,4 ,.., A-44_4.0A, P. P. PANAITESCU F. P. 4.....kii,..c... , OCTOIHUL Lill MACARIE (1510) SI ORIGINELE TIPOGRAFIEI IN TARA ROMÂNEASCA m BUCURESTI TIPOGRAFIA CARTILOR BISERICESTI 1939 www.digibuc.ro Extras din revista BISERICA ORTODOXA ROMANA, anul LVII [1939], nr. 9-10, Septemvrie-OctonTerrie 1939. www.digibuc.ro OCTOIHUL LUI MACARIE (1510) $1 ORIGINELE TIPOGRAFIEI IN TARA ROMANEASCA Starea actualá a problemei. Dintre cArtile bisericesti slavone tipärite din porunca Í cu cheltuiala evlavio01or domni ai Tara Românesti, cele mai vechi shut cele trei volume iesite de sub teascurile tipografiei ieromonahului Macarie, care-si incepu truda sub domnia lui Radu Vodd cel Mare. E vorba de Liturghierul inceput sub Radu cel Mare si terminat sub Mihnea cel Rau la 10 Noemvrie 1508 1, apoi Octoihul din vremea lui Vlad Voda zis Vladut, la 1510 si Tetravanghelul din 1512, tiparit in vremea inteleptului i evlaviosului Neagoe Basarab 2, dupg care inceteazá lucrärile acestei tipografii. Aceste trei cärti shut cea mai veche dovada a initiativei iubi- toare de culturd a domnilor Tärii Romane§ti, inteo vreme cand tipografia se descoperise in Apus abia de o jumätate de veac §i cand multe yari, de Oda' Rusia Moscovitä, nu o aveau incä. De aceia se cade sä cercetam de aproape originele acestei tipografii. Bibliografia romemeascei veciOte a lui I. Bianu 0 N. Hodos, care cuprinde cel mai complet repertoriu al cartilor tipärite in Principatele Române ph.nä la 1830, descrie pe larg cloud din aceste cärti, prima, Liturghierul 0 a treia Tetravanghelul, dupd exemplarele afraloare In biblioteca Academiei Române. Cât priveste Octoihul, a doua carte ca vechime din cele tipärite in Tara Româneascä, savantii bibliografi ai Academiei Române n'au cunoscut nici un exemplar 0 s'au multumit cu o scurtd mentiune, dupa bibliografia cartilor slave a lui Karataev 3 : Octoih tipärit din porunca lui Io Vlad Voevod i stdpânitor al intregei täri a Ungrovlahiei si a celor de laugh' Dunare, in anul 7018 (1510), ostenindu-se infra aceasta ieromonahul Macarie, in folio". Cel dintâi care semnalase existenta unui exemplar din aceastà carte la mânästirea Hilandari, la muntele Athos, a fost arhimandritul Leonid, care insä nu dä nici o descriere a acestui pretios volum 4. 1, Descrierea la Bianu i Hodo§, Bibliografia romeineascil veche, I, pp. 1-8. 2. Descriere, ibidem, I, pp. 9-21. 3. Karataev, Onncanie cnansHo-pyccxHrb Kliurb (Descrierea dirtilor slavorusesti), I, St. Petersburg 1883, p. 29. . 4. Arhimandrid Leonid, CnoneHo-cpncHa ICIMIDECHBLO. Ha CH. ropif ATOR- CgO y maHacrnpn XnnanaapH II CB. nanny (Biblioteca slavo-seirbei de la Sf. Munte Athos, la memeistirile Hilandari i Sf. Pavel), in ['naming cpncHor ygesor apyinTna, .XLIV, Belgrad 1877, p. 253. www.digibuc.ro P. P. Panaiteacu 4 Istoricul sârb Liubomir Stojanovici a publicat in 1924, dupà exemplanil de la Hilandari, epilogul Octoihului, in slavoneste 1. In afará de exemplarul de la Muntele Athos, mai era cunoscut un alt exemplar, pe care d. N. Iorga 1-a väzut in 1905 la o expozitie din Sibiu si din care inseamnä numai titlul de pe prima foaie (de fapt, a doua, caci prima lipseste) 2. Este poate tot exemplarul de la Blaj pe care-1 vom descrie mai jos. Necunoscându-se mai de aproape aceastä carte, s'au näscut unele confuzii asupra ei i pe de altá parte, tot din aceastä pricind, unele probleme foarte importante privitoare la introducerea tipografiei in Tara Româneascd au ramas deschise. Astfel Emile Picot in studiul intitulat Coup d'oeil sur l'histoire de la typographie dans les pays roumains au XVI-e siècle 3, credea cà Octoihul din 1510 cuprinde numai a doua parte, adica cele patru din urmá glasuri 4 i identificase chiar un exemplar la Academia Roman& care s'a dovedit insä a fi Octoihul din 1574 al lui Coressi 5. PArerea lui Picot, care este gresítá, cum vom vedea imediat, a trecut i la alti autori 6. Dar problema cea mai insemnatä pe care o ridicá Octoihul slay din 1510 este in legaturà cu originea tipografiei in Tara Româneased. Se stie cä in Muntenegrq, la Cetinje, a functionat o tipografie slavá intemeiatä de domnitorul Gheorghe Ternojevie condusä de mesterul tipograf Macarie. Prima carte iesitá din teascurile asezate in oräsehll din Muntele Negru a fost un Octoih slavon partea intal (primele patru glasuri), tipärit in anul 1494, urmat de o Psaltirie, in anul 1495, iar de curând s'au descoperit i fragmente din partea a doua a Octoihului si din Molitvelnic 7. Dupa ce, la 1497, Gheorghe Ternoevie e alungat din Ora i fuge peste mare la Venetia, tipografia slavä inceteaz6 lucrul la Cetinje, dar peste 12 ani, tot un Macarie ieromonah i tipograf incepe sä raspandeased lumina prin cärti slavonesti in Tara Româneascä. Apropierea era usor de facut : identitatea celor doi Macarie a facut-o intâi Alexandru Odobescu 8, si a fost admisä si de cercetätorii 1. L. StojanoviC, Craps cpcxs aansca II Barium% 1V, p. 39, in 35opamc aa acropajy, ieaux s KRIDgelia0CM tom, X, CarloyitZ 1910. 2. N. Iorga, Studii i Documente, XIII, pp. 5-6. 3. Paris 1895, Extrait du Centenaire de l'école des langues orientales vivantes. 4. Ibidem, p. 14. 5. Bianu i Hodo, op. cit., I, p. 9. 6. Al. Procopovici, Introducere la studiul literaturii vechi, Cernaufi 1922, p. 87. 7. Despre aceastä tipografie, vezi pe larg, mai jos. 8. Al. Odobescu, Despre unele manuscripte i ciirti tipärite aflate in meld& stirea Bistrita (Válcea), in Revista Romemii, L, 1861 (capitolul intitulat : Prima www.digibuc.ro Octoihul lui Macarie i originele tipografiei in Tara RonAneascit 5 streini, intai de 8afarik (care pástreaz4 o oarecare indoialà) 1, apoi de Ilarion Ruvaral, Emile Picot, Stoian Novacovie, iar la noi de dd. N. Iorga, Sextil Puscariu, Al. Procopovici i altii 2. Doi Macarie träincl in aceiasi epock amândoi ieromonahi amândoi mesteri tipografi de tipografie slavonä, ar fi fost o rarä coincide*. E mai usor sä admitem cä acelasi Macarie alungat din Muntenegru si-a gäsit adäpost la curtea lui Radu cel Mare, unde a continuat activitatea sa de tipograf. Impotriva acestei päreri s'a ridicat insä savantul filolog V. Jagie, care a observat cä taietura literelor si a frontispiciilor din tipografia dela Cetinje nu este aceiasi ca a celor din tipografia mun- teand, cu alte cuvinte nu este aceiasi tipografie, tipografia din Muntenegru n'a fost adusä in Tara Româneascä. Limba textelor nu este aceiasi, in tipografia din Cetinje este slava bisericeascä de redactie sârbk in cea munteanä redactia este medie-bulgark Mestesugul asezärii literelor si a rândurilor ar aräta pe alt mester. In sarsit, observä J agie, Macarie din Cetinje îi spune pe tipgriturile sale din Cerna Gora", cel din Muntenia nu-si adauga dupà nume aceastä indicatie a originii, Tocmai acolo unde un om, departe de patria sa, aducea din Apus la Räsärit, pentru a doua oark dovada stiintei sale, ar fi trebuit sä-si afle locul o indicatie à originii sale". Numele Macarie nu este o dovadk sau este prea putin, ca sä putem trage o concluzie, cäci e unul din cele mai raspandite intre calugdrii ortodocsi 3. Aceste concluzii au fost admise si de autorul acestor rânduri intr'o comunicare tinutà la congresul slavistilor la Praga 4. Problema este deosebit de interesantk Dacä Macarie tipograful este acelasi mester care a lucrat in Muntenegru, atunci drumul tipografie in Tara Romemeascei), pp. 809-827. Odobescu crede deasemenea cA Macarie tipograful este identic cu Macarie mitropolitul lui Neagoe Basarab, ba chiar cu ieromonahul Macarie de la Govora, care face o danie mAnAstirii de-acolo la 1495. La 1495 insA, Macarie tipograful era ilia la Cetinje, asa cA, mAcar acesta, este sigur alt Macarie. 1. P. I. Safarik, Geschichte des Serbischen Schriftums, Praga 1865, p. 123. 2. Ruvarat, O genial:A:mu urrahumpuiu npe qempu cromue roame (Tipografia dela Cetinje daub' 400 de ani), in F./lac cpncxa KIN Axagemia. XL, Belgrad 1893, pp. 25-37; Emile Picot, op. cit., p. 13; Stoian NovacoviC, Cpncx0 =amain' y Pymputia (Tipografii seirbi in Romemia), Belgrad 1898. extras din roulanmAge, )CVII, pp. 333-335; N. Iorga, Istoria bisericii romeme, I, ed. II, Bucuresti 1929, pp, 129-131 si acelasi, Istoria literaturii romemefti. I, ed. IL Bucuresti 1925, pp. 137-138; Sextil Puscariu, Istoria literaturii romeme, epoca veche, Sibiu 1930, pp. 50-52; Al. Procopovici, op. cit., pp. 85-86; Nerva Hodos, Inceputurile tipografiei in Tara Romtineascei, in Convorbiri literare, XXXVI (1902), pp. 1053-1055. 3. V. Jagié, Der erste Cetinjer Kirchendruck von Jahre 1494, in Denkschriften der k. Akademie in Wien, XLIII (1894), p. 6. 4. P. P. Panaitescu, La litterature slavo-roumaine et son importance pour l'histoire des littératures slaves (Extras din Sbornik praci I sjezdu slovanskych filologu Praze, II, Praga 1929, p. 10. www.digibuc.ro P. P. Panaitescu 6 pe care s'a introdus la noi aceastä inovatie a vremilor moderne este usor de urmArit : Venetia, Muntenegru si de acolo in Tara Româneascä prin vechile legAturi politice i culturale ce le aveau domnii români cu Slavii de Sud. DacA, dimpotrivä, avem a face cu o simplA identitate de nume, atunci originele tipografiei in tArile noastre rämän in intunerec i ne rämäne calea presupunerilor, färä temei solid de fapte. Se va recunoaste insä cA numai identitatea numelui maestrului tipograf nu este o dovadA absolut sigurä, mai ales dupä ce s'a observat cA materialul tipografic diferA. 0 dovadA s'ar putea trage din comparatia textelor tipärite in cele douä tipografii. Am spus cä tipografia de la Cetinje a tiparit un Octoih, o Psaltire i un Molitvelnic, lar tipografia din Tara RomâneascA a tipArit pAnA la 1512 un Liturghier, un Octoih i un Tetravanghel. Prin urmare, singura carte care apare in ambele tipografii este Octoihul slay, intre cele douA texte se poate face o comparatie ce ne-ar da concluzii mai solide asupra legAturilor dintre cele cloud tipografii. Emile Picot arätase aceastä dorintä Inca de acum 44 de ani 1, dar exemplarul Octoihului muntean aflätor la Muntele Athos era greu accesibil i n'a fost descris de nimeni, asa cA o comparatie nu s'a putut face. Norocul insA, care incurajeazA pe cercetätori, m'a ajutat sA aflu un exemplar al Octoihului lui Macarie din 1516 si am putut astfel face o comparatie cu cel muntenegrean i sA trag anume concluzii pentru originea i istoricul tipografiei in Tara Româneasc5, Exemplarul de la Blaj. In biblioteca Mitropoliei unite si a seminarului din Blaj, in care se pästreazA cartile bisericesti ale vechii Mitropolii românesti de la Alba-Iulia, precum i bibliotecile lui Timotei Cipariu si a lui Ion Micu-Moldovanu, se aflä multe manuscrise i cArti vechi de mare pret pentru istorici i filologi. Din nefericire, cercetärile sânt ingreunate din pricinä cA autoritätile noastre nu acordd nici o subventie acestei institutii, *a§a cA biblioteca nu are nici custozi, nici catalog complet, nici un local demn de tezaurele ce le confine. Cu prilejul unei vizite la Blaj, am gäsit din intAmplare acolo un exemplar aproape complet al Octoihului slay din 1510, care, dupg ate stiu, nu fusese mentionat niciodatä de nimeni. Dl. profesor Stefan Manciulea, care conduce biblioteca, mi- a ingkluit sä-1 cercetez in chip amgnuntit sä iau mai multe fotografii, ce insotesc acest articol. Fotografiile 1. Emile Picot, op. cit., p. 15. www.digibuc.ro Octoihul lui Macarie i originele tipografiel in Tara Ronifineascá, 7 au fost executate de d. Bar lea profesor de desemn la liceul de bdieti din Blaj. Arnândorura le aduc pe aceastà cale mulfumirile mele, Descrierea Octoihului slay al lui Macarie (1510). Un volum legat cu scoarte de lemn, in 4, 198 de file, impgrtite in 25 de caete fArá paginaturä, cu signatura cirilicg fl-KG (1-25), jos, pe prima i pe ultima paging a fiecgrui caet. Caetele sânt toate compuse din câte opt foi (quaterni). Din primul caet lipsesc primele doug foi (singura lips6 din volum), asa ea' au rOmas numai 6, deci volumul complet avea exact 200 de file. In exemplarul de la Blaj mai sânt legate la urma si 7 file manuscrise dintr'o Evanghelie slavoneascä. Cartea este tipAritä cu negru i cu rosu, cu câte 22 de rânduri pe pagina (este deci de format mai mare deal Liturghierul lui Radu cel Mare, care are numai 15 rânduri pe paging si decât Tetravanghelul lui Neagoe Basarab, cu 20 de rânduri pe pagina). Hârtia este groasã, cu diferite marci de fabrica. Titlurile vecerniilor sânt scrise cu litere mari rosii, ale utreniilor cu litere mici roii. Cartea cuprinde numai trei feluri de frontispicii cu ornamente impletite (fig. 1, 2 §i 3). Cel de la figura 1 se reggseste i in Liturghierul din 1508 1, cele de la figura 2 si 3, numai in Tetravanghelul din 1512 2. 0 singurg literg ornatg, un II, apare in tot volumul, o singurg datä. In general, ca ornamentatie Octoihul este mult mai särac decât Liturghierul i Tetravanghelul iesite din aceiasi tipografie, Ii lipsesc toate literele ornate, cari alcAtuesc podoaba acestor doug opere ale teascurilor muntene, precum mai multe din frumoasele frontispicii ornate 3. Limba este slava bisericeascg, redactie medio-bulgarg si nu sârbeascg (cu in loc d le, pOstrarea lui x i /it, k, precum si a , genetivul celor douá iusuri distincte, '6, It si a sunetelor qi, masculin in ro). Ortografia nu este consecventä (na Tphfitil 0 Hsi rrimoni, Ht IrTAIHH, 110HEA*AHHKIt. IlOWAEAHHK11). Cuvintele au indicate accentul tonic. In privinta cuprinsului, se stie ca un Octoih cuprinde cântärile utreniei i vecerniei pe fiecare zi ca introducere la Sfânta Liturghie (Sâmbgta doug vecernii, cea mare si cea mica), si anume pe opt glasuri, care se urmeazg in opt sgptämâni consecutive (de unde i numele cgrtii). Incepe cu glasul intâiu, cu vecernia mica de SâmbAtä, i se terming cu utrenia de Sâmbgtä, urmeazä apoi, in aceiasi ordine, glasul al doilea, pânà la al 1. Bianu §i Hodo§, Bibliografia româneascei veche, I, p. 3, figura 1. 2. 1M:fern, I, p. 11, figura 24 3. Ibidem, I, pp. 3, 4 §i 8. i p. 15, figura 28. www.digibuc.ro P. P. Panaitescu 8 optulea. Un asemenea octoih complet se numeste Octoih Mare. Din cauza materiei bogate, un Octoih Mare poate fi impärtit in doua volume de câte patru glasuri, in acest caz partea a doua se numeste in slavoneste Octoih Petoglasnic, adicä de la glasul al cincilea. Asa este impärtit Octoihul slavonesc al lui Coressi din 1574-75 1. Cum insa in multe biserici nu se obisnueste o slujbä in fiece zi, ci numai Sâmbäta i Duminica, sânt i Octoihuri cari cuprind numai cântarile de utrenie i vecernie pe aceste douä zile, in opt glasuri, lásand la o parte celelalte cântari pentru cinci zile ale saptämânii. Un astfel de Octoih prescurtat se numeste Octoih Mic, de pildä Octoihul Mic slavon al lui Coressi din 1578. Octoihul lui Macarie din 1510 cuprinde ambele parti, adica toate cele opt glasuri intr'un singur volum, dar numai glasul intaiu este complet pentru toate zilele saptämânii, jar glasurile 2-8 shut de Octoih Mic, cuprind deci numai cântärile pe zilele de Sâmbätä Duminica, ceea ce constitue o forma mixtä, extrem de rara de neasteptatä a acestei carti liturgice. Probabil ca domnul ¡aril s'a &Ida sá simplifice lucrurile i cheltuiala, jar in caz când ar fi necesare i cântari in biserica si in celelalte zile, afara de Sambata i Duminica, sä se intrebuinteze pentru acestea numai can-Mr& de la glasul intâiu 3. Pe prima foaie care lipseste in exemplarul de la Blaj, era probabil titlul cártii 4, i vecernia mica de San:113'6th' a glasului întâiu, pe foaia a treia a caetului intâi avem frontispiciul cu stema làrii, inconjuratä cu vrejuri stilizate (fig, 1), apoi titlul vecerniei mari de Sâmbätä HA KE4111.1,*1-1 BEllEpHH 114 iH IrItS114X11 eThippii ghcIcpEcnkI. 44 npksH". Titlurile cântarilor urmeaza astfel (slujba de Duminica dimi- neata färä titlu special, de la f. 9-r, caet 2, foaia 3) : irk lit,e,EAt RELIEp11 Nit IN g'hagark (Duminica seara) f. 19-r (caet 3, f. 5). LIONEA*4111-11Ch 114 yTpang (Luni dimineata) f. 20-v (caet 3, f. 6). Ink IIONEAMHHKI1 stqFpk KK ETWpHHICit 114 VTpHI,14 11'1% ETWINIHKII KEL1011 (Luni seara) f. 28-v (caet 4, f. 6). (Marti dimineata) f. 30-r (caet 4, f. 8), seara) f. 39-r (caet 6, f. 1). /111 GptA8H4 IfTpHHH4 (Miercuri dimineata) f. 40-v (caet 6, f. 2). GAASH4 gEtiOk (Miercuri seara) f. 49-v (caet 7, f. 3), 1. Bianu i Hodo§, op. cit., I, PP. 56-68. 2. lbidem, I, p. 73. 3. Aceasta este parerea pe care mi-o comunica par. prof. Niculae M. Popescu. 4. Titlul Octoihului din Cetinje (1494), este : ll'imp CI& horom k GiennON IACHKIKOIr, TgOpInfE np.knomsHero W11,4 1-14111E1'0 1W 411114 AMACKINA. (Inceputul cu Dumnezeu a Osmoglasnicului, opera sfeintului peirintelui nostru Ion Damaschin), la Jagie, loc. cit. www.digibuc.ro Octoihul lui Macarie i originele tipografiei In Tara RonAneascit (Joi dimineata) f. 51-r (caet 7, f. (Joi seara) f. 59-r (caet 8, f. 5). Irk MOTHIITItKit 114 IfT(HIHH LIETHpTrIsICh REHEA 9 5). (Vineri dimineata) f. 61-r (caet 8, f. 7). gvk HATOKI& HA y-Tpliniii (Vineri seara) L 71-v (caet 10, f. 1). (Sâmbata dim.) f. 76-v (caet 10, f, 6). Glasul al doilea incepe cu un frontispiciu ornamentat (fig. 2): E% GAM'S HMI% HA M4LVkH gEtlEPHH, 114 PH Eltsrup CTIAKAPH KOCEHM rnac ii. (Sâmbgtd vecernia mica, f. 84-r (caet 11, f, 6). Irk IlATOlik KEtlEph. GXKOT2h. Urmeazg apoi vecernia mare, cu tin alt frontispiciu ornamentat (fig. 3) : Hd HEAHLI,-kH HEHOHH HA PH 111t3I4KK CTHXEpld HheliptCHW, L 85-v (caet 11, f. 7). Duminica farg titlu deosebit, cu canonul Sfintei Treimi, f. 87-r (caet 12, f. 1). Urmeazä celelalte glasuri, numai cu cele doug vecernii ale Sâmbetei, iar pentru Duminicg fgrg titlu deosebit, frontispiciile se repetä ca la glasurile 1 §i 2. Glasul al treilea incepe la f. 97-r (caet 13, f. 2). Glasul al patrulea incepe la f. 110-v (caet 14, f. 8). Glasul al cincilea incepe la f. 126-v (caet 16, f. 8). Glasul al §aselea incepe la f. 142-v (caet 18, f. 8). La inceputul vecerniei mari a Sâmbetei din glasul al §aselea, se aflg unica initialá ornamentata din volum (caet 19, f. 1) (fig. 4). Glasul al §aptelea incepe la f. 158-r (caet 20, f. 8). Glasul al optulea incepe la f. 163-r (caet 21, f. 5). Titlurile utreniilor i vecerniilor de Sâmbata i Duminica sunt rAAC Íí, la fel cu acelea de la glasul al doilea. Cu glasul al optulea se terming Octoihul propriu zis, dar volumul mai cuprinde un adaus cu 11 cântäri ale lui Leon Despotul cel Intelept : ,, KkTIHHM CIL CrrilACKAMH AI mcnoTt." (f. CAMOrAACHIJAAH, 188-r, caet 24, THOpElifE Krplt 1K f. 7), np-kmmAparo apoi alte cântari intitulate 193-r, caet 25, f. 3) §i GH*TAHHKI (f. 195-v, caet 25, f. 5). Textul se terming cu cuvintele : TpoHtmH WetHOrrIelCHHKil" (f. e istEAtIEKHki" gitcla glimotr H ntrksnaromoy Horoy, Ct4&H UAW& AAR,LHOAAS Clt H AIHHTH HitrkKO A*40 sitero, HHSE MUM% HALIHHAEMOIry TIVMS C44114 H Ap-hmatia rk stKkl EtKWM1%. MH H." (A tot väzgtorului i prea bu- nului Dumnezeu, slavg §i mgrire, celuia care ingaduie sa se sar§easca ofice lucru bun, ce este inceput cu Dânsul, cu slavg i stgpânire in vecii vecilor. Amin.) (f. 198-r, jos, caet 25, f. 8). Pe ultima paging (f. 198-v), este epilogul, in care se aratg de cine i când s'a tipgrit aceastä carte. Dam mai jos in intregime textul slay al acestui epilog §i traducerea româneascg : www.digibuc.ro P. P. Panaitescu 10 1143KOKIt Hit TOOHLI,H 110K41H*EAlfH BOP% RAAVOH3KOAH CAAKOCAOKii H CKOIA HCFMItHHTH p43AHtIFIHMH KHHFAMH g KOA3Mt npogirraimplim, cFro Pam H ASK, Rk Xplirra Burl% Knaro- IIGHEHGE HHCE frkplIIIH H BONVAA AVAHHAAHH H C4A10A011TK4KHH POCKOMpk, 1w NAM REARKH KOEKOAA H POCKOAHHIt Irian SEMAE OrrpOKA4VHCKOH H BOO- Ha Rbo, murk KEAHKAPO H npimsparo H mtinorriiKaro rocnomma, 1IV HAW 60EKOAH, KIISPEKHOKArt, KOCFAIVIEHÏEMk OK*TAPO Asp H 41060iiia OKI Kit SONSECTItKEHHAA CK*THM IMYKKHANilt H HAMICAKII Ci /A Male CKACEHMAt KHHVS Cx1CMOrAACHHKII, Kk HCKAMIEHii ClI4IOCAOKII0 pptiorktugHaro Kit EAHHItCTK'k 110KAAH*EMAr0 BOMECTKA. 1110ARt KliCK*KA/AIIIEH HAH ClarliSprICTHIE H cTaffie K HIHR.111E, AIOSOK-k XpliCTOrk PAAH, HC11pAHA'kTH, HACIOKE, oircpitoo I0111E H KOTiltIpAKWHK CE ria CIE AtAO, SAAPOCAOKHTH, AA OKOH CAABEIIIE CDTU,A, H3 HEPOKE KitC*, GkIHA, NAME Ina*, ASKA GH*Tar0, WHEMME Hitt*, SAE OVASU,HM ClIMHOEHIE H NIHAOCTIt, T4N10)KE CE CIATWM osaimm CE H KA4P0,A1TI10. flAAHH11. LIOREAHTEM6 POCEIOAApa kV RAW KEAHKAPO KOEKOAH, A3lt XpiicTS ¡lank, CK.kIllEHHOHHOKIs iltAKApiE TOSAHK CE W CEAllt H 11.1HOVAlt AHKTHWH CfE KHHI'll h A*TO ¡Sri, KOAWIt crmitu,S Hi, AS ì, MECt11,4 thrSCTA a Alt Kt." Vb- 3, HH- Pentruca Dumnezeu cel inteo Treime venerat a binevoit sa umple biserica sa cu deosebite cärti pentru glorificarea i folosul cititorilor, de aceea i eu, intru Hristos Dumnezeu binecredincios si de Dumnezeu pazit i domnitor autocrat, Io Vlad mare voevod domn a toata tam. Ungrovlahiei si a Podunaviei, fini marelui prea bunului i milostivului domn, Io Vlad voevod, am râvnit, cu indemnul Sfântului Duh i pentru dragostea cea cätre dumnezeestile, sfintele biserici si am scris aceasta carte mântuitoare de suflet, Osmoglasnic, pentru desavârsirea glorificärii Dumnezeirii cea de trei ori stralucitoare, intr'Una venerata. Rog pe eel tineri i pe cei maturi i pe cei bätrâni, cari citesc sau cântä sau scriu, pentru dragostea lui Hristos, sa indrepte, iar pe noi, cari ne-am trudit cu sârguintä la aceasta opera, sa ne binecuvinteze, ca impreuna sla- vind pe Tatäl, din care sunt toate, pe Fiul, prin care sunt toate, pe Sfântul Duh, intru care sunt toate, alci sa dobândim pace si miluire, acolo, [in cealalta lume], sä ne luminam i sa dobândim binefacere. Amin. Din porunca domnitorului, Io Vlad mare voevod, eu robul lui Dumnezeu, ieromonahul Macarie, m'am trudit pentru aceasta si am savârsit noi aceste carti in anul 7018 (1510), crugul soarelui 18, al lunii 7, indiction 12, luna August 26 zile". www.digibuc.ro Octoihul lui Macarie i originele tipografiei in Tara Ronattneasett 11 Compara fie cu Octoihul din Cetinje (1494). Octoihul din Cetinje (partea intgi) este cunoscut prin noug exemplare pgstrate la Belgrad (opt la Biblioteca Nationalg, unul la Biblioteca Academiei sârbe§ti), iar din partea a doua nu s'au pgstrat cleat §ase foi, descoperite mai târziu la Biblioteca Nationalg din Belgrad 1. Slavistul V. Jagie a publicat o descriere foarte amgnuntitg a primei pgrti a Octoihului din Cetinje, dând numeroase extrase §i facsimile, precum o comparatie verset cu verset, cu Octoihul grecesc i cu mai multe manuscrise ale Octoihului slay 2. Am intrebuintat deci descrierea lui Jagie pentru comparatia cu Octoihul nostru. De la inceput se confirmä observatia lui Jagie in privinta materialului tipografic, cà niciunul din frontispicille §i din literele ornate ale Octoihului de la Cetinje nu se reggsesc in cel din Tara Româneascä. Octoihul de la Cetinje are o stemg cu figuri umane (ingeri) 3, iar initialele ornate sunt in alb pe fond negru §i incadrate iirtr'un dreptunghiu 4. Litera tipografiei din Cetinje este mai fing §i mai mica, cea din Tara Româneascg mai mare $i mai groasg. Astfel inteun format aproape egal tipografia muntenegreang are 32 de rânduri pe paging, iar cea munteang numai 22. Este clar cg nu avem a face cu aceea§i tipografie, cg. dacg Macarie a venit din Muntenegru in Tara Româneascg, a venit cu mâna goalg, Mfg literele vechei sale tipografii i numai cu §-Uinta sa de me§ter. In privinta limbii, textul tipgrit la Cetinje este slava bisericeascg de redactie sarbg., pe când cel din Tara Româneasca este de redactie bulgarg. Iatg câteva dovezi extrase din pasaje ce se reggsesc in ambele texte Cetinje (apud Jagie, p. 46). Octoih 1510, f. 4-v ?i 9-v. H0141011-I CE HUI/1611H ClA lib Kb. Kl& 1. L. StoianoviC, lIpanows a 6s6neorpa4ia cTapsx cpricialx un'amnannx imam (Contributii la bibliografia vechilor cdrii tipärite in sâtrbefte), in fnac cpacme Kpaa. ARmemaje, LXVI, Belgrad 1903, pp. 9-12, made este descrierea pärtii a doua a Octoihului. 2. V. JagiC, op, cit. Pentru Octoihul slay cf. si K. Weber, Oktoechos Forschungen. Oktoechos Hs. Cod. slay 46 d. National Bibliothek in Wien,I., Leipzig 1937. 3. In partea a doua a Octoihului dela Cetinje se af1á gravuri, cei patru evanghelisti cu semnele kr, sfintii Iosif, loan Damaschin i Teofan i o bisericä purtand sterna farniliei Ternoevici, altä gravurä. reprezentänd Invierea lui Hristos (L. StojanoviC, op. cit., pp. 10 si 12). 4. Vezi facsimilele la sarsitul studiului citat al lui Jagie si la E. Picot, op. cit., p. 8 (fig. 1). www.digibuc.ro P. P. Panaiteseu 12 HPHHAWIHE laffiHAOIHA TIMUTAXOr TNIUTILIXAG OltAHWAMHU OirAHRAAHU 11111A1HE MAW lik+CKACEHiE als,CKfUCEHiE In genere, in textul din Cetinje avem un singur ius, eel moale k, pe cand in cel din Tara Romaneasca se face o distinctie clarä intre ele (k i Lipsa nazalelor mai ales in desinentele verbale, inlocuite cu ø sau E (pentru ia), este o caracteristicá a textului muntenegrean, in care adesea i k este inlocuit cu M sau E. 16 initial in textul din Cetinje corespunde intotdeauna cu un in textul nostru 1. Dar deosebirea esentiala sta In textul insusi. Am spus mai sus ca Octoihul din Tara Romaneascä este un Octoih Mare numai pentru glasul intâiu, pe and celelalte sapte glasuri sant de Octal E Mic, cuprind adica numai cantarile de Sambatä i Duminica. Octoihul dela Cetinje este impartit In douà volume de ate patru glasuri si are la toate glasurile cantdrile complete pentru utreniile vecerniile celor 7 zile ale saptalmanii, este deci un Octoih Mare complet. Avem a face, asa dar, cu altä carte. Nici textul rämas comparabil (de pilda la glasul intaiu) nu se potriveste. Astf el Jagie observa Ca' In Octoihul dela Cetinje ordinea canoanelor in fiecare slujba este diferitä de a tuturor Octoihurilor cunoscute, atat grecesti, cat i slavonesti 2. Astfel, la slujba de Duminica la miezul noptii in Octoihul dela Cetinje este canonul Sfintei Treimi cu cantarea : TpoiNE KheEA*TEAHAA) Dom Hnorii Hele..." 3, care lipseste In Octoihul nostru i e inlocuita cu cantarea Care Precista : HOMHASH HArk HMO K TEK* 50KX141HX, Hp+,111CTAil ark HOLI1H H 1111 AKHH" 4. Cele trei canoane ale slujbei de Duminica seara se potrivesc in ambele texte 5, dar asa numitul Theotokion din textul de la Cetinje, care incepe cu Pormor gkeEsiterorio", lipseste in Kos eTt textul nostru, precum i strofa ce incepe cu stihul npurrKomikk GE...". In schimb, avem in Octoihul din Tara Roma1. Cf. si St. Novakovie, Atcgenni Tprostruntora Ienanregba og 1512 rogune (Accentele evangheliei din Teirgovi$te din anul 1512), in rnacnaft cpncicor rienor gpyinTsa, XLVII, 1879, pp. 1-77, in care analizeaz1 atent limba Tetravanghelului lui Neagoe Basarab din 1512 si constatI. deosebiri fatà. de limba tipäriturilor särbelti. Ortografia i fonetica Tetravanghelului sunt tot de redactie bulgarä. 2. Jagie, op. cit., p. 12. 3. Ibidem, pp. 12-13. 4. Octoihul slay din 1510, f. 6-r. 5. Jagie, op. cit., pp. 13-14, si Octoihul din 1510, f. 10-r. www.digibuc.ro Octoihul lui Macarie Eg originele tipografiei In Tara Roraftneasat 13 neascA textul : E-Kca sanowkAH THOM Hp-kmEnnt, EltAith rlykrk OKAAHmini rk.AAKK l'H". care nu se aflä in editia din Cetinje. In genere, vecerniile din textul din Cetinje incep cu câte trei stihuri diferite pentru fiecare zi, care insa nu se regäsesc niciodatti in Octoihul nostru. Voiu da un singur exemplu pentru vecernia de Marti (glasul intâiu), Editia din Cetinje dä trei stihuri: a) Gkrp*IDEHEFI nortIHH010..., b)IIOTAIIIIMIANK ECKMk..., 0 OVIIIEMMat MKO KkINGAHTEAK I. Nici unul din aceste stihuri nu se aflä in textul din Tara Româneaseà si ele sunt inlocuite cu : a) IIonahicA-knAH Hp-kn-hipam cm, b) TWAitiAilk FCMb. 01M11-161, c) GDTRirilla cm...2. Aceiasi deosebire se vede la toate grupurile de câte trei stihuri, care se aflä la inceputul vecerniilor tuturor zilelor. Jagie observá ca in textul de la Cetinje aceste trei stihuri sunt asezate deosebit fata de Octoihul grecesc, de pildd cele de Marti sânt in Octoihul grecesc Luni, cele de Joi in Octoihul grecesc se gäsesc Marti 3. Textul nostru se potriveste mai mult cu Octoihul grecesc in privinta asezärii stihurilor, de si nu in totul. La sfärsitul glasului al patrulea din Octoihul de la Cetinje (deci la sfArsitul volumului), se aflä un adaus cu stihirile lui Leon Despotul : GThippki EvarrEncichi, THopnlie thou AECHOTa... in numar de 11, urmate de Gg-kwHI-11t1 SCEAHEBF11-1 (exapostilariile) si de imnurile Treimei (HULA TpoHtnia) 4. Acest adaus se aflä si in Octoihul nostru (de altfel ca si in Octoihul grecesc si in cel rusesc), dar dupä glasul al optulea si intealtä ordine, anume GH*TA1114%.1 sânt la urmá si imnurile imediat dupä stihirile lui Leon, dar cu titlul schimbat : TOOlit114H WCANOPA1CI1HK1 5. Aci textul este acelasi ca fond, insa nu avem a face cu aceeasi traducere din greceste. De exemplu : Tara Româneascä : Cetinje : FOXE C10111111.1E CAMCHAAKI WT Ar- HME Kit 1114WH1liK CA4KHM1t1 ROME- Mk... CT-10014'k WT ArrEAlt... CHOEr0 MINA IIHAtgIll ... CROEFO Mild 'NCO KHA-k... Cred c61 aceste dovezi, care s'ar putea inmulti foarte usor, sänt suficiente ca sä conchidem cä Octoihul de la Cetinje din 1494 n'a fost modelul Octoihului tipeirit in Tara Romeineascei la 1510. E vorba de cloud texte total diferite .Fi ca limbii .Fi ca cuprins. Avem a face cu intrebuinfarea pentru tipar a altor manuscrise, aveind 1. JagiC, op. cit., p. 16. 2. Octoihul din 1510, f. 30-v. 3. Jagie, op. cit., pp. 16-19. 4. Jagie, op. cit., pp. 34-35. 5. Octoihul din 1510, f. 193-r. www.digibuc.ro P. P. Panaitescu 14 la bazei traduced diferite, in slavoneste, ale Octoihului grecesc. Totu§i, spre surprinderea noastra, constaam ca exista un singur punct de legatura intre aceste doua carti i anume post-fata (in Octoihul de la Cetinje prefata) tipografului. Dam mai jos traducerea prefetei Octoihului marelui gospodar Gheorghe Ternoevici din Muntenegru, de la 1494. Textul slay i traducerea prefetei Octoihului nostru se gal publicat mai sus, iar acel al prefetei Octoihului din Cetinje este publicat de Jagie in facsimil (plan§a I). Pentruca Dumnezeu cel inteo Treime venerat a binevoit sa umple biserica sa cu diferite càri, veizeind eu cel intru Hristos Dumnezeu binecredincios §i de Dumnezeu pazit domnitor Gheorghe Ternoevici bisericile lipsite de sfintele cärti, pentru peicatele noastre, prin preideiciunile i pustiirile fiilor lui Agar, am ravnit cu indemnul Santului Duh i pentru dragostea cea catre dumnezee0i1e biserici i am scris aceasta carte mantuitoare de suflet, Osmoglasnic, pentru desavar§irea glorificarii Dumnezeirii cea de trei ori stralucitoare, intr'Una Venerata. Rog pe cei tineri §i pe cei maturi i pe cei batrani, care citesc sau Cana' sau scriu, pentru dragostea lui Hristos, sa indrepte, iar pe noi, cari ne-am trudit cu sarguinta la aceasta opera, sa ne binecuvinteze, ca impreunà slavind pe Taal, din care sant toate, pe Fiul, prin care sant toate, pe Santul Duh, intru care sant toate, aid sa dobandim miluire, acolo, in cealala lume, sa ne luminäm. Amin. Din porunca domniei mele Gheorghe Ternoevici, eu, robul lui Hristos, ieromonahul Macarie, am muncit cu melinile, la aceasta, sub prea sfinfitul mitropolit al Zetei kir Vavilie, in anul 7001 (1493), crugul soarelui 1, al lunii 9". Precum se vede, afara de unele deosebiri, in special aluzia la pustiirile Turcilor in Muntenegru §i pomenirea mitropolitului, cele cloud texte coincid cuvant cu cuvant. Octoihul din Cetinje are in plus, afara de prefata de mai sus §i o post-fata, mult mai intinsa, pe trei pagini, cu citate din Santa Scriptura, desvoltand aceiai ideie a folosului räspandirii cartilor biserice§ti i adaugand data termindrii lucrarii, 4 Ianuarie 7002 (1494) 1. Macarie de la Cetinje in Tara Romemeascei. Care este concluzia pe care o putem trage din aceasta comparatie ? Mai intaiu, este sigur ca tipografia de la Cetinje n'a fost adusa. in Tara Romaneasca. In al doilea rand, nici textul Octoihului dela Cetinje n'a fost folosit pentru tiparirea Octoihului lui Vodä Vadut, care 1. Jagie, op. cit., pp. 76.-78. www.digibuc.ro Octoihul lui Macarie i originele tipografiei n Tara Roinâneaseft 15 reprezinta editarea unui manuscris slay gasit probabil Inteo nianastire din Tara Româneasca. In privinta persoanei lui Macaríe iero- monahul típograf, cred cà identitatea prefetei de la Cetinje cu post-fata Octoihului din Tara Romaneasca este totu0 o dovada de ídentitate a persoaneí me0eruluí. Aceasta parte este opera originala a tipografului, nu este copiatä dupa. un manuscrís. N'ar avea nici un rost ca un alt Macarie sa copíeze prefata uneí carti de care nu s'a folosit §i de care n'ar fi fost legat prin nimíc. Daca mush' Macaríe din Tara Romaneasca este tot me§terul din Muntenegru, atuncí aceasta reproducere se explica. Octoihul de la Cetinje nu a fost socotit bun de domnul Tarii Romane0i, fiind prea voluminos, in doua volume, cu cantarí folosite rar. Se cerea probabil ceva mai ieftin §i de aceia s'a tiparit un manuscris aflätor in Tara Romaneasca. Me0erul tipograf pastrat insä, ca sa zicem a§a, firma, prefata justificatíva, partea luí originalä, inlocuínd numai numele vechiului patron Gheorghe Ternoevici, cu cel nou, Voda Vladuf. Acest text stereotíp, cu indi- carea cruguluí soarelui 0 a lunei, apare deasemenea cu mid deosebíri (fuind vorba de o alta carte a biserícii) i 'in Tetravanghelul slavonesc tiparit din porunca lui Neagoe Basarab la 1512, de acela0 Macarie Ca 0 in cartile din Muntenegru (Psaltirea tipärita la 22 Septenwrie 7003, jar de la Hristos 1495) 2, tipografia din Tara Romaneasca indica inceputul anuluí la 1 Ianuarie í nu la 1 Septemvrie, cum se obi§nuia oficial la noi pe atunci (Líturghierul poarta data de 10 Noemvrie 7016, care corespunde cu anul 1508 0 nu cu 1507, cand domnea Inca R,adu cel Mare, jar nu Mihnea, pomenit in post-fa-VA) 3. Este deci probabil ca. Macaríe dín Muntenegru ca me0er tipograf a venít in Tara Romaneasca, unde a lucrat insa la alta 1. Textul slay i traducerea la Bianu i Hodos, op. cit., I, pp. 17-19. Unele mici deosebiri de forma din traducerea publicatá de Bianu i Hodos datorith lui I. Bogdan, fatä de traducerea noastrai se explica numai prin deosebirea de interpretare a aceluiasi text de care I. Bogdan si de autorul prezentului studiu. Traducerea lui I. Bogdan e reprodusä si de A. Sacerdoteanu, Predosloviile cdrtilor romdnesti, Bucuresti 1938, pp. 26-27. Textul slay al post-fetei Tetravanghelului lui Neagoe Basarab a fost publicat si de V. Toney, Onac.E. FM caaBsinciurrh phuconacu II craponegaraa IHuru frb r1.7101MHSCIMTa B116111101rega (Descrierea manuscriselor si a tipdriturilor vechi din Biblioteca din Filipopol), Sofia 1920, pp. 247-248, (Nr. 143), dupà un exemplar fost la mänästirea Sf. Parascbiva in Moldova, apoi la Calofer in Bulgaria. 2. L. StojanoviC, Crape cpnue =wimple, in Cpnam iMbInKeBF114 MCC, VII (1902), p. 192. 3. Bianu i Hodos, op. cit., I, p. 1. Observatia a fost fäcutà de N. Iorga, Istoria literaturii romdne, ed. II, I, pp. 138-139. www.digibuc.ro P. P. Panaitescu 16 tipografie cumpärata de domnul tärii si pe temeiul manuscriselor aflätoare in aceastä targ. Asa stând lucrurile, meritele initiativei domnilor Tärii Românesti sânt si mai mari ; ei n'au aflat arta tipograficä de-a gata de la mesterul venit din tári streine, ci au trebuit sä gäseascä, de sigur cu multá trudä i cheltuialä, o tipografie i sä adune din mânästiri textele bisericesti ce urmau sä vada lumina tiparului. Dacsä admitem, asa dar, cà mesterul Macarie este totusi acelasi ca cel care a lucrat la Cetinje, ne rämâne sä vedem pe ce cale si de ce a venit in Tara Româneascä din pärtile depärtate de lânga Marea AdriaticA. Tipografia de la Cetinje. Se stie ea' prima carte tipäritä in slavoneste cu litere cirilice a fost un Octoih tipärit la Cracovia in 1491 de germanul Schweinpoldt Fiol din Frankfurt a. Mein, ajutat de Rudolf Borsdorf. In acelasi an, apar tot acolo o Psaltire si un Triod, se pare cä in total au fost cinci cárti, dar in curând tipografia e inchisä din porunca autoritätilor catolice din capitala Poloniei 1. Peste doi ani, la 1493 (Martie 13), apare la Venetia un Ceaslov slay, din care nu s'a pästrat insä nici un exemplar, tiparit de Andrea Torezani de Azzula. Se stie cá acest tipograf cumpdrase o tipografie mai veche a francezului Nicolas Janson din Tours, fost mester monetar al regelui Carol al VIII-lea 2 Aceastä tipografie slavä de la Venetia este apoi cumpAratä de Gheorghe Ternoevici gospodarul Zetei sau al Muntenegrului. Familia Ternoevici stäpânea in aceste regiuni, aproape de Marea Adriaticä, dupä stingerea familiei Balizilor, catre anul 1420 3. Ivan Ternoevici tafäl lui Gheorghe, avusese legäturi strânse cu Venetia, fusese oaspetele republicii timp de mai multi ani i era nobil venetian. La 1474, atunci când oastea turceascä a lui Soliman beglerbegul, (cel care urma sä fie invins de Stefan cel Mare la Vaslui) ataca cetatea Scutari in Albania, stapanitä pe atunci de Venetieni, Ivan Ternoevici primeste bani de la republicä, inarmeazä o oaste, coboarä din munti i mântueste orasul 4. Alungat din tara lui de Care Turci, Ivan se adäposteste iar la Venetia si avem un hrisov 1. Ivan Ogienko, IcTopag 3ozpafacKoro gpyicapcma, (Istoria tipografiei ucrainiene), I, Lwew 1925, pp. 7-11, unde se cla i toata bibliografia. 2. L Tomie, LIpnojesivin a Upsa ropa (Ternoevicii i Muntenegrul), in raac cpnoze wpm. Axagemuje, LVIII (1900), p. 82 si L. Stojanovie, Orape cpncrce urramnapilje ( Vechile tipografii stirbesh) in Cpnciat KtIbknKeBH14 VII (1902), pp. 189-190. 3. P. Coquelle, Histoire du Montenegro et de la Bosnie depuis les origines, Paris 1895, pp. 36-43. 4. I. Tomie, op. cit., pp. 148-158. www.digibuc.ro bctoihul lui Macarie 0 originele tipogratiei in Tara liomaneasca. I? shrbesc al lui, dat din Ancona vestitei mânästiri Loretto, dar dupä moartea sultanului Mahomet II (1481), 10 recapätä domnia. Atunci is0 stabile0e pentru prima oarà scaunul domnesc la Cetinje, intemeind 0 o mAnástire in acest loc. Pe fiul 0 urmawl sAu, Gheorghe, 11 cAsätore0e cu o nobila venetiana, Elisabeta fiica lui Antonio Erizzo I. Acestor legAturi politice 0 de familie cu Venetia li se datore0e aducerea tiparului, care inflorea atunci in cetatea dogilor, tocmai in muntii Muntenegrului. Gheorghe Ternoevici urcat in scaun la moartea tatAlui sAu, in 1492 2, cumpärä tipografia lui Torezani 0 o a§eaza la Cetinje, unde pune pe ieromonahul Macarie sä scoatA cärti slavone0i. CArtile tipärite la Cetinje au aceia0 literä ca cea latinA din tipografia Janson-Torezani. Literele initiale slave E, P, X, 0, sânt de fapt literele latine introduse in tipografia slavA cu valoarea lor din alfabetul cirilic 3. Lucrul tipografiei incepe in anul 1493, iar in Ianuarie 1494 me§terul Macarie isprAve0e prima parte a Octoihului (patru glasuri), fArA a indica locul aparitiei 4, La 1495 apare o Psaltire slavonA. Afarä de aceste cloud cArti pAstrate in numeroase exemplare, s'au mai descoperit mai tärziu 0 alte douä cärti din tipografia de la Cetinje, Molitvelnicul (3 foi la Biblioteca Nationard din Belgrad 0 câteva la Biblioteca Pub licä din St. Petersburg) 0 partea a doua a Octoihului (glasurile 5-8, 8 foi la Biblioteca NationalA din Belgrad) 5. Din cercetarea atentä a acestor cArti rezultà cA Macarie §tia sä tale ornamente 0 litere pentru tipar, cki, pe când sterna domneascá §i cele mai multe litere obi§nuite sânt fäcute cu tipare de plumb, initialele ornate sänt täiate din lemn 6. Dar Gheorghe Ternoevici este alungat din scaun la 1496, cad fäcuse gre§eala sA-0 pue nädejdea in cruciata proectatA impotriva Turcilor de regele Frantei, Carol al VIII-lea 0 sA se scoale impo- triva pägAnilor. Neputându-se impotrivi o0irilor trimise de sultan, 1. Ibidem, pp. 160-197. 2. La 19 Iulie 1490, dupa Tomie, op. cit., p. 199, la 1492 dupa Stoja- novie, op. cit., p. 6. 3, L. Stojanovie, op. cit., in Cpnciru KM,initeBRII r1laCHillt, VII (1902), p. 192. 4. De aceia L. Stojanovie crede ca aceasta carte a fost tiparita la Venetia (ibidem p. 194), dar cum Psaltirea e datata din Cetinje, se admite in general CA si Octoihul a fost tiparit tot acolo. 5. L. Stojanovie, op. cit., p. 196 si idem, IIpwroarr, in rnac cpncre xpan. Axaxtersurje, LXVI, pp, 9-12. $i partea a doua a Octoihului are stems lui Gheorghe Ternoevici. Vigneta din ambele parti ale acestei carti se regaseste in cartile tiparite de Janson si Torezani. 6. L. Stojanovie, npsnonn, in Drac cpncKe xpan. Axmeroje, LXVI, p. 4. www.digibuc.ro Iv P P. Panaitesett 18 el fuge la Venetia cu fratele sau Stefan i cu fili sgi Solomon, Constantin si Joan i sotia Elisabeta, ngscuta Erizzo 1. Fostul principe al Muntenegrului duce de acum o viata de exilat, dar care sfarsitul vietii virtutea cresting 11 paräsise si se duce in slujba Turcului. ti reggsim in Anatolia pana la 1503, data dupa care i se pierde urma, pe semne ca" va fi murit. Un alt frate al sau, Stanisa, care se turcise, e numit de Turd sangiac al Muntenegrului la 1514 0 domneste acolo, ca musulman, pana la 1528 2. Interesanta lui corespondentg in limba slavg cu dogele Venetiei a fost publicata de Miklosié 3. Odata cu fuga lui Gheorghe Ternoevici din patria sa, la 1496, inceteazg lucrgrile tipografiei lui Macarie, care-1 va fi urmat poate in pribegie. Peste 12 ani insg, regasim pe acest mester tipograf in Tara Romaneascg, unde publicg prima carte, Litur7 ghierul slavonesc. Se pune acum intrebarea, care erau legaturile directe sau indirecte ale Tgrii Romanesti cu Muntenegrul i cu stgpânitorii lui din acea vreme, ce au inggduit trecerea mesterului tipograf alci. Nu pare a fi o simplä intamplare calatoria unui pribeag f Ara adgpost care a adus pe Macarie la curtea lui Radu cel Mare, ci dimpotrivg anume legaturi politice si de familie o explicg, in parte mäcar. Trecerea lui Macark tipograful In Tara Romtineascel. Valul cumplit al navalirii turcesti trecea peste popoarele balcanice ajungea 'Jana in ascunzisurile muntilor mari. Principii, despotii, voevozii ca i cucernicii monahi rätäceau prin lumea toatg, cgutand un adgpost. Ca un pribeag desrgdäcinat din patria in care-si avea rosturile a venit Macarie la curtea bogata i evlavioasg a lui Radu cel Mare de la Targoviste. Despoti i principese din familia domnitoare sarbeasca îi gasiserg si ei adgpostul in aceste tad primitoare, leggtura era de mult incheiata intre carmuitorii drept credinciosi de pe ambele maluri ale Dunärii, uniti in fata aceleiasi primejdii. Istoricul sarb Ilarion Ruvarat a incercat sa cerceteze mai de aproape aceste leaturi din primii ani ai veacului al XVI-lea, care au adus nobila artg a tipografiei la Romani si de oarece studiul lui Ruvarat n'a fost folosit de nici un istoric roman sau 1. I. TomiC, op. cit., in I'nac cprIcxe Kra% Axanerstuje, LX, 1901, pp, 91-95. 2. Ibidem, in rnac cpncxe xpan. Axanemaje, LXII, 1901, pp. 47-112. 3. MiklosiC, Die serbischen Dynastien Crnojevie, in Sitzungsberichte der Akademie, Wien, CXII-1, pentru genealogia familiei Ternoevici, cf. Alexa IviC, Ponocnoarre Ta6nage cpricmax nnaacTHja Is anacrene (Tablele genealogice ale dinastiilor i nobililor seirbi), ed. III, Novi-Sad 1928, pp. 8-9 §i Anexa 10. www.digibuc.ro Octoihul lul Macarte i originele tipografiel In Tara Ronifineasa 19 strein, voiu aminti pe scurt in cele urmAtoare concluziile sale /. Poezia popularà sârbä, bogata in balade istorice, a pästrat o amintire nesigura i tearsä, ca tot ce a trecut prin imaginatia poporului, despre vechile legáturi ale Muntenegrului cu Tara Româneaseä. Vuk Karagie, neobositul culegätor al cântului popular sârbesc, spune cä in Muntenegru se cânta o veche balada intitulath' Casätoria lui Radul Valahul" (2K aniAs4 SAMIllitIA PAM"), in care e vorba de venirea in aceste pArti a lui Radul din KaraVlwa 0 de nunta lui cu mare fast, cu nepoata domnitorului din Muntenegru, pe care Karagie il identifica cu Ivan Ternoevie. Aceasta balada n'a mai fost gäsitä in intregime 2. Compilatori ai istoriei Muntenegrului din veacul al XVIII-lea (mitropolitul Vasile) au pästrat traditia, poate pe temeiul cântului popular, ca Radul domnul Valah a fost cAsätorit cu Anca, fiica lui Ivan Ternoevie, deci sora lui Gheorghe, patronul lui Macarie 3. Istoricul francez Coquelle, care a scris istoria Muntenegrului, introduce chiar pe Radu cel Mare in tabla genealogica a familiei Ternoevie, anume prin cAsätoria s; cu Ecaterina, fiica lui Gheorghe Ternoevie (acest Gheorghe ar fi fratele lui Ivan 0 unchiul lui Gheorghe Ternoevie intemeietorul tipografiell 4. Dar temeiurile acestei genealogii nu sânt solid stabilite. Nu 0im cât temei putem pune pe cântecul popular, care nu este un izvor istoric, ci ca izvoarele curgätoare este schimbätor i nesigur 5, Radu cel Mare a fost cäsätorit cu doamna Catalina, nu 0im din izvoarele istorice din ce neam se trägea. Ultimul genealogist al familiilor domnitoare sârbe0i, Alexa Ivie nu admite existenta unui frate al lui Ivan Ternoevie §i respinge cu totul inrudirile propuse de Coquelle. tn genealogia Ternoevicilor nu incape nici o legâturä de chsátorie cu Radu cel Mare 6. Dar alAturi de acest argument nesigur privitor la relatiile TArii 1. I. Ruvarat, O leTullbCrioj InTamnapain npe tiempe CTOTHHe (Despre tipografia de la Cetinje duper' 400 de ani), in fnac cpucxe Npa.n. Axailemnje, XL, Belgrad 1893, pp. 1-46. 2. Ibidem, p. 34. 3. Thidem, p. 35. 4. P. Coquelle, op. cit., p. 47. 5. Dl. Al. Jordan care a consacrat un interesant studiu figurior istorice roma.nesti in balada shrha' i bulgarbi, socoate cg Radu din balada mai sus po- menitä, pe care o rezumg, nu este Radu cel Mare, ci Radu I din sec. XIV, tatäl lui Mircea (Al. Jordan, Les relations culturelles entre les Roumains et les Slaves du Sud, Bucuresti 1938, extras din revista Balcania", I, pp. 36-39). Dar pe vremea lui Radu I, atre 1380, nu exista un stat al Muntenegrului, jar Ivan Ternoevie (t 1492) este un domnitor din a doua jumätate a sec. XV. Al. Odobescu, Despre unele manuscrise din meméstirea Bistrija, in Revista Romani'', I., p. 810, a analizat si el aceastä balaa. i crede cA priveste pe Radu cel Frumos, 6. Alexa Ivie, op. cit., tabla Nr. 10. www.digibuc.ro P. P. Panaitescu 20 Romane 0i cu Muntenegrul, Ruvarat aduce alte doug argumente mult mai temeinice. Unul din ele are un caracter direct. Istoricul venetian Marino Sanudo, contemporan cu Radu cel Mare 0 cu Neagoe Basarab, a strâns, precum se 0ie, inteo uria0 opera toate 0iri1e istorice ce-i cadeau in mâna din corespondentele publice 0 private din Venetia. La 1521, el inseamna, dupa scrisori sosite la Venetia din Ungaria, in luna Noemvrie : Item, il Valacho Transilvano essendo morto, e lassato uno fiol nominato Theodosio, qual per il Re era stà investito dil dito dominio, unde uno fo fiol di uno Valacho, qual il padre di questo lo cazoe con aiuto di Turchi, 6 intrato in la Transilvania e preso esso Theodosio e morto, fatosi di quella signor. Item, scrive come in questa cede di Turchi era sta morto un fiol che fu di quondam Zorzi Zernovich, nato di una dama chá Erizo, zentil dona nostra, chiamato Solomon, zovene di ani". (Deasemenea, Valahul din Muntenia murind, a läsat un fiu numit Teodosie, pe care regele (Ungariei) 1-a investit ca domnitor al acestei tari, dar un fiu al unui Valah, pe care tatal acestuia '0 alungase din stapânire, 1-a alungat cu ajutorul Turcilor, a intrat in Tara Româneascä i Teodosie fiind prins, a murit, iar el s'a facut domn. De asemenea scrie, cum in aceasta lupta cu Turcii a fost omorit un fiu al räposatului Ternoevie, nascut dintr'o doamnä din casa Erizzo, nobila de-a noastra, numit Solomon, tânar ca vat-sta.) 1. Precum se vede, este vorba de turburarile din Tara Romaneasca iscate la moartea lui Neagoe Basarab. Teodosie fiul san, atacat de Turd, este alungat din scaun §i luptând alaturi de dânsul, cazând chiar pentru domnul säu, intalnim pe Solomon Ternoevie din Muntenegru fiul lui Gheorghe intemeietorul tipografiei din Cetinje. Marino Sanudo noteaza cu grije scrisorile venite privitoare la caderea in lupta in Tara Româneasca a fiului patricienei venetiene, aqa cá e sigur ca. Solomon a fost in Tara Româneasca. Dar se pare ca, impotriva ve0ilor primite, el a scapat cu viata, caci la 1523 il gäsim iar la Venetia, unde unchiul au, turcitul sangiac Stani§a (Schender bei) din Muntenegru ii trimite afectuoase salutari 2. In orice caz, avem o dovada sigura ca o parte a familiei 1. Marino Sanudo, I diarii, ed. F. Stefani, G. Berchet si N. Barozzi, Venetia 1892, tom. XXXII, col. 194. I. Ruvarat care a semnalat intAiu acest text (op. cit., p. 36), it rezumA dupà o editie incompletA a lui Sanudo a Academiei Maghiare. Am adus mai sus textul complet dupA editia criticA publicatA la Venetia. 2. F. MiklosiC, op. cit., p. 22. Ruvarat, loc. cit., crede cA Schender bei din muntii lui nu stia cg. Solomon nu mai era intre cei vii si trimetea salutAri unui mort. La fel si IviC, kc. cit., pune moartea lui Solomon in Tara RomAneascA la 1521. Credem mai de grabg. cA va fi scApat cu viatA si s'a intors la rudele mamei sale la Venetia. www.digibuc.ro Octoihul lui Macarie çd originele tipografiei in Tara Româneasa 21 domnitoare muntenegrene se adäpostise in Tara Româneasck pe semne incá din vremea lui Radu cel Mare. La 1508, când incepe lucrul tipografiei acestui domn, Gheorghe Ternoevie era mort i fiul ski intaiu näscut era acest Solomon. El era acum patronul oamenilor de cash' ai pärintelui säu, cu el va fi venit in Tara Româneascä Macarie tipograful, Dar mai este un fapt istoric, de care trebue sä tinem seamä. In timpul domniei lui Radu cel Mare era in Tara RomâneascA un alt pribeag domnesc sârb, e vorba de mitropolitul Maxim. Maxim era, precum se stie, din neamul despotilor sârbi Brancovici, era fiul lui $tefan Brancovie cel Orb, ultimul despot independent al Serbia Se numea Gheorghe si se aluggrise sub numele de Maxim, fiind mai târziu i mitropolit de Belgrad, moare la 1516 1, Maxim vine in Tara Româneaseä la sfarsitul domniei lui Radu cel Mare, tocmai când se intemeiaza tipografia i izbuteste cu cuvânt crestinesc sä impace pe domnul Moldovei, Bogdan al III-lea cu Radu cel Mare, in clipa când ()stile erau sä se incaere. Se spune, ceiace nu este sigur, ca ar fi rämas mai departe in OA ca mitropolit al Ungrovlahiei 2. Viata lui Maxim scrisä in sârbeste arata cum a venit in tarä cu moastele pärinjilor säi si cum a rämas la curtea lui Radu cel Mare. Dar in vremea domniei lui Mihnea, care voia sä vânz6 pe fostul despot sultanului, el este silit sä &each' in Ungaria 3. De observat c'd aldturi de Maxim se afla in Tara Româneascä, la curtea lui Radu cel Mare, si alugärita Anghelina, vaduva des'potului $tefan cel Orb Brancovie de la Semendria 4. D-1 N. Iorga observase ca : Intre Maxim, intre Macarie (tipograful)... vädit trebue sa fie o legAturd" 5. In adevär, Anghelina mama lui Maxim, care-1 insoti in Tara Româneasck era fiica mai micA a dinastului albanez Gheorghe Arianiti Topia, care avea trei fete. Cea mai mare, Andronica, fusese sotia vestitului erou albanez Skander Beg de la Kroia, a doua, Goislava, fusese sojia lui Ivan Ternoevie $i mama lui Gheorghe intemeietorul tipografiei de la Cetinje. Asa dar, Maxim 1. Alexa Ede, op. cit., tabla 8. 2. N. lorga, Istoria bisericii romdne$11, ed. II, I, pp. 126-128. 3, Text sarbesc cu traducere romaneasca" a vietii lui Maxim, la Hasdeu Arhiva istoricd, II, pp. 65-68, dupá DiacaRK, XI. Cf. si M. Basie, Pia cTape cpncxe gabingeallOCTIf (Din vechea literatura seirbeascä), Belgrad 1926, pp. 240-243. Autorul crede cA viata lui Maxim nu e scrisa de un contemporan, ci in sec. XVII. Safarik, Geschichte des Serbischen Schriftums, Praga 1865, pp. 122-123, crede farà temei serios, ca. Maxim s'a intors in Tara Romaneasca sub Neagoe Basarab si a intemeiat aci douà m'anastiri in pärtile Craiovei. 4. Alexa Ivie, PicTopaja Cp6a y Bojeoruma (Istoria Sembilor in voevodind), Novi-Sad 1929, pp. 47 si 94. 5. N. Iorga, Istoria literaturii Romcinefti, ed. H, I, p. 139. www.digibuc.ro P. P. Panaltescu 22 era vär primar cu Gheorghe Ternoevie i unchiul lui Solomon, cel pe care 1-am aflat luptând cu Turcii aläturi de Teodosie in Tara RomâneascA Acum lucrurile se pot reconstitui astfel Maxim este acela care a adus pe Solomon Ternoevie, nepotul sAu rAmas orfan, la curtea din Tara RomâneascA. La 1503, in anul mortii lui Gheorghe Ternoevie, Maxim se afla la Venetia 2. De acolo va fi luat cu sine pe nepotul sAu minor Solomon, care se afla refugiat cu familia sa in cetatea dogilor i pe unii din apropiatii lui, intre cari era si Macarie tipograful. Peste patru ani, pribegii sosesc in Tara RomAneascA i acolo Macarie, din initiativa lui Radu cel Mare, se pune pe lucru. Astfel, venirea lui Macarie trebue pusA in legAturä cu marele curent istoric de emigratie a nobililor i dinastilor sârbi in Tara RomâneascA, la inceputul sec. XVI-lea, cAci aláturi de Maxim, Solomon Ternoevie, se pomenesc in Tara RomâneascA i membri ai familiei Iaksie í altii. Unde era tipografia lui Radu cel Mare. artile tipärite in tiparnita veche a lui Macarie in Tara Româneascä nu au indicatia locului de tipArire, cum n'o are nici Octoihul muntenegrean de la 1494. Se vede cA locul editArii nu interesa pe patronii acestei opere pioase. Istoricii au incercat diferite hipoteze asupra locului unde s'au tipArit aceste cArti bisericesti slavone. Odobescu bAnuia cä s'au tipärit la Venetia, ca o comandA in streinatate fäcutä de domnii nostri 3, dar desemnul românesc, oriental, al literelor ornate si al frontispiciilor, faptul eh' editorii sau tipografii vene- tieni ar fi pomenit orasul lor, cum se obisnuia acolo, face aceastA hipotezA foarte improbabilA. Este sigur cA tipografia a fost in Tara RomâneascA, altfel s'ar fi rupt legAtura cu casa de tipografie streinä in patru domnii turburate, ce s'au perindat in cinci ani in Tara Româneascä (Radu cel Mare, Mihnea, VlAdut, Neagoe) 4. Mai putin sigur este locul, anume din tara noastrA, unde a. lost asezatä cea dintâiu tipografie. Se obisnuia mai târziu in principatele române, ca si la Cetinje si in Rusia, ca tipografiile sA fie asezate inteo mAnAstire (Câmpu-Lung, Govora, Trei-Ierarhi, Snagov). Nu 1. I. Ruvarat, op. cit p. 36. AI. Odobescu, op. cit., pp, 822-823, bAnuia si el cä intre Maxim si intemeierea tipografiei este o legaturä, dar spune gresit (dupa Role) cà Anghelina era fiica lui Andrei viteazul TernoeviC, personagiu inexistent. 2. I. Ruvarat, loc. cit. 3, Al. Odobescu, op. cit., in Revista romAnd, I, 1861, p. 819. 4. Cf. N. Iorga, Istoria literaturn romeine, ed. II, I, p. 139. N. Hodos, ceputurile tipografiei in Tara Romemeascii, in Convorbiri literare, XXXVI, (1902), pp. 1054-1055. G. Pascu, Istoria literaturii rorneine in sec. XVI, pp. 14-15. www.digibuc.ro Octoihul lui Macarie 1 originele tipografiel in Tara. Romitneasc4 23 va fi fost la fel si sub Radu cel Mare ? Se stie cä acest domn este ctitorul, adicA innoitorul MânAstirii Dealului, de 1âng5 TArgoviste. Faptul ca aceastA ctitorie era chiar lâng5 scaunul domnesc, a fAcut pe cei mai multi cercetatori sä admitä orasul Targoviste sau Mânästirea Dealului ca sediu al primei tipografii 1. Alti cercetätori sovAesc intre aceastà mânästire i Bistrita din Oltenia, unde era un centru cultural insemnat, intemeiat de boierii Craiovesti i unde s'au gAsit mai multe exemplare, atAt din Liturghierul, cât si din Tetravanghelul lui Macarie 2, Trebue sA recunoastem cA in starea de azi a cercetárilor nu putem da un räspuns temeinic asupra locului unde s'au tipärit primale arti in Tara RomâneascA. Mânästirea Bistrita era in adevär un centru de cArturari in slavoneste, era tocmai atunci in floare vestitii frati Craiovesti, ctitorii ei, erau cei mai insemnati boieri ai tArii, fAceau i scoteau domnii. Bistrita era cetatea lor i Mihnea cel Räu a fost silit s'o batä cu tunurile, când a vrut sA supuie pe mândrii boieri olteni. Dar atunci, cum se face, dacä tipografia era acolo, cA numele boierilor Craiovesti nu este pomenit in niciuna din tipAriturile ieromonahului Macarie, tiparituri ce s'ar fi fäcut in casa lor, deci sub patronajul lor ? In schimb, numele lui Mihnea, dusmanul lor, figureazA pe Liturghier in loc de cinste. De aceia, cred cä nu putem admite Bistrita ca sediu al tipografiei. In ce priveste MAnAstirea Dealului (Thrgoviste), cercetätorii sträini si români cari au presupus cA tipografia era acolo, credeau cA pe atunci TArgovistea era capitala tärii i cà domnul urma sA aibà pe lângA sine aceastai operA evlavioasä i culturalä. In realitate, lucrurile nu stau tocmai asa, scaunul domniei nu a fost tot la TArgoviste intre anii 1508-1512, anii când s'au tipärit cele trei cärti slavone ale lui Macarie, ci a oscilat intre TArgoviste i Bucuresti. Radu cel Mare, care a stat la inceputul domniei sale mai mult la Thrgoviste, s'a asezat in 1505 in Bucuresti, orasul de scaun" 3, in anii urmätori II intâlnim iar la Thrgoviste, unde a si murit 4. In schimb, Mihnea cel RAu, sub care apare Liturghierul lui Macarie, 1. G. Pascu, Istoria literaturii romeme din sec. XVI, Bucuresti 1921, pp. 14-15, aduce i aoest argument pe lângh cele de mai sus: Prima carte tiparital in Tara RomâneascA la deschiderea unei noui tipografii in 1545, poartá indicatia: rargoviste. 2, N. Iorga, Istoria literaturii marline, ed. IL I, p. 138 si Procopovici, op. cit., p. 87. 3. Acte din 26 si 27 Martie, 8 si 15 Iunie, 1505, Arhiv. Stat., sectia istorica, serie cronologica, 4. Acte din 4 Ianuarie, 12 Aprilie, 14 Mai, 12 Septemvrie 1506, 3 Fe- yruarie, 8 Iunle 1507, ibidem. www.digibuc.ro P. P. Panaltescu 24 (Vlad stä in tot timpul domniei sale numai la Bucuresti 1. Vl cel TanAr), in vremea cAruia apare Octoihul, stä când la Bucuresti, cand la Târgoviste 2. Neagoe Basarab stä in primii ani mai mult la Targoviste, dar il gäsim si la Bucuresti, precum si la Arges 3. In aceste conditiuni, tipografia putea fi asezatA tot asa de bine intr'o mânästire din apropierea Bucurestilor, la Snagov de pildä. AceastA mAnAstire era pe atunci cea mai mare si cea mai importantä de lâng6 Bucuresti, acolo a incäput mat tarziu o monetArie in secolul al XVII-lea i o tipografie in vremea lui Constantin Brancoveanu. La Snagov träia retrasA bAtrana vAduvA a lui Vlad Vodä CAluggrul, monahia Eupraxia, mama lui Radu cel Mare si a lui VlAdut, cari aveau deci motive sä MIA legAturi cu aceastA mânästire, Eupraxia care a fost mama lid Vladut voevod", îi läsase averea acestei mânästiri, danie intäritA de Neagoe Basarab la 11 lunie 1520 4. Mânästirea Snagovului are drept ctitor pe Neagoe Basarab, care a innoit-o i chipul säu, al sotiei i copiilor lui, se vAd zugrAviti in locul de cinste, pe tabloul ctitoresc, in locul altor ctitori mai bâtrani, al cäror nume i chip s'a ultat. Fireste cA aceste consideratiuni nu sunt incA dovezi suficiente i problema rämâne deschisä 5. Consideratii asupra vechii tipografii. Am väzut cA Macarie a venit in Tara Româneascä fArà tipografie i fArA texte bisericesti, era un simplu mester pentru o operA care se datoreste initiativei domnesti. De unde va fi adus Radu eel Mare tipografia lui nu stim, litera turnatA in plumb nu se putea face in tard si e posibil sA fi fost adusä din Venetia, ca i aceia a tipografiilor sal-best'. (nu numai a celei din Cetinje). Astfel i tipografia lui Bojidar Vucovie i alte tipografii sarbesti cu litere cirilice din secolul al XVI-lea erau la Venetia sau provin de acolo, tot acolo se tipáresc cele mai multe cArti slave cirilice in aceastA epocA 6. Tipografia româneascä a 1. Acte din 16 si 26 Italia, 29 Iulie, 1 si 7 Septemvrie 1508,19 Ellie 1509, ibidem. 2. La 1 Aprilie 1510 e la Pitesti (Arhive Stat, sec. ist.,) la 24 Aprilie, la Arges (Acad. Rom. Ms. nr. 1448, f. 133-v), la 1 Maiu la Thrgoviste (Arhiv. Stat., sec. ist.), la 27 Maiu, la Bucuresti (Acad. Rom., doc. CCl/2 j XXXIX13), la 18 lunie, tot acolo (Acad. Rom., doc. LVIII/1), precum i la 28 Iulie ($tefulescu, Doc. Slavo-române, p. 68), la 5 Septemvrie, la Targoviste (Arhiv. Stat., sec. ist.), la 12 Noemvrie, iar la Bucuresti in cétatea de scaun" (Arhive Stat, sec. ist.), in Ianuarie 1511 este jar la rargoviste (ibid.), in Julie e la Didrih (Acad. Rom., doe, R. B/6). 3, Gr. Nandris, Documente dela Muntele Athos, pp. 40-42, Bucuresti, din 1514, 14 Decemvrie 1514, Bucuresti cetatea de scaun" ($tefulescu, op. cit., pp. 76-78) si 7 Aprilie 1518 in cetatea de scaun, Bucuresti" (Acad, Rom., doc. CXXVI/204). 4. Din rargoviste, Acad. Rom., doc. XX/163. 5. Cf. Dinu Rosetti, Siipäturile arheologice dela Snagov, Bucuresti 1935. 6, L. Stojanovie, Orape cpncice urramnapie, in Cpnc, MD% rnacmix, VII 1902, pp. 282-289? 366-370, 444-453, www.digibuc.ro Octoihul lui Macarie i originele tipografiei in Tara RonAneasc5, 25 pästrat pe de altà parte in tot secolul al XVI-lea legaturile cu cea sârbo-venetian6 1 In ce priveste ins'à initialele ornate i frontispiciile tipografiei lui Macarie din Tara Româneascg, s'a observat cu drept cuvânt cá ele n'au un caracter apusean, ca de pila in tipografia din Cetinje, ci dimpotrivä sânt luate dupà ornamentele geometrice stilizate in gen bizantin ale manuscriselor din mângstirile românesti 2. 1. Pentru legäturile tipografiei slave din Tara Româneascä i Ardeal in sec. al XVI-lea, cu cele din Serbia, cf. N. Iorga, Istoria literaturii romiine, ed. II, I, pp. 171-173 si 193-197. Tipografia slavonä se redeschide la Targoviste in 1545, condusä de logofätul Dimitrie LiubaviC", nepotul vestitului tipograf Bojidar de la Venetia. Cf. E. Picot, Coup d'oeil, pp. 16-21 si Dan Simonescu, Un Octoih al lui Bojidar Vucovie la noi i legaturile acestuia cu tipografia romeineascii, in Revista IstoriCä Romemii, III (1933), pp. 227-233. E vorba de Octoihul (partea a doua) tipárit la Venetia de Bojidar in 1536. Autorul afirmä cà Dimitrie Liubovie nepotul lui Bojidar a avut, inainte de a veni in Tara Româneascä, o tipografie la Goraida in Serbia (dupä N. Cartojan, Curs de introducere in istoria literaturii romcine, 1931-1932, litografiat). E vorba insä de o confuzie, La GoraZda a fost, nu Dimitrie LiubaviC, ci GiuraC Liubavie cu Bojidar GoraZdanin, care lucraserä mai mntâju si un Slujebnic slay la Venetia, la 1538-1540 (StojanoviC, op. cit., p. 444 si 8afarik, op. cit., p. 125). In schimb, Dimitrie tipograful a lucrat in tipografia shrbeascä de la mânästirea GraCanita un Octoih la 1539, din initiativa mitropolitului Nicanor de Novo-Brdo (Stojanovie, op. cit., pp. 447-448). Acesta si nu cel de la Cora Zda, este tipograful care a trecut la Târgoviste. Moisi tipograful, care a lucrat aläturi de Dimitrie Liubavie, este desigur tovaräsul lui Bojidar, acel care a lucrat cu el la Venetia Sbornicul slay din 1538 (Simonescu, op. cit., p. 229, Safarik, op. cit., pp. 125-126). Moisi fusese cälugär la naânästirea Deciani (Stojanovie, op. cit., p. 288). Se stie cd Apostolul slay al lui D. Liubavie de la TArgoviste (1547) are o editie i pentru Ilia Vodä al Moldovei. L. Stojanovie publicâ titulatura acestuia, dupä un exemplar de la mânästirea Hilandari (lipseste la Bianu i Hodos, op. cit., I, pp, 515-516, unde se descrie aceastä carte) : GampApiolugiihn4 focno,a,aph KKCwII SEMAH i1lWA4FICKOH,1W IMallIKW gOEROAd H MATKIH O, RilarOtikeTHIld rocnowm emua AECHOTIIPHIRQ H CkIHOHlt1 EH, 1W GTE*.:1111t 130EROAd, 1w KOCTAFITHEIK HOEHOM, CKIHOlif HOICOHHArJ Ili" ice soyiku stqwe FIAMETK" (Autocratul domn a toatä tam Moldovei, Io Masco voevod si mama lui, binecinstitoarea doamnä Elena despotarita i fiii ei, Io Stefan voevod, Io Constantin voevod, fiii râposatului Petre voevod i lui fie-i vesnica pomenire), L. StojanoviC, CTapu cprIcral uannu u uarriumi, IV, p. 52. La biblioteca din Blaj am aflat i o Psaltire slavonä a lui Vicento VucoviC, fiul lui Bojidar, tiparitä la Venetia si Evangheliarul slay al lui Mardarie de la biserica Mrksina, pe Drin (1562), ambele provenind de la vechea Mitropolie româneascá de la Alba-lulia, ceiace constitue o nouà dovadä a circulatiei acestor cârti sârbesti in àrile române (pentru aceste cärti cf. Stojanovie, Grape comic. InTamnape, in Cpn. iø. rnacum, VII, p. 367). Pentru Bojidar VucoviC, cf. St. NovacoviC, Bommgapa Bykonma 36opmnui (Sbornicele lui Bojidar Vucovie), in nnacmw, XLV, 1877, pp. 129-177. Sbornicul slay tipärit la Sas-Sebes in Ardeal, 1580 (cf. Bianu i Hodos, op. cit., I, pp. 81-85), este o reeditare a Sbornicului lui Bojidar din Venetia, 1538 (Stojanovie, O. cit., p. 288), cum se vede si in epilog : Slujbele sfintelor särbätori alese... care le-am &sit in izvoadele lui Bojidar" (Bianu i Hodos, I. c.). Un exemplar al acestui Sbornic, e semnalat la mânästirea Hilandari de arhimandritul Leonid, Caoseno-cpncxn vntoluinga, in Fnacum, XLIX, 1877, p. 255. 2. B. P. Hasdeu, Un tezaur de tipoxilografie romcinei, in Traian, I, 1869, p. 92 si N. Iorga, L'ornementation du vieux livre roumain. Communication faite au congrès des bibliographes et Paris, In Bulletin de l'Institut pour l'étude de l'Europe sud-orientale, X, 1923, pp. 51-53. TIM 110EECOAltl H EMOIr www.digibuc.ro P. P. Panaitescu 26 Tiparele pentru aceste ornamente se fkeau din lemn, nu din metal si de aceia se uzau mai repede. Un fapt demn de observat este acela cà Liturghierul slav din 1508 al lui Macarie are o mare bogâtie de vignete ornamentale, precum si de initiale ornate pentru aproape toate literele alfabetului cirilic 1, pe când in Octoih rämân numai trei frontispicii, iar literele ornate dispar aproape toate. Nu putem trage altä concluzie cleat aceia cà in urma tragerii de sub pres6 a exemplarelor Liturghierului, cele mai multe frontispicii litere ornate, sculptate in lemn, s'au uzat si n'au mai putut fi folosite la tipArirea celei de-a doua arti. La 1512, când sub patronajul lui Neagoe Basarab apare a treia carte din tipografie, Tetravanghelul, se ivesc in aceasta carte alte initiale ornate si frontispicii, cari nu erau in cartile precedente 2, Este !impede ea' aceste frontispicii i initiale se faceau in Ora, cki cu greu ne putem inchipui comenzi noi in OH depArtate, numai pentru completarea tipografiei cu câteva litere i frontispicii. Ele se fâceau in tara de mesteri tipografi, dupà pilda miniaturilor de manuscrise slavone. O altá concluzie privitoare la vechea tipografie din Tara Româneasca se poate trage din comparatia prefetei Octoihului din Cetinje cu post-fata Octoihului din Tara Româneasc5. din 1510. Am vazut mai sus cd a doua reproduce pe cea dintâi cu mici deosebiri. Intre aceste deosebiri, e de observat ea' Macarie spune in Octoihul muntenegrean eft' am muncit cu mâlnile" (PSICOAMHCAM11), ceiace a crezut de cuviint.à sä suprime in Octoihul din Tara Româneasca, in care spune la plural am sávârsit noi" (rk gp-kunixonn-k). Aceasta modificare a textului este voila si inseamnä probabil Ca' se schimbaserà conditiile de lucru, Macarie nu mai era muncitor cu mâna, ci conducAtorul tipografiei, care indrepta munca altora. Muncitorii din tipografie vor fi fost Români sau alti arturari slavi adusi cu tipografia de Radu cel Mare, iar Macarie urma numai sä-i supravegheze 3. Trebue sá mai adaug5m o altä deosebire caracteristicà intre textul prefetei Octoihului din Cetinje si acela al post-fetei Octoihului din Tara Româneascä. In cea dintâiu Macarie justifica inmul1. Cf. Bianu i Hodos, op. cit., I, p. 7 si Hasdeu, op. cit., p. 69 si urm. 2. De pildä sterna tärii reprodusa de Bianu i Hodos, op. cit., I, p. 12 si literele ornate, ibidem, I, p. 20. 3. Dar in traducerea epilogului Liturghierului lui Macarie din 1508, la Bianu Hodos, op. cit., I, p. 7, s'a strecurat o gresala, care ar putea da nastere la .confuzii. In loc de ostenindu-se fi smeritul monah i preot Macarie", trebue s'a ostenit la aceasta smeritul monah i preot Macarie". (T poy Atom cq AV CEIV1k iwkpuiu MHHA" H CH*114EHHHICK www.digibuc.ro deci Macarie singur. Octoihul lui Macarie i originele tipografiei in Tara RomäneascA 27 tirea cartilor prin tipar cu pustiirea bisericilor de cátre Agareni (Turd), facand aluzie la návalirea Turcilor In Muntenegru, la sfarsitul domniei lui Ivan Ternoevie. Acest pa saj a fost suprimat in Tara RomaneascA, des'i si aceastá (arA avusese de suferit pustiiri destule din partea Otomanilor. S'a temut oare, sau nu i-a convenit aceasta lui Vlädut Vodà, sub care s'a scris acest epilog ? In Octoihul din Tara Romaneascal este altä justificare a nevoii c'ärtilor bisericesti, ideia slavei legate de opera evlavioasa, idee care a cälauzit pe un Radu cel Mare i pe un Neagoe : pentru glorificarea i folosul cititorilor", ceiace lipseste in textul muntenegrean. Adausul dela urma : ca aici sa dobandim pace miluire", in textul muntean, in loc de sa dobandim miluire", in textul muntenegrean, subliniaza mai bine ideile politico-religioase ale domnilor romani. Ei aveau conceptia unei datorii crestine de pace si opere evlavioase pentru mantuirea sufletelor lor. Daca admitem cA Macarie a fost ales mitropolit al (Aril pentru meritele sale 1, avem o alta lature a acestei conceptii. Ei socoteau, asa dar, depe atunci, Inca' la inceputuri, ca mestesugul cärtii este asa ,de nobil si de prefios, 'Meat cei ce i se inchina merita sa fie ridicati la cele mai inalte trepte. Dar este oare sigur ca. mitropolitul Macarie din vremea lui Neagoe Basarab este tot ieromonahul tipograf ? Ca dovada avem numai numele i contemporaneitatea, ceiace e cam putin child e vorba de un nume asa de raspandit -in lumea monahilor crestini ortodocsi 2. * * Una din cele mai frumoase opere culturale ale vechilor domni romani a fost introducerea tipografiei. Tipografia slavonà insemna raspandirea cuvantului Bisericii pentru Romani i pentru altii mai Macarie din Muntenegru venise adus de principii sarbi, Maxim mitropolitul si fost despot si Solomon Ternoevie, alungati din patria lor de eatre Turci. Macarie nu infiinteaza tipografia lui Radu cel Mare, ci e angajat de acesta intr'o tipografie, pe -care o cumparase el, in care se tiparesc texte slave copiate de 1. N. Iorga, Istoria bisericii romeine, ed. II, I, p. 132, Diac. Niculae M. Popescu, Patriarhii Tarigradului prin färile românesti, Bucuresti 1914, pp. 23-24, .admite data 1513 pentru ridicarea lui Macarie la rangul de mitropolit. 2. Viata lui Nifon de Gavril Protul, care aminteste de ridicarea lui Macarie la rangul de mitropolit din voia lui Neagoe Basarab, nu spune nimic despre meritele sale ca tipograf, nici de faptul ea. era din Muntenegru. (Viala i traiul shintului Nifon, Patriarhul Constantinopolului, Bucuresti 1937, ed. episcopului 'Tit Simedrea, pp. 19-20). www.digibuc.ro P. P Panaitescu 28 calugärii mânästirilor românesti. Frontispiciile, initialele ornate, podoaba de gälealä a cärtii, sânt lucrate deosebit in Ora, dui:4 ornamentatia manuscriselor bisericesti. Numai post-fetele Octoihului si ale Tetravanghelului reproduc pe cele din Muntenegru, dar cu inläturarea pomenirii turburatoare a stricarii bisericilor de care Pagani sit cu adáugirea rugäciunii pentru pace. Résumé. L'auteur présente pour la première fois la description de l'Ochtoéchos imprimé en slavon en Valachie (1510) sous les auspices du prince Vlad le Jeune par le moine imprimeur Makarios. Makarios est l'ancien mare de l'imprimerie de Cetinje en Montenegro (1494-1496), fondée par le prince Georges Tsernojevich. En comparant l'Ochtachos de Valachie avec l'Ochtachos imprimé par le même Makarios à Cetinje en 1494, on peut constater que non seulement le materiel d'imprimerie est different, mais les textes mêmes different complétement. Il n'y a que la poste-face dédicatoire de l'imprimeur qui soit identique dans les deux livres. Le prince de Valachie avait donc mis sur pied une imprimerie nouvelle et y faisait imprimer des textes tirés probablement des manuscrits slaves copiés dans les couvents valaques. Quant à Makarios, il était probablement venu en Valachie a. la suite de Salomon Tsernojevich, fils de Georges, dont le chroniqueur vénitien Marino Sanudo mentionne le séjour en pays roumain à cette époque. www.digibuc.ro 115 .11V, 4,rks.,..A.5743,1n rvAT #19:4 \kkhil") t)11/A ) I U %Nu . N1t,giE:'--4# i fl pi&OgiYHOOMO044.0i011"ilkagial6"45 iAt 11011,131111. sinAmpuaca6,au a 1Lq4=-1-40 ° MOM** pacni. TIUW nftTfintu ourys gin'ilonttkicna NIKOC4IMLICXÓTi IIKt ;AAA/111A Y "K,4 3,0t1Tat NFc'61.iiiiaictiAttiipiacornicoric riptrsizAh i , I is., 4111- Kr.¡Ti fACTIasA . ilC141111MAIIIAUtIMOitlitil 3,1,101A 411E1E1113* taTtat,fis'ittiLlii &flat' lit CrstElliE rph . aico Annittiilitirimccaspi 11,1,1, Hikti. 2 -5 iCH un .TE tk7 IV/0461'1i TIE0g7136AISHTEAL itC7IL,IkittAtlitliWti HLICAi TWA. Ltri'dillutitKpirltittICHA* 11AKLIrf ax4rrsacigtim , rnica.noitm 7101AA ' nokAAmtiocATOAriatiok,sUre CT4t4it0 6EAUKACO TAti CAAS.% iittlUit nu Yi4,,(cA nponork .9 ,,, ant) uACTiTtligitillATAACAY:YL cKp7citi1e =MA W.:L.:01TE ro CTM ik144HOlftiAlEw) &T1CTLIII4E0A6iptt - Fig. 2. Inceputul glasului al 1I-lea. Fig.', 1. Prima pagina a exemplarului din Blaj. www.digibuc.ro www.digibuc.ro v. Ti3V,i0 n.........\ -.11:--"m- , .. .. . _...-,,,4,-:_.;,..._ 14.0-:.r,;r1P.,:v%dr.,.-n**!4!'itrlf :4_.14 ,.`1.%... !' / ¡ifflhIll1NiiI lin ...--,..,...i., i_.:___ . -...., **!:9!4',,,....4:. -41_6_10...#"%, `Ift.yAty,-....40e.;;,;i1:1/4I4 ...:. ,t,,,, : . \$.4..,.....n s 1 .,,47 .:.:...i, hyd,ri r TlisRlCKrkelAWHC16C0iR ii:RE 1.+1 kip a VS a CIA06W,1,6 iiCTAYAAti AAVIR(Aj ikT/Pj'-'1'-'f''.:41"_101.S.11,4 41 '......,,, 4,74., , ,-..../ s I itil ri 1 I 17:1!1(;;111.11 IA ACKA+N.IM Th rALCSOirOCIAATA aïlocrt Oa &t4plc A104kTfAIOKAOi4f ...ylittrenitipri Ai pA,A,ANAdAtiktuStAltORM AA foOKA tiEnptIACOCHORitiMtiCKITE A Edit. 13,7,cE ciiounron0 CIAAtif &km 140CAUMASCX0 rk: MICK RICER TK,ipti rriunfititidiko0i/Gtititi/u1h ''CoiAilhaitIKÉW1-1 tihtt IAZ,.1,1,tnontiow-0.k. 1A7,1',1eRsn vat4OPCKAtA,TOitO4OTRO4K-71KO. lí TAR ná CÁHICI11110111; ALM Kirk:0 AC W ASA iicZkAiTti,l,f I C `44 E CFICEr to RZCI1 R/31.1Esiifillti11iCHI.T.AKOOl1itkih 11 TU.) rnioeifinpiTpt:nisk,norp ESiffit011tiAtiCT6C A , muspy-i-KA , ASICECHA ATILY(.: Cattprris nonp,iss, i'mco 2hEftve tAlCKef 1 ,CIC El MO isiy,Okix«;6r.o p4 &lfl qii WCcCO ,i/tE HA KM AUK DT6 MCIAELILR/MAXT1/A11.3 AI to-tAtoyn HÁCIs Cl.;:Xi:OP: [FAN c. TiNqst:.; racKvicut , rAic ,- '-' - ' ?,*; i,7*.t",",.i. --:.--. 4V,4./1441 --?i 'rlisl.SL"V"ii.S1,), è- , / .., xatuointapitim,g'noKnorkiktoRcrpikicsno '5,I4X.1rFALIISICAlaiXiCORI lAYHitsTi60ÉCTISISEARIATEALiid160,51A1AIHÁllIrl tigacnisterfAunifitcpinyt din* flAKhillATI - CA,1,11T1111,114X irOAAACZ3,0 TtGi IllfAtITIA,leiAlIJEA.,464111A,ICA R7:Cli'pMti ii;kApITRIAXEs 110 AAA01(11 HÁCl iiT6A,thTIA01-4 RIC TAIJ Y011. -t-È XRA'AtIkACA4 fitA/Cli'a-41YETROÈ 110EklisHCAAKAIkik ThICOECti GINA11111. GE tittoro (1.1310TE AÁRA CFAA±TEsagti !ARID e. Fig. 3. Glasul IL Vecernia mare de Sambätä. Fig. 4. Glasul VI. Vecernia mare de SAmbAt4.