. . . • • e înmagazinate în toate . e m ormaţu posibile despre faptele isto~ic oare _izvoarele (cunoştiţel generale cuprinse în izV în sens potenţial); . ~2) ca un ansamblu d • .. • , dite dm izvoare (cunoştiţel \~nformaţu_ despre , faptele istorice dob~~tiv); din izvoare în sens ef g erale obţinute 276 blu d e informaţl despre faptele istorice care pot 3) ca un ansam · spunsunlor date intr e bănlor unei anumite cerce.( f Ormularea ra . , . • t ţ· l)· servi la . relative cuprinse m izvoare m sens P? en _ia , . tari (cunoştmţ e . mblu de informaţ despre faI;>tele 1stonce_ ~xtrase dm (4) ca un ansa__ d e la întrebăil puse mtr-o anumita cercetare tru a i aspun . , f f ) izvoare . pen. t" obţinute din izvoare m sens e ec iv • ( c un o ştrnţe ie1a ive NOTE roblem6w logi czny ch anali:iy historycznej, OJJ. cit., ,p. 45~6. I. Cf. J. G1edyn11n,h~b P h der historischen Methode . .. ' op. cit., p. 2o7. . 2. E. Bernhe1m, Le I uc hichtlichen Methode, op. cit ., p. 84 .• 3 Ibidem. 4·. De exemplu, A. Fede r, Le~rbubch d~r J ;J ~ction aux etudes historiques, Paris, 5. Ch. V. Langlois şi Ch. Se1gno os, n . Ha~; . op. cit.! p . 44. s. Koscialkowski, Hi storyka, op. cit., I?· .22• . ·nterpretacji ;ir6det histarycznych 8. G. Labuda, Proba n owej sy_ste~atyki . t ~ow ~J i~iterpretare n izvoarelor istorice], [O încercar e d e noua sistematizat e ş !957 p 22. în „Studia Zr6dlozn~wcze"i vol. I, War~zaw~istory~~ej, op. cit., p. 25-26 • 9. J . Giedymin, z prob!emow log1cznych anahzy e exemplu, definţa dată de _c . 10. Unele definţ s îrut fo a rte neclare. Aşa _este, : faptele sociale cu_ o consis09 Bobinska: ,.Pentru istorici d~vm ~zv~~kt • ·Metoda op. cit., P· >• tenţă materi al ă durabilă" (Hi st0 ry • ·t· 11 . ' 11. J. Giedymin, z prob1em6w logicznych • •.,op. Ct ·• P· 12. J . Lelewel Dziela, op. cit., vol. II, P · lBO. . .3 37 13. J. G. Droy°sen, .Historik, Muncht;n u._Brlln,~;; ;h~d~. op. cit., p. 25;;.-259• 14. E. Bernheim, Lehrbuch d er h1stonsc en • •t . 24. . atyki, 15. J. Giedymin z probtemow 1ogicznych • • ·• op. ~b ~a Proba nowe1 sY st em . lui 16. Acestea sîillt examinate cu atenţi . de Gf şr O ' anliză cr i tică a d°~~n, 1 op. cit., p . >11 şi urm. Acest autor sînt demonstrate de J . Bernheim. lncos_evţ -aceste~ cri 1~_27_ Z prob!emow logicznych .. ., op. cit., P 17- M. Handelsman, H i storyka, op. ci_t., p . 44-:-~5• si indirect . !8. Bernheim cunostea şi termenul : izvor dnect ' 19 - S. -Koscialkowski, Hi storyka, op. cit., _P· 24• 52 • 3_ 52. 20- G. Labuda, Proba nowej systemat111c1, op. cit., cit., p. 26-27. cit., p. 71. E~stă Cf J . Gi edymin, z prob1em6w logicznych i.. ,.kf-formal11ej, op. • Cf. J . Giedymin, J. Kmita, Wyklady z · ogi ·t p so . .,Les Şi aLte definţ ale codului. ., . de t'historien. 0 P· c, ;\ ies ecoule, ? -3. M. Bloch, Apologie pour 1'7iistoire ou '.ne.i erenclature; l'_hi~torien, ~ ais il pense documen.ts tendent a impose~ leui no~aque fois d1fierente~pre temps; par ecrit sous la diotee d'une epoque . c ..1•egories de son pr d'autre p a rt, naturellement,_ se;,0 n Ies t ' ' . titutions, des ero? suite, ave~ les mots de celui-ci • , ar aissent des ins . la vie propre 4 • • lbideni, P. 82 : ,,Aussitât, par contre'. qu app lus profondement afaite â l'im~ge Y~nces, des c oUJtumes, qui . t?arti c, pent pune autre lan,gue, er ils. Car ch 01s1 r d ,une socie te, la transpos1t1on d ans entreprise grosse de P • d une societe clifferente, dev1ent une blance''. l'equivalent, c'est postuler une r essem li. M. 1. Historyka, -t1 ~t· t XVI. TEOIUA CUNOŞTIŢ E LOR \ cc~tc c un oş t i nţ e pol fi . numi le c uno~li ţ c generale provenite din •. ·oarelo r în se m, polen\ial; .:if,tc·<1 ~tcun o!i tinţc provc1'.ite. din afara._izvoarclor ca tot cc 1li111 în afara ( 1· forma\ 11lor desp1e faptele 1slo11ce, a)) r 0 , . 1 1 a ţi i l or obţi nut l' des pre faptele isto rice. b 111 ' l ţ e pot fi_ clcnu 111 1tc cw10ş tmţe genera c proveni te clin ct· tl' c u no·:ti ~fara iz,·o,1 rc:or in sens ef~ct1v;_ ' (J) cuno~tin\l' pro,·cntle din afara izvoarelor ca tot cc putem şt i în PROVENITE Dii AFARA L IZVOARELOR 1. O încercare de explicare a conceptului de din afara izvoarelor cunoşliJ p ovenite In consiclcra\i ilc de pîn ă acum ~-a do,·edit d C' mai mult ori , , c: ră este folos irea conceptu lu i de cunoşti\ ini\i it.l<', pc baza cbrora istoricul (imb ogă \ indul e con t in uu) realiz e ază act<' ..,U<'<'C~iH' d l ~n oaş t e r e, fo r mul ează întrebăi de cercetare ş i caută ră s p um ur i .- \ ('{'<te cunoşt i nţ e s-au doved it a fi o s u r s ă de informaţ car n u pot fi gă.,i t , :, izvoare, precum ş i un sistem care servşt la con fruntarc'a noilor !1 maţi despre trecut cu scopul de ia , decid e a<'CE'ptar a sau r<'. pingerea lr· r Ele sînt principalul criteriu indirect în formularea a fim1a\ iilor. lntr-u , cuvlnt, marea majoritate a a nalizelor proced elor uzitate de b tori ci r," s-ar fi putut efectua făr a se ţin c cont de ansamblul .a firmaţ lo r i „J direcţlo recunoscute ş i accept.a te de el, pe baza căr o ra istoricul pincedază la c un oaşter şi cercetarea trecutului. An samblul acestor pre poziţ şi direcţ, indispensabile i cu un m.are rol în toate cer t:ă nl<' istorice, l-am denumit - raportat la i -torie - cuno tinţe provenite din afara izvoarelor. In studiile anterioare de metodologia istoriei nu li -a acordat aproape nici o at enţi, acestea ocupîndu-se fn primul rind _de informaţle cuprinse în izvoare. considerate a fi cele mai caracteri tice pentru cercetarea istorcă . i_; ,u ·, d up ă cum ne-am st ră d u it să demonstră , principala condiţe pentm progresul ce r cetărilo ist.orice în momentul _de faţ.ă nu co n s tă atît în a preciza tehnicile de de cifrare a inform aţl n r cuprin~e în izvoare şi critica lor, cit schimbărle produse i.1 „tructura c uno şt mţ e lor provenite din afara izvoarelor ş i în îmbo gă ţirea lor. De aceste sc himbăr depinde de fap t şi progresul cunoştiţelr tradiţon !e care se cer unui bun ist.orie. Realizarea mod t'"l ului dialectic al cercei2 rilor istorice şi, deci, al cer etărilo care ţin con t ~i '.ultan de mome~tu stru c_turii şi de momentul dinamicii . r, u , ~,.., µo · iblă făr .c unoşt in~ multilaterale de o înaltă calitate. Acest lucru reclamă studierea _pe .1 m~ e ntă a _ realizăo altor ştinţe, pentru a 1e folosi într-o D_?ă~ura .ci _ mai mare 111 cer tăril e istorice, conform principiului integrarn şw n telor. ln i 11cercarea d e a explica • conceptul de cu noştiţ • d . afara .e provemte 1'.1 d'1n . '.zvoarelor ne vom referi direct la defin itia cunostj ţelo r provenite _ izvo~re prousă în capitolul precedent, deoarece · sfera conceptului cu_ 1 ntoşmţe lor dobi nd ite din afara izvoarelor se schimbă în funcţie de. :e erpre area conceptulu·1 d . . care 1 contr S . e u noştmţe proven ite din izvoare, eple cane c. . pot mdica • d ec1,• următoael sfere pos1·b·J I' e a tului apune. de c un oş t _l1\e provenite din afara izvoarelor: (1) c u noştmţe prov ·1 a· t m şti in afara em e 111 afara izyoarelor ca tot ce pu e nec esa 1 a) nformaţuli b) 111 f o rmaţulo . des f . . pre aptele ist orice în general despr faptele istorice extrase din izvoare. 278 • • • af.ira . for·m ·i iilo r despre faplcll' istorice . a) ' • - care se.:vesc la informaţl dobinditc des pre 1·apte Ie 1•sl ?nce b 111 )l >cpunsului la n în trebare anume dm cadrul cercetarn. fc,rmu ar<'a ra, • . . • t ţ· l· \ pot fi cll'n um1l 1• r(' lal1vc m sens po cn_ia '. 1 r ur,o t inţr ( ~ ~u: o. tin\·,. pro\·l•nitc clin a[~11·a izvoare lor ca tot cc ş tim 111 afara 4 1 o d<'spre fnptel (• 1sloncl', . . . a informaţl b) informaţl o bţinut<' dC'spre laptele 1stonce - care _s~_rvesc la -<;pu nsulu i h O întrebare anume din cadrul cercetam . Aceste · r,.u,o ormu.area ra • c f t· D tat că ex presia lin te p,.,t fi den umite rela tiv<' în sf•ns c ec 1v. e no . , .' . ~a CC' şlim " <.n u „tot ceea C<' putem ş " i t se po~t: refcn la un 1s0 • ric indiv id ual (in pr imul rinei în acest sens _exan:,111a m conceptu\~e . • f 'zvoare lor) ca şi la mtreaga comuni e in \<' provrn1 t<' c1'. 11 n nra 1.' ' ', •• în cazul cun os tinţelor f .. ·n oş a ist.aricilor. Jn co n sec mţă, aceasta demonstreaza, tăor individual fie encralc. r la ivirnrr a lor fie î~ ra~ort cu u_~.111~ ~ ; ~ relative, alătur\ de cu un grup d cer tăori, ia r il1 cazu cu n oş •s tă şi O a doua rerl"i ringtrca la o a numită probl e mă de cercetare, exigrup de ce rc e t ă tor i. l.-1tivi1,are - prin raport cu un certăo r sau cu un 'd t ă d e finţ ia . . . f te de altfel evt en , c ' lativ si din a lt ă ca uz ă. Mat trebu ie m n\1o nat, a pt care ~ .,p:·oveni t di n afa ra izvoa relor~ a re un caracte~ reesupunînd că, to dată , C ,·a poa te proveni din afara izvoa re lor num.at P\ proveni nd din izexis tă ceva ce, !n cone pţ ia d a t ă, .cs~c con~dcrac tă ~ e fi niţe nu are deci Yoarc, a d ică derivat dintr-un anumit izvor. cea~ lut sau cu idei le „lnr. imic comun cu c u no a ş tera a pr io ri că în s~ns a somane pot fi considenăs cute". Jn ult i mă in s tană, to~te cunoşt~ n ţcir ~ ob servaţi. O astfel rate ca provenind din izvoare, izvorul prim un t·nţe provenite din . ă cptul de cunos I de a r·1rmaţie, care face să dispar conc . . xami narea ace Ie1•~ 1• afara izvoarelor nu se află însă în contradi c ţie cu e ctare a istoricului. de cer~/stie analiza izProbleme din p~ nctul de vedere al m odalităţ Axa acestei mo d alităţ de cerceta re este, d upă cum •• ' voarelor istorice tul de c u nostiţe pro!n practica de cercetare operăm atît cu co~ce~ cu c<'I de ' cu n os t lnţ e 51 ve ·t • • " neral 1e provenite ' • cit 1 • cunostiţe . • 111 e dm afara izvoar elor în sens ,,e 1~ sens relativ. De remarcat că, in .sens ~e~~:a ' r o po~iţ despre f~pte ~ltn afara izvoarelor nu conţi, pnn defmtţ ' P istorice. u pot fi restrlnse la 0 Cunoşti nţel provenite din afara izvoarelor ~nsă mai departe, ref~ a.n umită problemă de cercetare. Se poate m~~~mente al unei lnfori_na1r rtnd~-ne la un act de cunoaşter e efectuat ac lu dacă citim într-un 1~:su Part1culare provenite din izvoare. Oe e~emP·" , atunci, în momen.tul si~r~fe,:itor la anul 966 : ,,Musca dux bapt1-:atu1 , istoricului (potenţial cifrarii acestei informaţ toate cuno ş tm ţ cl ct· afara izvoarelor, . · ţe prove~~ed , Im tra ,,,rn .itenţ ~ 1 u1·1 efective) au caracter de 'cunoşti form ţ· .. · ··c ind1v1 ua • • r • fara 11. oaa ia fund despre un fapt 1sto1 I . 10 . provenite din a . torul asupra caracterului dinamic al cun o~ tnţe \ dintr-un izvor cu aJU relor. O informaţe asupra unui fap t, e tr c unoştiţel or din afar_a izyorul_ui, devine, chiar d (n mom entul in care ajunge în conştiţa iston~'IUJ, o parte a. cuno ş tmţ e lor provenite din a afara izvoarelor vehiculate m contmua~e m pr?Cesul. ~e cunoaşter izvoarelor. I_ndepende~t de procesul. ~n~m~u d~ imb~gaţu: e, c~no ş t in ele provenite dm afara izvoarelor „tra1esc. m m_mtea istoricului suferi d diverse transfomăi, fiind supuse în p nmul nnd p roceselor de teore iimportanţă, in special penzare. Acestea sînt procese de o e xc e pţională tru exp licaţ e cauzale, cînd istori cul trebu ie s ă se refer chiar şi la cek• mai bana,le inform aţi generale, dobîndi tc din c u noaşt Prl'a co mu n ă . 2. Structura cunoştiţelr Informaţile 11rovenite din afara iz, oarelor. 11rovcni tc din afara iz,·oarclor Elementele constitutive ale c un oş tinţ e l or pro\'eni t.c din afara iz\·oarelor sint fie pro oziţ adevărt (sau false), fi e eva luăr i a ceea ce, după opinia celui care cunoaşte, este „bun" (evalua re pozit\'ă) sau „rău" ( \'aluare negativă). Evaluărie pot con stitui todaă o bază pentru formuăţi de cercetare a h,tor iculu i. E:e pot larea liniilor directoare ale modalit fi de asemenea obiectul pro oziţlr adevărt sau fals . dar num ai atunci cînd ele sînt caracteristice persoanei care evalu eaz ă: dl' xem plu . pot spune că Staszic (lider social polonez, 1755-1826 - n .t.) considt că sistemul social existent în Polonia secolulu i al XVlll-lea era nedrep1. Aceasta însă semnifcă cu totul altceva decît a spune că „si stemul soci,il din Polonia secolului al XVIII-iea este nedrept" , care constituie un el~ment al cuno ş tinţelor lui Staszic. In actul de c u noaşter, limitat, endent, de barierele sistemului de valori al subiectului cunosătr, participă - după cum am mai spus - toate cun oş tin ţ e le indi\'idului respect:,· r ~s-~-l Acestea se compun din sistemul de valori al subiectului cu noscăt denumim cunoştiţe provenite din afara izvoarelor2), din propozi~ul<' despre fapte (sau proziţ de observaţi) acceptate de acelşi subiect şi din afirmţ teoretice ( să le denumim cunoştiţe provenite din afara izvoarelor1). epă trund . Sistemul de valori este strîns legat Aceste elemente se într elemente, deoarece, a lături de realitatea soci~~ în_car~ de _celelalte ?ouă trăie ş te subiectul c unoscătr (fapt subliniat de sociologia şti nţei)! . este influ e nţ a t ş i de c un ostinţel posedate în acel m oment şi imboga7itc continuu ? e subiectul cunosătr despre fapte şi legături dintre ele, I~ ~ pe de _alta par~e, nu se pot delimita exact prozi ţile întemeiate .pe 0 servaţi de ahr maţ.ile teoretice deoarece si p ropziţle întemeia~ observaţi ~u un sens teoretic' determinati. In concluzie, cunoş tin t~: „puse în mişcare" în procesul de cunoaşter au într-un anume sensi ile ~!racter global, _ ţapt de care trebuie să se ţină ~eama în toate cercetaros. upr,a structurn lor. Dtillizarea unor termeni curenţi de genul „cun • ~:ţie; a~ epocă", ,c u!1oştinţe teoretice", ,,ideologie" şi ~tele;:~~ c . . . asu~ra unui fragment sau asupra unei funcţi a a te uno şltmţe, ~rm pnsma căroa efctuăm examinarea" r e alităţ trecu : " t·torulu 1 n con s ideraţ'! 1 ne va interesa în ~ care vor urma, sistemul de valori al cerce ~tele direcţ de evaluar: SUra în care el este o sură de direcţ, aş -n Vom încerca acum ă . •te din afara izvoarelor. El s pr ec izăm conceptul de informaţ proverud cuno şti nţe posedate d s~ ~ef ~ ră _la u nele inform a ţ i din ansamblul \uui de cuno ş t inţ , e prove!1t: ~~ic şi po~te fi caracterizat analog con _ ~enţi a m afara izvoarelor. Aşa incit se pot di e f 1 280 enite din afara izvoarelor în sens general (p o tenţial şi şi absolut). Deci : provenite din afara izvoarelor în sens ge~ (1 ) Informa \ formaţi pe care le poate o bţine istoricul în afara ineral stnt acele m faptele istorice in general sau în afara celor extrase nforrnati ilor d~spre_ . • a·111 a fara izvoare • lor •111 sens gedin izvoar ele istone1. „ provenite 1 efective ţ·. de care dispune istoricul (în momentul efec(Z) 1nforn1 a\ 1.1 ef . , cele in or ma u f l . . . l .. m . ,a f at..a i• nformaţil o r despre apte e istorice 111 genera eral„ srnt a. 11 tarn) . . . 1 tu ărl cer~ ., lor e xtrase clin izvoare e 1storie1. . . sau numai in afat a ce 'a:\c rovenite din afara izvoarelor 111 s~ns (3) 1nforma\ 11 ~c poten~\ ci ·c pot servi la formularea răspunli _la relativ lnl toate inf~rmaţ ~ ; tă în afara informaţl despre faptele i~o întrebare de cerccta r~ f ·ma\iilor despre faptele istorice extrase dm toricc generale sa u a 111 o1 i7 , oare. . . ·te din afara izvoarelor în se ns re(4) lnforma\iile dccttvc p1 o~c1~ ·t .· care pot servi la formularea la iv sint informaţle posedate e t1s o11dc~ta· în afara informaţl des. lc ison • t ·ce . • t bare de cercc are ră punsulu1 la o ,n re .111 f 0 1·maţilor' " • despre fapte . · g c r"l sau ,;:\ pre fapt \p i-;ton<T 111 cn. v - c • . ex lr e d in izvou rc. . ·etare întreprins de istoric, soluţi~ Pentru analiza procesulu i de c_erc , tul mai restrîns de informaţl cea mai conve a bilă _este de a folos i co~enf rmaţi provenite din afara provenite d in afara izvoarelor, ~nume : . d direcţl de evaluare. 1 izvoarelor efective în sens relativ, exc uzm 'te din afara izvoarelor 3. Izvoarele c unoştiţelr proveni .. . l r au o singură o~1gme, Cu no ştinţel e provenite din afara izvo~:;tăţ. Din consid~raţ m: a acestei un1ce surs .: despre care am m ai vorbit - obse~area, . tenă todologice e în s ă nevoie de o anliză ma\ a„ în general şi al cer _ cetăw Observarea re a lităţ (în sensul cuno~ş _ertu •eul Au efectuat !i1 efecmai 1s ori • . • .. aces-_ şti. inţfc e în particular) nu o f a~ nu „ e recum şi 1stor1cu tue ază observ aţi ş i reprezentantu altor ştun: al unui fragment de tora. Astfel, un istoric care efctuază ~n s. u ea terminat al realită ţi trecute se poa~ f010s t ::- lumii (inclusiv observar asup (1) rezultatele propriilor observaţl propriei persoane); t· (2) rezultatele p ropriilor studii despre trecu • o r istorice; .. e • sens (3) rezultatele certăil (4) rezultatele certăilo din sfera altor ~tunj.. afara izvoarelor m tinţ e Dacă e~amină cunoştiţel P:~ven~~le~, atunci. ~ceste ~~~!relor gen:ral, deci nerestrînse la o anumita .p r b ază pe utilizarea . oarelor 1 ~ ~clud elementele (2) şi (3), care_ st le a;:ovenite di~ af~1'.1 1~~storlce, î orice. Dacă examină însă _ cuno~t~n e originea ş i în izv ouL~ă ril o r istotaă ca ele i ş ~ au rin intermediul lucr mite întret sens relativ, se c ons u menţiua că acestea sînt folosite P ă . unsurilor la anu nce (. . . f " ) a u al r sp _ b· .. m pnmul nnd monogra 11 s . le pro_ tări. . . .. e care compun c un oşt ~:i!rea lsari Puse ~n cadrul cer ve _ln u~tnă anliză, dmtre mform~~11~ portante pent_ru c_e~ui despre 1 ă a ts!onc î mpreu nă to~t~ ~m afara izvoarelor, cele ~a. ima enral t ica sint acelea care forme a ză viznme g acestuia, ev ident, tei conc~c~t ~i desp re posibilitatea de cunoaş t e~ a Reconstituirea ~ce~ analb!l ilă pent11J. ci:, i_~eile sale ontologice şi epistemolog1.cedis ensab Pţu generale apa re, în acest context, in p . 1fo 1 '. rmaţi!l „ : prov rela tiv (p o tenţial c tiv) iş in sentue pot e nţiale dfu 281 ul „Jude- sale Grn- p1oc-r-;ulu ' rl cu lui ~u p1 J no tinl IC' t hol ugi<', • 11 io l flu nţ a l ci r , uc exa c tă ;i ll' L' ia popular ~ul ~C'ommon l cl iu ' t l'.'j/ O f Îa con ·cp \ ia :J \ U n o~len:> a l o r cun o t inţ (' pot nite d in a f:i m ul a r<\t ,i r no ş tlnţ pro cil ru i iz,·or atft cun n t in zi u ne ni r p Tn ml duse la : (1) ob r.•, \ i:1 via ţ ă C '( t a : (') r c7ulUi tdc N? L torici ; t ·, tl,11 (3 i n ţ' r pu mi V cript ivc. a '. r prav n it p· h\ , mă C'U tiin\ l'I l ri : ,.îrc.. llm\t ,, , n ,, pr11 - tele ştinţfc e , nu poate consti tu i fundam entul 'i tLi n ţei. Stiinta r eci . d in<;<>l,? de p ri ncipiu l n·on-con~~~ o privire mai penetrant~, ca_re s~ va~ă dicţ e i, ~ealita te~ c~ml?1ită , ~ma1;11ca, p lm~ de c o ntradicţ in terne. Engels, m ,, Ant1-Duhnng , scria ca „bunls imţ . aces t ati t de respectat sfătui o r c rescut în casă între p atru per eţi, v a intiln i n um eroase aventuri absolut s urpinzăto a re de înd a t ă ce v a risca !'.ă pă rundă în lum{a va s tă a ce rc e tări şHinţf c e" 7 • Al doilea principiu p a re a fi ,un factor p oziti v d po, ebi t în dezvol -rea conepţi e i asupra lumii. ln ist o ri e, el a limen t ea ză cercetarea cu i;:i fel de materialism impetuos, pc care-l in tîlnim în cele mai importan C' studii istorice, chiar şi ale celor m a i id eali ş ti t eore ti cieni !ii fi lozofi ai i'-ca ex emplu , pc d e-o pa rt<'. lucrăie 1cnrPtoriei. Este suficient s ă luăm tice, iar pe de alta - pe cele s trict ist orice (r f ritoare' la is to r ia Italie1) ale Jui B. Cruce. Acest principiu ascunde î n s ă peri ole la fel de serioa' <' ca principiul no-ctradiţe. Conţiutl cunoştiţel o r bazale pe ju decat a săn ă\ m1'ă . combinat cu principiul psihologico-cauzal. es te, în pr ac ti c ă, u n Sl't d e infom, a ţi dt:'!'pre comportamentul indivizilor ş i - într-o an u m i1ă m ă s u ră - chiar despre cel al grupurilor. El nu - ş i gă se ş t e a firm a rea in progresul şt.in\ ri psihologiei, operînd cu o con e pţie, demult d e pă ş i tă teore t ic, a unei naturi umane imuabile: istoricu l t r a n s feră cunoa terea omului care t ră.i ~ t c în prezent (pe care-l cunoa ş t e pe b aza pro pri ilor c · p e rienţ e ) la timpurile mai vechi, ceea ,ce în multe cazuri nu duce la concl uzii eronate. dar este periculos. Necesitatea de a lua în conside r are m u tab ili tatea fenom~nelor psihologiei um ane este s ublinată de W . Kula, care se pr o nu n ţa . printre altele, pentru o legătu ră ma i s t rîn s ă Intre is to ri e şi psihologiC' • Ajungem astfel la constata rC'a c ă . pen\ rn istoric. c un oş t i nţ e l e curen te ale istoricului, alături de cun oş tinţel e bazate pe gîndirea cornu~~• d eş~ c_o ~stituic, l~tr -a d e văr .. ~'.iul ~i1: punctele de pornire ale c e rc e tăm ş~ ă ţ.1fc e , nu asigură c o nd1ţ 1 suf1c1ent e pentru cerceta re . Aceasta lnsea f a că ele nu constituie un fond suficient de informaţ provenite d i1: a izvoarelor ,pentru a construi, împreună cu inform a ţile provenit: . In la întrebăil care se pun în cadrul c erctăi , u.la izvoare, răspuni aceşi măsur, ele nu pot constitui o bază suficentă pentru a fof1:1 s ă întrebăi ~i nici pentru a decid e domeniul în car e acestea urmeaza . . esul fie formulate. Cunoştiţel e curente sînt folosite în stabilirea fapt elor Ş I in prJ\pre explicaţ. L:a stabilirea faptelor pe baza informa ţ ilor direct~ te 2Je sînt n ecesare - P:)n ;eresele, provenite din izvoare, aceste cunoştiţ tele. - pentru a decide acceptarea sau respingerea informatul 0 vesc pective. ln cazul_ stabilirii ind!re~ţ 8: _faptelor (cf. cap. XIX), ele ;:~ente adesea ca premise ale veros1mihtăţ acestora. d eş i nu sint su pentru ~n astfel de scop. . cerce.. · Există o _mar~ _ difernţă între rolul cunoştiţelr curente . inr vechi. 11 ile _asupra 1s!one~ contemporane şi în certăil e asupra epocil~erii gen pnmul caz __1st?ncul găse~t în aceste cunoştiţe sursa cunoa~ ologiCC· nerale a epocu Ş1 nu este supus pericolului anacronismelor psih f?TIPu~ e ase11:enea, _înţelgra izvoarelor este mult uşrată . lston~ll:1 1o acii ~lor ~nai vechi nu se poate descurca însăfr cunoşt i nţe ştinţfce. i s ă -l u dispune de astfel de cunoştiţ e cunoştiţel curente pot nurnfla_ clin conturbe. Aşadr, istoricul perioadelor mai aproape de el se ': 9 a 1at iî ~ceSt P1!-nct de vedere într-o s ituaţe metodlgică avantajoasa • ·en\a s! ~:•v~ ~.noatterea ~urentă a certăouli, derivată din :xpe~~toril 111 0 servaţ1), se face mult s imţtă în lucrăi e }Ul , a r~ f . te rul d e pli n ş ti n ţi fic. Cun o ş ti nţ e l e c;1rente. rn_ r . c u n oaşt e ~ar ac „ te m rane O imagine generala a aces tem. 1 nu l~ se re istor iculm e?oc n coi c:Ce ta rea , nu pot înlocu i cunoa~tere,1 f urtU z e ~t e ază (un eori a p a re nt) os ti nţ e sînt fu rn izate de şt inţ e ca : sode!ii faci I epocii . Astfe l dC' cu n • r· i d e toate cele care ·c oc u p ă de st in\ i f 1c ă a . polit c ă , dem ogra 1a ş . . economia ciolog1a, raneitate. . . contern po ·1 din afa ra izvoarelor isto n cc ·nte stiintifice pro,·c111 e • t1 . • • - Cun oş • . . . J. . • . tru a ob\i ne cele mal m~n suc~csc . pc nici o în clmala ca, pen nite din izvoare ş1 pen lt u n . ~ u i_nc~n ter pretar<'n inf o rm a ţ il o r pr~ve de cerce ta re, cea mai mare pos1b1l . i~in elP ră s pu n s u r i la .J:lro_b )c~e eum ai ea es te c ap a bilă s~ c?n: o a ş t e r ea ş t1nţ fi c a . N ' tă crindiri i comune ,,sa alba construi . arc cun i mpo rta n ţă o t' ţ e l e cu ren te şi să n u per~1. "'afl ă dupl1 cum se pare. trolcze ~ noş 111 ,.; a.,; t ă a c cr 0 \ ă r il o r " . A1c1 se c ' .. • ·t .•1 •i . d' f a izvoaaYentun in lu mea cheia progresu lu i în -~l 1:~i\~;i~fi~~ \ · is tori cului pr . ov e m~·zaln;Jităţ de oa ş t e ri ., . e r e 7.ultă atît din an I · că sl1 drSfera cun relor este foa rte înt insa , . fa pt .~ d • t'p normativ, care inceai •t i din cons1de ra \ 11 \c e 1 cercetare, C1 ş . ă f' c ac eas ta . . d • cunoa ş t ern termine cit de ma re tre_bu1~ s • ~ c un oş tinţ e le istorice~ ec1 priilor cerceEa include, in pnm1;1 n~ • ca re a u fă c ut obiec_t pro„ De aceasta faptelor ş i a proceselor ,s_ton c; od ş tinţfc de catre a l ţ1_. dezvoltareH lări sau care au fos t s tud ia t; ;n ';1 d ezvă lui e structura Şl ă a se face ~c leagă cun o aş c rea tco_rc t1 ca, 1c,irc stfcl de c un o aşter~ 1ă\ domeniul ~ oci etă ţi i. u se poate ~i unge_ 3 ~ aş tinţ e , în primul nn n 1 apel şi la rcwlta ele 01:>t!nu ~ )11 a e todei cornsociologiei ~i al eco nom 1c 1 pol_it'.ce . f .- baza de aplicare n me apcleazf1 ~u n oaş t. cra strict is to:ica O e ra . to;ie, m e todă Ja care se a lei cau· de im portan ta pent ru is · t ·i în procesul explic \ere gcparative, aş atit in procesul de stab ili re a fu ptcl~1 • ci to~ă oferă acea cunoa.~ lşt e " 6n zale (cf. ca p. XXI) . In plus, o~cas~a m~ i-ar fi greu „sfi se consti· n e r ală a epocii f ă ră de ca re ist on cul~l t . ea g e n e r a lă a . epoc rative. ac~ivitatea de cercetare . Evide nt , c uno aş e;licarea metodei c.ompi~a fortule ş i ea un pu nct de pleca re pcnt:u a rimul rînd, de ,8 . 1â~~lc cateCu noaşter ea teor e tic ă a r e rolul: m ps unsurile, furnizin ite modifi mu)~rea într ebă ri l or ş i de a. o~ganiza t;fct~ ale istoriei perr rezultatele goni conceptuale. P ă ră s ir ea l1m1t: lor s _ ·lor Bineîţ e les c. e asimilai.o carea codurilor tr a d i ţi o nal e ale in trebari oş tinţ e l o r teoretl~ spiro este acestor modifcăr depind de calitatea cu~ t~ricul se poa~e l~n 1 care se de istoric. Ansamblul de ş ti in ţ e d in care . 15 ă de disciplina . dln afara teoretic nelimitat ş i depinde în ma re masur 5 !leciaz e ază istoricul. . . istoricului provenit~Je auxiliar~ . Prmtre cunoştiţel e ştinţlfc e ale care ţin de ştilnţ _ i istoriei Ş l izvoarelor trebuie m e n ţi · o nat c separat cele 'ul metodologie ale istoriei 1 domen ·uare . _ ale 15 • t oriei, • . precum ş i cunoştiţ . e l e d'n I ă finţel auxi ă a 1zvo:i ~ 1 rnetodologiei generale a ştinţelor. Dac ş lde critica ex~c171mai vechi . in int te deci • tonei d' • _ o n a lă _(Iega ntru studierea 15 rind pale LSCI relo eryretarea lor tradiţ st r_) smt necesare în primul nnd pe reclamă ca P login, econop~ierea istoriei moderne ş i contempora~\ociologia, P51 ~~ este alei cu· T!lia e au~~are pentru istoric ş tinb c:~bit de irn_portr~ izvoare pcnt\~ n ' statishca demograf ia ş i altele. ea xistă mai rnu rn a nu cons is~~!~erea r:net~dologiei istoriei. ln ?en:rt1 ::nai vechi; ~rob ~ c ; J că . fă r ă 0 aut i:i, ma1 1:ouă decît pentr~ peno-: e . lor co rect a in P in descifrarea lor, cit m folosirea 'fi · 285 284 a şt inţ elor indi cate şi făr o r e fl ec ţi e t . studiul _istoriei recente sa u a l cele i mai recent e( ~ d 1o l o gi _c ă cure~t: - Z_ei_tges~hichte e~c. -) va deveni în mod necesa/ 0 a ~to~i ei istorica, publicistica, reportai, mem orii etc. po,estire Schema care urmează (vezi Fig. 32) prezintă structu ra in ternă a cun oaş teri provenite din afara izvoarelor (cu t a istoricului. n oaş cr ea curentă şi cun oa.5tcrca şt inţfcă) ut ilizare ad a p ro fundată e cvată , Cunoostereo compoiiamentulu i uman C unoaşter g en ra epoc, i lă o Icon te mpo. ranel Conce pţia asupra istorie , ~i cognsib iltăţ, soie Fig, 32 Afirmaţ referitoare la im r ovemte din afara izvoa l portanţ a es nt ia l ă a cun oasterii s ti nţi fic e a baz~ c e rinţa unei pătr:1~ P:ntru pro!1resul certădo istorice are 1 11 cunoşti~ţe provenite din af en . . c ~ rce tănl e istorice a cit mai multor poat7 f1 re a liz ată numai în ~r ş~untei_ istoriei. Se pare că aces tă cerin ţă ~ şt m_i.ţelor . l ată de ce co -: aţi e_ cu intens ificarea t e ndi ţei de integrare cu privire la_ integra1·ca ştinţe l o r ar ~:~:1 1 să intre în reperto~f~ 1~'.-ţle_ m etapa actulă a certă . e le_ctic, metodologi ce a istoricului în spen 1or istorice. ' 6· Probleme te • orctice ale integră stiinte!u r 0 acă admitem e . • • carea din ce în a_ trebuie să corel • • pl exă a am dezvoltarea st in ţe i cu expliatunci just'f" ce mai com gr:ire nu p:i:carea oprt unităţ şi P;_oceselor din natură şi din societate, Ace as tă c iar a n e ces it ăţi proceselor de inteîn rindul e nec es ară. ri lor unir~et a nţilor fi e căr e~ 0 ;".lg e r se consli d ează tot mai mult cu c reşt ea e~ r l m~re de certăo1:~ţ e . _ al a rmaţi de dispersarea efortup oz ivă a publicaţo~ di~per:sare care merge î n p_a ralel ş tunţ1fce, care oferă un unens 286 material emp1nc. _greu de as imilat Ei îş i dau seama că aceasta îi îndreap t ă pe savnţi sp:e cadru_! limita t a l s p ec ialzăr. Nu se poate fac e abst r acţie de fa ptul ca a cea~ ta e~a~ ar ~ într-o specializare îngustă practicaă in cad rul u ne i an umite d1 sc1phne ofe ră certăo ruli un se nt işi de imp o rt a nţă ş i, d e şi în cadrul dezv o ltări stiinmen t de co mpetnţă ţ e i are u n efect ~ezintegrant. _specializarea î şi găs eş te mulţi ade pţi, ·care. i de co n se ci nţ e l e une i asemenea atitud ini. ln genera l, nu smt conştieţ Drept ur mare. oamenii de ş tinţă nu sî nt s urpin ş i cînd întîln esc c e rcetăil e la un mic fragm ent din reali tate, persoane c? re- ~i _ I _imtează nem an 1fcstmd 111n un fel cil' interes de a lua con tact cu alte discipline. în sociologic . d e pildă . cine\·a se poa te ocupa num a i de un anumit grup profesi ona l ~,1 u numai de p roblemele delincv e nţeiIO. iar în istorie de un spa\iu relativ mic in tr-o pNi oad i\ de timp destul de l i mitaă, sa u num ai de pers oa nă. făr .1 mani fes ta t e n din ţa de a d e p[1 ş i aceste limite. o anumită Preocuparea fo \ă de izo la rea tot mai mare a ce rc e tăoril şi faţă de .,entropia" tot m a i c re ~c ută a cer tărilo şti nţifc e este î n să atît de im por tan tă, in ci t a creat baza unei r e fl e cţi asupra proceselor de integrare a ş tinţ e i ş i, deci, în p rimu l rînd, asupra factorilor ce condiţează acest proces şi asup ra form e lor ş i stadiilor lui. Cu toate acestea, există serioase d iv ergn ţ e pri,·ind î n s ăş i semn if ca ţia noţiu de integrare. !n primul rind trebui e sublinia t că procesele care modifcă diversele disci pline n u trebu ie legate de integrarea lor sa u de di s p ar i ţia unora din ele; dimpotr i vă. pr in partici pa rea la procesul de integrare, fiecare ram ură de cercetare poa te beneficia ele cond iţl e unei dezvoltări mai depline. F ăcind abs trac\ic de problema înlesnirilor tehnice, indispensabile e lor (în principal ne referim la d~zpentru procesul de integra re a ş tinţ rnl~rea divcr,,c lor me tode de informare ş tinţfcă), şi de rolul unor d!Sci pl!nc ca logica m a t e matică în acţ iune a de in tegrare a şt i i nţelor, se pot di , tmge c,·cntua l ci tcva form e de manifestare a procesului de integrare. En um erarea lor în con t in ua re va avea parţil un caracter descriptiv, deoa rece \inc cont d e ceea ce o bse r văm în sfera şti nţ e lor, şi parţil unul r o~_ath·, deoarece in d că eventualele c ăi de integrare a ştinţelor . Ne ~m ităm re fl e cţile la s fera ş tinţ e l o r sociale, făr a desprmde dm cadrul ccsto_ra în moci s pecial is toria . .. . Simptomul cel ma i general al te ndiţelor de integrare a ş t1mţ e lor, aplica_~ cu o precizie m ai marc sau mai mică, co nstă în utiliza:_ea în _e_x?licaţ ile din sfera unei disci pline date a unor factori sau -teoru stabilite ~ cad:ul altei discipli ne. Teo riile sau chiar ş _i f~pte~e. stabil!te într-::u? Ate11:u al şti in ţei pot infl uenţa un alt domen !U, m:p_m nd !1°1 intrebar_1. P 1 ieastă modali tate de r eferire la rezultatele cer_tăn lor dm al~~ ~I SC!= se]ne poa te fi aplictă cu atit mai fructuos, cu cit r~p ez ~tanţu. d_i_ve{ ge or ramuri ale sti inţe vor lucra cu glndul la necesitatea_ mteg:aruf. _n în neraJ, se poate ~p un e că aces tă formă de depăşir a delu:nit~nlor ixc conctdruI ansamblu lui d e c uno ş tin ţ e care se află în contmua creşt er s tuie baza tuturor proceselor de integrar e. ei.: Un astfel de p roces r eclamă touşi crea rea unor facilt ă ţi _pent~u llni~~rtu_l"_ rezultatel or cer e tă r il o r din fi ecare d_i s ciphnă. T_rebUJâ /~ r= clona a aici, in primul rînd necesitatea unei acti v ităţ contmue · t ă li inţ a· re şi codificar e a mate;ialului empiric acum ulat într-o anum1ă ş . ParticuI · . . . . . de şi tipuri Aceast sarC !I).ă es ara pnn general!zan de diverse gra .. • avem de-a face c te de mare actualitate, in special in acele d?m1:_ru 1 unde Nu est e eazUl. s~ 0 e n o rmă cantitate de material în ~~nti~ua ':reşt . de schimbare a ne temem d e eventualitatea unei mod1fcăn rapide sau ,. 1 , din material, dat fiind că aceS t a nu ( s ~ a C'.Ollcluzi.ilor care derivă 287 văr complet. Dezvoltarea ştiÎ1;ţe_ constă _tocmai în ajungerea tr~paă la ade. Acest ti p de lucru, m~1spen~ab_1l pentru d_ezvoltar_~a ruvelului anterior_ ,,comparativ" - al !nt~g~arn , care ofera_ sug~stu pentru în tre bări ş i explicaţ !n sfera unei d1sc1phne ?ate,_este ş1 mai n-ecesar a tun ci ci nd trecem la etapa s u c c es ivă a procesului de mtegrar Ne gîndim la acea formă de integrare a ştinţelor in care este vorba de unificarea şi corelarea ( ş i nu numai de o ord onare m eca ni că a) rezultatelor ce rcetăilo diverselor disciplin e, care d e pă şes c to tu şi sarcina de a oferi ide~ şi de a justifica explic a ţil e din sfera u nei ş ti inţe detertrei v a riante posibile ale form ei de minate. Pot fi indicaite cel puţin integrare m e nţioate. Prima din ele î ş i gă s eşt expresia în a par iţa aş ­ numitelor discipline de gra niţă, care reunesc două sau m ai mul te ramu ri ale şti nţ e i corelînd rezultatele şi metodele d cerc.etare. l n a doua vari a ntă s-.ar putea include constru irea un or serii de afirmţ i i (teori i) ru un grad relativ înal t de generalitate, care un esc punctele de vedere al dive rselor şti inţ e asupra unui obiect dat (de exemplu . teoria comportamentului). ln sfirşt, a treia formă de integrare de inalt nivel, strins leg ată de prima, o constitu ie procesul de apriţe a un or t i inţe separa care, a,vînd in vedere generalitatea afirmţlo lor, au un caracter superior. Includem aki, de exemplu, cibern etica, !mp r eună cu teoria inf or maţie şi cu teoria com un icăr. Teoriile sau ştinţe l e indicate .i ici nu pot fi interpretate insă ~umai ca rezultat al procesului de integrai·r . Fol os ind limbajul cibernetic, se poate spune că între teoriile generale sau şti n\ . e - deci in cad~ core: lări rezultatelor certăilo din num eroase ştinţe pentru o mai buna cu noaşter a lumii - are loc un efect de conexiune inversă . Ace.istă conexiune este un fragment dintr-o sch emă g en erală (vezi Fig. 33), ~ constituie o încercare de formalizare a proce elor de integrare a tunţ e l o r. Extinder110 utihzdri, aparatului conceptual ol ştin e lor înalt grad de generalitate, co : Iog,co motemoticâ'. cibernetica etc . Metodo compartivă tn domeniul une, ~ngurt discipline ) le•picoţ Generalizarea materialului empiric Oezvo!larea di verselor forme de Informare stii ntific6 şi oilor ,ntesnlri tehn ice pentru integra rea !it i nţelor discipline • Identif·icarea unei• ş t··un ţ e Io,_ oferite . . de ce r c etăril 1 tfe din• diverse . sau teorn da!~ c_:1 Pa orn_ia d~- mtegrare d emons tr ează că de Ia ace s tă teorie sau ş t unţa por~esc direcţ'. .n:etodologice care impră certăilo particul are un anu:11 1t sens, _facil1ti~d pr_oc:s~tl de unificare a informati ilor eteroge~~• cai c conf1rm_a :au, m ultima mstanţă, modifcă ori chiar ~nul ează teori ile c-e au constituit punctul de plecare al c e rce tă ri. cu cit ace stă teorie sa u întreaga ştinţă este mai genrală şi e formulată Ja un niv I s upe rio r, corespunz~to_r gradu lui ei de generalitate, cu atît m ai e xti n s ă este platfo rma de intiln1re a rezultatelor. Gradul caracterului să u ipotetic poate fi diferit; este mai bine, natural, dacă acesta nu este prea mare. Este vorba deci de a alege astfel de teorii care să fie suficient oe fondate pri n rezultatele cert ărilo specifice şi, todaă, să fie conslruilC' in aş fel încit, prin intermediul unei viziuni core s punzăt oare a•upra cer c e tă ri ş tin ţifc e . s ă fie o pl at formă rea lă iar nu formală de integrare a eforturilor unui număr cit mai mare de ştinţe ş i pentru o mai bună c un o a ş t e r e a unei părţi mai mari sau mai mici din realitate. Prin tr-e teoriile u cel mai înalt nivel de generalitate în domeniul s l i nţel o r sociale i nd e plineşt aceste condiţ teoria materialismului isÎoric. Vom vedea mai clar acest l ucru cînd vom analiza fiecare concept referitor la intc rprPtarea istori ci . ° NOT E I. w termi 11 6u i zdarî obserwa cyjynych • J . Gied y mln. O teoretycznym sens1e 1z •. T" l de ob s erva ie]ţ ln Teoria i !Sensul teoretic al termenilor şi propozo 11 ~~va 1966 p. 91...'.110. doiwtadczenle [Teorie şi expe:lent),P~arszfil;; 0 ficz~e i logiczne [Scrieri 2- Lucrarea este puhli catA ln. L. Chwoste , 1s7; (Introducerea şi comentariile fil07.ofi ce ş i logice]. voi. II , Warszaw~, . 63 ap rţin lui K. Pasenkicwicz). la aceas U! e d i ţie 3. I bidem p l p > 6. Ibidem, p. 1. cu un Comtruireo unei teorii IOU !tiin\e cu un înalt grad de genera li tate r !· lbfdem: 0 • 2. . ri [C nslderaţi asupra istoriei], w. Kula, Rozwazania O histo I l"zao ex plica ţie ac ţiunl or umane Warszawa, 1958, p . 79 şi urm., conţie ana 1 7 F Prin intermed iul intereselor. Engels. Antt-Dilhring, op. cit., p. ~9. . . 8• 94 _ 9• N • Rula, Rozwazania O historii, op. cit., P- • 1 . la izvoare şi alte d _ if1cu!Uţ. ;o u IUăm ln consi derare a ici problema ~ccesu, u,alc lui A. Malewsk_o . O za'.toso • CC. comentariile pertinente pe aceasta tefia .. compor.tamen tulu o], Warszawa, Wan iu teorii zachowania [Aplicarea eoro ci • Lucrarea lui Integro rea rezultatelor cer~etârilor din diverse !itn w· 1964, p . 416. ţ e o Fig. 33 Este u şor de observ t . • hernă te 0 • în acestă: sc sul de rii\e cu un înalt ad da c-e ro1 _important joacă e gener~itate. Se poate prevedea ca proce altele integrare a ş tinţf noi , care să uneas~~ se va folosi de teoriile existente sau . :va crea oarece aceste teorii constitu· Pui;ctftele de vedere ale diverselor ştunţe, de Jt,ate· de integrare a reZU ie P a arma indspeablă 288 19 _~ etOdolog la is to rie i XVII. FUNCŢILE CU OAŞ ŞI 1. Analiza modului de cu al rolului cunoaşteri TERI PRIN IZVO RE 1N AFARA JZVOAREWR noaşt er e a l istori cului din pun ctul d prin izvoare i în arara izvoa relor , ·ed Din capito lul preceden t r zultă cu d a ritat • rolul d s tul de i~po al c un o ştinţ e l o r prove nite d in a fara izyoa r lo r pen ru odal1ta a de u ş i, nu m ai u l-.tu di re ai a t.Pn lă a fi !'Căr Pi cerceta re a istoriculu i. Tot etape a acest ei modalităţ , o d a t ă u compa ra r a r olu lu i a m lx>lor t ipu i de c un o ş t inţ e (proven ite d in izvoare i din al ura in ·oa r0lo r ). poa t ofr- ri o imagine a rolului lor real. ch iar d la în put pe t o ţ i i ca r0 ar ,a Dorim s ă - i a v e rtizăm ca, pe baza a nali ze i noast re u lterioa re, s ă d im in u 7, 1olu l izyoarelo in ce rcetarea i s t o ri c ă : sursa r ă m i n e intotd C'au na b unu l CC"I mai pre\io~ al istori culu i, f ăr de care acesta n -a r mai pu a fi i t ori c. V m în să •• ne desprind em de f e t i şi zar e a u ş a de frec,· n tă in i,;tor i a iz,·oar lor ~1 prove nite din izvoar e - feti izare car nu este ln fon~ a c uno~tiţelr altceva dccît expresia u nc' i a ti tud ini ş t i n ţif ce de zin t r a n i o dovada de a p ăra e a crudi\ ion ism ulu i. fn fond e te \'Or ba de a r<>al iza că i7 t, u fi i n t ă n ici ru di ·a voarele singure nu sînt sufi ciente. cum nu s ingură , făr a pierde i n s ă d in ved e re imp o rtanţ a fund am e nt.a lă (intranume sens) a izvoa relor pe nt ru cerceia,r e . Tr bu i ,; ă in m cont d de comunifaptul c ă in for m a ţil e provenite din izvoa.N' a u o capaci ta care cu atit ma i m,1re, cu cit , ·or fi mai t rogene în tr bă ri l e pe care le punem; aceasta r e cl a m ă î n s ă c u noş tin ţe multilaterale . Rolul c un o ş tinţel o r proven ite din izvoar e şi d in a fara izvoarelor poate f1 prezentat în mod schema ti c ca in Fig . 34 . u no ştin e provenite di n a fara izvoarelor Ro spun s {o n ouo i n l o rm Cunoaş aţ ie l t e r e a pri n i z voare Fii:. 34 . Alegerea domeniulu· tui ~ Problema se l e cţi e i ~ ~e ~~rcetare Şi formularea î n t rebăilo tura cu sistemul de vaio ~11eriile de s e lecţi se afl ă în s ă în strînă ri at (care este o funcţie a cun oa şter 290 ii ._ const! 1egaurn ane)- la schimbăr a_le cr i~~ S ch im barea siste m ului de valo ri d uce d e r e gulă ·iilor d e s el ec ţie ş i în plus la schimbă r i în modul d e a for mula m trebart ~i în m odul de e xplicare . !n a legerea ~on~eni ului d e ce rcc tai-e nu ave m inc ă de-a fa ce cu inform a ţi prove nite dm izvoar:, d_e~ar~cc nu a m trec ut î n c ă l a e xaminarea proble m e i date. Problema 1~a ş 1 . (m~~·eba r ea) n u . a fos t i ncă for mul a tă . In formula re n e ghidăm dupa_ cr! ternle d : s e ! e cţi; ba za te pe sis tem ul de val ori. da r fol os im ~el p_uţm m _ a cea şi mas ~ird ~i c un o s t i nţel noas tre des p re faptele is tori ce ş 1 c un o ş tmţ e l _ ~ t~ore t1ce. • O d a'tă cu fo r m ul a rea î ntr e bări se î nche ie rolul cun oaş t e r u d m af~ra r ă s pun s ul la î ntrebăi tre buie să r~cu rge m miz,·oarelor. Că u tind f o r m a ţ il e ca re p ro vin din izvor . T ot u ş i, r?lul a c:s tor i~form a ţu es t; d ife r it în fi care fa ză sa u tip d e procedura care mcearca sa gasea_s ~d r ă puns la î n t r e băril e puse. In critica_ izvoa:elor (cerce tare3: .a~1tent1ct: t ăţi i ş i a c redib iltă ţ i ) r ecu rgem, în primul r! nd , sa u _cel pu_tm 111 egala măs ur ă la c unoşt inţ e l e ce provin din afar a izvorulw exa rrun a t . Pute m s ă ne pr on unţăm asupra a utenicăţ sa u cre dibltăţ numa i prin co mpa raţi e. Ch iar d acă n...am d e pă şi cadrul izvoru!ui ~xaminat! vom a__ccept_a i nfo rm aţil e cuprinse în el (atît despre fa pte, cit ş 1 despre izvorul rn s u ş 1) numai at unci ci nd le r e cuno aş t e m pornind de la cunoştiţ e l e d e ja avute c or d a nţ e sa u contradiţ, pr oce dăm , evj de c ătr e noi . In ca zu l un ei n eco n pentr-u a decid e da c ă trebuie modificate sa u schi m dcnt, la alte in v e s tigaţ, l>;i te intr-un a numit punct c unoştiţel e prove nite din afara izvoa relo r·. Rolul c u n o a ş t e ri prin izvoare este cel m ai important î n timpul s ta bil irii faptelor . deoa rece le s ta bilim bazîndu-ne p e izvoare, c u toate că n-a m putea s ă o b ţine m o informaţe cor es punzăt oar e făr ă c un oş tinţ e prove ni te din afara izvoarelor. Conform tezei fundamental e a teorie i info rmaţi e i , pen tru fi eca re informaţ e trebuie ,să se plăt e a s că", sa u - cu a lte cu vin te - fiecare informaţe c o s tă. In plus, pen tru d escifrarea infor maţi e i însăşi trebuie cunoscute codurile respecti ve. M ai tre buie a minse fa ce t it c ă i n s ă ş i acceptarea a ceva ca izvor pentru proble ma dată numai in raport cu c un oşt inţel e celui care conduce in V!' s tigaţl e . J. G ied ymi n a firm a in mod just: ,.Un anumit obiect este izvor istoric do a r dac ăe xi s tă o p ersoan ă pentru care el cons tituie nu numai un obiect ~o bişnut», dar şi un semn, deci a tunci cind acea p er so a nă po se dă c un o ş ­ t in ţ e co r es punzăto are care s ă-i p er mită să coreleze a cest obiect cu obiectele sau evenimentele din trecut" 1 In cursul ex pli ca ţi e i cauzale, rolul c un oş tinţelor prove nite din a fa r a în izvoar ele iz ·oa relor trece pe primul plan, deoarece a ra reori gă s im refe ritoa re la proble ma d ait ă indicarea ca uzelo r e venime ntelor ca r e ne in t e r e s e ază . P entru a î ntreprinde ex pli c aţ i cauzale, es te necesa r adeseori un mod de ce rcetare complica t, care fol o seş t e în primul rind metoda c o _m par a t ivă. D u p ă cum a arăt în s pecial C. G . Hempe F , pe ntru a 2.f1: ma că u n concurs de împr e jurăi este cauza faptului ce rceta t, treinvoci o lege ş tin ţ ifcă. In e x pli ca ţ ie co r e lăm faptele în baza bm': să une i legi, ~cl i c ă in ba;;;a c un oş tin ţe lor prove nite din afara izvoa re lor (teore fe r itoare Ja r et ice). Diverse fa pte cu noscu te n e s u g e r ea z ă s up oz iţ ia i legi lor respective. Cun oş tinţ e l e dob indite în afa ra posibilita tea utilzăr 1 zv_o-:relor facilt e ază , de as_e~ enea, formula rea legilor ş i e xprim ar ea s int etic':' a r ezulta telor cer<:etanlor. In ac ~ laşi ţel fa cem e valua rea fapt el or istorice pe baza cuno ş tmţ e l o r provemte dm a fara iz voa relor ca re în acest ca z f u ncţio e ază ca sistem de valori . ' oş tin ţe l or p ro ven ite din izvoar , . P entru a ne da seama de ro lul cun ş i a . celor dobîndite din afara izvoarelor în procesul de cerce tare is tor ic oferim t abelul de mai jos, în care semnul ,. + " se pu ne în rubri ca refc~ .!a 29 1 ritoare la proced~ul d_e ~ercetare r es pecti v_ în f~n ~ ţ ie _de i m p o rtanţ tn ai mare a cunoaşteri pnn JZvoare sau a celei d obmd1te m afara izvoar . 10 In cazul în care ambele gen uri de <:un? ş _ tinţe a1;1 u!1 _ro~ la fel de irne ; ~ tant, sem nul este pus la a mbele rubn c1 care md1 ca fiecar e t ip de no ş tinţe . Evident, ne d_ă~ . Sl'~m a_ :ă _ imJ?Orta~ţ fi ecă r ei faze a acti~~ tăţi istoricului poate sa ii_e dlf enta , m funcţie _ d e scoJ?ul c erc tări i. Pe de a ltă parte, toate genu ril e de procedee menţi o nat m t în egală mă­ s ură indispensabile pentru ob\ine rea un or rezulta te în cer cetare. provenite dln izvoare ş i din afara Izvoarelor in ra port cu modul dt cercetare al Istori cului Cunoştiţel Nr . Felul cerc crt. C un oş tinţe pr ovenite dJn ;, ..,,,.,.,, l ă ri CnOţti profttli ţe din afara Izvoarelor 3 I 2 3 4 5 6 9 10 11 12 Alegerea domeniului de cercetare J'ormularea întrebăi (problema) Stabilirea izvoarelor pentru cercetarea problemei Descifrarea informaţ ei cuprinse în bvor Cercetarea aut ent i cităţH (criti a extrioaă ) Cercetarea credibltă\ (c.r itica interni) Stabilirea faptelor despre care e:ristii informaţ direct iu izvoare S~abilirca faptelor despre care 1111 exist/I informaţ directe !11 1Z\·oare (inclusiv ,·erificnrea) Exp li caţi cauzal:\ (inclusiv ,,.,_r!ficarea) Stnbiliren legilor (şi verificarea) .I. .L .I. .I. ..L -,- ., !i"Xtnnrea sinteticii (r/lspunsul la întrcbmlc eerceEvaluarea (co 2. Funcţil r ectă e cunoştiţelr ) n faptelor istorice + + + + + + provenite din afara i:ivoarelor 1• Problema modelului nominal ~ m \oştinţd e p1:ove~1ite din afara izvoarelor, obţinute de către ~rcei e_ ş1 efort t eoretic, cunoştiţe care descriu realitatea 1 ~ aport ~u o a numită întrebare, pot fi socotite oa un echivalent al a~.zisei premi_s~ a întrebăi (cf. cap. XIV), respectiv ca model al tnrebă :­ E vorba ai~i, conform terminologiei lui J . G iedymin. d e un aş - n umit 11 111111 st ~~odcl ? ,al . al între~ăi - care constituie o mulţie sau u n s~ ern daic-~~n~sc, deos~bire d_e m~delul r eal al î ntreb ări - respecti,· d~ model 1 c ob_1.ct ; cai e r eahzeaza acel sistem de premise ce fo rmeazll .e l ·t e d.m afara izvoarel or ca.re se u nomma1• Cunostiţ compun (di n pu •t d , e PŢOV en1 re 1 a concluzii lo. ne _e vedere logic) d in premise noi, reguli de ob~_e care per~it ~of~~:• mare ş t .e rezerv~ de mijloace de obţiner a concluziilor wnarea problemei r esp eciive. . ! . _ OJ: . într e bări l • (de obicei ascunse) trebuie, •tiva dup_a cum ~ ! ~ e m s ă uls e p rdemtjsl •·, , • 1s mga 111 1 .• premisa n egativ ă p . . )l\m~ rmd premisa (cf. cap . XIV) pozi ~ tual, cea a dec icta{ · t~saţ · urnă cităţ, PŢem isa - pozitvă resticvă şi, eve 11 • 1 11 s at i s l'ăc t or. r spunsulw, precun1 şi criteriile răspun s u 1ui . :,ă t o _r P 1 m observaţ 11 Reami nti m că premisa pozitvă este convingerea - care cons t itui e provenite d in afara izvoarelor1 - că ex istă în geo pa rte a c unoaşteri ne ra l u n răspu ns ( adev ăr a t) la î ntrebarea pu să. Premisa n ega tivă care. de asemenea, p rovine din c u noştiţe le dobîndite din afara izvoaa re reior 1 şi ea un caracter general : ea afirmă că nu orice răspun s este ade v ărat. De asemenea, c un oştinţe l e provenite din afara izvoare1or 1 de eventuala pr e misă a u nic t ăţi, care artă că numai un ne a sigură singur răspun di rect şi nu mai unul este a d evă rat. P re mi sa pozitvă r es tricv ă , care r e clamă c un o ş tinţe provenite di n afara izvoarelor, mai concrete. legată în multe cazuri de progresul în utiliza rea info rm aţi il o r provenite d in izvoare, se apropie mal mult de ră sp u ns ul c ăuta. Cu cît cunoştiţ e le noas tre dobînclite din afara izvoars tă pr e mi să ne indcă subrelor s1nt ma i „bun e", cu atît ma i exact ace m u lţim e a unde trebuie că u ta răsp un s ul la întrebare. Avem de-a fa ce aici, a ş ad r. cu restrîngerea întregii mulţi Ja o an umită s ubmlţi m e. Ace a stă premis ă const ituie todaă şi unul din tre criteriile de acce ptare a ră s punsli , deoarece con form acestei premise nu se adm ite un r ăspu ns din afara s ubmlţi alese, a di că din sfera necunoscutului. Este cvid nt c ă ~i acestă pr e misă, la fel ca ş i celelalte premise, poa te fi fal s ă . Premisele constitui e doar un sistem de ipoteze preliminare, indispcn,abile pc- nt ru form ularea unei anume în tr e bări şi nu a alteia. Adesea. premisele false ale întrebă i i (p roblemei), care sînt rezultatul un or cu n~ linţ c din afa ra izvoarelor ce se dovedesc a fi „slabe" sau insuficien te. constitui e o fr înă serioasf1 în activitatea de cercetare. Totu şi, r areo ri putem vo rbi în faza in c ipentă a certăi de o veridicitate absolu tă (ca re va fi confirmată pc parcursul ce rc e tări) a premiselor. l n schimb, există o conti nuă î mbogăţire a· cunoştiţelr provenite din afara izvoarelor pe care o putem consi dera un clement indispensabil al activită ţi istoricului . Un exemplu evident de întrebare cu premise false ascunse îl constituie aş a -n umit e le înt r e bări insidioase. De pildă , dacă am întreba: Ce t er itorii poloneze a ocupat Austria ca urma re a celei de-a doua îm p ărţi a Poloniei? - nu ne-am putea aştep la un răspun direct, adevărt la a ceastă în trebare, care să indice teritorii concrete, deoarece - după cum se ş tie - Austria nu a participat Ja a doua împărţie a Poloniei. Un caracter com plex are premisa deciabltăţ ră s pu nsu lu i, deci u l la întrebarea pusă poaite fi supus verif că r i convingerea c ă răspun p rin interm ediul ob se rv aţie i. !n mod obişnut, acestă pr e misă apare î n con şt inţ a ce rc etăo ruli îm p re ună cu premisa pozit vă. 0 3. Functiile cunostintelor provenite din afara izvoarelor.'° • • P~oblema selcţi • s~!': 292 tăor, care în clasificarea noasSistemul de valori profesat de cer are un rol de cunoştiţe provenite din a fara izvoarelor, funcţio nea z ă ca un ansamblu de orient ă ri căro a li se s ubord nează certăo rul în activitatea sa. Acestea sint de obicei o ri e ntăigeneral e de tipul : .,avî nd în v edere c ă A este bun, trebuie indicate părţil e bune ale lui A, trebu ie extinse c uno ş tinţel despre A" etc. Astfel de o ri e ntări constitule, într-un anumit fel, şi un sistem de premise ale întrebăi. Ele ar putea i denumite premise ,a xiologice ale într ebări. In multe cazuri pot frîna obţine rea unu i răspun corect la întrebarea de cercetare pusă . De exem plu, tră d . • din cu n o stinţel prov enne din afar a izvoarelor convingerea care a r :t ir e g r an tă a· sistem uJu i ?e \' iilori (a cun oş t inţe lor O ~1 care_ este Pf . voarelor 2) con form căr eia s punem: con trardonna • ·en1 tc d111 a ara iz ' • • t • 1· ·te 1 . . •t 1·v în istoria P oloniei - poa e ~a 1 J zc muJt or iP o, O1 • • • generis lui P remisa axi ologi• ca• Joaca r o l u l un ei• s1·t e sma Juca t un J·' t 0 pozi zontul cerceta. : ufor~ a ţil e ce a jung la istori c şi -l ghidează cores p unză care selecteaza rn • f ţ" • n • · t . , • activitatea de obţ i n e r e a u nor rn orma. 11 no1. . 1;1Pa cum am ar_atat, 01 m .. d e ri v ă din sistemul de valon d Psch1d in mul e carnn noi . d .. , • \ c-· nP xpl0 atR onenta n 1e care orizon turi de cercetare, ind iclnd omenJJ pina a un I r • Progresul a c tivăţ de cercetare ste _decis deci nu nu mai d" _ace~ parte a cu n o ş tinţelo r proven ite d in ,a fan.1 1zvo~n•lor carl' c<. '. P 1111plJca1: !n în s ăşi formularea întrebă r i , ci ş i d e c un oş t mţ le c Jr ~.a1.•_.a~runse • ad i c ă de acelea care constituie pun ct ul ~'.' ~lecarP al d c'.z1 1 in fnnnularea î ntr e bări. Din fer ici re, a ici savan\11 s ini dl' _acord _m mul_t rhc-stiuni fundamenta le, aş încît deciziile de pu nere a rntrebanl or 'iJnl l 1a~e ,,cu ac ur a t e ţ e ", iar anumite dif er e n ţ e în sis\emul d eYalua. cpt'rti~• in cadrul cunoştiţelr provenite din afara izvoarelor, care mflu c-~\"aza procesului de in te roga re-. o f eră, ca urm.a r , o ,·! zmne asupra div e r s ităţ mai amplă asupra r e alităţ i. Aceas tă vizi un e am pl ă e o bţin<' . d_~pa _cui_n se ş ti e , în cursul procesului dialectic de dE'zvoltar 0 certăi şt1mţ 1fi ce. ln analiza m e t o dl og i că , şi nu n umai a istoriei. nu putem f~ a~slr a c ţie, reptăm î ncă o d a tă , de problema cuno t inţe l or prov nit dm e lor în istorie sînt deosebit dE' impnr1.an1 De a fara izvoareloro. Funcţil aceste cunoştiţ e depinde în cea m ai m ar e măs u r ă fel ul d cizi i p_dd~d formularea întrebăilo în domeniul dat. Aceasta îns ea mnă , ă d <'FI dm acest punct ele influeţază procesul s el ecţi, atît d e important p pntru orice cercetare istorcă. Od a tă cu schimbarea modului de eval u are, c.arE' se core l <>ază ~ sc himbărle din repertoriul cunoşt i n ţe l o r n oastre p rovenite din afara iz\'oarelor, se s ch i mbă în mod obi ş nuit şi criteriile de se l ecţi. E te lim~e că ş i în cazul unor sc himbăr în repertoriul de c un oştinţe proven ite dJJI afa ra izvoarelor, se modifcă premisele de fo rmula re a între băilo . Schimbărl e aduse, de exemplu . d e acceptarE'a teoriei ş i a mE'tod_ei materialismului istoric sînt schimbă r i din sfera criteri ilor de sel ec ţie: a !lremise~or _d e formulare a în tr e bă ri l or (factograficc . explicati\'e şi dc~pre legi) ş1 ale metodei de e xpli caţ i e . Referitor la selcţi, în acest c~z se acordă o atenţi incompar abil mai m are t ra nsfor m ărilo r în teh~ 1 n ica de producţi e ,_ r e laţior, stadiului de proprietate şi forţ ei fiecă; clase, intereselor diverselor clase ş i ale fracţiunl or lor conflictelor dtna ţă ra nil o r sadu ~ ~ fcl)astel - d~e exemplu diverselor form e d e r e z i st e n ţă 0 1 ic e or mtre oamen·· ă • • . . f unc ţ· ie i e dasă a stat 1 . . . 1~ s raci ~1 patricienii o raş e l or 1 1 pro p agă _ ~:\x ! ~ s l aţ ie _sta~ale: _i de?loipilor_ şi o r gani za ţi i !o:. car e : ri\or dintre lupt plu 0Jgam _ z aţ 1 e1 b 1 se n ceşh - demonstran t l e gătu i nde pe nd enţa de ast~tentru _a_1:)ohrea privilegiilor sociale şi lup ta pentr~ contra privilegiilor p 't tradi~ulor a s piraţ ilo r d e egalit at e ~i a p rotestelo 0 entaţilor etc." . Descifrarea premiselo . .' p\ u, problemele refe •t r sel ec ţie este adesea foarte si mpl ă. De exen1 08 cu interes de că t r e r~t : ~_ la rol~! patriotic al clerulu i a u fos t abordat e e a cato lic ă . Problemele ~ permiteau s ă se prezi~;~cn l e g a ţi de mişcar ~1_, le~at de acea!.'.ta, fastul ~ pt el~ d~ tră ~are a ţ ări , asuprirea ţăranilo r dt l e c ţt e de istoricii car ei,a~mmtai: 110.r bLSe ri cşti au fost trat at e cu pre-: convmşi de rolu l n egativ al catolicisrnullll 294 polu!lE'Z . Aceasta se refă în s ă ele obi cei la în~rebăil e f~n_d amc ? tale : i (dec_1 _c u~ostin tele ..ascunse" provenite din afara izvoarelo_r), m cazul_ inlrc~a_n~ or s ă gă s im Joc ~1 astfel d ~ !ntre ban in : s i~plc·, devi n clare cînd re u ş im tr-un anu m it s istem de înt re b ă ri ca re constituie o subd1v1zare a u ne i p robleme ma i mari . . a fost arma~a llll N_aJ?ODe Px emplu, întrebar ea : cît de numeroasă leon în b ătli a de Ia Wate rl oo? poa te fi o parte componenta a unei rntr e bări .,m a i ma ri" despre ca uzele î nfrîiţ e r!i lu_i Napoleon •. Punem a ces tă inlrebare î n s ă deoarece sîntem c onvmş1 de importanţ e 1.. Putem fi c o nv in ş i de imp o rt a nţa î ntr e bă _ ri recunoscînd m~rele rol al ltu ~a~c'. deci P.1 (.: lcon in is to rie (poziti v sau nega tiv) sau nerecunoscmdu-1. Aşa m isele deci zi ei pentru fo rmul arca într e bări ne conduc la bazele ev3:tw r11 conepţi e i generale asup ra istoriei repzntaă ele _~el care ~une rntrebarca si ca re re zultă din c unoştiţ e l e provenite dm afara izvoarelor1 , .1\ c~t gen de p rocedeu iterativ a pare de regulă în an?Jiza pre1!1isc: lor deciziei in terogative. P entru a descoperi aceste premise tre buie sa r considera bil ele „paşi". Totu ş i, în istorie în g efa cem adE'sea un numă nc1·;,I si nt mult ma i puţin decît în ş tinţ e le naturii, ele exemplu . Să ;i n ; i\zăm mai aten t exem plul dat anterior: ( pasul JJ Descoperim în c un oş tinţ e l e noastre provenite clin afara iz,·narelor o l ac u nă . da r sintem c onviş d e importanţ problem ei r espective. Am ales ace a s t ă p ro b le m ă dintre altele deoarece considerăm ispentru înţel e gera istorie i toria lui l\:a polcon ca deosebi t de importană lu m ii; {JXIS1Ll 2) - Lu ă m dec iz ia de a formula o întreb ar e ca re a re scopu l de a completa a c eas tă l a cun ă (bazindu-ne pe cuno ş tinţel e provenite d in afara izvoa relor, ş i pe c un o~ tin ţe l e dobî ndite din afara izvoarelor 2); (pasul 3) - Punem întrebarea „Cît de numeroasă a fo st armata lu i a de la Waterloo?" (,,punind în mişcar e " cunoştiţ el N apoleon în bă tăli p ro,·en itc di n afa ra izvoar elor 1). Acesta este un fragment al unei înt r ebări mai largi , de exemplu despre cauzele căd e ri lui Napoleon; - Premisa pozit v ă sintem c o nviş c ă există un ră s pun s p en tru acestă întrebare (mai r es tr î n s ă) - (deoarece a exista t Napoleon , a existat \Vat erloo etc.); - PrEcm isa n e g a tivă - sîntem conviş că nu toate ră s pun surile sînt adev ă rate ( fi ndcă, de exemplu, nu vom fi dispuş s ă ac e pt ă m ră ~ ­ pu nsurile care- i a tribu ie lui Napol eon o superioritate num e ri c ă); - Prem isa u nic t ă ţi - ş tim că trebuie s ă dăm un r ăs pun s d irect, exact, care ar e în vedere o oarecare posibilitate de înfringere (cel p u ţin nu ne gîndim la starea armatei în diverse stadii ale bătlie); - P r emisa p o zit v ă r e stri c tivă - vom căuta, de exemplu, ră s p u n ... u l în s u bmulţi; o ar mată mai puţin num e r oa s ă <lecit a adver sarilor lui N apoleo n ; nu puteau fi milioane etc.; (pasul 4) - Decidem s ă includem între bar ea as tfel fo rmul a tă in p rogramul n ostru de cercetare. ' b prob lemele de cercetare în întregul lor). Prem1se!e sel -!. ~aţ1il 111 Funcţile infoaţlr e cţ1 provenite din afara izvoarelor . In p rocesul de form ulare a r ăs pun s uli principala funcţie a info ror p rovenite din afara izvoarelor este de tip in f ern ţ ia l. Ea eon t ă a t ribui ret1 acestora a rolului d e prem ise în ra port cu concluziile i _ 295 torice. E le O func ţ ie î ntîliă f_recvent, în ~P.:cial în c1:1_rsul aş-numite stabili ri deductive a faptelor ş 1 ~ co1:stru1m ex pl_ic:1ţuor cauzale. Nu \"o 1 cita aici exemple ale respechvuhu procedeu, lasmdu-le pentru ·alte capitole, speciale. Ne vom limita la o încercare de prezentare schematiă a rolului acestor informaţ. Să zicem (luind ca exemplu o situaţe foarte simplă) că avem 0 mul ţi me etrognă, notaă cu următoael întrebăi decizionale : voarelor tipice, care rezultă din cunoaşter unor trăsui c~ra~eristice determinate ale ţăranilo ş i călugrio . Acest concept_ perm_ 1 te ~tegra-:rea informaţl eterogene prov~nite din i~o~re pn_vmd ahtudmea 1111 Luther faţă de t e ndiţel economice ale cap1talJsmulu1 care se năştea . NOTE Po~edăm informaţ provenite din izvoare care spun că p 1 şi ·~ p2, res~ct1v_care ne ~pun că a fost p 1 şi nu a fost p 2 . Din cunoştiţel proven_1te din af3:_ra izvoarelor mai ştim următoae interd e pendţă genecă f.aptul de tipul p 1 comrala,_anume ca P, -+ ~ Pa, _ceea ce înseamă portă ~?senţa faptelor de tipul p3 . In situaţ în care folosim numai informa~ provenite ain izvoare, ne limtă seria de întrebăi (care este o mulţne et rogenă) astfel: I ~P1 I Pa Am · 10cadrat răspun Dacă mai sus ' lim'tă ad ăugm 1 şi • informaţ urile . mai care pot fi eliminate. . . . provenita dm -afara izvoarelor mult mulţio de fapte eterogene: P1 ş i manifestă Rezultă ~ P3. că răspunile I ~P1 I I P2 I Pa I J formulată ~P2 ~p3 la • t . in rebănl decizionale puse sint: p 1 ; ~ Pz funcţie . f O altă i a m ormaţil pro ·te d ' aceea de n cursul construirii ră s 11 veni m afara izvoarelor care se P~uril?r na_ratlve sau explicative este determina~r~~re a informaţl/ Religion and. lu.ăm , de exem lu ovemte dm izvoare într-o imagine ~e ~ise _of Capitdzis:n? r; : ză din opera lui R. H. TawneY a îngrămdi demna s ă acu g~ţie şi Putere şi faţă,d ţă de m~dalităţ e oam enilor de eze Provizii pentru ..: pre c auţi t e mătoar e ca re-i !nrea unui ţăranmu l sau a Unui călu găr" vu or, Luther manifesta neincrede5 n acest exem l • sau a P ~• autorul ope unui ţăran unlU c ălugr" :ează cu n o ţiun e a „n eîncrederea e Pr o v e nită din afara lz- Informaţi 296 l. J . Giedymin, Problemy l ogiczne a nalizy h is torycznej, op. cit ., p. 28. 2. Cf. C. G . Hempel, Th e Function of G eneral Law b in History, în „ Theories of History", p. 34!>--346. Referitor la problema exp licaţe, cf. cap. XXI. 3. J. Giedymin, Problemy . .., op. cit ., p . 94-95. 177. 4. Cf. A . MaJe wski , J. TopolskL Met oda mat eriaZizmu historycznego w pracach historyk6 w polskich [Metoda materiali smul ui istori c în lu crăil e istoricilor polonezi], în „Stud ia Filozoficzne ", 6, 1959, p . 130. 5. R. H. Tawney, Religion an d t he Rise of Cap"itaZism, London, 1927 (trad . pol.. Warszawa, 1963, p . 108). Parlca a V-a METODOLOGIA PRAGMATICA A ISTORIEI. U C Ţ IE A PROCFSULUI ISTORIC METODE DE RE C ONSTR (l) Scopu l crit icii (atit in terne. cît ş i externe) este de a se o bţin e d ac ă i nfo rm a ţil e furniz ate de izvo r sin t conă [;ci întrebarea privi nd credibilitatea agentu lu i r să pun s la în t reba rea forn1P cu realitatea - a di c i n 'Jrmaţie . (2) Prima e ta pă XVIII AUTENTICITATEA IZVOARELOR OR MAŢ AGENTULUI INF ŞI CREDIBILITATEA I E I (critica 1. Con cc11tu l general de cri ti că in til nim , r e n ţiera intr e critica ş i critica refe ri tor la critica izvoar elo r , dife i nt e rn ă. Prima di ntre acestea este d e numit ă ( d up ă Langlois şi &>ign obos) c r i tică e rudit ă sa u (dup ă Bernheim) c rit că i nf e r ioar ă , iar a doua c r it că s up e ri oa r ă sau, dup ă cum am mai spus, h e rm e n e utică. S tudier<'a principiilor criticii, în special a pri n cipiilor cri ticii exter n e, a constih.1 it m ult ă vreme, adi c ă de la n aş t er e c a ru di ţ .ion s m u l ui i n secolul al XVll-lca. principalul element a l p r e găt ir i m etodologice a istoriculu i. Jn mare măs ur ă acest lucru este valabil ş i a s tă z i, dar o d a tă cu îndepă r tare a tot mai a ce ntu ată de bazele pozitivist-irleografice, ca re f eti şizau cunoştiţl'e provenite din izvoare, c r eşt e necesitatea de a fu rniza istoricu lui ~i elemente de metodologie ge n e r ală a istoriei. Cercetarea ca racteristicilor exterioare ale izvorului ( adi că a izvoru lui în întregime, în afara in form a ţ il o r pe care le c on ţine), cum se defi n eşt în gen eral critica ex t ernă, poate fi cone pută în sens mai larg sau mai restrîns. 1n cazul se mn i fi caţ i e i sale m ai largi, în critica ex tern ă t rebuie incluse alît lectura' (decodificarea) i nf o r ma ţilor cuprinse în izvor, ci t ş i cercetarea izvorului în s u şi, care, în ac e pţ iu n e a teoriei inform a ţie, cs~e un canal de i nfor m aţ i e . Critica ex t e rn ă în sens restrîns (sau propriu) se ref e r ă numai la caracteristicile extern e al e izvorului înţel s ca '.1n _canal de i n for m a ţi e , exclu zîn d deci descifrarea sa. S e poate întîm p;a fi e rnsa ca pen tru analiza caracteristicilor exterioare ale izvorulu i să necesar~ analiza codului (de exem plu pentru stabilirea d atăr i i pe baza sen sului, sau a autorului pe baza stilului literar). Intr-un astfel d e caz. cer_cctarca codului i n t ră în critica e x te rn ă pro i u - zis ă . Nu este în s ă vorba a1c1 de lectu ra în sine. ext e rn ă nu este definit suficient de cl0.!1: în . _C?nceptul de crită ,11cr_ai:t1e de p î n ă _ ?cum . Ace l aş i _ lucru se poate spune si cu priv ire la cla_sif1 ~area în. ~ r~lC e x te rn ă Ş l in ternă . D a că r eţin e m că p rincipalul ob1~ l1v al criticu 1zvo8:relor e ste acela de a caracteriza i nf or m aţile co n ţm u !e in el_e, c~racten zar~ care să ateste gradul lor de apropier e f a ţă ?e realitate? 1 s to nc ă , atunn ar t rebui e." clu să d' f 'ti ·· astfel rnţ e l easă o m treagă serie de af 1 ţ "' m s era cn cu _ . pentru so lu ţiona r ea problemei ~:::.t;~d~a~~ nu au o. s e mni fi ~ ~ţi e d irect~ intr ă în sfera stabil' .. m.u acestor mfo r m a ţi 1. Ase1;-e nea a fi rm aţi în vedere că, pentru efectu area un~~u ~~n_nale a faptel or istorice. Avind sa r:- adesea op e r a ţi extrem de co~ c it~cr : xa cte a izv?arelor, sin ~ neceh1lite nu meroase fa pte ce d P exe, m cursul carora trebw e stac:- rc e tări , totul se d cs fă s ~ răa es~a: _au O _ l e găt ură v ag ă cu obiectivele s m gură sec v e nţă. • ' po nvit u nei deprind eri mai vechi, într-o O delimi tare ma i exa c tă a T „ al ruvinh J ui, se poate ob ţi n e icu izvoarelor, în ad evăratu l î nţe l ~ s a că se a c ce p tă ur m ăt o ar e le a f ir ma ţu: 1 ~{1 298 ori c ă a critici i izvo rului este cercetarea ă ) . feră i nfor a u t e nti c i tă ţi lui la izvoarele inm aţ i ei (cr itica . a iz, ·oa,clo r i ts extrnă e rn (3) , \ doua e tapă a criticii izvo rulu i (care se r e directe) l'S te e xam ina rea c r ed i bi l ităţ i agentului interă) In manualele pri vind inkoducerea in cercetarea e xt di (4 ) Pentru a dete rm ina crl!d ib ililatca agentului infor m aţi e i este in., pcn sa bilă exami na rea a nte r i o a r ă a aut e n ti c it ăţ i i izvorului; t otu ş i , ~i iz vo rului r ecl a mă un eori da,te despre cred ibil icercl' ta ,·ca a utcnt i c i tăţi tatea age nt ului i nfo r m aţ i e i, respecti v despre verid icita tea in fo rm a ţil or fum iza c de el. Propunem deci ca exa min area c r e d i b il tăţ i inform a ţi e i s ă fie consid e r ată drept scop princ ipal a tit al critici i externe, cit ş i al celei interne a izvoa rel or, idc ntificind critica e x t e rn ă cu exa minarea a u ten t ic i tf 1 ţ i i izrnru lui, iar crit ica interă c:u exam ina rea c r e diblt ă ţi i nforma ţi e i . Regul il e criti cii izvoa relor, d ac ă ţ in e m seama de faptul că ele au fost stabili te pe teme iu ri so!ide ş i pc u n regist ru larg în timpul b o l a ndi ş til or i benedictinilo r din sC'colul al XV!l-lea, apoi ridicate la un înalt nivel de p o zi tivş ti, constitui e az i u n imens rezervor de cuno ş tinţ e , utilizate Este evident în s ă că nici cca m a i de alt fel in special de m e d i e vi ş t i. s cr u p ul oasă c u noaşt e re a aces tor reguli nu î nl oc ui eş t e ~ uno ~ tinţ ~ le gen erale mu ltilaterale (proven ite di n a fa ra izvoarelor) ale 1stonculu1. Acest e reguli o f e ră num ai ori entarea asupra modului în care trebuie exploatate aceste cun o ş t inţe . Noi ne vo m ocupa de regulile c~le mai _g~~era_~e ş i în primul rînd de problema a u t e ntic ă ţi izvoarelor ş 1 a cre d1blt ă ţ 1 agentului in fo rm a ţi ei. 2. Autenticitatea izvoarelor Cercetarea a uten tic tăţi izvoarelo r este punctul de plecare al t1;1tu ror întreprinderilor ştinţfc e ale istoricului care ce rc e ~ e ~z ă ~ _baza izvoarelor. Conceptul de autenticita~e n~ a_fos~ î n s ă defm1.t suf1c1ent de clar. Manualele de m etodologie c rit c ă m istorie vorbesc 1~ general sei:iara t de stab ilirea timpulu i şi a locului de origine, precum . ş ~ d~-aut_o rul 1zvo= rului, ş i independent de aceasta, de cercetarea ~ u te nt c 1tăţ _lut. Au!~n ticitatea este c o nc e put ă în gen eral în mod r~ t~ns - .numai ca stabili re a textulu1· ongma · • l a 1 1·zv o ruluF • Putem. d1stmge c1teva· ·tconcepte alel t · autenic i tăţi. Num im a utentic, în a cep ţ 1u ~e a de auten tici a ei, 1zv o_n1 despre care tim din ce perioadă p rovine_ş 1 l_a ce loc se r e f e r ă, . putmd ofer i d ş . f ţi" l despre faptele istorice coordonate s p aţ10 -t em ' aş ar, 1n orma 1 e t 1 al cestora Autenti ci P0 ral, care constituie tr ăsturi le fundamen a e e ~ .• . -: tatea în acestă inte retar e îns e amn ă c unoa ş t e~ ea t1i:i pulu1 _şi a lo~ul ~n de • • . J . D • în a c e as t ă ac c e p ţi u n e , fi ecare izvor ca ru rn îi congine ale _iz vor ~1. ~1,de origine este au ten tic3. Cu ci t aces te cuno ~oaştm tm~pul _ş i loc_ ai solide cu atît izvorul este mai autenti . D ş~ţe smt ma1 extmse ş ~ m info rm a ţi a d ev ă rate (neexis ti nd aca în izvor ul care ofera în gener . . • t · t· d , dif c ult"ţi • tabil' timpului ş i a locului de ongme a 1e ~ces Ul 1p e izvoa )a ;: s inf J.rea ţ " (directe sa u indirecte) despre perioad a ln car e ăo~a u igine a tunci U cl asif c ăm ln r!ndul celor a utena a~t g _ tice (. şi oc_u 1 5 u e ort . ' t ă ţ'i ) cu un m are gr ad de probabilitate. 1n ac e p ţ iun ea a uten 1c1 1 ai {m 299 Al ăt uri de a utenticita tea 1 ( gen rală) ar mai trebui d is ti ns. confonn deprinderii istoricilor, concep tu_! _de a uten~icitat~2 (p _ragm atieă) , de a utenti cilate3 (propri e) ~i de a u te nticitate 4 (pnn logica 1zY?rulu 1). Dd ~ ă in cazul aut e nticăţ 1 fil'care izvor încad rat corect in t imp !) I s pa ţi u este ti cităţ 2 - ◄ acest lucru nu este su ficien t , deoa rC'ce au tentic, in cazul auten pot fi izvoare bine datate ş i localizat e, da r in alt sens neau lC':i t icr . ată la caraclentl informa iil or p~ car e le Autenti citatea este rapot căutm în izvor. 1n acest sens, un izvor autentic pe n ru r r7 ,.,]\·;, C'a unei anumite probleme poale fi neaute ntic pen t ru rczo; var a alte ia . , ·urneroase docum ente medi e vale fa lse (d e exemplu rcfe rit oar0 la pămin t si drepturi) sînt neautentice pentru examin area , dC' p ildă . a ~tadi ilor inripi ente ale diverselor domenii ~i obi ecte d e mo ş t enir, dNla r "C'<' in a""'t a do n aţi i le reale e rau mă ri t C' pentru a asigura confirmarC'a a r hiz i ţ i il nr ul nut e nu întotd ea un a pe căi rrg l0men tare, d a r sin t [)€' <kplin terioare obţi .autentice pentru analiza, de exempl u , a extind erii proietă ilnr fa lsi ficatorilor sau a r e l aţi ilor socio-econ om ice ( ş i altel e) d in pC'rioada d C' a pariţe a docum entului. Jn strînă l egă tur ă cu a utenticitat<'a SC' află ari a au t e nticăţ , adică suma .acelor întrebăi (probi me) la ca re iz,·orul da nd ă ve ridic. es te ca pab il să r ăspu Autenticitatea 3 (acesta este î n ţelsu general acceptat de manualei<' de metodologie) se r e f e ră la chestiun ea eventualei falsităţ a izvorul ui (dacă izvorul este falsificat sau nu), iar a utenticitatea, priv, te faptul da că su rsa este prim ară sau sec w1d ară. In strîn s ă l egătur cu au ntigradul de a u tenticitate, care este opusul ev ntuaJ ul ui grad citatea 3 se află de falsificare a izvorului. Relativ la a utenticitatea 3 pot exista trei po s ibltă ţi : izvorul poate fi total a utentic, parţil autentic sau neautentic. In ceea ce priveş te faptul dacă izvoru l este prim ar sau secundar, pro?l_ema e dacă el poate fi inclus în categoria aş-numitelor originale (adica a exemplarului executat de au tor, despre care este vorba în izvor). sa,u _are· un oarecare ra_port faţă de or iginal (de exemplu este o copie, un ex tt as etc.). In acestă conepţi izvorul autentic este originalul. Refent~r la celelalte izvoare, se poate vorbi numai de u n grad mai mic sau ma1 mare de autenticitate . 3. Ueguli de examinare a auten tică ţi (critica extrnă) aute~;;~~~~ a r ţi _î~ţe l es ul _care i se dă , avînd la bază practica istoricilor, rien elor ~ ea _nd1ca anu mite probleme de cercetare. De-a lungul e:x peuţ re, d es făşurate sub semnul scepticismului cel p u ţi~ din \ impui. ~sr folosite în mo~ ~b- all_a, _s-a e~aborat un număr considerabil de r eguli, 1 111 ra ţw namet mai mult sau mai puţin complexe. Aceste re ~ _uit_ 1 fac posibile acele g . smt ncformale, care, corelate cu regulile logice, roncluzii ']Jrivind c1~! ţ ~?nam e n te c~ ~j_u~?~ul c ăro a a jungem la anumite Cercetarea a ute~_ ~- autenic1ă ţ1 izvorului'. t.il 'ică cu cercetarea a ut ~ţi, (?_enerale), care, în multe cazuri se idenbi lirea datei ~i a loculuf~ ict~ţ ~ unui_izvor publicat, se l.imt e~ ză la s~- 0 nea stabilirii autorului izvo: {'?1~e a 1:'_'.orului. Nu includem aici chestiudeoaree este o proble .· u ui, inclusa m m od frecvent în critica externii, celui care 7~ gată în prim ul r înd de stabilirea <T < dibltăţ 0 : e partă, e ază ş1 _le care ~ o_tl ui d . stabilire a fa telorm intră, după cum am arăt, în ci \ir, ind 1 s pens :ib i l ă pe~tru 1st once. Stabilirea autorului nu este o con1 1 <· ce~ ară analiza conţi cercetarea autenti 'tă ţ " d t u tuli izvor 1 . . _ci n, eşi uneori poa ~ fi. u ui şi, deci, a credibltăţ informaţe . 300 ;'l;imen i nu spune că cronica lui Gallus Anonimus este neaut e nti că (in ţi,) şi , de asemenea, nimeni nu se îndoieşt de autenticitatea e i (i_n s~nsu l a ut e n~ictă ţ i ? ) d eşi nu-i ştim . a~to~ul. (în _sensul nu melui propriu şi nu .al unei descnen de un anumit bp)". Desigu r, p roblema sta bilirii autorului este strin s l ega t ă de nu se poa te nega că a ut enticăţ i. Adeseori descoperirea autorului poate, probi ma certăi de exe mplu, r ezo!Ya întrebarea referitoare la veridicitatea sau falsitatea izvoa relor. Vestitul manuscris di n Boemia „Rukopis Kr6lovedworsky" faima ele a utentic (d eş i a fos t de la început pus sub a trebuit să - ş i pia rdă semnul intrebă de Dobrowski, de exemplu) a tunci c!nd s-a, d~scope.:it că autorul s ău a fos t Venceslav Hanka. Aşa dar, paternitatea unei lucran ns e O chestiun e d eo sebită, ca d e păşind prob lema aut e nticăţ izv0ar elor; de ea ne vom ocupa separat. . . . Stabilirea da tei şi a locului ap~ r iţe_ doc~m_entulu1 s~ r~~11ze;3za pe cale dir e c tă sau indrectă, sau parţil directa şt p ar ţial mdu.ecta. Certă a rc Joc în următoael două etape: (1) descifrarea _11~cc arca direc fornaţl.i directe corespunzăta despre timJ?ul ş! _loc~l de . apriţ e a izvorului în izvorul însuşi; (2) verific area afJrm ~ţ 1e facut~ m acest foarte sim p l ă claca aş-n_um1t datare fel. Descifrarea es te O o p e raţie nu reclamă c un o aşter uno r coduri adesea destul de complicat e. (de c_are sr oc upă cronol ogia i s torică), ia r iclcntifi_carea n~melor geografic~ .mşte inv estigaţ speciale dificile. Chiar ş i ;1esc1fr~rea directă . cere o ver1f1care. în timpul ve rifcă ne folo sim, dupa cum Just a _observat M. B~och, de 5 a c e leaşi mijloace care ne servesc la stabilirea date1 (sau a locud~uiJdin metode c o n s tă in a verifica da că nu intervine vreo contra 1 c ţ te in r~ data sau Jocul s tabilite şi alte elemente ale izvorului. Co~ st~tarea ~t astfel de c ontradicţ de exemplu intre data documentului ŞI carac · ' • ţ· I • tiei duce la constata roa grascnsul ui sau pe rioad a de provemen 3: a ltr .' .ă ă docudului de veridicitate a documen tului, respec tiv_ ? e~?nst reaz c caz el mentul nu este auten tic (în acepţi u nea a ut c nti c ităţu3). In aces_t f d putind u-se propune şt un at b al • c1· ctă re uie să fie examina t pe c, e m irc • . - • • d data şi Joc ul menta o ipoteză . o metodă de verificare a ipotezei pnvm este confrun tarea cu alte izvoare. - · a un ui izvor se Stabilirea indrectă a d~~ei sau a„locului d~ a{l:n:~ ca . XIX) luînd ef c t uează în cu rsul d er ivăn1 concluzulor veroSim ( •t p di n afara ca ţ · t în izvoare sau proven~ e con ~nu e . d diverse tipuri. Informa. premise informaţle 1 aici in zyoarelor, precum ş i reguli _ext:a-logtce iz~oarelor cai·e intră ţi le provenite din izvoare ş i du_i ,aciara terul izvorului. In ceea ce Jo~ pot fi foarte dive rse, în .fun cţ ie car~\oarelor sînt pr eţioa se în pr~veşt informaţle provemte -d_m a ~ra ~~rea cu ~lte izvoare. Asepr~m:11. rînd acelea care ne permit cont r~ fu nctie de caz, să infirme manarile sau d eosebirile semnalate P0 • • sau să confirme o ipoteză . . tituie dir ecţi formul ate pe Prmtr e r egulile extra-logice_, care lungul unei practici istorice b uza . unor premise generale, confi r~at~rele7 : (l) d acă un document este m~tiseculare, se pot enumera urma to em lu este cuprins într-un codex), st rms_ dar exteri or legat de ~!ele (de er t~ bilt ă prin confruntarea sa cu at~nc1 perioada lui d e apriţ i e poate d I s c esar ă şi cercetarea istoriei doce elalte d ocumente inclus~ aici, f_iin . ne odului în care acesta a ajuns ~umen tului_ îns uş i, r~specttv explicaţ iad :C um e n te; (2) caracteristicile exttr-o re l aţie d e t e r mată cu celel1~el cultural al perioadei etate, pe ba21a ă st3: te datare; ş i (3) analiza co nţi nu t ul i 1~;ne a!e documentulu i ~ ef!ct d PUtîndu-se face, deci, mcerăn. proven ite din afara izvoarelor 1e ocumentului îm p re u nă cu cuno ş tinţe ~c cepţi un e a autenică Yt' f J~~: 301 ...........permit datarea sau cel puţin limitele de timp (post quem si a te intre care se putea afla data căuta . Acelaşi lucru se poate n quem) privire la loc. spune Ş i cu Nu arareori încerăm să reconstituim da ta unu i docume nt ( unui alt izvor) care a dispărut, da r despre car e se şti e cu sigu s~u ~ a fost compilat. In acest caz pă t rund e m m a i d egra b ă în sfer a r~~ U- c_a faptelor istorice. Procedeul este î n s ă identi c ca în cazul celei d! - t U: 11 reguli. a reia Ca exemplu poate servi încerca rea de a s tabili data docu t . 11 de fond are a ora ş uli Gniezno. care a di s p ă ru t în t impul incen dr_n! n· u/ 1 1512. Raţi o nam e ntul istori cului poate fi recons tru it în felu l u rm ~~ ~. in 0 (1) In documentele or aş uli Powidz d in anul 124 3 se · t • . dreptul aco rdat acestui ora ş este s imil a r cu d repturile acor~:t eştr 'a [:niez1~0._ ~e şti e deci c ă da ta cl ocurn en h.1lui referit or la G n i:z o ; tlu1 aş cautala ma111te de anul 1243, an care consti t ui e a•a- n u mitu l n~/e rn 1e ante quem (sau post quem non). ~ mmu (2) La 26 februarie 1235 Wlady I Od • · · · l o rităţUe clin Gniezno un t . s aw _omc a a c h 1z 1 ţ1on a t de la au ş tie că o tranz cţie de aceste~! ? care ap a~ţ m e~ o r aş u l u i forti fi cat şi se ş uli Poznan. Se oate deci a a conStitu~t pnmu! pas în fo nd area or.1trebuie căuta daia fondă . · . (tccep~a ca pnm term en, înaintea că ru i a nu . . i II enmnus a quo), a cest an l 235. (3) Se ştie c ă în anii 1234 1237 Od . . . malul lacului J elonl''· ceea - . omc a nd1 cat o fo r tifcaţ ie pe aşe zări o raşuli. ~vea legă t ur ă cu delim itarra 1 urm i~ c~ .1~igurf a nţ~ 1234/35 şi 1243. c r ' a ondarn trebui e c ăuta în t re anii p/~; (4) La 25 aprilie 1239 Odoni · ea Lubiljz „in Gneznensi civitat " (â·a em1 s un d?cument pentru m ăn ăstir trebuia s ă reflecte recenta e m oraşul Gmezno). T ermenu l „civi tas'· emise de Wladyslaw Odoni~~z~re, P~ntr~ ~ă !n documentele an terioare prmţi dm Wielkopolska nu exista un astfel de termen WI d ş e alţi mente, deoarece în ai~ul 12a39ys Iaw ~donic în s ă n-a mai emis alte docu.. a munt. (5) Deci, ar trebui să · ă mentului de fondare a ora pre<:,1z m_ , termnl-iă ale datări docu124_3,. dar admiţ.în că Wlad~Y~wGmezn? în perioada 1238/25.IV.12391e, cel mai probabil est~ Odomc a dat o raşu l ui achtl de înte-u ll1ceputul anului 123gs_ (111 baza c un oş tinţelor noastre) an ul 1238 li •. Procedeul istoricului con s tă . . Imitarea t r eptaă a· sferei n aici, cum este usor de observat în deorasului Gniezno). ace st fel ne-am apropiat ~~un_?scutei (data fo n dări ;11; fe p~\dut caracternl nedefin i~asf.1:1nJu~ complet. Ceea ce· nu cunoaşte:1 1111 dulu·· s e uş or de observat că d. l11cadrat în limite bine determ11 anume de - ta e monst ra ţia fă tă • u c:-1 a1c1 a corespuns m 0 : (in ce an?) I ~au re a unui răs 11 info r maţi ·~ timpul căutri r ăs: n~la O 111trebare complementara :ciş a-n um i t e lir~spu_nzătoae, răspunf15 ~i a m obţinut, pe baza w1~r N-am fost în - o_ nf irmă p o ten ţ i al e) parţile succesive (care constituie sa 111 niă s u care restrî f P r oc e dă . ra s ă d ă m un ră s ng s era necunoscutu1W•• cumentului nD1 u1 a~e l aş i mod pentr Puns complet. • e ob1ce·1 • f u a dete • d 111 ul ~ sau mai puţ i 111 _orm a ţiJe cu .· r1:1m_a locul de origine a o: s pe _ c 1 a ] ă pe care a ~ Pr e ţi o a s e în acesr ll1Se m izvor oferă premîse rnaI toru, _precum si du oru] izvorului o scop. Este vorba aici de atenţi a ~n~m1te terito;ii saeu )reze:nta în i z v o :~rdă a n1:1mitor locaităţ sau teriu de plecare al m o d~ ca htăţi. Astfel d _un?r mforaţi care privesc constituie adesea puncu1 de cercetare ulet I~d1caţi erior. :t~ t 302 In cercetarea ? a tări_ iz_vo_rului şi adesea şi a locului său de origine trebuie să se s~"?.1leasc_a ~1s.tm~t data de apriţe a izvorului şi datele fi e cărei informat u cuprmsa 111 izvor. Pentru cercetarea istorcă cea mai ma re impo rta n ţ ă o are o bună datare a informaţl . Stabilirea datei de a p ari ţ i e a . izvorului ~a c ă _n ~1 es_te un s~op în sine, avînd în vedere, de exemplu, 1 m p ort: m ţa istorica a 1zvorulu1, este subordnată în fond acescuprinse în izvor. tui obiectiv p r incipal ca re este datarea informaţl Adesea a ve m de- a face cu izvoare prost datate şi touşi preţioas, findcă i n form aţil e cu prinse în ele ne oferă multe elemente spaţio-temrl e . De exe mplu. despre K r onika Wielkopolska editorul scri e în felul urmă­ tor : ,,Este discuta bil . . . m omentul apriţe , autorul sau .:iutorii sint necuno scu ţ i , t rans mi te rea cronicii prin manuscrise nu este tocmai clară. Cu toate acestea nimic nu poate înlocui acest izvor de cunoaşter a Evului .Mediu polonez"n. Cercetarea a ut e nticăţ -a celei relative la pro2 (pragmatice), adică ă . numai arareori are legătur cu critica extrnă a izvohlC'ma ce rceta 1 ului . De obice i. pe baza unui izvor autentic (în acepţiun a autenticităţi i ,) is toricul decide da c ă acel izvor (eventual o anumită informaţ e c u p rinsă în izvo r, în ca zul izvoarelor secundare, dar atunci conceptul de autenticitate coi nc ide cu conceptul de credibilitate) este autentic pentru c e ri nţe l ec rcetă r i d ate. Astfe l de decizii se iau în maj oritatea cazurilor în mod oarecum au toma t . P ur ş i s implu istoricul ş tie că un izvor de un anumit tip nu poate f i au te ntic pentru anumite întrebăi . Adeseori însă, în cursul e f ec tu ări critici i e xterne, istoricul reuşt să stabilecă limitele a rie i pentru a lţi de auten ticitate a izvorului oferind în acest fel o indcaţe ce rcetă ori. U n ex emplu poate constitui ob s ervaţ i a lui G. Labuda referitoare la autentici ta tea diverselor saga (de exemplu a Herwarasaga) ca izvoare pentru cerce tarea istoriei politice a statului .~olonez timpu~i':1. ~ t autor a a juns la concluzia că, ţinî~ seama _de d1~1cul!atea stratif1car11 cronologice ş i terito riale a informaţl ~onţm1;te ~ d1versE:le sag~, pentru mvestigaţ1!J _menţ10at e . autenticitatea lor este problematică Jn schimb, ele sînt total autentice pentru cercetarea d.1fentelor a specte Privind m entalitatea s ocială a perioadei în care au apărut. A. Dopsch a demonstrat că faimoasele capitularii a tribuite lui Caro~ economice şi nu provin d_e _la Car~l cel Marc, c1 cel Mare sint i nstrucţi d~ la fiul său P epin, şi nu se refă la tot statul, ŞI m spec1~l la Germ~n!a, ci la bunurile regale din Aquitania'' · ~s_tf;~_el a determmat autent~c:tatea acestui izvor în acepţiun autenIC1ţ a 1 _ş1 a în~reptat atenţi ~tre acepţiun autenicăţ 2 . s-a demonstrat ca ac~st ~zvor 1:u. poat e f~ recunoscut ca autentic pentru a răspunde la _anumite mtreban refe~itoare la activitatea lui Carol cel Mare, excluzmd problema bunurilor egale sau a t eritoriului Aquitaniei. . .. . .. Problema cer c etări autenicăţ n . 3 , respectiv stabihr~a . c?nform1tăţ I nformaţil conţiute în izvoare referitoare la car~ct~nst1c1le sale ex n utli) cu realitatea, care_ c?nshtu1~, ~upă cum a~ te~e (în afar,a conţi :tia1 arăt sens 1 if'căr 1 datei sau a loculw 1zvorulu1 d1~ect, a oferit istoriografiei un ~U:~r imens de exemple interesa~te. _A t~c1 ~ind există un acord intre c spune" izvorul despre el msuş1 ŞI realitate avem de-a face cu un ~~tentic (nefalsificat) . . O necord _ anţă poate fi Jllinai rezultatul unei acţiun conştie a ~u_1".<: care urma e ş t e m acest el alte scopuri. Pot interveni aici două po_s~bil1ta ţ1 : (1) izvorul este parţil neautentic (fal~~1care ,) . . (2) izvorul este total neautentic, ad1ca este ftc t1v (falsilicar eJ . il er:.,i: 303 Deci, punctul de plecare al ex a minăr autenicăţ r ă s pu < 3 , după 1 fundamentaJ la întrebarea dacă izvorul este autentic sau nea utcnti n_~l constituie răs pun s ul (în cazul co nstaări n e aute ntic tă ţi ) dacă i7.v~r \ sa u în !n_tregime neautenti c, deci d ac ă este Yorba de O fal~i_i_ este p a rţial fi care 1 sau de o fals1f1care2 • Succesele in descoperirea fa lsuril or i7.,·oarclor istori~, care runslitu · punctul de pleca re în dezvoltarea dipl omatici i, depind de preci zia fa l/: ficăr şi de abil itatea ( a dică de c u no ş tinţel e ) istoricului . Exdu7.înd din disc uţi e falsurile uşo r de descoperit, c;irc nu constituir o p r o blemă pen·tru un ce rcetă o r obişn uit , se poate spune că, în gene ral , falsificarC'a in original (omi si un i, dcfonn âr;: care introduce prin diverse s c himbăr int e rp r e t ă ri) o anume dizarmonie în tr-un izvor rel atiY omogen. r.stc n',!Î u şo r de desco perit decît falsifica rca 2 , care pr e zintă un lu cru tota l elaborat, dec i unitar . Ştim ce mult timp au fost con ~idC'ratP ca autcntirr• fa l sif c ă r il e lu i J . Macpherson (Cintecele lui O. sian). \\'. H nnk a (in spc-ci : manuscrisul Krci.lovedw orsk.i.), scrisoril e con trafă c ut e d r rli n ' r-e tipur: ale unor persoane remarcabi le (fabri cate de xemplu de fai mnsu l fa l•'· ficator Vrein-Lucas) , sau exem plul în c ă recent al scrisorilor lui Chopin către Dclfina Potocka. ExPmple la fd de inte resante sini furni1..at r dr falsi fi carea izvoarelor nesc ri se. Printre cele mai renumite se poale r i1a cel pu ţ in faim oasa „tiară a lui Saitafcrne" sau naniul omului din Pitt~own. Primul din aceste falsuri a ajuns la Lu \Tu, iar al doil r;i J;i il ntish Museum. Tiara s-a dovedit a fi contrafău la s firştul secolului . al XIX-lea, ia r craniul preparat din oase de m a imuţă Regulile după care se face descoperirea falsicăr or ., acestea \inînd de o v a stă cunoaşt e r e s p ecialztă - pot fi divizate în inţale ~i fund amentale. Dintre regulile inţale face parte regula care impu n: prudenţă la descoperirea unui nou izvor neaştp şi n u p rea clar, atu nci cînd ~ste şt iută numai copia, lipsind originalul, care e total n ecunos_c~iRegu(1le fundamentale se pot reduce la următ oarel'~: (1) car acterishc_ilr exterioare ale documentului nu trebuie să prezinte elemente anacronice (care pot fi stabilite adesea numai pe baza celor mai moderne metode): (2) c o nţiut ul docum entului (examinat prin prisma a ceea ce este ş i ceea ~c nu este/ nu trebuie să vi nă în contradiţe cu ceea ce ştim pe baz_a 1~voare)or mcontestabil autentice !)i cu ceea ce aştepăm de la un anumit ti_µ de izvoare. O ate nţ ie d e o se bit ă trebuie acordtă eyentualelor anacromsme de co nţ.iut .· _In că ut ai:e falsurilor parţi al e putem avea de-a face cu sit u aţi c_i nd 0 ~ t~malul e ~1 s t ă sau ~înd origin alul lipse .. te. !n primul caz toate schirnj)ai 1_k pot fi descopente prin obs e rvaţi d ir e ctă şi în plus pe baza anai, _în al doilea caz însă nu r ămîn~ decît ~ anliz ă deta1 \~ ac-on\:in~tulu conţ mutl pentru a determina autenticita tea. . :i . r~r~ie număr de falsuri care apar mereu a asc uţit atitudinea criticPfal~~~r1 1 ducîn~ a~esea la hipercriticism. !n felul acesta se ivesc . P r ent e, ad i că izvoare autentice considerate false - de exemPl~ d 111 cauza caracterulu I· l d . • turll palcolilicc de O neast or e c xc e pţ J e_. De p i ldă, descoperir7a pic 1-ndoiasc ă la început d • eptaă_ fr u museţ 1-a făcut pe unii sav an ţ i s ă se c au enti n atea 53 13_ ~cl~~~as ~ terului primar (s;u secuemenea, num_ei:oase r eguli de cercetare a _c~ ·ţi i (de rec un oaşter a izvo~la~) al I unui 1z~or, a aş -numi t ei autentic1! re .. exempla r" al izvorulu· ui). Nu este mtotdeauna usor d e spus iginalul. A firmaţ că I e~te în acest sens au tentic, car~ este, adică, orr0 „exempla rul" dat este original are o mare imP i t· tan t ă pentru n~od ul de cercet~re a a utenicăţ 3 . S-ar putea face, de exemplu. o copie după un _fals (111 ~cest ca~ originalul). Dacă se poat~ determma ongmalul dmtr-o serie ele mai multe exemplare ale izv~ rulu1 pr_-oblcma este r e z olva tă ; în cazul în care originalul nu <' xistă. trebu ie stabd1t_ pe b?za form~lor secundare conservate (copii, extrase <'lC.) textul ong111a l (m cazul izvoarelor scrise), iar în cazul altor lă . Aceasta se realiză în general pri n conizvoare s ta rca lor o ri gina frunta rea formel or con ervatc. Exemple ale dif c ultăţior care se întilnesc în acC'st domeni u ne o f e ră publi ca ţile consacrate cuno aş t e ri izvoaca re se conduc istori cii aici constă în a da relor. Pri nci piul general după întiietalc form ei celei mai a propiate cronologic de original. 4. Conceptul de credibilitate1'1 Una dintre primele î ntr ebă ri care treb uie puse es te aceea privind tipul de i7.VOr în rapo rt cu care îş i gă se şt e aplicabilitate conceptul de rmaţie ş i a agentului informaţ ie i. Pînă acum examicredibilitate a info narea credibltăţ s-a limitat la izvoarele scrise şi , în special, la izvoarele In co ~ sec inţă, într~aga cricare au ca scop tra nsmiterea ele informaţ. ti că extrnă ş i inb:! mă s-a referit, în general, Ja izvoarele scnse, cu o predilcţ e spec ială, d upă cum am v ăzut, pentru anumit~. tipu~i: In măsu ra în care nu este suficient s ă se limiteze co nsideraţul critice la iZ\·oarele scri se şi . drept urm arr, s ă se acorde o a~ e nţ i~ n~î?s : mn a tă analizei izvoarelor nescrise în lu c răile de metodologie a 1stone1, 111 aceeaş i măsur par justifi cate unele îndoieli atunci cînd se op e rează cu un concept prea larg de credi bilitate. In general nu ~e. afirmă, de exemplu, că normele di n codul lu i Hammurabi sînt credibile sau nu, deoarece 5 norm a nu poate fi ni ci a d evă r ată, nici falsă' , nu O putem comp~~t ~u realitatea pentru că ea îns ăşi la fel ca toate izvoarele directe, cons 1 me norma pe .c are o ' ' î • eta dacă Se poate nsa cerc . . .. ate fi îno parte a acestei rea lităţ. e x am inăm este a ut entică în ace p _ ţiunea a ut e ntic;~!ţ ~ 1• d~i conţi u ­ ca drată în acel loc şi în acea pen?a dă c3:e re~d t fo1osi rea termenutului ş i din alte caracteristic! ale 1zv~rul~~- _Evt en directe este de aselu1 „credibil" cu referire la 1~formaţil e. m iz~ la faptul c ă izvorul n:tenea p osiblă într-un anumit sens, dac~ ne gif t autentice deci permit ~1, deci, şi info rm aţi c~ nţiută _ d~ acest .1~~r•2: alte cuvinte, este o inCUnoaşter unei anumite părţi dm r~ahta • be te despre O parte a reaf?naţie căreia i se poate „da crez~e ;ă vor t !ens O informaţe extrasă li ~ţ i i. O informaţ i e cre d i bilă se mrufică _ ac~ s t la izvoarele directe, cît ş i dmtr-un izvor autentic. Aceasta se re era ~ fcităţ acestora din ur mă la cele indirecte, numai că c~rcetarea ~ uţ nd~spre credibilitatea inforeSte insufcetă pentru a obţme c uno ş tm e maţilor. vorbi de credibilitatea )nfor_ !) eşi istoricii folosesc acest terme~~ atul de credibilitate t~ebure ra: rnaţ1ilo r pare impropriu, ~~o~rece con în ~orm aţie; deci este mai corect s_a portat _la agentul informaţ1e, iar nu 1'.1 informaţ e i. Conc~ptul de credr: se defmască credibilitatea agentulw - mnăta e es nţi a lă nu numai bilitate a -agentului inform~ţe _ are rilo:~ r el at ăril e ~cest?r agenţi __ (de PE!ntru istoric, ci pentru toţi cei ăril~ observatorilor dtn diverse s.~Je 1u i ~ a lanţu exemplu, anchete în cazul relat_ or ak fiecare verigă etc.). Dacă ordnăm, conform lw ~d, nţ in utl opiniilor agentului : _realitat tul celor transmise de agent şi ~ 0 municare în felul următo inf o rmaţie despre acestă reali~te, atr~te ale celui care primeşt lnforc onţiutl opiniilor despre ace eaşi re Ni: 20 - 304 Metodologie litorlel 305 ► m a ţi i l e agentul ui, şi d ~c ă o rd onă~1 ş! _den umirile co~ es punză toa re ale raporturilor de conform itate ale f1eca1 u1 compon ent. relatarea cognitiv• (referi toare la grad ul d~ con form itat~ a conţiutl u i opiniilo~ ~gentuiu~ informaţe des pre realtt~te cu _realitatea)_, _relatarea _ex p resiva (referic or d anţ co1 utl1 enuţ lu i mforaţ 1e 1 cu opi niile agentoare la con tu lui) ş i relatarea comun i cat i vă (care d es e mne ază gradul de con o rdantă a r ec e p tă ri informaţe i cu en u nţul acesteia)1r.. - atu nci se poate spune c ă credibili tatea agent ului i nformaţi e i este sa u r e laţi din tre realitate ~i textul celor comunicate de agent sau rel aţi din trP conţi utl opiniiJor despre realitate ale agen tului şi textul celor comw1ica . ln primul rn z cer t ă m gradul de apropiere a celor com u nica te d e r eal itat e> (grad ul wrid i c ită ţi i acestora pe care putem s-o dC'numim YC'ri d icit.,tc d e p ; i nă) . iar în al doilea caz, care este o relatare e xp resivă . e x a mină m dac-ă agenrm aţ i e i a aspirat co n şt i e n t spre tran smiterea u nei inform aţi i adrtu l info vărate (s-o denumim cred ibilitate personalii). Examin ind gradul dr ve ridicitate a celor comunicate (deci credibilita tea d e plin ă ) putem lua h e i pentni considerare: mijloacele avute la d ispozi\.ie d e agent ul inf o rmaţi a c unoaşte realitatea (dacă putea s-o c unoa scă ) , mobilul co mu nică ri ( d a că dorea s ă spună a d e văru l ) ş i , d a c ă este posibil , frec\"cn\a informaţ ilo r a de v ăr a t e şi false ca re putea u fi o bţinut e de agent in domeniul dat. Cînd cer c e tăm tendiţa agentului de a transmite a deYărul ( a.ş a -num ita cred ibilitate p e r so n a lă) e x am i nă m n umai scopul pc can~l a rc acesta. pentru a constata d ac ă , ţin î nd seama de acest scop, ar fi fos t raţionl _ s_ ă s pun ă a d e vărul . Cînd vorbesc despre veridicitatea inform aţie, istoricu r ă la ceea ce am denu mi t aici credibilitate d e p lină; ei Llm itează se ref ins ă adesea conceptul de credibilitate a agentulu i info rm aţi c- i la aş -nu­ mita credibilitate pe r so nal ă. J. Giedymin introduce d o u ă concepte de credibilitate cu referire la ş tinţa istoriei: credibilitatea 1 şi credibilitatea.,. Credibilitatea 1 est.e corel ~tă cu frec v enţa informaţl false ş i a d evă1:at obţin u te într-u n doi:n: n_m dat de la un agent dat. In acest caz ne b azăm p ă rea despre credibtli tate pe o bs erva ţia din punctul de vedere al veridctăţ celor comumcate de agent. Credibilitatea 2, în schimb, se r e fe r ă la scopu rile şi mijloacele_ pe ca~e le-a a~ut la d is pozi ţ i e agentul. Ne întrebăm, în a cest caz. <l:3-~a el a !ms co: 1 ş ti e nt ~pre transmiterea a d evă rul i şi dacă a avut Po51: decr, spre deosebire de credibi1itatea1, ne preocup~ bilitat~a sa-1 obţină, '. lU atit cele comunicate, cît î n s uşi agentul informaţe. Este evident ca aces'.e co~c~pte de -~redibilitate sîn t str îns l egate între elet7. Agentul f~r_ni~e~za m fo rm aţ nad e vărat e numai atunci cînd poate aj u nge la adeva1 ş 1 cmd vrea să -l s pună. sonJ~ c_m~cluzie, _c~i~ceptel~ de credibilitate d e pli nă, d e cr edibilitate ~er: di verset e cr~~1b1))tate1 ş 1 credibilitate2 (ale lui J . Giedy mîn) exprima maţ i e i i~ i~:f ( cp aţ u ale _c~mceptului de cred ibilitate a a gentului inforrecum ş i m multe alte domenii). 5 (critica in te rnă) - Cercetarea credibltăţ Din cele spuse des _ , C co n ve nţio a l a opun pre_iercetarea aute n tic tă ţi izv oar elor reiese 1 celei interne. Se şti e că, fo~ ~ frecvent, pentru a sta~d{ ca ext:nă profund conţi u tu l •ru a~tentic1tatea unui izvor trebuie invesM 3 a utenicăţ se impl;te ot: m aţ1 _ 1 l or cuprinse în izvor si a tunci proble!Pa nea! _pentru a stabili ci~ea ·~~ts cu problema edibcr i ităţ. De aseme-sab ilă c u no aş tera izvorwu\ înţ~ l ~ a~~n tului infor ma ţ ie este indispe~ ' aici ca un canal de informare. Chl r 306 ni s-ar p ă rea a d evăr at e, nu vom ţ ine seama de ele în ea z ă că izvorul de und e noa st I e d in moment ce se d e monstr este neautentic. Revenind la problema manuscriselor lui Venprovin Hanka stim cit de mul t au fos t folosite de către istorici inform ac~s]a\ ţ"n ut ~ in el e des pre orî nduirea s oc ială c e h ă clin secolul al IX-J('a . \u le conf~st conside rate a devărat atît timp cît a exista t convingerea desEle au _. . .. · _ aulC'nticitatea aces tor mcm ttsL r 1se. izvoarelor (trebuie l uate în considerare p,e C tarea a ut e nticăţ < • t·1_p nu exc1ude ~x_1•sliercc urile d e a uten ticitate, deoar~ce a bse nţ a _u!1~ 1. _ aţ 1 argumentului 111toate , lt •a) ca prim pas în cxa mma rea cr e d1bht ~enta ; _u ~c 'rdc ră la toate ca tegor iile de izvoare, deci atît la izvoarele 1orm a ie i . 1 . la ce le indirecte. în cazul izvoarelor directe, ace~ t _lucru directcf_'. ci t ş r ~ i·c nu exis tă proble ma cred i biltăţ i i argumentului mfor• • e su 1c1 cn : u maţie. . 1 · I' l A" • Jt · com pli ca t ă este prob lema în cazul izvoare or 1!1c 1rec e. 1c1 1 tu ma1 cd ibltă ţi agentului informaţ i e i se despar te_ m : (1) cer~e_~~;: ~r i;en~c tăţi. (2) cercetarea cre?i~_l it _ăţ i age~tulw d' rfo;rai~~1~ Avind i n \·cdl: re c ă_ tcc!·.c~ntatcrcranea~t~:~~~~~~:- (1 ~~C::fl~1izei~:re~~/7~di~ecte) blema centra a a cn 1c11 1 . . . . este deci examina rea cr e dibltăţ agentulw m for m aţ i e 1. . ' ' . . t . bleme s-a ocupat pentru prima De anal iza metodologica a a~es_ei pro . t duse de el credibilitatea da tă J. G iedymin 1H. _ Con fo ~n:1 di s l mcţie i t UZ· r~e rifca t ă): {1) pe baza cuagentului info rmaţi e i se ve ri fică (sau P0 \ e 1 de el într-un domeniu noaşteri valorii (de adev_ăr sau fals a.) ce or ~uon a ţie î n s uşi, în senş tm ţ e l o r despre agent t 1suficiente mijloace pendat şi (2) pe baza c: uno sul d acă acesta a dorit sau, eventua1, a avu tru a oferi o i n form a ţi e a d ev ă r at ă. d d crezare dacă oferă In primul caz decidem că age~tul e.:5te emnelafiv) deci atunci cînd 1 i a d evă r a ! e (evide!lt ~ se_ns t~ de I; acest agent es~e în general i n formaţi probabilitatea de a ob ţine o m fo n a ţi e a ev Î~ a pr ac tică, istoricul este de p ăşe t e valoarea O,5• •~ tă de 1 Este su f1mare sau cel pu ţin abilitate aproplu • 'd t b mă o pro . ţ e l e ) să nu fie cons1 era _e acest caz prudent ş i recla cient ca i nformaţile n ea d e v ăr ate (sau reticef e n e g a ti vă despre credr 1/lt?n plăt o ar e ş i cer t ă t o rul _ î~i va face_0 t~e~~:e amintit c ă nu~ai un oi11tatea agentul ui infor m aţ 1 e1. T o_ tu ş i , d de încredere (adi că un agent ideal de infor m aţ i i a r putea fi total ~::esare, care s ă nu tr ~a c ă agen t care s ă ai bă în vedere toate faptele oate fi con.siderat numai c~ sub tăc e r e nici un fapt) · un asemenea a~ent p torul demn de crezare_ş1 · 1·ntre informa •i reali10 de in..un model sau ca u n in 'term ec1 iar d face cu agenţ cel nedemn de crezare. Noi înS ă avem -~ aelativ a d evărat e, in fo rm aţu formaţ i care of eră al ătur i de in f or m aţ1 r d exemplu, mijloace coresdef armate şi false 'd in cauza• ca• n u pa se .dă ' e • Plzătoare pentru' c uno aşte re a adevăr ul 1._ . . . gentulu i nu se face prin u a • prin interIn al d oilea caz examinarea cr e dib iltaţ . ate de acesta, ci . tul ~ te~mediul analizei' v e r idctăţ celo~~r~;tin vedere faptu~c~f~g~Dnp, ediuI c u noşt i nţe lo r des pre a~er:t. ţi a d evărat _este, m ţa i~formacare dor e şt e şi poate s ă ofe re mfo r ;tilăţ lui prm frecven ă în ace~\~dibil şi în cazul inte rp retăi ere t~ţ e despre agei:it t5:i~ă parţ i al ) la ?r :3- ct e vărate, ob ţinera de c~ oş ii (care poa t; fi or de asemenea , 1 c} tim p ş i cercetarea P~ ? ba btli ălte . Aceastlli \nsearnf~iui inform aţie Că acesta să ofere i nform aţu a d evăr credibltăţu agen_ d ibilitatea p rin ambele m o d al i tăţi de cercetare a al certăm cie conv erg 20 . In practica istor!·că • în gener , d ~că~ rcetăil Ce informaţle_ m 307 ambele metod e, una s u s ţi n înd - o pe cealtă. De exemplu, în cursuJ ce t ă ril or asupra c r ed i b il tăţ i_ cronicii 11:1i J. Dlugosz_. ~are _au ?Urat m:~~ decenii, s-a cercetat to d a tă personalitatea acestui istoric ş1 s-au Yer'ficat in formaţi i] ~ oferite de el. S-~ forma_t astfel. o an u mită păre e desp:e credibilitatea ]UI, care s-a dovedit, la nndul sau, fundame nta lă pen t anali_za ulteri~ar~ a i nfor!;laţ il or. . Cîn~ s-a de_m onstrnt c~ D!ugosz cs~ relativ crcd1bil, mforaţ u le conţiut e m cronica lu i au mceput să fiP accepta te cu mai mare încredere. Dup ă cum se vede, cerc tan' a crrdi b il t ă ţi i nformaţie ş i cea a c r edibltăţ agent ulu i i nfo rmaţie sint stri m m inăm credi bilita tea inform aţie o rapo rtă m la legate între ele. Cînd exa c u n o ş tin ţe le ext rase dintr-un izvor dat şi la c u noş ti nţel prow•ni t<' di n a fara izvoarelor. Dacă a nali z ăm din alt punct de Vl'derc cel e ce am spw,, rn 1o~tin\e!c des pre agentul info r m a ţi ei, necesare pentru a deter mina credi bilitatea se re f eră la obiectivele pe care agentul infonm1\ici a dori t să Ir realizc 7 ; a ţi ş i la mi jloacC'l c de care a d ispu s în cbţine re n oferi nd anumite inform ş i transmiterea inform a ţilo r. Mijloacele pot f i înţel es în sens p o tenţia l şi în sens efectiv, deoarece exis t ă mijloace pc ca re informat orul ar fi putut s ă le fol s e as că , dar pe care, di n diverse raţiun i (de ex emplu, resre a a numitor infor maţi i) , nu le-a folosit . pingerea nevoii de îmbogăţi Toate mijloacele pot fi reduse la mijloace tehnice (de exemplu o b ţincr ra sau nu a accesului la a numite documente, sprijinirC'a pc informaţ propri i sau utilizarea info r m a ţil o r altora, posedar ea unor instrum ente cxartc de ~ă s ură sau nu etc.), la cuno ştin ţ el agentului in formaţi e i şi la p ozi ţ ia soc1~ lă _ a aces~uia (politcă , de clasă, civlă etc.). Poziţ ia socia lă a agen tului_ ş 1 , în_ pr!mul rînd, cea de cl a să, detrmină într-o m arc mă s ură (fim?ca par ţ ia_l influeţază şi v i aţ p si h ică a fiecăr p ersoane) siste:nul IUJ de valon, care, la rîndul său, stă la baza mobilurilor care-l ani mă pe ag:nt ~ compo_ntamentul său infor mativ 2 t . 1n concluzie, conţiutl i~foimaţ ulor ofe rite de agent depinde de p oziţ a socială (int e rpetaă in sens foa rte larg) a acestuia, de cu noştiţ e l e şi mijloacele pe care le de ţine ş i . 1: fol oseş t ~ agentul. T oţ i a c eşt i factori pot fi favoriz a nţi sau , dimPo: tnv~, pot acţ i o n a ca o pi e dică . Este evident c ă poziţ a de cl as ă a unm :~bi !, Stâpîn. al u_n ~i sat, de pil dă , constitu ie o p iedc ă în caracter izarr: c a: c va_ t ă -~ . s it~ ~ ţi e i s upşil o r să i. Complet altfel n e vor vorbi în ace 5 ~ i în ţă i a n !n ş: ş i, ~e exemplu, într- o jalb ă îm potriva s t ăpînuli lor, d eş! şd . facea st~. s ituaţ e trebuie s ă cumpăni asupra cr e di b iltă agentului e 111 orma ţ u. • · <>]e Cercetarea c r e d 1" bil 1" t•ţ· a ll agentului de i n fo r maţ care nu au i ra p ortaă la izvoar~ ) pr e zintă u n ~ ţ e s~~~s;f u ~1e t ra? smiterea de i nfo rm a ţi (pentru p oste!itat:a ge n e r a l ă cu modul d un particulare, care n u schimbă în s ă asemanar 1 acestui tip de • e cercetare a tuturor izvoar elor indirecte. în cazU izvoare este • ta • cazul altor izvoar . . imp_or nt m t r- o mă sură mai m are d eci·t în .. că r u ia îi ( căr o r a lee) mtlirecte sa se c unoască destinatarul (destinatarJJ) • • m • f o rmaţi , • nal)A1•c 1• cercul receptor ·!este trans . mi~a (destinatar inteniJO . exact, în tim p ce . J or este 1nch1s şi definit m ai mult sau mai pu ţi n cercul este deschis ~ c:1. ~ansmiterii de informatii căt re p osteritate c retă , destinatarul estend e/ rut, cu toate că, raportat ·1a o cercetare cof' rad1c~l de izvor cu un c~ ie~are_ dată un c e r cetăor anu me. Un exernP u poarta este o scrisoare re. mch1s de receptori ai informaţe pe care o ~i ~ ă ~c ~ ~aş t cr~ _a destin~:;;~~~~a:~ ~dresaă unei persoane. Este evid.:~ 1 cazul celo:~aţi l ~r. c on ţin u te în scr~~grewa simţtor cercetarea <;e~ î J1 ai tipice izvoare desr oare. Se ştie , e adevăr t , c~ ş timate post e rităţ e xis t ă anumiţ des 308 _,,,n contempor ani .-\ dese?r i_ co n s id !:' r~ţi l e acestor de~t inatari preva,~, . si atLmc1 1z\'orul trebuie mclus mai d e grabă în categoria izvoarelor Jc~_za nu t ra nsmit in mod i :1 t e nţ i onat informaţ i pos t e ri tăţi. Ca exemplu 1 ca~~c servi .. Vita Caro}i M~gni", de Einhard, care a scris în primul rînd pentru Ca rol cel i\Iarc 1 s u ş 1. pc Cunoa')tcrea dest • •ma t an·1 or f ac ·1·t • cl up ă care i 1·eaza• '111 ţ el cgerea scopurilor on dus agentul ce a tran ::;mis o anum e i nfo rmaţie , iar nu alta. C u n oş ­ r:,i1r des pre dcs ti~ at_ar ul inf ?_ r ma ţ ic , a~i ncl în vedere ş! ~ um ărul de -;\·~a rc care tra n~ m1 t mforma\11 dest r_nata_nlor co?tempora;11 ~ l nu posteri ă\i. sint foarte- important~ pentru 1sto::1c .. lstonc~l est~ 111 aces~. caz un C:estina tar int î mplător. El şt i e că nu lur .11. su: t. clest!nate !nform aţ nl e c~n\i nu te in iz \·oarc ş i în aces t fel a re po 5 1b 1 _ltaţ 1 m ~ ~ man ca prm analiza c o n ·ug ată a c u noşti nţelor desp re- _a~entul 1 _ nf ? 1 -m a ţnl _ or !i~ a c un o ş t 1~ţ e l o : despre dcstinat ;1r (,;ubo rdonat r a1c1 ce rcetam mob1lulu1 agentuliu), _s? s tabil e ască gradul de cred ibilitate a infor ma~iei. . Ace_st gen de analiza PS e tipic pen t ru moda li tatea de cerceta.re a 1sto n cul~~- El face o_ astf~l de an liză ţ inîd sea ma a tit de ver idici tatea i n form a ţul o r _ provemte dm nre ă (destinat<' drci anu m itor receptori), cit , ş i a celor ? b _ţ mu t~ de la po!i \ic, din inventarul bunurilor şi di n doc umen_tele . pnvmd 1mp~ne;ea .,cestora. D ac ă stabilim , de pilelii, în ce cercuri a a~ uns u_n -anum1; ziar, , ::e lu crur i nu p!!tem afla clcspn• info r maţi il e co?ţm u t_e m_acesta • .. Au fos elaborate ~i un ele scheme ele apreciere a destmatanl~r mforaţul . Istoricul î şi dă !>cam a de exemplu, că info rm aţi il e destinate or~a?elor fi:iancia re pc ba za c ăr~ ra urmau s ă fie ,stabilite impozitele pou la ţ ~e i vor • • avea , în afara 1· rost deforma te corespu nzator, ca• presa . scopului d . dde a .informa pc anu . I lt pu i scopuri care epm eau" miţ oameni, mu te a e sco r, d • •nda . . de destinatari . . , propri.e t aru 1 unei m oş i care . orea tsa· v1 d'! categorule s po sa: <; ă a rendeze m osi a s tr ă d u induse s-o descrie cît ',m ai avan aJO sibil etc. • . . f ţ · • pr e zintă u nele particulai al m orma iei mit inform a ţi re. Problema agentului î nsuş ri tăţi în cercetarea credib iltă ţ i izvoare~or carf trans au ca scop transceptorilor contemporani22_ D a că în cazul izvoare_ ord ca: e ortant s ă se cum1terea unor informaţ poste r i tă ţ i este deose?it f e 1~Je ne info rm e a z ă noa? că concret persoana agentului - vrem sa_ ş im e c :nul ţ umi s ă ş t im 1 :- m analiza izvoarelor destinate contemporan~_or ~desea r e u ş ind să ob1'.1 ce cla s ă de a g e n ţi se înscrie agentul respec iv, sa Pentru a aprecia tine1:1 însă date m ult m ai exacte des~re perst~uie · să stim în primul c_redibilitatea info r maţi il or unui a numit z:a[ :e) au edi tat acest ziar şi r~1:d Ce cercuri (ale c ărui partid, grup ~ocia e c;a De asemenea, pentru a ia după aceea sub d irecţa cui a apar~t ace\e ·care privesc satul fe~: ~ aprecia credibilitatea inform aţ i ilor dm izvo~:e. formaţil o r sînt ţăranu al ne înt rebă m în prim ul rind d acă ~ g e nţu 1m care au ca scop tran:sa~ s t ă pîn i lor . Bin e înţ l es că în cazul i~vo~res~fm să punem în r e laţ_1 e m1cerea de in fo rmaţi p o s ter i t ă ţ i trebuie sa .• t · totusi în general, 111 agentu). i nfo rma ţie cu un grup soc~al _det~m~~i exa~te despre age~t. aceste cazuri nu n e oprim aici, ci cautam ~ edevine o activitate pas_w~es_e~ aces t ă căuta re (problema ~uto~~u~es prindc de critica pr??nuă cum am vazut, z1., nta · m . sine , care , dup . d în .1ns u ş 1· procesul de stabilire a fa,a a 1z_voarelor, i ncit o putem mc1u e . Ptelor JStorice. . d I"b iltăţ i agentulu1-au t?r l'vI a1• trebuie subliniat că marea ci e d logice 111 al exam . . tă dif e re n ţ e mcto O . . c Unor izvoar e indirecte nescrise nu p1 ~z1~a utor al surselor scn se. D1orn Par a ţ ie cu cea a c r e dibltăţ agentu ui 309 f e r enţa con s tă numai în ceea ce p riveşt codurile fol osite. Izvoarele „ tografice, ico1'.ografi~e şi alt: le (incl_usiv cel~ mate_riale , de exem plu c: ~ iectele de arh1tect1:1ra, cronicile_ de fUn:1 ), dac~ nu s m t exami nate ca aiarc deci. ca_ izvoare__directe, pot fi examin ate, m u nele cazu ri (atun ci cind conţ 1! informaţ an~me conse~na te des pre _trecu t ). raportindu-le la crea ţ1 e 1. Ne vom mtreba atun ci d ac ă agent 1 dibilitatea agentului mfor informaţ e i a vrut sau dacă a avut mijloace co r e s pu n z ă t oare pentru u transmite o informaţ e credibl ă. Ne vom în t reba , dC' ase m enea cu 1 a fo st d es tinaă inform a ţia lui. ' a Nu_meroa:e in". es tigaţ istori ce furniz ează exP 1pl 1• d0 a n ali z ă cr acest tip. Pnntre izvoarele cele mai cunoscute de inform alii ne~crnc dar care au cai scop transmiterea lor se poate e nu m era u nul d in crle m · fascinante monumente medievale, a num e ta pisP ri.i 1-egin ei J\Ta ti lda (•e/'. lul al Xll-lea), care p o v e s t eş t e , în cele cî\ e \·.:i z<<'i d P tab lou r i \ l'SU\ (' )Stana lui_ W1Jb clm C~ceritorul. Este clar c ă . u nu i iz\ m· dl' ac q 1 r: 1 se_ ';1P~1ca t~ate regulile de examinare a cre di b iltăţ agl' nt u lu i info;2 ". maţ1 e 1,_ mclus1y ale c e r_c etăr i aut e nti c it ăţi ca în ca zul iz \·oa1-clor b<'r.,r C::cetam deci scopurile pe care ş i le-a propu s age n tul inform a\ici " ~IJ~~a~~l_e pe care el ~e-a avut la di spoziţe . l a t ă e xe mplu l a nalizei crrd1blitaţu cuno~c utulw desen al plugulu i (d in opera ,.Kolo H,·ccrsk 1 • [Cercul ca:,alenlor] - de Bartosz Paprocki) ln care rn ţil e sint p la~ate in spate, deci ~nt:-un mod care nu cores punde cun oş t inţel o r n oastre despre inforrna\ie c<tr acea~t~ unealta . Reflectînd asupra faptului d ac ă a ceastă crediblă ne st răd • • b • mm s~ _o ţm ? m un ele c unoşti ţe despre agentul 1, f . : s~naţie, l?entru a hotan daca trebuie să ne modif căm cwi o ştin\ P ;e t u fă Uespmge~ acestă informaţ e sub forma in care ne-o dă desen;,i~ ! n. c~rfetator. al graficii poloneze populare vechi scrie: ,.Plugul senat c~ l~ 1 u an;1lui 1_575 în !'Kolo Rycerskie ·' de Paprocki a fost drodată . siguranţă de cmeva dm plebea orăşenasc care n-a arat n iciş i de ~rfz~~:r~ pl~l în gc:1 C' ral_nu-l interesa. El a' uitat de fierul ]ung le-a us e c e~i . e cele mai importante părţi ale plugului, coarne:e face ~n 0 f:i d~aiaui~rf~/ormoana pc oişt e . Astfel de greş eli nu Ie putea 6. Pr~blema autorului . . . . Examinarea autorului • terne), cît şi de stabT ţm e ah; de critica izvoa r elo r (externe ş1 inrelor_. _a~toru! îl int;r::e:~~norm~la" _a ~apt :i:l!· is torice. In critica izvoarm aţ" 1 . ~ pe i~to11c m primul rind pentru a cerceta cre_d1b1htatea info l _ aş i timp cunoştiţel e l e_ despre a utor constituie în ace~i. unoştiţ aţie, cu m enţ iunea că autorul poate transmite in;;prc ~gentul mfor alt0 . rm a ţn dC'spre faptele observate de el sau poaie relata ob s erv a ţile bl c m ă se p ar t ă, aceea ~e perso~n e, I'.1 acest din urmă caz a p are o p~oale autorui3. ce! ceta izvoarele acelui domeniu detern1i1: at de c u noşt_1ţ.e voare d_e inform are) care i~~rl1zvoare de transmitere a informaţ ei , _iz_d Avm d în Vedere că în sfera analizei cr edi biltă ţi i n form aţi e i. espre agentul i f ne-am ocupat d • d ţ 1or modalitatea de n ~raţie şi că în . eJa e problema cu n o ş tin e e or ne vom ocupa dtiunilor legate ~ab11ire a faptelor n capitolul '.1rmăt p retă ri ale aces e _conceptul de a~t; \O~ opri ac~ numai asupra _ches_ izvoarelor scrisetu1 concept. Putem ~ al . izvorului. Există diverse inter I onsidera ca autor numai creatorU sau s ă extind • eventual al celo rccte. Este O ~~sft~st concept 1/ t~:f./ransmit inteţoa info~rf!af~ une de conveţi e p I atea izvoarelor directe ş 1 111 • utem, de asemenea, v orbi de au310 torul nomi na l ş i 1·~.:i..l : ceea cc impun e neces itatea de a cerceta dacă aces te · oJ ă conce pte co111c1d . Dm :3lt pw1ct ?e vedere, conceptul de ..iutor îl 1tern in te rpreta ca o d escrie re a unei anumite persoane sau ca nu ~ 3 ccstei a . Pentru evalu1:rea credib iltăţ agentului info rma ţi e i sînt ~ irn po rtan c n ncle c unoşti _ n \ c _des pre el_ dccît ~ unoa ş ! e !· e a numelui său, d~i cu no a ş t e-r ea n um elUJ poate contnb u1 Ia 1mb o gaţ1r ca cuno ş linţ e lo r despre acr:ta._ Refe ri t o:,. dec 1, la ccrcct.:i rea autorului izvoarelor, trebuie d,n,cbite oou a m od ali t a ţ i : (1) descrie rea persoane i autorulu i; (2) stabilirea numel ui a u to rulu i. Da c ă n um0 J,, es te d a t în izvor sa u descope rirea lui nu pr ezi ntă dif icultă ţi , ., cli c ă nu impu n e în tre prin de rea unor investgaţ speciale, cercetarea ( d up ă o c \ · c ntuală veri fi care a numelui) se limt eaz ă la o descriere. A ş a pu tC' m proceda, de exemplu, în cazul ex aminăr cronicii lui Dlugosz. w, dC' Ia num ele a utor ului cu noscut dr noi adăugm o se rie de Laractcrist ici r cfc ri toa rc- la a c eas tă p e r so ană. Numele în sine, după cum J ar ă t.a l J . S . ;\!iii. n u a rc înţels, ad i că nu implcă nici o car a cterisă 2 proprie ind i,.- id ul u i :;_ F u ncţ i a numelui cons t ă, după cum scrie A. J. Ayer, numai în a indi ca~'·. În cercetarea i s t or i că , ignorarea numelui poate să nu influ e n ţe z e i n mod e se nţ ial, după cum am a răta, valoarea informaţ i o n al ă a iz\·o r u lui . IJ0 aceea, în cazul în care numele autorului nu este n.inoscut . moct ul d l' l'Xa mina re a autorului începe cu o descriere, care o ar ea atribu ie an umit!' ca r ac t e r istici autoru lu i anoni m şi abia în următ <_:? \a o ă se caută n u m e le acestuia. In ves tig aţ il e în acest domeniu privesc in general a utor ii ,.mai i m p or tan ţi" !;ii de aceea, printre altele, am inclus pa r ţia l C <' rce tăril c as upra a utoru lu i în procesul de stab ilire a faptelor istorice. î ncerăil e de a stabili patria lui Gallus Anonimus, ~are pînă a_z1 au d..it na ş t er la num e roase ş i dive rse ipoteze, fac parte dm modali •t a c un oaşt e ri persoan e i a utorului . Există nume roase m etode de stab ilire a numelui autorului. Ele se re f e ră şi la pseudonime ~i criptonim e, deoarece nici în a~e~te cazuri nu~ :nele (real) nu este cu noscut, In mare, procesul de stabilire a numelw autorului se d es fă s o ară în ur m ă toare l e etape: . (1) lntocmire~ unui catalog al tr ă s ăturilo caracte~istice ale . P:rsoa:iei autorului ceea ce se mnifcă acceptarea unor premise ca re limt eaz ă sfe ra a ceea ~ nu cunoaştem 21 ( adică num ele autorului); . . au (~) Confruntarea acestui ansamblu de caracteristici cu descnenl: os cu ţ i d upă nume, ceea cc poate duc~ la for mulare~ _un ei i tarilor cun r:t:ze privind p ersoan a autorului, adică J_a i_d enti~1carea autorul:11 1zvou u1 nostru cu o per soan ă cunos cută de noi dm alta parte, cel mat adesea n anumit autor· Si (3) Verifica;ea ipotezei prin confrunta rea a tenă a ambelor persoane . . . _ .. . .. • a operelor lor . Sint Trebuie men ţ i ona t că pentru examinarea cr cl1 b1lita ţu 1ni o r m aţ1ilor, torUJ.n~cesare într-o măsu'r mai mare c u noş tinţ e l e des p:e pcr~oanal,ta~ll.l în • . . • oane ne folosim mai mu e sa,_ m cazul cautani acestei pers - ' ne strădu im s ă sesiopera ' Zărn c•:ces~ autor (de exemplu un_ t:xt), m c~rc ea textului în special în s tihţ Inli~l multe tră s ături caracten s~ice. ~ erte~ , nţ ă ) . care ' este foart e importa a t e ratur ii (de exemplu, anal izele c r at imen~ în ultimU ani . bacă n ntă şi p entru ştinţ a istoriei, a progtrc~ t" cilor autorulu i si oper a 1,, , u avem cu atalo!ml carac en s 1 , . •....,_ (c:urn ce compara c o .•• lui Gallus Ano nimus), atunci ) nc:erCăilst e , d e exe mplu, în cazul cr,0~1cu t fi considerate făr s p era nţ ă , J.n. afar· ed de _a stabili numele autoru .Ul po_ dl'scopcri.ri decisive"8. a e si tu aţi în care se vor fa ce noi 311 NOTE ă" ii in ţe leg e m aici în sens foru4:e larg, ~ectura , tn a ces tă 1 Termenul „l eatui, • a ccepti une i m p lică şi ex;tragerea mforaţnl r dm izvoarele in ater · . _la 1e nescrise (d~ exemplu vest igi_ile unei v echi aşe : ări) ă ţi la a 2. s. Koscialkowski (H istoryka, op. ~zt., p . 79)_ lim1teaza c~rcetare~ aut e ntic constata da că izvorul ,,da textul . m for ma ŞI sonoritatea sa orig in a Jă nesc h i m b a tă ş i neal t erată, pe care 1-a c onfer~t-o autorul r eal al izvorulu i"° M Handelsman, pe lingă exami narea tim,p u1lui , a l ocului şi a autoruJu: i2Yorului, distin ge cr iti ca cara cterului i~_orul1;1i (documen,t ad evă r a t sa~ fals, p . 45 ş i urm.) de a ş a - num1ta analiza a_ izvoarelor (p. 159 ş i urm .J, in care este vorba de difern ţ ie r ea surselor prnmare, secund are, dependente etc. Ace l a ş i lu cru şi la Bern heim (cf. p . 324-446). L a nglo is ş i Seignobos deosebesc in cadrul critici i e)\,'terne : la critiqu.e d e r es titution (p . 51 şi urm .) şi la critique de provenance (p. 66 şi urm .). Prima dintre ele semnifcă stabilirea tem ului p ropriu-zis (de .exemplu prin comparare-a cîtorva cop ii), iar a doua detrmină originea izvorului. Volumele succesive ale revistei „Studia Zr6dtoznaweze" conţi un p re ţi os materi al şti n ţif , c pe tema criticii interne şi ex terne a i~voarelor . . . noastre desp re tunpul ş 1 locul 3. Se poate spun e c ă, independent de cunoştmţel de origine, toate izvoarele mnt autentice. Aceasta a r fi un concept al autenic tă ţi ş i mai general şi mai puţin rel<l/t;iv. P entru c oru;ide raţi ile noastre ulter ioare acest concept este inutilizabil. 4. Pe tema regulilor extra-logice, cf. J. Giedyntin, Problemy l ogiczne . . •, op. cit., ~ . 5. Cf. A. J . Ayer, lmiona wlasne a de skrypcje [Numele proprii şi descrierea ) rn .,Studia Filozoficzne", 1960, nr. 5, 1960, p . -136-156. 6. M. Bloch, op. cit.. p. 115-116. . h 7. Cf. M. Handelsman, Historyka, op. cit., p. 135 şi urm.; E. Bernhe1m, L eh:buc de-r historischen M ethode, op. cit., p. 391 şi urm . Referitor ~a „loc , cf. Ch. Higouet, La Geohistoire, în L'his toire ' et ses m ethodes, • op. cit. , oraşuli 8. Exemp)~~ :~t luat din lucrarea Dzieje Gniezna [Istoria Gniezno], d e H . Chlopocka, p. 133-135:. . wa . Warszawa, 1965; partea scriă 9. Kroni ka W ielkopolska (Cronica Poloniei Mari], edi1ată de B. Kurb1s, Warsza ' 1965, p. 16. . k · [lz10. ef. G. Labuda, Zr6dla, sagi i Zegendy do najdawniejszych dzie?6~ Pols t wa voarele, saga ş i Jegendele celei mai vech i istorii a ,P olome1], Warsza ' 1960, p. 9, 111. l' h in lL Cf. A. Dopsch, Die W i rtschaftsenwiclclung d er Karolingerzeit vornehm i c D ev.tschland, vol. I, Wien, 1912; vol. II. Wien, 1913. 12. După M. Han.de.I.sman, Historyka, p . 148 ş i urm. 13. Aces_t exei:zi,pl u ii dll M. B!och in Pochwala historii, op. cit., p. 149. dii ci. 14. J. G1edymm s-a preocupat de problema cr e dib i lităţ în nu meroa se st u • cit ,, sintez_a acestor c er c e t ări în : Prob lemy zaboienia, rozstrzygnti; bta, 0 P· 50 . 1 Jn P. -~Oo şi. urm . _ln consi deraţil e n oa5tre facem uz de unele .sugest~ ai lu ţu ale acestui a uitor, generalizindu-le la toate izvoareJe ş1 nu n care :transmi t inform aţ i i ruten ţ iolat . nts, !n 15 - Cf. G.oele H. Wright, The Fou ndat ion of N orms and Norm ative Stateme eme· „The Foundat ion of _S tatement5 and Decisi on,5", IP- 351-367. Cf., de ~~ztUla nea. J . _Topolski ( ş1 J . Wisn ie wski), Pr e faţă Ia Lustracj e ~ojeW.i 1570 tn voievodaitul Podlaski 1Il ani Podlaskiego 1570 i 1516 [I ns p ce ţi 16 S No! ar76], Wroc!aw-Warszawa, 1959, p . X XXI. st 17· i Gied . udza z metodologtt naulc sp ol eczn y ch, op. cit. 1a.' I bidem Y;1~ / roblemy zalozenia . . ., op. cit., p. 106-109. 19. C. Bobiriska n~ ~rm. . . . • 1-a cri· 'licat pe J a · :iţel~ aceste d 1 f er enţ1ri 1n mod corect 111tunc1 cl nţ~ s al tu' turor izvo~refor ymi;i că acesta n -ar fi sesizat cara cterUll itenrl:en 1~ ncePI'~ de informator scrise. El ".ed e ac·est carac:t~r, în să se r~ f er ă Ja c p. 69-' 70). real (C. Bobu'lska, Historylc. Paiet. M etoda , op. cit., 20. Observă acest lucru - J . 108, 21. Asupra acestui ·a s Giedym!n, Problemy, zalozenia .. ., op. cit ,, P·)\fetodO, op. ctt., p. 5f~ ~opr~te mai mullt C. Bobil).Ska, Historyk. Fale t. 22. Binelţs, contemporan •. ţio 1 al · O culegere de non';;;1~a . ~ebuie in_terpaă aici ln mod . conve~nte)ll' poran1lor atl.ta timp tt Juridi ce constituie o informaţe destinaă c c nu es,te s c himbată . t · 312 ea s tă t e m ă exi s tă o inter s antă litera t ur ă . 23. Pe s~weryn, Staropolska grafika ludow a [Grafi ca po pular ă veche poln eză] 24. T. Warszawa, 1956, p. 13. ' A. J . Ayer, lni ona wlasn e_ i d~skrypcje, op. cit.. p. 136 ş i urm. Pe tema 25. Cf. proziţl . despre lndv _ 1duaht ă ţ _ 1, cf._ T. Gze:i:?wski,. Filozofia na rozd roi u, ana lzzy metodologzczne (F1lozof1a la ră spmt ie, anali ze metodologice], ,p . 62 ş i urm. . . . . . 26 Ibi dem, p . 155-156. . . • Conform .ter m inolog1 e1 lui J . G1edym m, Pro blemy, zalozema . . ., op. cit., p. 78. 27 • J Giedymin se ocupă de problema c er c etări i autorului şi 1n lucrarea : i pro blem 6w logicznych analizy historycznej, op. cit., p. 47 şi urm. Vom reveni la acestă problemă cind vom comenta analizele matematice (de fre c venţă) ale textului. _ L rea lui R. Marichal, La cri tique des textes, în L 'histoir e et ses met hodes: 8 2 , ucraop. cit., p . 247-366, constituie o sin,t e ză a celor mai imP?i:tante r ealiză: in domeniul critici i textul ui . Cf. ş 1 H. C. Hockett, The _Crittcal _Meth?d _zn Historical Research and Writing, New York, 1955. Mentă menţ 1 o nată _ a1c1 încă (impor t antă pentru un istoric): J . Fnedrich. Gesch,chte O poziţe der Schrift, Heidelberg. 11965. XIX. METODELE DE STABILIRE A FAPTELOR ISTORICE 1. Heconstruţia a modului de stab 1'J'1re a f apt elor genrală In cele mai cunoscute t rutate d e m t d l • • • stabilirii faptelor istorice sînt abordate în e ~ o og1 e i ~ t onc ă . problem, ie de ~na dintre activăţle de b ază a l . .;11 . ~1g e nţ1 al, d eşi este Yorl.a cvas1exclusiv, pentru critica izvoare-lor ~ oncu_u1. lnt er:s_ul trad itional. de la prezentarea regulilor acestei cr · : _ac~t s~ se t~<'aca. in mod ~i;::p1 u elaborari de materiale (d - -· t ') .S1t1 c1 la caractei 1~t1cil<' a,a -nu:-ni tei 1Ul. · d e stabilire a faptelor e ~în in eza a •. . -a .·acordat . . .. p u I 1na• -~ t c nţ1 •c procesucheiere a actului de , inter )r t _c,';/1~ta_ ~11~1ca,_ fnn d consid era t ca O h man). Unele consider~ ·iun_! _e 31 c a iz. oi ului (de e xe mplu M. Ha ndels- t capitolele despre si nt eJă t\~?u~rf p~ob~cmC'l or in di ca te pot fi gă s ite ln 1 rea i s torică şi probleme!~ 1~ ; t ~ 1 ~tdo ~tă J?,1:oblcmc care pri\'esc descriep· . d d . o e o1 c stab1.i rc a faptel or t • acm eoscb1rea între n10d l't varului şi credibltă• ·i • f . a I a ea de cercetare a a ut e nti ci tăţi izbT ~ ire a f aptelor', pe , dellla lt orma\1ci ă . . _ • pe de -. -o p a1·t e, ş1 • modali•ta tea de stag_atură dintre aceste două eta pai te, ne. dai~1 . s~ama_ de fa pt de strinsa lefi un argu ment în f pe a l_e acttv1ta111 istoriculu i dar ea nu poat,:, . avoarca • ' probleme. 11i1J1• a stă p • . . '-~nal iz<'i - · co n3ugate a acestor S us ţ mem în ace 1 1 0 pele criticii si etapcl: ~~ ~~ , .._di vizi une a mun cii ", si anume între etamai înainte 'excludem d. abihre a faptelor. Confor'm cu cele stabilite formaţil pr◊-venit d ' 1!1 aceS t e două etape lectu ra (decodifi carea) in111 izvoare ca activitate inţală p e de O parte d e şi activitatea de înţelg întreg~1. . c e rcetăi ere ă t e r o c a ace t • f ormaţi ' gu1 d esfăurat d . -s _or m d ' ur e ază de-a Jun . ~ceasta raţiune trebuie ' .· _e e istonc; pe de altă parte tocmai dt~ iz_voar_elor, cît şi în etapas~e1~clu?~m actul lecturii atît în ~tapa criticU ~ifestari diferite a prob! _talbihre a faptelor. Un r efl ex al acestei maistorie, · sensu strictiore eme1.· ect uru •• izvoarelor • (în majoritate, pentru al asa-nun • r elevarea rolulu1• 1me • ns ·. 11·t·ei• metode fil 1scuse) . . l-a. c011 s t i·t uit toda i s t o rică în general ; ~gice m istorie, identfcaă adeseori cu me• c cma modului de cercetare este urmă toare : A Decodificarea infonn n Critica lzvonreJor. (I) exan,: (2) decoli;:,'!autnăţ (3) exanunnrea C aţilor „ provenite din . izvoare (prima etap ă) credibltăţ • (n _d ~ua etnp3) Stal,ilJrea faptelor ~ - - - - - - - - - - - - - - - -- - - - - - (1) decodiflcur : ă) (2) stabilirea 1~~ - (a !reia etap (3) conatruire •~aiorilor s paţfo-t (4) verificarea• a!irnţlo despre en,f )>Orali n.i faptului apte 314 In gene ral, se !?°~te sp~ne că scop~! etapei de stabilire a faptelor , transformarea 1nform~ţ l o r provemte din izvoarele care sînt socoe~te utentice şi credibile în afirmţ despre fapte. Ca urmare a acestei 3 t1 te • •t 1 • • • act ivtăţ obţine m aşn~m1_ ~ : f al? t e !stonografice (cf. cap. X), care constitu ie co nstru_cţ1a . ş!1ţfica a 1stonculu1 c~ ajutorul căr e ia el cun Jaş t e realitatea _1stonca. A şa cum J;lentru desc:frar~a inform~ţl cuştm ţ e proverute din afara izvoarelor, ·osc 1n jzvol' s lllt n ecesare c uno f;pre care am vorbit d e n e număr a t e ori, în aceşi măsur acestea sînt ecesare pe ntru tra nsfor marea inform a ţilor cuprinse în izvor în afir~aţ i despre fapte. Is todcul treb~ic s ă ş~!e să ~onstruiacă _o afirmţe de- pre un fapt d 111 m ulţim ea _d e mforaţ1 de ~1vers_e genuri pe care le obţi n e , bazindu-sc pc cuno~t 1ţ e l e sal_e pro\·ernte d_m_ a~ara izvoarelor. Deci int r- un a num e sens, este o act1v1tate constructiva ş1 de aceea este l Ps include rea stab_ili,:ii _faptelor în procesul de elaborare i n p~rte dr inţe au de sinte ză d es pre ca re am vorbit rnamtc. .\d esca tra nsforma rea informaţl provenite din izvoare în afirm 3 ţ i i despre fapte es te fo arte si mplă . Aceasta s~ îr:itmplă cînd avem de-a fa ce cu ,i ~a- numi tclc fapte s imple, extrase dm izvoarele care vorbe,c des pre e l~ d irect. Totu ş i, chiar ~i în ac~st caz si':1?lu,_ e~is tă d~ obicei nC'cesitat ca de a se reformula mforaţi proveruta dm izvoare, o astfel de reformu la re se identfcă atunci cu lectura izvorului (a treia f ază de decodificare) baztă pc cunoştiţel e provenite din afara ţzvoa­ relor. De exemplu , dintr- o n o tiţă l ac onică din registrul de naşter.i _fo,:mulă m pr opziţ ia : .. X s-a născut în anul t". Problem~ se c?mpli_ca rn cazul faptelor complexe, ş i chiar simple, despre care lip_sesc msa mf?rma\ iile directe prczen te in izvoare. Pătrundem astfel m . proble~atica sintezei şi a narţi uni istorice, a di că în procesul de formulare a r~spunf e d e cercetare care reclamă o abordare deosebita (c • surilor la în tr ebăril cap. XXII si XXIII ) • I •• .. • pa numai de prima etapa " t n fc o ns~drţ1il e ce .".or 1;1rmaf' ne vţ_?mdesopcru fapte în care este vorba a rans onnar11 mforaţ1il m a irma 11 ' '" N • tocmai de obţinera acesto r afirmţ sub foi:na 1~,: ,.p?ra ~ dufi~ti~ i e re s ~ză aici modul în care se dă acestor af17-ţu . ?l or:e!pr: faptel~ rma ce se obţin e numai prin asamblarea a 1I:11-a u.?~ des re faptele Simple în construţi mai ample (de exemplu ~fir:aţt că ~n practiă complexe), sau pe calea unei stilzăr a textulu1. Es e f~ amr aţile ca păt o t e, de vremenstruirii ce a ir lor. Aceasta reaceste for . d oua- etape nu pot f'i separa_ . ma cores punză toare în general, m cursu 1 co • ul • fiectă într-o oarecare ~ăsur individualitatea cercetator u1. . . t ea stinfcă 2. Inductia si deucţia m cerce ar • ' • • d istorici faptele se :tabilesc onc~pte păşim m sfera f' C?nform unei opinii general acceptate e t ~ Prin inducţ e , fie prin deucţi. Cu aces e tfne probleme din domen·Jr l~cruri destul de complicate, de~ar~ce [:,U ctul unor dispute Afia. d~ api _e filozofiei ştinţe şi logicii constltu!e o ie ca problema inducţe ş1 rinse şi · a unor ' ., aş a de diverse ded consideraţu . ă a lui Descar t es ŞI • Bacon 1 8• îi ucţi~. Făcînd abstrcţie de poz~ţia ~lasic igentul lui adversar W.· • J e:nţioăm numai pe J . S. Mill Ş~ I?<' mt\~ _ H. Reichenb~ch şi R. Car::_ns, apoi pe marii apărtoi ai md1;1c\ conseiţă, discuţa pe!'manen ~P. _sau ai deucţi - K. Popi:ier,. ş!, Jcf cap. VIII). In c~rsul ~ces: tor tă d10tre inducţoşt şi deucţ10n J t1 ( ~ conceptului de inducţe ş1 1 <iectiico~em!ci s-a ajuns touşi la o_ i:ire~ ~:;ortului lor reciproc. t1e ş1, drept urmare, la stabilirea 0 315 ,....... . Interp1 etarea tradiţon a lă a d e ducţie ca o t recer d ma i puţin gen (' ral~:, s i a e e la ade\ ăru,ie mai generale Ja ad e vărun c~ntrar, cle<.:1 ca o „trecere de la a d ev ăru ri ma· • . mducţ1(' ca ce\ varun m,11 gene rale"" a condus la stabiJirea s tat! t p~ţ m l generale la . □ ( • a d0 1og1•c. To tod ata, • s-a a tras a te nţia u L J. u1 or Io • asupra nec s i tăţi d . gie s1 nietr-sens~l mai larg ş 1 sensul mai re:,trin s al indu c a d1~t1nge in re sau indu cţ ia r e pr e zmtă mod c ~ c~ ~1 rlc•du <' ţ1<' In '<' .. restrrns, d e du cţia la concl~z_ii , iar în sens larg ele sîn t ech ivale~~• rm•<'!J11,.. d0 a ajuni;t prin ob ţin e r ea r el a n ,C'todclor dr> Cl'" ceta:e, ca~ e se ca r act e nz ează ductivă, lte pe cale induct v ă (pentru a st-i b·/:•zu la telnr 110 pe C'a](' ci, . comp~se ş 1 pentru a valida af1rm a11ilc des r : Il J fapt l'le singu ,arc ~1 Cp' ,. ~ e <'). . Din cauza raportul ui reci Jroc ci unit ar ă . In dri ce mt1 e dcd ~c_t 1c ~1 inducti nu <- a aJuns la o păre sens _~eneral, nu este ceva opus d~~: sta bilit că inducţa . lu atâ , .i ft:c ţ!e 1 o va loare maxiă, a titudin d I ei S-~ ~c u~1 t să sp acordc i-,Ul, i_ nd1cindu-se însă - ceea te o1~manta. ll1 t impul )JOzi tn·1s:ru- ş 1 rol~1l uriaş al procedeut: 1 eJ ,e 111 ~1,t~l lui J e\·ons în pri riul rid nu numai şti nţifc ă)3 Rolul „ ţ' cd uct1v 111 cunn;i-,tpr a :;, t 1mtfică (s1 mod foarte diferit: d~ la rcfu1 .1 ;onam entuJu i induct 1\· a fo:,t defin it i~ ~nent, trccînd pnn considera. ~u __ to tal a l de fin iri i inducţe ca raţ 1ona 1dee~ că singurele moduri de1~\1~,1 <'a o formă de r <' ducţie - de unde n~m_uta d educţi s labă ) şi reducer~e(o concluzie sini dr ucţ ia (sau a<aP1~1a la, considerarea (cum a ea sau asa-numita red ucere s lab ă ) u c tivă de raţion a m e1~J;pusl C1.! rnap) i n du cţie ca f ii nd orice forma nD ed . ar nu s-a clarificat • . onc u21v•. 1 ~fifa }'• ca~e r e clam ă ap1'.~fC:n~~~~l. tăsî_nd la o parte problemele de claa ~r; ~ I ca _o ev_n! u ală recunoa~t~-:e:1oare, ti:e~uie menţioat în pricu aş - eul1:11 logic _mfer e nţial în 'şt . a d e uc ţ1e ca pnciaJă me todă tatea ~~'.um_it~l apnorism, respectJ n ţă poate să nu aib ă nimic comu n a cunos ~ectiva Trebui e să se fac• v cu s~pararea cunoaşteri de realide ' h n ţe l or despre realitat - a deosebirea între modul de dobîndire pir~=; şi dau seama înto~!~:~etodele de constru cţie a ştinţ e i, fapt litate 'este ;~s care ~e număr şi isto~ ce _ rcetăoi. 1n toa te ş ti nţ.el em12 (d ire c tă sau da_, V:Jrul c u n oş tin ţ elor despre rea: adesea cu m t e ~vaţi să se utilize~eo a mdu ~ tivă, ceea c~n irec:a). _ Ace1;stă cale se identit ica servaţi etc p termeni ca cerceta genei eaza nemţlg eri corect fun d - o1em • • re emp· • ' bea primii subJin · 1.~a mtre deucţia . . ~r~ca, exprin ţă , empirie, o observ aţ i le date tata m~rele rol al ~~ti şi _ 1 _ nd uc ţion şt i constă în faptul unor jud ec ăţi ' ar c e i la lţ i postu] :rmaţi1o teoretice, care depăşs c • care . 'd ' a P arerca că indau la . baza• obs e rvaţi eaza cel m u lt generalizar ea t um a se doveşt a f' uc ţia este Princi al a. ob _ servaţi. Totu : a~evă rată numa{ a m7to ~ ă de cun o aşt e re a r e alităţ i tuie Principalul ~--larerea că raţio atunci cm d id e nt ifc ăm induc ţia cu poate fi_ace ptaă IJ oe de dobîndir namentu1 concluziv inductiv5 constifund Exi st ă cîteva· faz e a cunoşti ţe lor despre realitate nu amentarea • e esnţial decluctiven s Ipotezelor f e ale Proced . 1 a efectua t. e Poate mer' c : cap . XIV) • eului ş t inţfc (de exemP _u Prealabile ~ate ra ţio name!f tn ~ ă mai dep:t car~ ne folosim de concluzii toate raţio espre realitat e e mductive . e ŞI putem spune că, pentru fi Prezenta~! nientele ind u~ti ~are_ sînt f~li~~t n ecesare anumite cunoşti nţe Prin sub formă d ' e _( inducţa e ca premise. 1n acest sens, ln Cad rul ~rmliare, ce fel ~duewvă •. en um e rativă si eliminatorie) pot na ·zei metodo!~ ~lasificare a • gice în istor· COnciuziilor s-ar putea propune ie (Precum ş i în alte ştinţ e eni- r . . r~ 1 316 u l ui ind uctiv celui depirice) din mome nt ce contrapunerea raţionmet ductiv este p ro blema t ică? Se pa re că cea mai utilă este clasificarea î n 5 de u cţi certe ş i incerte . Es te deosebit de important s ă ne dă m seama cind ne putem aşt e p ta la o concluzie ad e vărat pornind de la premise ad e vă ra t e ş i cind nu este as igurată a cea stă veridicitate. R a ţi o n a ment el certe as igur ă veridicitatea cinci exis tă prem ise a d evă rat e , în t imp cc cele incerte n -o as igură. S e poate spune, în general, c ă r aţi onam en tul cert este acela în ca re concluzia r e z ultă logic din premise, deci d ac ă premi sele t e . a tunci trebuie s ă fi e a d e vărat si concluzia. In cazul sint adevăr ra\ionamentC':or ince rte \·cri cl icilatca premiselor n·u as igură şi vericl ic:iatea ~oncluzici . Pri ·1trc raţionme nt e l e Cl'!' le includem d e ducţia, îm pr e ună cu varianta ei - inducţa completă, ş i în aces t caz premisele a d evăr at e conducind s pre o concluzie a d ev ărat. Evident că ş i r aţ i oname ntel e certe devin într- un anumi t sens ,.incerte", atunci cînd premisa (sau premisele) pe care o con;i d e răm a d evă rată se dov edş t e a fi falsă. Aceasta este îns ă o altă p ro bl e mă, aceea a valorii materiale a premiselor. Printre raţion m e ntel incerte se poate include ind u c ţia enumerati vă , raţionmet ul reductivo ş i aş-n umitl raţion amen t slab (d ed u c ţi e 1 s labă sau reducc rc) o, precum ş i raţi on a m e ntul statistic (cf. cap. XX). e nte, care sint moduri permanente ale istoricului Toate aceste raţ i o nam de a t rage concluzii , cons ti tuie obiectul unei vii d isc uţ i între s pecial ş ti, pe care n-o vo m aprofund a a ici. !n general, preval ză păre a că toate ra ţion a men t el sin t incerte. Veridicitatea concluziei depinde în acest caz, in egală mă s ură de veridicita tea premiselor, de totalitatea cuno ştinţ e ­ lor des pre fragm'cntul dat din realitate, care influ en ţe ază ~ anume '.3:1egere a premiselor si nu o alta, veridicitatea, în sine a premiselor nefund s ufic e ntă. • Merită m enţioa t că obţin e r ea concluziilor pr~ anal?~ie este un _caz Particular d e i nd uc ţi e en um erativă , d ac ă, în cazul mdu cţ1e 1 en~erahve, concluzia are form a : Fiecare s este p (cf. nota 5); în c~zul raţ1on _ ame n~ tului prin analogie ne inter s ează că u r !lătoru S exammat de noi va f1 P (va avea proprietatea P), deci concluzia va lua forma S , 1 este P. lată schema acestui raţionmet: S 1 est e P S 2 est e P S3 este P Sn este P S11+1 est e p Concluzia : Raţionmetul prin analogie este foarte important în cazul în care . 1st oricul apli că metoda compart iv ă 1 • • • -- . d · se tipuri de r aţ10nme t, m f un cţ ie de I e; ~e folosi~ de I~ de care dispunem pentru construirea genu_t . Ştinţ răs mtz:ebanlor, de H:formaţ . i în funcţie de caracterul modalităţ i d Punsurilor la aceste mtrebăI ş ă deci prin metode bazate atit e cercet til· t şcn• 11 ~ . progreseaz ':'". t Am vrea însă s ă subliniem val oape . are u 1za e. raţ ionamet certe cît ş i mcer e. • rea et1riscă a aces tor •din urmă raţionmet e !- . .. . .. O · -e n t e lor incerte sînt d1ier1te. Un 11 · ra ţio nam 1 recun p i~e asupra ~u du i d e păş esc în mod voit datele de o bs ervaţi osc nscul depă ş 1r, ar 317 (istor!c~l ~pu?e că „iese în afara izvoarelor "), alţi d• . (1mpl1c1t ş1 dm cauza unui bagaj de cunostiţ e r ' 1Il diverse Pric • . voarelor _nu p~ea vast), pr efră să nu se inde -~ OVell.Jte din afara lJJ1 ?b se rv a ţie (de izvoare). Aceasta înseamă că ~ 11 eze de rnateri aJ uJ 1~o!eze în _ drăzn eţ , în timp ce ceila l ţi se s· _n_u s~ tern s ă pro ~ parasesc limitele descrierii bazate pe observ~ ! . maa m s iguran ţ ă dacf U::i r 3. Inducţia ş i de u cţ ia în istoric Clasificarea ra ţionametlr în . . atît de îndepărt ate de b" . ~ rte_ ~1 incerte op e r ează fundametlă între indi J ~ nuiţ e ! e 1~ton c1lor - con v in şi d C'lJ con~pl e cţ i e_ (certa ) ŞI d e duc ţ i e (ince r tă) i ţ dco~cb1 rr.1 oferim un anumit s p a ţ' C f . . iu unei astfel de din •r g e nţ- c ' nc1 trr huie ţ â torie an run ti_n? c1teva zeci de cazuri in .• . 1 1 1 o_ri ~ie ~ iJvţe ; ~ i~ in~u ~ţie,_ ă ri dp isdedu~~=• ;~ ~ df1~~~ ~ - l_uc: t111ge cel puţin două n ţe uctiva, a;ungem la concl u . c J~ ş1 deductiY z1;i ca se pot di~(1) D d . uan e semantice : d . e ucţia este trecere d l ucţ 1 a - ceva opus ( a e a .,general" la . t~r111eni). Cu a,l te cuvi:ceasta este inte rµr0tarea trad p ~rt1ci:Ia r", iar indm anumite ad . . . te - d e du cţ i a sc111nific• d . ţ 1 on a la a relor doi afa ra izvoarelor ev?1 ur~ generale ( a di c ă d in a en _va rea u nor concluzii afir maţi pe baz;{'lo~~r mdu cţia resp ectarea iz~; şl tm te _ l _e proven_i te din (2) Ind ţ · or ~1 constru irea de uc ia m erită t t metoda deductiv ") oa e elogiile in t" tudine, istoricul t:~b c?re _e un ansamblu de I~ ~ec_!uc~i ~ (sau de In Pri mul Uie sa se fer ască u aţu fa ra n1 c1 o cert ian . caz avem d f • ' umit?r moduri de a . e-a _ace, dup ă cum . . Pi ocecta m cercetare . ~e vede,_ cu difernţ e a lor. E".1dent că nu 11 tica Priveşt în pr· ~ICE:_ d e du cţ i e trebuie ' iar ~ al doilea de evaluarea ,d~ U.Cţi e_ n e contr ~ \~tă rm_d d~c ţia pe car~utu aprc-ci_e rii critice. Crir_e. · Noi nu am d . Pnn m1;locirea 11 . • .,owm1 a 11 sk1 a denumit-o ~e1 în_ istorie, ci doao.nt să dăm aici o e:/~~er1~1ului_ provenit d in izvoa1 ne-am referit în • p i caţie 1~toncI!or. a mducţie s i a ded ucProblema a ' general, la opiniile în ~aterie ale uctivă în ist~ J?Utea fi aprofund ată . ld e?)i11rea f ne se cara t . 111 contin ua că P traptelor despre . c ~rizea ză prin f tu l n~. p recizînd c ă me toda ză t oa~ : u stabilirea lorcare izvoarele nu v~;. c': (1) se r e fe ră la stacientă lect ~es~ lll mod direct, astfel incerte prezente în izvo eSte sufi sch imb de obţiner a are; (2) în stabilirea ~Ia informaţl corespunla st i?~cluziilor. Asaap telor se fol osesc metode besc d~s se r efră e ele di rect sf ~lirea faptelor •111 n~mi\a . met odă ind uc tivă, în atît raţ io~ Ca ur mentelc certe ci~ 1;1uma i indirect ~zu _m care izvoarele vorPare J·u t' ·r· Şi cele incerte ' olosmdu-se pentru acestea r e nuţe 1amare t· " folosir s 1 1 cată • i v ă (Pentru s c_a termenilor Propunerea ca . r es punzătoar dtabilirea fapt de „metodă ind m _d~men iul istoriei să se 1 num im meta~ e r a ţionare~ or!n), rezerVîndu-· Uctiv3:" şi „metod ă ded uc• locui acest 1 munai pentru tipurile code Stabilire a a d ed u c tivă 0 1. ~: t metoda dire tăfaP t e l or ) ia - ,met odă ind · or expresii propunem să de~~inem cert~tu/e stabilir; :etoda induct)~,~t.:: (sau met~a i~drectă tea lor. tnea (relat ivă ) faptelor)u. Cu ,a ,,n_:etoda d1r ectă" (sa~ a concluziilor . ceastă din u rmă meto~a ' iar cu prima - probabi3}8 4. Metoda directă şi indrectă de stabilire a faptelor provenite fn cazul în care s ta bi~im un fapt pe baza unor informaţ din iz,·oare care vo~·besc direct des1:re acest fapt (deci cînd este vorba el e este relativ simplu. un fapt atestat de 1zvoar~) mod~! m care procedăm procesul de elabo~are a 1pot:ze1, ~recum ş i cel d e fundamentare ş i de verificare a acesteia formeaza u n s ingur tot. Lectura informaţ e i constituie o ip o t e ză pe care o VC' rifc ă m prin referire la autenticitatea izvoprecum ş i Ja c uno ş tinţel noastre rulu i ş i la credibilitatea, informaţe, provenite din a fa ra izvoarelor. Desfăşurm în acest fel un raţionme nt deducti,· - pe ca re l-am reconstrui vorbind despre verificarea ipotezee nt are Ia b az ă o anumită lege, care este lo r (cap. XIV) . Aces t raţionm sinteza ex peri e nţ e l o r isto ri c ilor ~i ca re spune că. din moment ce izvorul este au tentic ş i informaţle credibile, fapte le la care se ref r ă aceste i nform a ţi i a u e xi s tat (sau e fonr te probabil să fi existat) în realitate. In mod frecvent regulile de verificare, , în cazul stabilirii directe a a altor (sau cel faptelor, sîn t m ult mai severe. deoarece impun găsire puţin a uneia) informaţ direc te despre acel.şi fapt, cu menţiu ea că fiecare informaţ e trebuie s ă pr ovi nă din izvoare credibile independente 15 una de aJta . Unele trata te de istorie, concepînd procesul de cercetare după mentalitatea istoricului de Ev Mediu, au demonstrat că nu se poate : ecuno~ te un fapt ca s tabilit p î nă cînd nu es te confirmat de un alt izvo~, inde pende nt 10 . Da c ă a ceast ă r e gulă de confir mare s-ar interpreta ad litteram, ar trebui r espină marca majoritate a faptelor stabilite pe care le inti lni m în lucră il e d e istorie. . In _gene ral, istoricul nuşi poate permite lux ul de a confrunta dou ă sau ma1 m ulte serii complete de izvoare pentru problema c e rcetaă, deoarece atu nci a r treb ui să renuţ la cercetarea unui mare num ăr de probleme. De aceea, acestă r e g ul ă trebuie co nsid e rată ca a uxil a r ă în co m p arţie cu regula gen era l ă a conf irmă, care con s tă în raporta rea 1 ?fo rmaţi ei provenite d in izvoa re la cunoştiţel despre izvorul în s u ş i şi la c unoştiţe l e provenite d in a fara izvoarelor. Istoricul ac ceptă un fa pt cons~tat de un izvor numai dacă ,co n si deră acest lucru r aţio n al, deci a!"?c1 cînd îşi dă seama că nu e xi s tă motive s ă se îndoiască de faptul 1!Jfonaţi pr e z e ntă în izvor despre faptul dat a fost det er min ată de ealitatea d escriă. • 17J. Giedymin efctuază a naliza a devăruli ipotezelor asemenea unui ~ . . • In acest fel p rincipiile metodologiei ş tinţelor sînt reduse la conţil ie gen erale ale comportamentului raţi o nal. . . Ini . °: unele cazuri este realmente necsară confirmarea umu fapt prin 1 0 av~ cu-ea unui a lt izvor, credibil şi independent. Cu astfel de cazuri lll de_ - a face cînd: . . . . em i nformaţil e este ~uţi:1 cred1b~ . (ca m cazu (1) izvorul d in care obţin ne)ts~ memoriilor, fie şi numai din pricina imperfcţ1un memone1 uma- I ;1 r maţi vorbeste despre un fapt care, dintr-un ,anumit punct (2) info e Veder • e, se cons i deră relevant ; . . stabilit • c ontradicţe sau m dezacord cu c u noşt rn t.e 1e noa (3) faptul tr es t e m C s e precedente d espre trecut. . dus b~ _e~emplu putem lua problema deja discu ta ă a celu1 care a_ c?r:ide l a Grunwald . Dlugosz afirmă <:!'1 cel_care a condus batăli a a fos /1:ălia şi (3 ZYndram din Maszkowice, dar în spec1~l d~n cauza punctelor (2) unic ă informaţ e dir ec t ă, c~ea_ ce Impu ne nece!inu Putem accepta acestă tatea de a stabili fa ptul care ne intersază pe cale mdirectă . d 319 __De~crierea faptelor din trecut pe baza izvoarelor ca r • 1 directe des pre aces~e fapte con stitui e cel m ai fre cv e conţi inforcilor_. Nu este cazul deci de a-i acorda O at enţi s • e1:t act al i<; ori ofe:1_m , un fra_g~ent sem nif\cativ dintr-o lucrare c~a la •• Ca ;.;cmp]~ legatura . · Poznan a avut - O abi' a rn • an ulc 184 J<;tone: .. . • •pr·1ma • • • feroviara. . 8 t1rz1u, dm capitala Polon iei Mari (Wielkop l ka) • Opt ani m n_un sp:e Wroclaw, în anul 1870 spre Gubc:.r/ ia\ pi cat prim ele tr!'. ş 1 T~rur~ . In acest fe1, în 23 de ani Pozn a n I _!1 87 1 s prP Byd.E(osz foarte importante" rn . a dteva li nii de~ .cz I .. n ac~st exemplu autorul î şi con • • maţ1lor direct cupr inse în izvoare E :i~u1 cş t; descrierea p e baza info ?espre faptele care ne intereseaz~ . t e~ 1, m multe razuri informa- -~izvoare. se întîm de . ' a sm ' . mtr-un anumit fel. ascu n_ r nsc m tenalului geneal . ~ ' . pilda, atun ci dnd se stabil 1111 ai unei familii, 1:!~~v~~!;;:t~~/!t[.'- iliil e n obil ilor. num~t~eb~~:b~~ n:aţ d ş· mucaţ1e obţmut Aşa lă Mult mai multe difm l tăţi ro ' • • ~r~l;~l:t ~:si;:e care în izvoa re m i ex~~~~tir\t~=~: ~înd _nem !>ă stabilim .· ~urgem la metodele d - ' . . . s. n mtere c-ze. Atunci pect1v la stabilirea lor pe b . e s tabilire md1r ectă a fapt l aza unor date într• • e o:, . re<recte20. Ex re . ex plicaţe PE :ia „date într-o anumită mă s ur· • od _ anum i tă masura mdi-0 f . · s e vorba aici de · f . . • a m irc te " r ecla mă însă ~a~r~a;!v~î~elor care nu vorb~~/r::J~:~~ P:O\"enite din izvoare şi din rolul de t, înt:-un fel, se mn a lări ale _cvar, despre faptul respecti,·. conl u ziv: d?ăraţ1 indicatori, fiind folosi(cu1. Aceste: s e mnalări îndeplinesc d" m_<:rte) privind stab ilirea f t ca_ premise a le raţion a ment e l or 1 . ap c 01. 1n 1catoru-prem·1 mdirectă t ~e au un caracter d 1"f • _ • cunoş Ctinţ e al e faprovemte P elor .. Ii putem obţin e din iz, . ,ent m procesul de stabilire din afara • oare sau , foarte frecycnt din Nowako~form studiului despre ·nd1~voar~~or curente). , 1 , avem de f 1cator11 di 1 ti • în cazul în care . -~ ace în special cu i ~1: ~el_e ~ociale al l~i. ~faptul . j.a -num1 ţi1 rnd1catori empmr1, ?bservabil. Ind" indicatum, adică istorie, se refe~cat_?rul empiric, în cazulm ic~t! ~st_e la fel ca indicatorul, ă mtr-ad evăr la fa pt 1 ttabil1m rndirecte a faptelor în vabil în iz 0 empiric al ;~arele_ avute în vedere ~ s:rvabil, dar n u la cel obser10 kupin• n con~:~1~1 - necunoscut de e '. 1. De :xemplu, u n indica~or Port ări le cun 1 uie resturile unui 1 n oi - al distrugerii aşezări Bispsihice" a acosctu~e de noi ale omulue_mn ~rs. In cazul în care din com1 i es uia 1 anti c trag ' sc ută nouă ~ em concluzia unei „ um . ec~noscute de no·- n ec uno 11 mdicator al un . 1• n'." folosim de . d . sau a unor acţi uni concrete acest caz ned e1 _ ,r e a lităţ psihic " m icatorul inferţă. Un astfel de 11 1 inoa_te să-l co~; în izvoare), ~e în oscu te de noi direct ( a dică, f dicatorii m e nţi o e trecerea de p a a unui detasament de soldaţ i, e ră la stabilirea :1ad\i de Nowak _Pafrt l ea_ duşmanli .• Al treilea dintre 0 11 trc ă pe t ru defin vab·l a acestoram y1rec1-a H faptelor os1t . ţie - nu seb·ure 1r~ • "1 ap rţ mc · 1 sau · 11 ace t cind s caz ind ic~ mod a lităţ de sta O caracteris . ca, nd etrm_i:ă p o pu\ 1 c ă _ neobservabil _torul definş t e un fapt neobser: popu~/tab1hm un fa t~tat_ea unei pe a a faptului. De exemplu, atuIJCI itate prin car:Ct indirect, ci puz:o~e. p e baza celor scrise despre dşi simplu definim conceptul de erul enuţril r espre persoana respectiva-z:2-. d cs copr - Vech tlă e rota~ d ln VoievOd~t~rrare din ti 13Yd11oszcz' tn.pu.J. · • lusacienc (1 30()--400 1.e.n-) recon s t civ ru i il t ă zaţ iei ( ştinţfce şi ~f:! d de mal multe ori (n .tr-J- 320 'f. Wojdecho":s~i s-a oc_':'P.at de origin~a celor mai vechi anale ale noastre şi de s tabilirea e poc11 . m c:u:e au aJ~ns în Polonia. ln izvoarele care au torul le-a avut la d1 s poz1ţe nu existau date care să furnizeze rect un ră s pun s la acestă problem~. Pe baza unei analize amănuţite ir otelor din volumuil d e ·a nale analizat, el a ajuns touşi la concluzia a_nultimele note introdu se în analele din Germania provin din anul 969 c~ g70. Ele se refă la e xercitarea suce ivă a funcţie de arhiepiscop de ~ainz de către Wilhelm, Otton ş i Robert. ,,Aceasta este o indcaţe certă _ scria el - că p a tria analelor trebuie că utaă în provincia Mainz"23• as tă provincie, urme Dmtre cele c\teva zeci de parohii care se aflau în ace ale contactelor cu P olonia s-au păstra în două catedrale episcopale (Brandenbu rg şi Ha lbe rs tadt) ş i în două m ăns tir (Fulda şi Corbea). Dintre aces te locuri, Wojciechowski a considerat Corbea ca fiind cel mai probabil, d eoa rece în anale a găsit cîteva note relative la Corbea. ,.Numărl lor este în tr- a devăr fo ar te mic - scria Wojciechowski aceste note se găsea u în partea a- treia, deci în ultima parte intruci t însă a analelor, n um ai a ic i putîndu-se că uta co ntribuţ ia o ri ginală a a_utorului, se poate pres upune că izvorul din care s-a inspirat acesta, 24 deci anale!e i- a u fost apropiate şi accesibile" ln plus, scria din Corbea, trebuie că mai departe autorul, una dintre cele două note anacronic~, anu~e- no~a referitoa re la d escoperirea corpului Sf. ,,pare a_ f1 o_ dm Corbea findcă se ştie că Sf. Ştefan a fost patronul manăshru O Corbea, iar . prin anacronismul ei, are d~n vaio~;; mai mare, deoarece est e , evident, premeditata, deci anume conepută • din Corbea vo~be~c . Despre contactele dintre Polonia 1 alte urme. d e exem plu, cele mai vechi biserici au avu_t c~P. • dm Corbea se misionarii botezau bisericile cu numele bi~e_ricu lor de ori_g ine), iar Widukind din Corbea a dat pri11;ele ~t m desp:~ Paloma, printre care relatarea cu privire la i:1oarte~1 lm Wichman 1 _ acest cronicar trebuie fi dispus, d~ ; formaţi · · poloneze · " Deci· atunci· cînd ' din. tot• clerul dm scna nu• ăl ă •• Mamz, din Corbea, W ne oprim sint c ug că ru pro bab"l vaOJciechowski r· ' cei asupra c ăroa 1 c or bea a f 1 0 concluzie prea îndrăzeaţ dacă vari:: spune • isionari cu în010 18 v ă ~st acel loc necunoscut de unde veneau m f ~ t : care se putea al~ă creştină ş i cu primele cărţi bi se riceşt, prt~1 r nalele"20 Caracte? ~ codex cu ciclul pascal şi pur~înd /ec:1ar5~ ~~ !crie, în ~cord cu u nzmd acest mod d e a vedea lucrurile, •1 ieJ aplice aici 111cercat să metodn mod de a gindi al istoricilor, că „autoru a lna deduct· . iva· " 21 . . . emisele aveau un caracter d"f ~ţionamet el lui T . Wojc1ec~owsk.i pr cetare (da că un izvor conţ~ e:it. Ele proveneau din exp~rinţa de ce:numit teritoriu, atunci izvorJ mfor_aţi specifice amănuţite _ de:pre ~in cuno aş tera genrală a epo „ Provme probabil din acest ter1tor1u) şi _ • în ţări de curind conVertit~ 1\ (de pildă că misionarii, fond[~d ~i~eJ~c~nde proveneau). Astfel 1 de pr~ ~ b~tezau cu numele acelei b1Ser1c 1 de frecvent însă premisele Sînt inm1:5e mtilnim relativ frecvent. _DeSttl re individ. De exemplu, J . Widaj sp~rate de cunoştiţel psiholo~1c~ desp despre bătlie duse de 11:iesz~wicz, pe baza informaţl dm izvoa:e a cucerit gurile Odrei. El scrie în an~ 963 şi 967, conchide că a';::o:ie atît de mare pe _care a O VI ·le Odrei să fi rămas rePUrtat „ar f1 de necrezut, ca, după m continuare : 0 suveranul polonez în anul 96 7, g~i zko nu era omul care s ă poată f· 1~ afara graniţelo statll:Jui său. M~e:scurce foarte bine d _ upă o lltfruig 1 mşelat d e alţi; dacă ştiuse să O se 1 diă victorie ren unţmd să ere recntă, ar fi p utut rata el sp en acestă şi Ştefan notă, Iată, ( şi monstrează că ştie că şi mănstirea că l u găr ul să J 321 ace_stă ~tr-advă, cauză ? . ohţa ~ ...........-pe woliniani*? Nu trebuie aceptă o eventualitate care nu e prin impro ba b'l 1 :' t a te~ sa u2s . . . Adesea premisele provm d~n cunoştmţe~ cure nte. J?e pildă, Kucz_ ynski, dorind să demonstreze ca Zyndr_am _dm ~ aszkow1ce nu a fost c0mandantul bătlie ~e la Grunw~ld, _aţir~, prmtre altele, că un conducător victorios este m genera,! rasplatit (iar Zyndram nu a fost recompensat). . . . . Iată un exemplu de reconstruire a acestui tip de r a ţionamet. Avem în vedere unul dintre raţionmetl e lui T. Wojciechowski : (1) d acă nişte anale conţi informaţ referitoare la relaţi locale dintr-o anumită provincie, atunci în genera l anal el e respective pro\'in din acea provincie; (2) în analele examinate apar notiţe referitoare la exercitarea succesivă a funcţie de arhiepiscop de Mainz de c ătr e Wilh elm, Otton si Ro~rt; . (3) aceste anale provin din provincia Mainz (concluzia). (d e ducţie sl a bă), deci proba bilă, care poate Este o concluzie incertă fi genraliztă în felul următo : (1) dacă p, atunci în general q (2) p (3) de aceea (probabil) q Este o deucţi slabă de tipul modus ponendo ponens. Incertitudieste evidntă, deoarece premisele ei pot fi adevărt şi, cu nea inferţ toate acestea, concluzia - falsă. In ciuda incertitudin ii acestui tip de raţionm ent, în lucrăi e de istorie el este folosit frecvent. atribuindu-se detrmi!1ă foarte „sigure" concluziilor, care adesea s înt in raport invers proţ10nal cu gradul lor de fundamentare. In_ ~nele r aţ ion a ment indirecte folosim prem ise de un tip determi11111 nat. î _1d seama, de rolul lor dominant în astfel de raţionmet, ele au ta ~e_ven_it ~unctul de plecare pentru elaborarea unor metode speciale d~ ~ bi.Jire mdirectă a faptelor, a căro listă este deschiă. Printre cele mai import~n!e dintre aceste metode se număr metoda filogcă, metoda geografica, g ena logic ă, co mpar ativă r e trogesivă Le vom analiza pe scurt pe_fi eca re. Va trebui apoi să t~aăm separat· concluziile deduse din t~c~rea izvoa relor (argumentum ex silentio). Stabilirea indrectă a mulţimlor 0 de_nd fa pt~. (estimarea staică) va constitui şi ea, in fine, obiectul er~ţu separate. Istoricul aplică în mod frecvent citeva metode ~ con: eo ată, m once caz un eş te metoda d ire ctă cu cea indrectă. Up s de suţint ună f 1 p~ ;~ ~ ~u meto 5. Metoda filogcă (lexicaă) dă _ fi . log~că lexicaă) cel d~ (sau mai bine zis est~ fol~si~ 1 terpretare a s~niţ: de lectură ~1 de !:d 1 10: m _Pr•~~l rînd ca metodă ca varintă a t d .t ! r. limbu izvoarelor scrise29 şi în al do1,lea ri se ază sensul d:e ~ mdirec~e. de stabi~ire a faptelo~. Aicţ ;1e intere1t acestuia, metoda filologica, pe · Pot:n'._ o vom denumi lexicaă st 111 datelor lingvis tic~ în ' co? a stabilirea faptelor din trecut pe e nţ~ ~ •!~ a ?a~elor toponimice, analizate în _ge1!~i prin f~losirea cun~şti acestei metode a fo t T mgvistice. In Polonia unul dintre pioni f (1873) a îns • Wojciechowski, care în 'lucrarea sa intitula a Chrobacja aş ă • • cercat printr ez n slave bazîndu-se ~ al te1e să se' pronuţe asupra pri·melor ai pe materiale toponimice. Iată un exemplu m :a . . • Wolini ani _ JocuiJtor · . . i md11rem a1 insu.lei Wo!a (n. tr.J. 322 x de a plicare a metodei lexicale: K. Moszy~ski s-a stră~ui s~ cornple.. 1 •ntrebarea: ce teritoriu au ocupat la mceput vechu slavi răspunda fa t i ria de formare a limbii paleoslave?30 Dezvoltînd ac~stă ş i care <: ~su tirul a aj uns la concluzia că teritoriul vechilor s)av1, ~n problema. i 500 î.e.n., cuprindea aproximativ bazinul central ş1 ve:tic juru! anul~ • mult mai tîrziu a început s ă înainteze spr~ ve~t, ocupmd al N1strul1;1\ ş~ • ş · valea superioaă a Nistrului. Autorul JUstif1că ac~s~~ bazinul „vis ~ ~1 I altele cu ajutorul fitogeografiei şi al paleob?tamcn, ;ă s p î ndirea unor anumite specii de arhon. concluzu, pnn râ care of e ră da~c t esr-;e de denumirile pomilor fructiferi, care, după cum ră ci aund torul, a s rac i d'ntr-o limbă într-alta, Moszynski deosb eş te a fi m1ă trec u şor I . . u uri . înrudiţ vechi în alte printre celelalt~ _n um ertde arbh?rc1 at;:•a~ ~chialenţ (1) denum1n fo a e vec I " . . " ţ sl ave făr echivalnţ în alte limbi limbi indoeuropene"; (2) denumiri care smt mova u . ' indoeu rope ne ş i h ' lenţi înrudiţ vechi în alte limbi indo(3) denumiri ca re_ nu _au ec „ 1v~ ci împrumuturi relativ tîrzii. . -~ ave,d ce pe autor la concluzia că dm europene şi care nu . s1~ t. movaţ!1 O anl iză lingv1st1ca atenta l co~ u . . de copaci şi anume : buk fac parte şapte enumi~1-) brzekinia (sorb), jodla cea de-a tre ia grupă (fag), cis (ti s ă ), jawor (arţ ar ), modrz~w (~~/ ~re o importanţă decisvă (brad) şi trzcs nia (cir eş ) _. Această a trets!r Bazindu-se pe cunoştiţel pentru problema exam~ă _de Moszy . .: autorl ' afirmă că, spre de<>: din domen iul fitogeografiei _Ş I pal~ob;i~n~ci:i,oua grupă, speciile. de ar~or~ în prim ş. ba •nul central al N1strulu1 ŞI sebire de a rborii enumraţi i nclu şi în a treia grupă nu se găs es ~ •~ int~~o măsur mult_ mai mare Niemenului, în schimb er~u ~rezţi _(ş~istrul Superior. Dm mo_ment declt azi) în bazinul Odre1, ~•~tul lei ŞI cilor aprţinîd grupei a treia nu ce în limba paleos avă denumm _e cop\ ul vechii slavi nu . cun _oş teau 0 a păreau , atunci, evident, c~nchided::a [n ;fara zonei .Jor ?b1şnu 1~ ~ acesti arbori, deoarece „locmau un . Pare exclus - scne auto. chiar într-o zonă un~e e~~u foarte. r~~• ~ . rins cu citeva ~ute d~ am ~; ca aria orignaă a hmb11 slave sa . PVistulei şi al N1strulm supe . 1 intea erei noastre teritoriil_e d!n bazmubazinul Niprului, mai sigur ana spre • u31 · ş 1• abia de acolo sa• se t·1 extins . i de Nistru! supenor t t menţioată se afla la est de ViS Ula ş d 1• filologice în sensul accepta Un alt exemplu de aplicare a met~u~ H Lowmianski despre b~zele prmtre aici Poate fi un fragment din lucrarea! ~are· autorul anlizeă, economice ale formăi statelor ~av\a,ndate (indicatori) ca\~ confirmă 2 altele denumirile slave ale Iun or caracter agraro-pastora · faptui că economia slavilor avea un fică (sau spaţilă) 6 Metoda geogra 1 • toda georafică (sau carto-:me acestei Istoricul folseşt deSt ul d e_ curent două variante seman t·rce . ale de engrafică) . Se pot deosebi ~l du.ţi(!) stabilirea faptelor sau t!t 111 ~ h~rtă · metode. Poate fi vorba, ~ec1,ni7• răspîndi _f~ptelor cerce i eîn explica~ denţi dintre fapte cu aJuto fice in stabilirea (precum ş eo rafică (2) folosirea cunoştiţelr geor~ă un istoric folseşt ~ etofai gge~rafic r~a) faptelor. Adesea_se_spirue o atenţi mai mare î ac :~r~ aici folosi~ c1nd el acordă pur ş1 sunP. o rafie. Nu avem ~ v . rezulrespectiv înflueţi mediulu~ ge gpul unei prezntă mai clare a rea cunoştiţelr geografice m sco tatelor cer e tărilo . 323 Un exemplu de aplicare a metodei geografice (1) • lui W. Semkowicz. Acest autor a incercat s ă 1 call il ofe ră lucrăi] fn ~a.re era prezntă nobilimea mărunt de p e ~ ·toze~e JJE: hartă satei! I eri nul din juru] Cra cov1e1 între secolele al XIV-lea ş i al XV 1 dai: <;ă acestă mică nobilime se concentr~a .in n acest fel s-a observavecmatatea or _a şelor fortificate. Autorul ded zon~ d e fron tie ră ş i !n militare Această ~~el ca a ceasta r e pr e zintă rezultatul unei c ol o nizăr runte în_ număr mare în zona d~ f; on tieră i I~ oc~re a n obi limii , mă­ S~n:1ko:V1cz, nu lasă loc nici unui dubiu că ş dm Jurul cetăţ i l o r , scrie avem e-a fa ce cu o colonizare militara pl a nifcată". Acest raţionmet a t f' se:i~~;:ao I reconsb'u it în felul următ o r : . (1) da că pe hartă p1er~a graniţe statului sau a al~i:c;~~~re ;e aş:zări m ili tare în aproconts1dera că aceasta repzintă probab 1'l e le aparare, atunci se poate na e a st~tului; r ezu latu l unei acţ i un i i nteţ io(2) dislocarea micii nobilim i . . secolele al XIV-lea şi al XV-lea p~ t~nton ul din j u r ul Cracoviei intre 13) avem_ de-a face deci, proba6il zmtă astfe! d e ca r acter istici : b n mod similar se poate reconst ' _cu ~ coloruzare mi .Ji tară planificatâ. ~n a~a amp lasări moşilr e xport:~/J1 ţ10~a men t u l l u i M. Biskup, care. cai e se făcea exportul3'. or e cerea le, deduce teritoriile c Meto~a georafică (2) este f 1 . d~o aşteru solulu_i sau a condi iilo~ os!tă ~e a utor i a tunci cfnd, pe baza grah~anfet se cultivau prohab} pe ele1::ima~1~e dale unui teren, deduc ce fel a col1~iză -e nuli eventualul caract~r a~nv n a~~el_ din caracterul geoblemele v· u~l' De problemele metodei geecor;;J~ 1e 1 ŞI cronologia r e lativă vom abor~u . iscutate oale raportului dintr o~\ I~ ~e l e agă ind irect proe. is one ŞI geografie pe care le a 111 partea a V-a a acest . 1 e1 ucrăn. • - 7. Metoda genaloică Metoda geneal . _ og1ca, asupra căreia .. atunci cînd se f despre care n olo~esc cunoştiţ e le de există. multe îndoieli, se aplică vorba nu d u există i nformaţ i 1·n . genealogie p entru a stabili un fapt . e a stabil I· izvoare T 0 t • . rn izvoare un fapt total l' . • . uşi, cel ma1 adesea este c·I d „ascunse" 'n e a le extr~e din • ipSit de informaţ corespunzăta se afla P~ter!ae~emplu, cind W. Dw~::orul în ~are ele sînt într-un fe! !eaas, el nu ă e ~atman în Poloni _aczek se mtr e abă în ale cui mîin1 infor maţilof e~ş t~ 1formaţi directe a m secolele al XVI-lea şi al XVIIst ă temă logice despre fi·ee tnsă aprentă deo~?ece ace în izvoare Absenţa bi care h tn ' = e ex·lS tă mforaţi • • geneată in a f a ian care treb . directe p ema_cons f olon1a în secolel:e ori:1u1a întrebarea ~ ie_ exploatate. 1n acest caz, pro~st hatmanu! a h ~ XVI-lea şi al XVII c;ne avea puter ea de hatman în : spunsuJ la pr/m: . anuJ b, hatmanu1 - ea? - prin întrebarea: cine a d~ ::t~f.ei filoJogict!:~bare. Este vor~a e~. ?, pentru ca astfel s ă se dcelea din a 1 ire directă a f geografice In ~ un Procedeu analog ca izvoar~est __Punct de veÎtelor. fove'xita:1mă instaţă este o metodă tre ele e xistă numeroase~, un cîmp Iar ea creatoare a istoricului are, lucruri1~1~ sint expuse ~tmfonnatii direc1e ~e afirmare, dat fiind că în famuu de1n ~a_z~l deja ci.:-un mod lizibil d . espre fapte, dar unele dinsau al cornno !!! pe baza d t al stabilirii nu irecl !Ju altfel se prezin~ .servate (in Poz1ţe armate· atelor genealoa· măruli de membri ai unei cerăil lui T romane pe b „ ice_ (încerăil e lui T. Furtalt) • awadzkJ). aza mscripţlo sepulcrale con- z 324 -~ etod? g ~nea o gică este aplictă în sensul să u propriu, adică pentru stabilirea m_d1recta a : aptelor ~ ceea cc se întmplă rar _ de către Sem ko_w1cz . în urm~toru l raţ10nm _ ent. ~e_rcetind arbo rele genealogic al fam d1 e1 ,A wd a~ 1cc, <1 utorul a sta_bt!1t ca mtemeie torul acestui neam purta nu m_c.e 11 01mand Auda, care 1n s e a mnă tezaur (skarb) şi de aceea a ad mis ca nu mele de Ska rb, Skarbek, Skarbimir, a fost numele întregului _:1 ea m Auda . Acest nu1n_e co_nstituie o co mponetă topnimcă a l ocalt t a ţ 1 S ka rbn o, _c,ir_c se afl_a 111 W1 elkopolska, în apropiere de Krzy win . Au to: ul _ a s ta b il it m sa a_n ter10r că _ce t~tea Krzywin ş i împrejurimile ei îi aprţine şi constituiau centru l colonizator al sltrpe1 Awdan iec, c ăreia 3:ie7.,ar~a S ka: bno . . E_l deduce deci. că aceas ta din urmă a fost p robabil cel mai vechi vestigiu al neam ului Skarbek-Awdaniec 1 ai că rui întemea secoietor i Skar b-Auda s-au a şe za t pentru prima o a ră aici la c umpăn lelor al X-lea ş i al Xl- lea:JG_ Acc!>t raţio n a men t poale fi reconstrui t în felul următ o r: (1/ D ? că c u n oa ş t e m n umele întemeietor ului unui neam medieval şi pe teritoriul d e colonizare a neamului gă s im o aşezr a cărei denumire topnim ic ă cuprinde ca parte integ ra ntă acest nume, atunci probabil acestă aşe z a r e a constitui t sediul origin ar al neamului; (2) Cunoa!) tem (din ce rc e tăril e genealogice) num ele întemeietorulu i neamului Awdaniec (Skarb, Skar bek, Skarbimir) şi o aşezr din zona de e nţ ă acest nume; colomzare a neamului care are în c o mpon e a Skarbn o care se a flă pe teritoriul de colonizare ,a l stirpei (3) Aşezar Awdaniec a fos t probabil sediul întemeietorului neamului. cum este u ş or de observat, se obţine conform sche. Concluzia, după mei modus ponens. Obs e rvăm, de asemenea, că aş - zisa m e todă genealog ic ă se conj ugă aici cu metoda l e xic a ! ă. w. 8. Metoda C:Ornpativă. compartivă (versiunea terioală) . Metoda compartivă este absolut ne cesară activăţ de cercetare a 1Storicului. Ea serv şt e nu numai pentru a stabili fa ptele despre ca re nu există informaţ i directe în izvoare. ci şi pentru verificarea ipotezelor referitoare la e xplicaţ e cauzale, la g enr al izăr!~ istori~e şi la legi . J •. !lutkowski, reflectind asupra metodei comparative, scrie că, pentru ~ . ea constitu ie numai O simplă înşirue de fenomene analoage dm diverse ţări, iar pentru alţi repzintă numai o acti_v itate pr_elimn acă pentru utilizarea comparţil la stabilirea faptelor ş1 la ex?hcarea. lor cauz _a~ ă 37 . Sîntem de păr er că simpla co;1 frunt are, f~ră aphc_a rea e t l a ă m etodă Stabilirea faptelor sau la ex plicarea cauzala, nu poate ft d e numit Intilnim de asemenea opziţ a dint re metoda compartivă şi r aţi o ­ ~entu1 p :r analogiamJB_ ' Intr-o an~ it~ măs~r ace_st lucr':' este adevarat, deşi chestiunea r e clamă e :11.3L atenta. . Raţionmetu~ O exp~caţ1 per <:1nalogiam (care este O varintă ? mducţieL enumerahv_e) este nun:, a1 un hp (alătu ri de inducţa eliminatone, de exe:11plu) de raţ1onme ~t dmtre cele care se aplică la stabilirea sau •ia e_xpli~a rea fap!elor cu a1utorul Il'late~ialului comparativ ; de aceea, ce! puţm din a ceasta ca u ză, el n-ar trebui identificat cu metoda compartivă, cum'. pe de a lt ă parte, nu t ~ , Poate contrapune. In al doilea rind, î ~ă , raţio nam e ntul _ pe7: analogi~m Poate fi înţel e s în mod diferit: fie ca o s unplă s c h e mă logt căformal, tle, îrnpe':ă cu O reg1.lă extra-logică, . ca pro_ccde_u de com par~re a un~r lntreguri structura l a sem ănt oa r e , adică s oci etă ţi (sa u tentoru) afla te in t. r - q 325 fază anlogă de dezvoltare istorcă. ln acest sens. raţi Zogiam nu se identfcă cu metoda compartivă , ci repzintă o nametul per numa·1ana. din bazele sale logice. una Mai trebuie pusă şi u rmătoa ea pr ob lem ă : se poa e numi metod· c ompartivă compararea formelor acel uia şi teritoriu in diferite peri da ş i , pe ac e astă bază, se pot trage concluzii d espre xi s tenţa unor f~a determinate? Conform practicii istoricil or care denumesc metoda r p e s ivă, metodă compartivă-e sau r e tr os pecti v - compa r a t i vă . noi O 'res iderăm ca o vari ntă a metodei comparative. on!n strîn s ă legătur cu aceste ob se rvaţi prezC' n tăm o s ch em ă (vezi Fig. 35) care ilustrează locul metodei comparati ·e in istor ic. t Metod o rn'llpo ro 1iv6 Cc rnp aro !•• cron o1og1ce ' eloCo Lomoo rof,v o l mel od o regres,vo I Sta:i,i.r110 1apt~lor o~ bazo roţ io n a me n t ul u1 ,er C'no logiom i~ Ce· ce1areo l egâtu r, 101 ca uzo ,<? IP«> t>ozo 1nC: u ct1e1 E- l1m ,n·o~ on1 ) V til rlOl e O ,po l «>Z «>l o r pnv, nd top t<?I ~ ~, legOturil e d ,ot re toptt> IPP Darn dt'd vt (•t>• i Fia. 35 Din Fig 35 reiese el 1 l • cirul emnif~aţs mai . ~ ocu raţionmetul per analogiam în caT b . extinse a conceptului de metodă compartivă. re u1e să spunem acum c·t · · ă 1. ~v-~ cuvinte în sens strict în domeni 1 despre metoda comparati~ sta bilim faptelor. Să lucrarea lui G Lab d / luăm un exemplu din că Statul Marli Mou a __ ~sp:e _sta_tul lui Samo. Autorul a propus ipoteza T o tuşi nu c un oaşte ~a vi~ . enva _du-ect din statul precedent al lui ,5an1o. aceste state din p . ndici un fel de date provenite din izvoare privind enoa a cuprinsă • t re a d oua jumătae Vi l -1ea şi începutul a secol ul u1• al . in directă a ipotezei pseco1u1ui al IX-lea, date care să permită întemeierea indrectă. El artă c/opuse. Ca urmare, autorul recurge la o motivare 1 ~ 1 ~\ ionează prinţ ob~~~i~i d~ua_jl: ătae a, secolului al VII-iea izvoai:le ur şi. vie~~1- 1n anul 806 moare principele si:b Miliduh, cu sig ura nţă timpul lui Samo. Un maş_ In ~mie directă al prinţul Dervan din ~hnt~e pri_ncipii acelui~t:ai înainte, pe teritoriul Boemiei a murit unul ~:atimp~nle lui Swiţtopelk pe n~ Lech. La vecinii vistolani apare în Jurul anului 830 . un principe foarte puternic La Nitra do!Jl- cum este • Prinţul Pribi • ul Sam unamm acceptat, na • • • De vreme ce - scrie autor . altfe~•i~~~~em nici un argum~te sta te derivă direct din vremea 1~ pentru care istoria s-ar fi desfăŞ.ura R . u morav":l1l. aţ1onmet ul d toa1e: esfăş ur at aici . (l) Statul Ob d . . poa t e fi reconstruit sub forma urnă0 lu i Samo 1 ă . rit1lor şi V 1 . P n m secolul al IX-1:aeţor se dezvoltă din timpurile statului 326 lt ă din perio,1da statului lui Sdmo (2) Statul serbo-lusacian se d ezvo . ă în secolul a l IX-iea. pin (3) Statul boem ian _are o dezvolta:e _ anterioă sec?lului ~l ~-!ea. (4) s tatul Vistulamlor se dezvolta mtr-o penoada anterioara secolului al !X-lea. . . . . . (S) Statul slo~ac, cu centru,! la Nitra, se dezvolta intr-o penoada ante ri oar ă secolului al IX-iea. . . . (6) Statul lui Samo se d ezvoltă, de asemenea, m per10~da dintre · umătae a secolului al VII-lca şi începutul secolulu1 al IX-iea, a d oua J „ M „ punîn d bazele sta t:11ui Mani ora~u.. . . 1n alţi termeni, problema se p1ezmta astfel. procesul Z (1) Pe terito ri ul A a a~ărut (2) Pe teritoriul Ba aparut procesul Z (3) Pe teritori ul C a a părut procesul Z .· din unele p\Jncte de vedere cu te11(4) Pe teri toriul X, a se măntor de asemenea proces.ul Z. . ·u A B C a apărut ton I~ ~xe~plu l analizat procesul -~ e~t~ prorst~:uf°~:~:t~~~:~ stat. Raţion a mentu · acesta este ~v1 en ~n~~:~te analoage fiind condicreş te ~dată _c u cre~terea num~ulu~ de -:rnfudine al acesto;a din u r m ă . ţ1onat 111 pnmul _nn~ d«:, gra u e si Bardach scrie în mod just că , Comparţi trebuie ţ~cuLJ! ~u. pride~_ţă. fundamentale, aplicarea acesdacă „nu există sim1litudm1 in c es IU~ • • discuţe40 tei metode (comparative - J.T. ) poate f1 pusa m • 9. Metoda regsivă (versi unea cronlgiă . a metodei comparative) . . . tul de frecvent în cerceta~ea unei Metoda reg esiv ă se apli~a or anizăr unui anumit sector stări de lucruri vechi, a funcţwam sa~ ttem considera, pe baza disă în izvoare pentru al economiei şi, in general, pes_te tot unJ er p ob servat pariţ ei anumitor fenomene, ~a sta re~ / dintr-o stare anterioă. Vom o anumită per ioa dă, ilustreaza O . ,,pa ed voLtare a unui anumit fenomen afla astfel că în perio~da sta~iul de ez, în ipoteza unei tendi~ţ e spre a fost cel puţin ac e laşi ca in ~enoa~a ~ +\ ' ă t n i z p e r numai in par_te stagnare, stadiul d e z v oltări dm penoa a •+ 1 stadiul din perioada ta . . ea cursului central al riu1 • lucrarea despre . . coasonizar ectul co lomzăru • ·· d"m secoI u I ~ l F. Persowski,. m lui San se străduieş să recon stituie P le din secolul al XV-lea, cit • t ă atît izvoare . 1 l l X_V-lea., In acest scop cerce eaz. . exclusiv pe izvoarele dm seco u _a Ş1 hă rţile timpului. Dacă ~-ar biz~i reconstituit s-ar preze nta P~ h~t t~ XV-Jea, atu rrci stadi ul de 1mp~d~ 1:i:e în funcţie de număr l ~nţi u ntlo sub forma a numeroase pete ns1p1t , . ·nformaţil cu pnv1re la teconservate în izvor. In schimb, f?los!l'e:m'.te reconstituirea într-un m_od nu demult împ~~ur!te f:for în secolul al XV-l_ea. Pre~isa renurile pînă mult mai probabil a dispuneru padu ă acelşi autor, este că 1mpăd _ unr ea acestei reconstituiri d upă cum noteaz ent si că terenu rile împăd unt e 321 , . decît în prez . 41 era mai mare în vechime . al XV-Jea . 11 d ateză, cu mici exc pţi, dm sece~ . rcat seaz ă astfel : 1 aici se î nfăţi Reconstruirea raţionetulm ap ului X s-a micşorat cu timpul, (1) Dacă admitem că sfera fen~medn t (observat în izvoare) este ..._ . în penoa a n+l . •• f' • tn • a."-lle1 sfera acestu i fenomen re lipsesc informaţu su icien .. , I . . . . d t despre ca rna1 mică decît în per1oa a •• . orat de-a lungul secole or, (2) Sfera fenomenului X s-a micş ?~: ! # 327 (3) Sfera fenomenului X observată în perioada t n+1 constituie O ""'"'a sferei aces tui fenomen din perioada t,, . Aoeasta este co . ,.... <e O nută în modus ponendo ponens. ncluZle O bţi. ~upă cum se ".~de,, m:toda r e gr es ivă participii numai .. anumitor fapte, nefund m sa o m etod ă indep e ntă . Ea t la ~tab11irea a fap tel or T rebu1e s ă eoexiste cu elementele de stabilire directă pentru stabilirea dir ect ă a fap telor a u servit iz_;o n fxemplul analizat XVI-iea. - are or din seco1u1 ai Apli<;<3:ea met~dei regres ive nu se !i mit az ă du ă . la ccr_cetar~le cvemmentelor ş i a .L"?ezări lo r vechi cu_m am ma1 spus, kansk1, bazmdu-se pe i ns e mnăr i le din s I J • e e~ plu , K. Pots-a str?cl uit s ă reconstitui e felul în car:C~e e '.; al X'-'.I - lea ş 1 '." XVJJ.Jea, nutulUJ Kurpic în Ev ul Med1· El facea api cultura in cod rii ţ i •izvoarel e dm . secolele al XVI le u . • • a pXV resupu s că C<' a c transmiteau mă s ură o s itu a ţi e a nt e rio a ră4 2ş 1 ~1. 11-J_ea înfăţi şa fntr -<> oarecare a fi ero n a t ă , deoa rece apicult~ ra u,~ia1_ ~ apl1ca rt>~- m etod E'i s-a doved it co~fo.rm _unor cer ce tări m ai r eceni ni~t1, ă : odr11 d u:1 ţ i nutl Kurpie, ob1cernrile vechi de a pi c ultră au /• _ai c o origin e rel a t ~~- ma i lirzie, iar s făcut e p o_st ]a d use acolo d e no11 colonizatori . ln aces t caz nu au fos t sati Discutind d - . remi se e me tod e i regres ive . d esp1e metod a r eg r es ivă t. b · ă • ş i es prc metoda pro gres ivă 1 1 d I e ui s punem citeva cuvinte rl{Jmai în cazul contrapunerii ::, n ~rma l_se vorbe te desp re aceasta un _mod ob işnut de a proceda ~ 0 . e_i 1_egre~ive: ~r-eas ta d in urmă fiind p e :1 ~o a dă, _el se în t emiază în rnof istonculu1_. cac1. cercetind o anu m ită P 12 1 oad_ă, iar nu ,l a cele ulterioa r curent pe izvoare le refe ritoare la acea e. Evident, metoda de metoda de cercetare Ace~:~: e!1 tare a rezultat elor obţinute este dată de ;~g{si v ă pot fi (şi in mod 0 ~::sea; 111 ~ că fap tele cercetate prin metoda ie • , nui smt) p rezentate în ordine cronolo- b t m - in general, absenţ înregis!ă: faptului ~o . n~irmă larga difuzare a acestu i tip de fapte . . Reconstitu1re_a con~luz1e1 m acest caz ar putea arăt astfel. după mode, ul dat d e J . G1edy mm : Prem ise : (1) Pen tru fi ecare F: d ac ă a avut loc faptu l F care, tocmai pentru c ă face parte din ti pul de fapte comune, nu sînt înregistrate, atunci faptul F nu a fos t înregistrat: (2) Faptul F nu a fost înregistrat; (3) Faptul F a avut loc. Se ob se rvă acum frag ilita tea inf e renţi b az ată pe tăcera izvoarelor, de vreme cc prin neinregist ra rea faptului se poate trage concluzia atît a existen ci . cit ş i a in e x i ste nţ e i aces tuia . lată de ce J . M. Pescz şi E. Le Roy Ladu ri e, re ferindu-se la c e rcetăil franceze .a supra satelor abandonate in e poca f euda l ă , se într e abă: oare lipsa unei ştir în izvoare desp re satele aba r donate dove d eş t e c ă nu au existat astfel de sate sau că au fost alit de frecve nte în cît n u au mai fos t m e nţioat e? 45 • ;1~ . 10. Argumentum ex silentio O formă a st b 1T . . . c-are le a irn indirecte f . putem trage din tă . a aptelor o consti tu ie concluziile pe un or 1nfo naţ· d. cerea izvoare! • or,_ c.m d, bazîndu-ne pe absenţ neatesta . . 11 m izvoare, ex ri vent, cut t~:rvoare. J . Giedymln ~ăt° ~firmaţe r~feritoare un fapt mei ded uctiv! c ă argumentarea se desf_re a d: ce a3ungem atit de freCcă , d ac ă se O modus tollendo tollens aşoră ":. acest caz conform schecu o p re mi s ă d ' 1_a eoncluzu false". El d e monstrează F s-a prod p e rează faptu] F" uf• a~unci e xistă date . e ~ipuI „Pentru fiecare F: dacă faptul ru isa este 'ra~s~n~l se comite întot.d~~ izvoarele istorice care să confirme Premise · • propune deci sche~a O eroare materilă, findcă pre• următoa e• fa pt (1) Pentru fiecare F· • e in general înr . • d a că s-a prod (2) Faptul F n-! g;strate, atunci fapt ~s /aptul F aprţind tipului de 0st înregistrat. Concluzia: u a fost înregistrat; (3) Faptul F p b . Trebuie să st · ro abil n-a avut loc • rcgi~trate dar .• Jrn deci nu n ln : ş i dacă a f . urnai da că f . parte din cele inP_(' bazae~~ Pl_ul_dat era ~st ~nregistrat ( ş i 1tul _f ă cea ~1 Pentru _cer11 izvoareJo or a de a COnf· ac~ izvoarele au dispăr u t). a COnfirma că r • .Ar!?umentum irrna . mexistnţa anumitor fap~e anumite fapte ex stlentio poate fi însă folosit au avut loc. Atunci se spune că. !a 328 NOTC l. A m atras aten\ia a s u pra a ces tei probleme ln lucrarea: A . Malews ki şi J . T opolski, St u d ia z me todologii htstori i, op, cit., p. 6, 42, 59. 2- cr. W . S . J cvons , The J--" r i n ciples of Scien ce, op. ci t., ~ol. _I, p . 69;_ ,M. R. Cohen, Reason and Na ture, op. cil,, p. 11 5; z. Czerw, nsk1, _ O po1,,ctu wmosko= waniu ucd u kcy jn ego [Conce;, tul de i n f e r e nţ ă deuctivă] in „Studrn Filo «ofi cze · , nr. 4, 1960, p. 149--156. mducţi o n, ste extremiste trebuie să admită că ii raţ1on:;e~t u l 3. C h iar ş1 l uc r ările 1n d uc t 1v trebuie să se ţină seama de „ cu noştiJelţ deja :cr~iţnod­ p re lume ·. Acest lucru se vede, de exemplu, 1~ ucrar~_ • 98 . O u spraw,edliwienm tndukcji [Justificarea md uc1ieiJ, 1~\; {reductive mduc4 Z. Z1em birisk i impante infer e nţel ln : deducti ve şi _IP auzi \· ă] P 165 'şi urm t i vc, _ p er analogiam), Logika praktyczna, (Log;\~i~r~~/~ct~l ·a numeroas~ Cl as1f1carea raţ i onamerut l or concluzive cons 1 lS. Se p r opuneri. dis t inge: l) nducţia Pletă , 3) in ucţd i a en u merativă ,·nco mpletă, 2) in d ! cţia enum e rativă com- eliminatorie. l. S, este P S, este P 2. S 1 este P S, este P S 3 este P s. este p s. este p u .. . U S0 S = } Concluzia: fiecare S ~ste p doua de scherrui 2. A doua se deo. Prima este il ustraă de sc!iema 1, ,ar •a ezuJ.tatul unei ob servaţi i compl e te, se beş t e de prima prin aceea d _ este r 5 Prima introduce în concluzie (S Concluzia : fiecare S este p 1 mdicind, deci , faptul ex aminăr l tut~rdemon stra că un S oarecare d in un _moment d e r isc, deoa rece se po letă nu prez i n t ă a cest risc. Ind u_7t1a s uc~es,une nu este P . Ind •Jc\1a com p odal " tă •i de evidn ţ ie r e a relaţi1o" eli minatorie comltit uie un şir _ ~e mfă u :ăr i\ concomitente a faptelor)_, ln dtntl"c fap te (pe baz , observaţi _ e, d"::an~ane (reguli ale in ducţ1e _ ellmmacare ne ghi d ăm după aş - nw i<tel canonu.I conrdaţei suţine : dac4 torii formulate de J . S . Mi!l ln 184~ cu faptul B atunci A este probabil faptul A apare fn,toldeauna ~pri,, suţine : A apărlnd lntotdeauna oda&& cauza lui IB. Canonu.I d i feriţ1 umce 329 cu B. cin d c o n staăm poate presup~e c ă s c h i m bă n l o r m so ţ toare1 G. Raţ absenţ lui -":- ş i , tod"':ă, absenţ A este probab1_l cauza lw B. Aş a num.i,tI~ este o varin tă a canonulu i d fei lUi B, atunci canon se renţi uni ce. al dedncti,, este un raţionmet după o schemă care conduce intotd de la premise a d e ,-ărate la concluzii adevărt e . 1n afara schemelor menţi~au modvs p onmdo po11ens (p -+ q şi p atunci q) şi lol/endo tol/ens (p -+ q şi ~ q ate -. p) - trebuie s ă m ai in d ic ă m urm ă toarel legi logice elementare folosite de 15 ~•1 0 rici in practica co tidan ă. Acestea siut : i • I) prima lege a lui De Morgan : ~ (p V q) a tunci şi numai atunci cind ( ~ Pi\ ~ ) 2) a doua lege a lui De Morgan: ~(p ,\ q) atunci şi numai atunci cind (~ pV -~ · 3) legea contrap ziţe : (p -+ q) a tunci şi numai atunci cind ( q ..... ~ p) • 4) legea co n tr a dicţ e i: (p I\ p) 5) legea m etodei exclusive: pV p 6) legea dubl ei negaţi: ~ ( p) atunci şi numai atunci cind p Semnif c aţ ia simbolurilor : ~ simbolul u eg aţi e i - se citeş „nu" V simbolul dis j un cţie (al sumei logice) - se cit eş t „ sau", ,, fie". I\ simbolul co njucţie - se citeş „ şi" . -+ simbolul implcaţe - se citeş „ dacă ... , atunci . . . " ionametul ~ ~ ~ ~ ~ ~ i . Transfor marea ind uc\i ei en umerative incomplete ln sc h e mă deu at ivă o lntllnim Ja M. R. Cohen . Cf., de as<.>m e nea, a n a li za can oan el or l ui Mill efect u a !:ă d e K. Ajdukiewicz. El a firmă că a ş a- z i ~u l canon al difernţ re p r e zi ntă o concluzie de uctiv ă în lum ina c uno ş tinţelor c ăr o r a le a par. ţine princi_piul ca uz al i tăţ i i (Logika pragmatyczna, op. cit., p. 161). o nam e nt e inductive. 8. Ra ţ , o n a :e - e nt el e m r e-rte în sensul stabilit de Car na p s!nt raţi 9. Cf. nota 16, ca p. X IV. 10. Z. Czerwinski (On the Relation of Statistica! Inference to Traditional Induction and, Deductfo n, ln „Studia Logica", voi. VII, 1958) propune denumi rea de ra ţ i o na'!l e nte concluzive care se desfăşoar conform unor scheme „slabe". In aceste mfe r e n ţ e premisele s!n,t form ulate în mod timid" prin adăug­ rea unor p re ci zări ca "de obicei", 11 in general"' . în ~ajorita'.t~a cazurilor 1'\ .,p roba_bil " etc. Gradul de aitenuare poate fi 'diferit. El se manifestă !n ~ \~ r iar In inferţl e stat istice prin mijlocirea deter11 • Articolul ~ at d e I. D{'ffibska, Kilka uwag razumowaniach na podstawie q:a";:~~fj~e, O ana logii [Unele obser v aţ i i c u p ri vire la raţionmetl baza~e rpe analo,~ Rozprawy logiczne [Disertaţ logice], Warszawa, 1964, p, 31-38, demo~/"~op unen noi _refer itoare la deu c ţia p r m a naJog1e. Autoa_rea J ,; ză că a num ite raţion a ment p er an a logiam pot fi deductive. t'.ă r a ţ io n a m e ntul pe r a nalogiem este baza e l em e nt a ră • S ., _,IJ su sţ , n e ! n ° [J< ' ăru , r aţ •o name t. T. Czezowsk1 ind c ă rolul naţiometuJl prin Fi/; o~,.e pentru Pr:ev1z1 une ş1 în actul de verifi care (Cf. T. Czezowskl, 12 H. Re1ch: : b: c na rozdrozu, op. cit., ~-- 82 şi urm.). de u c ţ i a ~siheO R,se of ~c,ent1 ,c Ph tlosophy (trad , pol., p . 42) suţJ~e că premise El in f e r e n ţă vid a , d eoa rece conclu zi a nu adugă nimic 18 enu nţ 1â altur.u Slb m i a z ă faptul c ă, .,pr,n transferarea adevăruli la un 13 H. Lowmianski P~ : re oe c unoa ş tera !umil. [Bazele ec~nom~!a~y fo spodarcze formowania sie, panstw sfowia-r\sk~f 14. Ideea unei astfel de d / e . or mă r J1 staitelor slave ], Warszawa, 1953, ,p. 70- • crarea S tudia z m ! t ~ n,ţ)' P_rov ,ne de la A. Ma lewsk1. Am aplicat-o ln 1~ lucrn re (Studia zr 6 d'/:: ·0 g:' hi st ori1, op, cit. , p. 58-60. In recenzia la a ceasge a t e n ţ ia asupra faptu luzna wcze;, v ~l Vil, 1962, p . 145). J . G iedym 1n ~tra • maţ u directe sau md i c: e xpresia conform c ă r eia izvorul con ţ ine mfofe nescrise pot c onţi e ;~1c e este co nf u z ă . Nu se şt i e exa ct d a c ă izvoare l nu s-ar putea spune de°rma ţi, . d irecte, find că da cii n-ar c onţ i ne, nt~n~ r~bu,e menţi o n a t c ă m etod a Jn du_c ll\~ 1 ~xemp u, c ă a r heologul ap lică d e~pre fapte_ De exem~Ju1zvoarele nescri se po t c onţie informaţ d1 r ecţ il irecte despre const~uc I ' o u rnă gă s ită de un arheolog ofer ă Informa 11 ~:n i nformaţi des~r: ~ a ~ţ despre d ec o ra ţium e tc.; !n schimb, ea :ul ap)lc; mpopor pe un teriltor]u a so c ,a_lă ş1 ni ci despre permanţ u el muJt O r toda induct i vă în mo da\ Cmd un arheolog d ese ne o urnllmal ceva res· pect,'.v se ~ c 0~ ş, Pe baz; cunoşt~" ul ln care, pe baza ei, afirmă nea aJtenţ' s eşt de metoda d ~ Ior _provenite din afara J1zvoareJor, me• 18 o asupra ' faptului cii' 1:ativă" . J. Giedymin atrage, de asecoll• iviziunea introdusă a metodelor nu ~ţ J. 330 cordă cu clasificarea !zvoarelor !11 directe ,i indirecte, find c ă meti>da indrectă se refă Ia izvoarele directe, iar cea d i rectă la izvoarele ind irecte. Din cele spuse mai sus rezultă c acestea sil'llt clas i ficăr făcute conform unor puncte de vedere diferite. J. Giedymin s-a ocupat d~ conceptul_ de indepţă a izvoarelor. Cf. Probl1?nv1, 15 • zalozenia rozstygmţcia, op, cit., p . 118. M H,andelsman formuleazll acest lucru astfel : pe baza unui singur mar,tor 16 • • obţi-n e m numai c unoştiţe despre probabilitatea unui fapt, dar certi tudinea O poate da numai confirmarea prin alte mă r tur i (Historyka, op, cit., .p. 197-198). _ Uog6lntenie postulatu roztrzygalnosci hipotez, !n „Studia Fi102oficzne•, nr. 5, 17 • i1.e 1959. interesant ne-~ . oferit Zygmunt_ Mankows ki . I n _una _d'm_ Jucrar 18 • Un exemplu sale consacrate mi ş căm de rez1sten~ 111 rt1mpul_ °':upa ţ 1e, h1tlenste, el a dat numele particnţlo la o consfatuire, m~nţ1od : printre ele: o anumi , tă pers o ană . Această . persoană, scrund-ş1 _memorule, s-a b1zwt, pnntre altele, pe lucrarea Jui Mailkowsk:i, suţin1d partm p_area s_a la acea consfătuire . In cursul unor certăi uLterioare s-a do_ved1t . c ă l_1S_ta partid pan ţi or dată de Mankowski nu este prea exactă ş ~ că 111 ruc1 un caz ,persoana respct\vă n-a. pariticipat Ia ;:::e~ :! ă ~ c';. : afi,=~:t°": !ocru în s uşi Mankowski. Ce mai con m . . . . 0 im tri vă s.i autorul memoriilor sancţioe er~arer :-arens~fa~ c~ eo S: i tă pruse scrie memo r u, dar trebwe ca e s ~usa !n una din operele sale : denţă. P e bună drept.alte scr!a G. T. Lam . tă v i rs tă a propriilor m=orii „Ţiner ea unui jurnal sau scrierea _Ia o materialul astfel acumulat ar ar itrebui s ă f ie o s a_ronă _ tras ată de st a 'robleme psihologice ş i istorice avea O valoare ine s t1mablă , numeroase. P " ţ' nate Nu exi.stă memorii. care chinuie omenirea ~ p_utea fi .:,tunci s~u ~ou aibă valoare soci,a!ă şi fie şi scrise d e oameni ne1~tat ~ ţ i ,(Jpa;ewid a n i a [Povestiri], Warszawa, imagstcă d e o ma re însemna e • tv poznaniu 1815-1918 [ Via ţ a social1964, p. 93). 19. Cz. Luczak, :l,ycie go spod~r~zo spo/e_czne Paz.nan. 1965. p. 101. _ ec onmică dm Poznan mtre 181o ş , 19\ 8 ). t !n · A Malewski ş1 J . Topolski, 20. Aceste meitode au fost d estul de a~plu an.a iza e 43 ·şi ·urm Ne folosim aici de Studia z m etodologii historii, op. cit., p . Ici • constaăril e făcute impreu~ _c':1 A. Mal~"-s ·indicaton ) din lucrarea St ud,a 21. Cf. cap. intitula t Poj(: cia i w skazntk• [Concep e ş i , t d1 lucrarea Im A. MaleW'1K.I şt J . z metodoloqii nauk spo/eczn ych. 22. Acest exemplu ş 1 altele citeva le-am lua ş, ~ asemenea, aceasta se refă Topolsk i c , , ~t ă rn a 1 s us, p. 43 ş 1 urm. re Je preluăm p arţ i al din lucrarea olola m clod cle spec iale, p. 60 ş , urm ' pe ca c i ,t a t ă . ' X-XV wieku, [Des~re ana1e 1: Pw,e 23. T. Wojciechowski O rocz111 kach polsk.c\ .Akademn Um1eJetnosc1 wd Kr_ako d~ n eze d in se,:;, X-XV ], în „Pan11~tn, . ·1ozof1cznY" [Jurnalul Aca e'y1 K raWydzial Fllolog1czny, Hist_oryczn~;fo\ogie, 1stone-F1lolog1e], voi. 1 • Ştinţ e din Cracovia, Secţia de k6w, 1880, p . 193. 2 Ibirl em, p , 207 . 2a. Ib idem 26 Jbid • . histonJczne jedenastego • em, p. 211. , , Jciechowski, Szikce III-a Warszawa, ! 950 , 27 • A, Gieysztor, Introdu cere la : 'I. \\ ~ lui al XJ-Jea], ed. a ' is torice ale scco u . . [Polonia şi Gerw icku [S c hiţe 1 p , 15, b . panowania r,1,eszka60 28 1953 • J , Widaj e w1 cz, Pol ska i Nwncr .u;.l!z~O 1), Lublin.' • ph'J&og,sche Methode, genannte s -:eng P 1 n wie im Jtleinen ma ma ln timpul domniei w . 29 , Cf. d c f1ţi n Ju 1 Th. Mommsc~ : ~D il~ts~~s chrliche, ,mh:i;-:~! keine Lilcke der das he1sst e mfach d1e ruc i~e1nem zwei_fel a~s chende, '1mmer sich selbst vor kem er Milhe scheuende, W1ssens ubertun hung" (Th Mommsen , s f 0 ~ţ-a U ber,Hegerung ode r des e,gere;ende Wahreit Berlin, 1927, p. 18). und ande rc n Redenschaft t~issenschaft, ed: ~ . ' [Aria de extindere Einleltung in d1e Aetertums k pras/owinkegţ .1 asupra tezei Im 30. K . M i •g jţZ1/ a Cf observa u e cit voi l ·• • ' _oszynskl, Pierwszy zas Wroclaw, 19?7. p czqtkt Polski, op. 1nlţia l a protoslaveil, ,, 0 wmianski 1n Moszynski făcute de II. :u p , 97-98. . cit., p. 260. 31 • I<:. Moszynski, Pi crwotny za s i ţ g, op. i an'f-11 !• 0 ° 331 :n. H. Lowmianski, poastawy gospodarcze formowania sic panstw slowianslcich, op. cit., p. 27 ş i urm. . , . . . ,,.,. W. Semkowicz, Wlodycy polscy na tle porown~wcz!(m s,owia7:sk1m [Cîrmuitorii polonezi în contextul slav], In „Kwartalmk H1storyczny , voi. XXII, 1908, p . 597. Am analizat pe larg acest ex~mplu •m: A. 'MaJ• ews k"1, J ._ Topolski, Studia z metodologii historii , op. cit., p. 67. Pe t1:ma m~todei geografice scrie şi J . Rutkowski , Historia gospodarcza Polskt [Istorta econmiă a Poloniei], voi. 1, Poznan, 1946, p. 10-11. Deoseb,-t de ms tr ~ct,ve pentru istoric pot fi metodele fotografiei geografice, care au dev eni t tot mai precise. Trebuie con s u l ta tă bogata J-iterauă g eografi că. 35 . w. Dworzaczek, Kto w Polsce dzieriyl bu/awy [C ine ,a av ut sceptrul în Polonia], în „Roczniki Historyczne", vol. XIV,_ p. 163-170 . 36. W. Semkowicz, Rod Awdanc6w w wiekach sredmch [Neamul Avdanilor în Evul Mediu], în „Roczniki Poznanskiego Towarzystwa Przyjaci6I Nauk" vo!. XLIV, Poznan, 1917, p. 257 şi urm. ' 37. J . Rutkowski, Historia gospodarcza Polslci, op. cit., vol I, p. 1'1 -13. 38. Cf. de ex. J . Bardach, O roii Norman6w we wczesnosredniowieczne j Slowianszczyi nie wschodniej [Cu privire la rolul Normanzilor în ţările slave dl est din evul mediu timpuriu], în „Kwartalnik Historyczny" , nr. 2, 1958, p. 369. W. Kamieniecki carte i zeaă într-un mod foa rte general metoda co mpartivă în istorie. El scrie prinltre altele : ,Cunoaş t e re a trecutului fiec ărui popor trebuie să fie co mple taă prin cercetarea compartivă a v i e ţ i, în special a formelor de via ţă dezvoltate de aHe popoare. Metoda fol os i tă in ace:,,te certăi o den umim metod ă compartivă (W. Kam ieniecki, O metodzie por6wnawcze j w historii [Despre metoda co mp arti v ă în is'torie], în „K wartalnik Historyczny", 1948, p . .9). A ce l aş i autor limitează (în mod just) aplicabi-liitatea metodei comparative, în a cepţiu ne a oferită de el, la fenomenele „care aprţin aceliş faze de dezvoltare" 3 ~. (p. JOj. Acest exemplu a fost lua,t din lucrarea lui G . lJabuda, Pierwsze panstwo s/ow ia,iskie. Panstwo Samona ['Primul stat slav. Statul lui Samo], Poznan, 194~, p. 293--294. Analiza o preluăm din lucrarea A. Malewski, J . Topolskt, S_tudia z metodologii historii, op. cit,, p . 49-50. 40. J . Baraach. O roli Normanow, op. cit., p. 369. .. 41. F. Perso"'.'ski, Osadnictwo w dorzeczu sredniego biegu Sanu. Proba rekonstrukc11 kra1o brazu z XV wielcu [Colonizarea cursul-ui centra-! al riului San. lnc':'"car_~ de reconstituire a peisajului d;n secolul al xv~lea], in Studia z histoni spolecznej is gospodarczej poswt(lcone prof. dr. Franciszkowt _BuJako~, [Studii de istorie so ci a l ă şi econmiă dedicate prof. Franc1szck BuJa;rJ. Lwow. 19Jl. p. 83- 99. Acest exemplu a fost analizat in lucrarea .2 lui ~ - Malewski şi J. Topolski citaă mai sus, p. 68-69. . ~ - K. Por.kansk1, Puszcza Kurpiowska [Codrii din Kur,pil] in Pisma posmiertne [Opere postume], vol . l , p_ 234. ' yf.GA.d Malewski şi J . Topolski, Studia z metodologtt . . ., op. cit., p. 71- 72 • 45 • Cf ~~i{mm, Problemy logiczne analizy historicznej, op. cit., p. 13-14. • • cges deserts et hzstoire econom ique, Paris. 1965, p. 127 . 39. !!· XX. METODELE CANTITATIVE 1N ISTORIE L Evoluţia analizelor cantitative în istorie 1 l momentul în care istoricii au realizat ~ ..i:e~uie ~~e:;f~ n rodus în mod evident relativ tirz1u, a 1ca m . _a iar acest fapt s-a P li cantitative si-au ciştga drept de cetăţru jumătae de se~ol -:- . ana ze_1e fel ·de analize era mare. Sînt bine in narţiue i:tonca . N_ev~ia u~o~t textele istoricilor mai vechi,. :1C: cunoscute erorile surprmzatoar . u realizau necesitatea pree1z1e1. obişnuţ să opereze cu ~um_ere şi car:e t:i_cit n-ar fi ajuns pentru ele înln luptă s-e trimitea u O!ih atît de 1'.1an, fv· oraşel erau populate cu treaga poulaţie adultă. a sta_ul~rh e ţe mil de victiJ?e cin~ ~ mase enorme d e oameni; se dade 'd ·u r Lelewel menţioa ca m vorbea de pierderile din ca1.1;za ep1_ elll; ~93 OOO persoane!, ceea ce în;anul 1652 în Cracovia au murit de ~ium~ ~e decit poulaţi oraşulw . semna o pierdere de cel puţin lO on mai m ftăţi 1 fantastice de cereale El suţinea că prin Gda nsk ;e exa)~~u dele de prosperi:3te}, r:;_ - pînă la 30 milioane korce anu _ milioane de tone d~ gnne.5 2 pectiv (în funcţie de genul korca) ltă de cereale din Poloi_ua m t e· în timpu. • • • întreaga reco tru comparţie menţ1o~ c~ d"1 1 14 5 milioane . ~n • t e3 anii 1961-1963 s-a ridicat m me \t!au ~tinge 1,4 milioane de ~;ţil rile despre care vorbea Lelewel ele P ai mult de lQt/ o, Aceste co tarea din care pentru export se destina nu m todologic realizat în. cerce ul d . • ă progresul me să f OJoseasca termen ~ use datelor ev1dnţaz .. cei ce doresc . cantivă istoriei în ultimele decenu. Pentru termenul de. revo1uţiJ ult ea ar de revoluţi în acest caz, propune;nr schimbăr. P1nă nu d:~ cu posiO 0 ·ve pe baza pentru a desemna importanţ aces eluţi statistic~, d:"" f 1. pu t ut f"1 d enum1ta • • mai• degrabă . . . . rev •Ul cantJăţi formaţie . mas1 schiţare unor 1 b1htatea obţiner şi preluc~-a~u ~ calcul, precum. ~ ~ ~u tilnţe sociale teoriei informaţe ş i a maşinlor e .. ale matematicu ~ească statisperspective de aplicare a un~r dome~zătar, care să s! poate vorbi de ·e.ste mai potrivă o den_um1re cui în măsura în car~heză pătrunde­ t1ca înţelasă în sens stnct •. 0 'în istorie, care nomenelor complemarea însemăta a cuantific ru asă (formă a e ctiva maternarea în cadrul ei a fenomenelor ~e se exagrzclp~făut cu sigu~e), în aceşi măsur nu trebme .st. Mai sînt ~ te e~e citlavă a t 12 :ări istoriei într-un viitor ~propiaetodele de 1 ~terp:ă formulăie can-: ranţă, în acestă direcţ, ia-r m oate spune c~i_artr O măsur tot mai ·Obiectului nu pot fi înlăturae. Se. p re vor servi in - însă - paate nu tit t · d atematiza Vom spune t în isa 1ve şi încerăil e m_ calitative. ă uţin accepta ~ .. mare la perfcţiona analizelo~·tative sînt inc penţl exactiţu, def 'foarte sigur1 căi metodele can ~ seduşi de ap~ Soboul vorbeş,t e torie - că nu trebuie să ne lăs ":i1 1.nstrument. • trebuie să păstrm noul şi modern • ------ale ( 11• lf'.J. • Unitate de măsuri pentru cere ;:a "!' . f 1: t-~ r 333 f pericolul ce dări în faţ „magiei cifrelor", dem onstri nd rol u l secund . fond, al formulăi cantitative în istoria socială . ,,La ce serv eşt a;,. 1n gerea şi clasificarea datelor numerice - întreabă e L - dacă nu pe st nnobţine răspun la o anumită întrebare? "~. n ru a Introducerea metodelor cantitative in istoric este , le g a tă în . de cea a demo prr ul rînd de dezvoltarea istoriei economice (alături c~re, nevrînd să fie o culegere de curioztăţ ş i a necdote, a t rebff:-~ 1'. l1 ~ cmd apel la surse neexploatate pină atunci) s ă e x am inez fe nom an;iasă, _care, la rîndul lor, reclamau fol osirea metodelor can t itati en; de f1loz~ă a a~estui fapt a ~onst!t~it:o i~ p~imul rind poziti Yismvil. putea cita zeci de nume de 1stonc_1 dm dtfente ţări, in s p cia l din a doua J~ăta . te a sec. al XIX-iea, care ş 1 -a u concen,trat a t e nţi a a-;upra pr e l u c r ă ­ m statistice şi interpă materialului numeric a predominat prelucrarea ~atcrialulu i nou desco . In P~i~a fa~ă rit. Pot f1 citate m acest sens numele lui J Th Rogers t l · ~torii în 6 vol . .. . • • • a u oru unei 1sl 1 '· G , urne, a agncu 1turu ş 1 a preturilor in A ngli a (1 866-1 887) a u1 .• DAvcncl, care a analizat în 8 volume (1 894-193 1) · • preţuilo şi a .veniturilor in Franţ~ d' 1 • . , m 1 ş c ai:e şi tul secolului al XVIII-iea 011.· !n seca u l. :11 ?{IlI-1 a pm ă a sf1rA. Jablonowski a b ' a_1 1':1 1 A. Pawinsk1, care. î m preună cu XVI-lea (în lu~ra\nti;ţe e ist?ri i P olon ic> i secolu.lui al graficzno-statystyczn m [Polon . _V I w!ek u pod u:z g lţ d em gcodere statistico-geogra~ic] 1883~ 18s~)01 1ui al xyr-le'.1 din p :m ct de vcmai multe reflcţi asu ~a 1 . . . • _n aceasta pe no adă a u a părut tot 1 dela t. conceptul de stai~\că ~ft~ r~~iut dmtre staică şi isto ri c. S-a mo1 a sens lucrarea intulaă Ges h' h. n anul 1882, K . T . Inama Sternegg ic te u~d St.a tistik5, iar 1O an i mai tirziu_ Z. Daszytiska Golitiska 1ecta deJa_ asup~a „metodei statisticii i tonce şi asupra realizăo s:: 1 1 ~! 6 ma-Sternegg, asupra calculelor de~cn ~r mdu-şi atenţi, a lt fel decit Ina1n concluzie, prima fa ă d gr~1ce. ducerea unor materiale n~· . e cuantificare a istoriei a consta t în introe lei:n_t~ră. Ea a abordat î~ inr/erce~e Şi în prelucrarea lor staică mai m1c1) şi poulaţi (und p mul ri_nd pr eţuril (unde a avut succese raport ştinţfc) . e s-au obţinut rezultate mai interesante sub a dezvoltă „ A doua fază un progres multilateral co~~\r::t~delor cantitative în istorie a marcat sp_ecial în economia poÎitcă) al in descoperirea ba,elor t eoretice (in re1 acestor 1· . e analiz • • . te t ti ana ize (m special pr· d ei cantitative în extinderea sfe1 şi ~:uz~~ e de a folosi datele 11 ~zvoltar~ . calculului relaţio) şi. î~ individua~~ a };.Ptcl?r ~olective, dar ~;~ce stabiJŞe . în ~xplicaţ (genetica 111 _i c . ă mccrcarea de d: 1!1asa, ş1 ch iar a evenimentelor ciale polir' Econ ic~ şi alto~ sectoare în m ~ :;. er:1 . baze cantita tiw istoriei s~în faza d ~ ~ _ m~rx1stă, pe de o ~ t a~1ţonl ,,c.alitative" ale istoriei; tice şi moth:~a:;uz~re ~'eptaă, pe de eli.Ii~ economia p olitcă nemarxi stă operă de ins ir e_ mspiraţe J)entru n . parte, au oferit bazele teore:0 ~arx istă, pe care°t!e ~ rmulă~i. Cea mai valoroasa capitaltsmuzuf ,:ţie este Dezvoltare~ statistice atît str Rusia, de Lenin (1899 u . 1 mbogăţ1t-, cronl 'lic ă a f uctUra socială (probi ), in car_e a fost sup ă anali~e1 a analizei cant~~~_menelor, ceea ce i~ma straifcă ), cit şi dinamica preună _cu c orelarea permantă f losire a statisu .!v~ cu cea calitvă capitalismul), decf i~ in e..xam!narea evoi ~ ~ferit_ pînă azi un model d~ st În lu ră ri - l e dp . r~ctur1i ş i cUnam~~~ei unui fenome n (în acest c.;i:z; cetarca co j un c tu r il~ s P.i r a ţi e extra-mar i_~u su? formă de m odel'. t ::,1 de atitudinea x1ste (inspirate în special de cermac roecnmiă a lui J. M. I{ey- ~1:n 334 faţă de viaţ econmiă) nu s-a obţinut acestă legătur 5 : ~upra dinamicii, conc~ntrate în mo_d ex~gerat_ as1;1_µra schimbărlo . Cerctăil din nu au fost inteă r ile, pur calitative, asupra structurii. Această ~ral cor late cu c e rcet are nţă (cf. şi cap. VII) este evidnţată de unul dintre promotorii interpre~ ări cantitative în istorie - F. Simiand 8, economist, istoric economic şi sociologic todaă, autor al unei opere, printre altele, de 3 volume, Le salaire l'euolution sociale et la monaie (1 932). El condiţa faza de avînt econo~ ic de sc himbărle survenite în circ~itul_mijloacelor d: ~etrib1;ţ. l mportant cc;t c î n să progre~ul metodelor ms eşi de c_a kul (mar~rea tipuri lor de a n aliză folosite). Dm punct de vedere teoretic, un pas 1mp~rtant înainte ii constituie lucrăi! ~ lui E. Labro_usse, c8:re aco~dă o ~tenţ1. tot dinamice a sh·ucturilor sociale. Cit de mt e mei _ ată mai ma re c e r c e tări este exam inarea a utonmă a conjuncturilor (adică a for~e~ s chi mbăn~or pc terme n lung) ş i a sti:uct~ril?r (deci_~ unor în_tr~gun ~ii:e leg~te mtern) în literatu ra inspirata dm trad1ţ cercetanlor pnvm? c1~l~rile d ată de A. Soboul 1storie1 soeconom ice se poat e vedea şi din definţa dale. El a firm ă c ă ic;toria socială presupune „o cunoaşt a struc7 re exa~tă turilor şi a mC'can ismelor sociale pe care evoluţia c?nJunctun)or le dezv ălu ie acu t . .. " o. At e nţi a a c ordată mecanismelor so_c1~le alături ele structuri constitu ie u n indiciu clar de abordare dialectica, da_r ~um se po~te tou ş i împă ca cu ca ideea că aceste mecanisme şi structuri smt cl e zvălmte d e conjuncturi, care e vo lue ază independent _d e ele? De fapt_ aceSţ_ mo-:: mente ale s chimbărlo r în istorie nu rep ez mtă alJ_ceva <lecit schimbăr -de strucă ( s chimbăr ale mecanismelor şi structum). . . . . f . J\lătu . d F s· . nd de E. Labrousse şi de alţi 1st?nc1. rancez1, ·tar • 1stona econon e - imia • e nţi propagatori ai metodelor cant! ive m ă . d . cei mai ferv . k' t ul a numeroase 1ucr n e 1smică şi socială au fost: J. Rutkows t, au or. . a· valoroase torie agră (din 1910) si în special al uneia d~ntre ctetl~ ti:n„1 1·ntulaă • . . . • d' lă b tă pe folosirea s a is icu, l ucran dm literatura mon 1a aza z tnych (1938) [CerBadania nod podzialem dochod6w w czasach n~wo J Hamilton ini~tă ri asupra r e parti ţ ie venituriJor în epoca ~r!ţu . il or (1934): nuţ iato~ unei certăi modeme asupra r~voe u ~eiH811.1Ser, A. E. Pribram, rld meroş1 certăoi ai pre~i;or (?'· Beve gi 'm~lţi alţi, greu de enumeM. J. Elsass, S . Hoszowski ş1 alţu), prec1;1m ttoare nedspărţit ă a istoriei. ?"at _aici. Pe scurt, statistica a de~emt oă i~so Istorie politica (de exemplu nd A i_nc~put, de asemenea,_ :ă ~atr~ 1:irii (de exemplu statistica in:statistica alegerilor) ca ş 1 m istoria cută 1 .. • tori·ce văţ • ' • • al cerce ru 1sntitative • în istorie, la care mmtului) şi în alte domenu e . 1 . A treia fază de aplicare a an~h~e f\~fui de-al doilea război mo1:~:1tem martori astăzi, începe la sfir~tu certăilo cantitative g:aţ1e tal. Are loc în continuare aprofun _a~ea ecial cu economia şi socwlo-C~laborăi crescînde cu alte ştin~e ş!_ 111 siitative care pătrund adinc în s t1gaţu. .gia. Econmişt întreprind inve caf stitutului de Economie Apli1 tre<;;ut _(ne gîndim în special la l ucr ări : ~ceste certăi denumir~a d ~ată dm Paris) ba chiar propun pentr 1 cel mai înalt nivel al mter_istorie cantivă10, marcînd în aces~ fe_ . Conştiţa necsităţ de a Pretăi cantitative din istoria econodm1E;1.e gen· erală ceea ce î n s ă nu ap1·ica o măsurae • t ·e ev1n ' preci s ă în is on tar al mediei al numerel or se 1 1 i elemen •cu diverse oîn c ă depăşir a calcu ~ U e lucrăi o p erază r m':1·r·ică elat~ye etc., cu toate că tot mai m_ult . calcule ale tendiţ e lor d d 2Telaţu, coefinţ de regresie, pol~riă, . atemi c ă (cerc tăd rcpr 2enst1 ~o~tare (trends), elemente de statt c m tive, teste de esnţialt e ). jrcul a ţi a monetară, mişcare preţuilo ş 1 reh·tbuţlo, f1r 335 i.. Trăstua :r- carteisă a celei de-a treia faze a procesul ui de cu nu numai în strîngerea cr escindă a l e gătu tificare a istoriei constă statisticii cu diverse discipline istorice p e baza u nor fu ndamente rteor economice) ci ş i ?-retice tot mai ferme (de exemplu teoria creşti recurgerea la noi surse d e an liză cantivă şi de aplicţ m;temar1 in Printre aceste surse noi, în momentul d e faţă se pot incl ude in pri cej rind _ ~ ?s! biltăţe „ p e care le. of eră m ecanizarea obţiner, stocări şi;~­ lucram mfo_r~a!ulor (bazata pe de zvoltarea_ t eo_ri ei informaţe ) şi cercetarea statistica a textelor efectuate de , l ingv şti ( aş-numit anal' • sau s til og r a fi că ) . Disc u ţil e as upra perspectivelor desch~ de frecvnţă preced ~pli c~ ţi!e p~a~tice, d eş i şi în acest d om eniu se pot nota deja un: succese m diferite ţan . In C?1'.cluzie, ~e c~l . puţin u n secol as i s tă m la un proces continuu de cuantJ_fic3:re a 1stone1, d esfăş u rat în prin ci pal pe baze statistice. b cursul pnme1 faze a av ut loc numai contactul dintre istorie şi staică ~-a~ _evidnţat gr e ută ţ il e în apli care.a noi-lor m e tode. Au existat temeri JU S t1ţ ca te că istoria se d e zumani ează de vrem e ce nu se in\elegea pe ~eph~1 f~ptu~ că rezultatele cer e tăril o r cantitative puteau fi incorpo1 .at~ 111 _1m~gmea procesului istoric integral numai prin m ijloci rea anahze_1 calitative, care se baz~ pe teo:ia recun osc u tă a u nei largi d ezvoltări soc!ale. In a doua fază noile t e ndmţe se m ani f estă tot mai mu lt în istorie_, f~ră s~ se instituie însă o legătur ă sati s făct oare intre analizele ~~~:~rtive ~ l _cele calitati~e. Ea a generat o atitudine cr itcă faţj de . ~ statistice, a permis cunoaşter d iverselor lor tipuri printr-o ~rt . e 0c;1-mente pr e ţio ase - de exemplu r egistrele de vamă din Sund. d reia a~a, care poate fi denumi tă integr a tivă a constat în aprofunma:iea _a?alizelor .~anti!-3tive în istorie concomite~t cu a plicarea lor tot 111 genere. Progresele în domeniul teoretic r eclamă cer~nsă îi: ~t unţă Probi n :mpince tot mai diverse care oper ază cu fenomene de masă . ·sto . ema ica 1:1~todelor cantitative d evine tot m ai mult aceeasi pentru l soc· 1 • • • • • • n a econom1e1 1? ogie şi psihologia socială cu l . a rităţl e mat '. , ind ependent de partit en a1u 1u1 cu care ele lucrează n cele ce urmează ne • . • .. • istorie (statistica ist . ă) :vom ocupa succesiv d e a p li ca ţi ile statisticu_ in legate de staică. onc ş i de alte metode d e a n ali ză canti tiv ă strins f 2. Statistica istorcă şi scopurile saleu In general, metodele tat· t · .. . . odei generale ale statistic„ t is icu istorice nu sînt altceva decît met e nifestate în trecut (~;a~P. 1~te fla examinarea faptelor (fenomenelor) urme în izvoarele pă s trafs . e. apte, fenomene d e masă) şi care au lasa p . e pma la noi _remisele fundamentale • • n~r~la particulăţ e statis~~~ <;0m'll?e, dar în raport cu statistica ţE: 1:11htud1nea premiselor co cu is~once au un caracter secundar. _1 tlca ge n era lă, cit şi în c ns~ 1~ primul rind în faptul că atit în statiscol~ tivăţ statistice) ea istorcă se examinză mulţi (aş-numitel ma1 mic d e e1emente •(unităţ care sef compun dintr-un număr ţi mai mare sau_ a . N u fiecare mul m~e./e el~ente constituie' :.pts) ce se pot număr ara~! e5 tA ;:iteres, de exempl~ 1 cer c etări statistice. Statistica n; mulţi~r:'1 l fi lor de eleme~te ::. r1;1 mulţi identicei!, deoarece o cerc tare s putem spune şi des umc nu vom putea spune despre o mulţ im ase~ ~~toare celei a pre cealtă . E vorba, în r ealitate, de ' staltst1c1anul trebu· un ă ul f_enomen individual Ca să for.rneze o ie s defmeas c ă o carte . r istcă • prin care se :I1\ ~iu: 336 'de asupra aprt e neţi elementului la mulţie , da,r îl va interesa deCI . acele mulţi ale căro elemente se deosebesc din alte puncte de n:;;ai Ceea ce d efinş te o mulţi e depinde de scopul certăi. Pentru v e~=~e face r ec n s ămîntul poul a ţi ~ i, mu~ţi1:ea o r e p:~zintă toţi ~oce1·t „ unui teritoriu dat, deoarece ei constituie o anumita clasă de m":11.0 :'. 1' n schimb pentru cel care face r e censămîtul băraţilo pentru diviz\,/ e mulţi~ea a ză o a numită s ubmlţie a mulţi tuO forme recru r m' enilor P entru unele cer e tări mulţi e a poate fi, de exemplu, oa • . d. • · ţ ă • I • 1 turor · t ·a pentru altele numai o gospo ane ar neasca. n primu caz l r . ,m al clo1'\ ea gospodana. • • un sa' · năm statistic satul iar exam~lementele m ul ţim\ statistice se dif e r e nţi ază prin _ca~a~teri.:5t~ci se_d s · ·cern că dor im să e x a mină statistic pr o pnetaţ1l ţarneşti . cun are._ a z1 em lu su ra[ţ , de pămînt posedată , numărl de Ne_vor mteres~, d~;ă rtil ~lăd (rilo numărl lucrăt o rilo angjţi e~c. ~: ~c:~::~ s~~t caracteristici sec~ndare ale ellemd7ntulutui 1-ceXrced~~ ~: ... ţ · • eş t i (de exemp u m sa , colectivitatea gos pod ar~i 1~r arand t 13• 1• acest caz rămine indepli:1 vedere să fie gospdări e ionul X e tc.) ; caracteristica fun a~:n a nirea con diţe i ca obiectul pe care 1 avem m " ţărn easc ă" . t' 'tăţilor statistice pot fi mai sim1 ivi Este evide nt că eleme.1:tele <; 0 „ec mai uţin simple (de exemple (de ex emplu muncitoru fabrtcn X) sa~ )ex cu atît el are mai piu un o r aş ) . Cu ci t un element es~e mai . co~~u ~tît mai detaliat din multe caracteri stici ~i. deci, poate Îl exam.ma . . le ate în primul rind d: ~ apunct d e ved e re sta tistic ._ . .. . Part ic ul a r i tăţil e stat1st1cu 1stonce . s~ntd ~ 1 voarele istorice stat1stice_terialele de care dis pune aceasta, adica e :parat de izvoare, care sa Izvoarele statistice nu form e ază _u_n grup s care am făcut-o în ace~tă atrgă după sine sc h i mbări în :lasifi;ar:\~lasificare dihotmcă: l) izlucrare S-ar m a i putea face m să mea ti fee 2) izvoare care nu pot voare ~ar e permit crearea de mulţi\ ~!i !~ti~tice. In_ pri~a cat~gori! constitui O bază pentru crearea d~ mu ţ tatistice propriu-zise, adică 1 s-ar putea distinge un grup de izvoare s tările statistice (de exemp u • . t t ru cerce nţioa pen • •ce • e izvoare concepute inte recnsăm întu l poula ţie i). . . în rîndul izvoarelor s:ats~ie n~1 Faptul că un izvor poate f1 m~u\ nu s-ar fi pă s tr~ ace emăr mare ~eori d e întîmplare. De exemP1\1• ~~ment, atunci, deşi _ u~ ;~cel singur riat cu excpţi a, să zicem, a unu: d<: dul izvoarelor statiSti\' buie să se de astfel de acte poate fi inclus in ri~tscă. ln orice. caz :entul apadocument nu va mai avea valoa:e - ~ă" a unui izvor 11:: ~ acest izvor: f~ă. distncţe între „natur_'.1 s~t;5t~cul scoate informaţ~ ~ ca exemplar riţ1e sale şi în momentul cm~ 15 or lus un izvor e:'a~in e care-l capăt aceste două situaţ nu coincid. ln Pb. c'aracter statist ic, p de astfel de i d. . • nu a1 a r ă mare n. 1v~dual dat poate_ adese_a 5 ~ considerare un num . ab1a m momentul cmd luam tn t fi folosite din exemplare. . in r izvoare;e ce pl~ statistice în izIstoricul trebuie să ses1zeK f1c1asificat ~zvote opulaţi e i), izvoare Punct de vedere statistic. W. u a lu recnsămit ~ pde exemplu regisVoar_e de origine staică (de exem~omenele de masa 1~ individuale carede tip instuţoal referitoare laf fe·toare la fenomene d just c ă viitoru~ trele de impozite) şi izvoare r; er1a dernonst:at în em!nţioat , cel mu.i se manifestă in mulţi al~ lor4 ş •ne ultimei grup5 _ ute izvoare staU.cer~tăilo statistico-istorice apart~storicul poat_e ~ tc~T\ izvoarele scrise ~uţ1n exploată p î nă in prezent. terior, deci a tice în toate grupele menţioat an f 337 2:2 - Metodolog ia istoriei ► d . te cit şi în cele indirecte, precum ş i in izvoarele scrise şi în cel nis~~is~. Poate fi un izvor statistic atît o listă de. impozite, cit şi un fon~ de documente de vînzare-cumpă~ de teren_un, pr~cum şi o anumită coleţi de obiecte materiale. Ultim_ele _pot f1 exa~mate, exemplu, de arheolog sau, în general, de un 1stonc al cultur11 materiale. In special în ultimii ani, în acest e discipline, precum şi în cele în rud ite, s-a înregistrat un mare progres în utilizarea metodelor statist ice 11 , chiar si ăm a celor foarte specializate. In critica izvoarel or d e acest t ip aplic ace leaşi reguli cunoscute din examinarea izvoarelor directe (cercetarea a u te nticăţ) . Critica izvoarelor statistice indi recte reclamă ln plus stuinform aţilor, aplicindu-se r egulile discutate mai dierea credibltăţ înainte. In comparţie cu statistica modernă, care ar e p osibilitatea de a -şi crea sursele necesare p entru an u mite certăi, istoricul trc-huie s ă se as din t recut. De inventiYitatea sa dep in de in limiteze la ceea ce a răm ce măsur se va folosi de izvoarele existente în scopuri stati stice. Limitele izvoarelor pot avea un caracter cron ologic sau obiectiv. Pe de o parte, cu cit certăm o p e rio adă mai veche, cu atit avem mai puţine date statistice la dispozţe ; în ceea ce prive ş te izvoar ele poloneze, aceste e începînd cu secolul al XVl-lea. Pe de date sînt din ce în ce mai puţin altă parte, izvoarele of e ră ră sp un s la unele întrebăi care li se pun, iar altele, mult mai importante din punctul de vedere al problemei examinumai indcaţ incomplete sau adeseori tac. Mai trebuie nate, of e ră m e nţioat că o a~licare ai metodelor statistice este leg a tă in mare măsur~ de dezvoltarea diverselor sectoare ale metodologiei istoriei, precum ş1 a altor domenii de cercetare, care facilteză reducerea la u n numitor d e măs~, comun a datelor cifrice din trecut, consemnate in alte unităţ de greutate etc. decît cele de azi. Datele confruntate tre buie să fie, eVldent, comparabile; dacă nu se ţine seama de acestă condiţe, atunci prin mijlocirea metodelor statistice pot fi lipsite de rezultatele obţinute valoare ştinţfcă. Limitele menţio ate ale izvoarelor au anumite conseiţ care d_efi: nesc ?e fapt caracterul specific al statisticii istorice Prima lor conseiţă eS t e importanţ a con s iderablă pe care o are în statistica istorcă stabilia faptelor, cu alte cuv inte, marea în sem nătae a estimă_r ~c: _in?rec!ă t tis\ice, cm d , pe baza unor date provenite din izvoare (si din afră iz-:: :-,roare or), tragem concluzii despre alte date neînregistrate în acelŞ izvoare. • in c~~:~onse~ire. se refă la modul de aplicare a metodei statisti_c~ statistice nriap;!t or~~\ 11;_ cercetar~ istorcă însăşi definţa coleţi! abia in cursul ~er;ă ?.t atit de precisă ca în statistica genrală. Adesea genă pentru a fi ex r~i se vede dacă acestă :olecţi est: destul de _orn:a cronl ogică sau ega l~taă. ~e a~ei:i:enea, cerinţl privmd omogenitaii unul dintre cei mai fi a_ ea certitud~ni~ datelor sînt mai mici. J. RutkoWS ~ ce priveste problemm cunosătri a1 sta-tîsticii istorice scria că, în ~incompa~abil mai lib!r ~mo.genită cronologice, ea trebuie să fie trata ~ temporane. Uneori cî1 dec1t ar f1 permis în studiile asupra faptelor cOi:1a a~~mitor_ fenom ene' ce:te se ela~orză un . tabel care il ustr ea ză_ situaţ ciţva ani sau chiar cu ' trcbme să ne bizuim pe izvoare aparute cU . Istoricul folose~t un num ă r mare de ani înainte" ts . lorice p en t ru clteva Yscopu e metoda (sau • cine • pref • •• is• e ră, metodele) statisticll . Primul este stabT r1. important îl j oacă m~t~a fe1:omenelor de masă In acest caz, un rol o a estimavă, fiind vorb~ atît de stabilirea faP- ?e 338 care se relatză în izvor, cit şi de stabilirea lor atunci telor de s~ :tă i nf onaţ i directe despre ele în izvor. cind nu e •. obiectiv a,l s tatisticii istorice este de a sugera ipoteze priAl doi1 ţe l cau zale dintre fapte ş i stabilirea aş-ziselor legi stavin~ depen ~~ emplu , studiul indic_ilor de core~aţi poate fi. de f~lo~ 1~ tist1~e_. Ded dcn ţ elo r cauzale ş1 a gradului de mfluenţa a flecarur numai ,la indicii de corelaţi . stabilirea etp en u se r e f eră or A ceas a n • • • • d • t t· t· • ton•e fact • . . l treilea obiectiv al aplicam meta e1 s a 1s 1ce •m 1s ln s firş it, _a • b'lă sau să se faciliteze descrierea faptelor care se 0 este _s ă :e faca s ~ t~tist ica, ca şi matematica, repzin!ă în_ acest s~ns manifesta grupa. · . as tru descriptiv O suprastructura a s1mbolunlor ' " • dl0 t a limbaJU 1Ul l1 o par e b " după cum se e xprimă J. P. Gutlfor • noastre ver a 1e , :t r 3. Gruparea staică . . . f construirea seriilor şi a subseriilor, Gruparea s tatistica, respe~ 1'( una dintre cele mai dificile dar,. tote eta e ale procesului de aplicare precum şi ordonarea lo r c~n~htu1e odată un a dintre cele ma i important lp a·1c·1 intervine necesitatea de • t g u• . . . • • torie11 In genera , a metodei statis tice tn ts - • î t·l . eventual în izvoare, m r-o r a schimba grupar:a p~ . care o n_ t m:ao tate. Dacă, de exemplu, stu-:: parc confrmă pnn c1p11lor teoretice p eligioase ne vom mulţi diind statistica influeţ i diferitelor cr e d~nţ e r unoaşter superficală a • vom obţine o c l t· ·tatea ţ cu declarţi d e a pa rtene n a, . . util să se separe c? ec ivi vieţ religioase . Jn acest caz ar tfi. se difernţ ez „cei. care" m~.ţ iar în cad rul aces eia,d . care merg ocazional • ; P ractinţlo" l ·tat " e cei • a ra-. ia slujbele religioase cu regu ain e "lu ce este o gospo dă . rie de dificil este să se s tabilescă, de excmp·ns'aă ,fumuri" (in polona neasc ă mică u na m ed •ie s1· una mare • er1 1•ta ' dintre' ate1·ier ul meştu.1 dym) d in di versele izvoa~e? Unde cs~e . ~ In ce categorie trebt:- ~ 1 găre s c si întreprinderea defintă ca fa : ca~să care lucrează toto a. a de cadrat ~n proprietar de gospdărie ţărane ă se introducă categoria 5 fabrică? (după cum se ştie, a fost necesar b. . ţăr . . . de a sta 111 aru-muncitori). , sine în sensu 1 ă utaţile . . t· gruparea 1n ' mineaz m Adesea nu es te s u f 1cien a e 1 1•n care se exa . . cu atenţi ~oleţia ce trebuie examina~~- i n cazulo ice) trebu!e urman~teţă la 1n timp (adică în cazul seriilor crono_ ficHe stabilite de . ap lOO de vaci pot servi caractens •malelor domeStice_ •nd cont de P€ntru ce p e rioadă ? co lecţ ie. D e exemplu , în statist ica ~ltă semni~caţ vaci din_1 num mt:-un sat din secolul al XVIU-lea_au decît acel.Ş eclama, dec1. ~alitatea ş i greutatea dif e rită a vacilor) acestor numere arci enci nţi de r-~- sat contemporan. Confru1'1;tarea ele, folosindu-sfea O vacă din sernai lntîi transforma rea unuia dintre luJ al XVIII- ' ech· • d. seco c ivalenţă (de exemplu, 2 vaci 111 . . co l ecţi ilor staOlul al XX-lea) . . succesul în sta~i~rJfn afara izvoare-tist• Se poate spune, sintetizînd, ca ş tinţel provef t teoretice. rmportai;it. inţ e l e sa e ·nsum::tbile'' - cu": 1 ice depinde, în principal, de cuno noşt or ale istoricului şi în special, de lc~·v omogene (!'1 ·ute -în tr-o măs ur a . 0 ~ sa ~de o c o l e cţie : st e ca unităţ le gr~pate să fie re_ a~ coleţi p~t. clune yv. Kula) şi, în plus, împ _ ăr~tea r eali tăţi ist~r~ ~unoaşter r la reconstituire măsur chi.n r1 statisticile asupra. alt _rnai mare po siblă t • ţ?:tuiă poate să afecteze într-o mar\ fel cum or pa 11 • . Se cunosc multe exemple de aces ' rop ietăţ funciare. ro,:~ " I r I 1 lt~e 330 sfera coleţi statistice se I?rocedază la în :efe_ri:<>are la e~ementele_ aces~1 ~olec ţi. Tebni: înr e gistră poate f_1. d1fentă. Ce! mai ~dese'.3- mreg1stram datele numerice avute 1a dispozţe (sau numară smgur1) p e care 11; transpunem în tabelele pregăti dinainte. In acest caz se p oate YOrb1 de intabelarea datelor. Trebuie să se facă o distncţe între acestă intabelare preliminară şi întabelarea (sau sintetizarea în grafice) finală car e s ervşt la 0 ilustrare a datelor. Adeseori lectura datelor re c lamă decodimai bună ficarea ,lor prealbiă, destul de complia t ă (ca, de ex e mplu , traducerea unităţlor de măsur istorice în unităţ m oderne). Uneori trebuie s ă ne mulţi cu date aproximative. D a că cifrele o b ţin ute sint diferite _ şi exacte şi aproximative - întregul trebu ie s ă fi e preze ntat sub formă aproxim.tvă . Statistica nu poate crea iluzi a u nei p recizii acolo unde nu există o bază a precizi ei. Echivalarea unităţlor de măsur istori ce în un i tăţ i moderne sau t"el puţin reducerea vechilor măsuri la un num itor comun ad esea nu este posiblă dacă nu se face a pel la r ezultatele u nor stud ii speciale de metrologie. ,,Este unanim recunoscut - scrie W. K u la - că vechile m ă ­ suri, avînd chiar acelşi denumiri, semn i fi c ă m ăr i m i foa rte diferite !n funcţie de locul, timpul şi obiectul măsur a t .. . Nu este sufi cient să ş tim acest lucru, nu este suficient nici dacă ş tim de fi ecare d ată s ă le transpunem Î11 echivalnţ metrici moderni - mai trebuie să înţ e l e g e m în că r ­ cătura socială oare se ascunde în ace s tă divers itatei s_ Ţ inîd cont _d~ slab_a dezvoltare a metrologiei istorice (cu tot numărl mare de Iucran dedicate acesteia), istoricul este constrîns nu a rareori să se a ngajeze in stud~i de metrologie necesare pentru cercetarea sa . Aceste numeroase suplm~ente m 7~rologice la lucrăi fac să progreseze cunoaşt e re a vechilor masun, apropun? c_u siguranţă ziua în care vom avea pe birourile noas· t~e un compen~m mte~ral de metrologie. Metrologia istorcă este con· s1d€rată ca o ştunţă auxilră a istoriei. 1 0 O c_ :Cţie staică care conţie elemente omogene, dotate însă cu ~fractenshci secu:idare diverse, trebuie să fie ord na t ă , oferind as~el . ementul de baza al analizei, si anume seria s taiscă care perm:te smgură sa~ în _combinaţe cu alte serii să se construiaă 'tabele stati5t!t: ~ie mai ~vi?entă .m~ifestare a aplicăr metodei statistice. M~r1t: . . tfit că. aht m statisbca genrală cit şi în cea 1·stor1·ca- se pot disti1lg cmc1 e un de s •• t t· . • -~ie bazate en~ s_ ~ istice: (1) serii enumerative; (2) serii struct~"".. - l e (de exemplu, împărţiea munc1tors. lor dupr mc:~:tensbc1_ mă~urabi tici nemăsurabil:(d!t); (~) s:ri~ structurale bazate P: c_arii:ct~ci); (4) serii teritoriale i exempl~, 1mparţe ţăranilo în iobagi ŞI b1~0menelor în timp Iş se~u ~ronologice, care artă succesiunea de serii statistice ar~n _nte ucrăile istorice întîlnim numeroase exemP ~ cele mai frecvente ~!nt cu _:precăd în tabele; contrar aprenţlo e!I~ privind ani succesivi serul: cronologice, deoarece conţi date omof.1 iC de _şiru cronologice TI'u pen?a~e de timp succesive. Un exemplu ţunlor şi care oferă . ~~ms~~tUie tabelele din lucrăie consacrate PsJli succesivi. m icaţu referitoare la evoluţia lor în cîţiva Materialul neces •! obţ ' • ar pe t •') 1 col~~~O; 1e direct din izv~~~ ~ar seriilor statistice (colec:~e10.r 1 rnd1 rect_, prin estimarea elŢ talitate d~ et compneţa col~ţ O tO-: o parte a lor emente despre care e o_r ex~mmate poate să intre. ienUJllsJ metodele est'~r~ repzintă într !~tă Informaţi in izvoare, fie alizeie I rn statistice şi al e6'44, Este necesar deci să se an ·e e certăi reprez~ntati'.ve tn istor1 • După gistrarea informaţ,!? 4 _ Estimăr ce se stabileş 1 f [5> ;'e- 340 statistice şi calcule bazate direct pe izvoare Calcule estima tive se fac atunci cînd în izvoare nu există date directe des~re faptele ca re ne ntersazăi . Pot surveni în acest caz trei d f . I • . . (l) t raducerea unor ate re ent~are a mtrea~a serie 11: alte_ date . t te) refe ritoa re de asemenea, la mtreaga coleţi cercetata (estimare (cau a ' . rin multiplicare); P (Z) extinderea da te lor referitoare_la o parte din. serie (care ne este c u no s c ută ) la t o a t ă seria c e r ce taă (estimare struct~rala); .. (3) comple tarea lacunelo_r din ~eriile cronologice pe ~aza cunoaştem datelor an teri oa re ş i poste r10are (interpolare) sau numai a celor ante. • . t t' t' rioare (ex t rapola r e). Vom com en ta pe scurt aceste trei genuri de est11:1an ~ a 1s 1~e. Listele n u merice din perioadele mai vechi a:'e'aU m ~1:ult n;.d ;:{1 sco strict utilita r ş i direct, fiind vorba cel mai adesea e a e isc e saup militare. Pentr u a folosi acest material statistic cu s~op1:l de!/!~ punde la într e băr il e care ne pr e ocupă în prezent, ~rebm: !fo:eiareg nu la e s timăr d e diverse genuri, respectiv la reconstrwrea d t apar în izvoa re, da r p e care am ~ ~ ea. _ să_le cu;~~ti:i incluse în seria lor Calculele făc u te de A. Pawtn~ki şi A. a z dem' eograficzno-statysde studii inti tu late Polslca X_V I wieku pocl ~zg e ct de vedere geografic t11cznym10 [Polonia secolulm al XVI-iea dm f~n certăi atît de frecş i statistic] p ot servi ca exemplu pentru asftfe e de astfel' de materiale. vente de altfel în statistica istorcă, c~re ac u:e ulaţi Poloniei in de urm~. Calculînd pe baza registrel?r de incorpor~ ul~~ ruală, Jurul anului 1578 Pawinski a dispus, pent:u P p se refereau ,Ia tot teritoarele date prov~nite direct din izvoare şi care toriul examinat· (1) număr.I d e lanuri"* de ţărani înS t ~riţ, d ·c ·••• " • ••• şi zagro n1 1 • de familii de comorn~cl . . de meştugari, (2) numărl (3) numărl de familii de com~r_<;ianbu\~i de Ia ţară, (4) numărl de „lanuri" ale micu no (5) numărl moşilr nobiliare, (6) numărl de parohii. direct de numărl popuDupă cum se vede aceste date nu vorbtiumăl de familii. Pen~u laţie i ; numai la anumit'e grupe este cu~oscf al poulaţie, autorul, !!,:~:= ~ trece de la aceste date la numărl _ cauJfn surse relative la cde la ?~se pe datele fragmentare provemte despre epocă, porn ş 1 tari Şi pe cunoştiţel istorice genera e ă Urtnăoael~ premise: . două familii care num 1) locuiau 1'nstări , ra (. pe un „lan" de ţăra~ persoane; . . veneau cite u fiecare împreună cu slugi-le, cite 11 . de zagrodn1c1 re ili'"l de una t fam e înstări• iutau slugile pen ru 4 (2) la o familie de ţărani ţă Pe:s?ane (din aceste grupe se refcost incluş); rani Instăriţ din grupa (1), u nd e au Janul mic (30 ă !ndite erau · Cele mai r 85 ~că 22 6--2~, 3 ha). · are IXlor . • Lan: veche unitate de măsur'e (43 morgi, ~[u şi făr gospdărie, c P o s ib il it ă ţ i : !I\: ' ·+i 1 1 ha) şi lanul :ră~ pămlnt proP ă de pl-ID.,;1dică - - 16,7-17,5 i.,ăa Comornici: poulaţie ruală . i O suprafţă mic acil '1 f:. llngA gospdăr i ile al!or ţărani . care avea . ca:f efectueze z!le de el ~ Zagrodnici : poulaţie urală era obllJra la PI ;!a•t de feudal ln schimbi.li căroa anumite dări. J a UilQr 341 (3) pentru negustori şi m eşt ugari, autorul admite o medie d . ·1· e C!lc, 5 persoane de f am1 1e; (4) pr. un ,,]ian" al micii n obilimi locuiau , ca şi în cazul ţăran i] înstăriţ, 11 persoane; or (5) pe O m oşic locuilau în medie 15 persoane (5 pe rsoane famil" nobilului şi 10 slugi). ia (6) într-o parohie erau 6 persoane (1 preot+ 5 persoane). Aceste premise i-au permis autorului să stabilecă numărl pop _ laţie pentru fiecare grupă prin multiplicarea indicatoril or admiş iu datele rezultate direct din izvoare. Ind icatorii folsiţ au fost: numărl de ţărani înstăriţ pe un „lan" ş i numărl de membri ai unei familii in fiecare grupă de poulaţie. Se observă uşor că valoarea calculului prezentat depinde în primul rînd de gradul de certitudine a pre miselor admi se. care în cazul dat au apărut sub formă de multiplicatori. Nu este deci de mirare c ă in jurul calculului lui Pawinski a avut loc o d i sc uţi e l arg ă, care, în unele privinţe a admis, iar în altele a pus sub semnu l in t rebăi multiplicatorii adoptţi de el. Aşa se intîmplă de obicei in jurul acestui gen de estimăr i. Un exemplu asemăntor este oferit d e calculu l poulaţie Poloniei din secolul al XIV-lea, realizat de T . Ladog6rski2°, ca.re a provocat, de aSl'menea, numeroase polemici ştinţfc e . i n acest oaz, autoru l s-a folosit de registrele care informau despre valoarea donaţilr d e ziua Sf. Petru date care n u răsp und ea u direct destinate Curiei romane, deci de nişte la întrebarea privind numărl poul aţ ie. Şi iacest a utor a fost constrin~ ~a- ş i a l ea gă o serie de pre mise numai pe baza unui mate rial aflat in iz':oare ~ragmentar şi a cunoa ş teri generale 0. pr oblemelor cerceta~e. In primul rmd, nu era clar dacă banii de Sf. Petru se încasau de la fiecare persoană s-au de la o casă, ori dacă în anumite zone pe persoane, iar în alte:Ie pe casc .. Dacă acestă ch estiune a r fi fost exprimată clar şi di~ect în izvoare, estunarea ar fi fost destul d e sim plă: ar fi trebuit să se inip artă suma strî nsă la taxa de bază. In cazul în care banii de Sf. Petru s~ar f} strîns pe p e r so ană, am fi obţin ut rezultatul imediat, iar d a că ei s-ar fi st n ns pe casă, ar fi trebuit să stabilim numărl de persoane pentr_u 0 . cas ă. Evident,_ o problemă separtă a r prezenta-o p ersoanele neparticare r ecla mă o estimare di stincă. . cipante la d o naţie, . In exemplele citate s-a încercat pe baza datelor statistice aflate :0 st să se r econ itllle izvoare, r eferitoar e la întreaga cole~tivitate certaă ,· t au m • f orm • ' • 1zvoar • e • ulO fapte aţu •· directe în aceleas1 . despre care nu ex1s es. t imare de acest f 1 • • • unor m . . t . e necesita, dupa cum am v ăz ut adoptarea t ip11ca ·on tat· f • , 1n izvoare is ici, care pe1~mit calcularea unor date ce nu apa: ul poulaţi ?e a_za dat~lor cu pnnse în izvoar e. de ex emplu nurnarde hectare e;o~~1~t: :umite ~ategorii_ de oameni, pornind de la numă~ \o r numă r ul de case ~~CeJti oamem, d~_la nu mărul de membr i ai famil~~ul; pot privi nu nui~,ai r:arul ?e l:oşu etc. Evident, astfel d e ~a ă r ile dimensiunilor an umit~r pula?.a. -~mt cunoscu te, de exemplu, estlll'I este semăntu ril e efectuate pe_ ac„ la mo~ii. In acest caz tr mo~n Ş timdu-se 'nececei ea ~e lia cantitatea c u noscută de s~m 1~\ -tori suprafata s emănat de însămţa r c pe unit ~noscuta a ne~esit at a cceptarea unor 1nd1r;\uit P~ baza datelor direct/ e ţ ~ suprafţ. Aceşti ind icatori s-au cons,! 111 oŞ iÎ ~m . alte zon e, completat:e er i oare ~a unele moşi exaniinate sau la ă­ su rato:ire etc. Şi acest r c~ c unoştiţel privind normele actuale d~ _rtl ln es t i m ă r i l e prez 1 e C: sti m ări a dat nastere la multe discuţJ _ J . ca. unor date referitoare ef te _ Pmă aici am avut .de-a face cu t ranscr1~r te a O m t rea g ă colectivitate certaă în alte o::i t fa . d e asem enea, la colectivitatea e x , amintă. Se întimplă. refentoar\i să nu dispunem de nici un fel de date provenite din izjnsă, un ~o. 'măca r ind irecte, refer itoare la o parte a col e ctivăţ cervoa.re, 1; 1c1t imp ce pentru celelalte părţi ale co l ectivăţ exi s tă date, , de exemplu, J . Rutkowski, calcullnd (în lucracetate, 111 indirecte. Iată <lirecte sa~v· nd statistica ocupaţilr p o pulaţi e i rurale d.in Polonia în a r€-ll s~ pr;~te a secolului al XVI-1: a) nu1:1~rul ~picul!or~o~ pe ţaz unei doua JUl1'1. al p e stup în vigoa re m G a liţa orientala ş1 m voievodatul taxe ~p_ec~ ibţn ut în felul u rmăto datele pentru satele ca_re nu plăteau podollei, . p entru voievodatul Podoliei despre care J1pseau datele: <lări P: stde ş~pic ultori în aceste sate (unde nu exista. darea ?e stupi) luîndu-se sepa rat. pentru fieoare starostie, numarul me,. urnaru a_fost calcul~\r i ce reveneau unui apicultor calculat pentru sat~le_ ca~·e dm de trunc ' . , stfe l cunoscînd numărl de trunch1ur1 dm pl ătea u da rea pe stup, _a num'ărl de apicultori; pentru voievod~tul celelalte sate. am cailcu a. t . sc u tă ac eas tă t axă, am adoptat cifra Podolia. u nde _în ge~eral ~~\ta cuno . medie d1;1 Galţ1 on_cntal~ • . ltori pentru satele care plat:au taxa Calcularea n umarului de ap~~u blema· foarte simpla, repre. d • 11 era. o propi·cat Estimarea număr 1w• pc shipi cuno<;c111d va 1oarea ar.' r zentind 'tipul d e esti mare cel mai pui~~e~~ta~a r.eclama i n s ă o P:emis~ de apicultori p :m tru sat ele care nu I? a exi·sta taxa pe stupi, unul • •m sa · tele m 1·teau uplim c ntară ._· anume ca, . . care nu • a ş· , •1n satele oare Pa • ., . d. t Ot atiţ 1 stupi c • t ·nă apicultor ii revenea u 111 m_c . ie . care am discut~ pi 1. despre 1 darea. Acestea sînt estiman de tipu 1 ce i°~larea numărli de apicul~?f acum. In schimb, dacă este vorba de ca c estimare în care proţl e în partea nedin voievodatul P odolia, ave~ ~e,:-~ _face c~fe se transfeă 1 stabilite pentru partea co l ect 1v ta ţ u cerce . . d. matena1e1e cun o s cută ~ub acest aspect. t lacunele cronologice 111 oferă date 1 _Dneon este vorba de _a _compde ~ num'ili la tabelele ca,relta ln acest stat1Stice, ceea ce se aplica evi_ en urm e ază una după a 1·constă în ordonate pentr u per ioadele de timp edce u numit interpolare. E t r·ial curoc e - ·t· în ma e p caz, vom avea de-a face cu ~n teristicii urmar_i a ce r e cl a mă atribuirea unor valori ipotet~ce cara~ re ale aceste!lii. C~ea u au a c ţio­ 0st noscind valorile anterioar e ş i _ P enoatru care lipsesc da ~ nfi presupus acceptarea premisei că în perioada î-'. e~e la stadiul :e _poa etrioaă. Se nat vector i care să provoace ~bater~ da anterioar_a. Ş l limpezi; el: pe baza sit u aţie i cunoscute dm perioa or serii suficient pr e zintă adica pot face interpolă numai în cazuf unte neregulate, .care s1·nt adesea · ·1 r oar 0 1are nu se pot efectua în cazul seru o b ate pe interp tă cunoastere a numeroase întreruperi. Calculele . az l n·nd o excel~T:. ·11 ofe r ă· lucra' 1. t po aru •a f • • pnmu oarte complicate si reclama, in reare a n er afice în Po1om 1 Perioadei cercetate.' Un exernpl1;1 de evoJuţi d_em~f~ estimare unel~ rea lui S. Hoszow ski despre d1namcl comii,etea~a p lunile cu scopu fleu ct a lă. In a ceastă lucrare aut?r. d săptmî n 1lef scae u comparţi _coresac Uue - dm . r egistrele paroh·al pnv1n· de a pu tea a face a1c . 1•, decl' cu o I e 1 d ate anuale complet: ~are. Avem ~e-~c care nu apare v::.. de a obţine PUn z ătoare şi alte calcule în cont1n ·a1u1ui crono~o~le cu privire la e tru ~ornpletare prin estimare a rn,a ter{ăi în cercet~nd lipsesc date pen ~zv?3-re22. lntîlnîm adesea inte:pode de timP, cin .. piaţ 1 ~ I;1r e ţuril o r în anun:ite I?e~~\eriei. r cifre din anu ~[ J eră m 10 e e intervale aflate in 1nte: cceptarea ui:ot e r es e a:ă nu-l co Pe Procedeul care con s tă 111 care ne 111 ca I:tru a completa tabelul an Ul interpolare. Pâ! 'i ~fa t J. 343 Interpolaroa, se poate face în mod analitic sau grafi c. In acest . • - li m•e pe axa or d_ onatelor datelue1tun caz, unim pur şi simplu ~u o smguz:a r feritoare Ja punctele confirmate de izvoare, presup unm d c ă in inte . e-. de timp respectiv nu au survenit p e rtubaţ i de mne d e semn alat n alul e_x trapolarea, g rafic ea co n ~ tă în prelungi;ea \li. In cee~ ce pri':eşt niei care ilustreaza tendmţa d e dezvolta re a un ui fenomen oar numai da c ă presu pun em că , în per ~e (trend). Ea poate fi efctuaă pentr u perioadai~a a pentru care se f:ace extrapolarea , t e nd in ţ a a c ceptaă cedntă va continua să se manifeste cu ace eaş i pu tere. Am recurs 1reastfel de extrapolare în lucrarea d espre econ om ia ru ra l ă din domen~-i° 1 arhiepiscopale din Gniezno - secolul a l XVI-iea - secolul a,! XV1JJ_1 e (1758) - cînd ne-am strădui să ră s pund e m la întrebarea cin d s-ar după războiul din 1655-1660 d acă n-ar fi inter~ terminat r e con s trucţia venit noile ~ist~u~eri de 1~ începu~ul sec~lulu i a l XVlll -lea. In acest caz, ?m prelungit hm~ care 1!1ustreaza t e nd m ţ a peri oad ei an tebelice de la 1i:icep~tul secolului a l XVIII-iea p î n ă in pe ri oad a r ăzb o iu lui şi du pă razbo1. Este uş o r de observat că recurgem la calcu le est imative nu mai cind lipsesc_ date stc:tistic~ directe. lnc e r c ăm s ă stabilim fa p tele care ne inte~eseaza acce~tmd diverse premise bazate pe infor maţi il e p a rţi a l e din izvoare . ref_: n~oare la o a numită pa rte d in teritoriul e xam ina t sau la aţt: !entoru ş1 pe cunoştiţel e istorice dive rse ori chi a r pe cele curente provenite din afa r a iz, ·oa r cln r). Acc>st procedeu re(adi~a ~e cunoştmţel: rrezmt_a un ~az partL_cular al a şa -zi s ei m etode d ed uct ive în i toric, ana~ _iz a _tă 11: capitolul p1ecedent, pe car e a m propus s-o d en u m im metoda m d ir e ctă . ln cazul estimărlo statistice e vorba d e a stabili fap tele (în ace st ca~ fenomenele de masă) făr a r ecurge la izvoa ree care infor~ează direct_despre aceste fapte. Uneori, pe baza d atelor provenite din ;roar: refentoare 1a, un anumit gen de fa pte, se d educ fa pte de alt gen. teo~·i, a'::'e~ de-a face cu d ate provenite din izvoar e r eferitoare la anur~utde parţi a,l e unei coletivăţ examinate şi în as t fel de cazuri, cunoscm re! ţ " l d. • d.1 1 . t -~ 11 e mtre aceste părţi, r e uş i m ă stabil im rel a ţile din cau m reg11 col e ctivăţ. • In cazul certă •• b • f ptele exam· t ru azate pe izvoare ca re vorbesc direct despre a face cu 11~~~~a-_cazye care nu-l anlizăm a ici în d etal iu - avem de-0 Am numit atunc?1rectta, _de~pre c~re_ am discuta t în capitolul precedenJ în stabilirea fapt::;ir oda directă. m istorie m etoda in d u c ti vă, c~ e c_ons te tocmai despre aceste faJ!. baza izvoareb r ce c o nţi n in fo rm aţ u direc Evident, la fel ca • . . cte prezente în izvoare d ll1 ~nce cercetare b az tă pe inform a ţi d~re îII izvoare într-un mod a e~eon faptele car e ne i nters a ză pot fi gă s ite J1I de exemplu, că ne in:a.i mult sau m ai p u ţin „.ascuns". Să presupun~ll~ tr-o s e m ă n ă t ur ă ) iar . res ea ză recolta de grîne (cantitatea de boabe _dre0 ~ottare. ln astfel' de c~~ : ~ o f e : ă date numai d espr e s e m ă n ă tu r i ş i 11e m e re sea ză . ln acest s 15n rebu1e să stim s ă e.,x traaem " faptul care a ~mă7t (în măsura ~~ c:te su_ficient să î mpăr ţi m ';,ecol~ la ca n ti~ţ 1 com;li~~;>· ln Practiă, :~e~ a;nt, sînt exprimate în a ce l _e aşiJ;1îl • e-a face a desea cu cazuri rn . Să ne mai a · . . . . a1cullll estimativ au inel m1nti~ că unele e s-au transferat _us _ raţionmet pe:xemple ~1tate de noi privind c 1 cînd ZOn ă la alte mdicatorli de calc analogiam. Acesta a fost caz_u ·nd o pe ba20 d atelor -~~1v1 eratJ zone cercetate, cu ~ s _ t abilţ p emisa t aci tă că a colo c on diţul e r r 344 _ ·toare. Aşa ia procedat, de exemplu, Rutkowski cînd a admis că aserna~a unde nu se p l ătea darea de stupi numărl mediu de apicultori sate în e si ca în s-atele unde se plătea acestă dare. era ace 1a •. 5. Calculul exhaustiv şi cercetarea repzntaivă. Testul lui x pătra I statist ica i s torică posibilitatea de a descrie colectivitatea exami. ~-111 pu nct ul d e v ed er e al uneia sau al alteia dintre caracteristicile baza un ei ce r ce tăr i exhaustive a datelor corespunzăta referinata sal~/~ in tr eaga colectivita te este î_n _gene1~al foarte ~ir_ntaă din cau~a toa ţ· . • voare lor şi cu atît mai mica cu cit este mai mdepartă perisitua 1z i n a tă . l'n majoritatea cazur11lor. •· 1 f1v c?mp Iete reexam ta be1e1e re~ ada iei 0 na liză cr i ti c ă ate nt ă , în primul nnd pentru ca tehmca de cule• s ă unei perfcţionă permanente; de ex~m~lu, c1~ aa od:telor est e s up âatele d in p ri ma jumăta t e a secolului al. XV-lea se de<:se~esc simţto~ din acest p unct d e ved e re d e da tele unui actual recensammt al popu l aţie i sau de alte d a te s tatisti ce. . h t' . îl oferă lucrarea seme i demoUn exem plu d e ce rceta r e relativ ex aus iva . .. 0 na tă de Z . K ir kor-Ki.ed roniowa, r: f: rit?are ~a ~ i:11~~::t:~!a~ec~lului al grafice di n fos tul Rega t a~ P olo~iei dm pnn:1 HJ Grosman despre strucXlX-lea~J _ Un alt e xemplu t1 ofera !ucrarea lu~ • oviei pe baza recnsă­ t ura socia lă şi ec o n o mi c ă a Marelui Duca\ a!l arşm şi analiza staică mintulu i p o p u l a ţi e i d in a~i i 1808-lBio; • pre~~erale ;tatistice a_le Sid e~tu a t ă d e T . Ladog6rsk1 pe . ba_za ta e e10 :ă~înt al poul a ţie ş1 unul leziei din anul 1787, care constituie un rece1r • lucrare, autorul c~lcust ă u im_a e a Sileziei, stabileş economic d eoseb it d e valoros 25 . In. ace~ l e ază p o pula ţia ur ba nă şi ruală dm fi:card regtflere me ş teşugări, dţ categoriile profesionale şi sociale, numaru e a e cl~d iri etc. . plu constă în faptul că T r ă s ă t ur a c omună a lucrăio date ca exem ătoare referitoare la ~utorii au făcut uz de tabele statistice cor~spunz fost în general înto:1:-i~Teaga colectivitate e xam i nată. Aceste ta~ ~e~~ece statul m~ern m nute din însărciae autoriăţl de st ~ ' lte cunoştiţe pnvmd as·t mai mu ţ· • pe care {:\lrs de dezvolta re avea nev_oie de ci ·ce ale ţări, infonna 11 Pectele economice, sociale ş1 demogra_fi mod numai studiile statistice le puteau furmza. t've să nu putem sau în stă 1 , tar care ne mo • • d ' erse Se mtiplă . uneori ca, dm iv aterial documen · ute din tei:1ţon'.~ să nu facem uz_ ~e întreg~ :iectăm rez~t3:~l: o~~~minate. a dispozţe _Ptre g1·1· coletiv1aţ anau . si • să fim nevo1ţ . astfel sa a 1n • puţin . ·ntemeI asupr. mai mult s~u ma\ ţile existente A za unui materia'! parţil i c~as½t r e cl a mă acceptarea premisei, ali ată repzintă re a i:~t~, ca relaţi existente în partea an z . otaţi culturiintreaga. colectivitate. culturile agricole, ~ timpu1 împă1 787 lo ~- Fierich, în lucrarea sa desp~ din 1785-1 t e staică de era r:tuii !ecoltele înregistrate în c~da~ un mod de cerce~fstente, căi qce tui Joseph al II-iea, a ap~ica e toate izvoa~e e legere, examinînd Pe s gen. El nu a luat în con 5 ide~r rocedat prin a a minată (partea zonai. ex. cu latura orin st e . Puterile unui singur om, ci a ~ împărţit <i~ai aceste materiale. Apoi auto~ .e) în dreptunghi~~ind în considezon~~ a Poloniei, deci vechea G~lj~ de cca _18 krn'ţ-a liniilor orizonvte\tic situate la ~ntţfoc ~aterialul de cerl'are _a de c:'.1 36 km şi ~ 1 111 tai studule sale numai sa e ţ limitat sim e cu cele verticale. In acest fe a f 345 cetat. Autorul a justificat a po.i alege rea unu i număr mai 1:1are de sat<' de-a lungul meridian~lo~ _d ec1t _de-a lungu~ paralel_elo~ pr~n faptul c ă mut a ţile topografice ş1 fm ogra ţ1c e _ereu 1;1a1 puter1;11ce m d i recţ i a nord. Fierirh sud, ceea ce este pe~f~ct exJ?licab1~ da ca se are m v:'dere că a examinat fosta Galiţ e , deci un ţmut munt~s. _Mate nal~l cercetat de el se referea la 130 de sate, ceea ce reprezinta 2,30/o dm l o cali t ă ţ ile prinse în cadastru 20 • In exemplul acesta avem de-a fa ce cu m a te r iale de studi u stabilite prin alegeri întmplăoare . In cercetarea r e pr e zen ta ti vă intiln im un alt mod de alegere a materialului. ln lu crăile de i'sto ri e ec o n o m i c ă , d a c ă nu se folosesc toate izvoarele accesibile, se v o rb e şt e ad esea de cercetarea prin ,,exemplificar e" - a unui grup de sate, go s po dări i , comune. ateliere, ora şe etc. - cu inteţa ca rezultatul o bţ i nut s ă ilustreze relaţie existente în întreaga colectivitate sau cel puţin in cea despre care ex i s tă izvoare. ln generall însă nu sînt descrise princi piile pe baza căro a s-a făcut selcţia, aş încît nu se explică în ce mod a fost făcut aceasta. nu pute m avansa nici o ip o teză sufi cien Se mai poate întîmpla să întemiaă în ceea ce .priveşt modul de alegere a mate rialului intr-o atunci avem de-a face cu o cercetare care ar putea cercetare incompletă; fi defintă quasi-repznt a tivă . Toate aceste investgaţ parţil e, care nu se baz e ază pe o s _ e )e cţi _ e o rdonată a materialului (se poate face, evident, şi o selcţi strat_1f1cata, cînd seria se divide în subserii în cadrul căro a are loc sondaJul) au structuraile, numai că în aceste cazu ri se concaracterul unei es timăr si deră întreaga serie şi numai din anumite motive cer e tăm o parte a ei, în timp ce în cazul estimărlo structurale, dimpotrvă, este considerată totalitatea seriei. . S~ _P~re că meto~a selcţi reprezentative a material1;1lui a~ pul~~ ft aplicata acelor perioade pentru care s-a u pă stra r elativ pu ţine .1 form aţ i în izvoare despre fenom enele de masă . De exemplu, referitor la r e l .aţ· 11·1e ~oc1a •• l c ş1 • economice m edievale, se p ot extrage din d acu,.. ""ente re (s~ ~icem. dm ~odexuri,1e diplomatice) informaţ izolate d etaliate despne ::nanmea impozitelor ţăranilo sau despre măriea gospd ă ril o r. Se pu r" mtrebarea - pe care ar putea-o ridica un statistician specialist - _da-~ acest. .gen. de- 1•11 rorma,~ • +· · 11 n-ar putea fi examinate ca mostre a 1e u ne1 . _COa1 e~\v _it ă ţi general~ i:iecunoscute, deoarece în acest caz colectiv1;31~ a eia tio; .~r conShtui o selcţi sui-generis, ef c tuaă în cursul ci~o rcgis~t ~ - m~ ~ eta pă ar consta în aceea că un anume fapt a fost l~arcina c~răuf1;. d~ fapte similare, într-un document oarec;ret cono:e l~m aceea_ a a fla de ce tocmai acest fapt 8, .°\nsu~i, semnat . Următ care i-a permis tu· etape . smt legate de istoria docum entu:,Ul 1 Aplicare aces ~ asă Jung ă pîn ă în zilele n oustren. . gea metodei repre t t· • . ai su r e ază cîteva obs e rv aţ"· 11 l :zen a i_ve 1n cercetarea istorica m t aplicarea acestei metod • n primul _nnd, se pare că pîn ă în prezen ·aerat . Acest lucru trebuie con 51 tod~ ca o l i p s ă a cercett .7s~e foarte limtaă a_re o lun gă tradiţe r:1 rn~atis1 istorice cu atit mai m ult. cu cit ac eastă t~ce, J . Graunt ş i w cercetarea s tais i că: fond a torii metodelor \i de tip reprezentativ Apli etty (secolul al XVII-lea) a u făcut cerce~a fol~sirea în cerce~re a carea ;11eto~ei reprezentati~e ar putea facHita ditl ~auza marelui lor num~~um~tor tipuri de mate riale originale care,Jllult n considerare. ' pm ă in prezent nu a u fost luate prea 1;, . rînd ar trebui ca în cazul studiilor bazate pe date inin al d_011ea d fin~ască precis de fiecare dată modul de selectare a c0J11Plete 5 ~ s~ t 1ebui deci, să putem stabili de fiecare dată dacă avem "terialului. r ta;e b azt ă pe o sel ecţi întmplăoar e sau cu o seJI\<> • por tant de-a face cu_. o cerce t " d e materiale. Acest lucru este d eoseb"t 1 de .1m Jectic in t c nţio~ ~i e b ază d e eşant i oane int e nţioat. ale:e, _cmd re~ul, cazul ce rcet a n ? l .• d de o determinare conştiea ş1 nu înt1m1n . d 111 prunu 11 11 \atele dep in . t lui c er c e t ă ri. plăt o a r e a o? 1~c u nă te rmenul de „ metodă reprezen!ativa"_ es~e In stat1 s t1ca moder t· ·1 b azate pe stabilirea . eşantioul prm • u m a i cerce an or . , f - a cerceanlicat adesea _n f " • du-se că aceste cer etări smt o. arma a inmn ·t 1 termenllll este folosit aht pentru cercet~ere la s o rţi, tă r i parti a\e2-~. In aces~ c~Pl. o 1·toare cît ş i pentru cele bazate pe o ,, ile baza te p e s e l ecţ i a mt1mpd _a ' oduri Aceasta nu înseamă că ..,r . lă r· tă în 1verse m • a că 'c1!~_~ icare~. s~atisti~~rc~~~=:n~p!~e~f:iv~e~; senexi s tă o deoseb ire cons1_derabia - i~~~:e cercetarea baztă pe se~cţ1\:= sul strict al aces t u i cuvmt, ~ . ic~ oare nu se bazeă pe _selcţia m lifun plăt oa re ş i cercetarea pai ţ1al! rHor din prima categorie, gr~ţ1e e3Jacplăto a r e · umai ln cazul cerceta. , "bilitatea să se determine cări cal~lul u i p r o b a bi lit ăţ i lor, exista pos1 2 1 tilatea rezultatelo r obţ i n ut e • d denumit de statisticieni a trage •• prin proce eu1 Aceasta se o b , m e stă in : .. statistic concluzii, procedeu care _con • structura unei sem ; 1 (1) pune rea într e băr i i refe ntoar~ . a( l gerea eşantioul); • ărţi" a sene1 a e . ea ipotezei (2) exam inarea u nei P ta a sau respmger tă(3) verificarea rezultatll!lui (accep re . . tă in cazul cerce ne cere stat1stice). b"t de importan • . · tăţi • este deose 1 gii colect1v1 . Verificarea ipo t eze1 oaşter între 1 . . ă derivă din r:lo: reprezentative,_deoarec7 nec~n sa ţme seama d e riscul unei eror • . -are sau mai l:1 1c prezintă în. oare mai "' minată re • . uia partea exa . du-ne pe teoria . Riscul de a comite o er 1 aptul că raţion mentul conform caJe probabilitate •. ~a~-::;e sînt mai frectreaga serie are numai un caracter ]emente ,ale seriei 1. •ncluse în eşan: P ro b a biltăţ, presupunem că_ acele ~- alese (deci de a { alegerea unet vente au cea mai mare şa nsa d e a ţi~nată indeper:iden prezentative), eroti?n~. Făr a exclude prei:nisa ;11e~erie (~U a uneia/!xemplu, a~ pu;~: P~rţ1_ nu prea repreze~tati".e din ă ·nd rezultatul. D un eşantio din dorue m selcţi pot ex1Sta, unpov ~ ebui să alegem pot fi puse la n fac~ o selcţi pe subserii cînd a\f;l rezultate care . .. esena sau invers obţindu-se as ă principule g . l;i lăJ O_ ' conducem ?u~ I·educem la m1. f tice ne tf 1 incit sa r tică tip (JI,. In verificarea ipotezei 3~ta _isprocedăm asd e metodologie sta n~rale ale deciziei raţionle ş1I literatura e despre eroarea rea de · f> se vorbe.ite,adevărt , ş i de eroa 1 unum probabilitatea e roi~\ţ eYman, J . p. Guilford ~1_ a t . cînd este a '. să. în respinge rea ipote;:itern o ipoteză fnu se respingă pr~ab~~e ~are constă ip II, care survi:1e a tunci cind a t·p I adică să tab "iltă (cel mai_ tr 0 • •1 de 1 ' buie s tă m lle Cum pot fi evitate erori e cest scoP tre ·e cri tică . Ea cons "i domeadevărt? In )a .a!ia-nurnita ar1pe baza cunoa~ter~fa ra izîn d_e o ipoteză a:nte de a începe cercetarea tări caTe, 1 proveni te din ~er1e d e rezultate posib1.1e a le cerceă cuno ' Ş fn 1 ţ e e . niu\ ui (in istorie aceasta însearnn ' ~;:tst1~~-~~~~ le ;° :e 347 346 pu ţ in probabile. Avînd aria c r itc ă pute r) le co n s id e răm voarelo ' .• d t · 1 I t d ·t ' rn sta bili probabilitatea eroru_ .e. ipu • ~a~e 1:1u ~ e ec1 suma prob a biltăr: rez ultatelor din aria critica, denum1ta ş1 mvel de es e n ţi ail itae (d _.u aceste rezultate la 100 d e cazuri). Cu cit este m~;e ~ ~ ori pot a p ărea • riscu • 1 d e a respinge ""ip mica acestă probabilitate, cu ati•t es t e mai• mic O oteza. • t·a. care poate f I. adevara Dar reduc_er~a la m_inimum a e~orii de !ipu!. I ~r!n stabilirea unui nivel de es nţialt ate scazut (respectiv a unei a ru cnt1ce restrinse) m· _ reşt probabilitatea erorii ?e tip _II, . adică r e_ cuno8:. şte r ea drept adevăr: a unei ipoteze false. Trebuie, deci, sa se s tabileasca ce anume inters ea ză mai mult: a se evita respingerea unei ipoteze ad evă r ate sa u a se accepta o ipoteză fa l s ă. Guilford su sţi n e c ă certă o r i pru denţi evită mai mult erorile de tipul 132• Se poate spune şi invers, deoarece cu cit stabilim ni ş te criterii mai severe de adm itere a unei ipoteze, cu atit este mai pr o b a bilă o eroare de tipul I. tă ţi erorilor se face prin aş-numitel teste staEvaluarea probail tistice ale ipotezei. Acestea sînt reguli care impun fie acceptarea, fie respingerea ipotezei în func ţ ie de fa ptul dacă valoarea parametrului calculată pe baza e şa ntio utl. u i face parte d in aria crită sau nu. Testele ne indcă ce credit să a cordăm rezultatelor. Unul dintre cele mai utile ş i mai des a plicate teste este aş -num itu l text x-p~trat~3, care facilt ea ză verificarea ipotezei ce se refă nu numai la o sen e, c1 la mai multe deoată deci la tab elele statistice. Valoarea se ca lcuea rz ă ca sumă a ~aporturilor pă tra u l u i difern ţei din· lui x-pătra tre _fr ecv e nţ a observată şi cea presu s ă cu fr ecv n ţa aştepă . Cu alte im să exprimă numeric d i fer enţa d intre c u noştiţel e cuvmt~ ne ~trădu provenite d11: afara izvoarelor ş i r ezultatul o b ţi nu t d in eşantio u l ~es, pentru a obţm e , pe ace as tă b az ă , g radul de acciden tal al rezultatului. ln aceSt c_a~ avem de-a face cu două ipoteze, pe care Je co m pa răm: ipoteza de :'enficat (st ructura presuă) si ipoteza v erif icat ă (str uctura observata). • pr x: =E = (v (fo - f,)' f, - l)(c - a structurii cantivă f~ S= ~ 1• n t risticit exa(valoarea carac e . d" iduală unde x r epr e z i n t ă mă s urătoa e a ~ iv este 0 minate) şi n - numărl măsurtoi~\ aritmecă pond~ra:ă c:::acterism~. ~ ari'tmetice atun;1 ula: Foarte frecvent se folseşt f? r _mă prescutaiă d e calcul al me 1e1 te exprima prin • orrn tic1le variabilei se re pe t ă . Aceasta se poa fm :Ef,c S -- - :Ef observată ("pot 'f' tă) 1·ar fe frecventa unde fo este frecvnţa e supă (ipote za d e veri'f'1cat). 1 eza ven 1ca , . Numărl astfel obţ" t tr b · trat (1n· duse în tratatele t f u~u !ne uie comparat cu tabelele Jui X~pa ceptul de grad de libe t t a ~Stlce). acest scop trebuie introdus ş 1 con u rnă· rului de rîndu ~ a t umărl gradelor de libertate este produsul n wus unu, sau, simb:~ic~ e tabelului minus unu cu numărl de coloane rn df 6. Analiza le m ai i mpor tante metode ale statisticii istoriei se număr printre ce ubd ivide în medie aritmecă şi medie de poziţe), denurnedia (ca~e se_ s ten d inţe i medii; mă s urile de dispersie şi de conet r aţie mită ş i _ rna s u ra~ biltă ţi ); numerele relative care _ car~teiză struca_le ". d core l aţ ie. Istoricul se folseşt dm plm de toate aces( rnăsu • masu n 1e e tura ŞI . L om analiza pe r înd . . _e t l u c răile de istorie cea mai frecvent_ lntîlnit? este ~e<lia te mă s u r~: Medi:le . n 1 d nd în c erctăil asupra preţuilo, se m;earc~ s!a: ari,tmetica. Ast'.e ' d " ' 1 unu i articol pe baza mai multor mreg1stran bilirea pre!Ul':1 n;e. ll~c~st scop -se însum e ază preţuH: individua!e inreale preţul ui ,sau ş 1 \n t ezultatul obţinut la numartrl preţuilo in. A ce laşi gen de medie ~e fo~ogistrate şi apoi se m par e ~ie aritmecă sea m n ă că am calcu lat o me calcula cît pămint, cî ţi cai sau c~te_v1t.~ seşt, de exemplud,. ~n!r upf r ţ ~ ~d întreaga s uprafţă de pămînt, dtoţ1 c;.n d. ··1 r examinate. Cu acest gen e ~e ie revin unei gospo ar11~ i m şi toate vitele la numarul gospo aru o_ um ar fi în certăil pnv_ind avem de-a face in multe . al~e ca~4"~•m~li1 (se împarte numărl l?cmtonumă ru l mediu d e mem~~~ a1 _unei anliz eaz ă cî,te per-soane ~evu~ la o rilor la numă r ul de fa m tl11), cmd s~ Caracteristica examinat~ (nivelul casă din mediul r u ral sau ur~a~ \ c.) apăt aici diverse valon, pe care p r eţu lui, mă rim ea unei gosp_odaru e ~r număr . î n c er c ăm s ă le e x.pri mă pn~tr-ui: sat\ prin formula: Media arit me ti c ă poate fi exprim • 1) . In tabel, pe baza d •tînd uri ruvel dat (presupus) d!r: el~r ?e libertate stabilite, citim, adIIlliw este senţiaht (de exemplu O 01) cit de rnare bţÎ' valoarea lui X - Pătra nu ~ ă după modelul dr lare o compară cu valo~rea' lui x-pătra_ oeste :~~r~ar~ decît .valoare~ C~i~a~ul în care valoarea calu a tă d; . f:;riţe le es nţ ia l ~ t~ c tu n ( v erifc a tă ş i 1~ tabeJ_, _trebuie să admitem c ă \.ellll ae la n1 siderate ca acciden~ l pr?Pus, in caz cont e ~ nf1cat) sînt esnţial e ( intî mplătoare) . rar d i f e r e n ţe l e t r ebuind să fie con d f frecvnţa e . f cii examinate, ;-- Este uşor de llnd~ ?C repz i ntă valo~ea caracte:1s !valoare pondera1a)~xemp1u: .. apnţie a fiecăr valon (aş-nu~t ~~ 00 de go s podăru 1 f=n· lată observat că în formula dată numaratofo a cite 0,4 ha şi_ gospdări. Foloa cîte _0,6 h:rirnea rnedie a unei a . Avem 10 gospdări s· cite 0,2 ha şi vrem s ă calculam m lnd formula dată obţinem : O) 34 _ o26 ha 02x !O - - - ' (0,6x!O) + (0,4x20) + ( t30 . . aritmetice. (10 + 20 + 100) d calcul al rneld1 ~ s c ă metode a.te e • ă fo os e Adesea se aplică forme simpli _ict ricul trebuie ţsa valorilor e~r~s: d ·ust că is o ·nfluen l de mre,,,. W Kul 1 de • a scrie în mo l. . ă eJ.gnine . umst a nţe or atenţi e; car Calcul al mediei astfel mc1t sunoaşter ea c1râ cazuri multă di feră tr e au caracter accidental. N~c . în astfel . e are cifrele care es.~re . reclamă din partea istor1culu\a în considercalculului. ~treme Pre~ ~ai bine, in gene.ral, să nu ,s~te d e for1? a f . rJ~nţei valorilor e '{ ·tarea 1n • ... zaprnuI,t • de celelalte decît să se·t r ev1 wie w se an:1ntre mediile care perrn1 CenY we L:~ - In colr kă . lu în 1~~4 ~-19141, P· •" S tnedia geomt &<ich • lioszowski- scria, .de exernP 'tn anll 17 . 170 1-1914 [Preţuil la Lvov ·= -- - ·r r 349 cularea indica tori-lor de preţu i se aiplcă în mod o b iş nu it atit m ect,·a . • • cu i:ne!'l ţ' mnea ca• _u lf ant metică, cît şi cea geom etrica, _ 1ma c •iş tigă . în Ultim timp ,tot mai mult !e~en. Supen on t~tea_ m ed1e1 ~eometrice co n s tă faptul ~ ă~ în c_adi::ul el, rn Du enJa. ex~rcita~a ~e valonle extren:e este mu~ mai mica tle; 1t m ca~ul_ medie, ~ntmetice ·. N.1 ~? 1a g eo_ m et ric ă se folos e ş t e în special atun ci cmd valon le caractenstl c11 exa min ate si nt ex . 1 mate sub formă de schimbăr relative (de exem plu procentuale), fiin~ : e nţa valorilor extreme ar p utea d_a n aşter l_a . denatu ări e~ atunci inţlu cesive. Dm punct de vedere matemati c, medi a geometrica este egal ă cu radicalul (de ordin c o re-s punză tor al n u mă r u l u i de o b s e r v aţ i i ) produsului valorilor acestor obs er vaţi sau , mai pe scurt, este e g a l ă cu radi cal de ordinul n al produsului de n valori variabile . A c ea s tă medie se poate exprima prin fo rmula: t G = V X1 • X2. • , . . • X 0 unde n repzintă numă r ul de m ă s u r ă ri, iar x 1, x 2 . . . x - Yalori le caracteristicii examinate. Dacă vrem ~ ă folos.im logaritmu l, atun ci fo r mula ia for ma: log G = l;log x n Media geomtric ă J)oate fi, de asemenea, log G = pond erată : I:f log x l:f lată un exemplu de calcul al mediei geometrice34. E xtra c ţ i a de c ăr: bune din anii 1946-1949 (în mii de t one) ş i creş t er e a p ro ce nt u al ă a ~1 în fiecare dintre aceşti ani în comparţie cu ex tr acţi de · că r b u ne din anul precedent a fost : 1946 47288 19 1948 70267 1947 59130 24 1949 14081 6 G = {/24 • 19 • 6 = 16, deci media anulă de cre ş ter a extracţi de cărbune a fost de 16%. Merită dteva cuvinte şi aş-numit medie armonică medie care ţr trebui mai des folsită în certăil istorice. Formula ac~stei medii es e următoae : l: !. ţurilo X X H= n X forf~s.eşt ~unei clnd valorile caracteristicii examinat: sînt ~: ~în~~: ·î A;eastă formă e întliă adesea în examina~ 1562, in Cra'covia se pmt n izvoare, de exemplu, că pentru 1 zlot, în an Media de ~ , f~ cumpăra 3_ oale. de ~ere. . . . t ilăsuri abstracte (1:nă fi1 • Da c ă media aritmecă şi cea geometrica _5 in edia de po z iţe _ meJi :~a pe car_e o exprimă poat e ' să nu fie în ser~e) incifre concrete, extrase din (~e) şi v~loarea modală (1.l\lio) - ,s înt nişte }a· o d istanţă egală faţă dese[1e. Media~a e~te valoarea centrală ~f}atf este or donată după succ . nceputul Şl sf1rşitul seriei care ev1den '.-"ă, de exemplu, avem es1un ea val ori·1?r cresătoa ' V"' urmă t sau •descrătoa 37, 4o, 52, atunci median oar~le . cifre ordonate astfel : 17, 21, 28, 34 ' 34. a acestui şi r va fi numărl ;;b statistice• ar d'putea Qesct·i· erea seriei ct· ,; .fi. îmb .o găţi . t ă d ac ă , în afa ra me. . aritrne tice, s-ar a aug~ ş 1 me ia _..,.pica (~dtca ~ea care apare cel mai t în ser ie), respectiv a~a-nym1ta dominanta sau dominante, pendtel frecv1;n t fi mai multe. Ar ft uW, de exemplu, să se indice dominanta tru c~ P,?nd se cal u l eaz ă numărl mediu de animale sau suprafţ meJn l~crarea sa despre a!unci c;eren ce revine unei gosp?d~r)i ţărneşti. d1e de . "le ţ ă ră n e şti de pe p ro pr1 et aţ1l e ecleziastice din secolul al XVIgospoda~ i lon ia L. Zy tkowic35 a stabi'lit c ă măriea medie a unei gospo0 ]ea . ~n ă . şt i· d in 22 de sate era de 1,36 iu g ări. După cum rezultă din • t1 ţ rane • . ---' ' dar la 13 sate d in acestea 22 manmea _m~1e a u~e~• gospo d"aru.. era cercetare • . . .1• deci acest interval era dominant sau t1ptc. Acest exemde 1- 1' 4 iuga1 • r·' · ă a mai fi necesar sa• se f aca• o ana11·za• ma~• aten t·a a plu, i:ie . arata , m: ~ ur ă ,·aloarea a bstracă - media aritme c ă - car~cse~el , m. ce. colectivitate. Din cazul analizat rezultă că o i:eprezmte nzeaă 1~ t1eadga între media ar itmecă şi intervalul dommant nu tă foar re b me, eoarece . dife re nţă es nţ ta l a . d" . tă eus o . . . . . . on ce ntraţie. Cunoaşter diverselor ~ e 11 M ărimea dis pe r_si ei ş ~ ~ c d unilateral Vrem să c unoaştem ş1 graca ra cte r i zea ă o se ric ? a ta m .,"~of ţă de tendiţa centrală , deci gradul de du! de aba tere a va lonlor ser1e1 a v a ri a ţ i e a serie i d ate. . . ţi includ: (l) aria (întinderea/ valn sta is t ic ă mă s urile tP~ntru van~n~e valoarea cea mal mare ŞI ' vari aţi ' el care este e gală cu difernţa d d sfert care după împărţiea • i·, (2) alegerea ' d1stan • ţ ei• din. •e ta· i·umătae • . loarea• cea mai mr . c ă a serie tiurt reprezm • t d' intinseriei c r e s c ăt oar e in patru sfer . ' t g a lă cu jumata e m tre primul sfer t şi al treilea (adică e~ e ~ abaterea medie (s~ calcult;aderea a 50010 din o b se r va ţile centra1e), (3) • • media aritmecă, se m. •u e sau ne• • !oare a sene1 z ă astfel: se scade dm fle ~are vţa indiferent dacă smt po_z1 \eriei) • (4) sumează valorile acestor c.hf~ren e, la numărl de termeni ai lnsum ~ ază gative, iar suma o b ţ inută se impart~i p r ecisă ,dintre toate (s~ se lmparte şi abaterea standard, care est e ce~ ~ t tele aces.tor difernţ . . . • te c1 pa ra ţe l e , ca mat in~ in •. ie) nu d if ern suma la numă ru l termenilor dm ser • . ple. ·1 tra pnn exem „ bţine, să Abaterea standard o vom 1 us . gospdărit se O 8 8 10 din diverse 5 7 7, ' ' , 1 . Dacă în examin area ~ecolt~1O[aJe la hectar) : 4•. \ă 'ast fel : zicem, următoael cifre (m qui~ ii medii se prezin 11, 15, în acest caz calculul aba er 5 350 4 5 5 7 7 8 8 10 11 15 351 $ Calculul se efctuază după formula : d = L lx- s1 n unde simbolurile dintre bare ind c ă valorile ab solute ale abateri] la medi a ar itm etică, iar n, ca de obi cei, număr l o b serv a ţilor. or de d Iată = ~ = 2,4 10 formula pentru aba terea stand ard : s= 1 V L(X :- S) In cazul seriHo.r distributi ve t rebu ie cal cula te d iversele valori ale variabilei prin multLpli carea cu fr ecvnţ a lor ln s•eri e . P en u a compara vari aţi diverselor serii este s ufi cient s ă se opereze cu pătr atel abaterilor medii, adică nu trebuie ex tra s rad icalu l. Iată un exemplu de cal-eul al abaterii medi i·: In lucrarea m e nţi onată, L. Zy tkow icz a calcu lat, p intre al ele, media aritmecă a vitelor şi cailor ce reveneau u nei g os p o d ă r i ţă r ă n eş t i , care, în anul 1554, se ridica la 8,2 ş i, respec.tiv 5,9 capete. 1ediile date d e autor pentru fi eca re sat, referitoare la vite, sin t u r mă to ar el : 2,8; 4,8; 5,6; 5,7; 6,3; 6,8; 7,0; 7,3; 7,3; 7,7 ; 8,1; 8,4; 9,2; 9, 2; 9,3 ; 9,3 ; 9,4; 10,2: 10,7; 10,8; 14,1; 14,4; 14,7. După cum se vede inter va lul mediilor este considerabil. Suma pătraelo r dife renţlo dintre fi ecare valoare şi media arit m e ti că este de 154,84, de unde a baterea st and ard este ega ă cu : "'V22 Iw••a4 = '\/17, 4 = 2•7 2 Deci abaterea medj,e faţă de m edia fiecăru sat, care se r id c ă la 8• odăr i e, este eg a lă cu 2,7 capete . capete de vite per gosp Ace la ş i calcul efectuat pentru media de cai în fiecare sat dă O abatere standard egală cu cca 1 8 capete. . ' nU· Abaterile astfel calculate nu pot fi comparate direct, deoa~ece al 1 m~rul ~e vi~e ~intr-o go s podărie ţărneas <' ă este mai mare ? ec.i~ ~are. rim a tă în cifre absolute poate fi _mai d tele c~ilor ş1 , deci, ş1 abaterea exp Sa ca l cu lăm atunci aş-numitl coeficient de variţe folosin d a obţinute mai sus : ' media abaterea standard aritmecă 8,2 5,9 vite cai de unde co eficnţ de variţe • "7 vite~ s ,2 cesta este d eci raportul difer e nţei dintre media. aritm etic ă şi vaA dală a a baterii standard. In exemplul de mai sus, pentru abaloarea mo . c . Asimetriei la vite ar fi fost de -0,33. Rezul tat~! terea st~nd~r_d ma~u t at ~- d tînga Da c ă am fi obţinut un rezul,tat poz1negativ indica o as1me t1e e s • ' iiv, ar fi fost vorb a ele o asimetrie ~e dr~apta._ . o se mnifca ţie generaM ă su ri ale co n c e n t r ă ri . :M~sunle as1~etn:~:itstice. T otuşi , în unele lă si pot fi aplicate la ma1or1tatea_l serulornt1·a·r1·1· care permit determi• . • 1 1 măsun e conce ' . tă , d e .1 1. datelor în seria analiza cazuri trebui e sa se ca cu eze . • " tului , narea gradului• d e concen t r are a va . 1on ° I ţ" repar,tizarea pamm tot exemplu repartizarea venitu rilor catre popu a iet'· ·1· încep să apră · • Mă urile concen ran • te concent rarea , poul a ţ1e etc. ' . 5 d 15 . torie ln statistica poloneza _es mai frecvent în paginile lu c r ănlor e k. a· re a încercat să analize~e 29 d pă mănI, c de J • Wisniews cunoscu t calculul fă c ut . . . Polonia in anul I~ ~ . r în repar,tizarea veniturilor poulaţie din entrarea majo r ităţh venit~n 1~plime36. In acest fel el a demo? strat con~ opulaţie. Un exemplu "! ~onstimina unor anumite părţi ~-1~ 1 :1tre~ţi iµil e istorico-ec~n?J?.1c: ~iculturii ca:e a mă s uri'Jo c o n c entr ăm . m m\ee d!zvoltarea me~aniz:f1exilice dacă ~ 1e lucrarea lui S . Bor?:Vskt desp 18 31_ Autorul, d?rl~~ or de teren era 9 trare a p r o pn et aţil dm Wielkopolska în ann 1890-l lizată de el, a în Wielkopolska pro cesul ,d e concenelare în perioad~ Un alt exem1 mai puternic decît proces~]-. de pa~c anii 1882, !87~ şi Je~ierski, car_e a calculat măsurile concentrarn pe_:1tr f ră studiul lu: A. tul secolului al Plu de aplkar e în acest sen~ 1.1 .? âe pămînt la intf!e analizele des1 ~!a comparat concentrarea p rop~ ţJ1 înd ca punC:t de P. econtrăi _ (al c ă­ XX-lea în diferite zone ale ţ aru, Ju fmP3a_ Jnd1catorll 1 de staică, dar trămi -structurii satelor din .a~ l ~r în orice _ man:!ăuţi-t aici) le-at~ rar mod de calcul se poate gas1 ~u a fi anal1za·te într-un mod fo:ai care este destul de complica! pen 'ci să co_rnpar rte mari. !n cele_ L ~ermis autorilor studiilor c1~te a~ii statistice foa m i t ă ş i curba !Ul .: simplu şi dar datele cuprinse ~ ~ncet r ări i , : : n~oncentr~re _a IhUlte cazuri se re0Urge la cur . a·rn gradul .. cumulative . doua ren • ă exam1n • seru a 1.or !or ,t -~· Sa zicem că vrem s alcătuim do~a ea suprafeţ at de gos/ţi_1 . fun ciare. In acest scopdări i le în ordin ămîntuli ocups odăril, nfaţişeză procentual gospo .. suprafeţ al p procentele go pun grafic car . • treg11 ·se or • face . e_ prezintă procentu 1 m _ axa absc~ ocupat ş 1 se este cuprins ,podarii, Apoi se marcheaza pe 1 de părnit ă de p ă rn l nt 1ar ocentu rafţ ca Pe axa ordonatelor P: . treaga sUP 9 3 , re artă ce procent din m dă ri . intr-un anumLt procent de gospo ~g; :::p:~e 2,7 1,8 sînt egali cu: • 1,8 - 031 ca1 s 9 , adică flu ct u aţi i! proape • 1 . ace lea ş i în fieca~/~a~tive a le număr l iu de cai şi de vite era-1;1 10r. P.· c~asta ne permite să • ~ -o preo1:dnţă neîsmată a bo:'1-r proPor· ţ1e constaă între ca~onc .~dl em că m gospdări exista o anumit egoru e de animale crescute. = 033 • d" .1 •a v ariţe, în muLte cazuri, nu carteiză p . 1ue.u 1 b • ă • . rea precis struc' ei Ea ,se azeaza pe m nrnea abaterilor de la d. ă . 1 a ser • . t al ct· . acestor abateri' ' ale me ian , iar pe tur poate interesa even u 1recţa . . d" seriei, a tcă i ne •d b • • tr· n_o etria ei sau mai egra a as1m_e ia sa (sau aş-numit oblicitate). Asis1rn .3 poate fi de partea dreapta sau de partea stingă . Pentru stabilirea n:etr15t necesar să se cu noascil media ar itmecă, mediana şi valoarea, moei : elntr-o serie simetr_ c ă toate trei mediile sînt egale (S=Me=Mo). dala. u1 asimetriei, mediana de dreapta este mai mare decit valoarea ln caf. iar media a ri t m e tică este mai mare decît mediana, în asimetria rnodat"ag, a aceste ra portu ri fiind inverse. Măsura asimetriei se ca lcu e ază de s. mtorul u r matoare1 • . f01.mu Ie .. CU aJU sk = S- Mo ! 2ll - 352 353 Metodologia istoriei lat structura. • Numere l e re ive care. carteiză . . . t ţi · tNu numai. rnn-'' -.ui]e 0 • -1e variţe ci• ş 1 • masur1 , asunetrie1 ş1 . con cen ra e1 lpot· caracteriza b' ,,.._,ruc., „ 1 Acestui scop ser vesc ş 1 numere1e re a 1ve, ine cuno scutetura serll or. istorici'lor, care indcă rapo rtul. d'm tr e valorile . num eric e: A'tc1· se includ (l) :numerele structurale, _deci ?.roce'.1tele _ şi ra por~u_l d mtre O Parte si şi (2) ind1<catoru de mte ns1,tate, ad ~ca , d e exemplu, deri. alta a col ec ţilor 2 sitatea po , pulaţie pe km , r:c?lta_ l_a 1 ~la, pr odu c ţi~ pe cap de locuitor etc. A ce i a şi indicatori pot f~ md1".1~~alI sau _co]_ectiv1 ( compuşi ), Primii indicînd raportul dintre doua cantJţ1, iar cei dm urma r aportul din tre mai multe ca n ti.ăţ Da c ă notăm cu x un element al seri ei date şi cu x J ele mentul luat la un moment dat în consid e raţie, atunci caluă m indi catorul de s tru c tură care artă ce par.te din întreg con stituie aces t element (cinci acest raport este exprimat in procente) cu ajutor ul u r mă t oare i fo rm uJe : ~ Cînd caluăm formula urmă.to procente): are ~ Y1 l:x • 100 indicator ii de intensitate a d o u ă serii (x şi y) folosim (numai în cazul cînd ra p ortu rile sint exprimate în • 100 ~ • 100, ' Y, ~ Y, · 100 . . . ~ Yn · 100 i _:roate acest~ operaţi sînt foarte simpl e, c u toate acestea ln studiile st011ce, in spee1a! în cazul tabelelor statis t ice n e mu l ţu mi cu numere absolute, făr a Ie cam.pie ta cu numere relativ~. I_ndicatorii colectivi de intensitate fa ci lit e ază com para rea stru cturilor f1verselor serii•. Pentru construirea lor sînt necesa re adesea c u n o ş t i nţe nd pro u ~ despre fragm entul din realitatea t r e c ută cerce tat Avantajul aces 1or lndicatori co t · î f · · "tă ·1 r nein u b"l ns a n aptu] ca permit ,t ransformarea cant1 ţi 0 rare s ma1 1~ e stîn măr~i _ însumabile. Un exemplu interesant de elaboîn studiul lui S. Bor owski despre strat~i u~ 1~ a fcl de ~ndic~tor îl găsim canizar~a ea satelo~. din ~1/ielkopolska în anii 1807-1914. Cercetînd memăr d 8gosp~d~rulo: ţarăne ş ti în anii •1881-1882 el a stabilit un nu_e mas1111 agricole . ' . · ·n Dacă o gospod· • f 0 care :araotenzau nivelul a cestei mecaniza · nizare era de 1i;'.e !osea numai 1 maşină, atunci g 1·adul ei de me~•seau 8 maşin g~ da~a- s_e foloseau 2 maşin - 2/ 8 etc. iar dacă se fol~catori, autorul er:pî~ ari~, er~ ~e can izată total. Operî~d cu aceşti in?1• cărui raion iar î mi3sura sa compare gradu1 de mecanizare al fiemecani z ă r i în tim~40~azu unor -modifcăr ale indicatorului, dezvoltarea 1 7. Analiza cantivă a dinamicii lstoricuJ se 'P in timp d" • reocupă în -speci 1 d yin of e :·ă O ' i~;c? de trans fo rmăile a e studie~ea schimbărlo ce_interare statisticii i s t~ ~ asupra dinamicii c~ au loc 1n seriile cronolog1ce,. c al !leirn,pJiniri. p~"e_ s-~u obţinut cele e ~ezvol~are. ln acest d~meni_u 5e ilustrează into t ~cinaţ1 de a constru!11a1 man realiză, dar ş1 serioanu gen de investigat?una fluctaţie r 1alcurbe de diverse tipuri, c.are est de Precizie în / a".em de-a face ar : al~ Vieţ economice (cu ac us a r aţ1une istorcă c1, In Pi:incipal), deşi a adus un piui originea un ' a constitui,t todaă 354 de istorici, fenomen care ar putea fi en observat . . în unele bcercuri ·u feno rn . d fetişzar a „cur e1 . . . ale vieţ econodenurnit f 0 e t descoperite numeroase tJpun de fluctaţi Au ~lu c tuaţi al e curbelor): de scurtă , ă t a r u d sezoniere, medii, pe rnice (sau secula re etc. 41 Pe a c eastă bază s-a trecut la analiza factotermen l ung~voa c ă a-ceste s c himbăr. Avînd în vedere că fluctaţie (rearilor cai:e pre ti puri sînt influeţat de di v er ş i factori, ·pentru a se deterJe) de di~erJ e acţ iun e a acestor diferţ facto ri era necesar să se procedeze rnina fo r _a fl u c tuaţilor obţin î ndu-se astfel posibilitatea, de a se eliJa_sep= re;intre factori' şi de a se examina dezvoltarea fenomenul!,li mm~ • d ceş ti a n u s- ar m anifesta. stituie O b a ză pentru stabi'lirea tendiţlor de dezvolca ŞI cm a Aceastal co n_ a roceselo r problemă de mare importanţă pentru istotare a ţapte or ş 1 c; r~ c t e ruli limitat al izvoarelor istorice, deci a ne~erici. opera cu d a te ce pun în valoare indicatori ai unor variabile · · f • • ••Dm d acauza s1taţ e • , ci real dar despre care nu avem touşi m orcare . ne i?t:rcse~~a 111 m o ·a' e concluzii exagerate din , t r ansformă-:­ maţi1, exi sta p~1 ,cbol ul d: ~ tr x~mplu acceptarea fluctaţie de preţu.:1 rile fen omen ul u i o serv?_ • e _e . ' a viaţă e c onmică, deci ca maca indicato r a l flu c tu a ţu lo. r dm mtreag , rta erori deosebit de grave. s ură a dezvoltăr i i ~c~ nomi cc,. poate com6o·d ază în primul rînd prin: Din am ica ri: u lţ 1.n: 1 ~ ?1· sta tistic~ se ~n~~c!tori simpli şi colectivi, (3) (1) mă s u ri ale d in a m1 c11 cl _~z voltăr!, F) ( ) stabilirea tendiţ de dezordonarea m e : a ni c ă a serlllor statisti ce_, ..4 voltare (tren ci) pe ca le matematl_c~- (a~ahtI~at rin intermediul · creşti E xistă posibili ta tca mă , s u r an1 dma1:1icu ·t~ . sau negativă. Creşt. . u~et. absolu te sau r ela tive. c re ş tera ,P_oate f1 poz1 d" t iva e valorile variab11e1 rea ab so lută es te pur ş i simplu difern_ţa ~ ;ştera relativă se ~bţme serii în d o uă p erioa de de timp succesi_ve. r le două valori exammate. -i mpărţind • cr eş t e r e a absoluta• l a pn·ma dmtre . ă dă cecreşta procentua lă · De lnmuţită apoi cu 100, creşta relat! v . .. exemplu · . da l950-1960 (m mu) Nu~ă r ul locuitorilor din Polonia în perioa -- A.nul 195 19 0 1 55 960 Cr~terea Număr relativă absolută 25035 27550 29891 Formula pentru creşta absolută X2 - iar cea Pentru creşta 10,00 0,100 8,10 O,Ov8.I~ - -- - - - - 2515 2341 ----------------te es X1, X3 - re Ia t·IV ă ·· X. :x, X1 X1 - ' X2 următoae: . . . Xn - Xt • • • x. ~ procentu ală Xn-1 Xn-1 . creşti . . . . are O pos1billse a z ă o com1. ter D t măsurae cum este uşor de ob-ser:v:~icii. Ades:a n~ ~cest caz se _aplică tate 1 _l~ă Par ~ rn1taă de caracterizare a dm ·ei cronologiceJ . lanţ (a c eştia puind~tie mai completă a valorilor :en au indicator m tînţo:ul dinamicii cu b'.3-2ă unică s ilim mai intîi per~oada 11 s1rn.p1i sau compleşi). bază unică . stab bază de comparţie în Pentrn cazul unui indicator. c~ ne va servi ca u care valoarea variabilei 355 raport cu alte valori ale şi rul i. Acest indicator, exprimat procente, poate fi prezentat sub form a u r mă toare: de obicei în ~ x, ~ • 100, Xo • 100, ~ :r, • 100 . . . ~ x:, . 100 unde x 0 r e prezintă baza de c ompa raţi e iar x 1 x x . sive ale variabilei în serie. ' ' 2 • • • n va 1orile succe. Pent_ru istoric es~e _î~ s ă mult mai util indi catoru] in lan sa se evite ca o pos1b1 la eroare să compr i tă · d' ţ. El Permite aces ta p r?vme • d'm t r-!1n izvor • • mcredibil icatorul atu nci• <:ind nesigur, care păr ea ace~t ln~i:a tor _sur.1:n.nde cu mai mare plasticitat d . _e tc_. Totdaă , ~aza umc~ sc~1mbanle din seria o b servatăi2 In e ecit m?icatoruJ cu fieca re ,p ~noada cu _cea p rec den tă, ceea ce în s~a .ca:ul lui co mpară (pentru fiecare per10adă , p erioada precdntă mn:. c~ baza este m o bilă de calcul (exprimată în procente) este u rnătoa e~ n s itu ie baza). Formula 1 ~ ~ • 100 ~ . 100 Xn x, ' x, • • • • ·· X:-- • 100 De ~xemplu, indicatorul în lanţ pentru poulaţ i a .,_, va f1 : P oloniei (,·ezi mai sus) x, An 1950 1955 1960 '100, N u 1Uăr In dicator în Janţ 25035 ;~ Indicator monobazic (1950 - 100) ::i 11 0 IOO 108 Deosebit de ţ· . sau î 1 pre . io ş i pentru istoi·i î • . ·p n anţ) folsiţ în mod f c s nt indicatorii colectivi (cu bază • entru a . recvent în exam· f •• trebuie să . caracteriza s c himbă r'J f . marea lu c tuaţie1 precftorva m ă 1~/.a _în considerare în mod n nivel ul_ g eneral de preţui 1 parţi. Ace.st / ':Prezentative din locu. I ?1ttan s c him b ări le de p reţ ale 1mJ?ul _d at şi să se facă culat după urm~f1 u este posibil prin apl'Şi comoarea formulă: icarea indi catorului colectiv, calunkă ţuril or \f 100 !:q,p, ~ ( cu bază unică ) Iată ro d u 192 :l_44 ; mpedi a tabel : 1919 1920 1921 1922 1923 1924 1925 = I Cantitate îl 356 x, P, q, 10 5 2 ss 10 m 18 Jeg 1 + 3 Anul 100 . - ~ ·!~.Pi Unde q cant·t t !:qi-1 p:=-; (în lanţ) I a ea divers l P = pr eţ urile 1 e or m ă rfui lată un ex or Pentru i = 1 2 ' emplu•3: , .. . n nr . 1·nd icatorul = lll ,5 ; ceea ce î nsea m:iă c ă nivelul pre turilor a . .. t deci 50 , în rapo rt c u ca ntiăţ il e din perioada de r e f eri nţă ' cr e:, u cu 11' , o . are 0 Ordonarea :eri ilo1- s ta_tisti ~e (l e g a tă de reprezentarea g ra fi c ă) mare imp or t anţ ~entru 1sto:1c,. deoare~e ~ermite eliminarea informaşi re•jjor ex tre m e _(<:at e _nu se ş. ti e m ce ma_sura corespund realităţ) ţi l a· în aceasta etapa d e cei ceta re, tendiţ a de dezvoltare a fenom enu ev observat. ' • lui _P~t;m fo Ios1• c1' t eva_ p roce_d e~. P nmul, mai simplu, con s tă în didzarea sen;1 m 3~5-!0 an~ sau 1~ 1~ terval~ _cronologice mai lung i (pot fi luate m ro ns 1d er_a ţ1 e, evi den t, ş 1 zilele) . ş 1 rn calcularea mediilor· aritmetice (sau geom et n ce) p e baza datelor f1 cr ăru i interval. In locul unei serii de valori rPa le ob ţin e m o serie (evi'dent mai sc u rtă ) de medii periodi ce. S e poat în-tlln i aces t m o.d de prelucra re a materialul ui în un e!c ~tudii asu pra ic;lor ie i pre ţu r il or. Mult mai exc1rlă es te ordonarea seriilor cu ajutorul aş-zis e i med ii rul. Observîncl seria, stnbi lim mobile. P rocedeu l în aces t caz este u rmăto lungimea perioadei pf'n lr,u ca re ca lcuă m media. Cu cit includem un numă r mai mare d e an i în medi a mobilă, cu atît mai ar m oniasă va fi seria ordnată, dar r u atî,t m a i mul ţ i termeni se vo r pierde la începu tul şi la sfîrşitul seri e i. Putem s ă cal ulăm, de exemplu, mPdia m o bil ă pc o perioad ă de 3. 5, 7, 9 ani etc. (înto.tdeauna num ăru l de ani trebu ie să fie impar). D u pă sta b ilirea lungimii perioadei, ca lcuăm media aritmetică a a tîtor ·,ilo :- i a le serici (num ăr înd de la prima valoare) cite are pe ioada, apoi sc scoa te pri ma va loare ş i se a d a ug _ă una la s fîr _şit şi •se ~ a lc ul eaz ă din nou se ria ş i as tfe l procedăm în continuare, ~v~nsmd continuu cu cite un t e r m en . Notînd valorile succesive ale sertet cu x, .. X•~· X(! ··• Xn , formul a de ca lcul a l mediei mobile pe trei an i se ,prez mta astfel: mo c ţ1a · b ilă x, + x, 3 • a Franţ d e g nu pe 3 a ni • c alcută e i x, + x, 3 + x,_... etc. • ("m m1·1• do- quinta·le) 19 19. b . în1.•anii următ oru pe aceas ta aza, ,c.a Jlfedia Producţia 51 64 88 66 75 76 90 l mobilă 67,6 72 ,7 76,3 72,3 80,3 Da~- . . b za t ă p e O perio a dă mai lu~ g ă. ~radu.1 -a, in_ a~est caz, am 1u ~ . o medie a(le ate în prind pal de osctlar anuale g tiile cli de ~hmmare a flu c tuaţlo m ai mare. un car·acter mecanic. O rdrnatice) a r fi si • d" lor ar e . Se Poat onarea seriilor cu aju torul me 11 atemati ce de ordonare Şl m~1 coznPlic~\ recu rge la asemene_a proc_edee ::;ii1e istori ce, c~re co~stau _111 actapt e, d ar m a i rar intilrute m st a statistica. Daca o se11c c ţi m atematice !a _to_~,t~t-!~~. cea mai bună adaptare se Po!f!a Unor fun a acest 1. r~~:ezenta cu aj'l.ltorul ~ne1 lm j~ . seriei O o f eră metoda pătr I 1 telor ,...,: . nu la abaterile term enilor rea ai ...1n1rne. 357 t d . face ca s uma pă traelo abarterilor valorilor reale A ~e ~s tă .mJ or a _a t rastă (tr end) s ă fie mină . Dacă n ot ăm valorile ole se~m f a a ţ e_ :nr ieale cu xi x ... Xn, iar valorile seriei egalizate cu '. 2 ' . . succesive ale sene1 - -2 - • perioadele succesive de ,timp cu t1 , t2 • • • tn, atunci ecu aţi xi, _X. d..rep • Xtne şc i a , r ·e e xp r imă t e nd i n ţa de dezvoltare este urmă toare a : l!me1 unde a d es emn e a z ă ordona,ta valorii x p entru _t = O, iar b tangenta unghiului de incl a ţ ie a liniei fa ţ ă de axa a b~c1selor 45 : P en tru a-şi simplifica sarcina, istoridi con st ruies c trend-ul linear pnn metoda g ra fi c ă , care este î n s ă mai pu ţ in prec i să. as upra t e ndiţ fxy = e l or de dezvoltare. în trecu şi-a cucerit aş - z i sa c u r bă l o gist că. Ea sc car c teriza7,ă p-in fapo p oz i ţ i e n ota bilă tu l că la începu t creş t e într-un ritm to t m ai arcelerat. apoi ritmul de c reş t er scade pină cînd aproape stagn eaz ă , cea ce pe g rafic apare ca o to ti că a cur bei de linia o riz o nt ală. In m ăsura in care ea a,propiere as imp poate reda t e ndiţ a rea lă de dezvoltare a un or fen om ne pe perioade scurte ele timp, în ace a ş i mă s u ră unel e efor turi (de obicei nu din parde curbă log is t ic ă dez,·oltarea detea istorici lor) de a exprima sub formă mogr afică (R. Pea rl) 46 sau econ m ică (S. Ku row ski)47 a omen irii reprez intă un exemplu de f et i ş i zar e a cur belor, fetişza re care- i fac t> pe cerce tă o r i • s ă selecteze materi,a lele in aş fel, in cît el e s ă „demonst,Pze" dezvoltarea sub fo rm ă logis tk ă . Analogiile cu biologia, p rivi tor la tend m ţa caz. de c r eş t er a organismelor vi i, a u exercitat O influeţă not a b ilă [n acest ~ USxSy em n eaz ă corelaţ i~ _di~tre se_ria x _ ş i _ ser~a y, X şi Y fiin d intre m e dia aritmetica ş1 valo rile sen e1 x Ş I y, l: xY -:.suma di f e r enţa 1O rd a"es t o r abate ri , s " şi s., - abaterile standard ale. serulor • dx produ_se ~ termen ilor seriei (serii le x şi y avind acelşi numar e şi y. iar n suma des unde rsy i = a + bt !n certăil • frecv e nt utilizat, in clusiv de c ăt re istorici, este coeficien tu l i mă prin u r m ă t o a re a form ul ă : Cel n:iaial lui P earson, care se expr de co elaţir termen i). S ă o - I ca Sy lc ulăm = abaterile sta ndard s" = .,/2 = Try = y, XY 4 I 4 9 I o 2 8 l:Y' = 34 :i:xY = 17 4 :!:X' = 10 fo rmula după 4 3 16 I 4 o o 8 x• o - 4 - 2 2 S,. = 8 +2 +3 + I -2 + 2 + 1 8 9 7 4 JO 9 8 7 6 y X y X da tă anterior: = .,/6}3 = 2,63 17 = 0,92 Sy 1,41 ; l:xy _ n •r57 - 5. J,41 • 2,63 • altă c ore l aţi e pozLtivă . O foa r te 111 Coe fi cien tul calcul a t artă . . care examinză co1a, • • ţ a l e a i mulhp b'J' Un ii istorici calcu leaza ŞI __c or lu w. Kula a sta 1 1t corela~exiunea dintre mai mul te ser11. De e;ffr1~ea în ci teva oraşe poloneze 49 ţ i a p r eţu rilo ia s ec ară in secolul al X . dispersii de pun eform a unei C orelaţi poate fi ilu strata. f!_ra ric sub xa ordonatelor, sau a asa-nu· .e valoril e semlor pe. a tală sînt prezentate valon _!_ te, care inf ă ţiseaz mi•tul • • d pe orizon . eleilalte seru . Ui ta bel de c o rela ţ ie, un_ e _ ve r t ic ală valon 1e c . .. Unei se rii p e di vizi uni de clasa, ia r pe . .. d ·egresie. Ele expmn~ M , Jma tici e 1faţ • d e _v alo ·c ri leiona a ltei uit m a i expr esi ve smt aş a-n urnitele . aracteris te desfă ş u r are a val orilor m ed ii ale ~ne~111 c zul unei l e gă-tun fun ţ loriloi ~ara~teristici. T rebuie aminti_t . ca, ca aceas ta cor~s,pun?tJa D a că rn e sf? _Ş u r are li niei este di~en ta, ? eoa~~~ecrete ale aUe1 _van!n~~ coree~11 a le u nei varia bile Ş I valoril~r ·aport de cor el aţ i e p ·turi (po~~e_f1ci~":hll d e c o relaţi (ca ş i a ş -:.z 1s 1;~ ; al unei eventual~ !!f~e reg re.,.; t_ia liniei cu rbe) c on fir m ă fa ptul m s: · ate d es fă ş u ra r ea l~n1le linii e m~, ive s ·ile examm • bi asa-zise si au n eg a ti ve) intre seri . Se pot deose •. ări i valo rilor Pi~i a r ată caract erul a cestei _leg~tur\~ prezentar~ a cles ( ăJ~; a c t er istc i, pe 5 rneJ: 11 ale r eg resiei, r especti v : ~P ea a valo rilor altei t fo losi metod a car ale u n e i caracteristici f aţ a e c unerea lor se poa e de·e le pute m com para. P e1;1t:<1 comp . _ Ja a mint ă a p ăt r a t el or minime. . mare capacitate per-ce,p O " • •e reclama • .ci aparente, tiv· "'-Plicarea indi cilor de c o r elaţi . i ind că fie epe nd e nţe nimic inf •• • t atunci e c n u spune ' a. Dac· • rncorec .' tematizare c~r. . a cognit v ă . fie ·s î t a sm,t olsiţ1 troctu ~ un exempl u de cvasi-ma a- ş i indepl1111 sarcm cinct o rigoa re ap aren tă ş i f ă ră 8. Analiza corelaţi Metoda tais c ă ·t • . •· · perm1 e nu n umai caraotenzarea structuru ş 1 a d' • • .. _ ofer ă ş i un instrumen t de prezen tare a gradului de interdmtre fap te ş 1· 1· r1 1· J · terdepend E . • mp c t, de descoperire a u nor eventua e JD,plimentar:~~- i~t!· ~vije~~ ca descoperirea unei c orel aţi sta,tistice suafi r marea unei d e p end n ţe reale. Uneori poate r 0 ~ ic nd e 1:care d ată re ntă înţ e l e g e ~ (d e p _ e ~nţă apre n t ă sau fictv ă . P r in d e p e nd e nţă_ al:'a: po zitvă _d intre do~fa s .: Laza: sfeld)_ cazul în care o r e l a ţ i e statistica ci numai faptul c ă eni n'! 1efl ecta d e p e ndeţa ca u zal ă dintre el: , O ceea ce înseamă ca'! za c o m~?ă c:u mai mult sau m ai puţin direc~a, dm_tre seru poate fi în corelaţi din anumite motive, cu cauza rea]ăun 0 piu a cele1lalte48 D d . . ' con verg nţă statisti ă . • epen enţa fict v ă este pur ş1 • s1·rn1• ~dependente unul faţă d c a<:_cu :len ta lă a două fenomen e în realitate ~m cercetarea ist orică (dec~ ~elă al t. Eliminarea depn ţ ~lor aparente P:i~xa:;iinarea comportam~n~I~ld _nu e xistă posibilitatea de ex;perimentare dep e nodes e ţr v la re a altor serii in uf1 variabilei de control) se poate efectua • a ara oelor d · • rirea n e or apa.I cercetare de ente poate fi in 1 . oua exammate. Descope de din tre diver~arece ne P r eo c upă . c usa adesea în programul nostrU _ apre ntă drep~ ! e~omene. Este asa :1eescoperi?1 g r adu] (forţa) legături; dependen ln cerc t e Pe nd enţă cauzaTh şe ală sa c onsiderăm O 1 ·r laţie în e area s t a t is t ic ă • J otot '. care includ a d e pendţ rna, frecvente în st rn„ coefi cientul d e or ne fol osim de indicii d~ c e c o r el a ţi e , ş i l ini a d e r egresiune, Ud11Je istorice. d epen m a mdic · e u,ăd nţ 358 ► 359 Stabilirea fondului de m~teriale (provenite din izvoare sau din (2) ) din care se va face alimentarea calculatorului cu informaţl e lor • •• .. afara . fi, supuse pre1u crarn; care vorF malizarea infor maţnlor şi codificarea lor, pentru a le intra(~) o;rnoria calcul atorul ui; duce(~) ;~bHirea programului de operaţi al maşin, •precum şi codifica- e ndeţlor • aparente (în sensul dat Un exemp1u de examinare a dep • tă studiul lui J. Pu rs, care p rezm , pe de O parte f Id) îl oferă {ie Laz~rs de şin· cu abur (ce ca racte iz ea ză . tildez volta rea p rod u c ţ i e i cte' ) i rodu c ţ1,a e ma . (d " .. • fUri.)' iar • p e de altă v 1 ş mar 'parte ' numa. r ul gre r·or. m, anu l 1852-1 a90 ) clin Cehi a şi Germania50_ El a obţinut u:1 coe _1c1e nt ma t de c or el aţie p ozitvă (0,9655), dar acest rezultat ~u a fac ut sa_ pr_o g~eseze c unoşti ţe le noastre despre interdpţ e le dm e poca c a p1t a h _ s tă . Este e,·1 dent că inrtensifi rarea luptei de clas ă. a n:iun c1ton lor depmd ea de_ n_umeroşi fa ctori. A ce iaş fa ctori general! au mfl _ u e 1;ţ'.3:t d ezvoltar ea cap1tahsmului, dezvoltarea indu st riei capitaliste şi a m1şcan g revi ste . un exemplu din studiul lui M . R ok ea ch e, H. Toch s. Ossowski citează laţi or dintre gradul d e a m e n i n ţ a re pen tru bisi T. Roltman dedicat core ; er kă, gradul de severi.tate a sancţiulor ş i g rad ul d e ab ~ol uti sm. ş i deciziile Jua,te de cele douăs prezc con cilii ale bi serici i ca tolice alese ec e care au a vu t loc de la con C'i!i ul d in Niceea, din din tre cele nouăsprez anul 325, pînă la cel din Trenlo (1 54 5-156 3)51 . Ca rc wlt al al ac ~slor cer tări s-a ajun s la concluzia că rapor tul dint re a m e ni n ţ a re şi se,·eritatea sancţiu era de 0,52 , iar dintre a m eniţa re a p c care o ,putea şi gradul de absolutism de 0,66. S e crede, r e lat eaz ă prezenta o situaţe mai depar,te Ossowski, că expresia „di n mil a Dom nu lu i" l ntil n ită adesea de autori in hotărîil e conciliului era cons i d e ra tă ca u nul din tre indica52 torii unui înalt grad de absolutism . Calculul coefi e nţilor de corelaţi ş i d e regresie se p oate fa ce cu calculatorul. Unii certăoi sovietici (J. D. K ovalcenko) ap ' i r ă a c e as tă m e todă în studiul asupra gospdăril r ţărneşti din secolu l al Xl X-lea, aj ungînd la rezultate foarte interesante. 9. lncerăi . Baza t~ _ oreti matematice de culegere, clasificare şi a informaţl a; rea acestu1 e raţile efectuate d e cal cu 1a tor,. 5 O prelucrate automat; ( ) Dp dificar ea informaţl 6 a informaţl obţinute, eventual formu( ) ec~ . rea ştinţfcă (7) p ~e u ~i at.e me de cercetare sau stabilirea unui nou program (mol a unei n oi ar~ de O er aţi pe calculator. diftca.t) p f ele cercetare pe care inteţoăm să o 1 0 temă P~ntru a . orrn~i3 calculatorului (spunem „cu ajutorul calculato~uutea atribui nicodată calculatoru_lu_i . ~n. rol mrewl~am : u a Jutor lui" mtruc1t nu vom P ă a~terea prelimn a ră a pos1bhtaţlr tehe rea materialului aflat la di-sdependent !) es te nece_s ar . cuno, •. c unoaşt nice ale calc ulatorulu1, prec~ m ş 1 .· . d necesitatea reală de matematipoziţe, a l ături _d e co nvmge1ea p1 ivm zare a pro bl erne 1. . . vom extrage informaţl e Stabi lirea fondului de materiale tn c~re ale oricăe certăi isto_~ l extrase se pot formaliza are drept scop - in a fara sarcinilor_ o 1şnu • f l lui d ac ă mforaţ1 e . ri re - şi .precizarea ap u_ . limbajul cakulatorulu1. . 111 ş i codifi ca, d eci d a c ă pot fi tradu se . dTcare din certăil numisDăm un exe mplu de forma lizare ŞI co I~ • la una dintre monedele mati c-c ale lu i V. A . Ustinov. Exer:i:iplul se re era antice care a u fo st su puse c e r c e tărn: prelucrare Met alul matema tice d e clasificare şi p rel ucr a Ţe a mforaţnl în istorie este dată d e t eoria informaţe iar pradic, acette în ce _ rc ă r i se realiz · ează cu aju tor ul masinilor e !ect;onic~ de cal~~le .dNev_oi~ de a depăşi metodele tradiţ io nale ·f olosite în şti inţe le soci~e eti _m a!ă de ma.rele volum al informatiei stinţfke care cre?'.e 1• t · 11 1-un ntm fară p·e d t î • • '• t„nti1 fk e D . . • ce en , n pas cu dez voltarea certăilo ş li , ea r a pidă a volumului informaţ"l face ca multe • t. ai tocmai cre şter I 111 • • • · tFle c Te acestea să nu • t sale nu se . .. l!1 re 'l n orc,m tul ştinţf c . Is-toricu·l, în investiga .: t n~sare d spriJmă _ in mod exclusiv p e informaţle de arhivă (unde s~ . · f ormaţil), 11 care sa- f a :-1.11teze ci, lntr-o, măsu e asemenea ' schimba·-· . accesu 1 1am _ 1 .• t tinuă creşt er e. tăr~ 2~ pe _literatura ştinţfcă a flată într-o cilicare si prelucrare .·cfim an radi :-ale în metodele de culegere, clas u mai d~ o parte di 1 oi·maţlr, el va fi în măsur să beneficie~e nu= m~i certăoi ~e e~atu~a de specialitate, căi, în acestă si.tu~ţe,_nă evite erorile fund • cepţi, de O mare erudiţ vor fi în masura mate • 1 1 amentale Indep d ' t t • . en ent de aceasta, însăşi e 1a bararea e• _na u ui va depăsi ~~t~rilor, n emaivorbind d~ fm~i mult posibltăţe individuale ale cer~ea i escoperite toate corel a ţi~ cu1_ că fă ~ ajutorul maşinlor nu vor pu . Pe baza e:xprinţ . d . a1 e pot intra în joc. . ii ş i Pre lu crăi • f ei e Plnă acum • d . •· tocar "f ln omeniul mecanizarll, s tale ale proce 1 _m 0 rm a ţi e i se pot d 15 (1) /u 'I.li aflat in di ~c uţie : r el etape fundamen tnge următoa ormularea t . , eme1 de cercetare ; Argint Imaginea cirulaă. nergul a t ă, convexă 03 Inscripţa Revers 3 2 c ă a încerăilo ~-t Avers Forma pe ambeie laturi 11 c o m gol lips eşt p letă a unui taur cn capul intors 22 -11-- - --------:-:-:---,:-10110 31 1111 41 101001 . celor cinci ind1caamin.tă (conform ilind de exem~lu, to . Informaţile p r iv ind moneda ~x mul zeci mal (s~ab ine~ unui obiect e_ri) au fost mai întîi t recu te ln SIS t e eregu:at 11, . 11;1ag od automat) î_n 3~ aurul. este 01, _argi~tul 03, cercul /poi (de obicei ~~e:Uie să fie expn1 • ' rnag1nea unui animal 22 etc.), te numerele ~ul binar, cerut de calaulato~ . (~ţtle lor) 54 . to rul fi şe lor sau e .Prin cifrele 0,1 sau prin cam in (de obicei cu ~lu, mele de inforlnf • • traduse • poarta nu al b ?rmaţile -c odificate Ş I m _ calculatoru1Ul ma .~nzilor perforate) în memoria roblemele trefo de intrare. în mod automa;d~lui în care va bu· Pentru ca maşin să poată rezolv\a fi schema mi Fig 36). Iată un fu~ e ţ _ să „i se dea" un program, cţ~'.r de intrare ~;ful cu· moneda, n\1fra {' Iona maşin pe baza informa ii relativ la exe rnaf'rn;nt dintr-un astfel de progra;f re trei monede. c în ace-st caz vom avea în ve :e 1011 1~~• 360 361 t::, E vident _că ş~ progr~ul trebuie să fie ru1 , ceea ce este d t ra nscris în l!mbaJul maş1 tul de compli ca t,_ ~a aceast~ ~re~uind să pa~ cipe u n mate~at1c!an_, specialist 1n programare. Usti nov su ţm e ca, m d o:nnn11 1l n umismaticii mo~ ca lculatoru! poa te : (1) s ă ciasifice şt in _ i fir nedele; (2) să s ta bilea sc ă căre i cl ase a parţin e 0 m onedă nou de sc op er i tă; (3) să urmăea s că re,. pectarea reguli·lor potrivit f'ăroa ~e fa ce analiza m aterialului ; (4) să vei ifif'e ipotezele. Calculatorul lu creaz ă ln m od aut oma:. dind r ezulta tele i;ub formă codifată . A~e,1.('a t-rebuie def'i d ecodifi cate, după care se pot rage concluziile ştin ţif ce cores punzăt oa -e. ln momen tul d e faţ , ă di spu nem de rezultatele a numeroase cer ce tă i bazate p-c fo los irea calculatorului provenind din d ivers ţări. Lu c r ă r ile de a cest fel, inţate pe sca ră l arg ă de fili ala siberiană a Acad emiei d e Şt i i n c a U.H.S.S., printre a l ţi d e Ustinov, s e ref eră , t ot d ată . la structura s-ocia !ă a industr iei din bazin u l Kuzni eţ k în secolele al XVIll-lea şi a l XI X-i ea şi la alte asemănto re au loc in pr-obleme. Ce r-cetăi F ranţ, S . U.A., Austria, Eh · eţia , P olonia, Ce5 hoslovaciia şi în ialte ţări . 10. Analiza canti at h ·ă ţin utl5S~n g~ anal!za a h za tă să co mpar ~! i vă a tex.telor, pentru stabilirea autor~u i57 ; _ stm 0turu textului, cu sco.pul d e a înţelg mai bine con Pentru a exp]' ·t· •• • - cerceta • • t •• • • ica c1 1torulu1 sensul acest„i metode a plicate in 1ea 1s orica est r· • . . E Ros1erinţa lui • . VI worowski . ' 1- e su i-cient sa ne referim la exp Leszczynsk_fa~ e t r .ercat să răspund la întrebarea dacă regele Stan15 laf os mtr-adevă in Se punea 111trebarea • • 1 autorul . " Glasului liber" (Glos wolnY · (ver-• da-ca versiunea m ai vech e a textul1;11 ·rzii siunea primei tipă 1·tu ~)pecia st sc ri să, făr îndoial; dn e e a . a c ~luiaş autor al ver siunii mru t~ c~ autograful lui Lesz~ ~ L_eszczynsk1 (\·ersiunea pol o neză şi francez~ nide stil a versi_u Ici lor a servit, în acest ynski). Constatarea diverstăţ S-Criindu-}i versiunea caz, ca_ el:'ment al verifcă i ipotezei că L eszc ~)'.nă 1 1 ~ă)• Versiun~le au fo st n~t:t~ ;mit~ t doar _la a schimba versiunea onŞMai lntli, Pentru a b _u s1mbolu n le A (o ri gin ală ) si B (ulteno fost înregistrate analitic cele~ 6~~e ca~acteristica genral ă a 'textului,. a'l.l pa~~Jc,J aflat ln rele două v . c_uvmte (toate) ale textului cu conţi ut urs ~ opera cu sigu r a nţ . ă aut!~~~~! (_ eşan t ioane] Az şi Bz) . Ap oi_ s-a ::~rile şi au tonoma a lui Leszczynsk1 (seri 362 conţi oii tic din anii l u aţi în c~nsiderare). Scrisorile au fost notate t . D e asemenea, s-a ~xtms sfera eşantio _ ane!or pentru versirnbolu_ B (e şantioel A1-, ş1 B1-4). Pentru versmnea B s-a consta. u\ funile A şi. 1 cu v intelor comune cu L este mai mare <lecit în cazul A tat c ă numarul şi versiunea B a arăt o „înrudi re" a limbajului său cu dar în gene~a 'tru a constata d ac ă acestă „înrudire" este întmplăoa re , limbajul L. cores.p ndeţa a1tor p erson alităţ din genraţi lui Lesz-a făcut ape . a_ t că aceş i „înrudire" cu limbajul A o are şi corespon~ynski. _A rei ~ş Î aw Poniatowski, Filip Orlik şi Teodor Potocki. ln condenţa )Ul S lam snfruntat eşantiol de c orespndţă ale acest.or .~ertinuare s-au co .• r· lor lui Leszczynski cu vocabularul versmn!1 B: soane ş i cele ale sc1is~ -~area c omp ar tivă a unei înrudiri a !imb~1ulu1 S-a obţinut as tfel co': ~are decit cu versi unea A, rezultînd că ver~m~e~ L cu versiunea B_ 111~1 t de vedere lexical. Autorul nu s-a opri_t a!Cl, A este mai bog a ta dm puno aloarea aş-numitl indicator al lui Jule ci s-a strădui să c:3lculeze v A a obţinut indicatori care demonst_r~ _ ază privind textel e A ş 1 ~- Pef!tu t Apoi a comparat fre cv enţa preoz1ţl or un vocabular foarte ~1 ve r(s1 i_ca .în eşantiol precedente) ş1 a ~on~;:at şi a pronum elor relative orm1e l . lor nu avea un caracter intimp ?r c ă difernţ a sta i s tică. a _num ~u ~1001). la.tă, spre exemplu, com,par ţ ta (la un nivel de es nţi , a h ta )te _ !by;' ( să ca să): formelor „zcby" (pen tru ca ş 1 " ' r; ln cifre absolute Bx Ax 38 64 icby a textelor Analiza cantivă a textelor, larg u tilizaîn d omeniul lingvisticii si literaturii 56 , începe pă , trundă si în domeniul i~toriei. !n ,cer tările • de acest fel rpot fi fo losiite si ,ca] ~w.atoarele, c_ar_e nu _de pu~ne ori sînt indispensabile. In conseiţă, ~e va proceda potrivit ce nţ~lor impuse de prelucrarea elctroni c ă . . t tipuri de cercetare sJD punctu] de vedere al istoricului ' două ma1. !)tn importante: Fig. 36 cu 36 aby Raportind exp resiile „:ieby" ş i " iŞ la scrisori, s-a o b ţinut: aby" la întregul text - - în procente B L ieby A i B precum ş ' 54,4 55.0 A 90,4 45,6 . ceea ce subltf omogena, b·Utate ma• • • onsidera a . tă o pro~ t r întiillni ~1sribuţa lui L ş i B poate h ~espectiv eins i B să !1e p~ resiilor rn:Za ş1 autorul, ,,deoarece p>O.B , danţ a între J' trecventa a ~ ~ 0,001, 0 Plă~e deeît 80 la sută ca nec 0 ~: [re raportu\. t:are, deoai:ec\ aceasta să 111 ,,Zeb~:re._ In schimb difernţa te fi intîrnP,: unu la o IJ!le c deej ~1 „aby" în A şi B nu poa . mică deci telor. fie o există o probabilitate mult mai . de a n aliz ă a 1:\ neabatere intîmplăoare "60. ăile ,posibile demonstrat c babililn E~ernplul dat ind c ă una dintre itor texte, ts-ape calculul pro cazul al ·to re a ace baza e egerii întirnpla a tatisti.Ce cesar tălor ~ă se recugă la metodele s aby 45,0 363 11. Perspectivele aplicăr NOTE matematicii în cercetarea istorcă Din inves ti gaţile făc u te r ez ultă c ă, în certăil is torice se J' ln prezent divers e metode d e anliză staică şi mat ema ti c ă. Pe d ap jc~ ~a rte, rezultă că &tatistica modernă şi noile procedee m ate m a t ice d1s a ta de nu meroase m etode care p ermit o caracteriza re, adese,a foart e ex pu_n a_ materialului an~l izat, ele p_utînd fi apli cate_ în · ma r e măsur în ~e~cta, tanle 1ston ce. Se impune deci cu n ecesitate sa se urmă ească perm ceceea ce se petrece în s.tatistica g e nerală şi în m a tem a tici si s ă s a7en_t încer ă ri co:-espunzătar e pe ma terial istoric. • e aca • Problem~ apli c ări mat: ma tid i în certăil istorice es t e de fapt pa:,e a une_1 probleme mai genera!e, 8:ceea a aplicăr m atematicii î~ ş tunţel sociale . S e poate spune ca oriunde există condiţ„ f b" de mtrodu cere a matematicii în stinţel sociale fie p e n t1~u1 avara 11Je o pr bl • f" • • a rezo va ,., .· .o ~m~, _1: ,p entru o prezentare mai precisă a r ezulta.telor ceretă • uor, ~1s . Ş I m cercetarea ist o ric ă asemenea c ondiţ. - şi ş - ~inţ el î/[;~~i~~l=s~:l~edt~i:t;~~~~1;: ~nmate~~ticii în_ sociale, ca cetarea repznta-ivă cu evalua ' speci~ a un.ci cmd se aplică cer:-elor o b ţinute. Largile posibTtă{ea g radului de probabilitate a rezulta1 m istorie, în le g ătur cu st~J-1 P~ care le are metoda repzntaivă ccntinuare introducerea matem:;e~- _enome1;_elor_- de masă , detrmină în strîn să în prezent de aplic icu 111 • studu1e istorice. Sfera relativ renizeaă materiale suficien~~e :n7retodei r~pr_-eze11;tative în istorie nu fu rsca ră tot mai lar gă a me t ~ u ev~lu_an ma1 detaliate. Aplicarea pe st ati s hce ind <:la ră a matematicii pe aceast~ c ă touşi o pătrunde 1n ceea ce prive-t • t . '? e IS oria eco • • ra ; re. a_ ri::~t: mati cii este deli mitat· ~ am ica,_ sfera , posibltăţr de apliîn domeniul eco• omiei ~1 m special ln teo . a e a_17-alizele făcute er n economice. Nu ex istă motive ))entru care un istoric al e n on no am~r_eşt ec:ono • • ~ 1e1 ca • b ~ miei, n-ar pcitea aplica . re - ş i azeă cer cetăril pe teoria r 1 ~ ~- 1 tatelor cer tă ril o r sale ş i l oac~Je ma tem atice de prezentare a dintre diverse mă' ~semenea economistulu i ' n specia l, a relaţio Dmtre metodele • domeniul istoriei matematice a căro . de exemplu i· se detaşză se aphcare se ;poate prevedea !n apoi analiz~ r_ela ţilor dln,tr~a~:• a_lg-ebra lin ear ă (care permi~e, a !l~it ic ă . S e poat: m ati c ă (calculul difeifen~le ~~oare ale economiei_), iănlo r sale şi t _Pr ~vedea că ista . {enţ1al ŞI integral) şi geometria strategiilor adopet°1-.;: JO(:urilor ş i a r~cu. ~a. adopta ,pentru n evoile cerce1?Polgi~ă a graf~ril de indivizi ş i d:c:ziei (?e e x emplu pentru anali ~ ş i, cu sigu ra nţă ş· ~r (pentru e xa . ntregi organisme sociale) ,teona t~ebuie s ă constihiie ~ te sectoare al: ~nar:a structuri•l or mai co~plexe) tatoruJ care le foi insă nurn ai un . tnah zei cantitative Toate acestea supra limbajului coseşt ş i de su-ms rurne nt d ep e ndent total de cerce~ ~etspre dezvolt:-~~ al ~ tHnţ ~ i i;t0~~~';1~ur~" simbolcă situaă deafectă J~der; sant sistern d:oc1~tăţi uman/ ăra ni ci un dubiu, c unoştlj ale c at~ c.u trecerea . orientare _ _vor: rămîne p e ntr u istoric ce care %~:~r:1 sale. Perr!~~Pului) în car!nnc1pala oglindă (tot mal perrnatematici:a,Nde aplicare~lonarea acestei el vr o~serva eta,pele succesive ze ază metodelor can't~g tnz1" _d epind e, într-o oarr care se fol o~e e furni rnai complexese tot rnai inteexemple în acest a ive ş1 a altor !'amurl a e ns de limbajul . sens so•ciologia şi economia, ProbJerne. matematic în cercetarea celor ~!~;. f ·i -::::r..a 364 . J Lelewel, Uwagt nad dziejami Polski t ludu jej 1854 [Observ ţ. 1 1• • 15 riei Pol~miei şi a po~orului ei], 1n Polska,' dzteje t rzec: ; 1-:~p[Pral ~ 0 1 owa, istoria ş1 prob_lemele e1], V?!. III, Poznan, 1855, p. 327_ 2 J. Lelewel_. Historia P?lski az . do konca panowania Stefan Batorego (1813) la sf1 r ş 1tu l domn iei lui Ş te fan Bathory], in Polska • [Istoria Polonie~ pină dzieje t rzeczy Jej, op. cit., vol. XIII, Poznan, 1863, p. 579. ' _ A. Wyczanski, Proba oszacowania ?bratu iytem w Polsce w XVI w. [O încer3 care de evaluare a comerţuli cu s ecar ă !n Polonia sec. XVI] în ,Kwartalnik Historii Kultury Materialnej", nr. 1, 1961, p. 70. ' ' în isto4_A. Soboul, Opis i miara w historii ?pol~cznej [Descrierea şi măsurae ria socială], în „Kwartalmk Histonczny", nr. 2, 1966, p. 282- 283 . 5. K. T. Inama-Sternegg, Geschichte und Statistik, in „Statistische Monatschrift", VIII, 1882. 6. z. Daszynska-Golinska, Metoda statystyki historycznej i jej dotychczasowe zdobycze [Metoda statisticii istorice şi reali z ările ei], în „Ekonomista Polski", voi. XI, 1892. asupra dezvoltări metodelor cantitative în dezvoltarea structurilor 7. In discuţle sociale acestă operă de pionierat nu este de obicei aprecită. a. Există multe exagrăi, făcute de unii istorici francezi in aprecierea rolului lui F. Simiand în precizarea metodelor în istorie. Chiar şi P. Vilar a afirmat (este adevărt într-o discu ţ ie :u R. Aron. care nu recunoşta istoria modernă) că Simiand, punînd bazele econometriei istorice „avait fait passer l'histoire du stade de la description au stade de la_ mesir.e• (P._Vilar, Marxisme et histoire dans le developpement des sctences humaines, în „Studi storici", voi. I, nr. 5, 1959-1960, p. 1016). 9. A. Soboul, Opis i miara w historii spolecznej, op. cit., p. ~80. . 10. Cf. J. Marczewski Histoire quantitativ e - Buts et methodes, _tn „Cahlers de !'Institut de Science :E:conomique Appliquee", nr. 115, seria AF l, Pans. 1962. ală · · I 11. Dăm cîteva po z iţ mai importante referitoare la statistica gene~ . şi apoi a cea istorcă. S. Szulc, Metody statystyczne [M~tode statistice], t v~. I~ Warszawa 1952 voi II Warszawa, 1954; A. P1atier, Stattsttque e O se: vation eco'nomique, ~ 0 1.' I, Paris, 1961. f e ~ema statisticii istoriceE~!i~~ printre alţi: E. F. Heckscher, Quantttattve " Measurement ;;. W Kula. 19 History, în „Quarterly Journal of Econom1cs • voi. LIII: metod.y historti Statystyka historyczna [Statistica istorcă], în Pro~ţ 's and Economic gospodarczej, op. cit., p. 343-40_6; S: Kuz;1etz, I 19{1; J . Rutkowski. Htstory, în „Journal of Econonuc H1story • vo1• •. 0 cit., voi. r, p. Metoda Statystyczna, tn Historta gospodarczaty~l1~;to~cznej, tn Studia 8-11; J . Topolski Uwagt o metodach statyS The Application z metodologtt htst~rli, op. cit., p. 79-11 3; !-· P. Ushe_{~umal of Politica! of tlte Qttantttative Method to Economic _Hz~t~~~tin 1;crarea lui R. Mols Economy", voi. XL, 1932. Separat trebw: mtr~duction â la demographie consartă demografiei istorice a oraşel. l~VII• siecle, voi. I-II, Lo~htstortque des villes d'Europe du XIV• au .. lui L Borowski scrise din Valn, 1955. Indicăm aici, de asemen_ea_, -~tu dul~ce- Ch~rakter i klasyfikatja Punctul de vedere al cerinţlo statisticu l~t?r~re~ s=elor statistice], ln Zrâdel statystycznych [Caracterul şi c_las;~~- Charakter t krytyka oceny ,.Studia Zr6clloznawcze" vol. IX, Poznan, • aluări surselor statistice], Zrâde! statystycznych [Caracterul şi crit1c_a 65 _ In capitolul de faţă _n~ tn „Studia 2r6dloznawcze", voi. X, Pozn:f;mentare aplicăr ale statisticii ocupăm numai de cele mal gener~le şia econmiă. 12. ,,Id tn certăil Istorice, tn special tn i stor! d " că O idealizare; tn mateică. entitatea" este, evident, un concept limtă, ~e-~ face cu identitatea rapotă un concept abstract. In practiă avem 13. Stnt la obiectul examinat. . termenii introduş de autor nu 1 nici difernţă ern de acord cu acestă claslf1::are, d~em între fen_omeO stnt Prea preciş. In primul rtnd nu v ele individuale care s~ ~il:nif:Î~ re-le de masă indicate acolo şi fenon:i~ se compun din cele individu e. n_ masă. Oare fenomenele de masă ă tipuri de surse. 14. Cf. Difernţa constă tn originea acestor dau_ Un exemplu de reficţ~ de acest ' drl exemplu, lucrarea lui J. Czekano~~w~zanie pojemnosci naczy~ ţ~fod 1 P este lucrarea lui W. Kocka, . . telor prin metoda cor1: a • kore!acjt [Măsurae 2apcităţl reci~enSeparat, atragem atenţi asupra ,.Slavta Antiqua", vol. I, p. 239-2 • f; 365 studiu lui lui E. Viel rose, Zmiany w odiywianiu . si(! 1·ybakotv . w w i ekach XII i XIII . Proba oceny statystyczneJ [Schimbăr i9da11skich at ţi a pescarilor din Gdansk în secolele al XII-iea şi al XIII-le ahmen. , rn „Kwartalnik Hi storii Kultury Mate:· 1ncercare de eYal uare s taiscă] 2 1956. unde autorul, pe baza resturilor arheologice de hrană ia neJ'.', nr, d~ resturi). a stabilit mutaţile în _Propţile diverselor feluri (~antitatea 15. J . Rutkowski. H istoria gospodarcza Pol.ski, voi. I, p. 10. e hranâ 16. J. P. Gu ilford, Fundamental Statistics in Psychology and Education L 1942. p. 3 (trad. pol., Warszaw a, 1964). ' 0 ndon, 11. Pe tema grup ă ri în statistica i s t o rică există, printre altele două lucră . bile: W. Kula, Problemy i metody historii gospodarczej op. cit ri nota. 369373 şi schiţel l ui J . Meuvret din L'Histoire et ses methodes p ·, W . K ula deos b eş t e gruparea inteţoală (depntă de O ~u~·1 -:-92 4. 1 ~ st1 tu ţie) . de exempl u, îm p ărţiea ţăraniJo în categorii după poziţa (ţăr a n i îns tă riţ, cu gospdări mici, arendşi etc.) · con~r aţă de m o şier ~ală (de e xemJ?IU. împă_:-ţi r ea g?spodăril pe grupe 0-2 ha, 2-i"t~:>-:10 ~a etc.) ş1 analitica (teoretica), efctuaă de istoric conform necesi: tăţ1l~r _1n;puse _de anali za pe care o_face. El admite necesitatea controlului grupam ..eoret1 ce. pnntre altele, pnn metoda „dispersiu:iii", respectiv rin recu:-sul la gruparea natu r -:i l ă (:ercetarea zonelor populate şi a celo/depopulate şi sta_lnh rea g r 31!- 1ţ elor in focurile cu cea mai raă populai' ) 18. W. Kula, Problemy z metody h zstorii gospodarczej, op, cit., p . 589. Citatul e~ luat d1:1 excelentul comentariu referitor la problemele metodologie' · tonce (cap. XIII). 1 is 19. A. Pawiriski , Pols ka XVI w pod wzgledem geograficzno-statystycznym [Po. !orna sec?lulw al XVI-'1ea _din punct de vedere geografic-statistic]. vol. 1, 2 - 1,1 zel kopolska [Polonia Mare] Warszawa 1883· voi 3 4 - MaloMazdwsze [Masovia] polska [Polonia M i că] , Warszawa, Î886; voi. 5 Warszawa. 1895; (A. Jablo:io'wski) voi. 6 - Podlasie [Podachia] Warszawa • ~90~l910; vol. 7 - , Fţuf Czerwona [Rutenia Roşie], Warsz~wa, 1902_: 1 903, vol. 8 ~ Wol yn t Podole [Volnia şi Podolia], Warszawa 1889 ; voi. 9- 11 - U krcuna , Warszawa, 1894-1897. ' 20 • T. La~nberger, Z alud.nienie Polski na poczqtku panowania Kazimierza Wiel0 . [Popu_Ia~a Poloniei la începutul domniei Jui Cazimir cel Mare]. w iec;;:,_• 1930 , .. J ş i T . Ladog6:-ski, Studia nad. zaludnieniem Polski XVI Wr~la"(:i~it. asupra demografiei poloneze d in secolul al XVI-lea]. 21. J. Rutkowsk· Statystyka d po/.ow~ XVI w S . ~wo owa __ludnosci wiejskiej w Pol sce w drugicj poulaţ i ei ru rale în Polonia in a doua jumatate a sec 1~ tat~ti~ocupaţlr 22. S. Hoszowski D na°mt,:;} ~-lea], Krak6w, 1918, p . 29-30. X VIII ; , fbinamica rozwoiu _zal udnienia Polslci w epoce feudalnej (X„P..o,.,...zn iki Dziej 6w Spe ~ol u ţie i demografiei poloneze Jn epoca feudal ă], ln O 23. Z. Kirkor-Kiedroniow ec~ny~h I Gospoda rczych ", voi. XIII, p . J73. lwnstytucyj ne • K a, ·1,eW w scuinie i ich sprawa w dobie organizacyjn eJ 1 o r ga :J.i z ări ş i J1n r~a s!wa r-rls!cf.ego [Ţărani ş i problemele lor ln perlo;l: 24- H. Grosman Struld.ura cons 1 uţ10na l ă a Regatului Poloniei], Krak6W, l • 0 podsta;,,ie spis6w ~czna i gospodarcza Kst,;stwa Warszaw s/clego J~i Ducat al Var şo v ie no ci 18 08-1810 [Structura soci - econmiă li Ma re G in „Kwart.alnik Sta{y:t baza ~ecns ămin telor pou!Qţie dintre 1808 şi J8JO], 25 • eneralne ta bele staty t yczny , nr. 2, J 928 Sileziei din anu] 1t~ZJnedSl qs/~ 1787 r;lcu [Ta bele stati sti ce general e_ Wroclaw, 1954. e itate ş i cu o introducere cr it că de T. Ladogois ' 26. J . F1erich, Kultury r olnicze f1l 1735-1787 [Culturi! • zmt.anowanta t zbtory w Kata strze J oseft ,lskl il din ht,mpuJ 1ui Jose;h a![ 1 il' ot aţ1 a cultu r ilor ş 1 re: oltele din c~ dllr~~1; 3 f>-1787] , în „Roczn1k1 Dzi eJ6w Sp 0 e 27 A :;c 1 Gospodarczych" voi • cea al s_uges_ti~ a fo st l a n sa .t ă • ' ~znan, 1950. ra l Po!;~7cilor Polonezi d/~; t~ ,rmma o a r ă la a l VJIJ -lea Congres g:J.~:c10 p. l9)' I'f. .,VIII Powszechn racovi~ ln 1958 (Cf. Jfi storla GosP0 950, htstorit fn~d c r itcaă de Hl s~rykow Po) sk1 ch", W ar szaW~(e}odY suţint ~ SP 0 darczej, op. cit a (ibidem, p. 54 ş i ProblemY t 1 fost irodel stat~stun statistician. Cf P 3:2). Pun_ctul nost r u d e ved ere ~cen!I Cf. ş i J To Ycznych, op cit 1~ 5• orowsk1, Chara/cter t Jcr,;terla _74 , ksiqzld ·w ~!slei, Probl~my ·t m ltudla Zr6clloznawcze" vol. JX, P· i nesfe căr ţ 1 lui \V [Pr_obleme şi m!~~y htstortt gospodarc~ej. Na mar~11111 eo • u a), 1:i „Ekonomist " e ale istoriei economice. pe ma a • nr. 4, 1964, p. 831. I lf.4 L"? z:J: tr f ~1f• -~fr .J; i~1 ~!\ 366 1 S. szulc, M et od)! statyst y czne, op. c-lt., vol. rr, p. 173 _ 28, C1• lucrarea noas t ra nu n e o c upăm de bazele mat t' 29. ln zentative, trimţ î nd la manualele de specialitaeta ;,ce /~e metodei repre- ex tinde m p rea mult cap itolul . R e c omandă e, 1~ ca altfel _ar trebui a l uJ c r ă ri lui S. Szulc, M etod y stat ystyczyne p_ a rt't~l a _v-a din vol. II 1 1 do metody r eprezentacyjnej [Introd ucere i.i m~t ~ ată Wprow_adzenie blema p r o ba il ită ţi in metoda s ta is ti că ;ste a.ioalfza~p~ezentat,va]. Prod e J A . Guilfor d, Fu ndamen ta l Stat'istics ' op cit ,n m d a:ces,b1! 20 Cf. şl J. E . F reu nd, Podstaw y nowoczesnej • ~tatysiy1t/'of{zer/ 5 1~rm: m oderne], Wa rsza wa, 1968. a s icu _ La tragerea l a s o r ţi se pot folosi a.5a-n u_m itele tabele ale numerelor probabile. 30_Cf. K. J. A ri;?w• Mathemat i cal Models zn t he Social Sciences, in „The Policy 31 Sciences , e dita t d e D. Lern~r, H. D. Lasswell, Stanford, 1957. _ J. A. Guilf:>rd, Fundam en_ t al Stat ist zcs, op. c-t_t ., p. _214. . . . 32 _ Textul x pa ~ra t a f~st -:IP 1ca t de _S. V1elrose 1~ articol ul z_mzany w od;ywianiu sa; 33 să ° rybakow gdanskich w w zekach Xll I l\- Xlll . Proba oceny statystyczne; [Schimb ă ri în alim e ntaţ ia pes: a rilor din Gdarisk in secolele al XII-lea 5i al XIII-iea. Incercare de e val uare sta is tică ] , in „Kwartalnik Historii Kultury Mate rialne j " , n r. 2, 1956. M ulţm e sc autorului pentru e xplic aţil e amănuţite primite p rin co res ponde ţă . . . _ 34. Luat din lucrarea lui O. Lange, T eona_statystyki,_op. e1t .• p. JO~. . . ~obracn ko.melnych w 3:i. 1,, .iytkowicz, Uwagi o gospodarstwze chlopskim ~ XVI wi elcu [Ob s erva ţi i cu privire la economia . ţar:escă _ de pe clome:111le ecleziasti ce în secolul a l XVI-iea]. in „Studia z dz1eJOW gospodarst';'a wieNkiego" [Studii din istoria economiei rurale !, voi. r. Wroclaw •. :9o7. 36. J. Wifo iewski, Rozklad d ochod6w w edlug wysokose1 w roku 19!9 (Rcp.irtizarea veniturilo r conform n ivelului din anul 1929], War~zawa, lt90 •· lsk' 1 tac/I 37. S. Borowski, Rozw6j mecha nizacji pra cy w _r~~ictwz~ . w~.e~ipol~k: ioa anii I 1890-1918 [Dezvoltarea mec an1 z ăru agric uru in r eh" vol 1890-1918], în „Roczniki Dziejciw Spo!ecznych I Gospoda czy • • • XJX, P ozr: a ti , 195!!. . . . twienia wsi na poczQtku XX 38. A. Jezie rsk i, P r oba a nallzy statyst yczne1 ro~war5i t'li·ă , urale la lnceputul wi eku [O încerca:·c de an aliză stati sti_ca . a s/paoiec;nych· i Gospodarczych", secolului al X X.Jen]. în „Rocz:i1ki 0 z1e1ow voi. XVIII, Poznan . 1957. 39. Cf. O. Lange, T eoria st at ys tyki , op. ci t., p. 139. . t en de fl uc t ua ţi cf. G. lmbert, 40, Cf. nota 37 p e ntru S . Borowsk i. -l l. Dintre Juc ? · ă ril e teo re tice care a n a hz e _ az ă ac;i5 g jJ Aix-en-Provence, 1956. ? Des mouve m ents de l ongue ~ure e Kont;~~ri. •med just de W. Kula, PTo-l •• Avnntn jele indi cntorului în l a nţ sm t prezen „ . blemy i m ct ocly . . . , op. c-t t., p . 378- 380 • ki op. cit., p. 157. . ~3• Exemplul es te lu a t d in O. La nge, Teoria st atys~ u~y, mstoire econo;niq ue de 1a 4 Ai 9J l } Paris, 1965, P· 46 - · t' al ten• Datele nu fos t prelua te din J uc rarea ~5 . France e11 tr e Ies d eu.i: g_u er res 11 ~xempÎe de calcul ~atema ~~diile de nu d ă m _ e. obser v aţi instructive 1:1 -: (ln t·odu• Din cn uzn econ omi e i d e sp aţ iu dinţ e i el e d e zvo ltare. Cititor ul ~ t : ~ge, Wst~P do ekonome rt • econome trie. Ci ., ele e xemplu, • _ ( 1 ediţa urm.)_. retation , Lon-l6 , cere tn econo me t r ie), Warszawa, _190~d ~heir Econom1c Interp (Procesul istoric al • Ct. S. H. Coontz, Po pulati o,i T heor tes a, ·tu gospodarczego ~1 S don , 1957. • • Ku rowsk i, H i st or yczn y proces w zr~~ . , metodologii nauk ~8. Pe cre~te rii econo mice], Warszawa, 19 S • Nowak, Studia tema d epn d e :i ţelor ap nrente el. • . econmiă a s1s!e19 \V, spo/ecz 11yc h, op, cit ., p . 81 Ş I _mn:i- f eudaL11ego [Tet'~vchl.ikoWa, Niero~e l05. Cf ş i ·ku • w drugle1 po o ~ Kul a, Teo r ia eko 1w 1111cz11a u st r~r• mutu1 fe ud a l], \Varszawa, 196 -• aii;ach ce 11 1 rYT~ e x a rn i nare , preţ u ~ Jk 2 ~10a clni en i a met octycz11e W ba d etodolog1ce pn~y[ll-lea!, in „J<warta ~Vi! I 101 eku [Une lt' proble me m secol ului al ~ 05. . . ob 11 ş i p i eţ e i clin a d oua Jum ă t a t e a 3 !964, p. 375 ozvoj tovarni uyr ~1s50 J p H1 sto r 11 Kultury Ma tcrialneJ",. 11[° v; ho hu11 tt na k~slovenskY Casopis urs, M ode l zâvi stosti r{i stu st avt ~tsmu in „c es ~°Js obrl obc pi'ect111o no pol11iho ka pl a ' . ?53-254 51, S torc ky", XI, 1963, p . 34-35. o/eczriYch, op. cit, P·l;i J. Czekano\:,-s~~ 52. c· Osso wsk i, O osobltwok lach nauk sp ul rind de nu~~~~ei culturh a si~)fu,y ă nle asUP~t ifach nad historl(I u Privire la aplicarea (le g nt ă în pn;t co eficnţlor de :orelnţ1 ln c1r~ciowa w ba an anut 1934 S. Khmek, Metoda i o 367 -----==- -- .......-53 _ Din [M toda cantivă apHctă tn certăil asupra istoriei cultur"l R~zniki Dziej6w Spoleczll)'ch i Gospodarczych", voi. III, 1934 p ~ • 1n literauă genrală existnă în prezent ref~ritoare 1~ ~pi" -76. ~riei informaţe şi a maşin _ lor_ de_ calcul_ în domemu,J istoriei !cun~~~~ea pentru acestă lucrare) menţioa. ~- K1~rzkowski, Maszyny cyfrowe tă ich zastosowania ~{aşinle de c~lcul . ş1 ~phcarE:a lor): P..z?afl, 1963 ; V 1 Ustinov, NiekotoryJe voprosy pn7'.1e_n1eni]a matiema~cesk~.'. maAiny v i~t~: ,iceskoj mmke Novos1b1rsk, 1962, idem, Przmemem1e vycislttelnyh m !' v istoriceskoj 'nauke, Moskva, 1964; Novuju vycislitelnuju tehniku _a 1n sluibu istoriceskoj nauke, în '.,Istorija SSSR", n:-. 1, 1964, p. 3-29 (ar~~ colele semnate de '!· A. Ustmov, I. D. K<;>val~en!rn, Z . (?. Karpienko J. Kahk). K. Wyc~anska, Prace na~ _:71_echamza_~Ja mformac3i w naukach în domeniul ştinţelor spolecznych [Studn asupra mecamzaru mforaţul sociale], în „Kwartalnik Historii Kultury Materialnej", nr. 4, 1965 P 739-745; B. Jewsiewicki, Uwagt o stosowaniu maszyn cyfrowych' w badani.ach history::znych [Observaţi privind folosirea maşinlor de calcul în certă rile istorice], în „Kwartalnik Historii Kultury Materialnej", nr. 4, 1965, p. 727-737; J . Purs, Teorie informace a historicka veda, tn Sbornik prispevku z prvnu ceskoslovenske kybernetycke konference , Praha, 1964; G. de Sautillane, L'historien et la theorie de l'information, în „Colloques philosophiques de Rayomont, 1962, Cf. şi L. K. Sesina, K voprosu o mehanizacionnom poiske informaci v arhivah, în „Vop rosy Arhivovedenija", nr. 3, 1963, p. 90-103. Vezi şi Ch. M. Dollar, R. J . Jensen, b gata Historian's Guide to Statistics. Quantitative Analysis and Historical Research, New York, Chicago, San Francisco, Atlanta, Dalas, Monreal, Toronto, London, Sidney, 1971 ; E. Shorter, The Historian and the Computer. o introducere eleA practica.I Guide, Englewood, Cliffs, N.J., 1971. Cf. şi mentară în studiul metodelor statistice pentru istorici de R. F.Joud, An lntroduction to Quantitative Methods for Historians Princeton, 1973. 54. Pentru clarificare dăm traducerea numerelor din sistem~! zecimal în sistemul 0-1 (binar), 0-0 2-10 1-1 3-11 4-100 5-101 6-110 7-111 8-1000 9-1001 10-1010 11-!0JI etc. 55 • J . C. Gardin şi M. P. Garelli au supus analizei matematice (folosind un calculator IBM)_ numeroase tăbliţe provenite din săpturile arheologice dtn ~esopot<1ID1a . (din secolul al XIX-iea î.e.n.). Ele cuprindeau date despre t . anzcţle dintre aproximativ 2000 de negustori pe parcursul a 50 de ant. Pr~~arul de cercetare l-a constituit stabilirea originii geografice a nţ ; gu ':1 or, specializarea Jor comerială etc ( E:tude sur des etablissemen e~Cappadoce, în_ ,.Annales ESC", voi. 16, nr. 5, 1961, p. 8 toir~ c~nt~mpoun1;1y, !n studml intitulat, L es grandes controverses de l clor de tip IBM raz~, L'.1usanne, 1964, a examinat cu ajutorul calculatoar de istorie conte~pmule literaturii istorice asupra a numeroase pro_blemedOC· Carl Gilran l:i°Jr~nă. Prof. dr. T . Jt:druszczak (din Varşovi) şi dr. cale stă pentru informaţJe (d:° _Uppsala) le t ran smit mulţir pe_ ace care a teoriei informa i _re eritoare la exprinţl făcute de e1 de ap 1 ri se refă la cauzele ~ e! ş ~ a calculatoarelor !n istorie. Aceste c_ercet~clale nm ui război mondial şi la istoria mişcărlo s din Suedia. 56 Despre vechnnea acestor calculus of Variant A 71ci;etăr vorbe ş t e studiul Im W W GreY, T/t~ ·tera. ntă cf ssay 0 n Textual Crittctsm , Oxford: 1927. Dl_n J\. ratura ma1 rec Mayenowa, Warszawa • 0 etyka t _m atematyka, sub redacţi IUi at; de 6~ ~cf. Ş I recenzia acestei c ăr ţi semn C J . Kmita, !n „Studia m'et<J 57 • a exemp,lu poate servi O og1czne", caietul 3). ct. B Jews1ewicki Uwa.~e_rcetarea Privind autorul scrisorilor Sf. pavel. 734. 58 C 0 • a exemplu poate ~rvi an ~- stosowan_tu maszyn cyfrowych, op. clt., P·ec/lO' 59. E. Ro~lzacjq tnf?"71-acjt [St~:r co_r~nulu1. Cf. K. Wyczanska, Prace nad m 0 fski, Legendy t fak~~VI~ mecanizarea inform ă ri], p. 741. colul al 60. Ibidem, p. j :~l, Warszawa, 1963 , p. 68 !4.w [Legende şi fapte din se :;~r:?b .~;i; M f ~,1~ 2 _:i XXI. EXPLICAŢ 1. Interpăi 1N ISTORIE ale explicaţ în istorie că la O întrebare factogriă (ce a fost?) răspunde:1 sta.. Am sr:i! iar la O întrebare explicat v ă (de ce?) răspunde:1 pnn~r~ bilm~ f~p ' lă Toate certăil istorice care au ca scop „sa explic: explt:aţ1/uzr .răspunile date acestor d o uă întreb~~ ~nu _a ~em m pot fi re_ ~se oblema legilor) însă diversele inter,pretan mtu1t1ve ale vedere a1~1 pr l"" ţ· " trebuie să ne stea în a tenţi . . . . . torice rezult ă că înţel e sul explltermenulm de „exp , _a ie Din analiza a num eroase 1uc~an is_ .. raţie în istorie poate fi redu: la c1,teva_ti~u:1: (1) explicaţ p rin descriere (descnp~tva), . ă . (2) explkaţi • ·prin cercetarea genez~1. (genti c J/ă ( strucal ă) ; (3) explkaţi prin -s tabilirea locuim m struc.t (4) explicaţ a prin definţ; al") . . . . . tarea cauzelor (cauz a • prm cei ce . . . a mai mare extensiune, (5) exphcaţ1 • ţ· ie descn.p tiva _are Conceptul de exp11ca r1 ţie ce D acă cineva ne spune -• cuprinzînd toate cele'.alt~ concepte ~l_e ~ : ngli~ în a doua ~umătae a expli c ă-mi cruciadel e , sistemu_! ,P 01 ~ 1c ţei faţă de Statele Unite dupa al secolului al XVIl-lea, sau polttica r:n la O simp l ă descriere a faptelor, doilea război mondi a l, se poate aştep ţ are (gen eza), la defini~ea lor sf~ la prezentarea stadiilor lor de dezv~ t diversele modalităţ de exp iă • • o încercarela •prezentarea cauze 1or aces tora • Pnnf re t sim plă făr nt CI caţi-e se poate include şi o descriere oarstee dificil de găsit o descriere1 acest . cazaue a loculm. aces tu •ta într-o s.trucde p rezen tare a cauze !or. n_ . t nci s ist e mati c ă a genez-ei faptulm desc:is ~edere O astfel d~ d:sci_:ie:e ~lmă tură (sistem de fapte). vo~ a,ţ , _e a ;s cr iptvă . De notat ca; tescrierii cînd vom vorbi despre explica ~a ţi · e îmbr acă în genera orm instaţă, .toate form ele de explica . ) i t • ( • •") larg în continuare s. orice narţ1u • vom ocupa pe f tul • istoric Expli c aţi genti că (~ car~:eesive de dezvolt.ar: ~!b!fea: u;um s-a con s tă în prezentarea stadulor s tic răspundem la mt ?) De notat că examinat. Explidn<l în mod gene •uns la faptul c ă · · • -· timplat?, aş întîmplat că . .. ? (sau c1_1m s-a : ]într e bări : de ce s-a s{;erare acelşi acest e întrebăi , sînt vanante al au la alta luăm î1:1 conla primul război încît răs,punzîd l a o în treb~re \ are a , cum s-a aJ':1ns sau. care au fost 1 fapte. De exemplu, punînd 1:1:i-;rimul· răzb oi mo?d~al p\ăm. atenţi către mondial? sau : de ce a izbucni _ ? utem să ne. m re ea entică vom nd cauzele primului război mo Jal.), ;.ăspun la mtre~ar ent!ior .s uccesive acelşi probleme, dar cerîn bf~~m descrierea d~vfru{:: 0 întrebare care0 încerca în primul rînd să m~n ia_• • iruirea evolu.tlvâ . 'u1ui război: care au dus la izbucnirea pi_:1măs-unde, deci~ pn1:şui autori, carereclamă o explicaţ genetica r 0 r) care intra în l • 1 (gentică) a faptului (sau a fapte 1 rt 24 ~ Metedologla l1torlei 3G9 istoria se co upă _d e „i;1di vi:fual" ş i că, .? re~t urmare, ea nu cauzala (ca m ştanţ e l e nat~11). smt de păre c· O răsp unzîd prin descrierea ~ ceea ce a fost, efectuam totoda ă ş i O exp!f~ ca \ie de tipul „de ce?" (Co!hngwood). Adesea cel care _se înt rea ~ă despre geneza faptelor nu are car in 11;in te d acă ?r. vrea sa cunoasca stadHle _su ccesiv: de dezvoltare (in specrnl pe cele m1ţ inh i ) ale acestora sau da ca vrea sa afle ca uzele produ<'erii lot· (caracteristicile lor, schi mb ări l e în st ructu ra lor e le. ). Cî nd infrebarea se re f eră, de exemplu, la geneza armatei pol oneze după al doil ea r ăzb o i mondial, este clar c ă în acest caz trebui e s ă se prezinte stadiile ei de dezvol tare care au condu s la s.(adiul din perioada care ne inte~sază. Dar da că o p er so ană înt reabă, de exemplu, despre geneza politicii ex înd oia l ă s ă a fle ceYa desp,e factorii terne a 11;i~istrului ~ eck, vr~a făr care cxphca unele dintre a c ţiunl e sa le (d eci y:-ca să c un oas r'ă c-:tc Cl'\·a despre_ cau~e), . adi că s ă afle unele caracteristici psihi ce ş i intelectuale ale acest~1 _pol1t1c1an. Se vede, deci, că adese01i o întreb are de formă pur genet1~a poate fi o întrebare despre cau ze. O explic-aţ gcn etid pu ră estl! raspunsul la întrebarea de tipul: cum ? Ex p li c _aţ i a strucală (sau fun cţ i ona lă) ind ică fu ncţ il e unu i anumit e(ement dmtr-un întreg. Dacă cineva spune : cx.pl ic ă-m i ro lul seimului dm Polo_ma, do re ş t e cu sig u ranţă s ă i se indi ce modul d e fun c ţionare a acestui organ în ~adi·ul î t. • • . .. de s.tat. 11 1egn structuri a organelor putern f . '- . 1 f e _cazu:• pnn ex.pli ~ c i ţ _ i se d n u p s ă : e la întrebarea d e tipul: fapt , I , 11 _dm pi mcipalele sarcm1 ale 1storic-ului este d e a indica rolul t 01 cei cetate ln cadrul u no. t t . . . cind des criem rolul . ' . . 1 s ruc U:1 m ai mar i. De ex emplu, atunci ,t_ot mai ~căz_ ut al Po:oniei la lnceputul secolului al XVIII-le~1 te; 1 .~ţional_ de exp li ca ţ ie de aces t im O hJ?I Că expli c aţie st r u c turnlă. Un exemplu de mai mică ampl . P eS t e Ş l încercarea de a plasa unele procese 111 . cad::Ul u_nor procese mai la rgi , indicind Jocul lor ln cadrul unor~~~e 0 ~retă m m işcare gr ev/~f! ~7 1 ă 1 ~ ai generale (de pildă atunci cind interţ i a lă a.re:ol ~ ţ i e i din anii 19 ~5~;~tif5-1906 ca p arte compnetă esenExpli caţ 1 a prin defin iţ' vorba aici de două f .· ie eSl~ destul de c-o mpl i cată . In orice caz es,te (l) ipu11 de ex plic aţie· care răspunde la î t ba • (2) care ră s pund . n re rea: ce este a ceasta ? (cine este a cesta?); In primul e 1a intrebarea: de ce? ce f caz, cel care Intre b· d 1 a a or eşt In c h izţ ia ~ai·e 1 să i se explice d e exernP u, f raţ ~-u ost G . •~ -a ar-s p . ' f t man · _racchi, Giuseppe rvraz .. e rug pe G10rdano Br uno, cine au os 1 ce ~• t ~ ~u fost d es poţi d: ~ sau Lumumba ; cine erau p lebeii, rointre b ă~ u thsrnul, un iversalismul 1oreea sau budi şti, ce este g enocidul, oferă c ons id eră nici că explicaţ cr:r::r. t \t sensul ~ ă ac:m. ~ descriere care J)apal etc. etc. Răspunzîd la aces:e ~re _cara cter de d efinţ n o mina l ă (1~ deja cunos~~fhca1;1 . semnifc-aţ I stră duim ă ce.u1 care pune . ~ Ul termen raportindu-1 la termeni spunem cI 1 /arc t er i ză m în mo1; re~area) sau real ă (în s ensul c ă _ne XVJH-lea sin f le fundam entale di umvoc. un obiect dat) . Atunci ~wd ale ordinii stat 'torme juridice n P aloma secolelor al XVII-lea şi al o Xplicaţe pr~\ fii_nd ac.te sup:a:e sta?ilesc p rincipiile - fundament~e ~tun ri clnd spun• ef1n i ţie nomina1ta:e in rapor t cu alte legi"1. ofefl!Il .. iă ş u rat în Libi~,campan ia libană ş 1 re-ală todaă . F ac a c elaşi 1ucr~ elk olctate cu . (1940- 1943) d a con sta t într-o seri e de operaţl ' etr·agerea celor d~ t ru pele b ritanice şi trupele statelor in u r mă în Tunisla"2. 370 ţia prin definţ e are carac,terul unui ră s pun s l al d oilea caz, e x plica i~;rebarea : de _ce? ?e noi ne_ i:ters e ază întrebăil_d ti.J::ul :_ de ce la pe r ioadă din naţ sa M1 ck1ew1cz a fo st denumit tow1-amst? La ~ntr~ ă r il e d e acest g en ră , sp und e m prin for mularea unei d e fin iţ i coresnţ e directe ce derivă din aces tă definţ . intre ă to a re sau a unor co n seci pun~ s unem că Mickiewicz a fost denumit towianist deoarece s-a afl at ~uei\n iluenţa lui Towi-a nski _ş ~ a sect:i l_ui m~si~1_1ice. ln acest ;caz punc!ul d orni r e a ra ţiona m e ntul ui 11 constituie d e fm1ţa conceptului de „towia~ (de exemplu: ,,un om care împărtş ea ideile lui Towianski") . R ăs ­ nis zind la intr eb arca referitoare la Mickiewicz, oferim ca explicaţ e :~se ci nţa definţ ei con ceptului „towianist". Avem de-a fa ce a ici cu un raţionm ent de tipul: P remi se : (1) towianist - un om care este adeptul opiniilor lui Towianski; opiniile lui Towianski ; (2) Mickiewicz îm părtşea Concluzia : (3) Mi ck iewi cz ,poate fi socotit un „towianist". . c ă r udă este, .~rintre alţi, fiul fratelui Un a lt exemplu : Din definţa ta tăl ui meu pot spune c ă: I osif este ruda mea fundcă taăl lui este frate cu t ată l m eu. . .. r ţ· în sensul 1 umai e xp lica ţi a c a uzală poate f1 co nside r ată exp tca ie . care strict al acestui cu\·int. Ea constituie procedeul fu_nd~mei:ital prm istoricul se ridcă deasupra simplei d escrieri şi care~1 direcţonază cercetă rile spre teorie ş i s pre legile şti inţ if c e. ln contmuare ~e 0 ~ âcup: lndeaproape d e e xp lica ţi a ca uzală ş i, într-o oarecare mă - s ur : ega e_\ ' de cea g entică L a î nceput însă trebuie să c onsacrăm c itevăa cuvm e . • .. . . . pro b lemei !nţe le g er1 m istorie, pentru a d et e rmina rapor.tul s u cu conceptul de expli caţie. 0 t 2. lnţegra ş i explicaţ lica ceva trebuie mai înt!i es re specificul cerce. Faptul aparent simplu c ă înainte d~ a ~p ":n~el~s" a cel ceva con stituie es e nţ a dis<;u~ulor puncte de contact 1 t~rn istorice şi rel ev ă unul din cele rn.~ rmpord:~i:a istoriei conepută dintre ştinţel sociale ş i cele ale nat~rn . ~~re_ tuiţonş (Collingwodd . 1 ~l ceva „care înţelg", lanstă de 1s!oncu ~blinază în primul rînd 1 th:y, Marrou, Butterfield şi alţi ), şi. care s enii care au acţiont în f:ces1tatea de a „î nţel e ge" trecutul (~d 1~\ oa:tă de conceperea istoriei caecut, cf. cap . VII), poate fi pe deplm m f;e c ia introsp e cti vă a i1'.tuiex. pli c ă " rupind astfel c~ dl xţpl"1ca? Răspun s ul d epmde 1. ~eva „care • A înţ el eg ' t recutu1 •mse amna. a-r eînţe · ". • leg •er " şi „exp 1·1ca ţ 1e d on1s mu 1u1? sensul p e care v r em să-l dăm terrne_nil~ " fundă" îns ea mnă exphPeentru • • si mţir e pro • mtuiţonş î n ţe l e ger ea prm ". mod foarte restrms - ca . 1~\~~~o r acestei „intro pa:ti~" (em~.ţ1e . D ec~ explicaţ ia este co n cep ută Pa-t:hd e „simţre" şi de relatare ~ r: z~ici un alt tip de expli c a ţie nuşi Y) . După păr era lor (extrem ista) . Io unde ave m de-a face cu Poat • • ă " r1 aco •• i t ,ac .. e . avea l ocul în istorie ş 1 . ni c_ ie e". P entru repz n: anţ n n erPr:u_n~~e oa11;enilor, care tre~uie „mţel:toda b aztă pe „t:ăir " _n~ are n.iciar u empiri ce, care cons id e ră c ă me înţe l e g er" trebuie s~-i?l ptardă ' O valoare d e cercetare, conceptul d . •: s faptel or sau expllcarea lor)• t~u să u psihologic, expli c aţi _(desc:~e~e~ecu rge 1n propria ex p e rlenţ. in.t ui nd să fie r ealiztă d e istonc fă r ernă. neo b se rvată de alţi. ff ţ 371 d face aid cu două concepte opu_se -:- . înţel~_ g era şi expu. Avem e-a , t le socotite de către m tmţ1oş extr mişt i şi caţi - .. aş CUJJ? ~'.n e n t ş r i . ş i m r t x e . t • • " f t 1 . ernP . ·ţ • fi1 . înţelgr a prm " rairea ap e or = e xplicaţ e· (1) emplrŞmtu! ~orut·ş 11: e~pli c aţi _ înţel e g er e p rin descoperirea cauzel or ş i (2) descrierea faptelor. .. " • f Aceste două conepţ a supra „ explicaţ nu se mter er a z ă in nici un punct. • d" aca• m • c1_u d em a_1c1 • • ş1 · lU)'.)ta In jurul lor a avut loc o ".1. ~ ? .1sc . ~ţie, • _1~r n eopz itvşlo r contra metafizicu „m tmt1_ve '. atun ci. tr~bu11:' sp~s c ă acestă discuţe a fost una dintre cele mai a mm at e dm istoria st1 n ţe i. Pe noi ne preocuă mai puţ in a ce a s tă lu plă , deoarc-:.c, conform principiilor fundamentale ale metodologiei ştinţe, nu putem accepta total poziţa intuţoşlr (d eş i nu n egăm ro lul lor ln comba terea pozitivise în schimb o probl e mă d es c hi s ă , care re cla mă o an li ză mului). Rărnî ulterioaă, faptul da c ă n-ar fi justificat s ă se recuno asc ă , contrar păr eri emp irşt'lo extrm i şti, un anumit rol (ceea ce ar in se m n a de altfel o descriere p arţi lă a modului real de cercetare) m etodei e mpatiei. O astfel de abordare a probl em ei ar semnifi ca o extindere a sensului cad ru l d escr ierii sau al comprehensiunii empirice, deoarece ar depăşi ex,plicăr faptelor. S-ar putea însă rămîne la te rmenul de e xp lic aţi e; in acest caz el ar cuprinde într-o oarecare mă s u r ă unele elemen te ale exprinţ interioare 3. Expli caţi ar cons-t itui astfel o formă de combide investgaţ extra- şi introsp€cth-e. nare a modalităţr Problema aceptări şi ev aluări impo r tanţei „empatiei" ln cercetările relative la om (nu ne vom referi aici la controver sele din cadrul psihologiei însăşi) a dat naşter, după cum a m arăt mai sus, la numeroa~e .. discuţ_ ~n c~drul metodologiei ştinţe ( ş i deci antiuţose). Poziţnle part1Cnţilo la dis c uţie constituie într-o oarecare măsur reţleota,: at!tudi~i_i lor fa.ţă de statutul me todologic al ştinţelor soc~al~, inclusiv al _1storie1. Naturliş radicali încliă să d iminueze şi să hm1te~e rolul u'.trospecţÎi în ştinţă; alţi, recunoscind natura specif c ă __a rnţelo so~iale sa·1;1 cel puţin a istoriei, sint gata să facă concesii „tr ăiru" api~lor. Mai sint ŞI \Ulii care ar vrea să concilieze aceste orientă, inter~e î~i, aş _fel Cdhce,ptul d~ î~ţelgr , incit să .poată fi acceptat de ce atin t mai .~are de _ adepţi a1 ambelor poziţ. Despre ce fel de concei al empţ·1rl_gt~n poa_te f1 vorba aici, de conceptul intuţoslr sau de 1 Ş I or radicali? • t" Participind la d. ~i a sociologului e isc_u_ia„ cu privire la · poziţa sociologului „u~anis semnifcaţ ale t" mpm st. , S. Nowak înceară să comenteze diversele c~e ~ .putea fi accepta;tn;~nflui „înJelegere" ind_icînd o semnifcaţ meto_dologia ştinţelo n~rcfrile de _a vahda metoda introspec!vă n~ps1hologice ale i~ţ:ra ~ 5 Excluz1nd din consideraţl sale t1pun .I: din comportament~le egern , el sublinază că se pot trage conclUZll ascunde \napoia acestumane cu privire la conţiutl psihic - care se. exa mineze • or comportam t en e - cu menţiua că tre b Ul·e :,o numai corn st ~~ rum~ntale) şi nu aş-rf:;t_men1 umane conştie şi inteţoalJ inf~razun, comportamentul u~tele. compor,tamente simptomatice. In a~tf e rioa:nţ2 care Permit determi~n m stru1:1_ental joa că rol de indica~0:1 d c~respunzătoa a trăil int~ care ~orb~~ ~e poate trece lnsre~ stă ri! individului s izvoarele, la de-termi e la md1catorii de inferţă, desP 8 tarea flcută a:fe a in~lvizilor exami~:r_ţ stări psihice cores,punzăt~ ._ Reichenbach din ţi. S. Nowak, referindu-se la deh~ tre „abstracta" şi „illata", în care pri- ~i f r· .. · -t =~ 372 f ă la fen omenele observabile, iar celelalte la cele neobsercnele se re er căro exi s tenţă rea lă se presupune, şi bazîndu-se pe convabile, d~r; nap (limbaj ul o bse rva ţie - limbajul teoriei), introduce ce p ţia lm d a r c on s t r u c ţie ipot e tică introspec tivă" (psiho l ogică), ca instruconce ptul e a nsmiterea către alţi a rezultatelor propriei introspecţ. cnent pe~ tru ; p rogram poate contribui la îmbogăţirea rezultatelor_ unor Daca a ces n te mporanei tăţi - eV'ident pornind ele la premisa că ra co n p sih ic s " s o t n ă ă c d n i f ' altfel ar putea să deformeze tudii asup 5 • t ru l are u " , . . b 1 • , cerce t a O lt t 1 ce r ce tărilo cu ex p eri nţ a sa mt enoa ră o nava - m sivă încredere în int r ospecţi ~ pentru a enorm . r ezu -~ e ~ istoriei O e xce a c ţiunlor unor indivizi (şi cu atît mai mult ale domen iul şt 1 n_ţ e 1 ţ„ le descoper i m o tiva li titui un m are pericol Ar fi foarte tentant, evident, ce face isto ric.ul clar pe .care îl ascunde, în unor grupuri ) ar cotns . li d eze t o ceea c b d .h s ă se \ a u fi acu zat ele subiectivism sau de „a or are ps1· oropri ilor trăi pentru „a traduce" comportamengeneral , p€ 1:1 lru a _n logic ă", c ă ci folosir e~ •? fva ţi ale lor ar duce la anacronisme'.'" Atît tele vech ilo r ?a m e m . in mo l ci siholo ie ad i c ă atit timp cît nu va timp ci t ist-:n a v~ f~ cl cI_>~Je sui~ ~neris, gca~e să ofere istoricului mlj_apă rea o psi h olog1_e istori c:: t fc propriilor tr ăir asupra, altor oamem, modelul sociologiei „care loa"e ce i-ar p er1!11te .'.' pro1ec a_re;lege" (clupă progra mu l un e i is tor n „care , m î t arcerea la co ncepţia naturii umane ln ţ el e g e " ) nu c s e a l-tceva dec1t '.e n/ i lnd avem în vedere substratul invariabile . D eoc am d a tă , _ ce_l puţ m ~ ~n\ă c ne încredem mai mult. în r_e: psihic in e x pli ca rea a c ţ 1uml_ or _, tre u~~e ar trebui examinate de 1stor1~1 zultatele c er c e tă r i lo r behav10n st e (c d ati'ei Nu avem inteţa . ) • măcar mai atent dec1t pmă acum decît .în metoă a emp todă nici tn sta d.ul 1 însă s ă r esp inge m total a ce as tă dm ur1;1 _ me ' provenite dii; afara actual de integ ra r e a isto~ie~ 1i psihologiei. tinţelor Simpla con statare ca m . cadru~ cu;1oiui despre sine repzintă un 0 1 izvoarelor se includ ş i c uno ş tmţel ~s! .: cu rcetăil istorice. Dacă facem argument pentru fol osirea introspe<;ţ ~ ~efara iziloarelor despre lumea noastre provemte d dăm la fel cu rezultatele uz de c un ost inţ el • e xterioaă atunci nu există mo t ·ive să nu proce.,upă cum am mai• ar ăta • , , • blema u • • cunoaşte r i inte rioare . Se pune m~a P: 0 c~noştiţelr despre sme m 1 1storic \ că utilizarea adecvtă de cătr:e care au trăi în trecut e 5te descrierile şi explica rea acţiunlor _oamem ~ţHle psihice elementare, coextrem de dif cilă (f~cînd abstrc_ţ1e d~i:vaţ primare, ca, de exemplu, mune tuturor oamemlor, aşn umitel . necesita,tea de a mînca). k·i care referindu-se la ~l~. d s Ossows , ' . ă pe po21ţa Nu smtem deci de acor cu : . t iei nu se s1tueaz ău ~ Uţ ia dintre metodologi în domeniul lS ar~a intropatiei la_ ~!:~1 lui C. O. Hempel7, acesta limit!f:d a~ i:e asociză opini.er 1~1 ~d i:-re~ euristic de a sugera ipoteze ,psihologice'. t· "1ntotdeauna atunci cî cop ă spre un s • ca b • ă s1m a s· re suţine că istoricul tr~ Ul~ s ază activitatea uman co nsi:deră că ~ descopere motivele ce d1recţ0~ decît Dray, deoarece. dite dictaite s_so~ski merge chiar mai dep~ e cauzele acţiunro negm ' ~rin 1n_otrspecţi poate ajunge şi la • . ·ndiv ua - lă 9 emotive subconştie • , tinţel sociale exI?er_ief~\n aş-zis s in ?ssowski este de păre c~ m \ru funcţi : (1) eun tic resiilor umane inte~1oară îndeplişt cel puţin _ pa de interpretare a e~p sihice· (3) de ~- tuu-e psiholg c ă a ipotezelor, ţ2)d · c atori ai uno r stăr \ p a.menllor prin e~ a. altor reacţi exterioare ca m ~i în comportamentu o enerale, cînd nd 1nţ in.flicare a mecanismului ~ep întemeiere ~ . tez-elor fru efectuarea rn errnediul motiva ţil or ş 1 (4) ..e este suficient pen ateri-alul furnizat de obs erva ţu nu 't r 373 \a cer inţ e l o r ş tinţ i f k e 1 0 . ln ceea c . • aces t s t a d'iu d e conexiune • m cu p sihologie Pri ~ adoptăm o poziţe dară - de ş i nu radical-em;: _n~i adică să recunoaştm ca legitim numai rolul euristic al empatiei lflca, a ceea ce se num eşt in tuiţe de cerc ~respectiv să subliniem importanţ in .toate etapele certă i, deci atît în stabili rea fap te lor, în expl~1 a;e) cauzlă,. cit şi_ în. con_str~irea _conceptel_o~ s inte_tice generale ; pe de ~ a sa respingem utilitatea intro patiei in cadrul 1tă parte, smtem 1clmaţ ces~l_ui de _explicare şi de si nteză , cînd e vorba de întemeierea ş{~ ­ venf1carea ipotezelor. e Aceasta înseamă că înţ el ~ e rea ac ţiunl or uma ne, pe ntru c ă de m la c_ompr eh ensi u n e. este ec hival en tă acest Iu_cru e vorb~ dnd ne reŞ! cu. ex~licar1:.a lor, m cursul c_are~a admitem em,pa.tia ca fa ctor euristic c~ ex_ p!1 c aţ i e, înţ~l Al~tun . de mţelgr 7 g e r e a m a i p oate fi co n c epută in 1~tone ca un ge1: de JUs ~1fi~are a a c ti v ită ţ i i um ane p r in ra por tarea ei la sistemul de valon al unui grup dat de oameni sau al unei cultu ri cia e. i verifc ări , c orespunzăta un e istoria cel sîntem încli~aţ să veşt puţm . 3. Ti1mrile de explicaţ cauzlă în cercetarea istorcă 'dAmt·r~juns deci la concluzia că în istor ie ,pr ocesu l î nţ el g e r i poate en 1' icat_ cu.. procesul explicaţ. UI.timul are to tu ş i o s feră ceva st i tre r!nsa, find că se refă n umai fa a c ţiunl e oam1:> nilor şi mai · 1 I • • exac , 1a comportamentul int ţ 10 ţionşf ( t en na a oamenilor. Oa re istoricii in tuiale acţiu~f! r~ t care_ prodblem a . explicaţ e i conse ci nţelor neitţ io o te atenţi asupi· n reprmse e mai mu lţi oameni nu a existat) nu au atras a uner probleme esnţ· 1 • . . . •· explic a ţie activăţ" . t . ia e, ş i an ume asup ra pa rtic ul an tăţi1 nologia lor)? Răspu ~n der~ţwf na le a omului (nu chiar aceasta este termideci: nzm m avoarea lor la a c ea s tă înt rebare distingem, (I) explicarea act ivtă ţ· 11· • • activitate raţionlă· inteţoal a omului, care p resupu ne o 1 ale intreprinse de mai ~u1~f~ ~~~!·e~1 e~telor s . ? , eci ale proceselor . e pot md1ca şi alte el T . .• criterii. Vom putea d'1 t· asi ican ale explicaţ cauzale după alte ' . s mge astfel · (I) explicaţ baztă • e~plicaţ strict cfiz:I:rea dispozţnală, le ~~imul caz este vorba d st . . .. f explicam dinăutrl să e_ area sistemului, ale că r ui schimbăl' dactor e~tern faţă de si t u, yec1 nu scoatem în evidnţă aici nici un s~i interior. In caz~t:~ a<: e ~stă !nterpreta-re cauza se află, a ş ~­ caţ' f:i,~toruJ extern faţă dP ic aţ ie. stnct cauzale avem în vedere 1.0 1aoct • tăţi int e nţioale d: acer Sistem. Unii autori nu disting exphdi s p o~iţ nală . . . cea car~ :e cl_asif1~are a e:x,pJic!xN1 I~aţi că modelul ~~~era _la caracteru{ 1t·J~t:z~!e m cercetarea istonca. es~ SU.i-generis de Uctiv construit ~I !caru lor l ogice. Fiind de parrel m ă s u l'a în c a/ X~li c aţ i e ca u zală î e. • _G. Hempel constituie un mo. 1st z ează sau se a e tipurile de expJ ·n one, ne vom st r ădui să demonstra1;1 Propie d ic a ţi întîl 't • . r eali(1) explicaţ a . e acest model n· t· m e m studiile istorice condiţăr indi Pri n r_eferire la ~ ingem_deci : ale . . (2) explicaţ' s,pensabile (sau la egb e con d iţo nări suficiente sau ln d1 s pensabi1ă . I care of e r ă alt a~ ele); . (3) e xpli c a 1 ţ ~ · t r -o s ituaţ i e d a t e ă r )~ah va unei c on d iţ i suficiente (cond i ţie 11 care t ' a rag atenr ia asup ra c ondiţlr fa vorabile. f ~a 1 't neitţoa acţiunlor 1~ f i -i i 374 ?e. a cest ge'.1 s~. refer~ ş i _ la tipuri·le de ex pl icaţe indiO clasifi care ~ate anterior _ ţd e c 1 _ş i Ia_ ~x , p _ hcaţul~ acţi uml o r int e nţio al e ale oamenilor expli c a ţ nl e d1spo z 1ţ0n c1 l e ) . Dm alt punct de vedere se pot m· ct· . s1 1a • •1 . d •t . .. . , ica, • de O p arte . . legi ~ car e . nu a mi ex c epţn ş_ 1, pe de altă parte, legile per tice cit ş 1 legile m ai mu lt sau ma1 , n i ţ u p abstracte ă c i d a acelea st 1 a \ e 1 : e f cr ă la tipuri idea le (ca feudalismul, capifalismu'1 etc. în care ~:i~ericul ia în c01_1si~e rare nurr:ai ca racteristici le es nţial e ) , cu u~ num ăr mai mare sau m_a~ mic de premise. . . .. o alt ă cl a s1fica re atrage at e nţia as upra exp li - ca ţnl or prin indicarea cu clasificarea explicaauzelor directe ş i indirecte ; aceasta are legătur fii lot în uni ca u zal e ş i mu lticauzale (tipice pentru istorie). In cele c2 u r me az ă vom analiza mai întîi e xp l icaţ a c tiv,ăţ inten~ ţ io nal e a omului ş i e x pli c a ţ ia dispo z iţ ion ală . Nu vom analiza separat <' X oli ca ţil e efectelor n ei nt e nţio a t e ale a c ţiunlor întreprinse ele mai m~'. ti oam e n i ş i e x pl irnţ il e st rict ca uzale deoarece ne vom referi la ele e xpli c aţi a din pun ctul .de vedere ai fundain ca.pi tole le ca re t ra teaz ă m ~ n tă r i sale logice. 4. Exp li c aţi a cţi un ilor inteţo a le ale omului i l e int e nţioal e (care au, deci, s: op ?et~re refe r im ai ci la a c ţiun minat) a l că r or tip ideal es te activitatea raţionlă. A:eastă exphcaţt~, pe care int u i ţ io ni ş ti a u vru t s ă o o bţ ină ,prin intermedml -~ctelo_r specifice ale empa ti ei, p oa te fi c on ce pută cu succe~ în . t~rmenu u_nel recon: omul ui. 1n mod mtu1tiv, emI_>a_tia ~oa,t~ f~ sti tuiri r aţ i o n a l e a ac t iv ităţ <" X pli c a tă tot a l p r in ca tegorii metodologice care nu suscita obi~cţut şt inţ i fi ce. I n a cest sens se poate recurge la -con~epJele genbelra e t~ e , asociata cu pro • • • . . . " ·t ţ"l teon e1 Jocu rilor aş - nu m it a logica a s1 ua 11 °1, • . . ema . tica f ~ x p li caţi e i i-stori ce, ş i la re alizăre teo:iei compor~mentul~\ A~:i!:iat; lncluse atît a c ţiunl e indi vizilor, cit ş~ ale ?ru:-unlr !~~fi;~rea rezulspre un scop. In schimb, r e p etăm, nu mti:'fi m 1~cu 1.ezulitate nu au caia tel or a c tivă ţ i u nei mulţi de oameni · A_ce,te _ie u ot fi explicate ra<;ter inteţoal, nu sînt proiectate de oa11;e~ 1•. dec\( r ~i a deciziilor. ţ n n eventuala folo si re a categoriilor teon~i JDC1: ~ c ti v ităţ amintesc <I rocesele istori ce care sîn,t rezultatul ace st ui ~e:1 !zul majorităţ cons: _Procesele n aturii. Hefe r itor la ultimele ~a ş ~ r td~ oameni, nu trebuie s ă cinţelor a c ţiunlor înt reprinse de grupuri m nu înseamă, evident, că Pe Pl_'~supunem o activitate raţionlă . Ac_ea st:i mare <lecit în prezen~ să Vntor omul nu va reusi într-o măsu ra m . •tatea sco,purilor proiecmaJon • • • tingă tconctuc· t a a c ţ i•uni l e sale de masă ŞI sa a d efectel'e acestor ac ţiun pa e: Totuşi , ne îndoim că s-ar putea preve ea e hmp îndelungat. 'ndiferent d a c ă ne gin~im la aer î_n cazu] explicaţ faptelor umane, I uri sarcina istori cului /~ t:: di IV1tatea unor indivizi sau a unor _g r ~h c ilă d~ ît în ,cazul _exp i; ar~~ acn_tr-un anumirt punct de vedere, rna1 di oameni deoarece, m pnm ta ~.:Unilor neitţoa ale n;ai· m~11torentului s~u a ag e i:-ţlor. A:e~!re ins ' el trebuie să reconstituie ps1holog1a agmblu[ui de faeton extertni cere - p e lin gă • ea ansa • t , ..se poa e Este 1nf1earnă ca, recons t ruir . cazul examina ue1u enţ ea ză comportamentul uman ml interne ale v ieţ i uman1·e~terni a isto • " . • • procese e . t rni cu ce1 ' ~Vide _,1 ~ sa reconsititu1 e . Ş I stimu!llor e~ e sihlc uman adică nt ca n umai corelarea mt e g_ral _ ă axterni prin sistem~! ,p c ţiun ea în.are c numa i o filtrare a st!muhlo1 e n raţ ion a l, respectiv a clr-ep t~ _rezulta t un compor tament urna ata sp,e a•tinge rea unui scop dat. 375 ..,........ Condiţare Fig. 37. comportamentului uman ar putea fi ilustr ată ca in . Cea mai g e nerală s c hemă d_e examinar~ a acţiunlor umane, ca un sui-generis indi:-eptat _spre atmg~re_a unui _scop: a u?or r~zultate utile el care a c ţ 1 o neaz, o dă ammhta teorie a Jocurilor ş1 a deciziilor. PE;ntru ~gtă teo rie istoricul va afla care s!nt principiile diverselor jocuri 1 1? n ace e ia O decizie, de exemplu, !n condiţ de certitudine şi de incertiş 1 c~m (cuno şti n ţe incomplete), de că t re un indMd şi de grupuri etc. tudin ~ le fund am entale ale jocurilor ş i deciziilor au fost formulate de 15 :re;_ ~u ce ş i H . R aiffa sub forma a trei postulate, care merită menJ OC St abilirea scopu lu• Fragmentul de realitate oc ţoun i Actiu neo i nd.reptoto câtre scop Fig. 37 ln acest ă sc h e mă se vede c u m o s itu aţie d etr m inată prin crearea unor stimuli pentru a numite acţiun (d e exemplu opresiun ea soci ală este un stimul pentru lupta impotriva e i), confrutaă ,cu exprinţl e anterioare ale individului (sau ale mai multor indivizi ) a re ca rezultat - !n cazul unei stări ,psihice corespun ză toar e - formu larea scopului a _ cţiun ş i , !n co n seci nţ ă, o acţi un e (de exemplu a band ona:-ea luptei, deoarece ex. peri e nţa a reamintit represi u nile severe). ln explicarea ac ţiunl o r umane, istoricul nu s-a preor upat totdeauna în egală măsur de întregul l a nţ de l e gă<tu ri a părut e în t r-o situa_ ţie. Adesea _s-a limitat numai la explicru·ea comportamentului indiviz_ilor (in _spec~al ~l per sonalităţ il or remarcabile), luîn d în conside:-a~·e viaţ lor mter10ara (în general re c onsti uit ă prin introspe cţie), resp<.> ct1v ,.prelucr~rea" int er i oar ă (,pe b aza exp:-i e nţ e l o r preced ente) a, stimulilor exterm, av!nd ca rezulta,t un compor tament sau altu l. . un ilor umane din trecu t a constat într-o Progresul în ex.plicarea acţi a?or~are 11:3 i e g a lă a rolului explicativ atî t al e xperinţ lo r anterioare, cit ş i a~ stimulHor externi ş i. mergînd mai depa r te a investgăr subf~rntulm _acestor stimu l_i. Aceasta înse a mnă expli car~a acţiunlor u:11an: conex i~n~ cu un sistem su fident de amplu in care se mamfe sta . • aceste acţ m In li~er3:tura is to riă ş i m e todlg kă se s ublina z ă adesea c ă expliu m_ane co n s tă în d escoperi rea motivelor, a mo b'Jurilor carea 1 . ( i d acţmlor . 12 . S ă denurni!Il şa ' teci, a scopurilor) care au di rij at aceste a cţiun t· • •"OP· ceas a - structu ra Conceptul d . n:1° i vaţion la a aotivăţ îndreptate către u~ . •• şi examinarea ~u:tiaţe_ po_ate ţi înţels în aş fel, îndt să imp J_~frea scopurilor a " ţ i·u . ra ulm stJ muhlor externi c a re ,contribu ie la st abi • 1 umane. • - mor . . Dacă, în numele el' b • .. .. . . . . . . nai", hr:i1tăm rolu l inotrosp ;. :raru Ştimţe1 1stone1 de un ,ps1holog 1sm nsti!u1 rii m ot ivaţlor (sc~c ie~ la suge;·13:rea de ipoteze în cursul _r:co care istoricul poate corela pur_1lo~), atunci a pare prob lema modulu i 11; care se află la baza a-cest a c ţiunle umane cu struc tura motivaţnl~ une individu~~~- r~n un~le cazuri, după cum se ştie , el d1!s 1a de _ relatăi acţi un e . Istoricul treb . spectiv asupra motivelor care l-au c_on. rUden~, ţinld cont cet e s~ tra,teze aceste relat ă ri însă cu maxima penii nu- ş i dau seama de ropu~n de faptul , destu l de frecvent, c ă oa~ i.!lterpretate ca un ti,/ d pru Je moti vaţjl3; aceste relatăi trebuie de C ă se caute e xplicaţ. e comportament penrtr u care este necesar s 376 ţiona (~ : fie care ju c ăto r are pref r i nţe în rapo11t cu rezultatele care-i sînt utile/Z) fi ec·are j~ c ă_ tor . ~ste_ tot~] co n ştie nt de regulile jocului ş i de utHi:. tatea f uncţilor f1ecarm Jucator, .. . . 14 (3) fie care ju c ăt or t ind e spre utilitatea maxiă aJte~tata • . nd raţio n al, omul se stradu1eş să obţină C alte cu vi nte acţionî . u d zu1ta'te scontate succesele sale deipinzînd de c unoaşter r:e; 1 Ţi~;1 de e j:C ş i a scopu rilo; ce loraţi ' jucători (un astfel_ de ~t! poate . fi, evident, însăşi realitatea). Nu mt_ai l es t eac ţ~ e: arşi s~esJ la un Ja joc (respec 1v a , ' . .. • t fmulaţi că oarnem1 sm s 1 . şi le propun pe baza unei anumit comporta me nt) d e scopuri 1e pe care scări de valori cores p unzăt oare . lt tă • limbaj matematic, poate fi Teoria jocurilor, ca re este dezvo _a 1.n. de situaţ-e mai aproită traă ca o forma lizare a a şa ~ _n u.midt e i 10 ~ 1; ;i ai acestei iogici sînt: de practi ca istori cu lu i. T erm enu fun amen (1) om ul, " l acelor (2) mediul a mbiant, (3) o serie de alternative î~ ?electarea mi] 0 ' (4) o serie d e rezultate pos1b1le, fer i nţe p entru anumite brezub}t~:\au deterministe) dintre mij(5) pre (6) ,cunoasterea relaţio (pro a 1 15 I oa~e ş i rezultate. • . . . tenţioală a omului,• ad'ica• tpentru buie . Deci, p entru a explica activitate~ m acţiont aş şi nu abtf7\.1 r: cu 1 a raspunde la întreb area de ce omu ~u cit le cunoaştem m; i ~e~oie să cunoaştem toate a ceste el~ment~- ia noastră. Nu es~e e~e utem atît mai sa tis fă c ăto are va fi exp{ica!nte enumerate rnat tsus a e~plica <ie „a particip a afectiv" . ~ele ~ e em etări istorice. Pen ru traduce si mai bine în hmbaJul cerc cuno a scă : care a c ţioacţi un ile int e nţioa l e este necesar să se ei (ale persoanelor) persoan (. l) caracteristicile ps1.hi ce ale • . . siguranţă); neaza; •, t ( si guranţ, risc, ne (2) - c ondi ţi ile în care ea a ac~10: . a de valori> a per(3) mijloacele d e care ea a d:s~ (împreună cu scar (4) scopul către care ea a tm f ritor la pct. 2 şi 3)soanei car e a acţiont); vea (în special re : treprinde (în ~0 ':1(5) c unoştiţel pe care :a. le :ederea unui scorrtla dispo ziţe ŞI {? diţ" Persoana care acţi~nez. !Foacele pe care ~diţ şi la eficnţ~r;Î b u dete~inart:e, folosind. m1J eferitoare la ~o Unge scop~- Ar lui şi a.za unUl bagaj de c unoştm ţe r pentru a -şi a le de reahzare a 1doa:elor) acţiun i corespunzăta t scop, rnijloace ~ ec1 să ştim să reconstituim aces andant a ordonat ~ Un oş t i nţel celui care acţio:1e a z; bărn de c~ un s~C::m gata să-l c:dfntn tra Să p resupunem că ne mtr de 1u.ptă Şl că xplicaţe trebui•e m nJ!ierea a rmaitei de pe cî~pu entru a da O e decizie. P •P entru acestă 1 377 -- ,....... să r econstituim scopul pen tr_u c?r~ s -a l ua_t _o. a_s tf~l de d ecizie. Obiectiar fi putut s ă nu _fl e c 1ş b g~ r~ab_atahe1 ş1. c ruţ are forţ e l or. de vul s ău exemplu, pentru a da l_o ~7.11tu~a d ec1s1va 11'. a lte c i r c um stan ţ e . Apoi ar trebui s ă a n a li ză m co nd 1ţ l e m ca_re a a c ţ! o _ nat com andantul. Aici s-ar putea include caracterul terenu lu i, aprov1z1onarea, r aportul de fo~,., scopul general al răz b o iul, d e p e nd e n ţ a de alte pe rsoane etc. In eonii~ nua-re este important s ă se c un o as c ă m ijloa cele d e care di spun ea acel comandant ,pentru a - ş i atinge scopul. Es-te posibil s ă fi exi stat şi al e s tiţ u) . In s fi rşi t. este foarte irnportan s ă motive (de exemplu un armi se c uno a s c ă bagajul de c u n oşt in ţe al acelu i comandant. T rebuie să ~tim da c ă cun oş t ea efi caci tatea p rez u mti vă a dive r sel or m ijl oace de a c ţi u n e, d a că c uno ştea toate mijloacele posibile, d a c ă avea i n fo r maţ i desp~e condiţl e în care a c ţ i o n a . P utea , d e exem pl u , să ia decizia de r etragere fă ră s ă ş ti e că i-au sosit n eaşt epta te întă r ir. Adesea istoricul are po s ibl tăţ i foarte limitate s ă obţină inform ţi suficiente despre toate elementele logicii de s itu aţie . O as tfel de cunoa~tere c ompl e tă poate fi c on s id e ra tă ca o stare idea lă (idealizare) spre care tindem în timpul ex pli c aţ i ei. Se poate constata c ă expli c aţ i a p rin r econstituirea eleme ntel or logicii de si tuaţi e cuprinde într-un fel d o uă elemente : (1) determinarea sco,pului (motiv u lu i) a cţ iu ni i ; (2) aprecierea dacă , d in punctul d e v ed ere al scopulu i, a c ţi u ne a a fost raţion a l ă. • D ac ă întreb : ,,de ce comandantu l X :a d at ordin de retragere''., ~t s ă r ă s pund : ,,deoarece a vrut să c ru ţe forţel p en tru o l ovit u r ă u lt~r~oar~mai im p ort a ntă " ş i s ă consider acest r ă s pu n s ca o exp li c aţie su hci_enta. merge mai depar te ş i pot încerca s ă constat d ac ă aceas~ rePo,t însă tragere a fo st r aţi o nală. P ot s ă a preciez caracteru l ei raţ ion al ş i din punctul de vedere al cunoştiţ elor (in complete sau e ve ntu al eronate al:) comandantului sau chia r din cel al c u n oş ti n ţelo r n oastre (ale cerceta, mijloacele ş i eficaci tatea a cestor mijloace• . torilor) despre co ndiţle Unii sa van ţ i (P. Gardiner, W. D ray ş i a lţi ) c onsi de r ă că în expl!ca_ţia prin intermediul logicii de si t u aţie ist oricul nu a p el a z ă la l_egi A lţ· 11· I • (H _ nsa . e~1,pel ş i a d e p ţ i lu i, E. Nagel) s us ţi n c ă nu este p osi"bi! sa sei e pe r s o na li t ăţi lor fă r ă a se lua în considerare unele 1~ e~ph ce acţ iunl c ă est e in dispen sabil să se re : u r? ă la_ le;:~ generale. __ Sln tem de pă r e r ace~tea . fond întotdeauna ju d ec ăţi r eferitoare la o a cţ i u ne raţw l _a \ e)• iţ i determina __ fentoai e la efectuarea unor a c ţ iu ni d eterminate în cond ~ ă e xa ~ 1 i năm aici d o uă si tua ţ i : (1) cînd u n izvor istoric _ne :,' 0 r~;; d te direc\ mtr-un mod credibil despre s copul unei a cţi un i; (2) u~ onstru1m singu • • jzvor' . n acest scop . 1 n primul caz spunem, conform . . -e1. f~::1;:u: ~tit u,l retrag: rii a fost d or i n ţ a de a mena ja fo r ţ el p, op:·:\ ;;e să se retrag~ tacit l~ o gener alizare d e tipul: 11 adesea es: e. ~~naliza fi ecărui ele ata dec1t_s_~ se o b ţi nă o victorie scump pl ă tiă ·r· con· vingerea c ă m~nt al logicu de s it uaţi e ar t rebu i s ă ne întă r eas . a bUie să fi şt iu t ~ c e~t ăa _fos: cazul b ă tăli e i examin at e. Coman dan tul ~ : r ţ e l e 1eruper:a ope pro,prii. A dorit a~ ra ţi il or , n u putea s ă cr u ţe cs u cru deci a a c ţ i onat • • ţă Cind reconstituim s· • . m consecm • erea 1a P ro p ozi ţi generale e t _mgu: 1 scopul ac ţi un i (mo tivu l) recu rgtr-agere, c!nd existau în c ă şa s e şi mai ne cesar ă . D in fap tul deciziei de re n1o• nse de a clş tiga băt li a, tr agem conclu zii a supra :.c:; /t 378 restei de cizii ş i c ăutm ·confirmarea în reconstituirea elementelor tiv:1~: da. s it uaţ i e. R a ţ i o n a m e n t ul are următol model: 1og1cn e . . p remise. d . . forţel da adesea l) A tu n d ci nel u n comandant .? r e şt e sa cruţe .( retragere, lntreru pînd op e r aţ ule; ord11( eCom_an dan tul X ,a dat ordin de întrerupere a ope r aţilor. 2 Conclu ţ 1e. p zia: b abil com andantul X a in· t e nţ io• n a t sa• cruţ e fore (3) r~ deucţi , ă b n l s cu o s ingu r ă i m e r p s ă ~1) avînd ca:adei: st enrală. P ropz iţ i a (1) poate fi d e du s ă dmtr-o P:o.? z 1ţie ş1 E c de propozi \C. gd tipul · Numai atunci cînd sînt create c ond1ţu ca solmai gener a ~ _e • via•; sînt c r u ţ a t e fo rţe l e armatei". daţi să nu-1 1 P 1_ar:a ~ . a n a liză mai at e ntă a reconstituirii tuturor u intrepr~n .. em a~C'I o. R f itor la marea lor majoritate, ape lăm elemen teJ,:-i: .1og1 c11 d\c s gu aţ 1 e m;lir pentru a în ş iru mijloacele pe c~re la pro p oz 1ţi ~ener~ _e. e exe ă d ; tă trebuie s ă facem apel la eunoştm: le-a a\·u la d 1s poz 1 ţ 1e o persoan b. t au altul o situaţ e etc., pot h tele refe itoar e la faptul c ă un ? iec s lt ' O considerate ca mijloc pentru ac ţ iu n ~ sau a ~-. ea în studiile de pionie· t onc • are ongm Teoria comportamen t u IU •l (rare-~1 • .k ) le reprezenta pentru 1s rat ale lui 1. P avlov şi E L Thor nd1 le ~~:'pre meranismele comportac ăţi_ genera :ac iilor la stimuli în fun ~ ţi e de un bogat r!'zr r ,ar el e j ude mentului in strumental (mecanismele r \ · ţ il e c ondiţ o nă n i clasice (nu e on s e r inţ e l e care-i în so ţ e sc ) ş i ~espre 1egialae) Ea permite subordonare.a oi 1a semn • T ate emp1• d numai r ea{'ţi la sti mu \1, ar: : legi care pot fi ven ic r ări anumitor ac- ţ i uni u man e speci_fice . un~: unui anumit gen de gene:~;io6 1 ric într-o mă s u ră s uf _ice n tă 5.1 evitar ri e nţă int e rioaă - Trebuie rtamen· m rente ,·erifi cate pr in propria expe ·t atît explicarea compo t lui perm1 e nat r ă teoria comportam_en u . 17 . . . a psihid\ tului normal cit ş i a celm nevrot~c • .. putem reconstitm vi aţs cu conbinelţ e • tei teorn . ln conclu zie, pe baza ac: s ·t a ţi determmate, lt mai multe a oamenilor care a c ţio n eaz ă m 51 u51·t uaţi şi s ă culegem \ivi. Cu alte ditia să reconstru im corect ace st e ale oamenHor re~Pe<;ilor omen e şti. • t •oare „I a c ţ1un date despre exp e r i enţ e i~ an en t ă cale motiva~~! e e înd e amnă la acruvinte, pu tem descoperi P:. aceas rezi n tă stimulu car comportamentu.lui 1~ s~hema noa s t r ă m ot i vaţ n~e rep e evrdent r ă teoria Ji c a ţ i e; ea suţine tiune (sau la abandon area ei). E st • abstracte de e~.P uri de comportane ofer ă numai, elementele cele mai e a z ă anumite ip baza propriei e~~ ă anumite tipur i de stimuli d:a~!că omu~ şti~ rons e dnţă {avo~1;~ men,t, aceasta depinzînd de fap t re detrmină a unei pedepse_ de a 'tle r ien ţ e ) că o anumită compar a sau mi c şorae ·na istoricului i r enti:u el (o re c ompensă, evit:::tului). Este :f:t~m de recomre:se~i~ernunol ogia teoriei comporta_ stimuli ş i a:el să se transform(e t~udine) concretiza de fiecare da it ă acel nit din ext~r1or o r e s punzăt o are \ umulent principa\t Acest conPedepse car e fa c ca sti m1;1lul ve iente psihice/ că ne PŢin intermedi ul u:1e: ex?er demonstr:eaz esul de clas ă un c o nţi1'( eor1a materialismulm 1st onc tas ă este in ter e r cet ăr i date cu ave rti ze a z ă m otivaţe) al a c ţiunlor de c ompletarea c - d lP ă cum r zeJor tstocept, foarte general, recl a mă t c conduce uş o:i d er abilă a ~na Ipedepselor ~ut spec~fic, d eoarece ea P0 ~ ~ erorrnare c~~ompenseJor ş i e ag hi d e a z ă I~ rnod Ju st W . Kula - la c u noaş t e re~ \ actorul care ~ i ca ti v ă . O ast rea n oa s t ră , . con tiitu1e. t eo r e t ic ă exP brllor ei) cit ~e. Du oă pă Î nsoţ esc anumite a c ţ~ ~ t co n s t r u c ţl( m a jori t ăţ i ~ mem te( izarea ace stui concept \ ntregii clase de a c ţi un e care ad uce 379 f ·r 1 r? ~~:t mai multe recompense şi cit m ai puţin e ped e pse va fi co n for mă • l selor unei cl~s~ date, _ceea ce t_rebuie . să ..rezulte di~ e xp erinţa ~ t~ ­ oară a clasei ş1 nu dm scopunle a cţiu ni ,pe ca re 1sloricu l ar vr ~ le atribuie cl asei. De notat că teoria recompen sei ş i a ped epsei nu e_a 13 ~a considerare acţiunHe orientate spre un scop p c term en lu ng . in 5. Explicaţ baztă pe starea dispozţn a l ă a unui sistem Jn disputa care durea z ă d e a proape 30 de a n i ş i care a fost i n iţ' tă de C: G. Hempel (cf. ca~. VIII) asupra cara cterul u i exp lic a ţi ilor cau ~~e s-a. f~cut _ades.ea ? confuzie între probl e ma recon st r u irii m odelului e,;p!icaţ1e în 1s:tone ş1 modul în ca re pr o c e d ea ză practic istor icii . care ~e indepărtaz adesea de s ituaţ model. Mul ţi a utori , respingind modelul lui Hempel ca nefiind tipi c pen tru istoric. a u în cerca t s ă-i op u nă altele considei:ate . a fi _met?de tipice. In acest fel, în ri ndu l m odelelor tipi~ d~. explcaţ~ e _în 1stor1e a fost inclu să expl ic aţi a b aztă pe starea dispoz1_ţ0nală (hm1ta _ tă la explkarea acţiunl or individu ale) ş i cea ge net ic ă (limtaă la _expli~ rea evenimentelor indi vid uale). ~ anli z ă ~1 at e ntă a în ti:egii di spu te p ermi te o apropiere considei:ab1lă a. poz1ţ!lr nu atit prm separarea .mod elă r i teore tice de cea strict emp1i:că, cit - într-o mare mă s u r ă mai m are ded t s-a fă c ut pin ă acum - prm ape_lul la enuţril istoricilor ş i la r ealitatea d escr i s ă de ei. . Această realitate d~mon s tr e ază c ă modelu l b aza t p e starea dispoziţ!onală, care nu poate f1 trata,t ca o cva si-expl c a ţie ec:te la fel de leg1căa) îmodelul _care are în vedere dep e nd e n ţa n ec~ n diţ i o n ată (sau s;aşi efect. is ic ntr_e A ş1 B, între cauză interUmăd_ schimbărle care se produc înt r-un sistem . pu tem să ne esăm, înainte de toa te, de i nte r ac ţiunle perm anente d intre elemente ~:;e c~n_duc ~a obţinera unor situaţ m ereu noi al e sistemului. In ace5t ;pr;vim sistemul din interiorul său . Un astfel d~ sistem poate fi. de f:~:p ~tatul polonez sau un singur indi vid. Examinînd u-1. ajunget:' cu al~~ ~zia. c; el a avut an:umite ca racteristici, stă r i (d is p oz i ţ i) şi. deci. comporta~tnt e, ~ fos_t predispu s la un a numit tip de s c h i mbă r i sal! ~e s c h i mb ăr ile din sistem prin sta rilţ sale specifi~~ e~d· '5Phcf m, aşdr, mod nu num~· î ica pr n forma ~a. Istoricul pro c ed e ază adesea în aces se crede tn -~odn ~~{ort. cu pred~soziţl psihice ale unui individ, 1;Ur:' nu de toate tipurile .ş lmi t, dar ş i cu. ~ul te alite ~isteme (ev i~:n.t, ~~; considere că faptul) A n cazul acestui_ !IP de expli c aţi e este d1f1c1) sa ţ a !ui. B este t rat tă aici c~rova O c ă ap ri ţia faptu lui B. deoarece ex1s:!Yu1aş B. Este usor de b transfor mare a unei stă ri anterioare a a. u sistemele care 'se schii~ib~ervat. c ă a -c eastă xplicţ este p otrivă pentr ă Examinind un sistem continuu . Vom da un exemplu. ci de_ influ e nţ a unor facto"~ :putem interesa n u de stru ct u ra lui int~r~; mulu1, respecti v de a t ; .\. s~u a unor elemente exiterne asuq:,ra sis uvlnte. ln acest caz est s a I I mterdp e ndeţa dintre fapte. Cu alite c sau _di ntn • elemente!! ~orb~, d«; a indica le gătu r ile dintre diver se sis~e!l'l! expli c aţi a baztă pe s~unui ~1st em. P entru a ilustra d i fe r enţa din!~ ~~n~xe1plu simplu . La ;~~r s~stemului şi ex p lic a ţ i a strict cauzlă d:sl)enttu c ă a _ars pentru c ă aciloarea: de ce a a r s un sat ? - pute~ rsaU de ce cin ' '" le-a dat fo c ! erau case de lemn acope rite cu paie ea: lor? - 1v:n cel Groaznic a inl . nt mod similar. r ăs p un zi nd la în trebll;r 01 riaau că fapF~t admite r ă s pu~ a represalii stngeroase împotriva b ~da a st tip treb ~u 1 că a fă c ut -o din ca u ză r ă era „c: alt uiau să con>tribuie la producerea unui . anume la întăriea statului. Exemple asemăntor oferă discuf~pt, ~pra cauzelor împărţi Poloniei, atunci cînd se indcă pe de 0 ţ ia tas aş-numi t e l e cauze interne divers înţels, iar, pe de ~)tă parte pare, • uzele externe . ca Du p ă cum s e vede, în analiza structurii realităţ , (a procesului isto. e pot cerceta cauzele anumitor evenimente (sau ale unor schimbăr ne) sau un ca r a cter continuu), deci ale unor fapte-sări şi fapte-procese c3f.\a . XI), a vîn d în v~dere d_iverse_,proble~e. Ne pot deci i1;1t~resa fle (~ t!ra sistemului (e vident divers inţelas, de exemplu ps1h<:ă, ecotendiţă spre schimbare, s ru ~ că e tc.) cu scopul d e a indica o ev e n it uală 1 nom • e ( di n ău • af ara s1~temu • JUl_') care, in. • baza unor fie acele fapt ntrul sau .d m ' tăţi m ai ge nera le au dete rminat ca tendiţa unei structun spre anu1e~ c himbăr să c~ n duc ă realmente la acele schimbăr: Cu alte cuv!n: 1 ei~ind sea ma d e dis ti n c ţi a fă c ută la cap. XII în 1:~atur~ cu &tu?~u'. st:-U~tu rii p rocesu lui istoric, ne pot interesa. fi_e cond1ţăl: a,pnţ1e • t d e c a u z ă- e fect fie cauzele înseşi (indirecte sau directe) ale unUI rapor • . . • 'd t f t Să ne unu i fa pt cunoscut (sau caracteristicile faptul~1) consi er~ ca e ~c :t 1 amintim de e x em pl u l lui M. B1och, citat m acel capitol, tre a cr e ş t e r e a p r eţurilo r in F r anţ a ~n timpul lui Law, în care au or eosei ţ i ile (vezi Fig. 38). bea cauzele ş i cond ::.[1/r t~- f• Fronţ Gra dul î nalt de omogen,tote ewnom lc6 în care fac,lll a ci rculofi o lcond1ţ, I In1 I oţ ia Creşta Iu, Low (cauzal F ig. 38 preţuilo emnifcă o explicaţ . . . . ndiţoare - s • t esază Pruna săgeat md1catoare - : 0 ului de fapte care ne m er ' ~aztă pe· starea de ansamblu ,a siS t~m ·e strict cauzlă . . iar a doua săgeat - cauza - o explica~ f ctuăm baztă O explicaţ . . ă tund cmd e e . lui (a fapteMai trebuie m e n ţi onat c , _a fie structura si~emu 1 •, faţă de starea Sistemului , ne poate interes; fie structura SIS~~U c'::vinte ne or) pe care-l examină drept c~uze~ cauzei date. Cu Jucă anu~i<te ~are s-a produs, presupunem, acţ!Uitru ca în el să •S~ prăi într-un alt 1 ntrebăm dacă sistemul era apt pe ace anumite schim~ 1·1or ca de o s~'' b ări • 'ta tea ,-c 1U-• '."'um sau daca. e ra ap t să provo d s re agresivi . vecin vorbr de slăb1 Slstem. A vorbi, de exemplu, e fşi valoare c_a şi a tă pe o stare de cauză a împărţi Poloniei are . a~~':n O explicaţ !azadar care conduc, rea Poloniei. In ambele cazuri sint strict cauz e, a~, indicind cond i ţile care nu . . ă eX, u ca ţia , baz a t_ă 1a rindul lor, Ia cauze. .. realităţ va!lde_az nt al acestei exp!J1 Cu 1toate că analiza ~~c!W' ~-ne rolul deter~::ate rezultă ins~ că ~ ?.tarea acestei r e a lit ă ţ i , m?,1c1~~ exemplele ~ e nţ1 arte care poate fi ~e aţu în cunoaşter ea r ealităţ , d • de e xpli ca ţi e , P ă tarea cauzelor (m ea este numai o p arte a proce~u1~1 n sa bilă -: în c udesea explicaţ, folos - în unele cazuri fH nd ind1s~cir !ş i ]im1te _1 ază a1e indivizilor drept 5t insul strict a l acestui cuvln~i ~~esorturile psl~ ~:pl! ca ţ i ei, care a fo ~:_1;1ai ales atunci clnd el in ~ Jul psihologic a ~ a <:omp r tă ri }or . ln rno e r 181 vreme !n istorie ş ~ î şi gă seş t_ e i~ c?ntinuan~ ad e pţi prini care se condu ~ du~a ..,,bunu_l s i mţ ~1 nu dupa c unoştiţe le şti inţf ce , referirile la p re d1sp oz _ 1ţ, deci_ la rn~1 ca rea , de ~xemplu, a un or astfel de tră s ături ca a mbiţ ia, energia, bu na ta \ca sa u Y1deni a, era s ufi c i e ntă pentru a expli'ca comporta men tu l persoa ei e aminate. Totu ş i, trebuie subliniat că, !n cazul un ei expli c aţi i comple!l' a ac ţiunlor unor indivizi, p re di spoz iţl e psihice (car se fo rm a z ă ~ b a,:a experienţ e i anterioare) trebuie lua 1te ş i ele in consideraţ iP , in ci u da fapt ului c ă indicarea lor nu ec hi valeză cu descoperirea cau zelor 19 . ogică e xpli caţi cu referi e la starea sistemuIn literatura metodl lui (d e numită de W. Dray raţionlă ) este tra a t ă fi e ca u n_ ti p p_arti cul ar de explicaţ ist orică n eca u za lă , ca re nu recunoa te st ări le ps1 h1re ale indivizi lor ca fiind fa pte sau procese, d eci ' care nu le recun oa< te drept cauze (P. Gard iner, G. Ryl e), fi e ca o vari a ntă a e plic;i tiei c-auza le, care nu se d esfăşoar !nsă după modelul clasi c al lui Hempel, adic ă nu apel ea z ă la legi (W. Dray)20 sau nu poate fi redusă la ace< t model (C. G. Hempel, W. H. Walsh) . . . Punctul nostru de vedere, după cum re z ultă di n cel e de pm a_acum. este următol. Consid er ăm expli c aţi ba za tă pe starea sistemului drept l k aţie ( speci fică nu numai istoriei) ~are in_tră _i_n pro ă un ti,p special de exp cesul e xplic a ţi e i cau zale, constituind o parte a acestei exp h caţ1, ~ă r în să să fi e o \'arintă a ei. Găsim că opinia privi nd reduce rea ex~hcaţ ie i b azt ă pe starea unui sistem Ia un model general de expli c aţie . in ş tinţel empirice refl c tă mai bi ne p ractica istoricilor, ceea ce nud mse amnă că expli ca ţia de sta re poate fi satifă c ătoare. Avînd î_n \'e er: ar ea s-t ă poz iţ e , !n c-azul unei astfel de e xpli caţi facem apel ş! la .~1:! mite legi care dem onstrează că anumite dispozţ (nu numai psi 1 ~ pentru c ă nu este vorba numai de a cţ iunle umane îndreptate sp:e scop), in anumit~ cir um sta i:ţ e, p r o voac ă (sau în gen:ral p ro:,oac!~c;i. tr-o c l asă det er minată de obiecte (nu numai de oameni) an umite r că W. Dray, analizînd exemplul Iul Ryl e cu gea mul spar t, spune afir m aţi: . " oate fi (1) ,,Geamul s-a spart cînd s-a aruncat în el cu o pia tră P ă sînt re du să la modelul lui Hempel (d eoarece geamurile se sparg dac dar en unţl : ece lovite cu o piatră), (2) ,,Geamul s-a spart cînd s-a aruncat în el cu o piatr~ d:°~rin ~ra . fragil " nu P?ate fi interpaă în a cest fel deoarece ex p!Jca ţia f)raY rnd1car~a „fragi(1t _ ăţ1 sticlei" nu înseamă a face apel !a ~ leg i rnaă î nsă afir mă r ă a1c1 a vem o referire Ia o generalizare expli c ativă, s unei legi (li ke a law)21 . . . priD upă părea noastră, nu există o difernţă su b tanţilă intr7re 1a ma şi a doua referire la legi. Şi în cazul explicaţ prin referi parg ,,fragilitatea" sticlei presupunem tacit că obiectele fragile se 5 ..,,u• d • 1 " oea... ci~.. sint ovite cu o piat r ă " . Totul constă aici, în includerea ''°e greu lui tn clasa obiectelor fragil e (în sensul că se spa rg uş or ) . Nu ntul d • obse:vat r ă în explicaţ (2), b az tă p e starea sistemului_. rno.!l:aţi<>­ arun r ă ni ~ietrel a trebuit să fle lua t în c onside ra ţie în totalitatea franam ă era 1eă, 1 ntulu1. 1 ac ă am pune numai că geamul s-.a spart find(' ~ ; a~ c;nf d ~a acPasta drept o afir maţie inace ptabilă, inc~rntpli1 a\ baza~ n -a ra cu explica ţi a. De unde se vede dar cconforfll mod lulul •1•~ raltarea unul sis tem, chiar d ac ă se d esfăş oaFă aracteru) l. k al r allt ţH al lui Hem pe!, care reflc t ă în general c auză ş1 f t. ' nu urprlnde legătura fund amen tală dintre c •1 fond re c un oaş te că e xpli c aţi bazt ă pe starea siste~pa r ată cu modelul lui Hempel, nu extinde lnsă aceasDray, car 1 rnul ui poate c~ul in care pro c edază istoricul, care se ocupă doar c~ l ă pă re. I_~ mo nilor. Dacă un istoric e xpli c ă, de e~emplu, compot: predispoz1\11_l~ o~ etrecut, să zicem, prin „am~iţ! '. acele1_pe_rsoane_, at~~c1 tarnentul cUJ_\ a u iei eventuale caractenstlCI a unm sm~r. md_w1d, atrage a t enţia as~ ~ra 1.. este o c ar ot erist c ă ge n era lă a strcle1. Ş1 toln timp ce „fr_ag1~1ta tea t J·u st ă deoarece putem stabili (şi acest Juc_ru • a c ea~t ă cnt1ca nu ':s e „ înt legate în general cu ,anumite tu~~ologia 11 ş tie ) ca re smt reac ţdul e _c_~/ nu t o ţi oamenii slnt ambiţoş, ps1 . ozi ţi ale omu lui . Este a e_va1 . ' .·1 d comportament stabilite de ~d)aţi a dintre a mbiţe ş i anuf 1 n~ orice s ticlă este _,fragi~ă . 1 • are un caracter genera ; . . i ln cazul a mb1ţ e 1, cm ~1ho og\ fel u ri de s ti c lă întăria. Deci, ca şpectivă a fost ambiţosă Smt mu . . .. • tabilesc d ac ă persoana_.res . . dnd am de~a trebui e mai mt~1 sai ~1 concluziile corespunzattr~ ş1 a~~~:orie de st icl ă pentru a tra~e . e a • tabilesc c ă era vor a e. o . casbilă" şi cu fa ce cu o sticla sparta s . e co nstaă că era o stic!~ ,,m " a fost cauza care se putea sp;irgc. Dar~./ nu pot s ă spun că !,frag1h taif c ~ent ă o piatră toate acestea sti cla s-a spa ~i u ra nţă că n-ar ţ1 fost ~ avem de-a face st obiectele ŞI oam~nt!, aibă mai multe spargerii. ln ?:::e c-az, cu f veşt arunctă. Deci. ln ceea ce p;d . este posibil ca omu ~:e ază fiecare perde gr di sp oziţ ce nu caracte~ ln eX,plicaţ mea eu anumite dif e: !1ţe predi spoziţ i ind1 v1? uale (pr~ t Pot să spun_l!1s~ c fel cum procedez soană) declt un obiect ne~mmao~menilor a mb1ţoş la mplu sticla) poate 1~ o~rez, de exemplu: cu c at~ că obiectul dat (de e:!mplu rezistnţa cu clasa sticlei fragile . fapd edere oarecare (de e na c ă există numai . • unct e v ar însem ' . clasă (ceea ce. situaţ . . determin a dm tr-un P temprauă în a ltă) numai 0 . înalte) nu sch!Jlbă _ tă pe starea sissticl ă rezistnă la rtemperaturi stră explicaţ batzara de specialitate ţia noa , • rtera u r a~n r~~~pacestui concept d~ă 1 Ia explicaread irii i;eReamintim că, O temului nu este echi v~ en deoarece nu h: 0 vari ntă a mol~i Hem(de exem plu P . Gardiner), nsiderînd- 0 ~ . d upă model~! Jica- dominant multă tre certăo ~/'fa% t- 382 ţională •1 a a c ţi:1I;lo r um_an~;r~ose poate clas ~; ~ţia cit?r uJ1 căe;!fza neral de analiza cauzal \ buie să atr~e m t ări psihologice?, n ţia prin inpeL 1n afră de aceasta, r e d ·s poziţna l a ( s Alături de e~P i~~ul modern , ţia prin referi~e_ la _ sta r eacţi~ n i!or umaneitfel, pentru . i st ~ ~gură depen~ ~ a care are de a . zind numa~ 0 . •zi pot fi cx!ormele de explicaţ termediul stărilo ps1h1ce. ( itaă, ea sur;prin rinse d: 1nd1v1idi de situa1~tre~constituir:a 10fi ln 1846, l-a v ă foarte 11;;; a c ţiunle o arie explicat den ţ ă , adesea neinteresan_ - ~enţioa t , ~n?n~ spun că D1s:f:e; prin aceasPlicate, du p ă cum am ll:a 1 Deci atunci ci biţ o s, nu _ep ·c ceea ce este 1 ţie şi în special a scopur~~~l fin d c ă er\~e. pot să in~: i ~tac. Elemen~ atacat în parlament pe rea acestă ac ţjtui scopul va ju~a un ro ta posibltă ţ ile de a e~P/ ic să recon~. mai comP e e mai indicat pentru un is o:t; i explicaţ i sistem, r aţ 1 0tul ambiţe în cad rul ace ter i s tlcă a unui rac secundar. . starea ca . ca ţi •a cu referireă 1rno a de.•ul : . indiviI n expli . agresive a namen-tul se desfă şoar ă dUP titudini unei a cauza Pre mise : a mbiţa este (1) In general, du!ui b iţOS (2) Dlsraeli era am 383 tt Concluzia : . • ( • d • • ta 1 I • ( 3) Atitudinea agresivă a lui D1s~a.e 1I ş 1 ec1 ŞI a cu mpotnva lui Peel) a fost cauztă (probabil) de amb1ţe. Nu ne intersază aici faptul dacă legea p) 'Corespund e regulilor stabilite de psihologie, deoar~ce este. vorba n_uma1 de o sc h em ă care, după cum se vede, este o d e ducţi e slaba, b azata pe o lege cu caracter statisti c. 6. Modul general de desfă ş urae a expli modelul lui Hempel ca ţie cauzale: fo legătu ră cu modelul lui Hempel, desp re care am vorbit pe larg ţi, (cf. cap. Vlll) şi pe care l-am amintit de dteva or i !n diverse situa se pot distinge următoael e poziţ : (1) se consideră că acest m odel se r e feră num ai la ştinţel naturii (unde nu es,te vorba de o activitate um a nă ; ln cercetarea istorcă nu există în general explicaţ cauz a l ă); (2) se consideră că exi s tă o unitate de principiu a explicaţ ln diverse ştinţe, ceea ce oferă .posibilitatea de inte1·pretare a explicaţor cauzale în istorie conform modelului lui Hempel; (3) se consideră că este ,posibil să se vor b ească de aplicarea modelului lui Hempel în cercetarea istor că, d ar acest model trebuie adaptat lor istorice) ; (în general sau numai în cazul explicaţ (4) se consideră că istoricul a p lic ă explicaţ a cauzlă, dar acest lucru nu se face (sau nu se fa ce în mod frecvent) conform unui model care să pr es upnă apelul la legi (deci după modelul lui Hem pel) . . Poziţa (1) este apărt numai de intuţoş, care, în ceea ce Pr:1veş t e explicarea acţi unil o r umane, sînt ad epţ i metodei „înţ elg eri i" pnn empatie şi nu prin reconstruirea scopurilor. ln discuţa referitoare la r1_1~d:lul lui Hempel, în general, ei se d isocaz ă de acest gen de metBfi z1ca. ~oziţa (2), apărt printre alţi d e Popper şi Hempel, consideră că ~nod 7.~_l este o formă de idealizare a practicii explicaţ. De exemplu: cum afirmă Hempel, nu vorbesc explicit despre legi, CI iston C'n, după doar le presupun într-o entimă. Iată de ce în cercetarea istorcă , e:t~lkaţie, de~i pot fi desfăşu rat e după un mddel deductiv, trebuie soeo· de e xplicaţ e (explana tion sketches). Hempel vorbeşt, _de tlte în ce rcăi O ina~e m~nea, de „s c hiţe pseudoexplicative", care nu oferă nici măcar dl t' aţie ~n_de să se caute legile. . tr-o Poziţa (3), :e pre ze nt ată printre • alţi de M. S criven, ţine seama in; ~ă s u ră ma1 mare d e prac ti ca istoricilor. ln primul rînd ea at:rag ate n ţi_a. asupra carac-terului legilo r la care face apel istoricul (şi nu 1 1 l) în timpul explicaţ. Acestea nu sînt sau nu sînt nu: ~ ~ ~ i~toncu_ 3 1 ,s ta~is~~~ 1iar~P p~e ~ c?~ diţon~t (d: tipul condiţe suficiente), <;1 şi. unor concluzii probabile şi a un or conclu .. mi num ai obţinera 1 1 fo arte frecve~~ ~:rt: , ca în. cazul deuc,ţi i ) . In plus, istoricul face legi s \ilnţf ce· ele _nuţ, un generale, dar acestea nu au sta~ terd c p e ~denţ ( 'nor mt lnt truisme sub fo r mă de enu ţ uri despre ~jzări limitate" (N. Resche~ sentences" după M. S criven)22, ,,gener . ate, la' Helmer) etc. A. Dan t o co n s id er ă d. în reali~ Je istori rul se refă 1 lntro~u cc o modificareer,d d~r ac~tea a~. un caracter speci'i:ic23: G. ă ~storlch nu dedu c cauzele~. mi s ă ~i de_alţn ) a acestui t ip, afl rmmd c rectul pc baza un or reguli _c onJu c ţ 1a efectulu i c u Jeg~e, ci deduc e ce gice ,,!n con c or d anţă cu leg1le..:i 1. tn cee 3 t~e °·. ;i 384 acestă . . poate arăt ambiguitatea conceptului „în tot trebuie incluse in schema priv~ţ; a ntă cu . leg1le ~t să se , ajungă 1'a modelul lui Hempel. . . co~c arnentulu1, resp . . . ·e taă într-un mod mai mult sau mai puţi~ r aţi o n (4) poate fi 1nte1 p1 t face dis ti ncţia între explicaţ cauzal~ ă la legi. Aşa gîl;deşt,. dupa p oz1 iia tntr-un ~az_ se P?a ~a n era orta accenftu a ·apel la legi ş i ex pl t ţ di s tin~ţa între ex.pli 'C aţi prm. logica _de care a~e G ardiner , car~ ace. . xt re mi s tă (W . Dray) respm~e. orie: cum ş_tirn: p . plicaţ cauza~a. J:'o z 1ţ~a e,_ legi Istoricul, după opm1a lui s ituaţ e şi_ e~e expli ca ţia m is ton ~ ş1 • . legătur m e lipsi t otal el e legi • t le de vedere extremiste, _ş1 W. Dray, se po~ veş e respingem total pun~ \ se poate conciHa cu omln ce ne pnd . d ere (1) - deoarece e ~ dere (4) - pentru c ă, în anume pu n_ct1l ţi f ~ c ă a explicaţ i, şi pufnctu\ue ;r:ctica istoricil?r: Camoeroretarc ~ 11n . dicală nu este con orm . am mai sublm1at, scheforma sa cea ~a1 _rao · i c ă ~ceptă m deci, d~pa ~um ave m de-a fa ce mai de: del de expli ca ţie is I i cm c ă ln p ractica ist?ric\ legi este ascună, de~~ ma lui H em pe I. A c rn . t' ve" ln care referirea a are două observatu grabă cu „ s _ c h~ţe e:=,ph~-a ţia de tip c]asi.c. Sînt n~c~: apel istoricul (expoate fi int1l ă ş1 exp \ ul acestor legi la care a mina problema dm in ceea ce priv~~te ca r ac r~~ ul rî nd - d ac ă_ vom ,poate exprima ceplicit sau impllc1t) . ln p t d ologiei no rmative - ite din afara izvoare: e lor provţe~i generale care po\ punctul de vedere dai rnl~a~ca c un oş tinţ t ă cu czvo . refere la enun u urile în acest ~ ' rin\a ca, oda lor, expli c aţile istoricului . să se a c ă int er pretăm Juc\s unde pe dep_ll~ 1 recunoscute ca legi ş \ iln ţ if c:- :Od e lu lui HemP;. c~s!vaţile ~racty1~ admi_te m c 1 doilea rlnd, -: m la baza ex ph caţ u O • atunci trebuie să structurii ştinţe istorice. ln _a . e zultă touşi, că ltfel, în cazul unu~ istorice în domeniul e:xpli ~a ţ~ ~ - 1 ;fice v~ritabile. D~ :ea la astfel de legi l~gi. ş _ unu e ne cesar ă rapor :Urente. istorice arareori se a flă mare număr de e xpli c aţi m c~ n lin de cunoştiţ e le blinază caracterul ci tă vreme putem face uz pe ep d u autorii care sul eamnă că aceastta de acor c e nu ns ă aceas a . f 1m . toricul ceea c . cel mult, c . in T rebuie de ci să .,vag" al legilor de ca r e face uz is tinţe 'istoriei, ~.' sar cinile ce-1 rev • 1 este o c ar c teri s ti c ă gen er ală \ l aţă de o parte in 5tudii concret_e ;i! este s ituaţ în stadiul ei a ctua analiza unor ive ş te e~pl!cab . a ce pr • ver 1s, b azate pe Din o b servaţil no astre, ltă c ă în cee . nu ex-pressis istoricilor polonezi şi străin,. reZU . se ;ef r ă, deşi C3 UZală în m a joritatea cazurilor ei . tă la: ' ondiţe sufic1e~ă ' . indis(l) relaţi care au caracter d~i~ie indsp ensa f{ţi~ suficentă şi (2) relaţi cu caracter de ~?ncaracter de con ( ndiţe in(3) relaţi care au totoda a ... suficiente co Pensabilă, . . arte a cond1ţ e1 . tinţfce, . (4) r e l aţile care ind c ă O P ormă de legi legi, dar dis,penablă în situaţ d at ă) . a ii pot aveaf~rmale a)e u~\ege, 1awCunoştiţel despre aceste re~iţ eidgnţ e le _ d să d evină ic sentences de enuţri care îndeplinesc _num nţuri care t~ter de no: varietate de ;are nu rezultă din cer<tăn (enu ale cu cara •nte aceas ike statement) sau enuţri gene{ iei să prezi tiv al lui (M. Scriven) . Este sarcina metodo og modelul dedU~ere la leforme . • extinde!Tl 0 del ,s ă se re o bţin e m 1 ea s" • st m • ă!Tl nu B ntr-un singur punct an: vr rtant cit acecind e~plic ' _empel. P ent r u istoric este irnPo adesea, gUe cu caracter statistic, deoarece t 1;! 0 _P 1 1ef s~ltimă instaţă ·r e;: t ! 385 un rezul tat cert, ci unul probabil. l nsu ş i H empel (în alte lu cr ări ale sale) b eşt e xpl icaţ i de tipul : Premise: Aproape toţi F sînt G x este F . . Concluzia : Aproape sigur (cu mare probab1htate) x este G Acesta este un raţionmet pentru care am adoptat denumirea de 26 d eos d ed u Să c ţie slabă • . . or d o nă r i) mt ~tţ 1~ că con d iţ_o­ obişnut, detrmină să !nsă _ş e xp licaţ a p ari ţia bil eş t e condiţ!Jeg~;a t„ afirmţ să ar~,tă 386 Poată J L 1, L 2 ... ,L. . trecem insă la di scu tarea modeluJu, ş1 a p <'m1s<'lnr sal Jn genera l, istoricul are numai o singur? şans ă d~ a. d_<>~coperi relaţil e cauzale r eale, d eş i trebui e spus d~ la mcepu~ ca '.1_1c1 1_n . ac-est ca_~ nu este excl u s ă posibilita tea de a se aJunge la afi m aţi pn\·md rel aţ1 aparente. Folosind o m e taforă, cauze] ,.nu pot f_i luate- de 7:1 in ă" . Chia şi în cele m ai simple s i , tuaţi i, fn aparen\A JJ<> d J?lin _ob,<>n·a b~le. nu a\·~m sig u ra nţa, cum s-ar putea pre~upu i:ie, ~ un 1 1 gat~ n ca~z:,il 1i:dub1tab1l e. Ne pu tem aminti aici de o s1 tu a\ 1e din po\·est,nle poliţst , m care, de exemplu, un om nu m oare in urma un i lo \'ituri in l'ap ( '1:. a ?bsen·at un martor ocular, gat-a să ju re că acea ta a fost C".'l U7,a mor~11) o _ra urmare a unui atac de cord survenit mai devrem <lecit lovi tu ra m cap. In marea majori tate 'a cazurilor fo losi ndu-ne de şa nsa a m intă. putem aj unge touşi la cau zele faptelo r are ne inters<'az.ă . La modul general, pu tem reconstitui acest lu cru în felul u r măt or: (1) P e baza ,tezei condiţăr univ rsale. are con titu i fundamentul afinţ i e i privind caracterul legic al realităţ (cf. cap. Xl), reţi n em că succesiunea evenimentelor este g u vernată de an umi-te leg i. E le deter• m ină ca d u pă faptele de tip ul A ă u r m eze întotd eaun a (sau in general, cind legitatea are u n caracter statisti c) fen omene de t ipul B . { 2) De aici rezultă c ă pen tru a explica cauza l un fapt i toric oarepentru a-l corela cu u n al fapt care care (simplu sau con,plex), a dică este cau za sa , trebuie să recurgem (în mod tacit au xplicit) la . or0 donare (s~u la mai multe care vorbe te (Yorbesc) de narea rec ip rocă a faptelo r de acest tip. Dat fiind ă, după cum se ş?e, e~nţuril p1i veşt ~espre o ordonare, în g eneral, le numim legi, ac eastă refenre legile care vorbesc desp re o ordonare. . • !n a?est fel . J)robl ema Hempel. El s crie, printr~ altelei „Explicai ea unu i eveniment de tipul E într-un anu m it loc sta fn tr-:-un anu mit timp cum se spune în mod .'" faptu l E. afwb_ih rea cau~elor sau a factorilor care o sene de evenimente zicem de tipul C1 C, .. . C,. - con~ s I u1 e cau2:a cvenim t l . d ' - . r 1eg1 c ă, potrivit u no lat generale s r·18 d ' enu ui e explicat artă de un e' ~ e evemmen te resp c ti\'ă este î nsoţită în mod regu. ne const~:n iment de tipu! E. Astfel, evenimentu lui. în cheStlU.. veni·(l ) dintr-o serie de f ' 1 care stabilesc ap r iţa , unor e men te ( 2) Cd: .t. c " lnt_r-un Ioea şi i r maţu timp dat· • 111 r-o serie de iPot (a) afirmţH e a rnb 1 eze g enerale; t reb uie ca e r ienţă ; e or grupe s ă fie sufi cient confirmate de eXP • (b) din ambele gr . • afap~)~i se dedu ce logic afirm \ia despre spune ln . a s „Putem ta (l) mai departe Hempel gru~ detrmină evenimentul ex.plicat, în timp ap an ţ1 ~ b?rd e 1 a~e ă co n st ă , după • legile ge nerale pe care se b a z e ază e xpli c aţi; ele Imgrupa (~) coi;tm~ 0 iunde se produ ce un eveniment ele ti pul descris în pp!i c ă af1rm~ţt c şi evenim en tul de tipul celu1 explicat"Z7. Aceasrima g rupa, se pro _u ce tul ex p11··c at d eri v ă logic din c o njucţi a , ·tutub ror , . I 1· • • c ă evemmen t;i inseamna • en telor accep t a t e dre pt cauze şi a tu turor legilor. n moci s1m o 1c evemm acest m od,e 1 poate fi prezentat astfel : că. e = legile unde c = explanandum {cfcc~), Lt1, leL 2ad~i~eLdrept cauze(o ( aş- parte numit din e explaconmmcnexplanans-u e c poat e c =a cve ,ians),. c, • • · rte~ doua lu1). Ş iru. 1 c <l;i ii_ n1.ţ a l e, J li că ri legilor. . f1 ",d \11 cazu C XJ b . • o n ţ' 1n ă cel p u ţ m un termen. • L L 11 trc u1e sa c . ·') 1 Şirul L • 2• • • • • .. • • oa te din izvoare numai e {efect~u La încep utul c cr c tă r1 iston cu1 cun ) ş D pă cum reiese din practica dar într ea bă des p re c (sa u .cb!'l·t·; ;', c. • u ci a re a ici două pos1 1_1 a ţ t·ul care este un efect) cu c,, ·.. . , Cn i torică, (I) să-l a oci eze pe e (evcmmen arece şt i e (in baza c un oş tinţ e lor (evenimentele lua te . drept cauz: ), d e ~ r ţ in e evenimentelor di n ~!asa (de provenite din afa ra izvoa relor) ca _e tpr . e € E) ş i c ă E are mtotde:itipul) E (sau, utilizînd nota rea simi o 1ca(d' e tipul) L1, .. . L., respectiv • t.ele una drept cauza• evcnimcn . def c. asată pentru producerea JUl· E (L că L ,, • • •'.L ". este o cond1ţe L1, • L nususe1c1en pro d uce E ' deci că ) . . .. , Ln est e - E) sau ca fara L 1 , • •·• lui E (~L - ~ E , condiţa indsp e nsabilă pentru apriţ . lege g e n e ral ă sau I~ o lege (2) uneori istoricul nu se poate refenbt1 ~t atunci să caute smgu~ 0 ge n era lă suficient de precisă. El eSt e O tg baza met odei comparative, astfel d.:: determina re. Acest lucru se face pe . ~1: r. :i. , C2, • · · • n 1 n . . r e l a ţi e i prin: asupra Ci, · • · • c. ~ ! a) fo rmula rea unei ipoteze de lucru ·t aţi pentru a vedea dac ş i • • ana J'IZ a altort de 51 liC ,• ... , C.. b) ven•f1carea e1,• pnn . în acele cazuri a fost întotdeauna cauza . t1 t t o d ată formularea unei O • ţ· ta cauzala e in se~su l 1!1a 1· restrlns !ntr-un astfel de caz explica uneieslegi cauzele depn d enţ m ai generale (even tual Ra tkowski cînd a_ mve 5 h gat em plu al acestui cuvînt). Aşa a ,pr~ced~t ~ al Vom examma _aces\ ex u lti m ă d e z voltări econ om ie i dom em u l;1 1 fe~ le· procedee reprezt•~t~ . nHempel. în con tinu are. E ste limpede ca am efă oară d u pă modelu . mste întotins t an ţă a ce aş i expli c aţie, ~are ~e d_es t ă ş de model 1;u se in~ilni eori) în T ot u şi, în p ractica i s t oric ă , s i tuaţi vizfntotdeauna (c1 numai ar r deauna, aş în cît n u se poate. sp un~ entru b. . . .. _ con cluzie c ă a este co ndiţ ia suficienta P . . • artă c ă 1ston~ll stabi • • • t e m 1stone . • • te fie neconObservarea p racticu d e _cer c_e _ar e fa pte fi e co n d iţona ' ca uză„ lese d e p e nd enţ a d e d iverse t ipuri mtr e mn i fi ca ţ ie are ter~en~l ' posibil diţo n a te Ded pentru a constata ce s . să face m, pe cit ~s e f ' (m otiv, factor 'etc.) u t iLiza t de _ei, ~~e~~1~tunci cin d afr m a_ţi~ e:!fe ~ in v e sti ga ţi pentru a d escopen (ev_t ed rel a ţi cauzale leaga ap mul ată suficie nt de limpe~e28) ce tip d: endţă ca uz a:lă. S(:rise de e i ca fapte a fla t e m stare d e .. ~ăm dteva alte concepte fu n da·I nainte d e a face alte co n sid era ţu , m enit.ale, n ecesare aici. 387 (I) A este O condiţe sufic~ntă t tdeauna cînd apare A apare ş1 pe~tru B, ceea ce _ în~e_?mă ăc inB. 1n interpretare statisti ca spunem c· a lui B cind s-a produ s A este egal: p~obabi!itatea relativă de apriţe cu unu: p (B/A) = l (2) A este o condiţe necsară p entru B, ceea ce inseam ă că B apare numai atun ci cînd anterior apare A, sau, cu alte cuvinte, c ă B nu apare nicod a tă d acă mai înainte nu apare A . F ormu la s atis c ă va fi: (p (B/~A) = O (3) A este o condiţe ne c esară şi suficentă pentr u B, ('(>ea ce înseamnă că B apare întotdeauna atunci şi numai a tun ci clnd a pare înainte A şi nu apare nicodată d a c ă m ai inainte n-a apărut A . Formu la c; a li stic ă va fi: JJ (B/A)=l, p (B/~A) = O. nici s ufi cientă, nici necsară pentru B, în . (4) A nu este o condiţe schimb este o n compnetă ecsară a c ondiţ i i sufid nt . Cu a lte cuvin este _o c? ndiţ ie ne c e sar ă în situaţ a da tă . Formul el e stati s ir-e sînt ~ com~1aţe a celor menţio ate ante r ior, luîndu-se in con s ider aţiP alte eond1ţ~ sau alte c~mponente ale c ondiţ ei. U n ev n imcnt d e tipul A este o co!ld1ţe necesara într-o situaţe dată ,pentru apa iţa u nu i c,·eni men de _tip B, d acă celelalte componente ale ace tei situaţ i f ă ră A nu sî nt s1:1ficiente p~ntru apriţ lui B. S e poate spune i mai xac t c ă un e,·emment de tipul A este, pentru o si-tuaţ ie de tipu l X o co nd i ţie ne c esară pentru apr~ţ lui B, sau o c omp onetă n ec s ară ~ condiţe suficiente pen~ru apr~ţi lui B da c ă : a) întotdeauna clnd survine un eYenimen d_e tipul A ŞI sint prezente cir um stanţel de tipul X ~urv1·ne B· b) nic,· A singur făr X • • X • "' • ' m ci smgur făr A nu sint sufici ente pentru producerea lui B. 5 ( t) A .e?te O c_o ~diţe favorbilă pentru p roducerea lui B atunci cind nu es sufic• tă • • . . e mc1 c ond1ţe într-o situaţe dată c·1 ie!l .' m ei ne c esară, mei o co ndiţe n ecesara r acter necesar) a ~itu • c_onSbtuie. numai ~ co mpon en tă (care nu are ca1 sare într-o s ituaţe da~:~ X care mtră în JOC în cazu l u nei c ond iţ i neceReferit or la (1) t 1. b • . . . s ufi c i e ntă dar nu ' e Ul; men ţionat ca atun ci cind A este o c o nd iţe condiţ (de alternai~~)sarf' ,pentru B, a ceasta înse amnă că există ~lte că_ întotdeauna d nd lo~~ iciente pen~ru producerea lui B . Dacă afirm afirmţ e de tipul . î ~ 0 td st rada devme umedă, aceasta nu exclude o umed etc. La fel • af~1 . e_a una cînd se stropeş strada cu maşin este maţi . că ' de 0 b"1ce1, • cmd • . nemu Iţ.uml'ea • ' poulaţ· cresc impozi tele ere,-t e cind cresc pr eţuril cr~e~/u exclude_afirmţ de tipul: în mod obişnu t Refcr;tor la (2) d nemulţira poulaţie etc. rntru B, ,t rebuie a;·ă~ e~te. o condiţe necsară (dar insufce t ă) _ cum 1 exi st a cel puţin o categorie de evenimente fcomplementare orme ază • • e numeşt S N k)?9 . • A O cond ' . condiţe suficentă • owa - , care, 1mpreuna cu .' intr-~ţ1ă.e exemplu, o condiintru B, ad_ică sînt necesare în aceas!a vi~t?ria. pentru a a,1t este de a avea arme e necesara ,pentru a obţine trebuie co~ ~g acest ţel. Condiţac';fspuzătre, însă nu este suf1cienJ tă suficient Pct ată, după cum se ti" e a poseda arma corespunzăta moral al osta:il~mer a să, 0 înal{ă e, f.u alte condiţ, cum sînt: o armaetc. Ne p utem . 1 ' un spate al arm ca _itate a, comandamenrtului, un bun P1e tează condiţ~treba care dintre atei ~'.espunzător, un bun transport oferind in final c n~tră ne c esară (~0nd1 ti 1le enumerate (şi altele) co.rndecl, dacă !ntotd~n iţ i a s ufi cientă pe e a ~oseda, arme corespunzăta), flcl ent de numero!~~a atunci cînd e;tu victoria în bătlie . Ne întrebă!l, se Poate cîştiga ~r~e adecvate şi o armtă -su0 tăhe. Răspundem negativ, de- l ct" 388 oarece şt im că nu es te întotdeauna aş. Adăugin la a cea s ta c o ndiţ a ,·u pri vire la ca litatea com anda m entului ş i a,poi, eventual, aite cî teva , da i· respingînd unele co ndiţ, n e apropiem de afirmţ i a de tipul: întotd eaun a cîn d sînt îndepl inite condiţl e a1, .. ... , an lupta va fi cîş tiga t ă. S e obse rvă u şor că în acest mod am obţ inut o afir maţi e care ofer[1 si multa n c ondiţa sufice ntă şi n ecsar ă. Aceasta înseamă că întotdea u na si numai atunci cînd sînt satifăcue co ndiţl e a 1 , .. . , an se dşt igă bătli a. T otda tă, am realizat as tfel şi explicaţ mai preci s ă a con ce ptul ui (3). Con ce ptu l (4) re c l a mă ş i el unele lămuri r i. El este mai com pl e x decît conceptul (1) , (2) ş i (3) , avînd în vedere fi e ex pli caţ ia pdn re fer ire la starea sis te mului, fie cea strict cauzlă, în timp ce con cer tu I n ecsar ă într-o s itu aţie dată, d eose bit de apropiat d e ex pl ide co ndiţ e caţ ile is tori ce, cuprinde simul,tan cele d o uă genu ri de exp li caţie. Conditi a n ecs a ră într-o s itu a ţie dată artă atît stru ctura sistemului ( s i luaţ i a da t ă) , cit ş i facto1· ul oarecum extern faţă de acest sistem. Aceas ta s e a p lic ă, ele exemplu, la a fi'lmaţ că , în s ituaţ Poloniei din secol ul a l XVI II-i ea ( adică în sit uaţi de stat slab din punct de vedere economi c ş i politi c, în conjur·a t el e vecini c u forţe tot ma~ maori), cauza împă r ţir i ţă r i a u constituit- o t e ndiţ e le an exioniste ale vecinilor. Se şt ie însă c ă nu întotd eau na şi nu nu mai atunci cinci există t e ndi ţe expansioni ste a le vecinil or, st a tele care se înveci ea z ă cu ei dec ad. Statul polonez a d ec ă z ut a tunci ci nci împot r iva lui s-a manifestat viol e nţ a statelor ve cin e d eoarece e ra în ge nera l un sta t slab. P entru a caracteriza cu mai m are exa ctitate condiţ a favorbilă (5) reve nim la e x emplul privind co ndiţle cîştigăr · unei b ătli. Anal izîn d c o ndiţle enum era te aco lo, găsim un e le pe care nu le-am inclus ni ci :în ­ cele sufici ente, nici în cele necesare. A avea un ar mament corespunză tor poate fi con side rat un fapt ce constituie o ro ndiţe ne : esară pentrn cîş t ig a rea bătli ei (numai atunci ri nei armata este îna r mată ,poate cî1 t iga e, dar a cea sta nu îns ea mnă c ă aş este întotdeauna); ac ela şi lu cru o bătli s- ar putea spune despre mă r imea corespunzăta a arma tei. D ar n(' îndoim că o înaLtă califate a coma ndamentului (evident nu este vor b a de o calitate s ufi c ientă sau medie), un spate bun, un bun t ranspo rt e tc . n ecesare pentru cîştigare b ătlie. Se ştie c ă s-au cî ş t ig:t sîn.t c ondiţ bătli n u num ai atun ci cînd comandamentul părţH în v ingătoar e c:-a cl E' osebit ele talentat, mornlul ostaşilr ridicat sa u exi sta o bună ap ro vizinna re. Influeţ a a ces tor fa ctori (d a c ă am consta ta.t e xi s t e nţa lo r) în cîş ti­ garea b ătlie es te, eviden t, neîdoi e lnică, de ş i pu,tem fi c onviş c ă ş i făr ei bă t ălia r e sp ec tivă ar fi fo st oricum cîştigaă, chi ar d ac ă vic tor ia ar fi fost oarecum a lfa. După cum se vede, co ndiţl e favora b ile sînt con~ponente X care nu au un caracter necesar pen tr u pt·odu r erea evenimen tului B. ,tn situ ;, ţia X aceste co ndiţ pot să li pseacă, în s ă B survine , d ş i ,p oate avea oare cum o altă formă <lecit în cazul în ca re ar fi a c ţi o­ nat aceste co ndiţ. tn măsura în care ele nu si nt n ecesare pe ntru p roducerea însăşi · a evenimentului, în a c eaşi mă s ură eve n imentul se p rezi ntă altfel făr ele. !n acest sens, condiţle favorizante sînt la fel de n ecesare pentru eveniment. Condiţ,Je favo,izante sint lega te deci, ca şi co ndiţle necesare dintr -o s ituaţe dată, de situaţ d a tă . Intr-o a[ , tă s itu;i,ţie, acelşi con di ţi pot acţion cu t otul a ltfe l (de exe mplu efectul d iferit al unei slabe recol te de cereale asup ra, venitului unui capitalist c:,i asupra venitului unu i producăt feudal). Mai trebuie observat că fiecare eveniment are c o n diţ ihle sa le sutidente şi todaă indispensabile. A ceasta înseamă că evenimentele (fap389 tele) sin t concepute in acest ca z nu ma i ca e lem ente ale un or clase. Da că am considera c ă faptele istorice sint absol u t ire pe ta b iJe, n- a m avea posibi!Hat ea de a raporta la ele co n diţ i a s ufi c ient ă ~a u n e cesa ă . Legi le for n u c un oaş m com pl e t a ~e ste co nd i ii mu late in mod ~ta ti stic a r a t ă că sau c ă nu putem s ă l e p rezn tăm a ltfel d in cau za s tru ct u rii reali ă ii30_ 7. E x plicaţ a prin condiţl e sufi cient e O explica\ ie co mpl e tă ca re s ă ai b ă în Ycder C' a t î t co di ţ il su f icie nte n eş t e des t u l d C' ra r î n lu c ă r ilc d r is torie· ci t iş a celor n ece sare se întil Un exem plu îl con stiitu ie l u c r ă ril e lu i J . Rulk ow sk i. CC'-cctind ca uzei~ d , ezvo lt ă r i i _ eco nomi ci de t ip fe uda l !n_ ţ ă ·ii <' d in e stul I:lb<'i în tim pu 1,le modei n~·- aces t autor a a nali za t c1r cu ms tan \ I ca· C' C'rau ,uf1 ie nle c:iuză a a~C', pe_ntru a p a ri ţ ia acPslei econ o~ii - E l r<'spinge c a C'\T u ală tm ~e n~~ en ~ ş unţ a co m er c i a l i ză r i i g rinel or. d('oart> ~ i ngu r ă , .. U5Uri npe ntru a pari ia C'c-on om i<'i d e ip \a vm z~ rn gn nelor nu este s ufi cie n tă C'X po· tu' c ă -e rrn l e fe udal " 3 El r es pinge, d e asemenea , d rr p t m u ză md e pă r t a t e , ,,deoarece in Eu ropa O c ci d P nt a lă <'x is t ~u Ya!>lf' [t>· itorii exP? rtatoare ~e .. ce_rea~e spre _ce1_1t r_e u :·b anc d e tu l d î nde pă rta C' . ca. dl' r_xemplu, Breta ma Ş J im preJu nm il e O rleans-u lui in F r a nţ a S k il ia A;:,u;:,1 şi_ ' ~1 _ ar c h c Anrn n ita na în Italia, in care insă n u s-a d C'2\ ol l,1 ' i o bă gia " . ~fi{ ş i ~, ci ,_ 1·esp mge ca ev e n _ lu a lă ca uză ş i t ra:1, fo r m ;r ca , hii o, tiri e_u a e m t. upe _de m ercen a 1 (ceea ce a pul t fo~i: ita ob::,!01· , ă !,C' ~~u-~e /~ _reo~ga111 zare~ bu n_urilor p osed a te ). d oa;·ccc .. d o:11c-n:ul ff'udal .· .· pai u t lll Eu 1opa _Occiden tal a u nde a u a , u t loc a c <'le a şi ~:·ansforcu m se ,·c-dc- . n ici u na Ji nt:-e ci1~ an .111 mgarn_zar~a m1 h t a : · ă" 32 . După lai: :t~~~~m~!a i~mte ; uaJ e i5cpara t n u a fos t s ufi ci en tă pent r u d ez\'01 cir c um s t a n ţc s~au e ~ -feut \• 1 coa r·cce cun oa cm s i l ua ţ i â in ca,c aceste 01 menea gen de econ om i;1 e~ a . a r n u s-a P1:0 ?u dezYoltarc u n ui ase• ţ u ~m a: e a ce,: etan lor co mparati,·e e fec tu ate. Rutkowski a ajuns 1 b i ! i t ăţi de a vin de p~o~on c 21a : a n u1:,ia 1 p_1·ez_e1~\,a co n co m i t e ntă a posic ă r i i aser virii ţ ă r " nim i· e agricole, 111 princi p al cereale , şi a in,tensifid ep csed a r-ea ţâ r a­ nilor de or ice d rP; t , i ~r ş i a ~u m e leg:a:e.~ ? e _ p ă :71 int, suficiente sau erâu ' e~t_e: ea a _t ~ n taţu J urisdc ţi e i pat:-imon iale) erau 11 zate pe expl oatare a ~oi ~ -/~'. e / l. fi c i _ er : t ă pentru ap r i ţ ia e=n om iei baaceste ri1 'C u m s t a nţc _ gi 0 • • 11nd ca ll1 totd e:mna u nd e s-au m a n ifestat s a put u t c bse!-Ya d ez·; olt a rea u n u i a stfel d e tip de economi e. l 0 /1 '<5~ t . În ex_empl ul cita t, J . R u tk ,- .• . . C'a r e u ş u r mţ a d e a vinde cereai°'\ ~k_i 5 : n_e n;a1 d ep a rte c ă , în mă su r a în ~i_u dezv oltar ea u ne i econo .. ed ş i 1_ob ag1a s111 t sufi ciente î m pr e ună peni 1t dre aC"es te c-i rc- ums t anţ e ei;;:1'. t ip feud al, în aceea si m ă s u r ă fiec-a re 111 ~e tk e economi i. ,,Usu rin ta d~ d is f pe nsa b i l ă p ent:-u dez volta rea unei asll'-u ow ki s acere a p rn d u sel or ag r icole - scrie • a . pri nd er· -:- es te o' c o nd •iţ i e e neco: 1 ne agr_icole'· ş i a d a ug ă c ă "" ra p ent ru a p a r i ţi a une i mari intreo r cu iobag i, este de~7sra:-s~ e~~ 1stC'11.ta cel ui d e-a] d~{J=~t~u :- a riJia m oşil A iv O mtensifi are a a ser ... a c ă . o _ r _d 111 c ei menţi o n a ţi mai sus, . v1n 1 ţ ra ni mii"33. _ . ceas ta î n s ea m n ă ă ''. gn n elor si nurn · 1· . c num ai a tun ci cîn d 11 o feud al. ·1 <' X;i . atu nci cind a exista t iobă a _av ut loc o desfa cere uşo a ră 11 , 1 ,1 n ţ el , au r · o ·n/ C' a ţ i a d a tă d e Rutkows k 1· ~i111e - a d e~oltat economia de s t puse in evidnţă !\li le absolu t n ecesar circum1 ·xplica1 , a dkă di\ia s u fi c i e n t ă ~e~~~-~omie i de tip f e ud : /ţn tr u P: oducerea fenomenului un asem enea c,,e : otoda ta, este relvată şi connimen t. J. 390 0 l ica ţia s- a d esfăş urat a ici după mod elul : p)=:-,eg e: ~n to td eau n a şi numai a t~n ci cînd a1·e loc 111 a C" e la ş i tim p 0 u ş u n :1 ţ a d e v m za r ~ a p rodu s~lor a~ n cole ş i o intensifica re a aservi r-i i ţ ăr a ni lor se d e zYo lta o econ omie de ,tip feudal. _(2,l_ Condiţ ie : In. reg iunide din estul Elbei a exista t în epoca modernă pos1b11itatea ~c . a _, -~n ~e -~ ş or produsele agricole ş i , respectiv, o intensificare a ase rv 1r u ţa r a m m1 . (3) E fect u l : Î n t~egi u n ile d in estul Elbei se dez v o l tă în epoca modernă o e co n o m ie d e li p fe u da l. In aces t caz. au torul a for mulat ci insusi o lege şi a OJ?era t în mod explici-t cu modelul Jui Hempel. Istoricul s·e d ove d eşt a f1 u n „prod u c ă t o r " de legi ş i ' nu numa i u n consum a to1· al z ă ad esea istoriei. R ep roşu l este ,.sta tisti c" just. lor - cu m se re proşea d a r e inj u s t d a c ă es te inter pretat „ fă ră e x c e pţi e ". Ex em plu l an .:i liza t e5t.c· isto?·icii pot păt r und e si p ăt ru nd o co n fir m are e x ce l e n tă a fa p tului că P<' ca le a legil o r ş i a tcor· ie i. • E xp 8. Ex p li caţi 1>rin conditiile suficiente In e x emplul d a t, au tor u l a fo losit în mod expli ci-t termen u l „condicie ntă " , ;i ş a in ci t. n- a dat n a şt er e la ni-ci un fel de î n d o i a l ă cu ţ i i le com t uta tC' d e c i. Un eori istoricii n u fo losesc a cest p r ivire la rela te m c n, dar se poate p re, upu nc c ă se g indesc la acest tip de d e p e n d e nţ [1. P ute m p rC'su p un c c o n d iţa s ufi ci e ntă , de ex emplu, atun ci cin ci Rutk ows ki spu ne c ă pentru p rop rie ta rii de pă mint c areş i , îngrijeau personal gospodă r i a . ven itu d omen iul ui fe uda l trebui a de r eg ulă s ăd e pă şe asc ă veni tu l ce p u tea fi rea liza t p;-in are nd are ş i de a ceea ( după opin ia lui Rutkowski) refor m e le p , iv ind a re n cl c lc din Pol oni a seco lului al XVIJI-lea n-au cup rins în g e n eral n ob ili mea medie. Se pare, deci , c ă în totdea un a ci nci u n g r u p de s t ă p i ni d e p ă m i nt pot suferi o pierd ere ca u r mare a intmd uce,ii u nor rc fo:· m e vizir. ci p,oprieta,tea lor, a tu nci majoritatea mem b r ilor acestu i g r u p n u int ro du c aceste reforme de bunăv o ie . . Inte r p, c ta,ea cauz ei drep t c o nd iţ i e s u f i c i e nt ă es te adesc-a i n t îl n it ă 111 a n a lize:e care cr i ti c ă ex p l ica ţi il e e fe ct ua te de al ţ i. De c.-cm pl u , F r. Bu ja k scrie că i o b ăg i a ţ ă r a n ilor n-a consti tui,t cauza d e c ă: l e _ri i Po l? n ic i, în a ce le ţa r · 1 opresiu nea d eoarece s- a m a n ifes ta t si în a lte ţă r i ş i „d ac ă ţ ă r a ni b r n - a rep reze n ta t · un obstacol p entru vi a ţ ă ş i s ănt a t e , 34a tunci • - • n u putea con stitui un im pediment ni ci pentr u sta tu~ polon ez'· • Cu al t~ cu v int e, d up ă pă r er ea Ju i Buj ak , io b ă g i a nu a, const1tu1 t_ ca uza d e <; ă d e ni Polonie i d eoarece po t fi înti lnite ş i alte ţ ă r i in c~re _a ex ista t 1 o b ăg 1 e , d ., .. c are n u a u de c ăz u t. Cri tica lui Buja k este con vmga toare nu mai pormnd d e la ,p re m isa c ă el concepe cauza ca o c o n diţ i e s ufic en t ă . O intero reta re s i m il ar ă a cau zei o intiln im în a na liza c:r i ti r ă~fe c~ u_ a t ă de J . T a zb(r. A cest au tor scri e c ă a ptitu dinLle ş i_ c u _n o~ t m ţ e l e 1 ez mţ 1 ) o r n u e x pli c ă conver tirea în m as ă a nobililor·_ la_ b1se:1ca_ ro m _an o - <: at ~ lt c ă deoarece ş i aria ni smul a vea lideri ,t a l~nt aţ 1 ş 1 s_crn to n : . m m e~ţ l Ş I . cu toate acestea d oa r O mică pa r te a şleaht 1 a urma t m v ă ţătu 1 ii~1 Im . Calit ă­ ţile personale ale cap ilor ca to lici~m~l~_i - c_on ch !d~ :ra~? r ~ . nu , t~ cons ti t u it d e c-i ca u za su cces ului- b1senc11 catolLce Ş I a 111 f1'. ngen 1 ~ efo r mei35. Şi aici, ca şi în alte cazuri , concluzia_ este c or-ec ta numal d ~ ~ ă se admite faptu-I potrivit c ă ruia cauz? _este mterp re t _ a t ă ca o c ~nd1 ţtc s u fice ntă . ln cazul unei alte inter pretan a term enul~ l de „ c a u z ă , acela şi raţionmet n-ar fi corect, cu tot carac terul ui s ă u apa rent sugestiv. ţi e s ufi 391 Explicaţ a pr in inter mediu_! cauz~lor: int:r pre tate __d r ept ~ ondiţ suficiente al e faptelor este relativ rar 111t1l111'1.a m stud ule de istori e. Totuşi, poale fi întli _ ă acolo und e se eX,p }i c ă proc_esel e d e _ma s ă, ca a tunci cind se interpreteaza spontan reformele economi ce d e ca tre maj oritatea proprietarilor de pămînt sau cînd are l oc ră s pindrea l ar gă a unei ideologii. In general, se poate spune c ă e xpli caţi prin condiţ sufi c-iente făr ă 36 . deoarece ea nu c un oaş t er a c ondiţ l o r ne cesare este des tul de pre ca:-ă ind ică o a lt e rnativă a co ndiţ l or sufi cien te. 9. E x 1licaţ prin condiţ il e necesare In exem plu l lui Rutkowski, dej a anal iza t. d esprC' muzele dezvoltări i econ?~;i ci fun ciare bazate p e iobăg ie , am a-.·ut de-a fa ce c u explicaţ prin co nd1ţl e _ ~: ecesar_e. !n general , în să , dPfinirc,1 rolului Pxpli ca ti\· a l acesprez111ta ~umernase dif i c ult ă i. Dacă o co ndiţe ~ufi ,; ,, t ă. tor _c? nd1ţ sta b1hn~ o_ relaţi e poz1t_vă, n e ?fe r ă întotdea u na un baga j de cunoştiţe cons1de1abil de_sJJ_re legatunle dmtre fapte, în genera l, t otuş i numai cu n o~şt e r e a c o nd1ţul or: n ecesare este int er sant ă pentru certăo. acestea ~vmd ln_ vedere legatunle cele mai impor tan te. P entru producerea fiecâ 1ui eve111ment es t~ nec~sar un număr infinit de con diţ necesare in timp ce pen-t~u a~e l aş 1 eve111ment numă r u l con diţl or suficiente este' limitat. A ş ad _'.1r , 1slo1: 1cul respmge la limtă serii întregi de condiţ necesare şi se orupa numai de acelea care slnt .,cele m a i ap:·opiate" de fectul cercetat ,i ~?~ul __.B). In acest ~~:• căutîn~ .:ond iţl e n ecesare. ist oric ul se apropie ~ta fd escop elll ea co ndiţu!or sufi cien te . O astfel de sit u aţie o 1n 11?1mm, sa clasiă î11 exp • 1·i caţi • Ju1• R utk o-.,·ski . Că uta m orma d i ţil . _ . .' .. re a r on01 d· t, . n ecesai e _ale dezvoltarn econ omi ei de tip feu dal a insemna t totoiţ e i sufi c· t2 î a a Ş I c1esco.penrea c ond cond iţ ile, necesare ( os"1 bT : care, n acest caz, ~oi_n cide. c_u 1 1ta tea deien carea aservirii ţăranifo. a vmde uşor cerealele) ş 1 mtens1f1- fe De obicei, istoricul nu • " . ţi le suficicn tc. In general cond · .. „se apropie aht de mult d e condi pi11gere a c on diţ lor : ţ~ 11et ~ecesare p rnpu se d e el stabilesc a ria de resafirm că dezvoltarea or~ : ~ ~sante p entru ~e_rcetare. De ex e mplu, da c ă 1 capitalismului nu vreau ş . 1 a _fo st . 0 co nd1 ţ1e n ec sară pentru apriţ ci cn tă ( find c ă' şt iu c ă nu .:'at s~ţm ca ~ceasta re pr e zintă o c ondiţe sufi111 capit alismul) dar red uc ot ea~n a cmd s-au dezvoltat oraşel a apă r ut 1a co nd1ţa d' •• ' nece a • d con iţ precum e xi ste n ţa diviziun·· . s ra ezvoltarea oraşel 11 lui de prod use et c., etc a ·uno-in 5:o~iale a mu ncii, e xist enţa su r plusupe pă mînt, care est e d ·•r J ~ d pina la e xist en ţa, în general a vieţ c;ipitalismul u i. A c eastă si.f pt/ 1 ea O . c on diţe ne c esa r ă pen tru de~voltarea !n acest lanţ fi eca . ua _-ie_ este ilu s t r a tă de Fig. 39. rea I t • 1 ,ie venga este o c d" • on i ţ1e ': s on cu care anlizeă tf ne ~ esară p e ntru u r mătoa1 ~~ctff-!;oape pos ibil d e faptul c!~·ceet td~ l a1:_ ţu r i cau zale le între rupe ~ît 11 c necesa re este a se măn-t . a • . ~pa _ c~m se vede, e xp lica ţia p rin oa1 e explicaţ e i genetice. 1 P e ntru ilustrare, d~?"1 înc ă un exe mplu, a pa r ţinîd lui E. Rostwor ow sk i. Acest ~u_tor, ~crn:n~ despre ref?rma lui Pawel Brzos lowski , afirmă ~ ă ,,~ c ond1_ţ _e ob1ec_tiva :ar'€ p~rm1te _trecerea )a are ndă es te premisa simpla ca ţ~ 1 a1:_ul sa a1 ba_ ce vinde ş 1 und e vinde" ş i c ă , legat de aceasta, .,trebui e ~a__ .pose~e pamlnt i:na1 mult decît ar fi necesar pentru hrăni re a ,~ne 1_ fai:111111 ~e ţar~1 _iobagi, trebui~ s ă fi e bine dotat cu atelaje şi u nelte . . ,sa d1sp una de mina de lucru s ufi cie ntă " şi „să fie în contact 37 • cu piaţ" Citind a cest text, presupun em c ă, du p ă părea autoru lui , num ai atunci cî n d ţă ra nul ar ave a ce vinde ş i und e vinde ar putea s ă se produ c ă tran sfo r m area iobagu lu i, în arendş şi , ca urm are, posibilitatea ţă ran i lor d r a avea o producţie de mă r fu r i ar re prezenta o co ndiţ e n ecsară pe n tr u înlo cuirea iobăge prin are nd a'!'e. S-ar putea spune în s ă cu o oarecare pre c a uţi e că o co ndiţe n e c esa ră pentru stabilita,tea refor m elor privind a renz ile e ra ca ţ ăranu l ar e ndaş să -şi poa1 ă plăti are nd a şi , legat d e aceasta, să poată .produce sufident de mult pentru vînzare şi să vîndă . Am ana lizat pe scu r t e xpli c a ţil e pri n co ndi -ţ i-l e su ficiente şi cele pr in co nd iţ i le n ecesare al e eve nimen telor. Difernţl dintre ele nu ne permi insă să se i ză m se nsul unei părţ i în semnate din ex pli c aţ i ile cau7..a le intî lni te în cer tăr il e istorice. 10. Explicaţ prin condiţle n ecesare ale unei date situaţ In li era tu r a i <; torică se pot întîlni mult mai des ex pli caţi i în care nu se indcă ni ci c ndiţa s ufi c ie ntă, nici co ndiţa n ecsară, da r se ind c ă cir um s t a nţ e l e n ecesare pentru .p roduce rea fenomenului într-o situaţ te ist or i c ă con retă - d eci nu în orice s i t uaţi e , ca în cazul co ndiţ e i necesare. AiC'i ave m d e-a face c u o cauză î nţ e l eas ă ca o co ndiţe n e c es ară în situaţ d a tă , denumită ş i co mpon e n tă necsar ă a un eia dintre co ndiţl e pos ibil e sufi cie nt e. Dif er nţa dintre acest tip de co ndiţ e ş i co ndiţa n ecesară este esnţială, d ar nu este întotdeaun a v iz i bil ă; ea poate fi ilustraă m ai b ine printr-u n exemplu . Ex.pl id nd p ~ocesul d e unifi care a statului polonez în tre secolele. al XIII-i ea si al XIV-iea J . Baszkiewicz38 scria c ă dezvoltarea ec on o m ică care consta în lichidar~a izolăr i economice a diverselor domenii ş i l~rgirea schimbului de mărfui a reprezentat condi~ a. n ecsară a_ ~cestuia. L~ prima v edere s- ar putea crede c ă este vorb~ a1oe1 _de o co ndiţ~: denu: n:i 1 tă de noi con d iţe necsară ş i, deci, de a f1 r m a ţi<a c ă numai a tunci cmd are loc dezvoltarea ec o no m ic ă a ţări avem de-a face . cu un proces d e unificare polit c ă . T o tu ş i , auto rul realiză _perfec-~ ca adesea _s-a~ format stat e unitare în c ond i ţi l e izolăr economice a diverselor ter1to n1 şi d eci pot ap ă re a st ate unifi cate nu numai atun ci cî ~d ar~ loc dezvo)t area eco n o mi c ă care face să iasă clin izolarea e con mt : ă dr:r~)e t e rţi:­ t~ r ii di ntr- o ţar ă . Aşadr, pe Baszkiewicz nu-l preo~~pa de 0 ~ _,r_ma a com erciale este ind ispe nsabi la pentru un~f1ia rea ca d ezvo ltarea relaţio statului. In schimb acest a utor su sţine c ă dezvoltar:a. e~o nom1 c er~ 5 ~dispenablă pentru unificare în . cond i ţile ~?lome; ~ 0 :~~~~{ J e d Il-lea, c ă ci d a c ă în P 0lo~a acestlll sf~ ol ndar ~nfr~~rea statului. Se ezvoltare econmi c ă atuncr nu s-ar 1 pro us . . • urne Poate deci afi r m a fă; riscul de a intra într-o contrad1 c ţre, ca o an . cirumstanţă r e- pr ~ zintă co ndiţ ia n ecsa ră păentru P:~t :~:tct it:d e:;::; m ente de un anumit tip, inţel e gind însă c _nu nu o astfe l de împ,ejurare se p rodn ce acel eveniment. 1 E x i s t enţo vietii oe oâmin t ez voltoreo oro~elor 1 Fi g. 39 392 - ~ Dezvo ltarea ca pitalismulu i 393 J . Rutkowski a constatat_ o d~p e n~ enţ ă. de a ces t t ilp ci nd, !iind vorba • sîngeroase mişcăr ţăran eş tl (cum a fost rascoala din I grave ŞI ce . . .. • • te ' tăţ " t • • · anul 1768), scrie ca „prmc1pala cauza a 11: n s~ ll . aces or m1şc a n a constat în faptul c ă antagonismele d~ clasa . existent~. in cadrul sistemului agrar au fost folosite de_ !?~teril e_ ~ ~cm e ~ m11l oc d e slă b ire a forţ e lor Rzeczpospolitei, (Repu~l1 c~1). fac1h!md p ri n ?ceasta_ P;odu_cerea împărţi Pol oni ei"39. S e şt i e, b h n emţ. l es, ca n_u nu1:1 a1. atunci_ cmd m e-vine O influ e nţă străin se a junge la pute rni ce m1 şc an antifeudal!' ale ţărani l or. Totu ş i, după . păr era lu( Ru tk ow sk_i. da c ă in si tuaţi <on <. rC':ă a teritoriilor sud-es ti ce ale sta tu lui polon ez chn secolul al XVIJl- lea n-ar fi exi-stat o influeţă s trăin, a tu n ci a ces te m işcăr i n-;,r fi cunoscu 0 asemenea ampl oa re. Av em de ci de- a fa-re a ici c u in di'Carca rndiţe necesare într-o s i , tu a ţie conretă . lată şi alte ex c-mplc ca re , la fel cu rele de mai ~us. nu las ă ni ci un fel de îndoi a lă as upra int e nţil or auto r ului. St. Zacho o,· ki ş i -a exprimat convingerea, c ă dezvoltarea co n ş tinţ e i n aţionle a fost o condiţ' n ecsară in si tu aţi P oloniei secolul u i a l Xlll- lPa şi al XlV-lca pentru a păra rea de duşmani ; el scria că , ,.fă ră un sentimcn1 naţ i o nal. Polon ia n-ar fi putut i eşi nu numa i vi c tori o asă, d ar n ici să se apere de toate co mpli ca ţil e ş i catastrofele care aveau să se a b a tă asupar ci in u r mă­ toa rele decenii" 40. !n s fîr ş it, se poa te presupun e că atu nci ri n d St. A rnoid ser ia, de exe mplu, c ă in Europa O ci d en tală „forma1·ea pieţ e i n aţionle comti tuie or d in su.prastru ctura polit k ă ş i a lormăi i statelor baza transfomăil centralizate" 41 , il p reocupa ideea c ă , deşi adeseori s- au form at state centralizate făr a exista o piaţă n aţ ion a lă , în condiţ le Europei O cci dental e nu s-ar fi format astfel de s tate făr ap a riţa unei asemenea pieţ ş i, d eci, forma rea pieţ e i n a ţionale în sit u aţi Eu ropei O ccidentale a consti tuit condiţa necsară pentru formarea statelor cen t ralizate. Jn ceea c e priv eşt problema ve r id cit ă ţi şi a tem ei ului afirmaţ ilor da te ca exemplu pină a ici, ea este d isc u ta bi l ă . In s~him b, r elaţi despre care este vorba în aceste enuţr i , n u prezin tă nici un fel de difr ultăţi de interp retare. Nu incape nici o indoală că inte n ţia autorilor, în ex pli ca ţile cauzale ,pc care le-au propus, a fost ac eea de a descoperi uneori c ondiţ a sufir ntă, a:teori co ndiţa ne c esară sau condi;ţa ne c esară într-o situaţe ?ată . Tcr minol?gi_a folsită în a ces t g en de e xpli caţi i a fost difertă, dar m multe cazun tipul re laţie c ăut ate nu lasă loc unor dubii în interpretare. ~at exis~a dis c uţi , i in ceea ce priveşt e fre cv enţa c u care istoricii: ~rmănd expli carea c a uzală a unui eveniment, caut ă co ndiţa suficien!a sau. nc r esară a acestui evenimen t, ori condiţ ia necsară într-o situaţe data, _dar faptul îns uşi al as um ăr i unei astfel de sarcini e ste incontestabil. 11. Explicaţ Explic prin condiţle a ţile favorizante intîl nite în ştinţ e le istorke indcă ad esea drept cauze a(~e1e ci_ rn m 5 ! anţe rare pot fi int erpretate ca nişte condiţ favorizante em,m1 re prousă de A Mal k ' ,\ î Un fenom en de acest f 1 • ews _1', n sensul menţio at mai sus •. un proces p rin nu me ap~re deosebit de li mpede atu nci cind se explică wi cz, car:e, explicînr~Ş act_o r i. A ~a p roc e _ dează, de exemplu, s. ~~enie= colul al XVIII-iea) i e ce m p eri~ada dmtre împărţi ri le Polome1 (~e. (l861) ,.revol tele ţă ra şnil~;pJoetăra_ ţăranilo din Regatul Polonie! e, m tot m a1 frecvente, mai num eroase, mal 394 e;ctinse; m ~dul _lo r d e a ; ţi un e mai di-v~r~ificat; scopurile - definite mai schimbare ca litavă " . exact" , s crie ca „multiple c~uze :xphca acestă Dintre ace:"tc c~ uze _m en ţton ~az ~, de exe mplu, intensi ficarea exp,oatări i ţă r anilo r ş 1 apat 1ţa - ala tun de forn1el e vechi _ a unor forme noi de expl oatare ; d ez~,oltarca co_ntactelor dint re sat ş i p iaţă ş i avantajele cc decu ;·? de a,1 c1; dezorga mzarea apara tului de stat in tre secolele al XVll l-l ea ş 1 a l 4:;clX-lea: _ de~v.oltarca lfl'Upurilor sociale antifeudale autorului nu este nici afir, afar.J satelor e tc. -. S e parc ca tn mt e nţ1a '\tia ct. întotdeauna_ ci n~! ap?re un_a dintre cir c umstanţ e l e menţi ona t e intes if c ă lup ta ţa ra m l o 1· 1m potl'l'va nobilil or, ni ci a firmţ c ă nu~ai atunci ci n? ~p_arc una dint re a~es t: ri:· c ~m s tanţ e ur mează un efect de aces t gen. ~ I lllCI, l!1 _fm r , afu: m a ţ1a ca,. fara Una dint1·e aces te circumstanţe , n-ar fi a- ut loc, m c o n d 1ţul e Polonte1 secolulu i al XIX-iea, efectul n de n ţa înt re fi ecare dintre c ircumsta nţ e le enu:maliza . Se parc c ă d C'pc me rate mai sus (interpreta te d rept cauze) ş i efectul examinat nu este t- i~tă. Jn rri< ificarca e x ploa tă r i, dezo rgani za 1·ea• aparat ul ui ele stat, in~-i~;arP a relaţ il or c o m e r ci □ lc, c _rcş t e rea f ol'ţe?r pot e nţi a l e a_Ie a l iaţlo r:-­ t,:;a tc a ccslf'a putc;i u s? inc~raJ~ze- m1ş c ar_c _1mpotr1va nob1 lt·lor .. Se ş t ie, î nsă, că in astfel d e s 1tuaţ exista reac ţ1 diverse. _un_a drn '.re mt:rpr_e: l ă rile oosi b ilc alP ;i r P,tu i 15en de cl p en d en_ ţe ar f1_ sa admitem _ca a1n avem de- a fa ce t ,1 c ' rn d i ţi care favortzeaza apr1ţ unui anum1t evenimen t. Astfe l d f' <' X plicaţ i prin stabi lirea a nu meroase cir c um st anţe, car·e, după părf'r a r C'r rntJto:·ilor, _po t in fluenJa pro~t:ce rea unui e~eniment, se in iln r s:: frC' r vc:it. Jl,t,z k:rw 1cz. de ptl clil, exphcmd de re unu feudali au ,u, hut adul ,J,, •mi fi care a statulu i polo n~z la ră _s cr u ce a dmt1·e secole!~ eroş i faeton.car~ pu teau favonz, al XIII-iea s ial X JV-lc;:i , s t a bil eş t e num • · f' · Iţ' Iţi ca"e putea u 1m p1ed1,ca aces te ten.'' lnndin \elc d e un t 1carc Ş I mu I a .. . en tri e' tă autorul din\e. P rintrP fa ( tor ii care au dctermm a,t o a. \IUne c ~ . • ... _ . . . . lai c ă , 1 pnţul unif1 ra to1, ras 1 . . ? . iuni ceea ce îngreui a menţioază lcgătu ,a d in tre anstocra.ia pindirea a·; eril or a:·is torr-a \ic i feudale m _d,ve rse ,eg •t 'fac tor psihologic ' • \ ex terna· un anum1 adi:iiinistrarca 1,1· : amc_nm ar~ a • . . .' X Joa iă r i ţ ărani l o r in con: ţm d de a?t cptar<'a pnvmd mtc ~srfica'.ea e. p . ten\ionat s ă a-firme ca d iţ i le unui s tat u nitar. S e ;iarc _ca a~to i_u~t ros~ :fi den tă sau cel pu_P•n una dinit re cin: um sta n ţ ~ lc m_ en ţlonaL ar ·t ar i sto c raţi '. or s ă s usţm ă ne ~esar ă în si tu aţ: a de a tunc i pen tr u ca O par : al ·oia s ă en umere nra ipoteza ca e vr • .:~t:il de uni ficare. Se poa te avan s . fI ţă asupra efectului exac um s1anţe' ca'.·e put ea u avea oarecar~ .1:1 ue~a re• noi propunem s ă le minat, adică s ă stabileas, .i a ~cle con diţ pe ' n umi m co nd i ţi favo~iza ntc. ~! n; 12. Studiul c ondiţ l or defavorizante . l ki43 .J . Giedym in s •' • deoscI n recenzi a la lucrarea lut· J · Ma.lewski1 ş1 • c J.ă Topo ar trebu i sa se asup ra faptu uv·storicul î n c ear c ă să de;oa at ~as în m od ju s t a te nţia bească, printre altele, ş i e xp '. icaţ i il e în c~~ee~t B cu toate c ă s-a p_r : pere de ce n u s- a produ s u n an umi t ~~·en:ta are' B. !n aces t ca~ _s1~1'.:m ~ven imentu l A după care în mod ob1.7n~idu/ evenimentul B, adLca ecen1 n.t er saţi • să ştim din ce ca uză nu s-a pr O urne sc defovo nzan\1. R ·to r să stabi-lim factorii care in metodologie s~ ;odul ele cerce-(ar·e a ai~~em :z:entul_ es te de p ă re re că în multe co ndi ţ i il o r fa_von znn ~~i -u:i fel fa eto n este simil a!' cu acela al depis diţa favo rizan ta c,tc • fi de a:ord cu a c;oasta , ad m iţî n d c ă con c~~r: 395 inversa co n d i ţie , defavo rizante: Es te ev!der~t că or~car_e _dintre aceste condiţ favorizante sau ? efavonzant_e îşi gaseş_t Just1f1 c_area. într-o lege genrală oarecare. Daca spunem ca a a favonzat apriţ lui b este numai pentru că ştim că eve nimentele de tipul A (din care face parte a) favor i zea ză (întotdeauna sa u în general) evenimen tele de tipul B (din care face parte b). I ată un exem plu de stabili re a condiţlr defavorizante : ,,Se poate potrivit principiilor economiei politice ge nerale, abolirea demonstra că, legii cu pri vire la cereale ar fi trebuit să du c ă la o sc ăd er e per m a netă a preţ uli griu lui în A nglia. Dar acestă scăder nu s-a produs imediat. Faptul poate fi explicat ,prin intervţ a un or împ re ju ră r i cum ar fi proasta recoltă de cartofi, războiul din Crimeea şi, în special, depreciep re ţu r ilor pînă în a nul rea aurului - care au contribuit la m e nţiera comer ţul era liber" 44 . 1862, d eşi 13. rect ţio împre n prin cauzele directe Explicaţ şi indirecte c ă întotdeauna Cercetînd cauzele unui eveniment, istoricii nu ind jură rile care se a flă în l egăt ură dire c tă cu ·acesta . Adesea ei menează drept cauze acele împ r ejură r i care au numai o l egă tură indiă cu evenimentul examinat, după cum se poa te vedea din F ig. 40. A--i a-vi -x F'--c~z E__j l F ig. 40 ?~ e x a 1;inăm , ca exemplu , cîteva explicaţ privind dezvoltarea econom1e1 de hp feudal din secolul al XVI-iea în ţăr ile situate la est de EJba. J . I;-ut,ko"".s~ a_ a_răt , după cum am văzut, c ă .posibilitatea de a vin~e u _ şor gnne,e ş1 10bag1a au reprezentat c ondiţa necsară şi todaă sufic ientă pentru ap ari ţia sistemul ui feudaJ45_ f \!/_. Rusinski scria :ă __,f~ r ă a subestima cîtuşi de puţin influeţa ~!tor ~oton asupra_ dezvoltarn si stemului feud al, trebuie spus c ă doi' dintre 1 O _mfluenţă d ecisvă asupra aces,tei dezvoltări. Primul a foS t ~ :!-avut d .1 J~nctura favo d rabilă .. • p entru p rodusele agricole în Occ1·dent ' iar ală de01 ţăea influeţa . ecisiva asupra afacerilor de stat si mîna liberă faţ teană';!: pe care le-a obţinut n obilimea în ţările 'din Europa răsiB. Zientara a constatat î • ă · t mului feu j aJ pe teri,t „ . nsa e „principala cauză a apriţe s1s eexistent între clase 11~1~ dm e st ul Elbei a consti1tuit-o raportul de for _ ţe şi, legată de acest~a :xe e d~ desfacer~ st r ăi:'e favorabile .p entru nob 1 1 doar ~ransformarea 'osi ~~nsi:inea c_ap1talulu1 ves t-european au permis către şleahtă în reaÎitb~l}ăţo ~x istente de subjugare a ţăranilo de exi·s tent intre clase Zientara • e. • orbind despre raportul de forţe prin slăb.i cl unea oraşef~.g1ndt la situaţ carteiză în primul rînd ! 396 pot fi ilustrate c aţi C) nobilimea clştigă D) Raportul de forţe Intre clase, care se caracterizeazl!. prin sll!.blciunea oraşel o . cu aiutorul schemei urmă- A) intensificarea =~rvirii ţărnJ- d<ci• asupra problemelor de stat Influeţă sivă B) posibilitatea de a vinde u şo r produsele agricole, în special grlnele I dezvoltarea economiei de tip feudal E~te uşo'. de_ obs~rvat că primul din autorii citaţ expli c ă dezvo1tarea feudallsmul:11 pnn (?r c umstanţel pe. care le-am notat în s c hemă cu A !Şi B; al doilea menţ10:a z~ c': faeton decisivi pe B şi c, iar al treilea socteş drept cauza prmc1pala pe D. 14. Explicaţ gentică şi descrierea gentică Unul dintre tipurile de explicaţ din domeniul istoriei, este expligentică, la care se ap e lează atunci cind trebuie să se ră sp undă . nu la întrebarea „de ce", ci la întrebarea „cum". Unii autori, care combat ideea unei _ preznţ largi în istorie a modelului ipotetico-deductiv, afir mă c ă istoriei îi este proprie expli caţi a gentică - ca tip fund amental 48 (W. B. Gallie) sau ca unul dintre tipurile de explicaţ istor că CN49 Dray) în special atun ci cînd este vorba de fapte simple, deci inclusiv de acţiun individuale. Ei suţin că, ,pentru a explica astf el de fapte, se prezinte o s uită neît reu ptă de evenimente! re<=?i:i.este suficient să stiuă pe baza izvoarelor, cum de altfel fac cel m~i adesea 1stor1cu. Judecăţil de acest tip trebuie să consti,tuie şi una dintre b~zele t~rţ tice pentru explicarea acţiunlor individuale pr~ meto_da „mt~oP_atiei ~ ca în cazul, de pildă , cînd c ompară o succesiune a mteracţnil~ şi reacţilo cunoscute nouă din propria exp r ienţă i nteră cu O succesiune ( c ăr~ia. îi lipsesc, evident, unele !'verigi~) . observată (prin izv~f~ ~ alt md1vid şicompletă lipsur1Je suţmd că nu facem ap t eegipre. . . ) "d ă r chiar ă c aceas a r w.• Dray (ş1 alţu, ,precum A. Don~gan cons, : oferind astfel o zmtă un mod particular de expllcare a evemmentelor, 51 explicaţ completă . t incit fieMecanismul explkaţi geneti'ce este în aş fel co?t!~e• 0 condiţe 1 care fapt dintr-o serie de fapte care se succed ero~ ~ E Nagel). Nunecsară pentru producerea faptului, următo (W .ă af_rime 'înd că la intre1 d·ţ 1 ecesar a (p • • ma1 Dray exclude aici apelul la con ia n ' plet arătînd · rin un răspun co~i intîmplat a!tfel52!>area: cum s-a întîmplat? obţinem lnşiruea eveJ1imentelor) că nu ar exista motiv: s se e se numeşt în . ă f un a ceea c li ~e pare că ar trebui deo_seb1te _dou ip e ti uri ar desemna e~p .. t 1stor1e expli'Caţ gentică . Primul dmtre_ ~ceS modului în care s-a aiuns _carea_ evenimentului (faptului) prin. ~tabihre~iilor sale succesive de dezla existnţa lui respectiv prin stab1hrea sta f 1· Voltare (geneza)'. A cest fapt poate fi arăt ast e • . . f tul explicat _geF (F. reprezmta ap t ca 01şte . F, - F2 - F3 - F, - ----:- n n succesive sînt tra~a e. d\ fapnetic). Într-o astfel de serie evenimenteleel adică se considera conwţ· •• ·toar or, li necesare pentru apriţ urma dent. . tul ulterior nu s-ar fi produs f ă r cel prece i re autorul expbcă . W Tokarz, n :~ 794 . ' Iată un fragment din cartea Im • ·a în aprilie 1 • cum au pus insurgeţ stăpînire pe Varşovi • c aţi fa o---1 i: Toate aceste expli toare: 397 d ă re tragerea lui IgelstrX>m din V~rşovia, ruş~i ,s-au mai . " • • • upt . da Miodowa pînă la ora 17. Rezistnţa lor mdelungată apara t pe s ia t t ţ· 1 ·1 ' extre m de in d îr jită. a sustras pentru momebnl . ?. enf l~l_Pt,° donelz1 or de la trupelor r ăma se în Palatul Repu icu , aci 1' m u- e acestora retragerea t t • d ă punct • 1 sa rcina. R e zi srt:e n ţa r uşilor s-a concen _ra m. ?u. e: _11: pa a-tul Za!uski, care a fost cucerit la ora I?• şi. în manas~~~ea capucimlor, care a fost l u at ă cu asalt cu o oră sau doua mai devreme • In mod similar cînd p r ezntăm stadiile de dezvoltare ale oraşuli X (începînd cu p rima ' sa aşe zare) sau ale unei bătli răspundem 1~ întrebă rile : cum s- a intîmplat c ă o r aşul X s-a dezvol,tat? Cum s-a facut că a învins partea A ş i nu p a1'1:ea B? etc. Aceste întrebăi sînt esnţial, dar nu pot înlocui întrebă r ile: de ce s-a dezvoltat oraşul X?; de ce a imins partea A ?, deoarece .pr imele sînt întrebăi · factografice, care se în c a d reaz ă în modelul de înt:sebm·e: ce a fost?, şi nu întrebăi explicat ive : de ce a fos t asa ? Cu alte cuvinte, acest 1tip de explicaţ trebuie inclu s în descrierea· fap telor (stabilirea faptelor), separînd în cadrul acestu.ia des:::rierea gen e t i c ă , a di · c ă descrierea fapte.lor legate printr-o c o n d iţ i e ne ce sar ă . Realizarea unei astfel de descrieri este una din princioalele sarci ni ale sintezei istorice (cf. cap. XXII). gentică constă în faptul că istoricul, • Al doilea ti p de explicaţ aflîndu - se în fa ţa - u nei a numite succesiuni de evenimente, se s trădui e ş k să completeze eve ntualele lip su ri din serie: is toricul ealizăr în general di'fer ţa d' ţ· • - I en intre exnara. m~e~ genetica. n aceasta din urmă el include pdesea rezuHatel~. exphcaţ1 _ 1 cauzale •. De _exemplu, după ce stabileste • • acauze Ie dezvoltări O succesnme •economiei- feudale, d . ~ston . . cuJ c on st ru ieşt eti c ă corespunzatoare care escne, sa zicem, dezvoltarea acestei ecogen ii în Poionia. El va constata deci, în primul rind, dezvoltarea posinorn • ·tu a ţ· 1a 1n • domeniul fo r ţe lor biltăţor de vrnza_re a ce re al e1or . Ş I • s~ de ncă şi abia apoi va trece la discutarea co n s e ci nţe l o r aces tor fapte. ~~mai necuoaştr prob_le~elor r~ale ale - ~li vit ă ţi i . i~toricului poate explica consider~rea des~1:eru ? enetl'ce ca ţ und _ identica cu ~x p lic aţi a cauzlă. Explicaţ ge?eti ca claca nu se_ mamfe91a altfel, este fura t ă imrci't genetice prezenta te de 1stonc. 1 în şirule p Problema explicaţ g enetice nu ex ist ă deci ca o prob l e m ă se par tă a explicaţ cauzale în is_torie. S~ _ro~t: vorbi ? ~mai _de o descriere gentică sau de o explicaţ genetic~ _fa ra a _specif:ca ca _est2 vo_rba de explicaţ cauzlă. Nu inclu~em a1-~1 cazunle deJa anal~zate. cxnd c1-0 va interesat de originea unui everumernt, dore ş te o e xp hca ţle c a u z al ă. ~~sc~ierea gentică este legată în istorie de sin t eză . e.ll'.ern Pl }icaţ e menţioat, cauzlă F 1 -+ F 2 --- Fn -+ Fn + 1 --- Fn + x --- şi NOTE Acesta este propriu-zis un fragment al primului din tipurile m e uţ i ?­ nate. în cazul primului tip, istoricul era preocupat de ultimul fapt dm îi era s u b o rdonată descrierea, însă şi aici poate fi v_orba de serie, căruia un astfel de lucru, dar mai întîi se r ă s pund e la întrebarea de tipul: ce se putea întîm pla d u pă fa ptul x ? sau: de ce fapt putea fi precedat faptul x ? Deci în seria da t ă trebuie sta bilite fapt ele succesive : F 3 , F,,_, etc . ; F n+2 etc; F n+(x-i )· Complet a rea lipsurilor const ă în : e c ă după un fa pt de tipu; F,. (1) recurgerea la o lege care s usţin urm ea z ă _întotdeauna ori în general un fapt de tipul F 0 .1-1 sau ca un fapt de tipul Fn est e necesar pentru producerea lui F 0 +1 (în cazul progno· zelor) ; . (2) referirea la o lege conform că r e i a pentru producerea unui fapt de tipul_ J:n este necsa r ă exist<:n ţ a unui fapt de tipul F 0 _ 1 sau recurgerea 1~ c o n diţa n ecsa r ă că , în general, fă r ă fapt ul F 0 _ 1 nu se produce faptul F.,' (3 ) compa rarea ador mai a pro piate elemente cunoscute ş i recurgerea la legea conf-o rm că r tia întotdeauna sa u în general drumul de la _F. _ln F n+x trece pn n F n+cx-iJ· E st <: uşo r de observat c ă aceast a se mnif că ŞI . ra5j 1 ică - ce a fo st ? Spre deosebire de pr1111 ~1iîunsul la ~trtbarea fac~gr fap,t de prezentare a ~en t1 <ţ e evenimente, est e vorba aici de a se st_a b1 Pt: le despre care lipsesc mforaţi în izvoa n, deci de st a bilirea wdi : e~ 8: aulf~~telo~. O astfel dt completare a lips~ril or îi est e folositoare IS OTIC Ul ID pnmul rînd t . . . . • f gmeul pen ru a constrm im aginea 111tregulu1 ra de realitate cercetat. !'. A considera e xpl ica ţ" 1. . una fund a m e nt a lă sa u . _ dintre formele fu d " g e n e ti c ă drept o formă 1 în istol'Î e con stitui e_ o P'.~fundă neîţlg e i· e n J~:ntale ~l.e ex1Jlkaţ!i ţiunea isto r ică stabil e t r~ce aici se c onludă fa ptul potrivit c ăr u ia na'. •~(' core s punzător _ d ş edin mare mă s ură seria de e venimente ordona c aţi: ~u:al e z_ultă · · imagne „g e n e tică" a nar a ţiu~l ~ cu faptul e xpli m s şi . După cum r eiese din nume1oas hna pWN [Marea enciclopedie un iv e r sală l. Din Wielka EnetJklopedia Powszec PWNJ. voi. 6, p . 495. . . . . auk spolecznych [Despre particu2. Ibidem, voi. 5, p. 467 . 3. Aşa este la S. Osrows ki. O osob liwosciach n şi urm. . 232 larităţe sti n ţelo r sociale]. War szawa, 1962 cit. p. !83 ş i urm. (cap,-4 . S. Nowak. Studia z m et odolog-ii nauk spoleczn_yc ; J1'kich ~ac/wwan a problemY 1 toiul Intitulat, Obserw acja is rozum::;.~:a comportamentului uman ş i pr<>budowy teorii [Observarea ş _ 1 _ t nţelg _ e· (IJ lnbl e m c lc ele c o n s trucţ ie a teoriei]. ex tra-psihol gi c ă cuprmd .:ectu : ti vă 5 . Conform te rminologiei noas tre, lnţ el e g f~ ~ ~ sistem); (2) tnţe le ge ·r (;) 1nielegeţe.lg r ea s t r u c tural ă (rolul eleren_ la so lu ţi le fundamen~e)i Urobu Izv<>(re clucerea unui complex ~e so uţ i ~ i nf orm a ţi e , de exempi:ieJegerea gener e n i nfo r mativ,, (a codului su rsei ţ ~ gerea cauzelor); (5) rului); (4) tnţ e l e ger ea cauzlă (ln e e •ania a /liStorU, ti că (n su cces iunii evenimentelor). de certă ri !n ROZWaz (l , W. Kula sublinază necesitatea unor a 5t fe1 ., 1n „Theories 01 op. cit ., p . 91 ş i u r m . Laws in H ia t 0 ,y, . 1• C. G. H e mpe l, The Fu nct ion of Genera 1 Rationale of Acttons, e. W. Hlstory" , op. cit., p . 352-:-353. ist ol'!I, cap. V, The Dray, Laws and E:rplanation in H . 232-251, 1n 5~ o/ecznych, op. cit,, p. p . 118 ş i u r m ., 137-142. 9 blem!I • S. Ossows ki 0 o osob!iwosciach 11auk sp lO Jbtd cial p . 236-237. de J. J(lllÎ:• : ; ce ale li. em. b toate aspecte1e0 bleme inet o1d detaliai • Ac e a s tă problemă a fost anliz . tă sumariJstycznd cPr 1 a r ată 1n moervindu-se metodologlczn e tnterpretac11 hu wa J971. Auto~e 06roenilori ~a normele Interpăi umanistice], Warsi~~r int e nţioal e feră ta scopucl de cunoŞln ce constă ex p li ca ţia __acţiu"n i st ic e, care se ~ ş i la ba!lBl . ele ca te go r ia int e rp r e tă r u uma ţ"onează, prec an Motwes, clup ă ca r e se : onduce cel ce ac i ssessment ol of science~ 12. Pe tinţ e al acestuia. . i ală, cf., A /The s1ruc · tăţilor trebui, te m a motivaţ e i tn p sihologia so\gsO; E. Nage1rea personnlt unp r e j u ră ~ editor G. Lindey, Grave pres_s, e că ln eirp 11 1 ln anurnt~a lor aceas op, cit., p . 551 şi urm .) sus\~tr-un anur•~tecă tn gtndir stabilă cauza comprtă care se re a a cestora, şi apoi modul 1n ·,f" 1{::;: 1! cauză 398 • . 399 .,....... 13. A. MaJ ewski o zast osowanwch teorii zach owa n ia [ Ap li ca ţil e teor iei co tamentiilw), Warszaw a, 1964, . p . 175-:-:li6, of eră un interesant cxc:~Por: .,Pentru a apr e:ia v aloarea m for maţ n lo r cup.~mse în m e m orii, istorflu. t rebu ie să ob.serve. pn ~t , e alte.le, ..da că m e "?ornle au fo st scri se cu sco cui de a fi p u bhca te în tim p ul v1e\11 autor ului sau mult dup ă moarte r ~l Acest fapt se spr ij ină pe premisa că m e m oriil e d estina te t iparulua U1. cup rin de m ai multe ;rezerve şi fa~si c ă r i d ecit mem oriile secr ete ~or pent r u sine. Acea s tă _ premisă p oate fi a rgu~~enta~ t eoretic pe ba~a c[~~: riei comportamentului. In cazu l unor memorn destina te unui cerc larg ci cititori, .omisiu ne~. sau d efor m a rea d~ c ă t r e ~utor _a unor fap te ca re l-a~ putea d1scred1ta 11 va perm1te a cestuia să evite at1t propr ia dezaprobar cît şi dezaprobarea altor a . In cazul unor memorii secrete, 0 astfel de, comportare i-ar permite să evi te p r opria-i dezaprobare" . e H . R. O. Luce, H . Raiffa, Ga mes and D ecision, op. cit., p. 53-56. 15. P . Gar diner se o c upă rela ti v mai m u lt d e e xplicaţ e cu ajutorul logi cii de situaţie în lucra rea, Ţ h e N ature of Hist or i cal Ex p.lanation , London, 1952. El d1strnge exp li caţu l e ::are c.or espun d ..model ului lui . H empel (in termeni cauzaJ1 - cauzal effect s) şi ex p hca ţ n le raţionle (m termenii Jogi: ii de si tu aţ ie l ogic of t h e situation ). A c e as tă clasificare este d e mn ă de reţi nu t, deşi nu sîntem de acord cu Gardine r a tunci cînd contra pune cele două tipuri de explicaţ , afir mînd c ă ex plicaţ realizt ă cu a jutorul reconstruirii logicii de 5'it ua ţie se face f ăr a se r ecurge la legi. 16. St. A. Malewski, O zastosowan iach t eorii zachowani a, op. cit. 17. Ibidem, p . 14-15. 18. W. K ula e x amin ează detalia t aces tă problem ă î n Rozwai:ania o historii, op. cit. , p. 74 i urm. 19. Cu toate acestea, n u imp ărt şi m păre ea lui G. Ryle, care (în The Conce pt of Mind, op. cit. , p . 113) afir mă c ă s tările psihice (motivele) nu pot fi exa• mmate ca fapte sau p r oce se, şi, d eci, ca fiind cauze al e aJtor fapte. Pe acestă te m ă , cf. observa ţi ile lui W. Dray (Laws and Ex planation i n H ist ory,, op. cit. , p . 141-145 şi altele). Ryle a fost critica t, p r intre a lţ i i, de W . W. Ba rthley, A chiUes. T h e T ortotse and Explanat i on i n Sctence and History, 1n „T he British J ou rnal for t he Philosophy of S cience", voi. XIII. nr. 49, 1962, p. 22. 20. E cons i d e ră disp oz i ţil e ca pe ni ş te condiţ ind isp e nsabil e a le ac\iun iJor ind i· viduale (Cf. W. Dray, Laws and Ex p la natton , op . cit., p. 151-152). In le· gătu r ă cu coP.diţl e indispen sabile, cf. punctele u r m ă to are ale acestui cap itol. 21. Ibidem, p . 145. 22. Este cunosc~t exempl ul l ui K. Poppe;r referitor Ja p ri m a î mp ă rţ ire a Poloniei. El scne că la baza următoa rei exp l ica ţ i i : ,.P rima î m p ă rţie a P olon iei ~ fost _u:=rea nep u tinţe i P oloniei de a se opun e fo r ţ e l or unite a le Rusiei , P rusiei ş1 A ust riei" se a fl ă ban ala lege g e nerală a : c epta t.ă Jn mod tacit: ,. D acă lntre d ouă a rmate care slnt la fel dotate ş i com a nd a te, uno orc ~ supenor1tate c?nsi d er a bilă rn oame ni, c ea la l tă nu va Jnvln ge nlclodntli (The O pen Society and lts Ene m te s, P ri nceton, 1950, p . 448 şl u rm .). 23- A. D~~~ ~':4lyttcal PhtLosophy of H t story, op . cit ., p . 254. Ac eastă )ego ore ! Rut kows ki , !-f i st orta gos podarcza Polskt . 31. f iitdetn, p . 126-127. • op. cit., vol. I, p. 125. 32. Jbtd em, p . 125-126. 33. Bu j a k. P r zy_czy ny upaclk_u Pol.<k i [CauzPip . .. 3t . f. ci ta t d upa M. Bobrzy ns ki, Dzte j e Po lski ţc~deru Poloniei!. p. !0 7 11 5 li r-a, p . 280. . na Poloniei], voi. li. ·ed. ~ _ J Tazbir, Swtt i zmterzch pots kzej reformac1·t [Zo . . ncze], Warszawa, 1956, p. 145. rile ş i apusul Reformei polo3~- • p e ac e as t ă t e m ă cf. interesantele observaţi ale 1 . . 6 3 G alle on N ecessary and Suf/icient Condilio u~ A. Montel1ore. Professor 1 p. 538. Cf., d e ase menea, ca exemplu, L . Got~h 7k „ M ind". 1956. in special Ne w York, 1950, p . 210-211. . • a • 0 Tlderstanding flistoni. , Refo r ma pawlow ska Pawla Ksawere O • . 37_ E. Rostworowski forma Jui Paw el Ksawery Brzostowski], in Prz~g! ~r<~tstoowskzego [Re1 1-2, 1953, p . 105. " ~ r1czny", nr. 38 _ J . Baszkiewicz, . P ow sta rde .z jednoczonego panst ua polskiego na pnelomie UIT i XIV w1eku [Ong1ni le statului polonez unificat la răscu clint ' colele al XIJI-lea ş i al XIV-iea ]. War!Tlawa. 1954. ea re se-_ J . Rutkow sk.i, H i st or ia gospoda r cza Polski, op. cit., voi. r, p. 264. 39 40 _ R. G rod eck1, S . ~~c~ornwski . J . Dabrowsk1, Dzieje Potsk, :ired iuw,eczne; [Istoria Polo me1 med ievale], vol. I. Krak6w. 1925. p. 325. 41. s. A rnold, Podloze gospodarczo-spo/eczne polskiego 0drodzenia w Polsce [Bapol.onezeJ. vol. I. Warszawa. 1955. p. 119. zele socio-economice a le R er:aşti 42. s. Ki en iew icz, P ro blem r ewol uc11 agrame1 w Polsce w okresie 1.sxtaituwanio sie ukladu kapi talistycznego. Z epoki Mikiew, cza [Problema re,·ol u ţie ag rare în P olonia în perioada de formare a sistemului capitalist. Din epoca lu i Mickie w icz], Wro:law. 1956. p. 3-l. 43. In „Studia Zr 6dlozn a wcze", voi. VII. 1962. p. H5- 146. . 44. Cita tul e din lucrarea Ju i J . M. Keynes. [The Scape and .\ fethotl of ~ol!Hcaf Economy] New Yor k, 1963, p. 235- 236. Cf. O. Lange. Ekonom,a pOlrtyc:zna. voi. J, p.' 114 şi J . G iedymin, în „Studia Zr6cl!oznawcze", vol. Vlf. 1962. p . 145. . . •7 45. J . Rutkow s ki, H i storia gospodarcza Polski, OP: crt., [Cfl d civo·tar 46. W. Rusinski, Dragi rozwojawe fo!warku. panszeztJzniarteg? , 1 e c ' a la tifund iil or]. în ,.P rzeglad Historyczn:(. nr. 4• ~~:lo,;.f;.,~:\ Probleme con47. B. Zientara, z. zagaclnien sporny ch tzw • .,wcor,ieg~JP~ a Pr-ze~lac• HHoryczny·. ~-.1· · trover atc ale a şa 48. 49. 5o. 5I. 52. [x ) (Pxu • Gxu • :::, • Hx). 74 • 25. 26. D up ă ftvo~ cum se vede, se include ai ci factor ul timp nd B eca.u se, ln „Philosophlcal A nalysi sM, ed itaă d e M. Blaclc, G . R ţ~ Cf. W Dray La fV ..;,.ieh -~ toows ang- ExpLanaticn tn Htst or y, ed . cit., p . 57 (,.T he alterna t he hfstoria m uc to accept 1s thas, ln t he ord ina ry sen se of t he wor )' Traducerea modJu~Y. ~ nl! law at al!" - subli nierea a pa r ţin e Iul W.odD;°f1c· M tn nesota S 1 m _uct1v ln model ded uctiv se găse ş t e Ja M. Br e.' tud.tes tn the P htlosophy of Sctence, v oi. JJ J, MlnneaP 011 5• 1962. 53. d - n u mî t ei .:~erb11 recurente • in " <>· • • n r. 1, 1956. p . 40. . h Genetic Sciences. ln .•~ ind". W . B . Ga li ic, Ex pl arrnt ion s i n H1st ory _and ; e or Gallie on .'1/ecesso.ry and 19fi5 , p . 160-180. Cf. ş i A. i\lonteh?re. ro1•s~ 41 Suf/ /cl c 11 t Co11cli t i o11s, în „Mind· , 19J6, p. :i?~ ur"m W. Druy L enos an cl Expl anat ion i n Hist ory, P· ! Jo ş( . S · Nova . Studia ! me<oCf. pc n'censt tr te m,\ recenzia n oas t că la lucrar: 1u\e •a· şti nţelo r !.1lCialeJ, to et ol og/I n au k spolec:znych [Studii de met O og E mplul dat la p. 70-71 nu confută „St uclln F1 lozo ft czr.e•, n r. 6, 1965. Cf. W. Drny , Lato s crnc! . ., p . 66 ŞI ur m. xe t autor a li 1964 p. 18- !9 Aces n ve 11r d eloc op111 111 a utor ului. W. Dr ny , P h tlosoph y of 1:list ory, Prent1ce-Ha s 'ec1al.' E:rplanacory ,Varra l:i-~7. cl ecllcnt p roble m ei respective un st u1 1~V p nr H. JanuarY 19:i 4, P· 1/ lst o r y , tn „Ph1losophical QuarterlY. • m' P 158 1 urm. [[-a warsia\''. Cf. ş i Latos a11cl Explanatio-n, P· 66 1 uri 10 · • va rşo v1ană] , ed a ' ., Tok nrz, Jn surekcja warszaw ska [lnsurec wa , 1950, p . 249. 27 • C. G. Hempel The Functto 346 28. Am ind icat defectele n of G enera l Laws t n /it story, op . cit., p . 3451· Studia z metoc1-0U::f t;:~t e ~p li caţli cauzale Jn : A . Mal cws kl, J . Topol sk ' 29. Cf S Nowak Studia . 0 t, op. cit., p . 133- 149. 30. ln. c~ntinuar~ vom ~todologtt noule &po/ecznych, op. cit ., p . 55- 103 kl J. Topol skl, Stud.~aos; exemple d in lucrarea: A . ~a\~~! 1a: tn acestă lu: rare trans stortt, op. ctt., p . 11~ şi urm . o punem O serie de id ei ale lui A . Mal e w slci , f\ ;!!~:r:J!~/~t 400 26 ~ "4etodo logl o l1 1or lol ..I In pr actiă nu _se poa t~ _separa procesul de stabilire a f . cau zala de act1 v1tatea de construţi T t ~ptelor ş 1 de exPnsti tuie s implfcăr necesare de n atur ă meto~Îol o~: s oluţne separate co og1ca. licaţe 2. XXII. CONSTRUŢIA 1. Problemele principale şi SINTEZA ISTORICA ŞI princală De1compunereo i,:itrebdrii princ,pole : pionul secundare ale procesului de cercetare Cu legerea informoth- 10, lucrăi ·,onsformor ea pionu lu, Rospunsul F ig. H . t Pentru ~on st ruirea primei forme a planului de cercetare ne sînt de ~e 0 ~;~ft:~~:1d:în.d cunoştiJ:ţ~le provenite din afara izvoarel?r; î~ etavm tot mai 1mpor-tante cunoştiţel provenite din izvoare. După cum se vede I . l de formul are a răs u '. P anu 1 este un sistem-ghid pentru procesu _ ţie începe din ~ nsului. Aceasta -~ nseamă că activitatea de con st ru~n care formulă înt~~~n!Ul abordău certăi, adică din -momen_tul sau mai puţ1n le at inri, car~ formează un sistem determinat, mai rn ntrebarea princafă . tern, Şl care este îndreptat către răspun s ul la î itlt 402 simple şi sintetice Descompu~erea întrebăi pri~cipale i~ sisteme de într e bări secunimplicit. for:17ul area de raspunsun parţile la acestă întrebare d re şi, a ntru 3 a junge la rasl?unsul global ?_oate _fi re a li za tă în diverse moduri. genera l. se pot d 1s_t_111ge _ constr u c ţ nle s1m~le ş i cons tru c ţile sintetice. n In cazul co n str u c ţ1lor simple, gru~n~·ea raspunsurilor parţile ( ş i deci . intrebălo, în general) este suf1C1ent detr minată de urm ă to a rel e ş i -~rii : cronologic, teritoria l ş i sistematic-factual, care sînt folosite cu o c:ndere di feri tă _în . fieca!·e constr ucţi e. _In ~nele studii_criteri_ul cronologic are ro lul pnnc~pal, 111 altele cel tentonal sau cel s1ste1;1a_llc-f_actual. n f un cţ ie de critcnu l rund-ame~tal accep ta t, ce'.elalte doua Joaca rolu l de criterii a uxiliarc. In cele mai mu lte cazu:·1 :_ 1~ co_nform1tate c~ una d'10 te caracteri~tici le fu nda mentale ale cercetam 1stonce, este cons1dent fundam e nta l criteriul cronologic ş i abia în cadrul lui se reali zeaă su bdi\·izarea după criteriile teritori?l ş i f?ctual. I~ _acest f_el :ste con: struiă, de exemplu , /f istorin Polski [lstona Polo_n!e1], publicata ln„mm multe vol ume d<' Imti tulul de Istorie al _Acade1;11_e1 Poloneze de Ştnţ r. Cri' criul teritori'il ~e int îlne ş te fre cvent m lucranle cu un cadru crono' ' . • • I c 1·teriul factual, care are logi c mai re'itrî n~· acelş i lucru cu pn v1re a r .. . d în plus o mare a•ph. care .111 stu d"II le de 1•st011-'e "• culturii matenale, e exemplu . .. . le atunci şi aceste criCînd este vo rb a d esp re c on s trucţle simp ' '. mnă că perioaterii t~e~1:1ie .!nt~rpreta te , în mod form al. A~esţc privire la: un i: d:le d1 v1z1u111 1 s 111t a lese 111 mod_ form_al, ~cel _., uni tă ţile factuale, de~1 taţile terit oriale s i într-o a numit ă masura, şi . 1a p l i ca-t ă De exemplu, in acest din urmii 'caz problema este ce_va mat co-m le 'sa~ dup ă un ităţ se _poate d a un ră s puns grupind ~ atenalu~. P~ s ;c~asif c ăr i pe subiecte ten toriale forma le (de exemplu, ra10a ne), 01 1 d P _ larg accepta te. , , . onstr u c ţi pure de ace:t. tip. Este evident c ă în practiă nu .mhlni m ~ bordăi sintetice, ~act ;u Fiecare dintre ele include elemente ale u~et a de cele provenite m se pot separa c un ost inţel e provenite din izvoare . af · • • Totus1 aco 10 ar-a 1zvoarelor 1. . . . certă ri isto~ice: rn~i sus, C o n s trucţi a s in t e ti că este dec i pion~ă de criteriile _1nd1 ca_tem de cerUnde c on str ucţ ia textul ui es te determtn\ 1 expresia unui pr~gi_.alor acestui concepute în mod forma l (ceea ce ~o~te 'du ă opinia a~ oii trebui să cetare obiectiv, adică al unei cerceta_n. ci~e~iste~ de valo_n1, ::rmenul de Punct de vedere, nu e b az ată pe mci ţ" simple, rezervtn d constient de se vorbească mai d e grabă de const ruc II ter mi n ată în mo • con st rucţie s i n teic ă pentru o cercetare de -·e a răsp u n~u­ un anumit sistem de opinii. . metodă de c00st 1~\osesc cri~~rul: lu· Co n s tru cţia si nt etică este, deci, o etare în care se dul de uh_lizard de cerc dar în c~r:e m,~unea conslltllt~nc 1 la întrebarea fundametlă aronoJogic, teritorial şi temat!c~factual~upra istone1, ~~mental c u~o ş ~e­ Pe~~esto_r criterii depinde de v1z1U nef ~ai irnportan~ -~cţ il or si nte\1ceîncete10/u istoric, după cum se şti e, !ce Valorile consp1une deci de atr u c ţ i e Pind Provenite din afara izvoa:e o~-nu se poate_ ~ 1 să decit o cons Put v_alorile acestor cu noş~ i nţe, te mai valo 10' ie sint eti c ă e 5 ca 0 rice construţ }n Stabilirea faptelor şi explicaţ ca u zală trebuie deosebite de activitatea proiu-zsă de con s tru c ţie , care con s tă ln formularea răspunilo la principalele întrebăi de cercetare, folosindu -ne d e stabi lirea faptelor şi de explicaţ ca de nişt e cărmiz sui-generis pentru construi rea răs­ punsului. Intrebarea princală de cercetare, spre deosebire de intre b ă­ rile secundare, este acea întrebare că rei a i se s ub ordnează intr-un mod oarecare toate celelalte într e bări puse în cursul certăi. E\·ident, intrebăril e principale pot fi foarte diferite, dar cea mai imp ortană dintre ele este întrebarea inclu să în titlul (de lucru sau final al) lucră r i. N-are importanţă dacă ti-tlul se termină cu un semn de întrebare, ceea ce se intîmplă rar, sau dacă pur şi simplu este: S ecolul lui Ludovic al XIV-lea (Voltaire), Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte (Marx) sau Oraşul antic (Foustel de Coulanges) e tc., deoarece toate aceste titluri pot fi schimbate în proziţ interogative (factografice sau explicative). Un prim pas spre formularea răspun s ul i la în trebarea p rinc pală constă în divizarea ei în întrebăi secundare în aş fel, incit răspunl la aceste întrebăi să dea în final răspunl la întrebarea princală . Această descompunere a întrebăi principale în întrebăi secundare nu este altceva dedt planul lucrăi întreprinse. Iniţal , acest plan are u~ caracter foarte general şi ipotetic. In cursul certăi el este supus unw proces continuu de transformare, putîndu-se schimba nu numai structura intrebă:l? secundare, ci şi însăşi întrebarea princală . Acest proces (vezi Fig. 4l). poate f1 ilustrat într-un mod simplificat printr-o schemă intreboreo Construcţi ?e 403 ,........ • - deoarece aceasta din urmă furnizeaă in cel mai rău caz t u ţi. • t t· • un s1mp 1a, . . • t· număr anumit de informaţu, m 1?1P ce o con~ r . c e_ sin e 1ca eronată ate deforma total răspunl la mtrebarea prmc1pala. Nu vorbim aici ~ construţile care trec sub ~ci;r~ în mod .d.eli_b er~t fapt_ele incomode faptele ş 1 mei de pubhc1st1ca 1stonca pro astă ori sau care deformază de unele cărţi de popularizare citite cu pl ă ce r e de un public larg, dar care în realitate profită de ignor anţ lui, după cum nu avem în vedere nici aş-zisul bun simţ, care, în acest caz, este cel m ai bun condensator de mituri şi de legende despre trecut. Problema construţil sintetice ne conduce spre un cîmp larg de discuţ , care au loc probabil în istoriografi a fi ecăr i ţări cu pri vi re la sinteza istoriei proprii, cît şi spre o sferă de di scuţi care durează, de vreme, referitoare la diverse problem e de istorie asemenea, de multă universală. Din acelşi domeniu de p reocupăi fac parte ş i judecă ţ ile pridin cadrul fie cărei di scipline istorice. vind criteriile de sinteză 3. Problema sintezei în istori e Sintezele istorice pot fi diferite, avînd, d eci , ca rezultat r ăspun uri globale foarte diferite la într e băril e puse în cad rul cer e tări. Este normal ca, în general, răspunile la în tr ebăril e detaliate (secundare) să fie asemăntor în sinteze diferite, dar r ăsp un s ul global să fie diferit. Nimeni, în general, nu pune problema faptelor fund amentale, dar istoîn mod diferit în şi rui genetice sau le văd în conexiuni ricii le combină an a liză , aceasta se l ea gă , după cum am a ră­ cauzale diferite. In ultimă tat, de sistemul de valori al istoricului. Vom reveni asupra aces tor probleme. Dintre numeroasele sinteze istorice indcăm , cu titlul de exemplu, istoria partidelor Whig şi Tory în Anglia, diversele interpă sin!eFranceze, sinteza lui Lelewel şi Szujski din iston.otice ale Revoluţi sau sintezele bazate pe teoria materialismului istonc, grafia polneză precum şi pe cele care într-o măsur mai mare sau mai m i că sînt opuse ~lor din urmă . Chiar dacă istoricii pornesc de la acelşi siste m d e valori, d.ifernţl intre cunoştiţel provenite din afara izvoarelor vor face s ă nu fie total convergente construţile lor sintetice. Acesta este însă un fenomen normal care conduce spre puncte de v edere tot mai uniforme. El nu este o .P?rticularitate a istoriei sau a ştinţelor sociale; şi în ştinţel n~turale v1zmnea sintecă a certăoil asupra unor fragmente determmate de realitate se deosbşt adesea în mod evident. Istoria sintezelor de istorie universală este deosebit de intersaă!. 1st0 ria „filo~că" a iluminismului a introdus idei complet noi în com: parţie ~u sintezele precedente, evident nu numai cele care urmau mo. delul lui Bossuet. Faimoasele cuvinte ale lui Voltaire că „ecluzele unui -canal care une şt e două mări , un tablou de Poussin o frumoasă tragedie, un ~.devăr descoperit sint de o mie de ori mai v~loroase declt anal~le -curţ, decit. toate povestirile despre bătlie" marcau printre altele, 11?-cepl_ut~ă une~ rupturi radicale cu sintezele unilateral~ bazate pe i 5 tDTI 3 1)0 1 1c sau inspirate de Biblie ' ln domeniul disc·1 r1 1 •• . . are au · cîştiga propunerii 1 ~ ;e or 1stor1ce speciale o faimă tot mai. m drul istoriei economiaese lui • Rutkowski referitoare la sintezele din ca niturilor să fie co ·.d n speţă, acest autor a propus ca repartizarea ~ce ajung!ndu-se tn ~sr; troblema fundametlă a istoriei e~ono n; mice !n ansaR1blul ei ~ aKol conepţi sintecă a istoriei soc1o~tu• • u a ar prefera !n locul repatiză v 404 roblema nivelului de trai, care oferă •..• . a di verselor probleme istor· POsibilita~ mai ample de rilor P interă co:e!~rJe f aţă este îns ă de pă re e că se poat~co~econoll1!ce. Autorul Iucr~rll mai bine legate intern prin analiza in fi';c~~ge la c_onstru<?ţi sintett.ce c dintre forţ e le de producţie ş i relaţi d e epoca ~ raportului 1 r~ P\~ecuno aşt er a rolului din~mic al contradiţ!fu . cţie , . respectiv prin me ca si problema premiselor care stau la b n. 1st0ne. Aceste 1 pro\~tez~, în . general, sînt f?arte discutabile ; de ~\di~er~elor genu_ri de ds considerabil cadrul acestei lucrăi. P e e epăşsc m mo d • ţ 1 • . Ţi nîd s:ama ~ cerin e e inv e stigaţlor noastre, este es enţial să distingem trei . genuri fundamentale de constr u c ţi sintetice sau de sinteze. Acestea s mt: (1) sinteze struc\uralc, (2) sinteze g~netl~e, . . . . (3) sinteze dialectice. l n sinteze le s tructurale caracteristica este premnţa structurii sistemului . ad ici:i a legf1turil or specifice dintre elementele sistemului. Autorul unei as tfel de sinteze este interesat în primul rind să transmiă, pe cit posibil,_ i~t:-o form~ intacă,_ anumite în~reguri struct:ira.Ie ş} ln a ce astă direcţ i e 1ş constr ui eşt el raspunsul la mtrebarea prmc1pala de cercetare. Un exemplu de s inteză str uc tura lă este cunoscuta lucrare a lui F. Brawdel d es pre Filip al Ii-lea ş i bazi nul M ă ri Mediterane (1946): Multe studii din d omeniul istoriei culturii materiale se dovedesc a f! sinteze stru cturale. Mediul geografic apare ades_ea _ca factor ':'1r~ Ieag~ structura. Si ntezele structurale în forma lor pura smt caracteristice mai mult pentru sociologie deci t pen tru istorie. . .b.l Dacă într-o s inteză domină tendiţ a de a conserva, pe :it _posi 1 (d ă la efect) atunci avem • • . . . . f ara întreruperi, ş ir urile cronologice e Ia cau~ car~ este elemen<le-a fa ce cu o si nteză gentică . Acest gen ?e s !nteză , tă 1.1 istorice a 1 tu] ~~cipal al aş -num ite meto~e geneltice ~ c:r~~ez! foacă un 'rol constitui t multă vrem e genul dommant. n ace: e . _ ceea ce era 111 nu numai simpla succesiune a evenimentelor :m~nterpăilo I de caracteristic p entru primele etape de dezv?lta'.e e Ie a ces.„ gen - ci în primul rind sta b·i· legatunlor cauza • 1 1rea k. a semnalai ' ' • J Rutkows 1 . In literatura polnez ă, multă vreme i:iumai Referitor Ja istoria ecocaracterul incomplet al acestui gen de smte~e. f ă a faptelor care f~c nomică , el scria · Incerăil de abordare si~t~ ic 0t fi efectuate în dipar te din • sfera certăilo• " • • ec.onom1ca de 1stor1e . Iă Pşi adecvtă ca Ie deste ce ~erse dir e cţi. La prima vedere cea mai s1:ile analitice ar c~nti~P 1 f eŢprta cau za lă a acestor fapte : cerce ctive într-un anunu ală a ~ simpla constatare a existnţ faptelor. rdesp~pre explicarea ca~! deci ş1 spaţi u • • • tet1· ce ar. tm .• ge . , iar cercetan· 1e sm . emonogra f.1ce, consacra construţ nezei lor" . El afirmă că în cercetan1e acestă cale, 1a intreUnei singure • • ge ' pe~•l interpretar • ii unor " Ia probleme s-ar putea aJtln ai·unge oinog ' d tă în ca,-~ • entru a • gu . en~, dar aceasta nu este a ecva In ceste cazun, P t bil ea s c ă e:osco~~tma1 .~ari" (adică a sistemelor). ki ~rebuie „să s_e \ iate e!ernentelenţ rucţ. omogene, scrie Rutkows ~diţon e ze deplin . co eaJiza o sinle a unui singur factor care să • • •"4 . k. îns ea mnă a se rre o sinteză A R tkoWS 1 • î Jjna sp ă deote:ză rnerge pe calea indcată de u . ski însuşi ~c o irnpertanl ă o Qe f strucală sau dialectă . Rutk~~ care atribuie·derate că ofer sebi: dial~ctic. El considera că teo:u ~ pot fi consi tnediului geografic sau rasei n 405 . . tă Deşi nu spune ca m cazul unor astfel de teorii este vorba soluţie JUS • · • umane (fa to •• de factori aflţi oarecum „în a f ara_" a c f1v1"tăţ 11 . c r.u n?turaJi). care, e adevărt , pot detern;ina, mtr-~n. f;l, existnţa unei mişcă r i a sistemului, dar nu artă nici m ce consta ~1. m ~ mod se produce ace stă mişcare şi, în conseiţă, dezvoltarea, poz1ţa Im ne conduce spre a c ea s tă concluzie. Sintezele dialectice sînt acelea care unesc momentul succesiun ii genetice cu momentul structurii, ad i că ~celea în ca re_ su_cces_i unile gene-tice se manif e s tă făr ruperea structurilor. Cele tre i tipu ri d e sinteze ar putea fi ilustrate prin u rmătoae a met a fo r ă : S ă ne în ch ipuim c ă sistemul cercetat de noi este o pînză de păi a nj en . Ii pu t em urmăi fi rul reprezentîndu-ni-1 înfăş u rat într-un ghem, a di c ă putem urmăi cu m el devine din ce în ce m ai lung pe mă s ură ce e ţe s u t. Acesta este imagi nea in sin teza gen e tică . Sinteza s trncua lă modului în care se procedază ar atrage in primul rînd a tenţi a asupra a lc ă tu ir i pin zei d e pă i a n jen, infăţşd-o aş cum ea apare într-o fa z ă oare care de cerceta re sau fot ografii nd- o. D ac ă a m reuşi să a rătm (de exem plu fil m ind ch iar actu l ţ esri i) cum se forme ază pinza de păi a nje porn ind u -se de !a un simplu fir, atunci am avea o idee despre ce v rea să însemne sin te za d i a le ctiă . In istoriografi a contempraă cea ma i influ e n tă s i nte ză dialectă este cea b aztă pe teoria materia lismului istoric. A recunoscu t acest ace a stă teori e p oa te constitu i o fa ză lucru ş i Rutkowski, afi rmînd că pentru „conceperea s i nte i că a întregii istorii", d eş i p en t ru istoria economică, ad ică pentru a examina fenomenele care fac parte d in b ază trebuie căutae, în opinia lui , nişte chei si n tetice speciale, despre care am vo1,bit mai sus. H. J . Marrou a sublini at necesitatea de a d ep ă ş i sintezele structudifernţ stru cturil e statice de cele di n ami ce. In conrale obişnute, cepţia sa î n să ultimele au m ai degr a bă un car acter structu ra l imbu n ă ­ tăţi ş i nu dialectic, care să explice procesul de dezvoltare . Vorbind despre problemele sintezei în istorie, trebuie să atragem atenţi aici asupra consider a ţ il o r lui St. Ossowski. referitoare la ceea ce e şt e „imagine" in şti in ţ e l e sociale. A cest a u tor ar t ă c- ă imaginea se num r e~ lităţ . of~rită de un ce r cetăor este condiţată de ca r ac teristicile obiectului Ş I de felul de a privi al obseJ·va torului. In acest ultim caz dintre di versele prisme prin care privim fo r,,e 5te ~oi,ba- ~e difernţl mele şi_ culonle lumii şi nu de r etina ochiului care este o co ndiţe indisP:;sabil~ g~n e rală pentru perceperea fo r melor ş i a culorilor'· 3 . Ajung . 'deci, _dm nou la c un oaşter pro ve nită din afara izvo arelor deoarece f~·isn~a P1: 111 c~re privi m realitate.:: es te imaginea lumii p e cai·e 'o pu rt ăm no1 înşme ş 1 pe care o îmbo g ă ţ im treptat. 4. Periodizarea în istorie ln to ate co n s tr ucţ " I • . . . •celor referi toare la ?sa temele examin ate în ~ e 1st0 r!ce, cu excpţia sistemelor care se s 11 . 0bd_ sta t!c sau pe perioade scurte de timp ş_i . p • bl d1 v1• .. c 1m a puţm 1 z1un11 cronologice a întreb· .. , e pnmu 1 pan apare pro ema ·od· z ă ri. aru fundamentale, respectiv problema peri INu este deci întmplă o r • . . ·re !a împărţiea trecutului î c~ au existat atîtea controverse cu privi 1st0 r_i c este determinat d; P~n.oade. Criteriul cronologic adoptat de un ~o ş tmţcl sale provenit d?PmuJe a cestuia asupra istoriei deci de c~n elaborarea sintezei_ e m a fara izvoarelor , care îi of~ră o d irec ţ ie 406 ·tudinea istoricului atunci cînd divzeaă u f în perioade depinde de faptul dacă ef r~ent de reali-~tl ică tate i st0 r tru c ţ i simple sau sintetice. In primul caz urmaeşt să realizez~ c?:~ formală , pe care W. Kula o numeşt con~:m_ulţeşt c_u o delimiteze perioadele 1!0nală 'r îln \imp peri_odizl doilea caz va tinde să ce 1n a . . • d f' . r n aş e , incit s ă se justifice prm es aşmre rea a a procesului istoric. Aceasta ele ri odi zarea pe ca r e W . Kula o denumşt realistă este ,f !te d ifici l d~ apreci~t apri?ri care_ periodizare ·este mai potrivă. riodiza re re a li s tă derivata dm~r-o VIZlune eron a tă a realităţ poate O pew'a m u lt m a i mult r econstru irea procesului istoric decît O pen·o ingre . . a ia . . . . . . . dizare co n v enţ10: \V. K ula scn e, p e buna dreptate, ca m lucranle tradiţonle de metodologie a is t orie i . p_roblei:17 a _ periodză. ~-a fost abordtă prea mult. Aici poate fi intî}m ta o at1! u~me 1deogi:af1ca sau un evoluţinsm ţ~netic, care nu sesizeaza _fapt~il ca sistemele s!nt supus~ ·u.nor t:ans~o:n:1ar1 permanen te trecind m s isteme mereu noi, respectiv m noi ca!itţ1 (cf., de exem plu: E. Dernheim~ . D ~ c .ă realizăm că printr-o periodizare bine f~cută putem surprinde sch1m~an le fun.?amentale ale sJS~em_eloi: . exammate, atunci se \·a \·edea cit de importanta este problema penod1zăr. Di sc uţi l e permanen te referitoare la periodi~are7 sînt în f~~t di_scu ţi fu nd am e nta le privind metodele_ ci~ r~?nstru1r: a_ procesulm 1stonc. Progresul rea li za t în conceperea penod1zăr _r~flec~ ŞI progresul în de~ vo!tarea ştinţ e i is t oriei. Nu ne vom ocupa aici mai îndeaproape de perio d i zări le co n v enţ io nale, care pot fi adesea utile ca auxiliai:e, dar care nu • ă prea intersaă, ci ne vom opn asup~a unr constituie o pr o blem tipuri d e periodizare r e a li s tă . în general, se pot distinge urmatoare e periodză real iste : (1) pe ri o d iză r i cicli ce, (2) periodză dir e cţionate, (3) periodză neregulate. . •oade mai lungi" de . Pe:iodzărl cicli ce se ref ă ir_i g~neral ½1 per! Ele se pot referi 1 ! mp ~1 la istoria unor unităţ t~r_itonale. m~i miy~- exemplu, anumi!e "ei etc.) constituie insa ŞI la perioade relativ mai m1c1, atunci cm d, guct :1ţi ciclice (de exemplu, d e preţui, ale producnecta desfăşura 1 a~ mpărţi în perioade. In acest caz ele p~t :etorie sub un aspect re~a a anumitor procese. Dacă este însă vorba ~/cu interpă greu 1 ~ larg, periodzăl ciclice sint corelate r;gfi oferă H. Hun _t ingtoţ e acceptat. Un exemplu de periodizare c1chc d pă o sinuo1dă._ care ve d e dezvoltarea omenirii des r·aşu rîndu-se ·smul u creştu •• pe timp Aici literatu • ă mecani • u9 ra polneză S . Kurowski suţine c_ . 1 istice succesive • eni a~d~u:1gat s-a efectuat „pe calea u~or ciţ;!ld~ G. B. Vico, ~ci~ şi gler ţ Putea fi incluse conepţil lu! lbn . rea pendulară), pr cilă ide ' • Lacombe (procesele dihotomic~, m1ş7a hitate10. Inţelg~a a aces~ a p:~ etern~i reîntoarceri, cunostă. din an~~perea di~ecţlo(1a exemplu, tuia cesu~u1 istoric se leagă adeseo:1 de co lită\ istorice e ' Saint-~~ennd o viziune „în spirala" a rea .. e care văd o . . entrU conepţil oi creştină), p ~ 0 ?-,. K. Kelles-Krauz) . . lilllit• enod1zarile direcţonat smt tipice Judecata de ap upă trebuie spre a a d e z v oltări (cu·m ar fi, de exmpăun , u In ac eastă grtant care se •lrlcJu car e istoria • f" e c • • cons ' tinde fie că vrem, i esul istoric I istorice. In realizs:a ~i _conepţil referitoare I.a pro~ncetă. a_ fap~~i~[e, care s-a~ Particu/a Independent de d esf ă 7 _ ur ar _ e a riografie1 !lumi de acest tip opus ar, acestea sînt con cepţul e isto de periodizare modelelor teologice. Un exemplu ?e. f 407 .,...... constituie conepţia lui Oh. Ellwood, care con s id er ă c ă dezvoltarea 0 nirii se desfă ş oară după o parbolă: de la ni velul vi e ţ i animale la ~e1 • Dintre p er i odiz plina dominare a ra ţiun ă rl.1:e mai vechi de acest t~1 trebuie menţioată cea efctuaă de Sf. Augustin , care men ţ i o ne a ză c· ~ lui _Hristos ş i ~ şas ea , u ltima ,_c~ e . a început in ~ ~ ~ epoci p î n ă la a pariţ moment ş i va dura, dupa cum s-a m terp r etat ma 1 t1rzm, pin ă la J ud p ro priuz i să este t ra t ată d eci ca ceva imp~ cata de apoi. Istori a um a nă sibil de schimbat şi omogen . Periodzăl dire c ţi o n a te constituie in m are m ă s u r ă un fa pt d e pă s i l Dominante sînt p e riodză r il e n eregul ate, care nu impu n n iri o srhen ă geomtrică . P er iod z ă r ile neregulate pot fi acceptate pentru perioade de timp mai scurte atit de că tre a de pţi p e r i od i zăril o r „ciclice", ci t si de c ătre cei ai pe r i o diz ă rilo „ di rec ţi onat e ", cind se v orb eşt e de istorie fn totalitatea ei. Pentru pe r iod z ările neregulate este ca ra c t e r i s ti că o s tr insă l e gă­ tură a perioadelor delimitate cu reali ta tea i s t o r i c ă e xa min ată. Ace as tă realitate este complex ă ş i se d ezv o ltă în mod o b işnu i t conform unor curbe cu o mi c ă regulari tate, ceea ce î n cea rcă să dem onstreze (e,·ident în form ă s implfc a tă) p e ri o di zăr il e . Aceste pe riod z ă ri p ot fi foarte dic ţie de factorul care d etrmin ă îm p ă r ţi rea r es p e c ti vă în peferite, în fun rioade. In sintezele istorice mai vechi , în mod o b işn uit ::,p scotea in evidenţă factorul politic (istoria stat ului) . Atenţ i a ac o r da tă de clasicii marxism-leninismului fa ctorului economic a f ă c u t ca acest factor s ă fi e inclus to tal în î nceră r il e de periodi zare, fiind considera t de istoricii marxişt ca fundamental. El se a pli că î n să nu mai in i m pă r ţ ire a in epoci fu nd:imentale ale istoriei uma ne ; d a că este vor ba de perioade mai scurte de hmp sint fol o s i ţ i în e g a l ă m ăs u ră a l ţi factori. in special fac torul politic. Impăr ţ ir ea în etape de dezvoltare a u m a ni tăţ i i re z u ltă din legile funo ltă ri sociale. Ea of eră tipologia12 deja anliz tă dam_entale a le dez v (vezi cap. XIII) a form aţ iunl or economi co-soci ale. Pri n u rmare formaţiu~le econo~ico-soc!ale con stituie scheletul period i z ă r i i procesului i~tor1c. Imp ă rţ1 ea în mte riorul fo r m aţ i un ilor ( a di c ă î mpă rţ ire a pe periin genera l de etapele de d ezvoltare i n te rn ă a fo rma ţi uni oade) s~ le agă respective de pe un teritoriu examinat. In concluzie, criteriul de periodizare constituie u nul dintre principalii indicato~·i ai con s trucţilo sintetice. Aceste co n st ruc ţi se re aliz e a~ ă, d _ up ă cum Ştl', şi prin folosirea c ore s pun z ătoa re a cri teriilor teritorial ş1 factual. tări 5. Unitatea terioală, unitatea factulă clasificarea tipurilor de cercetare si • Impărţie a în anum·t T ţ' • • • erceI poate fi de a e e um a I ten toriale care vor f1 supuse c t fi luate în con~idera/ e ~~ne~, c o n v enţi _ o~ală ~i realistă . De exemp! u, _Pâ lid 1str1 ctele admm1strative sau a numite regiu ni e mitate într-u ţi o n a l e este r::u1 0 . oare~re•. ~olosirea împărţilo teritoriale conyenIn mod obi n::;f1 P~t11; cntica~ <lecit da că acestea se a plică la tunP! sau naţiue inş ra~ ;;mcipal~ umtate terioală de cercetare este s ~ ~ de istorie n a ţionl ă ten t o nală . Aceasta are ca rezultat diverse tip . ~ integral, cînd cupri~~~fot a,~e~ un. caracter (mai mult sau mai P ~ tele ei), sau special ~i drea.ga istorie (adică pe cit posibil toate as~;1 co mun ită ţi n a ţional~ n ~ refă la, un anumit aspect de viaţ . , a Poloniei) . In cazul {espective în trecu t (de exemplu istoria econorn1ca n care cercetarea. depăşt graniţel unui stat sau f 408 unui ter itoriu n~ ţ i on a : , ea c apăt un caracter . ale fcă a c e rcetă n devm e acum un terito . . universal. Unitatea geogr:n~inent sau _î ntr~gul_ pămi_nt) . Atunci ~~drr: mare _(de exemplu, un c t fie a unm tento nu ma1 mare (de piid · ex ~ mează numai . regionar a, a C unui . o Par .e stat avem d e-a f ace cu o 1•stone . ..cont·ment), fie a_unu~ regi~ni pot fi dife rite, în fun cţ ie de cerint!ie nterule„de împăr­ ţ1 ~e p e r on a tă a gr a n i ţe l or unei regiuni se poate ce~rtăm. O ~eternun~:tele ce r ce t ări i . De o istorie r e g i o n a lă va ţine ecta negativ în rezUteritoriilor legate de Marea B a ltică, a ariei b~in~l~tmed pl~t' studierea . t L f I t d"I . . m I eranean a ţă r il o r balcam ce. e c •.. a e' s u ,n_e pnvmd istoria Poloniei Mari Wiellw polska ), a ~1card1e1, a Catal?me1 sau a Bielorusiei Orientale. c e tă r i le ·r eg fie •un caracter global, fie unul specia . 1. ( Cer t ion .. ale pot avea · . in cazul u nei 1.; on_1 ec~nom1ce re?1ona1:• istoricul va trebui să foloseacă , într-o masu ra n:a~ m~r~ dec1t _pina in prezent, rezultatele studiilor de geogra fie econ oi:111: a pn v1?d reg1~nea re s p e c ti v ă . Isto ricu l va trebui sa -ş 1 amm teasca, de asemenea, fa ptul c ă nu poate separa istoria un ive r sa l ă de cea n a ţ i o n a l i. Elaborînd o lucrare de istorie na ţional ă sau r e gi o !1 a l ă el va ti:ebui_ ~ ă a (b ă în vedere că o astfel _de istorie este t o to d a tă o par te a 1ston e1 umversale. Metoda co mp ar tivă de cerceta re tr ebu ie s ă d ev i n ă i nd i s pen sa bil ă pentru istorie. Totdaă, ln studiile de is torie un i v e r sa l ă sau n a ţ i o n a l ă este absolut nec sa ră o conc e p ţie b az a t ă , pe ci t posibil, pe un criteri_u fe rm. priy~d împărţiea (regionali zarea) ter ito r iului cercetat. Cuno ş tm\el e 1stonC1lor provenite . d!n afara izvoar elor trebuie s ă fie aici c!t m_ai numer~ase•. Se _.P~.re c~ 1~ aces l sens (mă gln desc în special la 1stor1a eco nomi că ) 1sto11cu mai a t gene multe de fă c u t. Interp ăr ile d e p înă acum p ă cătuies printr-o tra are P:ea ce; 0 ral ă a eri toriilor . Adesea imaginea pe care . avem 1:isp~~c~~fu~~:\apmai c u n o s cută p re d o min ă într-o. lucrare de smt eţă : ~ ntileş adesea telor genetice sa u în gen er a li z ările aflat_e in Iu_crl ri s\ c e rc et ăr ilor prio unilateralitate e xag e r ată . Acesta este m spe_cia ~azu Yind sistemele m a ri observ ate în perioad~ Iun~t det ll~Pins legată de felul Imp ărţi e a t em a tic -fa ctual ă a maten alului bes e .s .r!n primul rînd de i . . • • E5 te vor a a1c1 • t de importanţ sinteza istorica. Pe n care este m ţe le as ă a z ă istoricul fa ptele examina e, modul în care co rel care el o ac o rdă fie c ăruia dintre ele. . . ă vom indica numai ti~uFăr a intra in detaliu în acestă pnvm\!carea se b a ze ază pe r~ll: rile fun damentale ale sin tezelor întîlnite. Clasi ~ factual. Avem de-a a f~r~a îm p re ună a criteriului geografic ş i tematicaici cu d o uă tipuri d e interp ă ri : (l) micr o si!lt e tică , . 'tice. Pe de (2~ macr o smtei c ă . . studiilor m1croana~a bugetelor al tă Microsinteza este rezultatul _f~nal(~; exemplu, cerce~ri despre un microanalit1ce • teze (enu ţ Parte, certăil de fam ·1· tru macro 5111 • I ie) pot con s titui o bază în tr pen . t ebare princieg grup social). ră s pun s Ia o in rnu mai paate Pală Interpretarea microsnte t ică e 5 le ~ngur element ~a:~ciale mici•. In 5 fi d' d~ cercetare referitoare fie la un itele strUc~r{ prezentat, bţ:.; J.Jri. IV1zat mai departe, fie la aş -num iect materia ' vom ave~ .. în ţ~Ul caz poate fi vorba fie d_e u; tZ~nat (altfel n~ru al s o c 1 1 ~ţ1 ~ face ~ in cadrul unui sistem _social individ ca. me;eroasele st\:~rul ~ern 1 o lucrare i s to r i c ă) , fie ~e 0 biect pot f1 n(~ exemplu, a 1st 0r· pe de c er c etări p rivin d un singur .t moment e li zea ză un anurru ia artei, care an ;e U:: 409 - ...,..... lui Wit Stwosz, portalul catedralei din Gniezno), studiile de arheol . de istorie a culturii materiale. Aici se includ şi lucrăie care desocgi_e, • ·1are, numai• ca• centrul nu simultan un num ă r mai• mare d e ob"1ecte s1m1 d greutate al certăi nu se află pus pe analiza obiectelor înseşi ci e rolul (locul) lor într-un sistem social determinat. In cazul acest~i / : de certăi obiectele pot fi nu numai materiale (ale culturii materiale) ci şi spirituale, elemente ale culturii spirituale (de exemplu, muzica gre~ goriană în Polonia medivală) . fu ceea ce priveşt certăil referitoare la un individ ca membru al societăţ, exemple pot fi monografiile consacrate unei persoane. Acest tip de abordare microsnteă poate avea un caracter foarte diferit în f1:Ilcţie de cî~ at~1;ţie acor~ă cer _ ce!ătorul persoanei respective şi 'cîtă sistemelor (mai m1 c1 sau mai man) m care aceasta a trăi şi a activat. Dacă se lim itează numai la persoană, atunci obţine, ca urmare a cercetări i sale, biografia acesteia, care, evident, poate fi interpaă în moduri foarte diferite. Un exemplu pozitiv de microsinteze de acest tip î~ consti~ie articolele. dit; dicţ i~ narel biografice, iar un exemplu negativ - diversele profllun ocaz10nale care descriu viaţ unei persoane date1 3 . Monografiile moderne dedicate unor persoane acordă tot mai multă atenţi sistemelor în care a trăi persoana respctivă, ară-tind influeţa pe care a exercitat-o sistemul respectiv asupra individului, precum ~i mflue ~ţa pe care individU:l a avut-o asupra sistemului. Individul este tratat m acest caz ca un element al sistemului14. Conceptul de mică strucă socia lă, care, alături de obiectele ~i persoanele singulare, este obiectul secund al abordăil microsintetice, n;-1 es~ _rigi_d. ~n _ateli_e: 1:e ş te ş ugăresc, o familie sau un sat constituie. !ară ruc1 o mdo1ala, m1c1 sisteme sociale, dar oare în acest concept se vil include, de exemplu , şi oraşel, în special cele mari? P entru a stabili, cel p_uţin ~proxÎl;lativ, sfera conceptului de mic sistem social este necesar, m pnmul rmd, ca el să fie delimitat de conceptul de grup so~kil aş c~m este el cunoscut în sociologie. Vom denumi sisteme socia le numai ~cel_e gr:-ipuri ce au caracterul unor întrcguri funcţioale in care acţiunle_ d~ve:selor elemente sau părţi se întrepăud într-o as_c:_~nea ":1ă.sura , m~1t separarea Jar este impo si bilă . Sistemele pot fi mic! c ţie de punctul d e refinţă. !n comparţie cu o slnguril man_ m fun satul este un sistem social mare dar unul mi c în raport cu ?0 spodăne, mtreaga societate, de exemplu . Din acestă' c a uză dacă cineva vroo s ă :r~ cu ce fel de sistem social a re de-a face treb~ie să caute de fJecm·e s a decvat la acestă întrebarern Un exemplu de cercea un r ăspun tare a. unor .mici s 1• s te me socia • 1e î I const1.tu1e . monografule • .. • deîntreprin . 1 nciaţ") or mdustn • s t 1tuţ · ulor •• • une J asol"t' ale ' ale sat.el or , m sociale (monografia tura~~ I !Ce (P_arlame!1 tul), edu cati ve (m onogra.fi,a un ei fjCOli ) sa u cui m?~ogra~1.a unui teatru) etc. Ca şi examinarea unei persoane, li ana za m1c1lor s 15tem • . are sau mai· • ă e socia 1e poate fi corelată într-o mă s ură ma 1 m • elemente)mic ,tecu . studiul unor sistem e mai. m a'ri din care fac par t.e (ca aces sisteme mai micilO ' IMacrosintezele s f .• dii globale asupra acestoe r~ eră la sisteme sociale mai ma ri. Ele sint st u .• ale statelor sau şi ;a11steme (de_ex~':1plu, monografiile unor or~şe 11:a~J~ ample), studn ale an umitor elem ente din s i ţl s: mele date (de exem economice· problemap1u,ă cercetarea comerţuli ca ramuă a actlvl,t rie 1863; îdeea de nea_scă în timpul răscoalei populare din ia nu~; ale efectelor pe care ersabtate în Europa medivală etc.) sau analiz 9 1e-au avut anumiţ factori externi (sisteme) asuPr r ui{f: 410 . ·stem dat (de exen:i~lu influeţ a ori entală asu . . unUlv~h-lea, rolul Franţei m Confedraţi a de la Bar). pra artei dm secolul mai elocvent exemplu de abordare macro . t ... al){ _c~ 1 con sacrate istoriei generale a unui anumst ttica il constituie Jucraf11/ae exemplu, K. Tymieniecki, Dzieje Nie ~iecs pe o perioadă )Ung i tnei [Istoria Ger.maniei pină la începutul e oo~?czqtku ery nowo y 1948) sau a m ai multor state (de exemplu p .· it moderne], oznan, • • • E • S . . , sin eza lui[E T• P l asupra 1stone1 urope1, redmawiecze powsze h r,{an t eu ffe W 1961 1• c ne vul . universal], arszawa, ' a u1 M. Zywczynski Histcm· Po me dhiu a l789-1870 [Is t ona • umversa • 1·a 1789-1 8701, Warszawa ' a w 1964) sa fZec ~- istorii a omenirii de la începuturi pînă în prezent, ~ sînt mtrelgi~e istorie universală în mai multe volume intîlnite in literatura tate e .. din numeroase ţan . d :a~ NOTE 1 Acesta este o manifestare a principiului general, snbliniat 1n mod deosebit • de K. Marx, potrivilt căruia „nu ex i stă istorie_ făr teorie". ln prezent acest fa,pt este unanim acceptat. Toţi teoretic1enu şi 1stor1cu care se ocupă de probleme teoretice sublinază aceste principii. Cf., de exemplu. R. . f • t at d • sucii a mam1er that one would Aron, Theories and act are m egr e . m Evuience and /nterfeatt"empt i.n vain to separate them ngorosly, ln • 19 . w. H. Costes. rence in History, editaă de D. Lerner, Glencoe, 1959• The Journal of Relativism and the Use of Hypotheses m ~IS~';_~e a~Îorii polonezi. J. Modern History", vol. XXI, nr. l,_ 1949, ~- : • . \ 0 sinteză , con şt i entă Aclamus scria : ,.Fiecar~ dintre noi po~r,t_ cti~J~~l sau pl' el ua tă. in _mod sau nu (asupra 1stone1. n.tr.J: elab_orra ~~kiej mysli historyc.'1le1 [Direcnaiv ele la o autoritate" /0 k-ieTU7:kac P 4?- IJ). :\m vorbit ~ai pe ţil e gîndirii istnrice poloneze_], ~odz. 196 •.J'~t ~unoşti ţ el provenite din Jarg despre acest lucru atunci cmd am an ţia afa1·a izvoarelor. h „ Joachinza Lelewela [Concep 2• Cf, i'vl. H . S('['ej ski. Kon ce pcja historii _powszec '\~1 warszawa, 1958._ . (tnceplnd de istorie universală a lui Jo_achim Lelewes;pra aeestor chesti_uW-toria ecoJ. Acest autor s--a pronuţat de mai multe _ori ~ ospodarcza Polsk~ • fost criticu a_nul 1925). Cf., printre altele,. Ht st·o;ia,9 15-20_._ Ideile lw ~~;, 0 ~_. cit., nom1că a Poloniei]. voi. I, Poznai:, 19 \~ dţ histon1 gospOdO:, historn ~ca·te de W. Kula ln Problemy .1 me adnieniu syntezy ec on o mi ră l , 1~ P, 195 şi urm. Cf. şi J. Topolski, O ~:tezei in .istor:3 JO(Vl, poznan. podarczet [Cu privire la problenrnG spodarczycll, vo • • „Roczniki Dziej6w Spolecznych 1 0 117• 19 65, p. 260-265. .· . cit., p. 1sAG.a . 1n, p. 1. J . 5. s Rutkowski, Historia gospoclarcza Polskti 0 p I eh op. cit.,. c P 17:l. uffel 6 \V O~sowski. n o sob/iwo~c!ach 11a 11 k spo ez:ci~rc~ei, op. c1t.,/'de '!'. Ma~~~l ~ 7. ·cu· !(nla, Problemy i m etody historii gos~ pi;, cele scn\varszawa, peri~des, 1 efe'.·ire . la Evul Mediu, cf., de e;i'!~\u un_i~ers~~· 1•histoi;e e;aris. 19~60 ţ n.s., X\ 1: e probleme, Si eclntowiecze powsz:echne [Evul see La divs Introducere Cf de asemenea, H. . •" voi. XL. 1 •us und sein ii zofia va· tn „Revue •de "ia Synthese Hi 5tol~e ver Hi~tonsr~e rentă trlb~ie la ei· P._ 61-67. El îl citea-ză ,pe E. Troe I~ period1zai:!1izarea con r~l iil in~li Tt~?ingen, 1922, care consi~eră că crede că _.per~a Joacă un te ale g1ndide 101. ilor a istoricului ,respectiv. Seecă period128~ ersele curenantinorrites rio· ~~1ct~r1:a realităţ. Deci pdă{~t treptat l~j~fguites et ţi de5Pre pe i e .rile Istorice s-a inră cm caHot, !te o!)Serva 0 1 mu . toric al 1~1~ '.' o~rafi ce. tn lucrarea 1u, ~-16 , găsim ~ diz1!!01re, Paris, 1962, p. 1091926, [Procesul ,s n· E:, liu · e. NeW yorl<. o<1orczego . S. lC~t1ngton, The Pulse of Progress, ostu gosP crowskl, Histo,yczny proces wfg63 p. 373. reşti economice], Warszawa, ' . k 411 ,.......10. Cf. M. Eliade, Le Mythe de l'eternel retour Paris 194 9 abordate lntr-un context oarecum diferit de s ' 0 • A~es~ probi ne" w sociologii [Legile „istorice" fn sociologi~] ~sow;ki, Praw a , h~e s!nt XXXVIII, 1935, p. 3-32. • m " rezgl1}d Fil~z _<>rycz.. 12 11. Acest concept este analizat de s. Ossowski ·t oficznY" 12. Se poate ' vorbi de teoria 'e~~~;:~ ; p. 3-:- • co-sociale numai în care se are !n vedere mecanismul de tr Atunci clnd este vorba numa· d ecere de la o forma ţi cazu] în care se succed ln I mo~ enumerarea caracten ~ e la alta. 13. J . Szczepanski s-a ocupat de metod norII_1a avem de-a face cu a tuturor graphische Methode. Handbuch ad b1ograf1_c~ ln sociologie Cf o t1po]og1e. . 569 (unde, de asemenea este . er empinschen Sozialfo~sch~ ş 1 Dte bio. 14. ln ,literatura polneză un e~em 1 UJ~1cată cea mai importană p. 551 A. Kersten despre Stefan p u e monografie mode rnă esn.::g, I ratu ă ). ?rovocat o (Warszawa, 1963). A ~ s~udiul IUi 1 cu Ie pe tema monografiei d~~ca~uc.are md1v'.d. formaţiunl formaţiunl ~ intersa r XXIII şi unui R. Redfield h • munity, Chicago 1955 · Cf I, _c • prmtre alţi, g_raficznyclL bad~n w;i [Pr Topolski, Problemy mei~loz e _Litt le Com16. Un ef1ce ~urale], ln „Kwartalnfk e~:tor::ii~to~~wgice ale ~~~s~o~~rstr~re a subiectului es~? ~terialneJ". nr. 2. 19~~ Iacobinilor repr~~~int i::;lscy [Iacobinii pol~ntz itţJ altele, lucrarea Jui tat ln collllextul uno; !7ste:!• ;::1. mic _sistem soclal,a1:i5:w:, f~963. Grupa tarea aparent devin ea1 o man . Intr-un astfel de ~.,recercetare rnac osinte ic ă . cazst·m~ amplă că ş~/- f • cer cetăr~;z:o :rno­ CARACTERUL ŞI NARŢIU 1. Problema narţiu tă fztrţ!ecki 15. Pe tema sistemelor sociale mic" microsnte Partea a VI-a METOlDOLOGIA NONPRAGMATICA A ISTORIEI consideraţ1l INSTRUMENTELE ISTORICE în metodologia ştinţelor Cu P~?blema nara?unii ne întî~nim atunci cînd trecem din planul o ~ pragmal1co-meto~olog1~, care vizeaă modul de desfăşu­ rare a c er cetărl, in planul cons1deraţul referi,toare la- rezultatele cercet ări (a şa -numitel_ e consideraţ nonpyagmatice). 1n multe ştinţe răspun­ sul la o problema de cercetare se da sub forma unei structuri coerente intern, printr-o relatare. relatare poate fl denumită narţiue, d e şi rapotă la unele ştinţe acestă definţ este In tre re l a tările din diverse ştinţe există numeroase improprie . Deşi deosebiri, ele tr ans mit rezultatele obţinut e din investgaţ, fiind un şir de enuţUr i corelate intern despre fr agmentul de realitate dat. Din acest de exemplu, între istorie şi geograpune de vedere nu ex i s tă d i f er nţe, fie, nici Intre istorie sau muzicologie. Atît fizicianul, cit muzicologul sau is toricul trebuie prezinte rezultatele lor efectuate prin d ive r se metode într-o ordine de aceasta ei trebuie din fragmente un 11:1treg lizibil (lizibil numai pentru cei ce cunosc lim~jul respec: ltve), in care rezultatele actuale, personale unele rezulta te ale altor sînt integrate într-un corelată exprim a tă şi Această respcti ş i fi zică v ă; să ln s e a mn ă că certăilo in v e s tigaţlor anumită să co mpună certăoi pragmtică certăilo aceptă ştinţa ştinţe cunoştiţel şi şt mod Ceea original. ce în meliodologia poate fi definit ca un pro_ces _de stabilire a faptelor apoi ca o activitate const~cttv-smîn metodologi a forma de (relatare a extrem de numeroase ~r~ble~e: Se .prin analiza _emugeUlrn de poate spune . . • t ebareprin de analiza cercetarestsa1un O enuţri care formează raspunsul la m r l l d_:finirea locului unei în sistemul. !~~~::ts~~r:i. 1 unuIneste deci a metodologiei . problema centrală ă ţină nonPcont de urm ă toare e tr . analiza narţiu este necesar s se • •• d t ) et grupuri de probleme : (l) genurile d e (in cadrul unei a e' t e tică, şi exp ţi~ certăi) licaţe Narţiune nopragtică că ştinţe narţiu, ridcă şi îmbracă na ra ţi une a dică narţiue ş _ tinţel~-g ştunţe (2) instrumentele narţiu, (V3) elementele narţiu. • la istorie, incebleme cu ref enre t0 • p· om examina pe rînd aceste pro ind cu caracterizarea a, iS nce. • ţiunea în general . 2. Naratiunea istorcă şi nara ă ătur carteisă a nara. ţi genrală încliaţ -~-Jnii autori sînt llnii is· t · de orice descrierea de 0desc rtere este subordnată ~ebască narţiue desfăşu narţiu să adăv ă •• even1men ca !r s t lor ceea ce ar trebui să e ' entuală _ r rll alte ştinţe, unde o ev d11; _i_nulte a stabili sarctnU de 413 5 au de a respinge 0 teorie. o astfel de oziţep , deşi reflctă practica reală a m a jorităţ isto_ ricilor, nu este touşi coretă,. ~eoarec: în rînd:11 di verselor tipuri de n a raţiune i s torică se poate distinge ŞI o n arţiun e s ub ord o nată unui a ţărne asc ă condusă de Wat Tvler scop teoretici . De exemplu, răscoal poate fi examintă nu dintr-o simplă curiozitate i s t o r ică (ce s- a inti mplat?), ci în legtăur cu teoria răscoale ţărne şti, sau a luptei d e clasă în general. Intr-o n a raţiune de acest tip descrierea este numai O parte c ompnetă a unui enuţ ma i amplu . T otu ş i , trebuie să admitem c ă enuţril teoretice nu constituie un e lement indi spensabil al n ar ţiun din ştinţel empirice. Avem, în acest sens, e xemple d e s tu dii de fizcă ce descriu pur şi simplu un fragment de reali tate; ln mod similar, un chimist poate să se mulţea s că cu descrierea un ei reacţi chimice. iar un astronom cu descrierea, mişcăr une i plane te. Ne referim. evident, e aprţinîd cer t ă t or ilo r ln mod indiYidual s.i nu la exemple de narţiu la n a raţiune în general. In acest ultim caz, r aportarea la teorie este lndispena?lă !n ştinţel me_i:itionate. To t ~ ş i ş i i~tori a, in special cea pe care dorim sa o avem în vntorul cel m ai ,apropi a t posibil, tinde spre 0 n a r a ţiune cu semnifcaţ teorică . Na raţi un ea conepută, ln general. ca un ansamblu al tuturor ră s punsrilo date înt rebăil o r certă i din cadrul unei anumite şt inţe este de neîţl es în afara le g ăturil or cu teoria . Din moment ce atît descrierea, dt ş i conţiutl teoretic (sau o referire la teorie, în cadrul ace leia ş i ştinţe) sint condiţ i n ecesare ale oricăre i n a raţiun ş tinţf ce (r e petăm , tr at tă în m od generaJ i nu din punc_t\'~ de _v~dere aJ. unui anumit cer cetăor ), însemă că ele nu sin t co n_d1ţ suf1c1ente pentru o caracterizare m ai de tali ă a n a r aţi un i isnecesare, d ar nu şi sufi ciente. Deci, ce el ement torice .. Ele slnt co ndiţ î~depl_nşt rolul co ndiţe suficiente pentru a pu tea vorbi de o na raţiun e i s tori c ă, văzlnd c ă nu întotdeau na lntr--0 descriere sau intr-o rea ţiun e is tor i că? ferire la teorie avem de-a face cu o nar Acest el:ment este - să zicem pentr u moment în general - timpul, ca_re, toda_ă, este şi condiţa ul t eri oa ră necs a ră a nar aţ iun i torice. ~e. po~- ~ec1. consemna urmă toare le cara cteristici fund amentale ale na1aţ mn 1stor1ce : (I) coi:dţ necesare: descrierea unui fragment din realitate; referirea la teone, referirea la tim p; suficen tă : r eferirea la timp; (2) co nd!ţa (3) c on_d1ţia ne cesa ră şi suficentă : referirea la timp. fe 1·t Nul e :- 1stă _ istorie în afara elementului timp (evident, nu n u mai rece~ c~ 0 ~ 1a_ um ~ u~ă, ci şi la istoria lumii naturale). Timpul este, deci, pra conce;:~1u/sl~ne1 sei:isul _exi st e nţei şi forţa v ita l ă . ln discuţ a asude problema timp f?~t ~s~onc (cf. . cap. X) ne-am ocupat mai pe larg 11 m ăs ur ă relativitat~/ _is ne: ~tun~1 a:11 sublinia t însă într-o mai i:iare ţi e i curgerii sale· a· _timpului isbonc Şl am atras at enţia aS'llpra dire:cun aspect mai p~ţi c ~ , ; ~ J?rec~pă un alt aspect al timpului în istoŢ1e , pul din disciplinele neist~~i~ mam te, care deosbşt acest timp de tim. Timpul cu care oper ·ă . . zisul timp pur2 (pentru eaz 1s\oricul nu este timpul în general, aşdu~atei şi al succesiunii) ~ ~ac~enzarea căr~ia sînt suficiente mome~tul defina scă locul pe sca • 1 hmp1;1l datat, m cazul căr ui a t rebuie sa se n a r a ţiun ea i storic ă înU:a cronlgiă . Tocmai acest timp datat colrează interval determinat pe -un _mo~ specific numai ei· o locaizeă într-~ care ind c ă curgerea ti~~~l:i}unpu!ui ~i o îndrea'ptă în direcţa săgeţi • Deşi, dm anumite raţiun, putem să nu i; T 414 ă rim strict, în procesu~ constr1:1irii narţiu, acestă săgeat (de urm lu în cazul metodei regresive), touşi, în ultimă instaţă ea · ţ • • d • ·u ' eXemP • . ţ"onează nara iunea ca ş1 cm „ar ammti de inseparabilitatea sa direcţă ~e istorie. Cu toate succesele istoriei teoretice, a1 cărei scop este abstrc tă, aceasta nu se poate lipsi de conceptul de timp fa ţare en~~ că altfel a r trebui să di spa ră istoria în '5 ăşi. ' pe In com parţie cu multe alte ştinţe, în ştinţel istorice preznţa . timp d atat este, făr ă î,ndoială ce-a mai frecvntă. Deşi un .astfel unu~mp poate a părea şi în alte şti inţe , el nu repzintă, touşi, o partidule •tate a Jor. Dacă fizicianul spune că vi,teza luminii este de 300 OOO km c an c undă el nu se refă la anii acestui proces, dar .atunci cînd mă­ pe S; ă zi~m timpul unui pendul, el a firmă de fapt că începe operaţi so ara' s ' • • • ti ti ul to ş i o t ermma m "1111.pu I t i, d ect• se foJasei) t e, d e asemenea, de_ la mtp p d ala t ui tînd în s ă apoi ime<liat aces t lucru, pen~ru ca un • teimes,ază ' • •m uit· • tan ţ· a, numai dis t a nţ a dintre t 0 ŞI • t 1. D ec1, , 1ma• ms ii m r - cu timpul în general iar nu cu un timp datat. Este clar că el opereaza .' .1mpa • rţ l'. e a p o1ome1 •• f t • · lnd istoricul spune: ,,pnma a os !n an ul a~ ~ ~I s~u ;1 d oilea ră z b oi mondial a c\ura,t de la I s1;pt~~b_r1e 1939 1, g " · 1945" el se inter sează de timp altfel clec1t f1zicrnnu_l. El 1~ pmă . mai ' f ze data împărţi Poloniei sau datele mce0 ~!1u:X~e-al doilea. :~~:aL ;~e:'~t~1~;~t istoricu l se servşt de timp1:1l datat, ci ş i, )ă cn ~t ~ ţile din lumea p,c :ogu l. pa)eozoobg u;, bot a m st ul/:i;~etţ\f e ră o narţiu e ist o :i c ă . plantelor e tc. Ca urm are a cerf\! .. ţelor neistorice se poate servi de . adesea cu conceptul de timp La fel cum un reprez~n_tant_ a .,.un timpul da tat, tot aş a ş 1 istoricul operei3za . d un istoric spune că ţ ă ra­ în general. A şa se î ntîmplă, de exem~r~' i~figat s ă mun c ească 3 zile ?: nul polonez din secolul al XVIII-le_a . ul istoric „în general" luat aici s ăptmln . E ste u şo r de obse:"at_ ca h~Pd fmp determinat de pe scara in considerare se ref eră la or_ice mitervad _e ~n caracter relativ. Timpul c ronl ogică A c e as t ă generali tate are ec\ generale explicite sau imîn general ·apare în narţiu e în enuţri e ' plicite. ~tf;ideş r : i~ruf răzb~ie 3. T. 'le de naratiune istorcă ipun Cronic~ şi istoria ştinţfcă. n a raţiune istorcă de . . - • t· pentru a di st mge · 0 nar a ţiun e Re~erirea la timp, suflCJen ~ficentă pentru a caracten~~uJui de cerne oarecare, nu este ~ Iude printre produsele cunostiţel or ? narţiu i st orică şt inţfcă . Nu pute~ m: cuprindem în ansam? u,. ect) d·e enunc. e ta re a l 1stoncu • • lUl• ş i , deCI '. sa e dată .. (exp_]'cit 1 .sau mciraţiune şt un1storice ştinţfce orice succe siun situează li[lllita 1mtred;r;? punctul de nd aceasta con ~ că ar putea fi ~1:i despre trecut. Dar u e ~edplinşt ţif1că si narţiue care nu ID eastă întrebare se paf' r istoriei intre • nde la , a c . . te dea tip cronic . ă !'€: c Pl ecare pentru a raspu • studll'le d e filozo . difernţa întliă a desea c:Vinte, între nar ~ ţiu;c~d,era din di s c~ţt _~ c:oniă şi istorie, sau, cu altf nea istorcă, dupa ~ produs al cerc1;tan~ Şl narţiue istorcă. Nara '(care, deci! nu ~ te fi identfc a tă, la rmdu a narţiu istorice cure~te esază aiCI), poa e Ştinţfce şi care nu n~ !1tgnţifcă. 1 . . . istorie prou să de . d'ntre cronica şi său, cu narţiue istonca ş ' tă descrierea clară In binecunoscuta dis!i~ciie re:izare care să perrru B. Croce4 nu se găseşt nici P , . I• J,.,_( I 415 f\ a poziţe autorului. 1n faptelor care ne intersază temporană!), fn timp ce „o istorie moartă", care teresele noastre. stă Jnterpretfnd ace renţa între istorie ş i cro n W H W I h" . • • • as " de osebşt, ş 1 , pe de a lt ă parte, nar orice caz, istoria repzintă pentru (de aceea, orice istorie este ~ 1 r~Jatarea o c ronic ă (chiar d acă este scriă istorie con. 1 relatză fapte is torice făr a n Prezent) este 1e r aporta la inopinie s-ar putea s un e • B ică ca' fiind operanJ !n ca bi • Croce vede d ifepro em a se ! Pcţ i e 1• pe de O p a rte n ara i . • a ţiune a s emn ifi ~ . 1_u :ie a si mp lă ( plainJ că ex i stă două posibltăţ de concepere a ~an t~ l ( sig_n~f~can t). con siderind demonstrază fn mod just că nar . nei Ucra ri 1stori<'e. A Dant 6 tăţi şt inţfc e a lstorlcului) po at/ ţ1~ ra ( f nţ e l~ a s ă ca rezultat al acti ?1 rez ultă că plain narrative a lui Wa~~h :r nbu1?1a 1_ . ,s emn i fi ca n tă " . d e u n~ ; Je ff~t, Walsh con s ider ă că Ranke a avu~ te int e rpetaă ca o c ro nică e Pam narrative fn vestita sa f n vedere tocm a i un pro • ctă a o~;iu 1ar P, cart' n u îns e amnă nimi cgr~ ~ ceva_ decît „o d escriere exa ~edaza ş i Walsh plain narrative) d ea cel s-a fn impla t" (asa n1 rac~__, • ...,,,. JU eca t prea asp , ar es e u or de d „semnificante" n:u progra mu! . lui R.anke atribui n u -~m ons t ra t c_!!J el a caţ i posibile aie n a c!ţf~ ..SJ?(!tf(Ca următ o a rel ( de ş i ~ u nt~~rra Is toriei 1 ° :ă 0 ~e t ică , şi n~ ;:~~6~~1~:tiif gen : ti ~1e ~;;~a}~!~t~%n~~a~r / i.'!~~ pra c tică nu s-a ru ţ 1un11 pragmatice ( deş i , după e s -a p ro~ u nţat nusebit pentru na . J:> cu totul de ea) ş i că nu a <;um a m ma 1 !'pus. fn fn schimb a m anifes ta t un inte r c>s deoreconstituirii se~~_tmnea te?rică, d_e n a raţiune ;~~~-{~etice şi, deci , fn uJtimf':rdt ăo a t e nţi e special!!J 1 icantă", ncului. " care este d e f na iz , nu s-a desprins -Totu şi . . ' apt, sen sul activăţ istotionJ a lui' se lecţi a, nici depăşir a de .· .. - ~ ~s .ţ e dou ă caracteris ti ~f1 ~:11 ]~act~ (exact descrip!?~re ele) nu e xp~i ţ1fc ă. S-ar putea . I e 1:enţ a dintre croniă . a e_l smt strîns legate atribuindu-i-se un ~nstru1, evident, concept ;ar aţ 1une a i sto r ic ă şti in ­ m e n ta J ă - aspira . Şir de caracteri stici alăt u . ronica rului Id eals (CI) t~rea n e s elctivă !•a ~pr~ relatarea a de, ; ărat uri f de carac teristica funda: ţ 1un e f ăr nici o se: e~~•.mei:,telor observate ~ aptelor, printre care noi~a- c~m au decu rs e~ caţ 1e, fn afa ra cel~i a ea ce :3r .?uce la o naratfepă, tat de realita t ' dar aceasta ar d descr1en1 even imentelor ~s s!ie ~ CI, deoarectrns~. pare că •ni~i ~n : ~ la un rezuMa t foarte 1 aputea dimagina un Poate ~ă• ~ ~orsemnarea ci:1~are ~ct _de c unoaşter~ s ă - l privă o eze pe toate) e ma1 simplu eveni vem e-a face cu menea c ă rn Pe CI de cap,a .i5t-e deja un a ct de men~ (de fapt CI nu nu d e pă ea nu ne Putem int ~,t ea d e sel ec ţ ie d selcţi . Deci nu putem O evenime~t ~t s implă desc~na o c_roniă, s'cri:ă ~?;de . rezult ă, de aselele ne transm~~are constituie Je: Ch1:3r şi consem- ie şi _ de CI, oare să 1 0 tele pe care ~Unoştiţe n e1~ ieşr în af narea Jn a nale a unui , s e rnif c aţ i e" )r~i•u1 le co~~J despre unele ; r a descrieri i. căi anapu tem presupu.ne iar şi în c-azu~1 eră . sufi cient de apte. a dică despre fap~ Xac t ă " . Se Pare că el oferă o unui CI, pentru importan te (ca re au o u~ă fi fnzestră f;!ă că linia de"~escriere exactă" a n_u fi s~perficiali, nn arc ţie între ~:1 1:1u.ma1 o „ descriere conf~~~• ceea ce !nseCI cu ca p ac ita~m co nce~tu arţi unj ist~"?Jlă c ă selecta ~nei ( oarec)n1ă şi istorie, chiar unui CI să r1ce statutu] ~a lnsă ş i nu e t selcţi i , se afl ă alt, construim co e , , Şt inţfc ă'.S s uficentă pentru a nceptu.J unui c· n_ loc de a construi ronicar Real (CR), in- ;Jifs t I 416 cercîn~ să ind~căm carac!eri~tic~le pe oare el Ie poate avea şi cele de care din ne cesitate trebuie lipsit. Ne putem imagina, de pildă că CR nu numai că aspiră spre adevăr şi oferă o relatare oarecum selctivă dar in c earcă şi să explice (pe cit ii este posibil) evenimentele descrise' înceară să le prezinte -~n nişte su~cesiuni genetice (evident, nu mai I~mgi sale) ş1 chiar să manifeste preocupare pentru d e cît durata o b s ervaţilo teorie, cum o demonstraz ă lucrăie lui Ibn Khaldunu, de exemplu. CR descrie, bineîţls, numai ceea ce se petrece fn timpul lui şi ceea ce poate nota, fie chiar şi indirect, pe baza altor relatăi din vremea lui. Limitarea lui CR numai Ia observaţil proprii ar duce la o ficţune foarte îndepărta tă de fa pte. Se obs er v ă uşor că ş i cel mai perspicace şi mai bine pregăti CR, pornindu-se de Ia premisa că notează evenimentele „în mod curent", ,,pe viu" (a ces ta es te de fapt sensul termenului cronicar), are un cîmp de ,·edere fo a rte limitat. Avînd în vedere că acestă limitare nu priveşt istoricul. numai aces ta are şa nsa de a realiza o narţiue istorcă ştin­ ţifcă . Limitarea cîmpului de vedere al unui CR, care eonstituie linia d e demar c aţie dintre cro nică ş i istorie, derivă din faptul că , în momentul înregistă eve nimentului, CR nu cunoaşte evoluţi a, Jui ulterioaă şi nu ş tie ca re vor fi efec tele sale. Evident, CR poate descrie un eveniment trecut - în ra port cu si tuarea sa - temporală actulă - ale cărui efecte r eu ş eşt să le cun oa s că într-un mod oarecare, dar atunci înetază de a m a i fi croni ca r ş i începe să acţionez ca un istoric. Deci, un CR n-ar fi putu t să scrie incă din 1454 că a început Ră21boiul de 30 de ani sau s ă no te ze că în ziua d e 22 iulie 1870 s-a născut · Vladimir Ilici Lenin, c ondu c ătorul ş i teoreticianul Revoluţi ei din Octombrie. Un is toric, din contră, cînd scrie istoria R ăz boiul de 30 d e ani sau cînd schiţează biografia lui Lenin se servşt încă de la primele propoziţ ale re l ată ri sale de c unoştiţel pe care le a re despre întregul fapt descris. El va s crie deci sub imperiul acestor cunoştiţe sau, altfel spus, din perspecti va faptului care a avut loc. Evident, ştim cu toţi foarte bine că n oţi un ea de „fapt ca întreg" (sistem) este relativă, deoarece sistemele m a i mici sînt elemente ale sistemelor mai mari, ,a cestea la rîndul lor fiind e leme nte ale m acrosis temelor (cf. cap. X), touşi, în general, limitele unu i fapt dat, nu pot fi trasate, în practiă, ex post facto, acest lucru constituind una dintre problemele cele mai discutate în rîndul istoricilor. In cercetarea istorc ă numai un fapt petrecut poate constitui obiectul analizei şt inţfce şi, din acestă cauză, cu cit faptul descris se află mai mult in statu nascendi, cu atît mai mult vom întîlni în lucrăie istoricului, în mod necesar, elemente croniăeşt. Pentru un istoric, perspectiva temporală este o condiţe nec sară , prin care el poate surprinde sistemele de fapte în dezvoltarea lor, deci în interacţu lor, arătîn­ du-ne rolul lor în procesul istoric. Nu poate fi supus în nici un fel analizei ştinţfce un eveniment nu numai pînă cînd el nu se încheie, dar nici pînă cînd el nu-şi manifestă efectele, Pentru CR viitorul este necunoscut, cel mult el poate să prevadă într-o măsur oarecare desfăşura evenimentelor, fapt ce dă o not.A specifă cronicii lui dar previziunea nu poate înlocui cunoaşter a ceea ce s-a petrecut lntr-adevă . A~etă cunoa ş ter, care r e prezintă aportul istoricului constituie cea mai importană deosebire dintre CI, CR şi istoric şi deci dintre croniă şi istorie. Cronica este scriă în mod necesar din 'pers~ctiva cîrtiţe, in timp ce. istori? trebuie scriă din perspectiva vulturului. Această metaforă nu inteţoază, evident, să minimalizeze rolul cronicii sau să supraestimeze rolul istoriei, ci numai să 27 ,- Metodologia istoriei 417 un sens realităţ. Trebuie menţio a t c ă unii istori ci e~ ploa t ează in mare P?sibili ta te pe . ca re le -o of era perspectiva t e mpor a lă ş i construiesc nar a ţmne a ca ş ! cm d n u a r ~ un oa ş t_e d e _s fă ş u­ rarea evenimentelor care au ur~ at _d u~a . fap_tul d es_cr_is de P I._ E1 sin cari dec1t 1s tonc1. S m t m a i in t er esaţ i de fap t tfel ma i d e gr a bă ~!cit de se mnif ca ţi a croni lu i i s torică . Pentru a construi n a r a ţiun ea ş tin ţ i fic ă , istoricul e ste dotat, în afara caracteristi cilor care i se a tribuie unui CR, cu posibilita tea de a S1> folosi de dimensiunea temporală, în timp ce CR vede n uma i fn m od .. plat" In acest pun ct este <necesar să recu rgem la con ceptul nostru de cu noştiţe provenite din a fara izvoarelor. 1n pri m ul r ind. ac-0~te c-uno5t i n ţe ii permit istoricului s ă opereze cu d imen siu nea tempor ală. Cu cit runostinţ e l e pro ve ni te din a fara izvoar elor s int m a i n u m e roase ş i mai b· ·e in s uşite , cu atît ele a u o va loa re ş ti n ţif i c ă m a i mare pentru narţiue isto rică . An ali zele metodologice de pî n ă acum care nu ~-a u folo,i dp conceptul de c uno ş tinţe p ro venite d in afa ra i:>.voa re lor n u au fo, ca pama i exact dif e ren ţ e le dintre croniă ş i i~toriP. , latubile s ă d e fin ea scă ra!, ş i cunoştiţ e l e provenite din izvoare (r ela ti ve in i>P ns f rti,·). care arn c ă ~ 1s tolu~1ină r1c a perspectivei asupra fa ptulu i examin a t, p artic-pă acth· la folosire;i de către temporale. !~ ~ă mă s ură acestă Iată un exempl_u clar de folosire a perspec th •e i tem p orale in baz.a unor bogate c unoştiţe provenite din afara izvoa rel or : ,Jn comparatie cu curent_ele care do~1in a u pe a tun ci fn J t.al ia, Ge rman ia au in Ţăr il e de Jos, stagn a, da r chia r in a ce~te a pe t~te vlrt~JUnle _continenta le pro ducea u mi ca r e. In mome n tu l su irii pe lion 1 lui Henn c al V~-le~, organ iza rea a n u e deosebea P ~d m ul t de cea din tunpul lui Wyc!if dar cinci He n ri c :i i VIJ- e., ~/mnt, dup~ o . vi_a t~1 de se p utea u r e cunOJ 1. te _t P1_<;e e~onomiei e ngleze la ma inilor cul: b~:-~v: . Singura ca re era cea a expansi~\,~ 40 mele experiment o~ia ar . d e . ani ma i tîrziu începea u deja pri11 e, 0 situ a ţi a economi c: a Aac ~ s_tă dire cţie "' - H. R. T a wney chiţe ază aici VH-lca (14 1l 5- i 509 ng tei l~ ~iomentu ] su ir ii pe ti-on a lui Hen ric al Angliei f ăc irnd în 11 ~ ş , /Precrnza rolul ei in d ezw ,lta re:i e con omi că a ştin ţel e pe ca re e l le a re despre timpurile care au -~ rma~ a; . apel la c uno întotdeauna atft de evid.en:~-r că a~J ~J la a stfel d e c un oştinţe nu este se re a li z ea z ă dintr O : este su fici ent fa p tu] c ă întreaga na raţiun e f~ptuI că un istoric- î :n ,:ui;tă r e P s J t c e p _ ă v m e t o p r a ă l . • De a ltfel, însu ş i nd O vmge'.ea asupra rn e cesităl a tnu m ită cercet.a re es te dictat de cone aS fel de care ]a rîn~ul e i, din tr-o ·evalua.re tr ve in Procesu] istoric. a faptel or respecin considera re in m • S ă _ luăm a, mică a n v e r gu r ă decît cel c ă ~n tex t, referi tor la ni ş te fapte d e :sJ ;~ la grîne îne e:~mina te de Taw ney. tele •· ,. 0 scun,prr-e J U măt ~te raa sec. a l x~111 -e1ea a deH veMad t a ţinutl Malop •ct • · . •olska în 1 Pt ă 1ncepe în anu'l turile la griu , _ u row1 cz scne, pnntre a 17 80 · · • Cresc în primul r inei predu blu • •• De ·: ~ e c a ră ş i orz, ajungîn Valul ieftini;i~ tn an~J 1789 se semn~ în următo r i patru ani la un pre ţ rca ză a ş de m~ ~ a~nge 1 o t u şi nive]~az: . 0 sc~?ere a preţuilo .. . dar 111 a nu 1780-1785 şi nu dueste cu 50•; 0 m:i1· • re ţuJ din a nu) 179 ani i l 780- J 785 ~re in r aPort cu a nul eelei m ai mari ieftiniri. semnate an ele a·n· Cu toate a / ~ derea a din ' n ordine cronologic~ f ales un te},,"4 în ca r e sînt con' apte de acelşi gen, se observă 418 v1~ ţa- ec onmică ~ engl !ung hă s ătun ~raiăl!d ză ă ş i plin ~ ~ 1 ~ UnzătPo r P_ reţuil Poartă e co n micăo p ăca t e , p înă ă şi ţă ri apriţ r ăm i nea l 1 ch i să ~ i m r cet p o riă tr a , n ţei o a re or deri Fă cind ·r"· că i' simlară tă­ vă, preţuilo i n v e st iga ţ i i ă u n c ronica r care ş i-ar _fi început însem_ăril în ai:iul 1:85 n-ar scrie atunci „a mceput" o scumpire ca fi pu t~ t 1s 1• se ca rei si orzului au atins cel mai înalt nivel r~e gr~ ~ ~ i î~ 1792 a fost anul „celei mai ma~i~ a r~ pa! tc cum se vede, es te a1c1 m perspecn lor ~ c un o tinţe despre fa ptele exa minate. trva uno • • d ec1,· cn· tenu · l cel mai· genera 1 ca re ers e ctiva tempo ra lă reprezmta, . pe de Alte criterii , . sec~~dare, def1Am a nali za t pe la rg aces te tJpun 111 par tea a deose~ urile d e nesc noast re , at unci ci nd a m vorbit despre ~r~gma• cea tica , naara J do~a s tru cturala cha lect1ca. u şo r <' •• ă D u pă ti~u ş i că că d eos ebită, n a ra ţiunea 4. Imaginţ urm s că ?~ri con s truiă ic, arţn iun ea c roni ăc . n ar ţ iune i s to . ri că c ră i ţ·unea rc i tică e rud i t -ge n e ti ăc , după 1:_ar~ţiu ş1 preţu­ preţu­ ă to­ _ nea i storică Pen tru a constru i o n a r a ţ iu ne i s to r i că, - ~ cli că o _ narţiue c)u persp:c~ 1- • tempoi ·a lă s in necesa re n umeroase 11111loace (instrument e ca r~ sm :;';ponen P' a l~ p ro ven ite . tl! n. a far:a izv?_arel or sau o uncţie a lor. Print r e> aceste mijl oace se num ara m pn mul iincl . ( I) imag in aţi i s t o ri c ă, (2) li m baj ul. (3) noţiu ile de c lasifi ca re ş i de ordo nare, l e contrafact ua le. · (4) inferţ • • • • •• ·ef e ră atit la procesu 1 ce s1111 unui Pro blema imag 1n a ~1 e 1_ 1sto~1~~• ~ar e_ se I rezu ltatelor certăi teză , ci t ş i la const ru c ţi a 1mag mu e:: tenoare a_ a rc mai a tent~. In orice istori c, a d ic ă la n a r a ţ iun e , r ecla ma O ~:' a n;/:o e ren t ă nu es te suficient caz, se ştie c ă, pe ntru ~ ~On Sl_rui O narf ~ui7l or efectu~te. Pentru a uni a nsa mb lul fa p te lor sta bili te ş i a l e:< pl ~ ţ p o r a l ă es-te necesar ca is totoate a cestea, fă ci nd ~z d~ perspectiv~ . ţ~e acu~ ul a te, adică ace l conr icuI să ş tie s ă p un ă 1'11 mi şca :e cunoJ- m r 2 ctica şt inţf c ă ş i din e ruti n u t -al m emori ei care_ se h r an _ e ş te in cişt i nţelor dobîndite .din izvoare d iţe . Acest lu cr-u cons ta în a_socieref cun eea ce duce la o viziune intecu ce le p r ovenite d in ~fa r a _iz voa rE:_ o;, s~ructurilor. Aici se poate manigr a ]ă mai m u lt sa u m a i puţm _clar~ . ca ş i contribuţa sa crea toare festa întreag a person a lita t_: a IS t onc~ 1~• !n trecut cind oamenii se în0 la • cei care ~edeau în ac~vitat~a treba u dacă istoria es te şt!in ţ a ~d c~ s ur să a acestora însăşi 1mag1istoricului e lem en te d e a :tă ~onsi e;a:1 la opera lui. Ac e a s tă capa c1 ~~ te na ţia ist oricului ş i c o ntr bu ţi a aces t 111a ţ a fo st adesea d e numit ă 1 tu 1ţ1e . a ce r c e tăoril care au m_u lte _ c ~n ~ş . \e rpetăm ca o fu ncţie a c unoş ­ Noi o n umi m i m a g in a ţi e 1sto_nca şi 1 in are constituie conţi utl memo-: tinţelor p r o venite din a fara _izvoar~~r ~ă- ş i construia s că o im~gine m a t riei istoricului ş i oare permit a ces ia tului exa minat din realitatea tremwt s au m a i puţin a de c vată a _frag?1en gîndim în orice mome nt a l conC Ută. Acea s ată ţiun imagine ne permite sa ~~uit pe care trebuie s ă -l reflecte s trUirii nar la întregul recons 1 acestă imagine. · cunoş p e rf e cţio n ar e a inform tin\ c l o r a ţ 1 '.! r . ac~; :t ă ° 5. Limbajul narţiu • 1111 •• este limba . Din limbă c parte: Principalul instrument al n a r ~ţitu din care se a l c ătuies c fa propozib • tal ' tatea cu vine1or . . to 1 . lile de ord onare a cuvintelor m ~ropov_~a ula rul ( adică (ca r e o~era aregu proziţu) şi gramatica fun c ţile semantice le cuv,·ntel or , car e a tribuie acestora ţ~), ŞI 419 poziţlr anumite semnifcaţ. Pentru ~oloslre:3 coretă ~ unei limbi nu este suficient să se cunoas~ă cuvintel~ ~1 rE:gulile gramatic.ale, ci este necesar să se şi înţelagă cuvintele acelei llmb1. se face. ~Htincţa i~tre limbajele naturale In metodologia ştinţelo_r (etnice, spontane, ~rent~) ş1 cele artif1c1al e. ~stor~a. face ~te din ştin­ ţel care folosesc hmbaJul natural. Acesta implica man pericole (din cauza caracterului a mbiguu al termenilor şi a instablăţ regulilor gramaticale), dar în stadiul actual al de zvoltări ştinţe este greu să ne imaginăm altfel certăil ştinţfce întreprinse ln domeniul istoric. S-ar impune deci cerinţa ca limba să fie astfel folsită in istorie îneît să faciliteze la maximum înţel egra in rindul certăoil : dintre cer~tăoi ~-i ~e~t'!l s oci etăţi, chia_r _ş i prin intermedi ul lu c răilJ: 1 de yopulanzar~ ~tunţ1fca ~. Este vorba a1c1 de două probleme : de a fo10?1 pe dt pos1b1l cele mai percutante definţ, e vident in măsura permisă de fragmentul d e realitat~ descris 13 , şi de a utiliza conceptele in sensul în care ele au fost preCizate în sfera şt inţe r esp ective car I traeză riguros. Deci, dacă un istoric fol s eşt conceptul de ~ e e trebuie să - şi amintescă că a cestea ~ns ~­ ci~!" sau de „investţ", ob1ectul preocup~rilor teoretice fie ale sociologiei, fie a le economiei ~e unde . se_ pot o~m c: le mai avizate informaţ d espre ele. Acest l~c~ corstitm~ con~ 1ţ ia ind spe n sa bil ă a oricăîne de integra re a ş tin­ or SOCiale ( ş 1 nu nu1:1ai a c:l or sociale, de ş i în mod special a lor) . Penu mom~nt, in aceasta chestmne lucru rile stau pes te tot la fel fapt ce ~lt1b: ~:eţa unor cuno?tiţ~ provenite din afara izvoareior adecu ndă conceptul de proprietate cu c~l de posesiu~:mr1u, un istoric conf Se cere deci foarte' n~~~r:t\ c ă nu. a re _ cunoşti?e juridice elementare. că nu a studiat socialo ia e ·, a u~ istoric. Istor1_cul nu se poate scuza 1 naturale (evident în an~-~ifus1i~ol~: )a fu econom1_a, ba chiar şi ştin,el 1 ricul trebuie să cuprindă ace ~ 1 . • iaţ omului este bog ată, iar istovedere universal Chiar r · a~ f.v:a~ pe dt posibil dintr-un punct de istoria este integrală; compartimentele sale sînt numa · P m ă e m_1ţie o m ţ' rtune a. spec· •• certăou . care însă de 10 bi' .:a 1·iză ru l ui, nu se elibrază . tudini integrante. iga ia maf est ăru de fiecare dată a unei ati- !~ Limbajul narţiu istorice nu . unul empiric, pe care-l de scifră es~ numai un limbaj natural, ci şi bazat pe un sistem det . m cu aJutorul codului semantico-factual, vocabularului şi a reguli~rm~nat ~e . cun~ştiţe empiriceu. Cunoaşter asemenea sistem de cunostin ceS t Ui Imţ>a_J, precum şi orientarea într-un pentru a înţe leg e limbajul' ţe t~J. sufi~iente ş i toda tă indispensabile In narţiue istoreă cer~t _ru istorice. de limbajul empiric, Xi:~afCT~a';· Poate _fi vorba !~t~~}:ir~de_sea, alături de Ma oe de B1smarck _ cancel 1IDgulare, de exemplu de o sinecţurile r~e;r!~toruI Capi~ului) sa~r~e de fier~ .~au de ~rif~aze (în loc mantico-factualce _(nonemp1rice) d ec odif~pzţ înt:egi. Prmtre enun• 1 tifactuale ş i en~~ 8 ce)ui semantico-imaa-~ n u cu _aJ~torul codu!ui sede cunoştiţe em ţ:1le imaginare. Prime!E;: ar, se d1stmg enuţril an(cind le decodific~ 1 (dacă sint luate ad z1.~u conrdă cu sistemul dat e~empJu , ună toa;: exprimă o stare de era_mJ, dar, cu toate acestea, bine, ba mai mult a frază Plină de me 1ucrun oarecare. luăm S spre ! r ~tatA făr nici ~ in:legem chiar ma~tre, dar pe care o înţeigm co ul al XV-iea n-ar foră : .,Judecata tr-:{ţidecî dacă ar fi fost pre-1 anlă un Se<!QJ important Potrivit căreia seare Poate dreptate în ceea ce 0 'r;~ 420 riveşt e politica, _dar nu_ în ~-eea ce prive ş te_ rolul să u economic". Forţel P e aveau să triumfe m v11tor începeau sa se manifeste tocmai într-o ~că d e a narh ie politcă . Era lui Columb ş i a lui Vasco da Gama a d e munca răbdtoae a cartografilor italieni şi a corăbie­ ~pst pregăti J~r p ortughe zi la fel cum exprinţl unor înaitş n ec unoscţi au preăti opera lui Crompton şi Watt. Ceea ce a dus la o astfel de situaţe şi 16 . Acelaşi fa apriţ a unor e roi ai epocii a fost necesitatea e con mică" lu cru se poate spune ?espre p _ rop~iţle următoae : .,Ce_ea ce a det~rminat organizarea partidelor Wigh ş 1 Tory n-a fost o teone sau un princi piu. ci divergnţ e le religioase ş i sociale, căroa_ aceste p artide le-au dat expresi e politcă"'. sau : de~_rs d: opt _am (18 22-18~9) nu nu: rn.ai rigidul, ant ii aco bmul ed1hcrn nch cat _m . u_J-t1ma v~em_e a ~ncep~t . sa crape ş i s ă cedeze în locuri n e aşte pt at e , c1 ş 1 m constiuţa britanica m 19 săşi"1_ Adesea anecdo ta a fo st f?losită î_n ~od as_~ măntor c_u_ metafora • Atit una. cit ş i ce a lată sînt însa numai mşte rn1J_l~ac~ auxiliare _.,ce luminează" nar a ţiun ea , nişte mi jloace care . au )eg1tin:11~ate. 1:1uma1 după expunerea ideilor fund a mentale în tr-un llmbaJ emp1r1c ş1 mtr-un mod nean ecdotic. Un exemplu de pro poziţ imaginare care nu au ce căuta in studiile de istorie li constituie anuţrile despre Kmicic, Zagloba şi despre alte persoane :.car e tră ie sc " în romanele lui H. Sienkiewicz. . . . . s-a pus intrebarea dacă literatura istorica trebuie sa cuu O dată prindă (sa u d a că cupri nde) elemente de a rtă. 1'.\;vî;1d în vedere abse~ţ ficţun in ope rele is torice, acestea nu sint crea111 !1ter~re în sensu~.rr~! al acestui cu vint. Numeroase exemple de cond~1~ ts~on:e„rema rca I e . învaţă tou ş i că exactita_te_a ştinţfcă ~i ril~Ja sft~~l:l:n?a~;/~~!stl\~ pas cu o limbă al ea să . Ai ci nu este vor a ns e . • d un tera r a l mul tor lucrăi, în special al celor _dm s ~coţul a_l XIX-1ea, CI e stil pu r, al că rui ideal îl cons tituie limpezi mea ŞI simplitatea. ."!~ 6 _ Concepte de clasificare şi de ordonare d. se genuri de concepte care cLasiIntr-o narţiue sin! frec"'.ente iver . de însumare şi de organizare fică şi ordn ea ză 20 . Ele mdeplmesc funcţi a clasificator este orice predicat a_ cuno ş tinţ e lor n oastre. C_oncept (teaje~redicatul '!eprzintă deci o caii• . eria tuturor obiectelor care insimplu (este om, es te nobil, e st e r oş tate atri bui tă obiectului x ._ ~I des_em:~~~~/ obiectelor x care posedă prodeplinesc funcţia P(x), adica sena \ 1·m funcţie P(x) interpretarea: ,.x prietatea P. De ex emplu, dac~ ~n ~ t mbrie" atunci sfera conceptului este un participant Ia I_t~ v oluţia ;~ R~:oluţia din Octombrie. Conceptul P va fi mulţiea par_tic18:fţLlo . d uă subserii : care posedă cara:clasificator di vide seria obiec_te~r.tm . de clasificare este dat de rel a ţi a teristica P şi care nu o I?oseda: ~! de acest tip este defin~ă de pre~ de echiva lenţă într-o sen_e da~a. • uridcă ca ... ", .,are acelşi vemturt dicatele: ,.are ac eaşi s_1tuaţie J ite raportindu-ne Ia exemp!u~ dat: să ca . . ." etc. Această relaţi ne pe~se;ii: p a rticpanţ şi nepart1cţ la grupăm toate obiectele m două s Revoluţi . _ . e trebuie să c unoaştem bine structura Pentru a efectua o clasificar tabili dacă acestă struc tură ~ste inseriei examinate, cu scopul de ~ ~ clasificare luat aici în considerare . tr-adevă denotaă prin te~i_n~nuclas~ficare se formează treptat în ti~~l Avind în vedere că termenu ~ rnă substituirea muttor termeru oncertăilo ştinţfce, ceea ce nsea i° 421 ., ,.....-- ginari cu termeni de clasificare modernă , sar c_i1:a_ ~e a încadra obiectul da t fntr-o seri e adecv a tă este adesea fo ar te dtf1 c1la . P utem reflecta, de exemplu , ·asupra, includerii unui partid polit!c da ! în. cadrul_ g ru p ă ri l or progresiste sau conservatoare, asupr a fa ptu lui daca o m tr e pnndere dată de p rodu c ţie este fn că u n a telier me ş t eş u g ă r esc sau e ste deja o fab r ică d acă o a şe za r e denumită intr-un izvor o ra ş o putem con sidera astfel sa; ca o a ş e z are ru a lă etc. S e vede cl ar c ă în fie care caz trebuie să ope răm mental cu ni şte d e finţ sau e x p lic a ţ i i (ca r e p ri vesc p artidul p olitia progresist, fabri ca, or aş ul) . In timp ce clasi f ic ăm creă m astfel de d<'finţ sa u ex pli ca ţ i i sau ne ser vim d e cele de j a e xi stente. . ~oncept:le (termenii) . c:3re o rdo?e az ă o se rie dată sint predicatele d1 ad1 ce de tipul „este rna 1 m a lt dec1t ... ", ,.este m ai p u ţin modem decî-t • • •", ,,e_ste ma_i ti!71r;>uri_u decit ... " etc. Ele sint, deci, nişte intreguri ~ompuse d!n ~ou ,~- p a rţi, d intre ca re una o f eră criteriile de superiori ta iar c e a l a l tă cn ter11Jc de pari tate d intr-un an u mit pu nct de vedere. Co ~ cept1;le de 01~d~nar e _n u perm i t divi'Zi u nea seriei in două ,;ub~erii, rino aranJ_are d~ pa m~ens1~ tea u nei an u m ite p ro ri etăţi . Astfel de concepte pot f1 descn s: logic p rm d o u ă f un cţ i pr opziţ i onale: xWy (x 11 pr ecede pe y din punctul de vedere luat in con~idcra n •\ xRy .(~ ~ste eg~l cu_ Y_ din a c : l aş i _ punct de ve dere) . • . . In nai a ţm n e a 1s t~ n ca tre bm e sa r ecu rgem foarte frecvent la termerd 1 1 z ă în speci al dacă obiectele e ·ami na! se nut ~': t~ onar e. Ne ! t ersa ~o ă 1~ mg: sau nu d 1~1 punctul de \"ede re al un ei an umite relaţi. deci ,·enit d" .• d • f" · · · ac , e exemplu, a ş 1 b a u a ce l aşi ac ea C ş i subserie de ter min a tă du p ă m ă ri mea ~,;,/t~~-iloa1:aetcpot J mcluş1 m onceptele d I 1T • • c ica re ş i _ ci~. OJ_-don ~r e ne apropie de conceptele tipologice, care fa~ dicate) f ă r d e care este tul_ u no_! vu _ disc ~ţ 1 ~- A ces t ea sint concepte (pre<1 ltfe l orice nar aţ itm e cai·e g i~u sat n e imagmam n arţ i unea istor că, ca de o p nv e ş ·e omu l cupîndu-se de conceptele t ipoloai~e în ~1 "' istorie, . P a w lowski afirmă " ă e Ie se compun : (l) d!ntr-un concept de clasifi care (2) dmtr-un s istem de conce t d P e e ordona re legat d e conceptu! de clasificare. Adesea este dificil s ă se h· . . care ş i cel tipologic. Conce te l: s~~e O 1 : 1 1 tă . în tr~ con cep tul de clasifi1 ~ a s c ă de~pre realita te p r in pcom ~ _logic~ (tipuri le) ~rmi t s ă se vorti nge doua genuri d e tipu r 1· 'd r1 a1_ea e1 cu a ceste ti p uri. Se pot d is1_ to d at ă d e af i rmaţi care conţi con~epte t ipi ce idea le).· L a .'\~ e ţ ve realita tea empir că , ci înd~pi· • e ei acest e concepte nu s e r ef e r ă la cM:-irc, cc1 „ un i tă ţi de mă s u1· ă " isnpesc_ ul n !rol exclusiv e u ristic ş i d e clasifi arx au . ec1a c. n h" b . . . . tăţ i · _u_n ca~acter rea list (empi . ) _se_ im : a bs tr a ctiza nle Im K a rl lite ază expli ca~-~~ ' e~di~r n e mfo re ază asu pra realileri~ tie:i~i_n ce Ş I faci ă p ă r e1· ea n oa~ . e apa r . p r in o mis iunea ca rne(cum ar f~ sJ cund are (dup tipu l id eai' c e ex~mplu, demo c r a ţi a în ra) ale ob~ ect_ului idea l constru it 1 ! ş i în specia~ r:: .at:.r realist poa te înd~~r~l, c~pita hstul). Neîndoielnic, in primul rînd is ~JJ c) d ecît t ipul instru n1 ma1 multe funcţi în ştinţă (ieze de s f ăs ur a r e ca s implf că rile pe care lemefntal . P e istoric îl in t ersază C •• a r ea l ă a . ace d in nec •t • . ~ven1mentelor. onst r ui rea ti p .. es1 ate sa e v1dencl elă r i. .Modelul în u1 I 1or idea le fa ce Pf'l\t e . ..priva t" de anu~1it e acest sens, este un· ob _d in a ş a - n umi ta m e todă a mot1_i lo1· e sen ţi a l e p e n t r~ ăs ă t uri în scopul re11:i: : _e al s implifica t, care este aiutor construirea u cercetar e. De menţi r1I car a cteristicilor si relanor model e fi cti ve A ona•t că ş i aici poa te fi d e • - ş a a f ăcut . d e exemplu, R. W. ~~! J, 422 c ăil or fera te asupra c reşt ri i economice în d a s tud ia t i n fl uenţa foge 1 \c ii d e N o rd în secolul a l XIX-lea. Ca model ficti v, el a construit a Arn e~el de e cono mie baza t pe transportul pe apă . 0 un rnAv • • se pro f"J • ind î n y ede r e cc l e spuse p in a. a1c1, I eaza pregnant pro aş - z i s e l o r co ncep te proprii ale ştinţe i istoriei 21 . Dar pare nejusb _ J~m ~ă din punc tul d e vedere al dezvo ltări ş tin ţ e i, teza cu pri vire la r i unor concepte specifice pentru istorie. Mult ma i tifica ·t~tea formulă n~c~~a ă parc s ă fie a ici i?eea de a fol?si patrimoni~l conceptual a l _ în s pecia l m ceea ce p nv e ş t e te rmenu care ar putea a e ştinţe a!tor ' dera ţi non- istorici . Se vo r pu tea include as tfel aici concepte ca : fi consi cial prnduc ţie, im·es t i ţ i. bani, c ultră, re vo luţi e , _ m aş i_nă , c lim ă, g rup sota m ~nt ·a uton om ie s ocia lă , s istem etc. Alta este sit u a ţia cu !ercorn J??rp car~- i numim istorici . Ei sîn t fo r m ul aţi în general ele ca tre menll C' t t·t •• d ep te istorici furn izi n d as tfe l m a terial pen ru cerce a om e conc .. ..non : istoric~. Tn c adrul co nce ptelor is torice ( a d i că al co~ceptelor propm ş tn _ nţe1 · t · ·) po fi incluse co nceptele de tipu l: fe udalism, re na ş ter, lupta d e ~}2;tl\iă ~ ·, 1: }:~f;r\ : ~ ~ ~: i ~; v; ~ \t ~:e w ~ t~n ~ r !fd~;:ri~ri~ teo1·eticc- ale a l tor ~ti_in!e, penhf-u ca„ mai _ti~z1uio!:~u~ i~f~:i~~r~e poa te respunză oare, să r c v ma s u b o ormal n o_u ~ in.ccum istoric de feud alism" d xe mpl u c ă termenu p1na a , ·t r " ş i obiectul c on . s icler "aţn .. l o r ecop resu pune , e e va con li ui, ca ş i te r~enu 1 „capi a ismd• e t propriu ş tinţ e i istost no m i ş ti lor. p i erz îi:1duş 1 .:3s t [e l _a t~ tu l \ ~on~tfbil de concepte proprii st rice . Se poate a f irm a ca_ nu e~i a un_gb P ermanent ele cu no şt inţe înşti in ţe i istor ice . Se înreg1streaza un schi1!} s iă ş i prin activi tatea comună tre div ersel e di sci pline , fa p t care s_e m;in1 e mili teze pentru O p articipare de p re cizare a co nce p telor. T r:bui e_ s_a :e clecît pîn ă în prezent. Aceasta m ai m a r e a is to r ici lor Ia aceas ~ ~ctivita t reciziei în n a r aţ iunea i s to ri c ă . a a ,·ea ca u r m are un ni ve l m ai nch ca t a P 7. Rolul inferţlo antifactuale i a ză . d . 23 a u drepta te cî nd s ublin S e p a r e c ă E . Nage ~22 ş i J . Gie Y~iPactuale în ş tinţ ă. In P!~s,_ J . ţ ~l o r a bT pentru evalua rea poz1t1va a m arele r o l cogniti v al m f e ren 1 G iedy m in scrie: ,.o c ondi ţie indispen~ae e:te ele a poseda c un oşt in ţe 1;1°· rolului c ognitiv a l infer nţ e lor a n tit~tic_ . • d a tă ş i de a pro fesa o h lo• (a Je Ş finţelor 1 • tr - o d1sc1p nologice bogate si om ogene m r 1maaţile s t i inţf ce :.:ofi e a s ti nţ ei ~on fo rm căreia , toate a i_rml s• i~ţ e i nu se limtează la • t e fic,. .iar ,,sarcini e · L concluzn• • 1or an f1 fa ctua le I potriva e m pi. ri ce)• a u ca r a cter 1po a în reg istra r ezultatele o b s~i -v aţ u l o r ; .- ~ i ·; oziti viste în ş tin ţă (feno:11e1:\ - p ro poz i ţ il e d e constata i e sm s e pr o n un ţă r ep r e z e nt a nţu con cep 1 liş t i i, ind u c ţi o n i ş t i i , ideog rafii) . P en.\r~i e~;·iteri i de ad e v ă r ~i: ca urmare, compon e n te definiti ve a le cunoaş teri f1 •ţel or s ă se ia în c_ons1de: a:e pri nu se a dmi te ca în edifica rea c_unoJ ~ agel s ub lin az ă , d1mp otnva, ro u pozi ţi ; Je ca r e co ntrazi c o b se : v aţ i a. în .istorie. . . i mpo rta nt a l co ncluziilor a nti tetice . . trebăil e an tif actuale (deciziot1 ·n c ţi · a m tr e 111 Un exem p lu • 1 1 tul con diţ o n~l a n ti f~c ~ a •. . . • T r_eb ui e s ă se f a c ă d ~ nale ş 1 co m p lem enta re) Ş I _f~p n a lă este Ut-xatoa rea rn t1 eb_,r e. . . de în t r e b a r e a nti fac tua l ă decizio .' . f ·e a P olo n iei d a c ă n -ar fi exi 5 t a t (1) S-a r fi a juns la pr ima impa r u . . Confedraţi de la Bar? t ·t 1·e O compn e n t ă {de obiceL taciă ) Acest gen de în treba re cons :J răm c ă una dintre cauzele primei a explicaţor istorice. D acă consi e . 423 ?e la B~r, i~p_licit _ne. întrebăm s-ar !t a!uns Ia 1mpar~1re ş1 raspundern pozitiv la a ceastă întrebare. Totod~ta, ~md punem ~ mtr:ba:e antifac. t uală de decizie, examină rolul 1stor1c al faptului :'¼ canu existnţă reală în trecut o negăm (în cazul nostru C_on _fe deraţ1 de la Bar) în mod experimental (mental). In acest caz se distinge dublul rol al între. bări aBtifactuale: o dată fundează ipoteza •r eferitoare la legături cauzale şi al doilea (dar numai atunci cînd partea întrebăi ce urmează după „ dacă" este o negare a unui fapt istoric real) face perctiblă importan ţa istorcă (rolul în dezvoltarea sistemului) a faptului negat în mod experimental. Lucrurile se petrec asemăntor şi în cazul întrebăilo antifactua1e complementare. Iată un exemplu: {2) Ce s-ar fi întîmplat în Europa dacă Hitler ar fi învins? . R~flec~nd asupra răspun s uli Ia acestă întrebare, vrem să relevam ş 1 mai puternic oroarea şi caracterul inuman al politicii hitleriste. In acest caz mtrebarea nu se pune legat de explicaţ istorcă. !n sch· b întrebarea : 1m dacă lmpărţi făr a Poloniei a fost Confedraţ_i acestă (3) Care ar fi fos t soarta Europei semnat Acordul de Ia Miinchen? dacă :r ţ~;:\ dacă J° ::!~! 424 ceptate. ac 1 f renţl . .. i deja . ant1factuale au o semnif1caţ de cercetare cu atit mai n ~ cit cunoştiţel noastre generale despre legături dintre fapte rr_,iare, ~i multe. !n general, cînd sc h i mbă un enuţ general recunoscut, smt face parte din cunoştiţel n oastre, ne fol osim de cu noştiţel necar: bate despre depnţl generale. Propziţa (4) are o semnifisch_im de cercetare numai atunci cind cunoaştem rafi?rlul dintre reşt­ caţie anomică a unui ţinut şi unele acţiun determmate, respectiv curea .f c legitatea creşti economice într-o epo c ă de expansiune colon?~l era fel referitor la întrebarea (5) sint necesare c un oş t!nţe despre r:aă~ile di~tre legisaţ şi realitate. 1n ~od _si:rniar este md1spensabJă cunoaşter formei :eale a procesului LStonc m raport cu fragmen tele examinate ale acestui proces. 7 statele occidentale n-ar fi ~; r:t;ii;~~=~a~ de ej.Iitţ De exemplu, putem considera Acordul • 1 a una m re cauzele celui de a J II-1ea război mondial f?i~tiintt~~s~~i~~ înt~e~? ta: fi întîmpl?t (eventual 13 miinchenez. Totdaă punînd • ~ n aca nu ·S •ar f1 semnat acordul micşorae) rolului is'toric atr·~n.;eJarea_ (3 ) obţine!1 întăriea (eventual Perioada condiţa I' i_ u1 e _noi Acordulm de Ia Munchen. 1 fost p, atunci q". Spr:ad!o:~ /actuala se en~_ţă în forma „dacă ar fi care are forma· da c ă p t _re "de O proziţe condiţată obisnută, st ă pez:ioadă niţe , '.iind o n~gare a fr~:~t~l~i ace constituie o premode perioadă de cunoştiţe posedat. Un exemplu .de acest fel e s te enuţl: (4) Daca Spania nu si ar r·1 · regresul economic, sau • extms expansiunea colniaă, ar fi evitat 5 ( ) Dacă n-ar fi existat J • · mare a feudali smului ar r·1 f teş-is!aţ lui Na poleon, procesul de destril. OS mtîrziat în unele ţări. In acest caz bine im rta . concluzia antifculă . unui obk t rţa _ i storică a unui fapt d t ne permite să relvăm şi mai de narţi· 1: timp ce întrebăil anti~ ermmat, a unei persoane sau a explicit. Ac:~f;î c ă , perioadele condiţ~l sînt,_ î~ general, ascunse ,să presupunem ip d«;, P€rioade îi apar in a ~ e înt 1!i:1_m adesea în mod de bine în acestecă · , ,dacă am admi\ ş~ Propz1ţule care încep cu : diţona J ă. enuţri ar putea fi voerb~ • • •", ,.~ă ... " etc. Tot aş O . Elementele infer . de simplă perioadă con~1care a ipotezelor Pr:nţ e 1 antifactuaJe apar n ca_zur inferţ~lo b!e':13 are însă aici u adesea în acţiune de verl· nu ştim dacă ipoteza antif:ictuale tipice aspect oarecum diferit <lecit le avem, deoarc:x~untă de noi ~s·ten cazu] Procedeului ipotetic non-/ şf~t?r cunoştiţ: n~;1 ?bia la fncep~t~fgare a cunoştiţelr pe Jn acest ca 1;1Jc!udern în ba . zicem că examj pr?cesului de amplifiCl'\ă tn Pro~nfe_ţa de tip;~Ju! de cunoştiţe năm lpo_teza a şi ipoteza „dacă Presup ' ca verifcată, ipoteza a. eul ipotetic se doveşt ex.::a:ern ~ O n-a, atunci .. . " apli- !~ deoarece admite un anteced ent ca re este negarea unei proziţ Confedraţi t O Inferţă antifculă, NOTE Despre narţiue istorcă cu 5e:1 ifc aţie teor tic ă scrie A. Danto, Analytical Philosophy of History, ~P- ctt•.' P - 133-134• va care e nstă tn afara realiAceasta nu înseamă că tra ,ă m timpul ca pe ce tăţi temporale. . . . B tween Past and Present. New Ha3. Cf. N. Rotenstreich, Histoncal Time'. m e_t di.feră Intrucltva de opinia e:xu le noa_~ re ză poziţa exp li cări i cauzale ven, 1958, p. 51-134. Ob.servaţ primată de Rotenstreich. _A uto rul se 51;::.e!z: der historischen. Zeit, !:!era curgerii timpul u1. Cf. şi G . S,mmel. 0 , \orie ca O concretizare a timlin, 1916. Rotenstreich. care vede dimpu~i ~el care c ons i deră că timpul pului în general. nu este de _acor cf I tre f.;pte, 1n timp ce istoria ca în istorie semnifcă un anunut rapor n !ntreg este a t emporală. . din lucrarea Teoria e pratica della 4. Cf. Theor/es of History, p. 78 . (ext rasă tă temă de A . Danio, .4naly!scal storiografia). Cf._ şi cele sc'.,se pe aceas _ 6 1 Pl,tlosophy of H,story, op. cit., 0P-1 •0 f f{istoru London, 19ol. P 31 5. W. H. \Va!sh, J11t1·od uctw TL to Phdo < y op cit" p . 116 şi urm. 6. A. Dan to, Analytical Phtlosophy o1 IS dem. p 123 I urm 7. Aceste tipuri sint deosebite de A Dar>tot /o .j ) are un alt sens . 19 8. Conceptul de cronicar ideal la _A . Dan °cân's,dera mru degrabă istoric. tl putem f Capi•alism, op cit. :I Exa.mrnînd întreaga !tu o pe ră, 10 R. H . Tawney Rel1gwn a11d the Rise o a~hodniej Malopolsce w d rugie ll. H . Madurowic'z-Urba nska, Ceny zl>oza ~u; din vestul ţ1mrtu.lw Malopolska polowie XVIII w,eku [Preţu rile XVIl!-lea], Warszawa. 1963, P - 60 - bi ln a doua jumătae a secolulu1 a ~rizare ştunţ i! 1 că repzintă o_ pro . e12, Problema ltmbajulu1 lu cră1Jo de poptl a, c, Re co mandă citi torul':1_i studiul mă separtă, de care nu ne ocuple~zer\stwo Pro blemy i?formac1i ' )or~ lut B. Les nodorsk1, /-li stona ' spo 0 1 me de informare ş1 comunicare• zumienia [Istoria şi soc•?}at&;9: 5 , p 539-5~3 Auto:ti 1~:g:itJ;~; „Kwarta lmk H1storycznf- 'ţ for istor,ce de răsplndg"ea modrezintă serioase b!ema răsplnd1i cunoş tn e mod just că pro ema P I n ml examinat. ştinţfcă. El atrage atenţi . ?9-97 1 0011 1 13 Ct M~a~\~~ar;:;1 1;;,efu;i~~e ;';f:to1:,~~i::'e7,er:~o~f; 'f:i;;1J~1kacJ1 t 10 . . eman cznych 14 c i J . Giedy~m. J acm1ta, Wyl.: la;l y ~rm. metodo!ogfi nauk, op. c,t., 7J ş!P e l c zastosowame funkcj, :- lntyanaliza 15 • Ct, printre altele, observaţulf ~ [Aplica're-a funcţil~r s:m_an _icl~gicel Wardo analizy pojţcia meta o Roz rawy logiczne [DISer a 1turu ' conceptului de metaforă], ln P szawa 1964 p 123-135. . f Capitalism, op. cit., P- 87. ~ - R. Ii. Ta wn'ey, Religfon and the : 1:g"~• Lonclon.New York, 1947, p. 465. • G. M. Trevelyan, Histo ry of E g l. 2· Jl. ir; 9 P - f f, f t~,s~~~:: f'· 425 7 0 -î l . -, tă b · I · esa n o servaţ , ~ a _u, Soboul (Miara i opis w historii spolecznej, op. cit., in „K w artalmk H 1storyczny-, n r. 18. Ibidem, p. 624 . . . 18 _ Cu pri vi re la r olu l an ecd ote, , cf. o m eŢt 2 . ' J . Giedymin şi J . Kzi:uta, _Wyklady z _logiki forma zneJ op. ci t., p. 210 şi urm .; Ţ - P a ~ Jowski, r:01 ecia_ t y~ logic~ne w naukach historycznych [Conceptele tipol og,ce în ştinţ el 15t?nce] , rn ..Studia Me.. tod ologiczne", fa sc. 3; I. Lazan-P awjows ka , O po1 ec1u t y p ol ogicznym w humanistyce [Cu priv ire la con ceptul d e t ipologie în ştinţe le uman is~J in „Studia Filozoficzne", nr. 4, 1958, p. 30-53; C. G . H empel, P . Oppen~ h eim, D er Typusbegri ff im L ichte der neuen Logik, Leiden, 19.36. L. No. wak s-a ocupat de tipurile id ea le ( abs tra cţi un ile) la Marx in e xcelenta fla lucrare, U podst aw marksows ld ej met odologii w, ,; , [R;i „ l" n11: I I ic, e lor) , Warszawa, 1971. ~ ma rxi ste a ş tinţ 21. Cf. J . Du tk iewicz, P o j ţci a wlasn e nauki h istorycznej [Concepte le proprii ale ştinţ ei istorice], in „Roczn ik L6d zki", vol. V, 1962. p. 25-32. 22. E. Nagel, T lte Stru ctur e of Science , op. cit., p . "88 i urm . 23. J . Giedymin, Cli aralc terystyka pyta n i wnioslcowa,i lcontrf akt 11c,n y cl1 fCa·acter ist ica într ebă r i l o r ş i infer n ţelor antifactua le], in „Stu d ia Metodologic,n e", fasc. 1, p. 23-45. 24. I bidem, p. 35-36. ~ 20. Cf. pe a c eastă ~ temă: . PROZIŢLE XXIV. ELEMENTELE NARATIUNII: ISTORICE ŞI LEGILE 1. istorice Propziţle Principa lul ele men t a l n a r a ţiun istorice este proziţa istorcă . Ea se ca r act e r i z e ază în mod ?bi~nuit printr-un in~icator s p aţi? -!e~porl, adic ă se re feră la un a n_um1_t tin:P. ŞI la _un an~m1t loc._Totuşi, m 1stone r o poz i ţia i s to r i c ă t rebuie sa ~?' J?deplmeasca o _con~1ţe pentru a conpft ş 1 anume trebuie sa se re_fere la un 1 • un e lement a l n a r a ţiun, a i storică . ~ste deci rezultatul ~a ~\stori c (sau la fa pte istorice). Pr o poziţ r p I ( e tru un ist oric dat) al unui proces de stabilire a faptelor sau, a l a nţuli (vezi Fig. 42). c~n: Jte~unv inte, u lti m a v e r igă Informa tic despre fapl provenitti din izvoare Faptul isto riografic Fi g. 42 . . . . • se refere la un fapt istoric exCond i ţia ca o propoz1ţie. 1stoncă s~ .. care vorbesc despre fapte ce ciude d i_n lre 1:ropz iţ lc_ istoric~ propozJ~/li~ din romanele i_s~?rice) ~i ~ n-au e xista t in trecut (1~ ..specia_! yro!?° recum ş i p r op oz 1 ţ _ 1!l e cu 1~d 1: ca re le de n u m im pro o z1ţ cvas1-1 5ton~e, _.P 1 evenimen te vntoare, inc~ ca to r i tempora li ş i s p a ţi a li ~are se _re eia . ~ori c ă nici diversele g_en~n neîn ti mpla te. Nu in cludem m n a r a ţiuneat5 ca de exemplu: .,Dupa ~1~de pr o p ozi ţ i i imagin are referitoare la t re~ 1\ statul polonez" (p ro po ziţ i ~ toria d e la W a terloo , Napoleon a recons ::::: ia de cacao va fi de 12.. on c v asi s tor ic ă ) sau (2) : ,.ln anul 200\P\~jeritoare la un eveni~eto v ~ ~ mai mare d ecî t in prezent" (propozi ie blemei ar avea ca rezu a . îns ă nerealizat). O as tfel de abordare a pr?ţ . . ad ev ăr a tă, care se refera · · , 'ţi . . . . t • ca propoz1 1e ni e a pr o p o z1ţ 1e 1 1s ori ce . •c închi-se. . le rela fa p te ce a p ar ţin u n or clase ontologi ozitii e x istă t otuş i une .,. venimente vu 1oat orie de pro p In l e g ăt ur ă cu a do ua ca_e_~ care vorbesc d~pre _e trei categorii: zer ve, deoare ce prin t re p r o po ~ 1ţ 1e cel puţin urmatoa1e1e refă concore, nerealiza te, se pot cli5 lm~e a io-temporali care .:tă (evident, nu . (a) prozi ţ i cu indica_tor_i !p u~a viitoare, n e real~tăm ca o con: m1tent la o realita te trecu'.a_y l mpuse, pe ca:e Ie la viitor poate f1 co rtea referitoare este vorba aici de proz1ţle junc ţ ie · d e proz1ţ . .• s1m • ple) , unde t . pa• f eră într-adedeusă din c unoştiţel acumula e, . temporali care speorte fi deduse din • • t 0 .ri te spaţio· are nu _ (b) p ropziţ cu indica încă , dar c var, l a, fap te vii toare nereali za . feritoare Ja fapte i:ie• cunoşti ţe l a cumulate ; . aţio - t emPo rab ~e bilitate) di n c uno ş tm­ (c) p ro p oz i ţi i cu indicatori s(p u oarecare pro a realizate, dar car e pot fi deduse c 427 tele acumulate. In tr-o an um ită măs ur ă, aceste proziţ se identfcă cu cele de tipul (a). Iată un exemplu de proziţe de tipul (a) : (3) ,,Ri tmul creşt r i economice a ţăr il o r în curs de dezvoltare observat în ultimii ani va cu. noaşte, în următo ul deceniu , o accelerare co n siderablă " . Un exe mplu de p ropziţe de t ipul (b) este p ro p oziţa (2), citaă mai sus, care nu se bazeaz.1 pe cuno.'it nţ e adecvate. Iată o pro oziţe de tipul (c) : ,.In an ul 197 5 nu m ă ru l studenţ il or di n Poloni a se va ri dica la 300.000" (Origi nalul po~ Jonez al cărţ i de _fa ţă a fo s t publicat in 1973 - n.1.). Ea P~te asemăn­ to~re cu pro z iţ ia (2),_ dar se. d_e os e beşt d e ac~asta prin cuno~tin ele deJa a~~te despre reali tate, ad1 ca se poate considera c ă prognoza este probabila. Dintre categoriile de pro oz iţ r eferitoare la c,·en imcntc ,·iito ţ iun e a istorcă pot fi inliln ite ( deşi destul de are), ner ealizate î n că , în nar p ro p oz i ţ i de tipul (a). rar a ici s-ar putea propune O impăr­ . Avînd în . ~~dere: cel~ spuse p înă ţtr e a P ;opz1 ţul or 1stor1ce, adică a propozi(ii lo r cu indicato r i spaţio­ temporalt în : (1) pr opziţ i cvasiistorice (referi toare la e\·enim ente tre ru te) , (2) pro oz i ţ:i istorice în sens larg, (3) pro z iţ strict istorice. aţiun istorice Ult!ma categorie, care cons tituie un ele ment a l nar a; CUJ?n n de p ro p ~ i ţ il e ist?rice după excluderea proziţl or cnsiisto~ 1 : .<?C ş i a pro P?z 1ţnJ or de tipu l (b) şi (c), care se refă la e venimente r i1 toare nerea_hzat~. In a~es~ fel, rec u no aş tem că proziţle strict ist.o se ot referi i la ce, ca re se 1 : fera în pr m c1pa l la o reali ta te tre c ută, fap ie ~e ~ p a rţm unor clase on tologic desch ise. Este vorba practi/ de ~; ; rfm ăa ~ p1 ~ :~ces desp re a căro desfă ş ur a re ulte ri o ară' istoricui îşi 2. Indicatorii spaţio - t e mpo r ali Indicatorii spaţ i a li şi t . r . doa . em poi _a 1. a~ar m m od obişnut î mp r eună; de a ltfe l m e nţ io n are atrage după sine O info: m:. u nui . m<li ~a tor (de_ timp sa u de spa ţiu) cel ă l a lt. T o tu ş i adesea O a \•re l ~ai ;llf lt sa~ m a1 pu ţin genr a lă despre zătoa re sa e ~ or m ~ţ 1 e nu este s u fic e n t ă pen tru o relatare co r~ s pun spunem : ,, Tn Polonia a u unui . ap t dm t recu t. Dacă, de exemplu, a exista t ş l e a h ta ca c1 /ă verna t ş le ~ h ta~, ~ u noaşt er a mom entului cind în să d ac ă spunem · In ~ de in dica torul de timp. n~ a~ropi~ s i mţitor 1 log ică a acestei p;o•p•o · ţ· · o oma si tu aţi ţăranilo r era grea" sfe ra crono• . , . . z1 11 este a t!t de va 1oare m fo rm a ti vă Evident 1.• . m are, m c1t n e pri v ea z ă de orice ind icatorul de timp. (de cind' ~?•catorul s p a ţi a l „P olonia" include în sine t:u a c::onstrui O p r op z iţe is ~:\~~ :olom a), da r _a ceasta nu ajung e pentimp smgur a trage dup ă sine u . ~ rect ă . M e n ţi o n a rea ind icator ului de Păm î ntul. De exemplu d ă n md ica t or s p a ţ ia l egal adesea cu în t reg loc transfomă i în v i ~ţa ai a sp~ne?; : ,.In secolul al X VIII-iea a u avut n t e sc. memlor ' aceasta s e poate rapor ta „num ai" la to t globul p ămî sa In~icato;ii spaţio -t e mporali . zi~il;ai f n uţm ~vident. Pen tru p~;u~p:;ea 1~ ~r o poziţ în m od evident 2 !n • A" anu 1789 în F ra n ţ • po fi da te ca e xemple pr opoepr~~~ilf! e;1; a~ia h itle r is t ă " ; ,,î~ ~ ~;fu t r ;. v ol u ţi a" ; ,,I~ 1945 a fost • xemple pentru al doi!e t· me i e v a l ă au avut loc adesea a ip p ot fi P ro pozi ţi ile: ,Cădera t 428 13astilie i a d~clanşt _Rev o l1;ţia France ză~ ; ,,Kosciuszko a inţat era reform elo r agncole prm Universal _Polaniecki (Proclamţi universală)" · Tarnerlan a creat ~ .. stat p~termc :U capitala Ia Samarkand" etc. I~ "azul acestor P:op ~z1ţ ~1 ne .:'m în aJutor alte fapte cunoscute de noi c ntrU a deterrruna md1cator11. pe . . î E xistenţa unm _nume proprn~ ~ pr o p o ziţe detrmină cadrul spaţioternporal. Pe de ~Ita parte, orice md1cator_ poate fi raportat Ia nume prorii. T impul va fi înţe l es , în _acest caz, legmdu-1 de un fap t oarecare aparţnîd unei persoane determmate ( es n ţa problemei nu se s c himbă dacă ne întrebăm despre realitatea sa i st o rică ) : fuga lui Mahomed din Mecca la Medina . na şter a lui Hristos etc., iar d acă el este legat de un fenomen (de exe mplu, epoca glaci a ră ) , atunci trebuie să r a portăm oricum acestă determin a re la un alt sistem de m ăs ur a re a timpului. Pr opziţa istorcă poate îndeplini cele mai diverse sarcin i în formularea re zu ltate lor un or cer et ăr i is torice. Ea poate fi un el~men~ al descrieri i simple, a l une i descrieri genetice (pr op o z iţ factograhce) ş 1 al cauzale (p ro poziţ cauzale). De exe~plu, _cind spu~ : '.'.Ca~unei e xplicaţ za căderi i Imperiului Roman a fost dezvoltarea m~erna a prov11~cul?r , exprim O pro z iţe i sto rică ca u za l ă, ca re se refera la i.:n an~m1t _timp !ii loc. Exemple de proziţ i istorice factograflce au fost citate Şl mai sus. 3. Generalizarea în istorie Dificulta tea de a indic~ un loc precis ~I ge~er: lif:r~~~e~tJ!c;r~~ cidru l pro ziţ il o r istorice:, pe de O parte,J• cea ~nstituit sursa multor p1z iţle genera(c ş i de leg~, pe de a l tă_ pa t:le a:e de s făşoar, în genră!, <:ontro,·e r se în Juru) acestei concept._ Dispu rofundat p î nă in prezent in l e gătur cu a l doil ea aspect, de~•..nu s-~o~~a istorcă capăt statutul prima chestiune, anume in ce cond iti~ ro~i examinate. -de genera liza re. Ambele probleme merit a . . ornpletăi) clasifica• ft ă ( u unele m1c1 c La inceput trebuie rearnm 1 . c.. date) prousă in Studia z merea p ro p oziţlr (c:a re a p a rţ i n u~e.1_ ştu"ţ_e ţifce (nu numai cele istorice) , ş m de vedere (al gradului lor de todol ogii historiil . T oate p r opziţule pot fi î mpă rţi t e , di n tr-un anurn!t p~nc1 3 generalitate), du pă cu rn rezultă din Fig. • fig. 43 429 -- . De aici se v~e c~ g e ner a !izărle istor i_c~. int _ ră _c~n comi ten_l _in r ia,a oz iţl or istorice (1mpreuna_ cu pr o l?°z1ţ ! ~ 1!1_d1v1dua le) ş 1 in clasa p ro p oz i ţilor generale, împreu?~ . c~ Jeg1_I~ şt1 n ţ 1 fice ; A ceas:-1 p o zi ţi e a g e ner a li z ăril or istori ce fa ce d1f1c1la clas1f1carea lor m r-o mgu r ă cate. go rie de p ro poziţ2 . . _ _ . A r ăs punde la mtreba rea cmd a n ume ca p a tă o pr o poz i ţ ie is o r i c:ă form a de gene ralizare nu este u şo r . Se ştie că ea poa te a v ea O fe . de generalitate fo a rte di v er s ă . D a că se re f~ r~ l~ u n_ sin_gu ~ fap (chi~ d acă este u n fapt „ mare") es te o pr o poz 1 ţ 1e i sto rică m d1 i du a lă ~u constatarea u nui fa pt in dividu al. Ea va fi d e ci o opr poziţe de tipu l e a P oloni ei a a vut loc ln a n u l 177 2" , '> a u . ,.ln b ă ăli ;i „Prima împărţi de la Grunwald , P olonia a r e pUJ·tal victoria a<;u p r a Ca\·a lPri lr>• Ţ , 1 Jton . ca ş i pro o zi ţ i a: .,Caz im ir cel Ma r <' a mu ri t în unul 1:lî O" . D.ir.:t O prr'. po z iţe i s torică se ref e ră la u n an u m it n umăr de fa p .e a snm ă năt o~ re dintr-un anu mit pun ct de ved e r , a tu n ci p rin ge neraliza,· , a dică prin lor comu n e n r e n e in " r eazâ ex tragerea din aces te fapte a tr ă s ăt u ril or pentru obiecti vele cer ce t ări i , ea de v ine o ge n e r ali 7..are i <o lo r ică Problema d e l i mit ăr i gen e r a l i z ăril o r i-, torice d e legi ] !? i in ţdic c . deri ex p licarea genr a li ză ri is tor ice 3te strin s leg ată d e opin ia a<, pra ~ ru rtu rii legilo r ş tinţf c e . Avind in vedere că ne v o m ocu pa in con ti nu are dr p_roblem a leg(lor, ob se r v a ţile u l teri oare ( f. pct . 5) rebuie in -pre t~t, ş 1 __ca o cont1~u~re a celo r spuse acum . ! n concl u zie . in mc :,xJnlog1 ş ~1ţ ~ lor ~e d 1s~1ng U1'ITiăt o a r e l e ca rac tc-r i-, t ici p1in cipale a le- i_l':i era 1za rtlor 1stonce, formulate in m od o bi şn u i t în o p o ziţ e- cu p ro p oz i ţi l e- ~111 t generale : (1) A ş~- n umi t a generali ta te nume r i c ă ( a u lim ita tă) , pre deo eb1re de gener a lita tea exa c tă (sau s pecif că ) a legilor ti i nţi fi (K. Poppe . H . Mehlberg, A. Malewski) ; .· . (2) Exi s t e nţ a in?icatorilor e xpli c iţ s paţ i o - tempor a li , a nu m el or prop111, a un or termeni care nu pot fi de fin i ţ i fă r ă nume proprii (K. Poppcr, J. G1c? y 111 111, /\ . Malew sk i, S . low a k); Exi s t e nţ a , ca s f re ă a obiectului prop r iu , a un ei cla e inchi e de evenim: nte, spre d eoseb~re de p ropz iţle st r ict g enerale , ca re se refe ril întotd eaun a la _aş -numitel e lase ne- în chi e de eve ni men te, cum sint clasel~ de eve111men te în care p ot apăr ea clemen te 1101· (J P ele A Ma• • • • lewsk1) . pro P> du al (4) Ec ~i va l e n ţa cu o su ccesiune f in ită de pro op zi ţ i is torice indivi11~ rltmpl ce legea nu este o a tfel de ec hival e n ţă (K A jdu kie"'; cz. 1• Le, aza n - 3 aw owska)· • (5) Lipsa (spre dcoseb· • d J ·) 11 e . . e ecri a u n or c u n o s tinţ e ca r e sa• f aca• po · b · l ă le,~-~~i); prev1z1 un ea (J . S . Mill, K . P opper, J. Pek , J .' Giedy :n in . A ~ ~ .1 (6) Referirea la se .· d f . . n ate prin in termed' O . 1ie c a pte istonc (su ccesiuni geneti ce) desenipersoane) a di c ă /u_1_ mfluenţi _unei eveniment oarecare (evenimente. F ă ră~ infra r~1 e~rer. la un. sisten:i rela t iv izola t (S t . Ossow k:i). , fond , cri teriile (1) (2) n (a , ze_ m ai s;1b~ile , at rnge m a t en ţi a nu ma i r ă , 1;1 ind ividuali zînd nu'm a· ' 3) ş i (4 ) ~o~ncrd, _redu cîndu-se la crite ri ul (2), ele 0 pre_cizie mai m ar~ sau mi c ă , a c e aş t er i s tl că . Exi s ten ţ a i~d i ca:acr ea sferei influ e n ţ e i de a tor_il~i t em p o r - spa ţi a li (2). a d ic ă determina; m a ţil e cind ? i un de ?) implica fa ptu l c ă generali zarea ::~~fhzare ( u~for ceea ce î n s e a mn ă c ă a r e o cleră prac? c la un număr finit de fa pte (1), form al estC' ec h i\ · a len tă cu asă î_nch1_s~ de designa te (3). ad i că în rno_d dual e (4) . u n ş ir fm1t de pro z iţ isto rice indi v1· 430 Crite riul (5),. r esp ec tiv a b s e nţa _ p r ? p o ~ i ţ il o r istorice cu caracter de cum vom revi zi une, e te rndep~n~ent ?e cn_tenu l (~), deoarece, după P · ta m a i departe, exis ta legi cu md1caton temp or - s p a ţi a li care perarat cu t oa te ace te a , fo rmula rea de previziuni. Pe de a ltă parte însă 1111 n u se obser ve l egăt ur a din tre gen e r a lizăr ş i prev'iziuni'. ' e poa t e să nu s • • t ·a1 1 c;e ne r a l i _ z ă r~l e . furn1 zeaza ma en u pentru construirea legilo r ş i, deci, re ·iz1u mlo1. . . . . . . a P c a :egoria d e gene ralizare 1ston ca in trodu sa de 0 ssowski 3 se apro• de pro p oz i ţ i l e stri ct genera le. Numai atunci cind . 1, m a re m ă s u ră piet ; cn nsidera c ă un sis tem dat. relat iv izolat, este dej a închis (ceea puf~ e a m nă c ă ş i rul fa pt~lor, ca re ~ fos t de!erminat c(e u~ evenimen! ce e e te p racti c în chi s), generalizarea IUJ 0 ssowsk1, pnn faptu l ca oar eca r :nd icatori el e tim p i de s p aţ iu. corespunde criteriil or (1), (3) ş i 11 ~ aI~e ~a 7U I ~u este închi-; (de ~xe mplu, ş i r _u l eveni'?;en111 ca re ş irul <4 • r le a tc el e' R e, · oluţin d in Octo mbr ie), re~en ndu-se, d~c1, ş ~ la v11tor: telo 'nt ~n d epl inil<' toate cr iteriile de ia _(I) ş 1 (5). ~ o ncepţ ia_ Iu~ ? ssows~ ~':1 <; I • • a pli c-a re 111 cer ce tăr i le pn v111d 1slona culturn ş 1. 1d~ol~g1a i ş1 poa te gla <;1 < is \C' m relat i\· izolat cum este islamismul sau ideile ilu(de Px emp u . u n s . . . \ .. I . noastre se poate spune c ă generalizarea mini ~m u lt1 i) • y,1 ,.. nrl u zia ro nq c1c1a 11 °1_ ' is r i r ă r •,:- 0 <1 fi r ma (i<! gen era \~: . . li sau nume proprii sau (l) car st' re ferii ln fap te dm trecu t, • d ·ncli catori temporo-spa1ia ' • . (2) ca r r cu prm e I . . .· ·nter mecliul num elor proprii ; termeni nrn <c pot d efin i p1_ 1n I r ·enlc pentru a avea o fu n c ţie de '1) rar r· i nf e ră ru no') lm\e su 1c1 previziu n . . . n d i ţile indispensabile _ale gene. r r tr r, r ar C'rist ici m cl 1 c ă n~rri? 1 c_o_ generalizarea istorica ci: pr~(1 ) delt miteaza I Aceasta deli· . . 1 z i ţ i il e stri ct genera e. bi r aliz;i ri i h 'on,c, c 111 r a re' 3)dte ~zi\ii le in di· id~al: (2) ~ se ve?e, cleoa r_ece_ se·eb::e s~o~ie de rem1t:ire m 1 es te m ~a s n eta: . P ) ·i (2) Orice lege msa_ti de legi r;, re a u ca: a ~teristi cile i ~ ~ l~ebui~ s ă cre eze ~~sib1llt~t~;nate,p capr h · a t ă d e carnctc n-; tica (3), add _ tre co n d i ţ il e necesaie m~ _\ este deci viziu ne. De u nde r e zu l tă că, _ ~ o s t i c ă . Generali-:area is~onâ: fa pte di ~ r acteris tica (3) a re v~l oa re d iag f er ă la un anu mi_t _nu;~r care nu of eră o p r o p o ziţ i e g ene ra la c~ ~e : \emporal i ş i s p a ţi a li, ~po z iţl e istorice, trecut carC' co nţi d escnp ori ~viziune. La fe l c~b pr despre fa pte viicu no ş t i ~ţ e l ~ n cc~sar~_ pe_n tru( ;;prii istor_iei) n~ v~ie ~ 1eră a tî t la trecut, g e n e r a li z ă rile stri ct istori ce P ţ · cazurilor cm d . t cu excep ia . ) to ar e î ncă nerea 11za e, o z iţ istorice· d t si la vi ito r (t ipul „a" de prop . t ic ă , . neralizare ,s or Tipuri de ge . ă M J Finley 4• • ton e • • m~rţul ţă ra nul), . d generalizare is fpun e mplu co ' • d"n Se p ot d isting_e -~ult~Ja~ificatoare (de e:: r e f;ă ]a rap~rtu~~,~~ p~ deosebest e ge n era!lzari le_ t· ) si pe cele care t c ă generahzarilde . ti puri . . • ( • elenis 1c . nsecven •mele oua p enod1 zan te c1as1c, . · m in mod c0 : • excludem pri t rmenii clatre fa p te 4 Da c ă con sidera . ar trebui sa se confunde e • • atunci b. s ă nu p oziţ ş i nu termeni,_ ·ce Este ine . Jui de eroare) 1st0n • dintr e g e n er ali ză ri!~ . rspectiv~. ris~~ ţie nu desificatori cu generaJJ zarea. e ralizăe (fdtn ~al a biltăţu afu m l bailtă \ i afirrte gen z s era i d [era va a d o • 5 S . Nova k 1mpa . (în care ca . . torice (c n fi vorba e în gen e r a lizăr r ela!i~e arninate) ~1 15 aminat, dar P081e p ăşet sfera r e a Jit a ţu ex aterialuiu 1 ell'. ma ţ i ei depă şet e sfera m ,431 ! ri~~ ..... tare a acest~ia, istoricul folseşt in mod frecvent termeni ca : induf~tabil, probabil, dup~ cum s~ pare, se poate admite că etc. Li se te b! ă în prezent o precizare mai exactă a „forţei lor de delimitare" bă ş P!Il: un cirnp interesant pentru o ~rcetare mai amănuţit . • sim cîteva exei:1ple de _general~zare ipotecă: aici Jată (7) , Aceşt i trei facto~1: colo?1za~a, organizarea comerţuli şi facrul rasial au avut, cu_ ~1guranţ, o mfluenţă destul de puternică asuto . dezvoltări econom1e1 de tip feudal; touşi , nu se poate explica factori între_gul proces de apriţe şi dezvoltare a eco-: pr1:nai prin aceşti nu iei d e tip feudal în Polonia, deoarece au acţiont şi alţi factori .. ." 7 nom 1· t· ) ă ( neralizare exp 1ca 1v • ge Genr a li z ările statistice pot avea un caracter relativ sau probabilist' Un exemplu pentru primul tip este proziţa (6), iar pentru al doi/c. tip este pro oziţa: (8) ,,Schimbarea zilelor de claă în dări a fost i':: eneral av ntajosă pentru ţărani" . Istoricul nu uzeaă în aceste ca_: ~ ( xceptînd s ituaţle dnd aplică calcule corespunzăta) de expresu zuri e folosind în mod obişnwt • termeni• ca: î n prm_c1~1u, • • • în tr -o an;1metrice, 'tă măsur într-un grad oarecare, în general, de ob1ce1, in mod ob1ş­ :it adesea 'rar in mod notoriu, parţil, aproape, complet etc. Iată u~ : .,Protesanţi_u su_ţi:t, in_aceşt It ~xem lu.de ~s tfe l de pr op oziţe ~ăsur ~ ş i catolicii, ideea civlzaţe~ biser~şt1: P~!nv1t căreia /o~ domeniile v ieţ, statul şi societatea, m s_tr :1cţ~! ŞI ştunţa, dreptu• merţul şi industria se conduc după legea divmă b f su orma r ă -1 (b)• .potenraliză apăre ln concluzie, s u s ţinem că genera iz ne (d) sub(d), (e), (f) ş i (~); genra liză:t)(sb utrro:m~'ibf (c) şi (g); generalifo rma (b), (e) Ş I (g) ; generahz r1 e_ e s alizăre (g) sub forma (b), (d). zările (f) sub form a (b), (c), (e) ŞI gener un grad diferit de generacă toate pot avea (e) ş i (f), cu menţiua litate. alegere a materialului care ~ă fie reprezentativ s-a~ care s~ nu fie r~ prezentativ)5. Această î mpărţie ~ste ~eală, cu menţiua ca generaliZârile relative, foarte frecvente în 1stor1e, ca, _de e~empl~ , (1) ,,Toate răs­ coalele poloneze din secolul al XIX-lea s--au mcbe1at pnntr-o infringere" sînt excluse nejustificat din sfera genralizăo istorice. ' In concluzie, se pot distinge următo arel tipuri de genraliză, în funcţie de criteriile de clasificare adoptate: (a) genraliză cu diverse grade de generalitate - în fun c ţi e de generalizate despre fapte ; sfera cunoştiţelr (b) genraliză factografice (care oferă fapte stabili te); (c) g e neraliză cauzale (care oferă rezultatele explicaţ cauzale) · (d) genraliză absolute; ' (e) genraliză relative; (f) genraliză ipotetice; (g) genraliză statistice. . ln sfera g e n eralită ţi , difernţl dintre genraliză pot fi foa te mari. De exemplu, poate fi o generalizare atit o pro o ziţe d e tip~J (~) ,,ln aces_t. sat, to_ţi ţărani aveau go s podări mai m a ri de 0,5 lan " cit Şl o proz1ţ _e de tipul: (3_) ,,Cucerirea de către R om a a ţăr i l o r mcdit.eraneen_e . obo_s1te . d~, războ aie l~-a adus pacea, dar nu le-a adu s dintr-o dată ŞI b~nastar ea (V. G. Child e). G e n eraliză e fa c g rafi ci? cons' itu ic> . o generalizare in domeniul stabilirii faptelor _ de exemplu (4) ·1' poloneze au cunoscut o per ioadă de decade~J~-~olul al xy.1~-l~a oraşel ia[ genera izanle cauzale_ l_n domeni1;1l explicaţ o r ca uzale _ de exem: 5 1?/• ţ ) _,,Ca~ze~e împăr·ţlo Poloniei au fost slăbicun ea ei i n t e rn ă si s1 ua ia mte1n aţ10 n a l a nefavorbilă" o gene ra r1zare cau za Iă e ste ş 1· pro-• poziţa (3). 1 Genraliză absolute ope ă î d . fiecar reaz n_ mo . obişnut (explicit sa11 implicit) cu termenii : toţi cu un 'cu tif~ eic., adică, dm punct de vedere forma l. s!nt proziţ exemplu de astfel de gene af. ica or general _ _(,,pentru fiexare x"). Un . . ra 1zare este proziţa (1) . Cnterml de ctasificare în . . . riscul po s ibltăţ de g~nera 1izăn relative şi ipotetice conţie eroaref conţiută t în ele • G enera 11zănle . . relative . se re feră numai la stabilire lizăr factografice) şi sînt ape_1or (~n~tituie, deci, un gen de generaO generalizare relativă v~ ~_onucţie Simpl ă de constaări individuale. dou ă din cele 48 de state ex \n : exemplu, proziţa : (6) ,,Numai în pen~r-u fiecare lan" care ~ a e, claca era de sub 4 zile pe săptmin a, zilele de claca· s'e r "d• es el O sumă de pro ziţ de tipul· In satul ·d· 1 1cau a x ·1 " I • " ri icau la x 1 zile de claă" et ~1 e , ,, n satul ai, zilele de claă se era de X4s"c., P nă la proziţa „ In satul a 48 claca G enra lizăre ipoteti r::::a ~a mai creatoarecea n~ri~t:.altceva _d~cît -~poteze. Ele constituie compa~a1 e de cer~etare. S. Nowak l c~rce~r1 ştimţf ce , deoarece trapietre ~fo?Strucţia Ştinţe cu o i~c;1e_, m °;od just, c ă nu se poate ştinţă, ad:~:rieste o condiţe ă f ~ e > s d n i t p i g e , ă n a unde stratul de 1 nîndu-se fecund 5 : construiesc la înce ut pen~ stratul superior. In prin construirea e ipoteze generale şi ah" pl~t:nl~ SUJ)erioare, propu6 r~le • Genraliză~o baze_ solide, 'format1: ; a i t~rz1u ~înt ele verificate, 1 ş1 la explicaţ PCltetice se pot ref . n af1rmţi mai puţin genefafice, iar în al C~U-rle. In primUJ caz ~ atît la stabilirea faptelor, cit entru a evidnţa o~ea - un tip de ipote ează ll°; tip de ipoteze factoracteru1 ipotetic al eZ::e explicative (cf. sap. XJV). g raliză şi sfera de mani- 432 alături 5_ Legile ştinţfce d • legile ştinţe constituie. înainte de a răspunde la între_barea aca Iizărle istorice, elemente de pro zo iţle individual_e ŞI de f~e.:roziţa în problema, m~t ale narţiu istorice, trebui_e __ sa ne ?\:~ şi necesare) la ca:~ tr;buie discutaă, referitoare la cond1ţle (sufici onsidera legi ale ştunţei. să răspund proziţle pentru a le putea c ştinţe este întotdeauna . • d I"tă te că o lege a lă aprţlnîd ·r·1ce • Parerea cea m ai răspm • • es f ndamen tala", strict genera l ••• ştinţ Ş I nu altceva decît o proziţe ~ definţ impunind ~gn la acea un_ei ştinţe determinate9. Aceas ti'nţă şi ~ aprtenţi sa I_e xigenţa exignţa fundametări ei într-o ş 1 ru·i· de ştinţă), precum_şi ede lege • oame . t de denumirea Şti I~ţă • (ş1 acceptarea e1• d e .către , mod ev1den . tricte genera1 u~: 1 genraliză stricte, privea;ă d ;Unesc ceri~ţl unei Jeşi din punct ş~un_ţifcă proziţl~ -~ar~ nu_ ) ~a şi proz1ţnle ca~~~t supuse fund a~ 1 lităţ (şi deci proziţnle. J.6t 0 : fstfiot general_e, n~ a~rtante" pentru a fl de Vedere formal (sintactic) sm ri prea puţm „J,IYIP nts)1o !lJentări, sau pr o poziţle ~anale_ \ele zaw-like st~teme_ _ . ·de legile nuincluse într-o ştinţă dată (m aş zi deosebi legile _ ştunţei t mai putervoci o • ti) cord în a . ă touşi . In. timp ce toţi sîi:it d e a . 1 ,i), se ridic metodologii_marxiş • rna1 sintactice (denum1•t e nu1;1a~e i!iai multă vre~:• tinţe geneO strică nice (de exemplu E . Nagel ş1, etindă de la 1egi ie . ale ştinţe multe care consideră exagerat să 5 ~ pr ă de statutul de gi ra.Utate, deoarece aceasta priveaz 28 - 433 Metodo log1 a istoriei - .,...... aţ i denumite adesea astfel. Să a1:1intirn îns~. ce e~te generalitatea a pr o p ozi ţilor . Se poate spune ca o proz1ţ~ stric t g enrală esie 0 astfel de proziţ e în care este prezent un cruantif1~at or g_e n eral (,,Pentru fiecare x ..• "), dar în care lipse.se nume!E: pro~rn sau ind icatori i de s paţiu ş i de timp. De aici ;e zu l tă ca_ pro?z1ţ 1a stri ct_ ge n er ? l ă se re fe ră la clase deschise de evenimente (ş1, deci, sfera ob1ectul u 1 lor este cl asă d es chi s ă de descriptori) ş i totod ~t-~ ~u e;5te _ ech _ i v_ a l en tă (ca gen era~ Jizarea i storică ) cu o s umă de proz1ţ 1ston ce m d1 v1duale . Iată exemple de pr o p oziţ strict generale: (1) ,,Toate ciorile s in t negr e", (2) ,,Omu) este murito r", (3) ,,Fieru] este bun c ondu cător d e e le ct r icita t e". (4 ) ,.Mo. scoate din c ir c ul a ţie mo n eda m ai b ună" , (5) ,,A rm ata neda mai proastă mai p ut ern i c ă învinge in general o a rm a tă ma i s l a bă" etc. Este e\·iden t c ă toate fenomenele despre car e vorbesc aceste pro p o z iţ i i 5in locaJiz;ite în sp a ţiu ş i timp, dar li p s eşt e determi n area a cest ei loc a l izăr ;_ Este u ş or de observat că u nele pro z iţ n u sa tisfa c c o n diţ i a funda. m e nt a l ă a pro z iţ ei strict gen erale - lipsa nu m e lor p r oprii - cum este, de exemplu, urm ă t oa rea lege a lui K epler: (6 ) ,.Fiecare p la n e : ă se m i şcă pe o orbită în formă de elip s ă, ia r S oarele se află in un ele din f? carele elipsei", deoare ce ele posedă (l a fe l ca toate legile heliocentrice ş 1 geocentrice) nume proprii (in cazul de faţă „Soa r ele"). -I_n aceas t~ pro?ziţe nu exi s tă o ge ner a li tate st r ic-tă , d nu mai o gener alitate uni versala (o generalita te n e li m i taă ) . Pentru a cara ctf' r iza o pr opz i ţi e u nivers _ a l- genr a l_ă este sufi cien t ca p r eze ni a obiec-t elor despre ~r: se vo rb 7 şte_ 1~ p1 ~ o p oz1ţe (o b1~~tele p ot fi de fini t e prin n ume prop111) ~ ă nu fie limitata la o anu mita ari e sa u la u n t imp ,mun~it. Uniîn acest ca z d eschid er e . versali tatea înseamă • semn a late fie Şi pen_h~u __fa ptu~ că furni z e az ă cunoştiţel necesare să fi \ tra nsformare~. realitţ n . ,,P'.m_ u rmar_e - scri a A. Malewski _ dore sc ca şt n ţa nu numai sa desene lumea, ci să şi furni zeze pen tr cei ca~e ţ le necesare pentru transformarea c on şt ientă a realităţ , nu c un oş! l e limiteze la fundamentarea- unor proziţ generale oarecare. pat sa ~e să tindă spre fundamentarea p ro poziţl o r strict generale (azi ci trebuie pune -• universal genera le - sublinierea lui J. T.), deci spre stabiarn s ·1or " . lirea legi • • menţioat . deoarece acest lucru are mare import a nţă penre~me este larg con c epută, •T ton e c a· previziunea în metodologia ş tinţelor · 15 tru ş i ca postgnză, dar nu este necesar ca ac e~ş 1 1• s i ca p r o g n oză 1 . Avem de-a face cu pos~g~oza cmcl în gen_e~a de· !inească a m bele funcţi1 Jege _sa in în cadrul exp li caţie cauzale. ln cazul ex ph ca ţ1e c un oaş ~ folosim leg i e( a rea proziţe i cauzale), dar nu cunoa!tem cauza (anem efect u l - urr;1 • cazul reviziunii, pe baza unw predecesor cutecedentu l), 11: timp ce dm pre s ufcesor. Este dif eri t ă numai dir ecţ i a pro_ ce ~il:\ăc ute asupra c a ntiăţ de inform?ţ necesare noscu • . ;:i fi r ŢTi am • că aceas ta nu poate fi prevăzuta P.rea. u şor . cedeu lu 1. D1 ~ c~1 c~ a pen tru ex p lt c a ţ1e I e z u d l _ tţ~ · uficentă ş i nec sară a legilor şt1nţe este Jn co ncl uz1e, con i ia s a firm st rictă ~e pa!·e că __ od~tă cu ate nu area exige i ţ ei un 0i s tri cte g e n e r a lităţ ţe 1 (ceea ce nu sch i mbă fap tu) că . în şt i einţ le soci ale, 1pe~ti u legi!e 111 ş tun _egile sii~t. _ gen eral o r p z ţ i strict genernle) , d eci o da t ă cu respinge1 nd co iţ!e 1 _ de a nu ?Pare ~n acest e legi (direct sa u ind irect) nume pro~ !• menţd ~ - s e însă cerinţ a deschiderii, se poate defini o ca racteriscomună pr o po z iţl o r stri ct genera le i p rop oziţ il o r tic~ a_ legilor Ş tinţe un,vcei sal_ generale. Aceas t ă ca ·tr a tc teri s d" ică - este ca pacita tea de pr e\"izi une. o nsid e r ă m ace a stă tru pi·e v1zi • •uni•1e st 1n •. ţ1fice . capac, a e,• a · 1ca1 furnizarea de c u n o ş t i nţe penca · ·1 s t i i n ţei Ea este 1 • • . ' prmcipa a t r a s a tu ăr s p ecif c ă a Je11 or deoseblre de carae~at~ ld'.rect_ de. cara cterul desch is a l legilo r ş t i i n ţ e , i spre 1 _inch_is ŞI. în con s e ci n ţă, de incap acita tea de pre: vizi une a prop -~-~ 1 ~ ori ce corb, orii~~~ ~! is_ţo:·ce. , P: ~aza pro z iţe (1) pu te m spune _c~ (2) - că orice om î~ tî~~tmd mtiJni~, :7a fi negru , pe baza p ro poziţe pr o p oz iţ e i (6) _ că . t u nd ev_a ş i c~ndva va muri etc., iar pe b~za tenţi planetelor ş · or~e 1ai:eta în Vl!tor (evid ent în condi ţi ile ex1s~ ~f- ? Soarele se va afla î~t ~ f1J.lui) se va r oti pe o or~ită elipsodaă şi Capacitatea d I _un:-1. in focarele elipsei. e pi ev1zmne stinţT ă · t ţ • 1 1_c , __car~ este însu en -~, şt in ţ ei ş i instrumentul inf şi sensul exis_lu e nţ e i Şhmţe1 asupra vi e ţi i sociale, a~ o atit de mare importan ă care _ deosbşt legile / ' ~nc1t poate reprezenta principala trăs ura ~ermit_afirmţ că realiz~nţ e1 de J?ropziţle istoriei. Propziţ i le care ! e la f1 fier, de a Pune în rc~a ani un11tor c o nd iţ (d e a fi corb de a fi orn, ircu aţ ie o moned · • ' · ·te n upt ă o arm tă determ· ă a. mai slabă <lecit a ma1 p roast ă , d e a tr1m1 bună ci~du:~\~~te co n s e cinţe (de :rmata adversarului sa u in vers etc.) bune, victoria' ih ta t_e e! e ctriă, scoate:ead_culo_area ~e agră, m oar!ea, ~ sau JJlfnngerea cu O a l1l c1rulaţe a monedei IT:~ oarec~ probabilitate etc.) meri-ta 0 434 ·f da ăt (de: . I eviziune (care re z ultă clin generalitatea uni ver• , . . J) ca pacita tea ce pr sa lă a p rop o z iţe care for muf! e?z a/g(:1i 1 că s u sţ inera legii cel pu\m ci :? (2) 0 fund a mentar~ s~ ic'.en a . . .. _ re m ,1 j orita tea cerce ta toi !10_1). . 1 1· sub forma unei pro ~ 1ţ cat~ poate f1 fo1muba~ră condiţală. Totu ş i, ţr e ~ut O leg e a ş tinţe 6 gorice (pr _op?z iţle l, 2, \ . ) cs:r~ ~ ~ logica tra~iţonlă er; fogic: amin ti t ca fie care propopz~, ie(1·espectiv ca pr o poz1ţJ e J, ?• ' t~ S atunci . . entru fiecare x: daca x es ' mod ul : .,F ieca r e S este de azi se t ra n s f o rmă în exp: es_ia. b,~)i că se scrie: X es te P " . ceea cc sub forma sim IT [S(x) - P(x) ] că fir~~ • co ndiţe s uficentă e poate reprezenta _o e x · dacă x este ~ ;efre forma : ,,P!;nt_ru ~1:c:r dolJea: ,,penn:u sau nec s ară . ln primul caz p în timpul ½ , ia\ ci x nu este P m S în timpul t 1 , a tunci x e5t e S în Ji,mpul t,, a un . 5t fiecare x: d acă x nu e e . re fac po s iblă previtim pul t/ '. .· o b ţi nem c unoştiţe ca In to a t e a ceste cazu r 1 ziunea. tiunea istorcă 6. Legile în nara, . . . i opinia că rea• . ţiunea istorica ş 11. ·e etabile, au p · Convin- • privind nara individuale, A b s enţ a unor cer~et~n 0 serie de fa~te I nu sta bile şt e 1_eg1 , -t t mai i că repre~m:a s t in ă că ist?ric~ care se afi_rma cu r~ istoli_tatea istor facut p e mul ţi auton :a su ·rocesului JS t0:~; metodologi.ce a~~iorice cu gerea în caracterul le~c a~lr-esul cer c etări\gu r ă ş tin _ ţe_ l -r ~romovate n:1ută forţă, p recum_ ŞI )f opiniile despre uncte de opmu e tra-t că nu nei s chimbă tot mai m~ndu-le în _mult: fn gels. S-a d e mo~] ră premisa problema legilor, apro~I către Marx şi ]ic aţ ilor ca~zal~l legilor, care ]J1 secolul al XIX-le~ • e e rti ne tă ~ ex~]icit, f ă ră a3ut?\ at astfel necese poate face ~ analiza · iăţ şi , deci_, !":irdine. S-a subhn _ caracterului legic a l reali an umită . sînt de fap t aserţiun despre O Form ul ată co n~iţo a l, 435 • •tatea ca istoricul să se preocupe de legi, chiar dacă este vorba de 'Sl " • d t· ... o preocupare „de consum ş! nu ,,pro. uc__iv_a • . _ mai atenta a narţmu 1stonce demonstreaza că adese o anliză istoricii „produc" touşi legi. Uneori acest. lucru se_ înt~m_plă oarecu~ nedeliberat, făcînd „en passant" o observaţi e generala , fara a o fundalegi (adese~ bine argumentate) menta; mult mai des _îns? _e i form~le_ază pentru cerinţ~ exph_~aţ1. Numa~ m unele ca~n a ceste legi pot fi considerate legi ale ştnţe1, dar chiar faptul unei oarecare saturţi (nu -prea mare deocamtă) a narţiu istorice cu pr opziţ uni ve rsal-geză că ştinţa istoriei are în structura sa ş i elemente nerale demonstra nomologice (vom reveni asupra acestei chestiuni) . O astfel de s ituaţ ie - oferă baza reconstruirii pe mai departe a ştinţe istoriei în aş fel, înrit să se manifeste !n ea tot m ai clar fun c ţi a teorică . Strinsa legă tu ră ,dintre ştinţa istoriei şi legi este o conseiţă nec s ară a caracterului legic al realităţ examinate de istoric. Da c ă ace a stă r eali tate este le_ gică, adică dacă ea are o strucă detrmin ată, ar însemna pieirea ştinţei istoriei ca ea să cerceteze numai m aterialul din care sînt constru ite -elementele structurii, neinteresîndu-se de forma acesteia ş i de ceea ce condiţează acestă formă, cu atit mai mult cu cit pină acum n ici o · ştinţă nu oferă posibilitatea de a examina o astfel de st ructă (sistem) pe perioade lungi de timp. lată exemple de legi extrase din studii de istorie, care au fo st supuse unei fundametări sistematice (şi deci pot fi denumite legi ale · ştinţe). . (1) ,,Acolo unde, în condiţ naturale asemăntor e, apar, in regi uni factorul deosebirilor d1fer1te, deosebiri culturale, se impune concluzia că trebuie căuta în substratul etnic diferit" (H. Lowmianski)1 2 • (2) ,Coexistnţa posibltăţ rapide de desfacere a produselor :.igricole : şi a iobăge constituie condiţa necsară şi todaă suficentă pentru apriţ sistemului feudal" (J. Rutkowski)13. (3) ,Piaţ interă apare atunci cînd apare economia de mărfui; ea ·se crează prin dezvoltarea acestei economii de mărfui, iar gradul de fracţione a diviziunii sociale a muncii detrmină nivelul ei de del •1oltare: ea se extinde paralel cu extinderea economiei de mărfui, -~are •cuprinde, în_ afră de produse, şi forţa de muncă, şi numai pe m i sură •ce acea~ta d1~ urmă se transfomă în marfă, capitalismul cu Ţ; rinde tvaă prod~cţ1a ţăru, dezvoltlndu-se mai ales prin creşta mijloacelor de producţie, care în societatea capitlsă ocupă un loc din ce în ce mai im· :portant" (V. I. Lenin)u. Se pot întîlni în mod frecvent proziţ cu caracter de legi formulate în mod secundar sau metaforic. lată cîteva exemple : . . ( 4) ,,Se pai:e că omenirea urăşte cel mai mult din toate propria pros: de creşta bogăţilr, care i-ar micşon truda, ÎŞI -r~:at\ Amenţată ~ c~ ~az . repede eforturile pentru a scăpa de acest obiect periculos, '1 · săr~i:!1(tRenHţ aTr înlătura ceea ce face plauzibă lamentarea din cauza . . awney)1s. (5) ,,Una dintre cele mai ge l f ă tra:gedia violenţ · . . nera e orme sub care se de s faşor • în care s-a cîşti;~\ rt~e~ eS t e ne~unia victoriei, indiferen t dacă Jupta spiritualee;r(iAcituTl premm este un război armat s3U o înfruntare de forţe . oynbee)t& . . . . (6) ,,Numai coordonarea f tu ·1 • . . . • c1al-eonmiă conştieă de e_ or nor md1v1duale prmtr-o politcă_ so -de înfrîngeri secundare d d_mteresele generale poate salva o naţiue e iverse genuri, care sînt gata să potenţz 436 unei înfrîngeri militare pe o perioadă de timp total nede. . aţi 17 1 sef:1~~ ~- Rutkowski)_ • • . • . litatea universala (sau stricta) a leg1lor nu se află în contrafinita ( Genera ai că • Legile au valoare nus f era 1egi·1or es t e foar te d"1versa. dicţe, nurn perioadele în care sînt prezente condiţle formulate în lege rnai peniru entru teritoriil~ în_ c~re s~n! _îndeplinite aceste condiţ. De ~i nurna ea (1) , care afirma ca pos1b1htatea de a desface uşor produ,e~ernplu_, !g si înfeudarea ţăranilo merg în pas cu dezvoltarea econosele agrico e ·se r e feră numai la perioada şi la teritoriul unde a avut loc rniei f : udale: s tenţă . In mod similar, proziţa care a firmă că o creşt a a cererii se refă numai la perioada în care aceast~ coe~i o a că O scă der p r~ ţu!ilor pt o~m ie de tip marfă-bni. Se pot numi, d~ci, legi s~~ct istoe x1stă o ec~n . re (ca proziţa 1) se refă la niş t e cond1\u ce au rice acele eg\· c;. cu te dar a căro r reapiţ in viitor este puţin profost cîndva sa is a ' . ba il ă . . . ă- i împ a rtă sarcina de a stabili a)te le~i împreuna Iston ~. trebuie s . lu cu sociologia, economia, ~s1_hol~gia). cu alte ş t1nţe (de exe p ferei legile s-ar putea d1v1de m: Din p~n ctul de vedere al ~lează l egi tăţi ce acţioneză în toate for(a) uni versal~ (care_ for~ . m a ţiunle econom1co-soc1ale), . nează într-o anumi~ă formaţ1~ne so(b) istorice generale (care ~cţ10 !te formaţiun soc1al-econ?m1ce sa~ cial-eonm c ă, e ventual in _mai miumai în unele condiţ ~x1ste?~~: în cadrul unei singu~e ~poci, sau lu numai în feudalism ş 1 capi s ' . . d ă formaţ iun, de exemp . ')• pu ţin m . ~u diţ ile economiei de marf_uri , . în unele perioade ale sau numai m con . acţio neaz numai (c) istorice deri vate (ca~ei epoci istorice). . cronice diacrounei formaţ iun date sau_ a(le) sînt legile fundamentale lucrăi . PropoUn exemplu d: -~egi_ a . Partea a IH-a a aces. . (2) pentru lenice şi ale dezvoltaru, citate m tru legea (b), prozţi . ~altor stinţ e soziţle (1) şi (3) sînt exemp1e pen ună cu reprezentan li ce bineîţls . • ază impre ă • gur ceea .. ( _g~a (c). Istoricul _examme ( ) 0 formuleaz. ~m borarea cu a!ţ1:. ecoc1ale legile (a) ş 1 (b), legea ~ bucuros şi a1c1 co.I\e istoricului )I e~t~ nu exclude faptul de a accep a. alte ştinţe soci~ '·pala legătura a 15 nomi ş ti , sociologi). La fel ca. 1.? Ea constituie .~ri~ci entru a ne put: nec esa ră o con s tinţă nomotetica. toate aceste ştn_ţ ~: iric cu cel ~eor le tonei cu alte ştinţ e sociale. In unitatea factorurloseblri din~re ştil~­ îndeplini sarcinile de cercetare_, lă Eventualele ~ta numai dintr-o Contic constituie o condiţe esetnd~a v~dere, pot :ez? obiect: societ!~ă orice Particulare din acest pune cetarea aceJuiş ca· în egală mas . , 1·1· în cer ă • soţea z1une necsară a munc . t buie s in ştinţa nomteică, in schimb, re cercetare t în unele • I d 1egita e 7. Conceptu e. j\{ode)ele că ln studii istorice, Av!nd ln v_ed~r: al le1egitate. tul ob1ec • ce ermenul de . .că echivaJen_ să vedern ini 1 Istoricii folosesc adesea/ rrnen sen:1n fi.1 se pare util at 1 1 )! ~ c?sideraţl noastr~ a~e 5t ere 1egită~ stui terrnen, ~~it 1 .gt1 (legile sînt aserţ1un de~~nea istorica. Îcatii ale /c:rată că un a~l lnacepţiun apare el in n~rr:cvente sern~cifat;Jă, dată (ev~că sisUna dintre cele mai r pus de ,,s per1oa deci soco 1 1 !n mod obişnut cu concep~nfversal inJ~;). Se poate -fenomen are un ca:ac!er _0 p e rio a dă ~tr-un anumit teritoriu intr t irt :~f .,,... ternul d omeniu lui feud al în secolele al iJV~-l_e a şi al _XVII- iea era I) le itate a ţăr il o r afl ate la r ă sărit de Elba , ca m s~burb1a oraşul u i Poz_ g_ putu t observa în tre secolele al XVI-le a ş1 al XVII-lea unet nan s-au 1 t· 1 ·tăţ · · · '' eleg ită ţ i comune înt regii ţ ăr i " şi ,;t~n e e par 1c1:1 an_ 1 specifice", condi ţ i ona t e de factori Jocali~l, c ă Gda_nsk-u_l a a.:atat m dezvoltarea sa un anum it „specific", respectiv o particulantate m compar aţ i e cu alte or~e ale Rzeczpospolitei2 1 • D up ă cum se o b s e rvă , legită ţil e sînt interpretate aici în alt sen., decît ca ech ivalent obiecti v al legilor, deoarece el e nu se refă la nisteinte rde p e nde nţe permanen te di ntre fapte, ci p~ r şi_ s_imp!u la un an·umit gen de ev~nimente sau proce~e. c~re_ se m a nife stă m d1v~rse s_ectoare ale domeniului cercetat. Adeseori mt1lmm conceptul de leg itate 1n contex tul a fi r m a ţil o r î ns e ş i, d e p ild ă anume că dezvoltarea unui teritoriu oarecare a fost l e g ic ă, sau că o perioadă dată (de exe rr.plu. a descentrali ză ri r egionale în Polonia) a fost „o peri oadă de dezyoltare le gic ă norm al ă" . In acest caz sensul conceptulu i de legi tate cuprin de nu numai a firm a ţi a c ă un a numit ter itor iu da t s-a dezvoltat după cum se intimpl-1 în mod „univer sal", ci ş i fa ptul că ace as tă dezvolta r e e ra co nform ă cu o legitate on t olgică oarecar e. Deci nu ave m aici ni ci descrierea aces ei legităţ , nici formularea e i sub formă de lege, ci numai con sta tarea că un fragment oarecare al procesului istoric s-a dez voltat in con form itate cu o a numi t ă legitate, pe care trebui e să o c u noa ş t e m într-un fel a ntici p.i t. Vorbind despre l egitate şi specificitate, istor'icii fac apel la un mod de gîndire care se poa te defi ni, clu pă cu m am afirmat anteri or, ca raţi o~ a­ ment prin model. Fenomene le legice ar a vea în acest sens rolul de car:,cteristici ale obiectelor ideale, iar trăsuile specifi ce ar semnifica concretizarea t e ri to ri a lă, c ro n o logi că sau reală a acestor obiecte. o •nbee. Kri eg__ und Kultur. Der Milttarismus tm Leben der Volker, Zu'f ) ch-W ien . 1900, p . 104. . ~~owski , Przebu dow a _wsi w Polsce po wojnach z polowy XVI/ wieku J. RU Restr ucturarea sa:,ulm. polonez d upă războaiel e de la mijlocul secolului 17~l ;-;:VII-l eal . retipant m Dzie1e w si polskiei [Istoria satului polonez), op. 't p 106-107. ~~itil. ~ores pun _z ă toa re a fost realiz a tă de A. Ma\ewski, în Studia z metoJS. o an 0 . 0 gii his tor n , op. cit., p. 31- 34. d _' . p r au;id/ou;osc w dziej ach cl1lop6w w Europie [Legitatea in istoria î n Europa], în ,.~wartalnik Historyczny", nr. 3/4, 1948. )9. B- cre_!z<:' ' e a scă ţar_n · i G os podarstwo folwa rcz ne we wsiach miasta Poznania w la:a':h ews 16 44 tEconomia domemulu1 feudal în satele oraşuli Poznan m 20. J . Mai 15 ~2- . 8 _ 6-Hl, P oznai'l, 1957 , p. 265. . 2 1 a nn ~;:, G danskie r zemioslo t eksty lne od XVI do polow~ !(VIII wze ku 1, M- B oguc ka . e i ln Gdansk din secolul al XV-iea pma la m1Jlocul 1 t esă tori 2 [M eş t e şug~ \ X.Vlll-leal Wroclaw, 1956. secolu llt u , ' J6, 1 NOTE l. A . Ma\ew.ski, J . Topo:ski, Studia z 1netodologii liistorii, op. cit., p. 15 şi urm. 2. Pe t em_a sch emelor pro oziţnale cf. K . Ajdultiewicz, Logika pragmatyczna, op. cit., p. 36- 38. 3. S . Osssowski: D w i e k once pcje historycznych uog6lnien [D cu c o nc e pţi i privi nd ge n era li zăr il e istorice], în „Studia socjologi czne·', n r. 2, 1963, p . 53- 51. 4 - Jn General iza t-ion in the Wr iting of History, sub redac1ia Ji.: i L . Gottschdk. Ch icago, 1963, p. 19 ~i u r m. • 5 • S. Nowak, Siu dia z m ecodologii '. !Cuk spo/e czn ych [Stud ii de metodo logie a ~tii~ . ţe l o r sociale], op. cit., p . 2-l - 26. 6. Ibidem, p. 49. 7 • •1- Rutkowski, Studia z dziej6w wsi polskiej [S ~urliu asupra isto ri e i sat:Ilui Po- lonez], W arszawa, 1~58, p_ 186. 8 • ~ - H. Tawney_·- ~ieli gion and r1ie Ri.se of Capitalism, op. cit., p . 107 . 9 • f. A. ~al_e"~k,_. J. Topols ki . Studia z m etodologii hi.sto r ii, op. cit., ,p. 18 (f 0 r· 10. l bide1'.~~up~': 9~ u, A. Malewsk i). f 11. Cf. K. P opper, T h.e L og· f S • . . . l ~. H. Low mC1nski Poczntk · ig k" cienti1_te D 1.scovery, New York, 1959, p. 60. 13. J . Rutkowski' Histo' - i • 0 s 1• op. cit., voi. 1. p. 10- 11. ghili1:1~1~ d~ar:: ;~s~~f~;c~ , u;iolski, op. cit., v ol. I, p. 127. Dăm 14 • V . 1. Lemn, Dezvolta r ea ca . . ;, •. . pi t al!s„ mlui m Rusia, în Opere, voi. 3. Bu curŞ rn61, ip . 56. 15. R. H. Tawney, Religion and the Rise of Ca .. z· pi.a ism, op. cit., p . 94. 438 ~:l j\ . ră t'1 ' . lte e nuţ r i ale celui care v alorizeă) putem să revenim entare, şi a (a) adi c ă la informaţ despre realitate. Astfel, în propotn intr ebar ea. rn nu ' • cauza numai• ca• re forme1e agrare revo luţi •onare smt 1 (1) a f1/ rn ă r i istorice ~i că aceste schimbăr influeţază altfel 0 Zlnor trans . ~ în c omp ar aţi e cu transfomăile sistemului agrar provenite uur5ul istorie_i . t ra n s formăile revoluţina agrare introduc mai repede ~ sus, dar ş _ i c~ for m ele provenite de sus principiul egalităţ sociale şi 1 , e v ia t ă d ecit e t area tn mod analog, pro z iţa (2) ne informează nu 1 1nt u eaza• ex p oa • • 1 t·mţ e ~ u.• este bună dar - 1mpreuna cu une e c unoş 11 a ernai c ă hbert~t e~ a are an~me caracteristici (controlabile în mod mnu,:...,en tare - -,q ca e el care valorizeaza• le const•dera• bune) p w" . t · - p c care c . • al are tersub1ec 1, , 1 \i v ă (cu ex c epţia enuţrilo pur emoţin ~• c pro p oz i ţia eva u a d ît aprobare sau dezaprobare) are, ?ec1, spre f r rnă n irnic altc: ~a ec . t' • o dublă referire la realitate sau, ~~:e~ire d e proz iţa ~p ~ ~ l al acesteia. Prima ~ef~rire \a XXV ELEMENTELE NARŢIU ISTORICE: VALORIZAREA 1. Atribuirea de valoare şi actul evaluativ Enuţările în care se e xprimă d i rec,: ?tr ibuirea de valoare le_ ~e'.inim în general ca proziţ evaluati ve, ju de ~ aţi . _d ~ val_oa re s~u _....-alonzan . Ele constituie unul dintre elem entele n arţmnu 1ston ce._ E:x1!>ta o ~-e~he disc uţie privind faptul dacă, spre d eosebire de p r? ~ oziţnl e . descnptm.', ce~ lor evaluative li se poate atribui o valoa re log ica (ade....-a: sau.fals). Cei mai mulţi dintre special ş ti r espin g h otări aces t ă opime, ahr-mmd c ă valorizăe sînt logic neutre; alţi î n ce arc ă s ă a pere i~t crp i-eta~ca tradi ţională a adevăr uli privind ju de c ăţ i l e d e valoare, ia r ~ al~ pa_rte a certăoil sau propun o inte r pre tare s p ecial ă a adeYarului cmd ~ vorba de judecăţil de valoa re, sau afi rm~, aş ~u m fa ce_ ;\1. Ossowsk1, că a refuza normelor a d e vărul sau fal sitatea mţel se m sens tradiţion';1, adică în sensul c on f ormită ţ i sa u n eco nf or m ită ţ i cu i·calita tea . nu în seamnă a le refuza orice valoare l o gi c ă " 1 • In ceea ce ne priveşt, avem un punct de vedere personal in aceas _ă chestiune. Noi pornim d e la faptul c ă in cele mai mult e dintre yaJon2 zăril e intllnite în lu c răil e ştin ţ if c e, în special in cele istorice. s_e pot distinge două tipuri de inform a ţ i i d espre realit ate : (a) d esp re ins ă ş 1 '.ea: Htatea aprecită; (b) despre sistemul de valori al celui care apree1aza (în cazul istoricului despre un aspect determi n at al c u no ş t i n ţe l or provr nite din afara izvoarelor), care, la rîndul s ă u, constitu ie un fr~gf:1e:1_t e) luăm, de exemplu, urm ătoare p rop z iţ e a preciat! a . (l realitate. Să ,.Reforme le agrare revoluţin a r e trase az ă o cale mai i-a pi d ă a tr~n_s~ormărilo istorice decît transfomăile lente ale sistemului agrar mi ţ1a~ e de sus" sau pro z iţa (2) ,.Libertatea este bun u l cel mai de p reţ" . Dm (1) aflăm că reformele agrare re v oluţin are a u fost cau za u n or tran~formări istorice şi, în plus, c ă aceste transfo r m ă ri au in fl uen ţ a t cu rsu l ist0• riei în mod diferit în c omparţie cu transfomăile dictate de sus ale e ne info r mează c ă liber tatea, în consistemului agrar. A doua proziţ c e pţia celui car~ pronuţă ac e stă pro z iţ e , p o sedă caracteristici care el__ le apreciză ( eval u ează) ca bune. Nu se poate n ega că aceste ~n _ form a ţn sînt foarte vagi, dar, după cum obsen · ăm , valoarea in o r rn a ţ io n_a!~ 3: aprecierilor nu se sfîrşe ş te la ele. Pe baza unor astfel de prop~ziţ_ şi ~ unor cunoştiţe suplimentare se poate reconstrui (într-o rnasistemul de valori al acelora care au enunsura mai mare sau mai mică) st ţ a t ~c_l'; e "?ropz - iţ. Din (1) rezultă că cel care a spus-o este adeptul abohrn. r apide şi conse t . • . - ll •• unor. . cven e a mechitaţlorsociale si a exploatar grupuri de oamem de către alţi din (2) î s· • d " 't d . - ele valori, el prefă libertate d. . , _ n a ca, m re 1vers . tă valoare ocupă de valon, aceas a, a ica, în cadrul sistemului său 1 apăr, intăreş:~b;afu ~un, dup~ el, 7ste tot ~eea ce sp_oreŞ:~ tru care în mod b. . • "?upa 1 econstrmrea s1stemulw de valon (pe . smt necesare, pe ilngă nişte cunoştiţe suplio 1 şnu1t .P: 440 t~e \~ fe cu alte cu ~ t~~r!~i:reu~e realitate ex~ste~~!m~ :eo~al~~;ei~~;tat cel un fragrn: e va lu eaz ă , iar a doua a s1s . . deoarece sînt raporafara celUl car_e l n fiecare dintre a_ceste ref;rm •wea enuţli (sau, d_e care evalueaza . oate vorbi de con orm1 . ) deci de vend1tă ri la realita te - 1 sl ~u modelul ( adică cu realltat~a-'rli valorii logice co n secv nţa e nuţ u~rul lui adecvat. ln c_azul e~~:~~carea celor dou! citatea sau de caract . dificultatea consta în de t să mă lntreb daca, ..a actu lu i ev alua t_iv _to~a feritor la propozi~ia (1), _potroduc mai rapid de: sisteme de r e fe rinţ a . e_ a rare r e vol uţ1on~r ; -~n ociale şi aten~eaza î n tr- a de v ăr, t r~r:s ~orm~1l~usg principiul egahta~~t ~ucrurile ln rea~tateb cit re forme le m : ţ1 a t e e taă că aş s-au petre ·ţie este adevăr_t exploatarea ; daca se cons nem că acestă propo:1 aprecierea conţ~u_t so vom avea d r e ptul s ă st~e putem întreba ~ ln direcţa egalit~~l ce: aspect descriptiv . Apo tran s formăil rap1 cu sistemul de valo~1 ropop r o p o z iţ e (în . f ? _ v oar e l~atări) este confor~!eptul să d ecla;ă )lnc p~cti că, d ale ş i a abohrll _exp este aş, avem sau emoţina_ • decvată sub 1ui care e valueaza; da c ă. ub aspect moral (scriptiv, dar ina i tiv, dar z i ţia (1) este a d e cv~tă ş i ~rată sub aspect d\ de vedere des~efte două o p ro po z i ţ i e _poat e Îl adevărt din pun~i[erţă _ln~re :te indep~naspect emoţinal, sau 1:e tă touşi o mare tului descriptiv feră la realita~ a de cv ată e moţinal. E(x1s falsitatea) a~p_ec deoarece se re t ai aspectul~l cazuri. Veridicitatea sau nţă proziţa, t sau neadecva dacă, ln pr1<ientă de persoana_ care e~~racterul ~decoziţa. De ~~e(~atural, lnt\i tea obiectvă, în tirnp ce care enuţă pr ărat sau fa s tre despre rea tă emoţinal se refă la ce!· va fi sau adeV oştinţel noasomitent adecv~n mul caz, o proziţe da a deoarece cun ate fi conc de e:x:emplu, eni anumită etapă de cercetar~, doilea caz e:n~ţă. oacăt la ea ln ter:e o tate se pot schimba), î_n ~e cel care of ră perrnane~ t că ace~st a. ~emul şi inadecvtă, în funcţie t care se re e n rnoment . a bat sub~t s1s indiadept al muzicii concre ~• suţine la u u şi-a schi!i:1rnbaju1Ul său unui 10rd 1>ozitivi şi îi afirmă v~ :~upunind că ~ă în sfera ~e din part~:Cvă . muzică proastă, atunci (P~ ..1 să spunerii l":i enuţ v a lui este a ·ie evadrep1.ui. • ace ,,., a1uare ţur1 „ '-'e valori) vom avea f 1 " paca că ev . la enun decvate . ţ as • unern riv1re ina. vidu~, există un _e~un diţonale, sP st fel cu p adecVate sau mod obişSUsţinător al muz1c11 tr~ rar în ace istica de deoarece _1n ea, nici cu 1n practiă ne pronuţaIl ·bui caracter 1ntil1lP1~. cu realitat lu • - le atr1 f pt se •• n1c1 ative, aş mc1t a . p.cest a de al\11 ne intersază mai puţin -. rile făcUte nuit nu compară aprecie t~n . t l de valori al acestora, nici : u„ sistemu,~ .:1ostru d e \:alori, deci sis emu . d ta· rn a lă asupra adecvarn proz1ţ 1Ior evaluative a ceast eca (l) . . •a Pentr u o JU . t m de refinţă . Despre pro z iţ a sau pro oz iţ a (2) sinnu e un s1s• s·pui e d • t· , d ar ne amm • t 1m · arareor,· 1e m imediat : d a este a evara a., a t .' • • t l o tem ga a s • • tfel d e cazuri n e exprimam d oar asent1men u • astfel de ati~~d:~/~vident, nu este s ufic entă p entru a an aliza actele cva lu a ti\'C~ din ş tinţă . .. . .. . Caracterul relativ al valoru logice a latu r 11 emoţin ale a propoziţilo r evaluative ju s tifcă tra tarea separtă a acest~ra în m ctod olorri;i ş tinţ e l or ş i îndeamă, tod a tă , l~ _formul a.rea un~1 __Postulat gcnp1 ,1 J. Avînd în vedere că, în ultim ă analiza, num a i p ro p oz1ţ Ic l 1,",p rc p;i•·p ,n poate spune că sînt adevă:t sau false ? ?t fi elemente al: şti in tPi,. ,.,,,. deosebit d e impor tant ca, m cazul Ju d ecaţ il or d e valoa1 P . sa <;c fu nl7C:ze info r maţi (direct sau indirect) cu pri vire la sb,temul de \' aiori repreaş t era acestui siste m permite, după { um a m ,ir ăt a . ~ă <.,p zentat. Cuno indice în mod corect latu ra descript vă a evaluări (ca rezulta t al cu,,·is tinţ e l or necesare pentru a a firm a veridicitatea aces tui as pect) şi. in piu,. să ne pronuţ ă m as u pra caracterulu i ad ecvat sau in adcc,·a t al la turi, emoţ ion al e. In acest f el , f ă ră a ne pronuţ a impotriva Yaloriză i i in en unţril e şti nţif ce, ceea ce ar însemna o lu are d e p oziţe inutlă. putP.m apăr imperativul p reciziei ş i al clarităţ limbaj ulu i ş tinţf c in general ş i al ş tinţe istoriei în specia,!. la baza or i căre i d ecizii în şt in\ .ă stă o atit ud inf' ev;iCu toate că luativă, gradul să u de manifestare în expun erea rezultatelo1- obţinut de ş i la d i Yerşi ceftăo r i D:ică cercetare este di vers în diferitele ştinţe anlizăm deosebirile dintre şti inţel e natu rale şi socialP din acest punr t de vedere, acestea nu r ez id ă ( după cum am mai arăt ) în :ibsenţa valori zăr i în unele ştinţe ş i în prez e nţa acesteia în altelP, ci în faptul că . pomind de la o ba ză evaluti vă co mună, v a l ori z ădle . ad i că forma lingvistcă de expresie a bazei evalu ative, n u sînt în g<:>n eral componente a! P ş~ inţ e l o r naturii, în timp ce în narţiu e a din ca drul ştinţelor sociale ş 1, în special, în narţiu ea isto r ică eval u ăr il e constituie unul din tre eleo o bserv aţie marginlă - deomentele ei fundamenta le. Deci - făcînd sebirile au oarecum un caracter exterior 1·eferin du-se deci la fo r:nele . ' • ' de exteriorizare a va loriză L • • 2. Forme ale actului de valorizare al istoricului . Din c~le spuse pînă aici rez ul tă c ă actele evaluath·e repzintă n_u ma: un~ dmtre fo rmele de m anifesta1·e ale atitudinii de ,-alorizare a• istonculm •. Am "?rbit despre aceste f01·m e în cîte\'a puncte c:le lu cr ă r i d\ ~aţă (m special în cap. XVI si XVII) ~\ ,..11m p 1 t·-u a in dic:> Jcrul ·yedere .6 form e\ ac e or evaluative printre a ceste •forme ~.; n~ ~ ~ ' ~a pc cared'le vom împărţi ' l . . . • • t·I ce • p -·111 • a n.• n d U 1 1or, '.1n extrailmg,-1stice SI. lmgv1s v~\ .? mtre formele extralingvistice d e m anifestare a a t it u dinii de 011zarc a lt·ccutului este î - • 1 (alegerea domeniulu ') Al • n s a ş i a egerea problemei d e cercetare consider c ă v f:1 ·b. eg pentru cercetare o anumi tă pro b lem ă d eoarece a mele(dam anumite exemplu, problemele . m ot·1~e) . d ară o voi ceree t~. A Ş a , de ._ episcopilor au fost ab gd tf de 1?lui patnotic aiL episcopilor ş 1 a l ar~1 cato)i c, în schimb ro~~e a e cu mteres ?e istoricii a proia ţi de mediu 1 priv ind trădae di ţa ă mele ~are p ermiteau să se demonstreze fa p telţ r ' opresiunea ţăranilo şi , pe ace astă b ază, faS tu î~ 0 , 442 . . a l d e mnitarilor erJeziastici au fost abordate cu interes dp 11131 ~trao 1~ insi de r olul n egativ al catolicismului polonez. 1 • d. t n . • 1·1 con v . istortC doilea rî nd, re aţ ta _m re cerce ~ ?r ş 1 _ faptele descrise se poate 1 1n a 11.· 11 trecerea sub tacere sau mmunahzarea fapte lor incomode, manife sta ~ roblema abor dată ar cere să se vor bească despre ele. A şa, Lll t ate ca :Pi istorici polonezi l e gaţi de cercurile nobiliare au descris exemplu: -~n_imii din Polonia atră gînd în primul rînd ate n ţ ia asupra rec prinse de mari i pr~p;·ietar~. ca:·act~:izîndu-le_ra pe ~ maistoria ţar_~:· formelor in nrozi\ ate ş i s u sţ m1nd ca „ţaru 1 polonezi n-au recurs t re de gen ~ . ·« ni fes a . -~ scoa \c c,1 în a lte ţ a n . . . I niciodata_ l_a f~ r mă df' m:m ifestare a at!tudinii de ~alorizan~. în 1s_tor'.: A I e ia _ r ţ' Pe baza fac tonlor pe care 1stoncul II cons1de1 a e~tc modul.de -~xp :~re xplicarea unui fapt determinat se p~t spune ca ,,impor an ţ1 p -· care l-au condus în acest proces. Uneon, acest~ mul e despn' ,:alo1 t e 'd •vidcnt de conceptiile politice ale autorulu1. criterii c.p IN1~{1 î:1 !11 ~ _c ex lic aţ i sînt furni zate de an~l(za l~ c.ră ­ Exem ple ? c cl1fr~nţ l~~~~ rse ţadi metodologice ş_i grupar'.. ~?!~~ce~ teona materia is a rilor istoncc l_eg_a e l e I' ca di rec ţi e e xplicatvă . ii marx1st1 ar op a . . ls onc ... c.o·ci~l (matf'rialis m iston c). . . . . de faptele examinat~ dezvllta_r;1pat111\c, ri nd. atitu cl mea pets? n a~ p~ -\:nţe diferite a ce l oraş i n ,1 . ri n atrib ui rea unei I . cesiuni de fapte se poat l' m a n ! '' S\1,., .~ ('3 a t e nţi ei numai asupra uno1 :~e~izînelu-se altele. forţe sau pnn a r ,., •. ' . poz i\ii cv itîndu-sr sa~. baş . tirii ele la Jasna rare co1T'-pun d 1' 1.·o!JJ !C'I _ l~s e :n ă tu t ea a păr ă n_ 1 manas_ ăi · ure a ju cat ln discu ţi le _refl' n~o.1 1~ la_ ajuns la conclu~ia ca a~east~/Pun alt autor G<ira . unul din rf' i st_o rIL ' ,1 blu l chestiumlor m1l) taret •numai impor.. un rol im port :in t tn _ans~ m a sa crită, a m e nţi ona _ ~ ări " o. însă. cu noe.cut prin. a tttudm_c olitico-militare a aceste~dinii de valorit anţ pur locaă a mf~ucn~c~-!e de manifestare ~ a~ă poz itvă sau nePrint• c f()rmc lc l!ngv1s I co l orat u ră em oţ1n .. . a di că ele propozare s~ n • J:năr ă ._- ncab u la~ul cu o b formă de p ro p oz 1 ţ _ 1, t ri arareori es:e . • •1rnate su d altmtn e 111 gat ivă ş i a p1·e - 1e nlc ex pr bularului, care ~ . .· De asemenea, ziţ evalu 2tive . ln cazul vora . -1n descrierea m s ~ ş \tă în mod di_re~tt. . . t asrunsa exprim ~ . • Jin1sll e neutru , ap recierea ~s c : cierea este r:3r . 111 , tregul celei_m~ 1 arap r op o zi ţile evaluative a pr e i t ă !lăsura,_ ş i .. de vaJonz::uc a n - 1• tr o anurn utud1n11 Este de r e ţmut . ca, ,:1 - . gine asupra a . cabular narţiu posibile da O ima d folosire a unu\ v~oastre): (cu sublinieri : Jup ta torului. oate extreme) . \ă l at.ă cîte va exe~ple. (p ativă sau po~itl. n egati v ă fa!a ~~aintea cu o col or at u ră emoţ ional neg avea o a tu?Ueţia eidstenta e ţă r a ni , k ' care , d situa . ,. ţiau P (3) W. Kon opczyns 1• . prezenttn misart ll a asta a dat . ·" , dar ace ,,aramlor . .1mpotriva . f e udali.1or,•a că ,,su te de emoşier Kostka. • · a luptei d e la Be r esteczko ~cr; . asasineze pe un oarecare •• si sa-1 unde " uG s ă se un ea sc ă cu cazaci~ • podhale, . Czorsztyn • scrie despr~ rezultate numai în regiunea i castelul din_ as e mănt oar: • · ani făr nici ocupat cu o bancli1 d e ;nu nten . d O atitudine gl o at ă de ţ ai (4) A. M. S kalkowskl, av~ ea după ea o rte ş i, în af r ă armata lui K osciuszko ca. "~ra ... "7• e aş de depa . un folos , înfometind numai ţ bularul mergpozitiV1· t ·c ă deos ~1bt ă , • ă vaca acter • po 1 1 d eli eNu întotdeau na l.Il S vea un car inportaţ ·n Jupta e <le aceast a, aprecierile pot a. au avut O poPuJ;lre s u sţp\.o z i ţi e ca: . . porullll . ....,a5elc .,s sau o 1e P~ ovada ca '". ·tarâ. • • ' . (5) ,.A cţ m ueoarece au constituit ~ . cît şi mili rare naţiolă a tît poli tica, 443 e (6) ,,In acest timJ_J î~ ~olonia . exi~ta deja d e un deceniu o sple1J<lidii în domeniul ?md1rn con . st1uţ0nale, c_are :epreze;1ta . o realizare polneză orignală ş1 o generallzare a expnţ1 constiuţale Poloienţa co _ neze şi anume lucrarea O skutecznym rad sposobie [Despre efi c silidor], de Stanislaw Konarski" 9 • n operă 3. Tipuri de valorizare în narţiu ea istorcă se disting două genuri d e val o riză : utilitare şi reaJetO. o împărţie se poate raporta în principiu şi la narţiu ea ist oric ă . Valorizăe utilitare, simplificînd mult lucrurile, sint jud ec ăţi de n loare care se refă la obiectele aflate în relaţi cu alte valoriză, şi mai simple. Ele artă că ceva este bun în raport cu altceva, c ă este necesar pentru ceva sau că ceva este mai bun decit altceva. C omparţil e le facem fie direct cu un modal general, pe care-l co nsid erăm r eal. fi e cu un alt exemplar din aceşi clasă (ceea ce, practic, d u ce tot la raportarea la model) 11 . Dacă spun că o lucrare i s to ric ă nu trebuie să fie pli ctisitoare. fac o comparţie cu un model accepta t de mine, cărui a trebuie s ă- i corespundă lucrarea istorcă . Dacă afirm în să că doctorul a este mai bun decît doctorul b, fac o comparţie in cadrul acel e i aşi clase. T o tu ş i, trebuir să am o idee despre ceea ce îns ea mnă, în convingerea m ea. un model de medic „bun". Valorizăe utilitare pot fi denumite, p otrivit modUJlui nostru de a vedea lucrurile, v aloriză comparative . .. Valorizăe_ reale, la care in ul timă inst a nţă pot fi reduse valorizanle comparative, au un caracter primitiv în r aport cu aces tea din ~rmă .. Difernţa. est: _touşi numai una de grad, aş încît, ln u ltimă anali~~• e1 nu trebme sa 1 se acorde o impo rtanţă practiă d eos e bită . Ins er ăm aici cîteva exer:ipl~ caracteri~tice pentru ambele tipuri d e valor iz ă ri. lată citeva valonză comparative (cu sublinierile noastre) : . (7) . .,Curentul favorabil ţăranilo s-a intensificat după con st it uţi a dm_ mai 1791 sub influeţa evenimentelor franceze si cînd constiuţa nu mai corespundea speranţlo puse în ea"12 Autorul· compara· acest curent" . d e mi • 'ţi • • cu un alt model favorabil' " " în problema ţărneasc ţă ramlor în a cahve • dă . Aceasta este deci o valorizare rapotă " ~a penoa la un mo d eI (b unăvomţa faţă de ţărani). ~Stă) .,lnsuşi Alexandru a fost discipolul 11.ui Aristotel Armata sa era Î nso 1 d e_ ~-eome t n• ş 1• observatori, angjţi • hăr i i apermanent . pentru a desena teritoriilor cucerite. EI a trimis în scopuri _d_~ ace!t tel d; scne bo~aţule O 1 1ţ1 au fost cult' ot~ specială P~ntru a cerceta Marea Arabică. Aceste trad Asia u13 ş1 ".a e cu demnitate de succesorii săi din Eaipt şi dlll ,,,. • · · • 1 aceas . • (demn de urmat). ta eS t e O valorizare obiectvă rapotă la un model In ştinţă astfel de ţ ln ambele cazuri v 1 • ă . 1 A 'a ~ onz n e_luaţe în considerare pot fi u şor reduse la alte vaforiză. înti:ebarea : de ce se şc~ns exemplu, irr _ca~l p_roziţe (7) ajungem ~ rab1lă " ţăranilo şi abi d er_ă că acea_sta atitudme şi nu alta este „favo_ efectuat:? ip~ a~eea aJ':ngem treptat la criteriile de ~aza ale valoriză gem la întrebarea: de ce ~e aşi lucru m cazul proziţe (8), cind aJundemnă de urmat şi aprobat? aS t fel de comportare a lui Alexandru era . Unele proziţ Pot lăsa . . mai ate tă impresia că se refă Ia valoriză compa~ahv:· O a naliză escriere. n artă însă că avem de-a face numai cu o lată clteva exemple: 444 Dacă ne_ în~oarcem in trecut, adi:ă pină tn secolul al XII-iea. (9)_ " 0 distnbmre pe sca_ră lar?ă a pamînturilor în favoarea cavaol>Serva; partea monarhulm. El 1mparte oraşe întregi fortificate _ 1 Jerilor ;lu, I,ekno, Wyszogr6d, Skr~yno - şi, cu s!gu:anţă,. s-ar găsi de e:s:~t asemenea exemple dacă izvoarele n-ar f1 sarace m acestă iJl~. 111:1 ii.ai tîrziu , î!"' cursUJl _secolelor al .~lll:le~ ~! al X!V-lea_, _ace~te pn~ţa u mai fost atit de ~an,_deoarece_mei pr:inc1p~1 l_ocunlor, mei ch1a~dan11 .1:1 ~ . r egi din dinastia P1ast, Lok1etek ş1 Caz1m1r cel Mare, nu- şt 1 p ermite acest lucru. Şi touşi ultimi1 danii contiuă să se facă : cite mai puteau ai multe sate erau donate unuia sau altuia dintre cavaleri sat sau m . • 1 '"14 un ·idile aduse pnnc1pe m • pentru serv t z nu avem de-a face cu valoriză, ci compară pur ş! ln a~es c~ ile daniilor în diverse perioade. Este vorba de ace:ş1 simplu d1mens1un . ·1·1e de tipul· în ţar X venitul pe cap de locuitor •" •• t . • toate exp1 es1 situaţe ~n d cît în ţar Y" . Dar proziţa : .,în ţar ~ _s~ tra1eş e este rna1 _m~re e . ău etc.) decit ln ţar Y" aprţine valonzanlor cornaltfel (mai bme, mai r . . ea pe care o facem cu modelul nostru ative . A ici compa răm ~p1 ec~~r f:1°viaţă „mai p l ă c ut " • ,.mal bun e_tc: l ată u n alt ex e mplu de acest t1p . ţ' u Franţ (Thierry sau Michelet). (10) ,,[ln G ermania], în comp~r: ~~a~te timid cu poporul, cu masele conceptul de na ţi u ne a f_ost core a sensul de pături luminate, sup~largi şi chiar R an ke îl mterpre~: ~ntensitatea aceluiş fenomen _in d1rioare"1s. ln acest caz se compat mf u o valorizare, ci numai cu o . . . a vem de-a ace c Nici a1c1 nu • •i=~ verse ţă ri. . • • lucrart descriere de fapte . d rar expressis verbis m. ro oValo r iză r il e r eale apar dest~lm;lt sau mai pu~n as~neă i:e ~ep~re istorice . ln gen eral, . el~ sini ma1de rezultă că este 1mp~s?iă o anliză ziţl e aparent d escnpt1ve. e u~ ţ i z o r p acestor 1 1 aspectul descriptiv d e cel e moţwna a a tenă. . rea reală implctă :. în anul 1921) _selată un exemplu de va10;1za uncii din Polonia eformele socia11) în ţ a f oamemlor m dob'1ndi prin lupta. rt_ ă Sub aspect. ( "· •• • ă de a ec1a 1v • in afila . . . o sarcină imediat descriptvă, este ~p muncii se aflau le"16_ Această proziţe, a~arent ăturile de oameni ;1 b aspect emoţin~: 0 d_escriptiv ea ne infor1;1eaza c~ ţe a situaţe r: ~ia autorul pr~~?f~r situaţ de a cere o imbunătaţl valorizeaza situ ătţi · rea cond1ţ I î d 1 în care unbun b n rea • ~ ne vorbeşt de mo ~ . că lupta pentru 1. un program. u •Ju te ţie1. Anume, autorul consider~ ituaţ de a~n: că trebuie_ sa .seersilor· d1v clasei muncitoare reprezenta m s asta el afirma rora situaţ demn de suţint şi, legat de ac~nsuşl de ~ ame I t t Pentru reforme deoarece faptulb (progres 1stl· • •• ste un ns a Pă turi de oameni ai muncn e • (1863) a co 1 tit • ianuarie a imP e Un alt exemplu: ăscoalei din a perio a dă s•tală a r . din ace . " 17 • (12) ,Importanţ capi ·1 r polonezi .. din Rusia • n mod mat . O 1 1n faptul că - a ţărnit mişcare ţăra_ni rimate intr-u cu o mişcare simlară şi mai larg~Oriză reale e~P ·nteraţio1 _Iată şi clteva exemple de va t O irnpor~j~ progresist • e:tpllcit: . 1830) a a~ făr îndoi ~~rghezo-dell . (13) .,Răscoal din ~oicte~j:c1t d~ ea~~• mişcă r ilo~ protejat Qccit>~la deosbită. Rolul oble . 1~ cnită din v t in Europa, pre~;~ •"lScoala din 1830-1831, iz fonală :1ocra,t ice şi de eliberare naţ ţarisnu1 • entu1 de intervţa armtă a 445 ° ! ! - ....,,.. d b ervat c ă fie care valorizare real ă , exp r imată în tr-un Este_uşo r l t e ou ~ai puţin explicit, ascunde o opini e rbi ne d efi nită mod mai mu sa · • d' • f' • ţ't a cer tă t o ruhli respectiv, un p roces 1stor1~, al icad se. •atc s1111d l e alcw:i o ştin i zvoarel or în fun cţia or e s1s em e v on . ţ el prove ni·te d'111 afara • , 4. Criteriul progresului ca element principal al actelor evaluative în istorie ,Numim criteriu al progresu lui criteriul dup ă ca1·e istoricul e\'al u eaz ă fa p tele descrise de el. Termenul de „progres" fol?s!t ai ci es_tc, bi _ n einţ l es , liber de ori ce impl ica ţ i carc-'l leagă de tezele pr1v1.11 d m ev1t:a b1l1tawa lui, a di că ,r ealizarea lui in dependent de acţ i unil e um ane. 1n a c eas tă a: ccpţ iun e este progresist tot ceea ce istori cul a pr o bă (1·ecu noa 'jte (·a bu n, ju, t, corect şi, demn de s u s ţi n ut etc.), iar re trogra d tot l't'ea cc el conda mn ă ( co n s id eră ca ră u, injust, care treb uie s ă fit- com b ăt ut etc.). A cc~t crite: iu are deci un caracter primar, deoarece r e p r e z in tă cchj·, alr>n tul p;-edicatelor ,,, bun" . ş i „ rău " la cape pot fi r eduse ioate cvaiuă1 1P 1 ! ' . i:: , t.' uşor de în ţ e l es ce criteri i de progres stau la baza ,·alo1 izJ1·ilor real e me n ţio­ nate anterior. 1tn pro z iţa (1) autorul este de p ă r e r e ,că progre s i n scamn ă te ndin ţ a spre egalita te in r e l a ţil e social e. 1n pr o p o ziţ a (1 2) este considerat u t fe ud a lismul, resp ecti v tot ceea cc a gră­ progresist t ot ceea ce -a combăt bit instaurarea unei noi formaţi u ni e conomico-socia le. Pr o p ozi ţ ia ( J 3) expr imă apro barea Juptei împotri va orînduirii feu dale ş i reacţi a politcă, a dică con s id e r ă progresi st ceea ce mă rea gra dul de libertal <• a omuiui. P rop ozi ţi le (7) ş i (8) pot fi r eduse la ap1·ecieri fundam en t ale si mi lare. 1Adesea în l d i sc u ţ i Le p u rtate nu s-a observat că div c1·gen ţel e n u se refc. ră la fapte , ci l a v a lori zări , a d ică la criteriul progresului în ţels diferit de d i ve r ş i p a ,rticp a nţi la di sc u ţ i e . Reamintim di sc uţ ia d esp re orin duirea fe ud a l ă: (1 4) S. Hoszewski sed a că , în fa za inţală cara dernJ p rogrc>~is t al orînduirii feudale r ezida în dteva cauze cum a1-' I i · creş te rea s u pr afe ţei de tere!1 _culti va tă, contin uita tea culturilor, o m ai ·eficnt ă orga nizare ~ eco1:_om1e1 n~r~e, organizai-ea efic e ntă , a co m e rţuli cu produse, o mai bw1a gospodan!l_-e decît în trecut a păduril o r, Juncilor , a pescuitu lui. c reş­ ter':a ~ep_telulu~, creşta n umă rul i de persoane ocupate în agriculeţi i agritura, l argirea d~vi ziunii so ciale a muncii, com er cializarea p1'0du cole, : ~r eş l e rea_ in dustriei ţărneşti (mori, fabrici de bere) .ş i a a ltor inst du rn ~~m emal e, _sa!_isfacerea nevoilor de pe pi aţ i n ternă a ro.arilor ora_şe , ext:i nde1·ea p1 e ţ1 e x terne &i în n,-irnul r inei expansiunea si universalizarea e~ • • •' !"" ' • • ui com ercial p ozitiv ş i a . : anomiei n:o~etarc c-a u rm:1re a b ilanţu a fluxuJu1 de fondu n fm anci are din străina t e"20 5 _ 0 ) J. Bardach s-a p ronuţat in a celasi fel: ·P erson.a.1 - scria el as inclma spre op· • , • " · ' d J î . • m _ aceaora care v ăd rolul p rogresist al dome niulw f cu a n prima sa m peri d" ţi • d • • d oa a, mn seama -în primul rînd d, ă m r a e r i cantiă ţ 11 e crea l e - m arfă"2 1 In ambel'e cazuri pu~ b . . . 0 c r e ş t e ri p ro du c ţi e i ca ech· ~\ serva cr~ter!ul d ezv oltări e conomice ş1 a 1 (1 6) Enuţl lui S iv-a ente ale cr1:,enului progresului. lui. După părea ace t ~zczotka a folosit un criteri u diferit al progresudal rez i dă, printre alt: i t . auior, cara<:;terul progresist aJ domeniului feusificare:i luptei de c l asă ~;_ Ăt1 ,,ca a contr:ib~it l_a în ă spriea ~i in_renprogres1ste fenomenele est a este un cnterm car e considera ca ~i instaural'(~a alteia. care ace l e r ea ză declinul unei form aţ iun sodale 0 446 " le asup ra do m eniului feudal s-au mai folosi·t 51• alt •t „ t d . . e cnen1. d·15 cu t ll d ~ exe mplu, ia_ ~ - ~ at_ omem~ feudal ca pe un fenomen retro, entul apnţ1 e 1 lut. El sma, printre altele, (17) c ă rolul dos• I>"drnold d'1n_ m omdal a fos t re t r?~,a d ,,~n , re 1aţ 11" sociale, . exprimîndu-se pri n ~niu1Ul f e~ pins ţă ranu 1 pma la mvelul de rob care trăia într-o mizerie ptul c~ a .~;, 23 Criteriul progresului este legat în acest caz de situaţ :ezn ă dăJUl nce~c. La fe l scria ş i S .. Inglo~, car: afirma că (1 8) ,,treJor ce mu a· ul feudal n u poate h considera tă , sub raportul r e laţio r ceerea 1a domen • t"24 . a un fen om en prngres1s . ~e prod u ~ ţt e , c e yede in di s c uţil e des pre orîncluirea feudală s-au utid)upa cu_m ~. t era e c o n omică , accele1 i criterii ale progresului ( creş )izat cel p u ţ u : -ii eu nc i noi formaţi un i, si tu a ţia maselor ,pop~are):. 1EV1rarea insta u ra i_te rii nu s-au dovedi t a fi _înto.tde~una c~ntra?1ctor~1. .Pi t dent, aceste c-r;i atu n ci cîn d ci neva considera ca ~r:bu1e. ~ ~ u s ţina m I'1 contradictor . . 1 , tind spre creş ter ea economica a ţa ru, m timp ce •mul rind ac ţtun~ e c_e , • c l e grabă trebuie av ut ă în vedere s i tuaţi pri td cra ca mai ' . . 1 • • h altcineva con s . . oatc a pă r ea numai alunei cmc exail'll:1a~ c ~s u.l a ţ i e i. Con t 1 ' ad 1 c ţ1 ~ p ci t' mp. Pe o p e rio a dă mai lunga cntenile fu':iea pc perioad e rn a , ~-c ui t~ll \r~ş t e r ea eco n o mică a ţări se P?a:t~ ~ot suprapu n e. ~ c <:: ·e mp • ' • un mi 'loc eficient de i mb~a t aţ1 re; ~ s_~a fi p c o pc n oada mat l~m1a, t clel criteriul prngresulu1 reclruna ' . I ·e i , o u la ţi c i. Probleme; ega e . s 1tu _ a ţ1 ,; \ fă d eosebit de ate ntă. . iate unele fapte neexpnmate deci .~ a n , le le m e nţio a te au fost a?1ec , considerare caracteru l IJ..l' ex e mp . . . . nii umane, lumclu-se m in termenii s tri c ţi a1 a c ţ1~ .. "l oamenilor lor progresist sa u r c trogra • .' t apreciate adeseori ş 1 mten\11 ~ciodată, fie Ală turi de aceste fap _t_c sl~ , în s ă s ă nu se real1~eze n t u realizadin trecu t. Aces te inte nţ i p~ ea\xi5tau con diţ ist?nce penes~ora (ideoprec1erea ac • p c ·1tun c1 nu ş i pentru fa ptu 1 ca 1 realiza te, se face a_ . tipuri de programe u cu programe rea lor. în ca zul int e nţ 1! or f unta rea lo r cu dwe1s1; loaii) in d o u ă m oduri : pr•Jn con r bi' le (cri teriul iSlOl'lC) sta mod un anu.,. . • . tu nc1 va 1a a.l) In aces ' l de a c•1unc cons1d en1tc a ( ,.1tei· i· u1 actu • tul de vedere a ' e c·o rcs punz• ăt o are . c1 t ,foarte mult d'm cipune a· se confrunta• cu contemporan • prog ra m d e ac ţiu • ne , .a precia ac un caracte1. commit . siderat ca me d'10 cru are caz aprecierea . unui cri teri u d at poate J i con. 1 te n dinţel conte~poran.e. ln primu e baza criteriului parativ, iar in al do ilea real. . luare a unui program p . . lebeu, l ată un exemplu de ev a . a curentului eţ ~ ena Ş. 1 1storic : . . lonezi ş i în_spec,a·esist program a (1 9) ,,Ideologia Fr a ţilo r pa ial cel mai proginci"2;_ al· a fost, d in punct d e vedere soc ~ n d iţ l e ele a:u criteriul actu ~-actei terii poloneze d es i utopic pcn t_ru ~ u mane bazata ~ski aveau ~pcroprie. Karn1e . • de 1m , • . ' .• • a c ţ 1un 1 l ata ş 1 .apre c iere a unei . le ale 1u1 ţa polon1e1 t pro<1l'am a (20) ,.Opi niile politico-socia trU independen ărnît. Aees · ·i t ăl° avind antifeudal ; ele :legau lupta pe('1~r care ave uAPd ev ă ru i cite lv1r·L;ral şi nu t;- • ţ " ra nI v =Irea ne c on diţon a t a a a. dy J;yUJO t~ c . [ t proleta_ri·a „LI1 de •acor ci cu fost expus în lucra r ea sa _P:a~sa f ă r ă yarni~e ele baza ~ co n di ţ i l e Pt~~ 50 ' ) <i penti . ulărie revolu · un car acte r t actic si poli t ic' ata . • - în foi rn . 0 1one2a : ' marca O t'a Propne t atea feuda.la. . eratica P . t c1 e ş 1 nu • imtor) poate a1· ~r?gramu1 T DP (A so c iaţ • a cle IT:~1 • progresis ' ~bee .de atu n ci e ra , fă ră îndoia a, ( ace P t~ă ..,te ~ 1la cîndi 1Fntr~ grara"26 . actual scrie • t •ecutulu • • tertU 1 care • pra 1 p~ cnrale despreJ decata asu b ă EviaJu area ba zată r ea uneori fo r m e can catu . ·~echi: ,, u zea. ă stud iile unor istorici mai ,în r L . L„ 447 • prinsă de un istoric avea de regulă o finalitate. Deriva din lupta pe ~va, din poziţa ocupată de istoric in societatea sa Un istoric antige~ al celui de-al treilea Reich ii desfinţa pe oamenii politici din secole] trecute care încheiasră alinţe cu nemţi şi îi elogia pe cei care purtas războaie cu ei. Un radicalist francez i-a ridicat lui Danton un monum! 1 -şi a ascuns (ba chiar a distrus) documentele care dovedeau că Dan~ luase bani de la englezi. Un socialist francez il demasca bucuros n Da.J?,~n şi-l elogia pe «Incoruptibil». La fel a procedat la noi Korzon pe Kosauszko, Askenazy cu prinţul J6sef Poniatowski şi Skalkowski ~ 27 D4browski " . J 5. Istoricul şi de valoare judecăţil Es~ potrivit să reflctăm şi asupra atitudinii istoricului faţă de actul ~al~tiv in general şi faţă de cel din narţiu in special. Aici se pol fi ~:~uncte de ved:re ?Puse. Primul suţine că istoricul nu poate ...a„:1• actul_ ev3:1uativ, iar al doilea incurajeză iluzia că este po"""""a o cercetare istoncă complet • d d tă . total obiectvă" • tră U m epen en de orice act apreciativ, dere Uoferă A p~6!e:UC • n in~eles a~rop½1t de primul punct de venii, in alegere~ faptelor '~are scna că „isto~icul, în enuţar unei opiprinde de platforma • aprecierea everumentelor nu se poate desţia sa despre viaţă_~: ăafl. El nu se poate desprinde de concepde sine că o face"! 8• W. Kula exprimă O atitudin c. s-ar preface faţă valoriză ca imposibil d eai%mlră. considerînd eliberarea istoriei de Socotind că valorizare re a!, ba chl~r dăuntoare pentru istor!e2!1. poate vedea care dintre :Cdes~ mseparabil legată de toate ştinţel, se tive este coi:ifonn cu corn r=e de manif_esta~ ale atitudinii apreciaopuse acestui comportame \ entul lstoncuhu certăo şi care sinf lată deci că manifestan treb~nd să_ fie respinse. in alegerea problemati •· rea unei anurrute atitudini din parr-tea istoricului labil~. Un istoric va pu~~ ::efer deplin justifcaă şi, de altfel, lnevlfuncţie de diverş factori N de întrebăi, altul altfel de întrebăi, 1n ace:;::· Eventualele lipsuri ap~ ~e ~mic periculos pentru ştinţă ln re7 in _Practiă, prin coord ru din ac-estă cauză pot fi parţil copnn planificarea certăilo) r°narea acestor atitudini (cu alte cuvinte, se întleş tot mal frecvent. ' apt care astăzi . Situaţ este difertă i rute. Astfel trebu.· d n caZU} altor f f tfl tăC<>re fap~le i ie ezaprobtă orice ttrm~ de selcţi, nu o dată n bească des ncomoc1e, deşi cerce a rud me apreclti-vă care trece su <:onseciţl~ ele. La fel trebuie rtarea Intrepisă ar Impune să se vor· <>ste Du.mai pr!a~~or examinate :.~pinse. toate selcţi unilaterale 01{ 1 relativ simplu·gl ~ea unilateră . a 1s:~m eauza unor astfel de seJec~ 1n • m 0 găţirea cuno . r eului. In acest caz remediul es ceea _ce priveşt prob) ştinţelor provenite din afara izvoarelor. trebuie să avem fn vedere: g)) eli':nfiarea unor form~~ evaluărio, mo I carea alto • . !n primul caz ave ra. rile istorice ştilnţf rn 1n vedere 1 care Să fie ~ ererea unul vocabular pentru 1ucrA· Vedere că ln ştinJce semn ce inforrnea CUVintuJ trebuie c t Posibil univoc şi precis, avfnd fJJ !U~r certăou1~ sfUPra reaUtăţ~f funcţioez .fn primul rfnd ca un • tuaţli.Je extre examinate, iar nu asupra emo-ec moderaţi. • rne aict slnt irealizabile; propune.rr> b 448 ln legătur cu al doil~~- caz, a~em in vedere actele evaluative expri'te ub formă de proziţ apreciative. ·Trebuie să ne preocuăm ca varn~. :ea să fie lizbă, fapt ce se poate realiza prin dezvăluira toală, pe l~iizate posibil, a sistemelor de valori care intră in joc in procesul de vaciţ es e Atunci cind acestă condiţe este satifăcu, considerind, de lorizar 1~ enuţl unui istoric că un fapt oarecare a fost progresist, vom exemP t~bili dacă el are dreptate, adică putem spune că ,-alorizarea sa, p_u tea ~ t descriptiv, este adevărt . ~u ~erem e!lmlnarea v aloriză, 5~.b ~trivă_. considerăm că, prin valorizăe pe c3:e le efctuază, isd111;P te un factor creativ in transformarea lumit. Faptul de a ~alotona es . ă vină insă in contradiţe ln nici un fel cu sarcinile :reţ; ~e istoriei si nici nu trebuie să ducă la fonne nedorite riz~ am arăt mai sus. strict Ş 1~n. i de judecaţi de valoare, aş c . . . ului istoric ce • Care 's int criteriile de valorizare, adi~in al~afJ~ prin răsp~u­ trebuie acceptate? J?e::a _lungul ~o;~~~~.:rse otinii referitoare la aceas~ rile lor directe, istoricu şi-au exrt":at O dif e renţă Intre istorc-ml~ţ, probl e mă . lntotdeaun ~ s--a m_an es lt . dintre grupăil e sociale, ŞI 15de diverse modele. care au servit scopurile uneia sau a _e1a · u · că faţă •. . . ut o atitudine cn 1 tele 1n tonch-sceptici, care au av . . 'nist.ranti" (deoarece „trag r opo ca \V Kula i-a denumit pe primii „rru . claşti" (deoarece au luptat " bi~erica epocii lor"), iar pe c~alţiICuca aceşti să vadă că ~re-s ă ' deschiă ochii contempora or ' ului 1 g~~e este go1»")3o. . Uce principala sarcină a ist~~~rea :. tn perioada interp e tări pra~:me~t. Axiom~e ~e:i cu lnera să propage modele d_e corr:ipo mitologie, stat ŞI rehg ~l religie~ sau 10 acestor mode1e erau focn.t.zate . ea raţionlsmu ln f ~nţă definitiv al traducerea în certăil l.st~rlW ază dl sistem de re er 10 mai exact alături de ea, se \ i~varblă. ca ln geometrie, actelor evaluative natura uman . 1 despre om. la !e1 ta a 1n.sernn°t • ă nostin\e e • me A<:eaS icA . Jn viziunea cartezian , cu \ număr dr O.XiO t~ă literatura ero t puteau H deduse dintr-un anumisidera ornul - c~ plertindu-se comP.1~ 0 accentuare a modului de 0 „con dl specie uman fi observată şi la anuc ~ ~i. de exaltare a personalităţu - ului care putea nnan) s-a forma mod.ul de tratare indl viduală a om re:ădfC al ~lulrefi~ie şi ~e co~P~: _ ·, •Rela tivlsmuh istorismulu~o~~te propa~: is~ricului oric: c :mnă că 1n -lupta împotriva actelor va .. umane. El 1 ,;s ceea ce ln tua actele Privind invariabilitatea naturi~....... filia temPo , fi putut efec re s-ar I vr, •dev za raport cu ca e.xngcrat. . s1nto.a dlnval orlzare, suţinîd resplngind valorile absolute tivism Jo fel de doveşt a flite modele de evaluative, el propunea un reb\e extreme secunoaşt :lDi Cea moi ImO soluţie care evită am e sinteză care ~erul Jor Istor~ ln rnarx15rn, lectiă a acestor poziţ , adlcăi° marxişt, cum 1 tlJllP Cllr.lc pante fi găSli Valorizare, accentuind în ~c~;ael de sinl~:ilc o nunt~~ felul unnJ:~: Portană propunere o. unei nPoi 1n ser IA concePt e distingem ~n ispecia} la Marx şi En8els~pretăn occ~c trebuie ~tegoria acţ:u~. fi Gramsd şl LukâCS. ln ocesUiul 1s t0~prindcin Individ, ale u~ă pen~ : ,a ctele eva~uatlve ale pr care nu le cale unul 1nn1terc, csenl tatA, ~) apreciem evenimente pe tuni urnane \,stA difere co mult res~ pror_ane, sau (2) apreciem acţ arnenl). J\cfin păcate, ~IA 1n faţl ~; capii.a· ~ e Unel instuţ create de ~ 0 rost, JslDricul sel de fof1Tl 3 rc • er:1 chestiunea exnmio.tă, :e1nţlgr. !U, procesu b ea ce a condus la multe dr e~emP 1etne ctnd vrea să evalueze, n\ um ~r t1'. 449 I lismului în .secolele al XVI-lea şi ai XVIII-le~ şi în ţa~ a!_te_i, prnblemecind vrea .să aprecieze acelşi pr~e~ C:u :efenre Ja ~10n~eru m~ustrializări capitaliste care-i exploata_u f~a ]Imite pe ~unc1tor1. In ~n~ul caz istoricul , a spune, cu siguranţ, ca procesul . de formare ·~ cap1tahsmului a fost progresist, iar în, al doilea caz va manifesta compasmn_e J?entru suferinţl umane. Avem deci d e-a face cu un dublu act apreciativ? Jn ce mod ;poate fi evitat acest lucru? In orice caz, se doveşt a fi improprie calea de a subordona aprecierea acţiunlor u?1ane ~pre_cie~ii proceselor, adică de a justifica unele persoane, grupuri sau mstiuţ1 prin anumite a c ţiu n i, da t fiind c ă aceste a cţiun au creat, au întări sau au accelerat anumite procese considerate de noi ca pozitive. Impropri e ar fi touşi ş i ceal tă extrmă, şi anume de a uita în timpul ,aprecierii acţ i unilo r umane de procesul istoric ş i de rezultatele lui pentru viaţ omului. Istoricul trebuie să-şi găseac de fiecare da , tă calea între aceste extreme. Marxismul propune o poziţe antropceiă, care consideră, deci, şi defintvă; acestă poziţe are cea mai mare omul valoarea su premă şansă de a d eveni criteriul principal al evaluărio istorice şi un ajutor pentru istoric in căutare căi de valorizare. Dacă în procesul de stabilire a 1egilor, adi că a i nterd e pendţ.lor generale, istoricul trebuie să facă a b s tr ac ţ i e de om ca individ. atunci cînd face o evaluare avînd la b a ză ideea antropocentrismului el trebuie să aibă mereu în faţ ochilor omul concret, viu, cu cerinţl sale particulare. Trebuie subliniat faptul că antropocentrismul suţint de marxism nu traeză omul în mod unilateral şi absolut în sfera sa existnţală. Nu separă acestă sferă de sfera socială şi cu atît mai mult nu le contrapun una alteia (asa cum fac unele filozofii „ exis ten ţ ialste " şi personalÎ!Ste). Indi-v idul nu ~te tratat nici ca fiind ŢUP . de societate, nici ca o creaţi a s ocietăţ, ci ca factor creator de istorie. Nu an'l.izăm mai profund aceste probleme, deoarece se leagă numai în mică măsur de lucrarea noa str ă . . Poziţa_ 0.ntro~ică formulată aici este cuprinsă intre concepţia abstrcă a naturu umane im:ua bile ş i relativismul istorismului. De Ia v ă recu noaşte rea Intr-o anumită măsur a un ei bare comune a ea de_~ naturu ~n în diverse perioade şi teritorii. E ste vorba .nu numai de plan1:-I b':°l?gic (d eş i în aceas~ privnţă baza comună este cea ma l evidentă), ci şi de planul psihologic. Fiecare istoric este convins de existentn unor caracte:ist ici permanente a]e naturii uman e s i-ş b aze z ă pe acest fapt multe dintre afirmţle sale. ' NOTE t 1. M. Ossowska. Podstawy na I t (iii Warszawa 1947 c n mnralnoict [Bazele ş tinţ e i d espre morttfr° New York 1958 : P 12 - l 2B; Cf şi R. Mayo, Et htcs and the Moral ' New York. 1958 ~ J'fo~tefiore, A Modern l ntrod11ctton to Moral Phtlosop/1~; valoni lom ce a a • ~ita, Problem wartosct log/cznej ocen rprobJ 11u1 137 ; M. Fntzhan~re~ieri or), fn „Studrn F1lozof1czn e", nr J, ]964, p 119.,tJcă în „St~d ia F'il:::r1~ten.~e prawdy w et yce (Problema adevăru lu: ~ logiczna Zdaft wartoictu; ne , nr 2, 1966, p. l J-34; .J. Vetulanl, War o_loare], în ,.Studia Folozof1~~~~ [Valoarea lom că a Judecăţ1or de v,1 2. Este v<?rba aici. evident de _ • ?r· 2. 1966, p . 75-86. discuta puţin mai tirzu _va lo r1zăn \ e reale şi nu aparente. despre care voin 450 3, C • MalewJki, J . Topolski, f'1eto~a ~aterializ mu histnrycznego w racach P htstorykow polsktch, op . cit., m „Stud ia Filozofi czne" j\ . Ju ărn din, acest a rticol ~inele form~l ări. ş i unele exe mple.' nr. 6, 1959. Pre• Nowak, Spor o r o l (l dzie;owa J~.me1 Cory w 1655 r. [ Di s pu tă ~supra rolul ~i 4. 'J'. istoric jucat d e Jasna G6ra rn anul 1655], în „Przegl~d Historyczny•, ne. 1 1958, p. 164. . , . G6;ka , L egenda o rzeczywzs~osci ob~o11y CzP,stochowy w ro ku 1655 [Legenda 5, Oprivind r ea!Jtatea aprău l o c a h tă ţ1 Cz~stochowa in anul 1655], Warszawa, 1957, P : 164. . . . , . . }{onopczynsk1 , DzieJe Polski nowozytne1 [Istoria Polornei moderne], voi. [I. 6, W. 48-1795, Wa rsza~a~ 19~6, p. 11... _ _ _ _. . 16 e c ţ 1e dm 1794), WarA. M. Skalkowski, Z dzie;ow m sure kc11 l t94 [Istoria msur 7• szawa, 1926, p . 24. __ _ . toria polski [I storia Polome1], voi. 11, Warszawa, 19J8, p. ~26. 8. Hi? ol II p artea I, p. 369. 9. Ibidem, ~ • w;ka o dw6ch rodzajach ocen ,[Dou ă ti puri de valorizarej. io 10. Cf. M .Kw~~alnik• Filozoficzny". Krak6':", XV1. tase. 2- 4. 1946, p. ~7!1-292. Problem wartosci logiczne1 ocen, op. cit. . _ . " · 11. Cf. J . Knnta, K t ·a agrarna i ruch wloscian. w Krolest wie P~ls!cim ": 12. A. Gr)'.nwaser! XIX wieku [Chestiunea ag raă ş i m iş care ~ ane_asca pierwszeJ po o . rima 1 ' urnăta te a secolului al XlX-lea J. m Prs ma în Regatul Polonez m P _ [Opere), Vroc!aw. voi. II, 1~5\f: J-t:--JJi 960 p. 160 (t,·ad. pol. Warszawa. 13. V. G. Childe, What happened m istory, • .. . 1961 p. 239). V . k:·em Lechi ci PolanJe, Polska [Studii asupr,, 14. K. PotkaJski, Studia ..;~d Xiehi wz;o{ani· Poloni].' Warszawa, 1965. Pi 630~P cil secolului al XI - ea: h . ton · powszechnej Joachtma lclewe a, • •• 15. M. H. Serejski, KoncepcJa is i . .. . """ p . 108. . . Polski niepoctleg/ej (Pnmu c1 nc1sprez 16. A . Pr6chnik, PieŢ~z e d pz(?t~a st{;;[~arszawa. 1957. P· Ul •. ., ani ai Poloruei m epen ea t 3 w arszawa, 1959, P· J . 4• 17. Historia Polski, op. cit., vo l. [[. par ea ' . . it _ -I0-41. O and "" 18. Ibidem, p . 488. aulei O moralnosci: op. : :;., p a fl ă la pag. 44-5319. Cf. M. Ossowska, Pod 5t a~ ;redicative „bun" ş i •1 ~ domeniilor feudalo],__1n O lskich [Prima con!~•,nmai atenă a nume or aiJ.szezyiniane!JO 20. S . Hoszowski, Rola fo1U:ar~et%dol ogiczna /liS!~rylko;a~awa. l9~3. p. 499-190. Pierwsza konferenCJa . ilor polonezi]. vo • • ţă m e todl ogică a istoric . âO 21. Ibtdem, p. 43 2. ,.· go octrodzeuia, op. c: ' ~ uit~"ă ]: 22. Ibidem, p . 4!Jl. . larc~o- spo/ec:ne poL'â'erol11ic1wie [Despre all i 2:1. S. Arnold, Pocl/o;e gospo'ecn~a 1 lui .K. Kluk 24. S . Inglot. Jntrod uc! re la . 1 _ 289. Wa rszawa, 19:>-t. P· XL • ar tea 1. 19:>î. p. 2~. J-Itstorla Polski , op. cit., vot. ~/ 1 9 op. cit., P· 13 il p. ......,5. 26. Ibid em, voi. II. partea \ttol'ii 27, W. Kul11, Rozwa:i:ania O . 15 ~lecie. -., op, c ·• 28. A . Pr6chnik. Pierws_ze plhet~~:!i op. cit., P· 144 • 29. W. Kula, Rozwazanza o 15 • 30. Ibidem, p . :.119. r:i: 18 ! ...,,,.. XXVI STRUCTURA METODOLOGICA A ISTORIEI 1. Criterii de clasificare a şti nţelor Am strins suficient material pentru a răspunde la intrebarea: care este structura metodlgică a istoriei sau, cu alte cuvin t e, din ce grupă, clasă sau familie de ştinţe face parte istoria? Cel m ai urgent ră s puns îl reclamă însă întrebarea d ac ă istoria are - după cum suţin r eprezentanţi con cep ţie fenomenaliste (indu cţionst e ) a ştinţe - caracter ideografic, deci descriptiv, făr să aibă ş i sarcin i teoretice ş i nomologice. In clasifăre intilnite ale ştinţ e lor se oper ează de obi cei cu trei criterii fundamentale. Primul dintre ele este criteriul obiectulu i cercetăr ilor, al doilea al metodei de cercetare, iar al treil ea a l structu r ii metodologice a limbajului ştinţe date . Conform p r imului crite riu, ş li n ­ \ele sint clasificate pe baza analizei obiectului certăi, ceea ce înse amnă că sint incluse în grupe comune ştinţ e le care au u n obiect de cercetare comun. Al doilea criteriu împarte ş tin ţel în conformitate cu cont de modul in care ştinţe le iş metodele utilizate, iar al treilea ţine ! . oi-mulează şi îşi fundametză rezultatele certăilo, adi c ă la ce afirmaţi ajung din punct de vedere m etodologic sau, in a lţi termeni, care este s_copul _acestor certăi. De obicei in clasificarea ştinţ elor se iau în consau chiar trei criterii simultan; in astfel de cazuri in mod si'derare două o bişnut unul dintre ele joa c ă rolul d e criteriu principal. Atragem toto dată atenţi că, independent de acest fapt, in clasificarea ş tinţelor se a doptă uneori o poziţe descriptvă, în sensul că se descrie stadiul actual ~l unei ştinţe date, şi alteori o poziţe normati vă, în sensul că ~e e xami:1eză _o ştinţ~ dată aş cum ea ar trebui - in opinia clasifica: a constituit uneori to~ului - sa se prezmte. Nesesizarea acestei dif ernţ obi;ctul unor dispute aparente, fiecare dintre pă rţ i fiind de fapt interesata de proble~e _l:liferite. In concluzie, asupra unei clasifăr corespun~ zătoare a unei ştnţe date pot decide atit obiectul cit si m etodele şi rezult~tel~. obţinute, cu m e nţiuea că poate .fi vorb~ de un stadiu real al _unei_ şh~nţe date (în special referitor la metode şi rezultate) sau de a ei. o 1magme ideală . Clats_i_ficarea cea mai răspindt şi, todaă fundametlă a ştinţe­ I or m ş nţe •• şi • sociale • ' .. L al e na tu rn operază pe baza criteriului obiectului• cerce tă rn. a prima d . . . . . perioadă a i t T ;e._ere este o diVlzmne clară, dar, în practica, într- 0 s ă se clas·r· n eins1 ic ru t~ndiţe spre certăi de graniţă, este difici1 1 ice 1 Rămîn n mod decis o şti" 111 ţă d tă • ln afara acestei cla T . . .. a mtr-o grupă sau alta • lka) şi ştinţel ca si ican ştnţel formale (logica, matematica, ciberneDintre ştinţel na~~ ~u ca o~iect alte ştinţe (metodologia ştinţel?r). ca fiind cea mai p n~"pe pnmul loc se menţioază de obicei fizica, punct de vedere \~tor· repzntaă, deoarece nu este grevată de un . n e, ceea ce nu se poate spune despre numeroas e compartimente ale biolo . . . giei şi geologiei. ln cadrul ştinţelor sociale se 452 . p i·imul rînd sociologia, economia politcă şi istoria. Tot din b" t l • t· •• d in 111 ciu 1 de vedere al o : ec u u1 1_ce_rce aru s-a ma~ al~~tuit O clasificare, punct:1. e despre natura (Natt_L U:tss~~sc_haften) şi _ştunţe ale spiritului 111 : ştun s . en schaften) , larg raspmd1ta m Germania secolului al XIX(Geiste ivis~- de w . Windelband în anul 1894. Jea şi a~acJ fb a nd _ scrie A. Malewski - dem o nstr ează că opziţa „Win e. i spirit nu este cu totul clară şi, ce e mai important, e!'te dintre n~tura ş tă clasificare nu corespunde clasifăr după metoda de faptul ca acea~ G eisteswissenschaften, din punct de vedere metodolocercetarc. Une e rop ia te de şti inţel naturii. De aceea, din punct d~ gic sint foa rt~ a 1p Windelband consideră ca fiind cea mai valoroas~ vedere metodo_ ? g i lor în ştinţe ai căro r e prezntaţi tind să stab!le~s~a clasifi care a şt n1;t - . r ce r ce tăori tind să prezinte ceea ce este md1v!Je<11 şi şti inţe a 1 _c~1ot .· "te d e terminaă "2. Istoria se regăsa astfel 111 ., . . tr-o forma is ot ice~ dual m •d grafice · l or i eo • d fost d ezvo ltaă după cum se ştie, de grupa ştinţe Con c epţia lu i Windelban asfficarea ş tinţelor' abordtă de el de~se- ~ ~iţ;{ e c ul~răţei; (~~:~= H. Ricke r~t~· ; :1~~ . despre fidf;~j~~~:~~l b eş t e, pe _ .. . ele a ltă parte, Ş . m d dere istotului ce rc:etarn ), Jf;at~~rc (nomotetice). Dmtr-~n pun~ţ ae t~ţelo evagrafi ce) ş 1 _ ge n : ra I -~ a ş tinţelor des pre eul.tura . (ş1 detinţor individuaria se r egas ea. 1n g, P unct ele vedere, m g, upa ş ct de plecare i nu istoria Juative), iar dint r -un ;:ilt p • - i Rickert au Uuat_ <:a P~ lizante. ti~ . Wi m lc:b~nc~,adci~l ş e xist e nt al_ ş tinţ e i is:f!~e\nşmod clar c~ pentru d a_s1ft ca '.·ca o , s '. imagina. H. Ricke~t.a_ ara oate fi interpretaa· a cum s1-ar f1 putut-o _e 1 . ealitatca ps1h1ca, p • \" t t inclU SIV r ' 1 • „orice gen el e r ea 1 ~ e, .. 3 . . - clasificarea tă . . . în mod gc n e ra llz~t~r. • tinţelor merită ammt~~osesc expet'iDintre a lt e clasif1can . ale tşl deci ştinţel care _t grup stinţel e .. pienmen a e, • în aces • n ate care s e pară şt u r. \ c 1e -~x . Nu sînt cupn~se o c upă cu o real e l ot: : ria pentru ca ea se mentul, dc r estu I ş tur:ţ • s tinţ sociale s i. in primu l r mcl , !5 0 ' e induc. larg cJasifica_rea stnt toate şt i~ ţe l e ce nu p~a tc fi expe rimentata. K. A1'dukiewicz ar gum e n_t e azt~ · nţ el deduc~ivetOsate celelalte ş _ t1 _m ţ 1~, • ca s u • stnt Jas1ftca e ti~ţe inducti_ve u1, Criteriul __de c I tiintive ş i d educti ve. El scrie_ 1st matematice şi logica fo r m~la._ Ş si cele uman _e -~ aceste şt_nţ~t\inţ e i I deci atit !oi ti n ţ e l e natu n i, ci! •• ge la enu n ţ uri nuţ origtn~t / p~ate fi este aici modui in care ~e. a3unre nu este un ~ai atunci ctn, evident, tele deduct ive, o pro oz iţ e c ae nuţ al să u nusta nu însearnnarn, ai văzut, ) A.cea • d ate este recunoscu t a• c a. .un (axiome • .· oupă cum arn tinţ e l e ind e du s ă d in premisele onginare deduc enuţU~t. frecvente •. ln \e in ştin­ ~ în ştinţel e inductive nu ~~ctive sînJ foa~:ducţi, în timP in istorie raţionmetl d_e. areptun cu . auxiliar. . în diverse ductive inducţa este egala lil 1- secundar ş i •a este inclusa. <t inţ el ' • t numa • ton f ve tn „ 5 ţe le deductive r olul e1 es e „ eiese ca 1 r·ce evalua 1 'al necontrol !alte •ae ra ţi r . gra t , 1, gener Din toate aceste conSI ociale, 1deO jficarea, ~ toate ce e_ un grupe de ştinţe· în ştinţel Es 1uzînd cJas . inductive, 1..ru exista l . • • :i:c • le şi • rea di pute. ' ne-experimentale, ind_uctive. ti nţel socta aprige s fj că sau c1ac\ate a V ersată a istoriei pnntre ş b'ectul unor · ·n ţ ă ideogra particulari upra ct • • ' ·tu·e o 1 "t11 • ·nt o a as asif1căr ale ei constl _1 . t ria este O ." entulUI 51 controvers I jurul acord privind faptul dac_a is s~nţa eJCper1m am văzut, cliscu\iile n rnente actul evaluativ şi ab ă după cum ral însă, • •tueaz , I gene ei. Pe primul plan se 51 . toriei. n 15 caracterului ideografic al i° 453 - 'd rafismului , al actului evaluativ , ş i al . expe:im.entului in !~t?rie con1 .eo ş _ . . a unei controverse mai largi dintre adepţu . • .. • t r t r · ţ I mterpre· st1tu1e o expi esie tări naturaliste ş i cei ai mterp retarn ant m a ura 1s e a ş nn e or sociale. 2. Concepţi a antiurlsă asupra ştinţelor ş i n~tura sociale·· lis t ă şt i sînt co n v in ş i de deosebirea funda m e nt a lă dintre n aturii (prin structur~ ş i ~r~1: metodele a~lica t e) şi ~ociale ş i nu v ăd pentru acestea din u rma pos1b1htatea de a atinge a ce laşi grad de precizie m e tod o l o gi c ă ş i d e univoc~t~te a, rezu_~tate·l or ca_ in ~ti n ţe l e_ naă c ă obiectul cercetanlor m ş t u nţel e socia le 11 constituie turii. Ei afirm fap tele (evenimentele) individuale ş i irepet abil e, car e nu pot fi deci t descri se. Ca urmare, în sfer a lo r n u se pot stabili legi ş tinţf ice ş i n ici nu se pot efectua, deci, previziuni ş tin ţ if ce. De asemen ea, este imposibil. d upă cum a firmă ei, s ă se obţină rezultate total obi ective, n einflu enţa t e de act e evaluative, deci de fa ctorul su biecti v sau c xtr aş tinţf ic. Lipsa c ondiţlr necesare pentru efectua rea expel'Îm Pn tc>lor pr i vează ~ t inţel sociale, d u p ă p ăr e r ea antinatu rali ~tilor . de posi bilitatea de a c>fr-clua o verificare cu a d ev ă ra t şt inţf c ă , a rezu ltatelor lor, ceea <'c dimi n u ează seri os utilitatea acestora. N at u ra li şti care rep ez int ă pun ctul de vedere al unei şti inţ e unice, pro movează t eze opusC' . Ei ind ică ase m ăn ­ rile principale dintre obiectul ş tinţ e lo r naturii ş i cel al ş tinţ e l or sociale: in ambele cazuri este vorba de fapte care sînt în fond individua le, d eoarece un fapt concret - de ex emplu atît băt ă li a de la Crecy , cit ş i o ec lipsă de soare sau dezintegrarea unui a tom în tr-u n timp determin at - are condiţ, ceea loc numai o s ing u ră d a tă şi nu se poate repeta în acelşi ce, evident, nu î n se amnă că nu se poate p rodu ce un alt fapt care aparţin e a ce l e ia ş i clase. Baza pentru stabilirea faptelor ş t i i n ţ i fice, ca şi pentru e fectuarea g .e ner a lizăro de orice tip, atît în ş ti nţe l e natu rii, cît şi în cele sociale, co nstă în posibilitatea grupăi acestora, pe baza similitudinii unor caracteristici, în clase de diverse mări i. De altfel. reamintesc natu rali ş ti , în5 ă ş i existnţa denumirilor de fapte ş i obiecte i n di că o intervenţ i e clasificatoare. D ar ă spunem : aceasta este o ecl i ps ă d e soare, acesta este un r ă~ b o i etc. sau, de exemplu, aceasta este o m asă, înca d r ăm acel minat ă. In t r e faptele nafapt (ev~mm:n t) sau obiect6 într-o cl as ă d etr t1;1rale ş 1 sociale poate exist a nu mai o dif er n ţ ă d e nivel. F ap tele socă este aş a) că p re zi n tă o m a i mare dicial~ par (ceea ce nu în sea mnă versitate a caracteristicilor secundar e decît fapt ele n aturale. .. St:u c_tura ase mănt oare a obiectului cer tărilo din stin ţe l e naturn Ş I _?m cele ~odaie, rare a r ată că toate fa ptele ce pr ive~c r ealitatea sînt ind ividuale dintr-un anumit punct de vedere (':1atura(a ~a1;1 so c i a lă) ! ~r:;1-~n~~n?ividual~, de~i r epetabile, din altul, atrage după sine o poziţe 111 vizi~ ai a . . es ~ I?-ţ ~ faţ de descoperirea ş i formularea l egilor si de preş f ţ i : n t b c , a d e i ş ă p u d ( cum se e s b o v r ă în stadiul actuaJ. d e deznea volta re a ş 1n ţe1) d e 1egatunle • . dm . tre fapt ele n aturale Ş I• '. tinînd • • seama În rapor t cu sf era liber • ţ . de com b in a ţ i i ale u ei vom e a omului, este posibil un n u m ă r m a i mare ş tinţ e l or sociale n~':i ~Strel de l e ~ă t ~ : i. A ceasta d e t er min ă în planul dif c ilă formularea rezuelttota s e c ?m tph c a ţu specifice d e cercetare şi face 1or m r-un mod uni a e • d · ţ· e le so • 1 . v oe ş1 necon 1 10na t • In ştinţ .. c1a e se aJunge în • I . . . , ş tnţ e l e naturii. In primul . d . : a a a ce 1aşi hp de e nu n ţuri ca ~n nn , abt m unele, cit şi în celelalte, princt- :ş tinţel Antiaurl e •al d e c onst r u c ţi e sau materia primă ş ti inţf 'i • .1 . . b" ca I constituie rna t e rl , t f ~1 ·1e obser v ate . 1~ re enomene, o iecte etc., respectiv afirm a ţile rap0_rtur_1 în locul l ş1 ti,'.11P~ t s-~ produs faptul z" sau ,.ceea ce observ de tip~- ~oment este p ' afi r m a ţi ?azate ~e o b se r va ţi a . ~i rec tă sau inin ace_s Insu si raportul obser~a~- at e f~r~a de p ro p o ziţ e , dar pentru directa. . a cest tip d e pro oz 1 ţ u constitme o co m po n en t ă d e fint vă a c ă arar~cT rezultatelo r cer~e~~rilor . al~ uneia .sau ~lteia dintre ş tinţe, formular! b esc de p ro p oz 1 ţ nl e prm mtermedml carora sint prezentate ele se d eose erctă ilor . Printre acestea din u r m ă se pot deosebi, după rezultatele ~ ar ăta (cf. cap. XXIV), do u ă tipuri fundamentale: e nuţ ri curn_ arn ma~elc individuale ş i pro p ?z i ţi gene.rale ( ge n ~ r? li z ă ri ) . Dintre ·ale un tip aparte 11 constituie pr o po z 1 ţ 1l e strict genePriv,nd·ţil fap e gene i , propazl - iilc uni versal generale. rale ş i p_ ro p oz ~ .ţ nţif ce trebuie că ut a t e printre p ro p oz iţl e. strict ge~er_alc Legile ş tu printre p ro p oz i ţ i care chiar atunci cmd 1 ( dică şi uni versal gc~cri~ie sî~t ontologic ş i epistemologic deschise); pro~lem_a co nţi nume_ p 1op. . . . constituie punctul central al controver~~1 pn~ ·~bilirii legilor şt 1mţh c t 1· ş tinţ e l e sociale dup ă modelul ştl~n ţe l Ol s"" ' b·1·t t a de a cons• ru vind pos1 1 1 a e d . ·d c ă e xi stă diferite categoru„ de legi• naturale . T oa tă lume~ c. e a_cot ot avea caracter universal ( a d i r ă vala~ ca leg1le1· ~lat '111 sens temporal şi s p aţil, _ ele mail 111 a fara fapt ului • t · p) sau 1m1 • • • n faptu bile in orice loc ŞI in: . L ile absolute se caractenzeaza Pll duce ~iu;sfepl ~; 1 sc t~iţf i : igt :t i~~~ f!;~/ff;~~ f;~~~:~~~\c:~~)~~~igu ec~i • • r de catre noi as ' •marc un ap , 'c u noaş ter ea ei insuflc1cn a . suficient de mare întotdeaun a, c~ _u~_ structura rea h taţ u sau mai într-un procent de c?zun_ d e t e rminată. Leă probabilitate. i~alt~omeniul ş tinţ e lor producerea unui. fapt nu o a numit sau, cu alte cu v1n t_?, cu ·e ştie se stabilesc atlt -~n ţ le naturii este sue gile statisti ce_ , <lupa curn __s ţ lor 'sociale. Pentru ştn . . tinţf ce , în spenatu r ii, cit ? iJ?, sfer3: ş tu n ianicii cuantice. ficient să amintim legile me . (în general, ş1 legi \ . d e rivă direct 1 1 3 P osibilitatea d e a formula i în ştinţ e l e . ?. ~:{~t generale. Es~e cial) în şti i nţ e l e sociale, la fel . aj]ng la pro~1ţ -~ nu au o generali: din faptul c ă ele se. fo_lo~es_c Ş I lui de pro~?ziţl . cai enerale, pe _d: a'.~ 0 clar că, în fiecare d1scipJma, ş [ d e propozi\11 s:rt~~i; se pre~c~pa ~~~\etate st r i c tă, pe ~e o parte, piu geologia .sau !~e t i c ă de stab1Ii:e~ geneparte, este diferit. De_ e~e~a sau 50 ciologi_a__tei are nu au o stnc mă s u r ă m ai m are d ecit fl z~ unor proziţ . 1 gelor descr ise p r in in t ermediu1 al şi cele u~iverel sa pot a1i ener e li 1tat e . oziţl e stri~t g un tirnP -~ ~ rn re~ intă cel r tate. Avînd în ved ere ca _1:r op raporteaza la e ropoz1~1 ref activitatea ner ale sînt d eschise, adica s~ ziuni. Astfel dtr/ ele ghideaz bă fierbinte pentru pre no ş tinţelor noas rnina pe o s ~r asă din c ~ constitui o b a ză mai important element al cu da c ă nu P?ţ~ genrală (~Jt ex p er i e nţă) . . • D exemP1u, poz1 ie -opna • binte nc:i.stra constlenta. e după o pro t ă cu pt p soba [Ier ' ard, mă ghidez ii si cornplet~nînd rn\na a~ernenea: pro~~ ca s ă nu mă no ş tin ţe le a cu m ul~t e . de ?, 1 \ r ~ v ăd c ă , ~ ~ ating- D \ mtă O baza pen „toate sobel e fi er b1nţ ar:d • ă mă ard, na}abile) repre . t t mă voi ar d e , deci, n edon nd \universal." ca efecte. . a •a cauzala: e~ -ziţl e strict generale (event~acare Ie tratarll osiblă eitP\~ c ~ ţie i cunoac~uza a cerceta cauzele faptelor P rale fac_ P cazul eXP ,n oaşterl • t gene . i' 1n nU Cv Dacă proziţle. stnc tru previz1u_nio.nale), dar astfel ele oferă o baza pen •ţie cond 1\ ~fectul (consecventul p ropozi 455 ~! ..,,, (antecedentul), în timp ce in cazul p reviziun!i , i:e baza _un~i a'_ltecect'ent moducunoscut, spunem ceva despre subse~ent. D1fera 1:uma_1 d1recţa lui în care procedăm. Identitatea d~ntre prog~osti c ş~ p ostgnostic în diverse ş tinţ e nu înseamă deloc ca ac~st; ş:1!ţe deţm s~ccese egale printr-un astfel ?e fa1;t. ~u încape înd01ala ca 1~ mult~ ştu i:ţ e s?ciale. inclusiv în istorie, avmd m vedere roluL deosebit al hbPre1 voinţ e a c auzlă, este m ai difcl _ ă decit în omului, previziunea, ca şi explicaţ. ştinţel naturii. Este î nsă ~ deosebir_e de grad, . nu o d eosebi re fund amentală . Multitudinea factorilor care mtră în acţiu ne fa ce ca numeroase e l e sociale să fie foarte slabe ; este suficient în să să previziuni din ş tinţ luăm în considerare prognozele m eteorologice ca să c on s ta ă m c ă o astfel de situaţe nu este o particularita te exclu sivă a şt in ţelor sociale. Antiaurlş s usţin că, oricum, sit uaţi în domeniu l previzi ,.mii din ştinţel sociale este disp era tă, deoarece, ţinîd seam a el e .i ctiY itatea conştieă a omului, intervin e fenomenul a ut orcaliză ~au au todi st;·ugerii previziunii cunoscute oamenilor ( aşnumi tul fe nomen oedipian ) şi, în plus, chiar actul cer tări influeţază atitudin ea omul ui supus examinăr. Referitor la prima chestiune, se poate ci ta opini .i lui E. Nagel, care spune că formularea legilor Ia m odu l co ndiţ o n al ll' s ah- eaz ă 8 de a fi acuzate că au o valoare de predicţ mi noră , ia r refe ritor la a de indetermina re for m u la t de Hci scnbC' rg în fi 1.idoua se pot indica relaţi că, care vorbesc de influ e nţa observator ului asup ra rezulta telor cercet.'l.-ii. Acelaşi lucru referitor la problem a va l ori z ări şi a cxpedmentu lui. Deosebirea nu are un caracter structural, ci este o deosebire de gra d ~-1 u rezultă din interpretarea p1·ea îngu s tă a unor con cepte. După cu m a m rui comportament, !)Î deci )Î' la constatat (cf. cap. XIV), la baza orică baza comportamentului ştinţfc, se află decizia, care, la r ind ul ei. se baz ea ză pe un sistem d eterminat de valori. Di fer e nţ a constă în fap tul că în ştinţel sociale sînt mai frecvente va lo ri z ăr i l e di ,·e rgentc, în timp ce în ştinţel e naturii acestea sint de regulă convergente. sociale experimentul este imposibil, dar Se poate afirma că în ştinţel nu_mai atunci ci1;d este interpretat în ace laşi mod ca în fiz că ş i în chimic. a_d1_c? un experiment controlat. Totu ş i, cite ştinţ e ale n aturii nu au pos1b11Ita_tea de a realiza astfel d e experimente (de exemplu paleontologia). 1!1 .s~h1mb, în unele_ ştinţe sociale (de exemplu în psihologie) e xistă po_:sib11Itate_a de expenment ş i, în plus, nu se ia în considerare faptul ca aş-numitl experiment mental are multe trăsui comune cu structura experimentului controlat (d eş i ex istă dife renţ notabile între ele). . _ln ulti1;ă anali z~, oi: z iţ a m e t o d ofgic ă d in tre ştinţel e naturii Ş! şt m ţe l~ .~ocia!e este mdo1elcă . Şi în unele ş i în altel e se formuleaza ~:?ziţu str~c! g~_ne1:ale şi legi s tinţf ce care constituie b aza explicaţ _ î ş a previzmnn, ŞI în unele şi în altele se efc tu ează acte evaluative, 1 n unele ş i _în alte!~. se pot efectua sau nu experimente. Punctul de sociale nu înseamă însă o punere de acord edere na~ahst în ştnţel al : 0 n ~ p ţie asupra structurii metodologice a istoriei în cadrul ştinţe1 01 ·ţi soc1a e. Aceai;ta se refle t· • • l • • • · c a m primu rmd m diversele variante a 1e Poz1 e1• 1•a eograf'1ce. t niţe 3 • ldeografismul obiectual şi înseamă pragmatic Denumind istoria O sf'1 ţ· 1.d . . . atît la obiectul cît • ~ ~ a eog r afi~ă, putem raporta ceastă defică istoria ' poat ş i f'a . metoda Şl rezultatele c e rcetăi. Aceasta e 1 in c a dr at ă în grupul ştinţelor ideografice 456 . 't criteriulu i structurii obiectului cer tărilo ·t 1. atit _p~r~~todei d e cercetare, ~rec~m şi criteriului rezulta~~10;. • Jill . ·t tu turor acestor cntern la un loc. A consider • b' ce tnVI d t • • a ca o 1ectul sau P\nor istorice_ este. e na U)'~. sa ~u p e rmită , pe parcursul examict;~ta i să se sta bi leasca pro p oz ~ţi1 stric~ gene~ale ş_i nici legi ştinţfce, nă!l lu ~ adera la co ncepţia 1deografismulu1 obiectual. E v id e nţi era 11 10se~1!1 ~ ~afism de ace~t tip este n:eritul l~i A. Ma_lewski9. El a relevat, unul ide fdeografismulm ?b1ectu.al, 1deog'.af:smul _sc1entologic, relativ la zultatele o bţ mute mtr-o ş tanţ data. In acestă lucrare îl 1n afara . rnetoda şi r~ ideogra fism pragmatic. El a mai ev idenţat ş i programul vom 1enumi fi sm e pistemologic, a dică - referitor la istorie - ce meunui 1deogra . s ă f ol osc asc ă istoricii ş i în ce limbaj ar trebui ei să- ş i tode ar trebui't t le cer tăr i pe care le întreprind. Ideografismul obiecexprime rez~ a _e ine evident, ideografismul pragmatic şi un program tual atrage u~: ~ r~fund are ult erioa ă a istoriei. Totdaă, :onstacores pu~zăto r fe l d ~ istorie care se pr actiă actuaI11:ente (_sa~ mtr-u~ tarea ca _o ast . l ) are caracter ideografic poate sa nu a1b~ legăt~ra anumit timp ş_1 oe . . mulu i obiectual ş i cu promovarea u~ui progr am cu profesa r ea id C'ogr a fl s_ . ex1·une cu ideografismul obiectual. • p ragmatic 111 con de ideogra f ism . el e la premisa ireptablă~ fapldeografism ul ob1 cc:tual_ poreşI : 1 ca toate celelalte, sînt, dmt_r-u_n telor istorice. F a pte lP _1st~nt~ d:văr irepetabile (s?u, al!fel s~us, _mf~~ anumi t punct d e ,·pdc r e. 111 I a . d r· urarea lui particulara, a1e Yidualc) pentru că fi C'ca re fa pft, Jmd efsapaie pot li grupate pe bazat asce; ' • • d t· dar as t e e . • unor concepe numai o smgura a a . . ., •. de că tre istonc1 a are a · p ă măn r il o r dintre el e. l: 11 .1,1za\ ~~dalism", ,,unelte d_e .1~tre~~:lor dintre rege" stat" r ev o luţi e , " • • t re a s1m11 u .• " ' " ' " • aceasta cau a . lt I asemanatoare mintului" etc. dem_ons~re~za 1 de concepte ş~ a e: ide a elimina fapte indiddua le d_1fcnte . •. As_tfeAu existat unele incercar (de exemplu, utilzăm şi în prac tica cot1d1ana . cepte de acest ge~ e n-au ştiu din limba jul ist or ici numeroase ~o~iat O astfel de ~ţi;are s-a doveJ. H. Clapham), dar ce ~ c~re ~u _1~a urmă, acestă : imdiverse clase în s ă fie consev ţ i, a ş a 111cit, pma oate fi inclus m Ju faptul: rotadit a fi impo s iblă. Fiecare. f~pt isiderare. De exŢ.Pinclu s ă ln cl~s~ f uncţie de caracter istica luata_ m ~o ş i Jocul !) po~ie tlrnor progre~ut ţia tri enală a culturilor (în ttmr~ în cea a ma~!~\ (ln timpul Ş l ~; sistemelor de p relu crare !1 sol~ u~) iar fapt~! : _ra~a~zele de di st rug:i \ă tehnic (sau a nivelului sau_ scazuîd înfringer1, ~n în considerare 0 cu[ !) - în r ăzb oai e victorioase,. ·e caz se ia en, onom1ca • . a unei. ţari • · e te • 1n flecai . • ală . a . a princip tr ăstur a faptului dat. f telor aten_u_eazt\ t~!ptelor_ i~Jit?tri~:; ·r· ·e a ap t b1Jita e . pos1b1 a de clas1 icat . . e la irepe a rivind im_ eneraJe. . Dar acţiune st11 ii·incipiul ieografismului obiectual cu priv; arăt, id: e ;r~poziţ e atenuză astfel după cum a . i deci, şi . fnd eviden' ) şi tocte ~ stabili legi ştinţfce în i st0 . ~!e ! ~nă, acceit: f;pte_ \c;u z:d i c ă de a aca faptele se reptă, aceast ~ ; cauzate de a operi legita \'e de un alt. cau _zalităţ (cf. cap. XI), că _. s_1~ atea de a desc rovacă fa? cineva, c~n.-:llla1 acest lucru cre a ză pos1otl1t . cele care prar renuntab'li proziţl st ~tdea cărui tip de fapte î~ ap;~ăţi, la_ c? :ăţi de a !a~ cu o / · Acceptarea principiullll cau terea posib_il 1 ntode a u n\ţ iun ea cea 0 s~Ce in mod necesar Ia recu? ; 1 ş a prov0 ~~\fice în acce ct generale (un fapt de tip · Jegi şt un " el.ţă anume un fapt de tipul b) ş i Ji~l~~i! t r::: 457 că riguoasă a acestui termen. Av!nd ~n. ve~e:e, du~ă cum a1:1 ~emonstrat, este imposblă o cercetare 1Stor1ca fa:a _r~fe:1:e la legi, istoricii fac apel în studiile lor la legi_ sau ~e formul~az~ e1 mş1. . rreza ideografismulm obiectual îşi gaseşt un supor t m faptul c ă obiectul c e rcetăi istorice este foarte complex, ceea ce dă na ş t e r e la mari difcultăţ pe planul explicaţ şi al previziunii. Cel m ai u şor este evident, să se descrie acest obiect, dar aceasta nu trebui e s ă însemn; că se renuţă la sarcinile mai dificile, deşi în acest domeniu nu e xi s t ă întotdeauna un succes deplin. Descrierea rep e zintă numai o et a p ă anume în dezvoltarea ştinţe istorice şi nu o mărtui e , după cum r e z u ltă din cele spuse de noi mai înainte, a unei structuri specifice a obiectului certăi istorice. Poziţa ideografismului obiectual se d o ve d eş t e a fi foarte dăuntoare pentru dezvoltarea ştinţe istoriei. Ea li p seş t e istoria de .posibilitatea de a depăşi descrierea faptelor indi vidu ale concrete ş iînchide calea spre genraliză r ile ce redu c eterogen itatea rea lităţ i conş i, pe de a ltă parte, ea atrage a t e nţi a asupra n ecs ităţ i un ei crete. Totu abordăi critice a explicaţor şi a previziunilor din d omeniul ş tinţ e l or istorice. ldeografismul pragmatic porneşt de la an aliza stadiului actual al ştinţe istorice, adică de la analiza metodelo r ş i a scopului c e r ce tări lor ei şid ez văluie deosebirile notabile faţă d e alte ştinţe (pe care le denum e şt e de obicei teoretice). El sublin az ă, de asem en ea, c ă, în practica lor, istoricii manifestă un interes foarte s c ă z ut faţă de stabilirea realizînd în fapt o simplă descriere a faptelor. Unii legilor ştinţfce, consideră acestă situaţe oa adecvtă şi s u s ţin, după cum am spu s, programul ideografismului pragmatic, atribuind scopurile teoretice sociologiei, economiei politice sau altor ştinţ e ; alţi în s ă c on s id er ă a ce a stă situaţe ca o manifestare a unei anumite perioade d e dezvoltare a ş tin­ ţei istoriei, care ar trebui să se transforme într- o e tapă mult mai inter~sată de problemele teoretice, făr a neglija, na tural, sarcinile descriptive. c ă a isto1iei, e xist e ntă Tr_ebuie să reamintim că structura metodlgi î1:1 penoad_a ~e elaborare a cla s ifcăr în ştinţe ideografice şi nomotet in ţ elo r hce, co_nstit':11a _o reflectare a cultului faptului concret şi a c unoş P_rove_m:~ din_ izvoare. Predominarea netă a descrierii simple, precum şi pnmu _paşi în de~crierea gentică c onştieă din punct de vedere favorbilă pentru suţine r ea tezelor !11etodol~gic au constituit o bază 1deograf1smului pragmatic. Incă din mome~tul formulăi lor, aceste teze nu au redat coree! struc!ura meto_dlş1că a istoriei, care nu operază numai cu o pura istorice individuale proziţ ce descriere exprimata prin proziţ ~osed~ ~el mult un grad de generalitate limitat. Ele nu l~au în considel a:eMmci c~rentul nomotetic al is_toriografiei marxiste inţat de operele 1 . arx şi Er:gels. _ţn concluzie, încă de pe atunci ist~ria opera cu toate ~e. ~ fltrm~ţu ştinţfce : afirmţ asupra faptel or individuale: g1~nuerr1lae1·1zan 1s orice ' propo zi· ţ· 11 cu un grad de generalitate 11ml • ·tat s1, legi. t eficatăţ Există, deci, argument f t . tul acţiunlo e oar e serioase (printre care argumen • realitatea) care sub~iumane care. exploa:ză legităţ ce guver~eaz~ grafismului pragmaticn::;1~ i~z~ ideograf1s_'.11-ul~i obiectual. Tez~ . ide~ cînd este interpaă c a m '?are masura cercetarea istorica, d_ toricilor îndreptaă exager~!• adică atunci eînd neagă activitatea W spre stabilirea legilor, este în mod clar falsă. vez- 458 ti inţ ei ist ori ei, care tinde tot mai mult s r . ,,o\tar~a \eor etice, a nulează, prin însăşi e xist e nţa P \ ~ narţiue cu obieC~ve grafismului pragmati,:,, care de altfel este ~s u1 _fapt, progratnUI ideO u înseamă totu~i c ă istoria s-a desprins de rnad1 lralr profesat. Aceasta n rno e e e sale trad iţ o n a l e . 4. Istoria Necesitatea dezvoltări şi sociologia. istoriei sociale D a c ă istori cu l fo rn: u lc az ă le~i ş i )e u~il z~ a z ă _în e ~plic a ţile cautunci ca re este dif e r e nţ a dintre istorie ş 1 soc10log1e, despre care z?Je. a 5 u s n icod a tă c ă este i d e o gr a fi c ă? A ceas tă p ro blemă se dovenu s-aa prob le m a f u nda n: e nt a \ ă a__c o n s id er aţ i ) o r ~ene'.·ale 1_-efe r!toare d eşt ·tul di n t r e istor ic ş 1 alte ş t 1n ţ c. Între 1stone ş 1 soc10log1e nu la .r~? 0 I n tc d e obi ect. deoarece ambele se o c up ă cu studierea socieci c S - a. n u tca spune numai c ă istoria este i n te r es a t ă de \ree~i_~,a laţi lu ma nr- soci etă ţi , în timp ce sociologia se p re ~ c ~pă. ~e preze~tul ru tu acps c1 t doa r o deosebire de nivel. Nu exista mc1 o op r eli ş t e d. ?ar ~ceas!: c~ c " d. net de vedere cronologic, obiectul ce r c etă­ ca 1ston cu l sa t 1a teze • . 111 . P~ \tă parte ca sociologul sau econoril or lui in m od deschi s. 1a1 pe c1~ a. ·ac ti c ă istoricul se p reo cu p ă mistui s ă expl oreze t recu tu l. De ş i ~n . pi • 1 gui de prezent, a ce as tă , ,mtr-o masu . ra• m a •i ma1c . ele trecut • 1a1 socio . . a ob"1ec, o e'" cronologica . . . dar în rx tensiun dif er nţa arC' un car~ct?1 s?run . . 11 tului ce r c e t ăr i isto ri ci ş 1 sociologiei • , . . eterul izvoarelor, dar m •cara . voare de informaµ· e, •m Adesea se spun e ca• d cose b.irea_ exista e s ublin ază C' ă sociologul poate sa-)! creebz_e_!Zde grad deoarece se pot · d" u o deose ue .' · r demati_mp ce istoricu l nu_. _~ stc . m ~o . .01. autori s-au folosit_ d1~ p_m nchete. n ~ nu meroase stu d11 istorice _a i cai di r e c tă, de in_terv'.un ~1 ; orană. tena\e furnizate de o b ser va ţia lor d a· s·i Ja istoria conte P . • mo ern. ' sociologie şi • •istori·e' dm Aceasta se r e •f e r ă , ev ident, la •istoria . "til0 . în modul e . I portul dintre ln di scuţil e refcn~oare. a ra supra particulant~ . . ~ obiectul ş i prezent se atra ge a t e nţia m~1 mult a deosebirilor privi~ stinţe . Este examinare a obi ect ului d ec1t asupra bţinute în ~mbe e cÎecît ÎJ\ istostructu ra m e to do l o gi c ă a rezultat~lor o rna· s u r ă mai mared generalitate grad e •• • d intr-o dev ă ra t că a_ în sociologie se t 111 e • iilor cu un . Jogia teoretic~, n e spre stabilirea si verificarea propo;1\ nurnai la soclf·rile istorice m limitat si a legilor · dar aceasta se rederosebesc de cerce v\ţia jntervi~l, n · • ' e se e obser ' pnntăril e de teren, car e info r maţie --: tr e bărilo puse. ta în u ~ ~ la c e rc e SPec1al prin caracterul surselor d . prin sfera m. J o gic ă ar cons tianch t . . măsu r a, . socio • rin con . e a - ş 1, mtr-o oa recare . rică şi cea terizeaza ~ . lntreCipala d i fernţă între abord3:rea ~st ~irnpul se rar~c uţin posibil tice şi faptu\ c ă în con e p ţ i a istoriculu~, · fie cit mal pesiunile ge~e numai nu·t ' bme sa succ inta . ru l ~te, care, în cer cetare,. t;e . teresul pentruturilor repre~lt d e pă ş ita . P_ta. A circumscrie istoriei. m •tatea struc tinţ e dem . terne, ln soc1ologiei inte resul pentru integri a arnbelo: ş re laţi e _lor i~unile de ieflectarea unei eta pe de dezvolt3:re tructurile m vita cons1der: r punctul Jtoricul vrea să examineze în:ă ş1 ~l nu paate - ~ă într-ade:te' în s ă _ n~= 1 :?1 ce, pe de altă parte, soc:° istorie d~~ct~rii; n~r:t că pri~:0 Qe n genetic. Pentru momen .' logie cel a1 ~ Este adev cercetarea .010_ n Vedere genetic iar în socio perrnanen ·u1tă vreme cea a soci • iar ,esar ' Pal ca acestă stare sa• dureze . . e pentru .rn închise, t la fort ă a isto ricului va ramdin ate reJat1V e or ist~rice, ca r e pot fi consi er h J·r _ f; ....... lui interesul pen t ru i n t e r_ r elaţi~ _uman e, de ci pentru inte r acţ iu n i! eu ti"mpul a c eas tă gr a ni ţă gu. 1 d se va estom pa tot ma1 mult. soc1a e, ar c · d t 1 t t • T t mai multe studii n e conving e carac er1:1 .. o m_a1 p rofund al acesto~ asocieri ; unele „at?~?" i_s tori_a . d e pe poz1 _ţ 1 _ le soc1ol~giei. altelea tac ă sociologia de p e p oz 1ţ 1l e 1ston e_1. S e pot. d1:'tm ge d oua. et~pe aleacestui proces de î n t r e p ă trun de re. _Prima cons~a 11:1 . f~ptul ~a istoricii util zeaă un ele concep te elaborate m sfe ra _soc10log1 e1, __iar sociologii m J. ilustra co n s trucţ1l e ş1 teornk. A doua etJnâ teria le istorice pentru a-şi 1 d es mn ează in tegrarea celor două tipu 1i de cercet~ ri. Pentru momen t gă s im mai multe exemple, m g eneral. de cercetar" a unor l egă tu ri reciproce din part~a soci<_>l? gil or d ~<;î t _di1_: partea istoricilor asupra căro a a p asă pu terni c t rad 1ţ a c rud 1ţ wmsta . Studiile i,torice 'universitare se d esfă ş o ară, din păcat e , în ge neral în spi l'itul a ~1.., . tei t r a diţ , ceea ce nu este d e natură să stimuleze progre~ul în ~f"ra istoriei teoretice. Dintre sociologii polonezi, L. Krzywi cki ş i S . Czarnow~ il.i au abo rdat problema tica i s t or i c ă cu rezultate excelente. Istoricii îş i arni nte,cbine subtila a n a li z ă a cau zelor victoriei 1·epu rtatc de- Cntr;i e for lT! ă, P" care Czarnowski a făc u t - o în referatul prezentat la al \ ' 11-1 a Cong r<'"inter a ţi o n a l a l istoricilor de la Varşovi din anul 1933. su b itl•JI Reakcja J<..atolick a w Polsce w ko,ku XV I i na poczqt ku XTII wielwl! [Re ac ţ ia ca t o li că în Polonia la sfi r ş itul secolului a l XYl- l<•a ?i în repu •1I • secolului al XVll-lea]. P orn ind de la u n material istoric cunoscut. d 1r bazîndu-se to o d a t ă pe vizi unea soci l ogi c ă a structurii sociale, , I a i e ca1·e, prin a m ploarea f or mulăd or. a d ep ăşit cu mul t propus o e xpli caţ în ceră il e mai vechi şi mai noi de so luţi ona" a acestei di fi c-i le probl<'ă o tr ecere în rev i stă a dive rş ilor fa ctori. el scrie : .,Es~ me istorice. Dup suficient să o b servă m faptel e, fie ş i num ai pe cele m ai "emnifi ra ti\·e. traefo mă a coincis cu drzpentru a ne da seama c ă partiripai·ca la Con 1 3 voltarea ş l ea h t e i ca clasă" . Reliefarea t ransfomăil or din st ructura -.ncială ec hi va l e a z ă cu indica rea unor că i de im·estigare fo a1·te util e pen ru istoric. Exemplele se pot in:ulţ. Cele mai re u şite i mai cun oscut e cerr,•tări au fu rn izat la timpu l lor sociologii Max Weber. R. K. Merton, W. I. Thomas ş i F. Zna niecki1", iar mai tîrziu L. Popes 15, E. C. Hughes 1", W. F . Whyte". Vorbind de istorici i care au exploatat în mod creator punctul de ve~ere sociologic, trebuie s ă am intim L es caracteres originau x de Z- h.1:5toire_ rurale_, ~e M. Bloch (1931 ), lucrăie lui R. H . Ta wney (în special studml Reltgwn and the Rise of Ca pitalism, citat de mai multe or i), peR. Rut~owsk 1, A. Fanfani, L. FcbYre 18 , E. Labrousse. P. Vilar, A. Soboul, G. Lefebvrc ş1 mulţi alţ i . 1storicii ~co nom i şti a_u fost cei care a u c ău ta o ap ropiere mai m ~re de probl:711 atica structu n lor sodale. Nu este deci ex agera t să afirmam 1 că, în :1a~ura în care au r e uşit să lege mai mult analiza e co n o mi c ă de întreprinse de ei au fost m ai relecea sociala, r:zu ltatele certăilo vante. Exp resia . ac,'."stui fa pt este corelarea frecvntă a istoriei economice cu cea so n1al a sub d • · 1· ~ . enumirea co mu nă : istoria economico- soc1a a. I tiv a~t~~~:t ~~to~-'. \ s~cial~ se d ~zv?ltă mai m u lt ca o discpl n ă rela~ pentru i to • i e _u~e sa constitm e o su r să de i n spiraţ·e n u numal s na economica ci p _ • . . ·n special pen tru cea 111 • ' . en.t u toate ramurile c erctăi istorice,_ 1. dez\ · o ltaă dintre acestea - istoria politir_aIstoria s oc i a lă poate 1 ~uţin. şi ea I nterpaă, evident, în tr-un mod descri ptIV' f~ 460 m od teoretic Cerctăil întreprinse în m d I d" • tr-U11 1· . o u 1n u r mă se ,au 111 ia de ceea ce un 1 socio 1og1 numesc sociologie 1 t . . . aproP . ologiei 19 s onca ş 1 o pror vo . . sfera soci • paga 111 5. Sarcinile istoriei 1n ciuda încerăilo. de. apropiere_ a i_stor~ei ?e sociologie sau de sociale (d~ legatt~nle înt~e 1~t~ne . ş 1 ?1.verse „alte" şt inţe ;aJte ş . metodolog1a specială a 1stone1), 1stone1 singure îi revine se ocupadeosebit, de mare i mp ort a nţă, ln co n s tru c ţia ş t i i nţe l or sou~ rol te un rol pe care i_storia 1-_a j~c~t ~ în ă l_a apr iţ ~ în secolul cHJ.l;• ~ ea a cr udiţ o nismult, opus 1stone1 „f1lozohce".. Socwlogul, ecoal X_lX m e ază societatea din diverse puncte de "hologul social exa 1 1st nom u • unul dintre ei n-ar considera natural _s~ i . se i~pun ă sara i·ezultatelc ş i de a prezenta 1magm1 sintetice ale d~zyedere. Ni. t ·na ~ a 1'.1 : -gr_ In schimb istoricul e xamin eaz ă pur ş i simplu so_c1ey0 Jtăn1. soC'le aţt făr a-şi limita p reoc u p ă r il e la premise. Fapti:l ca )n tăţil e dm trecu . t. numeroase discipline speciale nu schimba nimic. cadrul is toriei_ e x1s ~urn! P ale istoricului ar trebui să se i ncl u dă _in!r?.Prin re sarc1_nile na d \'edere integral în cer tă r i l _e asupra s?c1e_t_a\u. ducerea un':11 _PU1:1~t. e . incit vorbim despre ea m m~re masu1a __ca ~-te c- ilă, aş 1·tate Dar atunci cum se p, eO sa rcma d 1ft = . . . ca despre o rea 1 , • "? despre o cenn \a. ia_r . nu . d în vedere funcţ il e sale „norma1e • z intă sarci nile is tone1 av m u-se t "bui la c u noa şt era l e gi tăţ il or Funcţia princală este de. a c~:t~\-i istorice sint posibile_d:scope· v ie ţi i sociale. um a i pe _baza un ei zc:~Jtare soci ală. Aceast~ sarcm~ po~~: rirea ş i c unoaş erea ~egiior: de d! ntru toate ş tin ţe i : soc_iale. F~{;r vafi considera ă ca primod i ală .{ză dezvoltarea sociala, at1t a Je~ionază n'oaşt era legilor care guverne t de timp cit şi a celor care a\ eţi i solabile pentru pe r ioade mai sc':1r enu este pos ibl ă organizare:o,~ Putem de-a lungu l m a i m ultor epoci, zătoa r e a d iverş ilo r e1 fa~ a •efectele ~oresp::m O b az ă pentru a_ P ~e v~a ţ a so cial ă ciale, adi c ă i n fluenţar~ d in flu e nţa numai at unct cm at ea legilor care guveine mare angajarea • Cunoas er . • drept ur • Daca• a cţ iunl or Intre prinse. . • de reviziuni ş 1 , . . lor propuse. o_feră posibilitatea une'. aSlff-1 . potrivit . o~iective a n izăr i v i eţ i so1 într- o activitate practic~ e i c_ ~ ; 0 ;ta n ţ a rna1ora a ?\~n ei sub acest _asriu ne putem înd:ii deci d: _1 d f un cţ i a socială a is tau la baza e1 s~ claie, nu ne putem în~ n~Cl ~ in ţe l or teh1_1:ice . cai~e s~ciale. o are ar 1 O pect. Dezvoltarea t e?~cn ş i ;ţ{ile o rg ani z ărl ~ ţti cosmic făr o ţ: ; a poate realiza numai m con . cucerirea s p a ţtu are este o emana rn • 1 ţt'oare m d sta c • să zice , pos1b1le p :og_rese e a m_e . făr un aparat e ăril e istorice ş y' realitate, nNumai a ş a nizare sociala :node_rna .ş i d _ cte intre c1:rcet ai ap arentă; e1? Lip sa unei legaturt ire ă este, deci, ~u?1 i apropiata. p roiectele unui zb or pe lunte a fi putern_ic; 0 şv ita e, . ea antel _ e g ăt ura aceasta se . dov: e şn_ histaria -rnagts . de altfel din c sine \nvechiul dieto . • ..1 ce rezulta e c u noaş t e __Pe e•te nePoate fi înţ e les • 1storte , · de a 5 )turu, cr , .. • Ur măt o a rea fu n c ţie a • nţa omu 1Ul oJtarea cu t . curioz1ta\1 r ioară, este d e a sati,;face do; o d a t ă cu d':_Z~zvoarele a~es i ~ţ i 1n s ă ş i ~ susi. In istorie se o b serv ă ci: .' cu toate ca tuarea cunoz progresului • d e a uto ccend ă SU,i-ge~e-ns a c ă numai_ •o Voia f t. diverse, ar c un oaşter 1•5 t 0 nea fa ţă de p r opr ia isto rie au osai mare o og ~ Ja sine in\e 1~~te 1ndepltn 1 P constituit în tr-o mă s u r ă tot m • e tă ţ1 " i. Est e · esp u nză t or 1· soci d coi 1•!1 __ d ezvoltarea cult u ra a a . ! tă în mo ş t i nţă istorc ă ce se dezvo 461 tinţe -~r tf !~ . f ţi . gnit vă de mare resp onsabilitate. Istoricul es te dator aceasta unc e co t· -·1 . J t • să cunoasă calea prin care rezultatele cerc~ a11. 01 sa_ e . po a Junge în diverse cercuri de „receptori". El nu ..treb~1e ~a. se limiteze Ia ce rcur J • ·ţi aţi Trebuie să popularizeze ştunţa 1stone1. ce or~;i ace;stă funcţie cognitv ă a istoriei se leagă funcţia_ sa e ducativă , probabil cel mai mult av ută î!1 ved~re, _d~oarece SE; refera la utilitatea socială a istoriei. R olul educativ ~l. 1s!one1. a _ fost Şl :ste. rec1:1n_oscut de diverse şcoli de istorici şi d e actlv 1 ş b socia!1.. _Educaţ1 1~t<;1nca 1:eprezin t ă una dintre bazele principale ale for!l1ar11 c onJt1ţ ~ 1 1_ ~eo!~g1ce ş i politice a societăţ. Istoria, prin descope~·!rea_ ade_varulu1 şt1nţflc, trebuie să contribuie activ la formarea conşt1ţe sociale. În arest domeniu sarcinile ei sînt uriaşe. Cite mituri există încă în conştiţa socială! Prin participarea sa la formarea conştiţe sociale, istoria întăre ş t e legă­ turile care unesc societatea; ea este una dintre principalele componente ale c onş t inţe naţio l e şi una dintre condiţle principale ale existenţei unui popor. Ea intră în co mpon enţa cunoaşteri care orientază actiYitatea oamenilor. Ea ne învaţă să gîndim dinamic. Pentru a - şi îndeplini funcţile tot mai numeroase şi de tot mai mare responsabilitate pe care ea le are, ştinţa istoriei însăşi are nevoie· de anumite schi mbări. Aşa cum revoluţia tehnică din secolele al XVIIIlea şi al XIX- lea a determi nat deplasarea certăilo istorice pe noi direcţ, tot aş noua revoluţi tehnică de azi reclamă transfomăi fundamentale. Istoria păşet în etapa unei ample extinderi metodologice a apel într-o măsur tot m a i marfc' tehnicilor <le lucru. Ea trebuie să facă la metodele de investigare şi la rezultatele altor ştinţe, dacă doreşt să - ş i realizeze pe d eplin nevoile sale fire ş ti de integrare. Tot mai u r g en tă se dovedeste a fi n ecesitatea dezvoltări istoriei teoretice. Aceasta n u înseamă însă abandonarea activăţ practke de cercetare de pină acum. Nu. Numai că este tot mai necsară o specializ'.3-r~ ~ortic ă . T rebuie să se găseac istorici a c ăro princală sarcm? .5'.' fie nu narţi une a factogriă, ci o n a raţiune de dezvăluir a le gităţ l~r, care s ă contri buie la construirea teoriilor, la descoperirea str;1ctunlor a c th · ităţ umane şi la formularea legilor. Alături de ei trcb:11e să se afle istorici care s ă se îngrijească de cons truirea une i imagini bme ~truct1;1rate a istoriei ş i fundamentate t eoretic. Istoria teorică ar· t~~tll să fie pur ş i simplu m ai teorică . Poate că altele vor fi însă cai le de . d~zvoltare ale istoriei. In orice caz sarcinile ei sînt mari. ln faţ lor, 1mma istoricului nu poate să nu bată mai tare. . Uca ex i~ e nţ a unei _clase (Th e Principie.,_ of S_ctence, op. cit., voi. li. a 1JT1P Cf. ş i Folk-! Dovrmg, fh stor~ as _a Social Sc,ence, The Hague. 1960_ P· 673). Garcliner, The Nature of fl tstoncaL Expumat um, op. cit., p. J l-4 1. p. 60, p.ste subliniat_ş 1 de C. G. Hemp~l, The Function of General l,aws st 1ucrU e în Theories of History, op. cit., p. 347. CI şi H. Albert. Proble: 7. p.ce tn Hi st0 rYWisse nscha.ft slehre, 1-Iandbuch der empirisclten Sozialforschuny, me der -56. op. cit., ittucture of Scte_nce, op. cit., P:. 466-473, in sp_ecial, p. 470. E r.agel, T~ J Topolski, Studia z metodolog11 h1stom, op. c_rt., p. 22. 51 urm. · 8. • Malew!lkl, _-k. criticîndu-1 pe Popper. scne: ,.numa, o data m istoric Ludo9. p.. zn a mierowţj a a m oş t e nit tronul de la taăl s ău L~dovic al xm_-1•~; d'.,r JO. cz. vie al ?' 1 laf de multe ori ca fiul să m o ş tena s ca coroana tatâlur (rn s-a înt1mP . " voi. XXlII, nr. 3-4. 1966, p. 202. . . . Ruch F1lozof,czny ..' le istorlei cf. F. Brandel. Histoire et soc10logie, m feritor la aceS t e . rta _ ţ ' taris 1958: r\. Kioskowska, Sociologin n histona [SoJJ. Re rraite de _.,ocw ?9{ '·n K:.Vartalnik Historyczny", nr. 3. 1964. p. 661-'574: ciologia ş1 ,stor;:. 't~ry "Theory and Research (ed. de W. J_. Ca~nman 5! Sociology and ts ' 1964 R. Aron sublinia că soc10Jogia. exam,~•d~ A Boskoff), Glenc_oe, fa tele istorice /lntroduction ii la philosophie , r~laţie generale dintre 1fo). Cf. şi P. Bagby. Culture and History, Lonl'histoire, Paris, 1958, p . . don, 195_8. Dziela [Opere]. Warszawa. 1956. voi. li, p. l-17-l6G. 12. S. Czarnowsk1, . . . The Polish Peasant "' _ Ibidem, J). . ţ 1 era lui w. r. Th?mas , ş F.c~t3~~ec~,J8-l 2D. mim\ inepm13 9 0 14. Ne referim a of America, în cinel volume, ca ' . . tru istorlc. Europe an zabilă de insp1raţe cenachers New Haven, 1942. 3 15 L Popes Millhands and re . T~ansition, Chicago. 194 • t tf itn' special iw~ţ:• ff:e:~hc~:Je 1i'.icrarea: ~ c::i~~9f~ / !~ 1 l'mcroya;:as":tm~~• :; L ._ Fe v~ţre, studi sui Reforma • . . _ . ,_ 18'. t 66 Paris, 1~47. Cf. şi :r: t'eografia, Torino, ~9 • d le ale soci0Jog1e1J, m „S t scritti dt metoda a id I socjologii [Doua mo e 19. Cf. A. Malewski, Dwa„ mo ; e 1951 p. 42- 54. dia SocjoJogiczne • nr. • • CF NOTE unil e lui A Le · k. k przyrodniczych i h w::i. 1 pe tema psi hologiei în Psycholqgta wobec '!?". . ş t inţel umaniste] u;ru, tf;YJ_znych [Psihologia faţă de ştinţel e naturu ş r 2. A. Malewski , J . Topolski n ." u la Metodologiczne", nr. 1, p. 47 şi urm. s ens•c,;'1tţ .. metodologH hfatortt, op. cit., p. 25. 3. H. Ricke_rt, Kultrw 4- Cf. K. AJduk1 cwicz, Logt/ca • u ingen, 1926, ed. a VJJ -a, p. 51. 5. ln discutarea ul terioaă a 8 prafuTMtyczna, op. cit., p . J 79. rea lui . J . Giedymin, ~~"ob~,}~,::obl~me _vom folosi o serie de teze din lucra,; -170 ş , a lui E Na 1 Th.e Y. Zatozenta . Rozstrygnt,•c/a op cit. p. J4. ·6· Pe ace~stă Structure of Sctence , op. ctt., p·. 447'......60li._ ternă ct. C. gej 0 st ory, ln „History8 ·andy~t N • •Resher, The Problem of Untqueness ''.• evons scria: ,.Nu se poate eory .' v?l. J, nr. 2, 1961, p. 150-162. W. s• • • • atr1bu1 obiectelor o denumire comună, f ă ra l. Ct. consideraţ t. J• 462 - r,1are l 66, 430, Uervan 326 Descartes R. 62, 67, 184 ;onteneUe B. Le Bouvler 1116 ourner Ch. 144 piirG' 217 218, 246 ,Destler M. A. 117 F 69 FoU11tel Couiand' "2 Dl ~l G J. 182, ' az • Frank P.de249 ..., N. D. .,,, Di.lthey W . 76, 87, 88, 93, Frazer J. G. (Ilir ln '; . 186 51 58 88 94, 95, 97, 99, 110, 112, JJJ Freeman E, A. ~ 1et f . t106: 107, 117 81 372 • Frege G. 16 ~ Y11e1 t:0. 43 2, 451 Dionisie cel TtnAr 55 Fresnoy N. r. i)ilde _V.A J. 25 63 Disraeli B. 383, 384 Freud s. 7 ' 64' 69 it,,ncztO 'J M'. . 64 Diwald H. 113 Freund J, E. 367 (l!Ll~ : 11: 312 Dlugosz J. 39, 40, 57, 308, 319 Friedrich J. 313 3 iDobaă J. 44, 51, 52, 58 Fritz K. 51 tiD f . °1106, 116 Dobrowolskl K. 69 Fritzhand M. 133, 45-0 ())luJgUl:t '121. 283, 289 Dobrowski (Dobrovsky) J. 69, Fueter E. 36, 86 ()11/IStt • 49 51 30 l Furtak T. 324 aceroM·fH 457 Oollar Ch. M. 368 (l!pham • C •134 Barthley W. W . 130, 134, 400 Borkowski L . 25 cochtan/·a • 5, 329, 330 Donagan A. 130, 134, 397 Geibraith V. H. 42 Bastide L . 119 135 24 Gal! Anonimus 256, 301. 3ll co!teD wood· R G. 42, 45, 50, Dopsch A. 312 Baszkiewicz J . 393, 395, 401 ~~~~~-nE~i1~45 GaUeati A. 88. Bâ thory Ştefan 365 Co~in:9, 70, 87, 97, 106, 107, Oovring F . 463 B k" S 3 Dray W. lL 130, 133, 134, 150, Gallie W-. 8. 130, 134. 397, 401 o;Î)o rs I • 53, 354, 365, 361, Jt6, !29, 370, 371 Bauer W. 11 8, 271 373, 318, 382, 385, 397, 399, Beard Ch. H . 108, 230 Cohtmb C. 421 B osko ff A. 133, 4G3 4 00, 4 0l Bea ufort L . de 63 Bos! K. J 13 comparez H., 129 Gardin J. C. 368 Beaujouan G. 166 Gardiller P. 28, 70, 130, 133. Boss Abbe du 186 Comte A. 72, 80, 82, 83, 84, Droysen G. 88, 108, 271, 272 Beck J . 370 Droysen H. 88 383 .,.. .oo Boss ue t J . B. 55, 66, 404 85, 88, 89, 125, 186 Droysen J. G. 81, 88, 109, 270, 134, 378. 382. • """· • Beck R. N. 133 Bouquet M . 64 Condillac E. B. 213 463 273, 277 Becker C. L . 66, 108 Bradley F . H. 96, IOG, 107 Condorcet J. A. N. 49, 67, 68, Dubrovski S. M. 152 Garelli M . P. 368 Becker H. 58, 70, 117, 139, Bradley R. D. 133, 191 69, 70, 77, 79, 125, 130, 186 Duby G. 104 Gaskell P. n 6S H 149, 190 Brand,t A. von 37 Constantin cel Mare 57 ~" "e Ch. F. 45, 61, 62 Gatterer J. C. 64, • Beda Venerabilul 40, 55 Du C ..._ Braudel F . 115, 116,- 405, 46l Coontz S. H. 367 Geiger Th. 209 Below G . 86 Breysig K . 89, 109, 118 Copernic N. IO, 214 Duhem P. 99 Gellner F. A. 130. 134 Bend ix R. 113, 210 Durkheim E. 82, 103, 104 6 Georgisch P 64 Brinton C. 134 Cordolani A. 166 Bentham J . 84 Dutkiewicz J. 165, 266, 42 Geyl p 86, 87. 134. 150 Brodbeck M. 134, 249, 400 Comlorth M. 150, 15'1 Bergson H. 91 , 99, 103, 112, Brown R. 111 oworzaczek W. 324, 332 Geymo~at L. 1~. 46, 50 Coste A. H5 140 Browning R. 142 Costes W. H. 411 Dyoniziak R. IJ3 GtbbOn E. -19, 03, 66, 69 Ber keley G. 67, 122 Bruck R. 115 Cournot A. A. 102 Gibson Q. 2;1 t-1, t9, 23, . 4, Berh n I. 70, 124, 126, 127, 128, Brunfitt J . H. 69 Croce B. 70, 93, 94, 95, 97, 98, Eden F. 77 G1ed.)lmU1 • 23. t3t 132, 133, 132, 133, 134, 249 103, 106, 107, lll, 112, 116, Eforos 38 Br uni L . 40 25, 36. 88·, 1 , 49 ' 2"I. '.l'6. Bernheim E. 28, 42, 45, 51, 58, Bru n o G . 370 Eichhorn K . F. 75 !35, 243, - 48• • ~77 289, Cl17, 129, 231, 284, 415, 416 270 6D, 97, 109, ll8, 268, 269, 270, Brutus M . I. 217 rompton S. 421 Einhard 39, 309 ~62, 26tl, : · 306: 301: 312. 211, 273. 277, 298, 312, 407 Brzostowski P . K. 393 Crornwen O. 179, 1·8 2 183 Eliade M . 412 291, 292. • 329, 330, 331. Berr H. 47, 73, 74, 86, 100, 103, Bu cher K . 85, 89 328 Crub,lllcr M. 150 • Ellwood Ch. 40~ 313, 31~, 401: -123, -125, • ; ~~· 105, 106, 108, 115, 11 6, 1 Elsass M . J .. 335 ~ 332. 390 _ 83, 84 , 8& t ~rc:t1 Engel-J anosi P . 9„ !13, 430, -16; A- •48, :J11, 331 Beutin C. 36 7 110 107, l 87 Cltmowsk! S. 157 165 412 Engels Fr. 42, 45, :4 • 145: H6, rneysz~no d; Ftore 55 Beveri gde W. 335 Buczy!\ska H. 11 2 460,463 • • 9 187, Gu,acc 230 ' 138, 139, 14 2, 1 ' Bielawski J. 58 01, GiottO B. u J, A- de t01 Bienfait W. 114 15 0, 151, 164, 178, ~• KN.1~~ 145, 151 , 179 ttoryskl A. 111 198• s-i' 2289, Goblllf°f w. von 95 188 190 194, Biskup M. 324 Bujak F . 111, 11 0, 301, 401 ~ ~o: s1t1 J . 365, 367 ' 239' 247 ? 49' 2 ' Goe th e • 8 1 Bisma rck O. von 420 n ) 39 (\,~ S 1 Z. 329, 330 Goel2 W, !l ?-Iii 150, 15 211, • • • Burckha:·dt J. 34, I O, , "«-<OWskl T. 3l3, Blacke M. 400 436, 449, 45d8 . eyrene 53 Gold!llilll L. ~ • 330 Buret E . 77 B!a ke C fi . 1~4, 249 Burns A . L . 1:34 Olbro Eratos.t he ~e ~~esarea 55 GoJdstein; 6 86 Bloch M. 42, 45, 104, 105, '11 5, Bury J . B. 36, 106, 132 Euseb1us tn Gooch G. d;ae 'c. 368 01bro: sk1 J, 57, 58 401 l Hi, 169, l 90, 221, 248, 250, Butterfleld H . 36, 51, 69 , 81 D1m1is1csk1 J, li. 445' J . E. 74 C tiJran ~ 339 Fabrl 217, 301, 312, 381, !J¾i,10 a I. 115, 330 116, 177, 371 36 460 5 Gordon 151 Fanfanl A. ' 5s 104 105, li ' G6rk• OW ll8 Dttt,eis u J . 115 Boas F. 11 2 Febvre L. 42 • 463 ' GBrlit.l . L. 40 Ottit ll. Von •132 Bobinska C. 116, ll8, 165, 248, Cackowskl Z. 266 21 o A. C 2B 116, 191, 460 , 211 G6rnJckK 11 5, w8 277, 312 Cahnman W . Y. 132, •63 :ia:• 217, 2lO • ::o, '1~2. 134, Feder A , 118, 1• 34,401, a 6rski S 1o9 5 , 226, 247, Feigl H . 134, 2 J{. Bobrzy!\ski M . 16, 88 401 Ca llot E. 42, 45, 411 O,.• 400, 4Is' , &7, 68 Gothetn 1k 1,. 1JO, 132• 1 65 42 5 Can-t.or G 21 ~•\Qn G ' Bock K. E. 132 ' aoitscha . Ferguson W. 0 143 Bodde D. 134 CaJ' lyle '!'. 76, 78, 179, 18 2 21 ~w, 11 ci/ 448 Feuerbach L- JC, 9 438hi J70 151, 179, 23•, 23 80 ~i n J . 40, 60, 61, 68, 185, 186, Carnap H. 24, 33, 122, 115 • 1i6: Ila iy11s1c~-G8 3, 132, 142, 186 Feyerabend, ~ 78, 87 arac ,._ t45, 2 9 1 ~IIJ\ou p 0 111\ska z. 334 365 Fichte J . G ; 131, 240, 24 1. 249, 3 , 66 Gr~49 Bogucka M. 439 :130, :J7:J , 309 llt 1et t.{ • C. F. III 270 • 273 Fierlch J . 3, 5• 249, J 3-16 39 Carol cl!J M are 182, 303, I) loUrn ·rne 186 • • Bol!and J . 62, 69 Filip II ,os 13 431 Graunt .de '!'olif1 !l!'nb1tJ' l.f. 88 Caron<! dm Lampsaco 40 Boneurs 186 Finch }{. A. 147 50, 134, Gr~goirell D, f3I Borel E. 249 Car,· Hallet E. 106, 117 ~ot1ns\8. 110 Finley J. M. , GrekoV • Casslrer E . 92, ll2 re(( P. 115 Floud R. 368 423 36 Fogel n. INDICE D E NUME Acton J . E. 87, 106, 116 Adams H. B. 125 Adamus J. 141 Adler E. 149. 191 Africanus J . S. 55 Aggasi J . 130 Ajd ukiewicz K . 13, 23, 24, 29, 36, 50, 121. 151, 166, 172, 190. 241. 243, 247, 249, 250. 266, 330, 430, 438, 453, 462 Al Massudi ,·. Massud i AJ Albe:-: H. 131. 249, 463 Alexandru cel Mare 444 d 'Alem bert J . L . 79 Alston W. P . 247 Ander!e O. 114 Andrews G. B. 81 Arbut'l..,oth J . 70 186 D'Arcy M. C. 113, 133 Arie,; P . 106, 116 Arno d S. 394., 401, 447, 451 Aron R. 45, 58, 92, 105, 11 2, ~ ;· 134, 150, 226, 365, 411, Arrow K . J . 367 Aristotel 21, 48, 50, 53, 54 58, 60. 62, 167, 185 ' Ashby Ross W. 25, 165 Ashley M. F. 150 Askenazy S. 448 Assorodobra j N. 87 A~;f~~i:'5 Aurelius 55, 177, Augustynek Z 166 d'Avenel G. 334 Awdaniec Skarb Auda 325 Aydelotte W. O. 134 Ayer:_ A. J . 213, 217, 220, 221 24 1, 248, 311, 312, 313 ' Bacon Fr. 59 60 61 186, 213. 214 ' ' • 122• Bagby P . 9, 463 Bakradze K. 11 3 Banka J. 249 Bard ach J . 327, 332, 4-46 Barker E. 150 Barnes H. E. 58, 66, 70 86 • • 139, 149, 190 Barraclough G. 128, 133, 150 ·r cel g=.lli/d!l~ :~ ii: t.~o~1o, J\;~l :~~!;.~ 5 ;~~:;~g. !1 7 3 w. 464 I() - l.tetodolon1 .. , _. __, , 465 --, Greniewski H. 190, 202, 210 G resham Th. 1O Grey W. W. 368 Grigore XIII 61 Grodecki R. 401 Grosman H. 345, 366 G rotius H . 63 G ruşin B. A . 150 Grynwaser A. 451 G rzybowski K . 68, 86 Guicciardini F. 60 Guilford J . P . 339, 347. 348. 366. 367 Guizot F . 76, 77, 78, 179 Gumplowicz L . 88, 110, 118, 125 Gun·itsch G. 115 Halkin L. E. 59. 106, 116 Halphen L . 28, 86. 106, 116 Hamer S. 58 Hamilton J. 335 Hammurabi 305 .Ha năelsma M. 26. 35, 37, 110, 111, 118, 248, 268, 270, 271 , 273, 277, 312, 314. 331 Hanell K . 58 Hanka W. 301, 304, 307 Hansen G. 77 Har rah D. 25, 266 Harrington J . 63 Harris E. E. 117 Harsin D. 116 Hausec H. 335 Hayek F. A. 126, 132, 133 Hea th P. 283 ~ ::~~~e1i~- ~ t 41 , 53, 54 5 Heeren A . H. L. 65, 67, 69 H:.ge! G. W. F . 28, 43, 49, 78, 19. 87, 130, 139, 140, 141, 142, 144, 149, 178, 179, 188, J.91 Heidegger M. 113 Heisenberg W. 173, 456 Heitzman M. 106, 116, 117 ~:f;~~ci~ Mytiline 53, 54 Helvetius C. A. 187 H~Ţ fi~ r19 2~·. !iii: 432~~· 4i~4, ;ş 3 . 1;~. ~· 385, 386, 399: Henr ic VII 418 Herbart J. F . 69, 108 Herbst S. 34, 36 Herburt S. 40 Herder J . G . 49 66 67 138, 139, 101, rn 8' ' ' 78• He;tdot 38, 40, 48, 51, 52, 53, Heussi1K. 109 118 Higouet Ch. 3'12 >iilbert D. 16, 121 Hildebrand B. 85 >iin richs c. 86 Hmtze O. 109 Hippocrates 58 185 187 Rutier A. 253, 424 ' Hobbes T . 63 Hochfel d J . 151, 152, 198, 206, 210,211 Hockett H . C. 248, 3113 Hol bach P. H. D. 176, 18,7 Hom~r ~S, .47, 53 Hook S. 133, 134 Hoselitz B. F . 89 Hoszowski S. 335, 343, 349, 366. 446, 451 Hughes E . C. 460, 463 Hu izinga J . 42, 45, 117 H ume D. 63, 66, 67, 70, 122, 187, 213, 218, 226 Hungtington E . 191, 411 Husa V. 36 Husserl E . 92, 99, 105, 116 H utlon J. 82 Ibn-Battuta 58 Ibn K h aldun 47, ,55, 57, 58, 61. 65, 138, 139, 185 Igelstră m J . 398 Iggers G . G . 69, 87, 117, 132 Imbert G. 367 Inama-Sternegg K. T. 334, 365 l nglot S . 451 lordanes 39 Iorga N . .12 Isidor d ,n Sevill a 40 I van cel Groazn ic 380 Izdebski Z. 68 Jab!onowsk i A. 334, Jacoby F . 45 J agiom A . M. 25 Jaglom J. M . 25 Jan1es W. 96 Janko d in Czarnk6w Janowsk i L. 87 Jaspers K. 42, 114 Jedruszczak T. 368 _Jel16en R. J . 368 Jevons W. S. 214, 316, 329, 462 Jewsiewicki B. 368 Jezierski A . 353, 367 Jol ivet R. 44 J oseph II 345 J oyn,t C. B. 462 341, 366 57 • 247, 315, Kaegi W. 34, 36 Ka hk J . 368 Ka hler E . 132 Kam ien iecki W . 332 Ka m ienski H. 447 Kancewicz J . 151 Kant I. _67, 73, 77, 82 Ka ramzin N. M . 76 Ka riejev N . T . 81 Karpienko z. G . 112 113 23 ] , 249 ' ' 150 , K ~~tmann F . 112, 113, 150, 231, Kautsky K. 145 151 179 Kayser E. 271 ' ' Kelles-Krauz K. 145 Kemeny J . G , 25 ' 151 , 407 466 Kennedy J . 255, 265 Kepler J . 434 • Kerste n A. 412 Keuck K. ·44 Kleuth H. 9 · Keynes J. M . 44 Kieniewicz S. 394, .40l Kierzkowski Z. 368 ~t!o;Kl1toniowa z. 345, 366 Kla us G . 17, 114, 209 K lein M. 134 K!empt A . 69 Kli mek S. 367 Kloskowska A. 119, 463 Kluback W. 113 Klucevski V. O. 85 K•l u ckholm C. 70 Kmila J . 7, 11, 14, 24, 25, ll8, 266, 277, 368, 399, 425, 426 I 450, 461 ' Knies K. 85 Koc hanowski J. K. 110 Kocka w. 365 Koll 4 taj H. 275 Kon I. S . 87, 92, 94, 112, 113, 114 Konarski S. 444 Kon eczny F . 110, 150 Konopczynski W . 443, 451 Konstantinov F. W. 151 Korzo n T. 88, 448 K okiaik owski S. 248, 268, 269, 270, 271, 273, 277, 312 Kosci uszko T. 16, 443, 448 Kotarhinska J. 24, 124, 132 Ko tarhinski T . 24, 25, 121 Kovalcenko J. D. 360, 368 Ko valevsk i M . M . 110, 115, 118 Kowalski S. 114 !':! Kraft V . 248 I Krajewski W. 190 ~ K ran d ijevski S . I. 6!l, 118 Krasuski J. ll7 Kroeber A . L . 70, 88, 119 Kromer M. 40 K ro nski T. 149 Krzy wicki L. 145, 151, ZOI, 460 Kuczynski S . 267, 322 Kudma K. 149 Kuhn T. S . 9, 33, 173 Ku la W . 33, :J6, 87, 89, 115a' 162, ]65, 166, 222, 223, 2439' 249, 266, 284, 28!l, 3~ 7• 340, 349, 359, 365, 3616• 411, 379, 399, 400, 404, 40 , 447, 44 8, 449, 451 8 ' 367, 411 Kuznetz S. 365 151 Labriola A. 102, 11 5, 145, ' 190 Lahrousse E . 335, 460 270, Labud a G . 165, 268, 269 333 271, 277, 303, 312, 326' ~ ~67: is~ 1 fJl, 81, 88, 407 mbe P. T 366 '1enwger 345, 366 f!I dg6rski T- 34 2', 345, 366 ~dg6rsk1 T. B de Mone t de 342 Lukas iewicz J. 121 Lumumba P . 370 Liinig J . Ch. 64 Luther M. 296, 297 Lutman R. 248 Lutynski J . 88 Menckes J. B. 64 Merton R. K. 11 I, 460 Metzger W. P. 134 Meuvret J. 3fj6 Meyer E. 109, 118. 176 Meyerholf H. 133, 134 Michelet J. 74, 76, 77, 4-15 270 Mickiewicz A. 76, 371 Mieszko L 246. 247, 321 Mignet F. A. 179 Yliliduch 326 Mill J. 84 Mill J. S. 80. 84. 85. 88. 89. 139, 213. 311, 329, 330. -1~0 Mises R. von 241. 249 HS, Miskiewicz B. 34. 36 Mols R. 365 Mommsert T. 331 Monod G. 69. 81 Montaigne M. E. 186 Monte!iore A. 134, -!Ol . -15'J Monteil A. A. 77 _ 1~1• Monter O. 152 2 9• Montesquieu Ch. L. de S.--con: dat -ID, 6;, 66, 67, 69, 70. 18 •. 394. 439, M~~faucon B. de 8-1 Moore G. E. 121 Moraze Ch. 33, 36 Morgan A. De 330 ~arck J. G -~ - 331 1,3fllpedus: K: 103, 108, 109, Mabil!on J . 61, 62, 64, 69, Mably G. B. de 64 r,amPrech E. 171 uo, 117, 2139151 158 159, 165, Mach M achia velli N. 60 1,ange O. 95 '196 '202, 206, 168, 19008, 20a' 210: 211, 367, Mac Iver R. M. 126 Macpherson D. 77 201, 2 ' ' 401 . Ch V 28, 81, 248, Macpherson J . 304 Macau-lay T. 73. 76 I,anglol:69 277,. 298, 312 Madurowicz-Urbailska H. 268 • 1,ap)ace P.' s• Je. 82 425 1,asswell H. O. 367 Magala S. 7 Latte K. 58 Mahdi Mushin 58 I,aullAIY J. de 368 Mahomed M. 18-l, 429 I,aW J . 169, 381 26 430 Majew ski J . 43~ Lazari-Pawlowska I. 4 ' Malest~oit M. 2a9 Lazarsfeld P . 358, 3 6 0 MaJewski A. 87, 11 4, Lech 326 190 200 201, 209, - , Lee D. E. 133 997' 329' 330 331. 332, Lelebvre G . 460 395' 400. 430: 436, -138, Le~ G. 11 457, -162. ~ 3 Le Golf J. 166 Malinowsk1 B. lll. 11 Legowicz J. 87, 112 Malthus T. R. l -12 9-1 Leibniz G . W . 64, 138, 161 93 2 Lelewel J. 28, 34, 37, 45, 69 • M~~el:l~~lr.· 129, 'J30: -1, 16 74, 75, 76, 77, 80, 86, 87, 2 7o. Moszczenska .23 •33 I 134. 208. 2-19 273, 275, 277, 333, 365, 404, -l l l Mankowski Moszynsk1 K. 3 ' Z. 331 Lenin V. I. 75, 86, 145, 148, K. 109 • 112, 118, Muller F. 38. H 69 150, 151, 164, 180, 182, 183, M annheim Muller J. von 61 126, 209. 228, 2-1 8 190, 204, 206, 210, 239, 247. Mura ton L. A. Mansi J . 6-1 249, 334, -l 17, 435, 438 Murphy G. s_._133 7• -111 Manteuffel T. Le Piay F . 77 31 ;1ussudi Marichal R. ~ . 209, 2-18 Lerner D . 133, 367, -Ul 6 Mv1·dal • ' Le Roy Ladurie E. 99, 188, 19 1, Marczew ski J . 3 '77 10" • - 13' !35, \90, 3?, Mari,tain J. H, 58. -, '°6 -!33. -l ob, o, Nagel E. ,o, 329 M arrou H. Î 7 !39, 150, 228. l ;)97 ' 399, ,!23, ,_ • L~niewski S. 25, 121 110, 116. 1 • ~nodorski B . 412, 425 -!62. -!63 ost.1<a S. -!-13 37 1, 406 O awa 56 Napiersk1 K , 157, 179, 1a~. Leszczynski Sta nislaw 362, 363 95 Martin d in ~-I Napoleon I o7 Levesque d e Pou\.ly L. P. 63 M a rtin ~- 111 •8• -12, -15, -17, ~· 295, -12-1'. -1; o\ 40, 6-1, 69 Lcvi-Strauss c. 7, 9, l 12, 11 9 :vtarx K. Levy-Bruh\ L . 88 3, 116, 12;· ; : NaruszeW~~- •• 87 92, 9 ' 1 !39 1-1 •• 43 Nasse E. O 122 Lewl cki A. 462 127, 130, 138, 47' HB, 150, Neurath • w 77 Lewis C. J . 216 l 4-l, H5, l ~ ~ • 79: 18~, li~· Newtnarch 16i Lew is H. o. 249 151, 152, 1 ' 19-1, 19a, o' Newton!. 347 Licurg 59 188, 190, 205, 20~, :j~;· Neyn••~ F. 13-1 Lindcy G . 399 198 200, • •• ?-17 ~L ,g' Nichob ,j Lipsct S . M . 210 ? t o' 211, 228, - •6· 436, -1, , NiCOd J. i/lG. -!9, 75 L1lwin J . Hll '.î,1: -120, 422, -1- ' Niebuhr • J 70 s Locke J . 14 2-l 63, 67 , 122, N1ed•• rnan~r •~9. 109, 11 458 213 ' ' N1etz,che Matilda 310 77 Lokietek W . 445 58 N1gg W 70 Ma urer G. L. l..orenz J. F . 353 N1kohCZ F 7 367, • 20 o· 3U, Ma11s H. 88 M H, :J68 t?S J. 249 Nowak ţ ' 25, 222, ~o~· -!ll l. Mayenow!so • Low ith K. 132 , 1:1:1 Nowak , 8a 399, ' 8 Lowmiunski H . 264, 266 , 267, Mayo_ • 370 320. ]J_;• 4~8 ' 31 Ma,zllll G. J F. 88 I 8, :123 , 330, 33 1, 332, -135 430, 1~· -151 McLennan • J . 115 ..-uce fi. D . 25, 266, 377, 400 Nowak 106, 107, 129 MecnikOV 430 Luczak C. 331 JOB, 109, t M B. Udovic Bonaparte v. Napo• Meh lberg F. 85 88, o akesh0 303 Meinecke • ' !eon lll OdOOIC • 113, 118 !18 Ludovic XIII 463 Metster A-W 131 Ludovic XIV 463 Mcjbau m ' Lukacs G . H6, 151, U9 i ~~t' m'. .m: _ g~: ~: ~ ~ ~: (I;. \:\ ! t\1~ }1-1~}. i· i !~~· i fi· ! i' & 467 Potock a D. 304 P otocki T . 363 Potte r D. M. 134 Poussin N. 404 Prib in a 326 P ribram A . E. 335 P ri nstccer G. van 76 P r och n ik A. 44 8, 451 367, 373, 399. 406. 41 1, 412. P urs J . 360, 367, 368 430, 431, 438, 439 Q uin n \V . v. O 9 Otto 321. 3:::2 Otto de F'n esingen 56 Raiffa H . 25, 266, 377, 400 Ow_en R H4 Ranke L . 47, 49, 75, 76, 78 , 80, 85, 86, 87, 92, 98, 117, Pala clrf F. 76 416. 44 5 ? alm ee R. R. 134 Ratzel F . 101, 187, 188 Papebroche D. 270 Ratzenhofer G . 125 Pap:-od ti B. 310 R ead C. 108, 11 7 Pare:0 V. 125 R ed us E. 115 Parsons T. 112 Red field R. 412 Pasenkie wicz K . 25, 289 Reich en baC:l H. 133, 163, 166, Passmore J . A. 134., 249 241, 249, 250, 315, 330, 372 Pawcisk i A . 88, 334, 341, 342, Reizov B. G . 86 366 R en an E. 80 Pa,·lov I . 379 R en ier G . J . 106. 117 Pa v.·:owsk i T . 422, 426 R esche r N. 334, 462 Pea:io G . 121 Reyn ie r L . 77 Pea rl R. 358 Ricardo D. 85 Peacson K . 3~9 R ickert H. 93, 95, 96, 98, 99, Peel R. 383 103, Jl 0, 112, 113, 114, 231, Peguy Ch. 114 232, 453, 462 P eirce C'i. S . 96 R icoer P. 11 6 Pele J. 425, 430 R itte r K. 36 Pepin , 303 Robert 321, 322 Pera ul t Ch. 186 Robespierre M . 183, 217 Per~in Ch. E . 115 R ob in son J . H. 107, 117 Persow sk.! F. 327, 332 Rockwo od R. 69 ? esez J . M. 329 R ogers J . T. 102, 334 Pel:lvi us D. 61 Rogowsk i L . S. 140, 149 Petty W. 346 Rokeache M. 360 P fl ug G . 70 Ro"1"e in J . M. 106, 116 Piatier A. 365 Rom ;ry J . de 58 Picco1om;ni E. S . 57 P..osci,e~ W. 85 Pi ga niol A . l 17 Rossi P . 93 P itz E. Jl4 Rost woro w ski E . 362, 368, 393, Platon 5a. 167. 1e4, 185 401 Plehanov G. V. 86, 102, 115, P.otenstreich N. 114, 117, 130, 11 7, 145, J5 l. 179, 190 425 P li n iu cel Bă t rin 39 Rott m a n T . 360 Poi ncare H. 99, 120 R owier,,k i Z . 26, 208 Pokrovsk i N . M. 149, 152 R u.d '.l er R. 24 9 Poli biu 48 52, 54 R u hs C. F . 74 Porn eau R. 5q P.usi nsk i W . 396, 401 Pom ian K . 69 Russel B. 114 , 121, 140, 217, Poni atowsk i J. 448 218, 240, 241, 247 P o;~;tow;,ki S . A. 15, 22, 217, Rut kow sk i J . 11 1, 118, 260, 325, 332, 335, 338, 34:J, 34 5, 365, P opeliniere de La H . L . w. 43, 59, 61, 63 387, 390, 391, 392, 396, Popes L . 460, 463 Popper K. IO 93 ll3, 11 4, Rychlikowa I. 367 123, 124, 126,' 121', 129, 131, Ryl e A . L. 130 132, 133, 315 384 4 00, 430, Ryle G . ~82 , 384, 400 438, 46:l ' ' Rym er T. 64 Por ~bski M. 25 Porter G. R. 77 Sab ine G. A . 70 -Pose\donius 54 Sai n t-Simon c. H . -14 4, 407 Potkanski K . 88, 328, 332, 451 S aj tafe rne 304 Oman Ch. l 06, Jl 7 Oppenheim P . 426 Orlik F . :;5:; Oro.siu s 40, 56 Ortega J . y Gasse t 107. l l ~, 114., 150 O,-so" ·ska M. 450, 451 Ossowski S . l H , 210, 247, 360, 1 ~ii· 468 Salu stiu 48 Sam 326, 32 7 S antaya n a G. 11 2 S a!'tre J. p 11 3 Sautillan e G d • 150 Sa m •y A. 367 e 368 S a v ig n y K F 75 Sca linger i. 6 i • 85, 87 Schel e r M. g 5 99 S chell e G. 70 ' • IJ2, 114 S c!1elling r-. J . w 780 79 S crn lfert G. 87 • Schiller F . 78 Schlick M . 12l 122 13 S chHizer A. L . 64 65 71 0, 131 S chmei d le r B. 273 ' S chmidt N. 58 S chmo ller G. 85 S choeps H . J. 117 S cholz H. 131 Sc hă nem a n K T G 74 Schopen ha uer Â. 99 • S ch ulze H. 114 S criven M. 384 385 See H. 11 5, 4 li Seignobos Ch . 28, 81, 103, 248, 268, 2G9, 277, 298, 312 Se~~.o;';t W. 34, 35, 37, 324, S e rejski M. H. 34, 36, 51, 69, 70, 87, 88, 118, 411, 451 S esin a L . K. 368 Seweryn I. 313 S hannon C. E. 25 Shils E . A. 113 Shorter E. 368 Shotwell J. T . 36 Sickel 'l'. 37 Sieveking F. 58 Sienkiewi cz H. 421 209 Sigismund A ugust 15, 24, S imiand F . 335, 365 99 98 Si m mel G . 93, 94, 95, ' 107 ll0 11 2, 11 3, 425nd S i6m~n di 'J. Ch. s1smo c de 5 448 s:a 1'k~tst~ A . M. 443 , •m Skan/a P. 40 Slupec ki ,J. 25 Smedtal Ch . d e 81 Sm ith A , 85 1, 69 Smith-Fussner F. • Smolenslci W. 88 Smolka S . 88 S o bi eski W. l lO 335 365, 42~ Sobo ul A. 33 3, ' 460 J de 31 Soia Pric e oerelc • Salo n 59 125, 85 So lovieV S . !YI. 11 0, 118, Soroki n P • .A116, 132, 150 Ol, 125, Spe n cer 1-1- 83 • 14 125, 186 99, 1 , 96 Spengl e r O . • 7 141 150, 40 1 Spin~za B. 4 Spranser E. „ 1~ Watkins J. W . N. 130, 132, 134. Topoiski J . 7, 86, 87, 114, ll G, 165 118 . 110 13-l, 151, 152 , 191. Watt J . 421 Srbik 1-1. 36 r,: 297,' 312 , 32q, 33 1, 332, Weber A. 102, 114 " Stali n !. V. 207, 209 2 26 3u5, 395, 400, 411, 412, 438, Weber M. 93, 96, 99, 10 , lO ~. stark w. 209, 228, 248 113, 114, 133, 248, 422, 460 451. 462, 463 Starr Ch . G. 134 Wegele F . 86 Toustain Ch . F . 64 s taszic S. 280 Weintraub K . 69 Towianski A. 371 Stein L. von 78 Toynbee A. 125, 126, 138, 141. Weitz G . 88 ~:'~ei;.. _J .l 58. 118. 133, 142, 149, 150, 435, 439 Wesendon ck H . 69 wesotowski W . 210 134, 228, 248, 249 Treitschke H. 109 Trevelya n G . M. !16, 223, 425 W ey a nd K. 70 Stern F. 117 Steward J. H. 88 Trevor-Roper H. 150 W eyl H. 163 Troeltsch E. 109, 112, !17, 411 Weyne P. 11 Stonert H. 24, 36 Strabo 185, 190 W h ite M . 112, 130, 132, 134 Tuchett D. 77 Strauss L. 117 Tucidide 48, 52, 54, 58, 106 W h yte W. F. 460, 463 Strout C. li 7 Turgot A.RJ. 49, 70, 125, 187 Wiatr J . J . 151, 190, 205, 207. Stwosz W. 410 Turner F. J . 84 208, 209. 211 Suchodolski B. 58 Twa rdowski K . 24 Wichman 321 Suter F. F. 88 Tyler W. 414 W idajew icz J . 321, 331 Suszko R. 24 Tylor E. B. 186 W idgery A. G . 115 Sviecnikov G. A. 173 Tymieniecki K. 411 W idukind 39, 321 Swierzawski S. 115, l 18 Wiener N. 26 Swietopelk 326 Ujemow A. 26. 208 W ika rjak J . 44 Sybel H. 109 Ujemowa J . ~6. 208 Szczepanski J . 208, 210, 412 W ilhelm 321, 322 · Usher A. P . 365 Wilhelm Cuceritorul 245, 3 10 Szczotka S. 446 Ustinov V. A. 361, 362, 368 Szczurkiewicz T. 115 Wmdelband W. 97, 98, 114, 453 Szujski J . 88, 404 Wirth L. 248 Valcry P . 96, 228 Szulc S. 365, 367 W i, n iewski J . 312, 353, 367 Valla L. 47, 48, 57, 58, 300 Szumi-lewicz I . 166 W ittgenst ein L . 121, 124 Vandryes P. 115, 241 W lodarski B. 37 Vccgiliu P . M . 245 Ta C. 39, 40, 48, 54, 58, W~§~iechowski T. 88, 321, 322, Verli nden Ch. 33, 36 65 2 Verworn M. 190 Taine H. 80, 83, 101, 187 Woodword P. H . 25 Vetulani J. 450 Tamerlan 429 Tarski A. 24, 121 Vi~g G. B. 67 , 68, 70, 78, 186, W right A. F . 134 Wright G . _H. v on 312 Tassi n R. P . 64 7 W yclif J . 418 Tatarkicwicz W. 112, 149 Vidai de la Blache P . 188 Wyczanska K . 368 Tawn<?y R. I-l. 296, 297, 418, V1elrose E. 366, 367 425, 435, 438, 460 . Wyczanski A. 36~ Vi ln r P . 365, 460 Tnzbir J. 391 401 Villani G . 60 Teggnr,t F. j_ 50, 58, fi~. 70, Villcnnc L. R. 77 Xenopol A. D. 12, 103, 104, 11 5 87, 88, ! OG, 107, 11 5, 117, 14l Vin eard P . 77 150, 18G, 190, 191 ' Violette P. 87 Zachorowski •S 394 4 o ( Thif;,"~ J . 73, 74, 76, 77, 78, Voise w. 68 Zahn E. F. J . 150 ' 4 Voltaire F. M . A 28 42 47 Zawadzki T. 69, 324 ~:homns W. I. 460, 463 49, 63, 65 , 69, 402, 404 • ' Zawirski -Z . 166 ,l_i>ompson ,1. W. 36, 86 Voss G. J . 61, 63 Ziembinsk i z. ·329 ~.horndlke .E L. 379 Vrein-Lucas D. 304 Zi entar a B. 396, 40l 'i'imlnios din 'fnorminn 48 53 Z1omek J . 25 oe 1 H. :rno , Wa ch J .113 Znamierowski c. 46:3 • • • ţo c eţuvi il e A. de 70 Waeh owski M . 118 Znaniecki F . 126 165 460 46 ., , ,0 Bhatli P. 151 Wachsmuth E. w. G . 7-1 75 Zyndram din M~szko'wice' 24:i' ~-~karz ,w• 397, 401 Wagner F . 118 ' 243, 244 , 254, 264, .319, 322' T o ":t 8 ţ _ ~Ul0 177, 184 Wa lke r L . 150 Walsh W. H. 132, 133 134 150 ~ytkowi_cz L . 351, 352 367 Topitsch E. 133 302, 416, 425 ' ' • Zywczynski M. 11 ' ii. c~!. ~ 1, .'( r i...'.1, ..... -'t: VII. Interpretarea structuralA CUPRINS l. pariţA modelulu i structural . . 2. Mobiluri filozofice an.tipozitiviste 3. Filozofia antipozvs\ă a istoriei 4. Interpretarea structural! ln istorie 5. H . Berr şi şcoal Ann.i.les . . . . o g ic ă in Angl ia ş i America . . 6. Glndirea metodl 7. Curente metodologice ln istoriografia germană 8. Istoriografia structuralA in alte \Ari. Observaţ i finale . VIII. Interpreta rea CUVlNT INAINTE LA EDIŢ J A Partea I : METODOLOGIA r. Obiectul metodologiei ŞI 4 . Polemica dintre filozofia anallticA şi 5. ştinţe 1. Probleme ş i aspecte fundamentale a-le metodologiei 2. Metodologia şti i nţelor şi semiotica . . 3. Metodologia I. Apa r iţa interp\ă logice 1n ştinţ. . 2. Problema delimiitArii neopozitiviste intre ştinţă ISTORIA nţelor 13 14 ş i şi 18 18 19 20 20 23 ·l . Domeni ile metodologiei istoriei . i c.ă a istoriei . 2. Metodologia p r agmt 3. Metodologia no pragmtic.ă a istoriei 4. Metodolog_ia obieotuaJA a istoriei . . . 5 - ~t.od':=a1!en~~ a istoriei ş i metodologia ·dis~iplinel~r isto6• Metod?logia general! a ·is~riei: e~istica •şi ~ritica izvo.areÎor. •Lo~ eul ş t unţelor auxiliare ale istoriei tăr i s i de r a ţi in trodUG-tive 2- Etl!IlO!ogia Ş i evoluţi • • ·• • • • • • • • ţi i generale I a se';Ilnifc~ţ ~ i termenului „istorie" . , 3. De fin 4. Istoria ca „res gesU:e~ ş f~:uli istoriei (ca ş tinţl!) , . . na ca „historfa rerum gestarum" . Partea a 11-a: MODELE DE CERCETARE ISTORICA O lncercare de clasificare . ag matic 27 29 30 31 32 34 istorice 1. Con IV. Interpretarea pr . . şi i tică metafizcă K. IPopper, I. Bed in . . . . actuale ale analizei logice a istoriei . . . . ml?tafi.ticA . in istorie. 120 122 123 124 123 1. consideraţ generale . . interpă dialectice 2. Apariţ 3. Noutatea ontlgic.ă ş i epist molgică 4. Apariţ material ismului istoric . . a dialecticii materialiste 136 138 142 145 Partea a III-a: METODOLOGIA OBIECTUALA A ISTORIEI X . Faptul istoric 11. Obiectul metodologiei istoriei III. Domeni ul ce rce anl IX. Interpretarea dialecticA ştinţelor istoria ştinţe . . . . teoria deciziei şi a jocurilor lor şi teoria informaţe 6. Metodologia şti nţelor şi teoria cunoaşteri . ş i cer cetăril ontologice şi psihologice 7. Metodologia şt i inţelor 8. Concluzii pentru metodologii le speciale şti 4. Metodologia ş t i inţelor 5. Metodologia tinţeş Direcţl 110 logică 3. Problema metodologicl! in filozofia ROMANEASCA 90 91 92 100 103 106 108 38 38 42 43 46 ă 1. Antichitatea 2. Evul Mediu 52 54 V. Interpretarea c r i t i că 1. Formarea modelul ui c .. 2. Varianta fii . . ·nt1<: de cercetar • . ă a mOdeiuluf c ft' e şi e r ud1ţfonismJ 4lmpurlu voltarea insţ.of, c VJ. umentelor criticii isfor\c al cerceUlrllor istorice. DezInterpretarea genti c o-erudită ce ln secolul al XVIII-iea. 1. Formarea modelu 1 . 2. Gind1rea meta ~1• A treia fazii 3- ParticuJăţ"ldog. ln epoea r 0 a narţiu istorice 1 e consideraţl mantismului r pozit1v1ste asupra' isiori~I 470 59 63 71 73 79 1. bservaţiO introduotive . 2. Controversa privind faptul istor i~ . . 3. Interpretarea dialecticâ a t<Q)tulw 1stor1c: Faptul ca sistem ale faptulu i istor ic 4. Coordonatele paţio-temrls XI. Procesul istoric (cauzalitate şi detertnlnlsm) 167 I. Cauzall-tatea ca fundament al Iea i t4ţ i Istorice 2. Determinism şi indeti'rminism tn istorie • • 3 . Legitate şi tnUmplare ln isto~ie . • . • . a tndivldulw 4. Problema liberei voinţe 5. Rolul Istoric al person.a1Lt41il 0 : . • 1n' explicaţ 6. Fatalism ş l ,teleologie . Detenru.r usmul 171 174 . 176 r.iiori~ll . XII . Procesul Istoric (Legitll\i şi lelli istor ice) a unei ciasi!icilri Conceptul de legitate istoridl .. t ncercare Legile Istorice ş1 cauzale prmcipale • Legile sincronice . • Letrile diacronice • . (slr~rortlc~ia~ro~ce) Legile dezvoltăr i istom:e (!orma\iunile sociale) Etapele procesului istoric A A ISTORIEI. TEORIA Partea a IV-a : METODOLOGIA PRAGMATI~ AfARA IZVOARELOR CUNOAŞTERI PRIN IZVOARE ŞI t, 2. 3. 4. 5. 6. XIII . Caracterul c unoa ş teri istorice . eneral de cunoaşter i fice . Caracteristicile _ c~oaş ter li t!~ul c un oaş teri Controversa privind car~ • t ire . Caracteristicile cunoaşteri ~ %a obiectlvă Re lativismul cognitiv şi pro e . Adevllrul ln istorie ·b ·t·Îate ln • ist~rie Conceptul de proba 1 1 1. Oaracteristicile procesului II tnţ 2. 3. 4. 5. 6. 7. 471 • . .. : • 1stor1ce • • • • • . • cunoaşter • • • • • • • • • : • : : . • .. to Ice ls r • • • • • • 179 183 192 193 194 ·198 201 206 212 214 215 218 227 236 240 I XIV. Jntrebăi şi răspuni - re c on str ucţia g e nerală 1. Problema deciziei . • • • 2. Conceptele funda mentale ale· teoriei surilor istorice . • • • • • • 3. conceptul de ipoteză in cercetarea istorcă 4. Struotura teoriilor istorice • • • 5. Schema procedeuJui ipotetic in istorie xv. Teoria •1. 2. 3. 4. 5. a ce rcetă i • Intrebăio r • şi răspun~ • Conceptul general de izvor istoric . . . Clasificarea tradiţ i onală a izvoarelor istor ice o nouă încercare de clasificare a izvoarelor . . . Descifrarea informaţl cuprinse in izvoare (decodificarea) Conceptul de cunoştiţe şi informaţ i cuprinse 1n izvoare Funcţi · le prin izvoare cunoaşteri 1. Analiza modului de al rolului Funcţile cunoaşteri cunoştiţelr blema modelului 3. Funcţile 4. Funcţi 252 255 258 261 selcţi 268 270 272 274 276 XXI. Expli cunoştiţelr , le . informaţl . . şi şte 280 281 282 285 286 in afara izvoarelor al istoricului d in punctul de vedere prin izvoare ş i In afara izvoarelo~ . provenite din afara izvoarelor . Pronominal . . . . . . . . provenite din afara izvoarelor. P roblema . . . . . . . . . . proveni,te din afara izvoarelor . cunoa 278 re 290 292 293 295 Par.tea a V-a : METODOLOGIA PRAGMATICA A ISTORIEI. METODE DE RECONSTUŢI A PROCESUL UI ISTORIC X~I. Autenticitatea izvoarelor şi credibi-liitatea agentului i nformaţie 11. 2. 3. 4. 5. Conceptul general de c rit că a izvoarelor Autenticitatea izvoarelor . . . . . Reguli de examinare a autenic i tăţi (critica extrnă) Conceptul de credibilitate . . . . . . Cercetarea credibl.tăţ (criti ca interă) 6; Problema autorului . . . . . . . . . . . 296 299 300 305 306 310 XIX. Metodele de stabilire a faptelor istorice i a genrală a modului de stabilire a faptelor 2. Inducţ i a şi deucţia in cercetarea ştinţ i fică 3. Inducţia ~1 deucţia in istorie . . . . . . 4. Metoda d _ 1rectă şi ind i rectă de stabi.Jire a faptelor 5. Metoda fI-logică (lexicaă) . . . . . . . (sau spaţilă) 6. Metoda georafică 7. Metoda genaloică : · : : ~ : r~ompat iv ă \:..er~iun'ea ter i to r iaLăJ : : : : : : 10: Argument~esi~x (v:IT~~~~a cr on olgică a metodei comparative) • 1. Reconstruţ 0 XX. Metodele cantitative tn istorie 1. Evoluţia analizelor cantltati 1n . . 2. Statistica istorioA şi scopuri;e sal 1stor1e 3. Gruparea staică . . e. ~ 472 314 315 318 319 322 323 324 325 327 328 XXI I. Con 341 345 349 354 358 !!~ 364 in istorie caţi I. Int erptă ri ale expli c aţ ie i in istorie . 2. In\elegerea ş i exp li caţ ia . 3. Tipurile de expli aţiec ca u zală în cercetarea istor c ă 4. Explicaţ a a c ţiun l o r inteţoa l e ale omului . 5. Explica ţia ba z ată pe starea d is po z iţonală a unui sistem . 6. Modul general de de sfăş u ra e a expli caţie cauzale: modelul l ui Hem.pe! . 7. Explicaţ a prin con diţl e suli cien.te şi necesare . . 8. E xpli ca\ia prin c ondiţ i ile suficiente . O. Explicaţ prin co nd i ţile necesare . 10. Explicaţ prin co nd i ţ ile necesare ale unei situaţ date 1J. Explicaţ prin c ond i ţile favo rizante • delavorizante 12. Studiu l co nd i ţilor 13. E xp l ica ţia prin cauzele directe şi indireote 14. Expli ca ţia gentică şi descrierea gentică • provenite d in afara izvoarelor cunoştiţelr .1.· O încercare de explicare a conceptului de cunoştiţe provenite din afara izvoarelor . . . . . . . . . . . 2. Structura cunoştiţelr p rovenite d in afara izvoarelor . Info rmaţile provenite din afara izvoarelor . . . . . . . 3. Izvoarele cunoştiţelr provenite d in afara izvoarelor . 4. Cunoştiţe curente şi „Jud ec ată slnătoa" . . . . . 5. Cunoştiţe ştinţ i fice proven ite din afara izvoarelor istorice 6. Probleme teoretice de integrare a ştinţelor 2. 25I provenite din izvoare cunoştiţelr XVI. Teoria XVII . E tis mări statisti~e ş i calcule bazate direct Pe izv c alculul exh~ust1v şi cercetarea repz ntai vă oare . • • . Anal iza oant1 taivă a structuri i • TeStul lw "l'. pătra Analiza canti ti vă a dinamicii. s. Anali za core laţ ilo r . matematice de culegere clasificare şi g I nceră a , nfor m aţu l or . . . ' prelucrare 10. An aliza ca nti.avă a textelor li. Perspectivele a pli cări matematicii în cercetarea i s tori că 4. 5. 6. 1. istorice s tru 1. 2. 3. 4. 5. sin teza i s torică Problemele principale şi secundare ale procesului de cercetare : Constru c ţi simp,le şi sintetice • • • P roblema si ntezei în istorie • şi clasificarea tipuri• Periodizarea in istorie • Un itatea t er itorală, unitatea factulă lor de cercetare • c ţia ş i Par tea a VI-a : METODOLOGIA NONPRAG aginţ a is tori c ă • • • • • .' şi istoria • • • Pr o p ozi 402 402 403 404 406 408 413 413 415 419 41 9 421 de 5. L imbajul nar ţiun . ordonare 6. concepte de clasificare_ ş1 tuale 7. Rolul infer n ţel or anti fac . . e ile • ·p1 re istorice ş , I g XXIV. Elementele narţiu n i i: propozi . . . 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 384 390 391 392 393 394 395 396 397 MATICA A ISTORIEI XXIII. Caracteru l ş i in strumentele na ar ţ i uni istorice • . .. etodoJogia şti n ţelor I. P robl ema n arţ1u n l in m . 1n general . ea istorcă şi _ narţiu~ ~in\ i fică. Cronica 2. Na r aţiun 3. T ipu cile de na raţiu ne is t ori c ă ş . . . . 4 . Im 369 371 374 375 380 ţile istodce • ; rali. In dicatorii spa:io-t: :~ie . . Generalizarea rn '. i s to rică T ipuri de generalizare . . . Legi le şti nţ ifc e •. • . ă . . · • . • Modelele . . ţiunea istori c t dii Jstor1ce. Legile in nara . te ln unele s u Conceptul de legita 473 423 427 428 429 431 433 435 437 xxv. Elementele nara\ iunii i91.0rice: valorizarea tr·b ·rea de valoare şi actul evaluativ • • ţ r:,~• ale actului de v aloriza:e ai i_stori_culul 3. Tipuri de valorizare !n narţiue ,s~or!cA • • • • • Criteriul progresului ca element principal al actelor eval~atl~ ~- 0 4 • ,~e ln istorie judecăţil 5. Istoricul şi XXVI. Structura metod o logică . . • de valoare 446 448 a istoriei ~: &~:ţi e ~n~~~~~~'!.1i8sti~\e~:tu;ali~tA asupra şti i nţ~lor • s~ial~ 3. ldeografismul obiectual şi pragmatic • • • . sociologia . Necesitatea dezvoltări istoriei sociale 4. Istoria şi 5. Sarcinile istorie i Indice de nwne . 440 442 444 452 454 456 459 461 464 Tehnored otor : OLI Coli tipo: a,1!> Bun de tipar : 10. - 1 7 l NT REPR lN OEREA POUGRAFlC S-dul Le nin 146.. Comand ll