IDENTITATE ŞI ALTERITATE 5 STUDII DE ISTORIE POLITICĂ ŞI CULTURALĂ Editat cu sprijinul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică Referenţi ştiinţifici: Prof. univ. dr. Rudolf Gräf Prof. univ. dr. Ioan Bolovan Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României SPAŢIILE ALTERITĂŢII. Simpozion (Lugoj) Identitate şi alteritate: studii de istorie politică şi culturală: [lucrările simpozionului "Spaţiile alterităţii", Lugoj, ediţiile 2007, 2008, 2009 şi 2010] / Editori: Bărbulescu Constantin, Bonda Ioana, Cârja Cecilia, ... Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2011 ISBN 978-973-595-326-3 I. Bărbulescu, Constantin, istorie (ed.) II. Bonda, Ioana Mihaela (ed.) III. Cârja, Cecilia (ed.) 94(498.4)(063) © 2011 Editorii volumului. Toate drepturile rezervate. Reproducerea integrală sau parţială a textului, prin orice mijloace, fără acordul editorilor, este interzisă şi se pedepseşte conform legii. Universitatea Babeş-Bolyai Presa Universitară Clujeană Director: Codruţa Săcelean Str. Hasdeu nr. 51 400371 Cluj-Napoca, România Tel./Fax: (+40)-264-597.401 E-mail: editura@editura.ubbcluj.ro http://www.editura.ubbcluj.ro/ UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” FACULTATEA DE ISTORIE ŞI FILOSOFIE DEPARTAMENTUL DE ISTORIE MODERNĂ, ETNOLOGIE ŞI ARHIVISTICĂ IDENTITATE ŞI ALTERITATE 5 STUDII DE ISTORIE POLITICĂ ŞI CULTURALĂ EDITORI: CONSTANTIN BĂRBULESCU IOANA BONDA CECILIA CÂRJA ION CÂRJA ANA VICTORIA SIMA PRESA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ 2011 CUPRINS ConsideraŃii introductive.......................................................................................................7 1. Ideologie i acŃiune politico naŃională NICOLAE BOC AN, Ideologie i acŃiune politică la Eftimie Murgu (1842–1845)......9 LORÁND L. MÁDLY, Între RevoluŃie i Reformă. Debutul i caracteristicile regimului neoabsolutist în Transilvania ....................................................................... 23 LORÁND L. MÁDLY, Problematica naŃională din Transilvania reflectată în corespondenŃa diplomatică austriacă. Cazul misiunii i al consulatului austriac din Bucure ti ..................................................................................................... 31 OVIDIU EMIL IUDEAN, SolidarităŃi politico:naŃionale la românii năsăudeni în timpul alegerilor parlamentare de la începutul secolului XX............................... 36 2. Istoria bisericii i a vieŃii religioase în secolele XVIII–XXI OVIDIU GHITTA, Episcopul Grigore Maior i biserica din Sărăuad.......................... 45 PAVEL VESA, Ctitori i binefăcători în mediul ecleziastic arădean (secolele XVIII:XX). Câteva consideraŃii ................................................................... 54 ANA VICTORIA SIMA, Despre inovaŃiile „latine” introduse în Biserica Română Unită la jumătatea secolului al XIX:lea .................. 71 MIHAELA BEDECEAN, AlterităŃi confesionale în Transilvania reflectate în presa românească (1865–1873) ............................................................... 83 ION CÂRJA, Elite ecleziastice transilvane în context central european. Sfântul Scaun i numirea cardinalilor în Bisericile greco:catolice din Imperiul habsburgic/austro:ungar (a doua jumătate a secolului al XIX:lea)......................... 92 DIANA COVACI, Sinodul provincial de la 1900: celebrarea i reafirmarea identităŃii românilor greco:catolici ............................................................................. 111 CAMELIA ELENA VULEA, O parohie ortodoxă în secolul XX. Monografia comunei Câmpuri Surduc scrisă de preotul Ioan Budoiu la anul 1904............. 123 LAVINIA BUDA, Uniunea Mariană a Femeilor Române Unite din Eparhia greco:catolică de Cluj:Gherla................................................................ 130 CLAUDIU CĂLIN, Ordinul Surorilor de Notre Dame în Dieceza de Timi oara (1923–1949) ....................................................................... 140 CIPRIAN GHI A, Aspecte ale identiăŃii confesionale la începutul mileniului III. Studiu de caz: Biserica Greco:Catolică din România .............................................. 156 3. %coală i naŃiune la români în epoca modernă RODICA IANO TOADERE, Rolul educaŃiei colare în crearea unei identităŃi multiple în Transilvania secolului al XIX:lea .................................. 173 IULIA MARIA POP, Elitele confesionale locale i reuniunile învăŃătore ti ale românilor greco:catolici (a doua jumătate a secolului al XIX:lea – începutul secolului XX)................................................................................................ 190 5 IDENTITATE I ALTERITATE 5 IULIA MARIA POP, Reuniuni învăŃătore ti în Episcopia greco:catolică de Lugoj (a doua jumătate a secolului al XIX:lea i începutul secolului XX) ...................... 201 VALERIA SORO TINEANU, coala confesională românească din mediul ortodox între pedagogie i politică (1900–1914).................................. 211 ANGELA DUMITRESCU, AcŃiuni ale învăŃătorilor confesionali pentru combaterea convieŃuirilor ilegitime în Banat la începutul secolului XX .............. 222 4. Din istoria Banatului în secolul XX IONELA MOSCOVICI, „Stranii AliaŃi”. Banatul sub ocupaŃie sârbească după Primul Război Mondial ...................................................................................... 232 CAMIL PETRESCU, ViaŃa economică în Timi oara în perioada 1940–1948 ........... 239 CARMEN ALBERT, „Satul bănăŃean” sau monografia unor probleme .................... 245 5. Reprezentări culturale, proiecŃii identitare, aspecte ale vieŃii cotidiene SORIN MITU, Geografii simbolice de frontieră............................................................. 255 NICOLETA HEGEDUS, Imaginea maghiarilor la românii ardeleni în contextul revoluŃiei de la 1848–1849..................................................................... 260 VALER RUS, RevoluŃia de la 1848, moment de răscruce în percepŃia românilor de către maghiari. Unele consideraŃii ......................................................................... 273 SANDA LUMINIłA IGNAT:COMAN, Identitatea naŃională în opera lui Valeriu Brani te........................................................................................................ 285 CSAPO EMOKE, „Spune:mi ce mănânci ca să:Ńi spun cine e ti”. Moravuri din bucătăria nobiliară clujeană în secolul al XIX:lea............................ 294 MARIA GHITTA, A fi evreu în Bucure ti la sfâr itul războiului (1944–1945). Câteva ipostaze memorialistice ................................................................................... 307 6. Cultura între discursul presei i expresia cinematografică NICOLAE TE CULĂ, Între libertate i constrângere. Statutul presei săse ti din Transilvania în primul deceniu al dualismului ................................................... 318 ANDREEA DĂNCILĂ, O polemică a presei culturale din Transilvania începutului de secol XX: episodul două culturi........................................................... 325 MIHAELA GRANCEA, Mitologizarea haiducului în filmul românesc, particularitate a discursului cultural din perioada regimului comunist ................. 333 7. Război i negociere ANDREI POGĂCIA , Războiul ruso:austro:turc (1735–1739).................................. 339 ANA:MARIA VELE, ConvenŃia comercială franco:română (1893)........................... 348 Lista autorilor ...................................................................................................................... 359 6 ConsideraŃii introductive Publicarea prezentului volum nu este lipsită de o anume semnificaŃie aniversară: în urmă cu 15 ani se organiza prima ediŃie a simpozionului SpaŃiile AlterităŃii, la Lugoj, prin colaborarea Muzeului local de Istorie i Etnografie cu Catedra de Istorie Modernă a FacultăŃii de Istorie i Filosofie din Universitatea Babe :Bolyai Cluj:Napoca. De la acel moment al începuturilor, 31 mai:1 iunie 1996, în spaŃiile muzeului lugojean s:au desfă urat 14 ediŃii ale numitei manifestări tiinŃifice, ultima având loc în 2:4 iulie 2010. Suntem a adar în faŃa unei iniŃiative care a durat în timp, a devenit o constantă a vieŃii tiinŃifice transilvano: banatice i române ti totodată. La 15 ani împliniŃi de la demararea acestui proiect de colaborare regională i... în a teptarea celei de a 15:a ediŃii, considerăm că se impun câteva gânduri pe marginea a ceea ce a fost până acum simpozionul SpaŃiile AlterităŃii. Întâlnirile anuale de la Lugoj au făcut posibilă limpezirea unor direcŃii de cercetare, în istoriografia din Transilvania i Banat, au contribuit la conturarea unor programe de cerce: tare pe termen lung i, ceea ce nu este mai puŃin important, au prilejuit întâlnirea unor oameni pasionaŃi de cercetarea trecutului i au facilitat dialogul direct, nemijlocit, între istorici aparŃinând unor generaŃii diferite. Simpozionul tiinŃific de la Lugoj a demarat într:o perioadă în care în istoriografia românească a asumat importante demersuri de recuperare, a unor teme i problematici marginalizate în deceniile premergătoare anului 1989. A fost astfel, necesar în primul rând un efort recuperatoriu pe teme tradiŃionale, în sensul abordării lor prin introducerea în circuitul tiinŃific a informaŃiei de arhivă inedite. Cercetarea de arhivă n:a lipsit ce e drept din preocupările istoriografiei române ti din perioada 1948:1949, fără să fi îmbrăŃi at însă un spectru tematic foarte larg. Pentru un plus de cunoa tere în domeniul istoriei ecleziastice i a vieŃii religioase, de exemplu, apelul la arhive fost indispensabil, în noile condiŃii politice i de climat cultural de după căderea regimului comunist, când limitările impuse de rigorile ideologice asupra temei au dispărut. A a s:a întâmplat că în cadrul simpozioanelor de la Lugoj s:au prezentat public rezultate, parŃiale sau mai extinse, ale unor cercetări efectuate pe fonduri de arhive biserice ti din Transilvania i Banat, care s:au constituit în contribuŃii reale la studierea temei. Comunicările i referatele prezentate în acest cadru au constituit dealtfel contribuŃii documentare importante pe o gamă variată de tematici între care se impun a fi menŃionate i istoria mi cării naŃionale române ti, istoria economică, colile confesionale, istoria cărŃii i tiparului etc. Simpozionul lugojean cu ediŃiile sale anuale este important însă i pentru imperativul inovării tematice i metodologice, de care istoriografoa românească post:decembristă avea urgentă nevoie. Numele manifestării ca atare, SpaŃiile AlterităŃii, a a cum a figurat el an de an în deschiderea programelor acesteia, precum i al volumelor apărute în urma simpozioanelor propriu:zise – Identitate i Alteritate – sugera încă de la început direcŃii de cercetare noi, sau în orice caz prea puŃin frecventate, a căror dezvoltare s:a considerat a fi neapărat necesară în istoriografia românească. Istoria mentalităŃilor colective i a imaginarului, identitatea i alteritatea etnică, confesională, culturală, antropologia istorică, au fost aceste domenii vizate de efortul recuperatoriu al istoriografiei române; ele s:au regăsit, practic, an de an, în programul sesiunii de comunicări tiinŃifice de la Lugoj, contribuind la cristalizarea acestor direcŃii istoriografice atât la nivelul de ansamblu al breslei cât i în programele individuale de cercetare asumate de istoricii, de cercetătorii, de 7 IDENTITATE I ALTERITATE 5 generaŃii diferite, care i:au adus contribuŃia la manifestare. În această ordine de idei este evident faptul că SpaŃiile AlterităŃii au jucat rolul unui veritabil laborator experimental pentru istoriografia românească din Transilvania i Banat cel puŃin, în care s:au testat i validat surse, abordări, perspective interpretative i concluzii ale cercetării tiinŃifice româ: ne ti, recente i foarte recente. Tema generală a întâlnirilor – identitatea i alteritatea – n:a fost un cadru rigid i limitativ, permiŃând practic participanŃilor să ia parte la lucrări cu rezultate ale propriului antier de cercetare, indiferent de încadrarea metodologică sau de nivelul de parcurs al investigaŃiilor, în fiecare caz în parte. Confruntarea de idei realizată în cadrul simpozionului a fost una stimulativă, bogată în opinii, fertilă în schimbul de experienŃă, încurajând în cele din urmă continuarea travaliului de cercetare. Simpozionul de la Lugoj a limpezit idei i a forjat programe de cercetare, este însă la fel de adevărat că a reprezentat un cadru „instituŃionalizat” al întâlnirii i dialogului dintre istorici, etnologi, sociologi, istorici de artă, din centrele culturale mai importante ale Transilvaniei i Banatului. Au fost astfel prezenŃi la ediŃiile anuale ale manifestării lugojene, truditori în slujba cercetării tinŃifice de la Cluj, Lugoj, Re iŃa, Timi oara, Arad, Sibiu, Bra ov, Alba Iulia, Deva, Sighi oara, BistriŃa. i:au adus contribuŃia sub aspect tiinŃific la secŃiunile acestei manifestări personalităŃi consacrate, nume importante ale istoriografiei române ti, cercetători în diferite stadii ale formării profesionale precum i tineri debutanŃi, aspiranŃi aflaŃi la începuturile formării în zona cercetării tiinŃifice. Simpozionul tiinŃific SpaŃiile AlterităŃii a oferit a adar un climat ideal pentru întâlniri între oameni i idei, pentru dialog i dezbateri, cu rezultate care au rodit pe termen lung în preocupările participanŃilor. Este o datorie de onoare să subliniem faptul că acest cadru excelent de manifestare tiinŃifică de cel mai înalt nivel a fost posibil prin eforturile conjugate ale Catedrei de Istorie Modernă a UniversităŃii Babe :Bolyai i a Muzeului de Istorie i Etnografie Lugoj, prin resursele materiale i logistice i prin capacitatea organizatorică a celor două instituŃii. i cum instituŃiile sunt însufleŃite de oameni, trebuie spus că iniŃiativa a fost asumată la Cluj de profesorul Nicolae Boc an care, cu binecunoscuta capacitate a Domniei Sale de a aduna oameni în jurul unor idei i a forma o coală, a reu it în fiecare an să prezinte simpozionul lugojean ca pe un proiect intelectual atractiv, la care au aderat numero i istorici ardeleni i bănăŃeni. Efortul universităŃii clujene s:a întâlnit în mod fericit cu disponibilitatea instituŃiei gazdă, cu entuziasmul i capacitatea de organizare a doamnei LuminiŃa Wallner Bărbulescu, directoarea muzeului lugojean, care a făcut posibilă desfă urarea unei manifestări tiinŃifice de înaltă Ńinută, cu o continuitate în timp pe care nu i:o pot revendica foarte multe proiecte culturale române ti din ultimele două decenii. Nu în ultimul rând, este inevitabil să constatăm i faptul că rândurile participanŃilor de seamă la această manifestare s:au rărit prin plecarea dintre noi a regretatului istoric i om de cultură al Banatului, Valeriu Leu, prezent la SpaŃiile AlterităŃii încă de la prima ediŃie; memoriei sale editorii volumului doresc să aducă un pios omagiu i pe această cale. În condiŃiile în care ediŃiile 2007:2010 ale simpozionului SpaŃiile AlterităŃii n:au fost urmate de un volum al comunicărilor, considerăm că a sosit timpul pentru Identitate i Alteritate 5, pentru un nou volum a adar care să cuprindă materiale dezvoltate din comunicările prezentate în ace ti ultimi patru ani ai sesiunii tiinŃifice de la Lugoj. Cele 33 de studii pe care le încredinŃăm tiparului se constituie în întruchiparea editorială a rezultatelor unei iniŃiative istoriografice i culturale care a devenit deja o tradiŃie, a cărei continuare pe viitor Ńine de voinŃa i determinarea celor două instituŃii, universitatea clujeană i muzeul de la Lugoj. EDITORII 8 Ideologie i acŃiune politică la Eftimie Murgu (1842–1845) Nicolae Boc an Personalitatea lui Eftimie Murgu a fost comentată sau invocată în legătură cu evenimente majore din istoria românilor, a relaŃiilor româno:maghiare sau româno: sârbe, fără a zăbovi asupra formaŃiei sale intelectuale i mai ales asupra ideologiei care l:a guvernat în acŃiunea politică1. RelaŃia ideologie : acŃiune politică este importantă pentru a descifra comportamentul politic al unui personaj mereu răzvrătit împotriva realităŃilor Vechiului Regim în numele ideilor noi, pe care le:a asimilat i mai ales le:a adaptat unor realităŃi cunoscute în mod direct. La aceasta se adaugă o suită de trăsături de caracter, care explică diferite atitudini sau comportamente, pentru care a i fost deseori considerat contradictoriu. A fost orgolios, cu veleităŃi de lider, mereu nemulŃumit de situaŃia lui i a poporului din care s:a ridicat, un idealist romantic în multe din opŃiunile sale politice sau ideologice, un spirit viu, cu o mare forŃă de persuasiune i argumentare, carismatic, capabil să câ tige u or ata amentul partizanilor săi sau a poporului de rând. Cea mai mare parte a vieŃii a trăit:o în afara provinciei în care s:a născut, ceea ce l:a marcat puternic, descifrând uneori un complex de culpabi: litate, un sentiment al dezrădăcinării. Cu excepŃia unor scurte perioade de timp, când a fost în Moldova, nu a beneficiat de un venit permanent, stabil, de slujba la stat sau de la o altă instituŃie, ceea ce i:a asigurat o deplină libertate de exprimare i de acŃiune. A avut mereu sentimentul superiorităŃii în relaŃia cu mulŃi contemporani, explicabil prin formaŃia tiinŃifică, experienŃa bogată i cercurile înalte în care s:a mi cat. Dintre bănăŃenii contemporani incontestabil a fost printre cei mai instruiŃi, beneficiind de formaŃia la Universitatea din Pesta, unde a urmat cursurile de filosofie i drept. Dintre profesorii de filosofie, cel mai puternic a fost marcat de Imre János, al cărui curs Amicus foedus rationis cum experientia a fost publicat în limba latină în 1830 i în limba maghiară în 1829. Acesta expunea logica, metafizica, arheologia i ontologia. Considerat de contemporani un eclectic, Imre János s:a caracterizat pe sine raŃionalist, criticist i sintetist în cursul de logică pe care Murgu l:a tradus spre a fi predat în Principatele dunărene. Era un sintetist critico:raŃional, în care se regăsesc ideile lui Kant, Krug, Schulze sau Bachmann, mai ales ale celor trei din urmă, cum observa G. Bogdan:Duică. Imre János a avut o intenŃie practică, de a scoate în evidenŃă folosul ce îl aduce logica omului literar. Dintre profesorii de la drept, menŃionăm pe Iosif Havas, * Cercetarea a fost susŃinută prin grantul UEFISCDI Idei nr. PN:II:ID:PCE:2011:3:0040 „The Political Elite from Transylvania (1867:1918). 1 Cu excepŃia lui Gheorghe Bogdan:Duică, Eftimie Murgu, Bucure ti, Monitorul Oficial i Imprimeriile Statului. Imprimeria NaŃională, 1937 i a lui I. D. Suciu, în „Introducere” la Eftimie Murgu, Scrieri, ediŃie îngrijită, introducere si note de I. D. Suciu, Bucure ti, Editura pentru Literatură, 1969, literatura consacrată lui Eftimie Murgu a urmărit strict activitatea lui politică, 9 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Adam Brezanóczy, Ignac Frank, Mihail Szibenlist, Francisc Vizkelety i Ioan Nepomuc Ujfalussy. Havas era economist, directorul Casinei Szécheny, Frank a predat dreptul civil ungar la un nivel înalt, Szibenlist i:a popularizat pe juri tii austrieci Zeller i Egger, iar Vizkelety l:a familiarizat cu dreptul canonic. Nu în ultimul rând, la formaŃia sa a contribuit i curentul naŃional românesc din capitala Ungariei, format din studenŃii români de la Universitatea din Pesta in jurul salonului literar al lui Atanasie Grabovschi, al parohiei i colii române ti de aici, căruia i:a dat expesie literară revista „Biblioteca românească”, unde regăsim o mare parte a viitorilor oameni de litere, lideri politici, profesori, juri ti, publici ti din tot spaŃiul românesc: Andrei Mocioni, Petru Maler, George Ioanovici, tefan Mano, Teodor IgreŃ, Paul Vasici, Ioan Dobran, Iosif Roman, Meletiu Drăghici, Nicolae Nedelcu. Erau patronaŃi de Atanasie Grabovschi, Naum Dera, Emanoil Gojdu, Ioan Teodorovici, tefan Neagoie, C Leca, Zaharia Carcalechi, Damaschin Bojincă2. Trecerea vremelnică prin capitala Moldovei i a Valahiei l:au pus în legătură cu mari personalităŃi ale vieŃii culturale i politice din Principate, cu ardelenii sau bănăŃenii stabiliŃi acolo. Dacă vechea prietenie cu Damaschin Bojincă a rămas neschimbată i în Moldova, aici s:a remarcat prin conflictul cu domnitorul Gheorghe Asachi i cu protipendada, boierii cum i:a numit Murgu. Interesant ni se pare conflictul spontan cu Moise Nicoară, stabilit vremelnic la Ia i când a ajuns acolo i Eftimie Murgu, explicat de Bogdan:Duică prin atitudinea prorusă a lui Nicoară3. S:au întâlnit două personalităŃi puternice, cu convingeri ferme, greu de conciliat. S:a bucurat de o mare audienŃă în rândul tinerilor prin ideile radicale pe care le:a promovat. Nu s:a adaptat mediului cultural i politic, marcat de politica autoritară a principelui Mihail Sturdza. Nu s:a adaptat nici la Bucure ti, unde a fost chemat de Petrache Poenaru să predea filosofia la Colegiul Sfântul Sava. Mult timp a Ńinut cursuri particulare de filosofie, unde l:a avut elev i pe Nicolae Bălcescu. La colegiu a rezistat foarte puŃin, a demisionat i s:a alăturat partidei politice care a făcut opoziŃie domnitorului Alexandru Ghica. Este unul dintre inspiratorii i organizatorii mi cării conspirative din 1840, alături de Vaillant i Dimitrie Filipescu, ale cărei obiective trădează influenŃe franceze, explicabile prin prezenŃa lui Vaillant ca lider al mi cării: republică românească, un guvern numit directorat, format din 6 membri i un pre edinte, constituŃie, armată revoluŃionară, desfiinŃarea claselor sociale i a proprietăŃii4. Dacă Murgu i Vaillant s:au opus violenŃei, interesantă apare propunerea lui Murgu de a împărŃi locuitorii în două clase, osta i i Ńărani, ca în graniŃa militară natală din Banat, după cum a mărturisit unul dintre conspiratorii anchetaŃi. Am remarcat episodul mi cării conspirative din 1840, pusă în legătură i cu lojele masonice care activau în Valahia, deoarece ideea ridicării poporului, formulată programatic la 1840, va fi reluată la scurt timp în Banat. Între Pesta i Bucure ti s:a cristalizat o ideologie care îl particularizează pe Eftimie Murgu în ansamblul generaŃiei sale. Ca i ceilalŃi colegi de generaŃie a îmbinat ideile naŃionaliste cu cele liberale, deta ându:se prin accentele i notele radicale pe care le:a promovat până la sfâr itul vieŃii. 2 3 4 G. Bogdan Duică, Eftimie Murgu, p. 23:31. Ibidem, p. 95:96. Pe larg la Gheorghe Zane, „Mi carea revoluŃionară de la 1840 din łara Românească”, în Studii i Materiale de Istorie Modernă, 1963, p. 255:269; I. C. Filitti, „Tulburări revoluŃionare în łara Românească între anii 1840: 1843”, în AARMSI, seria a II:a, tom XXXIV, 1912, p. 56:62, 80:81. 10 NICOLAE BOCȘAN, IDEOLOGIE ȘI ACȚIUNE POLITICĂ LA EFTIMIE MURGU (1842-1845) În prima sa apariŃie publică, combaterea disertaŃiei lui Sava Tököly despre originea românilor, a continuat curentul iniŃiat de coala ardeleană, mai ales opera lui Petru Maior, cu un plus de conceptualizare i interpretare filosofică, ce anunŃă teoria romantică despre naŃiune pe care se va întemeia romantismul politic în efortul său teoretic. Spiritului istorico:filologic, de inspiraŃie herderiană, Murgu i:a asociat ideile kantiene, receptate probabil prin intermediul lui Krug. Acesta din urmă a fost maestrul generaŃiei pa optiste române ti, vulgarizând ideile kantiene, alături de Rotteck. Îl întâlnim la majoritatea intelectualilor români ardeleni din Banat i Transilvania. Sub influenŃa ideilor kantianului Krug, Murgu a fost primul, după tiinŃa noastră, în cultura română care a definit naŃiunea ca o persoană juridică, o persoană colectivă care beneficia de acelea i drepturi i libertăŃi ca i ale omului i cetăŃeanului. Extrapolarea drepturilor individuale asupra naŃiunii ca persoană colectivă, a inaugurat sinteza naŃionalism:liberalism, caracteristică sociologiei naŃiunii la popoarele din Europa Centrală. Această sinteză a conferit liberalismului românesc din Banat i Transilvania un caracter colectiv denumit de George Em. Marica liberalism colectiv, care a particularizat i a despărŃit ideologia pa optistă românească de liberalismul individual maghiar i a condus la confruntarea din 1848. „Oameni luaŃi ca indivizi – scria Eftimie Murgu – sunt în anumite privinŃe persoane morale, iar printre acestea naŃiunea nu este cea mai neînsemnată; ca atare orice persoană morală este obligată, conform legii naturale, la autostimare, acesta constituind prima justificare a culturii, virtuŃii i fericirii.” Eftimie Murgu a făcut distincŃie între naŃiune i religie, scriind că „nu sunt acela i lucru”. În spiritul ideilor herderiene, generaŃia pa optistă a fost preocupată de individualizarea i personalizarea naŃiunii prin definirea specificului naŃional. Tot meritul lui Murgu a fost acela de a fi teoretizat specificul, caracterul sau geniul naŃiunii scriind în 1830, în combaterea disertaŃiei lui Sava Tököly: „Este incontestabil că printre caracteristicile naŃionalităŃii se socotesc în primul rând descendenŃa i spiritul naŃional, specific oricărei naŃiuni”. Murgu a definit geniul (spiritul) naŃional ca trăsătură esenŃială a naŃionalităŃii, cea mai puternică, ce traversează timpul ca o veritabilă ereditate: „Această caracteristică a fiecărei naŃiuni s:ar numi caracterul naŃional sau spiritul naŃional. Acest urma înseparabil, care singur, cu caracteristicile naŃionale specifice lui, formează naŃionalitatea, este divinitatea protectoare, implacabilă, care rezistă atât de viguros unei transformări integrale a naŃiunii”. Tributar conceptului german de Volksgeist, Murgu definea specificul naŃional ca un factor transcedental, de continuitate i permanenŃă, „care se transformă neîntrerupt printr:o anumită ereditate”, o caracteristică ce nu este supusă observaŃiei i deci nici voinŃei noastre, „fiind totu i recunoscută i deosebită de alte naŃiuni”5. Elanul naŃionalist născut în ambianŃa mediului românesc din jurul tipografiei de la Buda s:a consolidat în atmosfera din Moldova i din Valahia, unde spiritul antirusesc a întreŃinut sentimentul de naŃionalitate, ideile de emancipare i unitate. Teoretician i promotor al naŃionalismului, Murgu a fost i exponentul spiritului francez, asimilat în anturajul conspiratorilor din Valahia, pentru care centrul ideologiei ce o promovau era poporul, în accepŃiunea socială a termenului, categoriile producătoare. Emanciparea i 5 Nicolae Boc an, Ideea de naŃiune la românii din Transilvania i Banat, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 1997, p. 86:87. 11 IDENTITATE I ALTERITATE 5 fericirea poporului i instaurarea unui regim după modelul celui propus de RevoluŃia franceză erau punctele centrale ale programului conspiratorilor: „vremelnică oblăduire revoluŃionară”, directorat, constituŃie, armată revoluŃionară, desfiinŃarea proprietăŃii, „ocârmuire republicană”. Comportamentul său în Valahia îl relevă mai degrabă pe revoluŃionarul, decât pe liberalul Murgu, favorabil spiritului revoluŃionar, ridicării poporului, chiar dacă a respins vărsarea de sânge6. Trimis sub escortă la Caransebe , a fost pus sub ancheta tribunalului regimentului de graniŃă. Datorită presiunii grănicerilor i pentru a nu inflama mai mult spiritele, a cerut transferul la tribunalul comitatului Lugoj. Din perioada anchetei la Caransebe i Lugoj datează câteva concepte de memorii adresate Cancelariei aulice a Ungariei, în care a denunŃat atitudinea agentului austriac în Valahia, Timoni, pentru violarea domiciliului i confiscarea cărŃilor i a unor bunuri. Alte concepte de memorii adresate Cancelariei aulice ungare au denunŃat comportamentul autorităŃilor militare de la Caransebe , în frunte cu comandantul Carol Roth, pentru violarea domiciliului mamei sale i abuzuri împotriva sa7. Din acest moment Murgu a intrat în atenŃia Consiliului LocumtenenŃial de la Buda, constituindu:se un dosar ce va fi mereu îmbogăŃit, pe care l:a folosit i comisia Haynau după înăbu irea revoluŃiei din 1848. Eftimie Murgu a făcut recurs la împărat i la 21 septembrie 1841 Consiliul LocumtenenŃial din Buda a dispus eliberarea din închisoarea comitatului pe bază de cheză ie. S:a stabilit în Lugoj, unde se bucura de o mare simpatie printre meseria ii, comercianŃii, învăŃătorii i preoŃii români din ora . Treptat în jurul lui s:a creat un grup de aderenŃi, care s:a profilat mai ales după incendiul din 1842, când au fost distruse 242 case din Lugojul românesc. Ajutoarele acordate de guvern, de particulari sau de unele instituŃii au fost distribuite abuziv. Murgu a înaintat împăratului o petiŃie semnată de mai multe persoane, în care a denunŃat abuzurile săvâr ite cu ocazia împărŃirii ajutoarelor. Ancheta declan ată de guvern a nemulŃumit autorităŃile locale. În acela i timp, din cercurile române ti, probabil cu susŃinerea primarului Constantin Alexandrovici, s:a început o acŃiune pentru a obŃine dreptul de magistrat pe seama ora ului Lugoj. Au fost înaintate memorii în acest sens la curte, prin agentul Csarada, cu contribuŃia notarului OzeŃchi. În acest context se constituie în jurul său o grupare, denumită de autorităŃile locale partida lui Murgu, care se întâlnea în casa me terului Marcu i a lui FrenŃ, alias Craiul. Ancheta ulterioară a identificat între cei care se întâlneau cu Murgu pe primar, pe Dimitrie PopoviŃa, Nicolae Ilca sau Paul Seco an. Murgu s:a făcut purtătorul de cuvânt al lugojenilor la curte i la un moment dat actele din dosarul de anchetă îl arată prezent la Viena, foarte probabil de la sfâr itul anului 1842, după cum arată o scrisoare a unui prieten, semnată HerŃeg, care poate fi acel FrenŃ despre care face menŃiune ancheta de mai târziu. Murgu a plecat la Viena pentru a i se face dreptate. A plecat susŃinut material de meseria ii lugojeni, dar o anumită perioadă de timp partizanii săi nu au tiut nimic 6 7 I. D. Suciu, „Introducere”, p. 23. Toate documentelor se păstrează în dosarul de anchetă al lui Murgu din 1849. Acesta a concentrat documentele confiscate lui Murgu în 1845. Documentele confiscate conŃin scrisori, memorii i alte documente referitoare la mi carea din 1840 i la relaŃiile lui Murgu cu domnitorul, cu agentul austriac Timoni, la mi carea din 1843:1845 din Banat. Se păstreză în fotocopii la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei Române. FT. 927; f. 570:572; 606:610; 650:657; 707:714. 12 NICOLAE BOCȘAN, IDEOLOGIE ȘI ACȚIUNE POLITICĂ LA EFTIMIE MURGU (1842-1845) despre el, crezându:l plecat la Bucure ti. Prietenul HerŃeg îi cerea să meargă la agentul Csarada pentru a se informa despre rezoluŃia în chestiunea privilegiilor ora ului Lugoj8. Într:o scrisoare din vara anului 1843, adresată învăŃătorului Miescu, Murgu a explicat raŃiunile întârzierii sale la Viena. Murgu îi explica lui Miescu că evenimentele au luat o altă turnură, că „evenimentele din afară se află atât de priincioase”, încât lucrările vizează „priviri mai înalte”, motiv pentru care a întârziat în capitala imperiului, jertfind propriul interes „unui folos ob tesc”. El a mărturisit că în seria lucrărilor lui nu a pregetat să atingă i „soarta românilor din Banat”. În scrisoarea către Ilie Miescu a lăsat să se înŃeleagă că avea acces la cele mai înalte autorităŃi ale imperiului, unde a susŃinut drepturile naŃionale ale românilor din Banat. Pe lângă cererea lugojenilor de a primi dreptul de ora cu magistrat, Murgu a promis partizanilor săi să obŃină numirea unui român în fruntea districtului colar Lugoj: Caransebe sau chiar a întregii provincii. Se pare că a dorit această funcŃie pentru sine, declarând că dacă ar fi dorit, ar fi obŃinut:o de la împărat, dar nehotărârea conaŃionalilor din Lugoj, care au propus mai multe candidaturi, l:au determinat să creadă că ace tia nu aveau „încredere în însu irile lui”. În scrisoarea către Ilie Miescu declara că a pregătit un memoriu prin care combătea candidatura unui sârb la această funcŃie, motivată de faptul că nu tia limba i literatura populaŃiei locale i susŃinea candidatura unui român din Banat. Dezamăgit de atitudinea conaŃionalilor, declara că nu va mai vorbi despre candidatura sa, dar va mijloci a fi numit cât mai repede un român în această poziŃie9. Într:un concept de scrisoare nedatată către un prieten pe care nu îl nume te, deslu e te pe larg cauza îndelungatei ederi la Viena: „se află singur numai întru fiinŃa dragostei naŃionale, de carea pururea însufleŃit, în irul cugetărilor i lucrărilor mele urmate până acum, năzuiesc Ńintind cătră binele i folosul precum a românilor îndeob te, a a i mai cu deosebire a fraŃilor mei bănăŃeni, a cărora înaintare naŃională se află atât de întârziată”. Remarcă cu satisfacŃie faptul că românii din Banat au ajuns la con tientizarea drepturilor lor i se manifestă public pentru satisfacerea acestora: „cu bucurie bag seama că precum cei valahi, a a i fraŃii bănăŃeni se dezmorŃesc de teptându:se din somnul trândăviei întru care îi cufundase negura ne tiinŃei”10. CorespondenŃa conservată în dosarul organelor de anchetă relevă că Eftimie Murgu s:a făcut purtătorul de cuvânt al unei acŃiuni revendicative a românilor bănăŃeni, care a început să se manifeste pe căi legale, prin demersuri la curte pentru satisfacerea unor deziderate punctuale: numirea unui român ca director colar în Banat, dreptul de magistrat pentru ora ul Lugoj, limitarea abuzurilor administraŃiei locale. Mi carea era îndreptată împotriva ierarhiei sârbe ti i a autorităŃilor locale, dezvoltându:se treptat pe măsură ce a câ tigat comunităŃile române ti din Banat. Murgu a contestat autoritatea „nemernicului venetic servian (sârb)” pentru că a uzurpat „drepturile naŃiunei i a bisericii noastre române ti”. El contestă supremaŃia bisericească i culturală a sârbilor, pe care – spunea el – „în Banat nici îi cunoa tem, nici suntem datori a:i cunoa te”, deoarece erau „de prin alte Ńinuturi fugari în Ńara noastră”11. 8 9 10 11 Idem, f. 273:276. Idem, f. 341:343. Idem, f. 236:239. Ibidem. 13 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Pentru a câ iga încrederea partizanilor i a persuada comunităŃile din Banat să:l susŃină, Murgu a dezvoltat în scrisorile către partizanii săi i chiar în memoriile adresate împăratului o ideologie complexă, care imbină idei naŃionaliste, liberale i o puternică influenŃă dinspre coala istorică a dreptului german. Popular printre intelectualii epocii pa optiste din cele trei provincii române ti, mai ales în Moldova i Transilvania, Savigny a înrâurit exprimarea ideologică a lui Kogălniceanu din celebrul său program DorinŃele partidei naŃionale în Moldova, ale lui BărnuŃiu din nu mai puŃin celebrul discurs rostit în catedrala Blajului în mai 1848. Ceva mai devreme, Savigny ne apare inspirator al ideologiei române ti din Banat, dintre anii 1843–1845, al cărei lider s:a proclamat Eftimie Murgu. Ideologia acestei mi cări se întemeia, în esenŃă, pe teza potrivit căreia instituŃiile politice i legislaŃia unei naŃiuni trebuiau adecvate specificului i individualităŃii acesteia. Era reacŃia germană la dreptul natural, universal valabil, care a guvernat ideologia colii istorice a dreptului german. Murgu a dat o înaltă expresie acestei teorii, dezvoltând o amplă ideologie întemeiată pe ideea autonomiei românilor în Banat i a individualităŃii Banatului, ca entitate politică. Ideologia s:a precizat treptat, pe măsură ce mi carea a progresat. În scrisoarea către prietenul nenominalizat scria: „noi românii, adecă locuitorii łării Banatului, alcătuim împreună ob tea Ńării… în Ńara noastră ca români alcătuim o ob te, deci supusă Austriei, încă totu i românească. Drepturile cuvenite acestei ob ti sunt drepturile noastre naŃionale. Aceste drepturi răsărind din însă i fiinŃa naŃionalei noastre alcătuiri, sunt de o vârstă cu însă i această alcătuire”. În virtutea acestor drepturi, în funcŃii nu puteau primi decât români, care trebuiau să facă dovada „însu irilor folositoare neamului”. Cei care s:au a ezat ulterior în Banat erau consideraŃi de Murgu „alipiŃi de ob tea românilor”, deci ei nu se Ńineau „de fiinŃa ei, nici nu se pot socoti de ale ei părŃi alcătuitoare”12. Ideologia s:a precizat într:o scrisoare adresată unui preot, probabil preotul Bercean, în care confirma hotărârea de a acŃiona pentru cauza bănăŃenilor. Ideea centrală a scrisorii se întemeia pe individualitatea politică a łării Banatului în Regatul Ungariei i în Imperiul Austriac. „Toate veacurile vremilor trecute – scria Murgu – împreună glăsuind, adeveresc neîncetata fiinŃă politicească a Ńării Banatului”. Argumentele invocate amintesc din tezele vehiculate în Valahia în preajma revoluŃiei pa optiste: „neîngrădita stăpânire a pământului, deopotrivă drept spre toate slujbele Ńării, dreptul de a alege judecătorii i cârmuitorii Ńării, fără a cunoa te cuiva în Ńară vreun drept întrecător sau privilegiu”. În spiritul mentalităŃii romantice, aceste drepturi au existat din trecutul provinciei i „însu i turcii cu sfinŃenie le:au păzit”. EsenŃial pentru Eftimie Murgu era faptul că „aceste drepturi sunt lipite de fiinŃa neamului românesc din Banat, carele este poporul Ńării”. Murgu a criticat maniera în care s:a făcut vânzarea domeniilor în 1779–1780, când „s:au a ezat oameni străini pe pământul mo nenilor”, „fără să fi încheiat un contract cu ob tea, adevăraŃii stăpâni, care nu le:au acordat dreptul de stăpânire”. El a dezvoltat o altă componentă a ideologiei mi cării sale, care se va amplifica în 1843–1844, de factură socială, inspirată desigur de mi carea din 1840. Critica lui viza categoria neme ilor, care au dobândit proprietăŃi în baza „dreptului de cumpărare de la împărat”, care, spunea el, nu a avut dreptul de a înstrăina pământul Ńării, nefiind proprietar. Cu toată împotrivirea locuitorilor, împăratul a întărit jaful, ne tiind că „era 12 Ibidem. 14 NICOLAE BOCȘAN, IDEOLOGIE ȘI ACȚIUNE POLITICĂ LA EFTIMIE MURGU (1842-1845) împotriva legilor i obiceiurilor Ńării”. Dreptul invocat de noii proprietari se întemeia pe legi străine, pe care românii nu le recuno teau fiind „o pravilă străină în Ńara noastră”. Românii nu primeau aceste legi deoarece nu s:au adunat vreodată „spre a se sfătui sau chibzui pentru aceasta”. Organismul care propunea legile, era străin de fiinŃa naŃională a românilor, cei care alcătuiau dieta, neme ii, „nu îi reprezintă i nu îi îndatorează pe români”, „pentru că noi nici neme ug, nici neme i în Ńară nu cunoa tem”. Cei care reprezentau Banatul în dieta Ńării nu aveau mandat sau împuternicire din partea Ńării i a ob tii pentru a lucra sau a primi ceva în folosul lor. Argumentarea lui Murgu era extrem de ingenioasă, conducând la ideea că el era singurul îndreptăŃit să reprezinte interesele românilor bănăŃeni la curte. Românii nu trebuiau să a tepte mântuirea de la străini, nici de la legile lor, ci de la „ob teasca împreună lucrare i numai de la un român ce cuno tea drepturile Ńării i ale neamurilor”. De aceea îndemna pe lugojeni „să urmeze sfatului meu... să nu asculte de nime decât de mine”. El a cerut ca „toate ob tile din Ńinutul acela să:mi deie mie deplină putere de a le fi vechil întru toate, acestă împuternicire a mijloci a se iscăli i întări de însu i împăratul i apoi atunci să întreb eu pe neme i, spăii i pe cămara hoŃilor ce caută în Banat. Eu o scot la capăt, iar altul nu. Chibzuiri se află făcute i ob tile din toată Ńara mă vor cere „gheneral plenipotent”. „Având eu odată plină putere de la ob te – scria Murgu – apoi atunci să vezi cum o să învie iară i drepturile Ńării noastre, de care hoŃii vor să ne despoaie”13. Aceasta a fost, pe scurt, ideologia utilizată de Murgu pentru a persuada românii din Banat să:l numească reprezentantul lor la curte spre a le apăra drepturile. Astfel s:a impus repede ca lider al mi cării bănăŃene, care s:a dezvoltat între 1843–1845, cu componente politice, sociale, culturale i biserice ti. Arhiva militară din Budapesta conservă mai multe documente care dezvoltă pe larg această ideologie. Unul dintre acestea a fost intitulat de Murgu, Despre łara Banatului14; este un fragment ce sintetiza ideile menŃionate anterior. Banatul reprezenta o entitate politică distinctă care se caracteriza printr:o serie de particularităŃi ce individualizau „fiinŃa politicească” a provinciei, între care i demnitatea de ban, care a fost în trecut „capul Ńării”. Murgu anticipa ideea de căpitănat, propusă în 1848 dietei Ungariei, respinsă de Kossuth pentru că afecta unitatea Ungariei. Textul manuscris dezvoltă accente naŃionaliste, în efortul autorului de a susŃine caracterul românesc al provinciei, întemeiat pe majoritatea românilor autohtoni. MinorităŃile diseminate printre români, străinii cum îi numea Murgu, nu puteau beneficia de drepturi politice decât ca parte a naŃiunii politice române, care dă caracterul Ńării Banatului. Un alt document reprezentativ pentru ideologia mi cării bănăŃene a fost intitulat Continuum politic i epidemi tii15. Destinat cercurilor aulice, textul redactat în limba germană atrăgea atenŃia asupra pericolului reprezentat de cre terea influenŃei Rusiei în Europa de Sud:Est, inclusiv în Principatele dunărene, care s:a extins i în graniŃa militară „austro:slavă”, „chiar i în Banatul valah”, prin intermediul ierarhiei ecleziastice sârbe ti i a proprietarilor de pământ sârbi, cu complicitatea administraŃiei locale. 13 14 15 Idem, f. 231:235. Idem, f. 891:895. Biblioteca Academiei Filiala Cluj, FT. 927; f. 13:38. 15 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Invocând individualitatea Banatului, Murgu acredita ideea că acesta avea propria constituŃie, care a rămas ne tirbită în ciuda barbariilor secolelor trecute, respectată chiar i de turci. Aceasta prevedea proprietatea asupra pământului, atât cea privată, cât i cea ob tească, drepturi egale la ocuparea funcŃiilor din justiŃie sau administraŃie, de a alege funcŃionarii publici. „Aici nu există – scria Murgu – nici un rang personal i cu atât mai puŃin un titlu nobiliar transmisibil prin mo tenire”. Cu aceste legi specifice, Austria a cedat Ungariei Banatul, fără tiinŃa i acordul locuitorilor. Ungaria a impus Ńării „acea constituŃie anarhică, care este cu totul opusă drepturilor tradiŃionale bănăŃene”. PopulaŃia locală nu recunoa te încorporarea Banatului în regatul Ungariei i constituŃia acesteia, deoarece în Ungaria există o singură clasă care deŃine totalitatea privilegiilor i drepturilor – neme ii – necunoscută în Banat. Astfel localnicii au fost îndepărtaŃi de la funcŃiile publice, pământul a fost vândut, iar locuitorii au fost transformaŃi în iobagi, fără tiinŃa i incuviinŃarea lor. Beneficiarii acestui transfer au fost sârbii, care au preluat majoritatea proprietăŃilor i a funcŃiilor publice, transformând provincia într:un „stat în stat, care are drept scop formarea unui continuum politic la graniŃa Austriei i prin intermediul acestuia... să submineze politic statul maiestăŃii voastre”. Murgu acuza „despotismul absolut” ce domnea în provincie i care a generat nemulŃumirea populaŃiei, potolită numai de „baionetele austriece”. Aceasta ameninŃa să se transforme într:o altă ridicare, sub influenŃa noilor stăpâni ai Banatului, în beneficiul Rusiei. Murgu acuza Austria pentru că a plasat biserica i coala sub autoritatea ierarhiei sârbe ti, prin intermediul căreia influenŃa rusă a ajuns până în graniŃa militară. Tentativele de emancipare, exemplificate prin invocarea lui Moise Nicoară sau tefan Niagoe, s:au soldat cu expulzarea acestora din Ńară. În acest context denunŃă pe protopopul Lugojului, Atanasievici, adversarul partidei lui Murgu la Lugoj, politica ierahiei ecleziastice în numirea exclusiv a sârbilor în posturile de directori colari, abuzurile inspectorilor sârbi faŃă de învăŃătorii români, folosirea exclusivă a contribuŃiei pentru coli în beneficiul colilor sârbe ti, de i majoritatea contribuabililor erau români. MenŃionează cazul celor patru comune care au protestat împotriva politicii colare a ierarhiei sârbe – Lugojel, Herendia, Tapia i Ezeri – supuse ulterior persecuŃiilor. Cu complicitatea ierarhiei i a administraŃiei dominate de sârbi s:a realizat continuumul politic cu Rusia, cheia politică pentru stăpânirea ru ilor în Principate i un pericol iminent pentru Ungaria i Austria, întrucât au fost create premisele unei nemulŃumiri generale, care să facă necesară intervenŃia străină pentru a veni în sprijinul coreligionarilor. Deoarce în Banat nu a existat nobilime ereditară i cu atât mai puŃin neme i, constituŃia maghiară neme ească nu era adecvată Banatului, întrucât rezerva drepturi exclusiv neme ilor. Prin achiziŃionarea pământului, drepturile Ńării au fost trecute în mâinile sârbilor, care astfel au devenit neme i i maghiari. Rusia nu a găsit niciun fel de simpatie în Principate, nici printre românii din Banat, dar a ajuns să stăpânească indirect Banatul, ameninŃând Austria. Instrumentul principal al influenŃei ruse ti îl constituia ierarhia bisericească sârbă, prin intermediul căreia se întrevedea provocarea „unor epidemii politice incurabile, pentru ca, cu ajutorul înaltului cler, să se facă simŃită necesitatea chemării unor ajutoare din afară”. Asupra Austriei s:au făcut presiuni pentru ca Banatul să fie anexat Ungariei, puse de Murgu pe seama unei influenŃe străine. Drepturile inalienabile ale Banatului au fost nesocotite, de i chiar 16 NICOLAE BOCȘAN, IDEOLOGIE ȘI ACȚIUNE POLITICĂ LA EFTIMIE MURGU (1842-1845) Austria le:a respectat. Era datoria Austriei să contracareze acest continuum politic „al unei reŃele de ocupaŃie politică străină, care, sub masca unei constituŃii maghiare anarhice, ia o amploare din ce în ce mai mare din cauza neputinŃei Ungariei”. Austria nu a avut dreptul de a ceda Banatul fără acordul populaŃiei autohtone. Cu toate că poporul s:a opus, a fost impus prin forŃa baionetelor austriece în numele împăratului. Abuzurile administraŃiei controlată de sârbi i ale ierarhiei au generat o nemulŃumire generală printre ob tile Banatului, care, în accepŃia lui Murgu, ducea fie spre „o îngrozitoare revoluŃie, care se va întinde ca o vâlvătaie chiar i peste Mure în Transilvania”, fie la „o cedare politică a Banatului în favoarea Rusiei”. Murgu a denunŃat abuzurile i comportamentul despotic al noilor proprietari, ce se manifestau complet independenŃi faŃă de împărat i de Ńară. Dă exemplul comunei Fârliug i a conflictului cu proprietarul local, urmările suferite de Ioan Ba u, care a fost desemnat să apere interesele comunei la curte i care a reu it să pacifice comuna răzvrătită. Murgu insinuează că a avut un rol în pacificarea acesteia, deoarece, spunea el, „un singur demers al Banatului ar ridica în flăcări întregul teritoriu de la Tisa până la CarpaŃi”. AdministraŃia, justiŃia au fost transferate prin constituŃia neme ească în puterea proprietarilor, care deŃineau monopolul tuturor privilegiilor, supunând locuitorii la cele mai crunte persecuŃii. Amintind de epoca revoluŃiei franceze, Murgu afirmă că locuitorii au „însemnat amănunŃit toate aceste fărădelegi într:o mare carte neagră”, intitulată „Ńine minte”. Românii din Banat nu recunosc îndreptăŃită dieta Ungariei i legile promulgate de aceasta pentru a:i reprezenta, nici adunărilor comitatense i administraŃiei provinciale, nici ierarhiei sârbe ti. Singurele îndreptăŃite – după Murgu – erau adunarea i administraŃia naŃională, sub conducerea unui ban, în persoana căruia recunosc pe principele Ńării. Era incipient formulat conceptul autonomiei Banatului, invocat de Murgu în dieta Ungariei la 1848. Tot la fel enunŃa i ideea autonomiei bisericii române ti, subordonată unui sinod naŃional, singurul cu drept să aleagă episcopii. Exemplul Basarabiei i al Principatelor reprezintă un motiv pentru care românii din Banat nu pot accepta influenŃa rusească. Emisarii propagandei slave pregătesc populaŃia să accepte protecŃia Rusiei, invocând constituŃia liberală i libertăŃile acordate Serbiei de puterea protectoare. Alte pagini au fost consacrate graniŃei militare, care a fost transformată, prin manevrele ierarhiei sârbe, într:o instituŃie străină de interesele Austriei. Un alt document fără titlu, păstrat în arhiva de război austriacă, denunŃă abuzurile din graniŃă i decăderea acesteia din cauza străinilor i a sârbilor care au preluat toată conducerea regiunii militarizate. Manuscrisul fără titlu este conceptul unui memoriu adresat de Murgu împăratului, prezentat de Constantin Căzăni teanu i Monica Andone în 1973, cunoscut parŃial i de Nicolae Brânzeu i de I. D. Suciu, care l:a datat după revoluŃia din 1848– 1849. Memoriul a fost redactat în această perioadă când Murgu s:a aflat la Viena i repetă toate tezele descrise de noi anterior. El se încadrează perfect în ideologia mi cării din anii 1843–1845, pe care a condus:o16. Am descris mai pe larg aceste documente pentru faptul că ilustrează convingător influenŃa colii austriece a dreptului german în contestaŃia pe care a făcut:o instituŃiilor 16 Constantin Căzăni teanu, Monica Andone, ”Un document inedit al lui Eftimie Murgu”, în Revista Arhivelor, XXXV, 1973, Supliment, p. 89:98. 17 IDENTITATE I ALTERITATE 5 instaurate în Banat după anexarea la Ungaria, ca nefiind adecvate fiinŃei naŃionale române ti i entităŃii politice a Banatului, al cărui caracter l:a argumentat mereu. Le:am prezentat pentru că, de fapt, ele relevă o componentă politică mai puŃin cunoscută din celelalte acte confiscate de la Murgu în 1845, care a stat în spatele acŃiunii legale, desfă urată de Murgu la vremea comunelor bănăŃene. Este vorba de o acŃiune întreprinsă de Murgu împotriva cancelarului Metternich, în colaborare cu opoziŃia liberală din dieta Ungariei. La 23 august 1844 Murgu a sosit la Bratislava, cu vaporul de la Viena. Un raport al poliŃiei de siguranŃă din Bratislava, din 26 august 1844, informa că Murgu „a luat legătura imediat cu corifeii partidului de opoziŃie i mai cu seamă cu faimosul demagog Moriz Perzel”. Raportul poliŃiei de siguranŃă menŃiona i scopul călătoriei lui Murgu la Bratislava: „El intenŃionează, nici mai mult, nici mai puŃin, decât să atragă pe extremi tii legislaturii împotriva alteŃei sale domnul cancelar de stat prinŃul von Metternich i cu ajutorul acestui partid să predea Reichstag:ului o petiŃie în care vrea să:l califice pe alteŃa sa ca trădător”. Raportul susŃinea că Murgu a „urmărit compromiterea lui Metternich în faŃa Europei”. Proiectul de petiŃie elaborat în comun cu Perzel era aproape finalizat, când poliŃia a manevrat îndepărtarea lui Murgu din Bratislava, până la încheierea lucrărilor dietei, cu complicitatea unui deputat. La 2 septembrie 1844 petiŃia era redactată i o copie a ei era trimisă la Viena. Murgu dorea să o înainteze stărilor imperiului împotriva lui Metternich. Scopul petiŃiei româno:maghiare era acela de a critica politica externă a cancelarului Metternich în faŃa stărilor imperiului, argumentând că „politica externă a Austriei în Orient de la primele ei începuturi până în prezent, prin scopurile sale, nu este nimic altceva decât o politică de cucerire” Ńaristă. Murgu acuza pe Metternich că accepta ca agenŃii consulari din Principatele dunărene să facă jocul consulilor ru i, că serve te interesele unei puteri străine i trădează interesele Ńării. Între altele invocă i propriul exemplu din 1840, când a suferit persecuŃia agentului austriac Timoni pentru mi carea antirusă declan ată în Valahia. El descrie pe larg măsurile luate de autorităŃile imperiale după expulzarea sa din Valahia, încarcerările i abuzurile săvâr ite împotriva lui. După mai multe luni de edere la Lugoj a plecat la Viena, spunea Murgu, „pentru a mă pune în relaŃii mai apropiate cu curtea din Paris atât referitor la suferinŃele mele, cât i la politica orientală chiopătândă a Austriei”. El susŃinea că s:a adresat împăratului pentru a i se face dreptate, cerându:i să modifice politica faŃă de Principate, „deoarece am remarcat că în condiŃiile neputinŃei Austriei, Principatelor i îndeosebi Valahiei, le stă în faŃă o criză în raport cu Rusia, care poate fi hotărâtoare pentru acestea”. Deoarece demersul său la curte a rămas fără rezultat, s:a adresat stărilor imperiului pentru a determina schimbarea politicii Austriei faŃă de Principate. AfirmaŃia lui Murgu că dorea să fie în relaŃii mai apropiate cu curtea din Paris pare la prima vedere o exagerare. Un raport secret de la Paris, din toamna anului 1845, menŃiona conducătorii opoziŃiei liberale împotriva absolutismului lui Metternich, între care i Murgu, la acea dată încarcerat pentru „instigarea românilor împotriva autorităŃilor”. Legăturile lui Murgu cu emisarii francezi din Principate explică popularitatea de care s:a bucurat Murgu în FranŃa17. Documentele prezentate de noi se integrează ideologiei acestei acŃiuni româno: maghiare, care încerca să:l compromită pe Metternich acuzându:l că încuraja politica rusă în sud:estul Europei. 17 I. D. Suciu, Tiberiu MoŃ, „Eftimie Murgu. Noi contribuŃii documentare”, în Studii, 23, 1970, nr. 6, p. 1109:1118. 18 NICOLAE BOCȘAN, IDEOLOGIE ȘI ACȚIUNE POLITICĂ LA EFTIMIE MURGU (1842-1845) Mi carea din anii 1843–1845 a avut o componentă legală, chiar dacă poate fi integrată mi cărilor de tipul conspiraŃiei sau complotului. În faŃa partizanilor săi din Banat, Murgu afi ează deziderate culturale (direcŃiunea colilor), biserice ti (emanci: parea de sub jurisdicŃia ierarhiei sârbe) sau de ordin social (abuzurile proprietarilor împotriva locuitorilor iobagi). În tot acest interval a menŃinut legături cu personalităŃi importante ale vremii din tot spaŃiul românesc. Pitarul C. Petrovici, profesor la Sfântul Sava, îl informa despre amnistia celor închi i pentru conspiraŃia din 1840, despre venirea lui August Treboniu Laurian la colegiu18. Într:o scrisoare adresată lui Mihail Kogălniceanu, îi recomanda ca moldovenii să finanŃeze proiectul unei ma ini moderne de tipărit, concepută de un Kligel din Bratislava. Cu acel prilej, îl informa pe liderul opoziŃiei moldovene despre mi carea începută în Banat: „eu i cu mine toŃi cei simŃitori din Ńinuturile austriano: române ti ne aflăm făcând oarecare bine socotită mi care spre izbânda drepturilor ierarhiei române ti i răzbunarea bisericii române ti răsăritene din Dacia Cisalpiria care prin uzurpativele vărsări a străinilor se află de tot dărăpănată i cu care împreună legate fiind i drepturile neamului, acestea asemenea se află întunecate i căzute”. Cere ajutorul moldovenilor pentru susŃinerea mi cării, în primul rând al mitropolitului Veniamin Costachi19. Pentru a spori încrederea aderenŃilor săi, Murgu a construit inteligent imaginea despre sine ca un personaj ascultat în cercurile imperiale. Prietenul său HerŃeg a răspândit tirea că Murgu „are vază i intrare la împărat i la unchiul împăratului i la toŃi ceilalŃi”20. Între partizanii săi din Lugoj exista un curent favorabil acŃiunii lui Murgu. tefan Bercean scria în vara anului 1843 că „săracii învăŃători se ostenesc cu comunităŃile împreună a face recursuri la a Sa Maiestate, că doară vor dobândi un director român să:i poată câta ajuta i lumina neamul românesc, că sârbii până acum destul i:au Ńinut întru întuneric i orbire....”21. Într:un concept de scrisoare destinată unui prieten, îl întreba dacă clerul românesc din Banat era „într:atâta de teptat ca să simtă trebuinŃa unei ob te ti mi cări spre vindecarea relelor bisericii i clerului românesc .....”22. tefan Bercian la rândul său aprecia în vara anului 1843 că Murgu dorea „mai mult decât ceruta privilegia să primim”, referindu:se la acŃiunea întreprinsă la Viena pentru a obŃine rangul de ora cu magistrat pentru Lugoj23. Murgu nu împărtă ea întru totul poziŃia lugojenilor pentru privilegiile ora ului acuzându:le că acestea aparŃineau vremurilor „varvarilor”. Drepturile românilor bănăŃeni evocate anterior nu puteau fi anulate decât prin lege. Legea era un contract, iar bănăŃenii nu au făcut nici un contract, „nici între noi, nici cu împărăŃia”. Nu recunoa te legile neme ilor sârbo:muscăle ti24. În toamna anului 1843 de la Viena, Murgu asigura pe unul din partizanii săi, învăŃătorul Ilie Miescu, că a „deschis calea spre multe nădejdi ale patrioŃilor mei”, că „acum este vremea de care trebuie să ne folosim”, chemându:i pe bănăŃeni la unitate i 18 19 20 21 22 23 24 Biblioteca Academiei, Filiala Cluj, FT. 927; f. 37:39. Idem, f. 338:340. Idem, f. 277:280. Idem, f. 287:288. Idem, f. 262:264. tefan Bercian către E. Murgu, 25 august 1843, Idem, f. 251:254. Idem, Murgu către Bercian, 3 septembrie 1843, f. 292:293. 19 IDENTITATE I ALTERITATE 5 ascultare de sfaturile lui. El îndemna românii la nesupunere faŃă ierarhia sârbă, faŃă de sinodul bisericii sârbe ti, care nefiind reprezentativ, nu poate avea nici un drept asupra bisericii române ti. Îi sfătuia pe români să convoace propriul sinod pentru a alege episcopul lor diecezan, asigurându:i de susŃinerea împăratului. Pentru a fi mai convingător în faŃa susŃinătorilor bănăŃeni, mai ales în cererile repetate de susŃinere financiară, Murgu insinua în scrisoare o cerere a românilor din Valahia pentru a se întoarce în principat, declarând că este gata să jertfească interesele personale pentru a susŃine la Viena cauza bănăŃenilor25. Referitor la îndemnul lui Murgu de a convoca un sinod bisericesc al românilor, separat de cel sârbesc, o parte dintre susŃinătorii săi, între care i Maxim Pascu, apreciau că era necesară în acest scop o înŃelegere „cu Ardealul, Bucovina i cu ceilalŃi”. În replică la această opinie, Murgu susŃinea că mi carea aceasta avea o conotaŃie politică, iar chestiunea bisericească „se Ńine de drepturile Ńării, a neamului i a bisericii”26. El propunea mai întâi câ tigarea scaunelor diecezane, apoi să ia în discuŃie problema mitropoliei române. Rămâne un capitol interesant pentru că, în 1843, Murgu a exersat ceea ce va înfăptui practic la 1848, separaŃia ierarhică de biserica sârbă. În toamna anului 1843, Murgu mai spera să obŃină funcŃia de director colar în Banat, chiar dacă din Banat s:au înaintat i alte candidaturi. În toamna anului 1843, Murgu a fost i reprezentantul comunei Fârliug la Curte, fiind înzestrat cu plenipotenŃă din partea locuitorilor i susŃinut material de către comună. S:au păstrat scrisorile lui Ioan Ba u cu Murgu, petiŃia comunei, îndemnurile lui Murgu către Ńărani pentru a nu se supune proprietarilor locali i autorităŃilor, care au uzurpat drepturile lor. Într:o scrisoare către preotul comunei Teodor Caton, din primăvara anului 1844, Murgu deplângea pasivitatea Ńăranilor, faptul că „mulŃimea tace” i accepta oprimarea. Îndemna pe locuitori să nu recunoască urbariul, fiind o lege străină, legea Ńării fiind obiceiul locului. Preotul descria în termeni patetici pasivitatea Ńăranilor, frica ce îi stăpânea, acreditând că satele din împrejurimi sunt gata să se ridice, numai să vadă ceva progrese în cauza comunei Fârliug, ceea ce îl poate transforma pe Murgu în „plenipotenŃiarul tuturor românilor din întregul comitat al Cra ovii”, iar peste doi ani toŃi românii îi vor urma i „atunci începutul planului e gata”27. Ilie Miescu, la rândul său, îl asigura pe Murgu de marea popularitate printre locuitorii Banatului. În vara anului 1844, tonul scrisorilor adresate de Murgu lugojenilor s:a radicalizat. Cuvintele cheie ale scrisorilor erau norodul, glasul norodului, voinŃa ob tească. El îndemna pe Miescu să facă „să răsune glasul voinŃei publice”, să denunŃe autorităŃile colare existente i să ceară numirea unui director român, mai ales că împăratul a fost convins de dreptatea cererilor bănăŃenilor. El îi încuraja invocând dreptul la întrunire, pentru că o adunare pentru o treabă publică este un lucru sfânt: „voind a se înŃelege 25 26 27 Idem, Murgu către Miescu, 17 septembrie 1843, f. 334:337. Idem, f. 851:853. Dosarul conŃine scrisoarea lui I. Ba u, Ńăran din Fârliug, către Murgu, 21 octombrie 1843; scrisoarea lui Murgu către comuna Fârliug, 27 decembrie 1843; scrisoarea lui Ioan Ba u către Murgu, 29 decembrie 1843; scrisoarea lui Murgu către preotul comunei Fârliug, Teodor Canton, 10 martie 1844; scrisoare preotului Caton către Murgu, 4 aprilie 1844; plenipotenŃa dată de comună lui Murgu, 24 februarie 1845; memoriul comunei Fârliug trimis lui Murgu spre a fi înaintat la curte, 25 februarie 1845. Idem, f. 281, 285:286. 325:333, 350, 361:362, 568:569. 20 NICOLAE BOCȘAN, IDEOLOGIE ȘI ACȚIUNE POLITICĂ LA EFTIMIE MURGU (1842-1845) laolaltă se pot aduna unde, cum, câŃi i de câte ori vor voi i întru aceasta să nu aibă sfială de nimeni.” „Glasul dar a poporului, glasul fiind al lui Dumnezeu”, trebuia făcut cunoscut28. În august 1844, A. MihuŃ dădea mai multe detalii despre mi carea pentru directori colari români. Memoriul adresat împăratului pentru susŃinerea unor români în posturile vacante de directori colari a fost înaintat în 6 august 1844, fiind semnat de „18 comunităŃi i de o grămadă de preoŃi”. Există i rezerve printre bănăŃeni pentru radicalismul unor exprimări existente în memoriile redactate de Murgu, încât ace tia au refuzat să le semneze29. Arestarea lui Murgu în martie 1845 a declan at reacŃia unor comune, ca de exemplu Reca , care au susŃinut caracterul legal al mi cării, faptul că a cerut plenipotenŃe de la comune pentru numirea unui director român. Memoriul adresat împăratului pomene te comunele Lugoj, Găvojdia, Jabăr30. Toate documentele descrise de noi au constituit probe la interogatoriul luat lui E. Murgu în octombrie i decembrie 1845 la Pesta. Cel mai mult a fost acuzat documentul Continuum politic i epidemi tii i ideile conŃinute în documentul care începea cu cuvintele Ne de teptăm, într:unul care începea cu sintagma A sosit vremea, redactate în limba germană. Primele două conŃin ideile evocate anterior, despre al treilea Murgu declara că a fost redactat de un francez, pe nume „Chateubriand” sau „Chatogiron” pe care l:a întâlnit la Viena. Consulul francez în Moldova spunea că a cules datele de la un Valian, probabil Vaillant. Documentul redactat în franceză a fost tradus în germană de Eftimie Murgu, care a mai adăugat câteva idei. Documentul nu se păstrează între actele confiscate de la Murgu, pe care le:am prezentat mai sus, ci se află la arhivele din Viena31. În aprilie 1845, după arestare, Sledinitzky, eful poliŃiei din Viena a început să culeagă informaŃii despre consecinŃele mi cării lui Murgu în Banat. Un prim raport din Pesta, din 1846, afirma că Murgu a folosit în acŃiunea sa „un ton nebun de curajos”. Îndemnând pe Ńărani la răscoală, afirma că „regele” ar fi doar un conducător, „care împreună cu clerul i nobilimea jefuie te Ńăranii”, dar „aŃâŃarea” lui Murgu nu a ajuns să se transforme într:o răscoală. Al doilea raport, din februarie 1847, redactat la Timi oara, este mai amplu i mai bogat în informaŃii. Acesta menŃiona că la început Murgu s:a manifestat în cercuri mici de prieteni, „demni de încredere”, vorbind despre autohtonia românilor i despre originea lor romană. Sub pretextul că susŃinea unirea bisericească a românilor din Banat a străbătut satele împreună cu preotul unit tefan Bercean i „căuta să acŃioneze în spirit revoluŃionar asupra poporului”. Informatorul poliŃiei menŃiona că „otrava inoculată n:a avut urmări, întrucât ispititorul a fost îndepărtat înainte ca aceasta să se poată răspândi pustiitor în jur”. El îl descria pe Murgu ca un individ „dominat de ideea naŃionalităŃii române, pe care ar dori s:o vadă declarată i susŃinută prin independenŃa politică”. 28 29 30 31 E. Murgu către I. Miescu, 10 iulie 1844, Idem, f. 317:320. A. MihuŃ către E. Murgu, 18 august 1844, Idem, f. 259 :261. Idem, f. 536:542. Memoriul locuitorilor din Reca , 18 aprilie 1845, menŃionează data arestării lui Murgu 27 martie. Interogatoriul a fost publicat de Cornelia Bodea, 1848 la români, vol. I, Bucure ti, Editura tiinŃifică i Enci: clopedică, 1982, p. 251:252. Sunt încriminate documentele menŃionate, dar i corespondenŃe la care ne:am referit mai sus. 21 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Referatul înaintat de Sledinitzky împăratului despre „uneltirile răzvrătitoare” ale lui Murgu, descrie ceea ce s:a întâmplat: „Sub pretextul revendicării unirii greco: orientalilor, [a început] să activeze în unele regiuni ale Banatului, adevărata lui străduinŃă fiind ca în localităŃile pe care le vizita să acŃioneze în spirit revoluŃionar asupra poporului, să dovedească supu ilor persuasiune sofistică că în realitate ei sunt stăpânii Ńării i că sunt în drept să alunge nobilii i autorităŃile camerale, să: i aleagă imediat un principe propriu din neamul vechi al dacilor.” Asigura pe împărat că nu a avut nici o consecinŃă printre locuitori32. Despre o componentă subterană a mi cării, comparabilă cu ceea ce s:a întâmplat în 1840 în Valahia, avem prea puŃine informaŃii. Există câteva indicii pentru legături conspirative cu grănicerii din regimentul de la Caransebe , unii înrudiŃi cu el, unele texte cifrate, fără a putea vorbi de o conspiraŃie de mari proporŃii de natură să dezvolte o insurecŃie populară. InformaŃiile de care dispunem relevă doar o mi care legală, susŃinută la Viena pe lângă cercurile imperiale, în calitate de deputat al bănăŃenilor, tot a a cum a făcut:o Moise Nicoară între 1814–1817, pe care Murgu l:a cunoscut la Ia i. De i a dorit să transfere mi carea din Valahia în Banat, a imitat mai degrabă acŃiunea lui Moise Nicoară în problematica abordată – chestiunea directorilor colari, a episcopilor români, abuzurile autorităŃilor i ale proprietarilor de domenii, oprimarea Ńăranilor i în maniera de acŃiune la Viena ca deputat al comunelor. Vicecomitele Cara ului îl acuza de născociri secrete i planuri periculoase „spre săparea naŃionalităŃii ungure ti, a constituŃiunii i a statului; ideile lui cele pline de fantazie se concentra întru a emancipa naŃionalitatea românilor... i întru a întemeia un stat românesc”. Vukovits a declarat mai târziu că scopul agitaŃiei sale a fost „raportul dintre proprietari i iobagi”. După eliberarea lui Murgu din închisoare în 1848, directorul fiscal a declarat că Murgu a fost arestat pentru răscularea poporului, descoperindu:se la el scrisori care erau îndreptate în contra unităŃii Ńării ungure ti33. Spre deosebire de Nicoară, a cărui ideologie s:a întemeiat pe dreptul natural, în cele mai radicale exprimări, Murgu a combinat raŃionalitatea dreptului natural cu istorismul colii germane a dreptului în tentativa de a legitima individualitatea Banatului i neadecvarea instituŃiilor instaurate după anexarea Banatului Regatului Ungariei. EsenŃial mi se pare faptul că mi carea din anii 1843–1845 a exersat, la o scară redusă, ca tip de acŃiune politică, ideologie i program manifestările românilor bănăŃeni din 1848–1849, preliminând sub toate aspectele revoluŃia din Banat. * Articolul de faŃă a apărut i în „ConvieŃuire. Együttélés”, Revista românilor din Seghedin, 2006, 10, nr. 1–4, p. 39–54. 32 33 I. D. Suciu, Tiberiu MoŃ, „Eftimie Murgu”, p. 1116:1117. G. Bogdan Duică, Eftimie Murgu, p. 124:125. 22 Între RevoluŃie i Reformă. Debutul i caracteristicile regimului neoabsolutist în Transilvania Loránd L. Mádly RevoluŃia de la 1848–1849, constituind evenimentul central i cel mai important al Europei secolului al XIX:lea, a determinat în mare măsură evoluŃiile care i:au succedat, atât pe plan politic, cât i economic, social ori mental. La scară europeană, Transilvania a constituit în ace ti doi ani determinanŃi pentru evoluŃia sa, scena unor întâmplări convulsive care au contrapus două entităŃi, în câmpul unor tensiuni care î i aveau sorgintea în procese i evoluŃii istorice care evoluaseră anterior timp de câteva secole. Răspândirea focului RevoluŃiei, care cu o repeziciune uimitoare a ajuns prin Viena i Pesta în Transilvania, va pune în curând pe tapet marile întrebări care: i vor căuta rezolvarea în anii următori. Puternicul avânt al mi cării reformiste, prerevoluŃionare, din Ungaria i Transilvania, va duce la o întărire în a a măsură a sentimentului naŃional maghiar, încât se va pune chiar problema despărŃirii de Viena, nesocotindu:se în cadrul acestui proces părerea majorităŃilor aparŃinând altor etnii. În acest context, în care tensiunile sociale au jucat de asemenea un rol important, s:au creat bazele devastatorului război civil. Primăvara europeană a popoarelor va aduce pentru Transilvania i maturizarea deplină a mi cării naŃionale române ti, care va dovedi prin adunările de la Blaj atât o coeziune naŃională veritabilă, cât i capacitatea de a lua decizii în mod colectiv, elemente care î i vor găsi dovada cea mai grăitoare tocmai în evenimentele care vor urma. Gravele conflicte care au avut loc în această parte a Europei au putut fi oprite doar prin intervenŃia rusească, menită să pacifice Imperiul i să readucă ordinea de stat. Pentru Transilvania, conflictele armate s:au încheiat la 13 august 1849, rămânând însă multe de făcut până când în această provincie a Imperiului se putea duce mai departe o viaŃă normală. Zecile de mii de victime, numeroasele sate devastate, agricultura i industriile ră: mase în paragină, exercitarea jurisdicŃiei sistată, încrederea locuitorilor unii într:alŃii distrusă, datoriile provocate prin cheltuielile de război, costurile întreŃinerii armatei ruse ti i apoi o epizootie care s:a răspândit fulgerător – cam acesta era tabloul Transilvaniei în toamna anului 1849. i noua administraŃie coordonată direct de la Viena, condusă de către Ludwig von Wohlgemuth, militar de carieră, avea menirea nu numai de a readuce pacea i prosperitatea, ci i de a implementa reforme în mai toate domeniile vieŃii publice. 23 IDENTITATE I ALTERITATE 5 În toamna anului amintit, pe un fond general marcat de diferite speranŃe, a început tranziŃia către regimul neoabsolutist, care va dura până în anul 1860. Chiar dacă neoabsolutismul propriu:zis începe prin casarea ConstituŃiei imperiale la 31 decembrie 1851, deja acum se pot vedea clar trăsăturile principale ale regimului, care vor rămâne constante pe toată durata sa. Fundamentul reorganizării Imperiului după anul 1849 l:a constituit ConstituŃia octroiată din luna martie a aceluia i an1. Acest document, chiar dacă a fost rezultatul unui act unilateral de voinŃă din partea puterii, purta numeroase caracteristici progresiste i democratice. În primul rând consacra egala îndreptăŃire a naŃiunilor (emiterea ConstituŃiei a reprezentat de fapt i un răspuns oficial la pretenŃiile revoluŃionarilor maghiari prin respingerea cererilor acestora, fapt care a determinat în cele din urmă deciziile Dietei de la DebreŃin), care a fost considerat ca fiind tocmai corolarul ei fiind ridicat la nivelul unei maxime a statului. Apoi, libera circulaŃie a indivizilor pe toată întinderea Imperiului, inclusiv prin desfiinŃarea vămilor interne reprezenta de asemenea un element progresist. În Transilvania, emiterea acestei ConstituŃii a adus o mare u urare mi cării naŃionale române ti, ea conŃinând în principiul egalei îndreptăŃiri i o recunoa tere indirectă a drepturilor naŃiunii române. Însă drumul spre punerea în practică a prevederilor constituŃionale s:a dovedit a fi deosebit de dificil, turnura absolutistă care a început deja din anul 1850 punând în vedere casarea acestui document fundamental; acest lucru nu i:a surprins pe majoritatea contemporanilor, care erau con tienŃi de imposibilităŃile realizării prevederilor actului fundamental, în condiŃiile în care statul ajunsese să fie guvernat mai ales prin ordonanŃe de urgenŃă2. Noul regim început după depunerea armelor la iria a întrunit toate caracteristicile unui sistem militar i poliŃienesc, ceea ce în fond, date fiind luptele de dinainte, este de explicat, dar care totu i a surprins pe mulŃi contemporani care nutreau speranŃe mai liberale nutrite tocmai prin idealurile RevoluŃiei. Starea de asediu instituită încă în timpul conflictelor a fost menŃinută multă vreme, Transilvania fiind una dintre ultimele provincii unde această stare de asediu a fost desfiinŃată – i aceasta doar spre finele anului 1854. Armata, i în curând instituŃia militar:poliŃienească cea mai specifică neoabso: lutismului – jandarmeria – exercitau un control tot mai extins asupra societăŃii, acest lucru fiind u or de întrevăzut i din numeroasele documente ori rapoarte oficiale sau secrete care descriu situaŃia din provincie. Controlul se exercita deci pe toate palierele, mai ales în contextul în care autorităŃile se temeau de noi mi cări interne sau de revenirea violentă a mi cărilor de insurgenŃă. Desigur, aici nu este vorba de bănuieli nefondate, în condiŃiile în care emigraŃia revoluŃionară maghiară desfă ura în străinătate o amplă activitate propagandistică, iar în interior se descopereau tot mai multe activităŃi conspirative (1851–1854: extinderea i lichidarea conspiraŃiei Makk: Gál, cu activitate puternică în Transilvania; 1852: atentatul e uat al lui Noszlopy Gáspár; 1853: revolta de la Milano i atentatul comis la Viena de către Libényi János contra împăratului). 1 2 ConstituŃia, numită „Patenta imperială din 4 martie 1849, conŃinând constituŃia imperială a Imperiului Austriac” a fost publicată în Reichsgesetzblatt (Buletinul legilor), 1849, nr. 150, p. 151. Anton Springer, Geschichte Österreichs seit dem Wiener Frieden 1809, vol. II., Leipzig, 1865, p. 767. 24 LORÁND L. MÁDLY, ÎNTRE REVOLUłIE I REFORMĂ... Regimului sever al ordinii publice i s:a adăugat i unul pe măsură pe plan fiscal. Cu toate progresele pe calea reformelor, deceniul absolutist rămâne unul dintre cele mai „fiscalizate” regimuri ale epocii moderne, date fiind nevoile financiare crescute ale aparatului de stat; pe de altă parte sistemul fiscal, reglementat iniŃial prin „provizoriul fiscal”3 a fost mult mai just decât în regimurile politice anterioare (mai ales prin impunerea nobilimii i prin imparŃialitatea „finanŃilor” – a agenŃilor fiscali)4. Însă, până la demilitarizarea parŃială a provinciei i implementarea unor măsuri economice cu caracter definitiv, date fiind i rechiziŃiile militare, preŃurile s:au aflat într:o cre tere continuă, o evoluŃie deosebit de razantă înregistrând preŃul lemnelor de foc. Precum pe întinderea întregului Imperiu, i în Transilvania au fost implementate comisiile de purificare, care aveau menirea de a clarifica rolul participanŃilor în mi cările din anii 1848–49; în urma cercetărilor întreprinse au avut loc i numeroase condamnări ale participanŃilor la insurgenŃa armată5. După întreprinderea primelor măsuri de pacificare i restabilire a ordinii publice, una dintre cele mai importante reglementări a fost împărŃirea politico:administrativă a Transilvaniei; aceasta avea un rol important fiindcă trebuia să furnizeze bazele unei administraŃii cât mai eficiente, dar trebuia să elimine i eventualele divergenŃe în interiorul provinciei. Între acestea, încă la începutul funcŃionării sale ca guvernator militar i civil, Wohlgemuth a intuit corect tensiunile româno:săse ti în jurul constituirii unei Ńări de coroană separate, care constituia baza revendicărilor politice ale sa ilor ardeleni, care, asemenea românilor, au avut o poziŃie loială faŃă de împărat în anii 1848–496. ÎmpărŃirea administrativă trebuia a adar, în primul rând, să aibă la bază egala îndreptăŃire a naŃiunilor, care în Transilvania se punea acum în forma unei ecuaŃii tripartite. Maghiarii din Transilvania, care mai ales prin nobilime au luat parte în mare măsură la mi carea insurecŃională, cunoscută i sub denumirea de „luptă de eliberare” (szabadságharc), au trecut în ace ti ani la politica rezistenŃei pasive, devenită oficială în anul 1850, care constituia atât o nerecunoa tere cât i un boicot tacit al noului regim; aceasta se întâmpla mai ales sub impresia politicii de retorsiune dusă de către statul austriac contra celor care au participat la mi carea revoluŃionară. Această rezistenŃă pasivă însă va contribui la o întărire a sentimentului naŃional maghiar i la o relativă pierdere a contactului acestuia i a reprezentanŃilor săi faŃă cu realitatea, fenomen ale cărui urmări se vor putea observa clar în măsurile luate din momentul în care nobilimea:burghezia maghiară vor recâ tiga controlul politic, începând din anul 1861, întărindu:se apoi, cu numeroase sui uri i coborâ uri, începând cu anul 1867. Transilvania a fost împărŃită în septembrie 1849 în ase districte militare i civile, cum suna denumirea oficială a acestora, coordonate din noua capitală a Transilvaniei, Sibiul. Districtele Albei Iulia, Clujului, Sibiului, Odorheiului, Reteagului i Făgăra ului urmau să constituie un întreg administrativ funcŃional. Aceste entităŃi urmăreau, în 3 4 5 6 Eugen v. Friedenfels, Joseph Bedeus von Scharberg. Beiträge zur Zeitgeschichte Siebenbürgens im 19. Jahrhundert, Viena, 1877, p. 148. Siebenbürger Bote, nr. 148/29 octombrie 1849, privitor la mărirea unor impozite. Ibidem, nr. 130 din 28 septembrie 1849; George BariŃ, PărŃi alese din istoria Transilvaniei, vol. II, Bra ov, 1994, p. 598. Aceasta reiese clar dintr:un raport al guvernatorului către ministerul de interne; vezi Haus: Hof: und Staatsarchiv (în continuare HHStA), Kabinettskanzlei, cutia 16, nr. 4847/1849, f. 661. 25 IDENTITATE I ALTERITATE 5 delimitarea lor, să servească unor raŃiuni militare, dar diviziunea s:a făcut luându:se în calcul i echilibrul dintre cele trei naŃiuni transilvănene7. Totu i, un statut deosebit avea districtul Sibiului, al cărui caracter săsesc era recunoscut prin denumirea de „Sachsenland” – Ńară săsească, pe care o mai purta, i pe teritoriul căruia a fost păstrată până la începutul anului 1853 tradiŃionala organizare săsească în scaune i comitate, împreună cu vechii funcŃionari, în condiŃiile în care celelalte districte au fost subîmpărŃite în cercuri i subcercuri, primind practic structura specifică a administraŃiei austriece. Noua reglementare administrativă coincidea cu desfiinŃarea tuturor comitetelor revoluŃionare i cu dezarmarea efectivelor naŃionale existente (legiunile române ti i unităŃile săse ti)8, proces de dezarmare care va culmina ulterior prin desfiinŃarea regimentelor de graniŃă. Aceste drepturi colective deosebite pentru sa ii ardeleni au fost acordate de fapt pe baza mai multor raŃiuni de ordin politico:pragmatic, care nu trebuie trecute cu vederea. IntelighenŃia săsească, cea mai numeroasă din Transilvania raportat la ponderea acestui mic contingent de populaŃie, purta o loialitate tradiŃională faŃă de Casa de Austria, care vedea în acest grup un teren propice de recrutare a funcŃionarilor având limba maternă germană, pentru aparatul de stat. De asemenea, sa ii ardeleni î i întemeiau existenŃa colectivă pe unele privilegii avându: i rădăcinile în dreptul feudal, care începuseră să se erodeze încă din epoca împărătesei Maria Tereza i mai ales a lui Iosif al II:lea, care a i făcut primele limitări masive ale acestora; deci sa ii aveau nevoie de protecŃia acestor drepturi colective, pe care le vedeau cel mai bine asigurate prin loialitatea faŃă de Viena (cel mai bun tablou ne este oferit de discuŃiile din jurul achiesării sau nu la Uniunea cu Ungaria în anul 1848)9. ImportanŃa punctului de vedere săsesc pentru autorităŃile austriece se poate întrevedea i din faptul că împărŃirea administrativă s:a făcut luându:se în calcul mai ales aceste propuneri, i aproape deloc pe cele române ti10, ceea ce va cauza implicit i numeroase neînŃelegeri izvorâte din înglobarea, considerată iniŃial provizorie i administrativă, a numeroase sate române ti în componenŃa districtului Sibiului. Un alt factor era i faptul că capitala provincială se afla în districtul Sibiului, ora i district dominat politic i economic de către patriciatul săsesc; satisfacerea în bună parte a pretenŃiilor acestora asigura buna inserŃie a aparatului coordonat de la Viena în ambianŃa locală, însă expunea pe reprezentanŃii acestora influenŃei masive din partea reprezentanŃilor sa i, fapt de care ace tia s:au plâns în repetate rânduri. Pentru românii ardeleni, care au dovedit atâta ata ament faŃă de împărat în cei doi ani tumultuo i ai RevoluŃiei, noua turnură a inaugurat o epocă de schimbări. În primul rând, proclamarea egalei îndreptăŃiri a tuturor naŃiunilor a însemnat implicit recunoa terea ca naŃiune, care nu avea practic nici o ansă a fi acordată anterior de către nobilime. Prin scoaterea din vigoare a vechii legislaŃii, încă de sorginte feudală, care nominaliza exact 7 8 9 10 Propunerea guvernatorului privind împărŃirea, precum i motivele care au stat la baza acesteia i decizia imperială în acest sens se găsesc în Magyar Országos Levéltár, D:3, Akten Siebenbürgen, nr. 20080/1849, f. 9 i în HHStA, MR:Akten, 4946/1849 (propunerile au fost făcute pe 15 septembrie 1849). George BariŃ, op. cit., p. 589. Fapt recunoscut atât de către autorităŃi, cât i de către reprezentanŃii sa ilor ardeleni; vezi raportul comitelui Salmen în Allgemeines Verwaltungsarchiv (AVA), Innenministerium, Präsidialakten, cutia 67, nr. 2714/31 martie 1851. Mi carea NaŃională a Românilor din Transilvania, vol. I., Cluj:Napoca, 1996, p. 11. 26 LORÁND L. MÁDLY, ÎNTRE REVOLUłIE I REFORMĂ... naŃiunile i religiile recepte, eforturile duse pentru înarticularea naŃiunii române au cedat locul altor demersuri importante; însă această binefacere nu a durat foarte mult, restituŃiile politico:naŃionale care au urmat anului 1860 readucând iară i în actualitate această recunoa tere naŃională prin legea fundamentală. Un alt element pozitiv, considerat a fi unul dintre cele mai importante de către contemporani – desigur pe lângă desfiinŃarea iobăgiei întreprinsă întâi prin ordonanŃe de urgenŃă i reglementată legal prin patenta din 1854 – a fost i numirea unui număr mare de funcŃionari români în aparatul administrativ, de fapt a unui număr fără precedent în istoria Transilvaniei de până atunci, care conferea naŃiunii române dreptul de a se reprezenta prin intelighenŃia sa în viaŃa publică. Conform intuiŃiei guvernatorului Wohlgemuth, una dintre principalele probleme transilvănene avea să devină clivajul dintre locuitorii români i sa i, în principal pe pământul crăiesc, care va deveni obiectul unor dispute de ordin politic, purtate în forma lor cea mai înver unată în cadrul deputăŃiilor trimise de către reprezentanŃii ambelor naŃiuni la Viena. Un rol la fel de însemnat a jucat i presa, care a devenit terenul predilect al acestor dispute11. Dealtfel, primii ani ai deceniului neoabsolutist, practic până la îngrădirea libertăŃilor civice i a celui de exprimare, au fost în mare măsură caracterizaŃi de fenomenul petiŃionar i de prezenŃa unor deputăŃii (delegaŃii) masive la Viena, pentru a transmite acolo revendicările din teritoriu. O altă cale pe care factorii de decizie obŃineau informaŃii valoroase erau „oamenii de încredere” (Vertrauensmänner) chemaŃi în capitala imperială încă din timpul RevoluŃiei, i care luau parte la dezbaterile din cadrul ministerelor privind reorganizările i măsurile ce urmau a se întreprinde. În cele din urmă, numărul mare al acestor reprezentanŃi, însoŃit de conflictele intrinseci, dar i modul direct în care ace tia transmiteau mesajele lor, au diluat oarecum imaginea acestora înaintea autorităŃilor din capitala Imperiului, cum se poate lesne urmări în evoluŃia deputăŃiei săse ti din anii 1850–1851. În orice caz, această deputăŃie săsească a ajuns să exercite pe numeroase căi o influenŃă asupra a numero i funcŃionari superiori, reu ind într:o anume măsură să discrediteze delegaŃia românească, care, la rândul ei, transmitea la Viena detaliile unor realităŃi îngrijorătoare i prea puŃin cunoscute acolo. Rolul celor două delegaŃii masive la Viena a fost însă foarte important în con: fruntările de idei, dar mai ales în cunoa terea „alterităŃii” transilvane de către funcŃionarii superiori, care aveau să audă cel puŃin două versiuni ale realităŃilor de la faŃa locului, putând lua decizii mai realiste. Pentru români mai ales, debutul noului regim nu a însemnat, după sacrificiile anilor 1848–49, sfâr itul unei perioade dezavantajoase, ci începutul unui nou drum pe care trebuiau să se arate Vienei, noului centru de putere, cu toate păsurile ilustrând nevoile acumulate într:un timp atât de îndelungat12. Pentru a ne imagina amploarea demersului petiŃionar românesc din ace ti ani încă liberi din punct de vedere politic, trebuie subliniat numărul de 278 de împuterniciri din partea diferitelor sate pentru susŃinerea deputăŃiei vieneze care la un moment dat a ajuns să numere 37 de membri13. 11 12 13 George BariŃ, op. cit., p. 584. Mi carea NaŃională a Românilor din Transilvania între 1948 1919,, vol. I, Cluj:Napoca, FundaŃia Culturală Română, Centrul de Studii Transilvane, 1996, p. 7 (studiul introductiv). Ibidem, p. 9, 13. 27 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Dacă din perspectiva mi cării naŃionale române ti ( i nu numai) doleanŃele politice au fost prea puŃin luate în seamă, considerându:se până la urmă chiar indezirabilă prezenŃa membrilor deputăŃiei la Viena, pe plan bisericesc s:au înregistrat unele progrese semnificative, care trebuie subliniate mai ales pe fondul împletirii mi cării naŃionale cu susŃinerea din partea Bisericilor a acestor eforturi; aceasta se întâmpla la acea vreme din cauza lipsei unor instituŃii politice reprezentative permanente pentru românii ardeleni (cum era de exemplu Universitatea săsească), situaŃie în care Bisericile, dispunând de o reŃea socială vastă i cuprinzând o bună parte a intelighenŃiei, au ajuns în mod firesc să preia această funcŃie, pe lângă reprezentanŃa populară directă, manifestată prin numeroasele semnături i plenipotenŃe, provenind din centrele mi cării naŃionale dar i din cele mai îndepărtate sate, care însoŃeau numeroasele petiŃii ale acestei perioade14. În decembrie 1850, autorităŃile au recunoscut oficial Mitropolia Unită din Blaj, înfinŃându:se i episcopiile de la Gherla i Lugoj; acest mare pas înainte pentru Biserica Unită a reprezentat un câ tig important i pe calea mi cării naŃionale, inclusiv prin recunoa terea Blajului ca centru al acesteia, ceea ce s:a dovedit a fi de atâtea ori în anii RevoluŃiei. Un alt eveniment important a fost retragerea, sau mai bine spus, eliminarea episcopului Leményi din fruntea Bisericii Unite; în primăvara anului 1850, acesta a fost somat de către guvernator să renunŃe la scaunul episcopal, singura motivaŃie fiind afirmaŃia că a pierdut încrederea credincio ilor. Episcopul se va retrage astfel, plecând la Viena, unde va sta până în momentul morŃii sale, în anul 1861. Această măsură a autorităŃilor avea ca scop eliminarea ierarhilor care au avut mai mult sau mai puŃin de:a face cu mi cările revoluŃionare, aceea i soartă având i numero i episcopi romano:catolici15. Biserica Ortodoxă însă a trebuit, în condiŃii desigur mai favorabile ca înainte, să continue demersurile care aveau ca scop desprinderea ierarhică de mitropolia din Karlowitz, care urmau a se finaliza doar mai târziu16. Astfel, putem parŃial concluziona că deceniul neoabsolutist, cu toate că nu a adus niciunei naŃiuni transilvănene realizarea doleanŃelor politice, a însemnat un pas înainte cel puŃin pe tărâmul bisericesc, fără însă a uita imensele progrese înregistrate pe plan economic i social. Un element negativ în percepŃia românilor, mai ales din perspectiva mi cării naŃionale, a fost acuzaŃia de tendinŃe daco:româniste în cadrul intelighenŃiei, relativ prezentă în documentele oficiale, dar i în campaniile de denigrare din perioada conflictelor dintre deputăŃii. Punctul de pornire a fost idealul creerii unei provincii române ti în cadrul Imperiului, însă această doleanŃă nu corespundea ConstituŃiei imperiale17, fiind considerată nelegală de către autorităŃi, mai ales în contextul agitaŃiilor în cre tere în interiorul i exteriorul Monarhiei. Legăturile tot mai strânse cu intelighenŃia românească de dincolo de CarpaŃi era de asemenea văzută cu suspiciune de către autorităŃi, acestea intuind cel mai des intenŃii de agitaŃie în spatele acestora. 14 15 16 17 Ibidem, p. 17; A. Springer, op. cit., p. 770. George BariŃ, op. cit., p. 614. Mi carea NaŃională a Românilor din Transilvania, vol. I, p. 8. Comparativ, putem aminti că i pentru sa ii ardeleni, deceniul neoabsolutist a fost mai degrabă favorabil progreselor înregistrate de statutul Bisericii Evanghelice. Ibidem, p. 13. 28 LORÁND L. MÁDLY, ÎNTRE REVOLUłIE I REFORMĂ... Însă, speranŃele de început urmau să fie măturate nu numai prin nerealizarea doleanŃelor i trecerea sistematică la un regim neoabsolutist; numero i frunta i români, lăudaŃi iniŃial de către autorităŃi pentru loialitatea lor, au început să fie suspectaŃi, urmăriŃi i chiar arestaŃi18. Este posibil ca din momentul refuzării decoraŃiilor imperiale, considerat un gest de:a dreptul scandalos la Viena, ace tia să fi fost brusc priviŃi dintr:un alt unghi decât înainte, accentuând temerile autorităŃilor faŃă de noi izbucniri, în contextul în care agitaŃiile externe cre teau în intensitate iar contactele dintre revoluŃionarii români de dincoace i dincolo de CarpaŃi pe de o parte, pe de alta contactele acestora cu persoane ostile Imperiului aflate în străinătate (inclusiv cu emigraŃia revoluŃionară maghiară) alimentau alte temeri vis:a:vis de mi carea daco: românistă, văzută tot mai mult ca fiind ostilă Imperiului. Această atmosferă de agitaŃie a autorităŃilor, sub impresia numeroaselor conspiraŃii i mi cări existente, care în loc să se atenueze, va cunoa te un apogeu în jurul anului 1857, reiese în plenitudinea sa din documentele „biroului de informaŃii” pentru această întreagă perioadă19. Pentru Avram Iancu, una dintre figurile fundamentale ale anilor 1848–49 din Transilvania, tocmai această cotitură politică va aduce schimbările dramatice în viaŃa sa. Încheindu: i prima fază a activităŃii ca delegat de fapt prin expulzarea sa din Viena, va acŃiona în anul 1852 ca avocat a unsprezece sate din Apuseni contra fiscului, care ridica pretenŃii asupra pădurilor comunale; în această calitate, considerat oponent al regimului, va fi închis i maltratat, moment din care personalitatea sa – de fapt aceea a unui intelectual sensibil – începând să se frângă sub impactul decepŃiilor postrevoluŃionare. Revenind la guvernatorul Wohlgemuth, o a doua intuiŃie a sa devenea realitate în anii 1852–1853, prin neacordarea pretenŃiilor politice sa ilor ardeleni; în acest caz se poate considera că vocea timpului, importanŃa reformelor adecvate a făcut ca privilegiile săse ti, fondate pe un sistem juridic feudal, să capete o pondere nesemnificativă în noul edificiu al dreptului public, în ciuda acordării i consacrării acestora în documente imperiale din anul 1848 sau prin ConstituŃia din martie 1849. Cu toate că acest pas a reprezentat o lovitură grea adusă existenŃei politice colective a naŃiunii săse ti, care va înregistra astfel încă o cădere pe traiectoria descendentă începută în secolul al XVIII:lea, noua „nivelare” politică a Transilvaniei va permite cu atât mai mult punerea în practică a reformelor preconizate de către politica imperială. Aceste reforme, prin implementarea lor temeinică, urmau să asigure racordarea Transilvaniei la Europa modernă, ca parte a unuia dintre cele mai mari i mai puternice state de pe continent. În cele din urmă, etapa de trecere, marcată prin a a:numitul „provizorat” urma să se încheie, fiind succedată de „Definitivum”, un sistem politic, administrativ i juridic care consacra o nivelare definitivă a întregii Transilvanii, prin structuri care nu mai Ńineau cont de nici o specificitate istorică. Prin aceasta, Transilvania devenea una dintre provinciile întinsului Imperiu, în care deseori funcŃionarii „străini”, adu i din alte părŃi ale Monarhiei aveau un cuvânt important de spus. Această uniformizare avea 18 19 Vezi George BariŃ, op. cit., p. 609. Este vorba de fapt de cuprinzătoarea arhivă a poliŃiei secrete a Imperiului. Vezi HHStA, Informationsbüro, A: Akten i BM:Akten pentru perioada 1849:1860 (an după care activitatea acestui organ va cunoa te desigur o nouă intensificare). 29 IDENTITATE I ALTERITATE 5 să: i găsească însă una dintre expresiile fundamentale în introducerea Codurilor civil i penal austriece, care au însemnat de asemenea un pas înainte pe calea modernizării provinciei. În concluzie, deceniul neoabsolutist, ca o epocă de schimbări majore în toate domeniile, a fost un sistem caracterizat de realizări dar i de neajunsuri. În primul rând trebuie constatat faptul că specificităŃile naŃionale precum i mi cările care aveau ca scop realizarea acestora, au fost sacrificate practic în beneficiul vastului program de reforme. Încă în primii ani se pare că aceste mi cări, care provocau autorităŃilor mai mult îngrijorare din cauza nelini tii generale ce o puteau cauza, putând chiar periclita stabilitatea regimului în întreg Imperiul, au început să apară tot mai mult ca indezirabile. Iar reprezentanŃii acestor autorităŃi au considerat că desfiinŃarea iobăgiei, construirea drumurilor, uniformizarea legislativă, stimularea comerŃului i a meseriilor, erau mai importante decât disputele în jurul delimitării districtelor române ti, realizarea disputatei Ńări de coroană săse ti sau rezistenŃa pasivă a nobilimii maghiare. În complexa dinamică a evoluŃiilor acestei perioade, tocmai aceste ultime elemente, reprimate i neglijate, au început să: i arate efectele, mai cu seamă după finele deceniului neoabsolutist – un regim i un sistem, care în cele din urmă s:a arătat a fi mult prea complicat i costisitor. În cele din urmă, acest sistem, simbolizat prin figura ministrului de interne Alexander Bach, avea să se prăbu ească sub propria sa greutate, făcând loc unui regim mai liberal, în care locul primordial în Imperiu urma să revină iară i naŃiunilor componente, chemate acum să: i croiască singure destinele într:un context nou, care avea să reînvie o mică parte din atmosfera anului 1848. 30 Problematica naŃională din Transilvania reflectată în corespondenŃa diplomatică austriacă. Cazul misiunii i al consulatului austriac din Bucure ti Loránd L. Mádly RelaŃiile diplomatice, constituind o componentă esenŃială a activităŃii politice a oricărui stat, au avut o deosebită importanŃă pentru Imperiul Habsburgic, mai ales din prisma relaŃiilor cu vecinii estici. Tocmai de aceea, intenŃia de a stabili relaŃii diplomatice constante cu Bucure tiul este de dată mai veche – prima misiune diplomatică (Gesandschaft) fiind înfiinŃată aici în anul 1833, într:un moment în care Viena întrevedea deja multe oportunităŃi în relaŃiile cu statele aflate la răsărit de frontierele sale. Peste toate dificultăŃile binecunoscute care se prezentau în acest spaŃiu geografic, problematica naŃională transilvăneană a început să capete o nouă importanŃă, în cre tere începând cu a doua jumătate a secolului al 19:lea. Faptul că Transilvania avea o populaŃie românească majoritară, având legături puternice cu conaŃionalii de dincolo de CarpaŃi, constituia o preocupare pentru guvernul vienez. Dacă această problematică era, în primele decenii de după revoluŃia pa optistă, estompată de imaginea pozitivă pe care o aveau românii ardeleni prin implicarea lor în evenimentele anilor 1848–1849, situaŃia avea să se schimbe semnificativ după anul 1867, când se va constata nu numai cre terea în amploare a activităŃii mi cărilor naŃionale ca protest faŃă de schimbările politice care au avut loc (componenta antidualistă), ci i efectele preluării într:o mare măsură a influenŃei politicii externe din zonă de către Budapesta, prin tendinŃe politice care priveau cel puŃin cu scepticism, dacă nu chiar cu o opoziŃie crescândă mi carea naŃională românească, care se orienta tot mai mult către România. Mi carea naŃională românească i implicit statutul românilor ardeleni au constituit, în toate aceste decenii, un punct deosebit de dificil în relaŃiile României cu Austro: Ungaria, relaŃii determinate direct atât de contextul internaŃional ori regional variabil, cât i de influenŃa curentelor politice aflate la putere în ambele Ńări. În acest context se remarcă acutizarea problemei către finele secolului al 20:lea, marcată mai ales prin activitatea baronului Bánffy Dezsı, prin poziŃia intransigentă a acesuia faŃă de problematica naŃională amintită. Totodată, această perioadă era marcată de o situaŃie interesantă, dat fiind că România se străduia să întreŃină relaŃii bune cu Austro: Ungaria, inclusiv prin calitatea sa de membru al Triplei AlianŃe începând din anul 18831. În cadrul acestui acord, partea austro:ungară a încercat să determine Bucure tiul 1 Die Habsburgermonarchie 1848 1918 [ed. A. Wandruszka i P. Urbanitsch], vol. VI/2, Viena 1993, p. 308:309. Acordul a rămas secret, niciuna din părŃi neluând atitudine oficială faŃă de acesta. Pactul a fost ulterior prelungit, în anii 1896 i 1902. Privitor la rolul mi cării naŃionale române ti în evoluŃia raporturilor diplomatice dintre România i Austro:Ungaria, cea mai complexă lucrare în momentul de faŃă este Gerald Volkmer, „Die Siebenbürgische Frage. Der Einfluss der rumänischen Nationalbewegung auf die diplomatischen Beziehungen zwischen Österreich:Ungarn und Rumänien”, în Studia Transylvanica 31, Köln:Weimar:Wien, 31 IDENTITATE I ALTERITATE 5 să renunŃe la sprijinirea mi cării naŃionale române ti din Transilvania, ceea ce I. C. Brătianu nu a acceptat în cadrul tratativelor2. O sursă inedită i interesantă a studierii relaŃiilor dintre Viena i Bucure ti o constituie arhiva misiunii i consulatului general austriac din Bucure ti, păstrată în Arhivele NaŃionale din Viena (Haus: Hof: und Staatsarchiv), arhivă relativ cuprin: zătoare care conŃine în principal rapoarte diplomatice întocmite de către trimi ii Vienei, alături de documente (originale i copii) în anexă. Dacă încercăm să întrezărim din documentele păstrate aici modul în care diplomaŃia austro:ungară privea problematica naŃională a Transilvaniei în contextul politicii externe ( i nu numai) a Bucure tiului, vom constata imediat câtă importanŃă aveau combinaŃiile politice ale Bucure tiului în viziunea diplomaŃilor austro:ungari, dar, pentru anii guvernării sale, vom observa i interesul foarte puternic al premierului Bánffy faŃă de toate aceste chestiuni, prin interpelările sale, sau prin descrieri/rapoarte ale situaŃiei, întocmite pe baza unor informaŃii obŃinute personal. Astfel, într:un raport din către contele Goluchowsky3 la 13 decembrie 18964, baronul Bánffy, lasă să se întrevadă preocupările sale, mai ales faŃă de activitatea premierului/ministrului de externe Sturdza5 i a lui Take Ionescu, amândoi aflaŃi în acel moment în străinătate, mai ales cel din urmă care încerca în Anglia „să obŃină un public european pentru românii din Ungaria”, fiind i cea mai vizitată personalitate de către reprezentanŃii celor din urmă. Subliniind că Take Ionescu nu acorda problemei naŃionale o importanŃă mai mare decât ceilalŃi politicieni ai Bucure tiului, premierul concluziona că este vorba mai mult de calcule politice pentru câ tigarea de avantaje, în condiŃiile în care „problema transilvăneană dă micului stat România posibilitatea de a: i exprima valoarea prieteniei faŃă de marele său vecin i de a obŃine avantaje din această situaŃie”. În nota sa de observaŃie, ministrul de externe austriac sublinia că era necesară obi nuirea cu ideea intensificării acŃiunilor politice:naŃionale, însă se putea obŃine i un modus vivendi. Interesul atât al premierului Bánffy, cât i al plenipotenŃiarului Goluchowsky trebuie însă interpretat i în contextul impresiei ample făcute de mi carea memorandistă asupra întregii Monarhii dualiste6. Tot la finele anului 1896, rapoartele premierului Bánffy au continuat să curgă spre Viena, conŃinând unele detalii interesante. Comparând problema naŃională românească cu cea a cre tinilor din Turcia (raportul 1543/ME), ilustra iară i aportul politicienilor bucure teni: Sturdza nu i:a întrerupt legăturile cu reprezentanŃii radicali ai mi cării naŃionale (Nationalitätsultras), care s:au pus în legătură i cu Take Ionescu, care era dealtfel i un delegat al Bucure tiului pentru supravegherea i influenŃarea pozitivă a presei vestice. În viziunea lui Bánffy, scopul radicalilor transilvăneni era ridicarea problemei naŃionale deasupra celorlalte probleme politice, în consonanŃă cu tendinŃa 2 3 4 5 6 Böhlau, 2004; vezi i Nicolae Cazan, „Tratatul secret de alianŃă între România i Austro:Ungaria (1883)”, în Revista Română de Studii InternaŃionale, VII, 1973, p. 175:194. Ibidem, p. 310 Contele Agenor Goluchovsky junior (1849:1921); între 1887:1893 trimis plenipotenŃiar la Bucure ti, între 1895:1906 ministru de externe comun al Austro:Ungariei. Haus:, Hof:, und Staatsarchiv Viena (în continuare HHStA), GesBuk, Ktn. 1. Dimitrie A. Sturdza (1833:1914) a fost prim:ministru între 15 octombrie 1895:2 decembrie 1896 i 12 aprilie 1897:23 aprilie 1899 i ministru de externe între 4 octombrie 1895:21 noiembrie 1896 i 31 martie 1897:30 martie 1899 (în perioada acoperită de acest studiu) Die Habsburgermonarchie, p. 312. 32 LORÁND L. MÁDLY, PROBLEMATICA NAȚIONALĂ DIN TRANSILVANIA... Ligii naŃionalităŃilor de a răsturna dualismul. Privitor la oamenii politici din România, se bănuia implicarea lui V. A. Urechia (vicepre edintele Senatului), i a premierului de atunci, P. S. Aurelianu, care provenea din Transilvania i era bănuit a fi membru al Ligii culturale. În raportul următor7 premierul se concentra mai ales asupra implicării lui Sturdza în chestiunea românilor ardeleni, prin contactele sale strânse cu „agitatorii” Brote, Albini, Mangra i Russu: irianu, ultimul urmând să iniŃieze publicarea unui periodic, finanŃat de către diferite instituŃii bancare, la care i Mangra urma să devină redactor, urmând, în acest context, i redactarea unui memoriu către împărat pentru a provoca guvernul de la Budapesta. Rapoartele diplomatice propriu:zise erau completate prin „rapoarte de presă”, care alături de comentarii erau însoŃite i de articolele respective, decupate i inserate în cuprinsul actelor. Monitorizarea apariŃiilor de presă constituia astfel o sursă bogată de informaŃii i atitudini, în funcŃie de care se puteu orienta decidenŃii în politica externă; ziarele aveau i caracterizări scurte, repetate deseori alături de titlu: Drapelul tinerilor liberali era considerat un exponent al „ ovinismului naŃional” iar Epoca era catalogată ca fiind „conservativ: ovină”. După o pauză în care nu au mai avut loc relatări relevante, toamna anului 1897 aduce rapoartele privind vizita cuplului regal român la Budapesta. La 2 octombrie 1897, Goluchowsky raporta de la Sinaia că Sturdza era mulŃumit i chiar recunoscător faŃă de primirea regelui în capitala Ungariei8 (mai ales pentru toastul rostit de împărat în care sublinia înŃelepciunea regelui i aprecia realizările culturale ale României), însă completa că în Ungaria, care a primit atât de multe concesii până acum, presa poartă o parte din vină în încurajarea ovinismului: mai ales Budapesti Hirlap i Pester Lloyd subliniind că vizita regală a însemnat renunŃarea la o opoziŃie naŃională în Transilvania9. Următorul raport al lui Goluchowsky din Bucure ti, 16 noiembrie 1897, prezenta acutizarea tensiunilor în jurul problemei naŃionale transilvănene („Febra naŃională”). „Liga damelor” coordonată de Zoe Sturdza făcea colecte pentru românii ardeleni, iar soŃiile a numero i preoŃi transilvăneni erau la Bucure ti i solicitau, pe baza unor adeverinŃe de pauperitate, ajutor pentru biserici. Chiar i băncile (aici este amintită Banca Poporului), anunŃau planuri de solidaritate, de exemplu prin concesii făcute membrilor Ligii culturale. Sfâr itul anului 1897 a fost marcat de protestele faŃă de emiterea legii privind denumirile localităŃilor; la Bucure ti a avut loc, la 28 decembrie 1897 o astfel de adunare sub coordonarea pre edintelui Vlădescu a Ligii culturale, la care a fost prezent i Andrei Mure anu din Transilvania. Următoarele rapoarte ale lui Goluchowsky au privit activitatea Ligii culturale – care după o perioadă mai dificilă i:a îmbunătăŃit situaŃia materială, reu ind la începutul anului 1898 să vireze 1000 fl. către redacŃia Tribunei, în contextul cre terii amplorii protestelor contra legii denumirii localităŃilor, la care s:au alăturat i sa ii ardeleni10. 7 8 9 10 Nr. 1596/ME, 24 decembrie 1896. Succesiunea strânsă a rapoartelor relevă din nou interesul crescut al premierului Banffy faŃă de evenimente. Vizita a cuprins i acordarea doctoratului de onoare reginei Maria din partea FacultăŃii de filosofie a UniversităŃii din Budapesta, titlu înmânat la 21 iulie 1898. În acele momente, i presa românească a comentat intens aspectele vizitei regale; Dreptatea i Adevărul au iniŃiat chiar i adunări de protest faŃă de vizita regală din Budapesta. Bucure ti, 29 ianuarie 1898. Vezi HHStA, GesBuk, Ktn. 1. 33 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Într:unul din rapoartele lui Goluchowski din primăvara anului 1898, acesta descrie faptul că Sturdza prime te tot mai multe cereri de la Ńărani din Ungaria i Transilvania, care din cauza stării materiale precare doresc să se stabilească în România – unde mulŃi doresc să împingă chestiunea pe tărâmul politicii, dar Sturdza nu dore te o imigrare masivă pentru a nu înrăutăŃi chestiunea agrară11. Apoi, atenŃia este îndreptată către sărbătorirea zilei de 3/15 mai 1848, prin manifestări anunŃate de către Liga culturală i alte evenimente, însă Goluchowski subliniază că atitudinea este „mai degrabă moderată, chiar resemnată”. Mai târziu, au ajuns la Bucure ti lideri ai mi cării naŃionale române ti – Lucaciu, Russu: irianu i Mangra (toŃi trei din Arad), precum i preotul Voinea din Bra ov12. Manifestările organizate au fost plătite din bugetul Ligii, care tot în acea perioadă a mai făcut unele plăŃi: 3000 de franci pentru sprijinirea studenŃilor transilvăneni i 3800 în beneficiul învăŃătorilor. Aceste plăŃi au atras imediat atenŃia premierului Bánffy, care dorea să se afle lista învăŃătorilor care urmau să primească sprijin. Mai târziu s:a comunicat că cei 3800 de franci au fost distribuiŃi prin decizia consistoriului din Sibiu, prin intermediul lui Iuliu Coroianu. Un incident interesant din august 1898 a găsit un ecou inclusiv în rapoartele diplomatice: într:un restaurant din Vâlcele, o furtună a distrus un portret al regelui Carol aflat pe verandă, fapt care a iritat mult pe românii care se aflau acolo la băi, i care au presupus în spatele acestei distrugeri o acŃiune de provocare. Un alt element interesant este amintirea unei bro uri aproape cu siguranŃă falsificate, scrisă în Ungaria i inspirată de către Take Ionescu, care atacă politica externă a lui D. A. Sturdza13. Rapoartele anului 1900 debutează cu descrierea vizitei lui Take Ionescu (pe atunci ministru de finanŃe) la Budapesta, unde s:a întâlnit cu premierul Széll Kálmán, dar au discutat mai mult despre situaŃia economică precară a României; mai târziu, Take Ionescu s:a deplasat la Berlin unde a solicitat acordarea unui împrumut de 6 milioane fr14. Congresul Ligii culturale, care a avut loc la 10 iunie 1900, a fost de asemenea prezentat: participarea a fost relativ scăzută, iar prezentarea bugetului a relevat împuŃinarea mijloacelor materiale, iar în comitet au fost ale i mai ales liberali, adepŃi ai lui D. A. Sturdza. În concluzia raportului, Goluchowski considera că Sturdza dore te folosirea Ligii în lupta sa contra guvernului, a teptându:se la o nouă ofensivă a acesteia dacă Sturdza mai rămâne în opoziŃie. Tot prin Liga culturală, mai mulŃi studenŃi doresc să ridice la congresul studenŃesc din Paris chestiunea naŃională, pregătind în acest sens diferite bro uri15. La finele anului 1900, în condiŃiile în care situaŃia financiară a Ligii s:a deteriorat, principala figură a comitetului de conducere, PerieŃeanu:Buzău a demisionat; în acest context s:a emis un manifest în care se solicita solidaritatea tuturor românilor în jurul Ligii, însă dorindu:se ca românii ardeleni i bucovineni să rămână loiali Monarhiei. SituaŃia precară a Ligii continua să preocupe rapoartele diplomatice: la 2 iunie 1901 a avut loc congresul pe acel an, care cu doar 50 de delegaŃi număra o prezenŃă scăzută. SecŃiunea din Bucure ti, care iniŃial avea 1500 de membri, avea acum 700, dintre care numai jumătate plăteau contribuŃii i 50 i:au exprimat votul. V. A. Urechia, 11 12 13 14 15 Raport din Bucure ti, 12 martie 1898. Raport din Bucure ti, 7 mai 1898. Vezi rapoartele din Sinaia, 13 august 1898 i Bucure ti, 31 martie 1899 (raport secret al lui Goluchowski). Raport Bucure ti, 28 aprilie 1900. Vezi rapoartele din 15 iunie 1900 i 6 august 1900. HHStA, GesBuk, Ktn. 3. 34 LORÁND L. MÁDLY, PROBLEMATICA NAȚIONALĂ DIN TRANSILVANIA... pre edintele congresului, a acuzat pe politicieni că arată simpatii naŃionale doar până ajung la putere, după care uită de problemele Ligii culturale16. Celelalte rapoarte consulare, care privesc chestiuni banale, mai descriu i aspectele relaŃiilor agrare aflate într:o deteriorare constantă, precum i cre terea tensiunilor din Balcani, sub iminenŃa unui conflict între România i Bulgaria. Cea mai mare importanŃă s:a dat, în ace ti ani, evoluŃiei chestiunii subvenŃionării bisericilor i colilor române ti din Transilvania, mai ales privitor la „chestiunea colii române ti din Bra ov”17. Documentele pe această chestiune, pentru perioada 1894– 1900, se află în fascicule separate, putându:se urmări atât evoluŃia, cât i importanŃa în cadrul relaŃiilor bilaterale a acestei chestiuni. Sprijinul material acordat de Bucure ti unor activităŃi culturale în teritoriile locuite de români, în cazul de faŃă Transilvania, a constituit în mod constant un măr al discordiei în cadrul acestor relaŃii. Începând din anul 1894 erau prevăzute în bugetul României poziŃii bugetare în acest scop, în anul financiar 1894/95 în valoare totală de 483.000 franci, din care 100.000 erau prevăzuŃi pentru Transilvania. Modul în care aceste sume ajungeau la destinatari, faptul dacă nu existau cumva i alte subvenŃii ascunse ori relaŃiile concrete pe baza cărora erau acordate subvenŃiile au constituit un punct de interes al diplomaŃiei austro:ungare; acestea au constituit un alt punct important în activitatea concretă a reprezentanŃei austro:ungare din Bucure ti. Pe baza cre terii în amploare a mi cărilor naŃionale din cadrul Monarhiei dualiste spre finele secolului al 19:lea, i autorităŃile au intensificat supravegherea acestor activităŃi, inclusiv pe calea diplomaŃiei. Plasarea unor oameni de încredere în poziŃii: cheie, o politică binecunoscută i intens practicată de Viena, i:a găsit aplicabilitate i în cazul reprezentanŃei diplomatice din Bucure ti, mai ales dacă ne referim la Agenor Goluchowsky junior, care a avut aici poziŃia unui plenipotenŃiar, devenind apoi ministru de externe, dar păstrându: i influenŃa i în această sferă. Prin rapoartele diplomatice amintite mai sus, autorităŃile ajungeau la informaŃii preŃioase privind politica internă a României, mai ales elementele care puteau avea o influenŃă asupra relaŃiilor bilaterale – i la acest capitol mi carea naŃională românească din Transilvania juca un rol deosebit de important. Din aceste elemente se constituia la acea vreme, complexa dinamică a relaŃiilor dintre România i Austro:Ungaria, relaŃii care au urmat un curs sinuos până în momentul izbucnirii Primului Război Mondial. 16 17 Bucure ti, 8 iunie 1901. HHStA, GesBuk, Ktn. 4. Vezi Aurelia Bunea, „Parlamentul României în sprijinul învăŃământului românilor din Transilvania, 1892: 1899”, în Studia Universitatis Babe Bolyai, Series Historia, XV, 1970, passim. 35 SolidarităŃi politico naŃionale la românii năsăudeni în timpul alegerilor parlamentare de la începutul secolului XX Ovidiu Emil Iudean Începutul secolului XX i:a găsit pe românii năsăudeni sub acelea i auspicii precum în anii ultimei jumătăŃi a veacului precedent: în luptă pentru drepturile lor economice, sociale, cultural:educaŃionale. După 1851, principalele obiective ale năsăudenilor au vizat câ tigarea unor drepturi precum înfiinŃarea unui district autonom românesc care să înglobeze teritoriile fostului Regiment II de graniŃă, redobândirea fostelor fonduri grănicere ti în vederea utilizării lor în scopuri educaŃionale i recâ tigarea posesiunilor montane care au aparŃinut grănicerilor. Cele mai multe dintre aceste au fost obŃinute în perioada existenŃei Districtului autonom românesc al Năsăudului (1861–1876)1, însă, odată cu desfiinŃarea acestuia prin alipirea lui la comitatul BistriŃei – formându:se astfel o nouă unitate administrativ:teritorială, comitatul BistriŃa:Năsăud – demersurile politice ale năsăudenilor au căpătat o nouă direcŃie, cea a luptei pentru păstrarea beneficiilor câ tigate în perioada amintită, în condiŃiile unei tot mai intense campanii de maghiarizare întreprinsă de autorităŃile de la Budapesta de:al lungul ultimelor decenii ale secolului al XIX:lea i la începutul secolului următor2. În acest context, românii năsăudeni au optat să se ralieze deciziilor liderilor mi cării naŃionale a românilor ardeleni i să adopte ca tactică politică pasivismul. În consecinŃă, fo tii grăniceri au refuzat să trimită în Parlamentul de la Budapesta pe vreunul dintre ai lor, acest fapt neînsemnând că, în alegerile parlamentare care s:au desfă urat în cercul electoral al Năsăudului românii s:au abŃinut de la a lua parte la acestea. Cu toate că lupta politică s:a dat între candidaŃi de alte naŃionalităŃi, românii cu drept de vot – care constituiau majoritatea alegătorilor din acest cerc electoral – au fost adesea u or de atras spre unul dintre candidaŃii la mandatul de deputat prin diferite tactici electorale neconstituŃionale i promisiuni care, de cele mai multe ori, nu au fost respectate3. Pe fondul acestei situaŃii din timpul campaniilor electorale i a alegerilor parla: mentare i, totodată, pe cel al necesităŃii tot mai vădite de a beneficia de un reprezentant politic în Parlamentul de la Budapesta căruia să i se adreseze în tot mai numeroasele probleme cu care se confruntau – fie individual, fie ca i comunitate – năsăudenii au * Cercetarea a fost susŃinută prin grantul UEFISCDI Idei nr. PN:II:ID:PCE:2011:3:0040 The Political Elite from Transylvania (1867 1918). This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for Scientific Research, CNCS:UEFISCDI, project number PN:II:ID:PCE:2011:3:0040. 1 Nestor imon, Vasile Na cu – ViaŃa i faptele lui, Năsăud, Editura Librăriei „M. Oni or”, 1911, p. 159:181. 2 Adrian Onofreiu, „ContribuŃii documentare privind istoria comitatului BistriŃa:Năsăud 1876:1899”, în Arhiva Some ană, 5, 2006, p. 289:437. 3 Gazeta Transilvaniei, XLVII, 1884, nr. 90, 8/20 iunie, p. 1. 36 OVIDIU EMIL IUDEAN, SOLIDARITĂȚI POLITICO-NAȚIONALE LA ROMÂNII NĂSĂUDENI... decis ca la alegerile din anul 1896 să părăsească pasivitatea i să numească un candidat român, descendent al fo tilor grăniceri. În ciuda criticilor dure pe care presa naŃionalistă (Gazeta Transilvaniei, Tribuna) le:a adus năsăudenilor pentru opŃiunea lor de a părăsi pasivitatea, ace tia au rămas consecvenŃi i au propus ca i candidat pe fostul director al gimnaziului de la Năsăud i al Fondurilor Grănicere ti, profesorul Ion Ciocan4. OpŃiunile politice ale acestuia, acceptate de cea mai mare parte a intelectualităŃii năsăudene, erau determinate în mare măsură de situaŃia politică locală. În fruntea comitatului BistriŃa:Năsăud se aflase până cu puŃin timp înainte de alegerile din 1896 Dezsö Bánffy, cel care avea misiunea de a forma i conduce noul guvern. Acesta se remarcase printr:o amplă activitate de maghiarizare îndreptată îndeosebi împotriva administrării fondurilor colare năsăudene de către români, militând pentru trecerea lor în administrarea statului. În perioada în care s:a aflat la conducerea gimnaziului năsăudean i a AdministraŃiei Fondurilor, Ion Ciocan a înŃeles necesitatea colaborării cu Bánffy, considerând că singura soluŃie menită să stăvilească procesul de maghiarizare i deposedare de drepturi a năsăudenilor o constituia acceptarea unui compromis, în care, în schimbul unor concesii făcute autorităŃilor comitatense, românii din Ńinutul Năsăudului să beneficieze în continuare de drepturile lor. RelaŃia pe care Ion Ciocan o stabilise cu Bánffy i:a atras liderului năsăudean numeroase critici dure din partea presei naŃionaliste române ti. Cu toate acestea, la alegerile din 1896, colaborarea cu fostul comite:suprem de BistriŃa:Năsăud, i:a fost favorabilă lui Ion Ciocan. Acesta, alegând să candideze pe listele partidului liberal maghiar, aflat la guvernare, a obŃinut sprijinul primului:ministru Bánffy, fapt care a înlesnit câ tigarea mandatului de deputat. Ca urma, la alegeri Ion Ciocan nu a avut contracandidat, astfel încât, în conformitate cu prevederile legii electorale maghiare din 1874, a fost ales prin aclamaŃii. A adar, începând din 1896, năsăudenii au avut un reprezentant român în parlamentul maghiar.5 Trecând cu succes printr:o noua campanie electorală în anul 1898, ca urmare a numirii sale în postul de profesor al Catedrei de limba i literatura română a UniversităŃii din Budapesta – fapt care, potrivit legislaŃie maghiare, necesita depunerea mandatului de deputat fără a:i exclude însă dreptul de a candida în vederea reobŃinerii lui6 –, Ion Ciocan i:a depus candidatura, pentru a treia oara de:a lungul carierei sale, la alegerile parlamentare din anul 1901. SituaŃia politică din capitala maghiară se schimbase odată cu venirea la putere a lui Kálman Széll. Acest fapt avea să afecteze în mod negativ ascensiunea politică a lui Ion Ciocan. Liderul politic năsăudean era privit cu suspiciune de către noul prim:ministru datorită colaborării sale cu Deszö Bánffy, predecesorul i adversar al lui Széll7. La această stare nefavorabilă fostului deputat năsăudean a contribuit i presa maghiară fidelă lui Bánffy. Tribuna preia un articol apărut în Magyar Szo, ziarul „de casă” al fostului premier, în care activitatea lui Ciocan în folosul autorităŃilor maghiare era amplu prezentată, insistându:se asupra aportului adus de liderul năsăudean la împlinirea 4 5 6 7 Arhivele NaŃionale, DirecŃia JudeŃeană BistriŃa Năsăud (în continuare (DJANBN), colecŃia personală Ion Ciocan, dosar nr. 212, f. 69. Gazeta Transilvaniei, LIX, 1896, nr. 237, 26 octombrie /7 noiembrie, p. 3:4. Telegraful român, XLVI, 1898, nr. 95, 3/15 septembrie, p. 4.. Mária Ormos, Béla Király (ed.), Hungary: government and politics, 1848 2000, New York, Columbia University Press, 2001, p. 124:125. 37 IDENTITATE I ALTERITATE 5 intereselor maghiare în Ńinutul Năsăudului. IntenŃia articolului din Magyar Szo era aceea de a:l determina pe primul:ministru Széll să:i acorde lui Ciocan sprijinul guvernului în vederea obŃinerii unui nou mandat de deputat. Evident, articolul din Tribuna, intitulat „Bánffy i Csokán János”, profită de această ocazie pentru a aduce o critică aspră frunta ului năsăudean. Redând o parte din articolul gazetei maghiare – care conŃinea informaŃii exagerate privind activitatea deputatului i profesorului român – Tribuna subli: niază aportul lui Ciocan la maghiarizarea gimnaziului năsăudean, la trecerea finanŃelor fondurilor grănicere ti în mâinile administraŃiei maghiare, precum i la educarea studenŃilor români de la Universitatea din Budapesta în spiritul naŃional maghiar8. În anul electoral 1901 gazetele române ti au publicat o serie de articole în care era prezentată îngrijorarea liderilor mi cării naŃionale faŃă de activitatea politică desfă urată de intelectualitatea românească din Năsăud. Pe lângă deja obi nuitele critici aduse deputatului guvernamental Ion Ciocan, în apropierea campaniei electorale i a alegerilor, presa românească atrăgea atenŃia asupra susŃinerii acestuia i a programului partidului liberal maghiar. Este înfierată „Ńinuta politică oportunistă” a frunta ilor năsăudeni, care, urmându:l pe Ciocan, au transformat Năsăudul dintr:un centru al românismului într:unul al decadenŃei naŃionale i al maghiarizării9. Pe fondul disensiunilor politice dintre Széll i Bánffy i a acestei campanii de presă nefavorabile, Ion Ciocan urma să vină în faŃa alegătorilor din cercul electoral al Năsăudului pentru a le solicita încrederea i acordarea votului în vederea obŃinerii unui nou mandat în parlamentul maghiar. Privit cu ochi acuzatori de mi carea naŃională românească, ca trădător al intereselor acesteia, i neputându:se baza în mod sigur pe sprijinul guvernului, liderul năsăudean îi avea de partea lui doar pe colaboratorii săi fideli din sânul intelectualităŃii, majoritar române ti, năsăudene. La 15 septembrie a avut loc la Năsăud adunarea alegătorilor din acest cerc electoral. În cadrul acesteia, Ion Ciocan a susŃinut o cuvântare în care i:a prezentat activitatea parlamentară din ciclul 1896–1901 i, totodată, a expus celor adunaŃi programul său politic pentru un nou mandat de deputat, pentru care i:a anunŃat oficial candidatura10. În urma discursului liderului năsăudean i a anunŃării candidaturii sale, cei prezenŃi au decis să acorde sprijinul lor exclusiv unui candidat originar din Ńinut, cunoscător al chestiunilor interne, care nu putea fi altul decât fostul deputat Ion Ciocan, refuzând astfel susŃinerea unui candidat străin: „Alegătorii din cercul electoral al Năsăudului întruniŃi în adunarea electorală declară, că ei pentru ciclul dietal 1901–1906 vor adera i vor vota numai pentru un atare candidat care este din Ńinutul nostru i care cunoa te trebuinŃele i interesele populaŃiei i resping orice candidatură a unei persoane străine”11. PoziŃia adoptată în adunarea de pe 15 septembrie venea ca urmare a unor zvonuri care circulat în comitatul BistriŃa:Năsăud privitoare la o posibilă candidatură a unui politician evreu din Budapesta12. 8 9 10 11 12 Tribuna, XVIII, 1901, nr. 68, 12/25 aprilie, p. 1. Tribuna poporului, V, 1901, nr. 19, 30 ianuarie/12 februarie, p. 1. DJANBN, colecŃia personală Ion Ciocan, dosar 135, f. 4:11. Ibidem. Iosif Uilăcan, „Ion Ciocan în alegerile parlamentare din cercul electoral năsăudean (sfâr itul secolului XIX – înce: putul secolului XX)” în Anuarul profesorilor de istorie din România filiala BistriŃa Năsăud, 2006, nr. 1, p. 10:11. 38 OVIDIU EMIL IUDEAN, SOLIDARITĂȚI POLITICO-NAȚIONALE LA ROMÂNII NĂSĂUDENI... Conducerea comitetului cercual al partidului liberal maghiar, reprezentat de pre edintele Paul Tanco, vicepre edintele Iosif Luchi i secreterul Nicolau Catarig, anunŃa la 23 septembrie că un locuitor al Budapestei, pe nume Marcel Beck, a intervenit pe lângă autorităŃile comitatului i, după ce a avut întruniri cu mai mulŃi funcŃionari administrativi din comitat, a pus bazele unei noi facŃiuni liberale locale. Se făcea astfel apel i la sentimentele române ti ale năsăudenilor. Prin urmare, datorită proclamării lui Beck ca i candidat pentru alegerile de deputat din partea acestei noi facŃiuni liberale, în cercul Năsăudului lupta electorală avea să se dea între doi candidaŃi aderenŃi ai programului Partidului Liberal Maghiar13. Con tient de susŃinerea pe care Beck o avea din partea autorităŃilor maghiare, Ion Ciocan, alături de intelectualii fideli lui, încep o amplă campanie electorală. În acest sens realizează un afi electoral de mari dimensiuni – peste 1 metru lungime i 0,5 metri lăŃime – prin care alegătorii erau informaŃi de către „Comitetul liberal”, semnatarul afi ului, că nici legea i nici funcŃionarii administrativi nu:i pot opri să: i exercite dreptul de vot în favoarea lui Ion Ciocan. Scris în format trilingv – română, maghiară i germană – afi ul îndemna alegătorii să:l voteze pe fostul deputat al cercului „care ca om din Ńinutul nostru ne cunoa te referinŃele noastre” i, prin urmare, îi va putea reprezenta mai bine decât un necunoscut: „Nici legea, nici dregătoriile nu ne opresc, ca în 2 Octombrie a.c. întruniŃi în un gând se ne prezentăm la urmă i se realegem de deputat pe CIOCAN care ca om din Ńinutul nostru ne cunoa te referinŃele noastre i desigur i în viitor ne va înainta interesele noastre mai bine decât oricare altul necunoscut”14. Sloganul din final al afi ului era: Nu Ńi da votul. Nu Ńi pune soarta în mâna străinului!15. Alegerile de la Năsăud, din octombrie 1901, sunt prezentate pe larg într:unul din articolele Gazetei Transilvaniei. După ce este descris procesul electoral în sine, autorul articolului î i concentrează atenŃia pe e ecul candidatului guvernamental român i pe urmările acestui fapt. Astfel, aflăm că Ion Ciocan a pierdut alegerile la o diferenŃă relativ mică, de doar 60 de voturi în favoarea „jidanului Beck” – mai precis, diferenŃa a fost de 63 de voturi. În continuare, gazeta bra oveană se întreabă retoric dacă opŃiunea intelectualităŃii „decadente” năsăudene de a adopta tactica activismului politic prin susŃinerea unui candidat propriu, român, pentru funcŃia de deputat în parlamentul maghiar a fost justificată, în condiŃiile în care reprezentantul lor a fost învins. Năsăudenii se făceau vinovaŃi de trădarea solidarităŃii românilor ardeleni prin politica lor diferită de cea a mi cării naŃionale. Acum, odată ce tactica lor activistă se soldase cu un e ec la alegeri, cu atât mai mult sunt apostrofaŃi pentru depărtarea de pasivism i rechemaŃi să urmeze deciziile luate de conferinŃele naŃionale.16 Gazeta Transilvaniei nu gre ea în cele afirmate. Într:adevăr, la alegerile din octombrie 1901, Ciocan a fost lipsit de sprijinul guvernului, singurele elemente pe care s:a putut baza au fost intelectualii năsăudeni, care, a a cum se precizează i în articolul mai sus citat, nu l:au dezamăgit. În ciuda acestui fapt, Ion Ciocan a reu it să strângă numai 328 de voturi, insuficiente pentru a:l depă i pe candidatul Marczell Beck care a obŃinut 391. Înfrângerea liderului năsăudean a fost u or de prevăzut dacă avem în vedere 13 14 15 16 DJANBN, colecŃia personală Ion Ciocan, dosar 212, f. 65. Ibidem, dosar 7, f. 3. Ibidem. Gazeta Transilvaniei, LXIV, 1901, nr. 211, 25 septembrie/8 octombrie, p. 2. 39 IDENTITATE I ALTERITATE 5 prevederile legii electorale maghiare. În comitatul BistriŃa:Năsăud existau doua cercuri electorale: BistriŃa i Năsăud. În anul 1901, în cercul electoral al Năsăudului numărul alegătorilor era de 882, dintre ace tia 485 fiind români, 99 maghiari, 75 sa i, 91 evrei i 32 de alte etnii. În ciuda superiorităŃii alegătorilor români, existau diferenŃe mari în favoarea celorlalte naŃionalităŃi în ceea ce prive te ponderea alegătorilor în raport cu populaŃia totală. Alegerile se făceau în funcŃie de listele de alegători pregătite din timp de o comisie centrală. Prin urmare, procesul electoral putea fi u or influenŃat în favoarea celor care se bucurau de sprijinul guvernului17. Din bogata corespondenŃă aflată în colecŃia Ion Ciocan din cadrul DirecŃiei JudeŃene BistriŃa:Năsăud a Arhivelor NaŃionale, se poate creiona o schiŃă care să relie: feze îndeaproape cele întâmplate la alegeri. Despre intervenŃiile i presiunile pe care autorităŃile administrative i funcŃionarii le:au făcut asupra persoanelor cu drept de vot din cercul electoral al Năsăudului au aflat i apropiaŃii lui Ciocan. Prin urmare, liderul năsăudean, punându: i în mi care întregul grup de susŃinători, a început o amplă campanie de strângere de dovezi prin care să demonstreze că alegerile au fost fraudate de oamenii candidatului Marczell Beck. Aflat la Budapesta, unde î i exercita atribuŃiile ca profesor de limba i literatura română la universitate, Ciocan coordonează întreaga acŃiune ca un veritabil lider politic. Într:una dintre scrisorile adresate lui Paul Tanco, fostul deputat î i exprimă mulŃumirea faŃă de reacŃiile pozitive primite din mediile politice din Transilvania i Ungaria. La Cluj, Dej i Budapesta exista o stare de nemulŃumire vizavi de modul în care candidatul Beck a câ tigat alegerile în dauna lui Ciocan. Solidari cu liderul năsăudean sunt i colegii săi, profesorii de la universitate. SusŃinerea primită din cercurile amintite îi determină pe Ciocan i intelectualii din jurul său să: i continue acŃiunea de contestare a alegerii lui Beck, în ciuda faptului că: „…asupra mea se fac zi de zi încercări să stau lini tit i să uit cele întâmplate, căci toate se vor întocmi. Asta o fac cei vinovaŃi”, însă fostul deputat este convins să continue: „La toate încercările am rezistat, rezist i voi rezista”18. În continuare, î i avertizează colaboratorii din Ńinut că i asupra lor vor urma să se facă astfel de presiuni: „Judecând după încercările ce se fac i acu asupra mea, presupun, ba aud chiar că s:ar face încercări pentru a va momi i pe voi. Eu însă nu cred că reu esc nici faŃă de voi”19. Scrisoarea fostului deputat năsăudean se încheie cu sfaturile pe care intelectualii năsăudeni fideli lui să le urmeze în vederea reu ite acŃiunii lor: „Protestul contra alegerilor, cum Ńi:am scris, se poate face numai pe bază de probe valabile. Până nu le am nu se poate lucra cu temei. Vă rog deci procuraŃi tot ce puteŃi i grăbiŃi a:mi trimite probele, căci nu:i mult timp!! La finea săptămânii viitoare am să viu acasă. Până atunci trebuie gătat totul aici ca să se poată isprăvi acolo prescrierea protestului i a plenipotenŃei”20. Totodată, nu uită să le mulŃumească pentru susŃinerea acordată. În una din scrisorile trimise ulterior atrăgea atenŃia asupra legitimităŃii i necesităŃii demersului lor în folosul românilor din Ńinutul Năsăudului. Nu uita să amintească importanŃa deosebită pe care o aveau acŃiunile lor, a celor din comitat, mult mai bine 17 18 19 20 Iosif Uilăcan, „Ion Ciocan în alegerile parlamentare…”, p. 17. DJANBN, colecŃia personală Ion Ciocan, dosar 5, f. 22:23. Ibidem. Ibidem. 40 OVIDIU EMIL IUDEAN, SOLIDARITĂȚI POLITICO-NAȚIONALE LA ROMÂNII NĂSĂUDENI... informaŃi despre cele petrecute la alegeri. În contextul unor reacŃii potrivnice ale partidei lui Beck, Ciocan recomanda strângerea de declaraŃii referitoare la presiunile făcute de cei care doreau să împiedice buna realizare a demersului lor i încurajarea martorilor prin sublinierea legalităŃii i onestităŃii mărturiilor date de ace tia21. Pe lângă faptul că îl informau în permanenŃă despre cele întâmplate în comitatul BistriŃa:Năsăud – în speŃă acŃiunile oamenilor lui Beck, dintre care cel mai activ era protopretorele cercual Bodo Kálmán – partida fidelă lui Ciocan s:a implicat într:o amplă activitate de strângere de declaraŃii ale alegătorilor asupra cărora s:au făcut presiuni pentru a nu vota în favoarea liderul năsăudean sau pentru a:i acorda votul lui Beck. Dintre intelectualii Năsăudului cei mai implicaŃi în acest sens au fost: Nestor imon, Paul Tanco, Grigore Pletos, Ioan GheŃie. Ace tia au adunat o serie de declaraŃii care probau acŃiunile ilegale ale funcŃionarilor administrativi cercuali împotriva persoanelor cu drept de vot din Ńinut, fapt ce a dus la pierderea alegerilor de către Ciocan. Legea permitea atacarea validităŃii alegerilor în termen de 30 de zile. Cei care puteau să facă acest lucru erau alegătorii care nu au participat la procesul electoral, numărul minim fiind de 10 contestatari. Ace tia trebuiau să dovedească că procesul electoral a fost viciat i să aducă mărturii în acest sens22. Astfel, din declaraŃii strânse, aflăm că doi învăŃători din Parva, după ce s:au făcut presiuni asupra lor din partea primarului Maftei Sălăgean în vederea acordării votului lor candidatului Beck sau, măcar, abŃinerea de la acest drept, nu au cedat, însă au fost împiedicaŃi să: i exercite votul din cauză că în noaptea precedentă alegerilor li s:au furat caii cu care urmau să se deplaseze spre Năsăud. În BistriŃa:Bârgăului, mai mulŃi alegători, de i intenŃionau să voteze cu Ion Ciocan, au fost „ademeniŃi” de primarul din comună, Simion Buta, să voteze cu Marczell Beck în schimbul a 20 de coroane sau a promisiunii intervenŃiei în favoarea unora dintre ei într:un proces cu locuitorii unei comune săse ti. În Prundul: Bârgăului, viceprimarul Ioan Moi an a plătit cu 20 de coroane pe George Albu i pe Dănilă Bruj, pentru a vota cu Marczell Beck. Pentru că primul dintre cei doi a votat cu Ion Ciocan, primarul comunei, Teofil Vlad, „m`a vătămat în tot chipul i mi:a cerut banii înapoi”. Notarul din Josenii:Bârgăului, Borbely Miklos a plătit cu câte 2 coroane mai mulŃi alegători pentru a vota cu Beck. O parte dintre ace tia au făcut:o, alŃii au refuzat, votând cu Ciocan. Nu numai alegătorii români de pe Valea Bârgăului au fost supu i presiunilor în preajma alegerilor, ci i alegători de alte naŃionalităŃii: Sútö Székely István din Nimigea:Ungurească, în vârstă de 81 de ani, fost participant la RevoluŃia de la 1848, în ciuda faptului că aflase de promisiunile electorale ale lui Beck „a făgăduit pentru biserica noastră reformată din Magyar Nemegye […] una mia de arginŃi, pentru biserica cea românească i cea jidovească câte 300 de florini” optează să voteze cu Ion Ciocan, însă, la aflarea intenŃiilor sale, este scos de pe listele de alegători de către notarul Farkas; Bengfeld Herman, din Năsăud, auzind că regimul recomandă susŃinerea lui Marczell Beck, l:a votat deoarece „eu ca om de ghe eft nu am vrut să:mi periclitez existenŃa”. Presiuni au fost făcute i asupra preoŃilor, a a cum este cazul parohului Grigore Fetti din comuna Suplai, dar i asupra primarilor. Asupra lui Toader Pinte, primarul din aceea i localitate, au fost făcute presiuni din partea notarului 21 22 Ibidem, f. 62:63. Iosif Uilăcan, „Ion Ciocan în alegerile parlamentare…”, p. 17. 41 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Demetriu Man i, în ciuda faptului că ar fi vrut să voteze cu Ion Ciocan, a cedat la „multele, asprele pedepse cu care am fost ameninŃat”, votând cu Beck23. ContestaŃia împotriva validităŃii alegerii lui Marczell Beck a fost depusă de susŃinătorii lui Ciocan, la data de 1 noiembrie 1901, spre a fi soluŃionată de Curtea de CasaŃie (Curia). La 10 ianuarie 1902 ea a fost respinsă, astfel încât mandatul lui Marczell Beck a fost validat. Noul deputat al cercului Năsăudului nu avea însă să ocupe pentru multă vreme această poziŃie deoarece, în 1903, a intrat în incompati: bilitate de funcŃii i a fost nevoit să: i depună mandatul24. Primele două luni ale anului 1903 aveau să fie deosebit de agitate din punct de vedere politic în comitatul BistriŃa:Năsăud. O imagină exactă, din perspectiva celor întâmplate în această perioadă, ne:o oferă jurnalul Ńinut de profesorul universitar Ion Ciocan. În 1902, deputatul cercului năsăudean, Marczell Beck, intrase in incompati: bilitate. Ion Ciocan nu ne oferă detalii despre această situaŃie din cauză că nu cuno tea împrejurările care au provocat:o. Cert este că, fără implicarea liderului năsăudean, deputatul Beck a fost nevoit să: i depună mandatul i să se prezinte în faŃa comisiei parlamentare pe data de 19 ianuarie. Acest lucru nu s:a mai întâmplat, deputatul Beck renunŃând la mandat. În aceste condiŃii era necesară organizarea unei noi alegeri în Năsăud25. În această perioadă de sfâr it de ianuarie în mediile politice înalte din Budapesta s:a produs o schimbare de atitudine vizavi de candidatura lui Ion Ciocan pentru funcŃia de deputat al cercului Năsăudului. Dacă la alegerile din octombrie 1901 liderul năsăudean fusese lipsit de sprijinul guvernului, în preajma celor programate pentru începutul lui februarie 1903 se profila o altă situaŃie, favorabilă acestuia. Astfel, în 17 ianuarie 1903, comitele de BistriŃa:Năsăud, Bethlen Pál, îi telegrafiază lui Ion Ciocan spre a:l invita să:l viziteze a doua zi, în BistriŃa. Pe 18 ianuarie, între comitele Bethlen i Ion Ciocan a avut loc o întrevedere în urma căreia omul politic năsăudean află că, în urma abdicării lui Beck, cei din clubul liberal budapestan i chiar primul ministru Széll ar dori ca acesta să: i depună candidatura pentru mandatul de deputat. Un factor important pentru această schimbare l:a constituit i susŃinerea de care Ion Ciocan se bucura în cercul său. În plus, pentru a:l convinge să accepte propunerea au fost rugaŃi să intervină pe lângă Ciocan i dr. Iosif Gall (membru al Casei MagnaŃilor) i deputatul guvernamental George Szerb, ambii apropiaŃi ai acestuia26. Ion Ciocan a dat un răspuns afirmativ, cu precizarea că „primesc de mă vreau alegătorii, dar nu îmblu după deputăŃie”. În continuare, comitele îl mai informează pe Ciocan că la Budapesta se dorea o „alegere unanimă”, despre aceasta fiind în tiinŃat i judele cercual Páp Lászlo care urma să se ocupe de cele necesare în vederea reu itei electorale depline. Rezultatul întrevederii cu Bethlen Pál a fost comunicat pe 19 ianuarie lui Paul Tanco, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaŃi ai lui Ion Ciocan. Vestea susŃinerii de care liderul năsăudean se bucura din partea clubului liberal i a guvernului îi produce o satisfacŃie profundă lui Tanco, care îl i sfătuie te să accepte. Precum lui Bethlen, Ciocan îi răspunde că prime te doar dacă „mă candidează” clubul comitatens 23 24 25 26 DJANBN, colecŃia personală Ion Ciocan, dosar 2, f. 23, 49, 54, 79, 95, 98, 123, 126; dosar 4, f. 242, 243, 246, 247. Ibidem, dosar 181, f. 2. Ibidem. Ibidem, f. 2 verso. 42 OVIDIU EMIL IUDEAN, SOLIDARITĂȚI POLITICO-NAȚIONALE LA ROMÂNII NĂSĂUDENI... năsăudean i că „nu umblu însă după deputăŃie i nu Ńin nici programă stând tot pe cea veche”. Este interesant modul în care politicianul român optează să acŃioneze în această campaniei electorală. Probabil dezamăgit de cele întâmplate în octombrie 1901 i ambiŃionat de solicitarea partidului de la putere de a: i depune candidatura, Ion Ciocan preferă să abordeze această campanie de pe poziŃii de forŃă27. i:au exprimat susŃinerea pentru Ciocan un număr mare de intelectuali năsăudeni, membrii ai clubului comitatens liberal. Într:adevăr, guvernanŃii erau bine informaŃi în legătură cu sprijinul de care se bucura Ciocan la Năsăud. Deoarece urma să plece la Budapesta pentru începutul prelegerilor universitare, fostul deputat i:a însărcinat colaboratorii apropiaŃi din Ńinut să „facă pa ii de lipsă”. AcŃiunile acestora au fost criticate de presa românească, în special cele ale directorului gimnazial Ioan GheŃie28. În 21 ianuarie, Ion Ciocan a pornit spre Budapesta. În drumul său s:a întâlnit cu o serie de funcŃionari ai administraŃie centrale din BistriŃa, Dej i Gherla. Călătorind spre Cluj s:a întâlnit cu Páp Lászlo (Vasile Pop), care l:a informat că protopretorele cercual Bodo Kálmán, unul dintre principalii colaboratori ai lui Beck în campania din 1901, se afla din 18 ianuarie în capitală. Ciocan a ajuns la Budapesta pe 23 ianuarie, iar în seara aceleia i zile se afla la clubul liberal unde „toŃi îmi gratulau cu bucurie”29. În ziua de 24 ianuarie a avut loc la Năsăud o conferinŃă, la care au participat, conform Gazetei Transilvaniei, „30–40 in i din generaŃia mai bătrână i câŃi:va meseria i” în urma căreia „fu proclamat candidat I. Ciocan profesor de limba romană la universitatea din Budapesta”. Fostul deputat a preferat să a tepte mai întâi audienŃa promisă la primul ministru Széll, înainte de a accepta30. În 28 ianuarie 1903 Ion Ciocan a obŃinut întrevederea mult dorită cu primul ministru Széll, în cabinetul acestuia de la parlament. DiscuŃia dintre cei doi s:a concentrat pe diferendul de opinii de la alegerile precedente. După întrevederea cu Széll, Ciocan era convins că factorul principal care l:a determinat pe primul ministru să:i acorde sprijin în această campania a fost presiunea exercitată de membrii partidului liberal maghiar i de opinia publică din comitat, ale cărei deziderate au fost aduse la cuno tinŃa premierului de comitele Bethlen31. Alegerile din cercul electoral al Năsăudului s:au Ńinut în data de 9 februarie 1901. De i se întorsese de la Budapesta de câteva zile, Ciocan a rămas consecvent intenŃiilor exprimate în scrisorile pe care le:a trimis intelectualilor năsăudeni în perioada cât s:a aflat in capitală. Prin urmare, nu s:a folosit de fonduri băne ti pentru a „stimula” participarea la vot, în ciuda faptului că unii dintre colaboratorii săi i:au recomandat:o. Alegerile au fost câ tigate, a a cum a dorit primul ministru i politicienii din jurul său, cu unanimitate. Nici nu i:a fost foarte greu lui Ciocan să obŃină acest succes având în vedere că a fost – a a cum fusese, de altfel, asigurat – singurul candidat. În urma alegerilor Ion Ciocan a obŃinut un nou mandat ca reprezentant al năsăudenilor în Parlamentul de la Budapesta32. 27 28 29 30 31 32 Ibidem, f. 2:3. Ibidem. Ibidem, f. 3. Gazeta Transilvaniei, LXVI, 1903, nr. 21, 28 ianuarie/10 februarie, p. 2. DJANBN, colecŃia personală Ion Ciocan, dosar 181, f. 6:7. Tribuna poporului, VII, 1903, nr. 18, 29 ianuarie/11 februarie, p. 3. 43 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Prin prezentarea evenimentelor de natură politică desfă urate în primii ani ai secolului XX în Ńinutul Năsăudului, având ca personaj central pe deputatul Ion Ciocan, am dorit să subliniem aportul deosebit de însemnat pe care intelectualitatea românească din regiune – ca lideri i formatori de opinie pentru românii năsăudeni în ceea ce prive te opŃiunile electorale ale acestora – a avut:o în alegerea unui reprezentant, de aceea i naŃionalitate, pentru mandatul de deputat în Parlamentul de la Budapesta. Necesitatea trimiterii unui român originar din zona fostului Regiment II de graniŃă, bun cunoscător al realităŃilor i problemelor din Ńinut, care să reprezinte totodată „forul” spre care să se poată îndrepta cererile năsăudenilor în vederea soluŃionării doleanŃelor lor de natură personală, de grup sau ale comunităŃilor, a reprezentat motivul acestei opŃiuni politice de adoptare a activismului i a colaborării cu autorităŃile maghiare, în ciuda criticilor vehemente venite din partea presei române ti ardelene i a liderilor mi cării naŃionale. A a cum demonstrează numeroasele „cereri de intervenŃie” păstrate în colecŃia personală Ion Ciocan din cadrul DirecŃiei JudeŃene BistriŃa:Năsăud a Arhivelor NaŃionale, deputatul năsăudean a răsplătit întrutotul încrederea alegătorilor săi. Nu este mai puŃin important de remarcat întregul aparat electoral care se punea în mi carea în timpul campaniilor ce precedau alegerile parlamentare. Partidele politice maghiare, i în special cel liberal, aflat la guvernare, dispuneau de numeroase pârghii în vederea atragerii la vot i direcŃionării opŃiunilor electorale ale alegătorilor români spre candidaŃii proprii, în ciuda deciziilor luate la conferinŃele naŃionale de la Sibiu. Pasi: vismul decretat de liderii mi cării naŃionale se vedea astfel respectat într:o măsură mult sub a teptările acestora. Nu trebuie să surprindă acest fapt având în vedere depărtarea geografică dintre centrul politic românesc de la Sibiu i cercul electoral al Năsăudului, dar mai ales datorită lipsei unei tradiŃii electorale consecvente a alegătorilor de naŃio: nalitate română. Considerăm totu i că elementul esenŃial pentru o astfel de stare de fapt îl constituia mecanismul de corupŃie electorală, atât de bine pus la punct de agenŃii partidului guvernamental. Nici nu putea fi altfel, având în vedere că marea parte a mandatelor de deputat ale partidului liberal erau obŃinute în comitatele în care naŃio: nalităŃile reprezentau majoritatea populaŃiei. Consider că din cele prezentate pe parcursul studiului nostru, se pot lesne contura principalele direcŃii de acŃiune ale „corte i”:lor (agenŃilor electorali) proguvernamentali. Fie că vorbim de mita electorală acordată alegătorilor, de presiunile exercitate asupra celor care îndeplineau funcŃii în cadrul aparatului administrativ sau asupra preoŃilor – ambele categorii depinzând din punct de vedere financiar de stat –, de promisiunile electorale făcute în timpul campaniilor sau de abuzuri si violenŃele cărora au căzut victime cei care nu împărtă eau vederi proguver: namentale, efectele acestora duc spre o singură direcŃie: guvernul î i putea impune cu u urinŃă propriul candidat în cercurile cu un important număr de alegători nemaghiari. Cazul deputatului Ion Ciocan, care în ciuda experienŃei politice în rândurile Partidului Liberal, a fost pus în situaŃia de a pierde alegerile pe fondul disensiunilor din rândul partidului este, în opinia noastră, un exemplu edificator pentru ideea enunŃată anterior. 44 Episcopul Grigore Maior i biserica din Sărăuad Ovidiu Ghitta La 29 decembrie 1784, cu câteva săptămâni înainte de a trece la cele ve nice, episcopul Grigore Maior i:a dictat protopopului greco:catolic de Alba Iulia, Tiron Drago i, conŃinutul testamentului său1. Măcinat de boală, a cerut să:i fie a ternute în pagină deciziile privind soarta bunurilor materiale agonisite, destinate, după moartea lui, nu doar familiei i celor apropiaŃi, ci i unor intercesori tere tri pe lângă Cel de Sus: preoŃilor care urmau să se roage pentru odihna sufletului său i loca urilor de cult unde, prin serviciul liturgic, numele trebuia să:i fie pomenit în veci. Amplul document nuncupativ2 produs astfel este un preŃios revelator de mentalitate. El contribuie la mai buna conturare a profilului de cleric i de credincios al lui Grigore Maior, preocupat atunci de gesturile pioase i de ritualurile asociate Marii Treceri, menite toate să:i netezească drumul spre mântuire. Paginile testamentului îl dezvăluie însă i pe „omul de lume” Maior, cu cercul lui de persoane dragi i fidele, cu reŃelele proprii de sociabilitate, cu opŃiunile sale culturale i de poziŃionare socială. După ce instituie „fundaŃii perpetue” pentru catedrala din Blaj i fostele biserici episcopale din Făgăra i Alba Iulia – edificiile percepute, desigur, drept cele mai încărcate de sfinŃenie datorită ierarhilor care au slujit ori slujeau în ele, dar i ca repere simbolice majore ale istoriei i identităŃii confesionale a greco:catolicilor ardeleni –, episcopul î i revarsă munificenŃa asupra ctitoriei sale din Sărăuad (Tasnád:Szarvad). În enumerarea loca urilor de cult ce aveau să beneficieze de sumele lăsate de el, biserica din satul unde se născuse urmează, a adar, imediat după catedrale. Pasajul alocat acesteia ne va reŃine atenŃia în cele ce urmează, în încercarea de a pătrunde motivaŃia i semnificaŃiile actului fondator i ale donaŃiei care l:a însoŃit. E de clarificat i când a fost înălŃat edificiul cu pricina, în lumina unor noi informaŃii provenite din arhive3. Concentrându:ne mai întâi asupra celui de:al doilea aspect, vom porni de la o certitudine: la data elaborării testamentului, construcŃia nu era încă pe deplin finalizată, a a cum i:ar fi dorit episcopul. i asta, aflăm din text, din pricina numeroaselor dificultăŃi cu care el s:a confruntat4. Deoarece nu ni se oferă detalii despre natura 1 2 3 4 Timotei Cipariu, Acte si fragmente latine romanesci pentru istori’a beserecei romane mai alesu unite, Blasiu, Tiparul Seminarului diecesanu, 1855, p. 39:55. Despre categoriile de testamente din acea apocă, la Michel Vovelle, Piété baroque et déchristianisation en Provence au XVIIIe siècle, Paris, Édition du Seuil, 1978, p. 47. Pentru oscilaŃiile mai recente pe această temă, vezi Imola Kiss, Daniela Bălu, Casa Domnului, Casa Omului. Valori patrimoniale multiculturale (catalogul arhitecturii religioase din judeŃul Satu Mare), Satu Mare, Editura Muzeului Satu Mare, 2000, p. 122 („...ridicată în 1773”); Szıcs Péter Levente (coord.), Arhitectura ecleziastică din Satu Mare, Satu Mare, Editura Muzeului Sătmărean, 2007, p. 136 („...construită în anul 1777”); Viorel Câmpean, „Grigore Maior. Portretul unui intelectual român din secolul XVIII”, în InformaŃia Zilei, Satu Mare, 2010, p. 28: „...s:a edificat la 1773 pe spesele episcopului Maior (este vehiculat i 1777 ca an al construcŃiei)”. „...sed per adversas mihi nimium difficultates nondum id plene uti intendebam perfecerim”: T. Cipariu, Acte si fragmente, p. 45. 45 IDENTITATE I ALTERITATE 5 acelor probleme, e loc i pentru ipoteza că Maior a fost victima unei delapidări săvâr ite de consăteanul însărcinat să gestioneze banii, idee vehiculată de o tradiŃie locală consemnată în prima parte a secolului XX de Ioan Ardeleanu Senior5. Ceea ce arhiereul Ńine să menŃioneze e că, îndeosebi înăuntru, biserica nu era împodobită (ornată) deloc6. Întreaga lucrare trebuia încheiată cu ajutorul lăsămîntului de 120 de galbeni („aureos”) de „Cremnitz”, din care grijuliul testator sugera să fie dată cu împrumut partea ce avea să rămână după finalizarea investiŃiei, dobânda obŃinută fiind la dispoziŃia bisericii7. Sigur e, apoi, că în vara anului 1776, când episcopul Grigore Maior a întreprins o lungă i sistematică vizitaŃie canonică în zonă8, lucrările la ctitoria sa din Sărăuad porniseră deja. InformaŃia apare în masivul protocol întocmit cu acel prilej: „ExcelenŃa Sa a început să construiască o biserică nouă, din piatră”9. Satul natal al ierarhului român nu era însă pe atunci fără loca de cult. Din acela i document aflăm că, în momentul când s:a efectuat vizita oficială în parohie (la 6 iulie 1776), acolo exista o biserică de lemn, nouă, „destul de bună”10. Cum ambele construcŃii apar pomenite la fel, ca „noi”, nu:i foarte limpede la care dintre ele se referă notaŃia: „sînt două clopote în turla noii biserici”11. Pare mai logic să fie vorba totu i despre cea de lemn, singura funcŃională atunci. Ctitoria episcopului nici nu prea avusese când să se înalŃe foarte mult. antierul începuse de puŃin timp. Cu apte luni mai devreme, la 10 decembrie 1775, Grigore Maior îi scria comitelui Antal Károlyi pentru a lăuda generoasa sa implicare financiară în ridicarea noii biserici romano:catolice din Carei12, dar i pentru a:i cere ajutor ca să: i concretizeze propriul proiect. Aceasta e, deocamdată, prima tire despre intenŃia episcopului de a construi un loca de cult la Sărăuad. În egală măsură, sunt cele dintâi informaŃii despre ce întreprindea el efectiv în acest sens. Mai precis, Maior l:a rugat pe vechiul său ocrotitor i susŃinător din fruntea Sătmarului13 să:i lase consătenii să adune 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Ioan Ardeleanu Senior, Oameni din Sălaj. Momente din luptele naŃionale ale românilor sălăjeni, Zalău, Tipografia „Luceafărul”, 1938, p. 22. „...praecipue ab intus nihildum ornaverim”: T. Cipariu, Acte si fragmente, p. 45. „...idcirco eum in finem relinquo ipsi templo aureos Cremnitz centum viginti i. e. 120, ut exinde omne quod hactenus imperfectum visum perficiatur, et siquid adhuc de hac massa superesset elocetur, et interusurium sit ecclesiae in conservationem”: Ibidem. Zenovie Pâcli anu, Istoria Bisericii Române Unite, Târgu Lăpu , Galaxia Gutenberg, 2006, p. 473:474; Greta: Monica Miron, „...porunce te, scoale te, du te, propovedue te...” Biserica greco catolică din Transilvania. Cler i enoria i (1697 1782), Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2004, p. 71, 98, 357:358, 360:364. „…novam lapideam incepit aedificare Sua Excell(en)tia”: Arhivele NaŃionale, DirecŃia JudeŃeană Alba (în continuare ANDJA), Fond Mitropolia unită Blaj, nr. 12/1765/1772, p. 133. Îi mulŃumesc i pe această cale colegei mele Greta:Monica Miron pentru amabilitatea cu care mi:a pus la dispoziŃie xerocopia pasajului din protocol ce conŃine datele referitoare la parohia Sărăuad. „Ecclesia aedificata est nova lignea satis bona...”: Ibidem. „Campanulae duae in tur(r)i novae Ecclesiae”: Ibidem, p. 133 „Non ad nostra sinodo sed ad universorum longe gentium pervenit aures quam illustre quamque magnificum summa Excellentiae Vestra Munificentia in suo ibi haereditario Karoly Templum seu Basilica erigatur…”: Magyar Országos Levéltár (în continuare M.O.L.), P 398, 45773, f. 13 r. Despre strânsele lor raporturi, învederate de corespondenŃa pe care au purtat:o, vezi la Susana Andea, „Din corespondenŃa lui Grigore Maior cu Anton Károlyi”, în Susana Andea, Avram Andea, Transilvania. Ierarhi i monahi, Cluj:Napoca, Editura Napoca Star, 2008, p. 108:112; Ovidiu Ghitta, „O relatare a lui Grigore Maior către comitele Antal Károlyi: întâlnirea cu Iosif al II:lea”, în Ioan Aurel Pop, Ioan Bolovan (coord.), Călător prin istorie Omagiu profesorului Liviu Maior la împlinirea vârstei de 70 de ani, Cluj:Napoca, Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2010, p. 53:59. 46 OVIDIU GHITTA, EPISCOPUL GRIGORE MAIOR ȘI BISERICA DIN SĂRĂUAD din pădurea de la Chegea – proprietatea comitelui – lemnul necesar pentru cioplirea grinzilor i arderea cărămizilor14. Se aflau deci în faza procurării materialelor. Ca lucrările la noua construcŃie să poată fi pornite într:adevăr, ierarhul îl contactase pe arhitectul Stremfidel de la Carei, cu care tocmai era pe punctul de a cădea la învoială15. Dacă proiectul avea să fie dus la bun sfâr it, îl asigură Maior pe comite, cointeresându:l totodată, „numele marelui Anton va rămâne demn de amintit în acel loc i va fi proslăvit în veci”16. Se pare că magnatul sătmărean a dat curs solicitării de sprijin material, din moment ce la 22 august 1776, când i:a trimis o nouă epistolă, episcopul de la Blaj îl pomenea plin de recuno tinŃă ca pe un mecena i un binefăcător de neuitat al edificului ce se înălŃa la Sărăuad. Lăudat atunci pentru dărnicia sa a fost i un anume Gabriel Buda – pe care Maior se străduia să:l readucă în graŃiile lui Károlyi – donator, din proprie iniŃiativă („sponte”), al unui clopot de 130 de livre pentru acea biserică17. Apelul la cunoscuŃi, la bunăvoinŃa i ajutorul celor aflaŃi în cercul personal de apropiaŃi, de la înalŃi protectori la oameni devotaŃi, constituia, se vede, o importantă reŃetă atunci când se punea pe picioare o astfel de antrepriză. La ridicarea unui loca de cult contribuiau nu doar banii investiŃi de ctitor, ci i mai micile ori mai marile favoruri i donaŃii făcute în numele prieteniei sau al datoriei, dar i cu gândul la propriul suflet, la izbăvirea lui prin acte pioase. Revenind la scrisoarea din 10 decembrie 1775 către comitele general al Sătmarului, să observăm că ea ne ajută să surprindem nu doar faza de început a antierului. Grigore Maior dezvăluie în text i de ce s:a implicat în proiect. În articularea justificării porne te de la un motiv evident flatant pentru magnat, ce nu trebuie considerat totu i un simplu artificiu retoric: a fost inspirat, înainte de toate, de „pietatea i zelul” cu care Antal Károlyi s:a angajat în edificarea bisericii de la Carei. Dorea, cu alte cuvinte, să:i urmeze exemplul, să:i imite gestul de patron spiritual, realizînd la rându:i ceva similar pentru comunitatea sa de origine, chiar dacă la o scară mai mică. L:au îmboldit însă i propriii consăteni, zice Maior. Atingîndu:l la coarda sensibilă, ace tia i:ar fi sugerat să facă i „în patria sa” – adică în Ńinuturile natale – ceea ce auziseră că face în alte părŃi18. i pentru ca individualitatea petenŃilor să fie mai clară, episcopul furnizează un detaliu cu greutate în economia întregului pasaj justificativ. Patetica solicitare, de nerefuzat, i:a fost adresată de „toŃi recent întor ii” (convertiŃii) din Sărăuad19. Precizarea conŃine, de fapt, cheia demonstraŃiei, esenŃa 14 15 16 17 18 19 „...ut ex illis sylvis fiat eis facultas ligna pro trabibus dolandis lateribusque exurendis...”: M. O. L., P 398, 45773, f. 13r. Această informaŃie, ce dezvăluie intenŃia constructorului de a utiliza cărămidă pentru edificarea bisericii, nu trebuie să contrarieze dacă e pusă în relaŃie cu ceea ce ne spune protocolul vizitaŃiei canonice din 1776: se începuse construirea unui loca de cult din piatră. Conform raportului întocmit în acest an de arhitectul Niels Auner – obŃinut prin amabilitatea domnului Gheorghe ToduŃ, de la DirecŃia pentru Cultură a JudeŃului Satu Mare –, „corpul propriu:zis al bisericii este realizat pe o structură portantă de zidărie mixtă (piatră la exterior i cărămidă la interior, cu pereŃi in grosime medie de 94:100 ml), având o fundaŃie continuă din piatră brută (a cărei adîncime de fundare e cuprinsă între 1.00 – 1.50m de la cota exterioară a terenului) realizată din aceea i zidărie de piatră ca cea de la nivelul parterului”. „...cum architectum etiam Stremfidel, ipsum nempe Karolyinensem ad id opus jam fere conduxerimus...”: Ibidem, f. 13r. „…ut ibi quoque loci Magnum Antonii nomen aeternum celebretur ac memorabile maneat”: Ibidem. „…sponte oferrat unam campanam 130 librarum ad Ecclesiam novam T. Szarvadiensem”: Ibidem, 45774, f. 15r. „Domine fac etiam in Patria tua quae te alibi facere audimus...”: Ibidem, 45773, f. 13r. „…eis neo:conversis universis”: Ibidem. În traducerea cuvîntului latin „conversus” am optat pentru varianta oferită chiar de Grigore Maior în dicŃionarul său: „întors”, vezi Grigore Maior, Institutiones Linguae Valachicae. 47 IDENTITATE I ALTERITATE 5 mesajului trimis spre comitele de la Carei. Ea dă la iveală marea miză a proiectului pe care Károlyi era invitat să:l spijine. Se impunea o acŃiune promptă i mărinimoasă în beneficiul acelui grup „revenit” de curând la credinŃa episcopului i, implicit, sub oblăduirea lui bisericească. Dincolo de volutele explicaŃiei i pledoariei sale interesate, e evident de aici că episcopul î i punea decizia de a ridica un loca de cult la Sărăuad în legătură directă cu succesele acŃiunii de integrare a tuturor românilor din nord:vestul Transilvaniei în dieceza pe care o păstorea, oferindu:ne astfel un important element de context. În părŃile respective, de:a lungul primelor apte decenii ale veacului al XVIII:lea, Biserica unită înregistrase, succesiv, fluxuri i refluxuri. Cea mai grea lovitură a primit:o în timpul mi cării lui Sofronie (1759–1761), când Santăul i Cigul s:au numărat printre bazele importante ale acŃiunii de revigorare a ortodoxiei20. Maior însu i a fost chemat atunci în zonă de comitele Károlyi, pentru a calma spiritele21. Valul anti:unire s:a dovedit însă a fi foarte puternic. La Sărăuad, bunăoară, marea conscriere confesională finalizată în 1762 înfăŃi ează o stare de fapt net favorabilă ortodoc ilor22. În contul lor figurau biserica din sat i 115 familii. N:aveau, în schimb, preot. Ambii popi se decla: raseră uniŃi, alături de ei rămânând doar trei familii. Cinci ani mai târziu, după cum rezultă din conscripŃia solicitată de Atanasie Rednic, episcopul de la Blaj, poziŃiile greco:catolicilor se întăriseră, semn că situaŃia era, de fapt, fluidă, schimbătoare. Chiar dacă aveau acum un singur păstor sufletesc – popa Ion, hirotonit de Inochentie Micu –, numărul lor crescuse la 53 „de suflete”23. Documentul nu menŃionează „neuniŃi” la Sărăuad, ceea ce pare totu i de necrezut, avînd în vedere cîŃi fuseseră consemnaŃi anterior. BalanŃa s:a înclinat în avantajul supu ilor suveranului pontif în vremea episcopa: tului lui Grigore Maior. O dată instalat în fruntea eparhiei, el va face din extinderea pe cale misionară a unirii una dintre priorităŃile sale. A i rămas în amintirea unui contemporan precum Petru Maior prin neodihna cu care a urmărit atingerea marelui obiectiv asumat: „întorcîndu:se la Ardeal vlădică, după izgonire de eapte ani, cu tot adinsul au început întru aceaia a lucra ca pre toŃi românii din Ardeal să:i facă uniŃi i mult sporiu foarte făcea întru cugetul său”24. „N:am pregetat – va spune arhiereul despre sine – a ie i afară la vederea patimilor voastre, a primi pe uliŃe, pe dealuri, pe văi, în frig i în zăduf in tanŃiile voastre, a vă asculta plângerile”25. Metoda predilectă utilizată pentru a vedea cum stăteau lucrurile în teritoriu i a le vorbi credincio ilor a 20 21 22 23 24 25 Lexicon Compendiarium Latino Valachicum, ediŃie de Alin:Mihai Gherman, vol. I, Alba Iulia, Editura Universitatea „1 Decembrie 1918”, 2001, p. 162. Silviu Dragomir, Istoria dezrobirii religioase a românilor din Ardeal în secolul XVIII, vol. II, Cluj:Napoca, Editura Dacia, 2002, p. 192:203; Ovidiu Ghitta, Na terea unei biserici. Biserica greco catolică din Sătmar în primul ei secol de existenŃă (1667 1761), Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2001, p. 302:338 S. Andea, A. Andea, Transilvania. Ierarhi i monahi, p. 108:112. Virgil Ciobanu, „Statistica românilor ardeleni din anii 1760:1762”, în Anuarul Institutului de Istorie NaŃională, vol. III, Cluj, 1926, p. 662. Daniel Dumitran, Ana Dumitran, Florean:Adrian Laslo, Biserica românească din Transilvania în izvoarele statistice ale anului 1767, Alba Iulia, Editura Altip, 2009, p. 182:183. Petru Maior, Istoria Bisericii românilor, ediŃie îngrjită i studiu introductiv de Ioan Chindri , Bucure ti, Editura Viitorul Românesc, 1995, p. 132. Z. Pâcli anu, Istoria Bisericii Române Unite, p. 508. 48 OVIDIU GHITTA, EPISCOPUL GRIGORE MAIOR ȘI BISERICA DIN SĂRĂUAD fost vizitaŃia canonică26, dovadă elocventă că acŃiona ca un ierarh inspirat din programul i strategiile Reformei catolice27. Avea, de altfel, i har pentru a intra în dialog cu oamenii i a:i captiva, „fiind întocmit a trage pre toŃi, cum trage magnetul fierul către sine”28. La consolidarea comunităŃii greco:catolice din satul său natal a contribuit decisiv în anul 1776, cu prilejul mai sus menŃionatei vizitaŃii. A stat atunci chiar mai mult timp în acel loc, plecând i revenind în câteva rânduri, ba chiar organizând un important sinod, în 31 iulie29. E foarte posibil să fi trecut pe acolo i în vara anului 1773, pe drumul de întoarcere în Ńară, ca proaspăt hirotonit episcop. tim că a ajuns la imleu, de unde, la 10 iunie, i:a expediat o epistolă lui Antal Károlyi30. Poate i ca urmare a celor constatate atunci pe viu, la 24 noiembrie 1773 i:a scris din nou binefăcătorului său de la Carei. Îi adresă rugămintea de a sprijini material mănăstirea de la Santău, pe care o considera „zidul i contrafortul Sfintei Uniri” în acele părŃi locuite de „heterodoc i i schismatici”31. Tot atunci l:a anunŃat că a apucat deja să „readucă la unitatea credinŃei catolice mai bine de o sută de sate”32. Lui Károlyi va Ńine să:i împărtă ească la cald i succesele obŃinute prin vizitaŃia canonică întreprinsă în 1776 în zona de frontieră dintre Transilvania i Ungaria. La 9 iulie, de exemplu, i:a comunicat plin de satisfacŃie i optimism că a întors „în întregime în sânul dulcei Biserici posesiunile Tă nad, Blaja, Silva , Săuca, Chisău i PaŃălu a”33. Sărăuadul, unde se aflase cu trei zile mai devreme, nu apare printre ele. Reu ita nu era încă deplină acolo. Potrivit protocolului vizitaŃiei, în acel an au fost „întor i” la unire 318 localnici34. CâŃi mai rămăseseră „neuniŃi”, documentul nu precizează. Deducem însă că mai existau i astfel de cre tini, din moment ce bilanŃul local nu denotă un triumf total al greco: catolicismului. Oricum, dacă estimarea „800 de suflete aproximativ”35 se referă la uniŃi – a a cum sugerează textul, fiindcă e introdusă în el imediat după menŃionarea parohului (Ioan Pop Kökényesdi, protopop greco:catolic de Santău)36, cantorului (Andrei Săcară), clopotarului (Teodor Maior) i a curatorilor (Gavril Săcară, Gavril Dobo i Nicolae 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 Despre această activitate a lui Grigore Maior, la Ibidem, p. 466:475; Greta:Monica Miron, „O vizitaŃie cano: nică în comitatul Clujului sub episcopul Grigorie Maior”, în vol. Nicolae Edroiu (coord.), Studii istorice. Omagiu Profesorului Camil Mure anu, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 1998, p. 183:197; Daniel Dumitran, „O vizitaŃie canonică a episcopului Grigore Maior din 1774”, în Apulum, XXXVII/2, 2000, p. 37:45. P. Taddäus Lang, „La riforma in trasformazione. I questionari delle visite pastorali cattoliche in Germania nel XVI e XVII secolo”, în vol. Umberto Mazzone e Angelo Turchini (coord.), Le visite pastorali. Analisi di una fonte, Brescia, Il Mulino, 1985, p. 57:60. P. Maior, Istoria Bisericii românilor, p. 132.. Z. Pâcli anu, Istoria Bisericii Române Unite, p. 473:474; Greta:Monica Miron, Biserica greco catolică din Transilvania, p. 71. M.O.L., P 398, 45769, f. 5r. Ibidem, 45771, f. 9r. Ibidem; Z. Pâcli anu, Istoria Bisericii Române Unite, p. 466. „…reduxit ad suavem Ecclesiae sinum sequentes possessiones integras utpote Tasnád, Balásháza, Szilvás, Szırdemeter, Keszı, Kispaczal…”: M. O. L., P 398, 45775, f. 17r. ”Hic Pagus anno abhinc 318 ad S. Unionem conversi sunt”: ANDJA, Fond Mitropolia unită Blaj, nr. 12/1765/1772, p. 133. „….animae 800 cir(citer)”: Ibidem, p. 134. Greta:Monica Miron, Biserica greco catolică din Transilvania, p. 486; Daniel Dumitran, Un timp al reformelor. Biserica Greco Catolică din Transilvania sub conducerea episcopului Ioan Bob (1782 1830), Cluj:Napoca, Argonaut, 2007, p. 327. 49 IDENTITATE I ALTERITATE 5 anŃa)37 –, înseamnă că ace tia ajunseseră să reprezinte la Sărăuad o majoritate zdrobitoare. OpŃiunea confesională fără echivoc a sacerdotului oficiant ne mai spune i că biserica de lemn era în mâinile lor. O altă probă e provenienŃa potirului i a două din cele trei rânduri de ve minte preoŃe ti (unul fusese procurat de biserică)38. Odăjdiile cu pricina au fost obŃinute ca dar din partea episcopului i, respectiv, „din generozitatea regală” („ex munificentia Regia”, la fel ca potirul), semn evident de sprijin înalt faŃă de o comunitate considerată catolică prin credinŃa ei; sunt însă i dovada că Grigore Maior avea antecedente de binefăcător al enoriei sale de origine, fie în calitate de donator direct, fie de intermediar. Prin urmare, „recent întor ii” de la Sărăuad nu erau fără loca de cult, a a cum se putea subînŃelege din scrisoarea episcopului către Antal Károlyi din decembrie 1775. Noua biserică n:avea deci menirea de a umple un gol, de a remedia o lipsă. Ea trebuie văzută atunci ca expresia dorinŃei ierarhului de a:i oferi acelei parohii un edificiu mai trainic i mai spaŃios, celebrând prin asta victoria unirii acolo; a unirii cu Biserica romană. Ctitoria lui Maior pare a fi simbolul regăsitei comuniuni în credinŃă între cei din Sărăuad i consăteanul lor ajuns episcop. Întorcându:ne acum la testamentul de la care am pornit, să observăm că Maior nu face în el o relaŃionare explicită între edificarea bisericii i succesul înregistrat ca promotor al unirii. Accentul cade pe altceva, pe motivaŃia de ordin personal. Ceea ce Ńine să releve în acel ultim text e că, în „Silvania”, în satul său natal, Sărăuad, a ridicat o biserică deasupra trupurilor strămo ilor săi adormiŃi acolo întru Domnul39. ConstrucŃia a înălŃat:o, a adar, pe locul unui cimitir, încadrând mormintele membrilor familiei lui. Ele au ajuns astfel să joace un rol fondator, de temelie a edificiului, dar i să beneficieze de includerea în perimetrul protector al unui a ezămînt sacru, în care se oficia regulat serviciul liturgic i se administrau sacramente. În interesanta opŃiune a episcopului:ctitor am putea distinge, pe de o parte, indiciul mentalităŃii sale nobiliare. tim că provenea dintr:o familie cu un asemenea statut social i juridic. Silvestru Caliani i Samuil Micu, chestionaŃi cu ocazia „procesului canonic” ce a premers hirotonirea i numirea lui Grigore Maior ca episcop, relevă nobilitatea părinŃilor lui40. tim apoi că i:a plăcut să cultive raporturi în interiorul reŃelelor de solidaritate ale ordinului, inclusiv cu cei aflaŃi la etajele superioare de agregare ale acestuia. RelaŃiile strânse i de durată cu Antal Károlyi sunt o bună dovadă că nu s:a mi cat doar în limitele societăŃii mic nobiliare române ti; societate din care făcea parte i unica lui soră, Domnica, mama lui Ladislau Vitéz de Cig, 37 38 39 40 ANDJA, Fond Mitropolia Română Unită Blaj, nr. 12/1765/1772, p. 134. În patrimoniul bisericii mai figurau patru cărŃi de cult (Strastnic, Apostol, Triod, Penticostar): Greta:Monica Miron, Biserica greco catolică din Transilvania, p. 356, 362. „Cum ego in Silvania solo quippe natali meo nominanter Tusnad:Szarvad templum satis commodum super corpora majorum meorum inibi requiescentium Deo juvante posuerim totum e solido...”: T. Cipariu, Acte si fragmente, p. 45. Archivio Segreto Vaticano (în continuare A.S.V.), Archivio della Nunziatura Apostolica in Vienna. Processi canonici dei Vescovati, 1773, Fogarasiensis Gregorius Major. Xerocopia documentului mi:a fost pusă la dispoziŃie de Părintele:profesor Cristian Barta, căruia Ńin să:i mulŃumesc i pe acesată cale. Despre nobilitatea lui Maior, vezi i la Remus Cîmpeanu, Elitele române ti din Transilvania veacului al XVIII lea, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 143:148. 50 OVIDIU GHITTA, EPISCOPUL GRIGORE MAIOR ȘI BISERICA DIN SĂRĂUAD nepotul său favorit41. După cum o arată i testamentul, a vrut ca cei din propria familie să nu se limiteze la a: i prezerva condiŃia socială. A lăsat bani pentru ca ei să urmeze coli, să progreseze cultural i, astfel, să: i sporească ansele de a face carieră, de a se omologa la nivel înalt. A avut ambiŃiile, orgoliile, dar i mărinimia specifice acelei categorii sociale, trăsături din care au izvorît acte de danie, ctitorice ti. Acte ce reprezintă nu doar un barometru al reu itei personale, ci i un semn al preocupării pentru ce va urma, pentru viaŃa de dincolo. În acest sens, drept pildă i:a putut servi foarte activul nobil sătmărean Demeter Rácz – partenerul său de taifas în anii recluziunii de la Muncaci42 –, pe ale cărui speze s:au ridicat biserica mănăstirii de la Černeča Hora i cele din Carei (parohia ruteană) i Vezendiu43. i Antal Károlyi i:a dat în acei ani, după cum spuneam, un exemplu de implicare directă în edificarea unei biserici. În plus, puternica familie de la Carei, prin cripta conventului franciscan de la Căpleni, oferea în zonă un model de cultivare a memoriei înainta ilor, reprezentativ pentru sensibilitatea nobiliară barocă..Un astfel de interes se întrevede, de fapt, i din iniŃiativa lui Grigore Maior. El nu urmăre te să înalŃe pur i simplu o biserică. E preocupat i de genealogie, de destinul trupurilor strămo ilor defuncŃi, de rădăcinile familiei lui. Reu ita sa în carieră trebuia să se răsfrângă benefic i asupra lor. Episcopul:neme dorea, în egală măsură, să: i ocrotească i să: i pună în valoare antecesorii, demonstrînd astfel ata ament faŃă de tradiŃie i râvnă în cultivarea ei44. A rezultat o biserică necropolă, expresie tipică a privilegiului reclamat de ctitorul:nobil i, implicit, a intenŃiei sale de a se distinge social45. Pe de altă parte, cu atât mai mult cu cât e vorba de o înaltă faŃă bisericească, planul de a a eza edificiul pe o astfel de fundaŃie trebuie descifrat i în semnificaŃiile sale strict religioase. Miza eshatologică a deciziei a fost de altfel sugerată chiar prin comentariul precedent. Trupurile rudelor răposate erau incluse în spaŃiul protector al bisericii pentru a le spori acestora ansele de a se mântui. Grija faŃă de ele, manifestată în contextul confesional agitat de atunci – cu tensiuni între facŃiuni ce: i disputau încrâncenate calitatea de adevărate păstrătoare ale „legii strămo e ti” –, ne poate indica însă i o altă pistă interpretativă. La urma urmei, tratându: i astfel înainta ii, episcopul greco:catolic de la Blaj transmitea că nu are cu trecutul o relaŃie antagonică. i:l asuma pe de:a:ntregul i îl cinstea. Nu era exponentul unei direcŃii iconoclaste (a a cum 41 42 43 44 45 T. Cipariu, Acte i fragmente, p. 48:51; Greta:Monica Miron, „Confesiune i nobilitate în Transilvania secolului al XVIII:lea. Nobilii uniŃi”, în vol. Sorin Mitu, Rudolf Gräf, Ana Victoria Sima, Ion Cârja (coord.), Biserică, societate, identitate. In honorem Nicolae Boc an, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 374; Eadem, „Un episod din viaŃa lui Grigorie Maior – penitenŃa la Muncaci”, în vol. Nicolae Boc an, Ana Victoria Sima, Ion Cârja (coord), IdentităŃi confesionale în Europa Central Orientală (secolele XVII XIX), Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2009, p. 150:156. Vezi, în acest sens, declaraŃia lui Demeter Rácz pentru „procesul canonic” al lui Grigore Maior: A. S. V. Processi canonici (Gregorius Major), f. 27. Arhitectura ecleziastică din Satu Mare, p. 44:45, 157; V. Ciubotă, „Demetriu RaŃ, nobil din Vezendiu – un binefăcător al bisericilor i mănăstirilor din episcopia Munkacevo”, în vol. Virgil Ciubotă, Toader Nicoară, Mikola Veghe , Liuba Horvat (coord.), RelaŃii româno ucrainene. Istorie i contemporaneitate, Cluj:Napoca, Satu: Mare, Presa Universitară Clujeană & Editura Muzeului Sătmărean, 2007, p. 145:154. SemnificaŃiile preocupării pentru înmormântarea în perimetru bisericesc, la Maria Crăciun, „Apud Ecclesia: Înmormântarea în biserică în Moldova secolelor XV:XVI”, în vol. Bogdan:Petru Maleon i Alexandru:Florin Platon (coord.), Confesiune i cultură în Evul Mediu. In honorem Ion Todera cu, Ia i, Editura UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza”, 2004, p. 29:70. Philipe Ariès, L’homme devant la mort 1. Le temps des gisants, Paris, Éditions du Seuil, 1985, p. 53:57. 51 IDENTITATE I ALTERITATE 5 acuzaseră adepŃii lui Sofronie), ce promova inovaŃia, ruptura, încălcarea valorilor tradiŃiei, considerate intangibile. A i spus:o foarte răspicat tocmai la Sărăuad, cu ocazia sinodului Ńinut la 31 iulie 1776, că unirea înseamnă, în esenŃă, continuitate, menŃinerea în reperele fundamentale ale cre tinismului de factură răsăriteană: „...să stăm întru credinŃa i în legea cea adevărată pravoslavnică a besearicii răsăritului, care o:am luat de la SfinŃii PărinŃi i S(fintele) Săboară, nici mai mult nu vă lepădaŃ de scaunul Mitropolii voastre ceii vechi de zile rumâne ti a Făgăra ului căriia au fost supu i toŃi părinŃii, mo ii i strămo ii i tot neamul nostru cel românesc de legea grecească în toată łara Ardealului”46. Biserica din Sărăuad pare că a fost construită ca o ilustrare a acestui mesaj cu evidentă valoare ideologică, identitară. Zidind:o, Grigore Maior, promotorul neobosit i pătima al unirii, a ie it din sfera declarativului, a enunŃurilor programatice, pentru a face o demonstraŃie aplicată. El, vlădica, în relaŃia cu cei răposaŃi din familia sa, era expresia vie a raportării pline de veneraŃie la trecut. Mai mult, era garanŃia că Biserica pe care o conducea avea rădăcini adânci. i, prin asta, legitimitate. Construind loca ul de cult, Grigore Maior nu s:a gândit doar la consătenii „întor i” la unire i la osemintele strămo ilor. A reflectat i la soarta propriului suflet. Testamentul său e fără echivoc în acest sens. Generosul lăsământ în monede de aur obliga preoŃii ce aveau să se succeadă la Sărăuad să:l amintească perpetuu în liturghiile lor, în calitate de fondator. Mai cerea ca în fiecare an, la sărbătoarea SfinŃilor Arhangheli Mihail i Gavril, hramul acelei biserici, să se oficieze o slujbă pentru pomenirea sufletului său47. A a cum se obi nuia în atare circumstanŃe, indicaŃiile testatorului sunt foarte precise. Serviciul pentru care fusese făcută donaŃia nu trebuia să fie uitat48. Parohia greco:catolică Sărăuad intra astfel în rândul intercesorilor tere tri chemaŃi să:i netezească episcopului calea spre redempŃiune, prin rugăciunile lor. În acela i scop, preotului din sat, Demetriu, protopopul Santăului, i:au fost lăsaŃi 6 „aureos” pentru două sărindare49. Biserica începută în anul 1776 a devenit probabil funcŃională chiar mai înainte de a fi fost rezolvată lipsa ornamentelor interioare, menŃionată în testamentul episcopului. Nu tim, deocamdată, când anume i:a deschis pentru prima dată porŃile găzduind un ceremonial religios. După ce ea a intrat în folosinŃă, cea de lemn a fost fie dezmembrată pentru ca materialul să poată fi refolosit, fie vândută altui sat, a a cum se mai obi nuia pe atunci. La începutul veacului următor, alături de ctitoria episcopului greco:catolic era consemnată acolo doar o biserică reformată50. Scurgerea timpului lasă urme ciudate în memoria comunităŃilor. TradiŃiile locale despre Grigore Maior consemnate de Ioan Ardeleanu Senior în cartea Oameni din Sălaj conŃin în mod evident o temă recurentă, un stereotip. Rămas în amintirea populară ca „robul de la Muncaci”, ca victima unui ir lung de nedreptăŃi, episcopul apare ca nefericit i în pove tile despre experienŃele trăite în satul său natal. Pierde în copilărie 46 47 48 49 50 Greta:Monica Miron, Biserica greco catolică din Transilvania, p. 71. „...cujus ministri etiam perpetuo obligabuntur mei ceu fundatoris in sacrificiis memores esse, et speciatim in festo SS. AA. pro mea anima quotannis votiva facere...”: T. Cipariu, Acte si fragmente, p. 45. M. Vovelle, Piété baroque, p. 113. T. Cipariu, Acte si fragmente, p. 47. Consignatio statistico topographica singulorum in Magno Principatu Transylvaniae, editori Bogdan Crăciun i Ioan Bolovan, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003, p. 93. 52 OVIDIU GHITTA, EPISCOPUL GRIGORE MAIOR ȘI BISERICA DIN SĂRĂUAD animalele pe care le pă tea pe câmp i este nevoit să fugă de acasă; pierde, fiind delapidat, o parte însemnată din banii lăsaŃi pentru construirea bisericii; în sfâr it, pierde, tot prin furt, doi din cei patru cai înhămaŃi la trăsura cu care venise să viziteze pentru ultima oară Sărăuadul51. Nimic, la acest nivel, despre Maior care: i pacifică satul divizat de frământări religioase, despre binefăcătorul darnic, despre arhiereul atent cu strămo ii săi trecuŃi la cele ve nice, dar i cu puzderia de rude, apropiaŃi i consăteni ce: i căutau atunci un loc mai bun sub soare. Maior perdantul, ve nic nenorocit, pare că l:a surclasat în imaginarul colectiv pe Maior generosul, omul plin de viaŃă i de proiecte. Imaginea pe care el însu i a dorit să o lase despre sine la Sărăuad dăinuie doar în vechile înscrisuri din epocă, atinse din când în când de curiozitatea vreunui istoric. Satul Sărăuad la începutul deceniului 8 al secolului XVIII (Az elsı katonai felmérés. Erdély és a Temesi Bánság, DVD:ROM, Arcanum, 2005) 51 I. Ardeleanu Senior, Oameni din Sălaj, p. 13:25. 53 Ctitori i binefăcători în mediul ecleziastic arădean (secolele XVIII–XX). Câteva consideraŃii Pavel Vesa După închiderea antierului de construcŃie a unei biserici, rolul sporit al parohiei sau al comunităŃii spirituale, atât din mediul rural cât i in cel urban, este pus în evidenŃă de dorinŃa, tot mai evidentă a credincio ilor de a face ceva pentru principala instituŃie a parohiei, biserica: dorinŃa a tot mai mulŃi credincio i de a deveni într:un fel ctitori sau binefăcători ai acesteia. łăranii, pe neamuri, pe vecinătăŃi sau individual, fac donaŃii în bani, materiale de construcŃie, odoare sfinte, cărŃi sau chiar parcele de teren pentru construirea lăca ului de cult. Departe de a fi dus o viaŃă ruptă de istorie, locuitorii satelor din secolele XVIII:XIX Ńineau să: i manifeste prezenŃa având sentimentul propriei lor tradiŃii. În cuprinsul Ńărănimii se nă tea o elită alcătuită din preoŃi, învăŃători i alŃi oameni luminaŃi, mulŃi dintre ei cu iniŃiative culturale i tendinŃe, mai mult colective, prin ctitorii. Valoarea de document istoric a loca urilor de cult decurge atât din originea plămădirii colective, din implicarea la edificarea lor a întregului sat, cât i din sentimentele de pietate pe care cre tinii evlavio i le exprimau prin zidiri, restaurări de biserici i prin înzestrarea lor cu mijloacele necesare de desfă urare a cultului divin. Chiar dacă în zona de care ne ocupăm, ctitorii1 sunt în general întreaga comunitate bisericească („tot satul”)2, întâlnim însă i cazuri de enoria i care se angajează tot mai mult în problemele biserice ti i dintr:o vanitate socială u or de înŃeles, o formă a pietăŃii cre tine, dar i ca preoŃii slujitori să se roage pentru iertarea păcatelor ctitorilor i după moartea lor. 1 2 În literatura de specialitate există puŃine lucrări care analizează aspecte ale actului ctitoricesc i acelea privesc mai ales Ńinuturile extracarpatice. Vezi: Dimitrie G. Boroianu, „Dreptul bisericesc”, vol. II. Principii de Drept. OrganisaŃiunea Bisericii române. Legile Ńării i organisaŃiunea Bisericii ortodoxe, Ia i, Tipografia Editoare Dacia, 1899; Dimitrie Dan, „Patronatul în Biserica din Bucovina”, în Candela, XXII, 1904, p. 1:26; Nicodim Mila , Dreptul bisericesc oriental, Bucure ti, Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl, 1915; Gheorghe Gibănescu, „Ponturile religioase ale lui Constantin Nicolae Vodă Mavrocordat”, extras din ViaŃa Românească, Ia i, 1931, p. 5:15; Iorgu D. Ivan, Bunurile biserice ti în primele VI secole. SituaŃia lor juridică i canonică, teză de doctorat, Bucure ti, 1937; Gheorghe CronŃ, „Dreptul de ctitorie în łara Românească. Constituirea i natura juridică a fundaŃiilor din Evul Mediu”, în Studii i Materiale de Istorie Medie, IV, 1960, p. 77:116; Valentin Al. Georgescu, BizanŃul i instituŃiile române ti până la mijlocul secolului al XVIII lea, Bucure ti, Editura Academiei, 1980; Voica Pu ca u, Actul de ctitorie ca fenomen istoric în łara Românească i Moldova până la sfâr itul secolului al XVIII lea, Bucure ti, Editura Vremea, 2001; Arcadie M. Bodale, „Actul de ctitorire i cartea liturgică în łările Române”, în Xenopoliana, XII, 2004, nr. 1:4, p. 55:89. În biserica de lemn din Troa , poate fi citită următoarea inscripŃie: „Această sfântă biserică s:au zugrăvit la anul 1813 de Nicolae Zugrav cu cheltuiala a lu tot satu cu bani 30 florini”, cf. Marius Porumb, DicŃionar de pictură veche românească din Transilvania, sec. XIII XVIII, Bucure ti, Editura Academiei Române, 1998, p. 429. 54 PAVEL VESA, CTITORI ȘI BINEFĂCĂTORI ÎN MEDIUL ECLAZIASTIC ARĂDEAN (SEC. XVIII–XX)... Dobândirea numelui de ctitor3 presupune două aspecte: pe de o parte construirea sau înnoirea lăca ului de cult, iar pe de altă parte, înzestrarea lui. Toate daniile făcute Bisericii erau pentru întreŃinerea lăca ului de cult, a slujitorilor ei, dar mai ales pentru buna desfă urare a seviciului divin (ceară, tămâie, lumânări, untdelemn, prescuri/pâine, vin odăjdii, icoane, vase liturgice, cărŃi biserice ti). Donarea unei mici bucăŃi de pământ pentru îmbunătăŃirea sesiei parohiale sau pentru edificarea unui nou loca de cult, suportarea în mare parte a cheltuielilor pentru reparaŃia sau zugrăvirea bisericii, dăruiesc noii bisericii un clopot, contribuie cu o sumă mai mare de bani sau materiale de construcŃie, pentru edificarea bisericii, transformă donatorii în ctitori mari. Se disting atunci când biserica va fi înlocuită cu o construcŃie nouă, contribuie la adunarea materialelor, la plata me terilor zidari, lemnari sau zugravi, la înzestrarea loca ului de cult cu cele trebuincioase. Sunt preoŃi, diaconi sau oameni din jurul bisericii, epitropi, cântăreŃi, dieci, crâsnici, alŃi enoria i din parohie, de diferite categorii sociale, meseria i4, negustori, Ńărani liberi sau iobagi, bogaŃi sau săraci. CeilalŃi înzestrători ai lăca ului de cult, erau consideraŃi ctitori mici sau binefăcători, deoarece cheltuiala lor era mai mică decât a marilor ctitori i era făcută, de obicei, după ridicarea acestuia. De aici, la serviciile divine, începând cu Proscomidia, unde, din prescura a patra se scoate o miridă a ezându:o în dreapta celorlalte, preotul zicând: „Pomene te Doamne i pe ctitorii i binefăcătorii sfântului loca ului acestuia”. La Rugăciunea darurilor preotul pomene te: „Pe fericiŃii i pururi pomeniŃii ctitori ai Sfânt loca ului acestuia i pe alŃi ctitori, miluitori i făcători de bine, Să:i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăŃia Sa”. La ecteniile Sfintei Liturghii, la fel sunt pomeniŃi: „Încă ne rugăm pentru fericiŃii i pururi ctitori ai sfânt loca ului acestuia […]”. Pe lângă rugăciunile preoŃilor la slujbele dumnezeie ti, de ce mai beneficiau, în special ctitorii mari, din partea comunităŃii ?5 În primul rând aveau o mare influenŃă în 3 4 5 Este foarte greu să ne imaginăm ce înseamnă noŃiunea de ctitor, termenul ca atare, nu figurează în izvoarele scrise. Din cuno tinŃele noastre despre dreptul românesc (jus valachicum), nu conŃin trimiteri către raporturile cu Biserica. S:ar putea ca el să fi derivat de la un sens iniŃial care se extrăgea mai curând din înŃelesul de „dobânditor, posesor, stăpân”, decât din acela de „întemeietor, ziditor”, cf. Istoria dreptului românesc, vol. I, Bucure ti, 1980, p. 553. Cuvântul ctitor vine din limba greacă i înseamnă ziditorul sau cel ce suportă cheltuiala edificării unei biserici, cf. Alexandru Grama, InstituŃiunile calvine ti în biserica românilor din Ardeal, fasele lor în trecutu i valoarea în presente, Blasiu, Tipografia Seminarului Arhidiecezan, 1895, p. 141. Biserica de la Cri cior, constrită probabil în ultimele decenii ale secolului al XIV:lea. ConŃine în tabloul votiv numele jupanului (voievodului) Bâlea (Bălea) i al jupâniŃei Vi e (Vi a), cu ale celor trei copii ai lor, Laslău, tefan i Iuca, precum i anul 1411. Bâlea este prezentat în inscripŃie drept „htitor” (ctitor). Forma de „htitoru” apare i în tabloul votiv al bisericii de la RibiŃa din 1417. Cf. Repertoriul picturilor medievale din România (sec. XIV 1450), partea I, Bucure ti, Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu”, 1985, pp. 43:45, 72:74, 301:311; Florin Dobrei, Bisericile ortodoxe hunedorene, Re iŃa, Editura Eftimie Murgu, 2011, pp. 86:89. Meseria ii erau îndatoraŃi prin statutul de breaslă, ca pe lângă cercetarea regulată a bisericii împreună cu toŃi ucenicii să fie preocupaŃi într:o cât mai largă măsură pentru „întărirea bisericii proprii” i material, cf. Isaia Tolan, File din istoria Aradului, Bucure ti, Editura Semne, 1999, p. 101. Din categoria meseria ilor i a negustorilor se alegeau cei mai mulŃi dintre epitropii bisericilor. În Biserica veche li se recunosc unele privilegii, fie în ce prive te administrarea averii, fie în instituirea slujitorilor biserice ti. În legiuirile lui Justinian (novela 123), se menŃionează: „Cine va zidi biserică i pe preoŃi îi va înzestra acela are dreptul de numire al preoŃilor”, recomandată de Biserică, însă în contradicŃie cu canoanele cât i cu practica veche după care instituirea preoŃilor intra în sfera de drept a episcopului, cf. Ioan Mateiu, Dreptul bisericesc de stat în România întregită, Bucure ti, Tipografia CărŃilor Biserice ti, 1926, p. 56. Uneori, solicitau scutiri fiscale către autorităŃile laice. Amintim cazul unui locuitor din Pâncota, care, la 14 iunie 1820, cerea conducerii comitatului Arad scutirea de sarcinile publice, în urma tatălui său, fost cârciumar 55 IDENTITATE I ALTERITATE 5 cadrul comunităŃii biserice ti, î i asigurau locurile cele mai râvnite din naosul bisericii6, unde dispoziŃia familiilor reproduce, de regulă, ierarhizarea lor socială. În Registrul de evidenŃă al scaunelor biserice ti din parohia Lala inŃ (protopopiatul Lipova), scaunele din faŃă, stânga i dreapta, sunt în posesia acelora i familii de peste opt decenii. i astăzi, se menŃine obiceiul ca atunci când unul dintre proprietarii unui scaun din această parte a bisericii trece la cele ve nice, iar scaunul scos la licitaŃie, nici o altă familie nu concurează, el fiind cumpărat i pe mai departe de membrii familiei sau, la înŃelegere, de rudele mai apropiate7. În biserica de lemn din Bode ti (protopopiatul Sebi ), primele trei scaune din partea dreaptă au scrise cu litere chirilice numele lui Sida Iov, Sida Toader i Florea Pasc; Sida Toader figura în 1831 ca fiind unul dintre epitropii bisericii. Numele ctitorilor, vii sau morŃi, vor fi pomenite de preot la Proscomidie i Sfânta Liturghie. Î i vor perpetua memoria pe un perete al bisericii, pe un clopot, obiect de cult, pe o carte bisericească sau vor beneficia de un loc de veci la umbra bisericii. În biserică numele lor sunt menŃionate în altare, diverse zone ale naosurilor, sau în exterior, deasupra intrărilor. Pe peretele stâng de la proscomidierului bisericii Na terea Maicii Domnului din Hălmagiu, se află o placă de marmoră pe care se găse te scris, în caractere latine i chirilice: „Pomenire ctitorilor Andrei Iacobovici i soŃia Maria i I toc Pârva, 1747”. Anul trebuie socotit a fi cel al terminării antierului zidirii bisericii, iar cei menŃionaŃi în inscripŃie sunt acei ctitori care au avut o contribuŃie substanŃială la edificarea bisericii. Acest lucru a făcut posibil ca I toc Pârva, unul dintre ctitori, să fie înmormântat sub zidul bisericii, a a după cum ne dezvăluie câmpul unei cruci, din cele cinci, „Aici odihne te robul lui Dumnezeu I toc Pârva, răposat în anul 1768”. Interesantă ni se pare legenda înregistrată de memoria colectivă despre ctitorirea acestei biserici. Se spune că, în dimineaŃa zilei de Pa ti, I toc Pârva mergând la slujba de Înviere, trecând pe lângă cimitirul situat pe locul unde a fost edificată mai târziu biserica, a zărit o flacără albastră deasupra unui loc. CredinŃa populară era că în dimineaŃa zilei de Înviere ard comorile ascunse în pământ, cu flacără albastră iar cine se învrednice te a vedea flacăra, găse te comoara. Cu banii găsiŃi i cu sprijinul lui Andrei Iacobovici i a enoria ilor, a început construirea bisericii8. Pe I toc Pârva îl întâlnim pentru prima dată în fruntea unei scrisori din 1752 a românilor din Hălmagiu adresată episcopului Sinesie Jivanovici al Aradului (1751–1768), în toiul mi cărilor antiuniatiste9. Andrei Iacobovici era un comerciant aromân din Hălmagiu, om cu putere financiară i o puternică influenŃă printre enoria i. VeniŃi în nordul i nord:vestul Dunării încă în secolul al XVIII:lea, aromânii au jucat i ei un rol deosebit în viaŃa bisericească ortodoxă din părŃile arădene. Erau oameni înstăriŃi (comercianŃi, me te ugari), cumpărau pământuri i, alături de români, 6 7 8 9 domenial, pentru că donase 70 florini renani la construirea bisericii, cu condiŃia, de a obŃine scutire de impozit pentru el i urma i (cf. Arhivele NaŃionale, DirecŃia JudeŃeană Arad, în continuare: A. N. D. J. Arad, Fond Prefectura JudeŃului Arad, Acta congregaŃionum, Dosar 678/1802, f. 1:3). Andrei aguna, Compendiu de Dreptul canonic al unei sântei sobornicesci i apostolesci Biserici, ediŃia a II:a, Sibiu, 1885, pp. 261:262. Arhiva Parohiei Ortodoxe Române Lala inŃ (în continuare: A. P. O. R. Lala inŃ), Registrul de evidenŃă al scaunelor biserice ti (1908 1924). Vasile Buta, „Bisericile din Hălmagiu”, în Altarul Banatului, VI (XLV), 1995, nr. 10:12, p. 98. Silviu Dragomir, Istoria desrobirii religioase a românilor din Ardeal în sec. XVIII, vol. I, Sibiu, Editura i Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, 1920, Anexa 71. 56 PAVEL VESA, CTITORI ȘI BINEFĂCĂTORI ÎN MEDIUL ECLAZIASTIC ARĂDEAN (SEC. XVIII–XX)... de greci cu care de multe ori sunt confundaŃi, ctitoresc biserici sau contribuie, cu cotă aparte, la edificarea lor, întreŃin financiar comunităŃile ecleziastice, înzestrându:le cu icoane, clopote, odăjdii i cărŃi sfinte10. Istoricul Gheorghe Ciuhandu inventariază 26 de localităŃi arădene în care încă de la începutul secolului al XVIII:lea este semnalată prezenŃa unor comercianŃi „greci”11. Unul din ctitorii bisericii din Mini , construită în 176712, a fost aromânul Trandafir Tanaczko (TeneŃchi?), un renumit negustor de vinuri13. El a comandat lui tefan TeneŃchi i iconostasul bisericii. Între ctitorii bisericii actuale din CovăsânŃ, edificată în 1779, este pomenită familia de aromâni Caracioni, care a suportat întreaga cărău ie a materialelor necesare pentru zidirea bisericii. La restaurarea bisericii din Lipova, este des amintită contribuŃia familiei Misici, alături de alŃi negustori aromâni14. Această societate nouă, constituită din aromâni, îmbogăŃită i rafinată, dar aparŃinând legii ortodoxe, nu se mai mulŃumeau cu vechile loca uri de închinăciune, cu modestele biserici de lemn sau cărămidă la ora e, construite după necesităŃile evului mediu, mici i înguste. Ei aveau nevoie de clădiri mari, monumentale care să impresioneze i să impună legea lor ortodoxă. Vechile biserici modeste sunt înlocuite prin construcŃii noi, corespunzătoare cerinŃelor noii societăŃi române ti. A a au fost construite, în marile localităŃi arădene bisericile din secolul al XVIII:lea, unele impresionează i astăzi prin dimensiunile lor (Socodor – 1763, iclău – 1765, Mini – 1767, Chi ineu Cri – 1770, Pecica – 1774, Curtici – 1777, Păuli – 1783, CovăsânŃ – 1779, Arad – 1791, Macea – 1800). De pe filele unui Stra nic, aflăm numele a doi negustori aromâni din Ghioroc, Cristian Gheorghe i „jupân” Dima Gheorghe15. Cristian Gheorghe a venit din Macedonia în Ghioroc, după anul 1772, i a avut un fiu Constantin ajuns i el negustor în Ghioroc, care, a a după cum reiese de pe crucea de mormânt, în anul 1831 moare16. Bătrânul negustor a reu it să imprime în sufletele urma ilor dragostea i dăruirea pentru Biserică. Constantin Cristian, împreună cu soŃia, în anul 1810 zide te o casă în Ghioroc. Fiica lor Elisabeta, căsătorită în 1832 cu negustorul Ioan Brânda din Lugoj, a avut ca fiu pe Constantin Brânda , tot negustor în Lugoj, acesta, în 1910, donează casa din Ghioroc parohiei cu destinaŃie de casă parohială17. 10 11 12 13 14 15 16 17 Nu s:au mărginit numai la negustorie. MulŃi au contribuit la mi carea pentru afirmare naŃională pe toate căile în favoarea românilor. Îi vedem apărători i susŃinători ai vieŃii ortodoxe, a cărei întărire asigura fiinŃa i identitatea neamului. cf. Gheorghe Hristodol, „Românii:macedoneni în Transilvania. Veacurile XVIII:XIX”, în Anuarul Institutului de Istorie Cluj Napoca, XXXII, 1993, p. 68. Arad, Petri , oimo , Păuli , Mini , Ghioroc, Cuvin, GlogovăŃ, Pecica, Nădlac, Curtici, Otlaca, iclău, Socodor, Erdei (Pădureni), Chi ineu:Cri , Zerind, CovăsânŃ, iria, Pâncota, Seleu , Târnova, Zărand, Ineu, Chitighaz i Giula, la Gheorghe Ciuhandu, „ComercianŃii „greci” în părŃile ungurene i în special în Ńinutul Aradului”, în vol. FraŃilor Alexandru i Ioan I. Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Bucure ti, Imprimeria NaŃională, 1936, pp. 229:248. În anul 1957 a fost deschis antierul de construcŃie la biserica actuală, cu hramul Sf. Constantin i Elena. Horia Medeleanu, „Testamentul pictorului tefan TeneŃchi (?:1798)”, în Studii i comunicări, VI, 1997, p. 208:209. Ioachim Miloia, „Biserica română din Lipova (Banat)”, în Analele Banatului, I, 1928, nr. 1, ianuarie:decembrie, p. 34. În 1745 un Dima Gheorghe era locuitor în CovăsânŃ, cf. Gh. Ciuhandu, op. cit., p. 242. „Aice zace trupul întru Domnul răposatului Constantin Cristian fostului neguŃător, carele în anul 1772 în Macedonia s:a născut dând ce e a lui Domnului Dumnezeu iară Ńărâna pământului la ve nicele loca uri s:a mutat în 18 iulie 1831”. Constantin Cristian a contribuit i la susŃinerea colii din parohie. Cf. Vasile Popeangă, Un secol de activitate colară românească în părŃile Aradului (1721 1821), Arad, Comitetul de Cultură i EducaŃie Socialistă al JudeŃelui Arad, 1974, p. 281. 57 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Între ctitorii bisericilor din această zonă nu erau numai aromânii. În mentalul colectiv din epreu , persista la începutul veacului trecut, numele lui Stana Vasile, Ioan Ro ca, Ioan HenŃ, Petru Faur i Gheorghe Vlad, între frunta ii comunităŃii care au constribuit la înălŃarea în 1780 a bisericii de lemn18. Ctitorul bisericii de lemn din HonŃi or î i etalează supralicitarea propriului gest ctitorial în sensul că extinderea lucrărilor de împodobire a loca ului de cult, îl determină să eternizeze iconografic propriu:i chip. Pe timpanul de vest al naosului, vitregit de o altă decoraŃie, apare chipul impunător al unui Ńăran îmbrăcat cu un suman, mărginit cu blană, cu cădelniŃă în mâna dreaptă, în cealaltă având o sabie. Pomelnicul ctitoricesc aflat în absidă, la locul obi nuit, începe cu numele Giurgiu, acesta fiind în mod sigur reprezentat în imaginea artistică amintită19. TradiŃia locală menŃionează că biserica20, amplasată pe o colină, era frecventată de credincio ii din satele HonŃi or, Glemeia i Copăcel. Spre sfâr itul primei jumătăŃi a secolului al XVIII:lea, după săvâr irea slujbei Învierii, s:ar fi iscat o ceartă între enoria i celor trei sate. Atunci, un oarecare Florea Haiduc, i:ar fi spus soŃiei sale: „Hai acasă Andeo, că fac juruinŃă, că alte Pa ti honŃenii nu vor mai veni la HonŃi or, căci ei vor avea biserica lor”.Acesta, ar fi construit singur o biserică de lemn în Glemeia21. După ce locuitorii s:au mutat pe vatra actuală a GurahonŃului, pe la mijlocul secolului al XIX:lea era părăsită i în ruină22. Memoria colectivă din Gro ii:Noi a înregistrat ca unic ctitor al bisericii de lemn un localnic ce în anul 1807 suportă întreaga cheltuială a construirii loca ului de cult, fără însă a:i reŃine i numele23. În 1814, după deschiderea antierului de construcŃie a bisericii actuale din Bârsa, nu după multă vreme, din motive pecuniare, lucrările au fost întrerupte, atunci, intervine Gheorghe Tacaci, un negustor aromân, care suportă întreaga cheltuială pentru terminarea antierului i pentru înzestrarea bisericii cu pictură24. Acolo unde enoria ii nu î i pot susŃine singuri întreŃinerea sau edificarea unei biserici, se apelează la sprijinul domnului de pământ. La 25 ianuarie 1780, episcopul Pahomie Cnezevici, ruga pe domnul de pământ Kaszoni din Vărădia de Mure , care deja pusese la dispoziŃie lemnul necesar pentru construirea bisericii, să dea un alt ajutor i parohiei din Conop pentru a: i putea edifica o biserică nouă, cea veche motivând că este în ruină25. Impresionează aportul domnului de pământ, de altă etnie i confesiune religioasă, dat la edificarea sau înfrumuseŃarea unei biserici cu teren sau obiecte de cult. În multe locuri se numără între ctitorii sau binefăcătorii bisericilor. 18 19 20 21 22 23 24 25 „Pe drumul apostoliei. P. S. Sa Episcopul Grigorie în comuna epreu ”, în Biserica i Vcoala, LVI, 1932, nr. 23: 24, 5:12 iunie p. 10. Ioana Cristache Panait, „Tipuri sociale i aspecte de critică socială în pictura monumentelor de lemn din centrul i vestul Ńării”, în Revista Muzeelor i Monumentelor. Monumente Istorice i de Artă, 1984, 1, p. 56. După mutarea satului HonŃi or pe actuala vatră, a fost mutată i biserica. În 1972, biserica de lemn din HonŃi or a fost mutată în parcul din curtea re edinŃei episcopale din Arad. Vatra veche a localităŃii GurahonŃ. Arhiva Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Arad (în continuare: A. A. O. R. Arad), Dosar 77/1967, nenumerotat. Aceasta este biserica nouă cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe, menŃionată de Sinesie Jivanovici în 1755, cf. S. Dragomir, „Statistici sârbe ti din dieceza Caransebeb ului i a Aradului în veacul XVIII”, în Foaia Diecezană, XXIV, 1909, nr. 9, 1 martie, p. 6. Longhin I. Opri a, „Biserici de lemn monumente istorice din Arhiepiscopia Timi oarei i Caransebe ului”, în Mitropolia Banatului, XV, 1965, nr. 1:3, p. 189. Vizită canonică la Bârsa i Pruni or, în Biserica i Vcoala, LII, 1928, nr. 38, 16 septembrie, p. 1. tefan Lup a, Istoria Eparhiei Aradului, vol. II, fasc. 4, Arad, 1958, f. 284. 58 PAVEL VESA, CTITORI ȘI BINEFĂCĂTORI ÎN MEDIUL ECLAZIASTIC ARĂDEAN (SEC. XVIII–XX)... Uneori chiar domnul de pământ este cel ce are iniŃiativa construirii unei biserici, angajându:se apoi să o protejeze i să o menŃină. Chiar dacă erau de altă etnie i confesiune, au avut înŃelegere i au fost stăpâniŃi de duhul iubirii cre tine faŃă de supu ii săi. Este o situaŃie veche de câteva secole26. Contele Königsegg din Sebi este iniŃiatorul edificării unei noi biserici în Sebi , pentru care donează terenul pe care la începutul secolului al XIX:lea s:a deschis antierul actualului loca de cult27. Odată cu deschiderea antierului de construcŃie a bisericii actuale din Sebi , înregistrăm un exemplu de ecumenism local, între comunitatea ortodoxă i cea reformată. Contele Königsegg din Sebi este iniŃiatorul edificării unei noi biserici în Sebi , pentru care donează terenul pe care la începutul secolului al XIX:lea s:a deschis antierul actualului loca de cult28. Comunitatea din Sebi , pentru ca me terul „toată biserica să o deae gata”, în 1829 trebuiau să:i achite încă 5 000 de florini, sumă pe care nu o aveau. Din unele însemnări ale preotului Simion TomuŃa, fost paroh în Sebi (1859–1892), aflăm că parohia a împrumutat 330 florini de la comunitatea reformată din localitate. Alături de ei, încă în secolul al XVIII:lea au construit o moară pe vale, urmând ca venitul să:l împartă pe din două, în folosul „ălor două iclejii”. Banii adunaŃi de la enoria i i împrumutul de la reformaŃi, cu tot ce li se cuvenea din venitul morii, nu au fost suficienŃi, ei fiind nevoiŃi să împrumute, „prin notarul de atunci Vas Antal”, suma de 400 fl. v. a. din „masa MatiŃei Sârbe”, obligaŃie achitată în următorii ani. Biserica a fost construită între anii 1829–1836, costurile ridicându:se la 20 000 florini29. Biserica actuală din Seca , zidită în anul 1837, are o pisanie din care aflăm i numele susŃinătorului financiar: „S:au întemeiat i s:au făcut această biserică prin cheltuiala domnului de pământ Kiril Nicolici de Seca i Mădrige ti i din voia domniei sale s:au dedicat la comunitatea satului Seca cu a a a ezământ ca până ce va sta în legea aceasta grecească neunită 1837”. Cunoa tem numele unor preoŃi care dintr:un intravilan aflat în posesia lor, donează o anumită suprafaŃă pentru construirea unei bisrici. Astfe , în 1845, preotul Teodor Mihailovici din Lala inŃ, donează parohiei „un plaŃ de un jugh”, situat în mijlocul satului, pe care, încă în acel an se deschide antierul de construcŃie a actualei biserici. La fel procedează i preotul Ioja Sinesie din Rănu a, în anul 1911, donând terenul necesar construirii actualei biserici30. După finalizarea lucrărilor de construcŃie ale bisericii, operaŃiunile de ctitorire nu se încheiau întotdeauna. Biserica trebuia în continuare înzestrată i întreŃinută în forme optime. Pictările ori repictările, înzestrarea cu odoare i cărŃi sunt considerate i ele între faptele de ctitorire. ContribuŃia enoria ilor la înfrumuseŃarea loca ului de cult era imortalizată pe câte un perete al bisericii, a a cum este cazul bisericii din Troa . 26 27 28 29 30 Adrian A. Rusu, „Bisericile române ti din Transilvania i Ungaria în secolul al XV:lea”, în Mediaevalia Transilvanica, I, 1997, nr. 1:2, pp. 21:22. Biblioteca Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Arad (în continuare: B. A. O. R. Arad), Fond Gheorghe Ciuhandu, dosar 106, f. 267 v. B. A. O. R. Arad, fond citat, dosar 106, f. 267 v. Ibidem, dosar 106, f. 267 v. Despre moara din Sebi , preotul Simion TomuŃa nota: „În semn de suvenire aduc la cuno tinŃa poporului moara alor 2 iclejii Române i Reformate de cătră 3 bărbaŃi, i ne aflându:se numele lor nicăierei însemnat, se vorbe te că ar fi fost 2 Români i 1 Reformat, iară alŃi bătrâni zic că ar fi fost 2 ReformaŃi i 1 Român cari or jurat frăŃietate la olaltă i o credinŃă, ca aceea moară fundată de dân ii să rămână alor 2 iclejii de astăzi”. Pavel Vesa, Bisericile de mir arădene între tradiŃie i modernitate, Arad, Mirador, 2000, p. 21. 59 IDENTITATE I ALTERITATE 5 După împodobirea prin „zugrăveală” pe dinăuntru, completează efortul ctitorial crucea i clopotul, elemente ce consacră, de cele mai multe ori, sfâr itul ctitoriei. Dacă în general efortul ctitorial în ce prive te procurarea clopotelor este al întregii comunităŃii, cunoa tem însă i cazuri când o singură familie îmbogăŃea biserica cu unul sau două clopote. Chiar dacă nu putem face o cercetare exhaustivă asupra clopotelor, importante obiecte de cult, cercetare care vizează nu numai inventarierea acestor obiecte liturgice, ci i identificarea i studierea diferitelor ateliere i a activităŃii me terilor sau a antreprizelor familiale care au lucrat la realizarea lor, ne oprim asupra lor pentru că ele reprezintă, din partea comunităŃii, o mare încordare a forŃelor colectivităŃii pentru procurarea lor31. În pofida dijmuirii inventarului ce cuprindea aceste obiecte de cult în perioada primului război mondial, când materialul din care se compuneau a fost utilizat în industria de război, turnurile bisericilor mai păstrează un număr însemnat de mărturii ale acestei adevărate industrii ale căror funcŃionare i:au adus contribuŃia, alături de me teri autohtoni i me teri aparŃinând unor ateliere cunoscute în Europa Centrală. Clopotul pentru comunitatea bisericească avea rosturi diferite: delimita ajunul unei sărbători religioase sau începutul i fazele prin care se trece la sfintele slujbe; anunŃa în viaŃa satului moartea unui membru al comunităŃii locale sau din cele învecinate; marca în memoria enoria ilor timpul scurs de la trecerea lui la cele ve nice (6 săptămâni, 6 luni, un an); anunŃa o invazie; bătea „într:o ureche” anunŃând un incendiu la casa cuiva. TradiŃia populară atribuie clopotelor calitatea de a putea îndepărta vijeliile i furtunile care se abăteau asupra hotarului, practică întrebuinŃată i astăzi, atât în satele de pe valea Cri ului Alb cât i în cele de pe valea Mure ului. Înainte de a ezarea lui în turnul bisericii sau în clopotniŃa special amenajată pentru a:l adăposti, clopotul era sfinŃit i binecuvântat, de episcop, protopop, în calitate de delegat al ierarhului, sau de preotul paroh. Având în vedere însemnătatea i rolul cel mare pe care:l are clopotul la săvâr irea diferitelor rânduieli ale cultului divin, sfinŃirea se făcea cu mare solemnitate. La sfâr itul Sfintei Liturghii, preotul, cântăreŃii i cu toŃi enoria ii prezenŃi, ies înaintea bisericii, unde, din timp, înaintea unei mese, pe care s:a pus un vas cu apă, sfe nice cu lumânări aprinse, un busuioc i Sfânta Evanghelie. Lângă masă este a ezat clopotul sau clopotele, a a ca la timpul potrivit să poată fi stropit cu apă sfinŃită, atât pe din afară cât i pe dinăuntru. După solemnitatea sfinŃirii, în ziua dinainte stabilită, clopotul este urcat în turnul bisericii. Nu toate bisericile aveau clopote. Acolo unde nu existau, la serviciile dumnezeie ti de cult, se folosea toaca. Date despre clopotele folosite în bisericile din părŃile arădene, mărturiile cunoscute sunt destul de târzii. Cel mai vechi clopot din aceste părŃi despre care avem informaŃii, este cel din 1722 donat bisericii din Cicir de căpitanul sârb Simion Radocanaci i avea următoarea inscripŃie: „Acesta clopotu asiadia Simeon Radocanachi capetanulu Cicirului înfrumuseŃiatu mucenicu George v. v. i. O anno 1722”. În 1881, credincio ii din Cicir doreau un clopot nou, pe cel vechi l:au dat firmei Hönig, 31 Metalele din care se turnau clopotele erau arama (77:80 %), cositorul (20:23%), mai rar oŃelul i bronzul. Tonul clopotului atârnă de la forma lui i de la proporŃia dintre înălŃimea, cuprinsul i grosimea pereŃilor. Aurel Crăciunescu, „Originea clopotelor”, în Revista Teologică, IV, 1910, nr. 2, p. 87. 60 PAVEL VESA, CTITORI ȘI BINEFĂCĂTORI ÎN MEDIUL ECLAZIASTIC ARĂDEAN (SEC. XVIII–XX)... specializată în turnare de clopote, care l:a spart pentru a:l topi, dar cicirenii s:au răzgândit i au cerut clopotul înapoi, a a spart cum era32. În 1735 se turna un clopot pentru biserica de lemn din ChesinŃ, mutat în 1752 în noul loca de cult33. În 1743, pe cheltuiala lui Georgiu Neme este turnat un clopot pentru biserica din Govo dia de pe valea Cri ului Alb34. Clopote vechi existau i în bisericile din Bode ti (1749)35, Ineu (1755)36, Lunca (1771)37, Ciunte ti (1785)38, Sebi (1786, 1789, 1800)39, Socodor (1791)40, Agri ul Mic (1792)41, Gal a (1794), Chi ineu: Cri (1797). Din raportul asupra vizitei canonice efectuată, în 1758, în parohii din protopopiatele de la sudul Mure ului, protosinghelul Arsenie Radivoievici menŃionează cinci parohii cu câte două clopote, 15 cu câte un clopot iar cinci sunt menŃionate fără a se face vreo referire la ele. Din cele 10 biserici42 ce fac parte din spaŃiul geografic al demersului nostru, numai cele din Felnac, Firiteaz, Lala inŃ, Munar i Vinga, aveau clopote. La bisericile din Lala inŃ, Vinga i Felnac, clopotele se aflau instalate într:o „turlă de lemn”43, iar biserica din Nădlac avea două turle de lemn în care se aflau 3 clopote44, La celelalte biserici clopotele erau amplasate în clopotniŃe a ezate în imediata vecinătate a loca ului de cult. Biserica veche de lemn din Pecica avea alături o clopotniŃă pe stâlpi în care se afla un singur clopot45. În timpul preotului Atanasie Ro u, comunitatea bisericească din Sebi achizi: Ńionează trei clopote pentru biserică (în 1787, 1789 i 1800)46. Pe clopotul cel vechi se 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 Mircea Barbu, Pascu Hurezan, Imre Szatmari, „Marki Sandor i colecŃia de antichităŃi a Liceului din Arad (II)”, în Ziridava, XXIII, 2002, p. 469. Ilie MoŃiu, „Răspunsul comunei ChesinŃ, plasa Lipova, jud. Timi :Torontal la chestionarul Muzeului BănăŃean”, în Analele Banatului, II, 1929, fasc. 2:3, p. 118. A. A. O. R. Arad, Valeriu Dronca, Cronica bisericei parohiale din comuna Berindia, protopresbiteratul Buteni, 1907, f. 2. Al doilea clopot a fost turnat în 1863 în atelierele lui Fridrich Hınig din Arad. Clopotul era din biserica veche mutat în cea nouă. După unele însemnări făcute pe filele unui Chiriacodromion (1855), aflăm că „În ziua de miercuri,adică în 23 fevruarie din 1917 s:au luat clopotele din turnul sf. Biserici i anume unul de 50 kgr i altul de 16 kgr i s:au plătit 4 coroane de klgr fiind recvirate de unguri. Ioan ierban preot i Petru Mager înveŃetoriu prenz.” (f. 2). Biserica a rămas fără clopote până în anul 1923 după cum se menŃionează pe penultima filă a acelea i cărŃi de cult: „Spre aducere aminte la Sft. Biserică s:au sfinŃit în 8 octomvrie 1923 două clopote, unul de 70 klgr i al II:lea de 41 klgr. Arsenie Florea învăŃător, Ioan ierban preot gr. ort. Ioan Lupei crâsnic, Gheorghe Lupei epitrop, cumpărate de credincio ii din Bode ti prin colectare de Traian Butariu i Terente Florea lui Nicolae ca epitrop”. Pe fiecare din cele două clopote se afla următoarea inscripŃie: „Florea Terente, Butar Traian, Lupei Gheorghe i Florea Alexandru 4 iulie 1923”. Eduard I. Găvănescu, „Târguri arădene. Târgul Boro :Ineu”, în Hotarul, I, 1933, nr. 8, p. 3. A. A. O. R. Arad, Alexandru Nica, Cronica bisericei parochiale gr. or. rom. din Alma , 1907, f. 4. La începutul secolului XX clopotul a fost folosit la coala din Alma . Ioan Opri , Protejarea mărturiilor cultural artistice din Transilvania i Banat după Marea Unire, Bucure ti, Editura tiinŃifică i Enciclopedică, 1988, p. 71. Constantin Ilica, Monografia localităŃilor din zona Sebe Moneasa, judeŃul Arad, Sibiu, 1984, f. 38 (manuscris în păstrarea autorului). Clopotul a fost returnat în anul 1897, cf. A. A. O. R. Arad, Dosar Istoricul parohiilor i filiilor din protopopiatul Arad, 1982, nen. InscripŃia are următorul text: „S au făcut pe seama bisericii din Agri ul Mic 1792”. BelotinŃ, Chelmac, Felnac, Firiteaz, Lala inŃ, Mănă tur, Munar, Secusigi, Ususău i Vinga. I. D. Suciu, Radu Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, vol. I, Timi oara, Editura Mitropoliei Banatului, 1980, doc. 120, pp. 264:265, 275, 276, 277, 278, 283. t. Lup a, op. cit., vol. II, fasc. 2, f. 303. Ibidem, f. 302. C. Ilica, op. cit., f. 38. 61 IDENTITATE I ALTERITATE 5 afla următoarea inscripŃie: „ ăbi . Atanasie Protopp Ro u. Domnului lauda 1786”47. Biserica din Gal a avea i ea un clopot vechi, pe care se afla următoarea inscripŃie: „Din mila lui Dumnezeu s:a făcut acest clopot la Biserica Găl ii din cheltuiala bisericii în anul 1794”48. Biserica de lemn din Văr and, în 1792 avea deja două clopote, unul de 70 de fonŃi, celălalt numai de 30 de fonŃi49. InscripŃia de pe clopotul mijlociu al bisericii din Chi ineu Cri ne dezvăluie anul turnării lui „1797”. Pentru valoarea istorică amintim câteva clopote din secolul al XIX:lea. Biserica din Micălaca:Veche avea un clopot de 84 kg turnat în 1817 în Timi oara, a a după cum menŃiona inscripŃia: „Cossmichiacob Jungbauer in Teme war 1817”. Clopotul a fost folosit în biserică de pe vatra veche a a ezării. După construirea actualei biserici, a fost mutat în turnul noului loca de cult50. Pe cheltuiala lui, Alexandru MihuŃa, în 1845 a fost turnat un clopot, în greutate de 670 kg., pentru noua biserică, iar comunitatea, comandă i ea un clopot de 116 kg51. Un clopot în greutate de 1.100 kg. a fost comandat firmei lui Ignacz Hilezer din Viena. În numele comunităŃii biserice ti, contractul este încheiat cu firma din Viena de către epitropii Petru irian i George Popovici52. Dacă în 1836 Teodor Halic, alături de Teodor Feier din Bârsa, contribuia la cumpărarea unui clopot, în 1864, dona de unul singur un nou clopot bisericii. În 1898, pe cheltuiala comunităŃii, mai este cumpărat încă unul53. Trei clopote avea în 1854 i biserica din Sâmbăteni54. 47 48 49 50 51 52 53 54 A. A. O. R. Arad, Augustin Mihulin, Cronica bisericii parohiale ortodoxe române din comuna Sebi , 1907, f. 5. Idem, Istoricul i inventarul parohiei Gal a, 1967, dosar 107. Viorel CurtuŃiu, „Câteva momente din trecutul parohiei Văr and”, în Mitropolia Banatului, XVI, 1966, nr. 7:9, p. 526. Clopotul nu a fost rechiziŃionat de armata austro:ungară în primul război mondial. În 1956 a fost topit i returnat într:un atelier din Bucure ti. Are următoarea inscripŃie: „Acest clopot al bisericii ort. rom. din Arad: Micălaca Veche s:a returnat în amul mântuirii 1956, prin contribuŃia parohiei, din clopotul bisericii vechi, turnat în anul 1817. Fabrica V. V. Ră canu : Bucure ti”, cf. Gheorghe Căvă dan, Monografia istorică a parohiei Arad:Micălaca Veche, Arad, 1956, f. 95. Despre firma din Bucure ti în Biserica i Vcoala (LXXX, 1947, nr. 19, p. 139): „V. V. Ră canu, prima turnătorie artistică de bronz, alamă, zinc i diverse metale fine, fondată în 1905, furnizorul curŃii regale, Bucure ti, str. Banat nr. 30, execută clopote, policandre, sfe nice i alte obiecte biserice ti la preŃuri avantajoase i de calitate superioară”. A. N. D. J. Arad, Fond Episcopia Ortodoxă Română Arad, Acte colare, grupa IV, dosar 55/1855, f. 204v. „Contract care se face de o parte între Emanoil Moskovits ca ogintele fabricei pentru compane Ignacz Hilezer din Viena i între Petru irian i Georgiu Popovici, locuitoriu în Micalaca în următoriulu chip se obliga: 1 a.Noi subscri ii locuitori în Micălaca predăm facerea unei campane în greumente de 10 (diece) cente cu preŃiu de 1flor 9cr.kg sau centru cu 109 flor austr., cu coroana de lemn tare i ferecată în feru i cu osiile de feru care corona nu va fi a se primi în greumentului campanei lui Emanoil Moskovits agintele fabricei lui Ignacz Hilezer din Viena care va fi îndatoratu alu reporta pana la Aradu la staŃiunea calei ferate unde lu vom primi. 2 a.Compana în mărime de 10 centa să fie din materialu bunu, finu, statornici, cu glasu bunu i plăcutu,era de va fi mai mare dela 10 centra totu kg cu 1 flor 9 cr. se va plăti. 3. a. Eu Emanoil Moskovits ca agintele fabricii lui Ignacz Hilezer din Viena, primescu facerea campanei descrise în punctulu 1 i 2 i mă obligu ca mai multu până la diua SŃilor Petru i Pavel st. n. selu predau gata la calea ferată dela Aradu, i ca arvuna acu primescu 200 flor. adecă duo sute flor. austr. despre care recunosc i quitez. 4. a. Cumcă compana susu nomita, va fi buna precum în armonia, a a i în materialu garantesu pe diece ani i în…ce nu va corespunde a ceptării, me îndatorescu a le primi napoi pe ale mele spese i de a lu topi respective a preda subscri ilor i totu atunci voi primi tota remuneraciunea, respective preŃiu campanei. 5. a.Subscri ii ne învoim ca de locu după primirea campanei sei plătim totu preŃiu. Care contractu primindu:se din ambele parŃi s:a subscrisiu i întăritu. În Micălaca 24 Aprilie 1871 st. n.”, cf. A. P. O. R. Arad Micălaca:Veche, doc. neinventariat”. A. A. O. R. Arad, Ioan Popovici, Cronica bisericei parochiale din comuna Bârsa, 1907, f. 2. A. N. D. J. Arad, ColecŃia de documente Octavian Lupa , dosar 21 (1854:1958), f. 1. 62 PAVEL VESA, CTITORI ȘI BINEFĂCĂTORI ÎN MEDIUL ECLAZIASTIC ARĂDEAN (SEC. XVIII–XX)... Nu numai comunităŃile mari î i permiteau cumpărarea mai multor clopote pentru biserică, ci i cele mai mici. Biserica de lemn din Ple a (a ezare dispărută), avea în prima jumătate a secolului al XIX:lea două clopote55, iar cea din Berindia avea două clopote turnate la firma lui Fredrich Hönig din Arad56. În 1852, comunitatea din Pil vindea un vechi clopot de 70 fonŃi cu suma de 105 florini, hotărâtă să achiziŃioneze alte două clopote noi pentru suma de 1477 florini i 30 criŃari. Parohia nu avea la dispoziŃie întreaga sumă motiv pentru care se împrumută cu 600 florini de la Diac Mihai57. Cel mai vechi clopot cunoscut la biserica din Semlac este cel din 1847, turnat în atelierele firmei Hönig din Arad. La acastă firmă, comunitatea a mai comandat de:a lungul timpului i alte clopote (1913, 1922)58. Un document din 1855 menŃionează mai multe parohii a căror biserici aveau clopote: Comlău (1) DrauŃ (2 clopote mari), Arăneag (2), Nadă (3), Chier (3), Cighirel (un clopot de 100 fonŃi i unul de 70 fonŃi), Moroda (unul mare i unul mic), Agri ul Mare (6 clopote, unul mare de 7 măji), Măderat (3), Iermata (2, unul de 100 fonŃi, altul de 20 fonŃi), icula (unul de 150 fonŃi, celălalt de 102 fonŃi)59. Unele clopote aveau inscripŃii ce cuprindeau un întreg pomelnic al elitei comunităŃii. Pe clopotul cel mare din Chisindia se afla următoarea inscripŃie: „Clopotul S(fintei) biserici gr(eco) or(todoxe) rom(âne) din Chisindia varsat în anul 1888 pe acest timp au fost antistii a:i bisericei Atanasie Bradean preot, Filimon Ardelean docinte i pre iedinte la comitetul parochial, Ilie Cornea învăŃătoriu, Iuliu Zarandi notar comunal, Florea Halmagean jude i epitrop, membrii Mihai Mercea, T. Cornea, G. Popa, O. Cornatiu, Ioan Cornea, I. Bodea, S. Chesia, G. MitruŃiu, M. Gurban, G. Stan, P. Stan, T. Mercea. Din fabrica lui Ifgiu Honig F. in Arad 1888”60. Unele clopote care nu au nici o inscripŃie pe ele, au putut fi cumpărate i aduse de la biserici din alte sate. La 14 aprilie 1837, satul Leheceni din Bihor, pentru suma de 120 de zloŃi, vinde satului iad un clopot61. Biserica din Dieci, în 1917 avea patru clopote. Cel mai vechi era din 1796, a a după cum era inscripŃionat pe el i a fost adus de la biserica din satul DumbrăviŃa după desfinŃarea a ezării când locuitorii, la începutul secolului al XIX:lea, s:au mutat în Dieci. În 1863, la firma Honig din Arad au mai fost comandate încă două clopote, a a după cum menŃiona inscripŃia de pe ele: „Campana S(fintei) Biserici din Dieci 1863 Hönig Friedrih ontotte Aradon 1863”62. Cunoa tem cazul când clopote sunt cumpărate cu banii românilor de peste hotare. În anul 1924, cu banii colectaŃi de credinciosul Aviron Groza de la românii din America a cumpărat clopotele pentru biserica din Băne ti63. 55 56 57 58 59 60 61 62 63 Idem, Fond Episcopia Ortodoxă Română Arad, Acte colare, grupa IV, dosar 84/1855, f. 54. A. A. O. R. Arad, Valeriu Dronca, Cronica bisericei parochiale din comuna Berindia, protopresbiteratul Buteni, 1907, f. 2. A. N. D. J. Arad, fond citat, Dosar 9 1/2 din 1854, f. 20. În noiembrie 1915 au fost rechiziŃionate două clopote de la biserica din Semlac. A. N. D. J. Arad, fond cit., Dosar 22/1855, f. 3, 7, 10, 13, 23, 25, 27, 31, 37, A. A. O. R. Arad, Lazăr Oprea, Cronica bisericei parochiale din comuna Chisindia, 1907, f. 5. În 1907, biserica din Chisindia avea trei clopote. Ioan Godea, Biserici de lemn din România (nord vestul Transilvaniei), Bucure ti, Editura Meridiane, 1996, p. 102. A. A. O. R. Arad, George Lup a, Cronica bisericei parohiale Dieci, 1907, f. 14. În anul 1910, pe spezele lui Iulius Iano a fost achiziŃionat un al patrulea clopot, cel mai mare, cf. Arhiva Parohiei Ortodoxe Române Dieci, Ioan Bogdan, Cronica parohiei Dieci, 1928, f. 31. A. A. O. R. Arad, Dosar Istoricul bisericilor din protopopiatul Ineului, 1982, nenumerotat. 63 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Începând din anul 1840, cele mai multe clopote erau turnate în atelierele firmei Hönig din Arad64, iar din 1880 i la „Prima turnătorie de fier” a lui Antoniu Novotny din Timi oara65. Clopotele erau comandate de comitetul parohial care deleaga doi sau trei membrii (de obicei preotul i doi epitropi) pentru a se deplasa la atelierele de turnătorie din Arad. Cheltuiala deplasării era suportată de epitropia parohială66. Turnarea i finisarea clopotului dura mai puŃin de o lună de zile, în funcŃie de greutatea i inscripŃionările de pe el. La data stabilită în contract, membrii delegaŃi de comitetul parohial care semnaseră comanda i contractul cu firma, se deplasau la Arad pentru „primirea clopotului bisericescu i examinarea lui”67. Odată făcută recepŃia, clopotul era transportat în parohie, sfinŃit i urcat în turnul bisericii. Pentru urcarea în turn se încheia un contract cu un me ter pentru „facerea unui scaun la clopot” i întărea cu fier cele existente68. Referitor la preŃul clopotelor cunoa tem câteva cifre. Un clopot de 700 kg a costat comunitatea din Lala inŃ, confecŃionat, transport i urcarea în turn, suma de 4 000 coroane; unul de 200 kg a costat 2 000 coroane; unul mic de 100 kg a costat comunitatea suma de 1 000 coroane, toate la sfâr itul secolului al XIX:lea69. În timpul primului război mondial, majoritatea clopotelor din bisericile arădene au fost rechiziŃionate de armata austro:ungară70, în cele mai multe cazuri, enoria ii despărŃindu:se cu greu de ele. Cunoa tem mai multe cazuri din care reiese marea durere a enoria ilor la despărŃirea de clopotele bisericii lor. Preotul Sava Traian Seculin 64 65 66 67 68 69 70 Turnătoria Frideric Hönig, fondată în anul 1840, avea în acel an un număr de 27 muncitori, în al căror profil intrau turnarea unor piese de ma ini, articole de lăcătu ărie i în special clopote. ProducŃia anuală a turnătoriei era evaluată la 16 000 florini, produsele ei fiind exportate în Ńările balcanice printre care i România. A funcŃionat pe strada Rákoczi nr. 11:28. Vezi Andrei Caciora, „Câteva informaŃii privind industria ora ului Arad în perioada 1878:1900”, în Ziridava, VI, 1976, p. 182. Pe paginile ziarelor arădene se afla următoarea reclamă: „Frederik Hınig, fabrică de clopote i metal, aranjată pe motor de vapor”. În 1889, comunitatea din Săvâr in comandă un clopot mic, pe care este inscripŃionat: „În numele Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul i Sfântul Duh s:au făcut acest clopot pe spesele lui Maxim Berla, a lui Iovu din Vine ti cu soŃia Madina i fiul Nicodim la anul 1889. Pomene te:i Doamne întru împărăŃia Ta pre ei i pre toate rudeniile lor vii i morŃi, Tornat Antoniu Novotny Timi ora. Procurat prin Nicolau Popovici paroch în Savor in”. În arhiva parohiei Lala inŃ se găsesc mai multe chitanŃe eliberate cu prilejul deplasării a trei membrii din comitetul parohial pentru „tocmirea clopotului bisericesc”. „Cuită. Supra 9 fl. v.a. scris nouă fl. v.a. care suma de bani pe basa decisului com. par. în care sa staverit spesele de calatorie alor trei membrii per. 3 fl. la unul cu ocaziunea tocmirei clopotului bisericesc al treilea c. II bas, prin epitropia parochială sau plătit din casa sf. biser. cuităm. Lala inŃu la 16 martie 1892. Ioan Hadan paroch. tefan Mihailovici, George Male .”, cf. A. P. O. R. Lala inŃ, Dosar nr. 2 (1891 1905), nenumerotat. Ibidem. „Cuită. Supra zece fl. v. a. care suma am primitu din lada stei biserici a comunei Lala inŃiu pentru întărirea clopoteloru cu ferul recerut i cu orofele ce le:am pregătitu eu ca me ter fauru după învoirea prealabilă a comitetului i a sinodului par. cumcă am primit cuitezu. Lala inŃiu la 21 mai 1892. Naintea noastră I. Hadan, George Male . Zaicu Alexandru fauru prin I. Hadan paroch.”, cf. Ibidem. Arhiva Parohiei Ortodoxe Române Lala inŃ, Protocolul edinŃelor sinodului parohial 1907 1925, edinŃa din 25 martie/7 aprilie 1916, nen. Cu ocazia rechiziŃionării clopotelor, comitetele parohiale întocmeau un „protocol” în care se menŃiona ordinul Consistoriului eparhial i se făcea „preŃuirea clopotelor”, (cf. Ibidem). „Comunele biserice ti vor fi despăgubite din partea armatei pentru clopotele recuirate cu 4 cor. per chilogram” (A. N. D. J. Arad, Fond Vtefan Cri an, dosar 28 (1911:1916), f. 183). Fenomenul recvirării clopotelor era valabil i pentru celelalte culte religioase. De exemplu, clopotele bisericii reformate i a celei evanghelice din Semlac, au fost confiscate în 1917, cf. Semlak. 1819 1994. 175 Jahre Einwanderung der Deutschen nach Semlak (Programul manifestărilor), Semlac, 1994, pp. 2, 3. 64 PAVEL VESA, CTITORI ȘI BINEFĂCĂTORI ÎN MEDIUL ECLAZIASTIC ARĂDEAN (SEC. XVIII–XX)... din Sânicolaul Mic nota pe filele unui unei Evanghelii tipărită la Bucure ti în 1895: „Ziua de 29 dec. 1916 (zi de marŃi) a fost o zi de jale pentru locuitorii acestei comune biserice ti, deoarece atunci ni s:au recvirat 2 clopote de la Sf. biserică, Clopotele aduse până la gara din loc cu trăsura au fost petrecute de toŃi credincio ii care mergeau cu capetele plecate i ochii scăldaŃi în lacrămi”. i enoria ii parohiei Dieci s:au despărŃit cu mare durere de clopotele bisericii. Evenimentul este imortalizat pentru urma i de învăŃătorul Gheorghe Precupa în revista „Biserica i coala”71. Este o evocare a rolului clopotelor în comunitatea bisericească dar i o expresie a durerii despărŃirii de acest obiect de cult achiziŃionat cu mari sacrificii de către enoria i. Era i durerea transformării materialului clopotelor dintr:un obiect chemător la rugăciune într:unul de suprimare a vieŃii oamenilor. Până acolo se ajungea încât persoane locale implicate în confiscarea clopotelor să nu mai fie acceptaŃi de comunitate. ÎnvăŃătorul Gheorghe Imbroane din Crocna, pe motiv că a fost „comisar la recvirări”, după 1918 nu a mai fost acceptate de locuitori la coala din sat72. Dacă începând din secolul al XIX:lea cele mai multe clopote au fost turnate la Arad în atelierele firmei Hönig, în secolul următor, unele au fost turnate în altelierele firmelor „D. D. Popescu” i „Oituz” din Bucure ti. Numeroase erau i donaŃiile de icoane, cărŃi sau obiecte de cult pentru bisericile nou construite, renovate sau pur i simplu pentru că biserica nu le avea pe toate cele trebuincioase săvâr irii serviciilor divine. Locul precumpănitor în înzestrarea bisericilor cu cele necesare l:au deŃinut donaŃiile particulare, familiale i comunitare. Actul donaŃial dovede te ata amentul enoria ilor i al donatorilor faŃă de Biserică dar i o prelungire a unei trăiri religioase fire ti. Binefăcători erau cei care ridicau troiŃe la răspântii de drumuri sau în Ńarini, cei care ofereau în duminicile i sărbătorile de peste an, făina pentru prescuri sau pentru pâinea care se nume te de popor pa ti de la Slujba Învierii. Acest fenomen, pe cât de puŃin cercetat până acum, pe atât de profund ca implicaŃie mentală, a fost determinat de tradiŃia veche ajunsă obi nuinŃă în societatea medievală de a face daruri, a presta omagii, a face pomeniri. În 1757, Adam Madă din JuliŃa, cumpăra din târgul de la Făget o icoană a Sf. Ierarh Nicolae, pe care, „pentru sufletul dumnealui i a părinŃilor”, a donat:o bisericii de lemn din parohie73. O icoană reprezentând pe Maica Domnului (sec. XVIII), a fost donată bisericii din łela de Anton Mocioni i a fost adusă de la mănăstirea Meteora din Muntele Athos. InscripŃia de la proscomidierul bisericii de lemn de la Corbe ti ne dezvăluie numele lui Bleu Zaharie care a suportat întreaga cheltuială a picturii din altar. „să aibă pomană în veci”74. Impresionează i gestul lui Toma Găletar, proprietar în łela din protopopiatul Lipovei, care, în 1895, dona comitetului parohial suma de 12 000 71 72 73 74 „Clopotele din Dieci i Hora clopotelor”, în Biserica i Vcoala, XLI, 1917, nr. 26, 8 iunie/25 iunie, p. 209. Articolul este reprodus de noi în Pavel Vesa, Din istoria comunei Dieci, pp. 122:125. Pentru alte rechiziŃii de clopote vezi: Ioan EvuŃian, „Clopotele din Odvo . Cuvânt de adio, cu ocaziunea recvirării clopotelor de la biserica română gr. or. din Odvo ”, în Biserica i Vcoala, XLI, 1917, nr. 6, 4/17 februarie, p. 54. P. Vesa, op. cit., p. 38. „Această sfântă i frumoasă icoană au luat Madă Adam din JuliŃa pentru sufletul dumnealui i a părinŃilor i o au dus la sfânta biserică pentru sărutare, că este făcută de zugrav de treabă. Astă icoană este luată din Făget, când au fost târg în ziua Floriilor, iar Adam au adus în ziua de Pa ti la biserică. Scris:am eu Izac or juliŃa grămătic. Icoana este a lui Sf. Nicolae”. M. Porumb, op. cit., p. 199. „Acest sfânt altariu s:au zugrăvit cu cheltuiala lui Bleu Zaharie i cu truda dumnealui, să aibă pomană în veci, la anul 1807, de mâna mea Nicolae Zugrav de la Lup a Mare”. cf. Ibidem, pp. 33, 88. 65 IDENTITATE I ALTERITATE 5 florini „cu menirea ca din venitul acestei sume să se ajute acea comunitate bisericească”75. Între cei ce donau bisericii diferite obiecte necesare săvâr irii cultului divin figurează i numele unor proprietari de domenii. În anul 1832, proprietarul domeniului din care făcea parte i parohia Văsoaia, făcea mai multe „dăruiri la biserică”. Pe un disc folosit în loca ul de cult, se afla următoarea inscripŃie: „Der Vaszoja er Kirchen : Gemeinde von Ihrem Grundherren Philip Scherz von Vasoaia 1832”. La începutul secolului al XX:lea, discul a fost „Renoit prin proprietarul de pământ din Văsoaia Dl. Novac Peter. 1904”76, probabil un urma al donatorului. DonaŃia de carte reprezenta i un aspect cultural impresionant, constituind în cele din urmă, una din căile principale de înzestrare cu cărŃi a comunităŃii. Fenomenul început deja în secolul al XVII:lea, se amplifică începând cu secolul următor, devenind un eveniment notabil în viaŃa comunităŃilor. În primul an al secolului al XVIII:lea, Negru Filip din Agri ul Mare, la 5 iunie 1701, cumpăra de la călugărul Nistor, venit probabil din łara Românească, un exemplar al CărŃii române ti de învăŃătură a lui Varlaam (Ia i 1643), pe care, diacul Filip scrie următoarea însemnare: „Această svântă carte, anume Păucenie o au cumpărat Negru Filip din Agrigiu, de la monah Nistora, în Arad, să fie în sat pomană pre viŃa pre sămânŃa mo ilor, atrămo ilor, nepoŃilor, a strănepoŃilor cătră care se lasă această Păucenie moldovenească care le iaste dulceaŃa pre limba rumânească s:o propovăduie precum se cadie iar cu talantul fiecare să aporească sămânŃa cuvântului, să înmulŃească pre dânsa curată în toate duminicile preste an când va fi popor strânsu i ca din o fântână adăpa să se răcorească. Scris:am eu diacul Filip, în zilele împăratului Leopold i mitropolitului Atanasie de la Bălgrad, anii 1701, luna iunie, 5 zile”77. În timpul arhipăstoririi episcopului Sinesie Jivanovici (1751–1768), catedrala din Arad se îmbogăŃe te prin numeroase danii. În 1752, în inventarul bisericii se menŃionează că „românii s:au întovără it i au cumpărat i au dat bisericii” un Minei prăznicar (Antologhion) i un Ceaslov în limba română. Episcopul însu i dăruie te trei brâie cu închizători de argint, o Evanghelie ferecată în argint i aur, un brâu cu cheotori de argint, un potir mare de argint, încrustat, cu un disc i o steluŃă cu cruce în vârf i aurite78. În mod obi nuit, preoŃii cumpărau i ei cărŃi de cult pe care le dăruiau bisericilor în care slujeau. În 1782, cu 18 florinŃi, preotul Iov din Vidra cumpăra o Cazanie (Bucure ti, sec. XVIII) care „să fie pomană în veci la sfta biserică”79, iar preotul Toma de la Corbe ti, „să:i fie de pomenire”, a dat 16 zloŃi pe o Evanghelie (Bucure ti, 1682) i a donat:o bisericii80. Exemplul preoŃilor este luat i de enoria i, care cumpărau cărŃile i le donau loca ului de cult. „Această sfântă i dumnezeiască carte, Evanghelie (n. n. sec. XVIII), 75 76 77 78 79 80 Familia, XXXI, 1895, nr. 3, 15 ianuarie/27 ianuarie, p. 35. A. A. O. R. Arad, tefan Stan, Cronica bisericei parochiale din comuna Văsoaia, 19077, f. 5 (mss). Florian Duda , „Exemplare ale Cazaniei lui Varlaam identificate în părŃile Zarandului”, în Mitropolia Ardealului, XXIV, 1979, nr. 7:9, p. 714. Horia Medeleanu, „Catedrala Aradului în veacul al XVIII:lea”, în Mitropolia Banatului, XXXIII, 1983, nr. 7:8, pp. 450:451. A. A. O. R. Arad, grupa III, dosar 385/1930, doc. 7514, f. 344. Elena Rodica Colta, „Vechile tipărituri române ti în judeŃul Arad”, în Ziridava, XII, 1980, p. 733. 66 PAVEL VESA, CTITORI ȘI BINEFĂCĂTORI ÎN MEDIUL ECLAZIASTIC ARĂDEAN (SEC. XVIII–XX)... au cumpărat PetcuŃ Iovan i cu soŃia dumisale cu 16 florinŃi, pentru sufletul lui i a părinŃilor lui i au dat dlui popa Pătru pomană, nime să nu aibă treabă la carte aceasta numai popa Pătru Popovici din Gro i, 1762 febr. în 19 zile”81. CărŃile cupărate erau donate bisericii prin intermediul preotului paroh („Această sfântă carte […] sau cumpărat […] i a dat:o în brânca lui popa […]”). Vedem că, adeseori, eforturilor unui preot de a cumpăra o carte i se alătura i alŃi confraŃi sau enoria i care î i văd astfel încununate eforturile, cartea având în acest caz mai mulŃi „proprietari”. Consemnarea că „tot satul” sau „sătenii” ori un Ńăran sau altul „cu feciorul sau cu tot neamul” achiziŃionau o carte sau alta pentru biserica din localitate, devine atât de obi nuită încât ea reflectă o stare mai generală i anume faptul că credincio ii într:o măsură însemnată, contribuie la procurarea cărŃilor. Ei făceau acest lucru i atunci când preotul satului era cel care cumpăra cartea, căci mulŃi dintre enoria i participau la strângerea sumei necesare. Mai mulŃi enoria i din parohia Secaci de Beliu, în 1764, cumpără de la „diacul Ion din (Rumunie ?)” exemplarul unei Evanghelii tipărită la Bucure ti în 1760: „Această sfântă i dumnezeiască Evanghelie o au cumpărat Mură an Pătru din Mărău i cu satul Secaci, anume Mură ană Petru i cu soŃia lui Măria din Mărău au dat florinŃi 12 i au mai dat...Ion zlot 4, Nica on zlot, Grama Irimie zlot 1, Ionu lui Vasile zloŃi 2, Nică Petre zloŃi 2, la biserica Secaciului să fie pentru pomenirea celor ce au dat... i să nu se înstrăineze de la biserică nicăierea i s:au cumpărat la anul 1764 noiemvrie 7. i au vânduto diacul Ion din (Rumunie ?)”82. Sute de manuscrise i tipărituri, elaborate sau imprimate cu multă trudă i cheltuială, puse în circulaŃie cu destule greutăŃi, cumpărate cu însemnate sume de bani, au ajuns prin danie, bunuri spirituale colective, comunitare, ob te ti. PreoŃii din mediul rural, diecii, copi tii, colportorii, legătorii de cărŃi i dascălii au săvâr it danii impresio: nante, putându:se afirma că n:a existat comunitate ecleziastică care să nu fi beneficiat de generozitatea lor. Locul precumpănitor în înzestrarea bibliotecilor parohiale cu cărŃi l:a deŃinut însă daniile familiale, particulare i colective. Mărturiile manuscrise dezvăluie faptul că cel mai adesea cărŃile au fost date pentru că „au fost de lipsă” deoarece comunitatea nu le:a avut, sau pentru luminarea minŃii i hrană sufletelor, pentru înlăturarea neînŃelegerii i a neînvăŃării, adică pentru nevoia învăŃăturii de carte, dar mai ales, „ca pomană” pentru pomenirea sau amintirea ve nică83. Numeroase cărŃi au fost donate pe seama comunităŃilor pentru învăŃătură, pentru întărirea legii, a datinilor i obiceiurilor. În 1680, Cazania lui Varlaam era dăruită în satul Agri ul Mare, să fie „de dulceaŃă pre limba românească, să o propovăduiască cum se cade, cu talentul să sporească fiecare sămânŃă cuvântului în toate duminicile când va fi strâns norod i ca din o fântână adăpa să să răcoare”84. Altele au fost făcute danie pentru „iertarea de păcate”, pentru sănătate, ori ca har i mulŃumire pentru scăparea de năvălirile străine ori întoarcerea în pace i sănătate de la război. Conform unui vechi obicei, nu odată cartea a fost făcută danie pentru iertarea de păcate, inclusiv păcatului omuciderii. La mijlocul secolului al XVII:lea, în Zărand 81 82 83 84 Ibidem. Idem, „Însemnări de pe cărŃi vechi române ti, documente ale veacurilor trecute”, în Ziridava, XI, 1979, pp. 1060:1061. Pentru amănunte vezi: Ibidem, pp. 1061:1062. Florian Duda , Cazania lui Varlaam în vestul Transilvaniei, Timi oara, 1979, p. 144. 67 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Cartea de învăŃătură din Obâr ia o făcea danie în sat familia Mager „pentru că au gre it de au omorât pe Flore Pavel din Obâr ia i o au dat de au făcut pace cu frăŃie, lui Pavel cartea să fie pomană sufletească”. În 1711, în partea Aradului, un Octoih copiat de către Vasile Sturze Moldoveanul, îl dă parohiei Felnac locuitorul Ilie Haiduc „pentru pacea ce:au făcut cu Alecsa, pentru o gre a[lă] ce au omorât pe Blaj Ioan, frăŃie Alecsii, i:au dat:o pentru acea gre eală să:i fie pomană i s:au împăcat cu Alecsa, Haiduc Ilie, ca oameni buni, s:a făcut pace i s:au iertat pentru această carte”85. Însemnarea de danie scrisă pe un exemplar al Chiriacodromionului de la Bălgrad (1699), provenit din Zărand, preciza că „de s:ar întâmpla să cază în mâinile cuiva, vreunui străin să o fure seu să o tăgăduiască, au să o ia cu sila, măcar ar fi [...] să nu o poată vinde, că iaste cumpărată pentru moartea bunului fecior, anume Toader, cum că tată:său, anume Bogdan Chinezul, l:a iertat pentru că au făcut pace dacă l:au rugat acel uciga ce au ucis pre feciorul lui Bogdan, că va cumpăra această carte, pentru sângele acela nevinovat, iară întru acest chip l:au iertat, omu în sat să nu ază, că ezând într:un sat, ori la beŃie, ori la trezie, nu tiu [ce] să va întâmpla, că a a am avut legătura”86. Au fost numeroase daniile testamentare reprezentate de cărŃile date ca zestre sau lăsate ca mo tenire. Ele implică i obligă, nu o dată, pe urma ii i urma ii urma ilor acelora care le:au prestat, însemnările, notate ca expresie a acestui adevăr pe multe cărŃi, dezvăluind, în ultima instanŃă, dreptul statornicit sau adeverit de proprietate asupra lor. Un Penticostar (Râmnic, 1743), dat de către Maria Moldovan pentru pomenire în Pusta Otlaca, era lăsat în 1746 în mîna ginerelui ei, Iosif. După moartea acestuia urma să fie a pruncilor lui „cari vor fi preoŃi sau cărturari”, de nu vor fi, cartea putea fi dată în mâna „fiestorilor” (n. n. feciorilor) Mariei, Ion i Pătru, „de vor fi preoŃi”, iar de nu, ea să rămână oricui din „viŃa” lor care „va ti carte”.87 Uneori, la cererea frunta ilor satelor, ai comunită ilor ecleziastice, numeor i dascăli i copi ti au întărit prin prestanŃa i scrisul lor dania multor cărŃi. Nenumărate au fost cazurile când comunităŃile au fost nevoite să: i construiască biserici noi i să: i procure alte cărŃi, a a cum proceda, la 1757, comunitatea ecleziastică a Hălmagiului88. Daniile de carte s:au făcut cu legământ, acesta fiind lăsate întotdeauna în grija urma ilor i ocrotite prin blesteme, scrise cu rostul de a:i con tientiza pe urma i i, evident, de a:i impresiona i a preveni înstrăinarea scrierilor. Aceasta deoarece cartea, mai ales datorită valorii băne ti ridicate, putea lua, în diferite împrejurări ale vieŃii sau din diferite motive, de către acei care au dăruit:o sau de către urma ii lor. Uneori, donaŃia cărŃii se făcea în prezenŃa unor notabilităŃi locale. Semnificative sunt i împrejurările în care se săvâr eau donaŃiile. În 1743, un exemplar al Chiriacodromionului de la Bălgrad din 1699, este donat bisericii din Mâsca în prezenŃa panului din Pâncota i a protopopului. Un alt exemplar al acelea i cărŃi, pe la jumătatea secolului al XVIII:lea, era donată bisericii din Hă ma , în prezenŃa panului din Mizie , în târgul din Beiu 89. Au fost cazurile când, enoria i donau cărŃi pentru bisericile din parohiile învecinate. În 85 86 87 88 89 Idem, Vechi cărŃi române ti călătoare, Bucure ti, Editura Sport Turism, 1987, p. 81, 82. Ibidem, p. 82. Ibidem, p. 86. Idem, Zărandul. Chipuri i fapte din trecut, Bucure ti, Albatros, 1981, p. 60. Idem, Vechi cărŃi române ti călătoare, pp. 82, 98, 106. 68 PAVEL VESA, CTITORI ȘI BINEFĂCĂTORI ÎN MEDIUL ECLAZIASTIC ARĂDEAN (SEC. XVIII–XX)... oaniarie 1871, Macrina Brădean din Govojdie, cumpără i donează bisericii din Buhani o Evanghelie, „pentru sufletul său i a părinŃilor”90. Valoarea materială le:a conferit cărŃilor o situaŃie socială de prestanŃă. Marea majoritate a însemnărilor de proprietate i circulaŃie notate pe cărŃi, au fost scrise după tipicul actelor de vânzare:cumpărare ale timpului, dovedind că, cel mai adesea, asemenea altor bunuri culturale de valoare, ele au fost cumpărate sau vândute, ajun: gând prin schimbul comercial de la o persoană la alta, dintr:un loc în altul. Însemnările dezvăluie, specificul i desfă urarea comerŃului liber cu cartea, neîngrădit, exceptând măsurile prohibitive referitoare la pătrunderea scrierilor române ti de peste CarpaŃi în Transilvania, de orânduieli i statute prin stabilirea unor preŃuri maximale i minimale, iar cifrele sau valorile exprimă, de regulă, preŃul real al pieŃei. PreŃurile cărŃilor române ti erau, comparativ cu alte mărfuri, atât de ridicate încât ele au fost inaccesibile unei pături sociale cu existenŃă modestă. Cu toate acestea, faptul că au fost cumpărate de enoria i i donate bisericii pentru nevoile cultului, denotă spiritul de sacrificiu i devotamentul pentru credinŃa strămo ească de care erau animaŃi credincio ii. Se cunosc i cazuri când unele cărŃi au fost vândute mai scump, mai ales de către negustori i colportori, ori mai ieftin, aceasta când s:a cunoscut valoarea reală a cărŃii sau când împrejurările au impus înstrăinarea lor. PreŃurile relevate atestă, în primul rând, valoarea bănească însemnată a cărŃilor, atât la apariŃie cât i după aceea. Moneda diferă (florini, taleri, zloŃi), la fel i bunurile în natură (fân, grâu, miei, vin). În 1659, pentru un exemplar al Cazaniei lui Varlaam, se plătea 30 florini, în 1701 numai 25 florini, iar în 1708, 32 de zloŃi. O claie de fân, în 1725, se dădea pentru un exemplar al Evanghelei învăŃătoare tipărită la Mănăstirea Dealul în 1644. Spre sfâr itul secolului al XVIII:lea, preŃul cărŃilor scade. În 1795, pentru un exemplar din Adunarea cazaniilor, tipărită la Viena în 1793, cunoscutul cărturar iluminist Nicolae Horga Popovici, parohul Seleu ului, achită suma de 7 florini. În 1783, comunitatea ecleziastică din omo che , intra în posesia unui exeplar al Cazaniei lui Varlaam, contra a „trei căbele i jumătate de grâu”. PreŃul tipăriturilor a depins de interesul manifestat pentru ele, de tirajul în care au apărut, erau sau nu legate, noi sau vechi, complete sau incomplete. Echivalentele de preŃuri din cuprinsul unor însemnări, corelate cu cele ale altor bunuri economice, dezvăluie valoarea însemnată a scrierilor. În vestul Transilvaniei, ferdela de grâu era echivalentă cu 2 florini, un car cu fân, echivalent cu 2 florini iar o găleată de grâu era echivalentă cu 8 florini91. Sentimentul de pietate al enoria ilor poate fi sesizat i prin alte donaŃii către loca ul de cult. Acestea constau în obiecte de cult, materiale de construcŃie (var, cărămidă, lemne) sau sume de bani. În anul 1890, într:un număr de 23 parohii din cuprinsul Consistoriului eparhial arădean s:a înregistrat suma de 11 851 florini v. a.92 90 91 92 „Această Sfântă Evanghelie sau cumpărat de Macrina Brădian din Govojdie cu 13 fl. v. a. i au dat la Sfânta Biserică din Bohani pentru mântuirea sufletului său i a părinŃilor său Todor, MăriuŃă, Ioan, Todor, Constantin, Ioan, Andrei, Mihai, Todor, Pavel, Ioan spre vecinica pomenire. 1 Ianuarie 1871 în PreoŃia mea preotul Petru Costan i rămânând i următorilor preoŃi ca numele din sus pus să nu fie uitate. Amin” (Evanghelie, Sibiu, 1844, f. 1 gardă). Cartea se află în Biblioteca Parohiei Buhani, Protopopiatul Sebi . Fl. Duda , op. cit., pp. 39:64. La această sumă se mai adaugă preŃul unor materiale de construcŃie i a două clopote, menŃionate în rapoartele protopopilor. Protocol despre edinŃele sinodului eparhial din diecesa română greco orientală a Aradului Ńinute în sesiunea ordinară din anul 1891, Arad, 1891, pp. 27:29. 69 IDENTITATE I ALTERITATE 5 donată pentru biserici, sumele variază între 35 florini v. a. i 6 000 florini. DonaŃiile erau făcute de simpli enoria i, de diferiŃi proprietari ortodoc i (Eugeniu Mocioni), dar i de credincio i de altă etnie i religie (Seidner Bernat din Bârzava; Alois Lichtenstein din Ilteu). DonaŃiile erau individuale sau în grup. DonaŃia cea mai ridicată este cea a lui Ioan Cri an din Nădab care a „testat bisericei” pământ în valoare de 6 000 fl. v. a.93. Era evidentă dorinŃa tot mai manifestă a credincio ilor, clerici i mireni, de a face ceva pentru principala formă văzută a instituŃiei Bisericii, loca ul de cult, dorinŃa a tot mai multor enoria i de a deveni ctitori i binefăcători. *** Calitatea de ctitor presupune, a adar, pentru viaŃa bisericească a românilor din părŃile Aradului ( i nu numai), un ansamblu de relaŃii complexe, influenŃate în chip deosebit de obiceiul pământului. În cadrul acestor relaŃii, actul de ctitorire înfăptuit prin finanŃarea antierului construirii unui loca de cult, pictării pereŃilor sau a iconostasului, achiziŃionarea clopotelor sau cumpărarea odoarelor sfinte, a ve min: telor, cărŃilor, prezintă trăsături particulare determinate de importanŃa actului donaŃiei, de motivaŃiile ctitorilor sau binefăcătorilor precum i de felul cum erau văzute aceste acte ctitorice ti în societatea românească arădeană din perioada medievală, în cea pre: modernă i modernă. 93 Ibidem. 70 Despre inovaŃiile „latine” introduse în Biserica Română Unită la jumătatea secolului al XIX lea Ana Victoria Sima Despre Biserica Română Unită, în a doua jumătate a secolului al XIX:lea, s:a scris mult în ultimul deceniu. Majoritatea scrierilor au surprins aspecte i problematici foarte diverse. De la înfiinŃarea episcopiilor de Lugoj i Gherla, la monografii dedicate mitropoliŃilor Alexandru terca uluŃiu, Ioan Vancea i episcopului Victor Mihaly de Ap a, la învăŃământul confesional, la organizarea i funcŃionarea vicariatelor foranee ale Năsăudului (Rodnei), HaŃegului i Silvaniei, toate sunt contribuŃii istoriografice menite să recompună într:un tablou cât mai unitar istoria Bisericii unite din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX:lea. Dar s:a scris puŃin sau aproape deloc despre inovaŃiile de expresie catolică (latină) introduse în organizarea sa instituŃională i constituŃională. Poarta de acces a acestora a fost deschisă odată cu înfiinŃarea mitropoliei de Făgăra i Alba Iulia în 1853. A fost momentul în care, în Transilvania apărea o structură instituŃională nouă i odată cu ea o nouă demnitate arhierească: cea de arhiepiscop i mitropolit. Noutatea ei a făcut ca încă de la înfiinŃare, Sfântul Scaun să nu tie cum să se raporteze la noua demnitate ecleziastică. Se admitea doar că fiind vorba de o Biserică unită cu cea romană, organizarea ei trebuia să urmeze modelul instituŃional i disciplinar al Bisericilor răsăritene. Nu tia în schimb, cum trebuia desemnat viitorul mitropolit? Care urmau să:i fie drepturile i compentenŃele? Erau nelămuriri i întrebări care porneau de la situaŃia particulară a uniŃilor din Transilvania, în contextul noii lor organizări mitropolitane i a mutaŃiilor politico:religioase din monarhia austriacă, la mijlocul secolului al XIX:lea. Interesant este că nici elita clericală i intelectuală a Blajului nu avea o idee foarte clară despre cum trebuia să arate instituŃia lor mitropolitană. tiau doar că viitorul mitropolit trebuia să fie ales, să aibă drept de a „Ńine” sinod i să fie independent de orice altă jurisdicŃie străină, cu excepŃia Scaunului roman. De pildă, în cererea adresată împăratului, cu prilejul sinodului electoral al episcopiei de Făgăra din 1850, se cerea „rea ezarea” mitropoliei, iar arhiereului ei „să fie capul basericei române greco catolice atârnătoriu singur de la apostolicul tron al Măriei Voastre, i în celea spirituale nemjlocit de la Scaunul apostolic din Roma veche....să aibă putere legiuită i nerestrânsă a: i Ńine sinodul după vechea sa datină în tot anul”1. Nici în propunerea * Realizarea materialului de faŃă a fost susuŃinută printr:un proiect oferit de Autoritatea NaŃională Pentru Cercetare tiinŃifică, CNCS:UEFISCDI, număr proiect: PN II RU TE 2011 3 0286. / This work was suppor: ted by a grant of the Romanian National Authority for Scientific Research, CNCS:UEFISCDI, project number: PN II RU TE 2011 3 0286. 1 Ioan Micu Moldovan, Acte sinodali ale basericei romane de Alba Iulia i Făgăra iu, Blasiu:Sibiu, Tipografia lui S. Filtisch (W. Krafft), 1869, p. 83. 71 IDENTITATE I ALTERITATE 5 episcopului de Oradea, Vasile Erdely2, i nici în cea a vicarului Silvaniei, Alexandru terca uluŃiu, formulate tot în 18503, în chestiunea „reactivării” mitropoliei, nu existau precizări cu privire la drepturile mitropolitane i la limitele jurisdicŃiei sale. Ne putem întreba a adar, cum se explică lipsa unor asemenea prevederi, din moment ce statutul mitropolitan i demnitatea aferentă fuseseră o aspiraŃie atât de viu manifestată i întreŃinută în ambianŃa ecleziastică a Blajului4. Răspunsul rezidă probabil în mo tenirea orientală a Bisericii române unite, pe care o vedeau automat transferată i asupra noii provincii mitropolitane i a asupra drepturilor i jurisdicŃiei mitropolitului. S:ar putea crede deci, că nu au considerat necesară definirea foarte exactă a instituŃiei mitropolitane, din moment ce odată „reactivată” ea urma să preia acelea i drepturi i prerogative ale mitropoliŃilor din Biserica răsăriteană. Dar tocmai lipsa unor precizări concrete i ezitările ierarhiei române ti au făcut ca încă din bulla de înfiinŃare a mitropoliei Ecclesiam Christi (1853), Sfântul Scaun să introducă i să fixeze câteva prevederi inovatoare în acest sens. Una dintre ele se referea la impunerea paliului5, pe care mitropolitul unit trebuia să:l ceară papei, ca semn al jurisdicŃiei recunoscute lui de Sfântul Scaun i al comuniunii cu suveranul pontif. O alta privea dreptul de sfinŃire al mirului, recunoscut nu doar mitropolitului ci i fiecărui episcop sufragan6. Se stabilea, de asemenea, obligativitatea mitropolitului, în calitate de arhiepiscop al episcopiei de Făgăra , de a întocmi i a trimite Romei, din patru în patru ani, rapoarte asupra propriei eparhii, cunoscute sub numele de rapoarte ad limina sau relatări diecezane. Tot aici se înscrie i obligativitatea depunerii profesiunii de credinŃă, prevăzută în bulla pontificală, pe care mitropolitul împreună cu episcopii nou numiŃi i cu membrii capitlurilor trebuiau să o depună în faŃa capitlului mitropolitan. Cât prive te impunerea paliului, este limpede că avem de:a face cu o inovaŃie absolută în configurarea instituŃiei mitropolitane române ti. Specific Bisericii latine, unde era acordat prin excelenŃă arhiepiscopilor, palliul a fost impus treptat i mitropoliŃilor catolici răsăriteni, din dorinŃa de a:i apropia, o dată în plus de modelul 2 3 4 5 6 Ovidiu Horea Pop, „L’intervento presso la Corte di Vienna del vescovo Vasile Erdeli nel contesto della creazione della Metropolia unita della Transilvania”, în Ion Cârja (coord.), I Romeni e la Santa Sede. Miscellanea di studi di storia ecclesiastica, Bucarest:Roma, Scriptorium, 2004, p. 105:116; Gheorghe Gorun, „Rolul episcopului de Oradea Vasile Erdely în demersurile pentru înfiinŃarea mitropoliei române ti a Tranilvaniei”, în Biserica Română Unită cu Roma, greco catolică: Istorie i Spiritualitate. 150 de ani de la înfiinŃarea Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco catolică la Blaj, Blaj, Buna Vestire, 2003, p. 377:384. Octavian Bârlea, „Metropolia Bisericii Române Unite proclamată în 1855 la Blaj”, în Perspective, nr. 37:38, X, 1987, p. 218:221. Cesare Alzati, „În Blaj la Mitropolie: continuitatea istorică i con tiinŃa instituŃională în Biserica Română din Transilvania”, în Biserica Română Unită cu Roma, greco catolică: Istorie i Spiritualitate. 150 de ani de la înfiinŃarea Mitropoliei Române Unite cu Roma, Greco catolică la Blaj, Actele sesiunii de comunicări tiinŃifice internaŃionale de la Blaj, din 19:20 iunie 2003, Blaj, Editura „Buna Vestire”, 2003, p. 221:230. Paliul, (termen derivat din latinescul pallium – manta, pelerină de lână), se înscrie în categoria odăjdiilor sacre utilizate în Biserica catolică, fiind confecŃionat din lână albă, ornat cu ase cruci brodate cu mătase neagră, ale cărui extremităŃi cad pe piept i pe spate i simbolizează mielul purtat pe umeri de Bunul Păstor. Rezervat iniŃial doar papei, paliul a fost ulterior conferit i arhiepiscopilor, mitropoliŃilor i primaŃilor latini ca semn al jurisdicŃiei delegate lor de Sfântul Scaun i al comuniunii particulare cu suveranul pontif. http://www. enciclopediacattolica.it/wiki/Pallium, accesat la 28 07.2009, 18.10 h; treptat, acesta a fost impus i arhiepis: copilor i mitropoliŃilor catolici orientali ca simbol a comuniunii lor depline cu succesorul Sfântului Petru. Octavian Bârlea, „Metropolia”, p. 280. 72 ANA VICTORIA SIMA, DESPRE INOVAłIILE „LATINE” ÎN BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ ... instituŃional latin. Acceptat fără rezistenŃe din partea primului mitropolit, uluŃiu7, palliul avea să rămână un însemn distinctiv al mitropoliŃilor români uniŃi, pe care toŃi succesorii săi l:au cerut cu prilejul confirmării lor din partea Sfântului Scaun. i dreptul de sfinŃire al mirului, acordat fiecărui episcop, avea o semnificaŃie aparte. Este tiut faptul că în Biserica răsăriteană, ierurgia sfinŃirii mirului era recunoscută mai ales patriarhilor i mitropoliŃilor, altfel spus, întâistătătorilor diverselor Biserici, pentru a sublinia i prin aceasta unitatea cât mai deplină a cre tinismului oriental8. În noua provincie mitropolitană de Făgăra i Alba Iulia, acordarea acestui drept nu doar mitropolitului ci i episcopilor sufragani văde te tendinŃa restrângereii autorităŃii mitropolitane în favoarea celei episcopale, realitate specifică Bisericii latine. Tot dinspre Biserica latină venea i practica relatărilor diecezane, prin care Sfântul Scaun era informat periodic asupra situaŃiei interne a episcopiilor. Impusă românilor uniŃi odată cu înfiinŃarea mitropoliei, practica relatărilor diecezane a fost apoi generalizată, începând din 1856, la nivelul tuturor uniŃilor din monarhia austriacă9. Era o altă modalitate prin care Sfântul Scaun încerca să exercite un control permanent asupra tuturor schimbărilor i transformărilor eparhiale. Privitor la episcopatul român unit, primele rapoarte diecezane au fost expediate Sfântului Scaun, în 185710, fără ca în anii imediat următori să le regăsim redactate i trimise Romei cu regularitate, fapt ce a determinat intervenŃia Scaunului roman în acest sens. Cea mai serioasă intervenŃie în sensul reglementării lor a avut loc odată cu revizuirea decretelor primului sinod provincial. A fost prilejul cu care s:a impus tuturor episcopilor provinciali obligativitatea de a trimite la Roma, o dată la patru ani, rapoartele lor eparhiale11. Referindu:ne la aceasta se impune precizat faptul că de i o asemenea prevedere fusese stabilită încă din 1853, în bulla de înfiinŃare a mitropoliei, episcopii uniŃi din Transilvania nu se dovediseră extrem de consecvenŃi în a le înainta Sfântului Scaun. Bunăoară, după episodul din 1857, au urmat aproape două decenii în care Sfântului Scaun nu i:au fost expediate decât 4 rapoarte: două din 1863, provenite din episcopia Lugojului12 i a Oradei, altul în 186913, redactat de mitropolitul Ioan Vancea pentru arhidieceza Blajului, iar al patrulea, din 187514, provenit tot din episcopia Lugojului i redactat, de această dată, de episcopul Victor Mihaly de Ap a. 7 8 9 10 11 12 13 14 Iată ce mărturisea mitropolitul uluŃiu, cu prilejul primirii palliului, în cadrul instalării sale solemne la Blaj în 1855: „Primesc a adar cu tremur i teamă i cu cea mai adâncă umilinŃă i aducere de mulŃumiri acest paliu arhiepiscopal, însemnul demnităŃii de mitropolit : prin care se pune pe umerii neputinciosului de mine povara celei mai mari răspunderi în faŃa lui Dumnezeu: nu atât ca o răsplată a meritelor mele ci ca pe un dar al îndurării divine i al harului osebit al preasfântului domn i părinte al nostru...”, în Ana Victoria Sima, Vizitele nunŃiilor apostolici vienezi în Transilvania (185 1868), vol. II – Documente, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2003, p. 53:54. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox, LegislaŃie i administraŃie bisericească, vol. II, Bucure ti, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1990, p. 124:125. Vezi Anexa I. Archivio Segreto Vaticano (în continuare ASV), Archivio della Nunziatura di Vienna (Arch. Nunz. Vienna), vol. 424 B, Cardinal de Luca, vol. LII, Diocesi Suffragane di Fogaras, ff. 271r,v:278r; 479r,v:488r; 28r,v:33v. Conciliulu Provinciale Primu alu provinciei basericesci greco catolice Alba Iulia si Fagarasiu, tienutu la anulu 1872 – Concilium Provinciale Primum provinciae ecclesiasticae graeco catholicae Alba Iuliensis et Fogarasiensis, celebratum anno 1872, Blasiu, Tipografia Seminarului Archidiecesan, 1882, pp. 33:37. Eparhia Română Unită de Lugoj, Arhiva Episcopiei Greco Catolice de Lugoj, doc. 564/1863. Archivio della Congregazione per le Chiese Orientali (în continuare ACCO), Scritture riferite nei Congressi, Romeni, 1:562, 1858:1875, ff. 362r:v–389v. ACCO, Scritture riferite nei Congressi, vol 1/1865:1875, ff. 551r:561r,v. 73 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Pe fondul acestor sincope, CongregaŃia de Propaganda Fide a Ńinut să introducă obligativitatea acestora în decretele revizuite ale primului sinod mitropolitan. Tot atunci, unii dintre cardinalii care au participat la revizuirea decretelor, au pledat pentru impunerea i a obligativităŃii „vizitelor ad limina apostolorum”, specifice episcopatului latin. Dar, opoziŃia majorităŃii lor a făcut ca, în cele din urmă, să se renunŃe la introducerea unei asemenea practici, care a fost lăsată, în schimb, la latitudinea fiecărui episcop15. Urmare a acestor intervenŃii a fost faptul că începând din anii 80 ai secolului al XIX:lea, rapoartele diecezane au început să fie redactate i expediate Romei cu regularitate o dată la patru ani. Ele deveneau astfel o altă modalitate prin care Sfântul Scaun încerca să exercite un control permanent asupra tuturor schimbărilor i transformărilor eparhiale. Nu în ultimul rând, printre inovaŃiile introduse în Biserica Română Unită, în a doua jumătate a secolului al XIX:lea, s:a aflat i obligativitatea depunerii mărturisirii de credinŃă. Cu aceasta ne aflam în faŃa unei practici pe care Sfântul Scaun a impus:o treptat tuturor catolicilor orientali, cu scopul de a:i familiariza cu învăŃăturile doctrinei catolice. Două au fost formulele de credinŃă impuse de:alungul timpului catolicilor răsă: riteni: cea aparŃinând papei Gregorius al XIII:lea i cea a papei Urbanus al VIII:lea. Întrebarea este: ce conŃineau aceste formule de credinŃă? Care era finalitatea lor pentru catolicii orientali? Răspunzând mai întâi ultimei întrebări, aceste formule de credinŃă erau menite să consolideze unirile catolicilor răsăriteni cu Biserica Romei, să:i fidelizeze suplimentar, familiarizându:i i învăŃându:i pe ace tia cu doctrina i învăŃăturile Bisericii catolice. Prin intermediul lor, ei depuneau un jurământ, care se dechidea cu mărturisirea simbolului de credinŃă niceo:constantinopolitan, unde era inserat i Filioque, prin care se obligau să creadă i să respecte prevederile sinoadelor ecumenice, a celor de la FlorenŃa, dar i a celor de la Trento, normele Bisericii cu privire la cele 7 taine, doctrina despre indisolubilitatea căsătoriei, despre păcatul originar i interpretarea cărŃilor sfinte a a cum au fost ele definite în conciliul de la Trento, precum i toate practicile i teoriile condamnate de Biserica catolică. Tipărite de congregaŃia De Propaganda Fide, pentru prima dată în 1623 i apoi succesiv în 1642 i 1671, cele două formule de credinŃă se diferenŃiau doar prin faptul că cea emisă de papa Urbanus al VIII:lea era mult mai amplă decât prima16. Prin constituŃia Etsi Pastoralis, a papei Benedictus al XIV:lea, se impunea italo:grecilor utilizarea formulei de credinŃă emisă de papa Gregorius al XIII:lea. În 1825, în contextul revizuirii i aprobării la Roma a statutelor capitlului bisericii grecilor din Piana degli Albanesi (Sicilia), s:a impus tuturor membrilor capitlului obligativitatea depunerii mărturisirii de credinŃă gregoriene. De altfel, grecii din Italia au rămas singurii orientali care să utilizeze formula de credinŃă gregoriană. 15 16 Idem, Ponenze della Sacra Congregazione de Propganda Fide, Affari del Rito Orientale, vol. 3,1/1877, f. 8r:9r. Pentru una dintre cele mai recente analize detaliate asupra formulei de credinŃă destinate orientalilor de papa Urbanus al VIII:lea, vezi: Silvano Giordano, „La Professio Ortodoxae Fidei ab Orientalibus facienda elaborata da Urbano VIII”, în Nicolae Boc an, Ana Victoria Sima, Ion Carja (coord.), IdentităŃi onfesionale in Europa Central Orientală (secolele XVII XXI), Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2009, p. 95:111. 74 ANA VICTORIA SIMA, DESPRE INOVAłIILE „LATINE” ÎN BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ ... Spre deosebire de ei, toŃi ceilalŃi catolici orientali aflaŃi în afara Italiei, precum melchiŃii i rutenii au adoptat treptat formula de credinŃă urbaniană. Aceasta a fost reglementată în 1803, când printr:o scrisoare pontificală adresată tuturor patriarhilor i episcopilor „de rit oriental” se prevedea obligativitatea folosirii formulei de credinŃă a papei Urbanus al VIII:lea17. Textul ei a rămas în vigoare neschimbat până spre sfâr itul secolului al XIX:lea, când pe fondul schismei din biserica armeană, papa Pius al IX:lea a dispus redactarea unei variante emendate a formulei urbaniene, care să includă i noile decrete ale conciliului Vatican I. Ea avea să fie definitivată abia în 1881, în vremea succesorului său, Leon al XIII:lea18. Noua ediŃie a profesiunii urbaniene de credinŃă conŃinea, pe lângă definiŃiile conciliului florentin i pe cele formulate în conciliul Vatican I cu privire la primatul i infailibilitatea papei19. Formula urbaniană, cu completările de mai sus, a fost cerută i uniŃilor din Transilvania. Încă de la Atanasie, episcopilor Blajului li s:a impus mărturisirea de credinŃă catolică20. Nu tim însă dacă, până la 1850, in afară de episcopi mai existau i alte categorii ale clerului obligaŃi să o mărturisească. O asemenea precizare ar fi extrem de utilă pentru evaluarea realităŃilor constatate în a doua jumătate a secolului al XIX:lea, când depunerea mărturisirii de credinŃă catolică avea să devină o practică generalizată nu doar la nivelul ierarhiei superioare a clerului ci i la alte categorii preoŃe ti. Cu singuranŃă însă lucrurile au cunoscut modificări sensibile, i la acest capitol, după înfiinŃarea provinciei mitropolitane. Schimbarea este sesizabilă încă din textul bullelor de înfiinŃare a mitropoliei i a celor două episcopii de Gherla i Lugoj. Potrivit lor, mitropolitul împreună cu episcopii săi sufragani i cu membrii capitlurilor catedrale trebuiau să depună, înainte de instituirea lor canonică, mărturisirea de credinŃă a papei Urban al VIII:lea, să o semneze i să o trimită nunŃiului apostolic vienez. Obligativitatea ei era extinsă i asupra succesorilor lor21. Cât de serios a fost asumată această prevedere de primul mitropolit al Blajului, respectiv de episcopii săi sufragani de Gherla i Lugoj, a dovedit:o întrevederea lor cu pro:nunŃiului vienez din primăvara anului 1856. ChestionaŃi atunci, printre altele, cu privire la depunerea profesiunii de credinŃă impusă prin bullele de înfiinŃare, cei trei ierarhi au recunoscut că nu o mărturisiseră pe motiv că o credeau inserată în jurământul de fidelitate rostit în faŃa pro:nunŃiului cu prilejul inaugurării solemne a mitropoliei22. Prin urmare, Prelà le:a cerut depunerea ei imediată, act petrecut în 17 18 19 20 21 22 ACCO, Ponenze, vol. 2,11/1874, ff. 363r:364r. Silvano Giordano, „La Professio”, p. 109. A se vedea in Anexa II textul formulei urbaniene de mărturisire a credinŃei rezultat în urma dezbaterii lui în cadrul CongregaŃiei de Propaganda Fide i completat cu decretele Conciliului Vatican II, ediŃie preluată din ACCO, Ponenze, vol. 3,5/1881, ff. 679r:684r. Zenovie Pâcli anu, „Istoria Bisericii Române Unite”, partea I, 1697:1751, ediŃia a doua, în Perspective, XVII, nr. 65:68, iulie 1994 – iunie 1995, p. 125:126; tim de asemenea că, Ioan Lemeni, la numirea sa în 1832 ca episcop al eparhiei de Făgăra , a depus la Viena, pe langă jurământul de fidelitate faŃă de împărat i pe cel de credinŃă faŃă de Scaunului apostolic roman. Vezi în acest sens Ciprian Ghi a, Episcopia greco catolică de Făgăra în timpul păstoririi lui Ioan Lemeni 1832 1850, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2008, p. 66:67. Victor Bojor, Episcopii Diecezei Greco Catolice de Gherla acum Cluj Gherla (1856 1939), ediŃia a doua, Cluj:Napoca, ViaŃa cre tină, 2000, p. 54:55. ASV., Arch. Nunz. Vienna, Cardinale Michele Viale Prela, Dispacci della Segreteria di Stato, vol. 337, nr. 2045, f. 67v. Constatarea pro:nunŃiului Prelà contestă afirmaŃia canonicului Victor Bojor, în lucrarea consacrată Episcopilor Gherlei, potrivit căreia episcopii Ioan Alexi i Alexandru Dobra, ar fi depus mărturisirea decredinŃă la scurt timp după numirea lor, la Viena, în aprilie 1854. Iată ce afirma în acest sens Victor Bojor: 75 IDENTITATE I ALTERITATE 5 prezenŃa lui, la capela nunŃiaturii. În plus, întrebaŃi fiind dacă în eparhiile lor se practică mărturisirea credinŃei catolice la hirotonirea preoŃilor, răspunsurile lor au surprins o realitate foarte diversă în întreg cuprinsul provinciei mitropolitane. De exemplu, dacă în eparhia Lugojului, episcopul Dobra susŃinea că mărturisirea de credinŃă o depuneau doar protopopii, vice:protopopii, cei care erau promovaŃi în diverse funcŃii ecleziastice i ortodoc ii care treceau la Unire, în eparhiile de Oradea i Gherla, practica era întâlnită în cazul tuturor celor care se hirotoneau preoŃi. Cu totul alta era situaŃia descrisă de uluŃiu. Conform lui, în fosta eparhie a Făgăra ului, mărturisirea de credinŃă nu a fost practicată nici înainte i nici după hirotonire23. Toate aceste uzanŃe identificate în noua provincie mitropolitană, subliniau clar, că la mijlocul secolului al XIX:lea, depunerea mărturisirii de credinŃă catolică nu era o practică generalizată la nivelul clerului. Dimpotrivă, era înŃeleasă i asumată diferit de la o eparhie la alta. Ceea ce a contat extrem de mult a fost zelul personal al fiecărui episcop i tradiŃia pe care o mo tenise în acest sens. Cât prive te gestul mitropolitului uluŃiu i al episcopilor Alexi i Dobra de a „încălca” depunerea mărturisirii de credinŃă, el poate fi înŃeles i în contextul nemulŃumirilor pe care obligativitatea depunerii ei le:a generat în rândurile elitei clericale a Blajului. Rămâne emblematică în acest sens, opoziŃia lui Ioan Micu Moldovan, manifestată într:una din scrierile sale din 1859, rămasă în manuscris. „Oare Preafericirea Sa Pontificele roman – se întreba el: are dreptu de a sili i de a pofti de la episcopii catolici i orientali unu jurământ de estu feliu seau ba?... i noi....numai negativ putem răspunde: că scaunul apostolicescu a Romei, neci au mai avut cândva, neci are astăzi canonicescul drept de a stoarce de la nou ale ii episcopi greco:catolici i orientali un jurământ în contra comunei discipline i adevărat catolice tii anticei biserici orientale, i a:i îngreuna cuno tiinŃa cu acel jurământ”24. NemulŃumirea lui Micu Moldovan ca de altfel i a altor cercuri clericale din jurul Blajului, pornea de la prevederile mărturisirii de credinŃă, care stabilea, printre altele, i indisolubilitatea căsătoriei. Or, tocmai acesta era unul dintre punctele cele mai controversate, ale apărării integrităŃii disciplinare, în sprijinul căreia, mitropolitul uluŃiu se angajase cu toată puterea i convingerea lui. Era evident că mărturisind profesiunea de credinŃă catolică, ierarhia românească se obliga automat la aplicarea i respectarea ei. De menŃionat, că astfel de opoziŃii i nemulŃumiri faŃă de acceptarea profesiunii de credinŃă catolice întâlnim în Biserica unită din Transilvania, doar în vremea păstoririi mitroplitului uluŃiu. Treptat rezistenŃele s:au atenuat astfel încât, succesorii lui i ceilalŃi episcopii care au urmat în scaunele sufragane nu s:au mai opus acceptării mărturisirii de credinŃă. A a se face că spre sfâr itul secolului al XIX:lea, ea a devenit o practică asumată nu numai de către episcopi ci i de alte categorii clericale. 23 24 „Prin decretul împărătesc din 17 martie 1854, Ioan Alexi a fost numit primul episcop al nou înfiinŃatei dieceze a Gherlei. În urma acestei numiri, în luna aprilie 1854, împreună cu episcopul Erdeli i cu Alexandru Dobra, numit tot atunci episcop al Lugojului, au mers la Viena, unde în 24 aprilie, împreună cu nou numitul mitropolit de Alba Iulia, Alexandru terca uluŃiu au fost de faŃă la cununia împăratului Francisc Iosif I. După aceea Alexi i Dobra au depus prescrisa mărturisire a credinŃei catolice în mâinile NunŃiului Apostolic”. Vezi Victor Bojor, Episcopii, p. 79. ACCO, Ponenze, vol. 2,11/1874, f. 365r. Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj, Ioan Micu Moldovan, Ritul i disciplina Biserici Greco Catolice, Blaj, 1859, mss. rom., nr. 370, f. 4r. 76 ANA VICTORIA SIMA, DESPRE INOVAłIILE „LATINE” ÎN BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ ... Reglementarea ei definitivă a avut loc cu prilejul celui de:al doilea sinod provincial. Decretul de mărturisire a credinŃei, sancŃionat în acest sens, stabilea obligativitatea ei pentru: episcopii nou:numiŃi, înainte de sfinŃire, egumenii mănăstirilor, canonicii înainte de instalare, membrii sinoadelor provinciale i eparhiale înainte de începerea sinodului, preoŃii înainte de instalarea în parohie, toŃi clericii înainte de hirotonire i ortodoc ii care treceau la Unire25. Iată că numai după câteva decenii de la înfiinŃarea mitropoliei, când mărturisirea de credinŃă a fost cerută doar episcopilor i canonicilor, s:a ajuns spre sfâr itul secolului ca aceasta să devină nu doar o realitate riguros respectată ci i o practică larg răspândită la nivelul clerului provincial. E drept, în cazul uniŃilor din Transilvania, această realitate s:a instalat mult mai târziu decât în cazul altor uniŃi, dacă avem în vedere faptul că la ruteni o întălnim statuată încă de la Zamosc, din 1720, iar la maroniŃi, din 1736, în contextul sinodului de la Muntele Liban26. Decalajele în timp între unii i alŃii denotă efortul constant al Romei de a:i alinia la normele i prevederile Bisericii romane. ANEXE Anexa I. Archivio Segreto Vaticano, Archivio Nunziatura di Vienna, Cardinale Michele Viale Prela, Dispacci della Segreteria di Stato, vol. 337, no. 73389, ff. 157r,v:158r,v. [157r] Sig[gnore] Cardinale Pro:Nunzio Ap[osto]lico, Vienna Em[inentissim]o e R[everendissi]mo Sig[nore] Mio Oss[equissi]mo Col mio dispaccio distinto col numero del presente in proposito della relazione da trasmettersi ogni quadriennio dai Vescovi di rito Orientale, significava Vostra Eminenza che ad oggetto, ch’essi abbiano una norma pe regolare le loro relazioni si era già disposto che la S[acra] Congregazione di Propaganda preparasse una specie d’istruzione, della quale Le avrei mandato sufficiente numero di copie, tostochè mi venissero rimesse. Ora dalla parte di Propaganda mi vien fatto conoscere che in quella Segreteria non v’è la richiesta istruzione, non essendo i Vescovi Orientali Uniti esistenti in Levante obbligati a mandare la menzionata relazione, dipendendo essi immediatamente dai rispettivi Patriarchi, dai quali vengono eletti e consagrati a forma del Diritto canonico Orientale. Esiste bensì una istruzione, della quale Le unisco copia, per ordinare le relazioni [157v] da mandarsi alla S[acra] C[ongregazione] di Propaganda sullo stato delle Diocesi, ma essa è formata pe’Vescovi di rito latino. E quantumque molti articoli siano a proposito anche pe’ Vescovi Orientali, altri ve ne sono riferibili unicamente ai Latini, e certamente vi mancano tutti quei quesiti che riguardano le cose e la disciplina della Chiesa Greca. Considerando inoltre non solo la ristrattezza del tempo ma dippiù la mancanza di notizie positive come già Le accennai in altro mio dispaccio, a motivo delle communicazioni per tanti anni interotte con la S[anta] Sede intorno agli usi e consuetudini nonchè all’applicazione della 25 26 Conciliulu Provincialu alu Doile alu provinciei bisericesci greco catolice Alba Iulia si Fagarasiu tienutu la anulu 1882 – Concilium Provinciale Secundum provinciae ecclesiasticae graeco catholicae Alba Iuliensis et Fogarasiensiensis celebratum anno 1882, ed. II, Blasiu, Tipografia Seminarului Archidiecesan,1886, p. 66:80. Charles De Clercq, Histoire des Conciles d’après les documents originaux, XI – Conciles des orientaux catholiques, deuxième partie de 1850 1949, Paris, Letouzey et Ane, 1952, p. 162:163; 215 sqq. 77 IDENTITATE I ALTERITATE 5 disciplina orientale che si è fatta nelle Dioecesi di rito di cui è parola, ed ingnorandosi gli abusi speciali, che vi possano essere stati introdotti, particolarmente in quelle Dioecesi, ove i Cattolici convivono cogli Scismatici, e non vi si estende il Sinodo di Zamoscia, si è dovuto convenire esser partito più prudenziale che per ora la lodata Cong[regazio]ne sospenda di fare la richiesta istruzione, la quale con disdoro della S[anta] Sede potrebbe non corrispondere al vero stato, in cui si [158r] trovano le cose ecclesiastiche e l’amministrazione spirituale nelle ripetute Dioecesi, e che invece convenga meglio di aspettare le notizie che verranno (qual sia per essere la forma) communicate dai Vescovi sullo stato delle loro Chiese. Queste notizie unite al lovoro che si aspetta dai Vescovi della provincia di Fogaras ed Alba Giulia, ed a quelle che V[ostra] E[minenza] potrà essere in grado di rimettermi, gioveranno alla S[acra] Congregazione di Propaganda, onde conoscere il vero stato delle cose, e quindi formare un’apposita istruzione che servirà di norma ai Vescovi per ordinare le rispettive loro relazioni. Quindi è che V[ost]ra Em[inen]za proffittando della venuta costì dei menzionati Prelati, nel far loro gradire le cure benevole del S[anto] Padre, si compiacerà ad essi, che colla possibile sollecitudine mandino alla S[acra] Congregazione di Propaganda le loro relazioni, ed in tal congiuntura potrà destramente a voce indicarne i capi principali, desumendosi parte dall’acchiuso questionario, parte dalla istruzione a Lei già trasmessa dalla Propaganda per le conferenze dei Vescovi Valachi, e parte da quelle notizie speciali che Ella si sarà procurate sulle cose orientali, riguardo alle [158v] rispettive Diocesi esistenti in cotesto Impero. Quanto poi ai Valachi Ruteni di Galizia, avendo essi una base più determinata, quale è il Sinodo di Zamoscia, sarà molto opportuno di suggerire loro ed indurli a far conoscere alla S[anta] Sede nelle loro relazioni, gli articoli e le disposizioni che si mantengono in osservanza, e quelle disposizioni, le quali non fossero più osservate, e per quali motivi. In fine V[ostra] E[minenza] gli esorterà tutti ad esporre liberamente nelle indicate relazioni a modo di postulati tutti i loro dubbi, i bisogni spirituali dei fedeli, ed anche i rimedi, che giudicassero più idonei ed efficaci per togliere gli abusi e procurare il vero bene spirituale delle loro Dioecesi, facendo ad essi intendere che quanto più saranno copiose le loro relazioni, altrettanto verrano gradite da Sua Santità. Con sensi di profondo ossequio bacio alla Em[inen]za V[ost]ra umilissimamente le mani. Di Vostra Eminenza Roma, 3 aprile 1856. Umilissimo e devotissimo servitore Cardinale Giovanni Antonelli Anexa II. Archivio della Congregazione per le Chiese Orientali, Ponenze della Sacra Congregazione de Propganda Fide, Affari del Rito Orientale, vol. 3,5/1881, ff. 679r:684r. PROFESSIO Orthodoxe Fidei ab Orientalibus facienda URBANI VIII Pontifex Maximus iussu edita In nomine Patris et Filii et Spiritus Sancti. Amen 1. Ego, firma fideo credo et profiteor omnia et singula quae continentur in Symbolo Fidei, quo Sancta Romana Ecclesia utitur, videlicet: Credo in unum Deum Patrem omnipotentem, factorem caeli et terrae, visibilium omnium et invisibilium. Et in unum Dominum Jesum Christum Filium Dei unigenitum, et ex Patre natum ante omnia saecula, Deum de Deo, lumen de lumine, Deum verum de Deo vero; genitum, non factum, consubstantialem Patri, per quem omnia facta 78 ANA VICTORIA SIMA, DESPRE INOVAłIILE „LATINE” ÎN BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ ... sunt: qui propter non homines, et propter nostram salutem descendit de caelis; et incarnatus est de Spiritu Sancto ex Maria Vergine, et homo factus est. Crucifixus etiam pro nobis sub Pontio Pilata, passus et sepultus est. Et resurrexit tertia die secundum Scripturas, et ascendit in caelum, sedet ad dexteram Patris; et iterum venturus est cum gloria judicare vivos et mortuos, cujus regni non erit finis. Et in Spiritum Sanctum Dominum, et vivificantem qui ex Patre Filioque procedit: qui cum Patre et Filio simul adoratur et conglorificatur, qui locutus est per Prophetas. Et unam sanctam Catholicam et Apostolicam Ecclesiam. Confiteor unum Baptisma in remissionem peccatorum. Et expecto resurrectionem mortuorum et vitam venturi saeculi. Amen. 2. Veneror etiam et suspicio universales Synodos, prout sequitur, videlicet: Nicaenam primam: et profiteor quod in ea contra Arium damnatae memoriae, definitum est; Dominum Jesum Christum esse Filium Dei ex Patre natum unigenitum, idest ex substantia Patris, natum non factum, consubstantialem Patri: atque impias illas voces recte in eadem Synodos damnatas esse: Quod aliquando non fuerit, aut quod factus sit ex iis, quae non sunt, aut ex alia substantia, vel essentia, aut quod sit mutabilis, vel convertibilis Filius Dei27. [680r] 3. Constantinopolitanam primam, secundam in ordine; et profiteor quod in ea contra Macedonium damnatae memoriae, definitum est: Spiritum Sanctum non esse servum, sed Dominum; non creaturam, sed Deum, ac unam habentem cum Patre et Filio Deitatem28. 4. Ephesinam primam, tertiam in ordine; et profiteor quod in ea contra Nestorium damnatae memoriae definitum est: Divinitatem et humanitatem ineffabili et incomprensibili unione in una persona Filii Dei, unum nobis Jesum Christum constituisse; eaque de causa Beatissimam Virginem vere esse Dei genitricem29. 5. Chalcedonensem, quartam in ordine; et profiteor quod in ea contra Eutychen et Dioscorum, ambos damnatae memoriae, definitum est: Unum eumdemque Filium Dei, Dominum nostrum Jesum Christum, perfectum esse in Deitate, et perfectum in humanitate, Deum verum et hominem verum ex anima rationali et corpore, consubstantialem Patri secundum Deitatem, et eundem consubstantialem nobis secundum humanitatem, per omnia nobis similem absque peccato; ante saecula quidem de Patre genitum secundum Deitatem, in novissimis autem diebus eundem propter nos et propter nostram salutem ex Maria Vergine Dei Genitrice secundum humanitatem, unum eundemque Christum Filium Dominum unigenitum, in duabus naturis inconfuse, immutabiliter, indivise, inseparabiliter agnoscendum; nusquam sublata differentia naturarum propter unitionem, magisque salva proprietate utriusque naturae, et in unam personam atque subsistentiam concurrente; non in duas personas partitum aut divisum, sed unum eundemque Filium et unigenitum Deum Verbum, Dominum Jesum Christum30. 6. Item, ejusdem Domini nostri Jesu Christi Divinitatem, secundum quam consubstantialis est Patri et Spiritui Sancto, impossibilem esse et immortalem: eundem autem crucifixum, et mortuum tantummodo secundum carnem, ut pariter definitum est in dicta Synodo, et in Epistola S. Leonis Romani Pontificis, cujus ore B. Petrum Apostolum locutum esse, Patres in eadem synodo acclamaverunt: per quam definitionem damnatur impia haeresis illorum, qui Trisagio an Angelis tradito, et in prefata Chalcedonensi Synodo decantato, Sanctus Deus, Sanctus Fortis, Sanctus Immortalis miserere nobis, addebant: Qui crucifixus es pro nobis; atque adeo Divinam naturam trium personarum passibilem asserebant et mortalem31. 27 28 29 30 31 Synod. Nicaen I. in symb. Synod. Cpolitan. I. In symb. et can. 5. Epist. S. Cyril. lecta et approbat. in Synod. Ephes. part. 2, act. 1. Definit. Synod. Chalcedon. act. 5 al 6, : quae repetita habetur in Decr. Concil. Florentin. pro Armenis. Synod. Chalced. Act. 1, 2 et 5 – Leo PP. I. epist 10 (ad Flavianum). Felix PP. Epist. 3 et 4. – Nicolaus PP. Epist. 7. 79 IDENTITATE I ALTERITATE 5 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 [681r] Constantinopolitanam secundam, quintam in ordine, in qua praefatae Chalcedonensis Synodi definitio renovata est32. Constantinopolitanam tertiam, sextam in ordine; et profiteor quod in ea contra Monothelitas definitum est: In uno eodemque Domino nostro Jesu Christo duas esse naturales voluntates, et duas naturales operationes, indivise, inconvertibiliter, inseparabiliter inconfuse: et humanam eius voluntatem non contrariam, sed subiectam Divinae eius atque omnipotenti voluntati33. Nicaenam secundam, septimam in ordine; et profiteor quod in ea contra Iconoclastas definitum est: Imagines Christi, ac Deiparae Virginis, nec non aliorum Sanctorum, habendas, et retinendas esse, atque eis debitum honorem ac venerationem impertiendam34. Constantinopolitanam quartam, octavam in ordine; et profiteor in ea Photium merito fuisse damnatum; et sanctum Ignatium Patriarcham restitutum35. Veneror etiam et suspicio omnes alias universales Synodos, auctoritati Romani Pontificis legitime celebratas, et confirmatas, et praesertim Florentinam Synodum, et profiteor quae in ea definita sunt, videlicet36. Quod Spiritus Sanctus ex Patre et Filio aeternaliter est, et essentiam suam suumque esse subsistens habet ex Patre simul et Filio, et ex utroque aeternaliter, tamquam ab uno principio, et unica spiratione procedit37. Item, dictionem illam Filioque veritatis declarandae gratia, et imminente necessitate, licite ac rationabiliter Symbolo fuisse appositam38. Item, in azymo sive fermentato pane triticeo Corpus Christi veraciter confici, sacerdotesque in altero ipsum Domini Corpus conficere debere, unumquemque scilicet juxta suae Ecclesiae, sive Occidentalis sive Orientalis, consuetudinem39. Item, si vere poenitentes in Dei charitate decesserint, antequem dignis poenitentiae fructibus de commissis satisfecerint et omissis, eorum animas poenis purgatoriis post mortem purgari, et ut a poe[682r]nis hujusmodi releventur, prodesse eis fidelium vivorum suffragia, Missarum scilicet sacrificia, orationes et elemosynas et alia pietatis officia, quae a fidelibus fieri consueverunt, secundum Ecclesiae instituta: illorumque animas, qui post baptisma susceptum nullam omnino peccati maculam incurrerunt, illas etiam, quae post contractam peccati maculam, vel in suis corporibus vel eisdem exutae sunt purgatae, in caelum mox recipi, et intueri clare ipsum Deum Trinum et unum, sicuti est, pro meritorum tamen diversitate, alium alio perfectius: illorum autem animas, qui in actuali mortali peccato vel solo originali decedunt, mox in infernum descendere, poenis tamen disparibus puniendas40. Item, sanctam apostolicam Sedem et Romanum Pontificem in universum orbem tenere primatum, et ipsum Pontificem Romanum successorem esse Beati Petri Principis Apostolorum, et verum Christi Vicarium, totiusque Ecclesiae caput, et omnino Christianorum patrem ac doctorem existere: et ipsi in Beato Petro pascendi, regendi ac gubernandi universalem Ecclesiam a Domino nostro Jesu Christo plenam potestatem tradita esse, quemadmodum etiam (ut eadem Florentina Synodus asserit) in gestis oecumenicorum Conciliorum et in sacris canonibus continetur41. Synod. V. Collat. 6 et 8 in anathem. – Concil. Florentin in decret. pro Iacobitis. Synod. VI Action. 18 – Concil. Florentin. in Decret. pro Armenis. Synod. VII Action. 7. – Concil. Trident. Sess. 25 de Invocat. Sanctor. Synod. VIII praesertim Action 7. Concil. Florentin. in Definit. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Concil. Florent. in Definit. Ibidem. 80 ANA VICTORIA SIMA, DESPRE INOVAłIILE „LATINE” ÎN BISERICA ROMÂNĂ UNITĂ ... 17. Item, legalia Veteris Testamenti, seu Mosaicae legis caeremonias sacra sacrificia et sacramenta, Domino nostro Jesu Christo adveniente, cessasse: et post promulgatum Evangelium, sine peccate observari non posse. Eiusdem etiam Legis Veteris ciborum mundorum et immundorum differentiam ad caeremonialia pertinere, quae surgente Evangelio, transierunt42. 18. Illam etiam Apostolorum prohibitionem, ab immolatis simulacrorum, et sanguine, et suffocato, illi tempore congruisse, ut inter Judaeos et Gentiles dissensionis materia tolleretur, cuius Apostolicae prohibitionis causa cessante, etiam cessavit effectus43. 19. Pariter veneror et suspicio Tridentinam Synodum, et profiteor quae in ea definita et declarata sunt; et praesertim offerri Deo in Missa verum, proprium et propitiatorium sacrificium pro vivis et defunctis44; atque in Sanctissimae Eucharistiae Sacramento (juxta fidem quae semper in Ecclesia Dei fuit) contineri vere, realiter et substantialiter Corpus et Sanguinem una cum Anima et Divinitate Domini nostri Jesu Christi, ac proinde totum Christum; fierique conversionem totius substantiae panis in corpus, et totius substantiae vini in Sanguinem, [683r] quam conversionem Catholica Ecclesia aptissime transubstantionem appellat45; et sub unaquaque specie/et singulis cuiusque/ speciei partibus separatione facta, totum Christum contineri46. 20. Item, septem esse Novae Legis sacramenta a Christo Domino nostro instituta ad salutem humani generis, quamvis non omnia singulis necessaria, videlicet: Baptismum, Confirmationem, Eucharistiam, Poenitentiam, Extremam Unctionem, Ordinem et Matrimonium, illaque gratiam conferre; et ex his Baptismum, Confirmationem et Ordinem iterari non posse47. 21. Item, Baptismum esse necessarium ad salutem; ac proinde si mortis periculum immineat, mox sine ulla dilatione esse conferendum: et a quocumque et quandocumque sub debita materia, forma et intentione collatum, esse validum48. 22. Item, Sacramenti Matrimonii vinculum indissolubile esse: et quamvis propter adulterium, haeresim, aut alias causas possit inter conjuges thori, et cohabitationis separatio fieri: non tamen illis aliud Matrimonium contrahere fas esse49. 23. Item, Apostolicas et Ecclesiasticas traditiones suscipiendas esse, et venerandas50. 24. Indulgentiarum etiam potestatem a Christo in Ecclesia relictam fuisse, illarumque usum Christiano populo maxime salutarem esse51. 25. Pariter, quae de peccato originali, de Justificatione, de sacrorum librorum tam Veteris, quam Novi Testamenti indice et interpretatione in praedicta Tridentina Synodo definita sunt, sucipio et profiteor52. 26. Intem veneror et suspicio oecumenicam Synodum Vaticanam, atque omnia ab eadem tradita, definita et declarata, praesertim de Romani Pontificis primatu ac de ejus infallibili magisterio, firmissime amplector et profiteor53. 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51 52 53 Concil. Florentin. in Decr. pro Iacobitis. Ibidem. Concil. Tridentin. sess. 22 de Sacrif. Missae can. 1, 2 et 3. Concil. Trid. sess. 13 de Euchar. cap. 3 et can. 1, 2. Ibidem can. – et Concil. Florentin. in Decret. pro Armenis. Concil. Trident. sess. 7. de Sacramen. can. 1, 4, 6 et 9. Concil Trident. Sess. 7 can 4, 5 et 12 – et Concil. Florentin. in Decret. pro Iacobitis. Concil. Trident. sess. 23 de Matrimon, canon. 5, 7 et 8 – et Concil. Florentin. in Decret. pro Armenis. Concil. Tridentin. sees. 4 in Decret. de canonicis Scripturis. Concil. Tridentin. sess. 5 in Decret de Indulgentiis. Concil. Trid. sess. 5 in Decret. de peccat. Origin. – et session. 6 in Decret. de iustificat: et sess. 4 in Decret. de canon. scriptur. Concil. Vatican. Constitut. Dogmat. de Eccles. Christ. 81 IDENTITATE I ALTERITATE 5 27. Caetera item omnia suscipio et profiteor, quae recipit et profitetur sancta Romana Ecclesia; simulque contraria omnia et schismata et [684r] haereses ab eadem Ecclesia damnatas, reiectas et anathemizatas, ego pariter damno, reiicio et anathematizo. 28. Insuper Romano Pontifici, Beati Petri Principis Apostolorum successori, ac Jesu Christi Vicario, veram obedientiam spondeo ac iuro. 29. Hanc fidem Catholicae Ecclesiae, extra quam nemo salvus esse potest54, quam in praesenti sponte profiteor, et veraciter teneo, eamdem integram et inviolatam usque ad extremum vitae spiritum constantissime, Deo adiuvante retinere et confiteri, atque a meis subditis, vel illis quorum cura ad me in meo munere spectabit, teneri, doceri et praedicari, quantum in me erit, curaturum, ego idem spondeo, voveo, et iuro. Sic me Deus adiuvet, et haec sancta Dei Evangelia. 54 Concil. Lateranen. sub Innocenen. III, c. 1. 82 AlterităŃi confesionale în Transilvania reflectate în presa românească (1865–1873)∗ Mihaela Bedecean Autonomia confesională, dobândită de cele două biserici române ti la mijlocul veacului al XIX:lea a deschis etapa organizării vieŃii biserice ti, dar i a afirmării naŃionale, intelectuale i culturale. Laicizarea vieŃii politice române ti nu a însemnat o dislocare totală a rolului pe care instituŃia ecleziastică l:a jucat în problemele naŃiunii. EvoluŃia bisericilor române ti dezvăluie tendinŃe comune, în care un rol însemnat l:au jucat păstrarea i afirmarea caracterului naŃional1. RelaŃia dintre cele două confesiuni române ti, ortodoxă i greco:catolică, în secolul al XIX:lea trebuie să aibă în vedere cel puŃin două aspecte: naŃional i strict confesional. Avem în vedere încercarea de a menŃine un dialog, abordare adoptată de elita ambelor confesiuni, cu scopul precis de a susŃine cauza comună naŃională, pentru ca la polul opus să răzbată particularităŃile fiecăreia dintre părŃi, care doreau să: i menŃină numărul de enoria i, dar i să câ tige alŃii, în detrimentul celeilalte confesiuni. Analiza raporturilor sub aspectul problematicii naŃionale dezvăluie că nici măcar din acest punct de vedere cooperarea nu a fost deplină. Dimpotrivă, în locul unei cooperări totale, a a cum ar fi impus situaŃia politică în care se aflau românii, a existat cel mai adesea o confruntare deschisă între cele două centre confesionale, Blajul i Sibiul. Primul moment de tensiune creat în a doua jumătate a secolului al XIX:lea a fost cauzat de reînfiinŃarea scaunelor mitropolitane. În ciuda eforturilor făcute de episcopul aguna pentru restauraŃia mitropolitană, încă de la venirea sa în Transilvania, Biserica greco:catolică a obŃinut rapid i relativ facil, această revendicare, lucru care a amplificat starea de neîncredere a lui aguna faŃă de cercurile unite, în condiŃiile în care între cele două Biserici exista o reală competiŃie privind influenŃa execitată în societatea românească. Debutul regimului liberal în Imperiu a dus la reconsiderarea raporturilor dintre cele două ierarhii, care au încercat o solidarizare pentru promovarea unui program naŃional unitar. Detensionarea raporturilor confesionale a fost influenŃată i de restauraŃia mitro: politană ortodoxă din 1864, moment ce a marcat organizarea bisericii ortodoxe române din Transilvania ca o biserică naŃională autonomă. ∗ 1 Cercetarea finalizată prin materialul de faŃă a fost susŃinută de proiectul PN:II:RU:TE:2011:3:0286, competiŃia PN:II:RU:TE:2011, director: CS III dr. Mirela Popa:Andrei./This work was supported by a grant of the Romanian National Authority for Scientific Research, CNCS:UEFISCDI, project number: PN II RU TE 2011 3 0286. Nicolae Boc an, „Ortodoc i i uniŃi în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX:lea”, în Identitate naŃională i spirit european. Academicianul Dan Berindei la 80 de ani, Bucure ti, Editura Enciclopedică, 2003, p. 613. 83 IDENTITATE I ALTERITATE 5 DificultăŃile ridicate de regimul politic dualist instaurat în 1867 au amprentat evoluŃia raporturilor dintre ortodoc i i uniŃi, influenŃate i de procesul de laicizare tot mai clar conturat în societatea românească transilvăneană. RelaŃiile antagonice sesizate la nivelul celor două ierarhii confesionale române ti au devenit publice prin intermediul presei, îndeosebi prin corespondenŃa2 i articolele publicate în paginile Telegrafului român, Gazetei Transilvaniei i Concordiei. Disputa a afectat blocul naŃional românesc, dar a reliefat i punctele de vedere diferite împărtă ite de cei doi mitropoliŃi români, Andrei aguna i Alexandru Sterca uluŃiu3. Fără a:i acuza de trădarea cauzei naŃionale, a a cum uneori cei doi ierarhi i:au repro at reciproc, controversele au dovedit atitudini contradictorii în promovarea acesteia, mijloace de luptă diferite, ce aveau în fapt un scop comun: susŃinerea intereselor române ti. Incapabilă să depă ească rivalităŃile i orgoliile personale, elita confesională face dovada traversării unei crize interne, dublată de confruntarea cu elita laică, tot mai activă în perioada ce va urma. În privinŃa relaŃiilor dintre ortodoc i i greco:catolici, presa nu a fost foarte darnică în informaŃii. Imaginea construită în mediul greco:catolic transilvănean despre ortodoxia românească a fost influenŃată de realităŃile locale, dar i de evoluŃia relaŃiilor interconfesionale4. Prima observaŃie pe care o putem face este aceea că referirile au provenit cu precădere din ziarele de factură ortodoxă, respectiv Telegraful român i SperanŃa, dar câteva tiri au apărut în Gazeta Transilvaniei i Sionul. În Banat, diversitatea confesională avea la bază ortodoc i, greco:catolici i catolici, întrucât protestantismul a fost mai puŃin răspândit. Pentru 1865, anul înfiinŃării episcopiei Caransebe ului, documentele nu au oferit o statistică exactă a numărului de credincio i, dar cu siguranŃă majoritatea aparŃineau religiei ortodoxe5. Conflictul din cadrul ortodoxiei, între români i sârbi a creat un cadru favorabil răspândirii greco: catolicismului, de i nu a existat un curent de masă, o trecere masivă la această confesiune. MotivaŃia era diversă, dar în esenŃă fenomenul a avut la bază două cauze principale. Prima dintre acestea s:a rezumat la factorul material i a vizat u urarea sarcinilor prestate în folosul preotului local. În ceea ce prive te situaŃia preoŃimii, în ciuda aparenŃelor, condiŃiile de subzistenŃă ale clerului greco:catolic nu erau mult diferite faŃă de condiŃia materială a ortodoc ilor6. Un al doilea motiv se conturează în jurul problemelor din interiorul confesiunii ortodoxe, respectiv a relaŃiilor tensionate cu etnicii sârbi i a nemulŃumirilor generate de această situaŃie. 2 3 4 5 6 Pentru corespondenŃa dintre aguna i uluŃiu din 1867, vezi Andrei aguna, CorespondenŃă, vol. I/1, ediŃie de Nicolae Boc an, Ioan Vasile Leb, Gabriel Gârdan, Pavel Vesa, Bogdan Ivanov, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2005, p. 466:504. Nicolae Boc an, Viorel:Gabriel Gârdan, „Din trecutul relaŃiilor interconfesionale române ti. Andrei aguna i Alexandru Sterca uluŃiu", în Revista Teologică, 2008, nr. 4, p. 25:40. Despre raporturile ortodoc i:uniŃi vezi Ion Cârja, capitolul „IdentităŃi i alterităŃi confesionale. Imaginea ortodoc ilor la greco:catolici” în Biserică i societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea (1869 1892), Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 225:231. Dorel Cherciu, „Repere privind mobilitatea confesională în Episcopia Caransebe ului (1865:1870)”, în Studii de istoria Banatului, 1999:2001, 23:25, p. 250. Dorel Cherciu, Biserică i societate. Eparhia Caransebe ului în timpul episcopului Ioan Popasu (1865 1889). Teză de doctorat, Cluj:Napoca, 2001, p. 590. 84 MIHAELA BEDECEAN, ALTERITĂȚI CONFESIONALE ÎN TRANSILVANIA... În 1866 Telegraful Român i Sionul Român au dezvăluit un conflict izbucnit în comuna Fene . Tonul a fost dat de Sionul românesc7 unde Antoniu Balomireanu a publicat un articol în care susŃinea că la vacantarea parohiei greco:catolice din localitate, în 1861, ortodoc ii au organizat o conspiraŃie pentru a împiedica venirea unui preot unit. Negând toate acuzaŃiile, ortodoc ii au ripostat folosind dreptul la replică8, dar Balomireanu nu a renunŃat. În numerele următoare acesta a întărit acuzaŃiile aduse9, învinuindu:l pe preotul ortodox că, în 1863, a ocupat abuziv clădirea în care funcŃiona coala ambelor confesiuni, pe baza promisiunii că la începutul anului următor ortodoc: ii vor ridica o altă coală. Incriminând redacŃia Sionului care a refuzat să publice răspunsul său, preotul ortodox Moise Laslău a ales paginile Telegrafului român pentru a se justifica10. Preotul vorbea despre un contract încheiat în iulie 1864, la care a fost de faŃă i A. Balomireanu, care l:a i subscris, în care se prevedea înfiinŃarea unei noi coli. Ca urmare a acestei înŃelegeri, în noiembrie 1864 Laslău s:a mutat în clădirea colii. Preotul continua precizând că noul edificiu colar s:a ridicat i a fost vizitat de inspectorul colar Pavel Vasici, la 10 iulie 1866, prezent la susŃinerea examenelor anuale. Învinuit că a luat asupra sa „sarcina dăscăliei”, lucru cu care uniŃii nu ar fi fost de acord, Laslău indica un singur nemulŃumit, Balomireanu, care i:a retras propriii copii din coală, în decembrie 1865. Laslău explica situaŃia prin dorinŃa de îmbogăŃire a lui Balomireanu, pe care:l suspecta că dorea să devină noul învăŃător greco:catolic i să obŃină astfel 1/3 din plata oferită dascălului comunei. Din punctul de vedere al lui Laslău uniŃii nu puteau beneficia de acest procent nici în cazul unei separaŃii, întrucât comunitatea acestora însuma 30 de numere de casă, comparativ cu 200 de case ale ortodoc ilor. Conflictele iscate între cele două confesiuni au antrenat i ierarhia, uneori preoŃii apelând la influenŃa scaunelor episcope ti pentru a rezolva problemele cu care se confruntau în teritoriu. A fost cazul preotului George Caraba din Sintea, care printr:o interpelare publică a repro at avocatului Ioan Popovici:Deseanu din Arad, că nu a acŃionat la timp pentru a proteja interesele ortodoxe11. Disputa a avut în prim plan folosirea abuzivă a sesiei parohiale din comună de către preotul greco:catolic. În numele sinodului parohial din Sintea, preotul ortodox îl acuza pe Popovici:Deseanu că, de i cuno tea situaŃia de doi ani i jumătate, nu a făcut nimic pentru ca terenul să ajungă pe mâna proprietarilor de drept, ortodoc ii. Aceasta de i „adversarii no tri confesionali”, greco:catolicii, erau bănuiŃi că apelau la mijloace ilegale pentru a păstra definitiv pământul. Până la revoluŃia pa optistă convertirile înspre greco:catolicism au fost favorizate i susŃinute de facilităŃi economico:financiare12. Este cunoscut cazul ortodocilor din comuna Chizdia, din Banat, care la 1848 au realizat un exod înspre unire, peste 1200 de credincio i alegând noua confesiune13. În a doua jumătate a secolului al XIX:lea s:au înregistrat treceri de la o confesiune la alta, dar dinamica fenomenului nu a fost una spectaculoasă. În ciuda unor nemulŃumiri pe plan local, ale ortodoc ilor sau uniŃilor, care ameninŃau adesea cu 7 8 9 10 11 12 13 Sionul românesc, 1866, 2, nr. 7, 1/13 aprilie, p. 4. Idem, nr. 10, 15/27 mai, p. 4. Idem, nr. 17, 1/13 septembrie, p. 4. Telegraful român, 1866, 14, nr. 99, 15/27 decembrie, p. 3. Lumina, 1872, 1, nr. 19, 5/17 noiembrie, p. 3 (79). Ion Cârja, „IdentităŃi i alterităŃi confesionale”, p. 275. Dorel Cherciu, Biserică i societate, p. 596. 85 IDENTITATE I ALTERITATE 5 convertirea, între 1850 i 1867 a existat o stabilitate confesională, care nu a înregistrat schimbări semnificative14. SperanŃa i Telegraful au consemnat câteva cazuri de trecere la confesiunea unită. A a s:a întâmplat cu mai multe familii din protopresbiteratul Lipovei, care au ales greco:catolicismul datorită comportamentului moral îndoielnic al învăŃătorului din sat15. Evenimentul a trecut neobservat pentru autorităŃile ortodoxe, care au invocat starea precară de sănătate a protopopului, aflat în imposibilitatea de a se deplasa în teritoriu pentru a încerca remedierea situaŃiei. Lipsa de reacŃie a cercurilor protopres: biterale a stârnit critica redacŃiei ziarului arădean. Un alt exemplu oferit de presă a fost cel al cre tinilor din Părul, comitatul Cara , unde prin decret imperial, datat 2 noiembrie 1865, biserica din sat a trecut în proprietatea greco:catolicilor, din cauză că în sat numărul ortodoc ilor a devenit mult prea mic (5 familii) în urma unei treceri masive la greco:catolicism. Materialul, apărut într:un ziar unit, nu a oferit o explicaŃie pentru acest exod în masă, accentul fiind pus pe alipirea la noua confesiune16. Sporirea obligaŃiilor financiare, pe care cre tinii trebuiau să le îndeplinească pentru biserică a fost un motiv serios pentru care unele familii au ales să schimbe confesiunea. O asemenea situaŃie a existat la Giula Maghiară, cotul Richi ului, unde proasta gestionare a fondurilor biserice ti de către pre edintele comitetului parohial D. Va arhanu a dus la cre terea obligaŃilor ce trebuiau vărsate în casa de bani a bisericii, motiv pentru care peste 250 de familii ortodoxe i:au anunŃat intenŃia de a trece la greco:catolicism. Parohul ortodox Iosif Be an a dat însă asigurări publice că acest lucru nu s:a întâmplat, datorită intervenŃiei fericite a lui Miron Romanul care a lini tit spiritele17. În alte situaŃii ziarele au reclamat acuzaŃii de prozelitism dirijat. În anoviŃa solii au fost doi greco:catolici din Lugoj, care au încercat să convingă satul de binefacerile unirii, dar fără succes. Parohul ortodox Trifu ipeŃanu a folosit prilejul pentru a atenŃiona ierarhia unită să sancŃioneze acŃiunile ce tulburau relaŃiile între cele două confesiuni române ti18. Trecerile de la o confesiune la alta au fost reglementate oficial prin Legea inter: confesională din 186819, în care s:a stipulat dreptul persoanelor majore de a: i alege confesiunea, situaŃia căsătoriilor mixte i a copiilor născuŃi în cadrul acestora, evoluŃia confesională a copiilor nelegitimi, procedurile i consecinŃele proceselor de divorŃ. Evenimentul sfinŃirii unei noi biserici ortodoxe a fost o bună ocazie pentru redacŃia Telegrafului român să atace disputele confesionale20. Comunitatea în cauză era cea din Cohalm unde, la începutul secolului al XIX:lea, o mare parte a ortodoc ilor au trecut la confesiunea greco:catolică, astfel încât biserica ortodoxă din comună a devenit unită. Ortodoc ii răma i, minoritari numeric, au reu it abia peste 50 de ani să 14 15 16 17 18 19 20 Simion Retegan, „Aspecte ale biconfesionalităŃii românilor din Transilvania la mijlocul secolului al XIX:lea (1850:1867)”, în Anuarul Institutului de Istorie Cluj Napoca, 1996, 35, p. 181:182. SperanŃa, 1872, 3, nr. 2, 15 ianuarie, p. 18. Sionul românesc, 1865, 1, nr. 11, 1 decembrie, p. 11 (131). Albina, 1872, 7, nr. 46, 11/23 iunie, p. 3. Idem, nr. 5, 16/28 ianuarie, p. 2. Legea apare în Albina, 1868, 3, nr. 35, 27 martie/8 aprilie, p. 1:2; SperanŃa, 1869, 1, nr. 1, 1/13 februarie, p. 5:7. Telegraful român, 1873, 21, nr. 12, 11/23 februarie, p. 2. 86 MIHAELA BEDECEAN, ALTERITĂȚI CONFESIONALE ÎN TRANSILVANIA... ridice o biserică nouă din lemn, alegându: i preot pe Nicolae D. Mircea. Telegraful a salutat realizarea, amintind „că niciun păcat a a de mare n:a fost decât acela al vârârii uniaŃiei în poporul român”21. Cazurile de bună colaborare între cele două confesiuni au fost rar consemnate de presă. Un asemenea exemplu a fost semnalat de Telegraful român, care a publicat o corespondenŃă semnată de teologul Petrescu22. Cu ocazia sfinŃirii noului turn al bisericii ortodoxe din comuna Hodac, Petrescu a fost încântat să observe „concordia exemplară” ce domnea între preoŃii locali, ortodox i greco:catolic, care se sprijineau reciproc în problemele biserice ti ale comunităŃii. În 1868 Gazetei Transilvaniei a rememorat un episod consumat în anul 1861. Ziarul a publicat documente referitoare la încercarea de a crea o reŃea de coli naŃionale române ti, peste deosebirile de ordin confesional. Era vorba despre Proiectul lui Andrei aguna prin care propunea mitropolitului uluŃiu, „restabilirea frăŃietăŃii celei adevărate, concordiei i armoniei perfecte între cele două confesiuni române ti”23, tipărind i răspunsul mitropolitului uluŃiu24, precum i circularul episcopesc al lui aguna cu privire la coli române ti comune pentru ambele confesiuni25. Proiectul lui aguna, datat 21 mai 1861, nu prevedea o uniune confesională ci, dimpotrivă, păstrarea identităŃii religioase, avându:se în vedere doar stabilirea unor principii de colaborare în privinŃa cununiilor mixte sau a trecerilor religioase de la o confesiune la alta. Actul a stârnit reacŃii în lumea greco:catolică, episcopul de Lugoj, Alexandru Dobra calificându:l „propagandistic”26, în timp ce episcopul Ioan Alexi a considerat că decizia era de competenŃa forului provincial27. Un aspect particular al alterităŃii naŃionale, în interiorul confesiunii ortodoxe a fost cazul comunităŃii ortodoxe de la Biserica „Sfânta Treime” din Bra ov. Este vorba despre episodul conflictual dintre români i greci. Ziarele au publicat în paginile lor informaŃii din care s:a putut contura o imagine a divergenŃelor prelungite pe o perioadă îndelungată. Un scurt istoric al loca ului bisericesc plasa originea acestuia în anul 1787, când au fost achiziŃionate două clădiri învecinate, adaptate ulterior noii meniri. În virtutea sistemului confesional din Imperiu, bazat la acea dată pe religiile recepte, ortodoc ii nu aveau dreptul de a: i construi biserici în interiorul cetăŃii. Abia după intervenŃii repetate, edilii ora ului au aprobat transformarea unor clădiri în biserici, dar fără posibilitatea ca acestea să fie prevăzute cu turn sau clopot. De altfel, în ceea ce prive te biserica despre care vorbim, primul clopot a fost instalat abia în 1953. Banii pentru biserica ortodoxă au provenit de la credincio ii români i greci, care au contribuit în comun la amenajarea i întreŃinerea loca ului, precum i din donaŃii venite din partea unor familii boiere ti din łara Românească, dintre care s:a remarcat familia Brâncoveanu. În cimitirul bisericii au fost înmormântaŃi, pe lângă negustorii bogaŃi aparŃinând comunităŃii grece ti i câŃiva membri ai familiei Brâncoveanu. Ca punct de 21 22 23 24 25 26 27 Ibidem. Idem, 1870, 18, nr. 69, 30 august/11 septembrie, p. 3. Gazeta Transilvaniei, 1868, 31, nr. 18, 3/15 martie, p. 1 (69). Idem, nr. 19, 6/18 martie, p. 1 (73). Idem, nr. 21, 13/25 martie, p. 1 (81) i nr. 22, 17/29 martie, p. 1 (85). Idem, nr. 18, 3/15 martie, p. 1 (69). Ibidem. 87 IDENTITATE I ALTERITATE 5 plecare al investiŃiei, cea mai consistentă sumă a fost oferită de patru cre tini ortodoc i: Constantin Dsanli, Dimitrie Dima, Mihai Cristof i Nicolae tefan, care au cumpărat de fapt cele două case din zona numită atunci Târgul Cailor, astăzi strada BariŃiu, nr. 12. În ceea ce prive te inventarul bisericesc, biserica deŃinea icoane pe pânză i lemn din secolele XVII–XVIII, dar cele mai de preŃ obiecte erau o icoană veneŃiană din 1633, o evanghelie grecească ferecată în argint aurit, lucrare a lui Samuil May, me terul lui Constantin Brâncoveanu, precum i o valoroasă colecŃie de obiecte de cult i cărŃi oferită de prinŃul Grigore Brâncoveanu (1767–1832). Biserica a fost sfinŃită în iunie 1788, în prezenŃa episcopului ortodox de Sibiu Ghedeon Nichitici. Alături de preotul român Macarie, venit de la mănăstirea Sinaia, a fost adus i preotul grec Cristofor Dimitriu, cei doi slujind pe rând, pentru ambele comunităŃi. De i pentru început paritatea părea respectată, iar serviciul divin s:a desfă urat în ambele limbi, după 1789 negustorii greci au revendicat dreptul total asupra bisericii, demersul vizând atât limba liturgică, cât i administrarea fondurilor. ConsecinŃele nu au întârziat să apară, declan ând pentru început nemulŃumiri mocnite, iar apoi un conflict deschis între cele două comunităŃi. În primăvara lui 1868 Gazeta Transilvaniei informa că ortodoc ii greci i bulgari de la Biserica Sfânta Treime din Bra ov au fost acuzaŃi de eterodoxie. Ziarul a publicat copia actului mitropolitan nr. 326/1868, adresat protopopului Barac28. Cazul a fost discutat în edinŃa consistorială din 21 martie/2 aprilie 1868, iar documentele îi făceau vinovaŃi „pe cre tinii greci i bulgari de la Biserica Sfânta Treime din Bra ov de crima de resturnare a învăŃăturilor biblice i canonice”. Decizia forului consistorial a fost fără echivoc: vinovaŃii nu mai aveau dreptul să intre în biserica ortodoxă, nu puteau fi părta i la serviciile biserice ti, iar asupra averii acestora se punea sechestru. Pedepsele erau nominale: epitropii Ioan Alexi, Sotiru Manciu, Hagi Gavriil Carpovics, Anastasiu Safran i casierul Constantin Emanuil erau suspendaŃi din activităŃile pe care le desfă urau, decizia rămânând în vigoare până când cei acuzaŃi se întoarceau la situaŃia anterioară. Ziarul mitropolitan nu a tipărit actul semnat de aguna, rezumându:se la o noti: ficare semnată de Demetriu Racuci, secretarul consistoriului, prin care era incriminată purtarea schismatică a grecilor bra oveni i erau enunŃate deciziile luate contra acestora de consistoriul de la Sibiu29. Încercarea protopopului Iosif Baracu de a pune în aplicare hotărârile Sibiului, s:a lovit de opoziŃia magistratului de Bra ov, căruia grecii i bulgarii i:au înaintat un Protest prin care cereau intervenŃia autorităŃilor locale. Protestul, datat 6 aprilie 1868, declina orice responsabilitate a consistoriului sibian faŃă de Biserica „Sfânta Treime”, prin urmare nega acestui for posibilitatea de a interveni în probleme interne ale bisericii în cauză. Consistoriul mitropolitan nu a fost singurul for bisericesc sesizat de românii bra oveni. Congresele NaŃionale Biserice ti din 1868 i 1870 au fost ocazii pentru a readuce în atenŃie conflictul. Astfel, în edinŃa a VIII:a a Congresului din 1868, Popea a adus în faŃa forului congresual PetiŃia sinodului parohial român de la „Sfânta 28 29 Idem, nr. 26, 30 martie/11 aprilie, p. 1 (103). Telegraful român, 1868, 16, nr. 25, 28 martie/9 aprilie, p. 1 (97). 88 MIHAELA BEDECEAN, ALTERITĂȚI CONFESIONALE ÎN TRANSILVANIA... Treime”30. Acela i lucru s:a întâmplat i în Congresul NaŃional din 1870, unde în protocolul edinŃei din 10/22 octombrie a fost notată plângerea comunei biserice ti din cetatea Bra ovului31. Prelungirea disputei pe o perioadă lungă de timp a fost o dovadă a faptului că mitropolia românească a fost complet neputincioasă în faŃa situaŃiei i a fost lipsită de sprijinul autorităŃilor politice, prin urmare deciziile Sibiului au fost ignorate de către etnicii greci. PercepŃia publică vizavi de conflictul de la „Sfânta Treime” nu a fost omogenă, părerile fiind împărŃite. Evident, fiecare dintre părŃile implicate î i susŃineau punctul de vedere, în timp ce sa ii bra oveni au avut o atitudine favorabilă grecilor, întrucât au văzut în disputa creată o modalitate ilegală prin care românii doreau să: i însu ească întreaga avere bisericească. În anul următor subiectul a fost reluat în presă. Ziarul FederaŃiunea a făcut un istoric al Bisericii „Sfânta Treime”, pentru a justifica poziŃia românească32. Considerând că situaŃia materială foarte bună a bisericii bra ovene putea fi folosită în avantajul naŃiunii române, redacŃia a catalogat problema ca fiind de interes public i prin urmare i:a conferit o tratare preferenŃială. O atitudine similară a adoptat i Gazeta bra oveană care aprecia că românii erau îndreptăŃiŃi să aibă primul cuvânt în cauza loca ului de cult, întrucât acesta a fost fondat prin contribuŃia financiară masivă a credincio ilor români. RedacŃia constata că, în ciuda acestui lucru, la conducerea i administrarea fondului se aflau doar greci i toate încercările românilor de a schimba această situaŃie au e uat. Era reclamată atitudinea sfidătoare a comunităŃii grece ti, care nu a recunoscut nici măcar mitropolitului ortodox român al Transilvaniei dreptul de a avea acces la situaŃia financiară a bisericii, astfel încât, în afara comunităŃii grece ti, nimeni nu deŃinea informaŃii privind loca ul. DisperaŃi de întreaga situaŃie, românii au făcut apel la Ministerul de Culte. Drept urmare, decretul ministerial din 30 iulie a indicat câteva soluŃii. Serviciul divin trebuia celebrat în două limbi, de doi preoŃi, fiecare ales de comunitatea pe care o deservea, cu drepturi egale în administraŃia bisericii i dotaŃi în măsură egală din casa bisericii. Însă problema care îi frământa pe români i de altfel motivul pentru care s:a întocmit apelul rămânea nerezolvat. Dreptul i datoria de a administra bunurile biserice ti i fundaŃionale, precum i de a rezolva afacerile biserice ti i colare, drept exercitat din 1796 de etnicii greci, erau rezervate i în viitor acestora. Românilor li s:a oferit posibilitatea de a: i rezolva pe calea justiŃiei pretenŃiile de proprietate. În ultimul rând, controlul socotelilor asupra bunurilor biserice ti i ale fundaŃiilor, care până în acel moment a aparŃinut regimului, trecea în dreptul autorităŃii biserice ti, cu executarea acestuia fiind însărcinat consistoriul diecezei arhiepiscope ti. În 1871 cazul a revenit în atenŃia presei române ti, în urma dezbaterilor din Dieta Ungariei i a articolelor apărute în ziarele maghiare. 30 31 32 Gazeta Transilvaniei, 1868, 31, nr. 80, 16/28 octombrie; Albina, 1868, 3, nr. 103, 9/21 octombrie. Este vorba despre edinŃa a IX:a a Congresului. Vezi: Telegraful român, 1870, 18, nr. 81, 11/23 octombrie; Gazeta Transilvaniei, 1870, 33, nr. 91, 21 noiembrie/3 decembrie, p. 1; FederaŃiunea, 1870, 3, nr. 108, 23 octombrie/4 noiembrie, p. 2 (430). FederaŃiunea, 1869, 2, nr. 91, 13/25 august, p. 2. 89 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Telegraful român a dedicat două numere subiectului. „În cestiunea bisericei Stei Treimi din Bra ov”33, s:a dezbătut articolul apărut în ziarul unguresc Ellenör, nr. 169, din 3 martie, scris cu „ignoranŃă i maliŃiozitate” de Csávolszky i caracterizat de gazeta sibiană „revoltător”. Scris într:un limbaj dur, materialul din gazeta sibiană îl acuza pe Csávolszky de denaturarea adevărului i respingea categoric toate acuzaŃiile pe care acesta le aducea mitropolitului aguna. Erau invocate mai multe articole din presa maghiară, semn că subiectul a polarizat atenŃia media, dar cu o conotaŃie negativă pentru români. Toată ziaristica de limbă maghiară s:a situat pe o poziŃie favorabilă ortodoc ilor greci, al căror punct de vedere l:a susŃinut ferm. Pentru a găsi puncte comune în sprijinul argumentaŃiei pe care o făcea, partea finală a articolului din Telegraful a expus un material publicat în FederaŃiunea. Articolul apăra punctul de vedere românesc insistând că toate actele, începând cu 1785, dovedeau clar că loca ul aparŃinea cre tinilor ortodoc i, fondatorii fiind de naŃionalităŃi diverse. Autorul, anonim, considera că singurii vinovaŃi de această situaŃie erau sa ii, „cei mai mari du mani ai românilor”, care se foloseau de greci pentru a:i ataca pe ace tia. Grecii par etnia potrivită pentru a fi folosiŃi ca armă de atac, întrucât simŃul lor negustoresc îi face „nesăŃio i i fără milă”. În numărul următor Telegraful a reluat tema34, de astă dată articolul concentrându:se asupra unui istoric al bisericii aflată în dispută, începând cu anul 1787, când s:a ridicat construcŃia. Erau punctate momentele importante din istoria instituŃiei biserice ti, dar i legislaŃia pe baza căreia se argumentau pretenŃiile grecilor. Acela i model, bazat pe invocarea legislaŃiei i a sistemului politic a apărut i în Gazeta Transilvaniei35, într:un articol de primă pagină intitulat „Cauză controversată”. Concentrându:se asupra dezbaterilor din Dieta Ungariei, din 30 i 31 martie, în care s:a discutat problema Bisericii „Sfânta Treime”, materialul prezenta decizia forului politic. După ce cauza românilor a fost apărată în plen de deputaŃii Hodo , Babe , S. Pop, Iosif Pop, factorii de decizie au stabilit ca problema să fie definitiv rezolvată prin Ministerul de Culte. Gazeta completa, la informaŃia oficială, că în disputa de la Bra ov s:a produs o mare eroare, întrucât aceasta a fost tratată din punct de vedere naŃional, degenerând într:o ceartă între etnicii greci i români, în timp ce administraŃia bisericii trebuia asigurată de credincio ii ortodoc i ai cetăŃii, indiferent de naŃionalitate. Trei ziare române ti au publicat tiri despre conflictul etnic:confesional de la Bra ov: Gazeta Transilvaniei, FederaŃiunea i Telegraful român, a adar gazete situate în aria de influenŃă a ambelor confesiuni române ti. Se constată însă în presă o poziŃie comună a ortodoc ilor i greco:catolicilor, ambele confesiuni susŃinând solicitările române ti. A fost unul dintre momentele de concordie totală între cele două confesiuni române ti într:o problemă de interes general, care aducea beneficii naŃiunii. De fapt, revenirea permanentă a subiectului în paginile ziarelor a fost o dovadă a atenŃiei de care s:a bucurat acesta, dar i a încercării de a justifica poziŃia românească, susŃinută cu asiduitate. Considerând tema o cauză naŃională, presa a făcut front comun, astfel încât nu am surprins discrepanŃe bazate pe criteriul confesional. 33 34 35 Telegraful român, 1871, 19, nr. 17, 28 februarie/12 martie, p. 1:2 (65:66). Idem, nr. 18, 4/16 martie, p. 1:2 (69:70). Gazeta Transilvaniei, 1871, 34, nr. 26, 3/15 aprilie, p. 1. 90 MIHAELA BEDECEAN, ALTERITĂȚI CONFESIONALE ÎN TRANSILVANIA... În total dezacord cu presa românească s:a aflat cea maghiară, care a susŃinut punctul de vedere grecesc. Pe acelea i poziŃii s:a situat i comunitatea săsească, care prin atitudinea sa a făcut abstracŃie de contribuŃia părŃii române la patrimoniul bisericii i a socotit că meritele au aparŃinut exclusiv ortodoc ilor greci. Constatăm o mare doză de subiectivism pe care au avut:o părŃile implicate sau conectate tangenŃial la dispută, astfel că, pe baza acelora i dovezi documentare, fiecare naŃionalitate i:a construit pledoaria i demonstraŃia privind susŃinerea propriului punct de vedere. DiferenŃa, u or sesizabilă a fost legată de pretenŃiile emise de cele două părŃi discordante. În timp ce ortodoc ii români au revendicat o egalitate pe baza contribuŃiei comune aduse de ambele etnii, comunitatea grecească a emis pretenŃii de control total asupra a tot ce însemna patrimoniu bisericesc la „Sfânta Treime”. Încercând să evite un verdict categoric, Ministerul de Culte, de i partizan punctului de vedere grecesc, a cedat justiŃiei această responsabilitate. Dieta Ungariei a aruncat însă Ministerului răspunderea deciziei finale, astfel încât, până în 1873 nu a existat o rezolvare finală. ÎncurajaŃi de deciziile guvernamentale, grecii au ignorat total poziŃia Sibiului, nerespectând deciziile mitropolitane, lucru care a contribuit la trenarea relaŃiilor încordate din comunitatea ortodoxă bra oveană. Sunt numai câteva cazuri de alterităŃi din punct de vedere confesional, dar i naŃional, în cadrul Bisericii ortodoxe, în mare măsură generate de progresul naŃionalismelor, de ingerinŃa statului i a factorului politic în chestiunile interne ale bisericii. 91 Elite ecleziastice transilvane în context central european. Sfântul Scaun i numirea cardinalilor în Bisericile greco catolice din Imperiul habsburgic/austro ungar (a doua jumătate a secolului al XIX lea)∗ Ion Cârja A doua jumătate a secolului al XIX:lea înregistrează evoluŃii hotărâtoare pe linia raporturilor Bisericii cu Statul i ale religiei cu societatea. Biserica se afla în continuare, în raport cu lumea modernă, într:o relaŃie marcată de criza generată de iluminism i de RevoluŃia franceză de la 1789. Dacă prima jumătate a veacului al XIX a creat prin romantism un climat stimulativ pentru viaŃa religioasă, jumătatea de secol succesivă va schimba radical coordonatele social:culturale, politice i mentale ale societăŃilor europene, ducând la o i mai mare distanŃare a lumii moderne de Biserică. Aceste evoluŃii capătă expresia maximei evidenŃe la nivel filosofic, tiinŃific, cultural, elaboratul intelectual al miniŃii umane se configurează paralel cu credinŃa i cu referinŃele religioase. Astfel, în a doua jumătate a secolului al XIX:lea, la nivelul gândirii, avem o serie de curente precum pozitivism, scientism, darwinism social, care repropun i relansează într:un anumit fel raŃionalismul epocii luminilor. În condiŃiile în care aceste evoluŃii intelectuale nu poartă nici un fel de dialog cu cultura teologică, procesul de laicizare a valorilor se adânce te iar îndepărtarea elitelor de referinŃele religioase devine tot mai evidentă. În plan economic industrializarea se afirmă în această perioadă la proporŃii tot mai extinse, în cultura Occidentului european se afirmă realismul, urmat de impresionism, toate acestea nerămânând fără impact asupra mentalităŃii generale a omului european. Concomitent, statele bătrânului continent vor adopta pe măsură ce ne apropiem de ultimele decenii ale secolului al XIX:lea, politici de expresie liberală în materie de învăŃământ, educaŃie, matrimoniu, nu în ultimul rând în ceea ce prive te raporturile Stat:Biserică, ducând la o limitare i marginalizare a sferei de competenŃă în social a acesteia din urmă. CulminaŃia acestei evoluŃii se înregistrează în FranŃa, unde regimul politic al celei de a treia republici a procedat prin legea de separaŃie din 1905 la despărŃirea completă i totală a Bisericii de Stat, fapt care a exclus cu totul activităŃile religioase de pe agenda de preocupări a statului, nu în ultimul rând din politicile sale bugetare. Toate aceste evoluŃii configurează o lume i o ∗ Cercetare finanŃată prin proiectul VtiinŃele socio umaniste în contextul evoluŃiei globalizate – dezvoltarea i implementarea programului de studii i cercetare postdoctorală, cod contract: POSDRU/89/S/1.5/61104, proiect cofinanŃat din Fondul Social European prin Programul OperaŃional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007–2013. 92 ION CÂRJA, ELITE ECLEZIASTICE TRANSILVANE ÎN CONTEXT CENTRAL EUROPEAN... mentalitate tot mai autosuficientă, o societate care se dore te tot mai emancipată în raport cu sfera bisericească i cu condiŃionările de factură religioasă1. Biserica catolică a perceput toate aceste evoluŃii de ansamblu ca pe o agresiune perpetuă a modernităŃii la adresa valorilor religioase i a intereselor ecleziastice în acela i timp. În plan intelectual dialogul între catolicism i modernitate era dealtfel dificil dacă nu chiar imposibil dacă Ńinem seama că Biserica nu dipunea de elite intelectuale de calibrul i calitatea celor produse de sfera laică. De aceea pe toată durata secolului al XIX:lea Biserica catolică s:a plasat într:o permanentă defensivă faŃă de valorile modernităŃii, aplicând o tactică deloc nouă, aceea a ripostei urmată de condamnarea fără drept de apel, a a cum a procedat în 1864, odată cu promulgarea enciclicei Quanta cura, care plasa în anexă un Syllabus errorum, conŃinân 80 de concepte i afirmaŃii produse de evoluŃiile lumii moderne, care au fost puse sub semnul anatemei. Demersul de delimitare categorică faŃă de valorile modernităŃii se continuă la proporŃii i mai ample cu ocazia conciliului ecumenic Vatican I (1869–1870), care se pronunŃă în aceea i optică, condamnând modernitatea în cuprinsul primeia dintre hotărârile dogmatice pe care le:a elaborat, constituŃia despre credinŃă Dei Filius. Proclamarea dogmei infailibilităŃii papale, prin hotărârea Pastor Aeternus, dincolo de motivaŃiile teologice i eclesiologice specifice, poate fi de asemenea citită în această cheie a nevoii de ripostă a Bisericii catolice la adresa modernităŃii. Conciliul Vatican I prin modul de punere a problemelor, ca i prin hotărârile luate, este semnificativ totodată pentru evoluŃia la vârf a Bisericii catolice înspre centralizare i înspre accentuarea importanŃei centrului, înspre nevoia de afirmare răspicată a autorităŃii papale i înspre uniformitate2. Ultramontanismul se extinde în a doua jumătate a secolului al XIX:lea, atât ca ideologie cât i ca mentalitate religioasă în mediile catolice. Unitatea în diversitate a Bisericii catolice n:a traversat tocmai perioada cea mai prielnică pentru punerea sa în valoare i în acest sens o anumită istoriografie vorbe te de practicarea unor politici de latinizare la adresa catolicilor de rit răsăritean, în baza unui alt principiu eclesiologic, deloc nou i acesta, prestantia ritus latini. Este vizibilă astfel o anumită tendinŃă de aducere a catolicilor de rit răsăritean mai aproape de paradigma latină a catolicismului, chiar dacă n:a fost neaparat expresia unei politici oficiale a Romei, ci rezultatul iniŃiativei unor medii latine mai radicale. La aceasta trebuie adăugată i iniŃiativa Romei de reluare a a dialogului cu cre tinii separaŃi, cu ortodoc ii răsăriteni în special, datorată lui Pius al IX:lea, continuată i amplificată de succesorul său, Leon al XIII:lea, papa cu cea mai mare deschidere faŃă de Orientul cre tin din întreg secolul al XIX:lea3. 1 2 3 Dintr:o vastă bibliografie pe tema raporturilor religiei cu modernitatea, a se vedea: René Rémond, Religion et société en Europe. Essai sur la sécularisation des sociétés européennes aux XIX e et XX e siècles (1789 1998), Paris, Éditions du Seuil, 1998; Jacques:Olivier Boudon, Jean:Claude Caron, Jean:Claude Yon, Religion et culture en Europe au XIXe siècle (1800 1914), Paris, Armand Colin, 2001; Pancratius Cornelis Beentjes (ed.), The Catholic Church and Modernity in Europe, Wien, Berlin, Lit Verlag, 2009. Roger Aubert, L’ecclésiologie au concile du Vatican, in B. Botte et alii, Le concile et les conciles. Contribution à l’histoire de la vie conciliaire de l’Église, Paris:Chevetogne, Éditions de Chevetogne, Éditions du CERF, 1960, p. 245:284; Roger Aubert, Vatican I, Paris, Éditions de l’Orante, 1964; Giuseppe Alberigo, Vatican I, in Les Conciles oecuméniques, I, Paris, Cerf, 1994, p. 339:359; Yves Chiron, Pie IX pape modern, Paris, Clovis, 1995. Despre politica unionistă a papalităŃii în a doua jumătate a secolului al XIX:lea, vezi: Angelo Tamborra, Catholicisme et monde orthodoxe à l’epoque de Pie IX, in „Miscellanea Historia Ecclesiasticae”, IV, 1972, p. 179:193; Rosario F. Esposito, Leone XIII e l’Oriente cristiano. Studio storico sistematico, Milano, Edizioni Paoline, 1961; 93 IDENTITATE I ALTERITATE 5 SpecificităŃile catolicismului din secolul al XIX:lea se regăsesc în mare măsură i în cadrul Bisericilor catolice din Imperiul austriac, devenit monarhie dualistă după 1867. Un moment de referinŃă în istoria raporturilor Stat:Biserică precum i în evoluŃia relaŃiilor Vienei cu Sfântul Scaun în a doua jumătate a secolului al XIX:lea îl constituie încheierea Concordatului, în anul 1855. Problema s:a complicat, din acest punct de vedere, deoarece după 1867 guvernele de la Budapesta au refuzat să recunoască valabilitatea concordatului pe teritoriul Ungariei. O problemă discutată a fost i dreptul de patronat al regelui (jus patronatus) asumat odată cu încheierea dualismului atât de împărat cât i de guvernele maghiare4. Stat multinaŃional, Imperiul habsburgilor a dus cu sine o problemă dificilă, cu un potenŃial explozibil extraordinar, problema naŃionalităŃilor din cuprinsul său, a cărei rezolvare s:a dovedit departe de a fi mulŃumitoare după încheierea pactului dualist. Pe cuprinsul Monarhiei dunărene trăiau popoare care deŃineau o tradiŃie istorică, con tiinŃă de sine i proiecte naŃionale proprii, iar evoluŃia lor spre statul naŃiune independent a fost temporar întârzită de formula imperială în structurile căreia coabitau, formulă care la sfâr itul primului război mondial n:a mai fost ofertantă pentru fo tii supu i ai MaiestăŃii Sale, împăratul de la Viena. Românii, polonezii, cehii, slovacii, sârbii, croaŃii au optat pentru constituirea în state independenmte sau pentru unirea cu structuri statale din propriul perimetru naŃional existente deja, odată cu finis Austriae. Pe durata veacului al XIX:lea însă etnia i confesiunea au întreŃinut, la popoarele din Imperiul Habsburgilor, un raport de cofundamentare, mai exact ideologia naŃională s:a folosit i de referinŃele ecleziastice i confesionale. Într:o serie de cazuri, în această zonă, Biserica respectiv confesiunea au servit drept factor de identificare etnică5, a a cum a fost cazul raporturilor interetnice din GaliŃia unde aristocraŃia era poloneză iar masele de ucrainieni ortodoxe i greco:catolice, în timp ce în Transilvania maghiarii erau romano:catolici i protestanŃi iar românii „de lege răsăriteană”, ortodoc i i greco: catolici. Afacerile de natură ecleziastică erau, în aceste condiŃii, deloc neglijabile într:un imperiu prin excelenŃă multietnic i multinconfesional, care mai Ńinea, cu toate acestea, la calitatea de stat catolic, dorind să fie apreciat în ace ti termeni de către Sfântul Scaun6. RelaŃiile Biserică:Stat în Imperiu, politica ecleziastică a guvernelor de la Viena i de la Budapesta, reformele i legislaŃia promovate de stat i consecinŃele lor asupra zonei ecleziastice influenŃau masiv natura raporturilor cu Sfântul Scaun în a doua jumătate a secolului al XIX:lea. În acela i sistem de raporturi i sub influenŃa acestor factori regăsim i avansările la demnitatea de cardinal din rândurile episcopatului din monarhia dunăreană, în perioada pe care o avem în vedere. Promovările la rangul de cardinal au reprezentat un indice deosebit de fidel i de plauzibil al raporturilor Biserică:Stat, în interiorul fiecărei alcătuiri statale în parte precum i al raporturilor dintre state i Sfântul Scaun. Conform cercetărilor sumative 4 5 6 Constantin G. Patelos, Vatican I et les évêques uniates. Une étape éclairante de la politique roumaine à l’égard des orientaux (1867 1870), Louvain, Bibliothèque de la Revue d’Histoire Ecclésiastique, Fascicule 65, 1981, p. 1:77; Giorgio del Zanna, Leone XIII e l’Impero ottomano (1878 1903), Milano, Guerini e Associati, 2003. Gabriel Adriányi, Lo stato ungherese ed il Vaticano (1848 1918), in Pál Cséfalvay, Maria Antonietta de Angelis (coord.), Mille anni di cristianesimo in Ungheria, Budapest, Conferenza Episcopale Ungherese, 2001, p. 111:127. Simon Peterman, Églises, sentiment national et nationalisme, in „Transylvanian Review”, II, 1993, no. 2, p. 3:10. Giorgio Rumi, La Santa Sede, il mondo cattolico italiano e l’Austria degli Asburgo, in Gianni La Bella (coord.), Pio X e il suo tempo, Bologna, Il Mulino, 2003, p. 523:538. 94 ION CÂRJA, ELITE ECLEZIASTICE TRANSILVANE ÎN CONTEXT CENTRAL EUROPEAN... întreprinse de Jean LeBlanc, cei ase pontifi romani care au păstorit pe tronul urma ilor Sfântului Petru în secolul al XIX:lea, au creat un număr de 475 cardinali în cadrul a 106 consistorii. Astfel, în timpul lui Pius al VII:lea (1800–1823) au fost investiŃi în această demnitate 99 de cardinali, papa Leon al XII:lea (1823–1829) a numit 25 de cardinali, Pius al VIII:lea (1829–1830) 6 cardinali, Grigore al XVI:lea (1831–1846) 75 de cardinali, Pius al IX:lea (1846–1878) 123 cardinali, în timp ce Leon al XIII:lea (1878–1903) a numit 147 cardinali. Epoca i evoluŃiile specifice î i vor pune amprenta asupra fenomenului, care va cunoa te de:a lungul acestui secol o diminuare a ponderii cardinalilor italieni i internaŃionalizarea componenŃei Curiei; până la sfâr itul secolului al XIX:lea, italienii, francezii i spaniolii vor reprezenta majoritatea promovărilor la cardinalat. O altă trăsătură care se impune a fi reŃinută este democratizarea Sacrului Colegiu de:a lungul secolului al XIX:lea. Astfel, dacă până spre mijlocul secolului al XIX:lea majoritatea cardinalilor proveneau din mediul aristocratic i din straturile superioare ale burgheziei, în perioada lui Leon XIII cei care ajungeau să fie investiŃi la această demnitate proveneau de la toate nivelurile categoriei burgheze precum i din medii sociale mai modeste. Numirile de cardinali in pectore se vor diminua ca frecvenŃă, crescând în acela i timp numărul celor proveniŃi din ordinele religioase. În cazul cardinalilor de naŃionalitate italiană, scade numărul celor cu formaŃie juridică, odată cu pierderea Statelor Bisericii, ceea ce va contribui la diminuarea în importanŃă a spiritului juridic în interiorul Bisericii. Episcopii ajun i la demnitatea cardinalatului din sânul altor naŃiuni deŃin, în general, o formaŃie teologică. Departe de a fi monolitic, Sacrul Colegiu este marcat, divizat, de diferite orientări politice i ideologice cauzate de presiunea evenimentelor i a curentelor de idei care au bulversat epoca: RevoluŃia franceză, epoca napoleoniană, expansiunea naŃionalismului, problema muncitorească etc. Rangul de cardinal a continuat să reprezinte tototadă un final de carieră aproape automat pentru prelaŃii deŃinători ai marilor scaune mitropolitane ca i pentru cei din mediul diplomatic sau cei care aveau înalte funcŃii curiale. Astfel, 36 dintre cardinalii numiŃi de Pius al IX:lea au asumat calitatea de nunŃi apostolici. Marile crize întâmpinate de catolicism de la RevoluŃia franceză încoace au determinat o relaŃie dificilă, de continuă ostilitate în raport cu lumea modernă, fapt care se regăse te în backgroundul cultural care a stat în spatele formaŃiei, mentalităŃii i a modului de acŃiune a înalŃilor prelaŃi ai Bisericii romane, deveniŃi cardinali pe durata secolului al XIX:lea. Astfel mentalitatea de cetate asediată a catolicismului, dominată de viziunea unitară i teocratică asupra Bisericii din perioada Syllabusului, o formaŃie teologică a clerului mai degrabă rigidă, îndepărtată de sursele patristice i scripturistice, toate la un loc au făcut să se menŃină până târziu, în perioafa pontificatului lui Pius al X:lea, un caracter juridico:ecleziastic de ansamblu al elitelor Bisericii catolice, îndepărtat de abordări i maniere mai pastorale7. Perioadele de pontificat importante pentru cercetarea noastră sunt cele ale lui Pius al IX:lea (1846–1878) i Leon al XIII:lea (1878–1903). Astfel, dintre cei 123 de prelaŃi 7 O prezentare sintetică a promovărilor la demnitatea cardinalatului în secolul al XIX:lea, precum i o analiză a impactului valorilor modernităŃii asupra catolicimului a se vedea în excelenta lucrare a lui Jean LeBlanc, Dictionnaire biographique des cardinaux au XIXe siècle. Contribution à l’histoire du Sacré Collège sous les pontificats de Pie VII, Léon XII, Pie VIII, Grégoire XVI, Pie IX et Léon XIII, 1800 1903, Montréal, Wilson&Lafleur ltée, 2007, p. 5:73, passim. 95 IDENTITATE I ALTERITATE 5 investiŃi în demnitatea de cardinal în timpul păstoririi papei Mastai, 68 erau italieni i 55 din alte Ńări, în următoarea distribuŃie: 19 francezi, 12 spanioli, 10 din Imperiul habsburgic, cinci din Germania, patru englezi, trei portughezi, din Belgia i Statele Unite ale Americii câte unul. PrelaŃii din Imperiul Habsburgilor avansaŃi la cardinalat în această perioadă reflectă diversitatea etnică a unui stat multinaŃional în care î i aveau sediile i unde trăiau respectiele comunităŃi catolice; astfel Scitovszky i Haulik erau de origine slovacă, Kutschker era ceh, Lewicki ucrainian, Simor, Mihalovič i Tarnoczy maghiari. Dintre cardinalii din spaŃiul german, trebuie menŃionat numele lui Ledochowski, născut în Polonia rusă, ajungând să deŃină un scaun episcopal în Polonia aflată sub stăpânire prusacă. De asemenea, printre cardinalii englezi doi erau în fapt irlandezi, Wiseman i Cullen, Viale Prella i Savelli chiar dacă născuŃi în Corsica, vândută FranŃei în 1768, erau în realitate de cultură italiană, acesta fiind cazul i al altor cardinali non italieni care erau de formaŃie culturală italiană. În perioada lui Pius al IX:lea, Sacrul Colegiu a cunoscut un fenomen evident de democratizare în raport cu pontificatul precedent – 41% dintre cardinali provin din nobilime, 33% din burghezie i 14% din medii sociale mai modeste. Studiile juridice respectiv un doctorat în drept continuă să caracterizeze în bună măsură pregătirea universitară a cardinalilor italieni i nu numai, cei proveniŃi din Imperiul austriac (ulterior Austro:Ungaria) fiind în general doctori în teologie ai UniversităŃii din Viena (Haulik, Rauscher, Kutschker, Tarnoczy, Simor), în timp ce Scitovszky avea un dublu doctorat, în teologie i filosofie, obŃinut la Universitatea din Pesta. În bună parte, cardinalii numiŃi de Pius al IX:lea au participat la conciliul Vatican I, între ace tia Capalti i de Luca au deŃinut funcŃia de pre edinŃi ai conciliului. Din rândurile episcopatului austro:ungar, prelaŃii deveniŃi cardinali au îmbrăŃi at într:o mai mică măsură tezele majorităŃii infailibiliste la conciliu; astfel, Rauscher i Simor vedeau în dogma infailibilităŃii un obstacol în calea reunificării ortodoc ilor i împotriva păcii religioase din Ungaria8. Papa Leon al XIII:lea a numit 147 de cardinali, din care 84 sunt italieni, ceea ce reprezintă un procent de 57%, în timp ce non:italienii sunt în număr de 63–43% din totalul celor promovaŃi la acest rang. Dintre prelaŃii non italieni care vor fi promovaŃi în timpul acestui pontificat la demnitatea cardinalatului, pot fi menŃionaŃi: 20 francezi, 10 spanioli, ase germani, doi portughezi, un cardinal din Rusia, câte unul de asemenea din ElveŃia, Armenia, Statele Unite ale Americii. Lista continuă cu ase cardinali din Imperiul britanic, în timp ce 14 provin din Monarhia austro:ungară. În rândul acestora din urmă, alături de cinci austrieci, avem prelaŃi de naŃionalitate maghiară (Haynald, Vaszary, Schlauch), ucrainieni (Dunajewski, Puzyna, Sembratowicz), cehi (Schönborn, Skrbensky) i sloveni (Missia). TendinŃa de democratizare a componenŃei Colegiului cardinalilor sub raportul provenienŃei sociale continuă la dimensiuni i mai extinse, astfel numai 26% dintre cardinalii numiŃi de Leon al XIII:lea provin din rândurile nobilimii, 33% sunt de provenienŃă burgheză în timp ce 21% reprezintă pături sociale mai largi. Sub raportul formaŃiei intelectuale, asemeni celor numiŃi în perioada pontificatului anterior, cardinalii italieni i:au făcut în general studiile la Roma, iar ca o noutate remarcăm un nivel superior al formaŃiei intelectuale precum i un număr mai mare de doctori în teologie. O evoluŃie la fel de semnificativă se constată i în rândurile cardinalilor non:italieni ai acestei perioade, care achiziŃionează studii mai 8 Ibidem. 96 ION CÂRJA, ELITE ECLEZIASTICE TRANSILVANE ÎN CONTEXT CENTRAL EUROPEAN... diversificate, mai mult de o treime dintre ace tia având doctoratul în teologie, alături de mulŃi alŃii care obŃin titlul de doctor în drept i în filosofie. Cardinalii din Austro:Ungaria î i fac studiile în centrele tradiŃionale, Roma i Viena în principal. Leon XIII nume te un prelat din Bisericile unite orientale la cardinalat, pe armeanul Hassun, din secolul al XV:lea Roma nemaipromovând nici un ierarh din Orient la această demnitate9. Avansările la cardinalat a unor episcopi din Imperiul austriac, dubla monarhie de după 1867, au fost influenŃate, după cum s:a arătat i mai sus, de evoluŃia de ansamblu a raportului Stat:Biserică i religie:societate în secolul XIX. Habsburgii au continuat la nivelul propagandei i al imaginii oficiale, cel puŃin, să afirme calitatea lor de dinastie i stat catolic i să dorească să construiască din această perspectivă relaŃii mai strânse cu papalitatea. Numirea cardinalilor reprezenta în Imperiu ca i în alte state cu ierarhie catolică, o problemă complexă, dificilă, care se derula cel mai adesea la întâlnirea dintre raŃiunea de stat, strategiile ecleziastice i diplomaŃie. La demnitatea de cardinal se ajungea pe două trasee: nominalizarea de către puterea politică – împărat/rege i guvern – a (arhi)episcopilor vizaŃi pentru promovare i supunerea acestei preferinŃe în atenŃia papei; crearea de cardinali prin voinŃa expresă a papei, fără ca factorul politic să concure în vreun fel la luarea deciziei. În cazul primei categorii de cardinali, numiŃi de surse i „ai coroanei”, dimensiunea politică a promovărilor este una importantă în sensul în care structurile superioare ale puterii politice recomandau Sfântului Scaun ierarhi agreaŃi în genere de acestea; faptul nu însemna că preferinŃa politicului se exprima în mod automat pe principiul totalei obedienŃe a episcopatului faŃă de vârfurile puterii (împărat/rege, guvern). RelaŃia Stat:Biserică era fundamentală pentru cariera unui episcop inclusiv în acest punct, al avansării la rangul cardinalatului, datorită printre altele dublei loialităŃi care jalo: na activitatea episcopatului; în calitate de ierarhi papa avea asupra lor ca i asupra întregii Biserici o jurisdicŃie ordinară, imediată i „cu adevărat episcopală”, după cum stipula una din hotărârile conciliului Vatican I, în calitate de păstori ai unor dieceze din Imperiu însă trebuiau să Ńină seama de condiŃionările statului i de politicile desfă urate de acesta la adresa Bisericii. În Imperiul Habsburgilor, procedura de avansare la cardinalat este, la urma urmei, identică cu cea de numire în funcŃia de episcop, în sensul în care împăratul desemna o anumită persoană din cler pentru a ocupa un scaun diecezan vacant urmând ca papa să se pronunŃe prin acordarea investiturii canonice pentru cel vizat10. Este interesant de urmărit cum propunerile de numire a unor noi cardinali din Imperiul austriac aduc în prim:plan toate datele dezbaterii referitoare la relaŃiile Biserică:Stat. NunŃiatura apostolică de la Viena este, în mod firesc, canalul de comunicare dintre Viena i Roma i rapoartele expediate de nunŃiu la Sfântul Scaun constituie surse preŃioase pentru reconstituirea argumentaŃiei aferente propunerilor de numire în demnitatea de cardinal împreună cu întrega gamă de aspecte politico: ecleziastice care se leagă de acestea. Din corespondenŃa Ministerului de Externe vienez cu reprezentantul Dublei Monarhii pe lângă papă, contele Paar, precum i din cea schimbată între NunŃiatura vieneză i Secretariatul de Stat al papei se pot reconstitui liniile generale ale numirilor 9 10 Ibidem. Pier Virginio Aimone:Braida, L’intervento dello Stato nelle nomine dei vescovi care particolare riferimento ai paesi non concordatari dell’Europa Occidentale, Roma, Pontificia Università Lateranense, 1978. 97 IDENTITATE I ALTERITATE 5 de cardinali, precum i ale contextului politico:ecleziastic aferent. Am urmărit cu precădere dezbaterea pe această temă din deceniile opt i nouă ale secolului al XIX:lea, când printre propunerile de numire a unor noi cardinali din Austro:Ungaria găsim i un arhiereu român greco:catolic, pe mitropolitul Ioan Vancea11. Primii ani ai deceniului opt al secolului al XIX:lea nu înregistrează nici un consistoriu papal i prin urmare nici o avansare la cardinalat în Biserica catolică. Au fost ani de mare dificultate pentru papă i pentru administraŃia centrală a Bisericii catolice, nevoită să: i recalibreze activitatea după ocuparea Romei în septembrie 1870 i pierderea, în consecinŃă, a suveranităŃii temporale a ultimului papă:rege12. Abia în 1873 (22 decembrie) se Ńine primul consistoriu, în cadrul căruia sunt numiŃi, printre alŃii, doi cardinali din Austro:Ungaria, Simor i Tarnoczy. Problema numirii unor noi cardinali se pune în mediile pontificale mai devreme, astfel, în luna iulie 1872, Palomba Caracciolo, însărcinat cu afaceri al Austro:Ungariei pe lângă Sfântul Scaun, face cunoscut Vienei despre discuŃiile purtate între papă i monsignorul Marini în legătură cu „necesitatea de a numi noi cardinali”. De timpuriu, în contextul acestor discuŃii Viena î i exprimă dorinŃa de a se numi la cardinalat i arhiepiscopi din Austro:Ungaria, astfel, de exemplu, în raportul său din 10 august 1872, Palomba răspunde la o depe ă anterioară în care se punea problema avasării la cardinalat a arhiepiscopului primat al Ungariei, János Simor, precum i a arhiepiscopului de Salzburg. O idee demnă de a fi reŃinută din firul acestei corespondenŃe ar mai fi rezerva Sfântului Scaun faŃă de noi numiri la cardinalat, din cauza lui „piatto cardinalizio”, adică a costurilor pe care le:ar implica. Rapoartele pe care le trimite Palomba la Viena în lunile următoare conŃin diverse amănunte din discuŃiile purtate la Roma, în mediile pontificale, în legătură cu eventualitatea numirii de noi cardinali. Din această evaluare de posibilităŃi i eventualităŃi, în cadrul discuŃiilor purtate în proximitatea papei, nu lipse te subiectul posibilei numiri de noi cardinali din Monarhia austro:ungară, a a cum reiese de pildă din raportul trimis de Palomba la Viena în 5 noiembrie 1872. În corespondenŃa trimisului vienez pe lângă papă din anul următor se reiterează dorinŃa Vienei de a:i vedea numiŃi la cardinalat pe arhiepiscopii de Esztergom i Salzburg, fapt care s:a i întâmplat, de altfel, în cadrul consistoriului din 22 decembrie 1873. În fine, o altă idee interesantă care revine de mai multe ori în corespondenŃa însărcinatului cu afaceri Palomba din perioada 1873–1875, sugera că în condiŃiile în care starea sănătate a papei este una ubredă trebuie întărit Sacrul Colegiu prin noi avasări la cardinalat pentru ca în cazul unui conclav determinat de decesul pontifului să existe bază de alegere a succesorului acestuia. CorespondenŃa Viena:Roma pe această temă continuă i în perioada următoare, noi avansări la rangul de cardinal va mai opera dealtfel papa Pius al IX:lea în anii 1875, 1876 i 187713. 11 12 13 Dintre studiile recente despre locul lui Ioan Vancea în istoria Bisericii Greco:Catolice române, a se vedea: Nicolae Boc an, Ion Cârja, Biserica Română Unită la Conciliul Ecumenic Vatican I (1869 1870), Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2001; Ion Cârja, Biserică i societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea (1869 1892), Presa Universitară Clujeană, Cluj:Napoca, 2007; Ioan Vancea, CorespondenŃă cu Sfântul Scaun (1865 1890), ediŃie, studiu introductiv i note de Ion Cârja i Daniel Sularea, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007. Andrea Tornieli, Pio IX. L’ultimo Papa Re, Milano, Mondadori, Il Giornale:Biblioteca Storica, 2004. Haus:, Hof:, und Staatsarchiv Wien, Aufstellungsverzeichnis des Politischen Archivs des Ministerium des Äuβern 1848 1918, XI. Italienische Staaten 1848 1918, Papstlicher Stuhl 1848 1918, karton nr. 179. Protokoll 1871:1876 passim. 98 ION CÂRJA, ELITE ECLEZIASTICE TRANSILVANE ÎN CONTEXT CENTRAL EUROPEAN... În anul 1877 ideea numirii unor cardinali din Bisericile catolice de pe cuprinsul Monarhiei dunărene a fost o prezenŃă consistentă în dezbaterile din mediile politice i biserice ti de la Viena i Budapesta i, în egală măsură, în corespondenŃa NunŃiaturii vieneze cu Secretariatul de Stat al papei. A fost de altfel un an important, în care Sacrul Colegiu s:a îmbogăŃit cu încă 16 cardinali, numiŃi în cadrul a trei consistorii, din 12 martie, 22 iunie i 28 septembrie, din care doi prelaŃi din Austro:Ungaria, Kutschker, arhiepiscop de Viena i Mihalovič, arhiepiscop de Zagreb. De la Viena însă, ca i de la Budapesta, cerinŃele au fost mai mari, s:a dorit ca papa să opereze mai multe promovări dintre arhiepiscopii din dubla monarhie. Presa vieneză vorbea astfel, în februarie 1877, de posibila promovare la cardinalat a arhiepiscopilor de Viena i Salzburg14. O informaŃie interesantă cu privire la contextul politico:ecleziastic în care se încadra numirea unui cardinal găsim în scrisoarea trimisă de la NunŃiatură cardina: lului secretar de stat Simeoni, în 20 februarie 1877. În această piesă epistolară nunŃiul rezumă discuŃia avută în ziua precedentă cu cardinalul Scwarzenberg, arhiepiscop de Praga, în legătură cu eventualitatea avansării la cardinalat a arhiepiscopului de Olmutz. Conform lui Schwarzenberg, care avusese ocazia să culeagă opinii de la faŃă locului, catolicii din dieceza de Olmutz vor recepta profund dezagreabil apropiata numire a unor cardinali austrieci, cu eludarea păstorului lor, arhiepiscopul locului. Conform acestor opinii, titularul acestui scaun era cel mai vechi între sediile mitropolitane după arhiepiscopul de Praga, a apărat interesele Bisericii catolice în faŃa înnoirilor contrare intereselor religiei, a căror introducere s:a încercat în Monarhie i, nu în ultimul rând, este ata at în mod sincer de papă i de Sfântul Scaun. Arhiepiscopul de Olmutz s:a dovedit mai puŃin obedient faŃă de exigenŃele guvernamentale, punând pe primul plan obligaŃiile sale pastorale. Dacă va fi omis de la promovările la cardinalat, credincio ii săi din arhidieceză vor crede că atitudinea mai riguroasă a ierahului lor nu este agreată de eful suprem al Bisericii. Schwarzenberg i:a relatat acestea nunŃiului pentru ca papa să cunoască sentimentele credincio ilor din Olmutz în această problemă. Acesta i:a mai spus reprezentantului papal că el însu i fusese numit cardinal în 1842 prin voinŃa Pontifului roman i nu ca urmare a recomandării guvernamentale; consideră, prin urmare, că i arhiepiscopul de Olmutz ar putea fi făcut cardinal în acela i mod, dacă împăratul neavând sentimente prea favorabile la adresa sa, nu:l va recomanda papei. În finalul scrisorii sale către Simeoni, nunŃiul formulează un comentariu esenŃial pentru semnificaŃia avansării unor ierarhi la cardinalat în Monarhia austro:ungară; astfel, propunerea de promovare la rangul de cardinal a unor episcopi din imperiu are o importanŃă specială care necesită luarea în considerare a câtorva condiŃii: situaŃia religioasă a Ńării, situaŃia efectivă a ierahilor vizaŃi, felul în care ar putea fi receptată o atare promovare în comunitatea catolică locală precum i influenŃa, impactul care le:ar aduce cu sine avansările preconizate la cardinalat15. Un releveu deosebit de interesant al problematicii promovărilor la cardinalat întâlnim i în discuŃiile nunŃiului cu contele Iuliu Andrássy, ministrul de externe al Dublei Monarhii, purtate în primăvara anului 1877. Ministrul Andrássy i:a notificat nunŃiului, în cadrul întâlnirii din 27 februarie 1877, că împăratul va propune, în scrisoarea pe care se pregăte te să o trimită papei, avansarea la cardinalat a 14 15 Archivio Segreto Vaticano, Arch. Nunz. Vienna, 490 (Jacobini), ff. 66 r:v, 75 r:v. Ibidem, fo. 75 r:v. 99 IDENTITATE I ALTERITATE 5 arhiepiscopilor de Viena, a celui de Kalocsa precum i un al treilea în persoana arhiepiscopului de Zagreb sau a celui de Făgăra 16. Scrisoarea lui Jacobini către Simeoni din 27 februarie, succesivă telegramei din aceea i zi, reprezintă un document deosebit de interesant, de mare densitate a constatărilor i aprecierilor pe marginea promovării la demnitatea de cardinal în Austro:Ungaria. Contele Andrássy începe prin a:i spune lui Jacobini că la următorul consistoriu papal se preconizează numirea unor cardinali francezi, englezi i spanioli, în timp ce numirea unor episcopi din Austro: Ungaria în această demnitate este neglijată la Sfântul Scaun. În Austro:Ungaria erau în acel moment un număr insuficient de deŃinători ai titlului de cardinal, doar doi, ceea ce deranjează a teptările guvernului, care dore te să aibă un număr convenabil de purtători de purpură, în interesul comun al Bisericii i al Statului. Altădată, Monarhia dunăreană avea cinci cardinali, pe moment însă împăratul va cere numirea în acest rang a trei dintre episcopii supu i ai săi, unul pentru Cisleithania, altul pentru Ungaria i un al treilea din partea regatelor anexate la coroana Sfântului tefan. DiscuŃia trece în revistă eventualitatea avansării la cardinalat a arhiepiscopului român unit Ioan Vancea, aspect asupra căruia vom revenit ulterior. Referindu:se la arhiepiscopul de Olmutz, Andrássy a scos i el în evidenŃă faptul că nu beneficiază de agrementul împăratului. Pentru Ungaria, în schimb, persoana cea mai indicată în perspectiva promovării la cardinalat ar fi Haynald, arhiepiscop de Kalocsa, a cărui caracterizare conŃine, în relatarea ministrului de externe austro:ungar, numeroase calităŃi: ocupă un sediu episcopal renumit, se bucură de preŃuirea tuturor confraŃilor întru episcopat i a conaŃionalilor pentru talentul i manierele sale, desfă oară o activitate amplă, susŃine din venituri proprii a ezăminte de educaŃie i de binefacere; este chemat să exercite o influenŃă importantă în regatul Ungariei, care nu poate fi decât în avantajul religiei i al Bisericii. În replică la tonul deschis acuzator al ministrului Andrássy, nunŃiul Jacobini a replicat spunând că guvernul imperial i nu papalitatea este cel care nu se gânde te la numirea de cardinali din rândurile episcopatului austriac, deoarece de consistoriul papal se tia de mai bine de o lună i cu toate acestea factorul politic din Monarhie nu s:a deranjat să exprime Sfântului Părinte preferinŃele sale, decizându:se să facă acest lucru aproape în ajunul consistoriului, când papa luase deja hotărâri definitive pe această temă. NunŃiul mai face o precizare în această discuŃie cu ministrul Andrássy, care pune în evidenŃă existenŃa unor evidente raŃiuni de politică ecleziastică în legătură cu numirile la cardinalat; astfel, faptul că în regatele catolice cardinalii astfel numiŃi „ai coroanei”, pentru care este necesară de obicei recomanadarea guvernelor, sunt în număr de patru iar dacă se întâmplă să fie propu i spre numire mai mulŃi deodată aceasta Ńine de libera dispoziŃie a papei. O astfel de situaŃie a fost delatfel rară în trecut, în Biserica catolică din Imperiul austriac. Andrássy a insistat în final pe necesitatea ca Austro:Ungaria să aibă un număr suficient de cardinali17. În aceea i dată de 27 februarie 1877 nunŃiul revine cu o altă scrisoare către cardinalul secretar de stat Simeoni, în care reia i aprofundează unele aspecte ale discuŃiei avute cu contele Andrássy; insistăm i asupra acestei piese de corespondenŃă deoarece pune în evidenŃă probleme de fond referitoare la numirea cardinalilor în Austro:Ungaria, greu de găsit în alte documente de arhivă i cu atât mai puŃin în 16 17 Conform telegramei nunŃiului Jacobini către cardinalul Simeoni, în ibidem, fo. 110 r. Ibidem, ff. 111 r:112 v. 100 ION CÂRJA, ELITE ECLEZIASTICE TRANSILVANE ÎN CONTEXT CENTRAL EUROPEAN... istoriografia problemei. Jacobini începe scrisoarea prin a relaŃiona problematica numirii cardinalilor cu natura caracterul dualist al regimului din Austro:Ungaria. NunŃiul vorbe te astfel de nemulŃumirea guvernului imperial, care nu dore te să fie mai prejos de alte state catolice. Dualismul se aplică pe o scară tot mai largă i sub toate aspectele în Austro:Ungaria, spune Jacobini, ceea ce înseamnă că nici în privinŃa numirii cardinalilor ungurii nu doresc să rămână mai prejos decât austriecii, de aici insistenŃa cu care se cere papei avansarea la cardinalat printre alŃii i a unui arhiepiscop din Transleithania. Guvernul imperial n:ar merita indulgenŃă din partea Sfântului Scaun în cererile pe care le formulează, deoarece nu se arată deloc deferent faŃă de acesta, cum se întâmplase de curând în problema capitlului de la Olmutz, în care ministerul de resort luase o rezoluŃie, încuviinŃată i de împărat, contrară a teptărilor Romei. În acela i timp, nunŃiul consideră că în situaŃia dificilă pe care o travesează Sfântul Scaun ar fi de preferat ca papa să arate mai multă solicitudine faŃă de Austria i în special faŃă de împărat, ale cărui bune intenŃii la adresa Bisericii sunt mai presus de îndoială. Jacobini subliniază în continuare că este complicată, gravă chiar, în circumstanŃele date, problema alegerii dintre episcopi a celor mai potrivite persoane spre a fi promovate la demnitatea cardinalatului. Prin avansarea în această demnitate superioară, Sfântul Scaun dore te să premieze cele mai bune servicii aduse Bisericii i totodată să scoată în evidenŃă conduite exemplare, demne de urmat în viitor de către episcopi. În perioada dificilă pe care o traversează Biserica, comentează mai departe Jacobini, episcopii trebuie să dea dovadă de forŃă i vigilenŃă în apărarea drepturilor acesteia, iar cei ce vor fi numiŃi cardinali trebui să dispună la modul exemplar de aceste calităŃi. Sfântul Părinte este însă instanŃa ultimă în măsură să decidă Ńinând seama de aceste raŃiuni de politică ecleziastică. Jacobini comentează în continuare situaŃia arhiepiscopului de Viena, ai cărui credincio i „s:au obi nuit să:l vadă pe Păstorul lor investit în demnitatea de cardinal”; reaminte te faptul că pentru bune decenii, în prima jumătate a secolului al XIX:lea, arhiepiscopii de Viena n:au primit titlul de cardinal. Este la fel de adevărat, totodată, continuă nunŃiul consideraŃiile, că deŃinătorul funcŃiei arhiepiscopale din capitala Imperiului, monsignorul Kutschker, se bucură de consideraŃia i afecŃiunea împăratului, de stima guvernului, că are optime calităŃi ca prelat, fiind însă lipsit de energia care să facă din el un lider combativ. Avansarea la cardinalat a arhiepiscopului Haynald a fost consiliată anterior de primatul Ungariei, Simor, adaugă nunŃiul în scrisoarea sa, conchizând că nu tie dacă papa se va gândi să numească ulterior, cu ocazia unui alt consistoriu, cardinali din Imperiul austro:ungar, sau va uza de libertatea sa de decizie i va ignora rivalitatea dintre cele două componente ale statului dualist18. Cu numai două zile înaintea consistoriului din 12 martie 1877, în care Pius al IX:lea avea să numească noi cardinali, între care mulŃi spanioli, nici unul însă, pe moment, din Austro:Ungaria, corespondenŃa nunŃiaturii cu Secretariatul de Stat de la Roma mai consemnează încă o discuŃie între nunŃiu i contele Andrássy, în care acesta din urmă se arăta dezamăgit de intenŃia Sfântului Scaun de a a:l exclude pe Haynald de la apropiatele promovări la cardinalat; avansarea acestuia se va întâmpla doi ani mai târziu, prin decizia lui Leon al XIII:lea, după cum am menŃionat mai sus. Jacobini formulează o consideraŃie de natură să sublinieze libertatea de decizie a Sfântului Scaun în raport cu preferinŃele unui stat, fie el i catolic, spunând astfel că l:a făcut pe 18 Ibidem, ff. 113 r:114 r. 101 IDENTITATE I ALTERITATE 5 ministrul Andrássy să înŃeleagă că guvernul nu poate i nu trebuie să impună papei punctul său de vedere în legătură cu utilitatea i oportunitatea promovării anumitor persoane la cardinalat, cu atât mai mult cu cât, chiar dacă Haynald va fi exclus, Pius al IX:lea va numi pe altul dintre cei recomandaŃi de guvern, acesta din urmă neavând prin urmare motive de nemulŃumire. Andrássy continuă prin a spune că, în contextul dat, este preferabilă numirea arhiepiscopului de Agram (Zagreb), Mihalovič, în locul celui de Făgăra , Ioan Vancea, argumentând această opŃiune a guvernului maghiar la care pare să se fi raliat i împăratul19. Un moment aparte în evoluŃia discuŃiilor privind avansările la cardinalat a unor membri ai episcopatului austro:ungar este reprezentat de audienŃa nunŃiului Jacobini la Francisc Iosif, în data de 20 martie 1877. Recunoscând, pentru început, întârzierea cu care a solicitat Sfântului Scaun crearea de noi cardinali dintre episcopii din monarhie, împăratul s:a referit în continuare la calităŃile optime i la prestaŃia ecleziastică exemplară a lui Haynald, a cărui excludere de la promovări va impresiona neplăcut guvernul maghiar. Împăratul a citat în treacăt opŃiunea guvernului maghiar de a:l vedea promovat cardinal pe arhiepiscopul de Zagreb în defavoarea celui de Făgăra . Un spaŃiu mai amplu este ocupat în cadrul discuŃiei dintre cei doi de conduita arhiepiscopului de Viena, Kutschker, a cărui promovare era dorită de împărat, prea puŃin agreată însă de papă din cauza lipsei sale de spirit combativ în a apăra drepturile i interesele Bisericii catolice din Austria în faŃa politicii legislative a guvernului, dintre iniŃiativele guvernamentale recente fiind citate legea privind comunităŃile parohiale precum i cea despre bunurile biserice ti. Jacobini a subliniat o ideea mereu reluată de acesta i cu alte ocazii, faptul că papa a teaptă de la episcopi, mai ales de la cei care păstoresc scaunele episcopale vechi i prestigioase, zel i energie exemplare pentru a merita în felul acesta rangul de cardinal. Această observaŃie trimite într:un mod foarte explicit la raporturile Bisericii cu o modernitate, în sens ideologic, cultural i politic tot mai răspicată i în consecinŃă mai agresivă faŃă de interesele Bisericii; în mod natural pontiful roman dorea, în epocă, să acorde bereta de cardinal drept recompensă supremă pentru episcopi care sunt în măsură să poarte cu succes, în diecezele i în Ńările lor, „cruciada” anti:modernitate. În final, scrisoarea lui Jacobini rezumă discuŃia acestuia cu Haynald, venit la nunŃiatură ca să demintă zvonurile presei potrivit cărora papa refuză să:l avanseze cardinal deoarece l:ar considera du manul său personal20. Tema continuă să preocupe mediile politice de vârf din Austro:Ungaria i în lunile următoare, după cum rezultă din rapoartele nunŃiului Jacobini. Va avea loc dealtfel un al doilea consistoriu, la Roma, în 22 iunie 1877, când papa va face pe placul împăratului vienez i a celor două guverne ale sale, numindu:i cardinali atât pe arhiepiscopul vienez cât i pe cel de Zagreb. CorespondenŃa pe care o avem în vedere scoate în evidenŃă noi argumente avansate în dificilul dialog pe tema numirii cardinalilor din dubla monarhie, de împărat i guvernele lui subordonate pe de o parte, de papalitate pe de altă parte, a cărei voinŃă este exprimată i reprezentată în acest context de nunŃiul Jacobini. Astfel, un raport al lui Jacobini din 14 aprilie 1877 relatează despre o nouă întrevedere cu ministrul de externe Andrássy, în care se menŃionează dorinŃa guvernului imperial ca papa să:l avanseze cardinal pe Gasser, 19 20 Ibidem, fo. 128 r:v. Ibidem, ff. 141 r:143 r. 102 ION CÂRJA, ELITE ECLEZIASTICE TRANSILVANE ÎN CONTEXT CENTRAL EUROPEAN... episcopul de Brixen (Bressanone). Se abandonează însă repede această posibilitate, Andrássy revenind asupra dezamăgirii guvernului maghiar cu privire la excluderea lui Haynald de la promovare. Raportul lui Jacobini conŃine informaŃii preŃioase despre ceea ce însemna dualismul la nivelul politicii ecleziastice – Ungaria dorea, nici mai mult nici mai puŃin, să aibă cardinali din diecezele Transleithaniei care să fie la paritate sub raport numeric cu cei din Cisleithania. Astfel, conform celor spuse de Andrássy lui Jacobini, guvernul maghiar ar fi declarat că în eventualitatea omiterii lui Haynald de la promovare, n:ar mai dori nici o altă numire la cardinalat, dintre episcopii de pe cuprinsul Ungariei, atitudine taxată de împărat drept ovinism (cu alte cuvinte, ori Haynald ori nimeni altcineva!). Refuzată fiind promovarea lui Haynald de către Roma, s:a creat impresia pe lângă guvernul maghiar că papa nu dore te să dea Ungariei un al doilea cardinal, stare de spirit considerată de Jacobini periculoasă pentru interesele catolicismului în Ungaria, cu atât mai mult cu cât, în acel moment, guvernul de la Budapesta avea în fruntea sa un prim:ministru protestant. Andrássy a mai spus că totu i, Ungaria îl dore te i în circumstanŃele date, pe Mihalovič de cardinal21. NunŃiul comunică secretarului de stat Simeoni câteva noutăŃi în legătură cu subiectul într:o a doua scrisoare, din data de 14 aprilie 1877. Revine la începutul misivei sale asupra episcopului Gasser de la Brixen, scoŃând în evidenŃă succesele acestuia în lupta cu liberalismul, în dieceza pe care o păstorea, situată în regiunea Tirol. Jacobini Ńine să comunice însă la Roma un amănunt legat de starea de spirit a împăratului Francisc Iosif, în contextul tratativelor sale cu Sfântul Scaun pe tema numirii cardinalilor din monarhie. NunŃiul relatează, astfel, că împăratul ar fi declarat unei persoane, în cursul unei audienŃe care avusese loc cu puŃin timp în urmă, că Sfântul Părinte nu dore te să numească cardinali pentru Austria, idee de care Francisc Iosif era profund afectat. Scrisoarea continuă apoi pe ideea importanŃei ca Biserica să poarte cu succes, în Austro:Ungaria, lupta contra liberalismului22. Dezbaterea în mediile politice i diplomatice pe tema numirii de cardinali din rândurile episcopatului din Austro:Ungaria continuă, ca i promovările ca atare, iar în perioada de păstorire a următorului papă, Leon al XIII:lea, se vor Ńine consistorii cu o frecvenŃă aproape anuală23. Am prezentat aliniamentele acestei dezbateri, selectând din documentaŃia de arhivă nu foarte generoasă dealtfel, pe subiect, informaŃii referitoare la tratativele între Viena i Roma privind numirea de noi cardinali dintre episcopii din monarhia dunăreană pe perioada deceniului opt al secolului al XIX; am ales deloc la întâmplare această perioadă deoarece în anii 1873 i 1877 a fost propus în vederea avansării la purpura de cardinal, mitropolitul greco:catolic român Ioan Vancea. Am considerat, astfel, oportună prezentarea cadrului general al dezbaterii, cu interesele i argumentele care s:au vehiculat pe toată întinderea ei, pentru a face apoi mai inteligibile „dosarele” de promovare la cardinalat, cu succes sau nu, din Bisericile greco:catolice ucraineană i română în a doua jumătate a secolului al XIX:lea. Se pot desprinde din cazuistica pe care o înfăŃi ează corespondenŃa citată, câteva idei general valabile pntru problematică, cum ar fi faptul că numirea cardinalilor parcurgea un proces decizional dificil în mediile politice din Austro:Ungaria, în condiŃiile în care 21 22 23 Ibidem, ff. 178 r:179 r. Ibidem, ff. 180 r:181 r. J. LeBlanc, op. cit., p. 31:33, 59:68. 103 IDENTITATE I ALTERITATE 5 asupra persoanelor celor mai potrivite pentru a fi avansate ca i asupra numărului de viitori cardinali aveau căderea să se pronunŃe trei factori de putere, guvernele de la Viena i Budapesta împreună cu împăratul. Ambele regiuni constitutive ale Dublei Monarhii, Cisleithania i Transleithania, doreau să aibă un număr de cardinali în raport de paritate. Austro:Ungaria era apoi o realitate statală multiculturală i multiconfe: sională, ceea ce adesea risca să pună poziŃia catolicimului în dificultate, mai ales la nivelul politicilor legislative. Împăratul considera importantă loialitatea sau chiar obedienŃa episcopatului catolic faŃă de augusta sa persoană, fără să:i judece însă exclusiv din acest punct de vedere pe candidaŃii la purpura de cardinal, el însu i fiind împărat catolic al unui stat care mai pretindea încă această confesiune drept componentă oficială a imaginii de sine; prin urmare Francisc Iosif nu subestima în recomandările de numire pe care le făcea către papă, elemente precum pregătirea teologică, moralitatea, eficienŃa pastoraŃiei, de care dădeau dovadă episcopii preconizaŃi spre a fi avansaŃi. Sfântul Scaun avea i el propriile raŃiuni de fond în a accepta recomandările de numire la cardinalat care:i parveneau din partea monarhiei austro:ungare sau a altor state. Realizarea avansărilor dorite de la Viena sau Budapesta semnifica din perspectiva Sfântului Scaun menŃinerea de bune raporturi cu Austro:Ungaria, nu în ultimul rând cu Francisc Iosif I, a cărui conduită de bun catolic era apreciată de reprezentanŃii diplomaŃiei pontificale. Pentru papalitate promovarea în acest rang a unui episcop trebuia sa constituie, în acela i timp, forma de distincŃie cea mai înaltă pentru „lupta antimodernistă” dusă de acesta în slujba Bisericii, în dieceza i în statul de apartenenŃă. AbnegaŃia i tenacitatea cu care un prelat apăra interesele Bisericii în dezbaterile politice, eficienŃa cu care reu ea să blocheze iniŃiative legislative care lărgeau sfera de acŃiune a statului, reprezentau alături de pregătirea profesională, disponibilităŃile teologice i pastorale, calităŃi apreciate de papă, de natură să aducă după sine confirmarea propunerii „Coroanei” i avansarea la cardinalat. Numirea unui arhiepiscop în rândul cardinalilor era de asemenea apreciată din perspectiva potenŃialului de imagine pe care un asemenea act o putea produce în rândul celorlalŃi membri ai episcopatului i a credincio ilor, precum i a sporului de influenŃă de care putea beneficia Biserica prin intermediul nou numitului cardinal24. Crearea de noi cardinali din rândurile episcopatului catolic de rit latin din Austro: Ungaria era, pentru a spune astfel, un fapt abordat în mod curent pe linia raporturilor Vienei cu Sfântul Scaun. Noutatea în această privinŃă este dată de existenŃa, în a doua jumătate a secolului al XIX:lea, a unor proiecte de numire la cardinalat a unor ierarhi catolici de rit răsăritean din Imperiul habsburgic/austro:ungar, unele finalizate iar altele rămase în stadiul de deziderat, fiind blocate pe complicatul traseu decizional care lega cele două capitale ale monarhiei dunărene de Sfântul Scaun. Asemenea proiecte au vizat episcopi din Bisericile greco:catolice ucraineană i română i s:au concretizat prin acordarea beretei de cardinal ierarhilor ruteni Mihail Lewicki în 1856 i Sylvester Sembratowicz în 1895, precum i prin tentativa de câteva ori reluată i niciodată concretizată de acordare a purpurei de cardinal mitropolitului român Ioan Vancea. 24 Alături de studiu introductiv al lucării lui Jean LeBlanc (vezi op. cit., p. 5:73), raŃiunile i motivaŃiile avute în vedere de statul austro:ungar în contextul numirii de noi cardinali, sunt expuse în corespondenŃa citată anterior, dintre NunŃiatura vieneză i Secretariatul de Stat al Sfântului Scaun. 104 ION CÂRJA, ELITE ECLEZIASTICE TRANSILVANE ÎN CONTEXT CENTRAL EUROPEAN... Cele două Biserici unite au făcut dealtfel, pe durata secolului al XIX:lea, obiectul unor proiecte ecleziastice de anvergură, promovate deopotrivă din interiorul acestora cât i dinspre Sfântul Scaun. Pe seama amândurora s:au vehiculat, astfel, planuri de ridicare la un statut canonic de mai mare autoritate i prestigiu, spre a le consolida i a le eficientiza dimensiunea misionară. Înaintea celei române, Biserica ucraineană greco: catolică a fost obiectul i Ńinta unor proiecte de această factură. S:a formulat astfel, încă din prima jumătate a secolului al XIX:lea, proiectul constituirii unui patriarhat pentru ucrainienii de confesiune greco:catolică din Imperiul austriac. În 1843 Sfântul Scaun propune într:un memoriu înaintat Vienei acordarea pentru supu ii săi ucrainieni a unei demnităŃi ierarhice mai mari, „patriarhale sau primaŃiale”; prima era considerată mai convenabilă, în opinia documentului citat, fiind mai conformă cu tradiŃiile biserice ti răsăritene. Dacă partea maghiară a imperiului, de care aparŃineau ucrainienii carpatici, manifestă obiecŃii, memoriul propunea ca soluŃie alternativă constituirea a două structuri patriarhale, pentru ucrainienii de pe cuprinsul Ungariei istorice i respectiv pentru cei din GaliŃia. Papa Grigore al XVI:lea i prinŃul cancelar Metternich se numărau printre susŃinătorii entuzia ti ai acestei propuneri. RevoluŃia de la 1848 i schimbarea de regim în Imperiu vor zădărnici astfel de planuri. Istoria acestei idei mai înregistrează memoriul trimis papei de preotul „greco:slav” Hyppolite Volodymyr Terleckyi, în septembrie 1848, care propune fortificarea catolicismului de rit bizantin în rândul slavilor supu i Imperiului habsburgic, sugerând în acest sens, printre altele: constituirea unui patriarhat care să cuprindă opt episcopii pentru rutenii din Imperiu, denumirea oficială a Bisericii ucrainiene greco:catolice să fie aceea de „Biserică greco: slavă catolică” i nu „greco:ruteană”, numirea unui cardinal dintre ucrainieni i prezenŃa permanentă a acestuia în Sacrul Colegiu25. Ideea este reluată după revoluŃia pa optistă, în contextul demersurilor pentru constituirea statutului mitropolitan în Biserica Greco:Catolică românească. În anii 1850–1851 s:a formulat o atare propunere, concretizarea acesteia fiind însă considerată neoportună ca urmare a opoziŃiei mediilor biserice ti i politice din partea maghiară. Proiectul a fost conjunctural relansat, din iniŃiativă pontificală de această dată, în cadrul edinŃei din 15 martie 1853 a CongregaŃiei pentru Afacerile Ecleziastice Extraordinare de la Roma. DiscuŃia purtată cu această ocazie a formulat interogări asupra constituirii unui patriarhat sau a unei structuri de tip primaŃial care să:i cuprindă pe toŃi catolicii de rit oriental din Monarhia habsburgică, asupra oportunităŃii ca o asemenea formulă de organizare bisericească să:i cuprindă i pe românii din Transilvania i pe credincio ii din eparhia de Krizevci, în fine dacă se va considera necesară înfiinŃarea unui patriarhat sau structură primaŃială separată pentru ucrainienii din GaliŃia respectiv Ungaria, în ce măsură aceasta din urmă ar putea să:i includă pe români i pe sârbii din eparhia de Krizevci. Transpunearea în practică a proiectului, cu diferitele sale variante fiind considerată neoportună, ideea propriu:zisă a trecut o vreme în plan secundar. În anul 1856 se concretizează o idee, una din multele posibile, care dă mai mare vizibilitate i prestigiu greco:catolicismului ucrainean, prin înălŃarea 25 Augustyn Babiak, De la légitimité d’un Patriarcat ukrainien, Lyon/Lviv, Imprimerie des Moine Basiliens <<Missioner>>, 2004, p. 83:87; vezi i A. Baran, Proggeto del patriarcato ucraino di Gregoriu XVI, in „Analecta Ordinis S. Basilii Magni”, 1960, series II, vol. III (IX), fasc. 3:4, p. 454:475. 105 IDENTITATE I ALTERITATE 5 la rang de cardinal lui Mihail Lewicki, arhiepiscop de Lemberg26. Proiectul patriar: hatului ucrainean greco:catolic nu dispare întrutotul, asupra lui va reveni papa Leon al XIII:lea, pontiful roman cu cea mai extinsă i mai sistematică politică de apropiere faŃă de Bisericile răsăritene. Cu ocazia jubileului său sacerdotal, în 1888, Leon al XIII:lea a dat dispoziŃie CongregaŃiei de Propaganda Fide să elaboreze un proiect de patriarhat ucrainean cu sediul al Lemberg, care să cuprindă atât episcopiile ucrainiene din GaliŃia cât i pe cele din Ungaria (Transleithania). Ca i altădată, opoziŃia arhiepiscopului primat al Ungariei, precum i alte reticenŃe de factură politico:ecleziastică au împiedicat concretizarea proiectului. În 1895, Biserica Greco:Catolică ruteană va beneficia de numirea unui nou cardinal din rândul clerului său superior, arhiepiscopul Sylvester Sembratowicz27. Numirea în fruntea aceleia i mitropolii de Lemberg, în anul 1900, a tânărului episcop Andrei Septytsky, cunoscut personal de papa Leon XIII, n:a fost deloc străină de ideea unei eventuale încercări de concretizare, la o dată ulterioară, a proiectului de patriarhat ucrainean greco:catolic28. Septytsky va reflecta asupra proiectului în sine, îi va da noi dezvoltări i argumentări, istorice, canonice i teologice i chiar dacă perioada interbelică n:a fost nici ea mai favorabilă pentru concretizarea acestei idei, persistenŃa sa este semnificativă pentru o posibilă istorie a proiectelor politico:ecleziastice din cadrul catolicismului de rit răsăritean al Europei centrale. Biserica Greco:Catolică românească a generat i în parte a i fructificat proiecte de mare amploare, în a doua jumătate a secolului al XIX:lea. Constituirea provinciei mitropolitane independente de ierarhia romano:catolică maghiară i subordonată sub aspect canonic doar Sfântului Scaun, în 1853, precum i a două episcopii noi, la Gherla i Lugoj, a relansat greco:catolicismul românesc în plan ecleziastic i naŃional deopotrivă. A urmat o perioadă de organizare, esenŃială pentru devenirea în timp a acestei Biserici, organizare concretizată prin celei trei sinoade provinciale, din 1872, 1882 i 1900, precum i printr:o serie de sinoade diecezane i arhidiecezane. Participarea episcopatului român unit la lucrările conciliului ecumenic Vatican I, în perioada 1869–1870, a căpătat de asemenea forma unui proiect cu valenŃe identitare pentru Biserica Română Unită, care a făcut mai bine cunoscută propria tradiŃie i specificul său Sfântului Scaun i lumii catolice în ansamblul său, reprezentată la Roma prin episcopii care au luat parte la Conciliu, la reuniunea sinodală. Mitropolitul Vancea a prezentat cu această ocazie, în faŃa papei i a altor membri ai Curiei romane, aspecte importante ale proiectului ecleziastic greco:catolic românesc, între care menŃionăm solicitarea ridicării Bisericii Greco:Catolice Române la rang de patriarhie precum i constituirea la Vidin, în sudul Dunării, a unei misiuni greco:catolice române ti care să fie coordonată de la Blaj. Este vorba de idei i planuri nefinalizate, care arată însă faptul că elita greco:catolică românească a timpului, împreună cu reprezentanŃii Sfântului Scaun, aveau în vedere fortificarea acestei Biserici precum i accentuarea pe mai departe a dimensiunii sale misionare i prozelitare printre români29. 26 27 28 29 J. LeBlanc, op. cit., p. 542:543, vezi i Encyclopedia of Ukraine, vol. III. L:Pf, editor Danylo Husar Struk, Toronto, Buffalo, London, University of Toronto Press Incorporated, 1993, p. 101:102. J. LeBlanc, op. cit., p. 33, 59:68; vezi i Encyclopedia of Ukraine, vol. IV. Ph:Sr, editor Danylo Husar Struk, Toronto, Buffalo, London, University of Toronto Press Incorporated, 1993, p. 583. A. Babiak, op. cit., p. 88:90. Despre aceste aspecte, asupra cărora n:am considerat necesar să insistăm în contextul de faŃă, a se vedea: Ana Victoria Sima, Vizitele nunŃiilor apostolici vienezi în Transilvania (1855 1868), I:II, Cluj:Napoca, Presa Universitară 106 ION CÂRJA, ELITE ECLEZIASTICE TRANSILVANE ÎN CONTEXT CENTRAL EUROPEAN... Proiectul numirii unui arhiereu român la demnitatea de cardinal în această a doua jumătate a secolului al XIX:lea, constituie o informaŃie istorică de excepŃie care ne înfăŃi ează o altă idee de anvergură, la fel de valoroasă ca i dorinŃa de obŃinere a statului mitropolitan, respectiv cea de ridicare a Bisericii greco:catolice române ti la rang de patriarhie. Devansând cu un secol numirea lui Iuliu Hossu la rangul cardinalatului, de către papa Paul al VI:lea, în 196930, „cazul” Vancea ne pune în faŃa primului episcop român din toate timpurile, pe seama căruia s:a vehiculat tentativa acordării unei asemenea demnităŃi superioare în Biserica catolică, a doua în ordine ierarhică după papă. Proiectul propriu:zis a fost avansat dinspre mediile politice austro:ungare către Curia romană, în mai multe râduri, în 1869, 1873, 1877, pentru ca problema să fie repusă, în principiu, i în 1884. InformaŃia cea mai timpurie despre subiect datează din 1869 i se datorează memoriilor lui Victor Mihályi de Ap a, arhiepiscop i mitropolit, succesorul lui Vancea în scaunul mitriopolitan de la Blaj. Textul memorialistic relatează despre vizita făcută la Blaj, în 28 iulie 1869, de către un anume Alexie Zsákosi de Turda, „comisar provincial în retragere”. Personajul, nemenŃionat în alte surse privitoare la perioadă, pare să fi avut, conform propriilor afirmaŃii, sarcini i implicaŃii semnificative în istoria pre: i post:pa optistă a Transilvaniei: a fost numit de împăratul Ferdinand I (1835–1848) comisar provincial pentru Transilvania. ConversaŃia care are loc între acest Alexie Zsákosi de Turda, mitropolitul Vancea i secretarul său, Victor Mihályi, autorul însemnărilor, în această dată de 28 iulie 1869, abordează între altele i subiectul ridicării lui Vancea la demnitatea de cardinal, din iniŃiativa guvernului de la Budapesta. Urmărind scopuri politice, statul dualist avea în vedere promovarea la rangul cardinalatului a doi prelaŃi uniŃi din Imperiul austro:ungar, pe arhiepiscopul de Alba Iulia i, respectiv, cel del Lemberg. IniŃiativa guvernamentală nu pare să fi întrunit i agrementul Romei, lucru care în opinia lui Vancea a fost de natură a:i aduce beneficii de imagine printre conaŃionalii săi, care:l considerau apropiat de linia latină a catolicismlui, mai sugerează sursa citată31. Însemnările lui Mihályi pot fi coroborate cu un alt document, cel puŃin la fel de interesant i de enigmatic în felul său, o scrisoare din 6 aprilie 1877, prin care prefectul CongregaŃiei de Propaganda Fide, cardinalul Alessandro Franchi demara pe lângă Ludovico Jacobini, nunŃiul de la Viena, o anchetă secretă cu privire la rectitudinea i autenticitatea credinŃei catolice a lui Ioan Vancea, în vederea promovării acestuia la o demnitate ecleziastică mai înaltă, nemenŃionată expresis verbis în document32. 30 31 32 Clujeană, 2003; N. Boc an, I. Cârja, op. cit., passim; I. Cârja, Biserică i societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea, p. 252:274. CredinŃa noastră este viaŃa noastră. Memoriile Cardinalului Dr. Iuliu Hossu, editor: Silvestru Augustin Prundu , Cluj: Napoca, Editura ViaŃa Cre tină, 2003. Vezi Memoriile unui ierarh uitat: Victor Mihályi de Ap a (1841 1918), ediŃie, studiu introductiv i note de Nicolae Boc an, Ion Cârja, LuminiŃa Wallner:Bărbulescu, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2009, p. 180:181. În original la Archivio Segreto Vaticano, Arch. Nunz. Vienna, busta no. 497 (Jacobini, vol. XVI. Lettere della Propaganda alla Nunziatura 1874 1880), ff. 405 r:406 v (doc. XXIII); document publicat în Ioan Vancea, CorespondenŃă cu Sfântul Scaun (1865 1890), p. 141:144; caracterul strict confidenŃial al anchetei lui Franchi cu privire la Vancea reiese limpede din precizarea care premerge conŃinutul propriu:zis al scrisorii: „riservatissima”. 107 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Cerând nunŃiului informaŃii despre Vancea, cardinalul Franchi schiŃează un portret al acestuia, scoŃând în evidenŃă anumite aspecte ale conduitei sale ecleziastice care trebuiau verificate, cum ar fi: concepŃia despre indisolubilitatea matrimoniului, adevărata sa atitudine faŃă de cele 10 condiŃii impuse de sinodul electoral din 1868, în ce mod a făcut publice mitropolitul decretele conciliului Vatican I, care este opinia sa faŃă de primatul papal, puterea disciplinară a papei i impactul ei asupra Bisericilor catolice de rit oriental, conŃinutul decretelor primului sinod provincial aflate atunci în curs de revizuire la Roma. În finalul scrisorii, Franchi rezumă scopul anchetei demarate, afirmând că papa dore te să tie în mod sigur, sub toate aspectele, dar mai ales din punct de vedere doctrinar, dacă Vancea este cu adevărat vrednic de „eminenta demnitate, cu care s:ar dori să fie investit i ce impresie ar face în public o asemenea promovare”. Scrisoarea nu nume te exact demnitatea ecleziastică la care se preconiza a fi avansat Vancea, corespondenŃa NunŃiaturii cu Roma din 1877 confirmă însă, scopul i finalitatea anchetei demarate de prefectul Propagandei. ConsideraŃiile formulate de Franchi la adresa ierarhului român arată distanŃa i diferenŃele dintre paradigma standard a catolicismului latin i opŃiunile teologice i de disciplină eclezistică susŃinute de Ioan Vancea33. CorespondenŃa NunŃiaturii vieneze cu Secretariatul de Stat al papei, la care ne:am referit deja în cuprinsul paginilor precedente, oferă amănunte deosebite de importante pentru detalierea acestei afaceri ecleziastice atât de delicate. În acest an, 1877, preparativele de numire la cardinalat în cazul mitropolitului român unit au fost mai aproape de realizare decât cu ocazia altor tentative, documentaŃia de arhivă fiind, în consecinŃă, mai variată pe această temă. Astfel, în raportul trimis la Roma cu data de 27 februarie 1877, nunŃiul Iacobini rezumă o lungă discuŃie pe care o avusese cu ministrul de externe al Austro:Ungariei, contele Iuliu Andrássy, referitor la avansările la cardinalat pe care le doreau împăratul i guvernele Dublei Monarhi. Acest document este unul din cele mai substanŃiale din toată corespondenŃa cercetată de noi, cu privire la proiectul de promovare la cardinalat a mitropopolitului român. Andrássy spunea, astfel, că Dubla Monarhie cere să fie numiŃi trei cardinali din rândul episcopilor săi, arhiepiscopul de Viena, arhiepiscopul de Kalocsa i arhiepiscopul croat de Zagreb sau cel român unit de Făgăra . În legătură cu al treilea dintre posibilii beneficiari ai acestor preparative, ministrul Andrássy afirmă că amândouă sediile arhiepiscopale sunt importante, atât cel de Zagreb cât i cel de Făgăra , unul pentru slavii din CroaŃia altul pentru românii din Transilvania, fapt ce ar motiva suficient dorinŃa de numire a unuia sau altuia dintre cei doi la rangul în cardinal. PoziŃia ambilor arhiepiscopi, continuă Andrássy, este de o importanŃă religioasă i politică deloc neglijabilă în circumstanŃele respective i mai ales în perspectiva evoluŃiilor pe care le poate duce cu sine chestiunea orientală; în orice caz, ar fi utilă numirea unuia sau a altuia la cardinalat pentru a da influenŃei i prestigiului lor mai multă greutate i pentru a întări confesiunea catolică în raport cu cea „schismatică”, în regiunile păstorite de ei. Raportul nunŃiului continuă să:l citeze Andrássy oferindu:ne informaŃii extrem de preŃioase, cum ar fi faptul că arhiepiscopul român mai fusese i altădată propus Sfântului Scaun spre promovare, în 1873, dar că atunci Sfântul Scaun a ales spre numire din lista solicitărilor formulate de 33 Ibidem. 108 ION CÂRJA, ELITE ECLEZIASTICE TRANSILVANE ÎN CONTEXT CENTRAL EUROPEAN... împăratul vienez, pe arhiepiscopul de Salzburg i pe arhiepiscopul primat al Ungariei, ceea ce făcea acum cu atât mai urgentă avansarea acestuia34. Ideea ca de această dată papa să:l numească pe cel de al treilea cardinal austro: ungar în persoana arhiepiscopului de Zagreb sau a celui de Făgăra i Alba Iulia, a fost o constantă în solicitările venite dinspre Dubla Monarhie pe durata anului 1877. În ace ti termeni pune problema Andrássy în contextul discuŃiei pe care o are cu Jacobini la nunŃiatură în 10 martie 1877. Ar cântări mai puternic ideea promovării arhiepiscopului mitropolit de Zagreb, Mihalovič pentru a consolida poziŃia acestuia în zonă în faŃa lui Iosif Strossmayer, episcop de Djakovo, cunoscut naŃionalist croat, incomod pentru guvernul de la Budapesta i mare adversar al tezelor majorităŃii cu apte ani în urmă, la lucrările conciliului ecumenic Vatican I35. Vom vedea în continuare cum această numire posibilă, din doi să fie avansat unul, ori Mihalovič ori Vancea, se va limpezi rapid pe parcursul lunii martie 1877, guvernul de la Budapesta insistând ca în cele din urmă să fie numit totu i arhiepiscopul de Zagreb i nu cel român unit de la Blaj, a a cum rezultă i din raportul lui Jacobini către Roma din 20 martie 187736. Cu aceasta tratativele diplomatice desfă urate la nunŃiatură încep să se limpezească, în sensul în care spre Roma va pleca o singură propunere pentru cel de al treilea purtător de beretă de cardinal, dintre episcopii din Austro: Ungaria, vizându:l pe arhiepiscopul Mihalovič de Zagreb. Ideea va face, în consecinŃă, câŃiva pa i înainte, conform procedurii uzitate în asemenea situaŃii, Roma cerând pentru Mihalovič o recomandare în vederea promovării din partea primatului Ungariei, cardinalul János Simor37 i, respectiv, aducându:se lui însu i la cuno tinŃă faptul că împăratul i papa au căzut de acord în a:l promova la demnitatea de cardinal38. După acest moment, mai întâlnim o singură data o tentativă de reluare a propunerii de promovare a lui Ioan Vancea la cardinalat, în anul 1884. NunŃiul vienez întreabă la Roma într:un raport dacă nu este cumva oportun să se revină asupra propunerii din 1877 de numire a mitropolitului român, propunere rămasă atunci nefinalizată39. Ideea reapare în condiŃiile în care, în principiu, Imperiu dualist dorea din nou să vadă în rândul cardinalilor săi i pe un arhiepiscop de rit răsăritean, fapt ce se va i concretiza în cele din urmă prin numirea ucraineanului Sylvester Sembratowicz de la Lemberg în 189540. Ca urmare a lipsei de interes din partea autorităŃilor dualiste, în acel moment, pentru o eventuală promovare a lui Vancea, ideea va cădea însă definitiv în desuetudine. 34 35 36 37 38 39 40 Archivio Segreto Vaticano, Arch. Nunz. Vienna, 490 (Jacobini), ff. 111 r:112 v. Ibidem, fo. 128 r:v.; despre Strossmayer a se vedea între altele Ivo Sivrić, Bishop J. G. Strossmayer: New light on Vatican I, Rome:Chicago, Ziral, Franciscan Herald Presse, 1975. Archivio Segreto Vaticano, Arch. Nunz. Vienna, 490 (Jacobini), ff. 141 r:143 r. Idem, 511 (Jacobini), fo. 513 r:v Vezi în acest sens scrisorile trimise de Mihalovič către nunŃiul Jacobini, în 10 i 12 mai 1877, în ibidem, ff. 625 r:v, 754 r:v. A se vedea corespondenŃa schimbată în lunile ianuarie:februarie 1884 între Ministerul de Externe de la Viena i contele Paar, reprezentantul împăratului pe lângă papă, păstrată la Haus:, Hof:, und Staatsarchiv Wien, Aufstellungsverzeichnis des Politischen Archivs des Ministerium des Äuβern 1848 1918, XI. Italienische Staaten 1848 1918, Papstlicher Stuhl 1848 1918, karton nr. 258, ff. 4 r:v, 14 r:17 v. InformaŃie de arhivă pe această temă a se vedea la Archivio Segreto Vaticano, Arch. Nunz. Vienna, 658 (Agliardi), fascicolo: Nomine Cardinalizie. Imposizione della beretta, ff. 2 r:v, 10 r, 12 r, 18 r, 19 r. 109 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Numirea cardinalilor în Imperiul habsburgilor, devenit din 1867 monarhie dualistă, a fost i în perioada aleasă spre studiu în mod precumpănitor expresia politicilor ecleziastice i s:a consumat în sfera raporturilor Bisericii cu Statul i ale Imperiului cu papalitatea. Statul austriac a dorit în mod sistematic să vadă numiŃi dintre episcopii săi catolici un număr de cardinali în conformitate cu imaginea sa despre sine de stat oficial catolic, într:o perioadă în care politicile seculariste i laicizarea generală a valorilor au început să marcheze tot mai evident i această parte de Europă. Promovarea la rangul cardinalatului a devenit după 1867 o expresie a identităŃii distincte a celor două părŃi în care se divizase Imperiul Habsburgilor, Cisleithania i Transleithania. Din raŃiuni de politică internă cu precădere, Viena, secondată de Budapesta, a dorit ca Sfântul Scaun să numească, periodic cel puŃin, cardinali i din rândul episcopatului catolic de rit oriental dinăuntrul fruntariilor sale. Acceptarea de către papă a propunerilor de promovare avansate de împărat i de guvernele Austro:Ungariei, de i n:a exclus raŃionamente pragmatice i aranjamente politico:diplomatice, era asumată Sfântul Scaun într:un registru diferit, în sensul în care se dorea acordarea demnităŃii de cardinal unor episcopi cu conduită pastorală i ecleziastică exemplară, apărători ai valorilor religioase i ai intereselor Bisericii în faŃa politicilor secularizante ale statului. Sfântul Scaun avea, în ceea ce:l prive te, propriile raŃiuni în a numi cardinal un episcop greco:catolic, a a cum a făcut, în două rânduri, pe durata celei de a doua jumătăŃi a secolului al XIX:lea. Fortificarea structurilor greco:catolice aflate în proximitatea unor blocuri populaŃionale ortodoxe i eficientizarea caracterului lor misionar, constituie o raŃiune fundamentală pentru care papalitatea a luat periodic în considerare eventualitatea numirii unor cardinali din rândurile episcopatului unit de pe cuprinsul Imperiul habsburgic. 110 Sinodul provincial de la 1900: celebrarea i reafirmarea identităŃii românilor greco catolici • Diana Covaci „Întru astfel de auspicie, Venerat Sinod Provincial! intrăm în veacul al treilea al existenŃei bisericei noastre particulare române ti, unite cu S. Biserică catolică a Romei”1 Anul 1900 are valenŃe multiple în istoria universală, fie ea laică sau ecleziastică. Pentru lumea catolică, ultimul an al secolului XIX a fost declarat de către Papa Leon XIII drept an jubiliar, de omagiu pentru Isus Christos i pentru Biserica catolică. În acest sens, Papa anunŃase acordarea de indulgenŃe depline celor care efectuau un pelerinaj la Roma, pentru a se ruga în bisericile capitalei lumii catolice „pentru iertarea păcatelor i gloria Bisericii”2. Anul 1900 a oferit i românilor greco:catolici multiple ocazii de a: i afirma identitatea confesional:naŃională, alături de marea celebrare mondială a catolicismului. Primul din seria acestor momente aniversare a fost jubileul episcopal al mitropolitului Victor Mihályi de Ap a, care în februarie 1900 a marcat trecerea a 25 de ani de la momentul în care fusese hirotonit episcop3. Ulterior acestui moment, cea mai mare parte a anului 1900 a fost caracterizată de pregătiri intense pentru celebrarea celor 200 de ani care trecuseră de la sinodul din 4–5 septembrie 1700, în care, sub păstorirea mitropolitului Atanasie Anghel, fusese semnat decretul de unire cu Biserica Romei4. Ceremoniile jubiliare au fost completate prin întrunirea unui sinod provincial, al cărui scop declarat a fost acela de a reconfirma deciziile luate cu două secole înainte de către participanŃii la sinodul desfă urat în biserica din Maierii Albei:Iulia5. Sinodul provincial de la 1900, al treilea din seria sinoadelor Bisericii greco:catolice române, a fost convocat de către mitropolitul Victor Mihályi, după consultări cu sufraganii săi. În fapt, decizia organizării sale fusese luată încă din anul 1897, în cadrul conferinŃei episcopatului greco:catolic român – după cum chiar Mihályi afirma în epistola de convocare adresată sufraganilor săi i celorlalŃi participanŃi la sinod6. • 1 2 3 4 5 6 Acest studiu a fost realizat cu sprijinul CNCSIS:UEFISCSU, proiect PN II:Idei, cod, 2353/2008./This work was supported by CNCSIS:UEFISCSU, project number PNII – IDEI code 2353/2008. Fragment din discursul de deschidere a sinodului provincial din 1900, rostit de mitropolitul Victor Mihályi. Conciliul provincial al treilea al provinciei biserice ti greco catolice Alba Iulia i Făgăra , Ńinut la anul 1900, Blaj, 1906, (în cotinuare Conciliul provincial al treilea), p. 34. Arhivele NaŃionale. DirecŃia JudeŃeană Alba, Mitropolia Română Unită Blaj (în cotinuare A. N. D. J. A., M. R. U. B.) – AdministraŃia Centrală Arhidiecezană, Dosar 1/1897:1901, f. 196 r. Unirea, X, 1900, 14 februarie, nr. extraordinar, p. 1:4. Idem, X, 1900, nr. 30, p. 249. Idem, X, 1900, nr. 35, p. 290. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 102:103; Conciliul provincial al treilea, p. 6. 111 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Conform aceleia i epistole, sinodul avea rolul de a oferi prilejul „...capilor i fire ti reprezentanŃi ai bisericii greco:catolice române” să „Ńinem, să rostim i să reînnoim mărturisirea credinŃei catolice primite cu inimă deschisă de către părinŃii no tri, să ne manifestăm nestrămutata alipire către catedra Sântului nostru Petru i către apostole tile a ezăminte ale bisericii noastre i tot odată să pertractăm i alte obiecte de interes general pentru biserica noastră”7. Nu putem să nu remarcăm că primele declaraŃii referitoare la sinod au avut loc în anul 1897, în condiŃiile în care organizarea autonomiei catolice intrase într:o nouă fază de recrudescenŃă. În 1897, românii greco: catolici, fie ei clerici sau laici, au trebuit să combată vehement tentativele de includere a Bisericii române unite în cadrul organismului autonomiei maghiare8. De asemenea, luna februarie a anului 1900 consemnase întrunirea la Budapesta a reprezentanŃilor Bisericii catolice din Ungaria, al căror obiectiv a fost tocmai dezbaterea problemelor legate de organizarea autonomiei proprii9. În aceste condiŃii, sinodul a fost programat astfel încât să debuteze în 4 septembrie 1900 i să dureze atâta timp cât era necesar pentru a duce la bun sfâr it decretele sale, suprapunându:se parŃial i cu celebrările jubiliare. Mitropolitul a convocat sinodul provincial în baza dreptului său, conform decretelor Primului sinod provincial din 187210. În întreg procesul de organizare a acestui sinod jubiliar, s:a Ńinut cont de precedentul constituit de primul sinod provincial al Bisericii greco:catolice române. Desigur, trebuie să luăm în considerare inclusiv faptul că Victor Mihályi luase parte la evenimentele din 1872, fiind secretarul mitropolitan al lui Ioan Vancea i, totodată, unul dintre teologii sinodului, membru al Comisiei a III:a11, alături de care mai activaseră inclusiv doi dintre actualii săi sufragani: Ioan Szabó i Mihail Pavel12. De asemenea, Mihályi fusese singurul dintre episcopii sufragani cu care se consultase mitropolitul Vancea în vederea adaptării decretelor conciliare din 1872 la linia dogmatică impusă de Sfântul Scaun, în timpul celor aproape nouă ani în care actele sinodale fuseseră supuse cenzurii Romei13. 7 8 9 10 11 12 13 A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 102:103; Conciliul provincial al treilea, p. 6, 8. În anul 1897, arhiepiscopul primat Vaszary Kolos i unii reprezentanŃi ai Partidului Catolic din Ungaria, solicitau mitropolitului să organizeze alegeri pentru a desemna participanŃi la Congresul autonomiei catolice. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2170/1897, f. 1r; Dosar 3302/1897, f. 1r. Ierarhii români s:au întrunit într:o conferinŃă la Blaj, în 23 iunie 1897, în cadrul căreia au luat cu majoritate de voturi, decizia de a nu anunŃa alegerile pentru Congres – singurul care s:a opus a fost episcopul Ioan Szabó al Gherlei. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 3471/1897, f. 1:2. De asemenea, intelectua: litatea română a reacŃionat la ameninŃarea reprezentată de numitul Congres, organizând ConferinŃa românilor greco:catolici din provincia mitropolitană de Alba:Iulia i Făgăra , desfă urată la Cluj, în 29 iunie 1897. Actele ConferinŃei românilor greco catolici din Provincia mitropolitană de Alba Iulia i Făgăra , Ńinută la Cluj în 29 iunie 1897, Bra ov, passim. Unirea, X, 1900, nr. 5, p. 37:38. Conciliul provincial primul al provinciei biserice ti greco catolice Alba Iulia i Făgăra , Ńinut la anul 1872, ediŃia a II:a, Blaj, Tipografia Seminarului Arhidiecezan, 1886 (în continuare Conciliul provincial prim), p. 57, 59, 61. Comisia a III:a a sinodului din 1872 dezbătuse problemele legate de viaŃa clerului, de organizarea ordinului călugăresc Vasile cel Mare, despre instrucŃiunea tinerilor i despre forurile de judecată biserice ti. Conciliul provincial prim, p. X. Ion Cârja, Biserică i societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea (1869 1892), Cluj: Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 123. LuminiŃa Wallner:Bărbulescu, Zorile modernităŃii. Episcopia greco catolică de Lugoj în perioada ierarhului Victor Mihályi de Ap a, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 96:98; Ana Victoria Sima, RelaŃiile Sfântului Scaun cu Biserica greco catolică românească în a doua jumătate a secolului al XIX lea, Teză de doctorat, Cluj:Napoca, 2009, p. 186:187. 112 DIANA COVACI, SINODUL PROVINCIAL DE LA 1900... Dacă scopul primelor două sinoade provinciale fusese acela de a pune bazele organizării temeinice a provinciei mitropolitane de Alba:Iulia i Făgăra i – după cum o afirmă i Ion Cârja – de a „dota Biserica română unită cu un aparat juridic preŃios”14, acest al treilea sinod a avut mai degrabă drept obiectiv impus „luarea de măsuri necesare pentru înflorirea i binele bisericii”, dar mai ales „păzirea nevătămată i apărarea autonomiei i integritatea Provinciei biserice ti”15. În vederea convocării sinodului provincial, Mihályi s:a consultat în permanenŃă cu sufraganii săi, cerându:le opinia asupra formulării diferitelor decrete care urmau să constituie obiectele sinodului. De asemenea, a împărŃit episcopilor i unor membri ai administraŃiei arhidiecezane sarcina redactării acestor decrete, pentru ca apoi să le remită i celorlalŃi spre completare i aprobare prealabilă16. Printre cei care au fost activ implicaŃi în procesul de elaborare a actelor sinodale se numărau episcopul Demetriu Radu, dar i canonicii blăjeni Augustin Bunea, Iosif Hossu i Vasile Hossu, dacă ar fi să enumerăm doar pe câŃiva dintre colaboratorii mai apropiaŃi ai mitropolitului, care împărtă eau viziunea acestuia în multe chestiuni. Ulterior redactării preliminare a unora dintre proiectele avute în vedere pentru dezbaterea sinodală, mitropolitul a decis să se consulte din nou cu sufraganii săi. În acest sens, episcopii greco:catolici români au fost convocaŃi la o întrunire la Budapesta, unde se deplasaseră in corpore, pentru a lua parte la ceremoniile aferente jubileului a 900 de ani de cre tinism pe teritoriul Ungariei. Întrunirea episcopilor români s:a desfă urat de:a lungul a două zile, în 19–20 august 190017. Primul aspect analizat a fost proiectul pastoralei comune a episcopatului român unit, elaborat de către episcopul Radu; în afara textului, s:a dezbătut inclusiv propunerea acestuia ca pastorala să fie anexată la decretele sinodului. Episcopul Ioan Szabó s:a opus acestei iniŃiative, arătând că nu a avut timp să studieze acel proiect, astfel că s:a decis ca el să se pronunŃe separat i să comunice observaŃiile sale mitropolitului; în cazul în care episcopul gherlean ar fi simŃit nevoia unor revizuiri, Victor Mihályi ar fi constituit punctul de legătură cu episcopul Radu, autorul pastoralei. În aceste condiŃii, s:a renunŃat la datarea epistolei pastorale ca epistolă sinodală. De asemenea, episcopul de Lugoj a sugerat că ar fi potrivit ca, la deschiderea solemnă a reuniunii sinodale, să fie admi i nu doar membrii sinodului, ci i reprezen: tanŃii clerului i ai laicilor care luau parte la ceremonia de inaugurare. Ar fi fost de dorit ca acestora să li se permită accesul la sesiune până după citirea proiectului de decret pentru comemorarea unirii. Ulterior ace tia urmau să se retragă, iar sinodul ar fi continuat conform procedurii. Deoarece au existat obiecŃii din partea episcopilor la această propunere, decizia finală a prescris ca sinodul să se desfă oare conform uzului, iar manifestul să fie plasat, după adoptarea sa, între primele acte ale sinodului18. La fel ca în cazul sinodului arhidiecezan din 1899 s:a încercat cooptarea laicatului, mai ales că unele dintre problemele care preocupau episcopatul român unit îi afectau, în mod mai mult sau mai puŃin direct, inclusiv pe credincio ii Bisericii greco:catolice române. Cu 14 15 16 17 18 Ion Cârja, op. cit., p. 130. Conciliul provincial prim, p. 59. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 63:64. Ibidem, f. 162. Ibidem, f. 227:230. 113 IDENTITATE I ALTERITATE 5 toate acestea, opiniile adepŃilor cooptării laicilor nu au prevalat asupra voinŃei majorităŃii care se opunea acestei doleanŃe. Credincio ii prezenŃi la Blaj pentru a lua parte la celebrările jubiliare au beneficiat de acces doar la serbări i la manifestările publice ale cultului, nu i la edinŃele sinodale. La Budapesta, în cadrul reuniunii episcopatului greco:catolic român, au fost definitivate obiectele sinodului. Printre proiectele care au fost întocmite sau chestiunile care urmau să fie dezbătute în cadrul sinodului s:a numărat problema autonomiei catolice din Ungaria i felul în care aceasta a afectat Biserica greco:catolică română. Problema autonomiei a fost înscrisă în dezbaterea sinodului, dar numai în liniile sale generale. La fel de general trebuiau să fie atinse inclusiv chestiunile congruei i a întregirii veniturilor clerului, deoarece reglementarea acestora nu era încă definitivată19. Alte obiecte ale sinodului stabilite în cadrul conferinŃei episcopatului greco:catolic român de la Budapesta, au fost după cum urmează: chestiunea intenŃiunilor i a stipendiilor missale; necesitatea revizuirii procedurii ecleziastice judiciare, completarea cu sancŃiuni i pedepse canonice (în sinod trebuia să se pună în discuŃie necesitatea unei reforme i completări a reglementărilor existente); chestiunea publicării Sfintei Scripturi cu litere latine; determinarea uniformităŃii portului preoŃesc în toate gradele ierarhice din provincia mitropolitană, dar i a unor funcŃiuni sacre, în sensul scurtării lor în anumite cazuri; organizarea uniformă a curatoratelor parohiale20. O chestiune distinctă abordată la Budapesta a fost aceea a obŃinerii unei audienŃe private la împăratul de la Viena; se dorea ca, profitând de jubileul unirii, să se depună la picioarele sale omagiul Bisericii române unite pentru serviciile făcute de tron acestei biserici în istoria ei, de la întemeierea unirii la propagarea acesteia. Totodată, s:a decis să fie invitat guvernul Ńării la celebrarea unirii, dovedind faptul că ierarhii români uniŃi învăŃaseră din erorile episcopatului catolic din Ungaria21. Aceste decizii reprezentau o măsură de curtoazie faŃă de factorii cu putere de decizie în chestiunile care Ńineau de Biserica greco:catolică română. Ambele chestiuni au fost lăsate spre rezolvarea mitropolitului Victor Mihályi22, iar organizarea sinodului a continuat în paralel cu cea a jubileului bicentenarului unirii. Au mai fost convocaŃi la sinod cu rol consultativ, în afara celor trei sufragani ai lui Mihályi, alŃi peste 20 de participanŃi: canonici, vicari foranei episcope ti, protopopi, reprezentanŃi ai institutelor de învăŃământ, dar i ai mănăstirilor din toate cele patru dieceze care constituiau provincia mitropolitană de Alba:Iulia i Făgăra 23. ToŃi ace tia, sub prezidiul mitropolitului, s:au reunit în trei comisii, fiecare din ele având obiecte diferite de activitate. Comisia I era condusă de către episcopul de Oradea, Mihail Pavel i a avut drept temă de analiză i dezbatere titlurile Manifestul Sfintei Unirii i Despre drepturile i integri 19 20 21 22 23 Ibidem. Ibidem. Celebrarea a 900 de ani de cre tinism în Ungaria a fost asumată cu entuziasm de către episcopatul catolic maghiar, dar reprezentanŃii statului laic nu fuseseră invitaŃi să participe la organizare sau la evenimente. Prin urmare, ministrul de interne a luat decizia să interzică orice participare, în calitate oficială, a vreunui reprezentant al autorităŃilor civile la celebrările jubiliare. Pentru mai multe detalii vezi: Diana Covaci, „Aniversarea mileniului ungar i ierarhii români uniŃi”, în Arhiva Some ană, seria a III:a, VII, 2008, p. 79:90. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 227:230. Ibidem, f. 102:103. 114 DIANA COVACI, SINODUL PROVINCIAL DE LA 1900... tatea Provinciei biserice ti greco catolice române de Alba Iulia i Făgăra 24. Membrii săi erau: prepozitul capitular blăjean Ioan Micu Moldovan, canonicii Augustin Bunea, Moise Nyes, Ioan Boro , rectorul seminarului din Blaj, Vasile RaŃiu, vicarul foraneu episcopal Nicolau Nestor, protopopul George Telescu i secretarul episcopal Vasile Pordea25. Comisia a II a era condusă de către episcopul de Gherla, Ioan Szabó, i a avut spre dezbatere titlurile Despre cultul divin i Despre ediŃiunea în limba română a Sfintei Scripturi cu comentarii26. Membrii săi erau: canonicii Augustin Lauran, Simeon Pop Matei, Ioan George, Vasile Hossu, vicarii foranei Alimpiu Barbulovici i Iacob Macavei, arhidiaconul Felician Bran, secretarul mitropolitan Isidor Marcu i protopopul Iuliu RaŃiu27. Comisia a III a era condusă de către episcopul de Lugoj, Demetriu Radu i a avut obiect de analiză titlurile Despre ajun i abstinenŃă i Despre restaurarea ordinului monastic al Sfântului Vasile cel Mare28. Membrii săi erau prepozitul Ioan Papiu, canonicii Ioan RaŃiu, Iosif Hossu, Beniamin Densu ianu, vicarul foraneu Tit Bud, protopopul Nicolau Solomon, directorul gimnazial Ioan Buteanu i ieromonahul D. E. Dom a29. Membrii sinodului s:au întrunit la Blaj în 4/17 septembrie 1900, cu o zi înainte de data la care participanŃii la sinodul din 1700 î i declaraseră oficial adeziunea la Biserica Romei. Conform programului prestabilit – expediat în prealabil tuturor participanŃilor – în acea zi a avut loc o întrunire pregătitoare a membrilor sinodului, în care ace tia au depus jurământul de a păstra secret cele dezbătute, s:au verificat credenŃionalele, au fost ale i oficialii sinodului i s:au citit decretele pregătite pentru a fi aprobate în prima sesiune30. Prima sesiune publică a avut loc două zile mai târziu, întrucât întreaga zi de 5 septembrie a fost dedicată sărbătoririi jubileului celor 200 de ani de la unirea cu Roma i liturghiei solemne care au marcat momentul31. În cadrul acesteia, a fost citită i epistola pontificală a Papei Leon XIII, care marca jubileul românilor uniŃi. Suveranul Pontif îi încredinŃa pe românii uniŃi că credinŃa i fidelitatea lor faŃă de Sfântul Scaun nu trecuse neobservată i le cerea să persiste întru aceasta i în veacurile ce urmau să vină32. Această credinŃă fusese răsplătită de către Pontifii care îl precedaseră sub diferite forme: „ÎnmulŃitu:vi:s:au scaunele episcope ti; întăritu:vi:s:au sinoadele; împodobitu:vi:s:a scaunul Făgăra ului cu demnitatea de Mitropolie; fiilor neamului vostru datu:s:a loc în Colegiul Urbanian. StăruiŃi a adar a vă ocroti i în viitor sub Sfântul Scaunul Roman, iar sărbătoarea, ce în curând o veŃi Ńine, a a să vă întărească pe voi, încât pururea cu laudă să se vestească despre poporul român aceea, ce NunŃiul Apostolic scria Predecesorului Nostru în anul 1868: Acest popor Ńine foarte la credinŃa catolică, i mult iube te Catedra Romană”33. 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 Conciliul provincial al treilea, p. 10. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală. Acte înregistrate, Dosar 2154/1900, f. 111r. Conciliul provincial al treilea, p. 10. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală. Acte înregistrate, Dosar 2154/1900, f. 111r. Conciliul provincial al treilea, p. 10. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală. Acte înregistrate, Dosar 2154/1900, f. 111r. Anume: Decretul deschiderii Sinodului, Decretul mărturisirii credinŃei, Decretul despre modul de viaŃă pe timpul sinodului, Decretul de a nu prejudeca, Decretul de a nu discede. Ibidem, f. 107r, v. Pentru mai multe detalii despre aceste evenimente, vezi: Unirea, nr. 26/1900, p. 330:336. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Cabinetul Mitropolitului, Dosar 1235/1900, f. 1:2. Ibidem; Unirea, X, 1900, nr. 26, p. 332. 115 IDENTITATE I ALTERITATE 5 De altfel, cuvintele acestei epistole papale sunt în perfectă concordanŃă cu pastorala comună a episcopilor români greco:catolici din 5/18 septembrie 1900, în cadrul căreia sunt enumerate toate binefacerile care au însoŃit actul lui Atanasie Anghel i a protopopilor săi34. Acest aspect nu e întâmplător, dacă luăm în considerare că iniŃiativa acestei epistole papale a aparŃinut tot ierarhilor români, mai precis mitropolitului Mihályi. Din corespondenŃa acestuia cu episcopul Radu de la Lugoj rezulta chiar mai mult: faptul că cei doi ierarhi români pregătiseră ei în i i unele concepte ale unei asemenea epistole, pentru a fi trimise nunŃiului de la Viena i de acolo înaintate Romei35. Mihályi motivase nunŃiului importanŃa epistolei prin faptul că aceasta ar constitui un răspuns la credinŃa pe care românii uniŃi au arătat:o în ultimele două veacuri faŃă de Biserica Romei. De asemenea, epistola se constituia într:un indicator al afecŃiunii pe care Suveranul Pontif declara că o poartă faŃă de bisericile orientale, în condiŃiile în care alte manifestări jubiliare similare fuseseră tratate cu respectul cuvenit36. Sinodul provincial din 1900 a avut două edinŃe publice (cea de deschidere i cea de închidere a conciliului), dar activitatea principală s:a desfă urat în cadrul a opt congregaŃii generale. Prima congregaŃie generală s:a întrunit în 6 septembrie 1900, în catedrala din Blaj. În cadrul acesteia, mitropolitul a Ńinut cuvântarea inaugurală către sinod, structurată pe acelea i coordonate ca i pastorala episcopatului român: evoluŃia temporală a Bisericii române unite, rolul marilor personalităŃi ale acesteia, momentele dificile cu care s:a confruntat în cele două veacuri de existenŃă. Mihályi aprecia că motivul principal al succeselor bisericii române unite a fost reprezentat de „maiestatea cultului i înŃelepciunea comprobată a a ezămintelor sacre ale noastre”, dar i de „credinŃă i înŃelegerea credinŃei”37. Pentru păstrarea credinŃei se întruniseră i ei în sinod, considerând că se schimbau „năravurile oamenilor” i că ierarhii Bisericii române unite trebuiau să fie, mai mult ca niciodată, alături de credincio i, pentru a:i putea păstori. Schimbării vremurilor, mitropolitul Mihályi îi contrapunea continuitatea Bisericii, unitatea credinŃei38. În cadrul aceleia i prime sesiuni, s:au dat citire decretelor pregătite deja, care au i fost adoptate: decretul pentru deschiderea sinodului, a celui pentru profesiunea credinŃei, a decretului pentru modul de viaŃă pe durata sinodului i a celor de a nu prejudeca, respectiv de a nu părăsi sinodul până la terminarea lucrărilor i publicarea decretelor sale39. Lucrările au continuat apoi pe comisii, cu analizarea i amendarea proiectelor de decrete sinodale. A doua congregaŃie generală a avut loc în 9/22 septembrie. În cadrul acesteia s:a prezentat i s:a votat decretul despre comemorarea sfintei Uniri, luându:se decizia ca în publicarea finală a textelor conciliare, acesta să fie urmat de epistola Papei Leon al XIII:lea adresată Bisericii române unite în an jubiliar, dar i de răspunsul participanŃilor la sinod40. Sesiunea a treia s:a desfă urat în după:masa aceleia i zile, în 34 35 36 37 38 39 40 A. N. D. J. A., M. R. U. B. – AdministraŃia Centrală Arhidiecezană, Dosar 1/1897:1901, f. 244:253. Idem, M. R. U. B. – Cabinetul Mitropolitului, Dosar 1187/1900, f. 1. Ibidem, Dosar 1186/1900, f. 1:7. Idem, M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 112:114. Ibidem. Ibidem, f. 116:120. Conciliul provincial al treilea, p. 12. 116 DIANA COVACI, SINODUL PROVINCIAL DE LA 1900... cadrul căreia a fost analizat decretul Despre drepturile i întregitatea Provinciei mitropolitane greco catolice române de Alba Iulia i Făgăra , remis în final Comisiei I spre refacere. CongregaŃia a patra a avut loc în ziua următoare, iar alte două întâlniri s:au desfă urat în 11/24 septembrie, dimineaŃa, respectiv după:masa. În cadrul acestora s:a dezbătut pe larg amplul decret Despre cultul dumnezeiesc41. În întrunirea a aptea, din 12/25 septembrie, s:a dezbătut decretul care anunŃa publicarea unei noi ediŃii a Sfintei Scripturi, cu alfabet latin. A fost analizat i proiectul pentru decretul despre posturi i abstinenŃă, prin care se intenŃiona o redefinire a postului, după tipul celui latin, cu permiterea consumului lactatelor, ouălor i a grăsimii în anumite zile din post42. Proiectul iniŃial fusese redactat de episcopul Demetriu Radu, dar s:a decis renunŃarea la acesta, deoarece episcopul Szabó î i exprimase unele îndoieli legate de oportunitatea acestor modificări ale prevederilor primului sinod provincial al Bisericii române unite43. În aceea i zi a avut loc, după:masa, a opta congregaŃiune generală, în cadrul căreia s:a analizat decretul privind restaurarea ordinului monastic al Sfântului Vasile cel Mare. Canonicii Iosif Hossu, Vasile Hossu i Augustin Bunea fuseseră însărcinaŃi cu redactarea unui proiect în acest sens. Ace tia au întocmit însă un referat în care considerau că aplicarea acestui punct din decretelor primelor două sinoade provinciale era problematică, deoarece nu existau fondurile necesare44. Dezbaterile de pe marginea acestui proiect i:au convins participanŃii la sinod să scoată de pe ordinea de zi acest decret. Mai mult succes a avut decretul despre drepturile i integritatea provinciei mitropolitane de Alba:Iulia i Făgăra care, repus pe ordinea de zi după efectuarea unor alte modificări, a fost adoptat de către episcopii participanŃi la sinod45. În aceste condiŃii, a doua sesiune publică sinodală a avut loc în 13/26 septembrie, ocazie cu care au fost publicate i celelalte decrete adoptate în cadrul congregaŃiunilor sinodului. Totodată, s:a publicat decretul de închidere a sinodului i decretul de subscriere a decretelor adoptate la Blaj la 190046. Decretele celui de:al treilea sinod provincial al Bisericii Române Unite au vizat, în principal, reconfirmarea unirii cu Roma, dar i reafirmarea drepturilor i privilegiilor provinciei mitropolitane de Alba:Iulia i Făgăra . „Acest Sinod încă pofte te ca drepturile i privilegiile acestei provincii biserice ti să se păstreze din partea noastră curate i nevătămate i să aibă deplină putere de drept”47, deoarece ele au consolidat supunerea faŃă de Scaunul Apostolic. Decretul Despre drepturile i integritatea provinciei biserice ti mitropolitane greco catolice de Alba Iulia i Făgăra reconfirma autonomia Bisericii române unite, dreptul acesteia de a: i administra fondurile i fundaŃiile, de a organiza i conduce activitatea educativă în cadrul colilor confesionale proprii, fără amestecul vreunei alte autorităŃi biserice ti decât cea reprezentată de sinoadele episcopilor români uniŃi. De asemenea, reafirma limba română drept limbă liturgică i trasa clar aspecte legate de celebrarea liturghiei – centrul cultului public. Un întreg capitol a fost 41 42 43 44 45 46 47 Ibidem. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 160:161. Ibidem, f. 156 r : v. Ibidem, f. 185:187. Conciliul provincial al treilea, p. 14. Ibidem, p. 16. Conciliul provincial al treilea, p. 72. 117 IDENTITATE I ALTERITATE 5 dedicat bisericilor, fiind evidentă grija membrilor participanŃi la sinod pentru creionarea trăsăturilor unui edificiu de cult adecvat, care să faciliteze comuniunea cu Dumnezeu, dar să i reflecte particularităŃile Bisericii greco:catolice române. Ultimul titlu al Decretelor celui de:al treilea sinod provincial anunŃa decizia editării unei noi ediŃii a Sfintei Scripturi, cu litere latine i cu adnotări din SfinŃii PărinŃi ai Bisericii sau de la bărbaŃi erudiŃi i catolici. La fel de interesantă a fost i analizarea acelor chestiuni care au fost excluse de la ordinea de zi a conciliului jubiliar, cu promisiunea regăsirii lor pe agenda unor sinoade provinciale ulterioare sau cu menŃiunea că reprezentau probleme particulare care nu constituiau obiecte ale unei atare reuniuni sinodale. După cum am arătat i mai sus, ambele decrete care au constituit obiectul de lucru al Comisiei III – decretul despre post48 i cel despre restaurarea ordinului bazilitan49 – au fost scoase din ordinea de zi, considerându:se că nu era necesară modificarea decretelor conciliilor din 1872 i 1882, ci doar aplicarea mai consecventă a principiilor statuate în cadrul primelor două sinoade provinciale. La fel, au fost excluse pe rând de la ordinea de zi mai multe capitole care urmau să facă parte din textul Decretului despre cultul divin. Uniforma clerului, cântările biserice ti, uniformizarea cultului dumnezeiesc50 i reconsiderarea numărului sărbătorilor biserice ti51 fuseseră menite să completeze – alături de capitolele privind cultul divin, bisericile i cimitirele – agenda manifestărilor publice i private ale cultului în Biserica română unită, dar i a aspectelor care Ńineau de viaŃa clerului română unit. Rolul acestora din urmă fusese de a oferi o bază comună de 48 49 50 51 Au existat două proiecte, unul redactat de episcopul Mihail Pavel, celălalt reprezentând viziunea episcopului Demetriu Radu. Comisia a III:a a preferat varianta lui Radu, deoarece era mai apropiată de varianta adoptată de ruteni în sinodul provincial din 1891, care primise i aprobarea Romei. Proiectul a avut în vedere o relaxare a posturilor, o apropiere de modelul de rit latin al postului, impusă atât de timpurile moderne, cât i de veci: nătatea cu latinii. Acest model de post mai lax trebuia însă completat cu rugăciuni i fapte bune. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 160:161. Episcopul Ioan Szabó nu a considerat însă necesară o modificare a decretelor primului conciliu provincial, deoarece credincio ii erau mulŃumiŃi cu respectarea postului de rit oriental. Totodată, el a invocat un citat din enciclica despre post a Papei Benedict al XIV:lea, care considera că orice modificare a postului de rit oriental după cel de rit latin ar fi însemnat doar un prejudiciu asupra disciplinei orientale. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 156. Proiectul iniŃial a sugerat o sciziune de la deciziile sinoadelor provinciale din 1872 i 1882, considerând că era mai important ca noviciatul să fie înfiinŃat la Bixad, iar tinerii pregătiŃi acolo să populeze ulterior restaurata mănăstire de la Blaj. Veniturile ordinului bazilitan nu erau suficiente pentru a susŃine atât mănăstirea, cât i un noviciat în Blaj. Ibidem, f. 181:182, 186:187. În dezbaterile din cadrul comisiei sinodale i a congregaŃiunilor s:a decis reconfirmarea deciziilor din sinoadele din 1872 i 1882; lipsurile financiare care grevau asupra aplicării lor urmau să fie soluŃionate prin decizia ca veniturile tuturor mănăstirilor din provincia mitropolitană să fie destinate mănăstirii din Blaj. Un prim pas în acest sens se dorea a fi trecerea mănăstirii din Bixad din jurisdicŃia episcopiei de Muncaci în cea a Gherlei. Ibidem, f. 302; f. 392:394. S:a considerat că decretele primului sinod provincial erau destul de cuprinzătoare în această direcŃie i că era imposibil de realizat o uniformizare a acestor aspecte la nivelul provinciei mitropolitane, deoarece fiecare dieceză avea condiŃii particulare. De altfel, aceasta fusese inclusiv opinia episcopului Ioan Szabó, care nu considerase aceste aspecte a fi suficient de importante pentru a li se dedica un decret conciliar. Ibidem, f. 312; f. 314:317. Proiectul avea în vedere desemnarea exactă a sărbătorilor de poruncă în Biserica greco:catolică română; în cadrul acestuia s:a pornit de la premiza că, înmulŃindu:se numărul acestora, credincio ii nu le mai respectau i în loc să respecte zilele de sărbătoare stând în rugăciune i la biserică, preferau să petreacă, consumând băutură i chefuind. În aceste condiŃii, preoŃii urmau să comunice în fiecare duminică, după liturghie, care erau sărbăto: rile din săptămâna ce urma. Ibidem, f. 141:142. În final, s:a decis în cadrul congregaŃiei generale că nu era opor: tună modificarea numărului de sărbători în provincia mitropolitană de Alba:Iulia i Făgăra . Ibidem, f. 386v. 118 DIANA COVACI, SINODUL PROVINCIAL DE LA 1900... manifestare a reprezentanŃilor clerului i credincio ilor din provincia mitropolitană de Alba:Iulia i Făgăra ; în final, particularităŃile celor patru eparhii au triumfat asupra viziunii integratoare. Mai mult, unele dintre aceste tendinŃe omogenizatoare aveau la bază o viziune latinizantă, dacă ar fi să ne gândim de exemplu la proiectul despre posturi; în aceste condiŃii, opoziŃia întemeiată pe apărarea disciplinei orientale a avut de câ tigat în dezbaterile din congregaŃiile generale sau pe comisii. Printr:o analiză comparată a decretelor celor trei concilii provinciale, ne:au atras atenŃia câteva detalii legate de actele publicate în cadrul sinodului din 1900, dar i de amplul demers de elaborare care le:a însoŃit. Încă din primele decrete sinodale, pe care părinŃii sinodului nu au mai considerat necesar să le citească, erau înscrise unele prevederi care doreau să întărească autoritatea mitropolitului în raportul său cu episcopii. Astfel, Decretul de a nu discede avea o formulare mult mai categorică a interdic: Ńiei de a părăsi lucrările sinodului de către episcopii reuniŃi la Blaj. În 1872, episcopii au fost „rugaŃi” să nu se îndepărteze până la finalizarea lucrărilor. În 1900 ierarhilor uniŃi li s:a poruncit să nu plece până ce reuniunea sinodală nu se încheia în mod oficial. Chiar dacă episcopii prezentau motive legitime în dorinŃa lor de a părăsi Blajul, acestea trebuiau să primească girul mitropolitului, care dorea să se asigure că episcopul nu uita să împuternicească un delegat care să fie avizat să semneze, în numele ierarhului, decretele conciliare52. În prelungirea acestor prevederi se plasa i declaraŃia din Decretul de subscriere a actelor sinodale care îi obliga pe toŃi PărinŃii sinodului să subscrie decretele adoptate în anul 190053. Fără îndoială că prin această prevedere se dorea preîntâmpi: narea unor evenimente precum cele petrecute în 1872, la finalul primului sinod provincial, când Ioan Szabó – la acea dată canonic i procurator al episcopului de Oradea, Iosif Papp Szilágyi – a părăsit lucrările conciliare, refuzând să semneze decretele pe motiv că mitropolitul Vancea le impusese sufraganilor voinŃa sa prin textele adoptate54. De altfel, principalele acuze ale lui Ioan Szabó subzistau încă, în 1896; la aproape un sfert de secol de la evenimente, într:o întrunire privată cu Victor Mihályi, episcopul de Gherla emitea aprecieri legate de necesitatea reformării decretelor conciliilor din 1872 i 1882, în special în acele aspecte care Ńineau de drepturile mitropolitului sau de alegerea acestuia55. Putem interpreta formulele de constrângere prescrise la 1900 drept semne ale faptului că mitropolitul întâmpina unele dificultăŃi în relaŃiile sale cu sufraganii; acestea se manifestau cu precădere la apariŃia unor chestiuni care luau în 52 53 54 55 „Fiindcă toŃi Episcopii comprovinciali au drept, dar i obligaŃiune de a fi de faŃă la acest Conciliu provincial, ce este convocat în formă legitimă i canonicăm pentru aceea tuturor PrealuminaŃilor episcopi adunaŃi în acest sinod, le poruncim în virtutea sfintei obedienŃe, să nu se depărteze de la acest sinod, până ce aceluia nu i se va pune capăt după modalitatea îndătinată. Însă decumva aceia i Episcopi ar avea cauză fundată de a se depărta, care trebuie să fie cercetată i aprobată din partea Noastră, să: i constituie procurator destoinic, carele în numele respectivului Episcop i al Bisericii catedrale să primească i să subscrie toate decretele i constituŃiunile acestui sinod provincial”. Conciliul provincial al treilea, p. 58. „Terminându:se cu ajutorul lui Dumnezeu pertractările conciliare, provocăm i obligăm pe toŃi PărinŃii acestui Sinod provincial, ca fiecarele să vină în persoană, i să se apropie de sfântul altar spre a subscrie după Noi fiecarele la locul său decretele aduse în acest Sinod provincial ajuns acum la încheiere”. Ibidem, p. 130. Vezi detalii în acest sens în jurnalul de tinereŃe al lui Victor Mihályi de Ap a: Memoriile unui ierarh uitat: Victor Mihályi de Ap a (1841 1918), ediŃie îngrijită i note: Nicolae Boc an, Ion Cârja; studiu introductiv: Nicolae Boc an, LuminiŃa Wallner:Bărbulescu, Ion Cârja, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2009, p. 203:204. Ibidem, p. 312:314. 119 IDENTITATE I ALTERITATE 5 discuŃie primatul mitropolitului asupra episcopilor i limitele imixtiunii sale în chestiunile interne ale diecezelor sufragane. În acest sens, reamintim doar două dintre momentele în care mitropolitul Mihályi î i văzuse contrate iniŃiativele unei acŃiuni comune ale episcopatului român unit prin invocarea dreptului episcopului de a decide independent în eparhia sa. Astfel, în 1896, cu ocazia celebrării mileniului maghiar, mitropolitul dorise ca episcopatul român să facă notă distinctă prin adoptarea unei Ńinute conforme ritului oriental, dar episcopul Szabó se opusese acestei idei, care a căzut în cele din urmă în desuetudine56. La fel, în martie 1896, tot din Gherla sosise răspunsul că Ordinariatul diecezan protestase separat împotriva confiscării de către ministerul de culte a dreptului de a împărŃi ajutorul imperial pentru preoŃii români uniŃi; această acŃiune unilaterală a marcat sfâr itul tentativei de închegare a unei acŃiuni colective de protest a episcopatului i Ordinariatelor din provincia mitropolitană de Alba:Iulia i Făgăra 57. Cazurile prezentate aduceau în discuŃie două aspecte: gradul de îndreptăŃire al mitropolitului de a impune sufraganilor săi anumite linii de conduită, dar i lipsa omogenităŃii în cadrul eparhiilor care constituiau provincia mitropolitană română unită în aspecte diverse, cum ar fi uniforma clerului. Ambele s:au regăsit într:o anumită formă pe lista de dezbatere a sinodului provincial. Tot pe această linie a tentativei mitropolitului de a: i aduce la ascultare episcopii poate fi interpretată i indicaŃia expresă a lui Mihályi de a i se prezenta un raport punctual cu acele prevederi ale primului sinod provincial „în care se zice, că Mitropolitul are drept a pretinde, ca episcopii nimic momentos i de interes comun pentru provincie să facă fără tirea i conlucrarea Mitropolitului”58. Această formulă reapare în decretele sinodale din 1900 în cadrul Titlului II Despre drepturile i intregitatea Provinciei biserice ti greco catolice române de Alba Iulia i Făgăra , în cadrul capitolului care norma relaŃiile dintre ierarhii Bisericii greco:catolice române59. Apelul la această expresie marca necesitatea acŃiunii conjugate a episcopatului român unit în problemele grave cu care era confruntată Biserica română unită la cumpăna dintre secole. Congrua clerului, limba liturgică, autonomia, dreptul bisericii de a administra a ezămintele religioase i culturale, dar i seminariile, gimnaziile i toate colile confesionale, toate urmau să fie reglementate de ierarhii români uniŃi, fie în cadrul conferinŃelor episcopale, fie în sinoade provinciale, dar obligatoriu în prezenŃa mitropolitului. Prin subscrierea generală a decretelor, deci inclusiv a acestui capitol, mitropolitul Mihályi părea că reu ise să impună cel puŃin o direcŃie unitară de acŃiune a episcopatului român. Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că decretul fusese supus la rândul său adnotărilor participanŃilor la sinod. În cadrul celei de:a VIII:a CongregaŃii generale s:a impus completarea formulei de mai sus cu prevederea ca nici mitropolitul să nu acŃioneze fără conlucrarea cu ceilalŃi episcopi60, consfinŃindu:se în acest fel colaborarea dintre ierarhii români uniŃi. LegaŃi prin decret sinodal, mitropolitul i episcopii, toŃi erau în mod egal datori a se consulta reciproc înainte de a lua decizii radicale care ar fi afectat drepturile sau integritatea provinciei ecleziastice greco:catolice române de Alba:Iulia i Făgăra . 56 57 58 59 60 Vezi detalii în Diana Covaci, op. cit., passim. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 6008/1896, f. 160. Idem, M. R. U. B. – Registratura generală. Acte înregistrate, Dosar 2154/1906, f. 64. Conciliul provincial al treilea, p. 78, 80. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală. Acte înregistrate, Dosar 2154/1906, f. 394v. 120 DIANA COVACI, SINODUL PROVINCIAL DE LA 1900... Un alt aspect care ne:a atras atenŃia a fost reprezentat de intenŃionalitatea evidentă a ierarhiei române unite de a se reuni într:un alt sinod provincial, cât mai curând posibil. De altfel, episcopul Radu î i asumase redactarea unor proiecte pe seama viitorului sinod provincial încă din cadrul congregaŃiilor conciliare din 1900. Chestiuni precum congrua, limba liturgică, autonomia bisericească, toate reprezentau chestiuni stringente, care dezvoltau permanent noi stagii de reglementare din partea statului maghiar sau a Bisericii catolice din Ungaria i impuneau o acŃiune concertată a ierarhilor români uniŃi. Chiar în sinodul arhidiecezan din 1906, după analizarea raportului asupra congruei, s:a decis că problema salarizării preoŃilor era una extrem de urgentă, iar mitropolitul a decis convocarea cât mai urgentă a sinodului provincial, în virtutea decretelor publicate ale celui de:al treilea sinod provincial61. Cu toate acestea, după cum ne arată istoria, sinodul provincial nu s:a mai reunit până la sfâr itul secolului XX62. Fără îndoială, ceea ce a lipsit au fost momentele prielnice, deoarece motivele au constituit o prezenŃă permanentă din dezbaterea de idei a societăŃii din Ungaria începutului de secol XX. Din perspectiva mitropolitului Mihályi, care părea a fi un susŃinător convins al convocării sinodului provincial, situaŃia s:a modificat odată cu boala care l:a afectat începând din august 1907. Nu am reu it să identificăm prea multe informaŃii referitoa: re la problemele sale de sănătate, dar direct legată de starea sa de sănătate a fost inclu: siv decizia împărŃirii atribuŃiilor sale efectuată în anul 1907. Reglementarea congruei preoŃilor catolici în anul 1909 a făcut inutilă convocarea unui sinod provincial ad hoc. Cu toate acestea, reunirea sinodului arhidiecezan din 1909 a delimitat o serie de noi teme de dezbatere ale unui „viitor sinod provincial, care va aduce dispoziŃii uniforme pentru toate diecezele”, cum ar fi necesitatea introducerii examenului prosinodal63 etc. Ulterior sinodului provincial din 1900, decretele acestuia au fost expediate Sfântului Scaun pentru a: i da acordul asupra lor. În cadrul unei adunări generale a Sacrei CongregaŃii de Propaganda Fide, desfă urată în 12 ianuarie 1903, decretele adoptate la Blaj în septembrie 1900 au fost supuse revizuirii de către cardinali. Ace tia nu au zăbovit mult asupra textelor, ci au recomandat aprobarea decretelor sinodale, cu menŃiunea efectuării unor corecturi, dovadă a maturităŃii identitare de care dădea dovadă ierarhia ecleziastică română unită64. Beneficiind de girul CongregaŃiei de Propaganda Fide, decretele celui de:al treilea sinod provincial au fost întărite prin semnătură de către Papa Leon XIII în 14 ianuarie 190365. Cu toate acestea, textul final al decretelor nu a fost aprobat decât în decembrie 1905, după cum anunŃa cardinalul Gotti, prefectul CongregaŃiei de Propaganda Fide pentru afacerile ritului oriental66. O serie de împrejurări (între care menŃionăm decesul Papei Leon XIII în anul 1903 i toate complicaŃiile legate de alegerea i instituirea noului Suveran Pontif, Pius X) marcaseră trecerea în subsidiar a chestiunii decretelor sinodale ale românilor uniŃi67. 61 62 63 64 65 66 67 Unirea, XVI, 1906, nr. 48, p. 378. Al patrulea sinod provincial s:a reunit în 1998, iar edinŃele sale erau proiectate a se desfă ura până în anul 2000, pentru a marca celebrarea jubileului a 300 de ani de la Unirea cu Biserica Romei. Vezi mai multe detalii la William Alexandru Bleiziffer, Disciplina dei Sacramenti e Culto Divino – Considerazioni canoniche, Alba:Iulia, Editura Aeternitas, 2002, p. 22, nota 20. Unirea, XIX, 1909, nr. 46:47, p. 392. Ana Victoria Sima, op. cit., p. 196. Conciliul provincial al treilea, p. 140. Ibidem. A. N. D. J. A., M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 400. 121 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Publicarea lor oficială i intrarea în vigoare a avut loc în anul 1906. La definitivarea chestiunii a contribuit canonicul Augustin Bunea, care s:a deplasat la Roma inclusiv pentru acest scop. Opiniile sale vizavi de activitatea CongregaŃiei de Propagada Fide nu au fost din cele mai măgulitoare, mai ales dacă luăm în considerare că aceasta era cea care gestiona relaŃiile cu Bisericile orientale. Vizita sa la Propaganda, în căutarea decretelor sinodale, i:a dezvăluit faptul că decretele sinodului provincial fuseseră trecute în plan secund de către personalul CongregaŃiei, preocupat de alte chestiuni. Mai mult, din spusele unui ministrant, actele conciliare fuseseră pierdute în urma schimbării secretarului responsabil cu afacerile Bisericilor orientale68. Bunea remarca faptul că secretarul Roleri, cel care era responsabil cu afacerile orientale, nu cuno tea la modul serios situaŃia românilor uniŃi, mai ales dacă lua în considerare chestiunea sinodului provincial din 190069. În aceste condiŃii, mitropolitul Mihályi a efectuat, prin intermediul lui Bunea, ultimele modificări ale textului decretelor celui de: al treilea sinod provincial, care reflectau atât viziunea cardinalilor, cât i pe cea proprie70. Publicarea acestora s:a produs, după cum am arătat mai sus, în cadrul celei de:a doua serii de edinŃe a sinodului arhidiecezan din 1904 i 1906. Sinodul provincial din anul 1900 a marcat tentativele de normare a vieŃii ecleziastice desfă urate sub conducerea arhiepiscopului i mitropolitului Victor Mihályi de Ap a. Acesta reprezintă un reper atât pentru problemele epocii, cât i pentru tentativele administraŃiei biserice ti arhidiecezane i mitropolitane de a se raporta la realităŃile în schimbare la trecerea din secolul XIX în secolul XX. De asemenea, după cum remarca Ana Sima71, sinoadele eparhiale sau provinciale – între care i sinodul jubiliar din 1900 – au creionat imaginea unei Biserici catolice de rit oriental, o Biserică con tientă de particularităŃile sale, o biserică capabilă atât să se plieze la linia impusă de Biserica Romei, cât i să: i apere mo tenirea orientală. În încheiere, apelăm din nou la cuvintele mitropolitului Victor Mihályi, care sintetiza în discursul său de închidere a lucrărilor sinodului provincial întreaga activitate a acestuia, precum i realizările sale72: „Am celebrat memoria părinŃilor”, „mărturisirăm credinŃa”, „dădurăm expresiune recuno tinŃei” faŃă de Sfântul Scaun, „căutarăm cu deadinsul proptele cu care să sprijinim drepturile i a ezămintele bisericii”, „a ezarăm cele pentru sfinŃenia cultului public”, „împlinirăm toate acestea în săptămâna trecută”, „Datori suntem să mulŃumim lui Dumnezeu”. 68 69 70 71 72 „Ca să nu se mărturisească pierderea actelor se zice că acelea trebuie să rămână în arhiva Propagandei”. Idem, Cabinetul Mitropolitului, Dosar 1446/1906, f. 7:9. „Când am început a vorbi, secretarul (Roleri) m:a întrebat că deja s:a terminat Conciliul provincial al III:lea? I:am spus că nu numai că s:a terminat, dar a fost i revăzut de Sacra CongregaŃiune de Propaganda...”. Idem, M. R. U. B. – Registratura generală, Dosar 2154/1900, f. 410. Ibidem, f. 405:410, 418. Ana Victoria Sima, op. cit., p. 196:197. Conciliul provincial al treilea, p. 134:136. 122 O parohie ortodoxă în secolul XX. Monografia comunei Câmpuri Surduc scrisă de preotul Ioan Budoiu la anul 1904 Camelia Elena Vulea Parafrazându:l pe Paul Veyne, am putea spune că un eveniment este perceput incomplet, în funcŃie de viziunea fiecăruia asupra unui fapt, care va fi întotdeauna diferită, cu atât mai mult cu cât istoria este cunoa tere prin documente. Ca atare, cercetarea noastră se dovede te una preliminară, care dore te să pună bazele unui viitor studiu exhaustiv menit să conducă înspre realizarea unei monografii a comunei Câmpuri:Surduc, într:o formă complexă i completă. Incursiunea de faŃă se întemeiază aproape în exclusivitate pe un document inedit, cronica parohiei ortodoxe Câmpuri: Surduc, care a aparŃinut de protopopiatul Ilia, i care se păstrează în continuare în arhiva parohială. Recursul la alte surse arhivistice inedite s:a dovedit dificil deoarece arhivele devene nu păstrează niciun fond care să releve activitatea protopopiatului Ilia, iar fondul parohial Câmpuri:Surduc este unul sărac, compus cu precădere din circulare tipărite venite de la arhiepiscopia Sibiului. Astfel, textul la care am avut acces reprezintă o importantă sursă de cunoa tere a vieŃii comunităŃii menŃionate, a a cum a evoluat ea de:a lungul secolului XX, nu doar din punct de vedere religios. Istoria bisericii reprezintă o parte importantă a istoriei unui popor, iar fără cunoa terea ei nu este posibilă scrierea i înŃelegerea istoriei politice i culturale. Cea mai veche instituŃie a românilor, biserica a fost cea faŃă de care românii s:au raportat i identificat ca indivizi i membri ai aceleia i naŃiuni. Ea a reprezentat unul din elementele care i:a particularizat pe români în raport cu celelalte naŃiuni, fiind în acela i timp instituŃia lor reprezentativă într:o epocă în care nu beneficiau de sprijinul i avantajele oferite de instituŃii politice abilitate să le apere drepturile. Singura instituŃie românească din Transilvania recunoscută oficial, Biserica a deŃinut un rol decisiv în coordonarea vieŃii societăŃii române ti, devenind un fel de receptor cu funcŃia de a centraliza i coordona iniŃiativele din planul acŃiunii naŃionale române ti. Desprinsă din realitatea lumii Ńărăne ti, Biserica a fost cea care a oferit sprijin i consolare celor ce aveau nevoie, a oferit un sentiment de siguranŃă, o consolare spirituală1 necesară oricui în momentele importante ale vieŃii. Scris numai „cu intenŃiuni bune”, după cum afirmă chiar autorul textului, documentul supus analizei în paginile ce urmează se recomandă ca o adevărată cronică a parohiei ortodoxe Câmpuri:Surduc2. IniŃiată i scrisă, pentru cea mai mare parte a perioadei, de către unul dintre preoŃii locului, Nicolae Budoiu, cronica a avut la bază, după cum însu i autorul mărturise te, o dublă motivaŃie. Cel mai important motiv se 1 2 Simion Retegan, „Clerul rural românesc din Transilvania la mijlocul secolului al XIX:lea: modalităŃi de instiutire”, în Anuarul Institutului de Istorie Cluj, XXXII, 1992, p. 103. Parohia a fost supusă jurisdicŃiei protopopiatului Ilia. 123 IDENTITATE I ALTERITATE 5 pare că decurge dintr:un adevăr istoric, „Historia magistrae vitae”, „deoarece to[a]te lucrurile din această lume dispar i cu ele orice amintire, încă se pierde, iar dacă s:ar ti, multă învăŃătură s:ar culege, cred că servesc binele comun pentru viitor cu această descriere”. Preocuparea pentru istorie l:a determinat pe Ioan Budoiu să înceapă cu un scurt istoric al parohiei, menit să ofere consistenŃă relătării sale, cu atât mai mult cu cât cronica este concentrată pe evoluŃiile din secolul XX. Toate aceste informaŃii îi erau absolut necesare pentru completarea datelor culese de la săteni, în vederea unei cât mai bune prezervări a amintirii lucrurilor întâmplate, dar mai ales a oamenilor implicaŃi, cu respectarea adevărului istoric3. Metoda de analiză a documentului menŃionat se va axa cu precădere pe structura textului, a argumentelor invocate în sprijinul unor acŃiuni, a opiniilor exprimate i va avea în vedere mai puŃin evoluŃia parohiei ortodoxe Câmpuri:Surduc. Textul, având un pronunŃat caracter narativ împletit cu numeroase reproduceri ale unor documente originale, era menit să aibă un impact deosebit asupra posterităŃii. Nefiind un act oficial conceput pentru a informa autorităŃile ecleziastice superioare despre starea parohiei, documentul î i propune doar să ofere memoriei timpului o bază solidă pentru atestarea realizărilor oamenilor din comună. Relativ uniform, sub raport structural, documentul reflectă amprenta personală a autorilor în ceea ce prive te exprimarea, descrierea cu lux de amănunte a evenimentelor, interpretarea sau analiza lor. Cronica abordează un segment temporal vast, 1904–2001, marcat de evoluŃii politice contradictorii care i:au pus amprenta asupra evoluŃiei vieŃii biserice ti i colare ale românilor. Documentul debutează cu descrierea evenimentelor din anul 1904, misiunea completării ei fiind preluată ulterior de către toŃii preoŃii comunei, până în ziua de azi. Astfel, între anii 1904–1952 se remarcă, printr:o deosebită rigurozitate în consemnarea evenimentelor, preotul Ioan Budoiu ale cărui însemnări ocupă mai bine de jumătate din document urmat, pentru o scurtă perioadă de Silviu Mari , administrator provizoriu al parohiei între anii 1953–1954. Încă de la o primă lectură, se observă cu mare u urinŃă schimbarea modului de prezentare a evenimentelor, faptul că din momentul în care Ioan Budoiu i:a încetat colaborarea la completarea cronicii, urma ii săi nu au mai dat dovadă de aceea i rigurozitate i disciplină în surprinderea evoluŃiei faptelor. Ca atare, din 1955, preotul Gheorghe GuŃă pare mai degrabă interesat de prezentarea pe larg a evenimentelor din afara parohiei, asupra căreia nu se opre te decât fugitiv. Probabil, explicaŃia nu rezidă în lipsa disponibilităŃii preotului numit în a continua munca începută de iniŃiator, ci mai degrabă în contextul politic al momentului. Încheierea perioadelor beligerante, schimbarea regimului politic, laicizarea colii i centralizarea care a urmat anului 1948 au dus la situaŃia în care comuna bisericească s:a văzut văduvită de multe dintre atribuŃiile i prerogativele sale, nemaifiind atât de activă nici pe plan politic local, dar mai ales colar i social. Între 1963–1995 a păstorit preotul Silviu Mari care, din motive rămase necunoscute, nu a continuat scrierea cronicii. Pentru cinci ani a deŃinut acest oficiu i beneficiu parohial Ionel Neme , pentru ca din 2001 la cârma afacerilor ecleziastice din Câmpuri:Surduc să se afle actualul preot, Dumitriu Dospin. Ionel Neme a fost cel care a reluat adnotările în cronică, începând de la anul 2000, dar observaŃiile ultimilor doi sunt extrem de lapidare. 3 Monografia comunei Cîmpuri Surduc scrisă de preotul Ioan Budoiu la anul 1904, (în continuare Monografia...), manuscris aflat în arhiva parohiei Câmpuri:Surduc. 124 CAMELIA ELENA VULEA, O PAROHIE ORTODOXĂ ÎN SECOLUL XX... IniŃiatorul cronicii începe prin a face un scurt istoric al parohiei, radiografiind evenimentele din secolul XX, descriind cu lux de amănunte inclusiv a ezarea geografică a comunei, faptul că accesul se realizează cu mare u urinŃă, înfăŃi ând comuna ca un principal punct de legătură dinspre Deva spre Arad i ie irea din Ńară. Ne oferă succesiunea cronologică a preoŃilor de dinainte4, realizările sau insuccesele acestora pe tărâm bisericesc i colar, precum i unele dintre cauzele care au stat la baza acestor e ecuri. Astfel, numărul mare al administratorilor provizorii, pe care îi bănuie te de lipsă de interes, precum i frecvenŃa ridicată a neînŃelegerilor dintre credincio i sunt tot atâtea aspecte pe care le identifică drept posibile cauze ale nerealizărilor predecesorilor săi. Cu toate acestea, dovede te o mare preŃuire pentru acei confraŃi care s:au străduit să onoreze haina preoŃească pentru care Ioan Budoiu avea un respect deosebit. Într:o limbă surprinzător de corectă5, extrem de riguros ne propune, încă din primele pagini, un instrument de lucru prin delimitarea clară a problemelor ce vor fi urmărite i analizate ulterior, împărŃindu:le în biserice ti, colare i administrativ: colare. Foarte scrupulos i atent la cele mai mici detalii, autorul insistă să ne reamintească, la începutul fiecărui nou capitol, ordinea de prezentare a evenimentelor descrise, categoriile în care a inclus informaŃiile. Modul de prezentare îndeamnă spre ipoteza consemnării faptelor abia spre finalul anului, fiind un fel de recapitulare a evenimentelor demne de menŃionat. Cronica nu se dore te a fi un jurnal de zi cu zi, ci o povestire a „întâmplărilor de interes comun”, metoda de lucru fiind preluată de către urma ii săi. Pentru a nu da na tere la nici un fel de confuzii, autorul precizează încă de la primele rânduri faptul că sursele sale au fost mai puŃin documentele oficiale, scrise, ci mai degrabă informaŃiile păstrate i culese de memoria colectivă a oamenilor, dar i personală, în calitate de participant direct i activ. De o atenŃie specială s:au bucurat afacerile biserice ti care au ocupat locul central în sfera preocupărilor tuturor parohilor comunei. Se surprinde lipsa acută a banilor, precaritatea economică a comunităŃii6, dorinŃa oamenilor de a contribui la susŃinerea bisericii, dar i dificultăŃile financiare cu care se confruntau sătenii, dificultăŃi care îngreunau acŃiunile de înzestrare a lăca ului de cult sau de constituire a vreunui fond de susŃinere. Cu atât mai mult, odată biserica finalizată, mândria de a avea un lăca de cult admirat de toată lumea, legitimează eforturile depuse ani la rând în slujba acestui scop nobil. Acest moment din viaŃa comunităŃii demonstrează faptul că biserica a avut o putere hotărâtoare asupra edificiului societăŃii pe care l:a influenŃat i modelat continuu. Această legătură spirituală specială nu se exprima doar faŃă de instituŃia ca 4 5 6 Astfel, aflăm că între 1813:1814 a fost preot Moise Popovici, urmat de doi administratori, preotul Iosif Popovici din Tătăre ti, a cărui administraŃie a Ńinut până prin iunie, iar în a doua jumătate a anului Iosif Olariu din Gurasada. Din 1815 până în 1845 a fost preot Iosif Luch. După o păstorire de 30 de ani, parohia a vut parte de un alt administrator, în persoana lui Dimitrie RaŃ, preot în Bacea, succedat de Ambrosie Luchoviciu, între 1845:1875, apreciat pentru faptul că a ridicat coala din sat. Un alt administrator, Ambrosie Olariu din Burjuc, a preluat parohia până în 1878, urmat apoi de Samson Nic a doar pentru un an. Moartea sa a deschis un ir lung de administratori: Ioan Iacob din BrădăŃel, Ambrosie Olariu, iar între 1880:1889 a fost numit preot Alexandru Tulia. După moartea acestui preot, parohia nu a mai beneficiat de preot stabil, ci doar de administratori: Iosif Luch, preot în Certejul de Jos, Serafim Olariu, preot în Brăni ca – pentru ca, din noiembrie 1889, în urma concursului, să devină preot iniŃiatorul cronicii, Ioan Budoiu. Când facem această afirmaŃie avem în vedere documentele de secol XIX i chiar de început de secol XX, al căror conŃinut necesită multiple adaptări de limbă. Monografia ..., p. 28. 125 IDENTITATE I ALTERITATE 5 atare, ci i faŃă de imobilul în sine fapt relevat de poziŃia aleasă pentru a ezarea bisericii, de eforturile deosebite depuse de comunitate în acŃiunea de ridicare, înfrumuseŃare i înzestrare corespunzătoare a noului lăca de cult. Dintotdeauna, Biserica a reprezentat un refugiu, un loc familiar care a indus în sufletele credincio ilor sentimentul puternic al apartenenŃei la o comunitate umană i spirituală, sentimentul că se aflau acasă. Tocmai de aceea eforturile depuse pentru înnoirea sau edificarea unei biserici au fost întotdeauna impresionante, angrenând totalitatea resurselor umane, materiale i financiare ale colectivităŃii. Amplasarea, dimensiunile, imaginea i dotarea unei biserici nu sunt doar dovada condiŃiei materiale a comunităŃii, expresia diferenŃelor dintre o comunitate mare i una mică, ci i măsura solidarităŃii i coeziunii enoria ilor în jurul ei7, mărturia incontestabilă a pietăŃii i religiozităŃii colectivităŃii ctitoriale. Astfel, discursul preotului Ńinut cu ocazia împlinirii a zece ani de la terminarea lucrărilor, a fost un bun moment de exploatare a sentimentelor comunităŃii pe care, de altfel, a tiut să o slujească cum nu se putea mai bine de:a lungul lungii sale cariere. Nu putem decât să ne imaginăm înflăcărarea cu care preotul sublinia realizările parohiei păstorite, prezentate ca o continuă luptă în numele credinŃei i care, implicit, vor rămâne legate de numele său. Preocupat să evidenŃieze utilitatea i importanŃa acŃiunii iniŃiate în urmă cu zece ani, preotul scria la aniversarea unui deceniu: „Acum zece ani veneau la noi preoŃi de ai no tri, compătimindu:ne, iar azi vedem că vin a: i Ńine conferinŃa, admirând străduinŃa noastră. Acum zece ani eram luaŃi de pildă rea în tract din cauza divergenŃelor de atunci, iar azi, prin stăruinŃa noastră, putem dovedi contrariul în realitate. Acum zece ani deznădejdea cuprindea pe fiecare dintre noi, dar azi, încrederea în puterile noastre proprii i în silinŃa noastră continuă, ne:a câ tigat curajul de lipsă. Să ne examinăm bine că în răstimpul de zece ani de când edificarăm biserica nouă i care împrejurare i formează cel mai însemnat moment în viaŃa acestei comune, noi alt lucru oare nu am mai săvâr it?”8 AmbiŃios, cu gânduri mari pentru comunitatea încredinŃată, Ioan Budoiu a tiut să ajungă la sufletele oamenilor, determinându:i să î i deschidă sufletele în faŃa iniŃiativelor sale, dar i buzunarele. Astfel, a reu it să ridice o frumoasă biserică, coala, să organizeze un cor bisericesc i o orchestră care au fost prezente la toate eveni: mentele importante din viaŃa satului, dar i din satele vecine. Poate cam pretenŃios numită orchestră, preotul are totu i dreptul de a fi mândru de închegarea unei astfel de formaŃii, binecunoscută fiind reticenŃa mentalului colectiv românesc în faŃa oricăror iniŃiative novatoare. Realizările sale au fost preŃuite i păstrate nu doar de către credincio i, ci i de către preoŃii care s:au străduit să prezerve mo tenirea primită. Chiar dacă succesorii săi nu au mai avut în faŃă provocări atât de solicitante precum ridicarea bisericii sau a colii, ei se remarcă prin aceea i grijă pastorală faŃă de credincio i, pe care au reu it să îi capaciteze în susŃinerea vieŃii ecleziastice a comunei. Ca urmare, regăsim preoŃi preocupaŃi de îndeplinirea tuturor condiŃiilor menite să asigure funcŃionarea organismului bisericesc la parametrii adecvaŃi. O atenŃie aparte s:a acordat consemnării numelui binefăcătorilor bisericii i ai membrilor curatoratului. Regăsim astfel, oameni simpli, cu frica lui Dumnezeu, dornici i mândri că pot contribui la progresul comunităŃii din care fac parte i pe care o reprezintă. 7 8 Toader Nicoară, Transilvania la începuturile timpurilor moderne (1680 1800), Cluj:Napoca, Dacia, 2001, p. 81. Monografia ..., p. 28. 126 CAMELIA ELENA VULEA, O PAROHIE ORTODOXĂ ÎN SECOLUL XX... Un loc aparte în economia cronicii îl ocupă schiŃarea unui portret al preotului, portret care se inserează pe tot parcursul textului din nararea realizărilor preoŃilor din comună, dar mai ales din modul în care ace tia au lucrat cu credincio ii i spre binele lor. Dând dovadă de o conduită exemplară, ace tia au trasat singuri sarcinile ce le reveneau sau decurgeau din postura pe care o ocupau, în centrul preocupopărilor fiind mereu păstoriŃii lor. Con tient de rolul lor, de beneficiul social al exemplului personal al preotului, dovedind totodată o percepŃie corectă a atribuŃiilor distincte i a superiorităŃii clericale Ioan Budoiu exprimă foarte bine raportul dintre preot i enoria i, în cuvinte simple. Spunând că: „Unii sunt care ară, alŃii care seamănă i iară i alŃii care iau rodurile”, dă dovadă de un mare respect pentru omul care munce te cu mâinile i de pe urma căruia preotul trăie te i continuă în acea i registru, creionând imaginea celui care îi va succede în beneficiul i oficiul parohial. Astfel, în expunerea sarcinilor i a obligaŃiilor ce decurg din deŃinerea acestui rol, cronicarii se axează pe binele celor mulŃi: „De aceia nu pot din destul a ruga pe D[umne]zeu ca să rânduie, după mine, pe acel om la culegerea rodurilor, care să î i aducă aminte că la arat i semănat, foarte multe sudori au curs i cu greu s:au săvâr it toate, deoarece era pământul (poporul) la arat o Ńelină învechită în mu chi, plină de pietre i nicidecum mănoasă. Semănatul plin de osteneli doborâtoare. Numai a a merită următorul a lua roada, dacă e silitor i î i va da cu abnegaŃiune silinŃa a Ńine la înălŃimea lor, atât zidirile, cât i instituŃiunile create. Să nu fie călăuzit de principiul gre it: întâi al meu i numai după aceea al altora, ci întâi trebuie săvâr it lucrul de ob te, că în urmare i paralel i al tău se isprăve te. Aceasta e neapărat de lipsă la cel ce ocupă funcŃia de preot. Va avea oblegământul să: i aducă, în răstimpuri, aminte de cel care a ostenit i a muncit, căci el – următorul – intră numai în toate gata. Dacă nu era cel care că ostenească, sigur nici următorul nu ar avea lucruri de:a gata, deci i se recere necondiŃionat aducerea aminte de cel care a ostenit i s:a jertfit mult pentru această comună”9. Desprinsă din realitatea lumii Ńărăne ti, Biserica a fost cea care a oferit sprijin i consolare celor ce aveau nevoie, a oferit un sentiment de siguranŃă, o consolare spirituală10 necesară oricui în momentele de cumpănă ale vieŃii. Ca urmare, în timpul confruntărilor din al doilea război mondial, rolul preotului a fost cu precădere acela de a depune o „intensă activitate spirituală” i de a oferi „merinde sufletească din bel ug prin predicile de la amvon” pentru că „omul, în necaz fiind, nu:l poŃi u ura i mângăia mai bine decât în casa lui D[umne]zeu când izvorul relaŃiunei cuvântului alinător de suflet pătrunde mai u or”, după cum însu i preoŃii locali mărturisesc11. Preotul este văzut ca un factor de mediere a tuturor conflictelor dintre enoria i, liantul care trebuia să unească comunitatea. Pentru a avea succes în această misiune, preotul trebuie să dea dovadă de o bună pregătire intelectuală, dar i de abilitatea de a comunica cu oamenii, în mijlocul cărora trebuie să fie permanent. PrezenŃa unui preot cultivat, capabil, harnic i cu reale abilităŃi sociale reprezenta nu doar o garanŃie a stabilităŃii religioase, ci elementul de conexiune, de unitate menit să asigure lini tea i progresul întregii comunităŃi. El era cel care trebuia să regleze i să orienteze comportamentul social i moral al laicilor. Dar preotul nu trebuia doar să lucreze spre 9 10 11 Ibidem, p. 53. Ibidem, p. 103. Ibidem, p. 184. 127 IDENTITATE I ALTERITATE 5 binele spiritual al enoria ilor săi, ci trebuia să se dovedească un bun manager al averii biserice ti, calitate în care era dator să vegheze la „limpezirea socotelilor încurcate i punerea unei baze solide la această avere”12. Ca atare, cronicarul trasează încă de la începutul păstoririi sale, două dintre obiectivele maximale ale programului de organizare parohială, i anume, ridicarea cât mai urgentă a unei biserici noi, urmată de edificarea unui local colar corespunzător. Acordă un spaŃiu larg colii văzută, alături de biserică, drept bază a întregii societăŃi. Sunt remarcate slaba instituŃionalizare colară, lipsa unui local adecvat al colii, a învăŃătorilor calificaŃi, dar i sincopele mari înregistrate în privinŃa frecvenŃei colare. Preocuparea pentru buna funcŃionare a colii l:a determinat pe preot să iniŃieze construirea unui local nou, corespunzător de coală, să se preocupe de asigurarea rechizitelor necesare, a învăŃătorului calificat, să întreprindă acŃiuni susŃinute în convingerea sătenilor de a: i trimite copiii la coală. În susŃinerea cauzei colare, s:a susŃinut „cum ar fi periclitată coala dacă nu s:ar edifica una corespunzătoare”, dar de i sugestiile formulate corespundeau spiritului vremii, acŃiunea s:a dovedit a fi una extrem de dificilă căci s:a lovit de piedicile ridicate de mentalitatea colectivă potrivit căreia „cum au trăit părinŃii lor cu coală mai mică încă, i ei pot fi cu asta”13. La fel de importantă în registrul motivaŃiilor era i mult invocata sărăcie a satului românesc care făcea imposibilă găsirea unor resurse financiare i materiale necesare unei atari întreprinderi. Tocmai de aceea, cronicarul nostru a dat dovadă de o mare capacitate de adaptare la situaŃie, de maleabilitate i, înŃelegând starea materială precară a comunităŃii, nu a făcut presiuni asupra enoria ilor. În acela i timp, a continuat să lucreze la modernizarea mentalităŃii oamenilor, la constituirea unui fond colar, activitate care, în final, a dus la îndeplinirea dezideratului edificării unei clădiri colare noi, corespunzătoare spiritului legii. Cronica se dovede te a fi o reală sursă documentară, redând numeroase evenimente, desfă urate la nivel naŃional sau internaŃional, a a cum au fost ele percepute prin prisma oamenilor obi nuiŃi care i:au văzut pertubată rutina vieŃii cotidiene. Astfel, descrie pe larg desfă urarea Primului Război Mondial mai ales din perspectiva dezastrelor aduse în viaŃa credincio ilor, încercând să vadă i în acest război un moment în care oamenii s:au îndreptat mai mult spre Dumnezeu. Într:o manieră proprie, simplă, dar care reu e te să surprindă esenŃa fenomenului, i anume căderea mariilor imperii: „Acest an, prin întâmplările mari, a devenit an istoric. În acest an s:a decis soarta războiului, cu înfrângerea totală a Puterilor Centrale, a germanilor, austriecilor, ungurilor i a aliaŃilor lor. Antanta a biruit, iar Puterile Centrale, care erau i asupritorii naŃiunei române, au rămas înfrânte, spre bucuria i fericirea neamului românesc de pretudindenea”14. Victoria din 1918 prime te un caracter profetic, fiind atribuită în totalitate lui Dumnezeu care a pedepsit în felul acesta pe cei vinovaŃi de distrugerea unor simboluri ale cre tinismului, prin transformarea lor în arme de distrugere, deplângând astfel pierderea clopotului cel mare al bisericii15. Constatăm o 12 13 14 15 Ibidem, p. 5. Vezi i Arhivele NaŃionale. DirecŃia JudeŃeană Hunedoara:Deva (în continuare ANDJHD), fond Parohia ortodoxă Câmpuri Surduc, f. 4, 10, 11, 12, 17, 20, 22, 27, 47, 107. Monografia ..., p. 85. Ibidem, p. 129. 128 CAMELIA ELENA VULEA, O PAROHIE ORTODOXĂ ÎN SECOLUL XX... reconsiderare a atitudinii i o radicală schimbare de limbaj faŃă de Austro:Ungaria care, din „patria noastră” a devenit „asupritoarea poporului român” care, la 1 decembrie 1918 i:a realizat „dorul tuturor românilor”. Războiul a adus i o profundă schimbare de mentalitate, fiind un moment de răscruce nu doar pentru evoluŃia omenirii în ansamblu, ci pentru fiecare om, participant direct sau indirect. Surprinde în acest fel, impactul pe care războiul l:a avut asupra maselor mari de oameni, prin implicarea fără voia lor în operaŃiunile militare. De o atenŃie aparte s:a bucurat cel de:al doilea război mondial, cronicarii no tri insistând cu precădere pe e ecul diplomaŃiei din anii care au precedat declan area conflictului, pe modul în care a fost perturbată viaŃa cotidiană a sătenilor, dovedind însă o slabă cunoa tere a resorturilor care catalizau viaŃa politică. Ca atare, prezintă decizia anulării alegerilor ca fiind o „schimbare nebănuită i istorică”, cu efecte benefice căci „s:a abandonat modalitatea răscolirii Ńării prin alegeri”16. Un loc aparte este acordat evenimentelor din Rusia, a influenŃei crescânde a URSS:ului, dar i liderului acestuia. Simpla precizare a întregului nume a lui Stalin este menită să sublinieze importanŃa deosebită a acestuia17. Deasemenea, de:a lungul textului, în prezentarea evoluŃiilor din Ńară, se surprind adeseori ingerinŃele politicului în viaŃa religioasă, deplângând, printre altele, laicizarea învăŃământului. Dovedind preocupare pentru zugrăvirea comunei pe care au reprezentat:o din toate punctele de vedere, cronicarii au abordat aspecte inedite, mai puŃin obi nuite în documentele ecleziastice ale epocii. Prin urmare, sunt înfăŃi ate probleme legate de economia satului, despre ocupaŃiile locuitorilor, legumele cultivate i recoltele obŃinute. Astfel, aflăm că numărul mare al prunilor îi determina pe săteni să producă Ńuică, lucru deplâns în repetate rânduri de către păstorii spirituali ai acestora. Deasemenea, cronica se dovede te a fi o veritabilă sursă meteo, prin descrierea evoluŃiilor meteorologice din fiecare an, schimbările climei i capriciile vremii, modul în care acestea au influenŃat pozitiv sau negativ viaŃa Ńăranilor prin obŃinerea unor recolte mai mult sau mai puŃin bogate. ViaŃa concretă a bisericii furnizează o multitudine de date care trebuie selecŃionate i clasificate în vederea obŃinerii unei istorii coerente, exacte i adevărate. InformaŃiile de care dispunem prin intermediul cronicii permit restituirea detaliată a vieŃii religioase a comunităŃii rurale din Câmpuri:Surduc, conturarea unei imagini suficient de complete a vieŃii cotidiene i a moravurilor. Ca atare, putem trasăm câteva coordonate ale nivelului de instruire religioasă a maselor, participarea la liturghie i practicile religioase, abaterile de la normă i eventuala existenŃă a unor supersitiŃii, conflictele interne i defecŃiunile de la ortodoxie, apariŃia unor secte considerate periculoase i ingerinŃele politicului în viaŃa religioasă. De o mare bogăŃie informaŃională, textul menŃionat are valoare istorică deosebită, nu numai prin caracterul pozitiv, ci i prin semnificaŃia analitică, putând reprezenta un punct de plecare spre o analiză detaliată a vieŃii cotidiene nu doar a parohiei, ci i a comunităŃii din Câmpuri:Surduc, a evoluŃiei satului românesc de:a lungul unei întinse perioade de timp marcată de numeroase tulburări i schimbări politice, evoluŃie care se poate dovedi reprezentativă pentru parohiile ortodoxe transilvănene ale perioadei. 16 17 Ibidem, p. 161. Ibidem, p. 244. 129 Uniunea Mariană a Femeilor Române Unite din Eparhia greco catolică de Cluj Gherla Lavinia Buda∗ Înainte de a trece la subiectul propriu:zis al studiului, enunŃat în titlul de mai sus, se cuvine să facem câteva precizări, în special să definim conceptul de reuniune mariană. Cea mai potrivită definiŃie a fost făcută de Alois Ludovic Tăutu, în viziunea căruia „reuniunile mariane sunt ni te societăŃi religioase, care pe o cale plăcută i atrăgătoare de suflete, au drept scop intensificarea vieŃii religioase i morale, căutând a forma din fiecare membru al lor un adevărat caracter de cre tin: cre tini practicanŃi ai convingerilor religioase”, având următoarele mijloace: „o devoŃiune specială, intimă, vie, către Preacurata Vergură Maria; perfecŃionarea caracterului la lumina principiilor cre tine ti; apostolatul caritiv”1. Cre terea numărului de reuniuni mariane a determinat necesitatea organizării lor într:un organism central care să le coordoneze activitatea. Cu toate că ideea centralizării apare la începutul secolului al XX:lea, a fost nevoie de o lungă perioadă de dezbateri i consultări în privinŃa celui mai potrivit mod de funcŃionare. Astfel, abia în deceniul trei al secolului al XX:lea poate fi atestat începutul funcŃionării Uniunii Mariane la nivel de eparhii. Pornind de la aceste constatări ne propunem ca prin intermediul acestui studiu să facem cunoscută activitatea Uniunii Mariane a Femeilor Române Unite din Eparhia greco:catolică de Cluj Gherla, una din primele astfel de organizaŃii ale femeilor greco:catolice, membre ale reuniunilor mariane. Din punct de vedere structural, studiul a încercat să urmărească dezvoltarea cronologică a acestui organism pornind de la documentele de arhivă i presa vremii. Organizarea reuniuniunilor mariane din Eparhia greco:catolică de Cluj:Gherla poate fi pusă în strânsă legătură cu activitatea Reuniunii Sfânta Maria a femeilor române unite din Cluj, înfiinŃată în 1902, una dintre primele reuniuni mariane de la noi i cu existenŃa vestitului loc de pelerinaj de la Mănăstirea Nicula. Întemeierea i funcŃionarea Uniunii Mariane la nivel de eparhie s:a datorat activităŃii i iniŃiativelor unor personalităŃi ale vremii, femei i bărbaŃi care au făcut parte din comitetul de conducere, dar i susŃinerii episcopului Iuliu Hossu. Cunoa terea activităŃii unui astfel de organism este necesară nu doar din pers: pectivă religioasă pentru cunoa terea practicilor de pietate mariană, ci i din pers: pectivă socială pentru a putea constata influenŃa pe care a avut:o la nivelul societăŃii în ansamblu. ∗ 1 Autoarea mulŃume te pentru suportul financiar din programul co:finanŃat de PROGRAMUL OPERA: łIONAL SECTORIAL PENTRU DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE 2007:2013, Contract POSDRU 6/1.5/S/4 – „STUDII DOCTORALE FACTOR MAJOR DE DEZVOLTARE AL CERCE: TĂRILOR SOCIO:ECONOMICE I UMANISTE”. Alois Ludovic Tăutu, Ce sunt i cum trebuie organizate reuniunile mariane, Oradea, Tipografia Ateneul, 1929, p. 11: 12. 130 LAVINIA BUDA, UNIUNEA MARIANĂ A FEMEILOR ROMÂNE UNITE... Date despre activitatea i iniŃiativele acestui organism am identificat în presa religioasă, Curierul Cre tin, organul oficial al episcopiei, apoi în Clujul Cre tin, ViaŃa Cre tină i altele. De un important ajutor s:au dovedit a fi datele păstrate în arhivă care ne:au oferit alte dimensiuni ale activităŃilor uniunii. La fel ca în alte cazuri, cunoa terea acestui organism a fost limitată de lipsa unor rapoarte directe, principalele documente au fost găsite în fondurile aparŃinând unor parohii în care funcŃionau reuniuni mariane. Lipsa rapoartelor de activitate se datorează în mare măsură nepăstrării acestor documente din cauza evenimentelor din 1948, dar nu trebuie neglijat nici faptul că nu toate reuniunile mariane î i îndeplineau obligaŃia de a trimite rapoarte de activitate periodic. O parte din rapoarte au fost trimise protopopiatelor care aveau datoria de a le înainta mai departe forurilor competente, în alte cazuri rapoartele au fost trimise direct Ordinariatului Diecezan. Deoarece multe rapoarte nu respectau data limită pentru trimitere nu au fost incluse în statisticile finale, motiv pentru care multe date rămân necunoscute. Reuniunile Mariane din Eparhia greco:catolică de Cluj:Gherla au funcŃionat pe baza unor statute:tip de funcŃionare. Acest model de statute:tip a fost folosit nu doar de reuniunile mariane din Eparhia greco:catolică de Cluj:Gherla, ci i de reuniuni mariane din alte eparhii, copii ale statutelor fiind puse la dispoziŃia celor interesaŃi de Reuniunea Sf. Maria a femeilor române unite din Cluj. Primele statute:tip pentru reuniuni mariane datau din timpul episcopului Vasile Hossu, care după participarea la adunarea de constituire a Reuniunii femeilor greco:catolice din Eparhie, în 21 decembrie 1913, a decis elaborarea lor. Statutele Reuniunii femeilor greco:catolice române din dieceza Gherlei, Cununa „Prea Curatei Vergure Maria”, vor fi făcute publice prin ordinul nr. 5518/27 iunie 1914, obŃinând acordul Ministerului de Interne în 29 aprilie 19142. Crescând numărul de reuniuni mariane în anii 30 ai secolului al XX:lea, asistăm la unele măsuri de organizare a lor. Ordinul Consistorial nr. 1339/22 februarie 1934 viza reorganizarea reuniunilor mariane pe baza statutelor publicate în Curierul Cre tin, sub formă de circular sau de bro ură. O altă măsură au fost Statutele: tip pentru constituirea i reorganizarea Reuniuniulor Mariane din întreg cuprinsul Eparhiei de Cluj:Gherla i procesul verbal de constituire, conform partoralei nr. 1661/19343. Atât episcopul Vasile Hossu, cât i succesorul său, Iuliu Hossu au fost preocupaŃi să înfiinŃeze reuniuni mariane în fiecare parohie, recomandându:le cu fiecare prilej, atât în timpul vizitaŃiunilor canonice, cât i prin pastorale. Aceste ordine au determinat reorganizarea reuniunilor mariane existente i înfiinŃarea de alte reuniuni sau reluarea activităŃii în cazurile în care ea încetase. Primele date ce vizau Uniunea Mariană a Femeilor Române Unite Cluj se referă la convocarea delegatelor reuniunilor mariane la Adunarea Generală din 16 septembrie 2 3 Vematismul Eparhiei greco catolice române de Cluj Gherla pe anul 1947, Cluj, Tipografia Diecezană, 1947, p. 34; Victor Bojor, Episcopii Diecezei greco catolice de Gherla acum Cluj Gherla(1856 1939), Târgu Mure , Tipografia Ardeleana Iosif Bucur, 1939, p. 500. Statutele:tip pentru Reuniunile Mariane din Eparhia de Cluj:Gherla, în Curierul Cre tin, Cluj, XVI, nr. 5, 1 martie 1934, p. 36:42; Arhivele NaŃionale. DirecŃia JudeŃeană Sălaj (în continuare ANDJ Sălaj), fond Protopopiatul greco catolic Surduc, Dosar 44/1929:1946, f. 3:14; Statutele tip pentru Reuniunile Mariane din Eparhia de Cluj Gherla (Ordinul circular nr. 1339/1934), Cluj, Tipografia Diecezană, 1934. 131 IDENTITATE I ALTERITATE 5 1934 de la Huedin, ce î i propunea să aleagă Comitetul Diecezan al UMFRU Cluj4. Presupunem că ordinul anterior nr. 1339/22 februarie 1934, urmărea tocmai organizarea sau reorganizarea, acolo unde era cazul, a reuniunilor mariane, tocmai în vederea Adunării generale la nivel de Eparhie, urmărind alegerea unui for unic de conducere. Nu avem cuno tinŃă despre detaliile ce au fost stabilite la întrunirea de la Huedin, tim doar că începând din 1934 debutează o nouă etapă în organizarea reuniunilor mariane din Eparhia greco:catolică de Cluj:Gherla. Începând din acest an, apar informaŃii despre acŃiunile sale i ale reuniunilor componente. Uniunea Mariană a organizat congrese la nivel de Eparhie i a participat la Congresele Generale care se Ńineau la aceea i dată cu AGRU. Rapoartele întocmite în astfel de ocazii ne:au oferit cele mai multe amănunte din viaŃa internă a reuniunilor mariane. Comitetul Central Eparhial adresa anual cereri reuniunilor mariane componente de la nivel de protopopiate i parohii, pentru a trimite rapoarte de activitate pe anul precedent în vederea Congresului Eparhial. Rapoartele respective trebuiau elaborate pe baza unor chestionare tip, care se modificau de la an la an, trebuind să fie trimise până la o dată limită pentru a putea fi incluse în raportul final prezentat congresului. Procedura de trimitere cerea ca ele să fie înaintate organizaŃiei generale de la nivel de protopopiat sau vicariat, care le trimitea Comitetului Central Eparhial. În unele cazuri se făceau menŃiuni potrivit cărora, rapoartele nu erau înaintate la timp, consecinŃa fiind că pre edinta de la nivel de protopopiat nu î i putea elabora raportul, procedura fiind îngreunată i de trimiterea unor rapoarte direct Comitetului Central5. Comitetul Central UMFRU Cluj colabora împreună cu AGRU la organizarea Zilei Copilului în fiecare an. Marianistele erau îndemnate să promoveze valorile familiei cre tine, atât în familiile proprii cât i printre ceilalŃi credincio i. Evenimentele ce urmau să fie puse în scenă erau aduse la cuno tinŃa tuturor prin intermediul presei, prin Buletinul AGRU lui i Unirea. Ziua Copilului, din 8 septembrie 1935, reuniunile mariane erau invitate să o serbeze cu toată festivitatea posibilă, pentru a trage i pe această cale un semnal de alarmă contra legiferării avortului i a cere sprijinul tuturor ce vroiau să protesteze prin înaintarea unei moŃiuni de protest primului ministru i ministrului de justiŃie. Pentru premierea familiilor sărace cu mai mulŃi copii, reuniunile contribuiau din veniturile proprii sau făceau colecte exclusiv cu această destinaŃie, încercând să ofere alinare celor mai puŃin noroco i. Acest prilej putea fi folosit pentru a face prima cuminecare a copiilor i pentru alte devoŃiuni6. Congresul Diecezan UMFRU Beclean, din 20 octombrie 1935, a fost primul congres al reuniunilor mariane existente în Eparhia greco:catolică de Cluj:Gherla. Congresul a fost anunŃat din timp pentru ca marianistele să poată lua parte în număr cât mai mare. În invitaŃia adresată reuniuniunilor mariane pe 28 septembrie 1935, se cerea raportul de activitate al Comitetelor protopope ti i înaintarea listelor cu membrii delegaŃi. Cea mai importantă decizie luată a fost constituirea Comitetului de 4 5 6 Arhivele NaŃionale. DirecŃia JudeŃeană BistriŃa:Năsăud (în continuare ANDJ BistriŃa:Năsăud), fond Oficiul parohial greco catolic Telciu, Dosar 21/1934:1947, f. 1; fond Oficiul parohial greco catolic Romuli, Dosar 94/1880: 1947, f. 66; fond Oficiul parohial greco catolic Zagra, Dosar 14/1934:1939, f. 6; fond Oficiul parohial greco catolic Năsăud, Dosar 5/1933:1941, f. 34; ANDJ Sălaj, fond Parohia greco catolică Fildu de Mijloc, Dosar 21/1934:1940, f. 1. ANDJ BistriŃa:Năsăud, fond Oficiul parohial greco catolic Năsăud, Dosar 5/1933:1941.f. 290. ANDJ Sălaj, fond Parohia greco catolică Fildu de Mijloc, Dosar 21/1934:1940, f. 2. 132 LAVINIA BUDA, UNIUNEA MARIANĂ A FEMEILOR ROMÂNE UNITE... direcŃie sau Comitetului Diecezan UMFRU Cluj. DelegaŃii la congres puteau să pregătească i o listă de propuneri ce urmau să fie supuse dezbaterii i aprobării plenului general7. Procesul verbal întocmit cu această ocazie atestă o serie de măsuri ce urmăreau intensificarea activităŃii reuniunilor mariane pe plan spiritual, social, cultural etc. Reuniunilor mariane li se cerea să se implice cât mai activ în viaŃa comunităŃilor din care făceau parte prin organizarea de întruniri periodice în care să se prezinte comunicări din domenii variate de interes economic, gospodăresc, literar, cre terea copiilor, datini, tradiŃii etc.; atragerea femeilor în activitatea caritabilă, spijinul colilor i elevilor prin diverse manifestări, ajutor financiar i donaŃii materiale, cărŃi, alimente, haine etc., premierea elevilor silitori, înfiinŃarea de biblioteci etc. Fondurile pentru astfel de evenimente urmau să fie obŃinute din organizarea de petreceri sau de colecte. Reuniunile trebuiau să se implice i pe teren misionar, prin secŃiile lor să lupte contra curentelor anticre tine ce afectau temelia societăŃii. În acela i timp membrii trebuiau să fie pentru ceilalŃi credincio i modele de urmat. Reuniunile mariane componente urmau să acopere prin cotizaŃii, cheltuielile Comitetului de direcŃie, articolul 21 din statutele de funcŃionare stabilea suma de 30 lei pentru Comitetul Eparhial, respectiv 20 lei pentru Comitetul Central8. Acest Comitet de direcŃie a îndeplinit un rol administrativ, centralizând activitatea tuturor organizaŃiilor existente la nivel de protopopiat i parohii. Cu această ocazie a fost aleasă i conducerea organismului. Astfel, ca pre edinte a fost Elena Aciu, vicepre edinte M. Agârbiceanu, casieră Elena Tolciu, secretară de birou Emilia Boariu, ca membre delegate în biroul de direcŃie figurau Livia Boilă, Elena Prie, Veturia Borza, L. Gabor, R. Pavelea Rafira, Eugenia Moldoveanu, Ostatea Valeria. S:a ales i conducerea de la nivel de protopopiate, excepŃie făcând protopopiatele Lăpu i Budac, de unde nu au participat delegaŃi. Activitatea Comitetului de DirecŃie s:a desfă urat pe secŃii i anume secŃia religioasă, secŃia presei, secŃia moralităŃii, secŃia carităŃii. Tot cu această ocazie s:a stabilit i tema pentru conferinŃele de Ziua Copilului, anume familia, educaŃia în cadrele ei i aportul pe care îl dă colii i societăŃii9. Pre edinŃia UMFRU Eparhia Cluj:Gherla a fost deŃinută de Elena Aciu10 până în 1939, când funcŃia a fost preluată de Ida Breban. Constatăm că în 1935, reuniunile mariane din Eparhia greco:catolică de Cluj: Gherla aveau o organizare la nivel de protopopiate i î i propuneau ambiŃioase planuri de acŃiuni. Stabilirea unei conduceri centrale care să coordoneze activitatea tuturor reuniunilor mariane era absolut necesară. Comitetul Eparhial, fiind forul conducător al reuniunilor mariane, le înainta în fiecare an chestionare prin care le cerea întocmirea de rapoarte de activitate. Ordinul nr. 37/1936 al UMFRU Cluj sau ordinul consistorial nr. 4697/1936 cerea întocmirea raportului pornind de la următorul chestionar: 7 8 9 10 ANDJ BistriŃa:Năsăud, fond Oficiul parohial greco catolic Năsăud, Dosar 5/1933:1941, f. 62; fond Oficiul parohial greco catolic Romuli, Dosar 94/1880:1947, f. 80. Idem, fond Oficiul parohial greco catolic Năsăud, Dosar 5/1933:1941, f. 110. Ibidem, f. 111. Se cuvin făcute câteva precizări în legătură cu Elena Aciu, sora canonicului Petru Fabian i a Martei Iepure. Din lucrarea lui Victor Bojor, Canonicii Dicezei de Gherla acum: Cluj Gherla 1857 1937, Cluj, Imprimeria Fondul CărŃilor Funduare, 1937, p. 227:228, aflăm despre bogata activitate desfă urată de Elena Aciu la Beiu , imleul:Silvaniei i Cluj. Despre Marta Iepure trebuie subliniat că a condus Reuniunea Mariană din Baia Mare. 133 IDENTITATE I ALTERITATE 5 „1. Care e comitetul reuniunii? Câte membre are reuniunea? 2. Câte membre i de câte ori se împărtă esc cu Sf. Sacramente? 3. Reuniunea are drapel? 4. łine ezători săptămânale? 5. A aranjat festivaluri, reprezentaŃii? 6. A desfă urat activitate de asistenŃă scială? CâŃi copii de coală a ajutat? CâŃi săraci? 7. Ce devoŃiuni a urmat? 8. Alte date eventuale de activitate religios caritativă”11. Aceste chestionare ne permit conturarea unei imagini asupra activităŃilor i domeniilor de interes pentru reuniunile mariane. EvoluŃia lor de la an la an ne demonstrază lărgirea câmpului de activitate al reuniunilor. Constatăm că întrebările vizau latura spirituală i activitatea caritabilă a reuniunii, cărora li se alăturau întrebări despre forul de conducere, numărul de membri i patrimoniul reuniunii. Reuniunile mariane participau i la Congresele Generale AGRU i UMFRU, unde cele două asociaŃii, la finalul lucrărilor, elaborau o rezoluŃie comună în care erau trasate principalele direcŃii de acŃiune. Numărul de delegate la aceste congrese varia, uneori participau doar pre edinta i una:două delegate, alteori doar o delegată ce avea misiunea de a face cunoscut raportul de activitate al reuniunii i de a informa la întoarcere asupra celor discutate. InvitaŃiile la Congresele generale erau transmise de UMFRU Cluj Comitetelor de la nivel de protopopiat, care la rândul lor le trimiteau mai departe organizaŃiilor din parohii. În vederea Congresului General AGRU i UMFRU Târgu Mure , 20–22 noiembrie 1936, chestionarului anterior i s:a mai adăugat unul: „1. Câte reuniuni mariane sunt înfiinŃate în protopopiatul dumneavoastră, reuniuni proto pope ti parohiale? 2. Câte membre are fiecare reuniune? Câte sunt în total în protopopiat? 3. Cam câte membre i de câte ori se împărtă esc cu Sf. Sacramente în fiecare parohie? 4. Câte i unde au drapel? 5. Care Ńin edinŃe săptămânale? 6. Câte au aranjat festivaluri, reprezentaŃii? În care comune? 7 Care reuniuni mariane au desfă urat asistenŃă socială? CâŃi copii de coală au ajutat? CâŃi săraci? 8. Ce devoŃiuni urmează? 9. Alte date eventuale din activitatea religioasă caritativă”12. FaŃă de chestionarul anterior intervin mici modificări ce urmăreau elaborarea unor statistici generale la nivel de protopopiat, pentru a avea o situaŃie exactă a tuturor organizaŃiilor religioase existente, a numărului de membri, dar i a devoŃiunilor religioase pe care le practicau. O altă constantă în activitatea Comitetului de DirecŃie a fost cererile repetate adresate reuniunilor mariane componente să: i achite cotizaŃiile restante13. Neachitarea acestor sume făcea comitetul să fie în imposibilitatea de a: i desfă ura activitatea, dacă nu găsea alte suse de finanŃare. 11 12 13 ANDJ BistriŃa:Năsăud, fond Oficiul parohial greco catolic Nepos, Dosar 16/1936:1943, f. 1:2. Idem, fond Oficiul parohial greco catolic Năsăud, Dosar 5/1933:1941, f. 168, 189. Ibidem, f. 212. 134 LAVINIA BUDA, UNIUNEA MARIANĂ A FEMEILOR ROMÂNE UNITE... Congresul Diecezan UMFRU %ieu Măgheru , 24 septembrie 1936 Reuniunea în localitatea căreia se desfă ura congresul pregătea din timp acest eveniment, solicitând ajutorul i colaborarea reuniunilor mariane din localităŃile apropiate. În invitaŃiile adresate acestora li se solicita să participe in corpore dacă era posibil i să cheme i pe ceilalŃi credincio i. DelegaŃii la congres purtau însemne specifice, medaliile i drapelele reuniunilor din care proveneau. Fiecare reuniune primea instrucŃiuni vizând rolul său în desfă urarea congresului, delegaŃii puteau să participe la primirea episcopului i oaspeŃilor de seamă sau la alte sarcini la fel de importante. PreoŃii trebuiau să: i însoŃească enoria ii i să ia parte la serviciul religios oficiat în ultima zi de congres. Reuniunea organizatoare asigura cazarea i masa delegaŃilor din zonele mai îndepărtate14. AtenŃia faŃă de familie i importanŃa socială a familiei cre tine, a determinat UMFRU Cluj să elaboreze o moŃiune de protest contra legalizării avortului. Printr:o scrisoare adresată pre edintelui Camerei DeputaŃilor, nr. 5/4 februarie 1936, Uniunea Mariană, în numele tuturor reuniunilor mariane, solicita nepromulgarea acestei legi care atenta la temelia cre tină a familiei15. După acest model i celelalte reuniuni mariane au trimis scrisori de protest autorităŃilor statului, însoŃite de lungi liste de semnături ale credincio ilor. Congresul Diecezan UMFRU Năsăud, 4–5 septembrie 1937 În anul 1938, constatăm cre terea numărului de întrebări din chestionarul anual, fapt datorat modificării paletei de preocupări a reuniuniunilor mariane dar i schimbărilor intervenite în societate, care solicitau adaptarea reuniunilor la nevoile vremurilor pe care le traversau. Ordinul nr. 241/1938 cerea completarea următorului Chestionar asupra activităŃii religios:morale desfă urate în cadrele UMFRU din Eparhia de Cluj:Gherla: „1. Câte reuniuni mariane sunt înfiinŃate? Câte în protopopiate? Câte în parohii? În care comune? 2. Unde nu sunt înfiinŃate? 3. Câte membre sunt în fiecare? Câte sunt în total în protopopiat? 4. Câte membre i de câte ori se împărtă esc cu Sf. Sacrament al Euharistiei în fiecare parohie? 5. Ce devoŃiuni sacre urmează? 6. Care au condus pelerinaje i unde? 7. Ce donaŃii au făcut Sf. Biserici? În ce scop? 8 Care reuniuni i de unde au drapel? 9. Câte reuniuni au desfă urat activitate de asistenŃă socială? CâŃi copii de coală au ajutat? CâŃi sugari cu lapte? CâŃi săraci? 10. Ce sume s au realizat din colecte? Pe ce scopuri? 11. Câte edinŃe de comitet au Ńinut? 12. Care Ńin ezători? De câte ori pe lună? 13. Unde au aranjat festivaluri? 14. Cine a conferenŃiat i despre ce subiect? 15. Ce sume s au realizat? 14 15 ANDJ BistriŃa:Năsăud, fond Oficiul parohial greco catolic Zagra, Dosar 1/1857:1947, f. 81. Idem, fond Oficiul parohial greco catolic Năsăud, Dosar 5/1933:1941, f. 120. 135 IDENTITATE I ALTERITATE 5 16. Unde s au înfiinŃat biblioteci? Cu câte opuri? 17. Unde i ce reviste abonează? 18. Alte evenimente date din activitatea religios caritativă”16. Constatăm că în rândul întrebărilor e inclus i pelerinajul, fapt datorat amplorii pe care o aveau aceste manifestări de devoŃiune colectivă în perioada respectivă. Observăm de asemenea, interesul faŃă de activitatea culturală prin organizarea de biblioteci, achiziŃionarea de cărŃi i reviste i organizarea de festivaluri, ezători cât mai dese la care să participe un public numeros. Pentru realizarea acestor obiective reuniunile trebuiau să identifice noi i noi mijloace pentru a obŃine veniturile necesare. Congresul Diecezan UMFRU, Sângeorz Băi 9–10 iulie 1938 Inaugurarea unei biserici era unul din motivele pentru care se alegea o anumită localitate, un alt motiv erau vizitele pastorale făcute de episcopul locului. Astfel de evenimente erau a teptate cu interes atât de credincio ii din comunitatea respectivă, cât i de cei din apropiere, ce participau în număr foarte mare. Chiar în invitaŃiile adresate cu acest prilej, li se cerea să vină în procesiune cu steaguri, drapele i icoane pentru a primi pe episcop17. Cererile de rapoarte de activitate în vederea organizării congreselor anuale erau însoŃite aproape de fiecare dată de apeluri ce solicitau insistent plata cotizaŃiilor restante. Elena Aciu pre edinta UMFRU Cluj:Gherla insista, cerând trimiterea rapoartelor de activitate la timp pentru întocmirea raportului general pe eparhie, ce era prezentat la Congresele Generale UMFRU18, multe reuniuni mariane neglijând să îndeplinească această îndatorire, uneori amânându:o iar alte ori, netrimiŃând defel rapoarte. Activitatea Uniunii Mariane nu se defă ura doar în cadrul congreselor anuale diecezane sau generale, ci i în cadrul edinŃelor Comitetului de direcŃie, hotărârile căruia erau aduse la cuno tiinŃa reuniunilor mariane prin intermediul circularelor. În astfel de circulare, reuniuniunilor le erau reamintite în permanenŃă datoriile pe care le aveau. Pentru a desfă ura o activitate mai intensă trebuiau să crească numărul de membri, să organizeze ezători cu conŃinut moral:religios, dar i diverse devoŃiuni în onoarea patroanei lor. Comitetul de direcŃie solicita informări periodice asupra dificultăŃilor apărute în organizarea unor astfel de evenimente19. Această consultare era menită să identifice carenŃele organizatorice ale reuniunilor, dar i soluŃii pentru rezolvarea lor venite din partea altor reuniuni mai experimentate. Aceste apeluri repetate erau destinate a reaminti datoriile pe care le avea fiecare reuniune mariană componentă, în absenŃa colaborării dintre centru i reuniunile din protopopiate i parohii acest amplu organism nu putea funcŃiona. Neachitarea cotizaŃiilor se datora în majoritatea cazurilor fondurilor insuficiente de care dispuneau reuniunile i folosirii acestora aproape exclusiv pentru nevoile locale. În absenŃa unor măsuri punitive, de exemplu excluderea din UMFRU, reuniunile amânau să achite cotizaŃia până în 16 17 18 19 ANDJ Sălaj, fond Parohia greco catolică Dragu, Dosar 13/1924:1945, f. 16; ANDJ BistriŃa:Năsăud, fond Oficiul parohial greco catolic Năsăud, Dosar 5/1933:1941, f. 258. ANDJ BistriŃa:Năsăud, fond Oficiul parohial greco catolic Zagra, Dosar 1/1857:1947, f. 96. ANDJ Sălaj, fond Protopiatul greco catolică Surduc, Dosar 44/1929:1946, f. 20. ANDJ BistriŃa:Năsăud, fond Oficiul parohial greco catolic Rodna, Dosar 827/1939, f. 5; fond Oficiul parohial greco catolic Nepos, Dosar 16/1936:1943, f. 6. 136 LAVINIA BUDA, UNIUNEA MARIANĂ A FEMEILOR ROMÂNE UNITE... momentul în care dispuneau de fonduri, activitatea se limita doar la întreŃinerea de corespondenŃă cu reuniunile componente. Pe această cale erau comunicate devoŃiunile organizate cu prilejul marilor sărbători i posturi de peste an, pentru ca fiecare marianist să poată lua parte la ele i să se implice în organizarea lor. De obicei, în Postul Mare, reuniunile erau îndemnate să intensifice activitatea de propagandă pentru a atrage noi membri. Adresa nr. 60/29 septembrie 1939 poate fi situată în rândul măsurilor ce vizau familia. Marianistelor li se cerea să facă propagandă în rândul femeilor pentru a: i educa copiii de mici, atât fete cât i băieŃi, în spiritul valorilor cre tine i naŃionale, „toŃi deopotrivă având nevoie de a forma oameni morali, credincio i regulilor prin observarea poruncilor dumnezee ti i biserice ti, precum i buni români, osta i fideli ai Regelui i ai Patriei”. Toate acestea erau considerate necesare, deoarece familia era văzută drept sursa celor mai importante valori, iar datoria mamelor era de a le transmite copiilor lor, „din căminul familiei, din sânul mamei să se înceapă reforma morală, individuală, familială i de neam, pentru a putea recruta oameni noi”20. Nu doar familia constituia câmpul de bătaie al reuniunilor mariane, ci toŃi oamenii aflaŃi în nevoi. edinŃa Comitetului de direcŃie din 21 septembrie 1939 a decis să solicite colaborarea tuturor mariani tilor i femeilor în general pentru strângerea de donaŃii pentru soldaŃi, constând în ciorapi, mănu i, fulare tricotate de lână i de lenjerie pentru soldaŃii din spitale. Doritorii puteau să doneze i pentru Crucea Ro ie, ajutându:o să strângă bandaje, constând din fâ ii de pânză cu lăŃimea de 5 cm. BineînŃeles se primeau i donaŃii în bani sau în alte produse. Decizia a fost adusă la cuno tiinŃa reuniuniunilor prin ordinul nr. 61/29 septembrie 193921. i autorităŃile statului erau interesate de activităŃile desfă urate de asociaŃiile religioase, urmărind să afle detalii ce vizau conducerea, numărul de membri, direcŃiile de acŃiune i altele. Acestă atenŃie se datora necesităŃii obŃinerii acordului pentru organizarea de baluri, banchete, petreceri, bazaruri etc. din partea Prefecturii sau a Jandarmeriei, aprobarea acestor manifestări se putea face doar în cuno tinŃă de cauză. Ordinul nr. 13939/25 septembrie 1939, al Ministerului de Interne cerea completarea a două tabele, pornind de la următoarele chestiuni vizate: „1. Numărul curent. 2. Denumirea societăŃii. 3. Data la care a fost înfiinŃată. 4. Localitatea. 5. Numele conducătorului pre edinte, director spiritual. 6. FuncŃia conducătorului. 7. NaŃionalitatea. 8. Supu enia. 9. Numărul de membri. 10. Caracterul declarat al asociaŃiei. 20 21 ANDJ BistriŃa:Năsăud fond Oficiul parohial greco catolic Nepos, Dosar 16/1936:1943, f. 16; Ibidem, f. 9; ANDJ BistriŃa:Năsăud, fond Oficiul parohial greco catolic Zagra, Dosar 14/1934:1939, f. 27; fond Oficiul parohial greco catolic Năsăud, Dosar 5/1933:1941, f. 326, 327. Idem, fond Oficiul parohial greco catolic Rodna, Dosar 827/1939, f. 17, fond Oficiul parohial greco catolic Zagra, Dosar 14/1934:1939, f. 28; fond Oficiul parohial greco catolic Năsăud, Dosar 5/1933:1941, f. 329, 330. 137 IDENTITATE I ALTERITATE 5 11. Scopul real i modul cum foncŃionează. 12. PublicaŃii prin care se susŃine. 13. Concluzii i aprecieri ale efului de post. 14. NaŃionalitatea membrilor”. Tabelul trebuia însoŃit de o copie în dublu exemplar a statutelor. Ordinul mai preciza că cei ce omiteau să trimită înformaŃiile riscau să fie închi i, precum i că orice adunare putea fi organizată doar cu participarea jandarmeriei22. Din păcate nu am identificat niciun astfel de tabel completat de vreo reuniune mariană, ci doar chestiunile avute în vedere de Ministerul de Interne. Faptul că în cazul reuniunilor mariane care au activat în Vicariatul Rodnei, am găsit mai multe cereri adresate Jandarmeriei pentru a solicita colaborarea i acordul pentru organizarea a diverse evenimente, ne îndreptăŃesc să credem că acest chestionar s:a aplicat i reuniunilor mariane. Statul era interesat să afle natura i scopul diferitelor asociaŃii, dar i numărul lor de membri. Pe de altă parte, invocarea naŃionalităŃii ne trimite cu gândul la statutele reuniunilor mariane care specificau că membrii nu puteau fi decât românii greco: catolici, probabil că această prevedere se aplica asociaŃiilor aparŃinând cetăŃenilor de altă naŃionalitate decât cea română. Ar fi interesant de identificat asemenea comunicări pentru a vedea maniera în care statul înŃelegea necesitatea existenŃei unor asemenea asociaŃii. Congresul Diecezan UMFRU, Gherla 24 septembrie 1939 O altă direcŃie de acŃiune a Comitetului Central a fost organizarea în fiecare an a Zilei Misionare23, ce urmărea strângerea de colecte în bani i alimente pentru susŃinerea misionarilor. Tot pentru sprijinul misionarilor i reu ita acŃiunilor lor, marini tii puteau să ofere ofrande spirituale, constând în rugăciuni i mărturisiri. i AGRU, în vederea congreselor, solicita tuturor asociaŃiilor existente elaborarea unor rapoarte pornind de la un anumit chestionar. Cu strângerea acestor rapoarte erau însărcinaŃi protopopii, care trebuiau să le trimită ulterior Comitetului Diecezan AGRU Cluj, condus de Alexandru Borza. Netrimiterea acestor rapoarte determina centrul să considere că asociaŃia respectivă nu mai exista. Chestiunile solicitate în 23 iunie 1939 pentru a fi lămurite până la data de 15 august 1939, în vederea Congresului Diecezan AGRU din Eparhia de Cluj:Gherla din 24 septembrie 1939 vizau: „1. Data înfiinŃării. 2. Numărul de membrii la data înfiinŃării. 3. Numărul de membri actual (fondatori...). 4. Un scurt istoric al dezvoltării organizaŃiei, arătându se numele pre edinŃilor. 5. Numele i adresa actualului pre edinte, care va comunica în viitor, schimbările intervenite. 6. Activitatea pe ultimul an, gestiunea bănească, averea imobilă. 7. Alte date”24. Aceste rapoarte au fost însoŃite i de dări de seamă ale reuniunilor mariane, conoscându:se faptul că de multe ori cele două societăŃi activau împreună. Au fost menŃionate i acŃiunile organizate împreună. 23 24 ANDJ BistriŃa:Năsăud, fond Oficiul parohial greco catolic Năsăud, Dosar 5/1933:1944, f. 330. Idem, fond Oficiul parohial greco catolic Rodna, Dosar 827/1939, f. 13. 138 LAVINIA BUDA, UNIUNEA MARIANĂ A FEMEILOR ROMÂNE UNITE... Congresul Diecezan UMFRU %anŃ, iunie 194025 Al doilea război mondial a influenŃat evoluŃia reuniuniunilor mariane, multe dintre ele încetându: i activitatea, în timp ce altele au desfă urat doar activităŃi de natură spirituală. Sfâr itul războiului a marcat i o nouă încercare de reorganizare:reînsufleŃire a activităŃilor reuniunilor mariane. Începutul a fost făcut de ordinul nr. 2820/8 septembrie 1946, care încerca să evalueze situaŃia de la acea dată: „1. Când au fost înfiinŃate? 2. Când au reînceput activitatea? 3. CâŃi membri au avut la data înfiinŃării? 4. Care e numărul actual de membri? 5. Cine a fost prima prezidentă? 6. Cine este prezidenta actuală? 7. Care este averea din 1945–46, dar averea imobilă”?26 Observăm deplasarea accentului de pe latura spiritual:caritativă ce era conŃinută în mai multe întrebări în chestionarele anterioare, spre întrebări care vizau strict istoria i patrimoniul deŃinut de reuniunea respectivă. EvoluŃia acestui organism corelată cu evoluŃia organismelor similare din celelalte eparhii greco:catolice ne permite să cunoa tem maniera de organizare i funcŃionare a Uniunii Mariane, care chiar dacă s:a confruntat cu numeroase obstacole i piedici, a înregistrat i succese notabile prin acŃiunile spiritual:caritative îndreptate spre ajutorarea celor cu probleme. Cu toate că acest model de organizare a avut numeroase lipsuri, credem că prin intermediul reuniunilor mariane Biserica greco:catolică a contribuit la rena terea sentimentului religios i nu doar la promovarea cultului marian în rândul credincio ilor. Sperăm că cercetările ulterioare vor aduce noi lămuriri asupra istoriei Uniunii Mariane a Femeilor Române Unite din Eparhia greco:catolică de Cluj:Gherla. 25 26 ANDJ Sălaj, fond Parohia greco catolică Fildu de Mijloc, Dosar 21/1934:1940, f. 6. ANDJ BistriŃa:Năsăud, fond Protopopiatul greco catolic BistriŃa, Dosar 744/1946, f. 1, 3. 139 Ordinul Surorilor de Notre Dame în Dieceza de Timi oara (1923–1949) Claudiu Călin Introducere Încă de la fondarea ei, Dieceza de Cenad a fost marcată de prezenŃa i activitatea celor mai diverse ordine călugăre ti care, prin eforturile misionare, dar i culturaliza: toare i educative depuse în arealul geografic al acestei episcopii, au contribuit în mod nemijlocit la dezvoltarea i înrădăcinarea credinŃei catolice bănăŃene. Dieceza cu scaunul la Morisena, fondată în 1030, s:a bucurat încă din primele ei zile de prezenŃa erudiŃilor călugări benedictini, sosiŃi aici împreună cu Sfântul Gerhard – primul înainte stătător al noii episcopii, la rândul său fiu al Ordinului Sfântului Benedict. De binecuvântata activitate educativă i scolastică a benedictinilor din veacurile de început ale diecezei poate fi legată într:o îndrăzneaŃă conexiune, Ńinând, desigur, cont de epocă i de condiŃiile istorice, în veacul al XIX:lea i cel următor, activitatea Surorilor Sărace de coală ale Sfintei Fecioare (Sorores Pauperes Scholares de Nostra Domina, SSND), pe scurt cunoscute drept Surorile de Notre Dame. Cel mai renumit ordin călugăresc feminin, cu carismă colară, din întregul Banat, care s:a extins însă – pornind din Timi oara – i în alte dieceze din zona de vest a actualei Românii, Surorile de Notre Dame, au avut:o drept fondatoare pe Karolina Elisabeth Franziska Gerhardinger (1797–1879), originară din Regensburg, care după ce a devenit călugăriŃă, i:a luat numele de sora Theresia Maria a lui Isus. Împreună cu încă trei tinere învăŃătoare, ea a întemeiat CongregaŃia Surorilor Sărace de coală (de Notre Dame) în anul 1833, în Bavaria, în localitatea Neunburg vorm Wald, sprijinită fiind în acest sens, de mai mulŃi ani, de preotul Georg Michael Wittmann, ulterior episcop:auxiliar (1829) i viitor episcop diecezan de Regensburg (1833), dar i de preotul Franz Sebastian Job, capelanul de curte al împărătesei Austriei, Karolina Augusta. Neunburg vorm Wald era localitatea natală a lui Franz Job, acesta reu ind să convingă oficialii locali i locuitorii de importanŃa demersului său, mai ales în urma unei donaŃii de 8200 de florini, special rezervaŃi acestui scop. AutorităŃile Regatului Bavariei, prin însu i regele Ludovic I:ul (1825–1848), au aprobat la 22 martie 1834 fondarea noii congregaŃii călugăre ti. Episcopul Franz Xaver Schwäbl de Regensburg, a confirmat, după numai câteva zile, la 26 martie aceea i întemeiere. În doar zece ani, tânăra congregaŃie a evoluat într:atât, încât i:a deschis mai multe filiale, fiind nevoită în 1843 să: i strămute casa:mamă la München1. 1 Die ehrwürdige Dienerin Gottes Mutter Theresia von Jesu Gerhardinger. Gründerin und erste Generaloberin des Ordens der Armen Schulschwestern v. U.L.F., Timi oara, „Gutenberg”:Buschdruckerei, 1929, p. 24:29. Lucrarea a fost realizată având drept model lucrarea omonimă a preotului Friedrich Frieß de la München, apărută în 1907. 140 CLAUDIU CĂLIN, ORDINUL SURORILOR DE NOTRE DAME ÎN DIECEZA DE TIMIȘOARA (1923-1949) La mijlocul secolului al XIX:lea, episcopul diecezan de Cenad, Alexander Csajághy, preot erudit i renumit pentru viaŃa sa simplă i spirituală, intră în contact cu congregaŃia sorei Theresia Gerhardinger, o vizitează la München, în casa:mamă i, mai ales în coli, cerându:le surorilor, în final, în măsura în care câteva sunt dispuse să î i părăsească patria, să vină la Timi oara unde dorea să deschidă, cu ajutorul lor, prima coală confesională de fete. După întoarcerea sa la Timi oara, episcopul a întâmpinat puternica opoziŃie a administraŃiei locale urbane, defavorabilă proiectului. Abia după doi ani, în 1858, episcopul Csajághy reu e te să aducă în ora ul său episcopal un număr de ase surori pentru deschiderea unei coli. În acest sens, ierarhul a creat o fundaŃiune „pentru educaŃia tinerimii feminine romano:catolice”, care a fost încredinŃată canonicului Josef Martinszky2. Este achiziŃionată astfel o clădire, care, ulterior mărită i modernizată, a devenit prima „casă:mamă” a surorilor de Notre Dame i cea dintâi coală din afara Bavariei. Pentru o cât mai bună organizare a noului centru al congregaŃiei, dar i pentru a se informa personal asupra stării lucrurilor, fondatoarea a făcut nu mai puŃin de ase călătorii la Timi oara. În 1881, prin sprijinul nemijlocit al episcopului Alexander Bonnaz, despre care se poate afirma, fără îndoială, că i:a depă it antecesorul în sprijinirea călugăriŃelor de Notre Dame, este construit un întreg complex de clădiri, opera arhitectului timi orean Eduard Reiter (1847–1907), care să adăpostească colile i „casa:mamă” a surorilor3. Acest nou grup de edificii a fost permanent extins i modernizat, luând dimensiuni considerabile până în anul 1948. În anul 1895, acesta a fost completat cu o frumoasă biserică închinată Preasfintei Inimi a lui Isus, construită în stil neoromanic, cu elemente interioare neogotice4. În anul 1901, ordinul călugăriŃelor de Notre Dame reunea în Banat un considerabil număr de surori, care susŃineau prin munca lor coli i orfelinate în mai multe localităŃi urbane i rurale, după cum urmează: casa:mamă, cu provincialatul pentru întreaga Ungarie, în cartierul Iosefin, un orfelinat tot în Iosefin, o coală în Timi oara:Cetate, una în Timi oara:Fabric, în Timi oara:Elisabetin, în Mehala, la Periam, la Lipova, la Vâr eŃ (azi Vršac, Serbia), la OraviŃa, la Szeged (azi Ungaria), la Lugoj, la Becicherecul Mare (azi Zrenjanin, Serbia), la Földeák (Ungaria, în apropiere de Szeged), Ciacova, Deta i Aradul Nou. Pentru o comparaŃie simplă, se poate aminti faptul că unicele a ezăminte din Ungaria, în afara diecezei de Cenad, cea de la Kun: Majsa, în dieceza de Vác, i de la Debrecen, situată atunci în dieceza de Oradea5. 2 3 4 5 Arhiva Diecezană Timi oara (în continuare ADT), Fond Ordine Călugăre ti, Subfond Notre Dame Schwestern, nenumerotat. Maria Theresia de Isus Gerhardinger, Încredere i cutezanŃă. Cuvinte pentru fiecare zi, Timi oara, Editura „Pardon”, 2008, p. 106:109. Lucrarea a apărut cu ocazia jubileului de 150 de ani de la sosirea surorilor de Notre Dame la Timi oara, ea cuprinzând o selecŃie de citate din scrierile fondatoarei ordinului, precum i un scurt istoric al a ezămintelor colare de Notre Dame din Timi oara. De i nesemnată, selecŃia i scurta prezentare istorică au fost realizate de Sr. Maria Edith GheorghiŃă SSND i Sr. Maria Laetitia Olah SSND, volumul fiind editat sub auspiciile congregaŃiei din Timi oara. János Szekernyés, Notre Dame. Mănăstirea, instituŃiile de învăŃământ i biserica surorilor colare sărace, care poartă numele Maicii Domnului, Timi oara, Editura Signata, 2002, p. 19:27. Lucrarea a apărut în volume separate, tradusă i în limbile germană i maghiară, în condiŃii identice, în acela i an i la aceea i editură. Schematismus des klösterliches Instituts der armen Schulschwestern de Notre Dame für das Jahr des Heiles 1901, München, Ernst Stahl´sche Buchdruckerei (Josef Zaubzer), p. 60:67. 141 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Surorile de Notre Dame între anii 1923–1954 Ordinul călugăresc cu carismă educativă al surorilor de Notre Dame deŃinea, la finele primului război mondial, în încă nefărâmiŃata dieceză de Cenad, un număr de 24 de a ezăminte cu coli de diverse grade: Timi oara:Iosefin, Timi oara:Cetate, Timi oara:Fabric, Periam, Lipova, Vâr eŃ, OraviŃa, Szeged:Ora ul de Sus, Lugoj, Timi oara:Iosefin – Orfelinatul episcopal, Becicherecul Mare, Földeák, Ciacova, Deta, Timi oara:Elisabetin, Aradul Nou, Sânnicolaul Mare, Nakovo, Kétegyháza, Timi oara: Marienheim, Makó, Battonya, OrŃi oara i Arad6. CălugăriŃele erau organizate pe teri: toriul Ungariei într:o provincie cu sediul la Timi oara, pe întreg cuprinsul său numă: rându:se un total de 32 a ezăminte proprii. Anii imediat următori vor duce la scindarea provinciei de facto, iar ulterior i de jure. Astfel, după trasarea noilor frontiere statale, 10 a ezăminte ale ordinului au rămas în Ungaria, 3 în Serbia de azi i 19 în România. În aceste condiŃii, provinciala Sr. Maria Pauline Szönyi, aleasă în 1917 ca superioară a surorilor de Notre Dame din Ungaria, cu sediul la Timi oara, a devenit din 1923, odată cu întemeierea provinciei române, provincială pentru România, ora ul de pe Bega rămânând i pe mai departe centrul ordinului în acest areal7. Provinciei române îi aparŃineau mănăstirile i colile de la Cluj, denumite „Augustinum” i „Marianum”, cea de la Dej, iar din 1923, i cea de la Beiu , inaugurată la iniŃiativa episcopului greco: catolic de Oradea, Valeriu Traian FrenŃiu (cu 180 de eleve, iar pentru început, 6 surori). Provincialei Sr. Maria Pauline Szönyi8 i se datorează administrarea abilă i trecerea în condiŃii bune a primului deceniu de existenŃă după 1918. Chestiunea cea mai delicată a acestei perioade a fost trecerea, în toate colile ordinului de Notre Dame, de la limba de predare maghiară sau germană, ultima abia după 1919, reintrodusă la dorinŃa populaŃiei timi orene, la cea de predare română, noua limbă oficială a statului. Pe fondul unei acute necunoa teri a limbii române – foarte puŃine surori o cuno teau la un nivel care să le permită să poată preda elevelor – dar i a unor materii, precum istoria românilor, geografia României sau diverse metode i practici pedagogice agreate de sistemul de învăŃământ românesc – la care se adaugă intransigenŃa inspectorilor care doreau astfel să se asigure de faptul că se va preda în română, după normele, încă noi pentru surorile formate i obi nuite cu sistemul educaŃional maghiar – colilor surorilor de Notre Dame li s:a retras din partea statului dreptul de predare, „de publicitate”. SituaŃia de după 1919 nu a fost una simplă pentru surori. Era absolut necesar ca în faŃa noii administraŃii, să se evite orice atitudine de natură să amintească de perioada anterioară, maghiară. În aceste condiŃii, atât episcopul Transilvaniei, Majláth Gusztáv, cât i formaŃiunile politice ale vabilor 6 7 8 Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1919, Temesvárini, Typis Typographiae Csanádiensis, 1919, p. 80:84. ADT, Fond Ordine Călugăre ti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „ND Personalia S”, Acte personale ale Sr. Maria Pauline Szönyi, nenumerotat. Pe numele ei laic Theresia Ulrich, s:a născut la 26 septembrie 1870, la Mühldorf/Bavaria, crescută i educată însă în Banat, maghiarizându:se a devenit Szönyi. A fost aleasă, în 1917, drept provincială a ordinului pentru întreaga Ungarie, iar din 1923 a ocupat aceea i demnitate pentru tânăra provincie română. A activat ca provincială la Timi oara până în 1928, după care s:a retras la Debrecen, unde a decedat la 25 octombrie 1956, în etate de 86 de ani. 142 CLAUDIU CĂLIN, ORDINUL SURORILOR DE NOTRE DAME ÎN DIECEZA DE TIMIȘOARA (1923-1949) bănăŃeni9 sau ale maghiarilor10, au colaborat i protestat energic în Parlamentul de la Bucure ti, demonstrând că sistarea colilor cu predare în limba maternă a minorităŃilor era interpretată ca o gravă încercare de românizare, prin lipsirea de dreptul la educaŃie în limba maternă. Protestele la nivel înalt, agitaŃiile provocate în presa minorităŃilor, luările de atitudine ale episcopului Majláth, în calitate de senator, au condus la o serie întreagă de negocieri cu ministrul învăŃământului Constantin Angelescu. În final, acesta a retras măsurile adoptate împotriva colilor conduse de ordinele călugăre ti, cu o singură condiŃie: dacă acestea puteau dovedi că i ele au depins, deja înainte de 1918, de ordinariatele episcopale, atunci ele puteau funcŃiona în acela i regim ca i celelalte instituŃii confesionale obi nuite11. Surorile trebuiau să participe la cursuri de limba română, istoria românilor i geografie, iar la final, să susŃină examene în urma cărora primeau dreptul de a preda, având astfel recunoa terea statului12. Cu toate acestea, în cursul anului 1923, ele au pierdut prin reforma agrară, pusă în aplicare, cele mai importante parcele de teren, comisia de expropriere luând cele mai bune loturi arabile i cele mai bune pă uni ale surorilor. În pofida acestor greutăŃi, se observă un interes special acordat surorilor, episcopi, arhiepiscopi sau chiar suverani vizitând a ezăminte ale ordinului i chiar provincialatul din Iosefin. Îi putem enumera, astfel, ca ilu tri oaspeŃi, în 1921, pe nunŃiul apostolic de la Bucure ti, Francesco Marmaggi; la 5 februarie 1925, pe Rafael Rodić, arhiepiscop de Belgrad i administrator apostolic pentru Banatul Sârbesc; iar la 6 august al aceluia i an, pe Alexandru Theodor Cisar, arhiepiscop de Bucure ti. Cu ocazia consacrării episcopale a administratorului apostolic Augustin Pacha, în 1927, sosesc la Timi oara i vizitează casa:mamă din Iosefin, nunŃiul apostolic Angelo Maria Dolci, episcopul Transilvaniei, Majláth Gusztáv, i cel de Lugoj, Alexandrul Nicolescu. Aceste prezenŃe constante se datorează în special bunului renume al colilor călugăriŃelor de Notre Dame, dar i faptului că unii dintre amintiŃii ierahi aveau la rândul lor coli ale acestui ordin în teritoriile lor diecezane13. În ciuda greutăŃilor de adaptare la condiŃiile de funcŃionare stabilite în cadrul Statului unitar român, colile surorilor de Notre Dame evoluează, sporesc ca număr i nivel de pregătire al surorilor. Cu toate acestea se vor înregistra noi probleme, limitări, depă ite însă până în final. În anul colar 1924/1925, institutul de pregătire post: gimnazială a fost completat prin înfiinŃarea unui curs de bucătărie i gospodărie. Anul următor, 1926 a însemnat aniversarea de 5 decenii de la fondarea orfelinatului de fete, tot din Iosefin, condus de surorile de Notre Dame. Tot un atare eveniment jubiliar a determinat restaurarea i dotarea cu o capelă a filialei i colii ordinului de la OraviŃa. Casa de la Timi oara este extinsă mai ales pe secŃiunea administrativă i a colii de bucătărese i gospodărie. 9 10 11 12 13 Consiliul Popular văbesc/Das Schwäbische Volksrat, prin vocea deputatului Dr. iur. civ. Franz Kräuter, parte a Partidului German din România. Partidul Maghiar/Magyar Párt, formaŃiune parlamentară a maghiarilor din România, cu o reprezentare i în Banat. Hans Bohn (editor), Zur Geschichte der Klösterlichen Erziehungs und Bildungsstätten im Rumänischen Banat, Nach den chronologischen Notizen der Ehrw. Schulschwester M. Leonilla Kilzer, Landshut, 1990, p. 17. ADT, Fond Ordine Călugăre ti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „Schulakten 1911:1948” (Acte colare), neordonat. Hans Bohn, op. cit., p. 17:19. 143 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Preparandia de învăŃătoare, unde erau formate atât surori, cât i persoane laice, fondată în 1881 de călugăriŃe încă sub păstorirea episcopului Alexander Bonnaz, este închisă în 1927 de autorităŃile române. Acest fapt a determinat o perturbare a procesului de formare a surorilor ca i învăŃătoare i a atras după sine diminuarea numărului de eleve. Tot acum, la iniŃiativa prepozitului catedralei, Franz Blaskovics, este deschisă, pe lângă coala publică din Periam, i o coală de gospodărie. O nouă oportunitate de dezvoltare a activităŃii surorilor se întrezăre te la Dej, unde coala publică fiind sistată de autorităŃi, cea elementară patronată de surori se transformă într:una cu apte clase, fapt ce conduce la un element benefic: copii educaŃi până la clasa a patra în spiritul surorilor de Notre Dame, î i pot desăvâr i formarea în acela i spirit i pe mai departe, până la clasa a aptea. Prin grija deputatului minorităŃii germane, Franz Kräuter, i în urma vizitei lui Nicolae Iorga, în anul 1928, la Timi oara, ordinului de Notre Dame îi este redat dreptul de publicitate, astfel, preparandia de învăŃătoare, desfiinŃată în anul precedent, precum i cea de educatoare, sistată în 1921 sunt reînfiinŃate. Tot acum reapar oficial colile germane i maghiare de nivel gimnazial i liceal. În casa:mamă din Iosefin este redeschis un liceu de fete cu 7 clase, având limba de predare română, iar în Cetate, unul în germană. Din lipsă de surori cu diplomă, sunt angajate aici i profesoare laice. În paralel, în urma unor vizite la Timi oara, superioară generală din München, cunoscând situaŃia pregătirii surorilor de aici, a reu it să trimită prin intermediul „Institutului German pentru Pedagogie tiinŃifică”14 surori i profesori din Germania, care să ofere cadrelor didactice localnice cursuri de perfecŃionare pentru materii colare precum: muzică, desen i sport. La Jimbolia, institutul „Jesuleum”, condus din 1902 de către surorile mizericor: diene ale „Sfintei Cruci”, este predat călugăriŃelor de Notre Dame15, pentru început într:un număr de aisprezece în acest a ezământ. Această instituŃie educativă, formată din grădiniŃă, coală primară i gimnaziu, laolaltă cu un internat foarte solicitat, a trebuit să fie părăsită de surorile mizericordiene, acestora retrăgându:li:se dreptul de predare i administrare. Tot în 1928 este infiinŃată asociaŃia de fete „Maris stella”, cu scopul de a cultiva bunele moravuri i o plăcută i practică folosire a timpului liber. Deputatul Franz Kräuter i comitetul bisericesc reu esc să deschidă cu aprobare ministerială, la Varia , o grădiniŃă confesională pentru 86 de copii, condusă de o soră de Notre Dame, căreia i s:a amenajat o locuinŃă proprie. Din 1929, dens populata localitate GlogovăŃ (azi Vladimirescu, jud. Arad), dispunea, la iniŃiativa preotului paroh Fridolin Liebig, de o coală de fete de patru clase unde activau trei surori i o candidată. Tot de o nouă grădiniŃă aveau parte, începând cu anul 1930, i locuitorii din Sânnicolaul Mare, aceasta fiind frecventată de 75 de copii pre colari16. Deja din anul 1910, ordinul de Notre Dame dispunea de o casă pentru surorile în vârstă i incapabile de muncă. Aceasta era situată la marginea Timi oarei, lângă vila 14 15 16 În limba germană: „Deutsches Institut für wissenschaftliche Pädagogik”. ADT, Fond Ordine Călugăre ti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „Eigentumsakten und Grundbuchauszüge” (Acte de proprietate i extrase de Carte Funciară), Acte ale Institutului Jesuleum i contractul din 28 martie 1928, nenumerotat. Hans Bohn, op. cit., p. 20:21. 144 CLAUDIU CĂLIN, ORDINUL SURORILOR DE NOTRE DAME ÎN DIECEZA DE TIMIȘOARA (1923-1949) episcopală, într:un mediu plăcut, înconjurat de vii, situat actualmente pe strada Aurora, în zona căii Aradului. Aici funcŃiona i o coală de gospodărie, astfel că, în timp, clădirea a devenit neîncăpătoare. La la 15 septembrie 1929, surorile au a ezat, la Lipova, pe malul Mure ului, vizavi de locul de pelerinaj de la Maria Radna, piatra de temelie pentru o nouă casă destinată surorilor vârstnice17. Aceasta se va numi „Theresianum” i va fi terminată în 1932. ConstrucŃia a fost suportată de provincialatul din Timi oara, iar pentru funcŃionarea ei ulterioară s:a făcut apel la sprijinul întregii provincii. Anul 1931 a însemnat cu siguranŃă cel mai interesant moment pentru ordinul surorilor de Notre Dame din Timi oara din întreaga perioadă interbelică. La 2 mai 1931 casa:mamă, care adăpostea i provincialatul, împreună cu liceul i biserica surorilor au fost vizitate de Carol al II:lea i primul ministru Nicolae Iorga, în cadrul unor mari solemnităŃi la care au participat numero i oaspeŃi, însoŃiŃi de episcopul locului, Augustin Pacha. Cu această ocazie, regele a decorat:o pe Sr. Maria Alexandra Rabong18, provinciala ordinului de Notre Dame în România, cu Ordinul de Merit în grad de mare cruce, drept mulŃumire i recunoa tere pentru munca surorilor desfă urată în spaŃiu i timp, la Timi oara. La 18 august 1931 s:a sărbătorit, local, jumătate de secol de la ridicarea edificiului provincialatului din Timi oara:Iosefin. Tot acum i:a serbat jubileul de aur i Preparandia de învăŃătoare, precum i cea de educatoare de grădiniŃă, ambele închise temporar în 1927, respectiv 1921, dar redeschise în 1928. În cursul lui 1931, mai multe parohii, printre care amintim aici doar cele din Timi oara:Cetate, Arad, Cărani, NiŃchidorf i Timi oara:Elisabetin au solicitat deschiderea de grădiniŃe ale surorilor de Notre Dame pentru copii comunităŃilor în cauză. Rând pe rând, colile gimnaziale, liceul cu opt clase, cele cu limba de predare germană i maghiară i:au redobândit dreptul de publicitate. Toate acestea au fost puse pe seama vizitei primului ministru N. Iorga i a eforturilor deputatului Franz Kräuter, un activ luptător pentru cauza educaŃiei catolice bănăŃene. Evenimente deosebite au constituit i inaugurarea, prin participarea directă a surorilor, a grădiniŃei confesionale din Sânnicolaul Mare, celebrarea unei liturghii solemne în aer liber, în curtea mănăstirii din Timi oara:Cetate, unde episcopul diecezan A. Pacha a conferit unui număr de 127 de copii Prima Sfântă Împărtă anie, precum i sfinŃirea solemnă a capelei filialei surorilor din OrŃi oara. 17 18 ADT, Fond Ordine Călugăre ti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „Baupläne der Häuser in Lippa und Arad” (Planurile de construcŃie ale caselor din Lipova i Arad), nenumerotat. Născută la 17 iulie 1880, la OrŃi oara, într:o familie de Ńărani germani, a urmat coala primară în satul natal, apoi cea maghiară din Pecica, studiile medii la Timi oara, devenind învăŃătoare. S:a alăturat la 22 de ani Ordinului de Notre Dame, devenind soră, după noviciatul urmat la Timi oara activând mai întâi la Lipova, ca învăŃătoare. A fost transferată la Institutul Svetits din DebreŃin, după care a revenit la Timi oara, ca directoare a colii Superioare de ComerŃ din Iosefin, aparŃinătoare surorilor. Între 1928:1948 i:a servit ordinul ca provincială pentru întreaga Românie, fiind decorată personal de regele Carol al II:lea, atrăgând interesul primului ministru Nicolae Iorga asupra ordinului i a colilor sale. S:a opus în mod ferm trecerii colilor i grădiniŃelor ordinului sub „oblăduirea” Grupului Etnic German, multe fiind fondate de ea însă i. A reu it să conducă ordinul peste necazurile pricinuite de nazi ti, de Armata Ro ie, retrăgându:se în 1948 din toate responsabilităŃile în căminul pentru surori în vârstă, la Lipova. După desfiinŃarea ordinelor călugăre ti s:a întors la Timi oara, fiind găzduită în casa doctorului Bickl, unde încetează din viaŃă la 7 mai 1951, fiind înhumată în cripta surorilor din Iosefin (vezi ADT, Fond Ordine Călugăre ti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „ND Personalia L:R”, nenumerotat, Acte personale Sr. Maria Alexandra Rabong, nenumerotat). 145 IDENTITATE I ALTERITATE 5 La 12 septembrie 1931, o furtună cu o intensitate deosebită a adus pagube considerabile edificiilor din cartierul Iosefin, casei provincialatului, bisericii i altor clădiri. Acoperi uri întregi au fost distruse i luate de vânt, după care ploaia a pătruns prin tavanele astfel expuse în pereŃii i în interiorul încăperilor. Finalul anului aducea cu sine o criză financiară deosebit de gravă, salariile fiind plătite foarte greu, la intervale neregulate sau nu erau plătite cu lunile, uneori chiar mai mult de doisprezece luni. Acest fapt a fost înregistrat mai ales la GlogovăŃ (azi Vladimirescu), Periam, OraviŃa sau Lipova, unde surorile predau la colile elementare. Primăvara lui 1932 a însemnat o nouă calamitate: o puternică inundaŃie a Mure ului a afectat întregul ora în noaptea de 6/7 aprilie, fiind distruse circa 100 de case. Mănăstirea a fost înconjurată de puhoaie, accesul făcându:se de pe un teren învecinat, de curând achiziŃionat de surori, care se afla la o înălŃime relativ mai mare decât restul zonei. Datorită slăbirii terenului i a eroziunii provocate de apă, în mai multe locuri au apărut crăpături serioase în pereŃii mănăstirii, cât i în podea. Costurile reparaŃiilor acestor daune s:au ridicat la suma de 50.000 lei, la valoarea anului 1932. Prin acŃiuni de binefacere, temeinic organizate, filiala din Anina a primit lemne de foc, la Lugoj familiile înstărite, precum i unele asociaŃii au adunat bani, asigurând colarizarea a 80 de copii mai săraci, iar casa:mamă din Timi oara i filialele din Periam i OraviŃa au fost sprijinite direct de către episcopul Augustin Pacha. La 21 i 22 mai 1932 AsociaŃia Femeilor Catolice a organizat cea mai mare procesiune de seară, cu sute i chiar mii de lumânări desfă urată între biserica parohială din Iosefin i cea a surorilor, trecându:se pe mai multe străzi ale cartierului. Încheierea festivă au realizat:o soŃii fostelor eleve ale surorilor de Notre Dame, care au depus un imens buchet de trandafiri albi la altarul Sfintei Fecioare din biserica ordinului, drept mulŃumire pentru educaŃia primită de nevestele lor. A doua zi, femeile din asociaŃie i:au prezentat omagiul în faŃa provincialei, iar seara a urmat un program festiv organizat de CongregaŃiile Mariane locale. La finele lui august 1932, un timi orean bogat, Laurentiu Giruts19, i:a surprins concetăŃenii prin testamentul său, conform căruia lăsa surorilor o foarte frumoasă sumă de bani drept fundaŃiune pentru tinerele novice ale ordinului. Aceasta era întemeiată în memoria defunctei sale soŃii, Josefine Karsowski, care fusese educată de surori în mod gratuit i acceptată la studii, începând cu anul 1860, în vechea casă: mamă din Timi oara:Cetate. Anul 1933, proclamat de către papa Pius al XI:lea drept An Sfânt cu ocazia împlinirii a 19 secole de la moartea i învierea lui Cristos, a reprezentat i pentru surori aniversarea unui veac de la fondarea ordinului lor în Bavaria, dar i 75 de ani de la data sosirii la Timi oara. Cu această ocazie a fost reparată capela de la Lipova i i:a fost adăugată o mică grotă, reprezentând apariŃia Sfintei Fecioare la Lourdes. La Timi oara, în cartierul Iosefin, pe terenul de tenis al colilor ordinului, a fost fost celebrată o Sfântă Liturghie solemnă la care a fost conferită Prima Sfântă Împărtă anie la mai mult de 1000 de copii. Tot manifestărilor din acest an li se poate încadra vizita la Timi oara i în dieceză a episcopului Dr. Wilhelm Berning de la Osnabrück, care lua astfel contact cu viaŃa religioasă catolică din Banat, cu cea a ordinelor călugăre ti i cu evoluŃia învăŃământului catolic. Continuând seria celebrărilor dedicate acestui ordin 19 Hans Bohn, op. cit., p. 21:23. 146 CLAUDIU CĂLIN, ORDINUL SURORILOR DE NOTRE DAME ÎN DIECEZA DE TIMIȘOARA (1923-1949) colar, episcopul Pacha a consacrat, la 19 noiembrie 1933, biserica ordinului, care fusese doar binecuvântată la terminarea construcŃiei; fastuoasa festivitate celebrată s:a bucurat de participarea multor eleve, a surorilor, a seminari tilor i a credinicio ilor, având un caracter omagial, din partea episcopului la adresa surorilor i a muncii lor. A fost una dintre puŃinele momente în care ierarhul, sosind la provincialat i în biserica surorilor, a purtat fastuoasa „capa magna”, ve mântul de gală, cu hermelină i mantie, propriu înalŃilor prelaŃi catolici20. Începând din anul colar 1933/1934, o dată cu sistarea funcŃionării grădiniŃei de stat din Dude tii Noi, este inaugurată pentru copii acestei comunităŃi, cea confesională, condusă de surorile de Notre Dame21. Din punctul de vedere al numărului elevelor din colile ordinului, 1933 este anul unor cre teri semnificative. Gimnaziul cu predare în limba germană din Timi oara: Iosefin, din casa:mamă, a fost extins cu încă o clasă „1:B”, la care s:au înscris peste 100 de copii. Cel cu limba de predare maghiară din Arad s:a mărit, incluzând i o secŃie germană, finanŃarea asigurându:se prin grija etnicilor germani din ora . coala germană de gospodărie, aprobată ministerial deja în 1929, s:a deschis la 15 octombrie 1933. Toamna i primăvara, elevele învăŃau în casa din Marienheim, unde puteau să î i însu ească i cuno tinŃe practice în grădinile i gospodăria surorilor, iar în lunile de iarnă, urmau cursurile teoretice în casa:mamă din Iosefin. O dată cu anul 1934, prin intermediul AsociaŃiei Sfântului Bonifaciu, fondată de canonicul Josef Nischbach, organism la care contribuiau prin activităŃile lor i surorile benedictine, călugăriŃele de Notre Dame se implică în mod direct în activităŃile misionare i social:educative ale asociaŃiei. Pe durata verii, între 15 iulie i 6 august, acestea erau organizate în a a fel încât să Ńină ore de religie, de citire, de limbă germană în satele unde catolicii germani constituiau o minoritate, unde nu deŃineau o biserică sau nu exista preot stabil i coală cu predare în limba maternă. La finele perioadei de pregătire, episcopul a vizitat aceste comunităŃi i a conferit tinerilor sacramentul mirungerii22. ActivităŃile tot mai complexe i mai ample desfă urate de surori, dar i numărul mare de eleve a făcut ca necesitatea construirii unei noi aripi a complexului monastic i colar din cartierul Iosefin să fie tot mai stringentă. Din acest motiv între 1935–1937, a fost construit, pe locul clădirilor cu destinaŃie gospodărească de pe latura nordică (azi Bulevardul TinereŃii) a complexului, un edificiu modern cu parter i două etaje în stil Bauhaus, adaptat cerinŃelor surorilor23. Piatra de temelie a fost pusă de către episcopul Dr. h. c. Augustin Pacha, un mare susŃinător al surorilor de Notre Dame i al activităŃilor lor. Clădirea, ce purta în epocă titulatura de „Institutul Notre Dame”, 20 21 22 23 Dr. theol. Franz Kräuter, Erinnerungen an Bischof Pacha. Ein Stück Banater Heimatgeschichte, ADZ:Verlag, Bukarest, 1995, p. 120, precum i în ADT, Fond Ordine Călugăre ti, Subfond Notre Dame Schwestern, Albumul fotografic conŃinând dedicaŃia surorilor către episcop i imaginile consacrării bisericii ordinului de Notre Dame, la 19 noiembrie 1933, foto 1:13. Hans Bohn, op. cit., p. 24:25. ADT, Fond Vereine (AsociaŃii), Dosar „Bonifatiusverein für die Temeswarer Diözese 1932:1938” (AsociaŃia Sfântului Bonifaciu pentru Dieceza de Timi oara), neordonat, precum i în Claudiu Călin, „AsociaŃia Sfântului Bonifaciu pentru Dieceza de Timi oara. O asociaŃie cultural:religioasă timi oreană pentru întregul Banat”, în DescoperiŃi Banatul. Timi oara, Timi oara, Editura Waldpress, 2009, p. 52:68. ADT, Fond Ordine Călugăre ti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „Verschiedene Bauakten und Pläne” (Diverse acte i planuri de construcŃie), planurile i actele de edificare ale clădirii Ordinului de Notre Name din Bld. Carol (azi Bld. TinereŃii), nenumerotat. 147 IDENTITATE I ALTERITATE 5 cuprindea printre altele, ca atracŃii deosebite: o foarte frumoasă casă a scărilor, o sală festivă i o coală specială de bucătărese, prima de acest fel din Ńară, care ocupa întreg parterul, fiind dotată la cele mai înalte standarde ale vremii24. Privind în mod critic perioada interbelică, mai precis cele două decenii scurse de la momentul 1919 i până la finele anilor ´30, vom observa cum coala confesională i ordinele călugăre ti de confesiune catolică au militat constant pentru păstrarea învăŃământului confesional în limbile germană i maghiară. Adaptarea la condiŃiile legale din noua Ńară din care făceau parte nu a fost deloc u oară. Într:o tânără Românie Mare, în care statul încerca să î i extindă cât mai puternic autoritatea, nu era u or să dore ti să înveŃi în limba maternă. Încă dintru începuturi, Liceul Piarist i Liceul de Notre Dame au fost nevoite să adopte româna ca limbă de predare, hotărâre la care s:a rămas până în 1948, chiar dacă, între timp, situaŃia generală se relaxase, iar predarea în limba minorităŃilor în colile confesionale, î i găsise locul natural datorat. Cu toate acestea, inspecŃiile din colile catolice erau uneori mai exigente decât în altele, de stat, acordarea acelui atât de necesar „drept de publicitate”, cursurile i examenele de autorizare la care trebuiau să participe în mod obligatoriu surorile sau călugării, dar i învăŃătorii laici, etape fără de care nu puteau practica profesia de învăŃător sau profesor, predarea anumitor materii în mod obligatoriu în limba română, au făcut ca viaŃa acestor coli să nu fie deloc u oară, nu de puŃine ori măsurile autoritare oficiale nefiind interpretate altfel decât drept pure încercări de românizare25. Pe acest fond al eforturilor depuse pentru păstrarea identităŃii religioase, culturale, lingvistice i naŃionale prin intermediul colilor, dar i în general, în contextul unei efervescenŃe a vieŃii minorităŃii germane din Banat, încep să pătrundă în a doua jumătate a anilor ´30 primele idei de factură naŃional:socialistă. Ele apar odată cu reîntoarcerea de la studii din Germania a unor fo ti tineri elevi ai „Banatiei”, renumitul liceu german romano:catolic timi orean. După absolvirea studiilor liceale, ace tia i:au continuat studiile în „Reich”, întorcându:se ulterior în ora ca propagatori ai noilor idei politice, naŃional:socialiste însu ite în Reich. O caracteristică fundamentală i o constantă a tezelor promovate de ace tia a fost i cea profund anti:clericală i anti: catolică. Practic, tinerii naŃional:sociali ti declaraseră război, la nivel ideologic, dar adesea i practic, Bisericii i colilor ei, în care î i începuseră educaŃia. Pătrundeau astfel, i în Banat, opinii care nu s:au dovedit a fi altceva decât un mare pericol i o sursă de mari convulsii pentru existenŃa ulterioară a învăŃământului catolic, a întregii dieceze i a credincio ilor ei germani. Cu toate acestea, fiinŃarea a ezămintelor educative de Notre Dame, prin faptul că erau susŃinute i inaugurate de călugăriŃe, cărora nu li se puteau „imputa” alunecări de natură ideologică nici de stânga i nici de dreapta, a devenit gradat una agreată de oficialităŃi. În anii ce au precedat actul din septembrie 1940, statul român i responsabilii din învăŃământ i:au dat seama de importanŃa existenŃei colilor catolice care, prin educaŃia oferită, menŃineau tineretul studios la adăpost de importul de ideile naŃional:socialiste. Cu toate acestea, formaŃiuni de tineret precum „Deutsche Jugendorganisation”, au început să exercite o presiune tot mai mare asupra congenerilor catolici i a colilor confesionale germane, încercând prin acŃiuni i mijloace tot mai îndrăzneŃe câ tigarea i asimilarea acestora în favoarea 24 25 János Szekernyés, Notre Dame..., p. 44:45. Hans Bohn, op. cit., p. 25:26. 148 CLAUDIU CĂLIN, ORDINUL SURORILOR DE NOTRE DAME ÎN DIECEZA DE TIMIȘOARA (1923-1949) ideologiei naziste i a organizaŃiilor de respectiva orientare. Chiar tinerii din seminarul liceal, numit „Emericanum”, teologii de la Academia Teologică, elevele din colile de Notre Dame, erau adesea cu toŃii înscri i din oficiu în organismele asociaŃiei naziste sus:numite i erau antajaŃi, sub perfida supoziŃie de a nu fi buni germani, ca să ia parte la diversele manifestări i serbări naziste. Deja în 1939, DJ:ul a primit din partea statului patronaj asupra chestiunilor de natură organizatorică, ideologică i politică a organizaŃiilor de tineret i a colilor germane. Chestiunea a fost definitivată prin recunoa terea, la 21 noiembrie 1940 a formaŃiunii „Deutsche Volksgruppe in Rumänien” (Grupul Etnic German), ca fiind reprezentantul politic al confraŃilor din Ńară26. Aceasta a întemeiat aproape imediat colile „populare”, pe care trebuiau să le urmeze în mod obligatoriu toŃi copii germani, în paralel începând o tot mai susŃinută campanie, înclusiv în presă, împotriva colilor Surorilor de Notre Dame i a autorităŃii colare diecezane. łelul naŃional:sociali tilor era acela de a arăta că metodele folosite în colile confesionale sunt învechite, retrograde, iar părinŃii nu ar mai trebui să î i trimită copiii la coli catolice. Se dorea difuzarea ideologiei naziste încă de la cele mai fragede vârste, în a a fel, încât credinŃa cre tină i catolică să fie înlocuită la generaŃiile tinere, prin „valori” proprii „rasei superioare”. În acest scop, organismele Grupului Etnic German au încercat să determine autoritatea colară diecezană, prin toate metodele posibile, să îi predea toate colile catolice cu predare în limba germană, inclusiv cele ale Ordinului de Notre Dame. În condiŃiile în care statul român, aliat al Germaniei naziste, predase Grupului Etnic German propriile:i coli cu învăŃământ în limba germană, prin care această formaŃiune exercita o influenŃă politică crescândă în societatea românească, dar mai ales printre cei de acela i neam, după lungi negocieri ale părŃilor, dar i consfătuiri interne ale episcopului cu capitlul i cu decanii, dar mai ales cu NunŃiatura de la Bucure ti, dieceza a hotărât la 16 martie 1942, după o tărăgănare de mai bine de un an, transferarea colilor confesionale cu predarea în limba germană către Grupul Etnic German. Erau excluse institutele proprii ale Ordinului de Notre Dame sau cele cu profil teologic. colile confesionale unde predau surori (în cadrul parohiilor), ca profesoare sau învăŃătoare ori educatoare angajate, erau i ele predate, cu obligaŃia însă de a păstra surorile în posturile determinate. Toate edificiile colare rămâneau proprietatea Bisericii, căreia urma să i se plătească o chirie simbolică (1 leu pe an). Era garantată predarea religiei la toate nivelele, accesul preoŃilor i al surorilor în coli, precum i libera practicare a cultului de către toŃi elevii. Contractul astfel încheiat a fost aprobat de guvernul român prin actul cu numărul 96.240, emis la 26 mai 1942. Ca urmare a parafării acestei înŃelegeri au fost cedate 65 coli primare, 6 gimnazii i două instituŃii educative cu profil comercial27. Nu a durat însă mult i întregul set de prevederi ale contractului a fost încălcat de către Grupul Etnic German. Surorilor nu li s:a mai plătit salariul, preoŃilor sau cateheŃilor le:a fost tot mai des refuzat accesul în coli pentru predarea religiei, tinerilor li se spunea că practicarea credinŃei cre tine este nesănătoasă, arhaică i cu 26 27 Dr. iur. civ. Franz Kräuter, Meine „Schuld” und meine Sühne, Herausgegeben vom Kreisverband Karlsruhe der Landsmannschaft der Banater Schwaben in Deutschland e.V., Timi oara, Imprimeria „Mirton”, 1995, p. 42: 45 i în lucrarea aceluia i autor Erinnerungen aus meiner christlich demokratischen Dienstzeit, tipărită ca i manuscris într:o primă ediŃie în 1967, Freiburg in Breisgau/Günterstal, Rota:Druck, p. 182,:183, 215:218, 220, 267. Arthur Funk, Aus der Geschichte der Rumänischen Provinz der Armen Schulschwestern Unserer Lieben Frau, fără an, p. 8:9, manuscris dactilografiat păstrat în ADT, precum i în Hans Bohn, op. cit., p. 24:28. 149 IDENTITATE I ALTERITATE 5 rădăcini iudaice, ceea ce contravenea ideologiei naziste. Se exercitau presiuni inclusiv pentru acapararea unor proprietăŃi ale ordinului de Notre Dame. În unele parohii, tinerii naŃional:sociali ti au perturbat grav desfă urarea serviciilor liturgice în biserici i în proximitatea acestora. Ca urmare a acestor evoluŃii, scade foarte mult i numărul elevelor colilor de Notre Dame. Motivul era că multora le era frică să urmeze cursurile unor coli confesionale deoarece, în cazul în care doreau să studieze în universităŃi, li se creau greutăŃi sau erau acceptate foarte greu. SituaŃia a durat însă doar doi ani colari, mai precis 1942/1943 i 1943/1944, deoarece după 1944, Grupul Etnic German i:a încetat definitiv activitatea. Din acest moment au urmat alte negocieri grele: recuperarea colilor de către Biserică i dovedirea faptului că aceasta nu avusese nici o implicare de natură ideologică, naŃional:socialistă, că actul din 1942 nu fusese niciodată punctual respectat de organele politice germane i că, de fapt, episcopul nu făcuse acest pas din proprie iniŃiativă, ci forŃat de Grupul Etnic, sprijinit de guvernul Antonescu. Trebuia dovedit inclusiv faptul că instituŃiile educative au fost cedate în baza unei chirii anuale simbolice i nu fuseseră niciodată scoase din proprietatea Bisericii28. În anii 1943 i 1944, mai multe coli, printre care cele din Varia i Periam, au fost puternic afectate de bombardamentele aliate. Cele mai mari pagube le:a suferit însă liceul i internatul din Timi oara:Iosefin, lovite în 16–17 iunie i 3 iulie 1943. Aflându:se în imediata apropiere a gării Timi oara, complexul colar a fost supus unui puternic tir aerian, în urma căruia s:a iscat i un puternic incendiu. Răsturnarea de situaŃie din august 1944 nu a făcut decât să schimbe rolurile, atacurile aeriene i distrugerile urmându: i cursul, în plus prezenŃa Armatei Ro ii s:a resimŃit odată cu debutul lunii septembrie 1944. Datorită acestor evoluŃii, noviciatul a fost mutat în clădirile din Timi oara:Cetate, PiaŃa Huniade. Cea mai grea situaŃie o avea însă, de departe, coala i casa surorilor de Notre Dame din strada Aurora, a a:numita „Marienheim”, care fiind situată la marginea ora ului, datorită spcificului ei gospodăresc i agricol, era cel mai puternic expusă. În apropierea sediului ei, a funcŃionat, până în 1944, un lagăr pentru prizonierii ru i, capturaŃi de armatele română i germană29. După august 1944 acesta a fost „reprofilat”, fiind destinat soldaŃilor germani i unguri prin i în luptele din Banat i din jurul Timi oarei. În aceea i zonă au fost înhumaŃi, în gropi comune, azi nemarcate, cei decedaŃi în timpul captivităŃii. În urma deciziei de la 23 august, deŃinuŃii ru i au fost eliberaŃi din acest lagăr, mulŃi fiind adăpostiŃi în anexele gospodăre ti, în parcul i pe terenurile agricole ale surorilor de Notre Dame, de la Marienheim. Aici ei au găsit adăpost, chiar i hrană i îngrijire. Unii s:au oferit chiar să lucreze, în schimbul întreŃinerii, astfel că nu s:au înregistrat nici un fel de probleme sau pagube pentru surori pricinuite de prizonieri, până la sosirea Armatei Ro ii. Se spune chiar, că după război, unii dintre prizonieri au cerut să fie reprimiŃi, la muncă, în serviciul surorilor!30 Datorită tirurilor artileriei, poziŃionată în apropierea casei, dar i al bombarda: mentelor germane, întreg etajul clădirii a fost evacuat, bunurile fiind adăpostite în pivniŃe. Surorile se adăposteau fie în adăpostul propriu (pivniŃa), fie în cea a vilei 28 29 30 Dr. theol. Franz Kräuter, op. cit., p. 140:143. Matricolele de deces ale parohiei romano:catolice Timi oara II Fabric, precum i duplicatele acestora, păstrate în Arhiva Diecezană Romano:Catolică de Timi oara, înregistrează pentru anii 1944:1945 mai multe cazuri de înhumări de soldaŃi, asistate de preoŃii catolici. Hans Bohn, op. cit., p. 28:29. 150 CLAUDIU CĂLIN, ORDINUL SURORILOR DE NOTRE DAME ÎN DIECEZA DE TIMIȘOARA (1923-1949) episcopale, situată lângă sediul lor. În noaptea de 16 spre 17 septembrie 1944, surorile se aflau în aceste subsoluri, când Armata Ro ie i:a făcut intrarea pe proprietatea lor. În doar două nopŃi au fost devastate beciurile, toate bunurile adăpostite au fost vandalizate. În total 37 de hectolitri de vin au fost sustra i din beciuri, lăsaŃi să se scurgă ori consumaŃi. Se spune că vinul scurs în pivniŃe atinsese nivelul de un sfert de metru. Cu greu au putut să Ńină beciurile închise i să se ascundă peste noapte de soldaŃii beŃi, care încercau să pătrundă peste tot. Peste zi au putut să iasă, constatând jaful produs. Discret, deghizate în haine civile, ele au încercat să plece i să se refugieze în ora , la puŃinele familii germane sau chiar evreie ti, care mai erau dispuse să le primească. Cu toate acestea, mai rămăseseră în casă 16 surori i propriul preot: confesor. După ce i:au ascuns întregul avut mobil, haine i obiecte personale, într:o cameră ce era considerată cea mai sigură, toate cele 16 surori, împreună cu preotul, au fost adăpostite de o doamnă de origine iudaică. Lini tindu:se întrucâtva situaŃia, în data de luni, 18 septembrie, călugăriŃele s:au grăbit să se întoarcă acasă. SoldaŃi sovietici sau români, civilii din ora , dar i din DumbrăviŃa (satul cel mai apropiat), jefuiau în voie casa, distrugând tot ceea ce nu le era de folos. U ile au fost smulse, încuietorile rupte, capela casei – la început neatinsă, a căzut pradă furiei proletare a osta ilor sovietici care au intrat, răsturnând toate statuile i distrugând icoanele. Din fericire potirele, ciboriile i monstranŃa au fost salvate încă la plecarea din casă a călugăriŃelor. Pe toată durata acestui „asediu”, contactul surorilor cu provincialatul din Iosefin a fost totalmente întrerupt. Nu se tie prin ce mijloace au aflat călugării salvatorieni din Mehala de situaŃia gravă a surorilor, dar cert este că ei au în tiinŃat imediat provinciala. Canonicul Josef Plesz a sosit în ziua următoare i le:a luat pe surori în ora , fiind adăpostite în mănăstirea din Timi oara:Cetate. La Marienheim, în două zile dispăruseră complet, printre multe altele, cele două case pentru stupii de albine, anexa pentru presa de vin, cu tot cu uneltele ei, opronul de lemne i multe alte obiecte utile acestei excepŃionale gospodării: coală. În locul căminului pentru eleve, din cadrul casei, a fost imediat adăpostit de către Armata Ro ie un spital pentru prizonierii germani i unguri. Luptele din septembrie:octombrie 1944 din zona ora ului Sânnicolaul Mare le:au determinat pe surorile de aici să se pună la adăpost în mănăstirea din Periam, iar câteva dintre ele s:au alăturat refugiaŃilor care, înspăimântaŃi de înaintarea Armatei Ro ii, au ales să: i părăsească tot avutul i să fugă, în Germania, prin Ungaria. Surorile rămase la Periam, în mănăstirea locală, dar i cele din Sânnicolaul Mare, au trăit clipe de co mar, fiind supuse permanent jignirilor soldaŃilor sovietici, ameninŃate i izolate de lume. Cu greu au reu it, prin intermediul vreunui militar mai lini tit, să primească cele necesare hranei. În tot acest timp, mănăstirea i coala din Sânnicolau au fost jefuite, sovieticii dinamitând pur i simplu u ile pentru a pătrunde în unele încăperi31. Pe fondul întoarcerii armelor împotriva Germaniei naziste, autorităŃile române au ordonat internarea tuturor cetăŃenilor germani, civili, care se aflau la acel moment în Ńară. Prin această hotărâre au fost deŃinute în lagărul de la Târgu Jiu i ase surori de Notre Dame, pentru a fi transferate ulterior la Turnu Măgurele. Surorile Maria Hedwigis Haberl, M. Viola Haberl, M. Cassilda Wörtz, M. Friedenanda Rasp, M. Michaela Hofmann i M. Solina Bachmeier veniseră din Germania, tocmai pentru că 31 Hans Bohn, op. cit., p. 30:31. 151 IDENTITATE I ALTERITATE 5 regimul nazist le interzisese acolo practicarea activităŃii de natură pedagogică i educativă, iar în România ele puteau profesa nestingherite în colile proprii ordinului. Regimul de detenŃie a fost unul extrem de dur, mai ales lipsa hranei a fost una acută în centrul de la Târgu Jiu. La Târgu Măgurele, ca o ironie a sorŃii, ora ul fiind situat la Dunăre, tocmai apa de băut lipsea, iar clima era i ea dificil de suportat. Cu greu s:a obŃinut, într:o primă fază, permisiunea de a putea fi trimise pachete surorilor concentrate. După o altă lungă serie de petiŃii i intervenŃii s:a reu it eliberarea călugăriŃelor i acordarea permisiunii de a părăsi Ńara cu destinaŃia Germania32. SituaŃia filialei din OraviŃa a fost i ea una deosebit de rea pe timpul existenŃei Armatei Ro ii în zonă. InflaŃia domnea la modul general, fapt care făcea ca veniturile surorilor să fie extrem de greu de realizat, fie i numai pentru a asigura hrana de zi cu zi. Ele erau nevoite să muncească zilnic inclusiv în gospodării, ca ziliere, iar seara mai reu eau să ofere meditaŃii la pian sau alte materii. Parohia contribuia lunar la veniturile lor cu o mică sumă provenită din donaŃiile făcute de credincio i la cutia Sfântului Anton. Elevele erau puŃine i adesea, la rândul lor, provenite din familii sărăcite i aflate în necazuri. PrezenŃa Armatei Ro ii la Timi oara a însemnat pentru surorile de Notre Dame părăsirea temporară a caselor lor, împreună cu colile aferente. Fiind situate central i având încăperi numeroase i spaŃioase, ele au fost Ńinta predilectă a sovieticilor, atât pentru jaf, cât i pentru încartiruirea militarilor. Primele evacuate au fost casele de la Marienheim, din Timi oara:Cetate i Timi oara:Fabric. Surorile din casele rechiziŃionate s:au refugiat la orfelinatul din Iosefin i în provincialat. La 22 decembrie 1944, a venit însă ordinul ca întregul provincialat, colile, internatul, într:un cuvânt întregul complex de clădiri al ordinului i colilor de Notre Dame, să fie evacuat33. Chestiunea era cu atât mai dramatică cu cât 250 de surori rămâneau fără adăpost în mijlocul iernii! tirea evacuării s:a răspândit rapid în întreg ora ul. Unii oameni s:au gândit să le ofere ajutor surorilor, mulŃi însă dădeau târcoale complexului pentru a dezlănŃui jaful. Se spunea chiar: „MergeŃi la mănăstire, acolo toată lumea se poate alege cu ceva!” O dată cu evacuarea, s:a pornit jaful. PiviniŃele, cămările de alimente erau golite în timp ce surorile asistau neputincioase, fiecare având pregătit micul geamantan personal pentru a se putea evacua. Provinciala Maria Alexandra Rabong – cea care a opus rezistenŃă i nazi tilor într:un mod deosebit de îndrăzneŃ obŃinând păstrarea colilor de Notre Dame – a ordonat în acel moment surorilor să se reîntoarcă până la ultima i să nu părăseasca clădirea. IntenŃia provincialei a fost de a îndemna populaŃia la a protesta pe străzi, în ultimul moment însă, episcopul Augustin Pacha a reu it să obŃină retragerea ordinului de evacuare, evitând intenŃia protestatară a surorilor. În această amară clipă de bucurie, călugăriŃele de Notre Dame au putut sărbători Crăciunul în iubita lor mănăstire din Iosefin. Abia după ie irea sovieticilor din ora i plecarea din clădiri, urmate de săptămâni de curăŃenie drastică, edificiile au putut fi redate scopului lor mănăstiresc i colar. Casa din Timi oara:Cetate însă, acum perfect igienizată, a fost din nou rechiziŃionată, autorităŃile române, mai precis inspectoratul de poliŃie transformând:o în lagăr pentru cetăŃenii români de origine germană, care se 32 33 Ibidem, p. 31 Claudiu Călin, „Dieceza de Timi oara între anii 1948:1989”, în vol. DănuŃ Dobo (coord.) Biserica Romano Catolică din România în timpul prigoanei comuniste (1948 1949), Ia i, Editura Sapientia, 2008, p. 108:112. 152 CLAUDIU CĂLIN, ORDINUL SURORILOR DE NOTRE DAME ÎN DIECEZA DE TIMIȘOARA (1923-1949) refugiaseră în lunile septembrie i octombrie în Ungaria i Germania, o dată cu armata germană aflată în retragere, i care fuseseră somaŃi să se întoarcă în Ńară. Cine nu se supunea i nu dădea curs ordinului de întoarcere era declarat criminal de război. Întreaga clădire, formată dintr:un local de învăŃământ, dar i de rugăciune, curat i lini tit, a devenit un adăpost pentru sute de persoane, spaŃiu de audieri i interogatorii, un perimetru în care oameni deŃinuŃi erau nevoiŃi să convieŃuiască în condiŃii improprii. Abia la 29 martie 1946, autorităŃile au desfiinŃat lagărul, clădirea fiind transformată în coală rusească. Surorilor le:a fost lăsat doar micul internat i câteva anexe, în care trebuiau să fie adăpostite atât coala, cât i dormitoarele elevelor i camerele surorilor34. Ziua de 15 ianuarie 1945 rămâne drept data cea mai neagră pentru germanii din România. Acum au început deportările în URSS pentru toŃi tinerii i tinerele, bărbaŃii i femeile, care erau apŃi de muncă. S:a dorit trimiterea inclusiv a preoŃilor, călugărilor i călugăriŃelor, dar prin eforturile i intervenŃiile episcopului Pacha pe lângă NunŃiatură (aceasta intervenind la rândul ei pe lângă Sfântul Scaun) i pe lângă autorităŃile române, s:a reu it exceptarea acestor categorii. Cu toate acestea, un număr de aproximativ zece preoŃi, preponderent din judeŃul Cara :Severin, au fost ridicaŃi i du i la muncă forŃată în Siberia. Listele persoanelor ce urmau a fi strămutate în URSS conŃineau însă i nume ale unor surori tinere sau ale foarte multor novice, postulante i candidate la viaŃa monastică, aflate deja în mănăstire. Problema care se punea era una atât umanitară, cât i morală: în primul rând, deoarece nimeni nu concepea trimiterea unor tinere la muncă forŃată, iar în al doilea rând, pentru că aceste fete intraseră de bună voie în mănăstire, părinŃii lor având i ei încredere că în aceste a ezăminte fiicele lor vor duce o viaŃă consacrată lui Dumnezeu, dar, în acela i timp i sigură, ferită de multe pericole i frământări sociale. După îndelungi negocieri purtate de surori i conducerea episcopiei cu comandamentul Armatei Ro ii din ora , agasaŃi de insistenŃa provincialei superiorii militari au spus: „Dacă mâine dimineaŃă toate aceste tinere vor apărea în faŃa noastră îmbrăcate în haine de călugăriŃă, atunci vor fi scutite de la deportare.” În aceea i noapte de 14 spre 15 ianuarie 1945, a avut loc în capela surorilor – aflată temporar în pivniŃa de lemne a clădirii noi, alăturată provincialatului din Iosefin : înve mântarea tuturor candidatelor la viaŃa monastică în Ordinul de Notre Dame, indiferent de vârsta pe care o aveau i care se aflau la acel moment în încinta mănăstirii. Unsprezece candidate, cu vârste cuprinse între 18 i 24 de ani au devenit surori într:o deosebită ceremonie secretă, rămasă unică în istoria ordinului, care număra pe atunci 11.000 de membre în întreaga lume35. Vara anului 1945 a însemnat revenirea la munca de educare a copiilor i tinerilor. În dificilele condiŃii datorate războiului aflat în faza sa finală, a alianŃei politice a României cu Uniunea Sovietică, dar i a „mo tenirii” lăsate de Grupul Etnic German, surorile au fost chemate în mod insistent de către preoŃii din satele germane bănăŃene pentru a deschide coli i grădiniŃe. Prime solicitări în acest sens, au parvenit în 34 35 ADT, Fond Ordine Călugăre ti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „Requirierung der Häuser 1944:1948” (RechiziŃionarea caselor), nenumerotat. Claudiu Călin, „Dieceza de Timi oara între anii 1948:1989”, p. 110; Hans Bohn, op. cit., p. 33; Dr. theol. Franz Kräuter, Erinnerungen..., p. 148. Înve mântările din ianuarie 1945 se reflectă i în Registrul Personal de învăŃământ din Ordul Surorilor de Notre Dame, Timi oara, vol. 1 i 2. În rubrica „Einkleidung” (Înve mântare) este trecută data de 14 ianuarie 1945. 153 IDENTITATE I ALTERITATE 5 provincialatul din Timi oara de la Sânmartin (jud. Arad), agu, Zădăreni, Remetea Mică, Măureni i Zăbrani. Cererea parohului din agu rămâne cutremurătoare în acest sens: „Surorile de Notre Dame să fie pentru copii no tri nu doar învăŃătoare i educatoare, dar i mame în locul femeilor deportate în Rusia!” În acest context, provinciala a trimis în comunităŃile arătate câte două sau trei surori, fiind redeschise grădiniŃe i coli, acolo unde până mai ieri funcŃionaseră colile „populare” ale Grupului Etnic. În vederea începerii anului colar 1948/1949 i a înscrierilor elevilor la diversele coli i licee a fost convocată, în vara lui 1948, o edinŃă de lucru cu toŃi directorii i responsabilii învăŃământului din Timi oara. În cadrul acesteia li s:a comunicat surorilor, într:o manieră deosebit de protocolară, faptul că: „PuteŃi să activaŃi i să predaŃi i mai departe în colile Dumneavoastră, doar dacă veŃi depune haina călugărească!” Răspunsul acestora a fost unul evident negativ, fapt care a dus la excluderea lor din sălile de clasă, mai ales că noul regim instaurat hotărâse prin decretul 176 din 3 august 1949, desfiinŃarea învăŃământului confesional din România. Lipsite de sursa elementară de existenŃă, surorile au fost izolate în acele clădiri ale ordinului care nu serviseră drept coli, ci aveau doar un caracter mănăstiresc. În astfel de condiŃii, trailul zilnic le era asigurat de fostele eleve i de familiile timi orene recunoscătoare, care le aduceau comenzi de croitorie i de lucru de mână. DesfiinŃarea ordinelor călugăre ti a fost anunŃată prin convocarea la Bucure ti a provincialelor i responsabililor tuturor ordinelor călugăre ti din România. Statul hotăra faptul că nu mai aveau voie să funcŃioneze în întreaga Ńară decât trei mănăstiri catolice: la Maria: Radna, Pope ti Leordeni i Timi ul de Sus. Noua provincială, Maria Xaveria Aubermann/Keresztes, a propus autorităŃilor transformarea casei de la Marienheim, de lângă Timi oara, într:un centru unic pentru Banat al surorilor de Notre Dame, însă solicitarea i:a fost imediat respinsă. OficialităŃile excludeau continuarea oricărei forme de viaŃă monastică romano:catolică în afara celor trei centre deja enumerate. Surorile care nu doreau să facă parte din acele centre, trebuiau să se întoarcă în sânul familiei sau, dacă erau în vârstă, să se interneze într:unul din căminele de bătrâni etatizate. CălugăriŃele primeau „dreptul” de a se angaja, ca i mână de lucru necalificată, în intreprinderile de stat. În aceste condiŃii majoritatea surorilor tinere au hotărât să se întoarcă la familiile lor, aproape o sută dintre ele au cerut plecarea definitivă în străinătate, iar restul a intrat în diverse servicii, fie în diverse instituŃii sau la familii, uneori chiar în calitate de femei de serviciu. În unele cazuri fericite s:a reu it repartizarea unora dintre ele ca i sacristane sau organiste pe lângă parohii, fapt care le: a permis, în secret ani îndelungaŃi, continuarea activităŃilor educative. La data de 15 august 1949, după ce întregul avut al ordinului fusese inventariat i preluat de către stat36, în ziua în care, de regulă, se celebrau ceremoniile de înve mântare a tinerelor candidate, toate călugăriŃele au trebuit să depună hainele monastice, să îmbrace altele, civile, i să părăsească definitiv mănăstirea. Mai tragică a fost situaŃia surorilor trimise 36 Conform „Inventarului General” al Mănăstirii Surorilor de Notre Dame, Timi oara IV, această operaŃiune fusese realizată deja la 3 august 1948, doar Inventarul B, „de mobilier” cuprinzând 35 de pagini dactilografiate! Inventarierea clădirii colii i mănăstirii din cartierul Fabric a durat mai multe zile i s:a încheiat la 23 iulie 1948. Vezi ADT, Fond Ordine Călugăre ti, Subfond Notre Dame Schwestern, Dosar „Verschiedene Akten” (Acte diverse), nenumerotat. 154 CLAUDIU CĂLIN, ORDINUL SURORILOR DE NOTRE DAME ÎN DIECEZA DE TIMIȘOARA (1923-1949) la Maria Radna, în deja jefuita i distrusa mănăstire a franciscanilor. Între 1949–1952, i din cauza vârstei, dar mai ales a condiŃiilor precare de igienă i hrană, aici au decedat 17 surori. Datorită semnalării unor cazuri de holeră în mănăstirea suprapopulată, atât de călugări, cât i de călugăriŃe, autorităŃile au hotărât, la 26 mai 1952, evacuarea grabnică a conventului i separarea surorilor în două grupe: una a fost transportată la Oră tie, într:un fost convent franciscan, iar cealaltă deplasată lângă Bucure ti, la Pope ti:Leordeni37. În loc de deznodământ Pentru a concluziona, menŃionăm că în anul 1948, în momentul desfiinŃării învăŃământului confesional, funcŃionau pe cuprinsul diecezei romano:catolice de Timi oara un număr de 28 de centre ale Ordinului de Notre Dame, începând de la casa:mamă din Timi oara IV:Iosefin i încheind cu filiala din Remetea Mică, ce număra două surori, fără a cita prezenŃele lor în diecezele de Alba Iulia sau Oradea. Ordinul număra 420 de membre de cele mai diferite vârste i nivele de pregătire, fiind cel mai numeros de acest gen din dieceză i unul dintre cele mai mari din România38. În ciuda persecuŃiilor, a arestării unora dintre surori – o amintim aici în mod deosebit pe Sr. Maria Gerta Kernweisz, viitoare provincială clandestină, care a fost reŃinută i întemniŃată între 1951–1956, fără ca nimeni să poată ti unde se află – dar i a concentrării forŃate în centrele deja amintite, ele i:au reluat în secret activitatea, reorganizându:se, astfel că, după 1990 s:au putut, oficial, reuni i relua viaŃa în comunitatea monastică, la Timi oara, tot în cartierul Iozefin, însă într:un cadru cu totul i cu totul nou. Începând din anul 2002, ele au deschis o grădiniŃă lângă biserica parohială din Timi oara IV Iozefin pe care au construit:o din temelii i pe care o slujesc atât surori tinere, cât i educatoare laice. 37 38 Hans Bohn, op. cit., p. 34:42. Schematismus Cleri Dioecesis Timi oarensis pro Anno Domini 1948, Timi oara, Typis Typographiae „Victoria”, 1948, p. 88:92. 155 Aspecte ale identităŃii confesionale la începutul mileniului III. Studiu de caz: Biserica Greco Catolică din România∗ Ciprian Ghi a Identitatea confesională este unul din aspectele fundamentale ale vieŃii oricărei comunităŃi ecleziale, iar de felul în care ea este percepută i asimilată de cler i de credincio i depinde, în mare măsură, existenŃa, continuitatea i dezvoltarea unei Biserici. Elementele sale componente (credinŃa, ritul, TradiŃia, tradiŃiile, istoria, specificul instituŃional, relaŃiile de alteritate confesională, respectiv legătura cu ideea i mi carea naŃională) sunt transmise înspre cler i credincio i prin intermediul unui discurs identitar specific, elaborat de ierarhie i de elita intelectuală a Bisericii i promovat apoi de preoŃime printr:o serie de mijloace specifice: carŃi de propagandă, catehisme, predici, bro uri, calendare, cărŃi de rugăciuni, presă bisericească i laică, lucrări de istorie bisericească, activitatea asociaŃiilor preoŃe ti i laice, activitate pastorală. Începuturile acestei acŃiuni se găsesc, în Biserica Greco:Catolică, în vremurile păstoririi lui Ioan Inochentie Micu Klein i apoi odată cu apariŃia la Blaj a primei lucrări tipărite, Floarea adevărului, din 1750, un adevărat abecedar al elementelor constitutive ale identităŃii confesionale a românilor uniŃi. De la 1700 i până astăzi, Biserica Greco:Catolică a evoluat din perspectiva construirii i consolidării identităŃii confesionale a credincio ilor săi trecând prin mai multe etape importante. S:a pornit de la ideea acceptării celor patru puncte florentine „ i nimic mai mult”, pentru a se realiza, în timp, că unirea cu Biserica Romei însemna, în practică, „mult mai mult decât atât”. Trecerea de la „unirea cea dintâi”, a a cum definea Octavian Bârlea modelul florentin de unire (adică unirea a două Biserici considerate egale, prin acceptarea celor 4 puncte florentine, dar cu respectarea integrală a tradiŃiei, ritului, disciplinei i autonomiei fiecăreia din cele două părŃi), la „unirea cea de:a doua”, în care elemente latine intrau în practica Bisericii Unite la nivel dogmatic, disciplinar, jurisdicŃional i chiar i ritual, s:a făcut treptat, începând însă chiar din primele zile ale unirii. Procesul s:a accelerat în timp datorită evoluŃiei relaŃiei dintre Biserica Greco:Catolică i Biserica Romei, a conflictelor inter:confesionale care au afectat populaŃia românească din Ardeal mai ales în secolul XVIII, rămânând însă o constantă până în ziua de azi, a relaŃiei cu statul (fie el Imperiul Habsburgic, sau ulterior Imperiul Austro:Ungar, ori în perioada României interbelice), dar i datorită resimŃirii unei nevoi acute, venite din interiorul Bisericii Unite, de a se moderniza, la nivelul structurii organizatorice, administrative, disciplinare sau educaŃionale. Iată doar o parte din elementele de origine latină, care au intrat în viaŃa Bisericii Unite de:a lungul evoluŃiei sale istorice: ∗ Studiul de faŃă a fost realizat în urma unei cercetări efectuate în cadrul proiectului „Alte Grenzen und Neue Fronten – die Orthodoxie und die Europäische Integration”, finanŃat de FundaŃia Volkswagen, director de proiect: prof. dr. Thomas Bremer (Facultatea de Teologie Catolică – Universitatea din Muenster, Germania). 156 CIPRIAN GHIȘA, ASPECTE ALE IDENTITĂȚII CONFESIONALE LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III... ‒ elemente dogmatice i sacramentale: punctele florentine (inclusiv punerea lor în practica liturgică: pomenirea papei – vezi Liturghierul din 1905; rugăciunea pentru sufletele din purgator; introducerea lui Filioque in crez – menŃionăm însă că în acest caz, aceasta a fost o raritate până la 1948, singura lucrare în care Filioque este trecut în simbolul de credinŃă a fost Flacăra credinŃei, o carte de rugăciuni apărută la Oradea în 1931); epicleza; indisolubilitatea matrimoniului (la care se adaugă destul de multe alte aspecte ce Ńin de dreptul matrimonial – spre exemplu interzicerea celei de:a doua căsătorii a preoŃilor); dogma infailibilităŃii papei; dogma Imaculatei ConcepŃii; ‒ elemente ce aparŃin de rit i practici rituale: reducerea numărului de sărbători – de la peste 50 la mijlocul secolului XVIII la 21–22 în prima jumătate a secolului XIX; renunŃarea treptată la cinstirea unor sfinŃi specifici Bisericii Ortodoxe (cazul cel mai celebru este al Sfintei Paraschieva – primele încercări de scoatere a ei din calendar au fost făcute în a doua jumătate a secolului XVIII); botezul prin „stropire” i nu prin „scufundare” – menŃionat deja la începutul secolului XIX; introducerea devoŃiunilor latine ca i Rozariul – a doua jumătate a seco: lului XIX, Calea Crucii – încă din prima jumătate a secolului XIX; introducerea treptată a unui vocabular liturgic specific, care a înlocuit cuvintele de origine slavonă cu echivalentele lor latine, într:un demers început din a doua jumătate a secolului XVIII i care a avut punctul culminant în perioada activităŃii lui Timotei Cipariu – vezi Liturghierul lui Cipariu din 1870 – au apărut astfel o serie de cuvinte care au devenit o adevărată marcă identitară pentru greco:catolicii români – „spirit” în loc de „duh”, „îndură:te” în loc de „milue te” etc.; aspecte vestimentare – brâul ro u pentru protopopii actuali (prima jumătate a secolului XIX), reverenda latină a episcopilor (din sec. XIX); folosirea ministranŃilor în timpul liturghiei (pomeniŃi încă înainte de 1850); ‒ aspecte ce Ńin de organizarea instituŃională: instituŃia vicariatului general (încă din 1701) sau a vicarilor foranei (1786, 1809); protopopii actuali, vice:proto: popii i administratorii protopope ti (perioada păstoririlor lui Ioan Bob i Ioan Lemeni); consistoriul (inclusv mănăstirea Sfânta Treime din Blaj a func: Ńionat ca un consistoriu într:o formulă sugerată chiar de bula Rationi Congruit din 1721, de întemeiere a episcopiei de Făgăra ); capitlul – 1807 etc. ‒ aspecte de drept canonic: introducerea treptată a numeroase elemente de drept canonic latin care au venit să suplinească i să completeze Pravila, care se dovedea tot mai puŃin aplicabilă în cazul Bisericii Unite din Transilvania – dreptul canonic latin s:a predat la seminarul blăjean încă de la începutul secolului XIX. A adar, este o diferenŃă semnificativă între sintagma care a stat la baza unirii „credinŃă catolică i rit grec” i practica efectivă a vieŃii biserice ti în evoluŃia ei din secolul XVIII încoace. Or, această realitate a fost determinată de condiŃiile efective de după 1700. Era evident că pentru Biserica Romei, pentru iezuiŃii care au negociat cu clerul român din Ardeal sau pentru oficialii Bisericii de la Viena sau Roma, formula „patru puncte florentine i nimic mai mult” nu putea rămâne în picioare, iar completarea „ i tot ceea ce propovăduie te i crede” Biserica Romei, prezentă în a treia declaraŃie de unire, deschidea calea pentru introducerea tuturor elementelor de 157 IDENTITATE I ALTERITATE 5 credinŃă catolice. Iar Roma, după Conciliul de la Trento, nu era dispusă la negocierea aspectelor legate de credinŃă. Pe de altă parte, sintagma „unirea s:a făcut în credinŃă i nu în rit”, lansată oficial de Floarea adevărului la 1750, descria aceea i realitate. Mesajul era însă dublu, pentru că, pe lângă sublinirea necesităŃii de a crede elementele credinŃei catolice în integralitatea lor, lăsa deschisă calea evoluŃiilor în domeniul ritual. Iar literatura greco:catolică ulterioară a subliniat în dese rânduri faptul că în cadrul Bisericii Catolice există mai multe rituri, iar pentru mântuirea sufletului, decisivă este trăirea credinŃei i nu specificul ritualic. Toate aceste elemente latine, care au intrat în practica Bisericii Greco:Catolice, i:au conferit acesteia un specific aparte, au individualizat:o în timp faŃă de Biserica Ortodoxă din Transilvania i apoi din România, în condiŃiile unei relaŃii de alteritate marcată de numeroase momente de tensiune i conflict. La 1948, momentul în care Biserica Greco:Catolică a fost suprimată prin decretele regimului comunist instalat de câteva luni în România, această Biserică avea o identitate confesională specifică, îmbinând elemente răsăritene i latine. În secolul XVIII, polemi tii ortodoc i punctau faptul că această combinaŃie făcea ca Unirea să fie „a treia cale”, observaŃie menită să aibă un accent acuzator i ironic. Indiferent de aceasta, Biserica Greco:Catolică i:a construit un profil individualizat, păstrând intactă credinŃa catolică, dar dezvoltând i adaptând o TradiŃie proprie pornind de la ritul grec i tradiŃiile răsăritene. În istoriografia ultimelor decenii, istoricul Nicolae Gudea a realizat o scurtă analiză sintetizatoare a acestor evoluŃii, într:unul din articolele sale. Domnia sa arată că formarea identităŃii confesionale a Bisericii Române Unite a fost un proces evolutiv care a ajuns la apogeu în perioada interbelică, „când s:au consolidat atât tradiŃiile orientale, cât i, mai ales, inovaŃiile latine”. „Examenul a fost dat” în timpul persecuŃiei comuniste. În opinia sa, componentele greco:catolicismului sunt: legea românească (organizarea ierarhică, dependenŃa canonică, liturghia slavonă, posturi, sărbători) i „instituŃii, idei i influenŃe impuse sau preluate de la catolici”. Între elementele care au consolidat „chemarea endemică spre Occident, spre Roma”, sunt amintite: coala, educaŃia, curentul cultural naŃional reprezentat de coala Ardeleană, curentul latinist, influenŃele latine de la nivel administrativ, instituŃional, disciplinar, pastoral sau dogmatic; contactele directe cu Biserica Catolică în general; efervescenŃa pietăŃii catolice latine după Conciliul Vatican I – marianismul, devoŃiuni latine ca Rozariul, Calea Crucii etc., rugăciuni pentru sfinŃii latini, practici latine de cult, pelerinaje1. Dintr:o cu totul altă perspectivă, privind dinspre Roma de data aceasta, identi: tatea Bisericii Greco:Catolice a fost prezentată pe scurt i în scrisoarea apostolică a papei Ioan Paul II din anul 2000, dată cu ocazia celebrării celui de:al treilea centenar al unirii. Suveranul Pontif pornea de la principiile de unitate a credinŃei, respectiv de unitate în diversitate i vorbea de păstrarea nealterată a ritului i tradiŃiilor proprii Bisericii Unite. Arată că la baza unirii au stat Conciliile de la FlorenŃa i Trento (menŃionarea conciliului tridentin este extrem de importantă) i aminte te de nevoia spirituală a românilor de a se afla în comuniune cu Roma, mai ales în condiŃiile în care ei s:au aflat în mijlocul „tragediei divizării” dintre Apus i Răsărit. Românii au luptat astfel pentru refacerea unităŃii Bisericii, fiind un model pentru toŃi. Pomenindu:i apoi 1 Nicolae Gudea, „Biserica Română Unită (Greco:Catolică) între chemarea endemică spre Occident i difi: cultăŃile orientale actuale”, în Studia Universitatis Babe Bolyai. Theologia Catholica, XLVII, 2003, nr. 1, p. 109:120. 158 CIPRIAN GHIȘA, ASPECTE ALE IDENTITĂȚII CONFESIONALE LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III... pe Atanasie Anghel, Inochentie Micu i Petru Pavel Aron, respectiv sinoadele provinciale din 1872, 1882 i 1900, papa chema la o reanalizare a documentelor istorice i canonice ale Bisericii Unite, pentru a evidenŃia „aspecte fundamentale pentru tradiŃia teologică, liturgică i spirituală a Bisericii Greco:Catolice din România”. Papa Ioan Paul II î i încheia scrisoarea prin referirea la vocaŃia specifică a Bisericilor Orientale aflate în comuniune cu Roma2. Textul poate fi interpretat ca o încurajare din partea pontifului pentru Biserica Unită din România de a: i cunoa te i promova specificul i patrimoniul identitar dezvoltat pe parcursul celor trei secole de istorie. În perioada care a urmat RevoluŃiei din 1989, odată cu rena terea Bisericii Greco: Catolice Române Unite cu Roma, una din temele care a revenit în atenŃie i care a rămas de actualitate în dezbaterile din interiorul bisericii a fost tocmai specificul său identitar. Întrebarea: „ce înseamnă să fii greco:catolic în anul 2000?” a căpătat o importanŃă deosebită în condiŃiile în care rena terea i viitorul Bisericii Ńin de modul în care noua comunitate de credincio i, redusă numeric faŃă de perioada interbelică, î i asumă, înŃelege i se încadrează în parametrii unei identităŃi confesionale mult schimbate faŃă de deceniile dintre cele două războaie mondiale din cauza evenimentelor care au avut loc după 1948. Perioada ilegalităŃii a influenŃat decisiv percepŃia oamenilor i modul de raportare la dualismul clasic al raportului dintre „credinŃa catolică i ritul grec”. Vom reveni asupra acestei realităŃi mai jos. În principiu, în ultimii ani, ierarhia greco:catolică a prezentat, cu diferite ocazii, viziunea proprie asupra identităŃii Bisericii. Descriind Biserica Greco:Catolică într:o alocuŃiune susŃinută, în 13 octombrie 2010, în cadrul celei de:a cincea Adunări Generale a Sinodului Episcopilor pentru Orientul Mijlociu, care a avut loc la Roma, episcopul de Oradea, Virgil Bercea, amintea faptul că Biserica sa este una minoritară în interiorul statului român, „fiind expresia acelei sinteze fericite i providenŃiale de a fi în deplină comuniune cu scaunul lui Petru, având în acela i timp bogăŃia tezaurului tradiŃiei spirituale, liturgice i disciplinare bizantine”. Aminte te apoi martiriul episcopilor greco:catolici morŃi în închisorile comuniste3. A adar, iată elementele principale: comuniunea cu Roma în credinŃă; ritul i tradiŃia bizantină; persecuŃia din perioada comunistă; respectiv, influenŃa pe care o are asupra Bisericii statutul său contemporan de biserică minoritară. Elementul nou care apare în discuŃie este evident martirajul, persecuŃia, suferinŃa deceniilor de ilegalitate. Episcopul de Cluj:Gherla, Florentin Crihălmean, arăta în pastorala sa de Pa te din anul 2009: „În Biserica noastră greco:catolică, mărturia credinŃei din timpul regimului comunist, constituie un element determinant al identităŃii noastre, un tezaur preŃios pe care l:am mo tenit de la vrednicii no tri înainta i în credinŃă episcopi, preoŃi, persoane consacrate i laici”4. Un element nou va fi i acela al ideii unei persecuŃii continue, prezentă în noua situaŃie de după 1989, în care, Biserica Unită, minoritară într:un stat majoritar ortodox, ar suferi încă nedreptăŃi din partea statului i a Bisericii Ortodoxe Române. Fără să 2 3 4 „Scrisoare Apostolică a Sfântului Părinte Ioan Paul al II:lea la al treilea centenar al Unirii Bisericii Greco: Catolice din România cu Biserica Romei”, în Unirea, 2000, nr. 7, supliment, p. I:VIII. P. S. Virgil Bercea, în Vestitorul, Oradea, seria I, XIX, 2010, nr. 4 (204), p. 7. P. S. Florentin Crihălmean, Pastorala de Pa ti, 2009, în http://www.bru.ro/documente/pastorala:de:pasti:a: ps:florentincrihalmean:2009/ 159 IDENTITATE I ALTERITATE 5 insistăm, acest punct de vedere î i are rădăcinile în disputele inter:confesionale izbucnite în comunităŃile române ti mixte din Transilvania, care nu fac decât să reia i să adâncească o alteritate veche i oarecum neîntreruptă. Ideea aceasta apare, spre exemplu, într:o altă pastorală de Pa te, tot din 2009, a episcopului de Oradea, Virgil Bercea. Se spune: „astăzi, noi, cre tinii greco:catolici, trăim ca i în primele secole, suntem adesea consideraŃi ca ni te amăgitori, de i iubitori de adevăr, ... ca ni e necunoscuŃi, de i bine cunoscuŃi (2 Cor. 6, 8–9), consideraŃi ca vânzători de neam, de i făuritori de Ńară, ca ni te provocatori de scandal, de i trăitori ai bunei înŃelegeri, ca i uzurpatori de biserici, de i întotdeauna ctitori i slujitori fideli ai altarului, ai culturii i ai Adevărului. Da, prin veacuri, noi, românii uniŃi, greco:catolicii, am fost slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniŃă, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi (2 Cor. 6, 4–6) i, chiar dacă am fost mereu împin i către marginea societăŃii, totu i, niciodată nu am deznădăjduit”5. Mântuirea Bisericii Greco:Catolice s:a clădit „din umilinŃa lui Atanasie i a lui InocenŃiu Micu Clain, din tenacitatea lui Petru Pavel Aron i a lui Samuil Vulcan, din sacrificiul lui Gheorghe incai i a episcopului Ioan Suciu, din martiriul, dăruirea i renunŃarea la sine a sutelor, a miilor de ucenici români, aprigi în ale învăŃăturii”6. Problematica identităŃii confesionale a intrat astfel, în mod natural, în preocupările credincio ilor greco:catolici. Ca o dovadă în acest sens menŃionăm doar discuŃiile apărute pe forum:uri ca i: www.forum:catolic.cnet.ro sau forumul tinerilor greco: catolici din eparhia de Lugoj. În primul caz, în anul 2007, forumul găzduia o discuŃie pornită de la următoarea întrebare: „Există o identitate greco:catolică?”. Din totalul respondenŃilor, 53% au spus „da”, 16% au spus „nu”, iar 32% au spus „nu tiu”7. DiscuŃiile s:au centrat în jurul ideii că identitatea greco:catolică este constituită în jurul binomului credinŃă catolică i tradiŃie liturgică bizantină. Însă, o parte dintre respondenŃi au abordat i ideea că Biserica Unită traversează o criză de identitate. Pe de altă parte, interesantă este i discuŃia în jurul formulei de „tradiŃie românească orientală”. În cel de:al doilea caz, discuŃiile s:au centrat mai ales asupra problematicilor legate de rit i de introducerea elementelor latine8. Problema ritului este considerată foarte importantă pentru definirea identităŃii greco:catolice din perioada de după 1989, mai ales că acesta este elementul fluctuant prin excelenŃă, fiind supus cel mai mult influenŃelor externe, într:un proces care a început, a a cum am văzut mai sus, încă din secolul XVIII, care s:a accelerat în timp i a devenit oarecum haotic după rena terea Bisericii Unite din ultimele decenii. În acest sens, este explicabilă reacŃia ierarhiei unite care a încercat să stabilească o serie de reglementări care să marcheze limitele în care aceste influenŃe de origine latină pot sau nu să: i facă loc în practica greco:catolicilor români. MenŃionăm în acest sens doar două documente, relevante însă pentru discuŃia de faŃă. Decretul 21/21.05.2009, intitulat Ve mintele liturgice în Biserica Română Unită cu Roma, Greco Catolică, arată în mod clar că „se recomandă întoarcerea la tradiŃia specifică Bisericii noastre... se interzice orice inovaŃie în ceea ce prive te modificarea formei 5 6 7 8 În Vestitorul, Oradea, seria I, XVII, 2009, nr. 10 (190), p. 2. Ibidem, p. 3. Vezi: www.forum:catolic.cnet.ro/viewtopic.php?f=26&t=378 . Vezi: http://tgrcatlugoj.3xforum.ro/post/41/1/IDENTITATEA_GRECO:CATOLICA_AZI/ 160 CIPRIAN GHIȘA, ASPECTE ALE IDENTITĂȚII CONFESIONALE LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III... ornatelor, utilizarea ornatelor care nu aparŃin Ritului propriu, omiterea deliberată a unor ve minte, iar în cazul confecŃionării ornatelor noi se recomandă folosirea culorilor, broderiilor, modelelor i materialelor care sunt conforme sau în continuitate cu tradiŃia Bisericii noastre”9. În vreme ce decretul 20/21.05.2009, referitor la posturi, arată că: „În Biserica Română Unită cu Roma s:a păstrat practica veche a tradiŃiei i spiritualităŃii bizantine”10. Ideea care a stat la baza lor a fost aceea de a uniformiza disciplina liturgică a Bisericii. Întrebarea este însă: care este această practică veche a tradiŃiei i spiritualităŃii bizantine? Este ea cea folosită în Biserica Unită chiar la începuturile existenŃei sale, în prima jumătate a secolului XVIII? Cât de mult trebuie să se întoarcă în timp căutarea modelului referenŃial? Până la 1700? Sau la 1850? Sau la 1900, la finalul celor trei sinoade provinciale? Sau la 1948, anul în care începea martirajul acestei Biserici? Aceste întrebări impun însă o observaŃie: oare, prin această „revenire” la o tradiŃie bizantină neclar definită, nu se ignoră evoluŃia însă i a Bisericii Unite din perioada cuprinsă între 1700 i 1948? Pe de altă parte, tendinŃa de uniformizare a practicilor rituale are menirea de a cla: rifica, dacă mai este posibil, răspunsul la întrebarea: care sunt elementele componente ale identităŃii greco:catolice la începuturile mileniului III? Studiul nostru porne te de la aceea i întrebare, dar dorim să găsim un răspuns dintr:o perspectivă diferită: dinspre credincio i i nu dinspre elita intelectuală a Bisericii. Am văzut mai sus care au fost elementele ce au marcat evoluŃia identităŃii confesionale greco:catolice până la 1948, respectiv care sunt, în linii mari, poziŃiile ierarhiei i ale elitei greco:catolice contemporane. Ceea ce ne propunem noi este a vedea în ce măsură discursul identitar greco:catolic oficial a ajuns la nivelul credincio ilor, în ce măsură a fost el asimilat i cum răspund ace tia la întrebarea: ce înseamnă să fii greco:catolic în anul 2010, la 300 de ani după unire? Pentru aceasta am apelat la metodele de cercetare specifice istoriei orale, i anume la ancheta orală. Cu ajutorul studenŃilor de la Facultatea de Teologie Greco:Catolică, Departamentul Blaj, am adunat răspunsurile credincio ilor greco:catolici din diferite localităŃi rurale i urbane ale Arhidiecezei Majore de Alba Iulia i Făgăra , ale episcopiei de Lugoj i ale episcopiei de Cluj:Gherla, la un chestionar care cuprindea următoarele întrebări: de ce sunteŃi greco:catolic?; care sunt elementele specifice Bisericii Greco:Catolice?; care sunt diferenŃele dintre Biserica Catolică i cea Ortodoxă?; care sunt rugăciunile pe care le rostiŃi în mod regulat?; care sunt sfinŃii dumneavoastră preferaŃi?; enumeraŃi 3 personalităŃi marcante din istoria Bisericii Greco:Catolice; de ce s:a făcut unirea cu Biserica Romei?; aŃi asistat vreodată la o liturghie romano:catolică? A adar, o serie de întrebări care pot dezvălui răspunsuri care se referă la elemente constitutive ale identităŃii confesionale: aspecte legate de credinŃă, de rit, de istorie i cultură, de relaŃia Bisericii cu naŃiunea, de relaŃia de alteritate cu ortodoxia. Concluziile obŃinute pot dezvălui caracterul identităŃii confesionale a credincio ilor greco:catolici: dacă este vorba despre o identitate „tare”, caracterizând astfel o comunitate sigură pe specificul său, fidelă i con tientă de elementele promovate prin discursul identitar al 9 10 În Vestitorul, Oradea, seria I, XVII, 2009, nr. 12 (192), p. 6:8. În Idem, seria I, XVII, 2009, nr. 12 (192), p. 5. 161 IDENTITATE I ALTERITATE 5 propriei biserici, pe care o consideră adevărată i mântuitoare; sau este o identitate „moale”, „slabă”, bazată pe elemente care se pot schimba u or în timp, care poate duce ulterior la pierderea unui număr mai mare sau mai mic de credincio i. Studiul nostru are la bază un set de 187 de chestionare, completate de un grup de persoane diverse, ca domiciliu, vârstă, sex i studii. Este un grup echilibrat din toate punctele de vedere, a a cum reiese i din graficele de mai jos, fiind reprezentativ pentru comunitatea greco:catolică contemporană. Un număr de 66 de respondenŃi provin din mediul urban, din ora e ca Blaj, Lugoj, Cluj:Napoca, Teiu , Media , Sibiu – adică un procent de 35,3%; respectiv, 121 de persoane provin din mediul rural, răspândite în parohii din cele trei eparhii amintite mai sus – un procent de 64,7% (vezi graficul de mai jos). 140 120 100 80 Mediu Urban 60 Mediu Rural 40 20 0 Dintre ace tia, 66 au fost femei, iar 121 bărbaŃi. Un număr de 56 de persoane (29,95%) au vârsta între 14 i 35 de ani; 67 de persoane (35,83%) au vârsta între 36 i 60 de ani; iar 64 de persoane (34,22%) au vârsta peste 60 de ani. 70 150 14 - 35 ani 100 50 0 65 Femei Barbati 60 55 36 - 60 ani peste 60 ani 50 Din punctul de vedere al studiilor, respondenŃii se împart în următoarele categorii (149 de persoane i:au specificat studiile): 3 elevi – 2,01%; 21 studenŃi – 14,10%; 50 de persoane cu studii medii – 33,55%; 58 de persoane cu studii superioare – 38,93%; 17 persoane necalificate – 11,41%. 162 CIPRIAN GHIȘA, ASPECTE ALE IDENTITĂȚII CONFESIONALE LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III... 60 50 Elevi Studenti 40 30 Studii Superioare 20 Studii Medii 10 0 Necalificati Vom analiza răspunsurile formulate de respondenŃi pornind de la elementele constitutive ale identităŃii confesionale. Vom începe cu aspectul dogmatic. Întrebarea este: în ce măsură cunosc credincio ii greco:catolici elementele de credinŃă care sunt specifice Bisericii lor? În acest sens, pornim de la întrebarea din chestionar referitoare la diferenŃele dintre Biserica Catolică i cea Ortodoxă. Din totalul celor 156 de răspunsuri primite la această întrebare, 106 au făcut referire la punctele florentine, fie în totalitatea lor, fie doar parŃial, ceea ce reprezintă un procent de 67,94%. Desigur, aproape toŃi au menŃionat primatul papal i faptul că papa de la Roma este conducătorul Bisericii, iar Filioque i purgatoriul sunt pomenite la rândul lor cu mare regularitate. apte persoane au menŃionat i dogma neprihănitei zămisliri a Fecioarei Maria, iar alte 5 au pomenit i indisolubilitatea matrimoniului în practica Bisericii Catolice. Două persoane remarcau faptul că în Biserica Catolică posturile sunt diferite faŃă de cele respectate în Biserica Ortodoxă. Putem concluziona că problemele de credinŃă care constituie specificul catolicismului, mai ales în relaŃia sa cu ortodoxia, sunt în mare parte cunoscute de majoritatea credincio ilor. Evident, aceasta nu înseamnă că ace tia înŃeleg toate subtilităŃile dogmatice aferente lor, dar le percep ca esenŃa individualizatoare a propriei lor credinŃe, pe care o consideră mântuitoare. Desigur, sunt i persoane care întrevăd doar ni te diferenŃe la nivel formal: 17 persoane au răspuns că diferenŃa între catolici i ortodoc i se rezumă la faptul că „noi spunem spirit” i ei „duh”; 6 au făcut referire la cuvintele „îndură:te”, respectiv „milue te”; 2 persoane au spus că diferenŃa constă în faptul că liturghia catolică este mai scurtă decât cea ortodoxă. În aceste cazuri, credincio ii respectivi suprapun pe de o parte cuvântul „catolic” peste formula de „greco:catolic”. Ace tia pot fi alăturaŃi celor 10 persoane care au spus că nu există nici o diferenŃă între catolici i ortodoc i. Un respondent de sex masculin, cu studii medii, în vârstă de 39 de ani, din Media , întreba: „Există diferenŃe?”. Procentul celor care nu cunosc aceste elemente este destul de mare totu i – 22,43%. Aspectele legate de rit pot fi analizate pornind de la mai multe întrebări, la care au răspuns un număr de 151 de persoane. Mai întâi, cea legată de rugăciunile pe care le rostesc cu regularitate. 163 IDENTITATE I ALTERITATE 5 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Rugăciune Tatăl Nostru Născătoare de Dumnezeu Crezul Rozariul Împărate Ceresc Preasfântă Treime Calea Crucii Paraclis DevoŃiuni particulare (novene, acatiste) Îngerul păzitor Psalmul 50 Psalmi (fără specificare clară) Rugăciune „liberă” Nr. respondenŃi 134 111 67 54 51 29 16 15 15 13 8 3 1 Procent 88,74% 73,50% 44,37% 35,76% 33,77% 19,20% 10,59% 9,93% 9,93% 8,60% 5,30% 1,98% 0,66% Tabelul de mai sus arată o imagine conservatoare în timp din punctul de vedere al preferinŃelor credincio ilor greco:catolici în materie de rugăciune zilnică. Evident, rugăciunile de bază (Tatăl Nostru, Născătoare de Dumnezeu i Împărate ceresc) sunt rostite cu regularitate de marea majoritate a celor care au completat chestionarele. Nu este surprinzător nici procentul mare al celor care recită Rozariul zilnic (sau, cel puŃin, o parte din decade), o rugăciune de factură latină cu tradiŃie în practica Bisericii Greco: Catolice. De aceea, nu este surprinzătoare nici constatarea că procentul celor care recită Paraclisul sau acatiste în cinstea Fecioarei Maria este mult mai mic. Să remarcăm în plus numărul mare de respondenŃi care au menŃionat Crezul, ca rugăciune „preferată”, rostită regulat. Mărturisirea credinŃei în mod zilnic contribuie în mod evident la consolidarea unei identităŃi „tari” a respectivilor credincio i. În ceea ce prive te preferinŃa credincio ilor greco:catolici pentru anumiŃi sfinŃi, tabelul de mai jos aduce informaŃii foarte interesante. Numărul de respondenŃi: 151. Un număr de 45 de persoane au menŃionat devoŃiunea specială pe care o au către Fecioara Maria – 29,80%, iar 18 l:au amintit pe Sf. Iosif, tatăl pământesc al lui Isus Cristos i patronul familiei – 11,92%. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 164 SfinŃi Apuseni Nr. % Sf. Anton de Padova Sf. Rita Sf. Augustin Sf. Tereza de Avila Sf. Francisc de Assissi Sf. Brigitta Sf. Tereza de Calcutta Sf. Francisc de Sales Sf. Toma de Aquino Sf. Padre Pio Fericitul Ioan Paul II 62 20 11 8 6 2 1 1 1 1 1 41,05% 13,24% 7,28% 5,30% 3,97% 1,32% 0,66% 0,66% 0,66% 0,66% 0,66% SfinŃi tradiŃionali ai Bisericii Răsăritului Sf. Nicolae Sf. Ioan Botezătorul Sf. Gheorghe Sf. Petru i Pavel Sf. Vasile cel Mare Sf. Dumitru Sf. Petru (menŃionat singur) Sf. Arh. Mihail i Gavril Sf. Constantin i Elena Sf. Apostoli (în grup) Sf. Ioan Gură de Aur Sf. Paraschieva Sf. Ilie Sf. Iacob Sf. tefan Sf. Ana Nr. % 25 24 14 13 12 9 7 6 5 3 3 2 2 1 1 1 16,55% 15,90% 9,27% 8,60% 7,94% 5,96% 4,63% 3,97% 3,31% 1,98% 1,98% 1,32% 1,32% 0,66% 0,66% 0,66% CIPRIAN GHIȘA, ASPECTE ALE IDENTITĂȚII CONFESIONALE LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III... 17 18 19 20 21 Sf. Pavel Sf. Grigore Teologul Sf. Mc. Mina Sf. Pantelimon Sf. Arh. Rafael i Mihail 1 1 1 1 1 0,66% 0,66% 0,66% 0,66% 0,66% ToŃi SfinŃii 8 5,30% Pornind de la aceste date, se pot face mai multe observaŃii: ‒ procentul foarte mare de credincio i care îl cinstesc pe Sf. Anton de Padova, indiferent de mediul de provenienŃă. Practic, Sf. Anton a devenit în timp sfântul cel mai popular pentru credincio ii greco:catolici, procentul său depă indu:l cu mult chiar i pe cel al credincio ilor care au menŃionat:o pe Fecioara Maria, care, în mod natural, s:a bucurat mereu de o cinstire i adoraŃie permanentă în Biserica Română Unită; ‒ de remarcat că diversitatea de sfinŃi latini nu este foarte mare; în speŃă, alături de Sf. Anton, o devoŃiune foarte importantă este acordată Sfintei Rita, iar din acest nucleu mai fac parte Sf. Tereza de Avila i Sf. Francisc de Assissi; surprinzător, într:un fel, este procentul mare de credincio i care îl cinstesc pe Sf. Augustin, explicabil mai puŃin prin faptul că a fost unul din marii PărinŃi ai Bisericii Catolice, cât, mai ales, prin faptul că exemplul convertirii sale i experienŃa sa proprie de viaŃă este unul din subiectele care apar des în predici i în pildele folosite în cateheză; ‒ se păstrează diversitatea obi nuită a sfinŃilor răsăriteni, majoritatea fiind legaŃi i de numele propriu al credincio ilor; ‒ de remarcat prezenŃa, chiar dacă firavă, a cinstirii unor sfinŃi care fac parte mai ales din patrimoniul spiritual al Bisericii Ortodoxe: Sf. Paraschieva, Sf. Mina, Sf. Pantelimon; aceasta se explică, probabil, prin faptul că o parte însemnată a credincio ilor greco:catolici actuali au participat până de curând la viaŃa religioasă a Bisericii Ortodoxe sau e vorba de nou convertiŃi; remarcăm faptul că Sf. Paraschieva a rămas o sfântă care s:a bucurat de cinstire în Biserica Greco:Catolică în mod permanent, din secolul XVIII i până astăzi – există în continuare biserici greco:catolice cu hramul Sf. Paraschieva, ca i cea din localitatea CetăŃele, jud. Maramure . Să constatăm, a adar, o influenŃă latină consistentă la nivelul practicilor rituale i spirituale. VeneraŃia pentru sfinŃii latini se vede i din faptul că o serie de biserici sau capele nou construite după 1990 au primit hramuri care aparŃin acestor sfinŃi. Să menŃionăm doar câteva cazuri: la Oradea, capela din demisolul bisericii în construcŃie din parohia Oradea VelenŃa I îl are ca patron spiritual pe Fericitul Papă Ioan XXIII; biserica nouă din localitatea Săli te, comuna Băse ti, judeŃul Maramure , are hramul Sf. Padre Pio; iar una din bisericile parohiale din Baia Mare, poartă hramul Sf. Anton de Padova, la fel ca i bisericile din Carei, Dej sau Valea lui Mihai (judeŃul Bihor). Iar exemple de acest tip ar mai putea continua. InfluenŃa latină s:a văzut la nivelul ritului i în faptul că numeroase biserici greco: catolice nu au avut (altele încă nu au) iconostas, că în unele biserici s:au folosit instrumente muzicale pentru a se da răspunsurile la liturghie (spre exemplu, biserica 165 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Sf. Cruce din Baia Mare) etc. Aceste realităŃi nu trebuie însă să surprindă. După cum am văzut, multe din aceste practici de cult latine au fost folosite i în perioada de dinainte de 1948. Ulterior, în perioada comunistă, când liturghiile greco:catolice au fost celebrate în condiŃii improprii, în afara bisericilor, iar credincio ii au participat în plus, fie la liturghii romano:catolice, fie la cele ortodoxe, problema păstrării nealterate a ritului răsăritean a devenit mult mai puŃin importantă pentru credincio i. De altfel, la întrebarea legată de participarea la liturghii romano:catolice, la care au răspuns un număr de 135 de persoane, 105 au spus „da” – adică 77,78% i numai 30 au răspuns „nu” – 22,22%. 120 100 80 60 Da Nu 40 20 0 În plus, în bisericile care au fost greco:catolice înainte de 1948 i care au devenit ortodoxe în perioada comunistă, în unele cazuri, s:au păstrat mobilierul i icoanele specifice greco:catolicilor i s:a continuat, cel puŃin pentru o perioadă, recitarea devoŃiunilor de origine latină, ca i Cultul Preasfintei Inimi a lui Isus, sau Rozariul, Calea Crucii, novenele la Sf. Anton sau Sf. Rita11. ExplicaŃia poate fi de mai multe feluri: în unele situaŃii preotul a rămas acela i ca înainte de 1948, preotul greco:catolic trecând la ortodoxie, iar în alte cazuri, preoŃii ortodoc i au încercat astfel să evite treceri ale fo tilor credincio i greco:catolici la romano:catolici. i aceste elemente de continuitate au jucat un rol important în revenirea unora dintre credincio i la greco: catolicism după 198912. De asemenea, un factor important care a determinat o atitudine mai relaxată a credincio ilor greco:catolici faŃă de rit a fost slujirea după 1989 în spaŃii neadecvate: parcuri, săli de clase, holuri ale caselor de cultură, case particulare etc. De aceea, atenŃia lor s:a concentrat asupra elementelor de credinŃă, asupra misterului liturgic i mult mai puŃin pe respectarea normelor rituale. În legătură cu gradul în care credincio ii greco:catolici cunosc aspectele legate de trecutul propriei biserici, vom face referire la alte două întrebări din cadrul chestionarului: care sunt personalităŃile greco:catolice din trecutul Bisericii pe care le cunoa teŃi?; respectiv, de ce s:a făcut unirea cu Biserica Romei. 11 12 Vezi o situaŃie de acest tip în localitatea Maieru din judeŃul BistriŃa:Năsăud. Maria Avram, „Rolul tradiŃiei în revenirea la greco:catolicism după 1989 (com. Maieru, BistriŃa Năsăud)”, în Anuarul Institutului de Istorie Orală, Cluj:Napoca, II, 2001, p. 183:184. Ibidem, p. 185:187. 166 CIPRIAN GHIȘA, ASPECTE ALE IDENTITĂȚII CONFESIONALE LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III... În tabelul de mai jos, se văd răspunsurile tuturor celor 187 de respondenŃi referitoare la prima întrebare – lista cuprinde doar reprezentanŃi ai ierarhiei greco: catolice, de la Unire i până în perioada comunistă: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 Personalitate Episcop Inochentie Micu Klein Cardinal Alexandru Todea Episcop Ioan Suciu Cardinal Iuliu Hossu Episcop Petru Pavel Aron Mitropolit Vasile Suciu Episcop Ioan Ploscaru Mitropolit Atanasie Anghel Episcop Ioan Bob Episcop Tit Liviu Chinezu Episcop Valeriu Traian FrenŃiu Episcop Ioan Bălan Episcopii martiri (menŃionaŃi ca grup) Episcop Ioan Lemeni Arhiepiscop George GuŃiu Mitropolit Alexandru Rusu Mitropolit Alexandru terca uluŃiu Episcop Vasile Aftenie Episcop Demetriu Radu Mitropolitul Teofil Mitropolitul Alexandru Nicolescu Nr. de menŃiuni 89 82 56 41 33 32 11 11 11 10 10 8 8 4 4 4 4 2 2 1 1 Procent 47,59% 43,85% 29,94% 21,92% 17,64% 17,11% 5,88% 5,88% 5,88% 5,34% 5,34% 4,27% 4,27% 2,14% 2,14% 2,14% 2,14% 1,07% 1,07% 0,53% 0,53% AmintiŃi papi Nu tiu 5 12 2,67% 6,41% Urmează apoi o listă destul de lungă cu personalităŃi care au marcat istoria Bisericii Greco:Catolice, respectiv a naŃiunii române în perioada cuprinsă între 1700 i 1990, în cea mai mare parte clerici, dar i câŃiva laici: Timotei Cipariu – 8 menŃiuni; Petru Maior, Gheorghe incai i Samuil Micu – fiecare cu câte 7 menŃiuni; canonicul Augustin Bunea – 4 menŃiuni; istoricul tefan Manciulea, Simion BărnuŃiu, Aron Pumnul, Andrei Mure anu, Ion Budai Deleanu, părintele Nicolae Lupea – fiecare cu câte 3 menŃiuni; Iuliu Maniu, filosoful Ioan Miclea, scriitorul Ion Agârbiceanu, George BariŃiu, părintele Bernard tef – fiecare cu câte 2 menŃiuni; Iuliu HaŃieganu, Axente Sever, monseniorul Vladimir Ghika, părintele Silvestru Prundu : fiecare cu câte o menŃiune. Pornind de la aceste date, se pot face următoarele observaŃii: ‒ remarcăm faptul că episcopul Ioan Inochentie Micu Klein rămâne figura centrală i reprezentativă a greco:catolicismului românesc; faptul că se află pe primul loc în tabelul de mai sus este cu atât mai important cu cât el a activat în secolul XVIII i nu a făcut parte din generaŃiile mai apropiate de epoca noastră, nefiind unul din episcopii martiri din perioada comunistă; cu toate acestea, faptul că ceva mai mult de jumătate dintre respondenŃi nu:l amintesc i pe vlădica Inochentie arată i că, în ansamblu, cultura istorică a credincio ilor greco:catolici are nevoie de îmbunătăŃiri; 167 IDENTITATE I ALTERITATE 5 ‒ se observă cu u urinŃă faptul că menŃiunile cele mai numeroase se referă la episcopii martiri, grupul lor avându:i ca figuri reprezentative pe cardinalul Alexandru Todea (faptul că a supravieŃuit prigoanei i că s:a aflat în fruntea Bisericii Unite pentru câŃiva ani după 1990, fiiind cunoscut personal de mulŃi dintre credincio i, este o explicaŃie în plus pentru popularitatea sa), episcopul Ioan Suciu i cardinalul Iuliu Hossu; în plus, în enumerarea generală apar numele tuturor ierarhilor care au suferit în timpul regimului comunist; popularitatea lor deosebită este explicată i prin demersurile repetate pe care ierarhia actuală le:a făcut pentru promovarea imaginii lor în rândurile credincio ilor, o chestiune deosebit de importantă mai ales în condiŃiile desfă urării procesului lor de beatificare; episcopii martiri, a a cum menŃiona episcopul de Cluj:Gherla, Florentin Crihălmean, au devenit o parte esenŃială a identităŃii greco:catolice; persecuŃia a rămas vie în mintea oamenilor, a credincio ilor – mulŃi dintre cei persecutaŃi au supravieŃuit totu i perioadei, devenind mărturii vii ale prigoanei; exemplul lor personal i relatările lor legate de perioada persecuŃiei comuniste au întărit o identitate confesională greco: catolică pe cale de a se reconfigura după 198913; ‒ remarcăm poziŃiile „bune” ocupate în acest clasament de mitropolitul Vasile Suciu, respectiv de episcopul Petru Pavel Aron; popularitatea lor se poate explica prin faptul că de numele lor se leagă foarte mult evoluŃia colilor Blajului, un alt element fundamental care apare constant în discursul cu caracter istorico:cultural al elitei intelectuale greco:catolice; ‒ menŃionăm i faptul că, în rest, marii ierarhi ai Bisericii Greco:Catolice sunt foarte puŃin cunoscuŃi – să menŃionăm doar numele primului mitropolit, Alexandru terca uluŃiu; surprinzător e i procentajul foarte mic de respon: denŃi care l:au menŃionat pe Atanasie Anghel, cel care a realizat Unirea cu Roma, în vreme ce vlădica Teofil, abia dacă a fost amintit de o persoană; lipsesc din tabel mai multe personalităŃi ale istoriei Bisericii Unite din zona Oradiei (exceptându:l pe episcopul Demetriu Radu), i avem în vedere în special pe episcopii Ignatie Darabant i Samuil Vulcan, lucru explicabil prin faptul că sondajul nu a acoperit i dieceza de Oradea, însă, nu considerăm că situaŃia de ansamblu s:ar fi schimbat prea mult; concluzia nu poate fi decât una: istoria Bisericii Unite e puŃin cunoscută de credincio i; ‒ 9,08% dintre respondenŃi nu au putut menŃiona nici măcar o personalitate a Bisericii Greco:Catolice (îi avem în vedere atât pe cei care au declarat direct că „nu tiu”, cât i pe cei care au enumerat nume de papi, cel mai frecvent, Ioan Paul II); această realitate nu face decât să întărească ideea de mai sus; ‒ o altă observaŃie este legată de faptul că un „brand” cultural ca coala Ardeleană este foarte puŃin menŃionat; corifeii săi, Petru Maior, Gheorghe incai i Samuil Micu, au fost menŃionaŃi de numai câteva persoane, ceea ce ridică destul de multe semne de întrebare referitoare la modul în care sunt promovate, în faŃa 13 Vezi în acest sens mărturiile unor persoane ca pr. Vasile Silvestru Andercău, pr. ieromonah Leon Iosif Bob, analizate în: Maria RiŃiu, „DesfiinŃarea Bisericii Române Unite (1948) în memoria elitei biserice ti”, în Anuarul Institutului de Istorie Orală, Cluj:Napoca, VII, 2006, p. 209:222. 168 CIPRIAN GHIȘA, ASPECTE ALE IDENTITĂȚII CONFESIONALE LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III... credincio ilor, marile valori i marile personalităŃi, respectiv marile curente culturale, care au marcat istoria Bisericii i a neamului deopotrivă. La întrebarea „De ce s:a făcut unirea cu Biserica Romei?”, au răspuns 158 de persoane. Răspunsurile pot fi încadrate în câteva categorii tematice, după cum se poate observa în tabelul de mai jos: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Răspuns: Unirea s a făcut ... ... pentru obŃinerea de drepturi politice i naŃionale. ... din motive legate credinŃă. ... pentru a se evita pericolul calvinizării. ... pentru a reface unitatea Bisericii, ruptă în 1054. ... pentru ridicarea, emanciparea i iluminarea poporului. ... datorită originii latine a poporului român. ... pentru a se putea „reveni” la „rădăcini”, la „Biserica mamă”, la „Biserica Romei”, la „biserica adevărată”. ... pentru a scăpa de „asuprirea” maghiară. ... pentru a se putea păstra tradiŃia răsăriteană a Bisericii. ... ca o consecinŃă a contextului politic al vremii. ... pentru a spori numărul catolicilor în Transilvania cu sprijinul Vienei. ... pentru a se evita trecerea la alte religii. ... datorită asemănării românilor cu italienii. ... pentru că la Roma se găse te papa. Nu tiu. Nr. 33 20 18 16 15 14 % 20,88% 12,65% 11,39% 10,12% 9,49% 8,86% 10 6,32% 4 3 2 2 1 1 1 18 2,53% 1,89% 1,26% 1,26% 0,63% 0,63% 0,63% 11,39% Pornind de la observaŃia evidentă că răspunsurile la această întrebare sunt foarte diverse, se pot face o serie de comentarii: ‒ răspunsurile se pot împărŃi în 4 mari categorii: 1 – cele care menŃionează cauzele politice i sociale ale Unirii (categoriile 1, 5, 8, 10, 11 – un procent total de 35,42%); 2 – cele care menŃionează cauze legate de credinŃă i tradiŃie (categoriile 2, 4, 7, 9, 14 – un procent total de 31,61%); 3 – cele care au la bază motivaŃii de apărare a propriului specific religios i naŃional, în faŃa „pericolului” reprezentat de prozelitismul susŃinut de cei de altă confesiune dar i naŃionalitate (categoriile 3, 12 – un procent total de 12,02%); 4 – cele care se referă la faptul că Unirea cu catolicii latini ar fi fost favorizată tocmai de con tientizarea de către români a originii lor latine (categoriile 6, 13 – un procent total de 9,49%); ‒ să remarcăm faptul că răspunsurile din prima categorie sunt cele mai nu: meroase – aceasta se explică prin faptul că lecturile istorice ale unui număr destul de mare de credincio i au fost inspirate de istoriografia fie laică din perioada comunista, fie de cea ortodoxă, fie de tonul mult mai echilibrat al unei bune părŃi a istoriografiei greco:catolice de după 1990 (autorii au fost în mare parte laici), care fie s:au concentrat doar pe prezentarea contextului politic, social i economic al românilor la sfâr itul secolului XVII, fie au prezentat cauzele Unirii românilor cu Biserica Romei în mod echilibrat, arătând importanŃa factorilor politici; această perspectivă este însă, desigur, unilaterală, ignorând i cauzele de ordin spiritual ale Unirii; ‒ răspunsurile din a doua categorie pleacă de la premisa că, prin Unire, s:a trecut la credinŃa adevărată, mântuitoare; desigur, menŃionând doar acest aspect, 169 IDENTITATE I ALTERITATE 5 ‒ ‒ ‒ ‒ respondenŃii au dat dovadă tot de subiectivitate, deoarece, la baza Unirii au fost cauze mult mai complexe, între care foarte multe de ordin politic, social i economic; numărul mare de respondenŃi din cea de:a doua categorie poate fi inclus însă în nucleul cu o identitate confesională greco:catolică foarte puternică; ei au la bază lecturi din categoria polemică i de propagandă scrise de autori greco:catolici, mai ales clerici, atât în perioada dintre cele două războaie mondiale, cât i în deceniile de după 1990; ace tia sunt i credincio ii asupra cărora a avut cel mai mult efect discursul identitar greco:catolic, care a insistat mereu pe ideea că prin Unire s:a revenit la credinŃa adevărată i s:a refăcut unitatea Bisericii lui Christos; categoria a treia de răspunsuri prezintă i ea doar o faŃetă a problematicii cauzelor unirii, dar arată încă o dată impactul destul de mare pe care istoricii i polemi tii greco:catolici îl au prin scrierile lor; tema pericolului calvin care a ameninŃat spiritualitatea românească de la finalul secolului XVII, împingându: i pe românii ortodoc i spre unirea cu catolicii, este prezentă des în discursul identitar greco:catolic – un exemplu foarte semnificativ fiind lucrarea lui Zenovie Pâcli anu; această temă este legată însă i de problematica naŃională, de conflictul naŃional dintre români i maghiari, de sentimentul de teamă încercat de unii români de maghiarizare – o temă de altfel foarte prezentă în toată istoriografia românească, aceasta insistând mult în prezentarea detaliată a relaŃiilor dintre cele două naŃiuni ale Transilvaniei, pe faptul că românii ardeleni au avut de suferit din cauza controlului maghiar asupra provinciei; categoria a patra de răspunsuri arată, poate mai mult decât oricare alta, un grad destul de mare de ignoranŃă în ceea ce prive te realităŃile istorice ale perioadei, dar, în acela i timp, reflectă i succesul unei alte teme prezente în discursul identitar greco:catolic, i anume ideea latinităŃii românilor, salvată tocmai prin realizarea unirii cu Biserica Romei; răspunsurile arată în cea mai mare parte că un număr destul de important de credincio i au acces la informaŃii cu caracter istoric, fie prin lecturi cu caracter istoriografic, fie prin intermediul presei religioase sau al predicilor; cu toate acestea, este destul de limpede lipsa unei viziuni complete i mai generale asupra fenomenului unirii, credincio ii având, în linii mari, doar o imagine incompletă asupra acestuia, fiind influenŃaŃi, în mod evident, de un discurs ecleziastic adesea polemic i departe de realităŃile istorice – un exemplu excelent in acest sens ar fi o bro ură intitulată De ce suntem greco catolici?, apărută la editura ViaŃa Cre tină, Cluj:Napoca, în anul 199914. Ne vom opri asupra ultimei categorii de întrebări, cea legată de viziunea proprie a respondenŃilor asupra identităŃii lor confesionale. În acest sens, avem în vedere întrebările – cheie ale sondajului: de ce sunteŃi greco:catolic?; respectiv, care sunt elementele specifice greco:catolicismului? 14 Lucrarea se încadrează în „dialogul” polemic i reciproc acuzator dezvoltat i în ultimele decenii între Biserica Greco:Catolică i cea Ortodoxă, influenŃat de disputele legate de proprietăŃi, de conflictele de la nivelul parohiilor sau de politica religioasă a statului. Fiecare dintre cele două părŃi i:a construit un discurs specific care face apel la istorie pentru a: i justifica propriile argumente, selectând informaŃiile i făcând referire doar la perspectiva care o avantajează. 170 CIPRIAN GHIȘA, ASPECTE ALE IDENTITĂȚII CONFESIONALE LA ÎNCEPUTUL MILENIULUI III... La prima întrebare au răspuns toŃi cei 187 de respondenŃi, iar răspunsurile date pot fi împărŃite în următoarele categorii tematice: 1 2 3 4 5 6 7 8 Răspuns: Sunt greco catolic ... ... datorită tradiŃiei familiei ... din convingere ... prin botez ... în urma unei căsătorii cu un greco:catolic ... în urma lecturilor / educaŃiei ... în urma convertirii datorată activităŃii pastorale a clerului unit ... am ales să fiu greco:catolic, pentru că mă reprezintă ... din plăcere Nr. 101 29 23 12 10 6 4 2 % 54,01% 15,50% 12,29% 6,41% 5,34% 3,20% 2,13 1,06% TradiŃia familiei este, după cum se poate u or observa, elementul principal care determină apartenenŃa confesională. Aceasta nu exclude i elementul de convingere personală, care nu este însă întotdeauna menŃionată de către respon: denŃi. A treia categorie de răspunsuri, cele care se referă la botez se apropie tot de ideea tradiŃiei familiale, dar are un element în plus care include aspectul credinŃei i al con tientizării importanŃei acesteia în ansamblul construcŃiei identitare. Un răspuns reprezentativ ar fi cel dat de un maistru de 36 de ani din Drăgu : „sunt greco:catolic deoarece cred în dogmele acestei Biserici i în învăŃăturile ei de credinŃă, dar i pentru faptul că aici au fost bunicii i părinŃii mei”. Iată i un răspuns care pune accent doar pe elementul de credinŃă, dat de o femeie cu studii superioare, în vârstă de 75 de ani din localitatea Podeni: „... cred că este Biserica cea adevărată care deŃine adevărata învăŃătură transmisă de Mântuitorul Isus Christos i răspândită de SfinŃii Apostoli sub autoritatea i conducerea Sf. Ap. Petru”. A adar, care sunt elementele specifice greco:catolicismului, în viziunea credincio ilor acestei confesiuni: ‒ ideea de persecuŃie i imaginea episcopilor martiri/metafora jertfei – acesta este elementul care apare în majoritatea chestionarelor; ‒ legătura cu Roma i imaginea papei ca i conducător al Bisericii; ‒ devoŃiuni specifice: Rozariul, cultul Sf. Anton de Padova; ‒ menŃinerea elementelor specifice ritului bizantin; ‒ existenŃa unui vocabular specific, diferit de cel folosit de ortodoc i: „spirit” i „îndura:te”, fiind capetele de lance ale acestuia; ‒ ideea latinităŃii poporului român, manifestată cel mai evident i prin intermediul credinŃei catolice; ‒ dar i ideea existenŃei unui anume tip de spiritualitate, bazat pe modestie, seriozitate, disciplină, ordine, iubire a aproapelui. A adar, numeroase elemente de origine latină, combinate cu respectul pentru episcopii martiri i imaginea unei Biserici greu încercate prin persecuŃie. O femeie, intelectual, 39 de ani, din localitatea Spătac, de lângă Blaj, enumera elementele pe care le considera specifice greco:catolicismului: „Rozarul, Medalia Miraculoasă, Sf. Anton i cultul pentru Fecioara Maria”. Răspunsul este reprezentativ pentru modul 171 IDENTITATE I ALTERITATE 5 în care a evoluat spiritualitatea greco:catolică pe parcursul secolului XX i la începutul mileniului III. În concluzie, mai rămâne o întrebare: este identitatea confesională a greco:ca: tolicilor de după anul 2000, la 20 de ani de la revoluŃie, „slabă” sau „tare”? Analizând toate datele prezentate mai sus, reiese faptul că Biserica Greco:Catolică a evoluat în ultimele decenii spre o aprofundare a elementelor latine care o caracterizează, spre o apropiere tot mai mare de legăturile sale cu Roma, spre consolidarea unui limbaj specific, cunoscut i folosit de credincio i, în ciuda faptului că ierarhia greco:catolică a încercat i încearcă în continuare să limpezească elementele proprii mai ales de la nivelul ritului i al tradiŃiei răsăritene. Elementele „tari” ale acestei identităŃi sunt: elementele de credinŃă – con tien: tizate de către credincio i; aspectele rituale care individualizează Biserica Greco: Catolică în universul spiritual românesc marcat de o Biserică Ortodoxă majoritară; tradiŃia familiei – cu condiŃia ca aceasta să fie dublată de educaŃie religioasă i istorică; cunoa terea exemplului oferit de episcopii martiri; alteritatea confesională – cu condiŃia ca ea să fie însoŃită de o cunoa tere adecvată a istoriei, a caracte: risticilor „celuilalt” i evitarea unei polemici agresive. De cealaltă parte, elementele „slabe” ale identităŃii confesionale sunt: anco: rarea în aspectele ritualice – identitatea credincio ilor se poate „dilua” în condiŃiile unei asemănări prea mari fie cu modelul ortodox – răsăritean, fie cu cel catolic – apusean; necunoa terea obiectivă i suficientă a istoriei; alteritatea bazată pe polemică; apartenenŃa la această comunitate ecleziastică doar datorită tradiŃiei familiei – e un element schimbător i insuficient mai ales în condiŃiile în care nu este dublată de o educaŃie religioasă corespunzătoare. Din toate aceste aspecte, se poate observa că identitatea confesională a Bisericii Greco:Catolice a evoluat constant pe parcursul celor 300 de ani de existenŃă, în direcŃia creării unui model specific i individualizator, care a fost perceput ca atare de către credincio i. Acesta a întărit componenta latină a identităŃii, a apropiat comunitatea greco:catolică de universul catolic, roman, fără a renunŃa la esenŃa patrimoniului spiritual i ritual răsăritean. Elementele latine măresc gradul de specificitate a acestei Biserici în interiorul spaŃiului confesional grec:oriental, în vreme ce, elementele răsăritene asigură locul aparte ocupat de ea în lumea catolică. EvoluŃia aceasta a fost permanentă, indiferent de regimurile politice sau de statutul avut de Biserica Unită i continuă i în zilele noastre. Găsirea unui model unificator va fi foarte dificilă pentru ierarhia greco:catolică de astăzi. 172 Rolul educaŃiei colare în crearea unei identităŃi multiple în Transilvania secolului al XIX lea Rodica Iano Toadere Principiul obligativităŃii învăŃământului primar, privit ca avangardist în secolul al XVIII:lea (cu toate că fusese enunŃat cu două veacuri în urmă, în vremea Reformei), câ tigă pe parcursul secolului al XIX:lea poziŃia privilegiată de concept cvasiunanim acceptat. Recunoa terea la nivel teoretic nu este, însă, suficientă pentru impunerea sa efectivă întrucât aplicarea practică întâlne te serioase impedimente. Iată o cauză pentru care pedagogii simt nevoia construirii unui discurs bine argumentat, adaptat mentalului tuturor păturilor sau grupurilor sociale, care să explice scopul i utilitatea educaŃiei. Tema importanŃei învăŃământului în ridicarea socio:culturală a naŃiunii se întâlne te în discursul public al celor mai mulŃi oameni politici i de cultură români din Transilvania; vocaŃia pedagogică este o constantă a profilului intelectualului ardelean, aspect evidenŃiat de numeroase cercetări ale istoriografiei mai vechi sau mai noi. TendinŃa de a identifica viziunea asupra educaŃiei din sfera politicului cu aceea din cadrul instituŃiilor de specialitate, frecventă în analizele istoricilor români, a dus la crearea unei imagini unilaterale a rolului social al colii, pierzându:se din vedere anumite aspecte care nu au avut o latură tangenŃială politicului. În studiul de faŃă ne propunem să prezentăm rolul educaŃiei colare în concepŃia celor mai reprezentativi pedagogi ardeleni; această restrângere a cercetării doar la lucrările de strictă specialitate are ca scop separarea discursului didactic, mult mai complex i mai nuanŃat, de cel politic. Autorii de bază de la care am pornit cercetarea sunt Visarion Roman, Ion Popescu, Vasile Petri, Petru Pipo i Petru pan, creatorii pedagogiei sistematice române ti din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX:lea. Alături de scrierile acestora, am folosit lucrarea anonimă Manuductor pentru învăŃătorii sholastice ti (Buda, 1818), pe care o considerăm reprezentativă pentru spiritul didacticii colare a celei dintâi jumătăŃi a secolului. Manuductorul este o compilaŃie care folose te lucrări apărute în limba germană la cumpăna veacurilor al XVIII:lea i al XIX:lea, acordând un rol privilegiat lui A. H. Niemeyer, cel mai popular pedagog german de atunci. De altfel, profesorii preparandiilor române ti din prima jumătate a secolului al XIX:lea îl aveau ca model tocmai pe acest ilustru precursor al pedagogiei moderne, a a cum în perioada următoare se vor raporta la opera lui J. F. Herbart, întemeietorul pedagogiei tiinŃifice. coala devine un important factor creator de identitate pe măsura generalizării învăŃământului primar, fapt de care sunt con tienŃi toŃi actorii implicaŃi în luarea deciziilor pentru acest segment instituŃional. În psihologia socială actuală s:a impus teoria potrivit căreia fiecare individ dispune de mai multe identităŃi a căror actualizare depinde de contextul istoric, social i cultural în care se află. Identitatea unei persoane se compune dintr:un eu social – interiorizarea rolurilor sociale i dintr:un eu psihologic – reacŃia psihicului la atitudinile celorlalŃi. Identitatea personală i identitatea socială astfel formate se află într:o strânsă interdependenŃă, condiŃionate de interacŃiunile complexe 173 IDENTITATE I ALTERITATE 5 dintre om i societate. În concluzie, în realitatea socială, orice individ este membru a numeroase grupuri, el putându:se prezenta ca parte al unuia sau altuia, în funcŃie de modul de organizare a percepŃiei sale1. Pornind de la aceste perspective teoretice, ne propunem să studiem modalităŃi de construire a identităŃii sociale i a identităŃii personale în învăŃământul secolului al XIX: lea. S:ar putea pune întrebarea firească dacă modelul psiho:sociologic enunŃat, aplicat unei societăŃi diferite din punct de vedere mental de aceea a creării lui, nu ar duce la o dihotomie artificială ce ar complica într:un mod nefiresc restituirea trecutului istoric. Răspunsul este „nu”; în sprijinul legitimităŃii acestei abordări găsim argumente numeroase chiar în textele epocii în care se vorbe te adesea despre ceea ce noi numim astăzi identitate multiplă. Manuductorul din 1818 explică folosul colii populare pentru „mai buna îndeplinire a datorinŃelor de lipsă” [necesare] ale săteanului care „în toate cele ale sale reduceri ca pre un cetăŃean, soŃ, părinte, spre o cuviincioasă purtare va povăŃui, mai norocos îl va face i toată starea lui o va nobilita”2. Aceste „reduceri” nu sunt altceva decât diversele roluri sociale de care vorbe te psihologia modernă. Visarion Roman în Methodul său din 1853, lucrare aflată în manuscris, consideră că menirea educaŃiei este „a face din oameni cre tini i cetăŃeni buni”3. Petru Pipo multiplică numărul grupurilor de apartenenŃă atunci când, în metodica sa din 1887, argumentează necesitatea promovării în coala elementară a unei „culturi umane generale” pe baza căreia elevul va deveni „un cre tin adevărat, un cetăŃean brav, un fiu credincios al naŃiunei sale, un om practic i capabil de lucru”4. Ioan Popescu, în prima lucrare românească de psihologie din Transilvania, realizează chiar un scurt demers teoretic al identităŃii multiple: „dintre modificările ce se produc în conscienŃa de sine mai relevante sunt însă cari provin din alteraŃiunea ideii eului prin desbinarea lui în mai multe părŃi, reprezentând fiecare din acelea câte un eu deosebit. […] Astfel se poate întâmpla ca nescine să se considere divizat în atâŃi eu câte chiamări are, având d. e. altă con tiinŃă de sine ca bărbat de stat, alta ca scriitor i alta ca tată de familie”5. Rolul educaŃiei în gândirea pedagogică a secolului al XIX lea Scopul principal al educaŃiei, în pedagogia secolului al XIX:lea, este acela de a impune repere morale, în timp ce transmiterea de cuno tinŃe apare ca unul secundar. Această idee o regăsim la toŃi autorii români ardeleni6, într:o formă apropiată de cuvintele lui Petru Pipo : „ coala populară este chemată a de tepta i a potenŃa întreaga activitate spirituală a elevilor, a îndrepta sufletul minorenilor spre tot ce este bun i nobil, ca apoi cultura lor să culmineze în ceea ce numim caracter moral, care este 1 2 3 4 5 6 Vezi Maria Nicoleta Turliuc, Imaginar, identitate i reprezentări sociale. Imaginea elementului alogen în mentalul colectiv românesc, Ia i, Editura UniversităŃii „Alexandru Ioan Cuza”, 2004, cap. „Identitatea socială i condiŃionările sale multiple”, p. 51:106. Manuductor pentru învăŃătorii sholastice ti sau îndreptare cătră cuviincioasa împlinire a diregătoriei învăŃătore ti, Buda, Tipografia UniversităŃii Ungariei, 1818, p. 63. Visarion Roman, Methodul, 1853, manuscris, Arhivele NaŃionale, DirecŃia JudeŃeană Cluj, Fond Visarion Roman, Dosar 58, f. 118v. Petru Pipo , Metodica coalei poporale, vol. I, Arad, Tipografia Diecesană, 1887, p. 14. Ioan Popescu, Psihologia empirică sau sciinŃa despre suflet între marginile observaŃiunei, Sibiu, Tipografia lui S. Filtsch (W. Kraft), 1881. Vezi Visarion Roman, op. cit., f. 118r:v; Ioan Popescu, Organ pedagogic pentru educaŃie i instrucŃie, I, 1863, p. 13, Petru pan, Întrebări de educaŃie i instrucŃie, Sibiu, Tipografia Arhidiecesană, 1891, p. 11. 174 RODICA IANOȘ TOADERE, ROLUL EDUCAȚIEI ȘCOLARE ÎN CREAREA UNEI IDENTITĂȚI MULTIPLE... scopul suprem al educaŃiunei”7. Herbart a enunŃat principiul educaŃiei prin instrucŃie, arătând că adevărata educaŃie morală se bazează pe o cultură intelectuală sistematică; învăŃământul literar, tiinŃific i, respectiv, estetic au ca scop final formarea caracterului elevului datorită rolului acestora asupra genezei voinŃei. Impunând principiul educaŃiei prin instrucŃie, Herbart a schimbat mijloacele formării educaŃiei morale; până la el reperele morale se construiau prin intermediul maximelor, pildelor, sfaturilor, povestirilor cu valoare de exemplu; coala herbartiană a acordat un rol atât de mare culturii intelectuale în formarea moralităŃii, încât, la sfâr itul secolului al XIX:lea, manualele au devenit instrumente de erudiŃie i nu de educaŃie. Astfe, s:a ajuns ca, în mod practic, să se inverseze raportul dintre educaŃia morală i cea intelectuală în favoarea acesteia din urmă, de i pedagogii susŃineau contrariul. Urmărind tema educaŃiei morale în literatura pedagogică din Transilvania, consta: tăm prezenŃa a două direcŃii teoretice: una care subsumează educaŃia religioasă educaŃiei morale, iar alta care identifică educaŃia morală cu cea religioasă. Prima dintre ele urmează coala pedagogică germană a lui Niemeyer i Herbart care î i fundamentează construcŃia pe filosofia morală kantiană, bazată pe imperativul categoric i autonomia voinŃei, în care sursa morală nu mai este Dumnezeu, ci omul însu i. „EducaŃia practică sau morală este aceea prin care omul urmează a deveni cult, pentru a putea trăi ca o fiinŃă care acŃionează liber. (Numim practic tot ce stă în legătură cu libertatea). EducaŃia practică este educaŃia personalităŃii, educaŃia unei fiinŃe libere, care se bucură de autonomie i care poate fi membru al societăŃii, dar care poate avea în acela i timp i o valoare interioară, pentru sine însu i”8. Urmând filosofia kantiană, Herbart consideră că „adevăratul scop al pedagogiei este cultivarea virtuŃii. Ea este ideea libertăŃii interioare, dezvoltată i manifestată perseverent într:o persoană”9. Acest tip de educaŃie morală, trecută prin filtrul adaptării la nevoile colare, consideră că religia are un rol fun: damental în formarea con tiinŃei morale, dar nu este identică acesteia. În pedagogia ardeleană întâlnim această orientare în Manuductorul din 1818 i în scrierile herbartienilor Ioan Popescu – în lucrările sale mai târzii, Petru Pipo i Petru pan. Manuductorul consideră că „sensul moralicesc în aproape legătuinŃă stă cu sensul cel religios” acesta din urmă fiind „o foarte ajutătoare putere pentru sensul cel moralicesc”10. În Compendiu de pedagogie, Ioan Popescu afirmă că „Ńinta supremă” a educaŃiei este „moralitatea i religiozitatea”11. Pentru Pipo educaŃia trebuie să:i permită elevului să pă ească „pe calea binelui, pe calea virtuŃii, către libertatea morală”12. pan este adeptul planului educaŃional propus de Ziller (cel mai important reprezentant al colii herbartiene) în care tiinŃele etico:religioase se află în centrul educaŃiei. În sprijinul acestei opŃiuni aduce argumentul psihologic conform căruia „baza caracterului se află în voinŃă”13. De i coala pedagogică românească din Transilvania este dominată de acest curent raŃionalist al pedagogiei germane, considerăm că, sub aspect practic, spiritul său este mult mai apropiat de acea direcŃie care identifică educaŃia morală cu cea religioasă. 7 8 9 10 11 12 13 Petru Pipo , op. cit., vol. I, p. 12. Vezi Din istoria gândirii pedagogice universale. Antologie, vol. I, Bucure ti, Editura Didactică i Pedagogică, 1959, p. 204. Johann Frierdrich Herbart, Prelegeri pedagogice, Bucure ti, Editura Didactică i Pedagogică, 1976, p. 6. Manuductor, p.145. Ioan Popescu, Compendiu de pedagogie pentru părinŃi, educatori i toŃi bărbaŃii de coală, Sibiu, Tipografia Arhidiece: sană, 1868, p. 57. Petru Pipo , op. cit., vol. I, p. 13. Petru pan, op. cit., p. 39. 175 IDENTITATE I ALTERITATE 5 AfirmaŃia noastră se bazează pe frecvenŃa articolelor publicate în revistele pedagogice, multe dintre ele aparŃinând învăŃătorilor, în care religia stă la baza unui învăŃământ moral sănătos i eficient. De altfel i textele manualelor din învăŃământul primar sugerează o educaŃie în care binele are toate coordonatele pedagogiei biblice, găsindu: i sens în raport cu Dumnezeu i nu în raport cu un concept atât de abstract ca autonomia voinŃei umane. Sensul educaŃiei din această perspectivă este acela al desăvâr irii fiinŃei umane după porunca Mântuitorului: „fiŃi perfecŃi (desăvâr iŃi) precum Tatăl vostru în ceruri perfect este”. Acest verset biblic, frecvent amintit în presă i în literatura pedagogică14, î i găse te dezvoltarea plenară în articolele lui Visarion Roman, redactorul ef al Amicului coalei, prima revistă pedagogică din Transilvania. Visarion Roman, singurul dintre pedagogii români proeminenŃi fără studii de specialitate în străinătate, un autodidact rămas fidel colii teologico:pedagogice de la Sibiu, este veriga de legătură între coala pedagogică germană, prea rigidă i greoaie pentru un popor de Ńărani profund ata aŃi de credinŃa cre tină, i lumea rurală ardeleană. Indiferent de confesiunea lor, învăŃătorii români pot mai u or să pă ească în mijlocul elevilor înarmaŃi cu principiul potrivit căruia „Dumnezeu este punctul suprem, cel mai înalt al cugetării noastre. În Dumnezeu trăim, suntem i ne mi căm”15. Scopul declarat al vieŃii cre tine este acela al perfecŃiunii care are sensul de sfinŃenie, a a cum au propovăduit PărinŃii Bisericii Răsăritului; drumul către desăvâr irea spirituală a fost arătat, într:o formă didactică, de către Ioan Scărarul în celebra sa Scară a Raiului. Pentru el sensul acestei vieŃi nu este „omul bun”, nici măcar „omul virtuos” ci „omul sfânt”, omul unit cu Dumnezeu prin cele trei virtuŃi cardinale: credinŃa, nădejdea i dragostea, care reprezintă absenŃa patimilor i atingerea gradului maxim de spiritualitate16. Visarion Roman prezenta coala ca pe un loc în care tinerii se pregătesc atât pentru viaŃa cea ve nică, cât i pentru cea cetăŃenească. EducaŃia „se străduie te a înainta tot ceea ce dezvoltă puterile suflete ti i ale trupului i le dă o îndreptare lui Dumnezeu plăcută, iar dimpotrivă se străduie te a împiedica tot ce ar pune plămădeală cre terii răului”17. Pornind de la aceste observaŃii, am considerat teologia ortodoxă i pedagogia germană drept polii filosofiei educaŃionale ardelene. Care este sensul existenŃei umane din perspectiva religiei cre tine? Cum este perceput omul ca individ i care este rolul său social în lumea aceasta? Care sunt punctele convergente i divergente ale pedagogiei raŃionaliste germane a secolului al XIX:lea i ale dogmei ortodoxe în privinŃa percepŃiei identitare a copilului? Răspunsurile la aceste întrebări ni se par indispensabile pentru înŃelegerea modelului educativ impus în Transilvania. Identitatea personală De i omul este perceput ca o fiinŃă duală, alcătuită din corp i spirit, toată atenŃia pedagogilor este îndreptată spre perfecŃionarea spiritului, corpul trebuind doar să fie conservat. ExerciŃiile fizice fuseseră propuse ca obiect de studiu obligatoriu de către unii dintre pedagogi ca Locke, Basedow sau Pestalozzi. Mai mult chiar, din metodica 14 15 16 17 Amicul coalei, III, 1862, p. 62; Organ pedagogic pentru educaŃie i instrucŃie, I, 1863, p. 12; Sionul românesc, II, 1866, p. 132; Zaharia Boiu, Manuducere pentru învăŃători la întrebuinŃarea abŃdarului, Sibiu, Tipografia diecesană, 1862, p. 11. „Opiniuni mai noue despre spiritul omenesc”, în Amicul coalei, IV, 1863, p. 154. Vezi studiul introductiv la Ioan Scărarul, Scara Raiului, ediŃia a patra, traducere, introducere i note de mitro: polit Nicolae Corneanu, Timi oara, Editura Amarcord, 2000, p. 53–54. Visarion Roman, op. cit., f. 118v. 176 RODICA IANOȘ TOADERE, ROLUL EDUCAȚIEI ȘCOLARE ÎN CREAREA UNEI IDENTITĂȚI MULTIPLE... lui Petru Pipo aflăm că prima lucrare teoretică despre educaŃia fizică în coli datează încă din 1816, avându:l ca autor pe Ludovic Jah.18 Toate aceste demersuri teoretice izolate rămân, în secolul al XIX:lea, fără consecinŃe practice spectaculoase. PoziŃia de inferioritate a corpului în raport cu spiritul este explicată de Ioan Popescu astfel: „Ce prive te desvoltarea vieŃii fizice, aceea serve te oarecum ca bază pentru dezvoltarea vieŃii spirituale, i la început premerge acesteia. Cu toate acestea, corpul rămâne cu timpul în mare inferioritate faŃă cu spiritul; i aceasta din cauză căci, dezvoltarea corpului e restrânsă în oarecari margini tiute, pre când spiritul e capabil de o desvoltare, ale cărei margini nu se pot prevedea. Spiritul în dezvolatrea sa ajunge până a avea pre corp de instrument, de organ al său […] spiritul este prin care e dat omului a înainta pre calea perfecŃiunei, desăvâr indu:se din ce în ce mai mult, în direcŃiune spre idealul a toată perfecŃiunea, spre Dumnezeu, după al cărui chip i asemănare este creat”19. Dar tot el consideră neglijarea totală a corpului ca pe o mare eroare, amintind valoarea dictonului latin „mens sana in corpore sano”20. EducaŃia fizică se reduce, în Transilvania începutului de secol XIX, la reguli elementare de igienă; Manuductorul din 1818 cuprinde un subcapitol scurt, cu titlul Despre cre terea trupului, care oferă informaŃii sumare despre curăŃenia hainelor i a trupului, despre părŃile corpului omenesc, despre rolul aerului proaspăt, al odihnei, al alimentaŃiei raŃionale etc.21 Abia la jumătatea secolului al XIX:lea Ioan Popescu depă e te acest nivel „teoretic” al educaŃiei fizice, propunând efectuarea unor exerciŃii de gimnastică. Gimnastica, explică el, are drept scop dezvoltarea armonioasă a corpului, dar i „întărirea morală”, pentru că un copil este în acest fel „supus cu mult mai puŃin relelor aplicări ce se nasc din slăbiciune i moliciune”22. Pe lângă gimnastică, recomandă jocul, călăritul i înnotul. El aduce, în sprijinul acestei idei cu aspect revoluŃionar, argumente de natură medicală: „mi carea corpului peste tot are influinŃă binefăcătoare asupra cerculaŃiei sângelui, respiraŃiunei i mistuirei; deci e învederat că mi carea, prin aceea că înlesne te i înaintează funcŃiunile vegetali de la cari atârnă sănătatea corpului, contribuie i la conservarea acestuia”23. Demersul lui Popescu este foarte important întrucât introduce o altă viziune asupra corpului în pedagogia românească. Dacă până atunci una dintre datoriile „sfinte” ale colarului era atenŃia, aceasta implicând în primul rând o poziŃie pe cât posibil statică în bancă, pedagogul sibian arată că mi carea este o atitudine normală a copiilor: „nimic nu poate fi mai nefiresc”, zice el, „decât a împedeca pre elev întru împăcarea trebuinŃei lui de a se mi ca după placul său, de a se juca”24. În metodica lui Petru Pipo educaŃia fizică capătă un caracter practic prin descrierea mai multor tipuri de exerciŃii gimnastice: exerciŃii libere, pentru cap, trunchi, extremităŃi, executate de colari pe tact; exerciŃii de ordine, în care individul este privit „ca o unitate tactică a unei grupe de indivizi”; exerciŃii pe instrumente, pe care mâinile, braŃele i picioarele se sprijină în diverse moduri25. Dacă problema corpului este rapid „expediată” de către pedagogi, cea a spiritului devine obiectul unor îndelungi dezbateri. Mai întâi remarcăm existenŃa, în literatura de 18 19 20 21 22 23 24 25 Petru Pipo , op. cit., vol. 2, p. 159. Ioan Popescu, Compendiu, p. 1–2. Ibidem, p. 54. Manuductor, p. 100–105. Ibidem, p. 99. Ioan Popescu, Compendiu, p. 93. Ibidem, p. 94. Petru Pipo , op. cit., vol. 2, p. 157–159. 177 IDENTITATE I ALTERITATE 5 specialitate, a distincŃiei „suflet:spirit: considerându:se ca divers de corp, sufletul se nume te a a întrucât el stă în relaŃiune cu corpul; privit însă în sine ca substanŃă imaterială se zice spirit”26. Această disociere nu este relevantă din punct de vedere pedagogic, în schimb demonstrează o anume compatibilitatea între psihologia secolului al XIX:lea i teologia cre tină, ambele considerând spiritul ca fiind etern. Studiind concepŃia ortodoxă despre crearea omului i despre trăsăturile psihicului uman, găsim o cheie explicativă pentru anumite aspecte ale modelului identitar propus de coala românească a secolului al XIX:lea. Constatăm, în primul rând, înrădăcinarea profundă în mental a dogmei păcatului originar. Visarion Roman argumentează importanŃa educaŃiei pornind de la explicarea teologică a imperfecŃiunii umane. „Omul, spre a: i putea ajunge scopul i sfâr itul său au luat de la Dumnezeu deosebite facultăŃi i puteri atât suflete ti, cât i trupe ti. Puterile acestea la început a a au fost în sine rânduite de bine cât au fost în stare a povăŃui singure pe om către Dumnezeu, însă prin păcatul cel strămo esc s:au slăbit i îndreptarea lor cea bună au încetat a a încât omul acum numai prin ajutorul mântuitorului Hristos de: i poate dobândi sfâr itul său. Însă spre aceasta are lipsă tinerimea de un ajutor din partea oamenilor crescuŃi […]” pentru „a trăi i a lucra în toate împrejurările după poruncile lui Dumnezeu. Ajutorul acesta se nume te cre tere sau educaŃiune”27. Teologia cre tină a explicat prezenŃa răului în lume prin păcatul originar. Sfântul Ioan Scărarul, în acord cu întreaga ascetică ortodoxă, îl concepe ca pe o putere metafizică în stare să deformeze fiinŃa umană, făcând indispensabilă intervenŃia divină care sfinŃe te pe om i îi permite să ajungă la îndumnezeire. Rezultatul păcatului este prezentat în Scară ca o patologie a răului, ne explică mitropolitul Nicolae Corneanu, iar elementul esenŃial în această patologie este patima. Orice patimă este o boală a sufletului i toate patimile î i au cauzele, simptomele, diagnosticul i terapia ce le sunt proprii28. Părintele Dumitru Stăniloae, în lucrarea sa Ascetica i mistica Bisericii ortodoxe29 prezintă concepŃia răsăriteană despre psihicul uman făcând o radiografie a patimii. Textele patro: logice cel mai frecvent citate sunt cele ale Sfântului Maxim Mărturisitorul. ViaŃa spirituală se împarte într:o „fază activă” al cărei scop este eliberarea omului de patimi i o „fază contemplativă”, cea a contemplării tainice a lui Dumnezeu. Numai cel ce i:a curăŃat mintea de patimi poate să se îndrepte spre cunoa tere (gnoză) sau spre contemplaŃie30. Patimile reprezintă cel mai coborât nivel la care poate cădea fiinŃa omenească. Omul patimilor nu mai este un om al voinŃei, ci un om robit. El î i pierde raŃionalitatea tocmai pentru că, de i tie că lucrurile finite nu pot răspunde aspiraŃiei lui după infinit, iar această constatare îl umple de plictiseală i descurajare, totu i se lasă purtat în momentul următor de patima sa egocentrică. Prin iraŃionalitatea lor, patimile Ńin fiinŃa umană într:un întuneric de ne tiinŃă31. Posibilitatea na terii patimilor este dată de existenŃa afectelor naturale, numite de Sfântul Maxim Mărturisitorul „afecte conforme cu firea”. 26 27 28 29 30 31 Ioan Popescu, Psichologia, p. 21; o explicaŃie asemănătoare întâlnim în articolul „Spiritul i sufletul”, din Amicul coalei, IV, 1863, nr. 22, 1 iunie, p. 169. Ibidem, f. 118r:v. Ioan Scărarul, op. cit., p. 52. Dumitru Stăniloae, Ascetica i mistica Bisericii ortodoxe, Bucure ti, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2002. Ibidem, p. 66–67. Ibidem, p. 75–78. 178 RODICA IANOȘ TOADERE, ROLUL EDUCAȚIEI ȘCOLARE ÎN CREAREA UNEI IDENTITĂȚI MULTIPLE... Ele Ńin de firea noastră i nu de voinŃă, de aceea nu sunt condamnabile, dar ele nu fac parte din constituŃia originală a firii, ci au pătruns după căderea în păcat. „Afectele pot deveni patimi, tot a a cum pot deveni porniri bune, după cum setea de infinit a omului ca fiinŃă spirituală se orientază spre lume sau spre Dumnezeu”32. Ascetica răsăriteană nu este adversară a vieŃii biologice, ea înseamnă „frână i disciplină a biologicului, nu luptă pentru exterminarea lui”, pentru că punând frână i măsură plăcerii de cele materiale se produce un transfer al energiilor fiinŃei noastre în favoarea spiritualului33. Pedagogul german J. F. Herbart î i fundamentează preceptele sale educative pe o concepŃie despre natura umană asemănătoare cu cea biblică; chiar dacă nu vorbe te despre păcatul originar, aprecierea sa că în orice copil există o pornire firească spre dezordine îl conduce la concluziile tradiŃionale privind scopul i rolul educaŃiei. „Adevărata u urinŃă, spune el, care se manifestă prin uitare, dezordine, nestatornicie, prin a a:numitele trengării, este un rău inerent dispoziŃiilor individuale i care nu îngăduie o vindecare radicală; se poate însă ca mai târziu s:o facem să dispară prin numeroase admonestări i precauŃiuni contra excitaŃiilor exterioare. EducaŃia morală (cu scop de a feri pe individ) este cu atât mai necesară aici, pentru a se evita urmările răului sau cel puŃin pentru a le atenua. Căci din moment ce u uratecul începe să simtă plăcere în actele sale, din acel moment se revoltă contra ordinei i sârguinŃei i se gânde te la mijocul de a câ tiga libertatea să trăiască o viaŃă fără regulă”34. Tot Herbart arată pericolul pe care îl aduc dorinŃele statornice i repetate prea des, căci acestea, dacă nu sunt înfrânate, se pot transforma în patimi35. Vom urmări explicarea formării patimilor în lucrările lui Ioan Popescu i Petru Pipo , adepŃi ai colii pedagogice herbartiene. Popescu prezintă o evoluŃie gradată a „năzuinŃelor senzuale” de la „bolduri, la instincte, pofte, pasiuni i patimi”. El denume te „bold” ceea ce în limbajul de astăzi considerăm a fi „instinctul”; în lucrarea sa de psihologie însă instinctul este apreciat ca o mi care incon tientă a corpului determinată de un „bold”. „Poftele” sunt „consecinŃele boldurilor satisfăcute”; această afirmaŃie este argumentată prin faptul că după fiecare satisfacere a boldurilor se na te câte o poftă. Cu cât poftele sunt satisfăcute mai des, cu atât intensitatea i numărul lor cre te. Dar nu este recomandată nici reprimarea lor totală pentru că „vatămă organismul”, precum nici satisfacerea lor parŃială pentru că, în acest caz, ele se potenŃează36. Psihologia epocii oferă o soluŃie pentru păstrarea echilibrului: „cel ce nu voie te deci să fie cople it de pofte”, spune Popescu, „trebuie să înveŃe a Ńine măsura i a fi cu cumpăt în trebuinŃele sale, iar nu în satisfacerea acelora”37. Aceea i idee se întâlne te i la Petru Pipo care consideră că poftele devin mai numeroase cu cât sunt satisfăcute mai des. În manualul său găsim mai multe sfaturi practice pentru moderarea poftelor: evitarea obiectelor care le excită, orientarea spre ocupaŃii serioase ca, de exemplu studiul, i, mai ales, evitarea înmulŃirii fără necesitate a modurilor de satisfacere a acestor trebuinŃe38. Pasiunile î i au originea în „poftele, aplecările i interesele, care devin prepon: derente în viaŃa spirituală”. Ele au la bază stimuli foarte puternici i permanent activi; 32 33 34 35 36 37 38 Ibidem, p. 84. Ibidem, p. 85. Johann Friedrich Herbart, op. cit., p. 61. Ibidem, p. 65, 69, 107. Ioan Popescu, Psichologia, p. 245–251. Ibidem, p. 251. Petru Pipo , Psihologia pentru institutele pedagogice i coalele medii, Arad, Editura Autorului, 1896, p. 168. 179 IDENTITATE I ALTERITATE 5 pentru „poftele senzuale” ace ti stimuli se află în „boldurile fire ti”, de aceea poftele se pot transforma u or în patimi, mai ales dacă, în satisfacerea lor, omul nu a urmat o cale raŃională. Astfel se poate na te patima lăcomiei, beŃiei etc39. Pasiunile sunt valorizate negativ, fiind considerate, în psihologia secolului al XIX:lea, ca i în gândirea cre tină, o cauză a ignoranŃei i a îngrădirii libertăŃii umane: „în viaŃă se aude nu arareori vorbindu: se de pasiuni nobile. Dar epitetul acesta frumos nu poate fi aplicat cu drept cuvânt pasiu: nilor propriu: zise; pentru că chiar nobil de ar fi scopul unor pasiuni, ele tocmai pentru că sunt pasiuni nu lasă subiectului libertatea de a alege totdeauna mijloace morale, fiindu:le bine:venite orice mijloace, cu singura rezervă numai ca să fie practice, ducătoare la scop”40. Pasiunile orbesc pe om prin vehemenŃa lor i sunt contrare libertăŃii voinŃei, prin urmare sunt ni te stări psihice nesănătoase41. Alte stări psihice extreme sunt afectele, pe care Popescu le a ază în categoria „sentimentelor”, spre deosebire de patimi, aflate în capitolul despre năzuinŃe. Afectele sunt sentimente foarte puternice care determină o pierdere totală a cumpătului; omul cuprins de ele „arată ca i cum i:ar fi ie it chiar din fire”42. Afectele pot fi „stenice”: veselia, răsfăŃarea, mirarea, entuziasmul, speranŃa etc., sau „astenice”: tristeŃea, melancolia, apatia, frica, ru inea etc43. În manualul său de psihologie pentru învăŃământul secundar, Petru Pipo prezintă principalele asemănări i deosebiri între pasiuni i patimi (originea pasiunii este psihică, pe când a patimii este fizică; patima întunecă judecata i ia mijlocul drept scop), dar i între pasiuni i afecte (afectul e momentan, patima este durabilă, pentru afect, intensitatea scade în timp, pentru patimă cre te, afectul îl scoate pe om din cumpăt pe când patima pune cugetarea să lucreze în slujba ei, nu o împiedică)44. Procesele psihice i relaŃia lor cu educaŃia morală Până la apariŃia colii experimentale, după 1860, concepŃiile despre viaŃa psihică s:au încadrat curentului numit asociaŃionism (Herbart fiind unul dintre reprezentanŃii lui de marcă). AdepŃii săi considerau că orice proces sau formaŃiune psihică superioară este rezultatul unui lanŃ sau al unor compoziŃii asociative; viaŃa psihică era explicată prin asocierea de elemente ireductibile unele la altele: prin asocierea senzaŃiilor se formează percepŃiile, prin însumarea percepŃiilor rezultă reprezentările, iar prin asocierea repre: zentărilor rezultă conceptele etc45. Psihologia experimentală a presupus elaborarea unor tehnici, procedee i metode pentru investigarea proceselor psihice i exprimarea lor prin simboluri matematice46, demonstrând, între altele, eroarea teoriilor asociaŃioniste. În Transilvania, toată literatura pedagogică până la Ioan Popescu, inclusiv, folose te concepte i noŃiuni ale psihologiei asociaŃioniste. Abia Petru Pipo î i bazează lucrarea sa de psiholgie pentru învăŃământul secundar pe literatura de specialitate a colii experimentale, fără însă a se desprinde total de asociaŃionism. 39 40 41 42 43 44 45 46 Ibidem, p. 275–276. Ibidem, p. 279. Ibidem, p. 280–281. Ibidem, p. 232; aceea i idee o întâlnim i la Petru Pipo , Psihologia, p. 155. Ioan Popescu, Psichologia, p. 233. Petru Pipo , Psihologia, p. 174–175. Rodica Popa, Istoria psihologiei. Curente, coli, direcŃii, perspective, Timi oara, Editura Eurostampa, 2000, p. 52. Pavel Petroman, Incursiune în istoria psihologiei universale i române ti de la origini până în prezent, Timi oara, Editura Eurobit, 1996, cap. „Metoda experimentală – experimentalismul”, p. 117–135. 180 RODICA IANOȘ TOADERE, ROLUL EDUCAȚIEI ȘCOLARE ÎN CREAREA UNEI IDENTITĂȚI MULTIPLE... Având în vedere că cele mai multe aprecieri despre identitatea colarului se bazau pe achiziŃiile tiinŃifice cu privire la psihicul uman, vom prezenta concepŃia despre procesele psihice i caracteristicile acestora. Ioan Popescu descrie pe larg modul în care se formează „ideile” despre lumea înconjurătoare. Organele de simŃ înregistrează informaŃii despre obiecte, pe care le transmit spiritului; acestea se păstrează acolo i după încetarea „impresiunilor” care le:au produs i sunt reactualizate, de câte ori este nevoie, sub forma ideilor. O consecinŃă a achiziŃionării a numeroase informaŃii este i uitarea: ideile asociate una cu alta formează iruri, primele devenind mai întunecate, adică se pierd treptat, datorită adăugării altora în faŃa lor; o idee poate reveni în memorie dacă un obiect oarecare face asupra noastră „o impresiune” asemănătoare cu cea care a produs ideea respectivă47. În practica pedagogică, această teorie asociaŃionistă a formării ideilor î i găse te corespondent în învăŃământul intuitiv, metodă elaborată de Pestalozzi, care presupune observarea atentă a obiectelor, utilizând cele cinci simŃuri, descrierea părŃilor componente i a legăturilor dintre acestea. EducaŃia spirituală a elevului, cea care este principala responsabilă de formarea identităŃii sale, se fundamentează pe o serie de consideraŃii asupra proceselor psihice: memoria, imaginaŃia, atenŃia, voinŃa. Memoria este, în coala secolului al XIX:lea, cel mai important dintre acestea, pedagogii români asumându: i veridicitatea proverbului latin „omul tie atât cât Ńine în minte”48. Manuductorul apreciază ca esenŃială, în procesul de învăŃământ, „cultivarea Ńinerii aminte, care toate ideile prin sensurile cele din afară i din lăuntru primite le păze te”49. Ioan Popescu explică modul în care se formează memoria i de ce este atât de importantă: memoria înseamnă „reproducerea ideilor precum acelea s:au asociat unele cu altele. […] cu cât ideile se asociază mai bine unele cu altele, cu atât ele se i pot reproduce mai exact, i prin urmare, cu atât memoria este mai fidelă, mai bună”50. „Ideile […] se asociază cu atât mai bine unele cu altele cu cât au fost la început mai chiare i cu cât s:au repetit mai de multe ori în acela i rând”51. Visarion Roman scrie, într:un articol, despre utilitatea practică a unei memorii bune, indiferent de preocupările cotidiene ale fiecărui om: ea trebuie cultivată cu mare grijă în coală deoarece lipsa acesteia aduce neplăceri, daune, pierderi de timp. Articolul insistă asupra beneficiilor memorării unor sentinŃe morale, fapt considerat o garanŃie a unui comportament exemplar în întreaga viaŃă: „care i:a înavuŃit în copilărie mintea cu sentinŃe religioase morale, află în ele un scut în contra tentaŃiunilor (ispitelor), un balsam alinător în nefericiri, sfat bun în cazuri dubie”52. Pedagogii atrag, însă, permanent atenŃia asupra faptului că mai întâi trebuie să fie înŃeles un lucru i apoi memorat i că memorizarea fără comprehensiune este inutilă. Metoda intuitivă era apreciată drept o cale eficientă pentru dezvoltarea memoriei, pe baza unui parcurs logic, nu al unuia mecanic, precum se făcea în învăŃământul tradiŃional. ImaginaŃia, numită în limbajul epocii „închipuire” sau „fantezie”, are un statut diferit în teoria i practica educaŃională a secolului al XIX:lea, comparativ cu cel de astăzi. Fantezia este utilă până la un punct, dar dacă este lăsată liberă devine dăunătoare, 47 48 49 50 51 52 Ioan Popescu, Compendiu, p. 17–19. Ibidem, p. 21. Manuductor, p.113. Ioan Popescu, Compendiu, p. 20–21. Ibidem, p. 111. „Este oare de folos memorisarea în coalele poporale?”, în Amicul coalei, III, 1862, nr. 17, 28 aprilie, p. 133. 181 IDENTITATE I ALTERITATE 5 căci excesul în această direcŃie nu reprezintă decât o cale sigură spre imoralitate, ba mai mult, poate afecta chiar dezvoltarea intelectuală! Manuductorul din 1818, lucrare elaborată după surse germane, arată că „puterea de a închipui” este utilă copilului pentru a: i reactualiza imaginea obiectelor absente, dar că în colile săte ti trebuie foarte puŃin cultivată pentru că „acestei stări iaste mai păgubitoare” fiind cauza fanatismului i imoralităŃii53. Aceste argumente, provenite din temerile unei societăŃi aristocratice în faŃa schimbărilor revoluŃionare ale unui sfâr t de secol XVIII, nu î i mai păstrează valabilitatea după 50 de ani. Ioan Popescu, în acord cu cercetările psihologice ale epocii, porne te de la definirea imaginaŃiei ca reproducere de idei modificate. În funcŃie de gradul de originalitate al ideilor, stabile te mai multe forme de fantezie: abstractivă (reproduce idei esenŃiale), determinativă (adaugă, la ideile generale abstracte), combinativă (combină abstractiva cu determinativa, făcând omisiuni i adăugări totodată)54. Când anume imaginaŃia este benefică i când este dăunătoare? Popescu spune, în lucrarea sa de psihologie, că „o fantasie bine regulată poate să devină sorgintea însufleŃirei i a entuziasmului pentru tot ce e frumos, nobil i măreŃ, a a o fantasie neregulată dă na tere caracterelor fantaste i super tiŃioase, talentelor bizare, a a numitelor spirite extravagante i la mulŃime de utopii i de pasiuni”55. Această valorizare a imaginaŃiei este prezentată într:o formă mai explicită în lucrarea sa de pedagogie din 1868. Urmări nefericite ale imaginaŃiei, din perspectiva sa, sunt credinŃele în zmei, stafii i fantome iar urmările benefice sunt artele56. Dacă elevului i se lasă libertatea să formeze combinaŃii după plac, acestea pot deveni „foarte împedecătoare pentru formarea memoriei i prin urmare pentru desvoltarea inteligenŃei lui”57. Pentru dezvoltarea memoriei în mod corespunzător, recomandă jocurile i jucăriile care arată pentru prima dată „productivitatea intelectuală a elevului”, fabulele, poeziile i pove tile, dar numai acele pove ti despre care se poate presupne că „elevul nu se va aduce în rătăcire prin ele. La fabule elevul se poate orienta cu mult mai u or pentru de a cunoa te ficŃiunea din ele,: pre când în pove ti, ca i în romanŃuri e espus lucrul cu mai mare verosimilitate, i pentru aceea în multe cazuri, ele pot să seducă pre elev până a:l face fantast”58. De fapt, imaginaŃia considerată nocivă este cea care are ca efect transformarea omului într:o fiinŃă iraŃională. AtenŃia, alături de memorie, se numără printre procesele psihice favorizate de educaŃia secolului al XIX:lea, ea fiind prima condiŃie a reu itei învăŃării. „Luarea aminte”, cum i se spunea, este necesară pentru că osteneala învăŃătorului „va fi zadarnică”, remarca Visarion Roman, „dacă el va învăŃa una i mintea, cugetul colarilor va umbla pe aiurea”59. Popescu explică faptul că, pentru a:l face pe elev să înŃeleagă, trebuie, în primul rând, să:l facă atent la ceea ce i se predă60. În îndrumătorul din 1818 i în lucrarea de metodică a lui Visarion Roman găsim sfaturi practice pentru câ tigarea atenŃiei colarilor: să se adapteze materialul predat nivelului de înŃelegere al colarilor, să nu se lungească expli: caŃiile, să nu fie solicitaŃi cu mai multe obiecte de studiu odată61, să se îndepărteze din 53 54 55 56 57 58 59 60 61 Manuductor, p. 112. Ioan Popescu, Psichologia, p. 115–117. Ibidem, p. 122. Idem, Compendiu, p. 22–23. Ibidem, p. 115. Ibidem, p. 116–117. Visarion Roman, op. cit., f. 124v–125r. Ioan Popescu, Compendiu, p. 30. Methodul, p. 111. 182 RODICA IANOȘ TOADERE, ROLUL EDUCAȚIEI ȘCOLARE ÎN CREAREA UNEI IDENTITĂȚI MULTIPLE... coală tot ceea ce ar atrage atenŃia elevilor, ace tia „să nu adă prea de i”, să nu fie întrebaŃi pe rând, ci pe sărite etc62. Ioan Popescu recomandă, ca procedeu indispensabil, explicarea oricăror cuno tiinŃe noi prin raportare la noŃiunile deja achiziŃionate de elev63. VoinŃa este procesul psihic responsabil de educaŃia morală i intelectuală. Manu ductorul… percepe „cultivarea facultăŃii de a voi” ca fiind identică educaŃiei morale. De aici aflăm că un copil trebuie învăŃat să voiască numai „aceia ce mintea cea sănătoasă cunoa te că iaste bun” i să se ferească de ceea ce ea „cunoa te că iaste rău”64. Ioan Popescu vorbe te despre voinŃă ca despre „o putere în spirit” care direcŃionează cugetarea dar i activitatea nervilor motori, punând în mi care corpul pentru a produce fapte. „Înainte de a trece voinŃa în faptă, în spirit se de teaptă o judecată, prin care se decide, întâi dacă e iertată sau neiertată fapta intenŃionată, i a doua dacă cutare mijloc ce se prezintă pentru realizarea faptei este corespunzător sau necorespunzător, practic sau nepractic. Judecata dintâi purcede din con tiinŃă; cealaltă purcede din iscusinŃa ce omul i:a câ tigat prin esperiinŃă”65. Este necesar ca să se dezvolte mai mult con tiinŃa omului decât iscusinŃa sa „pentru că din aceea se va dezvolta în urmă o voinŃă morală, care să învingă interesele de jos, egoistice i sensali i să determine pre om la fapte morali”66. Petru Pipo prezintă deosebirile între voinŃă i celelalte tendinŃe ca impulsuri, pofte, dorinŃe, care se ivesc fără concursul nostru i care nu sunt urmate totdeauna de acŃiuni corespunzătoare. VoinŃa este con tientă i e urmată de faptă. „Noi voim un lucru numai atunci când credem că e posibil a:l realiza; fără de această convingere nu există voinŃă”67. Pedagogia secolului al XIX:lea nu este preocupată de cunoa terea psihologiei copilului decât pentru a:i corecta pornirile considerate excesive i nu pentru a:i cultiva individualitatea. Identitatea personală presupune existenŃa unui corp care trebuie menŃinut în stare de sănătate; perspectiva asupra corpului se modifică în timp, în funcŃie de evoluŃia cuno tiinŃelor cu privire la mijloacele îngrijirii acestuia: la începutul secolului ele se reduc la norme igienice elementare pentru ca în a doua sa jumătate să fie completate de exerciŃiile fizice. Corpul rămâne însă în poziŃie de inferioritate faŃă de spirit, acest raport fiind una dintre regulile fundamentale ale educaŃiei colare. Scopul educaŃiei este formarea unui spirit echilibrat. Echilibrul înseamnă în primul rând absenŃa pasiunii i patimii; copilul trebuie învăŃat să: i controleze toate tipurile de excese de natură fizică sau psihică la care natura umană îl poate predispune. Pentru a beneficia de toate oportunităŃile pe care le oferă procesul de învăŃare, elevului trebuie sa:i fie cultivate în primul rând atenŃia i memoria. AtenŃia se află în legătură directă cu abilitatea educatorului de a câ tiga interesul colarilor, pornind explicaŃiile de la noŃiunile cunoscute de ace tia. Memoria nu înseamnă doar a reŃine un volum considerabil de informaŃii, ci i a stăpâni o tehnică de învăŃare logică. Identitatea socială O sintagmă foarte uzitată în secolul al XIX:lea, mai ales în prima sa jumătate, este aceea că coala trebuie să:i formeze pe elevi pentru a deveni buni cre tini i buni cetăŃeni. 62 63 64 65 66 67 Visarion Roman, op. cit., f. 125r:v. Ioan Popescu, Compendiu, p. 32. Methodul, p. 124. Ioan Popescu, Compendiu, p. 43. Ibidem, p. 43–44. Petru Pipo , Psihologia, p. 177. 183 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Ambele dimensiuni ale scopului educativ cultivă cu precădere identitatea socială a a cum, de fapt, identitatea personală este construită cu intenŃia evidentă a integrării sociale. A fi bun cre tin înseamnă, în mod concret, a:l iubi pe Dumnezeu i a avea un compor: tament corect faŃă de aproapele tău, fapt relevat cu prisosinŃă de lecturile manualelor din învăŃământul primar. Ideea existenŃei unei distincŃii între identitatea socială i cea individuală apare clar teoretizată numai în lucrarea lui Petru pan, Întrebări de educaŃie i instrucŃie, din 1891. Una dintre priorităŃile educaŃiei este, conform pedagogiei herbartiene, dezvoltarea interesului multilateral pe care pan ni:l explică drept tot ceea ce Ńine de viaŃa naturii i de viaŃa omenească. Individualitatea, arată el, vine în opoziŃie cu acest principiu „deoarece ea are anumite sfere predilecte, în cari îi place să se mi te, este predominată de anumite aplecări, dorinŃe i pofte, cari o determină în interesarea sa faŃă de lume i de tot ceea ce se petrece în jurul său. Individualitatea este îngrădită în cercul ei i nu are plăcere să se mi te afară de periferia acestui cerc, ba chiar se pare apatică faŃă cu tot ceea ce se petrece afară de sine”68. Pedagogul sibian se întreabă mai departe cum se pot împăca „ace ti doi adversari puternici”, scopul educaŃiei i individualitatea. Astfel, pan formulează într:o manieră explicită, una dintre notele caracteristice ale educaŃiei întregului secol al XIX:lea, străduinŃa pedagogului pentru limitarea personalităŃii elevului i pentru cointe: resarea sa în respectarea i perpetuarea unor norme sociale. Societatea, pentru a exista, precizează autorul amintit, „trebuie să tindă a se apropia de un sistem cultural, în care membrii ei să cunoască, că există anumite principii mai înalte, cari pretind, ca organismul societăŃii să fie bazat pe anumite raporturi de coordinaŃiune i subordinaŃiune”69. O particularitate a lucrării lui pan este încercarea de a păstra un echilibru între tendinŃele extreme ale teoreticienilor educaŃiei, între ideali ti i materiali ti, între reprezentanŃii eticii i cei ai tiinŃei. i în acest context al raportului între ceea ce am putea numi identitatea personală i identitatea socială, încearcă să limiteze excesele, arătând că, totu i, caracterul individual „care î i are baza în organismul fizic i care e cunoscut în pedagogie sub numele de talent înnăscut […] nu se poate suprima prin nicio forŃă omenească, iar socie: tatea are interes să nu oprime predilecŃiunile individuale” deoarece are nevoie de talente70. SoluŃia optimă ar fi ca societatea să distribuie ocupaŃiile vieŃii omene ti după aplecările individuale. Dar în colile care au drept scop formarea unei culturi generale, a a cum erau considerate a fi în primul rând colile primare, individualitatea trebuie să se supună scopului educaŃiei. În caz contrar învăŃământul ar produce „unilateralităŃi”. La începutul secolului al XIX:lea, coala î i propunea să educe copiii în confor: mitatea cu nevoile i datoriile clasei sociale de care aparŃineau. Manuductorul considera că instruirea săteanului „are hotarele sale” deoarece „modul îndeletnicirei lui, sărăcia i atârnarea, precum i alte multe înstrâmtorări, sub care săteanul vieŃuie te, împedecă sloboda cultivire a duhului său”71. În acest îndrumător se precizează i efectele negative pe care le:ar putea avea o eventuală încercare de educare a Ńăranului dincolo de nevoile sale: îl face „cu starea lui neîndestulat”, sau îi induce „idei nedrepte”, îl umplu „cu multe pretenŃii”, îl aduc să se ridice „preste sfera sa”72. Manuductorul propune un plan 68 69 70 71 72 Petru pan, op. cit., p. 53. Ibidem, p. 54. Ibidem, p. 55. Manuductor, p. 63. Ibidem, p. 63–64. 184 RODICA IANOȘ TOADERE, ROLUL EDUCAȚIEI ȘCOLARE ÎN CREAREA UNEI IDENTITĂȚI MULTIPLE... de studiu pentru fiecare tip de coli: săte ti, oră ene ti, ostă e ti i coli de fete, asemănător cu cel din „sistema sholastică”, după cum aflăm din cuprinsul său. De exemplu în învăŃământul rural trebuia să se predea noŃiuni despre cunoa terea legilor, a temeiurilor moralei, cunoa terea trupului i a naturii „ca să: i poată cugetele sale altora a le lumina”, apoi elevii trebuia să cunoască pământul i Ńara, să tie drepturile i îndatoririle lor, să scrie, să citească i să socotească atât „cât lui iaste de lipsă pentru vieŃuirea cu alŃii”73. Această enumerare u or ambiguă de tipuri de cuno tinŃe reprezintă doar reflectarea unui ideal educaŃional întrucât, în mod real, în colile rurale abia se învăŃa scrisul, cititul i catehismul. În colile oră ene ti la loc de cinste se aflau limbile (limba maternă, latina, germana i maghiara), apoi istoria i geografia patriei i a „naŃiunilor cultivate”, istoria naturii i desenul. O reminiscenŃă clară a învăŃământului de tip medieval o constituie recomandarea ca fiii de me te ugari i negustori să se înde: letnicească în cea mai mare parte cu meseriile părinŃilor lor. colile ostă e ti puneau accent pe religie i virtute. Evident, fetele erau educate spre a fi mame i gospodine74. La jumătatea secolului al XIX:lea se schimbă perspectiva asupra rolului social al colii. Principiul de bază este semnalat de Ioan Popescu în compendiul său: elevului trebuie să i se dea o cultură generală „care să poată servi în viaŃă pentru orice chiamare, pentru orice profesie”75. Tot el explică i faptul că educaŃia morală i cea religioasă îl fac pe copil să fie i în societate „un membru i folositor i fericit totodată”76. Acelea i idei le întâlnim i la Petru Pipo , care arată că fiecare om trebuie să atingă un anumit grad de cultură pentru a trăi „o viaŃă demnă de natura nobilă a fiinŃei omene ti” i pentru a deveni „un membru util al societăŃii, conlucrând cu alŃii împreună la înaintarea binelui comun”77. Pe măsură ce ne apropiem de sfâr itul secolului, idealul educativ este din ce în ce mai mult marcat de spiritul enciclopedic: „Cultura elementară”, spune Pipo , „se poate privi ca un mic univers faŃă cu universul mare al întregii culturi omene ti […] modul propunerii învăŃământului imitează în mic mersul istoric al dezvoltării culturii omene ti în mare”78. Acestă evoluŃie se datorează în mare parte generalizării pedagogiei de tip herbartian căreia i s:au repro at apoi tocmai excesele în direcŃia amintită. Herbart a impus principii ca educaŃia prin instrucŃie sau interesul multilateral care au avut drept consecinŃă transformarea manualelor în mici enciclopedii. Petru pan explică dimensiunile culturii multilaterale astfel: „ea voe te ca spiritului să i se deschidă o privire generală în viaŃa naturei i în viaŃa omenească, ca acesta să fie impresionabil la tot ce a produs cultura cutărui timp, să nu fie străin faŃă de vreun curent, de care este străbătută viaŃa spirituală a unei naŃiuni, popor sau chiar a omenimei întregi”79. Fantezia unor pedagogi a atins cote uimitoare în idealizarea capacităŃilor copiilor de asimilare a cuno tinŃelor, dacă ne raportăm la obiectivele operaŃionale utopice pe care le menŃionează profesorul elveŃian Toma Scherr, citat cu entuziasm de Pipo . Astfel, la sfâr itul anilor de studii, elevul model tie „a ceti cu pricepere i judecată scrieri ce ating cultura generală, tie a păstra în minte cuprinsul lucrurilor cetite i auzite, tie deosebi acurat adevărul de neadevăr […] tie să 73 74 75 76 77 78 79 Ibidem, p. 72–73. Ibidem, p. 78–89. Ioan Popescu, Compendiu, p. 53. Ibidem, p. 57. Petru Pipo , Metodica, p. 11. Ibidem, p. 25. Petru pan, op. cit., p. 53. 185 IDENTITATE I ALTERITATE 5 dezlege probleme din viaŃa de toate zilele […] Cunoa te d’ amănuntul poziŃia i natura Ńării în care s:a născut, dar afară de asta nicio Ńară pe suprafaŃa pământului nu:i este de tot străină, iar pe firmamentul întins admiră corpurile cere ti, cu tot atâtea lumi strălucitoare cari din veci se rotesc în orbitele lor uria e. Din istoria naŃională cunoa te faptele măreŃe ale străbunilor i le cite te plin de însufleŃire, cunoa te evenimentele memorabile din istoria omenirei. Natura cu minunile ei încă este o carte deschisă pentru el. […] Auzul său tie desclini acurat tonurile armonice […] Productele artei le contemplează cu pricepere i gust estetic, iar mâna lui e destoinică a zugrăvi trăsurile obiectelor simple”80. Pentru ca elevul să î i poată îndeplini datoriile sale faŃă de societate trebuie să înveŃe raporturile corecte ce trebuiesc stabilite între el i ceilalŃi oameni, „referinŃe sociale”, cum le nume te Ioan Popescu. Responsabili pentru această educaŃie sunt părinŃii i învăŃătorii, care au datoria de a cultiva în copil „iubirea, pietatea, reverenŃa, mulŃumirea, ascultarea i supunerea fiiască”. În primul rând ei sunt cei care trebuie să:i arate copilului „iubire, bunăvoinŃă, îngrijire părintească, seriozitate i constanŃă bărbătească”, pentru ca acesta să poată să dobândească virtuŃile enumerate anterior. În relaŃiile dintre fraŃi trebuie să se pună în valoare simŃul onoarei i emulaŃia. PărinŃii au datoria de a fi cu dreptate i iubire faŃă de toŃi copiii lor, pentru a nu produce ură i rivalitate între ei81. Popescu evidenŃiază apoi „referinŃele de amiciŃie”, care cu timpul devin la fel de importante ca referinŃele dintre fraŃi, drept pentru care părinŃii i educatorii trebuie să aibă grijă ca elevii să: i găsească „amici demni”. Pentru a nu cădea victima „însoŃirilor rele”, învăŃătorul trebuie să:l aducă pe copil în referinŃă i cu cel ce nu:i este prieten „făcându:l a fi cu bunăvoinŃă i cu iubire cre tinească cătră toŃi oamenii, fără deosebire de stare, de religie i de naŃionalitate”82. Scopul educaŃiei este tocmai această iubire cre tinească pe care educatorul trebuie să o cultive în elev „prin umanitatea i prin compătimirea arătată celor ce pătimesc, prin fapte de îndurare, prin ajutorarea celor lipsiŃi, prin mărinimie i generozitate, prin iertarea vătămărilor suferite, prin vorbirea de bine despre oameni, i chiar prin apărarea dreptului i onoarei lor în contra celor ce le atacă”83. În literatura pedagogică de limbă română se vorbe te despre educaŃia naŃională abia la jumătatea secolului al XIX:lea, atunci când apar scrieri ale unor autori români i nu doar traduceri. Totu i, în lucrările clasice de specialitate, ale lui Ioan Popescu sau Petru Pipo , aspectul este prezentat doar tangenŃial. SituaŃia se schimbă dacă analizăm conŃinutul revistelor pedagogice, foarte numeroase în Transilvania, unde constatăm că întrega „filosofie” educaŃională este centrată pe problemele naŃionale. Cele dintâi articole de acest fel se află, evident, în Amicul coalei, prima revistă pedagogică în limba română. DatorinŃa învăŃătorului în i afară de coală de a de tepta i întări patriotismul84 este un titlu sugestiv pentru maniera în care era conceput rolul colii în crearea identităŃii naŃionale. Visarion Roman afirmă că „amoarea de patrie este o virtute clasică a popoarelor libere” (adăugând o foarte sugestivă completare: „sclavul nu simte amoare cătră patria, în care pentru el cresc numai vergile ce:l bat”); această calitate le lipse te nu doar naŃiunilor 80 81 82 83 84 Petru Pipo , Metodica, p. 39–40. Ioan Popescu, Compendiu, p. 126–127. Ibidem, p. 128. Ioan Popescu, Pedagogia lucrată pe basele psichologice i etice ale realismului Herbartian, Sibiu, Tipografia lui W. Krafft, 1892, p. 275. Amicul coalei, I, 1860, p. 329–332. 186 RODICA IANOȘ TOADERE, ROLUL EDUCAȚIEI ȘCOLARE ÎN CREAREA UNEI IDENTITĂȚI MULTIPLE... supuse, ci i acelora pentru care „câ tigul material le este unica i egoista condiŃiune a vieŃii”85. Readucând în prim plan problema a ceea ce noi numim identităŃi multiple, autorul amintit arată că coala „trebuie să:i dea omului toate câte trebuie el să fie, i fiindcă omul între altele are să mai fie i patriot bun i naŃionalist bun, a iadar i aceste însu iri”86. Responsabilitatea îndeplinirii practice a misiuni îi revine, evident, învăŃătorului căruia Visarion Roman îi fixează mai multe sarcini pentru atingere scopului: în primul rând să se simtă el patriot, apoi să formeze simŃul naŃional prin nararea evenimentelor istoriei patriei, evidenŃiind faptele „acelor bărbaŃi ai patriei în care s:a oglindit adevăratul caracter român”, să predea limba maternă cu cea mai mare seriozitate, pentru că ea este „sanctuarul poporului”87, să vegheze ca datinile naŃionale să nu se stingă, ci să se înrădăcineze. Pedagogul amintit se raportează la naŃiune în accepŃiunea ei herderiană, după cum ne ilustrează întregul text, dar mai ales acel fragment în care vorbe te despre rolul limbii în formarea identităŃii: „în limbă viază poporul, în limbă este încorporat spiritul lui, limba este tipul, expresiunea fiinŃei sale interioare”88. În perioada dualistă discursul politic naŃional s:a radicalizat, fapt reflectat i în revistele pedagogice române ti. Am considerat reprezentativ pentru noul spirit combativ articolul EducaŃiunea să fie naŃională89, apărut în revista „ coala Română” (1879), redactată de Vasile Petri. Acesta debutează pe un ton polemic: „ToŃi câŃi s:au ocupat i se ocupă serios cu istoria noastră, recunosc că, de când Traian ne:a transplantat în regiunile acestea, niciodată existenŃa noastră naŃională n:a fost ameninŃată ca în timpul de faŃă. Aproape o mie de ani am trăit împreună cu fraŃii maghiari, în bine i în rău, fără să le fi trecut prin minte a se gândi la asimilarea noastră. De ani 40 încoace Ńinuta lor în privinŃa aceasta s:a schimbat cu totul. Deodată ei aflară că numărul lor este mic i că este o mare nenorocire că nu toŃi locuitorii Ńării sunt maghiari”90. EducaŃia este cel mai important element al păstrării identităŃii, astfel că instituŃia colară devine exclusiv pur: tătoarea mesajului naŃional: „ coalele sunt organe, cu ajuorul cărora naŃiunea, care le:a înfiinŃat i le susŃine, voie te a: i asigura interesele sale culturale. Lor nu le este permis sub niciun pretext a se face canalul, i cu atât mai puŃin instrumentul unei culturi antinaŃionale; ele au raŃiunea de a fi numai ca organe, care promovează viaŃa proprie naŃiunii respective”91. Ne aflăm din nou în paradigma naŃiunii ereditare, căci educaŃia naŃională înseamnă „a cre te tânăra generaŃie în vederile, simŃămintele i deprinderile străbunilor”, cultivând virtuŃile lor i eradicând viciile acestora92. Se prezintă apoi principalele mijloace de care depinde realizarea educaŃiei naŃionale, începându:se cu „personalitatea învăŃătorului”: dascălul să fie „român cu inima, român cu cuvântul, român cu fapta”. Urmează „învăŃământul”, care trebuie să aibă ca principii cultivarea voinŃei, atenŃiei i interesului elevului, înŃelegerea celor învăŃate pentru a putea fi aplicate în practică, cultivarea simŃului pentru tot ce este adevărat, frumos i bine. Obiectele de învăŃământ care contribuie la formarea con tiinŃei naŃionale sunt limba, 85 86 87 88 89 90 91 92 Ibidem, p. 330. Ibidem. Ibidem, p. 331. Ibidem, p. 332. Vcoala Română, III, 1879, p. 481–496. Ibidem, p. 481. Ibidem, p. 483. Ibidem, p. 484. 187 IDENTITATE I ALTERITATE 5 istoria, geografia, religia i... gimnastica! Argumentele în favoarea primelor trei sunt cele obi nuite pentru discursul naŃional, de aceea ne vom opri la religie i gimnastică, mai rar invocate în acest context. Astfel cre tinismul ne oferă i în acest caz modelul exemplar al lui Iisus, care, înainte de a trimite apostolii în toată lumea, a oferit mai întâi mântuirea poporului său. Mai mult, el l:a privit cu dragoste i atunci când a fost persecutat de conaŃionalii săi. Cât prive te gimnastica, ea este importantă pentru formarea unui popor sănătos, conform dictonului latin „mens sana in corpore sano”. Către sfâr itul secolului al XIX:lea, Ioan Popescu, în lucrarea sa Pedagogia (1892) face simŃită nevoia limitării exceselor în formarea educaŃiei naŃionale, afirmând în mod deschis că ideea umanităŃii este superioară celei a naŃionalităŃii. Plecând de la misiunea educaŃiei în viziunea tiinŃei pedagogice, aceea de a oferi elevului „o cultură umană generală, menită a:i ridica valoarea i demnitatea personală”93, Popescu se întreabă dacă ea poate să aibă un caracter naŃional. Răspunsul său pozitiv î i găse te argumentarea în ideea că cea mai relevantă apartenenŃă de grup a elevului, înscrisă în chiar zestrea sa genetică, este aceea la comunitatea naŃională: „în realitate”, spune pedagogul, „niciun elev nu se prezintă ca om în abstract, fără a aparŃine vreunei rase, vreunei naŃionalităŃi. NaŃionalitatea elevului, va să zică suma însu irilor date prin originea lui, este a adar un moment de la care educatorul are să plece ca de la un punct de mânecare, indicat de însă i natura aceluia”94. Prin urmare, cultura naŃională este baza culturii umane de caracter etic general i se constituie ca unica educaŃie firească i raŃională pentru că ea î i are începutul în primii ani ai copilăriei, prin contactul cu părinŃii. Dar educatorii trebuie să se ferească de excese, căci o exagerare a acestui tip de educaŃie ar putea duce la ură i dispreŃ faŃă de alte naŃionalităŃi, ceea ce este o negare a principiului moralităŃii, „ i ca atare”, spune Popescu, „acea exagerare funestă este, din punct de vedere pedagogic i uman totodată, de asemenea condamnabilă, ca i desnaŃionalizarea. E de însemnat că, dacă se aude susŃinându:se că cultura, ce e de a se da oamenilor prin educaŃiune, are să niveleze diferenŃele naŃionale, acea nivelare nu se poate lua ca identică cu tergerea particularităŃilor etnice, prin care naŃiunile se deosebesc unele de altele, ci numai cu delăturarea tendinŃelor lor separatistice, menite a le aduce în conflict unele cu altele”95. Trebuie să se Ńină cont i de faptul că nu tot ce se află în cugetele, credinŃele i năzuinŃele unei naŃiuni este demn de a fi transmis tinerimii căci în viaŃa unei naŃiuni nu există numai virtuŃi ci i vicii. Între viciile posibile, Ioan Popescu aminte te orgoliul naŃional, care degenerează adesea în ură i intoleranŃă naŃională. „Pentru a împiedica [...] dezvoltarea egoismului naŃional însă i educaŃia naŃională trebuie să facă, ca în tinerime, pe când progresează dezvoltarea con tiinŃei naŃionale, să se dezvolte totodată i con tiinŃa umană i etică. Trebuie să se observe, că ideea umanităŃii e superioară ideii naŃionalităŃii”96. Pedagogii vorbesc, de i mai rar, i despre formarea con tiinŃei de sine a copilului. Ioan Popescu este de părere că elevul trebuie pus cât mai des să reflecteze la sine, să: i aprecieze cugetele i faptele sale pentru că acest exerciŃiu de autocunoa tere este drumul 93 94 95 96 Ioan Popescu, Pedagogia lucrată pe basele psichologice i etice ale realismului Herbartian, Sibiu, Tipografia lui W. Krafft, 1892, p. 38. Ibidem. Ibidem, p. 43. Ibidem, 188 RODICA IANOȘ TOADERE, ROLUL EDUCAȚIEI ȘCOLARE ÎN CREAREA UNEI IDENTITĂȚI MULTIPLE... către una dintre cele mai frumoase însu iri, modestia97. Tot el remarcă rolul important pe care îl are dezvoltarea încrederii în sine la copil98, fără a oferi, însă, detalii despre modalitatea realizării efective a numitului obiectiv; această omisiune reflectă de fapt marginalizarea acestui aspect în practica pedagogică. Strâns legat de acceptarea con tiinŃei de sine la copil, este principiul respectării individualităŃii elevului, unul dintre cele mai frecvent proclamate de către pedagogi, de la Comenius până astăzi, dar, cu toate acestea cel mai dificil de pus in practică. Pentru a:l face comprehensibil, Ioan Popescu explică felul în care personalitatea („firea”) elevului restrânge influenŃa actului educativ. Factorii de care dascălul trebuie să Ńină seama, pentru eficientizarea acestuia, sunt vârsta, familia i mediul social („împrejurările din afară”) din care provine99. Din lucrările pedagogice se desprinde un portret al elevului ideal valabil pentru întreg secolul al XIX:lea: ascultarea i supunerea, atenŃia, hărnicia, seriozitatea, perseverenŃa, constanŃa, iubirea, modestia, mulŃumirea (cu ceea ce are, ceea ce i se oferă sau i se poate oferi). Defectele sunt lenea, neatenŃia, neascultarea, minciuna, reaua:voinŃă, egoismul100. Concluzii Literatura pedagogică în limba română din Transilvania secolului al XIX:lea urmează drumul european al afirmării pedagogiei ca tiinŃă, proces petrecut prin introducerea noŃiunilor de psihologie în elaborarea teoriilor despre educaŃie. ConcepŃiile despre personalitatea umană, explicate în paginile lucrărilor amintite, sunt preluate din pedagogia germană de expresie raŃionalistă. Dar modelul identităŃii personale i sociale propus pe aceste baze tiinŃifice corespunde, în linii mari, celui mo tenit din tradiŃia religioasă: preeminenŃa identităŃii sociale asupra celei personale i a identităŃii spirituale asupra celei fizice. De i în ortodoxie un rol foarte important în formarea personalităŃii umane ar trebui să:l aibă introspecŃia, care se exersează permanent prin actul spovedaniei, această latură a rămas secundară în practica educativă, constituindu:se ca dominantă datoria faŃă de comunitate i deci, identitatea socială. Cum se explică totu i această apropiere a celor două modele educative studiate, pornite de la filosofii aparent atât de diferite ca raŃionalismul i ortodoxia? Un răspuns posibil l:am putea găsi în lucrarea lui Ernst Cassirer, Filosofia luminilor. El constată că existenŃa răului în lume a fost explicată de toate confesiunile cre tine prin păcatul originar. Filosofia luminilor a respins acest model psiho:social, dar mult timp nu a reu it să stabilească o posibilă cauză a răului în alt loc. Rousseau este cel care a propus o alternativă păcatului originar, considerând că primele impulsuri ale naturii umane sunt bune i nevinovate. Pedagogia germană a lui Herbart i Niemeyer, fără să: i bazeze demonstraŃia pe dogma amintită, i:o interiorizează de fapt prin perceperea naturii copilului ca dispusă permanent spre dezordine i revoltă. 97 98 99 100 Idem, Compendiu, p. 131. Vezi Organ pedagogic pentru educaŃiune i instrucŃiune, I, 1863, p. 253; Ioan Popescu, Compendiu, p. 65. Ioan Popescu, Compendiu, p. 80–87. Ibidem, p. 140–153. 189 Elitele confesionale locale i reuniunile învăŃătore ti ale românilor greco catolici (a doua jumătate a secolului al XIX lea – începutul secolului XX) Iulia Maria Pop∗ Dacă perioada de timp cuprinsă între revoluŃia de la 1848 i încheierea pactului dualist a facilitat constituirea reŃelei colilor confesionale române ti1, după anul 1867 procesul de învăŃământ din monarhia austro:ungară a fost organizat pe baza Legii XXXVIII promulgată de către ministrul József Eötvös în anul 1868, iar mai târziu, în conformitate cu prevederile legilor XVIII din 1879 i XXVII din 1907. Această legislaŃie încadra limba maghiară ca i disciplină obligatorie de învăŃământ, ceea ce accentua tendinŃele de deznaŃionalizare a populaŃiilor nemaghiare2. După intrarea în vigoare a Legii XXXVIII, care prin art. X, susŃinea că: „Institutele publice pentru instrucŃiunea populară se pot înfiinŃa i susŃine, în modul statorit prin lege, atât prin confesiunile din patrie, cât i prin societăŃi, privaŃi, comunităŃi i prin stat”, coala românească din Transilvania a fost organizată sub patronajul celor două confesiuni autonome recunoscute: greco:catolică i greco: orientală sau ortodoxă. Cum coala românească devine confesională i asociaŃiile profesionale ale cadrelor didactice î i vor desfă ura activitatea sub egida Bisericii3. În articolul 147 al aceleia i legi se menŃionează că: „Dascălii din colile populare i cele de stat sunt obligaŃi să se constituie în consilii ale dascălilor, în fiecare sector sau circumscripŃie de învăŃământ. Acest consiliu se divide în atâtea subcomisii câte districte are judeŃul. Aceste subcomisii sunt obligate să se întrunească de două ori pe an, iar întregul consiliu anual o dată. Regulamentul acestor întruniri vor fi stabilite prin ordin de ministru”4. Prin această măsură se decretează obligativitatea de asociere a învăŃătorilor, iar modelul „consiliilor” dascălilor maghiari îl vom regăsi în structura de organizare a învăŃătorilor români de confesiune greco:catolică. ∗ 1 2 3 4 The author wishes to thank for the financial support provided from programs co:financed by The Sectoral Operational Programme Human Resources Development, Contract POSDRU 6/1.5/S/3 – „Doctoral Studies, a major factor in the development of socio:economic and humanistic studies”. Ioan Ciocian, „ colile confesionale române ti din Sălaj : în a doua jumătate a secolului al XIX:lea”, în Acta Musei Porolissensis, XXV, 2003, p. 335; Călin Sabou, Mihaela Sabou, „Implicarea bisericii greco:catolice în susŃinerea învăŃământului confesional din Dieceza Gherla în secolul al XIX:lea”, în Acta Musei Porolissensis, XXV, 2003, p. 361:366; Simion Retegan, Satul românesc din Transilvania, ctitor de coală (1850 1867), Cluj:Napoca, Editura Echinox, 1994. Iulia:Maria Pop, „The Reunions of the Greek:Catholic schoolmasters from Transylvania during the Austro: Hungarian Dual Monarchy. Establishment and manifestations”, în Transylvanian Review, XX, 2011, Supplement, No. 2:1, p. 345. Ibidem, p. 346. Ibidem. 190 IULIA-MARIA POP, ELITELE CONFESIONALE LOCALE ȘI REUNIUNILE ÎNVĂȚĂTOREȘTI... Constituite în a doua jumătate a secolului al XIX:lea, reuniunile de învăŃători reprezintă tipuri de asociaŃii profesionale cu caracter cultural, organizate pe baze naŃional:confesionale, care i:au propus pe lângă perfecŃionarea profesională a membrilor i ridicarea nivelului cultural al societăŃii române ti5. ApariŃia lor se încadrează într:un fenomen general, numit asociaŃionism, care, în spaŃiul românesc, s:a manifestat prin apariŃia casinelor, a societăŃilor de lectură a elevilor sau a studenŃilor6, constituirea reuniunilor de cântări i muzică; a sodalilor7, a reuniunilor de femei i cele închinate Sfintei Fecioare Maria. Prin specificul lor, aceste asociaŃii au contribuit incontestabil la dezvoltarea solidarităŃii profesionale, confesionale i naŃionale, facilitând totodată perfecŃionarea metodică a învăŃătorilor, prin răspândirea ideilor pedagogice moderne. În cadrul acestor organizaŃii culturale, au fost apărate interesele colilor confesionale, dar i identitatea naŃională, limba i tradiŃiile române ti8. Spre deosebire de conferinŃe, care au meritul de a fi fost prima formă de asociere învăŃătorească, manifestare prin care se urmărea îndeosebi ridicarea nivelului profesional, reuniunile prin specificul lor, au urmărit pe lângă perfecŃionarea metodică a membrilor i obiective de ordin economic i social. Exemplificăm: organizarea învăŃământului, pregătirea metodică a cadrelor didactice, apărarea intereselor materiale ale învăŃătorilor; cre terea poziŃiei lor sociale, apărarea drepturilor cetăŃene ti, răspândirea culturii i a artei în rândul populaŃiei, orientarea realistă i practică a învăŃământului, grija permanentă pentru păstrarea limbii române ti sau găsirea unor mijloace potrivite pentru ridicarea nivelului economic i cultural al Ńărănimii9. Toate aceste deziderate urmau a se realiza sub egida forului tutelar, cu ajutorul reprezentanŃilor clericali, care, pe lângă supravegherea procesului instructiv:educativ, s:au implicat activ în cadrul reuniunilor. În Transilvania i Banat, învăŃătorii de confesiune greco:catolică i:au întemeiat apte reuniuni: Reuniunea ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni, Reuniunea învăŃătorilor din arhidieceza greco:catolică de Alba Iulia i Făgăra , Reuniunea „Mariana” a învăŃă: torilor din Năsăud, Reuniunea învăŃătorilor din jurul Gherlei, Reuniunea învăŃătorilor din comitatele Sătmar i Ugocea, Reuniunea învăŃătorilor din Ńinutul HaŃegului i Reuniunea învăŃătorilor din Lugoj10. Din punct de vedere structural, fiecare reuniune centrală era subîmpărŃită în mai multe reuniuni filiale care se suprapuneau de obicei peste un protopopiat. FuncŃia de pre edinte în cadrul organizaŃiilor filiale îi revenea protopopului din tractul respectiv, iar funcŃia de vicepre edinte o deŃinea un învăŃător. Adunarea generală era organul 5 6 7 8 9 10 Nicolae Boc an, „Transilvania i unirea din 1859. ImplicaŃii culturale”, în Anuarul Institutului de Istorie i Arheologie Cluj Napoca, XXVII, 1985:1986, p. 494:495. Eugenia Glodariu, AsociaŃiile culturale ale tineretului studios român din Monarhia Habsburgică 1860 1918, Cluj: Napoca, Muzeul NaŃional de Istorie a Transilvaniei, 1998. Nicolae Cordo , „Reuniunile sau asociaŃiile de învăŃăcei, sodali i meseria i din Transilvania”, în Apulum, XXXIII, 1996, p.117:121. Valeriu Achim, „Centenar învăŃătoresc: 1863:1983 (despre Reuniunea învăŃătorilor români din Maramure înfiinŃată în anul 1883)”, în Revista de Pedagogie, 32, 1983, nr. 10, p. 62:63. Victor łârcovnicu, „AsociaŃiile învăŃătore ti din Banat în a doua jumătate a secolului al XIX:lea”, în Studii Istorice, 1970, 2, p. 172. Onisifor Ghibu, ViaŃa i organizaŃia bisericească i colară în Transilvania i Ungaria, Bucure ti, Institutul de arte grafice „Nicolae Stroilă”, 1915, p. 113. 191 IDENTITATE I ALTERITATE 5 suprem de decizie al reuniunii. Aceasta se întrunea anual, în general în altă localitate. Constituite pentru satisfacerea nevoilor profesionale, în calitate de reprezentanŃi ai corpului didactic, învăŃătorii erau obligaŃi să devină membri ai acestor organizaŃii i să achite taxe de membri. PrezenŃa la adunările reuniunilor era obligatorie, fapt consemnat i în Circulara cu Nr. 3329 emisă din edinŃa Consistoriului scolastic Ńinută în Gherla la 21 mai 188411. Pe lângă dispoziŃii legate de achiziŃionarea rechizitelor colare, Vicarul general capitular de Gherla, tefan BilŃiu, menŃiona că: „întrucât a venit la cuno tinŃa acestui Consistoriu, că unii docenŃi nu se prezintă la adunările generale i a reuniunilor filiali, FraŃilor Protopopi i preoŃi li se concrede, ca în InformaŃiunile colare, în rubrica observaŃiunilor, să se noteze despre fiecare docente că frecventează reuniunile filiale ori ba, ca a a în contra celor nepăsători să se poată face dispoziŃiuni eficace pentru prezentarea lor la acelea”12. Cei care absentau nemotivat, erau mustraŃi, iar pentru mai multe abateri învăŃătorii puteau fi chiar amendaŃi. Adunările generale ale reuniunilor se transformau în adevărate manifestări ale spiritului i con tiinŃei naŃionale române ti prin fraternizarea sătenilor cu învăŃătorii, clerul i „inteligenŃa” i prin recitarea sau reprezentarea de poezii i piese teatrale române ti13. Spre deosebire de adunările generale, la adunările filiale care se organizau de două ori pe an, participau doar învăŃătorii. Pentru a evita transformarea acestor societăŃi în organizaŃii de tip sindical, reprezentanŃii Bisericii au ocupat principale funcŃii de conducere, pre edinŃia reuni: unilor, fapt ce a îngrădit într:o oarecare măsură libertatea de acŃiune a învăŃătorilor. FuncŃia de pre edinte îi revenea unui preot, care era în acela i timp i comisar consistorial. Rolul acestuia era să informeze în mod permanent Consistoriul în legătură cu acŃiunile desfă urate în cadrul adunărilor generale ale reuniunilor. TendinŃa de subordonare era atât de evidentă încât, în Episcopia de Gherla, unde au funcŃionat cinci dintre cele apte reuniuni, din anul 1885 toate hotărârile care erau luate în cadrul adunărilor generale, pentru a fi considerate definitive trebuiau să obŃină mai întâi acordul Consistoriului colar14. De obicei, pre edinŃia reuniunilor centrale aparŃinea vicarilor zonali. Spre exemplu, în toată activitatea ei, Reuniunea ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni a avut doi pre edinŃi, ambii fiind vicari de Silvania. Primul pre edinte al asociaŃiei a fost Demetriu Coroianu, care în anul 1873 a fost numit canonic la capitlul diecezan din Gherla15. După plecarea lui, în funcŃia rămasă vacantă a fost numit următorul vicar al Silvaniei, Alimpiu Barbuloviciu. Clericul de mare valoare, care a marcat evoluŃia acestei societăŃi timp de mai bine de 40 de ani16, Alimpiu Barbuloviciu s:a născut la 6 august 1834 în satul Chilioara din 11 12 13 14 15 16 Vezi anexa nr. 1. DirecŃia JudeŃeană Sălaj a Arhivelor NaŃionale, Fond Reuniunea ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni, nr. 56/1884, f. 1r:v. Daniel Sularea, Vcoală i societate. ÎnvăŃământul elementar confesional în Episcopia greco catolică de Gherla (1867 1918), Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2008, p. 338:340. Ibidem, p. 337:338. Simion Oros, Memorialul jubiliar al Reuniunii ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni, 1870 1910, imleu, Tipografia „Victoria”, 1911, p. 129. Vezi anexa nr. 2. 192 IULIA-MARIA POP, ELITELE CONFESIONALE LOCALE ȘI REUNIUNILE ÎNVĂȚĂTOREȘTI... Comitatul Solnocul de Mijloc, fiind al doilea fiu al preotului Alexandru Barbuloviciu, originar din Crăciunelul Blajului i al Sofiei Pop, născută în Prodăne ti, lângă Jibou. După terminarea studiilor primare în satul natal, în perioada cuprinsă între anul 1842 i până în preajma evenimentelor revoluŃionare de la 1848, a urmat cursurile Gimnaziului Minorit din imleu, iar mai apoi, a fost înscris la Liceul Piarist din Cluj. Între anii 1852–1854 a participat la cursurile Seminarului teologic din Târnavia, după care, prin bunăvoinŃa i mijlocirea episcopului Alexandru Sterca uluŃiu, a obŃinut o bursă din fondul bobian de la Blaj, în scopul continuării studiilor universitare între anii 1854–1858 la Seminarul teologic central din Pesta. După absolvirea acestuia s:a pus în slujba noii Episcopii greco:catolice de Gherla, unde timp de un an a îndeplinit funcŃia de oficiant. După ce s:a căsătorit cu Maria Boc a, fiica protopopului de Gherla, Simion Boc a, a fost numit preot în Ortelec, însă la sfatul socrului său, tânărul preot nu s:a prezentat la post, ci a preferat să ocupe aceea i funcŃie în Bor a Clujului, unde, după puŃin timp, a fost numit protopop în Tractul Giulea. La un an după înfiinŃarea asociaŃiei învăŃătore ti sălăjene, la 6 septembrie 1873, episcopul de Gherla, Mihail Pavel, l:a numit pe Alimpiu Barbuloviciu vicar foraneu al Silvaniei i arhidiacon al tractelor protopope ti de Crasna i Valcău17. De la această dată, rolul pe care l:a avut reprezentantul Bisericii Unite în viaŃa socială i culturală din łara Silvaniei i:a consacrat un loc de cinste în galeria marilor personalităŃi locale i naŃionale. Primul obiectiv al noului vicar a vizat reorganizarea i activizarea societăŃilor culturale române ti, înfiinŃate de către predecesorul său, Demetriu Coroianu. În data de 15 mai 1874, Reuniunea ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni l:a numit pre edinte al său i tot în acela i an a fost ales pre edinte al despărŃământului sălăjean al Astrei. Concomitent a fost numit membru fondator al Băncii „Silvania”18, membru pe viaŃă al SocietăŃii pentru crearea unui fond de teatru românesc i membru fondator al Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, asociaŃie înfiinŃată în anul 1881 i în rândul căreia a activat i soŃia vicarului, Maria Barbuloviciu, o reprezentantă de seamă a asociaŃionismului feminin din Sălaj. Alimpiu Barbuloviciu a fost exponentul preoŃimii fără avere i s:a făcut exponentul aspiraŃiilor poporului din rândul căruia s:a ridicat. A promovat interesele naŃionale i ridicarea nivelului cultural i economic al maselor, a sprijinit acŃiunea de alfabetizare a românilor din Sălaj, a deschis noi instituŃii i a militat pentru păstrarea limbii române ti în Biserică i în coală19. În arhidieceza greco:catolică de Alba:Iulia i Făgăra , pre edintele asociaŃiei învăŃătore ti a fost numit „arhiereul bun, blând i plin de iubire,” dr. Victor Mihályi20. Acesta s:a născut la 19 mai 1841 în comuna Ieud din comitatul Maramure , în familia lui Gavrilă, judecător la Tribunalul suprem din Budapesta i fost prefect al comitatului în revoluŃia de la 1848, i al Iulianei Manu de Sajo ( ieu)21. Familia nobiliară de Ap a a dat vieŃii publice i culturii române ti mari personalităŃi ca Ioan Mihályi de 17 18 19 20 21 Ioan Ciocian, Biserica i societatea românească din Transilvania. Vicariatul Silvaniei în a doua jumătate a secolului al XIX lea, Arad, „Vasile Goldi ” University Press, 2000, p. 223. Ibidem, p. 224. Lucia Băla , Bódis Ottilia, Oameni de seamă ai Sălajului. DicŃionar Bibliografic, vol. I, Zalău, Biblioteca JudeŃeană „IoniŃă Scipione Bădescu”, 2004, p. 44. Foaia, II, 1900, Nr. 4, 15 Februarie, p. 29. LuminiŃa Wallner Bărbulescu, Zorile modernităŃii, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 53. 193 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Ap a (1844–1914), istoric erudit i membru al Academiei Române care a zugrăvit în lucrarea Diplome maramure ene, voievozii i cnezii din Maramure . Un alt reprezentat de seamă al familiei a fost Teodor Mihályi (1855–1934), memorandist i vicepre edintele Adunării NaŃionale de la Alba Iulia, pre edintele Comisiei de unificare, prefect al judeŃului Some i fost primar al Clujului22. Victor Mihályi a făcut coala primară la gimnaziul inferior al Piari tilor din Sighet. coala gimnazială a urmat:o consecutiv în perioada anilor 1854–1857, la călugării premonstratensi din Oradea, apoi la gimnaziul din Târnavia, i ultimele două clase, a VII:a i a VIII:a, la cel din Ca ovia, unde a studiat exclusiv în limba germană i unde a susŃinut la vârsta de 16 ani, examenul de maturitate23. Ulterior a fost trimis, prin mijlocirea episcopului Ioan Alexi, din partea diecezei de Gherla, la studii la Roma ca alumn, în cadrul fundaŃiei create de către Papa Pius al IX:lea pentru diecezele Provinciei mitropolitane de Alba:Iulia. După absolvirea a doi ani de filosofie, a făcut patru ani de teologie la Colegiul Urban de Propaganda Fide, iar în 1863 formarea lui intelectuală s:a desăvâr it prin susŃinerea doctoratului în teologie. Ulterior, a fost sfinŃit de către arhiepiscopul tefan Missir de Ternopole preot în biserica Sfântul Atanasie din Roma24. După această etapă a revenit în Ńară unde a fost numit prefect de studii i profesor de istorie bisericească i drept canonic la Seminarul teologic din Gherla. A fost primul dascăl cu studii doctorale din această instituŃie. Pe lângă funcŃia seminarială a administrat timp de un an de zile (1865–1866)25 parohia SalaŃiu din protopopiatul Marghitei, după care a fost numit asesor al Consistoriului, Judecător la Tribunalul matrimonial i notar al Esactoratului diecezan26. Ajuns episcop al diecezei de Lugoj în martie 1875 i după 20 de ani i în arhidieceza de Alba Iulia i Făgăra , întâistătătorul Bisericii greco:catolice s:a implicat activ în toate sectoarele vieŃii publice. Încă de la instalarea sa în funcŃia de mitropolit al provinciei de Alba Iulia i Făgăra , înaltul prelat al Bisericii Unite a acordat o mare atenŃie procesului de învăŃământ. Una dintre primele măsuri luate în acest sens a fost deschiderea unui azil de copii în care aveau să fie instruite viitoarele educatoare ale azilelor sau grădiniŃelor de copii. Pentru elevii normali ti a organizat un internat, iar în anul 1898 a organizat o coală de ucenici27. A fost membru fondator al Astrei28, iar pentru o mai bună pregătire a învăŃătorilor, în edinŃa consistorială Ńinută la Blaj, în 26 decembrie 1896, a aprobat Statutele reuniunii învăŃătorilor arhidiecezani i a devenit pre edintele acestei organizaŃii. Conform capitolului XIII § 30 din Statute, pre edinŃia reuniunilor implica nume: roase responsabilităŃi. „Pre edintele reprezintă reuniunea în toate agendele ei, precum i faŃă de autorităŃi; convoacă adunările generale i edinŃele comitetului central i le conduce; în 22 23 24 25 26 27 28 Ioan Silviu Nistor, „ConsideraŃii privind contribuŃia mitropolitului Dr. Victor Mihali de Ap a la dezvoltarea învăŃământului românesc din Transilvania”, în Maramure vatră de istorie milenară, II, Cluj:Napoca, 1997, p. 101. LuminiŃa Wallner Bărbulescu, Zorile modernităŃii, p. 53. Ioan Silviu Nistor, „ConsideraŃii”, p. 101. LuminiŃa Wallner Bărbulescu, Zorile modernităŃii, p. 53. Ibidem, p. 54. Ioan Silviu Nistor, „ConsideraŃii”, p. 103. Ibidem, p. 106. 194 IULIA-MARIA POP, ELITELE CONFESIONALE LOCALE ȘI REUNIUNILE ÎNVĂȚĂTOREȘTI... caz de paritate de voturi decide cu votul său; pune pe tapet chestiunile conform programei; se îngrije te să se observe statutele i încât ar fi de lipsă, aduce la ordine pe cei ce s:ar abate de la obiect i eventual le retrage cuvântul; declară edinŃele închise i emite comisia de trei pentru verificarea procesului verbal; asignează la casă sumele votate în adunarea generală i în caz de lipsă ia imediat dispoziŃiuni pe lângă aprobarea ulterioară a adunării generale; prezintă raportul anual i este responsabil înaintea adunării generale i a comitetului central despre toată procedura sa”29. Pe lângă aceste atribuŃii § 23 din Regulamentul pentru afacerile interne ale comitetului central al Reuniunii învăŃătorilor greco catolici din arhidieceza greco catolică de Alba Iulia i Făgăra , introduce norme suplimentare. „Pre edintele: a) poartă grijă pentru Ńinerea regulată a edinŃelor, b) controlează activitatea funcŃionarilor, c) revede i subscrie procesele verbale i expediŃiunile, d) dispune suplinirea interimară a funcŃionarilor i în cazuri grave suspendarea lor, având a raporta comitetului în proxima edinŃă; e) desemnează timpul i membri pentru scontările casei, f) provede cu semnul referentului toate exibitele intrate, iar cele care nu impun conclus meritoriu din partea comitetului, sau după natura lor nu se pot amâna până la proxima edinŃă indică i modul lor de rezolvare pe cale prezidială. În cazul în care pre edintele este nevoit să lipsească mai mult de 8 zile din cadrul comitetului central, atribuŃiile sale erau preluate de către vicepre edinte (§ 25 din Regulament i § 36 din Statute)”30. În calitate de reprezentant suprem al forului tutelar, arhiepiscopul i mitropolitul de Alba Iulia i Făgăra , Victor Mihályi de Ap a, a urmărit îndeaproape derularea procesului colar, iar pe lângă instruirea învăŃătorilor, a urmărit i educarea familiilor, a comunităŃii pe care o păstorea. Prin Circulara luată în edinŃa consistorială din 19 noiembrie 1901, eful Bisericii Unite a recomandat învăŃătorilor i întregii comunităŃi, cartea lui V. Gr. Borgovan, Ionel, deoarece „scrisă sub forma unui roman pedagogic, cartea arată principiile morale i cre tine ti de care trebuie să fie condu i părinŃii în educaŃia copiilor lor, dar mai ales a săteanului român. Cartea supline te o lacună în istoria poporului nostru, de aceea se recomandă a se procura pentru bibliotecile districtuale, pentru cele ale parohiilor i ale colilor greco:catolice i a despărŃămintelor Reuniunii învăŃătorilor din arhidieceza greco:catolică de Alba:Iulia i Făgăra ”31. În calitate de pre edinte al societăŃii învăŃătore ti, Victor Mihályi, a supravegheat i a susŃinut public activităŃile membrilor reuniunii. Exemplificăm interesul de care a dat dovadă în susŃinerea Foii Scolastice, organul de presă al societăŃii condusă de el, pe care a recomandat:o oficial, prin circulara cu nr. 1201–1899, „tuturor preoŃilor ca directori colari i tuturor docenŃilor i unde preoŃii i învăŃătorii nu ar fi în stare a porta Foaia Scolastică pe spesele lor, concede curatorilor bisericii i casierilor colilor, că dacă permite starea casei bisericii i a colii, să o poată prenumăra i din banii bisericilor i a colilor”32. Un alt reprezentant al elitei confesionale greco:catolice, care a susŃinut existenŃa organului de presă a reuniunii învăŃătorilor arhidiecezani, este Tit Bud, pre edintele 29 30 31 32 Statutele reuniunii învăŃătorilor greco catolici din arhidieceza greco catolică de Alba Iulia i Făgăra , Sibiu, Tipografia Societate pe acŃiuni, 1897, p. 16. Foaia, II, 1900, nr. 4, 15 februarie, p. 46:47. Idem, III, 1901, nr. 24, 15 decembrie, p. 191. Idem, I, 1899, nr. 4, 1 aprilie, p. 30. Vezi anexa nr. 3. 195 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Reuniunii învăŃătorilor greco:catolici din Maramure . ÎnŃelegând importanŃa „unicii foi pedagogice din teritoriul celor patru episcopii greco:catolice române”, la 9 august 1900 vicarul de Maramure a emis o circulară prin care a cerut preoŃilor în calitatea de directori colari să procure din banii colii sau ai bisericii revista apărută la Blaj33. Tit Bud s:a născut la 24 decembrie 1846, în localitatea Sat: ugatag, în familia protopopului Ioan Bud. După ce a frecventat studiile colii primare din satul natal, a făcut gimnaziul la Ungvár, iar liceul la Beiu . După obŃinerea bacalaureatului, în anul 1865 i:a finalizat studiile teologice la Gherla. În anul 1870 a fost hirotonisit preot la Blaj, iar apoi, timp de trei ani a deŃinut funcŃia de preot capelan la Ieud. În anul 1873 episcopul de Gherla l:a numit secretar episcopal, vicenotar i asesor consistorial la Gherla. În anul 1880 s:a reîntors în Maramure , unde s:a impus printr:o vastă activitate socială i culturală34. În anul 1877 a fost investit în funcŃia de vicepre edinte al AsociaŃiunii pentru cultura poporului român din Maramure , funcŃie pe care a deŃinut:o timp de 40 de ani, până la trecerea în eternitate în anul 1917. Încă de pe vremea când era capelan la Ieud, a trimis spre publicare revistei Familia din Oradea „ apte doine i hore poporale”, iar mai târziu, în anul 1889, a propus Reuniunii învăŃătorilor români din vicariatul Maramure ului, al cărui pre edinte era, „să adune de la popor i din gura poporului, toate doinele, chiuiturile, cântările diverse, baladele, povestirile poporale, satirele, colindele, cântările de morŃi, versurile vrăjitoarelor i a descântătoarelor, cântările de la nuntă, adică tot ce poveste te, cântă i versuie te poporul”, să le descrie i să i le trimită lui. Materialul adunat de către membrii reuniunii, a fost cuprins într:un volum i publicat în anul 190835. Volumul intitulat Poezii populare din Maramure a cuprins 362 de piese aparŃinând diverselor specii din folclorul literar36. Înzestrat cu o inteligenŃă sclipitoare, putere de muncă i o cultură multilateral dezvoltată, cunoscător a apte limbi de circulaŃie internaŃională, Tit Bud a contribuit incontestabil la dezvoltarea spirituală, socială, economică i culturală a maramure: enilor. Cunoscând neajunsurile comunităŃii, a făcut toate demersurile necesare pentru a introduce în Maramure o agricultură mai raŃională, o zootehnie i o pomicultură avansată. A pus bazele unei coli de pomicultură i a înfiinŃat o pepinieră, din care a distribuit sătenilor peste 20 de mii de pomi altoi37, încercând în acest fel să înlocuiască soiurile de pomi neproductivi cu soiuri roditoare, care să contribuie la dezvoltarea economică a zonei. De o importanŃă deosebită sunt realizările pe care le:a avut în domeniu colar, unde a organizat i supravegheat cu rigurozitatea derularea procesului instructiv: educativ38. Din iniŃiativa vicarului s:au edificat în Maramure 22 de coli confesionale i o coală românească la Sighet. 33 34 35 36 37 38 Vezi anexa nr. 4. Pamfil BliŃiu, „Tit Bud neobosit luptător pentru emanciparea social:economică i culturală a Maramure ului”, în Tribuna, 8, 1996, nr. 49, p. 13. Vasile Căpâlnean, Petru Pu ca u, „Reuniunea învăŃătorilor români din Maramure (1883:1918)”, în MarmaŃia, 3, 1977, p. 88. Pamfil BliŃiu, „Tit Bud”, p. 13. Ibidem. Vezi anexa nr. 4 196 IULIA-MARIA POP, ELITELE CONFESIONALE LOCALE ȘI REUNIUNILE ÎNVĂȚĂTOREȘTI... Tit Bud, de această dată în calitate de cercetător în teologie, a lăsat posterităŃii cărŃi de o valoare inestimabilă. Amintim doar câteva: Date istorice despre protopopiatele, parohiile i mănăstirile din Maramure , până în 1911, Sighet, 1911; Analele AsociaŃiunii pentru cultura poporului român din Maramure , Gherla, 1906; ViaŃa sfinŃilor, Gherla, 1897, Istoria parohiei din Sighet, Gherla, 1903 sau Îndrumar practic pentru păstorii biserice ti, Gherla, 1883. Trebuie să amintim i activitatea de traducător al vicarului, cea mai cunoscută traducere fiind romanul De unde nu este întoarcere, de A. Gabrielly (1872)39. Incontestabil, rolul pe care l:au avut reprezentanŃii elitei clericale greco:catolice în viaŃa reuniunilor de învăŃători este covâr itor. Indiferent de poziŃia pe care o deŃineau în ierarhia ecleziastică, începând de la preoŃi i protopopi, până la episcopi i mitropoliŃi, au contribuit cu toŃii la organizarea învăŃământului i la susŃinerea activităŃilor propuse de membri în cadrul acestor societăŃi. PreoŃii, în calitatea lor de directori, inspectori colari sau pre edinŃi ai diferitelor asociaŃii învăŃătore ti, au apărat atât valorile cre tine, cât i limba, tradiŃiile, obiceiurile, credinŃele, elementele identităŃii naŃionale. Prin susŃinerea publică a organelor de presă a diverselor reuniuni, cum este cazul Foii Scolastice, personalităŃi de renume din istoria Bisericii Unite, cum este episcopul i mitropolitul Victor Mihályi de Ap a sau vicarii, Tit Bud, Alimpiu Barbuloviciu sau Demetriu Coroianu, au facilitat uniformizarea activităŃilor didactice prin contactul permanent pe care l:au avut reuniunile între ele, au sprijinit perfecŃionarea profesională a învăŃătorilor, ceea ce a determinat dezvoltarea învăŃământului i a culturii naŃionale. Pe lângă aceste aspecte, activităŃile desfă urate de către învăŃători în cadrul reuniunilor au contribuit la întărirea solidarităŃii profesionale, naŃionale i confesionale. Anexe Anexa nr. 1. DirecŃia JudeŃeană Sălaj a Arhivelor NaŃionale, fond: Reuniunea ÎnvăŃătorilor Români Sălăjeni, nr. 56/1884, f. 1r Circular către Clerul din întreaga dieceză 3329. Reverendissimilor în Christos FraŃi Vicari Foranei, Arhidiaconi, Mult OnoraŃilor FraŃi Protopopi i PreoŃi! De i din partea acestui Consistoriu scolastic mai de multe ori s:a dispus ca recuisitele colare unde lipsesc acele să se procure, totu i se arată aici că acele lipsesc de la mai multe coli, deci FraŃii protopopi, preoŃii ca Directori i senatele colare se îndatoresc; care rechizitele de lipsă colare în înŃelesul legii unde lipsesc acele să le procure, în tiinŃând la acest Consistoriu netrecut despre acestea până la 8 Septembrie a fiecărui an colar sub grea răspundere. Încât a venit la cuno tinŃa acestui Consistoriu, că unii docenŃi nu se prezintă la adunările generale i a reuniunilor filiale, FraŃilor protopopi i preoŃilor li se concrede ca în InformaŃiunile colare, în rubrica observaŃiunilor, să noteze despre fiecare docente că 39 Pamfil BliŃiu, „Tit Bud”, p. 13. 197 IDENTITATE I ALTERITATE 5 frecventează adunările reuniunilor filial ori ba, ca a a în contra celor nepăsători să se poată face dispoziŃiuni eficace pentru prezentarea lor la acelea. Din edinŃa Consistoriului scolastic Ńinută la Gherla, la 21 Mai 1884. tefan BilŃiu m. p Vic. gen. Episcopesc Anexa 240 „Preavenerată adunare generală! Preaiubit Corp ÎnvăŃătoresc! Cu dor fierbinte a fi dorit ca să pot fi în persoană în mijlocul iubirii voastre, dar împrejurările neatârnătoare de voinŃa mea m:au împiedecat, însă cu sufletul i inima sunt între voi i vă salut cu Domnul cu un „bine aŃi venit”. La anul 1874 m:aŃi onorat cu prezidiul Reuniunii învăŃătorilor români sălăjeni, l:am primit în credinŃă fermă, speranŃă vie i cimentat în iubire reciprocă, vom conduce corpul moral a preŃuitei reuniuni, către scopul sfânt i măreŃ de a lumina surcelele neamului nostru român prin credinŃă, tiinŃă i virtute : pomi roditori în terenul bisericii i a neamului nostru. Azi prăznuie te reuniunea noastră aniversarea a 40:lea an al existenŃei sale. Unii dintre membrii corpului moral a acestei reuniuni s:au mutat la cele eterne, însă din regiunea sublimă a nemuririi, cu noi dimpreună sărbătoresc această solemnitate măreaŃă i cer de la Dumnezeu nouă harul Lui ceresc asupra lucrurilor reuniunii noastre; iar cei răma i în viaŃă au încărunŃit, dar însoŃiŃi de cei mai tineri lucră – dându:le sfat luminător lucră din răsputeri spre a ajunge la scopul dorit de biserică i neam [n. a.] Nu vă miraŃi scumpii mei fraŃi că accentuez întotdeauna biserică i neam, pentru că marele bărbat al neamului nostru Georgiu BariŃiu a zis i tipărit: că istoria neamului român este istoria bisericească. Cine a întemeiat coala, acela, care a cimentat zelul bisericii noastre cu sângele scurs din inima lui cea dumnezeiască străpunsă cu suliŃa tiranului, adică Christos. Christos cel dintâi dascăl a zis: LăsaŃi pruncii să vină la Mine, i i:a luat în braŃe ca să împrumute din inima Lui căldura sfântă i să crească în dar i înŃelepciunea lui Dumnezeu i a oamenilor. Au fost timpuri grele când neamul român a avut numai maica biserica, însă suflând zefirul cald i blând a libertăŃii peste sânul maicii bisericii, a dar na tere fiicei primogenite, coalei, pe care maica biserica a cinstit:o cu o sărutare dulce. Fiica, coala română a crescut îndulcită de pieptul maicii i azi o putem saluta i săruta ca pe o nevastă:mamă, care cre te fii i fiice cre tine, române pentru biserică i neam, cre te altoi tineri care, când cei bătrâni sub sarcina anilor gârboviŃi vor cădea, să fie înlocuiŃi prin altoi tineri promiŃători de roade îndulcitoare de viaŃa bisericii i a neamului usturat de suferinŃele seclilor dezastro i. Vcoala română numai atunci poate corespunde chemării sale sublime până când va fi cre tină [n. a.] Azi coala română se află într:un stadiu nou care, va hotărî peste viitorul ei, ea ca fiică stă sub aripile sfintei biserici, dar totodată sub legile prescrise colare de către constelaŃiunea actuală a veneratului stat croite[n. a.] Ce a zis Christos când i s:a arătat banul: „da:Ńi lui Dumnezeu ce:i a lui Dumnezeu i ce:i a Cezarului, Cezarului”. Vi noi învăŃătorii gr. cat. confesionali, să îndeplinim prescrierile bisericii faŃă cu coala noastră, i să ne supunem legilor statului referitoare la instrucŃiunea poporală, sancŃionate prin Maiestatea Sa Regele nostru apostolic i acelea să le îndeplinim cu acurateŃe. Să ne Ńinem strict de cadrele croite prin biserică i stat, i să nu trecem peste barierele legilor nici într o direcŃiune[n. a.]. Domnilor i fraŃilor învăŃători! Suntem împodobiŃi cu numele sfânt pe care l:a purtat Christos, numele de „Dascăl”, deci să urmăm pilda lui Christos – mai vârtos în acest veac poreclit a luminei, dar veacul nedreptăŃii, pentru că precum zice un sfânt părinte: „Prive te i oaia slabă la păstorul său i dacă îl vede 40 Simion Oros, Memorialul jubiliar, p. 186:188. 198 IULIA-MARIA POP, ELITELE CONFESIONALE LOCALE ȘI REUNIUNILE ÎNVĂȚĂTOREȘTI... abătându:se de la cărarea virtuŃii începe să zică în inima sa: Cine sunt eu ca să nu fac ceea ce a făcut păstorul meu?”. Să fim înainte de toate cre tini buni ca i strămo ii no tri; să ne silim a înrădăcina sămânŃa virtuŃii în inimile surcelelor neamului nostru : care sunt ca ceara cea moale, tot ce întipăre te în ele rămâne peste toată viaŃa. Să cre tem nu numai fii luminaŃi, ci i cre tini buni neamului i bisericii noastre; dacă ne vom împlini această datorinŃă : legată strâns de chemarea noastră, n:a fi lipsă să ni se ridice monumente la capul mormântului, că vor fi scrise numele noastre în inimile tuturor pruncilor, care au umblat la coală sub noi, cu litere de aur. Închei Prea Venerată Adunare, asigurându:vă că la sărbătoarea sfântului Preot Ilie, cu jertfă înălŃând de la sfântul altar către Tronul ceresc voi împreuna rugăciunile mele fierbinŃi, ca bunul Dumnezeu din înălŃimea cerului să reverse roua harului său peste „Reuniunea învăŃătorilor români Sălăjeni”, ca aceea spre luminarea neamului român i spre mărirea lui Dumnezeu să prospere i înflorească, întru mulŃi ani fericiŃi. Amin.” Anexa 341 „1201–1899 Circular către întreg clerul arhidiecezan Comitetul central al Reuniunii învăŃătorilor greco:catolici din arhidieceza greco:catolică de Alba:Iulia i Făgăra , în conferinŃa Ńinută la 10 ianuarie. a.c. la dorinŃa învăŃătorilor români din toate părŃile a decis edarea unei foi pedagogice sub numirea de Foaia Scolastică, care după statute are să fie totdeodată i organul Reuniunii învăŃătorilor din arhidieceza greco:catolică de Alba: Iulia i Făgăra . Fiindcă această foia, care deja de la 15 Febr. 1899 a apărut în editura reuniunii în Blaj i abonată costă pe an 3 fl. v. a., pe cum este tuturor cunoscut, are scopul salutar de a da învăŃătorilor no tri prilej la deprinderi literari i a a de a contribui la perfecŃiunea lor, fără de care nu: i pot împlini misiunea; de aceea acest Consistoriu acest ziar atât de necesar fiecărui docente, îl recomandă tuturor preoŃilor ca directori colari i tuturor docenŃilor i unde preoŃii i învăŃătorii nu ar fi în stare a porta Foaia Scolastică pe spesele lor, concede coratorilor bisericii i casierilor colilor, că dacă permite starea casei bisericii i a colii, să o poată prenumăra i din banii bisericilor i a colilor. Blaj, din edinŃa consistorială Ńinută în 21 MarŃiu 1899, Victor Mihályi m. p Arhiepiscop i Mitropolit de Alba:Iulia i Făgăra ”. Anexa 442 Circular către Veneratul Cler din Maramure Mult Onorate Domnule Paroh i director al colii confesionale! Apropiindu:se începerea cursului colar 1900/1, atrag atenŃia M. O. D. Tale la următoarele: Înscrierea elevilor obligaŃi a frecventa coala cea de toate zilele i cea repetenŃională să se înceapă în doi septembrie, iar prelegerile în 17 septembrie st. u. despre ce în dumineca sau sărbătoarea precedentă să se în tiinŃeze poporul, dându:i:se în biserică învăŃătura acomodată despre folosul învăŃământului i îndemnându:se să: i trimită pruncii regulat la coală. Va fi frumos dacă anul colar se va începe cu S. Liturghie servită în 17 Septembrie cu invocarea 41 42 Foaia, I, 1899, nr. 4, 1 aprilie, p. 30. Idem, II, 1900, nr. 17, 1 septembrie, p. 130. 199 IDENTITATE I ALTERITATE 5 ajutorului Spiritului Sfânt. Anul colar se va fini în 18 Mai sau în zilele următoare, adică în înŃelesul legilor se va Ńine 8 luni fără de a da recreaŃiune de toamnă i de primăvară43. 2. Să se dispună curăŃirea colii, a ocolului colar i a cloacelor i să se aducă în ordine superedificatele colare. 3. coala să se prevadă cu ziarele, tipăriturile i cărŃile de învăŃământ necesare. Toate acestea se pot procura de la tipografia diecezană unde acum se află cele mai bune i cele mai corespunzătoare Abecedare i Legendare, precum i alte cărŃi colare, primind asupra sa tipografia diecezană i procurarea altor cărŃi colare care nu s:ar afla acolo. Să se procure pentru elevii colari cărticele de rugăciuni. 4. Să se Ńină regulat colile repetiŃionale. 5. Docentele să înveŃe pe elevii colari cântările biserice ti i să Ńină regulat cu dân ii cor în biserică, fiindcă prin acesta se poate atrage mai înadins iubirea poporului către coală i învăŃământ. 6. Să catehizezi regulat două ore pe săptămână, înscriind regulat în ziarul colar în extras scurt materia despre care ai catehizat, iar fraŃii protopopi i vizitatorii colari să cerce acele ziare de catehizare i să le subscrie cu ocaziunea vizitării colii. 7. Să te îngrije ti cum că pruncii să frecventeze regulat coala, expunând poporenilor că pentru netrimiterea regulată a pruncilor la coală vor fi arătaŃi pentru pedepsire. 8. Să te îngrije ti de bună vreme despre adunarea plăŃii docentale i despre adunarea lemnelor focale, în lipsa cărora iarna sunt multe neplăceri. 9. Adunarea generală a docenŃilor români din vicariat Ńinută în primăvara trecută a decis a se procura pentru fiecare coală, „Foaia Scolastică”care apare la Blaj. Considerând cum că acea foaie este redactată în mod foarte bun i instructiv i cum că din aceea docenŃii pot să înveŃe foarte mult, dar considerând cum că aceea este unica foaie pedagogică în teritoriul celor patru episcopii române gr. cat ar fi ru ine ca ea să lipsească din colile noastre. Foaia Scolastică apare la Blaj de două ori pe lună cu preŃul de prenumeraŃiune de bagatel de 6 coroane pe an. Binevoie te dară a o procura acea foaie pe seama colii începând de la 1 Septembrie. Banii de prenumeraŃiune se pot plăti din muletele colare, din fondul colar, sau în urmă din banii bisericii [n.a.]. Adnotez încă următoarele: Cu convoirea mai marilor no tri s:au esoperat în mai multe coli din vicariat ridicarea plăŃilor docentale la 800 coroane i cu cuincuenalele de 100 coroane, unii docenŃi au plată de 900 coroane, cuartir, grădină i lemne de foc, adică o stare buni oară i peste tot plăŃile docentale sunt regulate i sistemisate în vicariat; drept aceea voi pofti să împlinească fiecare docente dorinŃa sa expunând deja acum că voi cere sistarea ajutorului sutei a patra acolo, unde docentele nu va arăta succesul dorit. i ca să mă conving de aceasta, în toamna viitoare voi vizita toate colile din vicariat. În genere să supraveghezi peste coală i peste învăŃământ, cercetând cât de des prelegerile i să faci toate cele posibile ca învăŃământul să înainteze i să se împlinească cu stricteŃe ordinaŃiunea Prea veneratului guvern diecezan, emanate pentru susŃinerea în ordină bună a colilor noastre confesionale. Cu stimă frăŃească rămân în Sighet, la 9 august 1900, Al mult Onorat Domniei Tale Referitor confrate: Tit Bud Vicarul Maramure ului. 43 Ibidem, p. 129. 200 Reuniuni învăŃătore ti în Episcopia greco catolică de Lugoj (a doua jumătate a secolului al XIX lea i începutul secolului XX) Iulia Maria Pop∗ Chiar dacă primele organizaŃii profesionale învăŃătore ti s:au constituit în Banat în a doua jumătate a secolului al XIX:lea, după modelul de asociere al învăŃătorilor germani i al celor maghiari, primele forme de solidaritate profesională le regăsim mai de timpuriu, atunci când învăŃătorii au resimŃit nevoia imperioasă de a se uni pentru apărarea colii i a intereselor de breaslă1. În anul 1835 când s:au întrunit la Timi oara 46 de învăŃători care au înaintat autorităŃilor un memoriu, prin care cereau o salarizare mai bună. Datorită faptului că cererile lor nu s:au materializat, la adunarea din anul următor au participat doar trei învăŃători. În anul 1845 s:au reîntâlnit 21 de învăŃători care doreau să fondeze o societate de lectură i o bibliotecă, însă autorităŃile nu i:au dat acordul nici pentru acest proiect. Pe parcursul anilor 1852, 1859 i 1861, dascălii bănăŃeni au încercat să: i constituie o asociaŃie care să cuprindă toŃi învăŃătorii din această provincie, indiferent de confesiune sau naŃionalitate. În vederea materializării acestui deziderat, învăŃătorul Iosef Rill a desfă urat o intensă activitate2. După ce în anul 1853 a găsit la o coală sătească din Banat, Anuarul pedagogic a lui Diesterwerg i s:a familiarizat cu viziunile lui moderne, Iosef Rill i:a trimis acestuia în anul 1861 o scrisoare, în care menŃiona dorinŃa învăŃătorilor bănăŃeni de a: i forma o asociaŃie. Diesterwerg a salutat această iniŃiativă i i:a sfătuit să dezvolte în asociaŃie o intensă operă de culturalizare a poporului. Datorită faptului că i de această dată atitudinea autorităŃilor a fost nefavorabilă, învăŃătorii germani au început să se întâlnească în secret, ba mai mult, au reu it chiar să: i constituie în 1867 la Cărpini , primul lor comitet provizoriu, care cuprindea învăŃători români, sârbi, evrei i maghiari. Acest comitet milita pentru constituirea unei reuniuni a tuturor învăŃătorilor bănăŃeni, după ce în anul 1865 se constituise AsociaŃia cultivatoare a învăŃătorilor de la colile naŃionale române din regimentul româno bănăŃean. În anul 1869 s:a înfiinŃat Reuniunea ∗ 1 2 The author wishes to thank for the financial support provided from programs co:financed by The Sectoral Operational Programme Human Resources Development, contract POSDRU 6/1.5/s/3 – „Doctoral Studies, a Major Factor in the Development of Socio:Economic and Humanistic Studies”. OniŃa Gligor, „100 de ani de la înfiinŃarea reuniunii învăŃătorilor din Banat”, în Revista Pedagogică, 1969, 18, nr. 5, p. 87. Iulia:Maria Pop, „The Reunions of the Greek:Catholic schoolmasters from Transylvania during the Austro: Hungarian Dual Monarchy. Establishment and manifestations”, în Transylvanian Review, XX, 2011, Supplement, No. 2:1, p. 347. 201 IDENTITATE I ALTERITATE 5 învăŃătorilor greco ortodoc i români din Caransebe 3, iar în anul 1883 Reuniunea învăŃătorilor greco catolici din Lugoj i Reuniunea învăŃătorilor greco catolici din Ńinutul HaŃegului4. ApariŃia reuniunilor învăŃătore ti în Episcopia de Lugoj a fost facilitată de legislaŃia statului, care, prin art. 147 din legea XXXVIII/1868, a instituit dreptul de asociere a învăŃătorilor, dar i de viziunea modernă a ierarhului Victor Mihályi care, în cadrul primului sinod diecezan din anul 1882, a aprobat un prim proiect de Statute privind organizarea i funcŃionarea Reuniunii învăŃătorilor de la colile confesionale greco:catolice din Eparhia pe care o conducea. După câteva luni, la 17 mai 1883, a avut loc edinŃa de constituire, ocazie cu care 11 reprezentanŃi ai învăŃătorimii din întreaga Dieceză, s:au reunit în cadrul colii greco:catolice din Lugoj i sub pre edinŃia inspectorului colar diecezan, Andrei Pop Liviu, au adoptat cu mici modificări, Statutele întocmite anterior, în anul 18825. Aprobarea Ministerului a venit trei ani mai târziu, la 21 decembrie 1886, prin rezoluŃia nr. 840, după ce în anul 1884 a condiŃionat aprobarea lor de unele completări, care instituiau dreptul de control al statului în afacerile interne ale societăŃii6, trăsătură comună pentru toate asociaŃiile învăŃătore ti constituite în Transilvania sau în Banat după anul 1868, cu ajutorul i sub protecŃia Bisericii Unite. De i Ordinariatul a vizat iniŃial constituirea unei singure societăŃi, în urma discuŃiilor care au avut loc atât în cadrul adunării constituante, cât i cu ocazia primei Adunări generale, s:a hotărât înfiinŃarea a două asociaŃii, respectiv a Reuniunii învăŃătorilor români greco catolici din Ńinutul Lugojului i a Reuniunii învăŃătore ti din Ńinutul HaŃegului, aparŃinătoare Episcopiei de Lugoj7. În semn de recuno tinŃă pentru conducerea adunării constituante, dar i pentru meritele sale în domeniul colar, învăŃătorii din Lugoj l:au ales pe canonicului Andrei Pop Liviu, pre edinte al reuniunii nou înfiinŃate. Acesta a fost secondat de vicepre edintele Sofronie Gaia, învăŃător în Ticvaniul Mare i de Petru Popescu, învăŃător în Lugoj, ales de notar al reuniunii. După alegerile din anul 1894, secretarul episcopesc Ioan Boro , a fost desemnat pre edintele Reuniunii din Lugoj8, iar după un mandat de 17 ani a fost numit pre edinte de onoare pe viaŃă9. Con tient de importanŃa educaŃiei în formarea individului i în dezvoltarea societăŃii, noul pre edinte i:a centrat discursul inaugural al Adunării generale din anul 1899, Ńinută în zilele de 5 i 6 noiembrie în Comlo ul Mare, pe rolul primordial pe care îl are familia în educaŃie, accentuând i „sarcina grea pe care o are mai apoi substitutul părinŃilor, învăŃătorul, în cre terea copiilor, astfel încât ace tia să devină membri folositori ai societăŃii”10. Tema discursului redă un principiu al pedagogiei moderne, care susŃine că idealul educaŃional vizează formarea unei personalităŃi multilateral dezvoltate, capabile să se 3 4 5 6 7 8 9 10 Ibidem. Vasile Curticăpeanu, Mi carea culturală românească pentru unirea din 1918, Bucure ti, Editura tiinŃifică, 1968, p. 29; LuminiŃa Wallner Bărbulescu, Zorile modernităŃii, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007, p. 296. LuminiŃa Wallner Bărbulescu, Zorile modernităŃii, p. 296. Ibidem, p. 297. Ibidem, p. 296:297. Ibidem, p. 300. Foaia Scolastică, XIV, 1912, nr. 18, 15 mai, p. 569. Foaia Scolastică, I, 1899, nr. 20, 1 decembrie, p. 169. 202 IULIA-MARIA POP, REUNIUNI ÎNVĂȚĂTOREȘTI ÎN EPISCOPIA GRECO-CATOLICĂ DE LUGOJ... integreze cu u urinŃă în societate, prin intermediul unei profesii. La această formare contribuie atât familia, cât i mediul instituŃionalizat, colar. Dimensiunea instructivă a prelegerii a fost cu atât mai importantă cu cât, la adunările asociaŃiei participau i reprezentanŃi din alte categorii socio:profesionale, care ajung treptat membri ai acestei reuniuni. Conform raportului întocmit de „Comisia pentru câ tigarea membrilor noi”, doar în cadrul Adunării generale Ńinută în Comlo ul Mare s:au înscris ca i membri fondatori i au achitat suma de 10 florini: protopopul greco:catolic din zonă Laurian Luca i directorul băncii din Comlo , Emil Bogdan. AlŃi participanŃi au întregit numărul membrilor ajutători. MenŃionăm: parohul greco:catolic din Igri , Luca Lupescu, Ioan Cioloc i Io a Pascu – economi ti, Mihai Klein – medic, Alexiu Palade – jude comunal, Coloman Drimba – vicenotar, Preda Cri an i ofron Stanciu – comercianŃi, toŃi din Comlo u Mare. Important de menŃionat este că, în rândul membrilor ajutători s:a înscris i un învăŃător greco:oriental, Iuliu Vuia11. Participarea învăŃătorului greco:oriental, Nicolae Jian i a învăŃătorului de stat I. Berasei12 la Adunarea generală a reuniunii, Ńinută la OraviŃa în 11–12 noiembrie 1907, argumentează faptul că, urmărind o mai bună pregătire, învăŃătorii din Episcopia de Lugoj, au depă it barierele confesionale. Conform Statutelor, în componenŃa reuniunii intrau patru categorii de membri: ordinari, fondatori, onorari i ajutători, însă membrii ordinari i fondatori beneficiau însă de drept de vot decisiv, restul membrilor având mai mult un rol consultativ. Membrii ordinari erau toŃi învăŃătorii i învăŃătoarele implicaŃi direct în activitatea colară i, facultativ, cei care erau pensionaŃi sau privaŃi; însă înscrierea acestora din urmă, era condiŃionată de prezentarea diplomei de calificare. Cum reuniunea se autofinanŃa prin contribuŃiile membrilor sau prin donaŃii, toŃi aveau de achitat periodic contribuŃii, dintre care membrii fondatori plăteau la înscriere o taxă pe viaŃă de 10 florini, iar membrii ajutători achitau o sumă de 50 crăiŃari pe an13. În conformitate cu dispoziŃiile ministeriale, adăugate la paragraful 4, din capitolul IV al Statutelor, membrii onorari ai reuniunii care proveneau din alte domenii de activitate, trebuiau să primească mai întâi aprobare favorabilă din partea Guvernului i doar apoi, se puteau înscrie în cadrul societăŃii. Această metodă restrictivă a statului, menită să limiteze accesul unor persoane cu preocupări politice, este o trăsătură comună a tuturor reuniunilor. Exemplificăm cazul Reuniunii „Mariana” a învăŃătorilor greco:catolici din Năsăud, care a primit aprobare oficială de funcŃionare doar după ce a introdus în statute ei aceea i prevedere de control. Cu toate restricŃiile impuse, în cadrul Adunării generale Ńinută la Lugoj în zilele de 22, respectiv 23 octombrie 1905, s:au înscris de membri fondatori, noul episcop de Lugoj, Vasile Hossu, urmat de: protopopul Verme ului, Nicolae Bolboca, preotul paroh din Petroman, Mihai Jivanca; parohul din Ohaba:Forgaciu, Teofil Cri an, George Berariu, notar în Verme i Valeriu Giurgiu în calitatea lui de contabil al casei centrale din Lugoj. Domni oara Barbara Schor s:a înscris în categoria membrilor ajutători14. MenŃionăm că în 1905 această reuniune avea un total de 120 membri, 11 12 13 14 Ibidem, p. 170. Foaia, IX, 1907, nr. 1, 1 ianuarie, p. 15. LuminiŃa Wallner Bărbulescu, Zorile modernităŃii, p. 298. Foaia, VII, 1905, nr. 20, 15 Decembrie, p. 328. 203 IDENTITATE I ALTERITATE 5 dintre care 54 ordinari, 50 fondatori, 13 ajutători, 3 extraordinari15; iar până în anul 1913, numărul membrilor fondatori a crescut la 61, în timp ce numărul membrilor ordinari a scăzut la 36, după ce în decursul anului 1911–1912, 6 membri ordinari au părăsit reuniunea prin schimbarea domiciliului. Cu ocazia Adunării generale Ńinută la 20 octombrie 1912 la Timi oara, s:au înscris 2 membri fondatori, 6 ajutători i 4 ordinari16. Din contribuŃiile membrilor i din donaŃii, Reuniunea învăŃătorilor români greco catolici din Ńinutul Lugojului cumulase la 1900 o avere de 1050 florini17, în 1905 avea 3042 coroane în numerar, acŃiuni i depuneri18, iar la sfâr itul anului 1911, banii din casa asociaŃiei însumau 4520 coroane19. Din aceste venituri, pe lângă acoperirea cheltuielilor adminis: trative, se acordau stipendii elevilor merituo i. Spre exemplu, în anul 1899 reuniunea a acordat un stipendiu de 20 florini fiului lui Avram Neda, învăŃător în Re iŃa20, iar în anul 1905, suma de 40 coroane i:a revenit fiicei lui Iuliu Boldorean, elevă în clasa a III:a civilă în Lugoj21. Totodată, în anul 1912 s:a hotărât înfiinŃarea unei „FundaŃiuni de 3000 de coroane din banii reuniunii, pentru un loc semi:gratuit în internatul diecezan pentru un fiu de învăŃător”22. Din păcate, iniŃiativa a rămas la stadiul de proiect. Principalul scop pentru care au fost constituite reuniunile a constat într:o mai bună perfecŃionare metodică a învăŃătorilor. Pentru realizarea acestui deziderat, în cadrul adunărilor generale ale reuniunii, în conformitate cu prevederile paragrafului 12 din Statute, „fiecare membru activ trebuia să întocmească cel puŃin o temă din sfera pedagogiei, în formă de disertaŃie sau în formă de prelegere”23. Chiar dacă uneori membrii încercau să se sustragă de la aceste obligaŃii, totu i, în cadrul edinŃelor generale au fost dezbătute prin rotaŃie, teme din toate domeniile, inclusiv legislativ. Exemplificăm dizertaŃia învăŃătorului din Folea, Ioan MusteŃiu, Articolul de lege XXXVIII din anul 1868, art. XXVIII din 1876, art. XVIII din 1879 i art. XXVI din 1893, prelegerea practică Cele patru operaŃiuni din aritmetică cu numerele 1, 2, 3, 4, propunător Iosif Grozescu, învăŃător în Comlo 24 sau ÎnvăŃarea funcŃiilor zecimale Ńinută de Romul LuŃai, învăŃător în Cenadul Sârbesc25. În cadrul Adunării generale a societăŃii lugojene, Ńinută în 20, 21 octombrie 1912 la Timi oara, învăŃătorul George NeamŃu din Vi ag a prezentat dizertaŃia Salarizarea învăŃătorilor i reglementarea pensiei învăŃătore ti, referat care a determinat membrii prezenŃi să se gândească la întocmirea unui Memorandum adresat Consistoriului diecezan din Lugoj, care să cuprindă unele revendicări enunŃate de către propunător: salarii egale cu cele al învăŃătorilor de stat, salariu pentru cantor sau reducerea anilor de serviciu de la 40 la 35 i relut de cuartir al învăŃătorilor pensionaŃi26. 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 Ibidem, p. 326. Idem, XIV, 1912, nr. 18, 15 Mai p. 569. Idem, II, 1900, nr. 22, 15 Noiembrie p. 173. Idem, VII, 1905, nr. 20, 15 Decembrie p. 327. Idem, XIV, 1912, nr. 18, 15 Mai p. 570. Idem, I, 1899, nr. 20, 1 Decembrie p. 170. Idem, VII, 1905, nr. 20, 15 Decembrie p. 328. Idem, XIV, 1912, nr. 19, 1 Decembrie p. 605. Idem, XIV, 1912, nr. 18, Blaj, 15 Mai p. 566. Foaia Scolastică, I, 1899, nr. 20, 1 Decembrie p. 169. Foaia, XIV, 1912, nr. 19, 1 Decembrie, p. 605. Ibidem, p. 604. 204 IULIA-MARIA POP, REUNIUNI ÎNVĂȚĂTOREȘTI ÎN EPISCOPIA GRECO-CATOLICĂ DE LUGOJ... Un alt obiectiv al învăŃătorimii era uniformizarea activităŃilor didactice. În acest sens, în cadrul adunării generale din anul 1899 s:a hotărât alegerea unei comisii capabile să întocmească un plan de lecŃii pentru toate colile din Episcopia Lugojului27. Tot în cadrul măsurilor de uniformizare a activităŃilor intră i alegerea Foii Scolastice din Blaj, ca i organ oficial al Reuniunii din Lugoj28. Această decizie se încadrează în procesul de susŃinere a ziarului oficial al Reuniunii învăŃătorilor din Arhidieceza greco: catolică de Alba Iulia i Făgăra , prin introducerea lui în cadrul tuturor societăŃilor de învăŃători din Episcopiile sufragane. La toate cele 7 reuniuni învăŃătore ti greco: catolice, ordinul de abonare la Foaia Scolastică a fost dat oficial, prin circulare. Spre exemplu, de la Ordinariatul greco:catolic de Lugoj, prin circularul cu nr. 2988/1901 din 5 februarie 1902, Episcopul Demetriu Radu a dispus ca toate colile să se aboneze la „unicul organ de specialitate pentru învăŃători”, Foaia Scolastică29, care se recomandă a fi nelipsită din bibliotecile colare. În ceea ce prive te biblioteca Reuniunii din Ńinutul Lugojului, aceasta cuprindea în 1905 un nr. de 203 opere, care aflăm din presă că „nu prea au fost cercetate de către învăŃători”30. În anul 1912, erau 4020 opere cuprinse în 450 volume31. Din anul 1901 s:a păstrat un catalog al cărŃilor din Biblioteca comună a celor două reuniuni, din Ńinutul Lugojului respectiv al HaŃegului. Aceste cărŃi pot fi grupate în cărŃi didactice (gramatici, cărŃi de geografie, de matematică, istorie, filosofie sau lingvistică), cărŃi istorice, religioase, sau publicaŃii periodice32. Din cele 159 de cărŃi inventariate exemplificăm câteva titluri i nume de autori: Timotei Cipariu, Gramatica limbii române, Sibiu, 1955; Ioan Rus, Icoana Pământului, Blaj, 1842; Ioan Lăzăriciu, Elemente de poetică română, Sibiu, 1882; Iosif Papp, Întrebări de educaŃie i instrucŃie, Sibiu, 1891; C. Diaconovici, Enciclopedia română, Sibiu, 1896; Ilie Trăile, Simplificarea grafiei i ortografiei, Re iŃa, 1899–1900; Ioan Papiu, Rezultatele filosofiei, Gherla, 1880; G. BariŃiu, Istoria Transilvaniei, Sibiu, 188933. În ceea ce prive te revistele inventariate, acestea au fost: Revista critică literară (A. Densu ianu), Revista catolică (V. Lucaciu); Foaia Scolastică (I. Gherman), Foaia Pedagogică (D. P. Barcianu), Foaia Scolastică (I. F. NegruŃiu, Blaj, 1899–1900), Revista ilustrată (I. P. Reteganul, Reteag, 1899)34. Interesant este că în contextul sărbătoririi a 200 de ani de la Unirea cu Biserica Romei, în cadrul festivităŃilor jubiliare, care au avut loc la Lugoj în 7 i 8 octombrie 1900, cele două „reuniuni surori” au Ńinut o singură adunare generală comună35. De la această dată asistăm la Ńinerea unor adunări generale comune, în sensul că fiecare reuniune i:a desemnat câte doi delegaŃi cu scopul de a participa la dezbaterile celeilalte asociaŃii. A doua adunare generală comună s:a Ńinut la HaŃeg, în zilele de 25 i 27 28 29 30 31 32 33 34 35 Idem, I, 1899, nr. 20, 1 Decembrie p. 170. Idem, XIV, 1912, nr. 18, 15 Mai p. 566. Idem, IV, 1902, nr. 7, 1 Aprilie p. 97. Idem, VII, 1905, nr. 20, 15 Decembrie p. 328. Idem, XIV, 1912, Nr. 18, 15 Mai p. 570. Ciprian Dacian Drăgan, Biblioteci colare în comitatul Hunedoara 1867 1918, rezumat Teză de doctorat, Alba:Iulia, 2009. Maria Basarab, „Un catalog al cărŃilor Reuniunii învăŃătorilor greco:catolici din Ńinutul HaŃegului”, în SargeŃia, 2006, p. 653. Ibidem. Foaia, II, 1900, nr. 21, 1 Noiembrie p. 166. 205 IDENTITATE I ALTERITATE 5 26 septembrie 190136. Programul acestei întruniri a fost destul de amplu37. Pe lângă rezolvarea problemelor curente, învăŃătorul din Lugoj, Iosif Miclău, a făcut O paralelă comparativă între metodul vechi i nou, numit i Treptele formale, iar Ioan Munteanu, învăŃător în Cugir, a Ńinut lecŃia model Despre datorinŃele colarilor la coală, pe stradă i acasă. Pentru a acoperi cât mai multe discipline din aria curriculară, Ioan MusteŃiu învăŃător în Folea, a Ńinut lecŃia model din Istoria patriei: „Vtefan cel Sfânt ca primul rege cre tin al patriei noastre”. Totodată s:a disertat despre „Cum poate ajunge un învăŃător plăcut înaintea poporului i atrăgător faŃă de colari”38. De menŃionat este faptul că, disertaŃiile sau lecŃiile model Ńinute în cadrul acestor edinŃe, nu au rămas la stadiul unor simple prelegeri. După finalizarea lor, au avut loc ample dezbateri metodologice cu implicarea tuturor celor prezenŃi. Întrunirile învăŃătore ti erau marcate de solemnitatea lor firească, însă după terminarea chestiunilor pedagogice erau organizate prânzuri festive, petreceri, baluri sau chiar excursii. Spre exemplu, învăŃătorii care au participat la adunarea generală comună din HaŃeg, în ultima zi a manifestărilor, respectiv în 27 septembrie 1901, au avut posibilitatea de a merge în pelerinaj la Mănăstirea Prislop39. Reuniunea învăŃătorilor români greco catolici din Ńinutul HaŃegului, s:a înfiinŃat ceva mai târziu, în anul 1890, la iniŃiativa vicarului de HaŃeg, Ioan Ianza40. Adunarea generală de constituire s:a Ńinut la 21 iulie 1890 în biserica greco:catolică din HaŃeg. Cei 44 de învăŃători i preoŃi reuniŃi cu această ocazie, au votat oficialii reuniunii. Pentru funcŃia de pre edinte a fost mandatat vicarul Ioan Ianza, secondat de vicepre edintele Pop Avel Bociat, care deŃinea în ierarhia ecleziastică, funcŃia de protopop. De casier al reuniunii nou înfiinŃate a fost ales învăŃătorul din teiu, Ioan Mic a, iar Pompei Dariu, învăŃător în Răchitova, a fost numit drept controlor. Celelalte funcŃii prevăzute în Statute au fost ocupate după cum urmează: bibliotecar – George u man, învăŃător în Subcetate; procuror – M. Bontescu din HaŃeg; notari: Nicolae TrâmbiŃoni învăŃător în Grădi te i tefan łearină, învăŃător în Păucine ti. Între membrii comitetului îi regăsim pe: Mihai Suba iu, învăŃător în Râu de Mori, Leon Suba iu, învăŃător în Densu , Ioan Muntean, învăŃător în Cugir, Isidor Saturn i Nicolau Câmpian, învăŃător în Clopotiva41. Tot cu această ocazie s:a votat bugetul pe anul 1890/1891 i cotizaŃiile membrilor. Conform Protocolului adunării constituante, de la 9 membri fondatori se percepeau 90 de florini; de la 30 de membri ordinari 30 de florini; taxe ordinare sperative, 20 de florini; taxe ajutătoare sperative, 20 florini; procurarea sigiliului Reuniunii 7 florini; speze de călătorie 5 florini, tipărirea statutelor 20 de florini, speze neprevăzute 20 florini, iar pentru bibliotecă au fost alocaŃi 10 florini. Toate acestea au însumat 160 florini42. În perioada de timp cuprinsă între 1890 i 1893 s:au mai Ńinut patru adunări generale, ultima în ora ul Cugir43. 36 37 38 39 40 41 42 43 Idem, III, 1901, nr. 18, 15 Septembrie p. 143. Vezi Anexa. Foaia, III, 1901, nr. 18, 15 Septembrie p. 143. Ibidem. LuminiŃa Wallner Bărbulescu, Zorile modernităŃii, p. 301. Maria Basarab, „Un catalog al cărŃilor”, p. 651. Ibidem, p. 652. LuminiŃa Wallner Bărbulescu, Zorile modernităŃii, p. 301. 206 IULIA-MARIA POP, REUNIUNI ÎNVĂȚĂTOREȘTI ÎN EPISCOPIA GRECO-CATOLICĂ DE LUGOJ... În 1902 Reuniunea avea 16 membri onorari, 31 fondatori i 64 ordinari, dintre care aproape jumătate erau preoŃi44. Cu ocazia adunării generale de la Clopotiva desfă urată la 5 octombrie, acela i an, s:au înscris ca i membri fondatori: vicarul HaŃegului, Iacob Radu, preotul paroh din Timi oara, Georgiu Trăilă, protopopul din Secăremb, Alimpiu Blă ean, Corneliu Lengyel de Bagota, paroh în Gherla i Petru Nandra, preot paroh în Siliva ul Superior45. Drept membri ajutători s:au înscris: Simon Adolf, comerciant în Grădi te, Teodor Iona cu, preot în Vâlcelele Bune, i „fraŃii învăŃători din Banat”: Ioan Bogdan, Constantin Sava, George Căiman, Iosif Miclean, Alexandru Giuca, Valeriu Popovici i Ana Băboiu. Alte exemple care confirmă participarea activă a femeilor în cadrul asociaŃiei sunt: Ana Lupan, care a fost aleasă i în biroul de conducere a asociaŃiei i Elena Oltean46. Implicarea femeilor i a preoŃilor în activităŃile reuniunilor este o particularitate specifică asociaŃiilor din Episcopia de Lugoj, deoarece în cazul celorlalte reuniuni greco:catolice din Transilvania, aceste trăsături lipsesc. După alegerile din 1902, funcŃia de pre edinte al Reuniunii din Ńinutul HaŃegului i:a fost încredinŃată vicarului foraneu Iacob Radu, ajutat de: Nicolae Muntean, vicepre e: dinte, Aurel Pintea – notar I; Traian Lupea – notar II, tefan łarina – casier i Antoniu Pop ales ca i controlor. În Comitetul central al reuniunii au fost ale i: Ana Lupan, Paul Oltean, Samuil Popescu, Petru Paveloniu, Pompei Dariu i Ioan Dănescu47. Potrivit opiniei noului pre edinte, scopul reuniunii trebuia să vizeze în primul rând culturalizarea poporului, „deoarece învăŃătorul nu e de ajuns să fie instructorul i crescătorul copiilor de coală”, ci el trebuie să fie i „învăŃătorul i conducătorul întregului popor în viaŃa sa culturală, economică i socială. Este de datoria învăŃătorului să dezvolte gustul pentru citit, nu numai în învăŃăceii lui, ci i în toŃi tiutorii de carte i la toate ocaziile să:i lumineze asupra folosului ce:l pot trage din citirea cărŃilor bune; să:i ambiŃioneze punându:le înaintea ochilor, pilda altor popoare care s:au cultivat i prin cultură s:au ridicat i înfloresc stând în fruntea neamurilor; iar de altă parte să arate starea ticăloasă a popoarelor inculte, care pot fi u or exploatate i înjosite, din cauza prostiei lor”48. Bun cunoscător al poporului, reprezentantul Bisericii, în calitatea lui de pre edinte al reuniunii, a propus următoarele mijloace de culturalizarea: înfiinŃarea bibliotecilor poporale, care să cuprindă atât „foile poporale bune i ieftine”, ca Răva ul, Gazeta de Duminecă sau Foaia Poporului, cât i cărŃi de economie care să:i înveŃe pe Ńărani cum să lucreze pământul în mod raŃional i să valorifice produsele obŃinute, iar cunoscătorii de carte să: i petreacă timpul liber citind, „nu în birturi i ezători care sunt cuiburi de corupŃie i abrutizare”49. O altă soluŃie era organizarea cursurilor pentru analfabeŃi50. În sfera culturalizării se înregistrează i petrecerea „declamatorică teatrală” organizată de către membrii Reuniunii din Ńinutul HaŃegului pentru Adunarea generală Ńinută la 6–7 mai 1912 în Vulcan. Conform programei, petrecerea cuprindea patru 44 45 46 47 48 49 50 Foaia, IV, 1902, nr. 24, 15 Decembrie, p. 376. Ibidem, p. 378. Idem, XV, 1913, nr. 9, 1 Mai, p. 283. Idem, IV, 1902, nr. 24, 15 Decembrie, p. 377. Idem, 1904, VI, nr. 18, 1 noiembrie, p. 11. Foaia, VII, 1905, nr. 1, 1 Ianuarie, pp. 11:12. Idem, XV, 1913, nr.1, 1 Ianuarie p. 29. 207 IDENTITATE I ALTERITATE 5 secŃiuni: „1. Întâia scrisoare de dragoste : monolog comic predat de dra. LucreŃia andru, 2. George Co buc, Regina ostrogoŃilor, poezie recitată de N. Ioan Ciora, 3. Th. D. SperanŃă, Vaua Ńiganului, anecdotă populară declamată de Ioan Zepa; 4. Alex łinŃariu, Executorul, comedie într:un act. Seara se termina cu dans”51. Între participanŃii la adunare menŃionăm: pre edintele Iacob Radu, ajuns canonic în Lugoj, noul vicar al HaŃegului, Traian Valeriu FrenŃiu, subinspectorul regesc colar, Pappov Péter din Deva, avocaŃii Nicolae Olaru i Valer Pocol, mai mulŃi preoŃi i cu excepŃia a trei învăŃători care au lipsit motivat, restul au fost prezenŃi52. PrezenŃa membrilor la adunările reuniunii era obligatorie, fapt consemnat i prin circulara din 13 aprilie 1905, nr. 20653, care instituia dreptul de pedepsire a absenŃelor nemotivate, prin retragerea dreptului la cele 25 de coroane bani de călătorie, ba mai mult, cei care absentau nemotivat erau obligaŃi să plătească în casa reuniunii contravaloarea diurnei lor54. Petrecerea „declamatorică:teatrală” a reprezentat un succes. S:au strâns 317 cor. din care s:au încasat 191 coroane 68 fileri pentru speze de călătorie, rămânând astfel un venit de 125 coroane i 32 fileri. Din această sumă ½ a fost trecută în casa Reuniunii din HaŃeg, iar cealaltă jumătate a fost trimisă la fondul central al Orfelinatului învăŃătoresc pentru întreaga provincie metropolitană greco catolică românească55. Dacă în 1902 averea reuniunii era estimată la 2189 coroane, 98 florini, sumă rezultată din bani, imobiliare, hârtii de valoare i taxe restante56, în 1912 veniturile reuniunii însumau 2743 coroane, bani lichizi57, iar în 1913 asociaŃia avea o avere de 3021 coroane, 36 fileri. Inventarul bibliotecii cuprindea 528 volume i 495 fascicole, iar dintre membri, 66 erau ordinari, 56 fondatori i 14 onorari58. Tot în anul 1913, în cadrul reuniunii s:a hotărât înfiinŃarea „Muzeelor colare”, iar „AsociaŃia pentru literatura i cultura poporului român” a fost declarată membru onorariu al Reuniunii din HaŃeg59. Aceea i funcŃie onorifică i:a fost atribuită i lui Iosif Siegescu, consilier aulic, deputat dietal i profesor la Universitatea din Budapesta60. Prin totalitatea activităŃilor desfă urate, cele două „reuniuni surori” din Episcopia de Lugoj au contribuit incontestabil la ridicarea nivelului cultural, economic i social al populaŃiei din zonă, dar au servit i scopului pentru care au fost înfiinŃate, perfecŃionarea metodică a învăŃătorilor. 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 Idem, XIV, 1912, nr. 8, 15 Aprilie, p. 228. Idem, IV, 1912, nr. 11, 1 Iunie, p. 346. Idem, XIV, 1912, nr. 8, 15 Aprilie, p. 253. Idem, XV, 1913, nr. 9, 1 Mai, p.283. Idem, IV, 1912, nr. 11, 1 Iunie, p. 349. Idem, IV, 1902, nr. 24, 15 Decembrie p. 376. Idem, IV, 1912, nr. 11, 1 Iunie p. 346. Idem, XV, nr. 11, 1 Iunie 1913, p. 344. Ibidem, p. 345. Idem, XIV, 1912, nr. 18, 15 Mai, p. 569. 208 IULIA-MARIA POP, REUNIUNI ÎNVĂȚĂTOREȘTI ÎN EPISCOPIA GRECO-CATOLICĂ DE LUGOJ... Anexa: Convocare În sensul § lui 23 din statutele „Reuniunei învăŃătorilor gr. cat. din Ńinutul Lugo ului” i al § lului 25 din statutele „Reuniunei învăŃătorilor gr. cat. din Ńinutul HaŃegului”, se convoacă Adunarea generală comună a numitelor reuniuni la HaŃeg pe zilele de 25 i 26 Septembre st. n. 1901 pe lângă următorul Program %edinŃa I Miercuri în 25 Septembre n. 1901, a.m. Ordinea de zi 1. 2. 3. 4. 5. 6. Liturghie cu invocarea Spiritului sfânt în biserica română gr.:cat. din HaŃeg. La Liturghie vor cânta alternativ corurile din Lugo i OraviŃa. Deschiderea Adunării generale. Rapoartele despre activitatea comitetelor centrale în anul espirat. Alegerea comisiunilor: a) pentru examinarea rapoartelor generale; b) pentru examinarea raŃiunilor pe anul 1900 i a proiectului de buget pe anul 1902; c) pentru raportul bibliotecarilor; d) pentru încasarea taxelor i înscrierea de membri noi; DisertaŃiunea: „O paralelă comparativă între metodul vechi i nou” numit alt cum: „Treptele formale” de Iosif Micleu, învăŃător în Lugo . La ora 1 p. m. banchet în hotelul „Melul de aur”. %edinŃa II 1. 2. 3. La ora 3 p. m. lecŃia de model: „Despere datorinŃele colarilor, în coală, pe stradă i acasă”, de Ioan Munteanu, învăŃător diriginte în Cud ir. Rapoartele comisiunilor emise în edinŃa primă. DiscuŃiune critică asupra disertaŃiunii de sub punct 5) din edinŃa primă i a lecŃiunei de sub punct 1) din edinŃa a doua. %edinŃa III Joi în 26 Septembre n. la orele 9 a.m. 1. Cetirea disertaŃiunei „Cum poate deveni un învăŃător plăcut înaintea poporului i atrăgător faŃă de colari” de Ioan Muntean, învăŃător 2. „ tefan cel sfânt ca primul rege cre tin al patriei noastre”, lecŃiune de model din Istoria patriei noastre pentru anul V de coală, de Ioan MusteŃiu, învăŃător în Folea. 3. DiscuŃie critică asupra acestor două operate. 4. Diverse propuneri. 5. Fixarea locului pentru proxima adunare generală. 6. DispoziŃiuni pentru verificarea proceselor verbale. 7. Alegerea comitetului central al „Reuniunii învăŃătorilor români greco:catolici din Ńinutul Lugo ului”. 8. Închiderea adunării generale. 9. Prânz comun în hotelul „Melul de aur”. 10. Excursiune la Grădi te i reîntoarcerea la HaŃeg. 209 IDENTITATE I ALTERITATE 5 1. 2. Vineri, 27 Septembre n. „ÎnălŃarea S. Cruci” Peregrinariu în corpore la Mănăstirea Prislopului la ora 6 a. m. După amedi la ora 7 plecarea trenului spre Lugoj, ori legătură directă: Sâmbătă la ora 2:30 m. dimineaŃa. Se observă, că toŃi domnii participanŃi care doresc a beneficia de cortele, sa bine:voiască a se insinua până la 15 Septembre n. la dl. Paul Oltean, învăŃător în pensiune în HaŃeg, căci domnii care nu: i vor insinua participarea până la termenul fixat, nu vor pute fi asiguraŃi de provedere cu cuartir Lugoj – HaŃeg la 4 Septembre n. 1901 Ioan Boro m. p. Canonic i presidentul reuniunei din Ńinutul Lugojului Nicolau Nestor m. p. Vicar i presidentul reuniunei din Ńinutul HaŃegului Iosif Micleu m. p. ÎnvăŃător i notarul reuniunii de Ńinutul Lugojului %tefan łarina m. p. ÎnvăŃător i notarul reuniunii de Ńinutul HaŃegului 210 %coala confesională românească din mediul ortodox între pedagogie i politică (1900–1914) Valeria Soro tineanu Convins de importanŃa colii confesionale pe care o păstorea în mediul ortodox, mitropolitul Ioan MeŃianu a considerat imperios necesar să se preocupe în mod permanent de soarta acesteia. Din circularele sale pe această temă, reiese i atenŃia acordată unei publicaŃii pedagogice, care să evidenŃieze nu numai apărarea unui drept câ tigat, acela de existenŃă a colii confesionale române ti de nivel primar i gimnazial din mediul ortodox dar i obligativitatea acesteia de a face dovada unui progres de natură pedagogică, de certă valoare. Din numărul mare de circulare colare, rezultă fără îndoială faptul că ierarhul menŃionat a urmărit pas cu pas orice iniŃiativă colară a statului i a dat sfaturi de acŃiune, în consecinŃă. Se pot menŃiona, în acest context, circularele referitoare la conlucrarea dintre preot i învăŃător, subiect reluat cu obstinaŃie în toate circularele care vor urma1. Urmau apoi, ca repetitivitate, cele care subliniau necesitatea unor inspecŃii corecte i complete, făcute de către comisarii consistoriali, pentru a aplica remediile colare posibile, care să atenueze din dificultăŃile prin care coala confesională oricum trecea2. Probabil, cea care a avut cel mai mare impact a fost circulara colară din 1901, care a oferit prilejul corpului învăŃătoresc să î i exprime punctul de vedere cu privire la: „Pentru ce se observă mare nepăsare i mai ales de ce nu se observă o mai mare însufleŃire în activitatea celor mai mulŃi învăŃătorii ai no trii?”. ÎnvăŃătorii au găsit 28 de motive iar Consistoriul din Sibiu a fost îngrijorat mai ales de faptul că pe locul 3 era menŃionată lipsa de înŃelegere i conlucrare între preoŃi i învăŃători3. În momentul în care a preluat demnitatea de arhiepiscop al Sibiului i de mitropolit al Ardealului, în 1899, MeŃianu a considerat, mai ales datorită legislaŃiei colare a statulului că era nevoie de o nouă revistă de specialitate. În acest sens s:a arătat pregătit să susŃină, în mitropolia Ardealului, Foaia Pedagogică (1897–1900), al cărei redactor: ef fusese Daniel Popovici Barcianu, dar a cerut ca toŃi învăŃătorii confesionali să fie abonaŃi. A a cum, la intervale mari de timp, Foaia pedagogică a preluat misiunea Organului Pedagogic apărut în anul 1863, se simŃea nevoia de continuitate. Necesitatea era dată de Ńinerea pasului cu „progresul tiinŃei pedagogice” i o dovadă că în conferinŃe, învăŃătorii nu se lasă influenŃaŃi doar de „inspiraŃii momentane i trecătoare”. Cu toate acestea Foaia Pedagogică nu a mai apărut după 1900 dar îi va lua locul Vatra colară, cu o apariŃie mai lungă, din 1907 până în 1914. 1 2 3 Arhiva Arhiepiscopiei Sibiu (A. A. Sibiu), 1899, I, circulara colară nr. 741. Idem, 1900, I, circulara colară nr. 1999. Idem, 1901, I, circulara colară nr. 4850. 211 IDENTITATE I ALTERITATE 5 La fel ca i în primul caz, cei care au avut iniŃiativa i au condus revista au predat la secŃia de pedagogie a Seminarului andreian, dr. Petru pan a fost redactor: ef între 1907 i 1911 i apoi tafeta a fost preluată de Vasile Stan. Pentru a sublinia importanŃa noii publicaŃii, mitropolitul a salutat:o printr:o circulară, prin care se trimitea i formularul de abonament. Din comitetul de redacŃie mai făceau parte: Ioan Lupa , Timotei Popovici, Vasiliu Stan. Primele semnale au fost pozitive, se poate folosi i termenul de entuziasm, dar după euforia primelor numere, a urmat o dezamăgitoare tăcere din partea celor mai mulŃi dintre învăŃători. Din acest motiv, chiar din primii ani de apariŃie, Vatra colară a fost mereu în postura de a: i înceta apariŃia din lipsă de fonduri. Nu de puŃine ori, redactorul: ef a criticat imobilismul învăŃătorilor, greutăŃile întâmpinate pentru a susŃine publicaŃia în continuare. Circulara colară nr. 3019 din 1907, semnată de vicarul Ilarion Pu cariu, recomanda Vatra Vcolară, apărută la „dorinŃa expresă a învăŃătorilor no tri”. ToŃi învăŃătorii i preoŃii urmau să se aboneze, pentru că era nevoie de un „îndrumător pedagogic”. Apelul nu era lipsit de îngrijorare, de realism; se stabilise că doar 12% dintre învăŃători erau abonaŃi la o revistă de specialitate i restul nu făceau nimic pentru perfecŃionarea lor, aveau o „cultură aparentă”, mai mult, nu plăteau nici taxa pentru înregistrarea bibliotecilor colare. La rândul său, redacŃia era mereu în alertă pentru că abonamentele nu ajungeau pentru acoperirea cheltuielilor de tipar. Reu ind să se redreseze financiar, după un început dificil, Vatra Vcolară i:a continuat apariŃia până la război. Încă din primul an de apariŃie, după un mare entuziasm la început, a urmat o anumită intrare „în normalitate”, redacŃia observând cu tristeŃe faptul că, de i se alcătuise special rubrica Din viaŃa colară, nici un învăŃător nu a trimis un material de publicat. Referindu:ne la defectele învăŃătorilor, numărul mic al abonamentelor a constituit o continuă doleanŃă a redacŃiei, care î i împlinise între timp, celălalt obiectiv, de implicare a învăŃătorilor în dezbaterile publicaŃiei. Astfel, în 1911, au fost abonaŃi învăŃători din 15 protopopiate, cei mai con tiincio i fiind cei din Cohalm – 12 din 24, Branul – 16 din 35 i Săli te – 13 din 32. În continuare dorim să prezentăm elementele unui studiu de caz, imaginea colii confesionale i deci a învăŃătorului confesional din mediul ortodox la început de secol XX, plecând de la articolele relevante din paginile respectivei publicaŃii. Ca i importanŃă a subiectelor abordate, două se impun tot mai mult, mai ales după 1907: dezbaterile pedagogice, cu o arie largă a tematicii alese i raportul Biserică: coală:Stat. Cum a fost i firesc, dezbaterile pedagogice au ocupat un spaŃiu foarte amplu în paginile publicaŃiei menŃionate, pedagogia fiind analizată din următoarele perspective: învăŃătorul ca receptacol al progresului pedagogiei, importanŃa manualelor, impactul unor personalităŃi asupra evoluŃiei colii confesionale, salarizarea – un subiect, care a făcut trecerea la a doua mare temă a articolelor, raportul dintre Biserică: coală:Stat. Plecând de la lipsa de constanŃă a unor învăŃători, s:a conturat imaginea învăŃătorului distras total de ocupaŃiile colaterale i deci posibil inconsecvent, în ceea ce prive te perfecŃionarea sa didactică4. 4 Vatra Vcolară, I, nr. 2, 1907, p. 52; I, 1907, nr. 8, p. 254; I, 1907, nr. 10, p. 19; nr. 9, p. 284; nr. 4, p. 60, p. 105. 212 VALERIA SOROȘTINEANU, ȘCOALA CONFESIONALĂ ROMÂNEASCĂ DIN MEDIUL ORTODOX... Nu a scăpat de unele accente critice nici Seminarul Andreian, unde se formau viitorii învăŃători, i ei puteau fi vinovaŃi de starea uneori precară a unor coli. Pentru Ioan Lupa , în Seminar, la Pedagogie, nu au venit „eminenŃii colilor medii”, dimpotrivă, de i aceasta rămăsese „inima vieŃii culturale a poporului nostru, pentru că, a a cum arătase Lajos Kossuth, „dacă naŃionalitatea i limba sunt pierdute, aceasta este pentru totdeauna”. În acela i an 1907, Vatra Vcolară a oferit lui Eugen Brote posibilitatea de a cere dezvoltarea Reuniunilor române ti de agricultură, mai ales a celor din Comitatul Sibiului, unde se organizaseră i primele „expoziŃii de copii” dar, conform unor sta: tistici, populaŃia românească era într:o u oară descre tere; consolidarea satelor române ti se făcuse i cu acest preŃ, pe care autorul îl vedea a fi vechi de 150 de ani5. Impresiile tinerilor învăŃători au reprezentat subiectul unor articole; desigur, la nivelul a teptărilor erau multe iluzii; pentru că cei mai mulŃi ajungeau departe de satul natal, unde nu mai puteau găsi un sprijin.Totul devenea astfel mai greu, dar „merita să lupŃi pentru copii”, fiind un păcat „să la i în întunecime sufletele lor tinere, setoase de lumină”. Cum s:a mai menŃionat, discuŃiile legate de un posibil congres al învăŃătorilor ortodoc i din mitropolie au făcut posibilă o evaluare a eforturilor pe care ace tia sunt dispu i să le facă; cele mai multe plângeri s:au referit, cum era de a teptat, la „greutăŃile vieŃii de astăzi i plata neregulată a salariilor”6. Fondurile necesare pentru coli trebuiau căutate în continuare, Vatra Vcolară propunea ca toŃi acŃionarii de la băncile române ti să contribuie la Fondul cultural (înfiinŃat în mod special pentru a asigura plata integrală a învăŃătorilor confesionali din fondurile Bisericii Ortodoxe) cu 150000 de coroane pe an, însă de la două luni de la publicare, nu s:a luat nici o hotărâre7. Activitatea extra colară a învăŃătorilor (subiect dezbătut pe larg i într:o conferinŃă învăŃătorească) a fost considerată, în mod diferit, de către Petre pan i Onisifor Ghibu, a fi sau nu păgubitoare pentru coală. Primul nu era de acord cu aceasta, dar o considera cu putinŃă „între marginile posibilităŃii”, iar pentru Onisifor Ghibu, nu trebuia să fie catalogată ca un defect al învăŃătorilor. Bro ura lui V. C. Osvadă, directorul Băncii Agricola i redactorul publicaŃiei Tovără ia, î i putea găsi repede aplicabilitatea în „tovără iile agricole” din zona rurală, mai ales că „puterea românilor este la sate”. Referindu:se la iniŃiativele umanitare, dr. V. Stan propune crearea unui fond pentru învăŃătorii bolnavi, alcătuit dintr:o cotă parte din vinderea fiecărui exemplar din Biblioteca colarilor. Pentru ajutorarea învăŃământului confesional românesc s:a apelat i la cei care au emigrat în America, prin colecte ale fondului cultural. Apelul a fost semnat de: Ioan Podea, Ilie Pop, Ilarie erb, Octavian Mure an, Romul Doctor i Simion MihălŃan, preoŃii nou:înfiinŃatelor parohii de pe continentul american. SituaŃia colară nu era nici în 1913 promiŃătoare, Vasile Stroescu a donat 67600 de coroane pentru construcŃia de coli, dar colile confesionale primiseră deja lovituri 5 6 7 Idem, I, 1907, nr. 6, p. 165; nr. 8, p. 238; nr. 5, p. 135, p. 151. Idem, I, 1907, nr. 8, p. 252; nr. 2, p. 38. Idem, III, 1910, nr. 2, p. 60, p. 63; nr. 3, p. 97, p. 95, p. 112, p. 107; nr. 4, p. 133, p. 143; nr. 3, p. 111; nr. 5, p. 167, p. 177, p. 185, nr. 8, p. 188; nr. 9, p. 328. 213 IDENTITATE I ALTERITATE 5 puternice în comitatele: Hunedoara, Alba inferioară, Cojocna i Trei:Scaune, unde multe au fost închise pe faŃă, cu forŃa, iar biserica a fost constrânsă să plătească pensia învăŃătorilor (de i ei fac parte dintr:un Fond regnicolar de pensii), conform noii legi de salarizare din 1913, de i Consistoriul nu fusese consultat. Lupta pentru aprobarea manualelor, elaborate mai ales de către profesorii de la Institutul andreian a durat ani de zile, cu victorii schimbătoare, de o parte i de alta. Orice lucrare pedagogică – sau nou manual – au fost semnalate în paginile revistei, ca de exemplu, I. Gabrielescu, Curs de pedagogie teoretică i practică, apărut în România, Abecedarul, de Petru pan (1906), Elemente de catehetică. Metodica religiunii, de P. Barbu (Caransebe ,1907), Principiul istoric în pedagogie, de I. Lupa i Tratarea metodică a învăŃământului istoriei naturale de N. Vătă an. Dintre oamenii bisericii, cunoscuŃi i pentru meritele didactice, sunt omagiaŃi Zaharia Boiu : autor al celui mai cunoscut Abecedar (editat în 1862; a fost i primul cu litere latine), autor al unei înŃelegeri cu greco:catolicii în ceea ce prive te colile mixte, încă în vigoare, la începutul secolului al XX:lea i D. P. Barcianu – cunoscut prin: Gramatici ale limbii germane, respectiv Vocabulare româno germane, manuale de VtiinŃe naturale, dar i prin redactarea între 1897–1900, a Foii Pedagogice. Manualul de cântări biserice ti al lui D. CunŃan, cuprinzând cântările religioase la hirotoniri, sfinŃiri de biserici i cununii (pentru cor de bărbaŃi) era recomandat, în primul rând, pentru că din 1890, acesta era tipicul în Arhidieceză, în ceea ce prive te cântările biserice ti după melodiile celor 8 glasuri. Cântatul „după auz” este condamnat, de i se mai practica în dieceza Caransebe ului. Mai sunt semnalate i DicŃionarul limbii române, iniŃiat de Academia Română i Pedagogia practică pentru colile secundare, de Adolf Mathias (traducere de G. Bogdan: Duică, Bucure ti, 1907). În numărul 8 al Vetrei Vcolare din 1907, P. pan s:a arătat preocupat de deosebirile educaŃionale existente între copiii de la sate i cei de la ora i deci despre particularităŃile pe care trebuia să le aibă inclusiv planul de învăŃământ. De departe, cel mai interesant dar i sensibil studiu a fost redactat de Ioan Lupa , i reprezenta o îmbinare a principiilor didactice de predare a istoriei cu cele pedagogice în general. Baza de discuŃie era Istoria Ungariei. Conform planului de învăŃământ din 1879, menŃionata disciplină se preda pe baza principiului „istorico:naŃional” în ase faze: descălecarea Ńării (Atilla i Arpad), introducerea cre tinismului i organizarea statului (Sf. tefan, Sf. Ladislau), invazia tătarilor (după Carmen miserabile, de Rogerius), Angevinii (epopeea Toldy, de Arany), luptele naŃionale – Huniade – Ràkoczi, constituirea statului naŃional (Szèchenyi, Kossuth, discursurile lui F. Deák). La sfâr it, Lupa cere i pentru români un manual de Limba română, întocmit pe baza principiului naŃional:istoric, cerere puŃin probabil ca să fie luată în considerare. Ca i personalităŃi, Vatra Vcolară nu uita să mai menŃioneze pe N. Popea, „o inimă caldă, românească”, pe Ioan Popescu, considerat cel mai de seamă pedagog:elev al lui Ziller, întemeietorul colii pedagogice herbart:zilleriană, redactor la Organul pedagogic i autor al unui manual de Pedagogie generală (1868, ed. I; 1873, ed. a II:a) i pe George C. Bellissimus, care s:a distins în 1863, când aguna a împărŃit dieceza în 10 districte colare i a contribuit la fondarea „Reuniunii învăŃătorilor greco:orientali, români din łara Bârsei” etc. 214 VALERIA SOROȘTINEANU, ȘCOALA CONFESIONALĂ ROMÂNEASCĂ DIN MEDIUL ORTODOX... Nu atât elevii, cât mai ales, într:o primă fază, părinŃii, trebuiau convin i de eficienŃa i importanŃa colii. Vatra Vcolară recomanda, în acest sens, producŃiile teatrale. Modelele de lecŃii practice sunt întocmite după metoda „treptelor formale” (într:o lecŃie se urmăreau următoarele elemente: Ńinta, analiza, sinteza, sistematizarea i aplicarea – exemplele), stabilindu:se că respectiva metodă este „singurul principiu metodic acceptat”. În studiul intitulat LecŃii de didactică, P. pan, preconiza în cuprinsul orarului săptămânal, ca învăŃătorii să consacre două sau chiar trei săptămâni unei călătorii de studii, care urma să fie i favorabilă recapitulării materiei la Istorie sau Biologie8. Odată cu anul 1910, în colile confesionale se discută tot mai mult despre „sistemul de perondare”, adică dacă într:o coală sunt mai mulŃi învăŃători, fiecare să predea la o anumită clasă, pentru a se evita instalarea comodităŃii. Din disputele de idei de i iniŃial se pleda pentru folosirea aceluia i învăŃător, din clasa I până la clasa a V:a, deoarece „îi cunoa te mai bine” pe elevi, după discuŃii s:a decis, în teorie, să se utilizeze alternanŃa. Monografiile colilor confesionale au fost considerate o necesitate, la fel cum au fost privite i în cadrul conferinŃelor preoŃe ti, Monografia Vcolii elementare din Banpatoc, de N. Bembea i Moise Fulea, ca director al Vcolilor naŃionale reunite de Ioan Lupa au reprezentat pentru Vatra Vcolară doar începutul. Era nevoie de „muzee etnografice”, deoarece ele erau, pe lângă un factor cultural cu un potenŃial neexploatat i „cea mai minunată coală de naŃionalism”. La fel, cinematograful este considerat un mijloc de educaŃie. Cum în România avusese loc al X:lea Congres al învăŃătorilor, în Bucure ti, au fost selectate acele hotărâri ale acestuia, care î i aveau un pandant i în conferinŃele învăŃătore ti. Astfel i România avea nevoie de mai mulŃi învăŃători, de edificii colare spaŃioase i igienice, de un număr mai mare de coli de băieŃi dar i de fete, de o cultură temeinică (aici se includea cunoa terea a două limbi absolut necesare – germana i franceza) etc. Vatra Vcolară va continua să publice o serie de articole ale lui P. Ro ca, referitoare la: Pedagogia încrederii i a încurajării (preluare după Fr. W. Foerster), despre Fichte, coala activă i lucrul manual (în Germania se desfă urau deja congrese ale Reuniunii germane pentru lucrul manual) sau despre Măsurarea inteligenŃei, InteligenŃa verbală (teoretică) i cea senzuală (practică), plecând de la psihologul i pedagogul francez, Alfred Binet. Cele mai noi lucrări referitoare la pedagogie, sunt preluate i prin intermediul traducerilor lui G. Bogdan:Duică ca de exemplu Theoretische grundlegung zur Arbeitschule, de P. Dietering, 1913. Studiile ca atare erau importante pentru că atenŃionau i asupra valorii cuno tinŃelor, în măsura în care acestea puteau fi folosite. Cum Societatea pedagogică maghiară din Budapesta a cerut Ministerului să se aleagă o zi pentru serbarea „păcii universale”, redacŃia Vetrei Vcolare se întreba de unde au fost găsite atâtea „reverii pestalozziene”, când în Ungaria începuse „războiul de extirpare contra colilor noastre?”. Predarea Limbii maghiare, sub raport metodic, este tot mai des tratată. Astfel, Vasiliu Stan, după ce acuză stăruinŃele exagerate ale inspectorilor de stat, de a situa 8 Idem, II, 1909, nr. 2, p. 45, 59; nr. 6, p. 135; nr. 10, p. 273; nr. 7:8, p. 247, 330, p. 252:253; nr. 4, p. 100; nr. 6, p. 159, 163. 215 IDENTITATE I ALTERITATE 5 mereu acest tip de studiu în prim:plan, pledează pentru metoda directă de învăŃare, traducerile nefiind folositoare, deoarece dialogul oferă mai multe ocazii pentru a se învăŃa u or vocabularul, de la început. Redactarea manualelor pentru studiul Limbii maghiare era, în continuare, un punct nevralgic; cerinŃele fiind mari era mai bine dacă la fiecare clasă s:ar fi stabilit un manual separat. Rămânea, însă, aceea i întrebare, pe care i:o puneau învăŃătorii români: în vederea aplicării legii lui Apponyi, care este scopul educaŃiei? i din moment ce părerea lor nu mai conta, se enumeră cele ale lui Pestalozzi, Diesterweg i Herbart, mentorii educaŃiei europene pe parcursul secolului al XIX:lea; dacă la primul, scopul ei este „obŃinerea unei perfecŃiuni armonice a firii omene ti”, la Diesterweg era îndemnul dat elevilor spre „autoactivitate” i la Herbart (cu cea mai mare influenŃă i în coala românească din Ardeal), acesta cu dorinŃa de a cre te „caractere religios:morale”9. Prin coală, o naŃiune se prezintă în faŃa altora, iar dificultăŃile se împleteau cu mentalităŃi i consideraŃii încadrabile într:un spaŃiu al exagerărilor i concluziilor neverosimile. Astfel, preluând dintr:o publicaŃie maghiară, altfel binevoitoare la adresa românilor, pe care îi considera „cu bun simŃ, cu judecată dreaptă, dar cam grei la vorbă”, Vatra Vcolară explică rostul „limbii materne în coala poporală”. Tocmai de aceea, Silviu Dragomir cerea i el ca numărul bibliotecilor colare să crească foarte mult, principala lor menire fiind de teptarea interesului pentru carte i în primul rând pentru cea de istorie. ÎnvăŃătorul putea realiza astfel legătura intimă dintre sufletul poporului i limba lui. Comenius era un sfătuitor peste timp, în ceea ce prive te tentativa de a învăŃa un copil, de la început, o altă limbă decât cea maternă „era ca i când ai dori să:l înveŃi să călărească, înainte de a:l învăŃa să umble!?” dar faptul că aveai dreptatea de partea ta nu însemna că nu trebuia (corpul învăŃătoresc) să caute să se apropie mult mai mult, de modul de gândire al poporului, pentru a avea o bază, că vei culege mai târziu i roadele10. A a cum s:a mai semnalat, inspectorii, cum î i dublaseră numărul de inspecŃii, în acela i ritm i:au sporit i relatările despre rezultatele lor. Vatra Vcolară a analizat punctele de vedere ale celor mai zelo i. Cum în comitatul Hunedoarei s:au închis cele mai multe coli confesionale române ti, peste 135, cel mai vizat inspector de stat a fost Dénes Karolyi. Acesta nu se considera doar foarte bun în munca sa, dar credea că metoda pe care o folosea, închiderea colilor confesionale române ti era singura potrivită pentru ca statul dualist să aibă o coală patriotică, să ajungă în „Canaanul fericit al ideii de stat”.11 De i introduse prin articolul de lege XXXVIII din 1868, colile de repetiŃie au fost reactualizate în 1913, oferind i ele un cadru pentru propagarea limbii maghiare, drept urmare, chiar dacă erau folosiŃi învăŃătorii confesionali, acestea erau înfiinŃate de 9 10 11 Idem, nr. 12, p. 300:302; nr. 4, p. 124; nr. 10, p. 311. Idem, I, 1907, nr. 8, p. 252; nr. 2, p. 38. Idem, V, 1912, nr. 1, p. 39:40, în comitatul Hunedoarei au fost cazuri când coli confesionale erau închise, după ce, cu câteva luni înainte, localul a fost cerut spre închiriere de către coala de stat sau comunală, nr. 2, p. 42, p. 56, 61, nr. 3, p. 77. 216 VALERIA SOROȘTINEANU, ȘCOALA CONFESIONALĂ ROMÂNEASCĂ DIN MEDIUL ORTODOX... comuna „politică” iar limba de predare era tot maghiara (conform ordinului minis: trului nr. 53000 din 1909). Printre cei care au inspectat colile confesionale române ti s:a aflat i Jászi Oskár, care a declarat sincer că „la nici o întrebare în ungure te nu a primit răspuns” deci ultimele legi nu i se par cu adevărat a avea „o urmare practică”. În ceea ce prive te colile de repetiŃie, ar fi fost mai eficient dacă ar fi fost împărŃite în: coli de repetiŃie economice de grad mai mic i coli economice mai independente. Oricum ele deveneau o adevărată povară, mai ales în cazul când coala confesională avea un singur învăŃător. O altă temă mereu în discuŃie era aceea a stabilirii celor mai eficiente manuale pentru studiul Limbii maghiare; în 1913 a fost prezentat cel al lui Benedek, Kõrõsi i Tomcsány (manualul includea i „tabela de intuiŃie” – predare pe bază de noŃiuni i acŃiune). Alte două propuneri au fost lansate de Vatra Vcolară în 1913 – redactarea unui chestionar cu privire la tipologia examenelor de sfâr it de an i în legătură cu popularizarea temelor dezbătute în conferinŃele învăŃătore ti, se manifesta dorinŃa de popularizare a lor, altfel „se înfundă în arhiva Consistoriului, de unde nu mai văd lumina zilei”. Oferită ca model, organizarea colară a protopopiatului Săli te este prezentată în detaliu în mai multe numere din Vatra Vcolară a anului 1913. Era i singurul protopopiat unde funcŃiona un azil, o grădiniŃă de copii românească (denumirea uzitată era de coală froebeliană) cu o instructoare i două bone – Elisabeta Com a, respectiv, Maria Tâmpănariu i Maria Nan, care aveau în grijă 55 de băieŃi i 87 de fetiŃe. coala poporală avea 5 învăŃători i o învăŃătoare – Cornelia Stoica. Numărul total al elevilor fusese, în 1912/1913, de 394, dintre ei 390 au fost ortodoc i. Mai departe urma coala de repetiŃie, cu trei cursuri susŃinute de 3 învăŃători confesionali – Ioan Iacob, Pantelimon Bratu i Emil Păcală, iar lucrul de mână, axat pe „stilul românesc”, era predat de Maria Lăpădat. Cursurile acestea erau urmate de 51 de elevi (se desfă urau miercurea i vinerea – 2 ore după:amiaza i duminica – 3 ore). coala învăŃătorilor „de industrie” avea 4 cursuri i se puteau pregăti 156 de elevi, care aveau de ales între 16 meserii; între elevi, în anul amintit, au fost i doi maghiari i un german, iar după confesiune, 33 erau greco:catolici i 106 ortodoc i iar învăŃătorul Iuliu Cri an, a urmat un curs de calificare la Pojon pentru a putea preda. Săli tea avea în total 753 de elevi iar examenele de sfâr it de an erau o sărbătoare pentru toată comunitatea. Sub îndrumarea protopopului Lupa , învăŃătorii au Ńinut o conferinŃă cercuală i două conferinŃe în protopopiat. colile au fost inspectate de inspectorul adjunct, dr. Simonyi iar coala de industrie, de dr. Tiering Oszkar, directorul colii comerciale de stat din Cluj; rezultatele au fost pozitive. Ultimele inovaŃii introduse au fost: lucrul de mână i la băieŃi; se includ aici „lucrări în lut” la clasa a IV:a i în lemn, la clasa a VI:a iar pentru fete, Ńesutul; instructoarea Paraschiva Chipară predă la 17 eleve i era plătită cu 250 de coroane pe lună de către Casa de păstrare din Săli te. La 2 decembrie 1912, într:o serbare dedicată, ca i în 1909, lui aguna, s:au făcut donaŃii de 100 de coroane pentru elevii săraci, la care s:au mai adăugat banii obŃinuŃi la onomastici i înmormântări, în totalitate 345 de coroane; cu prilejul Crăciunului s:au dat unui număr de 67 de elevi i eleve, haine i încălŃăminte, s:au mai strâns 420 de 217 IDENTITATE I ALTERITATE 5 coroane pentru bibliotecile colare i nu s:a uitat serbarea hramului colilor din Săli te – „SfinŃii ÎmpăraŃi Constantin i Elena”. Dumitru Lăpădat, directorul lor a pus i bazele unui fond al excursiilor, de 162 coroane în 1912; s:au vizitat Ocna i Sibiul. Din punct de vedere igienic, s:au dat elevilor sfaturi privind holera12. În continuare, cele mai multe articole din Vatra Vcolară abordează cel mai sensibil subiect, respectiv raportul dintre Biserică i coală, cu trimitere directă la satul românesc transilvănean. Ioan Lupa , în TendinŃe anticulturale, nu socotea deloc benefic amestecul politicienilor în coală; se puteau însă găsi modalităŃi diferite de a protesta, cel mai cunoscut exemplu fiind cel al polonezilor din Posen i Osterhessen, cărora le:a fost interzisă predarea Religiei în limba polonă; la îndemnul preoŃilor, copiii nu au mai urmat orele de Religie dar, pentru că au urmat amenzile mari date părinŃilor, ace tia au dat fiecare o declaraŃie prin care le cereau copiilor să nu răspundă la orele de Religie dacă sunt întrebaŃi în limba germană; aceasta a fost ceea ce presa germană a numit „cruciada copiilor polonezi”. Din anul 1909, Vatra Vcolară a urmărit cu atenŃie modul în care satul românesc răspunde la îndemnurile forurilor biserice ti, de a contribui la salvgardarea colii. Tocmai de aceea, articolele care tratau relaŃia care trebuia să existe între învăŃător i părinŃii elevilor, scoteau în prim:plan i importanŃa celor din urmă, pentru că „educaŃia începea în familie” iar în dispute, învăŃătorul nu trebuie să nu Ńină cont de punctul de vedere al comunităŃii i normal de superiorii ierarhici. Cele mai importante dorinŃe s:au referit la: convocarea unei anchete în rândul învăŃătorilor, cu privire la mersul colii din 3 în 3 ani, cointeresarea comitetelor parohiale în problemele colare, instituirea în fiecare dieceză a unui revizor diecezan, iar în fiecare protopopiat a unui referent colar. Dar poate cea mai sensibilă cerere era adresată ierarhiei biserice ti, de a le aprecia „mai mult zelul i activitatea învăŃătorească, desfă urată în modul cel mai con tient”. Congresul NaŃional Bisericesc a introdus, în 1909, un nou Plan de învăŃământ, alături de un îndreptar metodic pentru colile confesionale. Se laudă faptul că, spre deosebire de episcopia Aradului, unde el a fost tradus, aproape ad:literam, din cel al statului, cel puŃin este „o traducere inteligentă”. Partea originală era legată de predarea Religiei i a Limbii române; bibliografia era asigurată de Ioan Popeea, Povestiri morale pentru copii i de Ioan NeniŃescu, Tatăl nostru. Discutând pe marginea respectivului plan de învăŃământ pentru Religie, la clasa a VI:a, el este considerat mult prea „părtinitor” faŃă de greco:catolici; de exemplu, erau teme cum ar fi: căderea românilor în schisma orientală, reunirea cu Roma, reactivarea Mitropoliei de Alba:Iulia, „idei strâmte i unilaterale” care nu se mai potriveau cu realitatea. Din aceste motive, planul de învăŃământ urma să fie respectat, dar numai în linii generale, ca un îndreptar pentru o serie de planuri speciale, vizate de Consistoriu. 12 Idem, VI, 1913, nr. 2, p. 41, p. 67; nr. 3, p. 82 – materiile la coala de repetiŃie se împărŃeau în 2 grupe: generale i economice, în plus, pentru băieŃi – se studiau Geometria i ConstituŃia, iar pentru fete – Îngrijirea copilului mic; nr. 7, p. 273 – se estima că în 10 ani se puteau aduna 10.000 de coroane; p. 307; nr. 6, p. 234, p. 75 – activitatea era: distinsă, îndestulătoare sau neîndestulătoare iar conduita: exemplară, corespunzătoare sau necorespunzătoare; nr. 4, p. 160, p. 151 – în cadrul Astrei – au un membru pe viaŃă, 608 membri ajutători, 66 de învăŃători au Ńinut 117 prelegeri poporale i în 18 despărŃăminte au organizat cursuri de alfabetizare, pentru 430 de parohieni; nr. 7, p. 258:260. 218 VALERIA SOROȘTINEANU, ȘCOALA CONFESIONALĂ ROMÂNEASCĂ DIN MEDIUL ORTODOX... Sunt amendate formulările vechi din planul adoptat i care puteau fi evitate; astfel, scopul educaŃiei era considerat în plan a fi „cultura religios:morală”, iar în Vatra Vcolară era „cultura generală, cu caracter religios:moral”. Referitor la Limba română, în loc de urmărirea exprimării „prin viu grai sau în scris” s:ar fi dorit următoarea adăugire „către care tinde toată fiinŃa sa etnică deosebită”, astfel prudenŃa Consistoriului era considerată a fi mult prea mare. La fel ca i planul de învăŃământ, manualele au fost un subiect de discuŃie în continuare, până în 1910, când au fost acceptate de Consistoriu noile manuale de citire specificându:se în acest context că: „pentru Limba Română, pentru clasele a III:a i a IV:a era timpul suprem, ca manualul de cetire pentru Limba română să fie românesc, nu numai cu numele”; ele au fost redactate de N. Sulică, profesor la Gimnaziul din Bra ov i de dr. P. pan, de la Seminarul andreian. În final, planurile de învăŃământ nu trebuiau să ceară din nou „torăitul fără gre eală din gurile copila ilor”. Dar tocmai pentru ca apăruse în anul 1907, Vatra Vcolară nu a putut să nu fie preocupată de urmările negative ale legilor colare ale lui Apponyi, susŃinând necesitatea unui Congres al tuturor învăŃătorilor ortodoc i din mitropolie. Consultarea a fost cerută i dintr:o altă motivaŃie pe care Petru pan a observat:o: Congresul a a: numiŃilor învăŃători liberi din Ungaria, Ńinut la Pécs, putea fi susŃinut de stat datorită ideilor privind lupta „împotriva clericalilor”, respectiva luptă putând fi îndreptată i asupra celor care susŃineau colile confesionale. Teama de a nu adânci posibilele conflicte cu preoŃii, multe lipsite de gravitatea acordată de alŃii, era mult mai mare, mai ales că asupra învăŃătorilor se exercita, din 1907, în mod direct, influenŃa oficială a inspectorilor iar art. 22–29 din legea a II:a a lui Apponyi vedeau în învăŃător un funcŃionar public. Prin comparaŃie, într:un articol, se prezintă hotărârile Bisericii evanghelice săse ti cu privire la salarizarea învăŃătorilor, accentuându:se asupra posibilităŃilor financiare suplimentare pe care sa ii le au – dotaŃia a 7 comitate i resursele financiare ale UniversităŃii săse ti, începând din 17 decembrie 1906 iar pentru colile primare, alături de fondurile anterioare, mai existau i alte fonduri biserice ti. Consistoriul de la Sibiu încercase să obŃină de la cât mai multe parohii, mărirea salarizării învăŃătorului, din resurse proprii, dar rezultatul a fost departe de cel dorit; motivaŃia era bineînŃeles legea lui Apponyi, la care mai „trebuie adăugată i teama de noi contribuŃii, privind colile economice poporale”. Având ca motivaŃie legislaŃia colară, inspectorii regali au început să:i invite pe învăŃătorii confesionali să devină membrii în Reuniunile comitatense de învăŃători, mai mult, de i au Ńinut să fie prezenŃi la reînfiinŃatele conferinŃe învăŃătore ti, au declarat că nu sunt oficiale, deoarece nu au statut; nu le vor dizolva, până când ministerul nu î i va da acordul. Astfel de cazuri au fost semnalate în Sibiu, Avrig i Săli te. InspecŃiile venite din partea statului fiind tot mai numeroase iar zelul celor care le făceau tot mai nestăvilit. ÎnvăŃătorii vor fi sfătuiŃi să fie atenŃi ce semnează, deoarece au fost semnalate cazuri când inspectorul a cerut în respectivul act, închiderea colii, pentru lipsuri imaginare. SituaŃia semnalată se va adăuga unui alt conflict care va opune din nou Biserica Ortodoxă statului: limba de catehizare în colile de stat. Cel mai greu era să:i convingi pe părinŃii elevilor să respecte data începerii cursurilor; pentru a nu se înfăŃi a unor comitate parohiale cu un singur răspuns valabil, 219 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Consistoriul va admite, ca i experiment didactic în Cristian/protopopiatul Sibiu, să se predea doar dimineaŃa i să se tragă concluziile după un an. La examenul final nu trebuia să se ajungă la dispute pe faŃă între învăŃător i preotul satului sau protopop, deoarece nu acesta era cel mai potrivit mijloc de a afla „cine este cel mai modern pedagog” în faŃa părinŃilor. În timpul când învăŃătorii din Mitropolie cereau să se organizeze un congres, ministrul Jankovich Bèla a vizitat i Sibiul, fiind însoŃit de singurul consilier român al ministerului, dr. Petru Ionescu, în zilele de 17 i 18 septembrie 1913. Sa ii, dornici să arate doar „cultura lor”, au fost nevoiŃi să a tepte, deoarece ministrul a vizitat prima dată Seminarul andreian, Catedrala, Muzeul AsociaŃiunii, coala civilă de fete i coala de industrie casnică a Reuniunii femeilor române. Realitatea a putut fi astfel observată la faŃa locului, la fel ca i intenŃiile corpului pedagogic românesc, „nu prin ochelarii ovini ti ai foilor evreie ti din Budapesta”. Conform noii legi de salarizare a învăŃătorilor (care intra în vigoare de la data de 1 ianuarie 1913), cvincvenalele se desfiinŃau, apăreau avansările i gradaŃiile de salariu (3 clase cu 3 gradaŃii). Avansarea, dacă coala nu era cu ajutor de la stat, o făcea biserica, dar trebuia să existe i aprobarea ministerului. Pentru a obŃine o gradaŃie sau o avansare, salariul trebuia să fie asigurat la nivelul cerut, până la data de 30 septembrie 1913, iar clasificarea învăŃătorilor se făcea urmărind activitatea i conduita lor. Din nou, aprecierea este dublă, pentru că vine atât din partea preotului, ca director colar, cât i a inspectorului de stat. DivergenŃele le rezolva în mod definitiv numai ministrul, dar existau i unele aspecte pozitive, cel puŃin teoretic: trebuiau să se asigure bani pentru chirie, care pe lună puteau ajunge până la 240–600 de coroane, iar anii de serviciu urmau să fie consideraŃi de când era emisă diploma, dar nu mai târziu de 1 octombrie 1893”. Pentru zidirea Seminarului, Vatra Vcolară prezintă cu mândrie pe cei care au făcut donaŃii importante: Banca Albina – 50000 de coroane, direcŃiunea Albina – 42000 de coroane, Consistoriul:600 de coroane, funcŃionarii Albinei – 8000 de coroane i corpul profesoral – 10000 de coroane. A a cum arătase de atâtea ori MeŃianu, coala confesională era „o chestiune de viaŃă”, ea avea nevoie mereu de noi resurse financiare, chiar dacă acest aspect va fi exagerat, la fel ca i în cazul clerului (s:a pus întrebarea: ce este mai important, clerul sau fondurile biserice ti?). Pentru o proiectată dare culturală, la propunerea Consistoriului, au fost alcătuite 6 clase de contribuŃie: prima o formau demnitarii biserice ti (20 coroane), urmau apoi preoŃii cu calificare superioară, proprietarii de mijloc, notarii – 10 coroane, preoŃii cu pregătire inferioară:alături de învăŃători – 5 coroane, meseria ii – 2 coroane, Ńăranii frunta i – 1 coroană, cei din Sinodul parohial – 30 de fileri anual. Comitetele parohiale aveau doar obligaŃia încadrării văduvelor din punct de vedere financiar. La fel, memoriul Consistoriului în ceea ce prive te sigiliile colare i diplomele, prin care se protesta la ordonanŃa ministrului cu privire la menŃionarea doar în limba maghiară a denumirii colii confesionale nu a primit nici un răspuns. Datele statistice erau i ele grăitoare: astfel, în 1913 în comitatul Hunedoara s:au închis 111 coli, în locul lor apărând doar 25 coli de stat i 37 comunale. 220 VALERIA SOROȘTINEANU, ȘCOALA CONFESIONALĂ ROMÂNEASCĂ DIN MEDIUL ORTODOX... În 1912, din 664 de coli în Arhidieceză, 126 erau suspendate; 35 de coli erau comune cu greco:catolicii. Dintre ele, 158 erau susŃinute numai de Consistoriu i 270 numai de stat, ajutorul Consistoriului a ajuns să se cifreze la 61000 de coroane. Din 840 de posturi învăŃătore ti, doar 127 nu aveau în salariu inclus i un ajutor de la stat. Din 1912 mai ales, teologii puteau să susŃină i ei examenul de învăŃător, tocmai pentru a suplini numărul mai mic al pedagogilor. Între timp, tot ca urmare a neacceptării legii noi de salarizare, la Cluj s:a alcătuit o comisie permanentă de organizare a unui congres al învăŃătorilor de ambele confesiuni. Din ea făceau parte, printre alŃii, Clemente Grivase (Năsăud), Constantin Limba (Lugoj), Teodor Mură an (Blaj), Ioan P. Lazăr ( imleu). Programul propus era vast i cuprindea 12 puncte; urma să se discute despre: clasificarea învăŃătorilor confesionali, predarea limbii române i a limbii maghiare, catehizarea, cantoratul, întemeierea unei bănci a învăŃătorilor etc ”. Publicarea unei scrisori din comitatul Hunedoarei, aparŃinând unui învăŃător a adus din nou în prim:plan urmările funeste ale lipsei de colaborare dintre învăŃător i preot, care duce apoi i la neînŃelegerile cu locuitorii parohiei. Încercând să motiveze de ce a ales, până la urmă, să fie învăŃător la o coală comunală, cel implicat acuză: nepăsarea celor din jur, plata unui salariu mai mic (800 de coroane în loc de 1000), preotul nu l:a ajutat cu nimic. Regretă situaŃia în care a ajuns, fiindcă el era dornic „să lepede lanŃul greu cu care mi:au legat mâinile i limba”. Dincolo de urmările unui anumit efect prin tipărirea respectivei scrisori, nu se putea totu i nega existenŃa situaŃiilor de acest tip13”. În anul 1914, Vatra Vcolară salută hotărârea ministrului de culte, după ani de „războaie locale”, care permitea catehizarea în limba maternă a elevilor de la gimnaziile de stat, precum i a celor de la colile poporale elementare, la fel ca i în Pedagogiile pentru învăŃători (24. IV. 1914 – nr. 1797)”. Presiunea inspectorilor de stat nu a rămas fără unele rezultate locale; au apărut ceea ce Vatra Vcolară nume te „învăŃătorii cu două suflete”; în comitatul Turda, se susŃinea că 35 de învăŃători au intrat în Reuniunea învăŃătorilor regnicolari i că s:au abonat la publicaŃia acestora. Astfel, Vatra Vcolară, continuatoare a Foii Pedagogice a reu it, de i nu fără dificultăŃi să fie cea mai avizată publicaŃie, mai ales în ceea ce prive te perfecŃionarea cuno tinŃelor pedagogico:didactice ale tinerilor învăŃători i în acela i timp, a dorit să fie o permanentă încurajare pentru cei care urmau să îndeplinească toate cerinŃele unui învăŃător confesional capabil i bun român14”. 13 14 Idem, nr. 2, p. 44; nr. 1, p. 18; nr. 5, p. 167; nr. 8, p. 302. Idem, VII, 1914, nr. 3, p. 185; nr. 7, p. 73; nr. 3, p. 84:88; nr. 2, p. 5, 22; nr. 3, p. 84. 221 AcŃiuni ale învăŃătorilor confesionali pentru combaterea convieŃuirilor ilegitime în Banat la începutul secolului XX Angela Dumitrescu Încadrându:se în demersurile de modernizare ale discursului istoric, cercetările de demografie istorică mai recente au inclus ca tematică i problematica moralităŃii societăŃii din toate timpurile1. Biserica i Statul deopotrivă au intuit necesitatea practică a reglementării legislative a momentelor importante din existenŃa credincio ilor, respectiv a cetăŃenilor săi, inclusiv în privinŃa căsătoriei, încă din secolul al XVIII:lea. Din a doua jumătate a secolului al XIX:lea, în special din motive economice i politice, statul austro:ungar devine tot mai interesat în cunoa terea i deŃinerea controlului demografic, sub toate aspectele sale. Laicizarea dreptului2 determină treptat Biserica să aibă mai mult atribuŃii de ordin moral:religios decât legislativ:punitiv în aspectele sociale ale vieŃii, inclusiv în reglementarea raporturilor matrimoniale3. După introducerea căsătoriei civile în anul 18944, „disputa dintre Stat i Biserică privind validarea actelor majore din viaŃa indivizilor”5 se va transforma, deseori, la începutul secolului XX, într: o colaborare a autorităŃilor comitatense cu reprezentanŃii Bisericii pentru ca oficierea căsătoriei civile să fie urmată de slujba cununiei religioase. „Datoria” puterii ecleziastice era, din această perspectivă, aceea de a supraveghea ca normele morale recunoscute să nu fie încălcate. Cât de bine a reu it Biserica să î i îndeplinească aceste „deziderate” în privinŃa combaterii convieŃuirilor ilegitime din Banat, la începutul secolului XX, reiese din documentele i presa vremii, care considera că „în Banat, o veritabilă problemă socială o constituie concubinajul”. Era deja un fenomen care nu mai putea fi trecut sub tăcere. MenŃionăm faptul că îndeplinirea ritualurilor pe care le presupunea „taina căsătoriei” era considerată validă doar dacă tinerii se căsătoreau în biserică, căsătoriile „pur civile”, în faŃa autorităŃilor laice fiind înregistrate ca atare în documentele de 1 2 3 4 5 Philippe Ariés, Georges Duby (coord.), Istoria vieŃii private. De la RevoluŃia franceză la Primul război mondial, vol. VII, Bucure ti, Meridiane, 1997; Sorina Paula Bolovan, Familia în satul românesc din Transilvania, Cluj:Napoca, FundaŃia Culturală Română, 1999; Corneliu Pădurean (coord.), Confesiune i căsătorie în spaŃiul românesc sec. XVII XXI, Arad, Editura UniversităŃii „Aurel Vlaicu”, 2006; Ioan Bolovan, Corneliu Pădurean, Concubinage, illegitimacy and morality on the Romanian territory between the 17th and 20th century, Arad, Ed. Gutenberg Univers, 2005. Edictul de toleranŃă din 1781, Decretul imperial pentru regimul căsătoriilor din 6 martie 1786, ordonanŃele guberniului Transilvaniei din 12 mai 1786, Codul civil general austriac din 1811, Legile XXXI i XXXIII din 1894. Sorina Paula Bolovan, op. cit. p. 64. Pavel Vesa, Episcopia Aradului. Istorie. Cultură. MentalităŃi 1706 1918, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2006, p. 490. Sorina Paula Bolovan, op. cit. p. 65. 222 ANGELA DUMITRESCU, ACȚIUNI ALE ÎNVĂȚĂTORILOR CONFESIONALI... evidenŃă ale preoŃilor i considerate „ilegitime”. Opunându:se introducerii exclusive a căsătoriei civile ca i contract social în detrimentul „misterului” ritualic religios, devenit acum tot mai opŃional6, Biserica a militat, prin intermediul preoŃilor i a învăŃătorilor confesionali, pentru limitarea acestui fenomen social care era considerat „un barometru ce indica moralitatea din lumea rurală i deci, mentalităŃile acesteia”7 în această privinŃă. Dată fiind poziŃia învăŃătorilor în comunităŃile locale, acestora li se aproba căsă: toria cu dispensă mult mai u or deoarece ei obŃineau întâi aprobarea de la Ministerul Cultelor. Ca urmare, chiar dispensele pentru căsătoria cu rudele de gradul doi i trei pentru cadrele didactice se acordau întotdeauna8 pentru a nu se ajunge la situaŃia în care dascălii să fie căsătoriŃi doar civil, sau mai grav, să vieŃuiască în concubinaj, devenind astfel un exemplu negativ pentru întreaga comunitate. Faptul că solicitările înaintate pentru acordarea de dispense se încheiau invariabil cu fraza „dacă nu primesc dispensă vor trăi în concubinaj”, determină Biserica să aprobe multe astfel de cereri9. Pentru a avea o evidenŃă clară a fenomenului ilegitimităŃii, după anul 1908, mitropolitul MeŃianu a considerat ca necesară introducerea datelor despre concubinaje, căsătoriile „pur civile” i copiii nelegitimi în statisticile anuale biserice ti întocmite de Episcopii i apoi la nivelul Mitropoliei10 într:un mod extrem de clar i minuŃios. Conform protocolului Congresului Mitropoliei Ortodoxe Române din Ungaria i Transilvania din 4/17 octombrie 1906, cotele acestui fenomen (traiul în concubinaj), deveniseră, în diecezele Arad i Caransebe , alarmante. Ca urmare, celor două Episcopii li se cerea o evaluare concretă a cauzelor care au provocat încheierea căsătoriilor doar civil i, de asemenea, se dorea căutarea urgentă a metodelor de înlăturare a acestor cauze11. Se dorea ca toate cuplurile căsătorite civil să săvâr ească i ceremonia religioasă. Atrage atenŃia din acest extras faptul că, prin comparaŃie, spre deosebire de situaŃia generală înregistrată în restul diecezelor din Mitropolie, unde numărul căsătoriilor religioase crescuse, în Banat acestea erau pe o pantă vizibil descendentă. Este relevantă situaŃia căsătoriilor exclusiv civile înregistrată pe protopopiate i localităŃi între anii 1895–1903. Numărul căsătoriilor, raportat la numărul total al populaŃiei comunelor, este foarte mic. În unele localităŃi sunt ani în care nici o pereche nu: i legalizase relaŃia. În unele cazuri, pentru a nu mai trăi în concubinaj deplin, fără nici un act, cuplurile se căsătoreau doar civil. Acest eveniment nu era însă urmat în multe cazuri i de căsătoria religioasă, din punctul de vedere al Bisericii păcatul concubinajului continuând. 6 7 8 9 10 11 Loredana Stepan, „The attitude of the church towards the phenomenon of illegitimacy in Arad at the end of the 19th century and the beginning of the 20th century”, în vol. Ioan Bolovan i Corneliu Pădurean (coord.), Concubinage, illegitimacy and morality on the Romanian territory between the 17th and 20th century, Arad, Editura Gutenberg Univers, 2005, p. 139. Valeria Soro tineanu, „ConsideraŃii asupra căsătoriei i divorŃului în lumea ortodoxă a Transilvaniei (1899: 1916)”, în vol. Corneliu Pădurean (coord.), Confesiune i căsătorie în spaŃiul românesc sec. XVII XXI, Arad, Editura UniversităŃii „Aurel Vlaicu”, 2006, p. 160. Ibidem, p. 163. Sorina Paula Bolovan, op. cit. p. 83. Valeria Soro tineanu, art. cit., p. 160. Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române Caransebe , (în continuare AEORC), Fond bisericesc, III, Dosar 24/1900, nenumerotat. 223 IDENTITATE I ALTERITATE 5 i pe teritoriul Episcopiei Aradului, inclusiv în zonele bănăŃene, în anul 1903 existau 7699 de convieŃuiri nelegitime12 numărul acestora crescând i ajungând în anul 1907 la cifra de 9149 de perechi necăsătorite religios. Mai „periculoase” decât căsătoriile „pur civile” pentru moralitatea societăŃii erau considerate însă concubinajele. Alternativă la căsătoria religioasă sau chiar i la cea civilă, acest „contract” particular dintre două persoane de sex opus care luau decizia de a locui împreună13 avea diverse cauze. Documentele întocmite de preoŃii respectivi i înaintate Episcopiilor (din localităŃile menŃionate), precizează cauzele cele mai frecvente ale concubinajelor din sate: nepăsarea, ne tiinŃa, timpurile rele, neînŃelegerile între familii, lipsa banilor pentru „ospăŃ”, dar mai ales divergenŃele care se iveau în privinŃa zestrei. Din păcate „tabloul” descriptiv anterior este incomplet, datorită faptului că foarte mulŃi preoŃi au neglijat să trimită datele în timp util i nici nu au specificat „cauzele” concubinajelor din satele pe care le „păstoreau”. La nivelul localităŃilor numărul cununiilor religioase pe ani poate fi stabilit însă, cu mai mare exactitate, din registrele bisericilor parohiale, păstrate în arhivele de stat sau în Arhiva Mitropoliei Banatului. Se poate remarca, din studiul comparativ al situaŃiei căsătoriilor din localităŃile bănăŃene studiate, că au existat variaŃii mari numerice ale mariajelor în ace ti ani. De i numărul populaŃiei totale a crescut constant, între anii 1900–1910, la nivelul localităŃilor rurale mulŃimea cununiilor scade în mod continuu până în jurul anului 1911, când ameninŃările Episcopiilor cu neefectuarea ritualurilor religioase de împărtă ire sau de înmormântare, pentru cei necununaŃi, duce la o cre tere temporară a căsătoriilor religioase. Izbucnirea războiului va avea ca efect imediat, din nou, scăderea numerică a căsătoriilor. Deoarece explicaŃiile cuprinse în tabelele întocmite au fost insuficiente pentru ca Episcopia Caransebe ului să î i creeze o imagine reală, completă, privind cauzele care au determinat mărirea numărului concubinajelor, se ia hotărârea trimiterii unei note circulare prin care se cerea preoŃilor să definească cauzele concrete care au determinat existenŃa acestei situaŃii. Răspunsurile protopopilor au fost edificatoare. Protopopul Caransebe ului, Andrei Ghidiu, discerne apte categorii de concubinaje: „Fecior cu fete; BărbaŃi în vârstă care i:au părăsit muierile cu fete; Muieri părăsite de bărbaŃi cu juni; Văduvi cu fete; Văduve cu feciori; BărbaŃi care i:au părăsit muierile cu muieri părăsite de bărbaŃii lor; Văduvi cu văduve”14. Pentru remediarea situaŃiilor descrise anterior înalta faŃă bisericească propune să se intervină la guvernul Ńării pentru a se modifica legea militară, care nu dădea voie tinerilor să se căsătorească înainte de a avea 22 de ani dacă nu aveau stagiul militar satisfăcut i să se introducă o lege specială prin care să fie pedepsiŃi concubinii. Protopopul Boc ei Montane, Maxim Popoviciu, descrie, în opinia sa i pe baza observaŃiilor făcute personal, cauzele concubinajelor: „NeputinŃa de a ajunge la avere pe cale u oară i anume: părinŃii fără a mai lua în considerare nevârsnicia fiilor lor i nedestoinicia lor în cele casnice, încă din fragedă etate le sugerează ideea căsătoriei ca să nu scape ocaziunea ce i se ive te spre a ajunge într:o familie cu avere, din care cauză, fără a mai a tepta etatea prescrisă de lege, se însoŃesc vieŃuind în nelegiuire; Libelele de serviciu date de autorităŃile administrative cu titlul de servitori, care de fapt erau concubini; 12 13 14 Pavel Vesa, op. cit., p. 490. Loredana Stepan, op. cit, p. 137. AEORC, Fond bisericesc, III, Dosar 6/1905, nenumerotat. 224 ANGELA DUMITRESCU, ACȚIUNI ALE ÎNVĂȚĂTORILOR CONFESIONALI... Spezele costisitoare pentru dobândirea licenŃei pentru căsătoria nevârsnicilor, precum i spezele pentru dobândirea licenŃei de căsătorie de la vicecomite în timpul posturilor; Contractele de căsătorie încheiate înaintea notarilor comunali sau altor persoane private; NeputinŃele, bătrâneŃea sau văduvia tatălui sau mamei care dă permisiunea fiului sau fiicei să aducă concubină sau concubin în casă pentru susŃinerea familiei numeroase; Văduvele sau văduvii din locurile montane care au pensii de la societatea căilor ferate, (STEG), ca să nu: i piardă pensia prin cununie preferând traiul nelegitim; Etatea prea înaintată a multor indivizi care se ru inează să meargă înaintea altarului pentru a primi taina cununiei; IndiferenŃa religioasă a unora; Taxele enorme ale proceselor de divorŃ la forurile civile pe care cei săraci nu le pot suporta iar cei avuŃi nu doresc să le suporte; Dacă dreptul de folosinŃă a averii văduvilor este condiŃionat de rămânere în văduvie până la moarte; Legile statului care nu permit căsătoria tinerilor înainte de serviciul militar; Faptul că nu există o lege care să interzică concubinajele; La încheierea căsătoriilor pur civile notarii comunică părŃilor că sunt consideraŃi căsătoriŃi legal chiar dacă se mai duc să facă sau nu cununia religioasă; Faptul că în comunele mixte preoŃii greco:catolici logodeau în biserică i tinerii nevârsnici (minorii)”. Ca propunere privind stoparea fenomenului, protopopul, în calitatea sa de îndrumător al instituŃiei colare, propunea, pedepsirea fiscală a concubinilor i Ńinerea de către preoŃi i învăŃători a „prelegerilor” colare. Protopopul Ciacovei, Ioan Pinciu, prezintă problema concubinajelor ca fiind o stare de fapt deja generalizată în Banat i intrată în tradiŃie. Astfel, părinŃii „copŃi la minte caută singuri noră feciorului trecut abia de 16 ani i i:o aduce în casă. Unii procedează astfel deoarece duc lipsă de putere de muncă, alŃii pentru ca nu cumva, dacă a teaptă prea mult, să le:o ia alŃii dinainte pe nora cu ceva avere, iar alŃii aduc noră ca să: i oprească feciorii a umbla haimana prin sat. FaŃă de aceste cazuri, (concluzionează protopopul), puterea morală e impotentă, nu ajută sfatul, nu ajută predica, nu ajută nimic, numai legislaŃia Ńării putând opri, pedepsind stra nic, convieŃuirile nelegiuite”. La rândul său distinge trei categorii de concubinaje : „Cei care nu se pot recăsători deoarece mai au o cununie sau sunt înrudiŃi prin sânge; Cei care din cauza sărăciei nu pot face ospăŃ la cununie preferând să nu se mai cunune deloc decât fără lăutari i ospăŃ făcându:se astfel de ru inea satului; Cei care sunt foarte bătrâni i care aduc o femeie în casă nu din poftă bărbătească, ci ca să aibă cine îi îngriji, considerând necuviincios să se mai cunune. Există i cei care ar putea pă i în faŃa altarului, dar sunt lipsiŃi de credinŃă i spirit religios”. Ca modalităŃi de eradicare a fenomenului, protopopul Ioan Pinciu propune ca preoŃii să elibereze celor săraci documentele pentru cununie, fără taxă, iar celor cu stare să le ia taxe reduse. Dispensele acordate pentru gradele de rudenie să se elibereze, de asemenea, fără taxă. Se mai făcea recomandarea ca preoŃii să se comporte rezervat cu aceste cupluri, evitându:le casele i chiar respingându:i de la sfânta împărtă anie pe timp îndelungat15. La acelea i concluzii ajunge i Alexandru Popoviciu, protopopul OraviŃei. Ace tia opinează că oprobriul public, mai degrabă decât amenzile, i:ar putea îndrepta pe credincio i să iasă din „starea păcătoasă” în care se aflau. 15 Ibidem, Dosar 416/1913, nenumerotat. 225 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Protopopul Boc ei Montane, Maxim Popovici, cere reducerea i chiar eliminarea taxelor de cununie, iar ca pedepse, oprirea de la sfânta împărtă anie, tergerea din lista membrilor sinodali, interzicerea slujbelor în casele celor necăsătoriŃi la sărbătorile mari, precum i anularea taxelor pentru procesele de divorŃ. La concluzii identice ajung i Traian Oprea, protopopul Vâr eŃului, i Sebastian Olariu, protopopul Făgetului16. În anul 1907 situaŃia numerică a cuplurilor ce trăiau nelegitim era chiar mai mare decât în anii anteriori, raportările protopopilor indicând nu doar existenŃa, ci i proliferarea acestui fenomen social. DivorŃul, de i acceptat de Biserică, era greu de obŃinut i se întindea pe o perioadă lungă de timp. Conform Statutului Organic instanŃele de divorŃ erau: Protopopiatul, Episcopia, Mitropolia17. Toate statisticile biserice ti înregistrează un număr mic de divorŃuri. Regulamentul pentru procedura judecătorească în cauze matrimoniale subliniază rolul de „mediator” al preotului în divergenŃele de ordin matrimonial. Dacă un cuplu solicita în mod oficial divorŃul prin intermediul preotului acesta „era dator a încerca prin toate mijloacele biserice ti a restabili pacea între dân ii”18. Dacă stăruinŃele preotului nu aveau sorŃi de izbândă, alŃi doi membri ale i ai comunităŃii trebuiau să repete „încercarea” de rezolvare a conflictului matrimonial. În cazul în care căsătoria legalizată religios era urmată, în cele din urmă, de divorŃ, sentinŃa era dată de Consistoriul Diecezan de care aparŃinea comuna bisericească. Procedura era oarecum greoaie i implica întocmirea de acte birocratice, acesta fiind unul din motivele principale pentru care cei aflaŃi în situaŃia de a divorŃa pentru a se recăsători renunŃau la aceste demersuri legale i preferau să trăiască în concubinaj. De altfel, documentele de divorŃ se puteau întocmi doar după ce căsătoria urma să fie „desfăcută” de către Tribunalul regesc. După pronunŃarea oficială a separării în actele biserice ti, respectiv în protocoalele de stare civilă, erau trecute de către preot, la rubrica „observare”, modificările intervenite în starea civilă a credincio ilor. Consistoriile Diecezane au luat decizia, disperată putem spune, a neîmpărtă irii celor care trăiau în concubinaj, nesfinŃirea caselor i chiar a interzis tragerea clopotelor la înmormântarea celui care trăise în concubinaj19. Ca urmare a acestor măsuri extrem de drastice i care le ameninŃau direct „sufletul nemuritor”, în anul 1908 s:au cununat 1742 de perechi care trăiseră ilegitim până atunci, numărul total al celor care continuau să vieŃuiască fără cununie religioasă scăzând cu 604 cazuri faŃă de anul 1907. Deciziile nu s:au aplicat însă uniform i constant, a a că prin circularul 7003 din 1911, episcopul Miron Cristea interzice, conform ordinelor biserice ti numărul 1810 i 2563 privitoare la reducerea convieŃuirii ilegale, cu toată stricteŃea să se oficieze slujbe 16 17 18 19 Ibidem. Valeria Soro tineanu, op. cit, p. 169. Regulamentul pentru procedura judecătorească în cauze matrimoniale din protocolul Consiliului NaŃional Bisericesc, 1878, p. 267, apud Alina Covaci, Preotul ortodox român în perioada dualistă, manuscris. Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române Arad (în continuare AEORA), Fond bisericesc, III, Dosare 202/1916, 207/1916, 207/1917, 212/1917, nenumerotate. 226 ANGELA DUMITRESCU, ACȚIUNI ALE ÎNVĂȚĂTORILOR CONFESIONALI... religioase de orice fel pentru a binecuvânta casele celor care se făceau vinovaŃi de convieŃuiri nelegitime20. În 1912 numărul concubinajelor înregistrate în cadrul Episcopiei Caransebe ului se menŃine la cote ridicate, atingându:se cifra de 9170 de perechi de concubini. Conform datelor din statistică, aproximativ 22,5% din totalul numărului copiilor născuŃi în cele două comitate bănăŃene la începutul secolului XX proveneau din familii de concubini. Traiul în concubinaj nu era specific doar zonei rurale. Procentajul este la fel de ridicat în cazul ora ului Caransebe , ceea ce ne indică faptul că practica concubinajelor nu era întâlnită doar mediului rural, ci era o stare de fapt acceptată i tolerată de societate în toate mediile. În certificatul de botez al copiilor erau trecute, de către preoŃi, pe lângă datele de identificare ale părinŃilor i situaŃia matrimonială a acestora: cununaŃi sau necununaŃi. În cazul copiilor născuŃi cu tatăl necunoscut i acest aspect era înregistrat în documente, (cu excepŃia rară a cazului în care copilul era „recunoscut” oficial de tatăl biologic). Tabel 1. Numărul copiilor născuŃi, între anii 1901–1910, în comitatele Cara Severin i Timi , mediu rural i urban, din căsătorii legitime i din concubinaje21 21 Timi 670 109 779 Teregova 791 207 998 Moldova nouă Ora Caransebe Ora Lugoj TOTAL COMITAT 754 291 1045 Buzia Ciacova Deta Biserica Albă Cuvin Centrală Lipova Reca Aradul Nou Vâr eŃ Vinga Ora Biserica Albă TOTAL COMITAT Ora Timi oara 148 31 179 Ora Vâr eŃ 395 72 467 10400 3024 13424 Total copii născuŃi 789 1044 757 742 865 1155 711 539 1065 835 1454 Copii născuŃi nelegitimi 101 213 196 130 408 176 96 104 366 237 287 Copii născuŃi legitim Total copii născuŃi 688 831 561 612 457 979 615 435 699 598 1167 Cerc Copii născuŃi nelegitim Comitatul Timi Bega Boc a Bozovici Făget Jamu Caransebe Lugoj Mure OraviŃa Or ova Re iŃa Cerc 20 Severin Copii născuŃi legitim Comitatul Cara 858 861 891 1052 1187 1265 800 793 1053 859 1007 233 129 183 355 232 174 155 243 149 320 116 1091 990 1074 1407 1419 1439 955 1036 1202 1179 1123 205 24 229 1327 231 3 407 755 108 10831 13144 1734 863 Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române Vâr eŃ, Serbia, (în continuare AEORV), Fond Bisericesc III, Circular 7003/1911, neîndosariat. Magyar Statisztikai Közlemények, Budapesta, 1912, volumul 46, p. 354:355, 364:365. 227 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Acest „stigmat” social îl urmărea pe copil i în primii ani de coală, când înscrierea la cursuri se făcea pe baza certificatului de botez. Copiii nelegitimi nu aveau un statut comod în cadrul societăŃii fiind parŃial ostracizaŃi pentru „păcatele” părinŃilor22. Exista i o diferenŃă între statutul copiilor proveniŃi din concubinaje faŃă de cei născuŃi din relaŃii adulterine, în defavoarea celor din urmă23. Uneori, tinerii proveniŃi din familiile destrămate nu urmau deloc cursurile colare căci ei erau, în lipsa tatălui, „bărbaŃii casei”, nevoiŃi să îl înlocuiască pe acesta la muncile agricole i la cele gospodăre ti. Deseori mamele acestor copii erau respinse de societate, marginalizate, ceea ce se răsfrângea negativ i asupra copiilor lor nelegitimi. Au figurat în documente recunoa teri ulterioare ale partenităŃii, caz în care data este înregistrată în registrele de stare civilă ale bisericii din localitate24. În ceea ce prive te nivelul de cultură al acestor mame, pregătirea lor colară, din statisticile registrelor de stare civilă ale vremii reiese faptul că erau în general servitoare, casnice sau lucrătoare „cu ziua”. Nu există nici un caz consemnat de învăŃătoare care să aibă copii nelegitimi25. De i s:au făcut eforturi susŃinute atât de către Biserică, cât i de către coală pentru eradicarea fenomenului concubinajelor, efectele nu au fost imediate i nici vizibile la începutul secolului XX. La crearea acestei stări de fapt a contribuit i modernizarea mentalităŃilor privind rolul femeii în societate, dar i obiceiul bănăŃenilor de a nu: i diviza averea, dorind i procreând doar un copil: „femeia modernă nu voie te să tie nimic de economia casei, de la început pretinde una sau două servitoare … copiii îi lasă în grija servitoarelor, ocupaŃia ei zilnică este încercarea toaletelor i a pălăriilor, jururi i soare … dacă soŃia cheltuie te întreg venitul numai pentru plăcerile ei, atunci ce înŃeles mai are însuratul?”26. Era desigur o exagerare a unui articol ce nu aborda fondul problemei, dar acest mod de gândire era destul de des întâlnit în societatea vremii. Existau localităŃi în care însă i funcŃionarea normală a instituŃiei de învăŃământ era împiedicată de aceste practici ale vieŃii cotidiene. În coala de băieŃi din localitatea Mercina, protopopiatul OraviŃei, examenele de sfâr it de an, prezentate în presă ca un succes, relevă i un alt aspect interesant i anume: datorită „sistemului de familii cu un copil” coala începuse să fie nefrecventată din cauza lipsei na terilor27. SituaŃia este identică în cazul colii din Goruia unde doar 47 de copii erau obligaŃi să frecventeze coala, având vârste cuprinse între 6 i 15 ani. În consecinŃă, comisarul colar scrie în raportul său de inspecŃie că „goruenii nu au aflat încă faptul că averea cea mai scumpă a unui popor sunt copiii, nădejdea viitorului”. Protopopul Ńine cu această ocazie o cuvântare sătenilor în care îi îndruma să nu mai calce porunca dumnezeiască: „Cre teŃi i vă înmulŃiŃi, umpleŃi pământul i stăpâniŃi:l!”, iar femeile să nu se mai facă vinovate de păcatul „neprocreării”. Toate acestea, concluziona prelatul, „pentru a nu: i diviza averea”28. 22 23 24 25 26 27 28 Valeria Soro tineanu, op. cit., p. 175. Loredana Stepan, op. cit., p. 151. Felicia:Aneta Oarcea, „Illegitimacy and Concubinage of the Orthodox and Roman Catholic Population in Moneasa, Buteni and Gal a in the County of Arad, the 19th Century”, în vol. Ioan Bolovan i Corneliu Pădurean (coord.), Concubinage, illegitimacy and morality on the Romanian territory between the 17th and 20th century, Arad, Editura Gutenberg Univers, 2005, p. 74. Loredana Stepan, art. cit., p. 156. Drapelul, X, 1910, nr. 117, 23 octombrie/5 noiembrie, p. 2. Foaia OrăviŃii, I, 1914, nr. 5, 19 iunie/2 iulie, p. 2. Ibidem, nr. 12, din 7/20 august, p. 2. 228 ANGELA DUMITRESCU, ACȚIUNI ALE ÎNVĂȚĂTORILOR CONFESIONALI... Comisarul consistorial George Lipovan menŃionează, în raportul privind examenele colare din anul 1914, situaŃia întâlnită în satul Giurgeova, din protopopiatul OraviŃei Montane, unde existenŃa „sistemului cu un copil” era considerată a fi tradiŃională ca i „desfrâul nemaipomenit de a trăi în concubinaj băieŃi de 15–16 ani cu fete de 13–14 ani”. Discutând cu învăŃătorul satului, Ion CăpriŃă, i cu preotul George Sperlea, comisarul consistorial pleacă mulŃumit deoarece, la încheierea examenului, trimisul protopopului, preotul Petru Berna din Seca sfătuise sătenii să înceteze definitiv cu aceste practici dacă doreau „să se mântuiască în faŃa lui Dumnezeu”29. În localitatea Lovrin, este adoptat „sistemul cu un copil”, căci acesta era „dictat de interesele materiale”. În arhiva satului se păstrează date i despre o moa ă numită Aneta Pels care provoca femeilor din sat, în jurul anului 1900, avorturi. Practica medicală empirică i extrem de periculoasă era întâlnită în aproape toate satele bănăŃene30. Uneori, a a cum remarca i presa, existau i cazuri de trai în concubinaj chiar în rândul preoŃilor i învăŃătorilor. Unii din preoŃii asesori ai protopopiatului Ciacova, unul din Caransebe , i un altul din Făget, aveau chiar copii cu concubinele. i asesorul consistorial din Lugoj se pare că se găsea într:o astfel de situaŃie semnalată de către ziarul Rena terea din Caransebe în anul 190631. Periodicul cerea public ca stârpirea moravurilor rele să se facă începând cu înaltele feŃe biserice ti citând în susŃinerea argumentaŃiei un vechi proverb latin: „Piscis a capite foete” – „Pe tele de la cap se împute”. În caz contrar, considera redacŃia, toate dispoziŃiile privind limitarea sau eradicarea concubinajelor erau doar fraze goale, fără vreo însemnătate i fără nici un rezultat practic, concret. Se aduceau argumente i în favoarea scăderii vârstei legale la care se puteau căsători fetele (18 ani), deoarece în mediul rural concubinajele se înregistrau i în rândul băieŃilor de 16 ani i al fetelor de 13 ani32. Deoarece în cadrul satelor, convieŃuirea ilegală era consfinŃită deseori pentru comunitatea locală printr:o petrecere:nuntă organizată de părinŃii tinerilor i de familia na ilor, ace tia netrecând însă nici pe la Biserică, nici pe la autorităŃile administrative, presa cerea public oficialităŃilor statului să interzică acest tip de nunŃi sub motivul că erau de fapt „acŃiuni imorale interzise de lege i generatoare de scandal public”33. Ca exemplu pozitiv i demn de urmat în acŃiunea de „stârpire” a concubinajelor se prezenta colaborarea dintre coală, Biserică, justiŃie, administraŃie i Reuniunile de femei din Statele Unite ale Americii sau din România. Un eveniment inedit, care se petrecuse în Regatul vecin – România, în judeŃul Brăila, plasa Ianca, unde toate perechile de concubini s:au cununat, nu în biserică, ci într:o grădină publică (acŃiunea fiind organizată de prefectul judeŃului Brăila i de către protopopul local), era dată ca exemplu demn de urmat de către autorităŃile bănăŃene. Muzica, florile i spaŃiul grădinii fuseseră asigurate de administraŃia prefecturii, slujba fiind oficiată de protopop i preoŃii satelor din care proveneau perechile – în număr de 4034. Evenimentul insolit se constituie într:un nou prilej de a atrage atenŃia cititorilor asupra serioasei probleme 29 AEORC, Fond Vcolar IV, Dosar 176/1914, nenumerotat. Fond Cronici parohiale, cutie documente L:M, Dosar Lovrin, nenumerotat. Rena terea, II, 1906, nr. 20, 14 mai, p. 2:3. Drapelul, 1909, IX, nr. 4, 10/23 ianuarie, p. 2. Foaia diecezană, XXV, 1910, nr. 46, 14 noiembrie, p. 2:3. Ibidem, nr. 45, 6 noiembrie, p. 3:4. 30AMORB, 31 32 33 34 229 IDENTITATE I ALTERITATE 5 pe care o reprezentau concubinajele pentru starea morală a bănăŃenilor i necesitatea găsirii unor soluŃii oficiale pentru eradicarea acestei situaŃii considerate nesănătoase. Practica „imorală i respingătoare” a traiului în concubinaj i care avea ca urmări imediate na terea de copii ilegitimi este una din temele preferate abordate de învăŃătorii membri ai Astrei din Banat. Discursurile – prelegeri rostite de ace tia erau apoi publicate în presă pentru a ajunge la masa largă de cititori. Principalele idei aparŃineau lui Emanuil Ungureanu i au fost expuse, pe larg, în dizertaŃia „Despre concubinate” susŃinută la BucovăŃ în 1911 i lui Paraschiv LicăreŃ în lucrarea „Combaterea concubinatelor” prezentată la adunarea de la Straja, Vâr eŃ, în 1914 etc. Scopul popularizării acestor texte ulterior i prin intermediul ziarelor, era necesitatea practică, resimŃită la nivelul satelor, a popularizării i con tientizării urmărilor sociale i a proliferării acestui fenomen. Ele urmau să fie citite i reamintite sătenilor în cadrul ezătorilor culturale locale. AcŃiunile cu caracter cultural:informativ, îmbinate cu discursurile pe această temă, susŃinute în cadrul Reuniunilor i ConferinŃelor învăŃătorilor, se constituiau în obiective prioritare ale educaŃiei morale ale colii confesionale române ti bănăŃene. Între cauzele pentru care concubinajele erau atât de greu de eradicat, presa identifica, printr:o analiză proprie, următoarele motive: lipsa de iubire dezinteresată dintre cei căsătoriŃi; curentul antireligios i antimoral al societăŃii bănăŃene; materialismul care făcea ca existenŃa zestrei să fie o condiŃie a căsătoriei; complicaŃiile legii divorŃului; trăirea în concubinaj a unor personalităŃi publice i a multor persoane cu funcŃii; lipsa voinŃei autorităŃilor civile de a rezolva această problemă35. Cu toate aceste măsuri, numărul concubinajelor din Banat era la începutul secolului XX în continuă cre tere. În anul 1913 ministrul de interne, analizând rezultatele centralizate ale statisticilor oficiale din 1910 (conform cărora numărul concubinajelor crescuseră mai ales în rândul minorilor), dă un ordin ministerial prin care împuternice te orfelinatele să retragă drepturile părinte ti sau ale tutorilor minorilor rezultaŃi ca rod al convieŃuirilor perechilor de concubini. Presa salută această reglementare legislativă i o consideră ca fiind mult mai eficientă decât „ameninŃările” preoŃilor i învăŃătorilor de până atunci, care nu avuseseră, decât arareori, efecte pozitive36. De asemenea, circularul recomanda preoŃilor să cunune pe cei săraci gratuit sau să reducă la minim toate dările legate de acest eveniment. Concomitent se cerea ca „prelegeri” pe tema „concubinajelor” să se susŃină de către învăŃători i în faŃa părinŃilor copiilor înscri i la coală, mai ales dacă printre elevi erau înscri i i copii – rezultat al relaŃiilor nelegitime ale sătenilor. Conform statisticilor biserice ti centralizate, concluzia este că numărul perechilor care trăiau în concubinaj era în continuă cre tere în satele bănăŃene cu populaŃie majoritar românească la începutul secolului XX. În cadrul episcopiilor ortodoxe române ti de Caransebe i Arad se înregistrează următoarele date cu privire la numărul familiilor de concubini din mediul rural al populaŃiei române ti: 35 36 Ibidem, nr. 43, 24 octombrie, p. 3:5. Revista preoŃilor, IV, 1913, nr. 31, 1/24 august, p. 1:2. 230 ANGELA DUMITRESCU, ACȚIUNI ALE ÎNVĂȚĂTORILOR CONFESIONALI... Tabel 2. EvoluŃia numerică a perechilor de concubini din Episcopiile Arad i Caransebe la începutul secolului XX37 An 1900 1901 1902 1903 1904 1905 1906 1907 1908 1909 1910 1911 1912 1913 Episcopia Caransebe 8238 8523 8926 10438 9543 10037 10257 10876 10715 11850 13220 12537 12520 11650 Episcopia Arad ? ? ? ? ? ? 3938 3920 3902 4052 3920 ? ? ? Un impact major în ascensiunea ilegitimităŃii în Banat i asupra liberalizării mentalităŃilor din viaŃa intimă a societăŃii l:a avut i primul război mondial. ConsecinŃa a constat în cre terea numărului divorŃurilor38, dar i în legalizarea relaŃiilor multora dintre cuplurile care trăiseră, anterior acestei perioade în concubinaj. Spre exemplu, în ora ul Caransebe în mod paradoxal în timpul războiului s:au căsătorit mai multe cupluri care trăiseră în concubinaj anterior. Astfel, în anul 1917 i:au legalizat relaŃia un total de 16 perechi. 9 fuseseră căsătoriŃi înainte de război doar civil, iar 7 erau cupluri care trăiseră „public” în concubinaj39. ExplicaŃia se găse te atât în efectul psihologic pe care starea de război îl are asupra psihicului oamenilor, dar i în cre terea sentimentului solidarităŃii i a necesităŃii de a se reface unitatea familiilor care trăiesc drama pierderii soŃului i/sau a tatălui copiilor pe câmpul de luptă. Se aveau în vedere, desigur i unele facilităŃi materiale de care beneficiau văduvele i orfanii în urma decesului soŃului în război. Comunitatea umană, i în mod special cea rurală, colectivă prin însă i esenŃa ei, face ca practicarea celibatului în mijlocul ei să fie aproape imposibil40 de realizat. În ceea ce prive te continuarea sau accentuarea uniunilor ilegitime, laicizarea din ce în ce mai vizibilă a vieŃii private, în toate aspectele sale, determină îndepărtarea lentă, dar sigură, a populaŃiei bănăŃene de dogmele stricte ale Bisericii i de valorile tradiŃionale ale acesteia. Înlocuirea în viaŃa cotidiană a normelor morale tradiŃionale cu reglementările legislative ale statului i cu noile seturi de valori laice, în care convieŃuirea în concubinaj înainte de căsătorie intră în sfera cotidianului, a obi nuitului lumii „moderne” se face treptat, dar cert la începutul secolului XX în Banat. 37 38 39 40 Biblioteca personală Vasile Popeangă, Protocoalele Sinoadelor eparhiale ale diecezei Greco ortodoxe române a Aradului, Arad, Tiparul Tipografiei Diecezane, vol. 1901:1915; Protocoalele Sinoadelor eparhiale ale diecezei Greco ortodoxe române a Caransebe ului, Caransebe , Tiparul Tipografiei Diecezane, vol. 1901:1915. Loredana Stepan, op. cit., p. 147. Revista preoŃilor, Timi oara, VI, 1916, nr. 4, ianuarie/februarie, p. 2. Valeria Soro tineanu, op. cit., p. 177. 231 „Stranii AliaŃi”. Banatul sub ocupaŃie sârbească după Primul Război Mondial Ionela Moscovici* Banatul, Ńinutul acesta de confiniu, a păstrat fără ovăire credinŃa în victorie, o victorie ce nu va pune doar punctul final primului război mondial, ci una care va aduce izbăvirea de ocupaŃia străină. Astfel în momentul în care armele au fost aruncate i steagul alb arborat, aveau să fie pulverizate marginalizarea, imobilismul, izolarea, într:un cuvânt întreaga existenŃă oprimată, vitregită. Ziua armistiŃiului (13 noiembrie 1918), a transformat însă Banatul într:o zonă fierbinte, într:un Ńinut pe care se puseseră sorŃi, într:un trofeu ce urma să fie adjudecat de primul sosit, indiferent de mijloacele uzitate. Astfel sfâr itului convenŃional al conflictului tradiŃional i s:a suprapus tensionarea faŃă de viitorul naŃional al Banatului. Imperativele politico:diplomatice ale aliaŃilor sârbilor s:au schimbat, fiind legitimate prin noul document de încetare a focului1. Cu începere din 9 noiembrie 1918 trupele aliate sârbe au păstruns în Banat. Presa a consemnat această în iruire evenimenŃială: „Sârbii înaintează în Banat. Cu toate că încă de luni ne:a anunŃat agenŃia telegrafică ungară că trupele sârbe ti... au primit ordin de retragere, totu i înaintează deocamdată. Luni de dimineaŃă au intrat... în Vâr eŃ... . MarŃi au intrat în OraviŃa, iar ieri, miercuri, în Boc a... . Trupele înaintează pe jos”2. Întâmpinarea vecinilor, a acestor eroi ai rezistenŃei, pribegiŃi de anii de război, a fost făcută cu cordialitate de către autorităŃi, cu entuziasm din partea populaŃiei, existând în acest sens numeroase mărturii. Cel mai ilustrativ exemplu este cel al învăŃătorului Emilian Novacoviciu, din Răcă dia: „Armatele de ocupaŃiune sârbe ti au fost primite de răcă dieni cu mare bucurie i însufleŃire... i mult alai. Se credea, că ele sunt trimise de Antantă pentru susŃinerea ordinei. De aceea li s:au i pregătit mese întinse cu mâncăruri i beuturi”3. O altă relatare face referire la satul Criciova: „Veniră sârbii i în comuna noastră pretino i la început. PopulaŃia s:a arătat cu toată bunăvoinŃa i a căutat să ocolească orice conflict cu soldaŃii sârbi intraŃi în comună.”4 Trupele cantonate în Lugoj alături de batalionul românesc s:au bucurat de o adevărată * Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul OperaŃional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007:2013, cofinanŃat prin Fondul Social European, în cadrul proiectului POSDRU/ 107/1.5/S/ 76841, cu titlul „Studii doctorale moderne: internaŃionalizare i interdisciplinaritate”. 1 Rémi Porte, „Les armées et «les sorties de guerre»”, în Cahiers du Centre d’Études d’Histoire de la Défense, Sorties de guerre (2), Jacques Frémeaux, Michèle Battesti, 2007, 31, p. 97; http://www.cehd.sga.defense.gouv.fr/ IMG/pdf/cahier31.pdf, Consultat: 15.05.2010. 2 Drapelul, Lugoj, 1918, nr. 117, 1/14 noiembrie, p. 2; Mircea Zaberca, Românii din Banatul iugoslav i Marea Unire, Timi oara, Editura Hestia, 1995, p. 78. 3 Emilian Novacoviciu, Răcă dia în războiul mondial, revoluŃie i ocupaŃiune sârbească dela 1914 1920, OraviŃa, Tipografia Felix Weiss, 1923, p. 25. 4 Muzeul Banatului din Timi oara (în continuare M. B. T.), Fond Nicolae Ilie iu, Dosar 56 Criciova, chestionar 2, f. 2/b. 232 IONELA MOSCOVICI, „STRANII ALIAȚI”. BANATUL SUB OCUPAȚIE SÂRBEASCĂ... atmosferă camaraderească5, cum numai între soldaŃii căliŃi în focul primelor linii se putea crea. Intrarea în satele bănăŃene se derula după un anumit tipic: mai întâi se prezenta un grup mic, nu mai mult de 10–15 soldaŃi, care păstrau aparenŃele, lăsând să se întrevadă rolul lor asumat de avangardă a Antantei. AutorităŃile locale, confruntate cu totala dezorganizare ce a urmat conflictului, au transferat o bună parte a responsabilităŃii în seama acestor noi veniŃi, asimilaŃi drept parteneri ai reabilitării i restabilirii ordinii. Pe fundalul imposibilităŃii i incapacităŃii de a gestiona actele de violenŃă din localităŃile bănăŃene, a fost suficient să apară corpurile de soldaŃi sârbi pentru ca să se întrevadă revenirea la normalitate. O mărturie sutenabilă a acestui fapt poate fi recuperată din ziarul Drapelul: „În calea trupelor a ie it dl. primar I. Băltescu în fruntea primăriei, închinând ora ul i cerând scut pentru siguranŃa avutului i a persoanei. Căpitanul trupelor sârbe ti a promis că va griji de ordinea publică i siguranŃa avutului i vieŃii.”6 Aceasta mică avangardă a fost urmată îndeaproape de efective mai importante7, care printr:o nea teptată succesiune de acte i decizii au răscolit comunităŃile bănăŃene, marcate deja de agresiunea războiului. Astfel, una din condiŃiile implicării i luării de atitudine (pază, serviciul de gardă) a presupus supunerea gărzilor române ti i maghiare comandamentului sârbesc. Alternativa oferită celor nemulŃumiŃi sau sceptici a fost dezarmarea, iar militarilor activi li s:a prescris părăsirea ora ului în termen de 24 de ore8. Această primă decizie a fost în consonanŃă cu starea de asediu, a prevalat subordonarea polilor de autoritate i nu coordonarea cu ace tia în emiterea ordinelor, a echivalat cu ocuparea de poziŃii i controlarea punctelor strategice i militare: piaŃa centrală, postul de jandarmi, gara, telegraful, magazinele9. VoinŃa de a controla populaŃia s:a orientat spre necesitatea de a gestiona mijloacele de comunicaŃie, care puteau influenŃa opinia publică. La trei zile după intrarea trupelor sârbe, în Lugoj nu s:a mai putut lua legătura nici telegrafic, nici telefonic cu Timi oara sau Budapesta, Arad sau Caransebe 10. i distribuŃia presei a fost afectată, semnalându:se faptul că ziarul Drapelul nu a putut ajunge la abonaŃii săi11. Locuitorii sunt chemaŃi prin goarnă în faŃa primăriei, unde sunt în tiinŃaŃi de noile ordine, de noua realitate12. Se înmulŃesc citaŃiile i se prelungesc interogatoriile, se amplifică percheziŃiile la frunta ii satelor: învăŃători i preoŃi, iar rechiziŃiile devin monedă curentă. Treptat tratamentul aplicat Banatului s:a transformat în rezultatul unui set de practici în care a primat arbitrariul. Stă mărturie în acest sens următorul răspuns la chestionarul lui Ilie iu: „Sub ocupaŃie sârbească primarul comunei Armeni pentru că nu s:a îngrijit la timp să adune fân pentru trupa sârbească, care era cu sediul la 5 6 7 8 9 10 11 12 Drapelul, 1918, nr. 118, 3/16 noiembrie, p. 3. Ibidem. Trupele sârbe ti care înaintau spre Lugoj erau aproximate la circa 600 de soldaŃi. Drapelul, 1918, nr. 117, 1/14 noiembrie, p. 2. Drapelul, 1918, nr. 118, 3/16 noiembrie, p. 3. Ibidem. Drapelul, 1918, nr. 119, 6/19 noiembrie, p. 3. Drapelul, 1918, nr. 120, 10/23 noiembrie, p. 3. M. B. T., fond Nicolae Ilie iu, Dosar 56 Criciova, chestionar 2, f. 2/b. 233 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Teregova, a fost luat noaptea i dus în Teregova unde a stat două zile închis. Numai cu mare greutate a fost lăsat liber”13. Un comunicat al comandamentului sârb i:a în tiinŃat pe bănăŃeni că ofensele aduse sau vătămările provocate militarilor sârbi urmau a fi pedepsite cu moartea14. O primă măsură a vizat desfiinŃarea gărzilor i a Consiliilor NaŃionale române ti15. Numero i posesori de credenŃionale au fost împiedicaŃi să ajungă la Alba:Iulia, unii dintre ei chiar reŃinuŃi i maltrataŃi16. Este i cazul lui Miron Cristea, vicepre edinte al Adunării NaŃionale, a cărui sosire a fost întârziată de reŃinerea lui de către trupele sârbe în gara BouŃari17. Acesta era punctul de trecere cel mai păzit, însă patrule militare existau în toate gările pentru a verifica certificatele de călătorie. Românul, numărul 18 din 17/30 noiembrie semnalează reŃinerea a 100 de persoane în gara din Timi oara, în timp ce în Vâr eŃ, autorităŃile sârbe ti refuzau acordarea legitimaŃiilor de călătorie18. Mai apoi s:a recurs la distrugeri i rechiziŃii de animale, nutreŃuri, bunuri aparŃinând statului i/sau particularilor19. Confiscările de materiale s:au extins pe parcursul anului 1919, până la retragerea pe noua graniŃă. De i ar fi trebuit să se facă pe bază de despăgubire, rareori rechiziŃiile de nutreŃ i vite au fost răscumpărate. Astfel a teptările au fost trădate, intenŃiile de instalare temeinică, iniŃial tăinuite, au ie it la lumină, dezvăluind o scenă în care decorul i figuranŃii sunt păstraŃi, operându:se modificări doar în sectorul regizoral i cel al distribuŃiei. În consecinŃă, se obŃine o punere în scenă după grila politicii sârbe ti, devenind similară celei maghiare de dinainte de 1918, cu un puternic impact asupra populaŃiei. Mai ales că momentul în care a intevenit această ocupaŃie, bănăŃenii pregăteau transformarea visului unitaŃii naŃionale în realitate, acŃiunea bucurându:se de sprijinul autorităŃiilor politice i militare, Consiliile NaŃionale Române i Gărzile NaŃionale, care nu au fost încă desfiinŃate. OcupaŃia militară sârbească nu s:a exercitat în toate localităŃiile bănăŃene20. O serie de producŃii memorialistice reŃin doar simpla patrulare prin sat sau prin comună. În unele, trupele sârbe împreună cu gărzile române au asigurat i au menŃinut ordinea într:un peisaj ce suferea de carenŃa unei autorităŃi unanime21. Astfel au vegheat la retragerea Regimentului 8 de honvezi din Lugoj spre Orosháza, retragere ce s:a realizat doar cu bunurile personale ale soldaŃilor, împiedicând abuzurile sau rechiziŃiile22. În Băile Herculane, Băte ti, BogoeŃiu, Buchini, Copăcele i în alte localităŃi este menŃionată o ocupaŃie fără evenimente, fără persecuŃii. 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 Ibidem, Dosar 2 Armeni , f. 7. Ion Munteanu, „SituaŃia Banatului la sfâr itul primului război mondial”, în Apulum, 1997, 34, p. 573. Radu Păiu an, Mi carea naŃională din Banat i Marea Unire, Timi oara, Editura de Vest, 1993, p. 138. *** 1918 la români., Documentele Unirii: unirea Transilvaniei cu Romania, 1 Decembrie 1918, vol. 7, Bucure ti, Editura tiinŃifică i Enciclopedică, 1989, p. 341. Ibidem, p. 138:139. Mircea Zaberca, op. cit., p. 124. Vasile RâmneanŃu, „OcupaŃia militară sârbească în judeŃul Timi :Torontal (1918:1919)”, în Banatica, 1995, 13, vol. 2, p. 384:388. Chestionarele lui Nicolae Ilie iu au consemnat i absenŃa ocupaŃiei sârbe ti: Balo e ti, Bata, Băse ti, Bolva niŃa, Co ava, Curtea, Ferdinand, Gro i, Gruni, Hauze ti, Jure ti, Lala inŃ, Lăpu nic, Luncani, Obreja, Ohaba Bistra, Olo ag, Pădurani, Petroasa etc. Vasile RâmneanŃu, op. cit., p. 384. Drapelul, 1918, nr. 118 din 3/16 noiembrie, p. 3. 234 IONELA MOSCOVICI, „STRANII ALIAȚI”. BANATUL SUB OCUPAȚIE SÂRBEASCĂ... Pentru a înŃelege atitudinea sârbilor faŃă de actul ocupării teritoriului bănăŃean, trebuie sa Ńinem cont de mai mulŃi factori. Statutul lor sub ocupaŃia maghiară, austriacă sau austro:ungară a fost mult privilegiat faŃa de cel al românilor, au deŃinut timp înde: lungat autoritatea ecleziastică. În calitate de aliaŃi se bucurau de toleranŃa i admiraŃia francezilor. „Era de a teptat ca între tovară ii de suferinŃă să se creeze raporturi dacă nu frăŃe ti, cel puŃin tolerabile”23. Sârbii reclamau un parcurs consecvent al războiului, în timp ce româniilor le imputau un compromis, victime ale vulnerabilităŃilor de toate felurile: supunere, alianŃe tradiŃionale, faptul că au cedat prea u or în campania de la sfâr itul anului 1916 i în momentul prăbu irii frontului estic. Ajuns în capitala FranŃei în toamna anului 1918, Sever Bocu, face exact dovada acestei diferenŃe: „Parisul era atunci o forfoteală de refugiaŃi, poloni, cehi, jugoslavi, ucraini, greci, români. Sârbi, îndeosebi mulŃi, căci ei î i abandonaseră aproape toŃi Ńara. Pe noi războiul ne:a divizat. Eram două Românii: una, cea cu Regele, era cu AliaŃii, dar mai era una, cea cu nemŃii, care a rămas la Bucure ti. Faptul acesta trebuia să ne pună – i ne:a pus! – într:o permanentă inferioritate faŃă de Sârbi, oricare ar fi fost sacrificiile noastre”24. Mai apoi, climatul tensionat al începutului de an 1919, pe fundalul discuŃiilor ConferinŃei de la Paris, a răsturnat ordinea priorităŃilor aliaŃilor, anumite cercuri împingând în prim plan abandonul, compromisul i e ecul românilor. De i se găsea în tabăra aliată, Serbia sub noua sa titulatură de Regatul sârbilor, croaŃilor i slovenilor se afla în pericolul de a pierde la masa tratativelor de pace nu numai coasta dalmată în favoarea Italiei, cât i întregul Banat revendicat de România. De asemenea, din momentul emiterii unui ordin de către autorităŃile sârbe ti i până la aplicarea lui în teritoriul ocupat, interferau numeroase circumstanŃe. Cei care executau ordinele, erau fie soldaŃi înăspriŃi de anii de război i pribegie, ale căror atitudini stau sub semnul unor diverse constrângeri, fie diver i indivizi, de naŃionalitate sârbă mai ales, ce doreau să obŃină beneficii personale prin demonstrarea unui zel ex: cesiv. Existau confuzii i în ceea ce prive te instituŃia care deŃinea autoritatea, guvernul de la Belgrad, fiind uneori confundat cu Consiliul NaŃional Sârb de la Novi Sad25. Aceasta era atmosfera bănăŃeană, în care siguranŃa personală i cea a bunurilor, de altfel o condiŃie a normalităŃii, nu era întrezărită decât în vis. Cum revendicarea unei părŃi din teritoriul Banatului sau a întregului său, precum i pregătirile pentru ConferinŃa de Pace de la Paris, care urma să statueze noua ordine, presupuneau probarea pretenŃiilor cu documente, s:a recurs la oferirea unor argumente justificative i afi area unor statistici „solide”. De data aceasta numărătoarea populaŃiei, în toate ora ele, a fost cerută de ocupanŃii sârbi, însă s:a realizat tot prin intermediul funcŃionarilor maghiari. Presa vremii a reŃinut aceste fapte. Redactorii Drapelului s:au alăturat corului de protestatari, prin preluarea unui comunicat din ziarul german Süd Ungarn26. 23 24 25 26 Ion ClopoŃel, RevoluŃia din 1918 i unirea Ardealului cu România, Cluj, Editura Revistei Societatea de Mâine, 1926, p. 160; vezi de asemenea Alexis Troude, „Les Relations franco:serbes au sein de l’Armée d’Orient”, în Balcanica. Annuaire de l’Institut des Études Balkaniques, 2006, 37, p. 236. Sever Bocu, Drumuri i răscruci. Memorii, Timi oara, Editura Marineasa, 2005, p. 261:262. Consiliul NaŃional Sârb de la Novi Sad sau „Narodna Uprave” din Neoplata, întemeiat la sfâr itul lunii noiembrie, va revendica controlul întregului Banat. Viorel Screciu, „Documente americane privind situaŃia Banatului în prima jumătate a anului 1919”, în Banatica, 1995, 13, vol. 2, p. 374. Drapelul, 1919, nr. 18, 16 februarie/1 martie, p. 3. 235 IDENTITATE I ALTERITATE 5 „Un exemplu de tot clasic pentru aceasta este recensământul în Timi oara, pe care l:a făcut comanda sârbească, prin comisarul dr. Roth. Ziarele din capitală bâjbăie de rezultatul acestui recensământ popular i nu pot îndestul sublinia absoluta majoritate a maghiarilor din Timi oara. Dar dacă pătrunzi ceva mai adânc în chestie i compari rezultatele ultimului recensământ (1910), cu cel de acum, începe absoluta majoritate a maghiarilor să se cam clatine. Conform ultimului recensământ au fost în Timi oara abea 28.000 maghiari (care câŃi vabi au fost atunci printre ace tia) cari acum s:au înmulŃit cu aproape 50%, urcându:se la 42.000, pe când cei 32.000 vabi au scăzut în acela i răstimp cu 38%, numărând astăzi abia 20.000”27. Acest e antion lasă să cadă accentul pe faptul că, în perioade critice de anomie, cum sunt lunile postbelice, cei care deŃineau autoritatea, fie ea militară sau politico:admi: nistrativă, î i rezervau dreptul de a dispune, de a interveni chiar i asupra cifrelor, de a le „cenzura”. Eludarea aceasta este pusă sub semnul deŃinerii unei „arte a numărătoarei”28. Un articol similar surprinde situaŃia din Becicherecul Mare (care pare să fi fost deja organizat la începutul anului 1919 de către ocupanŃi drept re edinŃă a comitatului Torontal),29 unde statistica realizată de sârbi prezenta următoarele cifre: 9.859 sârbi, 6.998 germani, 6.850 maghiari, 1.160 evrei, 544 slovaci, 225 croaŃi, 179 români, 6 ruteni, 44 diferite alte naŃionalităŃi30. i de această dată, componenŃa etnică a populaŃiei pare să evolueze spre căutarea unei iluzorii legitimităŃi, fapt surprins în partea introductivă a textului: „Ordonând a a zisul guvern sârbesc din Neoplata (Novisad:Ujvidek) numă: rătoarea populaŃiei la Becicherecul:Mare, unde s:a stăpânit imperiul sârbesc, a reu it să constate că din 25.600 locuitori sunt 9859 de naŃionalitate sârbească, ceea ce va surprinde negre it pe toŃi cei ce cunosc relaŃiile naŃionale din acest ora . A a se vede că fraŃii sârbi caută să întreacă în ale statisticei chiar i faimoasele recenzemente ungure ti”31. Surprinzător sau nu, cel care a redactat articolul, nu aduce cifre com: parative. Apelează la cunoa terea situaŃiei reale din teren, însă nu oferă o statistică, fie ea i aproximativă, a numărului românilor, cât i a celorlalte naŃionalităŃi. Abordarea aceasta poate fi justificată prin faptul că românii nu deŃineau autoritatea i mijloacele necesare obŃinerii unor astfel de date. În plus, războiul a înregistrat cu siguranŃă schimbări în structura populaŃiei, pentru toate naŃionalităŃile, dar nu atât de radicale încât să încline prepoderent resortul în favoarea uneia sau a alteia. O serie de mărturii despre această „febră a statisticilor” au traversat timpul i ne sunt etalate din perspectiva memorialisticii. „Prin luna decembrie 1918 sose te un sergent cu ordinul de a face în comună (Gaiul Mic) o statistică a populaŃiei. Conform acestei statistici făcute după sistemul balcanic jumătate din locuitori deveneau sârbi. Cari nu vroiau să se declare sârbi erau ameninŃaŃi cu deportarea în Albania. De groaza acestei statistici mulŃi locuitori au părăsit comuna fugind în alte părŃi”32. Lunile postbelice favorizează nesiguranŃa, lipsa de informaŃii sau noutăŃi, dere: glarea transporturilor, toate contribuind la formarea unui climat psihico:sentimental, 27 28 29 30 31 32 Ibidem. Ibidem. Românul, 1919, nr. 4, 5/18 ianuarie, p. 2. Drapelul, 1919, nr. 14, 5/18 februarie, p. 3. Ibidem. Valeriu Leu, Carmen Albert, „Banatul în memorialistica măruntă (1914:1919)”, în Banatica, 1995, 13, vol. 2, p. 115. 236 IONELA MOSCOVICI, „STRANII ALIAȚI”. BANATUL SUB OCUPAȚIE SÂRBEASCĂ... ce oscilează între frică i incertitudine, teamă i îndoială33. Imaginea pe care o va proiecta această perioadă este deci, cea a unei populaŃii vulnerabile. Sintagma ce întruchipează această stare de fapt va fi supusă unei analize bipolare: de conŃinut i ca formă specifică de manifestare. Plecând de la definiŃia cuvântului vulnerabil i adaptându:o timpului istoric la care ne referim, obŃinem următorul enunŃ: individ/populaŃie care poate fi rănit(ă), care poate fi atacat(ă) u or, care are puncte slabe, care poate fi expus(ă) unui risc sau unei violenŃe legate de război34. Continuând raŃionamentul, am putea poziŃiona acest simptom de vulnerabilitate la mijlocul unei ecuaŃii. Este precedat, cauzat de război i congruentele sale, invazia i ocuparea, i urmat de un întreg sistem de manifestări: arest, deportare, refugiu, clandestinitate, interesul nostru oprindu:se la cea de pe urmă. În conturarea unei definiri a acestui termen par să interfereze mai multe domenii: juridic, social, istoric. Presiunea psihică sau constrângeri dintre cele mai diverse, au adus pentru o parte din bănăŃeni opŃiunea unei „vieŃi fragile”35, clandestine, a unei astfel de existenŃe secrete, în taină, ferindu:se de legi sau autorităŃi36. A a cum redau textele memorialistice, originile clandestinităŃii sunt felurite: regimul arbitrar instituit de ocupanŃi i frica de alteritatea sârbă, o listă neagră cu acuzaŃii, ca discursurile sau atitudinea pro:românească, participarea la Marea Adunare NaŃională de la Alba:Iulia, arborarea drapelului naŃional sau sfinŃirea lui în cazul preoŃilor, ca i pomenirea în timpul serviciului divin a regelui Ferdinand în locul celui sârb, Petru. Refuzul depunerii jurământului deja menŃionat sau cel al declarării naŃionalităŃii sârbe ti putea atrage în continuare neplăceri. PersecuŃiile i prigonirile din Banatul sârbesc îi constrâng pe dascălii i publici tii Romulus Silviu Molin i mai apoi pe Patrichie RâmneanŃu să se refugieze i să se stabilească în Timi oara37. „În timpul ocupaŃiunii sârbe preotul Emil Stoian (Valeapai) pentru că a pomenit la slujba divină pe M. S. Regele Ferdinand a fost încarcerat la Boc a, de unde scăpând prin neatenŃia gardianului, fuge la HaŃeg unde era armata română. Se întoarce numai odată cu armata română”38. În comuna Vărădia, „Remus Mioc ameninŃat cu internarea trebuie să fugă noaptea la Lugoj unde erau trupe franceze. De aici face drumul până la Holdea unde erau trupe române”39. În comuna Boc a, „cei care vroiau să meargă la Alba:Iulia, cu greu puteau să străbată până dincolo de Mure , opriŃi fiind de sârbi pe la diferitele gări i mai ales la Timi oara. ... participanŃii Iancu Ciuta, Constantin Mure an Pirca, s:au refugiat i au stat ascun i până la venirea armatei române în comună. (...) MulŃi dintre participanŃii la 33 34 35 36 37 38 39 John Horne, „Populations civiles et violences de guerre: pistes d’une analyse historique”, în Revue internationale des sciences sociales, 2004, 174, 4, p. 537:540; Drapelul, 1919, nr. 19, 19 februarie/4 martie, p. 3. DicŃionar explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, 1998 (în continuare D. E. X. '98), s. v. vulnerabil. Arlette Farge, La vie fragile. Violence, pouvoir et solidarité à Paris au XVIIIe siècle, Paris, Hachette, 1986, apud Riadh Ben Khalifa, Être clandestin dans l'arrondissement de Nice (1938 1944), p. 1, www.cg06.fr/culture/pdf/rr183: clandestin.pdf. Consultat: 10.04.2010. D. E. X. '98, s. v. clandestin. Vasile Mircea Zaberca, „Dascălii români din Banatul sârbesc delegaŃi la Marea Adunare NaŃională de la Alba: Iulia”, în Annales Universitatis Apulensis, 2002, 6, 1, p. 197:198. Valeriu Leu, Carmen Albert, op. cit., p. 114. Ibidem, p.115. 237 IDENTITATE I ALTERITATE 5 această adunare (adunarea de la Lugoj, din 10 mai 1919), ... au trebuit să fugă prin păduri de groaza sârbilor”40. Textele memorialistice reŃin numele celor implicaŃi într:o astfel de experienŃă, precum i direcŃiile spre care au pornit, fie ele mai îndepărtate: zone sub autoritate franceză sau română, fie ele mai apropiate, arealul localităŃii. Acelea i surse, precum i acumularea sau identificarea altora, ar putea reprezenta punctele de ancorare în sondarea unor aspecte diferite ale fenomenului clandestinităŃii, însă cu resorturi inversate, dinspre particular spre general, dinspre individual, spre colectiv. De asemenea nu numai experienŃa „evitării” unei legi sau autorităŃi poate constitui obiect de cercetare, ci i practicile clandestine: contrabanda, sărbătorile i comemorările clandestine/ilegale; miza deplasării într:un spaŃiu cu autorităŃi disputate i transporturi dereglate, formele de represiune. Toate acestea urmând a fi subsumate aceluia i criteriu al vulnerabilităŃii, al unei populaŃii supusă presiunilor, fie din perspectiva cauzelor:statistica, fie al consecinŃelor:clandestinitatea. OcupaŃia sârbească se imprimă în memoria bănăŃenilor drept un fenomen nea teptat, un eveniment deosebit de intens, dar trecător, suprapunându:se cu perioada dificilă a sfâr itului de război. Efortul de a recupera istoria Banatului din acei ani de război nu se va realiza dintr:o singură ipostază naŃională, ci atât cât ne va fi posibil vom Ńine cont de valenŃele Ńinutului în forma unei macrostructuri multinaŃionale: coabitarea românilor, sârbilor pe lângă celelalte naŃionalităŃi germani, maghiari etc. Atât românii, cât i sârbii au avut propria perspectivă asupra războiului, i:au urmărit propria cauză i interesul lor particular, au intrat în contradicŃie i dispută cu vecinii pe care i:au stigmatizat, i:au izolat. Dezechilibrele s:au produs relativ u or i repede, însă resorturile se întrevedeau greu de stabilizat nu doar pe filon diplomatic, ci i pe plan local. ComunităŃile locale, dar i regiunea în sine pierduseră imaginea de ansamblu a unei lumi fără de război, fiind puse în ipostaza unei demobilizări generale. Mai apoi, alături de aceia i vecini au trebuit să redescopere i să întreŃină exerciŃiul toleranŃei i al bunei convieŃuiri. Intră în această categorie, fo tii camarazi de arme, funcŃionarii din administraŃie, parte dintre ei răma i în funcŃie indiferent de schimbări, intelectuali din garda locală, regională sau naŃională, populaŃia satelor i a ora elor în ansamblul ei. 40 Ibidem, p. 130. 238 ViaŃa economică în Timi oara în perioada 1940–1948 Camil Petrescu Începând cu anul 1940, la nivelul vieŃii economice din Timi oara s:au produs schimbări esenŃiale. Declan area celui de:al doilea război mondial i pierderile teritoriale suferite de România au determinat apariŃia unor probleme pentru economia naŃională i implicit pentru cea timi oreană. Inspectoratul Industrial a sesizat noul context i a constatat că, pentru Timi oara, a fost o lovitură foarte puternică. Au fost pierdute pieŃe de desfacere i surse de aprovizionare cu materii prime, datorită cedărilor teritoriale1. Î i încetează activitatea sau î i reduc timpul de lucru întreprinderi din industria textilă, de pielărie, electrotehnică2. Industria chimică se confruntă cu dificultăŃi din cauza pierderii debu eului din teritoriile cedate, la care se adaugă lipsa materiilor prime ca urmare a orientării producŃiei spre consumul armatei3. Industria pielăriei a fost afectată de răpirea Basarabiei, a Dobrogei i a Nordului Transilvaniei, zone de unde se făcea aprovizionarea cu piei brute4. Industria electrotehnică a avut de suferit din cauza pierderii minelor de plumb din Nordul Transilvaniei5, fapt ce determină importuri din Germania, la preŃuri mai mari, lucru resimŃit în preŃul final al produselor i în vânzări6. Industria textilă nu a mai avut piaŃă de desfacere7. Prin adresa din 18 mai 1940, Industriale de In i Cânepă SA, anunŃă Inspectoratul Industrial, că a dat preaviz de concediere tuturor angajaŃilor, deoarece personalul tehnic calificat de conducere este concentrat i nu mai poate asigura bunul mers al producŃiei8. La 18 iunie 1940, Eg:Gü Uzină Chimică Română, anunŃă reducerea săptămânii de lucru de la 45 ore la 30 ore9. La 3 iulie 1940, întreprinderea Kawe SA cere reducerea săptămânii de lucru de la 32 ore la 24 ore10. Prin adresa din 19 iulie 1940, întreprinderea Standard, anunŃă că a dat concediu de odihnă cu plată 12 zile, păstrând în fabrică doar personal pentru reparaŃii periodice11. La 22 iulie 1940, Industria Textilă din Banat, cere reducerea timpului de lucru, personalul să fie încadrat 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Ioan Munteanu, Rodica Munteanu, Timi oara. Monografie, Timi oara, Editura Mirton, 2002, p. 288. Ibidem. DirecŃia JudeŃeană a Arhivelor NaŃionale, filiala Timi (în continuare D. J. A. N. – Tm.), fond Inspectoratul Industrial Regiunea a 8 a, Dosar 113/1940, f. 5. Ibidem, Dosar 115/1940, f. 5. Ibidem, Dosar 114/1940, f. 4. Ibidem. Ibidem, f. 29. Ibidem, Dosar 103/1940, f. 2. Ibidem, f. 12. Ibidem, f. 16. Ibidem, f. 40. 239 IDENTITATE I ALTERITATE 5 în 2 echipe, ambele lucrând câte 3 zile/săptămână, câte 8 ore/zi12, iar la secŃia Candelabre se va lua concediu din 22 iulie până în 5 august13. Printr:o notă strict confidenŃială a Inspectoratului Industrial al Regiunii a 8:a Timi oara către DirecŃia Dezvoltării ProducŃiei Industriale Bucure ti, se anunŃă situaŃia grea a industriei din Timi oara i că majoritatea fabricilor care au redus timpul de lucru i unde au fost concedieri sunt evreie ti i că este mai degrabă un sabotaj14. Este evident o explicaŃie neadevărată, determinată de politica pe care o ducea România în acea etapă. Reducerea timpului de lucru i concedierile au fost urmarea realităŃilor economice. În luna iunie 1941, România a intrat în război, ceea ce a însemnat începutul unei noi etape pentru industria timi oreană. Numero i muncitori au fost mobilizaŃi, producŃia fabricilor a fost orientată spre producŃia de război i s:a acutizat lipsa materiilor prime i dificultatea desfacerii producŃiei15. Cel mai mare pericol care a apărut a fost urmarea faptului că numeroase întreprinderi din ora au fost pe punctul de a: i opri activitatea; printre acestea amintim Industria Lânei, Fabrica de Pălării, Fabrica de Zahăr etc16. Industria din Timi oara era ameninŃată de o criză de proporŃii17. Războiul a afectat mai ales întreprinderile mici i mijlocii. Această realitate este susŃinută de datele oferite de Camera de ComerŃ i Industrie Timi oara, care menŃionează faptul că în perioada 1940–1945 au fost radiate 5.279 firme individuale, în timp ce au fost înmatriculate doar 2.93718. S:au pierdut a adar, într:un interval de ase ani, 2.342 firme19. În ceea ce privesc firmele sociale, în acela i interval, au fost radiate 410 firme i înmatriculate doar 38220. Datorită regimului instaurat în România în anul 1940, dar i datorită alianŃei încheiate cu Germania, s:au produs schimbări în ceea ce prive te regimul proprietăŃii. Astfel, majoritatea întreprinderilor din Timi oara au ajuns în proprietatea românilor. De asemenea, s:a constatat i o consolidare a capitalului german21. A fost o soluŃie de compromis. De fapt, în numeroase situaŃii, transferul proprietăŃii s:a făcut fictiv pentru a salva întreprinderile i pe proprietarii acestora. În 1944, Timi oara a fost bombardată masiv, ceea ce a dus la distrugerea completă a 10 întreprinderi i distrugerea până la 50% a altor 1622. La acestea se adaugă pagubele provocate de armata germană în retragere i rechiziŃionările făcute de armata sovietică prezentă în zonă23. În toamna anului 1944, Inspectoratul Industrial informează Ministerul Industriei că toate întreprinderile din Timi oara au deficit de 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 Ibidem, Dosar 104/1940, f. 15. Ibidem, f. 16. Ibidem, f. 17:18. I. Munteanu, R. Munteanu, op. cit., p. 288. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem, p. 289. Ibidem. 240 CAMIL PETRESCU, VIAȚA ECONOMICĂ ÎN TIMIȘOARA ÎN PERIOADA 1940-1948 materii prime i combustibil24. i după îndepărtarea frontului situaŃia rămâne gravă. Lipseau în continuare materiile prime, mijloacele de transport, instalaŃiile feroviare au fost distruse de bombardament, a fost limitat creditul la bănci iar inflaŃia devine galopantă25. Începând cu anul 1945, viaŃa economică a fost i mai complicată, ca urmare a măsurilor impuse de stat pentru controlul i dirijarea industriei26. Treptat economia de tip capitalist este înlocuită cu cea dirijată27. Camera de ComerŃ i Industrie adresează Ministerului Industriei un memoriu în care arată sistemul centralizat de fixare al preŃurilor, controlul asupra producŃiei, determină haos în viaŃa economică, cre terea artificială a preŃurilor i pagube pentru producători i comercianŃi28. Măsurile restrictive adoptate de autorităŃile comuniste continuă. În iulie 1945 a fost emis Decretul:lege nr. 2.123, prin care era permisă rechiziŃionarea produselor oricărui producător29. Decizia Ministerului JustiŃiei din februarie 1946, obligă întreprinderile să: i declare stocurile30. Prin Legea nr. 252 din iulie 1947, se instituie controlul asupra producŃiei31. Sunt măsuri care afectează relaŃiile economice. Efectele asupra vieŃii economice în general, au fost dramatice. A fost blocată libera iniŃiativă, industria i a a afectată de război intră într:un declin accentuat. Întreprinderile continuă să: i reducă producŃiile i să lucreze sub capacitate. AchiziŃionarea materiilor prime rămâne marea problemă. La această se adaugă masivele rechiziŃionări făcute de armata sovietică. În anul 1946 se observă următoarea situaŃie: în industria metalurgică, din 12 întreprinderi principale, două aveau capital românesc, ase, capital româno:german, două, româno:evreiesc, una, româno:maghiar i una româno:slovac32. În industria alimentară, din 18 întreprinderi, ase aveau capital românesc, nouă, capital româno: german, două erau cu capital româno:evreiesc i una cu capital româno:american33. În industria textilă, din 28 întreprinderi, ase erau cu capital românesc, opt cu capital româno:german, opt cu capital româno:austriac, ase cu capital româno:evreiesc34. În industria pielăriei situaŃia era următoarea: din nouă întreprinderi principale, trei aveau capital românesc, patru aveau capital româno:german i două aveau capital româno: evreiesc35. Între 1946–1948, au fost înmatriculate în Timi oara, 1.486 firme individuale i 168 firme sociale, în timp ce au fost radiate 2.860 firme individuale i 303 firme sociale36. 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem, p. 290. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem, p. 289. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem, p. 291. 241 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Raportul Camerei de ComerŃ i Industrie Timi oara, din aprilie 1947, referindu:se la anul 1946, menŃionează că industria i comerŃul nu se pot dezvolta din cauza intervenŃionismului statului37. PotenŃialul energetic al industriei a fost slăbit de insuficienŃa i discontinuitatea aprovizionării cu combustibil38. Aprovizionarea cu materii prime continuă să fie greu de realizat, iar centralizarea îngreunează activitatea economică i circulaŃia bunurilor39. Toate acestea au reprezentat motive ale funcŃionării întreprinderilor sub capacitatea de producŃie. Singurul element pozitiv a fost existenŃa Economatelor, de unde muncitorii se pot aproviziona (în limita cotelor) cu produse la preŃuri mai mici40. Efectele crizei declan ate ca urmare a izbugnirii celui de al doilea război mondial, se fac simŃite i în alte ramuri ale economiei timi orene. ComerŃul a resimŃit tensiunile din viaŃa internă i internaŃională. Declinul comerŃului a fost determinat de acelea i cauze ca i în cazul industriei. ComerŃul intern a fost afectat de evenimentele politice, de scăderea puterii de cumpărare a oamenilor, de scumpete41. ComerŃul exterior este blocat în bună parte de lipsa convenŃiilor comerciale cu statele lumii. Războiul mondial a determinat închiderea a numeroase firme individuale. Cauzele au fost, raŃionalizarea consumului de produse alimentare i industriale, inflaŃia i scăderea capacităŃii de cumpărare a populaŃiei42. PreŃurile ajung să se schimbe de la o zi la alta i chiar de la o oră la alta43. După 1945, activitatea firmelor comerciale s:a redus ca urmare a măsurilor de control impuse de către stat44. În anul 1948 sunt înregistrate 1.147 firme private de comerŃ45. O situaŃie similară se observă i în domeniul bancar. Războiul a provocat o criză a instituŃiei de credit. Băncile intră în lichidare, situaŃia creditului fiind nefavorabilă46. A scăzut plasamentul ca urmare a inflaŃiei. În aceste condiŃii sporul depunerilor este mai mic decât pare în realitate47. În 1946 a fost etatizată Banca NaŃională a României, proces urmat de blocare depozitelor unităŃilor economice particulare i a persoanelor fizice48. În baza Legii 478/1944, au fost numiŃi administratori de supraveghere la băncile din Timi oara49. Din 1947, operaŃiunile de credit se restrâng i mai mult ca urmare a crizei prin care trece industria i comerŃul, dar i ca urmare a neîncrederii întreprinzătorilor particulari în sistemul economic pe care încep să:l impună sovieticii50. Într:un raport al Băncii de Credit român se precizează că, din cauza crizei prin care trece industria în urma lipsei de materii prime i de combustibil, a crizei de subconsumaŃie a populaŃiei urbane, băncile au o rezervă faŃă de operaŃiunile de 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 Buletinul Camera de ComerŃ i Industrie Timi oara, nr. 4/1947, p. 1:8. Ibidem. Ibidem. Ibidem. I. Munteanu, R. Munteanu, op. cit., p. 308. Ibidem. D. J. A. N. – Tm., fond Banca NaŃională a României, Dosar 9/1945, f. 161. I. Munteanu, R. Munteanu, op. cit., p. 308. Ibidem. Ibidem, p. 318. D. J. A. N. – Tm., fond Banca NaŃională a României, Dosar 9/1945, f. 154. I. Munteanu, R. Munteanu, op. cit., p. 308. Ibidem. Ibidem. 242 CAMIL PETRESCU, VIAȚA ECONOMICĂ ÎN TIMIȘOARA ÎN PERIOADA 1940-1948 credit51. Prin aplicarea Legii 303/1947 i decizia Comisiei Ministeriale pentru redresare economică i stabilizare monetară nr. 204, s:au modificat capitalurile băncilor, de la această dată exprimarea fiind făcută în monedă stabilizată52. În anul 1948 a apărut tirea desfiinŃării Camerelor de ComerŃ i Industrie. Camera din Timi oara a depus un memoriu la Pre edinŃia Consiliului de Mini tri, în care arăta rolul acestei instituŃii i necesitatea ei, solicitând menŃinerea lor53. Anul 1948 a adus cele mai importante i nefaste hotărâri cu privire la economia românească. La 11 iunie 1948 a fost impus actul naŃionalizării, măsură care a avut consecinŃe dramatice pe termen lung. Noul regim al „democraŃiei populare” susŃinut de trupele sovietice, prin această măsură pune capăt existenŃei unei vieŃi economice capitaliste, lichidând iniŃiativa privată i firmele particulare. Au fost naŃionalizate în Timi oara, 110 întreprinderi mari, rămânând în proprietate privată 1.547 mici unităŃi productive54. Acestea vor dispărea în timp sau vor fi comasate în unităŃi economice cooperatiste55. Întreprinderile naŃionalizate au fost grupate în întreprinderi de stat, la care au fost încorporate i unele mici ateliere care au rămas în proprietate privată după 11 iunie 194856. Au apărut întreprinderi ca Electrobanat, prin comasarea întreprinderilor, Dura, Galvani, Agalux, Novalux, întreprinderea Azur, prin comasarea Fabricii unite de ulei i săpun i a Fabricii unite de lacuri i vopsele, Întreprinderea de DetergenŃi, având la bază fabrica Tanara, întreprinderea Bumbacul, prin comasarea mai multor întreprinderi textile etc57. Prin procesul verbal din 12 iunie 1948 s:a realizat predarea:preluarea întreprin: derii „Timi ”, între dr. Steiner Ladislau reprezentant al fo tilor acŃionari i Harangozo Nicolae:reprezentant al Ministerului Industriei58. La 1 decembrie 1948 la Fabrica „Oxigenul Superior”, Calea Buzia ului 4, s:a încheiat procesul verbal cu ocazia preluării inventarului tehnic al acestei întreprinderi59. Prin Decizia nr. 7.984/19 noiembrie 1948 a Ministerului Industriei, publicată în Monitorul Oficial nr. 272/22 noiembrie 1948 s:a decis fuzionarea firmei „Oxigenul Superior” cu firma „Timi ” Industrie Chimică. În conformitate cu deciziei nr. 2.241/13 iulie 1949 a Ministerului Industriei, „Fabrica de Carton Asfaltat nr. 2” (fostă „Bega”, fostă „Grozit”) se contope te pe data de 31 iulie 1949 cu întreprinderea „Timi ” sub denumirea „Timi ”60. La 24 martie 1949, la Prima fabrica de încălŃăminte Banat, str. tefan cel Mare 58, a fost încheiat procesul verbal cu ocazia predării:preluării obiectelor de inventar, proprietatea fostei firme „Cromin” SINC, Bld. Eroilor de la Tisa 40 comasată la fabrica „Timi ” Industrie Chimică de Stat61. La 21 august 1949, în baza 51 52 53 54 55 56 57 58 59 60 61 D. D. J. A. N. – Tm., fond Banca NaŃională a României, Dosar 9/1945, f. 391. Ibidem, fond Banca Timi oarei SpA, Dosar 1/1948, f. 60. Buletinul Camera de ComerŃ i Industrie Timi oara, nr. 3/1948, p. 2:3. I. Munteanu, R. Munteanu, op. cit., p. 291. Ibidem. Ibidem. Ibidem. D. J. A. N. – Tm., fond SA Industria Chimică Timi , Dosar 17/1948, f. 11. Ibidem, f. 15. Ibidem, f. 153. Ibidem, f. 184. 243 IDENTITATE I ALTERITATE 5 deciziei Ministerului Industriei nr. 2.241/13 iulie 1949, Întreprinderea de Stat „René” Fabrică de produse chimice din Arad s:a contopit cu Întreprinderea de Stat „Timi ”62. În urma actului de la 11 iunie 1948, au fost naŃionalizate i unităŃile comerciale cu ridicata, magazinele particulare, magazinele de prezentare ale întreprinderilor63. Treptat au fost lichidate toate magazinele particulare, fiind create întreprinderi comerciale de stat i cooperatiste64. Aceea i soartă au avut:o i instituŃiile de credit. Acestea au fost naŃionalizate, întreaga activitate fiind preluată de stat65. Prin Decretul 197/1948, privind dizolvarea i lichidarea întreprinderilor bancare i institutelor de credit, se prevede că la data publicării decretului în Monitorul Oficial, întreprinderile bancare i institutele de credit de orice fel, cu capital particular sau de stat, se consideră de drept, dizolvate i intrate în stare de lichidare. Se exceptează BNR, Societatea NaŃională de Credit Industrial SA, Casa de Economii i Cecurile Po tale (CEC), Casa de Depuneri i ConsemnaŃiuni, precum i întreprinderile bancare i institutele de credit înfiinŃate printr:o convenŃie specială între statul Român i un stat străin i al căror capital aparŃine ambelor state66. În Timi oara vor funcŃiona doar filiale ale băncilor centrale, Banca NaŃională a României, Banca Agricolă, Banca de InvestiŃii i Banca de ComerŃ Exterior67. Din anul 1948 viaŃa economică din România, a fost controlată de către stat, sistemul capitalist fiind lichidat. Această situaŃie se va menŃine timp de patru decenii, până la revoluŃia din 1989, cu toate consecinŃele pe care le:a avut în ceea ce prive te dezvoltarea iniŃiativei private, a lipsei concurenŃei, cu implicaŃii majore în întreaga viaŃă economică i implicit la nivelul nivelului de trai. 62 63 64 65 66 67 Ibidem, f. 194. I. Munteanu, R. Munteanu, op. cit., p. 309. Ibidem. Ibidem, p. 319. D. J. A. N. – Tm., fond Banca Economică Timi oara (Băncile BănăŃene Unite), Dosar 118/1948, f. 1. I. Munteanu, R. Munteanu, op. cit., p. 319. 244 „Satul bănăŃean” sau monografia unor probleme Carmen Albert Institutul Social Banat:Cri ana, în scurta lui existenŃă i:a demonstrat din plin calitatea de instituŃie performantă1, capabilă să răspundă numeroaselor provocări ale contextului socio:politic agitat, cum a fost perioada interbelică. Nu este întâmplător faptul că a fost cooptat la un moment dat într:un proiect de anvergură naŃională, proiect generat de conjunctura politică internaŃională favorabilă revendicărilor teritoriale i revizionismului. Dacă până atunci campaniile organizate au vizat aspecte sociale ale ruralului din Banat, de data aceasta rolul acestui Institut a fost de a sintetiza constatările din teren, de a prezenta netrucat ni te realităŃi în mare parte dureroase2. Exemplificator este cazul unui document redactat de Cornel Grof orean, în 1940, intitulat „Satul bănăŃean”, structurat în patru capitole, purtând pe prima filă menŃiunea lui Grof orean: „deocamdată neutilizabil”. Precizarea nu este lipsită de importanŃă. Datele furnizate de corespondenŃă, memorii, jurnale din fondul acestui institut sau din cel personal a lui Cornel Grof orean, arată că solicitarea de participare la ConferinŃa de Pace ce ar fi urmat celui de:al doilea război mondial, din partea Ministerului Afacerilor Străine, a fost făcută în 1940 pentru întâlnirea de la Turnu:Severin3. Grof orean nu avea încă pregătit acest memoriu, de i se gândise la eventualitatea unei conferinŃe de pace i la posibilitatea implicării Institutului, înaintea oficialilor de la Bucure ti, dovadă planul de lucru4 datat aprilie 1940, în debutul căruia expune i motivaŃia: „Institutul Social Banat:Cri ana din Timi oara dându: i seama de evenimentele grave ce s:au abătut în 1919 la ConferinŃa de pace, asupra Banatului, în urma lipsei de informaŃiuni precise i documentate, a întocmit un plan de lucru pentru 1940 i 1941, urmând ca să examineze atât realităŃile prezente cât i cele din trecut, culegând toate datele necesare”. MenŃiunea „deocamdată neutilizabil” ilustrează faptul că Grof orean de i l:a redactat ulterior întâlnirii delegaŃiilor româno:maghiare din 4 august 1940, tardiv deci, nu se putea 1 2 3 4 Despre Institutul Social Banat:Cri ana s:au editat mai multe lucrări, cele mai importante fiind: Andrei Negru, Din istoria cercetării sociologice române ti. Institutul Social Banat Cri ana, Cluj:Napoca, Argonaut, 1999; Carmen Cornelia Bălan, Institutul Social Banat Cri ana, Timi oara, Editura Augusta, 2001; Carmen Albert, Cercetarea monografică în Banat (1859 1948), Re iŃa, Editura Modus, 2001. Participarea Institutului la ConferinŃa de Pace din 1945 va constitui subiectul celui de:al treilea volum din seria Documentele Institutului Social Banat Cri ana. O prezentare generală a contextului i echipelor care au redactat memoriile pentru această conferinŃă există în Carmen Albert, „ContribuŃia Institutului Social Banat: Cri ana la ‹Programul pentru pregătirea materialului documentar de informare i propagandă în vederea conferinŃei de Pace›”, în Banatica, 15, 2000, p. 197:213; Idem, „Participarea Institutului Social Banat:Cri ana la elaborarea documentaŃiei pentru ConferinŃa de Pace (1940:1946)”, în Valeriu Leu, Carmen Albert, Dumitru łeicu (coord.), Studii bănăŃene, Timi oara, Editura Mirton, 2007, p. 451:471; Idem, „Realizări administrative în Banat (1919:1943)”, în Anuar, 2009, p. 114:136. Arhiva Muzeului Banatului Montan (în continuare: Arhiva MBM), Memoriu către Baroul AvocaŃial:30 aprilie 1945, MD 38/9746. Arhiva MBM, Plan de lucru al Institutului Social Banat Cri ana în vederea conferinŃei de pace:29 mai 1940, MD 38/9773. 245 IDENTITATE I ALTERITATE 5 totu i exclude posibilitatea ca în viitor să: i dovedească oportunitatea. Doar orice război se finalizează printr:o conferinŃă de pace, mai devreme sau mai târziu. Revenind asupra documentului5, cele patru capitole – „schema problemei” sunt intitulate astfel: 1. Retrospectivă scurtă asupra împrejurărilor istorice, ce au înrâurit formarea satelor bănăŃene 2. Caracteristicile tradiŃionale ale satului bănăŃean 3. OrganizaŃia satului bănăŃean în trecut 4. Satul bănăŃean în România întregită Un asemenea proiect presupunea în mod logic, recursul la memorie, la istorie, la durata lungă. Clasificând sursele pe care se fundamentează lucrarea, depistăm două categorii: bibliografice i izvoare documentare. Bibliografia incorporează atât lucrările unor istorici români (N. Iorga, V. Pârvan, Gh. I. Brătianu, I.I. Diculescu) cât i străini (L. Tamas, M. Roska, Fr. Wanitsek). Documentele inedite, izvoarele locale sunt cele obŃinute în timpul campaniilor monografice: chestionare, fi e, însemnări, statistici, planuri i hărŃi. Parcurgând aceste capitole, ne putem da seama cu u urinŃă că multe din ideile conŃinute în planul de lucru prezentat anterior sunt deja transpuse în practică, ele apar în proiect, nu odată, chiar în formula gândită cu câteva luni mai înainte. Primul capitol argumentează istoric prezenŃa românilor în spaŃiul bănăŃean, folosind vestigiile arheologice, vechile situri care încep în paleolitic, se insistă asupra continuităŃii române ti, o populaŃie care a trecut prin năvălirile barbare, fapte contestate zgomotos de istoriografia ce slujea statele revan arde. Sunt enunŃate câteva elemente care definesc i fixează structura strămo ilor traco:daci, persistente uneori în forme nemodificate până astăzi. Agricultura, primordială în structura ocupaŃională, a direcŃionat evoluŃia ulterioară a populaŃiei traco:dace imprimându:i trăsături constante de:a lungul vremii: viaŃă sedentară, domiciliul stabil, sistemul proprietăŃii colective i individuale, viaŃă familială, credinŃa, toate acestea manifestându:se într:un mod fundamental diferit de nomadismul popoarelor vecine. Organizarea politico:administrativă bine conturată i fondul cultural superior care:l surprinde până i pe Herodot, s:au integrat specificului latin al cuceritorilor romani. Simbioza s:a produs astfel cu u urinŃă i cu efecte durabile în prezervarea modelului celulei familiale i a proprietăŃii acesteia sub autoritatea lui „pater familias”, model specific, propriu ruralităŃii în general. Păstoritul este văzut ca o îndeletnicire alternativă, izvorâtă din necesitatea agricultorilor de a se retrage din calea năvălirilor barbare practicat numai transhumant i nu ca un nomadism cum susŃin ideologii maghiari din motive clar politice. ApariŃia meseriilor, confirmate i de descoperirile arheologice, au completat structura ocupaŃională, relevând un tablou divers al îndeletnicirilor cu durabile, statornice consecinŃe socio:politice. Capitolul al doilea al proiectului î i propune să descifreze unele semnificaŃii particulare privind trecutul istoric al românilor bănăŃeni în habitatul specific i în tiparul străvechi al satului bănăŃean ale cărei caracteristici, Grof orean le rezumă la „comunitatea familială”6 patronată de „pater familias” i instituŃia „chinezului sau voievodului”7. 5 6 7 Arhiva MBM, MD 36/9798, C. Grof orean, Satul bănăŃean, (în continuare: Satul bănăŃean). Istoricul i importanŃa acestei comuniuni familiale a fost analizată în special în timpul campaniei din Valea Almăjului în 1939, căreia i se atribuiau valenŃe oarecum exgerate, considerându:se că lipsa ei va duce la destructurarea ruralului autentic i a valorilor care au consacrat Banatul i prosperitatea sa. Satul bănăŃean, p. 4. 246 CARMEN ALBERT, „SATUL BĂNĂȚEAN” SAU MONOGRAFIA UNOR PROBLEME Ontologia lor respectată de valurile succesive ale migratorilor i tuturor cuceritorilor, a oferit Habsburgilor la ocuparea Banatului platforma ideală de codificare în sistem militar, prin înfiinŃarea regimentelor de graniŃă, a celor două instituŃii fundamentale nominalizate mai sus. A a vor sta lucrurile în cea mai mare parte a regiunii montane bănăŃene până la 1872! EvoluŃia ulterioară acestui an a introdus mutaŃii survenite ca urmare a instaurării administraŃiei maghiare dar mai ales influenŃa s:a produs asupra „chinezului” ce devine progresiv, exponentul stăpânirii de la Budapesta, coordonând chiar acŃiunea de maghiarizare. Astfel se distanŃează poporul românesc al Banatului de instituŃia administraŃiei. łăranului nu:i mai rămâne acum decât intimitatea cadrului familial i protecŃia, atâta câtă se putea, din partea bisericii i colii confesionale. Anii următori sunt marcaŃi de desfiinŃarea colilor confesionale în multe localităŃi prin efectul legilor apponyene i substituirea familiei lărgite cu familia nucleară, de tendinŃa de emancipare de sub autoritatea lui „pater familias”! Toate acestea au condus la destructurarea proprietăŃii Ńărăne ti i alienarea membrilor familiei. Capitolul al treilea lipse te din manuscrisul unic care s:a păstrat, dar nu este vorba totu i de o lipsă de file, de integritatea propriu:zisă, ceea ce înseamnă că absenŃa este alt: fel motivată. Probabil se dorea o studiere suplimentară asupra trecutului satului bănăŃean pentru a fi mai bine i mai corect înŃeles imobilismul dar i mobilitatea sa pe durata lungă. Este posibilă i o intenŃie de comasare a capitolului III cu următorul care i el face referiri la aceia i chestiune. Cel din urmă debutează prin evocarea organizării admi: nistraŃiei săte ti în „trecut”8 când partidele politice promovau deschis abuzul de putere i centralizarea politică. Conceput exclusiv pe baza cercetărilor de teren din timpul campa: niilor monografice, capitolul în discuŃie se intitulează Satul bănăŃean în România întregită i încearcă prezentarea unei realităŃi cu armoniile dar mai ales cu dezacordurile ei. Cu „sinceritate” deci, din confruntarea cu realitatea rurală bănăŃeană au rezultat extrem de multe informaŃii pe care Cornel Grof orean le:a inventariat, accentuând particularităŃile negative frecvent întâlnite. Se conforma astfel unui îndemn precizat de H. H. Stahl în îndrumarul, ce poate fi utilizat cu succes chiar i astăzi, pentru realizarea unei monografii rurale: „Fiecare intelectual să fie pătruns de adevărul satelor, a regiunii i a Ńării, care se află în bună parte în mâinile lui. Pentru că numai prin acŃiunea tuturor persoanelor care joacă un rol în viaŃa publică, prin sinceritatea informaŃiilor culese direct din teren, se va putea preciza care sunt relele ce trebuiesc înlăturate”9. Dedicând un spaŃiu mai larg acestui capitol, autorul efectuează o analiză în care trimiterile la fapte relevante, locuri bine delimitate i date precise, se face cu insistenŃă. La bază se aflau doar temeinice cercetări empirice. MotivaŃia acestei concepŃii, se află nu numai în recomandarea formulată de H. H. Stahl, mai sus amintită, dar i în obiectivul pentru care s:a întocmit acest proiect – negocierile ConferinŃei de pace: „Când fac deci un rechizitoriu, acesta nu porne te din vreun spirit critic ci din convingerea fermă că atacurile adversarilor se vor îndrepta chiar împotriva punctelor slabe ale frontului nostru defensiv. În consecinŃă delegaŃii la ConferinŃa de pace trebuie să cunoască piesele de rezistenŃă deficiente, pentru a ti să pareze atacurile bazate – pe semne – pe un vast material documentar chiar i în domenii ce ni se par secundare”10. 8 9 10 Prin „trecut” aici se înŃelege perioada anterioară anului 1938, când regele Carol al:II:lea a instaurat dictatura personală, suprimând existenŃa partidelor politice. H. H. Stahl, Monografia unui sat, Bucure ti, FundaŃia Regală Principele Carol, 1937. Arhiva MBM, MD 36/ 9798, C. Grof orean, Satul bănăŃean. În document se face referire i la o notă confidenŃială primită la Institut care „pretinde relatarea nu numai a faptelor favorabile, dar i a celor nefavorabile”, deci autorul nu a făcut decât să se conformeze! 247 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Surprinde la acest text obiectivitatea expunerii, redarea impresiilor i trăirilor unui cercetător scrupulos, încălcând însă uneori principiul neutralităŃii.Textul transmite din plin emoŃii i regrete, Grof orean nu putea rămâne impasibil faŃă de autorităŃile culpabile pentru nemulŃumirile i frustrările unei Ńărănimi aflată mereu la dispoziŃia organelor administraŃiei locale, asupra cărora părea să nu se exercite vreodată un control. Este pusă în evidenŃă fiscalitatea excesivă, suplimentarea taxelor i impozitelor impuse Ńăranilor. Se mai spunea că partidele politice aflate la putere jefuiau avutul public lăsând pe seama primăriilor doar acoperirea delapidărilor. Aceasta bineînŃeles, până la 1938, când regele în persoană i:a asumat conducerea Ńării. Eliminarea partidelor politice nu a fost totu i urmată de stoparea abuzurilor, de eliminarea birocratismului, de relaxarea fiscalităŃii ci dimpotrivă, noua configuraŃie a marcat o cre tere a lor con: tribuind i ea la sufocarea economico:financiară a gospodăriilor Ńărăne ti: „..executarea fiscalităŃii întrece orice imaginaŃie. Se sechestrează perini, haine, blănuri, covoare etc. i se depozitează la primărie unde sunt păstrate în loc să fie vândute la licitaŃie în speranŃa că contribuabilul va veni ca să plătească. Astfel trec luni, de multe ori i ani, i când obiectele sechestrate sunt scoase din lăzi, nenorocitul contribuabil îi poate arunca:n foc căci sunt mâncate de molii (…) mai mult: am constatat cazuri când perceptorii i agenŃii fiscali, cu toŃii venali, fără deosebire, au sechestrat chiar i unelte agricole (plug, grapă etc.) încât contribuabilul era stânjenit chiar i în munca sa agricolă”. EducaŃia colară este caracterizată de asemenea prin corupŃie i ineficienŃă: „De i avem coli în fiecare sat, 2–4 învăŃători, inspectori, para:inspectori, copiii au rămas analfabeŃi (…) nu tiau care e capitala łării, în ce judeŃ locuiesc, că cine fu Mihai Viteazul etc., o ignoranŃă îngrozitoare de i un elev care frecventează coala până la capăt costă statul circa 14.000 lei”. EducaŃia sanitară, obiectiv prioritar i constant al tuturor cercetărilor de teren, este definită prin note identice, realităŃile întâlnite producând monografi tilor aflaŃi pe teren, stupoare i revoltă: „Medicul de circumscripŃie dacă nu prime te separat onorariu socotindu: i costul trăsurii ori a automobilului încât o vizită costă 3–400 lei. Iar timpul neprielnic, ori noaptea refuză deplasarea încât pe la sate oamenii mor cu zile”. Spiritul religios, credinŃa, care s:ar fi dorit un liant, indiferent de originea socială, a suferit i el transformări cauzate de pierderea contactului cu Biserica ortodoxă. Clerul nu mai constituie model de cumpătare i evlavie fiind exemplificat în culori sumbre: „Preotul desfrânat ori ignorant, în ceartă vecinică cu dascălul care nici el nu: i face datoria, familiile acestora în hărŃuieli perpetue. Bârfeli la adresa reciprocă se răspândesc în sat, la auzul Ńăranilor, cari sunt atra i la aceste lupte familiare ori de esenŃă politică, fiind de mai multe ori chemaŃi chiar de „intelectuali” ace ti netrebnici, ca să facă Ńăranii pe arbitru”. Notarul i jandarmul, reprezentanŃii autorităŃilor locale, sunt văzuŃi ca împuterniciŃi ai structurilor puterii osificate pentru care numai banul contează: „Notarul în opoziŃie cu sfatul faŃă de care se distanŃează rămâne nepăsător în vederea intereselor nemijlocite ale Ńărănimii. Nu totdeauna din rea voinŃă sau ignoranŃă însă pentru a nu fi atras în cercul viŃios al acestor lupte intestinale tiind că fiecare grupare î i are potentatul său la spate. În consecinŃă făcea exclusiv pe birocratul care pentru orice fleac încasează taxe nimic nu i se dă Ńăranului gratuit; nici certificatul cel mai simplu. Jandarmul tae i spânzură. El face i pe Procurorul i pe Judecătorul dar nu rămâne nesimŃitor la „argumente”. i Ńăranii mai instruiŃi tiu aceasta”. Devalorizarea elitei satului i propaganda antisocială desfă urată de aceasta au deteriorat profund climatul rural, poate chiar mai mult decât venalitatea unor politicieni 248 CARMEN ALBERT, „SATUL BĂNĂȚEAN” SAU MONOGRAFIA UNOR PROBLEME de la Bucure ti. Toate acestea au determinat deteriorarea raportului intelectualitate: Ńărănime, pe care membrii Institutului s:au străduit să:l redreseze i să:l consolideze cu ocazia prezenŃei lor în zonă: „ i era izbitor când intrau cu echipa monografică într:un sat cu câtă du mănie fusesem întâmpinaŃi. i abea după câteva zile, datorită atitudinii mele, datorită autorităŃii ce o aveam i a cunoscuŃilor mei din sat reu eam ca să recuperăm încrederea sătenilor pentru a se despărŃi de noi, după patru săptămâni, cu lacrimi în ochi”. Temele denatalităŃii i deznaŃionalizării, ambele mediatizate în epocă, constant ana: lizate i elucidate teoretic, revin în proiect11. Ele sunt prezentate prin prisma cauzalităŃii care le:a generat, drept fenomene:efect, cauzalitatea acestora constând în acŃiunea complicată a unor factori obiectivi i subiectivi. Rezultată din confruntarea directă cu terenul astfel încât soliditatea i credibilitatea ideilor exprimate să nu poată fi pusă la îndoială, cercetarea întreprinsă a început cu o apreciere formală, bază pe care s:au stabilit priorităŃile de investigaŃie: denatalitatea apoi deznaŃionalizarea, dar i ceilalŃi legaŃi de urbanizare i tradiŃie. Fenomenul urbanizării12, este cu mândrie exemplificat reprezentând un standard de viaŃă net superior epocilor trecute, dar i altor provincii istorice: „se clădesc case mari, spaŃioase, cu 2–3 camere podite, ferestrele luminoase, ocol, grajd bine aranjat, grădina îngrijită, standardul de viaŃă mai ridicat, mai pretenŃios i mai igienic, însă concomitent s:a răspândit luxul i desfrâul”13. Se manifestă emanciparea membrilor familiei, în special a femeii care de i lipsită de capacitate i prestigiu subminează totu i autoritatea lui „pater familias”, în final dovedindu:se a fi un manager domestic lamen: tabil. Pe de o parte prizonieră încă a tradiŃiei i superstiŃiilor, pe de altă parte dornică de desfrâul noului curent al modernismului pentru care munce te până la epuizare, femeia a decăzut practicând un trai libertin, cauzator de boli venerice sau, în cel mai fericit caz, î i neglijează familia refuzând procrearea care:i poate afecta independenŃa câ tigată. Grof orean, adept al autorităŃii masculine care să exercite controlul, care deŃine i distribuie resursele, sesizează tendinŃele de eliberare ale femeii, tendinŃe pe care nu le acceptă, con: siderându:le distrugătoare. Le înŃelege totu i punând:le pe seama dinamicii societăŃii i implicit evoluŃiei mentalităŃilor: „Iată motivul principal ce nu poate scăpa anchetatorului sincer i arbitrului dezinteresat: Unirea neamului românesc s:a făcut într:o perioadă când se năruie ordinea socială burgheză, la cotitura unei epoci când lumea învechită dispare i societatea întinerită î i caută drum nou de afirmare i ascensiune”. TradiŃia, originată într:un model german, al procreării de către un cuplu a maximum 2 copii se numără i ea printre factorii obiectivi. Preluat de autohtoni dar abandonat de coloni tii care l:au adus, „2 kinder sistem”14 nu numai că nu permitea continuitatea populării unui teritoriu, dar nici nu putea furniza forŃa de muncă necesară gospodăriei familiale prospere, introducând astfel lucrurile într:un cerc vicios. Printre factorii subiectivi s:ar număra alcoolismul bărbaŃilor i desfrâul femeilor, urmat de proliferarea bolilor venerice, cu deosebire în satele de pe Clisura Dunării, unde lucrurile erau agravate i de existenŃa unor porturi fluviale, în care există o promiscuitate îngrozitoare i lipseau instituŃiile sanitare capabile să menŃină fenomenul sub control. Toate campaniile monografice ale Institutului Social Banat:Cri ana, chiar dacă nu explicit, au atins aceste probleme. Respectivul fenomen a fost cercetat atent la Ohaba:Bistra în 1937, mai multe detalii în Carmen Albert, Cercetarea monografică în Banat (1859 1948), 2002, p. 105:114. 13 Satul bănăŃean, p. 6. 14 Câteva consideraŃii despre acest fenomen, cu studiu de caz asupra Re iŃei, în Carmen Albert, „Family models in Banat (XIX:XX)”, în Families in Europe between the 19th and the 21st centuries from the traditional model to contemporary PACS: papers of the international conference, Cluj Napoca, October 8th 11th 2009, Cluj:Napoca, Cluj University Press, 2009, p. 211:229. 11 12 249 IDENTITATE I ALTERITATE 5 DeznaŃionalizarea, ca i denatalitatea, este o temă privilegiată de cercetare atât pentru actualitatea ei în epocă cât i prin aria de cuprindere (proiectul prevedea studierea din acest punct de vedere a circa treizeci de comunităŃi rurale) i evident că i în schiŃa satului bănăŃean realizată de Grof orean este prezentă. Fenomenul cercetat în satele din Clisura Dunării15, era relaŃionat cu puterea economică i influenŃele sârbe ti, vizibile în tradiŃii i obiceiuri, una din cauze fiind modul defectuos în care s:a aplicat reforma agrară. Aplicarea reformei agrare a constituit un alt subiect de cercetare i reprezenta pentru Banat, ca i pentru celelalte regiuni istorice ale României, una din problemele fundamentale ale satului interbelic. A fost un subiect de cercetare dar deopotrivă subiect de reflecŃie pentru monografi tii Institutului. El a devenit o temă integrată programului de cercetare monografică i domeniu autonom de anchetă pe bază de chestionare în cele trei judeŃe bănăŃene, Cara 16, Severin, Timi :Torontal i chiar în judeŃele vecine, Arad i Hunedoara. De astă dată, în proiectul discutat, se supun atenŃiei doar aspecte derivate, specifice zonei Dunării la care s:au mai făcut referiri i în capitolul rezervat campaniei de la Pojejena17. Litigiul, care a ajuns până la palatul regal, a pornit de la exproprierea ComunităŃii de Avere a regimentului nr. 14 bănăŃean de graniŃă, care nu a fost urmată i de împroprietărirea Ńăranilor a a cum spunea textul legii reformei agrare. Aceasta a determinat acŃiunea socotită ilegală de autorităŃi, de ocupare a unor terenuri pe care localnicii le considerau că le aparŃin de drept. De aici un ir nesfâr it de contravenŃii i reclamaŃii de ambele părŃi. I. S. B. C. în momentul cercetării, s:a străduit să le aprofundeze, oferind explicaŃii cauzale i demarcând acŃiuni de soluŃionare la forurile în drept. Astfel, raŃionalitatea acŃiunii de reformă agrară s:a văzut sistematic torpilată de iraŃionalitatea celor chemaŃi să o instrumenteze. Indicând modalităŃile distincte, indirecte prin care se producea deznaŃionalizarea românilor cu efectul „sârbizării”, C. Grof orean subliniază de fapt că medierea acestui fenomen nu este realizată de cercurile politice de la Belgrad sau presiunile minorităŃii sârbe din zonă. Dacă acest lucru s:ar fi produs, el ar fi avut un caracter direct i concret. Asimilarea s: ar fi realizat în acest fel. Cauza acesteia era însă imobilismul guvernanŃilor români care au dovedit opacitate i au manifestat indiferenŃă în chestiuni legate de statornicia românească într:o zonă de frontieră. S:au semnalat cazuri în care oficialităŃile române au susŃinut făŃi procesul de deznaŃionalizare, prin atenŃia excesivă acordată unor minoritari, nu din alte motive decât interesul obŃinerii de sufragii din partea unui electorat în care apartenenŃa etnică era ultimul lucru demn de luat în seamă: „După plecarea noastră a trecut pe acolo un Ministru în drum spre Belgrad care nu s:a oprit nicăieri numai la un birta sârb atotputernic în acea regiune iar Oficiul Po tal din Pojejena de Jos, funcŃionarul fusese înlocuit cu un sârb (…) i tiŃi de ce această favorizare din partea politicienilor incon tienŃi ? Aveau nevoie de voturile sârbilor indiferent care partid era la putere. În realitate totdeauna sârbii fuseseră la putere…”18. Monografi tii au ajuns la concluzia că pentru necazurile oamenilor din satele cercetate, sunt cel mai adesea responsabile, autorităŃile locale, mai ales prin aplicarea 15 16 17 18 Este vorba de campaniile din Pojejena de Jos i Naidă . T. Birăescu, „Aspectul reformei agrare în judeŃul Severin”, în Revista Institutului Social Banat Cri ana, XIII (1944), nr. mai:august, p. 577. Era chestiunea a a numitelor „ocupaŃii”, pentru care s:au făcut demersuri la oficialii de la Bucure ti, ajungându:se până la consilierii regali. C. Grof orean, Satul bănăŃean, p. 7. 250 CARMEN ALBERT, „SATUL BĂNĂȚEAN” SAU MONOGRAFIA UNOR PROBLEME unor principii false în chestiunea agricolă, fundamentul existenŃei rurale. Ele încep chiar de la Cartea Funduară, document fundamental cu rol regulator în tranzacŃiile civile i de a asigura legalitatea acestora. Necompletarea ei privează însă statul de încasarea unor impozite i taxe aferente contractelor de vânzare:cumpărare, dar mai ales produce neînŃelegeri i confuzii în problema mo tenirilor i delimitarea proprietăŃilor funciare. C. Grof orean a mai constatat, pentru aceea i regiune săracă a Clisurii dunărene, că pescuitul, ocupaŃie de bază pentru locuitori, nu mai constituia o sursă de venituri a a cum a fost până nu demult i cum era de a teptat, întreaga cantitate de pe te revenindu:i concesionarului din Or ova. Românilor din satele dunărene nu le mai rămâne deci, altă soluŃie pentru a: i câ tiga hrana, decât braconajul cu riscurile implicite, desigur. Subiectul cel mai amplu comentat, generator de mari nemultumiri, a fost legat de contravenŃiile silvice. Acestea erau prezente peste tot în Banatul Montan, fiind percepute ca sursă de neajunsuri, necazuri i chiar sărăcie. FrecvenŃa ridicată s:a datorat absenŃei dreptului de proprietate al Ńăranilor, ceea ce i:a determinat să practice pă unatul pe pământul sau în pădurile aflate în posesia satului ori a diverselor societăŃi cu riscul amenzilor drastice. Aceste contravenŃii, constituindu:se în scurt timp drept sursă de avuŃie pentru proprietari, erau aplicate adeseori pentru cele mai absurde încălcări, cumulându: se altor obligaŃii i abuzuri suportate de săteni: „Cum Ńăranii n:au o pă une destulă, pretind pă unatul în pădurile seculare ale regiunii. Evident nu li se poate permite. Cum nu li se permite nici strânsul crengilor uscate, nici chiar al fragilor i zmeurilor. Le mor vitele de foame ori sunt nevoiŃi ca să le vândă pe un preŃ de nimic de i iarba sănătoasă i abundentă cre te la capătul ocolului lor. łăranul nu poate să Ńină mai mulŃi porci de i pădurile sunt pline de gir (ghindă) i se pierd miliarde din avuŃia naŃională. Este nevoit să îndure iarna frigul ori să fure lemne înfruntând vreo contravenŃie de i lemnul uscat putreze te sub desi ul frunzelor”. În acela i registru al contravenŃiilor este expusă situaŃia coloniei Stancilova, originată în „tembelismul organelor oficiale”, adică nerefacerea podului ce desparte comuna opotul Nou în două părŃi, pod distrus în urma unei inundaŃii, lăsând fără case o mare parte a populaŃiei. Imposibilitatea reparării caselor i lipsa podului care a impus condiŃiile de izolare, a forŃat sătenii să se refugieze pe o înălŃime numită Stancilova aflată în pădurea U. D. R.:ului care se întinde până la porŃile lor: „Astfel dacă scapă o oaie, o vită sau un porc în pădure, i se dresează deja un proces: verbal de contravenŃie de către codrenii pu i la pândă”. Analiza s:a extins i asupra tratamentului discriminant, exercitat de oficiali, etnicilor români, care de i majoritari, reprezentau categoria cea mai defavorizată în raport cu alte minorităŃi. C. Grof orean relatează câteva situaŃii în care se întrevăd diferite modalităŃi de dominare, altele decât cele economice, a a cum au fost surprinse în campania de la Ohaba:Bistra: „Neobrăzarea patronilor merge a a departe încât pe faŃă i fără sfială sprijinesc pe muncitorii străini astfel de exemple am constatat (…) în comuna Ohaba: Bistra (…) că direcŃiunea fabricei metalurgice acordă credite pentru construcŃii de casă muncitorilor cu omiterea muncitorilor români cari fură constant respin i cu cererile lor”. Mai mult decât atât, autorităŃile controlau i accesul la niveluri medii de instruire i calificare, asigurându:se ca acestea să se facă limitat, restrângându:se orizontul de participare al românilor la resurse, prestigiu, putere ce ar putea asigura o egalitate reală: „…muncitorul român, permanent ori sezonier este salahorul tuturora. Cu el nu: i bate nimeni capul. Pentru el nu există Casa Cercuală, AsistenŃa Socială, Medic i farmacie gratuită. El este copilul nimănui. Iar dacă intră la vreo fabrică este pus la munca cea 251 IDENTITATE I ALTERITATE 5 mai grea, cea mai istovitoare i mai prost plătită fiind sistematic împiedecat de către efii atelierelor, mai toŃi străini ca să: i însu ească cuno tinŃele tehnice”. łăranii angajaŃi la culesul viilor sunt supu i i ei unui tratament discriminatoriu în raport cu minoritatea sârbă: „Am mai constatat că în viile i pădurile întinse ale SocietăŃii U. D. R. pretutindeni sunt favorizaŃi muncitorii sârbi, românii fiind utilizaŃi la munci grele i prost plătite. (Pentru săpatul viei se plătea pe o zi 20 lei, fără mâncare)”. Nici în zona montană lucrurile nu erau diferite:”… Ńăranii lucrează la cariere de piatră, la lemn în pădure i fac cărău ie grea pe drumuri teribile, primesc o plată derizorie fiind nemilos exploataŃi de către antreprenorii străini deoarece nimeni nu controlează formarea acestei simbrii nefiind lucrătorul:Ńăran organizat, nu este încadrat în bresle, n:ar nici o brumă de protecŃie a organelor oficiale (Inspector Industrial, Inspector de Muncă, Camera de Muncă)”19. În încercarea de a explica situaŃia constatată, C. Grof orean fixează perspectiva istorică a succesiunii celor cinci regimuri politice de dominaŃie din Banat, fiecare cu sistemul său economic, cultural, educaŃional, administrativ etc.20, o acŃiune nivelatoare cu sorŃi de izbândă pentru eliminarea discrepanŃelor, a a cum s:a încercat după 1918, fiind greu de imaginat, cel puŃin pe câteva decenii. Momentul în care s:a produs încercarea de aducere la un numitor comun a acestor realităŃi, s:a aflat în punctul de contact, de intersectare a două epoci istorice diferite, marcând spaŃiul sensibil în care se acutizează competiŃia dintre tradiŃie i modernitatea generatoare de confruntări. Lucrurile sunt accentuate de faptul că România i Banatul în special se aflau la un punct de contact, de interferenŃă i suprapunere a termenilor de civilizaŃie occidentali, orientali i balcanici. Adept al bănăŃenismului, un curent mult cultivat în mediile publicistice i intelectuale din Banat, C. Grof orean încheie documentul dedicat satului bănăŃean interbelic cu câteva concluzii privind istoricul i evoluŃia, particularităŃile i dinamica lui îndemnând la o reconsiderare a parametrilor fenomenelor înŃelese din perspectiva conjuncŃiei cu modelele culturale aparŃinând minorităŃilor. ReferinŃa identitară cea mai importantă pentru români era cea cu minoritatea germană. Această relaŃie a constituit fundalul întregii epoci moderne a Banatului i a avut, din toate punctele de vedere, efectele cele mai importante u or de sesizat i astăzi. ColonizaŃi sub protecŃia CurŃii Vieneze în secolul al XVIII:lea, ei au beneficiat de sprijin oficial multă vreme. Contactele între români i germani au fost favorizate de faptul că această colonizare era de un tip nou, stătea sub semnul iluminismului cosmopolit aici ca peste tot, ea nu a dus la enclavizări, la constituirea unor entităŃi politice separate, nu a impus în condiŃie superioară sau inferioară una sau alta din etnii sau confesiuni. InegalităŃile medievale care în Transilvania au continuat până în epoca modernă, în Banat au fost eradicate chiar din momentul cuceririi sale de către austrieci care au refuzat restaurarea vechilor stări din vremea când provincia era cuprinsă în regatul maghiar, au refuzat să redea mo iile nobilimii ungure ti i să introducă codurile de legi maghiare21. În acest fel, Banatul a dobândit statutul Ńărilor de coroană indiscutabil mai favorabil decât cel al Transilvaniei. Lipsa frustrărilor sau anvergura lor mult diminuată faŃă de cele ce se 19 20 21 Ibidem. Se face referire la dominaŃia maghiară, turcească, austriacă, austro:ungară i la regimul politic de după 1918. În ceea ce prive te influenŃa culturii germane în Banat, o perspectivă imagologică oferă studiul lui Valeriu Leu, „Imaginea germanilor la românii din Banat” în vol. Germanii din Banat prin povestirile lor, coord. Smaranda Vultur, Bucure ti, Editura Paideia, 2000, p. 33:64. 252 CARMEN ALBERT, „SATUL BĂNĂȚEAN” SAU MONOGRAFIA UNOR PROBLEME petreceau în Ardeal, a făcut posibile contacte, acceptarea celuilalt ca un model cel puŃin din anumite puncte de vedere demn de a fi urmat. Efectele au fost pozitive i ele se văd i astăzi în starea economică, în condiŃia culturală, în ritmul muncii i arhitectură, în codul vestimentar i alimentar etc., preluările, chiar dacă în părŃi inegale, au avut totu i reciprocitate. Urmarea a fost că, mental, bănăŃenii, românii din Banat se vor percepe, chiar dacă nu întotdeauna justificat, ca fiind mai civilizaŃi, mai întreprinzători, mai harnici, mai serio i i în consecinŃă mai avuŃi decât restul românilor. Aceasta lasă să se înŃeleagă C. Grof orean în proiectul asupra satului bănăŃean, fără ca să se uite prea atent la preŃul plătit i care nu a fost deloc mic: „Acest proces de adaptare are o notă specifică deoarece românul a prins toate manifestaŃiunile acestei civilizaŃiuni din iniŃiativă proprie contrar tendinŃelor vădit ostile ale oficialităŃii care se preocupa de soarta elementului german, pe care:l sprijinea i ocrotea chiar în dauna elementului autohton de la care luase cu forŃa pământurile cele mai mănoase fiind supus Ńăranul român la muncă ob tească în interesul satelor văbe ti unde avea să facă drumuri, anŃuri, îndiguiri etc. deoarece satul coloni tilor era de la început admirabil sistematizat, cu străzi largi, igienice, drepte, îngrijite, cu coală, biserică, primărie clădită de către oficialitatea însă i iar fiecare colonist primise 32 jugh. Pământ (a a zisa „sesiune”), intravilan, animale domestice, scutire de impozit, învăŃător, preot. Românul fu privit ca indezirabil astfel civilizaŃia ce s:a infiltrat în rândurile elementului nu era nici dorită, nici animată, ci emana din spiritul practic de adaptare al românului…”. A adar, acceptarea, inteligenŃa de a accepta un model superior este una din virtuŃile românilor bănăŃeni care nu trebuie nici ea trecută cu vederea. Această idee, explicit sau implicit, apare la mulŃi istorici bănăŃeni de la Nicolae Stoica de HaŃeg la Petru Nemoianu22. Recunoa te că „Satul românesc bănăŃean s:a dezvoltat în semnul civilizaŃiei germane. De aici i nivelul cultural mai ridicat faŃă de restul łării(…) În es coloni tii vabi au influenŃat adânc toată viaŃa exterioară a Ńărănimei noastre care de la ace ti nou:veniŃi a prins metodele avansate ale agriculturei adaptându:se la standardul de viaŃă ridicat al acestei populaŃiuni”. InfluenŃei benefice a germanilor i se contrapune influenŃa nefastă din vremea în care Banatul fusese anexat Ungariei. Se produce o succesiune, o trecere de la pozitiv la negativ odată cu subordonarea provinciei, nu Vienei ci Budei, nu influenŃei germane ci maghiare. SubcivilizaŃi în raport cu germanii, complexaŃi poate de originea lor, maghiarii au obstrucŃionat avansarea spre civilizaŃia modernă atât a românilor cât i a germanilor încetinind ritmul i provocând involuŃii, mai ales în cazul românilor, prin intermediul celor două binecunoscute canale: coala i administraŃia. Prin învăŃământul cu predare în limba maghiară s:au colarizat elevi care în fond erau nepregătiŃi căci nu pricepeau ce li se spune i pentru că între elevi i profesori existau puternice bariere, iar administraŃia, contrară spiritului flexibil austriac, a dovedit rea:credinŃă i cinism prin tratamentele neomenoase: „AdministraŃia maghiară fu autoritară dar dură, barbară, ignorantă i sfidătoare. Ostilă poporului deja din spirit feudal, aristocratic trata chiar i cu Ńăranul ungur dispreŃuitor, Ńăranul era pentru ea puturos (büdös paraszt). Într:o Ńară agricolă!”. Stupefiant i se pare lui C. Grof orean, tocmai persistenŃa acestui spirit osificat în perioada de după 1918, la administraŃia românească. Vechea administraŃie a reu it să transmită celei noi, tocmai această încremenire, „osificare”, stare la care (dar nu cu efecte pozitive ci, crede autorul, profund negative) nu s:a mai adăugat decât imobilismul, 22 V. Leu, op. cit., p. 50. 253 IDENTITATE I ALTERITATE 5 neimplicarea funcŃionarilor veniŃi din vechiul Regat. Toate acestea pe fondul unui regionalism banatic incipient, dar din ce în ce mai puternic i lasă să se înŃeleagă sociologul timi orean, tot mai motivat. Sunt chestiuni care neglijate, pun în pericol unitatea Ńării. Guvernările sinuoase, interesele de partid au amplificat ace ti factori nocivi declan ând fenomene distructive în contextul în care pe lângă presiunile revizioniste la graniŃele Ńării dinspre est se propaga pericolul comunismului. Cornel Grof orean a încercat elaborarea unui proiect referitor la satul bănăŃean în general, document:sinteză care prin însă i intenŃia de a inventaria într:o succesiune elaborată problemele, domeniile care structurează viaŃa satului, se înscrie în seria monografiilor de probleme23. Perspectiva în care se plasează redactând acest proiect, nu este una politică cum nu este nici economică sau culturală, ci una tiinŃifică. Problemele sesizate trebuiau soluŃionate de autorităŃile responsabile. Satul bănăŃean…, în special capitolul IV invită la o reflecŃie asupra problemelor Ńărăne ti care nu aparŃineau numai Banatului ci majorităŃii clasei Ńărăne ti, adică majorităŃii populaŃiei. Capitolele I i II cuprind câteva idei enunŃate schematic ce se vor concretiza într:o lucrare ulterioară24. ObservaŃiile sale judicioase, reflectând calitatea cercetărilor întreprinse de Institut, atât în privinŃa stării reale cât i a tendinŃelor evolutive, derutează la prima lectură, deoarece prezentarea lor se face fără respectarea criteriului cronologic, doar urmând succesiunea campaniilor sau înlănŃuirea tematică, ceea ce ar putea descumpăni un eventual cititor neavizat. C. Grof orean etalează doar o schemă, a a cum aflăm chiar de pe prima pagină, o în iruire de idei, ordonarea i clasificarea lor ca i amplificarea demonstraŃiilor constituind o sarcină de viitor, o sarcină care nu a mai ajuns să se înfăptuiască. Documentul face însă dovada unei intenŃii monografice de alt tip i de alte dimensiuni decât cele realizate până atunci de Institut, de sinteză, am aprecia noi, concentrată strict asupra satului bănăŃean în deceniile dintre unire i 1940. Autorul i:a fixat ca unitate de analiză satul a a cum preciza teoria lui Dimitrie Gusti. Abordând problematica satului de es, a satului montan, i a celui de graniŃă, C. Grof orean nu se abate nici acum de la specificul cercetării monografice bănăŃene doar că transferă accentul analizei pe unitatea socială – sat – generalizând teoretic „problemele” întâlnite acolo, probleme asupra cărora monografi tii au intervenit adeseori, acesta fiind i unul din scopurile stabilite, de reacŃie promptă. Proiectul a rămas în această fază, nu a cunoscut extensii i nu s:a mai revenit asupra lui. El a fost oricum conceput prea târziu pentru a mai furniza material documentar, dictatul urmând curând i prea devreme, dar putea fi folosit pentru o altă conferinŃă de pace. Poate acesta este i motivul menŃiunii autorului cu creionul pe ultima filă, „deocamdată neutilizabil”. Cu toate acestea oportunitatea care s:a produs, chiar dacă dintr:o motivaŃie nefericită în fond, i:a facilitat autorului reflecŃia asupra unor fapte cu semnificaŃie socială ridicată, iar prezenŃa unor cli ee, mai ales în primele capitole ale studiului, fac i mai interesantă lectura lui, mai ales pentru specialistul interesat de imagologie i mentalităŃi. 23 24 Orientarea spre monografii centrate pe probleme, i se datorează altui bănăŃean celebru, apropiat colaborator al lui Dimitrie Gusti, Anton GolopenŃia. C. Grof orean, Banatul de altă dată i din totdeauna, Timi oara, Editura Helicon, 1946. 254 Geografii simbolice de frontieră Sorin Mitu În articolul de faŃă voi prezenta trăsăturile generale ale unui tip de reprezentări ale spaŃiului politic i cultural pe care le:am definit cu termenul de „geografii simbolice de frontieră”. Este vorba despre acele construcŃii elaborate de con tiinŃa occidentală modernă i contemporană care reflectă realităŃile situate în proximitatea centrului reflector al lumii apusene∗. Pentru a ajunge la ele, trebuie să plecăm însă de la o altă imagine spaŃială, mult mai cuprinzătoare, pe care europenii au generat:o chiar de la începuturile definirii lor identitare, în Grecia antică. Cea mai generală reprezentare născută în cuprinsul culturii occidentale cu privire la o alteritate care este în acela i timp radicală, nemijlocit învecinată i profundă – poartă numele exotic de „Orient”. Ea este destinată, prin excelenŃă, să ofere principalul reper identitar de contrast al „occidentalilor”, adică al celor care s:au identificat la modul generic – încă de pe vremea lui DiocleŃian sau a lui Carol cel Mare – tocmai prin situarea lor la cealaltă extremitate a unei axe terestre longitudinale. Dar în această distincŃie aparent strict topografică, importantă nu este geografia, ci axiologia. Occidentalii nu sunt caracterizaŃi, la modul esenŃial, de situarea lor geografică mai la vest, ci de un set de valori i atitudini specifice celor care locuiesc această parte a pământului i care le asigură, în cele din urmă, supremaŃia. Occidentul se identifică, a adar, cu binele, cu normalitatea i cu superioritatea, în timp ce Orientului i:a fost rezervat reversul acestor ipostaze. Edward Said a fost cercetătorul care a elaborat o teorie sistematică a acestui tip de reprezentare, în binecunoscuta i controversata sa lucrare intitulată Orientalism (1978)1. Said a lansat teoria „orientalismului”, analizând pe larg modul în care geografia simbolică occidentală a demonizat spaŃiile situate la Răsărit i la Miazăzi, construind lumea imaginară a Orientului. Reprezentarea acestor spaŃii, considerate înapoiate, nesigure, instabile, în raport cu ordinea i „normalitatea” existente în zonele „centrale”, a avut darul, crede Said, să justifice, să consolideze i chiar să reproducă diferenŃele de dezvoltare i mai ales raporturile de dominaŃie instituite în diferite zone ale lumii. Occidentalii au construit imaginea profund deformată, nivelată i reificată a unui Orient care de fapt nu există în această formă simplificată, cu scopul de a legitima stăpânirea lor în regiunile respective. Inclusiv orientalii trebuiau convin i că lucrurile stau în acest fel, pentru a accepta fără rezerve condiŃia lor de sclavi moderni i superioritatea occidentalilor. Teza lui Said a ridicat problema esenŃială a orientării politice pe care o ascunde orice reprezentare a Celuilalt. De obicei, aceste relatări nu sunt inocente sau „neutre” ∗ 1 Acest studiu fost realizat în cadrul proiectului PN:II:ID:PCE:2011:3:0081, finanŃat de CNCS –UEFISCDI. Edward W. Said, Orientalism. ConcepŃiile occidentale despre Orient, Timi oara, Amarcord, 2001. 255 IDENTITATE I ALTERITATE 5 din punct de vedere ideologic. În spatele lor se ascund interesele celor care vorbesc despre Celălalt, interese care sunt promovate fie deliberat, fie independent de voinŃa sau opiniile personale ale unui anumit autor. Fatalmente, discursul cultural britanic referitor la Egipt, de exemplu, are menirea ultimă de a consolida i a reproduce dominaŃia britanică în această zonă, chiar dacă este vorba despre despre cercetările erudite ale unui arheolog animat de cele mai bune intenŃii. Ideile provocatoare ale lui Said au stârnit însă numeroase controverse. Una dintre replicile bine argumentate îi aparŃine lui James Carrier2. Dacă Orientul descris de occidentali nu este decât o simplă creaŃie imaginară a acestora, care simplifică i omogenizează ni te realităŃi mult mai complexe, oare nu acela i lucru se poate spune i despre Occidentul malefic incriminat de Said? Nu este i el rodul unei simplificări i reificări nepermise, situaŃie în care se poate vorbi nu numai despre „orientalism”, ci i despre un „occidentalism”? Oare nu este i acesta tot un discurs ideologic, destinat, în cazul de faŃă, să exprime frustrările i resentimentele nejustificate ale celor pe care istoria i:a aruncat în afara sferei de prosperitate euro:atlantice? Ca urmare, i Vestul poate fi esenŃializat. În această optică, nici Occidentul, a a cum este el reprezentat în marile discursuri culturale, nu există ca atare, ci a fost „inventat”, în sensul în care a fost fabricat i Orientul supus „orientalizării”. Cu alte cuvinte, nu se poate vorbi despre o esenŃă anistorică, imuabilă i naturală a Occidentului, care să codifice un presupus specific al acestuia. Viziunea teleologică potrivit căreia ar exista un „ADN cultural”, care explică, deopotrivă, i libertăŃile ora elor medievale, i democraŃia modernă sau economia de piaŃă, este gre ită3. În realitate, nici „Occidentul” nu este altceva decât un ansamblu de realităŃi eterogene i identităŃi hibride (omogenizate doar în imaginar), este supus schimbărilor, este reprezentat mental i construit social, potrivit unor scopuri ideologice, cu aportul decisiv al elitelor politice i intelectuale. Indiferent dacă suntem de acord cu ideea că Occidentul i Orientul sunt doar ni te figuri ale imaginaŃiei sau, dimpotrivă, le considerăm ni te concepte pertinente, cu o acoperire consistentă în realitate – observăm că mai toate reprezentările de această natură, toate marile „geografii simbolice” ale modernităŃii au ca reper i punct de plecare Occidentul4, mai exact spaŃiul Europei occidentale. Acest perimetru geografic limitat nu se identifică doar cu centrul iradiant al civilizaŃiei, ci i cu însu i continentul european. Cuvântul „Europa” devine astfel un sinonim pentru civilizaŃie, progres i bunăstare, un model ideal al normalităŃii ( i în acela i timp un reper pentru stabilirea inferiorităŃii de fapt a celorlalŃi), pentru întregul mapamond. În secolul al XX:lea, când Statele Unite vor dobândi capacitatea de a juca acela i rol (sau chiar vor depă i Europa, sub raport politic, economic ori militar), această împrejurare va fi integrată cu 2 3 4 James G. Carrier (ed.), Occidentalism. Images of the West, Oxford, Clarendon Press, 1995. În acest sens, Spania „Secolului de Aur”, la fel ca i cea post:franchistă, este considerată o parte a Occidentului i i se poate rata a cu u urinŃă o îndelungată istorie justificativă care să susŃină acest lucru. Dar „Spania nevertebrată” a secolelor XVIII:XIX, portretizată de Ortega y Gasset sau de istoricul polonez Joachim Lelewel, nu avea oare mai multe în comun cu Balcanii, Polonia sau alte periferii europene, decât cu Germania ori Marea Britanie? Vezi Gérard Leclerc, Mondializarea culturală. CivilizaŃiile puse la încercare, Chi inău, Editura tiinŃa, 2003; Sophie Bessis, Occidentul i ceilalŃi. Istoria unei supremaŃii, Bucure ti, Editura Runa, 2004; Roger Scruton, Vestul i restul. Globalizarea i ameninŃarea teroristă, Bucure ti, Editura Humanitas, 2004. 256 SORIN MITU, GEOGRAFII SIMBOLICE DE FRONTIERĂ u urinŃă în logica „europenistă”, pentru că America de Nord nu va fi considerată altceva decât o prelungire de peste mări a aceleia i civilizaŃii europene. Dar dacă Europa este totuna cu „Occidentul”, iar Occidentul este buricul lumii, rezultă că geografiile simbolice cele mai semnificative se vor na te în proximitatea acestei Europe occidentale i prin delimitare faŃă de ea. A a au apărut „Europa de Est”, „Europa Centrală” i „Balcanii”, reprezentări rezultate din ciocnirea imaginativă a Occidentului cu vecinii săi cei mai apropiaŃi. Nu întâmplător, aceste teritorii mai mult sau mai puŃin imaginare au furnizat i materia primă pentru o literatură tiinŃifică extrem de interesantă, din ansamblul căreia se deta ează lucrările semnate de Larry Wolff, Maria Todorova sau Vesna Goldsworthy5. În acest punct, am ajuns i la subiectul propriu:zis al articolului de faŃă, adică la geografiile simbolice de frontieră. Întâlnirea cu ace ti „străini din vecinătate” are câteva trăsături care o deosebesc profund de alte experienŃe ale alterităŃii. Orientul exotic, civilizaŃiile asiatice ori tărâmurile îndepărtate unde hălăduiau diferite categorii de „sălbatici”, de altă rasă sau religie, le ofereau europenilor ni te repere radicale ale alterităŃii. În schimb, Ńinuturile situate la răsărit de Niemen, Elba, Leitha sau Istria, locuite de greci, maghiari, polonezi, ru i sau români, erau populate de ni te „CeilalŃi” care puteau fi socotiŃi de occidentali „noi” sau „ei” în acela i timp, prin religie, geografie sau istorie. Principala caracteristică a acestor regiuni era dată de caracterul lor hibrid, „gri”, de frontieră, amestec impur între mizeria i dezordinea orientală a prezentului, pe de o parte, i amintirea sau promisiunea unui timp mai bun i mai civilizat, pe de altă parte. Zonele respective erau interesante pentru apuseni, atât sub raport practic, cât i într:un sens simbolic, datorită capacităŃii lor potenŃiale de a se „occidentaliza”, adică de a reveni cu relativă u urinŃă la condiŃia lor de odinioară, de a: i redescoperi adevărata esenŃă, alterată datorită unor vitregii ale istoriei. Grecii au obligaŃia să reînvie virtuŃile străvechilor elini; românii, în calitate de urma i ai Romei, trebuie să se apropie de fraŃii lor din ginta latină i să facă jocul politic al FranŃei; ungurii, cehii i polonezii au capacitatea să se alăture din nou Apusului, la fel ca în timpurile de glorie ale Evului Mediu, după ce au fost sechestraŃi de imperiile despotice ale Răsăritului; iar ru ii ar putea, eventual, să declan eze ei revoluŃia marxistă, pe care proletariatul german revizionist întârzie să o pună în operă… Ca urmare, toate aceste popoare au de îndeplinit o misiune alături de Occident, i nu în afara acestuia, chiar dacă împrejurările de astăzi par să le fi aruncat pe o altă longitudine culturală. Acest joc al contrastelor, această continuă pendulare a zonelor respective între Occident i Orient, între măreŃia trecutului i decăderea prezentului, între identitate i alteritate – face tot farmecul acestor locuri i explică interesul special al occidentalilor pentru această parte a lumii, dorinŃa lor aparte de a cunoa te i de a explora amintitele teritorii. Iar dacă punem problema în termenii lui Said, dacă explicăm relaŃia dintre Occident i proximităŃile sale europene în cadrul unor raporturi de putere, atunci observăm că Estul Europei reprezintă o zonă extrem de atrăgătoare, unde dominaŃia poate fi impusă i menŃinută mai u or decât în alte regiuni de pe mapamond, deoarece 5 Inventing Eastern Europe (1994), Imagining the Balkans (1997), Inventing Ruritania (1998) – toate traduse i în limba română. La noi se remarcă interesul pentru Europa Centrală promovat de grupul de studiu „A Treia Europă”, precum i o serie de lucrări individuale dedicate geografiilor simbolice „răsăritene”, cum sunt cele semnate de Carmen Andra , Sorin Antohi, Corin Braga, Mihaela Grancea ori Mircea Muthu. 257 IDENTITATE I ALTERITATE 5 aici Occidentul cucere te i î i apropriază ceea ce, într:un fel, este deja al său. Balcanicii sau esticii sunt, în acela i timp, „sălbaticii” i străinii destul de primitivi pe care trebuie să îi cucerim, dar i „fraŃii” no tri pe care trebuie să îi eliberăm de sub jugul turcilor sau al ru ilor, să îi ridicăm din întuneric la lumina civilizaŃiei, să îi integrăm în NATO ori în Uniunea Europeană. i ce poate fi mai reconfortant sub aspect psihologic, pentru vindecarea con tiinŃei vinovate a unui imperiu modern i democratic, decât să fii convins că săvâr e ti un act de caritate exact atunci când îŃi promovezi interesele egoiste, că militezi pentru o cauză nobilă, pentru salvarea i civilizarea unor rude mai sărace, în acela i timp în care îŃi extinzi triumfal propria sferă de influenŃă, în sens politic, economic sau cultural? Ca urmare, interesul Occidentului faŃă de problemele Europei Răsăritene nu trebuie pus doar pe seama unor motive pragmatice, economice, politice sau militare. Începând cu secolul al XVIII:lea, Răsăritul atrage atenŃia tuturor acelor naŃiuni ale Europei care se pretind „civilizate” în primul rând pentru că el oferă un element de contrast, un reper al alterităŃii, aflat la îndemână. Cultura iluministă occidentală poate să î i contureze mai precis propria identitate, poate să definească mai exact ce este „civilizaŃia”, „progresul” sau „RaŃiunea” delimitându:se de Răsărit. Studierea Estului de către cărturarii sau călătorii secolului al XVIII:lea are, a adar, i un rol pedagogic, acela de a evidenŃia o dată în plus superioritatea civilizaŃiei iluministe occidentale. Faptul că Europa de Est era „descoperită” tocmai atunci când Occidentul însu i î i definea vocaŃia universală arată că occidentalii aveau într:adevăr nevoie de acest „sparing partner” imaginar, în procesul lor de afirmare la scară mondială. Mai târziu, la sfâr itul secolului al XIX:lea (ca i în cel următor), când pozitivismul va duce la extrem pretenŃia culturii occidentale de a reprezenta apogeul dezvoltării umanităŃii, lumea colonială pare a lua locul Estului european, ca figură principală a alterităŃii, menită să pună în evidenŃă superioritatea izbitoare a civilizaŃiei Occidentului6. Europa de Est nu a fost însă reprezentată, în primul rând, ca un teritoriu al „sălbăticiei” i al lipsei totale de civilizaŃie, destinat să evidenŃieze printr:un contrast absolut superioritatea valorilor propovăduite de filosofii ilumini ti, pentru că acest rol putea fi interpretat mult mai bine de Orient, de Africa, de populaŃiile „primitive”. Fiind o zonă de tranziŃie între lumea civilizată i cea „barbară”, Estul a constituit, în primul rând, un excelent teren de încercare pentru o serie de experimente care aveau menirea să valideze îndreptăŃirea supremă a civilizaŃiei occidentale. Estul a fost perimetrul unde putea fi testată cu succes capacitatea de difuzare la scară universală a civilizaŃiei occidentale, deoarece aici modelul respectiv era acceptat cu cea mai mare u urinŃă. Uneori, occidentalii ajung să creadă că Europa Răsăriteană poate adăposti chiar anumite experienŃe mai interesante decât cele desfă urate în Occident, datorită caracterului „proaspăt” i genuin al zonei respective. A a se explică interesul lui Voltaire, Diderot sau Rousseau faŃă de reformele Ecaterinei a II:a ori faŃă de constituŃia Poloniei7; convingerea liberalilor francezi de dinainte de 1848 că răsăritenii (ru i, polonezi, români) vor declan a acea revoluŃie regeneratoare de care Occidentul 6 7 Vezi Simona Corlan:Ioan, Inventarea Africii Negre, Cluj, Editura Dacia, 2001. Larry Wolff, Inventarea Europei de Est, Bucure ti, Editura Humanitas, 2000, p. 259:373. 258 SORIN MITU, GEOGRAFII SIMBOLICE DE FRONTIERĂ „obosit” nu mai era capabil8; sau chiar teza leninistă privitoare la izbucnirea revoluŃiei proletare mondiale, care urma să se aprindă tocmai în Rusia înapoiată, i nu în Ńările industrializate din Apus, a a după cum pretindea ortodoxia marxistă. Europa de Est devenea astfel un poligon de încercare pentru acele experimente inspirate de ideile occidentale care nu puteau prinde viaŃă la ele acasă, ci doar pe acest semi:continent imaginar al utopiilor moderate. Această imagine era întreŃinută din ambele părŃi. Estul însu i se autoreprezenta, cu insistenŃă, ca o zonă în care civilizaŃia Occidentului se poate răspândi cu succes. Aici se putea împlini cel mai bine vocaŃia „misionară” a civilizaŃiei occidentale, aici se puteau exersa toate impulsurile sale tutelare, aici putea fi satisfăcută nevoia psihologică de a:l ocroti pe cel slab, de a fi generos i de a te simŃi bine datorită generozităŃii sale. Auto:culpabilizările occidentalilor, frecventele acuzaŃii de egoism i de suficienŃă puteau fi dezamorsate în Est, prin exerciŃiul reconfortant al ajutorării fraŃilor năpăstuiŃi din Răsărit. Avatarurile acestui model de reprezentare născut în Europa iluministă au avut o influenŃă majoră asupra istoriei tuturor regiunilor aflate la răsărit de „Edenul” occidental. Întâlnirile simbolice de la frontiera civilizaŃiei apusene au dat na tere unei constelaŃii de semi:continente imaginare, dintre care cele mai cunoscute sunt Europa Centrală, Europa Răsăriteană i Balcanii. De i, la prima vedere, aceste denumiri fac trimitere la ni te entităŃi geografice foarte concrete, care pot fi identificate cu u urinŃă pe teren, în realitate, mizele principale care se ascund în spatele denumirilor respective sunt de natură ideologică, istorică sau politică. Toate aceste regiuni se caracterizează printr:o „geometrie variabilă”9, toate sunt impregnate de sensuri, valorizări i conotaŃii dintre cele mai diverse, ceea ce evidenŃiază foarte bine caracterul lor „meta:geografic”, de vectori ai unor ideologii i interese geopolitice. Geografiile simbolice de frontieră sunt, în cele din urmă, ni te figuri obligatorii ale imaginaŃiei cartografice, pentru orice civilizaŃie cu pretenŃii hegemonice i aculturante. Ele au menirea de a umple golul dintre noi i ceilalŃi, de a îmblânzi alteritatea, de a face necunoscutul mai suportabil. În concluzie, principala lor funcŃie topografică este aceea de punte de trecere între două extreme construite cultural. 8 9 Catherine Durandin, Révolution à la française ou à la russe. Polonais, Roumaines et Russes au XIXe siècle, Paris, P. U. F., 1989. Formula a fost lansată de Jacques Le Rider, Mitteleuropa, Ia i, Editura Polirom, 1997, p. 15:18. 259 Imaginea maghiarilor la românii ardeleni în contextul revoluŃiei de la 1848–1849 Nicoleta Hegedüs Ideea de revoluŃie la maghiari RevoluŃia de la 1848–1849 a reprezentat un eveniment deosebit de important în istoriografia maghiară, dar i în cea română, stârnind deseori controverse între cele două istoriografii. Interpretările românilor ardeleni i ale maghiarilor asupra revoluŃiei sunt în multe locuri diferite, ceea ce este până la un anumit punct un lucru firesc, întrucât, cu toate că principiile abstracte în numele cărora se pornesc revoluŃiile sunt acelea i, libertate, egalitate, fraternitate, înŃelesul practic dat acestor termeni diferă în funcŃie de aspiraŃiile politice i naŃionale specifice celor două tabere. Acest lucru este valabil mai ales prin faptul că românii i maghiarii au luptat în tabere opuse i influenŃa deseori incon tientă a naŃionalismului determină iscarea unor polemici menite să demonstreze parŃialitatea celuilalt pentru a conferi mai multă legitimitate propriei teorii subiective. Dacă pentru maghiari, evenimentele din 1848–1849 au reprezentat punctul culminant al luptei pentru independenŃă, în viziunea istoricilor români ardeleni din a doua jumătate a secolului al XIX:lea, revoluŃia maghiară a avut mai mult caracterul unei insurecŃii, a unei rebeliuni împotriva puterii legitime, care era dinastia de Habsburg. Iar propria revoluŃie a fost purtată pentru autonomia Transilvaniei, reforme sociale i drepturi politice naŃionale, dar în contextul reafirmării fidelităŃii pentru Casa de Habsburg. Pentru maghiari, du manul era stăpânirea austriacă, însă pentru românii speriaŃi de măsurile maghiarizatoare luate de dieta Ungariei în deceniile premergătoare revoluŃiei, precum i de programul revoluŃionar maghiar, care prevedea uniunea Transilvaniei cu Ungaria fără a garanta drepturi naŃionale pentru nemaghiari, „du manul” erau în i i maghiarii. De aceea, drama trăită de maghiarii care au luptat pentru independenŃă chiar i atunci când deznodământul revoluŃiei se întrevedea a fi în mod sigur nefavorbil lor, nu îi impresionează pe români. Scânteia revoluŃiei a fost aprinsă la Paris, unde lupta pentru lărgirea cadrului democratic a degenerat în violente conflicte de stradă, iar, după cum scria BariŃ, „acel metod al Parisului de a: i câ tiga, ori i numai asigura libertatea a fost apoi imitat i în alte Ńări, după gradul de teptăciunei i al temperamentului popoarelor”1. Maghiarii au înŃeles că s:a ivit contextul european favorabil pentru afirmarea programului lor naŃional. Vestea revoluŃiei din FranŃa găsise spiritele deja încinse în Ungaria, cuprinse de o revoltă mocnindă, întrucât maghiarii erau nemulŃumiŃi de politica absolutistă 1 George BariŃiu, PărŃi alese din istoria Transilvaniei. Pre două sute de ani în urmă, vol. II, Sibiu, Tipografia W. Kraftt, 1890, p. 9. 260 NICOLETA HEGEDÜS, IMAGINEA MAGHIARILOR LA ROMÂNII ARDELENI... austriacă „toată mulŃimea descendenŃilor din curuŃii vechi ai lui Tökölyi i ai lui Francisc Rákóczi, o partidă mare i vigoroasă, care trăia i se nutrea din tradiŃiunile propagate dintr:o generaŃiune în alta cu mare pietate”2. Partida liberală i democratică maghiară, cea care la izbucnirea revoluŃiei franceze reprezenta „opoziŃiunea liberală” din dieta întrunită la Bratislava i care a orchestrat revoluŃia maghiară, condusă fiind de Kossuth, cerea reforme radicale, dar BariŃ îl atenŃionează pe cititor că termenul de „opoziŃiune liberală”, „să se înŃeleagă numai în sensul unguresc, cu totul relativ, iară nu a a cum era el înŃeles în alte Ńări i la alte popoare”3. Prin urmare, liberalismul maghiar este unul fals, el nu corespunde principiilor liberalismului clasic, întrucât este unul puternic impregnat de naŃionalism. Pentru românii ardeleni care î i simŃeau naŃionalitatea în pericol, drepturile i libertăŃile civile nu valorau mai nimic dacă nu le puteau exercita ca români în cadrul statului ungar. Programul revoluŃiei maghiare formulat în 12 puncte i adoptat de către dietă prevedea, printre altele, minister unguresc responsabil, funcŃia de putere executivă supremă pentru palatin în lipsa împăratului, întrunirea anuală a dietei, desfiinŃarea iobăgiei, limba maghiară ca limbă oficială în Ńările Coroanei ungare, libertatea presei i desfiinŃarea cenzurii, unirea Transilvaniei cu Ungaria. Programul prevedea o autonomie largă pentru Ungaria, dar în opinia lui BariŃ punctele prin care se consolidează autonomia au fost menite să pregătească desprinderea totală a Ungariei de Austria, mai ales în condiŃiile în care Kossuth devenise acum cunoscut „nu numai ca orator înfocat, ci i agitator i adversar neîmpăcat al aristocraŃiei conservative, de care fusese maltratat i tiranit”, dar i „urâtoriu al dinastiei”4. Programul revoluŃionar fusese adoptat de dietă concomitent cu mi cările de stradă de la Pesta, organizate de tinerii intelectuali în frunte cu poetul Petıfi. Împăratul Ferdinand al V:lea sancŃionează în aprilie 1848 cererile maghiarilor, bolnav i timorat fiind, i închide dieta, după ce confirmase primul cabinet de mini tri unguresc în frunte cu Battyányi Lajos. Aceasta a fost, în opinia lui Nicolae Cristea, o victorie uria ă a maghiarilor, care obŃinuseră o autonomie incredibil de largă, dar trufia imensă i:a împiedicat pe ace tia să profite de marele succes. Continuarea ostilităŃilor după sancŃionarea de către împărat a revendicărilor revoluŃionare, dar i lipsa unei politici cu adevărat liberale i democratice prin care să atragă naŃionalităŃile de partea lor reprezintă o dovadă a nepriceperii politice a maghiarilor5. Atitudinea românilor faŃă de izbucnirea mi cărilor revoluŃionare de la Pesta i faŃă de programul maghiar a fost una indecisă, BariŃ mărturisind că el însu i a fost pentru o clipă atras de caracterul democratic al majorităŃii punctelor revoluŃionare. De aceea, la început românii nu au fost în mod deschis împotriva uniunii Transilvaniei cu Ungaria6. Indecizia de la început a fost repede abandonată însă, la Adunarea de la Blaj, din 3/15 mai 1848 românii prezentând programul lor revoluŃionar propriu, în care se pronunŃă fideli dinastiei de Habsburg i categoric împotriva uniunii Transilvaniei cu Ungaria, aceasta reprezentând principalul motiv al dezbinării dintre români i maghari7. 2 3 4 5 6 7 Ibidem, p. 11. Ibidem, p. 18:25. Ibidem. Nicolae Cristea, La Ńintă. MeditaŃiune politică, Sibiu, Editura Ases. Cons. Sibiu (Inst. Tip. T. Liviu Albini), 1895, p. 17. T. V. PăcăŃian, Cartea de aur sau luptele politico naŃionale ale românilor de sub coroana ungară, Sibiu, 1901, vol. I, p. 237. Liviu Maior, 1848 1849: români i unguri în revoluŃie, Bucure ti, Editura Enciclopedică, 1998, p. 28:29. 261 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Maghiarii au fost influenŃaŃi în viziunea lor despre revoluŃie de acelea i principii „franceze”, au luptat în numele libertăŃii, dar, în condiŃiile istorico:politice specifice Imperiului Habsburgic, programul lor revoluŃionar, pe lângă latura socială i democratică, a cuprins i o latură naŃională. Românii ardeleni îi învinuiesc pe maghiari de a fi combinat ideile revoluŃionare nobile cu naŃionalismul maghiar i de a fi ignorat aspiraŃiile politice ale naŃionalităŃilor nemaghiare. Egoismul i trufia naŃională sunt responsabile pentru înŃelesul deformat dat de către maghiari egalităŃii, libertăŃii i fraternităŃii. Acestora li se adaugă i dispreŃul faŃă de nemaghiari, pe care maghiarii nu îi cred capabili de o acŃiune politică proprie în vederea apărării naŃionalităŃii lor. Ei cred că dacă românii protestează în faŃa tendinŃelor de maghiarizare, o fac nu datorită pornirii lăuntrice, ci agitaŃiilor ruse ti, austriece sau săse ti. RevoluŃia „dezlănŃuită” RevoluŃia de la 1848–1849, după cum aprecia Liviu Maior, „a deschis o rană greu vindecabilă în ceea ce prive te relaŃiile dintre români i maghiari”8. Acest fapt se datorează lungului ir de violenŃe comise de ambele părŃi. După sancŃionarea de către împărat a cerinŃelor maghiarilor în aprilie 1848, primul guvern responsabil maghiar în frune cu Battyányi Lajos î i începu activitatea. În noul guvern revoluŃionar, Széchenyi era ministrul comunicaŃiilor, Eötvös József era ministrul cultelor i instrucŃiunii publice, Kossuth – ministru al finanŃelor, Deák Ferenc – ministrul justiŃiei. Guvernul a luat măsuri care să pună bazele dezvoltării economice i culturale, a desfiinŃat iobăgia, a limitat privilegiile nobilimii, asigurând însă poziŃia sa dominantă i condiŃiile existenŃei sale economice9. Kossuth a avut, desigur, un rol mult mai bogat decât cel sugerat, la prima vedere, de funcŃia sa oficială. Noul guvern s:a confruntat încă de la început cu rezistenŃa armată a croaŃilor i a sârbilor din Ungaria. Pentru BariŃ, regimul revoluŃionar maghiar era asemănător dictaturii iacobine din 1791–1795, Kossuth i colaboratorii săi devenind „tirani în numele libertăŃii”10. Atanasie andor comentează urmările sancŃionării cererilor revoluŃionare maghiare de către împărat. Odată ce au văzut autonomia largă pe care au primit:o, inclusiv minister propriu responsabil, maghiarii i:au permis libertăŃi „indecente”, „puterea ungurilor ridicătoare urma în Ńară în semn de bucurie purtarea simbolului naŃional maghiar numit cocardă. Atunci deodată terseră ungurii i loteriile, terseră de pe sărărie i peste culoarea neagră:galbenă împărătească, terseră pajura vopsind pe tot locul culoarea naŃională maghiară, ro u, alb, verde, îndatorind pe toŃi următorii, ori de ce naŃiune i religiune, a ridica steag naŃional maghiar pe la turnurile bisericilor...”. NaŃiunilor conlocuitoare care au cerut i ele drepturi naŃionale, Kossuth le:a răspuns că nu cunoa te în Ungaria altă naŃiune în afara celei maghiare i că pentru toŃi locuitorii sunt garantate drepturile liberale11. Ura maghiarilor faŃă de culorile galben: negre habsburgice prime te dimensiuni absurde în relatarea lui Andrei aguna care, 8 9 10 11 Ibidem, p. 408. Paul Ledvai, Ungurii: timp de un mileniu învingători în înfrângeri, Bucure ti, Editura Humanitas, 2007, p. 236. George BariŃiu, op. cit., p. 54. Atanasie andor, „Studiu asupra evenimentelor de peste munŃi din anii 1848:49, cu nararea celor întâmplate în părŃile Aradului”, în Nicolae Boc an, Valeriu Leu, Memorialistica revoluŃiei de la 1848 în Transilvania, Cluj: Napoca, Editura Dacia, 1988, p. 90 262 NICOLETA HEGEDÜS, IMAGINEA MAGHIARILOR LA ROMÂNII ARDELENI... aflându:se la Pesta în perioada iunie:octombrie 1848, a avut multe de suferit din partea unor „capete exaltate ungure ti” pentru că a cumpărat catifea neagră pentru un epitrafir i omofor arhieresc i pentru căptu eală mătase galbenă i borturi de aur. Toate acestea predându:le unui croitor, „a ie it veste la Pesta că eu fac pentru generalul Jellacici o mantauă neagră:galbenă. Vestea aceasta falsă i schimonosită s:a lăŃit în tot ora ul, pentru care multe neplăceri am avut până când mi:am succes a desluji treaba”12. BariŃ a făcut parte din delegaŃia însărcinată de către Adunarea de la Blaj să înainteze PetiŃia NaŃională dietei de la Cluj. DelegaŃia intră la sfâr tul lunii mai în capitala Transilvaniei i găse te piaŃa „îmbrăcată în sute de tricolori înscrise cu Unió i altele cu Unió vagy halál... A a dară terorismul cel golan i cel mai neru inat ne căzu în ochi îndată la prima intrare în capitala Ńării”13. Dieta a fost deschisă de generalul austriac Puchner, ef al trupelor din Transilvania. Pentru prima dată, ca semn al schimbărilor aduse de revoluŃie, mesajul tronului este rostit în limba maghiară. Generalul Puchner nu vorbea această limbă, de aceea cuvântarea a avut loc într:o maghiară cam stâlcită, dar, cu toate acestea, a stârnit aplauze furtunoase în sală, ceea ce îl determină pe BariŃ să afirme că „acei vreo 200 de români care erau i ei martori ai acelei scene puteau să înveŃe foarte mult dintr:însa ce însemnează a fi un public întreg fanatizat de limba i naŃionalitatea sa”14. Patriotismul maghiar merită să fie admirat i considerat exemplar, cu toate că el duce, în opinia românilor ardeleni, la ovinism. BariŃ prive te problema uniunii ca expresie a fanatismului revoluŃionar, întrucât tinerii înflăcăraŃi, dar i unii dintre cei mai în vârstă nu au con tientizat că acest act înseamnă moartea Transilvaniei i este deosebit de periculos pentru naŃionalităŃile nemaghiare de aici, care riscă să î i piardă însă i fiinŃa lor naŃională în faŃa maghiarizării forŃate, predicată de radicalii maghiari. Ursitorii uniunii sunt aceea i aristocraŃi de o trufie nemărginită, care cred că au dreptul să calce în picioare celelalte naŃionalităŃi i să decidă soarta Ńării în numele lor, fără să le asculte opŃiunile. După votarea uniunii, au avut loc alegeri pentru dieta Ungariei, pe baza unei legi electorale care menŃine un cens încă foarte ridicat i care era i mai restrictivă în Transilvania15. Atanasie andor vorbe te despre eforturile depuse de ungurii din Transilvania în vederea împiedicării alegerii de deputaŃi de altă naŃionalitate chiar i în locurile unde populaŃia era majoritar nemaghiară. Astfel, un alegător maghiar alegea de mai multe ori sau îi minŃeau pe români că scopul real al conscrierilor pentru alegerea de deputaŃi era ca cei conscri i să fie înrolaŃi în armată sau să fie constrân i să plătească dări îndoite i întreite, uneori se foloseau chiar de ameninŃarea cu arme, cu bătăi etc. A a înŃelegeau maghiarii asigurarea de drepturi civile pentru toŃi locuitorii Ungariei16. Maghiarii nu au ezitat să profite de situaŃia delicată în care se afla Imperiul Habsburgic în primăvara anului 1848 i s:au bucurat fără reŃineri de marea autonomie obŃinută: „Ungurii pentru clătinarea bilanŃului în guvernare prin Kossuth ocazionată, 12 13 14 15 16 Andrei aguna, „Memorii”, în Nicolae Boc an, Valeriu Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, Cluj:Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 165:171. George BariŃiu, op. cit., p. 136. Ibidem, p. 146:147. Despre desfă urarea acestor alegeri vezi Liviu Maior, op. cit., p. 145:166. Atanasie andor, op. cit., p. 82:83. 263 IDENTITATE I ALTERITATE 5 lăudându:se că aceia au urmat fără un pic de vărsare de sânge, se bucurau i mai că: i ie eau din fire câ tigând naŃiunea maghiară astfel de glorioasă mărime. Toate altele naŃiuni, afară de ovrei, nu simpatizau cu aceste înnoituri având mare frică de urmări rele pentru dânsele...”17. Maghiarii au trecut la înarmare i la crearea de gărzi naŃionale pentru a: i putea apăra realizările faŃă de toŃi contestatarii, dar mulŃi lideri ai nemaghiarilor par a fi dibuit adevăratul scop al înarmării, obŃinerea independenŃei. Chiar i în această primă fază a revoluŃiei, memoriali tii menŃionează cruzimile săvâr ite de maghiari asupra românilor. Astfel, Atanasie andor relatează în memoriile sale modul în care maghiarii i:au tratat pe români după Adunarea de la Blaj. Pe lângă faptul că scriau în gazete numai injurii i hule la adresa românilor, „trimiteau pe secuii lor ca tirani asupra românilor, dând cu adevărat dovezi destule că sunt rămă iŃe de barbari, iar că grozăviile ce făceau cu românii, bătrâni, tineri, bărbăŃi, muieri, fete, prunci în public i pe ascuns, trec omului peste toată putinŃa de a i le putea în ira”. În dietă, unii deputaŃi români au avut curajul să ridice vocea împotriva tiraniilor la care sunt supu i românii, mai ales în Transilvania. „Ungurii aroganŃi, umflaŃi în mărimea sa, nu dădeau auz acestor plânsori, căci ce făceau secuii i alŃi maghiari era de după voinŃa lor, ca să se înfrice românii”18. Ioan Ciurileanu, fost tribun în armata lui Avram Iancu, vorbe te i el despre persecutarea românilor participanŃi la „marea adunare”: „au înfiinŃat tribunale marŃiale în toate districtele i fără nicio vină spânzurau pe românii care luaseră parte la adunarea din Câmpul LibertăŃii din Blaj i mai cu seamă pe toŃi ce tiau cât de puŃină carte, începând cu băieŃii de coală de la 15 ani în sus. În Cluj nu trecea zi în care să nu fie spânzurat câte un român”19. ViolenŃele comise de maghiari în timpul revoluŃiei reprezintă unul dintre principalele elemente ale discursului memorialistic românesc din Transilvania referitor la revoluŃie. O dată cu izbucnirea conflictului armat deschis dintre maghiari i austrieci, în toamna anului 1848, revoluŃia maghiară se transformă în luptă pentru independenŃă. Maghiarii au cerut de la împărat aprobarea înfiinŃării de noi trupe pentru a face faŃă sârbilor i mai ales croaŃilor, care s:au ridicat cu arme împotriva revoluŃiei maghiare. Împăratul refuză, stârnind nemulŃumirea maghiarilor i prin repunerea în funcŃie a generalului Jellacici, degradat înainte în urma cererii ministrului de război ungar. Palatinul Iosif demisionează i părăse te Ungaria, iar generalul Lamberg este numit ef al trupelor de aici, fără ca guvernul maghiar să: i dea acordul. El este ucis pe podul dintre Buda i Pesta, în timp ce se îndrepta cu trăsura spre dieta ungară din Pesta pentru a: i prezenta numirea. Uciderea generalului Lamberg este prezentată de către istoricii români ardeleni ca o nouă dovadă a fanatismului revoluŃionar. BariŃ arată că toate aceste măsuri autoritare ale împăratului i:au ofensat pe revoluŃionarii radicali maghiari, întrucât „numai orbul nu putea vedea” că încă de la începutul revoluŃiei, scopul lor secret era obŃinerea independenŃei depline. Ceea ce a urmat este comparabil, potrivit lui BariŃ, cu evenimentele din FranŃa anilor 1792–1793. Palatinul fugar Iosif, precum i generalul Lamberg sunt numiŃi de Kossuth i acoliŃii săi trădători de patrie. „CâŃiva oratori i mai presus de tot Ludovic Kossuth, se tiură 17 18 19 Ibidem, p. 86. Ibidem, p. 89:91. Ioan Ciurileanu, Fragmente istorice din anii 1848 1849, în Nicolae Boc an, Valeriu Leu, Memorialistica revoluŃiei de la 1848 în Transilvania, p. 216. 264 NICOLETA HEGEDÜS, IMAGINEA MAGHIARILOR LA ROMÂNII ARDELENI... folosi de ocaziune spre a înfuria spiritele i a le prepara pentru atrocităŃile sălbatice, prin care se înfige stigma infamiei pe fruntea unui popor. Anume din cuvintele unor deputaŃi a lipsit numai ca să zică limpede: mergeŃi i:l înjungheaŃi sau îl împu caŃi”20. Astfel, Kossuth i alŃi radicali sunt făcuŃi direct responsabili pentru lin area generalului Lamberg. Secuiul Kolosi György a intrat în Camera DeputaŃilor cu sabia plină de sângele generalului în mână. La văzul acestei grozăvii, pe cei mai mulŃi deputaŃi „îi apucară fiorii reci i frica de urmările cele mai tragice, care apoi au i venit ...”. Contele Széchenyi i:a pierdut minŃile i s:a aruncat în Dunăre, iar după ce fu scos, a avut o nouă tentativă de sinucidere, iar baronul Wesselényi, „acel om care în toată viaŃa sa propagase la tinerime numai ură i nesupunere, nemaicrezându:se nici el însu i sigur de viaŃa sa în Budapesta cu Kossuth i cu ceilalŃi revoluŃionari ...”, a luat calea exilului21. Guvernul revoluŃionar a demisionat i, întocmai ca în FranŃa, Camera DeputaŃilor nu a a teptat formarea unuia nou, ci a numit un Comitet de Apărare a Patriei, în frunte cu Kossuth22. Desele paralele făcute între revoluŃia maghiară i faza radicală a revoluŃiei franceze demonstrează convigerea lui BariŃ în ceea ce privi te caracterul radical al mi cării maghiarilor, care, la fel ca Robespierre i acoliŃii săi, au înŃeles să scalde principiile libertăŃii i egalităŃii în sânge i să comită în numele acestor idei mari cele mai crude atrocităŃi. RevoluŃia maghiară este comparabilă cu „marea” revoluŃie franceză din 1789–1795 numai în ceea ce prive te violenŃa i denaturarea principiilor de bază, ceea ce derivă din obiceiul maghiarilor de a imprima un caracter „maghiar” celor mai multe principii i valori general umane. O dată cu izbucnirea conflictului armat deschis între Viena i maghiari, românii decid să lupte alături de austrieci împotriva maghiarilor. Memoriali tii români ai revoluŃiei imortalizează lungul ir al violenŃelor, frica i fuga din faŃa adversarilor, dramele trăite de cei care i:au pierdut membrii ai familiei, locuinŃele jefuite i arse etc. În acest context, imaginea maghiarului ca du man nu putea fi decât una negativă. Maghiarii dau dovadă de „terorism varvaricesc”23, sunt „beŃi de sânge omenesc”, au „... mâini varvare i inimi mai varvare ca strămo ii lor hunii...”. „Gemea Ardealul de la o confine la alta de temerea zbiciului lui Dumnezeu, care ardea i nimicea ca turcii i tătarii orice le sta în cale i de această temere debuia să tremurăm i noi pe la Deva ca ceia ce stam în calea tempestăŃii fără de cel mai micuŃ scut”24. Maghiarii prădau „mai ceva ca turcii”25. Referirile la originea barbară a maghiarilor, la strămo ii huni sunt foarte dese în memorialistică. ViolenŃa, „sălbăticia” sunt caracteristici mo tenite de maghiari de la strămo ii lor huni, cei mai sălbatici dintre barbari. Maghiarii sunt comparabili prin jafurile lor chiar cu turcii i tătarii. În contextul violenŃelor revoluŃiei, stereotipul originii hunice, tradusă prin sălbăticie, este prezent cu o insistenŃă deosebită. ViolenŃele românilor sunt menŃionate i ele, dar î i găsesc de fiecare dată 20 21 22 23 24 25 George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 223:224. Ibidem. Ibidem. Petru Moldovan, „În anul 1848”, în Nicolae Boc an, Valeriu Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 95:113. Sava Popovici Săvoiu, „Memorii”, în N. Boc an, V. Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 173:268. tefan Branea, „Cronica evenimentelor din anii 1848:1849, scrisă de protopopul greco:ortodox tefan Branea din comuna Maierău”, în N. Boc an, V. Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 273. 265 IDENTITATE I ALTERITATE 5 justificarea în dreptul de replică la atrocităŃile maghiarilor. ViolenŃa maghiarilor este uneori pusă în antiteză cu bunătatea i altruismul românilor. Astfel, Petru Moldovan, după ce relatează omorurile i jafurile ce le comiseră maghiarii la intrarea în Zarand, subliniază că românii, atunci când au luat prizonieri pe maghiarii din Brad, nu fuseseră „cu a a inimă tirană” să:i omoare pe ace tia26. BariŃ vorbe te i el despre „...setea de sânge românesc i terorismul plebei vagabunde conduse de aristocraŃi ca Bethlen, Gyarmathi i alŃi câŃiva imitatori ai lui Marat, Danton, Robbespierre, St. Just...”27. În contextul evocării violenŃelor revoluŃiei, din relatările istoricilor i memoriali tilor se desprinde un portret negativ al secuilor. Principala lor trăsătură este „sălbăticia”, ameninŃarea cu secuii este suficientă pentru a:i îngrozi pe români. BariŃ subliniază că acel Kolosi care l:a ucis pe generalul Lamberg era secui. Adunarea secuilor de la Agyagfalva, din 15 octombrie 1848 este pusă în opoziŃie cu Adunarea românilor de la Blaj. Pe când românii s:au reîntors pa nic la casele lor după adunare, secuii, întărâtaŃi de trimisul lui Kossuth, Berzenczei Ladislaus, s:au constituit în brigăzi i au devastat i jefuit câteva sate române ti, inclusiv Reghinul, iar după jaf, o parte din ei, în loc să: i continue angajamentul militar, s:au întors cu prăzile acasă28. Secuii se pricep la omoruri, jafuri i arderi, dar dau dovadă de la itate în condiŃiile în care le sunt solicitate calităŃi militare29. Ioan RaŃiu relatează comportamentul barbar al secuilor în Turda. Pe lângă sălbăticie, secuii sunt caracterizaŃi i prin gândire greoaie. RaŃiu îi compară cu „fiarele”30. De altfel, BariŃ arată că acel complicat sistem de organizare a mi cării revoluŃionare secrete conceput de Kossuth în exilul său din Londra în anii ce au urmat revoluŃiei (cu membrii mi cării împărŃiŃi în an, luni, săptămâni, zile, ore, minute, secunde) a fost deconspirat în Transilvania de către guvernatorul Schwarzenberg tot cu ajutorul secuilor, care, „pe lângă ce le place să audă i să spună monstruozităŃi, apoi dân ii erau mult mai simpli decât să înŃeleagă o sistemă atât de complicată pentru ei”31. La 11 septembrie 1848, generalul Jellacici a pornit cu trupe ce purtau culorile galben:negre ale Habsburgilor pentru a cuceri Pesta. În octombrie, au avut loc la Viena noi tulburări stradale, iar ministrul de război Latour este ucis. Mi carea revoluŃionară este înecată în sânge de către trupele conduse de generalul Windischgrätz, în condiŃiile în care austriecii recapătă controlul în Italia de Nord. La 2 decembrie, împăratul Ferdinand renunŃă la tron în favoarea nepotului său, Franz Joseph, pe care maghiarii refuză să îl recunoască drept rege al lor. Astfel, în decembrie, trupele austriece, al căror comandant suprem era Windischgrätz, atacă Ungaria din toate părŃile. În ianuarie 1849, Pesta este ocupată i Kossuth, împreună cu o serie de deputaŃi i funcŃionari, fuge la DebreŃin32. În septembrie:octombrie 1848, după ce comandantul trupelor din Transilvania, generalul Puchner, ordonă dezarmarea maghiarilor i nesupunerea faŃă de ministerul 26 27 28 29 30 31 32 Petru Moldovan, op. cit., p. 102. George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 263. Ibidem, p. 281. Atanasie andor, op. cit., p. 100:122. Ioan RaŃiu, „Însemnări”, în N. Boc an, V. Leu, Memorialistica revoluŃiei de la 1848 din Transilvania, p. 174:177. George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 720. Paul Lendvai, op. cit., p. 240:245. 266 NICOLETA HEGEDÜS, IMAGINEA MAGHIARILOR LA ROMÂNII ARDELENI... ungar, războiul civil izbucne te i aici. Trupele imperiale obŃin victoria de la Târgu Mure i ocupă Clujul, dar, după opinia lui BariŃ, au făcut o imensă gre eală staŃionând aici, maghiarii primind astfel răgaz să se replieze i să a tepte venirea trupelor conduse de Iosif Bem în ajutor, acesta reu ind să recucerească până în martie 1849 aproape toată Transilvania. În aceea i lună, trupele austriece i cele ruse ti chemate în ajutor de împăratul Franz Joseph, se retrag în Muntenia, iar maghiarii, numiŃi de BariŃ insurgenŃi, preiau conducerea Transilvaniei33. Este semnificativ modul în care descrie BariŃ stăpânirea de patru luni a insurgenŃilor asupra Ardealului : „Parola lui Bem a fost amnistia, a lui Csányi34 graŃia suverană, dictată de o trufie cum ar fi fost a Romei omnipotente în epoca lui Sulla, ori din a Triumviratului. Parola insurgenŃilor din Transilvania fusese de la început exterminarea sau încai mic orarea numărului românilor până la o sumă minimă. Cu excepŃiune de MunŃii Apuseni, poporul românesc întreg era dezarmat. A omorî oameni nearmaŃi, nejudecaŃi, neconvin i de vreo crimă capitală, numai prin statariu în 12 ore, i nici chiar cu statariu, ci la moment, în casă, în curte, în câmp, la drum, în piaŃa publică, este o crimă înfierată ca infamă de către toate popoarele civilizate, antice i moderne, crimă de bandiŃi poltroni”35. Maghiarii, prin persecuŃiile i atrocităŃile comise asupra românilor, au dat dovadă, i în opinia lui BariŃ, de supravieŃuirea unor rămă iŃe barbare în modul lor de a fi. Bem, de i adversar al românilor, este stimat pentru vitejia i mai ales pentru umanitatea cu care a declarat amnistia după reocuparea Transilvaniei. Comisarul maghiar Csányi în schimb, a hotărât să:i pedepsească pe români în mod barbar, prin tribunalele de sânge. În prima parte a memoriilor sale referitoare la revoluŃie, Alexandru Roman precizează motivele pentru care românii au fost împotriva maghiarilor în timpul revoluŃiei: cruzimea acestora, torturile i jafurile secuilor, politica duplicitară a guvernului maghiar care urmărea de fapt despoierea românilor de toate drepturile, abuzurile proprietarilor de pământ asupra iobagilor, excluderea românilor de la luarea hotărârilor privitoare i la soarta lor36. BariŃ precizează că românii au decis să ridice armele împotriva revoluŃiei maghiare nu pentru că îi urau pe ace tia, românilor le erau du mani doar unii dintre maghiari, i anume marii proprietari de pământ, precum i cei care deŃineau frâiele politice ale Ńării, căci „... propriul popor unguresc rural din comitate, peste tot pe unde locuiau amestecaŃi sau învecinaŃi cu românii, s:au avut bine unul cu altul totdeauna, chiar i până în acestea zile de criză; iară oră enii maghiari cu familii, oricât să fi fost fanatizaŃi de către a a:numita inteligenŃie a lor, vedeau bine că ei fără concursul românilor în toate înŃelesurile vieŃii fizice nici câte o lună de zile nu pot să subziste pe la ora e, a a un război civil pentru dân ii era o ruină sigură. Numai aristocraŃia era poporului nostru românesc nesuferită, însă i aceea cu multe excepŃiuni. Proletariatul cărturarilor maghiari i mare mulŃime de existenŃă catilinarie cu averi risipite, ace tia au fost elementul cel mai blestemat al războiului”37. De altfel, 33 34 35 36 37 George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 288:389. Ladislau Csányi a fost comisarul revoluŃionar trimis de Kossuth în Transilvania după recucerirea acesteia de către maghiari. George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 492. Alexandru Roman, „Reprivire scurtă la lupta dintre români i maghiari sub decursul revoluŃiunii dintre anii 1848:1849”, în N. Boc an, V. Leu, Memorialistica revoluŃiei de la 1848 în Transilvania, p. 184:188. George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 288. 267 IDENTITATE I ALTERITATE 5 românilor „fumurile aristocratice nu le:ar fi făcut nicio durere de cap”, căci ele au exista i încă mai există i în FranŃa, Anglia, Prusia, nu numai în Ungaria. Îi deranjează însă că „aristocraŃia maghiară se cramponează în privilegiile ei feudale i se crede stăpân atotputernic asupra pământului i oamenilor” i îi denigrează pe români în cele mai urâte feluri (tâlhari, criminali, hoŃi, „popor venetic”, „adunătură din alte Ńări”)38. DispreŃul arătat de maghiari faŃă de români este, i în opinia lui Grigorie Moldovan, una dintre cauzele pentru care românii au fost la 1848 împotriva maghiarilor. Filomaghiar fiind, Grigorie Moldovan este de părere că maghiarii au dreptate atunci când îi consideră pe români trădători de patrie prin conduita lor de la 1848, dar subliniază, totodată, că acest comportament se justifică prin atitudinea dispreŃuitoare pe care maghiarii au manifestat:o de secole la adresa românilor. Maghiarii au făcut o mare gre eală tactică atunci când nu au tiut să: i apropie naŃionalităŃile nemaghiare din Ungaria i să:i câ tige de partea lor printr:o politică mai înŃeleaptă39. ExistenŃa unor relaŃii cordiale între românii i maghiarii din satele în care trăiau amestecaŃi chiar i în timpul revoluŃiei este afirmată i în memorialistică. Astfel, după cum reiese din amintirile Mariei Sutu, care locuia în ard (în apropiere de Târgu Mure ), secuii au dat dovadă de „nemilos vandalism” atunci când se aflau în trecere prin acest sat i au schingiuit i măcelărit cumplit câŃiva tribuni i preoŃi români în centrul O orheiului. Dar în satul ard, locuit de secui i români, s:au protejat reciproc unii pe alŃii, când în faŃa maghiarilor i secuilor, când în faŃa românilor i ru ilor40. Altă cauză pentru care românii i maghiarii au fost adversari la 1848 este antidinasticismul maghiarilor, care prime te uneori dimensiuni absurde. Astfel, preotul Ioan Dragomir poveste te în memoriile sale referitoare la revoluŃie despre admonestarea cantorului său, care a îndrăznit să pomenească în cântarea sa pe Împăratul, măcar că era vorba de Împăratul Ceresc41. Vasile Mangra, într:o lucrare scrisă în 1918 i menită să demonstreze colaborarea dintre maghiari i românii ardeleni în diverse momente de:a lungul istoriei, arată că nu toŃi românii au fost împotriva maghiarilor la 1848, căci cei din Ungaria au fost de partea lui Kossuth, numai românii din Transilvania au ridicat armele împotriva lui42. i Grigorie Moldovan face diferenŃa între românii din Transilvania i cei din părŃile ungurene în ceea ce prive te atitudinea lor faŃă de maghiari. Românii din părŃile ungurene nu sunt atât de vehemenŃi împotriva maghiarilor, dar nici dispreŃul maghiarilor faŃă de români nu este la fel de manifest ca în Transilvania43. Papiu Ilarian arăta că, în Cri ana, marea majoritate a inteligenŃei române ti s:a lăsat ungurită, iar în zona Timi ului, numai Eftimie Murgu s:a opus ungurismului înainte de 184844. RevoluŃia maghiară culminează cu proclamarea independenŃei Ungariei, la 14 aprilie 1849, după ce constituŃia octroată din martie 1849 lua Ungariei vechile ei drepturi i îi refuza pretenŃiile asupra CroaŃiei:Slavoniei, DalmaŃei i Transilvaniei. 38 39 40 41 42 43 44 Ibidem, p. 64:67. Moldován Gergely, Magyarok, Románok, Kolozsvár, 1894, p. 8:10. Gr. Maior, „Amintiri din revoluŃiunea anului 1848 în Transilvania narate de Maria Sutu”, în N. Boc an, V. Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 431:442. Ioan Dragomir, „Însemnări”, în N. Boc an, V. Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 139:145. Vasile Mangra, Magyarok és románok, Nagyszeben, 1918, p. 14. Moldován, Gergely, op. cit., p. 33. Al. Papiu Ilarian, Istoria românilor în Dacia Superioară, Viena, 1852,. vol. II, p. 128:129. 268 NICOLETA HEGEDÜS, IMAGINEA MAGHIARILOR LA ROMÂNII ARDELENI... Maghiarii detronaseră dinastia „cu mult entuziasm i mare însufleŃire patriotică, dar cu slab rezultat practic”45. Legea prin care se proclamă independenŃa este votată de dieta naŃională, iar Kossuth este numit guvernator al Ungariei. tefan Branea condamnă modul în care maghiarii s:au dezlănŃuit acum fără nicio jenă în răspândirea de injurii la adresa dinastiei i în declaraŃii du mănoase la adresa naŃionalităŃilor nemaghiare din Ungaria: „acum era lumea ungurească, magyar köztársaság”, „acum ca republicani i:au pus pe Kossuth Lajos dictator prezident al Republicii. Să fi văzut i auzit câte cântece, că împăratul e bitang, că mumă:sa e curvă. Câte cuvinte i cântece să piară toate naŃiile i numai cea maghiară să rămână”46. Tot în aprilie 1849 au început negocierile între maghiari i românii din MunŃii Apuseni, condu i de Avram Iancu. Negocierile au fost iniŃiate de Kossuth, care l:a trimis pe deputatul român Ioan Drago pentru a negocia cu frunta ii românilor din munŃi condiŃiile păcii. După o consfătuire între prefecŃi (la care Axente s:a declarat de la început împotriva tratativelor pentru că nu avea încredere în maghiari), se hotăre te acceptarea negocierilor. Cele două părŃi se întâlnesc la Mihăileni. Drago aduce la cuno tinŃa românilor detronarea dinastiei i proclamarea independenŃei i cere de la ei, în numele guvernatorului Kossuth, să depună armele. Românii cer un armistiŃiu care să le permită să delibereze asupra propunerii maghiarilor. Drago pleacă la DebreŃin pentru a cere de la Kossuth împuternicirea de a încheia armistiŃiul i pentru a preciza condiŃiile acestuia. Pe 3 mai, Drago se întoarce la Abrud cu condiŃiile păcii. În 5 mai, la Câmpeni, se Ńine o adunare în care Drago aduce la cuno tinŃa românilor condiŃiile păcii, dar nu reu e te să impresioneze poporul. Dar deja în 6 mai ajunge la Abrud tirea că Hatvani se îndreaptă cu armata spre această localitate. Iancu î i manifestă nedumerirea, dar Drago jură că nu a tiut nimic despre aceste planuri ale maghiarilor. La auzul apropierii trupelor maghiare conduse de Hatvani, Iancu pleacă cu soldaŃii săi la Câmpeni, dar prefecŃii Dobra i Buteanu rămân în Abrud i cad prizonieri maghiarilor. Românii reu esc să respingă două atacuri ale maghiarilor, care sunt nevoiŃi să se retragă din munŃi cu pierderi semnificative47. Acest episod este prezentat de românii ardeleni ca o nouă dovadă a caracterului dublicitar al lui Kossuth, care nu a ezitat să recurgă la o în elăciune atât de crudă. Alexandru Roman caracterizează acest episod drept „crâncenă în elăciune”, „perfidie neauzită”48. Românii au avut neplăcuta ocazie de a se convinge o dată în plus de „perfidia maghiară”49. Deputatul român Drago este disculpat, în general fiind acceptat faptul că nu a tiut într:adevăr despre planurile secrete ale maghiarilor. Cu toate acestea a fost ucis cu cruzime de către românii din munŃi. Pentru români a devenit clar că planul lui Kossuth a fost, încă de la început, acela de a recurge la o în elăciune pentru al învinge pe Iancu, întrucât nu a reu it să îi supună pe românii din munŃi prin luptă dreaptă. Kossuth a dat dovadă de politică duplicitară încă la începutul revoluŃiei, când, în încercarea de a preveni opoziŃia croaŃilor faŃă de revoluŃia maghiară, a promis recunoa terea naŃionalităŃii croate, după ce cu câŃiva ani înainte declarase cu trufie în 45 46 47 48 49 T. V. PăcăŃian, op. cit., vol. I, p. 549 tefan Branea, op. cit., p. 284:285. T.V. PăcăŃian, op. cit., vol. I, p. 571:578. Al. Roman, op. cit., p. 192:193. George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 526 i urm. 269 IDENTITATE I ALTERITATE 5 dietă că nu recunoa te existenŃa unei CroaŃii pe harta Ungariei. Însă, Kossuth nu a reu it să:i păcălească pe croaŃi, cum nu a reu it să:i în ele nici pe români50. Kossuth este, pentru românii ardeleni, cea mai importantă personalitate a revo: luŃiei maghiare. Pe măsură ce revoluŃia se radicalizează, el este numit „dictator”51, „Înaltul împărat oficial”52. SusŃinătorii lui Kossuth sunt numiŃi „ultri ti”53, „maghiari exaltaŃi”54. El rămâne simbolul radicalismului revoluŃiei, al antidinasticismului dar i al ovinismului maghiar. Kossuth i oamenii săi sunt comparabili, în opinia lui BariŃ, cu iacobinii francezi care au rămas în istorie prin denaturarea principiilor atât de generoase ale revoluŃiei franceze. i pentru Alexandru Roman, maghiarii care i:au denigrat pe români imediat după revoluŃie, erau demagogi pe lângă care „Robespierre i alŃi neoameni pierd din renume”55. În iulie 1849, generalii Paskievici, Haynau i Jellacici i:au împresurat pe maghiari din toate părŃile, silindu:i să se retragă în sud:estul Ńării. Trupele austro:ruse ti au reînceput ofensiva i în Transilvania. După două mari bătălii pierdute de maghiari la Szeged i la Timi oara, Kossuth ia drumul exilului, folosindu:se de pa apoarte false, după ce i:a transmis întreaga putere generalului Görgey56. Acesta s:a predat generalului rus Paskievici în 13 august 1849, la iria, lângă Arad. În ceea ce prive te atitudinea maghiarilor în faŃa ru ilor, memoriali tii români au păreri contradictorii. Unii vorbesc despre la itatea cu care fugeau din faŃa trupelor ruse („Ungurii politico i/Au fost atunci i frico i”57), alŃii vorbesc despre bravura lor58. Exemple de mândrie i patriotism se înregistrează printre maghiari i în momentul tragic al înfrângerii. Nevoit să se predea ru ilor, un husar maghiar preferă să se împu te, ignorându: i colegii care î i predau armele59. Unii maghiari refuză să creadă că lupta se sfâr ise i, împin i de mândria naŃională, dar i de disperare, plăsmuiesc scenarii fantastice despre reîntoarcerea lui Kossuth, care va schimba din nou mersul lucrurilor în favoarea maghiarilor. Asemenea „fantasmagorii” nu pot fi privite decât cu ironie de către români: „Superbia sau mândria cea cumplită a fraŃilor maghiari î i ajunsă culmea mai ales după ce căzură Budapesta la rebeli i cu cât se apropiară finea lor, cu atât erau mai înfuriaŃi i sălbatici ... . Era în ajunul căderii, muscalii i moŃii după u ă i totu i ei nu scădea nici pe un moment din mândria cea cumplită a lor. Căzură ca vai de ei, fiind constrân i a capitula i totu i mai avură curaj a se făli cu turcii i tătarii visaŃi că le vine într:ajutor i că Bem merge înaintea lor ca să le lumineze planul cum să bată pe ru i, pe austrieci, pe români i pe croato:sârbi, să blocheze cetăŃile sau să le ia cu asalt i în acest chip să facă o Ungarie Mare pân la Marea Neagră i întâlnindu:se cu polonii i fiind ajutaŃi la competarea regatului maghiar, să le dea revan ă la întemeierea 50 51 52 53 54 55 56 57 58 59 Al. Papiu Ilarian, op. cit., p. 26. Sava Popovici Săvoiu, op. cit., p. 233, 242. Ioan Dragomir, op. cit., p. 140. Atanasie andor, op. cit., p. 125. Partenie Gruescu, „Evenimentele anului 1848 i 1849 prin Ńinutul Făgetului”, în N. Boc an, V. Leu, Memorialistica revoluŃiei de la 1848 în Transilvania, p. 138:151. Al. Roman, op. cit., p. 193. Paul Lendvai, op. cit., pp. 249:250. Nestor Socaciu, „Epistolă a necazurilor i istoria timpurilor trecute”, în N. Boc an, V. Leu, Memorialistica revoluŃiei de la 1848 în Transilvania, p. 204. Sava Popovici Săvoiu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 247. Ibidem, p. 249. 270 NICOLETA HEGEDÜS, IMAGINEA MAGHIARILOR LA ROMÂNII ARDELENI... regatului polon, iară pe muscali să:i alunge din Europa, ca să mai Ńină i ei pe vreo câteva secoli inspecŃiunea în Siberia. O mie i una de nopŃi era o bagatelă în confront cu imaginaŃiunile cele cumplite ale ungurilor, mai înainte exaltaŃi, iară acum disperaŃi”60. Înfrângerea maghiarilor pare a fi la BariŃ singurul deznodământ posibil pentru revoluŃie, umilinŃa în faŃa ru ilor fiind o pedeapsă dreaptă pentru maghiarii care au fost atât de trufa i încât să creadă că au dreptul i puterea necesară pentru a modifica harta Europei: „Într:adevăr Ungaria fu trântită la picioarele împăratului Rusiei... Ungurii au fost umiliŃi în înŃeles european a a precum o mai păŃiseră i precum se poate prea u or ca să o mai păŃea de câte ori î i vor mai aroga ei dreptul i puterea de a schimba vreo parte esenŃială din sistema staturilor Europei i în cazul dat de a răsturna o monarhie a cărei existenŃia o afla necesară cele mai de frunte staturi din această parte a lumii”61. Urmările revoluŃiei Represiunile austriecilor după înfrângerea maghiarilor au fost dure. Generalul Haynau, însărcinat să pună în practică aceste represiuni, a înfiinŃat în Ungaria i Transilvania tribunale de sânge care au condamnat la moarte i la închisoare numero i patrioŃi civili i militari. Se apreciază că circa două mii de oameni au fost judecaŃi, dintre care circa cinci sute de ofiŃeri ai armatei (dintre care 24 de generali). Aproximativ 40 de ofiŃeri au fost executaŃi, iar închisorile au fost supraaglomerate cu deŃinuŃii politici62. BariŃ consideră aceste pedepse cumplite dar necesare, dată fiind violenŃa deosebită a revoluŃionarilor: „Fioroase sunt sentinŃele de moarte i mai tot a a producătoare de doliu cele care dictează închisori pe serii de ani; dară când vei pune în cealaltă cumpănă morŃile atâtor zeci de mii dintre fiii patriei tra i la măcel prin o partidă care se bucurase de toate bunătăŃile Ńării i provocase vărsare de sânge mai mult numai de îmbuibată, din trufie i ambiŃiune de artă, atunci e ti silit să nume ti chiar fără voie necesitatea represaliilor mai ales când răzbunarea ajunge pe autorii vărsărilor de sânge, anume pe cei din Ungaria, cari nu avuseră nicio trebuinŃă de a se scula în contra dinastiei, nici a lucra pentru spargerea monarhiei de la care dân ii avuseră toate bunătăŃile pământe ti. Nemesis i:a ajuns”63. RevoluŃia maghiarilor a fost, în opinia lui BariŃ, o în iruire de violenŃe cumplite comise în mod inutil de maghiarii trufa i i egoi ti, care nu s:au mulŃumit cu numeroasele privilegii de care se bucurau în cadrul Imperiului Habsburgic. BariŃ pare aici foarte conservator, dar el condamnă revoluŃia maghiară pentru că o identifică cu violenŃele comise, cu abuzurile i persecutările la care i el însu i fusese supus ca participant. BariŃ, după cum reiese din alte scrieri ale sale, a privit, ca, de altfel majoritatea intelectualilor români, cu bunăvoinŃă ideea de revoluŃie, sub influenŃa ideologiei romantice. RevoluŃia a fost percepută i ca un context favorabil pentru afirmarea luptei pentru drepturi naŃionale. 60 61 62 63 Ibidem, p. 253:254. George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 612:613. Paul Lendvai, op. cit., p. 251:252. George BariŃiu, op. cit., vol. II, p. 641. 271 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Dar BariŃ condamnă în mod consecvent violenŃele comise în numele principiilor generoase ale revoluŃiei64. RevoluŃia maghiarilor era pentru românii din Transilvania una ilegitimă, ei îi numesc pe revoluŃionari „insurgenŃi”, „rebeli”. În acest context românii se erijează în apărători ai ordinii existente, Avram Iancu fiind printre cei foarte puŃini care au numit acŃiunea românilor revoluŃie65. Ioan Ciurileanu, fost tribun, dezamăgit fiind de tratamentul la care au fost supu i românii de către autorităŃile austriece după revoluŃie, arăta în memoriile sale că este un neadevăr faptul că românii transilvăneni au fost reacŃionari în revoluŃie i unelte ale Vienei. Ei au luptat pentru libertate i drepturi, care erau ameninŃate de maghiari. S:a întâmplat că Viena a fost i ea du manul maghiarilor, de aceea românii s:au aliat cu ea66. De altfel, în opinia românilor transilvăneni, maghiarii au văzut în revoluŃie prilejul de a: i pune în practică planul refacerii Ungariei Sfântului tefan i al maghiarizării celorlalte naŃionalităŃi conlocuitoare. Ei nu au făcut altceva decât să „îngrozească lumea cu sobociagul lor” i „pe baza acestui sobociag ruinară Ńara i ce nu putură prinde să:l acheŃe sau să:l împu te, îl adusă la sapă de lemn, pricepând d:lor szobociagul într:acolo a nimici totul ce nu:i maghiar, adecă a ucide, a jefui i după ce au prădat tot ce aflară în sat sau în ora să le dea flăcărilor...”67. Maghiarii au comis în numele libertăŃii fapte inumane, de aceea „libertatea maghiară” a devenit teribilă pentru români. BilanŃul revoluŃiei a fost unul trist atât pentru maghiari, cât i pentru români: zeci de mii de morŃi, sute de locuinŃe arse. Dar urmările sunt vizibile i în planul mentalităŃilor, al modului în care românii i maghiarii se raportează unii la alŃii. Este semnificativă opinia lui BariŃ care, atunci când vorbe te despre e ecul încercărilor de împăcare iniŃiate în vara anului 1849 de Nicolae Bălcescu i Cezar Bolliac, arată că scopul celor doi români a fost unul frumos, dar „a lui realizare absolut imposibilă. Ranele atât cele vechi cât i cele mai noi afund înfipte în corpul nostru naŃional i în sufletele noastre erau fără seamăn mai arzătoare i mai dureroase decât să poată fi ascultate vorbele de împăciuire”68. În conturarea imaginii maghiarilor la românii ardeleni la 1848 contribuie elemente ale imaginilor anterioare, dar se întrevede i influenŃa ideologiei romantice, precum i angajarea politică a celor care produc imaginea. Dar factorul determinant rămâne amintirea ororilor revoluŃiei, rana provocată de ele atât românilor, cât i maghiarilor fiind una adâncă i greu vindecabilă. 64 65 66 67 68 Vezi studiul introductiv intitulat „RevoluŃie i revoluŃionar la românii din Transilvania în 1848:1849”, în Nicolae Boc an, Valeriu Leu, RevoluŃia de la 1848 din Transilvania în memorialistică, p. 12:59. Ibidem. Ioan Ciurileanu, op. cit., p. 240:241. Sava Popovici Săvoiu, op. cit., p. 253. George BariŃiu, op. cit, vol. II, p. 642. 272 RevoluŃia de la 1848, moment de răscruce în percepŃia românilor de către maghiari. Unele consideraŃii Valer Rus Anii de după revoluŃie au fost marcaŃi de apariŃia unei întregi literaturi dedicate special evenimentelor de atunci. Dintre aceste lucrări, Cartea Neagră a baronului Kemény István a fost cea cu cel mai mare impact public, i cu siguranŃă cea mai neagră filă din istoria relaŃiei româno:maghiare din secolul al XIX:lea1. Acest veritabil bestiar al violenŃelor române ti îndreptate împotriva comunităŃii maghiare a creat senzaŃie în epocă2, i inclusiv până astăzi unii dintre istoricii români simŃind nevoia să găsească justificări la acele prezentări de fapte, tendenŃioase sau nu3. Descrierea violenŃelor din zona comitatului Albei de Sus, pe atunci, aproximativ zona judeŃelor Alba i Cluj de azi, este făcută în mod evident cu tu e groase. Editorul maghiar din epocă, Papp Miklós, anunŃa prevenitor cititorii: „Istoricilor care iau în mână aceste date le vor fi aduse bune servicii. Criticii oricum trebuie să fie circumspecŃi, dacă preiau fără discernământ acestea. În Történeti Lapok este exact locul potrivit pentru aceste amintiri. Mâna care alege dintre aceste să fie raŃională, mai important ca cele extrase din ele să fie adevărate în orice direcŃie”4. Dintre autorii maghiari care s:au aplecat asupra subiectului fierbinte al revoluŃiei de la 1848 vom analiza aici mai detaliat lucrările lui Szilágy Sándor, Kemény Gábor, Vargyas Endre, Szentkatolnai Bakk Endre i Jókai Mór. În anul 1851 apărea lucrarea coordonată de Szilágy Sándor dedicată în întregime Aiudului5. ConŃinând mai multe lucrări literare, volumul debutează cu articolul privitor la 1848 al redactorului: „Erdély gyásznapjaiból” (Din zilele îndoliate ale Ardealului)6. După ce face un lung studiu despre trecutul istoric al Aiudului, Szilágy ajunge la momentul anului 1848. Într:o notă de subsol el face precizarea: „Distrugerea Aiudului care urmează în paginile următoare sunt făcute după descrierea unui martor ocular”. 1 2 3 4 5 6 Kemény István, „Cartea Neagră. Amintirile din 1848:1849 ale baronului Kemény István”, în Történeti Lapok, III, nr. 48:53. George BariŃiu s:a simŃit obligat să reacŃioneze la respectivele acuzaŃii în a sa Istorie a Transilvaniei pe 200 de ani în urmă, dând o replică viguroasă la cifrele statistice prezentate de Kemény, opunând propriile liste cu români morŃi din timpul revoluŃiei, asezonate cu descrieri similare celor prezentate de baronul maghiar; la fel a făcut i unul dintre cei direct vizaŃi, Axente Sever, în opera sa Respuns la Cartea Neagră (A Fekete Könyv), scrisă de br. Vtefan Kemény jun. 1849, i publicată de Hentaler Jozsef în numerii 121 131 din Mai 1895 a lui Magyarorszag din Budapesta, Bra ov, Tipografia A. Mure ianu, 1897. Vezi capitolul semnat de Gelu NeamŃu din Istoria României. Transilvania, Cluj:Napoca, Editura George BariŃiu, 1997. Kemény István, op. cit., p. 697. Szilágy Sándor (szerk.), Nagy Enyedi Album, Buda:Pest, kiadja Lukács László, 1851. Ibidem, p. 1:37 273 IDENTITATE I ALTERITATE 5 RecurenŃa acestui „martor ocular” ne duce cu gândul la autorul manifestului privitor la distrugerea Aiudului, document important pentru acele evenimente. Evenimentele de la Aiud sunt precedate invariabil de acela i prim jaf al colecŃiilor liceului reformat, eveniment care a avut loc încă în anul 1848, i care este reluat adeseori de publici tii maghiari pentru a scote în evidenŃă lipsa de înŃelegere a românilor faŃă de valorile culturale (maghiare i universale): „Ora ul era într:o mare îngrijorare din 1 noiembrie 1848. În împrejurimile sale erau staŃionate trei tabere valahe. Una era condusă de Axente la Ciumbrud, alta de Iancu la Cricău, i a treia era condusă de Prodan la Mu ina, ultimul amintit era preot valah în acel sat. Pe 8 noiembrie la aflarea ve tii că vin valahii mulŃi aiudeni au intrat în panică. În a treia zi, pe 10 noiembrie, a intrat în ora Iancu, care cu aceea ocazie a salvat pe mulŃi, cu toate că valahii au jefuit de bani i bogăŃii colecŃia de numismatică a liceului reformat, biblioteca i muzeul l:au jefuit parŃial (…)”7. Descrierea evenimentelor urmează acela i fir cronologic, în care se insistă pe perfidia românilor care nu î i respectă cuvântul dat de a nu intra în ora : „Zvonuri despre invadarea ora ului au apărut de mai multe ori în acel ianuarie. Dar în 8 ianuarie, într:o zi de luni, nenorocirea s:a petrecut. În ziua spusă, Axente i Prodan însoŃiŃi de mai mulŃi căpitani s:au dus în Aiud, i i:au anunŃat pe comandantul ora ului, Stank, i pe secretarul Horváth István, că vor intra cu 9.000 de oameni în ora , i pentru cazarea i hrănirea cărora trebuie să se gândească. Locuitorii îngrijoraŃi s:au rugat de conducătorii valahi să ierte ora ul de suportarea trupelor, prezidentul minoriŃilor s:a dus la ei îmbrăcat în hainele sfinte i cât se poate de sărbătoresc, dar sălbaticii valahi i:au dat peste cap cu rugăminŃile lor, i neascultând nici jeluirile oră enilor, abia spre seară – dar cum viitorul a arătat:o cu cele mai negre gânduri ascunse – le:au promis, să nu î i ducă taberele în ora , i coloneii au permis să anunŃe public, că nu vor campa cu tabăra (în ora ). i a a aiudenii, crezând destul de neîngrijoraŃi în cuvântul tâlharilor valahi, i:au pus capetele la odihnă. Dar la ce tulburătoare, groaznică veste au trebuit să se trezească! Seara, după ora 11, cele două tabere valahe au năvălit în ora din mai multe direcŃii, i au început să incendieze casele, să tragă prin ferestre i să asasineze locuitorii care fuseseră treziŃi din somn i începuseră să alerge pentru salvarea lor. Ace tia au început să alerge cu disperare în suflete printre împu cături de arme, strigăte de jale, horcăituri de moarte, încă împleticiŃi de somnul din care fuseseră treziŃi de gălăgie. Zgomote de case incendiate, gălăgie, i urletele celor care alergau disperaŃi în toate direcŃiile! Aproape toată străzile ora ului erau luminate de incendii. La lumina flăcărilor, a zăpezii i a lunii pline puteau fi văzuŃi bărbaŃi i femei fără haine, copii care plângeau după mamele lor, sau după ajutor, se puteau vedea mulŃimi de oameni strigând după ajutor, luptând cu flăcările, fierul sau gloanŃele mortale”8. Descrierea plastică a violenŃelor care au urmat scot în evidenŃă aceea i idee postrevoluŃionară, i anume că românii au fost inamicii nemilo i ai maghiarilor: „Ve ti care îŃi îngheŃau sângele în vene! MulŃimea sălbăticită nu cuno tea, nu acorda milă. Nici pentru vârstă, nici pentru neam, nici pentru nimic nu era atenŃie. Bătrânii precum tinerii, părintele precum copilul, bărbat înarmat sau domni oare fără apărare, indiferent de ce făcuseră aceia, criminalii furio i îi masacrau fără milă. Cum totul se 7 8 Ibidem, p. 33. Ibidem, p. 33:34. 274 VALER RUS, REVOLUȚIA DE LA 1848, MOMENT DE RĂSCRUCE ÎN PERCEPȚIA ROMÂNILOR... înro ise de la flăcări, sângele de om vărsat mai tare aŃâŃau violenŃa oamenilor înarmaŃi, ca i cum ar fi venit direct din iad cei care stăteau în calea celor care încercau să se scape, sau să fugă din faŃa ambuscadei. Un căpitan retras din armata imperială, îmbrăcat în hainele sale de gală, sau pe preotul luteran îmbrăcat în hainele sale de slujbă, a a i:au tăiat. Pe tatăl care se ruga între copiii săi, i:au ucis pe cei dragi pe braŃele sale. Pe cei ascun i în biserica catolică, în ciuda faptului că preotul a ie it în calea mulŃimii înfuriate, au împu cat numero i oameni, printre aceia pe un călugăr l:au ucis chiar lângă altar, i împu când sfintele chipuri a a strigau, că nici Dumnezeu nu îi va putea scăpa pe maghiari. Apoi, neputând aprinde sfânta biserică amintită mai sus, au dus în podul bisericii lemne de foc, au pus pe ele mai multe cadavre, i apoi punând paie pe ele a a le:au dat foc, încât flăcările au ars complet acoperi ul bisericii”9. Ideea distrugerii complete a ora ului revine adeseori, dublată de relatarea tragediei refugiaŃilor, toate datorate românilor: „În acea noapte îngrozitoare – a cărei grozăvie stiloul este incapabil să o descrie – zăpada de pe stradă i:a pierdut albeŃea din cauza sângelui, i străzile lipsite de oameni au fost umplute cu cadavre. Pe 9 ianuarie dimineaŃa, ora ul care cu o zi înainte era plin de viaŃă i de mi care, s:a transformat într:un cimitir cu ruine dărâmate, moarte i distrugere, în care pu tile criminale i flăcările sălbatice puteau să î i continue sălbăticia. Nu a fost niciun ajutor. Cui i:a reu it să evadeze – a a trezit din somn fiind – aproape complet dezbrăcaŃi, desculŃ prin frigul groaznic, au încercat să se salveze în satele din drumul spre Turda, sau s:au refugiat în păduri”10. Pentru a întări violenŃa imaginilor pe care le:au declan at românii în percepŃia maghiară, sunt reluate detalii (aproape obscene), specifice războiului: „Dar ce să descriem mai departe nenorocirea? (…) Doar câteva cuvinte să îmi mai permiteŃi în încheiere, i să amintesc oamenii mai însemnaŃi uci i de valahi la Aiud. În Strada Maghiară i:au despicat burta căpitanului imperial retras Horvát László, i corpul abandonat în faŃa casei sale a fost mâncat de câini. Avocatul László, care – cu averea sa îngropată în grădină – de 1000 florini a încercat să se salveze, după ce i:au dat cuvântul că îl salvează l:au lovit foarte tare. Pe comerciantul Zakariás Imre l:au înjunghiat la biserica catolică, după ce mai înainte i:au tăiat degetele, după ce nu a putut să î i dea jos de frică inelele cu pecete din aur. I:au ucis apoi pe preoŃii reformaŃi Török Ferencz, Borbereki Sándor, consilierul municipal Czinege István, pe amândoi în strada Maghiară i pe Sándor Rachel, soŃia lui Zsigmond Elek, pe al cărei copil sugaci a a l:au înŃepat, că copilul s:a lipit de ea. Pe solgăbirăul din PeŃelca Kovács Sándor prima dată i:audat 60 de lovituri la burtă, i apoi l:au înjunghiat pe stradă. Pe strada Varczagás l:au ars pe avocatul Török Dániel, iar pe casierul Réti Károly l:au tăiat în bucăŃi. Pe strada Szentkirály au răposat avocatul Vida Bálint, avocatul Néthosi, maestrul imperial Baki László, i proprietarul din Lopadea Română, Szegedi Ferencz, împreună cu fiul său, cărora le:a promis salvarea gunoiul de Prodan pentru 200 de florini, i după ce le:a luat banii i:a tăiat i pe ei; proprietarul din Sâncraiu Brencsán Károly, preotul reformat de 94 de ani din Ciumbrud ,Miskolczi Ferencz, împreună cu fiul său cu acela i nume, i avocatul Lengyel György împreună cu promiŃătorul său fiu Albert, în strada Tót pe proprietarul Nagy József. În piaŃă pe farmacistul Veres Mihály, cu fii Lajos i Mihály i, 9 10 Ibidem, p. 34. Ibidem, p. 35. 275 IDENTITATE I ALTERITATE 5 în sfâr it, pe proprietarul din LeorinŃ, Vajna László. În afară de ace tia numero i meseria i i cetăŃeni pa nici i:au pierdut vieŃile în acele zile groaznice. În dreptul gardului Bisericii Reformate i a Consiliului Reformat se află un cimitir, în care î i odihnesc rămă iŃele cei asasinaŃi cu această ocazie, în jur de 400 de aiudeni”11. O altă lucrare dedicată tragedie aiudene este redactată de aristocratul maghiar Kemény Gábor, i datează din anul 186312. După ce recunoa te că inspiraŃia pentru descrierea evenimentelor provine de la Kemény István (autorul CărŃii Negre)13, îi i mulŃume te aceluia pentru ajutor. Apoi î i justifică demersul din punct de vedere istoriografic, tocmai pentru a arăta influenŃa nemijlocită a acestor nenorociri istorice în mersul istoriei: „În această lucrare14 autorul se ocupă cu drag de acele legi generale, care conduc până la final istoria, care au stat la fondarea statelor i a naŃiunilor, care îndreptăŃesc prezentul lor, i le pregătesc viitorul; dar nu obi nuiau scriitorii, editorii sau arhivarii de istorie să se ocupe de părŃi incendiare”15. Autorul se situează printre publici tii maghiari care neagă latura revoluŃionară a acŃiunilor române ti de la 1848–1849, considerându:le în schimb un veritabil război civil: „Totul s:a distrus dintr:o dată, ca i când ar fi fost lovit de trăznet: valahii au lovit: cu ucideri, incendieri i distrugeri. Într:adevăr sălbatic lucru este războiul; mai groaznic este războiul civil; dar i acesta din urmă este doar lucru pe jumătate în comparaŃie cu un război civil interetnic. Acesta din urmă a fost întâmplarea noastră”16. Într:o epocă în care cultura maghiară î i consolidează noile teorii cu privire la ascendenŃa i caracteristicile românilor, portretul următor nu surprinde prin nimic: „Să mai spunem câteva cuvinte despre valahi. Ace tia se pretind a fi urma ii romanilor. Îmi pare rău, că nu au putut găsi destule urme dovezi pentru aceasta, ca să mă poată convinge i pe mine de această ascendenŃă ilustră. Cu mare plăcere a saluta la concetăŃenii mei valahi pe urma ii bărbaŃilor practici i curajo i romani. (…) Numărul lor, a a mi se pare, chiar ei îl exagerează. În Ardeal ar putea fi în jur de 1.100.000. În orice caz din punct de vedere numeric sunt mai mulŃi decât orice rasă din Ardeal luată separat; deoarece acolo mai pot fi în jur de 7–800.000 de maghiari i secui, i abia daca mai sunt 200.000 de sa i. Valahii locuiesc în locurile cele mai înalte; acele locuri pe care noi, cre tinii, încă nu le:am ocupat. Locurile din munŃi sunt aproape toate ocupate de valahi, cu excepŃia cunoscutelor mine. A a se vede, că s:au înfruptat. Mai nou s:au a ezat i în părŃile Banatului i în câmpia Dunării. Locuiesc înghesuiŃi pe pământul sa ilor i al maghiarilor. Pe pământul săsesc nu au aproape niciun drept. Pe pământul maghiar aceia care erau nobili, au fost trataŃi cam la fel ca nobilii maghiari; în vreme ce cei care nu erau nobili au devenit (iobagi) urbariali, fiind trataŃi cu acelea i drepturi i obligaŃii la fel ca i urbarialii maghiari. Majoritatea însă nu aveau drepturi politice; i valahilor mult timp nu le putea fi schimbat statutul urbarial. (…) Este totu i o anomalie ciudată, cum naŃiunea care se ridică mai repede o tăgăduie te încontinuu pe 11 12 13 14 15 16 Ibidem, p. 36:37. Kemény Gábor, Nagy Enyednek és vidékének veszedelme 1848 49ben. Történeti vázlat, Pest, Osterlamm Károly, 1863. Ibidem, p. XV. Este vorba de Köváry László, Erdély története 1848 49 ben, 1861 (vezi supra). Kemény se arată nemulŃumit de limitarea descrierii violenŃelor române ti anti:maghiare, i le completează cu propria sa lucrare. Kemény G., op. cit., p. III. Ibidem, p. 2:3. 276 VALER RUS, REVOLUȚIA DE LA 1848, MOMENT DE RĂSCRUCE ÎN PERCEPȚIA ROMÂNILOR... cea care rămâne inferioară! i care poate fi rezultatul? … Plângerea continuă a celor înapoiaŃi! Este u or de văzut, că valahii înainte de ‘48 nu aveau domni, nici clasă de mijloc. Aproape toŃi locuiau în sate în preajma ora elor, acolo unde nu trăiau izolaŃi în vârful munŃilor. ComerŃ, industrie aproape deloc nu aveau în economia lor, doar puŃin minerit, comerŃ cu animale, în afara oieritului. În clasa honoratio, mai demult – iară i vorbesc numai de trecut – aproape că nu aveau pe nimeni. Cu arta, tiinŃa, nu mulŃi se ocupau. Singura coală ceva mai mări oară era la Blaj, care oricum nu acoperea necesităŃile. Singura clasă mai cultă le era popimea. Din sursă neîndoielnică pot să afirm, că încă nu a a demult, era un popă neunit care nu tia nici să scrie nici să citească. CredinŃa majorităŃii este, a a cum se spune circa 600.000, ortodoxă. A a i se i spunea: era doar o religie tolerată. Acei dintre valahi care i:au schimbat religia, s:au unit cu biserica catolică, aceia prin legile din secolul al XVIII:lea au fost socotiŃi printre religiile recepte”17. i continuă în aceea i manieră Kemény: „Luând în considerare toate acestea, u or se poate vedea câte motive neplăcute aveau valahii să se confrunte cu ceilalŃi concetăŃeni, în mod special cu maghiarii i în mod cert cu nobilii maghiari, cu domnii i cu cei care erau în preajma lor. Mai ales că valahii, ca neam, nu era recunoscut, la fel ca celelalte trei. Religia nu le era decât parŃial recunoscută, parte erau doar toleraŃi. Neamul valah, ca rasă, nu s:a constituit din motive politice i sociale; i religia a stat printre motivele cele mai de bază. Poporul valah era în marea lui masă urbarial; stăpânii lor erau în mare parte maghiari. Valahii erau în cea mai mare parte săraci; între maghiari destui erau întreprinzători. Valahii aproape toŃi erau Ńărani rurali, popor de păstori, a căror Ńintă superioară erau micile ora e din provincie. Dacă undeva a fost vreun pretext ca să răscoale pe oprimaŃi împotriva oprimatorilor; religia umilită împotriva umilitorilor; pe sărac împotriva bogatului; pe slujitor împotriva stăpânului; pe omul obi nuit împotriva domnului; pe superstiŃios împotriva celui cu vederi luminate: fără excepŃiile de mai sus nu se puteau răscula valahii la 1848; dar la 1848 chiar i fără aceste excepŃii puteau fi manipulaŃi valahii prin minciună”18. RevoluŃia română este aneantizată în câteva fraze, acŃiunile liderilor politici români fiind interpretate mai degrabă ca un preludiu la violenŃele anti:maghiare care au urmat: „Între valahi au început să se arate semnele certe ale agitaŃiei (…) Continuu veneau:plecau la edinŃe la Blaj; se adunau i din nou se împră tiau. Din ei nu se putea alcătui o gardă naŃională regulată: erau prea lipsiŃi de educaŃie, era greu să înveŃe exerciŃiile militare; erau i prea săraci, ca să se poată aproviziona cu cele necesare; prea puŃină oameni cu educaŃie, conducători militari, cu care să poată alcătui un corp ofiŃeresc; dar ceva adunări populare totu i au putut organiza. Au găsit i câŃiva instructori din rândul regimentelor grănicere ti; acolo au mai venit i ofiŃeri retra i din armata imperială, de i au venit i de la Sibiu din armata regulată. Ace tia au consiliat i mai târziu pe intelectuali. Au primit pu ti, dar nu foarte multe, nici nu erau multe, din depozitele militare; cea mai mare parte erau înarmaŃi cu lăncii”19. Capitolul despre distrugerea Zlatnei până la venirea lui Iancu i a lui Balint este preluat în întregime din Cartea Neagră, iar atmosfera din Aiud înainte de fatidica 17 18 19 Ibidem, p. 24:25. Ibidem, p. 26. Ibidem, p. 39:40. 277 IDENTITATE I ALTERITATE 5 noapte de 8 spre 9 ianuarie 1849 este una terifiantă (românii având un rol nefericit la aceasta): „De câteva ori s:au auzit voci îngrozite: vin valahii! Atunci, îndeosebi între copii, bogaŃi i femei, aproape imposibil era să se Ńină ordinea. Fiecare î i grăbea familia, i încerca să î i salveze averea în locuri sigure, înalte. Unii se îndreptau spre casa comitatului; alŃii la biserica reformată, mai ales între zidurile micuŃe ale acesteia, care se văd i azi, i care înconjoară de secole biserica; au fost unii care preferau să se refugieze la colegiul reformat”20. Spre deosebire de alŃi publici ti maghiari, Kemény pretinde că nu intră în amănunte în descrierea teribilei nopŃi pentru a nu deranja pe cititor: „Atât doar vreau să consemnez în general, că mulŃimea dezordonată, din cauza muncii i a alcoolului, mai degrabă sălbăticită, de români cu minŃile rătăcite, au umblat toată noaptea pe străzi i prin curŃi. O parte dintre ei distrugea, jefuia, dacă avea ce, aprindea, fărâmiŃa, arunca cu pietre, schingiuia i ucidea; i apoi pleca mai departe. MulŃi nici nu intrau în camere – distrugeau i trăgeau cu armele pe ferestre – i stăteau deoparte”21. Kemény îl acuză pe Köváry că trece sub tăcere rolul lui Axente Sever în distrugerea Aiudului, disculpându:l chiar prin delocalizarea acestuia în afara ora ului în fatidica noapte. Îl acuză de poziŃie proaustriacă, această speculaŃie trebuie coroborată evident cu perioada tulbure a anilor Dietei de la Sibiu, în care în comunitatea maghiară cea mai gravă acuză adusă era cea de partizanat austriac. Descriind distrugerea Abrudului de către români, face un portret românilor din zonă, unul care este clasic în cultura maghiară din a doua jumătatea a secolului al XIX:lea: „Casele constau în lemne dintr:o bucată, acoperite cu paie, cu chirpici, în afară se văd ni te ferestruici, în care mocanul cu familia sa, i adeseori cu caprele, vitele, porcii s.a. locuiesc înghesuiŃi împreună, dacă într:adevăr poate fi numită cameră acea încăpere mică, întunecoasă, murdară i plină de fum; avutul său constă de obicei în mai mult sau mai puŃin porumb, fân, oi – care le Ńin pe vârfurile înalte neumblate, din care cauză rar le aduc acasă păstorii, alte animale, rar vite. Cei mai avuŃi posedă vite i cai. Pe aceia îi slujesc primii în schimbul laptelui, jintiŃei i a celorlalte produse din lapte, în mod special atât de apreciata brânză; din lână î i prepară un postav dur, pe care îl poartă fără diferenŃă i bărbaŃii i femeile; din pielea oilor î i fac cu me (bărbaŃii) i bunde. Coboară de pe înălŃimi cu caii lor, i î i transportă astfel ceea ce pot vinde adică co uri, paie, brânză s. a; i î i aduc înapoi din zonele din împrejurimi cele necesare dar mai ales cereale, porumb, pentru ca din acela să facă atât de îndrăgita mămăligă (pâine din făină de porumb fiartă), pentru ca să î i mai îndulcească traiul. Natural, a a stând lucrurile, de la ei altfel de industrii, afaceri, nici nu poate fi vorba, decât păstoritul, mersul la fân i mica industrie de casă pe bază de lemn; nu că s:ar putea face cine tie ce altceva mai rentabil, în întinderile lor i în satele care unele sunt chiar mai răsărite, dar totu i le:au lipsit oamenii cu îndemânare i civilizaŃie. (…)”. i continuă Kemény: „A a se vede că nu doar natura, dar i înapoierea culturală a localităŃilor i a lor personală, i:a făcut pe ace tia să îi atace pe nefericiŃii maghiari”22. Portretul lui Iancu este unul de asemenea schiŃat în aceea i manieră u or romantică i favorabilă, el fiind de departe cel mai pozitiv (dar i controversat) român 20 21 22 Ibidem, p. 118. Ibidem, p. 160. Ibidem, p. 210:211. 278 VALER RUS, REVOLUȚIA DE LA 1848, MOMENT DE RĂSCRUCE ÎN PERCEPȚIA ROMÂNILOR... al anilor 1848–1849: „Am amintit deja, că din punctul meu de vedere, Iancu nu a fost a a de sălbatic, precum numero i alŃi conducători valahi: ora ul în mod deosebit nu l:a atacat, a mers mai departe; se putea dacă ar mai fi fost printre conducătorii valahi, unii la fel, care cu u urinŃă în comportament, ar fi putut salva Abrudul”23. Kemény încheie prevenitor: „Sper ca niciodată asemenea lucruri să nu se mai întâmple; îndeosebi aceea, ca să se verse sângele concetăŃenilor. Se poate ca toate răz: boaiele civile să ulcereze până la desfinŃarea statelor, i să biruiască acele caracteristici, care să pregătească seminŃele unor suferinŃe ulterioare. Poate că totu i 48–49 să fi fost ultimul!”24 Poate una dintre cele mai virulente i acuzatoare diatribe din cultura maghiară la adresa românilor cu privire la rolul i locul lor în revoluŃia de la 1848–1849 aparŃine lui Vargyas Endre25. Acesta26 i:a considerat vinovaŃi pe români de:a se fi lăsat manipulaŃi de austrieci i sa i împotriva maghiarilor, mai ales în ceea ce prive te elita lor politică: „ReacŃiunea – intrigantă – precum arpele adormit, dormea un somn scurt, i nu după mult timp s:a trezit cu putere, i i:a arătat capul dintre munŃii Ardealului. Abia ce s:au stins făcliile de bucurie populară, că s:au i arătat în sate flăcările îngrijorătoare ale incendiilor în noapte. De i între timp conducerea de la Viena a mulŃumit ministerului de la Budapesta, agitatorii valahilor, cărora le plăcea să pescuiască în ape tulburi au început să îi aŃâŃe cu putere pe semenii lor. Avram Iancu, a a numitul rege al munŃilor, care se pretindea a fi profetul poporului, apoi Cipariu, Mica , Laurian, Alexandru Papiu, BărnuŃiu i alŃi bărbaŃi valahi umblau din sat în sat, i cu vorbe agitatoare îi provocau împotriva noastră pe cei din popor. Poporul valah, care din cauza greutăŃilor sarcinilor urbariale oricum s:ar fi implicat, au fost u or de răsculat; i agitatorii pe acest fond favorabil au putut să se folosească cum trebuie de ei. I:au câ tigat i pe popi de partea lor, i atâta mai a teptau în fiecare zi, scânteia crimei. Î i pregăteau i lănciile, i cu cât erau mai multe gata, cu atât se trezea între conducătorii agitatorilor acea idee, ca din ruinele maghiarimii masacrate trebuie să răsară ca pasărea Phoenix o Românie din cenu ă”27. Teoria conspiraŃiei anti:maghiare are în principiu cam aceea i actori: „Agitatorii s:au folosit de totul în această privinŃă. Au certat conducerea maghiară, au făcut fapte insolente, doar ca să îi provoace împotriva poporului valah. Nu îi credeŃi pe maghiari, vorbeau ei poporului, domnii nu vă vor decât pieirea, i vor să vă aducă din nou pe cap urbariile. i poporul valah credea pe agitatori. (…) Apoi arestarea i spânzurarea mai multor agitatori doar a sporit agitaŃia. Într:o zi au fost adu i în faŃa tribunalului marŃial un anume Baternai i un anume Simonics. Au fost însemnate mărturiile celor doi. Au povestit în ce mod se intenŃionează alcătuirea României în Ardeal, cum v:a fi împărŃită în prefecturi, fiecare cu câte un prefect, i sub ace ti prefecŃi vor fi tribuni. i acest Baternai fusese numit prefect. (…) L:au prins i pe Iancu, regele munŃilor, dar 23 24 25 26 27 Ibidem, p. 215. Ibidem, p 251. Vargyas Endre, Magyar szabadságharcz története 1848 1849 ben. A magyar nép számára, Budapest, Kiadja Mehner Vilmos, 1879. Consilier regal, s:a născut în 3 decembrie 1842 la Kapuvár, comitatul Sopron. i:a făcut studiile gimnaziale la Gyor, iar cele superioare de drept la Pesta. Dintre lucrările sale mai importante amintim: Magyarok története, Györ, 1877; Gyõr város, Györ, 1887. A fost autor al mai multor manuale colare. Ibidem, p. 326:327. 279 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Vay, speriat de ameninŃările concetăŃenilor lui Iancu, l:a eliberat. A fost păcat. Opera lui Iancu doar de acum încolo a fost mai bine pusă în practică”28. Inclusiv marile adunări populare române ti sunt suspectate de a fi avut un rol important în organizarea purificării etnice: „Au fost în afară de aceasta adunare (de la Blaj) i altele secrete, în care asta s:a hotărât printre altele: Să îi lichidăm pe maghiari, au fost vocile majorităŃii. (…) i nu după mult timp a început groaznicul măcel, care nu a mai fost văzut din timpul răscoalei lui Horea. Micul Ardeal s:a transformat într:o baie de sânge. Valahii răzbunători au început să atace provincia cu săbiile, ucigând, distrugând, incendiind i pustiind”29. Asociind comentariile sale i cu imagini, Vargyas face în mod facil comparaŃia între români i mongoli: „Fărădelegile îngrozitoare au pus în umbră chiar i secolele lui Tamerlan”30. Dintre toŃi autorii maghiari consultaŃi de noi, Vargyas se apropie cel mai tare de modelul keményan folosit în „Cartea Neagră”, de aceea descrierile violenŃelor române ti sunt ocante: „ÎŃi îngheaŃă sângele în vine i să cite ti doar. Valahii, care s:au jurat să îi omoare pe toŃi maghiarii de peste patru ani, toate localităŃile le:au pustiit. În comitatul Târnavei i:au pus unul peste celălalt pe tată, mamă i copiii i a a i:au despicat. Erau la ordinea zilei tăierea de nasuri, mâini, picioare, degete, urechi i sâni de femeie. Altora le:au rupt de pe ei i le:au umplut gurile cu acelea. Pe dealul Dombai, în împrejurimile Blajului, fiind prins un refugiat, picioarele i mâinile i le:au tăiat de la trunchi, apoi l:au îngropat până la gât, i i:au pus pază, ca să nu îl scoată, până nu moare în chinuri”31. Alocând cel mai mare spaŃiu incidenelor de la Zlatna, publicistul maghiar îi acuză pe români că ar fi premeditat recurgerea la violenŃă: „În cronica de sânge a Ardealului măcelui de la Zlatna este unul dintre cele mai groaznice. Zlatna era un ora drăguŃ de mineri, a ezat într:un peisaj de poveste pe malul Ampoiului. Valahilor le dureau de mult dinŃii din cauza acestui ora gospodar, care îi provoca cu bunăstarea lui”32. Abuzând de descrierea plastică a violenŃei, portretul românilor din timpul distrugerii Zlatnei este unul înfrico ător: „Într:un final a lovit i Zlatna ora distrugerii. Într:o noapte s:au aprins pe dealurile învecinate focurile paznicilor. Iancu î i trăia clipa de glorie. Huh! Vin valahii! Vin moŃii! Strigau îngroziŃi oamenii din Zlatna. i în ziua următoare, între Ńipete îngrozitoare, au năvălit precum oimii de pe dealurile din împrejurimi asupra ora ului lipsit de apărare. Locuitorii degeaba ar fi încercat să se împotrivească hoardelor sălbatice. Nu mult după aceea întreg ora ul plutea într:o mare de flăcări. Oamenii fugeau, se refugiau, încotro vedeau cu ochii. Valahii încercau să îi prindă. O parte au murit în măcelul refugiaŃilor. Femeile i copii umpleau văzduhul cu strigătele lor disperate. Aproape 1200 de oameni au reu it să scape. Valahii însă i:au căutat prin toate colŃurile, i năvăleau peste ei răzbunători când îi găseau. I:au ucis în modul cel mai neomenos pe bărbaŃii i femeile de acolo. I:au împuns, tăiat, lovit acolo unde apucau. Dintre femei pe multe le:au tăiat până la păr. Pe domni oare le:au ucis în 28 29 30 31 32 Ibidem, p. 327. Ibidem, p. 328. Ibidem, p. 328:329. Ibidem, p. 329. Ibidem, p. 329:330. 280 VALER RUS, REVOLUȚIA DE LA 1848, MOMENT DE RĂSCRUCE ÎN PERCEPȚIA ROMÂNILOR... ascunzi urile lor. Pe multe dintre ele le:au dezbrăcat în mod neru inat, i le:au tăiat sânii, iar capetele le:au înfipt în pari. Drumul Ńării l:au umplut cu sute de cadavre de femei i de copii”33. Concentrându:se pe campaniile militare ale lui Bem din Transilvania din anul 1849, Vargyas nu ezită să asocieze evenimentele revoluŃionare cu prezentul său dominat de fantoma ameninŃătoare a dacoromânismului incriminat la români: „Cu lănciile pregătite i cu cât erau mai multe, cu atât mai puternică era acea idee, ca pe ruinele maghiarimii asasinate să sprijine crearea unei puternice Dacoromânii. i au fost tâlhării criminale i pustiiri. Ora ele au fost pustiite, satele depopulate, iar locuitorii căzuŃi. Partida românească i:a dus trista luptă”34. Nu în ultimul rând menŃionăm aici lucrarea lui Szentkatolnai Bakk Endre35 din anul 188036, descriind evenimentele revoluŃionare din perspectiva maghiarilor din sudul Transilvaniei. Făcând i el apel la principiile „ tiinŃifice” specifice istoriei, Szentkatolnai î i previne lectorii cu privire la violenŃa relatărilor sale: „Sunt câteva imagini triste în lucrarea mea, care readuc aminte de groaznice momente din trecut; care vor supăra pe câŃiva dintre voi (cititorii): dar acea nimeni să nu mi:o ia în nume de rău, că am publicat:o, a a cum trebuie să o facă un istoric! … apoi să nu scrie muza Clio ceva, care prive te din păcate pe cineva, care este trist de aceea!?”37 MenŃionând rolul presupus al lui Iancu în aŃâŃarea sentimentelor românilor împotriva maghiarilor („ i Iancu a început să Ńină adunări la Câmpeni i printre darabane i:a anunŃat pe târgoveŃi că secuii s:au ridicat împotriva valahilor, i cine nu vrea să moară, să î i ascută lancea”38.), istoricul ironizează amatorismul gărzilor naŃionale române ti de la Ocna Sibiului, dar reia i teza poziŃiei proimperiale a românilor: „Garda naŃională românească era destul de dezordonată, nu prea era o gardă naŃională organizată. În 19 septembrie avea 4–500 de oameni, mai târziu 700. Au început să imite cu bâte mi cările soldaŃilor i ale armelor; până în august au fost în cele mai pa nice relaŃii cu maghiarii; dar în august, odată cu adunarea de la Orlat: a început i aici spiritul antimaghiar. Au început să spună: Acum tim, ce vor maghiarii; i noi vom lua armele; apoi vom vedea, care va fi mai tare; noi suntem mai mulŃi ... i împăratul Ńine cu noi! nu ne va opri nimic!”39 i Szentkatolnai face apel la a a:zisa incapacitatea scriitorului de a descrie grozăviile pe care le tia, e drept, din auzite: „Unde este stiloul, care să descrie acele situaŃii groaznice, care s:au întâmplat atunci!? Satele maghiare au ajuns să trăiască cele mai îngrijorătoare zile i nopŃi; ici i colo, putea vedea oricine câte o curte, un sat, sau chiar ora aprins; curgeau râuri de sânge ale celor uci i … Drumurile erau pline de refugiaŃi dezbrăcaŃi, pe care pă eau familii desprinse de locurile lor. Bătăi de darabane, 33 34 35 36 37 38 39 Ibidem, p. 330. Ibidem, p. 684. Pleban în Ocna Sibiului, s:a născut la 11 octombrie 1841 la Szent Katolna, în comitatul Trei Scaune. i:a făcut studiile la Alba Iulia i la Oradea. Dintre lucrările sale amintim: Oláhláposbányai bányafınök, Kutschersfeld Ignácznak emléke. Kolozsvár, 1873, Búcsúbeszéd, Cluj, 1875, A Bak és Jancsó család története, Budapesta, 1883. Szentkatolnai Bakk Endre, Az 1848 49 iki szabadságharcz allati események vizaknán, Budapest, 1880, A „Hunyadi Mátyás” Intézet nyomása. Ibidem, p. 4. Ibidem, p. 34. Ibidem, p. 40. 281 IDENTITATE I ALTERITATE 5 sunete de clopot îi însoŃeau pe drum. Zgomote, i lumina curŃilor aprinse aprindeau nopŃile. Mama pe copil, copilul pe tată îl căuta; dar nu îl găsea. i chiar dacă îl găsea, doar mort îl găsea, căzut în propriul sânge, măcelărit fără milă!…”40. ViolenŃele din comitatul Albei de Sus migrează repede, publicistul maghiar remarcând că „abia dacă mai era vreo comunitate – în care nu doar proprietarii maghiari, dar i funcŃionari, i aparŃinătorii de curŃi, indiferent de numele celor pentru care lucrau, să se afle în siguranŃă; cine nu a întârziat, s:a refugiat în ora ; acei, care în fuga lor au ajuns ultimii, au încercat să se apere, dar au fost uci i de mulŃimea sălbatică fără milă; cei capitulaŃi sau care cereau îndurare erau du i între lăncii spre Blaj. Tristul joc, drama nemiloasă i sângeroasă a început la Ocna de ziua lui Gál, zi pe care i azi poporul i:o aduce aminte cu teamă i groază”41. Dând exemple la fel ca i ceilalŃi confraŃi ai săi din cultura maghiară („Pe 13 octombrie proprietarul Gyárfás Elek a fost prins de românii răsculaŃi, i până l:au târât de la Sâncel la Blaj, l:au ucis. La Ro ia Săsească l:au ucis pe Dobay Zsigmond, pe fata sa au batjocorit:o în cel mai inuman chip, i:au jefuit curtea i au aprins:o, care a ars apoi toată noaptea”42.), Szentkatolnai reia istorii binecunoscute din scrierea lui Kemény István (Sângătin etc.) Apoi, probabil spre mirarea lectorilor maghiari din epocă, autorul recunoa te că la Ocna Sibiului nu a avut loc niciun incident violent, aici toate meritele revenindu:i de drept prefectului Ioan Moldovan43. Ba mai mult, atunci când Ńăranii din Sângătin au venit să îi „ajute” pe cei din Ocna Sibiului la dezarmarea gărzii maghiare, acela i Moldovan le:a cumpărat neintervenŃia cu „pălincă i pâine”. Cu toate acestea, atmosfera din Ocna după dezarmarea gărzii era una specifică războiului civil, de teroare: „Românii umblau pe stradă în grupuri mari, i când treceau pe lângă maghiari a a le spuneau: No, în noaptea asta, vă facem sfâr itul. A venit hotărâre de la Blaj, că vă terminăm etc…”44. Un alt exemplu al impresiei create de români asupra maghiarilor în timpul i mai ales după încetarea evenimentelor revoluŃionare este oferit de Kovács Samu45. Acesta, în lucrarea sa memorialistică dedicată perioadei anilor 1830–185046, fără ca să intre în detalii despre români în revoluŃie, relatează totu i despre modul de organizare al mar ului militar, după ce pleacă trupele române ti din Dej: „Între îngrijorare i nesiguranŃă a venit deasupra ora ului zorile zilei de 13 decembrie. Atunci, la ora 9 a plecat mai departe mulŃimea, i după încă o jumătate de oră a apucat pe drumul care duce spre Jibou, aliniaŃi pe trei rânduri, în timp ce tribunii i prefecŃii care mergeau pe 40 41 42 43 44 45 46 Ibidem, p. 67. Ibidem, p. 67. Ibidem, p. 67:68. Ibidem, p. 75. Ibidem, p. 96. Preot refomat, s:a născut în 19 iunie 1810 la Dej, comitatul Solnoc:Dăbâca. A absolvit filosofia i teologia la colegiul reformat din Cluj. A activat la Budapesta, Viena i în estul Germaniei (Berlin). A participat activ la evenimentele revoluŃiei de la 1848, stabilindu:se la Dej spre sfâr itul vieŃii. Aici a înfiinŃat i o tipografie. A murit în 24 septembrie 1893. Dintre lucrările sale amintim: Egyházi beszédek. Kolozsvár, 1852, Gyakorlati magyar nyelvtan a németek számára, a magyar nyelv szelleme szerint párhuzamban a német nyelv sajátságaival, 1856, A pályáját megfutott keresztény. Emlékbeszéd Telegdi Róth Pál felett, 1861, Az erõs férfiú. Emlékbeszéd orvos Tokai Pál fölött. Szamosujvár, 1868. Kovács Samu, Visszaemlékezések 1830 1850, Deésen, Eperjesy István Könyvárus Bizománya, 1887. 282 VALER RUS, REVOLUȚIA DE LA 1848, MOMENT DE RĂSCRUCE ÎN PERCEPȚIA ROMÂNILOR... lângă coloană călare sau pe jos, verificau din când în când coloana, spunându:le: tri:cu tri!”47. Aici este sugerată absenŃa organizării militare în cadrul trupei române ti. Un alt scriitor maghiar celebru din a doua jumătate a secolului al XIX:lea a fost Jókai Mór48. În afara mai cunoscutelor sale lucrări interpretate în cheie imagologică de Melinda Mitu, vom menŃiona aici însemnările sale de călătorie din anii 1853, 1856 i 1876, publicate în epocă în Délibáb, Magyarország és Erdély képekben i Vasárnapi Ujság, i republicate la Oradea în anul 192549. Reluând tema clasică a distrugerii Aiudului, iată descrierea romanŃată a situaŃiei: „BinŃinŃi (azi Aurel Vlaicu), 16 mai, 1853. (…) i acum închideŃi ochii draga mea rudă: în faŃa ta se află imaginea Aiudului! Aiudul a fost în trecut un ora bogat i înfloritor, avea aproape 12.000 de locuitori i aceia toŃi erau oameni fericiŃi. Aici se afla cel mai înfloritor colegiu reformat din Ardeal, care era renumit pentru biblioteca sa fără pereche i pentru colecŃia sa de antichităŃi, dar mai cunoscut era pentru spiritele sale luminate, care i:au căpătat cultura tiinŃifică, aici a fost capitala comitatensă i capitala culturală; aici i:a găsit pentru prima oară înŃelepciunea orice idee frumoasă i nobilă. Acum – în locul tuturor acestora se află o grămadă de schelete de case incendiate i fiecare casă are câte o istorie groaznică, care tulbură i la auzire i la povestire. PoŃi să îŃi imaginezi că nu pot să descriu culorile acelea, sufletul meu se teme să î i reamintească. Nouă zecimi din case zac în ruine, i cel puŃin jumătate din ele nu mai au proprietari, care să revină să le reconstruiască; cei care au revenit acasă, mulŃi stau în case neacoperite, aciuiŃi între ruine, sau s:au mutat în ce a mai rămas din pivniŃe; Ici: colo se mai vede câte o casă reconstruită din nou. Acoperi ul colegiului a rămas, pentru că elementul distructiv nu i:a făcut faŃă; mândra bibliotecă, bogata colecŃie de antichităŃi, ce s:a ales de ele? ne răspund la aceasta zidurile înegrite de fum. Pe ferestrele casei comitatului au crescut buruieni de un stat de om, curtea este plină de iarbă; bisericile sunt fără orgi, icoanele din altare distruse … Doborât, m:am întors la han, imaginile pe care le:am văzut sunt de co mar. Oriunde mi:am aruncat privirea, aceea i nenorocire, în alte i alte ipostaze; (…)”50. Chiar i descrierea (altădată idilicelor case române ti) este făcută în tu e groase, sub certa influenŃă a celebrului Kemény István, autorul infamantei „CărŃi Negre”: „Nu am rezistat să rămân aici peste noapte, trebuia să merg oriunde, ca să nu fiu aici, între timp ajungând la amabilul baron Kemény István; cu el am stat până târziu în noapte la domeniul său din vecinătate, de la Ciumbrud. i aici a fost scena distrugerii, la fel ca toate împrejurimile. Majoritatea proprietarilor din Ardeal sunt acum în acea situaŃie, precum coloni tii americani: de la prima împrejmuire de tabără până la ultimul cui a trebuit refăcut totul. (…) Mai departe drumul ne:a dus tot prin sate române ti. Frumoase locuri, demne de pana poetului; patru bârne bătute în pământ, acelea prinse 47 48 49 50 Ibidem, p. 144. Doctor în filosofie i scriitor, Jókai s:a născut la 18 februarie 1825 la Komárom. A fost cel mai mare scriitor maghiar din secolul al XIX:lea. Din vasta sa operă menŃionăm aici: Hangok a vihar után. Pest, 1852, Erdély aranykora. Regény. Pest, 1852, Török világ Magyarországon. Regény. Pest, 1853, Egy magyar Nábob. Regény. Pest, 1853–54, Erdélyi képek. Novellák. Pest, 1854, A magyar nemzet története. Pest, 1854, Szomorú napok. Regény. Pest, 1856, A régi jó táblabirák. Regény. Pest, 1856 etc. Tabéry Géza, Icze Ernö (coord.), Jókai Erdélyben. A legnagyobb magyar regényiró születésénk Századik forduló évében, Oradea Mare, Sonnenfeld Adolf Részvénytársaság Grafikai Müintézetében, 1925. Ibidem, p. 130. 283 IDENTITATE I ALTERITATE 5 cu scânduri, acoperite cu chirpici, pe acelea urcate ni te căpiŃe mari de fân, în care este lăsată o gaură, pe unde să iasă fumul din bucătărie. A a arată pe dinafară drăguŃele lor case, ca i cum ar fuma con amore; străzile nu au o regulă, cine vrea să î i facă o casă o face acolo unde î i poate împlânta mai u or parii, casele sunt întoarse una spre cealaltă cu spatele sau cu părŃile laterale; peste tot mizerie idilică i lene ideală”51. 51 Ibidem, p. 132. 284 Identitatea naŃională în opera lui Valeriu Brani te Sanda LuminiŃa Ignat Coman Articolul de faŃă î i propune să prezinte coordonatele generale ale identităŃii naŃionale a românilor ardeleni a a cum se desprind acestea din opera lui Valeriu Brani te. În opera sa conŃinând o varietate de genuri (memorialistică, corespondenŃă, scrieri istorice i literare), Brani te prezintă o configuraŃie a elementelor identitare pornind de la eul său existenŃial i experienŃa personală, aceea a cetăŃeanului socializat în realitatea politică a Transilvaniei dualiste. Tocmai de aceea, în lista elementelor identitare pe care o prezintă primează cele care Ńin de pitoresc (psihologie, tradiŃii i obiceiuri sau gastronomie) în timp ce elementele de factură clasică apar tratate mai sumar (referirile la istorie sau geografie sunt cvasiabsente). Pornind de la sursele menŃionate, în ansamblu, opera scrisă, i exceptând bogata sa activitate jurnalistică, care face notă distinctă, prezint blazonul identitar al românilor ardeleni i emblemele identitare a a cum apar configurate în sursele menŃionate. Valeriu Brani te s:a remarcat ca un important gazetar român, apărător al cauzei naŃionale. Născut la Cincu:Mare, judeŃul Bra ov, este primul fiu al Mariei Vlad i a lui Moise Brani te. Studiile primare le va face la Cincu:Mare, Sighi oara i Săli te iar studiile liceale la Sibiu. Î i completează apoi educaŃia urmând cursurile FacultăŃii de Litere i Filozofie din Budapesta (1887–1891) pe care le va finaliza cu un doctorat i o teză despre Andrei Mure ianu, lucrare publicată în 1891 în limba maghiară. După absolvirea studiilor va activa ca profesor pentru o perioadă scurtă de timp pentru a îmbrăŃi a apoi, pentru întreaga viaŃă, cariera de jurnalist1. Activitatea sa pentru cauza naŃională în domeniul politic i cultural începe devreme i:i însoŃe te toate etapele. Încă din anii studenŃiei a activat ca membru al SocietăŃii Petru Maior i a publicat o foaie umoristică Roza cu ghimpi, număr unic. A participat de asemenea la redactarea Replicii, semnată de Aurel C. Popovici. În timpul celor doi ani de profesorat la Bra ov, a colaborat la diferite publicaŃii (Transilvania sau Tribuna). In anul 1893, a raspuns primei chemări a gazetăriei atunci când, în urma întemniŃării mai multor redactori de la Tribuna, Ioan RaŃiu îl va convoca. Părăsind catedra, va prelua conducerea Tribunei, consacrându:se jurnalisticii. În conflict cu Eugen Brote, va părăsi Tribuna i va pleca la Timi oara unde va înfiinŃa la 1 ianuarie 1894, împreună cu Cornel Diaconovich cotidianul Dreptatea i Foaie de duminică activând aici până în martie 18952. In anul 1897 răspunde celei de:a doua chemări, venind de data aceasta din Bucovina, din partea deputatului George Popovici i cavalerului Iancu Flondor i pleacă la CernăuŃi unde va înfiinŃa ziarul Patria. Se va * Aceasta cercetare a fost finanŃată de CNCSIS în cadrul grantului de cercetare PD. nr. 403/2010. O versiune preliminara a acestui articol a fost prezentata la simpozionul SpaŃiile AlterităŃii, Lugoj, ediŃia 2008. 1 Valeriu Brani te, Jurnal, Timi oara, Editura de Vest, 2005, p. 7:8. 2 Ibidem, p. 8. 285 IDENTITATE I ALTERITATE 5 reîntoarce la Bra ov în 1900, când va da curs invitaŃiei frunta ilor bănăŃeni i va fonda la Lugoj ziarul Drapelul al cărui proprietar:editor va fi până la 19193. În toate articolele sale, Brani te a militat pentru drepturile politice, culturale sau de orice altă natură ale românilor ardeleni. De i considera pasivismul drept o bună atitudine în context, în materie de opŃiuni politice poate fi considerat drept moderat, adoptând după 1905 activismul (votat ca tactică în conferinŃa de la Sibiu a Partidului NaŃional Român). Cu toate acestea a fost ferm devotat PNR:ului i cauzei naŃionale. Acest devotament îl va costa ani buni de temniŃă, în tradiŃia apărătorilor de atunci ai cauzei naŃionale dar i perioade de clandestinitate4. Bogata sa activitate jurnalistică în slujba destinului naŃiunii este însoŃită de activitate atât pe plan cultural, fiind prezent la toate manifestările culturale ale poporului român, cât i pe plan politic, fiind candidat la alegerile dietale (va fi însă înfrânt de fiecare dată). Personalitate complexă, combatant activ pentru drepturile compatrioŃilor săi, Valeriu Brani te rămâne o figură emblematică între luptătorii pentru existenŃa i identitatea naŃională. În întreaga sa operă, Brani te tratează probleme de viaŃă i pitoresc, pătrunzând în interioritatea epocii în care a trăit. Temele cotidiene care au vizat mai degrabă mentalităŃile sau cultura în ansamblul ei se constituie ca manieră de ilustrare a specificului. Brani te trasează astfel reperele esenŃiale ale identităŃii românilor ardeleni pe care le circumscrie propriei experienŃe. Premisa i convingerea sa totodată este aceea că esenŃa identităŃii constă în păstrarea specificului naŃional prin luptă continuă. Psihologia românului ardelean Având ca subiect cei trei milioane de compatrioŃi ai săi i fără a fi obsedat de referinŃele la alteritate Brani te trasează structura psihologică specifică a românului ardelean i particularităŃile naŃionale ale acestuia. Fără a generaliza, prezintă trăsăturile relevante pe care le atribuie unei populaŃii regionale sau alteia construind specificul naŃional sub forma unui puzzel. Relevând unitatea în diversitate, prezintă fenotipul, relativ sumar, iar trăsăturile de caracter apar fie explicit, fie doar sugerate prin situaŃii concrete de viaŃă. O notă distinctivă este o anumită (auto)ironie, prezentarea unor trăsături ca pozitive atunci când este evidentă valorizarea lor generală negativă. Fenotipul, frumuseŃea femeilor românce (în special din Banat) este o trăsătură bine subliniată de Brani te. Fără a prezenta contururi i detalii, frumuseŃea româncelor e considerată o caracteristică distinctivă. Dacă femeile erau frumoase, bărbaŃii făceau i ei bune figuri. Ceea ce îi profilează pe bărbaŃi, în viziunea lui Brani te, este alura lor impozantă5. Brani te inventariază alături de portretul fizic i trăsăturile de caracter relevante pentru destinul naŃiunii i devenirea ei. SubstanŃa caracterului românesc este, în opinia sa, puterea românului ardelean de a nu se lăsa învins, caracteristică esenŃială care asigură destinul luminos al naŃiunii, proiectat în viitor. Astfel, românii sunt „un neam distinct, 3 4 5 Ibidem, p. 9:12. Ibidem, p. 9. Idem, Amintiri din închisoare (Însemnări contimporane i autobiografice), Bucure ti, Editura Minerva, 1972, p. 226. 286 SANDA LUMINIȚA IGNAT-COMAN, IDENTITATEA NAȚIONALĂ ÎN OPERA LUI VALERIU BRANIȘTE amar lovit de soartă dar vrednic de un viitor mai demn”6. Ardelenii constituie o populaŃie „harnică i de teaptă” (trăsături atribuite în special populaŃiilor din regiunile puternic române ti din zona Miercurea sau Sebe ), fiind ilustrată astfel atitudinea faŃă de muncă precum i potenŃialul lor7. Pe fondul acesta, se suprapun o sumă de trăsături negative. Sunt inventariate o serie de defecte care îi caracterizează pe românii ardeleni, în încercarea de a contura un portret autentic, obiectiv. Chiar dacă arată că doar în aparenŃă românii sunt un popor „incon tient i nepăsător”, Brani te vorbe te despre superficialitate, umilinŃă servilă, încăpăŃânare (valorizată pozitiv uneori, ca tenacitate, în funcŃie de context)8. EsenŃa pozitivă a psihologiei românului este optimismul său exprimat i într:un binecunoscut proverb care nu este doar o simplă formulă retorică „în tot răul este i un bine”9. Această reală filozofie de viaŃă a poporului este extrem de valoroasă într:un context atât de ostil. Suplimentar, Brani te prezintă i isteŃimea înnăscută a românului10, „mintea ageră”, capacitatea de a ie i bine din situaŃii dificile i vorbe te despre „nemărginita bună:credinŃă a poporului român”11. Însă, ceea ce asigură unicitatea i totodată nemurirea poporului este „capacitatea de a se regenera, de a rena te din cenu ă precum pasărea Phoenix”12. Ilustrând anumite trăsături prin fapte concrete de viaŃă, Brani te le prezintă sub forma unor (auto)ironii. Astfel vorbe te despre „discreŃia românului, răsplata românească” sau „superficialitatea faŃă de trecut care nu serve te drept parabolă”. Un cli eu binecunoscut i un mare defect totodată este considerată indiscreŃia românului pe care Brani te o prezintă ca atare dar apreciază că nu e atât de extinsă, caracterizând numai o anumită parte a populaŃiei. Ilustrarea acestei trăsături se face prin intermediul unui episod din perioada detenŃiei. Episodul îl are ca protagonist pe unul dintre profesorii din închisoare (doctorul Barcianu) care se ocupa de studii cu microscopul, context în care a observat că în bălării cre tea tutun, cultivat, probabil, de unul dintre colegii din închisoare. A spus „în mare secret” colegului său de celulă care, tot „în mare secret” a dus informaŃia mai departe, a a încât, a ajuns la sergent, iar a doua zi nu mai era nici urmă de tutun13. Dincolo de dimensiunea comică, episodul lămure te felul în care se divulgau „cele mai intime secrete” ca i lipsa fidelităŃii faŃă de cuvântul dat. Vorbind despre răsplata românească, Brani te aduce în discuŃie propria sa experienŃă, aceea a luptei pentru cauza naŃională răsplătită cu închisoarea14. In fine, superficialitatea i lipsa memoriei ca parabolă e concentrată în formula: „ i se mai zice că românul Ńine minte! Ba, dă uitării tare repede i ceea ce n:ar fi permis niciodată să uite”, aluzie la incapacitatea lui de a învăŃa din trecut15. Profilul psihologic al românului ardelean, în viziunea lui Brani te, are drept coordonate esenŃiale optimismul, stoicismul i puterea de a dăinui în ciuda greutăŃilor. 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Ibidem, p. 261. Ibidem, p. 119. Ibidem Idem, Oameni, fapte, întâmplări, Cluj:Napoca, Editura Dacia, 1980, p. 271. Ibidem, p. 82. Ibidem, p. 103, 112. Ibidem, p. 112. Ibidem, p. 270:271. Idem, CorespondenŃa 1895 1901, Cluj:Napoca, Editura Dacia, 1986, p. 204. Idem, Amintiri..., p. 17. 287 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Trecând în revistă i cli eele sau stereotipurile negative, relevă caracterul parŃial al acestora, cu argumente, pentru a:i înfăŃi a pe românii ardeleni a a cum i:a cunoscut, oferind un tablou veridic i obiectiv. EsenŃa psihologiei românului ardelean, în viziunea lui Brani te, este una pozitivă. CondiŃia materială i modul de trai Sărăcia este expresia concretă a felului foarte modest de a fi al românilor ardeleni. Reperele condiŃiei materiale i ale modului de trai sunt pretenŃiile foarte scăzute i standardele minimale. ImplicaŃia majoră a săracei a fost înstrăinarea ca mod de absolvire de acest stigmat. Sentimentele cu privire la destin ale românilor ardeleni se exprimau pregnant i în felul de trai, marcat de ritmurile anotimpurilor, ale credinŃelor, superstiŃiilor i chiar de religie. Astfel, „meniul” varia, indicatoarele majore fiind posturile de peste an care impuneau restricŃii alimentare.Ca i caracteristici generale Brani te relevă faptul că toate alimentele consumate se produceau în casă i ideea că alimentaŃia avea ca bază legumele, carnea fiind consumată extrem de rar. Atunci când era consumată, carnea provenea în mod neapărat fie de la păsările din curte, fie de la porcul crescut în gospodărie i tăiat de Crăciun. Se consuma a adar carne de pasăre, carne afumată, pastramă i mai ales slănină. Cu privire la acest ultim aliment, consumat mai frecvent, e menŃionat i un obicei, mai mult o superstiŃie, respectată în majoritatea familiilor, respectiv restricŃia de a începe slănina din sare care trebuia consumată doar după primul fulger de primăvară16. Nu doar alimentele se produceau în casă ci majoritatea lucrurilor de care era nevoie. Brani te menŃionează i „săul din maŃ de oaie i fitilul pentru opaiŃ” folosite pentru iluminat. De asemenea tortul i pânza pentru haine, însă, o parte din haine, care apoi se mo teneau, erau cumpărate. FuncŃionalitatea banului ca i puterea lui în societate erau, prin urmare, extrem de reduse. Banii se foloseau doar pentru vite i pământ, valori indicatoare ale situatiei materiale. Banii erau, în schimb, economisiŃi, a a cum arată Brani te, creând imaginea unui român ardelean prevăzător, marcat de un exces de precauŃie. „Bani albi pentru zile negre” este o formulă care dăinuie i astăzi i în care se concentrează adevărata orientare a românului ardelean în această privinŃă17. Relevant pentru existenŃa i aspiraŃiile lor era de asemenea felul în care apărea organizată viaŃa copiilor. Începând cu vârsta de doisprezece ani, ace tia plecau la slujit pentru a: i asigura zestrea. Fetele, integrate ca slujnice în familiile de sa i, învăŃau i exersau toate atribuŃiile lor viitoare. În plus, î i adunau zestrea (o vacă de fătat i o pereche de juninci, unelte i mobile trebuitoare). Era cazul fetelor de la Ńară care slujeau la sa i. BăieŃii intrau i ei ca „pocănici” (băiat de bici) iar după primul an erau răsplătiŃi simbolic. Plata cre tea însă an de an pentru ca la însurătoare să aibă o pereche de boi i unelte de economie18. Mobilitatea socială i accederea în alte categorii, superioare, se făcea prin diverse modalităŃi una dintre ele fiind luarea în arendă a pământului de la sa i, după însurătoare. 16 17 18 Ibidem, p. 11. Ibidem, p. 37. Ibidem, p. 12:13. 288 SANDA LUMINIȚA IGNAT-COMAN, IDENTITATEA NAȚIONALĂ ÎN OPERA LUI VALERIU BRANIȘTE Pământul se lucra cu ajutorul boilor la care se adăuga i zestrea nevestei. Astfel, tânărul ajungea „să se împroprietărească pe sine însu i”19 i î i modifica astfel i rangul social. Schimbarea categoriei sociale era posibilă, în cazul fetei, tot prin căsătorie. Brani te vorbe te de acele fete de Ńăran, domni oarele, crescute prin pensioane, care deveneau „partide bune” i se înstrăinau. Cu o condiŃie materială modestă i un mod de trai marcat de ritmuri ancestrale, românul ardelean are ca notă distinctivă simplitatea, repere de gândire magică i un fel foarte precaut de a fi. Imaginea de sine sub dimensiunea populară: folclor, tradiŃii i obiceiuri Brani te reconstituie tradiŃiile i obiceiurile ca i cunoa tere de sine a societăŃii ardelene ti. Temă importantă a identităŃii, esenŃă a specificului, componenta dată de tradiŃii i obiceiuri se constituie ca una dintre notele distinctive ale naŃionalităŃii. In opera lui Valeriu Brani te, tema se regăse te tratată atât prin prisma experienŃei personale i a memoriei, cât i din punct de vedere tiinŃific, având ca bază o documentaŃie foarte serioasă. Acesta este fundamentul pe care inventariază muzica i dansul la români în secolul al XVII:lea sau obiceiul paparudelor, în diversele sale variante. Despre muzică i dans, Brani te consideră ca sunt foarte relevante pentru identitate: „dacă vrei să cuno ti firea poporului, n:ai decât să:i asculŃi muzica i să:i observi dansul. In acestea se manifestă toate intimităŃile sufletului poporului”20. Mai mult, calitatea artelor a fost aceea de a scoate poporul din anonimat: „E propriu psihologiei poporului român că viaŃa artistică a poporului a dus primele tiri la tron despre existenŃa acestui popor”21. Supunându:se unor exigenŃe teoretice, Brani te prezintă în întreaga bro ură numită Muzica i dansul la români „un mănunchi” din cele mai vechi urme ale muzicii i dansului acestora. Dar dincolo de istoricul muzicii sau dansului, Brani te personalizează spaŃiul prin descrierea dansurilor contemporane lui. Dintre acestea, foarte reprezentativ pentru săli teni, comunitate căreia i:a aparŃinut este învârtita, dans descris cu lux de amănunte. Învârtita este un dans popular specific ardelenesc. Dansul acesta, conform lui Brani te, nu Ńinea de deprinderi dobâdite prin exersare ci era ceva foarte natural, aproape înnăscut. Exprimând foarte bine specificul comunităŃii amintite, dansul consacra dominaŃia femeilor (formula de joc era două femei i un bărbat)22. Romana, un dans importat, „creaŃie a epocii de înviorare a Dietei din 1863–1865 din Sibiu” era un fel de dans de salon. Cei care:l executau corect erau tot săli tenii cărora Brani te le creează imaginea unor foarte buni dansatori. Suplimentar, Brani te prezintă portul popular specific al românilor ardeleni, marcă a identităŃii etnoculturale. Unul dintre cele mai frumoase porturi, portul femeiesc se distingea prin eleganŃa lui simplă i prin elemente de stil. Compus din mai multe piese putea fi asociat cu ideea de curăŃenie i sănătate. Sub unghi coloristic aceea i armonie. Predominau nonculorile, albul „curat” i negrul „lucitor” iar broderiile aveau fir 19 20 21 22 Ibidem, p. 13. Idem, Muzică i dansuri la români în veacurile XVI i XVII . ConferinŃă cetită la Adunarea Generală a „SocietăŃii pentru crearea unui fond de teatru român”, Ńinută la 12(28) August 1908 în OraviŃa montană, p. 3. Ibidem, p. 6. Idem, Amintiri..., p. 70. 289 IDENTITATE I ALTERITATE 5 galben, de aur23. Costumul popular e prezentat ca un element ostentativ de identitate iar dansurile descrise, a ezate pe ambianŃa vieŃii, reînvie gesturile primordiale i spiritul ritualic festiv. Românii ardeleni nu: i organizau destinul spontan ci alternând sărbătorile cre tine cu cele necre tine, sacrul i profanul. Multe dintre obiceiurile pe care le practicau erau legate de acestea iar anumite sărbători din calendar erau tipice pentru ei. Este cazul sărbătorii Sfintei Parschiva, considerată patronul naŃiei române ti. Cea mai importantă sărbătoare după Crăciun i Pa te, sărbătoarea Sfintei Paraschiva era un prilej pentru mixtura tradiŃiilor cre tine cu cele păgâne24. Pentru Sărbătoarea Crăciunului este descris obiceiul colindului, foarte cunoscut, dăinuind până astăzi, practicat individual sau în grup i recompensat cu daruri. Alternativele la colind erau mersul cu steaua sau ca magi cu Irod i cu viflaimul. O sumă de obiceiuri, foarte caracteristice pentru zonă, trădează credinŃele arhaice ale poporului. Sunt superstiŃii invadate de pitoresc, asociate i ele anumitor anotimpuri i sărbători. De exemplu la Sfântul Gheorghe se aprindeau focurile pe dealuri, chiuindu:se în versuri întâmplările din sat. Sau, la Sânziene se făceau cununi din flori galbene ce purtau acest nume, aruncându:se pe acoperi , fetele întrebând de noroc. Este o viziune ce trimite la credinŃele animiste ale oamenilor timpului. La fel de pitoresc este i obiceiul de primăvară conform căruia trebuiau puse la case i mai ales la grajduri, frunze de leu tean ca sa nu „ia ielele laptele de vaci” iar fetele puneau frunzele după ureche ca să le crească frumos părul. Este o concepŃie stranie, o mostră din gândirea magică populară25. Între obiceiuri, Brani te îl distinge pe acela al paparudelor ca fiind foarte caracteristic i deplânge estomparea lui. În viaŃa cotidiană acest obicei funcŃiona la fel, era aproape o magie, în condiŃiile în care alimenta în mod real speranŃele oamenilor. Această datină foarte veche, a cărei primă menŃiune s:a făcut în Descriptio Moldaviae de către Cantemir, a a după cum arată Brani te, era legată de marea sărbătoare a Învierii, pentru că se practica în a treia joi după Pa ti. In esenŃă, obiceiul acesta se reducea la invocarea ploii printr:un ritual arhaic, cu un nucleu comun dar care cuno tea variaŃii în funcŃie de zone, fiind extrem de riguros respectat26. Toate datinile i obiceiurile descrise de Brani te se constituie ca „părŃi esenŃiale ale exerciŃiului religios”27. Comportament în plan public 1. ViaŃa religioasă Pentru românii ardeleni religia nu a constituit un domeniu al exceselor nici în viaŃa publică, nici în cea privată. Aceasta este o trăsătură esenŃială, iar o alta este componenta sa tradiŃională, strânsa conexiune dintre religie i superstiŃii. În viaŃa românilor ardeleni, religia se manifesta prin importanŃa acordată practicilor legate de superstiŃii, a amestecului dintre sacru i profan. ModeraŃia era totu i cuvântul de ordine, în viziunea lui Brani te, iar relaŃia cu Divinitatea sau Biserica difuze: „Sub 23 24 25 26 27 Ibidem, p. 69. Idem, Pagini resleŃe, Lugoj, Editura Autorului, 1910, p. 3. Ibidem, p. 77. Ibidem, p. 98:122. Ibidem, p. 78. 290 SANDA LUMINIȚA IGNAT-COMAN, IDENTITATEA NAȚIONALĂ ÎN OPERA LUI VALERIU BRANIȘTE raport religios suntem noi românii un amestec ciudat. În noi trăie te încă viu cultul păgân în forma de superstiŃii îmbrăcate în «ceremonialul cre tinesc». Noi nu suntem nici bigoŃi dar nici indiferenŃi faŃă de biserică, pe care o iubim i pentru care ne jertfim tocmai pentru că este a noastră”28. Conform lui Brani te, identitatea religioasă a românilor ardeleni se exprima în cele două confesiuni dominante, cea ortodoxă i cea greco:catolică. Insă, această pluralitate confesională era estompată de solidaritatea determinată de etnie. Pentru românii ardeleni, primordială era, în orice situaŃie, calitatea lor etnică. Religia i naŃionalitatea apar foarte clar delimitate iar accentul cade întotdeauna pe naŃionalitate în viziunea lui Brani te: „...în cele biserice ti am fost fiecare la Biserica sa, iar în politică am fost una: români”29. Solidaritatea determinată de etnic creează o coeziune perfectă care sparge barierele din plan confesional: „poporul nostru trăie te în frăŃească bună înŃelegere. i pe multe sate am văzut cu bucurie că i preoŃii trăiesc frăŃe te între sine, ajutându:se unul pe altul...am văzut cum în lipsa preotului oriental, făcea slujba preotul unit”30. Vorbind despre religie i Biserică, Brani te nu trece cu vederea nici chestiunea oprimării, Biserica fiind un bastion al românismului. De asemenea, Brani te semnalează rolurile extrem de importante jucate în plan religios i naŃional de Inochentie Klein sau de mitropolitul Andrei aguna. Fără a insista asupra episodului Unirii religioase, aminte te de acest act pe care îl consideră mai degrabă unul politic i nu religios31. Conform lui Brani te, românii ardeleni se relevă în religie ca superstiŃio i i difuz introspectivi. Solidaritatea determinată de etnic creează imaginea unei unităŃi perfecte care depă e te pluralitatea confesională. Etnia surclasează confesiunea în viziunea sa. 2.ViaŃa culturală Expresie a individualităŃii naŃionale, cultura capătă preeminenŃă într:un context ostil fiind esenŃa vieŃii naŃionale, punctul ei de pornire. Oferind o panoramă asupra culturii în epoca sa dintr:o dublă calitate, aceea a participantului activ la viaŃa culturală i aceea a cetăŃeanului simplu, Brani te insistă asupra rolului asociaŃiilor culturale (în mod special asupra rolului AsociaŃiei pentru literatura i cultura poporului român) punctând importanŃa educaŃiei i a limbii. Între asociaŃiile i reuniunile care au jucat un rol important în viaŃa culturală Brani te distinge AsociaŃia pentru literatura i cultura poporului român, Reuniunea română de lectură i Reuniunea română de cântări, cele în cadrul cărora a activat. Trecând în revistă realizările majore ale AsociaŃiei pentru literatura i cultura poporului român, Brani te relevă i o altă funcŃie a ei, secundară, aceea de a socializa. Toate întrunirile (baluri, conferinŃe) erau de fapt mari evenimente naŃionale32. Dosarul realizărilor acestei asociaŃiuni cuprindea crearea Muzeului NaŃional i a unor instrumente precum Enciclopedia i DicŃionarul topografic33. 28 29 30 31 32 33 Ibidem, p. 68. Idem, Scrisoare către alegători scrisă din însărcinarea comitetului judeŃean din Cara Severin al Partidului NaŃional Român, Lugoj, Tipografia Iosif Sidon, f. a., p. 18. Ibidem, p. 19. Idem, Amintiri..., p. 100. Idem, Oameni, fapte.., p. 214. Idem, De la Blaj la Alba Iulia. Articole politice, Timi oara, Editura Facla, 1980, p. 160. 291 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Reuniunea română de cultură (sau Casina română) avea un rol mai redus, fiind o organizaŃie mai degrabă locală, reunindu:i pe intelectualii din Lugoj. Manifestându:se prin conferinŃe pe diverse teme, fie de literatură, fie de istorie sau sociologie, avea un rol important pe plan cultural local. Manifestările din cadrul ei au fost suspendate odată cu războiul34. Un altfel de rol avea, conform lui Brani te, Reuniunea română de cântări, însă implicaŃiile erau tot culturale: organizarea de concerte pentru distin i cântăreŃi sosiŃi la Lugoj. Destinul său a fost legat de această reuniune timp de patru ani, cât a funcŃionat ca pre edinte35. Pentru orice cultură, limba e un factor esenŃial. Limba ca semn distinctiv al naŃionalităŃii era adesea supusă agresiunii în contextul ostil al Monarhiei dualiste. Conform lui Brani te familia era oaza în care ea trebuia cultivată, constituindu:se în promisiune a perpetuării ei36. Limba, arată Brani te, a supravieŃuit i în doine i cântece bătrâne ti, a adar în liric i muzică37. Analizând limba sub unghiul unităŃii relevă precaritatea acesteia i diferenŃele care existau între limba vorbită în Transilvania i cea din Regat. Sarcina de uniformizare revenea, în opinia sa, AsociaŃiei pentru literatura i cultura poporului român. Prin intermediul propriei experienŃe, Brani te vorbe te i despre cosmopolitismul inerent epocii, ca i despre efectele sale, iar ca rezultat principal menŃionează formarea unui „om fără limbă”. Limba este factorul care face diferenŃa între naŃii i elementul care determină apartenenŃa i specificul: „…vorbind o limbă proprie ca purtătoare a cugetării i simŃirii poporului căruia îi aparŃii tocmai prin aceasta limbă”38. În privinŃa învăŃământului, parte integrantă a culturii, Brani te deplânge atât lipsa sau insuficienŃa colilor cât i efectele nefaste ale Legii Appony asupra acestora sau lipsa învăŃătorilor i a unei pedagogii române ti eficiente. In acest context relevă rolul personalităŃii lui aguna în înfiinŃarea sau reorganizarea colilor ca i activitatea lui de „propagandă” i convingere a părinŃilor de a: i da copiii la coală în spiritul ideii de luminare a poporului39. Concluzii Valeriu Brani te rămâne una dintre cele mai importante personalităŃi ale timpului său, consacrat fiind atât de activitatea în domeniul jurnalistic cât i de activitatea în domeniul cultural i politic. Rămâne una dintre figurile dominante ale luptei naŃionale prin pârghiile pe care le:a deŃinut ca o figură de frunte a Banatului i a Transilvaniei, ca i gazetar, ca om preocupat de realităŃile timpului său. De fiecare dată, Brani te a militat pentru drepturile românilor ardeleni pe care în permanenŃă i:a îndemnat să lupte pentru existenŃa lor naŃională. A tratat cu realism, obiectivitate i consecvenŃă toate problemele cu care erau confruntaŃi compatrioŃii săi, transformându:le în 34 35 36 37 38 39 Idem, Amintiri..., p. 442:443. Ibidem, p. 444. Idem, Pagini..., p. 88 Idem, Tabla de la Lugoj, Lugoj, 1903, p. 71. Idem, Amintiri..., p. 107 Idem, De la Blaj la Alba..., p. 113. 292 SANDA LUMINIȚA IGNAT-COMAN, IDENTITATEA NAȚIONALĂ ÎN OPERA LUI VALERIU BRANIȘTE subiecte de presă, contribuind la popularizarea cauzei românilor prin intermediul gazetelor pe care le:a condus sau la care a activat. În materie de opŃiuni politice Brani te a adoptat pe rând, în funcŃie de context, ambele tactici: va considera pasivismul cea mai buna opŃiune până în 1905, atunci când va îmbraŃi a activismul, adoptat ca i curent oficial de către PNR. In general, este considerat drept un PNR:ist convins. Nota distinctivă a imaginii de sine a românilor ardeleni, a a cum apare conturată în opera cu caracter istoric i literar a lui Brani te, este dimensiunea sa pitorească. Relevând psihologia etnică, credinŃele i obiceiurile sau modul de trai, Brani te relevă un „suflet pitoresc”, ale cărui elemente mai puŃin vizibile sunt aduse la suprafaŃă cu fineŃe i profunzime. Relevând specificitatea românilor ardeleni în mijlocul cărora a trăit i pe care i:a cunoscut ca i felul lor particular de a fi, Brani te încearcă să:i prezinte corect, cu calităŃi sau defecte, într:un portret obiectiv. Discursul despre identitate al lui Valeriu Brani te, a a cum se desprinde din opera scrisă, nu este „atins” de contextul politic sau idelogic al epocii. A urmărit în permanenŃă ca un fir ro u adevărul, indiferent de situaŃie. Memoria i propria experienŃă relevă faptele de viaŃă i pitoresc a a cum au fost reŃinute i trăite. Doar în impresionanta sa operă jurnalistică, Brani te insistă asupra aspectelor politice i tratează elementele clasice ale identităŃii (sărbătorile naŃionale, eroii naŃionali, evenimentele politice) în special la momente aniversare sau comemorative. Contextul politic este, în opera sa scrisă, doar un aspect al contigentului care determină reacŃii i care devine important din acest punct de vedere. În schimb, datele despre psihologia românului ardelean, despre condiŃia materială i modul de trai, despre foclor dar i despre viaŃa religioasă i culturală sunt consistente având ca bază realitatea trăită i cunoscută. Dincolo de pitoresc, în viziunea lui Brani te esenŃa identităŃii rezidă în păstrarea specificului naŃional prin luptă continuă. Aceasta este esenŃa oricărui discurs despre identitate în contextul atât de complicat al secolului al XIX:lea, în Transilvania. Brani te se înscrie astfel în lunga serie a autorilor care vorbesc despre o identitate risorgimentală. 293 „Spune mi ce mănânci ca să Ńi spun cine e ti”. Moravuri din bucătăria nobiliară clujeană în secolul al XIX lea Csapo Emoke Filosoful grec Epicur recomanda semenilor ca înainte de a se preocupa de ceea ce vor pune pe masă, să caute companii care să li se alăture în savurarea bucatelor. Moravurile („la noblesse oblige”) dar i trăsăturile înnăscute sau dobândite (ospitalitate, sociabilitate, viaŃa boemă) nu îngăduiau aristocraŃiei să renunŃe la vreuna din cele două posibilităŃi. De i ruinarea financiară în multe cazuri e mai mult decât evidentă, aparenŃele trebuiau salvate. Studiul î i propune să valorifice materiale inedite de arhivă, cărŃi de bucate contemporane aparŃinând doamnelor cu sânge albastru, literatura de epocă, descrierile unor călători străini într:un potpourri cu arome îmbietoare emanate de bucătăriile palatelor nobiliare din Clujul celei de:a doua jumătăŃi a secolului al XIX:lea. Pe lângă degustarea imaginară a unor produse fine, de lux i a unor preparate specifice bucătăriei nobiliare, vom avea posibilitatea de a surpinde gesturi, tradiŃii, obiceiuri dar i „tendinŃe” ale vremii, totul într:un înveli crocant al csárdásului unguresc, auxiliarul de nelipsit de la orice petrecere. De:a lungul secolului al XIX:lea atitudinea faŃă de tot ceea ce presupune bucătărie i alimentaŃie a cunoscut o oscilaŃie sinuoasă în rândul aristocraŃiei clujene, modificări ce au fost impuse de raportarea variată la tradiŃia autohtonă i la influenŃele străine venite din spaŃiul francez, german i britanic. FluctuaŃiile sunt observabile nu doar în ceea ce prive te denumirea preparatelor, compoziŃia, ci i regulile nescrise ale alcătuirii meniului, servirii mesei, totul pe fundalul unei vieŃii duse între preceptele stricte, aristocratice, modelate adesea i de cursul mai mult sau mai puŃin favorabil al vieŃii. Lupta pentru păstrarea aparenŃelor nu se explică doar prin „adorarea lui Epicur”1 ci i prin transmiterea unor îndatoriri presupuse de poziŃia socială. În timpul vizitei sale din anii 1860 prin Cluj, Charles Boner rămâne plăcut impresionat de tot ceea ce însemna primirea unui musafir, fie el i de pe meleaguri străine: „În toate relaŃiile cu nobilimea maghiară este sesizabil că deviza la noblesse oblige nu este uitată. Preocupat de dorinŃele i planurile tale, acestea sunt efectuate cu atâta naturaleŃe i cu o plăcere evidentă a lui, cel care face aranjamentele, încât e ti incapabil de a simŃi vreo jenă pentru deranjul pe care l:ai provocat... felul în care dorinŃa este îndeplinită de el arată că ceea ce face el pentru tine nu este o favoare ci arată ca un lucru de la sine înŃeles2”. Dacă în unele cazuri comportamentul brav al gazdei reu e te să ascundă semnele declinului, în altele, urme ale unor vremuri îmbel ugate sunt etalate 1 2 Gyula Nyári, A magyar aristocratia, Pest, Emich Gusztáv könyvnyomdája, 1856, p. 14. Charles Boner, Transylvania. Its products and its people, Londra, Longmans, Green, Reader and Dyer, 1865, p. 444. 294 CSAPO EMOKE, „SPUNE-MI CE MĂNÂNCI CA SĂ-łI SPUN CINE E TI”. MORAVURI DIN BUCĂTĂRIA... cu ostentaŃia unui om incon tient de situaŃia ridicolă: argintăria de pe masă străluce te în discordanŃă cu conul de umbră în care se ascunde tapiŃeria ruptă a scaunului. În anul 1912, baroneasa Wass Ottilia î i achiziŃiona o lucrare apărută la Budapesta, pentru noi o dovadă preŃioasă a unor schimbări fundamentale în perceperea sarcinilor culinare i în reevaluarea rolului de gospodină al aristocratelor. În introducere, autoarea plasează ambiŃia mulŃumirii oaspeŃilor cu preparate „originale, nobile, rafinate”, între preocupările de bază ale oricărei doamne, mulŃumirea fiind cu atât mai mare cu cât se face cumpătat i cu con tiinciozitate, ambele limitând eventualele neplăceri financiare3. Intitulată Bucătăria aristocrată (Úri konyha), lucrarea î i propunea să instruiască gospodinele din înalta societate în împărŃirea i economisirea sumei destinate aprovizionării, în efectuarea unor cumpărături avantajoase i cumpătate paralel cu iniŃierea în organizarea unor mese ce să aducă aprecieri pozitive din partea familiei i a apropiaŃilor. łinerea unor jurnale de bucătărie, cunoa terea criteriilor în alegerea produselor de calitate, dar acceptabile ca preŃ, prepararea în casă a unor conserve sau bucate sunt în contrapondere cu bogăŃia meniurilor oferite precum exemple. Cu alte cuvinte doamnele învăŃau cum să obŃină mult investind puŃin dar cu mai mult efort personal i creativitate. Mare parte a tinerei generaŃii î i cheltuia energia, dar mai ales averea, pe exerciŃii fizice, vânătoare, cai, arme de aceea prefera viaŃa în mijlocul naturii, de pe mo ii, unde re edinŃele familiilor erau deschise tuturor prietenilor din zonă: „ei intră aici ca la hotel; la ceas de odihnă sosesc pe nea teptate cinci sau ase vizitatori i nimeni nu se miră. Cei ai casei pun tacâmuri suplimentare i asta:i tot. Este vechea tradiŃie care continuă. Altădată, mai mult decât azi, fiecare nobil avea masa deschisă, toŃi seniorii aflaŃi în călătorie i opriŃi la castel cu alaiul, oameni i vite rămâneau atât cât doreau4.” Fondul familial Bethlen Iktár păstrează o mărturie în acest sens din 1836 ce cuprinde însemnarea detaliată a tuturor ce au sosit neplanificat i evidenŃa alimentelor consumate de ace tia i servitorii lor: pâine, vin pentru masa notabililor, pentru servitori, tărie, carne de vită, de pasăre i ouă, dovadă că ospitalitatea se a tepta a fi întoarsă cândva5. Acest fenomen al „musafirului” rămâne o prezenŃă vie inclusiv la cumpăna dintre veacuri: la fiecare casă a vreunei familii mai de seamă musafirul se contopea luni în ir cu viaŃa acesteia, nu pentru că i se adresase vreo invitaŃie ci din simpul fapt că a ajuns acolo i a rămas atâta vreme cât i:a poftit inima, fără vreo remarcă sugestivă din partea gazdelor „fără voie”. Musafir nu devenea nimeni, trebuia să se nască pentru a a ceva. În afară de calitatea de oaspete „dacă trebuia călărea, dacă se dorea juca tenis, cu fetele din casă dansa, pe băieŃi îi învăŃa să joace cărŃi i dincolo de toate acestea: bea. Niciodată nu era prost dispus6.” Dacă după o edere de 6–8 luni cineva îl întreba din întâmplare despre intenŃiile sale din viitorul apropiat, putea considera gestul o ofensă adusă persoanei sale într:un mod intenŃionat. Erau cazuri în care selectarea comesenilor devenea dificilă din cauza unor diferende politice dar mai ales datorită diferenŃei de rang i provenienŃă. Una dintre aceste 3 4 5 6 DirecŃia JudeŃeană Cluj a Arhivelor NaŃionale (in continuare DJCJAN), Fond personal Wass Ottilia, dosar 334/1771:1922, fila 138. Raymond Recouly, Le pays magyar, Paris, Félix Alcan, 1903, p. 69. DJCJAN, Fond Familial Bethlen de Iktár, dosar 50/ 1836, fila 1:6. Margit Bethlen, Erdélyi történetek, Budapest, Stádium sajtóvállalat RT, 1941, p. 60:61. 295 IDENTITATE I ALTERITATE 5 persoane a fost contele Béldy Ferencz, mai întâi prefectul Clujului, apoi al comitatului Târnava Mică, care în ciuda tuturor principiilor care au proclamat „egalitatea, libertatea, fraternitatea” la '48, împărŃea colegii i subordonaŃii din viaŃa comitatului în două tabere: cu cine avea plăcerea să se a eze la masă i cu cine nu. Când în urma edinŃelor îi invita la mesele copioase date în cinstea evenimentului, proceda în felul următor: „Domnii sunt a teptaŃi cu plăcere, pentru restul li s:a pus masa la restaurant7”. Lupta continuă de a păstra aparenŃele na te compasiunea călătorului străin care de îndată observă mândria i ostentaŃia, puternic marcate de orientalism. De i „vechea ordine s:a schimbat” i o „uniformitate” (înŃeleasă precum lipsa petrecerilor zgomo: toase, semn al pauperizării) ameninŃă viaŃa mondenă, unii se mai luptă cu inevitabilul: „În casele nobililor bătrâni dai peste o serie de incompatibilităŃi. De exemplu contele T. are un mare alai de servitori – cinci bucătari abia sunt în stare să servească la masa de oaspeŃi, a a de numero i sunt musafirii... o adevărată expoziŃie de servitori, la masă apărând în costume superbe, iar cealaltă dimineaŃa desculŃi8. Nu doar bucătăria aristocrată este lăudată ci i modul în care stăpâna casei se preocupă de pregătirea i servirea mesei, un rol nepotrivit de exemplu pentru o englezoaică din înalta societate care î i angajează servitori pentru treburile casnice. PoziŃia sa de gospodină se împlete te armonios cu cea de soŃie devotată care contribuie la renumele familiei prin asigurarea unei ederi plăcute oricărui oaspete: „Sunt bucătărese excelente, supraveghează, dacă ele nu fac, toate felurile de mâncare, iar dacă sunt musafiri chiar servesc, a teaptă după fiecare i poate chiar nu se a ază pe toată durata mesei”9. În acest efort fetele tinere î i susŃin mama, fiecare având un rol bine trasat în îndeplinirea sarcinilor impuse de ospitalitate, totul făcându:se fără vreun efort vizibil, sau urmă de afectare. Cel mai frecvent ele nu iau loc la masă, preferând să consume bucatele într:o altă încăpere, de unde revin doar pentru a participa la discuŃiile de după masă. SituaŃia se schimbă cu prilejul meselor luate în familie, sub patronajul unui membru mai în vârstă, care astfel contribuie la consolidarea clanului, dar cultivă i obiceiuri devenite amintiri dragi ale copilăriei, care îi vin în minte printre altele i contesei Bethlen Margit: „Niciodată nu am fost mai puŃini de 20, dar mai mulŃi tare des”10. În capul mesei întinse în salonul castelului de la Beclean stătea străbunica, tronând peste generaŃiile dispuse în funcŃie de vârstă, la celălalt capăt al mesei fiind cei mai mici, nepoŃii i strănepoŃii. ReŃetele autohtone, sau cele de peste hotare, mai mult sau mai puŃin adaptate ingredientelor locale erau duse la desăvâr ire de bucătari, în castelele i re edinŃele mai mari, sau de bucătărese în gospodăriile mai reduse ale aristocraŃiei. Pentru garantarea unei serviri irepro abile, la petrecerile organizate cu ocazia carnavalului sau sezonului de vânătoare, se împrumutau servitori de la alte case, care veneau încărcaŃi cu argintărie cu tot. Contesa Kornis Gabriella î i aminte te cu nostalgie cum în zilele obi nuite ale săptămânii se găteau feluri obi nuite, dar dacă sosea un musafir nea tep: tat, în cel mai scurt timp erau a ezate pe masă cele mai rafinate bucate. Siropurile de fructe nu erau cunoscute, apa minerală sau cea proaspăt scoasă din fântână se a eza pe 7 8 9 10 Domokos Barcsay, „Történetek erdélyi nagy úrakról”, în Kolozsvári Friss Újság, 1904, nr. 48. Andrew Crosse, Round about the Carpathians, Edinburgh, W. Blackwood, 1878, p. 303. W.B. Forster Bovill, Hungary and the hungarians, Londra, Methuen &Co, 1908, p. 89. Margit Bethlen, op. cit., p. 57. 296 CSAPO EMOKE, „SPUNE-MI CE MĂNÂNCI CA SĂ-łI SPUN CINE E TI”. MORAVURI DIN BUCĂTĂRIA... masă în sticle de cristal. În schimb îngheŃata se bucura de mare trecere: după amestecarea ingredientelor, recipientul se a eza într:un butoi în care se pusese în prealabil gheaŃă sărată11. Bucătăria tradiŃională rămâne o notă caracteristică a familiilor din provincie sau a celor mai conservatoare, călătorul francez sau german obi nuit cu delicatese revenind întotdeauna în Ńara sa natală cu stomacul stricat de la preparatele unsuroase, piperate, de la sosurile acri oare i pe bază de smântână. Clujul era considerat de:a dreptul ora ul smântânii, căci începând de la supă, sosul fripturilor, salate i până la vestita varză de la Cluj totul era îmbogăŃit cu aceasta. La polul opus se situau meniurile extravagante practicate de familiile cu stare, la banchete i restaurante, o combinaŃie a produselor tradiŃionale cu influenŃele franceze i engleze. Pastele, aluaturile făinoase omniprezente, pentru care unele gospodine adoptă numele german de Koch sau Kuchen, fără corespondent în franceză, se îmbină cu Roastbeef ul i Beefsteak ul englezilor, denumiri preponderente comparativ cu filet ul francez. În schimb influenŃa franceză este evidentă în utilizarea etapelor mesei, termenii potage, hors d’œuvres, poisson, relevés, entreés, rôti, entremets, rămânând un mister pentru mare parte a gurmanzilor maghiari 12. În anul 1895, cu ocazia renovării hotelului New York de către soŃia baronului Horváth Ödön i a preluării sale de noii chiria i, crema societăŃii clujene î i dă întâlnire la o petrecere desfă urată în restaurantul locaŃiei. Meniul se compune din 30 de feluri de mâncare la care se adaugă diversele produse de patiserie, cafea i opt tipuri de băuturi alcoolice fine: caviar, somon, homari i languste, „jambon de York”, „paté de Strassbourg”, aspic de foie gras, galantină din carne de pasăre, friptură de vânat, pentru a aminti doar pe cele mai fine13. Multe surse arhivistice păstrează vie amintirea unor călătorii exotice sau reŃete primite de la cei de peste graniŃă, autorul folosind de regulă denumiri care sugerează originea preparatelor. Un registru cu meniuri i reŃete din fondul familial Mikó:Rhédey cuprinde însemnări referitoare de exemplu la păstrarea untului în jurul Košice, a pregătirii dulceŃurilor orientale, tortului „á la Provence”, papana ilor elveŃieni, plăcintei din Tirol, sărăŃelelor din Sopron, rahatului din Smyrna, în timp ce alte denumiri, deja familiare, erau folosite ca atare: haché, tartare sauce, pudding, mayonnaise, roulade, muffin sau koch14. Pentru a reconstitui meniurile familiilor nobiliare clujene sarcina cercetătorului se rezumă doar la inventarierea listelor de bucate întocmite cu rigurozitate de multe doamne. Iată de exemplu meniul contesei Bethlen Kata din 10 ianuarie, 1856, unul bogat, căci nu trebuie uitat că este vremea balurilor, ce impune abundenŃă, veselie, împărŃite cu musafirii sau apropiaŃii din familie15: Prânz: Supă cremă de Ńelină Cină: Friptură rece Suflé de parmezan Napolitane cu spumă de lapte Carne de vacă cu garnitură Friptură de clapon, salată Gogo i de carnaval 11 12 13 14 15 Gabriella Kornis, Elıdök és utódok Erdélyi fınemesek a XX században, Budapesta, Editura Unikornis, 2002, p. 27:31. „Az étkezésrıl, în Kelet”, nr. 147, 1881. Erdélyi Napló, nr. 72, 1895. DJCJAN, Fond Familial Mikó Rhédey, dosar VIII. 23/ 1868:1869, fila 126:161. DJCJAN, Fond Familial Bethlen de Iktár, dosar 670/ 1845:1861, fila 385. 297 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Cazinoul aristocrat, pe lângă menirea de:a asigura petrecerea timpului liber pentru o anumită parte a societăŃii clujene, organiza în saloanele sale i cele mai cu pompă nunŃi, ale căror meniuri au rămas cunoscute prin publicarea lor în presa locală. De exemplu, cu ocazia căsătoriei dintre contesa Béldy Margit i contele Teleky Géza, la „déjeuner” s:au servit următoarele feluri: Consommé en tasse Perche froid, sauce Ravigot Selle de chevreuil, sauce Madeira Chapon de Styrie, salade, compote Bombe Marguerite, Friandises, Fruits Se poate deduce u or de ce meniul este în limba franceză, preparatele sunt la origine tot franceze: consomé servit în cea că i u or gelatinos din cauza consistenŃei sale date de cărnurile fierte la foc încet, alău fiert cu sos Ravigot (un tip de maioneză, dar îmbogăŃit cu mai multe tipuri de verdeŃuri), vânat în sos pe bază de vin, clapon asortat cu compot sau salată în funcŃie de preferinŃe i desigur desertul16. Inclusiv termenul adoptat pentru desemnarea evenimentului trimite cu gândul la civilizaŃia franceză, cu care s:au familiarizat pe filieră budapestană, „déjeuner” fiind considerat o masă u oară, lejeră, cu un accent pus pe legume, care venea mai degrabă să sensibilizeze decât să astâmpere o foame de lup. De regulă fiecare gospodină trebuia să aibă o specialitate a casei, însă unele preparate deveneau atât de populare încât era de neiertat dacă lipseau de la vreo masă festivă. Este cazul „dindon á la Richelieu”, friptură rece de curcan, umplut cu tot felul de bunătăŃuri tocate mărunt, precum ciuperci i ficat de gâscă. Acest preparat era i cartea de vizită a baronesei Wesselényi Pepi (Polyxenia) care în cinstea virtuozului clujean, Boér Gergely, organizează o cină solemnă la care invită toate doamnele iubitoare, dar mai ales cunoscătoare de muzică clasică. AtracŃia cinei trebuiau să fie curcanul năzdrăvan, preparat chiar de baroneasă, cunoscută pentru abilităŃile sale de gospodină desăvâr ită, dar i acest mic Paganini al ora ului, care spre marea surprindere a gazdei sale refuză să guste preparatul pe motiv că nu este suficient de bun pentru nasul lui. Urmarea se poate deduce: baroneasa a le inat la auzul unei astfel de blasfemii, mai ales că artistul a folosit cele mai colorate vorbe posibile17. Nu de aceea i ru ine a avut parte una din personajele romanului cu puternic iz memorialistic al baronului Bánffy Miklós, contesa Laczók. Aceasta din urmă păstrează cu stră nicie reŃeta misterioasă a preparării tiucii, servită în toată splendoarea sa, cu piele, înotătoare, dar fără vreo urmă de oase. Unei asemenea delicatese i se cuvine o servire pe măsură: „Servitorii au adus primul fel. Bătrânul Kádár János a adus platoul cel mai mare, pe care două tiuci grase î i căscau ochii de pe te, fierŃi până au devenit albi, platou dus în jurul mesei gâfâind, cu ochii mânio i, făcând semn din când în când i cu bărbia celor trei servitori de împrumut, care au început să servească din puncte diferite ale mesei. În spatele fiecăruia călca câte o fată de casă cu sosiera, iar în spatele lui 16 17 „Fıúri nászünnepély”, în Újság, 1911, nr. 203. Acest meniu poate fi considerat un u or aperitv pentru „déjeuner” de la nunta contelui Bethlen cu Bánffy Marien unde meniul reunea „céléri clair en tasse” (supă cremă de Ńelină), „filets du perche de Balaton americaine” ( alău), „cotelettes de veau á la strassbourgerie, sauce perigord” (cotlet cu sos Perigord), „asperges en branches, sauce Mousseline” (sparanghel), „faisan rôti” (fazan). La final s:a servit ampanie G. H. Mumm. Vezi „Fıúri nász”, în idem, 1913, nr. 5. Margit Bethlen, op. cit., p. 73:74. 298 CSAPO EMOKE, „SPUNE-MI CE MĂNÂNCI CA SĂ-łI SPUN CINE E TI”. MORAVURI DIN BUCĂTĂRIA... Kádár, Ferkó, lacheul ucenic”18. După ce au servit îngheŃata, torturile, ce puteau concura cu turnul Babel, platourile mixte de fructe (denumite plastic „giardinetto”), pelteaua de gutui i dulceŃurile din pahare mici, domnii se regrupează în fumoar, în jurul lichiorurilor i tăriei de casă, în timp ce doamnele urmează gazda în salonul ei, nu de alta dar masa din încăpere este demontată pentru a face loc dansului. La miezul nopŃii se întinde din nou masa, astă dată pentru servirea unui bufet rece: păstrăvi, brădioare, uncă de casă, friptură de căprioară, dar mai ales un sortiment variat de pateuri din iepure i bibilică, nelipsitele torturi, compoturi, prăjituri i cele mai savuroase dulciuri. Nu putea lipsi ampania i vinul de două sortimente diferite. La capătul mesei, pentru prima dată de când contesa î i serbează ziua onomastică (acŃiunea se petrece în anul 1913): „stă un samovar mare de aramă, din care fetele Laczók servesc ceaiul. Este o inovaŃie, căci cu moda engleză trebuie Ńinut pasul”19. Ceaiul, fie că era servit cu rom, fie cu lămâie, a reu it cu greu să câ tige simpatia aristocraŃiei clujene, mai ales că nu putea să concureze cu gustul cafelei cu fri că, servită la orele dimineŃii cu un corn proaspăt, sau după masă, celor veniŃi în vizită, lângă mici pateuri cu unt sau icre negre. Din aceea i sursă aflăm că licoarea neagră se servea în pahare înalte i nu în ce ti, cum ne:am fi gândit. Literatura păstrează multe din aspectele societăŃii nobiliare, care cu greu s:ar putea reconstitui din documentele provenite din rândurile lor. Spectatorii din afara lumii lor delimitează net ceea ce este preluat de ce este autohton, poartă măsura bunului simŃ i adaugă părerea sinceră asupra celor observate. În anii '30 atracŃia exercitată de civilizaŃia britanică declan ase o anglomanie extinsă asupra tuturor domeniilor vieŃii, cu atât mai puŃin asupra bucătăriei. Aceasta este i tema unui roman publicat la Cluj în 1836. Familia baronului Zenyéri angajează un nou bucătar „Caramanialis”, iar în cinstea debutului operei sale creatoare organizează un ir de mese, la care cunoscuŃii erau mereu bine primiŃi. Aveau cel mai bun „Château Lafitte” i „paté froid”. Nici contesa Rosenberg nu se lasă mai prejos: printre preparatele consumate în casa dânsei regăsim limba marinată, salata italiană, „laitances de carpes”, „escallopes de saumon” sau „fricassé de caret”, adică broască Ńestoasă, toate stropite cu vinuri de Bordeaux20. Cu toate că presa vremii abundă în reclame dedicate băuturilor fine, de import, consumul lor nu pare să se fi generalizat în mediul intim al familiei, a a cum observă H. Ellen Browning: „Porto i sherry sunt necunoscute precum băuturi. Tokay înlocuie te Madeira i o băutură gustoasă numită «le petit bleu» este popular între aristocraŃii care au vizitat Parisul. Constă din ampanie, «sângele turcilor» (cum este numit vinul ro u de Buda) i gheaŃă zdrobită. Cele mai gustate lichioruri utilizate în fumoar după prânz sau cină sunt Chartreuse verde, coniac i ampanie”21. O veche zicală susŃine că prinŃii i femeile frumoase trebuie să ia masa în singurătate i nu în public, căci primii i:ar pierde din prestigiu, iar cele din urmă din puterea atracŃiei, toate acestea datorită felului de:a mânca, care le:ar dezvălui inevitabil latura umană. Cu cât arta culinară i manierele de la masă devin mai rafinate cu atât 18 19 20 21 Miklós Bánffy, Megszámláltattál, Kolozsvár, Editura Polis, 2002, p. 46. Ibidem, p. 53. Lázár Horváth, Az elbujdosott vagy egy tél a fıvárosban, Volumul I, Cluj Napoca, Tilsch és fia, 1836, p. 97, 139: 140, 255:256. H. E. Browning, A girl's wanderings in Hungary, Londra, Longmans, Green & Co, 1897, p. 77. 299 IDENTITATE I ALTERITATE 5 mai mult se diferenŃiază subiecŃii în cauză de celelalte categorii sociale, iar momentul luării mesei devine o sursă inepuizabilă de satisfacŃii i plăceri. De cadrul optim se ocupă, pe parcursul secolului din ce în ce mai multe cărŃi de bunele maniere dar i reviste de specialitate care pentru o atmosferă plăcută recomandau cel mult zece oaspeŃi, un număr mai mare îngreunând servirea i comunicarea. Comesenii trebuiau aranjaŃi de regulă în funcŃie de etichetă, dar i de experienŃă, căci adesea personalităŃi total diferite puteau întreŃine atmosfera într:un mod miraculos. Bunele maniere cereau ca în capul mesei să se a eze gazda, alături de:o parte i alta de cele mai importante doamne ale serii, iar în celălalt capăt al mesei soŃia sa i cei mai distin i doi domni22. În timpurile mai vechi „chinul” aranjării mesei echivala cu cel al pregătirii pentru un bal, a ezarea tacâmurilor, paharelor i a obiectelor de decor fiind făcute de către doamnele casei. În centru se opta pentru un corp strălucitor care să atragă toate privirile, un suport cu flori sau fructe, de dimensiuni apreciabile. Acestea erau încadrate de vaze uria e, fructiere sau co uri din argint. În faŃa fiecărei farfurii erau a ezate atâtea pahare câte tipuri de băuturi se serveau i mai multe rânduri de tacâmuri, de mărimi diferite, peste care trona ervetul împachetat în formă de con. La începutul secolului al XX:lea, simplitatea devenea cuvântul de ordine, iar aglomeraŃia de pe suprafaŃa mesei dispare, tacâmuri i pahare noi fiind aduse în momentul schimbării unui fel de mâncare sau tip de băutură23. Înainte de adoptarea modei engleze ti toate familiile elevate utilizau separat furculiŃa i cuŃitul, în sensul că mai întâi se foloseau ambele dar pe urmă cuŃitul se abandona, iar furculiŃa trecea în mâna dreapta. După imitarea largă a tendinŃei, cele două instrumente au fost folosite concomitent, lipsa de exerciŃiu putând duce i la gesturi regretabile, precum recuperarea ultimelor picături de sos cu ajutorul cuŃitului, folosit pe post de lingură24. Cu unele mici excepŃii, bătrâneŃe sau boală, se permitea renunŃarea la cuŃit dar niciodată lăsat pe marginea farfuriei ci pe un suport special de lângă. Acesta se folosea doar pentru tăierea cărnurilor i niciodată pentru alte produse, de genul cartofi, crochete, budinci, pentru care era indicată mânuirea furculiŃei. Pe tele era consumat doar cu ajutorul furculiŃei i nu datorită efortului presupus de dezmembrare ci simplului motiv că metalul instrumentului de tăiat putea împrumuta un gust neplăcut cărnii, mai ales dacă era preparată cu oŃet. Regula nu era valabilă pentru tacâmul de argint25. Spre deosebire de moda americană, care trecea cu vederea lăsarea de resturi în farfurie, manierele nobililor maghiari impuneau inclusiv copiilor servirea doar cu atât cât puteau consuma o dată. În farfurie trebuiau să rămână doar oasele, pielea sau sâmburii de la fructe26. Atingerea directă cu mâna se permitea în cazul pâinii, racilor, lămâii, stridiilor, sparanghelului, anghinării i fructelor. Diferit de capriciile din insula britanică, pe meleagurile noastre se regăse te limpezirea mâinilor i a gurii într:o încăpere alăturată i nu în cea în care se servea masa. Câteodată se alegea calea de mijloc, adică un bol cu apă parfumată era trecut pe la fiecare doar pentru limpezirea vârfului degetelor, dar nu i a mâinii. ExistenŃa unui 22 23 24 25 26 „Az evés mővészete”, în Háztartás, 1901, 1, 10 august. „Új divatok”, în idem, 1901, 20 iunie. „Az evésrıl”, în idem, 1898, 1 martie. „Az evésrıl”, în Ellenzék, 1898, nr. 297. „Hogyan együnk”, în idem, 1896, nr. 282:283. 300 CSAPO EMOKE, „SPUNE-MI CE MĂNÂNCI CA SĂ-łI SPUN CINE E TI”. MORAVURI DIN BUCĂTĂRIA... astfel de obicei este dovedită de trecerea pe lista obiectelor predate personalului din re edinŃa sa de la Cluj de către Bethlen Domokos în anul 1866 a ase recipiente de sticlă folosite pentru clătirea gurii27. Folosirea unor semne în timpul mesei, ca de exemplu a ezarea în cruce sau alăturarea pe partea dreaptă a tacâmurilor au devenit la final de secol ni te gesturi gratuite, căci acum a intrat în modă servirea pentru a doua oară cu un fel de mâncare a celor prezenŃi. În ceea ce prive te folosirea condimentelor, pe masă se a ezau doar sare, piper i boia, servitorul fiind cel care oferea mu tarul, uleiul, oŃetul, zahărul pudră, folosirea cărora nu era recomandată căci era un gest ce atenta la calităŃile de bucătăreasă pricepută ale gazdei. Scobitoarea era un tabu în timpul mesei. O sursă inegalabilă pentru urmărirea schimbărilor în ce prive te folosirea tacâmurilor, paharelor i serviciilor de porŃelan este inventarierea listelor de bunuri făcute în casele nobiliare în secolul al XIX:lea, liste din ce în ce mai puŃin pretenŃioase din a doua jumătate a veacului. Se subînŃelege că toate tacâmurile i vasele folosite pentru servire erau exclusiv din argint, în timp ce paharele i sticlele în care se turnau vinurile sau apa, erau de cristal. Este cazul unui inventar din anul 1847, aparŃinând familiei Bethlen în care toate obiectele de bucătărie sunt puse pe liste separate, cele de porŃelan, sticlă, aramă i fier, separat fiind a ezată marfa excepŃională, adusă de la Viena, precum i cea învechită. O prezenŃă aparte sunt bolurile pentru supă i compot, cupele pentru îngheŃată, castronul pentru sosuri, paharele de apă cu capac de argint, cilindrii de apă minerală, cutia cilindrică pentru îngheŃată, prăjitorul de napolitane i „kürtös kalács”, toate descrise în amănuntele ce privesc culoarea, forma, modelul sau utilitatea28. La inventarul făcut în casa din Cluj a lui Bethlen Kata, soŃia lui Bánffy Miklós, în anul 1845, sunt trecute toate tipurile de tacâmuri din argint, cu sau fără iniŃialele posesorilor, mergând de la seturi de cuŃite, furculiŃe, linguri i linguriŃe până la suportul de ou moale, sare i piper, oŃet i ulei, mu tar, lumânare până la sticle cu mâner, gură i fund de argint sau lingura de argint folosită pentru scoaterea măduvei din oase29. În primul deceniu al secolului al XIX:lea „service á la française”, adică a ezarea tuturor felurilor de mâncare pe masă era singurul mod de prezentare a preparatelor nu doar în saloanele aristocraŃiei clujene ci i în restul ora elor europene. Membrilor marilor familii le:a revenit întâietatea în a ezarea pe scaune, în ocuparea locurilor vizibile i accesibile de la masă, în servire, în alegerea bucatelor cele mai bune, în gustare i chiar în toasturile făcute comesenilor. O carte de bunele maniere publicată la Oradea în 1806 tratează subiectul delicat al relaŃionării cu clasa aristocrată, printre altele i la masă: cel care începe proporŃionarea fripturii (rol ce i se cuvinea gazdei sau persoanei care a primit încuviinŃarea gazdei) trebuie să cunoască fiecare comesean în parte, pentru a:i oferi bucatele cele mai savuroase „după rang i merit”. Dacă în schimb se practică autoservirea, fiecare trebuie să î i a tepte rândul, i în acest caz apartenenŃa socială fiind cea care condiŃionează ordinea i bucata aleasă. În niciun caz 27 28 29 DJCJAN, Fond familial Bethlen de Iktár, dosar 245/1826:1866, fila 102. Obiceiul se păstrează i la începutul secolului al XX:lea, ideea de a clăti gura cu ape aromate i de a limpezi vârful degetelor după masă fiind dezbătută în cărŃile dedicate bunelor maniere.Vezi în acest sens Janka Szabóné Nogáll, Házi kincsek. Hasznos ismeretek tára, ediŃia a II:a, Budapest, Hornyánszky Ny.,1903, p. 131. DJCJAN, Fond Familial Bethlen de Iktár, dosar 971/1847, fila 1:7. DJCJAN, Fond menŃionat, dosar 245/1827:1875, fila 36. 301 IDENTITATE I ALTERITATE 5 toastul închinat unui nobil nu putea fi iniŃiat de un subordonat al său. Trebuia să se a tepte invitaŃia, adică urarea rostită de primul, pentru ca aceasta să fie întoarsă, la momentul potrivit, adică atunci când persoana în cauză nu consuma mâncarea sau băutura din faŃa sa30. Conform modei lansate de cărŃile dedicate gospodinelor din anii 1830, doar la micul dejun se permitea a ezarea tuturor bucatelor direct pe masă i asta înainte de venirea oaspeŃilor. În schimb la prânz supa era a ezată în farfurii de către servitor, stăpâna casei instruindu:l în prealabil pe cine să servească mai întâi. Tot acum se recomanda purtarea tăvilor cu legume, paste, a fierturilor cu sos la fiecare musafir, gest ce se putea încheia trist pentru rochia vreunei doamne, semn că mâncarea era porŃionată tot de către servitori. Friptura era servită direct feliată, o noutate pentru ace ti ani, fiind recomandate două tăvi, una către cei din dreapta, cealaltă pentru stânga, care treceau din mână în mână. Principiul de bază era păstrarea simetriei de pe masă, ori de câte ori se lua un recipient, acesta trebuia pus înapoi chiar i gol doar pentru a nu strica armonia31. Întâietatea impusă de rang i merit se păstrează în continuare, cu menŃiunea că femeile tind să se bucure de aceea i importanŃă, indiferent dacă fac, sau nu, parte din „lumea bună ”: ele merită ce este mai bun, atât în servire cât i în preparate. PrescripŃiile pierd cu timpul din intensitate: căutarea intenŃionată a părŃilor mai bune din friptură, scormonirea pe platou sau în vas devin gesturi grosolane care nu se iartă nimănui. Fiecare trebuie să se mulŃumească cu bucata cea mai apropiată de farfurie32. Consumarea în exces a celor servite, trădarea unui apetit excesiv, nu se cuvenea, cum nu era indicată nici servirea de două ori din acela i produs în cercurile mondene. Modul de servire a mesei la sfâr itul secolului al XIX:lea pare a fi în general tipul „service à la russe”, desigur adaptată condiŃiilor locale i cu o serie de lacune: „unul, două buchete plasate în imense vase chineze ti, cu gura largă împodobesc mereu masa, stând aproape de fructieră i uria ele solniŃe. Nici una dintre felurile de mâncare nu se pune pe masă; tot ce se poate tăia se feliază în bucătărie i se dă mai departe de către servitorul ce stă în picioare. Supa este servită de către majordom înainte să anunŃe cina, iar meniurile sunt rar sau niciodată utilizate în casa familiei”33. Contesa Bánffy Irma, soŃia lui Bánffy György de Losoncz, a adoptat ordinea luării mesei după un tipic ce combina stilul francez cu cel englez. Ziua începea cu micul dejun cu furculiŃa, continua cu prânzul i se încheia cu ceaiul. Spre deosebire de breakfast:ul englezilor care se consuma dimineaŃa în familie, francezii în trecut preferau un mic dejun luat individual în intimitatea dormitorului, urmat la ora 11 de un 30 31 32 33 Pál Takács, A mostani tisztesség megadásnak régulái a mellyek által e világon ki ki boldogabb lehet, e mellett az emberek megesmérésére való bizonyos oktatás, Nagy:Várad, tipărit la Gottlieb, 1806, p. 71:78. József Némethy, Az ifju házi asszony a toiletje elıtt, Pest, Hartleben K. Adolf, 1830, p. 156:157. A' díszes társalkodó vagyis világba termett ember: igen hasznos és szükséges kézikönyv minden nemüek és ranguak számára, Pest, Kilián György,1843, p. 54:55. H. E. Browning, op. cit., p. 77. DiferenŃa în servire era dată de gestul ce semnifica „suficient”: mulŃumirea efortului, dacă cel ce proporŃiona mâncarea era gazda, sau dacă era vorba de un servitor, se dădea din cap, se schiŃa un gest cu mâna stângă sau cu două degete prin care îl în tiinŃa că poate să ducă mai departe tava. Károly Sasku, Illendıségtan, vagyis A mívelt és jó erkölcső magaviselet szabályai: toldalékul életre hasznos tanúságok győjteménye, Pest, Heckenast, 1854, p. 211:212. 302 CSAPO EMOKE, „SPUNE-MI CE MĂNÂNCI CA SĂ-łI SPUN CINE E TI”. MORAVURI DIN BUCĂTĂRIA... „déjeuner á la fourchette34”. Dacă la sfâr itul secolului al XVII:lea prânzul avea loc la ora 11, cina la ora 19, în anul 1860 Kıváry László remarca un raport inversat al intervalelor orare i anume orele 12–13 pentru prânz i 20–21 pentru cină, practică mult mai des întâlnită în această preioadă decât cea amintită mai sus35. În memoriile sale, pictorul Barabás Miklós consemnează referiri la mesele luate alternativ la două familii nobiliare, Wesselényi i Rhédey, semnificative pentru durata i ora desfă urării: „Dacă vroiam să muncesc mai mult dimineaŃa, alegeam baroneasa Wesselényi, căci acolo nu întârziam nici dacă era ora patru după masa, a a de mult se prelungea prânzul. Dacă doream să pictez i după masa, atunci intram la contele Rhédey (Ádám), doar că trebuia să mă grăbesc să ajung înainte de ora unu. Căci contele prânzea cu o punctualitate atât de pedantă încât se pornea către salon exact la astă oră, iar atunci supa trebuia să fie în farfurii. Aici felurile erau aduse cu rapiditate i într:o jumătate de oră i terminam”36.” Ordinea felurilor de mâncare atrage atenŃia lui Forster Bovill care observă în meniul familiei vizitate atât produse autohtone, desemnate cu o terminologie străină cât i altele de factură occidentală. DimineaŃa se oferea cafea cu pâine; la prânz o supă de legume, cu fidea sau paste solide făcute în casă (nudli sau strudel), carne preparată cu sos i paprika, prăjeli sau păsări de curte urmate de budincă, totul încheindu:se cu friptură i salată. Vinurile i se păreau „năvalnice”, cu un conŃinut ridicat de alcool, iar altele mai degrabă ordinare, cazul unui spirtos foarte neplăcut, „zwetchgen”, preparat din prune i care se consuma înainte de masă (fără îndoială este vorba de tărie). Cina pare a fi o reluare a prânzului37. La o naŃiune cunoscută pentru apetitul larg i la care concepŃia vegetariană nu ar avea vreo ansă, sfaturile privind luarea mesei par a avea un dublu efect, nu doar didactic ci i moralizator prin care se ia în derâdere comportamentul observat de către ziari ti la banchetele publice ale nobilimii. „Consolarea” omului înfometat trebuia să fie supa, felul întâi meritând a fi sorbit încet, în lini te, fără toasturi i având funcŃia principală de a deschide apetitul. Cel care are un altfel de comportament ar deveni dovada clară că nu merită un loc de cinste între cei ai mesei, nefiindu:i foame. „Regele ospeŃelor” era friptura consistentă, cu un aspect provocator, demnă de a fi savurată fără grabă, în compania unor anecdote, relatarea cărora se putea face doar în acest moment potrivit38. În calendarul editat pe anul 1850 de către Tilsch János regăsim un studiu interesant despre percepŃia contemporanilor vis:á:vis de importanŃa fiecărui fel al meniului. Supele erau socotite plictisitoare de aceea se recomanda să se consume cât mai puŃin, lăsând loc cărnii fierte i servite cu castraveŃi muraŃi sau hrean, sosurile preparate din fructe neavând efectul corespunzător asupra simŃurilor. Specific bucătăriei ardelene erau fierturile cu sos, cea mai apreciată fiind din cartofi, comparativ cu inutilitatea celei din gulii, morcovi sau varză. Acest fel se putea înlocui cu budincă, preluată de la englezi, sau cu preparatele la cuptor („tálbafıtt”, coapte/fierte în acela i 34 35 36 37 38 DJCJAN, Fond familial Bánffy, dosar 1398/1870:1871. Pentru mai multe informaŃii referitoare la modelul francez vezi i Jean Louis Flandrin, L’ordre des mets, Paris, Odile Jacob, 2002, p. 207:209. László Kıváry, A magyar családi s közéleti viseletek és szokások a nemzeti fejedelmek korából, Kolozsvár, Stein János, 1860, p. 60. László Kézdi Kovács, Barabás Miklós emlékiratai, Budapest, Franklin Társulat, 1902, p. 70. W. B. Forster Bovill, op. cit., p. 93:94. „Lakmározásról”, în Ellenzék, nr. 28, 1904. 303 IDENTITATE I ALTERITATE 5 vas). Toate aceste figurează precum garnituri la friptură, combinaŃie în care salata este un adaos inutil. Timpul cel mai mult trebuia dedicat desertului, la care se recomandau discuŃiile lungi, de folos pentru a etala vastele cuno tinŃe, dar i un moment prielnic pentru a ne concentra asupra variatelor tipuri de vinuri aromate39. La polul opus proprietăŃilor sale revigorante i energizante, cafeaua figura în secolul al XIX:lea mai degrabă ca un deliciu, un produs la modă despre care se tia că se consumă după masa îmbel ugată; nu în zadar după ce bea obi nuita cafea delicioasă, H. Ellen Browning se întinde pentru un pui de somn. Dincolo de forma sa clasică, gusturile rafinate ale vremii cuno teau mai multe variante ale ei, cazul contesei R. care în ciuda vârstei sale înaintate (83 de ani) pare pasionată de toate păcatele secolului: „După masa noastră de două ceasuri i după ce am fumat, bătrâna contesă m:a dus la o plimbare, sub lămâii din parc unde am servit o cafea cu gheaŃă, în timp ce o bandă de Ńigani î i recita obi nuita muzică plăcută”40. Cafeaua î i face apariŃia doar după prânz i cină, de obicei în varianta sa „tare” i servită într:o cea că mică. Pentru a „a eza” cafeaua urmează o porŃie de lichior, sorbită „în numele digestiei”, ni te ritualuri cu care însă i britanica excentrică se vede nevoită a se obi nui pentru a atenua efectele unei mese copioase, la al cărei gând se ru inează atunci când prive te în retrospectivă de pe meleagurile natale, încercată de o puternică nostalgie. Atât cafeaua cât i tutunul sunt alungate din sufragerie, fiind incompatibile cu prezenŃa resturilor de mâncare, dar mai ales penrtu că erau considerate delicii ce trebuiau savurate în tihnă, la locul potrivit. O anecdotă din viaŃa contelui Wesselényi Ferencz are ca subiect central tocmai această problemă a tutunului i nu numai. Aflat la un prânz alături de alŃi membrii de seamă ai aristocraŃiei, contele a fost deranjat de un avocat localnic, care mult prea încântat de victoria ideii de egalitate după momentul '48 a îndrăznit să se posteze în faŃa lui Wesselényi i să îl provoace la discuŃie. Iritat de atitudinea deplasată, dar i de tema discuŃiei, contele i:a scos pipa din gură cu o lovitură puternică, atrăgându:i atenŃia: „Dacă este egalitate, atunci să fie egalitate. Dar asta începe acolo, că dacă eu mănânc supă, i dumneata să mănânci supă, dacă eu fumez i dumneata să fumezi, dar nu se cuvine ca în timp ce eu mănânc dumneata să:mi pufăi sub nas”41. PrezenŃa obligatorie a cafelei, mai ales cu lapte i zahăr se considera în general un moft al femeilor, pe care în cele din urmă l:au adoptat i bărbaŃii, la insistenŃele acestora de a le reda buna dispoziŃie. De pe o poziŃie strict masculină se putea recomanda deci persoanelor inactive abandonarea micului dejun copios, urmat de cafea i combinarea unei mese frugale cu mai multe pahare de apă42. Una din plăcerile cele mai mari ale aristocraŃiei, în viziunea călătorilor, i evident strâns legată de obiceiurile culinare, era muzica Ńigănească, fie că era vorba de carnaval fie de o petrecere privată. Cei mai pasionaŃi i melomanii incurabili transformau desfătarea în nebunie, pe urmă în ruinare, căci lăutarii mai pricepuŃi erau răsplătiŃi doar în aur în castelele opulente ale trecutului. Nobilii se invitau între ei la masă, urmată de beŃii copioase: „La un semn al amfitrionului sose te banda de Ńigani. Dansează i beau toată noaptea: intoxicaŃia cu vin se amestecă cu cea de sunete i sub această dublă 39 40 41 42 „Atyai jó tanácsok”, în Kolozsvári Naptár1851 re, Kolozsvár, Tilsch János, p. 51:54. H. E. Browning, op. cit., p. 60. Domokos Barcsay, op. cit. A kávé, mint reggeli, în Erdélyi képes kis naptár1872 ik szıkı évre, Kolozsvár, Stein János, p. 53:56. 304 CSAPO EMOKE, „SPUNE-MI CE MĂNÂNCI CA SĂ-łI SPUN CINE E TI”. MORAVURI DIN BUCĂTĂRIA... acŃiune stă mai mult sau mai puŃin toată lumea...”43. Banda este prezentă oriunde se ia o masă sau se pregăte te o mică reuniune: în sala de bal, la iarba verde a maiali urilor, la culesul viei, sub umbra răcoroasă a pădurii, la cursele de la Jucu, sau sub geamul vreunei domni oare căreia i se dedică o serenadă. Legătura dintre ei i tabăra masculină devine cu atât mai profundă cu cât ceasul este mai înaintat, când sticlele de ampanie s:au golit una după alta, adevărata petrecere continuând după plecarea doamnelor i domni oarelor de la faŃa locului. Muzica pare mai frumoasă, iar capul trupei se metamorfozează dintr:o dată: nu doar că fiecăruia îi cunoa te piesa preferată dar tie când, cui i ce cântec a dedicat la vreo serenadă persoana în cauză. Melodiile lente, întrerupte din când în când de un ritm vioi, par cronici ale unor amoruri apuse: „Cu o aluzie ireată în ochii bulbucaŃi, privea cu insistenŃă pe cel căruia îi suna melodia i de cel pe care proteja, se apropia, i îi cânta un pianissimo la urechi, asemănător zumzăitului de ŃânŃar”44. La una din primele ospeŃe la care a fost invitat John Paget, în timpul ederii sale la Cluj, a făcut cuno tinŃă cu adevărata muzică ungurească, în forma sa originală, interpretată cu atâta pasiune i intensitate încât părea că nu vor să î i cruŃe nici plămânii, nici braŃele în favoarea atmosferei i gazdelor. „Trupa era una din cele mai bune din Ńară i se compunea din nu mai puŃin de 20 sau 30 de membrii, din care fiecare era îmbrăcat în uniforme de husari, cu toŃii arătând foarte bine. CâŃiva, dacă existau, cuno teau notele i executau multe piese dificile cu acurateŃe remarcabilă”45. Pasiunea lor este direct proporŃională i cu mărimea pungii gazdei lor: nu în zadar când ajunge să se cazeze la pensiunea ora ului, Paget prime te cu bucurie serenada dată în cinstea sa, bucurie încheiată apoteotic cu o stare agasantă, când realizează că acceptă să plece doar în urma răsplătirii efortului i bunăvoinŃei. La sfâr itul secolului al XIX:lea unele voci susŃin deja că operaŃiunea de preparare a bucatelor a devenit o adevărată tiinŃă, ce presupune din partea gospodinei nu doar executarea automată a unor indicaŃii din reŃete ci i cunoa terea unor proprietăŃi ale produselor i implicaŃiile proceselor de prelucrare asupra ingredientelor, scopul fiind „păstrarea sănătăŃii printr:o alimentaŃie corectă i obŃinerea de satisfacŃii prin păstrarea gustului rafinat”46. CorespondenŃe inedite sunt legate între ce, cum se consumă i aspectul fizic, personalitatea individului. Exagerările de orice fel se doresc a fi evitate, căci asemenea unei alimentaŃii plină de carenŃe i cea marcată de surplusuri dăunează sănătăŃii. PretenŃiile care nu pot duce decât la lux, au deturnat prepararea alimentelor de la scopul primar, în urma degenerării bolnăvicioase a gustului în delicatese i pentru satisfacerea căreia se folosesc toate aromele într:o combinaŃie greu de digerat47. Lucrările destinate publicului larg, gen calendare, publică numeroase texte cu referire la criticile aduse unor obiceiuri proaste în servirea mesei, în care personaje aparŃinând clasei aristocratice reprezintă modelul, exemplul negativ. Încă din anul 1853 se recomanda întreruperea mesei în momentul saturaŃiei, evitarea grabei, dulciurilor, preparatelor nesănătoase sau prea calde, supelor i bucatelor cu mult prea mult sos 43 44 45 46 47 Raymond Recouly, op. cit., p. 70. Miklós Bánffy, op. cit., p. 248. John Paget, Hungary and Transylvania. With remarks on their condition, social, political and economical, ediŃia a II:a, Londra, John Murray, 1850, p. 400. „A konyha jelentısége és története”, în Háztartás. A magyar háziasszony közlönye, 1896, 1 decembrie. Á. Kardos, „A konyha és a mővelıdés”, în Háztartás. A magyar háziasszony közlönye, 1895, 1 aprilie. 305 IDENTITATE I ALTERITATE 5 care ar deranja stomacul. Pentru că nu se cuvenea lăcomia la masă, în cazul femeilor se accepta luarea a câte patru mese zilnic, în timp ce bărbaŃii se mulŃumeau cu cel mult trei, toate având loc la ore potrivite i nu seara cum procedează doar cercurile înalte48. Această inegalitate se poate explica i în idealul feminin cultivat în această epocă, care ilustra o fiinŃă delicată, cu tenul alb ferit de razele soarelui, cu mâini i picioare minuscule, dar înainte de toate cu forme rubiconde. Schimbări radicale se produc abia din anii '90, când sub influenŃa secesiunii vieneze, moda feminină înlătură vechile linii în favoarea unei siluete mlădioase, efect obŃinut nu cu ajutorul corsajului ci al mi cării. Renasc sau se adoptă vechi sporturi specifice aristocraŃiei: patinajul, echitaŃia, tenisul, toate îngăduite i pentru fiicele Evei, spre deosebire de soŃii lor care mai puteau adăuga vânătoarea i scrima. Dietele i regimul de slăbit se aflau la început de secol XX încă în fa ă: pe lângă evitarea preparatelor grase, gelatinoase, a pastelor i vinurilor se indicau cele uscate, condimentate, a salatelor, fructelor acre, limonadelor, cafelei negre asociate cu du uri de apă sărată, masarea zonelor cele mai afectate de îngră are cu carbonat de potasiu dizolvat în alcool, iod sau folosirea tratamentelor pe bază de electricitate49. Alături de influenŃele străine, a căror imitare poate părea mult prea tentantă în încercarea de a se delimita categoric de restul societăŃii, lumea gastronomică i manierele „mo tenite” oferă un colorit aparte celor mai intime momente ale marilor familii, care spre surprinderea străinilor sunt împărŃite cu musafirii, chiar i nea teptaŃi. BeŃiile, apetitul larg, spiritul vesel i petrecăreŃ par a fi cli ee perpetuate de către călătorii străini, în timp ce criticii autohtoni î i ascund nemulŃumirea în pledoarii fără de sfâr it aduse împotriva luxului i alimentaŃiei nesănătoase, care pun în pericol însă i identitatea naŃională prin imitarea largă a Occidentului. Salvarea aparenŃelor, camuflarea adevărului, comportamentul ales i manierat devin în aceste condiŃii simple mijloace de autoapărare. Schimbarea radicală în bucătărie se petrece în ultimele decenii ale secolului, când se fac pa i importanŃi în nivelarea dintre lumea aristocrată i restul claselor sociale. Preparatele tind să rămână acelea i, ceea ce diferă sunt denumirile, descrierea reŃetelor, condimentele i nu în ultimul rând prezentarea produselor. i în acest proces schimbările s:au produs de sus în jos, asemenea celorlalte compartimente ale vieŃii sociale. Multe din obiceiurile încetăŃenite s:au menŃinut până în zilele de azi, cum ar fi interdicŃia purtării unor discuŃii despre politică în timpul mesei, în timp ce altele s:au pierdut în negura timpului, asemenea frecventării restaurantului de către femei. 48 49 Egészség szabályok, în Kolozsvári Naptár1853 ra, Kolozsvár, Tilsch János, p. 48:49. Janka Wohl, A nıi szépség fenntartásának, ápolásának és növelésének titkai, Budapest, Athenaeum RT, 1884, p. 30:31. 306 A fi evreu în Bucure ti la sfâr itul războiului (1944–1945). Câteva ipostaze memorialistice Maria Ghitta Într:un volum de studii recent apărut, zece istorici italieni î i asumă, fiecare în parte, exerciŃiul de a face o demonstraŃie despre cum se poate utiliza câte un tip de sursă istorică (epigrafică, iconografică, electronică etc.), în tentativa de a răspunde întrebărilor: „Cum se studiază istoria? Cum se poveste te ea”? Coordonatorul volumului î i rezervă capitolul consacrat sursei „diaristice”1, iar sursa nu e alta decât Jurnalul Annei Franck, revenit, la mijlocul anului 2009, în atenŃia publică. La 12 iunie, în acel an, se împlineau 80 de ani de la na terea autoarei. Cu două zile înainte de acea aniversare, Memorialul Holocaustului de la Washington a primit o vizită cu totul neobi nuită: un domn în etate (89 de ani) a pătruns în muzeu i a început să tragă. Cercetări ulterioare au arătat că Von Brunn, autorul crimei (a ucis pe unul dintre paznici) era un negaŃionist al Holocaustului i avea o problemă particulară cu Jurnalul Annei Franck, pe care:l cataloga drept o „făcătură”, un fals. Documentul mai avusese parte de contestări, filologi i istorici se pronunŃaseră asupra „straturilor”sale, dar gestul de la Washington ie ise din cadrul oricărui tip de dezbatere. Să fie tâlcul acestei grave i nefericite întîmplări tocmai acela al consacrării importanŃei sursei „jurnaliere”, a memorialisticii2, în general, în studierea i redarea istoriei Holocaustului i a oricărui alt moment istoric important? Despre scrierea Annei Franck s:a spus că este cartea: simbol a Shoah:ului, dar i expresia unei fiinŃe vii, palpitante, o fată, deopotrivă, normală i excepŃională. Să fie apoi aceasta a doua întrebare la care scrierea memorialistică să ne facă să reflectăm: în ce măsură trăirea i experienŃa personală pot comunica o dramă, o tragedie colectivă? E semnificativ de amintit, în context, exemplul Jurnalului lui Mihail Sebastian, publicat în România la mijlocul anilor ‘90. Dincolo de numeroasele discuŃii ce s:au iscat în jurul său, documentul rămâne, probabil, cel mai eficient comunicator al situaŃiei evreilor din preajma i din timpul războiului, izbutind ceea ce cărŃile i studiile de istorie dedicate subiectului au reu it mai puŃin: să pătrundă în con tiinŃa publică3. 1 2 3 Sergio Luzzato, „Cara Kitty. Una fonte diaristica”, în vol. Prima lezione di metodo storico (a cura di Sergio Luzzato), Roma:Bari, Editura Laterza, 2010, p. 143:161. În spaŃiul literaturii române se utilizează termenul de memorialistică atât cu sensul strict de memorii, cât i în sensul larg, ce include memoriile propriu:zise, dar i jurnalul. A se vedea, Silvian Iosifescu, Literatura de frontieră, ediŃia a IIa, revăzută i adăugită, Bucure ti, Editura Enciclopedică, 1971, p. 70:71. Mihail Sebastian, Jurnal 1935 1944, prefaŃă i note de Leon Volovici, Bucure ti, Editura Humanitas, 1996. Amploarea receptării Jurnalului este indicată de existenŃa a două volume ce:i sunt consacrate, editate de Iordan Chimet, Dosar Mihail Sebastian, Bucure ti, Editura Universal Dalsi, 2001 i de Geo erban, Sebastian sub vremi, Bucure ti, Editura Universal Dalsi, 1998. 307 IDENTITATE I ALTERITATE 5 „De ce” i „la ce” sunt bune asemenea scrieri pentru studierea Holocaustului au răspuns, printre alŃii, A. Wieviorka, R. Hilberg sau S. Friedländer4. Memoriile sau jurnalele nu se substituie reconstituirii istorice propriu:zise, nu înlocuiesc alte tipuri de surse, considerate a fi mai obiective; reu esc însă, în multe cazuri, să ne aducă tocmai umanitatea din trecut. De cele mai multe ori stârnesc polemici i emoŃii, dar această situaŃie nu interzice cercetătorului confruntarea cu alte surse, nici posibilitatea de a face distincŃii între cantitatea de istorie, biografie i autobiografie pe care le conŃin. Trecerea de la jurnal la memorii impune precauŃii suplimentare în privinŃa „obiectivităŃii”5. În ceea ce ne prive te, nu urmărim să refacem „istoria” pe baza celor relatate de sursele memorialistice alese, ci să vedem tocmai cum ea, istoria, intersectează biografia, ocupând apoi un rol important în autobiografie. „Se vede că în afara istoriei nu:mi pot rememora viaŃa”6, constata Ion Iano i, în propria tentativă memorialistică. Foarte probabil, în enunŃul de mai sus se regăsesc toŃi cei care întreprind încercări similare. Vom încerca deci să ascultăm i să întrebăm ce spun jurnalul i memoriile a trei bărbaŃi evrei despre situaŃia lor i a comunităŃilor lor în perioadele ce premerg i urmează punctului de cotitură care a fost 23 august 1944, data la care România iese din tabăra Germaniei pentru a se alătura forŃelor aliate. Cum percep sau cum î i amintesc cele trei personaje evenimentele din vara:toamna acelui an i ce semnificaŃie au ele în biografia lor i a comunităŃii lor? Fiecare dintre ei se afla la acea vreme în Bucure ti, la vârste, poziŃii sociale i experienŃe de viaŃă diferite. Aveau în comun încercările la care îi supuseseră anii războiului, legislaŃia i măsurile antisemite, o reconsiderare a propriei identităŃi evreie ti sub constrângeri dintre cele mai dure. O eventuală răsturnare de situaŃie nu putea fi decât dorită i a teptată. Măsura i felul în care ea, odată produsă, le afectează opŃiunile i viaŃa, iată ce încercăm să aflăm. În 1944, Arnold Schwefelberg avea 48 de ani, era un respectat tată de familie, de formaŃie avocat (meserie pe care, desigur, la acea dată nu o putea profesa); era unul dintre liderii importanŃi ai comunităŃii evreie ti din România, aflându:se printre puŃinii membri ai secretului „Sfat evreiesc” ce a funcŃionat „în urma desfiinŃării FederaŃiei ComunităŃilor Evreie Ńi i înfiinŃării Centralei Evreilor din România, aceasta ca organ al guvernului, deci nu pentru evrei, ci mai curând contra lor” (exprimarea îi aparŃine). Un sfat secret din care făceau parte doar cinci persoane, între care liderul laic i cel religios ai evreilor evreilor din România. Schwefelberg se afla deci în cel mai restrîns cerc al ComunităŃii. El fusese, de asemenea, numit în fruntea Comisiei de ajutorare înfiinŃată după rebeliunea legionară, comisie care avea să: i prelungească i să: i extindă activitatea. Schwefelberg se găsea între cei aproximativ 100 de „ostatici” evrei din timpul războiului, precum i între evreii încetăŃeniŃi încă în timpul serviciului militar pe frontul Primului Război Mondial7. Editorul memorilor sale, Leon Volovici, ni:l prezintă drept „un intelectual modern, cu studii solide în România i în Occident, 4 5 6 7 O analiză aplicată pe această temă la Edward Kanterian, „Subiectivitate i obiectivitate în Jurnalul lui Mihail Ssebastian”, în Mihail Sebastian. Dilemele identităŃii, ediŃie îngrijită de Leon Volovici, Cluj:Napoca, Biblioteca Apostrof, 2009, p. 255:276. Vezi dezbaterea problematicii la S. Iosifescu, Literatura de frontieră, p. 69:168. Ion Iano i, Secolul nostru cel de toate zilele, Bucure ti, Cartea Românească, 1980, p. 15 Leon Volovici, „PrefaŃă” la Arnold Schwefelberg, Amintirile unui intelectual evreu din România, Bucure ti, Editura Hasefer, 2000, p. 10 308 MARIA GHITTA, A FI EVREU ÎN BUCUREȘTI LA SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI (1944-1945)... emencipat i, în bună măsură, deta at de tradiŃia evreiască, pe care, însă, o cuno tea temeinic (...) cu simpatii sioniste mai curînd sentimentale decît programatice i adoptînd o formă moderată de militantism evreiesc”. „Cînd î i scrie memoriile, în anii 60, cu un epilog în 1973, Schwefelberg e un om cople it de melancolie, cu regretul de a nu fi avut curajul emigrării în Israel”8. În cuprinsul memoriilor va mărturisi, la un moment dat, că nu a luat o asemenea decizie gândindu:se mai ales la copii, cărora plecarea le:ar „fi făcut rău”, copiii fiind altfel bine integraŃi în societatea românească postbelică. Una dintre fiicele lui Schwefelberg era poeta Veronica Porumbacu, ilegalistă încă din timpul războiului. În mod semnificativ, Schwefelberg î i nume te notaŃiile „autobiografie”, le dă un titlul (cel sub care au apărut: ViaŃa unui intelectual evreu din România), de i crede că „bineînŃeles, aceste pagini nu urmează să devină publice”. Iată:l exprimându: i motivaŃia i rostul sperat al „amintirilor” sale: „Începînd această autobiografie, mă întreb înainte de toate ce scop are ceea ce mă apuc să scriu. Întrebarea e cu totul justificată, pentru că, bineînŃeles, aceste pagini nu urmează să devină publice i:mi pun întrebarea dacă vor ajunge să fie citite măcar de copiii mei i de copiii lor. Cu toate acestea simt mai mult ca oricînd nevoia de a mă confesa pe această cale; de a mă despovăra de reflexiunile ce s:au strîns în mine de:a lungul anilor, ca rezultat al experienŃei, ale cărei urmări le simt eu, i mă tem să nu le simtă tot mai mult i cei care vin după mine. Este pentru mine un fel de datorie de con tiinŃă de a fixa în scris învăŃămintele ce se pot trage din experienŃa mea (care nu este personală, în sens de excepŃională, ci din contră, tipică, numai unele detalii, de fapt, sînt personale). Îmi fac iluzia – copilărească, desigur – că aceste învăŃăminte ar putea servi cuiva, sau că, cel puŃin, ar reprezenta un document despre istoria tristă a generaŃiei mele” (...) „De aceea îmi propun să insist în notele mele autobiografice asupra acelor puncte din viaŃa mea, care – ipotetic – ar putea prezenta interes general, pentru că poartă în ele oglindirea, într:un caz individual, a unor, destine mai mult sau mai puŃin generale”. „Însemnările mele au deci un scop utilitar (cel puŃin eu îmi închipui că ar putea fi utile); prin urmare nici nu am intenŃia – necum pretenŃia sau posibilitatea – de a face operă literară”9. Nici nu se putea o mai clară exprimare i pregătire a cititorului pentru un tip de a teptare. Scrierea lui Schwefelberg despre anii războiului seamănă cu o îmbunătăŃită dare de seamă asupra activităŃii sale din acea perioadă: participant la tot mai disperatele activităŃi ale efilor laici i religio i ai comunităŃii evreie ti de salvare a ceea ce se putea salva din vieŃile evreilor din România sau chiar a vieŃii evreilor din România; memorii, intervenŃii, negocieri, tranzacŃii cu autorităŃile sau cu alte personaje. După toate probabilităŃile (fostul) avocat a păstrat o parte din documentele la care a avut acces, a făcut notiŃe pe marginea unora dintre ele sau a evenimentelor la care a fost martor sau participant. Există situaŃii în care face trimitere explicită la faptul de a: i fi notat anumite lucruri în „carnetul său de avocat” (deformaŃie profesională), sau altele în care ne trimite la documente ce:i pot confirma sau completa spusele („trebuie să se afle acum în arhiva ComunităŃii” etc.). Alteori admite, despre un detaliu sau un nume, că pur i simplu nu i le aminte te, dar că: i aminte te foarte bine „situaŃia”. 8 9 Ibidem, p. 16. A. Schwefelberg, Amintirile, p. 20:21. 309 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Aflăm din aceste memorii despre modificările intervenite la „finele anului 1943” în componenŃa Sfatului evreiesc: el devine un sfat evreiesc „lărgit” prin cooptarea reprezentanŃilor sioni tilor i a social:democraŃilor. Încep contactele i cu emisarul partidului comunist, pictorul Maxy. „În acest Sfat Evreiesc lărgit s:au luat diverse hotărîri importante, în legătură cu frontul unit de rezistenŃă. Doctorul Filderman a avut audienŃe (secrete) la regina Elena i la regele Mihai i a discutat acolo momentul propice pentru începerea rezistenŃei pe faŃă a insurecŃiei armate, precum i alte demersuri externe (la aliaŃii occidentali – în favoarea României –, acestea aveau să:i aducă doctorului Filderman o nouă arestare, în 1945); demersuri la guvern pentru încetarea strângerii contribuŃiei excepŃionale, pentru permiterea coborârii evreilor în adăposturile contra bombardamentelor aeriene; mai târziu, pentru luarea unor măsuri de apărare a populaŃiei evreie ti, în cazul retragerii nemŃilor, adică contra deportării de ultimă oră etc”10. Comunitatea i Ńara se pregăteau pentru schimbările ce aveau să urmeze i pentru pericolele ce le puteau însoŃi: „A a am ajuns la istorica zi de 23 August”, notează memorialistul. Sfatul evreiesc nu mai e clandestin, FederaŃia ComunităŃilor Evreie ti î i reia existenŃa pe baza vechii legi a cultelor, dar după modelul politic al vremii – cu reprezentanŃi în guvern ai celor patru partide – se crease un Consiliu general evreiesc i apoi FederaŃia care reunea acum mai multe curente politice laice i organizaŃii religioase („oricît de bizar era, ca în conducerea comunităŃii de cult să intre reprezentanŃii a două partide politice atee” – comentează Schwefelberg). La acea dată mai erau în Ńară misiunile militare americană i engleză i, bineînŃeles, cea sovietică (rămasă mult după februarie 1948, când celelalte s:au retras). „Nu se putea încă ti care va fi viitoarea înfăŃi are politică a statului român. Treptat comuni tii căpătau însă tot mai mare influenŃă. Dar în ce prive te sectorul evreiesc, socotit foarte util la început, când alŃi antifasci ti sau nefasci ti nu erau, părea că i se va lăsa măcar atâta autonomie naŃională, câtă avea să se lase nemŃilor i ungurilor”11. Curând însă, „asupra relaŃiilor dintre noul regim i sectorul evreiesc am avut prilej să mă lămuresc din mai multe adevărate ciocniri, cărora a trebuit să le fac faŃă chiar personal”. La comisia evreiască de ajutorare se ajunge la o adevărată invadare a sediului de către mase de solicitanŃi trimi i i încurajaŃi de comuni ti. Lui Schwefelberg i se întîmplă însă „un lucru i mai grav”: este atacat acasă, în timp ce lua masa, de către un comando de „tineri evrei în uniformă militară, cu cască, pe motocicletă, mai mulŃi cu pistoale i chiar cu mitaliere în mîini”. I se cere să predea fondurile Comisiei de ajutorare i bijuteriile soŃiei, i asta în timp ce „copiii i nepoŃii mei făceau de gardă în grupe de tineret înarmat la sediul C.C. al P.C.R i în alte părŃi”12. Asemenea întâmplări i mersul general al lucrurilor îl fac pe Schwefelberg un om tot mai sceptic. RenunŃă la pre edinŃia Comisiei, refuză să intre în Consiliul General Evreiesc, apoi în FederaŃia nou înfiinŃată: „nu eram membru în nici o organizaŃie evreiască i nu doream să intru în vreuna (...) aceasta a fost prima mea îndepărtare de activitatea publică generală, care invada din ceas în ceas mai mult sectorul evreiesc”. Tot astfel refuză să facă parte, ca vice:pre edinte, din Comisia interimară a Baroului, ce urma să fie numită de Ministerul JustiŃiei. Iată argumentele acestui refuz: „ 1.) nu 10 11 12 Ibidem, p. 139:140. Ibidem, p. 145:146. Ibidem, p. 148:149. 310 MARIA GHITTA, A FI EVREU ÎN BUCUREȘTI LA SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI (1944-1945)... doresc să fiu numit la conducerea corpului avocaŃilor, căci nu a putea reprezenta pe avocat, ci Ministerul care m:ar numi, iar eu nu înŃeleg să lucrez decât pe bază de alegeri democratice; 2.) prima lucrare ce avea să se facă la barou va fi <epurarea> de fasci ti, de aceea cred că în conducerea baroului nu e bine să fie evrei, care au fost victimele fasci tilor i deci sunt incompatibile ca judectori ai acelora; 3.) în general, cred că evreii nu trebuie să apară drept conducători de stat”13. Contrazicându:se cu cei din jur pe astfel de teme i pe altele ce Ńineau de actualitatea zilei, Schwefelberg rămâne la părerea sa, păstrând atitudinea de rezervă la adresa noilor guvernanŃi. Educat i format în altă lume, nu: i poate depă i „condiŃia burgheză” i valorile ei. „De multe ori am reflectat cine avea dreptate dintre noi. Cred că evenimentele mi:au dat mie dreptate”. Totu i, Schwefelberg nu se va retrage din orice activitate publică. De la sfâr itul anului 1944 face parte din secŃiunea locală a Comitetului Mondial Evreiesc, participă în 1946 la ConferinŃa de Pace, reface AsociaŃia titraŃilor evrei, „Unirea”, participă la dezbaterea „internă” evreiască (articole, bro uri) etc. Când evocă însă marele moment (23 August) nu este nici pe departe între entuzia tii schimbării „revoluŃionare”, de i „generaŃia următoare” a familiei sale era bine integrată i reprezentată în societate. Noua orânduire avea să:l aresteze i să:l ancheteze în 1952 sub învinuirea de activitate sionistă. Mihail Sebastian avea 37 de ani în 1944 i o solidă, deja, carieră de scriitor (romancier, dramaturg, publicist). Era chiar ceea ce s:ar putea numi o (fostă?) vedetă a vieŃii culturale bucure tene. El î i începe Jurnalul14 în 1937, la scurt timp de la izgonirea sa din paradisul iluzoriu al „Casei Cuvântul”15 (expresia îi aparŃine), după lovitura încasată prin prefaŃa pe care mentorul său, Nae Ionescu, o făcuse romanului De două mii de ani16. Numeroaselor atacuri la care a fost apoi supus din toate părŃile (ideologice i culturale), Sebastian le răspunde în Cum am devenit huligan (1935). Jurnalul îi devine, în consecinŃa tuturor acestor întâmplări, un fel de refugiu i avea să conŃină, după cum observă editorul său de peste ani, Leon Volovici, mai multe „jurnale”: unul intim i unul evreiesc, unul de creaŃie, unul politic i intelectual. „FeŃele” acestea se arată pe rând, se întrepătrund câteodată, dar dau mai mereu impresia de autenticitate. Spre deosebire de memoriile prelucrate încă o dată de limitele memoriei, de emotivităŃi schimbătoare în timp, de tendinŃa de a te prezenta i a prezenta lucrurile într:un anume fel posterităŃii, generaŃiilor următoare, jurnalul, inclusiv cel de faŃă, are avantajul „prizei directe”. Scrierea lui Sebastian beneficiază apoi de talentul i me te ugul scriitorului, capabile să însufleŃească lumea pe care o descrie17. 13 14 15 16 17 Ibidem, p. 150:151. După toate probabilităŃile, acesta nu era primul, în ordine cronologică, jurnal al lui Sebastian. A se vedea, în acest sens, i Ion Vartic, „Singur, ca Iosif Hechter”, în Apostrof, XXII, nr. 2, 2011, p. 15. ExistenŃa unui jurnal al aceluia i, din anii 1930:1931, e confirmată de Leon Volovici, „Insula lui Sebastian”, în vol. Mihail Sebastian. Dilemele identităŃii, p. 220. Pentru această problematică, vezi Marta Petreu, Diavolul i ucenicul său: Nae Ionescu Mihail Sebastian, Ia i, Polirom, 2009. PrefaŃa lui Nae Ionescu era, în esenŃă, antisemită, respingând întreaga construcŃie identitară a romanului i, implicit, a autorului, care: i propunea: „să realizez în viaŃa mea individuală acordul valorilor iudaice i cel al valorilor române ti”. A se vedea, Mihail Sebastian, De două mii de ani, Bucure ti, Editura Hasefer, 2000. Despre problema identitară a lui Sebastian, vezi mai recentele studii semnate de Paul Cornea, Michael Finkenthal, Moshe Idel, Camelia Crăciun, Lya Beniamin, în vol. Mihail Sebastian. Dilemele identităŃii. Jurnalul lui Sebastian a fost citit la fel de bine ca operă literară, nu numai ca document de epocă. Vezi, spre exemplu, Virgil Duda, „Jurnalul lui Mihail Sebastian, o capodoperă”, în vol. Mihail Sebastian. Dilemele identităŃii, 311 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Anul 1944 începe în Jurnalul lui Sebastian abia pe 8 aprilie. Faptul era contrar obiceiului de a marca sfâr itul i începutul de an. Dacă însemnarea de sfâr it de an există, aceea de început s:a lăsat a teptată. Oboseala tot mai mare adunată în anii războiului, lipsurile, umilinŃele coborâseră tot mai mult în paginile jurnalului. O tăcere mai lungă provocase doar căderea Parisului (iunie 1941). După consemnarea acelui eveniment, Sebastian va reveni la jurnal peste mai bine de ase luni. Până la începutul anului 1944, el pierduse nu doar prieteni, ci i dreptul de a profesa ca avocat, slujba de la FundaŃiile Regale, dreptul de semnătură ca scriitor, dar i radioul i bicicleta, i lista e departe de a fi completă. Fusese, în schimb, obligat să „doneze” lenjerie i să cureŃe zăpada. Într:o însemnare din septembrie 1941 se descrie pe sine ca fiind „un om care merge, zi de zi, ceas de ceas, cu gîndul morŃii lîngă el, în el”18. La final de an 1943 principala realizare de consemnat era aceea că „suntem încă vii”. „Orice bilanŃ personal se pierde în umbra războiului. Întîi e teribila lui prezenŃă. Pe urmă abia, undeva, departe, uitaŃi de noi în ine, suntem noi, cu viaŃa noastră diminuată, tearsă, letargică, a teptînd trezirea din somn, învierea”19. Trecând peste posibilele interpretări pe care ultimul cuvânt din citatul precedent le va fi putut stârni printre exegeŃii săi, să observăm că Sebastian trăia, practic, după ritmurile războiului. An după an îi înregistrase evoluŃiile de pe frontul de Vest i de pe cel de Est, însoŃindu:le cu propriile comentarii „strategice”. Radioul, presa, zvonurile îi alimentau temerile, angoasele i câteodată speranŃele. În multe din deciziile luate în Ńară (de guvernarea Antonescu) intuia sau recuno tea urmările celor petrecute în mi cările războiului european. Înregistrându:le pe acestea din urmă anticipa ce s:ar putea întâmpla apoi „cu noi”. Acel război care:l secătuise i exasperase, făcându:l chiar să se întrebe dacă va mai putea fi scriitor la sfâr itul lui20, avea să:i pătrundă în cele din urmă în curte i în casă. A a a ajuns să inaugureze caietul anului 1944, de altfel ultimul pe care îl va mai scrie. Evenimentul care:l readuce pe Sebastian la Jurnal, care:l scoate din letargie, era legat, bineînŃeles, de război. „Patru zile după bombardament ora ul era încă în plină nebunie. Buimăceala din primele clipe s:a transformat în panică. Toată lumea fuge sau vrea să fugă (...) Jumătate din ora n:are lumină. Apă nu e. Caloriferele nu funcŃionează (...) Într:o oră ( i nu cred că bombardamentul propriu:zis a durat o oră), un ora cu un milion de locuitori a fost paralizat în cele mai simple funcŃiuni de viaŃă. Numărul morŃilor nu se cunoa te21”. Sebastian devine de:acum tot mai mult un cronicar al acestei noi angoase revărsate asupra Bucure tiului: bombardamentele. Le înregistrează durata i efectele, modificările orare, topografia. Î i dezvăluie ata amentul pentru acest ora răvă it, lovit, răscolit, ce: i petrece primăvara „în miros de liliac i de fum”, care: i etalează ziua zonele devastate, în cioburi i praf, pentru a arăta seara 18 19 20 21 p. 235:246. E de remarcat, în context, că un alt jurnal, aparŃinând medicului i scriitorului Emil Dorian, Jurnal din vremuri de prigoană 1937 1944, Bucure ti, Editura Hasefer, 1996, apărut în acela i an cu cel al lui Sebastian i acoperind, practic, aceea i perioadă de timp, a trecut, prin comparaŃie, aproape neobservat de mediile literare. DiferenŃa de receptare nu se explică însă exclusiv prin „cantitatea” de talent literar investită în cele două jurnale. Personajele care le populează au contribuit i ele la soarta acestora. M. Sebastian, Jurnal, p. 391 Ibidem, p. 538 În însemnarea din 17 iulie 1941, aflând cam în acela i timp despre cum îl „fixase” Călinescu în Istoria literaturii ce stătea să apară i despre pogromul de la Ia i, Sebastian se întreba: „Voi mai fi scriitor după război? Voi mai putea? Mă voi lecui vreodată de atâta dezgust acumulat în ace ti groaznici, bestiali ani?”: Jurnal, p. 359. Ibidem, p. 539. 312 MARIA GHITTA, A FI EVREU ÎN BUCUREȘTI LA SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI (1944-1945)... pustiu i cenu iu. Anxietatea plute te în aer, unii cunoscuŃi mor sub bombe, alŃii părăsesc ora ul. În atmosfera în care „suntem prea obosiŃi pentru a ne bucura”, ve tile bune încep totu i să vină, amestecate încă în teamă, în spaimă: Roma e ocupată de aliaŃi, are loc debarcarea în Normandia, Londra e în flăcări, Rusia, Finlanda, Polonia, Estonia, Moldova, Turcia, Bulgaria, FranŃa... Semnele de exclamare răsar peste tot în pagină, urmând frontul de la vest la est i invers. Tensiunea devine palpabilă cu fiecare zi, iar însemnarea din 21 august 1944 rezumă foarte bine amestecul de teamă i speranŃă ajuns aproape de paroxism. „Războiul vine spre noi. Nu războiul care ne apasă de cinci ani, ca o dramă morală: războiul fizic. Mari răsturnări se pot întâmpla la fiecare ceas, la fiecare minut. Din nou intrăm cu viaŃa noastră, cu pielea noastră în joc. Totul e posibil – i nimic nu e u or. RezistenŃa militară înseamnă (oricît de repede s:ar desfă ura operaŃiile) distrugere, poate evacuare silită, poate foamete. Capitulare înseamnă (cine tie!) lovitură germană de represiune, gen Italia de Nord. i într:un caz, i în celălalt un pogrom redevine oricnd posibil. În orice caz, s:a terminat cu lini tea relativă de pînă acum. Intrăm în centrul focului”22. Deznodământul avea să vină după numai două zile, dar tornada evenimentelor îl va absorbi pe autor, care revine în jurnal abia pe 29 august: „Cum să încep? De unde să încep? Ru ii sunt în Bucure ti. Parisul e liber Casa din Antim, distrusă de bombe (...) Sunt mii de lucruri de spus. Poate mâine, poate poimâine. Acum nu mă simt în stare. Vreau să dorm. De miercuri până sâmbătă seara n:am dormit o secundă”23. Totu i, din relatarea cvasi:telegrafică asupra acelor clipe aflăm că Sebastian i:a petrecut noaptea istorică „de delir”, în care Antonescu a fost răsturnat „în cinci minute”, în compania lui Pătră canu i a lui Belu Zilber, că a scris pentru România liberă, ziarul care trebuia să apară în zori, i că s:a ajuns curând în ora , de la Ńipetele de bucurie la cele de spaimă, odată cu bombardamentele germane de a doua zi. Sebastian nu numai că e prezent în mijlocul evenimentelor (Pătră canu era omul:cheie al comuni tilor în răsturnarea lui Antonescu), dar transmite, prin intermediul jurnalului, întreaga frenezie a acelor ore. Aproape că se simte respiraŃia celui care trăie te prin jurnal preŃ de câteva zile, jurnal căruia îi încredinŃează informaŃii i impresii spre a nu le pierde i, poate, spre a le folosi mai târziu într:o carte. Momentele sunt memorabile, cople itoare, demne de a fi reŃinute. E (într:un fel) sfâr itul războiului i schimbare de regim ( i ce schimbare de regim avea să se dovedească a fi!). A a cum se întâmplă în astfel de situaŃii, e mult entuziasm dar i multă confuzie: la cei din jur, dar i la autorul de jurnal. Sebastian constată că „e o îmbulzeală teribilă (de ordin moral) pretutindeni. Toată lumea se pregăte te să ocupe poziŃii, să valorifice titluri, să stabilească drepturi”. Crede, în context, că pentru sine „cel mai bun lucru pe care:l am de făcut” e de „a scrie într:o zi o carte”. Cât prive te trupele sovietice proaspăt intrate în capitală, îi provoacă sentimente i judecăŃi contradictorii. Defilarea tancurilor pe Bulevardul Carol îi pare „un spectacol grandios”, incidentele cu soldaŃii 22 23 Ibidem, p. 555. Ibidem, p. 556. 313 IDENTITATE I ALTERITATE 5 ru i „care violează femei” sau „pradă magazine” i caută mereu ceasornice i se par ca făcând parte din regulile de război, „normale”, „chiar juste”. „Nu e drept ca România să scape prea u or. La urma urmelor, Bucure tiul ăsta îmbel ugat, frivol e o provocare pentru o armată care vine dintr:o Ńară pustiită”24. În schimb, ordonanŃa ce prevede interzicerea circulaŃiei după ora 9 seara i depunerea aparatelor de radio par să:l facă mai precaut pe Sebastian, amintindu:i de vremuri ce tocmai păreau încheiate: „Nu e un semn prea limpede de libertate – i lumea va pricepe greu. Dar dacă poate fi o lecŃie pentru români, care s:au exersat 4 ani cu prădarea evreilor, nu strică”25. În devălmă ia morală din preajmă, cu propriul pachet de iritări, răni nevindecate i probleme dintre cele mai practice la purtător (nu avea o locuinŃă, după bombardarea casei din Antim), Sebastian încearcă, pe cât posibil, să: i facă ordine în viaŃă. Se retrage grăbit, felicitându:se, de la România liberă, după numai câteva zile, de îndată „după năvala lui Graur i a bandei lui”, constatând că „imbecilitatea îndoctrinată e mai greu de suportat decât imbecilitatea pură i simplă”. I se pare o mascaradă constituirea „sindicatului scriitorilor evrei”, din care refuză să facă parte, după cum refuză să fie reprimit în Societatatea Scriitorilor (din care scriitorii evrei fuseseră exclu i). InvitaŃiei de a reveni în postul de redactor la Revista FundaŃiilor (de unde fusese dat afară din aceea i pricină – era evreu) î i propune de asemenea să:i reziste: „Mă simt incapabil să mai scriu acolo”. Concluzia acestor câteva săptămâni consumate între urletul eliberator i neplăcerea provocată de constatarea tendinŃei generale de re:a ezare a lucrurilor fără prea multe scrupule (ca i cum nimic sau mare lucru nu s:ar fi întâmplat) se a terne pe hârtie la 16 septembrie. Atunci pare să fi avut Sebastian, în sfâr it, răgazul de a: i decanta propriile emoŃii i de a: i limpezi gândurile: „Nu sunt dispus să am decepŃii. Nu:mi recunosc un asemenea drept. NemŃii i hitlerismul au crăpat. E de ajuns. Am tiut todeauna, până în adâncul inimii, că a fi murit bucuros, ca să grăbesc măcar cu o fracŃiune de milimetru prăbu irea Germaniei. Germania e prăbu ită – i eu trăiesc. Mai mult ce pot cere? AtâŃia oameni au murit, fără să vadă cu ochii lor căderea bestiei! Noi, care suntem încă vii, am avut aceste imens noroc. Mai departe? Nu tiu. Mai departe începe viaŃa. Un fel de viaŃă care trebuie trăită”26. Sebastian nu avea să apuce prea mult din acea viaŃă. La 29 mai 1945 el moare într:un accident. „Cartea” i:a supravieŃuit însă i s:a dovedit a fi tocmai Jurnalul său. Serge ( trul Her , în documentele colare ale timpului) Moscovici era în 1944 un tânăr de numai 19 ani. Avea să devină, în câteva decenii, unul din cei mai importanŃi psihologi sociali din Europa, cu o impresionantă carieră academică în FranŃa, dar nu numai. Născut la Brăila, Moscovici a avut în prima parte a vieŃii un traseu existenŃial „accidentat”, greu de descris i de înŃeles, după cum singur o spune. În anii copilăriei i:a urmat familia în periplu prin ora e din Moldova i din Basarabia (tatăl se ocupa cu comerŃul de cereale), pentru a se stabili în anii adolescenŃei la Bucure ti, unde trăie te experienŃa terifiantă a măsurilor antievreie ti din perioada războiului. Ajunge chiar într:un deta ament de muncă forŃată (pe un antier), urmând în paralel studii, ba la coala Profesională „Ciocanul”, ba la Liceul evreiesc. 24 25 26 Ibidem, p. 557:559. Ibidem, p. 560. Ibidem, p. 564 314 MARIA GHITTA, A FI EVREU ÎN BUCUREȘTI LA SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI (1944-1945)... Scrierea sa confesivă se cheamă Cronica anilor risipiŃi27 – un titlu în sine sugestiv – i este, în primul rând, o încercare de „recuperare”, de „reluare în posesie” a unei părŃi importante a propriei vieŃi, o viaŃă de dinaintea celei actuale i având atât de puŃine în comun cu ea. Într:un anume fel e aici i o tentativă de a explica celor din Vest ce înseamnă Estul, pe baza „unei existenŃe ce s:a desfă urat într:o manieră insolită”, chiar dacă „vesticii” sunt în primul rând „cei pe care îi iubesc”, prietenii i apropiaŃii. „Anii risipiŃi” (care prin confesiune re:intră în posesie) sunt aceia trăiŃi în România, cei dinaintea Parisului, locul unde Moscovici, după multe „ocoluri”, avea „să: i găsească, în fine, locul”. Acei ani „pierduŃi” ascund suferinŃa profundă a unui copil crescut fără mamă (părinŃii s:au despărŃit iar el a rămas în grija tatălui), mai mult în absenŃa tatălui, un copil lăsat adesea în grija rudelor i trecut prin teribila experienŃă a mamei vitrege. În anii războiului „singura i adevărata sa familie” avea să fie „tanti Ana”, mătu a care îi poartă într:adevăr de grijă. Acestui problematic mediu familial avea să i se adauge, în timp, o dată cu primii ani de liceu la GalaŃi i apoi în perioada bucure teană, experienŃa antisemitismului28. Iată motive suficiente să facă dificilă comunicarea vieŃii anterioare, celor din jur, o viaŃă „prea insolită ca să le pot vorbi despre ea celor pe care:i iubesc, celor apropiaŃi sau prietenilor, altminteri decît prin aluzii. Am vrut să o limpezesc, pentru ca ei să o poată întrezări fără a mai fi nevoie să le:o explic (...) ViaŃa aceea, cel puŃin în partea ei cea mai semnificativă, mi:a devenit, o dată cu trecerea timpului, străină. i, în comparaŃie cu a lor, foarte stranie”. Declan area întregului proces de anamneză avea să ducă la o revelaŃie. „Tot ce trăisem în timpul exilului nu fusese defel dat uitării, a a cum crezusem”29. Scrierea autobiografică devine, în acest caz, un complex exerciŃiu psihologic pentru sine, pentru cei din jur (apropiaŃi) aflaŃi cu toŃii încă în viaŃă. Nu e o întreprindere pentru posteritate. „Nu vă a teptaŃi să citiŃi ni te memorii”, suntem chiar avertizaŃi în preambul, ci un „protocol al evenimentelor de dinaintea venirii mele la Paris”. Numai că acest „protocol” e un text complex, în egală măsură roman autobiografic, cronică socială i de familie, meditaŃie avizată asupra unor evenimente sau procese istorice trăite i re:explicate mai profund de psihologul social30. Un exemplu, în legătură cu cele petrecute în primii ani de liceu: „con tiinŃa, pînă atunci unitară, despre mine ca persoană, despre noi ca grup, s:a scindat. A suferit sciziunea dintre cele două suflete, două credinŃe, două forŃe, a evreului i a românului care trebuia să fiu în acela i timp. Să te simŃi discriminat nu înseamnă să te simŃi umilit sau exclus, ci să fii tăiat în două. Tot răul trebuie căutat aici31. Cronica e scrisă în cea mai mare parte la începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, dar beneficiază de „straturi” precedente de însemnări, unele datând din anii ’70, în urma 27 28 29 30 31 Serge Moscovici, Cronica anilor risipiŃi (Povestire autobiografică), traducere de Magda Jeanrenaud, Ia i, Polirom, 1999. „ i tot pe străzile GalaŃiului am întîlnit pentru prima oară antisemitismul. Nu se putea trăi în România fără să tii că există (...) În Basarabia, formam aproape un sfert din populaŃie i nu îndurasem insulte sau atacuri. Prin urmare, nu cuno team persecuŃiile decît din auzite (...) Cel mai umilitor nu era să fii agresat sau să o iei la fugă, ci să fii insultat cu <jidanilor>, <l:aŃi ucis pe Isus Cristos> i alte injurii învăŃate la coală sau auzite în familie”: Ibidem, p. 86:87. Ibidem, p. 5. Serge Moscovici evocă anii săi „române ti” i în cuprinsul unei cărŃi de dialoguri cu Adrian Neculau, Urmele timpului. Iluzii române ti, confirmări europene, Ia i, Polirom, 2002, p. 27:67. Cronica, p. 88. 315 IDENTITATE I ALTERITATE 5 unei ederi mai îndelungate la Ierusalim, iar altele (în parte pierdute) sunt „din vremea războiului inuman”. E de presupus deci că memoria ce pare să fi reŃinut cu multe nuanŃe cele petrecute în vara 1944 să fi fost sprijinită i de asemenea însemnări scrise. i pentru Moscovici „vara aceea” pare să fi fost una cu totul specială. LocuŃiunea ca atare revine în text, în mai multe registre, pentru a sublinia situaŃia. Vara a fost specială pentru lume i Ńară, căci mersul războiului s:a schimbat decisiv în favoarea aliaŃilor, făcând:o cu atât mai importantă pentru grupul de prieteni, tineri din Bucure ti, ce a teptau o schimbare a propriilor sorŃi: „în vara aceea realitatea a mu cat din nou din mine. AliaŃii debarcaseră pe coastele normande i fiecare înălŃa în propria inimă cîte un mic drapel tricolor. Sub calmul oficial se putea ghici o anume agitaŃie. Toată lumea bănuia că situaŃia militară era disperată i că rezistenŃa pe linia Foc ani: GalaŃi unde era cît pe ce să fim trimi i, era imposibilă. La sfîr itul lunii iunie, plutea ceva în aerul lumii politice. Cele patru partide din opoziŃie, printre care i cel din care făceam eu parte se coalizaseră într:un Bloc Democratic. PuŃin cîte puŃin, speranŃa îngropată în toŃi în acei ani ai ru inii a început să renască”. „A fost i ultima vară, pentru multă vreme, în care m:am putut dărui doar îndeletnicirii de a trăi”32. Referirea din urmă se face la un grup de prieteni, pe care Moscovici îi nume te cu tandreŃe „I Vitelloni” (după filmul lui Fellini), prieteni cu care împărtă ea în epocă descoperirea vieŃii în moduri dintre cele mai riscante; un grup de amici care se maturizaseră prea repede i nutreau „dorinŃa de a fi la fel cu ceilalŃi tineri”, ce nu trecuseră prin încercările îndurate de ei. Începeau de acum să: i facă planuri de viitor, imaginîndu: i ce vor face cînd vor fi liberi i găsind plecarea din Ńară ca pe cea mai probabilă opŃiune: „cum să:Ńi construie ti viaŃa într:o Ńară ce ne:a expus la atîta rea: voinŃă i ură?” se întreba unul dintre ei. „Eu unul mă gîndeam să rămîn (...) i eram aproape fericit anticipînd marele fior al unei revoluŃii la care aveam să iau parte”33. Moscovici era în „vara aceea” un tânăr comunist care a tepta cu nerăbdare răsturnările revoluŃionare la care spera, nutrind „o mare admiraŃie pentru mare alii i generalii lui Stalin”, care, după gre elile de început, conduceau cum trebuie războiul. El trăie te lunile i săptămânile de dinainte de august cu sentimentul că „numai aici nu se întîmplă nimic”, în comparaŃie cu cele petrecute în FranŃa, Serbia, Polonia sau Italia. Frenezia specifică vârstei îl face să trăiască sub impresia că lucrurile merg mereu prea încet. „A a încît surpriza a fost totală cînd, în seara zilei de 23 august, regele a proclamat armistiŃiul cu ru ii i a anunŃat arestarea dictatorului”34. Memoria psihologului reŃine „euforia generală” urmată repede de spaima provocată de bombardamentele germane i de o posibilă revenire a acestora, câteva zile de timp suspendat, trăit în adăpostruri, alături de iubită. i tot de atunci, experienŃa extatică trăită la vederea trupelor sovietice ce intrau în ora , cu adăugarea: „mă simŃeam salvat, nu însă i eliberat”. Momentul închidea totu i un întreg capitol de viaŃă personală, dar i comunitară, era o tragere de cortină peste o perioadă de nerepetat. „SimŃeam că a ezăm anul 1944 în arhivele trecutului, ca să nu ne mai întoarcem la el. Este singurul lucru de care:mi amintesc din ziua de după petrecere, zi Ńesută din 32 33 34 Ibidem, p. 237, 235. Ibidem, p. 227. Ibidem, p. 239. 316 MARIA GHITTA, A FI EVREU ÎN BUCUREȘTI LA SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI (1944-1945)... confidenŃe, din singurătate i din tristeŃea de nevindecat care cre te pe ruinele anilor irosiŃi”35. În perioada ce a urmat, tânărul Moscovici î i dă (în condiŃii excepŃionale) bacalaureatul (după un scurt stagiu într:o uzină), se înscrie la mai multe facultăŃi (sociologie, drept, inginerie), pentru a nu termina niciuna. „În realitate aveam alte preocupări”. În aproximativ acela i timp se implică intens în activitatea tineretului sionist din România, străbătând ora e i localităŃi în care susŃine această cauză, după cum îndepline te sarcini pe linie de partid. Avea să fie infiltrat pe lângă Partidul Social Democrat, în care comuni tii nu păreau să aibă încredere. Din vara anului 1945 datează dorinŃa de a pleca. Dacă pentru unul sau altul dintre prietenii săi punctul de destinaŃie era Palestina sau Parisul, Moscovici alege...Moscova: „Acolo aveam să studiez, înconjurat de plămăditorii viitorului, în epicentrul revoluŃiei”. Scop în care „m:am dus la ambasada sovietică, am completat un chestionar detaliat pentru viză”36. Ceva s:a întâmplat însă i, până la urmă, acest plan avea să fie deturnat. Entuziastul schimbărilor revoluŃionare a dobândit în scurt timp certitudinea „că ceva nu este în regulă”. Constata cum lupta împotriva fascismului se transforma în lupta pentru „a:i colora pe fasci ti în ro u i a:i recupera”, că Ńara se afla pe mâinile unui general sovietic, sinistrul procuror din procesele de la Moscova, Vi inski, că un tot mai grotesc cult al lui Stalin devenea atotcuprinzător. „Comunismul devenise o armată, aproape o biserică”. „Garda de Fier voia să:i elimine pe evrei, comuni tii voiau să elimine calitatea lor de evrei” (Aluzie la schimbările de nume prin care trec activi tii de partid în epocă)37. Constatări ca aceasta dar i întâmplări cu caracter mai personal au contribuit, în final, la schimbarea destinaŃiei pentru viitor38. În 1947 Serge Moscovici se stabile te la Paris, unde: i construie te o carieră academică, devenind, dintr:unul care: i propunea să revoluŃioneze societatea, unul care o observă i încearcă să o explice. Cele trei tipuri de scrieri confesive, variante de literatură a mărturisirilor, ne:au dat, în cele din urmă, i trei tipuri de posibile destine la întâlnirea cu istoria i cu spectaculoasele ei răsturnări. A teptată i dorită de toŃi cei trei bărbaŃi, ziua de 23 august 1944 le:a adus tuturor (chiar dacă pentru scurtă vreme) eliberarea. Cele ce au urmat au însemnat posibile răspunsuri la provocările istoriei i ale vieŃii: o acomodare regretată, dar i o coliziune cu regimul pe tema sionismului (cazul Schwefelberg), o moarte, pentru Sebastian i o plecare din Ńară pentru tânărul comunist. Aceste situaŃii n:au epuizat însă, nici pe departe, posibilele destine ale evreilor din România la momentele de răscruce. 35 36 37 38 Ibidem, p. 253. Ibidem, p. 270 Ibidem, p. 263, 267. Când mă refer la astfel de întâmplări am în vedere, de exemplu, reacŃia la proiectul intitulat (probabil) GeneraŃia ’44, o revistă de cultură i un manifest de generaŃie ale grupului de prieteni supravieŃuitori ai războiului. Revista, care a avut, se pare, ca titlu sintagma DA, s:a bucurat, după cum î i aminte te Moscovici, de un „nea teptat succes”, fiind bine primită în diverse medii literare i jurnalistice. Cu o excepŃie: organul de presă al Partidului Comunist a găsit:o cu totul inacceptabilă, decadentă etc. 317 Între libertate i constrângere. Statutul presei săse ti din Transilvania în primul deceniu al dualismului Nicolae Te culă Presa în epoca modernă a fost unul dintre principalele mijloace de comunicare, un element care a permis informarea unui public cult i tot mai avid de cunoa tere cu tiri i ve ti variate, de la starea politică a zilei, la evenimentele internaŃionale, de la aspectele economice la situaŃia vieŃii cotidiene din diversele ora e. PrezenŃa ziarelor, a revistelor explică gradul de dezvoltare al sistemului de comunicare din epocă, pentru această perioadă este un mijloc apropiat, accesibil i nemijlocit de comunicare, care determină, la fel ca i scrisorile, un dialog între diver i oameni1. Pentru anii ’60 ai secolului al XIX:lea, presa de limbă germană din Transilvania cre te în importanŃă atât prin numărul publicaŃiilor apărute cât i prin intermediul conŃinutului articolelor, al temelor dezbătute, al implicării politice i de ce nu a rolului tot mai crescând pe care foile social politice săse ti le au asupra societăŃii ardelene în general i a intelighenŃiei săse ti în special. Acum este perioada în care ziaristica joacă un rol de mobilizare politică, mai ales că după diploma din martie i patenta din octombrie 1860 vechiul sistem politic neoabsolutist este înlocuit cu epoca liberală. Acest lucru a însemnat pentru cuvântul scris eliberarea de sub legiile cenzurii, cuvântul scris prin presă fiind unul tot mai important. Dacă ar fi să analizăm legistaŃia presei în perioada anilor ’60 observăm faptul că pentru spaŃiul ardelean vechea ordonanŃă asupra presei din iulie 1852 nu este eliminată de facto, ea rămâne din punct de vedere juridic în vigoare până în anul 1867, când noile autorităŃi de la Pesta vor repune pe tapet legea asupra presei din 1848. Istoricii austrieci afirmă, că de i pentru partea vestică a imperiului a fost elaborată o nouă lege asupra presei în 1862, aceasta nu a fost aplicată în Ungaria i Transilvania i practic vechea ordonanŃa asupra presei din 1852 nu a mai fost utilizată2. De altfel, din legea asupra presei a anului 1862 s:au aplicat în partea estică a imperiului doar unele articole. Unul dinte ele era legat de obŃinerea autorizaŃiei de fondare a unui ziar, care era condiŃionată de nivelul de educaŃie al editorului, de 1 2 Hans:Christof Kraus, „Zeitungen, Zeischriften, Flugblätter, Pamphlete”, în Aufriß der historischen Wissenschaften, herausgegeben Michael Maurer, Bd. 4; Quellen, Stuttgart 2002, p. 373. Thomas Olechowski „I Pressewesen und öffentliche Meinung. A. Das Preßerecht in der Habsburgermonarchie”, in Die Habsburgermonarhie 1848 1918. Band VIII, Politische Öffentlichkeit und Zivilgesellschaft. 2 Teilband, Die Presse als Factor der politischen Mobilisierung, Verlag der Österreichische Akademie der Wissenschaften, Wien 2006, p. 1520. 318 NICOLAE TEȘCULĂ, ÎNTRE LIBERTATE ȘI CONSTRÂNGERE... moralitatea sa. Aveai dreptul de a activa în presă după vârsta de 24 de ani i trebuia plătită o cauŃiune pentru apariŃia publicaŃiei3. La 17 februarie 1867 vechea constituŃie maghiară din perioada revoluŃiei este repusă în drept i cu această ocazie i legea GA XVIII/1848 care stipula drepturile i libertăŃiile asupra presei intră în vigoare în Ungaria, Transilvania, zona militară i în ora ul Fiume4. Legea arăta încă din preambul faptul că cenzura preventivă era eliminată „pentru totdeauna”, însă existau o serie de reguli care trebuiau să fie aplicate. Se arăta de pilldă că fiecare tipăritură trebuia să aibă menŃionat numele i locul de domiciliu al editorului i al tipografului. Era menŃionată de asemenea i necesitatea unei obilgaŃii de cauŃiune pentru apariŃia unei publicaŃii periodice, care varia în funcŃie de localitate. Astfel, era stabilită o cauŃiune de 4000 de guldeni pentru ziarele i revistele apărute în capitală i de 2000 de guldeni pentru restul Ńării. Tipograful era obligat să trimită două exemplare pentru autorităŃi i un exemplar pentru muzeul naŃional5. Tot în lege se stabilea că: „oricine poate să: i exprime părerile liber prin interme: diul presei”, însă au fost aplicate o serie de măsuri coercitive asupra modului de distribuŃie, care nu putea fi făcut la colŃ de stradă6. În cazul apariŃiei unei publicaŃii periodice cu caracter politic era absolută nevoie de un anunŃ care să ofere date asupra propietarului, a editorului, redactorului responsabil i a tipografului. i în acest caz exista o cauŃiune care varia în funcŃie de tiraj de la 500 la 10.000 de guldeni. Un număr dintr:o ediŃie trebuia dat autorităŃii locale. Amenziile se aplicau dacă se aducea atingere autorităŃii statului, a constiuŃiei i a formei Pragmaticei SancŃiuni. De asemenea se aplicau amenzi celor care aduceau atingere lini tii religioase, persoanei regelui, se tulbura lini tea publică sau se leza autoritatea statului, funcŃionarii lui sau persoanele private7. În pragul inaugurării dualismului, deputaŃii ale i în Parlamentul maghiar la 12 aprilie 1866 au considerat că pe lângă conceperea legislaŃiei civile, penale i de comerŃ trebuiau reglementate i problemele în domeniul presei. În cele din urmă nu se va ajunge la nici o hotărâre i guvernul Andrássy a fost nevoit să folosească legea din 1848. Astfel, pe 28 februarie 1867 s:a adoptat legea XVIII din 1848, fără alineatul cu privire la ordinul de jurământ8. Tot în acest an, la 17 mai 1867, ministrul justiŃiei Boldizsár Horvát a dat o nouă formulă asupra ordonanŃei presei, care în contradicŃie cu ordonanŃa lui Deák din 1848, unde stipula ca rolul de primă instanŃă, curtea de juraŃi locală era Tabla Regală. Se observă aici o centralizare i cu aceasta o tendinŃă de maghiarizare a actelor de judecată asupra presei, deoarece curŃile de justiŃie erau în teritoriu maghiar. O a doua desosebire faŃă de ordonanŃa lui Deák era înlăturarea juriului de acuzare ca i numirea procurorului de stat, a judecătorilor i a juraŃilor, care acorda guvernării o posibilitate de influenŃare9. 3 4 5 6 7 8 9 Buzinkay Geza, Kis magyar sajtótõrténet, Budapest, Haza és Haladás Alaptivány, 1993, p. 34. Thomas Olechowski, op. cit., p. 1521. Ibidem, p. 1517. Révés T. Mihaly, A sajtoszabadság érvénysülése Magyarországon 1867 1875, Budapest, Akadémiai Kiadó1986, p. 35. Thomas Olechowski, op. cit., p. 1518. Révés T. Mihaly, op. cit., p. 23. Thomas Olechowski, op. cit., p. 1521. 319 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Practic, acum se eliminau tribunalele locale, pentru Transilvania această ordonan: Ńă stabilind ca Tabla Regească de la Târgu Mure era singura instituŃie abilitată să judece delictele de presă. Modificarea duce la nemulŃumirea minorităŃiilor din Ungaria, deoarece majoritatea în rândul juraŃiilor era reprezentată de etnici maghiari10. IntervenŃia statului asupra modului în care era scrisă presa se va manifesta în această perioadă doar prin intermendiul legii asupra timbrului de ziar în 1868 i a legii meseriilor din 27 februarie 1872, care avea rolul de a influienŃa cercurile din jurul presei i a cărŃii. i această stare de fapt se va menŃine până în anul 1878, când deputatul Károly Csemegi va impune o nouă legislaŃie care va aduce multe procese de presă în deceniul următor11. Se poate spune că ace ti 9 ani au reprezentat maximum de libertate pentru presa politică din Ungaria, deoarece doar 13 ziare maghiare au fost acŃionate în instanŃă, iar 5 au fost considerate nevinovate, iar în cazul ziarelor naŃionalităŃiilor au existat 15 procese din care 7 s:au încheiat cu victoria ziarelor12. De altfel, după cum am văzut în domeniul presei ceea ce domină în a doua jumătate a deceniului 7 i începutul deceniului 8 este provizoratul. Se spune că asupra părŃii de est i de sud a Ungariei au existat concomitent nu mai puŃin de cinci reglementări în domeniu. De pildă autonomia internă a CroaŃiei, Sloveniei i DalmaŃiei a adus cu sine o lege diferită în ceea ce prive te presa. Acela i lucru s:a întâmplat i în zona ora ului Fiume, unde relaŃiile în domeniu au fost stipulate de legea din 1852. În Banat va funcŃiona până în 1873 o ordonanŃă a ministerului justiŃiei, iar în Ardeal s:au păstrat reglementăriile din ordonanŃa austriacă a anului 1852 până în 187113. Acest lucru a determinat în mod esenŃial după cum afirma Révés T. Mihály Ńinerea în frâu a presei transilvănene. Era astfel, de la sine înŃeles că în Parlamentul pestan au existat o serie de interpelări cu privire la urgentarea votării unei noi legi pentru Transilvania. În acest sens într:o interpelare, deputatul sas Josef Gull afirma că primarul din Sibiu a început să ameninŃe un ziar de limbă germană că va fi confiscat. Tot acum Tisza László, de la aceea i tribună arăta că ziarele ardelene poartă cătu ele cenzurii preventive, iar din tipografie nu iese nici un ziar fără ca eful autorităŃii locale să nu le conspecteze i să autorizeze distribuirea. Acela i deputat acuză faptul că au fost confiscate unele dintre ediŃiile unor ziare14. În opoziŃie cu aceste intervenŃii, Francisc Deák, arăta că în Ardeal nu există libertate în domeniul presei scrise, deoarece ea putea deveni un mijloc de dezbinare între diferitele naŃionalităŃi existente aici. La această idee va subscrie i Ministerul JustiŃiei, care afirma într:o adresă că impunerea libertăŃii presei în Transilvania nu este încă oportună. Târziu la 14 mai 1871 guvernul a adoptat o ordonanŃă asupra presei, care a reglementat în spritul legislaŃiei maghiare relaŃiile de presă însă a lăsat o serie de lacune. Acum este momentul când legislaŃia maghiară asupra presei din 1867 se aplică în Ardeal i a funcŃionat până în 1878 la adoptarea legi lui Csemegi15. 10 11 12 13 14 15 Buzinkay Geza, op.cit., p.36. Thomas Olechowski, op. cit., p. 1522. Buzinkay Geza, op. cit, p. 39. Révés T. Mihaly, op. cit. p. 51:52. Ibidem, p. 53. Ibidem, p. 54. 320 NICOLAE TEȘCULĂ, ÎNTRE LIBERTATE ȘI CONSTRÂNGERE... Din această scurtă analiză asupra legislaŃiei presei în deceniile 7–8 ale secolului al XIX:lea observăm că asupra Transilvaniei ordonanŃa austriacă din perioada neoabsolutistă s:a răsfrânt pe termen lung asupra presei, până în anul 1871. Elementele sale draconice s:au aplicat însă până la începutul anului 1860, când observăm cel puŃin la nivelul presei social politice săse ti o liberalizare a modului în care era scrisă presa, a modalităŃii de abordare a problemelor spinoase cu care se confrunta societatea transilvăneană în general i naŃiunea săsească în special. Dacă pentru perioada neoabsolutistă predilecŃia redactorilor, datorită legiilor cenzurii era aceea de a informa publicul cititor cu tiri externe, acum găsim în paginile ziarelor abordări variate ale programelor politice, luări de poziŃie cu privire la anumite probleme ale comunităŃii germane din Ardeal, atitudini faŃă de proiectele celorlalte naŃiuni ardelene, care ne arată faptul că legea presei din 1852 se aplica doar de facto i exista o libertate asupra modului în care era scrisă presa. Pe de altă parte, după cum am văzut guvernul de la Pesta a nu a fost interesat în primii ani după realizarea pactului dualist, de instaurarea unei noi legislaŃii asupra cuvântului scris în Ardeal. Păstrarea vechii legislaŃii austriece avea rolul de a fi o adevărată sabie a lui Damocles asupra redactorilor ziarelor. Un anume articol întrăzneŃ putea fi orcând oprit sau sancŃionat sever. La toate acestea am mai adăuga dorinŃa guvernului de a păstra lini tea în Ardeal, unde opoziŃia românilor i a sa ilor faŃă de Ausgleich era înăbu ită prin păstrarea legislaŃiei autoritare, guvernarea axându: i atenŃia spre alte domenii în vederea uniformizării legislative i doar atunci când a simŃit nevoia a intervenit. În anii ’60:’70 ai secolului XIX, au loc evoluŃii la nivel politic. Întreaga mi care naŃională a sa ilor, românilor, maghiarilor se manifestă modern prin intermediul partidelor politice. ViaŃa agitată din acest deceniu a determinat luări de poziŃie din partea naŃionalităŃiilor cu privire la viitorul monarhiei, acum elita intelectuală se va grupa în diverse partide, prin intermediul cărora va acŃiona într:un sens sau altul. La nivelul sa ilor ardeleni, această perioadă determină apariŃia grupărilor politice. Ceea ce caracterizează viaŃa politică a sa ilor în acestă perioadă este lipsa de unitate în privinŃa programului naŃional, a modalităŃii de realizare a năzuinŃelor naŃionale. DiferenŃele de opinie se vor manifesta plenar după inaugurarea dualismului, când la nivel politic vor apare două grupări. Pe de o parte avem de a face cu o grupare din jurul funcŃionărimii i a reprezentanŃilor bisericii evanghelice, care aveau ca i românii o politică pasivă, de boicotare a Parlamentului. Î i găseau sprijinul în Universitatea saxonă, în corpul comunităŃilor i în ierarhia bisericească. Ei militau de asemenea pentru apartenenŃa la marea naŃiune germană prin studiile AsociaŃiei pentru cunoa terea Transilvaniei (Verein für siebenbürgische Landeskunde). Această grupare era condusă episcopul Georg Daniel Teutsch i va primi numele de „bătrânii sa i”. Gruparea activistă, vedea în participarea la lucrările Parlamentului pestan i colaborarea cu guvernul o ansă pentru idealurile naŃionale. Această grupare avea printre membri, cercul comercianŃilor i al manufacturierilor din Bra ov, care doreau deschiderea de pieŃe de desfacere în secuime i cluburile lor erau în jurul asociaŃilor muzicale, sportive i de vânătoare. Gruparea era condusă de istoricul sighi orean Carl 321 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Fabritius i în opoziŃie cu cealaltă grupare se vor numi „tinerii sa i” . Cele două grupări se vor uni abia în anul 1872 prin adoptarea unui program politic la Media 16. Presa devine angrenată politic, o portavoce a grupărilor politice, e mediul favorit prin care programele, opiniile politice sunt comunicate. Jurnalele sunt instrumentele prin care se realizează propaganda politică sau după caz propaganda de război. Este epoca în care istoricul prin presă poate să î i facă o idee cu privire la realele forŃe de putere, la imaginea de sine a unora sau la înŃelegerea celuilalt17. Presa politică săsească cunoa te acum o diversificare a conŃinutului articolelor, a rubricaturii, a a ezării în pagină, tot mai multe informaŃii, luări de poziŃie fiind integrate în conŃinutul ziarelor. De asemenea avem de a face i cu o cre tere a numărului ziarelor, dar i al localităŃilor de apariŃie. Putem spune acum, că presa săsească din Ardeal face trecerea de la un jurnalism amator, a unui grup pasionat, la un jurnalism profesionst cu redacŃii i o organizare bine pusă la punct. Avem de a face cu referinŃe diverse ale autoritatiilor asupra presei în funcŃie de modul în care ziarele săse ti reu eau să se oficializeze, adică să promoveze politica guvernamentală. Pentru a: i putea promova ideile politice, guvernul de la Pesta va finanŃa o serie de pubicaŃii cu scopul de a promova ideile politice ale Tinerilor sa i, aliaŃii lor de guvenare. Primul ziar finanŃat va fi Siebenbürgische Blätter, care va apărea la Sibiu între 1867–1872 în tipografia lui Johann Filtsch. Foaia va promova o politică agresivă la adresa adversarilor politici. Prin atitudinea combativă i polemică îl putem integra în categoria ziarelor tabloide de azi, urmărind senzaŃionalul i atacul dur la concurenŃă. Unificarea celor două grupări politice în 1872 va face ca apariŃia sa să fie oprită. La acesta am mai adăuga prima publicaŃie periodică sighi oreană, Das Sächsische Volksblatt, ie ită în tiparniŃa lui Friedrich Kramer. Ziarul va apare o dată pe săptămână în primele 10 luni ale anului 1869. El va reprezenta interesele Tinerilor sa i, i va activa doar în perioada campaniei electorale. După atingerea obiectivelor politice prin votarea reprezentanŃiilor Tinerilor sa i în Parlamentul maghiar î i va înceta apariŃia18. Mai existau de asemenea o serie de publicaŃii considerate cuminŃi care nu puteau să provoace mare vâlvă. Pe de o parte la Bra ov apărea în acestă perioadă Kronstädter Zeitung, cu un format i o redacŃie foarte bine organizată. Ziarul va promova ideile liberalismului economic i de multe ori va fi acuzat că sprijină interesele Tinerilor sa i, de i acest lucru nu este recunoscut de către redacŃie. Practic, ziarul prin ideiile liberalismului economic continuă tradiŃia existentă în tiparniŃa lui Johann Gött din perioada anterioară revoluŃiei de la 1848. Un alt ziar era Hermannstädter Zeitung, apărut în anul 1861, sub redacŃia lui Heinrich Schmidt. În primii doi ani de existenŃă se va implica în problemele de interes general ale sa ilor ardeleni. În 1863 va fi contopit cu Siebenbüger Bote i î i va pierde incisivitatea devenind un ziar de informare cu un caracter general. 16 17 18 Konrad Gündisch Siebenbürgen und de Siebenbürgen Sachsen. Studienbuchereihe der Stiftung Ostdeutschen Kulturrat. Band 8 Langen Müller, München, 1998, p. 145:147; Friedrich Gottas, „Vereine, Parteien und Interessenverbände der Ungarländischen Deutschen”, in Die Habsburgermonarhie 1848 1918. Band VIII: Politische Öffentlichkeit und Zivilgesellschaft 1. Teilband: Vereine, Parteien unt Interessenverbände als Träger der politischen Participation, Herausgegeben Helmut Rumpler und Peter Urbanisch, Wien, Verlag der Österreichischen Akademie für Wissenschaften, 2006, p. 1233:1236. Hans Christoph Kraus, op. cit. p. 385. Nicolae Te culă, „Presa săsească sighi oreană 1869–1900”, în Revista BistriŃei, XIX, 2005, p. 252. 322 NICOLAE TEȘCULĂ, ÎNTRE LIBERTATE ȘI CONSTRÂNGERE... Tot în această perioadă mai apăreau o serie de săptămânale la Oră tie i BistriŃa, care însă fiind opera mediului profesoral, al clericilor i întreprinzătorilor, care nu urmăreau de cele mai multe ori vreun câ tig de pe urma micului lor act jurnalistic i de cele mai multe ori, banii din abonamente i vânzări le ajungeau probabil doar pentru finanŃarea tipăririi unui nou număr. Nu acela i lucru se poate spune de Siebenbürgisch Deutsches Wochenblatt, condus de Franz Gebbel i apărut în tiparniŃa lui Johann Dortleff din Sibiu la 1868. Ideea apariŃia lui Siebenbürgisch Deutsches Wochenblatt, apare în corespondenŃa dintre secretarul consistoriului general al Bisericii Evanghelice, Franz Gebbel i Georg Daniel Teutsch, pe atunci preot în Agnita i mai apoi episcop al Bisericii Evanchelice C. A. din Ardeal. Într:o scrisoare din octombrie 1866 se vorbea despre necesitatea apariŃiei la Sibiu a unui săptămânal care să se înscrie în aria largă a ziarelor i revistelor săse ti. Din punctul de vedere al conŃinutului urmăreau să se prezinte tirile importante ale săptămâni i informaŃii în domeniul economic i politic. Gebbel, Teutsch i cercul lor de prieteni reprezentau interesele bătrânilor sa i19. Practic el este singurul ziar de opoziŃie al sa ilor ardeleni i aici găsim si singurele luări de poziŃie cu privire la legislaŃia asupra presei din anul 1871. Într:un atricol intitulat Pressenovellen din anul 1871 avem câteva luări de poziŃie cu privire la ordonanŃa ministerială cu privire la presă: „Mâna liberă a ministerului este o mână goală, acest lucru l:am aflat pentru paguba noastră din nou în (…) ordonanŃa ministerială publicată cu referire la procedura juridică de judecată pentru delictele de presă, care s:a iniŃiat i în Transilvania i s:a modificat hotărârea ordonanŃei presei din anul 1852. Chiar trebuie să recunoa tem că această modificare are drept scop o îmbunătăŃire, încă nu este nevoie să se uite că exact în acela i domeniu tratat, în care reacŃiunea politică a anilor cincizeci, ca fiecare altă perioadă de reacŃiune a fost concepută (ordonanŃa n. n.) cu băgare de seamă”. Continuă să acuze sistemul neoabsolutist, care a introdus un sistem poliŃienesc în domeniul presei, ceea ce a dus la un fapt hilar ca la: „…editarea unei tipărituri periodice prin concesionarea autorităŃii poliŃiene ti i subjugarea (presei n. n.) la capricile acesteia”20. Se opre te asupra ordonaŃei din 1871, unde acuză o serie de aspecte cu privire la modul în care sunt stipulate o serie de contravenŃii cum ar fi menŃinerea cauŃiunii pentru editarea unui ziar: „Rămân mai departe paragrafele referitoare la amenziile generale ale anului 1852 (...), care întrebuinŃate de către presă va cădea o sabie a lui Damokles asupra fiecărui ziar”21. Este criticat apoi modul în care s:a organizat sistemul necesar pentru judecarea delictelor de presă. După cum am arătat, cu această ocazie s:a stabilit ca Tabla Regească din Târgu Mure să fie singura instanŃă abilitată în Transilvania pentru judecarea delictelor de presă. Acest lucru nu era considerat normal de către redacŃia ziarului, care arăta că este nevoie de mai multe tribunale i pentru micile amenzi se putea ca: „...prima instanŃă considerăm a fi exercitată de curŃiile muncipale”, iar pentru 19 20 21 Wilhelm Bruckner, Vom „ Siebenbürgisch Deutsches Tageblatt” zur „ Südostdeutschen Tageszeitung”. Siebenjahrzehnte deutscher Tagepresse in Siebenbürgen”, Inaugural:Dissertation zur Erlangerung des Doktorgrades der Philosophischen Fakultät der Ludwig Maximilian Universität zu München, 1944, p. 5:6. Siebenbürgisch Deutsches Wochenblatt, 1871, nr. 30, den 26. Juli, p. 466. Ibidem. 323 IDENTITATE I ALTERITATE 5 delicte grave să existe mai multe curŃi de juraŃi la Sibiu, Cluj i Târgu Mure . Observăm aici, elemente care Ńin de o anumită teamă, teama ca la un proces o curte de juraŃi compusă exclusiv din maghiari va condamna fără menajamente un ziar săsesc de opoziŃie a a cum este Siebenbürgisch Deutsches Wochenblatt, dar mai bine să lăsăm textul să vorbească: „... de ce să se formeze o contradicŃie în reprezentarea a trei curŃi de juraŃi, faŃă de una comandată pentru Transilvania? De ce să dăm curŃii de juraŃi de la Sibiu o a a mare importanŃă? Să:l tratăm (...) doar ca un tribunal care să: i aibă locul într:un ora săsesc? O indicare strâmtorată a obiectivului acestei proceduri a curŃiilor de juraŃi a dat răspunsul”. Practic prin Tabla Regească de la Tg. Mure , elementul identitar săsesc nu se poate exprima pentru că aici juraŃii: „...singuri exclusiv din reprezentanŃii comunităŃii târgumure ene sunt ale i (...) de unde vor fi comandaŃi exclusiv din locuitorii maghari de acolo!” Era practic Tabla Regească de la Tg. Mure locul în care se manifesta alteritatea: „....de unde vor fi comandaŃi exclusiv (juraŃii n.n.) din locuitorii maghiari de acolo! De aceasta < întreaga societate>, ci numai o concepŃie străină, adesea un element îndeajuns de du man este reprezentat de juraŃi (...) Presa noastră nu va fi judecată de elementul său popular i publicul cititor al presei noastre este deschis la discuŃii juridice, nu opinia publică sub care presa germană i română apare să o pună pe aceasta la judecată, ci de oameni de care nu se atinge, a căror năzuinŃe sunt străine Ńelului lor”22. Găsim practic aici elemente care demonstrază o inechitate, deoarece minorităŃiile în general si sa ii în special nu sunt reprezentaŃi, o temere că în acest mediu judecătoresc elemente străine u or de manipulat vor distruge la comandă un ziar de opoziŃie deoarece juraŃii: „... nu cunosc în cele mai multe cazuri limba germană i română i de la această bază sunt condiŃionaŃi de a amendarea unei tipărituri de cunoa terea limbilor acesteia. De aici este opoziŃia la noua ordonanŃă a ministerului pentru ridicarea unei curŃi de juraŃi la Tg. Mure i (dorinŃa de realizare n.n.) în afară de curtea de juraŃi din Tg. Mure a unei la Cluj i a încă uneia în Sibiu, care să pă ească în viaŃa publică sub steagul fiecărei opinii publice teritoriale”23. În această scurtă analiză asupra vieŃii publicistice săse ti la nivelul primului deceniu al dualismului observăm un dublu standard acordat de oficialităŃi asupra foilor săse ti. Pe de o parte avem de a face cu ziare oficioase i finanŃate la nivel înalt de către guvern Siebenbürgische Blätter si Das Sächsiche Volksblatt, apoi cu altele „cuminŃi” datorită unei atitidini liberale tradiŃionale, cum ar fi cazul lui Kronstädter Zeitung i a unui ziar de opoziŃie ca Siebenbürgisch Deutsches Wochenblatt, care se temea de noile reglementări în domeniul presei, care puteau să ducă de la constrângeri până la interzicerea apariŃiei ziarului. Este momentul în care se define te clar alteritatea în paginile acestui ziar. Dacă până acum străinul era văzut a fi românul i maghiarul, acum alteritatea se manifestă în jurul cercurilor guvernamentale, a forurilor de decizie maghiară. Românul de i era străin era un aliat, un coleg de suferinŃă în lupta pentru drepturi politice. 22 23 Idem, nr. 31, den 2. August 1971, p. 483. Ibidem. 324 O polemică a presei culturale din Transilvania începutului de secol XX: episodul două culturi Andreea Dăncilă Transilvania culturală a începutului de secol XX reprezintă o scenă puternic animată de polemicile generate i consumate preponderent în rândurile gazetelor, însoŃite mai mereu de o gravitate i încrâncenare proprie mai degrabă spaŃiului politic. O topografie publicistică a perioadei semnalate menită să înregistreze episoadele polemice ale acestei prese culturale constituie, fără îndoială, o piesă esenŃială pentru orice analiză care încearcă să surprindă orizontul ideatic al epocii. Un astfel de moment important în sondarea acestuia avea să se consume în anul 1908, în paginile celei mai cunoscute revistei culturale a românilor transilvăneni, Luceafărul, prin articolul apărut sub semnătura lui Octavian Tăslăunau i intitulat Două culturi – cultura domnilor i cultura Ńăranilor. Ideile enunŃate atunci vor genera o polemică desfă urată pe aproape o jumătate de an, depă ind graniŃele Transilvaniei i implicând actori reprezentativi cultural de la Bucure ti sau Ia i. De i dezbateriile s:au purtat i în jurul unor chestiuni de ideologie i teorii politice, rândurile de mai jos î i propun să surprindă nu atât această latură, cât mai ales să insiste asupra modului în care se articulează în proiectul lui Octavian Tăslăuanu rolul elitei culturale precum i disputele pe care asumarea noului statut al acesteia le generează. Prin urmare, se va urmări modul în care acest articol acŃionează asemeni unui test turnesol aplicat scenei culturale române ti, grupând i regrupând actanŃii, reacŃia declan ată de acesta devenind esenŃială pentru configurarea câmpului intelectual românesc de la acea dată. Octavian Tăslăuanu, iniŃiatorul dezbaterii, nu era, în momentul în care î i asuma ideile articolului, nicidecum un personaj rătăcit pe scena culturală transilvăneană care să î i permită luxul hazardării în exerciŃii de sofisme sau care să vehiculeze idei oc pentru a: i crea un nume. Autorul articolului, era un absolvent al FacultăŃii de Filologie de la Bucure ti i fusese numit în martie 1902, graŃie unor recomandări venite din partea lui Ion Bianu, Ilarie Chendi i a altor ardeleni stabiliŃi la Bucure ti, secretar al Consulatului Român de la Budapesta1. Din corespondenŃa pe care Octavian 1 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Fond personal Octavian Tăslăuanu, T 21. Transilvăneanul Octavian Tăslăuanu va solicita acest post Ministerului Afacerilor Străine în 3 decembrie 1901, iar după deliberări, la 30 martie 1902 Ionel Brătianu (pe atunci Ministru interimar al Afacerilor Străine) îl propune regelui Carol. Prin Înalt Decret Regal, nr. 1260, la 1 aprilie 1902, Tăslăuanu este numit secretar consular i depune jurământul: „Jur credinŃă Regelui, supunere ConstituŃiunei i legilor poporului român, Jur de a păstra cu sfinŃenie secretul lucrărilor i îndatoririlor ce mi se vor încredinŃa în serviciul Ministerului Afacerilor Străine”. De i după 1905, sunt numeroase cererile de concediu, de absenŃă de la locul de muncă, sau scutiri în vederea unor călătorii în Transilvania, perioada reprezentând anii în care Octavian Tăslăuanu este tot mai implicat în proiecte culturale majore, totu i, prezenŃa acestuia în cadrul consulatului de la Budapesta este privită drept o piesă importantă pentru aparatul diplomatic român. Când în 1906, Ion Lahovary aprecia, obosit de ve nicele absenŃe de la post ale lui Octavian Tăslăunau, că nu mai e nevoie de serviciile acestuia i propunea un înlocuitor, consulul Victor Cuciureanu răspundea că nu e dispus să renunŃe la serviciile sale i că acesta e „autorizat a lucra la acest Consulat general ca ata at neretribuit”. 325 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Tăslăuanu o poartă de la Budapesta cu Ion Bianu, dar i cu alŃi bărbaŃi influenŃi de la Bucure ti, reise că acesta îndeplinea, pe lângă obligaŃiile sale de secretar al consulului Victor Cuciureanu i rolul de informator al situaŃiei din Ungaria pentru lumea românească din Regat. Într:o scrisoare adresată „singurului său protector”, Ion Bianu, Octavian Tăslăuanu î i justifica astfel rolul său la Budapesta: „Pe lângă cestiunile politice, economice i culturale ale Statului Ungar cari i astăzi sunt defectuos studiate i comunicate:ar trebui ca Guvernul Român să fie exact informat asupra celor mai amănunŃite cestiuni cari preocupă pe Românii de aici i cari prin firea lor nu pot fi indiferente bărbaŃilor politici de la Bucure ti” 2. Cum unul din dezideratele declarate în scrisorile trimise lui Ion Bianu era stabilirea unor legături cu intelectualitatea din Transilvania „pentru a înŃelege mai bine unele chestiuni”3, înfiinŃarea în 1902 a revistei studenŃilor români de la Budapesta va constitui prilejul perfect. Octavian Tăslăuanu pătrunde u or în redacŃia Luceafărului, iniŃial ca i corector al unor texte scrise într:o greoaie limbă română, apoi ca proprietar i redactor principal. Prietenia cu Octavian Goga i vizibilitatea crescândă a revistei îl vor propulsa rapid în fotoliul secretarului administrativ al ASTREI, motiv pentru care sediul revistei se va muta la Sibiu în anul 1906. Această acoladă biografică a fost necesară pentru introducerea în decorurile polemicii, justificând totodată „atenŃia” deosebită de care s:a bucurat autorul articolului în cauză în mediile culturale române ti. Două culturi debuta cu o constatare sumbră: unitatea culturală a românilor a ajuns doar o lozincă suprautilizată, a cărei semnificaŃie se pierde în discursurile triumfaliste ale elitei urbane. Dezvoltând chestiunea, Octavian Tăslăuanu preciza: „unitatea cultu: rală” e apanajul clasei culte, iar din această perspectivă, ea se reduce la circulaŃia bunuri: lor culturale române ti, prin presă, literatură, mi cări artistice i tiinŃifice, în toate terito: riile locuite de români. Prin urmare, masa oamenilor simpli nici n:ar putea vreodată să fie con tientă de realizarea mult clamatei unităŃi, atâta timp cât susŃinătorii săi cei mai fervenŃi, cărturarii, trăiesc la mii de ani lumină de priorităŃile lumii satului: „În realitate iată în ce ar consta această unitate. Câteva mii, să zicem chiar un million din cele douăsprezece milioane de Români, câŃi afirmăm că suntem, am trăi într:o deplină armonie sufletească. PoeŃii acestui milion armonizat, ar mai scrie câteva hori de unire, câteva ode de preamărire; „frunta ii” neamului ar avea prilejuri mai dese să benchetuias: că i să vorbească în numele neamului românesc – iar unsprezece milioane de Români, habar n:ar avea că neamul pe care dân ii îl alcătuiesc, a ajuns la vârsta fericită a unităŃii culturale”4. Critica lui Octavian Tăslăuanu încearca astfel să sugereze, în note tran ante, epuizarea unui discurs consacrat i blocarea proiectului unităŃii culturale în frazeologie. Redactorul Luceafărului mai avansa i ideea, considerată de critici un adevărat kamikaze cultural românesc, conform căreia unitatea culturală reprezintă o „dorinŃă: indiferent de ce determinată” a unor pături sociale. De aici i până la a susŃine teza intereselor materiale care stau la baza oricărei culturi sociale i prin ea a cataloga întreaga clasă cultă drept „exploatatoare” nu a mai fost decât un pas. Întreg articolul cunoa te o gradaŃie a limbajului dinamitard: clasa cultă e la început un grup manipulant de idealuri, devine apoi pătură socială, sfâr ind apoteotic în formula exploatatorie. 2 3 4 Biblioteca Academiei Române Bucure ti (în continuare BAR), Fond Ion Bianu, S 16(2)⁄DXI, 3 ⁄16 mai 1904. Ibidem. O. C. Tăslăuanu, „Două culturi”, în Luceafărul, VII, 1908, nr 4, p. 59. 326 ANDREEA DĂNCILĂ, O POLEMICĂ A PRESEI CULTURALE DIN TRANSILVANIA… „Unitatea culturală” devine, spune Octavian Tăslăuanu, chiar i numai la nivel discursiv inoperantă atâta timp cât „clasele” culte din cele trei provincii române ti sunt dependente de interesele „claselor” stăpânitoare din statele respective: „în realitate vedem că atât la noi, cât i în Bucovina (de Basarabia nici nu mai vorbim) clasele cărturăre ti se simt, suflete te, mai aproape de cultura maghiară i germană, decât de cea românească”5. Concluzia finală, anticipată încă din titlu: „neamul nostru ca oricare alt neam are două culturi: cea a clasei stăpânite i a clasei stăpânitoare”. Faptul este simptomatic, crede autorul pentru întreaga Europă, cu precizarea totu i, ca acolo situaŃia se prezintă atât de critic, încât „doar teoretic se mai poate vorbi de o cultură naŃională”. Plecând de la definiŃia: „cultura înseamnă depă irea stării naturale prin formarea i folosirea puterilor morale i spirituale”, Tăslăuanu va disocia o cultură materială i una spirituală, urmărind însă aceea i axă maniheistă a exploataŃilor i exploatatorilor. Explicând forma culturii materiale, Tăslăuanu nu: i putea refuza imaginea mirifică a paradisului „triburilor primitive”, care pare a fi modelul său de societate. Urmează apoi o virulentă critică a ideii de stat, văzută ca expresie a „intereselor domnilor”, creată să susŃină „clasa de lefegii” (sunt inclu i aici de la funcŃionari până la învăŃători i oameni de cultură): „Muncitorii de la Ńară, răma i fără pământ, se adună la ora e, unde î i vând puterea de muncă, pentru ca să: i câ tige pâinea cea de toate zilele i să fructifice capitalurile mari i mici ale domnilor. Vedem, prin urmare, că organizarea neamurilor în state, în forma de azi, e cerută mai mult de interesele domnilor. De ei i pentru ei sunt făcute formele de guvernare”6. În ce prive te cultura spirituală i aici delimitările continuă: domnii i Ńăranii se deosebesc prin limbă, artă, cultură religioasă, cuno tiinŃe diferite. Prin urmare, există cultura internaŃională a domnilor „tot mai hrăpăreaŃă i mai doritoare să adune cât mai mult pentru urma ii în domnie” i cultura naŃională a Ńăranilor. De cultură naŃională unitară s:ar putea vorbi doar în condiŃiile în care „clasa bogaŃilor s:ar desfiinŃa” i astfel „deosebirile însu irilor intelectuale nu ar servi de bază pentru diferenŃierea socială între stăpâni i stăpâniŃi, ci numai pentru o împărŃire dreaptă a muncii colective”. Întrucât „cultura domnilor no tri e străină” concluziile finale ale articolului sunt deosebit de tran ante: „unitatea culturală e, deci o ficŃiune cărturărească la care noi nu avem nici un motiv să ne închinăm. Peste tot orice fel de legătură cu România nu poate aduce mult bine pe seama Ńărănimii noastre”7. În aceste tonalităŃi încheia Octavian Tăslăuanu articolul care avea să fie repede catalogat de reprezentanŃi ai elitei culturale drept „demagogie criminală”, „rătăcire primejdioasă”, „trădare naŃională”, deschizând astfel pentru aproape o jumătate de an „cazul Tăslăuanu”. Din primul moment a ocat faptul că articolul apărea într:o revistă a cărei miză fusese definită încă de la primul număr „cultura naŃională” i care a făcut tot timpul impresia unei publicaŃii intens racordate la priorităŃile culturale ale Vechiului Regat, mai ales prin numero ii săi colaboratori recrutaŃi de la Bucure ti sau Ia i. ToŃi cei care vor alege să răspundă articolului vor susŃine la unison, faptul că acesta reprezintă o primă propagare de la acest nivel înalt a unor idei de sorginte ostentativ marxistă, cu profunde i grave repercursiuni pentru mediul cultural româ: nesc transilvănean. 5 6 7 Ibidem, p. 60. Ibidem, p. 62. Ibidem, p. 63. 327 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Cu toate aceste acuze, trebuie menŃinută o ipoteză onestă de analiză a fondului ideatic al articolului: Octavian Tăslăuanu porne te în argumentaŃia sa de la ni te „spaime culturale” denunŃate frecvent de către cărturarii transilvăneni încă de la sfâr itul secolului al XIX:lea. Obsesia „îndepărtării de popor” va deveni motivul preferat al oricărui demers discursiv asumat de tânăra generaŃie culturală grupată în jurul Luceafărului. Această elită transilvăneană a începutului de secol XX este una profund interogativă în ce prive te propria:i partitură, de un didacticism obsedant, propriu de fapt oricărui proiect naŃional, insistentă în a: i con tientiza „misia sacră” care îi e rezervată i care se traduce în formula propusă de Liviu MaliŃa: „pentru literatul ardelean antebelic a fi scriitor însemna a fi util neamului”8. De i catalogat la unison drept socialist:anarhist, unele din ideile vehiculate de Octavian Tăslăuanu în acest articol (cele referitoare la depărtarea intelectualilor de popor, la problema imitaŃiilor externe, a luptei dintre două clase diferite cultural) pot fi regăsibile i la alŃi cărturari ai momentului (Nicolae Iorga, Constantin Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Titu Maiorescu) sau la oameni politici (D. A. Sturdza, Spiru Haret), redactorul Luceafărului precizând, de câte ori va fi cazul, că sursele sale de inspiraŃie nu au venit din literatura marxistă, ci din semnalele trase de vocile mai sus menŃionate i din realităŃile imediate ale Transilvaniei. Fără îndoială chestiunile legate de „datoriile uitate”, de „misia sacră” a intelectualior, de blocajul de comunicare între domni i Ńărani, devin teme mult mai intens articulate în discursul cărturarilor transilvăneni la începutul secolului, favorizate i de perspectivele neoactivismului, participarea la luptele electorale forŃând comunicarea directă cu lumea satului i aducând tot mai insistent discursul cultural în apropierea politicului. „Meritul” lui Tăslăuanu este acela de a fi reunit într:o alchimie periculoasă toate punctele de vedere amintite i de a le prezenta într:o formulă receptată ca violentă pentru societatea transilvăneană. Atras de ideile poporaniste vehiculate de C. Stere i G. Ibrăileanu, artizanii revistei ViaŃa românească, Octavian Tăslăuanu exagerează în culpabilizarea intelectualilor de la ora , resimŃiŃi ca tagmă străină de corpul naŃiunii. InterogaŃiile sale devin astfel periculos de insinuante: „Clasa aceasta de domni care mereu vorbe te în numele popo: rului, există ea spre binele sau spre paguba înaintării i întăririi clasei Ńărăne ti? Are poporul nostru nevoie de o clasă de domni care se îmbogăŃe te i se întăre te din sudoarea feŃei Ńărăne ti?”9. Acest articol:rechizitoriu se încheie retoric, anunŃând soluŃia la derapajele înregistrate de societatea transilvăneană: angajarea generaŃiei tinere într:un proiect curajos: „conducerea luptei desinteresate împotriva culturii străine a domnilor”. Imaginea intelectualului în viziunea lui Octavian Tăslăuanu, este una a manipulan: tului cu idei, a parazitului social hrănit de munca Ńăranului, a insului trăind în metafizici reci, complet absent de la dialogul cu masa, a alienatului de cultura în care s:a născut la chemările căreia nu mai poate rezona, a subordonatului de politic (în sensul confiscării oricărei reacŃii morale din partea sa prin jocul intereselor materiale). Redactorul Luceafărului realiza astfel o dezvrăjire dureroasă a unui statut receptat ca sacrosanct până atunci, cel al intelectualului, postura autorului fiind aceea a unui incomod iconoclast cultural. Replicile nu vor întarzia să apară i vor fi de o virulenŃă cel puŃin egală cu cea din articolul Două culturi. 8 9 L. MaliŃa, Eu, scriitorul, Cluj:Napoca, Centrul de Studii Transilvane, 1998, p. 44. O. Tăslăuanu, „Două culturi…”, p. 64. 328 ANDREEA DĂNCILĂ, O POLEMICĂ A PRESEI CULTURALE DIN TRANSILVANIA… De departe cel mai redutabil adversar al ideilor emise de redactorul Luceafărului avea să fie Aurel C. Popovici. Sesizând „ispita politică” ce:l bântuie pe autor, acesta va intui strategia care a stat la baza conceperii lui, aceea de a muta lupta de supravieŃuire culturală de pe teren româno:maghiar pe teren româno:român10. Trebuie remarcat în acest sens, faptul că noua generaŃie grupată în jurul lui Octavian Goga va folosi altfel de strategii combative în articolele de presă, axate mai ales pe depistarea i numirea „du manului intern” al societăŃii transilvănene. Centrul frustrărilor i al blamărilor sub raport cultural se va muta de la Budapesta la realităŃile interne ale Transilvaniei. Procedeul va necesita o cre tere în dozaj a spiritului critic, un exerciŃiu al protestării constante. Plecând de la ni te observaŃii foarte populare în acel moment despre cărturărimea depărtată de popor, redactorul Luceafărului, opina Aurel C.Popovici, gre e te atunci când încearcă să aplice grila marxistă realităŃilor transilvănene (păcatul capital al articolului nu constă în sesizarea înstrăinării cărturarilor de Ńărani, cât în identificarea primei categorii în termenii clasei exploatatorii „ceea ce e bun în ideile sale nu:i nou, iar ceea ce e nou e dezastruos”11). Apropierea ideilor de coloratură ‘anarhisto:marxistă’ se face, opinează A. C. Popovici pe filieră occidentală i mai ales prin cercurile „socialiste” de la Budapesta, de acest lucru fiind responsabilă i o presă periculoasă prin permisivitatea sa „demagogia cea mai sistematică se face azi prin presă”12. Punând sub semnul întrebării realizările culturale ale lui Octavian Tăslăuanu („Ńărănist de cănŃălarie”, „acest străin în clasa oamenilor culŃi”, „cel îmbrăcat în cele mai străine zdrenŃe culturale ale lumii”, „un om care nu a însemnat i nu însemnează nimic nici în politica, nici în literature noastră”), A. C. Popovici avertiza asupra riscului major al acestui articol: dacă una dintre funcŃiile intelectualului constă în conferirea unei dimensiuni axiologice societăŃii, „îndată ce asemenea idei subversive intră în con tiinŃa publică:mulŃimea în orice moment î i poate relua înfăŃi area din timpurile primitive”13. De altfel, reacŃiile nu vor întârzia să apară în Transilvania: când Aurel Lazăr va merge în mijlocul Ńăranilor să Ńină o prelegere populară este huiduit i tratat cu neîncredere, apostrofat cu expresii ce lasă să poată fi u or sesizate influenŃele articolului Două culturi, concluziona A. C. Popovici14. Criticilor venite din partea acestuia li se vor alătura cele din partea profesorului Nicolae Bălan, care va cataloga, în rândurile publicaŃiei pe care o conducea, Revista Teologică, ideile articolului lui Octavian Tăslăuanu drept „simptoame de regretabilă deviare de la tradiŃiile noastre culturale de până acum”15. Reprezentantul elitei cultural: ecleziastice va reacŃiona la părăsirea fondul ideatic autohton, reperul de clasificare al argumentaŃiilor articolului fiind raportul acestora cu tradiŃia culturală. Pentru Ion Radu, de la Convorbiri literare, apariŃia „defecŃiunii Tăslăuanu” este favorizată de un întreg context: victoria sociali tilor în alegerile vieneze, agitaŃia socialistă la unguri, dar i de valul de tatonări socialiste din România (prezente încă de la sfâr itul secolului al XIX:lea)16. RedacŃia Telegrafului român sugera că Octavian Tăslăuanu nu mai are „probitatea morală” să mai fie secretarul ASTREI, cerând acestui for cultural reanalizarea 10 11 12 13 14 15 16 A. C. Popovici, „Demagogie criminală”, în Convorbiri literare, 1908, p. 297. Idem, „Cazul Tăslăuanu”, în Sămănătorul, VII, 1908, nr. 21, p. 436. Idem, „Patriotism i demagogie”, în Sămănătorul, VII, 1908, nr. 17, p. 340. Ibidem, p. 341. Idem, „Idei disolvante”, în Sămănătorul, VII, 1908, nr. 20, p. 401. N. Bălan, „Un curent primejdios”, în Revista Teologică, 1908, nr. 3, p. 128. I. Radu, „Cazul Tăslăuanu”, în Convorbiri literare, iunie 1908, p. 605. 329 IDENTITATE I ALTERITATE 5 statutului său în cadrul AsociaŃiunii. MotivaŃia celor de la „oficiosul Bisericii Ortodoxe” este relevantă pentru optica asupra intelectualului, care trebuia să fie validat i apreciat în limitele unei morale publice. Logica acestora, simptomatică de altfel la nivelul întregului peisaj transilvănean, este următoarea: dacă intelectualul este un emitent de valori, atunci redactorul Luceafărului se face vinovat „moralice te” de vehicularea unora nocive pentru societatea transilvăneană. Pentru Unirea de la Blaj, articolul lui Tăslăuanu era un caz tipic de „sibianism”, „ma: ladie gravă” ce se manifesta prin promovarea unor idei „obraznice”. În subsidiar se poate intui amprenta confesionalului care gira sau nu o idee, constituindu:se încă, pentru un seg: ment al câmpului cultural:confesional în filtru de receptare al proiectelor intelectualilor. Cu toate aceste critici evocate mai sus se vor găsi i susŃinători, mai ales din redacŃia VieŃii române ti. Revista lui Constantin Stere, chiar dacă la început va fi destul de rezervată în prezentarea articolului Două culturi („articol plin de curaj de cele mai bune intenŃii i de căteva vederi juste, dar, cultura domnilor, oricum ar fi ea privită, e necesară pentru păstrarea neamului căci, când lipsesc toate celelalte condiŃi ea rămâne singurul obstacol de care se poate împiedica acŃiunea de deznaŃionalizare a neamurilor ce stăpânesc pe Români”17) pe parcurs, pe măsură ce criticii lui Octavian Tăslăuanu deveneau mai furibunzi, se va erija în apărător al acestuia. „Datoria pentru popor” era doar un punct fundamental în proiectul poporanist prezentat de revista ie eană, antagonismul între cărturari i popor fiind asumat încă din articolul program al acesteia: „Între clasele de sus i popor e o prăpastie adâncă, care, la noi desparte aprope două naŃii. Clasele de sus se ating numai de cultura apuseană, de care poporul nu se atinge i pe care, din lipsă de contact cu poporul românesc, clasele de sus n:o asimilează, ceea ce e totuna cu a spune că o caricaturizează”18. Poporanismul lui Stere fundamenta astfel un lupta dintre clase delimitate de criterii culturale, nu sociale19. ocat de ideile vehiculate de discipolul său, Ion Bianu îi va cere la numai câteva zile de la publicarea articolului lămuriri. Iată justificările lui Octavian Tăslăuanu în schimbul epistolar prilejuit de această dezbatere: „Când am scris articolul mi:am dat seama că o să întâmpine desaprobări, o să facă chiar i sânge rău. […] tiam că nu o să mă aprobaŃi, fiindcă e cu neputinŃă ca un suflet să rupă cu credinŃele i tradiŃiile în cari a crescut i pe cari le:a profesat o viaŃă întreagă. i mie, care fac parte din altă generaŃie mi:a fost greu să dărâm tot ce am ce:am clădit până acuma, mi:a fost greu, Dle Bianu să:mi smulg din suflet idealurile frumoase pentru realizarea cărora am luptat cât mi:au permis puterile. Eu care am trăit, până a veni la Sibiu în cel mai curat i cinstit idealism, a trebuit să sufăr o sguduire sufletească văzându:mă aici, în faŃa realităŃii, observând zi de zi, cum este viaŃa reală i cum credeam eu că e. […] Dle Bianu, să nu credeŃi că eu nu m:am gândit mult i bine înainte de a scrie ce:am scris[…] În articolul Două culturi eu pun numai problema dacă diferenŃierea în forma ei de astăzi a poporului nostru din Ardeal e spre bine sau spre paguba poporului. Am afirmat că e spre paguba poporului nostru, înŃelegând sub popor pe Ńărani. […] intenŃiunile mele nu sunt nici socialiste, nici anarhiste. Socialist i anarhist! […] N:am citit încă nici o operă socialistă sau anarchistă, dar voiu citi de acum încolo, dacă Dvoastră spuneŃi că m:apropiu de vederile lor. Părerile mele sunt izvorâte nu din teorii, ci din observaŃia realităŃii: a a e viaŃa reală în 17 18 19 „Revista revistelor”, în ViaŃa românească, 1908, nr. 112, p. 336. „Către cititori”, în ViaŃa românească, 1906, nr. 1, p. 1. Dumitru Micu, Poporanismul i ”ViaŃa Românească”, Editura Pentru Literatură, Bucure ti, 1961, p. 125. 330 ANDREEA DĂNCILĂ, O POLEMICĂ A PRESEI CULTURALE DIN TRANSILVANIA… Ardeal i România cum o zugrăvesc eu, a a palid, în articolul „Două culturi”. Dacă a fi romancier, n:a sta o clipă la îndoială să scriu Madame Bovary a târgu oarelor ardelene. Dvoastră pretindeŃi că eu sunt antinaŃionalist i mă ameninŃaŃi că veŃi lua măsuri de apărare. Vă declar că sunt mai naŃionalist decât toŃi naŃionali tii de până acum i că nici o măsură de apărare nu mă va abate de la calea mea; voi suporta orice lovitură i mă a tept la multe, în nădejdea că voi reu i să scap Ńărănimea de aici din ghiarele unor naŃionali ti mincino i, sau dacă nu voi reu i voi cădea având con tiinŃa împăcată c:am luptat cinstit i c:am căzut cu fruntea senină, împlinindu:mi datoria de om i de Român”20. Gestul său, de i considerat de unii colegi de breaslă o „incon tienŃă criminală” era de fapt, după cum rezultă din scrisorile sale, un act intens premeditat i asumat cu toate riscurile sale. În spatele acestei polemici stătea totu i un redactor strateg redutabil: după consumarea conflictului, Tăslăuanu îi mărturisea lui Ion Bianu că a forŃat intenŃionat „forma răspicată” a articolului său pentru a declan a dezbateri21. Este evident faptul că în spatele convingerilor sale acŃionează i o abilă campanie de marketing de presă, experimente de acest tip fiind frecvent abordate de redacŃia Luceafărului. De această dată însă, costurile acestui soi de exerciŃii demistificatoare aveau să fie nea teptat de dure i categorice. Atitudinea lui Octavian Goga, celălalt redactor de la Luceafărul a fost i ea una destul de ambiguă în condiŃiile în care acesta era „garantul literar” al revistei, somat de personalităŃi culturale din România să se justifice. SituaŃia lui devine una destul de incomodă atunci când Titu Maiorescu îi trimite înapoi abonamentul revistei în semn de protest la adresa articolului. În scrisoarea pe care Octavian Goga i:o trimite imediat acestuia se simte o delimitare fermă de ideile lui Tăslăuanu: „Nu am avut nicio tire despre publicarea acestui articol, pe care îl dezaprob cu toată hotărârea i:l socotesc în toate nepotrivit cu împrejurările noastre. Nu sunt solidar cu nici un cuvânt din aceste pagini care m:au surprins i m:au supărat. Deosebindu:mă deci fundamental de acele păreri,după cum voi declara i în publicitate, sunt ferm decis a mă retrage de la această revistă înfiinŃată de mine, dacă nu voi reu i a o pune în timpul cel mai apropiat sub conducerea unui comitet de redacŃie [ ...]” 22. Titu Maiorescu nu pierdea ocazia să:l mustre i personal pe secretarul adminis: trativ al ASTREI pentru această neinspirată ie ire publică. În apărarea sa, Tăslăuanu va invoca „libertatea cugetării” cu care l:a obi nuit profesorul său bucure tean i îi va cere ca articolul său să fie contrazis argumentat23. Public, în scris, Octavian Goga nu se va dezice de fondul articolului colegului său redactor, a a cum de altfel va proceda i Ioan Lupa . Din contră, la câteva luni distanŃă, Octavian Goga va scrie în paginile Luceafărului un articol Adevărul menit să mai tempe: reze vociferările la adresa colegului său. Strategia de disculpare a lui Tăslăuanu consta în minimalizarea mizei articolului acestuia i în recunoa terea unor exagerări de formă care au compromis articolul în ochii publicului. Profitând de acest prilej, Goga va explica i el, 20 21 22 23 BAR, Manuscrise, S16 DXI, 24 februarie 1908. BAR, S 18 ⁄ DXI. Încă de la înfiinŃare, revista a realizat cât de importante erau pentru cre terea vizibilităŃii sale disputele culturale, atent premeditate: „pentru accentuarea unei mi cări ca a noastre erau necesare polemicile” (Octavian Tăslăuanu, Octavian Goga Amintiri, Bucure ti, Editura Bucovina, 1936, p. 54). Au fost deosebit de savuroase cele cu protagoni ti ca Sextil Pu cariu, Ulpiu Traian Mihaiu, Aurel C. Popovici, Octavian Goga, Octavian Tăslăuanu, Vasile Goldi , Marin S. Râmniceanu, Cornel Diaconovich, Nicolae Iorga, Garabet Ibrăileanu sau cu revistele ViaŃa românească, Sămănătorul, Revista Teologică, Lupta. Gheorghe Bodea, O. Goga – O viaŃă, un destin, vol. I, Cluj:Napoca, Limes, 2005, p. 141. BAR, Manuscrise, S27 (2) ⁄ XVIII, 14⁄ 27 februarie 1908. 331 IDENTITATE I ALTERITATE 5 istoric, modul în care s:a produs mult clamata „depărtare de popor”. Până la momentul ’48 a existat o unitate „totală” între cărturari i Ńărănime. RevoluŃia înregistrează o primă falie, în sensul producerii „cărturarului conducător”, element cu pretenŃii de reprezenta: tivitate i charismă, desprins din masa Ńărănească. Ruptura se va adânci tot mai mult prin fenomenul studiilor în străinătate, vinovate de „compromiterea legăturii de intimitate sufletească a generaŃiei de la ’48 cu masele poporului”24. În aceste condiŃii, tinerei generaŃii de intelectuali îi revenea sarcina refacerii legăturii cu poporul în acord cu „adevăratele trebuinŃe ale neamului”, astfel încât „să apropie i să orânduie mulŃimea, să unească toate îndemnurile de luptă, să înfiripeze o o tire stăpânită deopotrivă de puterea unei idei”25. Portretul scriitorului militant al începutului de secol era deja conturat… Campania de discreditare a Luceafărului a fost atât de agresivă, încât Octavian Goga, de i iniŃial se hotărâse să se retragă din redacŃie, la sugestia lui Ilarie Chendi, alege să pună revista sub direcŃiunea unui comitet condus de el, din care mai făceau parte Lucian Borcia i Octavian Tăslăunau. Din acest moment tot ce se va publica în revistă va trebui avizat în prealabil de toŃi membrii comitetului. Imaginea lui Octavian Tăslăuanu, chiar dacă serios afectată după acest articol, î i va găsi reparaŃia curând, mai ales datorită programelor de culturalizare pe care acesta le pregăte te în cadrul ASTREI. Se sfâr ea astfel o dezbatere care avertiza asupra liniilor de precauŃie pe care trebuia să le aibă în considerare cărturarul transilvănean atunci când propunea soluŃii de reformare societală. Chestiunea conducătorilor naŃiei rămânea în continuare un subiect tabu, care risca să arunce Transilvania într:o gravă criză de autoritate. Polemica mai funcŃiona totodată i ca pretext pentru ie irea în scenă a tinerei generaŃii, care încerca să: i valideze proiectul i să: i teoretizeze statutul scriitorului angajat, programat să: i exerseze continuu tonul critic în interiorul cetăŃii. Departe de a fi dorit numai un artificiu publicistic, autorul articolului va încerca să accentueze în paginile Luceafărului tot mai insistent miza sa: concentrarea asupra problemelor lumii rurale, care trebuia întărită economic i cultural26. Liviu Maior27 i Zigu Ornea28 au descris episodul Două culturi ca pe o etapă importantă în deta area tot mai vizibilă a tinerei generaŃii de conducătorii titraŃi ai Partidului NaŃional Român i în consolidarea „oŃelismului” de mai târziu. Momentul mai era de asemenea semnificativ pentru complicatele intersecŃii ale etajelor politic, social i cultural prezente în peisajul transilvănean. Cazul Tăslăuanu devine astfel deosebit de ofertant pentru orice analiză care î i propune să sondeze partitura antebelică a intelectualului român, antrenat în soluŃii la scară largă, reinventând cu insistenŃă pledoarii asupra felului în care ar trebui să funcŃioneze cultura naŃională. Momentul Două culturi reprezintă un episod important în consolidarea unei culturi a polemicii în presa transilvăneană, dezvoltat ulterior printr:o serie de noi permutări conflictuale ale aceleia i teme disputate mai ales între participanŃii: A. C. Popovici, Alexandru Vaida Voevod, Octavian Goga, Nicolae Bălan, Nicolae Iorga, Titu Maio: rescu, Constantin Stere, Ion Scurtu. 24 25 26 27 28 O. Goga, „Adevărul”, în Luceafărul, 1908, nr. 11:12, p. 291. Ibidem, p. 292. O. Tăslăuanu, „Cronică”, în Luceafărul, VII, 1908, nr. 6, p. 133. Liviu Maior, Mi carea naŃională românească din Transilvania 1900 1914, Cluj:Napoca, Dacia, 1986, p. 162:164. Zigu Ornea, Sămănătorismul, Bucure ti, Editura FundaŃiei Culturale Române, 1998, p. 250. 332 Mitologizarea haiducului în filmul românesc, particularitate a discursului cultural din perioada regimului comunist1 Mihaela Grancea De vreo câŃiva ani, în România, posturile comerciale de televiziune prezintă în exces, „filmele cu haiduci”, : numai „filmele române ti cu haiduci” : pe cele realizate în deceniile ase i nouă ale secolului trecut, filme devenite expresii ale culturii populare postcomuniste. Evident, politicile acestor televiziuni sunt determinate de mai multe raŃiuni: redifuzarea acestor pelicule cinematografice comportă cheltuieli reduse cu plata drepturilor de autor, exploatează nevoile colective de dreptate socială i certitudini identitare, valorifică apetitul contemporan pentru temele discursurilor despre istorie care interpretează prin cli ee romantice evul mediu i premodernitatea, precum i coloratura specifică filmului de aventuri; se mizează, în fine, pe popularitatea de care se bucură : din romantism i până în epoca noastră : personalităŃile rebele aflate în conflict deschis i violent cu sistemul. Astfel i astăzi, haiducii sunt, în imaginarul colectiv românesc, reinventaŃi ca imagini ale individului care sfidează i provoacă, în numele unei comunităŃi, sistemul opresiv. Această preferinŃă pare a fi o formă populară, pasivă, de critică vizavi de politica elitelor postcomuniste, elite frecvent acuzate în discursul din media de devalizarea Ńării, de corupŃie extremă. Acum sunt preferate filmele române i, în timp ce în perioada relaxării relative a comunismului românesc se vizionau, pe postul naŃional de televiziune (TVR), îndeosebi filmele despre Vestul Sălbatic i cooproducŃiile istorice ale deceniilor ase i apte. Discursul naŃionalist i protocronist specific i filmului de gen din deceniul nouă supline te, în imaginarul colectiv, lipsa de reactivare a imaginarelor escatologice. Haiducii Pintea i Iancu Jianu, personalităŃi de altfel panteonice, au devenit în epoca naŃional:comunismul personajele unor filme care îi transformă pe vestiŃii haiduci în eroi salvatori i eponimi. Astfel, de i în istoria reală, ultimul dintre haiducii menŃionaŃi a murit din cauze naturale, în filmul Iancu Jianu, haiducul (1981), eroul moare sacrificial, într:o imagine emblematică, cu căma a albă (frecvent amintită în folclor ca i „căma ă a morŃii”) înflorată de rana provocată de glontele căpitanului de poteră; cu zâmbetul revelaŃiei pe chip, eroul continuă să îi îndemne pe Ńăranii adunaŃi în jurul său să lupte alături de Tudor Vladimirescu pentru „izbăvire”, adică pentru emancipare socială i naŃională2. 1 2 Acest studiu este aprofundarea articolului Mitologizarea haiducului în filmul românesc. Fenomen vechi si nou, articol apărut în Cultura, 2011, nr. 339, p. 28:29. Dacă după 1989, cinematografia românească este dominată obsesiv de temele trecutului recent i de problematica derivelor tranziŃiei postcomuniste, oferind doar două filme de gen – Doi haiduci i o crâ măriŃă (regia: Mircea George Cornea; 1993) i Terente, regele bălŃilor (regia : Andrei Blaier;1995) – în alte cinematografii se realizează producŃii filmice care menŃin echilibrul între mitos i biografia reală a „nelegiuitului” (vezi La véritable histoire de Juraj Jánošík and Tomáš Uhorčík / Pravdivá história o Jurajovi Jánošíkovi a Tomášovi Uhorčíkovi (sk) / Prawdziwa 333 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Filmul despre haiduci, film care mixează genurile, mai ales în deceniile opt i nouă ale secolului XX (dramă istorică, film de aventuri, western autohton), a cunoscut câteva etape de evoluŃie datorate : evoluŃiilor radicale ale istoriei României în secolul XX, ideologizării discursului naraŃiunii filmice din perspectiva nevoii de legitimare a naŃional:comunismului, nevoii de desfacere a producŃiei de film românesc pe piaŃa externă a difuzării. Metamorfozele postbelice ale cinematografiei mondiale, precum i evoluŃia gustului artistic al consumatorului de cultură român au avut i ele un rol semnificativ în debutul postbelic i apoi în realizarea unei tradiŃii vizavi de producŃia de filme cu haiduci. În perioada interbelică, filmele, puŃine la număr, au dezvoltat dimensiunea romantic:tradiŃională a haiducului3, dimensiune perpetuată prin valorificarea modernă a baladelor haiduce ti, prin publicarea de literatură de ficŃiune, literatură agreeată în toate mediile sociale. A două decadă a filmului cu această problematică se impune printr:un ciclu de filme cu tematică prioritar socială, mă refer la filmele realizate în a doua parte a deceniul apte din secolul trecut. 3 historia Janosika i Uhorcika (pl ; regizori: Agnieszka Holland, Kasia Adamik; actor: Václav Jiráček, cooproducŃie solovaco:polonezo:ceho:maghiară, 2009) ; de i conservă dimensiunea epopeică i chiar lirică a tradiŃiei filmului mitologizant, acestă cooproducŃie debutează cu episodul întâmplării nedramatice care determină traiectoria personajului (în acest nou film despre Jánošík, existenŃa haiducească a acestuia e mai puŃin spectaculoasă decât în producŃiile cinematografice care în anii regimurilor comuniste i:au dat o aură legendară conformă cu o a a:zisă percepŃie populară (tradiŃia, consecventă, remodelează i redimensionează factologia după scenariul consacrat de naraŃiunea populară, iar sfâr itul eroului, conform acelea i logici implacabile a imaginarului popular, este atroce). Haiducul ca expresie a justiŃiei populare a fost i în literatura românească un produs al romantismului. Astfel, romanticii români precum i cei occidentali i central:europeni, determinaŃi fiind de stringenŃa construcŃiei identităŃii românesti au statuat, în mod sincer i fără culpa mistificării, folclorul ca pe o resursă i rezervă de identitate românească. Intelectualii pa opti ti (mai ales, Vasile Alecsandri si Alecu Russo) s:au transformat în culegatori de folclor, au editat reviste (Dacia Literară, Albina, România literară) pentru a face cunoscute axiologiile specifice culturii populare române ti, dar i pentru a realiza un sistem de solidarităŃi naŃionale fondate pe ata ament faŃă de acest fond cultural comun, arhaic i fără frontiere artificiale. Memoria populară nu a reŃinut evenimente izolate sau personaje, ci imagini i arhetipuri, proiectând episoade de istorie nediferenŃiată, narând aceea i poveste istorică sau istorizată, propunând acelea i problematici, conflicte, finaluri. Dincolo de această tradiŃie impusă de balada populară, fără îndoială, haducia, un brigandaj înnobilat însemna, mai ales, sfidarea autorităŃii, a oricărei autorităŃi lume ti, contestarea acesteia. Temele represiunii i episodul final confiscau, de cele mai multe ori, cel puŃin în „cântecul haiducesc” i în unele filme haiduce ti, discursul naŃiunii filmice. Consider însă, că la acest segment, cel puŃin filmele maghiare i cooproducŃiile central:europene despre haiduci excelează – vezi mai ales Szegénylegények (Sărmanii flăcăi, regia: Miklós Jancsó, 1966). În funcŃie de felul în care decurge, în plan ficŃional, aplicarea justiŃiei haiduce ti, precum i moartea personajului, haiducul sau/ i „nelegiuitul” este un erou sau...un antierou. Evident, i capriciile memoriei colective, pe lânga logica i retoricile ei specifice, î i spun cuvântul. Mai important este însă faptul că banditismul, a a cum a fost acesta perceput i imaginat în creaŃia folclorică europeană i americană, precum i în variantele ei culturale moderne (implicit cinematografice), era o formă de putere personală, o putere bazată pe carismă. Este cazul haiducilor români Gligore Pintea, Amza ScorŃan, Ionică Tunsu, Iancu Jianu, Anghel aptecai, Radu Anghel (vezi i secvenŃele dedicate de regizorul Emil Loteanu în filmul Lautarii, film realizat în 1971, morŃii haiducului basarabean Radu Negostin, precum i universului marginalilor din premodernitatea est:europeană) sau haiduciilor unguri Rózsa Sándor care a fost, în altă epocă (mijlocul secolului XIX), la fel de popular precum i Jánošík (haiducul slovac de la începutul secolului XVIII); din mulŃimea de producŃii cinematografice cu referire la Rózsa, cel mai cunoscut produs cinematografic, produs devenit i sursă de inspiraŃie (vezi influenŃe în La Révolte des Haîdouks, film serial din 1972, cooproducŃie FranŃa/România) a fost serialul de televiziune Rózsa Sándor regizat de Szinetár Miklós în 1971; i alŃi haiduci, dar i tâlhari, chiar i hoŃi de cai precum Pisze Matyi i Veszelka Bandi au fost prezentaŃi cu realism, chiar cu naturalism (despre ei, vezi mai înainte menŃionatul Szegénylegények, i Talpuk alatt fütyül a szél/The Wind Blows Under Your Feet, regia: György Szomjas, 1976). 334 MIHAELA GRANCEA, MITOLOGIZAREA HAIDUCULUI ÎN FILMUL ROMÂNESC... Filme din seria mai veche a haiducilor – Haiducii4, Răzbunarea haiducilor5 i Răpirea fecioarelor6 promovează discursul antifeudal, antifanariot/antitoman, insistă pe implicarea, în calitate de actor principal, a Ńărănimii în lupta de clasă, haiducii fiind consideraŃi factori legitimi ai afirmării identităŃii de clasă i de popor. Eroii nu mor, sau dacă sunt uci i, noi ca spectatori nu asistăm la o astfel de scenă; astfel, realizatorii filmelor încercau să inducă ideea că eroii sunt invincibili. Pentru a se feri de ambigiutăŃi i riscuri istoriografice, pentru primele „filme cu haiduci”, filme turnate in timpul comunismului, au fost ale i în calitate de eroi reprezentativi pentru lupta Ńărănimii pentru emancipare socială i naŃională, haiduci din epoca considerată atunci ca fiind cea mai dificilă pentru istoria românilor; în istoriografia romantică i apoi naŃionalistă i militantă interbelică, precum i în istoriografia românească din primele două decenii de regim comunist, domina „legenda neagră” a „secolului fanariot”; astfel, haiducii care devin eroii primelor producŃii de gen, în deceniul apte, sunt personaje de la începutul secolului XIX, indivizi afirmaŃi într:un context istoric dramatic pentru românii din spaŃiul ectracarpatic – vezi mesajul naratorului care la începutul filmului Răzbunarea haiducilor (1968) define te perioada ca pe „[...]o pagină de istorie zbuciumată, iar Ńara un pământ fără Lege, haiducii fiind apărători ai celor năpăstuiŃi, răzbunători ai nedreptăŃilor i umiliŃelor, Ńinând piept urgiei abătute asupra Satelor[...]”. De i maselor (populare) le:a fost conferit, în discursul comunist despre istorie, un rol conducător, în primele filme postbelice cu haiduci ele sunt doar o mulŃime amorfă, fundalul social folclorizat i pasiv al acŃiunii; în schimb, o dată cu naŃional:comunismul, mulŃimea devine coparticipativă, ba mai mult, aceasta este aceea care îi impulsionează pe haiducii ovăielnici; mulŃimea devine vindicativă, dar nu iraŃională. Dacă primele filme postbelice rămâne ti cultivau un discurs politic propagandistic i autohtonizau tradiŃiile westernului clasic, regizorul maghiar Miklós Jancsó culegea admiraŃia pentru pelicula sa Szegénylegények/The round up, film nominalizat la Cannes pentru „Palme d’Or”(1966)7. Cadrul acŃiunii din Szegénylegények este pusta ungară8. După înfrângerea revoluŃiei de la 1848, autorităŃile imperiului habsburgic îi caută pe partizanii lui Kossuth care, prin diverse forme, continuau rezistenŃa antiaustriacă precum i „loviturile” specifice modului de viaŃă anterior implicării în trupele revoluŃionare; unii dintre revoluŃionari fuseseră înainte de 1848 haiduci (vezi Rózsa Sándor i Veszelka Bandi). De i regizorul nu se folose te de recuzita specifică filmului – muzica, gestualitate largă, altercaŃii zgomotoase : ci doar de filmarea lentă, de sunete naturale (Ńârâitul lăcustelor în miezul zilelor de secetă, cântecul ciocârliei în dimineŃele acelora i zile), tăcerile îndelungate, dialogurile concentrate, presiunea exercitată asupra victimelor i spectatorilor este cople itoare, acestea fiind la discreŃia imprevizibilului. Permanenta oscilare a acŃiunii între mediul claustrofob al celulei deŃinutului, albul 4 5 6 7 8 regia: Dinu Cocea; actori principali: Ion Besoiu, Amza Pelea, Magda Barbu, Toma Caragiu; 1966. regia: Dinu Cocea, actori principali: Emanoil PetruŃ, Magda Barbu, Toma Caragiu; 1968. Aceeia i echipa de realizatori; 1968. Dramă istorică, film alb:negru difuzat din 1966; regizor: Jancsó Miklós; scenari ti: Gyula Hernádi, Luca Karall; operator: Tamás Somló; actori: János Görbe (în rolul trădătorului Gajdor), Zoltán Latinovits (în rolul haiducului Veszelka). Pelicula impunea un stil vizual unic definit prin mi cările lungi i hipnotice ale unei camere de filmat care pare că planează deasupra vastei puste maghiare, urmărind personajele conduse, la rândul lor, de capriciile unei istorii potrivnice. 335 IDENTITATE I ALTERITATE 5 auster al încăperii de interogatoriu i imaginea pustei nesfâr ite exprimă vulnera: bilitatea deŃinuŃilor, absenŃa speranŃei. Szegénylegények/The round up poate fi considerat un act cultural care comemora, indirect i discret, revoluŃia anticomunistă din 1956, impunându:se astfel i ca manifestare a rezistenŃei prin cultură. Mai târziu, drama istorică bulgară Kozijat Rog/Cornul de capră9, film care atinge tangenŃial i tema haidu: cească, surprinde prin aceea i concentrare a limbajului cinemtografic; Szegénylegények devenise un produs cultural de referinŃă. Filmul românesc cu problematică haiducească nu a realizat astfel de performanŃe. Era, într:un fel firesc, deoarece regizorii „filmelor cu haiduci” au fost adepŃii viziunii tradiŃionale despre haiduc, haiducie, du man, străin, femeie. Dacă în westernul american clasic, mitul justiŃiarului îl biruie pe cel al banditului, în filmul romanesc, personajul aflat în afara legii epocii sale este justiŃiarul; acesta devenea astfel, i prin filmul artistic, expresia unui mecanism compensatoriu. Regizorii reiau imaginea romantică ( i confortabilă) despre statutul haiducului i pentru că panteonul românesc în curs de reimaginare avea nevoie de material istoric relevant. Astfel, în filmul românesc cu haiduci, vezi ciclul mai înainte menŃionat, acŃiunile haiducilor sunt considerate drept demers social legitim. În filmele celei de a treia decade, în filmele deceniului opt, în ciclul despre aventurile haiducului Anghel aptecai, domină aventurile, euforia, intriga complicată i condimen: tată cu ingredidentele din filmele western i din „filmele de capă i spadă”. Eroul, devenit acum un supererou, de i este întotdeauna trădat de un „frate” (un haiduc pizma din ceata sa de haiduci), prigonit de falsul erou i/sau de du man (în balade acesta este turc, arnăut, Ńigan; în filme, du manul este unul colectiv :du manul de clasă i forŃa sa represivă, potera; în ciclul haiducesc Ńesut în jurul carismaticului Anghel aptecai, du manii sunt personali: Mamulos, tătăl natural devenit agă, pictorul i boierul fanariot Ianuli, vodă Caragea, câŃiva haiduci din ceată) învinge orice obstacol. Minimalizarea du : manului e vizibilă i în manieră în care curtea bucure teană a domnului fanariot Caragea e expresia kisch:ului, nu a sincretismului cultural; prezenŃa măscăriciul domnesc care se sprijină în violoncel sau parodiază statutul de domn al Valahie, pare a confirma mimetis: mul i provincialismul cultural i politic al fanarioŃilor. Haiducul aptecai, supereroul din Haiducii lui Vaptecai10, Săptămâna nebunilor11 i Zestrea domniŃei Ralu12 transformă materia istorică în prilej pentru acŃiuni exotice. Domină aventura. Epicul zădărnice te prilejul reflecŃiei, prilejul de a prospecta natura interioară a personajului, crizele sale de con tiinŃă, îndoiala, vizibile fiind doar paranoia domnitorului i răzbunarea haiducească. În filmele deceniului nouă se regăsesc autohtonizările române ti ale tipologiilor umane impuse de westernul anilor anteriori. În filmele române ti, justiŃiarul solitar apare odată cu personajul Mărgelatu din ciclul de filme mediocre – Drumul Oaselor13, Trandafirul Galben14, Misterele Bucure tilor15, Colierul de turcoaze16, Masca de Argint17, Totul se 9 10 11 12 13 14 15 Regizor: Metodi Andonov; scenariu: Nikolai Haitov,1972. Regia: Dinu Cocea; actori principali: Florin Piersic, Colea Răutu, Magda Barbu, Jean Constantin, Toma Caragiu; 1970. Vezi aceea i echipă; 1971. Vezi aceea i echipă de realizatori, 1972. Regia: Doru Năstase; actori principali: Florin Piersic, Magda Barbu; 1980. Aceea i echipă de realizatori; 1982. Aceea i echipă de realizatori; 1983. 336 MIHAELA GRANCEA, MITOLOGIZAREA HAIDUCULUI ÎN FILMUL ROMÂNESC... plăte te18 : care transformă principatele Valahia i Moldova din perioada prepa opti tă într:o placă turnantă a conjuraŃiilor i a aventurilor rocambole ti. Portertul fizic al eroului din aceste filme este inspirat din experienŃele westernului american, mai puŃin din tradiŃia populară. Mărgelatu’ (interpretat de actorul Florin Piersic) are un chip aspru care degajă siguranŃă i masculinitate, un mers particular, un mers aparent lene , dar arogant, legănat precum al călăreŃilor, o Ńinută vestimentară specifică i austeră, un limbaj al corpului greu de ghicit altfel (doar mâinile sunt mereu apropiate de corp, mereu pregătite să smulgă pistolul). Mersul actorilor Gary Gooper, John Wayne, Henry Fonda i nu în ultimul rând cel al lui Clint Eastwood a fost imitat i în filmele române ti de aventuri. Dacă în ciclul hiducesc din deceniul opt, haiducul aptecai datorită coloraturii date de actorul Florin Piersic, este un erou vesel i fără inhibiŃii, mai degrabă o întrupare a lui Gruia al lui Novac, personaj popular mitologic, prin Mărgelatu’, Florin Piersic îl copiază pe Clint Eastwood, pistolarul din For a Few Dollars More (regia: Sergio Leone,1965), The Good, the Bad and the Ugly (regia: Sergio Leone; 1966), Joe Kidd (1972), High Plains Drifter (1973), The Outlaw Josey Wales (1976)19; Astfel, Mărgelatu’ are privirea concentrată a acestuia, ubicuitatea, infatuarea, calmul pistolarului taciturn (aici, confruntat cu forŃele oculte ale conservatorismului i contrarevoluŃiei); spre deosebire de personajele jucate de Clint Eastwood, Mărgelatu’ pare că î i pierde caracterul de străin, dezvăluind în filmele mai înainte amintite, indiciile unei biografii extravagante i „universaliste” (dezertor din armată habsburgică, eterist în tinereŃe, hoŃ de codru, pu căria in Istanbul, hoŃ de cai, iubitor de femei i petreceri de tavernă, traficant de arme, mason), dar pe care o demontează în ultimul film al seriei, în ultima secvenŃă a acestuia, cu o frază stupefiantă spusă prietenului Buză de Iepure : „Vorbesc himere, ca să îmi mai treaca vremea”, frază care îl retransformă într:un străin, în cetăŃean universal. Filmele cu Mărgelatu’ erau, alături de bancuri i de acceptarea tacită de către autorităŃile comuniste a vizionării ilicite a programelor televiziune din Ńările vecine, supapa epocii. Dacă în filmele despre haiducul aptecai sau căuza ul Mărgelatu’ dominau tensiunile i euforiile specifice filmului de aventuri, cu ciclul de filme dedicate haiducului Iancu Jianu, regizorul Dinu Cocea reia retorica filmului cu haiduci ca dramă socială i de război20. Din nou, i în aceste producŃii cinematografice paranoia domină mediile din Valahia, de la domnul fanariot la ispravnici. Zapciul Iancu din neamul boierna ilor Jieni credea în lege, deci în sistem, fiind tributar unui loialism de esenŃă medievală; dar, abuzurile i actele represive săvâr ite de oamenii puterii, traiul parazitar al elitelor sociale, îi provoacă un proces de con tiinŃă finalizat (dramatic) cu metamorfozarea sa în haiduc. Cu ciclul filmic al Jianului se aplica i „filmului cu haiduci”, indicaŃiile noii politici culturale inagurate după Congresul al XI:lea al Partidului Comunist Român. Astfel i Iancu Jianu, în calitate de valoare patrimonială, a fost integrat în producŃia culturală de masă care trebuia să prezinte existenŃa epopeică a poporului român. Prin procesul de con tiinŃă, dar mai ales prin moartea sacrificială, haiducul oltean devenea exponenŃial pentru discursul oficial despre Ńărănime, haiducie, 16 17 18 19 20 Regia : Gheorghe Vitanidis, aceia i actori principali; 1985. Aceea i echipă de realizatori, acela i an. Regia: Mircea Moldovan, aceia i actori principali; 1986. Filmele amintite, mai ales acelea realizate în anii ’60, au rulat i în cinematografele din România. Vezi Iancu Jianul, zapciul i Iancu Jianu, haiducul; 1980, respectiv, 1981. 337 IDENTITATE I ALTERITATE 5 luptă de clasă, patriotism. O metamorfoză asemănătoare suportă i marele haiduc maramure an Gligor Pintea. Fostul ofiŃer austriac, aflând că familia i:a fost ucisă, fiind impresionat i de faptul că Ńăranul suporta cu mare dificultate dominaŃia feudală a grofilor, precum i rigorile fiscului austriac, î i constituie o ceată cu care atacă castelele feudalilor locali; dar, în film, nu se insistă pe proiectul social al lui Pintea, pe istoricul vestitele lui lovituri haiduce ti căci avea o ceată de sute de oameni, ci pe intenŃia lui Pintea de a strânge oaste i de a participa, alături de curuŃi, la gonirea imperialilor, ca mai apoi să aplice un plan identitar ambiguu – emanciparea românilor („slobozenia” – un arhaism cu coloratură, dar i cu ambiguităŃi semantice). Observăm cum ambii haiduci, în calitate de actori ai epopeei naŃionale, devin „victimele” unei noi mitolo: gizări. Folclorul, apoi literatura de ficŃiune, evaluările istoriografice instrumentalizate politic erau deja responsabile de transformarea acestor personalităŃi în personaje ficitive i simbolice. Ori, aceste filme finalizează comanda politică, procesul de sublimare, transformarea haiducilor în referinŃe mitologice, sacrificiale i eponime. i astăzi, opinia publică refuză analizele istoriografice lucide care nu afectează rolul lui Pintea i Iancu Jianu în istorie, ci dimpotrivă le fac demersurile : mai mult sau mai puŃin problematice: credibile, fire ti în logica impenetrabilă a evenimentului istoric. Filmul Dreptate în lanŃuri21, filmul despre haiducul Toader Pantelimon, în acest context, constituie o excepŃie notabilă, filmul fiind o dramă complexă. Cenu iul existenŃei, neputinŃa împlinirii sociale, hilarul, cadrele sumare i paradoxale care de i par atemporale sunt sugestive pentru discursul filmului (la începutul filmului camera se apropie treptat, cadru cu cadru, de ceea ce însemna universul concentraŃionar : într:o sală cu pereŃi co coviŃi, pe un pat de scânduri, cu lanŃuri la picioare stă apatic, aparent mort, personajul principal, haiducul Toader Pantelimon, infractor acuzat de jaf, tâlhărie i instigare la rebeliune; temnicierii sunt ni te umbre, identitate având doar haiducul i personalul civil de la registratura penitenciarului). Eroul este un personaj apăsat de procese de con tiinŃă, obsedat de facerea dreptăŃii sociale într:o lume urâŃită de corupŃie. Astfel, filmul nu este biografia clasică a unui outlaw care este necruŃător cu ciocoii (victimele sale preferate erau arenda ii de mo ii) i îi ajută pe cei sărmani, ci devine o meditaŃie despre ideea de „dreptate înlănŃuită”. În epoci de opresiune, genurile cinematografice preferate de public, filmele care satisfăceau cel mai mult nevoia de evaziune, erau filmele poliŃiste i cele de aventuri, filme care totu i conservau i limbajul mitic nealterat de ideologiile totalitare22. Însă, totodată, concentrarea : pe astfel de produse culturale care exploatau imaginarul politic, teoriile conspiraŃiei i promovau un mesaj naŃionalist:egalitarist (mai mult sau mai puŃin subliminal) : avea ca efect i maniheizarea percepŃiilor despre lumea din extramuros. Imaginea străinului este predominant negativă; astfel de ficŃiuni culturale cu statut de ancilar propagandistic exprimă ruperea dialogului cu Celălalt, unul dintre obiectivele naŃional:comunismului românesc. Interesant este faptul că astăzi, acela i gen de film, i în special filmul cu haiduci, pare difuzat i pentru a reimagina identitatea românească afectată de tranziŃia postcomunistă. 21 22 Regia: Dan PiŃa; operator: Vlad Păunescu; muzica: Adrian Enescu; actori principali; Ovidiu:Iuliu Moldovan, Claudiu BleonŃ, Petre Nicolae, Victor Rebengiuc, Maia Morgenstern, Vasile NiŃulescu; film alb:negru, 1983. Vezi Jean:Marc Lafon, «Au:delà de l’écran : quelques films français et Vichy (1940:1944)», în Guerres mondiales et conflits contemporains, 2001/4, nr. 204, p. 67:83; R. Chirat, Le cinéma français des années de guerre, Paris, Hatier, 1983. 338 Războiul ruso austro turc (1735–1739) Andrei Pogăcia Preliminarii Marea înfrângere suferită în faŃa Austriei în războiul din 1715–1718 i:a determinat pe turci să intre în tratative cu Rusia, pentru reglementarea unor probleme. După ce Poarta a mulŃumit în mod oficial Poloniei i Rusiei pentru neutralitatea din războiul anterior1, un prim tratat „de pace ve nică”, cu Rusia, în 17202, se referea printre altele, la reglementarea situaŃiei din Polonia, încercându:se crearea unui soi de „condomi: nium” ruso:turc asupra acestei Ńări. Chestiunea poloneză s:a complicat însă, având în vedere interesele i amestecul în această problemă i a Austriei i Prusiei. Un articol privitor la chestiunile religioase reglementa regimul cre tinilor ortodoc i ru i în Imperiul Otoman, după exemplul aranjamentelor puterilor catolice cu Poarta, în privinŃa vizitării Locurilor Sfinte. Un prim efect al acestui articol a fost ofensiva tot mai susŃinută a ortodoc ilor de a obŃine din partea otomanilor controlul asupra acestor locuri. Treptat, respectiva clauză se va transforma în cererea de „protectorat” a Rusiei asupra cre tinilor ortodoc i din Imperiul Otoman. O altă chestiune va tensiona relaŃiile dintre cele două imperii, i anume cea reprezentată de Persia, inamic „organic” al otomanilor. Petru cel Mare a început campaniile sale orientale în 1722, nelini tind cercurile conducătoare de la Istanbul, care priveau înglobarea la Rusia a teritoriilor musulmane ca un act de:a dreptul ostil, sultanul fiind considerat suzeran i protector al întregii lumi islamice. Poarta s:a hotărât să intervină, sub pretextul sprijinirii populaŃiilor de rit sunnit împotriva persanilor iiŃi3. Rusia a încheiat un tratat de alianŃă cu ahul persan Tahmasp, la 12 septembrie 1723, îngrijorarea otomanilor sporind până într:acolo încât era luată în calcul varianta de a declara război Rusiei4. Prin „medierea nedeclarată” a FranŃei, mai exact a marchizului De Bonnac, s:a ajuns însă la aplanarea conflictului, concretizată în tratatul turco:rus din 1724, prin care se împărŃeau teritoriile persane dintre Marea Caspică i Marea Neagră, Rusia obŃinând i dreptul de a avea un reprezentant permanent la Constantinopol. Rusia va încheia în 6 august 1726 un tratat de alianŃă cu Austria, tratat ce cuprindea unele clauze speciale privind împărŃirea posesiunilor otomane, cele două părŃi obligându:se să nu încheie pace separată cu Poarta i să se ajute reciproc în caz de nevoie, cu câte 30.000 de oameni5. Ca reacŃie la această alianŃă, FranŃa se va apropia pentru moment de Anglia, încercînd să reînsufleŃească vechea politică a „barierelor”, prin menŃinerea legăturilor cu Suedia, Polonia i Imperiul Otoman. După războiul de succesiune la tronul Poloniei (1733–1735), încheiat în 1 2 3 4 5 Ivan Părvev, Habsburgs and Ottomans between Vienna and Belgrade, New York, Columbia University Press, 1995, p. 193. Semnat în noiembrie, la Constantinopol. Mustafa Ali Mehmed, Istoria turcilor, Bucure ti, Editura tiinŃifică i Enciclopedică, 1976, p. 262. Ibidem, p. 261. Ivan Părvev, op. cit., p. 199. 339 IDENTITATE I ALTERITATE 5 favoarea Austriei i Rusiei, relaŃiile dintre otomani i ru i se vor răci6. Trupele ruse au rămas cantonate în Polonia, Petersburgul strîngînd legăturile i cu partida persană ostilă otomanilor, alianŃa cu Austria fiind reînnoită în 1737. O altă zonă generatoare de tensiuni între ru i i otomani era regiunea din nordul Mării Negre, unde Poarta încerca să: i menŃină dominaŃia, concomitent cu extinderea influenŃei sale asupra regiunii caucaziene, în timp ce Rusia depunea eforturi susŃinute pentru asigurarea i extinderea hotarelor ei sudice, în primul rînd prin izolarea tătarilor de restul posesiunilor otomane. Obiectivul principal al Rusiei în această zonă era accesul sigur i larg la mare, care să fie totodată o poartă de influenŃare a Balcanilor. Desfă urarea războiului Sub pretextul unei expediŃii tătare de mare anvergură pe litoralul nord:estic al Mării Negre7 – diversiune antipersană folositoare Imperiului Otoman –, Rusia a declarat un nou război, la 27 martie 1736, menit să pună capăt dominaŃiei turce ti pe litoralul Mării Negre8. După atacul Rusiei asupra Crimeii9, Turcia i:a declarat la rândul său război, la 28 mai 173610. Într:un memoriu al comandamentului militar rus către Ńarina Ana Ivanovna, datat 14 aprilie 1736, scria că „este de cel mai înalt interes pentru Maiestatea Sa să cucerească popoare a căror majoritate este de religie grecească”. Se propunea anexarea Crimeii, transferarea populaŃiei tătare în Rusia, colonizarea provinciei cu ru i, opinându:se i că, după ocuparea Moldovei i łării Române ti de către armatele Ńariste, Bugeacul va cădea de la sine. O parte a boierimii din Moldova, cu tirea domnului Grigore II Ghica, secondaŃi de boieri munteni, au negociat cu Rusia emanciparea łărilor Române, i acceptarea protecŃiei Ńarinei. Totodată, boierii munteni au avansat ideea reunificării Olteniei cu Muntenia. IntenŃia PorŃii era ca trupele sale să fie masate în łările Române, pentru a asigura o defensivă mai bună a Imperiului11. Aga de ieniceri a fost trimis la Bender (Tighina) i Hotin, la începutul lunii iulie, pentru a inspecta poziŃiile trupelor, la sfâr itul lui iulie aflându:se deja la Brăila, unde aprovizionează ora ul, îl întăre te, i lasă pentru pază 1000 de ieniceri din Muntenia. Marea problemă a turcilor a fost că Imperiul nu era pregătit pentru război, nici material, nici mental, sperând ca luptele să aibă loc oriunde12, în afară de łările Române. Confruntările dintre ru i i otomani vor începe în zona Azovului13 i Oceakovului, Crimeea fiind devastată doi ani la rând, în 1736 i 1737, ru ii neputându:se însă 6 7 8 9 10 11 12 13 Istoria românilor, Bucure ti, Editura Enciclopedică, 2001, vol. 6, p. 9. La mijocul anului 1732, Persia a atacat Imperiul Otoman. Otomanii au trimis trupele tătare să atace Persia prin Caucaz, pentru aceasta trebuind să treacă prin teritoriile ruse ti. Rusia a dorit să înceapă imediat războiul cu turcii, dar, din cauza Războiului pentru Succesiune la Tronul Poloniei, a trebuit să:l amâne. ÎnfrînŃi de ru i în 1733, tătarii au încercat din nou să treacă înspre Persia prin Daghestan, în 1735. Otomanii au fost în cele din urmă înfrînŃi în Persia, iar Rusia a profitat de moment. Istoria militară a poporului român, vol. 3, Bucure ti, Editura Militară, 1986, p. 426. În noiembrie 1735, 40.000 de oameni sub comanda generalului Mihail Ivanovici Leontiev. A. D. Xenopol, Războaiele dintre ru i i turci i înrâurirea lor asupra łărilor Române, Bucure ti, Editura Albatros, 1997, p. 38. Angela Lisnic, Principatele dunărene în politica externă a marilor puteri în deceniile 2 3 ale secolului al XVIII lea, Teză de doctorat, Cluj:Napoca, 1995, p. 100 Crimeea sau Caucaz, zone mai u or de apărat, datorită reliefului i a problemelor ce ar fi apărut în logistica armatei ruse ti. Din 24 martie 1736, mare alul Muennich începe bombardarea Azovului. 340 ANDREI POGĂCIAȘ, RĂZBOIUL RUSO-AUSTRO-TURC (1735-1739) menŃine în peninsulă14. Zvonurile despre încheierea păcii circulau deja din august 1736, la puŃin timp după declan area ostilităŃilor, fără a se materializa. Au avut loc tratative de pace la Babadag, în tabăra marelui vizir15, între ru i i turci, aici sosind i trimisul austriac, Talman, în ianuarie 1737. Acesta a cerut ca pacea de la Passarowitz, din 1718, care expira peste 5 ani, să fie reîntărită i prelungită. Turcii au admis în principiu cererea, cu condiŃia ca, astfel, demnitatea i interesele imperiului Otoman să nu fie tirbite în nici un fel. PărŃile au stabilit organizarea unui congres de pace, Poarta cerând ca evacuarea Azovului de către ru i să fie prevăzută în preliminariile de pace. Turcii au mai propus ca preconizatul congres să fie Ńinut la Soroca, dar austriecii au impus ca loc de negociere Nemirow, în Polonia16. Congresul de la Nemirow s:a deschis la 16 august 1737 dar, din cauza dificultăŃilor întâmpinate de părŃi în a ajunge la un compromis, se va întrerupe la 14 octombrie 1737. PoziŃiile părŃilor erau ireconciliabile. Astfel, condiŃiile de pace, pe care Rusia urma să le susŃină, erau: alăturarea tuturor teritoriilor dintre Kuban i Nistru la Rusia, în afară de Crimeea; retrocedarea Azovului cu împrejurimile sale, i restabilirea hotarului între Azov i Nipru, conform tratatului din 1700, rămânând în vigoare cererea de a încorpora la Rusia stepa dintre Nipru i Nistru, cu următoarea remarcă: în cazul în care turcii vor fi învin i în vreo bătălie, la cererile de mai sus să se adauge i pretenŃia de extindere a hotarelor Rusiei până la Dunăre, cu condiŃia ca Moldova i łara Românească să rămână state aparte, independente de Poartă, i, fiind de aceea i credinŃă, să se pună sub protecŃia Rusiei; anularea tuturor tratatelor cu Poarta; recunoa terea Rusiei ca Imperiu, de către otomani; libera navigaŃie a vaselor ruse ti pe Marea Neagră, Bosfor, Marea Marmara, Marea Mediterană. Cererile Austriei erau formulate astfel: turcii să cedeze Muntenia, de:a lungul DâmboviŃei, până la OlteniŃa, sau cel puŃin până la Arge , care se varsă în Dunăre tot la OlteniŃa; (după unele surse, austriecii ar fi cerut i Moldova); amnistie pentru toŃi boierii i locuitorii din łările Române care fugiseră pe teritoriul Austriei, pentru a se putea întoarce la casele lor; cedarea teritoriului dintre Timoc i Lom, cu cetăŃile Vidin, Palanka, Ni i teritoriul său17. InstrucŃiunile negociatorilor turci erau următoarele: retrocedarea Azovului i Crimeii, până când trupele ruse nu s:au deplasat spre acestea i nu le:au cucerit; toate cererile băne ti din partea ru ilor să fie satisfăcute, fără nici o obiecŃie; pentru partea turcă să se obŃină pe cât posibil o stare de pace. Negociatorii austrieci au primit instrucŃiuni noi din partea cabinetului vienez. Ca urmare, ei au cerut o nouă măsurare a graniŃei dintre cele două imperii; insulele de pe Dunăre, apropiate de malul stâng, să fie cedate Vienei; permisiunea de a ridica unele cetăŃi în Oltenia, fără a construi alte tran ee. Ca reacŃie la pretenŃiile ru ilor, austriecii le:au repro at acestora că îi împiedică să anexeze Principatele Române, în primul rând łara Românească. Pentru a nu se ajunge la o ceartă între aliaŃi, ace tia au hotărât trecerea chestiunii sub tăcere, până la sfâr itul războiului. Ru ii au propus totu i un nou proiect de organizare a łărilor Române. Negociatorii austriecii au ajuns la concluzia că pretenŃiile exagerate ale ru ilor vor duce la 14 15 16 17 Istoria românilor, p.11; Marele Vizir a trimis scrisori regilor Angliei i Olandei, prin care îi invita să medieze confictul. łară teoretic neutră. Angela Lisnic, op. cit., p. 102. 341 IDENTITATE I ALTERITATE 5 e uarea negocierilor, i l:au informat pe împăratul Carol al VI:lea că ru ii nu acceptă pretenŃiile Austriei asupra łării Române ti, fiindcă nu ar rezulta din proiectul comun din 173618. Negociatorii ru i au cerut la 13 august ca hotarul dintre Rusia i Imperiul Otoman să fie Nistrul, Crimeea să rămână turcilor, dar Tamanul i insulele Mării de Azov să devină ruse ti. Austria, la rândul său, a cerut ca Vidinul, dacă rămâne turcesc, să nu mai fie fortificat ca până atunci, i a pretins despăgubiri de război. DelegaŃii turci au cerut 40 de zile pentru a comunica marelui vizir i sultanului cele discutate. În a teptarea răspunsului, delegaŃii austrieci i ru i au primit noi instrucŃiuni: Rusia se pronunŃă pentru menŃinerea condiŃiilor iniŃiale de pace, dorind să: i întărească poziŃia la Azov, Oceakov, Kinburn, care erau deja ocupate; lasă chestiunea łărilor Române deoparte pentru moment; pacea trebuie încheiată, i în condiŃiile în care Austria obŃinea o înŃelegere cu turcii pentru pretenŃiile sale, indiferent de prevederile ei. Austria i:a anunŃat delegaŃii să: i modereze cererile i să renunŃe la unele chestiuni, pentru ca pacea să poată fi încheiată; să menŃină i să apere hotarele deja stăpânite; în problema Ńărilor Române, să aplice principiul status quo ante. După mai multe runde de negocieri, în care nu s:a ajuns la nici un rezultat, delegaŃia turcă a dizolvat Congresul, plecând din Nemirow. SituaŃia militară a turcilor era una promiŃătoare acum. Armatele otomane erau instruite de un francez – marchizul Claude Alexandre de Bonneval19 – convertit la Islam sub numele de Ahmed i poreclit „Bonneval Pa a”, acesta reformându:le i modernizându:le după model european. Otomanii se mai bazau i pe curuŃii lui Iosif Rakoczi20, care operau pe Dunăre. După e ecul de la Nemirow, Austria i Rusia au încercat să atragă de partea lor Polonia, care a rămas însă neutră21, permiŃând însă celor două imperii vecine să: i treacă trupele prin teritoriul său. Rusia va oferi Poloniei, ca „răsplată” pentru participarea la război, mai întâi întreaga Moldovă, apoi ambele łări Române, sub garanŃie rusă. Turcia a respins i oferta Poloniei de mediere, încercând, la presiunile FranŃei, să insurecŃioneze întreaga Ungarie, fără succes însă. După e uarea tratativelor de la Nemirow, Poarta va apela la medierea FranŃei, care î i oferise deja bunele oficii22. ÎncurajaŃi i de ultimele succese militare, turcii cereau acum abrogarea prevederilor de la Passarowitz, i revenirea la clauzele tratatului de la Karlowitz. Ei insistau totodată să i se acorde lui Iosif Rakoczi domnia Ungariei i Transilvaniei, spre a se crea astfel un stat:tampon între Imperiul Semilunii i cel Habsburgic. Rakoczi va fi proclamat în ianuarie 1738 principe al Transilvaniei, posibilitatea efectivă de a ocupa tronul acestui principat fiind însă nulă. Concomitent cu pregătirea i trimiterea delegaŃilor la Congres, Austria a ordonat intrarea trupelor sale pe teritoriul Principatelor, declarând război otomanilor la 6 iunie 1737. łintele principale erau Vidin, Ni i Bosnia23. Ofensiva austriacă a reu it să ia Ni ul la 28 iulie24. În faŃa Vidinului, austriecii au înregistrat însă un e ec, astfel încât i 18 19 20 21 22 23 24 Ibidem, p. 105; Marchizul de Bonneval a ajuns la Constantinopol în 1732, refugiindu:se din Austria din cauza unor probleme financiare cauzate de jocuri de noroc. Fost prieten apropiat al lui Eugeniu de Savoia, a participat alături de acesta la campanii militare. Fiul lui Francisc Rakoczi II, fost principe al Transilvaniei i comandant al curuŃilor. Ivan Părvev, op. cit., p. 217. Mustafa Ali Mehmed, op. cit., p. 266. Ivan Părvev, op. cit., p. 216. Angela Lisnic, op. cit., p. 111. 342 ANDREI POGĂCIAȘ, RĂZBOIUL RUSO-AUSTRO-TURC (1735-1739) trupele imperiale ce atinseseră Bucure tiul au fost nevoite să se retragă înspre Târgovi te. łările Române fuseseră supuse la o contribuŃie de război, boierii scindându:se în două partide, una pro:austriacă i una fidelă domnului. Domnul muntean Constantin Mavrocordat i:a stabilit cartierul general la mănăstirea Văcăre ti25, pregătind o contraofensivă pentru eliberarea Olteniei, cu trupe muntene i otomane. La sfâr itul lunii septembrie, trupele domne ti, sub comanda lui Ioan Nicolae Mavrocordat, fratele domnului, împreună cu un deta ament otoman, îi atacă pe austrieci în judeŃele Arge i Muscel, bazele lor de aprovizionare i atac. La 18 octombrie, avangarda austriacă, formată din 5000 de husari unguri i 300 germani, este atacată i nimicită la Pite ti, corpul principal austriac retrăgându:se în Oltenia, convoaiele cu pradă fiind interceptate de români. În Moldova, trupele austriece, subŃiate de cererile de efective pentru Vidin, au opus o rezistenŃă slabă. Grigore Ghica a primit întăriri otomane, pe lângă trupele sale adunate în tabăra de la łuŃora, alungîndu:i pe austrieci fără probleme26. La 18 noiembrie 1737, oastea munteană, având aproximativ 10.000 de oameni, sub comanda marelui spătar Ioan Nicolae Mavrocordat, împreună cu trupe turco:tătare, porne te înspre Oltenia. Pa a de Vidin profită de retragerea austriacă spre Or ova, alungă deta amentul imperial de la CerneŃi i înfrânge lângă Craiova trupele colonelului Salhausen. O altă grupare imperială, de aproximativ 10.000 de oameni, retrasă de la Craiova la Râmnicu Vâlcea, respinge avangarda turco:tătară, de aproximativ 2000 de oameni, dar este înfrântă la rîndul ei de către trupele muntene. În decembrie 1737, Oltenia se afla din nou sub administraŃie munteană, łara Românească fiind reântregită27. Luptele au continuat pe Dunăre, marina fluvială austriacă – de fapt, nave austriece comandate de cavaleri de Malta – acoperind cu succes retragerea trupelor de uscat spre vest28. Anul 1738 a fost marcat de dificultăŃi, pentru austrieci i ru i deopotrivă. Austriecii au avut mari probleme în zona Banatului i pe Dunăre, iar ru ii au fost opriŃi pe Nistru. Convorbirile austro:ruse, din martie 1738, au stabilit un plan de acŃiune comun i concomitent împotriva turcilor. Astfel, ru ii trebuiau să efectueze acŃiuni ofensive puternice la Nistru i în Crimeea, armata rusă de la Bug trebuind să ajungă cât mai repede la Nistru. Totodată, austriecii au mai cerut ca, în trecerea sa prin teritoriile poloneze, armata rusă să nu le cauzeze prejudicii. Otomanii pregăteau o nouă ofensivă pentru anul 1738. Jegan Pa a, noul vizir, a adus i a distribuit trupe la Bender, Hotin etc. În mai, turcii au cucerit Or ova i Cladova. În łara Românească, austriecii au fost împiedicaŃi să treacă la sud de munŃi, fiind înfrânŃi la Cozia, rămă iŃele trupelor imperiale de aici fiind urmărite până la Câmpeni, iar în Moldova, domnul Grigore Ghica a organizat apărarea graniŃei estice în Ńinuturile Soroca i Orhei. Înfrântă pe toate fronturile, Austria a cerut ajutor ru ilor, pentru a trimite 1500– 2000 de soldaŃi în Transilvania. În raportul lui Muennich către Ńarină, acesta respingea o astfel de acŃiune, mare alul rus opinând că „depinde de conjunctură i de acŃiunile inamicului”, ajutorul fiind imposibil de acordat din cauza mai multor motive: distanŃa prea mare de parcurs pentru armată, lipsa magaziilor, epidemia din zonele vizate. 25 26 27 28 Cea mai mare mănăstire fortificată din sud:estul Europei. Istoria militară a poporului român, vol. IV, p. 428. Ibidem, p. 429. Robert L. Dauber, Die Malteser Ordens Marine im Tuerkenkrieg 1736 39 an der Donau, Viena, 2002 passim. 343 IDENTITATE I ALTERITATE 5 În 1738, ru ii i:au oprit ofensiva la Nistru, acŃiunile majore având loc în Crimeea i în preajma Oceakovului29. Austria i Rusia au încheiat o alianŃă cu Polonia, pentru a: i putea deplasa trupele prin această Ńară, în vederea înaintării spre sud în campaniile următoare. Planul lui Muennich pentru 1739 avea ca direcŃie principală łările Române, obiectivul imediat fiind atacarea Hotinului, iar ca obiectiv de perspectivă, după circumstanŃe, campania pentru ocuparea efectivă a Crimeii. La 26 mai, trupele ruse au plecat de la Kiev, înspre Moldova, pe trei coloane, cea comandată de Muennich venind prin Polonia. Pentru apărarea Ńinuturilor CernăuŃi i Dorohoi, un corp de 5000 de moldoveni i 500 de otomani au fost adunaŃi în tabăra de lângă Galata. IniŃial, acŃiunile ruse ti s:au limitat la raiduri la vest de Nistru, pentru rechiziŃii sau lovituri rapide, ca i în cazul Sorocăi, unde ora ul a fost devastat, garnizoana nimicită, magaziile de provizii i târgul arse, cazacii responsabili de acestea retrăgându:se apoi fără probleme în Polonia. O grupare rusă a atacat noaptea CernăuŃii i a nimicit garnizoana de aici. Alte trupe ruse ti au prădat Ńinutul CernăuŃilor, parŃial cel al Sucevei, au distrus un deta ament românesc pe Prut i s:au întors înapoi în tabără cu pradă bogată. Hotinul a capitulat la 31 august, după această dată ru ii începând trecerea Prutului, i făcând rechiziŃii în Ńinuturile Dorohoi, CernăuŃi, Hârlău, Suceava. La începutul lunii septembrie, avangarda rusă a ajuns aproape de Ia i, domnul Grigore Ghica fiind nevoit să se retragă în sudul Moldovei, în locul său formându:se o căimăcămie. Feldmare alul rus Muennich s:a instalat în capitala Moldovei, comportându:se ca un adevărat domn al Ńării. A ordonat să se traseze planul unei fortificaŃii poligonale în jurul ora ului, i a organizat garnizoana capitalei, formată din câteva regimente de infanterie i husari, plus „Corpul Valah” al lui Constantin Cantemir. Printr:o convenŃie încheiată cu divanul Ńării, sub ameninŃarea cu jefuirea Moldovei30, la 18 septembrie, Muennich a impus următoarele31: 1. moldovenii să fie credincio i „cu toată inima” Rusiei; 2. moldovenii să nu aibă legături cu inamicii Rusiei; 3. boierii pribegi să se întoarcă într:un an, urmând a beneficia de amnistie; cei ce nu se vor întoarce nu vor fi iertaŃi; 4. Moldova să întreŃină o armată de 20.000 oameni32, pentru pază i ordine în a ezările Ńării; 5. Moldova să dea 3000 de salahori anual pentru lucrul la cetăŃi; 6. Moldova să se îngrijească de spitalele armatei ruse; 7. ofiŃerilor celor 20.000 să li se asigure toate cele de trebuinŃă; 8. nici un străin să nu acceadă la dregătorii; 9. boierii i slujitorii ce nu servesc în administraŃie să servească în armată, i să fie plătiŃi de stat, dar să i plătească dări către stat; 10. 90 de pungi de bani să fie înmânate lui Muennich „acum”; 11. 100 pungi de bani să fie date lui Muennich „în toŃi anii”; 12. nimeni să nu se sustragă de la plata celor rânduite, în bani sau în provizii, căci altfel „cu capul lor vor da samă”. La mijlocul lunii septembrie, trupe ruse ti au început să coboare de:a lungul Prutului i Siretului înspre sudul Moldovei, pentru a supune i această parte de Ńară, i a:l captura pe Ghica. Acesta, refugiat la GalaŃi împreună cu o parte a armatei sale, a primit în ajutor trupe otomane, pornind la un contraatac împotriva ru ilor, înspre 29 30 31 32 Angela Lisnic, op. cit., p. 107. Istoria militară a poporului român, vol. IV, p. 430. A. D. Xenopol, op. cit., p. 43. SoldaŃi ru i. 344 ANDREI POGĂCIAȘ, RĂZBOIUL RUSO-AUSTRO-TURC (1735-1739) nord, fiind anunŃat însă pe drum despre încheierea păcii. Domnul moldovean, inclusiv trupele turce ti de sub comanda sa, au continuat însă mar ul spre nord, ajungând la 24 octombrie la Ia i, parŃial distrus de către ru i înainte de a se retrage. În Muntenia, trupele generalului rus KabniŃa au fost silite de către Constantin Mavrocordat să se refugieze în Transilvania. Turcia î i mobilizase o bună parte a forŃelor împotriva Austriei, convinsă fiind că aceasta nu va rezista mult pe plan militar, fapt care se va adeveri în cele din urmă. Austria se afla, totodată, în faŃa unei crize dinastice, războiul pentru succesiune la tronul Habsburgilor conturându:se tot mai mult, în condiŃiile în care SancŃiunea Pragmatică avea toate ansele să nu fie recunoscută de casele regale i imperiale ale Europei. Totodată, otomanii vor întreŃine o corespondenŃă diplomatică intensă, mai ales în a doua jumătate a războiului, atât cu oficialităŃi austriece, cât i cu autorităŃi ruse, încercând prin aceasta să provoace o ruptură între cei doi aliaŃi, i să:i îndemne la negocieri i păci separate. În data de 4 iulie, la Corni33, într:o vale străjuită de dealuri înalte, turcii au suferit o înfrângere decisivă, artileria austriacă silindu:i să se retragă peste Dunăre34. ForŃele otomane care au atacat din zona Cladova au reu it însă să:i facă pe austrieci să părăsească sudul Banatului, începând retragerea înspre vest35, presaŃi încontinuu de otomani, care preiau iniŃiativa pe front. La Grodska36, în 22 iulie, victoria otomană zdrobitoare a pecetluit soarta războiului cu Austria37. Peste patru zile, otomanii erau în faŃa Belgradului, care s:a predat după un asediu de ase săptămâni, la sfâr itul lunii august38. Pacea de la Belgrad La 18 septembrie 1739, la Belgrad, s:a semnat pacea care punea capăt acestui război, confirmând înfrângerea Austriei i o revenire a Turciei, pace mediată de FranŃa, prin ambasadorul său la Constantinopol, Louis Saveur, marchiz de Villeneuve39. În preambul se prezintă pe scurt părŃile intrate în conflict, i „preaînălŃatul i preaputer: nicul principe Ludovic al XV:lea, regele preacredincios al FranŃei”, ca mediator principal al păcii. Este amintit i „preaînălŃatul comite de Neipperg, comandantul suprem al armatelor maiestăŃii sale de sacră credinŃă catolică”, totodată guvernator provizoriu, printre altele, a Banatului Timi oarei, investit cu depline puteri pentru încheierea păcii. Mai sânt amintite discuŃiile avute de Neipperg, în tabăra turcească de lângă Belgrad, în prezenŃa trimisului francez, cu marele vizir, Mehmed Pa a; cu Ali Pa a, guvernatorul Bosniei, fost mare vizir, în acea clipă comandant suprem al armatelor otomane; cu Ali Pa a, guvernatorul Rumeliei; cu Hassan:aga, comandantul ienicerilor; i cu o serie de guvernatori, comandanŃi militari i alŃi înalŃi demnitari otomani. GaranŃiile cerute de ambele părŃi pentru încheierea păcii au fost semnate în 1 septembrie, unele articole ale tratatului de pace fiind imediat date spre executare, 33 34 35 36 37 38 39 În Banat. Nicolae Stoica de HaŃeg, Cronica Banatului, Timi oara, Editura Facla, 1981, p. 181. Din zona Or ovei înspre Belgrad. La sud de Dunăre i la est de Belgrad. Ivan Părvev, op. cit., p. 231. Ibidem, p. 234. RelaŃiile internaŃionale ale României în documente, Bucure ti, Editura Politică, 1980, p. 213 sq. 345 IDENTITATE I ALTERITATE 5 asupra celorlalte urmând a se discuta maxim 10 zile. După tratative s:a ajuns la următoarele 23 de articole: Articolul I: Belgradul, „sau Alba Graeca numit”, ocupat în 1717 de austrieci, să fie evacuat de ace tia, zidurile să fie reparate, i să fie retrocedat otomanilor, împreună cu depozitele de armament, arsenalele, cazărmile i celelalte edificii publice sau private; fortificaŃiile construite de austrieci trebuie să fie dărâmate, fiind menŃionate expres în tratat. Articolul II: fortăreaŃa Sabac va fi retrocedată Turciei, în condiŃii similare Belgradului. Articolul III: Austria retrocedează Turciei provincia Serbia, în graniŃele stabilite la Karlowitz. Articolul IV : Austria retrocedează Turciei „toată Valahia austriacă”: Oltenia :, i fortificaŃia de la Câineni40, construită de austrieci, cu condiŃia ca aceasta să fie demantelată, cu interdicŃia de a fi reconstruită de turci. Articolul V: cetatea Or ova, i insula din faŃa acesteia, cu fortificaŃia insulară Ada:Kaleh41, vor intra în componenŃa Turciei; Banatul Timi oarei va rămâne integral în componenŃa Austriei, cu excepŃia unui mic teritoriu aflat în partea opusă insulei Or ova, dându:i:se delimitările geografice; vor fi dărâmate întăriturile de la Mehadia i cele de lângă Dunăre i Sava, fără a putea fi refăcute. Articolul VI: dispoziŃii privitoare la retragerea trupelor celor două părŃi din teritoriile ce nu le mai aparŃin, i ocuparea noilor poziŃii. Articolul VII : dispoziŃii privitoare la folosirea râurilor de graniŃă, navigaŃia pe acestea, luarea în stăpânire a insulelor ce se vor forma, i libertatea de a construi a ezări civile oriunde în preajma acestor râuri. Articolul VIII: amnistie generală a ambelor părŃi faŃă de supu ii care au luptat în tabăra adversă, libertatea lor de a se întoarce în locurile de unde au plecat, i asigurarea proprietăŃii lor asupra bunurilor pe care le:au deŃinut. Articolul IX: libertate religioasă pentru catolicii din Imperiul Otoman. Articolul X: eliberarea prizonierilor de către ambele părŃi să se facă în termen de 60 de zile de la semnarea tratatului, prin schimb i răscumpărare, evidenŃiindu:se i modalităŃile prin care va avea loc răscumpărarea. Articolul XI: libertatea exercitării comerŃului pentru negustorii austrieci, în toate provinciile Imperiului Otoman, i pedepsirea drastică a celor ce se ocupă cu pirateria. Articolul XII: reglementează desfă urarea comerŃului între Persia i Austria, i taxele ce trebuie plătite de acei negustori ce vor trece prin teritoriile otomane. Articolul XIII: în termen de o lună de la semnarea tratatului, se vor constitui comisii bilaterale care să stabilească în teren noile graniŃe. Articolul XIV: graniŃele nou stabilite să fie inviolabile sub orice formă. Articolul XV: în cazul în care vor apărea neînŃelegeri în regiunile de graniŃă, să se întocmească imediat comisii bilaterale care să studieze cauzele acestor neînŃelegeri, având obligaŃia de a le soluŃiona pe cale pa nică. Articolul XVI: sunt interzise incursiunile, ocupaŃiile, atacurile de orice fel, devastările i pustiirile peste graniŃele imperiilor, astfel de acte urmând a fi pedepsite drastic de către autorităŃile competente, acestea răspunzând chiar cu viaŃa în cazul neglijării acestor atribuŃii. Articolul XVII: în cazul în care un nou conflict s:ar ivi între cele două imperii, supu ii acestora aflaŃi pe teritoriul celuilalt să fie anunŃaŃi din timp, pentru a se refugia în teritoriile monarhului lor. Articolul XVIII: pedepsirea haiducilor i a celor care îi sprijină, precum i a autorităŃilor care nu î i fac datoria de a:i prinde pe ace ti răufăcători. Articolul XIX: nobilii unguri rebeli, refugiaŃi în Imperiul Otoman, să rămână acolo, dar departe de graniŃe, familiile lor având permisiunea de a:i urma. Articolul XX: trimiterea de 40 41 Pe valea Oltului. Literal, Ada:Kaleh înseamnă „Cetatea din Insulă”. 346 ANDREI POGĂCIAȘ, RĂZBOIUL RUSO-AUSTRO-TURC (1735-1739) delegaŃi de către ambele părŃi în capitala celeilalte. Articolul XXI: chestiuni referitoare la protocolul diplomatic, imunităŃile i privilegiile ambasadorilor i personalului din jurul lor. Articolul XXII: ratificarea tratatului va avea loc în termen de 30 de zile de la data semnării sale, sau chiar mai repede, de către trimisul special al împăratului austriac la Poartă. Articolul XXIII: pacea instituită de tratat să dureze 27 de ani, cu posibilitatea de a:l prelungi; toŃi supu ii celor doi împăraŃi au obligaŃia de a:l respecta, în caz contrar urmând a fi aspru pedepsiŃi. Exemplarul turcesc, la fel ca la Passarowitz, a fost scris în limba turcă, iar cel austriac, în limba latină. În ceea ce prive te tratatul ruso:turc42, Rusia renunŃa la toate cuceririle din Moldova i Bugeac; Azovul urma să fie dărâmat i transformat într:un „terra nullis”; fiecare parte avea voie să: i construiască câte o cetate la locurile indicate în tratat – ru ii pe Don, turcii pe râul Kuban; comerŃul era declarat liber, dar se interzicea construirea i navigarea navelor ruse ti în Marea de Azov i Marea Neagră, în scopuri comerciale putându:se folosi doar navele turce ti, „cu plata taxelor convenite pentru negustorii altor state”; un alt articol cuprindea clauza referitoare la libertatea clerului rus de a vizita Ierusalimul sau alte locuri sfinte, fără taxe i cu garantarea siguranŃei pelerinilor din partea autorităŃilor locale otomane. Concluzii Astfel, pacea de la Belgrad a marcat revenirea otomană în nord:vestul Balcanilor, i oprirea, pentru moment, a ofensivei celor două imperii cre tine înspre peninsula sud:dunăreană. S:a creat o stare de echilibru al puterilor în această zonă, stare care s:a menŃinut până în a doua jumătate a secolului XVIII, i datorită evenimentelor care au avut loc în Europa – Războiul pentru Succesiune la Tronul Austriei (1740–1748) i Războiul de 7 Ani (1756–1763). Echilibrul nou creat î i găsea un suport diplomatic solid în garantarea păcii de la Belgrad de către FranŃa, interesată în menŃinerea integrităŃii teritoriale a Imperiului Otoman, în vederea conservării i dobândirii de drepturi i privilegii în Orient. Războiul a evidenŃiat însă i ruptura majoră dintre ru i i austrieci, aliaŃi din raŃiuni conjuncturale, în fapt rivali în cursa pentru ocuparea łărilor Române. Rusia se deta ase clar ca putere europeană de prim rang, fiind în stare să treacă la ofensivă atât în Balcani, cât i în Caucaz sau Europa Centrală. Armata sa i corpul de ofiŃeri erau disciplinaŃi i organizaŃi, iar trupele u oare de cavalerie recrutate din stepele asiatice îi asigurau o mobilitate sporită. De cealaltă parte, Austria se împotmolise în lipsa banilor, mediocritatea corpului de comandă, lipsa de viziune i o poziŃie geopolitică de neinvidiat. Cu toate că avea în continuare statutul de mare putere, Austria nu putea rivaliza cu inamicii săi, ceea ce se va i vedea în curând. Otomanii, înfrânŃi fără să fi suferit însă pierderi teritoriale, rămâneau capabili de a livra surprize pe plan militar, chiar dacă nu se puteau compara cu ru ii. Cu o poziŃie strategică bună, vulnerabili totu i în câteva zone, otomanii vor deveni „răsfăŃaŃii” diplomaŃiei europene, mai interesată în blocarea Rusiei decât în alungarea Semilunei din Europa. 42 Mustafa Ali Mehmed, op. cit., p. 270. 347 ConvenŃia comercială franco română (1893) Ana Maria Vele Cu toate că România nu: i dobândise independenŃa, încă din 1874 cele 3 puteri „nordice”, Austro:Ungaria, Rusia i Germania erau dispuse a încheia convenŃii co: merciale direct cu aceasta, pentru a: i menaja interesele economice care le incumbau. O atitudine similară fusese promisă i de alte Ńări ca Italia, Grecia i Belgia. FranŃa nu putea lipsi din cadrul acestui concert de state, motivându: i poziŃia prin „sa tradition de bienveillance politique à l’égard de la Roumanie”1, de i în subsidiar interesele economice căpătau accente deosebite. RelaŃiile comerciale stabilite între România i FranŃa erau dificil de reconstituit din considerente subiective, respectiv sincopele rezultate din statisticile oficiale, care se dovedeau a fi parŃiale, incerte i neregulate. Ca atare, diplomaŃii francezi se rezumau la utilizarea raŃionamentelor logice i recurgeau la deducŃie ca procedeu de apreciere a cantităŃii i a valorii schimburilor româno:franceze. În anul 1868, exportul României în FranŃa – constituit în genere din cereale :, s:a ridicat la o valoare de 14 610 169 franci (în continuare „fr”), facil de verificat în statisticile franceze, însă importul României din FranŃa a înregistrat o valoare inferioară de 10 549 333 fr. Des Michels preciza că această valoare reprezenta doar schimbul direct, respectiv produsele franceze trimise din FranŃa la GalaŃi i Brăila, însă era net superioară în realitate, datorită transcrierii mărfurilor franceze în actele vamale române ti în contul altor state cum ar fi Austro: Ungaria i Turcia. Estimările înaintate de agentul francez s:au fundamentat pe reflecŃiile directorului general al căilor ferate Guilloux2. Statisticile oficiale române ti au statuat o cre tere de 50 % în decurs de 4 ani la importurile României din FranŃa, astfel încât în anul 1872 valoarea acestora a fost de 15 632 000 fr, situându:se pe locul 4 după Austria (38 770 000 fr), Anglia (21 479 000 fr) i Turcia (17 727 000 fr) i urmată de Germania (7 376 000 fr). Ceea ce a constituit o eroare de apreciere a politicii comerciale austro:ungare, a fost racordarea căilor sale ferate cu cele române ti. S:au efectuat i presiuni pentru ca acest procedeu să fie realizat cât mai repede cu putinŃă din dorinŃa deschiderii unor noi debu ee comerciale în România, însă monarhia dualistă s:a confruntat cu o situaŃie antagonică intereselor sale conform evaluărilor franceze. Produsele franceze i engleze nu mai utilizau calea navigabilă sosind pe la gurile Dunării sau pe mare, ci au iniŃiat un nou itinerar – căile ferate austro:ungare –, de aceea se impunea, în vederea evoluŃiei ascendente a schimburilor franceze, obŃinerea unor condiŃii i reglementări favorabile în contextul noilor convenŃii 1 2 Ministerul Afacerilor Externe (FranŃa), Centrul Arhivelor Diplomatice Nantes, (în continuare M. A. E. F., C. A. D. Nantes), Fond Ambasadă Viena, Carton 393, Analiză la depe a lui Des Michels către Décazes, Bucure ti 13 octombrie 1874, nenumerotat. Ibidem. Analiza depe elor comerciale 2 i 3 din 8 i 9 noiembrie 1874 – Bucure ti. 348 ANA-MARIA VELE, CONVENȚIA COMERCIALĂ FRANCO-ROMÂNĂ (1893) comerciale3. Printre produsele franceze importate de România în anul 1872 se numărau: cafea (411 500 fr); medicamente (99 000 fr); rom (162 980 fr); vin (368 600 fr); ulei (186 600 fr); zahăr (2 472 321 fr); parfumuri (224 660 fr); stofe i bumbac (2 000 595 fr); obiecte diverse din fier (999 965 fr); stofe din lână (1 425 687 fr)4. În decada 1867–1877, articolele principale exportate de FranŃa erau reprezentate de textile (25%) i diverse produse din lână (16,6%). Acest interval de timp s:a caracterizat printr:o augmentare simptomatică a exportului de jucării (117 milioane fr) i a articolelor din piele (115 milioane fr)5. După 1870, FranŃa a înregistrat un regres semnificativ pe plan mondial, astfel încât dacă în perioada celui de:al doilea Imperiu (anii ’60 ai sec. al XIX:lea) exporturile sale acopereau 2/5 din cele europene, 16,5% din exporturile Ńărilor industrializate i 12,8% a celor din lume, în ajunul primei conflagraŃii mondiale, aceste procente au cunoscut o diminuare accentuată estimându:se la 12,6%, 9,3% i 7,2%. Aceste din urmă aprecieri au rezultat din exportarea unor cantităŃi aproape constante la finele secolului al XIX:lea6. Conform unei teorii elaborate de o sursă franceză, perioada înfloritoare a „Imperiului” lui Napoleon III s:a datorat în mare măsură adaptării gândirii economice la circumstanŃe diferite. Napoleon III însu i – adept al inovaŃiilor tehnologice i a dezvoltării comunicaŃiilor – a elaborat 3 lucrări cu conŃinut economic impregnate de idei pertinente L’analyse de la question des sucres în care pleda pentru suprataxarea zahărului de provenienŃă străină i prezenta înclinaŃii spre aspecte protecŃioniste militând totodată i pentru intervenŃia parŃială în economie. Celelalte lucrări au fost intitulate L’extinction du pauperisme abordând chestiunea omajului în rândul muncitorilor i Plaidoyer pour l’ouverture du canal de Nicaragua7. După 1870 s:a revenit parŃial la principiile protecŃionismului, întrucât articolul 11 al Tratatului de la Frankfurt era susceptibil a transforma clauza naŃiunii celei mai favorizate pe termen nelimitat într:un „Sedan economic” conform unor speciali ti în economie i a unor politicieni. Cu toate acestea chiar i în 1881 „La France demeure faiblement protectionniste”8. Asupra aspectului protecŃionist au insistat i liberalii marcând i insistând pe exemplul dat de FranŃa în adoptarea acestei strategii în vederea construirii i dezvoltării propriei industrii9. Un apărător fervent al protecŃionismului vamal s:a dovedit a fi economistul Dionisie Pop MarŃian, care promova acest principiu deoarece era singura manieră în care industria naŃională se putea apăra în faŃa concurenŃei asigurând astfel independenŃa economică a Ńării10. „Liberul schimb” ca principiu consacrat în relaŃiile comerciale, era incriminat de simptomele crizei generate în anii ’70 ai secolului al XIX:lea, ca urmare a invaziei pieŃelor europene de către cerealele americane. Acest eveniment a dat tonul unei depresiuni economice de durată11. 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Ibidem. Ibidem. François Caron, Histoire économique de la France (XIXe XXe siècles), Paris, A. Colin, 1981, p. 97. Ibidem, p.100. Anthony Rowley, Évolution économique de la France du milieu du XIXe siècle à 1914, Paris, Société d'édition d'enseignement supérieur, 1982, p. 108. Ibidem, p. 390:391. N. Clipa, Gh. Iacob, Idei i fapte din istoria economică a României, Bacău, Editura Plumb, 1994, p. 68. Ibidem, p. 95. Radu Vasile, Drumuri i etape ale modernizării, Bucure ti, Editura Albatros, 1987, p. 215. 349 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Din statisticile oficiale, date succinte ale comerŃului exterior românesc cu FranŃa pe anul 1874 au fost consemnate în conformitate cu aspectele ce urmează a fi prezentate: principalele articole exportate în FranŃa – cereale (8 592 524 fr); seminŃe de diverse sortimente i dimensiuni (987 593 fr); produse animale (353 507 fr) :, în timp ce mărfurile predilect importate din FranŃa constau din – fructe (752 566 fr); băuturi (715 179 fr); articole de consum diverse (3 501 000); zahăr; Ńesături i stofe de bumbac (1 856 659 fr); de lână (1 495 240 fr); de mătase (1 028 419 fr). Fructele exotice i zahărul deŃineau o valoare medie anuală de 4,9 milioane fr în intervalul 1871–1875, în timp ce în perioada 1876–1880 s:a diminuat până la 800 000 fr. În acelea i limite temporale, cerealele importate de FranŃa au înregistrat o progresie semnificativă, de la 15 400 000 fr la 19 400 000 fr12. Ministerul Afacerilor Externe de la Bucure ti i:a manifestat intenŃia de a supune Parlamentului o lege care dispunea acordarea provizorie, pe o perioadă de 9 luni, a tratamentului naŃiunii celei mai favorizate : adică tratamentul atribuit Austro:Ungariei :, pentru Ńările care s:au declarat în favoarea negocierii unor tratate comerciale similare13. Astfel, toate Ńările care s:au pronunŃat în prealabil în favoarea încheierii de convenŃii comerciale cu România, aveau posibilitatea de a reclama aplicarea i în cazul lor a tarifelor anexate tratatului cu Austro:Ungaria, iar aceste puteri erau FranŃa, Germania, Anglia, Italia, Grecia, Belgia. Negocieri cu FranŃa au fost antamate încă de la începutul verii anului 1876, iar guvernul a aprobat ca pentru o perioadă de 9 luni produsele franceze să beneficieze în România de principiul naŃiunii celei mai favorizate14. Principiile convenŃiei comerciale româno:austro:ungare, semnate la Viena pe 10/22 iunie 187515 au fost acceptate de către FranŃa ca bază de negociere pentru statuarea relaŃiilor comerciale româno:franceze. Lui Nicolae Ionescu, critic fervent al convenŃiei cu Austro:Ungaria, Kogălniceanu i:a răspuns că aceasta reprezenta modelul tratatelor de comerŃ ulterioare, iar avantajele obŃinute de la monarhia dualistă vor fi valabile i aplicate i de către celelalte puteri. Revendicarea reciprocităŃii ca o condiŃie sine qua non, apărea ca legitimă i justă lui Ionescu, astfel încât produsele române ti urmau a se bucura i ele de tratamentul naŃiunii celei mai favorizate în Ńările cu care România încheia convenŃii comerciale, inclusiv FranŃa16. ConvenŃia – semnată de Andrassy i G. Costaforu –, urma a fi aplicabilă pe un termen de 10 ani cu începere din 2 octombrie 1876, iar argumentele fundamentale în favoarea acesteia au fost reciprocitatea i treapta avansată de România în direcŃia independenŃei economice17. 12 13 14 15 16 17 DirecŃia JudeŃeană Cluj a Arhivelor NaŃionale (în continuare DJCJAN), ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 27, CorespondenŃă comercială (1876:august 1877), Bucure ti 15 septembrie 1877, cadrul 241; Georges Cioriceanu, La Roumanie économiques et ses rapports avec l’étranger de 1860 à 1915, Paris, M. Giard, 1928, p. 166:167. DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 19, vol.40, Bucure ti 9 iulie 1876, Raindre (locŃiitor al lui Des Michels), către ministrul afacerilor externe francez, cadrul 21. Ibidem, Anexă la depe a din 28 iulie 1876 – Bucure ti, cadrul 98. Nicolae Corivan, RelaŃiile diplomatice ale Românie de la 1859 la 1877, Bucure ti, Editura tiinŃifică i Enciclopedică, 1984, p. 281; Premise ale formării pieŃei economice unitare române ti (Documente 1862 1914), Bucure ti, 1983, p. 133. Arhivele Ministerului Afacerilor Externe Bucure ti (în continuare A.M.A.E. Bucure ti), Fond Paris, Dosar 6, CorespondenŃă i rapoarte (1875:1876), Bucure ti 3/15 august 1876, N. Ionescu către agentul român de la Paris, nenumerotat. C. Botez, I. Saizu, AcŃiuni ale României după războiul de independenŃă („De la Plevna politică la Plevna economică”), Ia i, Editura Junimea, 1988, p. 33; RelaŃiile internaŃionale ale României în documente (1368 1900), Bucure ti, Editura Politică, 1971, coordonatori Ion Iona cu, Petre Bărbulescu, Gh. Gheorghe – textul ConvenŃiei încheiate cu Austro:Ungaria i cu Rusia, p. 377:399. 350 ANA-MARIA VELE, CONVENȚIA COMERCIALĂ FRANCO-ROMÂNĂ (1893) În aceste circumstanŃe favorabile, atât Carol cât i Ionescu au impus anumite pretenŃii referitoare la locaŃia purtării negocierilor comerciale, dar i la statutul agentului român. Astfel, Callimahi:Catargi a fost substituit la Paris de către tefan endrea, profesor la Universitatea din Ia i, tocmai cu misiunea de a negocia. Carol i:a manifestat doleanŃa ca Parisul să constituie sediul negocierilor comerciale, iar nominalizarea unui nou agent investit cu puteri extinse era necesară conform opiniei lui Ionescu, întrucât agentului român la Paris nu:i puteau fi atribuite plenipotenŃe într:o zi, iar în următoarea să nu:i mai fie recunoscut caracterul oficial. Agentul francez Debains a concordat – în urma instrucŃiunilor primite –, cu solicitările guvernului român, în privinŃa atribuirii de puteri extinse agentului român implicat în negocieri i a confirmat neabaterea de la stipulaŃiile Tratatului de la Paris în chestiunea etichetei, întrucât acest agent era investit cu plenipotenŃe doar temporar pentru îndeplinirea unei misiuni prescrise. Ministrul de externe – Décazes – nu intenŃiona statornicirea caracterului definitiv al agenŃilor de la Paris18. Callimahi:Catargi nu se afla oricum în graŃiile lui Ionescu, care, prin intermediul jurnalistului francez întreŃinut de subsidiile sale, Frédéric Damé, î i exprima sentimentele sale de aversiune personală împotriva agentului român19. Nici Catargi nu făcea dovadă de sentimente mai bune criticând misiunile „aussi nombreuses qu’extraordinaires” pe care guvernul român le trimitea în strainătate subminând autoritatea agenŃilor români20. Prin această aluzie, făcea referire cu predilecŃie la misiunea lui Rosetti la Paris. Sarcina atribuită lui Rosetti era din cele mai complicate, existând câteva chestiuni stringente pe ordinea de zi, dar i de o importanŃă simptomatică. Acesta era investit cu plenipotenŃe în privinŃa tratării unei eventuale convenŃii comerciale cu FranŃa, a contractării unui împrumut imperios necesar, dată fiind penuria ce stăpânea trezoreria română, în contextul pregătirilor ce se impuneau datorită agravării chestiunii orientale. Totodată, trebuia să acŃioneze în vederea obŃinerii sprijinului cabinetului francez la Constantinopol în problematica generată de nerespectarea neutralităŃii Dunării i î i propunea să dobândească garanŃii în acest sens. Complexitatea misiunii lui Rosetti stârnea invidia lui Catargi al cărui deziderat ardent era de a dispune el însu i de plenipotenŃe, deoarece agentul României la Paris nu era recunoscut de manieră oficială. Catargi nu a tiut să profite de prezenŃa lui Rosetti la Paris i să:l secondeze în eforturile sale pentru a:i facilita realizarea obiectivelor, ci s:a rezumat la înaintarea demisiei în pofida insistenŃelor ministrului român de externe de a nu: i părăsi postul asigurându:l de încrederea sa. „Il quitte l’agence sans attendre même son successeur”21. Ca urmare a negocierilor s:a ajuns la acceptarea de către partea românească ca pe o perioadă de 9 luni, produsele franceze importate în România (cu predilecŃie vinurile franceze, produsele alimentare i cărbunele) să fie tratate în mod identic cu produsele similare de provenienŃă austro:ungară. De i s:a aprobat aranjamentul, Brătianu, ministru de finanŃe, a încercat să se sustragă concesiilor i a întârziat informarea vămilor asupra dispoziŃiilor negociate în privinŃa vinurilor franceze. Debains opina că 18 19 20 21 M. A. E. F., C. A. D. Nantes, Fond Ambasadă Viena, Carton 393, Analizele nr. 71 i 75 din 19 i 23 octombrie 1876 – Bucure ti, nenumerotat. DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 27, CorespondenŃă comercială (1876:august 1877), Bucure ti 5 martie 1877, Debains către Decazés, cadrul 141. Ibidem, Anexă la depe a nr. 7 din 5 martie 1877, cadrul 145. Ibidem, cadrul 147. 351 IDENTITATE I ALTERITATE 5 momentul părea oportun pentru ca FranŃa să încheie o convenŃie comercială cu România pentru un număr redus de articole, preluând modelul celei încheiate de aceasta cu Rusia (15/27 martie 1876). Modelul rus era superior din perspectivă franceză dat fiind faptul că nu avea anexat nici un tarif special, iar în privinŃa chestiunii evreie ti – con tient că românii nu vor face compromisuri :, recomanda o redactare abilă a textului pentru că „jamais un juif français ne sera poursuivi ici à cause de sa réligion”22. Proiectul de convenŃie elaborat de agentul francez – în care a depus eforturi susŃinute pe lângă mini trii de externe (Ionescu) i de finanŃe (Brătianu) pentru ca produselor franceze să le fie garantat acela i tratament cu al celor provenite din Austro:Ungaria –, a fost urmat de un contraproiect român. Cu toate acestea, FranŃa nu considera că era oportun a încheia acum un tratat de comerŃ, ci se mulŃumea cu un aranjament provizoriu consfinŃit printr:un schimb oficial de scrisori în care era inserată stipulaŃia acordării mutuale al tratamentului naŃiunii celei mai favorizate23. Dacă nu era reînnoit, aranjamentul provizoriu urma a expira pe 30 aprilie/12 mai 1877. Dezbateri intense s:au purtat în jurul subiecŃilor francezi de origine evreiască, referitoare la restricŃiile sejurului i stabilirii evreilor străini în România. Debains a obŃinut eliminarea acestui punct sensibil din proiectul românesc, iar pentru textul viitoarei convenŃii comerciale româno:franceze, Ionescu a acceptat formula „en tout se qui concerne la résidence et l’établissement en Roumanie des sujets français (…), de même que pour la résidence ou l’établissement des sujets roumains en France, le gouvernement de la République Française et du prince Charles se reconnaissent réciproquement le traitement de la nation la plus favorisé”24, ceea ce echivala cu compromisul maximal pe care FranŃa îl putea obŃine de la guvernul român. Oricum Brătianu i Ionescu se arătau nelini tiŃi în privinŃa imposibilităŃii realizării unor distincŃii clare între grupurile diferite de cetăŃeni francezi, aluzie directă la evrei, mai ales în contextul în care chestiunea evreiască din România nu dobândise o soluŃie pertinentă. Ionescu a fost constrâns de către colegii săi să renunŃe la un pasaj din proiectul de declaraŃie, susceptibil a eluda aplicarea legilor române ti referitoare la prohibiŃia valabilă conform căreia, evreii nu aveau posibilitatea de a achiziŃiona imobile rurale sau să întreŃină comerŃul cu băuturi alcoolice. În caz contrar, în virtutea tratatului încheiat cu Austro:Ungaria, dispoziŃia ar implica i evrei aflaŃi sub protecŃia sa, fapt semnificativ din punct de vedere cantitativ. Fragmentul respectiv era elaborat astfel: „Les français établis ou résidant temporairement en Roumanie y jouiront de tous les droits et privilèges assurés aux roumains établis ou résidant temporairement en France”25. În contextul diferendului imposibil de aplanat survenit între Catargi i Rosetti, al cărei consecinŃă imediată a fost demisia agentului român de la Paris, Rosetti a preluat 22 23 24 25 Ibidem, Bucure ti 15 august 1876, Debains către Decazés, cadrele 35:37. Ibidem, Bucure ti, 27 august 1876, cadrele 54:55. Ibidem, Bucure ti 7 septembrie 1876, Debains către Decazés, cadrul 64 (În privinŃa rezidenŃei i a stabilirii în România a subiecŃilor francezi, dar i a rezidenŃei i a stabilirii în FranŃa a subiecŃilor români, guvernele Republicii Franceze i cel al prinŃului Carol î i acordă reciproc tratamentul naŃiunii celei mai favorizate). Ibidem, Bucure ti 13 septembrie 1876, Debains către Decazés, cadrele 73:74 (Francezii stabiliŃi sau rezidând temporar în România vor beneficia de toate drepturile i privilegiile asigurate românilor stabiliŃi sau rezidând temporar în FranŃa). 352 ANA-MARIA VELE, CONVENȚIA COMERCIALĂ FRANCO-ROMÂNĂ (1893) geranŃa instituŃiei i a continuat negocierile comerciale semnând la Paris : în calitate de reprezentant oficial al României alături de ministrul de externe francez :, declaraŃia regimului vamal provizoriu pe 6 noiembrie 187626. Prestigiul agenŃiei României de la Paris nu a fost tirbit în pofida argumentelor la care a recurs Catargi pentru a se disculpa în faŃa opiniei publice. O disensiune româno:franceză apare odată cu scrisoarea lui Ionescu de la începutul anului 1877, care solicita un certificat de provenienŃă pentru produsele franceze exportate din colonii (ex. cafea, orez, zahăr etc), în timp ce legislaŃia franceză abrogase o astfel de măsură, considerând toate produsele exportate din porturile FranŃei, de provenienŃă franceză27. Pentru aceste produse coloniale se impunea plata unor taxe întrucât nu erau acceptate la vămile române ca produse de provenienŃă franceză. Cu toate acestea, regimul comercial provizoriu româno:francez urma a fi prelungit cu încă 9 luni după expirarea celui anterior la 1 mai 1877, demers realizat printr:un schimb oficial de declaraŃii inserate într:un protocol28. S:au primit asigurări că produsele coloniale franceze vor fi supuse aceluia i tratament care incumba produsele similare de provenienŃă austro:ungară. Debains constata în 1877 necesitatea imperativă de a relua negocierile în vederea încheierii unei convenŃii comerciale cu România, întrucât a identificat un fapt reprobabil ce prejudicia interesele franceze, respectiv produsele franceze erau contra: făcute într:un mod flagrant în întreaga Ńară. A evidenŃiat strategia lui Kogălniceanu în această privinŃă: „Il voudrait pouvoir rejétér sur nous la faute, s’il n’est pas donné suite à la négociation”29. Debains prefera reînnoirea i prelungirea regimului provizoriu stabilit anterior, întrucât ar fi servit ca bază favorabilă unei convenŃii comerciale în momentul în care aceasta va fi posibilă. El semnala necesitatea elaborării unei legi pentru protejarea mărcii i o considera inevitabilă. De asemenea, preciza că România nu ajunsese în stadiul normal pentru negocieri – aserŃiune respinsă de Kogălniceanu :, subliniind i durata acestora cu Berlinul (respectiv 2 ani) fără a ajunge la un acord concret30. Oricum refuzul FranŃei de a concorda la încheierea unui aranjament comercial semnat cu România nu era de imaginat pentru partea românească. Debains informa într:o notă încă din 16 noiembrie 1877 că s:a reu it finalizarea negocierilor cu Germania, rezultând o convenŃie comercială bilaterală. În aceste condiŃii i Ńinând cont de situaŃia internaŃională, reprezentantul diplomatic englez a primit instrucŃiuni speciale de la Londra că nu era momentul pentru a intra în negocieri cu România i l:a incitat i pe Debains să se ralieze la demersul său, încredinŃat fiind că guvernul român nu va subscrie la înnoirea angajamentului provizoriu. Consulul general francez însă nu concorda cu scenariul emis de omologul său englez i semnala un interes deosebit în nominalizarea unui comisar pentru a trata cu România, chiar dacă va utiliza o strategie de tergiversare a negocierilor până la calmarea conflictului din Balcani. „L’Angleterre est très mal vue ici: Notre commerce et nos très nombreux nationaux auront 26 27 28 29 30 Ibidem, Anexă la depe a nr. 7 din 5 martie 1877, cadrul 147. Ibidem, A 2:a anexă la depe a nr. 4 din 6 februarie 1877, cadrul 133. Ibidem, Bucure ti 27 aprilie 1877, cadrele 193:194. Ibidem, Bucure ti 29 august 1877, cadrul 232. Ibidem, Bucure ti 6 noiembrie 1877, Debains către Decazés, cadrele 264:265. 353 IDENTITATE I ALTERITATE 5 beaucoup à souffrir du parti qu’elle nous invite à prendre”31. Interesul comerŃului francez se dovedea cu atât mai semnificativ cu cât ru ii, aflaŃi în România i Bulgaria preferau consumul de vin franŃuzesc i astfel cererea era impresionantă. Calitatea produselor franceze le recomandau de la sine dată fiind notorietatea de care se bucurau. Sincopele pe care le releva Debains în desfă urarea schimburilor i evoluŃia comerŃului francez era hotărârea i iniŃiativa redusă. Acestea erau îngreunate de falsificările frecvente care se operau asupra vinurilor foarte apreciate de Champagne „la maison Gubler et Wartanowicz de Bucarest (…) le principal entrepositaire des vins de provenance austro:hongroise qui se vendent comme vins de Champagne”32. Un proiect de lege referitor la mărcile de fabrică a fost aprobat de Camera DeputaŃilor la propunerea Ministerului de FinanŃe în martie 1879, originat în numeroasele reclamaŃii ale puterilor cu care România întreŃinea relaŃii comerciale33. Capitala FranŃei era acceptată în principiu ca sediu al negocierilor româno: franceze, iar comisarul reclamat de Debains urma a fi desemnat când părŃile concordau asupra datei antamării acestora. Între timp FranŃa pretindea prorogarea aranjamentului provizoriu convenit în 6 noiembrie 1876 i apoi reînnoit pe 30 aprilie/12 mai 1877, propunere acceptată de România care a prelungit regimul vamal stabilit anterior cu încă 3 luni prin votul legii din februarie 187834. Cum premisele independenŃei române se arătau, guvernul nu se arăta dispus a prelungi aranjamentul temporar dincolo de 1/13 mai 1878, ceea ce a alarmat Anglia care a decis trimiterea unui înalt funcŃionar din Foreign Office însărcinat cu misiunea de a negocia. FranŃa : prin vocea lui Waddington –, nu se declara favorabilă unei convenŃii comerciale detaliate, însă seconda Anglia în doleanŃa de a iniŃia negocieri comerciale cu România înainte de finele anului 187835. Până în anul 1878 România încheiase convenŃii comerciale cu Austro:Ungaria, Rusia, Germania, chiar i cu Grecia (pe 6/18 aprilie 1878). Cu Italia i ElveŃia fuseseră semnate convenŃiile între plenipotenŃiarii nominalizaŃi de părŃi, dar a teptau votul favorabil al reprezentanŃei naŃionale. Nu existau însă tratate de comerŃ finalizate cu FranŃa, Belgia, Anglia, Olanda, Serbia36. ConvenŃia comercială cu Anglia se va încheia totu i pe 24 martie 188037. Au existat totu i surse care au dat asigurări asupra existenŃei unei convenŃii comerciale româno:franceze până în 187838, aserŃiune eronată, nefiind vorba decât de un aranjament comercial reînnoit la diverse intervale de timp. Această afirmaŃie a inexistenŃei la 1878 a unei convenŃii comerciale româno:franceză a fost 31 32 33 34 35 36 37 38 Ibidem, Bucure ti 13 decembrie 1877, cadrul 297 (Anglia este foarte rău văzută aici: ComerŃul nostru i conaŃionalii no tri numero i ar avea foarte mult de suferit dacă ne:am solidariza cu punctul său de vedere). Ibidem, Bucure ti 26 ianuarie 1878, cadrul 319 (Casa Gubler i Wartanowicz din Bucure ti era principalul antrepozit de vinuri de provenienŃă austro:ungară care se vând ca vinuri de Champagne). Ibidem, Bucure ti 20 martie 1878, Bacourt către Waddington, cadrul 525. Ibidem, Bucure ti 21 februarie 1878, cadrul 351. Ibidem, Paris 23 aprilie 1878, Waddington către ambasadorul FranŃei la Londra, cadrele 411:412. Ibidem, Anexă la depe a politică nr.2 din 25 mai 1878, cadrele 439:442. Georges Cioriceanu, op. cit., p. 266. Victor Axenciuc, Introducere în istoria economică a României, Bucure ti, Editura FundaŃiei „România de Mâine”, 1997, p. 137; Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor 4 regi (1866 1947), vol. I, Bucure ti, Editura Enciclopedică, 2004, p. 93. 354 ANA-MARIA VELE, CONVENȚIA COMERCIALĂ FRANCO-ROMÂNĂ (1893) confirmată de Georges Cioriceanu39, însă acesta a identificat semnarea unui asemenea document fundamentat pe clauza naŃiunii celei mai favorizate în anul 188640. i această teorie o infirmăm, deoarece din rapoartele diplomatice cercetate am concluzionat faptul că i pe 17/29 iunie 1886 a fost încheiat tot un aranjament comercial româno: francez, prelungit ulterior până în anul 1893. După recunoa terea concertată a independenŃei României de către Germania, Anglia i FranŃa, Mihail Kogălniceanu a fost desemnat în funcŃia de trimis extraordinar i ministru plenipotenŃiar la Paris, iar una dintre sarcinile misiunii sale incipiente era negocierea unui tratat de comerŃ cu FranŃa. Din totalul importurilor efectuate de România în 1879 (valoarea cărora se ridica la 254 482 628 fr), FranŃa ocupa locul al IV:lea (15 450 915 fr). Pe acela i loc se plasa i în privinŃa exporturilor României, care reprezentau o valoare de 238 650 000 fr (din care FranŃa – 17 775 037 fr)41. Anul următor a însemnat o îmbunătăŃire a valorii schimburilor între România i FranŃa, astfel importurile din FranŃa se ridicau la 18 378 951 fr, în timp ce exporturile României în FranŃa atingeau 27 758 906 fr. Printre articolele principale de import se numărau: oŃelul (FranŃa – 1 971 999 fr; Germania – 1 959 798 fr; Anglia – 5 464 196 fr; Austro:Ungaria – 8 531 446 fr); zahărul (FranŃa – 1 711 016 fr; Germania – 57 363 fr; Austro:Ungaria – 3 664 978 fr); Ńesături de lână (FranŃa – 1 209 171 fr; Germania – 4 090 412 fr; Anglia – 4 962 413 fr; Austro:Ungaria – 10 591 489 fr)42. Prelungirea aranjamentului provizoriu se efectua în mod succesiv, precizându:se că ulterior datei de 1 iulie 1888, acesta să fie prorogat la fiecare 6 luni până la obŃinerea unei convenŃii definitive. Acest document consfinŃit între FranŃa i România garanta taxele cele mai reduse înscrise în tarifele convenŃionale. Termenul valabil al declaraŃiei mutuale efectuate pe 17/29 iunie 1886 în chestiunea aranjamentului provizoriu franco:român urma a expira pe 28 iunie/10 iulie 1891, sub rezerva nedenunŃării anterioare43. Cauzele invocate de FranŃa pentru perpetuarea regimului provizoriu erau generate de dificultatea situaŃiei României, Ńară eminamente agricolă i cu o industrie incipientă, astfel încât exceptând cerealele, cornutele i uneori vinul, aceasta era tributară străinătăŃii. Nu prezenta divesitate în producŃie. De altfel, FranŃa considera inoportun a întocmi o convenŃie comercială cu România până la finalizarea conflictului vamal cu Austro:Ungaria (iniŃiat în 1886), mulŃumindu:se cu regimul provizoriu. Odată criza luând sfâr it, FranŃa vizualiza o schimbare de strategie pentru ca România să fie satisfăcută i interesele sale protejate. ConvenŃia ulterioară cu Austro:Ungaria, fundamentată pe baze diferite „par un traité stipulant des avantages réels pour l’importation des céréales et des bestiaux roumains”44. În decada 1887–1896 circa 50% din exporturile industriale franceze în 39 40 41 42 43 44 Georges Cioriceanu, op. cit., p. 266. Ibidem, p. 267. DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 27, CorespondenŃă comercială (1876:august 1877), Bucure ti 23 mai 1880, Ducros:Aubert (primul trimis extraordinar i ministru plenipotenŃiar al FranŃei în România) către ministrul de externe al FranŃei, cadrele 587:588. Ibidem, Bucure ti 27 octombrie 1881, Tablou general al comerŃului României pe anul 1880, cadrul 626. Ibidem, Rola 263, Prelungirea aranjamentului comercial franco:român semnat de Coutouly i Al. Lahovary pe 3 ianuarie 1890, cadrul 194. Ibidem, Rola 82, Bucure ti 24 februarie 1888, 626:629. 355 IDENTITATE I ALTERITATE 5 Ńările cu care aceasta întreŃinea relaŃii comerciale intense erau reprezentate de Ńesături de diverse tipuri i materiale i produse vestimentare45. Reglementarea unor condiŃii precise inserate într:un tratat de comerŃ româno: francez definitiv, era recomandată de evoluŃiile ascendente din cadrul schimburilor. Astfel, importurile franceze în România au sporit conform datelor înscrise în Monitorul Oficial. Dacă în intervalul cuprins între anii 1880–1884 acestea au fluctuat între 18 i 23 de milioane de franci (excepŃie a fost anul 1883 când valoarea înregistrată a atins 36 milioane), iar în 1885 au cunoscut o diminuare accentuată la doar 14 milioane, după semnarea aranjamentului comercial modificat, augmentarea a fost sesizată încă din anul următor încheierii acestuia. Valoarea importurilor pe anul 1887 a fost estimată la 25 017 317 fr, iar pe anul 1888 la 28 078 984 fr46. Articolele franceze care au fost favorizate cu predilecŃie de aranjamentul comercial din 1887 i care aproape că i:au dublat valoarea faŃă de anul 1885 au fost: zahărul, produsele i Ńesăturile din lână, mătăsurile, mărfurile de piele. Cât despre importurile României în FranŃa, după 1885 s:a identificat o modificare evidentă în privinŃa vinului românesc, care anterior nu cunoscuse un comerŃ revelator. Alte articole exportate de România în FranŃa au fost: grâul, secara, orzul, porumbul, legumele, produsele făinoase, lâna brută i anumite tipuri de lemn de construcŃie. Valoarea acestora s:a ridicat în anul 1888 la 18, 5 milioane franci47. Negocierile româno:franceze extinse de:a lungul a aproximativ 2 decenii s:au finalizat totu i cu încheierea unei convenŃii comerciale pe data de 16/28 februarie 189348 semnată la Paris (conŃinea 16 articole), pe principiul naŃiunii celei mai favori: zate. FranŃa asigura acest tratament naŃionalilor francezi în domenii extinse de activi: tate, de la comerŃ i industrie până la protecŃia proprietăŃii industriale i literare49. Tratamentul naŃiunii celei mai favorizate era aplicat în virtutea reciprocităŃii i în privinŃa subiecŃilor, a navelor sau vapoarelor, a operaŃiunilor comerciale de import, export i tranzit50. Această dispoziŃie era precizată clar încă de la articolul 1: „Il y aura pleine et entière liberté de commerce et de navigation entre les ressortissants des 2 pays”51. SemnificaŃia acestei prevederi în practică era asigurarea pentru articolele de provenienŃă franceză care urmau a intra în România de beneficiul taxelor celor mai reduse. FranŃa se bucura astfel i de concesiile deja efectuate de România unei terŃe puteri. În acela i an 1893 România a mai încheiat o serie de alte convenŃii comerciale cu mari puteri europene, respectiv ElveŃia (3 martie 1893), Anglia (16 august 1893), Germania (octombrie 1893), Austro:Ungaria (3 decembrie 1893) i Turcia (23 decembrie 1893)52. 45 46 47 48 49 50 51 52 Anthony Rowley, op. cit., p.381. DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 263, Bucure ti 25 aprilie 1890, Coutouly către Ribot, cadrul 197. Ibidem, cadrul 199. Georges Cioriceanu, op. cit., p. 270, cu menŃiunea că această sursă a consemnat încheierea convenŃiei pe 22 februarie 1893. DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 59, Paris 20 aprilie 1906, cadrul 84. Ibidem, Notă a lui Louis Renault în legătură cu recunoa terea societăŃilor franceze în România, cadrul 164/3. Ibidem, Anexă la procesul verbal al celei de:a 13:a edinŃe din 19 februarie 1907, cadrul 229 (Va fi asigurată libertatea absolută a comerŃului i navigaŃiei între subiecŃii ambelor Ńări). Georges Cioriceanu, op. cit., p. 269:270. 356 ANA-MARIA VELE, CONVENȚIA COMERCIALĂ FRANCO-ROMÂNĂ (1893) Cu toate că s:au reglementat raporturile comerciale dintre România i FranŃa, anul următor (1894) a înregistrat conform statisticilor franceze o diminuare a exporturilor de produse române ti spre FranŃa, trecând de la o valoare estimată în 1893 la 47 milioane franci la 35 milioane în 1894. Principalele articole de export erau reprezentate de cereale (în valoare de 27 de milioane franci din totalul de 35 milioane conform statisticilor franceze, însă 8 milioane din 10, conform statisticilor române ti) i produse oleaginoase (statistici franceze – 764 000 fr; statistici române – 51 000 fr). Alte produse exportate spre FranŃa ar fi următoarele: legume uscate, lemn, fructe, alte produse vegetale. DiferenŃa între statistici rezida din faptul că la ie irea din Ńară, erau înregistrate doar produsele cu destinaŃia declarată ca fiind FranŃa, de aceea cele române ti consemnau valori mult diminuate53. Pentru ca problematicile de ordin comercial dintre România i FranŃa să fie eludate, s:a dispus semnarea unei noi convenŃii comerciale, care s:o substituie pe cea încheiată la 16/28 februarie 1893. ConvenŃia de comerŃ i navigaŃie între cele două părŃi a fost încheiată tot la Paris pe 21 februarie/6 martie 1906, conŃinea tot 16 articole i fusese semnată de trimisul extraordinar i ministru plenipotenŃiar al României în FranŃa, Grigore Ghica, i Stéphen Pichon, ministrul afacerilor externe francez. StipulaŃiile sale erau structurate pe 5 părŃi similare altor convenŃii finalizate de România cu alte Ńări: : prevederi relative la stabilirea persoanelor într:un stat sau în celălalt, exercitarea comerŃului, industriei, drepturi i obligaŃii (art. 1–4) : prevederi cu incidenŃă asupra tratamentului aplicat mărfurilor: import, export, tranzit, taxe interioare (art. 5–8) : dispoziŃii referitoare la intrarea i ie irea navelor din porturi, manevrele i operaŃiunile efectuate, taxele portuare (art. 9–14 i declaraŃia anexă) : referiri la aplicarea convenŃiei în Algeria, coloniile i protectoratele franceze (art. 15), data punerii în aplicare, durata sa, ratificarea i denunŃarea (art. 16)54. Până la cumpăna dintre secole, exporturile României în FranŃa constau în speŃă din produse agricole, însă din 1903 un nou articol cunoa te o ascensiune fulminantă, respectiv petrolul. În privinŃa acestui produs, FranŃa a operat o concesie simptomatică României în sensul că produsele petroliere distilate române ti erau acceptate cu taxa aferentă petrolului brut, ceea ce a determinat o prezenŃă mai accentuată a petrolului i a derivatelor sale de provenienŃă românească pe pieŃele franceze55. Camera deputaŃilor a votat în unanimitate convenŃia cu FranŃa pe 22 martie 1907, cu o zi mai târziu aceasta fiind ratificată de Senat. Era încheiată „sine die”, intra în vigoare la 10 zile după schimbul de ratificări i „demeurera éxécutoire jusqu’à l’expiration d’une année à dater du jour où l’une des 2 parties cantractantes l’aura dénoncée”56. FranŃa mai beneficia de unele privilegii concedate de România altor puteri cu care aceasta a încheiat convenŃii comerciale în virtutea principiului naŃiunii celei mai favorizate, însă fiecare putere i:a negociat i a obŃinut reduceri la articolele care 53 54 55 56 DJCJAN, ColecŃia Microfilme FranŃa, Rola 263, Mi carea comercială în România (1894), cadrul 290. Ibidem, România, vol. 15, Afaceri comerciale, RelaŃiile României cu FranŃa (februarie 1907:1914), cadrele 16 i 40. Ibidem, cadrul 42. Ibidem, Anexă la procesul verbal din a 2:a edinŃă din 11 iunie 1907, cadrul 95 (Va rămâne executorie până la expirarea unui an din ziua în care una din cele 2 părŃi contractante l:ar denunŃa). 357 IDENTITATE I ALTERITATE 5 interesau propriul comerŃ de export în România. Astfel de convenŃii mai fuseseră încheiate în 5 iunie 1906 cu Belgia (ratificată la 12 ianuarie 1907), cu Germania, semnată pe 8 octombrie 1904 i considerată ca adiŃională la tratatul comercial anterior, cel din 189357, sau cu Bulgaria (semnată pe 20 noiembrie 1907 i intrată în vigoare începând cu 4/17 ianuarie 1908, Anglia (31 decembrie 1905), Austro:Ungaria (6 aprilie 1906)58. România încheiase i cu Italia un Tratat de comerŃ, vamă i navigaŃie, document semnat la Bucure ti pe 25 noiembrie/5 decembrie 1906, după ce în prealabil încheiase cu Italia ConvenŃia de comerŃ i navigaŃie semnată la Roma (23 martie 1878), urmată de cea de la Bucure ti din 23 decembrie 189259. Conform surselor statistice române, în decada 1901–1910 valoarea medie a importurilor franceze în România era de 19 900 000 fr, în timp ce exporturile române ti cuno teau o medie de 21 200 000 fr, iar în anii premergători primei conflagraŃii mondiale importurile franceze de produse române ti au înregistrat o cre tere considerabilă ajungând la o medie de 37 400 000 fr (1911–1914)60. Schimburile comerciale externe ale României au fost influenŃate de două regimuri distincte în intervalul de timp 1859–1916, unul caracterizat de principiul liberului schimb (1859–1886), iar celălalt mai restrictiv prin intervenŃia statului, respectiv protecŃionismul (1881–1916). Cu toate acestea atât exportul cât i importul au cunoscut o progresie simptomatică între 1860 i 1913. Exporturile au crescut valoric de la 116 milioane lei la 670 milioane, în timp ce importurile au înregistrat o mărire similară însă inferioară ca i cuantum, de la 63 de milioane la 590 de milioane lei61. 57 58 59 60 61 Ibidem, cadrul 90. Ibidem, România, vol. 15, Afaceri comerciale, cadrul 128; Georges Cioriceanu, op. cit., p. 390. Paula Cristina Gampe Crăciunescu, „Constantin Esarcu în misiune la Roma (1873:1876, 1879). Câteva date din corespondenŃa diplomatică”, în Analele UniversităŃii Bucure ti (VtiinŃe politice), IX, 2007, p. 16. Georges Cioriceanu, op.cit., p. 411:412. Victor Axenciuc, op. cit., p. 177:178. 358 LISTA AUTORILOR Carmen ALBERT, Universitatea „Eftimie Murgu” Re iŃa Mihaela BEDECEAN, Institutul de Istorie „George BariŃiu” Cluj Napoca Nicolae BOC%AN, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Lavinia BUDA, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Claudiu CĂLIN, Arhiva Episcopiei Romano Catolice Timi oara Ion CÂRJA, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Diana COVACI, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Emoke CSAPO, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Andreea DĂNCILĂ, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Angela DUMITRESCU, Universitatea de Vest Timi oara Ciprian GHI%A, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Maria GHITTA, Academia Română – Centrul de Studii Transilvane Cluj Napoca Ovidiu GHITTA, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Mihaela GRANCEA, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu Nicoleta HEGEDUS, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Rodica IANO% TOADERE, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Sanda LuminiŃa IGNAT COMAN, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Ovidiu Emil IUDEAN, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Loránd L. MÁDLY, Institutul de Istorie „George BariŃiu” Cluj Napoca Sorin MITU, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Ionela MOSCOVICI, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Camil PETRESCU, Universitatea de Vest Timi oara Andrei POGĂCIA%, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Iulia POP, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Valer RUS, Muzeul Memorial „Casa Mure enilor” Bra ov Ana Victoria SIMA, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Valeria SORO%TINEANU, Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu Nicolae TE%CULĂ, Muzeul de Istorie Sighi oara Ana Maria VELE, Universitatea „Babe Bolyai” Cluj Napoca Pavel VESA, Institutul de Istorie Ecleziastică din Cluj Napoca Camelia Elena VULEA,Grupul %colar Grigore Moisil Deva