Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 51 Scrierea unui articol ştiinţific – abordare practică Writing a scientific paper – a practical approach Liviu S. Enache* Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, Laboratorul Central de Analize Medicale Rezumat Multe articole sunt dificil de înţeles din cauza construcţiei lor deficitare. Exprimarea greoaie, prezentarea dezordonată a ideilor, excesul sau lipsa de amănunte dintr-un articol pot face o idee bună să se piardă pentru lumea ştiinţifică. Acest referat este un ghid practic pentru scrierea articolelor ştiinţifice. Sunt prezentate pe scurt formatul ştiinţific, cu referiri asupra conţinutului secţiunilor unui articol, sfaturi pentru pregătirea unor tabele şi figuri eficiente şi câteva elemente de stil. Urmărirea câtorva reguli simple prezentate poate îmbunătăţi substanţial calitatea articolelor trimise spre publicare. Cuvinte-cheie: articol ştiinţific, abordare practică, format, structură, stil. Abstract Many scientific papers are hard to understand due to their poor writing. Verbose style, unmethodical presentation of ideas, excess or lack of details in an article can make a good idea be lost for the scientific community. This review is a practical guide for writing a research paper. It presents briefly the scientific format and the structure of a paper, guidelines for making efficient tables and figures and a few elements on style. Folowing simple guidelines can greatly improve the quality of scientific papers sent for publication. Keywords: scientific paper, practical approach, format, structure, style. Caracteristica cea mai importantă a cercetării ştiinţifice este precizia. Similar, caracteristica primordială a scrierii ştiinţifice ar trebui să fie claritatea. Spre deosebire de scrierea literară, în care folosirea figurilor de stil şi a înţelesurilor multiple este nu numai acceptată, ci chiar încurajată, în scrierea ştiinţifică, în care multe fenomene sunt descrise şi explicate pentru prima dată, trebuie folosite cuvinte şi expresii cu un singur înţeles, iar claritatea să fie pe primul loc. Din păcate, în lumea reală a publicaţiilor ştiinţifice, acest deziderat nu este întotdeauna îndeplinit. Mulţi cercetători nu îşi pot exprima clar şi simplu ipotezele şi concluziile. Adresa pentru corespondenţă: Liviu Sorin Enache, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Mureş, Laboratorul Central de Analize Medicale, Str. Gh. Marinescu, Nr. 50, Tîrgu Mureş, Jud. Mureş Tel.: 0724 882779, E-mail: enachesliviu@yahoo.com * 52 Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 De aceea, o bună parte din rezultatele obţinute din cercetarea ştiinţifică rămân neînţelese. Autorii ar îmbunătăţi substanţial calitatea unui articol ştiinţific şi şansele lui de a fi acceptat spre publicare dacă ar acorda scrierii articolului aceeaşi atenţie ca şi realizării studiului. Scopul acestui referat este de a oferi un scurt ghid celor care doresc să scrie un articol ştiinţific şi de a-i ajuta să rezolve problemele practice care pot apărea în formularea şi cizelarea articolului. Sugestiile oferite în acest referat nu trebuie considerate reguli absolute. Formatul şi stilul unei comunicări depind de natura ei şi de jurnalul în care va fi publicată. Toate jurnalele publică „Note”, „Ghiduri”, „Recomandări” sau „Instrucţiuni” pentru autori, pe care cei care doresc să publice într-un jurnal trebuie să le respecte. Înainte de a începe să vă structuraţi lucrarea în detaliu, trebuie să răspundeţi la câteva întrebări:  Ce mesaj doresc să transmit? (Nu „Care a fost scopul studiului?”)  Care este formatul potrivit pentru mesajul meu?  Voi descrie rezultate ale unui studiu original important?  Voi trece în revistă literatura disponibilă?  Voi oferi o privire de ansamblu asupra unei anumite teme?  Care este audienţa reală pentru mesajul meu?  Ce va trebui să le spun pentru a-i ajuta să înţeleagă mesajul meu?  Care este jurnalul potrivit pentru lucrarea mea? Răspunzând la aceste întrebări, vă clarificaţi ideile şi vă va fi mai uşor să scrieţi articolul cu suficiente detalii pentru ca mesajul dumneavoastră să fie înţeles de către cititori. Pregătirea scrierii articolului rea Planificarea studiului şi documenta- Scrierea unui articol de calitate începe odată cu planificarea studiului. Această abordare îl forţează pe autor să îşi organizeze ideile şi să descopere elementele pe care nu le înţelege încă. Luaţi cât mai multe notiţe, chiar mai multe decât credeţi că vă vor folosi. Le puteţi găsi utile pe parcursul studiului. Faceţi copii ale articolelor care vă sunt utile şi numerotaţi-le. Aceasta vă va ajuta la întocmirea bibliografiei. Folosirea resurselor Internetului în cercetarea ştiinţifică este tot mai frecventă. Căutări ale unor articole de interes care în trecut durau luni de zile, pot fi făcute în câteva minute. Rezumate sau chiar articole întregi găsite în bazele de date disponibile on-line pot fi salvate în calculatorul personal sau trimise pe adresa personală de e-mail şi pot fi tipărite apoi pentru a putea fi studiate mai comod. Diverse servicii online permit importarea referinţelor bibliografice şi adaptarea lor în formatele utilizate de către majoritatea jurnalelor. Această facilitate permite o economie considerabilă de timp şi de energie. Majoritatea societăţilor ştiinţifice îşi publică acum jurnalele şi on-line. O parte dintre aceste jurnale permit accesul liber la articolele lor, care pot fi vizualizate şi copiate în diverse aplicaţii parţial sau integral, inclusiv tabele sau ilustraţii. În prezent, o parte din ediţiile electronice ale jurnalelor publică, împreună cu articolele lor, fişiere auxiliare care cuprind explicaţii, descrieri pe larg ale metodelor, tabele cu rezultate şi alte elemente care uşurează înţelegerea şi adaptarea conţinutului lucrărilor respective la nevoile altor cercetători7. Alegerea jurnalului în care să fie publicată lucrarea Chiar şi în domenii specializate ale ştiinţei există numeroase jurnale care diferă între Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 ele prin format, frecvenţa apariţiei, rata acceptării articolelor, audienţă, prestigiu. Alegerea atentă a unui jurnal pentru publicarea comunicării ştiinţifice este un pas important care trebuie făcut încă din stadiul de planificare a lucrării. Rezultatul poate fi creşterea substanţială a şanselor ca articolul să fie publicat. Verificaţi dacă un jurnal este potrivit nevoilor dumneavoastră, ţinând cont de câteva elemente:  dacă este sau nu un jurnal fundamental,  dacă tema dumneavoastră este inclusă în domeniul de interes al jurnalului,  frecvenţa cu care apare tema dumneavoastră în jurnal,  tipul şi mărimea audienţei,  formatele articolelor acceptate de către jurnal,  timpul necesar articolelor pentru a apărea în jurnal,  calitatea reproducerii fotografiilor şi graficelor,  costul reproducerii ilustraţiilor color. Consultarea „Instrucţiunilor pentru autori” disponibile în jurnalul ales vă poate lămuri în privinţa unora dintre aceste aspecte. Evaluaţi impactul jurnalului. Journal Citation Reports clasează jurnalele în funcţie de factorul lor de impact. Jurnalele cu factor de impact mare sunt printre cele mai prestigioase. Desigur, oricine ar dori să îşi vadă articolul publicat în una dintre aceste publicaţii de mare circulaţie. Jurnalele de mare prestigiu au şi rate mari de respingere, putând depăşi 90%. Este recomandat să alegeţi unul dintre aceste jurnale numai dacă articolul dumneavoastră este cu adevărat extraordinar, iar tema şi audienţa lui se potrivesc perfect cu cele ale jurnalului. Structura unui articol Formatul ştiinţific are o structură rigidă, rezultată din nevoia de a comunica eficient şi unitar descoperiri ştiinţifice către un număr 53 mare de cercetători. Formatul ştiinţific permite studierea articolelor pe diferite nivele: unele persoane citesc doar titlurile pentru a-şi face o părere despre informaţia cuprinsă în articole. Alţii citesc doar titlul şi rezumatul. Cei care sunt interesaţi de subiectul articolului vor dori să citească şi secţiunea de Rezultate sau Concluzii. Utilizând un format standard pentru articolul dumneavoastră vă asiguraţi că cititorul va reţine datele importante indiferent de nivelul de profunzime în care studiază articolul1. Formatul standard este indicat în cazul articolelor care descriu studii ştiinţifice originale şi nu este obligatoriu în cazul referatelor şi articolelor teoretice. Majoritatea articolelor ştiinţifice sunt împărţite în următoarele secţiuni: Titlu, Autori, Rezumat, Introducere, Metode, Rezultate, Discuţii, Mulţumiri şi Bibliografie. Titlul Cel mai bun moment pentru formularea unui titlu este atunci când articolul este terminat. Astfel, titlul va reflecta cu acurateţe conţinutul şi ideea principală a articolului4. Titlul trebuie să fie cât mai scurt cu putinţă, dar suficient de complet pentru a fi înţeles. Autorii trebuie să se gândească la faptul că titlul articolului lor va fi citit de mii de oameni. De fapt, majoritatea cititorilor nu intră în amănuntele articolului, ci examinează doar titlul. Dacă acesta este prea vag sau dacă nu exprimă adecvat conţinutul articolului, atunci cititorii vor putea considera că articolul nu este relevant pentru domeniul lor de interes şi articolul va fi trecut cu vederea. O mare cantitate de energie şi timp investite în realizarea studiului şi în scrierea articolului pot fi pierdute în acest mod. Titlul are două funcţii importante: să atragă audienţa şi să înlesnească găsirea şi indexarea articolului4. Din ce în ce mai mulţi cercetători caută articole ştiinţifice de interes folosind sisteme informatizate de căutare. Majoritatea acestora găsesc articole pe baza cuvintelor Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 54 prezente în titlu. De aceea, este o idee bună ca titlul să cuprindă o parte dintre cuvintele cheie ale articolului. În titlu nu trebuie folosite formule, simboluri, termeni de jargon şi abrevieri. Toţi termenii trebuie scrişi în întregime. Este recomandată folosirea cuvintelor în locul expresiilor care conţin indici şi exponenţi. Toţi cunoaştem formula chimică a ionului bicarbonic (HCO3-). Dacă unii autori scriu în titlu termenul întreg, ion bicarbonic, iar alţii scriu HCO3-, un sistem automat de indexare va crea două intrări: (1) bicarbonic şi (2) HCO3-. Cercetatorii interesaţi de sistemele fiziologice de reglare a echilibrului acido-bazic în organism, spre exemplu, vor căuta articole care conţin în titlu expresia „ion bicarbonic” şi este posibil să piardă un număr însemnat de articole care au în titlu formula chimică. De asemenea, în timpul căutării fără ajutorul calculatorului într-un index de termeni al unei biblioteci, este mult mai probabil ca un individ să caute bicarbonatul la bi decât la HC. Este de evitat încărcarea titlului cu cuvinte şi expresii care nu aduc nici o informaţie utilă, cum sunt „Raport despre”, „Studiu asupra”, „Elemente de” etc. Titlurile în serie nu sunt utile. De fapt, unele jurnale nu le acceptă deloc. Un motiv este acela că un subiect vast, care nu poate fi tratat într-un singur articol, poate fi împărţit în două sau mai multe articole al căror conţinut să nu se suprapună şi care să aibă fiecare un titlu cât mai apropiat de aspectul descris. Este puţin probabil ca, în cadrul unei serii de zece articole, articolul numărul 1 şi articolul numărul 10 să aibă un conţinut atât de apropiat încât să suporte un titlu comun. În plus, referenţii ştiinţifici pot respinge articolele următoare ale unei serii dacă au acelaşi titlu, deoarece pot considera că tema respectivă a mai fost tratată în detaliu într-un articol precedent4. Autorii În lista autorilor trebuie incluşi toţi cei care au contribuit substanţial la realizarea studi- ului, chiar dacă articolul a fost scris de o singură persoană. Ordinea autorilor trebuie decisă de comun acord de către toţi coautorii. Calitatea de autor va fi atribuită numai pentru contribuţii substanţiale în:  concepţia şi proiectarea sau analiza şi interpretarea datelor,  schiţarea articolului sau revizuirea critică a conţinutului său intelectual,  aprobarea variantei finale a articolului, care va fi publicată. Cele trei condiţii de mai sus trebuie îndeplinite simultan. Participarea numai la obţinerea finanţării sau numai la colectarea datelor nu este suficientă, la fel ca şi conducerea generală a echipei de cercetare. Orice parte a articolului decisivă pentru concluziile principale trebuie să fie responsabilitatea a cel puţin un autor. Fiecare autor trebuie să aibă o contribuţie suficient de importantă la realizarea studiului pentru a-şi putea asuma responsabilitatea publică pentru conţinutul articolului5. Cei care au contribuit la realizarea studiului sau la revizuirea articolului, dar nu îndeplinesc criteriile pentru a fi numiţi autori, vor fi amintiţi la capitolul Mulţumiri. Multe publicaţii solicită cel puţin un prenume întreg al autorului, în loc de iniţialele prenumelor, întrucât există multe nume care au aceeaşi iniţială şi pot apărea confuzii. Folosiţi prenumele, urmat de iniţială, apoi numele de familie (ex. Ion M. Ionescu) sau iniţiala urmată de prenume, apoi de nume (M. Ion Ionescu). Orice modalitate folosiţi, fiţi consecvenţi. Articole diferite semnate de acelaşi autor în moduri diferite (Ion M. Ionescu, M. Ion Ionescu, Ionescu Ion M, Ionescu M. Ion) vor avea drept rezultat citări bibliografice în locuri diferite, făcând dificilă, chiar imposibilă asocierea activităţii cu o singură persoană 4. Nu se includ titlurile academice, profesionale, oficiale, militare sau religioase. Se vor nota instituţiile de apartenenţă ale autorilor folosind exponenţi sau asterisk, în Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 funcţie de publicaţie, pentru a desemna apartenenţa fiecăruia. Se va indica autorul căruia îi va fi trimisă corespondenţa. Într-o notă de subsol se va scrie adresa poştală a acestuia, adresa de e-mail şi numărul de telefon. Rezumatul Rezumatul este o condensare a conţinutului întregului articol în 150-250 cuvinte care indică natura şi scopul studiului şi poate fi folosit de către serviciile de indexare. Formularea acestuia trebuie să îl facă o unitate de sine stătătoare care poate fi înţeleasă fără ajutorul restului articolului, întrucât rezumatele pot fi publicate în colecţii sau pot fi incluse în baze de date centralizatoare de rezumate. Este bine ca rezumatul să fie scris după ce a fost terminat articolul, pentru a vă asigura că reflectă cu acurateţe conţinutul articolului şi că toate afirmaţiile făcute în rezumat au acoperire în text. Rezumatul unui studiu original va prezenta problema abordată, metodele folosite pentru rezolvarea acesteia, principalele rezultate şi concluzii. Nu vor fi incluse în rezumat tabele, grafice sau trimiteri către ele. Rezumatul unui referat va descrie tema abordată, scopul referatului, principalele surse studiate şi concluziile4. Abrevierile şi acronimele vor fi folosite numai dacă este necesar şi vor fi definite la prima apariţie în rezumat şi, din nou, la prima apariţie în textul articolului. La sfârşitul rezumatului, autorii vor enumera minim trei cuvinte-cheie care vor facilita indexarea rezumatului şi articolului. În calitate de cuvinte-cheie vor fi folosiţi, de preferinţă, termeni prezenţi în Medical Subject Headings din Index Medicus5. Introducerea Funcţia introducerii este de a prezenta problema de rezolvat şi contribuţia autorului. Începeţi Introducerea prin a identifica clar aria dumneavoastră de interes. Folosiţi cuvintele-cheie încă din primele fraze ale textului. 55 Aceasta vă va ajuta să vă concentraţi rapid asupra temei principale, fără să vă pierdeţi în discuţii generale. Arătaţi care este problema pe care o abordaţi şi de ce merită să fie rezolvată (care este semnificaţia ei). Exprimaţi scopul studiului dumneavoastră. Enunţaţi abordarea dumneavoastră şi felul în care diferă de lucrările publicate anterior. Nu lăsaţi cititorul să ghicească în ce constă contribuţia dumneavoastră. Alcătuiţi o listă cu aporturile dumneavoastră, care va conduce întrega lucrare. Articolul va susţine afirmaţiile făcute în introducere. În felul acesta, structura logică a întregului articol va fi aceea a unei demonstraţii. Pe parcurs, citaţi lucrările relevante fără a intra în amănunte. Introduceţi problema de rezolvat şi ideea dumneavoastră folosind exemple şi apoi prezentaţi cazul general. Îl veţi ajuta pe cititor să vă intuiască ideea. Numai după aceea, va putea urmări şi detaliile. Şi chiar dacă mai „scapă” din detalii, tot rămâne cu ceva important. Asiguraţi-vă că fiecare afirmaţie făcută în introducere va fi demonstrată în text şi faceţi trimiteri de la afirmaţii către demonstraţia lor6. Secţiunea de materiale şi metode În secţiunea Materiale şi metode descrieţi modul în care aţi efectuat studiul. Organizaţi prezentarea în aşa fel încât cititorul să poată înţelege cursul logic al experimentelor. De multe ori, ordinea cronologică este cea mai simplă şi clară. Pentru studii experimentale, oferiţi suficiente detalii pentru ca şi alţi cercetători să poată repeta experimentele şi să obţină rezultate comparabile. Descrieţi cantitativ metodele în cazul în care nu sunt standardizate. Dacă folosiţi o metodă standardizată, indicaţi sursa bibliografică adecvată şi daţi numai detaliile necesare. Furnizaţi informaţii despre reactivii utilizaţi, inclusiv despre puritatea şi sursa lor. Descrieţi organismele folosite în studiu, dacă este cazul. Descri- 56 Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 eţi aparatele folosite numai dacă nu sunt standard sau disponibile comercial. Echipamentul standard poate fi identificat adecvat indicând în paranteză numele companiei producătoare şi numărul modelului. Descrieţi modul în care au fost analizate datele obţinute, indicând metodele statistice aplicate. Nu este nevoie de descrierea amănunţită a formulelor matematice care stau la baza analizei statistice, întrucât acestea sunt cunoscute deja. Subliniaţi riscurile care pot apărea în cursul efectuării experimentelor, cum ar fi riscul de explozie, toxicitatea etc. Includeţi procedurile speciale de manipulare, de eliminare a deşeurilor, dacă este cazul, pentru ca alţi cecrcetători care repetă experimentele să îşi poată lua măsuri de precauţie. Cheia pentru a scrie o secţiune bună de Materiale şi metode este de a oferi un număr adecvat de detalii: prea puţine detalii nu pot asigura repetabilitatea experimentelor de către alţii, iar prea multe detalii vor face articolul să semene cu un manual. Este important să vă cunoaşteţi audienţa7. Rezultatele Prezentaţi numai rezultatele relevante, obiectiv, fără interpretare, într-o ordine logică: fie pe cele mai importante la început, fie pornind de la simplu la complex, fie în ordine cronologică. Daţi suficiente detalii pentru a vă susţine concluziile. Rezultatele pot fi susţinute prin tabele şi figuri, numai dacă este necesar pentru claritate. În text trebuie să vă referiţi la fiecare tabel şi figură în parte, indicând în mod clar principalele rezultate pe care le oferă. Prezenţa mijloacelor de susţinere a textului nu substituie nevoia de a prezenta în text rezultatele esenţiale. Textul trebuie să fie inteligibil şi de către o persoană care încă nu a văzut figurile şi tabelele. Nu trebuie repetate în text rezultatele prezentate în tabele şi figuri şi nici nu trebuie prezentate aceleaşi rezultate într-un tabel şi într- o figură. Nu se raportează rezultate brute dacă pot fi comprimate ca medii, procente etc. Rezultatele testelor statistice sunt raportate de obicei în paranteză, alături de rezultatele biologice pe care le susţin. Nu formulaţi o frază separat pentru a exprima doar rezultate statistice. Folosirea cuvântului „semnificativ” presupune că a fost efectuat un test de semnificaţie statistică. Limitaţi utilizarea cuvântului „semnificativ” numai pentru această situaţie pentru a evita confuziile. De asemenea, dacă aţi notat în paranteză o valoare a lui p care denotă semnificaţia statistică, utilizarea în text a cuvântului „semnificativ” este inutilă. Raportaţi şi rezultatele negative, chiar dacă nu vă susţin ipoteza sau chiar o contrazic. Aceste rezultate sunt importante dacă aţi lucrat corect. Ele au fost obţinute şi trebuie interpretate. De asemenea, ele pot fi utile unor cititori1. Discuţiile Scopul Discuţiilor este de a interpreta şi compara rezultatele. Trebuie subliniată importanţa biologică a rezultatelor şi relaţia lor cu ipoteza iniţială, fie că o susţin, fie că o contrazic. Rezultatele obţinute trebuie integrate cu cele din alte studii pentru a oferi o explicaţie a fenomenelor. Discuţiile pot conţine şi posibile explicaţii, enunţate ca ipoteze, pentru rezultatele neaşteptate. Nu se repetă o parte a rezultatelor şi nici nu se introduc rezultate noi în secţiunea de Discuţii. Dacă este necesar ca rezultatele şi interpretarea lor să fie împreună, autorul poate opta pentru o secţiune comună de „Rezultate şi Discuţii”. Scoateţi în evidenţă atât realizările, cât şi limitările studiului dumneavoastră. Puteţi sugera aplicaţii sau continuarea studiului, dacă este cazul. Nu este recomandată folosirea unei expresii de tipul „Subiectul acesta mai trebuie aprofundat”. Toate subiectele din biologie mai pot fi aprofundate2. Nu încercaţi să scoateţi în evidenţă punctele slabe din abordările altora în speranţa Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 că articolul dumneavoastră va fi mai bine privit. Recunoaşteţi meritele competitorilor. Adresarea mulţumirilor În această secţiune se pot adresa mulţumiri pentru persoane şi organizaţii şi pentru finanţare. Adresaţi mulţumiri celor care au ajutat la desfăşurarea studiului prin sfaturi sau asistenţă tehnică sau au oferit materiale şi consumabile. Nu se includ titlurile lor. Dacă este cazul, puteţi aminti granturi obţinute, sponsorizări şi, de asemenea, auspiciile sub care s-a desfăşurat studiul. Anexe Anexele conţin informaţii care nu sunt esenţiale pentru înţelegerea articolului, dar care pot fi utile cititorilor specializaţi. Anexele sunt secţiuni facultative ale articolelor. În anexe pot fi incluse tabele şi figuri mari, date analitice, demostraţii matematice, documentaţie pentru diverse programe de calculator utilizate în cursul experimentelor, diagrame de circuite etc. Utilizarea anexelor este încurajată din ce în ce mai mult de către publicaţiile care au şi ediţii electronice. De obicei, anexele nu sunt tipărite, ci sunt disponibile în format electronic pe CDROM sau pe Internet. Bibliografia Trebuie să menţionaţi un alt autor de câte ori faceţi referiri la metodele, rezultatele sau concluziile lui în articolul dumneavoastră. Evitaţi citarea rezumatelor în bibliografie. Nu vor fi amintite în lista bibliografică „comunicări personale” şi „observaţii nepublicate”. Menţionări ale unor comunicări scrise pot fi făcute în text, între paranteze sau ca note de subsol. Un articol acceptat pentru publicare dar nepublicat încă poate fi citat, utilizînd expresia „In press.” în lista bibliografică. Acordaţi mare atenţie scrierii listei bibliografice. În lista de bibliografie se strecoară mai multe greşeli decât oriunde altundeva în 57 textul articolului. Dacă importaţi indici bibliografici din altă sursă, verificaţi-i. Asiguraţi-vă că toate referinţele bibliografice făcute în text se regăsesc în secţiunea de Bibliografie şi că toţi indicii din această secţiune sunt citaţi în text. Nu includeţi în Bibliografie referinţe care nu sunt citate în text3. Modalităţile de întocmire a listei bibliografice variază mult de la un jurnal la altul. De câte ori doriţi să trimiteţi un articol spre publicare într-un jurnal, citiţi cu atenţie „Recomandările pentru Autori” pe care le publică, pentru a vă asigura că lista dumneavoastră bibliografică este formultă aşa cum este cerut de către jurnalul ales. Un mod practic de a alcătui lista bibliogafică este acela de a nota pe foi de hârtie separate toate amănuntele legate de sursele dumneavoastră bibliografice (autori, titlu, anul apariţiei, editura, jurnalul, paginile etc.), chiar dacă jurnalul la care doriţi să trimiteţi nu cere toate aceste informaţii. Un program de calculator vă poate fi foarte util pentru aceasta. Informaţia, odată introdusă, poate fi editată cu uşurinţă pentru a se potrivi cerinţelor. Înregistrarea tuturor acestor date vă poate fi de ajutor în cazul în care doriţi să folosiţi aceşti indici bibliografici la alte articole. În cazul nefericit în care articolul la care lucraţi nu va fi acceptat de către jurnalul ales, veţi dori să trimiteţi articolul spre publicare la alt jurnal care poate avea cerinţe diferite de întocmire a bibliografiei. Ar fi dificil să adunaţi din nou toate sursele bibliografice şi să scrieţi datele despre ele în formatul cerut de noul jurnal. Modurile de alcătuire a bibliografiei pot fi împărţite în trei categorii3. Prima categorie este reprezentată de notarea în text a numelui autorului şi anul apariţiei lucrării citate, de exemplu, „Ionescu (1995)”. Dacă lucrarea are cel mult trei autori, vor fi amintiţi toţi la prima citare în text, iar la următoarele apariţii în text va fi amintit doar primul, urmat de „et al.” şi anul apariţiei. Dacă lucrarea are mai mult de patru autori, va fi amintit 58 Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 de la început doar primul, urmat de „et al.”. Acest model este foarte comod pentru cel care scrie articolul, dar nu şi pentru cititor. În cazul prezenţei multor referinţe în text, cititorul se va întrerupe des pentru a căuta unde se reia textul, iar atenţia îi va fi distrasă de la conţinut. Al doilea model este reprezentat de citarea în text cu ajutorul unui număr care are corespondent într-o listă de indici bibliografici ordonaţi alfabetic după numele autorilor, plasată la sfârşitul articolului. Al treilea model presupune alcătuirea listei bibliografice la sfârşitul articolului în ordinea în care referinţele apar în text. În cazul articolelor scurte, cu puţini indici bibliografici, cititorul poate urmări uşor referinţele. În cazul în care numărul articolelor citate este mare, este anevoioasă urmărirea referinţelor în lista de bibliografie neordonată alfabetic. În plus, diversele publicaţii ale unui autor citat pot să apară separate. Elemente pentru susţinerea textului – ilustraţiile Elementele de susţinere a textului – tabelele şi figurile – pot îmbunătăţi un articol atunci când sunt corect folosite. Ele simplifică informaţia, făcând-o mai uşor de înţeles, scurtează textul şi sporesc claritatea. Tabelele şi figurile pot fi folosite în diverse scopuri: pentru prezentare datelor exacte, clasificarea informaţiilor, exprimarea unor relaţii între variabile, unor tendinţe, comparaţii, diferenţe, ilustrarea unor relaţii spaţiale, relaţii de cauzalitate, interacţiuni, procese, fenomene etc. Ele trebuie alese în funcţie de audienţă7. Tabelele şi figurile trebuie folosite dacă transmit informaţia mai eficient decât descrierea verbală. Datele din text nu trebuie dublate în ilustraţii. Ilustraţiile trebuie concepute pentru a putea fi înţelese şi de către cineva care nu urmăreşte tot textul. Tabele Folosiţi tabele doar dacă ele conţin date reprezentative. Nu se includ date în tabele doar pentru că au fost colectate. Dacă două sau mai multe tabele conţin date comune, încercaţi să le combinaţi, pentru a obţine un singur tabel. Cititorul urmăreşte mai uşor seriile de date din tabele dacă sunt prezentate pe verticală (pe coloane) decât pe orizontală (pe rânduri). Încercaţi să construiţi tabelele ţinând cont de acest lucru. Fiecare tabel trebuie numerotat şi trebuie să poarte un titlu. Titlul va fi aşezat deasupra tebelului. Includeţi unităţile de măsură în capetele coloanelor sau rândurilor. Dacă prezentaţi date procentuale în tabele, includeţi şi numărul total al cazurilor (n) în funcţie de care aţi calculat procentele. Evitaţi să prezentaţi procente calculate pe un număr mic de cazuri (n), întrucât puteţi induce în eroare cititorul. Înainte de a da forma finală a tabelelor, consultaţi „Instrucţiunile pentru autori” pentru a găsi eventuale limitări impuse formatului sau dimensiunilor tabelelor. Dacă „Instrucţiunile pentru autori” nu vă dau suficiente detalii despre dimensiunile tabelelor, consultaţi câteva volume ale revistei pentru a le folosi drept model. De obicei, revistele tipărite pe o singură coloană suportă mai bine tabelele late decât revistale tipărite pe două coloane. Acestea din urmă vor prefera tabele cu lăţimea apropiată de lăţimea unei coloane. Evitaţi să construiţi tabele foarte late, care vor fi tipărite în unghi drept faţă de text, întrucât sunt incomode pentru cititori. Dacă un tabel este prea lat, puteţi folosi abrevieri în capetele de tabel şi să le explicaţi într-o notă de subsol. De asemenea, dacă toate datele dintr-o coloană sau un rând sunt identice, ştergeţi acea coloană sau rând şi puneţi datele respective în titlu sau într-o notă. Cu cât un tabel este mai mic, cu atât are mai multe şanse să apară mai aproape de locul unde a fost citat în text. În final, tipăriţi tabelele la dimensiunea la care doriţi să apară în revistă pentru a le verifica Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 lizibilitatea. Figurile Sub această denumire sunt cuprinse graficele, histogramele, schemele, desenele şi fotografiile. Fiecare tip de grafic poate fi folosit pentru a reprezenta mai sugestiv un anume tip de informaţie. Graficele cu linii şi histogramele prezintă variaţia unei mărimi în funcţie de alta, cu deosebirea că graficele cu linii arată variaţii continue, iar histogramele arată variabile discrete. Gaficele cu bare permit compararea unor variabile. Când doriţi să reprezentaţi datele unei relaţii de tip cauză-efect, alegeţi abscisa pentru mărimea controlată (independentă) şi ordonata pentru variabila dependentă de prima. Graficele cu sectoare de cerc arată relaţia părţilor componente dintr-un întreg. Garficele logaritmice sunt folosite frecvent atunci când variaţia relativă a unei mărimi este mai importantă decât variaţia ei absolută sau când o mărime variază între limite prea largi pentru a putea fi reprezentată eficient într-un grafic normal. Graficele cu puncte (scatter graphs) folosesc puncte neconectate prin linii pentru a evidenţia corespondenţa dintre două variabile reprezentate fiecare pe câte o axă. Reprezentările logaritmice şi cele cu puncte sunt mai greu de interpretat de către cititorii neinstruiţi. Diagramele şi schemele sunt folosite pentru a ilustra modele de structuri, aparate experimentale, procese, tipuri de organizare etc. Utilizarea lor este în funcţie de audienţă. Cu cât cititorii sunt mai puţin iniţiaţi în tema articolului, cu atât articolul poate conţine mai multe scheme explicative. Schemele trebuie să cuprindă doar elemente esenţiale, prea multe amănunte putând distrage atenţia cititorului. Figurile trebuie numerotate consecutiv, în ordinea citării în text. Titlul va fi aşezat sub figură. Atunci când creaţi figurile, acordaţi atenţie proporţiei între dimensiunile figurii, di- 59 mensiunile literelor folosite în figură şi grosimea liniilor. De obicei, autorii crează figurile la dimensiuni mai mari decât pot fi tipărite în revistă. De aceea, ele vor fi micşorate de către editori. Alegerea unor caractere disproporţionat de mici pentru scrierea textului inclus în figuri (de exemplu, titlul şi legenda graficelor) va avea ca rezultat un text ilizibil în urma micşorării figurii în cursul editării revistei. Acelaşi lucru se poate întâmpla cu liniile prea subţiri folosite în grafice şi scheme, mai ales dacă se găsesc deasupra unui fundal intens. Evitaţi cuvintele scrise în întregime cu MAJUSCULE, întrucât acestea scad lizibilitatea. Dacă folosiţi nuanţe ale aceleiaşi culori, alegeţi-le în aşa fel încât să poată fi uşor deosebite una de alta (folosiţi, de exemplu, intensităţi de 20%, 50% şi 80%)8. Pentru a vă asigura că aţi folosit o proporţie bună între elementele figurilor, tipăriţi la imprimantă câte un exemplar din fiecare figură la dimensiunea la care vor apărea în revistă. Pentru fotografii, dacă nu le aveţi scanate, puteţia folosi un copiator pentru a le micşora. Unele jurnale percep o taxă suplimentară din partea autorilor pentru reproducerea ilustraţiilor color. Dacă jurnalul unde doriţi să publicaţi nu practică astfel de taxe, includeţi ilustraţii color în articol pentru a beneficia de întregul lor potenţial informaţional şi vizual. Revizuirea articolului Citirea articolului de către autor(i) După finalizarea primei forme a articolului, sunt recomandate cel puţin două revizuiri din pertea autorului7. Prima se va ocupa de organizare şi de logică, iar a doua de stil şi exprimare. Nu uitaţi să faceţi o copie de rezervă a primei versiuni. Este posibil să descoperiţi că unele pasaje erau scrise mai bine prima dată decât după modificări. Dacă aţi utilizat un program de editare a textului pentru scrierea artico- 60 Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 lului, tipăriţi mai multe copii la imprimantă. De obicei, puteţi urmări mai uşor textul tipărit decât pe ecranul calculatorului. Pe ecran este afişată o porţiune limitată de text, pe când paginile tipărite, aşezate una lângă alta, vă dau o imagine de ansamblu. În timpul primei revizuiri, citiţi tot articolul o dată. Verificaţi ordinea ideilor prezentate, logica prezentării, citările şi referinţele bibliografice. Simplificaţi tabelele, eventual combinaţi-le. Faceţi acum majoritatea activităţii de rearanjare a ordinii textului. Nu pierdeţi timpul cu detalii de ortografie în timpul primei revizii. În timpul celei de-a doua revizuiri, cizelaţi exprimarea. Nu uitaţi că, în scrierea ştiinţifică, pe primul loc este claritatea şi nu frumuseţea. Folosiţi un procesor de text (de exemplu Microsoft Office Word, OpenOffice Writer etc.) atât pentru a scrie prima versiune a articolului, cât şi pentru a o ajusta. Modificările pot fi făcute foarte uşor, pasaje întregi de text pot fi mutate, şterse sau introduse fără a afecta aspectul manuscrisului. Procesoarele de text dispun de funcţii de verificare a ortografiei şi gramaticii în diverse limbi. Acestea sunt utile, dar au limitările lor. Ele pot găsi greşeli apărute în urma omiterii sau adăugării unor litere sau spaţii (cu condiţia ca expresiile sau cuvintele rezultate să nu existe în vocabularul limbii respective), pot face sugestii în privinţa topicii sau construcţiei frazelor prea lungi. Dacă dispun de un dicţionar de sinonime pentru limba în care scrieţi, folosiţi-l pentru a evita repetiţiile inutile. Totuşi, ele pot considera greşite anuminte cuvinte pe care nu le au în dicţionar şi care reprezintă termeni de specialitate reali. Acest neajuns poate fi depăşit prin posibilitatea de personalizare a dicţionarelor prin introducerea unor termeni noi, pe care programul îi va recunoaşte ulterior. În prezent, procesoarele de text nu corectează dezacorduri gramaticale şi nici nu recunosc utilizarea greşită a unor termeni în context, atâta timp cât cuvintele respective sunt re- cunoscute ca făcând parte din dicţionarul limbii selectate. Folosiţi funcţiile de corectare, pentru că pot găsi multe greşeli care vă pot scăpa neobservate, dar verificaţi întotdeauna rezultatul. Procesul de revizuire a articolului de către autor poate fi îndelungat, dar trebuie făcut. Numai aşa poate fi obţinut un articol de calitate care are şanse mari de a fi acceptat spre publicare. La urma urmei, scrierea ştiinţifică nu este un lucru uşor. Este posibil ca, de câte ori recitiţi textul articolului să găsiţi câte ceva de modificat (nu neapărat de îmbunătăţit). Trebuie să ştiţi să vă şi opriţi. După ce aţi revizuit articolul, daţi-l coautorilor să îl citească şi să facă eventuale schimbări. Fiecare dintre ei trebuie să îl cunoască şi să îi aprobe forma finală. Pentru a câştiga timp, folosiţi poşta electronică pentru comunicarea cu coautorii. Dacă unul dintre ei consideră că trebuie modificate un număr mare de paragrafe dintr-o secţiune, ar trebui să rescrie el întrega secţiune. Este mai simplu aşa, decât să transmită autorului ce ar trebui să scrie. Citirea articolului de către alţii Chiar şi după citirea articolului de către coautori pot rămâne neobservate aspecte neclare. Daţi articolul să fie citit de către cât mai mulţi cunoscuţi ai dumneavoastră, chiar dacă nu au experienţă în acelaşi domeniu. Fiecare vă poate face sugestii utile. Când consideraţi că aţi terminat articolul, trimiteţi o copie pentru a fi citită şi de către o altă presoană care lucrează în acelaşi domeniu cu dumneavoastră şi este potenţial competitor. În cazul în care aţi citat una dintre lucrările sale, rugaţi-o să verifice dacă aţi descris cu acurateţe lucrarea sa. De obicei vă va răspunde printr-o critică utilă. Luaţi-o în considerare. (Oricum, este posibil ca persoana respectivă să vă fie referent în urma trimiterii articolului spre publicare într-o revistă şi vă poate fi de folos să îi cunoaşteţi punctul de vedere dinainte. Puteţi face astfel modificările din timp.)6 Revista Română de Medicină de Laborator Vol. 6, Nr. 1, Martie 2007 Atenţie! Fiecare cititor poate citi articolul dumneavoastră pentru prima dată o singură dată. Folosiţi-i cu grijă!6 Elemente de stil şi gramatică Propoziţiile scurte sunt cel mai simplu de scris şi de citit. Nu vă încărcaţi exprimarea cu cuvinte inutile. Expresii precum „deosebit de”, „extraordinar”, „foarte” etc. nu vor da o greutate mai mare afirmaţiilor făcute în articol. Folosiţi diateza activă a verbelor în locul diatezei pasive de câte ori puteţi. Evitaţi negaţiile duble. Nu uitaţi că exprimarea din articolele ştiinţifice trebuie să fie în primul rând clară. Denumirile genului, speciei, subspeciei şi varietăţii organismelor se scriu cu litere cursive (italice) sau se subliniază. Categoriile sistematice superioare (regnul, încrengătura, clasa, ordinul şi familia) se scriu cu litere obişnuite7. Folosiţi numai abrevieri standard în articole şi evitaţi abrevierile în titlu şi rezumat. Cu excepţia unităţilor de măsură standard, toate abrevierile trebuie precedate de termenul întreg la prima apariţie în text. Urmărirea recomandărilor simple prezentate în acest referat poate îmbunătăţi substanţial calitatea articolelor dumneavoastră. Munca dumneavoastră va fi mai bine percepută, iar răspunsul pe care îl veţi primi de la ceilalţi vă va ajuta să vă îmbunătăţiţi activitatea de cercetare. 61 Bibliografie 1. Anderson G. - How to Write a Paper in Scientific Journal Style and Format - Bates College, Lewiston, Maine, USA (http://abacus.bates.edu/~ganderso/ biology/resources/writing/HTWtoc.html) 2. Bamfield Marine Sciences Centre - Guidelines for Writing Scientific Papers (http://www.bms.bc.ca/ library/Guidelines%20for%20writing%20Scientific %20papers.pdf) 3. Day R.A. – How to Write and Publish a Scientific Paper – 5th Ed., Cambridge University Press, 1998 4. Dodd J.S. - The ACS Style Guide: A Manual for Authors and Editors, 2nd Ed., Oxford University Press, (http://www.oup.com/us/samplechapters/ 0841234620/?view=usa) 5. International Committee of Medical Journal Editors – Uniform requirements for manuscripts submitted to biomedical journals – J Am Med Assoc, 1993; 269:2282-2286 6. Jones S.P. - How to write a great research paper Microsoft Research, Cambridge (http://research. microsoft.com/Users/simonpj/papers/giving-atalk/writing-a-paper-slides.pdf) 7. Matthwes J.R., Bowen J.M., Matthews R.W. – Successful Scientific Writing: a step-by-step guide for the biological and medical sciences – Cambridge University Press, 1996 8. Oxford University Press - Digital Art Requirements for Submission (http://www.us.oup.com/ us/corporate/authorresources/authorartguidelines.pdf)