2015
Societatea de tiin e Istorice din România
Filiala Lugoj
RESTITUIRI
B N ENE
III
Timi oara - 2015
Coordonatori volum:
Prof. dr. Dumitru Tomoni
Prof. Hora iu Suciu
Colegiulădeăredacție:
Dumitru Tomoni - pre edinte
Răzvan Pinca - vicepre edinte
Hora iu Suciu - secretar
Medina Săvulescu - membru
Coperta:
Silviu Nopcea
Lugoj - Catedrala greco-catolică
"Coborârea Sfântului Duh" (1843-1868)
ISSN 2344-4355
Editura Eurostampa
Timişoara, Bd. Revolu iei din 1989 nr. 26
Tel./fax: 0256-204816
edituraeurostampa@gmail.com
www.eurostampa.ro
Tipărit la Eurostampa
2
Volum publicat cu sprijinul
domnului primar al Lugojului profesor inginer Francisc Boldea
șiăalăConsiliuluiăMunicipalăLugoj
Proiectăcofinanţată
deăConsiliulăJudeţeanăTimiş
3
Cuvânt înainte
i numărul de fa ă al revistei „Restituiri bănă ene” continuă să
publice rezultatele unor cercetări complexe i profunde a spa iului
etnografic i istoric bănă ean dintr-o perspectivă modernă,
interdisciplinară i multietnică. Interesul, curiozitatea i aprecierea
de care s-au bucurat primele două numere din partea profesorilor,
cercetătorilor i iubitorilor de istorie ne-au motivat să diversificăm
tematica acetui volum i să solicităm noi colaborări. Demersului
nostru i-au răspuns, i de această dată, prestigio i cercetători ai
istoriei i culturii Banatului: prof. univ. dr. Nicolae Boc an, prof.
univ. dr. Ioan Muntenu, prof. univ. dr. Radu Păiu an, prof. univ. dr.
Dan Negrescu, pr. prof. dr. Vasile Muntean, cerc. t. I dr. Vasile
Duda , lector univ. dr. Mihai Vi an etc.
Volumul de fa ă nu ar fi văzut lumina tiparului fără sprijinul
Primăriei i Consiliului Municipal Lugoj, Consiliului Jude ean Timi ,
Primăriei ora ului Făget i Sindicatului „Spiru Haret” Timiş. De
aceea aducem mul umirile noastre domnilor primari prof. ing.
Francisc Boldea i prof. Marcel Avram, consilierilor locali,
consilierei jude ene dr. Flavia Marcu i domnului prof. Virgil
Popescu – pre edintele Sindicatului „Spiru Haret” Timiş
Prof. dr. Dumitru Tomoni,
Preşedintele Societă ii de Ştiin e Istorice
din România - Filiala Lugoj
4
5
I.
STUDIIă IăARTICOLE
6
7
Lugojul,ăBanatulădeăCaransebeşă- Lugoj
şiăăPrincipatulăTransilvaniei
Prof. Horațiu Suciu
După moartea regelui Matei (Mathias) Corvinul, în
aprilie 1490, regatul Ungariei intră într-o perioadă de disolu ie
care va culmina cu dispari ia acestuia. Lipsită de un
conducător autoritar, Ungaria a fost "bântuită cu furie" de
anarhia feudală, marii magna i şi nobilimea de mijloc luptând
pentru acapararea celor mai importante dregătorii în stat1. Tot
în 1490, îşi are originea şi războiul izbucnit după 1526 pentru
ocuparea tronului maghiar. Moartea lui Mathias Corvin, fără
urmaşi legitimi, aduce doi pretenden i la coroana Ungariei:
Maximilian de Habsburg şi Vladislav al Boemiei. Vlasislav al
Boemiei era net inferior lui Maximilian. După ce, printr-o
campanie facilă, reuşeşte recuperarea teritoriilor pierdute de
Austria în favoarea lui Mathias, diferite oraşe din Ungaria
apuseană cad în mâinile lui Maximilian; când, însă, acesta era
pregătit să ia cu asalt Buda, mercenarii săi s-au răzvrătit, fiind
nevoit să se retragă. Pacea de la Presburg (1491) a încheiat
cearta pentru tron. Stipula iile tratatului prevedeau între altele
preten ia lui Maximilian asupra coroanei Ungariei în cazul în
care Vladislav al II-lea sau fiii săi mureau fără urmaş de sex
masculin. Următoarea mişcare a lui Maximilian este adoptarea
lui Ludovic, fiul de 9 ani al regelui Vladislav al II-lea al
Ungariei, la moartea acestuia, şi căsătoria lui Ludovic, în
1
Istoria României, volumul II, Editura Academiei R. P. R., Bucureşti
1962, p. 629;
8
1515 cu Maria, o nepoată a lui Maximilian. Ca urmare a
mor ii lui Ludovic al II-lea la Mohacs, Ungaria şi Boemia pot
deveni ale habsburgilor. Există o condi ie: arhiducele
Ferdinand trebuie să fie în stare să impună tratatul din 14912.
În aceste condi ii apare (sau se "autoînfiin ează" folosind sintagma lui Ioan Ha egan) Banatul de LugojCaransebeş, forma iune politico-administrativă cu un imens
rol militar. Documentele amintesc de comitatul Severin (al
cărui conducător este banul de Caransebeş-Lugoj) care este o
marcă de grani ă a Transilvaniei, un tampon între eyaletul
Timişoarei şi principat. Aici se pregătesc campanii
antiotomane şi represalii, aici se fac şi se desfac domnii din
ara Românească şi Moldova. Teritoriul acestui Banat era
alcătuit din fostele districte Caran, Sebeş, Marginea, Bujor,
Susani. În acest fel se întindea de la Mureş până la valea
Cernei şi de la Carpa i până la Bocşa şi Oravi a. Fără o
existen ă anterioară a districtelor româneşti nu ar fi fost
posibilă nici existen a Banatului de Lugoj-Caransebeş3.
În goana după ob inerea tronului, în noiembrie 1526 la
Stuhlweißenburg (Alba Iulia), Ioan Zapolya, Voievodul
Transilvaniei se încoronează ca rege al Ungariei. Ferdinand de
Habsburg e făcut şi el rege la Prebßurg la 17 decembrie 1526.
Între cele două frac iuni izbucneşte un sângeros conflict. Ioan
Zapolya (Szapolyai János) trebuie să fugă în Polonia. De aici
cere ajutorul turcilor care nu recunoşteau încoronarea lui
Ferdinand şi în 1529 are loc o expedi ie împotriva Austriei,
ajungându-se la asedierea Vienei4. Lugojul este, se pare, în
acest conflict, de partea voievodului Transilavaniei, Ioan
Zapolya căci la 1529 acesta îi donează lui Tinkovai Petru
Erich Zölner, Istoria Austriei, volumul I, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1997, p. 189, 201;
3
Ioan Ha egan; Lucia Savulov, Banatul medieval, în „Anale Banatului”,
V, Timişoara, 1997, p. 179-213;
4
Erich Zölner, op. cit., p. 230-232;
2
9
(Petru Tincovan) (1529-1535) castelanul "civitas"-ului Lugoj,
o posesiune în Hezeriş, apar inând lui Macskási Jöb, infidel şi
mort fără urmaşi. Printre cei ce adeveresc acest act sunt judele
Martin Lúca, jura ii Francisc Gula şi Balint Zora, nobilii Ioan
şi Petru Bozari, Matei Radovan, Ion Martinu ă, Ioan Hanciul
şi "locuitorii" Martin Belu, Andrei Gaspăr, Mihai Maiug5.
Însă în 1531, voievodul Transilvaniei îi va confiscă aceluiaşi
Petru de Tincoval, castelan al cetă ii Lugojului, curtea şi casa
nobiliară (domumque et Curiam Nobilitarum) din Caransebeş,
pentru faptul că l-a ucis pe nobilul Gaşpar Bezerey. Această
măsură a fost de scurtă durată, Petru de Tincova fiind repus
rapid în func ia de castelan al cetă ii Lugoj, func ie în care
rămâne până în 15356.
Câ iva ani mai târziu la 1534, Valentin Török, un
apropiat al regelui Ferdinand, adună 1000 de călăre i din
districtele Caransebeş şi Lugoj7. Tot în acest an opt nobili
români din districtele Caransebeş şi Lugoj adeveresc la
Lipova, vineri, 4 decembrie, că Petru Racovi ă se reconciliază
cu George Vrabie şi cad de acord să nu se excludă reciproc
din posesiunea cetă ii Bocşa. În această instan ă românească
constituită după dreptul românesc (şi în care se judecă
împricina i români) apare ca jurat, semnificativ ca nume, şi
Nicolaie Voievodul de Lugoj (Nicolaus Vayvoda de Lwgas)8.
Ioan Stratan; Vasile Muntean, țonumenteă istoriceă bisericeştiă dină Țugoj,
Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1981, p. 12; Istvan Iványi, Lugos,
rendezett tanácsu, varós: torténete adatok és vazlatok, Horváth Istvan es
társa Könynyomdája, Szabadka, 1907, p. 14; cu mari diferen e, Ioan
Ha egan; Ligia Boldea; Dumitru eicu, Cronologia Banatului. Banatul între
943-1552, vol. II/1, Editura Artpres, Timişoara, 2007, p. 304;
6
Ibolya Şipoş, Contribu iiă laă istoriculă nobilimiiă lugojene, în „Analele
Banatului” S.N. Arheologie-Istorie, XV, Muzeul Banatului, Timişoara,
2007, p. 255-267;
7
Patriciu Dragalina, Din istoria Banatului Severin, volumul II, Editura
Autorului, Caransebeş, 1900, p. 10;
8
Ioan Aurel Pop, Institu iiă medievaleă româneşti,ă adun rileă cnezialeă şiă
nobiliareă (boiereşti)ă dină Transilvania,ă înă secoleleă XIVă - XVI, Editura
5
10
Fiindcă Ioan Zapolya îşi dorea să-i aibă alături pe
lugojeni, în conflictul cu Ferdinand, şi fiindcă ei sunt încă
alături de voievodul Transilvaniei, în 1534 îi numeşte, pe
Petru Tincova (Tincovan, Tincoval) şi pe Dimitrie Luca
judele Lugojului, coproprietar peste moşia Ezeriş din
districtul Lugoj; în 1535 Capitlul din Arad va adeveri, că a
introdus pe nobilul Petru de Tincova, castelanul castrului din
Lugoj, în posesia moşiei Hegyris (Hezeriş) din districtul
Lugojului (moşie ce-i fusese donată încă din 1529)9.
La 1536, după ce Banatul de Severin încetase să mai
existe în 1524, şi Banatul (cel neocupat de turci) nu mai
apar ine Ungariei (cel pu in nu Ungariei lui Ferdinand) ci
trece în stăpânirea Transilvaniei (sau Ungariei lui Zapolya şi
de aici, mai târziu, în stăpânirea Transilvaniei) apare amintită
pentru prima dată func ia de ban de Caransebeş Lugoj. Primul
titular al acestei func ii este Mihai de Somlya (4 februarie
1536). Peste un an documentele amintesc şi de existen a a doi
vicebani, Ioan Floca şi Ioan Olah de Ulpar, ambii fiind
subordona i lui Mihai de Somlya. În primii ani de existen ă a
acestei forma iuni, capitala ei este la Caransebeş. Mai apoi
capitala este când la Lugoj, când la Caransebeş 10. Iar Mihai
Michaiu Somlyay, banul Caransebeşului, este unul dintre
sus inătorii lui Ioan Zapolya. Acesta din urmă îi va cere lui
Mihai Somlya la 1536 să judece procesul nobililor Nicolae
Gerlisce şi Andrei Betere (Andrei de Bizere) cu locuitorii
oraşului Lugoj (inhabitores civitas nostre Lwgas) - "ratione
occupacinis gwarundam Terrarum ad possessionem
Gowosgya" - (care au ocupat pământurile lor din Găvojdia).
Dacia, Cluj-Napoca, 1991, p. 148; Documente privitoare la Istoria
Românilor (1530-1550), Colec ia Hurmuzacki, volumul II partea 4,
Bucureşti, 1894, p. 63;
9
Ibidem, p. 97;
10
Istvan Iványi, op. cit., p. 14; Dragoş Lucian Tigău, BaniiădeăCaransebeşă
şiă Țugoj.ă Considera iiă asupraă atribu iiloră şiă competen eloră acestora, în
„Studii şi materiale de istorie medie”, XVI, Bucureşti, 1998;
11
Aşadar, deşi apare doar ca ban de Caransebeş, Mihai Somlya
are jurisdic ie şi asupra Lugojului. Şi prin el Ioan Zapolya 11.
Conflictul dintre Ferdinand şi Ioan Zapolya pare să se
încheie în februarie 1538, când după tratative secrete cei doi
regi ai Ungariei încheie la Oradea un tratat de pace care
stipula că Habsburgii intrau în stăpânirea întregii Ungarii, în
cazul decesului lui Zapolya. Dar la moartea acestuia (22 iulie
1540) unul din tutorii copilului minor al lui Zapolya (Ioan
Sigismund), Gheorghe Martinuzzi, care avea conducerea ării
(celălalt fiind Petru Petrovici, comite de Timiş şi comandant
al armatei din păr ile de sud ale regatului Ungariei), convoacă
dieta de la Rakoş unde îl proclamă pe micul prin , rege.
Ferdinand de Habsburg va încerca, în aceste condi ii în care
pacea de la Oradea e desfiin ată de jure, să ocupe Ungaria
(Transilvania) prin for a armelor (toamna 1540). Aceasta îl va
supăra pe Soliman, sultanul turcilor, care sub pretextul că-l va
ajuta pe micul rege Ioan Sigismund, ocupă Buda (29 august
1541). În urma acestui eveniment el scrie o scrisoare Isabellei
(so iei lui Zapolya şi mama lui Ioan Sigismund), potrivit
căreia Ardealul şi păr ile de dincolo de Tisa ce apar ineau
Ungariei le dăruia fiului ei, urmând ca la vârsta de douăzeci
de ani, Ioan Sigismund să ajungă şi în posesia restului ării:
"Ca să fie cum a i hotărât, fiului tău i-am dat Ardealul,
Lipova, Şoimoşul, Lugojul, Caransebeşul şi Timişoara
împreună cu cele pe care Gheorghe Martinuzzi şi Petru
Petrovici le-au stăpânit dincolo de Tisa, pe urma regelui
Ioan". Apoi l-a men inut pe Martinuzzi în calitate de
guvernator al Transilvaniei, iar pe Petru Petrovici în fruntea
comitatului de Timiş. Obliga ia lor mai era de a plăti către
Poartă un tribut de 10000 de galbeni. Acesta este actul prin
care Transilvania se transformă în principat autonom, sub
11
Documente privitoare la Istoria Românilor, op. cit., p. 98;
12
suzeranitate otomană12 şi prin care Lugojul trece sub
stăpânirea directă a principelui Transilvaniei.
Sunt ani confuzi, în care se schimbă des taberele. În mai
1542 reprezentan ii comitatelor Cenad şi Timiş i-au jurat
credin ă împăratului Ferdinand13. Dar regina Isabella are în
continuare influen ă (sau cetatea îi rămîne fidelă?) asupra
Lugojului căci aceasta ordonă Capitlului din Arad, la 1542 să
introducă pe Boroşan Andrei şi Petru (de Lugaş) în
posesiunea pământurilor donate de ea de pe Valea
Dragomireştilor din teritoriul oraşului. Aceste domenii au fost
donate de regină cu acordul cetă enilor Lugojului, căci alături
de Gyla Francisc, trimisul cur ii princiare, mai participă la
ac iunea de stabilire a hotarelor acestor proprietă i nobilii
Matei Radovan, Martinica Ioan, Hanciu Ioan şi Augustin Ioan
şi jura ii Zoa Balint, András şi Gáspár14.
În anii care urmează, Transilvania este scindată între
două partide: una proferdinandistă condusă de Martinuzzi şi
una prootomană condusă de Petru Petrovici şi regina
Issabella. Mai multe în elegeri şi tratate îi aduc pe habsburgi
în posesia Transilvaniei şi tot atâtea interven ii turceşti
restabilesc situa ia. Banatului de Lugoj-Caransebeş se află de
partea lui Petru Petrovici (din 1548 ban al acestor locuri) şi
reginei Isabella. În iulie 1546, Martin Luca era jude al
Lugojului. El şi cetă enii jura i de acolo Beloş Martan,
Hancsul Ianoş, Gaspar Andras, Syabo Martan şi Mayug
Mihaly scriu castelanilor Gheorghe Peica şi Gabriel Gârlişte
din Caransebeş, că Matei Radovan şi Ilie Warga din Lugoj au
mărturisit că nobilii Francisc Fodor şi Gheorghe Moise au
Ibolya Şipoş, Rolulă Banatuluiă deă Caransebeşă Țugojă Petruă Petroviciă înă
cadrul luptelor interne din Transilvania de la mijlocul secolului al XVIlea, în „Anale Banatului”, V, 1997, Timişoara, p. 217 - 233;
13
Ioan Ha egan; Ligia Boldea; Dumitru eicu, op. cit., p. 312;
14
Istvan Iványi, op. cit., p. 15; Ion Lotreanu, Monografia Banatului,
Institutul de arte grafice " ara", Timişoara, 1944, p. 248;
12
13
venit la ei şi ei i-au rugat să meargă la Grigore Voievod din
Caransebeş, să-l determine să nu accepte o împăr ire de
bunuri, făcută cu jurământ în catedrala din Alba–Iulia. Jura i
aminti i mai sus se vor prezinta şi ca martori la scaunul de
judecată din Caransebeş în „afacerea” Vajda Gergely15.
În 1550, între cele două fac iuni rivale, care luptau pentru
coroana regatului, se va declanşa războiul civil. Petrovici
începu să strângă oaste în inuturile aflate sub comanda sa,
printre care s-au numărat românii şi sârbii din Caransebeş şi
Lugoj (despre a cărui locuitori Nicolae Olahus (Olah Miklós)
scrie în 1537 că „sunt aproape to i oşteni călare, deda i slujbei
ostăşeşti”) în jur de 3000 de oameni, afla i sub conducerea lui
Nicoalae Csarepovici16. Martinuzzi iese victorios, pe moment,
însă de teama unei interven ii turce în Transilvania, ajunge la o
în elegere cu Isabella. Astfel că în primăvara lui 1551 găsim
Transilvania mai liniştită, şi asta doar pentru a pregăti mai
departe conflictul. La 7 februarie 1551 Lugojul şi Caransebeşul
sunt sub „autoritatea” împăratului Ferdinand17.
În toată această perioadă locuitorii din Caransebeş şi
Lugoj, conduşi de Petru Petrovici, amenin a i în permanen ă
de către turci şi trupele trimise de Martinuzzi în provincie
pentru a-i ştirbi autoritatea, au început să devină nemul umi i
de ban, pentru motivul că acesta nu respectă vechile privilegii
de care se bucurau înainte. De aceste fapte lugojenii se plâng
la începutul anului 1551 în fa a dietei din Aiud. Nerezolvarea
problemei acestora va face ca nobilimea acestor locuri să se
apropie de habsburgi. În primăvara lui 1551, Andrey Bathory
îi scria lui Toma Nadasdy că banul Petrovici s-a certat cu cei
din Lugoj şi Sebeş, pentru că ultimii vor să rămână în
libertate, însă el le tulbură permanent liniştea18. La 2 martie
15
Istvan Iványi, op. cit., p. 15;
Ibolya Şipos, op. cit., p. 217-233;
17
Ioan Ha egan; Ligia Boldea; Dumitru eicu, op. cit., p. 322;
18
Ibolya Şipos, op. cit., p. 244;
16
14
1551, însăşi regina se plânge la marele vizir, anun ându-l că
Martinuzzi a trecut de partea partidei adverse şi că a învrăjbit
Caransebeşul şi Lugojul împotriva lui Petrovici care-i este
credincios19. La 31 martie 1551, din Aiud, Gheorghe
Martinuzzi îi scrie împăratului că i-a trimis la el pe delega ii
bănă enilor din Lugoj şi Caransebeş şi îi cerea să le promită
alegerea unui conducător dintre ei, aşa cum au avut, întrucât
reprezintă o for ă armată cu o deosebită ştiin ă militară.
Împăratul îi răspunde în mai, scriindu-i că i-a primit pe
delega ii bănă enilor şi că va trimite acolo trupe imperiale20.
În lumina acestor fapte în elegem scopul diplomei
acordate de Isabella lugojenilor la 7 mai 1551. Prin ea regina
căuta să-şi păstreze influen a în regiune şi să-şi atragă
locuitorii de partea ei. Iată textul acestei diplome: "Isabella,
din mila lui Dumnezeu, regină a Ungariei … etc. dăm de ştire
şi facem cunoscut prin cuprinsul celor de fa ă, tuturor cărora
se cuvine, noi, atât la cererea anumitor credincioşi de-ai noştri
pe lângă majestatea noastră, cât mai ales, luând aminte şi
inând seama de buna credin ă şi fidelitatea supuşilor noştri ca
şi de slujbele credincioase ale devota ilor noştri curteni nobili
români, şi ale întregii obşti a oraşului Lugoj, pe care le-au
dovedit cu statornicie, în locuri şi vremuri felurite, înseşi
sfintei noastre Coroane, apoi prea luminatei noastre demnită i
regeşti, precum şi preastrălucitului nostru fiu, şi în viitor se
vor sili să le facă şi să le aducă; aşadar însemnele acestui
blazon - pentru ei şi to i moştenitorii şi descenden ii, adică
lupul avându-şi locul în mijlocul coroanei - sunt zugrăvite în
culori aparte la finele înscrisului nostru de fa ă; chibzuind, cu
mintea, îngăduim din plinătatea Gra iei noastre deosebite şi le
dăruim generos, dumnealor şi urmaşilor dreptul să poarte
această emblemă militară după obiceiul altor luptători, de
19
20
Ibidem, p. 244;
Ioan Ha egan; Ligia Boldea; Dumitru eicu, op. cit., p. 322;
15
acum în viitor, peste tot: în bătălie, la jocurile cu suli a, turnir,
dueluri şi în oricare alte exerci ii nobiliare şi ostăşeşti; de
asemenea să o întrebuin eze la pece i, esături, perdele, la
diferite obiecte în forma de inel, la case, în ori ce lucru şi
unealtă se vrea. Să poată beneficia, bucura sau avea trecere la
toate şi unicele favoruri, onoruri şi libertă i de care supuşii de
aceeaşi condi ie militară ai regatului nostru în orice fel - după
datina de drept uzează şi se împăr esc, încât ei, moştenitorii şi
urmaşii lor pomeni i să rămână cu perpetuă amintire şi
recunoştin ă fa ă de numele nostru. Pentru continua neuitare şi
adeverirea acestor lucruri am încuviin at a li se întocmi
documentul nostru de fa ă, întărit cu sigiliul pe care-l folosim
ca regină a Ungariei. Dat în fa a oraşului Alba Iulia, la
sărbătoarea Înăl ării Domnului 7 mai 1551". Astfel, pe lângă
vechile privilegii lugojenii au dobândit libertă i de care se
bucurau to i locuitorii statului purtător de stemă21.
Ca urmare a acestei diplome, Martinuzzi se plângea la
22 mai comisarilor imperiali că lugojenii o preferau pe regină,
în timp ce caransebeşenii pe habsburgi22.
În acest timp lucrurile se precipită în Ardeal, în iulie
1551, Giovani Batista Castaldo, loc iitorul regelui Ferdinand
pătrunzând aici cu circa 7000 de oameni. Înainte ca trupele
imperiale să ajungă în Alba Iulia, Martinuzzi, grăbit (pentru a
nu permite lui Petrovici să vină din Banatul de Lugoj
Caransebeş, unde se afla) o obligă pe regină să abdice şi să
părăsească Transilvania în schimbul ducatelor Oppelen şi
Ratibor, cu un venit anual de 25000 de florini. La 10 iulie
1551 regina semna actul de abdicare. Martinuzzi primea de la
habsburgi arhiepiscopatul de Strigoniu, titlul de guvernator al
Ungariei, şi pălăria de cardinal. Dieta întrunită la Cluj în 26
21
22
Enrich Lay, Stema conferită Lugojului în 1551;
Ibolya Şipos, op. cit., p. 224;
16
iulie, depune omagiu fa ă de Ferdinand, iar regina şi fiul ei se
refugiază în Polonia23.
La porunca reginei, Petrovici, aflat la Timişoara, a predat
toate localită ile de inute de el (Timişoara, Lipova, Caransebeşul,
Lugojul şi Becicherecul) lui Andrei Bathory care le preia în
numele autorită ilor habsburgice, apoi pleacă el însuşi în
Polonia. Cu acest prilej Petru Petrovici (Petru Petrovics) rosteste
profeticele cuvinte „Mă oblig să fiu grăjdarul şi să cură caii
aceluia care va reusi să apere Timişoara de turci timp de 3 ani”24.
Ştefan Losonczy, Lucaci Szekely şi Rafael Podmaniczky sunt
numi i în func ia de comandan i ai for elor din regiunile sudice
(comi i de Timiş)25. Tot acum castelan de Lugoj şi Caransebeş
devine Gheorghe Seredy. Predarea cetă ilor s-a făcut imediat
după încheierea acordului, căci într-o scrisoare din 10 august
1551 adresată lui Ioan Kendeff, Ferdinand aminteşte de "civitas
nostri" Lugoj şi Caransebeş. În aceste cetă i sunt numi i castelani
din oamenii habsburgilor, la Lugoj fiind numit spaniolul Bernat
Aldana26. Acesta, în august 1551, cu 400 de oameni din trupa
spaniolă şi un detasament de 100 mercenari germani, se
îndreaptă spre Lugoj şi Timişoara, unde ajunge (pe 10 august),
întărind garnizoanele27. Tot acum generalul imperial Castaldo îl
trimite pe arhitectul Alexandro la Lugoj şi Caransebeş, în
toamna lui 1551, pentru începerea lucrării de fortificare. Cu toate
acestea, aceste lucrări nu se fac, căci anul următor lugojenii îi cer
lui Castaldo un specialist pentru începerea lucrărilor de
fortifica ie28.
23
Ibidem, p. 245;
Ioan Ha egan, VilayetulădeăTimişoara, Editura Banatul Editura Artpres,
Timişoara, 2005, vol.II, p.15;
25
Ioan Ha egan; Ligia Boldea; Dumitru eicu, op. cit., p. 322;
26
Istvan Iványi, op. cit., p. 21;
27
Ioan Ha egan, op. cit., p.14;
28
Gheorghe Sebestyen, Uneleă cet iă aleă Banatuluiă şiă deseneleă luiă Ț.ă F.ă
Marsigli, în „Revista muzeelor şi monumentelor”, nr. 1, 1984, Bucureşti,
p. 39-52;
24
17
Dar aceste schimbări nu sunt pe placul turcilor, care la
mijlocul lui septembrie, trec Dunărea, cucerind în scurt timp
Becicherecul, Cenadul şi Lipova. Martinuzzi, în elegând că
for ele habsburgice sunt prea pu ine pentru a face fa ă invaziei
otomane, trece de partea turcilor. Situa ia este disperată. La 3
septembrie 1551 Ştefan Locony, comite de Timiş, îl
informează pe generalul Castaldo, că a dat ordine oraşelor
Caransebeş şi Lugoj să pună pe iobagi în arme ca să lupte
pentru împăratul Ferdinand29. Şi probabil au loc lupte
violente, căci la 5 noiembrie 1551 împăratul Ferdinand îi
laudă pe lugojeni şi caransebeşeni pentru faptele lor de arme
şi recomandă să fie răsplăti i cu posesiuni30.
Datorită acestor incursiuni turceşti în Banat, din toamna iarna anului 1551, Aldana a părăsit Lugojul. Tot în iarna
anului 1551, în decembrie, trupele imperiale îl ucid pe
Martinuzzi la castelul său din Vin u de Jos. La 5 ianuarie
1552 Castaldo îi scrie regelui Ferdinand, din Sighişoara, că
lugojenii şi caransebeşenii au cerut de la el în mai multe
rânduri un căpitan (asta dovedind că Aldana nu a revenit
încă)31. La 8 ianuarie 1552 Castaldo îi scrie din nou
împăratului Ferdinand despre faptul că Stefan Losonczy vrea
şi zona Lugojului şi Caransebeşului, dar şi Lipova si 100.000
de florini. Lugojenii cer o fortifica ie nouă, la fel şi
caransebeşenii; mai târziu, ingineri militari imperiali vor fi
trimişi să aleagă locurile potrivite. La 15 ianuarie 1552
Castaldo raportează faptul că lugojenii şi caransebeşenii au
fost înrola i în serviciul împăratului, dar nu le-a putut trimite
banii pentru solde32.
În februarie 1552, Ferdinand, încercând câştigarea cât
mai multor adep i în Banat, restituie nobililor Ioan de Leva,
29
Documente privitoare la Istoria Românilor, op. cit., p. 606;
Ioan Ha egan; Ligia Boldea; Dumitru eicu, op. cit., p. 334;
31
Ibolya Şipoş, op. cit., p. 226;
32
Ioan Ha egan, op. cit., p.21;
30
18
Ionu Forgach şi Ionu Paztog, fortăre ele Chalya Lwgas,
Sydovar şi Recaş care au fost mai înainte ale părin ilor şi
strămoşilor lor33. Aldana venit de la Lugoj la Lipova scrie la
5 februarie 1552 celor din Caransebeş că paşa Kasim se
pregăteşte să atace Transilvania, rugându-i să-i comunice
această veste pretutindeni, iar to i cei capabili de luptă să
pregătească pentru acest atac. În 5 iunie 1552 lugojenii
înştiin a i de inten iile otomane de cucerire a întregului Banat,
în urma unei scrisori a lui Amhat paşa, îi scriu şi lui Ştefan
Losonczy despre asta34. Aceasta este cauza pentru care între
Lugoj şi Caransebeş se încheie o în elegere în vederea
apărării. Despre această în elegere (alian ă) scrie comitele de
Timiş Ştefan Losonczy în mai 1552 lui Ferdinand, care la
rândul său se adresa din Passau în 11 iunie lui Maximilian,
rege ceh şi urmaşul său la tron, ca oraşele Lugoj şi Caransebeş
să nu fie despăr ite, alian a dintre ele trebuind păstrată căci, în
caz contrar, întreg inutul va fi pierdut35. În vara acestui an
lugojenii şi caransebeşenii trimit o depută ie la Castaldo
cerând să li se dea praf de puşcă şi bani ca să-şi sporească
garnizoanele, căci la 17 iunie Castaldo scrie arhiducelui
Maximilian din Turda că nu poate onora ajutorul bănesc şi
militar cerut de Caransebeş, Lugoj, Lipova, Timişoara36.
Singure, cele două oraşe însă nu se pot apăra. După
căderea Timişoarei la 30 iulie, turcii au ocupat apoi cetă ile
Lipova, Cenad, Sânicoalul Mare, Becicherecul, Ciacova şi
Vârşe ul. Cât despre cetă ile Lugoj şi Caransebeş, Castaldo îi
scrie lui Ferdinand, după căderea Timişoarei că acestea
"nefiind capabile să reziste vor trebui să capituleze. Locuitorii
erau hotărâ i să se predea în cazul în care s-ar confirma ştirea
33
Documente privitoare la Istoria Românilor, op. cit., p. 709;
Ioan Ha egan; Ligia Boldea; Dumitru eicu, op. cit., p. 341;
35
Ibolya Şipos, op. cit., p. 226;
36
Patriciu Drăgălina, op. cit., p. 26;
34
19
despre căderea Lipovei"37. La 6 august este ocupat de otomani
şi Lugojul, iar la 11 august 1552 Caransebeşul38. Otomanii vor
renun a însă la ele. Cauza o aflăm într-o scrisoare trimisă lui
Johannes Benkner, judele oraşului Braşov de domnul ării
Româneşti, Mircea Ciobanu, în care el insistă asupra faptului că
a purtat tratative cu otomanii şi în schimbul unui haraci pe care
cele două cetă i îl plăteau împreună, ele nu erau ocupate.
Izvoarele otomane nu ne confirmă decât indirect această ştire
atunci când arată că "Din cele două cetă i numite (Caran) Sebeş
şi Lugoj, care erau cârmuite de valii din Timişoara, se
strângeau 3500 de galbeni anual" sau "De asemenea s-au supus
şi emirii vilaieturilor numite Lugoj şi Caransebeş"39. Rezultă că
nu putem vorbi de o cucerire efectivă a Banatului de Lugoj şi
Caransebeş ci numai de instaurarea domina iei otomane sub
forma instituirii unei suzeranită i caracterizate în primul rând
de plata haraciului. La 22 august locuitorii Banatului de LugojCaransebeş, se în eleg cu Ahmed paşa asupra unui tribut anual
de 3.000 galbeni în schimbul libertă ii lor, cu ajutorul domnului
muntean Mircea Ciobanu40. Astfel se instaurează domina ia
otomană asupra Lugojului sub forma instituirii unei suzeranită i
caracterizate în primul rând de plata haraciului.
O altă condi ie impusă este lipsa unei politici "externe"
proprii. Oricum pentru habsburgi cele două cetă i, cu
teritoriile lor sunt pierdute. O scrisoare adresată la 25 august
1554 principelui Transilvaniei de către Ferdinand arată că
supunerea celor două cetă i s-a făcut înaintea încheierii
armisti iului între Austria şi Imperiul Otoman. Iar la cererea
37
Ibidem, p. 27;
Ioan Ha egan, VilayetulădeăTimişoara, op. cit., p. 28;
39
Cristina Feneşan Bulgariu, Problemaă instaur riiă domina ieiă otomaneă
asupraă Banatului,ă Țugojuluiă şiă Caransebeşului, în „Banatica”, IV, 1977,
Reşi a, p. 223-238;
40
Bodo Barna (coordonator proiect), Ghidă cronologică pentruă oraşeleă
b n eneă Timişoara,ă Țugoj,ă Reşi a,ă Caransebeş,ă Pancevo,ă șikinda,ă
Zrenjanin, Vrsac, Editura Marineasa, Timişoara, 2007, p.73;
38
20
făcută lui Kasâm paşa de a preda aceste cetă i habsburgilor
acesta răspunde la 12 decembrie 1552, probabil ironic, că era
gata să le cedeze cu condi ia să i se arate porunci scrise în
acest sens de sultanul Suleyman Kanunî41.
Deşi Lugojul nu are de suferit în urma acestei campanii
turceşti, mai multe familii de nobili părăsesc oraşul de frica
otomanilor, refugiindu-se în Ardeal. Acesta este şi cazul
familiei Bruz care se mută la Orăştie42.
Anul 1553 este un an rău pentru habsburgi. Încercarea de
a realiza un tratat cu turcii nu reuşeşte, trupele lui Casaldo
devin din ce în ce mai nepopulare în Ardeal, iar încă din luna
ianuarie a acestui an o parte a nobilimii cere întoarcerea lui
Ioan Sigismund şi Petru Petrovici. Cu această ocazie românii
din zona Banatului de Caransebeş Lugoj îi promit ajutorul lor
mai ales că în 7 martie 1553 sultanul îi acordă Banatul de
Lugoj-Caransebeş ca şi sangiac (în sensul de inut) lui Ioan
Sigismund Zápolya, iar acesta îl numeşte pe Petru Petrovici
vicecomite de Timiş. De aceia, acesta va primi din partea
sultanului „sangeacul Lugojului şi Caransebeşului”, în schimbul
a 3000 de galbeni (27 martie 1554) (e bine de ştiut şi că, în
aprilie 1553, Petrovici a dat beilerbeiului Ahmed 50.000 de
galbeni pentru ca acesta să intervină la sultan pentru
retrocedarea cetă ilor bănă ene pe seama principelui
Zápolya)43.
În vara 1553 profitând de o răscoală nobiliară în nord
vestul Transilvaniei, care o chema în ară pe regină, Petru
Petroivici intervine în sprijinul răscula ilor. Neprimind
sprijinul paşei de Buda, expedi ia aceasta nu reuşeşte, astfel că
fostul ban se îndreaptă spre Banat. La 19 august 1553 Dobo
Domokos, căpitanul cetă ii Deva, ştie că cei din Caransebeş şi
Cristina Feneşan Bulgariu, op. cit.;
Istvan Iványi, op. cit., p. 26;
43
Bodo Barna (coordonator proiect), op. cit., p.74; Ioan Ha egan, op. cit.,
p. 30;
41
42
21
Lugoj îi aşteptau sosirea apropiată. În 13 noiembrie 1553 un
caransebeşan, Gheorghe Orzagh, scria unui apropiat de-al său
că Petrovici se afla la Lugoj (iulie 1553). De aici el pregăteşte
reîntoarcerea Isabellei. Despre aceste lucruri erau informa i şi
cei din partida adversă, prin intermediul lui Ioan Horvath,
refugiat din Constantinopol. Sosit în Alba Iulia, el îi informa
pe cei din partida lui Ferdinand, că din partea comitelui de
Hunedoara, Ioan Török, să nu aştepte nici un ajutor, pentru că
există o în elegere între acesta şi cele două oraşe credincioase
lui Petrovici: Lugoj şi Caransebeş44.
Dar pentru ca reîntoarcerea pe tron a reginei Isabella să
reuşească, Petrovici avea nevoie de aprobarea Por ii. Încă din
a doua jumătate a anului 1553 Petrovici dorea să plece la
Constantinopole, dar datorită primejdiilor e nevoit să se
întoarcă din ara Românească la Lugoj şi de aici să-şi
coordoneze planurile de reînscăunare a lui Ioan Sigismund45.
Abia în anul următor, 1554, la 6 ianurie, trei trimişi ai
lui Petru Petrovici ajung la Constantinopole, şi de aici pleacă
mai departe în Asia Mică unde se afla sultanul Soliman. Solia
a fost primită la Alepp în 7 aprilie. Sultanul îi cedează banului
în martie 1554, Lugojul şi Caransebeşul împreună cu tributul
anual de 3500 de galbeni. Totodată este emis un firman care
ordona ardelenilor readucerea fiului lui Zapolya, iar pe de altă
parte dispunea ca voievozii ării Româneşti şi Moldovei să-l
ajute în această întreprindere46.
Între timp, singur sau cu ajutorul otomanilor, dar în
asentimentul lor (în august 1553 Sultanul cere revenirea
familiei Zápolya în principat; iar în 7 aprilie 1554 Petrovici
primeşte chiar împuternicirea Sultanului de a reprezenta
interesele principelui Zápolya, până la revenirea sa pe tron),
Petru Petrovici trece la ac iuni militare împotriva
Ibolya Şipoş, op. cit., p. 228;
Istvan Iványi, op. cit., p. 27;
46
Ibidem, p. 27; Ibolya Şipos, op. cit., p. 228;
44
45
22
transilvănenilor, încă credincioşi habsburgilor. Astfel în august
1553, intră, cu trupe lugojene si caransebeşene, în principat şi
ocupă o serie de cetă i, printre care şi Deva; în 1554, Petru
Petrovics şi trupele sale bănă ene, alături de otomanii conduşi
de Kasâm, beilerbegul Timişoarei, participă la asediul Lipovei
pe care vor s-o cucerească pentru Ioan Zápolia47.
Lucrurile se mişcă greu. Doar sub impresia amenin ărilor
ce veneau din partea turcilor, a ării Româneşti şi Moldovei, în
decembrie 1555, dieta întrunită la Târgu Mureş hotărăşte să
treacă de partea Isabellei. O altă dietă întrunită la Turda pe 2
februarie 1556, trimite la Lugoj, la Petrovici o delega ie pentru
a-l chema în Ardeal. Cu trupele sale de români, sârbi şi turci,
acesta intră în Ardeal şi cucereşte Deva. Tot în februarie 1556,
oştile domnilor ărilor româneşti (căci Sultanul ordonase
interven ia militară în Transilvania pentru alungarea trupelor
habsburgice) intră şi ele în Transilvania. Peste o lună era numit
de nobilimea transivăneană înlocuitorul lui Ioan Sigismund în
Ardeal. În 22 octombrie 1556 Isabella şi fiul său intră în Cluj.
În dieta inută aici la 25 noiembrie, Isabella l-a numit pe Petru
Petrovici, banul regiunii Lugoj-Caransebeş, ca semn al
recunoştin ei sale şi declară acest teritoriu parte integrantă a
Transilvaniei. Cu acest episod domnia lui Ferdinand în Ardeal
a luat sfârşit48.
Cârmuirea Isabellei (1556-1559) a stârnit însă în curând
noi nemul umiri în rândurile nobilimii. Un şir nesfârşit de
conploturi caracterizează această perioadă. Astfel se explică
deposedările suferite în anii 1555-1556 de unii nobili lugojeni,
care au preferat să se refugieze în tabăra habsburgilor, datorită
simpatiilor mai vechi sau mai noi. Dar, în general, păr ile
lugojene, îşi găsesc liniştea. În 1556 între lugojeni şi nobilii din
Găvojdia se încheie un act de împăcare, în legătură cu nişte
terenuri, act ce încheie unele conflicte mai vechi. Printre
47
48
Bodo Barna (coordonator proiect), op. cit., p.23;
Istvan Iványi, op. cit., p. 28; Ibolya Sipoş, op. cit., p. 229;
23
terenuri unele au nume edificatoare pentru cunoaşterea cetă ii
Lugojului: Poarta Porcăla i, Drumul de la Lugojul Vechi. Ca
jude în Lugoj e amintit Anca Gaşpar, iar printre cetă eni
(locuitori) Petru Luca, Mihai Bogăr, Mihai Vaida, Nicolae
Buzur, Fătu La a, George Topli a, Matei şi Valeriu Bălaj (unele
fiind nume ale unor vechi familii româneşti lugojene)49.
După moartea Isabellei (1559), puterea centrală,
reprezentată de Ioan Sigimund nu reuşeşte să-şi impună
autoritatea, lăsând deplină libertate marii nobilimi. Habsburgii
alimentează şi ei aceste tendin e anarhice, căutând să
cucerească cât mai multe teritorii din statul transilvănean
slăbit. În plus datorită acestor cuceriri în 1565, la Satu Mare,
Ioan Sigismund este nevoit să recunoască suzeranitatea noului
împărat Maximilian50.
În Banat, începând cu 1561, Bethlen Gabor de Ictar
(Gabriel Bethlen ), viitorul principe, este Ban de LugojCaransebeş. La Lugoj, într-un act de posesiune, în 1562, se
pomeneşte de nobilul Toma, despre care regele Sigismund
ordonă să fie introdus în posesiunea din Ohaba din districtul
Caransebeş51. La 1564, Giovani Andrea Gromo, un italian ce
călătorise prin Ardeal, scrie o "Scurtă descriere a Transivaniei".
Iată ce aflăm de la acest călător despre oraşul nostru: "(în)
Banat…se găsesc ce două oraşe mari: Caransebeş şi Lugoj…
Lugojul (Logos) (este) oraş mare deschis prin mijlocul căruia
trece râul navigabil Timiş…În acest oraş se află o cetă uie
păzită cu grijă pentru că este la hotarul Gyulei şi la hotarul
cetă ilor turceşti Timişoara şi Lipova. Oraşul de frunte şi
capitala acestui inut este Caransebeşul…" (fapt amintit şi de
Georgius Rakovsky trimis, în 1552, de împăratul Ferdinand de
Habsburg să vadă cetatea Lugojului, şi care scrie despre aceasta
49
Ioan Stratan; Vasile Muntean, op. cit., p. 14;
Istoria României, op. cit., p. 937;
51
Ioan Stratan; Vasile Muntean, op. cit., p. 14;
50
24
că se află în mijlocul oraşului)52. Peste doi ani Giovani Andrea
Gromo vorbeşte despre "târgul Lugoj" în "Descrierea mai
amplă a Transilvaniei" astfel: "Pentru a înlocui Caransebeşul,
regele de fa ă a întărit cetatea Lugoş, ca fiind un loc mai
aproape de Timişoara, care este sub turci, şi astfel această
cetate este păzită acum cu multă grijă. Şi deşi în sine nu este
prea puternică, ea de ine, împreună cu împrejurimile ei, o
pozi ie din cele mai bune pe un şes, prin mijlocul căruia
curge… râul Timiş"53. Aşadar, în inutul în care Caransebeşul e
capitală (încă), găsim în apropierea grani ei cu turcii un oraş
mare, deschis, cu o cetă uie păzită cu grijă: Lugojul.
Pe aici va trece Ioan Sigismund la 27 iunie 1565, în
drum spre tabăra sultanului Soleiman54 care conducea o nouă
campanie împotriva habsburgilor (în acest context la 7
februarie 1565 cetă enii din Lugoj trimit o peti ie cătră sultan,
pentru a reconfirma supunerea fa ă de principele transilvan,
în urma unei vizite a ceauşului timişorean Dormis)55. Sultanul
îi promite lui Ioan Sigismund că-l va ajuta să-şi recapete
teritoriile ocupate de habsburgi. În legătură cu această
campanie există o controversă în ce priveşte Lugojul. În toate
volumele cuprinzând "Cronici turceşti privind ările române"
tipărite de Mihai Guboglu, izvoarele turceşti vorbesc, la 15651566 de cucerirea de către otomani a cetă ilor Gyula, Ineu şi
Lugoj56. De aceeaşi problemă se loveşte şi Isvan Isvanyi;
consideră însă această informa ie, doar ştire despre
incursiunile de pradă tătare. Cristina Feneşan Bulgariu va
dezlega misterul. Forma turcă Logoş, din documentele
52
Bodo Barna (coordonator proiect), op. cit., p.72;
C l toriă str iniă despreă rileă române, volumul II, Editura Stiin ifică,
Bucureşti, 1970, p. 347-329;
54
Istvan Iványi, op. cit., p. 29;
55
Ioan Ha egan, op. cit., p.37;
56
De exemplu: Croniciă turceştiă privindă rileă române, vol. II, Editura
Academiei R. S. R., Bucureşti, 1974, p. 115;
53
25
otomane, tradusă Lugoj, este de fapt prescurtarea toponimului
Vilagos, corespondentul maghiar al numelui localită ii Şiria57.
Moartea, în 1566, lui Soliman va face ca situa ia lui
Ioan Sigismund să rămână neschimbată, căci noul sultan
Selim se va împăca cu împăratul Maximilian (1568). În aceste
condi ii prin tratatul de la Spayer, din 1570, principele
transivănean va trebui să recunoască suzeranitatea împăratului
german şi să cedeze păr ile nordice din Partium. După
moartea lui Ioan Sigismund, în martie 1571, noul principe,
numit de Poartă şi ales de dietă este Ştefan Bathory. Acesta va
duce o politică precaută şi echivocă la începutul domniei,
pentru a neutraliza cele două puteri rivale. Prin alegerea lui
Bathory, Viena îşi pierdea însă influen a în Transilvania. În
1575, principele Transilvaniei este ales şi rege al Poloniei. El
însă continuă să conducă personal Ardealul, printr-o
cancelarie specială, conducerea politică a ării a fost lăsată lui
Cristofor Bathory, fratele său58.
În Lugoj, este amintit jude, în anul 1570, Ioan Gaşpăr,
iar printre jura i Lauren ie Bugar, Andrei Şişman şi Ştefan
Bălan59. Românii şi ceilal i locuitori ai acestei regiuni, care
acum apar inea Transilvaniei, participă la dietele acestei ări
în 9 noimebrie 1571 la Cluj, în 24 iunie 1573 la Turda, 11
ianuarie 1574 la Cluj. Tot de aici, în 1575, Ştefan Bathory, va
primi 300 de călăre i şi 200 de solda i pentru o luptă împotriva
grupărilor adverse nesupuse şi răsculate din Transilvania60. În
1571 găsim un ban de Lugoj, pe Gaşpar Bekeş61.
Profitând de luptele interne din Transilvania, unii
lugojeni "s-au plictisit de via a liniştită" (Iványi) şi au atacat
Cenadul, acum cetate turcească. O scrisoare din 1572 adresată
Cristina Feneşan Bulgariu, op. cit., p. 225;
Istoria României, op. cit., p. 940;
59
Ioan Stratan; Vasile Muntean, op. cit., p. 14;
60
Istvan Iványi, op. cit., p. 31;
61
Ioan Stratan; Vasile Muntean, op. cit., p. 14;
57
58
26
Paşei de Timişoara mărturiseşte: "Dacă Domnul meu a primit
plângeri de la Paşa din Timişoara, că între oamenii omorâ i
erau şi lugojeni… (pot spune că) nu există nici un oraş fără
dobitoci, de aceea cer iertare pentru fapta lugojenilor, Domnul
meu i-a pedepsit şi pe aceia care au scăpat de săbiile otomane.
Banul de Severin a fost înlocuit pentru că n-a avut grijă de
oamenii din subordinea sa"62. Câ iva ani mai târziu astfel de
incursiuni în Imperiul Otoman devin frecvente. Dar turcii nu
lasă incidentul deoparte. În 1575, cer Banatul de CaransebeşLugoj, datorită tâlharilor de aici care amenin ă paşalâcul
Timişoarei. Apoi mărirea tributului va linişti dorin ele
otomane, cel pu in pentru un timp.
La numai trei ani, o scrisoare a sultanului Murad către
principele Cristofor Bathory, ne descrie un alt incident grav.
Sultanul, preocupat de liniştea regiunilor de frontieră, ardelene
sau otomane, cere cercetarea unui jaf petrecut în regiunea
Lugojului: "Un om de-al meu şi-a trimis oamenii la mine.
Aceştia mi-au povestit că so ia şi slujitorii (omului meu) au fost
ataca i de oamenii banului de Lugoj: Ecsedi István de Bathory.
Ei au omorât atât pe so ia cât şi slujitorii (omului în cauză),
furând tot ce aceştia duceau cu ei. Să cercetezi lucrurile… şi să
dai totul înapoi, şi să-i pedepseşti pe vinova i"63.
Dar pe lângă jafuri, lugojenii mai făceau şi comer .
Dacă până în 1526 negustorii care veneau în Transilvania erau
obliga i să-şi depună mărfurile la Sibiu şi Braşov, de unde
erau aduse spre centrul Europei de către negustorii
transilvăneni, cei turci sau cei din ările române, neavând
dreptul să vândă în interiorul principatului sau să-l tranziteze,
după această dată, negustorii străini nu mai in seama de
aceste privilegii, atrăgându-şi protestele negustorilor
62
63
Istvan Iványi, op. cit., p. 32;
Ibidem, p. 37;
27
transilvani şi hotărâri potrivnice ale dietei64. Una din căile de
pătrundere a negustorilor străini în Transilvania e Banatul şi
în special Caransebeşul şi Lugojul. Când în 1559, dieta
Transilvaniei de la Alba Iulia hotărăşte că negustorii ce nu au
domiciliul în Ardeal să nu poată face comer aici, aceştia
cumpără case în Lugoj şi Caransebeş. De aceea dietele din
1577 (Turda) şi 1578 (Cluj) care interzic negustorilor
neardeleni să facă comer în Transilvania; în afara unor târguri
fixate, vor impune şi negustorilor din Caransebeş, Lugoj şi
Lipova un singur târg în care să-şi vândă marfa: Sebeş65. Se
interzicea de asemenea exportul de oi, capre, berbeci şi api.
Totuşi la dieta din toamna 1578 se face o excep ie: "Fiindcă
cei din inutul Caransebeş Lugoj trăiesc din Imperiul turcesc,
şi acum neavând grâu, li se îngăduie să exporte şi să vândă
oile din inutul lor liber, dar din Ardeal nu"66.
Din 1583, avem câteva ştiri despre Lugoj, în scrierea
Transilvaniei a lui Antonio Possevino, călător prin aceste
păr i. Găsim lucrurile pu in schimbate, fa ă de cum, cu numai
douăzeci de ani înainte (1564) ni le prezentase G. A. Gromo.
Astfel: "Un alt căpitan - spune călătorul nostru - este cel al
Banatului, adică al guvernământului sau cârmuirii Banatului
Severinului… regii Ungariei obişnuiau întotdeauna să
încredin eze toată acea regiune foarte întinsă unui guvernator,
bine ales, de o mare vitejie şi autoritate… ceea ce înseamnă
guvernator, cu drept totuşi de apel la principe. Acest ban se
numeşte ban de Lugoj, după o localitate (terra) numită Lugoj
(Lugasiense) unde îşi are reşedin a; şi el ine din porunca
principelui un număr mai mare de oşteni - până la cifra de trei
Olga Cicanici, CompaniileăgreceştiădinăTransilvaniaăşiăcentrulăeuropeană
în anii 1636-1746, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti, 1981, p. 17;
65
Mihail Dan, Samuel Goldemberg, Regimul comercial al negustorilor
balcano-levantini în Transilvania, în “Apulum”, VII, volumul 1, Alba
Iulia, 1968, p. 29-35;
66
Ştefan Meteş, Rela iileă comercialeă aleă riiă Româneştiă cuă Ardealul,
Tipografia lui W. Krafft, Sighişoara, 1921, p. 141;
64
28
mii - şi mai buni decât orice cetate… (fiind) cetatea cea mai
înaltă a…principelui spre Timişoara… În afară de aceasta
mai are un castel şi un alt oraş numit Caransebeş, reşedin ă a
nobililor"67. Aşadar Lugojul este acum centrul unei regiuni cu
mare autonomie, având garnizoana sa un număr uriaş, pentru
acele vremi, de ostaşi. Sunt vremurile cele mai bune pentru
oraşul nostru. Şi nu e totul.
În 1564, în dieta Transilvaniei întrunită la Sighişoara se
dă de ştire că "în districtul Caransebeş a început să fie
propăvăduită Evanghelia. Doi ani mai târziu dieta de la Sibiu
hotărăşte numirea unui superintendent român calvin George
Buitul pentru a grăbi răspândirea reformei printre români. Se
pare că majoritatea românilor se opun, căci următoarele diete
revin cu măsuri represive împotriva preo ilor ce nu se supun.
Venirea pe tron a catolicului Ştefan Bathory, opreşte această
prigoană68. Pentru atragerea popula iei la credin a catolică se
mai folosesc şi alte metode: se acordă scutiri de impozite,
danii de case şi terenuri. Astfel, principele Transilvaniei,
Cristofor Bathory (catolic), în 1580, declară scutită de impozit
casa din Lugoj şi ”viile pe care le stăpâneşte în prezent pe
dealul aceluiaşi târg Lugoj” a lui Ştefan Hârce (Gyercze)
(Ştefan Gher a din Vărădia), preotului calvin din Caransebeş.
Cu acest prilej îi sunt aminti i şi vecinii: Gheorghe Luca;
văduva lui Petru Dobromiri, Ladislau Dobromiri şi Mihai
Opincaşi69. Reforma va prinde printre nobilii din Caransebeş.
Dar şi printre cei din Lugoj, mai ales că limba de cult este
româna, iar marea majoritate a acestora sunt români. Şi mai
sunt şi căr ile şi şcolile în română, atât de necesare unor
negustori cinsti i cum erau caransebeşenii şi lugojenii.
C l toriăstr iniădespreă rileăromâne, op. cit., p. 586;
I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Editura Mitropoliei
Banatului, Timişoara, 1977, p. 82;
69
Ioan Stratan; Vasile Muntean, op. cit., p. 14; Costin Feneşan, Diplome de
înnobilareăşiăblazon din Banat, Editura de Vest, Timişoara, 2007, p. 228;
67
68
29
"Palia", tipărită la Orăştie în 1582, una din cele mai
vechi tipărituri în română, este rodul traducerilor făcute "den
limba jidovenească şi grecească şi sârbească pre limba
românească" a lui "Ştefan Herce propovăduitorul Evangheliei
lui Hs. în oraşul Căvăran Sebeşului, Zacan Efrem, dascăl de
dăscălie a Sebeşului, şi cu Pestişel Moisi propovăduitorul
Evangheliei în Lugoj…"70. Calvinismul, răspândit printre
elitele româneşti, stimulează învă ătura în limba română şi
folosirea ei în cultul divin.
Batoreştii, fiind catolici, se vor împotrivi însă
răspândirii reformei. În 1579 sosesc în Transilvania, la
insisten ele lui Ştefan Bathory, câ iva călugări iezui i,
declanşându-se contrareforma. Iată cum înregistrează scrierile
călugărilor iezui i sosi i în Ardeal evenimentul. Ioan Leleszi
într-o scrisoare din 8 august 1581 ne spune că principele
Cristofor Bathory "după alegerea fiului său ca principe al
ării, nu a inut nimic mai mult decât să-şi întoarcă din nou
toată silin a spre credin a catolică. Aşadar a întărit printr-un
decret al ării în această dietă dispozi ia că dacă o parte
numeroasă din orice târg sau oraş ar opta pentru religia
catolică, atunci să poată principele fără nici o călcare a
legămintelor sale să pună în acele locuri un preot catolic".
"Tot atunci orăşenii din Târgul Mureş stăruiau din
răsputeri pe lângă mine şi principe pentru luarea unei biserici
de la eretici. La fel se străduiau şi lugojenii şi caransebeşenii
care au ob inut cu to ii un răspuns binevoitor din partea
înăl imii sale, că de cum ne vom fi întors la Alba Iulia se va
sârgui ca dorin ele lor să fie îndeplinite"71. Moartea
principelui împiedică rezolvarea acestor cereri, dar nu opreşte
însă contrareforma.
I. D. Suciu, Țiteraturaăb n ean ădeălaăînceputuriăpân ălaăUnireă(15821918), Editura Regionalei Bănă ene Astra, p. 3;
71
C l toriăstr iniădespreă rileăromâne, op. cit., p. 462;
70
30
În 1583, Antonio Possevino ne vorbeşte de sanc iuni mult
mai grele împotriva protestan ilor, care însă nu se aplicau:
"arderea căr ilor acelei doctrine nelegiuite,… interzicerea ei,…
pedepsirea acelora ce o răspândesc,… confiscarea bunurilor
acelora ce o urmează"72, iar G.P. Campani şi Ferrante Capeci
ne prezintă, în 1584 cererile disperate ale românilor bănă eni de
preo i catolici; Campani: "Aici la Alba Iulia… azi au fost
trimişi doi nobili români din Lugoj şi Caransebeş, provincie
românească, spre a cere un preot pentru păr ile acele"73 şi
Capeci: "la Cluj… în timp cât ne aflam aici, au venit
deputa iuni publice de la Oradea, Lugoj, Caransebeş şi… unora
li s-a împlinit voia, altora li s-a amânat făgăduindu-li-se însă pe
viitor ceea ce cereau"74. (Probabil, printre aceşti nobili catolici,
se găseau şi nobilul Lauren iu Bogar şi fii săi Mihai, Martin,
Ioan, Gheorghe şi Nicolae, cărora principele Sigismund
Báthory, la 14 septembrie 1584, le scuteşte de obliga ii casa din
Lugoj; sau Marian Olas (Marianum Olaz) din Lugoj, înnobilat
la 3 mai 1589)75.
Aceste însemnări ne aduc şi unele informa ii despre
Banat, dar şi confirmarea că autorii lor exagerau pu in lucrurile.
Astfel, atât Campani, cât şi Capeci vorbesc despre caracterul
românesc al regiunii: "Lugojul şi Caransebeşul provincie
românească" scrie primul, iar cel de-al doilea: "Oradea este în
Ungaria, Lugojul şi Caransebeşul în Valachia"76. Aici "cineva
va avea de păstorit 60 de sate care nu vor să-şi dea copiii
ereticilor să-i boteze"77, declară nobilii catolici din Banatul de
Lugoj Caransebeş preo ilor iezui i. Ereticii, în cazul de fa ă,
sunt calvinii, dar satele acestea nu sunt catolice, cum ar putea
72
Ibidem, p. 586
C l toriă str iniă despreă rileă române, vol. III, Editura Ştiin ifică,
Bucureşti, 1971, p. 78;
74
Ibidem, p. 105;
75
Costin Feneşan, op. cit., p. 57, 230;
76
C l toriăstr iniădespreă rileăromâne, op. cit., p. 78;
77
Ibidem, p. 105;
73
31
să se în eleagă, ci ortodoxe, franciscanul Serafim Kun, în 1630,
spunând despre românii de aici "valachi omnes sunt
schismatici, exceptis aliquod personis nobilibus" (to i românii
sunt schismatici, în afara nobililor)78. De altfel, la sfârşitul
ocupa iei turceşti în Banat, găsim aici foarte pu ini reforma i şi
mul i, mul i ortodocşi. În plus, disperata dorin ă a nobililor de a
avea un preot catolic la Lugoj, are şi unele motive personale,
căci Antonio Possevino, cerând pedepse împotriva reforma ilor,
îl aminteşte şi pe "Toma Tornay, banul de Lugoj, printre cei ce
"sunt păta i" de această ciumă"79 (calvinismul) şi nu sunt încă
pedepsi i. Istoricul I.D. Suciu explică astfel cererea unui preot
catolic pentru 60 de sate: doar o mică parte din popula ia acelor
sate este catolică.
În urma acestor presiuni, venite din partea nobililor,
iezuitul Valentin Lado va pleca în 1586 la Caransebeş, un
preot catolic pentru românii din Lugoj şi Caransebeş fiind
trimis abia la 1600, în persoana lui Ştefan Szent Andrasy80.
Lugojul apare în documentele emise de Sigismund
Bathory, în 1593, ca "opidum nostrum Lugas". Principele
transilvan va încerca să creeze aici o adevărată elită militară şi
administrativă. La sfârşitul secolului al XVI-lea vor fi
înnobila i şi scuti i de obliga iile pentru casele şi proprietă ile
lor mai mul i lugojeni, oameni de arme sau de litere.
Men ionat ca „prefect sau administrator al grânelor” la Lugoj
(annonae praefectus seu provisor), în 1589, Gheorghe Giuaca
din Lugoj (Georgii Gyuraka de Lugas) va fi înobilat printr-o
diplomă din 18 iulie 1590. În 1591 găsim aici pe Ioan Baboş,
în func ie de „vicecastellanus acris Lugas” şi tot din acest an
documentele ne păstrează numele unor străzi ale oraşului ca:
Sebeşi, Alsa-utea (uli a de jos). Tot în 1591, principele
78
I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, p. 82;
C l toriă str iniă despreă rileă române, volumul II, Editura Ştiin ifică,
Bucureşti, 1970, p. 586;
80
I. D. Suciu, op. cit., p. 82;
79
32
transilvan Sigismund Bathory scuteşte de obliga ii casa din
Lugoj a diacului Grigore din Oradea. Într-un document din 5
mai 1593 îl înnobilează pe diacul Matia Stănişa din Lugoj
(Matthiae literati Ztanissa de Lvgas), acordându-i un blazon,
şi scuteşte de obliga ii casa acestuia ”care se află şi este în
târgul nostru Lugoj din districtul Lugoj şi
comitatul
Severinului”81. Şi fiindcă în 1593 aici locuia Elisabeta, so ia
lui George Palatici, banul Banatului de Lugoj Caransebeş, e
de presupus că la această dată tot Lugojul e reşedin a acestui
Banat82. Şi tot de aici, din Lugoj, îi va scrie banul Gheorghe
Palatici principelui Báthori Szigmond (Sigismund Bathori) la
8 noiembrie 1593, despre incursiunea „ungurilor” asupra
târgului Mako, unde i-au surprins pe turci la moschee si au
ucis 200 dintre ei, prevestind evenimentele viitoare83.
La sfârşitul anului 1594, lucrurile încep să se precipite.
În octombrie, se încheie o alian ă între domnii Transilvaniei,
Moldovei şi ării Româneşti, care formează o "confedera ie"
antiotomană. Conducătorul acestei confedera ii şi a luptei care
se porneşte devine Mihai Viteazul, domnul ării Româneşti,
Sigismund Bathory fiind mereu în expectativă. În acelaşi timp,
habsburgii erau şi ei în război cu turcii începând din 1592.
Pentru bănă eni luptele încep în primăvara anului 1594.
În februarie 1594 izbucneşte o răscoală a românilor şi sârbilor
din păr ile Timişoarei, împotriva stăpânilor turci. Tot în
această lună apare un nou centru al răscoalei în zona Valea
Almăjului, unde răscula ii ac ionează sub conducerea lui Ioan
Lugojanul (cel care cu câ iva ani înainte, Iankul Lugosian,
fusese vicebanal lui Gheorghe Palatici) controlează întreaga
zonă. Atât Mihai Viteazul, cât şi Sigismund Bathory sus in
această mişcare. Moise Secuiul trimis de Sigismund în
Istvan Iványi, op. cit., p. 16; vezi Costin Feneşan, op. cit., p. 60, 64, 232;
Patriciu Dragalina, Din istoria Banatului Severin, volumul I, Editura
Autorului, Caransebeş, 1899, p. 123;
83
Ioan Ha egan, op. cit., p.61;
81
82
33
ajutorul răscula ilor se opreşte la grani a Ardealului
neintervenind în lupte. În martie răscula ii incendiază cetatea
Bocşei şi ocupă târgul Margina. În acelasi timp garnizoana
otomană a Făgetului, dar si a altor fortifica ii mureşene se
refugiază la Timişoara, cetă ile părăsite fiind ocupate imediat
de banul de Lugoj-Caransebes, Gheorghe Palatici. La 17
aprilie Mihai Viteazul îl trimite pe postelnicul Toma la
Gheorghe Palatici, la Lugoj, încercându-se crearea unei
alian e în vederea unor campanii viitoare: „Fiindcă am fost
nevoi i să trimitem la Domnia Ta pentru deosebite lucruri de
nevoie pe postelnicul cur ii noastre Toma prin care am vestit
din belşug despre toate lucrurile din aceea pricină rugăm pe
Domnia Ta, pe prietenul nostru vecin binevoitor, să-i crede i
vorbele pe care le va spune cu cuvintele noastre.” În iunie,
printr-o scrisoare (trimisă prin Mihail Vaida din Lugoj, care îi
vizita) conducătorilor răscula ilor, către principele Transilvaniei
aceştia cer sprijinul promis: „Banul Sava Veli Mironit şi
Vlădica Todor. Această scrisoare o scriem cu to ii, to i spahiii,
cnezii şi întreaga sârbime şi toată creştinătatea, to i care neam botezat de la un Dumnezeu…Vrem să vestim pe Domnia
Ta (Moise Secuiul) că a venit între noi Mihai Vajda şi ne-a
găsit în tabără, vreo mie. De aceea, am trimis în toate păr ile
pe acest pământ şi în două sau trei zile se pot aduna cinci sau
şase mii. Iară cnezii şi creştinii se adunară cu to ii aici şi
jurară înaintea lui Veli Mironit Sava şi a Vlădicăi şi a lui
Mihai Vajda că slujesc cu credin ă şi cu adevărat Maiestă ii
Sale craiului…” Este rândul turcilor şi alia ilor lor să
ac ioneze. În vara anului 1594 tătarii pradă Lugojul şi ocupă
din nou cetă ile pierdute. Toamna oastea principelui
Transilvaniei se îndreaptă spre Timişoara, la 20 noiembrie,
cartierul general al acesteia fiind stabilit la Lugoj de unde
cuceresc fortifica iile cu garnizoane otomane din estul şi
nordul vilaietului. Moise Szekely prin comandantul său,
Geszti Ferenc asediază şi cucereşte Făgetul, în decembrie. În
34
zona Lugojului, Mihnea Turcitul, venit în sprijinul
otomanilor, a fost învins de către trupele transilvane, ardelenii
cucerind apoi alte fortifica ii, dar veştile despre apropierea
turcilor îl fac să se retragă la Lugoj şi de aici în iarna 1594, în
Ardeal84. Răscoala antiotomană din zona Timişoarei, lipsită
de ajutorul din Transilvania, care ac ionează separat, este
înfrântă în iulie 1594 la Becicherecul Mare. Printre
conducătorii răscoalei au fost şi lugojeni, precum mai sus
amintitul Ioan de Lugoj (Lugassy)85?
Pe 28 ianuarie 1595 se încheie o alian ă antiotomană
între Sigismund şi Rudolf al II-lea, împăratul Austriei. În 27
mai Borbely Gyorgz (Gheorghe Borbely) devine ban de
Caransebeş-Lugojului. Porneşte imediat
o ofensivă
antiotomană, cucerind Bocşa, Vărădia, Lipova, turcii predând
apoi Şoimoşul, Şiria, Cenadul, Aradul. Înfrânge armata
beilerbeiului de Timişoara, venit să recucerească cetatea
Făgetului. Cad prizonieri 8.000 otomani şi beii Lipovei şi
Ineului (asta în timp ce italianul Silvio Piccolomini scrie la 19
octombrie din Târgoviste despre sosirea acolo a lui George
Palatici, fost ban de Lugoj-Caransebeş, cu 60 de oameni,
pentru a intra în serviciul lui Mihai Viteazul). Între luptătorii
lui apare din nou, un Ioan Lugojanul (Lugassy), probabil
acelaşi cu cel ce era printre conducătorii răscoalei din 159486
şi un Francisc de Lugoj, care devine comite crăiesc al
Cenadului după ocuparea acestuia87. Şi în 1596 ac iunile
antiotomane ale bănă enilor continuă. Cel mai important
eveniment al anului, pe lângă asediul cetă ii Timişoarei de
către trupele lui Bathory, este atacul unei mul imi din inutul
Istvan Iványi, op. cit., p. 37; Ioan Ha egan, op. cit., p.66, 67;
Patriciu Dragalina, Din istoria Banatului Severin, volumul II, Editura
Autorului, Caransebeş, 1900, p. 45;
86
Ibidem, p. 47;
87
Gheorghe Cotoşman, Din trecutul Banatului, cartea I, Timişoara, 1934,
p. 82; Ioan Ha egan, op. cit., p. 67-70;
84
85
35
Lugoj-Caransebeşului care atacă în fa a opt sute de solda i
turci în drum spre Buda, prădându-i88.
Un Avisso în limba germană, tipărit la Praga, având
titlul „Despre victoria fericită şi împrăştierea multor mii de
turci şi tătari din fa a oraşului Lipova, pe care aceştia l-au
asediat în cursul lunii aprilie a anului 1596…” ne aduce o
serie de lămuriri legate de situa ia din zonă din acel an: „Cei
din Timişoara, fiindcă au văzut şi au stiut că Lipova este
asediată şi că ai noştri sunt pu ini nu s-au speriat de duşmani,
dar domnul Palatici («Balatisch» în textul original)
comandantul Lugojului a trimis 400 de traban i într-o
expedi ie la Timişoara şi când au ajuns în mare grabă acolo nu
s-au pus la odihnă ci au aprins suburbiile şi au bătut toba în
mijlocul Timişoarei în cinstea Înăl imii Sale; aşa cum se
spune, au făcut pradă frumoasă, dar fiindcă au fost pu ini n-au
putut sta prea mult ci s-au dus acasă, întâmpina i pe drum de
domnul Palatici împreună cu restul trupei şi i-a condus în
cetatea Lugojului. De asemenea ai noştri au eliberat în jur de
o mie creştini prizonieri la Timişoara şi i-au dus la Lugoj”.
Completări ne aduce şi lucrarea „Stiri scurte şi adevărate,
ardeleneşti, tătărăşti şi turceşti” (1596): „După ce nobilul
domn i-a alungat pe turci şi tătari cu mari pagube pentru ei din
fa a Lipovei, Înăl imea Sa cu aceeaşi armată s-a îndreptat spre
Ferolak (Felnac) a cucerit într-o zi această localitate şi i-a
lăsat să plece pe turcii sta iona i aici, care fără nimic s-au
îndreptat apoi spre Timişoara. Între timp câ iva tătari, în jur de
6.000, s-au apropiat de Lugoj, în scopul cuceririi acestei
localită i şi a celor din jur. Între timp însă, ai noştri aflând de
aceasta, cei din Lugoj, cei din Lipova şi cei din castelul Posa
(Coştei), împreună i-au atacat serios pe tătari, au ucis în jur de
3.000 şi i-au pus pe fugă. Săracii prizonieri creştini, care au
fost căra i de tătari prin toate locurile, au fost salva i, toate
Francesco Griselini, Încercareădeăistorieăpolitic ăşiănatural ăaăBanatuluiă
Timişoarei, Editura Facla, Timişoara, 1984, p. 83;
88
36
animalele furate au fost recâştigate, restul însă (tătarilor) s-au
dus la Sarad pe râul Timiş şi s-au salvat în preajma
Timişoarei, ocupată de ai lor”89. Lugojenii sunt aten i la toate
mişcările de trupe. La 10 septembrie 1596 negustorul
timişorean Francisc Olasz trece prin Lugoj şi oferă banului
informa ii despre situa ia de la Timişoara90.
Andrei Barcsay devine Ban de Lugoj Caransebeş în
1597, an în care au loc numeroase bătălii între turci şi
transilvăneni, unii asediind Timişoara, ceilal i Lipova, ac iunile
de hăr uire fiind şi ele numeroase. În 1598 el va trebui să facă
fa ă la două ofensive ale armatei turceşti. Prima va fi respinsă
la 27 iunie. A doua a fost condusă de Soliman, paşa Timişoarei,
care nereuşind să reocupe Cenadul, va ataca cu 2700 de
oameni, la 4 iulie 1598, Lugojul. Mai mul i istorici povestesc
cu lux de amănunte bătălia. Andrei Barcian înştiin at de ceea ce
plănuiau turcii aduce aici tunuri şi întăreşte punctele asupra
cărora credea că se va îndrepta atacul inamic. Provisorul cetă ii
George Giuracă, dintr-un turn al cetă ii, trebuia să semnalizeze
cu o salvă de tun direc ia din care avea să vină inamicul. Banul
se retrase într-un loc loc ascuns la 2000 de paşi de intrarea
oraşului. Soliman venind pe alt drum decât se crezuse, ocupă o
suburbie a oraşului, repede, înainte să fie dat semnalul
convenit. În Lugoj pe străzi erau în plină desfăşurare când, în
urma semnalului, Andrei Barcian ajunge cu trupele sale,
decizând astfel lupta. Soliman reuşeşte să scape, după
înfrângerea suferită de trupele sale. În lupte se disting Ioan
Capturi, Mihai Vaida Voevod, Ioan Lugojanul (iarăşi), Francisc
Fodor şi Ioan Iosipoviciu91. Într-un raport din 4 iulie 1598
Andrei Barcsai, arată că au fost ucişi 25 de otomani şi au
capturat al i 100: „Azi în zori de zi ne-am luptat, până la
ceasurile unsprezece şi am adus 25 de capete, o sută vii; dar
Ioan Ha egan, op. cit., p.71;
Bodo Barna (coordonator proiect), op. cit., p.79;
91
Patriciu Dragalina, op.cit., p. 63; Istvan Iványi, op. cit., p. 40-43;
89
90
37
jumătate din ostaşi sunt încă în urmărire împreună cu mul i
ărani…”92. Pentru serviciile militare, în acest an, principele
Sigismund Bathory îi răsplăteste pe Mihail, Ioan, Nicolae si
George Vaida din Lugoj cu posesiunile Kaperlo, Pogăneşti şi
Făget. La 11 aprilie 1598 Lauren iu Bogar şi Ioan Szepsy din
Lugoj îi pun în posesia domeniului Ictar pe membrii familiei
Bethlen. La acest eveniment sunt prezen i to i vecinii şi
megieşii, printre care nobilii: diacul Martin Ilosvay, Petru
Sebesy şi Martin Luca din Lugoj93.
Tot în acest an, ajutorul militar muntean sosit în
sprijinul lui Sigismund Bathory şi a Oradiei asediate din
septembrie de turci, e cantonat la Lugoj94.
În martie 1599, dieta de la Mediaş prevede trecerea
inutului Făgetului şi Marginei sub jurisdic ia banului de
Lugoj. Tătarii năvălesc în primăvara anului 1599 în regiunea
Lugojului. Pentru a întări şi reface garnizoana cetă ii Lugoj
afectată de aceste atacuri, Andrei Bathory trimite aici 300 de
polonezi înarma i95. Cu toate acestea trupele otomane şi tătare
se adună în vestul Banatului la Becicherecu Mare, şi apoi, pe
3 iunie 1599 atacă şi pradă Lugojul şi Caransebeşul96.
După ce în martie 1598, Sigismund a abdicat, la 20
august acelaşi an, se întoarce în ară şi era proclamat din nou
principe, pentru ca în martie 1599 să abdice din nou. Noul
principe cardinalul Andrei Bathory începe negocierile cu
Poarta pentru ieşirea Transilvaniei din războiul antiotoman. În
aceste condi ii Mihai Viteazul e nevoit să intervină în Ardeal.
Dragoş Lucian iglău, op., cit., p. 237; Ioan Ha egan, op. cit., p. 78;
Ioan Ha egan, op. cit., p. 78;
94
Ioan Ha egan, țihaiă Viteazulă şiă Banatul, în „Banatica”, VIII, 1985,
Reşi a, p. 213-219;
95
Istvan Iványi, op. cit., p. 44;
96
Costin Feneşan, Câtevaă documenteă dină timpulă st pâniriiă turceştiă înă
Banat, în “Tibiscus”, IV, 1975, p. 185-199; Ioan Ha egan, Vilayetul de
Timişoara, p. 79;
92
93
38
În urma bătăliei de la Şelimbăr din 18 octombrie 1599,
Mihai Viteazul, învingându-l pe Andrei Bathory, devine
"stăpânul" Transilvaniei, aducând această ară românească,
alături de a sa în războiul antiotoman. Trupele bănă ene
conduse de Andrei Barcian nu ajung la timp în ajutorul lui
Andrei Bathory. O însemnare a cronicarului Szamiskizy este
relevantă: "oştile de la Lipova, Ienopole şi Lugoj nu au sosit
în ziua luptei, în sprijinul cardinalului; dacă ar fi sosit, altfel sar fi întâmplat lucrurile". După această bătălie, Mihai Viteazul
care devine astfel şi „eiusdem Cis Transilvaniam partiumque
eidem subiectivorum fines exercitus generalis Capitaneus”
(căpitan general al armatelor din păr ile transilvane de peste
mun i, adică a Banatului de Caransebeş-Lugoj), înlocuieşte
comandan ii unor cetă i, printre care şi Lugojul, cu oameni
credincioşi lui. La 8 decembrie (1599) la Lipova, Ineu, Şiria,
Lugoj, Caransebeş erau garnizoane muntene. Totuşi Andrei
Barcsai (Andrei Barcsay) rămâne banul acestei regiuni,
participând la campania din Moldova97.
Şi al i nobili din regiune i-au fost credincioşi lui Mihai.
În 6 decembrie 1599 i-a întărit domnul lui Paul Keresztessi,
”slujitor al cur ii noastre” stăpînirea asupra moşiilor Hoşdia şi
Româneşti din comitatul Timiş”…deşi la cea mai apropiată
dietă generală a domnilor din stările ării, inută din porunca
noastră aici, la Alba Iulia, în a douăzecea zi a lui noiembrie,
toate şi oricare danii ale lui Sigismund Bathory, altă dată
principe al Transilvaniei, au fost socotite şi declarate a fi fost
respinse, lipsite de putere şi nefolositoare şi fiindcă am avut
de altfel chiar dreptul de război asupra tuturor bunurilor şi
drepturilor de proprietate…” (aceste moşii îi fuseseră dăruite
aceluiaşi Paul Keresztessi, “slujitorul nostrum de la Lugoj“-
97
Ioan Ha egan, op. cit., p. 213-219;
39
(familiaris nostri Lugasiensis) de către principele
transilvănean Sigismund Bathory la 31 septembrie 1596)98.
În primăvara anului următor (1600), un raport austriac,
din 16 aprilie, dezvăluie faptul că ostaşii neplăti i din
Caransebeş, Ineu, Lipova şi Lugoj părăsesc aceste cetă i,
creându-se astfel o situa ie periculoasă. Banul Andrei Barcsai
intervine, acum şi mai târziu, cheltuind din averea sa 25000
de florini pentru plata soldelor oştenilor din Lugoj şi "pentru
alte nevoi ale ării", conştient de consecin ele dezastroase ale
dezagregării armatei pe care o conducea99. Dintr-un document
din 1 mai 1600, aflăm că Lugojul era şi loc de refugiu pentru
nobilii ardeleni sau rudele lor, în fa a evenimentelor care
făceau Transilvania să fie nesigură. Prin documentul amintit,
marele logofăt Teodosie dă ”salvus conductus” nobilului Ioan
Olasi să-şi aducă jupâneasa de la Lugoj100.
Insurec ia nobiliară dezlăn uită la 1 septembrie 1600,
prin refuzul nobilimii de a participa la dieta convocată la
Sebeşul săsesc, şi în elegerea acesteia cu generalul Basta va
slăbi pozi ia lui Mihai Viteazul şi prin înfrângerea de la
Mirăslău din 18 septembrie 1600, voievodul român pierde
Ardealul. În septembrie, un curier de-al lui Mihai Viteazul
vine la Lugoj să ceară sprijin militar dar to i locuitorii se
refugiaseră în pădure din cauza veştilor despre venirea
turcilor, căci aceştia era în iunie la Lipova şi Ineu şi doreau să
ajungă şi la Lugoj şi Caransebeş. Poate de aceea trupele
conduse de Andrei Baracian (Andrei Bârcianu), formate din
ostaşi din Lipova, Lugoj şi Caransebeş ajung prea târziu în
Transilvania pentru a-l mai ajuta pe Mihai101.
Costin Feneşan, Documenteă medievaleă b n ene, Editura Facla,
Timişoara, 1981, p.18 şi p.114;
99
Dragoş Lucian, iglău, op., cit., p. 235;
100
Ioan Lupaş, Documente istorice transivane, volumul I, Cluj, Tipografia
"Cartea Românească", 1940, p. 39;
101
Patriciu Dragălina, op. cit., p. 80;
98
40
Pierzând în toamna anului 1600 şi celelate două ări pe
care le stăpânea (Moldova şi ara Românească), Mihai se
îndreaptă la începutul anului 1601, spre Viena pentru a cere
sprijinul împăratului Rudolf al II-lea. În drumul său trece şi
prin Lugoj "unde-şi spori încă tovărăşia lui care luă în curând
aspectul unei armate"102. Cei 500 de oameni ce-l înso esc erau
haiduci din păr ile acestea, afirmă documentele. Ajuns în
capitala Austriei, este ignorat un timp de habsburgi. Dar asta
până în februarie 1601, când nobilii transilvăneni îl readuc pe
tron pe Sigismund Bathory. În martie e primit la împărat şi
primeşte misiunea de a supune Transilvania, fără nici o
cru are pentru nobilime.
Între timp Sigismund Bathory, din nou principe al
Transilvaniei caută să-şi apropie mai mul i nobili. La 9 mai
1601 principele Sigismund Bathory îi donează lui Ioan Vlad
din Lugoj satele Drinova şi Stoiceşti din Timiş. De asemenea,
din Cluj, printr-un document emis la 23 mai 1601 „noi
Sigismund, din mila lui Dumnezeu principe al Transilvaniei şi
al Sfântului Imperiu Roman”, „…am hotărît să zălogim şi să
înscriem amintitului Andrei Barcsay şi de nobil neam
Drusiana Bogathy, so ia sa… spre a ine, stăpâni şi de
asemenea a avea, fără a vătăma drepturile altuia, tot şi întregul
castelul şi târgul nostru Lugoj (castellum et oppidum nostrum
Lughas) şi de asemenea toate şi întregile moşii numite
Lugojel, Mikefalwa, Oloşag, Visag, Sacoşul Mare, Sinersig,
Hodoş, Boldur, Sîlha, Biniş, Valea Lungă şi Serked, toate
aflătoare în comitatul Severinului şi inând până acum şi fiind
stăpânite de amintitul castel Lugoj (castellum Lugas),
dimpreună cu toate folosin ele şi oricare pertinen e ale lor,
anume pământuri de arătură, lucrate şi nelucrate, ogoare,
A. D. Xenopol, Istoriaă româniloră dină Daciaă Roman , volumul III,
Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, p. 275; Nicolae Iorga,
Istoriaă româniloră dină Ardeală şiă Ungaria, Editura Ştiin ifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1989, p. 153;
102
41
lunci, păşuni, câmpuri, fâne e, păduri dumbrăvi, mun i,
dealuri, vii şi dealuri cu vii, ape, râuri, eleştee, locuri de
pescuit şi cursuri de apă, mori şi locul acestora, iar îndeobşte
întregimea oricăror folosin e şi peniten e ale lor…” lui
„Andrei Barcsay de Bîrcea Mare, ban al districtelor noastre
Lugoj şi Caransebeş, (pentru slujbele) pe care ni le-a făcut
nouă şi acestei ări dintotdeauna… încă şi atunci, cînd n-a
acceptat suma de douăzeci şi cinci de mii de florini ungureşti
cheltui i de acesta în vremuri deosebite, parte pentru soldele
oştenilor din garnizoana Lugojului (stipendia militium
praesidii Lugasiensis), parte pentru alte nevoi ale ării,… în
contul şi pentru pomenita sumă de florini ungureşti…”103.
Cu toate acestea principele transilvan e înfrânt la 3
august 1601 la Gurăslău, de trupele austriece conduse de
Mihai Viteazul şi generalul Basta. Andrei Barcsay participant
la lupte fuge după terminarea ei, urmând exemplul lui
Sigismund ce se refugiase în Moldova. De aici, cu ajutor turc
recucereşte tronul Ardealului în noiembrie, dar în iulie 1601
părăseşte definitiv ara, cedând-o lui Basta. După plecarea lui,
generalul austriac va face unele schimbări în Principat, Huszár
Péter devenind ban al Lugojului104.
Vremurile se vor schimba din nou şi Sigismund Báthory
revine ca principe şi Andrei Barcsay ca ban. Cei care au fost
credincioşi vor fi răsplăti i. În 3 martie 1602, pentru slujbe
credincioase, Gheorghe Gyraka, primeşte, de la principele
Sigismund Báthory moşia Bapşa din comitatul Timiş. Iar în
10 iunie 1602, acest „fidelis noster de Lugas” primeşte
prediile Rădmăneşti şi Spata105. Volfgang (Farkas/Lupul),
„familiar al nostru lefegiu din Lugoj” (stipendiarius), a primit
de la Sigismund Báthory în 1602 moşiile pustii Sârbova, Bote
Dragoş Lucian iglău, op, cit., p. 290; Costin Feneşan, op. cit., p. 122;
Ioan Ha egan, VilayetulădeăTimişoara, p. 82;
104
Istvan Iványi, op. cit., p. 46;
105
Costin Feneşan, DiplomeădeăînnobilareăşiăblazonădinăBanat, p. 35;
103
42
şi Ulic din comitatul Timiş, pe care le stăpânea mai demult106.
Însă principele Sigismund Báthory dorea să creeze, în zonă, o
nouă elită care să-i fie credincioasă în acele vremuri tulburi.
Astfel el acordă, pentru merite militare, la 24 aprilie 1602,
scutirea de taxe şi dări caselor şi proprietă ilor lor din Lugoj
şi districtul omonim unui număr de 35 de puşcaşi pedeştri
(pedites pixidarii), nobili şi nenobili, pentru ajutorul adus de
aceştia unchiului său, regele polon Ştefan Báthory. Principele
codi iona această scutire de „sus-aminti ii noştri puşcaşi
pedeştrii… înzestra i cum se cuvine, după obiceiul celorlal i
puşcaşi pedeştri ai noştri, cu săbii bune şi potrivite pentru
război, precum şi cu alte arme de luptă, la porunca noastră,…
să vină de grabă, fără întârziere la apărarea acestei ări în
vremuri de nevoie.” Iar urmaşii lor, care la moartea părintelui
erau minori, aveau obliga ia să angajeze până la majoratul lor
un puşcaş pe cheltuială proprie, apoi să participe personal, ca
puşcaşi la orice expedi ie ordonată de principe. Aceşti 35 de
puşcaşi pedeştri sunt: Benedict Thaor, centurion, Lupu
Brazoway, Nicolae Ghera, Emeric Ruja, Ioan Martineasa,
Blasiu Fazakas, Farkas Zsigmond, Martin Muşuleasa, un alt
Martin Hudan, Blasiu Szöcs, Gheorghe Imreh, Ştefan şi Ioan
Mezei, Mihai Karinczky, Ioan Bota, Toma Ciorogar, Andrei
Brânda, Ioan Pulu , un alt Ioan Oprea, Martin Atkar, Nicolae
Bácsi, Martin Cnez, Nicolae Petnici, Mihai Romoni a, Gaşpar
Haranga, Lupu Bata, Balthasar Sebessy, Nicolae Dumbravă,
Martin Peica, Ioan Duma, Ioan Gostici, Mihai Kopány, Ioan
Koldy şi Adam Fazakas107.
Dar, la darea în stăpânire a târgului şi castelului Lugoj,
către Andrei Barcsy, în primăvara lui 1602, "încă din prima zi
mai sus pomenitei dări în stăpânire, nobilul diac Ştefan Lippai
de Lugas, din amintitul Lugoj, notar al aceluiaşi târg Lugoj, în
numele şi pentru în elep ii şi chibzui ii, prim jude, juzi-jura i şi
106
107
Ibidem, p. 39;
Ibidem, p. 236;
43
ceilal i senatori şi tuturor locuitorilor aceluiaşi târg Lugoj, a
ridicat cuvânt de împotrivire contra întregii puneri şi dări în
stăpânire de mai sus pomenitul castel Lugoj. Atât timp şi până
când acelaşi prim jude şi juzii-jura i, dimpreună cu ceilal i
senatori şi locuitori ai sus amintitului târg Lugoj se vor adresa
Lumină iei Voastre, cu rugămin i despre şi cu privire la o astfel
de înscriere şi cât timp zisul domn Andrei Barcsy nu i-a păstrat
pe aceştia ori nu consimte să-i păstreze chiar în viitor în
libertă ile, înlesnirile de scutire şi îngăduin ele lor, care le-au
fost date şi hărăzite de răposa ii principi ai Transilvaniei",
Mihail Vaida şi Ştefan Micşa din Caransebeş cei care au făcut
punerea în posesie, trebuiau să considere împotrivirea legală108.
Un document din Grid din octombrie 1600 ne arată că
cei din Banat aveau acest obicei al „împotrivirii”, căci, în
acest document, ei sunt amenin a i, după înfrângerea
domnului Mihai, de către „cancelarul Ştefan Csaky, împreună
cu stările principatului Transilvaniei”: „…aleşilor şi nobililor
domni castelani, comi i juzi şi obştii nobililor din districtele
Lugoj, Caransebeş şi Ha eg… i-am trimis în mijlocul vostru
pe Andrei Barcsay şi Nicolae Bogathy, pentru a ne preda în
mână, prin credin ă, toate vitele boierilor, românilor şi sîrbilor
şi chiar ale altora inând de Mihai Vodă, pe care le vor găsi
acolo, în mijlocul vostru. Dar, după cîte în elegem, Domniile
voastre a i fost neascultători fa ă de aceasta, n-a i voit să
preda i nimic din asemenea vite, ci le-a i re inut la voi, ceea ce
nu s-ar fi cuvenit să face i… De aceea… poruncim… să nu
vă amesteca i de loc la astfel de vite, ci sunte i datori să le
preda i necondi ionat pe toate şi să le da i în mâna domnului
Andrei Barcsay…”109. Tot din octombrie 1600, avem un
document deosebit provenit din Lugoj: testamentul Mariei
Găman din Caransebeş. Testamentul e făcut "în fa a
cucernicelor cinstite persoane, anume Ştefan Somogyi, prim
108
109
Costin Feneşan, Documenteămedievaleăb n ene, p. 125;
Ibidem, p. 121;
44
jude al Lugojului, Ioan Murar, Matia Hagia, Ioan Bujorcan juzi
- jura i, diacul Ştefan Lippay, notar jurat, Paul Kovacshazi,
predicator al Lugojului…" despre care documentele vor aminti
şi în anii următori110.
Asasinarea lui Mihai Viteazul (9 august 1601) şi
înlăturarea lui Sigismund Bathory (1608) n-a asigurat
stăpânirea habsburgică în Transilvania. Nobilimea ardeleană
sub conducerea lui Moise Szekely încearcă să reziste
imperialilor, dar a fost înfrântă la 2 iulie 1602 lângă Teiuş.
Fugit la Timişoara, Szekely, se întoarce cu armate turceşti şi
ocupă ara în primăvara anului 1603. Pentru pu in timp însă,
căci e înfrânt de Radu Şerban, imperialii putând pătrunde din
nou în Transilvania111.
Lugojul şi lugojenii se află la mijloc în aceste evenimente
între otomani, habsburgi, nobili, transilvani. În vara anului
1602 Bektaş, beilerbeiul de Timişoara, cu ajutorul trupelor
anatoliene, porneşte pe Valea Mureşului împotriva lui Basta.
La 7 august 1602 turcii atacă Lugojul, jefuindu-l. În urma
atacului turcesc, lugojenii (prin judele Petru Girig) îi cer lui
Basta ajutorul, pentru a se putea apăra pe viitor, printr-o
scrisoare prin care explică ce se întâmplase: "Ne-au luat prin
surpindere şi au ajuns până la poarta cetă ii, au incendiat
jumătate din oraş, ne-au luat animalele şi cerealele ne-au fost
arse. Nu ne-am putut împotrivi … popula ia a plecat din
oraş…Noi suntem devota i… împăratului… Vă rugăm să nu
întârzia i cu trimiterea ajutoarelor, altfel noi suntem pieri i."
Semnat "senatores opp. Lugas"112. Basta va trimite la Lugoj o
trupă. Comandantul acestei trupe austriece a fost Petru Huszár.
În anul 1603 Lugojul se află în mijlocul luptelor, trcând
de partea lui Moise Secuiul care se împotriveşte imperialilor.
110
Ibidem, p. 119;
Istoria Românilor, volumul III, Editura Academiei R. P. R., 1964, p.
145;
112
Istvan Iványi, op. cit., p. 47-48;
111
45
Acesta, plecat din Timişoara pentru a cuceri Ardealul, în
aprilie 1603, ocupă Caransebeşul şi Lugojul. Episodul
ocupării Lugojului e descris cu lux de amănunte de P.
Drăgălina. Lugojul, descris de Szamoskozy în 1603 ca
"oraş… legat de cetate, dar înconjurat doar de un val slab",
"se împotriveşte lui Szekely113". Acesta, după ce cuceri
Caransebeşul, plecă de aici, "îşi aşează tabăra lângă Găvojdia
şi trimite de aici un fruntaş sebeşan George Giuracă şi pe
Ştefan Somogyi la Lugoj, cerând predarea oraşului. Banul
districtului Petru Huszar, un bătrân venerabil, s-a fost închis
cu 10-12 tovarăşi în cetate şi era decis să apuce arma întru
apărarea cetă ii. Zadarnică i-a fost şi încercarea să ia
mercenari în sold, căci mul imea înfricată de oastea lui
Szekely îi cere să capituleze şi să predea cetatea. Când acesta
refuză, cetă enii asaltează cetatea şi prinzându-l pe P. Huszar
îl duc în tabăra lui Szekely, care îl trimite paşei de Timişoara
cu cererea de a-l gra ia. Dar tătarii care îl înso esc pe ardelean
îl omoară pe banul prohabsburgic al Lugojului114.
Dar lucrurile nu se liniştesc. În timp ce Szekely se afla
în Ardeal, prefectul de Lipova, Duval Henrik, atacă Lugojul,
executându-i pe cei care au fost lega i, într-un fel de uciderea
lui Huszar115. Oraşul însă nu trece de partea habsburgilor
decât după uciderea lui Moise Szekely de către trupele lui
Radu Şerban (iulie 1603), când aceste trupe (sau o parte a lor)
intră, la 2 iulie 1603, în Lugoj, îl ocupă şi-l incendiază116.
În această perioadă, pe fondul revenirii lui Basta în
Ardeal, mul i nobili iau calea pribegiei spre Banat, aşezânduse la Caransebeş şi Lugoj. Generalul austriac promite iertarea
Gheorghe Sebeşteyen, Uneleă cet iăaleăBanatuluiăşiădeseneleă luiăȚ.ăF.ă
Marsigli;
114
Patricu Drăgălina, op. cit., p. 52;
115
Istvan Iványi, op. cit., p. 52;
116
I. D. Suciu, Unitatea poporului român. Contribu iiă istoriceă b n ene,
Editura Facla, Timişoara, 1980, p. 43;
113
46
celor ce se întorc în Transilvania. Reîntoarcerea acasă a
acestor nobili se va face la stăruin ele şi asigurările lui Ianoş
Lugasi, căpitan de haiduci. Făgăduieli de iertare, în schimbul
supunerii, primesc şi locuitorii din Lugoj şi Caransebeş, şi
după o scrisoare din 20 septembrie 1603, în care erau asigura i
de via a şi averile lor, se închină. Printr-o adresă din 7
noiembrie 1603, Basta îi numeşte pe Simion Lodi drept ban
de Lugoj şi pe Paul Andrian, ban de Caransebeş117. Func ia de
ban de Caransebeş-Logoj reapare în scurt timp. Omul pus de
generalul Basta (guvernator al Transilvaniei), ca ban suprem
al zonei este, însă, mai mult „un călău decât un conducător”,
astfel că, Gheorghe Gyraka (Giuraca) împreună cu
concetă enii săi din Caransebeş, Petru Tivdar şi Gerrhard
Gazdag, au fost trimişi la Cluj să se plângă de aceste abuzuri
generalului Basta, însă situa ia nu s-a schimbat. Întors la
Caransebeş, Gheorghe Gyraka (Giuraca) va fi decapitat de
Simon Lodi în toamna anului 1604118.
Din 1604, avem unele ştiri care ne demonstrează
importantul rol militar de inut de Lugoj în epocă. Astfel o
scrisoare din 13 iunie (1604), trimisă de către Ştefan, fiul lui
Petru Cercel, care se afla la Timişoara alături paşă, lui Ioan
Pribeag (Pribec) din Lugoj, îi cere acestuia să i se alăture şi să
adune trupe cu scopul de a-l ajuta în întreprinderea de a ocupa
tronul ării Româneşti. Din scrisoare reiese că misive cu
acelaşi con inut s-au trimis şi altor luptători lugojeni ca Luca
Raş, Ilie Aga, Ioan Pârcălab. Luptătorii bănă eni vor refuza
propunerea lui Ştefan Cercel119.
Acest refuz vine, probabil, şi din cauză că lugojenii
sprijiniseră revolta lui Ştefan Bocskay din aprilie 1604, cu un
sfârşit nefericit (motivul pentru care au sprijinit această
răscoală poate fi dedus, din comportarea noilor conducători
Patriciu Drăgălina, op. cit., p. 96-100;
Costin Feneşan, DiplomeădeăînnobilareăşiăblazonădinăBanat, p. 35;
119
I. D. Suciu, op. cit., p. 45;
117
118
47
habsburgi). Trupele şi oştenii din districtele Lugoj şi
Caransebeş, se adună la Lugoj şi împreună cu tătarii şi se
îndreaptă spre Făget cu scopul de a invada Transilvania. Aici
sunt însă înfrân i de imperiali120. Caransebeşul, Lugojul si alte
fortificatii rămân însă în mâna lui Bocskay, imperialii
temându-se că datorită lor vor pierde întreaga zonă.
Bocskay ajunge principe al Ardealului în aprilie 1605.
Una din măsurile sale, legată de Lugoj, este alungarea
garnizoanei austriece de aici. Ca ban de Caransebeş-Lugoj este
numit Pavel Keresztessi. Lugojul este din nou atacat, căci
Hasan, paşa de Timişoara, îi mustră pe oştenii sârbi din Lipova
care au atacat cetatea Lugojului, conturbând astfel liniştea
inutului121. Dar Bocskay moare în decembrie 1606, fiind urmat
pe tron de Sigismund Rakoczi, pentru doi ani, până în 1608,
când principe devine Gabriel Báthory (1608-1613), cu
aprobarea turcilor, şi promi ând, beilerbeiului Timişoarei, că va
preda cetă ile bănă ene cucerite de antecesorii săi în timpul
luptelor de la sfârşitul secolului al XVI-lea122.
În 1607, Ioan Lugasy (Ştefan Trombitas alias Petroczy
din Lugoj) e amintit ca fiind căpitanul suprem al Lipovei123.
Dacă un lugojean de ine func ii la Lipova, la Lugoj jude e în
acest an Gherga Ştefan. În oraş există o stadă numită
"Creştină" pe care locuiau familiile Tötle şi Vlad. Peste doi
ani pe strada Banului din Lugoj îşi au casele Gárga Gáspár,
Hegedus Miska, Samagy Istvan, Vajda Istvan şi Deesi
Mihaly124; acest diac Mihail Dési din Lugoj (Michaëlem
literatum Desi), se pare că a fost student la Wittemberg (lui i-a
fost acordată o diplomă de Gabriel Bathory la 8 septembrie
Patriciu Drăgălina, op. cit., p. 109;
Ioan Ha egan, VilayetulădeăTimişoara, p.85;
122
Istvan Iványi, op. cit., p. 56;
123
Costin Feneşan, Câtevaă documenteă dină timpulă st pâniriiă turceştiă înă
Banat, "Tibiscus", IV, 1975, p. 185-199;
124
Istvan Iványi, op. cit., p. 16;
120
121
48
1608, act reconfirmat la Cluj, la 4 mai 1609, cînd i se acordă o
scutire pentru o casă din Lugoj)125.
Şi tot în 1609, Gabriel Bathory întăreşte şi lărgeşte
privilegiile Lugojului recunoscute de regele Ladislau al V-lea
şi de regina Isabella. Acest nou act cu privilegii vine ca
rezultat al protestului pe care l-au ridicat reprezentan ii
lugojenilor, înaintea Capitlului din Alba Iulia, "în numele
membrilor sfatului şi al adunării nobililor şi al celorlal i
români şi cnezi din târgul şi districtul Lugoj", ca urmare a
faptului că principele dăruise prin abuz lui Grigore Nemethy
oraşul şi districtul lor. În consecin ă adunarea nobililor şi
cnezilor bănă eni i-au desemnat pe nobilii Ioan Lugosy, Mihai
Dees alias Literati, Martin Băniaş şi George Radul care s-au
dus la Alba Iulia şi au arătat principelui Bathory cele două
documente referitoare larecunoaşterea privilegiilor româneşti
din 1457, 1551, cerând transcrierea şi confirmarea lor.
Principele a făcut întocmai, eliberând la 3 aprilie 1609 un
document adresat "tuturor nobililor cnezilor români şi
celorlal i locuitori ai numitului nostru târg Lugoj şi sus-ziselor
opt districte", după ce adunarea nobililor districtului Lugoj s-a
îngrijit ca acest document (1551) să fie înfă işat în 16
octombrie 1609, dietei Transilvaniei, care, în urma neapari iei
nici unui împotrivitor, l-a lăsat în vigoare şi ratificat. Aşadar,
obştea nobililor români bănă eni este la fel de puternică şi de
activă în apărarea autonomiei sale şi acum, în secolul al XVIIlea. În fruntea sa, s-a situat de astă dată Lugojul; altădată acest
rol era de inut de Caransebeş126. Acum se men ionează pentru
ultima dată nobilimea districtului Lugoj, în aprilie principele
Gabriel Báthory reconfirmănd diploma regelui Ladislau al Vlea (1457) acordată districtelor bănă ene.
V. V. Muntean, Contribu iiă laă istoriaă Banatului, Editura Mitropoliei
Banatului, Timişoara, 1900, p. 127;
126
Ioan Aurel Pop, op. cit., p. 161;
125
49
Aceste măsuri, de reconfirmare a vechilor privilegii,
sunt luate şi pentru că principele îşi pregătea „planul dacic” şi
avea nevoie de linişte: „Principele a plecat din Bălgrad pe 6
decembrie(1610). Merge în Sibiu, cheamă acolo pe to i
domnii si căpitanii generali şi va fi acolo până când vine
Gheorghe Racz de la Radu Vodă cu cererea de a da şi de a
primi norod spre ajutor, după confedera ie, iar dacă Radul dă
îndărăt, îşi trimite toate oştile contra Munteniei şi o pustieşte,
purtându-l şi răzbunarea din vară. Ion Lugassy a venit cu
10.000 de către Lipova, Lugoj, Caransebeş, şi dinspre Poarta
de Fier”. În ianuarie 1611 au loc primele ac iuni din „planul
dacic” al transilvănenilor. Banul de Lugoj-Caransebeş Paul
Keresztessi, îl alungă pe Radu Şerban din Muntenia, unde
principele Gabriel Báthory se vrea el domn, dar nu primeşte
confirmarea turcilor, şi îl numeşte pe Ştefan Bogdan domn al
Moldovei127.
Probabil la aceste ac iuni participă şi Ştefan Ştefan
Somogyi alias Szöcs din Lugoj, căci la 13 noiembrie 1611,
principele Gabriel Báthory, îi reconfirmă nobiltatea şi îi
acordă blazon nobiliar lui (acelaşi Ştefan Somogy alias Szöcs
din Lugoj s-a numărat printre cei trimişi la Lugoj, pentru a-l
convinge pe comandantul trupelor austriece de acolo, Petru
Huszár, să predea cetatea lui Moise Secuiul)128. Acest Cojocar
(Cojocar = Suciu = Szöcs) ajuns oştean şi apoi nobil, personaj
tipic pentru această zonă, devine din ce în ce mai important.
Un document din 1613, aminteşte la Lugoj scaunul de
judecată condus de „Ştefan Somogi de Lugoj, în numele şi
inând locul domnului ban Paul Keresztessi, consilier al
Înăl imii sale principele,…potrivit ordinului aceluiaşi domn
ban, în absen a aceluiaşi,… Domnia Sa domnul ban fiind
re inut pe lângă ilustra persoană a preamilostivului nostru
stăpân”, „proces… între domnul Daniel Kun, prim jude al
127
128
Ioan Ha egan, VilayetulădeăTimişoara, p. 89;
Costin Feneşan, DiplomeădeăînnobilareăşiăblazonădinăBanat, p. 89;
50
Caransebeşului, în numele celorlal i caransebeşeni, în calitate
de pârâş şi domnul Ştefan Micşa, care a fost mai înainte primjude al Caransebeşului… în privin a datoriei de o mie de
florini fa ă de măritul Alia Farkas de Korotna, pe care a
câştigato de la caransebeşeni pe cale legiuită…”; după ce s-a
constatat că în „protocoalele, registrele (oraşului) şi cu orice
alte instrumente de drept” „nu s-a scris că s-a hotărât în alt fel
împreună cu oraşul, anume ca banii să nu fie cheltui i pe
altceva…ci cu acei bani să fie plătită datoria…”, după ce
„…notarul-jurat al Caransebeşului, dimpreună cu şase jura i şi
şase juzi de acolo, au depus mărturie…că pârâtul a luat asupra
sa chezăşiile… la ascultarea cărei mărturii, deşi l-am chemat
şi l-am strigat pe pârât în trei rânduri …el totuşi nu s-a
înfă işat…” s-a dat sentin a: „…domnii caransebeşeni să-l
poată mul umi pe domnul Alia Farkas din bunurile
pârâtului,… oriunde s-ar afla aceste bunuri”129. Tot în acest an
notarul jurat la Lugojului, Nicolae Ivul, aminteşte judecata
târgului Lugoj cu Ştefan Micşa de Caransebeş, pentru o
datorie veche de 1.000 florini pe care târgul o plătise, dar care
nu a fost dată de intermediar celui cuvenit, iar principele
Transilvaniei îi donează la 20 februarie 1613 lui George Bosy
din Lugoj trei sate în comitatul Hunedoara130.
În 1613, Gabriel Bethlen devine principe al
Transilvaniei, cedând turcilor Lipova, Ineu, Arad. La
împotrivirea celor din Lipova de a ceda cetatea şi a se muta la
Lugoj şi Ilia, cum le cere Dieta în mai 1616, însuşi noul
principe o cucereşte şi o predă. De acum turcii au calea
deschisă spre Ardeal şi se puteau mişca "liber" în Banatul de
Lugoj Caransebeş. Astfel dintr-o scrisoare din 13 februarie
1614, trimisă de Vizirul Mustafa Paşa, vecinului său Petru
Bethlen, comisarul Caransebeşului şi Lugojului, aflăm că:
"oştile vin acum din toate păr ile şi sunt mul i, fie de aci, fie
129
130
Idem, Documenteămedievaleăb n eneă(1440-1633), p. 137;
Ibidem, p.138; Ioan Ha egan, op. cit., p. 90;
51
de colo… când oştile sunt aici şi nu ştie nimeni ce face şi va fi
mare pagubă a sărăcimii"; o altă scrisoare, coresponden ă între
aceleaşi personaje, din 1616, ne arată acelaşi lucru: "vitejii de
aici şi subaşii din sate, fac celor de acolo (Banatul de Lugoj
Caransebeş) multe pagube fără chip, că ar fi gonit nişte
cornute aici"131. Dar asta nu e tot. În 27 mai 1613, dieta de la
Cluj, desfiin ează districtele Lugoj şi Caransebeş132 care, la
1615, au devenit domenii ale fiscului, fiind administate direct
de către principe133. În 1619 începe campania principelui
transilvan Gabriel Bethlen împotriva împăratului german; la
lupte participă şi trupe din Banatul de Lugoj-Caransebeş.
Ban al Lugojului în ianuarie 1620 este, cum reiese dintro epistolă a paşei de Timişoara, Ibrahim, Paul Nagy. Aceasta
ar fi pedepsit un preot catolic care a dat adăpost în casa sa
preo ilor care cerşeau134. La 30 decembrie 1620, beilerbeiul
Ibrahim îi scrie din nou lui Paul Nagy, banul Lugojului şi
Caransebeşului despre jafurile făcute de trupele cantonate la
Lugoj135. Despre ce trupe este vorba aflăm în 1626, când, un
document destinat probabil cur ii imperiale habsburgice,
oferă date despre efectivele militare din mai multe cetă i
bănă ene (pentru unele cetă i bănă ene sunt oferite două cifre);
la Lugoj erau 600 călăre i şi 700 pedeştrii sau 500 de călăre i
şi 500 pedeştri (fa ă de Caransebeş unde erau doar 200). Alte
documente ne spun că pentru a apăra inutul Lugojului şi
Caransebeşului 1000 de pedestraşi şi 1100 călăre i erau inu i
Costin Feneşan, Câtevaă documenteă dină timpulă st pâniriiă turceştiă înă
Banat;
132
Traian Simu, Organizareaă politic ă aă Banatuluiă înă Evulă țediu,
Tipografia "Corvin" - Lugoj, 1941, p. 35;
133
Iuliu Vuia, Districtusă Walachorum.ă Cercurileă româneştiă b n ene,
Institutul de arte grafice "Union", Timişoara, 1929, p. 30;
134
Ion Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de arte grafice " ara",
Timişoara, 1944, p. 251;
135
Ioan Ha egan, op. cit., p.156;
131
52
de principele Bethlen la Lugoj şi Mehadia, dovedindu-se
astfel importan a militară a inutului şi cetă ii136.
Printre ei şi conducându-i este Ioan Pribeg, comandantul
călăre ilor din Lugoj, căruia principele Gabriel de Bethlen, la
22 iunie 1625, îi reconfirmă, printr-o diplomă, nobilitatea, şi o
înnobilează pe so ia acestuia Sofia Vlad, din Caransebeş, şi pe
copiii lor Ioan, Elisabeta şi Ecaterina, acordându-le blazon.
Diploma, foarte „personalizată”, ne prezintă destinul unui
bătrân om de arme din secolul al XVII-lea: „serviciile celor
mai îndatoritoare ale nobilului Ioan Pribec din Lugoj,… pe
care acesta le-a adus… mai întâi sacrei coroane a regatului
Ungariei, atât în alte locuri cât mai cu seamă în cetă ile cele
mai apropiate de stăpânirea turcească, iar apoi nouă şi acestei
ări a Transilvaniei, cu punerea în pericol a vie ii sale şi cu
mare vărsare a sângelui său şi nu arare ori cu aruncarea în
lan uri şi ajungerea în robie, pentru mântuirea patriei de
groaznicii duşmani ai numelui creştin, turcii”137.
Pentru strângerea taxelor şi vămilor, din această regiune,
care e proprietate a fiscului, la 25 septembrie 1627, „Gabriel,
din mila lui Dumnezeu principe al Sfântului Imperiu German şi
al Transilvaniei…am încredin at slujba şi purtarea de grijă a
tricesimei noastre de la Caransebeş, Lugoj şi Zăicani, viteazului
nostru credincios Sigismund Fiat”…”i-am dat la mână
instruc iunile noastre date lui mai înainte dimpreună cu tariful
de vamă (vectigalul)… (iar) dacă s-ar solicita ajutor pentru cei
care vor fi găsi i neascultători, fie că se vor sustrage să dea
fiscului nostru, fie că se vor furişa cu oarecari vite… (şi) pentru
prinderea lor… va cere această credin ă Domniilor voastre... săi fie cu ajutor şi sprijin... potrivit legii, sub steag. Iar cel care nu
ar ac iona şi nu s-ar ridica la această treabă…alături de
tricesimatorul nostru ori de subalternul său, de slujbaşul său cu
socotelile ori slujitorii săi, pe acela nu-l va ocoli deci pedeapsa
136
137
Dragoş Lucian igău, op. cit., p. 236; Ioan Ha egan, op. cit., p.104;
Costin Feneşan, DiplomeădeăînnobilareăşiăblazonădinBanat, p. 93;
53
noastră…” (astfel dăm de ştire lui) „Paul Nagy, banului de
Caransebeş şi Lugoj şi căpitan al puşcaşilor pedeştri de curte ai
noştri, de asemenea aleşilor şi nobililor, vicebanului,
vicecomitelui şi juzilor nobililor comitatului Severinului, la fel
ca şi în elep ilor şi chibzui ilor juzi dimpreună cu ceilal i jura icetă eni din Caransebeş, Lugoj şi Zăicani, de asemenea
călătorilor, negustorilor, precum şi oricăror altor vînzători şi
oameni de comer exercitându-şi adică nego ul…”138. Şi tot
principele face danii şi scutiri de taxe. În 20 aprilie 1628
dăruieşte lui Lancza Gyórgy, notar de Lugoj, so iei sale
Cătălina Kereszto, fiilor Gheorghe şi Grigorie, o diplomă de
înnobilare şi o casă în pia a oraşului pentru care sunt scutite de
orice taxă, (dania s-a făcut la cererea banului de CaransebeşLugoj, Pavel Nagy de Deva)139.
În urma mor ii lui Gabriel Bethlen (1630), reuşeşte să se
impună ca principe al Ardealului Gheorghe Rakoczi I. În
timpul domniei sale (1630-1648) puterea centală este
consolidată şi autoritară. Cetatea Lugojului este refăcută, după
ce în 1630 la dieta principatului Transilvaniei se hotărăşte
strângerea unei dări de 80 de florini de poartă pentru refacerea
cetă ilor Jdioara şi Lugoj140. Garnizoana cetă ii va fi întărită
de principele Rakoczy în 1636, cu 600 de oameni înarma i,
pentru a apărarea regiunii141. Din Alba-Iulia principele
Gheorghe Rakoczi I, îi dăruieşte, pentru merite militare, în
Lugoj, lui Ioan Kigso din Lugoj, so iei sale Eufrosina Fora şi
fiului Marcu Nagy, o diplomă nobiliară cu blazon şi o casă. O
altă diplomă de înnobilare, din 2 iunie 1636, îi confirmă
nobiltatea şi îi acordă blazon nobiliar lui Ioan Dragomir
(Joanni Dragumer) din Lugoj (şi îi scuteşte de plata
Idem,ăDocumenteămedievaleăb n eneă(1440-1633), p. 153;
Istvan Iványi, op. cit., p. 16;
140
Gheorghe Sebeştyen, op. cit., p. 45; Bodo Barna, (coordonator proiect),
op. cit., p.85;
141
Istvan Iványi, op. cit., p. 59;
138
139
54
obliga iilor pentru casa din Lugoj). Dar acestea sunt cazuri
singulare. Datorită problemelor financiare cauzate de războaie
şi infla ie, în secolul al XVI-lea apare înobilarea fără condi ia
de a stăpâni o proprietate imobiliară şi fără dania unei moşii,
înso ită în schimb de acordarea blazonului nobiliar, ceea
ceavea să ducă la apari ia unei noi categorii de nobili mici:
armalişti (nobilii de blazon). Principele Gheorghe Rákóczi I,
înnobilează şi îi acordă blazon nobiliar,”dar fără vreo pagubă
sau pierdere vădită pentru fiscul nostru”: la 24 octombrie
1634, îl lui Nicolae Iancu din Lugoj; la 20 aprilie 1643, lui
Ioan Ra alias Dentei din Lugoj, precum şi fratelui său
Gheorghe şi fiilor lor Mihai şi Petru (Joanni et Georgio Racz
alias Denthej, Michaëli item ac petro similiter Racz); la 23
mai 1643, lui Sava Ra alias Temesvári şi, prin intermediul
său, so iei Stana Ra şi fiului Peia Ra …„(ajuns la Lugoj)
părăsind vatra cea mai dulce a patriei sale subjugate
(Timişoara) de puterea neamului otoman cel mai crud…”; la
20 martie 1646, îl înnobilează pe Grigore Bruzor, locuitor din
târgul Lugoj; la 8 august 1646, pe Ştefan Balassi, socotitor
(retionista) din Lugoj şi pe ruda acestuia, Matei Balassi; la 8
aprilie 1647, pe diacului Ioan Thuri, prim castelan al cetă ii
Lugoj şi prin pe so ia şi copiii săi ; la 28 septembrie 1647, pe
Martin şi Ioan Pascotă din Lugoj (Martinus et Joannes
Paszkota) „care se trag din neamul rascian (sârbi, ortodocşi?),
răni i de purtarea crudă şi cât de îngrozitoare a turcilor, s-au
dus în garnizoana noastră din Lugoj”142.
În 1644, ban în această regiune devine Aca iu Barcsai.
Anul următor, principele Gheorghe Rakoczy I “…atât pentru
sporirea numărului oamenilor de arme, cât şi în a face
cunoscute alte preastrălucite fapte… eforturile lăudabile şi
Ibidem, p. 16; Ibolya Şipoş, Contribu iiălaăistoriculănobilimiiălugojene,
în „Analele Banatului” S.N. Arheologie-Istorie, XV, Muzeul Banatului,
Timişoara, 2007, p. 255-267; Costin Feneşan, op. cit., p. 13, 100,105, 122,
126, 142,144, 148;
142
55
pline de bărbă ie a supuşilor lor… a alege şi rândui noi nobili
şi oameni de arme…“ acordă o diplomă de înnobilare şi de
blazon unui număr de 55 de oşteni călare conduşi de Radu
Olos, dintre care unii „...părăsindu-şi vetrele părinteşti au
trecut din stăpânirea turcească ( precum Gheorge Varga
Temesvari) în târgul nostru unde şi-au stabilit locuin a
(oppidum nostrum Lugas transmigrantes, habitationes suas
collocarint)…”143. Continua sporire a presiunii otomane la
frontiera de sud-vest a Transivaniei şi participarea acestor
ostaşi la bătăliile războiului de 30 de ani (căci principele va
scrie so iei sale la 22 februarie 1644 din Saraspatak, că se
pregăteşte să adune armată pentru atacarea cetă ii Coşi a din
Slovacia, şi îi cerea „…să aibă grijă ca să trimită din vreme
pedestraşi în Lugoj, Caransebeş şi Ineu”, iar diploma e
acordată la 15 august 1645, din Rampersdorff) va face ca
„Giucoane şi Giura Ra , Ioan Borhici, Gheorghe Varga
Temesvari, a unui alt Gheorghe Szocs, a lui Giura Baszmay,
Românul Roman, Nicolae Deac, Florea Ra , Mihail Bosneac,
Petru Ra , ale lui Nicoale şi Moise Palici, ale lui Radivoi şi
Mihail Ra , ale lui Iovan Ra , a lui Petru Horvat, a lui
Gheorghe şi Stoian Horvat, a lui Mihail Sebessi, ale unui alt
Mihai Radovan, ale lui Preda Olah, Olah Iovan, Nicu
Breazovan, Ioan Serb, Gheorghe Vaida, Matia Horvat, Giura
Bosneac, ale unui Giura Dunay, ale lui Ilie Olaszi, Ioan Flora,
Achim Petcu, Petru Horvat alias Bosneac, Martin Szocs, Paul,
Grigore, Petru şi Gheorghe Molnar, Andrei Ivu alias Coştei,
Martin Mihnea alias Coştei, Gruia Ra , Giura Curea, Nicolae
Ion, Ştefan Rada, Marcu Branicevici, Maxim Saradi, Sava
Modosi alias Ra , Bogdan Ra , Iovan Sremet, Martin Mârzei,
Nicolae Ra şi Marcu Dentey, Radu Bânda, Marcu Pap alias
Ra ” să fie trecu i în rîndul nobililor. Temeiul mai profund al
dărniciei principelui este dorin a sa de constitui în cetatea
Lugoj un corp de oaste de elită, care să apere ce mai rămăsese
143
Costin Feneşan, Documenteămedievaleăb n eneă(1440-1633), p. 186;
56
din Banat (neocupat de otomani). Conjunctura militară
schimbătoare odată cu frământările din via a politică internă a
Transilvaniei (venirea pe tron în 1648, a lui Gheorghe Rakoczi
II, după moartea tatălui său), au amânat însă procedura legală
de punere efectivă în drepturi a celor 55 oşteni înobila i, până
în anul 1648, când va fi prezentată spre confirmare în fa a
dietei de la Alba-Iulia.144 Acest act era completat de către noul
principe, Gheorghe Rakoczi II, la 20 februarie 1649, cu o altă
diplomă de înnobilare, ca recompensă pentru serviciile militare
prestate de acelaşi Raudius Olasz şi o ceată de 44 de călăre i în
garnizoana de la Lugoj145. Dar preocuparea de a crea aici o elită
cointeresată de apărarea zonei este constantă căci principele
Gheorghe Rákóczi al II-lea, la 1 februarie 1649, îi înnobilează
şi le acordă blazon nobiliar lui Mihail Ra , păstrător al cheilor
(claviger) cetă ii Lugoj, şi fiului acestuia Ştefan; la 29 martie
1650, îi înnobilează şi le acordă blazon nobiliar lui Dimitrie
Mircea şi Gheorghe Nagy din Lugoj; la 26 iulie 1650, îi
înnobilează şi le acordă blazon nobiliar lui Martin şi Ioan Sárga
(Martini et Joannis Saarga) din Lugoj, precum şi tuturor fiilor
acestora; la 7 martie 1652, îl înnobilează şi îi acordă blazon
nobiliar lui Nicolae Lengyel alias Nagy din Lugoj; la 8 martie
1653, îi înnobilează şi le acordă blazon nobiliar lui Ioan Ra din
Lugoj şi fratelui acestuia după mamă. Toate aceste înnobilări se
produc fără acordarea de scutiri finaciare146.
Aca iu Barciani, noul ban, tipăreşte pe cheltuială proprie,
în 1648, la Alba Iulia un Catehism calvinesc, tradus în
româneşte, pentru şcolile româneşti din Lugoj şi Caransebeş, de
Ştefan Fogoraşi, predicator reformat în Lugoj147. Aceasta este
144
Ibidem, 183;
Ibolya Şipoş, Contribu iiălaăistoriculănobilimiiălugojene;
146
Costin Feneşan, Diplomeă deă înnobilareă şiă blazonă dină Banat, p. 148,
171, 177, 199, 201;
147
I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Editura Mitropoliei
Banatului, Timişoara, 1977, p. 82; Iorga, Nicolae, op. cit., p. 172;
145
57
dovada faptului că reforma avea rădăcini adânci la Lugoj. Un
raport din 1650, al misionarului Gavril Tomasevici, confirmă
acest lucru, vorbind de lipsa de preo ilor catolici din
Caransebeş, Lugoj şi alte localită i148. Pentru a avea o imagine
cât mai clară asupra situa iei confesionale din Lugojul acelor
timpuri, trebuie să men ionăm că aici exista şi o comunitate
ortodoxă, căci un Tetraevangheliar (Braşov, 1630) este donat
bisericii din Lugoj: ”să se ştie că pre această carte au dat Chi ău
Ianăş 6 groşi bani ghea ă şi a dato în oraşul Lugoj… şi cine ar
lua de la biserică să fie proclet”149.
În 1654, la îndemnul lui Aca iu Barcsay, Gheorghe
Rakoczi II, printr-o scrisoare trimisă lugojenilor, atestă
statutul de oraş liber al Lugojului. Se dispune ca to i locuitorii
din oraş ce in de clasa economilor (iobagilor) să fie liberi şi
sub anumite condi ii să fie îndreptă i i să poarte arme, pentru a
servi principelui drept călăre i care să apere oraşul. Ei
trebuiau să asculte de poruncile căpitanilor numi i de ban.
Procesele lugojenilor se judecau în fa a scaunului căpitanului,
iar apelurile în fa a banului. Obliga iile militare trec asupra
urmaşilor; militarii erau elibera i de iobăgie. Privilegiile
acestea având ca scop crearea unui corp de elită pentru
excursiunile războinice ale principelui au fost întărite şi de
dieta de la Cluj (1655) cu limitarea ca ele să fie valabile
numai pentru lugojenii băştinaşi, exceptându-se iobagii ce se
vor muta aici150. Dar vremurile se schimbaseră aşa de mult
încât iobagii pot deveni, nu numai oameni liberi dar şi nobili.
Principele Gheorghe Rákóczi al II-lea, la 24 februarie 1651, îi
înnobilează şi le acordă blazon nobiliar lui Andrei, Ioan şi
148
I. D. Suciu; Radu Constantinescu, Documente privitoare la istoria
Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1980, p. 107;
149
Bodo Barna (coordonator proiect), op. cit., p.85;
150
Patriciu Drăgălina, op. cit., p. 138;
58
Nicolae din Lugoj, „ care au fost elibera i de sătpânul lor de
pământ şi scoşi din jugul iobăgiei”151.
Toate aceste măsuri, înobilarea unor ostaşi viteji,
eliberarea iobagilor din zonă, sunt semnele puternicei presiuni
otomane, asupra „acestei cetă i de grani ă a Lugojului” şi a
întregii regiuni bănă ene, neocupate încă de turci.
În octombrie 1657 sosi porunca de mazilire a lui
Gheorghe Ráckoczi al II-lea. Refuzând să se supună, atrage
asupra sa mânia turcă. Astfel în 1658 începe o nouă răscoala
antiotomană a celor trei ări Române. Marele vizir Köprülü
Mehmet pătrunde şi devastează Ardealul în iunie 1658. Deşi,
în lupta de la Ineu principele Gheorghe Rakoczi II la 28 iunie
ob ine o victorie asupra armatei otomane, intrarea în
Transilvania, spre sfârşitul lui august, a tătarilor şi a oştilor
moldovene şi muntene, readuse la ascultare, schimbă situa ia.
Turcii, victorioşi, şi-au putut impune condi iile printre care:
alegerea unui nou principe, mărirea haraciului de la 15000 la
40000 de galbeni, plata despăgubirilor de război şi cedarea
cetă ilor Lugoj şi Caransebeş. Aca iu Barcsai (Aca iu
Bârcianu (Barcsay)), participant la negocierile din septembrie,
cu Kenan, beilerbeiul de Buda, este numit principe al
Ardealului, primind la 14 septembrie 1658, semnele puterii în
schimbul condi iilor impuse de otomani152.
La 12 septembrie 1658, noul principe, silit, le va scrie
comandan ilor din Lugoj şi Caransebeş să se supună de bună
voie, făgăduinde-le că locuitorii nu vor fi vătăma i în nici un
fel. Se crede însă că Aca iu Barcsai ar fi îndemnat în taină pe
locuitori la rezisten ă. Dieta de la Sighişoara reunită la 12
octombrie 1658, a fost obligată să recunoască acest act 153. Dar
lugojenii şi caransebeşenii nu se supun şi situa ia devine
gravă, căci refugiat la Timişoara (după ce a fost alungat de pe
Costin Feneşan, op. cit., p. 188;
Ioan Ha egan, VilayetulădeăTimişoara, p.123;
153
Cristina Feneşan Bulgariu, op. cit., p. 233-236;
151
152
59
tron), Aca iu Barcsai cere din nou bănă enilor să se închine
turcilor (9 octombrie 1659). Abia când hoardele tătare se
concentrează între Lugoj şi Caransebeş locuitorii se supun154.
Nu to i însă, cei nobili refugiindu-se în Transilvania, deoarece
Aca iu Barcsai îi asigurase că aici vor fi despăgubi i (1658).
În 1659 când aceşti refugia i cer ceea ce li s-a promis, ei sunt
refuza i. Documentele Dieta inute la Sebeş (24 mai-25 iunie
1659) arată că nobililor caransebeşeni şi lugojeni li s-a
asigurat un refugiu provizoriu la Turda155. Despre ei, o
hotărâre a Dietei de la Sighişoara, din 5 iulie 1660 ne lasă să
aflăm că "nobilii din Lugoj şi Caransebeş, care sunt în ară, să
dea atât cât dă un nobil fără moşie"156. Că situa ia acestor
nobili este extrem de precară, în anii care au urmat, aflăm din
articolul 19 al dietei din 1675 când s-a prevăzut ca ajutor
scutirea nobililor refugia i din Lugoj şi Caransebeş de plata
dării anuale de un taler157.
Dacă şi-au pierdut moşiile nobilii din Lugoj şi
Caransebeş încearcă să-şi men ină măcar statutul. În 1659
reprezentan ii lor, nobilii lugojeni Gheorghe Simion şi
Ludovic Fiat i-au solicitat Capitului din Alba Iulia, în numele
comunită ii, transcrierea în formă autentică a două
documente: diploma regală din 29 august 1457 acordată de
Ladislau al V-lea Postumul şi diploma de blazon acordată
Lugojului de regina Isabella la 7 mai 1551158. Şi Roman Olah,
refugiat în Ardeal, cere principelui Mihai Apafi I
reconfirmarea diplomei din 1654 şi acordarea unor avantaje.
La 15 iunie 1666 , principele a hotărât să le dăruiască ”
nobililor din oraşul Lugoj, ai cărui locuitori şi oameni au fost
alunga i de la vetrele lor de vătămările şi silniciile neamului
Patriciu Drăgălina, op. cit., p. 143;
Costin Feneşan, DiplomeădeăînnobilareăşiăblazonădinăBanat, p. 2 ;
156
Istvan Iványi, op. cit., p. 64;
157
Costin Feneşan, op. cit., p. 32;
158
Ibidem, p. 29;
154
155
60
otoman” sesiile iobăgeşti întregi, dar pustii, aflate pe moşiile
Sântimbru de Mureş şi Bărăban din comitatul Alba de Jos,
care apar ineau curiei princiare din Alba Iulia, cu respectarea
a trei condi ii: interdic ia de a practica cârciumăritul între
sărbătoarea Sfântului Gheorghe şi Sfântului Mihail; prestarea
obliga iilor anuale către fiscul princiar, cu excep ia
conducătorului comunită ii şi a patru jura i; cultivarea
pământurilor în beneficiul Curiei princiare. După trecerea
Transilvaniei în administrarea Casei de Habsburg, împăratul
Leopold I a reconfirmat această diplomă, „nobilium aulum
Lugosiensium” (18 iulie 1702)159. Doar vechile drepturi din
Banat nu sunt recunoscute.
Desigur unii lugojeni reuşesc să se descurce şi în noul
context. Astfel principele Mihai Apafi I îi înnobilează şi le
acordă blazon nobiliar, la 21 aprilie 1664, lui Grigore Lugasi
din Lugoj şi fiului său Petru160.
Documentele şi pu inele ştiri care ne-au rămas din
această perioadă ne fac să ne întrebăm în ce condi ii au fost
cedate Lugojul şi Caransebeşul otomanilor sau dacă nu au
existat condi ii, cât le-a luat otomanilor să îşi impună
autoritatea efectivă asupra zonei. Istoricii exper i în istoria
acestei perioade, precum Costin Feneşan şi Ioan Ha egan,
vorbesc chiar de existen a unui condominion fiscal osmanotransilvănean în zona Banatului sau de problema
condominionului, plata dublă către otomani şi vechii nobili161.
Care sunt piesele în acest „dosar”? Dieta de la Sebeş (1659) în
articolul 27, răspunzând lui Jósika Gabriel, care se plângea că
nu-şi mai putea între ine din resurse proprii moşia Jdioara şi
mai are a plătit lefurile garnizoanei din cetatea de acolo,
stabilea ca, din ocnele ardelene de sare, să fie trimişi ca ajutor
financiar câte 2000 de bolovani de sare pe an. Măsura urma să
159
Ibidem, p. 32;
Ibidem, p. 201;
161
Ibidem, p. 30; Ioan Ha egan, op. cit., p. 233;
160
61
fie revocată după ce principele i-ar fi putut dona lui Jósika o
moşie în schimbul Jdioarei162. În 1668, în urma interven iei
beiului de Caransebeş şi a agalei de Lugoj, Mihai Apafi I i-a
cerut lui Dominic Bethlen de Ictar să-i restitue banii unui tânăr
din Lugoj, lua i ca obliga ie iobăgească, deoarece tatăl său
fusese înobilat încă de principele Gheorghe Rákóczi I, printr-o
diplomă cu blazon: ”Fiind trimis la noi un om cu scrisoarea
beiului de Caransebeş, împreună cu fiul omului din Lugoj, fa ă
de care Măria Ta ai preten ii iobăgeşti, ne-a scris beiul,
dimpreună cu agalele din Lugoj şi ne-a dovedit că a fost un om
care a trăit cu libertate nobiliară, că şi-a slujit această patrie cu
sabia şi că, fiind înnobilat de bătrânul principe Gheorghe
Rákóczy, de fericită aminte, ar avea scrisoare de blazon, aşa că
ne-a rugat să-i dăm drumul şi să respingem cererea pentru
daune… primind această poruncă a noastră, să-i restitui în
întregime banii lua i amintitului fiu al omului din Lugoj,
deoarece a plătit preten ia iobăgească a Domniei Tale, astfel ca
din această pricină să nu urmeze supărări de bună vecinătate.
I-am scris şi domnului Kapi cu privire la eliberarea acestui
om”163. Probabil că datorită acestei duble autorită i fiscale, în
1670, Husein paşa, beilerbegul de Ineu, îi scrie principelui
Transilvaniei despre faptul că locuitorii din Făget sunt obliga i
la dare doar către sultan şi nu şi către nobilii de odinioară164.
Astfel dispare vechea nobilime bănă eană (aşa cum
spune şi J.J.Ehrler, vorbind despre situa ia de la începutul
secolului al XVIII-lea:”deoarece Banatul a fost considerat un
bun nou-dobândit, el nu a fost reîncorporat regatului Ungariei,
iar fiindcă în ară nu se găseau nici oraşe şi nici nobili
stăpânind moşii care să le fie donate…”). Turcii ocupând
aceste teritorii le vor transforma în sangeacuri. Prin pacea de
Costin Feneşan, op. cit., p. 32;
Ibidem, p. 30;
164
Ioan Ha egan, op. cit., p. 233.
162
163
62
la Vasvar (1664) şi împăratul Austriei, Leopold I a fost de
acord cu această cedare a Lugojului către otomani.
Începe epoca otomană care încearcă să pună piedică
timpului şi opreşte transformările care au avut loc în Banatul
de Caransebeş-Lugoj în secolul al XVII-lea.
63
Rolulămeseriașilorășiănegustoriloră
înădezvoltareaăeconomic ăaăLugojului
în secolele XVII – XVIII
Prof. Ibolya Șipoș
Pozi ionată la grani a cu Regatul Ungariei, Transilvania,
ara Românească i lumea islamică, Banatul de la sud de
Mure a reprezentat în decursul secolelor XVII - XVIII o
provincie de frontieră, o zonă de contacte i întâlniri între
diferite etnii, culturi i mentalită i datorită diverselor popula ii
stabilite în teritoriu de-a lungul vremii. În ciuda numeroaselor
conflicte militare via a economică a provinciei bănă ene a fost
influen ată de schimburile comerciale de tranzit între statele
balcanice i cele central europene, precum i de măsurile
legistlative în domeniu luate de principatul Transilvaniei în
perioada premodernă iar după 1718 de către Casa de Austria.
Men ionat în documente ca târg i ora , dezvoltarea
economică a urbei lugojene nu se putea realiza fără existen a
unor pături sociale angrenate în producerea economiei de
schimb, dezvoltarea pie ei interne i vânzarea produselor în
alte regiuni. Acest lucru s-a datorat prezen ei micilor
meseria i i negustori interesa i în lărgirea pie ei interne iar
după 1718, când Banatul este administrat de Curtea vieneză,
prin apari ia unor personalită i locale interesate să investească
i să modernizeze ora ul Lugoj. Din acest motiv am
considerat necesar să facem cunoscute acele categorii sociale
implicate în crearea produselor i vânzarea bunurilor în alte
ări.
64
1.ăMeseriașiiălugojeni
Primii meseria i sunt aminti i în Lugoj la sfâr itul
secolului al XVI - lea, ca angaja i ai cetă ii contra unei sume de
bani. Indica iile principelui Cristofor Báthory adresate banului
de Caransebe - Lugoj erau clare în această privin ă:
„Ispravniciiă s ă nuă efectuezeă lucr riă cuă t b cari,ă croitoriă sauă
al iă meşteşugariă şiă niciă cuă v duveă sp l ri,ă tors,ă prelucrareaă
cânepiiăf r ăs ăîiăpl teasc .ăDoiăt b cariăşiădoiăpantofariăvoră
lucra pentru cetate, cu scutiriă deă oriceă d ri,ă serviciiă şiă alteă
obliga ii”1. Într-un ora cu o intensă activitate comercială,
meseriile au devenit tot mai diverse. La 5 mai 1593 a fost
amintit Stoica croitorul2, la 15 noiembrie 1611 tefan Somogyi
alias Szöcs3 iar în 1625 au case la Lugoj fierarul Toma Faur i
croitorul Petru Szábo4. Afirma ia lui Celebi că aici era vestită
cerga albă, pare să confirme ipoteza că însu i Mihai Viteazul
i-ar fi îmbrăcat 100 de o teni cu cojoace de la Lugoj5.
În secolul al XVIII-lea primii meseria i au fost adu i la
Lugoj ca mână de lucru necesară pentru construirea cazărmii
militare i a magaziei erariale6. Majoritatea dintre ei au fost
dulgheri, zidari, fierari i morari. Meseria ii au început la 2
octombrie 1719 construirea unei mori pe malul râului Timi .
Construc ia nu a putut fi terminată din cauza autorită ilor din
1
Az Erdélyi fejedelmek királyi könyvek I (1569-1602)/Báthory Zsigmond
királyi könyvei 1582 - 1602 (Căr ile regale ale principilor ardeleni/Căr ile
regale ale principelui Sigismund Bathory 1582 - 1602), Editura Tamas
Fejér, Etelka Rácz, Anikó Szász, în Erdélyi Történelmi Adatok, Cluj, tom.
VII. 3, 2005, nr. 99, p. 61 – 62.
2
Costin Fene an, Diplomeă deăînnobilareă iăblazonădinăBanat, Timi oara,
Editura de Vest, 2007, p. 67.
3
Ibidem, p. 89 – 90.
4
Ibidem, p. 93 – 95.
5
Vasile V. Muntean, Contribu iiălaăistoriaăBanatului, Timi oara, Editura
Mitropoliei Banatului, 1980, p. 115.
6
Ştefan Manciulea, Elementeă etniceă str ineă aşezateă înă Banată întreă aniiă
1000-1870, în Banatulădeăalt dat .ăStudiuăistoric, vol. I, Timişoara, 1944,
p. 352.
65
Timi oara care cereau oficialilor districtului Lugoj să trimită
me terii la regimentul de origine7. După 1723, numărul
me te ugarilor veni i la Lugoj a fost în cre tere, ei primind
diferite facilită i fiscale, pământ i loc de casă pentru
stabilirea în Lugojul German. În cursul anilor 1719 - 1720
autorită ile locale adresau cereri Administra iei Banatului
pentru stabilirea la Lugoj a me terilor care să termine edificiul
morii. Procurarea mâinii de lucru i a materialelor de
construc ie a fost un obstacol greu de trecut pentru oficiul
districtului din Lugoj. În octombrie 1719 me terii nu aveau
cărămizi8, iar la 1720 var necesar terminării construc iei9. În
iunie 1722 moara era aproape gata. Primul me ter morar a fost
Jakob Pletk angajat ca militar în armata austriacă. Cererea
morarului de a renun a la armată i de stabilire la Lugoj a fost
respinsă de autorită i la 29 august 172210. Moara, cea mai
cunoscută în zonă a fost denumită de localnici „moara
imperială“ sau „moara Elisabeta“. Datorită necesită ilor
popula iei locale în anul 1776 numărul morilor de apă având
în folosin ă 23 iugăre de pământ a crescut la ase11.
Practicarea meseriilor se făcea cu acordul oficiului districtual
Lugoj - Făget, unde exista o eviden ă a tuturor meseria ilor12.
Documentele amintesc după 1730 apari ia meseria ilor
frânghieri, cizmari, berari, pielari i tâmplari. La 27 iunie 1730
a fost înregistrat la Lugoj primul căldăra cu numele Iovan. El
7
Baróti Lajos, Adattár délmagyarország XVIII. századi történetéhez
(Culegere de documente pentru istoria Ungariei de sud în secolul XVIII),
vol. II, p. 127.
8
Ibidem, vol. II, p. 122.
9
Ibidem, vol. II, p. 122 – 123.
10
Ibidem, vol. II, p. 127.
11
Emeric Lay, Începutulă dezvolt riiă industrieiă înă Țugoj, în Tibiscus, tom.
V, 1978, p. 277.
12
Adatok a volt lugos-facseti kerület történetéhez (Date referitoare la
istoria fostului district Lugoj - Făget), în Krassó - Szörenyi Lapok (Lugoj),
an. XXV,1903, nr. 46, 15 noiembrie, p. 2.
66
avea fa ă de erar o datorie de 52 de fl., dar în urma cererii,
oficiul districtual punea în discu ie acordarea de noi credite13.
Peste un deceniu numărul meseria ilor căldăra i depă ea
necesită ile celor două comune, pentru că oficiul districtual
întreba la 26 aprilie 1741 Administra ia, ce atitudine să aibă
fa ă de căldăra ii ambulan i14. Din ra iuni economice, meseria
de căldăra era la mare căutare atât în rândul popula iei, cât i
al autorită ilor locale. La 5 martie 1742 căldăra ii lugojeni se
obligau să prelucreze 30 chintale plăci de aramă15. Noi
căldăra i se stabileau la Lugoj în 29 octombrie 1749, probabil
din cauza cererilor de pe pe pia a locală16. Nu erau tolera i to i
meseria ii căldăra i. Fiecare caz sau cerere de a ezare în cele
două comune era analizată cu aten ie. La 1 noiembrie 1752
calfa de ceaprazar Paul Legrad nu a putut să se stabilească ca
me ter la Lugoj, pe motiv că era de confesiune ortodoxă i nu
catolică17 Asemenea discriminări, pe motive confesionale i
etnice, au fost des întâlnite în rândul meseria ilor lugojeni. La 5
septembrie 1748, la moartea măcelarului Johann Durschek,
Administra ia a permis, ca doar locuitorii de etnie germană au
dreptul să cumpere proprietatea celui decedat18.
Pe lângă fabricarea pălincăriei, meseria ii lugojeni au
urmărit să se ocupe i cu fabricarea berii. În 1748 s-a încercat
deschiderea la Lugoj a unei fabrici de bere în casa Elisabetei
Schleglin, dar edificiul fiind slab proiectul a fost abandonat19.
O nouă încercare de înfiin are a berăriei are loc în 175220.
13
Baróti Lajos, op. cit. vol. II, p. 140.
Ibidem, vol. II, p. 148.
15
Ibidem, vol. II, p. 149.
16
Ibidem, vol. II, p. 157.
17
Ibidem, vol. II, p. 163.
18
Ibidem, vol. II, p. 154 -155.
19
Ibidem, vol. II, p. 148.
20
Boros János, A lugos-facseti kerület (1717-1753) (Districtul Lugoj Făget) (1717 - 1753), în Krassó - SzőrényiăȚapok (Lugoj), an. XXV, 1903,
nr. 34, 23 august, p. 2; Baróti Lajos, op.cit., vol. II, p. 161.
14
67
Strădaniile antreprenorului Martin Reidinger au fost mai
norocoase, pentru că primea la 12 iulie 1752 o scutire de
impozit pe timp de doi ani de zile21.
Berăria nu a avut o soartă mai lungă, la 1773 erariul
căutând oameni interesa i pentru arendarea berăriei, iar la
pu in timp o scotea la vânzare22.
După încorporarea Banatului la Ungaria documentele
administra iei oferă mai multe date asupra comer ului i
meseriilor practicate de lugojeni. Se cer aprobări pentru
deschiderea de prăvălii, inerea de târguri, desfă urarea de
schimburi comerciale cu alte ora e. La 9 iulie 1780 Consiliul
Locumtenen ial cerea autorită ilor din Lugoj informa ii despre
starea economică a comitatului Cara 23. Răspunsul oficialită ilor
comitatense întrege te o realitate a strategiei economice dusă de
imperiul austriac în provincia anexată, de greută ile
implementării politicii mercantiliste care să depă ească nevoile
popula iei din zonă.
Comitatul notifica autorită ilor centrale că o industrie
manufacturieră sub forma „fabricilor“ la Lugoj i împrejurimi
nu există, dar sunt „îns ă înă Țugoj,ă dar ă maiă cuă seam ă laă
Caransebe ă locuitori,ă careă sauă în i i,ă sauă muierileă loră dină
lân ăconfec ionat ăcuăpropriaălorăeconomie,ăfacăprocove eăsauă
materiiădeăîmbr c minteă iă înă cantitateăînsemnat ă leăvândăînă
Transilvaniaă iăUngaria“24.
În 1780 meseria ii i negustorii din Lugoj i Caransebe
au încheiat o în elegere cu privire la un schimb comercial cu
ocazia târgurilor săptămânale desfă urate în cele două
21
Baróti Lajos, op. cit. vol. II, p. 161.
Emeric Lay, op. cit., p. 278.
23
Congrega ia Particulară a comitatului Cara din 3 septembrie 1780, cf.
Ioan Boro , RepertoriulăistoricădespreăoraşulăȚugojăşiădistrictul,ărespectiveă
vechiulă jude ă ală Caraşuluiă dină anulă 1332 - 1851, manuscris, lucrare
netipărită, colec ia Muzeului de Istorie Lugoj (în continuare Repertoriul
istoric...), p. 116.
24
Ibidem.
22
68
localită i. Acordul păr ilor a durat mai pu in de un an, fiind
anulată de hotărârea Comisiei de Încorporare din 14 iunie
178125.
Comercian ii nu s-au împacat cu hotărărea Comisiei i
au hotărât să se adreseze forurilor superioare. Locotenen a
cezaro crăiască la 14 ianuarie 1782 retrimitea peti ia
comitatului ca să analizeze plângerea. Congrega ia Generală
din 22 mai 1782 inând seama la „binele de ob te“, dar i la
numărul mare al meseria ilor din Lugoj i Caransebe care pot
mai u or să desfă oare un comer fără restric ii, aproba
cererea. Tot cu această ocazie, Lugojul Român i Lugojul
German au primit dreptul de a încasa „în mod perenal dreptul
deă vam ă iă deă tîrg“ în folosul ambelor comune, existând
posibilitatea de atragere a veniturilor noi la bugetul local,
sumele încasate urmând să fie folosite pentru modernizarea
celor două localită i26. Dacă în elegerea încheiată avantaja
meseria ii din Lugoj i Caransebe , era în detrimentul
comercian ilor din alte localită i i excludea pe cei care nu
faceau un comer corect i apelau la practici ilegale.
Săpunarul Vacza Alexovici din Ciacova nu a putut să- i vândă
marfa la târgul săptămânal din Lugoj, pe motiv că meseria ii
din Lugoj nu au putut să facă comer la Timi oara27.
De prevederile acordului nu au beneficiat negustorii
evrei din Lugoj, pe motiv că comercializau produse ce
con ineau otravă28.
În elegerea meseria ilor din Lugoj i Caransebe nu a
durat mult. În 1783 congrega ia comitatului Cara a luat din
nou în discu ie ruperea acordului comercial, pe motiv că
Ioan Boroş, Repertoriul istoric..., p. 120.
Congrega ia Generală a Comitatului Cara din 22 mai 1782 nr. 210, cf.
Ioan Boro , Repertoriul istoric..., p. 122.
27
Ibidem.
28
Congrega ia Generală a Comitatului Cara din 27 octombrie 1783, nr.
585, cf. Ioan Boro , Repertoriul istoric..., p. 124.
25
26
69
târgul din Caransebe
este deschis numai pentru
aprovizionarea propriilor locuitori cu diverse produse
alimentare i zarzavaturi29.
În fa a hotărârii radicale care leza direct comer ul
lugojean, meseria ii locali au aplicat reciprocitatea, interzicând
celor din Caransebe să mai vină aici cu marfa30. Restric iile
impuse de ambele păr i au cunoscut i după anul 1783 excep ii
permisive, dar atunci când anumite produse sau meserii nu
existau la Lugoj. Olarii tefan Svagel i Francisc Abraschis din
Făget au putut în 1783 să- i vândă marfa, pe motiv că „olari
formali nu sunt“31. Nu acela i noroc l-au avut măcelarii
lugojeni Bagin Român, Martin i Nicolau Iovănescu, răma i cu
pieile crude nevândute la târgul din Caransebe 32.
Perioadele permisive de a vinde mărfuri i în alte păr i
ale Banatului au alterat cu cele prohibitive, în func ie de
necesită i i interesul local. Concuren a era acerbă între
localită ile învecinate, fiecare comună încercând să protejeze
proprii meseria i prin înlăturarea concuren ei i impunerea de
taxe suplimentare pentru străini. În anul 1785 lugojenii puteau
să vândă propriile produse în provinciile Casei de Austria în
schimbul plă ii taxei de târg a a cum men iona scrisoarea
Consiliului Locumtene ial Ungar din 5 septembrie 1785
adresată comitatului Cara 33.
Produsele meseria ilor lugojeni făceau fa ă cu greu
concuren ei străine i nu erau căutate la târgurile altor
localită i. Sim indu-se izola i, meseria ii lugojeni cer
autorită ilor comitatense întâietate în vânzarea produselor,
reducerea taxelor pe motiv că ei sus in bugetul local i
29
Ibidem.
Ibidem.
31
Ioan Boroş, Repertoriul istoric..., p. 126.
32
Ibidem.
33
Congrega ia Particulară comitatensă din 27 noiembrie 1785, nr 32, cf.
Ioan Boro , Repertoriul istoric..., p. 162.
30
70
îndeplinesc sarcinile publice. La 20 octombrie 1790
comercian ii lugojeni cer autorită ilor din Cara să interzică
meseria ilor din Timi oara să vândă produse en gros la târgul
local. Ei sus in că cererile lor sunt îndreptă ite din moment ce
ei nu pot să- i facă propria vânzare la târgul din Caransebe
sau în oricare zonă apropiată34.
Concuren a străină, abunden a mărfurilor venite din
partea străinilor îi fac pe lugojeni să ceară eliminarea pe cale
administativă a comercia ilor din alte localită i. Protec ie locală
cer măcelarii, săpunarii i croitorii lugojeni. Măsurile se
refereau la existen a unui statut diferen iat între meseria ii
localnici i străini, taxe distincte i avantaje în comercializarea
mărfurilor. Numai măcelarii arenda i din alte localită i au
primit permis de muncă, iar săpunarii lugojeni au putut să
comercializeze seul la un pre scăzut, ase florini maja. Abia
după ce nevoile locale au fost acoperite, s-a permis străinilor să
vândă acest produs la târgul din Lugoj. Cei care nu respectau
regulile pie ei locale erau pedepsi i cu confiscarea mărfii, iar
denun ătorul primea o treime din pre ul de vânzare35.
Vânzarea mărfurilor la un pre mai ridicat în dauna celor
similare apar inînd meseria ilor străini i acoperirea tuturor
cheltuielilor de cost, făcea parte din politica protec ionistă
cerută de comercia ii lugojeni. În aceea i edin ă comitatensă
croitorii lugojeni Arsenie Vasilovici i Iovan Teodorovici în
urma comenzilor primite de la autorită ile locale, cereau
majorarea sumei pentru confec ionarea uniformei de panduri,
pe motiv că au adus calfe de la Bratislava. Concuren a dintre
meseria ii localnici i străini, ob inerea profiturilor i evitarea
pierderilor faceau pe lugojeni să ceară aplicarea pre urilor de
pe alte pie e. Măcelarii Nicolae Olariu i Ioan Cozac solicitau
Congrega ia Generală i Particulară comitatensă din 20 octombrie 1790,
nr 69, cf. Ioan Boro , Repertoriul istoric..., p. 201.
35
Ibidem.
34
71
majorarea pre ului la carnea de vită i de porc la 6 cruceri, pe
motiv că acelea i sume se practică i la Timi oara36.
Încercarea de a elimina concuren a locală sau străină,
determinau pe unii producători să recurgă la abuzuri de tot
felul. Adoptarea de practici abuzive sau ilegale, vânzarea
cărnii stricate, în elarea la cântar, nerespectarea prevederilor
de reglementare a pre urilor, sunt practici des întâlnite pe
pia a lugojeană37.
Excese au săvâr it i brutarii lugojeni când intră în
conflict cu morarii i vând pâinea la un pre mai ridicat.
Abuzurile repetate ale comercian ilor au dus la măsuri
extreme din partea autorită ilor, aplicarea de amenzi i
confiscarea mărfii. În edin a Congrega iei Generale din 30
mai 1791 morarii sunt soma i să facă făină bună, iar brutarii
să respecte pre urile limitate. În caz contrar, se vor aplica
pedepse corporale38.
Hotărârile forurilor superioare au determinat apari ia
protestelor i găsirea solu ilor de monopol comercial. Primele
proteste apar in frângherilor i săpunarilor. Ultimii au cerut
ridicarea pre ului la seul de oaie cu un crucer, pe motiv că
marfa nu există la Lugoj i este procurată din comitatele
vecine, la un pre mai ridicat39.
Cereri similare fac argăsitorii, croitorii, brutarii, funierii,
care propun aplicarea pre urilor practicate în comitatele
vecine.
Afacerile comerciale ale evreilor lugojeni au stârnit
invidia comercian ilor români. În cursul anului 1790 evreul
Aron Deutsch din Lugoj cumpăra din Debre in piei de 247 fl,
36
Ibidem.
Congrega ia Particulară din 27 aprilie 1791 nr 272 i Congrega ia
Generală din 7 mai 1791, cf. Ioan Boro , Repertoriul istoric..., p. 205.
38
Congrega ia Generală din 30 mai 1791 nr 454, cf. Ioan Boro ,
Repertoriul istoric..., p. 206.
39
Ioan Boro , Repertoriul istoric..., p. 219.
37
72
cu inten ia de a vinde marfa la un pre mai ridicat. A fost
împiedicat să pună în aplicare planul din cauza plîngerilor
formulate de un croitor german, pe motiv că „pieile sunt rele
iănefolosibile“. În urma unui proces, pieile au fost confiscate
i numai după ce cizmarii din Lugoj au constatat că pieile sunt
bune, evreul Deutsch a putut să- i recupereze marfa40.
Răzvrătirile repetate ale comercian ilor lugojeni au
obligat comitatul Cara să aplice amenzi negu ătorilor i
meseria ilor prima în valoare de 40 de fl, iar „aădouaăoar ă(oă
pedeaps -n.n.)ăcuă24ăbe e“. Avertismentele comitatului au fost
puse în practică. Congrega ia Particulară din 18 aprile 1793
consemna arestarea pielarului Francisc Walter, sechestrarea
mărfii i vânzarea la un pre limitat, provocând pielarului o
pagubă de mii de florini pentru nerespectarea măsurilor de
comercializare a produselor41.
Desfă urarea unui comer civilizat, evitarea abuzurilor
din partea comercian ilor, determină apari ia în cadrul
comitatului a unor măsuri referitoare la „limitarea“ sau
„fixarea“ pre urilor maximale la produsele agricole. În
decursul secolului al XVIII-lea au existat numeroase dispozi ii
privitoare la pre urile minimale, fără indicarea sumelor fixate,
fie precizarea pre ului între anumite sume determinate. Până
la încorpoarea Banatului la Ungaria în 1779, pre urile au fost
stabilite de Administra ia provincială i de oficiul districtual
Lugoj -Făget, fiind atent monitorizate de administratorii celor
două districte, iar după această dată de oficialită ile
comitatului Cara .
Dorin a de a vinde cât mai multă marfă, cre terea
consumului, stabilirea de pre uri unitare în cele două comune
lugojene, chiar în anul unificării administrative, obliga
Congrega ia Generală i Particulară comitatensă din 20 octombrie 1790,
cf. Ioan Boro , Repertoriul istoric..., p. 201v.
41
Congrega ia Generală din 18 aprilie 1793 nr. 887, cf. Ioan Boro ,
Repertoriul istoric..., p. 224.
40
73
comitatul să egalizeze chiar din 1793 pre urile de vânzare la
unele produse alimentare. În Congrega ia Generală din 24
aprilie 1793 s-a dispus comercializarea produselor fără
depă irea următoarelor pre uri: „carne de vită 3 cr., de vi el 4
½ cr., de porc 3 ½ cr., carne afumată 5 cr., clisă proaspătă 5
cr., afumată sau uscată 6 cr., carne de berbec 2 ½ cr., de miel
3 cr., sare măcinată 3 cr., în bu (bolovan-n.n.) 2½ cr.,
franzela din făina cea mai fină, în greutate de 10 lo i cr., din
făina de franzelă, în greutate de 8 lo i, ½ cr.“42.
Pe parcursul aceluia i an 1793 au fost stabilite pre uri
maximale la produsele confec ionate i comercializate de
meseria ii locali la târgul din Lugoj43. Analizarea pre urilor
Congrega ia generală din 24 aprilie 1793 nr. 425, cf. Ioan Boro ,
Repertoriul istoric..., p. 226.
43
Boros János, (nesemnat) A hajdani maximális árszabás (Vechiul tarif
maximal),în Krassó - Szörényi Lapok , (Lugoj), an. XXXVIII, 1916, nr. 66,
17 august, p. 3.Articolul nesemnat apar ine lui Ioan Boro , acelea i pre uri
fiind consemnate i în Repertoriul istoric. Pre urile la materie primă i
încăl ăminte au fost:1. Pielea brută: a) o pereche de piele brută de bou: 12
fl. b) o pereche de piele brută de vacă 8 fl. c) o pereche de piele brută de
vi el, berbec ori de vacă 1 fl. 30 cr., d) o pereche de piele brută de oaie 1
fl., 2) o pereche de opinci în func ie de mărime între 15-18 cr. 2) Piele
prelucrată: a) o pereche de piele prelucrată de calitate foarte bună 20 fl., b)
o pereche de piele de vacă lucrată negru 14 fl. c) o pereche de piele de
vi el sau capră 3 fl. d) pregătirea unei piei de bou 8 fl, e) pregătirea unei
piei de vi el 1 fl. 20 cr. 3) Piele tăbăcită sau piele de cordovan: a) o
pereche de piele neagră cordovan 3 fl. b) o pereche de pielă ro ie 2 fl. 30
cr. c) o pereche de piele pentru cizme 1 fl. 42 cr. d) o pereche de piele
pentru căptu eală 1 fl. 6 cr.4) Cizmari –existau 29 de pre uri pentru
confec ionarea cizmelor, cele mai importante erau: a) o pereche de cizme
bărbăte ti din piede de cordova steklir cusută cu mătasă 3 fl. 30 cr. b) o
pereche de cizme de piele cordovan pentru băie i de 12 ani 1 fl. 45 cr. c) )
o pereche de cizme de piele cordovan pentru băie i de 6 ani 1 fl. 24 cr. d) )
o pereche de cizme de piele cordovan pentru băie i de 4 ani 1 fl. e) o
pereche de pantofi topănei 1 fl. 30 cr. f ) o pereche de pantofi topănei de
culoare neagră 2 fl. 30 cr. g) o pereche de cizme pentru femei ro ii din
piele de cordovan 2 fl. 30 cr., h) o pereche de cizme bărbăte te ti
prelucrată din piele de vacă 2 fl 30 cr. i) o pereche de cizme pentru femei
42
74
indica puterea de cumpărare a lugojenilor, diversitatea
mărfurilor puse în vânzare, calitatea, dar i concuren a
meseria ilor de diverse etnii. Jocul infla iei, războaiele,
dorin a ob inerii unui câ tig cât mai ridicat a creat diverse
nemul umiri în rândul negustorilor locali. Meseria ii cereau
de la comitat scăderea pre urilor, pe motiv că altfel sunt
nevoi i să scadă cantitatea sau calitatea mărfurilor. Pe tot
parcursul secolului al XVIII-lea meseria ii lugojeni s-au
remarcat în Banat i provinciile Casei de Austria prin
vânzarea mărfurilor diverse i variate, produsele lor având
căutare i desfacere în marile ora e ale Europei.
2. Negustorii lugojeni
În secolele XV - XVII Lugojul devine datorită politicii
economice promovate de principii ardeleni i negustorii
balcano - levantini un important centru comercial din Banat i
desfacere a produselor din Transilvania. Începând cu secolul al
XVI - lea, tot mai mul i comercian i de etnii diferite - greci,
bulgari, evrei, armeni, sârbi, macedonieni - au trecut Carpa ii,
au ocolit ora ele mari cu drept de etapă obligatorii i s-au
îndreaptat în interiorul provinciei ardelene începând să facă un
din piele aten 1 fl. 08 cr. j) o pereche de cizme tureci mari pentru femei
40 cr. 5) Cizme nem e ti: a) o pereche de cizme cordovan sau a a numitul
fischler (ghete pentru femei) 1 fl 68 cr. b) o pereche de cizme pentru băie i
sub 4 ani 45 cr. Dacă pielea este dăruită de un cumpărător, cusutul unei
perechi de cizme este de 42 cr. 6) Cojocari –au fost 22 de articole de
cojocărit: a) cojoc lung cu mâneci pentru bărba i 6 fl, b) cojoc lung fără
mâneci pentru bărba i 2 fl. 9 cr. c) cojoc lung cu mâneci pentru femei 1 fl
15 cr., d) bundă de oaie 7 fl. e) căciulă din piele neagră de miel 3 fl. 42 cr.
f) căciulă din piele albă de miel 1 fl. 30 cr., g) o căciulă mare normală albă
30 cr. Argăsirea pieilor de miel, lup, vulpe, vită sau berbec între 6-9 fl. 6)
Pălărieri: a) pălărie mare din păr 1 fl. b) pălărie mică din păr 30 cr. 7)
croitorii unguri au avut 32 de pre uri pentru diverse sortimente de haine: a)
cusutul unei mantale fără nur 1 fl. 30 cr. b) cusutul unei mantale obi nuite
căptu ită i cu nur 1 fl. 15 cr. c) cusutul unei mantale lungi sârbe ti 2 fl.
75
comer liber, lipsit de îngrădiri din partea puterii centrale i
negustorilor locali. Acordarea dreptului de depozit ora elor
privilegiate - Bistri a, Sibiu, Bra ov, Cluj, Caransebe - a
însemnat îngrădirea libertă ilor comerciale, desfă urarea
comer ului în cadre înguste, cu drumuri i trasee dictate de
interesele puterii centrale i negustorilor autohtoni, dornici să
păstreze dreptul de monopol prin înlăturarea concuren ei străine.
Măsurile restrictive încep cu hotărârile dietei din Târgu Mure
din 1551, care interzic negustorilor „greci“ să pătrundă în
Transilvania44 i a continuat cu politica austriacă a împăratului
Maximilian, care prohibită orice colaborare între negustorii din
Caransebe , cei veni i din ara Românească i Balcani45.
Cererea ora elor săse ti din Transilvania adresată
reginei Isabela de a limita aria de pătrundere a negustorilor
străni în ară, o determină la 10 octombrie 1557 să ia măsura
acordării dreptului de depozit negustorilor din Caransebe 46.
Politica comercială a Transilvaniei a cunoscut fluctua ii,
fiind dictată de interesele economice a principilor ardeleni i
dietei Transilvaniei. Hotărârile dietale din Turda (1577) i
Cluj (1578) limitează dreptul „grecilor” de a pătrunde în ară
i alternează cu dieta din Media (1588), care acordă deplină
libertate comercială în Transilvania. Restric iile impuse
negustorilor din Banatul de Caransebe - Lugoj au fost în
directă legătură cu politica libertă ii comerciale în principatul
ardelean, cu dreptul de a circula liber, cu interdic ia de a
desface marfa în locurile cu o vânzare mai bună. Obliga ia de
a vinde mărfurile în anumite locuri prestabilite de principi i
dietă a venit în avantajul negustorilor autohtoni, a men inut
privilegiile economice în vânzarea produselor i o arie
44
Monumenta Comitalia Regni Transylvaniae/Érdelyi Országgzülési
Emlékek (1540 - 1556), vol. I, Budapest, 1876, p. 389.
45
Eudoxiu Hurmuzachi, Documente privitoare la istoria românilor vol.
XV/ I, Bucure ti, 1911, p. 512 - 513.
46
Eudoxiu Hurmuzachi, op.cit., vol. II/5, p. 443.
76
comercială mai bună prin înlăturarea concuren ei străine.
Dietele de la Cluj din 1577 - 1578 hotăreau că nici un
negustor străin, grec, sau originar din Banatul de Caransebe Lugoj nu are drept de libertate comercială în spa iul
transilvan, ci doar unul limitat, fixat de autorită i. Astfel, dieta
de la Cluj din 21 - 26 aprilie 1577 stabilea negustorilor din
ara Românească i Moldova obliga ia de a desface marfa la
Bra ov, iar celor din Caransebe , Lugoj i Lipova la Sebe 47.
Un an mai târziu, forul legistlativ al Transilvaniei î i
schimba punctul de vedere, hotărând tot la Cluj în 1578 ca
negustorii din Caransebe - Lugoj afla i sub autoritate otomană
să poată exporta oi din inutul lor în Turcia, dar nu din
principat48.
Interdic iile repetate ale dietei transilvane rămân în
secolul al XVI - lea fără efect, negustorii din Banatul de
Caransebe - Lugoj preferând să meargă cu vânzări la târgul
din Cluj, alături de comercian ii din Turda, Dej, Oradea,
Sibiu, Bra ov, Arad, Caransebe i Oră tie49.
Târgurile din Caransebe i Lugoj vizitate frecvent de
negustorii „greci“ din Balcani se aflau pe ruta comercială
Punctul patru al dietei men iona :„kikă Havasalföldéből,ă țoldovából,ă
Brassó felé kelnek ki, az hóstátban, kik kedig Karansebes, Lugas és Lippa
felől,ă mindă Szásză - Sebösben”, în Monumenta Comitalia Regni
Transylvaniae/Érdelyi Országgzülési Emlékek, (1576 - 1596), vol. III,
Budapest, 1877, p. 117.
48
Articolul cinci al dietei din 21 - 26 octombrie 1578 de la Cluj hotăra:
„Azămiképenăezăgeneralisăgyűlésbenăvégeztünkăvoltăaăjuhokat,ăberbécseketă
hogy ez országból senki ki ne merje vinni, azon állapotba hagyjuk mostan
is, de minthogy a Karansebes és Lugas tartománybeliek a török
birodalmábólă élnek,ă eă szíkă időnă búzával,ă végeztetett,ă hogyă aă Vaskapună
kivülă șaransebesă ésă Țugasă tartománybeliekă ază őă közöttökă valóă juhokată
eladhassákă szabadon,ă deă innétă belőlă kiă neă vigyeă senki,ă ezelőttă megírtă
büntetés alatt.”, în Ibidem, p. 139.
49
tefan Pa cu, țeşteşugurileă dină Transilvaniaă pân ă înă secolulă ală
XVI-lea, Bucureşti, 1954, p. 251.
47
77
dintre ara Românească, Or ova Timi oara i Raguza50. După
formarea vilayetului de Timi oara în regiune ac ionează o
importantă comunitate de negustori raguzani, urma i de
comercian ii originari din Bosnia, Belgrad i teritoriile slave,
interesa i să dezvolte afaceri cu alte provincii române ti51. De
aici, negustorii î i extind afacerile pe întreg arealul bănă ean,
mai cu seamă în Banatul de Caransebe - Lugoj i păr ile de la
nord de Mure 52. Pe la 1560 Timi oara ocupa locul doi după
Belgrad în tranzac iile comerciale ale negustorilor alogeni cu
alte spa ii române ti53. Când a vizitat Timi oara la 1581 primul
misionar apostolic Bonifaciu de Raguza (Bonifacije Drakolika)
înso it de iezuitul Bartolomeo Sfondrato şi episcopul Bosniei,
franciscanul Anton Matkov au găsit o importantă comunitate de
negustori i comercian i de inători de case, biserică i afaceri
comerciale54. Comunitatea de negustori avea o putere finaciară
tefan Mete , Rela iileă comercialeă aleă riiă Române tiă cuă Ardealulă
pân ăînăveaculăalăXVIII-lea, Sighi oara, 1920, p. 26.
51
Oze Sándor, A határ és a határtalan. Identitáselemek vizsgálata a 16.
századiă magyară ütközőzónaă népességénélă (Hotar i nemărginit.
Examinarea elementelor de identitate în secolul al XVI-lea la popula iile
din zona de tampon), Budapest, Editura Magyar Egyháztörténeti
Enciklopédia Munkaközösség, Budapest, 2006, p.172.
52
Mihail Dan - Samuel Goldenberg, Regimul comercial al negustorilor
balcano-levantini ín Transilvania ín sec. XVI-XVII, în Apulum, tom. VII,
1968, partea I, p. 545 - 560; Samuel Goldenberg, Caransebe ulăínăcomer ulă
sud-est european din secolul al XVI-lea, în Banatica, tom.I, 1971, p. 163 177. Idem, Italieniă iăraguzaniăînăvia aăeconomic ăaăTransilvanieiăînăsecolulă
al XVI -lea, în Studii. Revista de Istorie, tom. XVI, 1963, nr. 3, p.591 - 618;
Negustorimeaă înă
rileă Române,ă întreă Societasă țercatorumă şiă
individualitateaămercantil în secolele XVI – XVIII, ed. Cristian Luca, Gala i
University Press,Gala i, 2009, passim.
53
Molnár Antal, A belgrádi kápolna - viszály (1612 – 1643).
Kereskedelem és katolikus egyház a hódolt Magyarországon (Diferendul
de la capela din Belgrad. Comer ul i Biserica romano - catolică în vremea
domina iei otomane), în Századok , tom. CXXXIV, 2000, p. 378.
54
Tóth István György, Raguzai Bonifác, a hódoltság első pápai vizitátora
(Raguzai Bonifac primul vizitator papal în teritoriile ocupate), în
50
78
considerabilă permi ându- i să ină o parohie i pe misionarul
Domenico Giorgio (Dominic Giurgević)55. Pe lângă interesul
comercial negustorii raguzani s-au implicat în progresul urbei,
a a cum demonstrează scrisoarea din 6 februarie 1582 adresată
Curiei romane56.
La o distan ă de trei decenii importante informa ii
despre cominitatea de negustori raguzani a fost men ionată de
misionarul Bartolomeo Cassio (Bartol Kasić), când amintea
că la Timi oara sunt 55 de catolici de na ionalitate maghiară i
slavă. O parte dinte ei derulau afaceri în Transilvania i
regiunile controlate de turci. Misiunea lui începută la 1612 a
fost scurtă, neputând să îndeplinească solicitările locuitorilor
din Lugoj, Reca i Becicherec în vizitarea a ezărilor57.
Cele mai multe tiri despre prezen a negustorilor
raguzani la Timi oara în 1653 a fost făcută de către episcopul
misionar de Belgrad Matteo Benlich în două rapoarte trimise
Congrega iei de Propaganda Fide. Astfel, el men iona că
negustorii raguzani din Timi oara de ineau 12 case i că au
plătit pentru răscumpărarea lui după ce a căzut prizonier la
Történelmi Szemle, tom. XXXIX, 1997, nr. 3 - 4, p. 447 - 472; Molnár
Antal, Katolikus missziók a hódolt Magyarországon (1572 - 1647)
(Misiuni catolice din teritoriile ocupate ale Ungariei)(1572 - 1647), vol. I,
Budapest, Balassi Kiadó, 2002, p. 125 - 136; Adrian Măgina, Între Luther
şiă țahomed.ă Catoliciiă dină Timişoaraă înă aă douaă jum tateă aă secoluluiă ală
XVI-lea, în Analele Banatului, XV, 2007, p. 138.
55
Tóth István György, Misszionáriusok a kora újkori Magyarországon
(Misionari de la începutul Ungariei moderne), ed.Horváth Zita, Tóth Péter,
Balassi Kiadó, Budapest, 2007, p. 20.
56
Eusebius Fermendžin, Acta Bosnae potissimum ecclesiastica ab anno
925 usque ad annum 1752, Zagreb, 1892, nr. 1219, p. 320-321; Tóth
István György, op.cit., p. 25.
57
Erdélyi és hódoltsági jezsuita missziók ( 1609 – 1616) (Misiuni iezuite
din Transilvania i inuturi ocupate) (1609 – 1616), vol. I/1, ed. Balázs
Mihály, Fricsy Ádám, Lukács László, Monok István, Szeged, Editura
József Attila Tudományegyetem, Szeged, 1990, p. 115 - 130; Tóth István
György, op.cit., p.81.
79
turci suma de 400 de scuzi, o sumă mare, care dovedea
indirect puterea lor financiară58. Comunitatea raguzană a
început să piardă teren în fa a concuren ei străine, localitatea
fiind devastată de un cutremur nimicitor în anul 166759.
Prezen a negustorilor raguzani a fost semnalată i în
Banatul de Caransebe - Lugoj, regiunea reprezentând o
importantă zonă comercială la hotarul principatului Transilvaniei
i punct de tranzac ionare a mărfurilor pentru negustorii greci
din Turcia în drumul lor spre Belgrad i spa iul slav. În 1604
negustorii raguzani erau prezen i la Caransebe , când episcopul
de Alba Iulia tefan Szentandrássy din cauza prigoanei lui
tefan Bocskay deghizat în haine de negustor a preferat să
plece la Raguza60. Importan a Caransebe ului a sporit în plan
cultural odată cu înfiin area la 1625 a reziden ei iezuite conduse
de misionarul George Buitul. El a întemeiat o coală
frecventată i de copii negustorilor din Bulgaria i ara
Românească61. Pe lângă afacerile comerciale, negustorii
raguzani au fost intermediarii legăturilor dintre Congrega ia de
58
Tóth István György, Egyă bosnyákă misszióspüspökă térítőútjaiă aă
hódoltságban: Matteo Benlich belgrádi püspök levelei Rómába (1653–1673)
(Călătoriile misionare ale unui episcop misionar bosniac în teritoriile
ocupate. Scriisorile episcopului din Belgrad Mateo Benlich cu Roma) (1653
– 1673), în Levéltári Közlemények, tom. LXX, 1999, nr. 1 – 2, p.115; Tóth
István György, Misszionáriusok a kora újkori Magyarországon (Misionari
de la începutul Ungariei moderne) ed.Horváth Zita, Tóth Péter, Balassi
Kiadó, Budapest, 2007, p.97.
59
Tóth István György, op.cit., p. 117.
60
I. D. Suciu, R. Constantinescu, Documente privitoare la Istoria
Mitropoliei Banatului, vol. I, Timi oara, Editura Mitropolia Banatului, 1980,
p. 105; Temesváry János, Csikmadéfalvi Szentandrásy István erdélyi püspök
(1571 - 1630) (Episcopul Tranilvaniei (1571 - 1630) Szentandrásy István de
Siculeni),, în Erdélyi Múzeum, VII. (29) 1912, s. n., nr. 1, p. 58.
61
Molnár Antal, Jezsuita misszió Karánsebesen (1625 – 1642) )(Misiunea
iezuită de la Caransebe (1625 – 1642), în Történelmi Szemle, vol. XLI,
1999, nr. 1 - 2, p. 141.
80
Propaganda Fide i misionarii iezui i i franciscani afla i în
spa iul românesc.
Chiar dacă interesul predilect al negustorilor lugojeni a
fost comer ul cu Transilvania, documentele îi amintesc cu
afaceri comerciale i în alte zone locuite de români. La 28 iunie
1542 lugojeanul Ioan Diacul scria din Oră tie sibienilor că a fost
în ara Românească unde a cumpărat un cal cu 10 floriri i un
bou cu 3 florini62. Negustorii lugojeni trebuiau să respecte
pre urile practicate de vămi i reglementările prevăzute de statute
i privilegii. Reglementările vamale urmau practicile produselor
comercializate în Transilvania atât în cazul mărfurilor taxate
după cantitatea specificată, cât i în cazul celor impozitate după
o cotă parte din valoarea produsului. Conform regulamentului
districtului i orasului Lugoj din 1577, tricesima după alimentele
puse la vânzare în localitate a fost plătită conform vectigalului63.
Astfel, erau bine cunoscute pre ul produselor imobiliare. În
Banat, valoarea locului de casă a fost socotit în secolul al XVIIlea între 10-32 fl., de grădină între 4-20 fl. de fân între 4-20 fl.,
de arat între 2-10 fl., de vie 25 fl., livadă de pomi între 6-10 fl.,
casă de piatră în centrul oraşului Caransebeş de 60 fl., iar la
periferie între 20-40 fl64.
Începând cu secolul al XVIII-lea informa iile sunt tot
mai numeroase în privin a dezvoltării economice din arealul
bănă ean. Schimbările teritoriale în urma păcii de la Karlowitz
din 1699 au însemnat i o regândire a strategiei comerciale a
Cur ii vieneze, o integrare i dezvoltare a noilor provincii
anexate, a a cum a fost cazul Banatului i Transilvaniei.
tefan Mete , op. cit., p. 129.
„az vectigal tartasa zerent”, cf. Az Erdélyi fejedelmek királyi könyvek I
(1569 - 1602)/Báthory Zsigmond királyi könyvei 1582 – 1602 (Căr ile
regale ale principilor ardeleni/Căr ile regale ale principelui Sigismund
Bathory) 1582 - 1602, ed. Tamas Fejér, Etelka Rácz, Anikó Szász, în
Erdélyi Történelmi Adatok, Cluj, tom.VII. 3, 2005, nr. 99 p. 63.
64
Sipo Ibolya,Contribu iiă laă istoriculă nobilimiiă b n ene, în Analele
Banatului, s. n, tom. XV, 2007, p. 160.
62
63
81
Politica comercială a statului austriac a fost coordonată
de către Curtea imperială i administra ia provincială, în
vederea ob inerii prosperită ii economice, cu cetă eni harnici
interesa i de crearea manufacturilor, de sporirea produselor i
de efectuarea comer ului civilizat în folosul monarhiei
austriece. Dacă istoriografia mai veche era de părere că
interesul Cur ii de la Viena a fost dezvoltarea provinciilor
ereditare ale statului, mai cu seamă în Boemia i Austria, în
ultimul deceniu s-a revenit asupra teoriei, vehiculându-se
ideea că stategia economică viza conceptul de
Universalkommerz, adică de prosperitate a tuturor regiunilor
apar inând monarhiei. În acest concept se punea accentul pe
valorificarea posibilită ilor locale i acordarea de facilită i
fiscale produselor căutate de pie ele zonale65.
Negustorii, comercian ii i meseria ii lugojeni se
implică în mod direct în dezvoltarea celor două comune
lugojene. Primii men iona i documentar sunt negustorii
lugojeni. Despre ei amintea Administra ia Banatului în
coresponden a cu oficialită ile districtuale de la Lugoj i Făget
i congrega ia comitatensă din Cara odată cu încorporarea
Banatului la Ungaria în 1779. Un rol important în cadrul
comer ului austriac l-au avut negustorii balcanici, drumurile
bănă ene fiind traversate de comercian ii din Imperiul
Otoman. Interesul negustorilor i comercian ilor nemusulmani
fa ă de teritoriile Casei de Austria s-a datorat avantajelor
oferite de tratatul de la Passarowitz din 27 iulie 1718 între
Casa de Austria i Turcia66. Încheiat în favoarea austriecilor,
tratatul stipula o taxă vamală de 3ș plătită o singură dată,
Ruxandra Moa a Nazare, Negustorii greci în cadrul politicii comerciale
a Imperiului Habsburgic (secolele XVIII - XIX), în Anuarul Institutului de
Istorieă„A.ăD.ăXenopol“Ia i, tom. XLI, 2004, p. 232 – 233.
66
Avram Andea, Cameralism,ăeconomieă iăschimb, în vol. Istoria României.
Transilvania, Cluj-Napoca, Editura George Bari iu, 1997, p. 675.
65
82
acordarea de facilită i economice reciproce i prevederi
privind statutul regimului juridic al comercian ilor.
Avantaja i de taxale vamale scăzute i de sprijinul
primit din partea statului otoman negustorii ortodoc i
invadează regiunile ereditare ale Casei de Austria, făcând un
comer „en gros“ i „en detail“ pe un traseu comercial pe linia
Belgrad – Zemlin - Viena, prin Banat, ora ele Lugoj,
Caransebe i Timi oara fiind loc de popas i de tranzit al
produselor. Primii men iona i au fost negustorii „greci“67 care,
monopolizează o bună parte din comer ul local. Deja la 1723
au desfă urat la Lugoj un comer cu ceară i miere68.
Negustorii străini veni i în Banat69, indiferent de
origine, etnie, natura mărfurilor oferite spre vânzare, au
trebuit să ină seama de legile i regulile impuse de autorită ile
austriece, desfă urând în domeniul comercial o politică de
control în domeniul taxelor vamale, de stabilire a pre urilor i
de cantitate a mărfurilor. Începând cu 11 iulie 1724, exista în
În istoriografie îi întâlnim sub denumirea de aromâni i macedonieni,
majoritatea dintre ei negustori i comercian i greci de religie ortodoxă din
Imperiul Otoman.
68
Ioan Boroş, Repertoriul istoric ....., p. 45.
69
Despre contribu ia i rolul jucat de negustorii macedonieni în economia
imperiului austriac mai cu seamă în Banat i Bihor a se vedea: Gheorghe
Hristodol, Românii - macedoneni în Transilvania veacurilor XVIII – XIX, în
Anuarul Institutului de Istorie Cluj, XXXII, 1993, p. 63 - 70; Gheorghe
Ciuhandu, Comercian iiă„greci”ăînăp r ileăungureneăşiăînăspecialăînă inutulă
Aradului, în Fra ilorăAlexandruăşiăIonăI.ăȚapedatu.ăȚaăîmplinirea vîrstei de
60 de ani, Bucureşti, 1936, p. 229 - 248; Anastase N. Hâciu, Aromânii.
Comer ,ă industrie,ă arte,ă expansiune,ă civiliza ie, Focşani, Tipografia Cartea
Putnei, 1936, passim; Ioan Horga, Mediatori culturali ai Europei Centrale
dină Epocaă Țuminilor:ă comercian iiă aromâni, în Analeleă Universit iiă dină
Oradea, tom. XIII, 2003, p. 28 - 39; Theodor N. Trâpcea, Eugenia Irimescu,
Un episod cultural religios inedit din trecutul românilor macedonieni în
Banat, în Mitropolia Banatului,Timi oara, Editura Mitropolia Banatului din
Timi oara, an. XXXII, 1982, nr. 7 - 9, iulie - septembrie, p. 531 - 534;
Theodor N. Trâpcea, Contribu ii laă cunoa tereaă aromâniloră dină Banat, în
Studii de istorie a Banatului, tom. XII, 1986, p. 59 – 66.
67
83
Lugoj o Societate Comercială specializată în exportul de
grăsime, semn că un comer incipient a început să func ioneze
la nivelul pie ei locale70.
O contribu ie importantă la dezvoltarea comer ului
lugojean a fost reprezentat de evrei. Tolera i în Banat în
schimbul unei taxe discriminatorii, evreii sunt atesta i
documentar, cu afaceri în domeniul băuturilor de bere i uică.
În 1721, evreul Keppesch avea la Lugoj o palincărie i o
berărie71, pe care, la 4 noiembrie 1725 o arenda unui
cona ional, evreul Menczer72. Comer ul se desfă ura în partea
dreaptă a Timi ului, în Lugojul Român, pe un spa iu ce
constituia centrul pie ei i se va ridica mai târziu Catedrala
Greco - Catolică. Locul era disputat de negustorii străini i
români, fiecare dorind să prindă un loc cât mai bun pentru
comercializarea produselor. A a s-a întâmplat la începutul
anului 1735, când negustorii localnici i „greci“ se certau
pentru ob inerea unui loc cu vizibilitate în cadrul pie ei73.
După pacea de la Belgrad din 1739, ca urmare a politicii
mercantiliste promovate de austrieci, de încurajare a
dezvoltării comer ului, în spa iul bănă ean apar negustori din
Balcani i din provinciile ereditare ale imperiului. La 12
februarie 1742 subprefectul districtului Lugoj-Făget cerea
Administra iei indica ii cu privire la arestarea în Lugoj a doi
negustori slavi din localitatea Neusohl74. În acela i an, la 27
octombrie 1742 oficiul districtual din Lugoj semnala
Administra iei prezen a în comună a unor negustori „greci“ de
pânzeturi veni i din Turcia75. Un an mai târziu, la 12 mai 1743
Administra ia
bănă eană
printr-o
circulară
trimisă
70
Baróti Lajos, op. cit., vol II, p. 133.
Baróti Lajos, op. cit., vol II, p. 124.
72
Ibidem, p. 144.
73
Ibidem, p. 142.
74
În germană Neusohl, în maghiară Besztercebánya azi azi localitatea
Banská Bystrica din Slovacia. Ibidem, p. 148.
75
Ibidem, p. 150.
71
84
oficialită ilor districtuale a cerut ca grecii i arnău ii să
efectueze comer ul doar „en detail“ i numai pe o perioadă
determinată76. Negustorii „greci“ au întemeiat în Banat o
Societate Comercială, având un lider, un fel de „judecător“
Marko Niko, care la 21 decembrie 1744 închirează de la
Administra ia Banatului o casă cu 350 fl. pe an77.
Concuren a dintre negustorii locali i străini determină
comercian ii să adopte practici ilicite în vânzarea mărfurilor.
La 6 noiembrie 1752 Administra ia Banatului cerea
subadministratorului din Lugoj să facă un control la
magazinele evreie ti din comună, pe considerentul că
locuitorul Simeon Spagano ar fi cumpărat otravă78.
Nu se cunosc amănunte în privin a anchetei inteprinse
de autorită ile locale, dar negustorii evrei prin i cu nereguli au
fost amenda i la 6 decembrie 1753 cu patru taleri79.
Încercând o impulsionare a comer ului pe teritoriul Casei
de Austria, Iosif al II-lea adoptă o nouă strategie comercială,
acordând prioritate negustorilor indigeni în dauna
comercian ilor străini, mai ales a celor greci veni i din Turcia.
Evitarea comer ului de contrabandă a impus măsuri de control
i supraveghere mai atentă din partea autorită ilor statului.
Măsura urmărea protejarea mărfurilor autohtone i evitarea
vânzării libere a produselor de lux concurente i considerate
dăunătoare pe pia a autohtonă. Prin urmare, Consiliul
Locumtene ial la 1784 hotărea ca toate articolele comerciale
considerate exotice i nevândute de către negustorii străini în
zilele de târguri să fie păstrate în depozite special amenajate.
Conform deciziilor transmise de Consiliul Locumtenen ial la
Lugoj negustorii străini i locali au fost obliga i să plătească o
taxă pentru depozitare, dar în schimb puteau să le vândă la
76
Baróti Lajos, op. cit., vol I, p. 194.
Ibidem, vol II, p. 610.
78
Ibidem, p. 163.
79
Baróti Lajos, op. cit., vol II, p. 163.
77
85
export sau în străinătate. Hotărârea din 5 aprilie a Consiliului
men iona că negustorii din Lugoj sunt obliga i să plătească taxa
de 21 fl. ca să- i poată vinde mărfurile la târgul din
Caransebe 80. În Congrega ia comitatului Cara din 27
noiembrie 1785 a fost luată în discu ie scrisoarea Consiliului
Locumtene ial de la 5 septembrie acela i an, care anun a
dreptul negustorilor din Transilvania i Banat că pot
comercializa propriile produse pe tot teritoriul Casei de
Austria81. În ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea o
mare parte din negustorii lugojeni au fost de origine greacă i
mozaică. Astfel, procesele verbale ale comitatului Cara
men ionează 13 negustori la 178582, 5 negustori la 179083, 4
negustori la 179384, 15 negustori la 179585, 13 negustori la
179686, 12 negustori la 179887 i 8 negustori la 179988. Cu o
prezen ă masivă în economia locală, negustorii transmiteau
meseria descenden ilor sau o desfă urau în cadrul familiei
extinse compusă din membrii mai multor genera ii. Este cazul
familiilor Vuia, Costea i Panaiot, de origine greacă i
comecian ilor evrei Deutsch ai căror membri vindeau constant
produse la târgurile din Lugoj i Caransebe . Meseria de
negustor era periculoasă, atât din cauza ho ilor care furau marfa
comercian ilor, cât i vânzării fără brevet a produselor interzise.
În decursul lunilor iulie-august 1775 Cancelaria imperială din
Viena ordona Administra iei Banatului, să ia măsuri de
Congrega ia Generală din 10 ianuarie 1785, cf. Ioan Boro , Repertoriul
istoric...., p. 160.
81
Congrega ia Particulară din 27 noiembrie 1785, nr. 32, p. 5, cf. Ioan
Boro , Repertoriul istoric...., p. 162.
82
Ibidem.
83
Ibidem, p. 202.
84
Ibidem, p. 229.
85
Ibidem, p. 250.
86
Ibidem, p. 255.
87
Ibidem, p. 264.
88
Ibidem, p. 281.
80
86
confiscare i de interzicere a comercializării de către negustori
a salprestului i prafului de pu că la Lugoj i Vinga i
depozitarea mărfii în siguran ă89. Incidente asemănătoare s-au
petrecut în luna octombrie 1775, când se ordona autorită ilor
bănă ene să confi te praful de pu că de la evreul Zacharis din
Lugoj, de la Anton Passinger din localitatea Guttenbrunn i să
pedepsească pe Iosef Delbondio din Timi oara, care a vândut
pulbere de contrabandă la pre ul de 34 cr. pfundul90. Folosirea
armelor fără autoriza ie de către comercian ii lugojeni a făcut
ca Costea Opirdea i al i 16 negustori să depună plângere
pentru restituirea armelor pe motiv că sim induse în pericol la
târguri au nevoie de arme ca să se păzească de ho i i lotri91. Un
control strict al autorită ilor are loc în cazul vânzării de produse
periculoase sănătă ii în comitatele Cara , Timi i Torontal92. O
altă îngrădire a fost interdic ia comercializării sării, considerat
un monopol de stat, Administra ia Camerală i autorită ile
militare din Petrovaradin (Serbia) acordând la 29 aprilie i 6
mai 1789 oficiilor de sare din Lugoj, Vâr e i Zrenjanin
(Groß-Betschkerek ) un drept limitat pentru depozitarea mărfii
adusă pe cale fluvială din Transilvania în Banat 93. Din aceste
considerente atât exportul cât i depozitarea transportului se
făcea de către armată. Ca urmare a crizei de sare din comitatul
Cara autorită ile comitatense cereau Cancelariei Aulice
Ungare la 1792 să aloce bani pentru refacerea depozitelor de
sare din Caransebe i Biserica Arsă distruse în timpul
războiului i posibilitatea transportării mărfii cu ajutorul
solda ilor din Valea Mare, Lugoj i Vâr e 94. Dezvoltarea pie ei
A.N. – D. J.Timi , Fondă Comandamentulă Generală B n ean, pachetul
XXX, rola 14, doc. 42/1775, f. 191 -198.
90
Ibidem, doc. 46/1775, f. 221 – 224.
91
Ioan Boro , Repertoriul istoric...., p. 162-163
92
A.N. – D. J.Timi , Fondă Comandamentulă Generală B n ean, pachetul
XLVI, doc. 45/1782, f. 389 – 393.
93
Ibidem, pachetul LI, doc. 75/1789, f. 420 – 422.
94
Ibidem, pachetul LV, doc. 107/1792, f. 583 – 586.
89
87
locale a depins de posibilitatea avansării pe scara ierarhiei
administrative în cadrul imperiului austriac, de dobândirea
privilegiilor locale i de posibilitatea organizării de târguri
anuale i săptămânale cu produse sosite din Ungaria i alte
provincii române ti. Conform sigiliului din Lugojul Român
Florimund Mercy primul guvernaror al Banatului împreună cu
comandantul Wiard, confirmau comunei la 4 i 6 aprilie 1717
dreptul de a ine târgurile săptămânale i de a încasa vama
podului (Darum führte also Wallachisch Lugosch im alten
Gemainde siegel die Jahreszahl 1717)95. Beneficiind de o
situa ia economică mai dezavantajată, Lugojul German a fost
nevoit să recupereze decalajul economic fa ă de partea
românească a comunei, prin construirea de edificii publice i
militare în scopul dobândirii pe viitor de privilegii i autonomie
financiară. Având statutul de comună până la 1749, Lugojul
German ob inea ca urmare a investi iilor în infrastructura locală
statutul de comună-târg or (Marktgemeinde)96. Peti ia înaintată
împăratului Leopold al II-lea la 1791 men iona dorin a
locuitorilor lugojeni (din care nu lipseau meseria ii i
negustorii) în ob inerea statutului de ora liber i dobândirea de
avantaje economice97. Fără a primi un răspuns pozitiv popula ia
locală îndrepta la 1792 comitatului Cara cereri în vederea
a ezării târgului săptămânal într-un loc mai favorabil98, în
intermedierea ob inerii de privilegii regale99 i scutiri de la
plata impozitelor în natură100. Un memoriu al popula iei din
Lugoj la 1794 cerea Administra iei Banatului arendarea
95
Leo Hoffmann, Beiträge zur Geschichte des Banates, Hermannstadt,
Editura Druck. Drotleff, 1924, p.40.
96
Baróti Lajos, op.cit.,vol II, p. 156.
97
Leo Hoffmann, op. cit., p. 44.
98
Ioan Boro , Repertoriul istoric..., p. 220.
99
Iványi István, Lugos rendezett tanácsú város története. Adatok és
vazlatok (Istoria ora ului i a consiliului oră enesc Lugoj. Detalii i
schi e), Szabadka, 1907, p. 103.
100
Ioan Boro ., Repertoriul istoric..., p. 250
88
târgului la persoane particulare101. Peti ia nu a fost aprobată,
dar la 1801 magistratura lua măsuri de recuperare a banilor de
la arendătorii care au încasat bani de la cetă eni din taxele
comunale102. Tot datorită interven iei comitatense din 21 aprilie
1794 Camera Aulică transmitea comunei Lugoj la data de 29
oct. 1796 Nr. 7271 rezolu ia privilegiului de vamă i târg.
Hotărârea Camerei prevedea dreptul de a ine patru târguri
anuale i deschidea calea negocierii contractului perenal
constând în perceperea tuturor obliga iilor urbariale de către
comună103. Cum posibilitatea ridicării comunei la statutul de
ora liber întârzia, împăratul Francisc al II-lea aproba tot la
1796 încheierea contractului de presta iuni urbariale între
Cameră i comuna lugojeană104. În anul 1797 doi reprezentan i
ai magistraturii locale adresau comitatului Cara cererea de a se
deplasa la Curtea împărătească în vederea rezolvării
contractului perenal cu Camera pentru dreptul privilegial de
vamă i târg. Răspunsul împăratului dezbătut în cadrul
Congrega iei Generale a comitatului Cara la 10 iulie 1797
men iona posibilitatea desfă urării a patru târguri anuale i
două săptămânale în zilele de mar i i sâmbătă105. În spa iul
bănă ean Casa de Austria a manifestat o atitudine economică
schimbătoare fa ă de evrei. Accepta i sau izgoni i din
comunită ile urbane, obliga i să locuiască la marginea ora elor
i să plătească o taxă de toleran ă (Tolerantztax) evreii din
Banat în tot secolul al XVIII-lea au fost nevoi i să facă comer
în func ie de interesele comerciale ale puterii în regiune.
Percep ia alteritară depindea de interesele mercantiliste ale
A.N. – D. J.Timi , FondăPrim riaăora uluiăȚugoj, doc. 4/1794, f. 1 – 3.
Ibidem, doc. 2/1801, f. 1.
103
Congrega ia Particulară din 13 februarie 1796 Nr. 149, Congrega ia
Generală 11 iulie 1796 nr. 897, Congrega ia Generală 20 octombrie 1796
nr. 153, 1254, cf. Ioan Boro , Repertoriul istoric..., p. 252-253; Iványi
István, op. cit., p. 104.
104
Congrega ia Generală din 9 mai nr. 433, cf. Ibidem.
105
Ioan Boro , Repertoriul istoric..., p. 263.
101
102
89
Cur ii vieneze i politica de tolerantă sau intolerantă fa ă de
evrei. Cu toată politica restrictivă, negustorii din comunitatea
evreiască au reprezentat o prezen ă constantă în arealul
lugojean. Procesele verbale ale comitatului Cara din secolul al
XVIII-lea fac numeroase referiri la prezen a negustorilor evrei
pe teritoriul administrat. Administra ia comitatensă era nevoită
să pună în aplicare dispozi iile Cancelariei Aulice Ungare fa ă
de posibilitatea practicării de către negustorii evrei a comer ului
„en gros“ i „en detail“. Conform rezolu iei din 17 mai 1785
Nr. 12.890 trimisă comitatului, Cancelaria Aulică notifica că
evreii pot să facă comer ul cu amănuntul din sat în sat în afara
zilelor de târg, având interdic ia comercializării produselor în
teritoriul montan i zonele frecventate de negustori cu mărfuri
asemănătoare106. Situa ia s-a schimbat în scurt timp, rezolu ia
împărătească din 27 decembrie 1793 permi ând negustorilor, în
afara comercian ilor evrei să facă nego în Ungaria i alte ări
ereditare. Conform arhiereului Ioan Boro la 1793 evreii
bănă eni au avut interdic ie asupra comer ului „en detail“,
având posibilitatea deplasării în Ungaria numai cu ocazia
târgurilor anuale107. Prezen a numeroasă i bine închegată a
negustorilor lugojeni în cadrul comunită ii locale, totu i, nu a
putut suplini birocra ia, legistla ia deficitară i piedicile impuse
din partea autorită ilor bănă ene. Slabele posibilită i de
comercializare a produselor autohtone, impozitele ridicate,
limitarea privilegiilor i controlul erariului în stabilirea taxelor
comunale i-a pus amprenta i asupra situa iei materiale a
negustorilor locali. Un tabel de clasificare a meseria ilor i
negustorilor lugojeni din 1794 men iona 31 de negustori în
Lugojul Român i 4 negustori în Lugojul German. Cu toate că
în partea românească erau mai mul i comercian i, material
aveau o situa ie precară , fiind înregistra i cu pământ abia 9
Congrega ia Particulară din .30 iulie 1785, cf. Ioan Boro , Repertoriul
istoric..., p. 160.
107
Ioan Boro , Repertoriul istoric..., p.232.
106
90
negustori (4 cu ½ sesie, 1 cu ¼ sesie i 4 cu ⅛ sesie) i 22 fără
nici o bucată de pământ108. Intra i definitiv în peisajul
comercial din arealul bănă ean negutorii lugojeni vor reu i
ulterior să recupereze decalajul economic fa ă de alte regiuni,
contribuind substan ial prin afaceri i investi ii la ridicarea
bunăstării materiale a urbei de pe Timi i la participarea
rena terii culturale de la începutul secolului al XIX-lea.
3. Manufactura din Lugoj în secolul al XVIIIl-lea.
Rolul lui Ioan Rácz de Mehadia în dezvoltarea
orașuluiășiădistrictuluiăLugoj
Dacă vechile districte româneşti au fost administrate
după „ius valahicum“, acum, în secolul al XVIII-lea, cele 11
districte erau guvernate după „dreptulăaustriac“,ăbunurile fiind
considerate proprietatea împăratului. În fruntea fiecărui district
Administra ia Banatului a numit câte un administrator
(Distrikvervalter) cu rol de organizare a teritoriului aferent.
Dintre administratorii districtuali (verwalter sau prefect)
Francesco Griselini spunea că el „îşiăaveaăsediulăînălocalitateaă
principal ă şiă înă func ieă deă subîmp r ireaă rii,ă înă fiecareă
localitate sau sat mai mare câte un subadministrator, precum
şiă înă fiecareă sată câteă ună cneză sauă jude,ă iară pesteă ună anumită
num ră deă sateă ună obercnez.ă Fiecareă administratoră îşiă aveaă
cancelariaă proprie,ă cuă personală suficient;ă înă fa aă acestoraă seă
justificauă autorit ileă subalterneă sus-amintite, dup ă cumă
administratoriiă d deauă laă rândulă loră socoteal ă înă fa aă
Comandantului General. Totul - încasareaăd rilorăîmp r teşti,ă
administra iaă judiciar ,ă siguran aă
riiă şiă bun stareaă
popula ieiă- cu un cuvânt, toate problemele de stat, economice
şiă juridice depindeau de oficiile administrative. La
transmitereaăordinelor,ăîns rcin rilor,ăprecumăşiăaăc ruiăfelădeă
108
A.N. – D. J.Timi , FondăPrim riaăora uluiăȚugoj, doc. 8/1794, f. 1 – 4.
91
coresponden ă deă laă ună oficiuă laă altulă oriă dac ă eraă cazulă deă
c treăpersoaneăparticulare,ăerauăfolosi iăhusariăşiăhaiduci”109.
La nivelul Administra iei Banatului au fost create patru
func ii de administratori superiori ( Oberwerwalter ), dintre care
doi cu sediul la Timişoara i câte unul la Lugoj şi Orşova.
Conform atribu iilor primite administratorii districtuali au fost
nevoi i să se ocupe cu îndrumarea şi controlul activită ii în
teritoriul coordonat. Prin ordinul din 2 iunie 1753, Administra ia
Banatului a dispus ca cei doi oberverwalteri cu sediul la
Timişoara, să fie muta i unul la Ciacova, celălalt la Lugoj110.
Pentru a în elege mai bine obliga iile func iei
administrative de la începutul secolului al XVIII-lea, prezentăm,
pe baza documentelor avute la dispozi ie activitatea celui mai
important func ionar al districtului Lugoj: românul Ioan Rácz de
Mehadia. Nu se cunoaşte cu certitudine data şi locul naşterii.
Unii istorici bănă eni (Patriciu Drăgălina, Geeorge Popovici)
considerau că s-a născut la Mehadia111, iar arhiereul Ioan Boroş
că era originar din Zlatna (Transilvania)112. Tatăl său se numea
Ştefan Rácz şi făcea parte din func ionarii provinciei
bănă ene113, figurând la 1716 ca administrator al districtului
Ciacova114. La 20 aprilie 1718 erariul ordona administratorului
tefan Rácz să procure un cuptor de cărămizi i 20.000 de bucă i
indrile necesare pentru construirea unui acoperi 115. Ultima dată
Francesco Griselini,ă Încercareă deă istorieă politic ă şiă natural ă aă
BanatuluiăTimişoarei, Timişoara, Ed. Facla, 1984, p. 128.
110
Baróti Lajos, op.cit., vol. I, p. 225.
111
Patriciu Drăgălina, Din Istoria Banatului Severin, III, Caransebeş,
1902, p.132, George Popovici, Istoriaăromânilorăb n eni, Lugoj, 1904, p.
309, Pesty Frigyes, Krassó vármegye története (Istoria comitatului Cara )
vol. II/1, Budapesta, 1884, p. 359.
112
Ioan Boroş, op. cit., p. 45.
113
Ioan Boroş, Bisericaăgr[eco]ăor[todox ]ăromân ăaăSfântuluiăNicolaeădină
Țugojă şiă Ioană Ra iuă deă țehadia, (III), în Foaiaă Oficioas ă aă Diecezeiă
Lugojului (Lugoj), an. II, 1915, nr. 4, 15 Februarie, p. 32.
114
Baróti Lajos, op. cit, vol I, p. 444.
115
Ibidem.
109
92
e pomenit în fuc ia de administrator al districtului Ciacova la 4
septembrie 1718, când primea un concediu de zece zile pentru a
pleca la Băile de la Mehadia116. Nu a stat în func ie nici măcar
doi ani, pentru că Administra ia la 17 ianuarie 1721 amintea un
nou administrator al districtului în persoana lui Wachter
Philipp117. Moartea lui tefan Rácz a survenit probabil între anii
1720 - 1721, consilierul aulic Haan confirmând la 14 octombrie
1721 că a fost provizor erarial la Zlatna i nu a dat socoteală pe
ce a cheltuit suma de 10.000 fl118.
La 12 ianuarie 1721 Tezaurariatul Tranilvaniei cerea
Administra iei Banatului să sechestreze averea lui tefan Rácz
depozitată la mănăstirea românească din apropierea localită ii
Palanca Nouă119.
Decesul tatălui l-a obligat pe Ioan Rácz să se ocupe
personal de acum înainte de toate problemele familiei. La 28
ianuarie 1722 consilierul aulic Haan scria Administra iei
provinciale să în tin eze pe Ioan Rácz să vină la Alba Iulia ca
să plătească datoria tatălui fa ă de erar120, o nouă cerere fiind
adresată în acest sens la 25 februarie 1722121.
Ioan Rácz va căuta să calce pe urmele părintelui său,
autorită ile provinciei încredin ându-i îndeplinirea mai multor
slujbe ca func ionar al statului austriac. Până la 1722 Ioan Rácz
a lucrat ca translator în Orşova şi tribunalul militar din
Timişoara122. La 15 aprilie 1722 Ioan Rácz e amintit
subadministrator la Făget123.
116
Ibidem.
Ibidem, vol II, p. 471.
118
Ioan Boro , op. cit., în FoaiaăOficioas ăaăDiecezeiăȚugojului (Lugoj),
an. II, 1915, II, Nr. 5, 1 Martie, p. 34.
119
Baróti Lajos, op. cit., vol. II, p. 442, Ioan Boro , op. cit., p. 34.
120
Baróti Lajos, op. cit., vol II, p. 555.
121
Ibidem, p. 555 – 556.
122
Ioan Boroş, Repertoriulăistorică…, p. 45.
123
Baróti Lajos, op. cit., vol. II, p. 62.
117
93
Ascensiunea în fuc iile administrative ale districtului
Lugoj - Făget sunt dovada calită ii de bun administrator al
teritoriului condus. La 12 ianuarie 1722 Ioan Rácz e numit
administrator provizoriu al districtului Lugoj – Făget în locul
lui Lorenz Hoffmann, destituit oficial datorită neglijen ei în
serviciu124. Tot la 12 ianuarie 1722 odată cu preluarea func iei,
Ioan Rácz, - până atunci auditor i tălmaci la Administra ia
bănă eană - primea însărcinarea să socotească numărul
persoanelor fugare în Transilvania i să-i readucă înapoi125.
Ioan Rácz a fost numit la 5 iulie 1722 administrator al
districtului Lugoj126, primind în această calitate mai multe
însărcinări. Peste câteva luni la 14 noiembrie 1722 primea
atribu ia ca să aducă din Transilvania 3000 bucă i de postav aba
împreună cu un me ter sau o calfă, ca să coordoneze la Lugoj
„fabrica" de postav127. Se pare că un asemenea specialist a
venit, pentru că la Făget s-a înfiin at o manufactură, închisă ca
urmare a randamentului slab128. Tot în cursul anului 1722 Ioan
Rácz primea să facă o comandă de 60.000 bucă i de şindrilă
necesară construirii cazarmei din Timişoara şi una ulterioară,
constând în procurarea de pietre necesară morii din Lipova129.
Încă din anul 1722 e obligat să ia măsuri împotriva
delincven ilor, prin ridicarea de spânzurători la Lugoj, ca să
pedepsească doi tâlhari, transporta i de la Timişoara130.
Sarcinile fiscale mari obligă locuitorii districtului Lugoj
să fugă în Transilvania, considerând că acolo vor avea o via ă
124
Ibidem, p. 124.
Ibidem, p. 125.
126
Ibidem, p. 128.
127
Baróti Lajos, op. cit., vol II, p.128, Ioan Boroş, op. cit., p. 46.
128
Ioan Boroş, op. cit., p. 46; Dumitru Tomoni, F get.ă țonografieă
istoric , Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, 1999, p. 75.
129
Coriolan Buracu, Ioană Ra ă deă țehadia,ă ctitorulă bisericiiă „mici”ă dină
Lugoj, în România de Vest (Timi oara), an. I, 1938, nr. 171, 19 noiembrie,
p. 3.
130
Ibidem.
125
94
mai bună. Ca să stopeze refugierea peste mun i a popula iei
bănă ene Ioan Rácz primea poruncă să meargă după locuitorii
fugari i să-i aducă înapoi. În toată perioada în care a func ionat
ca administrator, el a făcut tot posibilul ca să fie un bun slujbaş,
înaintând Administra iei o serie de propuneri concrete ca să fie
ridicate i reparate o serie de utilită i publice în folosul
locuitorilor districtului, aşa cum a fost cazarma din Lugoj131.
Odată cu ob inerea func iei de administrator al
districtului Lugoj-Făget, Ioan Rácz prelua începând cu 31 mai
1723 conducerea manufacturii din Lugoj. Numai a a se explică
coresponden a purtată între erariu i Ioan Rácz în vederea
producerii de cât mai multe pături în folosul autorită ilor
bănă ene132.
Lipsită de materia primă necesară manufactura de postav
din Lugoj se confrunta cu mari greută i. În cursul lunii mai
1723 erariul a întrebat de mai multe ori oficiul districtual dacă
s-a primit cantitatea de lână necesară fabricării păturilor. La 15
mai 1723 Ioan Rácz raporta Administra iei că districtul Lugoj –
Făget a făcut rost de mai multe kg de lână cu 6 cr. oca133, care
întârziau să sosească la destina ie i peste o săptămână mai
târziu134. Tot în luna mai 1723 Aministra ie se interesa la
oficiul districtual de ce cantitate de lână este nevoie pentru
confec ionarea a 5.000 de pături135. Conducerea districtului a
răspuns că ar fi nevoie de o cantitate de 56.000 oca (1
ocaţ1.283 gr.), adică 70.168 kg. lână, iar în Lugoj şi Făget
manufacturile puteau produce doar 5.000 oca136. La 11 iulie
1723 Rácz raporta Administra iei din Timişoara, că din lipsa
lânii, lucrătorii de la fabrica de pătură stau fără lucru, dar îşi
Ioan Boroş, op, cit., p. 45.
Baróti Lajos, op.cit, vol. II p. 129.
133
Ibidem.
134
Ibidem.
135
Ibidem.
136
Ibidem.
131
132
95
primesc salariile şi de aceea ruga autotită ile să furnizeze cât
mai repede lâna producerii păturilor137.
Comenzile către manufactura din Lugoj erau în
permanentă creştere. La 24 iunie 1723 după ce a vizitat morile
din Lugoj, Făget, Caransebe
i Lipova, Rácz semnala
autorită ilor, că „fabrica“ a rămas fără materie primă. Prin
urmare, el se adresează administratorilor districtuali din Or ova
i Palanca Nouă ca să furnizeze lâna necesară manufacturii din
Lugoj138.
Cererea lui Rácz nu fost îndeplinită administratorul
anun ând o lună mai târziu oficiul cameral din Timi oara că
lucrătorii de la manufactura din Lugoj au rămas fără lucru, dar
erau plăti i. O nouă solicitare a fost adresată Administra iei la
11 iulie 1723, ca să fie procurată lâna necesară fabricării
păturilor139.
Interven ia Administra iei din Timi oara către oficiile
districtuale a dat acum roade, districtele învecinate trimi ând
la trei zile de la solicitarea lui Rácz cantitatea de 2503 ⅓ oca
de lână manufacturii din Lugoj 140. Lipsa materiei prime
fabricării păturilor este resim ită din nou atunci când Rácz
reînnoia la 31 iulie 1725 cererea de aprovizionare cu lână141.
O altă atribu ie importantă a func iei îndeplinite de Ioan
Rácz a fost încasarea impozitelor de la contribuabili. Modul
de colectare a dărilor i-a determinat pe lugojeni să facă mai
multe plângeri împotriva administratorului, lucru confirmat şi
de inspectorul cameral Retentisch la 31 iulie 1723 care, întrun raport adresat guvernatorului men iona că a terminat
ancheta în cazul administratorului, dar problema se va putea
137
Ibidem.
Ibidem, p. 130.
139
Ibidem.
140
Ibidem, p. 6.
141
Ibidem, p. 135.
138
96
rezolva numai după întoarcerea lui142. La 9 martie 1724 Ioan
Rácz e numit obercneaz al districtului Lugoj-Făget, iar la 29
august al districtului Lipova143.
În cursul anului 1724 Ioan Rácz trimitea Administra iei,
situa ia încasărilor şi cheltuielilor făcute de cneazul Iacob al
Caransebeşului şi totodată dispunea ca oamenii care au găsit o
comoară în apropierea comunei Margina să fie aduşi la
Timişoara144. Administra ia închirea lui Rácz la 1724 pe o
perioadă de trei ani „fabrica“ de şube în schimbul sumei de 400
de florini şi moara de dubit din Lugoj145. Probabil obosit de
sarcinile îndeplinite la 12 mai 1724 Rácz solicita un concediu
de 14 zile, ca să se poată deplasa la băile Mehadia146.
Încă din 1725 Ioan Rácz a fost aten ionat de către
Administra ie să nu abuzeze de func ia de inută şi să
îndeplinească cu promtitudine toate obliga iile încredin ate147.
Din cauza condi iilor igienico - sanitare precare puse de
autorită i pe seama vrăjitoriei, Ioan Rácz e obligat în baza
ordinului primit de la Administra ie să dispună la 31 martie
1725 dezgroaparea mormântului unei femei bătrâne. În urma
verificărilor făcute, constatându-se că femeia a fost strigoaică,
el ordona să i se taie capul cu lopata i trupul să-i fie ars148. Şi
la 1727 Ioan Rácz se confrunta cu autorită ile, el fiind avertizat
Ioan Boroş, op. cit., p. 47.
Coriolan Buracu, op. cit., p. 3; Ioan. Boroş, op. cit., p. 47. Ioan Boroş
sus ine că pe 29 august 1724 Ioan Rácz e numit „provisor suprem” şi peste
districtele Lipova şi Caransebeş, cu un salariu de 200 de florini.
144
Ibidem.
145
Ioan Boroş, op. cit., p. 50.
146
Baróti Lajos, op. cit., vol II, p.133.
147
Coriolan Buracu, op. cit., p. 3; Lajos Baróti, op. cit., vol II, p.135.
148
Baróti Lajos, op.cit., vol II, p.135; Boro János, Délmagyarországi
lakosok balhite vérszópókról a XVIII-ik században (Părerea greşită a
popula iei din Ungaria de Sud despre vampiri în sec al XVIII-lea),în KrassóSzörényi Lapok (Lugoj), an. XXV, 1903, nr. 17, 26 aprile, p. 2. Articolul
nesemnat apar ine lui Ioan Boro informa iile regăsindu-se i în Repertoriul
istoric....
142
143
97
că va fi arestat dacă nu preda la Lugoj lemnele şi furajele
restante149. La 11 iunie 1727 Ioan Rácz înainta o cerere
Administra iei, cu rugămintea de a primi în arendă, pe încă trei
ani manufactura din Făget150. Se pare că a fost un bun
administrator „fabrica“ având comenzi destul de mari. A a s-a
întâmplat la 27 octombrie 1727 când Administra ia Banatului a
făcut o comandă de 3 - 4000 de pături ca să fie livrată urgent de
Rácz la Timi oara151.
Comenzile s-au triplet un an mai târziu manufactura
având de expediat Administra iei la 2 iunie 1728 12.000 de
pături. Ca să poată cumpăra materia primă Rácz a primit de la
Administra ie un avans de 1200-1500 fl.152. Bolnav, cu o
sănătate precară Ioan Rácz solicita autorită ilor provinciale la
7 februarie 1729 un concediu de şase luni, ca să facă un
tratament medical la Viena153. Starea sănătă ii s-a degradat în
timpul concediului, pentru că noul administrator al districtului
Lugoj Daniel Buchleitner raporta Administra iei la 28
noiembrie 1729 că Ioan Rácz a murit.154
Prezentarea prin exemplificări a obliga iilor îndeplinite
de Ioan Rácz ca obercneaz al districtului Lugoj – Făget ne-au
permis să tragem o serie de concluzii asupra posibilit ilor de
ascensiune socială i raporturilor existente cu autoritatea
provincială. Ioan Rácz a fost fără îndoială, personalitatea cea
mai cunoscută a districtului Lugoj la începutul secolului al
XVIII-lea, reu ind să dobândească datorită abilită ii i
meritelor personale func ia cea mai înaltă la care putea să
aspire un român în cadrul administra iei bănă ene. Deoarece
pu ini func ionari cunoşteau limba localnicilor, guvernatorul
Ioan Boroş, op. cit., p. 54.
Coriolan Buracu, op. cit., p. 3; Baróti Lajos, op.cit., vol II, p.137.
151
Baróti Lajos, op. cit., vol II, p.138.
152
Ibidem.
153
Coriolan Buracu, op. cit., p. 3; Ioan Boroş, op. cit., p. 56.
154
Ibidem.
149
150
98
Mercy a fost nevoit să-i încredin eze lui Ioan Rácz conducerea
mai multor zone, el devenind la 1726 administrator al
districtelor Lugoj, Lipova şi Caransebeş. De o cultură
superioară, cunoscător al mai multor limbi străine, Ioan Rácz
s-a remarcat ca om harnic i inteprinzător, izbutind să se
ocupe cu bune rezultate de problemele administrative şi
economice ale districtului Lugoj-Făget. Pe acest plan s-a
eviden iat în conducerea şi coordonarea mai multor
manufacturi administrate. Prin urmare, nu e de mirare că a
reuşit să adune o sumă importantă de bani ca să restaureze
Biserică Ortodoxă „Sfântul Nicolae“ din Lugoj. Cu toate
măsurile de modernizare a districtului, el nu s-a bucurat de
prea multă simpatie din partea cona ionalilor săi, arhiereul
Ioan Boroş semnalând în două rânduri plângerile adresate de
români Administra iei pe motivul abuzurilor săvâr ite de Ioan
Rácz în timpul colectării impozitelor. De aceea, el poate fi
considerat un mic despot local, îndeplinind cu bună
con tinciozitate sarcinile administrative. chiar dacă măsura a
dus la înrăută irea i fuga românilor din spa iul lugojean.
Dezvoltarea economică a urbei de pe Timi a cunoscut
în perioada următoare o evolu ie ascendentă, prin cre terea
numărului de meseria i i negustori, diversificarea produc iei,
practicarea comer ului în zone mai îndepărtate, pregătind
astfel terenul în apari ia clasei de mijloc, reprezentată de
burghezia bănă eană interesată de practicarea activită ilor
comerciale i promotoare a mi cării na ionale în prejma
revolu iei de la 1848.
99
Raporturiăînăinteriorulăasociațiiloră
deăbreasl ădinăLugoj
Prof. Dumitru Suciu
Apari ia breslelor, în zona de es a Banatului, la
începutul secolului al XIX-lea, reprezintă o trăsătură specifică
acestei zonei, caracteristică ce deosebe te fundamental această
regiune de Transilvania. Institu ii oră ene ti, breslele
reprezintă semne ale tranzi iei spre capitalism. Din analiza
documentelor care surprind constituirea breslelor în ora ul
Lugoj putem surprinde o serie de specificită i ce nu pot fi
identificate altundeva în Europa. În primul rând constituirea
unei bresle nu mai are loc pe un singur me te ug; în al doilea
rând constatăm că nu mai persistă vechile rigidită i specifice
fazelor incipiente procesului de constituire a breslelor. Pentru
cunoa terea mai profundă a raporturilor de ordin economic i
social din interiorul breslelor lugojene, vom analiza ”Diploma
de privilegii i procese verbale ale adunărilor de breaslă”.
Din păcate prima diplomă de privilegii ale primei bresle
din Lugoj (1818/1819) nu ne este cunoscută, dar prevederile
ei nu difereau prea mult de cele ale Diplomei din 1844,
diplomă care consfiin e te constituirea celei de a doua bresle
din Lugoj. Diploma de privilegii din 1844 cuprinde o parte
introductivă, respectiv expunerea de motive, urmată de 49 de
aricole grupate pe 7 capitole. Cele 49 de articole con inutul
actului normativ1. Există i un capitol de încheiere
reprezentând dispozi ii finale.
Diplomaă deă privilegiiă aă me te ugariloră strungari,ă piept nari,ă aurari,ă
argintari,ă es tori...ădinăora ulăȚugoj, în Colec ia Muzeului Lugoj, nr. inv. 313;
1
100
Primul capitol, intitulat ”Despre ucenici”, cuprinde 10
articole, i stabile te următoarele: condi iile pe care trebuia să
le îndeplinească cel ce dorea să devină ucenic; stagiul de
probă; actul de învoire în cazul iobagilor; taxa de înscriere;
necesitatea existen ei unei cau iuni (garan ii); timpul de
învă are; reglementări pentru cazul de părăsire a me terului;
reglementări pentru cazuri inedite; modul de eliberare din
ucenicie; reglementări fa ă de fii me terilor.
Textul Diplomei de privilegii precizează că: ”cine are de
gând să înve e vreun me te ug, de orice religie legal admisă ar
fi, va trebui să fie fără deosebire primit la uncenicie”. Din câte
se poate vedea diploma nu face niciun fel de discriminări de
ordin religios i na ional (o altă diferen ă între Transilvania i
Banat). Referitor la timpii de probă în diplomă se prevede o
perioadă de 6 luni, iar taxa de înscriere o stabile te la 1 florin
i 30 de crei ari. Pentru a se asigura mâna de lucru necesară, o
parte de ucenici, proveni i din mediul rural, i fiind lipsi i de
mijloace materiale, erau scuti i de plata taxei de ucenicie2. În
ceea ce prive te actul de învoire istoricul I. Boro
men ionează: ”în cazul în care viitorul ucenic este erb, el are
nevoie de învoirea stăpânului pentru ie irea din erbie i, dacă
n-a ob inut-o va putea solicita această eliberare la forurile
superioare”3. Despre necesitatea existen ei unei garan ii
depuse de ucenic, în Diploma din 1844, se precizează că ea
trebuie să existe: ”doar numai în cazul în care felul acesta de
răspundere a fost i mai înainte în obiceiul breslei”.
Timpul de învă are pentru ucenic diferă de la o meserie
la alta. Conform Diplomei de privilegii el este între 2 i 4 ani
fără întrerupere (ucenicia dura 2 ani pentru olari; 3 ani pentru
esători, tinichigii, armurieri, curelari, compactori; 4 ani
Suciu, I.D., Revolu iaă deă laă 1848ă dină Banat, Editura Academiei RPR,
Bucure ti, 1968, p.34;
3
Boro , Ioan, Despreăme te uguriăînăȚugoj, manuscris Colec ia Muzeului
Lugoj, p. 35;
2
101
pentru aurari i argintari). Acela i articol interzice părăsirea
me terului sub orice pretext i prevede ca ucenicul să fie dator
a dovedi purtare bună i morală. i patronul era dator a dovedi
purtare bună i morală i i se interzicea să-l pună pe ucenic la
alte munci i să-l ină peste timpul de învă ătură.
Articolele 4 i 5 prevăd reglementări i pentru cazurile
de părăsire a me terului, cu sau fără un motiv temeinic. Pentru
cazurile de părăsire a me terului fără motiv se prevedeau
aplicarea unor pedepse ce urmau să fie stabilite de autorită ile
locale: eliminare, amendă, prelungirea perioadei de învă are.
În cazul în care ucenicul avea motiv întemeiat, conducătorii
breslei trebuia să repartizeze ucenicul la un alt me ter, unde
î i putea îndeplinii restul rămas din timpul de ucenicie.
Articolul 6 stabile te taxa de ucenicie, care nu putea fi
mai mare de 20 de florini. Partea finală a articolului prevedea
obliga ia me terului de-al pregăti pe ucenic astfel încât acesta
să- i câ tige prin muncă între inerea.
Referitor la întâmplările sau cazurile inedite, articolul 7
prevede moartea me terului. În acest caz ucenicul poate fi
lăsat în seama văduvei sau poate fi repartizat la alt me ter.
Articolul 8 se referă la sfâr itul perioadei de ucenicie,
eliberarea ucenicului i declararea acestuia calfă. Se men ionează
că această ceremonie are loc într-un cadru solemn i se încheie
prin înregistrarea în registrul de breaslă i prin înmânarea
scrisorii de eliberare. Ceremonia are loc numai după ce a fost
depusă taxa de eliberare în valoare de 1 florin i 30 de crei ari.
Articolul 9 stipulează prevederi referitoare la fii de
me terilor. Referitor la ace tia se men ionează că li se aplică
acelea i reguli ca i celorlal i ucenici, cu excep ia taxei,
redusă la jumătate.
Capitolul al II-lea intitulat ”Despre calfe” cuprinde
articolele 10-20. Aceste articole prevăd reglementări referitoare
la calfă, din momentul acordării acestui titlu până la eliberare.
Încă din capitolul 10 se prevede că imediat după ce ucenicul
102
devine calfă breasla trebuie să le elibereze o carte de călătorie
(Wanderbuch), chiar i în cazul în care calfa rămâne în
localitatea unde a fost eliberat. În acela i articol se prevede
obligativitatea călătoriei pentru ca respectiva calfă să devină
me ter, chiar dacă ar fi fiul me terului. Scopul călătoriei este
acela de a înmul ii cuno tin ele despre meserie i de a câ tiga
experien ă, fără de care nimeni nu poate devenii me ter, nu
putea să dobândească privilegiul de me ter. În acela i articol
sunt prevederi prin care se încearcă prevenirea unor fraude. Se
interzicea oricărui me ter să primească (să înscrie) vreo calfă
fără carte de călătorie. Încălcarea acestei prevederi atrăgea după
sine pedepse aspre. În cazul pierderii căr ii de călătorie
eliberarea unei duplicat se putea face doar după cercetări
serioase.
Următoarele articole stipulează condi iile în care se face
călătoria Calfei. Călătoria trebuie să dureze timp de trei ani,
neîntrerupt. Întreruperea călătoriei era posibilă doar în cazuri
excep ionale: boli grave sau moartea părin ilor (condi ionată
de recuperarea timpului restant). Există i situa ia când calfa
putea fi scutită de recuperarea timpului restant, la propunerea
autorită ilor locale.
Despre comportamentul i atitudinea calfei, în timpul
călătoriei, se vorbe te în articolele 12-19. Imediat ce sose te
în localitatea de destina ie, calfa trebuia să se prezinte la
imediat la ospătăria calfelor (Hergerg), iar dacă în localitatea
respectivă aceasta nu exista, la me terul conducător al breslei,
cerându-i de lucru. Calfa era nevoită să înceapă lucrul în
atelierulîn care era repartizat, fără posibilitatea de a refuza.
Intrând în serviciu calfa era obilgată să predea actele: actul de
botez, scrisoarea de eliberare i cartea de călătorie. Actele
erau depuse în lada breslei.
Dacă me terul nu avea de lucru, acest fapt era înregistrat
în cartea de călătorie, calfa putând să călătorească mai
departe, după ce a primit aprobarea autorită ii locale. În cazul
103
în care me terii din localitatea în care ajungea calfa aveau de
lucru, acesteia îi era interzis să părăsească atelierul me terului
înainte de expirarea unui preaviz de jumătate de an. În cazul
în care exista un motiv temeinic, dovedit autorită ilor locale,
calfa putea părăsi me terul i cu un preaviz de 14 zile.
Calfalor li se dădea, de asemenea dreptul, cu aprobarea
me terului conducător al breslei i al autorită ilor locale, să se
angajeze la orice me ter dorea. Un alt drept al calfei era acela
de a se angaja în serviciul unui mo ier.
Articolele 16 i 17 fac precizări despre atitudinea calfelor
în timpul acestui stagiu. De exemplu, calfele erau obligate să
respecte obiceiul ora ului cu privire la înapoierea acasă la o
anumită oră a serii (în cazul în care încălca această regulă fiind
amendat). Me terii erau obliga i să anun e toate contraven iile
calfelor la adunările de sfat ale breslei. Era interzis calfelor să
lipsească de la lucru, conform articolului 17, în Lunea be ivă
(Blan-Montag), sau în alte zile de lucru. În cazul absen ei
chiulangiul era sanc ionat cu re inerea a jumătate din salariului
pe o săptămână. Suma era depusă în lada breslei. Se prevedeau i
amenzi pentru me terii care nu denun au abaterile calfelor.
Pedeapsa pentru me ter era o amendă ce se ridica la dublul
sumei pe care trebuia s-o plătească calfa.
Articolul al 18 interzicea me terilor i calfelor să facă
în elegeri de felul: (în cazul me terilor) urcarea pre urilor la
lucrările manuale; (în cazul calfelor) stabilirea salariului
pretins de la me ter. Articolul 19 le interzice calfelor să
organizeze asocia ii deosebite i de a avea pecete. Articolul 19
se referă i la utilizarea banilor depu i de calfă, în lada breslei,
ca ajutor de boală, călătorie sau alte scopuri. Me terul
conducător de breaslă trebuia să dea socoteală despre modul
în care a folosit banii.
Articolul următor stabie te conduita calfei fa ă de
me terul conducător al breslei. Articolul 20 cerea calfelor să fie
cinstite, lin tite i cu credin ă i să apere interesele breslei. Fa ă
104
de familia patronului trebuia să manifeste fidelitate. Lini tit i
credincios trebuia să fie i la adunările breslei, precum i fa ă
de ceilal i me teri i celelalte calfe. Cei ce încălcau acest articol
erau amenda i cu o sumă de până la 2 florini.
Capitolul al III-lea, ”Despre me te uguri în general”
cuprinde prevederi legate de promovarea calfei la rangul de
me ter. După terminarea călătoriei calfa trebuia să facă anumite
demersuri pentru a deveni me ter. Sunt precizate actele ce-i
erau necesare (actele depuse în lada breslei i certificatul de
eliberare), locul unde trebuiau depuse i, faptul, că pentru a
deveni me ter trebuia să execute o lucrare de me ter (Meisterstuck). Articolul 22 prevedea i posibilitatea scutirii de la
această lucrare, lucru posibil doar în cazuri excep ionale i doar
cu aprobarea autorită ilor (cazurile excep ionale puteau fi
determinate de: slăbiciunea ochilor, boală de piept sau alte boli
grave).
Sus inerea lucrării de me ter se face sub supravegherea
breslei care hotără te unde, cum i când se face lucrarea.
După executarea lucrării fără gr eală, calfa este numit me ter.
Imediat ce ob ine titlul de me ter i este primit în breaslă calfa
trebuie să depună, în lada breslei, suma de 25 de florini.
În capitolul al IV-lea, ”Despre obliga iile me terilor i ale
calfelor” se men ionează obligativitatea participării la serviciul
divin. Neprezentarea la serviciul divinera sac ionată cu o
amendă ce putea ajunge, în cazul me terilor, până la 1800 de
crei ari. Comportarea necuviincioasă în timpul serviciului divin
se pedepsea cu o amendă de până la doi florini.
Era interzisă înstrăinarea calfelor, prin atragerea de către
alt stăpân i vorbirea de rău a me terului i a muncii sale de
către al i me teri sau calfe. Me terii care nu făceau parte din
breaslă nu erau tolera i să muncească în ora , excep ie făcând
cei care erau me teri în ora , înainte de na terea breslelor i
numai cu acordul autorită ilor. Me terii străini nu aveau
dreptul să- i vândă marfa în afara bâlciurilor.
105
În cazul în care un me ter era bolnav sau în cazul în care
nu avea calfă era prevăzută următoarea formă de întrajutorare:
ceila i membrii ai breslei (pe rând, începând cu cel ai bătrân)
ceda câte o calfă, pentru 8 zile, până apărea o nouă calfă sau
me terul se însănăto ea (desigur această întrajutorare nu se
aplica în cazul unei boli molipsitoare).
Capitolele al V-lea i al VI-lea cuprind câte un articol
unic, care se referă la cazurile de deces i la văduve. La
înmormantarea unui membru al breslei sau a unui membru al
familiei unui me ter to i membrii breslei trebuia să ia parte
(participarea se făcea i prin rota ie). Văduvele puteau
continua exercitarea meseriei, prin angajarea unei calfe. Acest
drept era pierdut dacă văduva se căsătorea cu cineva din afara
me te ugului. Dacă se căsătorea cu o calfă acesta primea mai
repede dreptul de a fi primit me ter.
”Diploma de privilegii i procese verbale ale adunărilor
de breaslă” face precizări clare cu privire la desfă urarea
adunărilor breslei. Diploma prevedea inerea unui număr de 4
adunări anuale, cu ordine de zi bine stabilită. În adunările
breslei se solu ionau i neîn elegerile ivite. Solu iile date de
către adunare se treceau obligatoriu într-un protocol. Cu
prilejul adunărilor se depuneau în lada breslei i taxele
prevăzute. Articolul 41 prevedea că me terii breslei care
locuiau în afara ora ului (în satele din jur) nu erau obliga i să
se prezinte la adunările de sfert de a, ci doar odată pe an, prilej
cu care trebuiau să- i pătească obliga ia la lada breslei.
Ultimul capitol al diplomei, al VII-lea, ”Despre alegerea
me terului conducător i vice-conducător” cuprinde 6 articole.
edin a de alegere era anun ată dinainte i se desfă ura astfel:
me terul conducător prezenta o dare de seamă cu privire la
activitatea sa i a breslei, iar mai apoi un raport asupra
veniturilor i cheltuielilor breslei. După aceasta, un
reprezentant al autorită ilor, desemna trei me teri dintre care să
fie ales conducătorul breslei (printre care i fostul conducător al
106
breslei). Noul conducător era ales prin vot secret. La fel se
proceda i în cazul alegerii viceconducătorului breslei. După
terminarea alegerilor se citeau statutele breslei în fa a tuturor
celor prezen i.
Ultimele articole se referă la lada breslei i la
coresponden a i rela iile cu alte bresle. Lada breslei cuprindea
banii breslei i actele membrilor breslei. Articolul 45 face
referire la modul în care trebuiau adminstra i banii breslei
(pentru ajutorarea me terilor i calfelor aflate în nevoie).
Pentru ca în cazuri de încălcare a prevederilor nimeni să
nu poată spune că nu cuno tea dispozi iile statutare sau că nu
le-a în eles, statutele erau citite în fiecare adunare a breslei i
prim-magistrul breslei punea copii la îndemâna fiecărui
doritor. De asemenea, cu ocazia eliberării ucenicilor i
calfelor statutele erau citite în întregime. Articolul final al
Diplomei interzice încălcarea statutelor, deoarece acestea
aveau scopul de a promova buna orânduială a me te ugurilor,
înlăturarea abuzurilor i gre elilor.
Procesele verbale ale adunărilor de breaslă sunt
pre ioase dovezi în ceea ce prive te dorin a conducătorilor
breslei pentru respectarea statutelor, dar i pentru apărarea
me terilor, calfelor, ucenicilor i famililor acestora. Procesele
verbale dovedesc, de asemenea, rigoare în stabilirea lucrărilor
de probă sus inute de calfe, aten ie pentru pregătirea
ucenicilor, preocupare pentru ajutorarea văduvelor i pentru
men inerea intactă a disciplinei din cadrul breslei, dorin ă
pentru aplanarea justă a conflictelor apărute. Procesele
verbale reprezintă o ”icoană clară, o carte deschisăpentru
realizarea scopului de a promova ordinea bună i meseriile
profesionale ale breslelor”4. Pe de altă parte aceste procese
verbale ne relevă faptul, că în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea se produc numeroase transformări economice i
4
Ibidem, p. 41;
107
sociale în această parte de lume, rela iile dintre me teri i
calfe modificându-se treptat i profund.
Activitatea din mipul adunărilor de breaslă se consemna
într-un proces verbal, ce se depunea într-un registru. Procesele
verbale erau scrise în limba germană i depuse într-un
registru. Cel care redacta aceste procese verbale, era fie un
membru ales al breslei, fie o persoană special angajată a cărui
renumera ie anuală se ridica la 20 de florini5.
Diploma din 1844 instituie salariul fix pentru calfe,
luând na tere sistemul muncii salariale. Calfele trebuie să
respecte acest salariu sub amenin area unor pedepse aspre.
Astfel de prevederi arată încercările precedente ale calfelor de
a ob ine măriri de salariu. Leafa pe o săptămână a unui dogar
ajungea în medie la 4 florini. Cheltuielile, dacă e să le luăm în
considerare doar pe cele din cadrul breslei, erau i ele mari.
Taxa pentru lucrarea de me ter se ridica la 25 de florini, la
care se adăuga cotiza ia de breaslă de 5 florini i o cotiza ie de
ajutor medical de 5 florini. Pe lângă acestea se adăugau diurna
plătită func ionarilor care asistau la primirea în breaslă, sumă
ce se ridica la suma de 7 florini i 30 de crei ari. Insituirea
salariului fix pentru calfe îi transformă pe ace tia în salaria i.
Datorită acestui fapt, după desfiin area breslelor în anul 1872,
acestea vor continua să existe sub forma corpora iilor până la
al Doilea Război Monidal6.
inerea prin abuz a calfelor în serviciul me terilor se
făcaea prin nesocotirea de către me teri a prevederilor statutare
referitoare la obliga ia depunerii căr ilor de călătorie i a
celorlalte acte în lada breslei; din lada breslei, pentru motive
întemeiate, calfele î i puteau ridica oricând actele, pe când,
dacă acestea se găseau la me ter, calfele nu-l puteau părăsi. În
Registrul de procese verbale ale breslei reunite a me terilor
Wallner-Bărbulescu, Lumini a, Interpretarea istorico-juridic ăaăDiplomeiă
deăprivilegiiăacordat ăme terilor...ădinăora ulăȚugoj, tiposcript;
6
Ibidem;
5
108
frânghieri, turtari... din Lugoj sunt pomenite numele a 15
me teri care nu au predat cartea de călătorie, în lada breslei, în
anul 1845. În acela i timp calfele devin dependente de me teri
i prin împrumutarea unor sume de bani. Cât timp calfa nu- i
plătea datoriile nu puteau părăsi me terul.
În aceste condi ii, dispozi iile prezentate în statutele de
breaslă (Diploma de privilegii) denotă teama fa ă de posibile
mi cări de protest ale calfelor. Cele mai dese mi cări de
protest ale calfelor apar în legătură cu ”lunea albastră” (Blauer
Montag), zi de odihnă, după ce în duminica de dinainte se
petrecea până la epuizare7. În anul 1819, calfa de dogar Georg
Wagner protestează în fa a me terului i instigă celelalte calfe
să nu lucreze în ”lunea albastră”, fapt pentru care este arestat
i amendat cu 2 florini i 30 de crei ari. Celelalte calfe care au
refuzat să lucreze au fost amendate i ele cu sume cuprinse
între 30 de crei ari i 1 florin8.
Cazul acesta nu este izolat, existând numeroase refuzuri
de a munci în ziua respectivă. De i adunarea breslei a stabilit
că, în urma delictului, calfa Georg Wagner, va fi dat afară din
breaslă, măsura nu a fost pusă niciodată în aplicare, mai ales
din cauza faptului că tot mai multe calfe î i părăseau patronii,
ceea ce însemna pentru ace ti, pierderea mâinii de lucru9. S-a
hotărât ca, în cazurile de repetare a ”lunii albastre” calfele să fie
sanc ionate cu mustrare, retragerea salariului pe o săptămână i
specificarea comportamentului în cartea de călătorie.
În afara cazurilor în care calfele refuză să muncească,
sunt numeroase i multe cazuri în care calfele î i insultă
me terii, plângându-se de condi iile grele în care lucrează.
Uneori aceste conflicte au avut urmări tragice. În atelierul de
pantofărie al me terului lugojean Niculi ă Teodor, starostele
Pascu, tefan, Me te ugurile din Transilvania până în secolul al XVI-lea,
Bucure ti, 1954, p. 271;
8
Registrulăprotocoalelorădeăbreasl , nr. 2, fila 22;
9
Ibidem, p. 23;
7
109
breslei pantofarilor din ora , lucrau un mare număr de calfe i
ucenici, plăti i necorespunzător i hrăni i cu mâncare proastă.
Una din calfele me terului a protestat în anul 1835 împotriva
mâncării proaste, fapt ce a dus la o încăierare soldată cu
moartea me terului. Pedeapsa pentru făpta a fost de doar 2
ani de închisoare i plata unei amenzi de 40 de florini,
deoarece calfele i ucenicii i-au luat apărarea făpta ului,
încriminându-l pe me ter10.
Pentru a ob ine condi ii mai bune de muncă calfele au
început să se organizeze în a a numitele ”Asocia ii ale
tinerelor calfe” (Brunderschaft), care urmăreau reglementarea
raporturilor dintre calfe i me teri. În 1846, calfa Alois Zettl
cere, în numele tinerelor calfe un ajutor din partea breslei.
Ajutorul se acordă sub formă de împrumut prin apari ia unei
lăzi a calfelor11.
Asocia ia calfelor din Lugoj i-a desfă urat activitatea
sub controlul breslei, care desemna un me ter, cu menirea de
a apăra interesele tinerelor calfe12. În mod excep ional, prin
Diploma de privilegii din anul 1844, de i nu se recunoa te
oficial dreptul calfelor de organizare, se stabilea ca suma de
15 crei ari să fie depusă în cadrul fiecărei adunări de către
toate calfele, pentru constituirea unui ajutor destinat celor
bolnavi sau a celor afla i în perioada de călătorie13.
Organizarea calfelor după modelul me terilor prezintă
caracteristicile unei organizări profesionale, primele astfel de
asocia ii au avut ca scop întrajutorarea. Prin intermediul
asocia ilor de acest fel se acorda calfelor ajutor bănesc i
asisten ă medicală.
Lay, E., Dezvoltareaă economic ,ă social ă iă poitico-administrativ ă aă
Lugojului, 1718-1848, transcript, Colec ia Muzeului Lugoj, p. 43-44;
11
Registrul procese-verbale, fila 49;
12
Ibidem, fila 39;
13
Diploma de privilegii...;
10
110
Asemenea asocia iiexistente în toate sistemele de
breaslă, au constituit forme incipiente de organizare a
mucitorimii, un fel de pre-sindicate. De i aceste organiza ii
aveau scop de întrajutorare, calfele nu aveau drept de întrunire
în afara breslelor. În Registrul de acte al breslei reunite din
Lugoj, este consemnată cererea cu numărul 184, prin care
toate calfele solicitau drept de întrunire. O asemenea cerere
este considerată periculoasă i se iau imediat pentru aducerea
ei la cuno tin a locotenen ei provinciale i conducerii
Comitatului Cara 14.
Aceste forme de protest i organizare a calfelor, în
Banatul secolului al XIX-lea sunt o etapă ce va duce la
apari ia proletariatului urban, în contextul în care organizarea
breselor în această perioadă i în această zonă, sprijină
apari ia unei clase a burgeziei.
14
Registrul de protocol, fila 75.
111
Privilegiuădeătârgăacordatălocalit țiiă
cameraleăF getădeăîmp ratulăIosifăalăII-lea
- Viena, 22 octombrie 1787
Prof. univ. dr. Dan Negrescu
NOI IOSIF AL II-LEA,
Prin Gra ia lui Dumnezeu, ales Împărat al romanilor,
mereu August Rege Apostolic al Germaniei, Ungariei,
Boemiei, Dalma iei, Croa iei, Slavoniei, Arhiduce al Austriei,
Duce de Burgundia i Lotaringia, Mare Duce de Etruria, Mare
Principe al Transilvaniei, Duce de Milano, Mantua i Parma,
Conte de Habsburg al Flandrei i Tirolului, dăm de tire spre
aducere aminte, prin cuprinsul înscrisului de fa ă, tuturor celor
cărora li se cuvine, că Noi, la supusa rugăminte a fidelilor
No tri Judecători i Juzi i a întregii comunită i camerale a
Domeniului Nostru Făget din centrul Comitatului cără ean, la
rugămin ile acelora făcute Majestă ii Noastre deci, dar i spre
câ tigul i folosin a amintitului Domeniu cameral al Nostru
Făget, cât i a altor locuri învecinate lui, luând în considerare
administrarea amintitului domeniu Făget, a locuitorilor săi,
atât cei de acum cât i cei din viitor, prin deplinătatea puterii
Noastre regale i prin deosebita Gra ie a bunăvoin ei noastre,
am hotărât să se dea îngăduin ă ca amintitul nostru Domeniu
cameral Făget să aibă bucuria de a purta numele de Târg, de
acum în viitor i neîntrerupt în vremurile viitoare, astfel să se
considere că a fost declarat i numit i înăl at Târg acela i
domeniu Făget, cu sărbătorirea acelor târguri de opt ori pe an
ca i iarmaroacele pa nice i libere anuale de până acum,
112
începând desigur cu serbarea primului târg: la Sărbătoarea
Sfin ilor Trei Regi; al doilea în ordine: la Sărbătoarea Thodiei
(?); cel de al treilea în ordine: în duminica Floriilor¸al patrulea
în ordine: la Sărbătoarea Înăl ării Domnului; al cincilea în
ordine: la Sărbătoarea Apostolilor Petru i Pavel; al aselea: la
Sărbătoarea Adormirii Fericitei Fecioare; al aptelea al
în iruirii: la Sărbătoarea Sfântului Dumitru; i, în cele din
urmă, al optulea: la Sărbătoarea Sfântului Nicolae conform
calendarului pe stil vechi, păstrând toate îngăduin ele i
prerogativele cu care sunt sărbătorite acestea în celelalte
Ora e libere Regale ale Noastre i în cetă i i Târguri libere
sau iarmaroace anuale libere, tot astfel i în înainte amintitul
de Noi Domeniu cameral Făget Înăl at la rangul de Târg să
poată fi sărbătorite mereu, dar totu i la acestea se adaugă în
scris Declara ia că zilele dinainte stabilite pentru sărbătoarea
Târgurilor să cadă în ziua de duminică sau chiar de
Sărbătoarea Târgului. Dar niciodată în cele ce urmează să nu
fie Sărbătoare de acest fel prea aproape de Sărbătoarea
Domnului, sau să cadă în Sărbătoarea Iarmarocului.
Dimpotrivă, prin cele de fa ă declarăm i subliniem i dăm
îngăduin ă, fără păgubirea Târgurilor anuale din alte locuri din
vecinătate, astfel ca acelea ce sunt prevăzute, să fie sărbătorite
urmând obiceiul. De aceea, pe to i negustorii, vânzătorii,
drume ii i pe to i ceilal i oameni străini ce in de această
în iruire, Noi îi încredin ăm i le dăm de tire, căci la
amintitele zile de târg ale în iruirii de opt, dar i la
iarmaroacele libere anuale din sus înăl atul la rang de Târg
Făget, s-a îngăduit deja să se sărbătorească: să veni i cu toate
mărfurile i lucrurile i bunurile voastre, liberi i siguri, fără
vreo teamă sau groază pentru persoanele sau mărfurile
voastre, iar după ce a i venit de grabă i v-a i alăturat i după
ce negustorelile vi le-a i încheiat toate, să vă întoarce i în
inuturile voastre sau unde ve i dori, lucrurile i persoanele
voastre rămânând mereu neatinse sub protec ia noastră i sub
113
Speciala Noastră Tutelă, i poruncim ca acestea să fie făcute
publice i proclamate în iarmaroace i pretutindeni în alte
locuri publice. Cele de fa ă pe care le-am întărit cu sigiliul
Nostru secret consacrat de care ne folosim ca Rege apostolic
al Ungariei, poruncim ca după citire să fie înapoiate celui
care le prezintă. Dat prin mâna fidelului Nostru, Nouă sincer
iubit, Respectabilului i Măre ului Conte Carol Palffi de
Erdod, ve nicului în Veresko al ordinului Lânii de aur, i
cavaler al Însemnatului ordin al Marii Cruci al Sfântului
Apostolic rege tefan, Sfătuitor al Cur ii Noastre regale
pentru Ungaria, pentru totdeauna Comite al comitatului
Poszony (Bratislava) i Căpitan cameral ereditar i personal al
cetă ii Noastre Regale i apropiat Sfătuitor în consiliul Nostru
i cancelar în amintitul Nostru Regat al Ungariei i în Marele
Principat al Transilvaniei i al amintitului ordin al Sfântului
tefan, rege apostolic, (dat) În Cancelaria Apostolică în
Cetatea noastră Arhiducală Viena a Austriei, în ziua XXII a
lunii octombrie a anului Domnului 1783, XXIII an al
Domniilor Noastre Romane în Ungaria, Boemia i celelalte.
114
*
*
*
Prin amabilitatea d-lui prof. univ. dr. Dan Negrescu
punem în circuitul tiin ific, în integralitatea sa, un document
istoric de o importantă deosebită pentru evolu ia Făgetului.
Documentul se află în colec iile Direc iei Jude ene Timi a
Arhivelor Nationale, este scris pe pergament în limba latină i
are un sigiliu în capsulă de lemn fără capac.
Diploma dată de către imparatul Iosif al II-lea hotăra ca
Făgetul să se bucure de statutul de târg şi de privilegiul de a
organiza opt târguri sau iarmaroace anuale libere, la fel ca
celelalte cetă i şi oraşe regale. Târgurile erau organizate în
zilele unor mari sărbători religioase: Floriile, Înăl area
Domnului, Sf. Petru şi Pavel, Adormirea Maicii Domnului,
Sf. Dumitru, Sf. Nicolae etc. Dacă târgul nu se putea ine la
sărbătoarea nominalizată, atunci el trebuia inut în prima
duminică după acea sărbătoare.
Dată "la supusa rugăminte a fidelilor No tri Judecători
i Juzi i a întregii comunită i camerale a Domeniului Nostru
Făget din centrul Comitatului cără ean, la rugămin ile acelora
făcute Majestă ii Noastre deci, dar i spre câ tigul i folosin a
amintitului Domeniu cameral al Nostru Făget, cât i a altor
locuri învecinate lui", Diploma venea în avantajul şi pentru
folosul făge enilor şi a locuitorilor din zona Făgetului. De
privilegiul de a organiza târguri beneficia doar Făgetul nu şi
alte localită i din zonă. În acelaşi timp se preciza că se va
asigura securitatea persoanelor, mărfurilor şi bunurilor
de inute de participan ii la târg: „să veni i cu toate mărfurile i
lucrurile i bunurile voastre, liberi i siguri, fără vreo teamă
sau groază pentru persoanele sau mărfurile voastre, iar după
ce a i venit de grabă i v-a i alăturat i după ce negustorelile
vi le-a i încheiat toate, să vă întoarce i în inuturile voastre sau
unde ve i dori, lucrurile i persoanele voastre rămânând mereu
115
neatinse sub protec ia noastră i sub Speciala Noastră
Tutelă...”.
Târgurile aduceau la Făget oameni şi mărfuri din
întreaga zonă, şi chiar din zona Pădurenilor şi Valea
Mureşului. Când timpul permitea ,se venea la Făget cu 1-2
zile înaintea datei de organizare a târgului. Târgurile vor
motiva modernizarea căilor de comunica ie în secolul al XIXlea, inclusiv amenajarea căii ferate Lugoj-Făget-Ilia, şi vor
racorda pia a Făgetului la cea a Europei centrale. Taxele
percepute la aceste târguri au adus venituri substan iale
bugetului local - uneori ele au reprezentat peste 50% din acest
buget - regăsindu-se în dezvoltarea edilitară şi culturală a
Făgetului. ( D.T.)
116
Paginiădeămemorialistic ădespreărevoluțiaă
de la 1848-1849 din Banat.
Însemn rileăluiăP.ăBroșteanu
Drd. Nicolae Dumbrăvescu
Revolu ia de la 1848-1849 din diferite state europene,
din Monarhia Habsburgică, din Ungaria, din ările Române
(Moldova i ara Românească) i din Transilvania i Banat
s-a bucurat de o aten ie deosebită din partea cercetătorilor.
Evenimentelor anilor 1848-1849 le-au fost dedicate mi i mi
de pagini de către mai toate istoriografiile europene.
Printre sutele sau chiar miile de lucrării scrise despre
revolu iile europene de la 1848-1849 un loc important îl
ocupă lucrările cu caracter memorialistic redactate în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea de o serie de combatan i la
evenimente, sau simpli observatori ai acestora. Revolu ia de la
1848-1849 din Banat nu este nici ea lipsită de lucrări de acest
gen. Prin urmare despre evenimentele revolu ionare de la
1848-1849 din Banat ne-au lăsat pagini importante de
memorialistică, Partenie Gruescu1, Dimitrie Petrovici
Stoichescu2 i Feldmare alul George v. Rukawina3.
Acest articol a beneficiat de suport financiar prin proiectul „Doctorat
European de Calitate - EURODOC”, Contract nr. POSDRU/ 187/1.5/S
/155450, proiect cofinan at din Fondul Social European prin Programul
Opera ional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Drd.
Universitatea
„1
Decembrie
1918”
Alba-Iulia;
ndumbravescu@yahoo.com.
1
„Evenimentele anilor 1848 i 1849 prin inutul Făgetului de Partenie
Gruescu, paroh în Sinte ti”, în B.A.R. Bucure ti, manuscris rom. 1059 f.
117
În lucrarea de memorialistică intitulată „Evenimentele
anilor 1848 i 1849 prin inutul Făgetului”, Partenie Gruescu4
prezintă principalele evenimente revolu ionare petrecute la
nivelul întregului Banat, însă pune un accent mai mare pe
nararea evenimentelor petrecute în zona sa de re edin ă
( inutul Făgetului), începând din luna martie a anului 1848 i
până la finalul anului 1849 când imperialii au restabilit
ordinea atât în Banat cât i în Transilvania.
71-86. Vezi i Nicolae Boc an Valeriu Leu, țemorialisticaă Revolu ieă deă
la 1848 în Transilvania, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1988, pp. 138-151.
2
„Curgerea întâmplărilor subscrisului în timpul revolu iei maghiare”, în
Albina, III,1968, nr. 12,pp. 1-3. Vezi i Nicolae Boc an Valeriu Leu,
Memorialistica, pp. 152-158.
3
Rudolf Grἂf, Timi oaraăsubăasediu:ăȘurnalulăFeldmare aluluiăGeorgeăv.ă
Rukawina (aprilie-august 1849), Cluj-Napoca, Presa Universitară
Clujeană, 2008, 170p.
4
Partenie Gruescu s-a născut în localitatea Sînte ti în anul 1813. Urmează
clasele primare la coala din localitatea natală, unde func iona o scoală
deschisă în urma decretului Marie Tereza. Cursurile secundare le urmează
la Vâr e , unde studiază i teologia. Ca băiat eminent este trimis pentru
terminarea studiilor teologice la Carlovi . În anul 1834 se reîntoarce în
localitatea natală, an din care va ocupa func ia de paroh. Participă la
Revolu ia de la 1848-1849 din Banat. În anul 1862 Partenie Gruescu trece
în eparhia Aradului la Căpîlna . Aici datorită inteligen ei cu care era
înzestrat Partenie Gruescu prime te func ia de vicar protopopesc. În anul
1864 este ales membru al „Asocia iunii na ionale în Arad, pentru cultura i
conservarea poporului român. Se stinge din via ă în anul 1872 în
localitatea Căpîlna la onorabila vârstă de 61 de ani. (Pentru mai multe
amănunte despre via a i activitatea lui Partenie Gruescu vezi: Ioan B.
Mure anu, „Scriitorul Partenie Gruescu” în Vestul, 1934, nr.1264, p. 2; nr.
1266, pp. 2-3; Idem, „Descrierea etnografică i topografică a comunită ii i
cercumstărilor ei din Sînte ti” în Revista institutului social Banat-Cri ana,
1944, nr. 1-2, pp. 115-126; Idem, „Sînte ti, teritoriul i cercul satului” în
Revista institutului social Banat-Cri ana, 1944, nr. 3-4, pp. 293-308; Ioan
Clopo el, „Monografia unei comune din Banat. Preotul Partenie Gruescu
scrie cu avânt i talent monografia comunei Sînte ti în anul 1859. Un
sociolog fără voie”, în Societatea de mâine, 1938, nr. 3, pp. 100-102).
118
Cea de a doua lucrare de memorialistică, dedicată
evenimentelor revolu ionare de la 1848-1849 din Banat, a fost
scrisă de protopopul Dimitrie Petrovici Stoichescu5. În
lucrarea sa intitulată „Curgerea întâmplărilor subscrisului în
timpul revolu iei maghiare”, Dimitrie Petrovici Stoichescu
reu e te să surprindă principalele evenimente ale Revolu iei.
Descrie amănun it adunarea de la Lugoj din primăvara anului
1848, apoi surprinde foarte bine situa ia ăranilor români i a
celor sârbi din toamna anului 1848, ace tia fiind nevoi i să- i
Dimitrie Petrovici Stoichescu s-a născut în anul 1794 la Belni în jude ul
Cara -Severin. Studiile l-ea urmat la Timi oara i Vâr e . În anul 1830 a fost
ales pre edinte al societă ii secrete „Constitu ia” din Lugoj care î i propunea
să lupte pentru înlăturarea rela iilor feudale i pentru emanciparea na ională
a românilor bănă enii. A participat la Revolu ia de la 1848-1849 din Banat,
luând parte la adunarea din 1/15-5/17 mai 1848 inută sub pre edin ia lui
Vasile Fogora i i la întrunirea reprezentan ilor Lugojului, Timi oarei,
Lipovei, Aradului i Cri anei, din 3/15-9/21 mai 1848 în care s-a dezbătut
problema organizării luptei comune a românilor din Banat i Cri ana, pentru
dobândirea drepturilor i libertă ilor na ionale. Împreună cu Eftimie Murgu a
organizat o adunare populară la Lugoj la 15/27 iunie 1848 cu prilejul căreia
s-a stabilit independen a Biserici Române din Banat i reînfiin area
Mitropoliei române a Banatului. Această adunare l-a delegat pe Dimitrie
Petrovici Stoichescu să îndeplinească func ia de vicar general al Banatului.
La scurt timp este considerat element periculos de autorită ile austriece i
este înlăturat din toate demnită ile. În primăvara anului 1849 sub presiunea
românilor bănă eni Dimitrie Petrovici Stoichescu este înscăunat ca episcop
al Timi oarei. La numai câteva luni de la înscăunare Dimitrie Petrovici
Stoichescu este acuzat de „trădare de patrie” i condamnat la 12 ani de
închisoare. Este încarcerat în temni a de la Kupfstein din Tirol. După patru ani
de închisoare Dimitrie Petrovici Stoichescu este gra iat. După eliberarea din
închisoare Dimitrie Petrovici Stoichescu se stabile te în localitatea natală unde
va sluji ca preot până în anul 1860 când se stinge din via ă. (Pentru mai multe
amănunte despre via a i activitatea lui Dimitrie Petrovici Stoichescu vezi:
Daniel Otescu, „Protopopul Dimitrie Petrovici-Stoichescu, figură marcantă a
Revolu iei de la 1848 din Banat”, în Altarul Banatului XVI, 2005, nr. 1-3, pp.
129-134; Maria Totu, B rba iă aiă datoriei.ă țică dic ionar, Bucure ti, Editura
Militară, 1984, p. 203. I. D. Suciu, „Dimitrie Petrovici Stoichescu” în Omagiul
patriarhului Nicodim, Bucure ti, 1945, pp. 272-279)
5
119
părăsească locuin ele
i să se refugieze din fa a
revolu ionarilor maghiari pentru a i salva via a. Spre finalul
lucrări protopopul Dimitrie Petrovici Stoichescu prezintă
încercuirea cetă ii Timi oarei i situa ia preo ilor i
protopopilor care se refugiaseră din fa a revolu iei lăsând
satele fără un duhovnic spiritual.
O altă lucrare de memorialistică despre evenimentele
revolu ionare de la 1848-1849 din Banat este cea a
Feldmare alului George v. Rukawina6. Acesta prezintă sub
George v. Rukawina s-a născut la 21 martie 1777 la Ternovacz în districtul
regimentului de grani ă Liccana. A absolvit coala militară din Gopsic. Intră
furier în serviciul militar austriac. În 1793 este cadet la regimentul de grani ă
Ogulin. În anii următori participă la campaniile din Italia, La 1 septembrie
1795 apare ca stegar în corpul de voluntari Gyulay. La 15 noiembrie 1796
devine locotenent în acela i corp militar. În data de 9 iunie 1798 este transferat
ca locotenent la Batalionul Singenfeld de infanterie u oară nr. 10. În ziua de
10 ianuarie 1801 a fost transferat la regimentul Ottocan. Din septembrie 1805
se află la regimentul de grani ă Liccana. Din octombrie 1805 este încadrat la
batalionul dalma ian nr. 1. La 16 ianuarie 1806 este promovat căpitan, la
regimentul de grani ă sfântul Gheorghe nr. 6. În anul 1809 George v.
Rukawina a participat ca ofi er al armatei austriece la luptele împotriva
insurec iei croato-slavone. La 18 ianuarie 1810 devine maior germanobănă ean nr. 12. În luna septembrie a anului 1813 este transferat la regimentul
de grani ă Ottocan nr. 2. La 3 februarie 1814 devine locotenent-colonel la
acela i regiment. În luna martie a anului 1818 este avansat colonel la
regimentul de grani ă Ogulin nr. 3, iar din 20 august 1829 este general maior.
În anul 1834 este numit vicecăpitan de ară al regimentului Croa iei Sloveniei
i Dalma iei. În anul 1836 este proclamat feldmare al locotenent i general de
divizie la Petrovaradin, devenind titular al regimentului de infanterie nr. 61. În
anul 1840 este înnobilat cu rangul de Baron. Între anii 1844-1849 ocupă
func ia de comandat al cetă ii Timi oarei. În timpul revolu iei de la 1848 î i
dovede te încă o dată bravura, rezistând eroic timp de 4 luni. În anul 1849
George v. Rukawina este avansat general de artilerie i prime te Ordinul
Coroanei de fier cl. I. Se stinge din via ă în acela i an la onorabila vârstă de 72
de ani. (Pentru mai multe amănunte despre via a i activitatea lui George v.
Rukawina vezi: Ela, Cosma, Saşi,ă austrieci,ă slaviă înă Transilvaniaă şiă Banat.ă
(Biografii din secolul al XIX-leaăşiădin timpulăRevolu ieăpaşoptiste), Bucureşti,
Editura Academiei Române, 2009, pp. 287-288).
6
120
forma unui jurnal principalele evenimente petrecute în Cetatea
Timi oarei i în împrejurimi începând din 25 aprilie 1849 i
până în 9 august acela i an.
După ce am făcut această scurtă prezentare a
principalelor lucrări memorialistice despre Revolu ia de la
1848-1849 din Banat, cunoscute până în prezent revin la
subiect i men ionez că în eforturile mele de documentare
pentru teza de doctorat, am identificat în ziarul „Gazeta
Transilvanie”7 o descriere a asedieri cetă ii Timi oarei scrisă de
P. Bro teanu8 pe care o vom reda în anexă. Considerăm că
această etapă, a recuperării şi valorificării memoriei Revolu iei,
constituie o datorie a istoricilor, pentru cunoaşterea şi realizarea
unei imagini nuan ate a evenimentelor şi personajelor
implicate.
Lucrarea lui P. Bro teanu începe nararea evenimentelor
revolu ionare din luna martie anului 1849, mai exact din
momentul cuceriri Sibiului de către trupele revolu ionare
maghiare conduse de Iosif Bem. În prima parte a lucrării P.
Publica ie culturală şi politică, apare la Braşov, de la 12 martie 1838 şi
până 13/26 octombrie 1918. La început au apărut 1-3 numere pe
săptămână, apoi zilnic (de la 16 aprilie 1884), sub redac ia lui G. Bari iu
până în anul 1877, apoi succesiv sub redac ia lui Iacob Mureşanu, Andrei
Mureşanu, Gr. Maior, Traian Horia Pop, I. Pop-Reteganu, Teofil Frâncu,
G. Bogdan-Duicu, Liviu Rebranu. Alături de redactori se numără
colaboratori din toate provinciile româneşti precum: I. Heliade Rădulescu,
Andrei Mocioni, M. Kogălniceanu, August Treboniu Laurian, Timotei
Cipariu, Ioan Ra iu, Alexandru Papiu Ilarian ş.a. Publica ia a scos separat
două suplimente: Foaiaă Țiterar ( 1 ianuarie -25 iunie 1838) şi Foaia
pentruăminte,ăinim ăşiăliteratur (2 iulie 1838- 24 februarie 1865). Pentru
mai multe amănunte vezi: Georgeta Răduică, Nicolim Răduică,
Dic ionarulă preseiă româneştiă (1731-1918), Bucureşti, Editura Ştiin ifică,
1996, pp. 210-211. I. Hangiu, Presaăromâneasc ădeălaăînceputuriăpân ăînă
prezent.ă Dic ionară cronologică 1790-2007, vol. I, Bucureşti, Editura
Comunicare.ro, 2008, pp. 97-103.
8
„Eroism românesc. Un episod al Revolu iei de la 1848, petrecut în ora ul
Timi oara”, în Gazeta Transilvaniei, 1896, nr. 56, pp. 1-3.
7
121
Bro teanu descrie amănun it felul în care a fost încercuită
cetatea Timi oarei în primăvara anului 1849 de către
revolu ionarii maghiari i stricăciunile pe care le-au făcut
ace tia: „Insurgen iiă începur ă mereuă aă seă înt riă înă jurulă
cet ii,ăstricar ăapeductele,ăcareăaprovizionauăcetateaăcuăap ă
deăb ut,ă i- iăîntinser ăavanposturileălorăpân ălaămalulăstângă
ală canalului,ă maiă apoiă chiară iă pân ă înă raionulă pu tiloră dină
cetate.ăȚaăpunteaădespreă„Șosefin”ămaiăa ezar ădou ătunuri,ă
cuă careă apoiă b teauă aspruă atâtă frontulă întregă ală bastionuluiă
principal,ă câtă iă artileriaă deă ap rareă deă deasupraă „Por iiă
Petruvaradinului”9.
În continuare, lucrarea lui P. Bro teanu ne oferă
informa ii pre ioase despre felul în care a fost bombardată
cetatea Timi oarei între 15 mai i 8 august 1849, dar i despre
neajunsurile i bolile care s-au abătut asupra locuitorilor
cetă ii: „Starea garnizoanei devenise în fine din zi în zi tot mai
critic .ă Peă lâng ă ă sceneleă îngrozitoare cauzate prin
bombardareaăînfrico at ă iăprinăstric ciunileădezastruoase,ăpeă
lâng ămul imeaădeămor iă iăr ni i,ăseămaiăal turaseă iălipsaădeă
nutremânt,ăăscorbatulă iăholera,ăîncâtădac ăcinevaăeraăsc pată
deăpericolulămor iiă prină proiectileă iă prină gloan e,ă trebuiaăs ă
cad ăvictim ătifosuluiă iăholerei”10. Prin urmare pot spune că
P. Bro teanu ne prezintă o imagine înfrico ătoare a felului în
care au trăit locuitorii cetă ii Timi oarei în cele 107 în care
cetatea a fost asediată de revolu ionarii maghiari. De
asemenea autorul acestui text memorialistic ne mai prezintă
aspecte din alimenta ia locuitorilor cetă ii care consumau cel
mai mult carne de cal, cel mai probabil ea provenind de la caii
ce mureau în timpul bombardamentelor la care era supusă
cetatea, în timp ce legumele, poamele verde urile, untul i
laptele erau o raritate pe masa locuitorilor cetă ii.
9
Ibidem, p. 1.
Ibidem, p. 1.
10
122
În a doua parte a lucrării sale memorialistice despre
Revolu ia de la 1848-1849 din Banat, P. Bro teanu ne oferă
informa ii de o mare importan ă istorică despre activitatea
batalionului de grăniceri românii din Banat ce au luat parte la
apărarea cetă ii Timi oarei în cele 107 zile de asediu. În
consecin ă el ne descrie amănun it una dintre încercările de a
străpunge linia revolu ionarilor maghiari ce înconjurau
cetatea, ce le-a revenit grănicerilor bănă enii. Ace tia cu mult
curaj au reu it să captureze 2 tunuri ale inamicului i să facă
mai mul i prizonieri.
În ultima parte a lucrării, P Bro teanu ne oferă
informa ii importante despre felul în care au fost decora ii
conducătorii batalionului de grăniceri bănă ean în anul 1850
de către coroana austriacă. În această ultimă parte a
memoriilor el surprinde foarte bine felul în care a fost
nedreptă it locotenentul Iacobici, dar i respectul pe care îl
purtau subordona ii acestuia, întrucât unul dintre sergen ii
acestui batalion a refuzat să primească medalia până în
momentul în care nu va fi decorat i superiorul său11.
În concluzie afirmăm că memoriile lui P. Bro teanu aduc
informa ii pre ioase despre asedierea cetă ii Timi oarei din
primăvara i vara anului 1849, despre atmosfera de teroare
care trăiau locuitorii cetă ii Timi oarei, cât şi
despre
alimenta ia lor. Analiza cu maximă minu iozitate a acestui
izvor narativ nu prezintă decât o mică contribu ie la
îmbogă irea istoriografiei româneşti cu o nouă relatare
memorialistică. Dat fiind faptul, că nu s-au scos la lumină toate
aceste mărturii, ale unor combatan i sau simpli observatori ai
evenimentelor de la 1848-1849 din Banat şi nici numărul lor nu
poate fi stabilit sau contabilizat cu exactitate întrucât în orice
arhivă, muzeu, sau ziar transilvănean din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea şi prima parte a secolului al XX-lea, po i
găsi noi pagini de memorialistică despre acest tragic eveniment
11
Idem, p. 3.
123
din istoria Banatului. Prin urmare subiectul rămâne în
continuare deschis cercetării. Informa iile pe care le oferă acest
izvor narativ, scris de P. Bro teanu în deceniu zece al secolului
al XIX-lea, chiar dacă se observă caracterul lor subiectiv, totuşi
acesta aduce valoroase contribu ii la îmbogă irea informa iilor
referitoare la Revolu ia de la 1848-1849 din zona cetă ii
Timi oarei în special şi din întregul Banatul în general. În acest
stadiu al cercetărilor se impune pe linia valorificării acestor
texte memorialistice, adunarea lor într-un corpus unitar şi
editarea în condi ii ştiin ifice, fiindcă memorialistica Revolu iei
de la 1848-1849 reprezintă încă un indiscutabil câmp
documentar pentru cunoaşterea evenimentelor.
124
Anex :
Eroism românesc. Un episod din Revoluțiuneaădină1848,ă
petrecutăînăorașulăTimișoara*
P. Bro teanu
(Gazeta Transilvaniei, 1896, nr. 56 din 10/22 martie, pp. 1-3)
Mult sânge românesc s-a vărsat în jurul i înaintea
por ilor capitalei de odinioară Timi oara, sau Tibiscul antic al
Daciei ripense. Precum sângele bravilor grăniceri români s-a
pierdut, îngră ând pământul, a a i recuno tin a i răsplata s-a
pierdut în uitare. Una însă totu i a rămas: virtutea i gloria.
Acestea nu se pot nici nega nici uita, căci vii sunt încă oamenii,
în via ă e ora ul, care odată cu existen a sa conservă survenirea
întâmplămintelor12 prin care a trecut în toate timpurile. El
însu ii, ora ul Timi oara, ne vorbe te mai lămurit, ca orice
scrisoare că ceea-ce cândva era virtute, merit, drept i
îndreptă ire pentru remunera iune, astăzi prin schimbarea
timpurilor a devenit cauză motivată de dispre , ură i
persecu iune.
Între luptele de la 1848 i 1849 apărarea Timi oarei,
prin garnizoana sa eroică în răstimp de 107 zile ocupă, fără
îndoială, pagina cea mai strălucită în istoria acelei epoci
memorabile.
În urma catastrofei de la Sibiu, din 15 martie 1849 stil
nou. când Puchner generalul Impărătesc, bătut de insurgen i
de atunci, sub comanda generalului Bem, fusese constrâns a se
retrage cu armata austrică împărătească în România, se putea
u or prevedea, că Bem, văzând Transilvania cură ată de trupe
Men ionăm că pentru a face textele accesibile lectorului contemporan,
am procedat la modernizarea ortografiei conform normelor în vigoare,
păstrând, totuşi, câte ceva şi din limbajul şi expresia epocii.
12
Întâmplămintelor ţ întâmplărilor
*
125
imperiale, se va întoarce spre Banatul Timi an, pentru
continuarea opera iunilor sale. Într-adevăr a a s-a i întâmplat
la începutul lui aprilie insurgen ii începură a se întinde mereu
spre sud-estul Timi ianei i a ocupa por iunile mai importante,
împingându- i coloanele lor spre Timi oara. Ei se apropiaseră
de această cetate, la 25 aprilie o împresuraseră din toate păr ile
i o constrânseseră a închide por ile, încetând astfel toată
comunica ia cu lumea de afară.
Între trupele, cărora era încredin ată apărarea cetă ii, se
afla i un batalion de grăniceri româno-banatici. Chemarea
acestui batalion era dintre cele mai critice i grele, căci eroicul
comandant al cetă ii, mare alul locotenent camprestru,
baronul de Rucavina13, având deplină încredere numai în
grăniceri săi, încredin ându-se numai lor serviciul în jurul
cetă ii, cu scop de a împiedica dezertările solda ilor de la
regimentele de linie, care se înmul iseră în vremurile din urmă
în mod îngrijorător.
Într-aceea insurgen ii începură mereu a se întări în jurul
cetă ii, stricară apeductele, care aprovizionau cetatea cu apă de
băut, i- i întinseră avanposturile lor până la malul stâng al
canalului, mai apoi chiar i până în raionul pu tilor din cetate. La
puntea despre „Josefin” mai a ezară două tunuri, cu care apoi
băteau aspru atât frontul întreg al bastionului principal, cât i
artileria de apărare de deasupra „Por ii Petrovaradinului”.
Bombardarea cetă ii se începu la 15 mai i inu, cu
pu ine întreruperi, până în 8 august, în care zi insurgen ii
avuseră cu totul 28 bateri în ac iune, aruncând foc i moarte
între apărătorii cetă ii. În deosebi cele două tunuri făceau
multe i mari stricăciuni i de repetate ori se rugaseră bravi
grăniceri de comandantul suprem al cetă ii, ca să le permită un
atac asupra acestor tunuri periculoase, ceea ce însă nu li se
permise.
Numele corect al comandantului cetă ii Timi oarei din timpul Revolu iei
de la 1848-1849 este George v. Rukawina.
13
126
Starea garnizoanei devenise în fine din zi în zi tot mai
critică. Pe lângă scenele îngrozitoare cauzate prin
bombardarea înfrico ată i prin stricăciunile dezastruoase, pe
lângă mul imea de mor i i răni i, se mai alăturase i lipsa de
nutremânt, scorbatul i holera, încât dacă cineva era scăpat de
pericolul mor ii prin proiectile i prin gloan e, trebuia să cadă
victimă tifosului i holerei. Carnea se împăr ea numai de două
ori în săptămână; carnea de cal devenise o mâncare
luxurioasă. Legumele, poamele, verde urile, untul, laptele,
zburătoarele domestice erau rarită i.
După ce însă prin restrângerea mai perfectă a cercului
de împresurare i închiderea de tot a căilor de comunica ie
prin insurgen i, se făcea imposibil comandantului cetă ii a
trage informa iuni despre întâmplările de afară; se resolviră în
fine la o excursiune, cu scop, a face prizonieri, de la care apoi
ar putea în elege auzi ceva despre mi cările trupelor i despre
starea împrejurărilor de afară.
Cu executarea acestei opera iuni se încredin ase
batalionul de grăniceri români, din care se compusese o
companie de 150 solda i ale i sub comanda căpitanului
Babici, pe lângă care mai erau ata a i locotenen ii: Thoma,
Rein, Iacobici, tustrei români grăniceri.
Mandatul acestei companii era: a ie i (la 8 august) din
curtea cazărmii transilvane prin poarta internă i a înainta
până la an ul estrem al cetă ii, de acolo a trece în direc iunea
cea mai scurtă peste glassiul cetă ii i a se arunca apoi cât de
grabnic asupra avanposturilor inamice, a le respinge pe
acestea spre suburbiul Maere, a face, dacă se poate prizonieri
i apoi a executa retragerea pe lângă oseaua de la a a numita
punte episcopească prin poarta numită Petruvaradinului.
Compania ie i afară i ajunse la an ul estrem al cetă ii;
atunci locotenentul Iacobici, cu un despăr ământ se însărcină a se
repezi asupra inamicului i apoi a intrat spre puntea
episcopească, unde va avea să a tepte sosirea restului companiei.
127
Mandatul său executat cu promtitudine, Locotenentul
Iacobici, a observat că atât avanposturile inamice, care erau
postate dea lungul canalului spre puntea suburbiului Iosefin,
cât i artileri tii de la cele două tunuri primejdioase zăceau
cuprin i de o căldură apăsătoare se rezolvă, fără multă
combinare, a comite un fapt îndrăzne eroic.
- Măi feciori! zise el grănicerilor săi. Tunurile acelea,
vede i-le acolo pot să fie în dată în mâinile noastre. Care vrea
să le aibă, să-mi urmeze! După mine feciori!
- „To i le vrem” fu răspunsul năbu it al bravilor solda i
i ca ni te vulturi se repeziră asupra tunurilor i solda ilor
inamici. Într-un moment tunurile i caretele de muni iune
fuseseră în mâinile românilor. Iacobici surprin i, văzându-se
deodată înconjura i de grăniceri români, credeau că visează un
greu vis.
Căpitanul Babici invitat de locotenentul Iacobici,
văzând cutezan a întradevăr eroică, încoronată de un succes
atât de strălucit se grăbi ai veni în ajutor; insurgen ii nici nu
avură timp a pune mana pe arme, până ce deveniră prizonieri.
Iacobici se îngrijise a disloca tunurile din pozi iunile lor,
punându-le pe oseaua principală spre cetate.
Situa iunea bravilor români devenise însă acum i mai
critică, căci se alarmaseră insurgen i din celelalte păr i ale
castre lor, i deja se apropia un deta ament drept la puntea
spre Iosefin, începând a trage o mul ime de focuri în dosul
grănicerilor lui Iacobici, iar din spre Mahala începură ai tracta
chiar i cu proiectile explodatoare, care începură a lovi. Bravii
cuceritori însă tot nu s-au descurajat ci răspunzând bărbăte te
cu foc, s-au retras în cetate ducând cu ei tot ce le căzuse în
mână. Locotenentul Thoma i încă un grănicer tocmai când
sosiră la poarta Petruvaradinului fuseseră lovi i i căzură.
Poarta se deschise, compania se realie în ordinea
militară cuvenită, luară tunurile i prizonierii în mijlocul lor i
apoi se puseră în mi care prin stradele principale ale cetă i
128
până la poarta transilvană, unde era locuin a comandantului
suprem al cetă ii. Aici se postară cu trofee cu tot, iar baronul
Rucavina îi întimpină acompaniat de suita sa de generali, stat
major, i al i ofi eri superiori de trupe de garnizoană i de
mul imea adunată. Făcându-i-se raportul îndătinat i
predându-se obiectele cucerite, comandantul le vorbi:
- „Grăniceri români! Voi numai a i satisfăcut mandatul
primit de la mine, ci m-a i surprins peste a teptare prin
eroismul vostru; cutezan a voastră mi-a cauzat admirare mie
i garnizoanei întregi; succesul strălucit al acestei
întreprinderi, dovedesc că sunte i adevăra i strănepo i ai
eroicilor romani vechi. Vă mul umesc în numele Majestă i
Sale a prea gra iosului nostru împărat”!
Întorcându-se apoi către locotenentul Iacobici îi
adresează următoarele cuvinte:
- ”Domnia ta, d-le locotenent prin întreprinderea
aceasta, prin prizonieri i trofeele cele frumoase ai dat dovadă
necontestabilă de ofi er brav i erou, iar eu voi îngriji, pentru
ca d-tale să fi decorat în mod corespunzător faptei eroice ce ai
săvâr it-o din propria- i ini iativă”.
Entuziasmul i bucuria garnizoanei întregi erau
nemărginite; to i ofi erii superiori, colegii, solda ii i
concetă enii gratulară d-lui Iacobici, profe indu-i to i din toate
păr ile decora iuni, avansat i alte onoruri.
Mâne zi se auzeau bubuituri de tunuri, din depărtare; în
tabăra i tran eele insurgen ilor se observa o mi care nendătinată care prevestea o luptă în jurul cetă ii.
Un asalt, întreprins de o parte a garnizoanei sub
conducerea colonelului Blomberg, constatase în fine, că
insurgen ii angaja i într-o luptă de mai multe zile, se văzură la
urma urmelor constrân i, a ridica blocada Timi oarei i a se
împră tia în mare dezordine, spre Arad, Lugoj i iria, unde
însă precum se tie partea cea mai însemnată de răscula i
depuseră armele, în mâinile armatei aliate.
129
La 9 august după 107 zile grele i fatale, pentru prima
dată se deschiseră por ile Timi oarei.
Tocmai la o lună după această întâmplare memorabilă la
9 septembrie, murise eroicul apărător al Timi oarei
locotenentul mare al campestru, baronul Rocavina care
promisese decorarea i recuno tin ă prea înaltă lui Iacobici i
colegilor săi de la 9 august.
Într-adevăr se i distribuiseră, de i abia în luna lui mai
1850, dar cum i cui.
Între numele decora ilor aflăm pe căpitanul Babici
decorat cu ordinul coroanei de fier, clasa a III-a, apoi cu crucea
pentru merite militare, i aflându-se tocmai atunci armata
rusească în jurul Timi oarei, se mai decoră cu ordinul rusesc al
sfintei Anna. Apoi se mai decorară dintre subofi eri i grăniceri,
sergentul, caporalul i 3 grăniceri cu medalia de aur, iar 15
grăniceri cu medalia de argint. De locotenentul Iacobici,
conducătorul întreprinderii de atunci, nu era nici vorbă.
Generalul de brigadă, Popovici, care era însărcinat cu
distribuirea medaliilor, se adresă către sergentul Balac cu
întrebarea:
- „Dară să-mi spui, cu care ocaziune ai câ tigat
dumneata această medalie”?
- „Am câ tigato la Timi oara cu ocaziunea unei eruperi
din cetate când am luat două tunuri cu muni iune cu tot i cu
tunarii lor i am făcut mul i prizonieri sub conducerea d-lui
locotenent Iacobici. Stau însă la îndoială: să primesc
decora iunea ori ba, deoarece conducătorul nostru căruia
avem săi mul umim aceste semne de onoare, nu se află între
cei decora i”!
- „Este adevărat, d-le locotenent; ce zice sergentul”?
întreabă generalul pe Iacobici, care se afla în rândul trupelor
prezente.
- „Cu permisiune d-le general, eu cred că răspunsul la
această întrebare se cuvine în prima linie domnului major
130
Vaiman i căpitanului Babici, care au fost martori oculari i
competitori a judeca despre întreprinderea de sub întrebare”.
- „Da, da ”, mărturisiră ambii ofi eri. Într-adevăr a fost
d-l Iacobici comandantul trupei de ac iune la cucerirea
trofeelor. Nu tim cum să ne explicăm uitarea D-sale din lista
decora ilor.
- „Dacă e a a, apoi voi reînnoi propunerea la forurile
competente fi- i dară lini ti i d-le Iacobici i voi, bravilor
grăniceri” zise generalul.
i într-adevăr în urma noi rezolu iuni a d-lui general se
solvă de nou amintirea întâmplări din chestiune, i abia în ziua
anului 1851 sosi drept cadou pre ios, diploma înso ită de
ordinul coroanei de fier clasa a III-a, cu decora iunea de
rezbel, în sensul de recuno tin ă i mul umire pentru bravura
dovedită de Iacobici pe câmpul de război.
În urma statutelor acestui ordin mai câ tigase
locotenentul Iacobici ridicarea în statul de cavaler pentru
sine i pentru următorii săi; iar reprezentan a ora ului
Timi oara îl alese, la 18 ianuarie 1853, cu unanimitate de
voturi, de cetă ean onorar al acestei urbe libere rege ti… D-l
Iacobici a trăit până anul trecut ca major în pensiune la
Caransebe ; s-a născut la 18 august 1822, i afară de părul
cărunt, nu arăta nimic la fa ă sau statura sa de inută militară,
ce l-ar apăsa atâ ia ani, pe lângă toate că a mai luat parte i la
războaiele din 1859 i 1866.
Figura lui seamănă bine cu a unui stejar sănătos i
puternic, iar „din stejar – stejar răsare”! Mie îmi veni aminte
această zicală românească cugetând la fiul său Igna iu, major
c. r. la regimentul de infanterie nr. 50 a cărui drapel poartă
medalia de aur cu inscrip ia pe latura întoarsă: „Virtus
Romana rediviva” iar pe cealaltă Für standkaftes Ausharren în
der Treue zu Kaisser und Vaterland.
131
R spunsurileăluiăDionisieăP scuţiu,ă
avocatăînăF get,ă
la Chestionarul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu
(1884 - ian. 1885)
Prof. Ioan Cipu
I
În anul 1866 ia fiin ă la Bucureşti „Societatea Literară
Română” alcătuită din cei mai valoroşi intelectuali români din
toate provinciile locuite de români, cu triplu scop esen ial:
fixarea regulilor ortografice ale limbii române; elaborarea
gramaticii limbii române şi alcătuirea dic ionarului universal
al limbii române. În anul următor, ea îşi schimbă denumirea în
„Societatea Academică Română”, iar în martie 1879, în cea de
Academia Română. Este vorba nu numai de o schimbare a
denumirii, ci şi de con inut, întrucât acum intră intelectuali din
toate domeniile de activitate ştiin ifică, nu numai din cel
literar-lingvistic.
Cu toate acestea, munca de întocmire a dic ionarului
Academiei a trenat până în anul 1884, când ea a fost
încredin ată lui Bogdan Petriceicu Hasdeu.
De aceea se cuvine a cunoaşte, pe scurt, câteva aspecte
esen iale ale vie ii şi activită ii lui Hasdeu anterioare anului
1884.
S-a născut la 16/28 februarie 1838 în Cristineştii –
Hotinului într-o familie de boieri moldoveni cu ascenden ă
până în secolul al XVI-lea. Datorită luptelor pentru domnie
132
dintre diferitele grupuri de boieri, familia Hâjdău se vede
obligată să-şi caute salvarea refugiindu-se în Polonia, unde
este împământănită şi înnobilată.
Încetând conflictele interne în teritoriul dintre Prut şi
Nistru (Basarabia) odată cu ocuparea sa de către ruşi în 1812,
bunicul viitorului savant, Tadeu Hâjdău, deşi ajuns om de
cultură polonez, revine în Basarabia, după ce redobândeşte
vechea proprietate Cristineşti, şi se stabileşte definitiv aici.
După naştere, viitorul savant a fost botezat Tadeu. De
mic a dovedit o inteligen ă şi o memorie deosebite, ceea ce l-a
determinat pe tatăl Alexandru, profesor de meserie, să cultive
la maximum dotarea fiului, ajutându-l pe tânărul Tadeu să
scrie poezii şi să înfiin eze diferite gazete literare în care să-şi
publice crea iile.
Trecând peste multe alte aspecte ale vie ii sale, amintesc
doar faptul că, în 1857, el abandonează Universitatea din
Harcov, nefinalizându-şi studiile juridice, trece Prutul şi se
stabileşte la Iaşi. Totodată îşi preschimbă prenumele din
Tadeu în Bogdan şi, probabil, tot atunci îl introduce, între
prenume şi nume, pe cel de Petriceicu, pentru a-şi arăta
originea de „os domnesc”. Într-adevăr, în secolul al XVII-lea,
Moldova a fost condusă, în trei rânduri, de către clucerul
Ştefan Petriceicu (august 1672 - nov. 1673; dec. 1673 - feb.
1674 şi dec. 1683 - martie 1684)1.
Nici la Iaşi nu stă mult timp, deoarece în 1863 pleacă la
Bucureşti, unde rămâne definitiv şi unde puterea sa creatoare
se manifestă plenar pe tărâm publicistic, mai ales cu
„Columna lui Traian” (1870 - 1883), literar/dramatic prin
În ceea ce priveşte evolu ia lui Hâjdeu în Hasdeu, ea a trecut prin mai
multe forme, o posibilă explica ie fiind aceea că unica sa fiică Iulia (n. 2
nov. 1869) [Bogdan se căsătorise în 1865 cu Iulia Faliciu, originară din
Roşia Montană] pleacă la studii, împreună cu mama, în Fran a. Şi, pentru
că francezii n-au sunetul â şi nici grafemul corespunzător, ea a fost
înregistrată Hasdeu.
1
133
„Răzvan şi Vidra” şi lingvistic, prin cele trei volume de
„Cuvente den bătrâni” (1877 - 1881) care l-au impus definitiv
ca un mare lingvist, pe plan na ional şi interna ional.
În 1877 devine membru al Societă ii Academice
Române şi implicit, după aceea al Academiei Române. Aşa i
s-a deschis calea spre realizarea dezideratului formulat încă în
1866, de întocmire a Marelui dic ionar al limbii române.
Într-adevăr, în sesiunea Adunării generale a Academiei
Române din 23 martie 1884, regele Carol I, după o scurtă
introducere în care afirmă că „istoria şi limba [sunt] temeliele
existen ei noastre na ionale” propune „de a [se] face un fel de
Etymologicum magnum Romaniae, con inând toate cuvintele
vechi, cari altmintrelea vor fi perdute pentru genera iunile
viitoare [întrucât] «Verba volant, scripta manent»”2. Pentru
atingerea acestui scop, suveranul consideră că „patru, cinci,
şase ani vor fi trebuincioşi” şi că el va pune anual 6000 de lei
[aur] la dispozi ia Academiei.
Bine-n eles că propunerea şi oferta suveranului au fost
acceptate în unanimitate. De aceea a fost alcătuită o comisie
formată din trei membri ( Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu
şi B. P. Hasdeu) care „s ăformulezeăoăprogram ”ăîn vederea
realizării dic ionarului. La 2 aprilie, membrii comisiei depun
raportul în fa a membrilor Sec iunii Literare, iar după aceea
Titu Maiorescu îl propune pe Haşdeu cu realizarea
Dic ionarului, argumentând că el era deja „cunoscută prină
lucr rileăsaleălimbisticeăşiăprinăcunoştin eleăsaleăfilologice”
3
. Acceptat de către membrii Sec iunii, este convocată o nouă
2
„Transilvania”, Foaia Asocia iunei transilvane pentru literatura română şi
cultura poporului român, vol. XV, nr. 19-20 din 1-15 octombrie 1884, p. 148.
3
„Analele Academiei Române”, Seria II, tom. VI, 1883-1884, Sec iunea I
Partea administrativă şi dezbateri, p. 100 – Cuventeă denă b trâni.ă Țimbaă
român ă vorbit ă întreă 1550-1600. Studiu paleografico-lingvistic de B.
Petriceicu Haşdeu, Cu observa iuni filologice de Hugo Schuchardt Tomul
I, Edi ie îngrijită, studiu introductiv şi note de G. Mihăilă, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, cit. p. 47.
134
adunare (extraordinară) a plenului Academiei, în care
Hasdeu îşi va prezenta proiectul-programă, din care re inem
următoarele direc ii: noul dic ionar nu va cuprinde cuvintele
din limba literară şi, cu atât mai mult, va exclude
neologismele, ci va insera toate cuvintele vechi din actele
vechi publicate ori inedite şi va pune pond/greutate/accent
principal pe „graiul actual al poporului cu divergen ele
[deosebirile] sale dialectale”, pe „poesiile poporane,
dictoanele, locu iunile proverbiale [ţ proverbe] etc.
publicate şi inedite”, pe „arhaisme şi provincialisme adunate
de-a dreptul [ţ direct/nemijlocit] din gura poporului” şi pe
„terminologia şi tehnica vulgară din istoria naturală şi din
via a industrială [ţ meşteşugărească]” 4.
În acest scop, el a întocmit un Chestionar compus din
206 chestiuni [ţ întrebări], pe care îl va difuza în 2000 de
exemplare, mai ales preo ilor şi învă ătorilor din mediul
sătesc, din toate regiunile locuite de români, cerându-le ca
fiecare cuvânt folosit să fie înso it de corespondentul său
literar ori de o defini ie/descriere, de un exemplu concret din
care să rezulte sensul său, în variate situa ii, urmând ca el,
(Hasdeu), în baza răspunsurilor primite, să întocmească un fel
de „biografie” a fiecărui cuvânt. În plus, întrucât Marele
dic ionar se intitulează etimologic, Hasdeu va căuta originea
cuvântului şi îi va explica sensul/sensurile fie în limba latină,
fie în limba franceză. [Evident pentru lingviştii străini, cu
preocupări de filologie comparată].
Răspunsurile la Chestionare au fost grupate pe provincii
şi ele se păstrează în prezent la Biblioteca Academiei
Române, Sec ia manuscrise, în 18 volume, cele din Banat şi
Ungaria /deci din nordul Mureşului şi al Carpa ilor
4
„Transilvania”, loc. cit., p. 148.
135
Meridionali, exceptând Transilvania propriu-zisă [fostul
Principat al Transilvaniei] alcătuind vol. 185.
Acest volum (18) se află la Biblioteca Academiei,
Sec ia manuscrise, Cota 3436. L-am cercetat şi am constatat
următoarele: a) Din Banat sunt 15 răspunsuri; b) Paginile
poartă două numere diferite: unul scris cu creionul, celălalt
imprimat, ceea ce poate crea inadverten e între doi cercetători,
fiecare din ei folosind cealaltă numerotare; c) Unele
răspunsuri sunt scrise de repondent pe foi dictando (tip caiet),
altele pe foi A4, de unde rezultă iarăşi o diferen ă între
numărul paginilor celor 15 răspunsuri; d) Calitatea hârtiei, a
cernelii folosite, a grafiei fiecărui repondent creează, în unele
cazuri, mari dificultă i de a descifra răspunsurile date.
Iată numele reponden ilor şi denumirea localită ilor din
care provine fiecare, aşa cum apar ele:
1. Răspunsul lui Laurianŭ Luca, paroch gr. cat. în BanatComloş/Comloşu Mare [datat] la 12/31 ian. 1885, filele
1-10.
2. Poesii poporane culese de înv. Iuliu Tuducesa [Lipova],
Partea a II-a, Bucureşti 8 Noemvrie 1892 (?).
3. Mihail Dragalina, preot Borlova, ff. 24-30.
4. Andrei Ionaşiu, preot gr. ort. Bou ari, ff. 31-37.
5. Demetriu Receanu, docinte român Bucova, ff. 38-52.
6. Dionisie Pascutiu [Păscu iu/Păscu ], advocat în Făget, ff.
64-83.
7. Sofronie Liuba, învă ător în Maidan [Brădişoru de Jos]
cu 4 materiale, ff. 135-221 (Răspunsurile la chestionar;
Cuvinte vechi neîntâlnite în limba literară; Cuvinte
regionalisme; Datini şi credin e poporane).
8. Petru Pintea, înv. gr. cath. în Pretoriatul Bega comuna
Nevrincea, anul 1885, ff. 238-255.
Vezi şi Ion Muşlea, Ov. Bîrlea, Tipologiaăfolclorului,ădinăr spunsurileălaă
chestionarele lui B. P. Hasdeu, Ed. Minerva, Bucureşti, 1970, vol. 18
Banat şi Ungaria, 634 pp.
5
136
Răspunsurile lui Ghidiu, protopop : Cuvinte din păr ile
Orşovei, ff. 259-264.
10. Răspunsurile lui Mihai Juica, presbiter ort. român în
Srediştea Mică, ff. 266-273.
11. Date privitoare la limba română în Timişoara şi în inutul
ei – de Sergiu Traila, paroch gr.-cat. al Timişoarei, ff.
275.281.
12. Ioan Bombăcila, pr. ort. în Teregova, ff. 282-286.
13. Dionisiu Popoviciu, paroch în Tincova, ff. 287-292.
14. Răspuns de Paul Munteanu, înv. Vermeş ff. 293-296.
15. Răspuns de Liviu Iancu [?]. Cuvinte din comuna Visag
comitatul Caraş-Severinului şi din Ardeal comitatul
Hunedoarei comunele Bobâlna şi Baia de Criş, ff. 297-317.
Dintre aceştia 15, doi dintre ei au şi cuvinte din Ungaria
(Liviu Iancu şi Dionisie Păscu iu, la acesta cuvintele culese
din Ungaria rezultă din raspunsurile date la Chestionar).
Înainte de a prezenta răspunsurile lui Păscu iu, se
impune să prezentăm, pe scurt, modul în care şi-a dus Hasdeu
la bun sfârsit angajamentul asumat de a termina Marele
dictionar cel târziu în 6 ani.
Ritmul de lucru a lui B. P. Hasdeu şi al grupului de
tineri cercetători care trebuiau să extragă, pe litere, cele mai
valoroase răspunsuri este neînchipuit de alert. În cadrul
sesiunii adunării generale a Academiei Române din12 martie
1885 (deci la câteva luni după primirea unei păr i din
răspunsuri), în primul raport prezentat, Hasdeu men ionează
că a primit deja vreo 200 de răspunsuri la Chestionarul său,
din care vreo 20 din Transilvania şi Banat şi «tocmai ele sunt
cele mai valoroase». Mai mult, spre sfârşitul lunii martie, el
precizează că primise deja peste 1000 de răspunsuri: «Acum
am peste 1000 de răspunsuri şi pot zice că cunosc cum se
vorbeşte în peste 1000 de comune din Romania şi în multe din
Banat şi Transilvania». Fiind încheiată redactarea literei a,
roagă Academia să publice, pe fascicule, răspunsurile şi în
9.
137
felul acesta «avem gata a 7-a parte din dic ionar», ceea ce-i
fals, precizează G. Mihăilă6.
Munca a continuat în acelaşi ritm alert până în vara
anului 1887, ceea ce a permis apari ia primelor trei tomuri
(volume) din Etymologicum Magnum Romaniae: tomul I
1886, tomul II 1887, tomul III [ până la cuvântul „bărbat”]
18937; tomul IV [ numai Introducerea] 18988.
Optimismul lui B.P. Hasdeu că în ritmul „anul şi
volumul” va putea duce la bun sfârşit munca cu Marele
Dictionar în cei şase ani asuma i [cu o eventuală întârziere de
1-2 ani], a fost brusc spulberat în anul 1888, când sănătatea
fiicei Iulia s-a înrăută it mult. În vara acestui an ea a fost adusă
în ară la Agapia, în speran a unei ameliorări a sănătă ii, ceea ce
nu s-a întâmplat. În ultimul moment a fost adusă la Bucureşti,
unde moare la 17 septembrie 1888, înainte de a fi împlinit 19
ani. Este înmormântată în cimitirul Bellu din Capitală.
Tatăl, răvăşit sufleteşte de moartea fiicei şi obsedat de
gândul găsirii unei comunicări parapsihice, suprasensibile
[spiritiste] cu ea, abandonează munca la Etymologicum, ceea
ce a condus la înlocuirea/îndepărtarea sa oficială de acolo la
finele anului 1897. În anul următor publică vol. IV care, de
obicei, nu este luat în considerare pentru că el con ine numai
Introducerea.
G. Mihăilă, op. cit., pp.47-48.
BPT (Biblioteca Pentru To i, nr. 554, 555, Etymologicum Magnum
Romaniae, Dic ionarulă limbeiă istoriceă şi poporane a Românilor (Pagini
alese), Edi ie îngrijită de Andrei Rusu, Studiu introductiv de Paul Cornea,
Editura Minerva, Bucureşti , 1970, vol. I 554 Introducere p. LXVIII. (Dar,
în vol. Academia Română, Dic ionarulă generală ală literaturii române,
Bucureşti, 2005, Editura Univers Enciclopedic, literele E/K, p. 471
[,,Tabel sinoptic” ] din formularea ,,1889-1893 Se publica tomurile II şi
III din Etymologicum Magnum Romaniae” rezultă că vol. II a apărut în
1889, nu 1887, cum consideră Paul Cornea [În continuare, Academia
Română, Dic ionarul…].
8
Academia Română,ăDic ionarulă…, p. 471.
6
7
138
În 1893 începe să clădească la Câmpina un impozant
castel dedicat memoriei fiicei Iulia, al cărei spirit credea că îl
poate aduce în el. După terminarea construirii castelului,
pleacă din Bucureşti la Câmpina unde şi moare la 25 august
1907, fiind înmormântat la Bucureşti în cavoul construit
pentru fiica sa.
Rămâne să-l prezentăm, pe scurt, pe Dionisie Păscu iu,
autorul răspunsurilor la Chestionar. Pe scurt, mai ales pentru
că ne lipsesc informa iile care să acopere întreaga via ă şi
activitate ale sale.
S-a născut în anul 18259 într-o familie de greco-catolici
din păr ile Beiuşului (Bihor – Ungaria). Studii secundare la
Oradea, iar cele superioare (Teologia) la Târnavia. Nu
îmbracă haina preo ească, deoarece, după 1848, este numit
profesor de limba română la liceul din Beiuş, de unde este
transferat la liceul greco-catolic din Oradea (pe care îl
absolvise), pe aceeaşi catedră de limba română. Via a
culturală efervescentă de la Oradea îl va acapara şi pe el,
publicând, printre altele, almanahul Diorile [ = Zorile]
Bihorului în care prezintă crea ii originale ale ,,Societă ii de
lectură a Junimei române studinte la şcolile orădene”, deci ale
elevilor liceişti, precum şi o gramatică românească pentru
vorbitorii de limba maghiară. Rezultă că preocupările sale
publicistice erau din domeniul învă ământului.
Neîn elegerile sale cu conducătorii şcolii orădene îl
determină să fie pentru scurt timp protopop în comuna Ghetea;
pleacă şi de aici, studiază Dreptul şi după depunerea cu success
a cenzurii (a examenului care să-i permită exercitarea
avocaturii pe cont propriu) se stabileşte în Arad, practicând
avocatura la Buteni. De aici vine la Făget, tot ca avocat.
Majoritatea informa iilor au fost preluate din volumul Dumitru Tomoni,
F get.ățonografieăistoric , Editura „Dacia Europa Nova”, Lugoj, 1999, p.
296 – 299.
9
139
Încercările mele (mai vechi) de a afla dovezi scrise
despre prezen a sa la Făget n-au dat rezultat: fiind grecocatolic, numele său nu figureaza în conscrip iile
[recensămintele] anuale ale membrilor sinodului parohial (ale
credincioşilor adul i [ortodocşi], capi de familie); nici ca
avocat nu l-am putut identifica, alături de ceilal i 910. Doar
bătrânul Atanasie Popovici (n. 1896) ştia de la părin ii săi că a
fost la Făget un avocat cu acest nume (Dionisie Păscu iu) care
locuia şi la Arad şi la Făget şi că, atunci când pleca la Arad
sau când se întorcea la Făget, călătorea până la şi de la gara
Săvârşin cu căru a.
Şi, cu toate acestea, cea mai fructuoasă perioadă de
crea ie ştiin ifică a sa este perioada făge eană, începând cu
răspunsurile sale la Chestionarul lui B.P.Hasdeu şi încheind
cu broşura Contempla iaă apocaliptic aut [=sau] medita iaă
intrareligioas ă [ interreligioasă?] et religio futuri [ţşi religia
viitorului] apărută în altă parte, în anul 1902, an în care
părăseşte şi Făgetul.
Între 1884 şi 1902 el mai încearcă să înfiin eze, în 1892,
revista bilunară „Filologul român”, dar fără success, în care şi-a
propus să contribuie la „«unificarea ortografiei române
conform geniului ei, poleind totodată şi limba, sco ând
cuvintele străine şi formând cuvinte noi»”11. Comentând
propunerile lui Păscu iu din acest citat [contrare orietărilor
generale nu numai ale limbii române, ci şi cele ale altor limbi],
V. Vintilescu conchide: „Cu un astfel de program nu ne mai
surprinde în nici un fel nerealizarea proiectului”12, care,
adăugăm noi – după cum se poate vedea după parcurgerea
Vezi Ioan Cipu, Fragmentariumă f ge eană 1733-1920, vol. II
Opidul/Târgul Făget, p. 59-60.
11
Virgil Vintilescu, Secvne eă literare.ă Repereă literareă b n eneă (ă 18801918), Editura Facla, Timişoara 1987, p. 29. (Citatul este reprodus din
,,Familia’’ din anul 1892, nr. 78 ).
12
Ibidem.
10
140
răspunsurilor sale – că se înscriu pe linia orientărilor lui Hasdeu
privind cunoaşterea şi evolu ia viitoare a limbii române.
În sfârşit, tot în spiritul preocupărilor sale filologice, dar
cu un mai pronun at iz de greco-catolic care a primit educa ia
şcolară în spiritul concep iilor Şcolii Ardelene [că limba
română este o limbă romanică (latină)] a conceput şi
monumentala sa lucrare-dizerta ie A roman (oláh) Nyelv
Éredete (Originea limbii române (valahe)], Lugos, 1892,
Editura Traunfellner Karoly.
Dedicată amintirii lui Petru Maior, cartea încearcă să
combată, cu argument de ordin filologico-lingvistic,
afirma iile lui Réthy şi ale altor lingvişti maghiari ori sârbi
maghiariza i care neagă latinitatea limbii române. În această
carte, Păscu iu reproduce (pp. 120-121) textul poeziei
„Cântecul gintei latine” de Vasile Alecsandri precum şi alte
texte în care cuvintele româneşti de origine latină predominau.
Am insistat asupra preocupărilor filologice ale lui D.
Păscu iu pentru a dovedi că asumarea de către el, ca proaspăt
făge ean, a sarcinii de a răspunde la Chestionarul lui Hasdeu
se înscrie, pe de o parte, ca o continuare a preocupărilor sale
mai vechi (vezi întocmirea unei gramatici a limbii române
pentru cei care vorbesc limba maghiară şi sunt dornici de a-şi
însuşi o corectă conversa ie românească), dar şi că aceste
răspunsuri au infuen at decisiv cristalizarea unei concep ii
privind evolu ia viitoare a limbii române (vezi programul
revistei „Filologul român”).
II
La Chestionarul propriu-zis, Hasdeu adaugă şi câteva
precizări. Deşi pe unele le-am amintit deja, le repet în ordinea
formulată de el: a) Reponden ii să nu răspundă la chestiunile
(întrebările) la care nu sunt siguri că informa iile lor sunt pe
deplin certe, adevărate; b) Să men ioneze întotdeauna localitatea
141
în care se foloseşte acel cuvânt [dacă repondentul a introdus
cuvinte din alte localită i, în afara celei indicate că domiciliază];
c) Să exemplifice ,,prin mai multe fraze”[ţexemple] contextul în
care se foloseşte acel cuvânt ,,pentru a se potea în elege astfel
mai bine sensul cuvântului sau deosebitele lui sensuri în gura
poporului”; d) Scrierea cuvintelor să se facă ,,cât se poate” mai
fonetic, ,,adică aşa cum le rostesce poporul”.
Chestionarul cuprinde 206 întrebări [chestiuni/cestiuni,
la Păscu iu], dar, în exemplarele trimise învă ătorilor,
preo ilor şi altor intelectuali din mediul sătesc [pe care nu leam putut vedea], în 50 de întrebări nu se cere nici un răspuns
[sau au fost omise total], deoarece acestea vizând răspunsuri
din domeniul juridic au fost trimise numai specialiştilor. Însă,
nefiind grupate separat, ele sunt amestecate cu celelalte 156,
rămânând necunoscute nespecialiştilor.
Din această cauză, ele apar incluse în clasificarea celor
156 de întrebări şi răspunsuri în func ie de tematica lor şi
anume: numerele 1-46 sunt întrebări de fonetică; numerele
47,48 şi 49 vizează topica/aşezarea unor anumite cuvinte întro propozi ie sau într-o frază; în numerele 50-circa 120 se pune
accent pe cunoaşterea vocabularului poporului în cele mai
variate domenii: cum se numesc animalele domestice şi cele
sălbatice; plantele de cultură şi cele spontane; uneltele de uz
casnic şi gospodăresc (păr ile carului şi ale cociei, ale
plugului…); meşteşugurile şi uneltele folosite de fiecare;
prelucrarea cânepii şi a lânei şi încă multe altele. Nu putem
omite portul popular sau obiceiurile de nuntă sau
înmormântare. Celelalte întrebări abordează via a spirituală a
românilor, Hasdeu dorind să afle cât mai multe amănunte
despre credin a poporului în vrăji, descântece, în fiin e
supranaturale precum zmeii, strigoii, pricolicii, balaurii etc.;
ce crede poporul că sunt stelele, eclipsele de soare şi de lună;
credin a despre rai şi iad, despre judecata de apoi etc.
142
Departajarea amintită este orientativă, nu absolută,
deoarece şi în partea (gruparea) a treia sunt întrebări ce in de
partea a doua şi invers.
Încă două precizări: Prima: răspunsurile lui Păscu iu la
anumite întrebări sugerează ideea că întrebările respective
diferă de cele din Chestionarul prezentat de Hasdeu în fa a
membrilor Academiei Române (pe care îl de in); a doua:
Păscu depăşeşte (cu informa ii suplimentare) con inutul
întrebării.
Câtevaăcaracteristiciăaleăscrisuluiăşiăaleăr spunsuriloră
lui DionisieăP scuţiu
Înainte de a trece la prezentarea răspunsurilor lui
Dionisiu Pascutiu (Dionisie Păscu iu/Păscu ) este bine să
prezentăm manuscrisul cu răspunsurile sale, şi anume câteva
din particularită ile scrisului său, ale limbajului utilizat, ale
denumirilor zonei/zonelor cărora le apar in cuvintele amintite,
ale contribu iei sale în indicarea etimologiilor cuvintelor
inserate ,,şi celelalte”, după exprimarea sa.
Este bine să le cunoaştem de la început fie pentru o mai
uşoară sesizare a lor, fie pentru evitarea anumitor dificultă i.
Dionisie Păscu iu a scris răspunsurile pe foi A4, nu pe
foi tip caiet, din care cauză fiecare foaie a sa a fost tăiată în
două jumătă i aproximativ egale, avându-se grijă ca tăietura să
se facă între două rânduri, spre a fi păstrate neatinse
răspunsurile. Aşa s-a ajuns la file tip caiet, formatul dosarului
cu toate răspunsurile din Banat şi Ungaria. Pentru că o coală
mare a fost tăiată în două, au apărut două file mai mici. Şi
cum fiecare filă are fa ă (recto) şi dos/spate (verso) s-au
ob inut câte două file mai mici din fiecare. De aceea întâlnim
de pildă 71 a [prima jumătate fa ă (recto)] şi 71 verso precum
şi 71/1 [partea de jos a filei fa ă] şi 71/1 verso [partea de jos
verso]. Hârtia şi cerneala se păstrează încă bine.
143
În ceea ce priveşte scrisul, el este în general lizibil, cu
următoarele două observa ii: Prima: Păscu face litera t pe un
singur spa iu (la dimensiunile celorlalte litere), din care cauză
distinc ia dintre el şi litera s este greu de făcut, mai ales la
începutul lecturii. Mai mult, litera t este de forma unui unghi
ascu it cu vârful în sus, la care latura din stânga este oblică, iar
cea din dreapta perpendiculară/dreaptă, în partea de jos făcând
o mica buclă spre stânga; litera s se scrie obişnuit, doar că
vârful ei depăşeşte cu pu in nivelul celorlalte litere, iar bucla
este mai lungă, atingând oblica din stânga. Cea de-a doua
observa ie se referă la modul partial inconstant al grafiei:
uneori este caligrafic, alteori mai rapid, mai nervos, deci mai
greu de citit.
Modul aparte în care îl făcea Păscu pe t a determinat pe
cel care i-a citit numele şi răspunsurile să considere că numele
său de familie este Păscusiu13.
El foloseşte grafia epocii sale cu u final mut, marcat cu
semnul diacritic al actualului , deci ŭ,ă dar numai la început,
căci ulterior scrie doar u, ca şi în numele său; cu ti pentru ţ, cu
si pentru ş sau cu s în forma sci = şti. De aceea mi-am permis
să scriu Păscu în loc de Păscutiu, aşa cum Baritiu, devenit
Bari iu figurează în prezent ca Bari . El preferă formele potere,
a potea, respingând şi chiar criticând literarele putere, a putea,
pe considerentul că cele două cuvinte au origine latină. De
asemenea, întâlnim è pentru ea, ò pentru oa etc.
Vom reproduce, mai târziu, drept model concret de
scriere a lui Păscu introducerea şi răspunsul la prima
întrebare, care, de fapt, se completează.
B.P. Hasdeu ,Etymologicum Magnum Romaniae Dic ionarulă limbeiă
istoriceăşiăpoporaneăaăromânilor (Pagini alese), Edi ie îngrijită de Andrei
Rusu, Studiu introductiv de Paul Cornea, Editura Minerva, [Colec ia
Biblioteca pentru to i] vol. I (nr. 554), vol. II (nr. 555), Bucureşti 1970 ̶
aici vol. II, p. 186 s.v. ,,AUR sub forma ŢŢgrâu curat ca aurul şi roşu ca
jarul>>…(D. Pascusiu, Banat, c.[omuna] Făget)” (în continuare, Hasdeu,
Etymologicum…)
13
144
Sunt şi alte caracteristici mai rar folosite, deci mai pu in
importante, ca, de exemplu: su=sub; iaste = este; seau = sau
(ori); pona ţ până; neci = nici; sum = sunt; sum consciu = sunt
conştient; son = sunet; egsist ă ţ există; îns = ins, individ;
amblet/îmblet = umblet, mers; for de ţ fără de; s ăbèă(s ăbé)ă=
să bea şi altele. Influen a latină a limbii utilizate de el se constată
în formele: in ante = înainte; mediloc ţ mijloc, adică aşezat la
mijloc. Ezită între gi şi j pentru j: Selagiu ţ Sălaj; giur = jur.
Pentru el, silaba nedeterminat ă este una neaccentuată, iar cea
determinat ă este accentuată; Ungaria propria = Ungaria
propriu zisă, adică cea fără Transilvania (ca principat). Trebuie,
de asemenea, precizat că el foloseşte foarte rar cuvântul comitat
(jude ), forma administrativă de atunci, ci numai Arad, CaraşSeverin, Bihor, Satmare/Sătmar ţ Satu-Mare…
Nu putem trece cu vederea nici faptul că, pe parcursul
redactării răspunsului la o anumită întrebare, el renun ă la
multe din particularită ile amintite mai sus sau la cuvintele
locului său de baştină (Bihor) recurgând la formele literare
corespunzătoare. Două exemple: ş.c.l./şiă celelalte devin etc.,
iar in ante ţ înainte ţ înainte, după forma in apoi = înapoi.
Ca greco-catolic, ca elev al liceului din Beiuş sus inut
de către Biserica greco-catolică din Ardeal, precum şi ca
student la Facultatea de Ştiin e juridice (unde se studiază
Dreptul roman cu multele sale legi date laconic, ca nişte
aforisme), Dionisie Păscu iu cunoştea foarte bine limba latină.
De aceea, pe parcursul răspunsurilor date de el, întâlnim fie
expresii ca citate sau exprimări proprii în limba latină, fie
explica ii privind originea latină a unor cuvinte, fie denumirea
latină a unor plante sau animale.
Astfel, chiar la început el îşi exprimă, în limba latină ̶
sub un fel de motto, ca un preaviz, o punere în gardă a celor
cărora le este destinată întreprinderea sa ̶ că nu va putea
răspunde la toate întrebările din Chestionar decât par ial sau în
nici un fel întrucât: Tantum scimus quantum memoria
145
tenemus*, adică ,,Atât(ea)ăştimăcât(e)ăp str măînămemorie ҆ă҆ă .
În cazul său, aşa s-a şi întâmplat, pentru că toate răspunsurile
le-a dat numai din ceea ce şi-a amintit.
Formulări în limba latină mai apar în două răspunsuri. În
răspunsul la întrebarea nr. 16 în care se cerea să se arate în ce
măsură (cât de mult) şi-a însuşit poporul cuvintele şi pronun ia
limbii literare, oficiale, Păscu afirmă că aşa ceva încă nu s-a
produs şi că nici nu trebuie for at acest proces de însuşire a
limbii literare, deoarece şi Graeca per Ausoniae fines sine
lege vagantur [vers din Vergilius?], care, în traducere liberă,
înseamnă: Greaca[ţlimba greacă] a dispărut [ca limbă
universală, fiind înlocuită de limba latină] după ce locuitorii din
Ausonia [provincie/regiune în Peninsula Italiei] s-au aşezat în
Grecia [după ce romanii au cucerit această ară în anul 146 î.
Hr.], fără a fi fost nevoie de vreo lege în acest sens.
La sfârşitul aceleiaşi întrebări, Hasdeu voia să afle dacă
nu cumva poporul rosteşte e în loc de ea, ca de pildă ̶
exemplifică Hasdeu ̶ vre în loc de vrea (voieşte). Se pare că
Păscu n-a în eles corect întrebarea (care era din domeniul
foneticii), pentru că el răspunde: vrea[al lui Hasdeu] ,,ieste
[la] timpul diabia trecut a[l] modului indicativ, persoana a
treia singular, verbul [a vrea] conjugându-se astfel: eu vream,
tu vreai, el vrea ş.c.l[şi celelalte,etc.]; d.e.[ţde exemplu]:
vreaă s ă mearg ,ă dară nu-lă l s m: volebat abire sed non
omitebam҆ ҆. Dar, deşi afirmase că vrea este ,,la timpul diabia
[ţ recent] trecut ҆ ҆, care este perfectul simplu, în interpretarea
latinească, verbele (vrea şi lăsăm) sunt la imperfect.
Dacă în aceste două exemple Păscu este mai pu in clar
în gândurile sale, în denumirile latineşti ale unor animale sau
plante este explicit: ,,dropte [=dropia] latinesce se numesce
otis tarda; boulă b lţii este simpanago, iar sitarii de diferite
*Reproduc fidel textul răspunsurilor lui Păscu privind eviden ierea unor
cuvinte scrise cu aldine (bolduite) ̶ subliniate de el cu o linie continuă ̶
sau cu italice, subliniate cu linii întrerupte.
146
genuri [ţfeluri] [sunt numi i] latinesce: scolopax ҆ ҆ 69** ;
şoarecii sunt de două feluri: şoareceleă casnică şi şoareceleă
campian [ţ de câmp], ,,adecă mus rusticus şi musăurbanusă҆ă҆ă
[cred că este invers]73; ,,Şopârla are pretutindene acest nume;
doar în [comitatul] Satu Mare i se spune Z l mandr , lucru
curios antea mea, dar totodată şi plăcut este că în această
denumire s-a păstrat latinescul Salamandra ҆”85. În sfârşit
,,poporul denumeşte Calea lactee [ţ Calea laptelui] lat. Via
lactee [corect lactea] şi ŢŢpaiele iganului>>҆ ҆ 140.
De asemenea, Păscu afirmă că, în unele cazuri,
cuvintele folosite de popor sunt mai aproape de originea lor
latină decât corespondentele lor literare, iar ca argumente
aduce următoarele exemple: românescul ,,mână (lat. manus)
pl.[ural] mâni sau chiar mânuri, nu mâini; om (lat. homo), pl.
oameni, iar subst.[antivul] colectiv: omenime, nu omenire”.
Ba, uneori, ştie să fie chiar ironic: ,,În Marma ia, la ara
Oaşului, vighiatorii de noapte sau pandurii [ţ paznicii] se
numesc potieraşi de sigur de la cuvântul potere, [pe] care
cuvânt literarii noştri îl prefac în putere ca şi când rădăcina
cuvântului ar fi put şi nu pot [lat. pot. (estas), pot. (estatis)].
Vie uind în Ungaria (în cadrul Austro-Ungariei),
făcându-şi studiile superioare în limba maghiară şi practicând
avocatura tot în această limbă, e firesc ca Dionisie Păscu iu să
cunoască foarte bine nu doar vocabularul, ci şi nuan ele limbii
maghiare (unguresci,îi zice el). De aceea era în măsură să
recunoască influen a acestei limbi asupra pronun iei unor
cuvinte româneşti, precum şi originea maghiară a unor cuvinte
din lexicul poporului român.
Iată câteva exemple de cuvinte împrumutate de la
unguri: culesului de struguri i se spune ,,după ungurie suretyn
[de la szűret ,,culesul viei҆ ҆]59; zaică [gai ă] în [comitatul]
Arad devine [i se spune] matyas [matiaş] în Bihor҆ ҆66; numele
generic [= general de pretutindeni] al taurului este bic , ,,de
**
Numărul ce înso eşte textul este numărul întrebării.
147
după denumirea ungurească bikaă҆ă҆68; porcul de culoare roşie
[la păr] din Salonta Bihorului apusean este denumit
kenyeresy. To i câinii de vânătoare păstrează în limba română
denumirile lor ungureşti: vijla (,,prepelicanul”҆) derivă din
ungurescul vizsla; ogarul din agar, căpăul/copoiul, din Kopo
[cit. copoi ţ căpău] 71. De asemenea ,,românii împrăştia i
printre unguri” au dat câinilor lor nume după modul [modelul]
ungurilor, adică au dat numele apei curgătoare din apropiere:
duna [ţ dunărea]; tisa; sava 92; lauta sau cetera derivă
dinhégyegye (Ţhegedy ,,laută”҆) 132, în Bihor, cimitirului i se
spunea temetyen (<temety) iar sicriului ̶ coparşauă[cobârşău
în Banat] (Ţkoporső) 133 etc.
Am amintit mai sus că el nu a putut da răspunsuri ̶ total
ori par ial ̶ la unele întrebări. Câteva exemple de modul în care
îşi exprimă neştiin a: ,,Nu sciu ҆ ҆ 128. ,,În privin a aceasta, nefiind
mineralog nu sciu de desluşire ҆ ҆ 53; despre furnică ştie doar că
pentru om, furnica este cel mai bun exemplu de hărnicie. ,,Vor fi
ştiind al ii mai mult ҆҆”86; ,,Ce se în elege su[b] cuvântul
dulgherie? Idee n-am ҆”108; ,,În cât [= în ceea ce] privesc
plantele şi crescerea [ţ cultivarea] lor, pu in mă pricep, de oarece
n-am iubit grădinăritul neci odată ҆”55; ,,De altmintrele neci
pomolog nu sum ҆ ҆57. Şi astfel de formulări continuă.
III
R spunsuriămaiăsemnificativeă
Omi ând întrebările cu caracter juridic şi pe cele la
care Păscu iu nu răspunde deloc, tot mai rămân în jur de 140
de răspunsuri, dintre care peste 10 sunt dezvoltate pe 1-3
pagini. Rezultă că nu le putem include pe toate şi nici nu
putem reproduce integral răspunsurile celorlalte. De aceea
solu ia fiind subiectivă, ea poate fi lacunară.
Răspunsul la întrebarea (chestiunea/cestiunea, cum îi zice
Păscu iu) nr. 1 apare par ial şi în prefa ă. Pentru ca cititorii să
148
cunoască modul de scriere al acestui colaborator al lui Hasdeu,
reproduc prefa a cu scrisul său, nu, însă, înainte de a preciza că
atât prefa a, cât şi finalul răspunsurilor au aceea i dată:
,,Semnatǔ in Fagetǔ (1)885, Ianuar 18/30 ҆ ҆ după care apare
numele său întreg ,,Dionisiu Pascutiu advocatu ҆ ҆ şi iscălitura.
Iată textul acesteia: ,,Tantum scimus quantum
memoriaătenemus”҆ (Atât[ea]ăştimăcât[e]ăp str măînămemorieă
[ţăcâtă(e)ă inemăminte]).
,,În urma programei pentru Adunareaă datelorǔ
privitoare la limba romana la cestiunile 206 propuse de B.P.
Hasdeu vinǔ a respunde precumǔ urmeadie, şi adecă:
la cestiunea 1 [Partea comună]
Poporulǔ de prin comitatele cari le cunosc eu şi adecă:
Bihorulǔ, Aradulǔ, Satmariulǔ, Carasǔ-Severinulǔ, Temisiǔ,
Hunedorà, fostulǔ Zarandǔ, Solnocu-Doboca, Selagiulǔ,
Cenadulǔ, Bichisiu, se rostesce [a, nu ] în cuvintele următoare:
cantariu, cantergiu, camesie, calamariǔ,canonǔ, camenitia,
calapodǔ, rachie, Damianǔ, Daminescǔ, Dascalescǔ,
Damaschinǔ, Danila, Balaurǔ, gainâ, baiatǔ, banuialâ,
barbatu, batausiu, Dragomiru, Draganescu, padure,
pantece,ă painginǔ, pacalâ, parabocǔ, pasula.Vremeaă d’apoiă
în credin a poporului cesie [ţce se] vede si asi de întĕmplànduse
lucru ne naturalu p.e. [par exemplu] candǔ vede seau aude câ
fetiori seau fetele batǔ pre parinti; seau câ orecare judecatâ sea
perdutǔ dreptulǔ despre care totǔ satulǔ iera convinsǔ câ lucrulǔ
ieste evidentǔ şi curatǔ cà lumina soarelui. În asemene casuri
daca poporulǔ nostru suspinàndǔ zice câ amă ajunsǔă vremeaă
d’apoiăsi câ ieste modǔ ca Dumnedieu sâ nu prepadâ lumea.
Semnatǔ in Fagetǔ (1)885 Ianuar 18/30, Dionisiu
Pascutiu, advocat ҆ ҆
Deosebirile de texte (dintre prefa ă şi răspuns la
întrebarea 1) apar după pasulă [ţpăsulă]. (De altfel, întrebarea
nu se referea în niciun fel la Vremeaă d’apoi, a cărei
introducere nu-şi are sens nici în prefa ă).
149
Iată continuarea răspunsului la 1: ,,pasula, gubasǔ,
gaurâ ş.c.l de sine în elegându-se cum că lucrul acesta ieste
foarte relativ [pronun area numai a], aici numai atât vreau să
însămn cum că în cuvintele citate şi în multe altele ”a„ (sic!)
neaccentuat poate fi rostit chiar şi închis ”â„ [ţ ă] fără ca să
schimbe cuvântul însemnătatea sau să nu fie perceput [ţ
în eles] [de] orişicine. De altcum, vocala aceasta [a], fie şi cu
sonul său întreg sau de jumătate are atâta însemnătate în
literatura noastră încât am potea scria coale multe pentru
defini iunea dânsei la ce [ţ care] nu avem timp ҆ ҆.
Câteva referiri privitoare la scrisul lui Păscu iu (care este
de fapt al epocii sale): ǔ – u final mut. Dar, cum se poate
observa, el scrie uneori ufără semnul diacritic respectiv; â
pentru final semivocalic; tipentru ţ; seau ţ sau/ori; deşi pe oa
îl scrie mai ales o, în privitoare, următoare şi soare apare corect
etc.
Din prefa ă aflăm ca Păscu şi-a propus să prezinte
cuvinte din toată Ungaria (Crişana şi Maramureş) precum şi
din cea mai mare parte a Banatului întreg (istoric), exceptând
partea sa vestică, dar, în realitate, el nu depăşeşte zona
Făgetului şi pe cea a Caransebeşului. Aceste două provincii
(Ungaria şi Banatul), diferite ca mărime teritorială şi
popula ie sunt reprezentate corespunzător şi în răspunsuri,
deşi Păscu şi le datează ca provenind din Făget, adică din
Banat.
Prezentând cuvinte de pe un teritoriu atât de vast, munca
lui Păscu n-a putut fi valorificată de Hasdeu, pe măsura
eforturilor depuse de el, tocmai pentru că lipseşte ,,studiul de
caz”, cunoaşterea denumirii localită ii în care se foloseşte acel
cuvânt, în care se practică acea meserie, în care există credin a
cutare ş.a.
Cu răspunsul la întrebarea numărul 1 am abordat
întrebările de fonetică. Rămânem în acest domeniu.
150
Aspecte fonetice
În afară de schimbările fonetice datorită influen ei
pronun iei maghiare pe care le-am pomenit deja, merită să
mai re inem: păstrarea lui n ,,muiat”҆ [ţ palatalizat, adică
lipind limba de palat/,,cerul gurii”҆] ca în cuni, călcâni, întâni
(în unele păr i din Banat pentru întâi) 7; se rosteşte: cuvinte,
morminte, vine, nu cuvente, mormente, vene 12; la întrebările
18-20, Păscu răspunde că doar în cazul Dumnezeu, poporul,
,,la mânie rostesce Dumnedzău҆ ҆, în rest se pronun ă z. Este
cea mai bună dovadă că el nu a cunoscut pronun ia ,,muiată ҆ ҆
(moale) a vorbirii bănă ene care este caracteristica/
particularitatea sa esen ială. În felul acesta, Banatul a rămas
necunoscut din acest punct de vedere. (De altfel, nici Hasdeu
nu a pus accent, în întrebările sale, pe pronun ia palatalizată a
cuvintelor, deşi vizitase Banatul în 1868 [posbil şi în 1865]).
Tangen ă (deci, fără o întrebare directă, clară) cu palatalizarea
pot fi considerate că au pronun ia lui gi scris ca ji sau invers
33: ginere-jinere, giur pentru jur şi 46 ajutoriu pentru ajutoru
sau cuptoriu – cuptoru cu u accentuat (unde avem
palatalizarea lui r care se aude cu un i semivocalic după el.
Celelalte întrebări nu prezintă interes aparte pentru că
transformările (substituirile) vocalelor ori consoanelor date ca
exemple nu se întâlnesc în vorbirea bănă eană.
În privin a topicii, dau ca exemplu ilustrativ cerin a din
întrebarea 47: Cum zice poporul l-am vediutu-lu [l-am
văzutu-l], te-am bătutu-te... sau numai l-am văzut, te-am
bătut. Răspunsurile lui Păscu : l-am văzut, te-am bătut, ...
Aspecte de vocabular
Principalul neajuns al răspunsurilor date de Păscu iu în
ceea ce priveşte denumirile locale, este că el nu explică pe
cele specifice unei zone, fie arătându-le corespondentele
literare, fie descriindu-le/prezentându-le con inutul. Iată
câteva din asemenea răspunsuri: 64 (denumirile ierburilor şi
buruienilor); 68 (denumirile boilor după forma coarnelor);
151
125 (ocări/porecle, prima parte); 128 (jocurile copiilor); 130
(jocurile de noroc ale adul ilor). Multe păr i ale cociei 105, ale
meşteşugurilor 104, ale veşmintelor 118 rămân enigme pentru
cei care nu sunt din zona respectivă.
În schimb, în alte răspunsuri men ionează variantele
aceleiaşi denumiri. De pildă: 55: ,,În comitatul Biharei spre
apus, precum şi în [comitatul] Satumare croampele [ţcartofii]
numite aşa generalmente [,] pe aici se numesc: hiriba;
cucurbetele [dovlecii] destinate spre mâncarea porcilor se
numesc si curcubete pe acolo şi ludai numai cele destinate
spre mâncarea oamenilor; iar în Arad, Caras-Severin, toate se
numesc ludai ,,nesciind deosebirea zisă mai sus”҆. Numai în
păr ile sudice ale Satumarelui, Marma iei şi nordul Bihorului,
castrave ii se numesc: pepeniă râioşi (în restul teritorilor
crastave i). 63: ,,Am aflat că arborele numit frapşin în apusul
Bihorului, se numesce panonic în nord; iară ce se numesce
acolo r chit , aici se numesce salc ; ce este acolo p sul în
com.[itatele] Arad şi Caraş-Severin se numesce maz re; aici
propriaminte n-au cunoscin ă de maz reă (pisum), neci nu se
prăsescu [ţ cultivă] numai [decât] în grădină, cătră care zic
maz reă dulce: mâncare de primăvară”҆; 121: Beuturile
cunoscute în ante poporului afară de apă sunt: r chia numită în
Bihor: palinc ; în Satumare: horinc ; în Arad: vinars; apoi
vinul numit aşa pretutindene; apoi berea, licoriul [lichiorul],
rosoliul [?]; aceste din urmă le cunosc şi le folosesc cei mai cu
potere [economică, mai boga i].
Dar, el nu procedează întotdeauna aşa. De pildă, când
tratează portul ăranilor 123: atât în nordul cât şi în sudul
Mureşului femeile poartă zadie fără a preciza ce este de fapt ea:
cătrin a din fa ă; dacă în nord femeile poartă poale, despre
bănă ence ştim că ele au (de la brâu în jos) doar opreg şi zadie.
Nu tu, poale sau rodii [ţ rochii?] [Evident, afirma ie falsă].
Să închei aceste considera ii cu precizarea că o parte din
denumirile necunoscute au fost explicate de mine pe baza
152
Dic ionaruluiăexplicativăilustratăalălimbiiăromâne, întocmit de
către un larg colectiv de specialişti din Iaşi15.
Lăsând la o parte alte aspecte negative mai mult ori mai
pu in importante, să insistăm mai ales asupra meritelor lui
Dionisie Păscu .
Iată sunetele pe care le scot animalele şi volatilele [ţ
păsările zburătoare] 89: ,,cornutele mai mari cum sunt boul şi
vaca: mugesc; tot aşa şi taurele; ursul born esce; lupul url ;
calul rânteaz ă[ţ nechează]; asinul url ; porcul grohotesce;
purceii ţivlesc; caprele şi oile meeerg [scot sunete meee...];
câinii latr ă şi baun [ţscheaună] dacă sentiesc [ţ sim esc]
ceva; mâ ele ceaun ă [ţ miaună]; gâscele g ng esc; curcanii
glug esc; muieruscele [= curcile] sipotesc; bungarii [?]
sbâng esc; corvii [= corbii] cor iesc; ciorele cioroiesc ş.c.l.
Compararea [metaforele, zice el] a unor trăsături fizice
sau psiho-comportamentale ale oamenilor cu cele ale unor
plante şi animale este o altă calitate a lui Păscu : ,,nalt ca
bradul, tare ca stejarul, drept ca paltinul, roşuăcaărugeaă[=
fructele rugului/ale trandafirului sălbatic], buget [= buget,
umflat, buhăit la fa ă], ca bujorul; s n tosă caă pepeneleă
[galben]; rotundăcaălebeniţaă[ţ lubeni a/pepenele roşu]; verde
ca bradul; uscat [slab] ca lemnul; stors [de puteri/epuizat] ca
iasca etc. 65; pentru că lupul este vorace peste măsură [ţ
mănâncă foarte mult] ,,despre omul nesă ios se zice
ŢŢmănâncă ca lupul>>”҆; viclenia sau hiclenia vulpei este
cunoscută ,,şi de aici [ţ de aceea] despre omul care e cunoscut
că alta [ţ una] vorbeşte şi alta face, se zice ca e viclean ca
vulpea, sau pe scurt, [se zice] numai <<vulpe>>; pentru că
veveri a îşi face provizii pentru toata iarna ,,se zice despre
econoama bună că adună ca o veveri ă”҆; ,,tot aşa şi despre
vezure care toamna adună păpuşoiul cel mai frumos în vizuina
Dic ionară explicativă ilustrată ală limbiiă româneă (DEXI), Coordonator
ştiin ific Eugenia Dima, Editura Arc şi Editura Gunivas, Imprimat în Italia,
2007.
15
153
sa”҆. ,,Iepurele este simbolul fricei şi puşlanimită ei”҆ şi de aceea
,,despre un fricos se zice că este: iepure” 78; pentru că despre
buh ă sau bufniţ ă se zice: Ziuaă doarme,ă noapteaă fur
,,aligoricaminte muierile hâde, delăsate, nepeptănate se
aseamnănă cu buha [ţ nu fac nimic în timpul zilei].80;
,,negrea a părului se aseamănă cu piana corbului; aşa cântă şi
doina poporală: sprâncenele negre ca peana corbului;
l comosă caă cioara”ă 81; ,,vrabia aligoricaminte este simbolul
neobrăzniciei [ţ obrăzniciei]; cucul e simbolul ingratitudinei;
poturnica e simbolul cură iei, gra iozită ei şi blânde ei;
privighetoarea este semnul sonului [ţ glasului] frumos şi
melodios”҆ 82; ,,cocoara [ţ femela cocorului] ieste însemnul
falei, sau se zice în Bihor: al nelcoriei”҆ de aceea despre feciorul
sau fata care are ,,ambletul [= bustul drept când merge] şi este
îmbrăcată curat şi împodobită se zice că-i îmbr cat ă şiă
împodobit ă şiă dreapt ă caă oă cocoar . Despre omul care
mănâncă halos încât i s-ar părea că neci nu mestecă bucătura,
se zice că: mânc ă caă şiă ună cocostârg” [= care înghite ce a
pescuit fără a-l mesteca] 83. În sfârşit o ultimă referire de acest
fel: mânc ăcaăboul; lenios ca bibolu; h misităcaălupul; are
nesce brânci [= mâini] şiă peţioareă caă ursul; lat în spate ca
broscoiul; folcos sau folticos [cu fălcile mari]; ca paingenul
[ori] caăc puşaă[ţ ploşni a/stelni a?]; f losăcaăp unul ş.c.l. 88.
Un alt merit al lui Păscu este că subliniază inventivitatea
poporului în cazul în care el este pus să rezolve o anumită
situa ie concretă, practică, importantă pentru el, cel mai
sugestiv exemplu fiind cel din domeniul albinăritului. 77. ,,La
crescerea sau mai bine [zis la] prăsirea lor [a albinelor] poporul
păşesce foarte ra ionabil, luând afară [ramele din coşni ă] că
[atunci] când vrea să ieie fruptul ostenelilor albinelor, omul
omoară pre to i lucrătorii ce seamănă a jaf [pe trântori]; lung
timp va fi de lipsă spre acea nouă [metodă] ponă [ţpână]
poporul va adopta sistemul Zârzan şi alta de asemene [ţ
asemănător]; ra ionabil am zis pentru acea [ţ de aceea] pentru
154
că neînvă at de nimene foarte bine scie egsamenul [= roitul]
albinelor, scie că într-o coşni ă nu poate să fie numa [ţ decât]
una regin , scie ocroti păpuşile [ţ puietul] fiitoare [ţ care vor
deveni] albine, scie când s-au (în)mul it trântorii şi în ce
cantitate trebuie aceia resipi i [ucişi] dând ajutori albinelor cari
însuşi să silesc spre acea”. În continuare descrie cu multe
amănunte cum procedează poporul în cazul egsamenului [ţ
roitului] ca să introducă mai întâi noua regină într-o coşni ă
nouă, ştiind că, după ea, va intra acolo noul roi. Dacă omul se
pricepe în albinărit, el prevede când va avea loc roitul şi de
aceea rar se întâmplă ca el să îl piardă. ,,Dar desteritatea nu stă
numai întru atâta, ci dacă s-au aşezat egsamenul [ţ roiul] în
locu cutare a scoate din grămadă pe matca adevărată [pe] care o
voiesce respublica[ţ separa?] şi a o aşeza în coşni a pregătită,
ne expertul ar zice că ieste cu neputin ă, şi totuşi este”҆. După ce
celelalte albine intră ,,de sine”҆ [ţ singure] în coşni ă urmânduşi matca, ,,iaca toată manopera ie gata şi coşni ele plugarului se
înmul i[ră] cu una ҆ ҆.
Cu siguran ă că Păscu a fost un mare amator de
vânătoare, întrucât descrie cu multe amănunte cum se
distribuie oamenii (gonaşii) şi câinii ca să abată (aducă)
animalele în bătaia puştilor vânătorilor, ce strigăte se aud şi
care este semnifica ia fiecăruia ş.a. 91, 92.
Deşi cu unele neajunsuri (nu explică întotdeauna ce este
şi unde se află fiecare componentă a carului ori căru ei 105, a
plugului 104, portului popular 118) sau însăşi cunoaşterea
acestor denumiri este importantă.
În legătură cu portul, semnificative sunt compara ia şi
aprecierea portului bănă ean fa ă de cel din nordul Mureşului:
,,În cât [ţ în ceea ce priveşte] portulă b n enilor,ă acestaă ieă
mai general, n-are atâtea subdiviziuni ca în Ungaria propria;
apoiă iesteă maiă originală şiă na ional (subl. m.) aşa bărba ii
poartă cămeşă lungă, ismene legate între obielele vrâstate [ţ
cu dungi] roşii [de] la fluierul picioarelor până unde ajunge
155
cămeşa care ie legată şi strânsă de trup cu curea numită
prasce...҆ ҆ 118.
Deşi de propor ii mai mici, instructive sunt şi
amănuntele pe care ni le furnizează despre diferite produse,
moduri de prelucrare a lor etc.
Fiecare soi de strugure trebuie prelucrat corespunzător,
dacă vrem să avem foloase cât mai mari de pe urma lui.
,,Strugurele specia ţâţaăcapreiă fiind mai cărnos [ţ cu pieli a
mai groasă] mai mult se pune [sub formă de compot] pentru
iarnă”҆, deci nu-i bun pentru a face vin din el. În schimb, din
soiuri cu boabe negre se ob ine un vin escelent şi de mare
pre , aşa hectolitrul vernetului [vermutului?] cu gust dulceamărui şi cu aromă puternică se vinde cu 100 florini şi mai
sus şi de ce [ţ pe măsură ce] îmbătrânesce pre ul [creşte]
fabulozitate [de neînchipuit] [în] deosebi a[l] celui din Miniş
[comitatul] Arad”. Vinul făcut numai din struguriăroşiiă[soiul
rugea] numitboccaă d’oroă ungurii au făcut [denumirea]
bakator 58; cel mai scump este „vinul stors din boabe de
struguri zbârcite: este şi cel mai tare care se bè la measa
boga ilor în zilele de ospe ie şi sărbători mari” 60. Poporul
crede că şi valoarea laptelui de capră este diferită, în fun ie de
culoarea părului caprei. „Cele mai cercate [ţ căutate a fi
cumpărate] sunt cele negre pentru că în privin a lor, zice
faima lă ită prin doctori că laptele lor ar vindeca durerea de
piept [ţ tuberculoză pulmonară] [el fiind] (ultimum
remedium) (sic!); cele cercelate [ţ cu „găitani” sub barbă] se
zice a avea mai mult lapte ş.c.l.”70.
Alte câteva referiri la Banat: oc rile sau batjocurile
[poreclele] oamenilor ̶ extinse după aceea asupra întregii
familii şi a urmaşilor ̶ sunt foarte importante, mai ales în
Banat, unde li se spune poanca aşa încât oamenii nu sunt
denumi i şi cunoscu i în sat „de pe [după] porecla origină
familiară [ţ după numele de familie] ci numai după poreclele
false, d.e.: Petru a lui Hotodomu, şi [deşi] porecla familiară i156
au fost Păcurariu; Ilie a lui Vârcolacu ş.c.l.”125; în ce
priveşte instrumentele muzicale, „nu de mult s-au adoptat
[clarinetul] de popor şi este instrument de tot plăcut pentru
claritatea şi tăria sonului; apoi în unele locuri în Banat,
precum în Făget şi în giur,ămusicaăpentruăsus ineareaătactuluiă
iesteăacompaniat ăcuătambura [ţ tobă]”. (subl. m.) 132.
Ca „unelte de copt”, cestul (lat. cestur) [ţ ăstul] este
„o sculă pentru coptul pânei sau a[l] mălaiului”. Se foloseşte
numai în Banat şi în partea răsăriteană a [comitatului] Arad.
Este din peatră la cei săraci, „de fier turnat” [corect fontă] la
cei mai avu i. Are formă semisferică 115.
Veşminteleă b n ţencelor: Femeile: „c meşa sau
sp celul, cojocul, cinga sau opregul ăsut cu fire de aramă [ţ
metal de culoarea aurului sau argintului], lână în multe colori.
Este o esătură deasă şi lată de 8-10 centimetri [de care atârnă]
dependin ă [ţ fire lungi] de colori diferite mai [aproape] pânăn călcâie; apoi opinci şi obiele şi şubaă[iarna] ca la bărba i”.
În fa ă, „femeile poartă zodia[ţ cătrân a] mai scurtă decât
dependin ele [ţ ciucurii] opregului. Conciul la bănă ene e
ascu it, capul îl acoperă cu v l[ţcârpă/basma] alb şi lung
adeseori [în spate ajungând] mai până în călcâie. Fetele au
chic lungă, capul învelit cu cârpe de colori diferite”.118.
Jocurile specifice din Banat sunt c luş riul, b tuta şi
hora, care „până acuma nu s-au popularizat [ţ răspândit] prin
Ungaria” 131.
Aspecteăaleăvieţiiăspirituale
Cred că, atunci când a formulat cele circa 40 de
întrebări vizând cunoaşterea vie ii spirituale a poporului
român, Hasdeu a urmărit două obiective esen iale: pe de o
parte, dorea să afle puterea de creativitate fantastică a
poporului, iar de pe altă parte, să cunoască în ce măsură
poporul consideră ca reale produsele min ii, deci cât de
supersti ios, de bigot este.
157
Înainte de a intra mai profund în cunoaşterea acestor
aspecte, să reamintesc faptul că între sec iunea a doua
(Vocabular) şi sec iunea a treia (Via a spirituală) nu există o
delimitare precisă, deoarece unele aspecte ale vie ii spirituale
au fost amintite deja (vezi mai ales compararea însuşirilor
oamenilor cu cele ale plantelor şi animalelor), iar altele vor fi
amintite în continuare.
La întrebarea 74 în care se cere denumirile viermilor,
Păscu răspunde câ în afară de această denumire generică [ţ
generală] şi de limbric, altele nu cunoaşte. Poate că „aşa am
[ţ vom] fi şi noi [după moartea fizică] [în]să nu şcim”, după
care continuă „cătră viermii cari peste ani se metamorfozează
şi se prefac în crânciobi [?], aflându-i în goroni sau [în] alt
lemn tâiat şi dimicat [ţ fărămi at, devenind un fel de praf] de
dânsul [poporul îi] zice verme gras, îl duce acasă pentru că
nana Doca [descântătoarea satului] zice că-i bun de leac”.
Deci, suntem în prezen a unei erezii, a unei credin e mistice;
Povestea ursului 78„la apropierea primăverii” [2 februarie,
Întâmpinarea Domnului, aducerea lui Iisus la sinagogă spre a
fi dăruit lu Iehova, la împlinirea a şase săptămâni de via ă]
iese din bârlog „se uită împregiur şi de i se vede timpul
potrivit, rămâne afară, ba din contra, intră înapoi de unde
poporul deduce că iarna va mai dura timp îndelungat”.
[Poveste redactată confuz]. „De rondinica se zice întră popor
că dacă să ivesce de timpuriu primăvara, va fi vară frumoasă
şi bucate bune şi multe, adică va fi belşug; dacă dispare
curând, înainte de S. Maria [care?], atunci va începe iarna
curând şi va fi durătoare [ţ va dura mult], aspră” 82. Despre
oamenii „cari se joacă cu şerpii [din „soiuri nevinovate”/care
nu-s otrăvitori], se spune că „suntăbotezaţiăpesteăşerpi” şi de
aceea se pot juca cu ei cum le place. „Mai este un soi de şerpe
[în afară de cei „de pe uscat şi cei de apă” sau otrăvitori şi
neotrăvitori] dar despre acesta cred că este ideal [că nu există
în realitate] şi [că] egsistă numai în mintea şi imagina iunea
158
poporului nostru: se numeşce vâlf sau vâlv ; se descrie
pretutindene: alb-gălbiniu, se crede a avea vizuina sa su[b]
talpele caselor, priveghează asupra locuitorilor casei; deci de
se întâmplă de s-au morboşat [ţ îmbolnăvit] răpede în cutare
casă mai mul i, sau că au murit, să crede că vâlfa a părăsit
casa sau că au izâdit [-o ] [strivit[-o]]. De altmintrele cuvântul
vâlf sau vâlv să folosăsce în Arad şi în Bihor precum şi în
Banat în loc de vestie, d.e.: zice tatăl înfruntând pe ai săi: rea
vâlf am auzit despre voi; bun ăvâlf etc. 85.
Întrebarea 137 vizează concep ia poporului despre
frumos, adică ce crede el că este frumos. Răspunsul lui Păscu
este următorul: „Frumosul la poporul nostru ieste în privin a
materială ca la clasele culte, dar gust estetic n-are de loc”.
Pentru el toate cele opt colori radicale [cunoscute ca
pregnante, puternice] luate ,,una câte una [separate] sunt
frumoase”, în schimb, ,,la amestecul culorilor [pentru redarea
nuan elor] nu trage socoteală [nu se ia în considerare] la
harmonia lor măiestrită”. Pentru el, tot ce este luat separat este
frumos în natură sau la om. ,,Însă de-i vei îmbia [=oferi] o
icoană vopsită de Rafael de probă, alăturea de o icoană din
Gherla de la Strâmba tot cu acel pre , desigur că va alege şi o
va cumpăra [pe] cea din Strâmba”.
Pentru popor, stelele sunt ,,nesce gaure în ceriu peste
[prin] cari să vede împără ia frumoasă a lui Dumnezeu”. Dar
pentru el, mai importante sunt stelele care îi prevestesc ceva:
carul mare cu patru boi şi carul mic cu doi boi [care prin
pozi ia lor, indică mai ales ciobanilor de la munte ̶ cât timp
mai este până la ivirea zorilor] şi steaua cu coad care, atunci
când apare, prevesteşte că ,,va fi război sau altă zavistie în
ară.” 138.
În legătură cu Calea laptelui sau Calea lactee (Via
lactee, corect lactea) poporul nostru a inventat o legendă care
explică de ce el îi zice ,,Paiele iganului”. Un igan a furat un
bra de paie. Sf. Petru l-a văzut şi ca să nu fie recunoscut
159
[atunci când se va prezenta la uşa Raiului] a luat-o la fugă. Şi
a fugit atât de tare că a pierdut toate paiele. Aşa că ,,partea cea
albicioasă a ceriului” pe care noi o vedem sunt «paiele
iganului»”, de unde şi denumirea ei aşa. 140.
O a doua legendă este menită să ne explice de ce
broasca strivită nu pute după ce a fost ucisă, fiind călcată de
cineva/ceva, ci se usucă fără a degaja vreun miros neplăcut.
,,Iată ce zicală iestă întră popor: Când s-au întors Maica
Precista de pe muntele Golgotei, după răstignire [a lui Iisus],
[şi] plângea cu lacrime, s-au întâlnit cu o broască care o
întrebă pentru ce plânge?; i-au răspuns: dar cum să nu plâng
când numa un fiu am avut şi pe acela îl omorâră; dar eu săraca
de mine [ ̶ zise broasca ̶ ] c-am avut şasă [copii/brotăcei] şi
veni o roată forforoată şi mi-i turti odată. La cuvintele aceste
să zâmbi Maica precista şi zise: muri-ai broască şi nu te-ai
împu i. De atunci nu pute broasca izgădită [ţ moartă]”.
Să adăugăm că broticelul [ţ brotăcelul] care trăieşte
printre frunzele copacilor este considerat a fi un bun
prevestitor al schimbării timpului prin cântecul său. ,,Pentru
aceea mul i îl şi in în uiagă [ţ borcan] prevăzută cu apă, iarbă
şi scări ă, ca să le fi[e] de barometru” [se urcă pe scară şi
începe să cânte/să orăcăie], 84.
Strigoiiă şiă strigoaiele au mare rol în închipui iunea
poporului, căci li se atribuie potere supranaturali, căci pot
amăgi fetele, pot lega bărba ii ,,de nu-şi mai pot deplini
obliga iile fa ă de muierile lor” şi încă multe alte rele. Marele
lor pericol este că se pot transforma în orice obiect sau
dobitoc. Mai ales strigoaia este periculoasă. În casa în care s-a
ascuns, de la vacă se mulge numai sânge în loc de lapte, boii
nu mai trag la jug, vi eii mugesc ne-ncetat, caii se trântesc de
pământ, rup funiile de la iesle; cu un cuvânt, strigoaia au
întors lumea cu fundu în sus” 149. Totuşi, Păscu nu ne arată
cine devine strigoi sau strigoaie.
160
Omi ând alte fiin e supranaturale, să urmărim cum şi le
închipuie poporul. Pe dracşi-l închipuie în forme diferite,
părerea comună fiind că „e negru, cu urechi de capră, cu flit
de porc, ochii rotând în sânge, cu coarne de capră sau de
bivol, cu copita de cal sau cu picioare de gligan [=porc
mistre ], cu capul cât un bolovan, coadă de bivol cât în fazan
[ţa unui fazan], limba lui de foc ca coada şarpelui” 150.
Mamaă p durii ,,ieste o fiin ă femeiască scârnavă peste
măsură, cu păr lung până în pământ şi strofocat [răvăşit, ca săi ascundă fa a şi tot corpul făcând-o invizibilă], unghile mari
şi ascu ite ca la lei [pentru a le înfige în cei care vin să fure
lemne]”. Partea ei bună este că „grijesce de întregitatea
pădurei, precum [şi] de dobitoacele pădurii” [pe care îi
consideră fiicele şi fiii ei] 186. „Despre cucurbeu cum se
numesce în Bihoriu şi curcubeu cum se numesce prin păr ile
Aradului, crede poporul cumcă cu partea din napoi absoarbe
apele fluvilor şi a[le] râurilor [şi] de la credin a aceasta şi-au
luat numele indicat [bea apă cu dosul]; se zice că are cap de
zmeu, [şi] pentru aceea copiii zărindu-l aleargă strigând pe
stradă: cucurbeu-beu, cu cap de zmeu”. Are putere
supranaturală nu numai de a sorbi apa, ci şi de a preface fetele
în feciori şi feciorii în fete, din care cauză nimeni nu vrea să
se apropie prea mult de el, ,,pentru că opera ia zisă [de
transsexualizare] este legată de durere mare”.93.
Poporul crede că este o singură ursită/ursitoare [nu trei]
care veghează şi călăuzeşte întreaga conduit [bună sau rea] a
fiecăruia 151. La fel că fiecare are o stea, când aceasta cade
din cer se sfârşeşte şi via a omului 183; numai omul are
suflet; dobitoacele au suflare; se spune că omul moare , că
animalulăzidesce,ăizidesceăşiăcreap 134.
Zmeii au „o potere distructivă” foarte mare. La mânie,
ei pot distruge semănăturile de pe suprafe e mari, orice face
un bărbat sau o femeie. ,,Se în elege de la sine că neci Zmeii
nu pot să trăiască ca sihastri, pentru [de] aceea s-au înso it cu
161
Mama pădurii”, iar Belzebut, şeful lor, s-a înso it cu Marţisara. Cei care nu respectă pe soa ele lor, vor fi aspru
predepsi i de Zmei. Femeilor care lucrează în seara zilei de
mar i, Belzebut va strica tot ce au făcut ele atunci. Şi Balaurii
sunt tot un fel de Zmei, deosebirea fiind că Balaurul are 7
capete şi umblă prin aer, nu pe pământ. Ei se oscesc [ţfac o
oaste/armată comună] şi se asociază şi sunt în stare să devingă
[ţînvingă] un legion de draci, dacă aceştia le stau în cale.
Şi N zdr vanii sunt un fel de zmei, doar că ei
întotdeauna au chip de om. Se zice despre ei [oamenii
năzdrăvani] că s-au născut cu căciulă [ţ placentă] roşie. Un
asemenea Năzdrăvan au fost în secolul trecut [XVIII] în
Comitatul Satumarelui în Baia Mare, renumitul şi faimosul
ho Pintea, pe care nu-l prindea plumbul [nu putea intra
glon ul în corpul lui]. A putut fi omorât numai după ce i s-a
aflat secretul: să fie împuşcat în talpe cu grăun e de grâu curat
şi sfin it. [Asemănare cu ,,călcâiul lui Achile”]. Aşa s-a şi
procedat. După ce a fost ucis, ,,părul lui mare şi des au fost
bătut cu cuie de por ile [cetă ii] Băii Mari; s-au văzut [părul]
şi în miezul [ţmijlocul] secolului prezent” [XIX] 162.
Abordând problema credin ei în sfin i, în rai şi iad 200
şi în via a de apoi 201 şi 206, D. Păscu iu afirmă că toate
aceste credin e sunt conforme cu ce a auzit (şi aude în
continuare) poporul în biserică 200. În privin a sfin ilor,
merită să-i amintim pe Sf. Ilie şi pe Sf. Ioan Botezătorul.
,,Despre Sfântul Ilie crede poporul întru adevăr că cu
patru cai cu căru a înfocată s-au suit la ceri; e mânios pe
omenime pentru că şi-au perdut cojocu şi nu l-au aflat, mâniei
dânsului se atribuie tunetul şi fulgerul cari la popor sunt
concepte deosebite” 69. Deci poporul îi atribuie calificativul
de ,,sfânt ҆ ҆ mai mult din teama de el, decât pentru a-i cinsti
faptele bune.
În legătură cu modul în care se sărbătoreşte ,,onomastica
S. Ioan Botezătorul” am întâlnit un obicei pe care nu l-am
162
ştiut şi anume: în ajunul onomasticii (6 ianuarie) precum şi în
ziua onomasticii (7 ianuarie) ,,nu mănâncă poporul din blid
sau tipsie sau [din] orice alt vas având forma aceea [,] din
reverin ă [ţreveren ă/respect] a tăierii cinstitului cap a[l]
premergătorului [lui Iisus], care i s-au presintat Irodiadei
spurcate [rele] pe un vas de asemene formă” 154.
Închei această trecere în revistă a vie ii spirituale la
poporul român cu două răspunsuri care puteau fi incluse, tot
atât de bine, în sec iunea ,,Vocabular”.
Întrebarea 175 vizează credin a poporului despre
atitudinea lui Dumnezei fa ă de diverse animale şi păsări,
răspunsul lui Păscu fiind următorul: ,,Boul este alduit
[ţbinecuvântat], pentru că au fost de fa ă la naşterea Domnului
[şi suflându-i aer cald ca să nu răcească]; calul este bătut de
Dumnezeu cu hamisala lui de mâncă ne-ncetat şi numa o dată
în an, adecă la Ispas se satură; (…). Dintre volatile rondinea se
numesce pasărea lui Dumnezeu şi nu-i iertat a o prinde sau a o
omorî, de nu vrei să mulgi sânge de la vacă în loc de lapte.
Credin a aceasta este mai tare lă ită în Bihoriu. Cocostârgul
încă e plăcut înaintea lui Dumnezeu, că răsâpesce dobitoacele
cele ce odinioară au fost plaga Egiptului҆ ҆.
Întrebarea 171 avea drept scop cunoaşterea subdiviziunilor
unei zile, denumirea păr ilor ei componente, iar răspunsul lui
Păscu este următorul:
,,Ziua o împăr ăsce poporul, de după scirea [ţştirea]
mea, în modul următoriu: murgitul [=amurgul/înserarea],
când începe a se resfira întunericul nop ei, dar [căci] nu se
văd razele soarelui; [este sfârşitul unei zile şi urmează
noaptea]; apoi [când urmează o altă zi]zori, când începe a se
lumina ceriul; prânzul mic [?], dacă au răsărit soarele;
prânzul mare, când s-au înăl at soarele pe horison pre de
trei suli i, precum zic ei [oamenii] şi osteni i de lucru se pun
cu to i la prânz; apoi vine meaz za [= ameaza] când soarele
e în medilocul [ţ mijlocul] horizonului având pamenii şi
163
obiectele umbra [cea] mai mică, apoi vine ujina, când au
declinat soarele pe apus şi sfinţitulăsoarelui, când a dispărut
de pe horizon, atunci generalminte înceată lucrul de simbrie
[de către simbriaşi/angaja ii la muncă] şi merg to i la ale sale
[ale stăpânului]; atunci se zice sar , apoi vine cina cea
mic , când adecă se dă de mâncat lucraşilor [ţ lucrătorilor
angaja i cu ziua ori pe termen limitat] şi servitorilor [ţ
angaja ilor permanent], apoi vine cina cea mare care să
servesce la ospă uri între 9-10 seara; de aici, după culcate, se
orientează poporul după cântatul cocoşului şi la al treilea
cântat zice că e mezul noaptei; păstorii şi cei ce dorm su
ceriul liber se orientează după luceaf r, de după carul cu 4
boi, de după ruda, fuşteiu, sul[?] şi cloşcaăcuămulţiăpui, cu
un cuvânt de după stele întru atâta [ţatât de exact] cât acurat
[=exact] va spune câte oare sunt: aproape e de murgit, de
zori etc.”
Se observă că Păscu împarte ziua după două criterii,
strâns unite între ele: soare şi servitul mesei. Într-o vreme
când orologiile/ceasurile erau o raritate printre români, e
firesc ca oamenii să se orienteze ziua după pozi ia soarelui pe
cer, iar noaptea, după stele şi după cântatul cocoşilor, iar
atunci când soarele stă ascuns după nori, să rămână servitul
mâncării/a prânzului, unicul criteriu. Totuşi rămâne neclar ce
a în eles el prin prânzul mic servit îndată după răsăritul
soarelui: micul dejun (fruştucul bănă ean) ori băutul cafelei
din zilele noastre, îndată după trezire? Aceeaşi nelămurire
persistă şi în privin a cinei cele mari, despre care se spune că
se serveşte la ospe e (nun i/recep ii familiale ş.a.) între orele 9
şi 10. Or, dacă cinaă ceaă mic era pentru lucrători, cina cea
mare trebuia să fie a membrilor familiei. Oricum, atât
diviziunea unei zile după pozi ia soarelui pe cer, cât şi servitul
mesei confirmă faptul că în secolul al XIX-lea poporul
( ăranii) mânca de cinci ori pe zi, nu de trei ori, ca în secolul
al XX-lea.
164
IV
Aprecieri şiăconcluzii
Cu riscul de a mă repeta, consider că răspunsurile lui
Dionisie Păscu iu nu corespund în totalitate cerin elor şi
inten iilor formulate şi urmărite de B.P. Hasdeu, în primul
rând datorită zonei mari pe care Păscu iu a cuprins-o în
cercetarea sa. Or, Hasdeu dorea să afle concret, denumirea
localit ţii în care se foloseşte acel cuvânt sau acea credin ă. În
al doilea rând, în prea pu ine cazuri concretizează utilizarea
cuvântului şi de aceea Hasdeu n-a putut afla sensurile diferite
ale acelui cuvânt. (Adaug şi omiterea palatalizării din graiul
bănă ean).
Din această cauză nici raspunsurile lui Păscu nu au fost
valorificate corespunzător.
În cele două volume amintite deja, numele lui Păscu
apare în două rânduri. O dată l-am amintit deja. O a doua
oară, întâlnim numele său cu următorul con inut şi sub forma
aceasta: ,,La vioară se zice pe aci laut sau ceter . (D.
Păscu ,Banat,c.[omuna] Făget) 16.
Iată şi un model de răspunsuri pe care le astepta Hasdeu.
Este din Banat, din localitatea Srediştea Mică (azi Malo
Središte) din apropierea Vârşe ului – Banatul sârbesc şi se
datorează preotului Mihai Juică, paroh în Sredişte şi
administratorul protopopiatului Vârşe la acea vreme:
BAIER: ,,Baerile: împletituri de lână colorate, cusute
cu amândouă capetele de partea deschisă a străi ei spre a o
putea anina după grumaz. Baere se numesc şi nişte împletituri
mai sub iri de lână, descântate de vreo muiere ştiutoare [de
vrăji şi descântece], cari se pun la grumazul copiilor bolnavi
spre a redobândi sănătatea. În fine, poporul numeşte pe aici
baere şi urechile inimei, nem eşte Herzklappe [„valvulă a
16
Hasdeu, Etymologicumă…, vol. I (554), p. 164.
165
inimii”]. Fraze: Coasă baerul la strai ă. Am fost la baba Eva
să-mi facă un baer la copil, că e biciag de giochiu. Tuşeşte
aşa tare că i se rup baerile inimei”17.
Deci, răspunsul dat de Juică îndeplineşte toate cele trei
deziderate ale lui Hasdeu: a aflat ce în elege poporul prin
baer; ce alte sensuri capătă cuvântul, în afară de cel de bază,
când este utilizat în alte situa ii şi câte un exemplu pentru
fiecare caz amintit.
Un alt neajuns este faptul că el nu explicitează sensurile
unor cuvinte cu circula ie locală. De pildă, la întrebarea 125,
Păscu enumeră câteva „batjocuri din Bihor”, al căror con inut
l-am aflat ̶ la unele din ele ̶ în DEXI: mohil [?]; c belă[?];
cenuşotc ă „persoană leneşă, care stă mereu pe lângă vatra
focului şi se murdăreşte de cenuşă” (DEXI s.v.); dr g l u
(drângălău „pierde vară”); huşdubal ă [om cicălitor?]; bal
[balaur?; monstru?; fiară care te înspăimântă?].
În ciuda acestor neajunsuri care au făcut ca amplele sale
răspunsuri la marea majoritate a întrebărilor să nu fie
valorificate corespunzător de Hasdeu, pentru noi, cei de
astăzi, valoarea lor este mare.
Nu putem trece cu vederea peste munca benevolă pe care
a depus-o el, un nefăge ean şi încă unul stabilit aci de curând
provizoriu, pentru a onora apelul lui Hasdeu, deşi se cuvenea
ca un băştinaş sau un împământenit în Făget să-şi asume
această îndatorire morală, când, probabil graiul făge ean şi cel
bănă ean ar fi fost reflectate în mai mare măsură şi mai fidel.
Din răspunsurile lui Păscu rezultă clar că, la sfârşitul
secolului al XIX-lea, portul „nem esc” era necunoscut printre
ărani, ei purtând numai portul strămoşesc, popular, devenit
na ional în Zilele noastre. Reamintesc observa ia sa că, dacă în
comitatele din nordul Mureşului portul popular diferă de la o
zonă la alta, „dincoace de Mureş, adecă în Banat, acesta ie mai
17
Ibidem, vol. II (555) p. 233.
166
general, n-are atâtea subdiviziuni ca în Ungaria propria, apoi
ieste mai original şi na ional...”. De aci şi precizarea sa
concluzivă: „În privin a portului [ţ purtării] veşmintelor tare
diferă portul nostru întru atâta [ţ atât de mult] cât de pe
veşminte se cunoaşte din ce inut este” 118. Este o dovadă a
creativită ii poporului român, influen ată şi de condi iile
concrete (condi iile naturale şi na ionale/etnice în care trăieşte).
Un alt mod concret de via ă al poporului în perioada
amintită ̶ oglindit de Păscu ̶ este cel în care membrii
familiei serveau masa împreună. Deşi este reflectat doar
par ial, el era umătorul: în jurul unei mese scunde şi rotunde
sau ovale (în func ie de numărul membrilor familiei) se
aşezau membrii familiei (fiecare stând pe un scăunel) şi, cu o
lingură de lemn, luau mâncare din blidul aşezat pe masă în aşa
fel ca cu to ii să ajungă comod la el. Şi-acum, să urmărim ce
crede poporul că nu este frumos: pentru el este „abnormal [ţ
anormal/urât] a sorbi [servi din castron] cu lingura aşa ca un
strop să cadă din lingură în blid sau talger [şi de aceea dosul
lingurei ̶ care nu trebuie să fie prea plină ̶ să fie şters de
marginea blidului înainte de a o duce la gură]; urât iste [ţ
este] a să sufla nasu în sudari [ţ batistă care, aşa cum îi
sugerează şi numele, trebuia folosită numai pentru şters
sudoarea de pe fa ă etc.” 137.
Semnificative sunt şi unele precizări privind: pre ul unor
produse (vezi pre urile unor soiuri de vin); ingeniozitatea
poporului în tehnica albinăritului; măsurarea timpului după
soare (ziua), după cântatul cocoşilor şi pozi ia aştrilor pe cer
[noaptea] şi în multe alte cazuri. Interpretarea orăcăitului
brotăcelului ca prevestitor al schimbării vremii. Şi rândunica
este bună prevestitoare: dacă vine timpuriu, primăvara va fi
aproape, iar roadele câmpului bogate; dacă pleacă pe la
Sântămării [care din ele?] e semn că va fi o iarnă grea 82.
În afară de vrăji şi descântece, probabil că, cel pu in o
parte din contemporanii lui Păscu iu nu credeau în fiin ele
167
supranaturale pe care le descriau în fel şi chip. Am amintit
deja de ce Mamaăp durii nu poate fi văzută ca o bună mamă ̶
zice legenda ̶ ea îşi apără copiii ̶ copacii şi plantele din
pădure ̶ oprind pe oameni să taie şi să ducă lemne din pădure
f r ă aprobareaă ei, în afara zilelor anumite (când le dă voie).
[Dar ce fel de mamă bună este ea, dacă în anumite zile intrarea
în pădure este interzisă, în altele nu?]. De aci şi comentariul lui
Păscu iu, care pare să fie propriu, nu al poporului: „Fantoma
aceasta paremisă (sic!) este inventată prin [ţ de către] păzitorii
pădurei în timpurile feodale spre spărierea poporului” 162.
Revenind la întrebarea 186, le ce crede poporul despre Mama
p durii, Păscu reaminteşte afirma ia anterioară că Mama
pădurii îşi apără „copiii”, devenind agresivă cu ho ii de lemne
şi de aceea „vai de cela ce au căzut în unghiile ei [lungi şi
ascu ite]. Adec ă vaiă deă celaă ceă auă c zută înă mânurileă
p durarilorăsauăaăgornicilor” (subl. m.).
Dacă Păscu iu îşi prezintă ̶ indirect, aluziv ̶ părerea
proprie cu privire la Mama pădurii, în răspunsul la întrebarea
nr. 141 el prezintă pe cea a poporului în legătură cu eclipsele
(întunecimile) de soare şi de lună: „În privin a întunecimei
soareluiă şiă aă lunei, poporul nostru ieste foarte indiferent
pentru că anticipativaminte [ţ dinainte] sci[e] că soarele şi
luna va (sic!) învinge ca mai înainte”. „De aceea el nu crede
nici în vârcolaci, ci doar poveseşte că aceştia vor mânca luna
sau soarele”. Când datornicul spune creditorului său că îi va
plăti datoria „pe lumea cealaltă”, evident că el nu crede în ea
201.
Am relatat cele două legende care să explice de ce Calea
lactee este albă („paiele iganului” dau această culoare) şi de
ce haiducul Pintea a fost atâta vreme de neînvins. Ele şi alte
poveşti de mai mică amploare şi semnifica ie dovedesc nevoia
de a găsi o exlica ie sau o justificare a credin ei sau a practicii
respective (vezi 154: de ce „nu e bine” să se mănânce în 6 şi 7
ianuarie în vase de forma unei tipsii [ţ tăvi] sau de ce îl
168
considerăm pe Ilie ca Sfânt 169, sărbătorindu-l la 20 iulie).
Tot o explica ie a unei realită i este şi legenda întâlnirii dintre
Maica Precista şi broasca 84. În această categorie pot fi
incluse şi calită ile ori defectele animalelor şi plantelor 65, 78,
80, 81, 82, 83, 88 etc.
Prin cele de mai sus am dorit, înainte de toate, să aduc
un modest omagiu lui Dionisie Păscu iu, la împlinirea, în
2015, a 190 de ani de la naştere şi a 130 de ani de la
expedierea răspunsurilor sale la Chestionarul lui Hasdeu,
punte de legătură spirituală între românii din exteriorul şi cei
din interiorul grani elor României Mici, şi, totodată, să ofer
făge enilor posibilitatea de a afla mai multe informa ii despre
cel care, la ini iativa şi cu strădania domnului profesor dr.
Dumitru Tomoni, Consiliul local al oraşului Făget a atribuit
unei străzi denumirea Dionisie Păscu iu. În al doilea rând, am
dorit ca cele prezentate să fie un îndemn pentru tinerii
cercetători, din diferite domenii, să-şi orienteze preocupările
în direc ia cunoaşterii şi valorificării amănun ite a
răspunsurilor celor 15 colaboratori bănă eni ai lui Hasdeu,
deoarece cele trei volume tipărite de el cuprind o infimă parte
din răspunsuri, colectivul care l-a ajutat pe savant în ob inerea
informa iilor preferând sursele edite, mai accesibile, iar
succesorii lui Hasdeu au adoptat alte criterii de selectare a
cuvintelor pentru Dic ionarul universal al limbii române. Şi,
nu în ultimul rând, am dorit să atrag aten ia celor dornici de a
fi păstrat tezaurul documentar literar bănă ean asupra marelui
pericol ca, nu peste mult timp, datorită calită ii hârtiei, a
cernelii şi altor factori, răspunsurile celor 15 entuziaşti
intelectuali bănă eni să fie definitiv pierdute.
169
Mişcareaăcultural ălugojean ă
între anii 1850 - 1914
Prof. Monica Suciu
După e ecul revolu iei de la 1848 – 1849, lugojenii şi-au
schimbat tacticile politice, trecând de la cele revolu ionare la
cele culturale şi politice „legale”. Şcoala, teatrul, presa,
corurile, societă ile culturale fac din locuitorii Lugojului nişte
oameni educa i, dar şi mai conştien i de rolul lor na ional. Se
creează astfel un climat propice apari iei unor personalită i,
dar şi a unor forme de cultură specifice, toate acestea
contribuind, după cum am subliniat mai sus la culturalizarea
maselor.
Cultura românească din Banat îşi are geneza, între
altele, şi în tradi iile şcolare de renume. Documentele atestă
începuturile şcolii româneşti în această provincie în secolul al
XVI-lea, zona rurală dintre Caransebeş şi Lugoj excelând în
acest sens1.
Primele şcoli care apar în Lugoj sunt legate de
propaganda calvină în Banat. Astfel, din paginile „Paliei de la
Orăştie” (1582) aflăm că ea a fost tradusă de Zecan Efrem,
dascăl de dăscălie a Sebeşului, Herce Ştefan, propăvăduitorul
Evangheliei în oraşul Caransebeş şi Peştişel Moise,
propăvăduitorul Evangheliei în oraşul Lugoj. Se poate
presupune că dacă la Caransebeş pe lângă propăvăduitorul
Luchescu, Gheorghe, Lugojul cultural - artistic, Editura Facla, Timişoara,
1975, p. 17;
1
170
Evangheliei era un dascăl, şi la Lugoj, pe lângă Peştişel
Moise, putea fi un dascăl de dăscălie2. După instaurarea
austriecilor în Banat, la Lugoj se deschide, în 1773, o şcoală
germană3. O primă şcoală românească o avem în documente
în 17424. Acestei şcoli i-a fost construit un local nou în
apropierea Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, prin
dona ie de 1012 florini făcută de obercneazul Gavrilă Gurean,
în 17685. Cursurile acestei şcoli au început în 1770. Acte din
1818 atestă că denumirea şcolii era Şcoalaănormal ăcapital ,
având două clase, catedrele fiind ocupate de învă ătorii
Dionesie Dumitru şi Nicolae Marcovici. Şcoala se dezvoltă cu
timpul, la clasele existente adăugându-se altele mai noi (în
1859 încă una), după cum se va înfiin a, prin strădania lui
Constantin Udrea şi o bibliotecă în 1869, a cărei chilie,
începând cu 1884, va adăposti activitatea „Societă ii române
de lectură” din Lugoj6. De asemenea, Şcoala superioară de
fete „Ana Alexandrovici” (1896) e completată în 1899, cu
anul IV, nutrindu-se speran a ca această institu ie să devină un
focar pentru ridicarea nivelului de cultură al maselor.7
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au sporit
considerabil exigen ele manifestate în pregătirea învă ătorilor
care urmau să fie încadra i în şcolile româneşti din Lugoj. Aşa
cum reiese dintr-un protocol din 1860, trei din reprezenta ii
autorită ilor administrative şi religioase (protopopul Ion
Marcu – fost director al şcolilor din districtul Lugoj,
consilierul şcolar Constantin Ioanovici şi directorul de şcoală
Radu, P., D. Onciulescu, D., Contribu iiă laă istoriaă înv mântuluiă dină
Banatăpân ălaă1800, Editura Litera, Bucureşti, 1977, p. 180;
3
Ibidem;
4
Suciu, I.D., R. Constantinescu, R, Documente privitoare la istoria
Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1980, p. 333;
5
Cum s-a zidit Biserica ortodox ăromân ădinăȚugoj, 1936, p. 3;
6
Gheorghe Luchescu, op. cit., p. 17;
7
Idem, Țugojulăvatr ăaăunit iiăna ionale, Editura Europa Nova, Bucureşti,
1994, p. 75;
2
171
Constantin Udrea) impun cu titlu de absolută necesitate
angajarea unor elemente foarte bine pregătite. Aceasta
determină ca în 1864 ocuparea locurilor vacante să se facă
prin concurs. Coloanele presei româneşti inserau în paginile
lor condi iile angajării cadrelor didactice (viitorul dascăl
trebuia să fie absolvent al preparandiei, să fie atestat, să aibă o
capacitate pentru practica învă ătorească, să cunoască limbile
şi să dovedească o exemplară comportare politică şi morală)8.
Preocuparea pentru înfiin area de şcoli proprii e sesizată
şi în cadrul aprigelor dispute din congrega iile comitanense.
Strădaniile depuse pentru deschiderea unor posibilită i mai
largi de instruire se materializează în contribu iile cojocarilor,
cizmarilor, în general a plebei, care dorea edificarea de şcoli
gramaticale. Alegerea în 1861 a lui Emanuil Gojdu în func ia
de comite suprem al comitatului Caraş, a deschis noi
perspective şcolii lugojene. El a donat suma de 2000 de florini
pentru înfiin area unui gimnaziu cu limba de predare româna,
dar care în paralel să aibă şi limba de predare maghiară şi
germană. Astfel de ini iative vor fi consemnate şi ulterior,
artizanii lor fiind funda iile culturale9.
Istoria învă ământului public în Lugoj nu poate fi
completă fără a aminti Liceul „Coriolan Brediceanu” (astăzi
Colegiul Na ional). În evolu ia sa, această veche institu ie de
învă ământ a parcurs patru etape principale: epoca şcolilor
gramaticale (1837 - 1855); epoca gimnazială sau „germană”
(1856 - 1861); perioada luptei pentru emanciparea na ională a
românilor (1861 - 1919); etapa real – modernă din 1919 până în
prezent10. În prima etapă, se dezvoltă „şcoala gramaticală
latină” cu 4 clase gramaticale, în 1842 se transformă în şcoala
8
Ibidem, p. 76;
Lohen, V., Istoriculă Țiceuluiă „Coriolană Brediceanu“ădinăȚugoj, Lugoj,
1922, p. 19
10
Luchescu, Gheorghe, Lugojul cultural-artistic, Editura Facla, Timişoara,
1975, p. 18;
9
172
secundară, completată cu 6 clase, iar după o pauză de şase ani,
în 1856 se redeschide ca gimnaziu modern, cu 4 clase. În
1873/74, prin deschiderea clasei a V-a începe dezvoltarea
gimnaziului inferior în gimnaziu cu 8 clase. La preluarea
puterii de către Consiliul Dirigent în anul 1919, se men ine
acest caracter, denumirea schimbându-se însă în „liceu”, iar
după un an în „liceu modern - real”, cu bifurca ie în cursul
superior, în sec ie „modernă şi reală”11. Din „Tabloul statistic”
al elevilor acestei şcoli, de la înfiin are (1837) şi până în 1922,
se remarcă faptul că încă de la începutul fiin ări acestei şcoli, la
aceasta învă au copii de diverse na ionalită i şi diferite religii.
Numărul elevilor a crescut constant de la an la an. Astfel, dacă
în 1856 erau 53 de elevi, în 1914, numărul lor era de 319. Se
observă, de asemenea, că în majoritatea anilor, cel mai mare
număr de elevi era cel al românilor. Pe băncile Liceului
„Coriolan Brediceanu” au învă at carte oameni de seamă ai
culturii, ştiin ei şi artei româneşti: C. Brediceanu, A. C.
Popovici, I. Popovici Bănă eanul, G. Dobrin, G. Popovici, I.
Popovici, Traian Vuia, L. Tempea, Caius Brediceanu, Tr.
Grozăvescu, T. Brediceanu, V. Simionescu, A. E. Peteanu şi
mul i al ii12. În 1900, a fost construit şi Seminarul teologic
greco-catolic, transformat după Unire, în 1919 în Şcoală
normală de fete13.
Un capitol important în dezvoltarea învă ământului
românesc din Lugoj l-a reprezentat organizarea societă ilor şi
adunărilor menite să perfec ioneze nivelul pedagogic al
învă ătorilor. Astfel, în anul 1858, la Lugoj, se ini iase un curs
de perfec ionare pentru învă ătorii şcolilor poporale din Banat,
11
Lohan,V. op. cit., p. 4;
Luchescu, Gheorghe, op. cit., p. 18;
13
Popescu, Dan, Ghidăturistic.ăȚugojăşiăîmprejurimi, Funda ia Europeană
Drăgan, Lugoj, 1993, p. 78;
12
173
curs condus de inspectorul C. Ioanovici14. Prin înfiin are de
biblioteci s-a contribuit, de asemenea, la progresul
învă ământului în acest oraş. Odată cu înfiin area „Reuniunii
învă ătorilor români de şcoale capitale şi elementare populare”
s-a reuşit întemeierea unei biblioteci, al cărei fond, îmbogă it
prin dona iile lui V. Babeş, Pavel Vanici, Atanasie Şandor a
încurajat promovarea culturii româneşti în acea perioadă15.
Odată cu realizarea dualismului austro-ungar, în 1867 şi
până la destrămarea Imperiului, politica de dezna ionalizare sa accentuat tot mai mult. În acest sens românii şi-au coordonat
mai bine ac iunile pentru libertate na ională. Autorită ile au
înăsprit măsurile represive. Sunt intentate procese lui Traian
Doda şi A. C. Popovici şi memorandiştilor de la Cluj. Toate
aceste momente devin tot atâtea prilejuri de manifestare a
solidarită ii bănă enilor, înfiin area celui dintâi despăr ământ
al Astrei la Lugoj (1896) a avut drept consecin ă apărarea
culturii na ionale, lupta pentru afirmarea limbii, a şcolii şi a
bisericii16.
În deceniul al şaptelea şi al optulea, via a pedagogică s-a
desfăşurat în jurul reuniunilor învă ătoreşti. Ele prestau o
activitate de informare asupra problemelor pedagogice pe care
le ridica învă ământul timpului: discutarea manualelor,
creşterea prestigiului şcolilor din punct de vedere social şi
politic. În acest timp la Lugoj au fost elaborate manuale de
epică, lirică, didactică sau poetică a limbii române. Tot aici
apar şi revistele pedagogice: „Ludimagister” (din 1887
„Pedagogul român”), „Educatorul”, „Priveghetoarea”,
Coriolan Brediceanu, Coriolan, Cuvântă înă Anuarulă Şcoliiă capitaleă
ortodoxeă româneă deă b ie iă şiă feti eă dină Țugojă peă anulă scolastică 1907ă –
1908, Lugoj, 1908, p. 14;
15
Victor ârcovnicu, Victor, Contribu iiălaăistoriaăînv mântuluiăromânescă
din Banat, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, p. 257-258;
16
Dudaş, Vasile, Înfiin areaăDesp r mântuluiăȚugojăalăAstrei, manuscris,
Muzeul de Istorie din Lugoj; vezi şi Munteanu, Ion, țişcareaă na ional ă
din Banat (1880 – 1918), Editura Antib, Timişoara, 1994, p. 159;
14
174
„Junimea română”17. Revirimentul de pe tărâmul organizării
învă ământului, la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul
secolului al XX-lea decurge şi din inuta adunărilor generale
ale reuniunilor învă ătoreşti din zona Lugojului şi
Caransebeşului. Astfel, în 1892, într-o asemenea adunare
inută la Lugoj, prezidată de Andrei Liviu şi patronată de
episcopul Victor Mihaly de Apşa, subiect al discu iilor a fost
predarea limbii române şi a matematicii în şcoli – obiective
fundamentale pentru formarea orizontului ştiin ific al tinerei
genera ii18. În 1888, lua fiin ă şi Reuniunea învă ătorilor
greco-catolici din inutul Lugojului, cu idealuri similare
celorlalte reuniuni. În fruntea ei a fost, din 1894, canonicul
Ioan Boroş. Revista „Familia” din Oradea Mare relatează
aspecte din adunările generale ale acestei Reuniuni, apreciind
preocuparea pentru construirea de noi şcoli, internate şi pentru
crearea de condi ii optime de învă are19.
Dezvoltarea economică a Banatului a cunoscut o
coresponden ă şi în sfera învă ământului profesional. Sunt
înfiin ate şcoli profesionale, având în 1886, clase pentru toate
meseriile, numărul elevilor peste un deceniu ajungând la 238.
În primul deceniu şi jumătate a secolului XX, surse
documentare dezvăluie o creştere a numărului de elevi şi a
bazei materiale a învă ământului. Iată o statistică
reprezentativă20:
Luchescu, Gheorghe, Lugojul - vatr ă aă unit iiă na ionale, Editura
Europa Nova, Bucureşti, 1994, p. 79;
18
Gazeta Transilvania, Braşov, LV, 1892, nr. 286, din 18 septembrie/1
octombrie, p. 2;
19
Familia, Oradea Mare, XXVIII, 1982, nr. 37, din 13/26 septembrie, p
442. Vezi şi Familia, Oradea Mare,XXXVIII, 1902, nr. 29, din 21 iulie/4
august, p 348 şi Familia, Oradea Mare, XXXIX, 1903, nr. 30, din 27
iulie/9 august, p. 358;
20
Luchescu, Gheorghe, op. cit., p. 86;
17
175
Anulășcolar
1906 – 1907
1910 – 1911
1913 - 1914
Total
Elevi
263
369
375
10007
Ucenici
65
87
86
238
Total
328
456
461
1245
Dezvoltarea învă ământului a fost impulsionată prin
contribu ia materială a diferitelor funda ii culturale. Astfel, în
1902, dr. Liviu Marcu, lăsa aproape toată averea sa pentru
întemeierea unui alumneu (internat) care să găzduiască copii
de la sate veni i să înve e carte la Lugoj21. În Lugoj e de
remarcat şi prezen a funda iilor „Emanuil Gojdu” (a sprijinit
înfiin area de şcoli), „Alexandru şi Ana Nedelcu” (a acordat
ajutoare şi burse studen ilor pentru sus inerea examenului de
diplomă şi de doctorat). În perioada 1871 – 1900, funda ia
„Gojdu” a acordat 455 de burse, în valoare totală de 59.224,58
florini22.
Această intensă activitate în domeniul şcolar –
educa ional generează în Lugoj o pătură largă de oameni
cunoscători de carte, aceasta permi ându-le să fie la curent cu
evenimentele timpului şi să-şi poată conduce afacerile mai
uşor şi mai eficient. Mijlocul prin care popula ia era informată
a fost bineîn eles presa. Se pare că cel dintâi ziar apărut în
Lugoj a fost „Közlöny” ca organ al revolu ionarilor de la
1848, apărând până în 184923. Pentru a avea o imagine mai
bună asupra presei lugojene prezentăm în continuare lista
publica iilor din acest oraş, aşa cum o găsim în Heinrich Lay:
21
Drapelul, Lugoj, II, 1902, nr. 16, din 5/18 februarie, p. 2;
Victor Lăzărescu, Victor, Funda iiă lugojeneă înă sprijinulă eleviloră şiă
studen ilorăb n eni, în „Mitropolia Banatului“, Timişoara, nr. 11-12, 1985,
p. 808-815;
23
Luchescu, Gheorghe, Lugojul cultural-artistic, Editura Facla, Timişoara,
1975, p. 32;
22
176
1) Cotidiene,ă s pt mânale,ă bilunare,ă lunare: „Lugoser
Anseiger” (1853), „Lugoser Anseiger” (1858 - 1861),
„Krassóer Zeitung” (1861 - 1900), „Krasso – Szörényi
Lapok” (1881 - 1942), „Desceptarea” (1879 - 1881),
„Südungarischer Bote” (1879 - 1881), „Südungarischer
Bote” (1899 - 1919), „Severiner Nakhrichten” (1887),
„Südungaren” (1893 - 1919), „Lugoser Zeitung” (1893 1899), „Lugoser (Lugosher) Zeitung” (1905 - 1934),
„Delvidenki Lapok” (1898 - 1899), „Delvidenki Lapok”
(1902 - 1913), „Banater Post” (?), „Drapelul” (1901 1902), „Mai Ujsag” (?), „Banatul” (1905 - 1910),
„Krassó - Szörényi Hirlap” (1907 - 1917), „A Mi
Lapunk” (1907 - ?), „Lugosi Hirlap” (1907 - 1910),
„Lugoser Kontrollor” (1911 - 1912), „Lugosi Ellenor”
(1908 - 1912), „Sfatul poporului” (1908 - 1909), „Neue
Lugoser Zeitung” (1908 - 1912), „Szabadsag” (1911 1914), „Grănicerul” (1911 - 1912), „Lugosi Hirado” (?),
„Montagsblatt” (1912 - 1914);
2) Revisteă pentruă meseriiă şiă afaceri: „Meseriaşul” (1906 1908), „Banatul” (1909 - ?), „Lugosi Ipar” (1911),
„Stuparul” (1911 - 1912), „Elsö Magyatorszagi Reklam
Ujság” (1912- 1913), „Eleven Ujság” (1914);
3) Presaă muncitoreasc : „Adevărul” (1906 - 1907),
„Munkások Lapja” (1912);
4) Periodiceă pentruă cultur ,ă teatru,ă literatur :
„Südungarische Revue” (1881 - 1882), „Lugosi
Szinházi Lapok” (1900; 1906), „Szinhaz” (1907),
„Irodalmi tükortkepek” (1909), „Lugosi Szinpad”
(1910), „Lugosi Szinházi Ujsag” (1911; 1912);
5) Revisteă umoristiceă şiă satire: „Lugosi Dongo” (1909),
„Lugoser Ulk” (1913);
6) Ziare sportive: „Lugosi Sport Ujaság” (1914);
7) Reviste religioase: „Szabat Egyhaz” (1884 - 1915),
„Foaia oficioase a Diocesei Lugojului” (1914 - 1920);
177
8) Reviste pedagogice: „Nepoktatás” (1895 - 19019),
„Educatorul” (1914 - );
9) Publica iiă dină alteă domenii: „Lugoser Allgemeine
Narren - Zeitung” (1882), „Ujsag” (1909), „Kialitasi
Lapok” (1911), „Monte Carlo” (1912), „Banatul”
(1912)24.
Prima gazetă românească a Lugojului a fost
„Desceptarea”, editată de Iosif Tempea între anii 1880 – 1881.
Era o revistă săptămânală, cu subiecte de beletristică, ştiin ă,
economie şi umor25. După două decenii de stagnare, a apărut
ziarul „Drapelul” (în 1901), „gazeta politică românească”.
Programul său era bazat pe în elegerea între celelalte
na ionalită i, pentru emanciparea politică a poporului român,
pentru ca acesta să devină în patria sa străbună un factor
eminamente politic, conform importan ei sale numerice,
culturale şi istorice26. Proprietar şi editor a fost dr. Valeriu
Branişte, iar redactor responsabil dr. Corneliu Jurca până în
1907, când a fost înlocuit cu Gheorghe Jugănaru şi acesta,
înlocuit în 1908, cu Nicolea Jugănaru. În primul an a apărut
de două ori pe săptămână (miercurea şi sâmbăta), iar din
1902, de trei ori pe săptămână (mar i, joi şi sâmbătă)27. Primul
număr al „Drapelului” sublinia dorin a de a ine legătura
strânsă cu poporul căci „el e depozitarul tuturor avu iilor
noastre strămoşeşti, izvorul nostru de putere şi numai prin
24
Heinrich Lay, Heinrich, Ein Kapitel Kulturgeschiichte aus de stadt an
der Temesch, Töging a Inn, 1996, p. 83-87;
25
A. Cosma, A. Istoria presei bănă ene, Timişoara, 1932, p. 84;
26
Popescu, Dan, Ziareăşiărevisteăromâneştiăşiăsârbeştiăsecolului al XIX-lea
– începutul secolului al XX-lea din Banat, în “Contribu ii la istoria
culturală a românilor din Voivodina”, volumul III, Zrenianin, 1976, p. 29;
27
Pavel, O., Rolulăpreseiăprogresisteăînăluptaăromânilorăb n eniăpentruă
înf ptuireaăidealuluiăna ionalălaăsfârşitulăsecoluluiăalăXIX-lea, începutul
secolului XX, Timişoara, 1986, p. 88;
178
popor putem avea viitor”, fapt reuşit pe deplin în decursul
apari iei sale28.
La începutul secolului al XX-lea, în Lugoj a apărut o
vreme ziarul muncitoresc „Adevărul”, organ al P.S.D. din
Ungaria. De men ionat că acesta a apărut şi la Budapesta29. În
1905 începea să apară sub redac ia lui Valeriu Branişte foaia
săptămânală „Banatul”, urmărind „aprofundarea şi
răspândirea conştiin ei na ionale în rândul ăranilor”30. Pentru
ărani şi meseriaşi mai apar „Plugarul român” (1904 - 1910),
„Sfatul Poporului” (1908 - 1909), „Meseriaşul” (1906 - 1908).
Până la Unirea din 1918 au mai apărut ziarele româneşti:
„Stupariul” (1911 - 1912), „Banatul” (seria a II-a 1909),
„Grănicerul” (1911 - 1912), „Foaia oficioasă a diocezei
Lugojului” (1914 - 1947)31.
Bineîn eles aceste publica ii vedeau lumina zilei în
tipografii. Prima tiparni ă din Lugoj datează de la mijlocul
secolului al XIX-lea (1852), proprietarul ei fiind C.
Traunfellner. În 1881 s-a organizat în Lugoj o filială a Uniunii
tipografilor din Sudul Ungariei, la aceea vreme existând în
oraş două tipografii: a lui Traunfellner – Wentzely şi a lui C.
Traunfellner (Lugojul românesc)32. În primul deceniu al
secolului al XX-lea tipografia a luat o mare dezvoltare în
Lugoj. În 1901 s-a înfiin at Tipografia lui Ioan Henş
(românească)33, în 1906 Tipografia „Husvét şi Hoffer”, în
1908 se fondează firma Guttenberg, în 1912 Tipografia
„Minerva”, ulterior şi o tipografie muzicală34.
28
Drapelul, Lugoj, I, 1901, nr. 1, din 1/14 ianuarie, p. 1-2;
Popescu, Dan , op. cit., p. 31;
30
Drapelul, Lugoj, V, 1905, nr. 71, din 23 iunie/6 iulie, p. 2;
31
Luchescu, Gheorghe, op. cit., p. 33-34;
32
Luchescu, Gheorghe, Lugojul - vatr ăaăunit iiăna ionale, Editura
Europa Nova, Bucureşti, 1994, p. 10-11;
33
Drapelul, I, 1901, nr. 39, din 30 martie/12 aprilie, p. 3;
34
Luchescu, Gheorghe, op. cit., p. 11;
29
179
Dezvoltarea învă ământului şi a presei, în cea de-a doua
jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XXlea a determinat dezvoltarea altor activită i destinate să
lumineze poporul, activită i legate de teatru, muzică corală şi
societă i culturale. Amintim înfiin area corului în 1810, a
teatrului în 1841, a „Societă ii române cantatoare theatrale”
(1847), a „Reuniunii germane de muzică” (1851), a
„Reuniunii române de lectură” (1865), a Funda iei „Emanuil
Gojdu” (1870), a „Reuniunii de muzeu” a comitatului Caraş –
Severin în 1905 şi altele35.
Intensa via ă muzicală a Lugojului s-a corelat în mod
armonios cu reprezenta iile teatrale. Remarcabil este faptul că
teatrul din Lugoj este cel mai vechi din ară. Clădirea acestuia
a fost ridicată în 1835, prin grija frânghierului Anton Liszka
pe terenul hanului „Ad Nigram Aquilorum” vecin cu
conventul minorită ilor36. Se pare că în 1841 începeau primele
reprezenta ii teatrale. La Lugoj s-au pus bazele, în 1847, a
celor dintâi societă i teatrale româneşti „Societatea română
cantatoare theatrale”, condusă de Joseph Wolf Farcaş.
Reprezenta iile erau în limba română şi erau sus inute de
actori diletan i37. Că acest fapt este o realitate rezultă şi din
copia unui afiş din 1847 (cel mai vechi document, în legătură
cu primul spectacol dat în limba română în Lugoj) prin care se
anun a „Zsoj februarie 18-a” 1847 „când Societatea
Românească Cantatoare Theatrale sub Direc ia lui Josif
Farkaş, mai pe urmă va produce Elizena din Bulgaria, se-au
Pădurea Sibiului, bucată romantică în 4 acte de pe Ungarie
întoarsă de C. Bercean, lucrarea apar inând Johhanei Franul
Dan, Petre, Asociaşii,ă cluburi,ă ligi,ă societ i.ă Dic ionară enciclopedic,
Bucureşti, 1983, p. 148;
36
Popescu, Dan, Ghidă turistic.ă Țugojă şiă împrejurimi, Funda ia Europa
Nova, 1993, p. 54;
37
Mira Grozăvescu-Demeter, Mira, Voledi, Ion, Traiană Groz vescu,
Editura Muzicală, Bucureşti, 1965, p. 18-19;
35
180
von Weisenthurm. Actori: Josif Farcaş, Vasile Maniu, Vasile
Brediceanu”38.
În 1878, actorul şi regizorul G. A. Petculescu înfiin a în
Lugoj o trupă de actori „Juna societate română” ca filială a
Societă ii teatrale române ambulante din Ungaria şi
Transilvania39. Pe aceeaşi linie se înscrie şi înfiin area în
1908, în Lugoj, a unei filiale a „Societă ii pentru fond de
teatru român”, concep ia de bază fiind că „teatrul e cea mai
mare şcoală morală”40. Premise ale creării acestei filiale au
fost cele două adunări ale societă ii amintite, desfăşurate în
oraşul de pe Timiş în 1876 şi 1888. în şedin a de constituire
(17 octombrie 1908), după refuzul lui Valeriu Branişte şi
George Dobrin în favoarea celor tineri, primul preşedinte al
Filialei a fost propus şi ales avocatul Coriolan Grădinariu.
Publicul lugojan s-a arătat foarte receptiv la premiera celor
două piese, jucate în luna decembrie a anului 190841 în sala
teatrului orăşenesc ridicat între anii 1899 – 1900, sala
dovedindu-se neîncăpătoare. În 1911, în urma organizării de
alegeri s-a ales un nou Comitet de conducere, dominat de
spirit reformator, care încearcă să-şi asume responsabilitatea
unei societă i teatrale de sine stătătoare. Scopul pe care şi-l
stabilesc este de a promova arta teatrală în Lugoj şi de a sta în
ajutorul societă ilor culturale de a dezvolta via a socială
lugojeană. Prin experien a proprie actori, scenarişti şi regizori
în acelaşi timp diletan ii filialei lugojene au pus în scenă întrun interval de numai 5 ani de zile (1908 - 1913) 9 piese
teatrale42. De remarcat este de asemenea faptul că, în perioada
1847 – 1914 în oraşul Lugoj au activat 154 de actori amatori,
Crişan, Ion, Teatrul amator românesc din Lugoj, Timişoara, 1967, p. 151;
Ibidem, p. 79;
40
Ibidem, p. 97;
41
Lumini a Wallner – Bărbulescu, Lumini a, Asocia ionismulă teatrală –
Comitetulă filială Țugojă ală Societ iiă pentru fond de teatru român, în
“Analele Banatului”, V, 1997, p. 351-353;
42
Ibidem, p. 355;
38
39
181
majoritatea lor fiind meseriaşi, o parte intelectuali, şi o parte
ărani43.
Izbucnirea primului război mondial a întrerupt via a
culturală, implicit şi manifestările teatrale, acestea fiind
reluate în 1919 când a fost înfiin ată „Asocia ia Română de
Teatru Thalia”.
Cel mai vechi cor din ară a fost înfiin at tot în oraşul
Lugoj. În condi iile asupririi na ionale, a lipsei de drepturi şi
libertă i politice, românii s-au unit şi şi-au afirmat crezul lor
na ional. În astfel de împrejurări s-a zămislit în 1810 nucleul
primului cor românesc din Lugoj, dirijat de învă ătorul N.
Marcu. Având la bază acest cor, în 1842 se încheagă corul
românesc de biserică, care ulterior îşi va extinde repertoriul şi
spre domeniul laic, popular şi patriotic contribuind astfel la
întărirea conştiin ei na ionale44.
Gazetele lugojene din cea de-a doua jumătate a veacului
al XIX-lea înregistrează cu mândrie înfiin area în 1856 (de
fapt corul românesc primeşte un nou nume) a „Reuniunii de
cântări şi muzică”45. În 1869, corul bărbătesc din Lugoj se va
transforma în „Reuniunea de cântări şi muzică”, care s-a
organizat pe bază de statute în 1872, având ca preşedinte pe
Coriolan Brediceanu46. În 1889, la conducerea Reuniunii a
venit Ion Vidu, activitatea îmbunătă indu-se sim itor. Se
observă un salt calitativ, propulsând pe plan na ional corul
lugojean, care devine o adevărată forma ie pilot pentru
mişcarea corală din Banat47.
În anul 1910 a apărut în Lugoj Societatea corală „Lira”
având la bază corul catedralei unite din Lugoj (1872), condus
Crişan, Ion, op. cit., p. 70;
Grozăvescu-Demeter, Mira, Voledi, Ion, op. cit., p. 4;
45
Ibidem, p. 13;
46
Stratan, Ion, Muntean, Vasile, țonumenteăistoriceăbisericeşti din Lugoj,
Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1981, p. 30;
47
Popescu, Dan op. cit., p. 54;
43
44
182
pe rând de muzicianul ceh Czeghkna, Lehard, Walker, din
1896, din nou Czeghkna, apoi de învă ătorul Iosif Miclău care
l-a înfiin at48. „Lira” a sus inut primul său concert în 1911, în
sala hotelului „Concordia” din Lugoj, având ca dirijor pe noul
său conducător: Ioan Ienea49. De remarcat e, de asemenea, că
la începutul secolului XX, luase fiin ă în oraşul de pe Timiş o
„Reuniune de cântări a meseriaşilor”50.
Contemporane cu reuniunile de muzică româneşti au
fost forma iile corale germane din Lugoj. În 1851, datorită
entuziasmului învă ătorului Konrad Pavel Wusching, se pun
bazele societă ii „Lugoscher Gesangverein”, ulterior
„Lugoscher Gesang und Musikverein” („Reunuiunea de
cântări şi muzică din Lugoj”). Între timp apare şi „Reuniunea
maghiară de cântări”, care a fuzionat cu cea germană sub
numele de „Reuniunea maghiară de cântări şi muzică”51.
Corul mixt al acestei reuniuni avea în compozi ia sa membri
de diverse na ionalită i. Astfel, în prima decadă a secolului
XX, alături de tenorul ungur Tiberiu Halmay (celebru în
Budapesta şi Viena), cânta şi românul Traian Grozăvescu şi
mezzosoprana Elena Boeriu, din corul „Ion Vidu”52.
Astfel, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi primele
decenii ale secolului al XX-lea, Lugojul devenise o vatră a
muzicii, unde activau patru coruri, două orchestre
semisimfonice, o fanfară militară şi vestitul taraf condus de
Iancu Ioncovici, zis Nica, apreciat la Budapesta şi Viena53. De
remarcat este faptul că aceste coruri au stabilit strânse legături
Velceanu, I., Doiă înf ptuitori:ă țuzicescuă şiă Vidu.ă Operaă loră pentruă
Unitateă na ional , Editura Asocia iei corurilor şi fanfarelor din Banat,
Timişoara, 1929, p. 52;
49
Drapelul, L, XI, 1911, nr. 45, din 20 aprilie/3 mai, p. 3;
50
Stratan, Ion, Muntean, Vasile, op. cit., p. 3;
51
Grozăvescu-Demeter, Mira, Voledi, Ion,op. cit., p. 17;
52
Săvulescu, Medina, Lugojul - modelă deă convie uireă şiă convergen eă
multietnice, manuscris, Muzeul de istorie Lugoj, p. 3;
53
Popescu, Dan, op. cit., p. 55;
48
183
cu organiza ii similare din Vechiul Regat şi cu personalită i
din domeniu: Muzicescu, Burada, Paulean, Porumbescu,
având loc vizite reciproce şi schimburi de experien ă. În 1890,
Corul Metropolitan din Iaşi, condus de compozitorul, dirijorul
şi directorul Conservatorului din acelaşi oraş, a întreprins un
turneu artistic în Ardeal şi Banat, la Lugoj sus inând două
concerte54. Revista „Familia” din Oradea Mare relatează că
spre sfârşitul aceluiaşi an, violoncelistul Teodor T. Burada a
sus inut şi el o serie de concerte la Braşov, Sibiu, Lugoj,
Caransebeş, fiind acompaniat de Elena Popovici, absolventă a
Conservatorului din Paris55. În ambele cazuri oaspe ii au fost
primi i cu mult entuziasm, reuniunile de cântări din Lugoj
fiind prezente cu programe proprii. La fel s-a întâmplat şi în
1902, când Reuniunea de cântări şi muzică „Doina” din
Turnu-Severin, condusă de profesorul Paulian, a sus inut
concerte la Lugoj (22 aprilie/5 mai)56 şi în 1905, când
societatea corală „Carmen” din Bucureşti, aflată în drum spre
serbările Astrei din Sibiu, s-a oprit la Lugoj57. Pe aceeaşi linie
se înscriu şi evenimentele din vara anului 1906, când cu
prilejul „Expozi iei jubiliare” de la Bucureşti, 2 coruri
româneşti, dirijate de Ion Vidu au intonat „Pui de lei”şi
„Deşteaptă-te române” în fa a zecilor de mii de oameni
aduna i în „Arenele române” din capitala Regatului.58
Oficialită ile României au acordat înaltele distinc ii
reuniunilor de cântări prezente acolo, „Reuniunea română de
cântări şi muzică” din Lugoj a primit, alături de alte trei
reuniuni similare, Diploma specială cu Medalia de Aur59.
54
Familia, Oradea Mare, XXVI, 1980, nr. 27, din 8/20 iulie, p. 350;
Ibidem, p. 386;
56
Drapelul, Lugoj, II, 1902, nr. 43, din 9/22 aprilie, p. 3;
57
Idem, V, 1905, nr. 91, din 9/22 august, p. 3;
58
Munteanu, Ion, Munteanu, Rodica, Timiş.ățonografie, Editura Marineasa,
1998, p. 280;
59
Velcescu, I., op. cit., p. 32;
55
184
Muzica era prezentă în Lugoj în forme din cele mai
vaiate. În acest sens men ionăm că existau forma ii de cameră
şi că în fiecare sezon de iarnă se organizau cu regularitate
concerte în colaborare cu muzicieni străini de valoare, cum ar
fi fie violoniştii Aubermann şi Vecsey şi compozitorul şi
pianistul Bela Bartok60.
Alături de teatru şi muzică, atât de importante pentru
păstrarea identită ii na ionale şi promovarea acesteia, în Lugoj
se desfăşoară şi alte activită i menite să promoveze spiritul
românesc (conferin e, întruniri cu personalită i, dezbateri
literare, sociale sau politice). Astfel de ac iuni s-au desfăşurat
în „Casina română” înfiin ată în 1855. la baza ei s-a aflat o
societate de lectură, apărută în 1848, într-o adunare populară a
românilor, când Constantin Udrea, prietenul lui Eftimie
Murgu, propunea „înfiin area unei societă i na ionale în
Lugoj, unde să se poată mădularii (ţ membrii) astrânge
laolaltă, despre întâmplări şi unirea scopurilor sfătui, acolo
întâmplările şi metamorficile din novele a citi şi cu acesta,
poporul mai de aproape cunoscut să-l facă”, propunând de
asemenea, educarea tineretului: „Pentru adunarea gândurilor
laolaltă şi pentru unire a tuturor stângacelor puteri din
capetele crudului popor”61. „Casina română”, deşi institu ie
culturală, avea să preia şi unele atribu ii de organizare politică
a românilor, aici având loc şi unele întruniri în care fruntaşii
vie ii publice discutau cu meseriaşii şi intelectualii oraşului.
S-au inut de asemenea, prelegeri publice pe diferite teme
educative, artistice, pedagogice şi de cultură generală. La
începutul secolului XX, în sala „Casinei române” s-au
organizat manifestări cultural-artistice complexe, purtând
denumirea de „conveniri sociale”: conferin e, urmate de
60
61
Demeter-Grozăvescu, Mira, Voledi, Ion, op. cit., p. 5;
Ion Crişan, Ion, op. cit., p. 57;
185
interpretarea unor poezii, compozi ii muzicale, instrumentale
(la pian şi vioară), cântece populare şi lieduri62.
Întruniri ale personalită ilor lugojene şi dezbateri ale
unor probleme importante ale comunită ii au avut loc în
hotelul „Concordia”, ridicat în 1888, în jurul celebrei „Mese a
poganilor”. Aceasta a fost aproape timp de 40, locul de
supraveghere şi coordonare a tuturor manifestărilor de ordin
„distractiv” sau cultural – artistic a lugojenilor. Numărul
„Mesei Pogonilor” nu era limitat, însă cei mai frecven i
vizitatori ai mesei au fost: Coriolan Brediceanu (întotdeauna
în capul mesei), G. Martinescu, Simion Pope , dr. Iacob
Maior, dr. Ştefan Petrovici, dr. G. Dobrin, dr. Dimitrie
Florescu, dr. Cornel Diaconovich, Aurel C. Popovici, dr. Alex
Bireescu, dr. Liviu Marcu, Ioan Vidu, dr. Valeriu Branişte, dr.
Caius Brediceanu, pictorul Virgil Simionescu şi al ii63.
Tumultuoasa via ă culturală ce ni se descoperă în
oraşul de pe Timiş, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea
– începutul secolului al XX-lea, prin învă ământ, presă, teatru
şi activitate muzicală, ne face să în elegem că dezvoltarea
economică şi socială a oraşului nu ar fi putut avea loc în afara
fenomenului cultural. Deşi manifestat la toate na ionalită ile
ce trăiau în Lugoj, acesta a avut o mai mare importan ă pentru
români, deoarece a men inut treaz sentimentul na ional.
62
Luchescu, Gheorghe, Lugojul cultural - artistic, Editura Facla,
Timişoara, 1975, p. 21;
63
Petean, Aurel E., Dină galeriaă mariloră disp ru iă aiă Banatului.ă Figuriă
reprezentative - Coriolan Brediceanu, volumul II, Tipografia Corvin,
1935, p. 67-71.
186
ContribuțiiălaăistoriaăbisericiiăuniteădinăBanată
pân ălaăînceputulăsecoluluiăalăXX-lea* (I)
Pr. Gheorghe Naghi
Apreciat de unii, criticat de al ii subiectul unirii religioase
cu Biserica Romei a constituit din momentul încheierii actului
o problemă mult dezbătută de istorici i teologi de confesiune i
păreri opuse fără a se ajunge până astăzi la un punct de vedere
cel pu in apropiat i acceptat de speciali tii în domeniu. O
explica ie ar reprezenta complexitatea temei i o investiga ie
insuficient valorificată , primele rădăcini de unire în Banat
coborând în secolul al XIV-lea.
Dar ele nu au fost atât de uşoare precum se crede sau se
presupune. Şi în acest sens avem mărturiile cele mai noi ale
cunoscutului profesor vienez Ernst Christoph Suttner şi ale
istoricilor români Iacob Mârza şi Laura Stanciu. Să vedem
explica iile lor: “Oă pozi ieă asem n toareă c utauă acumă
Habsburgii pentru Bisericaă Catolic .1 Dină p cate,ă pentruă
uni i,ă nuă întotdeaunaă auă întâlnită preo iă romano-catolici
*Această lucrare a apărut într-o formă prescurtată în volumul Istoria
Banatului Studiiă privindă particularit ileă uneiă regiuniă transfrontaliere,
coord. Victor Neumann, cuvânt înainte de Acad. Răzvan Theodorescu,
Editura Academiei Române, Bucureşti, 2015, p. 155-185.
1
Viorel Ioni ă, Iacob Mârza, Laura Stanciu, Ernst Christoph Suttner,
DemarareaătratativelorădeăUnireăşiăînceputurileăopozi ieiăîmpotrivaăacesteiaă
– Dieă Aufnahmeă vonă Unionsverhandlungenă undă dieă Anfӓngeă desă
Widerstands gegen die Union, în Dieă Unionă deră Rumӓnenă Siebenbürgensă
mit der Kirche von Rom – Unireaă româniloră transilv neniă cuă Bisericaă
Romei, Band I/Vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2010, p.15;
187
binevoitoriă Unirii,ă peă fa ,ă iară uniiă auă fostă extremă deă
refractariălaăpropagareaăUnirii,ăchiarădac ănuăauăzis-oăf iş.ă
Episcopul latin, contele Paul Forgách îi trateaz ă foarteă r uă
peă uni iă şiă îiă umilea....l udându-seă c ă aă scutită clerulă unită deă
d rileădatorateădomnilorădeăpamânt,ăc ăarăfiăridicatăşcoli,ăarăfiă
înzestrată bisericileăcuăc r i,ăpotireăşiăod jdiiăiarăpreo iloră lear fi dat, în fiecare an, ajutoare în bani.2 Acelaşi episcop
latin, printr-o circulară încerca să discrediteze pe preo ii uni i
nefăcând nimic din ce prevedeau diplomele împăpărăteşti, ci
dinpotrivă „altminterea nu putea să se scuze înaintea
guvernului, care dorea sincer unirea.”
Cum trebuie scris ăistoriaăUnirii?
Deci, pe undeva, şi astăzi, persistă întrebarea esen ială,
marea întrebare a zilelor noastre: cum trebuie să se scrie
istoria Unirii? pe care a lansat-o Dr. Zenovie Pâclişanu, acum
aproape un veac, respectând cerin a de căpetenie, iubirea de
adevăr la care se poate adăuga lozinca lui Tacitus că istoria se
scrie: “sine ira et studio” – fără ură şi fără părtinire. Vom
încerca să răspundem prin cugetările aceluiaşi Dr. Zenovie
Pâclişanu, răspuns la fel de actual, valabil şi astăzi.3 Prin
urmare, de-a lungul timpului, au apărut scrieri unele care fac
apologia Unirii, altele care o condamnă, dar, în realitate nu
avem însă o istorie a Unirii. De „aceea cei care s-au ocupat de
chestiunea aceasta, dacă erau uni i vedeau în Unire un act
săvârşit din cel mai curat idealism, care a avut cele mai
strălucite urmări bune şi numai bune, iar dacă scriitorul era
neunit vedea în ea…o faptă mârşavă, care ne-a zdruncinat
unitatea na ională…” Şi uni i şi neuni i au aplicat în scrierea
Ştefan Tăşiedanu, Dinăvia aăşiăactivitateaăprimuluiăepiscopăsufraganăromână
din Oradea-mare,ă țeletieă șovács.ă Tulbur rileă dină 1751-1754.ă „Craiulă
românilor”.ăI, în CulturaăCreştin (Blaj), 1916, VI, Nr. 9, 10 Mai, p. 270-278;
3
Zenovie Pâclişanu, Cumăarătrebuiăscris ăistoriaăunirii, în CulturaăCreştin
(Blaj),1915, V, Nr. 9, 10 Mai, p. 271-274;
2
188
lucrărilor lor o metodă greşită, motiv pentru care nu există,
nici până astăzi, o reuşită-bună istorie a Unirii. Şi probabil că
nici această scurtă incursiune în istoria Unirii bisericeşti a
unei păr i a românilor din Banat nu va fi. Deşi noi încercăm,
fără părtinire, să aflăm doar adevărul.
A scrie istoria acestui moment important din via a
poporului român înseamnă a scrie “istoriaă propag riiă
catolicismuluiăînădiferiteleăp r iălocuiteădeăromâni”. Într-o parte
a preo imii şi a poporului catolicismul s-a propagat încetul cu
încetul, dup ă lupteă lungiă şiă înverşunate, constată Zenovie
Pâclişanu. Braşovenii, unii din preo ii din ara Ha egului,
românii din Bihor, Maramureş, apoi Banatul şi o mare parte a
ării Oltului, nici nu au vrut să audă de catolicism şi s-au
răzvrătit împotriva lui Atanasie Anghel. La introducerea
sărbătorească a lui Atanasie Anghel în slujba de arhiereu
recunoscut şi de împăratul de la Viena, în Catedrala zidită de
Mihai Viteazul au răsunat pe lângă aclamările aderen ilor şi
glasul de protestare a celor nemul umi i. ”Oă istorieă bun ă aă
Uniriiă vaă ar ta,ă deci,ă întregulă complexă deă motive,ă careă auă
determinatăimportantaăschimbareăaăcredin eiăm rturisiteăpân ă
la începutul veacului al XVIII-leaă deă neamulă nostru,ă vaă ar taă
felul, cum s-aăpropagatăcatolicismulăînădiferiteleăp r iăaleă rii,ă
împrejur rileă careăauăf cutăcuăputin ăpropagareaăîntr-un loc
şiă aceleaă careă auă f cut-oă cuă neputin ă înă altă loc,ă vaă ar taă
reac iuneaăpornit ăcontraăUniriiăcauzeleăşiăurm rileăei,ăşiăneăvaă
daăistoriaăinteresantelorălupteăreligioase,ăcareăst pânescăvia aă
public ă româneasc ă aă uneiă p r iă dină veaculă ală XVIIIă pân ă laă
aşezareaăepiscopuluiăneunită(ortodox,n.n)ăînăfrunteaăbisericiloră
neunite. O istorie lucrată în felul acesta va fi, incontestabil, o
lucrare grea şi anevoioasă, care va reclama multă răbdare şi
multă în elegere, dar va fi şi o lucrare folositoare….Adevărul –
cum spuneam mai sus – nu poate strica nici bisericii unite nici
celei neunite (ortodoxe, n.n.)”4.
4
Zenovie Pâclişanu, art. cit., p. 274;
189
Propagandaăcatolic ăîntreăromâniiă
dinăArdealăşiăUngariaăînainteădeă1500
Subtitlul acesta l-a sugerat lucrarea lui Dr. Zenovie
Pâclişanu apărută în revista Culturaă Creştin pe care o
conducea în calitate de redactor (aparută şi în extras), unde
trece în revistă primele începuturi ale Unirii până în secolul al
XVI-lea, în Transilvania, cercetări pe care le-a efectuat cu
multă minu iozitate neobositul istoric român.5 Folosirea
termenului de “propagandă”, impropriu pentru implementarea
unei convingeri religioase, a unei credin e în rândul poporului
creştin, demonstrază şi istoricilor români, extrem de clar,
gândirea viciată a Scaunului roman – remarcată de aceştia pentru a convinge – prin orice mijloace – că o anumită
credin ă, este mai bună ca alta, fiind vorba aici de cea catolică
care ară fiă singuraă ceaă dreapt , restul lumii fiind
“schismatici.”Acest mod de a vedea lucrurile, ne
demonstrează istoria, nu a dus la nimic bun, ci dimpotrivă. Să
amintim câteva ac iuni istorice până la anul 1500, aşa cum
sunt prezentate, cu consecin e şi în Banat.
După întemeierea episcopiei Milcovei, la 1211 când
întregul Ardeal a intrat sub stăpânirea Ungariei sub domnia lui
Andrei al II-lea, fiul mult mai energic al acestuia, Bela al IVlea a încercat să convertească Cumania după încercările
anterioare ale dominicanilor6 şi întemeiază, un an mai târziu, în
1227 episcopia Milcovei pentru cumani punând în fruntea ei pe
călugărul Teodoric. Ceea ce ni se pare demn de remarcat este
atitudinea lui Bela al IV-lea care spune că “va sili pe românii
aceeia” – din Cumania – “s ăasculteădeăvicarulăcatolicădeăritulă
Dr. Zenovie Pâclişanu, Propagandaă catolic ă întreă româniiă dină Ardeală şiă
Ungaria înainte de 1500, în Culturaă Creştin ă (Blaj), 1920, IX, Nr. 1-2,
Februarie, p. 4-34 (şi extras);
6
Karácsonyi János, Borodnok ország ( ara brodnicilor),în Századok
(Budapest), 1908, XLII, p. 609-614;
5
190
lor dat de Toderic”.7 Ceea ce mai ştim din altă sursă este că la
1234 Papa Grigore IX (1227-1241) îi scria lui Bela al IV-lea să
numească un episcop catolic românilor, din na iunea lor, iar la
1237 scria neofi ilor din Banatul Severinului că se bucură de
convertirea lor şi îi sfătuieşte să se alăture dominicanilor care
fac misiune în Banat.8 Dar toate planurile acestea de convertire
au fost anulate de marea invazie tătară din 1241 care a prefăcut
în scrum şi ruine Cumania, episcopia Milcovei şi aproape
întreg regatul Ungariei.
La 1328 Papa Ioan XXII (1316-1334) a oprit pe
episcopii maghiari să ia dijme de la cumanii, românii şi slavii
care au primit “sf. Unire.”, iar în 1334 proclamă un război
sfânt contra acestora la care adaugă şi pe tătari, la ideea
schimbării confesiunii.9
Politica religioasă a lui Ludovic cel Mare (1342-1382)
În timpul regelui Ludovic cel Mare, propaganda catolică
este mai organizată cu acelaşi scop “sfânt”, convertirea
“schismaticilor” şi păgânilor de pe teritoriul aflat în stăpânirea
Ungariei. Prin urmare, în anul 1345 sunt trimişi misionari
franciscani în zonele cu români din Banat, Bihor şi
Maramureş cât şi în ara Românească, teritorii aflate în
aten ia papalită ii. În 1352 Papa Clemente al VI-lea (13421352) îi scria lui Ludovic cel Mare, regele Ungariei, că păr ile
ardelene ale Ungariei au primit catolicismul şi mul i erau gata
Dr. Zenovie Pâclişanu, art. cit., p. 6-7;
Eudoxiu de Humuzaki, Documente privitoare la isatoria românilor, Vol. I,
partea I (1199-1345), Bucureşti, 1887, Doc. Nr. CXV- CXVII, P. 115-117.
Problema este dezbătută şi la Şipoş Ibolya, Contribu iiă laă Istoriaă Bisericiiă
Uniteă dină arealulă b n eană pân ă laă apari iaă Reformei, în Restituiri
b n ene. Societatea de Ştiin e Istorice din România, Vol. I, Editura
Eurostampa, Lugoj, 2013, p. 18;
9
Dr. Zenovie Pâclişanu, art.. cit, p. 11-12; Eudoxiu de Hurmuzaki,
Documente...op. cit.,Doc. Nr. CCCCXXXIII, p. 609;
7
8
191
să-l primească şi să-i aducă la Unire cu Roma pe românii din
Ungaria – deci şi pe bănă eni -ceea ce acesta răspunde că va
face gândindu-se la un război de exterminare şi de alungare a
“necredincioşilor”. La 1366 aduce călugări franciscani la
Caransebeş, pentru convertirea românilor.10 Tot în 1366 apare
faimoasa dispozi ie (din Lipova) a regelui Ludovic prin care “
to iăpreo iiăschismaticiădinăcomitateleăCuvinăşiăCaraş(deci din
Banat) s ă fieă prinşiă şiă duşiă împreun ă cuă femeileă şiă copiiă loră
înainteaă comiteluiă Benedict” şi se permite“ stârpirea din
aceast ă ar ă aă r uf c toriloră deă oriceă neam,ă şiă maiă alesă
români.”11 Documentule din 1366 sunt considerate ( şi de o
parte a istoriografiei maghiare) ca prima unire cu Biserica
Romei din Banat,12 mai ales că în zona localită ilor Lugoj şi
Caransebeş unde misiunea desfăşurată de către ordinul
minorit a fost intensă.
Pericolul otoman determină legături intense între Roma
şi Constantinopol cu scopul salvării Imperiului bizantin şi
între Ioan V Paleologul si Ludovic urmează discu ii pentru
unirea bisericilor, în schimbul ajutorului armat împotriva
turcilor în vederea cărui scop trece şi prin Banat.13 Între 1
10
Ibidem, p. 13-16; Dragoş-Lucian igău, Câtevaă considera iiă despreă
arhidiaconiaă deă Caransebeşă (sec.ă XIV-XVI), în Itinerarii istoriografice.
Studii în onoarea istoricului Costin Feneşan, vol. îngrit de Dumitru eicu şi
Rudolf Grӓf, Editua Academiei Române. Centrul de Studii Transilvane,
Cluj-Napoca, 2011, p. 87-116.
11
N. Constantinescu, Vladislav I, Bucureşti, 1979, p. 19; Sipos Ibolya, art.
cit., p. 19
12
Káracsonyi János, Magyarország egyháztőrténeteă főbbă vonásaibană 970tőlă1900ăigă(Principaleleătr s turiăaleăistorieiăbisericiiămaghiareădeălaă970ă
pân ă laă 1900), Edi ia a III–a, Egyházmegyei Kőnyvnyomda, Vésprem,
1929, p. 97.
13
Thallóczy Lajos, Nagy Lajos és a Bulgár Bánság (Ludovic cel Mare şi
Banatul bulgăresc) în Századok, 1900,XXXIV, p. 577-615; I. D. Suciu,
C l toriaăîmp ratuuiăbizantinăIoanăVăPaleologulăprinăBanat, în Mitropolia
Banatului (Timişoara), 1976, XXVI, Nr. 4-6, p. 237-240; J. Gill, John V
Paleologus at the Court of Louis I of Hungary (Ioan al V-lea la curtea lui
192
Iulie 1366 si 16 Octombrie 1367 merge la Constantinopol
pentru a discuta de Unire şi împaratul Ioan V Paleologul se
leapădă de ortodoxie la Roma în 18 Octombrie 1369. Pe de
altă parte la 1370 se înfiin ează episcopia Severinului şi alte
episcopii, dar singurul caz concret cunoscut de convertire la
catolicism a românilor din Transilvania şi Ungaria în vremea
lungii domnii a lui Ludovic cel Mare a fost castrul Megesalla
cu data de 1377 din comitatul Sătmar, al Caterinei, care îi
scrie Papei Grigorie al XI –lea, în acest sens.14 Încercările de
convertire la catolicism ale românilor din Transilvania şi
Banat au fost dirijate de vicarul Bosniei, Bartolomeu de
Alverna, sfetnicul apropiat al regelui Ludovic cel Mare, prin
intermediul ordinului minorit, folosind metode violente. Ori
se ştie că aceste constrângeri, amenin ări cu expulzarea a
“ereticilor” şi “ schismaticilor”, neacordarea de privilegii
nobilimii române, inexisten a ei dacă nu trecea la catolicism
dezna ionalizându-se, nu a dat roade fericite.
Sinodul de la Ferrara-Floren a (1438-1439) a constituit
un subiect adânc mediatizat care a intrat în preocupările unor
istorici precum: I. A. Fessler, I. Boroş, Ştefan Pop, Timotei
Cipariu, Augustin Bunea, C. Auner, N. Popescu, C.
Marinescu, I. C. Sbierea, I. Zugrav, P. S. Năsturel, Milan
Şesan, E. Kovacs P., Juhász I., ca să nu amintim decât
câ iva,15 cea mai completă expunere rămânând lucrarea lui
Ludovic I al Ungariei), în Byzantinoslavica,1977, Nr. 1, p. 31; I. D. Suciu,
R. Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului,
Vol. I, Timişoara, 1980, p. 73-74; Prot. Dr. Vasile V. Muntean, Contribu iiă
la istoria Banatului, Timişoara, 1990, p. 79-80, 96, 106.
14
Ibidem, p. 22; Cf. Ioan Boroş, Unireaăromânilorădinăp r ileăs tm reneăînă
veacul al XIV-leaăşiăț n stireaăs.ățihailădinățaramureş, în Unirea (Blaj),
1898, VIII, Nr. 2, 10 Ianuarie, p. 9-11; Ibidem, Nr. 3, 22 Ianuarie, p. 18.
15
Adrian Andrei Rusu, Ioan de Hunedoara şiăromâniiădinăvremeaăsa,ăStudii.
Editura Presa Universitară, Cluj-Napoca, 1999, p. 78-79 unde dă o bibliografie
largă a problemei; La cei men iona i se pot adauga: Iulian-Mihai Damian,
Unireaă bisericeasc ă şiă societateă creştin ă înă regatulă Ungarieiă laă mijloculă
193
Joseph Gill16, iar Unirea pronun ându-se în 6 Iulie 1439. Cu
toat ă timiditateaă cuă careă aă fost,ă dină nou,ă ă “strecurat ă “înă
istoriografiaă româneasc ă (problematica unirii), ea a avut
oarecari ecouri.17Se constată, că după dispozi iile drastice de
alungare a preo ilor ortodocşi din 1366, ordin reînoit în 1428
(din Caransebeş de către Sigismund), totuşi, Ioan de
Hunodoara a tolerat prezen a lor pe domeniul şi în anturajul
său.18 cu toate că-l avea (la Göyr, Timişoara, Lipova,
Caransebeş), pe închizitorul Ioan de Capistrano, aflat în bune
rela ii cu el, prezent din 1455 în Ungaria. În păr ile bănă ene,
Ioan de Capistrano a început o propaganda catolică violentă
care poate fi rezumată – potrivit scrisorii din 6 Ianuarie 1456
– ca domnii “catolici” s ă ard ă bisericileă româneşti…de pe
moşiileălorăs ăalungeăpreo ii,ăcareănuăseăvorăconverti reuşind
acelaşi Ioan de Capistrano (împreună cu Mihail Székely), la 7
Februarie 1456 (din Lipova) să-l convingă pe Ioan de
Hunedoara să emită un ordin strict: „to i preo ii români din
satele apar inătoare domeniilor Şoimuşului, Hunedoarei şi
Devei, care au fost hirotoni i de vlădica Ioan de Capha să fie
expulsa i şi duşi înaintea lui Mihail Székely”. Propaganda
catolică a lui Ioan de Capistrano a fost mult împiedecată – în
afară de propriile metode „creştine” - de prezen a vlădicului
român Ioan de Capha19 căruia i-au ars casa, i-au confiscat
secolului XV, în Crisia (Oradea), 2008, XXXVI, p. 49-64; Pr. Drd. Cătălin
Teulea, țitropolitulă țarcuă Eugeniculă ală Efesuluiă şiă Sinodulă deă laă FerraraFloren a, în Revista Teologic (Sibiu), 2008, XVIII, S. N. Nr. 3, p. 23-54.
16
Josepf Gill, Theă Councilă ofă Florence(Conciliulă deă laă Floren a),
Cambridge, 1959 şi edi ia italiană revăzută Il Concilio di Firenze(Conciliul
deălaăFloren a), Firenze, 1967.
17
Adrian Andrei Rusu, op. cit., p. 79-80; cf. Ligia Boldea, Câteva
considera iiă privitoareă laă familiaă nobil ă deă ț cicaşă (sec.ă XIV-XVI), în
Sargetia, 1986-1987, XX, p. 176.
18
Adrian A. Rusu, Preo iăromâniăortodocşiădinădistrictulăHa eguluiăînăsec.ăală
XV-lea, în Mitropolia Banatului (Timişoara), 1982, XXXII, Nr. 10-12, p. 649.
19
Juhász István, A középkori nyugati misszió és a románság(Misiunea din
vestulă medievală iă românii), în Az Erdélyi Tudományos Intézet Évkönyve,
194
averile şi l-au prins la începutul anului 1456 când a fost dus la
Timişoara şi dat pe mâna lui Capistrano - considerat de unii
istorici „spirit religios extremist” - care „l-a convis” să
îmbră işeze Unirea cu Roma. Mai for a i sau cu vorba bună,
Unirea prinde teren mai ales după sinodul unionist florentin şi
întâlnim deja pentru români, episcopi de ritul grecesc unit
trimişi pentru românii din Transilvania şi Ungaria.20 După
moartea lui Ioan de Hunedoara, - el însuşi catolic „nou”
provenit dintr-o familie cnezială ortodoxă - o politica de
Unire continuă deşi la 1476, credincioşii de rit grec erau
persecuta i iar pe de altă parte călugării ortodocşi erau puşi
sub protec ie regală împotriva călugărilor minori i.21Urmează
să ne punem întrebarea, ce amploare a avut totuşi catolicismul
în banatul de Caransebeş şi Lugoj. Din pu inele date care sunt
de la sfârşitul secolului al XVI-lea, Szent-Andrász István
consideră că sunt apreoximativ 10.000 de catolici în banatul
Caransebeşului şi Lugojului, iar iezuitul Valentin Lado la
1586 avansează pentru oraşul Careansebeş un număr de 3000
de catolici, ceea ce se poate că ar fi numărul total al
locuitorilor oraşului - consideră istoricul Viorel Achim – unde
trăiau pe lângă catolici, ortodocşi şi calvini.22
1942, p. 197-198, cf. Adrian Andrei Rusu, op. cit., p. 113-114; Dr. Zenovie
Pâclişanu, art. cit., p.31; Pentru prezen a în Ungaria a lui Ioan de Capistrano
vezi Stanko Andrić, The Miracles of St. John Capistran(Mininile Sfântului
Ioan Capistran), Central European University Press, Budapest, 2000, p. 2226; I. D. Suciu, Radu Constantinescu, Documente privitoare la istoria
Mitropoliei Banatului, Editura Mitropoliei Banatului, Vol. I, Timişoara,
1980, p. 93-99.
20
Dr. Zenovie Pâclişanu, art. cit., p.31; Adrian Andrei Rusu, op. cit., p. 99;
A. Bunea, Vechileă episcopiiă româneştiă aă Vadului,ă Geagiului,ă Silvaşuluiă şiă
Belgradului, Blaj, 1902, p. 10;
21
Adrian Andrei Rusu, op. cit., p. 111, 115; Ioan-Aurel Pop afirmă că era
catolic “nou”;
22
Viorel Achim, Catolicismul la românii din Banat în evul mediu, în Revista
Istoric (Bucureşti), 1996, Serie Nouă,VII, Nr. 1-2, p. 50-51;
195
Primul episcop unit în Transilvania este considerat de
unii istorici greco-catolici (Timotei Cipariu, Augustin Bunea),
episcopul Matei (1440-1455)23 despre care se ştiu foarte
pu ine lucruri dar asupra păstoririi căruia unii şi-au exprimat
îndoiala considerând că este confundat cu episcopul catolic
Matei de Labiszy de Alba Iulia.24 Dacă la al doilea episcop
unit în Ardeal, Macarie (1456-1469), trimisul Papei Calixt III,
to i istoricii agrează păstorirea lui în Ardeal, inclusiv istoricul
prelat Dr. Karácsonyi János, care în general contestă prezen a
şi continuitatea românilor în Transilvania,25 aprecia a fi
rapoartele lui Ioan Capistrano ca exagerate şi nici opera de
convertire atât de violentă a lui Ioan de Capistrano nu a avut
continuatori. Urmează anii de domnie a lui Matei Corvin, cu
legături de prietenie cu Ştefan cel Mare, când vin vremuri mai
acceptabile şi pentru ortodocşi: în 1479 scuteşte de impozit
preo imea română din Maramureş ca la 1481 să scutească pe
to i ortodocşii români, sârbi şi ruteni de plata dijmelor.26
Zenovie Pâclişanu, Celă dintâiă vl dic ă românescă ortodoxă dină Ardeal, în
CulturaăCreştin (Blaj), 1913, III, Nr. 6, 25 Martie, p.162-165; Ioan Stanciu,
Sf. Unire în Ardeal între 1204-1694, în CulturaăCreştin (Blaj), 1941, XXI,
Nr. 1-3, Ianuarie-Martie, p. 155-157; cf. Dr. Karácsonyi János, op. cit., p.
99-100;
24
Adrian Andrei Rusu, op. cit., p. 96-97.
25
Zenovie Pâclişanu, I.ășarácsonyiăşiăcontinuitateaăromânilorăînăDacia, în
Culturaă Creştin (Blaj), 1912, II, Nr. 1, 10 Ianuarie, p. 12- 16; Zenovie
Pâclişanu, Locuit-au românii din Ardeal pe timpul venirii ungurilor? –
R spunsă dluiă I.ă șarácsonyi-în Cultura Creştină (Blaj), 1912, II, Nr. 8, 25
Aprilie, p. 225-237; Zenovie Pâclişanu, Locuit-au români în Ardeal pe
timpul venirii Ungurilor? – Nouă r spunsă d.ă șarácsonyi - în Cultura
Creştin (Blaj), 1912, II, Nr.17, 10 Noiembrie, p. 518-527; Zenovie
Pâclişanu, Rezidat-auăvl diciăromâniăînăAlba-Iulia înainte de Mihai Viteazul,
în CulturaăCreştin (Blaj), 1914, IV, Nr. 3,10 Februarie, p. 65-70; Zenovie
Pâclişanu, Rezidat-auăvl diciăromâniăînăAlba-Iulia înainte de Mihai Viteazul,
în CulturaăCreştin (Blaj), 1914, IV, Nr. 6, 25 Martie, p. 172-176.
26
Dr. Zenovie Pâclişanu, art. cit., p.33; Zenovie Pâclişanu abordează
subiectul dijmelor în două articole DijmeleăromânilorădinăArdealăşiăUngariaă
înainte de 1700 în CulturaăCreştin , 1915, V, Nr. 15 & 16
23
196
SituaţiaăUniriiăînăepocaăprotestant
Încorporarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic a
adus transformări semnificative, la sfârşitul secolului al XVIIlea, pentru românii care sperau la o îmbunătă ire a soartei lor
pe plan social, după ce pe tot parcursul secolului propaganda
calvină s-a înte it. Astfel Mitropolitului Ghenadie al
Transilvaniei i s-au dat „doar”cinci condi ii de către
superintendentul calvin, dar deja mitropolitului Ilie Iorest i
s-au impus 24 de condi ii pentru calvinizare, la sfârşitul
anului 1640. Profesorul vienez E. Ch. Suttner trece în revistă
şi motivele pentru care reforma nu a avut succes în rândul
românilor, chiar dacă a avut în rândul saşilor şi maghiarilor
luând de bune considera iile lui Zenovie Pâclişanu, din care aş
reaminti doar una, dar importantă: via a bisericească
„sărăcăcioasă” a calvinilor a fost prea „goală” sau rece pentru
sufletul prea plin de evlavie al românilor.27 În acest context
este remarcat Mitropolitul Simion Ştefan (1643-1654) ca un
adept al Mitropolitului Petru Movilă al Kievului, influen at,
probabil, de marele său contemporan din Moldova:
Mitropolitul Varlaam, care în lucrările apărute în timpul
păstorii sale precum Catehismul calvinesc (din 1642) finan at
de Principele Aca iu Barcsai, un român maghiarizat şi
calvinizat, refinan at tot de el în 1648, în acelaşi an apărând şi
Noulă Testamentă deă laă B lgrad unde se cunosc îndemnurile
Mitropolitului Simion Ştefan pentru o limbă literară unitară pe
care o cunosc to i românii: “Bineăştimăc ăcuvinteleătrebuieăs ă
fieă caă banii,ă c ă baniiă ceiaă suntă buniă cariiă îmbl ă înă toateă
rile”. Predoslovie nesemnată din cauza abilită ii
Mitropolitului Simion Ştefan de a evita neplăcerile cu
principele şi superintendentul calvin. Poate nu ar fi neoportun
să vedem cele 15 puncte umilitoare puse de calvini
Mitropolitului Simion Ştefan (nu 24 ca şi Mitropolitului Ilie
27
Z. Pâclişanu, op. cit., p. 76-79.
197
Iorest) la 10 Octombrie 1643 de Gh. Rákóczy I: să se predice
în româneşte după Sf. Scriptură şi nicidecum Sf. Tradi ie:
tineretul să fie instruit după Catehismul calvinesc: în locul
Sfintei Împărtăşanii să se folosească pâine şi vin nesfin ite; să
se înlăture ritualul botezului, şi slujba înmormântării să fie
înso ită de cântece calvine; să se înlăture cultul icoanelor şi al
crucii; să nu se pună piedici celor care vor să îmbră işeze
calvinismul.28
În locul Mitropolitului Simion Ştefan a fost ales
protopopul văduv Simion Brancovici din Ineu (jud. Arad)
călugărit sub numele de Sava devenit Mitropolitul Sava
Brancovici (1656-1680) dar legăturile sale cu Banatul au fost
limitate la originea (sârbească) a familiei din care mai avem
doi episcopi în Lipova şi Ineu şi cu întinse proprietă i în jud.
Arad, Zărand şi Timiş. Din păcate a ajuns la anii din urmă ai
păstorii sale să fie întemni at şi înlăturat din scaun din cauza
statorniciei în credin a ortodoxă împotrivindu-se crezului
calvinesc. Şi umaşilor săi în scaun, mitropoli ilor Iosif Budai,
Ioasaf, Sava III, Varlaam, cât şi mult discutatului Teofil
(1692-1697) li s-au impus câte 19 condi ii de către calvini.
O situa ie aparte întâlnim în Banatul secolului al XVIIlea unde reforma este prezentă şi aici dar sunt prezen i şi
catolicii. Semnalăm prezen a românilor calvini prin
predicatorii Ştefran Herce şi Efrem Zăcan din Caransebeş,
apoi Moise Peştişel din Lugoj, traducători ai Paliei de la
Orăştie (1582), de semnalat erau şi scolile din Caransebeş şi
Lugoj la 1657, Mihai Halici-j. din Caransebeş, autorul primei
ode în româneşte şi „Cântec românesc de dragoste scris”. Iar
Halici-senior a fost redactorul acelui neterminat Dictionarium
Valachico-Latinum (Anonymus Caranbesiensis). Comunitatea
calvină s-a tot întărit până cea catolică la începutul secolului
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Editura
Institutului Biblic şi de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Vol. II,
Bucureşti, 1992, p. 69.
28
198
al XVII-lea nu mai avea nici biserică şi nici preot în
Caransebeş. Pe când după o altă sursă aflăm că vreme de 17
ani (dintre 1625-1642) au activat în Caransebeş şase misionari
iezui i: George Buitul (1625-1635),Ştefan Mako(1625-1634),
Gaşpar Gorian (1634-1642), Ioan Sebessi (1635-1640), Paul
Csomafay(1635-1642) şi George Gyeray(1640-1642).29
Primele misiuni iezuite din Banat, denumite de
evaluare, au început mult mai devreme, la sfârşitul secolului
al XVI, la 1581 în păr ile Timişoarei şi Caransebeşului unde
vor activa episcopul de Ston, Bonifacije Stefanović Drakolica,
iezuitul Bartolomeo Sfondrato şi franciscanul observant,
Antonio Matkovic iar după moartea episcopului la începutul
anului 1582 în zona Timişoarei rămân doi prep i catolici
Bartolomeo Sfondrato şi dominicanul Dominic Giurgević.
După anul 1613 vor activa al i misionari la Cenad, Gyula,
Lipova şi Timişoara apoi la Recaş şi Gherteniş, Bobda,
Becicherec ş. a.,, ultimul misionar iezuit fiind părintele Calleli
prin 1651 din partea otomană, iar în secolul al XVII-lea
catolicii se orietează spre partea, Banatul de Lugoj şi
Caransebeş. Dar tot acum se mai cunoaşte activitatea
teologilor romano-catolici, născu i la Caransebeş, George
Buitul şi Gabriel Ivul.30 Buitul ajunge la Alba Iulia în
Decembrie 1625 după care merge la Caransebeş cu părintele
Ştefan Makó, apoi predică româneşte într-o biserică ortodoxă
din Nord-Estul Ungariei constatând că episcopul ortodox
Adrian Măgina, „Ină șaransebesă Patresă Societatisă Șesuă evangelizant”
Misionarii, în Studiiă b n ene, volum coordonat de V. Leu, C. Albert, D.
eicu, editura Mirton Timişoara, 2007, p. 153-183.
30
Livia Măgina, Novaă India:ă țisiuneaă iezuit ă înă Banatulă Otomană înă
secolele XVI-XVII, în Studiiă b n ene, volum coordonat de V. Leu, C.
Albert, D. eicu, editura Mirton Timişoara, 2007, p. 137-152; I. D. Suciu,
Monografia Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1977, p. 84-85; Prot. Dr.
Vasile V. Muntean, Contribu iiă laă istoriaă Banatului, Timişoara, 1990, p.
127.
29
199
român al Transilvaniei, Eftimie, simpatiza Roma.31 De fapt
primii iezui ii au venit în Banat în vremea principelui Ştefan
Báthory (1571-1583) aşezându-se la Timişoara, şi în Banatul
de Lugoj şi de Caransebeş. Au fost vizitate şi satele Caraşova
şi Secaş. Activitatea misionară iezuită în Caransebeş a făcut
ca până la Paştile anului 1626 să se spovedească şi
împărtăşească în jur de 180 de persoane din care 40 s-au
convertit, ca în anul 1627 să se convertească al i 50. Tot de
câteva zeci de persoane aminteşte autorul şi într-o edi ie
românească. Este de o importan ă deosebită prezentarea unei
păr i a scrisorilor lui George Buitul despre misiunea sa din
Banat în care vorbeşte de terminarea studiilor şi întoarcerea în
Transilvania ca cele de după anul 1626-1630, trimise din
Caransebeş generalului ordinului iezuit Muzio Vitelleschi să
explice mai mult de misiunea lui în Banat descriind şcoala
românească şi latină din Caransebeş, starea de lucruri din
Caransebeş, Lugoj şi apoi Ha eg, despre comunitatea de
români, calvini şi romano-catolici din Caransebeş.32
Încerc riădeăUnireăînăBanatulăsecoluluiăalăXVIII-lea
Una peste alta, catolicismul for ează restaurarea cu
ajutorul iezui ilor33 şi a franciscanilor prin diferitele păr i ale
Banatului34 sau ale Transilvaniei toate ducând la întărirea
Lucian Periş, Le Missioni Gesuite in Transilvania e Moldavia nel
Seicento(țisiunileăiezuiteăînăTrnsilvaniaă iățoldovaăînăsecolulăalăXVII-la),
Editura Funda iei pentru studii europene, Cluj-Napoca, 1998, p. 91-100.
32
Lucian Periş, Documente din arhiva Curiei generale a ordinului iezuit, în
Spiritualitateăşiăistorieăeuropean , ed. de Iacob Mârza, Ana Dumitran, Alba
Iulia, 1999, p. 191-197.
33
Marionela Wolf, Ordinulă iezuită şiă unireaă bisericeasc ă aă romniloră dină
Transilvania, în Annales Universitatis Apulensis (Alba-Iulia), 2002, VI/2, p.
47/54.
34
Tot de la Caransaebeş analizează şi A. Molnár, Jezsuita misszió
Karánsebesen (țisiuneaă iezuit ă deă laă Caransebe ), în Történelmi Szemle
(Budapest), 1999, Nr. 1-2, p. 127-156.
31
200
catolicilor în cuprinsul secolului al XVII-lea, până la zorile
Unirii unei păr i a românilor ortodocşi cu Roma. Prezen a
catolicilor în Banatul stăpânit de turci şi apoi de imperiali a
avut ca scop principal atragerea românilor la o unire cu
Biserica Romei.
La sfârşitul secolului al XVII-lea mai exisă semnalată,
după o sursă de arhivă, încercările uni ilor din Banat, cnezii şi
preo ii din districtele Caransebeş, Orşova şi Lugoj care
adresează generalului conte Étienne de Steinville ca să
intervină pe lângă împăratul Leopold I pentru numirea lui
Petroniu în locul episcopului Moise, acuzat de multe abuzuri,
rămas din vremea turcească. Documentul poartă data de 10
Februarie 1717, după Nilles35 iar istoricul Costin Feneşan îl
datează din 21 Iunie 1699.36 Pe de altă parte istoricul Mircea
Păcurariu îl consideră pe acelaşi Petroniu, „primul preot unit
din Banat” 37despre care se ştiu încă pu ine lucruri, printre
altele şi faptul că în noaptea de 5 Aprilie 1741 a căzut într-o
groapă şi a murit.38 Istoricul Costin Feneşan ne face părtaş
privilegiului de a cunoaşte – în contrast cu N. Nilles care nu-i
35
N. Nilles, Symbolae ad illustrandam historiam Ecclesiae Orientalis in
terris coronae Sancti Stephani Maximam partem nunc primum ex variis
tabulariis, Romanis, Austriacis, Hungaricis, Transilvanis, Croaticis,
Societatis Jesu alliisque fontibus accessu difficilibus erutae, vol. I,
Oeniponte (Innsbruck), Editura Feliciani Rauch, 1885, p. 445-446.
Traducerea lui în l. română la I. D. Suciu, R. Constantinescu, Documente
privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, vol. I, Timişoara, 1980, p. 153155; Documentul este cunoscut şi de Prot. Dr. George Popovici, Istoria
românilorăb n eni, Lugoj, 1904, p. 297.
36
Costin Feneşan, Oăîncercareănereuşit ădeăUnireăreligioas ăînăBanatulădeă
munte (1699), în Banatica (Reşi a), 2010, XX/2, p. 195-224.
37
Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Bucureşti,
1994, p. 504.
38
Costin Feneşan, art. cit., p.196 apud Baróti Lajos, Adattár
Délmagyarország XVIII századi történetéhez (Izvoare privitoare la istoria
Ungariei de Sud în secolul al XVIII-lea), vol. II, Timişoara, 1900-1904, p.
253.
201
numeşte pe semnatarii peti iei – pe cei trecu i cu numele şi
satul lor de origine, pe to i semnatarii documentului din 1699:
15 cnezi din districtul Orşovei, 32 de cnezi din districtul
Caransebeşului şi Lugojului împreună cu 12 preo i, un număr
de 47, - comparativ cu Nilles care dă un număr de 40 publica i în anexa articolului – transcris şi original – care
voiau pe acest Petroniu de episcop cu men iunea expresă: et
sit sub imperio Matris Ecclesiae de Roma, uti est etiam
Transylvania (“să fie subt porunca Maicii Besericii de la
Roma, precum iaste şi Ardialul”) acceptarea unirii religioase
cu biserica romană. Trebuie să recunoaştem de dragul
adevărului istoric, că cel pu in câ iva din aceşti cnezi şi popor,
câ iva dintre preo i erau, probabil, uni i având în vedere
ac iunea de propagandă şi prozelitism în Banatul de munte
învecinat cu ara Ha egului şi păr ile Hunedoarei unde Unirea
a făcut mari progrese într-un timp scurt. fiind încuraja i de
administra ia habsburgică. Iar evenimentele cu Unirea de la
Alba-Iulia(din 27 Martie 1697 şi 7 Octombrie 1698) s-au
propagat cu repeziciune şi în Banat. Era o formă oficială prin
care se puteau curma abuzurile unui episcop “îndrăgostit” de
banii credincioşilor. Ac inea cnezilor şi preo ilor nu s-au
soldat cu ac iuni concrete din cauza încheierii păcii de la
Karlowitz între habsburgi şi Poartă din 26 Ianuarie 1699 iar
după revenirea habsburgilor în Banat(1716) abia în 21
Decembrie 1713 a fost hirotonit Moise Stanoevici ca episcop
la Caransebeş care moare în 10 Aprilie 1724.
Dacă suplica este într-adevăr din 21 Iunie 1699 – şi nu
avem de ce să ne îndoim de competen a istoricului Costin
Feneşan, care deşi oferă şi originalul, destul de neclar – se
pare că episcopul Moise este un episcop necunoscut până
acuma, sau anul 1699 este eronat, fiindcă în acel timp – 1699
– nu era nici un episcop Moise în scaunul de la Caransebeş
care să fi rămas în func ie de pe vremea turcilor. Şi celălalt
ierarh, Mitropolitul Moise Petrovici de la Timişoara era tot
202
avid de bani, dacă ne gândim la nume. De pe vremea turcilor
era la Timişoara însă doar Ioanichie (Ioan) Vladisavlievici
(†1727), care rămâne şi după ocuparea cetă ii Timişoara de
austrieci fiind decorat de Eugen de Savoya.39 Este
surprinzător că istoricul I. D. Suciu dă o anumită tentă
confesională documentului40 fără să amintească dorin a
expresă a cnezilor şi preo ilor din suplică ca Petronie să fie
sub jurisdic ia Romei. Dar, probabil, că a văzut doar cele
publicate de N. Nilles pentru că le republică şi în volumul de
Documente, men ionat deja, deşi l-a consultat şi pe Z.
Pâclişanu unde apare men ionarea ca Petroniu să fie sub
jurisdic ia Romei.
SinodulăprocatolicădeălaăTimişoaraădină1721
În decursul secolului al XVIII-lea, după ce ac iunea din
1699 a eşuat apar mai multe propuneri pentru înfiin area unui
scaun episcopal greco-catolic în Banat prin care se încerca
înlăturarea avidită ii episcopilor sârbi, scaun care corespundea
39
Pesty Frigyes, A Szörényi Bánság és szörény vármegye története (Istoria
Banatului de Severin şi a comitatului Severin), Akadémia Könyvkiadó
Hivatala, Budapest, 1877, Vol. I, p. 355; L. Böhm, Geschichte des Temeser
Banatsă (Istoriaă Banatuluiă timi an), Leipzig, 1861, p. 229; Petru Olde,
Episcopii Moise Stanoevici şiă Nicolaeă Dimitrievici, în Foaiaă Diecesan
(Caransebeş)1935, L, Nr. 2, 13 Ianuarie, p.4-6; Ibidem, Nr. 3, 20 Ianuarie,
p. 3-4.
40
I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Editura Mitropoliei
Banatului, Timi oara, 1977, p. 113-115; Problema este prezentată de Z.
Pâclişanu, ț run işuriăistorice,I, în Culturaăcreştin (Blaj), 1936, XVI, Nr.
7-8, Iulie-August, p. 403-405; Dr. Nicolae Brânzeu, Unireaă cuă Romaă şiă
emancipareaă româniloră dină Ardeală şiă Banată deă subă ierarhiaă sârbeasc , în
Culturaă creştin (Blaj), 1936, XVI, Nr. 6, Iunie, p.351-363; Scrisorile de
protest către generalul Steinville au fost publicate de Iosif Kemény în
Collectio maior manuscriptorum historicorum din arhiva Societă ii
Muzeului ardelean din Cluj, Tom. XXVIII, p. 591-603, îi sugerează Z.
Pâclişanu, art. cit., p. 403-405 lui N. Brânzeu; Informa ie reprodusă şi de I.
D. Suciu, op. cit., p. 112
203
abilită ii propagandei unite sprijinită de autorită ile
habsburgice şi egalitatea în drepturi a clerului unit cu cel
romano-catolic promis, ortodocşii rămânând şi pe mai departe
să facă aceleaşi servitu i. În acest sens la 5 Februarie 1720
împăratul Carol al VI-lea preferă ca în slujbele de stat să se
admită doar func ionari catolici iar Consiliul de Război
admite în 12 Aprilie 1726 colonişti numai de confesiune
catolică.41
Una din ac iunile indubitabile prin care se intervenea pe
cale juridică cu favorizarea catolicismului, în spe ă a uni ilor –
acordându-le noi îndreptări în rela ia cu ortodocşii - este
sinodul de la Timişoara42 din 25 Aprilie 1721 cu participarea
lui Moise Petrovici, Mitropolitului Banatului cu cu cei doi
episcopi sufragani din Caransebeş-Vârşe şi Timişoara plus
adjunctul guvernatorului Banatului, generalul Wallis –
comandantul cetă ii Timişoara - unde se stabilesc cele 17
puncte prin care noua stăpânire austriacă aducea reajustări
rela iilor între ortodocşi şi catolici: “ pentruă aă st viliă
îndr znealaă schismaticilor,ă a îndreptaă greşelileăşiă aă feriă celeă
ceă potă aduceă pagub ă biseriiă catolice,ă precumă şiă pentruă aă
îndemnaă treptată c treă unireă peă greciă (ortodocşi,ă n.ă n.)”dină
cele 17 puncte, 10 erau pentru protejarea bisericii catolice.
Din ele se pot aminti ca mitropolitul să interzică ca
credincioşii din Banat să aibe mai multe femei (punctul 1), să
Dr. Baróti Lajos, op. cit.,Vol. I, Timişoara, 1893, p. 6. Este confirmată
afirma ia lui Ioan Boroş că actele Administra iei imperiale le-a găsit în parte
Dr. Baróti şi s-au depus la Arhivele din Budaesta în 1889 (cf. Dr. Baróti Lajos,
op. cit., Vol. I, p. V) cf. Costin Feneşan, Administra ieăşiăfiscalitateăînăBanatulă
Imperial 1716-1776, Editura de Vest, Timişoara, 1997, p.5, în Cuvântul
înainte . Lămuriri vin şi de la Prot. Dr. Gh. Popovici, op. cit., p. 307, 311; Pr.
Constantin Târziu, Unia iaăînăBanatăpân ălaăînfiin areaăepiscopieiăȚugojului,
în FoaiaăDiecezan (Caransebeş), 1940, LV, Nr. 26, 30 Iunie, p. 3.
42
N. Nilles, op. cit., Vol. II, p. 800-802; I. D. Suciu, op.cit., p. 122; I. D. Suciu,
Radu Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului,
Vol. I, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1980, p. 156-159.
41
204
se observe cei care sunt rude apropiate ca să nu se
căsătorească (punctul 2), să nu fie opri i să intre în bisericile
catolice, poate să participe la slujbe, să asculte predicile şi pot
să meargă la nun i (punctul 3). Apoi sunt îndemna i preo ii
ortodocşi să fie prieteni cu preo ii catolici (punctul 4), este
interzis ierarhilor să judece vreun catolic sau unit(punctul 5),
ori de câte ori vreun schismatic, preot sau mirean, ar veni de
bună voie la Unire să nu fie prigonit (punctele 6, 14), tinerii
schismatici (adică ortodocşi) care vor să urmeze vreo şcoală
nem ească ori latinească să nu fie împideca i. Acestă ultimă
hotărâre a adus multe beneficii tineretului român care şi ei
puteau urma şcoli mai înalte dar şi în acelaşi timp erau opri i
ortodocşii de a ocărî, batjocori, lua în râs ori înjura credin a
catolică. De asemenea ortodocşii să fie opri i de a mai spune
vorbe de ruşine ca aceea că mai degrabă s-ar face turci, decât
catolici (punctul 7, 15) creionează starea de spirit a oamenilor
care se manifestau împotriva catolicilor, apoi dacă vreun
schismatic (ortodox, n. n.) bolnav ar cere un preot catolic, să i
se aducă deîndată, dacă nu să fie aspru pedepsit (punctul 8).
Ceea ce este extrem de semnificativ şi salutar că to i cei care
nu le pot plăti preo ilor, să beneficieze de servicii religioase
(punctul 11) iar botezul să nu se întârzie foarte mult la
ortodocşi. Botezul copiilor de catolici şi nici cununia să nu fie
săvârşită de preo i ortodocşi (punctul 16) iar condamna ilor la
moarte să fie lăsa i netulbura i dacă vor preot catolic (punctul
9). Oare toate aceste noi reglementări, nu veneau în sprijinul
catolicismului din Banat?
Încerc riădeăînfiinţareaăunorăepiscopiiăgreco-catolice
înăBanat.ăAcţiunileădină1738ăşiă1741
Câteva asemenea ac iuni sunt men ionate de istoricul
ortodox Mircea Păcurariu şi protopopul Dr. George Popovici
iar altele de istoricul unit, Ioan Boroş. În anul 1724 Episcopia
catolică de la Cenad este mutată în Timişoara pentru a
205
răspunde mai bine chemărilor spirituale ale creştinilor catolici
din Banat care după 1718 au devenit mai numeroşi
înfiin ându-se mai multe parohii catolice. Prin urmare
episcopul catolic Falkenstein din Timişoara propunea
împăratului Carol al VI-lea înfiin area unei episcopii unite în
Banat cât şi salarii de la stat pentru preo ii uni i. La 10 Mai
1738, împăratul a şi semnat un decret pentru înfiin area
acestei episcopii cu sediul în Moldova(veche) sau Palaca
Nouă cu jurisdic ie peste Banat, Arad, Serbia şi Oltenia însă
pacea de la Belgrad din 1739 (cu înfrângerea Austriei) a
împiedicat apari ia ei întârziindu-o cu mai mult de un secol.
Sunt aminti i de episcopul catolic un preot şi un diacon
ortodox din Timişoara şi de preo ii din Murani, Chesin ,
Firiteaz, Făget, Fizeş, Gole , Comorişte, Cacova, Felnac,
Sacoşul Turcesc, Vizma, Gladna şi Sărăzani. Prozelitismul
este continuat de noul episcop al Cenadului(de acum
Timişoara) Nicolae Stanislavich care la anul 1741 propune şi
el înfiin area unei episcopii greco-catolice pentru Banat cu
sediul la Lugoj invocând mai multe înlesniri de care vor
beneficia precum scutire de impozite la sate întregi iar
preo ilor salarii de la stat, schismaticilor refractari să nu li dea
dreptul de a poseda imobile în Timişoara, poporul venit din
Ardeal care se leapădă de unire în Banat, să fie obliga i să
rămână uni i, iar la slujbe, pe lângă catolici să fie prefera i
uni ii. Dar ca să nu lovească în privilegiile sârbeşti abia la
1777, împărăteasa Maria Tereza înfiin ează episcopia grecocatolică cu sediul la Oradea, cu jurisdic ie şi peste Banat unde
aveau doar două parohii, la Timişoara şi Zăbrani. Tot Maria
Tereza desfiin ează mai multe episcopii ortodoxe vechi în
1744 şi, în aceelaşi timp, favorizează pe greco-catolici,
obligându-i pe to i să ină sărbătorile catolice.43
Mircea Păcurariu, op. cit., Vol. II, p. 503-504; Pesty Frigyes, op. cit., Vol.
I, p. 355-356, 372: I. H. Schwieker, Geschichte der Kirchlichen Union in
der croatischenă țilitӓrgrӓnzen.(Istoriaă uniriiă biserice tiă ă înă regimentulă deă
43
206
Istoricul Ioan Boroş vine, cu un studiu mai detaliat44 cu
precădere analizează actele găsite de cunoscutul istoric
maghiar Baróti Lajos, din perioada administra iei de după
reocuparea Banatului de austrieci, de la 1716 până în 1753,
clasificate după oficii şi 1754-1760. Fără a relua respectivul
studiu în totalitate, men ionăm doar aspectele în care este
vorba de uni i în secolul al XVIII-lea: men ionează şi el
cererea episcopului Falkenstein (din 1735) de a se înfiin a o
episcopie unită.45 Mai sunt nenumărate men iuni despre aşa
zisele treceri la Unire din partea diferi ilor preo i, credincioşi
şi chiar Mitropolitul de Belgrad, fostul episcop de Timişoara,
Vincen iu Ioanovici se afirmă că ar fi îmbră işat Unirea
(1734). Or se ştie că nu avem la Timişoara un episcop cu un
asemenea nume în perioada respectivă, ales la Belgrad.
Singurul episcop Vichentie Ioanovici Vidak la Timişoara este
între 1759-1774 iar la Arad era un Vichentie Ioanovici ales la
11 Septembrie 1726 la Arad până la 4 Februarie 1731 ales
Mitropolit la Belgrad-Carlovi care moare la 6 Iunie 1737.
Este singurul despre care poate fi vorba dar acesta era
recunoscut ca un luptător împotriva încercărilor de Unire.
Putem să ne imaginăm cât de serios era conspectul din
16 Mai 1736 unde se afrmă că protopopi, preo i, diaconi,
clerici şi mireni s-au lepădat de biserica “schismatică”, au
îmbră işat Unirea dacă cu cîteva luni înainte, la 19 Martie
1736 preotul greco - catolic Petronie Petrovici din Timişoara
se plânge la antistia comunală ca să oprească pe sârbi, de a
batjocori ceremoniile romano-catolice. Şi atunci aceştia să
grani ăcroat),ăînăăArchiv für österreichische Geschichte (Wien), 1874, LII,
p. 275-400/
44
Ioan Boroş, Date cronologice la istoria catolicismului în Banat, în
CulturaăCreştin (Blaj), 1921, X, Nr. 10-11, Octombrie-Noiembrie, p. 283.
45
S-a folosit de această informa ie şi cu mul i ani înainte: Ioan Boroş,
Unireaă bisericiiă româneă dină Ungariaă şiă Transilvania,ă dar ă maiă alesă dină
p r ileăb n eneăaleădiecezeiăȚugojului,ăîn Unirea (Blaj), 1892, II, Nr. 27, 2
Iulie, p. 214.
207
treacă la Unire? Este greu de crezut. Totuşi, spiritualitatea
catolică a persistat prin şcolile care au fiin at în toate aceste
centre Timişoara, Lugoj şi Caransebeş. De exemplu la
Timişoara exista o şcoală înfiin ată de iezui i între anii 17261778 dar fiindcă s-au pierdut matricolele şcolare nu ştim câ i
ortodocşi au studiat la ele. Iar de la 1788 se formează o şcoală
condusă de călugării ordinului piarist, mutată din Sântana,
până în anul 1944 iar din 1802 avem matricole şcolare după
care se poate vedea prezen a elevilor ortodocşi, printre ei fiind
Patriciu Dragalina, Ioan Slavici şi Pavel Oprişa.46
Pentru a veni în sprijinul începuturilor firave ale Unirii
cu Biserica Romei, în Banat, trebuie să avem în vedere şi
activitatea ordinelor religioase catolice fiindcă atitudinea
episcopilor latini am văzut-o de a sprijini Biserica grecocatolică. Se remarcă, în special, activitatea ordinului
franciscan, care şi-au avut primul sediu la Caraşova şi după
câtva timp l-au mutat la Timişoara. După ocuparea Banatului
de imperiali, franciscanii (de diferite orientări, bosniaci,
salvatorieni, minori i) vor avea mănăstiri (Timişoara,
construită între 1724-1726, Arad, Radna), dar vor şi
administra unelele parohii precum Recaş, Freidorf, cartierul
Fabric, Thresiopol (Vinga) apoi Caraşova, Caransebeş
(constrită între 1722-1730), Slatina, Moldova (veche), Lugoj,
Pancevo, Bulci, Făget, Mehadia şi Jupalnic.47 Când au venit
iezui ii în Timişoara, i-au găsit pe franciscani care din 1716 au
primit aprobarea să transforme moscheia principală (fostă
46
I. D. Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Editura Mitropoliei
Banatului, Timi oara, 1977, p.119-120. Cf. Dr. Nicolae Ilieşu, Timişoara.ă
țonografieă istoric . Edi ie de Petru Ilieşu, Victor Neumann, Florin
Medele , Edi ia a III-a revăzută şi adăugită, Editura Planetariului, Timişoara,
2006, p. 184-188.
47
Ciprian Glăvan, Istoriaă şiă aşez minteleă ordineloră religioaseă dină Banată înă
secolul al XVIII-lea. Ordinul franciscanilor, în Patrimonim Banaticum
(Timişoara), 2005, Vol. IV, Editura Mirton,Timi oara, 2006, p. 201-208, cu o
solidă bibliografie de specialitate în limba germană dar mai pu in românească.
208
biserică creştină) în biserică care va func iona până în anul
1901(dărâmată în 1911), fiind aici din timpul stăpânirii
otomane. Peste tot unde au func ionat, au întemeiat şi şcoli
chiar dacă ordinul franciscan a fost desfiin at de împăratul
Iosif al II-lea în 1788 în locul lor venind ordinul piarist care a
preluat biserica, mănăstirea şi şcoala (acestea se întâmplau la
Timişoara). Şi la Lugoj minori ii au construit o biserică între
1725-1735 iar la Pancevo în 1722. Pe de altă parte la Radna a
func ionat o biserică şi o mănăstire a franciscanilor din secolul
al XIV-lea şi mul i bănă eni veneau în pelerinajele aprobate
din 1750 continuându-se şi prin anii 1955, refăcută astăzi.
Franciscanii au avut o contribu ie importantă la întărirea
catolicismului în Banat mai ale că aveau multe aşezăminte dar
şi cunoscători ai limbilor slave şi de lima română.
La fel de importan i au fost în Banat şi iezui ii48 a cărui
prim superior, Lorenz Pez a venit în Banat la începutul anului
1718 şi unde au primit – aşa cum spuneam mai sus – moscheea
principală şi încă trei case turceşti pe seama ordinului de la
Administra ia provincială. Această moschee era înainte de
stăpânirea otomană biserica Sf. Gheorghe iar până la terminarea
Domului va deveni biserica principală a Timişoarei şi a
Banatului şi între anii 1732-1754 va servi drept catedrală
episcopală. Tot din 1732 va func iona şi şcoala în noul
aşezământ construit pe locul celor trei case turceşti iar noua
Juhász Koloman, Jesuiten im Banat(1718-1773)(Iezui iiă înă Banat.ă Ein
Beitrag zur Kulturgeschichte des Temesvarer Banats.( (Iezui iiă în
Banat(1718-1773).ăOăcontribu ieălaăistoriaăcultural ăaăBanatuluiăTimi an),ă
în Mitteilungen des Ӧsterreichishen Staatsarchivs (Wien), 1958, XI, p. 153220; Szentiványi, Robertus, Catalogus concinnus librorum manuscriptorum
Bibliothecae Battyányanae. Editio quarta retractata, adaucta, illuminata,
Szeged, 1958, 366 p. + 5 pl cf. Ladislau Polgár S. I., Bibliographia DE
HISTORIA SOCIETATIS IESU, Roma, 1959, p. 411.
48
209
biserică se va termina în 1773 când a fost desfin at ordinul.49 Ei
au mai avut o misiune în Caraşova (preluată din nou de
franciscani după războiul cu turcii, 1739) şi o biserică în Oravi a
toate contribuind la întărirea catolicismului din Banat, indirect a
Bisericii Unite. De fapt s-a încercat înfiin area unei episcopii
unite nu numai în Banat ci şi la Baia Mare în 1791 prin
protopopul Petru Ungur şi confra ii lui şi în alte păr i ale
imperiului habsburgic.50 Oricum, în Banatul secolului al XVIII lea erau doar două parohii unite la Timişoara (a cărui prim preot
a fost Petroniu Petrovici(1735-1742) hirotonit la recomandarea
episcopului romano-catolic de Cenad- considerat primul preot
unit din Banat51 - de episcopul de Muncaci pe nume St.
Olsavszky la 29 Iulie 1735 apar inătoare de episcopia unită de
Oradea, după înfiin are, urmat de preotul Adam Micescu şi Ioan
Popovici (1743), Petru Popovici (1751), Demetriu Georgevici
(1752-1754), Demetriu Egeresch (1755), Demetriu Popovici
(1754-1768), Petru Popovici (1761) ca al doilea preot, Mihail
Ortutai (1769-1770) călugărul Vasile Keresztesy (1771-1772),
încă trei administratori interimari, George Vidray (1781), Paul
Beregi (1782-1783) ca parohul Nicolae Diomeli să încheie şirul
preo ilor din Timişoara ai secolului XVIII, cu cea mai lungă
păstorire dintre 1783-182552. Alte parohii unite se înfiin ează la
Zăbrani în 1770 cu primul ei paroh călugărul Alesiu Maroşan
(1770-1774), N. Brînzeu afirmă că la 1776 ia fiin ă parohia de la
Ciprian Glăvan, Istoriaăşiăaşez minteleăordinelorăreligioaseădinăBanatăînă
secolul al XVIII-lea.ă Ordinulă iezui ilor, în Patrimonim Banaticum
(Timişoara), 2006, Vol. V, Editura Graphite, Timi oara, 2006, p. 71-74.
50
Zenovie Pâclişanu, ț run işuriă istorice,ă II, în Culturaă creştin (Blaj),
1936, XVI, Nr. 9, Septembrie, p. 518-520.
51
Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., Vol. II, p. 504.
52
Ioan Boroş, țonografiaă parohieiă româneştiă uniteă dină Timişoara,
Timişoara, 1907, p. 7-28; Prot. Dr. Gh. Ciuhandu, Episcopii Samuil Vulcan
şiăGherasimăRa -Paginiămaiăalesădinăistoriaăromânilorăcrişeni-(1830-1840),
Editura Autorului, Arad, 1935, p. 306.
49
210
Arad53 iar Lumini a Wallner- Bărbulescu afirmă că şi la
Ticvaniu Mare se înfiin ează o parohie unită în anul 1772 54, iar
caracterizarea acestui răstimp de la sfârşitul secolului al XVIII
ni-l dă Francesco Griselini care spune: “„În privin aă religiei,ă
româniiă suntă adep iă aiă cre tinismuluiă iă seă ină deă liturghiaă
greceasc ,ădeătoateăaceleăînv turiăgre iteăcareădespartăbisericaă
oriental deă ceaă apusean .ă Altminteri,ă înă Banată seă g sescă iă
româniă catolici,ă numi iă greco-uni i.ă Dar,ă înă pofidaă râvnei
neosteniteă aă misionariloră iă aă concursuluiă energică ală suveraneiă
(Maria Tereza,ăn.ăn.),ăace tiaăsuntăînc ăatâtădeăpu iniălaănum r,ă
încâtănuăpotăfiălua iăînăseam ădeăceiăneuni i“.55
Formarea de parohii greco-catolice în Banat
la începutul secolului al XIX-lea
La începurul secolului al XIX-lea din multiple cauze sau pornit mai multe treceri la Unire în diferite sate bănă ene
după ce nenumărate parohii unite din secolul al XVIII şi-au
încetat existen a: Făget, Gladna, Temereşti, Sărăzani,
Comorişte, Cacova, Vizma şi Fizeş. În această perioadă au loc
mai multe treceri la unire marcând înfiin area mai multor
parohii greco-catolice precum Izvin la 1830 parohia
înfiin ându-se la 1833, la Chizdia (Lipova) înfiin ându-se
parohia la anul 1832 adunându-se mai mul i sau mai pu in
53
Dr. N. Brînzeu, art. cit., p. 37.
Lumini a Wallner Bărbulescu, Zorileă modernit ii.ă Episcopia grecocatolic ă deă Țugojă înă perioadaă ierarhuluiă Victoră țihályiă deă Apşa, Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007, p. cu anexa 7
55
Pr. Constantin Târziu, în Foaiaă Diecezan (Caransebeş), 1940, LV, Nr.
30, 28 Iulie, p. 4: “cuă toat ă râvnaă neobosit ă aă misionariloră şiă puternicaă
cooperareă aă împ r teseiă uni ii sunt atâtă deă pu iniă încâtă fa ă deă ceiă neuni iă
nici nu se pot lua în considerare”cf. Fr. Griselini, IstoriaăBanatuluiăTimişan,
Bucureşti, 1926, p. 161; Noua şi competenta traducere la Francesco
Griselini, Încercareădeăistorieă politic ă iănatural ăaăBanatului Timi oarei,
Prefa ă, traducere i note de Costin Fene an, Edi ia a II-a revăzută, Editura
de Vest, Timi oara, 2006, p. 164.
54
211
credincioşi şi declarându-se uni i.56 În general func ionau prin
casele modeste ale preo ilor nou converti i fără să dispună de
biserici grandioase cum aveau, de exemplu lugojenii ortodocşi
încă de la 1766 când a fost terminată biserica Adormirea
Maicii Domnului prin osteneala şi contribu ia ctitorului
Gavrilă Gurean57 ei cerând biserica Sf. Nicolae zidită la 1726
şi ctitorită de un gr. catolic, Ioan Ra iu.58 Despre uni i putem
re ine că la începutul secolului al XIX-lea, mai exact la 1
August 1807 numărul uni ilor în Banat era următorul: în
parohia Zăbrani – 64 animos ( suflete); în filia Guttenbrun –
37; - în filia Neudorff – 14; în Kesin - 4 –; în Păuliş- 6-; un
total de 125 suflete în jurul Lipovei.59 Iar parohii acestora
aveau şi alte obliga ii pe lângă via a mizeră pe care o suportau
– aşa cum ne spune un document din anul 1829 – şi anume
printr-o circulară provenită de la forurile superioare erau
obliga i ca rapoartele să le trimită în limba maghiară şi latină
iar în gimnasii să se predea limba maghiară.60
56
Dr. N. Brinzeu, art. cit., p. 38.
Ioan Boroş, Dateăreferitoareălaăfunda iuneaăşiăfamiliaăluiăGavril ăGurianuă
din Lugoj, în R sunetulă Cultural (Lugoj), 1926, II, Nr. 6, 4 Iulie, p.2-3;
Vasile V. Muntean, E. Lay, CtitorulăGavril ăGurean, în Altarul Banatului
(Timişoara), 1992, III (XLII), S. N., Nr. 4-6, Aprilie-Iunie, p. 114-119;
Costin Feneşan, Cneziă şiă obercneziă înă Banatulă Imperială (1716-1778),
Editura Academiei Române, Bucureşti, 1996, p. 78.
58
Ioan Boroş, Bisericaăgr.ăor.ăromân ăaăSfântuluiăNicolaeădinăȚugoşăşiăIoană
Ra iuădeățehadia, în FoaiaăOficioas a DieceseiăȚugoşului (Lugoj), 1915,
II, Nr. 1, Ianuarie, p. 7-8; Idem,Bisericaăgr.ăor.ăromân ăaăSfântuluiăNicolaeă
dinăȚugojăşiăIoanăRa iu de Mehadia,III, în FoaiaăOficioas (Lugoj), 1915, II,
Nr. 3, 1 Februarie, p. 20-24; Idem, Bisericaă gr.ă or.ă român ă aă Sfântuluiă
NicolaeădinăȚugojăşiăIoanăRa iuădeățehadia,II, în FoaiaăOficioas (Lugoj),
1915, II, Nr. 4, 15 Februarie n, p. 30-32.Idem, Bisericaă gr.ă or.ă român ă aă
SfântuluiăNicolaeădinăȚugojăşiăIoanăRa iuădeățehadia,III, în FoaiaăOficioas
(Lugoj), 1915, II, Nr. 5, 1 Martie, p. 34-36; Prot. Virgil Turcan, Un
monumentă istoric:ă Bisericaă „Sf.ă Nicolae”ă dină Țugoj, în Mitropolia
Banatului, 1962, XII, Nr. 1-4, p 123.
59
Arhiva Mitropoliei Banatului, fonf Lugoj, Nr. 24/1808.
60
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 85/1829.
57
212
Înfiinţareaăparohieiăgreco-catolice din Lugoj
La 1836 se înfiin ează parohia unită din Lugoj prin
protopopul Ştefan Berceanu61 fost diacon ortodox, după multe
Despre activitatea lui Ştefan Berceanu (1802-1870) este o întreagă
literatură de epocă şi mai recentă. Avem o biografie datorată lui Ştefan
Moldovan (Genealogia familiei Bercian, în manuscris), Autobiografia lui
Ştefan Berceanu (Protocolulăvizita iunilorăcanoniceăpeă1844, în manuscris)
şi Ioan Boroş, Unirea românilor din Lugoj, Editura “Sionul Românesc”,
Lugoj, 1926 şi Edi ia a II-a, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001, p.
107-116. Apoi este deseori men ionat în presa timpului, în special cea din
Lugoj: Unirea în Lugoj e de 100 ani, în Ac iunea (Lugoj), 1936, III, Nr. 6, 9
Februarie, p.3 ; Alion, Popa Bercianu, în R sunetul (Lugoj), 1936, XV, Nr.
8, 16 Februarie, p. 1. (n), Un veac de la unirea Lugojului, în Cultura
Creştin ă (Blaj), 1936, VI, Nr. 2, Februarie, p. 121. Istoricul Zenovie
Pâclişanu (Căr i intrate la redac ie. Boros János, Az unió kezdete Lugoson és
Jakabffy Miklós táblabiróă műkődése,( Începutulă uniriiă deă laă Țugojă iă
activitatea consilierului de la curtea de apel Jakabffy Miklós), Lugoj, 1915,
111 p în CulturaăCreştin (Blaj), 1916, VI, Nr. 2, 25 Ianuarie, p.64 îl critică
pe Ioan Boroş referindu-se la numele personalită ilor participante la
începuturile Unirii în Lugoj spune: „Ne-ară fiă pl cută îns ă dac ,ă scriindă
ungureşte,ă Sf.ă Saă ară fiă l sată neschimonositeă frumoaseleă numeă deă familieă
româneştiăşiăarăfiăscrisăînălocădeăBercsán-Bercean, în loc de Vulkán-Vulcan,
în loc de Urszu-Ursu, în loc de Stáncsu- Stanciu, în loc de Iovicza-Iovi ăşiă
în loc de Koszta-Costa, et. Asemenea ne-arăfiăpl cutădac ăbroşuraănuăarăfiă
fostăscris ădeăBorosăȘános ciădeăBoroşăIoanăşiăcredemăc ăniciăautorul,ăniciă
cartea n-ar fi pierdut prin aceastaă nimică dină valoareă şiă importan “ Cf.
Z[enovie] P[âclişanu], Az unió(hitegyessülés) kezdete Lugoson és Jakabffy
țiklósătáblabiróăműkődése(,ÎnceputulăuniriiădeălaăȚugojă(uniriiăreligioase)ă iă
activitatea consilierului de la curteade apel Jakabffy Miklós), Lugoj, 1915,
111 p, în Culturaă Creştin (Blaj), 1916, VI, Nr. 4, 25 Februarie, p. 126.
Dintre studiile mai noi, Ştefan Berceanu este de asemenea men ionat:
membru al Societă ii secrete Constitu ia, alături de al i preo i, cf. Ioan Boroş,
arhiereu-prepozit, Constitu ia.ă Societateă secret ă român ă înă Țugojă 18301834, Tipografia Minerva Gheorghe ăran, Lugoj, 1928, 45 p; Dr. Gh.
Ciuhandu, op. cit., p. 312-316; Călătorea împreună prin satele bănă ene cu
Eftimie Murgu: I. D. Suciu, Tiberiu Mo , Eftimie Murgu, noi contribu iiă
documentare, în Studii.ăRevist ădeăistorie, 1970, Nr. 6, p. 1116-1117. I. D.
Suciu, Monografia Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1977, p. 171. Are o
intensă activitate revolu ionară la 1848 cf. Fondul Vukovics de la Arhivele
Statului Timişoara, Fond Vukovics, Nr. 65 sau de la Universitatea din
61
213
neîn elegeri cu protopopul ortodox al Lugojului Ştefan
Atanasievici, lupte care au început cu mul i ani înainte. Un
document ne arată că acest Ştefan Berceanu la 14 Ianuarie
1836 a trecut la unire, împreună cu 30 de locuitori din Lugoj,
ac iune mărturisită, mai târziu de cantorul său Nicolae
Szivány, în 24 Ianuarie 1839.62 Fără a minimaliza activitatea
protopopului Atanasievici, trebuie totuşi să men ionăm că
datorită lipsei lui de tact pastoral i se poate imputa formarea
unei grupări unite care va duce la înfiin area unei parohii şi
mai târziu, chiar a unei episcopii greco-catolice la Lugoj.
Rela iile dintre clericii ortodocşi de la protopopiatul Lugoj,
ini ial au fost bune dar s-au degradat progresiv după
descoperirea societă ii secrete “Constitu ia” din 1830 în
procesul căruia a fost implicat şi Ştefan Berceanu. Acuzatorul
principal a fost protopopul Ştefan Atanasievici iar Ştefan
Berceanu este condamnat un an cu executare la Mănăstirea
Mesici. La recurs este eliberat şi este cerut diacon. Este
reclamat de acelaşi protopop Atanasievici la episcopia
sârbească că l-ar fi blestemat (pentru care a fost trimis
disciplinar la Mănăstirea Hodoş) şi este înlăturat sistematic de
la două parohii vacante din Lugoj. Prin urmare având multe
rude şi o mare popularitate, la 20 Ianuarie 1836 pleacă o
delega ie de 9 (nouă) persoane la protopopul gr. catolic
Avram Dobra din Timişoara ca să vină să-i primească pe
lugojeni la Unire. La început func iona o capelă în casa lui
Ştefan Berceanu - capelă binecuvântată la 18 Ianuarie/5
Februarie 1836 prin Ştefan Berceanu - dar, inten ia multora a
Timişoara şi la Arhivele Statului Arad, acte Vukovics, Apud I.D. Suciu,
Revolu iaădeălaă1848-1849 în Banat, Editura Academiei Române, Bucureşti,
1968, p. 185-186, 188, 189; Documentul din 10 August 1848 este la Direc ia
Arhivelor Na ionale istorice centrale. Serviciul arhive feudale, personale şi
colec ii. Colec iaăDocumenteăistorice, pachet MDCXCVIII, Inv. Nr. 5.
62
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 21/1839. Între actele
construc iei bisericii unde se află şi un amplu raport despre activitatea sa în
1839
214
fost să se construiască o biserică-catedrală. În 25 Ianuarie
1836 a şi sosit la Lugoj realizându-se această trecere la Unire
pe care unii, după multe certuri, procese, reclama ii, au
încercat să o demonstreze ca nevalidă, dar fără sor i de
izbândă.63 Din 11 Iulie 1837 s-a dispus din partea majestatică
“….pentruăzidireaăedificiilorăbisericeştiăpentruăgreco-catolicii
din Lugoj…”, zidirea unei biserici în mijlocul pie ii, locuin ă
parohială în apropierea bisericii, şcoala pe locul cel gol din
fa a casei doctorului Georgevici,- situa ie controversată care
va dura mul i ani până la finalizarea zidirii unei bisericicaterdrale. Strădania cea mai acerbă, printre al ii, a depus-o
Ştefan Berceanu, aşa cum o arată coresponden a multiplă cu
autorită ile statului şi cu episcopia de la Oradea de care
apar inea, pe atunci.64 Paralel cu strădaniile pentru edificarea
noii biserici greco-catolice – a cărui piatră de temelie este
sfin ită de Ştefan Berceanu în 29 Iunie 1844 - se produc
convulsii pe marginea construc iei noii biserici la care se opun
ortodocşii permanent şi cu tărie, prin toate mijloacele, şi
vechea capelă greco-catolică va func iona pînă la 3 Decembrie
1854, iar materialele pentru construc ie adunându-se încet, în
mul i ani. Însă toate au pierit în focul din 1842 când au ars
Ioan Boroş, Unirea românilor din Lugoj. Istoricul parohiei între anii
1836-1860. Edi ia a II-a revăzută şi îngrijită de Prof. Rodica Banu şi Pr.
Marius Şchiopotă, Editura Dacia Europa Nova, Lugoj, 2001,p. 14-15.
“Episcopul romano-catolic Iosif Raiacici din Timişoara “nu a existat!” (Ioan
Boroş, op. cit., p. 13) şi este probabil o transcriere greşită. Dar iată cine a
fost Iosif Raiacici/Iosif Rajačić, (mitropolit 1785-1861), a luptat contra
domina iei ungurilor, împreună cu poporul sîrb (1848) la Karlovi , iar la o
Adunare generală a delega ilor la Sremski Karlovici, a fost desemnat
patriarh de Franz Iosef /Francisc Iosif de la Viena, el beneficiind de putere i
influen ă - a dus o politică dublă ca mitropolit politic al sîrbilor, deoarece era
aliat cu Viena i a subordonat episcopi de alte na ionalită i. În toate
evenimentele politice majore din secolul al XIX-lea, Biserica Ortodoxă a
avut un cuvânt de spus; Amănunte la Vasa Lupulovici, Un Curriculum Vitae
al patriarhului Iosif Raiacici, în Banatica (Reşi a), 2011, XXI, p. 231-247.
64
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 680/1844.
63
215
321 de case inclusiv Capela greco-catolică, casa lui Ştefan
Berceanu, cele două biserici ortodoxe şi multe alte edificii.
Raportează despre incendiul din 21 Iulie 1842 afirmând că au
fost mistuie 300 de case din Lugoj.65 Anul 1842 se pare că a
fost un an ghinionist, cel pu in pentru unii fiindcă preotul
George Iacobescu, o figură cunoscută lugojenilor, capelan
unit al Lugojului a fost arestat şi închis iar la eliberare cerea o
parohie pentru a i se şterge ruşinea arestării.66 Nu putem să nu
men ionăm cazul atât de cunoscut al divergen elor de tot felul
dintre uni i şi neuni i (adică ortodocşi). Aşa avem o scrisoare
din 13 Septembrie 1842 a cunoscutului profesor Alexandru
Gavra de la Preparandia din Arad care îndeamnă la calm şi să
nu se işte divergen e între uni i şi neuni i cu ocazia cumpărării
unei case de la o văduvă gr. cat. pe seama ortodocşilor iar
preotul unit să nu strice în elegerea ca suma datorată să se
plătească în rate. Ceea ce este de remarcat subliniem: “şiănoiă
româniiăneuni iădeăprinăUngaria,ădeăunăsângeăşiădeălaăaceeaşiă
protop rin iă caă ceilal iă fra iă aiă noştri….suntemă deă oă rudenie,ă
deăunăneamăşiădeăoăprosopieăcuăceilal i”67
Lucrările la Catedrala gr. cat. au avansat dar cu
încetinitorul. Efortul lăudabil l-a făcut Ştefan Berceanu, de
numele căruia se leagă aproape toate realizările uni ilor din
Lugoj. Împăratul Francisc Iosif I trece prin Lugoj în 20 Iulie
1852 atunci când îşi vizitează ările de coroană şi vizitează
„frumoasa biserică unită” [de fapt viitoarea catedrală unită],
ne spune ziarul german,68 aflată încă în construc ie la vremea
trecerii pe acolo, pe când ziarul românesc Gazeta
Transilvaniei dă doar informa ia generală,69 fără să precizeze
65
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 483/1842.
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 409/1842.
67
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 502/1842
68
Țugoş,ă21ăȘuli, în Wiener Zeitung, 1852, Nr. 180, 29 Juli, p. 2083-2084
69
Urmareaă c l torieiă țaiest eiă Saleă prină Banată pân ă laă Transilvania, în
Gazeta Transilvaniei (Braşov), 1852, XV, Nr. 56, 19 Iulie, p. 214.
66
216
aceste amănunte. La fel de precis, ca şi ziarul german este şi
istoricul Ioan Boroş ceea ce ne determină să constatăm că
avea surse de informare germane.70
Aşa spre exemplu la 11 Mai 1853 când episcopul Vasile
Erdely al Oradiei – cel care l-a întâmpinat pe Împăratul
Francisc Iosif I în 1852, la Lugoj - solicită măsurarea
iconostasului bisericii catedrale din Lugoj şi recomandarea
unui pictor bun, capabil, protopopul Ştefan Berceanu îi
răspunde prompt prin scrisoarea din 24 Mai 1853 cu
radiografia situa iei pictorilor din Banat pe care, iată, o avem
şi noi, datorită lui unde se spune: “în par ile noastre buni
pictori avem pe Turcu din Oravi a n[e] u[nit], Pavel Murgu,
paroh gr. cat., Ioan Kovary, cel mai demn în toată monarhia
după zisa pictorilor e Daniel Palcu din Logoş născut, locuitor
în Becicherecul-mare-care între altele şi Biserica n.u.
catedrală din Temişoara au lucrat spre mirarea multora şi pe
ascesta singur al recomanda pentru catedrala de Lugoş
îndrăznesc”71Pictorul Nicolae Popescu era încă la şcoală.
Tot Ştefan Berceanu va sfin i catedrala la 21
Noiembrie/3 Decembrie 1854 cu mare solemnitate cu mai
mul i preo i deşi vor mai dura câ iva ani cură enia după
pictarea ei. Aşa spre exemplu s-a plătit lui Petru Căpe ianu
pentru spălarea şi cură irea scaunelor şi a Bisericii după ce s-a
terminat pictura, 1 fl. 19 cr. Şi tot lui 8 fl. 40 cr. pentru
vopsirea unei cruci din “uli a Timişorii”.72
Tot Ştefan Berceanu reuşeşte să atragă la Unire şi să
înfiin eze încă 14 parohii greco-catolice precum Budin
(1837), Reşi a73(1837), Zorlen ul Mare (1839), Zgribeşti
Ioan Boroş, Unirea românilor din Lugoj, Editura Dacia Europa Nova,
Lugoj, 2001, p. 89.
71
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 54/1853.
72
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, „Ra iunileăBisericeiăcatedraleă
pe 1858/1859.”
73
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 92/1847; Şi după înfiin are,
protopopul Ştefan Berceanu se îngrijeşte de bisericile sale nou înfiin ate şi
70
217
(1839), Igriş (1839), Ilidia (1839), Dezeşti, Fârliug. Toate
aceste noi parohii au fost vizitate de episcopul Vasile Erdelyi
de la Oradea în 1844 sub jurisdic ia căruia se afla Banatul
până la înfiin area episcopiei din Lugoj.
În Banatul acestui răstimp se continuă trecerile la Unire
înfiin ându-se multe parohii greco-catolice şi după vizita
canonică a episcopului Edely din 1844. Să vedem câteva aşa
cum ne spune un mare unit. La 1845 s-au unit o parte a
locuitorilor din Secaş şi Jebel,74 iar în 1846 s-a înfiin at la
Sânicolaul Mare, din 1847 la Coştei, Silha, Cârnecea, Folea şi
Bogşa. Aşa că până la revolu ia de la 1848 numărul parohiilor
s-a urcat la un număr de 22. În perioada neoabsolutistă s-au
mai înfiin at parohii la Lă unaş (1851), la Ticvaniul Mare
(1852), Surducul Mare (1852), Părul (1852), apoi la 1853,
Vermeş şi Hisiaş, la 1855, Scăiuş, Isgar şi Igriş, la 1856,
Balin , Dobreşti, Nevricea, Valea Lungă şi Comloşul
bănă ean, la anul 1857, Vărădia, Comorişte şi Beba veche. La
anul 1858, Fârliug, Gherman şi Clopodia, la 1859. 75
Adevărul este că una din cauzele esen iale ale
nenumăratelor treceri la Unire şi formarea de parohii gr. cat.a
fost domina ia ierarhiei sârbe sub jurisdic ia căreia erau
preo ii ortodocşi români, ierarhie care s-a purtat lamentabil
comunică episcopului Vasile Erdelyi de la Oradea,în scrisoarea sa din 2
Noiembrie 1847, recomandarea sa ca pictorul Ioan Cováry să înfrumuse eze
biserica din Reşi a.
74
Data înfiin ării parohiei din Jebel la 1845 o avem confirmată dintr-un
raport al preotului George Bercean – fiul protopopului Ştefan Bercean din
Lugoj – din data de 15/3 Ianuarie 1859 când acesta îl acuză pe preotul
ortodox că nu îi dă din protocoale, în special pe cei trecu i la Unire, cf.
Arhiva Mitropooliei Banatului, fondul Lugoj, Nr. 34-1859.
75
Dr. N. Brinzeu, art. cit., p. 38; Autorul mai men ionează întemeierea
următoarelor parohii greco catolice, în Banat: în 1863 ia fiin ă parohia Icloda,
la 1864 Racovi a, la Visag, Ghilad, Petroman, Par a, Ramna, Marcovă
(Serbia), Oravi a, Jitin, Mârcina. La 1870 apare parohia Suşanovi a, la 1881 se
înfiin ează Ticvaniul mic, la 1888, Crivobara şi Târnova, la 1885 Iancahid,
Belotin , la 1898: Ohaba Forgaci, la 1901, Dragşina.
218
atât cu preo ii români cât şi cu simpli credincioşi.
Incontestabil că ei au şi fost aceeia care i-au apărat pe români
de prozelitismul catolic dar exagerările unora au dus la
defec iuni semnificative. Sunt nenumărate plângeri ale
cnezilor şi preo ilor pe parcursul a mai multor secole, pe care
le-am amintit deja. „Româniiă b n eniă neuni i,ă careă erauă
supuşiă ierarhieiă sârbeştiă erauă tareă asupri iă şiă auă trebuită s ă
lupteămult,ă pân ăceăs-auăpututădesp r iă deăei”ăiară„...înă anulă
1848ă ceiă maiă mul iă dintreă româniiă b n eniă auă dată mânaă cuă
maghiarii, împotriva sârbilor”.76
Întemeierea Episcopiei greco-catolice
şiăprimulăeiăepiscopăDr.ăAlexandruăDubra
La 15 Februarie 1794 se naşte cel ce va să fie primul
episcop greco-catolic al Banatului, Alexandru Dobra (18531870), iar provincia greco-catolică s-a întemeiat prin bula
Ecclesiam Christi din 26 Noiembrie 1853, dieceza grecocatolică a Lugojului prin bula Apostolicum Ministerium.
Alexandru Dobra a fost numit episcop al diecezei Lugojului
prin diploma imperială din 17 Martie 1854 şi prin numirea
ministerului de culte din 27 Martie 1854, iar papa îl confirmă
prin bula Apostolatus Officium din 17 Noiembrie 1854.77
Imediat după înfiin are, eparhia Lugojului a primit 21 de
parohii de la eparhia din Oradea, 91 de parohii de la
arhidieceza din Blaj cuprinse în vicariatul Ha egului, dar
76
Prot. Dr. George Popovici, op. cit., p. 372, 364; Dr. Iacob Radu,
Fragmenteădinălupteleăşiăsuferin eleăBisericiiăromâne, II, în CulturaăCreştin
(Blaj), 1911, I, Nr.8, 15/28 Aprilie, p. 247.
77
Pe plan local acest eveniment este consemnat în documente de arhivă:
Locotenen a c. r. sârbo-banatică notifică cu data de 3 Aprilie 1854 că s-a
denumit de episcop al Gherlei, Ioan Alexi iar la Lugoj, Dr. Alexandru
Dobra, iar în 30 Aprilie 1854 episcopul Dr. Alexandru Dobra a fost invitat
să se prezinte pe 1 Iunie 1854 la Ministerul Cultelor şi intruc iune publică
pentru depunerea jurământului de fidelitate. Cf Arhiva Mitropoliei
Banatulkui, fond Lugoj, Nr. 500/ 18 Aprilie 1854; Ibidem, Nr. 911/ 1854.
219
numărul parohiilor unite a crescut, din diverse motive în
această perioadă. Dacă la întemeiere noua episcopie avea un
număr de 113 parohii cu 51. 788 suflete, la scurt timp, primul
şematism al episcopiei din anul 1858 indică un număr de
71.799 suflete aflate în cele 32 de parohii bănă ene şi 92
transilvănene ceea ce a dus la o reorganizare a
protopopiatelor. Consacrarea episcopului Alexandru Dobra a
avut loc în 28 Octombrie 1855 la Blaj.78 Primind în episcopia
Lugojului şi Vicariatul Ha egului unde conducător era
cunoscutul paşoptist Ştefan Moldovan, din primii ani de
păstorire episcopul Alexandru Dobra va avea şansa de a
cunoaşte bogă ia inegalabilă a acestui inut, leagăn al formării
poporului român,cu nenumărate vestigii romane la care se vor
adăuga propriile eforturi ale lui Ştefan Moldovan, şcolile
poporale confesionale, preparandia de la Ha eg.79
Fără a intra în amănunte trebuie precizat că constatarea
autorită ilor a fost falsificarea conscrip iei locuitorilor şi
raportarea unui număr mai mare de credincioşi decât cel real
78
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 59/1855.
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 48, 3 Octombrie/ 1855;
Ibidem, Nr. 74/1855, 12 Decembrie; Ibidem, Nr. 81/1855 10 Ianuarie;
Ibidem, Nr. 82/1855; Ibidem, Nr. 86/1856, 30 Martie; Ibidem, Nr.95/1856,
11 Martie. Nu am notat cu această ocazie decât câteva documente, restul
folosinu-le în studiile anterioare pe care nu le mai amntim încă odată. Cu
această problemă s-a mai ocupat Elena Camelia Vulea, Biserica grecocatolic ădin VicariatulăHa eguluiă(1850-1918), Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca, 2009,369 p.Elena Camelia Vulea, Şoalaă româneasc ă înă
Vicariatul greco-catolicăalăHa egului.ăAădouaăjum tateăaăsecoluluiăalăXIXlea-începutul secolului XX, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2009.
Două capitole despre Biserică şi Şcoală din acelaşi inut apărute la aceeaşi
editură, în aceelaşi an, oare nu încăpeau în acelaşi volum? Deocamdată o
singură observa ie: Ştefan Moldovan nu s-a retras din profesoratul blăjean în
1833 (Elena Camelia Vulea, op. cit., p. 29!!!). Corina Teodor, Coridoare
istoriografice. O incursiune în universul scrisului ecleziastic românesc din
Transilvania anilor 1850-1920, Presa Universitară Clujeană, 2003, p. 88,
126, 131, 132, 133, 459.
79
220
consemnându-se pe seama comisarilor – trimişi în sate să
reglementeze trecerile la unire - promisiuniule nerealizabile
făcute celor care trec la unire. Indiferent de falsitatea unor
acte sau nu, s-au ivit unele situa ii delicate pe care episcopul
Dobra a trebuit să le rezolve cu curaj şi demnitate. Astfel după
terminarea revolu iei de la 1848-1849 un comitet pentru
ajutorarea văduvelor şi orfanilor rămaşi după românii şi sârbii
din Banat căzu i în luptele din anii 1848-1849, cu data de 23
Mai 1856 solicită ajutor. Promt, episcopul Dobra satisface
imediat dolen ele acestora.80
Relativ cu întârziere, la 21 Septembrie 1856 a avut loc
instalarea episcopului Dr. Alexandru Dobra cu un fast
deosebit în prezen a Cardinalului Michel Viale-Prela,
Arhiepiscop de Bologna, Mitropolitului Alexandru Sterca
Şulu iu, Episcopul Dr. Ludovic Hainald, Episcopul Vasile
Erdélyi de Oradea, a canonicilor Timotei Cipariu şi
Constantin Papfalvi, Ioan Vancea, Mihail Nagy, vicarul
Ha egului Ştefan Moldovan, protopopul Lugoşului şi a
guvernatorului81conte Coronini de Kronberg în calitate de
comisar împărătesc la instalare, Ladislau Nopcea şi mult
popor, ac iune despre care ne relatează în amănun ime Gazeta
Transilvaniei.82 Episcopul Dr. Alexandru Dobra a poposit şi
în Timişoara (unde s-a întâlnit cu căpitanul Cermena şi
negustorul Ioan Juga şi guvernatorul) în casa parohiei din
cartierul Fabric unde va şi locui un timp, iar după câteva zile
plecă la Lugoj unde va locui în casa închiriată de Mihail
80
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 115 din 26 Mai 1856.
Nicolae Bocşan, Camelia Vulea, La începuturile Episcopiei Lugojului.
Studiiăşiădocumente,Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003, p. 60
82
Banat. Instalarea primului episcop gr. c. al Lugojului, în Gazeta
Transilvaniei (Braşov), 1856, XIX, Nr. 76, 27 Septembrie, p. 281-283;
Ibidem, Nr. 77, 30 Septembrie, p. 297-298; Ibidem, Nr. 78, 4 Octombrie, p.
301; Ibidem, Nr. 80, 11 Octombrie, p. 309; Ibidem, Nr. 81, 14 Octombrie, p.
313; Ibidem, Nr. 82, 18 Octombrie, p.317 (Semnează Un fiu al N[a iunii]
R[omâne]; [Andrei]Liviu [Pop], Nr. 82, 18 Octombrie, p.317
81
221
Nagy, înso it fiind până la Lugoj de protopopul Avram Maxin.
Deşi, în prealabil, avocatul Aloisiu Vlad din Lugoj propune
în 8 Noiembrie 1855 a se cumpăra casa Ioanovici drept
reşedin ă episcopească.83
Biserica a fost neîncăpătoare şi slujba s-a terminat pe la
ora 2:00 PM. Prânzul “modest”a avut loc în casa comitatului
de la ora 3:00 până la 7:00 unde s-a servit „în curte un bou
fript şi s-au emis (consumat) două butii mari de vin” iar toate
cuvântările au fost rostite în limba română cu excep ia a două
în limba latină. De la 9:00 a început balul care a fost onorat şi
de prezen a Mitropolitului Alexandru Sterca Şulu iu şi a
episcopilor care îl înso eau, de la ora 10:00 a onorat balul şi
guvernatorul Coronini dar nu au lipsit de la bal nici canonicii
Timotei Cipariu, Constantin Papfalvi, Theodort Aron şi Ioan
Vancea.
Apoi episcopul Dr. Alexandru Dobra îşi organizează
eparhia şi via a bisericească a uni ilor din Banat înfiin ând
capitlul bisericii catedrale format din 6 (şase) canonici cu
rostul de a-l ajuta în conducerea diferitelor activită i ale
eparhiei. Episcopul a numit preposit pe Theodor Aron iar
împăratul pe restul de cinci canonici instala i la 12 Aprilie
1857 în persoana lui Ştefan Moldovan canonic lector, Mihail
Nagy canonic custode, Andrei Liviu Pop canonic şcolar,
Vasile Moldovan canonic cancelar şi pe Matei Kiss canonic
prebendad fiecăruia atribuindu-se func ii speciale din aparatul
administrativ. La scurt timp au loc noi prefaceri pentru faptul
că prepositul Theodor Aron moare în 25 Martie/ 6 Aprilie
1859 la fel moare şi canonicul Vasile Moldovan în 6 Mai
1857 iar episcopul Alexandru Dobra propune împăratului şi
papei pe Ştefan Moldovan. Toate numirile şi oamenii pe care
i-a adus Dobra la Lugoj, au avut un rol însemnat în via a
culturală şi spirituală a neamului românesc fiind, se pare un
foarte bun psiholog, destonic cunoscător de oameni .
83
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 54/1855, 11 Noiembrie.
222
Putem men iona pe prepositul Teodor Aron, om de
cultură venit de la mai multe func ii onorante ca cea de
profesor la Beiuş, censor şi revizor al căr ilor româneşti
(pentru gr. cat), la tipografia Universită ii din Buda
continuând opera lui Petru Maior (Scurt apendice la istoria lui
Maior),84 fiind înmormântat în acelaşi loc cu Ştefan
Moldovan la cimitirul din Lugoj, canonicul Mihail Nagy85 şi
el fost profesor la Beiuş, a scris două volume de predici şi a
tradus o operetă cu titlul” Javotte”, alt canonic, traducător de
piese teatrale a fost Ştefan Perian cu „Prizonierul”, canonicul
Andrei Liviu Pop, a publicat un volum de traduceri din limba
latină, Corneliu Nepote, Lugoj, 1863 şi o alta în limba
germană, Gavril Pop, un istoric şi geograf redutabil ajuns
chiar membru corespodent al Academiei, publicist de for ă
care a apărat continuitatea poporului românesc pe aceste
meleaguri, dar cel mai prolific a fost prepositul Ştefan
Moldovan care după o activitate bisericească de excep ie, a
copiat o serie de documente istorice de la moşia contelui Iosif
Kemény (păstrate în trei exemplare, la Bucureşti şi Cluj) a
publicat multe lucrări prin Foaieă pentruă minte,ă inim ă şiă
literatur ,ă Gazetaă Transilvaniei, Transilvania, dar a lăsat
multe manuscrise care unele s-au păstrat, altele s-au pierdut şi
asupra activită ii căruia – liniştit - se poate scrie o carte dacă
nu mai multe. Lor le-au urmat al i clerici destoinici care au
făcut cinste Bisericii lor din pragul secolului XX: Beniamin
Pop Densuşanu, Ioan Boroş, Petru Ra iu, Petru Pop, George
Trăilă şi al ii. Din coresponden a lui Ştefan Moldovan cu
George Bari iu care s-a păstrat şi publicat se poate vedea mai
bine atmosfera – câteodată mai acidă - de la reşedin a
episcopului Alexanadru Dobra, care însă nu poate să-i
întunece contribu ia acestuia la promovarea culturii şi a
politicii na ionale.
84
85
Corina Teodor, op. cit.., p. 116-122.
Dr. Valeriu Branişte, Coriolan Brediceanu, Lugoj, 1911, p. 13.
223
Pe plan politic ne putem aduce aminte de una din
ac iuni, cea din 18, 19 Noiembrie 1860 unde prezidează
Conferin a de la Timişoara convocată de Andrei Mocioni şi
desfăşurată în prezen a generalului Alexander MensdorffPouilly şi de unde Andrei Mocioni îi cere, eventual, să plece
la Viena cu cele 12.000 de semnături pentru a cere alipirea
Banatului la Marele Principat al Transilvaniei. Împăratul
decide însă altceva: în urma raportului comisarului imperial
Alexander Mensdorff-Pouilly că Banatul nu se poate
administra singur, este anexat Ungariei.86
Episcopul Dr. Alexandru Dobra depune un efort
meritoriu la organizarea şi rezolvarea problemelor din nou
înfiin ata eparhie a Lugojului. Cele mai arzătoare probleme
proveneau din tensiuniule interconfesionale (Arad, Zăbrani,
Igriş, Beba Veche, Balin , Fizeş, Cigmău, Geoagiu) absen a
clerului, a învă ătorilor pentru şcolile confesionale, sărăcia
bisericilor datorate veniturilor mici ale comunelor. Episcopul
a încercat să rezolve această problemă a lipsei clerului prin
numirea unor preo i dintre localnici deşi nu întotdeauna
candida ii erau vrednici ca să nu mai vorbim de studii
teologice. Unii erau proveni i din cei recen i trecu i la unire
dar înzestrarea noilor parohii formate prin trecerile la unire
erau sărace. Fireşte că unele parohii aveau congruă (de
exemplu Comorişte avea 250 fl. pe an din fondul religionar,
sesie parohială pentru preot şi în jur de 100 fl. pentru cantor),
altă dată ministerul aproba sume de bani pentru capelă, pentru
locuin a preotului, pentru edificiul şcolar şi pentru locuin a
cantorului. În unele locuri au avut loc dispute de natură
economică din cauza separării bunurilor dintre parohia
ortodoxă şi cea unită după ce o parte dintre credincioşi au
86
Arhiva Mitropoliei Banatului, fond Lugoj, Nr. 16/11/1860; Nr. 1073/1860.
Subiectul este tratat de Pr. Gh. Naghi, Studiiă deă istoriaă bisericiiă româneştiă
dină Transilvaniaă şiă Banată înă epocaă modern , Editura Criterion Publishing,
Bucureşti, 2006, p.172 cu bibliografia aferentă.
224
trecut la unire precum la Cenadul Sârbesc, Coşteiul Mic sau
Ticvasniul Mare. Pilduitoare ni se pare cazul lui George
Berceanu, fiul protopopului Ştefan Berceanu, găsit nevrednic
să fie hirotonit de comisia instituită de episcop formată din
canonicii Ştefan Moldovan şi Mihail Nagy. Amestecat în
furtişaguri şi desfrânări nu s-a dat în lături nici de a-l amenin a
pe episcop cu trecerea la ortodocşi dacă nu va fi hirotonit.
Totuşi din respect pentru tatăl lui, protopopul Ştefan Berceanu
i se va accepta hirotonirea şi cu timpul va ajunge la Jebel, apoi
Cugir. Alte parohii erau preocupate de găsirea unor clopote
pentru bisericile lor. Din păcate aceste lucrări ale episcopului
Dr. Alexandru Dobra au fost men ionate în lucrarea de căpătâi
unde se publică manuscrisul vie ii lui Dobra doar cu
comentarii din primii ani ai păstoriirii sale. Activitatea sa
bisericească însă a fost complexă în care el a mers- de
exemplu - să sfin ească pe solda ii regimentului din
garnizoana locală, unde a fost şi cunoscutul preot romanocatolic şi director pomenit al Gimnasiului, al şcolii de fete şi
al şcolii evreieşti, profesorul de religie Martin Billmann, care
a avut o fructuoasă legătură cu organele comitatului Caraş.87
Problema şcolară este o altă preocupare constantă a
Episcopiei lugojene vizând edificiile şcolare, salariile
învă ătorilor, burse, lipsa unor învă ători califica i. În ajutorul
tinerilor şcolari a venit şi episcopul Lugojului care în ajutorul
acestora şi a studen ilor săraci, în afara de funda iile existente,
a lăsat o funda ie de 50.000 fl. pentru burse.88
Problema economică a nou înfiin atei episcopii a
Lugojului ne-o prezintă, în detaliu, de acum cunoscutul
preposit Ştefan Moldovan într-un articol apărut în Gazeta
87
Krassoer Zeitung (Lugoj), 1861, I, Nr. 8, 24 August, p. 4
Bisericaă român ă unit .ă Dou ă suteă cinciă zeciă deă aniă deă istorie, Editura
Via a Creştină, Cluj-Napoca, 1998, p. 134.
88
225
Transilvaniei.89 Din acest material întocmit cu toată
“acurate ea” reiese că la nou înfiin ata diecesă, de
administrarea fondurilor sale era încredin ată capitlului
bisericii catedrale care expunea public „toateăînaint rileăceăseă
facă înă sînulă na iuneiă româneă şiă ală bisericiloră ei.”Diecesa
Lugojului avea în proprietatea sa, cu un an înaintea mor ii
întâiului ei episcop, trei fonduri.
1. Fondulă „Rudolfian”pentru şcolarii “diligen i” (buni la
învă ătură, n. n.), însă săraci cu un capital asigurat de
6789 fl., fond înfiin at de către episcopul Alexandru
Dobra în 19 Noiembrie 1857. Din cuprinsul datelor
contabile se vede contribu ia permanentă a episcopului,
de la înfiin are până la anul 1868( doar în 30 Octombrie
1868 a mai oferit aproape 2000 fl), a capitlului şi
sumele provenite din interese. Din acest fond s-au oferit
studen ilor 19 burse şi la 6 persoane s-au dat 1100 fl.
2. Fondul viduo-orfanal, pentru vădevele şi orfanii preo ilor
cu un capital asigurat de 12.346 fl. 75 cr, fond înfiin at în
2 Mai 1859, provenite de la episcopia din Oradea. De
remarcat că în afară de episcopul de la Oradea, capitlul
său şi episcopul Alexandru Dobra împreună cu canonicul
Mihail Nagy au contribuit la creşterea lui.
3. Fondulăpreo ilorădeficien iă(bolnavi, n.n.), cu un capital
asigurat de 3779 fl. 25 cr. care s-a înfiin at la 1
Noiembrie 1861. Suma tuturor capitalelor funda ionali
au fost de 22. 915 fl.
Interesant ni se pare aser iunea lui Ştefan Moldovan
care l-a caracterizat pe episcopul Alexandru Dobra drept un
om blând cu trăsături frumoase care pe deasupra în
momentele delicate când Mitropolitul Alexandru Sterca
Şulu iu a fost atacat „deăc tre ăministrulăcultelor,ăȚeoăThună
Ştefan Moldovan, Stareaă fonduriloră dieceseiă Țugoşane, în Gazeta
Transilvaniei (Braşov), 1869, XXXII, Nr. 40, 2 Iunie/21 Mai, p. 2-3;
Familia (Pesta), 1869, V, Nr. 22, 1/13 Iunie, p. 262;
89
226
şiădeăc tr ăCoongrega iuneaăRiturilorădinăRoma,ărecercândui-se p rereaă l-aă ap rat,ă demonstrândă c ă aceleaă nuă respir ă
spirită schismatic”fiind vorba de o investiga ie secretă contra
lui Şulu iu cum aflăm din altă sursă arhivistică şi asupra căror
evenimente ne vom opri pe larg,în altă lucrare, iar pe de altă
parte tot Ştefan Moldovan îi mărturisea lui George Bari iu că
are de suferit multe persecu ii din partea lui Dobra. Referitor
la atitudiunea de apărare a lui Dobra pentru Şulu iu nu trebuie
să ne mire fiindcă au fost colegi de şcoală iar mai apoi în
toate momentele importante ale Epiascopului Alexandru
Dobra precum instalarea (târzie, de altfel), vizitele mai mai
marilor de la Roma sau Viena, la care eforturi nu a lipsit nici
„polemistul”90Alexandru Sterca Şulu iu.
Episcopul Dr. Alexandru Dobra al Lugojului a murit la
13 Aprilie 1870.91 Spre surprinderea noastră această trecere în
nemurire a fost consemnată doar tangen ial în presa
românească a timpului, ceea ce detontă o apreciere
discutabilă.92 Descrierea mor ii sale şi a înmormântării sale în
Corina Teodor, Unăspirităpolemic:ăAlexandruăStercaăŞulu iu, în Anuarul
Institutuluiă deă cercet riă socio-umaneă “Gheorgheă Şincai“ Tîrgu Mureş,
1999, II, p. 116-125.
91
Despre via a episcopului Alexandru Dobra cea mai bună mărturie ne-a dă
prepositul Ştefan Moldovan care a alcătuit biografia lui publicată de
Nicolae Bocşan, Camelia Vulea, La începuturile Episcopiei Lugojului.
Studiiăşiădocumente,Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003, 380 p.
92
Familia (Pesta), 1870, VI, Nr. 14, 5/17 Aprilie , p. 167; “ (Necrolog) Chiar
acuma primim ştirea, că părintele episcop gr. c. român din Lugoş dr.
Alexandru Dobra a repausat. Fiă-i ărâna uşoară”!; Federa iuneaă
(Budapesta), 1870, III, Nr. 33 (365), 17/5 Aprilie, p. 130” (Alesandru
Dobra), episeopul diecesei lugoşane, a repausat în 13 a lunei curinte la 2l/il
ore dupa miază-zi, în urma betrâne elor sale adunce. Fiă-I erina uşoară !” Şi
mai surprinzătoare ni se pare întrebarea ziarului Gazeta Transilvaniei,
Alexandru Dobra, în GT (Braşov), 1870, XXXIII, Nr. 29, 27/15 Aprilie, p.
4: episcop gr. catolic din Lugoş, să fi repausat?! după ce i-a publicat în
amănun ime instalarea în 1856 (vezi nota 82); Iar presa umoristică aminteşte
de moartea lui: P . în Gura Satului (Pesta), 1870, VIII, Nr. 18, 30 Aprilie/12
Mai, p. 70.
90
227
cripta din catedrala unită de la Lugoj93 prin preo ii deserven i
cu „toat ă pompaă recerut ă ...prepositulă capitulară [ă adic ă
Ştefanățoldovan]ăaă inutăcuvântareaăfunebr ăşiăs-auăaşezatăînă
criptaă atunciă cl dit ă înă formaă cruceiă laă parteaă dreapt ă aă
intr reiă înă altar”, apoi a avut loc deschiderea testamentului
(despre avere lăsată bisericii şi unor membri de familie)
executorii acestuia fiind canonicii Andrei Liviu Pop şi Petru
Pop, foştii săi secretari, se află descrise, în detaliu, de către
Ştefan Moldovan.94 În ultimii ani ai vie ii a primit câteva
recunoaşteri merituorii, decora ii de la împărat şi din partea
Papei. Aşa a depus jurământul de consilier intim al Majestă ii
Sale înaintea episcopului de Cenad, Alexandru Bonnaz ca
plenipoten ial al împăratului. A mai fost denumit de Papă
sfetnic al tronului papal, apoi conte roman.95 Aprecierea de
care s-a bucurat se vede şi din aceea că târziu în secolul XX
este pomenit şi i se face parastas.96
Nicolae Bocşan, Camelia Vulea, op. cit., p. 117, 256.
Ibidem, p. 118.
95
Federa iunea (Pesta), 1869, II, Nr. 10-195, 22 Ianuarie/3 Februarie, p. 42.
96
I. E. N. [Iosif E. Naghiu], Parastas pentru Alexandru Dobra, în R sunetul
(Lugoj), 1945, XXIV, Nr. 16, 22 Aprilie, p. 1.
93
94
228
Lugojulășiă„ASTRA”ă(II)
Prof. dr. Dumitru Tomoni
După adunarea de la Lugoj1 urmează o perioadă de
tatonare, fără, însă a se întreprinde nimic concret în plan
organizatoric. Pe deoparte nu se puteau înfiin a despăr ăminte
pe teritoriul Banatului, deoarece guvernul maghiar nu
aprobase încă noile statute ale Asocia iunii. O va face doar la
16 august 18972, iar punerea lor în aplicare o va hotărî
Adunarea Generală de la Mediaş (27-28 august 1897).3
Potrivit noilor statute, prin renun area la cuvântul
“transilvan”, Asocia iunea va purta numele de “Asocia iunea
pentru literatura română şi cultura poporului român”. Odată
cu schimbarea titulaturii, nici forma abreviată de “Astra” –
folosită în mod neoficial din 1895 – nu se mai putea
întrebuin a. Ea va apare totuşi în publica ii, la rubrica de
anun uri privitoare la activitatea Asocia iunii şi în
coresponden a confiden ială a despăr ămintelor. Nemaifiind
doar “transilvană”, Asocia iunea îşi va putea extinde legal
Dumitru Tomoni, Adun rileă generaleă aleă Asocia iuniiă transilvane pentru
literaturaă român ă şiă culturaă poporuluiă română „Astra“ă înă Banată (1896–
1948), Timişoara, Edit. Eurostampa, 2004, p.35-54; Idem, Societate,
cultur ,ă iă politic .”Astra”ă înă Banat(1896-1948), Timi oara, Editura
Învierea, 2009, p. 41-51;
2
Direc ie Jude eană Sibiu a Arhivelor Na ionale , Fond Astra, Procese
verbale, reg. 68, nr. 470/1897(în continuare D.J.S.A.N...); vezi şi Eugenia
Gloderiu, Schimb riă surveniteă înă organizareaă “Astrei”ă (1895-1897),
Centenarămuzealăor dean, Oradea, 1972, p. 372;
3
D.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale, reg. 68, nr. 611/1897; vezi şi
“Transilvania”, Sibiu, Partea oficială, an. XXVIII, nr. IX-X, noiembriedecembrie 1897, p. 109;
1
229
activitatea şi în regiunile vestice ale Transilvaniei: Banat,
Crişana şi Maramureş. Pe de altă parte, înfiin area
despăr ămintelor presupunea convingerea intelectualilor
bănă eni că extinderea Asocia iunii în Banat nu putea stânjeni
activitatea asocia iilor culturale ce activau în Banat. Re inerea
unor intelectuali bănă eni era nejustificată, deoarece
promovarea culturii române se putea realiza doar prin
eforturile conjugale ale tuturor societă ilor culturale
româneşti. Nici nu putea fi afectată activitatea unor societă i
de tradi ie, cu o structură organizatorică temeinică şi cu
rezultate binecunoscute. Astfel, în momentul constituirii
primelor despăr ăminte bănă ene ale Asocia iunii, Reuniunea
învă ătorilor români greco-ortodocşi de la şcolile confesionale
din dieceza Caransebeşului avea 430 de membri – 13 onorari,
58 fondatori, 67 ajutători şi 291 ordinari – ce activau în cele
12 despăr ăminte – Biserica Albă, Bocşa, Bozovici, Buziaş,
Caransebeş, Ciacova, Făget, Lugoj, Mehadia, Oravi a,
Panciova şi Vârşe .4 Pe lângă învă ători şi preo i, ce
constituiau majoritatea membrilor, activau în despăr ămintele
reuniunii şi avoca i, notari, directori de institu ii bancare,
comercian i, meşteşugari, ărani etc. Unii dintre preşedin ii
despăr ămintelor reuniunii vor deveni directori ai
despăr ămintelor Asocia iunii, realizând astfel o strânsă
colaborare între cele două asocia ii culturale. La fel vor sta
lucrurile şi în cazul altor societă i culturale bănă ene cu
activitate binecunoscută.
Potrivit noului “Regulament al afacerilor interne pentru
despăr ămintele Asocia iunii”5 se putea organiza un
despăr ământ doar în inutul în care existau cel pu in 5 membri
fondatori, pe via ă sau ordinari sau, dacă acest lucru era cerut
Iosif Velceanu, Almanahulă înv toruluiă român, an. I, 1898/1899,
Caransebeş, 1898, p. 101-103;
5
“Transilvania”. Partea oficială, an. XXVIII, nr. 7, august-septembrie 1897,
p. 292-301;
4
230
Comitetului Central de mai mul i locuitori dintr-o zonă şi
sus inut de cel pu in 5 membri ai Asocia iunii. Organizarea se
făcea sub conducerea unui delegat al Comitetului Central într-o
adunare constituantă, la care se invitau membrii Asocia iunii şi
alte persoane interesate. Adunarea alegea conducerea
despăr ământului (comitetul cercual) formată din director
(preşedinte) şi din patru membri aleşi.6
Pentru că atât Lugojul, cât şi alte localită i importante din
Banat şi din regiunile vestice ale Transilvaniei îndeplineau
aceste condi ii, Adunarea Generală de la Mediaş din 15/2716/28 august 1897, a hotărât constituirea cât mai rapidă de noi
despăr ăminte.7 S-a constituit atunci, o comisie formată din
Partenie Cosma, Iosif Sterca Şulu iu şi Cornel Diaconovici, cu
menirea de a prezenta un proiect în acest sens.8 În şedin a
Comitetului Central din 28 octombrie 1897, Partenie Cosma
propunea înfiin area despăr ămintelor Lugoj şi Beiuş.9 I s-a
încredin at această misiune celui mai cunoscut om politic
lugojean, Coriolan Brediceanu, cu rugămintea de a constitui
imediat despăr ământul Lugoj cu centrul în Lugoj şi de a lua
legătura cu intelectualii din Banat, pentru a vedea localită ile
unde s-ar putea înfiin a noi despăr ăminte, precum şi persoanele
cărora li s-ar putea încredin a această ac iune.10 Acceptând cu
satisfac ie misiunea încredin ată de Comitetul Central al
Asocia iunii, Coriolan Brediceanu, după ce informează
Direc ia Jude eană Timiş a Arhivelor Na ionale, Fond Astra., desp. Lugoj,
dosar 1/1897-1912, f. 9-10(în continuare D.J.T.A.N...);
7
“Transilvania”. Partea oficială, an. XXVIII, nr. 7, august-septembrie 1897,
p. 206;
8
Ibidem, p. 222;
9
D.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale, nr. 600/1897, f. 104; vezi şi
“Transilvania”, Partea oficială, an. XXVIII, nr. 7, august-septembrie 1897,
p. 228;
10
D.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale, nr. 599/1897, f. 103; vezi şi
“Transilvania”, Partea oficială, an. XXVIII, nr. 7, august-septembrie 1897,
p. 227;
6
231
conducerea centrală despre convocarea adunării de constituire a
despăr ământului Lugoj, în data de 29 iunie/11 iulie 1898,
recomandă totodată înfiin area de despăr ăminte şi în
Caransebeş, Oravi a, Bocşa, Timişoara, Panciova şi Sânnicolau
Mare.11 În acest sens, Coriolan Brediceanu propune delegarea
unor intelectuali cunoscu i în Banat: protopopul Andrei Ghidiu
la Caransebeş, avocatul Ilie Trăilă la Oravi a, avocatul Ioan
Budin ianu la Bocşa, protopopul Traian Putici în Timişoara şi
avoca ii Alexandru Bireescu şi Nestor Oprean în Panciova şi
respectiv Sânnicolau Mare.
Primul despăr ământ înfiin at de Asocia iune pe
teritoriul Banatului a fost cel de la Lugoj12.
În urma mandatului încredin at de Comitetul Central al
Asocia iunii în şedin a din 28 octombrie 1897 st.n.13, Coriolan
Brediceanu a convocat în ziua de 29/11 iulie 1898 adunarea
de constituire a despăr ământului. Convocarea, tipărită sub
forma unei foi volante, informa atât membrii Asocia iunii, cât
şi pe intelectualii din cercurile administrative Lugoj, Balin ,
Făget, Timiş şi Mureş, despre inten ia Asocia iunii de a
înfiin a în Lugoj un despăr ămâmnt pentru a da „ocaziune
tuturor fiilor de români din aceste păr i [de] a sprijini şi
promova scopul frumos al Asocia iunii, care este înaintarea
D.J.S.A.N., Fond Astra, dosar 329/1898, f. 1; vezi şi “Transilvania”,
Partea oficială, an. XXIX, nr. 9-10, noiembrie-decembrie 1898, p. 72;
12
Lumini a Wallner-Bărbulescu, Aspecteă aleă vie iiă culturaleă româneştiă înă
oraşulăȚugojăînăaădouaăjum tateăaăsecoluluiăalăXIX-leaăşiăprimeleădeceniiăaleă
secolului al XX-lea, Studiiăşiăcomunic riădeăetnografie-istorie, III, Caransebeş,
1979, p. 382-383; Elena Borugă, Activitateaă desp r mântuluiă Țugojă ală
„Astrei”ă (1898-1918), Banatica, nr. 10, Reşi a, 1990, p. 321-331, vezi şi:
Cornel Petroman, Extindereaă activit iiă Asocia ieiă „Astra”ă înă Banată şiă
constituireaăprimuluiădesp r mântăb n eană(Țugoj),ăAstraăromân .ăRevistaă
românilor de pretutindeni, nr. jubiliar, Timişoara, Edit. Presa Universitară,
2001, p. 56-72;
13
D.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale ale Comitetului Central al
Astrei, 1897, f. 103;
11
232
poporului român, prosperarea literaturii atât spirituale, cât şi
economice a românilor din ara noastră”14.
Adunarea s-a inut în sala Reuniunii române de lectură
din Lugoj, la 29 iunie/11 iulie 1898 – sărbătoarea Sfin ilor
Petru şi Pavel – sub conducerea delegatului Asocia iunii,
Coriolan Brediceanu. Earu prezen i episcopul greco-catolic
Demetriu Radu protopopul Lugojului, George Popovic,
prepozitul Ştefan Moldovan, canonicii Ioan Boroş şi
Beniamin Densuşianu, protonotariul comitatului CaraşSeverin, Pahomie Avramescu, medicul Iacob Maior, avocatul
Nicolae Proşteanu, preo i, învă ători, meseriaşi şi economi din
Lugoj şi din localită ile învecinate15. Telegrame de felicitare
au trimis studen ii din Comloşu Mare, redac ia ziarului
„Tribuna” din Sibiu, Alexandru Lupu din Viena, Petru Căl un
din Orşova16 şi „inteligen a din Oravi a”17.
„Calm, cu o seriozitate ce- i impune respectul cuvenit,
dar totodată cu o blânde e amicabilă, ce te atrage, delegatul
Asocia iunei, dl. Coriolan Brediceanu îşi începe discursul de
deschidere”, consemna „Foaia diecezană” din 19 iulie 1898
st.v. Mul umind atât Comitetului Central pentru încrederea
acordată, cât şi participan ilor la adunare, avocatul lugojean
face istoricul Asocia iunii, oprindu-se asupra celor mai
importante realizări – Şcoala civilă de fete din Sibiu,
acordarea de burse şi premii copiilor dota i, dar proveni i din
familii sărace, realizarea Enciclopediei Române etc. – şi
elogiază personalitatea primului preşedinte, Andrei Şaguna.
Dacă în urmă cu doi ani, cu ocazia primei adunări inute de
Asocia iune în afara Ardealului istoric, la Lugoj, „Banatul s-a
pus în haine de sărbătoare” şi „miile de români cu steaguri şi
coruri na ionale au alergat să întâmpine Asocia iunea”,
14
Ibidem, doc. 329/1898, f. 5;
„Controla”, Timişoara , an. IV, nr. 50 din 17 iulie 1898 st.n.;
16
„Foaia diecezană”, Caransebeş, an. XIII, nr. 29 din 19 iulie 1898 st.v.;
17
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 369/1898, f. 4;
15
233
dovedind că aici „e pământ bun pentru cultura na ională”,
acum, considera vorbitorul, a sosit momentul să se treacă la
fapte şi să se constituie primul despăr ământ al Asocia iunii în
Banat18. „Chemarea despăr ământului” era, în primul rând, „a
intra în mai de aproape atingere cu poporul şi a răspândi la
acesta învă ătura” prin înfiin area de biblioteci poporale în
fiecare sat, înfiin area de şcoli agricole sau organizarea de
cursuri pentru locuitorii satelor şi sus inerea de diserta ii
despre agricultură, economie, industrie şi comer .
Pe lângă lugojenii înscrişi deja în Asocia iune, cu ocazia
adunării de constituire a despăr ământului Lugoj, s-au mai
înscris 17 membri ordinari – Mihai Brediceanu, învă ătorul
George Joandrea, preo ii Liviu Iancu din Visag, Vichentie
Micu din Spata, Vasile Vodă din Boldur, Isaia Popovici din
Silha, studentul în medicină Ioan Cimponeriu din Lugoj,
Alexandru Maniu, proprietar în Lugoj, Traian Iovănescu,
măcelar în Lugoj, Constantin Giura, comerciant în Lugoj,
Atanasie Matei, econom în Lugoj etc. – şi mai mul i membri
ajutători19.
La propunerea lui Isidor Pop, notarul adunării, aceasta
alege primul comitet de conducere al despăr ământului Lugoj,
format din Coriolan Brediceanu, director şi 4 membri: George
Popovici, protopop ortodox în Lugoj, Sebastian Olariu,
protopop ortodox în Făget, Iacob Maior, medic şi Ioan Boroş,
canonic20. Un moment emo ionant a fost acela în care a luat
cuvântul octogenarul Ştefan Moldovan, membru de onoare al
Asocia iunii, ales de către adunarea de constituire din 1861,
care, în ciuda vârstei, manifesta acelaşi entuziasm şi încredere
în menirea asocia iei din Sibiu. În cinstea participan ilor la
adunare s-a organizat în grădina „Concordia” un concert al
„Foaia diecezană”, an. XIII, nr. 37 din 13 septembrie 1898 st.v.;
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 369/1898, f. 6;
20
Ibidem, f. 5; vezi şi „Transilvania”, an XXIX, nr. 9-10, noiembriedecembrie 1898, Parteaăoficial , p. 118;
18
19
234
corurilor mixte din Lugoj, sub conducerea lui Ioan Vidu.
„Toate piesele programului s-au executat şi de astă dată cu
obişnuita preciziune şi căldură, însă ŢLugojana> şi ŢŞtefan şi
Dunărea> de I. Vidu au entuziasmat şi de astă dată miile de
oaspe i aduna i”, consemna gazeta timişoreană „Controla”21.
Evenimentul constituirii despăr ământului lugojean s-a
bucurat şi de aten ia presei, fiind prezen i la Lugoj
coresponden i de la „Foaia diecezană”, „Controla” şi
„Tribuna”. Manifestarea culturală de la Lugoj este consemnată
şi de către gazetele timişorene „Délmagyarországi Kőzlőny”22
şi „Temesvárer Zeitung”23, care îşi informau cititorii despre
constituirea primului despăr ământ al Asocia iunii în Banat.
Consoderând că începutul s-a făcut la Lugoj, gazeta „Controla”
îşi îndemna cititorii din Banat: „Înainte dară cu însufle ire, cu
concordie şi cu credin ă în celelalte centre ale Banatului, pentru
că numai roadele culturii na ionale sunt bune şi nepieritoare”24.
În ciuda entuziasmului dovedit de cei prezen i la
adunarea de constituire, activitatea propriu-zisă a
despăr ământului a început mult mai târziu şi fără prea mult zel.
Abia în şedin a din 11 februarie 1899 st.n. s-a constituit
Comitetul cercual prin stabilirea responsabilită ilor –
vicepreşedinte Iacob Maior, casier Vasile Jurca şi controlor
Ioan Iorga – fără, însă, a se propune derularea unui program
concret25. De altfel, la 18 martie 1899, Coriolan Bredieceanu
informa Comitetul Central de la Sibiu că nu poate trimite nici
un raport de activitate, pentru că despăr ământul nu a
func ionat26. La 31 octombrie/12 noiembrie 1899,
„Controla”, an. IV, nr. 50 din 17 iulie 1898 st.n.;
„Délmagyarországi Kőzlőny”, Timi oara, an XXVII, nr. 157 din 13
iulie 1898 st. n.;
23
„Temesvárer Zeitung”, Timi oara, an. XLVII, nr. 158 din 14 iulie 1898
st.n.;
24
„Controla”, an. IV, nr. 50 din 17 iulie 1898 st.n.;
25
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 278/1899, f. 4;
26
Ibidem, f. 3;
21
22
235
despăr ământul şi-a inut adunarea generală în comuna Sacul,
fiind prezen i cu această ocazie mai mul i intelectuali lugojeni,
printre care Coriolan Brediceanu, George Popovici şi Traian
Vuia, care va fi şi secretarul adunării. Deşi s-au înscris 40 de
noi membri şi s-a hotărât înfiin area de biblioteci poporale în
toate comunele importante ale despăr ământului, nici după
această adunare Comitetul cercual nu reuşeşte să-şi înceapă
activitatea culturală27. De aceea, în rapoartele de activitate ale
Comitetului Central prezentate în anii 1898-1901,
despăr ământul Lugoj figurează în categoria despăr ămintelor
nefunc ionale. Mai mult, la 30 ianuarie 1901, Coriolan
Brediceanu şi-a dat demisia din func ia de director al
despăr ământului, predând toate documentele vicepreşedintelui
Iacob Maior28.
Nici după demisia lui Brediceanu comitetul cercual nu
desfăşoară nici o activitate, astfel că Brediceanu revine asupra
deciziei luate la 30 ianuarie 1901 şi convoacă o adunare
generală pentru alegerea unui nou comitet de conducere.
Adunarea s-a inut în Lugoj, în ziua de 6 aprilie 1902 st.n. În
noul comitet de conducere a despăr ământului este ales şi
Valeriu Branişte, alături de George Popovici, Iacob Maior şi
Ioan Boroş, ce au făcut parte şi din vechiul comitet. Coriolan
Brediceanu a fost reales director al despăr ământului pentru o
nouă perioadă de trei ani29. În aceeaşi zi, comitetul s-a întrunit
într-o primă şedin ă pentru a se constitui, fiind ales
vicepreşedinte şi controlor Iacob Maior şi secretar Valeriu
Branişte, care îndeplinea şi atribu ii de casier al
Ibidem, dosar 964/1899, f. 1-3; vezi şi „Foaia diecezană”, an. XVI, nr.
45 din 7 noiembrie 1899 st. v.;
28
D.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale ale Comitetului Central al
„Astrei”,ă1902, f. 5;
29
Ibidem, f. 36; vezi şi „Drapelul”, an. II, nr. 37 din 26 martie/8 aprilie
1902; „Foaia diecezană”, an. XVII, nr. 13 din 13 martie 1902;
27
236
despăr ământului30. Peste o săptămână, la 13 aprilie 1902
st.n., comitetul s-a întrunit într-o nouă şedin ă, pentru a hotărî
editarea unor broşuri care să popularizeze crea iile scriitorilor
bănă eni, aşa cum hotărâse adunarea din 6 aprilie. Comitetul a
decis editarea a 6 broşuri în câte 1000 de exemplare: „Poezii”
şi „Proză” de Victor Vlad Delamarina; „Proză” şi „Traduceri”
de I. Popovici-Bănă anul; „Frunze şi frunzuli e” de Valeriu
Magdu şi „Deprinderi păgubitoare”31.
Într-adevăr, în cursul anului 1902, despăr ământul
lugojean a editat trei borşuri într-un tiraj de 5 500 exemplare,
cuprinzând poeziile lui Victor Vlad Delamarina32, sfaturi şi
învă ături de Valeriu Branişte şi studiul „Dialectul român
bănă ean” de Atanasie M. Marienescu33. Din păcate, în afara
acestor publica ii, despăr ământul nu a mai întreprins nimic,
chiar dacă la 27 august/9 septembrie a mai inut o adunare
generală extraordinară pentru a-şi desemna delega ii pentru
Adunarea Generală a Asocia iunii de la Oravi a34. Această
stare de lucru reiese şi din raportul de activitate prezentat de
către conducerea despăr ământului la adunarea generală din
12/25 iulie 1903, de la Lugoj. Nu întâmplător, la sfârşitul unui
an de activitate veniturile despăr ământului erau doar de 58 de
coroane, astfel că adunarea generală a fost în imposibilitatea
de a vota un buget şi de a stabili un program de activitate35.
Aceeaşi situa ie se va întâlni în cursul anului 1904, ceea
ce va determina conducerea Asocia iunii să-l trimită pe primul
secretar, Cornel Diaconovici la adunarea generală de la Lugoj,
30
D.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale ale Comitetului Central al
„Astrei”,ă1902, f. 36;
31
Ibidem;
32
Victor Vlad Delamarina, Poeziiă B n eneşci. Întocmite, adunate şi
aranjate din însărcinarea despăr ământului Lugoj al Asocia iunii, de dr.
Valeriu Branişte, Lugoj, 1902;
33
Atanasie M. Marienescu, Dialectulăromânăb n ean, Lugoj, 1902;
34
„Drapelul”, Lugoj, an. II, nr. 97 din 24 august/6 septembrie 1902;
35
Idem, an. III, nr. 82 din 15/28 iulie 1903;
237
din 12/25 iunie 1905, pentru reorganizarea despăr ământului,
aşa cum s-a convenit la Adunarea Asocia iunii de la
Timişoara. Raportul de activitate a despăr ământului lugojean,
a fost prezentat de către secretarul Valeriu Branişte, care, în
absen a directorului Coriolan Brediceanu, era şi preşedintele
adunării generale36. În raport se făcea o analiză a activită ii
Comitetului ales în urmă cu trei ani, constatându-se că nu au
fost învinse greută ile începutului şi despăr ământul nu s-a
putut afirma în via a culturală şi socială a zonei. Dintre
cauzele inactivită ii despăr ământului, cea mai importantă,
potrivit raportului, era sistemul centralist al Asocia iunii care
impunea trimiterea la centru a 80ș din cotiza iile plătite de
membrii despăr ământului37. Fără o sus inere materială,
despăr ământul nu putea derula un program cultural şi social
adecvat. O altă cauză era de ordin local şi se datora numărului
mare de asocia ii şi societă i culturale ce se adresau aceloraşi
intelectuali. Pe teritoriul despăr ământului activau aproape 30
de reuniuni de cântări, 10 institu ii culturale cu o activitate
mai complexă, 7 institute bancare şi de credit şi o societate de
consum.
În
aceste
condi ii,
numărul
membrilor
despăr ământului şi a celor care puteau sus ine ini iativele
culturale şi sociale nu putea fi foarte mare. Totuşi,
despăr ământul număra doar 35 de membri, şi asta într-o zonă
locuită de peste 75 000 de români. Branişte aprecia în raport
că despăr ământul lugojean trebuia să aibă peste 1000 de
membri pentru a ine pasul cu „marile probleme ce i se
impun”, pentru că „fără membri însufle i i nu po i face
nimic”38. În acelaşi timp, programul despăr ământului nu
trebuia să fie unul „birocratic, adică nişte procese verbale
trimise centrului şi câte un discurs toast”. Despăr ământul
36
Idem, an. IV, nr. 67 din 14/27 iunie 1905;
Biblioteca Academiei. Sec ia manuscrise, Arhiva Valeriu Branişte, VI,
impr. 57;
38
Ibidem;
37
238
trebuia să desfăşoare o activitate culturală şi socială
complexă, să descindă în fiecare comună, să înfiin eze
agenturi şi biblioteci poporale „şi să inunde poporul cu lectură
bună şi sănătoasă, să vină întru ajutorul ac iunii culturale cu
sfatul şi cu fapta”39.
În urma discu iilor pe marginea raportului, sus inute de
către Titus Ha ieg, Ioan Boroş, Cornel Diaconovici şi Aurel
Vălean, adunarea a hotărât ca despăr ământul lugojean să se
împartă în 2-3 despăr ăminte, pentru o mai bună acoperire a
celor 120 de comune locuite în procent de 72,7% de români.
Potrivit acestei decizii, primul despăr ământ trebuia înfiin at
la Făget, dar în scurt timp proiectul a fost abandonat.
Adunarea a decis participarea despăr ământului la expozi ia
de la Sibiu, iar pentru adunarea exponatelor s-a ales un
comitet ce cuprindea, în afara membrilor comitetului cercual,
câte 1-2 delega i din fiecare reuniune sau asocia ie culturală
din Lugoj. George Dobrin şi Isidor Pop au fost desemna i
pentru a reprezenta despăr ământul la Adunarea Generală a
Asocia iunii de la Sibiu (1905)40. La sugestia Comitetului
Central, îngrijorat de inactivitatea despăr ământului, adunarea
a ales un nou comitet de conducere format din Coriolan
Brediceanu (director), Aurel Văleanu (vicepreşedinte),
Valeriu Branişte (secretar), George Popovic şi Ioan Boroş.
După această adunare desfăşurată sub semnul încrederii
în for a intelectuală a despăr ământului şi după alegerea unui
nou comitet de conducere format din personalită i marcante
ale Lugojului, se credea că va începe o nouă etapă în via a
acestui despăr ământ. Din păcate, speratul eveniment nu se va
produce, noul comitet de conducere nefiind în stare să
întreprindă nici o ac iune culturală sau socială. Mai mult,
printr-o adresă trimisă Comitetului Central, la 1 ianuarie 1906
st. n., Coriolan Brediceanu îşi anun a demisia din func ia de
39
40
Ibidem;
„Drapelul”, an. V, nr. 67 din 14/27 iunie 1905;
239
director al despăr ământului „fiindcă am fost silit să abzic”41.
În şedin a din 17 ianuarie 1906, Comitetul Central „ia act cu
părere de rău de abzicerea d-lui C. Brediceanu şi constată cu
regret că acest despăr ământ nici după constituirea înfăptuită
cu ocazia trimiterii d-lui prim-secretar ca delegat special, nu a
trecut pe terenul unei activită i”. În aceeaşi şedin ă se
hotărăşte delegarea lui Titu Ha ieg pentru convocarea unei noi
adunări de constituire a despăr ământului42. La 24 februarie
1906 st. n., conducerea Asocia iunii îl informează pe avocatul
lugojean despre decizia luată, motivând că a recurs la această
solu ie pentru că după „splendida adunare generală” din 1896,
lugojenii nu au desfăşurat nici o activitate demnă de a fi
remarcată. Nici după venirea specială a lui Cornel
Diaconovici la adunarea despăr ământului din 1905 şi nici
după angajamentul luat de mai mul i intelectuali locali, cu
această ocazie, lucrurile nu s-au schimbat. Dimpotrivă, în
urma unor animozită i, Coriolan Brediceanu şi-a prezentat
demisia. De aceea, Comitetul Central primind mandat
imperativ de la adunarea generală „de a încerca cu toate
mijloacele disponibile reorganizarea despăr ămintelor
neactive, şi inând cont că afară de Sibiu nu avem în toată ara
un centru cu o inteligen ă românească mai mare şi mai bine
situată, se crede dator a mai face o încercare pentru
reactivarea despăr ământului”43. În acest sens, Titu Ha ieg
este rugat să convoace o nouă adunare cercuală pentru
reorganizarea despăr ământului, după ce va discuta această
problemă cu Coriolan Brediceanu şi Valeriu Branişte. Prin
aceeaşi adresă i se solicită avocatului lugojean să comunice
Comitetului Central dacă ar fi benefică mutarea sediului
despăr ământului în altă localitate din apropierea Lugojului
sau chiar desfiin area despăr ământului şi arondarea
41
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 21/1906, f. 3;
Ibidem, ProceseăverbaleăaleăComitetuluiăCentralăală„Astrei”,1906, f. 5;
43
Ibidem, doc. 21/1906, f. 1;
42
240
localită ilor componente la despăr ămintele Bocşa sau
Timişoara.
Nici această încercare făcută de Comitetul Central
pentru reactivarea despăr ământului lugojean nu va avea mai
mul i sor i de izbândă, aşa cum rezultă din raportul pe anul
1906: „despăr ământul Lugoj, care dispune de cel mai
românesc teritoriu şi mai potrivit desfăşurării unei activită i de
propagare culturală e condamnat să prezinte oglinda celei mai
triste şi dezonorante situa iuni. Acest despăr ământ după
demisia directorului dl. C. Brediceanu, nici la repetatele
insisten e ale Comitetului Central nu s-a constituit”44. Această
situa ie se va men ine până la începutul anului 1908, în acest
timp taxele de membri fiind încasate de Asocia iune direct
prin mandate poştale. Perioada mare de inactivitate se vede şi
din evolu ia membrilor despăr ământului. Dacă în momentul
constituirii despăr ământul avea 63 de membri45, în 1900
numărul acestora scade la 4146, iar în 1907, la 3047.
Dincolo de cauzele obiective ale slabei activită i
desfăşurate de către despăr ământul Lugoj, identificate şi
prezentate de Valeriu Branişte în adunarea generală din 1904,
situa ia despăr ământului a fost influen ată şi de starea
tensionată existentă în cadrul comitetului cercual. Ca şi alte
importante oraşe ale Banatului şi Ardealului, nici Lugojul nu
a fost ocolit de conflicte, rivalită i şi orgolii existente în rândul
intelectualită ii româneşti. Ele s-au manifestat mai mult sau
mai pu in declarat şi în cazul despăr ământului lugojean. Ne
mărturiseşte acest lucru, fără echivoc, Valeriu Branişte,
secretarul despăr ământului şi în acelaşi timp unul dintre cei
„Analele Asocia iunii…”, nr. 6, noiembrie-decembrie, 1906, p. 76;
„Transilvania”, an. XXIX, nr. 9-10, noiembrie-decembrie 1898, Partea
oficial , p. 118; D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 369/1898, f. 6;
46
„Transilvania”, an. XXXI, nr. 10, noiembrie-decembrie 1900, Partea
oficial , p. 223;
47
Idem, nr. 2, aprilie-iulie 1908, p. 57;
44
45
241
mai influen i fruntaşi ai mişcării na ionale din Banat: „Sunt
membru şi la Asocia iune, dar mai rezervat. Am pă it în sânul
acestei societă i, ce n-a pă it încă om în serviciul ei. În anii
1902-1904 am fost secretarul sec iei Lugoj a Asocia iunii şi
mi-am văzut cu zel de lucru. Am făcut conferin e, începând
propaganda antialcoolică, am scos pe riscul meu, dar în
favorul Asocia iunii, broşuri pentru popor… dar Comitetul
Central nu numai că nu a luat act de toate acestea,
nemen ionând nici măcar edi iile noastre, ci – nu-mi pot da
seama la a cui influen ă – ne-a suspendat activitatea, [a]
dizolvat comitetul şi [ne-a] trimis un delegat din centru pe cap
(la 1905). Comitetul local s-a constituit din nou şi doarme de
atunci dus”48. În fa a acestei situa ii „eu am sta la o parte –
mărturiseşte Branişte – având impresia că întregul ascu iş al
acestui ciudat fel de procedare a fost îndreptat contra mea,
personal. Nu-mi pot da însă seama cine şi-a făcut mendrele,
temându-şi pozi ia prin lucrarea mea”. Suspiciunilor
secretarului se adăugau animozită ile dintre protopopul
ortodox George Popovici şi canonicul unit Ioan Boroş,
amândoi membri ai Comitetului cercual. Divergen ele erau de
natură confesională şi se manifestau prin confruntarea
deschisă dintre cele două bănci: „Lugojana”, ce reprezenta
interesele ortodocşilor şi „Poporul”, care sus inea ac iunile
greco-catolicilor lugojeni. Nici rela iile dintre Valeriu
Branişte şi George Popovici nu erau dintre cele mai bune.
Branişte considera că multe dintre ini iativele sale culturale sau „izbit de rezisten a încăpă ânată a protoprezbiterului dr. G.
Popovici, care temându-şi Ţpozi ia de putere>, ne-a pus
laicilor, care voiam sincer şi devotat să ne servim şcoala şi
biserica, cele mai mari piedici în cale”49.
Valeriu Branişte, Amintiri din închisoare, Edi ie îngrijită şi note de
Alexandru Por eanu, Bucureşti, Edit. Minerva, 1972, p. 4448;
49
Ibidem, p. 452;
48
242
Începând cu anul 1905, odată cu trecerea mişcării
na ionale române la activismul politic, membri marcan i ai
despăr ământului lugojean, în frunte cu C. Brediceanu şi
George Popovici se vor angrena în lupta pentru un loc în
parlamentul de la Budapesta. În aceste condi ii, ei participă la
zeci de întâlniri cu alegători, la adunări electorale şi dispute cu
ceilal i contracandida i, neglijând ac iunile culturale inclusiv
cele ce trebuiau derulate prin programul cultural al
despăr ământului Lugoj.
Abia în anul 1908 despăr ământul îşi va relua
activitatea. La 15/29 ianuarie 1908 Coriolan Brediceanu
informa Comitetul Central că inten ionează să reactiveze
despăr ământul, solicitând în acest sens documentele
necesare50. Răspunzând acestei solicitări, Comitetul Central al
Asocia iunii îi trimite la 5 februarie 1908 st. n. statutele şi
regulamentele Asocia iunii, cu indica ia de a convoca o
adunare generală de constituire a despăr ământului în care să
se înscrie noi membri şi să se aleagă comitetul cercual, care
apoi să-şi înceapă activitatea prin înfiin area de agenturi
comunale, deschiderea de biblioteci şi organizarea de
prelegeri poporale51. La 8 februarie 1908, Coriolan
Brediceanu difuzează o convocare prin care invită pe to i
membrii Asocia iunii, „precum şi tot românul care voieşte să
se facă membru la această Asocia iune”, să participe la 16
februarie 1908 st. n. în sala Reuniunii române de lectură din
Lugoj, la adunarea de constituire a despăr ământului
lugojean52. Adunarea prezidată de Coriolan Brediceanu a
hotărât reorganizarea despăr ământului prin alegerea unui nou
comitet format din Coriolan Brediceanu (director), Corneliu
Gându (secretar), Aurel Ciupe (casier), Ioan Boroş şi George
50
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 135/1908, f. 2;
Ibidem, f. 4;
52
D.J.T.A.N., Fond Astra,ăDesp r mântulăȚugoj,ădosară3/1908, 36; vezi
şi „Drapelul”, an. VIII, nr. 12 din 26 ianuarie/8 februarie 1908;
51
243
Popovici53. Insolită a fost alegerea lui Corneliu Gându în
func ia de secretar, ocupată până atunci de Valeriu Branişte,
cu atât mai mult cu cât Gându nu era membru al asocia iunii
şi nici după această dată nu figurează în niciunul din
rapoartele anuale ale membrilor cotizan i prezentate de către
despăr ământul Lugoj conducerii de la Sibiu. La prima
vedere, absen a lui Valeriu Branişte din acest comitet de
conducere ar putea surprinde, dar ea este motivată de rela ia
deloc amiabilă existentă între el şi Brediceanu. Semnificativ
în acest sens este şi faptul că Branişte este invitat la această
adunare printr-o scrisoare trimisă de Brediceanu. Răspunsul
negativ îl dă tot printr-o scrisoare – în care nu se poate ab ine
de a-şi exprima, încă o dată, nemul umirea pentru venirea lui
Diaconovici în 1905 cu misiunea de a dizolva vechiul comitet
cercual şi a alege altul, deşi ei se vedeau şi se întâlneau
aproape zilnic, locuind pe aceeaşi stradă, mai mult, fiind chiar
vecini54. Cu ocazia adunării s-au înscris noi membri în
Asocia iune: un membru pe via ă – „Meseriaşii români” –, 20
membri ordinari55 - Ion Vidu, Caius Brediceanu, Aurel Ciupe,
Mihai Gaşpar, Nicolae Petrovici, Alexandru Onae, Petru
Maier etc. – şi 9 ajutători56.
În şedin a din 12 martie 1908 st. n., Comitetul central
„a luat act cu aprobare” de reorganizarea despăr ământului
Lugoj, îndemnându-l să-şi înceapă cât mai repede activitatea
pein organizarea de agenturi, înfiin area de biblioteci poporale
şi inerea de prelegeri pentru popor. În acelaşi timp se pferea
să pună la dispozi ia despăr ământului broşuri din „Biblioteca
poporală” şi 100 de coroane pentru inerea prelegerilor
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 237/1908, f. 5; vezi şi „Drapelul”, an. VIII,
nr. 15 din 5/8 februarie 1908;
54
D.J.T.A.N., Fond Astra,ăDesp r mântulăȚugoj,ădosară3/1908, f. 12;
55
Ibidem, f. 6;
56
Ibidem, f. 7;
53
244
poporale, dacă Comitetul cercual va solicita şi va trimite
programul acestora57.
Prima şedin ă a comitetului cercual s-a desfăşurat la 5
aprilie 1908 st. n., când la propunerea lui George Dobrin s-a
hotărât inerea unei adunări generale pentru ca despăr ământul
să-şi facă sim ită prezen a în via a culturală a zonei Lugojului.
Data şi locul acestei adunări urmau să fie discutate după ce
directorul despăr ământului se va consulta cu intelectualii din
aria de cuprindere a despăr ământului58. În urma discu iilor
avute cu Sebastian Olariu, protopopul Făgetului, acesta
convoacă o conferin ă a intelectualilor români din Făget la 10
mai 1908 st. n. pentru a discuta onoranta ofertă. Făge enii
primesc cu bucurie propunerea făcută de Coriolan Brediceanu
şi lansează invita ia pentru 29 iunie/12 iulie 190859. O comisie
specială formată din George Gârda, Axente Gaita şi Octavian
Popescu s-a ocupat de organizarea unui bogat program artistic.
Corul „Doina” din Făget urma să sus ină un concert coral cu
piese reprezentative din crea ia compozitorilor Ion Vidu –
„Coasa”, „Negru a”, „Lugojana”, „Pui de lei” – şi Gheorghe
Dima – „Hai în horă”. Nu lipseau din program nici declama ii
de poezii în grai bănă ean sau monologuri comice60.
Într-adevăr, adunarea s-a desfăşurat la 29 iunie (12
iulie) 1908 de sărbătoarea sfin ilor Petru şi Pavel. „Vremea
admirabilă încă înainte de amiază a adus mul i din jurul
Făgetului, iar noi, făge enii, în hainele cele mai alese am
alergat de cu timpuriu la biserică” consemna unul dintre
organizatorii manifesta iei, poetul dialectal George Gârda61.
După oficierea serviciului divin de către protopopul Sebastian
Olariu şi preotul din Jupâneşti, Iosif Unipan, fruntaşii locali
Ibidem, f. 10; vezi şi D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 237/1908, f. 9;
D.J.T.A.N., Fond Astra,ăDesp r mântulăȚugoj,ădosară3/1908, f. 23;
59
Ibidem, f. 28;
60
„Drapelul”, an. VIII, nr. 70 din 21 iunie/4 iulie 1908;
61
Idem, nr. 73 din 1/14 iulie 1908;
57
58
245
s-au îndreptat spre gară pentru a întâmpina conducerea
despăr ământului, în frunte cu directorul Coriolan Brediceanu.
Adunarea generală a avut loc la Şcoala confesională
română din Făget şi a fost deschisă de Coriolan Brediceanu
printr-un discurs ce elogia nobilul scop al „Astrei”, acela de a
propaga cultura „în sânul poporului nostru românesc, căruia
acum îi sunt deschise por ile înaintării, por ile culturii care
înaintaşilor noştri din vremuri mai vechi le erau închise”62.
Subliniind importan a presei şi căr ii în luminarea poporului,
Coriolan Brediceanu făcea un apel patetic către preo i şi
învă ători. Considerându-i pe bună dreptate, adevăra i
„apostoli ai neamului”.
După deschiderea adunării generale, raportul comitetului
a fost prezentat de secretarul despăr ământului, Cornel Gându.
George gârda a evocat printr-o prelegere personalitatea lui
Victor Vlad Delamarina, cunoscut şi apreciat în Banat. O altă
prelegere intitulată „Foloasele învă ăturii” a fost prezentată de
studentul la medicină Adam Iancu63.
În finalul adunării s-au făcut înscrieri de noi membri,
printre care şi făge enii George Gârda, Dionisie Feneşiu,
Adrian Olariu, Vasile Olariu, Titu Pestean, George Popovici,
Silviu Rezei, Octavian Popescu şi Fabiu Dobrean.
După masă a urmat o serbare câmpenească în pădurea de
la „Dealul Popii” care s-a prelungit până a doua zi la ivirea
zorilor, într-un cadru feeric, amenajată de Dionisie Feneşiu – „
o adevărată casă uriaşă de verdea ă, cu cuină, garderobă,
oglinzi, mese şi scaune în abunden ă, bină, cofetărie şi altele…
seara când s-au aprins lampioanele, cugetai că eşti în rai”64.
Nu putea lipsi de la această serbare corul „Doina” care,
sub bagheta învă ătorului Pavel C. Iacob, a interpretat
cântecele „Negru a”, „Pui de lei”, „Pe-al nostru steag”, „Eroi
62
Ibidem;
Ibidem;
64
Ibidem;
63
246
au fost eroi…” etc. după concertul coral a urmat tradi ionalul
joc bănă ean, ce s-a prelungit până ce zorile s-au ivit de după
culmile dealurilor îndepărtate, zori ce trebuia să anun e
„deşteptarea acestui inut care rar a fost împărtăşit de o
bucurie aşa de mare”65.
După adunarea generală conducerea despăr ământului a
lansat un apel către preo i şi învă ători cu îndemnul de a ine
prelegeri poporale şi a deschis la Lugoj un curs de alfabetizare
pentru adul i66. Din păcate, încercarea conducerii
despăr ământului de a pătrunde în lumea satelor şi a derula un
program cultural asemenea despăr ămintelor fruntaşe ale
Asocia iunii, a fost oprită de moartea neaşteptată a lui
Coriolan Brediceanu. Pentru a depăşi această situa ie,
Comitetul central a hotărât în şedin a din 13 mai 1909 st. n.,
să-i încredin eze lui George Popovici conducerea provizorie a
despăr ământului, cu rugămintea de a convoca în cel mai scurt
timp posibil adunarea generală67.
Adunarea s-a inut în comuna Sacul, la 8 august 1909 st.
n. Pentru locuitorii acestei localită i adunarea a fost o
sărbătoare, fiind prezen i numeroşi intelectuali din Lugoj,
Caransebeş şi comunele învecinate: George Popovici, Valeriu
Branişte, Aurel Ciupe, Ion Vidu, Dominic Ra iu, preotul
Nicolae Groza din Găvojdia, Romul Jurchescu din Peştere, D.
Lupea din Jena etc.68. Manifestarea a început cu oficierea
serviciului religios de către protopopul George Popovici, asistat
de preo ii Nicolae Groza, Romul Jurchescu, Dimitrie
65
Ibidem; vezi şi Dumitru Tomoni, „Astraă B n ean ”.ă Particip riă
f ge ene, „Caiet literar-artistic”, nr. 6, Lugoj, Edit. Dacia Europa Nova,
1997, p. 212-222;
66
D.J.S.A.N., Fond Astra, Procese verbale ale Comitetului Central al
„Astrei”,1909, f. 3;
67
Ibidem, f. 29;
68
„Astra”ă laă Sacul în „Drapelul”, an. IX, nr. 80 din 28 iulie/10 august
1909; vezi şi Adunareaă Asocia iuniiă laă Sacul în „Foaia diecezană”, an.
XXVI, nr. 31 din 2 august 1909 st. v.;
247
Socenean u şi D. Lupea, răspunsurile liturgice fiind date de
corul Bisericii Ortodoxe din Lugoj, dirijat de Ion Vidu. La
sfârşitul serviciului religios s-a celebrat şi un parastas pentru
fostul episcop al Caransebeşului, Nicolae Popea, şi pentru
fostul director al despăr ământului, Coriolan Brediceanu.
Adunarea generală a fost deschisă de George Popovici,
delegatul Comitetului Central, prin evocarea personalită ii lui
Coriolan Brediceanu. Pentru a rezolva problema conducerii
despăr ământului, adunarea l-a ales pe George Popovici
director, cu mandat de 2 ani, iar pe Valeriu Branişte, membru
în comitetul cercual. După prezentarea raportului comitetului şi
al casierului şi înscrierea de noi membri, au urmat diserta iile
sus inute de Dominic Ra iu – „Calea către bunăstare” –, Ion
Vidu – „Dezvoltarea muzicii la români” – şi Valeriu Branişte”
– „Condi iile de progres la poporul român”69.
Decis să vitalizeze activitatea despăr ământului, noul
director a convocat la 5/22 decembrie 1909 o şedin ă de
constituire a noului comitet cercual. În această şedin ă, Caius
Brediceanu a fost ales sub-director, Dominic Ra iu, casier,
Aurel Ciupe, controlor, iar Cornel Gându, secretar70. Cu
această ocazie se hotărăşte începerea unei ofensive culturale a
despăr ământului prin înfiin area a trei agenturi în Lugoj,
Făget şi Sacul, sub conducerea lui Dimitrie Florescu,
Sebastian Olariu şi respectiv Aurel Spătan, preot în Sacul şi a
cinci biblioteci poporale, solicitând în acest sens mai multe
exemplare din publica iile Asocia iunii pentru a le distribui
gratuit comunelor interesate să înfiin eze astfel de biblioteci71.
În aceeaşi şedin ă s-a hotărât înfiin area de tovărăşii
Reiffeisen la sate, sus inerea unui program de conferin e şi
consemnarea tuturor reuniunilor culturale şi a corurilor
D.J.T.A.N., Fond Astra,ăDesp r mântulăȚugoj,ădosară4/1909, f. 17-19;
Ibidem, f. 20; vezi şi „Drapelul”, an. IX, nr. 134 din 10/23 decembrie
1909;
71
D.J.T.A.N., Fond Astra,ăDesp r mântulăȚugoj,ădosară4/1909, f. 21;
69
70
248
existente în localită ile arondate despăr ământului pentru a se
putea realiza o mai bună colaborare culturală. Discutându-se
şi despre importan a practicării meseriilor şi a comer ului de
către fiii de ărani, s-a hotărât să facă un apel, în acest sens,
printr-o circulară trimisă sătenilor români72. Luând act de
aceste proiecte, un adevărat program cultural al
despăr ământului lugojean, Comitetul Central îşi exprima
speran a că va începe cu adevărat o „perioadă de muncă în
despăr ământul Lugojului”, speran ă pe deplin justificată,
deoarece va începe o etapă mult mai rodnică în activitatea
despăr ământului. Pentru a încuraja şi sprijini aceste ini iative,
în şedin a din 16/29 ianuarie 1910, Comitetul Central a
hotărât să pună la dispozi ia despăr ământului câte cinci
exemplare din publica iile Asocia iunii, pentru a înfiin a
biblioteci poporale73. Cu aceste publica ii, despăr ământul va
înfiin a cinci biblioteci poporale în Lugoj, Făget, Sacul şi
Cliciova şi una de rezervă74.
Până la începerea primului război mondial,
despăr ământul va reuşi să-şi ină în fiecare an adunările
generale la Găvojdia (11/24 iulie 1910)75, Criciova (26 iunie/9
iulie 1911)76, Gruin, azi Gruni (8/21 septembrie 1912)77 şi
Căvăran (3/16 noiembrie 1913)78, în ciuda faptului că
inunda iile ce au avut loc trei ani de-a rândul, au creat mari
pagube şi neajunsuri locuitorilor de pe teritoriul
despăr ământului. Adunarea de la Criciova l-a reales pe George
72
Ibidem, f. 22;
Ibidem, dosar 5/1910, f. 1;
74
Ibidem, f. 10;
75
Ibidem, f. 8; vezi şi „Drapelul”, an. X, nr. 67 din 26 iunie/ 9 iulie 1910;
76
D.J.S.A.N., Fond Astra,, doc. 1251/1911, f. 6 ;
77
Ibidem, doc. 1560/1912, f. 6; vezi şi „Drapelul”, an. XII, nr. 105 din
11/24 septembrie 1912;
78
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 1965/1913, f. 5-6; vezi şi AstraălaăC v ran
în „Foaia diecezană”, nr. 47 din 24 noiembrie/7 decembrie 1913,
„Drapelul”, an. XIII, nr. 123 din 5/18 noiembrie 1913;
73
249
Popovici director al despăr ământului şi a ales un nou comitet,
ce va conduce despăr ământul până în anul 1918, format din
Ioan Boroş, Valeriu Branişte, Ion Vidu, Dimitrie Galiciu, Aurel
Crăinicescu, Ioan Stoian şi Dimitrie Socenean u79.
Sus inerea de prelegeri şi conferin e cu o tematică foarte
variată a constituit principala preocupare a despăr ământului
lugojean. Dacă până în anul 1908 despăr ământul sus inea
anual 2-3 prelegeri, cu ocazia adunărilor generale, după
această dată numărul lor a crescut vizibil la 9 în 191080 şi tot
atâtea în 191181 şi la 12 în 191282. Prin prelegerile şi
conferin ele sus inute se urmărea atât ridicarea nivelului de
cultură generală, cât şi răspândirea cunoştin elor utile în
rândul sătenilor. Până la reorganizarea despăr ământului din
1908, majoritatea prelegerilor şi conferin elor abordau
probleme de cultură generală, fiind sus inute, în cea mai mare
parte, de personalită i culturale şi politice Poezia celui mai
important poet dialectal bănă ean, Victor Vlad Delamarina, a
constituit subiectul de inspira ie a multor conferin e. Într-o
conferin ă sus inută la adunarea generală a despăr ământului
din 1902, Valeriu Branişte îl considera un „geniu al
dialectului bănă ean”83. George Gârda, el însuşi poet dialectal,
îl prezintă pe Victor Vlad Delamarina ca pe un poet „vesel,
senin, glume , mândru şi drăgăstos, na ional şi democrat
intransigent, puritan în moravuri şi mai presus de toate, iubitor
de poezie”84. După 1908, când despăr ământul se
reorganizează şi îşi propune să pătrundă în lumea satelor, se
schimbă şi tematica conferin elor, lărgindu-se în acelaşi timp
şi cercul conferin elor. Prin prelegerile şi conferin ele
79
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 1252/1911, f. 6;
D.J.S.A.N., Fond Astra doc. 428/1911, f. 2;
81
Ibidem, doc. 312/1912, f. 2;
82
D.J.T.A.N., Fond Astra,ăDesp r mântulăȚugoj,ădosar 7/1913, f. 27;
83
„Foaia diecezană”, an. XVII, nr. 13 din 31 martie 1902;
84
„Drapelul”, an. VIII, nr. 73 din 1/14 iulie 1908;
80
250
sus inute se urmărea propagarea cunoştin elor ştiin ifice
despre cultivarea ra ională a pământului, cunoaşterea
solurilor, a îngrăşămintelor naturale şi artificiale, a raselor de
animale şi a soiurilor de plante, atrăgându-se în acelaşi timp
aten ia asupra avantajelor organizării ărănimii în înso iri
agricole şi comerciale şi a necesită ii dezvoltării
meşteşugurilor şi a comer ului. Sugestive în acest sens sunt
conferin ele sus inute în diferite comune ale despăr ământului:
„Despre înso iri” (Criciova), „Despre bani” (Găvojdia),
„Tovărăşiile săteşti” (Sacul, Lugojel, Căvăran şi Jena),
„Prăsirea vitelor” (Criciova), „Trifoiul şi lucerna” (Căvăran,
Sacul, Lugojel şi Jena), „Însuşirile pământului şi despre
gunoire” (Gruni), „Despre stupărit” (Sacul), „Despre grădina
de legume” (Bara), „Folosul maşinilor agricole” (Sudriaş),
„Morburile vitelor şi vindecarea lor” (Lugoj), „Despre rasele
nobile ale vitelor cornute” (Gruni), „Despre tovărăşii”
(Căvăran) etc.85. Alte prelegeri şi conferin e eviden iau rolul
şcolii şi al familiei în educa ia copiilor: „Foloasele şcoalei
române şi sacrificiile avute cu ea” (Criciova), „Cum să ne
creştem copiii” (Criciova), „Comoara cea mai mare sunt
copiii” (Răchita) etc.86. Majoritatea confere iarilor erau
învă ători sau preo i: Ion Vidu, Ioan Grofşorean, Petru Ugliş,
Dimitrie Socenean u, Corneliu Biro, Alexandtu Onae etc. Nu
au lipsit nici după 1908 conferin ele cu teme instructive
despre cultură, artă şi institu iile culturale româneşti, sus inute
de Valeriu Branişte, Ion Vidu, Caius Brediceanu, George
Popovici, Mihai Gaşpar etc.: „Despre muzică şi corurile
vocale la români”, (Sacul), „Despre scopul Asocia iunii”
D.J.S.A.N., Fond Astra,, doc. 428/1911, f. 2 şi doc. 1965/1913, f. 5;
D.J.T.A.N. Fond Astra, Desp r mântulă Țugoj, dosar 7/1913, f. 27-28;
Virgil Vintilescu, Secven eăliterare.ăRepereăliterareăb n eneă(1880-1918),
Timişoara, Edit. Facla, 1987, p. 47;
86
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 1252/1911, f. 6; D.J.T.A.N., Fond Astra,
Desp r mântulăȚugoj,ădosar 7/1913, f. 27;
85
251
(Găvojdia), „Necesitatea culturii na ionale” (Criciova),
„Lucrarea Asocia iunii pentru dezvoltarea poporului român”
(Lugoj), „Condi iile de progres la poporul român” (sacul),
„Folosul asocia iunilor culturale” (Herendeşti, Lugoj şi
Găvojdia), „Istoricul ortodoxiei şi rezultatele ob inute”
(Herendeşti, Lugoj şi Găvojdia), „Despre stilul românesc şi
industria de artă românească” (Lugoj) etc.87.
Pentru a răspândi cunoştin ele folositoare şi să dezvolte
gustul pentru lectură, despăr ământul lugojean a înfiin at
biblioteci
poporale
în
comunele
importante
ale
despăr ământului. Dacă în anul 1910 existau 4 biblioteci
poporale88, în 1912 numărul lor ajunge la 989, iar în anul
următor, la 1290. Despăr ământul a înfiin at biblioteci poporale
la: Lugoj (110 volume), Făget (80 vol.), Găvojdia (80 vol.),
Cliciova-Nevrincea (76 vol.), Sacul (75 vol.), Sîlha (68 vol.),
Bara (65 vol.), Gruni (64 vol.), Sinteşti (62 vol.), Herendeşti
(61 vol.), Fîrdea (61 vol.) şi Răchita (60 vol.)91. Marea
majoritate a căr ilor erau editate de Asocia iune în „Biblioteca
poporală” şi abordau subiecte de agricultură, pomicultură,
grădinărit, creşterea animalelor, industrie şi comer , dar şi
teme de istorie, literatură, religie, ştiin ă, folclor, educa ie etc.
Pentru exemplificare înşirăm câteva titluri din inventarul
bibliotecii poporale din Fîrdia: „De demult”, de Ioan Lupaş;
„Harap Alb”, de Ion Creangă; „Povestiri” şi „Povestiri din
via a ăranilor”, de Ion Pop-Reteganul; „Poezii”, de Octavian
Goga; „Poezii alese” şi „Cântece din bătrâni”, de Vasile
Alecsandri; „Poezii poprale din Banat”, de Enea Hodoş;
„Nuvele istorice”, de Alexandru Ioan Lapădatu; „Ionel”, de
87
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 138/1910,f. 3; doc. 428/1911, f. 3; doc.
312/1912, f. 2-3; „Transilvania”, an. XLIV, nr. 4-5, iulie-octombrie 1913,
p. 250 şi 279;
88
D.J.T.A.N., Fond Astra,ăDesp r mântulăȚugoj, dosar 5/1910, f. 10;
89
Ibidem, dosar 7/1913, f. 27;
90
„Transilvania”, an. XLV, nr. 7-9 din 1 septembrie 1914, p. 273;
91
Ibidem;
252
Grigore V. Borgovanu; „Regulile ortografice stabilite de
Academia Română în anul 1904”; „Floarea soarelui.
Legendă”, de Ştefan Cacoveanu; „Nutre ul măiestrit sau cele
mai bune plante de nutre ” şi „Cultura cucuruzului”, de Ioan
F. Negru iu; „Lucrarea pământului”, de Aurel Cosciuc; „Cum
să trăim? Pove e doctoriceşti pentru trebuin ele zilnice, scrise
pe în ălesul tuturora”, de Aurel Dobrescu; „Comuna
ŢViitorul>. Sfaturi şi pilduiri pentru înaintarea unui sta prin
sine însuşi”, de Romul Simu; „Via a unei mame
credincioase”, de Ioan Lupaş; „Călăuza creştinului la
biserică”, prelucrată şi întregită după episcopul Nicodim din
Huşi etc.92. După modelul Asocia iunii, s-a înfiin at şi la
Lugoj un muzeu etnografic ce cuprindea obiecte de artă
populară, etnografie, numismatică, donate de membrii sau
simpatizan ii Asocia iunii sau achizi ionate prin cumpărare93.
Încercarea Asocia iunii de a înfiin a bănci poporale şi
asocieri cu caracter economic nu a dat rezultate în cadrul
despăr ământului Lugoj, deşi au existat preocupări în acest
sens. De această problemă s-a ocupat directorul de bancă
Dominic Ra iu, care, într-un raport din 7 noiembrie 1913 st.
n., propunea înfiin area de înso iri de produc ie şi valorificare
în centrele mai mici, aflate însă în legătură cu o bancă sau cel
pu in cu o înso ire centrală care să le sprijine moral, dar mai
ales material94.
Nici în ceea ce priveşte numărul agenturilor înfiin ate,
despăr ământul lugojean nu a avut rezultate semnificative, pe
teritoriul despăr ământului func ionând doar două agenturi, la
Făget şi Sacul95. În schimb, numărul membrilor a crescut de la
reorganizarea despăr ământului în anul 1908 şi până la
D.J.T.A.N, Fond Astra,ăDesp r mântulăȚugoj, dosar 9/1914, f. 4;
„Transilvania”, an. XLVI, nr. 1-6, ianuarie-iulie, 1915, p. 91;
94
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 1965/1913, f. 10;
95
D.J.T.A.N, Fond Astra,ăDesp r mântulăȚugoj,ădosar 6/1911, f. 27;
92
93
253
începerea primului război mondial, aşa cum rezultă şi din
tabelul următor:
4
22
-
30
1909
4
4
37
-
45
1910
4
4
37
-
45
1911
5
7
44
337
393
1912
6
11
45
378
440
1913
6
11
45
101
163
1914
5
10
23
151
189
1915
5
10
22
-
37
1916
6
9
23
-
38
1917
7
9
23
-
39
1918
7
9
24
-
40
Total
4
Ajutători
1908
Ordinari
Pe via ă
MEMBRI
Fondatori
ANUL
TabelăMembriiădesp rţ mântuluiăLugoj
254
SURSA
„Transilvania”, an. XL, nr. 2,
aprilie-iulie 1909, p. 57
„Transilvania”, an. XLI, nr. 4,
iulie-august 1910, p. 263
„Transilvania”, an. XLI, nr. 4,
iulie-august 1910, p. 236
„Transilvania”, an. XLIII,
nr. 5, septembrie-octombrie
1912, p. 407
„Transilvania”, an. XLIV,
nr. 4-5, iulie-august 1913,
p. 317
„Transilvania”, an. XLIV,
nr. 4-5, iulie-octombrie 1913,
p. 248 şi nr. 7-9, 1 septembrie
1914, p. 310
„Transilvania”, an. XLVI,
nr. 7-12, 1 decembrie 1915,
p. 209
„Transilvania”, an. XLVII,
nr. 1-12, 1 decembrie 1916,
p. 164
„Transilvania”, an. XLVIII,
nr. 7-12, 1 decembrie 1917,
p. 167
„Transilvania”, an. XLIX,
nr. 1-12, 1 decembrie 1918, p. 66
„Transilvania”, an. XLX, nr.
1-12, 1 decembrie 1919, p. 97
În special în anii 1911-1912, despăr ământul Lugoj avea
un important număr de membri ajutători, în cea mai mare
parte din rândul ărănimii. Prin cei 378 de membri ajutători
existen i în anul 1912, despăr ământul ocupa locul 7, dintr-un
număr de 72 de despăr ăminte96. Dintre cei 378 de membri
ajutători, 312 erau ărani, 22 învă ători, 18 preo i, 13
meseriaşi, 7 func ionari, 2 avoca i etc.97.
Creşterea numărului de membri şi a manifestărilor a
sporit şi averea despăr ământului de la 377,84 coroane în anul
1911 la 741,44 coroane în 191298 şi 1023,76 coroane în
191499. În timpul războiului despăr ământul nu a mai
beneficiat de sprijinul membrilor ajutători, iar activitatea s-a
limitat doar la coresponden a cu Comitetul Central şi la
distribuirea de căr i solda ilor răni i, afla i în spitalul din
Lugoj. La 28 iulie 1916, Ioan Bodocan, catihet în Lugoj,
mul umeşte conducerii de la Sibiu pentru cele două pachete cu
broşuri din „Biblioteca poporală”, trimise spre a fi date
solda ilor români răni i şi afla i în spitalul din Lugoj100. Prin
aceeaşi scrisoare solicită 50 de abecedare pentru basarabenii
afla i în spital care nu ştiau citi decât ruseşte.
Activitatea culturală a despăr ământului Lugoj s-a
desfăşurat în condi ii mai dificile şi datorită numărului mare
de reuniuni şi institu ii culturale existente pe teritoriul acestui
despăr ământ. În preajma izbucnirii războiului existau în
cadrul despăr ământului 22 de institu ii şi asocia ii culturale
sau de credit şi economii101, dintre care 14 numai în centrul
despăr ământului, oraşul Lugoj: Reuniunea română de cânt şi
„Transilvania”, an. XLVI, nr. 4-5, iulie-octombrie 1913, p. 320-321;
Ibidem, p. 321;
98
D.J.T.A.N., Fond Astra,ăDesp r mântulăȚugoj,ădosar 7/1912, f. 9; vezi
şi „Drapelul”, an. XII, nr. 105 din 11/24 septembrie 1912;
99
„Transilvania”, an. XLVI, nr. 7-12, 2 decembrie 1915, p. 130;
100
D.J.S.A.N., Fond Astra, doc. 671/1916, f. 2;
101
Ibidem, doc. 428/1911, f. 11-12 şi doc. 312/1912, f. 4; D.J.T.A.N.,
Fond Astra, Desp r mântulăȚugoj,ădosar 7/1912, f. 34-35
96
97
255
muzică (înfiin ată în anul 1877), Reuniunea română de lectură
(1864), reuniunea femeilor române din Lugoj (1863),
Reuniunea meseriaşilor români din Lugoj (1903), Societatea
corală „Lina” (1910), Reuniunea ajutătoare a doamnelor
române (1912), Societatea economilor din Lugoj (1910) etc.
Până la primul război mondial, activitatea
despăr ământului Lugoj a fost sinuoasă. După entuziasmul
descinderii în Banat, a urmat o perioadă de permanentă
reorganizare pentru ca abia după 1908, conducerea
despăr ământului să poată desfăşura o activitate constantă,
apreciată şi de conducerea Asocia iunii. În ciuda acestor
inconsecven e în activitatea despăr ământului, sfârşitul
războiului găseşte locuitorii acestui despăr ământ dornici de a
participa în număr cât mai mare la ultimul act al Marii
Uniri102. A contribuit la această însufle ire şi despăr ământul
lugojean, alături de celelalte institu ii culturale româneşti ce-şi
desfăşurau activitatea în această zonă.
Dumitru Tomoni, Nord-estulă Banatuluiă şiă țareaă Unire.ă Contribu iiă
documentare, Timişoara, Edit. Mirton, 2003, passim.
102
256
Populațiaărural ădinăBanatulăistoric
la începutul secolului al XX-lea
Prof. univ. dr. Ioan Munteanu
Banatul istoric a fost dominat de grani ele naturale:
Mure la nord, Tisa la vest, Dunărea la sud i de o demarca ie
conven ională la est, care străbătea Mun ii Cerna, arcul,
Poiana Ruscă, ajungând la Mure . Ca unitate teritorială,
istorico-geografică, se întindea pe o suprafa ă de 28523 km2.
Începând cu anii 1880-1881 este organizat administrativ în
trei comitate: Cara -Severin, Timi ul i Torontalul. Comitatul
Cara acoperea o suprafa ă de 11074 km2, comitatul Timi de
7433 km2, iar comitatul Torontal de 10016 km2 1. Au avut o
dispunere geografică de la nord la sud, respectiv de la Mure
la Dunăre2. Cele trei comitate erau structurate în 39 de plă i,
ca subunită i teritorial-administrative, care însumau 792
a ezări rurale i opt ora e la începutul secolului al XX-lea.
Comitatul Cara -Severin cuprindea 14 plă i, 360 localită i
rurale i două ora e (Lugoj i Caransebe ). Omitatul Timi
era structurat în 11 plă i, 222 a ezări rurale i trei ora e
(Timi oara, Vâr e , Biserica Albă). Comitatul Torontal era
structurat în 14 plă i, 210 a ezări rurale i trei ora e
(Panciova, Becicherecu Mare, Kikinda Mare)3.Hotarul i
Ioan Munteanu, Na ionalitateă iă confesionalitateă înă Banatulă istoriclaă
începutul secolului al XX-lea, în ”Apulum”, vol. 32/2, Alba Iulia 2000, p.
211;
2
Magyarorszag Kézi Atlasa, Budapesta, 1898;
3
Magyar Statisztikai Közleméneyk, (în continuare M.St.K.), vol. 42,
Budapesta 1912, p. 842-850;
1
257
vatra localită ilor rurale acopereau 94,1ș din teritoriul
provinciei, iar cele opt ora e se întindeau pe 5,9ș din spa iul
bănă ean4.
La începutul secolului al XX-lea popula ia Banatului
istoric a avut o structură covâr itoare rurală. Recensămitele
efectuate din anii 1900 i 1910 oferă următoarea situa ie
(Tabel 1):
Tabelă1.ăEvoluțiaășiăstructuraăpopulațieiăBanatuluiăistoric5
An
1900
1910
Populația totală. Număr locuitori
Cara Timi
Torontal
Banat
Severin
441266
470798 607538
1519602
464163
500835 615151
1580149
Populația rurală. Număr locuitori6
Cara Timi
Torontal
Banat
Severin
419693
380521 541739
1341953
437399
388460 541152
1367011
Datele înregistrate la cele două recensăminte atestă
faptul că popula ia rurală reprezintă peste 86-88% din totalul
locuitorilor provinciei, cu o pondere mai ridicată în comitatul
Cara -Severin (peste 94-95ș) i mai scăzută în comitatul
Timi .
Localită ile rurale din Banatul istoric au cunoscut la
începutul secolului al XX-lea o redusă cre tere a numărului
locuitorilor. Într-un interval de un deceniu, la o popula ie de
peste 1,3 milioane locuitori, cele 792 de localită i rurale au
înregistrat un spor natural de numai 25058 locuitori, ceea ce
înseamnă o cre tere anuală de 2505 persoane. În comitatul
Torontal constatăm chiar o mică reducere a numărului
locuitorilor rurali (cu 587 persoane). Dinamica popula iei
rurale în intervelul anilor 1900-1910 a fost inegală de la o
plasă la alta, cu importante diferen e cantitative (Tabelul 2).
4
Calculat pe baza datelor din M.St.K., vol. 42,..., p. 342-372;
Idem, vol. 1, Budapesta, 1902, p. 340-371; vol. 42,..., p. 342-372;
6
Include numai popula ia rurală civilă;
5
258
Tabelă2.ăDinamicaăpopulațieiăruraleădeăpl șiăîntreă1900-19107
Comitat
Cara Severin
Timi
Torontal
Banat
Nr.
plă i
Scădere
populație
14
11
14
39
3
1500
-
5011000
1
4
7
14
1
1
2
2
3
Număr plă i
Cre tere de populație cu nr. locuitori (între)
100115012001250130011500
2000
2500
3000
3500
2
4
1
2
2
2
6
4
1
2
2
4
2
2
Peste
3500
1
1
2
Dintre cele 39 plă i ale Banatului istoric, în 14 plă i
(35,9%) s-a produs o scăderea numărului locuitorilor rurali în
primul deceniu al secolului al XX-lea. Cre terea de popula ie
a fost sub 2000 persoane în 15 plă i (38,5ș) ale provinciei
într-un interval de zece ani. Doar în 4 plă i s-a realizat o
cre tere mai mare de 3000 de locuitori. Repartizând geografic
această dinamică a popula iei rurale, observăm un spor mai
important (peste 2000 locuitori) în zonele de munte, în cele
de contact dintre deal i munte i în unele păr i ale câmpiei
bănă ene, respectiv în plăp ile: Or ova, Re i a, Caransebe ,
Biserica Albă, Cuvin, Bega, Becicherecul Mare, Kikinda
Mare, Törökbesce, Törökkanizsa8. S-a datorat mobilită ii mai
restrânse în regiunea de munte i de contact deal-munte, cât i
absorb iei de lucrători agricoli pe întinsele domenii din
zonele de câmpie ale comitatelor Timi i Torontal.
Banatul istoric a fost marcat spre sfâr itul secolului al
XIX-lea i începutul celui următor de o serie de schimbări
sociale i economice care au influen at sensabil dinamica
popula iei din mediul urban i rural.Datele înregistrate la
recensămintele din anii 1900 i 1910 atestă o semnificativă
diferen ă între evolu ia popula iei urbane i rurale (Tabelul 3).
7
Calculat pe baza datelor din M.St.K., vol. 1,..., p.340-371; vol. 42,..., p.
342-372;
8
Idem;
259
Tabelă3.ăPondereaăpopulațieiăurbanreășiăruraleă
înăaniiă1900ășiă1910ă(ș)9
An
1900
1910
+/-
Cara Severin
4,9
5,8
+0,9
Populația urbană (%)
Timi
Torontal
19,2
22,4
+3,2
10,8
12,0
+1,2
Banat
11,7
13,5
+1,8
Cara Severin
95,1
94,2
-0,9
Populația rurală (%)
Timi
Torontal
80,8
77,6
-3,2
89,2
88
-1,2
Banat
88,3
86,5
-1,8
În comitatul Cara -Severin, popula ia rurală, care
reprezenta peste 94ș din totalînregistrează o cre tere cu doar
17706 locuitori, în timp cecele două ora e (Lugoj i
Caransebe ) acumulează un spor de 5191 locuitori. În
comitatul Timi diferen a este i mai pronun ată, în primul rând
datorită evolu iei demografice din ora ul Timi oara. Din
cre terea totală de 30037 locuitori în comitat, 73,4ș, respectiv
22098 locuitori, s-a produs la ora e i numai 26,6ș (7939
locuitori) la sate10. Dezvoltarea economică importantă din
ora ele bănă ene generează o masivă absorb ie de for ă de
muncă, mai cu seamă din localită ile rurale ale provinciei.
Aceasta explică i o altă realitate din societatea bănă eană. La
începutul secolului al XX-lea, grupa de vârstă a locuitorilor
între 15-16 ani este, procentual, superioară la ora e în raport cu
satele bănă ene. În comitatul Cara -Severin această grupă
reprezebta 60,4ș în mediul rural, iar în Lugoj 64,7ș i
Caransebe 65,1ș. În comitatul Timi însuma 58,8ș la sate i
66ș în Timi oara11. Este o dovadă certă a deplasării unor
locuitori din satele bănă ene spre civiliza ia urbană.
Principalul fenomen demografic care a caracterizat
societatea rurală din Banatul istoric i a generat, în mare parte,
cre terea lentă i redusă a popula iei l-a constituit sporul
natural scăzut. A fost determinat de un complex de factori.
9
Idem;
Idem;
11
Idem, vol. 42,..., p.342-372 – Anul 1910;
10
260
Atestată, totodată, o serie de realită i majore, economice,
sociale, de mentalitate, din lumea satelor. S-a definit, în primul
rând, printr-un grad al natalită ii. Pentru a exemplica acest
fenomen demograficne referim la o perioadă de 22 ani,
respectiv 1891-1912, care corespunde, în general, unei genera ii.
În comitatul Cara -Severin, natalitatea a oscilat, în acest
interval, între 27,1 i 35,6 la mie de locuitori (‰); în comitatul
Timi între 29,6‰ i 42,9‰; iar în comitatul Torontal între
35,6‰ i 45,4‰12. Altfel spus, la o sută de locuitori se nă teau
anual 3-4 copii. Preocuparea sătenilor de a nu fărămi a
proprietatea agrară prin dreptul de mo tenire a fost una din
cauzele extinsei mentalită i ca familia să se limiteze la 1-2 copii.
A mai contribuit i larga răspândire a concubinajului în satele
bănă ene, care, într-o anumită măsură, a frânat evolu ia normală
a natalită ii. Într-un singur deceniu (anii 1901-1910) au fost
înregistra i în localită ile rurale bănă ene un număr 7788 copii
născu i în cupluri nelegitime13. Natalitatea în Banatul istoric a
fost sensibil inferioară altor provincii i chiar Ungariei întregi.
Într-o etapă demografică normală, anii 1891-1912, fără epidemii
de amploare, rata anuală a natalită ii, la nivelul întregului Banat,
a oscilat între 30,8‰ i 36,8‰. În acela i interval de timp, rata
anuală a natalită ii a variat între 32,5‰ i 39,5‰ în
Transilvania; între 39,9‰ i 48,5‰ în Cri ana-Maramure i
37,5‰ – 42,7‰ la nivelul general al Ungariei14.
Na ionalitatea redusă s-a întrepătruns cu un grad ridicat
al mortalită ii, cu deosebire al mortalită ii infantile. A fost
factorul principal care a generat existen a unui spor natural
scăzut al popula iei rurale bănă ene. Înregistrările statistice
12
Idem, vol. 7, Budapesta, 1903, p. 99-101; vol. 50, Budapesta, 1916, p.
69-71; vol. 46, Budapesta, 1913, p. 342-372;
13
Idem, vol. 46,..., p. 342-372;
14
Calculat pe baza datelor M.St.K., volumele 7, 46, 50; Ioan Bolovan,
Transilvania întreă revolu iaă deă laă 1848ă iă Unireaă dină 1918,ă Contribu iiă
demografice, Ed. Funda ia Culturală Română, Cluj-Napoca, 2000, p. 118129;
261
realizate în primul deceniu al secolului al XX-lea oferă
următoarea situa ie (Tabelul 4):
Tabelă4.ăSporulănaturalăalăpopulațieiăruraleă(1901-1910)15
Cara -Severin
Timi
Torontal
Banat
Născuți
12778
12915
20726
46419
Decedați
10477
9625
15198
35300
Spor natural
2301
3290
5528
11119
Indicatori/Comitat
La o popula ie rurală de aproximativ 1,350 locuitori la
începutul secolului al XX-lea, sporul natural a fost de numai
11119 persoane. Reprezenta doar 44,4% din sporul total al
popula iei rurale bănă ene în decursul deceniului respectiv.
Grave consecin e negative a avut mortalitatea infantilă. Între
anii 1901-1910, defini i ca o etapă de evolu ie
demograficăfără epidemii majore,din totalul persoanelor
decedate în mediul rural, copiii până la vârsta de 1 an au
reprezentat: 21,8ș în comitatul Cara -Severin, 29,8% în
comitatul Timi , 21,8ș în comitatul Torontal (Anexa 4)16.
Procentul copiilor deceda i în satele bănă ene până la
împlinirea vârstei de 7 ani, raportat la numărul total al celor
s-a ridicat la 38ș în comitatul Cara -Severin, 46,1ș în Timi
i 51,3ș în Torontal. Din totalul celor deceda i în întreaga
provincie, copiii cu vârsta până la 7 ani reprezentau 46ș17.
Această realitate de la cumpăna veacurilor XIX i XX
explică scăderea ponderii grupelor grupelor de vârstă 0-6 ani
i 6-14 ani în structura generală a popula iei bănă ene,
scădere mai pronun ată decât media din alte provincii sau din
întreaga Ungarie. Între anii 1901-1910 grupa de vârstă 0-6
ani a înregistrat o reducere a ponderii cu 0,86% în Banat, cu
15
M.St.K., vol. 46,..., p.342-372;
Idem;
17
Idem;
16
262
0,20ș în Cri ana-Maramure , cu 0,6ș în toată Ungaria. În
schimb, Transilvania cunoa te o cre tere cu 0,10ș a ponderii
la grupa de vârstă respectivă. O scădere cu 0,23ș constatăm
în Banat i la grupa de vârstă 6-14 ani, în timp ce
Transilvania înregistrează o cre tere cu 0,90ș, iar Ungaria
întreagă cu 0,50ș18. Această situa ie din satele bănă ene va
avea urmări în deceniile următoare i justifică repetatele luări
de atitudine privitoare la depopularea Banatului românesc.
Cauzele acestui grad ridicat de mortalitate infantilă i
generală sunt multiple. Au contribuit restrânsele resurse
financiare ale unei păr i importante din popula ia satelor;
insuficien a asisten ei medicale i a posibilită ilor de
tratament; mentalitateadestul de răspândită în lumea rurală
recurge la ”leacurile” empirice i de a evita servicile medicale
calificate. Este suficient să precizăm că din totalul celor
35300 deceda i, în intervalul 1900-1910, nu au urmat
tratament medical 18191 persoane, respectiv 51,5% (Anexa
4)19. Precaritatea resurselor materiale i a condi iilor de via ă
la un mare număr de de gospodării ărăne ti a restrâns
considerabil posibilitatea de a beneficia de o asisten ă
medicală corespunzătoare. Avem în vedere faptul că
proprietatea ărănească era profund fărămi ată, cu o netă
preponderen ă a gospodăriilor sărace. Peste 21,5ș din
gospodăriile rurale aveau în proprietate până la 1 jug. (0,58
ha), adică doar casa i grădina20. Alte 25,5ș din gospodării
de ineau loturi între 1-5 jug. (sub 3 ha) i nu aveau în
proprietate decât 5,8ș din suprafa a Banatului istoric.
Revenea, în medie, unei gospodării 2,2 jug., aproximativ 1,3
Date conform recensămintelor din anii 1900 i 1910; cf. M.St.K., vol. 1
i 42, Budapesta, 1902; 1912; Ioan Bolova, op. cit., p. 223-226;
19
M.St.K., vol. 46,... p. 342-372;
20
M.St.K., vol. 56, Budapesta, 1915, p. 174-182; I. Muntean, Mi carea
na ională din Banat. 1881-1918, Editura Antib, Timi oara, 1994, p. 33;
18
263
ha. Cu siguran ă posibilită ile de financiare ale acestor familii
de ărani pentru un tratament medical adecvat erau foarte
limitate. Ele reprezentau 47ș din totalul gospodăriilor rurale
bănă ene. Reflectând această realitate, redactorii ziarului
Drapelul din Lugoj scriau următoarele: ” ărănimea este rău
hrănită, trăind în sărăcie, se gârbove te sub povara dărilor i
necazurilor, emigrează zilnic i putem zice fără exagerare că
80ș din ăranii no trii abia produc hrana lipsă pentru traiul
vie ii i părăsirea vitelor”21.
O contribu ie majoră a avut insuficien a personalului
medical i unită ilor sanitare (Tabelul 5).
Tabelul 5. Personalul medical existent22
Indicator/
Cara -Severin
Comitat
Timi
1900
1910
1900
1910
1900
1910
1900
1910
Medici
58
65
74
66
130
133
262
264
Farmaci ti
30
27
40
42
75
79
145
148
Moa e
80
182
181
258
271
345
532
785
Torontal
Banat
O parte importantă din personalul medical consemnat în
statisticile timpului se afla concentrat în centrele urbane Lugoj,
Caransebe , Biserica Albă, Becicherecul Mare, Kikinda Mare.
Dar, i în această situa ie, precaritatea asisten ei medicale este
evidentă. În anul 1910, un un medic revenea la 9744 persoane
în comitatul Cara -Severin, iar o moa ă la 1016 femei în vârstă
de peste 15 ani. În comitatul Timi un medic revenea la 5900
locuitori, iar în comitatul Torontal la 4072 locuitori. În aceste
condi ii, bolile infec ioase i cele sociale devin una din
dramaticile realită i privind starea de sănătate a popula iei
rurale. O eviden ă a bolilor cauzatoare de moarte, realizată de
autorită i, atestă faptul că între anii 1901-1910 tuberculoza a
21
22
Drapelul, Lugoj, XIII, 1913, din 14-27 martie, p.3;
M.St.K., vol. 56,...p. 712-780;
264
provocat în comitatul Cara -Severin 13,7% din totalul
deceselor, congestiile pulmonare 12,2% etc. Doar 18,7% din
decese au survenit din cauza bătrâne ii. În deceniul men ionat,
tuberculoza a provocat 15,1% din totalul deceselor în
comitatul Timi i 15,8ș în comitatul Torontal23.
Evolu ia popula iei rurale bănă ene la începutul secolului
al XX-lea a fost influen ată i de al i factori decât sporul
natural. O anumită influen ă au exercitat coloniz rile efectuate
de autorită ile maghiare în diferite localită i din spa iul de
locuire compactă românescă. Au fost realizate cu scopuri
politice, în special cu locuitorii de limba maternă maghiară. În
anul 1900 au fost a ezate 100 familii maghiare în localitatea
Făget; în anul 1904 sunt stabilite 156 familii maghiare în satul
Nevrincea; 55 famillii în Bab a i 45 în satul Ghizela24; în anul
1910 sunt a ezate 220 familii maghiare în loculitatea Mo ni a
Nouă etc25. Colonizările respective au contribuit la cre terea
numărului locuitorilor din localită ile rurale bănă ene, ceea ce
explică diferen a existentă între sporul natural (11119
locuitori) i sporul real (25058 locuitori) din dinamica
demografică.
țobilitateaăfor eiădeămunc , a locuitorilor din grupele de
vârstă peste 20 de ani a fost un factor cu multiple implica ii în
evolu ia popula iei rurale. Satele bănă ene pierd un anumit
număr de locuitori adul i care se îndreaptă spre centrele
oră ene ti, îngro ând rândurile meseria ilor sau ale
proletariatului urban. În acela i timp, gospodăriile ăranilor
înstări i i mai cu seamă întinsele domenii mo iere ti din câmpia
bănă eană absorb for ă de muncă din alte regiuni ale Monarhiei.
23
Idem, vol. 46,..., p. 662-671;
Victor Jinga, Problemele fundamentale ale Transilvaniei, vol. II,
Bra ov, 1945, p. 260-261;
25
Muzeul Banatului Timi oara, Colec iaă documentar ă Nicolaeă Ilie iu,
inventar nr. 6881, fi a Mo ni a Nouă;
24
265
Recensământul din anul 1910 precizează existen a a
10937 arga i i servitori în comitatul Timi , 18403 în
comitatul Torontal, 4413 în comitatul Cara -Severin26. Satul
bănă ean se afla acum într-o dublă ipostază: oferă, distribuie
for ă de muncă i în mai mare măsură absoarbe for ă de
muncă din alte regiuni. A rezultat astfel un fenomen
interesant în societatea rurală bănă eană. Dacă la grupele de
vârstă până la 14 ani am constatat o diminuare a ponderii în
structura generală a popula iei, la grupele de vârstă peste 20
de ani observăm o cre tere a ponderii. Între anii 1900-1910,
ponderea locuitorilor cu vârsta peste 20 de ani a crescut în
Banat cu 1,22ș în timp ce în Cri ana-Maramure cre terea a
fost de numai 0,2ș, iar în Transilvania a scăzut cu 0,1ș.
Mobilitatea pe care o constatam în lumea rurală bănă eană
până la Primul Război Mondial a fost accentuată i de
fenomenul emigr rilor. A cuprins, în mai mică sau mai mare
măsură, majoritatea localită ilor i a luat amploare la
începutul secolului al XX-lea. Potrivit recensământului din
anul 1910 erau declarate emigrate un număr de 27082
persoane din mediul rural; 3657 din comitatul Cara -Severin;
9362 din Timi i 14063 din Torontal27. În o serie de
localită i numărul emigran ilor era de ordinul sutelor: Anina551; Periam-414; Jimbolia-515; Varia -304; Comlo ul Mare528; Igri -202; Saravale-299; Pesac-223 etc. Mai ales din
satele câmpiei bănă ene au emigrat spre S.U.A. i Germania
mii de locuitori adul i. În anul 1910 erau emigran i: 243o
locuitori din plasa Jimbolia; 2365 locuitori din plasa
Centrală; 2001 din plasa Periam; 1847 din plasa Vinga etc.
Cu unele excep ii (plasa Oravi a), localită ile rurale din sudul
Banatului (zona montană) au fost afectate mai pu in de
fenomenul emigrărilor. În acela i an 1910 erau declara i
26
27
M.St.K., vol. 48, Budapesta, 1913, p. 32-34;
Idem, vol. 42,..., p. 342-372; vol. 61, Budapesta, 1916, p. 11;
266
emigran i doar 125 locuitori din plasa Caransebe , 175 din
plasa Boc a, 388 din plasa Re i a etc28.
Mobilitatea accentuată pe care o constatăm în satele
Banatului istoric la începutul secolului al XX-lea atestă o
societate rurală dinamică, receptivă la schimbările sociale i
economice generate de civiliza ia modernă.
Multitudinea factorilor care s-au întrepătruns i au
influen at dinamica popula iei rurale bănă ene n-au putut
modifica substan ial o veche realitate demografică:
preponderen aă popula ieiă române ti. Colonizările repetate cu
familii maghiare sau germane, emigrările în afara provinciei,
migra ia for ei de muncă, mobilitatea locuitorilor au generat
unele modificări procentuale în structura etnică a popula iei de
la sate. Au restrâns, procentual, într-o mică măsură ponderea
popula iei române ti, dar nu i-au anulat pozi ia de popula ie
majoritară. Cu toate limitele de netăgăduit, în definirea corectă
a structurii etnice a locuitorilor, recensămintele din anii 1900 i
1910 confirmă această realitate. Datele consemnate la
recensămintele men ionate atestă un Banat istoric multietni i
multilingvistic, în care românii autohtoni ocupă locul
precumpănitor atât ca număr de locuitori, cât i ca pondere în
structura demografică generală (Anexele 1 i 2)29. Aveau o
majoritate absolută (74-76ș) în comitatul Cara -Severin i o
majoritate relativă (40,9-41,8ș) în comitatul Timi . O pozi ie
importantă de ineau i în comitatul Torontal (15,8-16,1%).
Situa iile oferite de cele două recensăminte în privin a
structurii popula iei după limba maternă au un grad important
de relativitate. Cu certitudine, nu redau corect realitatea. A fost
evidentă preocuparea autorită ilor de a cre te, statistic,
procentul locuitorilor declara i de limbă maternă maghiară.
Referindu-se la recensământul din anul 1900, redactorii
ziarului ”Drapelul” făceau precizarea: ”Comisarii însărcina i
28
29
Idem, vol. 42,..., p. 342-354;
Idem, vol. 1,..., p. 340-372; vol. 42,..., p. 342-372;
267
cu recenzarea popula iei au făcut ca acela care abia
bombăne te câtea cuvinte ungure ti a fasionat limba maghiară
ca limbă maternă oficială. În felul acesta sute i mii de români
slabi de înger, parte presiona i prin larga i falsa explicare a
limbii materne, sunt pierdu i din număru românilor”30. i după
recensământul din 1910se fac asemenea aprecieri. Pentru a
deruta popula ia rurală cu mai pu ină tiin ă de carte, la care
rubrica limba maternă a fost înscris cuvântul ”olah” în loc de
română31, consemna ziarul men ionat. Structura demografică a
celor 39 de plă i din Banat confirmă realitatea majorită ii
popula iei române ti (Tabel 6).
Tabelă6.ăPopulațiaărural ăînăanulă1910ă
dup ămajoritateaăînăplas 32
Comitat
Majoritatea absolută. Nr. plăși
Nr.
Majoritatea relativă. Nr. plăși
plăși
Români
Germani
Sârbi
Maghiari
Români
Germani
Sârbi
Maghiari
CarașSeverin
14
13
-
-
-
1
-
-
-
Timiș
11
5
1
1
-
1
2
1
-
Torontal
14
-
3
2
1
1
6
1
-
Banat
39
18
4
3
1
3
8
2
-
Popula ia românească era majoritară în toate cele 14
plă i ale comitatului Cara -Severin; în ase (Buzia , Ciacova,
Lipova, Reca , Vâr e ) din cele 11 plă i ale comitatului
Timi . În comitatul Timi era majoritară în plasa Alibunar,
dar avea o prezen ăimportantă i în plă ile Banloc,
Becicherecul Mare, Sânicolaul Mare, Periam, Panciova,
Jimbolia (Anexa 2). Însumând numărul localită ilor din
aceste plă i constatăm că aproximativ 64ș din totalul
30
Drapelul, Lugoj, I, 1901, nr. 3 din 16-19 ianuarie, p.2;
Idem, Lugoj, X, 1910, nr. 141 din 30 decembrie, p.2;
32
Calculat pe baza datelor oferite de recensămintele din anii 1900 i
1910, cf. M.St.K., vol. 1, p.340-372 i vol. 42, p. 342-372;
31
268
a ezărilor rurale bănă ene aveau o majoritate românească.
Popula ia de limbă maternă germană aveau o majoritate
relativă absolută în plă ile: Aradul Nou, Cenei, Periam,
Jimbolia i o majoritate relativă în plă ile: Centrală, Vinga,
Banloc, Modo , Becicherecul Mare, Pardani, Sânicolaul
Mare, Panciova. Era majoritară în 12 plă i care însumau 182
de localită i (22,9ș). Popula ia de limbă maternă sârbă
de inea o majoritate absolută sau relativă în cinci plă i
(Biserica Albă, Antalfalvai, Törökbecsei, Cuvin, Kikinda
Mare) care totalizau 61 de localită i (7,7ș). Popula ia de
limbă maternă maghiară aveau o majoritate numai în plasa
Törökkanisza, care însuma 22 localită i (2,8ș). Românii
aveau o majoritate clară în lumea rurală a Banatului istoric
atât din punctul de vedere al numărului locuitorilor, cât i al
a ezărilor în care erau stabili i i al dispunerii lor în
subunită ile administrativ-teritoriale ale provinciei. Într-o
dispunereîn aria geografică a cadrilaterului bănă ean
observăm că popula ia românească domina categoric întreaga
jumătate răsăriteană a provinciei, cu pătrunderi importante
din jumătatea vestică, mai cu seamăîn zona centrală i sudică.
Popula ia germană era concentrată în spa iul nord-vestic al
Banatului (zona Panciova) i în spa iul din vestul i
împrejurimile ora ului Kikinda Mare. Popula ia de limba
maternă maghiară era dispersată i avea o concentrare mai
mare într-un cadru restrâns, aflat la confluen a Mure ului cu
Tisa. Avem astfel i explica ia politicii de colonizare dusă de
autorită ile maghiare i a ezările rurale bănă ene până la
Primul Război Mondial33. Pe lângă cele patru na ionalită ile
principale (români, germani, sârbi, maghiari), satele bănă ene
au cuprins grupuri etnice dispersate, de cehi-moravi, slovaci,
ruteni, evrei, igani, croa i. Mai cuprinzătoare sunt grupurile
etnice ale slovacilor i croa ilor în comitatul Torontal i al
rutenilor în comitatul Cara -Severin (Anexa 2).
33
Victor Jinga, op. cit., p. 259-261;
269
Caracterul multietnic i plurilingvist al popula iei
bănă ene la începutul secolului al XX-lea s-a corelat cu o
structură multiconfesional . Informa iile statistice realizate de
autorită ile timpului atestă o popula ie de religie cre tină, în
care predomina confesiunea ortodoxă, urmată de confesiunea
romano-catolică i, la diferen ă mare, de alte confesiuni
(evanghelică, greco-catolică, reformată, izraelită, etc.).
Constatăm că fenomenul de mobilitate se manifestă pronun at
i în privin a structurii confesionale ale popula iei. În Banatul
istoric nu s-a realizat o identitate deplină între na ionalitate i
confesionalitate. Exemplificăm cu situa ia existentă în cadrul
popula iei rurale i a ora elor mai mici din provincie
(Biserica Albă, Lugoj, Caransebe , Becicherecul Mare,
Kikinda Mare) în anul 1910 (Tabelul 7).
270
Tabelă7.ăPopulațiaădup ălimbaămatern ășiăconfesiune.ăAnă1910341
Comitat
CarașSeverin
Timiș
Torontal
TOTAL
Limba
maternă
Nr.*
persoane
Confesiunea. Nr. persoane
Nr.
%
Nr.
Română
336082
316216
94,1
2400
Germană
55883
478
0,9
51507
Maghiară
33787
599
1,8
Ortodoxă
Romano-catolică
Greccatolică
Reformată
Evanghelică
Izrae-lită
Unitariană
Baptistă
%
Nr.
Nr.
Nr.
Nr.
Nr.
Nr.
0,7
17239
29
20
13
29
86
92,2
104
195
760
196
19
-
19273
57,0
338
9784
920
2787
68
2
Sârbă
14674
14468
98,6
129
0,9
43
6
3
1
2
-
Română
169030
148974
88,1
365
0,2
10915
3
14
4
11
26
Germană
165883
225
0,2
110001
66,3
32
295
9300
3
-
Maghiară
79950
1070
1,3
37024
46,3
327
6715
794
Sârbă
69905
67348
96,3
254
0,4
67
5
-
Română
86937
82751
95,2
271
0,3
2745
6
Germană
165779
59
0,04
150122
90,6
40
140
Maghiară
128405
1178
0,9
106405
82,9
182
5315
Sârbă
199750
189486
94,9
1028
0,5
176
Română
592049
547941
92,5
3036
0,5
30899
Germană
387545
792
0,2
311630
80,4
Maghiară
242142
2847
1,2
162702
67,2
Sârbă
284329
271302
95,4
1411
0,5
1961
1520
56
-
1
3
1
20
5
47
7
6299
300
-
-
1521
4009
50
3
10
15
12
1
1
38
54
22
87
119
176
630
16359
2457
22
-
847
218114
3235
8316
174
5
286
21
18
14
5
2
* Include i locuitorii din ora ele: Biserica Albă, Becicherecul mare, Caransebe , Kikinda Mare, Lugoj.
341
M.St.K., vol. 42,..., p. 342-372;
271
Situa ia prezentată în Tabelul 7 include i locuitorii
din cele cinci ora e men ionate. Nu modifică însă esen ial
structura confesională a popula iei rurale. Atestă cu claritate
op iunile religioase ale popula iei bănă ene, diversitatea
acestora chiar i în cadrul locuitorilor de acelea i limbă
maternă. Popula ia românească era de confesiune ortodoxă
în propor ie de 92,5ș. În compara ie cu Transilvania,
confesiunea greco-catolică întrunea 5,22ș din op iunile
românilor bănă eni. Din motive diverse, o parte restrânsă a
popula iei române ti s-a orientat i spre alte confesiuni:
romano-catolică (0,5ș), reformată, evanghelică, unitariană,
baptistă. Locuitorii de limbă maternă germană au fost în
propor ie de 80,4% romano-catolici, 4,2% de confesiune
evanghelică, 0,6ș izraelită, 0,2ș ortodoxă. Fenomenul de
mobilitate confesională era i mai accentuat la popula ia de
limbă maternă maghiară. Aceasta era romano-catolică în
propor ie de 67,2ș, urmată de confesiunea reformată (9ș)
izraelită (3,4ș), evanghelică (1,3ș), ortodoxă (1,2ș),etc.
Atrage aten ia numărul mare de persoane declarate de limba
maghiară, dar apar inând de confesiuni nespecifice tradi iei
religioase maghiare: izraelită, ortodoxă, greco-catolică.
Rezultă preocuparea autorită ilor statului ungar de a spori
artificial ponderea popula iei de na ionalitate maghiară prin
asimilarea statistică a unor locuitori de alte na ionalită i,
cunoscători de limbă maghiară. Mai omogenă confesional a
fost popula ia de limbă maternă sârbă, declarată de
confesiune ortodocsă în propor ie de 95,4ș. Dar i în cadrul
acestei popula ii un număr de persoane s-au îndreptat spre
alte confesiuni: romano-catolică (0,5ș), greco-catolică, etc.
272
Populațiaărural ăaăBanatuluiăistoricădup ălimbaămatern
80
70
60
Români
Germani
Maghiari
50
40
Sârbi
Alții
30
20
10
0
Caraș-Severin
Timiș
Torontal
50
40
Români
30
Germani
20
Maghiari
10
Alții
Sârbi
0
Banat - 1900
Banat - 1910
Schimbări sesizabile constatăm în cadrul a ezărilor
rurale în privin a activit ilor i ocupa iiloră umane.
Extinderea comer ului, institu iilor de credit, a căilor ferate, a
institu iilor de învă ământ i cultură determinată de
diversificarea ocupa iilor locuitorilor (Anexele 1 i 6). Satul
bănă ean este prins în alte ritmuri, se rupe treptat de practica
unilaterală a agriculturii, se integrează i în activită i specifice
civiliza iei moderne (Tabelul 8).
273
Tabelă8.ăPopulațiaărural ăactiv ădup ăocupații351
Comitat
Locuitori activi ocupați în (%)
An
Agricultură
Minerit
Metalurgie
Industrie
Comerț
Credit
Transporturi
Servicii
publice
Armată
Lucrători
zilieri
Servitori
casnici
Altele
CarașSeverin
1900
74,3
3,8
10,3
1,4
2
1,8
0,5
2,3
1,1
2,5
1910
71,1
2,8
12,9
1,8
2,5
2,1
0,5
2,1
0,2
3,3
Timiș
1900
78,6
0
10,3
1,8
1,1
2,1
0,4
2,4
1,3
2
1910
75,3
0
11,7
2,3
1,5
2,4
0,4
1,8
1
3,4
1900
74,8
0
10,8
2,1
1,2
2,6
0,2
4,3
1,6
2,4
1910
72,5
0,1
12,5
2,8
1,8
2,8
0,3
2,5
1,3
3,4
1900
75,9
1,3
10,5
1,8
1,4
2,2
0,4
3
1,3
2,2
1910
72,8
1
12,5
2,4
1,9
2,6
0,4
2,2
0,8
3,4
-3,1
-0,3
+2
+0,6
+0,5
+0,6
0
-0,8
-0,5
+1,2
Torontal
Banat
+/- 1910/1900
1 35
Idem, vol. 48,..., p. 32-34, p. 682-742;
274
Popula ia rurală activă ocupată în agricultură
înregistrează o reducere procentuală, ceea ce indică faptul că
un număr sporit de săteni s-au orientat spre alte activită i. Cei
ocupa i în industrie, comer , credit, transporturi i servicii
publice înregistrează o cre tere cu 3,7ș în decursul primului
deceniu al secolului Al XX-lea. Criza din industria minieră i
metalurgică declan ată în primii ani ai deceniului respectiv
determină i reducerea angaja ilor în aceste ramuri
economice. Introducerea utilajului modern (ma ini de secerat,
de semănat, locomobile, batoze, trioare) în agricultură a
generat renun area la o parte din lucrătorii zilieri i reducerea
ponderii acestora în structura popula iei active.
Extinderea ocupa iilor moderne a determinat cre terea
interesului popula iei rurale pentru dobândirea cuno tin elor
necesare i însu irea tiin eiădeăcarte. Constatăm la începutul
secolului al XX-lea o importantă sporire a numărului
locuitorilor de la sate care tiau să scrie i să citească
(Anexele 1 i 6). La nivelul întregului Banat istoric numărul
acestora a sporit cu 102361 locuitori, respectiv de la 43,8% la
50,5ș din totalul popula iei rurale36.1Este o cre tere
semnificativă dacă avem în vedere re eaua colară existentă i
intervalul de timp de numai un deceniu. Satul bănă ean se
integrează i pe această cale într-un proces evident de
modernizare i dezvoltare. Popula ia rurală devine tot mai
receptivă la schimbările care se derulau în societate, caută să
se adapteze noilor realită i, păstrând însă valorile tradi ionale
definitorii ale civiliza iei rurale.
361
Idem, vol. 42, Budapesta, p. 1912, p. 34.
275
Anexaă1.ăPopulațiaărural ăînăanul 1900371
Nr.
crt.
Plasa
Număr locuitori
Total
Civili
Militari
Plecați în
străinătate
tiu să
scrie /
citească
Număr locuitori după limba maternă
Români
Maghiari
Germani
Slovaci
Ruteni
Croați
Sârbi
Alții
Comitatul Cara -Severin
277
1
2
3
4
5
6
7
8
9
Bega
Bocșa
Bozovici
Făget
Iam
Caransebeș
Lugoj
Mureș
Moldova
Nouă
10
Oravița
11
Orșova
12
Reșița
13
Timiș
14
Teregova
Total comitat procentual
21024
35192
28184
23288
36963
33445
20033
20184
26468
21019
35170
28171
23266
36946
33425
20026
20174
26441
5
22
13
22
17
20
7
10
27
50
77
117
52
61
75
25
52
247
6950
12247
8507
6836
12036
10496
6342
6412
7265
16430
27209
26673
19383
34409
29098
15445
19167
12426
3350
1972
134
2746
533
341
618
594
352
952
4355
332
833
842
2890
3042
202
951
16
707
8
95
5
626
124
23
28
28
1
1
2
541
1
41
19
30
3
9
1
7
18
176
17
12
843
11
20
9
9847
217
726
1019
189
327
468
243
188
2856
46140
24622
47314
24094
33427
420378
45915
24380
47282
24080
33398
419693
99,8%
225
242
32
14
29
685
0,2%
218
122
170
42
173
1481
0,4%
22006
10147
21805
7858
11544
150451
35,9%
28508
16729
24519
19243
309502
319502
76%
1320
1850
1587
970
265
16632
3,9%
12762
2926
11130
3033
2737
46987
11,2%
1095
48
732
220
9
3736
0,9%
110
4
110
2
800
0,2%
6
37
26
80
1
260
0,1%
215
1546
84
58
23
12879
3,1%
2124
1482
9126
488
129
19582
4,4%
Ioan Munteanu, Banatul istoric 1867-1918.ăA ez rile.ăPopula ia., vol. I, Editura Excelsior Art, Timi oara, 2006, p.
364, 374, 388;
371
276
Nr.
crt.
Plasa
1
Număr locuitori
Număr locuitori după limba maternă
Total
Civili
Militari
Plecați în
străinătate
tiu să
scrie /
citească
Maghiari
Germani
Slovaci
Ruteni
Croați
Sârbi
Alții
Buziaș
35183
35166
17
46
13634
22884
5319
6078
691
1
3
102
105
2
Ciacova
30639
30621
18
19
3
Deta
27237
27226
11
37
14730
17349
2614
9680
56
-
22
734
184
13024
9296
4904
9365
535
-
40
1733
1364
4
Biserica
Albă
33620
33599
21
62
14096
8348
437
9365
4
3
8
19370
1294
5
Centrală
51602
51570
32
170
27890
18657
4272
4256
45
-
27
1741
368
6
Cuvin
31718
7
Lipova
34591
31700
18
133
13408
5271
3283
26492
47
1
20
15658
795
34575
16
45
14741
21162
2455
6643
21
-
13
67
76
8
Recaș
9
Aradul Nou
34893
34878
15
57
12732
20604
3015
62290
589
27
75
3019
1274
34811
34559
252
105
19227
9532
2533
20582
105
1
5
1910
143
10
11
Vârșeț
36224
36200
24
75
16377
18340
2471
8948
174
1
2
5053
1235
Vinga
36643
36615
28
91
19863
10444
4020
15373
84
4
4
3810
2904
387161
386709
452
840
179722
161887
35323
124404
2351
38
219
53197
9742
99,9%
0,1%
0,2%
46,6%
41,8%
9,1%
32,1%
0,6%
-
0,1%
13,7%
2,6%
Români
Comitatul Timi
278
Total comitat procentual
277
Nr.
crt.
Plasa
Total
Civili
Număr locuitori
Militari
Plecați în
străinătate
tiu să
scrie /
citească
Români
Maghiari
Număr locuitori după limba maternă
Germani
Slovaci
Ruteni
Croați
Sârbi
Alții
Comitatul Torontal
1
2
3
4
5
6
279
Alibunar
Antalfalva
Banloc
Cenei
Modroș
Becicherecul
Mare
7
Kikinda Mare
8
Sânicolaul
Mare
9
Panciova
10
Pardani
11
Periam
12
Törökbecse
13
Törökkanizsa
14
Jimbolia
Total comitat procentual
Total Banatul istoric
29728
46019
26384
32821
27694
52431
29713
45989
26361
32793
27671
52402
15
30
23
28
23
29
25
122
132
156
51
89
10572
23417
11698
18525
13287
24435
15493
5416
6167
3688
3687
10603
668
5529
5019
3050
4394
5239
1035
2378
9712
19381
11143
17687
824
8338
611
10
44
3259
1
4
17
21
191
54
816
1117
293
11519
24035
4082
5298
6838
14613
168
132
738
578
467
720
29042
47786
29025
47752
17
34
42
104
12061
25450
187
10750
6877
10398
6818
17631
7
41
1
-
2
6
15028
2927
122
6033
47857
27706
32300
45701
44982
48582
539068
47832
27684
32269
45701
44941
48521
538654
99,9%
1345056
99,9%
25
22
31
35
41
61
414
0,%
1551
0,1%
201
49
103
43
49
126
1292
0,3%
3613
0,3%
23696
13324
18339
16832
19584
28053
259273
48,1%
589466
43,8%
11401
4008
8575
184
2199
4423
86781
16,1%
568170
42,2%
3168
5764
1050
13403
22858
10772
98184
18,2%
149839
11,1%
15733
7790
18979
1427
3074
29297
162085
30,1%
333476
24,8%
815
8
27
20
260
24
14288
2,7%
20375
1,5%
1
24
862
0,1%
1306
26
5
11
3
32
3883
0,7%
4362
0,3%
14651
10030
3359
30570
16405
3423
162778
30,2%
228854
17%
788
80
304
121
183
611
11045
2%
40369
3%
1346607
278
Anexaă2.ăPopulațiaărural ăînăanulă1910382
Nr.
crt.
Număr locuitori
Plasa
Total
Civili
Militari
Număr locuitori după limba maternă
Plecați în
străinătate
Români
Maghiari
Germani
Slovaci
Ruteni
Croați
Sârbi
Alții
Comitatul Cara -Severin
280
1
Bega
23825
23804
21
34
16897
5626
962
57
-
19
21
2
Bocșa
36458
36420
38
175
27747
2643
4189
748
3
9
151
968
3
Bozovici
29795
29775
20
75
27521
350
396
7
1
-
38
1482
4
Făget
24895
24867
28
123
19932
3979
724
47
36
1
32
144
5
Iam
35593
35562
29
226
32526
728
655
2
-
1
1321
360
6
Caransebe
ș
35802
35766
36
125
30755
898
3069
338
41
17
14
670
7
Lugoj
21084
21073
11
67
16037
777
3378
58
530
1
45
258
8
Mureș
20807
20788
19
55
19700
749
151
11
-
5
9
182
9
Moldova
Nouă
44608
44367
241
1331
27890
1856
12437
598
86
59
31
1372
10
Oravița
28237
27923
314
696
19420
2629
2884
56
1
101
1707
1439
11
Orșova
49934
49888
46
388
25583
3031
11819
575
43
25
171
8687
12
Reșița
25915
25885
30
388
19242
1193
2864
232
1593
26
41
724
13
Timiș
33182
33143
39
107
29461
436
3032
5
9
6
13
220
14
Teregova
28195
28136
59
467
13228
604
753
12
1
19
10513
3065
438330
437399
931
3657
325939
25499
47319
2746
2344
304
11386
19814
74,4%
5,8%
10,8%
0,6%
0,5%
0,1%
2,5%
5,3%
Total comitat
procentual
382
-
Idem, p. 364, 374, 388;
279
243
Număr locuitori
Nr.
crt.
Plasa
1
Buziaș
35762
2
Ciacova
3
Număr locuitori după limba maternă
Militari
Plecați în
străinătate
35737
25
261
22820
6277
5654
667
-
5
88
30479
30456
23
616
17376
2949
8992
73
-
8
621
460
Deta
28495
28470
25
312
9701
5722
9146
579
-
38
1943
1366
4
Biserica
Albă
36831
36796
35
436
8234
909
4791
42
-
6
20987
1862
5
Centrală
35482
35119
363
461
5705
5355
6587
42
2
31
16795
965
6
Cuvin
46372
46337
35
2365
16109
6092
22635
90
6
6
897
537
7
Lipova
34833
34784
49
584
21215
2703
10646
32
-
4
74
159
8
Recaș
35933
35911
22
583
19748
5462
5576
606
5
40
3144
1352
9
Aradul Nou
34117
33832
285
1534
9289
3071
19319
138
1
3
2036
260
10
Vârșeț
36978
36956
23
403
18674
3422
8605
194
-
2
5531
550
11
Vinga
34104
34063
41
1847
10408
4343
12670
107
-
2
3711
2863
Total comitat procentual
389386
388460
926
9362
159279
46305
114621
2570
14
145
55827
10625
40,9%
11,9%
29,4%
0,6%
-
-
14,3%
2,9%
Total
Civili
Români
Maghiari
Germani
Slovaci
Ruteni
Croați
Sârbi
Alții
Comitatul Timi
281
280
251
Nr.
crt.
Plasa
Total
Civili
Număr locuitori
Militari
Plecați în
străinătate
Români
Maghiari
Număr locuitori după limba maternă
Germani
Slovaci
Ruteni
Croați
Sârbi
Alții
Comitatul Torontal
1
2
3
4
5
6
282
Alibunar
Antalfalva
Banloc
Cenei
Modroș
Becicherecul
Mare
7
Kikinda Mare
8
Sânicolaul
Mare
9
Panciova
10
Pardani
11
Periam
12
Törökbecse
13
Törökkanizsa
14
Jimbolia
Total comitat procentual
Total Banatul
istoric
29292
47044
27667
30936
27048
54715
29270
47011
27635
30918
27024
54685
22
33
32
18
24
30
280
705
367
228
643
1277
14982
5442
6637
3626
3877
10581
588
5957
6385
3736
4685
8573
755
1849
8403
16468
9905
16468
988
8623
823
9
61
3265
3
-
6
365
78
714
905
573
11793
24530
4503
5765
6959
14445
180
278
838
618
653
793
33009
43442
32987
43411
22
31
1096
1206
238
10239
7298
10982
9875
12921
5
125
1
1
4
2
15351
2830
237
6342
47877
27471
30334
48464
47639
46904
541542
47841
27147
30307
48440
47610
46866
541152
36
24
27
24
29
38
390
473
944
2001
775
638
2430
14063
1367011
2247
27082
3148
6098
1352
14136
24961
12026
109895
20,3%
181699
13,3%
15573
1369258
10735
4007
8218
110
2058
4643
85390
15,8%
570608
41,8%
1045
13
80
10
294
50
15391
2,8%
20707
1,5%
1
1
1
8
2366
0,2%
1277
21
7
3
5
21
3981
0,7%
4430
0,3%
14930
1708
3416
32938
17099
3687
168554
31,3%
235767
17,2%
1169
171
568
212
260
925
13244
2,4%
43683
3,2%
281
16692
1054
2966
25552
145646
26,9%
307586
22,5%
Anexaă3.ăPopulațiaărural ăînăanulă1910393
Nr.
crt.
Plasa
Total
Număr locuitori
Bărbați
Femei
Necăsătoriți
Starea civilă
Căsătoriți
Văduvi
Divorțați
Comitatul Cara -Severin
283
1
2
3
4
5
6
7
8
9
Bega
Bocșa
Bozovici
Făget
Iam
Caransebeș
Lugoj
Mureș
Moldova
Nouă
10
Oravița
11
Orșova
12
Reșița
13
Timiș
14
Teregova
Total comitat procentual
393
Sub 6
ani
Între 6 i
14 ani
Grupe de vârstă
Între 15
Între 20
i 19 ani
i 60 ani
Peste 60
de ani
23825
36458
29795
24895
35593
35802
21084
20807
44608
12158
18230
14839
12565
17299
17973
10651
10464
22765
11667
18228
14956
12330
18294
17829
10433
10343
21843
11890
17182
13716
11889
16085
18553
9979
8377
20450
10137
15988
13635
10911
15961
14733
9303
10308
19736
1747
3231
2425
2032
3472
2488
1753
2078
4300
51
57
19
63
75
28
49
44
122
3570
4642
3395
3219
3559
5070
3018
2475
4512
4759
6436
4711
4549
5224
6787
3953
2950
6852
2321
3484
2676
2473
3085
3546
2038
1825
4127
11368
18593
15562
12614
18907
17469
10352
11656
23693
1807
3303
3450
2040
4818
2930
1723
1901
5424
28237
49934
25915
33182
28195
438330
14430
25482
13258
16685
14065
220864
50,4%
13807
24452
12657
16497
14130
217466
49,6%
14929
23483
12480
15649
15177
209839
47,9%
11150
21943
11262
14750
11000
190817
43,5%
2113
4431
2137
2726
1980
36913
8,4%
45
77
36
57
38
761
0,2%
3790
6313
3613
4363
4127
55666
12,7%
4822
8534
4641
5854
5578
75650
17,3%
2515
4584
2454
2844
2767
40739
9,3%
14788
25914
13092
16765
13362
224135
51,1%
2321
4587
2115
3356
2361
42135
9,6%
Idem, p. 311, 326, 342;
282
Nr.
crt.
Plasa
Total
Număr locuitori
Bărbați
Femei
Necăsătoriți
Starea civilă
Căsătoriți
Văduvi
Divorțați
Sub 6
ani
Între 6 i
14 ani
Comitatul Timi
Buziaș
Ciacova
Deta
Biserica
Albă
5
Centrală
6
Cuvin
7
Lipova
8
Recaș
9
Aradul
Nou
10
Vârșeț
11
Vinga
Total comitat procentual
1
2
3
4
Grupe de vârstă
Între 15
Între 20
i 19 ani
i 60 ani
Peste 60
de ani
284
35762
30479
28495
36831
17842
15308
14303
18254
17920
15771
14192
18577
16335
14099
14781
18577
16675
14070
11907
15476
2719
2257
1769
2865
39
53
38
109
4554
3982
4431
5311
6443
5660
5878
6848
3289
3031
2738
3339
18132
15097
13199
17960
3344
2709
2249
3373
35482
46372
34833
35933
34177
17816
23014
17275
17743
16726
17666
23358
17558
18190
17391
18497
21931
15163
15602
16741
14463
21370
16629
17271
15040
2459
2997
2979
2979
2298
63
74
62
81
48
5606
6387
3723
4334
4653
6946
8947
5944
6086
6798
3320
4365
3400
3041
3246
16757
22494
18256
18848
16401
2853
4179
3510
3623
3018
36978
34104
38938
6
18600
16648
193529
49,7%
18378
17456
195857
50,3%
17402
15084
184016
47,3%
16323
16585
166809
42,8%
3165
2373
28844
7,4%
88
62
717
0,5%
4763
4365
52109
13,4%
6358
6527
72435
18,6%
3351
3057
36177
9,3%
18607
16813
192546
49,5%
3899
3342
36093
9,2%
283
Nr.
crt.
Plasa
Total
Număr locuitori
Bărbați
Femei
Necăsătoriți
Starea civilă
Căsătoriți
Văduvi
Divorțați
Sub 6 ani
Între 6 i
14 ani
Grupe de vârstă
Între 15
Între 20
i 19 ani
i 60 ani
Peste 60
de ani
Comitatul Torontal
1
2
3
4
5
6
285
Alibunar
Antalfalva
Banloc
Cenei
Modroș
Becicherecul
Mare
7
Kikinda Mare
8
Sânicolaul
Mare
9
Panciova
10
Pardani
11
Periam
12
Törökbecse
13
Törökkanizsa
14
Jimbolia
Total comitat procentual
Total Banatul istoric
29292
47044
27667
30936
27048
54715
14469
23380
13899
15267
13551
27056
14823
23380
13768
15669
13497
27659
12511
21850
144402
14178
13329
26622
14381
21731
11509
14631
11857
24522
2334
3329
1725
2090
1829
3487
66
134
31
37
33
84
3730
7359
4640
4007
3874
8661
5022
8686
5639
5675
5350
10759
2516
4206
2534
2842
2634
5109
14987
22711
12620
15073
12697
15597
3037
4082
2236
3334
2492
4588
33009
43442
16430
21538
16579
21904
16063
20503
14901
19771
1981
3083
64
85
5209
5799
6459
8173
2923
3702
15411
21072
3007
4696
47877
27171
30334
48464
47639
46904
541542
23722
13461
14807
24117
23748
22929
268374
49,6%
682767
49,9%
24155
13710
15527
24347
23891
23975
273168
50,4%
686491
50,1%
22591
13304
13488
24411
24382
23005
260639
48,1%
654494
47,8%
22078
11912
14665
21067
20579
20897
244501
45,1%
602127
44%
3152
1905
2137
2901
2591
2943
35487
6,6%
101244
7,4%
56
50
44
85
87
59
915
0,2%
2393
0,8%
7414
4117
3421
8231
7857
6643
80962
15%
188737
13,8%
9417
5553
5497
10073
9889
9184
105373
15%
253458
18,5%
4515
2496
2543
4641
4136
4428
49226
9,1%
126142
9,2%
22410
12478
15262
4120
2527
3610
3746
3639
4781
49956
9,1%
128184
9,4%
1369258
284
21957
21868
256023
47,3%
672722
49,1%
Anexaă4.ăMișcareaăpopulațieiăruraleăîntreăaniiă1901-191040
Nr.
crt.
Plasa
Numărul celor născuți
Legal
Nelegal
Total
Media anilor 1901-1910
Numărul celor decedați
Până la
Între 1 i 7
Peste 7 ani
Total
1 an
ani
Comitatul Cara -Severin
Bega
Bocșa
Bozovici
Făget
Iam
Caransebeș
Lugoj
Mureș
Moldova
Nouă
10
Oravița
11
Orșova
12
Reșița
13
Timiș
14
Teregova
Total comitat procentual
286
1
2
3
4
5
6
7
8
9
404
Nr. localități
Nu au urmat
tratament
În plasă
1910
Cu cre tere
de populație
688
831
612
457
979
615
435
699
598
101
231
196
130
408
176
96
104
366
789
1044
757
742
865
1135
711
539
1065
145
183
119
134
149
208
141
83
190
106
120
106
95
109
153
105
81
111
322
354
438
365
576
495
275
326
725
573
657
663
594
834
856
521
490
1026
445
620
620
610
520
741
751
425
464
27
21
19
38
28
36
24
25
22
19
13
14
24
8
31
18
20
9
1167
670
791
754
754
9857
77,2%
237
287
109
207
291
2921
22,8%
835
1454
779
998
1045
12778
139
263
142
165
219
2280
21,8%
114
180
104
148
169
1701
16,2%
378
815
370
501
376
6496
62%
631
1258
616
814
764
10477
100%
464
810
424
767
612
8266
78,9%
23
25
30
20
22
360
21
15
19
16
18
245
68,1%
Idem, vol. I, p. 315-326, 339;
285
Nr.
crt.
Plasa
Nr. localități
Media anilor 1901-1910
Numărul celor născuți
Legal
Nelegal
Numărul celor decedați
Total
Până la 1
an
Între 1 i 7
ani
Peste 7 ani
Total
Nu au urmat
tratament
În plasă
1910
Cu cre tere
de populație
Comitatul Timi
287
1
Buziaș
858
233
1091
234
126
485
845
492
25
2
Ciacova
861
129
990
230
92
397
719
299
13
5
3
Deta
891
183
1074
228
119
350
697
239
18
14
4
Biserica
Albă
1052
355
1407
364
182
468
1014
536
19
18
5
Centrală
1187
232
1419
340
204
447
991
283
9
8
6
Cuvin
1265
174
1439
296
156
545
997
349
21
10
7
Lipova
800
155
955
180
128
533
841
487
28
15
8
Recaș
793
243
1036
207
127
533
867
511
28
13
9
Aradul
Nou
1053
149
1202
274
150
431
855
393
17
6
10
Vârșeț
859
320
1179
271
149
527
947
498
25
15
11
Vinga
1007
116
1123
241
139
472
852
280
13
2
Total comitat procentual
10626
2289
12915
2865
1572
5188
9625
4367
222
118
82,3%
17,7%
29,8%
16,3%
53,9%
100%
45,4%
286
12
53,2%
Nr.
crt.
Plasa
Numărul celor născuți
Legal
Nelegal
Total
Media anilor 1901-1910
Numărul celor decedați
Până la
Între 1 i
Peste 7 ani
Total
1 an
7 ani
Nr. localități
Nu au urmat
tratament
În plasă
1910
Cu cre tere
de populație
Comitatul Torontal
1
2
3
4
5
6
288
Alibunar
Antalfalva
Banloc
Cenei
Modroș
Becicherecul
Mare
7
Kikinda Mare
8
Sânicolaul Mare
9
Panciova
10
Pardani
11
Periam
12
Törökbecse
13
Törökkanizsa
14
Jimbolia
Total comitat procentual
Total Banatul istoric
868
1728
940
796
837
1873
214
219
213
145
196
257
1082
1947
1153
941
1033
2130
304
490
253
188
225
487
142
295
149
112
137
337
447
691
339
401
376
723
893
1476
741
701
738
1547
474
526
352
246
309
623
10
13
17
16
18
25
2
12
6
9
10
1286
1174
1851
896
672
2096
1742
1389
18148
87,6%
38631
83,3%
95
227
212
127
170
125
175
203
2578
12,4%
7788
16,7%
1381
1401
2063
1023
842
2221
1917
1592
329
299
525
244
182
590
475
337
4928
32,4%
10073
28,5%
205
154
281
153
94
371
256
191
2877
18,9%
6150
17,5%
440
629
652
374
416
681
613
611
7393
48,7%
19077
54%
974
1082
1458
771
692
1642
1344
1139
15198
100%
35300
100%
346
187
480
302
251
647
520
295
5558
36,6%
18191
51,5%
12
14
13
13
11
8
22
18
210
5
6
8
4
7
18
3
90
42,9%
453
57,2%
20726
46419
100%
287
792
Anexaă5.ăPopulațiaărural ădup ăconfesiuneăînăanulă19105
Nr.
crt.
Comitat
Plasa
1
Ortodoc i
Evanghelici
Unitarieni
Izraeliți
Alții
%
Nr.
Nr.
Nr.
Nr.
3803
16
163
3
167
10
312
0,8
158
1
206
1
-
45
0,1
32
2
22
-
68
0,2
2113
8,4
77
8
294
67
3,4
593
1,7
37
0,1
30
3
76
21
11,5
74
0,2
100
0,3
185
4
134
5
2916
13,8
244
0,1
96
-
58
14
4,8
37
0,2
219
1,1
51
2
113
19
33,8
4324
9,7
235
0,5
237
4
290
12
20
100
0,4
332
1,2
311
24
349
18
21423
43
2104
4,2
599
1,2
491
48
560
13
76,4
3943
15,2
1668
6,4
192
0,7
210
10
84
2
28407
85,6
4535
13,7
31
0,1
71
0,2
27
1
98
12
28195
24046
85,3
3498
12,4
30
0,1
438
1,6
47
1
54
81
438330
327699
74,8
78185
17,8
18700
4,3
8740
2
2115
111
2505
275
Nr.
locuitori
Nr.
%
Nr.
Catolici
Greco-catolici
Bega
23825
15026
63,1
2487
10,4
2166
9,1
2
Bocșa
36458
23777
65,2
7432
20,4
4580
12,6
3
Bozovici
29795
28121
94,4
1564
5,2
9
4
Făget
24895
20053
80,6
2215
8,9
5
Iam
35593
33538
94,2
1205
6
Caransebeș
35802
31175
87,1
4125
7
Lugoj
21084
13805
65,5
3951
18,7
8
Mureș
20807
19371
93,1
995
9
Moldova Nouă
44608
24410
54,7
15096
10
Oravița
28237
21468
76
5635
11
Orșova
49934
24696
49,5
12
Reșița
25915
19806
13
Timiș
33182
14
Teregova
%
Nr.
%
Reformați
Nr.
Comitatul Cara -Severin
289
Total comitat procentual
415
M.St.K., vol. 42, Budapesta, 1918, p. 342-372;
288
Nr.
crt.
Comitat
Plasa
Nr.
locuitori
Ortodoc i
Nr.
%
Catolici
Nr.
Reformați
Greco-catolici
%
Nr.
%
Nr.
%
Evanghelici
Nr.
Unitarieni
Nr.
Izraeliți
Nr.
Alții
Nr.
Comitatul Timi
290
1
Buziaș
35762
20853
2
Ciacova
30479
16456
3
Deta
28495
11751
4
Biserica Albă
36831
30050
81,6
5
Centrală
35482
22914
6
Cuvin
46372
16810
7
Lipova
34833
8
Recaș
35933
9
Aradul Nou
34177
10
Vârșeț
36978
11
Vinga
Total comitat procentual
58,3
8899
24,9
2511
7
2365
6,6
841
9
284
54
7194
23,6
2019
6,6
238
0,8
4375
2
194
1
41,2
31160
46,2
87
0,3
770
2,7
2433
3
280
11
6362
17,3
31
0,1
105
0,3
87
1
41
154
64,6
9484
26,7
37
0,1
279
0,8
2487
3
101
177
36,3
26665
57,5
649
1,4
1900
4,1
235
11
100
2
19385
55,6
12520
35,9
2027
5
271
0,8
113
22
438
12
22376
62,3
11862
33
995
0,3
244
0,1
173
2
266
15
11615
34
21891
64,2
117
0,3
216
0,6
122
5
138
13
21038
56,9
11848
32
2884
7,8
626
1,3
438
2
24
118
34104
14191
41,6
19440
57
87
0,3
140
0,4
78
6
147
15
389386
207439
53,3
149325
38,3
11489
3
7154
1,8
11382
66
2013
518
289
-
Nr.
crt.
Comitat
Plasa
Nr.
locuitori
Nr.
Ortodoc i
%
Nr.
Catolici
%
Greco-catolici
Nr.
%
Nr.
Reformați
%
Evanghelici
Nr.
Unitarieni
Nr.
Izraeliți
Nr.
Alții
Nr.
Comitatul Torontal
1
2
3
4
5
6
291
Alibunar
Antalfalva
Banloc
Cenei
Modroș
Becicherecul
Mare
7
Kikinda Mare
8
Sânicolaul
Mare
9
Panciova
10
Pardani
11
Periam
12
Törökbecse
13
Törökkanizsa
14
Jimbolia
Total comitat procentual
Total Banatul istoric
29292
47044
27667
30936
27048
54715
26745
29633
11416
9608
11047
24971
91,3
63
41,3
31,1
40,8
45,6
1111
3361
14155
20945
15336
25488
3,8
7,1
51,2
67,7
56,7
46,6
21
89
58
113
37
258
0,2
0,2
0,4
0,1
0,5
73
4428
229
109
297
181
0,2
9,4
0,8
0,4
1,1
0,3
912
8736
1694
31
109
3488
8
1
2
2
3
6
106
318
92
128
161
286
316
478
21
58
37
33009
43442
15754
11987
47,7
27,6
16580
28187
50,2
64,9
83
1431
0,3
3,3
215
787
0,7
1,8
86
311
5
47
227
657
59
35
47877
27171
30334
48464
47639
46904
541542
25952
13890
11663
33187
19200
8166
253219
54,2
51,5
38,4
68,5
40,3
17,4
46,8
15082
10941
17831
14665
26610
37636
248028
31,5
40,3
58,5
30,3
55,9
80,2
45,8
24
71
407
19
252
528
3391
0,1
0,3
1,3
0,5
1,1
0,6
1159
1994
158
112
560
203
10505
2,4
7,3
0,5
0,2
1,2
0,4
1,9
5601
98
116
69
516
138
21905
3
1
8
41
2
92
56
133
149
402
451
228
3394
43
10
2
46
3
1108
1369258
788357
57,4
475538
34,7
33580
2,5
26399
1,9
35402
2,6
269
-
7912
0,6
1901
0,1
290
Anexaă6.ăPopulațiaărural ăactiv ășiăîntreținut ădup ăocupații șiăștiinț ădeăcarteă- în anul 1900426
Nr.
crt.
Comitat Plasa
292
1
Bega
2
Bocșa
3
Bozovici
4
Făget
5
Iam
6
Caransebeș
7
Lugoj
8
Mureș
9
Moldova Nouă
10
Oravița
11
Orșova
12
Reșița
13
Timiș
14
Teregova
Total comitat - procentual
426
Agricultură
Horticultură
21418
23546
26925
20246
28665
27719
19071
19055
21126
16162
25933
20455
29125
19192
318638
72,7%
Alte
ocup.
agric.
49
561
126
407
1409
510
37
168
456
260
1370
843
404
1314
7914
1,8%
Minerit
Metalurgie
Industrie
Comerț
Credit
Ocupația. Număr de locuitori
Transport
Servicii
Circulație
publice
Armată
Zilieri
Servitori
de casă
Altele
tiu să scrie /
citească
Comitatul Cara -Severin
2722
129
39
860
142
6285
554
2003
4
9
522
13269
3%
1094
4126
1450
2088
1543
5241
1066
711
8664
4059
13625
2585
1593
2317
50162
11,4%
222
566
263
409
393
288
164
197
928
835
832
203
246
281
5827
1,3%
M.St.K., vol. 2, Budapesta, 1904, p. 722, 728, 742.
291
104
984
78
303
693
580
92
65
1532
2417
1181
458
482
841
9810
2,2%
336
607
335
495
484
386
308
259
971
911
664
375
408
417
6956
1,6%
27
57
20
35
38
45
13
25
280
368
59
32
49
89
1134
0,3%
112
1203
178
91
135
124
1070
1180
977
332
410
2769
8581
2%
85
312
75
235
103
183
105
110
640
337
509
176
85
99
3072
0,7%
378
1774
394
442
1314
573
228
93
2656
1154
2781
452
371
354
12964
3%
10586
14915
12521
9928
14720
12947
8185
8306
24372
13372
25820
10707
12193
9255
187827
42,9%
Ocupația. Număr de locuitori
Nr.
crt.
Comitat
Plasa
1
Buziaș
29652
2
Ciacova
3
Agricultură
Horticultură
Alte
ocup.
agric.
Comerț
Credit
Servitori
de casă
Altele
tiu să
scrie /
citească
343
299
1114
16588
927
372
672
16052
26
614
486
645
15281
683
45
168
152
453
17739
385
933
419
263
296
1018
18412
1098
921
48
1834
376
2209
27939
312
1059
61
715
490
1824
18093
514
432
668
32
544
319
912
16575
5738
1072
536
739
347
1338
357
1513
21180
-
3575
555
415
588
33
132
281
622
18929
2
3420
572
512
783
54
138
299
1537
20493
22
43628
8098
5663
8515
1136
7016
3724
12523
207281
-
11,2%
2,1%
1,5%
2,2%
0,3%
1,8%
0,9%
3,2%
53,2%
Transport
Circulație
Servicii
publice
Armată
Minerit
Metalurgie
Industrie
98
4
2505
535
392
779
41
23532
35
-
3077
699
521
614
30
Deta
20572
60
13
3982
731
618
748
4
Biserica
Albă
30758
46
2
3512
570
442
5
Cuvin
26890
159
-
4174
945
6
Centrală
32773
58
-
6142
913
7
Lipova
24823
198
1
4408
942
8
Recaș
29246
167
-
3095
9
Aradul
Nou
22401
26
-
10
Vârșeț
30723
54
11
Vinga
26761
26
298131
927
76,6%
0,2%
Zilieri
Comitatul Timi
293
Total comitat procentual
292
Nr.
crt.
1
2
3
4
5
6
Comitat
Plasa
294
Alibunar
Antalfalva
Banloc
Cenei
Modroș
Becicherecul
Mare
7
Kikinda Mare
8
Sânicolaul
Mare
9
Panciova
10
Pardani
11
Periam
12
Törökbecse
13
Törökkanizsa
14
Jimbolia
Total
comitat
procentual
Total Banatul istoric
Agricultură
Horticultură
Alte
ocup.
agric.
Minerit
Metalurgie
Industrie
Comerț
Credit
Ocupația. Număr de locuitori
Transport
Servicii
Circulație
publice
Armată
Zilieri
Servitori
de casă
Altele
tiu să
scrie /
citească
Comitatul Cara -Severin
25027
37242
22374
22836
19828
42411
1
179
54
9
41
82
8
1
-
2071
4336
2712
3768
3135
5120
537
1126
460
761
622
1249
250
332
343
526
697
647
616
1192
519
723
804
1214
31
52
46
26
32
44
103
1478
346
181
685
1671
123
277
395
369
448
525
533
827
417
1737
756
1752
13028
26748
13836
18624
15129
29535
26597
29885
4
50
5
-
3123
6106
655
1332
383
823
681
1251
30
37
204
1435
306
769
1021
1754
16946
25260
39406
21102
20570
38435
37326
29079
412118
76,5%
1028887
75,2%
129
13
19
25
52
48
706
0,1%
9547
0,6%
3
3
2
22
13313
0,9%
5083
2593
4666
4688
4517
8423
60341
11,2%
154131
11,3%
877
628
741
1125
978
1613
12699
2,4%
26524
1,9%
264
315
620
755
1034
971
7960
1,5%
23433
1,7%
973
611
643
1085
1111
1167
12590
2,3%
28061
2,5%
58
30
37
38
38
46
545
0,1%
28061
0,2%
84
409
520
975
686
1964
10741
2%
2815
1,9%
277
308
409
362
559
875
6002
1,1%
12798
0,9%
726
1159
2109
976
1335
2716
17818
2,8%
43305
2,9%
27919
15310
18827
21711
25293
28533
296699
54,8%
691807
50,5%
293
Unămemorialistăb n ţeanămaiăpuţină
cunoscutădespreăMareleăR zboi:ă
Lae din Banat
Prof. univ. dr. Nicolae Bocşan
Unul dintre cei mai pu in cunoscu i memorialişti
bănă eni care a scris despre Marele Război este cel care a
semnat cu pseudonimul Lae din Banat. Cu titlul de ipoteză,
conform unor informa ii furnizate de Dumitru Jompan, l-am
identificat pe acesta cu Nicolae Boldureanu, din Lugoj. Se
cunosc foarte pu ine date biografice despre Lae din Banat. A
fost membru al corului bărbătesc „Progresul” din Lugoj, al
Societă ii de lectură, corală şi sportivă „Progresul” a sodalilor
din Lugoj1. A scris şi piese de teatru. A publicat o broşură
despre turneul corului Vidu în România (1941). Memoriile de
război le-a publicat sub titlul La Regimentul 43 nimic nou !?2.
Pe lângă dramele colective sau individuale pe care le-au
trăit combatan ii din Marele Război, drumurile lungi şi
istovitoare străbătute constituie o temă predilectă a
memorialisticii în general, a celei bănă ene în special. Au fost
drumuri marcate de priva iuni şi suferin e pe fronturile din
Europa şi Asia sau după război la întoarcerea în patrie sau din
prizonierat. Au „călătorit” prin mai multe ări, în func ie de
evolu ia opera iunilor militare, de situa ia fronturilor şi de
manevrele comandamentelor militare, de statutul de prizonier.
Mul umim domnului prof. Dumitru Jompan pentru aceste informa ii.
Lae din Banat, La regimentul 43 nimic nou !? Luptele de la Loffcin,
Danilovgrad,ăIsonzo,ăDoberdoăşiăPiave, Lugoj, Tipografia Union, 1932.
1
2
294
Annette Becker s-a referit la marşurile continue ale solda ilor,
la acest „marş quasi etern” ce pare în contradic ie cu războiul
industrial, o continuare a războiului tradi ional3.
Acelaşi autor observa că autorii solda i se interesau mai
mult de via a, meseria celor pe care îi întâlnesc, de
monumentele istorice, de patrimoniul ării respective, decât de
opera iunile militare. Agricultorii şi învă ătorii, încă apropia i
de rădăcinile lor, se interesau de via a agricolă a regiunilor
prin care treceau, erau nemul umi i de distrugerile provocate
de război naturii, arhitecturii, peisajului. Nu pu ine au fost
memoriile care descriau cadrul natural prin care au trecut
solda ii, aşezările şi locuitorii4. Aceeaşi Annette Becker
sus inea că asemenea descrieri erau mai degrabă un protest
împotriva războiului, un apel la pace şi linişte, pe care natura
le oferea cu prisosin ă. Reputatul istoric francez a interpretat
descrierile despre regiunile pe care le traversau solda ii, în
eternul lor marş, ca ataşament la pământul natal, mai ales că
cei mai mul i erau de origine rurală şi erau afecta i de
distrugerile provocate de război mediului înconjurător5.
Unele texte dau impresia unor „descrieri de călătorie”,
prin bogă ia de informa ii pe care le oferă despre ările
străbătute, despre locuitori şi obiceiurile lor, despre psihologia
unor popoare, despre ocupa ii, îmbrăcămintea sau hrana
specifică, despre peisajul întâlnit.
Lae din Banat a fost unul dintre solda ii memorialişti
care a străbătut lungi şi dificile călătorii în timpul războiului.
A plecat din Subotica până la Bosnia Brod, a trecut peste
Brod, Sava, Drava şi a ajuns în Bosnia. Din Sarajevo, apoi, a
traversat Muntenegru, a ajuns la Mostar, Trebine, Rizano,
3
Journaux de combattants et civils, de la France du Nord dans la Grande
Guerre, ed. Annette Becker, Villeneuve d’Ascq., Presses Universitaires du
Septentrion, 1998, p. 1.
4
Ibidem.
5
Ibidem, p. 17.
295
Danilovgrad spre Albania. A trecut prin Stari Bar, Bar, de
unde s-a îndreptat spre Dalma ia. La sfârşitul lunii iulie 1916
a plecat pe frontul italian. A revenit prin Bosnia, Her egovina,
până la Zagreb în Croa ia. De la Zagreb a ajuns în Istria, apoi
la Isonzo. Căzut prizonier a fost trimis la Udine, Monfalcone,
Vila Vicentina, după care a fost eliberat de trupele austroungare. A luptat la San Dona, Tagliamento, a luptat la Piave.
Rănit, a fost trimis în Austria, de unde a mers la Budapesta,
Seghedin şi Lugoj. De men ionat că Lae din Banat a făcut cea
mai mare parte a drumurilor sale balcanice pe jos, cu trenul
sau cu vehicule.
Pentru Lae din Banat Marele Război a fost un reper care
i-a jalonat timpul. L-a scos dintr-o via ă socială normală,
fericită, când a trăit bucuriile tinere ii, şi l-a aruncat în
„groaznicul măcel”, cum îl numeşte de la începutul
memoriilor sale.
În 26 iulie 1914 era la Caransebeş şi a fost martor la
mobilizarea generală. Oraşul „era într-o fierbere mare”,
„rezerviştii se adunau cât frunza şi iarba”, era un entuziasm
specific mobilizării în toate ările, pe care îl surprinde în
amintirile sale: „toată lumea strigă trăiască războiul”, ziua şi
noaptea „numai chiote şi cântări se auzeau”6. În primul moment
războiul a generat miracolul păcii, al în elegerii şi reconcilierii
între oameni. Era un entuziasm ce va fi repede abandonat, dar
la anun ul mobilizării s-a manifestat pretutindeni.
A fost recrutat şi împreună cu al i tineri lugojeni a fost
trimis în garnizoană la Seghedin. Majoritatea celor concentra i
erau români, se vorbea numai româneşte. După şase
săptămâni li s-a permis să meargă la biserica improvizată întrLae din Banat, La Regimentul 43 nimic nou !?, în țareleă R zboiă înă
memoriaăb n ean ă1914-1919, vol. III, antologie, edi ie, studii şi note de
Valeriu Leu, Nicolae Bocşan, Mihaela Bedecean, Cluj-Napoca, Presa
Universitară Clujeană; Academia Română, Centrul de Studii Transilvane,
2015, p. 314. (În continuare: Lae din Banat).
6
296
o sală de gimnastică, de românii din Arad, Timişoara şi
Oradea. De asemenea, solda ii au fost învoi i să meargă în
fiecare zi două ore în oraş. Într-o duminică a fost invitat de un
român din Arad la o consfătuire secretă, încheiată la berărie
cu cântece patriotice, despre care nu pomeneşte nimic în
memorii. Arestat pentru ac iuni subversive împotriva statului
ungar, a fost trimis în fa a Consiliului de Război, unde a
declarat că avea 17 ani şi 9 luni, că şi-a falsificat vârsta ca să
intre mai repede sub drapel. Pentru a scăpa de temni ă a cerut
să fie trimis pe front, ca voluntar7.
Din acest moment începe participarea sa la Marele
Război, într-o unitate de pionieri, constituită din militari de
diferite etnii şi confesiuni, care avea misiunea să repare, să
consolideze drumurile, podurile, pentru a facilita deplasarea
trupelor austro-ungare. Pe bună dreptate s-a vorbit în literatură
de comunitatea solda ilor prezen i pe front. Greută ile,
pericolele prin care au trecut i-au determinat să se înfră ească,
să depăşească divergen ele sau confruntările anterioare.
Fenomenul a fost general în Marele Război. Eric J. Leed
vorbea de experien a comunitară a războiului, de egalizarea
condi iei sociale a solda ilor în război8. Războiul a născut o
solidaritate concretă, permanentă, mai ales în grupurile mici,
cum a fost şi cazul micului grup de pionieri din care făcea
parte Lae din Banat.
În drumurile sale prin Balcani a fost impresionat de
eroismul şi spiritul de jertfă al muntenegrenilor, părăsi i de
regele Nikita. Descrie consecin ele ofensivei austro-ungare în
Principat, cruzimea ocupan ilor. Din Muntenegru au trecut în
Albania, unde au reparat sau construit poduri peste râuri. Au
înfruntat căldură, lipsa de hrană şi de apă, epidemiile. Din
Albania unitatea s-a deplasat în Dalma ia. Trupa a ajuns
7
Ibidem, pp. 315-316.
Eric J. Leed, Terra di nessuno. Esperienza bellica e identità personale
nella prima guerra mondiale, Bologna, Il Mulino, 1985, pp. 37-41.
8
297
epuizată din cauza foamei, a lipsei de apă, confirmând
afirma ia lui André Duménil că pe lângă violen a războiului
tehnologic s-a adăugat vulnerabilitatea fizică şi psihică,
agravată de condi iile de via ă precare de pe front, între care
alimenta ia a avut un rol important9.
După toate lipsurile şi greută ile întâmpinate pe
drumurile din Balcani, plecarea pe frontul italian a fost o
adevărată binefacere pentru tânărul bănă ean, pentru că
mergeau spre o lume civilizată unde sperau să găsească o
bucată de pâine. „Ştiam cu to ii că frontul italian e periculos scria memorialistul - dar unii ziceau: mai bine mort străpuns de
gloan e decât foame, holeră, tifos, malarie sau gălbinare”10.
Pleca pe frontul italian la sfârşitul ofensivei a V-a de la Isonzo.
Pe drumul spre frontul italian, aglomerat de trupele şi
camioanele care duceau întăriri pentru armata austro-ungară,
primul sentiment pe care l-a încercat sub salvele artileriei
italiene a fost frica, un sentiment general în război la primul
contact cu violen a războiului tehnologic: „Toată noaptea n-a
dormit nimeni, to i priveau mereu spre front”11. La Nabrazina
comandantul companiei de sapeuri le-a prezentat specificul
activită ii acesteia „în ceea ce priveşte explozivitatea şi
aranjarea cavernelor şi tranşeelor”12.
Cea mai mare parte a armatei austro-ungare de pe
frontul italian era formată din regimente în care majoritatea
solda ilor erau români, transfera i aici după intrarea României
în război, în vara anului 1916, pentru a fi cât mai departe de
frontul românesc. Din Divizia a 18-a, comandată de generalul
Köves, făceau parte: Regimentul 64 Infanterie Orăştie,
9
La prima guerra mondiale, vol. I, a cura di Stéphane Audoin-Rouzeau,
Jean Jacques Becker, Edizione italiana a cura di Antonio Gibelli, Torino,
Giulio Einaudi Editore, 2007 e 2014, p. 211.
10
Lae din Banat, p. 326.
11
Ibidem, p. 327.
12
Ibidem.
298
Regimentul 50 Alba Iulia, Regimentul 31 Sibiu, Regimentul
63 Bistri a, Regimentul 2 Braşov, Regimentul 62 Târgu
Mureş, Regimentul 23 honvezi Sibiu, Regimentul 12 pionieri
Alba Iulia ş.a.13. La această ultimă divizie a fost detaşată şi
compania de sapeuri (pionieri) din care făcea parte şi
memorialistul. Compania a fost amplasată pe muntele
Hermada, la 1 km. distan ă de prima linie, cu misiunea să
ridice gardurile de sârmă ghimpată în fa a tranşeelor şi
cavernelor ocupate de trupele austro-ungare. Prima impresie
pe care a re inut-o a fost marea învălmăşeală din armata
austro-ungară, datorată în mare parte şi terenului accidentat:
„dinspre front veneau răni i, iar din dosul frontului trăsurile cu
muni ii, traverse de fier şi grinzi, care s-au întâlnit la o trecere
îngustă pe Muntele Hermada, încâlcindu-se aşa că nicio
trăsură nu mai putea înainta”14. Războiul din mun i sau
„războiul alb”, cum a fost denumit, a însemnat „cucerirea de
către civiliza ia urbano-industrială a spa iului alpin”. Muntele
a fost ocupat repede de un număr considerabil de oameni,
maşini, animale, străine de acest spa iu care se întindea la
peste 1.200 metri. Era un spa iu îngust, în care au fost obliga i
să trăiască mai multe sute de mii de oameni, ceea ce a pus
comandamentelor probleme noi, dificil de rezolvat, cu
echiparea, alimenta ia, aprovizionarea cu apă sau asisten a
sanitară. Diego Leone scria despre „umanizarea for ată” a
muntelui, transformat radical din cauza amenajărilor în
scopuri militare: drumuri, căi ferate, linii electrice, tranşee,
barăci, caverne ş.a.15. Această imagine o transmite consecvent
şi Lae din Banat în memoriile sale.
Timp de două luni pe frontul italian, „unde ziuă şi
noapte tunurile nu mai încetau”, compania de sapeuri a
amenajat două caverne şi câteva tranşee pentru apărarea
13
Ibidem.
Ibidem, p. 329.
15
La prima guerra mondiale, vol. I, pp. 252-253.
14
299
flancului stâng al dispozitivului austro-ungar dinspre Marea
Adriatică. Pionierii au avut multe pierderi din cauza
bombardamentelor italiene care loveau mai ales trecătorile de
acces, denumite „trecătoarea mor ii”. Numai într-o seară o
altă companie, condusă de un căpitan român, zelos să se
afirme, a avut 70 de mor i. Anne Duménil considera că în
timpul luptei bombardamentul de artilerie reprezenta cea mai
traumatică experien ă pentru combatan i, deoarece mijloacele
de protec ie fa ă de bombardamente erau ineficace16. Sapeurii
au fost între cele mai expuse trupe chiar înaintea declanşării
marilor ofensive, încât - scrie memorialistul - nu trecea o zi ca
„să nu vedem sânge”. Sângele a devenit o prezen ă constantă
pe front, i-a înso it pe militari tot războiul. Episodul primului
rănit din companie, descris de memorialist, relevă impactul
sângelui văzut direct de participan i, care din simbol al vie ii a
devenit unul al mor ii: „Sângele curgea din bra ul ciuntit al lui
Roşca, care înverzise la fa ă şi gemea, privindu-şi bra ul ce
era lângă el înnegrit”17.
Războiul a fost înso it tot timpul de imaginea mor ii.
Chiar dacă militarii s-au familiarizat cu prezen a mor ii,
aceasta continuă să-i domine atât în tranşee cât şi în
perioadele de răgaz dintre lupte.
Una din imaginile care înso eşte moartea era a
cimitirelor din spatele frontului, din apropierea câmpului de
luptă. Cu prilejul unei scurte permisii, memorialistul bănă ean
a plecat spre Doberdo pentru a căuta mormântul fratelui său
căzut în acele locuri. Era imaginea concretă a prezen ei mor ii.
Împreună cu un camarad au căutat prin doline crucile de la
căpătâiul mormintelor. Imaginea transmisă este una grăitoare:
„Miile de cruci stăteau împrăştiate şi ruinate de ploi şi vânturi,
iar altele aruncate de granate şi bombe din aeroplane”. În fa a
unui mormânt bănuit a fi al fratelui, după inscrip ia deteriorată
16
17
Ibidem, pp. 209-210.
Lae din Banat, p. 329.
300
de pe cruce, rostea un adevăr care l-a marcat de-a lungul
războiului: „Chiar dacă n-ar fi adevăratul mormânt al fratelui
meu, în război to i suntem fra i şi nu este nicio deosebire între
aceşti eroi”. În fa a mor ii to i erau egali, moartea i-a înfră it,
aceasta a fost cea mai umană imagine a mor ii. Trecând
printre cruci, citea mereu numele celor înmormânta i, cei mai
mul i români, ca într-un veritabil pomenlnic: Otescu,
Bombescu, Balog, Ardelean, Buciu, Secoşan, Drăgoi,
Boldureanu18. Pe lângă numele pomenite, multe morminte au
rămas anonime. Pentru Anne Duménil mormântul anonim,
moartea lipsită de mormânt, moartea fără nume echivala în
situa ii normale cu o marginalizare socială. În timpul Marelui
Război organizarea cimitirelor şi reglementările pentru
înmormântare, practicile şi riturile funerare au fost
interpretate ca „gesturi de civilizare a mor ii”. Pentru Anette
Becker crucile de lemn puse la morminte erau un simbol al
mor ii, nu al mor ii în general, ci al mor ii în război, crucea
fiind cea care îi unea pe combatan i, amici sau inamici19.
Ofensiva din toamna anului 1916 a durat o lună de zile,
toate petrecute în bătaia continuă a tunurilor, zi şi noapte.
Cele şapte ofensive ale armatei austro-ungare au eşuat. După
o lună de lupte, aceasta a înaintat cu numai 4 km.,
abandonând tranşeele şi cavernele fortificate cu mari eforturi
şi cheltuieli. Pentru pionieri a apărut o nouă servitute, „au fost
puşi la muncă grea pentru a face noi întărituri”. Lae din Banat
dă o explica ie personală înaintării frontului austriac, alta
decât considerentele de ordin militar, pe care o va relua şi cu
alte ocazii în memoriile sale: „solda ii noştri fiind flămânzi şi
18
Ibidem, pp. 330-331.
Ibidem, p. 219; țareleă R zboiă înă memoriaă b n ean ă1914-1919, vol.
II: Memoriile lui Pavel Jumanca, antologie, edi ie, studii şi note de
Valeriu Leu, Nicolae Bocşan, Mihaela Bedecean, Cluj-Napoca, Presa
Universitară Clujeană; Academia Română, Centrul de Studii Transilvane,
2013, p. 124.
19
301
ştiind că în tranşeele inamicului se află de ale mâncării, ei au
rupt frontul, riscându-şi via a pentru o bucată de pâine”20.
Priva iunile soldatului pe front reprezintă o altă imagine
ce se repetă în textul memorialistic, pusă în contrast cu traiul
celor de la Cartierul General: „Pe front solda ii erau expuşi la
cele mai groaznice suferin e, de foame, boli, îmbrăca i slab şi
mâna i cu for a la luptă”, spre deosebire de cei de la Cartierul
General care petreceau în lux şi desfrânări. Relatează mărturia
unui fost bucătar de la Cartierul General, trimis în linia întâi
pentru că a îndrăznit să denun e diferen a dintre cele două
păr i ale armatei. Acesta spunea celor din tranşee: „voi foma i
aici până ce pica i în agonie, pe când ofi erii mănâncă fripturi
de paseri, beau şampanie. Pe când voi vă frământa i şi sunte i
lovi i de gloan e, ei petrec bine, iar pe voi vă mănâncă
păduchii”21. Paul Fussell a scris despre distinc ia dintre
oficiali şi solda i în Marele Război, contrastele mari existente
în armată, ignoran a oficialilor de la Statul Major despre
condi iile reale în care se trăia pe front, de unde acuzele şi
dispre ul solda ilor fa ă de Statul Major22.
Ofensiva din toamna anului 1916 a provocat mari
pierderi armatei austro-ungare. Din compania de pionieri au
mai rămas neatinşi de gloan e doar vreo 50 de solda i, cei mai
mul i au căzut mor i sau răni i.
În vara anului 1917 pe frontul italian din Mun ii
Isonzoului se făceau mari pregătiri pentru o nouă ofensivă.
Puterile Centrale sperau să fie ofensiva finală. Se concentrau
armate, se aducea armament, au fost transferate unită i
germane pentru spargerea frontului italian, care a rezistat timp
de doi ani. Era mare fierbere pe front, scria Lae din Banat.
20
Ibidem, p. 331.
Ibidem.
22
Paul Fussell, La grande guerra e la memoria moderna, Milan, Il
Mulino, 2000, pp. 106-109.
21
302
Trimis în linia întâi, memorialistul descria atmosfera
greu de suportat în noua pozi ie: „foamete mare, sete grozavă,
ipăte, înjurături, învălmăşeală, iar tunurile aruncau granate ca
ploaia. Nop ile erau lungi şi zilele groaznice, mul i au
înnebunit, iar cei răni i rămâneau jos, călca i de cei ce-şi
apărau via a”23. Bruna Bianchi a scris despre „dimensiunea de
masă a maladiei mentale” cauzată de experien a traumatică a
tranşeelor, de tensiunea continuă, de contactul cotidian cu
moartea, ce au provocat forme grave de tulburări psihice24.
În infernul descris, situa ia pionierilor era şi mai dificilă,
trebuiau să ducă sârma ghimpată în fa a liniei întâi, încât din
rândurile lor au căzut cei mai mul i. În trei zile şi trei nop i de
lupte, scria Lae din Banat, din 360 de pionieri au mai rămas
80, ceilal i to i au murit. Via a în prima linie a devenit de
nesuportat. Nu au mâncat patru zile şi cu greu şi-au găsit
refugiul de bombardamente într-o cavernă. În ziua următoare
pozi iile austro-ungare au fost ocupate de italieni, iar Lae din
Banat a căzut prizonier şi a fost internat într-un spital.
În octombrie 1917, „când toată lumea se săturase de
război şi dorea pacea”, scria Lae din Banat, trupele germane şi
austro-ungare au început marea ofensivă cu un puternic
bombardament de artilerie: „spre front cerul şi pământul se
vedea (u) roşu. S-a aprins pământul... căci de la Marea
Adriatică până la poalele Tirolului numai văpăi roşii se
vedeau”25. Armatele austro-ungare au rupt frontul şi au înaintat
provocând retragerea în derută a italienilor. Înaintarea trupelor
austro-ungare a fost înso ită de cumplite atrocită i: „Înspre
seară, scria Lae din Banat, au apărut ca sălbaticii «Sturm
trupele» austro-ungare, împuşcând şi devastând tot ce găseau în
cale. Solda ii turmenta i de vinurile aflate în grandioasele
pivni e italiene nu-şi mai dădeau seama ce fac, ei ca turba ii
23
Lae din Banat, p. 334.
La prima guerra mondiale, vol. I, p. 323 sqq.
25
Lae din Banat, p. 337.
24
303
împuşcau, tăiau oameni, vite, fără milă. Era o groază a privi
cum baionetele se înfigeau în piepturile celor care voiau să
protesteze sau să-şi apere avutul”26. Mai grav era faptul că
victimele erau răni i sau bolnavi, incapabili să opună rezisten ă.
Descrierea memorialistului bănă ean confirma afirma ia lui
André Duménil că una din imaginile mereu prezentă în Marele
Război a fost violen a, manifestată pe front ca una „radicalizată,
decisivă în procesul de totalizare a conflictului”.
La reîntoarcerea din spital Lae din Banat a găsit
compania decimată, din grupul care a început războiul au mai
rămas doar doi români. Aceştia au relatat memorialistului
pierderile suferite de armata austro-ungară. Turmenta i,
solda ii acesteia au înaintat orbeşte, fiind secera i de focurile
mitralierelor: „Tunurile bubuiau şi Piava s-a înroşit de sânge,
căci mii de solda i şi-au aflat moartea înnecându-se în apă...
M-am îngrozit văzând atâ ia mor i pe care trebuia să-i
aruncăm în Piava, nemaiavând loc a-i îngropa. Când s-a făcut
asaltul asupra Sant Donei, mii de bătrâni, femei, fete şi copii
au fost ucişi, căci năvălirea trupelor a fost barbară, iar tunurile
călcau răni ii şi mor ii pica i pe câmpie”27.
După retragerea armatei italiene, comandamentul austroungar a concentrat toate for ele pe frontul de la Piave cu
inten ia de a zdrobi rezisten a italiană. Condi iile nu mai erau
prielnice din cauza moralului scăzut al trupei, provocat de lipsa
de alimente, de foametea care bântuia ca o epidemie armata
austro-ungară. Toate acestea au provocat defec iuni în armată,
au început manifestări de revoltă, s-a amplificat dezordinea.
Deşi o parte a solda ilor români au rămas fideli împăratului,
memorialistul scria că „mii şi zeci de mii de români treceau de
bună voie în armatele italiene, împreună cu cehii, formând
batalioane care luptau contra Austro-Ungariei”28. Fenomenul
26
Ibidem, pp. 337-338.
Ibidem, p. 339.
28
Ibidem, p. 340.
27
304
dezertării a fost încurajat şi de propaganda Antantei, care a
difuzat manifeste în diferite limbi.
Memoriile lasă să se în eleagă că bănă eanul a fost atras
de ideile socialiste, fără să dea amănunte. De asemenea
sus inea că a transmis informa ii din tabăra austro-ungară unui
ziarist italian, Giuseppe Pagoni, care le transmitea la Marele
Stat Major Italian. A scris şi despre manifesta ia socialiştilor
din armata austro-ungară, de la 1 mai 1918, împotriva
războiului, în care a fost implicat şi memorialistul, scăpat „ca
prin minune”.
Starea de spirit a trupei austro-ungare era la cel mai de
jos nivel posibil. Foametea a afectat serios moralul solda ilor.
Plecat într-o permisie la Conegliano, pentru a întâlni
cunoscu i şi prieteni din Lugoj cantona i acolo cu Regimentul
43 Infanterie, mânat şi de dorul de casă, mărturisea că era
„ame it de foame”. A fost un sentiment care a dominat tot
timpul combatan ii din Marele Război. La Conegliano Lae din
Banat a remarcat ironia cu care bănă enii din Regimentul 43
percepeau războiul, văzut ca o fatalitate ce nu putea fi evitată.
La întrebarea pusă unui prieten: „Ce e nou la Regimentul
43?”, acesta a răspuns: „Nimic nou. Totul e în ordine”.
Comentariul memorialistului sintetizează starea de spirit a
românilor din acest regiment: „Mai putea cineva să răspundă
altminteri? Nu. Nimic nou la Regimentul 43 şi atâta tot. Scurt
şi cuprinzător, căci nime nu putea să schimbe sau să prefacă
mersul războiului. Via a de campanie s-a obicinuit. Solda ii
pica i pe câmpul de luptă au fost înlocui i cu al ii. Foametea,
mizeriile şi epidemiile nu mai erau o noutate. Condamnarea la
moarte, jaful şi bătaia erau la ordinea zilei. Dacă picau chiar şi
o sută de solda i într-o singură noapte, nu impresiona pe
nimeni. Nimic nou... Noi trăim în speran a căci războiul nu va
ine cât îi lumea, a spus un ăran din Valea Almăjului. Da, da,
a avut dreptate. Războiul s-a gătat şi parcă nici n-a fost. Nimic
nou la Regimentul 43 şi totuşi a fost nou, căci mândrii feciori
305
ai Banatului au picat pe câmpul de onoare cu idealul
virtu ii...”29. Pasajul men ionat sintetiza mesajul memorialistului
bănă ean prin care condamna războiul.
Pentru a încuraja solda ii bănă eni întâlni i, Lae din
Banat le-a spus: „Dumnezeu e bun şi ne va scăpa de aici”.
Solda i afla i în apropiere au replicat: „Tu mai crezi în
Dumnezeu? Minciună! Minciună! Dumnezeu nu mai există!”.
Alt soldat striga la cer: „Unde eşti Dumnezeule? Arată-te dacă
exişti să descarc aceste 40 de cartuşe în tine”30. Dialogurile
ilustrează starea de spirit a solda ilor de pe frontul italian.
Deşi războiul a determinat o creştere a religiozită ii celor
prezen i pe front, majoritatea invocând ajutorul Divinită ii, au
fost cazuri pu ine de alienare, în care combatan ii solda i s-au
despăr it de credin ă. Anette Becker scria că religia soldatului
în război era aceea a „homo credens”, care a determinat
deşteptarea religioasă în Marele Război. Martirii mureau
imitând pe Cristos. Imita ia lui Cristos, cel care s-a sacrificat
pe cruce pentru salvarea celor mul i, a fost motivul care a
guvernat moartea eroică pe front.
Marea ofensivă a Puterilor Centrale, despre care se
vorbea din primăvara anului 1918, trebuia să fie ultima, scria
Lae din Banat, „deoarece Austro-Ungaria nu mai putea
continua războiul din cauză că i se sfârşiseră alimentele,
îmbrăcămintea, medicamentele şi în ară toată lumea striga
«Jos războiul»”31.
Comandamentul austro-ungar a concentrat toate for ele
la Piave pentru a rupe frontul şi a obliga Italia să ceară pace.
Potrivit afirma iilor memorialistului, au fost aduse 56 divizii
bine înarmate, „sute de mii de tunuri, mitraliere, granate,
bombe, automobile, husari..., vânători, trupe de atac, honvezi,
29
Ibidem, p. 343.
Ibidem.
31
Ibidem, p. 346.
30
306
sapeuri, pionieri, trupe speciale, aeroplane...”32. Trupele
austro-ungare aveau în fa ă o altă mare concentrare de for e
italiene, franceze şi engleze: „Văile, cămpiile, mun ii şi
dolinele erau ticsite de solda i...”, care au format „un front
unic şi puternic, peste care cu greu puteau trece armatele
Puterilor Centrale”33, scria memorialistul.
Dezastrul suferit de armatele austro-ungare în bătălia de
la Piave a pus capăt războiului purtat de bănă eni pe frontul
italian. Comentând acest dezastru, Lae din Banat aprecia că la
Piave a fost „unul dintre cel mai groaznic măcel din războiul
mondial”, spunând că „într-o singură zi s-au prăpădit 180.000
solda i, iar până la 24 octombrie s-au prăpădit 800.000
solda i”34.
Impresionat de acest carnagiu Lae din Banat a realizat
una dintre cele mai expresive descrieri a bătăliei de la Piave,
aşa cum a perceput-o un pionier român din linia întâi. După
părerea memorialistului, cele mai sângeroase lupte s-au dat la
Montello, Nervesa, Franceschi, Camaroto, Vidor, Covolo, Mt.
Tomba.
Memoriile descriu sentimentele care îi încercau pe
solda ii pionieri, dispuşi pe malul Piavei încă din diminea a de
14 iulie: „Toată lumea se înfricoşase, aşteptând ceasul pieirii”.
Noaptea de 14-15 iulie 1918 „a fost o noapte plină de groază
diabolică”35. Frica a fost unul dintre cele mai puternice
sentimente trăite de combatan i, considera D. Caracostea.
Diferitele forme de exprimare ale acestui sentiment s-au
manifestat intens la începutul luptelor36.
32
Ibidem, pp. 346-347.
Ibidem, p. 347.
34
Ibidem.
35
Ibidem, p. 349.
36
Dumitru Caracostea, Aspectulă psihologică ală r zboiului, Bucureşti,
Cartea Românească, 1922, p. 70 sqq.
33
307
Marea ofensivă austro-ungară de la Piave a început în
diminea a de 15 iulie, la ora 4. În 15 minute pontoanele cu
trupele de atac au ajuns pe celălalt mal al râului Piave.
Deoarece nu au întâlnit nicio rezisten ă în liniile italiene, zeci
de mii de solda i au trecut râul Montello, înaintând până
aproape de linia ferată. A fost o tactică a comandamentului
italian, care i-a lăsat să înainteze fără nicio rezisten ă, pentru
ca după aproape două ore de la începutul ofensivei să
deschidă un foc nimicitor cu toate armele. „În vreo 20 de
minute, scria memorialistul, mii de solda i şi ofi eri au picat.
Se făcuseră băl i de sânge şi jirezi întinse de cadavre. La
Montello s-a prăpădit un număr mare de solda i. Nici un pas
nu se mai putea înainta”37.
În fa a focului nimicitor al italienilor, compania de
pionieri s-a retras până la malul Piavei, când a început să
treacă al doilea transport de pontoane cu solda i austro-ungari.
Şi acesta a fost întâmpinat de italieni cu un puternic foc de
artilerie, care timp de două ore a nimicit alte zeci de mii de
solda i: „Piava se înroşise de sânge, iar văile se umplură de
mor i, călcând cei rămaşi încă vii peste ei. Grozăvenii, de
mul i au înnebunit”38. Pionierii au refăcut podul, dar avia ia
italiană l-a bombardat: „Sute de mor i rămaseră în Piave, pe
care apa furioasă îi ducea la vale spre mare”39. Şi al doilea şi
al treilea pod construite de pionieri au fost bombardate. Astfel
marea ofensivă a eşuat, într-o singură zi au fost scoşi din luptă
180.000 solda i, estima Lae din Banat40.
Între 15-20 iulie armata austro-ungară a atacat fără
succes din toate păr ile. Memorialistul aprecia că dacă au
înaintat pu in solda ii austro-ungari au făcut-o „pentru a
prinde o bucată de pâine”. După părerea memorialistului,
37
Lae din Banat, p. 350.
Ibidem.
39
Ibidem.
40
Ibidem, p. 351.
38
308
„bătălia de la Montello a fost cea mai groaznică bătălie dintre
toate, din cei patru ani de război mondial”41. Memoriile
descriu dificultă ile întâmpinate de pionieri la traversarea
Piavei. Cea mai dificilă opera iune a fost construirea podurilor
de pontoane. În noaptea de 22 iulie 1918 au început să
construiască al optulea pod. Din cele şapte construite până
atunci în timpul luptelor de la Piave, trei au fost luate de apele
umflate ale râului, iar patru au fost bombardate. În 23 iulie s-a
mai încercat încă o dată ruperea frontului, tot fără succes, iar
cel de-al optulea pod a fost şi el bombardat de avioane şi rupt.
Divizia 17, din care făcea parte şi compania de pionieri, a fost
complet nimicită.
Memorialistul a fost unul dintre pu inii pionieri care a
supravie uit dezastrului de la Piave. În 28 iulie a căzut bolnav,
a stat o lună într-un spital din Viena, după care a primit 30
zile de concediu. Memorialistul sus ine că a plecat cu indica ii
de la socialiştii de pe front pentru a lua legătura cu cei din
capitala Ungariei. Acolo a contactat agentul Comitetului
Central Executiv al P.S.D., care i-a dat o serie de informa ii
despre viitoarea revolu ie care urma să izbucnească în 15
octombrie. Instruc iunile primite în gara Budapesta nu l-au
convins, dorul de mamă şi de casă a fost mai puternic, a uitat
de sarcinile primite, „căci ştiam că şi aşa eu folos n-am să trag
şi mă gândeam că-s lugojean şi bănă ean şi cauza românească
e mai sfântă ca toate ac iunile MSHR din Budapesta. Astfel
am luat o hotărâre de a mă scăpa de ei şi am ars toate
manifestele şi instruc iunile primite”. Exemplul său confirmă
aser iunile lui Eric J. Leed potrivit cărora socialismul sau
bolşevismul combatan ilor a fost generat de lipsurile şi
pericolele îndurate în tranşee şi nu a fost expresia unor
convingeri ideologice42.
41
42
Ibidem.
Eric J. Leed, op.cit., p. 263.
309
Întors acasă Lae din Banat s-a confruntat cu dificultă ile
de a se integra în via a socială de după război, sentiment trăit
de to i veteranii Marelui Război. „Lofcinul, Kosmaciul,
Doberdoul şi Piave m-a(u) schimbat cu totul”43, scria
memorialistul, care a revenit obsesiv la via a de pe front:
„n-aş fi preferat să vin acasă dacă ştiam că aici e o lume
întoarsă”. Era un sentiment trăit de mul i veterani, odată
întorşi acasă44. După considera iile lui Bruno Cabans, acest
comportament reflectă dificultatea celor demobiliza i de
integrare în societate, dificultă ile lor de a regăsi o via ă
regulată.
Din numeroasele memorii publicate de foştii militari
români din Banat după încheierea Marelui Război, amintirile
din război semnate Lae din Banat se disting prin
spontaneitatea observa iilor, multitudinea aspectelor privind
via a de pe front, bătăliile, comportamentul uman şi mesajele
transmise. Memoriile prezentate reflectă o personalitate
complexă încă din tinere e, ce merită a fi mai bine cunoscută,
mai ales sub aspectul biografiei.
43
44
Lae din Banat, p. 357.
Ibidem.
310
Ataculăcuăgazăîntreprinsădeăc treă
CorpulăVIIăArmat ăTimișoaraă
pe frontul italian în anii
PrimuluiăR zboiăMondială
Cerc. șt. I dr. Vasile Dudaş*
S-a împlinit recent, un veac de la declanşarea Primului
Război Mondial. Marele Război, aşa cum a fost numită prima
mare conflagra ie mondială de către contemporani, a zguduit
conştiin a acestora, datorită numărului mare de victime, a
multiplelor consecin e economice, politice, demografice, etc.
În timpul încleştărilor pe fronturile de luptă, combatan ii au
folosit armament mecanizat, au recurs la arme de distrugere în
masă. Între acestea s-a numărat şi gazul toxic.
În studiul de fa ă, ne vom referi la folosirea acestora
substan e nocive pe frontul italian, unde din nefericire au fost
implica i şi înaintaşii noştri, înrola i în unită ile Corpului VII
armată Timişoara.
Deşi ara sa făcea parte din Tripla Alian ă, regele italian
Victor Emanuel al-III-lea a comunicat, la 3 august 1914,
împăratului german Wilhelm al-II-lea, că ara sa rămâne
neutră, neputându-se aplica clauza casus foederis1.
Începând cu lunile următoare, diploma ia italiană a
început tratative secrete atât cu reprezentan ii Triplei
În elegeri cât şi cu cei ai foştilor alia i, în care a făcut
*vasiledudas@yahoo.com
1
Mircea Popa, Primulă R zboiă țondială1914- 1918, Editura Ştiin ifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1979, p. 201
311
cunoscut că dacă ar fi răsplătită satisfăcător, ar fi dispusă să
intre în luptă.
Cum nu oferea nimic din teritoriile lor, puterile Antantei
au fost foarte generoase cu recompensele. S-a ajuns astfel, ca
la 26 aprilie 1915, prin tratatul semnat la Londra, Italia se
obliga să intre în ac iune alături de noii alia i. Aceştia îi
promisese că va primi sudul Tirolului, Trieste şi nordul
Dalma iei2.
În după masa zilei de 23 mai 1915, Giuseppe Avarna di
Gualtieri, reprezentantul Italiei la Viena, a înaintat baronului
Ştefan Burian, şeful diploma iei austro-ungare, declara ia de
război a ării sale. În ea se arăta că începând cu ziua de 4 mai „a
fost adusă la cunoştin a guvernului imperial şi regal declara ia
cu motivele grave pentru care Italia, încredin ată de dreptul său,
a proclamat şi de azi înainte fără efect tratatul său de alian ă cu
Austro - Ungaria, nesocotit de către guvernul imperial şi regal
şi din acest punct de vedere şi-a reluat întreaga sa libertate de a
ac iona. Guvernul regelui ferm convins de puterea sa, prin toate
mijloacele de care dispune sub protec ia drepturilor şi
intereselor italiene, nu s-ar sustrage de la obliga iile sale de a
lua măsuri oricărei amenin ări actuale sau viitoare pe care
evenimentele le impun prin îndeplinirea aspira iilor na ionale”3.
În încheierea documentului se preciza faptul că Maiestatea sa
regele declara că începând cu ziua următoar se consideră în
stare de război cu Austro - Ungaria.
Pentru Puterile Centrale se constituia astfel un nou
teatru de opera ii militare, care se întindea pe o lungime de
640 de km de la frontiera cu Elve ia până la Marea Adriatică.
A. J. P. Taylor, țonarhiaă Habsburgic ă 1809ă - 1918, O istorie a
ImperiuluiăAustriacăşiăaăAustroă- Ungariei, Editura Allfa, Bucureşti, 2000,
p. 202
3
Documents diplomatiques concernant les rapports entre l'Autriche Hongrie et Italie, Vienne, 20 juillet 1914 - 23 mai 1915, p. 229-230.
2
312
În această situa ie, Marele Stat Major austro-ungar s-a
văzut nevoit să dirijeze mai multe mari unită i militare la
frontiera cu noul rival.
Printre ele s-a numărat şi Corpul VII armată austro ungar care îşi avea sediul în oraşul Timişoara. La începutul
conflictului, unită ile sale participaseră la luptele de pe
frontul sârb iar de la sfârşitul lunii august 1914 cea mai mare
parte a lor fuseseră transferate pe cel rus. În mai 1915, ele
primiseră ordinul de a se deplasa în Carinthia unde fuseseră
echipate şi instruite pentru luptele din mun i. La începutul
lunii iulie, au intrat în dispozitivul de apărare a grani ei cu
Italia în zona platoului Doberdo unde se aştepta atacul
principal al unită ilor militare italiene. Această zonă care
cuprindea un teren carstic în suprafa ă de aproximativ 60 kp,
era delimitată la nord de râul Vipacco, la vest râul Isonzo, la
sud Marea Adriatică iar la est Vallone 4.
Deşi Marele Stat Major austro-ungar a propus „strategia
punctului slab” aliatul german a decis ca, provizoriu,
împotriva noului adversar să fie dus un război pur defensiv.
Pe de alta parte, începând cu vara anului 1915, şeful
Marelui Stat Major italian, generalul Luigi Cadorna a
experimentat „loviturile directe”, cu pre ul a sute de mii de
mor i5.
În prima campanie, armata italiană a declanşat patru
mari ofensive pe râul Isonzo (23 iunie -7 iulie, 18 iulie - 3
august, 18 octombrie - 4 noiembrie, 10 noiembrie - 2
decembrie 1915), toate soldate cu rezultate modeste. În
ansamblu, luptele de pe acest front au purtat amprenta
războiului de pozi ie. Legat de ultima ofensivă italiană,
Serviciul de presă al Preşeden iei Consiliului de Miniştri din
4
Pintér Tamás, A Szegedi-46 osok doberdói fája, în San Martino del
Carso, il poeta e l'albero isolato, Memorie di pace di populi in gerra,
mostra 30/3 - 29/6 2013, p. 37 - 40. Studiul este tradus şi în limba italiană.
5
Mircea Popa, op. cit., 215
313
Budapesta făcea cunoscut că: “Zona capului de pod Görz a
fost intens bombardată de către artileria italiană. Lupte
înverşunate au fost consemnate la Monte San Michele unde
inamicul a pătruns în liniile austro ungare. Celelalte atacuri
italiene intreprinse în jurul localită ii Sân Martin au fost
respinse cu pierderi grele pentru inamic. In Tirol inamicul a
bombardat din nou oraşul şi gara Riva. La Zagora italienii au
folosit bombe cu gaze vătămătoare”6.
În anul următor, italienii au pregătit noi ofensive. Prima
s-a derulat în intervalul 9-15 martie 1916. Privitore la acest
atac italian, acelaşi serviciu de presă făcea cunoscut că:
“Italienii în sectorul Rombou au folosit bombe cu gaz”7.
Pentru descurajarea adversarului regimentele Diviziei
nr. 17 care faceau parte din Corpul de armată timişorean au
primit ordinul de a intreprinde un atac cu gaze asfixiane (clor
şi fosfor) în zona localită ii Sân Martin şi a Muntelui San
Michele. Atacul a început în zorii zilei de 29 iunie 1916.
Martor ocular la acest eveniment tragic, cadet în
Regimentul 46 Szeged, Coriolan Băran, originar din localitatea
timişeană Nerău, va consemna peste ani: “Gazul de clor era
păstrat în tuburi de fier asemănătoare tuburilor în care se
păstrează acidul carbonic sau oxigenul. Aceste tuburi au sosit
la regiment la începutul lunii iunie. S-au distribuit metodic la
companii şi plutoane cu instruc iunile necesare. Se aştepta un
vânt favorabil pentru a declanşa atacul. Gazul mai greu decât
aerul trebuia să fie dus de vânt în tabăra adversă. Natural s-au
luat toate măsurile necesare ca după ce gazul îşi va fi făcut
efectul, în spărtura de front provocată, trupele să inainteze spre
râul Isonzo. Socotelile înaltului comandament au fost stricate
de italieni. Ei aveau programată pe iunie o ofensivă. Aceste
ofensive erau precedate de o pregătire de artilerie de 3-4 zile. În
Serviciul jude ean Timiş al Arhivelor Na ionale, Colec ia Muzeului
Regional Banat, fond Primul război mondial, doc. 87 / 24 noiembrie 1915
7
Ibidem, doc. 263/9 martie 1916
6
314
aceste zile, zi şi noapte vuia toată atmosfera şi tremura
pământul de bombardamentele făcute de italieni. Necazul mare
al lor era că linia de front propriu zisă nu putea fi bombardată,
fiind prea apropiată de linia lor. După terminarea
bombardamentului porneau italienii la atac. Comandamentul
austriac, de o parte pentru a zadărnici ofensiva, pe de altă parte
temandu-se că în urma unui atac să nu patrundă italienii în
tranşeele austriece, a dispus declanşarea atacului cu gaze.
Natural toată trupa şi-a pus masca de gaz.
Gazul a pornit într-un nor galben pe jos spre pozi iile
italiene. Cum pozi iile erau pe pantă şi italienii erau mai jos
decât noi, gazul greu a pornit spre locurile joase, dar mult mai
încet decât era de dorit. După jumătate de oră s-a ordonat
înaintarea, natural cu maştile de gaz. Atunci a început
dezastrul. O parte a maştilor de gaz erau defecte. Unii solda i
neglijen i nu le-au ferit de ploaie, umezeală aşa că au ruginit.
Altele aveau alte defecte. După ce au fost maştile aplicate pe
fa ă s-a constatat că unii solda i destul de numeroşi nu pot
respira, măştile fiind defecte şi neprimind aer le rupeau de pe
fa ă. În acel moment inhalau din gazul lansat şi se prăbuşeau.
Acest fenomem a provocat panică şi dezordine tocmai la
austrieci care au pornit ofensiva cu gaz. Cu toate acestea
înaintarea a pornit. S-a ajuns în pozi iile italiene fără a
întâmpina rezisten ă. To i erau mor i. Aveau şi ei măşti de gaz
dar necorespunzatoare. Aveau mai mult un fel de burete care
îl aplicau pe nas şi gură. Această metodă nu i-a apărat de
dezastru şi au pierit cu to ii. Trupele austriece au înaintat până
la râul Isonzo, distan ă de 4-5 km. După o evaluare
competentă, pierderile suferite de italieni în urma gazului erau
de 20.000 - 25.000 de oameni*. Ajungând la râu au
întâmpinat o rezisten ă extaordinar de dârză. Italienii în
vederea ofensivei aveau concentrate trupe de rezervişti
importante, care în afara câmpului gazat, după 1-2 km gazul
s-a evaporat, au opus o rezisten ă extraordinar de dârză,
315
pornind chiar contra. După câteva ore de la declamşarea
atacului de gaz, situa ia frontului era aceaşi ca în diminea a
zilei înainte de pornire. Doar că italienii au pierdut un numar
imens de oameni, iar austriecii au pierdut şi ei mul i oameni.
Zile întregi erau cărate cadavrele în Val Valone pentru a fi
înmormântate.”8
O altă mărturie documentară, Jurnalul Regimentului 39
Debrecen consemna: „Efectul gazului cu mici excep ii a fost
destul de mare şi în spatele liniilor de apărare. Solda ii noştri
poartă lupte în prima şi a doua linie de apărare a inamicului, se
aud focuri de puşcă, mitralieră, tun, inamicul suferă pierderi
mari. Solda ii italieni au început un foc nebun şi disperat asupra
unită ilor noastre în atac, încât nu am putut înainta numai câ iva
paşi spre craterele şi dolinele aflate în fa a pozi iilor noastre.
Peste tot solda i căzu i, fără cunoştin ă”9.
Din nefericire pentru italieni, serviciile lor de informa ii
nu ob inuseseră nici o ştire legată de acest atac. În acea zi, în
zona Sân Martin erau pe pozi ii brigăzile Pisa şi Regina din
Regimentul 10 infanterie. Un tânăr locotenent al acestui
regiment consemna: „Ca semn de răzbunare, am primit un
nor alb galbui de gaze, din şan ul inamicului, care cu adierea
vântului de diminea ă înainta încet spre pozi iile noastre.
Primii care au observat acest fenomen n-au fost în stare să-şi
dea seama ce se întâmplă, ofi erii de artilerie cu aten ia
încordată urmăreau desfaşurarea evenimentelor, încercau să
desluşească cauzele acestor bubuituri înfundate. Norul de gaz
a surprins prima dată santinelele, pe cei din prima linie de
apărare şi artilerie. Respira ia a devenit tot mai grea, au căzut
*Cifra pierderilor suferite de italieni este mult exagerată. Atât sursele
arhivistice maghiare cât şi italiene vorbesc de câteva mii de mor i.
8
Coriolan Băran, Reprivireă asupraă vie ii.ă țemorii, Vasile Goldiş
University Press, Arad, 2009, p.120
9
San Martino e l'Albero Storto C' era una volta. Storie da una trincea,
San Martino del Carso, 2015 - 2016, Gruppo Speleologico Carsico, p.
49.Textul volumului este tradus şi în limbile maghiară şi română.
316
la pământ, gâfâind, cu ochii sticloşi, albi şi cu spume la gură.
To i au murit în aceaşi pozi ie, încercând să-şi desfacă nasturii
la gât. Ce moarte groazica, cu mii de în epături şi cu plamânii
în flăcări. Singurul echipament de protec ie la unitatea noastă
a fost o mască mică căptuşită cu vată, pe care am imbibat-o cu
un lichid dintr-o fiolă. Apoi n-am să uit niciodată, intr-un
defileu îngust şi adânc înghesui i sute de solda i, tunari de
infanterie, aşteptau ca a doua zi de diminea ă sau în timpul
zilei să părăsească acea zonă. Santinelele cu toate că aveau
măşti primitive şi-au păstrat pozi iile până în ultima clipă,
căzând la datorie”10.
Un alt martor ocular, medicul locotenent Ferrari
consema în jurnalul său: “...pentru o clipă nici nu mi am dat
seama ce se întâmplă, ... prima dată am crezut că simt doar un
fum neobişnuit, apoi repede mi-am dat seama că e gaz...
Primii solda i care au sosit erau aproape goi, cu privirile
goale, stare tulburată, nu puteau vorbi, tuşeau puternic. Au
fost care făceau nevoile pe ei. Prima dată le-am dat injec ie
antropin, la mul i starea s-a agravat tot mai mult, efectele
gazului avansau. Au murit în chinuri groaznice. Pe ceilal i,
care s-au putut retrage şi adăposti în locuri mai ferite, sosind
cu simptome mai pu in grave, am reuşit să-i trimit la spitalul
militar din Gradisca”11. După acest trist eveniment Platoul
197 a fost numit de către italieni platoul zugrumător (quota
degli asfissiati).
De subliniat faptul, că zona în care se consumaseră
aceste evenimente tragice, fusese vizitată de o delega ie a
comitatului Caraş-Severin. Potrivit relatărilor Gazetei
Oravi ei, la 2 iunie 1916 prim comitele Medve Zoltan,
deputatul cercului Lugoj dr. Nicolici şi primarul Lugojului
Ioan Băltescu sosiseră cu trenul pentru a se întâlni cu
combatan ii Reg. 43 infanterie Caransebeş. După ce au vizitat
10
11
Ibidem, p.45
Ibidem, p. 51
317
linia frontului şi s-au întâlnit cu rani ii din spitalul din Trieste,
publica ia mai sus men ionată consemna că un solat le
comunicase: „De nenumărate ori am fost ataca i din partea
acestui duşman tiran, dar noi nu am părăsit pozi ia noastră de
apărare, ci am stat neclinti i respingându-l cu toate ocaziunile,
aşa că în decurs de un an de zile nu ne-a putut respinge nici
măcar zece paşi, ba din contră noi am cucerit unele din
pozi iile lui de apărare”12.
In lunile următoare, italienii au pregătit noi ofensive (617 august, 14- 17 septembrie, 10-12 octombrie, 31 octombrie4 noiembrie). Cu prilejul celei de de a 6 a bătălii de pe Isonzo
din zilele de 6-17 august, italienii au reuşit să ocupe Gorizia.
Acest succes i-a costat scump. La 13 august o notă telegrafică
sosită pe adresa publica iei periodice timişorene Temesvári
ujság făcea cunoscut că spitalele italiene fiind
supraaglolomerate s-a solicitat internarea celor răni i în
spitalele de pe riviera franceză. După căderea Gori iei numai
la Milano sosiseră 55.000 de răni i.13
Cu prilejul împlinirii a unui an de la declanşarea
ostilită ilor pe acest front de luptă, arhiducele Frederich a dat
un ordin de zi în care făcea cunoscut că trecuse un an de când
Italia atacase statul dualist „printr-o trădare chibzuită şi
pregătită, oponâmdu-ne o for ă de opt ori mai numeroasă.
Vitejii noştri solda i însă au zădărnicit aceste planuri oprind
ofensiva inanică. Ba mai mult, am reuşit să deschidem o breşă
mare în liniile italiene prin victoria noastră din ultimele zile.14
A urmat o iarnă deosebit de grea. La sfârşitul ei,
comandamentul italian s-a angajat în a zecea bătălie (12 mai-5
iunie) tot pe râul Isonzo. Rezultatul final a constat într-un
FoaiaăOravi ii, III, nr. 104, din 9 /22 iunie 1916
Serviciul jude ean Timiş al Arhivelor Na ionale, Colec ia Muzeului
Regional Banat, fond Primul război mondial, doc. 330/1916
14
Ibidem, doc.341/1916
12
13
318
dureros eşec. La fel s-a finalizat şi cea de - a - 11- a bătălie
declanşată în doua jumătate a lunii august 1917.
Spre toamnă, comandamentul german a luat hotărârea
de a sprijini aliatul său pe acest front. Într-o ac iune discretă în
zonă sosesc 12 divizii germane. La 24 octombrie, acestea în
colaborare cu cele austro-ungare declanşează o ofensiva
viguroasă, apărarea italiană cedează în zona Caporetto (orăşel
pe râul Isonzo) iar în zilele următoare întregul dispozitiv
defensiv italian a fost dezorganizat. Unită ile italiene aflate în
retragere reuşesc cu greu să se replieze pe râul Piave15.
La începutul anului 1918, Marele Stat Major General al
armatei germane propune o mare ofensivă pe frontul de vest.
La 20 februarie, are loc la Spa o întâlnire între împăra ii
Wilhelm al-II-lea şi Carol I. Cu acest prilej, suveranul german
solicită interlocutorului său să sprijine ofensiva armatei sale
prin declanşarea unei ofensive asemănătoare pe frontul de sud
vest. Ideea este acceptă şi în lunile următoare, încep pregătiri
de mare amploare pe frontul italian.
Timp de câteva săptămâni, comandamentul austro-ungar
a reuşit să concentreze atât de multe trupe cum nu o mai putuse
face din anul 1915. Obiectivul principal îl constituia victoria
completă. La 15 iunie, generalul Bojidar Borojevic a ordonat o
amplă ofensivă, care a cuprins un front cu o deschidere de 10
km de la Asiago la Marea Adriatică. Unită ile din prima linie
au reuşit să for eze râul Piave şi au început înaintarea urcând cu
greu coastele mun ilor. Apărarea italiană a reuşit să reziste pe
platoul Asiago. La 18 iunie, generalul Armado Diaz a trecut la
contraofensivă. În scurt timp, situa ia trupelor austro-ungare
care reuşiseră să treacă pe malul celălalt al apei a devenit
tragică. În urma ploilor căzute, podurile plutitoare au fost
distruse, aprovizionarea cu alimente şi muni ie întreruptă. În
această situa ie neprevăzută, mai multe subunită i au început
retragerea. O parte a efectivelor lor au căzut în captivitate iar
15
Mircea Popa, op. cit., p. 367
319
cei care au încercat trecerea apei învolburate şi-au găsit
moartea. Deşi sfătuit să continuie ac iunea, comandantul
armatelor italiene, considerând că obiectivul propus a fost atins
a hotărât sistarea ofensivei.
După patru luni de pregătiri, la 24 octombrie italienii în
cooperare cu alia ii francezi şi englezi, sus inu i şi de câteva
mii de voluntari polonezi, sârbi, cehi, slovaci şi români
proveni i din rândurile prizonierilor armatei austro-ungare au
pornit ofensiva care se va dovedi a fi decisivă pe acest teatru
de opera ii militare. Trei zile mai târziu, râul Piave a fost
for at iar la 29 octombrie cucerit punctul strategic Vittorio
Veneto. Demoralizate, aflate în plin proces de dezintegrare,
diviziile austro-ungare nu au mai opus nici o rezisten ă. Cea
mai mare parte a lor s-au dezmembrat şi fiecare soldat şi-a
căutat cum a putut mai bine drumul către casă, în mijlocul
confuziei şi al haosului. La 3 noiembrie, în Villa Giusti de
lângă Padova, a fost semnată conven ia de armisti iu16.
16
Ibidem, p. 415-416.
320
Implicareaăsociet țiiăcivileăînăcercetareaă
șiăcombatereaăfenomenuluiădepopul riiă
Banatuluiăînăperioadaăinterbelic ă
Prof. dr. Ciuruşchin Miodrag
Depopularea spa iului bănă ean în prezent este o
problemă care preocupă cercurile ştiin ifice şi autorită ile
publice, locale şi centrale, fenomen care a început să se
manifeste pregnant încă din primul deceniu al secolului al
XX-lea. În prezentul studiu ne-am propus cercetarea cauzelor
depopulării şi a modului în care s-a implicat societatea civilă
din perioada interbelică în cercetarea şi combaterea
fenomenului depopulării. Ne-am limitat la spa iul cuprins
între limitele administrative actuale ale jude ului Timiş.
La recensământul popula iei din anul 1900 în aşezările
jude ului Timiş locuiau 531587 locuitori, din care 73298, în
mediul urban (Timişoara şi Lugoj), iar 458289, în mediul
rural, în 308 localită i. Recensământul popula iei din anul
1910 înregistreză un spor natural de 18185 persoane fa ă de
anul 1900. Au fost înregistrate 549772 persoane, din care
87597 în mediul urban şi 462175, în mediul rural. Comparând
rezultatele recensămintelor din anii 1900 şi 1910 observăm că
apar simptomele depopulării satelor bănă ene, inclusiv a celor
care în prezent se află în componen a jude tului Timiş.
Primele semne ale acestui fenomen nefast au început să se
manifeste, după opinia lui Gheorghe Birăescu, încă de la
mijlocul secolului al XIX-lea în satele bogate locuite de şvabi,
în nord-estul Banatului. Şvabii au ,,inventat” sistemul
321
practicat la oraş şi la sate de a limita la unu sau, cel mult, doi
copii pentru o familie, cu scopul de a nu fărâmi a proprietatea
funciară, a păstra un standard economic ridicat şi prestigiul
social al familiei1. Acest sistem de planificare familială ,,a
fost preluat de către românii şi sârbii bănă eni din satele mixte
şi apoi s-a extins în tot Banatul şi chiar la jude ele învecinate,
Arad şi Hunedoara”2. În primul deceniu al secolului al XX-lea
sporul demografic s-a redus, în compara ie cu ultimele două
decenii ale secolului al XIX-lea datorită puternicului val de
emigra ie interna ională care s-a manifestat în Banat prin
plecarea la muncă sau definitivă în străinătate, între anii 18991913. În această perioadă, din Banat au emigrat 1363433
persoane, majoritatea tineri şi adul i, între 20 şi 40 de ani, în
deplină capacitate de muncă şi fertilitate. Cei mai mul i dintre
emigran i au ales ca ară de destina ie S.U.A. şi, în număr mai
mic, Canada, Brazilia, Argentina, Australia, iar dintre statele
europene, mai ales Germania şi Fran a. Scopul celor mai mul i
dintre emigran i era să acumuleze sume mari de bani cu care
să cumpere, la întoarcerea în ară, pământ, utilaje agricole,
animale sau să-şi deschidă magazine comerciale şi ateliere
meşteşugăreşti. S-au întors, până în 1913 din străinătate un
număr de 30884 bănă eni, iar aproape ¾ din cei care au plecat
în stăinătate nu s-au mai întors şi, ca urmare a fluxului
migratoriu interna ional din Banat spre alte state ale lumii,
,,au fost pierdu i 105461 locuitori”4. Perioada de dezvoltare şi
prosperitate, de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul
secolului al XX-lea ale cărei urme sunt vizibile şi în prezent la
Timişoara şi în alte aşezări timişene, s-a încheiat brusc cu
Feichter, Enric, 1941, Problemaă descreşteriiă popula ieiă înă şesulă
Banatului românesc, f.e., Timişoara.
2
Ibidem, p. 86
3
Munteanu, Ioan, Emigr riă dină Banatulă istorică laă sfârşitulă secoluluiă ală
XIX-leaă şiă începutulă secoluluiă ală XX-lea, în Analele Banatului, s.n.,
Arheologie- Istorie, vol. XII-XIII, 2004-2005
4
Ibidem, p. 396-397
1
322
declanşarea primului război mondial, la 28 iulie 1914. La
război au participat zeci de mii de locuitori din aşezările
jude ului Timiş care au luptat în cadrul armatei austro-ungare,
pe frontul balcanic, italian şi în Gali ia. În toate satele
timişene au fost ridicate monumente ale eroilor care atestă
pierderile mari de vie i omeneşti, una din cauzele scăderii
natalită ii în timpul războiului şi în primii ani de după război.
Şi popula ia civilă a suferit pierderi mari din cauza penuriei de
alimente, medicamente, a rechizi iilor pentru război. La
natalitatea foarte redusă s-a adăugat mortalitatea generală
ridicată care au dus la scăderea numărului locuitorilor, în cele
mai multe sate şi la oraşe. Gripa spaniolă a făcut ravagii, în
anii 1918- 1919 şi în Banat, contribuind la depopularea
aşezărilor timişene. La 1 august 1919 Banatul istoric a fost
împăr it, la Conferin a de Pace de la Paris, între regatul
România, Regatul Sârbilor, Croa ilor şi Slovenilor şi
Republica Ungaria. 2/3 din suprafa a Banatului istoric (18958
km2) a revenit României, 9302 km2 au fost atribui i Regatului
Sârbilor, Croa ilor şi Slovenilor, ia Ungaria a preluat o singură
plasă cu o suprafa ă de 271 km2 5.
La recensământul din 1920 au fost înregistra i, în
aşezările jude ului Timiş, 510248 locuitori, din care 103861 în
mediul urban şi 406387 în mediul rural6. Comparativ cu
datele recensământulului din anul 1910, se constată că în 1920
erau cu 39524 locuitori mai pu ini. O parte din ei trăiau în
aşezările atribuite Regatului Sârbilor, Croa ilor şi Slovenilor
şi de aceea nu se poate stabili cu exactitate numărul
pierderilor de popula ie. Pe cale amiabilă, de comun acord,
între cele două state vecine, la sfârşitul anului 1923, s-a făcut
5
XXX Papers Relating to the Foreign Relations of the United States. The
Paris Peace Conference, vol. VII, http://digital.library.wisc.edu/
1711.dl/FRUS pag. 454- 455, accesat 19 iulie 2014.
6
Iackabffy, Elemer, 1923, Erdely Statisztikaja, Ed. Magyar Kisselibseg
Nemzet Politikay Szemle, Lugos.
323
o rectificare a frontierei comune în Banat şi, astfel, localită ile
Cenei, Checea, Jimbolia, Jamu Mare, Beba Veche, Cherestur,
Soca au revenit României, în cuprinsul jude ului Timiş.
În primii ani de după Marea Unire s-a observat, în
vestul României Mari, inclusiv în jude ul Timiş, o tendin ă
de scădere a popula iei, fapt ce a determinat Biserica
Ortodoxă Română să adopte măsuri pentru combaterea
depopulării. Preotul Gheorghe Ciuhandu a rostit în mai
multe biserici predici prin care căuta să-i convingă pe
românii ortodocşi din Episcopia Aradului că popula ia
românească scade dramatic, în compara ie cu situa ia din
secolul al XIX-lea. Considera că ,,scăderea popula iei era cea
mai mare nenorocire ce a dat peste Banat”7. A dat ca
exemplu semnificativ sporul natural nesemnificativ, în trei
ani consecutivi, 1921- 1923: ,,la 130000 români ortodocşi
din Eparhia Aradului s-a întegistrat un spor natural de 518
suflete”8. În Episcopia Caransebeşului situa ia demografică
era catastrofală, ,,sporul natural fiind, în 1921, 811 suflete, în
1922- 439 şi îm 1923 doar 4 suflete”9. În cursul deceniului al
treilea al secolului al XX-lea în mediul rural se înregistra
scăderea natalită ii, creşterea mortalită ii infantile şi
generale, pe fondul îmbătrânirii popula iei, iar pe de altă
parte, un număr tot mai mare de tineri migra spre cele două
oraşe, Timişoara şi Lugoj, a căror popula ie sporea rapid,
mai ales datorită fluxului migratoriu din rural în urban şi mai
pu in datorită sporului natural. Popula ia jude ului Timiş a
crescut, între anii 1900- 1930, de la 531587 persoane la
558375. Deşi, aparent, popula ia a crescut cu 26788 locuitori
în 30 de ani, totuşi sporul s-a datorat mai mult sporului
Ciuhandu, Gheorghe, 1925, Calea vie ii şi calea mor ii. Câteva tâlcuiri
statistico-moraleă dină inutulă Araduluiă şiă dină Banat, Tiparul Tipografiei
Diecezane, Arad, p.9
8
Ibidem, p. 11.
9
Ibidem, p. 11.
7
324
migratoriu decât sporului natural, dacă avem în vedere că au
fost înfiin ate colonii în care au fost aşeza i locuitori din alte
jude e, iar grupuri de nou veni i în jude au întărit elementul
românesc în mai multe sate vechi, mai ales în zona de
câmpie, un exemplu ar putea fi localitatea Valcani în care au
fost aşezate numeroase familii provenite din Oltenia pentru
că acest sat a pierdut, imediat după Marea Unire, o mare
parte din popula ia maghiară care a optat pentru cetă enia
maghiară, expatriindu-se. Dacă mediul urban a cunoscut o
creştere a numărului popula iei de la 73298 locuitori, în
1900, la 125985 locuitori, în 1930, în mediul rural procesul
de depopulare este evident, dacă vom compara rezultatele
recensămintelor popula iei din anii 1900 şi 1930.
325
TABELUL 1
Populaţia aşezărilor rurale şi urbane din judeţul Timiş,
între anii 1900- 193010
Nr.
crt
Localită i
1900
1910
1
Timişoara
55812
68471
82689
102390
46578
2
Lugoj
17486
19126
21172
23595
6112
3
Măguri
432
235
233
207
4
Tapia
558
513
509
502
5
Buziaş
2847
2917
2816
2939
6
Silagiu
2240
2181
1876
1678
7
Bacova
2099
2035
1939
2159
60
8
Deta
3997
4197
3854
4070
73
9
Opati a
953
944
825
910
10
Făget
2479
3316
2921
2978
11
Băteşti
568
532
474
496
72
12
Begheiu Mic
579
585
511
542
39
13
Bichigi
822
886
853
754
68
14
Brăneşti
673
684
594
670
3
15
Bunea Mare
724
790
771
813
89
16
Colonia Mică
329
254
265
270
59
17
Jupâneşti
232
339
330
345
113
18
Povargina
441
449
440
385
56
19
Temereşti
842
886
798
792
20
Jimbolia
10132
10882
-
10899
21
Sânnicolau
Mare
10711
10611
10900
10676
22
Balin
915
1349
1029
1186
23
Bodo
1328
1576
1560
1188
140
24
Fădimac
958
938
711
775
183
25
Târgovişte
667
1035
864
868
26
Banloc
2759
2831
2527
2371
27
Dola
1237
1181
1240
1443
28
Livezile
1854
1963
1890
1916
29
Ofseni a
994
1023
995
978
1920
10
1930
Creşteri
Descreşteri
225
56
92
562
43
499
50
767
35
188
201
388
206
62
16
Varga E. Árpád Temes megye településeinek etnikai (anyanyelvi/
nemzetiségi) adatai 1880 – 2002, internet accesat în 26 iulie 2014
326
30
Partoş
1485
1639
955
1168
31
Soca
976
1065
-
968
8
32
Bara
1088
1094
1262
961
127
33
Dobreşti
611
618
620
598
34
Lăpuşnic
522
571
538
536
35
Rădmăneşti
723
697
607
642
36
Spata
434
421
363
370
37
Bârna
406
439
432
413
7
38
Boteşti
215
237
220
215
-
39
Botineşti
611
538
466
430
40
Drinova
323
396
370
374
49
41
Jureşti
289
308
270
269
20
42
Pogăneşti
491
541
437
416
43
Sărăzani
527
500
449
490
37
44
Beba Veche
3022
2489
-
2632
390
45
Cherestur
634
687
-
807
46
Pordeanu
1253
980
1039
570
683
47
Becicherecu Mic
3738
3663
3642
3328
410
48
Dudeştii Noi
2857
2541
2456
2400
457
49
Belin
2884
2618
2234
2077
807
317
13
14
81
64
181
75
173
50
Babşa
943
1338
1171
1115
51
Chizătău
1388
1309
1129
1079
52
Gruni
877
905
753
710
53
Bethausen
871
1019
927
886
54
Cladova
781
791
858
765
16
55
Cliciova
1179
1041
848
910
269
56
Cutina
923
969
987
876
47
57
Leucuşeşti
757
784
740
760
3
58
Nevrincea
372
839
884
752
380
59
Biled
4566
3946
3831
3791
60
Şandra
1929
1787
1760
1854
75
61
Uihei
834
672
662
602
232
62
Bogda
464
470
447
396
68
63
Altringen
217
187
207
202
15
64
Buzad
843
859
811
830
13
65
Charlotenburg
298
277
295
267
31
66
Comeat
565
530
490
496
69
67
Sintar
326
327
316
281
45
327
172
309
167
15
775
68
Boldur
1094
1106
869
908
196
69
Jabăr
986
945
854
811
175
70
Ohaba Forgaci
1676
1646
1489
1503
173
71
Sinersig
924
968
876
860
64
72
Brestovă
929
960
918
856
73
73
Coşari
1714
1765
1565
1500
214
74
Hodoş
602
646
495
586
16
75
Lucare
607
517
374
404
203
76
Teş
565
580
543
520
77
Cărpiniş
2755
2773
2695
2944
78
Iecea Mare
3099
2535
2549
2292
807
79
Iecea Mică
1531
1363
1233
1131
400
80
Cenad
7388
7444
7219
7236
152
81
Cenei
2889
2730
-
2661
228
82
Bobda
1338
1182
950
1137
201
83
Checea
3627
3465
-
3051
576
84
Chevereşu
Mare
1995
1926
1695
1660
335
85
Dragşina
896
1019
928
958
86
Vucova
1211
1167
1076
1040
171
87
Ciacova
4601
4399
3811
3744
857
88
Cebza
1728
1638
1505
1389
89
Gad
1127
1141
917
1227
90
Ghilad
3785
3901
3480
3564
221
91
Macedonia
1032
1089
911
927
105
92
Obad
1003
988
952
982
21
93
Petroman
2084
2006
1864
1736
348
94
Comloşu Mare
4956
4989
4744
4389
567
95
Comloşu Mic
1981
1855
1855
1676
305
96
Lunga
1078
1071
1233
858
97
Coşteiu
1271
1303
1220
1516
98
Hezeriş
564
563
485
511
99
Păru
662
626
554
604
58
100
ipari
1548
1743
1410
1419
129
101
Valea Lungă
Rom
467
564
513
510
43
102
Criciova
992
1076
1027
997
5
846
103
Cireşu
521
932
1057
1367
104
Jdioara
1405
1307
1163
1156
328
45
189
62
339
100
219
245
53
249
105
Curtea
1306
1325
1300
1241
106
Coşava
579
704
626
661
65
107
Homojdia
381
370
349
330
108
Darova
1482
1509
1486
1925
109
Hodoş
635
680
529
610
25
110
Sacoşu Mare
3067
3283
3206
2704
363
111
Denta
3220
3487
3047
2974
246
112
Breştea
1010
1002
883
879
131
113
Rovini a Mare
1401
1499
958
857
544
114
Rovini a Mică
-
-
465
417
115
Dudeştii Vechi
5921
5909
5917
6079
158
116
Cheglevici
1158
1191
1150
1288
130
117
Colonia Bulgară
702
725
749
830
128
118
Valcani
4829
4803
3276
3429
1400
119
Dumbrava
1881
1989
1487
1491
390
120
Bucovă
814
787
810
766
121
Răchita
1528
1637
1477
1619
91
122
Dumbrăvi a
1151
1243
1226
1490
339
123
Fârdea
971
1012
989
887
124
Drăgşineşti
315
287
315
317
125
Gladna
Montană
311
317
283
266
44
126
Gladna Română
777
752
684
725
52
127
Hăuzeşti
314
341
314
290
128
Mâtnicu Mic
351
343
336
357
80
51
443
48
94
2
24
6
129
Zolt
391
414
356
374
17
130
Foeni
2119
2037
1791
1938
181
131
Cruceni
875
973
1054
1024
149
132
Gătaia
3437
3498
3171
3401
133
Berecu a
299
302
308
347
48
134
Birda
1142
1321
1119
1247
105
135
Butin
1065
1070
915
916
151
136
Mănăstire
434
439
360
420
14
137
Percosova
1027
1048
1020
955
138
Sângeorge
640
603
570
810
139
Sculia
1324
1463
1221
964
140
Şemlacu Mare
1075
1111
1054
1045
141
Şemlacu Mic
674
711
525
733
329
36
72
170
360
30
59
142
Găvojdia
1502
1488
1170
1229
143
Jena
587
659
571
582
5
144
Lugojel
1352
1416
1166
1218
134
145
Sălbăgel
668
690
654
651
146
Ghiroda
1184
1412
1214
4056
147
Giarmata Vii
657
-
-
-
148
Ghizela
1403
1482
1317
1172
149
Hisiaş
709
674
635
636
150
Paniova
909
987
887
928
151
Şanovi a
1085
1054
866
872
213
152
Giarmata
5321
5259
5109
5204
117
153
Cerneteaz
1454
1332
1258
1219
235
154
Giera
1200
1280
1380
1245
155
Grăniceri
1224
1050
1047
953
156
Toager
1079
1152
1034
1023
56
157
Giroc
2214
2361
2119
1915
299
158
Chişoda
1688
3007
1455
1621
67
159
Giulvăz
1435
1467
1381
1449
14
160
Crai Nou
-
-
-
953
161
Ivanda
1511
1477
1441
1457
162
Rudna
1621
1723
1523
2144
163
Jamu Mare
3052
2658
-
2707
164
Clopodia
1779
2030
1686
1916
165
Ferendia
1718
1830
1468
1518
166
Gherman
616
664
563
549
67
167
Lă unaş
1000
1040
-
819
181
168
Jebel
3993
4118
3862
3632
361
169
Pădureni
1873
1822
1782
1697
176
170
Lenauheim
2826
2603
2588
2463
363
171
Bulgăruş
2919
2635
2453
2350
172
Graba
2359
2200
2456
2368
173
Liebling
4172
4343
4439
4275
103
174
Cerna
748
829
680
725
23
175
Iosif
-
-
-
-
176
Lovrin
4011
3880
3913
3812
199
177
Gottlob
2286
2016
2049
1990
296
178
Tomnatic
3425
3620
3438
3303
122
179
Vizejdea
980
892
988
654
326
330
273
17
2872
231
73
19
45
271
54
521
345
137
200
569
9
180
Mănăştiur
479
776
758
778
299
181
Pădurani
498
547
531
553
55
182
Remetea Luncă
737
719
615
645
183
Topla
238
239
225
256
18
184
Margina
557
685
667
931
354
185
Breazova
472
459
370
471
1
186
Bulza
571
577
504
449
122
187
Coşevi a
140
152
150
160
188
Coşteiu de Sus
608
630
612
566
42
189
Groşi
396
398
360
379
17
190
Nemeşeşti
191
183
178
170
21
191
Sinteşti
927
935
859
917
10
92
20
192
Zorani
295
283
264
253
42
193
Maşloc
1574
1386
1303
1215
359
194
Alioş
2084
1865
1789
1761
323
195
Fibiş
2346
2428
2299
2161
196
Remetea Mică
682
749
789
741
197
Moravi a
1739
1699
1640
1597
198
Dejani
876
963
916
918
199
Gaiu Mic
669
647
652
653
16
200
Stamora
Germană
1424
1446
1341
1212
212
201
Moşni a Nouă
-
-
-
1412
202
Albina
-
-
-
360
203
Moşni a Veche
1180
1896
2208
944
204
Rudicica
-
-
-
-
205
Urseni
1241
1262
1284
1618
206
Nădrag
2150
1910
1645
1494
185
59
142
42
236
377
656
207
Crivina
511
510
492
497
208
Ni chidorf
2131
2170
2126
2172
209
Blajova
528
509
460
486
210
Duboz
735
776
692
701
211
Ohaba Lungă
428
608
529
540
212
Dubeşti
936
1054
884
915
213
Ierşnic
592
573
596
654
62
214
Ohaba Română
866
927
846
939
73
215
Or işoara
2653
2161
2164
2173
480
216
Călacea
1194
1196
1023
1078
116
331
14
41
42
34
112
21
217
Corneşti
1130
1026
933
967
218
Seceani
1923
1903
1823
1770
219
Peciu Nou
2300
2435
2306
2343
220
Diniaş
1657
1665
1662
1655
2
221
Sânmartinu
Sârb.
1870
1755
1659
1640
230
222
Periam
5601
5336
5193
5185
416
223
Pesac
3098
2986
2950
2727
301
224
Pietroasa
597
577
481
496
101
225
Crivina de Sus
367
336
334
309
58
226
Fărăşeşti
538
597
525
494
227
Poeni
631
694
579
648
228
Pişchia
1567
1484
1438
1337
163
153
43
44
17
230
229
Bencecu de Jos
690
676
646
643
47
230
Bencecu de Sus
1702
1522
1566
1470
232
231
Murani
1537
1621
1427
1226
311
232
Sălciua Nouă
-
-
-
320
233
Racovi a
1891
1725
1495
1474
234
Căpăt
691
758
771
667
24
235
Drăgoieşti
955
942
798
803
152
236
Ficătari
945
951
861
832
113
237
Hitiaş
1788
1766
1521
1531
257
238
Sârbova
866
907
792
773
239
Recaş
4100
4314
4158
4204
240
Bazoş
2133
2160
1451
1587
546
241
Herneacova
1364
1414
1126
970
394
242
Izvin
1606
1611
1342
1485
121
243
Petrovaselo
988
924
839
818
170
244
Stanciova
1104
2066
2010
1959
245
Remetea Mare
1347
1387
2290
1155
246
Bazoşu Nou
-
-
-
-
247
Bucovă
1634
1614
1314
1223
411
248
Ianova
1860
1805
1604
1754
106
249
Săcălaz
4134
3655
3886
3640
494
250
Beregsău Mare
2206
2309
2189
1988
218
251
Beregsău Mic
1128
1209
1066
1022
106
252
Sacoşu Turcesc
1408
1275
1106
1049
359
253
Berini
1180
1170
972
1003
177
332
417
93
104
855
192
254
Icloda
719
722
678
679
255
Otveşti
552
816
583
627
40
256
Stamora
Română
1043
1103
891
896
147
257
Uliuc
963
961
880
899
64
258
Unip
741
689
691
691
50
259
Şag
2564
2415
2364
2302
262
260
Par a
2813
2739
2761
2651
162
261
Sânandrei
3011
2736
2691
2456
555
262
Carani
1837
1488
1482
1541
296
263
Covaci
955
948
1007
877
264
Sânmihaiu Rom
2021
2124
1918
2089
265
Sânmihaiu
Germ
1453
1162
1184
1162
291
266
Utvin
1537
1440
1228
1387
150
267
Sâmpetru Mare
2868
2824
2820
2509
359
268
Igriş
3586
3478
3215
2787
799
269
Saravale
4279
3914
3904
3721
558
270
Satchinez
3310
3017
3400
2666
644
271
Bărăteaz
838
826
845
786
52
272
Hodoni
1440
1336
1262
1176
264
273
Secaş
911
945
756
1034
274
Checheş
781
753
641
622
275
Crivobara
622
618
569
581
41
276
Vizma
689
701
569
573
116
277
Ştiuca
957
938
871
947
10
278
Dragomireşti
661
742
572
621
40
279
Oloşag
919
886
724
695
224
280
Zgribeşti
1107
2004
968
987
120
281
Teremia Mare
2615
2800
3081
2927
312
282
Nerău
1401
1460
1431
1560
159
283
Teremia Mică
1303
1229
1279
1225
284
Tomeşti
696
699
650
885
189
285
Baloşeşti
222
224
224
240
18
286
Colonia Fabricii
-
-
-
-
287
Luncanii de Jos
633
615
621
718
288
Luncanii de Sus
-
-
-
-
75
78
68
123
159
78
85
289
Româneşti
677
709
664
647
30
290
Topolovă u Mare
1460
1451
1302
1292
168
333
291
Cralovă
829
785
734
689
292
Ictar Budin
848
783
1583
1405
293
Iosifalău
1311
1082
935
820
491
294
Şuştra
851
842
815
830
21
295
Topolovă u Mic
226
349
229
215
9
296
Tormac
2490
2880
2585
2509
297
Cadar
813
748
724
691
122
298
Şipet
2805
2595
2300
2258
547
299
Traian Vuia
628
654
687
620
8
300
Sudriaş
572
634
562
626
54
301
Jupani
607
702
636
696
89
302
Săceni
240
406
254
449
209
303
Surducu Mic
808
791
677
682
304
Susani
717
940
690
624
93
305
Uivar
1853
1656
-
1543
310
306
Iohanisfeld
1866
1708
1668
1730
307
Otelec
1662
1917
1882
1731
69
308
Pustiniş
1362
1352
1549
1549
187
309
Rău
1087
1135
1170
1054
33
310
Sânmartinu Mag
807
781
794
747
60
311
Variaş
4961
4391
4272
4238
723
312
Gelu
1850
1671
1715
1565
285
313
Sânpetru Mic
751
643
613
628
123
314
Vict.VladDelam
ar
731
967
701
653
78
315
Herendeşti
971
1108
972
949
316
Honorici
825
932
1032
1055
317
Pădureni
-
-
-
-
318
Petroasa Mare
1130
1208
1184
1234
319
Pini
-
-
-
-
140
557
19
126
136
22
230
104
320
Vişag
1891
2078
1866
1822
321
Voiteg
1883
1876
1864
1955
322
Folia
1452
1306
1236
1185
267
323
Nadăş (Recaş)
705
740
700
659
46
Total aşezări
rurale
308
308
302
Total creştere
popula ie-rural
69
72
315
12282
334
ţ 76 localită i
Total
descreştere
popula ie- rural
ţ231 localită i
60045
Spor natural
negativ-rural %
20,45 %
Total mediu
urban popula ie
73298
125985
Total creştere
popula ie-urban
52787
Am comparat rezultatele recensămintelor popula iei din
anii 1900 şi 1930 pentru 308 localită i rurale ale jude ului
Timiş şi am constatat că în 76 de sate s-a înregistrat creştere
de popula ie, totalizând pe jude un număr de 14723 persoane.
În 231 de sate s-au înregistrat descreşteri de popula ie,
totalizând 44902 persoane şi astfel se observă că în unele sate
regresul este uşor, de până la 100 persoane, aceasta în 95 de
localită i rurale; în 52 de localită i descreşterea înregistrată era
de 101- 200 persoane; în 33 localiă i s-a înregistrat o
descreştere între 201- 300 persoane; în 24 de localită i s-a
înregistrat un deficit de 301- 400 persoane; în 8 localită i
scăderea a fost între 401- 500 persoane; în 9 localită i scăderea
a fost între 501- 600 locuitori; în 3 localită i pierderea de
persoane a fost între 601- 700; în 3 localită i scăderea a fost
între 701- 800; iar în alte 3 localită i s-a înregistrat o
descreştere între 801- 900 persoane. Într-un singur sat, din
nord-vestul jude ului, Valcani, s-a înregistrat un exod de
popula ie- 1400 persoane, în mare pare parte maghiari optan i,
care s-au strămutat în Ungaria, în anii 1919- 1920. După cum
se observă, descreşteri mari de popula ie s-au înregistrat în
zona de câmpie datorate emigra iei în străinătate, la muncă
sau definitive; migrarea spre centrele urbane şi, în cazul
335
maghiarilor este vorba despre optan i care s-au strămutat,
după primul război mondial, în Ungaria.
Un spor de popula ie, aproape o treime din numărul
pierderilor, s-a înregistrat în sate dispersate pe toată suprafa a
jude ului. Creşteri de până la 100 de persoane s-au înregistrat în
41 de sate; 17 sate au înregistrat plusuri de 101- 200 persoane;
5 sate au cunoscut un spor de 301- 400 persoane; 2 sate au avut
un spor de 401- 500 locuitori, alte 2 sate şi-au mărit numărul de
locuitori cu 501- 600. Foarte pu ine sate au înregistrat creşteri
de valoare mai mare: 1, între 701- 800; 2 sate, între 801- 900 şi
doar 1 sat, între 2800- 2900. La nivelul jude ului, sporul de
popula ie s-a înregistrat în mediul urban, ceea ce explică una
din cauzele depopulării satelor. Creşteri semnificative de
popula ie au înregistrat satele în care au fost coloniza i români
din alte jude e, în special din 209 sate transilvănene. Au crescut
numeric, de asemenea, satele care au înglobat cătunele din
apropiere, ca de exemplu Stanciova şi Rudna. Creştere
spectaculoasă a înregistrat satul Ghiroda, care avea în 1930
4056 locuitori, cu 2872 mai mul i decât în 190011. Sporul
masiv de popula ie se explică prin afluirea spre Ghiroda a
aproximativ 500 români, 1400 maghiari şi peste 850 de
germani, atraşi de faptul că satul este aşezat în imediata
apropiere a Timişoarei, iar maghiarii şi germanii erau prefera i
ca angaja i de către patronii timişoreni, în majoritate maghiari
şi germani, până la 1930. Ca o curiozitate, semnalăm că în satul
Boteşti numărul locuitorilor a rămas neschimbat, 215 persoane,
la recensămintele de la 1900 şi 1930.
În intervalul cuprins între anii 1910- 1930 popula ia
celorlalte provincii istorice româneşti a crescut între 0,281,41ș locuitori, în timp ce jude ele bănă ene au suferit o
descreştere anuală de 0,14 ș. Chiar dacă descreşterea nu era
foarte mare, ea atrage aten ia asupra faptului că problema
11
Varga E.
tmetn02.pdf
Árpád,
Forrás:
www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/
336
aceasta demografică există. Din cauza scăderii numărului de
născu i vii, care s-a redus treptat, între 1910- 1930, ,,popula ia
din Banat a îmbătrânit catastrofal, crescând propor ia
locuitorilor care au trecut de vârsta de douăzeci de ani,
concomitent cu reducerea grupei de vârstă de la 0- 19 ani”12.
Cea mai dramatică îmbătrânire demografică a suferit-o
popula ia satelor din câmpie şi cea din mediul urban13.
Comparând datele recensămintelor din anii 1900- 1910- 1920
şi 1930, se observă că s-a modificat compozi ia popula iei pe
etnii, deoarece toate etniile, cu excep ia ucrainienilor, al căror
număr a crescut, datorită colonizărilor, în zona de deal şi dealmunte, au înregistrat scăderi de popula ie14.
Problema depopulării Banatului a preocupat şi Biserica
Ortodoxă Română deoarece numărul enoriaşilor din parohiile
ortodoxe era în scădere, după primul război mondial. Eparhia
Ortodoxă a Aradului, care cuprindea în perioada interbelică
toate parohiile ortodoxe aflate la nord de râul Bega, s-a implicat
activ în combaterea fenomenului depopulării. Cu acest scop, a
fost organizată, la Timişoara, Conferin a, din 29 martie 1929, la
care au participat reprezentan ii B.O.R., ai administra iei locale
şi ai societă ii civile15. Atunci s-a hotărât ca autorită ile publice
locale, în colaborare cu B.O.R. şi asocia iile culturale, să
colaboreze şi să impună măsuri care să oprescă procesul de
depopulare. Sfântul Sinod, cu adresa numărul 1483/ 1934 se
adresa Episcopiei Aradului şi aducea la cunoştin ă că Sfântul
Sinod s-a ocupat, în şedin a sa din 26 nov. 1934 de problema
12
Râmnean u, Petru, Solu iuniăînăleg tur ăcuăproblemeleădeclinuluiăetnică
ală popula ieiă româneştiă dină Banat, în Revista Institutului Social BanatCrişana, 1936, an IV, nr. 14, p. 16.
13
Ibidem.
14
Birăiescu, Gheorghe, 1939, Infiltra iunileămaghiareădinăsecolulăalăXIXleaă şiă depopulareaă Banatului, Ed. Monitorul Oficial şi Imprimeriile
Statului, Bucureşti
15
Arhivele Na ionale ale României, filiala Timiş, fond Prefectura
jude uluiăSeverin, dosar 50, f. 181
337
îngrijorătoare a scăderii popula iei din lipsă de copii din
cuprinsul Banatului. Se solicita adoptarea de măsuri ca această
problemă să fie studiată pe teren de către comisii formate din
delega ii Episcopiei Aradului şi ai autorită ilor civile locale ca
să descopere cauzele denatalită ii16. P.S. episcop Grigorie Gh.
Comşa a dispus, la 31 decembrie 1934, să se constituie, în
fiecare parohie, câte o comisie formată din preo i locali,
învă ătorul-director, medicul, notarul, primarul şi doi membri
din consiliul parohial. Comisia avea sarcina să se ocupe de
stabilirea cauzelor denatalită ii în fiecare aşezare rurală.
Rezultatele cercetării şi concluziile la care au ajuns comisiile
locale trebuiau trimise protopopiatelor şi, centalizate pe
protopopiate, să fie trimise la Episcopie17. De la Librăria
Diecezană a Episcopiei Aradului au fost trimise la toate
parohiile ortodoxe, la 18 ianuarie 1935, boroşurile cu titlurile
P catulă lipseiă deă prunci şi Tuturor toate m-amă f cut. Preo ii
ortodocşi erau obliga i să prezinte cele două broşuri la
conferin e organizate pentru enoriaşi la Casele Na ionale, până
la 1 aprilie 1935. P.S. dr. Grigorie Gh. Comşa a solicitat ca
rapoartele despre desfăşurarea conferin elor pronataliste să fie
trimise la Episcopie, cel târziu, la 1 mai 193518. Preotul
Melentie Şora, preocupat de problemele moral-religioase cu
care se confrunta popula ia creştin-ortodoxă, sublinia că
,,Preotul, ca să poată îndeplini toate îndatoririle lui pastorale,
trebuie să aibă, pe lângă o înaltă autoritate morală, colaborarea
medicului, primarului, notarului, învă ătorului care, constitui i
într-un consiliu, să poată acorda, pe lângă premii morale, celor
în stare chiar ajutoare materiale săracilor cinsti i şi, mai ales, cu
mul i copii”19. În acelaşi studiu, M. Şora demonstrează că nu se
16
Ibidem, f. 193
Ibidem, f. 193
18
Ibidem, f. 181v
19
Şora, Melentie, Biserica,ăFamiliaăşiăNatalitatea, în Revista Institutului
Social Banat-Crişana, 1934, an II, nr. 10- 12, p.5
17
338
poate nesocoti fondul psihologic în determinarea cauzelor stării
demografice din Banat, ,,cu tot cortegiul lui de mizerii şi
fenomene morale, sociale legate de via a familială, cum sunt
căsătoriile de probă, concubinajele, divor urile, mul imea
cărora zdruncină căminul”20.
Institutul Social Banat-Crişana s-a constituit, la
adunarea generală, de la 21 mai 1932, cu participarea
fruntaşilor intelectualită ii bănă ene, de la Timişoara, Lugoj,
Arad şi Oradea. La deschiderea lucrărilor de constituire, dr.
Iosif Nemoianu, directorul Centrului pentru ocrotirea copiilor,
din Timişoara a expus motivele pentru care era necesară
conjugarea for elor societă ii civile şi ale autorită ii publice
locale pentru combaterea flagelului depopulării Banatului şi a
jude elor învecinate. Institutul Social Banat-Crişana şi-a
început activitatea la 27 noiembrie 1932 şi avea ca scop
principal cercetarea cauzelor depopulării şi combaterea ei 21.
Sec ia de Politică Socială şi Sociologie a Institutului Social
Banat-Crişana ,,a decis, în şedin a din 2 noiembre 1933, să
înceapă cercetarea monografică a satelor bănă ene de la celula
societă ii omeneşti, familia”. (Adrian Brudariu, 1936, p. 5)
Comitetul de conducere al Instututului Social Banat-Crişana a
hotărât că trebuie să-şi dedice studiile fenomenului alarmant
care îngrijora opinia publică românească, adică fenomenul
depopulării Banatului. Cercetarea cauzelor care au dus la
depopulare, în primele trei decenii ale secolului al XX-lea, a
pornit de la premisa că depopularea apare pretutindeni, ca un
efect al dezorganizării familiei, iar ca un corolar al acesteia, a
sporit procentul de mortalitate infantilă, unul dintre cele mai
înalte din Europa. Dr. Iosif Nemoianu a sus inut, la 18
februarie 1934, la Institutul Social Banat-Crişana, o conferin ă
cu tema țortalitateaă infantil ă înă Banat. A atras aten ia că
20
Ibidem, p. 12
XXX, Revista Institutului Social Banat-Crişana, an I, nr. 1, ian.-febr.
1933
21
339
Banatul prezenta, de vreo optzeci de ani încoace, un fenomen
unic în analele poporului român, scăderea natalită ii, fenomen
ce se accentua tot mai mult în anii ’30 ai secolului al XX-lea,
luând propor ii de-a dreptul catastrofale prin consecin ele
sale”22. Cele mai importante cauze ale mortalită ii infantile, în
jude ele bănă ene, erau debilitatea congenitală, tulburările
alimentare-digestive şi bolile aparatului respirator23. Pesimist
în ceea ce priveşte mişcarea demografică a Banatului în viitor,
dr. Iosif Nemoianu atrăgea aten ia, la 18 februarie 1934, că
epitetul conferit Banatului, acela de ,,cimitir bine îngrijit al
neamului românesc” era justificat de o realitate crudă şi
îngrijorătoare24. Pentru oprirea procesului de depopulare a
Banatului, Nemoianu a propus ca autorită ile publice să-şi
concentreze eforturile asupra creşterii natalită ii şi combaterea
mortalită ii infantile. Depopularea aşezărilor rurale din Banat
era, în primii ani ai deceniului al IV-lea al secolului al XXlea, o problemă care, ,,prin aspectul ei dramatic, a zguduit
întreaga conştiin ă românească”25. Sugestivă, în acest sens,
este harta României pe care a fost reprezentat sporul natural
înregistrat în fiecare jude . Jude ele cu spor natural, cu mult
peste media na ională, erau concentrate în Dobrogea, Buzău,
Vrancea, Brăila, Gala i, iar jude ele bănă ene: Timiş, Severin
şi Caraş, alături de care se aflau jude ele Arad şi Hunedoara,
urmate îndeaproape de Bihor şi Alba, au înregistrat spor
natural între 0 şi 4 ș, foarte mic în compara ie cu sporul
natural înregistrat în jude ele din sud-estul României, unde s-a
înregistrat spor natural între 25- 29 %.
Nemoianu, Iosif, 1934, țortalitateaă infantil ă înă Banat, Tipografia
Atheneum, Timişoara
23
Nemoianu, Iosif, op.cit.
24
Ibidem, p.9
25
Botiş, Emil, 1939, Aspecteleă depopul riiă Banatuluiă subă prismaă
cercet riloră monograficeă aleă Institutuluiă Socială Banat-Crişana.ă
Necesitateaă interven ieiă legiuitoruluiă înă solu ionareaă problemei, Ed.
Tipografia şi Librăria Cooperativei Na ionale, Timişoara, p.1
22
340
Fig. 1
Harta României: exedentul natural rural, anul 193326
26
Petru Râmnean u, 1936.
341
TABEL 2
Cauzele depopulării mediului rural27
Depopularea Banatului a fost semnalată şi de către Astra
care, prin preşedintele ei, prof. dr. Iuliu Moldovan, i-a
convocat pe intelectualii bănă eni la şedin ele Astrei la
Timişoara şi, la 19 decembrie 1935, toate asocia iile culturale
din Banat, în colaborare cu Prefectura jude ului TimişTorontal, au decis federalizarea tuturor societă ilor culturale
din Banat cu scopul de a lupta împreună contra depopulării.
Succesul luptei pentru salvarea neamului românesc se putea
asigura prin ridicarea natalită ii şi reducerea mortalită ii. Rata
natalită ii putea creşte dacă se realiza refacerea socială şi
economică a familiei, reaşezarea morală a societă ii şi
ridicarea energiei na ionale şi regionale a bănă enilor28. Dr.
Petru Râmnean u a exprimat opinia că Banatul nu riscă să
rămână nelocuit, dacă, prin denatalitate, vechea popula ie ar
dispărea, pentru că are sol fertil şi industrie dezvoltată care va
27
28
Petru Râmnean u, Petru, op. cit.
Ibidem
342
atrage valuri de colonişti din alte jude e, români sau de altă
etnie, iar românii bănă eni îşi vor pierde graiul, obiceiurile,
identitatea culturală29. Această afirma ie este sus inută de
datele statistice oficiale care atestă că în jude ul TimişTorontal, care cuprindea zona de câmpie a actualului jude
Timiş, s-au făcut uşoare colonizări, în 45 de comune.
Coloniştii au fost aduşi din zona de deal şi munte a Banatului,
dar cei mai mul i provin din 109 sate din Transilvania. O altă
cauză a depopulării Banatului a fost, în perioada interbelică,
emigrarea tinerilor meşteşugari, comercian i, func ionari,
intelectuali români spre alte provincii istorice româneşti, mai
ales, Oltenia şi Muntenia sau în străinătate, după primul
război mondial. P. Râmnean u îşi exprima opinia că ,,prin
colonizare ne vom împestri a obiceiurile, portul şi graiul, dar
nu vom reuşi să ne reface numărul, fiindcă, conform
cercetărilor pe care le-am întreprins în acest an, am ajuns la
concluzia că, în decurs de doi- trei ani, coloniştii români îşi
însuşesc plaga băştinaşilor”30. În urma cercetărilor
demografice efectuate în satele Iablani a, Banloc şi Vărădia,
reprezentative pentru cele trei jude e bănă ene, P. Râmnean u
a ajuns la concluzia că depopularea Banatului se manifestă
prin deficit natural şi migra ie. Simultan cu cercetările ini iate
de Astra, şi Institutul Igienic din Cluj s-au desfăşurat
cercetările monografice în comunele Belin şi Sârbova,
ini iate de Institutul Social Banat-Crişana. În paralel, s-a
desfăşurat ac iunea de cercetare demografică, ini iată de
echipele Funda iiloră Regale, în cursul anului 1934, în satele
Fibiş şi Rudăria31. Depopularea se datora unui şir de cauze
economice, moral-religioase, biologice, medicale, psihologice
şi cultural pe care le-au sesizat echipele de cercetare complexe
ale Astrei, Institutului de Igienă din Cluj, ale Institutului
29
Ibidem
Ibidem, p. 8
31
Botiş, Emil, op. cit.
30
343
Social Banat-Crişana şi ale Funda iilorăRegale. P. Râmnean u
a întocmit o schemă sugestivă privind cauzele depopulării
Banatului. (vezi Tabel 4) Depopularea satelor era o consecin ă
a natalită ii extreme de scăzute şi a mortalită ii infantile.
Comparativ cu media pe ară de 34 ‰, în 1935, în Banat s-a
ajuns la o natalitate de 18,9 ‰. Natalitatea din satele
bănă ene, ,,pe lângă nivelul foarte redus, între anii 1930-1935,
mai avea o particularitate, scăderea suferită într-un interval
scurt”32. În jude ul Timiş-Torontal natalitatea a scăzut de la
31,1 ‰, în 1910, la 18,2 ‰, în 1934, ca să atingă cel mai
scăzut nivel în anul 1935. În anul 1936 s-a observat o uşoară
creştere a natalită ii, de la 17,1 ‰, în 1935, la 18,1 ‰, cu mult
sub nivelul mediei na ionale pe anul 1936, de 31,5 ‰33.
Scăderea natalită ii se datora şi avorturilor frecvente,
practicate cu mijloacele cele mai barbare: fus, pană de gâscă,
ace de croşetat. Avorturile induceau boli, sterilitate şi
îmbătrânire prematură. Bolile venerice, lipsa de igienă,
promiscuitatea familial, ignoran a mamelor, alimenta ia
greşită a copiilor erau principalele cauze ale mortalită ii
infantile34. Dr. Livius Gabor se pronun a, în anul 1935,
împotriva legiferării avortului în condi iile în care procesul de
depopulare a cuprins jude ele Timiş şi Arad. El demonstra că
avorturile sunt periculoase pentru că ,,prin moartea unei
mame nu se distruge numai o familie, ci se întrerupe un şir
întreg de genera ii”35. Frecven a avorturilor era atât de strâns
legată cu descreşterea popula iei, o realitate crudă care măcina
for a vitală a bănă enilor.
Râmnean u, Petru, op. cit., p. 16
Noaghea, Stela, 1938, Problemaă depopul riiă Banatuluiă şiă combatereaă
ei, Tipografia ziarului Universul, Bucureşti, p. 7
34
Botiş, Emil, op. cit.
35
Gabor, Livius, Reflexiuni referitoare la legiferarea avortului, în Revista
Institutului Social Banat-Crişana, 1937, an III, nr. 13, p. 33
32
33
344
Dr. Iosif Nemoianu a ini iat crearea de echipe de
puericultură care aveau ca sarcină să examineze şi să
întocmească fişe medicale şi sociale pentru copiii de la sate.
Campania pronatalistă a început în anul 1935, prin activitatea
echipelor de puericultură, sub conducerea directorului
Centrului de ocrotire a copiilor din Timişoara. Echipa era
compusă din un medic pediatru, două instructoare ambulante
recrutate dintre surorile de ocrotire şi profesoara de menaj.
Membrii echipelor examinau to i copiii de la 0- 15 ani.
Surorile de ocrotire au inut cursuri de îngrijire a copiilor la
care, obligatoriu, participau so iile func ionarilor publici şi ai
intelectualilor satului, alături de femeile mame şi tinerele
viitoare mame. Profesoarele de menaj le învă au pe femei cum
să-şi hrănească pruncii şi să-i îngrijească în mod corect ca să
evite îmbolnăvirile şi să asigure o dezvoltare armonioasă a
copiilor. În acest mod s-a încercat ,,dezmor irea stării de spirit
nepăsătoare pe care popula ia rurală o avea fa ă de problemele
copiilor”36. După opinia autoarei, rezultatele acestei campanii
pronataliste au fost încurajatoare pentru că au trezit interesul
sătenilor fa ă de problemele copiilor şi sănătatea lor.
Campania pronatalistă în favoarea îngrijirii copiilor se folosea
de mijloace moderne de educa ie, conferin e şi şezători,
desene, afişe, broşuri, filme educative. În articolul Din
activitateaădeăpuericultur ăînă mediulărural,ă publicat în 1936,
Iosif Nemoianu a prezentat activitatea aparatului sanitar, în
mediul rural, cu privire la ocrotirea minorilor. Activitatea de
combatere a diferitelor boli infantile era strâns împletită cu
activită i educative de prevenire a îmbolnăvirilor. A analizat
asisten a medicală la naştere, modul cum erau hrăni i copiii şi
bolile de care sufereau şi, uneori, le provocau moartea
prematură. Cu ocazia vizitelor de lucru prin satele din jude ,
echipele de medici şi sociologi ale Institutului Social BanatCrişana au descoperit faptul că printe cauzele depopulării erau
36
Noaghea, Stela, op. cit., p. 47
345
şi cele constitu ionale, morale şi culturale. Autorul articolului
a atras aten ia că în România nu se poate vorbi, în deceniul al
IV-lea al secolului al XX-lea, despre o politică de stat privind
popula ia. De aceea pentru combaterea depopulării mediului
rural bănă ean, nu rămâneau decât mijloacele locale reduse:
educa ia, prezen a cadrelor medicale în mijlocul sătenilor,
implicarea bisericii… După opinia lui Nemoianu, autorită ile
publice centrale puteau contribui, prin prime de natalitate şi
măsuri administrative, la combaterea acestui flagel37. Dr.
Stela Noaghea constata, în 1938, că măsurile legislative
pentru protec ia familiei, a mamei şi copilului sunt răzle ite în
mai multe documente legislative, Codul civil, Codul penal,
Țegeaă pentruă protec iaă munciiă minorilor,ă Țegeaă sanitar ă şiă
regulamentulă pentruă protec iaă mameiă şiă copilului, dar ,,nici
aceste legi nu erau aplicate consecvent şi, mai ales, nu puteau
promova natalitatea”38.
Cercetările efectuate în lumea rurală sub egida
asocia iilor culturale a dus la constatarea faptului că nu se
acorda suficientă aten ie viitoarelor mame în timpul
gravidită ii în sensul că trebuia redus efortul depus, scutirea
de munci grele, controlul şi îmbunătă irea alimenta iei,
precum şi supravegherea medicală în perioada sarcinii.
Controlul medical se impunea mai ales în cazul mamelor
bolnave de tuberculoză, sifilis sau alte boli venerice ori
contagioase39. Îngrijirea mamei şi copilului trebuia să fie în
aten ia medicilor pediatri şi a moaşelor şi după naştere, mai
ales în primul an de via ă, perioadă în care se înregistrau cote
înalte ale mortalită ii infantile, dar şi pe toată durata copilăriei
pentru că ,,mortalitatea juvenilă reprezenta, în anii 19321934, 27,9 ș din numărul total de decese”40. Numărul
37
Nemoianu, Iosif, op. cit.
Noaghea, Stela, op. cit., p. 33
39
Ibidem, p.37
40
Râmnean u, Petru, op. cit., p.19
38
346
moaşelor era foarte mic şi de aceea în multe sate bănă ene
moaşele calificate lipseau. În toată ara, în anul 1938
func ionau doar trei şcoli de moaşe şi surori de ocrotire care
nu puteau acoperi necesarul de cadre medicale calificate
pentru toate satele. S-a observat că în aşezările rurale în care
moaşele erau bine instruite şi dedicate muncii lor mortalitatea
infantilă a scăzut mult sub media na ională. Din totalul de 700
de dispensare de puericultură din România, în cele trei jude e
bănă ene func ionau, în 1938, doar 32 dintre ele, în mediul
rural41. Adoptarea Regulamentului pentru ocrotirea mamei şi
copilului, la 30 decembrie 1937, era o măsură binevenită
pentru combaterea mortalită ii infantile42.
O concluzie la care au ajuns to i cei care s-au ocupat de
problema depopulării mediului rural, în perioada interbelică, a
fost necesitatea combaterii mortalită ii infantile. În acest sens
s-au adoptat măsuri pentru protec ia tinerelor fete, educa ia lor
şi pregătirea pentru a deveni so ii, gospodine şi mame
sănătoase şi responsabile. Alături de cauzele economice,
sociale şi medicale depopularea se datora şi cauzelor
psihologice ca influen a nefastă a mediului urban asupra
psihologiei şi modului de via ă a popula iei din mediul rural,
,,adoptarea sistemului de unu sau doi copii, după exemplul
şvabilor, la care se adaugă egoismul şi teama de sărăcie”43.
Printre cauzele de ordin cultural, identificate de către
observatorii lumii rurale, sunt şi schimbările în modul de via ă
tradi ional, cheltuielile inutile pentru îmbrăcăminte,
încăl ăminte, bijuterii scumpe s-au consumul excesiv de
alcool, ştiut fiind că alcoolul dăunează atât sănătă ii cât şi
stării economice a familiei. De asemenea, urbanizarea într-un
ritm prea rapid a dezechilibrat modul de via ă patriarhal şi a
impietat asupra valorilor morale ale familiei tărăneşti. În
41
Noaghea, Stela, op. cit., p. 39
Ibidem
43
Botiş, Emil, op. cit., p. 5
42
347
epocă s-a conturat şi ideea că sistemul educativ şcolar nu a
oferit ăranilor cunpştin ele necesare care să le permită să-şi
îmbunătă ească soarta, reproşându-i-se învă ământului nivelul
prea teoretic şi nefolositor pentru conducerea unei gospodării
ărăneşti. O altă cauză a depopulării era nup ialitatea redusă şi
divor ialitatea prea lesne pusă în practică. În satele bănă ene
concubinajul era foarte frecvent şi firesc fiind considerat ca o
ortăcie, o căsătorie ,,pe încercate” sau ,,de probă” pentru a
evita cheltuielile ocazionate de divor şi mai ales de nuntă pe
care cele mai multe familii nu şi le puteau permite. Juristul
Adrian Brudariu, membru al echipei complexe care a cercetat
cauzele depopulării satului Belin , în 1935, scria, în 1936:
,,Egoismul şi materialismul cras, laşitatea ca trăsătură a
caracterului, frica de răspundere sunt semnele care-i
caracterizează pe concubine”44. Pentru că fenomenul
concubinajului a luat propor ii îngrijorătoare, Prefectura
jude ului Severin a cerut primpretorilor de plase să raporteze
cazurile de concubinaj din satele apar inătoare. De exemplu,
notarul din Băteşti raporta, la 9 decembrie 1935, că în cele
şase sate ale Notariatului Cercual Băteşti s-au format 83 de
cupluri de concubini, dar numărul lor era, probabil, mai mare
pentru că nu erau cuprinşi tinerii sub 20 de ani. În urma
sesizărilor autorită ilor publice locale a fost adoptată de către
Parlamentul României o lege prin care s-a încercat
combaterea concubinajului obligându-i pe concubini să se
căsătorească legal şi s-a interzis concubinajul tinerilor la
vârste fragede, 14-16 ani, ca o măsură pentru creşterea
natalită ii şi a siguran ei copiilor, a stării lor de sănătate şi
educare pentru că numărul copiilor nelegitimi era foarte mare,
aproximativ 20% din totalul copiilor.
După ce au elucidat cauzele depopulării mediului rural şi
a denatalită ii mediului urban, cercetătorii implica i în
activitatea de cercetare şi combatere a acestui flagel au oferit
44
Brudariu, Adrian, op. cit., p. 24
348
solu ii pentru rezolvarea acestei problem spinoase a Banatului.
Dr. Petru Râmnean u considera că succesul în lupta contra
depopulării depindea de implicarea bisericii, şcolii, corpului
parlamentarilor din jude ele bănă ene şi a asocia iilor culturale.
Era necesară aplicarea consecventă a Țegiiă sanitareă şiă deă
ocrotire/ 1930 care punea accent pe preven ie. Popula ia
bănă eană ,,avea nevoie de prevenitori de acele boli fizice şi
plăgi sociale care, de fapt, îi produc o mortalitate evitabilă,
aceştia fiind sora de caritate şi medical igienist”45. De
asemenea, aprecia că timpul dezbaterilor în cadrul şedin elor
diverselor societă i cultural despre cauzele şi posibilită ile de
combatere a depopulării Banatului a trecut, anul 1935 fiind
anul cu cea mai scăzută natalitate şi cea mai mare rată a
mortalită ii în Banat. Solu ia pentru rezolvarea acestei plăgi
sociale era aplicarea principiilor medicine preventive în
combaterea mortalită ii generale şi a mortalită ii infantile, orice
amânare în acest sens, fiind o crimă fa ă de genera iile
viitoare46. Dr. Stela Noaghea considera că ,,Promovarea
natalită ii este o problemă de guvernare responsabilă care
reclamă o ac iune concentrică a autorită ii publice şi a
popula iei. Se impune ridicarea standardului familial prin
împroprietărirea ăranilor lipsi i de pământ sau cu pământ pu in
prin crearea facilită ilor pentru ărani de a-şi valorifica
produsele agricole pe pia a locală şi europeană”47. Emil Botiş a
atras aten ia, în 1939, că ,,declanşarea unei ac iuni de
combatere a flagelului depopulării satelor bănă ene nu trebuie
amânată şi că în primul rând era nevoie de interven ia
legiuitorului, adică a guvernului şi Parlamentului României”48.
Autorită ile publice au manifestat interes pentru problemele
semnalate de intelectualii bănă eni şi au adoptat măsuri pentru
Râmnean u, Petru, op. cit., p. 32
Ibidem
47
Noaghea, Stela, op. cit., p. 35
48
Botiş, Emil, op. cit., p. 1
45
46
349
combaterea depopulării mediului rural. Medicul primar Ioan
Pleşu, şeful Serviciului sanitar al jude ului Timiş-Torontal
raporta, la 25 august 1941, prefectului, colonel Alexandru
Nasta, că în jude au fost înfiin ate 26 de dispensare de
puericultură încadrate cu medici competen i, un progres
evident, dacă se ine cont că în anul 1938 func ionau în cele trei
jude e bănă ene doar 32 dispensare de puericultură49.
S-a încheiat, la mijlocul anului 1941, perioada de pace,
România intrând în al doilea război mondial, perioadă în care
s-a observant că depopularea era periculoasă pentru că slăbea
capacitatea de apărare a ării. Istoricul bănă ean, conf. dr
Carmen Albert, a sesizat, în studiul ,,Fenomenul depopulării
Banatului interbelic, că Problema s-a pus doar în cazul
popula iei româneşti, ignorându-se minorită ile care
convie uiau pe acelaşi teritoriu, constituind acea policromie
specific Banatului”50. Problema depopulării Banatului nu
puteaq fi rezolvată într-un interval scurt, dar meritul că
această problemă a fost sesizată şi adusă la cunoştin a opiniei
publice revine intelectualilor, membri ai Institutului Social
Banat-Crişana şi ai Institutului de Igienă din Cluj. Totodată,
trebuie remarcat interesul manifestat de B.O.R., implicarea
preo ilor în ăncercarea de asanare morală a societă ii.
Autorită ile publice locale şi centrale au fost receptive la
problemele demografice semnalate de societatea civilă, au
adoptat măsuri administrative pentru ocrotirea familiei,
mamelor şi copiilor, fapt care a dus, treptat, la scăderea
mortalită ii generale şi infantile şi la uşoara creştere a
natalită ii. Intelectualii bănă eni au reuşit să explice
fenomenul depopulării, cu toate implica iile sale.
49
50
Arhivele Na ionale ale României, filial
Albert, Carmen, op. cit., 2006, p. 344
350
Fig. nr. 2 şiă351
Mortalitatea infantilă
rurală, 1928- 1933
Descreşterea reală
a populaţiei din Banat,
1910- 1930
51
Râmnean u, Petru, op. cit.
351
În concluzie, procesul de depopulare a satelor bănă ene
a continuat să se manifeste în cursul celui de al doilea război
mondial şi în primii ani ai perioadei postbelice datorită
pierderilor de vie i omeneşti pe fronturile de luptă, a lipsurilor
materiale, a deportărilor popula iei germane şi a condi iilor
grele de via ă.
352
Recitirea unor înscrisuri privind trecutul
Mitropoliei Banatului
Pr. prof. dr. Vasile Muntean
În acest comentariu ne referim la lucrarea marcantă, în
două volume, intitulată Documente privitoare la istoria
Mitropoliei Banatului, semnată de regretatul istoric I. D.
Suciu şi de cercetătorul dr.Radu Constantinescu şi apărută în
Editura Arhidiecezană în anul 1980. Întrucât meritele acestei
lucrări au fost relevate aşa cum se cuvine în “Precuvântare”
de către regretatul mitropolit Nicolae Corneanu, în rândurile
de fa ă vom căuta să îndreptăm anumite scăpări, pentru a fi de
folos celor ce studiază spiritualitatea şi trecutul pământului
bănă ean, în articole, studii şi - mai nou - chiar în teze de
doctorat. De aceea, vom selecta inadverten ele mai aparte,
spre a nu se repeta fără sens în timpul de acum; greşelile
neînsemnate, datorate tiparului, nu le mai re inem.
În pag. 19, în loc de 14 aprilie va trebui pus 16 (cf.
Fontes Historiae Daco-Romanae, II, Bucureşti 1970, pp.3789), iar expresia “om sfânt” se va înlocui cu “preafericitul” (în
latină: beatissimus). În p. 21, paroikoi (pareci, în româneşte)
s-a tradus nefiresc prin “parohi” (vezi V. Muntean,
Monografia Arhiepiscopieiă Timişoarei, I, Timişoara 2012,
p.193); pentru cartografiile Antichită ii (amintite în Nota
istorică din aceeaşi p. 21), a se vedea V. Muntean, Contribu iiă
la istoria Banatului, Timişoara 1990, pp.48-49; încă tratatul
academic de Istoria Românilor, II, Bucureşti 2001, pp. 818 i
837, sub voce. Apoi informa ia din p. 46 (r. 16 de jos), anume
ca “în acea ară [Banat, n.n.] nu era altă mănăstire în acele
353
vremuri”, nu se confirmă, existând cel pu in una la Dunăre,
Toson sau Rosani, ctitorită în jurul anului 900 şi dăinuind ca
ortodoxă până în secolul al XII-lea (V. Muntean,
Monografia…, p.28).
Documentul nr. 11 (din p.66) e necesar să cuprindă
locu iunea “zona Aradului”, în loc de “Ungaria”, iar la
documentul 12 (p. 67) se va preciza că e vorba despre Cuvin
în cazul lui “Kö, Kew”. În subsidiar, “juxta” din p. 69 (r.3 de
sus) nu înseamnă “pe”, ci “lângă”. În ultimul timp se sus ine
în mod justificat că fiin au două mănăstiri Hodoş-Bodrog: una
ortodoxă, alta catolică (V. Muntean, Monografia…, pp. 7172). Pe urmă, toponimele din p. 72 (r. 6 şi 7) pe nume
“Perew” şi “Caprewar”, nu sunt altceva decât aşezările
româneşti Pârâu şi Căprioara. Pentru Remetea (din p. 72, doc.
nr. 21), să se vadă V. Achim, Banatul în Evul Mediu,
Bucureşti 2000, p.104. Keve şi Chieşd (din p. 91, r. 3 de jos)
sunt de fapt Cuvin şi Cuieşti. În ce priveşte pe vlădica Ioan de
Caffa, el nu poate fi calificat necredincios (p. 94, r. 7 de sus),
ci numai “perfid” sau “rău-credincios” (din punctul de vedere
romano-catolic), potrivit latinescului “perfidus” din original.
De asemenea, martirul apusean Vichentie (p. 95, r. 4 de
sus) se va reda ca Vincen iu. În aceeaşi pagină (docum.nr.47),
a se substitui “hirotonisi i” cu “hirotoni i”. Românii nu pot fi
văzu i - chiar de către reprezentan ii Catolicismului - ca
“necredincioşi” (p. 98, r. 4 de jos), ci ca infideli (lat. Infideles
ţ inşi în care nu te po i încrede; nesiguri). Poreca (din pp. 100
si 101) se va citi Porecia. Prepozi ia compusă “praeterea” (p.
150, r. 7 de sus) se tâlcuieşte corect prin formula “de lângă”.
Documentul din p. 154 l-am tradus din nou (mai fidel, credem
noi) în Monografia…, pp. 206-207. Documentul nr. 96 (p.
185) este din 1744, nu 1742. “Irrtum” (p. 188, r. 11 de jos) nu
semnifică “erezie”, ci “eroare’, “înşelăciune”. Documentul
nr. 104 (p. 191) are în vedere pe protopopul caransebeşean
Ilinescu (nu Iliescu, cum s-a reprodus în traducere).
354
Conceptul “sobornaja” (din p. 204, r. 2 de jos) trebuie
tălmăcit prin catedral (nu prin “sobornicească”), iar anul
1725 (aceeaşi pagină, r. 1 de jos) este greşit, fiindcă episcopul
Moise Stanoevici era mort din aprilie 1724. Parohia
Vračerova (p. 206, pct. 18) trebuia echivalată cu Vârciorova,
nu cu Vracerova (p. 223). Satul Zorvešči (tot p. 206, pct. 25
i 27) este de facto Zerveşti (nu Zorleşti, pp.223-224). La fel
“sobornaja” în privin a Lugojului (p. 210) trebuia tâlcuită prin
catedral , lăcaşul “Sf. Nicolae” fiind reedificat în 1726 (nu
1722, tot p. 210). Preo ii lugojeni se chemau Peştişan, Io a şi
Zârna (nu Peşteşan, Io ov şi Zdîrna; p. 227). Şi la Mehadia
avem de-a face cu o catedral , nu cu “sobornicească” (p.
229), întrucât toate localită ile pomenite (Caransebeş, Lugoj,
Mehadia-Orşova, nu mai pu in Vârşe ul) au intrat în titulatura
episcopului eparhiot.
Pentru datarea mai exactă a mănăstirilor (pp. 237-238),
vezi V. Muntean, ț n stirileăortodoxe din Banat, în “Istoria
monahismului ortodox românesc de la începuturi până în
prezent”, I, Bucureşti 2014, pp. 518-525. “Vlah” (din p. 281),
ca determinativ al ârcovnicului din Bărăteaz, se impune a fi
transcris “Românul”. La p. 291, documentul 128, totalul este
de 132 biserici, nu de localita i (vezi documentul următor, nr.
129, unde lucrurile se clarifică). În p. 312 (r. 7 de jos),
Belin ul trebuie schimbat în Balin . La Lugoj, vechea şcoală
datează
dinainte
de
anul
1736
(V.
Muntean,
colab.,Monumente istorice-bisericeşti din Lugoj, Timişoara
1981, pp. 81 şi 91, n. 62), nu din 1742 (p. 334, r. 1 de sus). În
documentul 144 (p. 340) nu pu ine nume de loca ii sunt
stâlcite: Babcea = Babşa, Boşuri = Bujor, Hoiseşti = Hauzeşti,
Glavna = Gladna, Drăcşineşti = Drăgsineşti, Homuştia =
Homojdia. În plus, în p. 341 (r. 2 de jos): Bogotin este efectiv
Bogâltin, Şipot (p. 343, r. 6 de sus) e Şopot, iar Bazieşti (din
p. 378) este Băseşti. Şi în p. 380 (pct. 9) ne întâmpină câteva
denaturări la nume: Sureşti = Jureşti, Goişeşti = Goizeşti et
355
alia. Crăciunovici (din p. 455, doc. 172) este realmente
Crăciun (termen moştenit); şi azi se află o familie în Boldur,
zisă Cr ciunaş. Protopopul Atanasievici (p. 469, doc. 189) nu
este altul decât aromânul Atanasiu (vezi şi p. 521, doc. 239).
“Comitetul” (din p. 470, r. 10 de sus) se va lectura
“comitatul”, iar prin “mironesc” (p. 484, r. 13 de sus) se va
în elege “mirenesc”. Din textul planşei XXXX aflăm că la
Cina cea de Taină s-a servit… peşte, ceea ce este mai pu in
probabil. Lucrările de specialitate sunt mai rezervate în astfel
de afirma ii: “bucate” (Dionisie din Furna, Carteădeăpictur ,
trad., Bucureşti 1979, p. 142); “mâncare lichidă” (Îndrum riă
misionare, Bucureşti 1986, p. 531); “food” - hrană (The
Oxford Dictionary of Byzantium, II, ed. Al. Kazhdan et alii,
New York-Oxford 1991, p.1251) .
Cu privire la vol.II, vom transforma (în p. 666, doc. nr.
350) vocabula “mijlociri” în “mijloace”. În documentul nr.
354 (p. 668) lipseşte - înainte de “preo i”- cuvântul
“numărul”. Marco, protopop lugojean (p. 692) se cere a fi
scris Marcu; era doar român. La p. 714 (doc. nr. 387) datarea
este eronată: 1843, în loc de 1848; mai mult ca sigur, greşeală
de tipar. În p. 715 (doc. 388, pct. 2) în loc de “romani” trebuie
grafiat “români”. În pagina următoare (p. 716, r. 5 de jos) în
loc de Kl trebuie “august”, iar în p.717 (r. 12 de sus) în loc de
“unic” se va spune “unit”. În finalul documentului 399 (p.728)
s-a omis numele doctorului Ioan Dobran (V. Munten,
Contribu ii…, pp. 221-222). În p. 735 (r. 6 de sus) vom
schimba pe “ducere” cu “aducere”. La p. 779 (doc. 445) a se
face precizarea, în legătură cu Ivacicovici, că era român de
neam; se numea Ivaşcu. Român era şi Chenghela (p. 784 sq).
În p. 825 (doc. 486) trebuie înlocuit termenul “episcopie” cu
cel de “consistoriu”. În p. 854 (r. 5 de jos) Udrie este în
realitate Udria. Avram Imbroane nu a func ionat ca preot în
Lugoj (p. 982, doc. 646), ci exclusiv ca diacon. În pp. 1027
(mijloc) şi 1029 (r. 4 de jos), monarhului Mihai îi lipseşte
356
epitetul “rege”. Privitor la Morisena (pp. 1029 şi 1031) se
impunea o notă în care să se arate că, în zilele noastre, nu se
mai poate sus ine ritos existen a acelei episcopii, în preajma
anului 1.000. Până la descoperirea, în această direc ie, a unor
documente concludente, ca ipoteză de lucru însă se poate
accepta. Lapsus calami în p. 1034 (r. 11 de jos): în locul
“Ardealului” vom trece “Aradului”.
Cele de mai sus sunt câteva îndreptări ce sperăm să fie
utile - cum ziceam - celor ce trudesc în câmpul istoriografiei
şi culturii bănă ene.
357
II.
PERSONALIT Iă
B N ENE
358
359
PozițiaăluiăTraianăVuiaăfaț ădeă
CongresulăNațiunilorăOprimateădeăla Roma
Drd. Maria Alexandra Pantea1
Declara ia în 14 puncte a preşedintelui american W.
Wilson din 8 ianuarie 1918 a dus la schimbări radicale în
Europa. La punctul 9 preşedintele american amintea de
„situa ia popoarelor asuprite din Austro-Ungaria care trebuie
să se bucure de o dezvoltare autonomă şi să devină na iuni” 2.
În aceeaşi declara ie preşedintele W. Wilson aminteşte şi de
reajustarea frontierelor Austro-Ungariei, inând cont şi de
principiul autodeterminării. Declara ia preşedintelui american
a grăbit procesul de dezmembrare a Austro-Ungariei şi a dus
la formarea unei solidarită i a popoarelor nemaghiare din
monarhie care au început o puternică luptă pentru drepturile
na ionale.
În primăvara anului 1918 principiile wilsoniene s-au
răspândit repede în imperiu, fapt ce a dus la organizarea
congresului na iunilor oprimate din Austro-Ungaria la Roma
în 8-10 aprilie 1918. Au participat reprezentan i ai românilor,
cehilor, slovacilor, sârbilor şi polonezilor, care au hotărât să
ac ioneze în comun pentru ob inerea libertă ii na ionale.
Politicienii întruni i la Roma au sus inut „dreptul popoarelor
de a decide asupra destinelor lor”. Congresul de la Roma a
Cercetător ştiin ific al Universită ii de Vest „Vasile Goldiş” Arad
Eugen Gagea (coord.), Vasileă Goldişă studiiă şiă documente, vol. I, Arad,
Ed. Gutenberg Univers, 2013, p.67.
1
2
360
reprezentat „punctul de plecare a unei noi politici a Antantei”3
şi naşterea unei noi Europe dominată de state na ionale. În
declara ia finală s-a hotărât „dreptul fiecărui popor din
monarhie de a-şi constitui unitatea sa na ională sau de a o
completa pentru a ajunge în deplină independen ă politică şi
economică”. După terminarea congresului, delega ii tuturor
popoarelor asuprite din Austro-Ungaria au fost primi i de
premierul italian V. E. Orlando, care a exprimat sprijinul
guvernului italian pentru popoarele asuprite din imperiu.
Dintre membrii delega iei române amintim pe D.Drăghicescu,
N.Lupu şi G.Mironescu. Sunt cei care la Roma au protestat
împotriva condi iilor dure impuse României prin Pacea de la
Bucureşti. Au arătat că, prin ocuparea Dobrogei şi a crestelor
Carpa ilor, România pierde cele mai importante bogă ii ale
solului şi subsolului. Traian Vuia nu a fost prezent, potrivit
mărturiilor sale, chiar dacă încă din luna martie a fost rugat de
Drăghicescu să meargă „necondi ionat la Roma”4 pentru a fi
reprezentantul românilor transilvăneni. Înainte cu câteva zile
de plecarea la Roma, Drăghicescu l-a anun at pe T. Vuia că nu
mai poate pleca cu delega ia românească, pentru că „nu se
rezervase...loc în tren”5. Într-un articol din decembrie 1924
Vuia face unele precizări privind situa ia din aprilie 1918.
Intelectualul român arată că, prin neparticiparea sa la
dezbaterile de la Roma, românii transilvăneni şi bănă eni „sau văzut da i la o parte chiar de fra i şi obliga i să grăiască
prin glasurile unor avoca i orgolioşi care din întâmplare aveau
titlul de politicieni români”6. Chiar dacă nu a participat la acea
manifestare, Traian Vuia, adept al principilor wilsoniene, a
Arhivele Na ionale – Serviciul Jude ean Arad, fond Xerografii, dos. C
29, fila 14.
4
Sem n torul, an VII, nr. 12 decembrie 1924, p. 136.
5
Ibidem.
6
Ibidem.
3
361
avut un rol important în plan diplomatic şi a contribuit la
realizarea României Mari.
Încă de la începutul secolului, intelectualul român s-a
remarcat ca o importantă personalitate a tehnicii, fapt ce a
făcut ca în timpul războiului să fie angajat al Ministerului
Apărării Na ionale de la Paris, pentru a contribui cu inova iile
sale la realizarea unor noi arme. Chiar dacă intelectualul
român mărturisea că a fost „adânc umilit” de atitudinea
politicienilor români în aprilie 1918, a considerat că trebuie să
pună mai presus de toate cauza na ională şi a activat pentru
realizarea României Mari. inând cont de cele hotărâte la
Roma, la Paris s-a constituit ComitetulăNa ionalăalăRomâniloră
din Transilvaniaă şiă Bucovina, care avea ca scop unirea
Transilvaniei şi Bucovinei cu România, iar primul preşedinte
a fost Traian Vuia.
În aceste condi ii Traian Vuia a jucat un rol important în
realizarea României Mari, fiind cel care a sprijinit activitatea
emigran ilor români de la Paris. Bun cunoscător al situa iei
din Europa, intelectualul bănă ean considera că a sosit
momentul unor schimbări radicale ale acesteia. Pornind de la
cele hotărâte la congresul de la Roma, a arătat că statul
dualist Austro-Ungaria, unde puterea se concentra în mâna
aristocra iei, era un pericol pentru lumea democratică, inclusiv
pentru Fran a. Traian Vuia considera că nu există decât o
„singură solu ie admisibilă care ar putea să asigure o pace
durabilă...independen a Poloniei, a Boemiei, a Serbiei, a
României. Europa nu mai poate fi liberă decât dacă este
locuită de popoare libere”7.
În calitate de preşedintele al Comitetuluiă Na ională ală
Românilor din Transilvania, Traian Vuia a pus în practică
hotărârile de la Roma şi a publicat o serie de articole în presa
din Fran a, unde prezenta atât situa ia dificilă a românilor din
Dan Antoniu, TraianăVuiaăvia aăşiăopera, Bucureşti, Ed. Anima 2013 p.
252.
7
362
imperiu, cât şi situa ia dificilă a României după semnarea
păcii cu Puterile Centrale. În articolul Problema AustroUngariei, publicat în revista La Transylvanie din 15 iulie,
arată că s-a opus federalizării Austro-Ungariei, considerând că
trebuie luate măsuri pentru a democratiza via a politică, aflată
sub controlul germanilor şi maghiarilor. Politicianul român îşi
exprimă dorin a ca românii să nu mai fie „instrumentul
imperialismului german”, afirmă că pentru a se instaura pacea
în Europa trebuie ca popoarele asuprite să devină
independente. Traian Vuia opinează că românii sunt poporul
cel mai democratic al monarhiei, majoritatea fiind fii de ărani
şi meseriaşi care şi-au apărat limba lor şi prin aceasta
identitatea na ională. Traian Vuia cere în numele românilor
dreptul de a se uni cu regatul României şi mai propune ca
românii, împreună cu cehii şi iugoslavii independen i, să
formeze o „republică federativă, un zid solid împotriva
apăsării germanice în Orient”8.
În numărul 6 al revistei La Transylvanie Traian Vuia a
publicat un articol cu ocazia zilei na ionale a Fran ei, când a
avut loc şi o reuniune franco-română. Diplomatul român, în
calitate de preşedinte al Comitetuluiă Na ională ală Româniloră
din Transilvania, a rostit un cuvânt prin care a devenit
apărătorul popoarelor asuprite din monarhie. Plecând de la
cele decise la Roma, Vuia a arătat sacrificiul făcut în timpul
războiului de armata franceză, care din 1914 a apărat
„libertatea lumii şi comoara de civiliza ie latină de care Fran a
e plină în toate oraşele şi satele ei, în fa a acestei glorioase
armate franceze noi românii din Transilvania ne descoperim
umil la trecerea ei că şi pentru noi luptă”9. În discursul său
Vuia aminte te i de situa ia românilor, care de-a lungul
Arhivele Na ionale – Serviciul Jude ean Arad, fond Xerografii, dos C
29, fila 17.
9
Traian Vuia, Gânditoră şiă militantă socială politic, editor D. Tomoni, Ed.
Orizonturi Universitare, Timişoara, 2006, p. 238.
8
363
timpului au cunoscut asuprirea, iar „poporul român din
Transilvania este închis în această imensă Bastilie care este
Austro-Ungaria şi sperăm şi avem încredere că în ziua de 14
iulie anul viitor vom sărbători distrugerea acestei imense
Bastilii şi dezrobirea Transilvaniei în acelaşi timp cu
eliberarea Alsaciei şi Lorenei”10.
Congresul de la Roma a marcat începutul sfârşitului
pentru Austro-Ungaria, dar şi intensificarea luptei popoarelor
asuprite pentru drepturile na ionale. Hotărârile congresului
na iunilor oprimate din Austro-Ungaria au fost acceptate de
marile puteri care luptau de partea Antantei. În mai 1918
Clémenceau a aprobat cele hotărâte la Roma, iar Congresul
Superior de război de la Versailles şi-a exprimat simpatia fa ă
de aspira iile na ionale ale popoarelor supuse din monarhie.
10
Ibidem.
364
ProtopopulăMihailăGașpară–
jurnalistășiăc rturarădeăseam ăalăBanatuluiă
din primele trei decenii ale secolului XX
Lector univ. dr. Mihai Vişan
În peisajul bocşean, Mihail Gaşpar (24 ianuarie 1881-27
noiembrie 1929) rămâne personalitatea de primă importan ă
din primele trei decenii ale secolului trecut, atât în plan
cultural, cât şi social-politic. Afirma ia îşi are acoperire în
faptul că scriitorul a fost preşedintele Consiliului Na ional
Român din Bocşa Montană (decembrie 1918), preşedinte al
Despăr ământului local al ASTREI, directorul băncii locale
,,Bocşana”, la înfiin area căreia a şi participat efectiv ca
ac ionar, dar şi membru în Consiliul de Administra ie la
Societatea Industria Morăritului din Banat, autor a numeroase
nuvele, schi e şi romane istorice, precum şi fondatorul unui
ziar de maximă notorietate în publicistica vremii. S-a
înregimentat şi a fost un membru fidel al Partidului Na ional
Român, apoi, după fuziune, a devenit membru şi preşedinte al
filialei Caraş a Partidului Na ional ărănesc, fiind ales deputat
pe listele acestuia în 1927 şi reales în 1928. Activitatea sa
parlamentară în cadrul Camerei s-a concretizat în sus inerea
unor adevărate discursuri de factură na ională şi regională,
cele mai multe dintre ele fiind reproduse în ziarul Drum Nou,
ca un fel de dare de seamă justificativă propriilor săi alegători.
Motivarea actului de înfiin are al ziarului Drum Nou are
un pronun at caracter militant şi na ionalist: ,,Subsemnatul
protoereu din Bocşa Montană, M. Gaşpar, înfiin ez şi sus in
365
sub răspundere proprie la Bocşa Montană o gazetă locală,
săptămânală, de cuprins economic şi cultural, lipsită de orice
caracter politic de partid, având în vedere numai cultivarea şi
instruirea cercului meu de cititori, orientarea spre interesele
bine pricepute economice şi culturale ale poporului şi
dezvoltarea gustului pentru citit la popor, prin ştiri interesante
şi instructive, precum şi prin articole interesante emise pe
în elesul poporului şi în limba bună românească, relative la
chestiunile economice şi culturale de interes pentru popor şi
ară. În scopul sprijinirii şi răspândirii în cercuri cât mai largi
a acestei gazete locale săptămânale în păturile poporului
român, Uzinele şi Domeniile Reşi a se obligă... să-mi
solvească de fiecare număr apărut al acestei gazete după
mărimea edi iei şi anume: la o edi ie până la 2.500 de
exemplare, câte 85 de bani de exemplar, iar de aici în sus, 75
de bani de exemplar, lăsându-mi mie libera dispozi ie asupra
repartizării acestor exemplare şi a condi iilor întru care le
plasez în mâna cititorilor”1
Drum nou a apărut la Bocşa în două etape, între 19231938 şi 1946-1947, până în 1929 gazeta fiind condusă direct
de protopop, iar după decesul acestuia va fi preluată la Oravi a
de Ilie Rusmir (1930-1933), sub cârmuirea căruia ziarul
apărea cu o men iune specială: ,,Fondator M. Gaşpar”. Fiul
său, Ionel, mort sinistru prin împuşcare într-un tren personal,
când, în 1938, transporta o serie de documente secrete ale
P.N. . cu scopul de a i le înmâna lui Vaida Voievod la Cluj,
va readuce gazeta tatălui său la Bocşa Montană, tipărindu-se
aici între 1934-1938 şi avându-l ca redactor-şef pe Ioan
Târziu. Din motive economice de supravie uire, ziarul va fi
translatat la Craiova. Primul număr al ziarului Drum Nou
apărea la 1 iulie 1923, avându-l ca director-editor pe
protopopul tractului Bocşa Montană, o apari ie săptămânală
1
Radu Flora, Virgil Vintilescu, Documente literare, I, Editura Facla,
Timişoara, 1971, p. 112;
366
(apărea în fiecare sâmbătă) ,,cu gând bun, în chip cinstit,
deschis şi fără dedesupturi.” Acesta era mesajul-programatic
transmis publicului cititor în articolul de debut al gazetei
locale. Mai departe, în primul număr al apari iei sale, se
preciza că ,,tendin a acestui organ este înainte de toate
românească, tinzând a restabili în primul rând echilibrul
restant al valorilor noastre prin o selec ionare justă şi,
îndrumându-le spre o nouă orientare, economică şi culturală,
căci socotim aceasta ca unica şi singura bază sănătoasă a vie ii
noastre româneşti”, redac ia angajându-se şi promi ând că ,,ne
vom ocupa cu toate chestiile, cari interesează neamul nostru,
în mod obiectiv, controlând şi criticând orice chestiune numai
din punct de vedere a intereselor lui.” Gazeta, neangajată
politic în sens partinic, avea să se plaseze de partea
,,intereselor obştii”, deoarece ,,Noi vrem să concentrăm toate
for ele disponibile, fără privire că încotro se închină, pe baza
unei politici culturale şi economiceşte româneşti.”2 În acelaşi
prim număr editorial, protopopul insista să se expliciteze
scriind încă un articol, pornit dintr-o nevoie lăuntrică de a lua
o atitudine hotărâtă fa ă de decaden a postbelică resim ită la
nivel societal, confuzia şi disolu ia valorilor, în special cele
morale, demagogia şi politicianismul care au direc ionat via a
socială pe o cale eronată, astfel încât ,,a remas părăsit terenul
economic dătător de belşug, de bună stare, de putere. A remas
părăsit templul culturii prin cari se ajunge la lumină şi
înăl are.” Autorul dezvolta în acest al doilea articol o întreagă
construc ie socio-politică şi formula o concluzie ce se degaja
inerent din structura acesteia: ,,Clădirea unei na ii să compune
din trei păr i. Partea economică la bază, printrânsa la cultură
şi, sus de tot, la coperiş, unde bat vânturile mari cu putere şi
mai rece, via a politică. Coperişul nu va rezista însă, dacă
fundamentul şi păre ii clădirii nu sunt solide. S-o apucăm deci
pe calea întoarsă: prin puterea economică şi cultură – la
2
Mihail Gaşpar, ,,Către cititori”, Drum Nou, I, nr. 1 din 1 iulie 1923, p. 1;
367
politică.”3 Cuvântul-cheie care apare ca un leitmotiv în cele
două articole ale primei apari ii este ,,cultura”, fapt justificat
în mod desăvârşit în contribu ia gazetărească personală,
ocazională sau frecventă, a cărturarului bocşean la o serie de
gazete, precum: Tribuna Poporului, Neamul Românesc
Literar, Convorbiri literare, Lupta, Poporul român, Banatul,
Cosânzeana, Cuvântul românesc.4
Ziarul său, o gazetă săptămânală care apărea într-un
format de patru pagini mari, poate fi considerat o apari ie
periodică de succes, dacă avem în vedere criteriul răspândirii,
numărul cititorilor nu doar din Bocşa, ci şi pe cei din
Timişoara, Lugoj, Oravi a, Reşi a şi din comunele limitrofe.
Mai mult decât atât, gazeta intrase deja în aten ia presei
centrale, deoarece opiniile politice ale lui Gaşpar erau
monitorizate şi taxate critic de Pamfil Şeicaru în Curentul, de
al i editori în Viitorul, organul central de presă al Partidului
Na ional Liberal, dar şi în gazete centrale de centru-stânga,
precum Universul sau Adev rul.5 Publicistul bocşean redacta
în cea mai mare parte textul/con inutul propriei sale gazete,
figurând ca ,,Editor-Director”, iar în perioada sesiunilor
parlamentare de la Bucureşti îşi expedia către Bocşa articolele
de fond dactilografiate. Din 1923 până în 1929, în preziua
mor ii sale, imensa majoritate a articolelor de fond sunt rodul
condeiului său, semnate cu pseudonimul Drix ori Drax,
utilizat de gazetar încă de la Drapelul, articole care sunt în
fond ,,reportagii”, respectiv texte de opinie şi de atitudine
civică ori politică. Cornel Corneanu, în investiga ia
jurnalisticii lui Gaşpar, a însumat 1311 astfel de articole de
3
.Ibidem;
,,Necrolog” (articol nesemnat), în Ibidem, VII, nr. 48 din 1 decembrie
1929, p. 2;
5
Mihail Gaşpar, ,,În chestie personală”, în Ibidem, VII, nr. 13 din 31
martie 1929, p. 1;
4
368
fond şi comentarii până la intrarea în nefiin ă a jurnalistului.6
În cadrul redac iei ziarului bocşean, cel mai important sprijin
a venit din partea învă ătorului Iacob Bosică, cel care va
impune şi va între ine din 1928 o rubrică intitulată ,,Tribuna
Şcoalei”.
Prin legăturile personale ale lui Gaşpar cu alte condeie
reprezentative din Banat şi din ară, publica ia sa a beneficiat
de tonusul impozan ei şi notorietă ii acestora. Astfel, din
Banat, în paginile gazetei apăreau cu o anumită frecven ă
articole elaborate de jurnalişti, precum: David Voniga (preot
la Giroc, pensionar, fost director la Dreptatea şi editor al
Revisteiă Preo ilor), Caius Brediceanu, Damian Izverniceanu,
Constantin Rudneanu, Nicolae Bolocan (cel care l-a tradus
ini ial pe Griselini), Ilie Gropşianu, Marius Bucătură, Lucian
Costin, Victor Bîrlea, Filaret Barbu, dar şi o seamă de
condeieri ărani, mai cunoscu i fiind Ion Ciucurel şi Aurel
Novac, ultimul cu mai multă frecven ă în paginile gazetei.
Ziarul găzduia articole serioase ale unor personalită i mult
mai titrate din peisajul regional şi na ional, între care cu mai
multă amplitudine pot fi aminti i: Iosif Popovici, Petru
Nemoianu, Emil Pocreanu, Nicolae Iorga – cel care îl
simpatiza de altfel pe Gaşpar - , Nichifor Crainic, Gheorghe
Marinescu, Constantin Garoflid, Octavian Goga, Grigore
Gafencu, Constantin Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu
(acesta şi-a publicat două articole, unul dintre ele pledând
pentru neaoşism), Cezar Petrescu ş.a.m.d. Cel din urmă
creiona un tablou asupra romanului lui Mihail Gaşpar, ,,Fata
vornicului Oană”, apărut la Bucureşti în 1929, tablou publicat
în paginile ziarului Drum nou: ,,Povestirea e plină de interes
dramatic şi dovedeşte reale calită i de cursivitate, îndemânare
şi conturarea personagiilor, o migăloasă informa ie istorică şi
Cornel Corneanu, ,,Mihail Gaşpar (1881.1929)”, Revistaă B n ean ,
(fosta Luceafărul), IX, nr. 7-9 din iulie-septembrie 1943, p. 10;
6
369
ceea ce constituie cheia unor asemenea resurse, darul de a ne
crea atmosfera epocii”7
Gazeta, destinată răspândirii ,,duhului culturii”, aşa cum
rezultă din frontispiciul său, publica numeroase poezii,
primite ori reproduse, crea ii ale lui Nicolae Iorga (cele mai
multe, dar nu şi cele mai reuşite), George Bacovia, Ion Pillat,
Nichifor Crainic, Elena Farago, Radu Gyr, Adrian Maniu,
precum şi traduceri din Longfellow, Heine şi Rabindranath
Tagore etc. Proza românească, pu in prezentă în josul ,,foi ei”,
a fost în schimb completată cu eseuri şi fragmente literare,
traduse de cele mai multe ori de editor, după textele unor
gânditori, oameni politici şi prozatori de certă valoare,
precum: Voltaire, Gustave le Bon, Henri Bergson, Ramsay
Mac Donald, Nietzsche, Romain Rolland, Camille
Flammarion, Maupassant, Stefan Zweig, Tolstoi, Gorki,
Giovanni Papini, Emile Boutroux, Alexandre Dumas (tatăl)
etc.8 Regăsim, de asemenea, în fiecare număr al ziarului
numeroase aforisme selectate de către editor din Sofocle,
Petrarca, Mirabeau, Machiavelli, Schiller, Goethe, Lamartine,
Hasdeu etc. Textele erau aranjate în conformitate cu formatul
publica iei şi reflectă cultura literară vastă a editorului Gaşpar,
cel care le-a selectat şi tradus, organizându-le într-o
construc ie ideatică, rar întâlnită în presa vremii din acea
perioadă. Avem în vedere, în acest caz, rubricatura celor trei
pagini din gazetă, ultima fiind folosită preponderent pentru
reclame. Ideografia gazetei prezenta următoarea structură:
articolul de fond al editorului, precum şi alte comentarii ale
acestuia, urma rubrica ştirilor din ară şi a celor locale, apoi
ştirile din străinătate, iar din 1928 apărea o rubrică nouă,
intitulată ,,Tribuna Şcoalei”, după care, în func ie de situa ie,
urmau articole cu tematică socială, economică, politică,
morală, general-culturală, toate prezentate într-o manieră
7
8
Drum nou, nr. 15, Bocşa Montană, 1929, p. 3;
Cornel Corneanu, op. cit., p. 16; vezi Drum Nou, I-VII, 1923-1929;
370
eseistică. Din 1925, ziarul bocşean şi-a adăugat şi rubrica
,,Crestături pe răboj” (revista presei), sporadic rubrica
,,Bibliografia” ce prezenta ultimele apari ii culturale, dar şi
aleatoriu o rubrică sportivă, ultima indicând un element de
absolută modernitate în presa vremii. Tot într-o manieră
sporadică, gazeta mai cuprindea şi articole sau anun uri ale
autorită ilor locale şi centrale, ale unor societă i pe ac iuni, iar
în final apărea rubrica ,,Poşta redac iei”, în care erau publicate
diverse mesaje sau scrisori ale cititorilor.
În 1905 se produce debutul editorial cu volumul
,,Japonia”, iar în 1906 traduce nuvela ,,Malva” a lui Maxim
Gorki, pentru ca în 1908 să-i apară primul său volum original,
,,În vraja trecutului”. În 1909, la Vălenii de Munte, îi apare
primul volum din romanul ,,Din vremuri de mărire”, pentru ca în
anii 1909-1910 să i se publice la Drapelul romanele ,,Altare
dărâmate” şi ,,Fata lui Oană Pântece”, roman devenit ulterior
,,Fata vornicului Oană”. În 1916 publică sub forma unui volum
nuvelele ,,Blăstăm de mamă” şi ,,Domnişoara Marta”, trei ani
mai târziu va publica volumul ,,De-ale vie ii”. În 1926 îi va fi
publicat în revista Banatul romanul ,,Casa cu obloane verzi”, iar
în gazeta Temessvari Hirlap un fragment dintr-un roman
neterminat ce avea ca inten ie prezentarea vie ii şi personalită ii
lui Gheorghe Doja. Conform opiniei unor gazetari din epocă,
protopopul pregătea materialul ideatic pentru un nou roman care
avea ca subiect aceeaşi aplecare spre trecutul istoric, respectiv
istoria cetă ii bocşene de la Buza Turcului din secolul XV,
roman la care lucra în perioada de dinaintea mor ii.
Gaşpar poate fi definit un adevărat panromân datorită
interesului său constant de a sluji cauza românismului la
nivelul întregului spa iu na ional. Ajuns la Bocşa în 1911,
mica lui ,,cetate” adoptivă, i-a dedicat o monografie cu
prilejul Adunării Generale a Despăr ământului Bocşa al
ASTREI, filială care îl alesese în func ia de preşedinte.
Această micromonografie a fost tipărită într-o formă serială în
371
FoaiaăDiecezan din Caransebeş între anii 1911-1914. În cel
din urmă an, micromonografia a apărut sub forma unui extras
de sine stătător, publicat de Tipografia Diecezană. Încă din
introducere, autorul preciza ocazia elaborării acelei scrieri,
conchizând modest că în acel ,,mic comunicat” nu sunt
aspecte de o deosebită noutate pentru publicul avizat: ,,Nu am
avut inten ia a spune nici lucruri noi, nici lucruri cari nu s-ar fi
ştiut. Dimpotrivă, ce spun sunt lucruri prea bine cunoscute –
celor pu ini cari s-au îndeletnicit cu frunzăritul trecutului apus
în noianul vremurilor.”9 Autorul s-a folosit în această
cercetare monografică de o serie de informa ii furnizate de
istoricul maghiar Frigies Pesty, apoi a investigat matricolele
Bisericii Ortodoxe în care descoperă o coabitare fră ească
între localnici, ,,bufeni” (cei proveni i din Mehedin i şi Dolj şi
translata i la Bocşa pentru producerea mangalului), dar şi
,,argileni”, ultimii sosi i aici pentru nevoile cărăuşiei
lemnului, ridicării de drumuri forestiere şi plutărit. Pornind de
la aceste informa ii, Gaşpar oferă date monografice privind
dinamica popula iei, mai ales cea ortodoxă, dar şi o serie de
elemente legate de micro-toponimie.10 Monografia oferă un
spa iu mai larg pentru prezentarea cetă ii Bocşa de la Buza
Turcului, indicând nobilii români care o stăpâniseră la 1552,
apoi trecerea cetă ii în stăpânirea turcească şi asalturile
clandestine ale ,,haiducilor” ardeleni, recucerirea din anul
1595 şi stăpânii ei succesivi prin răscumpărare şi dona ie,
între aceştia şi valahi, după care este prezentată reocuparea
turcească a cetă ii din anul 1658, apoi aruncată în aer la 1659
de împotrivitorii care o cedaseră lui Aca iu Barciai. În
continuarea istorisirii acestei cetă i opidane (cetate regală cu
rol defensiv), Gaşpar prezintă distrugerea definitivă care s-a
produs în anul 1695, în urma conflictului dintre turci şi
Mihail Gaşpar, DateămonograficeăreferitoareălaăcomunaăBocşaățontan ,ă
Tipografia Episcopiei Caransebeşului, Caransebeş, 1914, p. 3;
10
Ibidem, pp. 17-19, 21;
9
372
austrieci, precizându-ne că de atunci cetatea ,,a rămas o ruină,
o mărturie mută a atâtor întâmplări mari, cari au avut ca scenă
pitorescul inut al Bocşei.”11 Vorbind în genere despre istoria
multiseculară a acestei comunită i adoptive, protopopul
aprecia laudativ că ,,pu ine localită i vor fi în patrie (Ungaria,
n. ns.), cari s-ar putea mândri cu un trecut atât de romantic şi
vijelios ca această aşezare de pe malul Bârzavei.”12 Descrierea
loca iei cetă ii şi a proximită ilor acesteia este reliefată de
autor într-o exprimare romantică, cu serioase aspecte de
factură nostalgică: ,,Între Bocşa-română şi Vasiova, respectiv
Neu-Werk, la stânga pe un colnic care ese din şirul celorlal i
ca un pinten, să înal ă ruinele cetă ii Bocşei. Rămăşi ele unui
turn puternic să văd, în parte dărâmate, acoperite de rugina
ploilor, pornite spre nimicire – dar, pândind parcă de acolo de
sus, din locul de veghe, zgomotul vie ii de acum. Piatră de
piatră să poate desprinde în pace prăvălindu-se pe coastă la
vale; straja de acum sute de ani poate dormi în linişte; în jurul
cetă ii nu s-a schimbat nimic. Acelaş glas românesc îşi poartă
sunetul peste plaiurile acestea frumoase, ca cel de acum 600
de ani. Şi urmaşii plăieşilor lui George Vrabie, nobil şi
poruncitor cetă ii Bocşei, sunt tot pe aici aşeza i, în jurul
zidurilor cari să dărâmă mereu, ca mărturii vii şi puternice a
vorbii româneşti, că Apaătrece,ăpetrileăr mân”.13
Chiar dacă aminteşte despre atestarea Bocşei ca
parohie catolică la 1333, aşezare care figura în registrele de
dijme papale14, autorul nu identifică fortifica ia cu cetatea
Cuieşti (Kövesd), amintită pentru prima oară la 1331 şi, mai
apoi, fiind reşedin ă administrativ-politică a districtului
11
Ibidem, pp. 7-11;
Ibidem, p. 5;
13
Ibidem, pp. 3-4;
14
Ibidem, p. 6;
12
373
autonom românesc cu acelaşi nume.15 Gaşpar nu oferă nici un
fel de informa ii privind posibila stăpânire efemeră a cetă ii
Bocşei de la Buza Turcului de către primul voievod întregitor
de ară, care ar fi putut aşeza aici castelani la 1600.16 Cetatea
Cuieşti a fost o cetate regală-maghiară, amintită documentar
în anul 1331, fapt care ne îndrituie să admitem această dată
drept anul de debut în istoria administra iei şi civilită ii
medievale a Bocşei. Prima pomenire documentară a localită ii
cu acest nume apare, după cum ne spune Gaşpar, abia în anul
1333 într-un tablou de zeciuială papală: ,,Pentru întâia oară
numele târgului Bocşa îl întâlnim în anul 1333 şi anume în
catastihul protopopului latin din Caraş, referitor la deportarea
zeciuielii papale. Între comunele cari nu plătesc această
zeciuială să înşiră comunele: Boc, Dend şi Vod, adică Bocşa,
Denta şi Votnic.”17 Fără discu ie, data construirii cetă ii de la
Buza Turcului rămâne anterioară atestării ei documentare,
anul 1331, putând-o plasa la cumpăna dintre secolele XIII şi
XIV, implicarea acesteia în mediul feudal maghiar timpuriu
datorându-se primordial existen ei în această zonă a
zăcămintelor cupro-aurifere şi feroase. Astfel, un prim
document regal din 1395, emis de regele maghiar Sigismund
de Luxemburg, amintea cetatea Cuieşti dimpreună cu satele şi
mun ii cu zăcăminte de fier ce ineau de aceasta.
Micromonografia prezintă o serie de date şi evenimente
importante privind constituirea Bocşei Montane, evolu ia
metalurgiei în această comunitate după translatarea forjelor şi
ciocanelor din Altwerk şi Neuwerk, evenimentele legate de
15
Dumitru eicu, Banatul Montan în Evul Mediu, Editura Banatica,
Timişoara, 1998, p. 318;
16
Theodor N. Trâpcea, ,,Despre unele cetă i medievale din Banat”, în SIB,
I, 1969, p. 26; conform acestuia, cetatea ar fi rămas sub autoritatea
Principatului ardelean între 1595-1598, pentru ca, într-o perspectivă
logică, mai apoi să fi intrat sub autoritatea voievodului muntean după
această dată.
17
Mihail Gaşpar, op. cit., p. 7;
374
anul revolu ionar 1848-1849, apari ia bisericii ortodoxe în
noua comunitate şi formarea a două cătune noi, Kohldorf şi
Măgura, dinamica popula iei din perspectiva structurii ei
etnice. Protopopul sus inea că la 1717, conform unei patente
imperiale, ar putea fi plasate începuturile Bocşei Montane:
,,Prin patenta imperială din 1717, din teritoriul comunei
Vasiova să rupe o bucată considerabilă de pământ pentru
scopuri montanistice. Astfel, ia fiin ă actuala comună BocşaMontană (Deutsch-Boksan, Boksánbánya)”.18
În vreme ce Neuwerk-ul şi Bocşa Montană s-au
cristalizat în urma aşezării coloniştilor germani din Stiria,
Saxonia şi Boemia, cătunul Kohldorf a rezultat prin aşezarea
aşa-numi ilor ,,săscani”, de origine română, cei care se ocupau
cu producerea materialului lemnos destinat ob inerii
mangalului, începuturile acestui cătun datând din 1825. Din
vistieria imperiului, ne spune Gaşpar, li s-a asigurat acolo un
acoperiş tuturor cărbunarilor. Tot în acel an, administra ia
financiară imperială dispunea comasarea iganilor nomazi din
proximitatea Bocşei-Montane într-un cartier denumit mai apoi
Măgura, stabilindu-se totodată obliga iile fiscale ale primelor
nouă familii comasate aici. Conform deciziei aerar-ului
montanistic, iganii sedentariza i aici erau obliga i să adune
din apa Bârzavei, în fiecare an, aur în valoare de 4-5 galbeni,
pe care să-l predea la un pre stabilit Direc iei Minelor din
Oravi a. Metamorfozarea familiilor de igani, din nomazi în
muncitori fideli împăratului, s-a dovedit a fi un eşec total,
deoarece func ionarii care răspundeau de aceştia se plângeau
în permanen ă de fuga lor de muncă, lenea proverbială, că în
loc să adune aur prin cernirea nisipului, se ocupau de cerşit
sau de muzică lăutărească.19 Pentru to i lucrătorii români de la
18
Ibidem, p. 12;
Ibidem, p. 15; protopopul semnala faptul că această popula ie era
deosebit de prolifică din perspectiva sporului natural, fapt ilustrat prin
19
375
,,uzinele metalurgice” de la Bocşa Montană, bufenii şi
,,argelenii”, dar şi măgurenii care se românizaseră deja, to i de
religie ortodoxă, Direc ia montanistică a dispus ridicarea unui
locaş de cult ortodox pentru to i aceştia, edificiu construit
între 1796-1799. Conform spuselor protopopului Gaşpar, cel
care parcurse matricolele acestei biserici, cele mai răspândite
nume de enoriaşi-ortodocşi, olteni de origine, proveneau din
familiile Pocrenilor şi Olanilor (astăzi Olaru şi Perian).
Autorul micromonografiei considera că istoria
medievală, cu toate faptele şi evenimentele sale eroice, dar şi
consemnarea acestora, trebuie să rămână pildă şi recunoştin ă
pentru contemporaneitate: ,,M-am gândit însă că nu ar strica,
dacă conştiin a trecutului ar răsări în sufletul mul imei, în
stratul larg al poporului. Şi pu ina mea muncă ar fi în acest caz
răsplătită cu vârf şi îndesat. Să văd Românaşii trecând pe sub
cetatea Bocşei şi să-i aud spuind nepo ilor şi arătându-le ruinele
cetă ii: Aici a stăpânit cândva un căpitan român şi şi cetatea
plăieşi români au păzit-o! Mai multă răsplată nu s-ar putea.”20
Schi ele şi nuvelele prozatorului Gaşpar par a fi îmbibate
cu realismul vie ii bănă ene, mai ales a celei din mediul rural, cu
excesiva bunăcredin ă şi bunăcuviin ă a sufletelor blânde din
cosmosul satului românesc, dar mai ales cu zbuciumul satelor
bănă ene în decursul vremurilor, când pericole şi amenin ări de
neînchipuit veneau din toate col urile Imperiului austro-ungar
sau otoman, în spe ă diferitele categorii de alogeni care se aciuau
în spa iul rural. În bună măsură, Gaşpar avea în vedere ,,pericolul
evreiesc”. Astfel, nuvela Românii din Potlogi, publicată în
revista Banatul în anul 1928, rămâne reprezentativă prin
substratul său profund social şi românesc. Nuvela zugrăveşte
legătura sfântă şi trainică a ăranului din Banat cu pământul
strămoşesc, precum şi conflictul între inut timp de două genera ii
existen a a 90 de numere de casă şi a 450-500 suflete, igani cu desăvârşire
româniza i, existen i la nivelul anului 1910;
20
Ibidem, p. 24;
376
până când satul românesc, prin osteneala liderilor săi fireşti,
preotul şi învă ătorul, au fondat o bancă, Fră ia, cumpărând de la
cârciumarul evreu şi de la groful ungur, ginerele boierului sârb,
întreg pământul prin efortul întregii obşti săteşti pentru eternitate,
,,fiindcă într-adevăr numai prin colaborarea cu intelectualii
satului şi prin solidaritate se pot îndura prigoanele şi salva
na ia.”21 Dragostea pentru trecutul istoric, eroismul şi
personalitatea accentuată a unor lideri din trecutul istoric al
românilor l-au captivat pe Gaşpar, aceste aspecte devenind
constante ale scrisului său din nuvelele şi schi ele istorice, chiar
şi în unele încercări dramaturgice: ,,Scriitorul Mihai Gaşpar a
avut mai cu osebire preferin e pentru povestirile romantice. El
prefera să se afunde în trecutul istoric pe care-l evoca cu multă
căldură şi în elegere. Nu pierdea însă din vedere niciunul din
fenomenele sociale care aveau tematica lor aşternută, fie printre
slovele din cronici, fie atârnată de tradi ia legendară rămasă în
popor.”22 Autorul schi elor, nuvelelor şi romanelor a avut
încercări şi în domeniul dramaturgiei, deşi în acest gen literar
reuşitele sale au fost mult mai modeste. Fără discu ie, tematica
acestora a fost cu predilec ie spre trecutul istoric şi eroismul
poporului român, dragostea ăranului pentru apărarea gliei
strămoşeşti. Un exemplu în acest sens îl reprezintă piesa de
teatru într-un singur act ,,O noapte la Oituz – piesă eroică într-un
singur act”, în care dramaturgul stăruie în special asupra trăirilor
şi frământărilor ăranului român aflat pe câmpul de luptă de la
Oituz, cu zbuciumul său interior şi dorul său de casă şi familie:
,,Sceneta – căci despre o scenetă este vorba – se situează pe
coordonatele cunoscute ale operei lui Gaşpar: patriotismul său
sincer, dragostea fa ă de ăranul exploatat. Gaşpar încearcă să
reconstituie drama sufletească a ăranului român, încleştat în
lupta pentru alungarea trupelor cotropitoare germane din anul
Aurel Bugariu, ,,Fondul social în opera lui Mihai Gaşpar”, Vestul,
Timişoara, din 13 decembrie 1942,
22
Idem;
21
377
1917. O mare parte – şi cea mai reuşită – a scenetei se consumă
în dezvăluirea sentimentului apăsător de îngrijorare şi de dor al
ăranului – ostaş pentru casa şi pentru familia părăsită.”23
Teolog, jurnalist şi scriitor, Mihail Gaşpar a fost
precumpănitor pasionat de istorie, fapt bine ilustrat în articolele
sale de presă, în literatura sa istorică şi în beletristică. Dacă
tematica aleasă avea o tentă na ionalistă, viziunea promovată era
una anacronică şi postfactuală, în sensul proiectării în trecut a
unor realită i viitoare sau contemporane cu scopul de a consolida
şi mai mult dimensiunea pilduitoare a evenimentelor abordate.
Ziarul său a reliefat o serie de articole care scot în eviden ă
profunda sa conştiin ă istorică. Astfel, ,,24 Decembrie 1716” ,
articol în care semnatarul nu zăbovea neapărat pe semnifica ia
religioasă a evenimentului, cât pe valen a sa ,,na ională”, cea
care urma să se producă peste timp, după Marea Unire: ,,Ziua
aceasta ne înduioşează fiindcă este ziua din ajunul naşterii
Mântuitorului nostru Isus Hristos. Ca români ziua aceasta ne
aminteşte începutul unei ere triste a istoriei noastre na ionale. În
ziua de 24 Decembrie 1716 a fost numit Domn al ării
Româneşti cel dintâi fanariot: Alexandru Mavrocordat. Şi dela
această zi încep toate nenorocirile acestei ări şi toate suferin ele
acestui neam. E bine să inem minte acest dat.”24
Într-un alt articol de fond, autorul evoca execu ia lui Horia,
într-o compozi ie presărată cu numeroase epitete asupra figurii
martirului, în care era supradimensionat eroul-martir, editorul
insinuând că liderul răscoalei anticipa încă de pe atunci Unirea
de la 1 Decembrie 1918: ,,Cred că, în sufletul lui simplu, a trăit
icoana întregirii neamului, deşi într-o formă nelămurită. Căci,
poveşti păstrate în Albac, îi vor fi amintit de un domn valah
(Mihai Viteazul n. ns.), carele a încălcat o dată, de mult, trufia
23
Petru Oalde, Recenzie la ,,O noapte la Oituz”, Calendarul Românului,
Caransebeş, anul XXXIV (1921), p. 80-87;
24
,,24 Decembrie 1716”, Drum Nou, V, nr. 52 din 25 decembrie 1927, p. 1
(articol nesemnat, dar atribuit fără ezitare lui Gaşpar);
378
celor ce ineau piciorul pe grumajii neamului lui. Azi, când
vedenia mucenicului a devenit realitate, îndeplinesc o datorie
pomenind această zi aniversară.”25 Articolul creditează excesiv
memoria colectivă, cea care ar fi trebuit să conserve de-a lungul
timpului ,,mitul primei uniri”. În realitate, la 1924, istoricul Ioan
Lupaş chestionând localnicii-mo i despre eroul locului cu
speran a de a găsi un sâmbure de adevăr în ,,tradi iile orale”26,
mo ii i-au oferit diverse ,,poveşti” irelevante, neverosimile.
Gaşpar se opreşte şi asupra altor personalită i politice şi culturale
cu valoare na ională, ocazia fiindu-i prilejuită de omagierea
dispari iei acestora. Astfel, centenarul mor ii lui Gheorghe Lazăr,
comemorat la Bocşa Montană de Adunarea Generală a
Învă ătorilor din Caraş-Severin, îi procură editorului reliefarea
meritelor culturale ale ardeleanului, cu benefice consecin e în
peisajul renaşterii conştiin ei noastre na ionale.27 În aceeaşi
manieră, cu condescenden ă şi aleasă sim ire, Gaşpar creiona şi
biografia lui Avram Iancu, zăbovind asupra cinstei sale
sufleteşti, abnega iei sale pentru soarta propriului popor,
exprimând sentimente de amărăciune şi triste e fa ă de sfârşitul
nefericitului erou comemorat de ASTRA la ebea, eveniment
omagiat la 100 de ani de la naşterea marelui român.28 Editorul
saluta într-un alt articol din acelaşi număr ini iativa autorită ilor
locului de a reînhuma acolo resturile pământeşti ale tribunilor
Groza şi Buteanu, alături de 80 de eroi ai luptelor de pe Tisa din
1919.29
,,3 Ianuar 1785”, în Ibidem, II, nr. 1 din 6 ianuarie 1924, p. 1. (articol
nesemnat, dar în mod cert îi apar ine lui Gaşpar);
26
Ioan Lupaş, ,,Cum trăieşte amintirea lui Horia şi Avram Iancu în sufletul
Mo ilor”, Societatea de Mâine, Cluj, I, nr. 19-20 din 31 august 1924, pp.
387-389;
27
Mihail Gaşpar, ,,Gheorghe Lazăr. 1823-1923”, Drum Nou, I, nr. 14 din
30 septembrie 1923, p. 1;
28
Idem, ,,Regele mo ilor”, în Ibidem, II, nr. 35 din 31 august 1924, p. 1;
29
Idem, ,,Panteonul nostru”, în Ibidem, p. 2, (articol nesemnat, dar atribuit
în mod categoric aceluiaşi Gaşpar, chiar dacă limbajul folosit pe alocuri nu
25
379
Publicistul bocşean a parcurs în mod categoric memoriile
omului politic Take Ionescu, oprindu-se asupra premierului
maghiar István Tisza, pe care-l va portretiza în conformitate cu
afirma iile politicianului român, asimilându-l într-o perspectivă
istorică ca fiind principalul complice al lui Wilhelm al II-lea la
declanşarea primului război mondial. Motiva ia justificării unei
asemenea aprecieri, stipulată încă din introducerea articolului de
fond, rezida tocmai în memoriile diplomatului român: ,,Luăm
acest capitol din pre ioasele Amintiri ale lui Take Ionescu
crezându-l interesant pentru publicul nostru cititor, care a
cunoscut pe ambii bărba i de stat, acum ambii ai istoriei.”30
Împlinirea a 10 ani de la moartea arhiducelui Franz Ferdinand,
prin ul moştenitor al tronului Austriei, a generat producerea unui
articol de rememorare a figurii acestuia, dar şi explicitarea
consecin elor actului criminal asupra evolu iei istoriei central şi
sud-est europeană, în special asupra Regatului maghiar:
,,Moartea acestui om, care nu era o individualitate, dar care
învârtea concep ii mari, a fost semnalul carele a alarmat Europa
deschizând poarta războiului mondial”. Consecin ele acestui
episod nefericit a schimbat harta politică a unei păr i însemnate
din Europa, dincolo de reac iile de moment ale cercurilor
oligarhice maghiare: ,,Casina magna ilor din Budapesta ştiu că a
jubilat, moartea lui însemna doar prăbuşirea unui proiect ( de
federalizare în cadrul Imperiului, n. ns.) care apăsa greu
conştiin ele maghiare. Moartea lui (…) a însemnat şi primul
dangăt de clopot care avea să sune la înmormântarea unui
e specific unui preot ortodox, din moment ce ebea e comparată cu
Mecca, oraşul sfânt al musulmanilor).
30
Idem, ,,Chapeau la Take Ionescu despre contele Tisza”, în Ibidem, I, nr.
16 din 14 octombrie 1923, p. 1 (precizăm că protopopul Gaşpar era la
curent cu lectura tipăriturilor vremii, din moment ce memoriile lui Take
Ionescu au fost publicate postum, în 1923, atunci când la Bocşa apărea
acest articol de fond);
380
imperiu, socotit veacuri dearândul ca un rău necesar pentru
men inerea echilibrului european.”31
Declara ia de război din 14/27 august 1916, de intrare a
României în război alături de Antanta, împotriva monarhiei
austro-ungare a însemnat pentru Gaşpar un eveniment de
referin ă în rândurile publica iei sale, căruia i-a alocat două
articole din primul număr al gazetei pe luna septembrie a anului
1923: ,,Din prilejul că săptămâna aceasta am comemorat ziua de
14/august 1916, ziua declarării războiului împotriva AustroUngariei, e bine să reîmprospătăm momentele mai însemnate şi
credem că îndeplinim o datorie patriotică, reproducând cele două
proclama ii ale Maj. Sale Ferdinand I-ul cătră neamul românesc
şi solda i, cari au urmat imediat după declararea războiului”,
mesaje către ară care, de altfel, au fost redate integral,
adăugându-se pe aceeaşi pagină încă un articol privind
semnifica ia istorică a evenimentului – reîntregirea Regatului
României în grani ele sale naturale.32 Legat de războiul pentru
reîntregirea neamului, editorului nu-i scapă victoria de răsunet a
românilor pe frontul de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz din vara
anului 1917, eveniment rememorat şi cinstit cu pioşenie şi
profundă admira ie într-un articol de fond, care elogia vitejia
armatei române în blocarea înaintării trupelor mareşalului
Mackensen spre capitala Moldovei.33 Dragostea gazetarului
bocşean pentru fenomenul istoric se reflectă tot mai accentuat în
paginile ziarului său, astfel încât, din 1928, va deschide o rubrică
specială în ziarul său, în care erau prezentate săptămânal fapte şi
evenimente eroice ale neamului românesc, rubrică denumită
,,Calendar Na ional”. Asemenea rubrică va fi men inută de Ilie
Rusmir la Oravi a, după moartea editorului-director, în cea de-a
Idem, ,,O aniversare”, în Ibidem, II, nr. 26 din 29 iunie 1924, p. 1
(articol nesemnat);
32
Idem, ,,Pro memoria”, în Ibidem, I, nr. 10 din 2 septembrie 1923, p. 1;
Idem, ,,14/27 august 1916”, în Ibidem;
33
Idem, ,,6/19 august 1917”, în Ibidem, II, nr. 34 din 24 august 1924, p. 1;
31
381
doua etapă de vârstă a acestei gazete (1930-1933). Cele mai
multe articole publicate în rubrica mai-sus men ionată sunt
rezervate de Gaşpar figurii lui Ştefan cel Mare, personaj-simbol
al neatârnării în optica sa, cel care va deveni şi subiectul
principal al povestirilor sale istorice. Din această perspectivă, în
rubrica istorică a ziarului erau publicate articole care consemnau
semnifica ia zilei de 27 februarie 1470 (cucerirea cetă ii Brăila
de către domnul moldovean), ziua de 4 martie 1471 (înfrângerea
lui Radu cel Frumos în bătălia de la Soci de către acelaşi domn
legendar).34 Un alt episod reliefat în această rubrică istorică este
legat de ziua înscăunării lui Ştefan Vodă, respectiv 13 aprilie
1457 pe câmpia de la Direptate, după luptele victorioase de la
Doljeşti pe Siret şi de la Orbic repurtate împotriva lui Petru
Aron, articolul reliefând importan a de excep ie a voievodului
moldovean, cel care avea să ducă ,,vestea neamului de român
peste toată Europa”, cel care va fi numit de papalitate ,,ostaş al
lui Hristos”, şi care în această ipostază ,,a îmbrăcat în slavă
neamul românesc”.35
Marea majoritate a articolelor sale istorice prezintă aspecte
din epoca medievală – antichitatea n-a fost subiect pentru vreuna
din scrierile sale – până la date şi evenimente din istoria
contemporană, articole în care sunt reevalua i eroii neamului,
precum şi diferite situa ii disfunc ionale din peisajul politic şi
economic contemporan. Referitor la istoria recentă, reflectată în
paginile editorialului bocşean, ziarul oglindea aspecte de factură
economică din localitate şi proximitatea acesteia, în special
oprindu-se asupra problematicii UDR-ului reşi ean. Spre pildă,
editorul observa cu clarviziune, încă de pe atunci, conexiunea
inerentă între nivelul şomajului, a disponibilizărilor de for ă de
muncă cu volumul comenzilor de lucru la nivelul agen ilor
economici: ,,Uzinele din Reşi a – aproape cele mai mari din
Europa centrală – concediază treptat lucrătorii încă din vară. Îi
34
35
Idem, ,,Calendar Na ional”, în Ibidem, VI, nr. 10 din 4 martie 1928, p. 1;
Idem, ,,13 aprilie 1457”, în Ibidem, VII, nr. 15 din 14 aprilie 1929, p. 1;
382
concediază dintr-un motiv foarte plauzibil. Reşi a n-are de lucru
(…). Şi-mi pun întrebarea ca unul care sim ise valul de
nemul umiri al maselor flămânde: acum în cap de iarnă, de unde
lipsa de interes a cercurilor conducătoare pentru Reşi a?”36
Caracteristica esen ială a editorialelor sale istorice consta în
valorificarea şi valorizarea semnifica iei na ionale a
evenimentelor şi faptelor istorice prezentate. Pe de altă parte,
autorul acestor articole de factură civică şi patriotică a avut drept
criteriu de apreciere şi moralitate dimensiunea panna ională a
datelor istorice ilustrate. Mihail Gaşpar trebuie să fie autorul
tuturor textelor istorice din gazetă, chiar şi a celor nesemnate,
prin ele dovedindu-se un autentic iubitor şi cunoscător de istorie
românească. Acest aspect devine şi mai laudativ pentru Gaşpar,
dacă avem în vedere seria a doua a gazetei de la Oravi a, unde
Ilie Rusmir se folosea şi de colaboratori în rubrica istorică. Un
astfel de colaborator a fost profesorul Constantin Rudneanu,
publicist consacrat şi pentru scrierile sale istoriografice.
O altă caracteristică ce rezultă din publicistica
protopopului Gaşpar o reprezintă dragostea nedisimulată a
acestuia pentru conservarea şi protejarea ,,monumentelor
naturale”, siturilor şi monumentelor istorice, ca elemente de
cultură materială şi de perenitate a identită ii noastre na ionale.
Din această perspectivă, autorul poate fi asimilat drept un
promotor al eco-istoriei în plan local, regional şi na ional. În
acest sens, un articol de fond din gazeta sa redă pericolul
distrugerii/defrişării unei păduri de stejari seculari, despre care
avea să scrie peste pu ină vreme şi Tata Oancea în revista sa
Vasiova.37 Gaşpar apela la interven ia decisă a ,,Comisiunii
Idem, ,,Iarăşi, Reşi a”, în Ibidem, II, nr, 48 din 1924, p. 2;
Între Bocşa Română şi Vasiova, la poalele colinei de la Buza Turcului, se
întindea în deceniul V al secolului trecut o pădure seculară de stejari de peste
cinci sute de ani, străbătută la acea vreme de un drum de ară ce lega Orşova
de Lugoj şi apoi de Timişoara. Mai exact, pădurea făcea parte din hotarul
cătunului Altwerk, ce număra atunci circa 25 de numere de casă. Pădurea se
întindea pe o lungime de aproape 1,5 km şi pe o lă ime de aproape jumătate
36
37
383
Monumentelor Istorice” în vederea protejării vestigiilor vii ale
istoriei naturale, considerându-le ,,monumente istorice” în sensul
vechimii şi persisten ei lor în timp, deşi ,,Comisiunea
Monumentelor Naturii”, cea care ar fi trebuit de drept să
intervină în acest caz, aflată în subordinea Ministerului
Agriculturii şi Silviculturii, a fost creată la un an după moartea
editorului.38 Teama justificată a gazetarului era legată de faptul
că prin despădurirea acestei zone trebuia să se construiască un
cartier pentru muncitorii metalurgişti. Cu toate acestea, autorul
demersului nu se ridica împotriva industrializării/urbanizării, ci
împotriva agresării ,,istoriei naturale”. Asemenea articol publicat
de Gaşpar, în esen ă de protec ie a mediului natural-istoric, ar fi
avut ca precursor pe autodidactul cărturar sas Emil Sigerus
(1854-1947), cel care a introdus în spa iul cultural românesc
sintagma ,,ocrotirea mediului ambiant – istoric sau natural” şi a
ini iat ,,înfiin area unei societă i ştiin ifico-turistice, menită să
salveze monumentele de artă, istorice şi naturale.”39
Asemenea atitudine ecologică reliefa sensibilitatea
deosebită pentru monumentele istorice şi naturale a editorului
de km., numărând aproximativ 250 de arbori multiseculari. La stânga
pădurii se găsea islazul etnicilor germani din Neuwerk şi loturile de
pământ arabil ale vasiovenilor, până la hotarul cu Bocşa Română, iar la
dreapta pădurii se plasa cătunul propriu-zis al Altwerk-ului şi o altă
suprafa ă arabilă din arina Vasiovei. Mul i dintre locuitorii cătunului
german lucraseră la moara din Bichiştin, care în acea vreme nu se mai afla
în func iune, ultimul ei director fiind Vasile Brebenaru. Din relatările lui
Tata Oancea rezultă că diametrul acestor stejari falnici era cuprins între
250 şi 500 cm. şi atingeau o înăl ime de 75-100 m. Pe lângă pitorescul
acestui ,,monument istoric al naturii”, în luna mai a fiecărui an ,,sub umbra
acestor seculari arbori se inea 7 zile în şir vestitul târg al Vasiovei, numit
Târgul Neuwerkului” – vezi Tata Oancea, ,,Târgul Vasiovei”, în Vasiova,
XIV, nr. 1, Timişoara, din 1 ianuarie 1942, pp. 1-2;
38
Dic ionarăEnciclopedicăRomână,ă(coord. Athanase Joja), vol. I,
Bucureşti, 1962, p. 715;
39
Vezi Enciclopediaă istoriografieiă româneştiă (red. Ştefan Ştefănescu),
Bucureşti, 1978, p. 297, articol elaborat de Adolf Ambruster;
384
bocşean, sensibilitate formulată într-o retorică romantică, ce
eviden iază viziunea globalistă asupra unui sit în care nu sunt
incluse doar vestigiile istorice propriu-zise, ci şi ambientul. Pe
de altă parte, textul acestei aten ionări civice şi patriotice a
autorului reflecta un imens bagaj de informa ii culturale, chiar
erudit, în legătură cu ,,relicvele vii” ale naturii, protejate la
acea dată în diferitele col uri ale lumii: ,,Aud că ar exista în
jude ul nostru o comisiune a monumentelor istorice. Cătră
această comisiune adresez o rugăminte. Să salveze stejarii de
la Buza Turcului, strejeri cinsti i cari persistă la postul lor de
patru veacuri, fiind martorii tuturor evenimentelor cari au avut
loc în acest răstimp uriaş. Bănuind că în comisiunea amintită
vor fi şi membri cari nu vor în elege ce caută nişte stejari în
cadrele monumentelor istorice, îmi permit să-i servesc cu
câteva exemple din alte eri, unde arbori din categoria
stejarilor dela Bocşa au încăput prea bine în purtarea de grijă a
similarelor comisiuni. În parcul domnesc din AltenburgSaxonia să îngrijesc doi stejari planta i la 1455 de cătră
prin ul-elector Frideric cel Blând. În pădurea de la Sherwood
(Anglia) stă încă stejarul în umbra căruia dedea dreptate Ioan
cel fără de ară la anul 1199. Tot aşa să păstrează stejarul
numit Tyrrel la umbra căruia a odihnit Wilhelm II cel Roşu,
fiul lui Wilhelm Cuceritorul la anul 1087. Arbori, deci, din
frunzişul cărora vorbeşte un mileniu. În Europa, cel mai
bătrân stejar este cel de la Saintes (Fran a) cu o etate de 18002000 ani. Lângă Balaclava, în Crimeea, trăieşte un nuc a cărui
etate s-a stabilit la 3000 ani. Acesta a văzut deci templul
Iphigeniei în Taurida şi pe negu ătorii greci, cari î-i vindeau
fructele la Roma. În valea dela Buiuc-Dere am văzut cu ochii
mei, în 1909, platanul a cărui etate se socoteşte la 4000 ani.
Avea atunci o înăl ime de 29 metrii şi un diametru de 16
metrii. Acesta e poate cel mai vechi martor al evenimentelor
europene. Ş-acum să spun de ce cer scut pentru stejarii dela
Buza Turcului. E vorba că pe locul lor să se clădească colonii
385
de lucrători. Şi în cazul acesta vor cădea pradă toporului
falnicii martori a patru veacuri din trecutul acestei văi a
Bârzavei, a trecutului zbuciumat al cetă ii Bocşa – acum ruină
– şi ar fi un păcat. Dacă voi fi ascultat, mă voi bucura, de nu,
mi-am împlinit o datorie pioasă cătră trecut.”40
Grija sa specială pentru ,,eco-natura istorică” nu se oprea
doar asupra patrimoniului natural, ci şi asupra unor ,,relicve” de
cultură şi civiliza ie materială, care trebuie în mod obligatoriu
conservate, întrucât semnifică sorgintea şi fundamentul unor
simboluri şi valori de interes na ional. Avem în vedere aici
atitudinea sa tranşantă fa ă de salvarea patrimoniului culturalna ional , caz în care editorul îşi exprima exasperarea fa ă de
nepăsarea autorită ilor, dar şi a publicului ,,consumator” de
turism cultural. În acest sens, Gaşpar blama în termeni duri
preconizata demolare a casei natale eminesciene de la Ipoteşti
pentru a face loc unei tarlale de cultivat pepeni unui proprietar,
grec de origine. În mânia sa, justificată până la un loc, editorul
conexează exagerat acest adevărat ,,sacrilegiu” de originea
neromânească a proprietarului gospodăriei familiei lui
Eminescu, care, în urma valului de proteste a renun at la acest
demers, oferind imobilul ,,neamului românesc”.41 Aceeaşi
reac ie virulentă de salvare a monumentelor din patrimoniul
cultural românesc, va fi preluată, la numai trei săptămâni după
acest articol, de un alt redactor de la Drum Nou, Gheorghe
Dintean. Acesta atrăgea aten ia autorită ilor tot într-o manieră
hotărâtă în legătură cu salvarea şi protejarea unor alte obiective
istorice de interes na ional, precum: bojdeuca lui Creangă,
bisericile mânăstirilor Horezu şi Arnota, casa parohială din
Siseşti ş.a.m.d. Dintean conchidea într-o manieră sarcastică
asupra indiferentismului autorită ilor publice fa ă de
Mihail Gaşpar, ,,Stejarii dela Bocşa”, Drum Nou, II, nr. 6 din 10
februarie 1924, p. 1;
41
Idem, ,,O barbarie”, în Ibidem, nr. 32 din 10 august 1924, p. 1, articol
nesemnat;
40
386
monumentele noastre identitare: ,,aşa ne pedepsim Istoria – adică
pe noi prin noi.”, atrăgându-ne în acest mod ,,blestemele
acesteia” (ale istoriei n. ns.).42
Pe aceeaşi linie a eco-istoriei şi eco-culturii, ziarul bocşean
prelua un articol din ,,oficiosul” lui Nicolae Iorga, Neamul
Românesc, în care savantul român critica aspru, dar justificat,
autorită ile statului pentru nepăsarea cu care asistau la
distrugerea şi degradarea cetă ii de scaun a Târgoviştei, a
bisericii de odihnă a lui Mircea cel Bătrân, dar şi ale altor biserici
de patrimoniu na ional. Mai mult decât atât, marele istoric român
lua atitudine civică şi fa ă de indolen a sau nesim irea
,,turiştilor”- vizitatori, care împănau cu ,,grafitti” portretele
ctitorilor acestor obiective istorice.43 Ca un preambul la acest
articol iorghist, redac ia gazetei bocşene îşi exprima totalul acord
fa ă de op iunea şi critica acerba a lui Iorga: ,,Cu condeiul muiat
în durere scrie Dl. Nicolae Iorga următorul articol care ar trebui
să intre în inima fiecărui român.”44 Precizăm că pe tot parcursul
anului 1924 ziarul bocşean a găzduit aproape un serial de
articole cu aceeaşi tentă şi acelaşi scop – eco-istoria şi ecociviliza ia - , fapt care ne îndrituie să admitem că acea practică
editorială a fost una stabilă şi inten ională, n-a fost o procedură
aleatorie. În calitatea sa de jurnalist, om politic şi slujitor al
altarului, Gaşpar ni se prezintă peste timp ca un autentic ,,om al
cetă ii” Bocşa. Dacă ar fi să judecăm retrospectiv, ne-ar trebui
astăzi mult mai mul i cona ionali sau concitadini cu mentalitatea
lui Gaşpar pentru a putea evita asemenea irecuperabile pierderi
de bunuri şi valori ale civiliza iei din trecutul istoric îndepărtat
sau mai apropiat.
Gheorghe Dintean, ,,Monumentele noastre care dispar”, în Ibidem, nr.
35 din 31 august 1924, pp. 2-3;
43
Nicolae Iorga, ,,Nesim ire”, în Ibidem, II, nr. 39 din 28 septembrie 1924,
pp. 1-2;
44
Ibidem, p. 1.
42
387
Aspecteădinăcreaţiaăliterar ă
aăînv ţ toruluiăb n ţeanăGeorgeăB lteanu
Prof. dr. Gabriela Hajdu
George Bălteanu a fost învă ător confesional, poet,
dramaturg, publicist, animator cultural. S-a născut la 1 iulie
1881, în Tople , jud. Caraş-Severin. A decedat la 23
decembrie 1961 fiind înmormântat la Tople . Era fiul lui
Nicolae şi al Petriei (bunicii Toma şi Ana), „plugari”. A fost
căsătorit cu Saveta Săvescu (din 1902), învă ătoare cu
preocupări literare (teatru şi poezie). Şi-a semnat lucrările cu
G.B. şi Salvia.1
A debutat în „Poporul român”, în anul 1901.2 A colaborat
la: „Ac iunea” (Lugoj)3, „Almanahul învă ătorilor” (Lugoj)4,
„Banatul”5, „Banatul literar”6, „Brazde bănă ene” (Topolovă ul
Mic)7, „Calendarul Românului” (Caransebeş)8, „Cartea satului”
(Lugoj)9, „Drapelul” (Lugoj)10, „Drum Nou” (Bocşa
Montană)11, „Educatorul” (Oravi a, Lugoj)12, „Făclia”
Victoria I. Bitte, T. Chiş, N. Sârbu, Dic ionarulă scriitoriloră dină CaraşSeverin, Ed. Timpul, Reşi a, 1998, p. 19.
2
Ibidem, p. 20.
3
Ibidem.
4
Ibidem.
5
Ibidem.
6
Ibidem.
7
Ibidem.
8
Ibidem.
9
Ibidem.
10
Ibidem.
11
Ibidem.
1
388
(Caransebeş)13, „Foaia Diecezană” (Caransebeş)14, „Învă ătorul
bănă ean” (Lugoj)15, „Luceafărul” (Timişoara)16, „Lumina”
(Caransebeş)17, „Semenicul” (Lugoj)18, „Telegraful român”
(Sibiu)19, „Valea Bârzavei” (Reşi a)20, „Vasiova” (Bocşa).21
Este caracterizat de către Mihail Gaşpar astfel: „Ieşit din
valurile războiului G.B. cucereşte deja de la primele acorduri
sufletul maselor mari ale poporului care gustă cu deosebită
plăcere poeziile lui uşoare de o gingăşie căreia îi găseşti nume
şi de un cuprins luat totdeauna din milieul sănătos, curat şi
sfânt al satelor noastre.”22
Din volumele sale amintim: „Poesii” (1920)23, „Din
copilărie: Amintiri în versuri” (1925)24, „Pâne cerească pentru
patrie, plugari şi şcolari: (Poezii)” (1928)25, „Din lumea
Tople ului: versuri” (1932)26, „Pâne cerească pentru apostolii
satelor” (1937)27, „Citesc şcolarii – ascultă plugarii: versuri
din viea a satelor” (1943)28, „Frământări pentru vatra de
lumină în Tople ” (1943)29, „În dragoste creştină: versuri”
12
Ibidem.
Ibidem.
14
Ibidem.
15
Ibidem.
16
Ibidem.
17
Ibidem.
18
Ibidem.
19
Ibidem.
20
Ibidem.
21
Ibidem.
22
Ibidem.
23
Ibidem.
24
Ibidem.
25
Ibidem.
26
Ibidem.
27
Ibidem.
28
Ibidem.
29
Ibidem.
13
389
(1996)30. Multe din crea iile sale sunt publicate în „Antologia
învă ătorilor în literatură”, (1938).31
Specific pentru crea ia sa este faptul că, „în atmosfera
fericită a căminului şi cu mul umirea sufletească de a putea
propovădui în mijlocul poporului, dascălul confesional
George Bălteanu crează liniştit o serie de poezii care i-au
consacrat numele pe paginile celor mai mari poe i bănă eni.
(...) Cele mai multe poezii au apărut în coloanele ziarului
„Drapelul” în Lugoj unde le semna numai cu ini ialele G.B.”32
Când a ieşit la pensie a scris următoarele versuri:
„Îmi pare rău că mă despart
De ceata dăscălească
Şi-n şcoală nu mai pot să-mpart
Din hrana sufletească.”33
În 1917, în plin război mondial, distinsul poet bănă ean
George Bălteanu a fost printre primii ajutători ai tinerimii de la
Institutul Pedagogic Diecezan din Caransebeş pentru care a
donat suma de 50 de coroane, adunate cu multă trudă din leafa
sa modestă de învă ător confesional şi pentru care a scris o
frumoasă poezie, ruptă parcă din sufletul său în elegător pentru
nevoile culturale ale neamului românesc din Banat. Poezia a
fost publicată în „Foaia Diecezană” din Caransebeş şi poartă
titlul S ăPUNEțăCUăTO IIăUț R!: „1. În vremi cu duh mai
darnic / Cum greu mai cred să vină, / Primi Banatul nostru / O
vatră de lumină. // 2. La sânul ei crescură / Şi ea mereu tânjeşte.
/ Abia vre-o câ iva dascăli / La sânu-i ne mai creşte // 3. În şcoli
de lemn slăbu e / Şi scunde `ntunecoase, / Jertfiră o via ă /
30
Ibidem.
Ibidem, p. 21.
32
Dr. A. Cosma jr., Istoria presei române din Banat, vol. I, Ed. „Unirea
română”, Timişoara, 1932, p. 133.
33
Ibidem, p. 134.
31
390
Chemării lor frumoase. // 4. Sămân a aruncată / Atâtor
genera ii, / Aduse roada bună / Săracei noastre na ii. // 5. În
dorul de lumină, / Zidiră multe sate / Cu multă `nsufle ire /
Şcoli nu noi ci regulate. // 6. Dar noi pe lumea asta / Avem o
soartă crudă, / Noi n-avem bucurie / De biata noastră trudă. // 7.
Apostolii culturii / Mereu se `mpu inară / Sătui de greul vremii
/ Şi pânea lor amară… // 8. Avem azi şcoli în sate, / Cari stau
de-o vreme `nchise / Şi Dumnezeu mai ştie, / Prin cine-or fi
deschise! // 9. Ai noştri cresc pe drumuri / Şi fără învă ătură. /
Când pruncii altor neamuri / Au parte de cultură. // 10. Iar vatra
de lumină / Apostolii culturii, / Cari duseră pe sate / Lumina
învă ăturii. // 11. Ea luptă cu mizerii / Şi vremurile grele – / Să
ână `n ea schimbată / Pân` trecem peste ele. // 12. Veni i dar
fra i de inimi / Cu dorul sfânt pe fa ă, / Să-i dăm din ale noastre
/ Putere de via ă! // 13. Să dăm de bună voie / La tineri
ajutoare, / Să punem cu to i umăr / La rana ce ne doare... // 14.
S` atragem prin aceasta / La slujba dăscăliei, / Să nu ne pierdem
şcoala / Din cauza – sărăciei!”34
Astfel, redactorii Foii Diecezane din Caransebeş
nădăjduiau ca, prin pilda acestui „adevărat luminător, crescut
la vatra de cultură a Institutului nostru”, se va da un imbold
tuturor fiilor adevăra i ai bisericii din Eparhia Caransebeşului
pentru ajutorarea pedagogilor săraci.35
Despre George Bălteanu, putem aprecia că deşi n-a fost
un poet în sens literar, versurile sale oglindesc un talent
autentic, cele mai multe fiind de factură religioasă şi etică, în
spiritul moralei creştine reflectând ataşamentul său fa ă de
Biserica străbună.36
FoaiaăDiecezan , Caransebeş, XXXII, 1917, Nr. 49 din 3 dec. v./16 dec.
n., p.1.
35
Ibidem.
36
Dr. A. Cosma, Georgeă B lteanuă (1881ă – 1961) în „Mitropolia
Banatului”, Timişoara, Anul XXVII, 1977, Nr. 1-3 din ianuarie-martie, pp.
166-167.
34
391
În acest sens, «majoritatea poeziilor publicate de George
Bălteanu, pe parcursul anului 1918, în „Drapelul” din Lugoj şi
în „Lumina” din Caransebeş ilustrează aspecte din via a şi
spiritualitatea românilor bănă eni în mijlocul cărora a trăit şi
şi-a desfăşurat activitatea.»37
Tradi ia creştină se regăseşte în versurile:38 „O lege
frumoasă / Avem noi Românii / La ea se-nchinară / Prin
veacuri bătrânii. // E legea creştină / Cea dreptmăritoare, /
Bogată în daruri / Ca raza de soare.”39 Învă ătura moralcreştinească este ilustrată în poezia „Lege”:40 «Caută ΄nva ă şi
΄n elege / Adevărurile sfinte / Când lucrezi, să le-ai ΄nainte /
Dar nu numai în cuvinte- / Şi- i înseamnă bine-n minte: / „Vai
de cei fărădelege!” // Umblă-n cale cu dreptate, / Du via ă
adevărată / Şi din inimă curată / Bine fă la lumea toată, / Naştepta nici o răsplată / „Dumnezeu le vede toate!”»41 Autorul
îşi exprimă sentimentele profunde fa ă de biserica străbună
prin versurile:42 „O, maică dulce bună, / Biserică creştină, /
Izvor de mângâiere, / Credin ă şi lumină! // (...) // De mult,
dintru-nceputuri, / Pe vremi de multă jale, / Chematu-ne-ai cu
toaca / La darurile tale. // Tu scut ne-ai fost credin ii / Prin
veacuri de furtună, / Şi leagăn dulce limbii, / O, maica noastră
bună!”43 Atât titlul cât şi îndemnurile poeziei „Cuvânt, voin ă,
fapte” sugerează rolul primordial al bisericii creştine în via a
românilor bănă eni:44 „Cuvânt, voin ă, fapte! / Aceste trei
cuvinte / Minuni pot face-n lume / Lua i-le aminte: // (...) //
37
Gabriela Hajdu, Aspecte spirituale reflectate în poeziile lui George
B lteanuă(1881ă– 1961) în „Învierea”, Timişoara, Anul XXII, 2011, Nr. 20
din 15 octombrie, p. 3.
38
Ibidem.
39
Lumina, Caransebeş, I, 1918, Nr. 35 din 6/19 septembrie, p. 2.
40
Gabriela Hajdu, op. cit., p. 3.
41
Lumina, Caransebeş, I, 1918, Nr. 31 din 9/22 august, p. 2.
42
Gabriela Hajdu, op. cit., p. 3.
43
Drapelul, Lugoj, XVIII, Nr. 32 din 24 martie/ 6 aprilie, p. 2.
44
Gabriela Hajdu, op. cit., p. 3.
392
Noi n-avem cine ştie / Ce rosturi de cultură / Biserica ni-e
şcoală / De dulce-nvă ătură.”45 Poezia „Credin ă şi chemare”
este adresată preo ilor şi menirii lor de păstori spirituali ai
neamului românesc:46 „Fra i Preo i lua i to i calea / Blândului
Mântuitor, / Pune i-vă sufletele! / Păstori i acest popor! // Tot
Biserica rămâne / Steaua noastră, ca-n trecut / Doar ce-avem
azi bun şi trainic, / Prin credin ă s-a făcut.”47 Pentru neamul
său a scris poezia „Drag” ale cărei versuri oglindesc credin a
creştină a românilor:48 „Mi-e drag mult Românul / Când dă
ascultare / Preo ilor noştri / Din sfinte altare. // Mi-e drag mult
Românul / Când văd că-n elege / Şi-n fapte urmează, / Ce
scrie în lege.”49 Celui care i-a fost model pentru activitatea sa
şcolară (dascălului confesional Petru Stoicu din Tople ) i-a
dedicat poezia „Învă ătorului meu”:50 „Te văd ş-acuma parcă /
Ca-n vremea de demult, / Vorbind frumos la masă, / Iar eu,
şcolar, ascult. // (...) // Tu sfânt mi-ai fost atuncia / Şi eu în
gândul meu, / Aşa te aveam pe Tine / Ca şi pe Dumnezeu. //
(...) // Din Şcoală-n Casa Sfântă / Plecam noi doi cu doi, / Cei
mici mergeau ΄nainte / Cei mari mai înapoi. // Chitu ă lângă
strană / Şi fete şi copii, Cântam, conduşi de Tine, / La sfinte
Liturghii.”51 De asemenea, voca ia şi menirea sa de învă ător
confesional le considera un dar sfânt:52 „Iar Dumnezeu, din
mila / Şi darul Său cel sfânt, / Mi-a dat cea mai frumoasă /
Chemare pe pământ.”53 Pentru activitatea sa şcolară de zi cu
zi sunt semnificative următoarele versuri din poezia „Şi noi
45
Drapelul, Lugoj, XVIII; 1918, Nr. 24 din 1/14 martie, p. 2.
Gabriela Hajdu, op. cit., p. 3.
47
Drapelul, Lugoj, XVIII; 1918, Nr. 91 din 25 august/7 septembrie, p. 2.
48
Gabriela Hajdu, op. cit., p. 3.
49
Drapelul, Lugoj, XVIII, 1918, Nr. 88 din 18/31 august, p. 2.
50
Gabriela Hajdu, op. cit., p. 3.
51
Drapelul, Lugoj, XVIII; 1918, Nr. 11 din 27 ianuarie/ 9 februarie, p. 2.
52
Gabriela Hajdu, op. cit., p. 3.
53
Drapelul, Lugoj, XVIII, 1918, Nr. 84 din 4/17 august, p. 2.
46
393
lucrăm”:54 „Zicem sfânta rugăciune, / Ascultăm cu aten iune, /
Cum ne-nva ă învă ătorul / S-arătăm şi-n şcoală sporul.”55 O
poezie cu semnifica ii profunde, atât spirituale cât şi istorice,
este „Rugăciunea şcolarilor”, scrisă de George Bălteanu la
10/23 decembrie 1918:56 „Doamne, Dumnezeul nostru, / Tată
bun şi prea ΄ndurat! / Dă-ne nouă sănătate / Şi ne-ajută la
΄nvă at. // (...) // Noi ni-s mici dar în elegem / Rostul vremurilor
mari, / Bucuria intră astăzi / Şi la lumea de şcolari. // To i
venim cu drag la şcoală / Să ΄nvă ăm să ne rugăm, / Şi prin
dulcea noastră limbă / Cu cântări să te lăudăm.”57
George Bălteanu a fost şi un înfocat iubitor al poporului
nostru. Nu avea nici o teamă să-şi manifeste sentimentele sale
româneşti. Următoarele rânduri scrise într-o scrisoare adresată
lui Aurel Cosma jr. ilustrează mândria sa na ională: „Am
prins un dor de via ă na ională nouă şi m-am îmbrăcat în haine
româneşti. Am umblat aşa doi ani de zile în şcoală şi în tot
locul.”58 Se întâmpla înainte de 1918! De asemenea, multe din
poeziile scrise şi publicate de acesta pe parcursul anului 1918,
în „Drapelul” din Lugoj şi ulterior, în volumele sale, sunt
dedicate marilor evenimente din istoria românilor şi în special
Marii Uniri de la 1 Decembrie. Astfel, putem afirma că prin
lira sa poetică a militat activ pentru înfăptuirea acestui vis de
veacuri al poporului român. De altfel, în acele vremuri, pentru
românii din Monarhia Austro-Ungară, cultura era singura
modalitate posibilă şi acceptată care le-a men inut trează şi
nealterată conştiin a na ională, în condi iile dezna ionalizării
impuse de către autorită i.59
54
Gabriela Hajdu, op. cit., p. 3.
Lumina, Caransebeş, I, 1918, Nr. 7 din 15/28 februarie, p. 2.
56
Gabriela Hajdu, op. cit., p. 3.
57
Drapelul, Lugoj, XVIII, 1918, Nr. 138 din 29 decembrie 1918/11
ianuarie 1919, p. 2.
58
Dr. A. Cosma jr., op. cit., p. 132.
59
Gabriela Hajdu, Înv torulă Georgeă B lteanuă – militant pentru
înf ptuireaățariiăUniriiădeălaă1ăDecembrieă1918 în „Conferin a Na ională
55
394
În poezia „E ceasul mântuirii...”, George Bălteanu
prefigurează marile prefaceri istorice din Europa care vor
urma după încheierea primului război mondial: „E ceasul
mântuirii / Căci firea se’noeşte / Şi-a neamurilor soarte / În
lume se croeşte. // Azi soarele dreptă ii / Şi nouă ne răsare, /
„Deşteaptă-te, române”! / Că-i ziua sfântă, mare! // Veni i voi
plânşi de veacuri / Din sate şi cătune, / Veni i să dăm dovada /
Virtu ilor străbune! // Veni i la luminare, / Să şti i cu to i
ce’nseamnă / A da răspunsul vremii - / Cum sufletul
ne’ndeamnă! // Noi vrem ca neamul nostru / Să iasă la lumină
/ Robia sufletească / Mai mult să nu ne ină! // Destul am dat
altora / Sudoarea din moşie - / Destul şi pre de sânge / Vărsat
cu vitejie! // Dorim fră ia dulce / Din legea creştinească, /
Deplina libertate / Via ă românească! // Şi vrem, ca’n legea
firii / Să fim stăpâni pe soarte, / Păstori de neamul nostru, / În
lume să ne poarte! // Să punem capăt astăzi / Ruşinei
blăstămate, / Să nu mai vină vremea / Uciderii de frate! //
Aceasta ni-e dorin a / La ziua sfântă mare! / Trăiască neamul
nostru / Gătit de sărbătoare !!!”60
Într-unul din următoarele numere ale ziarului „Drapelul”
în care apare anun ul Consiliului Na ional Român de convocare
a Adunării Na ionale a Românilor pe ziua de 18 Noiembrie st.
v./1 Decembrie st. n., George Bălteanu a publicat poezia „Sub
steag!” în care îi îndeamnă pe români „domni şi din popor” să
se mobilizeze pentru a lua parte la marele eveniment de la
Alba Iulia: «Veni i voinici Români / Şi domni şi din popor, /
Credin ă să jurăm / Sub steagul tricolor! // Veni i voioşi
cântând, / Cu sufletul curat, / Lăsa i şi plug şi tot - / Şi gândul
de’nsurat! // Că nu pornim la front / De nou să sângerăm, / Ci
numai noi de noi / În drept să ne-aşezăm! // Să punem frâu
1 Decembrie – Ziuaă Unit iiă Na ionale”, Edi ia I, Ed. Acces, Timişoara,
2013, p. 18.
60
Drapelul, Lugoj, XVIII, 1918, Nr. 115 din 27 octombrie/ 9 noiembrie,
p. 2.
395
celor / Cari fac fără-de-legi, / Pân’ vine noul rost / Din cartea
sfintei legi! // De-o vrea şi Dumnezeu / Să vie mai curând, /
Atunci vom prăznui / „În vechiul nost’ pământ”! // Veni i dar
fra i Români / Şi domni şi din popor, / Credin ă să jurăm / Sub
mândrul tricolor!»61
În „Drapelul” din 1/14 Decembrie 1918 apare poezia
„Pentru istorie”, datată 20 noiembrie 1918, în care George
Bălteanu rememorează ultimii patru ani din istoria românilor
bănă eni pentru a fi cunoscu i de genera iile viitoare: „În
capătul de vară, când traiul e mai dulce, / Când rodurile’n
arini apucă de se coc / Şi carăle’ncărcate încep a le aduce, /
Aprinsu-s’a în lume, potopul cel de foc. // (...) // Prin roiul de
armate din marea ’mpără ie, / Cu neamuri, cari de veacuri
’ntr’ânsa locuesc, / Luptară pe tot frontul cu rară vitejie / Şi
multe regimente, de sânge românesc. // (...) // Am fost în
multe sate lipsi i şi de lumină: / Preo ii, ’nvă ătorii la oaste-au
fost chema i, / Iar cei mai buni ai noştri, târâ i fără de vină, /
Robiră ori muriră, închişi sau interna i. // Ne-au pângărit
vrăşmaşii şi sfintele altare: / Din clopote sfin ite turnară evi
de tun, / Iar şcoalelor române le-au pus mereu zăvoare, / Să
frângă graiul nostru, în gândul lor nebun. // (...) // La fronturi
în primejdii, pe sate cu răbdare, / Aşa ne-am stors via a mai
mult de patru ani, / Credin a ne-a fost numai izvor de uşurare
- / Că vine... vine plata... şi bie ilor sărmani! // Şi iată că
potopul de foc se potoleşte; / Cenuşa lui îngroapă sistemul
păcătos, / Pe vechile ruine, o lume se’noeşte: / Fră ie
creştinească din legea lui Hristos. // O, neam sărac dar falnic,
cu inima prea bună! / Înal ă- i gândul astăzi la bunul
Dumnezeu! / E ziua învierii şi mama ne adună, / Pe to i să ne
alinte, la dulce sânul său.”62
O puternică semnifica ie istorică au şi versurile poeziei
„O, ziua sfântă mare (1 Decembrie 1918)”: „O, ziua sfântă
61
62
Idem, XVIII, 1918, Nr. 120 din 10/23 noiembrie, p. 2.
Idem, XVIII, 1918, Nr. 129 din 1/14 decembrie, p. 3.
396
mare, / De veacuri aşteptată, / Fii binecuvântată! // Pământul
doinei noastre, / Ardealul şi Banatul, / Crişana, Maramureş, /
Moldova frământată, / De-atâtea ori truncheată, / Azi vine să
se-nchine / Puterilor divine / Strigând: Mărire ie / Mărită
Românie, / Unită pe vecie! // O, ziua sfântă mare, / De veacuri
aşteptată, / Fii binecuvântată!”63
Versurile poeziei „La Alba Iulia (acum 10 ani)”
rememorează evenimentele istorice petrecute la 1 Decembrie
1918: «Prin sate clopotele sună / De-a lungul şi de-a latul, / La
Alba Iulia se-adună / Ardealul şi Banatul. // Pe locul băl ilor
de sânge / Ce-au curs odinioară, / Poporul liber nu mai plânge,
/ Că darul se pogoară. // Văzduhul, nourat, o clipă / Despică
largul zării, / Din nor şi soare se-nfiripă / Icoana învierii. // Iar
când vin solii din cetate / Cu vestea pe Câmpie, / Prin mii de
suflete străbate / Fiori de bucurie. // Povestea noastră-i
tălmăcită - / Porneşte vijelia / Şi bra ele spre cer s-agită: /
„Trăiască România”. // O horă mândră se-ncunună / Şi joacă
lumea toată, / Căci după veacuri se răzbună / Martirii frân i pe
roată.»64
În poezia „La praznicul Unirii”, George Bălteanu evocă
cele mai importante momente din istoria românilor,
premergătoare Marii Unirii de la 1 Decembrie 1918 iar în
ultimele versuri invocă ocrotirea divină pentru întregul
pământ românesc şi totodată pentru unirea înfăptuită: „Sub
Alexandru Ioan Cuza, din voin a cerului / Semănatu-s-a
Sămân a întregirii neamului. / Şi de când Moldova-n horă cu
Muntenia s-a prins, / Dorul nostru de unire tot mai tare s-a
aprins. / Iar sub Carol În eleptul, Dumnezeu ne-a ajutat, Deam scăpat de turci la Plevna şi-am făcut un mic regat. / Noi
de-atunci vedeam un soare răsărind la Bucureşti, / Care
încălzea nădejdea inimilor româneşti. // A venit şi ziua mareDelia Ştefania Barbu, Al. Buzera, Tezaurădeăcânteceăşiăversuri, Ed.
„Gheorghe Câr u-Alexandru”, Craiova, 1994, p. 133.
64
Ibidem, p. 135.
63
397
a răsplătirii jertfelor: / Ferdinand ajunse rege-al tuturor
românilor. / (...) // Dormi cu inima-mpăcată, Voievodule Mihai,
/ Bine te cuvântă ara pentru care tu visai. / Bine te cuvântă
neamul care-a dat destui martiri, / Pentru lege, pentru limbă,
pentru-a Patriei măriri. / (...) // Iar acuma, ie, Doamne,
îndrăznim a Te ruga, / Miluieşte România după mare mila Ta! /
Duhul păcii să pătrundă tot pământul românesc, / Şi ca fra ii să
trăiască cei ce-ntrânsul locuiesc. / Varsă anotimpuri bune din
cerescul Tău izvor, / Munca, cinstea să ne-aducă mul umire
tuturor. / Că Tu eşti sfin irea noastră şi Tu bine ai voit, / De-ai
adus plinirea vremii şi-ntr-o ară ne-am unit.”65
Constatăm astfel că versurile selectate din poeziile
scrise de învă ătorul confesional George Bălteanu ilustrează
aspecte din via a, istoria şi spiritualitatea românilor bănă eni,
demonstrează talentul său poetic, ataşamentul pe care l-a avut
fa ă de Biserica străbună, fa ă de poporul românesc şi fa ă de
şcoala confesională la care a activat precum şi contribu ia
acestuia la palmaresul cultural şi spiritual al Banatului, acesta
fiind totodată, prin bogata sa activitate poetică, şi un activ
militant pentru realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
65
Ibidem, p. 129.
398
Dou ăinvitațiiăadresateădeă„Ligaăcultural ”ă
luiăIoanăDimitrieăSuciuăprivindăconferențiereaă
acestuiaălaăcursurileădeăvar ăaleă
Universit țiiăpopulareă„Nicolae Iorga”
dinăV leniiădeăMunteă(1942-1943)
Drd. Silviu Mureșan
Ioan Dimitrie Suciu (1917-1982) nu este un nume
necunoscut istoriografiei române ti i în special celei
bănă ene1. Observator i cunoscător atent al fenomenelor
cultural-istorice din Banat legate de perioada premodernă i
modernă a acestei provincii, I. D. Suciu i-a concentrat
întreaga sa activitate tiin ifică pe studierea i în elegerea unor
evenimente istorice petrecute în Banatul secolelor XVIII-XX.
Însă dincolo de preocupările sale istoriografice, se pot
surprinde i alte fa ete necunoscute în legătură cu via a i
activitatea sa în anumite perioade în care a trăit, i care merită
prezentate critic istoriografiei na ionale.
Drd. Universitatea ,,1 Decembrie 1918” din Alba Iulia; e-mail:
Krupp1812@yahoo.com
1
Câteva date biografice sumare privind via a i activitatea lui I. D. Suciu
vezi la: Adolf Armbruster, et alii, Enciclopediaă istoriografieiă române ti,
Bucure ti, Editura tiin ifică i Enciclopedică, 1978, p. 307; Marcu
Bănescu, ,,Locul lui I. D. Suciu în istoriografia română”, în Mitropolia
Banatului, serie nouă, III, (XLII), (1992), nr. 10-12, p. 125-128;
Gheorghe Luchescu, Ion Dimitrie Suciu (1917-1982), în vol.
,,Spiritualitate lugojană”, Timi oara, Editura Mitropoliei Banatului, 1994,
p. 36-37; Radu Constantinescu, Suciu Ioan, în vol. ,,100 de istorioare cu
istoricii epocii de aur”,ăIa i, Fides, 1997, p. 188-189.
399
Numeroasele documente aflate la ,,Direc ia Jude eană
Timi a Arhivelor Na ionale” (DJTAN), unde se găsesc două
fonduri arhivistice referitoare la I. D. Suciu, familial
(1884-1953) i personal (1803-1938), ne dau posibilitatea de
a reconstituii i observa unele aspecte necunoscute legate
comportamentul de via ă a lui I. D. Suciu din perioada anilor
‘40. În acest sens, dosarele 15, 24 i 49 de la DJTAN, ne
dezvăluie informa ii surprinzătoare legate de participarea lui
I. D. Suciu la cursurile de vară ale Universită ii Populare
,,Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte organizate de ,,Liga
pentru unitatea culturală a tuturor românilor” în 1942 i
1943.
După absolvirea Facultă ii de Litere i Filosofie din
cadrul Universită ii bucure tene în 19412 i înscrierea la
doctorat tot în acest an, I. D. Suciu va fi angajat de la 1
ianuarie 1943 ca asistent i cercetător la Institutul de Istorie
Na ională din Bucure ti3 de către Constantintin C. Giurescu,
directorul Institutului i totodată conducătorul său de doctorat.
Pe lângă această func ie, la 6 ianuarie 1942, va fi numit
inspector general la Direc ia Generală a Teatrelor, Operelor i
Spectacolelor din cadrul Ministerului Cultelor i Artelor, iar
de la 6 martie 19434, va fi definitivat în acest post,
desfă urând o bogată activitate până în 1946 când va fi demis
de noua conducere comunistă instalată la Direc iune.
Activitatea sa istoriografică, ajunsă deja la un nivel
matur, o desfă oară între 1941/1942-1948, când va colabora la
reviste istorice i culturale de prestigiu precum: ,,Revista
Vezi pentru această perioadă studiul publicat de noi. Silviu Mure an,
,,Istorie i politică la Ioan Dimitrie Suciu în perioada studen iei (19371941)”, în Restituiri B n ene, vol. II, Timi oara, Editura Eurostampa,
2014, p. 410-438.
3
Idem, ,,Aspecte ale activită ii lui Ioan Dimitrie Suciu la Institutul de
Istorie Na ională din Bucure ti (1941-1948)” în Terra Sebvs, (2016), nr.
VIII. Volumăînăcursădeăapari ie.
4
Monitorul Oficial, partea I-a, anul CX, nr. 56, vineri 6 martie 1942, p. 41.
2
400
Istorică Română”; ,,Revista Funda ilor Regale”; ,,Societatea
de Mâine”; ,,Balcania” etc, toate din Bucure ti, dar i la o
serie de volume omagiale care nu pot fi omise din aten ia
noastră.5
Pe lângă toată acestă activitate istoriografică ce poate fi
urmărită constant în revistele amintite, I. D. Suciu este
implicat i într-o serie de manifesta ii omagiale ori culturale,
cu scop propagandistic, organizate în anii ’40 de Statul
Român care promova prin politica sa, conceptele precum cel
de ,,neam” , ,,na iune” i ,,românism”.
A adar, prima invita ie este emisă de ,,Comitetul
Central Executiv al Ligii Culturale”6, i se adresează lui I. D.
Suciu la 15 septembrie 1942 aducându-i acestuia ,,[...]
mul umiri pentru interesanta conferin ă pe care a- i inut-o în
luna iulie 1942 la cursurile de vară ale Universită ii Populare
Ioan D. Suciu, ,,Evolu ia literaturii bănă ene până la unire”, în Banatul.
Contribu iiă laă cunoa tereaă uneiă provincii, (Cercul bănă enilor din
Bucure ti), Bucure ti, Editura Dacia Traiană, XVI, 1-7 martie 1943, p.1921; Idem, ,,Un dascăl macedo-român din Banat: Dimitrie Constantini”, în
Amintireaă luiă Constantină Giurescuă laă dou ă zeciă iă cinciă deă aniă deă laă
moartea lui (1875-1918), Bucure ti, 1944, p. 503-510; Idem, ,,Protopopul
Dimitrie Petrovici Stoichescu (1794-1861)”, în Prinos închinat Înalt Prea
Sfin ituluiăNicodim,ăPtriarhulăRomâniei,ăcuăprilejulăîmpliniriiăaăoptzeciădeă
aniădeăvârst ,ăcincizeciăaniădeăpreo ieă iă apteăaniădeăpatriarhat, Bucure ti,
Tipografia căr ilor biserice ti, 1946, p. 272-279.
6
,,Liga Culturală Pentru Unitatea Tuturor Românilor”, a luat fiin ă la 24
ianuarie 1891. Ea î i propunea următoarele atribute: Înfiin area de săli de
lectură i biblioteci; Tipărirea de căr i în edi ii populare; Sprijinirea
publica iilor care ar lucra în scopul Ligii; Conferin e i întruniri publice;
Sărbătorirea datelor mari din via a trecută a na ionalită ii române;
Organizarea de congrese anuale ale membrilor Ligii; Formarea unui fond
de ajutorare prin cotiza ii, subscrieri de bună voie, dona ii etc. Vezi aceste
informa ii mai detaliat într-un complex studiu privitor la istoricul Ligii la:
Teodorescu Barbu, ,,Date istorice din via a Ligii”, în Boabe de grâu, I, nr.
8, octombrie, (1930), p. 457-463; Nicolae Iorga, ,,Liga Culturală”, în
Boabe de grâu, I, nr. 8, octombrie, (1930), p. 451-456.
5
401
,,Nicoale Iorga” din Vălenii de Munte7, i vă roagă ca i pe
viitor să binevoi i a-i da acela i concurs pentru a putea să
continuăm opera marelui nostru Profesor [...]”8.
Conferin a rostită de I. D. Suciu la Universitatea
Populară ,,Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte la 25 iulie
1942 poartă următorul titlu: Ac iuneaă româniloră ardeleniă înă
1892 (Memorandul)9. Autorul aduce elogii la adresa ,,Ligii
Culturale” i a pre edintelui ei de atunci Vasile Alexandrescu
Urechia, amintindu-se rolul i implicarea acestei institu ii în
sus inerea memorandi tilor ardeleni, dar i informarea opinii
publice europene10 în legătură cu aprinsele evenimente ce se
desfă urau între 1892-1893 în Transilvania. În opinia lui I. D.
Suciu, peti ia (Memorandul) din 1892, este cel mai
reprezentativ act politic al românilor ardeleni prin care ace tia
atrag aten ia opiniei publice europene după cel de la 18481849. Atent i fin cunoscător al acestor evenimente legate de
istoria românilor ardeleni i bănă eni, I. D. Suciu prezintă i
rolul Partidului Na ional Român în această chestiune, al
Universitatea Populară ,,Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte a luat fiin ă
la 2 iulie 1908 avându-l ca fondator pe Nicolae Iorga. Din 1923 cursurile
ei vor fi trecute sub egida Ligii. După asasinarea lui Nicolae Iorga la 27
noiembrie 1940, cursurile nu vor mai fi reluate decât în 1942 i 1943, 1943
fiind ultimul an când acestea se vor mai ine la Vălenii de Munte.
Universitatea Populară ,,N. Iorga” va fi desfin ată în 1947, iar un an mai
târziu î i va încheia activitatea i ,,Liga Culturală”; Pentru mai multe
informa ii, de unde am preluat i noi, la Radu Petrescu, ,,Trei viitori
de inu i politici la cursurile de vară ale lui Nicolae Iorga”, în Historia, nr.
112, Aprilie 2011.
8
DJTAN, Fond personal I. D. Suciu, nr. 24/1942, f. 1. (Vezi anexa 2)
9
Idem, nr. 49/1942, f. 24-26. (Vezi anexa 1); Vezi pentru acest eveniment
important al istoriei românilor ardeleni, Pompiliu Teodor, Liviu Maior,
Nicolae Boc an, erban Polverjan, Doru Radosav, Toader Nicoară,
Memorandul (1892-1894).ă Ideologieă iă ac iuneă politic ă româneasc ,
Edi ia a II-a, Cuvânt înainte de Ion Ra iu, Bucure ti, Editura ,,Progresul
Românesc”, 1994.
10
Ibidem, f. 24.
7
402
reprezentan ilor lui, Dr. Vasile Lucaci, D. Com a, Iuliu
Corioanu, D. Barcianu, Th. Mihali, R. Pati a, Gherasim
Domide, Dr. Aurel Suciu, Gheorghe Pop de Băse ti, N.
Cristea, D. Roman i Patriciu Barbu cărora le complânge
suferin a ispă ită prin anii grei de temni ă petrecu i la
Szeghedin i Vacz. Ac iunea înaintată de autorită ile maghiare
împotriva memorandi tilor i închiderea lor, a creat o agita ie
în rândul oamenilor din Transilvania i România care, este
prezentată exagerat de Suciu, ca fiind de ,,propor iile i
amploarea revolu iei pa optiste”11. De asemenea, acesta nu
uită să evoce i unele aspecte legate de provincia bănă eană.
Prezintă figura lui Gheorghe Bocu12, tatăl unchiului său Sever
Bocu, care la Lipova adunase în jurul său numeroasă mul ime
pentru a protesta împotriva maghiarilor, răspândind totodată i
faimoasa ,,Doină a lui Lucaciu” compusă chiar de el i pentru
care va fi judecat i condamnat de autorită ile maghiare13.
Conferin a era salutată de secretarul general al Ligii, N. A.
Constantinescu care îi mul ume te lui I. D. Suciu pentru
,,prelegerea atât de actuală i dureroasă în sufletele întregului
neam românesc, relevând în alese cuvinte suferin ele
neamului nostru din Ardeal îndurate sub stăpânire vitregă”14.
Cea de-a doua invita ie este primită de I. D. Suciu la 12
iunie 1943 acesta fiind rugat ca până la 1 iulie 1943, să
comunice subiectul despre care va vorbi15. Din păcate nu
cunoa tem titlul conferin ei, în fondul arhivistic familial
11
Ibidem, f. 25.
Vezi articolele elogioase închinate de Suciu lui Gheorghe Bocu:
,,Gheorghe Bocu (1850-1893)”, în Vestul, VIII, nr. 1892, (1937);
,,Contribu ii la activitatea lui Gheorghe Bocu”, în Vestul, X, nr. 2324,
(1939); De asemenea îl include i în lucrarea Țiteraturaăb n ean ădeălaă
începută pân ă laă unireă (1582-1918), Timi oara Editura Regionalei ,,Astra
Bănă eană”, 1940, p. 141-144.
13
DJTAN, nr. 49/1942, f. 26.
14
Ibidem, f. 26.
15
DJTAN, nr. 29/1943, f. 2. (Vezi anexa 3)
12
403
existând doar invita ia. Este foarte probabil ca I. D. Suciu să
nu fi participat la cursurile de vară ale Universită ii Populare
,,Nicolae Iorga” care de altfel aveau să fie ultimele inute la
Vălenii de Munte.
Participarea i conferen ierea lui I. D. Suciu la
,,Universitatea Populară Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte
nu a fost deloc întâmplătoare ea fiind strâns legată de
evenimentele politice ale României anilor ’40. i anume, la 28
iunie 1940, pierderea Basarabiei i Bucovinei, iar prin
Dictatul de la Viena din 30 august 1940 i alipirea păr ii de
nord a Transilvaniei, Ungariei fasciste, dar i cedarea
Cadrilaterului la 7 septembrie 1940 Bulgariei. Unele dintre
aceste teritorii vor fi însă recuperate odată ce România va
intra în război (iunie 1941) alături de puterile Axei (Basarabia
i Bucovina).
Organizarea de către ,,Liga pentru unitatea culturală a
tuturor românilor” a cursurilor de vară ale Universită ii
Populare ,,Nicolae Iorga” din Vălenii de Munte în vara anilor
1942-1943, avea menirea să evoce ,,întronarea” stăpânirii
române ti în Basarabia i Bucovina, ea fiind direct legată de
recuperarea acestor teritorii române ti. Tabloul cursurilor de
la Universitate, inute între 12 i 31 iulie 1942, i la care a luat
parte i I. D. Suciu, pot fi surprinse în ,,Buletinul de
informa iuni al Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor
Românilor”16. În paginile acestui ,,Buletin”, sunt consemna i
to i cei care au conferen iat la Universitate în vara anului
1942. Cei 36 de sus inători de prelegeri, dintre ace tia făcând
parte i I. D. Suciu cu comunicarea referitoare la Memorand17,
prezintă teme care abordează istoria provincilor române ti
(Transilvania, Basarabia, Bucovina, Transnistria),
i
importan a acestora pentru România. Tot cu acest prilej, erau
organizate
i cursuri speciale pentru Transnistrieni,
16
17
An I, nr. 2-4, iulie 1941-decembrie 1942.
Idem, p. 37-38.
404
Basarabeni i Bucovineni18, prin care se dorea instruirea
acestora într-un spirit na ionalist.
Toată această organizare era condusă de Ministerului
Propagandei Na ionale, care în acea perioadă era controlat i
condus de Mihai Antonescu, numărul doi în regimul de
dictatură al lui Ion Antonescu. În acest Minister, erau angaja i
i o mul ime de intelectuali, majoritatea tineri, printre care i
I. D. Suciu, Ministerul fiind împăr it în direc iile Presă,
Propagandă, Studii i Documentare.
Îndeplinind un rol dublu, de membru şi doctorand al
Institutului de Istorie Na ională dar şi de angajat la Ministerul
Propagandei unde func iona din 1942 ca inspector pe lângă
Direc ia Generală a Teatrelor, Operelor i Spectacolelor, I. D.
Suciu a fost invitat la Universitatea Populară ,,Nicolae Iorga”
din Vălenii de Munte i datorită atributelor sale de
,,responsabil cu conducerea serviciului de presă la Institutul
de Istorie Na ională din Bucure ti”19. Între anii 1942-1944 se
poate urmării colaborarea lui I. D. Suciu la importante
cotidiene de propagandă ale regimului antonescian, i anume:
,,Universul” lui Stelian Popescu; ,,Curentul” lui Pamfil
eicaru; ,,Timpul”, ,,Via a”; ,,Ecoul” i ,,Vremea”. La toate
aceste cotidiene a colaborat din postura de angajat al
Institutului de Istorie Na ională din Bucure ti, Institut afliat la
Ministerul de Propagandă. Deci, participarea lui I. D. Suciu la
cursurile Universită ii a fost făcută de pe pozi ia de ,,om
activ” în Ministerul Propagandei Na ionale.
În privin a conferin ei referitoare la Ac iuneaăromâniloră
ardeleni din 1892 (Memorandul), pe care I. D. Suciu a
,,[...] Cursurile au fost ascultate, în afară de publicul obi nuit, de 50 de
învă ători transnistrieni sus inu i cu burse de către Ministerul Propagandei
i 20 învă ători basarabeni i bucovineni, - pentru care s-au inut zilnic
cursuri speciale de îndrumare în cultura românească. [..]”, Ibidem, p. 37.
19
DJTAN, fond Suciu, nr. 21/1943-1944, f. 3.
18
405
sus inut-o la 25 iulie 194220 la Vălenii de Munte, aceasta
poate fi în eleasă i ca o formă de protest împotriva
revizionismului maghiar i a alipirii for ate la Ungaria a
nordului Transilvaniei prin actul la 30 august 1940. Prin
această conferin ă, dar i prin urmărirea unor mărunte articole
publicate în presa vremii, I. D. Suciu poate fi înclus între acei
intelectuali i istorici ai României anilor ’40 care adoptă un
program antirevizionist transpus într-o serie de manifesta ii,
peti ii, conferin e, căr i, studii ori articole de gazetă21.
Ca i concluzie finală, putem afirma că, I. D. Suciu a
aderat la un program de propagandă culturală promovat în
for ă de regimul de dictatură a lui Ion Antonescu prin
Ministerul Propagandei. Statul român urmărea elogierea unor
fapte de ,,eroism românesc”, petrecute în istoria României i
care făceau în prezent trimitere la teritoriile române ti
recuperate (Basarabia i Bucovina) s-au nerecuperate încă
(Transilvania). În toată această chestiune politică petrecută în
România anilor ’40, I. D. Suciu a fost un ,,istoric participant”
ce a luat pozi ia intelectualului angrenat profund în
evenimentele cotidiene contemporane ale epocii fie ele
politice, sociale, economice, culturale ori religioase.
Pentru cunoa terea datei exacte în care I. D. Suciu a sus inut conferin a
vezi în DJTAN, fond familial I. D. Suciu, nr. 34/f. d., f. 7.
21
I. D. Suciu, ,,Momente de eroism basarabean”, în Flamura, a. IV, seria
III, nr. 1, 1 noiembrie, (1940); Idem, ,,Să nu-i uităm, i să ne legăm i noi,
cu to ii, că nu vom uita pe cei răma i sub steag străin: nici oameni nici
locuri…” în Flamura, anul IV, seria III, nr. 2, 15 noiembrie, (1940); Idem,
,,Note pe marginea spiritualită ii ardelene”, în Via a, a. I, nr. 1, 1 martie,
(1941); Idem, ,,Pentru Românism”, în Tinere ea, a. VII, seria a II-a nr. 2.
(1941).
20
406
ANEXE
1.
ComemorareaăMemoranduluiălaăUniversitateaăPopular ă
,,N.ăIorga”ădinăV leniiădeăMunte.
ConferințaăD-lui Ioan Dimitrie Suciu22
Cu ocazia împlinirii a jumătate de secol dela înaintarea
Memorandului Românilor Ardeleni, Dl. Ioan Dimitrie Suciu a
inut o documentată conferin ă la Universitatea Populară ,,N.
Iorga” dela Vălenii de Munte, evocând acele minunate lupte
de rezisten ă i de mare însufle ire românească.
,,Fiindcă în toată desvoltarea ac iunii Memorandului –
Liga Culturală prin Pre edintele ei de atunci, V. A. Urechea a
avut un rol hotărâtor i atât de important încât însu i Contele
Albert Appony în interpelarea adresată Ministerului de Justi ie
Ungar din 1892 sesizează pericolul ce-l reprezintă Liga – cred
că cea mai nimerită reactualizare a acestui proces nu poate fi
făcută decât aici, la această Universitate, în cadrele Ligei
Culturale, cu atât mai mult cu cât reprezintă poate cel mai
eroic fragment din via a acestei Institu ii”. După revolu ia din
1848 desigur că cel mai important act al Românilor Ardeleni
prin care atrag aten ia Europei asupra calvarului îndurat de ei,
este peti ia înaintată în Mai 1892 Împăratului Francisc Iosif I,
cunoscută în istorie sub denumirea de Memorand. Prin
Memorand, Partidul Na ional din Ardeal arăta abuzurile
săvâr ite de acei ce-i oprimau cerând o soartă mai bună pentru
ca Neamul Românesc asuprit să- i poată men ine limba i
fiin a na ională. În Mai 1892 Memorandi tii sunt la Viena
pentru a înainta peti ia. Nu sunt primi i de Împărat i
22
Text extras din SJTAN, Fond familial I. D. Suciu, nr 49/1942, f. 24-26.
407
Memorandul este trimis nedesfăcut Guvernului din Budapesta
care la rându-i îl trimite prin Prefectul Jude ului Sibiu
Pre edintelui Partidului Na ional Dr. Ioan Ra iu. Cu toate că
întreg neamul românesc era insultat prin neaten ia ce i se
dădea, măsura de pedepsire nu era considerată suficientă de
către opresori. În anul următor (1893) Guvernul deschide
ac iune publică împotriva Comitetului Partidului Na ional
Român acuzat că a tipărit i răspândit Memorandul i că se
adresau unui Stat străin – deoarece memorandi tii făcuseră
cererea către Împăratul Austriei i nu Regele Ungariei. În mod
abuziv, fără apărător după lungi deliberări membrii Partidului
Na ional sunt condamna i la temni ă în felul următor: Dr.
Vasile Lucaci 5 ani, D. Com a 3 ani, Iuliu Corioanu 2 ani i 8
luni, D. Barcianu, Th. Mihali, R. Pati a i Gherasim Domide
la 2 ani i 6 luni, Dr. Aurel Suciu un an i ase luni, Gheorghe
Pop de Băse ti la un an, N. Cristea i D. Roman la 8 luni i
Patriciu Barbu la 2 luni. Unii dintre Memorandi ti în urma
suferin elor îndurate în temni ă au murit la scurt timp după
ie irea lor din închisoare, cum a fost cazul lui Aurel Suciu.
Condamnarea aceasta arbitrară i fără vre-un temei legal
provoacă o vie agita ie în rândurile neamului românesc din
Ardeal i România Liberă, agita ie care poate fi considerată ca
o ac iune revolu ionară de propor iile revolu iei de la 1848. La
Sibiu sunt condamnate mai multe fete tinere pentru că purtau
insigna cu emblema ,,Totul pentru Na iune”. La Lipova
mul imea se adunase sub conducerea studentului Gheorghe
Bocu mainfestând împotriva opresorilor. La Cluj poporul se
adunase a teptând cu nerăbdare verdictul. Nu au fost cru a i
nici muribunzii: Gheorghe Bocu, dascălul din i tarovă e
trimis în judecată pentru că a compus cu această ocazie
faimoasa doină a lui Lucaci. Nu mai poate fi închis deoarece
moare înainte de a fi judecat. În România Liberă, Liga
Culturală împreună cu studen imea manifestau contra
nedreptă ii strigătoare la cer i informau opinia publică
408
europeană asupra calvarului îndurat de neamul românesc
robit. De i conducătorii Partidului Na ional din Ardeal au
ispă it temni a grea a Seghedinului i Va ului, până la urmă,
acei înfrân i au rămas opresorii după însu i declara ia
Procurorului General al Cur ii cu Jura i din Cluj. Opinia
publică europeană i-a dat seama de dreptatea cauzei
române ti i toată presa în frunte cu ziarele italiene i germane
relevau nedreptatea dela Cluj condamnând pe opresori i
ridicând pe primul plan al preocupărilor chestiunea Românilor
Ardeleni.
La urmă, Dl. Profesor N. A. Constantinescu –Secretarul
General al Ligei – mul ume te D-lui I. D. Suciu pentru
prelegerea atât de actuală i dureroasă în sufletele întregului
neam românesc, relevând în alese cuvinte suferin ele
neamului nostru din Ardeal îndurate sub stăpânire vitregă.
409
2.
Scrisoareădeămulțumireăadresat ădeă,,LigaăCultural ”ăluiăI.ăD.ăSuciuăînă
leg tur ă cuă susținereaă comunic rii:ă Acțiunea românilor ardeleni în
1892 (Memorandul),ăprezentat ălaăUniv.ăPop.ă,,N.ăIorgaădinăV leniiădeă
Munte la 25 iulie 1942.
410
3.
Cea de-aădouaăinvitațieăprimit ădeăI.ăD.ăSuciuălaă12ăiunieă1943.
411
III.
DIDACTICA IăISTORIA
ÎNV
MÂNTULUI
412
413
Înv ț mântulădinăBanată– privire de ansamblu
(sec. X-XIX)
Prof. dr. Mihai Pârvulescu
Prof. Alina Jucuți
Începuturile şcolii în Banat trebuie căutate anterior
secolului X, la cur ile cnezilor şi voievozilor locali. Începând
cu secolul al Xl-lea în arealul bănă ean sunt men ionate şcolile
de la "Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul" din
Morisena - Cenad înfiin ată pe la anul 1008 cu egumeni şi
călugări greci aduşi de Ahtum de la Vidin şi şcoala de la
Mănăstirea Sfântu Gheorghe de la Orozlamus ctitoria lui
Chanadicus, urmaşul lui Ahtum.
În anul 1029 sosesc la Cenad călugării latini în frunte cu
benedictinul Gerard De Sagredo, cărora li se pune la dispozi ie
“Mănăstirea Sfântul loan Botezătorul, iar călugării greci sunt
muta i la Maidan,unde vor activa până în sec. XIII1.
Începând cu această perioadă, în Banat vom întâlni şcoli
ortodoxe şi latine la care se voradăuga şi altele. În evolu ia lor
acestea vor stabili rela ii de respect reciproc, dar negreşit că
au existat şi momente de tensiune.
Şcolile din mănăstirile ortodoxe bănă ene nu erau în
stare săsatisfacă toate nevoile de căr i, icoane, dieci şi clerici.
Astfel, în diferite sate şi centre cu dieci şi clerici iau naştere
"şcoli răzle e" pentru pregătirea altor dieci sau clerici. Aceasta
este faza şcolilor din "tinda bisericilor". În ceea ce priveşte
Szentklarayi I, A czanadi egyhaznegye tortenete, Timişoara 1898, p. 316319;
1
414
învă ământul latin al călugărilor apuseni veni i în Banat, el
continuă la Cenad pe cel al călugărilor basili muta i la
Oroslamus, având şi elevi români deoarece despăr irea
bisericească între ortodoxi şi catolici încă nu se făcuse"2.
Călugărul Benedictin Walter, însărcinat de Sf. Gerard,
înva ă 30 de elevi, Gerard însuşi fiind educatorul fiului
Regelui Ştefan Emerich."Şcoala era instalată într-o clădire
specială, iar elevii învă au în primul rând gramatica, latina şi
muzica"3.
Călugării Benedectini, vor mai înfiin a şcoli latine la:
Bulci, Călugării Augustini la Semlacul Mare, iar călugării
franciscani la Recaş, Palanca, Cuvin, Lipova, Orşova şi
Caransebeş.
Reforma religioasă a avut efecte pozitive asupra
evolu iei învă ământului bănă ean. Începe acum lupta între
catolicism pe de o parte şi între calvinism şi luteranism pe de
altă parte.
Ocuparea Banatului de către turci (1551-1552) va
ducela dispari ia şcolilor latine-catolice, rămânând doar câteva
conduse de către călugării franciscani sau iezui i.
În partea de est a Banatului, catolicismul va fi învins de
calvinism, care va încerca să desfiin eze biserica catolică şi
să-i confişte averile.
În perioada 1552-1716 în Banat au func ionat o serie de
şcoli turceşti în strânsă legătură cu geamiile.
Şcolile turceşti erau de două categorii: mekteb şi
medres. Primele erau şcoli elementare, iar medrese erau şcoli
mai înalte cu un corp didactic mai ales, absolven ii acestora
fiind desemna i serviciilor bisericeşti musulmane sau de stat.
Un registru de impozite din anul 1624 arăta că în Banat
func ionau următoarele şcoli turceşti: Timişoara - o şcoală
Mărgineanu, Nicolae, Particularitateă şiă universalitateă înă culturaă
româneasc , Bucureşti, 1969, p.133;
3
Milleker, F., Dos Schtiweswn in Banat vor 1716, Worschutz, 1940, p. 5;
2
415
medrese şi 7 şcoli mekteb, Besenova - o şcoală medrese,
Orşova, Arad, Cenac Vîrşe - câte o şcoală medrese. Şcoli
(mekteb) pe lângă cele şapte de la
Timişoara, mai erau: una la Orşova şi Arad, două la
Besenova şi Vîrşe , 4 la Cenad şi 7 la Lipova"4.
În timpul ocupa iei turceşti documentele atestă o evolu ie
a învă ământului românesc. Sunt amintite şcoli numeroase la
sate şi oraşe dintre care cele mai importante erau la: Lugoj,
Caransebeş, Iaz Clopodia, Grădiştea Mică, Semlac, Reşi a,
Oravi a, Făget, Zorlen u Mare, Ciacova, Bozovici, Lipova,
Mehala, Maierele Timişoarei, Sînncolau Mare5.
Şcoala grămătică de la Caransebeş avea ca limbă de
predare pentru toate materiile de învă ământ, limba română, cu
excep ia limbilor clasice şi a func ionat "între anii 1635-1741
cu 5 dascăli pregătind genera ii întregi de dascăli şi preo i"6.
Începând cu sec. al XVIII-lea în Banat sunt men ionate
şcolile sârbeşti, sârbii deplasându-se spre nord datorită
asupririi turceşti. În sinodul din 1744 de la Karlovitz se cere
ca "în fiecare eparhie sârbească să se înfiin eze şcoli populare
(narodne skolle), iar altul în 1748 pune problema creării unui
fond şcolar pe care îl măreşte Paul Nenadovici, un zelos ctitor
de şcoli sârbeşti"7.
Un alt animator al învă ământului sârbesc şi românesc
între anii 1749-1769 a fost episcopul Caransebeşului şi
Vîrşe ului, Ion Georgevici, care "deschide în 1751 la
Caransebeş o şcoală slavono- sârbească pentru care aduce ca
profesor pe ruteanul Dolarschi. În preajma reformelor şcolare
hasburgice, istoricul şcolilor sârbeşti din sec. XVIII,
4
Tschelebi, Ewlia, Mazascs, MI, Ed. Acad. Maghiare, p. 12, 19, 223, 224
şi 259;
5
Stoica-Udrea, I.,ăEpocaăturceasc ăînăBanat, Studii şi documentebănă ene,
fese. II, Timişoara, 1943, p. 95;
6
Bălan, Ghidiu, țonografiaăoraşuluiăCaransebeş, Caransebeş, 1909;
7
Anuichi, Silviu, Activitatea mitropolitului Pavel Nenadovici, rev. Studii
teologice, seria a II-a, nr. 9-10/1961, p.165;
416
D.Kirilovici indică în Banat în anul şcolar 1767-1768, 53 de
şcoli sârbeşti, 24 româneşti, considerându-le sârbeşti şi pe cele
mixte, româno-sârbe"8.
Începând cu sec. al XVIII-lea sunt men ionate în Banat
şi şcolile germane.În anul 1766 sunt men ionate "30 de şcoli
germane cu 34 de învă ători şi 26 clădiri şcolare.Pe lângă
acestea documentele men ionează două şcoli maghiare, două
bulgare şi o şcoală catolică românească"9.
Prima şcoală germană în Banat a fost înfiin ată de
călugării franciscani la Timişoara în anul 1717. Şcoli germane
au mai fost la "Panciova, Caransebeş, Orşova, Lugoj (1718),
Oravi a, Vîrşe (1720), Becicherecul Mare, Freidorf (1723),
Aradul Nou, Brukenau, Denta, Ciacova, Lipova, Periam,
Rusova, Biserica Albă (1724), Moldova Nouă (1725), Deliobat,
Macovişte, Uji-Pecs, Rebemberg (1726), Bocşa (1727),
Sînpetru German (1728), Giarmata (1730), Guttembrun,
Cservenko (1734).
Şcolile germane din sudul Banatului vor fi incluse în
învă ământul de grani ă după războiul din 1737-1739"10.
În această perioadă au func ionat în Banat şi două şcoli
latine: "1725-1778, şcoala călugărilor iezui i, func ionează în
Marea moscheie, iar între 1742-1782, gimnaziul latin al
franciscanilor func ionează în Caransebeş"11.
Pe lângă aceste şcoli au mai func ionat şi "numeroase
şcoli particulare neautorizate (Winkelschulen) şi profesori
particulari (Hauslehrer) care învă au elevii în casele
părin ilor"12.
Wolf, I., Organizareaăşcolilorăb n ene, Bucureşti, 1958, p.63;
Ibidem, p.34;
10
Radu, P., Contribu ieă laă istoriaă înv mântuluiă dină Banat, Timişoara,
1977, p. 90;
11
Milleker, F., op. cit., p.7;
12
Ibidem, p.12;
8
9
417
Se poate afirma că până la aplicarea reformelor vieneze
cu tot sprijinul oficial şi învă ământul german catolic, era la
nivelul celui românesc şi sârbesc existent de mai înainte, "era
un învă ământ confesional, doar de citit, scris, uneori socotit
şi mult învă ământ religios, cu o frecven ă tot atât de slabă ca
şi cel ortodox, cca. 30ș cu clădiri şcolare simple acoperite cu
paie, cu o cameră pentru inventar şi una pentru elevi"13.
Constituirea grani ei militare bănă ene, după anul 1768,
a avut implica ii şi în domeniul învă ământului, autorită ile
austriece acordând o aten ie deosebită învă ământului german,
mai ales în teritoriul de grani ă.
Regulamentul iliric promulgat la 27 septembrie 1770,
referindu-se la educa ie şi învă ământ, prevedea în sec iunea
X-a, paragraful LXV "o instruire bună şi temeinică a
tineretului iliric"14 prin deschiderea unor şcoli germane şi
triviale instruirea "urmând a fi făcută după diferen a de varstă
şi stare”15.
Sub denumirea de "na iune ilirică" se în eleg" mai ales
trei popoare, sârbi, români şi ruteni, care se bucură de
privilegiile ce i-au fost acordate în 1691 de către împăratul
Leopold care în multe privin e sunt foarte diferi i unii de al ii,
dar cu to ii greci (de rit grecesc) şi care sunt în cea mai mare
parte neuni i"16.
În anii 1771-1772 situa ia demografică a grani ei
militare se prezintă astfel: "30.000 de români, 12.000 de sârbi,
germanii figurau în toate provinciile de grani ă, ca ofi eri şi
func ionari sau în familii izolate"17.
13
Ibidem, p. 13;
Von Helfert, J. Al., Die Osterreichische Volkschule Geschichte, Sistem
Statistic, Praga, 1860, p. 627;
15
Ibidem, p. 628;
16
Rev. Institutului social Banat-Crişana, mai-august 1942, p. 473-474;
17
Pop, N.M., Popula iaă Banatuluiă înă timpulă luiă Iosifă ală II-ea, Cluj, 1942,
vol 7, p. 7-8;
14
418
Situa ia învă ământului german din grani ă, comparativ
cu cel din Banatul civil, se prezintă astfel18:
a) în Banatul
Anul
1778
1785
1788
1789
1792
1796
1801
civil:
Şcoli
60
66
84
85
81
88
93
b)ăînăRegimenteleădeăgraniţ
Anul
Şcoli
1777
13
1779
14
1787
30
1796
18
1803
20-18
Din cele prezentate, putem spune că învă ământul
german din grani ă a constituit un factor de progres. Asistăm
în această perioadă la o confruntare între tendin a de a se
înfiin a în Regimentele de grani ă, numai şcoli germane,
neglijându-se cele româneşti. În a doua jumătate a secolului,
învă ământul na ional românesc se va dezvolta şi în
regimentele de grani ă, şcolile romano-ilire folosind în
sistemul propriu de organizare elemente din sistemul de
organizare al şcolilor germane.
În anul 1792 vizitând şcolile româneşti din grani ă,
directorul şcolilor normale grănicereşti, Frantz Schloser
constată că în 85 de comune sunt numai 46 de şcoli. O
cotitură decisivă o va lua învă ământul na ional românesc în
anul 1795 prin numirea lui Grigore Obradovici ca director al
şcolilor na ionale. Gra ie activită ii lui Obradovici în anul
1803 func ionau în grani ă "130 şcoli na ionale, cu 3165 elevi,
18
Feneşan, C., Studii de istorie a Banatului, Timişoara, 1990, vol. II, p. 97;
419
din care 87 şcoli cu 2296 elevi în regimentul românilor şi 43
şcoli cu 1319 elevi în Regimentul germano-bănă ean"19.
O privire de ansamblu asupra şcolilor na ionale din
regimentul româno-iliric ne oferă statistica din anul 1808 care
arată că erau ”88 de şcoli din care 14 categoria l-a, 48
categoria a II-a şi 26 categoria a IIl-a; ele erau frecventate de
2119 elevi, din care 1506 români şi 613 sârbi”20.
Statistica anului 1809 pentru regimentul româno-iliric,
oferă următoarele date: (102 şcoli din care 22 categoria I-a, 61
categoria a II-a şi 19 categoria a III-a”21.
Comparând cele două statistici se observă un progres în
calitatea învă ământului din grani ă, numărul şcolilor de
categoria I-a şi a II-a fiind în creştere. În Banatul civil, şcolile
vor avea o evolu ie ascendentă.
Una din problemele care au stat în aten ie în a doua
jumătate a sec. al XVIII-lea şi prima parte a sec. al XlX-lea, a
fost pregătirea corpului de învă ători i preo ime la Timi oara,
unde a predat i cărturarul D. Eustatievici.
În anul 1763 s-au organizat cursuri pentru învă ători şi
preo ime la Timişoara, unde a predat şi cărturarul braşovean
D.Eustatievici"22. Un număr mic de învă ători de la şcolile
triviale germane din regimentele de grani ă au fost chema i la
Viena pentru a fi pregăti i la Şcoala Normală "Sf.Andrei"
condusă de Felbiger. Cei mai mul i din anul 1776 urmează
cursurile de pregătire la şcoala din Panciova şi apoi la
Biserica Albă. Învă ătorii din Banatul civil, vor frecventa
19
Demian, J.A., Dorsteliung der Osterreichicschen Monarhie nach
denneuesten statischen Beziehungen, vol. III, Viena, 1805, p. 388;
20
Arhivele statului Timişoara, Fondăarhivaămilitar ă112/47, fila 485;
21
Arhivele statului Timişoara, Fondă arhivaă militar ă 119-102, fila 597599;
22
Radu, P., Onciulescu, op. cit., p.126;
420
începând cu anul 1776 şcoala din Timişoara condusă de
A.Karlitzki"23.
În anul 1777, Teodor lancovici şi Mihail Roşu deschid
cursuri de 4 luni pentru pregătirea învă ătorilor şi a preo ilor
în limbile română, sârbă, germană şi latină, după metoda
naturală.
Tot la Timişoara, în anul 1789 Dimitrie ichindeal şi
Mihai Dascălu, organizează cursuri speciale pentru dascăli,
care se vor sista în anul 1812, când ia fiin ă Preparandia
arădeană.
În prima jumătate a secolului al XlX-lea cele mai
frecventate şcoli medii din Banat, au fost: gimnaziile din
Timişoara şi Lugoj, şcoala latină de la Oravi a şi şcoala
gramaticală din Vîrşe . La Timişoara, frecventat era şi
gimnaziul superior piarist, la care în anii ”1805-1825 a patra
parte din elevi, erau ortodoc i. Începând cu anul 1850 se va
introduce la acest liceu şi o catedră de limba română”24.
În secolul al XVIII-lea şi prima parte a celui următor, un
rol deosebit l-au avut legiunile şcolare imperiale. Dintre
acestea amintim pe cele mai importante25:
Regulamentul iliric -1771;
Regulile directive pentru îmbunătă irea şcolilor
elementare sau triviale, ilirice şi valahice -1774;
Planul pentru organizarea şcolilor triviale din Banat 1774;
Patentul şcolar din 20 septembrie 1776;
Instruc iuni pentru comisia şcolară bănă eană din
28.10.1776;
Munteanu, V.V., Contribu iiă laă istoria Banatului, Timişoara, 1990, p.
185-186;
24
Ibidem, p. 186-187;
25
Parvulescu, M., Dinăistoriaăînv mantuluiăB n ean-secolul XIX, Presa
Universitară Romană, Timi oara 1999.
23
421
Ratio Educationis totisque Rei Litterariae/Regnum
Hungariae et Provinciae eidem Andreas Vindobonae
1777;
Regulamentul iliric – 1778;
Norma regia -1781.
Toate aceste legi cu numeroase amendamente, decrete şi
rescripte între anii 1780-1790, vor fi valabile până în anul
1806 când vor fi înlocuite cu un nou cod şcolar.
422
Rețeauaăinstituțiilorășcolare b n țeneă
la începutul secolului XX
Prof. dr. Angela Dumitrescu
„Școala confesională este chemată
de a răspândi lumină în popor,
lumină care să-l scape de sărăcie,
să-l facă liber şi conştient de demnitatea sa” .
(Serviciul Județean al Arhivelor Naționale, Caraş-Severin,
Fond Protopopiatul Ortodox Biserica-Albă, dosar 2/1903, fila 2)
Nivelul de instruire colară, pentru Austro-Ungaria, la
începutul secolului XX, a fost asigurat printr-o re ea
institu ională care cuprindea următoarele tipuri de şcoli:
După criteriul tipologiei, acestea erau: şcolile poporale
primare, institute pentru învă ători sau învă ătoare, şcolile cu
pregătire mijlocie, (gimnaziile şi şcolile reale), şcolile
profesionale, (economice, miniere, de industrie şi comer , de
artă, militare, de moaşe), şcolile superioare, (facultă i,
academiile de drept, institutele teologice) 1. Particularită ile
institu iilor de învă ământ au fost stabilite, în func ie de
sus inător – în statisticile maghiare fiind folosit termenul de
„caracter”2.
țagyarăStatisztikaiăÉvkőnyv,ăBudapesta, vol. VIII, 1901, p. 316;
Felicia - Aneta Oarcea, Etnieă şiă confesionalitateă înă şcolileă ar deneă (sf.ă
sec. XIX – înc. sec. XX) în „90 de ani de administra ie românească în Arad.
Culegere de studii şi comunicări”, coord.: Doru Sinaci, Emil Arbonie, Ed.
„Vasile Goldiş” University Press, Arad, 2010, p. 111;
1
2
423
Şcolile poporale primare educau elevii între 6-12 ani în
cadrul învă ământului obligatoriu; Institutele de învă ători –
preparandiile – erau şcoli de nivel mediu care pregăteau
viitoarele cadre didactice – învă ătorii şi învă ătoarele – care
urmau să predea în şcolile primare; Gimnaziile şi şcolile reale
erau specializate pe instruirea tinerilor pentru meserii tehnice şi
de cultură generală şi care puteau face carieră în domeniul
administrativ, al industriilor, comer ului sau al agriculturii.
Acestea erau considerate şcoli medii. Şcolile civile erau
echivalentele şcolilor de stat pentru nivelul mediu; Şcolile
medii pregăteau elevii în meserii de tip economico-industrial,
comercial, militar, medical; Şcolile superioare erau considerate
treapta „de sus” a sistemului de învă ământ, pregătind
profesori, arhitec i, avoca i, teologi cu studii superioare, etc.
După criteriulă sus ineriiă financiare, institu iile de
învă ământ erau: confesionale - înfiin ate şi sus inute de
Biserică, de stat - finan ate de la bugetul de stat, particulare realizate cu capital privat de către o persoană particulară sau
de altă institu ie, (asocia ie).
În Banat, şcolile confesionale româneşti au fost, în
majoritate covârşitoare, elementare primare, ele fiin ând la
nivelul comunită ilor locale organizate în comunele
bisericeşti. Au reprezentat cea mai extinsă activitate şcolară
din comitatele Caraş-Severin şi Timiş.
Confesiunile sau societă ile cu capital privat puteau
întemeia şi institu ii de nivel mediu - gimnazii sau şcoli reale care pregăteau elevii pentru meserii tehnice. Finan area şi
desfăşurarea procesului instructiv – educativ în aceste şcoli
era însă costisitoare şi de aceea, singura încercare – nereuşită de a înfiin a un gimnaziu românesc de acest tip, la începutul
secolului XX a apar inut Comunită ii de avere din Caransebeş.
Deoarece func ionarea unei astfel de şcoli de nivel
mediu, cu predare în limba aleasă de finan ator, trebuia să fie
aprobată de către guvern, (care nu admitea decât în mod cu
424
totul excep ional func ionarea acestui tip de institu ie cu altă
limbă de predare decât cea a statului), explică lipsa acestei
categorii de şcoli bănă ene cu limba de predare româna.
Tabelă1.ăNum rulăşcolilorăpopulare,ătipulălorăşiălimbaădeă
predareădinăComitateleăCaraşă- SeverinăşiăTimişăînăanulă19003
Caracterul colilor
Timiş
Comunale
De stat
Reformat
Evanghelice
Ortodoxe
Greco-cat.
Romano-cat.
Comunal de fete
De stat de băie i
Elementare
Confesionale
440
8
410
19
19
17
25
195
2
4
-
2
36
163
364
360
4
303
28
33
45
18
154
4
3
-
-
40
98
Mixte
448
Civile
Unite
Severin
Elevi/eleve
Evreieşti
Caraş
Număr total de şcoli
Comitat
Tipul
şcolii
Şcoala poporală superioară confesională – Institutul
teologic - se putea înfiin a în localită ile care aveau peste 5000
de locuitori sau care nu aveau acest număr de locuitori, dar
aveau mijloacele materiale necesare sus inerii ei.
Acest tip de institu ie, pentru băie i, avea 3 – 4 ani de
studiu. Erau accepta i la cursuri elevii care absolviseră o
şcoală elementară zilnică sau care dădeau un examen de
admitere prin care demonstrau că posedă cunoştin ele
necesare pentru a putea fi declara i admişi. Obiectele de
studiu erau: religia, caligrafia şi desenul, limba română, limba
maghiară, aritmetica şi geometria, fizica şi istoria naturală,
3
țagyarăStatisztikaiăÉvkőnyv,ăBudapesta, vol. VIII, 1901, p. 332-333;
425
istoria şi geografia, economia câmpului, constitu ia patriei,
contabilitatea primară, gimnastica şi cântarea. La şcolile
poporale superioare de fete, unde se asigura un învă ământ de
cultură generală, se adăuga, ca materie de studiu, lucrul de
mână.
Un alt tip de institu ie de învă ământ, care putea fi
confesională, era şcoala cu caracter industrial - tehnic.
Aceasta putea fi înfiin ată de către comunele mai mari, cu
mijloacele materiale substan iale. Şcoala func iona cu 6 clase
pentru băie i şi 4 clase pentru fete. Erau admişi cei care
absolviseră 4 ani de şcoală poporală cu examen de admitere.
Cadrele didactice trebuiau să fie într-un număr minim de 6
învă ători. Obiectele de studiu erau: religia, limba română,
limba maghiară, aritmetica superioară, geometria, istoria şi
geografia, istoria naturală, fizica, chimia, economia rurală şi
industrială, statistica, principii elementare de drept public
privat şi cambial, contabilitate, desen geometric, caligrafie,
cântări şi gimnastică. Aceste tipuri de şcoli împreună cu
Preparandia, puteau func iona şi ca şcoli confesionale fiind
administrate şi finan ate de Episcopia în raza căreia erau
construite4.
În şcolile civile, planul de materii era gândit în aşa fel
încât să-i instruiască pe elevi pentru a avea, la finalul ciclului
de învă ământ, cunoştin e practice, economice şi industriale5.
Şcolile superioare, (facultă ile, academiile de drept), şcolile
profesionale (economice, miniere, de industrie şi comer , de
artă, militare, de moaşe), care au func ionat în Banat NU au
fost confesionale româneşti şi nu fac obiectul prezentului
studiu. Pentru Comitatele Caraş-Severin şi Timiş numărul cel
mai mare de şcoli, la începutul secolului XX se încadrează
deci la nivelul I, al şcolilor elementare, (după tipul şcolii),
confesionale, (după tipul de finan are) şi mixte, (după
4
5
FoaiaăDiecezan , Caransebeş, XXII, 1907, nr. 8, din 18 februarie, p. 1-2;
Ibidem, p. 4;
426
elevii/elevele înscrise). În ceea ce priveşte reparti ia şcolilor în
func ie de cine le înfiin a, administra şi frecventa, dar şi
pentru a putea analiza în mod judicios întregul sistem de
învă ământ din Banat, este necesară expunerea datelor
statistice oficiale publicate de Magyar Statisztikai
Közlemények. Această publica ie oferă date complete privind
re eaua de şcoli care func iona atât în comitate, cât şi în oraşe.
Demersul este necesar deoarece există diferen e între datele
statistice oficiale şi cele publicate de Episcopii.
Neconcordan ele provin mai ales din organizarea diferită a
structurilor administrative fa ă de cele bisericeşti, dar şi
datorită inexactită ii rapoartelor statistice şcolare anuale
întocmite de către preo i şi înaintate, uneori cu mare
întârziere, Senatelor Şcolare centrale. Vom exemplifica, deci,
prin expunerea datelor statistice privitoare la numărul şi
caracterul şcolilor primare zilnice din Banat, care au
func ionat la începutul secolului al XX-lea, între anii 19041908 în cele două comitate şi în principalele oraşe: Timişoara
şi Vârşe . Exista doar un număr de 197 de şcoli confesionale
româneşti,6 ceea ce în cifre reale înseamnă că o şcoală cu
limba de predare româna era alocată unui număr de 814,5
locuitori. Concomitent, în acelaşi comitat, unui număr de
36382 vorbitori de limbă maternă maghiară7 reprezentând
procentual 9,97%8 din totalul de popula ie a comitatului
Timiş, le erau alocate 74 şcoli de stat, 33 şcoli comunale
maghiare, 34 şcoli romano-catolice maghiare, 1 şcoală grecocatolică maghiară, 2 şcoli reformate maghiare, 2 şcoli
evanghelice maghiare şi 3 şcoli particulare maghiare,
reprezentând un total de 149 de institu ii cu limba de predare a
statului.
6
Magyar Statisztikai Közlemények, Budapesta, vol. 31, 1910, p. 222-227;
Ibidem, Budapesta, vol. 42, 1912, p. 342-365;
8
Calcul efectuat pe baza datelor statistice preluate din Magyar Statisztikai
Közlemények, Budapesta, vol. 42, 1912, p. 342-365;
7
427
Tabelă2.ăŞcolileăprimare dinăcomitateleăCaraş-SeverinăşiăTimişă1904-190891
Şcoli comunale
Şcoli confesionale
19
57
57
59
64
64
67
69
74
1
1
1
1
-
-
-
-
Maghiare
46
48
69
67
29
30
39
33
7
7
7
7
2
2
2
2
Germane
1
1
1
1
8
5
2
4
-
-
-
-
-
-
-
-
Slovace
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Române
55
55
40
40
6
6
5
7
-
-
-
-
-
-
-
-
Sârbe
9
9
4
5
19
21
16
17
-
-
-
-
-
-
-
-
Altele
4
3
1
1
1
1
1
1
-
-
-
-
-
-
-
-
Total
115
116
115
114
63
63
63
62
7
7
7
7
2
2
2
2
Maghiare
13
12
12
11
26
28
37
34
4
5
5
5
-
-
-
-
Germane
-
-
-
-
15
14
5
8
-
-
-
-
-
-
-
-
Alte
1
1
1
1
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Maghiare
1
1
1
1
1
1
1
1
-
-
-
-
-
-
-
-
Române
24
25
25
24
17
17
16
16
-
-
-
-
-
-
-
-
Rutene
1
-
1
1
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Total
26
26
27
26
18
18
17
17
-
-
-
-
-
-
-
-
Romanocatolice
Greco-cat
Magyar Statisztikai Közlemények, Budapesta, vol. 31, 1910, p. 222-227;
428
1908
1907
1907/
1906
1905/
1905
1904/
1908
1907
Vârşeţ
1907/
1906
1906/
1905
1905/
1908
1904/
1907
Timişoara
1907/
1906
1906/
1905
1905/
1904/
1908
1907/
1907
1906
1906/
1905/
1904/
şcolii
1905
Caracterul
Şcoli de stat
Oraş/Ani şcolari
Timiş *
1906/
Comitat/Ani şcolari
Caraş-Severin
Reformate
Evang
Ortod
Maghiare
3
3
3
3
2
2
2
2
-
-
-
-
-
-
-
-
Maghiare
1
1
1
1
3
3
2
1
-
-
-
-
-
-
-
-
Germane
1
1
1
1
1
1
1
2
-
-
-
-
-
-
-
-
Slovace
-
-
-
-
1
1
1
1
-
-
-
-
-
-
-
-
Total
2
2
2
2
5
5
4
4
-
-
-
-
-
-
-
-
Maghiare
-
-
-
-
1
1
1
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Române
197
200
199
197
123
122
121
122
3
3
3
3
-
-
-
-
Sârbe
1
1
2
1
26
28
27
27
2
2
2
2
1
1
1
1
Altele
1
-
-
-
1
-
1
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Total
199
201
201
197
151
151
150
149
5
5
5
5
1
1
1
1
Unite
Maghiare
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Izraelite
Izraelite
2
2
1
1
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Total şcoli confesionale
246
247
247
242
218
219
216
214
9
10
10
10
1
1
1
1
Şcoli asociate
-
-
-
-
1
1
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Maghiare
6
6
6
3
3
4
4
3
2
2
2
3
2
2
2
2
Germane
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
-
Total
6
6
6
3
3
4
4
3
2
2
2
3
2
2
2
2
424
426
427
423
349
354
352
353
19
20
20
21
5
5
5
5
Şcoli partic.
TOTAL ŞCOLI
429
Prin raportarea acestui număr de şcoli la numărul de
vorbitori de limbă maternă maghiară, rezultă că o astfel de
şcoală revenea unui număr de 244,1 locuitori. Ca şcoală
secundară, singurele institu ii de învă ământ cu predare în
limba română din întreaga regiune geografică erau Preparandia
din Arad şi Institutul Teologic şi Pedagogic din Caransebeş.
Dispropor ia este vizibilă şi indică cu claritate politica
oficială a statului în domeniul educa iei pentru alte
na ionalită i decât cea maghiară. Dacă lumea rurală este
predominată de vorbitorii de limbă maternă română, în cifre
absolute, în cazul oraşelor situa ia este inversată.
Desigur că şi situa ia statistică a şcolilor este direct
dependentă de varia iile numerice ale popula iei. Analiza
raportului popula ie-şcoli în oraşele Timişoara şi Vârşe relevă
aceeaşi situa ie dispropor ională: în oraşul Timişoara pentru
7566 de locuitori de limbă maternă română101existau 3 şcoli
confesionale ortodoxe iar în Vârşe , pentru 879 de locuitori de
limbă maternă română nu exista nici o şcoală elementară cu
această limbă de predare.
Deşi oraşul Timişoara dispunea de o re ea şcolară
importantă, la începutul secolului al XX-lea, mai exact în anul
şcolar 1910/1911, din 80 de astfel de institu ii,112(8 grădini e,
6 şcoli primare de stat, 12 şcoli primare comunale, 14 şcoli
primare confesionale, 4 şcoli primare particulare, 5 şcoli
civile, 5 gimnazii şi licee, 25 şcoli de ucenici speciale şi 1
şcoală superioară), doar în 3 şcoli limba de predare era
româna12.3
101
Magyar Statisztikai Közlemények, Budapesta, 1912, vol. 42, p.334-372;
Ioan Munteanu, Rodica Munteanu, Timiş.ă țonografie, Ed. Marineasa,
Timişoara, 1998, p.372,
123
S. Borovszky, Temesvár, Budapesta, f. a., p. 203, apud op.cit., p. 371;
112
430
În Comitatul Timişului nu existau şcoli medii de stat cu
altă limbă de predare decât maghiara13.4La începutul secolului
XX, în anul 1910 în subordinea Inspectoratului Şcolar al
jude ului Timiş func ionau 105 grădini e, 21 şcoli de ucenici
industriale, 4 şcoli de ucenici comerciale, 11 şcoli civile 309
şcoli de repeti ie şi 343 şcoli elementare14.5În raport cu
numărul total al institu iilor de învă ământ, din întreg Banatul,
cele cu limba de predare româna, scad între anii 1900-1914 de
la 42.7ș la 36.8ș, în timp ce şcolile maghiare înregistrează o
creştere de la 26.3ș la 47,5ș pentru aceeaşi perioadă15.6 A
fost rezultatul aplicării legii Apponyi. Probabil că statistica nu
reflectă exact numărul acestor şcoli, incluzând şi o parte a
şcolilor comunale dar indică foarte clar o tendin ă de
modificare statutară a institu iilor şcolare în privin a limbii de
predare.
Încă înainte ca legea Apponyi să intre în vigoare,
Consistoriile Diecesane ale Caransebeşului şi Aradului iau
măsuri urgente de preîntâmpinare a efectelor majore negative
pe care aceasta le va avea asupra evolu iei numerice a şcolilor.
Astfel prin ordinul nr. 3927/1906 trimis protopopiatului
Bisericii-Albe, episcopul Nicolae Popea informează asupra
faptului că administra ia comitatului Caraş-Severin, prin
şedin a sa din 14 august 1906, a anun at sistematizarea a 99 de
şcoli din 78 de comune, datorită neconcordan ei condi iilor de
studiu cu prevederile legale în vigoare16.7 Ca măsuri ce se
impuneau de urgen ă pentru comunele din protopopiatul
Ioana Burlacu, Îndrum toră înă Arhiveleă Statuluiă Șude uluiă Arad,
Bucureşti, 1974, p.136,
145
SJAN, Timiş, FondăInspectoratulăŞcolarăalăjude uluiăTimişă1870- 1919;
156
Ioan Munteanu, Re eauaăşcolar ăşiăştiin aădeăcarteăînăBanatulăistoricălaă
începutul secolului al XX-lea, în „Studii bănă ene”, Ed. Mirton, Timişoara,
2007, p. 422;
167
Serviciul Jude ean al Arhivelor Na ionale (în continuare SJAN), CaraşSeverin, Fond Protopopiatul Biserica-Alb ,ăădosar38/1906, fila 1;
134
431
Bisericii-Albe men ionăm: înfiin area de noi posturi pentru
învă ători în comunele Naidaş, Mircova , Petrilova, Potoc şi
Socolar. De asemenea, protopopul era sfătuit ca, „cu cea mai
mare grăbire”, să ia toate măsurile necesare pentru a
împiedica aplicarea propunerii de către „antistiile” comunale,
arătând acestora şi locuitorilor comunei „foloasele neînsemnat
de mari ce rezultă pentru credincioşii bisericii noastre
sus inerea şcolilor confesionale” şi totodată să indice şi cele
mai eficace mijloace pentru asigurarea sus inerii claselor
propuse pentru sistematizare.
După anul 1907, când începe să fie aplicată Legea
Apponyi, tot mai multe şcoli româneşti încep să ceară ajutor
de la stat. Acest fapt va începe să fie vizibil la nivelul
statisticilor şcolare întocmite de către Sinoadele întrunite ca
Senate Şcolare ale Episcopiilor de Arad şi de Caransebeş. Şi
în statisticile oficiale privitoare la şcoli, situa ia nou creată se
reflectă în varia iile numerice înregistrate la nivelul institu iei
şcolare. Tendin a de reducere a numărului şcolilor devine tot
mai evidentă şi va afecta, în primul rând şcolile comunale. Se
restrânge şi numărul şcolilor confesionale dar reducerea a fost
mai pronun ată la şcolile ortodoxe decât la cele romanocatolice, evanghelice sau reformate, frecventate, în bună parte
de elevi de limbă maternă maghiară. Pentru comitatele CaraşSeverin şi Timiş, locuite în majoritate de o popula ie
vorbitoare de limbă maternă română, evolu ia numerică a
şcolilor de stat, comunale şi particulare indică varia ii
numerice generate de modificările legislative.
Se observă faptul că, în ciuda condi iilor grele de
finan are, numărul şcolilor confesionale care solicită sprijinul
financiar al statului este totuşi destul de redus.
Explica ia rezidă în „lupta” permanentă, dusă la nivelul
Episcopiilor de Arad şi Caransebeş administratoare pentru
păstrarea caracterului confesional a acestora, precum şi a
limbii de predare.
432
Tabelă3.ăEvoluţiaănumeric ăaăşcolilorăprimareăzilniceă
dinăComitateleăCaraş-SeverinăşiăTimişă
la începutul secolului al XX-lea178
Comitatul
CaraşSeverin
Timiş
TIPURI DE SCOLI
ANUL
De
stat
Comunale
Confesionale
Particulare
TOTAL
1904/1905
57
115
246
6
424
1905/1906
57
116
247
6
426
1906/1907
59
115
247
6
427
1907/1908
64
114
242
3
423
1904/1905
64
63
218
3
349
1905/1906
67
63
219
4
354
1906/1907
69
63
216
4
352
1907/1908
74
62
214
3
353
Pentru a sus ine şi prin cifre aceste afirma ii vom
extrage pentru şcolile confesionale administrate de Episcopia
Caransebeşului şi Aradului datele statistice incluse în
Rapoartele generale ale Consistoarelor Diecezane despre
starea învă ământului între anii şcolari 1885/1886-1912/1913
şi care au fost publicate în organele
de presă ale
Episcopiilor.
Pentru anii şcolari 1913/1914-1918/1919, datorită
situa iei create de starea de război, între actele Arhivei
Episcopiei Caransebeşului nu se mai găsesc acest tip de
statistici. Imposibilitatea colectării datelor statistice la nivelul
şcolilor şi apoi al protopopiatelor, a dus la sistarea întocmirii
rapoartelor generale anuale. De asemenea, în arhiva
men ionată nu se regăsesc rapoartele generale pentru anii
şcolari 1902/1903, 1903/1904, 1906/1907, 1909/1910,
1910/1911 deşi la vremea respectivă acestea, cu siguran ă, au
178
Ioan Munteanu, Re eauaăşcolar ăşiăştiin aădeăcarte…,ăp. 417;
433
existat. Pentru datele care reflectă aceeaşi situa ie statistică a
şcolilor din Eparhiile Aradului şi ale Caransebeşului au fost
esen iale protocoalele Senatelor Diecesane, publicate în epocă
de către Tipografiile diecezane care le deserveau. Din păcate,
nu toate aceste documente importante şi vitale pentru analiza
corectă a sistemului confesional de învă ământ s-au păstrat în
arhive.
Tabelă4.ăEvoluţiaănumeric ăaăşcolilorăconfesionaleăortodoxeă
româneăadministrateădeăEpiscopiaăCaransebeşuluiă
întreăaniiăşcolariă1885/1886-1917/1918
Ani şcolari
Număr
şcoli
1885/
1887/
1898/
1899/
1900/
1901/
1904/
1905/
1907/
1908/
1911/
1912/
1886
1888
1899
1900
1901
1902
1905
1906
1908
1909
1912
1913
212
212
222
222
226
233
237
241
238
243
219
229
Varia iile numerice produse după anul 1907 la nivelul
şcolilor confesionale administrate de Episcopia Caransebeşului
indică strădaniile institu iei de a „recâştiga” şcolile „pierdute”
datorită înăspririi condi iilor legislative, chiar dacă acest fapt se
produce doar temporar şi sporadic.
Aceste rapoarte generale ale Consistoarelor Diecezane
despre starea învă ământului erau redactate la nivel de
secretar episcopal sau chiar de către episcopul în func ie în
anul respectiv şi poartă semnăturile unor nume ilustre ca cel al
Episcopul Nicolae Popea, (pentru anii 1899/1900, 1900/1901,
1901/1902, 1904/1905, 1905/1906), a Arhimandritului vicar
episcopesc Filaret Musta, (pentru anii 1907/1908, 1908/1909)
sau a Episcopului Miron Cristea, (pentru anii 1911/1912,
1912/1913) - Episcopia Caransebeşului.
Pentru Episcopia Aradului rapoartele sunt întocmite
şi/sau contrasemnate de Episcopul Ioan I. Papp. Datele
statistice se adunau anual şi se grupau într-un „conspect
tabelariu”, care apoi se folosea la compunerea statisticii
434
generale pentru întreaga Mitropolie, prezentat apoi Congresului
general bisericesc18.9
În ceea ce priveşte situa ia numerică generală a
institu iei şcolare confesionale administrată de Episcopia
Aradului, lipsa unor tabele statistice complete, (care se pare că
au existat la vremea respectivă), face extrem de dificilă
analiza evolu iei şcolii, dar ne poate oferi o imagine de
ansamblu, care, corelată cu statisticile maghiare oficiale
alcătuiesc imaginea numerică reală a şcolii.
Pentru eviden a şcolilor, este importantă specifica ia că,
în această sumă totală anuală a institu iilor şcolare era inclus
şi numărul celor care, din diferite motive nu func ionau
efectiv în timpul respectivului an şcolar. Astfel, spre exemplu,
în anul şcolar 1910/1911, din cele 416 şcoli, care func ionau
în cadrul Episcopiei Aradului, 21 nu au func ionat din motive
de „paupertate”, (care se referă atât la dota ia materială a
clădirii, cât şi la posibilitatea asigurării salariului cadrului
didactic) iar 8 au func ionat doar o perioadă a anului şcolar.
De cele mai multe ori Consistoriile ezitau să le sisteze
func ionarea definitivă deoarece o eventuală redeschidere nu
se putea face decât cu aprobarea directă a guvernului, care în
cele mai multe cazuri nu se mai putea ob ine. Din acest motiv,
statisticaăcuprindeăunănum rătotalăalăşcolilorăcareăfunc ionauă
constant doar într-oăpropor ieăaproximativ .
Arhiva Episcopiei Ortodoxe Române Caransebe , (în continuare
AEORC), FondăŞcolar,ăIV, dosar 198/1900, nenumerotat;
189
435
Tabelă5.ăEvoluţiaănumeric ăaăşcolilorăconfesionaleăortodoxeă
române administrate de Episcopia Aradului
întreăaniiăşcolariă1899/1900ă- 1917/19181910
Ani şcolari2011
Număr
şcoli
1899/
1900/
1901/
1902/
1903/
1905/
1909/
1910/
1911/
1912/
1913/
19002112
19012213
19022314
19032415
19042516
19062617
1910
19112718
19122819
19132920
19143021
41722
417
431
458
42523
Necen.
416
416
418
-
-
SJAN, Arad, Protocolădespreăşedin eleăSinoduluiăEparhialădinăDiecesaă
Român ă grecoă – oriental ă ă aă Aradului, Arad, 1900, Tiparul Tipografiei
Diecesane;
Notă: Şcolile confesionale erau grupate pe inspectorate şcolare –
protopopiate. Deoarece şi în acest caz, împăr irea administrativ –
teritorială nu coincide cu cea şcolar – bisericească, datele includ şi
inspectorate şcolare transilvănene. Situa ia statistică este însă relevantă
pentru evolu ia numerică şi pentru fluctua ia numerică a institu iei şcolare
în ansamblul ei;
2011
Notă: Protocoalele anterioare anului 1900 nu mai pot fi identificate în
arhivele actuale;
2112
Inspectoratele şcolare erau: Inspectoratul Aradului, Inspectoratul
Belin ului, Inspectoratul Boroşineului, Inspectoratul Butenilor, Inspectoratul
Chişineului, Inspectoratul Halmagiului, Inspectoratul Leucuşeştilor,
Inspectoratul Lipovei, Inspectoratul Radnei, Inspectoratul Şilindiei,
Inspectoratul Şiriei, Inspectoratul Timişorii;
2213
SJAN, Arad, Protocolă despreă şedin eleă Sinoduluiă Eparhială dină Diecesa
Român ă grecoă – oriental ă a Aradului, Arad, 1903, Tiparul Tipografiei
Diecesane, p. 133;
2314
Ibidem, 1904, p. 107;
2415
Ibidem, 1905, p. 106;
2516
Ibidem, 1907;
2617
Ibidem, 1912, p. 153;
2718
Ibidem, 1913, p.153;
2819
Ibidem, 1914;
2920
Ibidem, 1915;
3021
Ibidem, 1901, p. 136-140;
3122
Ibidem, 1902, p. 161;
3223
Fluctua ia numerică se datorează, se pare, faptului că în anul şcolar
1903/1904 au fost sistate, din cauze financiare, cursurile în 33 de şcoli.
1910
436
O evolu ie numerică mai exactă a şcolilor din comitatele
Caraş-Severin şi Timiş, (dar care include toate institu iile de
învă ământ confesionale, indiferent de limba de predare), este
eviden iată de statistica maghiară pentru învă ământ.
Tabelă6.ăEvoluţiaănumeric ăaăşcolilorăconfesionaleăşiădeăstatădină
comitateleăCaraş-SeverinăşiăTimişălaăînceputulăsecoluluiăXX3224
Comitat/Oraş
Nr. şcoli
confesionale
Diferenţe +/Nr. şcoli
comunale şi
de stat
Diferenţe +/-
Caraş-Severin
Timiş*
1905
1914
1905
246
197
219
-49
Timişoara
Vârşeţ
1914
1905
1914
1905
1914
190
9
13
1
1
-29
+4
-
1905
1914
1905
1914
1905
1914
1905
1914
176
207
127
146
16
24
2
4
+31
+19
+8
+2
Scăderea numărului de şcoli confesionale este
„compensată” de creşterea celor comunale şi de stat. De fapt,
majoritatea acestor institu ii de învă ământ nu se închid, ci
sunt transformate, devenind aşezăminte educative cu limba de
predare oficială. Această realitate iese în eviden ă cu claritate
Drept urmare, din anul 1905 Ministerul Instruc iei de la Budapesta
hotărăşte înfiin area pe teritoriul comitatului Aradului a unui număr de
aproximativ 63-69 de şcoli de stat pe teritoriul a 48 de comune bisericeşti
ortodoxe. În urma interven iei oficiale printr-o cerere a Consistoriului
arădean, (nr. 836/1906), numărul acestor şcoli se va reduce la 13.
Interven ia a avut ca bază de argumentare problema finan ării dar şi
păstrarea intactă a autonomiei bisericeşti şi a învă ământului confesional;
Protocolădespreăşedin eleăSinoduluiăEparhialădinăDiecesaăRomân ăgrecoă–
oriental ăaăAradului, Arad, 1907, Tiparul Tipografiei Diecesane, p. 118;
3324
Ioan Munteanu, Re eauaăşcolar ăşiăştiin aădeăcarteă…,ăp. 418-421, apud
Magyar Statistikai Évkönyu, Budapesta, vol. 13 şi 22, 1906 şi 1916;
437
atunci când comparăm evolu ia structurii şcolilor confesionale
bănă ene după confesiunea care le sus inea financiar.
Tabel 7. Structura şcolilorăconfesionaleăşiădeăstatădinăcomitateleă
Caraş-SeverinăşiăTimişăîntreă1905-19143425
Comitat/Oraş
Tipul
confesiunii
Caraş-Severin
Timiş*
Timişoara
Vârşeţ
1905
1914
1905
1914
1905
1914
1905
1914
Ortodoxă
199
161
151
130
5
7
1
1
Romano Catolică
14
11
41
42
4
6
-
-
Greco - Catolică
26
23
18
12
-
-
-
-
Evanghelică
3
1
3
4
-
-
-
-
Reformată
2
1
6
2
-
-
-
-
Izraelită
2
1
-
-
-
-
-
-
Au existat două cauze care au stat la baza reducerii
numărului şcolilor confesionale: presiunea permanentă a
autorită ilor şi imposibilitatea comunită ilor din localită ile
mai mici şi mai sărace să satisfacă cerin ele financiare privind
salarizarea personalului didactic şi dotarea materială a şcolii.
Sus inerea, dar chiar şi mărirea numărului de institu ii
de învă ământ este o preocupare declarată a Consistoriilor.
Prin decizia numărul 554/1912 a Mitropoliei de la Sibiu acest
obiectiv este declarat ca prioritar. Cu toate acestea, sporirea
reală a acestora decurgea greoi. În anul şcolar 1911/1912 în
toată Episcopia Aradului, spre exemplu, s-au înfiin at doar
două posturi de învă ători, la şcolile existente, (şi nu altele
noi)26. În acelaşi an se desfiin ează 5 şcoli confesionale,
Ibidem. (*Includea şi situa ia din oraşul Biserica Albă);
SJAN, Arad, Protocolădespreăşedin eleăSinoduluiăEparhialădinăDiecesaă
Român ă grecoă – oriental ă aă Aradului, Arad, 1907, Tiparul Tipografiei
Diecesane, 1913, p. 157;
34
25
35
26
438
majoritatea transformându-se în institu ii de învă ământ
comunale. Numărul clădirilor care au cursurile suspendate
sporeşte în anul şcolar următor cu o cifră pe care raportul
Consistoriului nu o precizează dar pe care o bănuim ca fiind
destul de mare, încât să nască îngrijorări la nivelul
Episcopiei36.27.
Deoarece catehizarea – predarea religiei ortodoxe – se
făcea în toate institu iile de învă ământ, indiferent de
caracterul sau limba de predare în care se desfăşura procesul
instructiv-educativ, Episcopiile luau în eviden a lor şi celelalte
şcoli elementare şi medii civile, comerciale, precum şi
gimnaziile care func ionau pe teritoriul eparhiei, în care se
şcolarizau elevi vorbitori de limbă maternă română.
Pentru a compara evolu ia numerică a acestor tipuri de
şcoli fa ă de institu iile şcolare cu caracter confesional la
începutul secolului al XX-lea vom exemplifica cu tabelul nr.
8. Se observă, din modalitatea de alcătuire a acestor statistici,
insisten a cu care Episcopia Caransebeşului îşi continuă
încercările de a-şi atribui prerogativele de administrare pentru
cele aproximativ 100 de şcoli din fostul Confiniu Militar, care
i-au apar inut la un moment dat, precum şi a celor
montanistice, administrate de STEG. Se spera în revenirea
acestora sub „oblăduirea” Bisericii. Cu toate acestea, „atât de
facto, cât şi de jure”,3728ele nu se vor mai reîntoarce sub
administrarea ini ială. Această problemă a stat mereu în
aten ia Mitropoliei române de la Sibiu încă din anul 1887
când, în cadrul Congresului na ional bisericesc, se redactează
o „reprezenta iune” pentru „revendicarea caracterului
confesională ală şcoliloră poporaleă româneă dină fostulă Confiniuă
militară b n ean” şi care era adresată Ministerului regesc
unguresc de Culte şi Instruc iune Publică condus în acel
3627
3728
Ibidem, 1914, p. 146;
AEORC, Fondăşcolar, IV, dosar 195/1910, nenumerotat;
439
moment de Augustin Trefort38.29Memoriul face un scurt istoric
asupra rela iei legale stabilite între stat şi Biserica grecoorientală, trecând în revistă legisla ia care o reglementa,
precum şi situa ia juridică a şcolilor poporale greco-ortodoxe
din Confiniul militar banatic care stăteau acum sub tutela
autorită ii politice. Aceste şcoli, declarate drept comunale
însă, nu s-au înfiin at şi nu au fost sus inute din averea
comunelor politice ci, din contribu iile credincioşilor grecoorientali. În grani a militară organele guvernamentale aveau
atribu ii în „aplicarea” învă ătorilor, stabileau, încasau şi
plăteau salariile şi dispuneau, într-un cuvânt, de tot ceea ce
privea administrarea şcolilor. Trecând peste sfera lor de
„ingerin ă”, au început să administreze şi averile
bisericeşti39.30Chiar şi aşa, documentele şcolare arată că,
institu iile de învă ământ erau numite, în continuare, „şcoli
na ionale comunale greco-neunite” sau „şcoli na ionale grecoorientale”, autorită ile militare administrând afacerile bisericeşti
şi şcolare doar ca mandatari ai Bisericii. Alte argumente
cuprinse în memoriu erau următoarele:4031caracterul şcolilor
era pur confesional; directorii erau exclusiv de confesiune
greco-ortodoxă şi au func ionat după prealabila examinare a
autorită ii bisericeşti superioare la propunerea aceleia şi cu
învoirea ei; acolo unde erau mai multe confesiuni fiecare îşi
avea clădirea ei proprie; şcolile erau recunoscute de
autoritatea militară ca fiind de tip confesional; „instruc iunile”
din anul 1871 recunoşteau acest drept şi sus ineau atribu iile
de inspec ie al inspectoratelor şcolilor na ionale sau
confesionale; conceptul de şcoală comunală era necunoscut
până la art. de lege XXXIII/1868; dreptul de a da dispozi ii
al organelor guvernamentale pentru şcolile poporale
38
Foaiaă diecesan , Caransebeş, II, 1887, nr. 34 din 23 august/4
septembrie, p.3;
39
Se ataşau documente doveditoare;
40
Foaiaădiecesan , Caransebeş, II, 1887, nr. 36 din 6/18 septembrie, p. 2-4;
29
30
31
440
confesionale se reducea la tutela pe care o exercita statul
peste Biserica greco-orientală; modul în care au func ionat
şcolile poporale din Confiniul militar şi măsurile luate de
autorită ile publice nu au alterat caracterul confesional al
acestora; după desfiin area Confiniului militar, şcolile
poporale de acolo au fost puse sub jurisdic ia autorită ii
Bisericii ca autoritate şcolară.
Din totalul şcolilor, aflate pe teritoriul Episcopiei
Caransebeşului, 11 erau „montanistice.” Ele au fost înfiin ate
şi au func ionat, până în 1848, sub jurisdic ia autorită ilor
erariale montanistice, învă ătorii fiind numi i şi remunera i de
acestea. În perioada absolutistă, 1849-1860, ele s-au aflat sub
controlul unui consilier chezaro-crăiesc, cu rol de inspector
şcolar provincial, de origine română şi ortodox de confesiune.
Ultimul a fost numit, în această func ie, Constantin Ioanovici.
Firesc ar fi fost ca şi aceste institu ii, din cele 11
localită i, să fie incluse în categoria celor confesionale căci,
începând cu anul 1862, ele au ajuns sub jurisdic ie
bisericească. Însă STEG-ul a găsit, în textul legii
XXXVIII/1868 o prevedere care îi permitea, ca societate
privată, ce sus inea material func ionarea lor, să le scoată
de sub jurisdic ia Consistoriului Diecezan din Caransebeş41.
Situa ia oarecum ambiguă a STEG-ului l-a determinat pe
episcopul Ioan Popasu să se deplaseze la Viena pentru discu ii
concrete cu conducerea acesteia în privin a caracterului
acestor institu ii de învă ământ. Cu toate acestea STEG-ul şi-a
expus punctul său de vedere prin adresa nr. 5330/1975 din 2
aprilie 1874 specificând următoarele: vor fi numi i, în urma
unor concursuri, numai învă ători de religie greco-ortodoxă;
în comisiile locale de numire a învă ătorilor, autorită ile
32
Constantin Brătescu, Şcolileă primareă „montanistice”ă b n eneă înă
aten iaă Episcopieiă Caransebeşuluiă întreă aniiă 1867-1802, în „Istorie şi
spiritualitate în Episcopia Caransebeşului”, Ed. Diecezană, Caransebeş,
2008, p. 152;
4132
441
locale, ca reprezentan i ai STEG-ului, erau obligate să
coopteze pe preotul ortodox român şi pe învă ătorul locului,
altul decât cel care candida la post; STEG-ul nu admitea ca la
examenele anuale să participe protoprezbiterul, (protopopul),
locului ca inspector districtual şcolar, aceasta intrând în
competen a organelor şcolare ale statului; salariile cadrelor
didactice urmau să fie asemănătoare învă ătorilor romanocatolici şi greco-catolici, în func ie de calificarea lor42.33
STEG-ul va sigura salarii mai mari învă ătorilor săi
catolici, în compara ie cu cele plătite dascălilor români
ortodoc i, în toate cele 27 de şcoli confesionale ale celor 24
de localită i. Diferen ele sunt considerabile43. Guvernul
maghiar dorea să îşi extindă jurisdic ia şi asupra acestor şcoli,
iar interesele sale au coincis, la începutul secolului XX, cu
cele ale STEG-ului, care spera să îşi diminuieze cheltuielile
cu între inerea acestora şi plata salariilor pentru învă ători44.
Statificarea propriu-zisă a acestor şcoli s-a înfăptuit,
începând cu anul şcolar 1902-1903 iar cu ocazia Sinodului
Eparhial din Duminica Tomii a anului 1903 această
importantă problemă va capacita şi aten ia deputa ilor
sinodali. Ca urmare a „pierderii” celor 11 institu ii, se vor
înfiin a şcoli comunale noi în Oravi a Montană, Sasca
Montană, Bocşa Montană, unde popula ia a putut suporta
financiar între inerea lor. Din cauza sărăciei locuitorilor, în
celelalte 8 localită i45 nu a fost posibilă înfiin area, în paralel
şi a unor şcoli confesionale ortodoxe româneşti 46. Cu toate
greută ile întâmpinate, comunită ile locale româneşti, în
34
35
36
37
4233
Ibidem, p. 154;
Rudolf Gräf, Domeniulă b n eană ală STEG,ă 185-1920, Ed. Banatica,
Reşi a, 1997, p. 227;
44
Constantin Brătescu, art. cit. în op. cit., p. 156;
45
Men ionăm localită ile: Padina Matei, Cărbunari, Boşneac, Văliug,
Moravi a, Dognecea, Ocna de Fier, Reşi a Montană;
46
Constantin Brătescu, art. cit. în op. cit., p. 157;
4334
35
36
37
442
marea lor majoritate, au făcut însă eforturi, uneori fără
rezultate pozitive, pentru a-şi sus ine şcoala confesională,
fiind sus inu i şi încuraja i, în mod oficial, de către autorită ile
ecleziastice ortodoxe româneşti.
Textul oficial, despre starea învă ământului, din anul
1909, redactat de vicarul Episcopiei Caransebeşului, Filaret
Musta preciza că: ”…ămaiăsuntă…ăpeăteritoriulăfostuluiăConfiniuă
țilitară107ăşcoaleăpeăcareănoiăleăconsider mădeăconfesionale,ă
deşiăstatulăleăconsider ,ăparteădeăşcoaleăcomunale,ăparteădeăstată
şiăleăareăînăadministra iuneaăsa.ăCausaăacestorăşcoaleăşiăacumă
este prezent ălaăConsistoriulățitropolitan…ăPeălâng ăacesteaă
maiăamintimăceleă11ăşcoale,ăcareăauăfostăsubăadministra iuneaă
societ iiăc ilorăferate,ăpeăcareăîns ănoiăle-amăconsideratăşiăleă
consider mă înc ă deă confesionale,ă deşiă cuă începereaă anuluiă
1902/1903 au intrat în administra iuneaă statului,ă careă leă
consider ădeăstatificate”47.
38
Transformate în şcoli de stat;
4738
443
Tabelă8.ăEvoluţiaănumeric ăaășcolilorădeăpeăteritoriulă
EpiscopieiăCaransebeşului,ăalteleădecâtăceleăconfesionaleăromâneşti,ălaăînceputulăsecoluluiăalăXX-lea
Tipuri
Ani Şcolari
de şcoli
1898/
1899/
1900/
1901/
1904/
1905/
1907/
1908/
1911/
1912/
1899481
1900492
1901503
1902514
1905525
1906536
1908547
1909558
1912569
19135710
11
11
125912
126013
11
11
11
11
Şcoli adm. de
STEG5811
Incluse în
Şcoli din fostul
Confiniu Militar
nr. şc. de
stat
Incluse în
156
106
106
107
107
107
107
107
107
nr. şc. de
stat
5
19
22
23
23
44
59
23
34
Lipsă
date
16
16
17
21
33
37
32
130
7
7
7
7
7
7
7
7
7
Fără
date
2
2
2
2
2
2
2
2
2
Fără
date
-
-
-
1
1
1
1
1
1
Fără
date
3
3
3
3
3
3
3
3
3
Fără
date
adm. de stat
Şcoli comunale şi
din „claustrele”
rom-cat.
Şcoli de stat
Şcoli
medii civile6114
Şcoli medii
Comerciale6215
Şcoli
Reale6316
Gimnazii6417
481
AEORC,ăFondăŞcolar,ăIV, dosar 43/1900, nenumerotat;
Ibidem, dosar 49/1901, nenumerotat;
503
Ibidem, dosar 101/1902, nenumerotat;
514
Ibidem, dosar 90/1903, nenumerotat;
525
Ibidem, dosar 101/1906, nenumerotat;
536
Ibidem, dosar 118/1907, nenumerotat;
547
Ibidem, dosar 154/1909, nenumerotat;
558
Ibidem, dosar 195/1910, nenumerotat;
569
Ibidem, dosar 64/1913, nenumerotat;
57
Ibidem, dosar 133/1914, nenumerotat;
58
Şcolile erau administrate de STEG, dar din anul şcolar 1902/1903 acestea au fost date în administrarea statului, care
le considera statificate, deşi Consistoriul diecesan din Caransebeş va continua să le sus ină caracterul confesional;
59
Se adaugă din acest an o şcoală finan ată de Societatea braşoveană de uzine, cu acelaşi statut;
60
Se adaugă încă o şcoală;
61
Şcolile medii civile se găseau în: Caransebeş, Lugoj, Biserica-Albă, Oravi a-Montană, Reşi a-Montană, Orşova;
62
Şcolile medii comerciale se aflau în Vârşe .
63
Şcoala reală func iona la Vârşe ;
64
Gimnazii existau în Lugoj şi Biserica-Albă;
492
10
11
12
13
14
15
16
17
444
445
Chestiunea acestor şcoli era considerată ca fiind încă
motiv de dispută între Minister şi Consistoriul Diecesan65.
Faptul că abia în anul şcolar 1912/1913, nu se mai face în
Raportul general al Episcopiei diferen a dintre principalele
tipuri de şcoli de stat sus ine argumenta ia conform căreia,
timp de doua decenii, Episcopia Caransebeşului, nu a dorit să
renun e, formal şi scriptic, în actele şi raportările proprii, la
autoritatea sa asupra şcolilor STEG-ului şi a celor din
Confiniul militar.
Legea învă ământului nr. 38 din 1868 impune
obligativitatea învă ământului elementar de 6 clase, prevedere
aflată în consonan ă cu spiritul secolului. Erau obliga i să
frecventeze şcoala copiii între 6 şi 12 ani, dreptul de a înfiin a
şcoli elementare, medii şi preparandiale avându-l statul,
confesiunile religioase, comunele politice, diferitele asocia ii
sau particularii66. Deşi se introduc pedepse pentru părin ii ce
nu-şi trimiteau copiii la şcoală, iar ziarele na ionale româneşti
duceau o adevărată campanie de presă în acest sens, frecven a
nu creşte sesizabil la sfârşitul secolului al XIX-lea. Această
stare de lucruri se prelungeşte deoarece numărul de şcoli, şi
implicit al sălilor de clasă şi a cadrelor didactice alocate
desfăşurării actului de învă ământ, a crescut prea pu in în
aceeaşi perioadă pentru a putea acoperi „necesarul” didactic
cerut de un număr de elevi aflat în progresie continuă.
Situa ia este analizată cu îngrijorare de către presa
vremii. În articolul de pe prima pagină „Drapelul” din 27
mai/9iunie 1904, când agita ia produsă de discu iile purtate în
jurul proiectului de lege Berzeviczy duce la adevărate
dezbateri publice, se remarca faptul că: „…Statulă aă decretată
obligativitateaăînv mântuluiăpoporal,ădarănuăesteăcapabilădeă
1
2
AEORC, Fondăşcolar, IV, dosar 195/1910, nenumerotat;
Mihai Pârvulescu, Şcoal ă şiă societateă înă Banat.ă Secolul al XIX-lea.
Contribu iaă şcoliloră laă formareaă eliteloră româneşti, Ed. Brumar,
Timişoara, 2000, p. 54;
65
1
66
2
446
aă instruiă num rulă cerută deă şcoaleă pentruă aă daă deă faptă
popula ieiăposibilitateaădeăa-şiă trimiteăcopiiiă laăşcoal .ă Dac ă
nu ar veniă bisericile,ă comuneleă şiă societ ileă particulareă înă
ajutor,ă ară r mâneă înc ă pentruă mult ă vremeă obligativitateaă
înv mântuluiăpoporalănumaiăpeăhârtie,ăc ciăaătrimiteăcopiiiă
laă şcoal ă cândă aceastaă nuă exist ă eă absurd…”67.3Ziarul
continuă argumenta ia, dând câteva exemple concrete:
”…Comitatulă Caraş-Severin:ă peă teritoriulă s uă suntă conformă
statisticiiămaghiare,ăînăanulă1903,ă49ă999ădeăcopiiăobliga iăs ă
cercetezeăşcoalaăşiă441ădeăşcoliăpoporale.ăRezult ă113ăşcolariă
laăoăşcoal ,ăiarălegeaăopreşteăs ăfieămaiămul iădeă80.ăÎnseamn ă
c ă aproapeă 15ă 000ă deă copiiă suntă dejaă lipsi iă deă şcoal .ă Dină
celeă441ădeăşcoli,ă62ăsuntădeăstat,ă128ăcomunaleăgr nicereşti,ă
250ă confesionaleă şiă unaă particular .ă Rezult ă c ă 14%ă suntă
şcoliă deă stat,ă 56%ă şcoliă confesionale,ă restulă comunaleă
gr nicereşti.ă …ă Obligativitateaă înv mântuluiă reclam ă peă
teritoriulă comitatuluiă cuă oă medieă deă 50ă deă şcolari/şcoal ă c ă
trebuieă s ă existeă 1000ă deă şcoliă cuă oă clas .ă Camă atâteaă şcoliă
sauăclaseăarătrebuiăs ăfondezeăşiăs ăsus in ăstatul”68.4
Presa deplânge şi „practica” transformării gimnaziilor
româneşti în şcoli de stat. Astfel, gimnaziul din oraşul Lugoj,
a fost predat în administrare fondului gimnazial comitatens.
„Noiăamăcerutăatunciăs ăfieăintrodus ălimbaăromân ăcaălimb ă
de propunere, dar guvernul a trecut pesteăcerereaănoastr .ăÎnă
acesteă împrejur riă nu-iă deă mirareă c ă dină acestă gimnaziuă iesă
tineriăromâniăaltcumătalenta iăşiădinăalteleăbineăinstrui i,ăcariă
nuăştiuăcumăseăcadeăromâneşte,ăiarădeăliteraturaăromân ,ăcareă
le-arăm riăînsufle ireaăpentruăna iuneaălor, nici idee n-au…”.
Se dorea ca în aceste tipuri de şcoli să se sus ină cursuri în
limba română obligatorii, nu facultative, iar profesorii să aibă
calificarea necesară pentru catedra de limbă română69.5
673
Drapelul, Lugoj, IV, 1904, nr. 61, din 27 mai/9 iunie, p.1;
Ibidem;
695
Ibidem, I, 1901, nr. 34, din 21 aprilie/4 mai, p. 4;
684
447
Situa ia era şi mai defavorabilă românilor în cazul
şcolilor specifice învă ământului secundar.
Frecventarea acestui tip de şcoli de stat era importantă,
deoarece absolvirea cursurilor dădea posibilitatea urmării unei
cariere în domeniul administrativ, al industriilor sau al
comer ului. La sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a înfiin at un
tip special de şcoală, prin unirea şcolii civile de stat din
Lipova cu şcoala comercială, rezultând, conform ordinului
46191/186 a Ministerului de Culte şi Învă ământ, o Şcoală
comercială specială70.6
Tabelă9.ăSituaţiaănumeric ăaăşcolilorădeăuceniciă
industrialeăşiăcomercialeăîntreăaniiă1904-1908717
Ani şcolari
Total
Şcoli comerciale
Total
Şcoli industriale
1907/1908
Şcoli comerciale
Total
Şcoli industriale
1906/1907
Şcoli comerciale
Total
Şcoli industriale
1905/1906
Şcoli comerciale
Oraş
Şcoli industriale
1904/1905
Comitat/
CaraşSeverin
10
3
13
11
3
14
11
3
14
12
3
15
Timiş
15
3
18
15
3
18
15
3
18
16
3
19
Timişoar
a
1
1
2
1
1
2
2
1
3
1
1
2
Vârşeţ
1
1
2
1
1
2
1
1
2
1
1
2
Aveau acces la cursurile acestea elevii cu patru clase
gimnaziale reale sau civile cu rezultate bune la învă ătură în
cei 4 ani şi cu examenul de absolvire luat, şcolarii cu 3 clase
şi examenul de maturitate. Şcoala nouă era egală în rang cu
gimnaziul şi cu şcoala reală, (medie). Absolven ii puteau
706
Foaiaădiecesan , Caransebeş, II, 1887, nr. 30, din 26 iulie/7 august, p. 5;
Magyar Statisztikai Közlemények, Budapesta, vol. 31, 1910, p. 369;
717
448
urma o carieră industrială, comercială, sau în cadrul
institutelor de bani, (bancare), dar şi în:
a) Branşa poştală ca prim oficiant, oficiant şi practicant;
b) Branşa de casă, oficiant la casa centrală de stat şi la
oficiul de dări, casier municipal, controlor,contabil;
c) Branşa de manipulare ca inspector la magazinele şi
traficele de tabac şi oficiant la direc iunea de loterie;
d) La casele de pemnorare;
e) La oficiile căilor ferate;728
Cei care doreau să se califice mai departe, puteau intra
direct în cursul IV al Academiei comerciale din Budapesta ori
din Cluj pentru comer ul cu Orientul. Elevii care au absolvit
ca eminen i cursul IV puteau fi trimi i la consulatele din
România.
Obiectele de studiu la şcolile comerciale erau:
a) Generale: Religia şi Morala; Limba şi literatura
maghiară; Limba germană; Limba franceză;
Istoria comercială; Constitu ia şi cunoştin e
despre drept; Matematica; Chimia; Fizica;
Cântarea; Gimnastica.
b) Speciale: Aritmetica comercială; Contabilitatea;
Cunoştin e
şi
coresponden ă
comercială;
Merceologia şi tehnologia; Dreptul cambial,
comercial şi industrial; Economia na ională şi
ştiin a financiară; Exerci ii cancelariale de
model73.9.
Din totalul acestor şcoli civile cu caracter tehnic, de stat,
de pe întreg teritoriul Banatului istoric, clasificarea acestora
după criteriul limbii de desfăşurare a cursurilor este edificator
pentru afirma iile anterioare. Astfel, în comitatul CaraşSeverin, în anul şcolar 1907/1908, cele 12 şcoli industriale
erau comunale maghiare toate iar în comitatul Timiş, din
728
739
Ibidem;
Ibidem;
449
totalul de 16 astfel de institu ii, 15 erau comunale maghiare şi
una particulară confesională romano-catolică74.10În anul şcolar
1910/1911 func ionau 14 şcoli industriale şi 2 şcoli
comerciale în Comitatul Caraş – Severin şi 17 şcoli industriale
şi 4 comerciale în Comitatul Timiş. La acestea se adaugă 10
şcoli industriale în oraşele libere regeşti, (7 în Timişoara, 1 în
Vârşe , 2 în Panciova), şi 3 şcoli comerciale, (câte una în
fiecare oraş), toate având limba de predare maghiara75.11
Şcoala tehnică de administra ie economică mixtă a fost
înfiin ată în 1887. Avea o durată de şcolarizare de trei ani şi
era echivalenta şcolii superioare comerciale76.12
Şcoala confesională de fete a fost fondată ini ial de
Dieceza Cenadului ca o şcoală primară şi era subven ionată de
Biserica romano – catolică din Lipova. Era condusă de
călugări ele mănăstirii Notre – Dame din Lipova, având limba
de predare maghiara,7713şi la care din anul 1906 Ministerul
măreşte, datorită cererilor mari de înscriere, numărul
claselor78.14În oraşe, toate şcolile industriale erau de asemenea
comunale maghiare. În cazul şcolilor comerciale acestea erau,
fără excep ii, comunale maghiare şi germane.7915La şcolile
industriale şi comerciale, (de arte şi meserii), aveau acces
elevii trecu i de 14 ani. Pentru şcolile industriale puteau să se
înscrie elevii cu cel pu in două clase secundare, (6 clase
7410
Ioana Burlacu, op. cit., p. 136-168;
țagyarăStatisztikaiăÉvkőnyv,ăvol. VIII, Budapesta, 1901, p. 332;
7612
AnuarulăŞcoliiăcivileădeăstatăşiăalăŞcoliiăcomercialeămediiădinăȚipova,ăană
şcolară1895/1896, Arad, 1896, p. 149;
7713
SJAN, Arad, Fond Gimnaziul romano – catolic de fete Lipova, dosare
1/1875 şi 2/1916/1936;
7814
Ibidem, Fond Arhiva Episcopiei Arad, dosar 19/1909, fila 5;
7915
Magyar Statisztikai Közlemények, Budapesta, vol. 31, 1910, p. 375-379,
7511
450
primare). La şcolile superioare, (cum e cea de arhitectură din
Timişoara), erau necesare cel pu in 4 clase secundare.8016
Presa na ională de limbă română, sanc iona drastic, ori
de câte ori aborda acest subiect, situa ia de facto existentă:
„Noi,ă celeă aproapeă treiă milioaneă deă româniă dină rileă
coroaneiă Sfântuluiă Ştefană avemă abiaă 4ă liceeă şiă alteă 2ă şcoliă
medii cu câte 4 clase. Atâta e totul în ce se reduce
înv mântulă nostruă secundară na ional.ă Acesteă instituteă careă
înc ă oă ducă caă vaiă deă capulă lor,ă c ciă auă cuă multeă nevoiă deă
luptat,ă nuă potă r spundeă trebuin eloră noastreă deă înv mântă
mediu.ă Suntă preaă pu ine,ă preaă rareă şiă preaă pu ină accesibileă
pentruă ceiă dină dep rt riă maiă mari… Întregă comitatulă CaraşSeverin,ă precumă şiă comitateleă învecinateă cuă popula ieă
româneasc ă aleă Timişului,ă Torontaluluiă şiă Aradului,ă careă
toateă laolalt ă ară puteaă formaă ună mică regată nuă avemă niciă
m carăoăsingur ăşcoal ăămedieăromâneasc .ăPagubaăcultural ă
ce o suferimăprinăacestaăesteăevident ...”81 17Această situa ie se
repetă în cazul şcolilor civile superioare de fete şi de băie i:
Tabelă10.ăSituaţiaănumeric ăaăşcolileăcivileăsuperioareă
deăb ieţiăşiădeăfeteăînăanulăşcolară1907/19088218
Comitat/Oraş
Caraş-Severin
Timiş
Timişoara
Vârşeţ
Şcoli
De fete
De băie i
De fete
De băie i
De fete
De băie i
De fete
De băie i
Total
6
5
3
2
4
1
1
-
11
5
5
1
SJAN, Timiş,ăFondăInspectoratulăŞcolarăalăjude uluiăTimişă – Torontal,
dosar 288/1919, fila 11;
8117
Drapelul, Lugoj, VIII, 1908, nr. 69, din 19Iunie/2 Iulie, p. 1;
82
Magyar Statisztikai Közlemények, Budapesta, vol. 31, 1910, p. 396-413;
8016
18
451
Din totalul de 11 şcoli civile superioare din comitatul
Caraş-Severin, 3 erau de stat, (2 de băie i şi una de fete), 3
erau comunale maghiare, (de băie i), 2 erau confesionale
romano-catolice maghiare şi 3 particulare. În comitatul Timiş,
din 5 şcoli civile superioare, 3 erau maghiare de stat, 1 era
comunală maghiară şi 1 romano-catolică confesională
particulară83.19 Propor iile se păstrează şi în cazul şcolilor
civile superioare din oraşele men ionate, nici una dintre şcoli
nefiind de limbă maternă română. Cu toate acestea, tinerii
români urmau cursurile acestor tipuri de şcoli iar dovada o
găsim tot în actele Episcopiilor, care raportau anual situa ia
elevilor înscrişi în cadrul altor şcoli decât cele confesionale.
Tabelă11.ăSituaţiaănumeric ăaăelevilorăortodocşiăromâniăînscrişiă
laăşcolileăcivile,ăcomerciale,ărealeăsauăgimnaziiădeăpeăteritoriulă
Episcopiei Caransebeşuluiăînăanulă1899/19008420
Şcoli civile
de stat
Şcoli
comerciale
Şcoli reale
Şcoli
gimnaziale
Total
1898
/
1899
/
1898
/
1899
/
1898
/
1899
/
1898
/
1899
/
1898
/
1899
/
1899
1900
1899
1900
1899
1900
1899
1900
1899
1900
146
169
-
-
-
-
-
-
146
169
+23
-
-
-
-
94
97
94
97
+3
Vârşeţ
14
13
-
-
8
13
-
-
22
26
+4
Panciova
16
10
5
6
-
-
13
19
34
35
+1
Biserica –
Albă
12
14
-
-
-
-
75
60
87
74
-13
Oraviţa
75
88
-
-
-
-
-
-
75
88
+13
Reşiţa
Montană
26
23
-
-
-
-
-
-
26
23
-3
Orşova
67
42
-
-
-
-
-
-
67
42
-25
Total
358
359
5
6
8
13
182
176
551
554
+3
Localitatea
Caransebe
ş
Lugoj
83
19
84
20
Ibidem;
Ibidem, p. 338-413,
452
Creşte
/
Scade
În ceea ce priveşte numărul şcolilor pedagogice, acestea
existau la Caransebeş, (era confesională greco-ortodoxă
pentru băie i) şi la Timişoara unde func ionau 3 astfel de
institute: confesională romano-catolică pentru învă ătoare, de
stat pentru învă ători şi o şcoală confesională romano-catolică
pentru educatoare85.21
Întreaga structură şcolară din comitatele Caraş-Severin
şi Timiş includea deci, la începutul secolului al XX-lea,
(anul şcolar 1907/1908), următoarea re ea de institu ii de
învă ământ:
Tabelă12.ăStructuraăreţeleiăşcolareădinăcomitateleă
Caraş-SeverinăşiăTimişăînăanulăşcolară1907/19088622
Comitat/Oraş
Tipul şcolii
CaraşSeverin
Timiş
Timişoara
Vârşeţ
Grădiniţe normale regulate
18
37
8
4
Azile cu internat permanent - orfelinate
-
9
-
-
Şcoli elementare primare zilnice
422
353
21
5
generale
330
176
6
1
economice
34
143
1
1
12
16
2
1
Şcoli de repetiţie
Cursuri de repetiţie cu specializare
Şcoli de ucenici
Industriale
12
16
2
1
Comerciale
3
3
1
1
Şcoli populare
superioare
De băieţi
-
-
-
-
De fete
1
-
-
-
De băieţi
5
2
1
-
De fete
6
3
4
1
Institute pentru pregătirea educatoarelor
-
-
1
-
Institute de pregătire a învăţătorilor
1
-
1
-
Institute de pregătire a învăţătoarelor
-
-
1
-
TOTAL
843
758
49
15
Şcoli civile
85
86
21
Ibidem, p. 338-341;
Ibidem, p. 486-487;
22
453
După terminarea ciclului primar, şcolile gimnaziale cu
specific comercial erau institu iile de învă ământ spre care se
îndreptau cu predilec ie elevii români şi de aceea, modalitatea
de admitere la clasa I comercială, era publicată în presă din
timp, pentru a se evita situa iile de aglomerare. La înscriere se
cerea atestatul de botez al candidatului, în cazul în care acesta
nu era greco-catolic sau greco-ortodox, taxa de şcolarizare
fiind dublă.8723Şcolarii, care se înmatriculau în anul I la
gimnaziu, trebuiau să aibă 9 ani împlini i dar nu mai mult de
12 ani. Elevii din şcoala poporală se admiteau în şcoala
primară sau în clasa I de gimnaziu. Pentru şcoala primară nu
se plăteau taxele de şcolarizare – didactrul.8824
Presa românească milita pentru conştientizarea popula iei
în ceea ce priveşte „îmbră işarea” de către fiii de ărani a
meseriilor şi comer ului şi de a „lep daă dină conservatorismulă
ingrată şiă dezavantajos” care făcea ca românii să fie în mare
parte un „popor agronom”, fără să de ină principalele elemente
de progres şi de dezvoltare.8925Alta era însă opinia publică când
se ini ia construirea de şcoli civile, echivalentele şcolilor de
stat pentru nivelul mediu, deoarece limba absolvirii acestora
era limba statului. În aceste şcoli, de obicei, învă au „băie i de
burghezi ori fii de ărani bine situa i”.9026Lipsa pentru întreg
comitatul Caraş Severin şi a întregii fostei regiuni de grani ă a
unor şcoli civile româneşti era resim ită acut şi la nivelul
administra iei oraşului Caransebeş unde, într-o şedin ă,
profesorul Ionescu propune înfiin area cu banii proveni i
dintr-un fond special al Comunită ii de avere al unui gimnaziu
românesc. Acesta ar fi urmat să schimbe „situa ia popula iei
din grani ă, fiind de folos poporului”, care era „inteligent”
FoaiaăDiecesan , Caransebeş, XXV, 1910, nr. 29, din 18 iulie, p. 4;
Drapelul, Lugoj, XII, 1912, nr. 88, din 31iulie/13 august, p. 2;
89
Revistaă preo ilor, Timişoara, I, 1910, nr. 23-24, din 25 august/ 7
septembrie, p. 2;
90
Renaşterea, Caransebeş, II, 1906, nr.21, din 21 mai, p. 1;
87
23
88
24
25
26
454
dovadă fiind carierele militare strălucite ale grănicerilor.
Cererea de aprobare către stat a ridicării gimnaziului era
argumentată prin egalitatea de drepturi, românii considerânduse fii „egali ai patriei”. Ideea nu era nouă! În 15 iulie 1881, o
circulară a fost trimisă tuturor comunelor din fostul Confiniu
militar pentru a anun a că s-a format un comitet pentru a
înfiin a cât mai curând un gimnaziu de 8 clase la în
Caransebe . Pentru acesta fiecare comună trebuia să dea câte
5ș din capitalul acumulat. Circularul era semnat între al ii de
către generalul Traian Doda, protosincelul Filaret Musta,
negustorul Gheorghe Baia iu, asesorul consistorial Aron
Damaschin, profesorul Preparandiei Patriciu Dragalina,
secretariul consistorial Ioan Bartolomeu.9127Primul fond
gimnazial acumulase în scurt timp suma de 17525 florini din
cei 5ș vota i de comune, din fondul colii militare i reale,
din dona ia Comunită ii de avere, din partea diecezei gr. ort.
române i din funda ia Ha egana. Putem afirma că suma era
considerabilă pentru acele vremuri i a fost aprobată pentru
construc ia liceului românesc în edin a congrega iei generale
din 16 ianuarie 1882. La 18 februarie 1882 Traian Doda,
Filaret Musta, Ioan Bartolomeu, Iosif Seracin, Gheorghe
Baia i Constantin Neagu formulează către ministru cererea
pentru aprobarea construc iei, amintind în text faptul că coala
medie militară care apar inuse românilor din grani ă se
desfiin ase. Cererea rămâne neaprobată i este înaintată din
nou în octombrie 1883, i în 1885.9228O nouă cerere se
înaintează ministrului C. Tisza iscălită de 170 de reprezentan i
ai comunelor, preo ii, învă ătorii i primarii locali. Între timp
Comunitatea de avere a continuat să alimenteze cu sume de
bani ”fondul gimnazial” care ajunge la 30 iunie 1891 la suma
impresionantă de 25500florini i 59 de crăi ari. În paralel a
AnuarulăȚiceuluiă”TraianăDoda” din Caransebe , publicat de dir. Sabin
Evu ian, Tipografia ”Drapelul” Lugoj, 1920, p. 5;
92
Ibidem, p. 6;
91
27
28
455
debutat o colectare, în cadrul bisericilor române ti” pentru
cearea i a unui fond colar greco-ortodox. Între timp
intervine moartea generalului Traian Doda i a ini iatorilor
acestui demers.9329În anul 1906 ministrul învă ământului i
cultelor, contele Apponyi cere, pentru înfiin area unui liceu
maghiar în Caransebe 400 000 de coroane i terenul
intravilan necesar de la autorită ile locale. Reprezentan ii
ora ului in două adunări extraordinare în 20 noiembrie i în
21 decembrie prin care cedează fondul colii greco-ortodoxe
de 103663 de coroane pentru edificarea liceului maghiar i
terenul necesar. S-au opus acestei hotărâri protosincelul
Traian Badescu, (devenit ulterior episcop al Caransebe ului),
directorul Preparandiei i pre edentele Comunită ii de avere
Patriciu Dragalina, avocatul Nicolae Ionescu, Constantin
Căl iun i Nicolae Popoviciu. Tot pentru liceu va fi cedat i
fondul gimnazial de 114413 coroane la data de 23 ianuarie
1907, cu două condi ii: limba română să fie obiect obligatoriu
de studiu iar la admitere să aibă prioritate fiii grănicerilor.
Construirea gimnaziului este aprobată, la 16 aprilie doar
că acesta urma să îşi desfăşoare activitatea în limba maghiară.
Presa politică şi în special ziarul „Tribuna”, prin luările de
pozi ie ale lui Eugen Brote, condamnă înfiin area institu iei
privită ca un nou mijloc de dezna ionalizare.94 Autorul
articolelor precizează că, în chestiunea gimnaziului din
Caransebeş problema devenise de interes na ional căci „este
clar ă misiuneaă unuiă institută deă cultur ă maghiar ă înă mijloculă
românilor”.9531
Ministerul confirmă deciziile ora ului privind dona iile
dar respinge condi ia obligativită ii limbii române i a
priorită ii fiilor de grăniceri.
30
93
Ibidem, p. 7;
Tribuna, Arad, XI, 1907, nr.30, din 8/21 februarie, p. 3;
95
Ibidem, nr.31, din 9/22m februarie 1907, p. 1-2;
29
94
30
31
456
Se pare că hotărârea înfiin ării gimnaziului maghiar a
fost impusă for at, politic, deoarece, în final, reprezentan ii
fondurilor grănicereşti nu au avut altă alternativă decât
acceptarea variantei guvernului. Eugen Brote atrage aten ia în
articolele sale că gimnaziul din Caransebeş construit cu
fonduri de la grănicerii români va avea aceeaşi soartă cu cel
din Panciova care fusese construit după desfiin area
Confiniului militar cu fonduri româneşti şi sârbeşti dar în
care, elevilor le erau interzise participarea la adunări sârbeşti
sau româneşti, cântarea în biserică sau în corul sârbesc, iar
dintre cei 20-25 elevi sârbi înscrişi în clasa I de gimnaziu
ajungeau să absolve doar 1-4 elevi. De asemenea, copiii
grănicerilor, care înfiin aseră gimnaziul ar fi trebuit să aibă
prioritate la primirea de stipendii. Cu toate acestea, între anii
1888-1906, deci în aproximativ 20 de ani au primit burse un
singur român şi 6 sârbi.9632
Concluzia presei din perioadă a fost era că gimnaziul
unguresc era în detrimentul românismului şi cuprindea în sine
ideea de dezna ionalizare iar ini iativa înfiin ării unui gimnaziu
din banii Comunită ii de avere trebuia suspendată până la
aprobarea unui eventual gimnaziu românesc. Autorul propune
ca banii capitaliza i anual să fie folosi i pentru a stipendia 75 de
elevi români care ar fi urmat să fie trimişi la gimnaziile
româneşti de la Brad şi Braşov, iar al i 25 de elevi urmau să
primească stipendii de studiu la şcoli de ucenici, (de măiestrie
sau nego ). Fondurile rămase, fiind suficiente, puteau fi folosite
pentru a acorda burse universitare pentru 6 copii de grăniceri.
În acest fel capitalul financiar al Comunită ii de Avere ar fi
rămas întreg, iar copiii ar fi învă at în gimnazii româneşti
evitându-se dezna ionalizarea lor. Din rândul românilor s-ar fi
ridicat preo i, învă ători, negustori şi meseriaşi care ar fi crescut
ca „adevăra i fii ai culturii române”.9733
96
32
97
33
Ibidem, nr. 32, din 10/23 februarie 1907, p. 3-4;
Ibidem, nr. 33, din 11/24 februarie 1907, p. 2;
457
Deoarece ministerul nu alocase fonduri pentru ca
deschiderea liceului să se facă pentru anul colar 1907/1908
ora ul Caransebe hotără te, să suporte din ”fondul
grăniceresc” i acest aspect.9834
În septembrie 1907 se înaugura prima clasă a liceului
care a func ionat provizoriu în clădirea colii civile din
Caransebe cu trei clase paralele, cu 162 de elevi, majoritatea
români. Învă ământul se desfă ura exclusiv în limba
maghiară. Anul 1907, când se discută problema înfiin ării
gimnaziilor române ti în Banat, a unui nou institut episcopesc
la Arad, (care ar fi deservit şi o bună parte a învă ământului
bănă ean), este însă şi anul votării legii Appony care va
provoca modificările ulterioare ale statutului tuturor
institu iilor şcolare româneşti, inaugurând politica de
dezna ionalizare a popula iilor din dubla monarhie.
Din anul 1915 liceul maghiar din Caransebe , înfiin at
din fondurile Comunită ii de avere a grănicerilor români a
func ionat în clădirea proprie.
Prima dată când limba română s-a putut preda în acest
liceu cu elevi în propor ie de 90ș români a fost luna ianuarie
1919. Profesorii de limba română au fost Sabin Evu ianu i
prof. de teologie Dimitrie Cioloca. Abia la 1 iunie 1919
liceenii au arborat steagul românesc pe fa ada liceului care,
totodată a fost botezat după numele ini iatorului construirii
sale: ”Liceul Traian Doda”.9935
Statul şi Biserica erau cele două „for e” care patronau şi
îşi disputau întâietatea în opera de educa ie a tinerii genera ii
la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XXlea.
Biserica ortodoxă română şi cea greco-catolică
revendicau educa ia morală a societă ii bănă ene şi preiau, în
AnuarulăȚiceuluiă”TraianăDoda” din Caransebe , publicat de dir. Sabin
Evu ian, Tipografia ”Drapelul” Lugoj, 1920, p. 8;
99
Ibidem, p. 12;
98
34
35
458
lupta cu statul, şcolile, protejându-le sub aripa autonomiei de
care dispuneau. Sunt însă departe de a le asigura acestora şi
independen a financiară. Povara învă ământului rural
confesional va fi împinsă, cu toată greutatea, asupra
comunită ilor locale. Însă, „greutatea” va fi acceptată de către
acestea, căci sus inerea şcolilor a reprezentat o solu ie viabilă
de rezisten ă în fa a politicilor maghiare de dezna ionalizare,
dar şi de asigurare, pentru tineri, a şanselor de a accede la
nivelul doi de instruc ie – şcolile secundare.10036
Nicolae Bocşan, Valeriu Leu, Şcoal ă şiă comunitateă înă secolulă al XIXlea, Circulareleă şcolareă b n ene, Ed. Presa Universitară Clujeană, Cluj
Napoca, 2002, p. 9-62.
100
36
459
Banatul în manualele de istorie
deădup ă1989
Prof. Horațiu Suciu
Opinia publică românească (opinie întărită i formată ( i
deformată) de mass-media) consideră că România este
împăr ită în trei zone (regiuni): ara Românească, Moldova i
Transilvania, zone care î i au originea în trei spa ii istorice
apărute la începutul evului mediu. Opinia publică i, înaintea
opiniei publice, formatorii opiniei publice române ti uită că
de-a lungul istoriei românii au trăit în mai multe (mai mult de
trei) spa ii istorice distincte, unul dintre aceste spa ii istorice
distincte fiind Banatul.
Dorindu-se să se dea un anumit sens istoriei românilor
formatorii de opinie se debarasează de anumite amănunte
”împovărătoare”. De aceea Banatul este anexat Transilvaniei,
fără să se ină cont de faptul cele două spa ii istorice au avut,
până nu de mult, istorii diferite. În cadrul regatului maghiar
Banatul i Transilvania sunt organizate diferit, iar voievodul
Transilvaniei nu are autoritate asupra Banatului, ba mai mult
comitele de Timiş şi voievodul au statut egal (Ha egan, Ioan,
Boldea, Ligia,
eicu, Dumitru, Cronologia Banatului.
Banatul între 943-1552, vol. II/1, Editura Artpress, Timişoara,
2007, p. 32). Istoria celor două zone s-a separat complet în
1552 odată cu ocuparea Banatului de către turci. Doar, a a
numitul, Banat de Caransebe -Lugoj e alipit Transilvaniei
până în 1658 când i această zonă e ocupată de otomani.
Banatul a rămas sub administra ia directă a Imperiului
Otoman până în 1716. Casa de Habsburg, după 1718, din
460
punct de vedere administrativ, a organizat Banatul diferit şi
distinct de Transilvania. Abia începând cu a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, când sunt integrate Ungariei, putem
vorbi de o istorie comună a Banatului i Transilvaniei.
De formarea acestei opinieii publice sunt responsabile,
consideră mai mul i autori, ( i) manualele colare. Melinda i
Sorin Mitu vorbesc despre categoriile ”de texte responsabile
pentru formarea opiniei publice..., capabile să vehiculeze idei
i convingeri reprezentative pentru ansamblul societă ii...
(precum) manuale colare... destinate formării i informării
publicului larg” (Mitu, Melinda, Mitu, Sorin, Ungurii despre
români:ă na tereaă uneiă imaginiă etnice, Editura Polirom, Ia i,
2014, p. 41). i Lucian Boia e de acord că ”pentru a fi
eficientă i durabilă, stăpânirea prezentului presupune în chip
necesar i un control cât mai sigur asupra trecutului.
Propaganda prin istorie se dovede te a fi mijlocul cel mai
eficientde îndoctrinare i manipulare. Ra ionamentul comun e
simplu: odată ce istoria decide într-un anume fel, cine se poate
opune? Se petrece o confuzie – u urată i de folosirea
aceluia i cuvânt: istorie – între istoria adevărată i istoria ca
reprezentare... Gradul de deformare variază totu i în fun ie de
intensitatea proiectului prezent... (un rol important în această
”deformare” îl au) manualele colare... (Boia, Lucian,
Suveranii României: Monarhia o solu ie, Editura Humanitas,
Bucure ti, 2014, p. 15 i următoarele).
Pornind de la această ipoteză am purces la cercetarea a
câtorva manuale de istoria românilor apărute după revolu ia
din 1989. În mare parte investiga ia e una cantitativă. Am
numărat de câte ori apar în manuale cercetate Transilvania i
Banatul i, în plus, Oltenia i Dobrogea. Oltenia e un spa iu
istoric (o regiune) care a făcut parte de-a lungul istoriei din
ara Românească (mai pu in în perioada 1718-1739).
Dobrogea e un spa iu istoric diferit de celelalte spa ii istorice
române ti pănă în 1878 (mai pu in în timpul domniei lui
461
Mircea cel Bătrân). Prin compara ie ne putem face o imagine
mai complexă asupra stării de fapt.
În manualul Istoria românilor din cele mai vechi timpuri
pân ă laă revolu iaă dină 1821ă – manual pentru clasa a XI-a,
(autori: Manea Mihail...), Editura Didactică i Pedagogică,
Bucure ti, 1994, (un manual de 400 de pagini, conceput pe
baza programei analitice a Ministerului Educa iei din 1991)
Banatul e men ionat de 58 de ori, o dată la fiecare apte pagini
(am adăugat inclusiv Banatul Severinului, unori cu referire la
Banat actual). Transilvania(/Ardealul) este amintită de 269 de
ori (o dată la 1,5 pagini), Oltenia de 27 de ori i Dobrogea de
21 de ori (am adăugat inclusiv referirile la ”zona dintre Dunăre
i Marea Neagră”). Raportul dintre men ionarea Banatului i
men ionarea Transilvaniei este de 1/4,5.
Prima men iune a Banatului din manual (pagina 3) face
o confuzie între un spa iu istoric i o formă de relief: ”în
perioada carbonifer... marea retrăgându-se vremelnic din
Banat, Mun ii Apuseni, Câmpia Română”. La pagina 137 e
amintită ”provincia imperială Dacia... cuprinde Banatul,
Transilvania propriu-zisă, Oltenia...”. Autorii ne fac astfel să
462
în elegem că există i o altfel de Transilvanie: una ”nepropriuzisă” (care cuprinde i Banatul).
În general, istoria Banatului e tratată corect în manual.
Eroi bănă eni ai luptei antiotomane sunt prezen i la pagina
238 (”urcarea pe tronul sultanilor a lui Murad al II-lea
(1421-1451) i reluarea politicii ofensive a Imperiului
Otoman coincideau cu noua epopee românească de la Dunăre i
Balcani ai căror eroi principali au fost Dan al II-lea (14211431), domnul de la Arge i comitele Timi oarei, Pippo
Spano... în 1425... Pippo Spano a cucerit Vidinul...”) i
pagina 260 (”1479... în apropierea Oră tiei, la Câmpul Pîinii,
la 13 octombrie, oastea lui tefan Bathory, voievodul
Transilvaniei i a cneazului bănă ean Pavel, provoacă o mare
înfrângere armatelor Semilunei...”). Însă la lec ia Principatul
autonomă ală Transilvanieiă laă jum tateaă secoluluiă ală XVI-lea
(pagina 270) se face vorbire despre faptul că: ”la 25 august
1541 Soliman a ocupat din nou Buda i a transformat, pentru
mai bine de un secol i jumătate, Ungaria răsăriteană în
pa alâc turcesc. Teritoriile acesteia aflate peste Dunăre au
revenit Habsburgilor, iar Transilvania, Banatul i comitatele
Partium (Satu Mare, Crasna, Solnocul de Mijloc până în
1552, Solnocul de Afară, Bihorul, Zarandul, Aradul i uneori
Maramure ul) au alcătuit principatul autonom al
Transilvaniei sub suzeranitate otomană”. Abia la pagina 295,
într-un Tabel Cronologic-Tem ă deă recapitulare găsim
informa ia corectă: ”1552 – Banatul i o parte din Cri ana
sunt transformate în pa alâcuri”. Reflexul de a integra
Banatul Transilvaniei ( i obi nuin a de a trata istoria celor
două teritorii române ti ca una i aceia i) e greu de controlat,
cu tot efortul, de altfel admirabil, autorilor. Aceia i tip de
gre eală apare în capitolul despre cultura medievală în care
autorii manualului amintesc de faptul că ”în Transilvania
izvoarele au consemnat prezen a unor coli în limba română,
în secolele XIV-XV, la Bra ov, Lugoj, Caransebe ,
463
Sighi oara...” Informa ia ar fi corectă dacă s-ar referi la
secolele XVI-XVII, perioadă în care Lugojul i Caransebe ul
au făcut parte din Principatul Transilvaniei, dar, probabil,
autorii se gândeau la Transilvania ”nepropriu-zisă”.
În manualul pentru clasa a XII-a, redactat de aceia i
autori (Istoriaă româniloră deă laă 1821ă pân ă laă 1989ă – manual
pentru clasa a XII-a, (autori: Manea Mihail...), Editura
Didactică i Pedagogică, Bucure ti, 1993 - manual de 400 de
pagini, conceput pe baza programei analitice a Ministerului
Educa iei din 1991) Banatul e men ionat de 37 de ori, o dată
la fiecare 11 pagini. Transilvania(/Ardealul) este amintită de
189 de ori (o dată la două pagini), Oltenia de 13 de ori i
Dobrogea de 26 de ori (am adăugat inclusiv referirile la ”zona
dintre Dunăre i Marea Neagră”). Raportul dintre men ionarea
Banatului i men ionarea Transilvaniei este de 1/5.
i în acest manual Banatul e integrat, în dese rânduri,
Transilvaniei. La pagina 40 se face vorbire despre faptul că
Ӕn Transilvania de la 3 ora e (Cluj, Sibiu, Bra ov) care
numărau peste 10000 de locuitori în 1786, se ajunge, în 1846,
la 6 ora e, cu o popula ie de aproximativ 20000 de locuitori
(se adaugă Oradea, Timi oara, Arad)”. Ori Timi oara nu face
parte din Transilvania.
Autorii tiu că Banatul e spa iu istoric diferit de
Transilvania. La pagina 60 este amintit faptul că ” la 15/27
iunie 1848, la Lugoj, în Banat, sub pre eden ia lui Eftimie
Murgu, o adunare de 12000 de oameni a decretat, între altele,
respectarea na ionalită ii române ti, oficializarea limbii
române, înarmarea poporului ”după putin ă în răstimp de 6
zile cu defensive, iar după ce se va arma de către stat, atunci
să pă ească ofensive””. Cu toate acestea titlul lec iei
anterioare se nume te doar ”Românii din Transilvania,
Bucovina,ăBasarabiaă iăDobrogeaăînăperioadaăprepa optist ”;
Banatul dispare, nefiind nici măcar pomenit.
464
La fel, în capitolul numit ”Româniaămodern ă iăproblemaă
na ional , înă teritoriileă române tiă aflateă subă st pânireaă
str in ” avem doar un subcapitol numit ”Transilvania...”, de i
în con inutul lec iei se vorbe te în mod repetat de Banat ( i
reiese clar că e o entitate diferită de Transilvania): ”contrar
voin ei na ionale, 18 noiembrie 1849, Curtea de la Viena a
decis înfiin area unor provincii noi, numite Voivodina sârbă i
Banatul timi an... provincia era condusă de un general
austriac... În fa a ac iunilor manifestate ale nobilimii maghiare
de a anexa Banatul la Ungaria, la 18 i 19 noiembrie 1960 a
avut loc, la Timi oara, o Conferin ă a mi cării na ionale
române ti, în care s-a solicitat respectarea autonomiei
Banatului... Cu toate acestea, la 27 decembrie1860 Habsburgii
au decretat încorporarea Banatului la Ungaria” (pagina 103).
În capitolul ”Româniiădinăafaraăstatuluiăna ională iăluptaă
lor pentru emancipare (1867-1914)”ă avem iară i un
subcapitolul numit doar ”Transilvania”, cu toate că din
con inut reiese clar că Banatul e un spa iu distinct, altceva
decât Transilvania: ”de i în 1860 Congresul românilor din
Banat a propus unirea Banatului cu Transilvania i autonomia
sa fa ă de Ungaria, în anul următor Banatul a fost încorporat
Ungariei... anexarea Transilvaniei... la Ungaria, act decis
contra voin ei românilor, prin hotărârea din 18 decembrie
1866 a Dietei de la Cluj... s-a ajuns la constituirea Partidului
Na ional al Românilor din Banat i Ungaria (26 ianuarie/ 7
februarie 1869) condus de Alexandru Mocioni i a Partidului
Na ional al Românilor din Transilvania (23-24 februarie/ 7-8
martie 1869) condus de Ilie Măcelariu... La 12-14 mai 1881,
în Conferin a de la Sibiu s-a constituit Partidul Na ional
Unitar al Românilor din Transilvania, Banat i Ungaria”
(p.164 i următoarele). După acest moment Banatul dispare
sau devine o parte a Tranilvaniei (sau cel pu in a a ne lasă
autorii să credem): ”răscoala (1907) a avut o audien ă
deosebită în provinciile române ti aflate sub domina ie străină
465
(Transilvania, Bucovina, Basarabia)” (pagina 181); ”oamenii
de cultură din Transilvania, Basarabia i Bucovina s-au stabilt
i au creat la sud i răsărit de Carpa i” (pagina 185); ”se spera
ca aceasta să sprijine (Antanta) unirea Transilvaniei i
Bucovinei cu România” (pagina 198); ”desfă urarea primei
conflagra ii mondiale... a impus rezolvarea situa iei
provinciilor locuite de către români, i anume Bucovina i
Transilvania” (pagina 225).
Marea Unire de la 1918 este tratată în capitolul:
”Des vâr ireaăunit iiăna ionale a statului român”. Aici avem
subcapitolul ”Unireaă Basarabiei,ă Bucovineiă iă Transilvanieiă
cu România - actă cuă caracteră democratică iă plebiscitar”
(pagina 227 i următoarele) în care Transilvania este
men ionată de 9 ori, iar Banatul niciodată. Apare însă, în
cadrul lec iei, o imagine cu edi ia specială a ziarului ”Alba
Iulia” din 20 noiembrie/ 3 decembrie 1918 unde se poate citi
clar titlul de pe prima pagină: ”Unirea Românilor din
Transilvania, Banat i Ungaria cu România”.
La sfâr tul temei (pagina 234), la sec iunea documente,
apare, redată integral, Rezolu ia Adunării Na ionale de la
Alba Iulia, 18 noiembrie/1 decembrie 1918, care, la articolul
I proclamă: ”Adunarea Na ională a tuturor românilor din
466
Transilvania, Banat i ara Ungurească, aduna i prin
reprezentan ii lor îndreptă i i la Alba Iulia în ziua de 18
noiembrie / 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor
români i a tuturor teritoriilor locuite de dân ii cu România.
Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al na iunii
române la întreg Banatul, cuprins între Mure , Tisa i
Dunăre.” În rezolu ie numele Transilvaniei apare de două
ori, în timp ce al Banatului, în condi iile în care regiunea
tocmai fusese ocupată de armata sârbă, apare amintit de trei
ori.
( i) după momentul Unirii din 1918 Banatul (aproape)
dispare din con inutul lec iilor. Apar doar formulări de genul:
”la 15 decembrie 1918 s-a emis dectretul – lege pentru
exproprierea marilor proprietă i rurale din regat, care viza
peste 2 milioane ha din Transilvania, Bucovina i
Basarabia…” (pagina 264). Banatul are totu i apari ii
episodice în documentele de la sfâr itul lec iilor: ”…proiectul
de opera ie al comuni tilor din România aprobat la 8 august
1924 de Comintern:… A patra zonă cuprinde raionul Banat i
Ungaria de răsărit. Ca centru se indica Lugoj, Piski (Simeria),
Caransebe . Aici nu este de presupus o revolu ie pe fa ă…”
Începând cu anul 2000 manualele de istoria românilor
(care se predă acum doar la clasele a VIII-a i a XII-a) sunt
realizate pe baza unei noi programe analitice concepute de
Ministerului Educa iei Na ionale în 1998 i 1999. Cu toate
că programa i manualele sunt noi, obiceiurile vechi persistă.
467
Manualul Istoria Românilor - manual pentru clasa a
VIII-a (autori: Ochescu, Maria, Onae, Sorin, Editura
Humanitas Educa ional, Bucure ti, 2000) este un manual de
176 pagini în care Banatul e men ionat de 11 ori (cu tot cu
Banatul Severinului), o dată la fiecare 16 pagini.
Transilvania (/Ardealul) este amintită de 189 ori (în medie,
cel pu in o dată la pagină), Oltenia de două ori i Dobrogea
de 16 de ori (am adăugat inclusiv referirile la ”zona dintre
Dunăre i Marea Neagră”). Raportul dintre men ionarea
Banatului i men ionarea Transilvaniei este de 1/17.
i în acest manual Banatul e, mai degrabă o parte a
Transilvaniei i nu un spa iu istoric diferit. Să dăm câteva
exemple. La lec ia ”Revolu iaădină1848-1849” avem doar un
subcapitolul numit ”Revolu iaă român ă dinăTransilvania”, în
care singura men iune a Banatului este: ”revolu ia pa optistă
română s-a desfă urat cu mai pu ină intensitate i mai pu ine
reu ite i în Banat i Bucovina” (pagina 106). Tema
”Românii din afara României” are doar subcapitolul
”Transilvania” unde Banatul e men ionat doar atunci când se
vorbe te despre faptul că: ”în 1881, partidele na ionale ale
românilor din Banat i Transilvania se unesc formând
Partidul Na ional Român...” (pagina 114). În con inutul
lec iei ”Formareaă statuluiă na ională unitar” (pagina 120),
subcapitolul ”Unirea Transilvaniei cu România”, Banatul nu
e men ionat (de i la pagina următoare e redat un fragment
din Rezolu ia Adunării de la Alba Iulia, unde e men ionat
Banatul).
Un alt manual de clasa a VIII-a este manualul de 144 de
pagini: ”Istoria Românilor - manual pentru clasa a VIII-a”
(autori: Alexandru Vulpe..., Editura Sigma, Bucure ti, 2000).
Banatul e men ionat de 20 ori (cu tot cu Banatul Severinului),
o dată la fiecare 7 pagini. Transilvania(/Ardealul) este
amintită de 152 ori (în medie, cel pu in o dată la pagină),
Oltenia de 16 ori i Dobrogea de 16 de ori. Raportul dintre
468
men ionarea Banatului i men ionarea Transilvaniei este de
1/7,5. i în acest manual, în con inutul lec iei ”Unirea din
1918” (pagina 120) Banatul nu e men ionat, de i, la pagina
106 e redat un fragment din Rezolu ia Adunării de la Alba
Iulia, unde e men ionat Banatul.
Manualul ”Istoria românilor din cele mai vechi timpuri
pân ă ast ziă - manual pentru clasa a XII-a”, (autori: Ioan
469
Scurtu..., Editura Petrion, Bucure ti, 2000, 272 de pagini)
men ionează Banatul de 27 ori (cu tot cu Banatul Severinului),
o dată la fiecare 10 pagini. Transilvania (/Ardealul) este
amintită de 131 ori (în medie, o dată la două pagini), Oltenia de
9 ori i Dobrogea de 17 de ori. Raportul dintre men ionarea
Banatului i men ionarea Transilvaniei este de 1/5.
La tema ”Habitatulă înă epocaă medieval” Banatul este
complet anexat Transilvaniei i nu există ca spa iu diferit de
aceasta: Ӕn secolul al XVI-lea cel mai populat ora al
Transilvaniei era Bra ovul… în sec. al XVII-lea… Oradea i
Timi oara aveau circa 5000 de locuitori… în Transilvania,
aflată sub stăpânire maghiară,… pentru români, popula ie
ortodoxă de condi ie material modestă, a ezarea în ora elecetă i săse ti i ungure ti era interzisă; de aceea ei trăiau în
jurul marilor ora e… în alte ora e (Oră tie, Caransebe ,
Lugoj, Ha eg) popula ia românească era mult mai
numeroasă… Unele ora e ardelene de grani ă… controlau
comer ul cu statele române ti extracarpatice (Caransebe ,
Sibiu, Bra ovul, Rodna) ” (paginile 33-34). Informa ia istorică
e corectă, pentru că în secolele XVI-XVII, Banatul de
Caransebe -Lugoj, neocupat de turci, face parte din
470
Principatul Transilvaniei; cu men iunea că Lugojul i
Caransebe ul nu sunt ora e ardelene, iar Timi oara n-a făcut
parte, niciodată, în evul mediu, din Transilvania.
Orice am crede, autorii tiu că Banatul e un spa iu istoric
distict de Transilvania. În lec ia ” tefanăcelățareă- ap r torăală
cre tin t ii”e amintit faptul că: ”în acela i an (1479) i
Transilvania se află în situa ia de a fi atacată de otomani, dar
voievodul tafean Bathory ajutat de cneazul Banatului, Pavel,
ob ine victoria de la Câmpul Pâinii” (pagina 49). Asta nu-i
împiedică să nu amintească nimic de transformarea Banatului
în pa alâc (de i hăr ile de la paginile 52 i 57 includ Banatul în
Imperiul Otoman): ”în vederea stăvilirii expansionismului
habsburgic spre răsărit, sultanul ocupă Ungaria central pe care
o transform în pa alâc (1541). În aceste condi ii, Transilvania
devine, în acela i an, Principat autonom sub suzeranitate
otomană” (pagina 58). Dar după câteva pagini banatul apare
din neant: ”războiul din 1716-1718, desfă urat între habsburgi
i otomani s-a încheiat cu victoria Austriei, care prin pacea de
la Passarowitz (1718), ob inea Oltenia i Banatul” (pagina 67).
La tema ”Politiciă culturală iă româniiă dină afara
grani eloră (1848-1918)”, apare tabelul: ”Num rulă româniloră
dinăafaraăgrani elorăRomâniei” în care apar ”Banatul, Banatul
sârbesc, Valea Timocului: 906.980” (pagina 111). Ori, în
această perioadă nu exista un Banat sârbesc.
La prima vedere Banatul produce confuzie. Dar doar la
prima vedere, căci la pagina 112, la tema ”Politiciăculturală iă
româniiă dină afaraă grani eloră (1848-1918)”, unde avem
subcapitolul, după cum ne-am obi nuit, ”Transilvania”,
Banatul este correct prezentat: Ӕn perioada neoabsolutismului,
pe baza noilor măsuri de reorganizare a statului habsburgic,
Transilvania a devenit o provincie dependent direct de Viena,
Banatul a fost inclus în Voievodina sârbească… Mi carea
na ională a românilor din Transilvania (în 1860 Banatul a fost
anexat Ungariei) s-a bazat pe o diversitate de ac iuni
471
culturale… Instalatrea însă în 1867 a dualismului austro-ungar
a avut consecin e nefaste pentru Transilvania. Anexată
Ungariei, ea a cunoscut o intensă politică de maghiarizare… În
fa a acestei situa ii românii ardeleni au utilizat diverse forme
de ac iune politică…în 1869 au înfiin at partidul Na ional
Român din Banat i Ungaria precum i Partidul Na ional
Român din Transilvania…”
Reflexul de a anexa Banatul ”Unitateă iă diversitateă înă
România Mare (1918-1940)”- lec ia ”Participarea României
laă r zboiulă pentruă întregireaă neamuluiă (1916-1918)”: ”lupta
dusă de românii din teritoriile aflate sub sub domina ia străină
(Basarabia, Bucovina, Transilvania), se înscria, la începutul
secolului XX, în aspira ia popoarelor europene de a avea state
na ionale… Austro-Ungaria (care se afla în tabăra puterilor
Centrale) stăpânea Transilvania i Bucovina” (pagina 146).
Banatul dispare complet.
i rămâne (aproape) dispărut i la lec ia ”Marea Unire
dină 1918”, subcapitolul ”Unirea Transilvaniei” unde, din
nou, e doar o anexă a Transilvaniei: ”în anii 1917-1918
românii ardeleni i-au intensificat ac iunile de unire cu patria
mamă… intelectualii de seamă ai Transilvaniei (Amos
Frâncu, Eugen Goga, Silviu Dragomir, Valeriu Brani te)…”.
Se aminte te o singură dată despre Banat: ”La 18 noiembrie/ 1
decembrie 1918, Marea Adunare Na ională întrunită la Alba
Iulia… a votat Rezolu ia unirii Transilvaniei, Banatului,
Cri anei i Maramure ului cu România” (pagina 151). După
momentul unirii Banatul dispare definitiv din acest manual, la
Transilvania făcându-se câteva referiri sporadice.
Urmează, în analiza noastră, manualul ”Istoria
Românilor - manual pentru clasa a XII-a” (autori: Nicoleta
Dumitrescu), Editura Humanitas Educa ional, Bucure ti,
2000, de 232 pagini. Banatul este men ionat de 30 ori (cu tot
cu Banatul Severinului), o dată la fiecare 5 pagini.
Transilvania/Ardealul este amintită de 148 ori (în medie, o
472
dată la 1,5 pagini), Oltenia de 9 ori i Dobrogea de 20 de ori.
Raportul dintre men ionarea Banatului i men ionarea
Transilvaniei este de 1/5.
Autorii tiu foarte bine ce este Banatul. E singurul
manual care define te acest spa iu istoric: ”asemenea state
incipiente, ase ducate din jurul anului 900, sunt atestate…
ducatul lui Glad, mărginit de Tisa, Mure , Carpa i i Dunăre
(în Banatul de mai târziu) (pagina 18, capitolul ”Formareaă
statelor medievale Transilvania (?) iă araă Româneasc ” –
lec ia ”Deă laă ”ducateleă româno-slave”ă laă voievodatulă
Transilvaniei,ă vasală regeluiă Ungariei”). La pagina 38 e
amintit i ”Iancu de Hunedoara… (care) în 1438 a fost numit
ban de Severin, iar trei ani mai târziu, voievod al
Transilvaniei” (de i formularea corectă ar fi fost: iar trei ani
mai târziu i voievod al Transilvaniei, deoarece Iancu de
Hunedoara a fost printre cei care au cumulate cele două
func ii). Cu toate acestea, vorbindu-se despre armată în evul
mediu, se afirmă că: ” ările române erau apărate de numeroase
cetă i ridicate la hotare, precum cetă ile… Timi oara, Oradea,
Făgăra , Arad, în Transilvania” (pagina 34). Ori Timi oara nu
473
e Transilvania i o tiu i autorii bine: ”în 1658 cetă ile Lugoj,
Ineu i Caransebe , inutul Hălmagiului i zona muntoasă a
Banatului au fost anexate pa alâcului Timi oarei… (pagina
43).
O dubla măsură este aplicată, în ceea ce prive te
Banatul, i în următoarele teme. La lec ia ”Revolu iaă deă laă
1848-1849”, subcapitolul ”Transilvania,ă Banată
iă
Bucovina”ă se afirmă că: ”în Banat, provincie integrată
Ungariei la sfâr itul secolului al XVIII-lea, mi carea de
eliberare na ională a îmbrăcat tot forma unor adunări
populare. În fruntea bănă enilor s-a remarcat Fftimie Murgu,
adept al unirii Banatului cu Transilvania. În adunarea din 15
iunie 1848, de la Lugoj, s-a solicitat atât autonomia
provinciei, cât i recunoa terea na iunii i a limbii române”
(pagina 67). La tema ”Româniiă dină afaraă grani elor”,ă unde
avem doar subcapitolul numit ”Transilvania”ă (pagina 90 i
următoarele) Banatul e amintit, totu i, ca un spa iu distinct
(de exemplu: ”Majoritatea românilor din monarhie,
respective cei din Transilvania, Banat, Cri ana
i
Maramure , se aflau sub autoritatea maghiară.”). i la
sfâr itul temei apare o Cronologie (un table cronologic) în
care e men ionat, la 1869 - ”Ianuarie: Conferin a de la
Timi oara, unde se constitue Partidul Na ional Român din
Ungaria având ca pre edinte pe Alexandru Mocsonyi” i
”Martie: Conferin a de la Miercurea Sibiului, unde se
constitue Partidul Na ional Român din Transilvania având ca
pre edinte pe Ilie Măcelariu.”
Urmează, însă, ”țareaă Unire” (pagina 130) subcapitolul (doar) ”Transilvania”; Banatul nu apare în
con inutul acestei teme. Ca document auxiliar, e redat un
fragment din Proiectul rezolu iei de la Alba-Iulia, în care e
amintit Banatul. Doar la sfâr itul lec iei apare un dic ionar
unde este explicat termenul Marea Unire – ”proces politicona ional în urma căruia provinciile române ti (Basarabia,
474
Bucovina, Banat i Transilvania) s-au unit cu Vechiul Regat.”
Asta nu spală ru inea de-a fi pierdut (din con inutul lec iei)
Banatul.
În 2006 Ministerul Educa iei i Cercetării elaborează o
nouă programa analitică la istorie - ciclul liceal. Istoria
românilor e integrată în istoria universală care se predă în
clasele a IX-a i a X-a i reluată în clasa a XII-a. Manualele
pentru clasa a XII-a sunt i mai sub iri i Banatul se va găsi
printre pierdan i. Astfel în manualul ”Istoria Românilor manual pentru clasa a XII-a” (autori: Ioan Scurtu..., Editura
Gimnasium, Bucure ti, 2007, 152 pagini) Banatul (cu tot cu
Banatul Severinului) mai este amintit doar de 13 ori (adică,
în medie, odată la 12 pagini). Transilvania(/Ardealul) este
amintită de 81 ori (în medie, o dată la 2 pagini), Oltenia de 3
ori i Dobrogea de 9 de ori (raportul dintre men ionarea
Transilvaniei i cea a Banatului este de 1/6). Raportul dintre
men ionarea Banatului i men ionarea Transilvaniei este de
1/6. i manualul acesta, ca i celelalte, are tendin a de a
anexa Banatul Transilvaniei: Ӕn Transilvania, pentru
români, învă ământul superior s-a limitat la existen a
facultă ilor de teologie: ortodoxe la Sibiu, Arad i
Caransebe i unite la Blaj, Lugoj, Oradea i Gherla…”
(pagina 45 - tema ”Româniaă modern.ă țajoritateă iă
minoritate”, lec ia ”Politiciă culturală iă româniiă dină afaraă
grani elor”).
Manualul ”Istorie - manual pentru clasa a XII-a”
(autori: Zoe Petre..., Editura Corint, Bucure ti, 2007) de 160
pagini men ionează Transilvania(/Ardealul) de 93 de ori,
Banatul de 7, Dobrogea de 12 i Oltenia de 3 ori (raportul
dintre men ionarea Transilvaniei i cea a Banatului este de
1/13). Raportul dintre men ionarea Banatului i men ionarea
Transilvaniei este de 1/13.
475
i autorii acestui manual acreditează ideea că banatul
este parte a Transilvaniei. Astfel, la lec ia ”Autonomii locale
iă institu iiă centrală înă spa iulă românescă (secoleleă IX-XVIII)/
Întemeiereaă stateloră medievală române ti”, subcapitolul
”Forma iuniă politiceă înă Transilvania”,ă se arată că ”aceste
forma iuni (n.n. – din Transilvania), de tipul cnezatelor i
voievodatelor… erau situate în… Banat, cu central probabil la
Cuvin (Glad)…” (pagina 74). La tema ”Evolu iaă
476
Transilvanieiă înă cadrulă regatuluiă maghiar”ă se vorbe te de
faptul că: ”românii î i păstrează (n.n. – în Transilvania),
măcar pentru o vreme, o autonomie reală i o organizare
proprie… în districtele române ti ca ara Zarandului sau
Banat” (pagina 80 ). La pagina 89, lec ia ”RegatulăRomâniei.ă
Carolă Iă iă Ferdinand”ă Banatul dispare din nou când se
vorbe te despre faptul că: ”la 1 decembrie va avea loc la
Alba-Iulia Marea Adunare Na ională, care aprobă în
unanimitate rezolu ia… de unire a Transilvaniei cu României.
Iară i Banatul nu e amintit.
În manualul ”Istorie - manual pentru clasa a XII-a”
(autori: Magda Stan, Cristian Vornicu, Editura Niculescu,
Bucure ti, 2007) Banatul este amintit de 18 ori, în medie,
odată la 4,5 pagini. Raportul dintre men ionarea Banatului i
men ionarea Transilvaniei (Transilvania e apare de 79 ori)
este de 1/4,5. Referirile la Banat sunt, în general, corecte i
echilibrate, dar pu ine.
În manualul ”Istorie - manual pentru clasa a XII-a”
(autori: Alexandra Barnea,... , Editura Corint, Bucure ti,
2007) Banatul este amintit de 6 ori, adică, în medie, odată la
21 de pagini. Raportul dintre men ionarea Banatului i
477
men ionarea Transilvaniei (Transilvania e apare de 62 ori)
este de 1/10. Oltenia i Dobrogea sunt foarte rar men ionate
(ambele sunt men ionate doar o dată). În plus, Bantul apare
men ionat doar în fraze cu caracter general: ”diaspora
românească s-a format începând de la a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, când din Transilvania, Banat sau
Vechiul Regat românii au emigrat spre central Europei i spre
America” (p. 122).
Autorii manualelor de istoria românilor din ultimii ani,
voit sau din ne tiin ă i grabă, prelungind vechi reflexe ale
istoriei na ional-comuniste, anexează spa iul istoric al
Banatului Transilvaniei, cu toate că cele două regiuni au
istorii diferite i sunt lumi distincte. Porni i pe calea unei
istorii a cărei punct final e Unirea românilor din 1918, autorii
manualelor de Istoria românilor (importan i formatori de
opinie) au tendin a de a anula amănuntele fine, uitând că for a
unei na iuni stă în diversitatea ei. Nu e de mirare, fiind cele
spuse mai sus, că Banatul dispare din con tiin a românilor i
devine, pe zi ce trece, un act de credin ă a celor ce, trăind
postistoria, se consideră, cu îndârjire, bănă eni.
478
Bibliografie
Boia, Lucian, Suveraniiă României:ă țonarhiaă oă solu ie, Editura
Humanitas, Bucure ti, 2014, p. 15 i următoarele)
Ha egan, Ioan, Boldea, Ligia, eicu, Dumitru, Cronologia
Banatului. Banatul între 943-1552, vol. II/1, Editura
Artpress, Timişoara, 2007
Mitu, Melinda, Mitu, Sorin, Unguriiă despreă români:ă na tereaă
unei imagini etnice, Editura Polirom, Ia i, 2014
Istoriaă româniloră dină celeă maiă vechiă timpuriă pân ă laă revolu iaă
din 1821 – manual pentru clasa a XI-a, (Autori: Manea
Mihail, Adrian Pascu, Bogdan Teodorescu), Editura
Didactică i Pedagogică, Bucure ti, 1994
Istoriaă româniloră deă laă 1821ă pân ă laă 1989ă – manual pentru
clasa a XII-a, (autori: Manea Mihail, Bogdan Teodorescu),
Editura Didactică i Pedagogică, Bucure ti, 1993
Istoria Românilor - manual pentru clasa a VIII-a (autori: Maria
Ochescu, Sorin Onae), Editura Humanitas Educa ional,
Bucure ti, 2000, 176 pagini
Istoria Românilor - manual pentru clasa a VIII-a (autori:
Alexandru Vulpe, Radu G. Păun, Radu Băjenaru, Ioan
Grosu), Editura Sigma, Bucure ti, 2000, 144 pagini
Istoriaă româniloră dină celeă maiă vechiă timpuriă pân ă ast ziă manual pentru clasa a XII-a, (autori: Ioan Scurtu, Marian
Curculescu, Constantin Dincă, Aurel Constantin Soare),
Editura Petrion, Bucure ti, 2000
Istoria Românilor - manual pentru clasa a XII-a (autori:
Nicoleta Dumitrescu, Mihai Manea, Cristian Ni ă, Adrian
Pascu, Aurel Trandafir, Mădălina Trandafir), Editura
Humanitas Educa ional, Bucure ti, 2000
Istorie - manual pentru clasa a XII-a (autori: Zoe Petre, Carol
Căpă ână, Ecaterina Stănescu, Ligia Livadă-Cadeschi,
Alin Ciupală, Florin urcanu, Lauren iu Vlad, Sorin
Andreescu), Editura Corint, Bucure ti, 2007
479
Istoria Românilor - manual pentru clasa a XII-a (autori: Ioan
Scurtu, Florentina Dondorici, Elena Emilia Lica, Emil
Poamă, Vasile Ionescu, Octavian Osanu, Relu Stoica),
Editura Gimnasium, Bucure ti, 2007
Istorie - manual pentru clasa a XII-a (autori: Magda Stan,
Cristian Vornicu), Editura Niculescu, Bucure ti, 2007
Istorie - manual pentru clasa a XII-a (autori: Alexandra Barnea,
Vasile Aurel Manea, Eugen Palade, Bogdan Teodorescu),
Editura Corint, Bucure ti, 2007
480
Anex
Numărul de apari ii / în manualul / a regiunii/zonei:
Istoriaăromânilorădinăceleămaiăvechiătimpuriăpân ălaărevolu ia
din 1821 – manual pentru clasa a XI-a, (Autori: Manea
Mihail, Adrian Pascu, Bogdan Teodorescu), Editura Didactică
i Pedagogică, Bucure ti, 1994, 400 de pagini
Transilvania/ Oltenia Banat
Ardeal
269
27
58
Dobrogea
21
Istoria românilor de la 1821 pân ă laă 1989ă – manual pentru
clasa a XII-a, (autori: Manea Mihail, Bogdan Teodorescu),
Editura Didactică i Pedagogică, Bucure ti, 1993, 415 de
pagini
Transilvania/ Oltenia Banat
Ardeal
189
13
37
Dobrogea
26
Istoria Românilor - manual pentru clasa a VIII-a (autori:
Maria Ochescu, Sorin Onae), Editura Humanitas Educa ional,
Bucure ti, 2000, 176 pagini
Transilvania/ Oltenia Banat
Ardeal
189
2
11
481
Dobrogea
16
Istoria Românilor - manual pentru clasa a VIII-a (autori:
Alexandru Vulpe, Radu G. Păun, Radu Băjenaru, Ioan Grosu),
Editura Sigma, Bucure ti, 2000, 144 pagini
Transilvania/ Oltenia Banat
Ardeal
152
16
20
Dobrogea
16
Istoriaă româniloră dină celeă maiă vechiă timpuriă pân ă ast ziă manual pentru clasa a XII-a, (autori: Ioan Scurtu, Marian
Curculescu, Constantin Dincă, Aurel Constantin Soare),
Editura Petrion, Bucure ti, 2000, 272 de pagini
Transilvania/
Ardeal
131
Oltenia
Banat
Dobrogea
9
27
17
Istoria Românilor - manual pentru clasa a XII-a (autori:
Nicoleta Dumitrescu, Mihai Manea, Cristian Ni ă, Adrian
Pascu, Aurel Trandafir, Mădălina Trandafir), Editura
Humanitas Educa ional, Bucure ti, 2000, 232 pagini
Transilvania/ Oltenia Banat
Ardeal
148
9
30
Dobrogea
20
Istorie - manual pentru clasa a XII-a (autori: Zoe Petre, Carol
Căpă ână, Ecaterina Stănescu, Ligia Livadă-Cadeschi, Alin
Ciupală, Florin urcanu, Lauren iu Vlad, Sorin Andreescu),
Editura Corint, Bucure ti, 2007, 160 pagini
Transilvania/ Oltenia Banat
Ardeal
93
3
7
482
Dobrogea
12
Istoria Românilor - manual pentru clasa a XII-a (autori: Ioan
Scurtu, Florentina Dondorici, Elena Emilia Lica, Emil Poamă,
Vasile Ionescu, Octavian Osanu, Relu Stoica), Editura
Gimnasium, Bucure ti, 2007, 152 pagini
Transilvania/ Oltenia Banat
Ardeal
81
3
13
Dobrogea
9
Istorie - manual pentru clasa a XII-a (autori: Magda Stan,
Cristian Vornicu), Editura Niculescu, Bucure ti, 2007, 128
pagini
Transilvania/ Oltenia Banat
Ardeal
79
5
18
Dobrogea
10
Istorie - manual pentru clasa a XII-a (autori: Alexandra
Barnea, Vasile Aurel Manea, Eugen Palade, Bogdan
Teodorescu), Editura Corint, Bucure ti, 2007, 128 pagini
Transilvania/ Oltenia Banat
Ardeal
62
1
6
483
Dobrogea
1
IV.
RECENZII
484
485
RaduăP iuşan
Activitatea Uniunii Patrioţilor (1944-1945)
şi a Partidului Naţional - Popular (1946-1949)
în sud-vestul României
Cerc. șt. I dr. Vasile Dudaș
Considerăm, încă de la început, că volumul: Radu
Păiuşan, Activitateaă Uniuniiă Patrio iloră (1944-1945)ă şiă aă
Partiduluiă Na ională - Popular (1946-1949) în sud-vestul
României (Editura Eurostampa, Timişoara, 2013, 837 pagini)
elaborat de către cunoscutul istoric timişorean, profesorul
universitar dr. Radu Paiuşan, abordează o temă interesantă şi
actuală. Bine structurat, el cuprinde o scurtă prefa ă în care
autorul îşi motivează demersul, şase capitole, un rezumat în
limba engleză şi un indice de localită i şi persoane.
„Am elaborat această carte - subliniază autorul - din
necesitatea cunoaşterii adevărului istoric despre instaurarea
comunismului în România, în spe ă în sud-vestul acesteia. Am
abordat acest proces, în dinamica sa, relevând faptul că şi în
această parte a ării, Partidul Comunist din România, Partidul
Comunist Român şi, apoi Partidul Muncitoresc Român nu a
putut ac iona, după lovitura de stat de la 23 august 1944, în
mod direct şi vizibil, ci a aplicat politica de front popular, de
sorginte sovietică” (pag. VII)
Primul capitol al volumului intitulat Activitatea Uniunii
Patrio iloră înă sudă vestulă Românieiă înă anulă 1944 surprinde
începuturile acestei organiza ii satelit a Partidului Comunist din
România care şi-a început activitateaa în ilegalitate. Astfel, în
vara anului 1942, la un an de la intrarea ării în război, în
486
condi iile când se profilau la orizont o serie de nemul umiri
legate de pierderile umane şi materiale pe fronturile de luptă,
comuniştii au reuşit să pună bazele unei organiza ii ilegale care
urma să atragă în rândurile sale categorii care nutreau
sentimente antiantonesciene şi antigermane.
După 23 august 1944, această minisculă organiza ie
ilegală a trecut cu repeziciune la reorganizarea activită ii sale
la nivelul întregii ări. Pentru a-şi face cunoscută activitatea şi
a atrage noi aderen i, organiza ia din partea de sud-vest a
României a început editarea la finele anului 1944, a unei
publica ii periodice întitulată Lupta patriotic . Concluzia la
care ajunge autorul este că în primele patru luni de activitate
legală, reprezentan ii acestei organiza ii, din care mul i se vor
dovedi ulterior oportunişti notorii, s-au infiltrat în organele
locale ale administra ii de stat unde au desfăşurat o intensă
activitate procomunistă.
În capitolul următor, pe parcursul a 24 de pagini facem
cunoştin ă cu activitatea Regionalei Banat a Uniunii Patriotilor
pe parcursul întregului an 1945. Autorul constată că în această
perioadă, în multe cazuri coordonarea activită ilor întreprinse
de organiza iile locale ale organiza iei a fost încredin ată unor
intelectuali care aveau simpatii pronun ate de stânga. Astfel,
unul din lideri săi, care era înregimentat în organiza ia
comunistă locală, prof univ dr. Valeriu Novacu a fost numit de
către guvernul condus de dr. Petru Groza, în calitate de prefect
al jude ului Timiş-Torontal. În ciuda unei aparente activită i
independente, în realitate activitatea sa era coordonată din
umbră de către comuniştii locali.
În următoarele trei capitole, de fapt partea cea mai
consistentă a volumului, este analizată transformarea
organiza iei în partid politic sub denumirea de PartidulNa ional Popular şi activitatea acestuia în anii 1946-1948.
Obiectivele urmărite de comunişti prin crearea noii forma iuni
politice erau să neutralize partidele istorice, să atragă în zona
487
lor deinfluien ă categoriile sociale mijlocii cu reală putere de
convingere în mediile lor de via ă (profesori, medici, avoca i,
învă ători, meseriaşi, mici burghezi, lucrători manuali, etc.)
Bazându-se pe un mare număr de mărturii documentare,
în cea mai mare parte inedite, autorul reconstituie cu multă
acribie pregătirile care au fost întreprinse pentru înfiin area
partidului, derularea lucrărilor Cogresului Na ional al Uniunii
Patrio ilor desfăşurat în zilele de 10-12 ianuarie 1946 în sala
Dalles din Bucureşti, programul şi statutul adoptat, alegerea
Comitetului Central şi a preşedintelui în persoana lui Miti ă
Constantinescu (fost guvrnator al Băncii Na ionale între anii
1935-1940) şi a profesorului Mihail Dragomirescu ca secretar
general, constituirea şi activitatea comitetelor judetene Arad,
Timis-Torontal, Caraş şi Severin ale partidului care aveau să
compună Regionala Banat a partidului, raporturile cu celelalte
for e politice.
Legat de militan ii reprezentativi ai organiza iilor
na ional-populare din spatiul analizat, autorul suliniaza faptul
că a identificat trei categorii de persoane: unele care au dorit
să-şi poată contina carierele fără a adera la comunişti, al i care
au considerat că sosise momentul pentru un început de
activitate politică şi cei care au sperat că vor putea astfel să-şi
ascundă trecutul compromis în noua conjunctură istorică, prin
faptul că aderaseră în anii anteriori la diuverse organiza ii
legate de fostele regimuri totalitare. La aceste constatări, cred
că am mai putea adauga faptul că au fost şi milita i care seduşi
de programul afişat al partidului, au crezut cu sinceritate că
vor putea contribui prin activitatea lor, la imprimarea unui
drum care să ducă la o Românie democratică independentă şi
liberă după cu se men iona de altfel în adeziunea care trebuia
semnată cu ocazia înscrierii în partd.
La începutul anului 1949, în contextul în care monarhia
fusese abolită, se proclamase Republica Populară Română,
avusese loc na ionalizarea principalelor mijloace de produc ie,
488
se votase noua Constitu ie, se legiferase o nouă lege a
învă ământului, comuniştii ajunseseră la concluzia că nu mai
aveau nevoie de alia ii lor vremelnici de drum şi au propus în
consecin ă printre altele şi dizolvarea Partidului Na ional
Popular. Obedientă cum fuse în întreaga activitate,
conducerea acestuia, la 6 februarie 1949, ia hotărârea de
autodizolvare a tuturor organiza iilor sale. În consecin ă, în
cursul lunii februarie rând pe rând toate organiza iile na ionalpopulare din spa iul bănă ean, arădean şi hunedorean s-au
autodizolvat. “Asfel - consemnează în finalul demersului său
ştiintific autorul - se termina scurta istorie a Partidului
Na ional Popular, un partid procomunist, tovarăş vremelnic de
drum al comuniştilor, care, fâcându-şi datoria de etapă, a fost
eliminat de pe scena politică a ării. De acum, era necesar un
singur partid, şi acesta era cel comunisi” (pag. 802).
Prin volumul de fa ă, autorul ne prezintă o lucrare
ştii ifică valoroasă, elaborată în urma unor investigări
temeinice, minu ioase şi pertinente a unui bogat material
arhivistic, bibliografic şi de presă, trecut prin filtrul unei
interpretări şi reconstituiri proprii. Realizat cu profesionalism,
el reuşeşte să pună în adevărata ei lumină modul în care
comuniştii au venit la putere în România. El vine e drept,
după un şir mai lung de contribu ii par iale şi fragmentare,
mai vechi şi mai noi asupra acestei problematici.
Deşi de-a lungul anilor au fost publicate un număr mare
volume şi studii care au abordat şi aspecte legate de
istaurarea comunismului în ara noastră, volumului semnat de
istoricul timişorean, aduce multe informa ii inedite şi
formulează judecă i de valoare interesante.
Cu multă onestitate, autorul subliniază în finalul
Cuvântului introductiv că “a elaborat aceasta carte în speran a
că pus o caramidă mică la temelia edificiului istoriografieii
na ionale despre comunişti şi alia ii lor vremelnici, considerând
că demersul său ştiin ific este perfectibil” (pag. VIII).
489
VasileăDudaş
Banatul în anii primei conflagraţii mondiale
Prof. univ. dr. Radu Păiușan
Apărută în colec ia Bibliotheca Banatica a Editurii
David Press Print din Timişoara, prefa ată de Crişu Dascălu,
Directorul Institutului ,,Titu Maiorescu” al Filialei Timişoara
a Academiei Române, şi beneficiind de un studiu introductiv
al prof. univ. dr. Doru Radosav, cartea Banatul în anii primei
conflagra iiă mondiale (Ed. David Press Print, Timişoara,
2014, 151 pagini + ilustra ii) se înscrie pe linia sintezelor
anterioare. Ineditul ei constă în modul de abordare a rela iei
dintre acest vechi inut românesc şi războiul mondial.
Tipărită în anul comemorării a 100 de ani de la
izbucnirea Primului Război Mondial (1914) şi nu prea
îndepărtată de aniversarea intrării României în războiul de
reîntregire na ională (1916), lucrarea prezintă situa ia unei
păr i a pământului şi poporului român, aflată sub domina ie
străină, care a fost nevoită să participe la război încă de la
începutul acestuia.
Cartea debutează printr-un capitol dedicat politicii
externe europene şi mai ales a Serbiei, a Germaniei şi AustroUngariei, fiind în rela ie directă cu Banatul, pe care Ungaria la înglobat în anul 1860.
Declanşarea Primului Război Mondial, după atentatul
de la Sarajevo din 28 iunie 1914, în care prin ul moştenitor al
Austro-Ungariei, Franz Ferdinand, prietenul românilor, şi
înconjurat de lideri politici ai acestora ca: Aurel C. Popovici şi
Alexandru Vaida-Voievod, şi so ia sa, prin esa Sofia, au fost
490
asasina i de către studentul sârb Gavrilo Princip, asasinat care
nici până astăzi nu a fost complet elucidat.
Prin ul moştenitor nu a fost, însă, apreciat de cercurile
guvernamentale maghiare, atât datorită protec iei acordate
minorită ilor din monarhie, printre care şi românii, cât şi
datorită pozi iei sale fa ă de cetă enii maghiari ai statului
dualist.
Aceasta – după cum afirmă autorul – pentru că ungurii
considerau că dualismul era o solu ie care să asigure existen a
aşa-zisei Ungarii Mari şi în cazul în care dubla monarhie s-ar
fi dezmembrat, iar austriecii, care acceptaseră Ausgleichul,
adică compromisul pentru păstrarea monarhiei şi nu pentru
apărarea intereselor magna ilor unguri care oprimau
na ionalită ile din partea ungară, adică Transleithania, după
cum fusese împăr ită monarhia, printre care şi pe români.
Atentatul a adus mâhnire în rândurile românilor
bănă eni, care-l considerau pe prin ul moştenitor ca un
apărător al lor, dar nu şi în rândul maghiarilor, aşa cum reiese
din aşa-numita ,,istorie măruntă”, cuprinsă şi în cronicile unor
parohii române ortodoxe din Banat.
Ca urmare a ultimatumului inacceptabil dat Serbiei de
către Austro-Ungaria, în data de 28 iulie 1914, dubla
monarhie a declarat război Serbiei, considerând că această
ac iune va fi o simplă expedi ie de pedepsire a Serbiei. A
urmat, apoi, un război care a durat patru ani, intrând în ac iune
cele două alian e: Puterile Centrale şi Antanta, şi, mai târziu,
S.U.A.
Mul i români bănă eni au fost mobiliza i pe front, mai
ales în bătăliile din Gali ia, care apar inea, atunci, Rusiei, iar
după intrarea, în mai 1915, a Italiei în război de partea
Antantei, pe frontul italian.
Românii bănă eni – după cum afirmă autorul – s-au
pronun at împotriva trimiterii bărba ilor pe front, la început a
celor cu vârsta între 20 şi 42 de ani, apoi şi a acelora cu vârsta
491
între 18 şi 50 de ani, lipsind, astfel, principala for ă de muncă,
muncile câmpului fiind făcute de către bătrâni, femei şi copii,
normal cu un randament mult mai modest.
Nemul umiri au produs şi rechizi iile de cereale şi
animale de trac iune pentru necesită ile războiului, ceea ce a
dus, începând cu anul 1916, la mişcări revendicative mai ales
ale muncitorilor din oraşele bănă ene, deşi fusese instituită
starea de asediu – aşa-numitul statariu.
Persecu iile
împotriva
românilor
bănă eni
şi
transilvăneni s-au amplificat după intrarea României în
război, în august 1916, de partea Antantei, deci împotriva
Austro-Ungariei, aceştia fiind acuza i de sentimente dacoromâne, spionaj, înaltă trădare, agita ii împotriva statului
dualist. În consecin ă, mul i români bănă eni, şi nu numai, au
fost aresta i, întemni a i, puşi sub pază politică, altora
stabilindu-se domiciliu for at.
În anul 1918 şi, mai ales, spre sfârşitul acestuia, au avut
loc mari demonstra ii, îndeosebi ale muncitorimii, conduse de
social-democra i pentru terminarea conflagra iei. În
consecin ă, la 28 octombrie 1918, consiliul orăşenesc din
Timişoara a proclamat dezlipirea Ungariei de către Austria.
În acelaşi sens, la 31 octombrie 1918, la ora 11,
generalul Hordt, comandantul Corpului 7 Armată austroungar, a dat citire, în sala Cazinoului Militar, telegramei
noului împărat (Franz Iosif decedase în 1916), prin care cei
700 de ofi eri prezen i erau dezlega i de jurământul către
împărat, care era comandantul suprem, fiind îndemna i, prin
aceeaşi telegramă, să se organizeze în consilii na ionale.
Primii au fost românii, în frunte cu dr. Aurel Cosma,
preşedintele Consiliului Na ional Militar Român, apoi, după
exemplul acestuia, s-au constituit şi cele maghiare, şvăbeşti şi
sârbe.
La îndemnul Consiliului Na ional Român Central, cu
sediul la Arad, la care aderase şi Consiliul Na ional Român
492
Militar din Timişoara, s-au constituit consilii şi gărzi na ionale
în toate oraşele şi comunele din Banat şi Transilvania, de
exemplu cel din Vârşe (oraş, actualmente, în Serbia) era
condus de maiorul Petru Jurca şi de căpitanul Romulus Molin,
şi din alte localită i, din satele din jur ca: Alibunar, Coştei,
Cubin, Deliblata, Dobri a, etc.
Autorul tratează foarte bine problemele delicate ale
ocupa iei militare sârbeşti, ale Consiliului Na ional Sârb de la
Novi Sad, ale adunării din 25 noiembrie 1918 a slavilor din
Bacica (Banat) şi Baranya, la care au participat şi 72 de
delega i din 36 de localită i bănă ene şi, apoi, proclamarea, la
1 decembrie 1918, a Regatului Sârbo-Croato-Sloven.
La fel de competent este tratată şi ocupa ia sârbească a
Banatului, problemele create de armata sârbă delega ilor
români bănă eni care trebuiau să participe la Adunarea
Na ională de la Alba Iulia, de la 1 decembrie 1918, la care au
fost prezen i 1228 de delega i din Banat şi Transilvania, în
Marele Sfat Na ional fiind aleşi şi 44 de bănă eni.
Este abordată, în lucrare, şi problema Banatului la
Conferin a Păcii de la Paris, din anii 1919-1920, turneul
reginei Maria în sprijinul României în unele capitale
europene, ca Paris şi Londra, instaurarea administra iei
româneşti mai întâi în comitatul Caraş-Severin, pe 28 mai
1919, şi apoi, pe 28 iulie acelaşi an, în comitatul TimişTorontal, retragerea trupelor sârbe şi, apoi, franceze şi
divizarea Banatului la Conferin a Păcii. Mai este prezentată şi
participarea delega iilor şvăbeşti, atât la Sibiu, la sediul
Consiliului Dirigent, cât şi la Paris, unde a fost primită de
Consiliul celor Zece. În ambele loca ii, delega ii şvabilor
bănă eni au solicitat păstrarea integrită ii Banatului şi
revenirea acestuia la Patria Mamă – România.
Prezintă un interes deosebit unele informa ii despre
aceste probleme, necunoscute sau mai pu in cunoscute,
mărturii ale participan ilor, cronici parohiale, unele aflate în
493
colec iile Muzeului Banatului din Timişoara, şi a presei de
epocă sau din perioada imediat următoare ca: Drapelul din
Lugoj, Românul din Arad, Opinca din Vârşe şi N dejdeaădin
Timişoara. Acesta este un merit deosebit al lucrării.
Autorul rememorează şi reinterpretează evenimente
esen iale din epoca modernă a Banatului, în strânsă conexiune
cu istoria Europei, în cazul de fa ă a Primului Război Mondial
şi a epocii care i-a urmat.
Scrisă într-un spirit intercultural, cartea raportează – în
permanen ă – istoria acestui vechi inut românesc la istoria
Europei, căreia i-a apar inut, îi apar ine împreună cu istoria
întregii Românii.
Apărută în condi ii grafice deosebite, lucrarea este
bogată şi în ilustra ii, unele inedite sau mai pu in cunoscute.
Stilul este sobru, academic, dar, în acelaşi timp,
accesibil atât specialiştilor, cât şi tuturor iubitorilor de istorie
bănă eană, românească şi europeană.
494
495
Cuprins
5
Cuvânt înainte
I. STUDIIă IăARTICOLE
Lugojul,ăBanatulădeăCaransebeşă- Lugoj
şiăPrincipatulăTransilvanieiă
7
9
Prof.ăHora iuăSuciuă
Rolulămeseriașilorășiănegustorilorăînădezvoltareaă
economic ăaăLugojuluiăîn secolele XVII – XVIII
65
Prof.ăIbolyaă ipo
Raporturi în interiorulăasociațiilorădeăbreasl ădinăLugoj
101
Prof. Dumitru Suciu
Privilegiuădeătârgăacordatălocalit țiiăcameraleăF getă
deăîmp ratulăIosifăalăII-lea - Viena, 22 octombrie 1787
113
Prof. univ. dr. Dan Negrescu
Paginiădeămemorialistic ădespreărevoluțiaădeălaă1848-1849
din Banat. Însemn rileăluiăP.ăBroșteanu
118
R spunsurileăluiăDionisieăP scuţiu,ăavocatăînăF get,ă
la Chestionarul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu
(1884 - ian. 1885)
133
Drd.ăNicolaeăDumbr vescu
Prof. Ioan Cipu
Mişcareaăcultural ălugojean ăîntreăanii 1850 – 1914
Prof. Monica Suciu
496
171
ContribuțiiălaăistoriaăbisericiiăuniteădinăBanat
pân ălaăînceputulăsecoluluiăalăXX-lea
188
Pr. Gheorghe Naghi
Lugojulășiă„ASTRA”ă(II)
230
Prof. dr. Dumitru Tomoni
Populațiaărural ădinăBanatulăistoricălaăînceputulă
secolului al XX-lea
258
Prof. univ. dr. Ioan Munteanu
Unămemorialistăb n ţeanămaiăpuţinăcunoscută
despreăMareleăR zboi:ăLaeădinăBanat
295
Ataculăcuăgazăîntreprinsădeăc treăCorpulăVIIă
Armat ăTimișoaraăpeăfrontulăitalianăînăanii
PrimuluiăR zboiăMondial
312
Implicareaăsociet țiiăcivileăînăcercetareaă
șiăcombatereaăfenomenuluiădepopul riiă
Banatuluiăînăperioadaăinterbelic
322
Recitirea unor înscrisuri privind trecutul
Mitropoliei Banatului
354
Prof.ăuniv.ădr.ăNicolaeăBocşan
Cerc.ă t.ăIădr.ăVasileăDudaş
Prof.ădr.ăCiuruşchinățiodrag
Pr. prof. dr. Vasile Muntean
II. PERSONALIT
IăB N
ENE
PozițiaăluiăTraianăVuiaăfaț ădeăCongresulăNațiuniloră
Oprimate de la Roma
359
361
Drd. Maria Alexandra Pantea
Protopopul Mihail Gașpar – jurnalist și cărturar de seamă
al Banatului din primele trei decenii ale secolului XX
Țectorăuniv.ădr.ățihaiăVişan
497
366
Aspecteădinăcreaţiaăliterar ăaăînv ţ toruluiăb n ţeană
GeorgeăB lteanu
389
Prof. dr. Gabriela Hajdu
Dou ăinvitațiiăadresateădeă„Ligaăcultural ”ă
lui Ioan Dimitrie Suciuăprivindăconferențiereaă
acestuiaălaăcursurileădeăvar ăaleăUniversit țiiăpopulare
„NicolaeăIorga”ădinăV leniiădeăMunteă(1942-1943)
400
Drd.ăSilviuățure an
III. DIDACTICA IăISTORIA
ÎNV
MÂNTULUI
414
Înv ț mântulădinăBanată– privire de ansamblu
(sec. X-XIX)
415
Rețeauaăinstituțiilorășcolareăb n țeneă
la începutul secolului XX
424
Prof.ădr.ățihaiăPârvulescu,ăProf.ăAlinaăȘucu i
Prof. dr. Angela Dumitrescu
Banatul în manualele de istorie deădup ă1989
Prof.ăHora iuăSuciu
IV. RECENZII
461
485
RaduăP iuşan
Activitatea Uniunii Patrioţilor (1944-1945)
şi a Partidului Naţional - Popular (1946-1949)
în sud-vestul României
487
VasileăDudaşă
Banatul în anii primei conflagraţii mondiale
491
Cerc.ă t.ăIădr.ăVasileăDuda
Prof.ăuniv.ădr.ăRaduăP iu an
498
499