Monografia judeţului Bihor
1
Monografia judeţului
Bihor
volumul I
2
Monografia judeţului Bihor
Monografia judeţului Bihor
3
Coordonatori
Mircea Bradu Aurel Chiriac
Gheorghe Măhăra
Autori
Alexandru Ilieş CrIstIAn PuşCAş Cristian Apati
Augustin Ţărău Blaga Mihoc Emődi András
Pálfi József Mátyás Attila Buzogány-Csoma István
Andrei seidler Dumitru noane radu Milian
radu rOMÎnAşu Gabriel MOIsA Petru Aurel Babeş
Maria Zintz Victor Mihalcea
Monografia judeţului
Bihor
volumul I
Oradea, 2010
Monografia judeţului Bihor
4
Acest volum a apărut cu sprijinul inanciar al Consiliului Judeţean Bihor
şi al Asociaţiei Culturale “Ion Bradu”
Mulţumiri speciale Universităţii Oradea şi Muzeului Ţării Crişurilor
pentru ajutorul dat la realizarea cărţii de faţă.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Monograia judeţului Bihor. - Oradea : Arca : Editura
Universităţii din Oradea, 20105 vol.
ISBN 978-973-1881-40-9
Vol. 1 / coord.: Mircea Bradu, Aurel Chiriac, Gheorghe
Măhăra. - 2010. - Bibliogr. - Index. - ISBN 978-973-1881-41-6 ;
ISBN 978-606-10-0579-6
I. Bradu, Mircea (coord.)
II. Chiriac, Aurel (coord.)
III. Măhăra, Gheorghe (coord.)
908(498-35 Bihor)
Prezentarea graică: Adrian Buzaş
Fotograiile aparţin colecţiilor Universităţii Oradea, Muzeului Ţării Crişurilor, Asociaţiei Culturale
“Ion Bradu”, autorilor şi artistului fotograf Vasile Gheorghe. Ele pot i reproduse cu menţionarea sursei.
Culegere text: Ileana Negru, Augustin Ţărău
Traduceri: Simona Cornelia Nicoară
Responsibilitatea pentru conţinutul şi forma materialelor publicate aparţine autorilor.
Monografia judeţului Bihor
5
Cuprins
Cuvânt înainte .......................................................................................................7
Radu Ţârle (preşedintele Consiliului Judeţean Bihor), Gavrilă Ghilea
(prfectul Judeţului Bihor)
Din partea editorului .......................................................................................................................9
Mircea Bradu
Caracterizarea fizico-geografică ............................................................................... 11
Gheorghe Măhăra
Aspecte de geografie umană... .................................................................................................... 29
Alexandru Ilieş
istorie, societate, civilizaţie ......................................................................................... 49
Aurel Chiriac
EVOluŢIE ArhItECturAlă şI DEZVOltArE urBAnIstICă ...........................................71
CRIstIAn PuşCAş
Confesiuni religioase ....................................................................................................................... 93
IstOrIA BIsErICII OrtODOxE. sChIŢă MOnOGrAfICă ...................................93
Cristian Apati, Augustin Ţărău
IstOrIA BIsErICII GrECO-CAtOlICE ..............................................................................127
Blaga Mihoc
IstOrIA BIsErICII rOMAnO - CAtOlICE ..................................................................................137
Emődi András
IstOrIA BIsErICII rEfOrMAtE .........................................................................................141
Pálfi József
IstOrIA COMunItăŢII EVAnGhElICE luthErAnE .................................................147
Mátyás Attila
IstOrIA BIsErICII unItArIAnE .........................................................................................151
Buzogány-Csoma István
Comunitatea evreiască ........................................................................................................ 155
Andrei seidler
Comunităţile creştine neoprotestante .................................................................. 161
Dumitru noane
6
Monografia judeţului Bihor
Istoria învaţamântului ................................................................................................................. 177
Radu Milian
DIn IstOrIA InstItuŢIIlOr CulturAlE ........................................................................................................201
Radu ROMÎnAşu, Gabriel MOIsA
rEPErE IstOrICE Cu PrIVIrE lA EVOluŢIA AşEZăMIntElOr DE sănătAtE
PuBlICă ....................................................................................................................................................................234
Petru Aurel Babeş, Augustin Ţărău
IstOrIA ArtElOr plasticE ............................................................................................................ 253
Maria Zintz
DIn IstOrIA sportuluI .................................................................................................................. 275
Victor Mihalcea
Monografia judeţului Bihor
7
Bihorul este un ţinut aparte. Dumnezeu l-a
binecuvântat cu frumuseţe şi belşug, cu munţi,
ape şi câmpii, cu ierni blânde şi veri moderate.
Nici vremurile nu au fost din cale afară de vitrege
cu oamenii Bihorului. Istoria ţinutului a fost mai
puţin zbuciumată faţă de alte spaţii româneşti,
dar suicient de interesantă pentru a i reţinută
de cronicari. Prin aşezările sale, Bihorul a fost un
nod cultural, un avanpost al civilizaţiei occidentale,
un spaţiu al toleranţei etnice şi religioase. Locul şi
istoria sa şi-au lăsat amprenta durabilă pe caracterul
oamenilor, prin particularităţi care ne fac uşor
de recunoscut şi de numit – bihoreni. O astfel
de monograie reprezintă o punte necesară cu
strădaniile cronicarilor de a transmite posterităţii
înţelesurile existenţei noastre contemporane, ne va
ajuta copiii şi nepoţii să înţeleagă cum şi de ce sunt
ceea ce sunt.
Apariţia acestei Monograii este, fără nici o îndoială,
un eveniment cultural, un gest cu valoare reparatorie,
dar şi un instrument de lucru alat acum la dispoziţia
tuturor celor care doresc să cunoască Bihorul de astăzi.
Dincolo de informaţiile preţioase alate între copertele
acestei lucrări remarcabile, Monograia se constituie
într-un certiicat de existenţă. Trăim aici, în acest
fermecător colţ de ţară şi încercăm după puterile
iecăruia, să sinţim cu faptele noastre timpul în care
ne-a fost hărăzit să vieţuim. Cartea de faţă este un
raport despre proiectele noastre cele mai bune şi mai
frumoase, care s-au transformat în gesturi culturale,
în instituţii, în repere ale dezvoltării economice, în
semne ale civilizaţiei. Această Monograie este aşteptată
de mai bine de 70 de ani. Iată că i-a venit sorocul! Salut
iniţiativa editării unei astfel de cărţi şi îi felicit pe cei
care au contribuit, cu inteligenţă şi trudă, la apariţia
acestor volume.
RAdu ŢîRLE
Preşedintele Consiliului judeţean Bihor
GAVRILĂ GHILEA
Prefect al judeţului Bihor
8
Monografia judeţului Bihor
Monografia judeţului Bihor
9
Alcătuirea unei noi Monograii a Judeţului Bihor a fost o preocupare
constantă a istoricilor şi oamenilor de cultură bihoreni, mai ales după cel
de al doilea Război Mondial. Primul imbold a fost aşezarea în istoria scrisă
a faptelor şi evenimentelor petrecute după anul 1936, până când Aurel Tripon a coordonat cuprinzătoarea „Monograie Almanah a Crişanei”. Dar
în perioada comunistă, continua presiune a politicului asupra specialiştilor
în alcătuirea şi mai ales în redactarea monograiilor la comandă, a studiilor
ştiinţiice de istorie şi cultură, care mergea până la excluderea adevărului
istoric, i-a indepărtat pe cei mai importanţi dintre specialişti să se angajeze
la o astfel de intreprindere riscantă. După Revoluţia din 1989 lucrurile s-au
schimbat, dorinţa de a aşeza istoria în adevărul ei a generat studii temeinice
şi opţiuni ştiinţiice remarcabile. Aşadar, prezenta Monograie a Judeţului
Bihor se vrea o continuare a Monograiei Almanah a Crişanei, a Istoriei
Oraşului Oradea, a studiilor publicate în anuare de către universitarii bihoreni, în cărţi şi reviste de către cercetătorii de la Muzeul Ţării Crişurilor şi,
spre bucuria noastră, a multor intelectuali de valoare cu diferite profesii. Ea
este concepută în 6 volume la care colabrează, unii dintre cei mai importanţi
oameni de specialitate din toate domeniile: istorici, geograi, scriitori, jurnalişti, critici de artă, economişti, artişti fotograi. Desigur, ca orice lucru făcut
de oameni, nu toate cele aşezate de noi în pagini sunt perfecte. Dar de aici
se poate continua oricând, de către oricine, cu noi argumente şi contribuţii
ştiinţiice valoroase. Drept care subscriem cu convingere, ca într-un mesaj
al unei ştafete sentimentale, sub primele cuvinte ale Monograiei din 1936:
„O enciclopedie regională e tot atât de necesară ca una generală.”
MIRCEA BRAdu
editor coordonator
10
Monografia judeţului Bihor
Monografia judeţului Bihor
11
Caracterizarea fizico-geografică
Gheorghe Măhăra
Elementele spaţiale ale judeţului
Bihorul – piatră de hotar la fruntariile vestice
ale ţării, se desfăşoară sub forma unui vast amiteatru
natural ce urcă din Câmpia Crişurilor şi a Barcăului
peste Dealurile Vestice până pe crestele înalte ale
Munţilor Apuseni, ocupând bazinele hidrograice
ale Barcăului, Crişului Repede şi Crişului Negru.
Relieful şi tectonica complicată prin care a trecut acest colţ de ţară, precum şi activitatea străveche
a omului pe aceste meleaguri i-au conferit atribute
de atractivitate de un farmec deosebit.
Elementele matematice care marchează punctele extreme ale judeţului sunt 47035’ 21’’ şi 46023’48’’
latitudine nordică şi 21026’6’’ – şi respectiv 22048’39’’
longitudine estică. De la nord la sud se întinde pe o
distanţă medie de circa 130 km, iar de la vest la est
pe circa 110 km.
Marginea apuseană a judeţului coincide cu
frontiera de stat dintre România şi Ungaria, cuprinsă
între extremitatea nordică a localităţii Curtuişeni şi
cea sudică a Comunei Avram Iancu, intersectând o
zonă de câmpie şi separând judeţul nostru de judeţele Haidu Bihar şi Békéş din Ungaria.
Limita nordică a judeţului, prin care acesta se
separă de judeţul Satu Mare, străbate Câmpia Carei – Valea lui Mihai, Câmpia Ierului şi Platforma
Marghitei până în extremitatea estică a comunei
Boianu Mare.
Limita de est este ancorată pe o zonă deluroasă
şi montană, este sinuoasă şi foarte complexă întrucât străbate forme de relief diferite. Astfel, din
dreptul localităţii Boianu Mare limita se îndreaptă
spre sud străbătând Dealurile Dumbrăviţei pe la
est de Almaşu Mare, apoi Valea Barcăului, Dealurile Bistrei, după care urmează culmea Munţilor
Plopiş, cumpăna de ape dintre Valea Drăganului şi
Valea Iadului, apoi culmea Munţilor Bihor trecând
peste vârfurile Bătrâna (1579 m), Glăvoaia (1425
m), înşeuarea Vârtop(1160 m), vârful Bihor (1849
m) până în vârful Piatra Aradului (1428 m), care
este un triplu punct de graniţă între judeţele Bihor,
Alba şi Arad. Această linie întortocheată separă Bihorul de judeţele Sălaj, Cluj şi Alba. În continuare
se desfăşoară limita sudică care ne separă de judeţul
Arad şi care urmăreşte înşeuarea Criştiorului, culmea
Munţilor Codru – Moma, pentru a coborî apoi în
Câmpia Crişurilor, cursul inferior al Crişului Negru
până în dreptul localităţii Ant, unde intersectează
graniţa cu Ungaria.
Aceste limite încadrează o unitate administrativ teritorială bine definită, ce însumează o
suprafaţă de 7535 km2 (3,2% din teritoriul ţării ),
ocupând locul al şaselea ca mărime printre judeţele
României.
Aşezarea geograică faţă de principalele căi de
comunicaţii ne conectează cu celelalte judeţe sau
cu alte ţări. Astfel, teritoriul său este străbătut de o
reţea densă de şosele (E 60, DN 79, DN 76, DN
19) şi căi ferate, iar prin intermediul punctelor de
frontieră rutiere (Borş, Valea lui Mihai, Salonta) sau
feroviare (Episcopia Bihorului) se leagă de Europa
Central – Vestică. Pe cale aeriană are legătură directă cu Bucureştiul, prin intermediul aeroportului
Oradea.
În ansamblul său, Bihorul este un judeţ cu o
structură izico-geograică eterogenă (munţi, dealuri,
depresiuni cu aspect de şes şi câmpii întinse) cu un
potenţial economic şi industrial mixt, o agricultură
complexă, cu un potenţial turistic remarcabil, dar
şi cu indicatori scăzuţi ai natalităţii. Teritoriul său
grupează 3 municipii, 6 oraşe şi o reţea rurală din
100 de comune cu 435 de sate.
Cadrul natural al judeţului
Alcătuirea Geologică
Teritoriul judeţului Bihor, format în decursul
timpurilor, aparţine la trei unităţi structurale distincte: Munţii Apuseni, bazinele neogene marginale şi
Depresiunea Panonică.
12
Munţii Apuseni au o poziţie aparte faţă de
catena alpină, rămânând în afara arealului alpinocarpatic, ca unitate internă a acestuia. Ei aparţin mai
multor cicluri tectonice din care ultimul, ciclul alpin,
este bine conturat.
Cuvertura sedimentară alpină a Munţilor Apuseni s-a format în două bazine distincte ca procese
de sedimentare, ca timp de formare şi ca funcţie
tectono-magmatică, generând două unităţi geologice
diferite: Apusenii de Nord şi Apusenii de Sud.
Apusenii de Nord includ pe teritoriul judeţului o
parte a Munţilor Bihor, Codru – Moma, Vlădeasa,
Pădurea Craiului şi Plopiş. Aici întâlnim un mozaic
petrograic alcătuit din roci cristaline, sedimentare şi
magmatice, care din punct de vedere structural – tectonic alcătuiesc două domenii: autohtonul de Bihor
– Pădurea Craiului şi cel al Pânzelor de Codru.
Autohtonul de Bihor – Pădurea Craiului este
alcătuit dintr-un fundament cristalin, o cuvertură
sedimentară şi pe alocuri din roci magmatice.
Fundamentul cristalin este rigid, compartimentat
de falii, denivelat şi acoperit cu petice sedimentare
epicontinentale prinse într-o tectonică de şariaj în
care este antrenat parţial şi fundamentul cristalin,
generând astfel sistemul pânzelor de Codru.
Cuvertura sedimentară cuprinde o suită permo –
mezozoică la care se adaugă un eruptiv reprezentat
prin riolite şi diabaze permiene.
Formaţiunile permiene au un caracter continental
(brecii, conglomerate, cuarţite roşii, gresii cu stratiicaţie torenţială) şi o coloraţie roşcată ceea ce indică
un climat semideşertic. Se dispun peste cristalin şi
suportă discordant triasicul inferior. Aceste formaţiuni apar în Munţii Bihor, Pădurea Craiului şi în
special în Codru – Moma, unde au grosimi mari şi
sunt puternic metamorfozate.
Depozitele mezozoice sunt bine reprezentate prin
trei cicluri de sedimentare: triasic (până în ladinian),
jurasic (neocomian - cenomanian) şi cretacic.
Depozitele triasice au o mare dezvoltare în Padiş,
Munţii Bihor – Pădurea Craiului (autohton) şi în
Codru – Moma (pânzele de Codru).
Triasicul şi jurasicul sunt reprezentate prin
faciesuri calcaroase, iar cretacicul prin faciesuri calcaroase şi de liş. Cuvertura sedimentară mezozoică din
Apuseni are o structură de tip jurasian, iar elementele
structurale majore din Pădurea Craiului conturează
mai multe compartimente, care în judeţul Bihor sunt:
Monografia judeţului Bihor
Grabenul Remeţi, zona treptelor antitetice Damiş
– Roşia, horstul Cărmăzana, compartimentul Zece
Hotare cu brahianticlinalele Butan şi Dealul Crucii
la est şi un sector vestic coborât caracterizat printr-o
grosime mare a depozitelor cretacice (harta Geologică, sc. 1/ 200000, foaia Şimleul Silvaniei, 1968).
Menţionăm că bauxitele constituie umplutura depresiunilor carstice formate pe suprafaţa
calcarelor neojurasice. Aceste depresiuni au formă
neregulată, sunt adânci de câţiva metri, cu pungi,
iride crevase, stâlpi verticali, accidentând fundul şi
pereţii depresiunilor.
Sistemul pânzelor de Codru. În timpul cutărilor
neocretacice autohtonul de Bihor a fost încălecat
sub forma unor pânze, de formaţiunile domeniului
de Codru. Pânzele poartă nume locale, în cadrul
cărora distingem următoarele unităţi: pânza de
Vălani, pânza de Finiş – Gârda, de Dieva, Moma,
Vaşcău, Biharia, etc. Pânzele de Codru apar în Munţii
Codru – Moma, pe care îi alcătuieşte în întregime şi
în sudul autohtonului de Bihor.
în paleogen Apusenii de pe teritoriul Judeţului
constituiau un masiv exondat, supus eroziunii. Vulcanismul laramic determină mineralizări la Băiţa – Budureasa, în Plopiş (Borod, Corniţel) şi în Vlădeasa.
Neogenul, începând cu badenianul, duce la fragmentarea Apusenilor, iar dinspre bazinul Panonic
marea a pătruns în regiunile scufundate formând o
serie de golfuri.
Rocile magmatice îşi datorează prezenţa vulcanismului subhercinic şi celui laramic. Vulcanismul
subhercinic, numit şi magmatism subsecvent precoce
(T.P. Ghiţulescu, M. Borcoş, 1966), este reprezentat
prin andezite, dacite, riolite, piroclastite prezente în
depozitele senoniene din Vlădeasa sau în Bazinele
cretacice de la Remeţi, Roşia (Pădurea Craiului) şi
în sudul Munţilor Plopiş.
Magmatismul laramic (banatitic) s-a produs în
timpul paleocenului pe sisteme de fracturi laramice
şi îl întâlnim în Vlădeasa prin dyke-uri şi iloane de
microgranite, porire, porire dioritice, granodiorite
(D. Giuşcă şi colab., 1969). Mai apar la Roşia, Borod
şi Corniţel, apoi la Budureasa şi Pietroasa (granodiorite). Mai la sud, la Băiţa, un corp important banatitic
este străbătut de iloane de roci poririce cum sunt
cele de la Valea Seacă.
Activitatea intruzivă a banatitelor a generat
fenomene de contact asupra rocilor din fundament.
Monografia judeţului Bihor
Astfel, în Munţii Bihor la contactul banatitelor cu
calcarele mezozoice au luat naştere diferite tipuri
de skarne de care se leagă zăcămintele de substanţe
minerale utile de la Băiţa-Bihor.
Cuaternarul în zona montană apare sub
formă restrânsă, iind reprezentat de depozite periglaciare, depozite eluviale carstice şi cele de turbă de
la Padiş – Cetăţile Ponorului şi de la Remeţi (Coada
Lacului).
Bazinele externe neogene. Transgresiunea
badeniană duce la formarea bazinelor de sedimentare neogene din vestul Apusenilor reprezentate
prin depresiunile Beiuşului, Vad-Borod şi Barcăului.
Depozitele din aceste bazine s-au depus în badenian,
sarmaţian, panonian şi cuaternar. Se constată că în
zonele centrale ale bazinelor apar formaţiuni mai
ine, iar la periferia lor mai grosiere.
Depozitele de bază sunt alcătuite dintr-un
orizont conglomeratic sau grezos peste care se dezvoltă un facies marno-grezos. Uneori apar şi calcare
oolitice peste care sunt dispuse marne. Extensiunea
maximă a apelor este în ponţian, când se depun
formaţiuni argilo – marnoase – nisipoase şi pseito
– psamitice cu intercalaţii de marne şi calcare, după
care se produce colmatarea acestor golfuri până la
inele dacianului când se depun nisipuri. Insular,
formaţiunile amintite sunt acoperite de pietrişuri
piemontane rezultate din acţiunea reţelei hidrograice, care urmărea retragerea treptată înspre vest a
Lacului Panonic.
Depresiunea Panonică. Este o unitate structurală ce pătrunde prin intermediul depresiunilor
golf în vestul Munţilor Apuseni. Are un fundament
cristalin de vârstă triasică şi cretacică, puternic
fragmentat de falii şi compartimentat în blocuri
denivelate situate la diferite adâncimi (câteva sute
de metri la Tinca, 1500 m la Inand şi peste 5000 m
la Biharia).
Peste soclul cristalin urmează pătura sedimentară care, la nord de Barcău este formată din
depozite în facies de liş paleogen, între Barcău şi
ridicarea cristalinului de la Inand – Salonta se dispun
formaţiuni cretacice, miocene şi pliocene, iar la sud
de Inand – Salonta numai formaţiuni miocene şi
pliocene.
În miocen condiţiile de sedimentare devin
aproape uniforme. Acum se depun marne, argile
cenuşii şi nisipuri, iar în pliocen, şi anume în ponţian,
13
dacian şi levantin apare o monotonie litologică datorită predominării argilelor, marnelor şi nisipurilor.
Depozitele cuaternare acoperă întreaga suprafaţă a
depresiunii. Pleistocenul formează depozite proluviale
ale unor largi conuri de dejecţie situate la ieşirea
râurilor din munte. În pleistocenul superior s-au
acumulat argile roşii în alternanţă, pe alocuri, cu
depozite loessoide.
în holocen se formează depozitele de terasă, pe
râurile din depresiunile golf şi în estul Câmpiei de
Vest, alcătuite din pietrişuri, nisipuri grosiere acoperite cu prafuri nisipoase şi argile prăfoase. Tot acum
se depun nisipurile zburătoare din regiunea Valea lui
Mihai şi depozitele de mlaştină din Valea Ierului.
Unităţile de relief
Teritoriul judeţului Bihor se suprapune peste o
mare varietate a formelor de relief, clădite sub forma
unui vast amiteatru cu deschidere spre nord – vest.
Aici se disting trei unităţi principale: munţii, cu bogăţia şi farmecul peisajului lor, dealurile domoale
ce tivesc marginea vestică a munţilor, despărţite de
depresiuni largi, şi o întinsă câmpie aluvionară cu
soluri fertile.
Unitatea montană. Munţii ocupă partea sud –
estică a judeţului şi reprezintă 24% din suprafaţa sa.
Se prezintă ca o masă muntoasă lobată de depresiuni
golfuri periferice.
Subsolul ediiciului montan este un adevărat
mozaic de formaţiuni geologice de tipuri şi vârste
diferite. Varietatea petrograică combinată cu tectonica pronunţată şi eroziunea diferenţiată au generat
o gamă variată de forme de relief de la culmi muntoase impozante cu platouri subalpine întrerupte de
versanţi abrupţi, la plaiuri domoale şi depresiuni golf.
Acestora li se alătură o multitudine de forme carstice
ce dau o notă de originalitate morfograiei.
În unitatea montană a judeţului se înscriu munţii
Bihor – Vlădeasa ce reprezintă un nod orograic din
care se desprind spre vest Munţii Crişurilor (Codru
– Moma şi Pădurea Craiului) şi Munţii Plopişului,
adevărate horsturi despărţite de depresiuni de tip
graben (Beiuş, Oradea – Vad-Borod, Barcăului).
2.2.1.1. Munţii Bihor – Vlădeasa. Constituie
axul cel mai înalt al zonei montane. Au o dispunere
meridiană şi pătrund pe teritoriul judeţului cu latura
lor vestică.
14
În funcţie de structură, vechimea rocilor şi
morfologie îi putem împărţi transversal în trei compartimente diferite: Bihorul sudic, Bihorul nordic şi
Munţii Vlădeasa.
Bihorul sudic numit şi masivul Biharia reprezintă
sectorul sudic al axului central din care în cadrul
judeţului se cuprinde partea sa vestică începând din
vârful Piatra Aradului (1429 m), peste vârful Bihor
şi Piatra Grăitoare până în pasul Vârtop (1160 m),
respectiv înşeuarea de la izvoarele Crişului Băiţei şi
a Arieşului Mare.
Culminează în vârful Bihor (1849 m) numit de
localnici şi Cucurbăta Mare, ce constituie un splendid punct de belvedere pentru zonele înconjurătoare.
Aici, ca de altfel în întreaga zonă a Munţilor Apuseni,
s-au conservat bine suprafeţele de nivelare, policiclice, şi în special ciclul superior Fărcaşa – Cârligatele
şi cel mediu Măguri – Mărişel.
Bihorul nordic reprezintă spaţiul cuprins între
Biharia şi Muntele Vlădeasa. În literatura geograică i
se mai spune Muntele Bătrâna (Geograia României,
1987), după vârful omonim, care are o poziţie centrală în acest sector a cărui parte estică este inclusă
judeţului Alba.
Limita nordică este pusă acolo unde rocile vulcanice ale Vlădesei încep să acopere calcarele şi gresiile mezozoice, respectiv în zona izvoarelor văilor
Boga, Bulz, Aleu (aluenţi nordici ai Crişului Pietros)
şi şeaua Cuciulata din care pornesc spre est izvoarele
Someşului Cald. Această limită este justiicată prin
aspectul diferit al morfologiei reliefului şi printr-o
desfăşurarea aparte a suprafeţelor de nivelare.
O caracteristică a acestui sector montan o reprezintă diversitatea petrograică, ce se succede de
la nord la sud sub forma unor fâşii din ce în ce mai
noi. Astfel, în nord, în Măgura Vânătă apar conglomerate şi gresii urmate spre sud, în zona Padişului de
calcare masive şi dolomite după care se ivesc peticele
de gresii şi şisturi prezente în Groapa de la Barsa –
Cetăţile Ponorului, pentru ca apoi să apară din nou
calcarele în zona Cetăţile Ponorului – Valea galbenei
– valea Sighiştelului. Această structură geologică
generează un relief petrograic divers în care nota
caracteristică o dă relieful carstic şi care-i conferă
zonei un mare potenţial turistic. Aici se detaşează
Cetăţile Ponorului, unul dintre cele mai grandioase
fenomene carstice din Europa. Sunt alcătuite din
trei doline – avene uriaşe de 180 – 200 m adâncime,
Monografia judeţului Bihor
legate subteran de un curs de apă activ.
În zona rocilor necarstiicabile se dezvoltă o
reţea hidrograică de suprafaţă, care atunci când
ajunge în regiunea platourilor carstice se pierde în
subteran prin sorburi sau ponoare, pentru a reapărea la suprafaţă în văi adânci, sub formă de izvoare
cu debite mari, numite izbucuri ( Izbucul Ponor,
Izbucul Galbenei).
În Masivul Ţapu (1475 m) pe gresii roşii – violacee şi galbene s-a dezvoltat un imens complex
de eroziune torenţială dând Groapa Ruginoasa cu un
diametru de circa 500 m şi o adâncime de peste 100
m. Pereţii acesteia sunt sculptaţi de o ravinaţie activă
a cărei canale se unesc la baza gropii, constituind
obârşia Văii Seci.
Aici este bine păstrată suprafaţa de nivelare
Măguri – Mărişel care prezintă două trepte: una
superioară situată la 1200 – 1300 m şi alta inferioară
la 800 – 1100 m.
Prima treaptă, numită carstoplenă (M. Bleahu,
1974), sau suprafaţa Padiş- Scărişoara (A. Indrieş,
1999), se întâlneşte în platourile carstice din Padiş
– Cetăţile Ponorului. Ea este dominată de un relief
ruiniform cu numeroase văi oarbe a căror apă se
pierde în subteran sau văi seci cu fundul plat şi înierbat pe care moţii le numesc hoance. Endocarstul
abundă în avene renumite (Borţig, Geamăna, Avenul
Negru) şi în numeroase peşteri dintre care unele
adăpostesc gheţari, cum sunt: Gheţarul Focul Viu,
Gheţarul de la Barsa, Gheţarul Borţig, etc.
Celei de-a doua trepte a suprafeţei Mărişel îi
corespund culmile muntoase şi măgurile de la periferia Depresiunii Beiuşului ca: Măgura Fericii (1104
m), Măgura Văratecului, Măgura Gurani (948 m),
Măguriţa (1038 m) şi Măgura Băiţii (889 m).
Carstoplena Padişului este dominată de o serie
de culmi (Măgura Vânătă, 1641 m) şi de abrupturi
calcaroase din care amintim: Piatra Boghii (1436
m), Piatra Arsă (1488 m), Bisericuţa Moţului (1466
m), Vărăşoaia (1441 m), Glăvoiu (1462 m), Ţapu
(1476 m), etc.
Munţii Vlădeasa. Reprezintă compartimentul
muntos situat la nordul Munţilor Bihor, până în
Valea Crişului Repede.
Pe teritoriul judeţului se cuprinde o parte a interluviului situat între Cornu Muntelui – Cârligatele
şi Crişul Repede, la vestul cumpenei de apă dintre
Valea Drăganului şi cea a Iadului.
Monografia judeţului Bihor
15
În Grabenul Remeţilor calcarele şi dolomitele au ocazionat
Munţii Bihorului
dezvoltarea unui relief carstic
- în ultimul plan
vârful Cucurbăta
cu numeroase peşteri, iar Valea
Mare
Iadului este o succesiune de sectoare înguste de chei şi deilee, cu
abrupturi pitoreşti despărţite de
bazinete mai largi, ocupate de aşezări omeneşti.
Munţii Codru – Moma. Se desprind din blocul
central al Bihorului prin curmătura Criştiorului, pe
direcţie sud-est spre nord-vest. Aceşti munţi constituie cumpăna apelor între Crişul Negru şi Crişul
Alb, care împarte acest masiv între judeţele Arad şi
Bihor căruia îi revine partea de est şi nord.
Luat în ansamblu Masivul Codru – Moma
prezintă o asimetrie evidentă cu versantul vestic de
pe teritoriul judeţului Arad mai abrupt, iar cel estic,
Petrograic sunt constituiţi din formaţiuni vulcanice banatitice larg răspândite în culmile Buteasa
– Cârligatele – Poieni, iar în vest, în culmea Iadului,
apar şisturile cristaline şi calcarele.
În relief se remarcă interluvii înalte de circa 1600 m, largi şi cu povârnişuri domoale, care
constituie „goluri subalpine” cu întinse domenii
de păşunat. Deasupra acestora se proilează vârfurile: Buteasa (1792 m), Briţei (1750 m), Cârligatele
(1694 m ) şi Poieni (1627 m). De sub vârful Poieni
coboară o culme prelungă ce se menţine la 1400
m şi care uneşte Culmea Muncelului (1380 m) cu
vârful Munceilor (1411 m), Muncelaşul (1415 m) şi
Aria Vulturilor (1345 m), toponime ce denotă netezimea lor. Din Aria Vulturilor suprafaţa Muncelu
trece în Piatra Calului (1461 m) sub forma unui
mic platou şi apoi în Poiana Drăgoteanului (1444
m), Gruiul Ursului (1412 m), Poiana Stâna de Runc
(1359 m), Măgura Roşianului (1456 m), etc.
În Vlădeasa relieful este masiv, greoi, cu văi puternic adâncite, iar duritatea rocilor generează
abrupturi şi rupturi de pantă în Intrarea în peştera
albia râurilor, care dau cascade Meziad
renumite ( Iadolina, Vălul Miresei, Săritoarea Ieduţului).
bihorean, mai domol. Sub raport
altimetric se menţine la altitudini Peisaj de iarnă în
medii moderate de 600 – 900 Munţii Apuseni
m, atingând altitudinea maximă
în vârful Pleşu la 1109 m, iar în
alte patru vârfuri depăşeşte de
asemenea 1000 m (Izoi, 1098, Dealul Vârfului, 1064
16
m, Osoiu Mare 1063 m şi Vârful Dievii, 1047 m).
Morfologia acestor munţi se caracterizează
prin prezenţa a trei culmi principale orientate nord
– vest spre sud – est: Culmea Codrului care este axa
principală a masivului ce se înalţă ca un zid unitar
cu altitudini medii de 900 m; Culmea Văratec(827 m)
– vf. Dievii (1047 m) – Runcoi (998 m) situată la est
de Valea Finişului şi fragmentată de văile Tărcăiţa şi
Crişul Pietros; Culmea Munţilor Moma, care reprezintă
sectorul sudic al acestui ediiciu muntos, situată la
sud de Valea Brihenilor şi care culminează în vârful
Momuţa (929 m).
Rocile carbonatice prezente în părţile extreme
ale masivului, în Platoul Carstic Dumbrăviţa de
Codru şi Platoul Vaşcăului prezintă întreaga gama
de a reliefului carstic. Astfel, platoul calcaros al
Vaşcăului (600 – 700 m), este ciuruit de doline, văi
seci şi depresiuni închise prin care se pierd apele în
subteran pentru a reapărea la zi prin izbucuri, cum
este Izvorul din Boiu de lângă Vaşcău sau renumitul
izbuc intermitent de la Călugări.
Capătul nord – vestic al Munţilor
Codru – Moma, se termină spre Depresiunea Holodului în Măgura Forăului
(Răbăganilor) care este un pinten montan
alcătuit din gresii în care Crişul Negru
şi-a tăiat pitorescul deileu de la Borz –
Şoimi.
Munţii Pădurea
Craiului. Sunt cuprinşi
între depresiunile Vad
– Borod la nord şi Peisaj de toamnă în
Beiuşului la sud. De Munţii Bihorului
Munţii Bihor – Vlădeasa sunt separaţi
prin Văile Iadului şi a
Meziadului, iar spre vest sunt limitaţi de Dealurile
Tăşadului.
Relieful se prezintă sub forma unor platforme
fragmentate într-o serie de culmi şi masive izolate
sub formă de măguri. La vest de Valea Iadului se
proilează o culme mai înaltă şi îngustă situată la
circa 1000 m, din care se individualizează vârfurile:
Piatra Tisei (1057 m), Măgura Beiuşele (1004 m),
Hodrânguşa (1027 m), Dealul Boţii (968 m).
În zona centrală a masivului s-a dezvoltat o
suprafaţă extinsă puternic fragmentată păstrânduse azi ca măguri sau culmi puţin alungite: (Culmea
Monografia judeţului Bihor
Ponoraşului, 858 – 825 m, Dealurile Rujet, 844 m.,
Cămârzan, 851 m., Roşiorului, 750 m., Crucii, 722
m., etc).
Sub aceasta apare suprafaţa Zece Hotare la o
altitudine de 600 – 700 m, sub formă de interluvii
prelungi ce scad spre Bucuroaia, Vârciorog, Crişul
Repede şi Crişul Negru până la circa 500–400 m.
Pe rocile carbonatice din platourile carstice
Damiş, Zece Hotare, Vărciorog s-a dezvoltat un
amplu relief carstic haotic şi confuz cu doline, uvale, gropi şi depresiuni carstice, ponoare şi izbucuri,
peşteri şi avene. În acest masiv s-au identiicat 680
de cavităţi ce însumează peste 105 km lungime (C.
Goran, 1982), dintre care amintim peşterile Şuncuiuş, Vântului, Vadu Crişului, Meziad.
Munţii Pădurea Craiului deţin câteva superlative
carstice: cea mai lungă peşteră din ţară – Peştera Vântului (32 km); cel mai adânc aven – Avenul din Stanu
Foncii(325 m); cel mai lung curs de apă subteran
(Valea Topei cu izbucul Aştileu, de 11,35 km).
La intrarea în depresiunile periferice râurile
permanente s-au adâncit în calcare formând sectoare
de chei şi deilee sălbatice (Cheile Videi, Cuţilor,
Albioarei, Lazurilor, Mişidului şi Brătcuţei). Cel mai
impresionant este deileul Crişului Repede de la Bălnaca – Vadu Crişului cu cheile Bălnaca – Şuncuiuş
şi Şuncuiuş – Vadu Crişului. În deileul de la Vadu
Crişului foarte cunoscută este peştera cu acelaşi
nume, activă, din care iese un pârâu ce drenează
apele subterane din Platoul Zece Hotare.
Munţii Plopişului (Muntele Şes sau Munţii Rez).
Sunt munţi joşi cu aspect de muncei şi constituie
Monografia judeţului Bihor
peninsula nord-vestică a Munţilor Apuseni, în lungime de 35 km, între depresiunea Barcăului în nord
şi Vad – Borod în sud. Faţă de Dealurile Oradiei în
vest sunt separaţi de aliniamentul Lugaşu de Jos –
Brusturi – Derna, iar în est sud – est se întind până
în şeaua Osteana. Partea sud-estică a lor, la est de
înşeuarea de la Piatra Craiului, se cuprinde hotarului
judeţului Cluj.
Au aspect de interluvii largi pe care s-au dezvoltat o serie de aşezări rurale ca Şinteu, Pădurea
Neagră.
Culmea principală, orientată pe direcţia nordvest – sud-est, se menţine la altitudini de 700-800 m,
având câteva proeminenţe mai importante: Poiana
Florilor (705 m), Arsura (706 m), Văratecul (757 m),
Dealul Calului (713 m), Osoiul (776 m), Secătura
(771 m), Merişorul (882 m), Măgura Beznea (898
m), Cornului (890 m).
Din culmea principală coboară un nivel mai
jos (650 – 500 m), sub forma unor plaiuri prelungi,
adevărate contraforturi ale muntelui, orientate atât
spre Valea Barcăului cât şi spre Crişul Repede.
Periferia munţilor este tivită de o trenă de piemonturi şi glacisuri în jur de 300 m, dar care poate urca uneori
la 450 - 500 m, prezentă, în general, în Dealurile Tăşadului – Bistrei, Oradiei, Lugaşului, platoul Beznei.
Valea Bistrei, adâncită epigenetic în „Podişul
Şinteului”, împarte Munţii Plopişului în două compartimente: nord – vestic, mai puţin extins şi cu
altitudini mai mici cum este Dealul Lupului (614 m),
Arsura (705 m), şi compartimentul sud – estic, mai
extins şi mai înalt (Măgura Mare, 918 m).
17
Unitatea dealurilor piemontane crişene.
Această unitate formează o zonă de tranziţie între
Munţii Apuseni şi Câmpia Crişurilor, având o extensiune maximă pe rama dinspre munte a Depresiunilor Barcăului, Vadului şi Beiuşului. Are lăţimi
variabile de circa 5 – 30 km şi înălţimi ce scad de la
circa 600–500 m la 200 – 160 m.
Sub raport genetic provin dintr-un piemont
de acumulare existent la baza munţilor supus unui
intens proces de eroziune. Structural, în alcătuirea
lor, există un fundament cristalin reprezentat de
blocuri de dimensiuni diferite, situate la adâncimi ce
cresc dinspre munte spre câmpie. Peste acesta apar
depozite sedimentare grosiere, mai ales neogene, cu
structură uşor monoclinală.
Relieful este alcătuit din culmi prelungi monoclinale cu o cădere de 2,6 – 6% şi cu spinări largi, netede
ori slab ondulate. Culmile sunt separate de văi principale
însoţite de lunci largi şi de 4-7 nivele de terase sau de
depresiuni de câţiva kilometri lărgime. Pe povârnişuri
apar deplasări în masă şi procese de ravinare
cu manifestări şi intensităţi variate.
În funcţie de masivele muntoase în
jurul cărora s-au dezvoltat şi de anumite particularităţi petrograice şi morfologice pot
i deosebite mai multe subunităţi: Dealurile
Crasnei, Plopişului, Pădurii Craiului, Bihorului şi Dealurile Codru-Moma. Acestora
li se alătură culoarele
depresionare ale BarcăGaudeamus ului, Crişului Repede şi
bază de cercetare
Crişului Negru.
a universităţii
Dealurile Crasnei
Oradea, de la Stâna
de Vale
(Toglaciului) sunt situate
la nord de Valea Barcăului şi pătrund pe teritoriul judeţului prin extremitatea lor vestică numită
Dealurile Dumbrăviţei, cuprinse între Barcău şi valea
Inot (I.O.Berindei, 1973, Gr. Posea, 1982 ).
dealurile Plopişului tivesc marginile nordice,
vestice şi sudice ale Munţilor Plopiş, între valea Barcăului, Câmpia Crişurilor şi valea Crişului Repede.
Spre bazinul Barcăului ele cuprind Dealurile Bistrei,
Depresiunea Popeşti şi Dealurile Dernei, după care
urmează spre Vest şi sud Dealurile Oradiei, Aleşdului şi Dealurile Beznei.
dealurile Pădurii Craiului însoţesc munţii cu
acelaşi nume din dreptul deileului Vadu Crişului
18
şi până în Valea Meziadului. Au
o dispoziţie divergentă spre cuLacul Leşu - harta
loarul Oradea – Borod, Câmpia
generală
Miersigului şi Culoarul Crişului
Negru. În cadrul lor se cuprind:
Dealurile Dobricioneşti, Vârciorog, Tăşadului, Căprioarei,
Cărandului, Drăgeştilor, Ceişoarei, Dobreştilor,
Vălanilor şi Sălătrucului.
dealurile Bihorului însoţesc marginea vestică a
Munţilor Bihor – Vlădeasa între Văile Meziadului,
Roşiei, Crişului Negru şi Curmătura Criştiorului.
Văile principale care le drenează le-au fragmentat
în mai multe subunităţi cum sunt: Dealurile Beiuşele, Buduresei, Gorunilor şi Lazurilor. Acestora li se
alătură Dealurile Curmăturii Criştiorului situate în
extremitatea sudică a judeţului, între Munţii Bihor şi
Codru-Moma, alcătuind o şa largă prin care se face legătura între Depresiunea Beiuş şi Brad – Hălmagiu.
dealurile Munţilor Codru – Moma limitează pe
teritoriul judeţului marginea estică şi nordică a
Munţilor Codru – Moma şi cuprind trei subunităţi:
Dealurile Vaşcăului, numite şi Dealurile Momei (I.
O. Berindei, 1977) cuprinse între Valea Criştiorului
şi Măgura Osoiu, sculptate în calcare mezozoice şi
având un relief carstic, apoi Dealurile Tărcăiţei continuate spre vest cu Dealurile Dumbrăviţei, numite
de I. O. Berindei (1977) Dealurile Codrului. Acestea
Monografia judeţului Bihor
se desprind din Munţii Codrului spre culoarul Crişului Negru, Valea Brihenilor, Culoarul Drăgotenilor
şi Câmpia Călacei.
Culoarele depresionare au aspect de golfuri în care
pătrunde, pe sub rama muntoasă, şirul Dealurilor
Vestice, iar în lungul râurilor, la nivelul luncii şi a teraselor joase, pătrunde Câmpia Banato – Crişană.
Culoarul Barcăului se dezvoltă de-a lungul râului
omonim între Dealurile Crasnei şi ale Plopişului.
Versanţii sunt asimetrici, afectaţi de ravene, torenţi
şi alunecări de teren, iar lunca este largă şi însoţită
de 3 – 4 nivele de terasă.
Culoarul Crişului Repede este cuprins între Munţii
Plopişului şi Munţii Pădurea Craiului şi este drenat
de Crişul Repede şi Borod. În cadrul său s-a dezvoltat Depresiunea Vad – Borod divizată de deileul de
la Vadu Crişului în două compartimente: Borodul în
est şi Vadul în vest, care, începând de la localitatea
Subpiatră, se lărgeşte şi formează Depresiunea Intracolinară a Oradiei.
Culoarul Crişului Negru este modelat în depozitele
neogene ale Depresiunii Beiuş – Holod, cuprins între
Munţii Pădurea Craiului, Bihorului şi Codru-Moma.
Măgura Forăului şi Şeaua deluroasă a Drăgotenilor
separă două compartimente: cel al Depresiunii Beiuşului în est de cel la Holodului în vest.
depresiunea Beiuşului este modelată de Crişul Negru şi aluenţii săi: Roşia, Nimăieşti, Crişul Pietros,
Monografia judeţului Bihor
Crişul Băiţei, care şi-au creat un sistem ramiicat de
văi cu terase şi lunci.
depresiunea intercolinară Holod are aspectul unui
golf de câmpie ramiicat între dealuri printr-o luncă
largă şi şase nivele de terasă. Constituie o arie de
conluenţă a Crişului Negru cu Holodul şi aluenţii
săi ce vin din Pădurea Craiului.
Unitatea de câmpie. Ocupă partea vestică a
judeţului cuprinsă între unitatea dealurilor şi graniţa
cu Ungaria. Această unitate de relief este reprezentată prin Câmpia Crişurilor şi prin compartimentul
sudic al Câmpiei Someşului, subunitaţi ale Câmpiei
Banato – Crişane.
Câmpia Crişurilor reprezintă partea centrală a
Câmpiei Banato – Crişane, având o altitudine de
90 – 100 m, în extremitatea vestică şi 160 – 180 m
în est, sub unitatea Dealurilor Vestice. Condiţiile de
geneză şi particularităţile reliefului permit distingerea a două subunităţi: câmpia înaltă subcolinară şi
câmpia joasă de divagare, însă pe alocuri mai apare
şi o câmpie intermediară.
Câmpia înaltă numită şi câmpie subcolinară se
desfăşoară ca o fâşie la baza dealurilor între Barcău
şi Teuz, la altitudini ce scad de la est spre vest de la
185 m la circa 120 m. Ea corespunde celor patru
trepte de glacisuri şi de terase pleistocene (t1,t2,
t3, t4) motiv pentru care se mai numeşte Câmpia
glacisurilor. Altimetric se ridica cu 5-15 m peste
talveguri.
Câmpia înaltă este fragmentată transversal de
Barcău, Crişul Repede şi Crişul Negru, care individualizează următoarele compartimente:
- Câmpia Barcăului, formată dintr-un glacis complex extins între lunca Barcăului, Dealurile Dernei
şi Bistrei;
- Câmpia Bihariei care continuă glacisul Barcăului la vest de valea Fâneaţa Mare, extinzându-se
în vestul Dealurilor Oradiei până în lunca Crişului
Repede. De la baza sa se drenează Crişul Mic (Crişul
Mort);
- Câmpia Miersigului este cea mai extinsă iind
cuprinsă între luncile Crişului Repede şi a Crişului
Negru, pe de o parte, şi între Dealurile Tăşadului şi
Canalul Colector pe de altă parte. În vest prezintă o
treaptă intermediară numită Câmpia Veljurilor (Gh.
Măhăra, 1977) sau a Gepiului (Gr. Posea, 1977);
- Câmpia Cermeiului mărgineşte spre vest Dealurile Codrului, la sud de Crişul Negru. Are şi ea
19
două trepte, una înaltă, numită Câmpia Călacei (Gh.
Măhăra, 1977) sau a Susagului ( V. Mihăilescu, 1966)
şi alta intermediară, Câmpia Cermeiului.
Câmpia joasă se desfăşoară între Canalul Colector şi graniţa cu Ungaria la o altitudine de 89 – 100
m. Ea se prelungeşte tentacular în câmpia glacisurilor
de-a lungul principalelor râuri. Se mai numeşte câmpie de divagare sau câmpie aluvială. Suprafaţa câmpiei
este plană şi se ridică cu doar 3-5 m peste talvegul
râurilor care aici sunt îndiguite. Prezintă numeroase
albii şi meandre părăsite, lacuri, mlaştini şi lăcovişti
cu fragmente de râu fără izvor şi fără vărsare. Toate
acestea dovedesc tinereţea geomorfologică a câmpiei
(holocenă). Aici nu se poate vorbi de o cumpănă de
ape între râuri, deoarece acestea curg aproape de
suprafaţa câmpiei, iar la ape mari chiar mai sus.
În câmpia joasă a Crişurilor, sectorul nordic, situat la nord de Crişul Repede până în lunca Barcăului
şi limitat de Câmpia Bihariei la est şi graniţă la vest,
poartă numele de Câmpia Santăului (Gh. Măhăra,
1977) sau a Borşului şi Parhidei (Gr. Posea, 1997), iar
V. Mihăilescu o numeşte Câmpul Nyoşlagului. Între
Crişul Repede – Crişul Negru, Canalul Colector şi
graniţă se numeşte Câmpia Salontei ce se continuă
spre sud, în judeţul Arad cu Câmpia Socodorului
şi a Teuzului.
Individualizată recent câmpia joasă a rămas cu
un exces de umiditate a solului şi cu o predispoziţie
accentuată la înmlăştinire şi inundabilitate, datorită
pantelor reduse, drenajului intern şi extern defectuos şi prezenţei materialului in aluvionar şi argilos
cu permeabilitate scăzută.
Câmpia intermediară se plasează la altitudinea de
100 – 120 m, între celelalte două tipuri. Corespunde
cu poala câmpiei de glacisuri şi aici, râurile mici, au
un anume grad de divagare.
Câmpia Someşului. Pătrunde pe teritoriul judeţului Bihor prin subunităţile sale sudice: Câmpia Buduslăului, Ierului şi Câmpia Carei – Valea lui Mihai.
Câmpia Buduslăului se situează la nord de lunca largă a Barcăului, iind cuprinsă între Dealurile
Crasnei şi Câmpia Ierului. Se mai numeşte Câmpia
Marghitei (N. Josan, 1992) şi reprezintă partea sudică
a câmpiei subcolinare Diosig – Tăşnad.
Câmpia Ierului are aspectul unui culoar jos, de
104 – 125 m, situat între Câmpia Valea lui Mihai şi
cea a Buduslăului. Reprezintă un vechi curs al Văii
Barcăului, Crasnei, Someş, Tisa care până-n holocen
Monografia judeţului Bihor
20
se îndreptau spre subsidenţa Crişurilor. În holocenul
mijlociu scufundările mai accentuate din Câmpia
Someşului (Bodrog) au determinat întoarcerea apelor spre nord, lăsând Valea Ierului suspendată sub
formă de culoar.
Câmpia Valea lui Mihai numită şi Câmpia Nirului
este situată între graniţă şi Câmpia Ierului, ocupând
sectorul sudic al Câmpiei Carei – Valea lui Mihai.
Partea vestică are altitudini de 140 -150 m, rar ajunge
la 160 m, şi este alcătuită din şiruri de dune de nisip,
azi nivelate şi folosite în scop pomi – viticol sau
plantate cu păduri de salcâm.
Partea de est (Câmpia Pişcoltului, Gr. Posea,
1997) are altitudini de 120 – 130 m, este formată din
loessuri şi soluri fosile şi se termină abrupt deasupra
Câmpiei Ierului.
Clima
Caracteristicile climatului din judeţul Bihor sunt
condiţionate de circulaţia atmosferică a maselor de
aer, de poziţia geograică a judeţului şi de modiicările pe care le impun particularităţile suprafeţei
subiacente. Astfel, masele de aer dominante sunt cele
polar – maritime, transportate de circulaţia vestică.
Sunt umede şi moderate termic şi au frecvenţa cea
mai mare la sfârşitul primăverii şi în lunile de vară.
Urmează apoi masele de aer polar – continentale,
reci şi uscate iarna, calde şi secetoase vara, apoi cele
arctic – maritime ce pătrund dinspre Atlanticul de
Nord, determinând iarna vreme geroasă şi relativ
umedă, iar primăvara şi toamna îngheţuri. Frecvent
pătrund şi masele de aer tropical – maritime ce vin
dinspre sud şi sud – vest, transportate de ciclonii
mediteraneeni şi de dorsala anticiclonului Azoric,
generând vara o vreme instabilă, iar iarna o vreme
ceţoasă şi cu zăpezi abundente. O frecvenţă mai
mică o au masele de aer tropical – continentale ce
vin din sud şi sud – est, şi dau acele veri ierbinţi şi
uscate cu zile tropicale. Suprafaţa activă care este
eterogenă (relief, vegetaţie, ape, aşezări umane, etc.)
introduce o mulţime de topoclimate.
În cadrul procesului de interacţiune dintre
factorii meteorologici (radiativi şi dinamici) cu cei
geograici locali un rol deosebit îl are ascensiunea
forţată a maselor de aer vestice pe versanţii Munţilor
Apuseni, fapt ce provoacă importante nuanţări în
valoarea şi regimul temperaturii aerului, umezelii
atmosferice, precipitaţiilor şi presiunii aerului.
Caracteristicile elementelor climatice sunt
prezentate în hărţile climatice din care rezultă următoarele valori:
- temperatura medie a aerului scade odată cu
altitudinea de la 10,50C în zona de câmpie, la 8 –
100C în dealurile piemontane, 6-80C în Munţii Plopiş,
Pădurea Craiului şi Codru-Moma, pentru a ajunge în
Bihor – Vlădeasa la 70 – 20C şi chiar sub 20C;
- temperatura medie a lunii ianuarie variază în
acelaşi sens (-10Cşi – 20C în câmpie, -10C şi -30C
în dealuri, - 20C până la -40C în munţii scunzi, -40C
şi -80C în Munţii Bihorului şi chiar -80C şi până la
-100C pe vârfurile cele mai înalte ale Bihariei;
- în iulie valorile termice sunt cuprinse între
210 – 220C în Câmpia Crişurilor, 16 – 180C în zona
piemontană, 14 – 160C în Munţii Plopiş, Pădurea
Craiului şi Codru-Moma, iar în Bihor – Vlădeasa
scad la 8 – 140C;
- maximele absolute s-au înregistrat la Oradea
în 28.08.2000, iind de 400C, iar în zona montană, la
Stâna de Vale, s-au atins 31,40C în 20.08.1946;
- minimele termice absolute au fost cuprinse
între -290C la Oradea în 24.01.1942 şi -30,40C la
Stâna de Vale în 24.01.1942;
- data medie a primului îngheţ apare în prima
decadă a lunii octombrie, pe culmile Bihorului, şi în
prima decadă a lunii noiembrie în Câmpia Salontei.
Ultima zi cu îngheţ apare în Câmpia Crişurilor în
ultima decadă a lunii aprilie, iar în regiunile de munte
în prima decadă a lunii mai;
- precipitaţiile atmosferice cresc de la vest la est,
odată cu altitudinea, având valori de 500 – 650mm
în câmpie; 700 – 800mm în dealuri, apoi în jur de
1000mm în munţii joşi, pentru ca în cele din urmă să
ajungă la 1200mm la Stâna de Vale şi chiar 1400mm
pe Biharia. Gradientul pluviometric vertical este de
1mm/100m;
- numărul mediu al zilelor cu ninsoare este de
19 -21 la Oradea şi 80 la Stâna de Vale, iar cel cu start
de zăpadă la sol variază între 40 – 41 zile la Oradea
şi 150 şi chiar 180 la munte, pe versanţii nordici;
- grosimea medie a stratului de zăpadă este
de 20 – 30cm în câmpie şi de peste 51cm în zona
montană;
- roza vânturilor indică o mare frecvenţă anuală
a vântului din sectoarele sudic, nordic şi estic şi o
circulaţie redusă din vest;
Monografia judeţului Bihor
- în sectoarele de câmpie vântul are frecvenţa
cea mai mică pe toate direcţiile şi situaţiile de timp
calm cele mai numeroase;
- în altitudine creşte frecvenţa vântului pe toate
direcţiile şi se intensiică vânturile din vest, care la
peste 1000m devin dominante;
- în apropierea regiunilor piemontane, a depresiunilor golfuri şi pe văile montane se pune în
evidenţă o circulaţie de tip briză.
În funcţie de caracteristicile elementelor climatice, în judeţul Bihor distingem un climat de câmpie,
un climat de dealuri şi unul montan.
Apele Judeţului Bihor
Particularităţile cadrului natural, alături de
activitatea antropică, impun caracteristicile apelor
judeţului, care pot i ape subterane, râuri şi lacuri.
Apele subterane prezintă o mare varietate în
cadrul judeţului putându-se distinge două categorii:
ape cu caracter freatic fără presiune hidrostatică şi
ape de adâncime cu presiune hidrostatică.
Apele cu caracter freatic au trei categorii de manifestare: ape suprafreatice, ape freatice propriu-zise
şi ape de stratiicaţie fără presiune hidrostatică.
Apele suprafreatice apar pe întregul teritoriu al
judeţului, însă dinamica lor este strâns legată de
cantitatea de precipitaţii. Astfel, în Câmpia Crişurilor
21
şi Dealurile de Vest, apar mai ales primăvara, când
precipitaţiile se suprapun topirii zăpezilor, apoi dispar, începând din luna aprilie, pentru a reapare odată
cu precipitaţiile de toamnă. În zona montană, unde
umiditatea este permanentă, se menţin tot anul.
Apele freatice propriu-zise sunt cantonate deasupra
celui mai supericial strat impermeabil, iar regimul
lor depinde de condiţiile climatice.
Apele de stratiicaţie fără presiune hidrostatică apar în
spaţiul muntos şi cel al dealurilor,acolo unde râurile
s-au adâncit mult intersectând stratele acvifere şi
determinând un drenaj adânc. Sunt alimentate cu
precădere din pânze freatice superioare.
Apele de adâncime sunt cantonate în strate acvifere cu presiune hidrostatică şi au un caracter
ascensional sau artezian. Sunt legate de formaţiunile
neogene şi cuaternare din zona de câmpie şi dealuri,
lipsind din spaţiul muntos. Au mineralizare redusă şi
sunt folosite în alimentarea cu apă potabilă (Salonta,
Beliu, Beiuş, Diosig).
Un caz aparte îl reprezintă apele de adâncime
legate de sistemul de falii care afectează subasmentul din vestul Apusenilor. Sunt cantonate în
formaţiuni mezozoice, la adâncimi de peste 2000m
şi apar la zi prin izvoare sau
prin foraje (arteziene) cu ape
mineralizate (carbogazoase)
precum cele de la Tinca sau
ape termale (temperaturi
până la 870C), cum este cazul
la Oradea, Băile Felix, Băile 1
Mai, Borş, Marghita, Tăşad şi
Răbăgani.
Pe teritoriul judeţului se
găsesc şi câteva izvoare renumite prin calitatea apelor. Astfel, pe Valea Plopii,
aluent al
deileul Crişului
Văii IaduRepede la Lorău
lui, se ală
Izvorul Minunilor de
la Stâna
de Vale, situat la 1170m altitudine. Astăzi este captat
printr-o aducţiune subterană ce ajunge la Rieni, unde
apa este îmbuteliată şi redată consumului. La Tămăşeu
din anul 1890 se exploatează apă minerală, care este
Monografia judeţului Bihor
22
Cascada
“Săritoarea
Ieduţului”
Cascada Iadolina
cunoscută sub
numele
de Lithinia şi care
are calităţi
curative
datorită
conţinut ului în
litiu. În
platoul
calcaros
al Vaşcăului se ală
renumitul
izvor intermitent
numit „Izbucul Călugări”, punct de atracţie
turistică.
Râurile. Râurile care udă
teritoriul judeţului Bihor aparţin
sistemului hidrograic al Crişurilor: Ier,
Barcău,
Crişul
Repede
şi Crişul
Negru.
Ierul
pătrunde
pe teritoriul Bihorului
în amonte de Sălacea şi
drenează
câmpia
cu acelaşi
nume din
direcţia
Careiului
spre sud – est. Suprafaţa bazinului este de 1437 km2, din care
judeţului Bihor îi aparţin 44%.
Ierul are o vale largă, până nu
demult înmlăştinită şi inundată până înspre Diosig.
Azi aceasta este drenată şi îndiguită în sectorul Diosig – graniţă, iar pentru atenuarea viiturilor s-au
construit o serie de lacuri de acumulare (Văşad,
Galoşpetreu, Valea lui Mihai, Şimian, Cadea, etc.).
Are un debit la intrarea şi ieşirea din judeţ de 1,75
m3/s (Andrid), respectiv 2,9m3/s (Ianca).
Barcăul are 88% din suprafaţa totală a bazinului
pe teritoriul judeţului Bihor, unde pătrunde prin
Depresiunea Suplacu de Barcău şi se desfăşoară pe
o lungime de 62 km. Panta medie de scurgere este de
doar 1‰ şi în sectorul inferior este îndiguit pe 37,5
km. Are ca aluenţi pe dreapta pe Ier, iar pe stânga
pe Bistra şi Valea Fâneţelor. Debitele medii anuale
sunt de 2,40m3/s la intrarea în judeţ şi de 7,0m3/s
la ieşire. Debitul maxim cu probabilitate de 1% (o
dată la 100 de ani) este de 350 m3/s, iar cel minim
cu probabilitate de 80% de 0,22m3/s. Volumul maxim scurs pe anotimpuri se înregistrează, în medie,
în februarie – aprilie (40 – 45%), iar cel minim în
august – octombrie (7 – 9 %). Fenomenele de îngheţ
(curgeri de sloiuri, gheaţă la mal, pod de gheaţă) se
înregistrează în iecare iarnă şi au o durată medie
de 50 – 55 zile, iar podul de gheaţă are o frecvenţă
medie de producere de 60 – 80% din totalul iernilor
şi durează 25 – 30 zile.
Crişul Repede intră în judeţ în amonte de conluenţa cu Valea Iadului şi are pe teritoriul judeţului
o lungime de 97 km şi 63% din suprafaţa bazinului.
În cursul inferior este îndiguit pe 23 km, pe malul
drept şi 11,8 km pe cel stâng. Panta medie pe teritoriul judeţului este de 2,7‰. Aluenţii mai importanţi
sunt : Valea Iadului (Iada), Brătcuţa, Mişidul, Izbândişul,
apoi Cropanda, Medeşul, Chijic (Baba), Tăşadul şi Peţa
pe partea stângă, iar pe dreapta Borodul.
Crişul Negru izvorăşte de sub vârful Bihor, de la
1460 m, străbate Depresiunea Beiuş, Depresiunea
Holod şi Câmpia Crişurilor, unde este îndiguit pe
52,5 km pe malul drept şi 37,5 km pe cel stâng. Pe
teritoriul judeţului se cuprinde 71% din suprafaţa
bazinului de recepţie, restul de 29% iind pe teritoriul judeţului Arad. Lungimea totală este de 139
km, iar panta medie de scurgere este de 9,5 ‰.
Aluenţii mai importanţi pe partea dreaptă sunt:
Crişul Băiţei, Sighiştel, Crăiasa, Crişul Pietros, Nimăieşti, Roşia, Holod, Râpa şi Gepişul (Valea Nouă), iar
pe partea stângă văile: Briheni, Tărcăiţa, Finiş, Valea
Mare, Şoimi.
Monografia judeţului Bihor
Debitul mediu anual este cuprins între
2,31m3/s, în cursul superior (postul hidro Şuşti)
şi 30,1m3/s în apropierea graniţei, la Zerind.
Volumul maxim anotimpual de scurgere este
la sfârşitul iernii şi începutul primăverii (februarie
- aprilie), iar cel minim în august – octombrie,
reprezentând 40 – 45%, respectiv 7 – 9% din
volumul anual. Volumul maxim lunar este în februarie (14 – 17%), iar cel minim în septembrie
(1,5 – 3%). Debitul maxim cu probabilitate de
depăşire de 1% variază de la 280m3/s la Şuşti şi
730m3/s la Zerind. Debitele minime medii zilnice,
cu probabilitate de 80% (odată la 5 ani) variază
între 0,18 m3/s la Şuşti şi 1,50m3/s la Zerind.
Fenomene de îngheţ se produc în 70 – 90 %
din ierni şi au o durată medie de 25 – 35 zile. Podul
de gheaţă apare rar (o dată la 2-3 ani) şi durează
20-30 de zile.
În afara acestei reţele naturale de râuri mai
amintim existenţa unor canale mari, executate
pentru combaterea inundaţiilor, şi altele mici
pentru desecări. Mai important este Canalul
Colector (Crişurilor) cu direcţie nord – sud, care
leagă Crişul Repede de Crişul Negru, lung de
61 km şi care interceptează apele ce vin din
Câmpia Miersigului. Un altul este Canalul Culişer
ce porneşte din Crişul Negru spre vest, din care
se desprinde canalul Barmod, pentru a trece apoi
în Ungaria. Tot din Crişul Negru se desprinde
spre sud Canalul Cermei-Tăut.
Lacurile sunt răspândite începând din
zona de câmpie până în cea montană constituind
un element important în peisajul regiunii. Au o
geneză atât antropică cât şi naturală.
Acumulările din câmpie au dimensiuni relativ
mici şi au fost create pentru alimentare cu apă, irigaţii,
în scop piscicol şi unele pentru atenuarea undei de
viitură, iar cele din regiunea de munte pentru hidroenergie, alimentarea cu apă, atenuarea viiturilor.
În bazinul hidrograic Ier – Barcău pe aproape
toţi aluenţii întâlnim lacuri de acumulare antropice
ca Lacul Şimian, Galoşpetreu, Văşad. Altele sunt
pe cale de colmatare, situate între dunele de nisip la
Valea lui Mihai şi Curtuişeni. Pe aluenţii Barcăului
amintim acumulările: Egher, Sălacea, Făncică, Crestur, Sânicolau, Cadea, Ianca, Viţeilor, etc.
În bazinul hidrograic al Crişului Repede mai
important este Lacul de acumulare Leşu (suprafaţa 1,48
23
mil. m2, volumul apei 28 mil. m3),
situat pe Valea Iadului, apoi Lacul
compensator Bulz, situat în aval
de Leşu, pentru uniformizarea
debitelor defluente în Crişul
Barajul Leşu de pe
Valea Iadului
Repede, după exploatarea lor Lacul şi barajul
în hidrocentralele Remeţi, Leşu, Cârligate de pe
Valea Iadului
Munteni.
Pe Crişul Repede sunt Lacul
de acumulare Tileagd (S = 503 ha,
vol. 52,2 mil m3), acumularea
Lugaş (S = 538 ha, vol. 63,5 mil. m3, volumul de
protecţie pentru viituri este de 11 mil. m3), iar în
construcţie este acumularea Săcădat.
De-a lungul Canalului Colector s-au amenajat
câteva heleştee piscicole precum cea de la Cefa (s =
410 ha, cu 12 bazine), Marţihaz, Mădăraş, Inand (9
bazine), Homorog, Tămaşda (7 bazine). Alte acumulări
lacustre în zona de câmpie sunt: Apateu, Gepiu,
Miersig, Bicaci, Ianoşda.
Monografia judeţului Bihor
24
Din categoria lacurilor
naturale amintim Lacul Peţa de
la 1 Mai, cu apă termală, apoi
Hartă a lacului de
acumulare Leşu
lacurile din bazinul hidrografic
al Crişului Negru: Tăul Mare,
din Masivul Biharia, cantonat
într-o excavaţie nivală, lacurile
carstice Vărăşoaia şi Râtul Ponor din Padiş, sau
Lacul Şerpilor şi Lacul Stuf de lângă Salonta, de
mici dimensiuni, 10 – 12 ha.
Vegetaţia
Etajarea climatului şi a solurilor în funcţie
de relief impune şi o etajare a vegetaţiei care se
succede din câmpie până pe crestele Carpaţilor, de
la silvostepă la cea a domeniului forestier şi apoi la
vegetaţia subalpină.
Vegetaţia de silvostepă este prezentă în
Câmpia Crişurilor dominată de culturi agricole ce
alternează cu rare pajişti secundare cu Festuca sulcata, F. valesiaca, F. pseudovina, Agrostis alba, Agrostis
tenuis, Poa pratensis şi pâlcuri
de păduri în care predomină
speciile de stejar, şi anume:
cer, gârniţă, gorun, apoi carpen, arţar, frasin, ulm, etc.,
prezente în pădurile Rădvani,
Cighid, Nojorid.
În partea sudică şi
sud – estică a Câmpiei Salontei apar pajişti haloile cu
specii de sărătură: sărăţica,
alături de Eleocharis palustris,
Puccinela distans, etc.
Etajul pădurilor de
foioase ocupă terenurile
situate între 300 – 1000 m,
în Munţii Plopiş, Pădurea
Craiului, Codru-Moma şi
Dealurile Vestice. Altimetric,
până la circa 500 m, întâlnim
etajul stejarului în care vegetează stejarul (Quercus robur),
cerul (Q. ceris), gorunul(Q.
petraea) în amestec cu carpen
(Carpinus betulus), ulm (Ulmus
campestris), frasin (Fraxinus
excelsior), etc. Stratul arbustiv
îl dă cornul (Cornus mas), sângerul (Cornus sanguinea),
păducelul (Crategus monogyna), alunul (Corilus avelana).
În Câmpia Valea lui Mihai, pentru ixarea nisipurilor,
au fost plantate păduri de salcâm (Robinia pseudoacacia). Deasupra acestor păduri se dezvoltă etajul
fagului situat între 500 – 1000 m şi chiar 1200 m.
Aici predomină fagul (Fagus silvatica), care alcătuieşte
păduri pure numite făgete, sau fagul în amestec cu
carpen. La partea superioară a acestui etaj fagul se
amestecă cu coniferele, dând pădurile mixte din
Piatra Aradului, Chicera, Ciripa, Piatra calului, Stâna
de Runc, Ponorel, etc.
Pajiştile secundare din cadrul acestor păduri cu
poieniţe verzi sunt compuse din păiuş roşu (Festuca
ruba), iarba vântului (Agrostis tenuis), păiuşul de livezi
(Festuca pratensis), ovăsciorul de munte (Arrhenatherum
elatinus), clopoţei (Campanula patula), specii de trifoi,
etc, ce dau păşuni şi fâneţe de bună calitate. Sunt
răspândite pe versanţii vestici ai Munţilor Bihor, în
Pădurea Craiului, Munţii Plopiş şi dealurile înalte
piemontane.
Monografia judeţului Bihor
La peste 1000 m apar pădurile de conifere ce urcă până spre 1700
Valea Iadului şi
m, ocupând masivele Cucurbăta
satul de vacanţã de
la Coada Lacului
Mare – Piatra Grăitoare, Măgura
Leşu
Vânătă, zona Padişului, versanţii
vestici ai Masivului Cârligaţi şi
văile umbrite ale munţilor. Aici
predomină păduri falnice de molid (Picea excelsa), cărora pe alocuri li se alătură bradul (Abies alba), paltinul
de munte (Acer pseudoplatanus), etc. Acestea sunt păduri
umbroase şi întunecoase motiv pentru care vegetaţia
ierboasă de pe parterul pădurii este sărăcăcioasă şi
reprezentată prin muşchi, măcrişul iepurelui (Vaccinum
acetosela), ain, diferite specii de ciuperci.
Vegetaţia subalpină acoperă culmile înalte
din Cucurbăta – Piatra Grăitoare, la altitudini de
1700 – 1848 m, unde există un important domeniu
de păstorit. Pajiştile sunt alcătuite din graminee mici
ca: păiuşul pestriţ (Festuca violacea), iruţa (Poa media),
ţepoşica (Nardus stricta), apoi iarba stâncilor (Agrostis
rupestris), păruşca (Festuca supina), pătlagina (Plantago
gentianoides), etc. Astfel de pajişti se găsesc şi în zona
Pasului Vârtop, apoi pe Cârligate şi vârful Poieni.
La periferia acestor pajişti apar tuişuri târâtoare
de jnepeniş, formate din jneapăn (Pinus montana), şi
ienupăr (Juniperus communis).
Vegetaţia azonală şi intrazonală o întâlnim de-a lungul
luncilor şi este formată din pajişti higroile, din vegetaţie
palustră – stuful din zona Cefa – sau specii arboricole
de esenţă moale ca: plopul, salcia, aninul, răchita.
Solurile
Marea varietate a condiţiilor geograice (litologia, relieful, clima, apele subterane şi vegetaţia) determină o diversitate genetică de soluri şi o succesiune
a lor atât pe orizontală cât şi pe verticală.
25
În Câmpia Crişurilor este prezentă clasa molisolurilor cu cernoziomuri ca: cernoziomuri cambice
levigate, cernoziomuri argiloiluviale, frecvent freatic
umede şi soluri cernoziomice gleizate. În Câmpia
Carei – Valea lui Mihai apar cernoziomuri cambice
(levigate) adânc spălate de carbonaţi, parţial freatic
umede.
În regiunile înalte subcolinare s-au dezvoltat
solurile argiloiluviale, brune de pădure şi brune de
pădure podzolite, apoi soluri podzolice argiloiluviale, pseudogleizate, iar la sud de Crişul Repede, pe
terase şi în depresiuni, soluri pseudogleice podzolite
şi planasoluri.
În Dealurile Crişene o arie mare de răspândire
o au solurile cambice brune podzolite şi solurile
podzolice argiloiluviale, iar în zona montană solurile
brune acide, podzoluri şi pe alocuri, pe calcare, apar
rendzine şi terra rosa.
Solurile zonale sunt deranjate din loc în loc
de petice, mai mari sau mai mici, de soluri azonale
şi intrazonale, care imprimă hărţii solurilor un caracter mozaicat (ig. ). Acestea sunt soluri aluviale
(cca. 87000 ha) dezvoltate de-a lungul luncilor,
apoi solurile halomorfe (sărături), răspândite în
Câmpia Salontei, lăcoviştile şi solurile gleice, întâlnite frecvent în câmpia joasă a Crişurilor şi în
microdepresiuni, iar pe dunele de nisip din Câmpia
Nirului apar soluri nisipoase.
Fauna
În regiunile deluroase şi montane întâlnim elemente faunistice central – europene, iar în Câmpia
Crişurilor elemente panonice. În general animalele
sunt legate de zonele de vegetaţie amintite.
Fauna alpină, prezentă în cele câteva goluri alpine, (Biharia – Piatra Grăitoare, Padiş, Cârligatele)
26
Monografia judeţului Bihor
este slab reprezentată. Apar rozătoare – Microtus
nivalis uepius; păsări ca: fâsa de munte (Anthus spinoletta spinoletta), brumăriţa (Prunella collaris collaris);
luturaşul de piatră (Tichodroma muraria muraria);
reptile – vipera comună (Vipera berus), şopârla de
munte (Lacerta vivipara) şi diferite gasteropode (
Mastus venerabilis) şi numeroase insecte.
Fauna pădurilor este însemnată, mai ales prin prezenţa elementelor de importanţă cinegetică precum:
cerbul (Cervus elaphus carpaticus), ursul (Ursus arctos),
mistreţul (Sus scrofa), căpriorul (Capreolus capreolus),
lupul (Canis lupus), vulpea (Vulpes vulpes). Mai rar
întâlnim râsul (Lynx lynx), jderul de pădure (Martes
martes), jderul de piatră (Martes foina) şi o lume diversă
de păsări cântătoare: corbul, mierla, privighetoarea,
buha, ciocănitoarea, cinteza, etc.
Fauna silvostepei şi-a restrâns mult arealele ca
urmare a mecanizării şi chimizării câmpiei. Mai
răspândite sunt mamiferele rozătoare ca popândăul
(Citelus citelus), hârciogul (Cricetus cricetus), orbetele
(Spalax leucodon hungaricus), iepurele (Lepus europeus),
şoarecele de câmp (Apodemus agrarius). Lumea păsărilor este reprezentată de: prepeliţă (Coturnix coturnix),
graurul (Sturnus vulgaris), potârnichea, fazanul, cioara
de semănătură (Corvus frugilegus), etc., alături de care
se găsesc diferite reptile şi insecte.
Fauna acvatică din râurile de munte se impune
prin prezenţa păstrăvului indigen (Salmo trutta fario), păstrăvului curcubeu (Salmo irideus), mreana de
munte (Barbus meridionalis petenyi), zglăvoaca (Cattus
gobio), lipanul (Thymallus thymallus). În râurile din zona
Dealurilor Crişene apare cleanul (Leuciscus cephalus),
mreana (Barbus barbus), scobarul (Chondrostoma
nasus), iar în apele de câmpie dominant este crapul
(Cyprinus caprio), bibanul (Lepomis gibbosus) şi ştiuca
(Esox lucius).
Protecţia Mediului
Presiunea umană exercitată asupra mediului
înconjurător a condus la degradarea unor elemente
ale mediului şi la apariţia unor stări de dezechilibru.
De aceea se impune monitorizarea intervenţiei
umane asupra mediului geograic, inventarierea în
continuare a surselor de poluare şi a poluanţilor şi
luarea unor măsuri eiciente de protecţie a sa.
Numeroasele frumuseţi şi rarităţi naturale prezente pe teritoriul judeţului, pentru a putea i ocrotite
au fost puse sub protecţia legii
iind declarate rezervaţii natuLumea miriică a
rale sau monumente ale naturii. Peşterii urşilor de
Astfel, amintim rezervaţiile natu- la Chişcău
rale: Cetăţile Ponorului, unul dintre
cele mai grandioase fenomene
carstice din Europa, apoi Cetatea
Rădesei şi Izvorul Someşului Cald, unde este o peşteră
luminată prin perforarea tavanului său de către
numeroase avene; Valea Galbena cu Izbucul Galbenei,
înserată de numeroase chei, cascade şi marmite de
eroziune; abrupturile calcaroase de la Pietrele Boghii;
cascada Săritoarea Bohodeiului; Valea Sigiştelului, cu un
complex de peşteri şi alte fenomene carstice; deileul
Crişului Repede, în care sunt protejate relieful carstic,
vegetaţia şi cascada Vadu Crişului; Lacul Peţa de]]]
la 1 Mai, cu apă termală, în care vegetează nufărul
termal (Nymphaea lotus var. termalis ), numit popular „dreţe”, gasteropodul Melanopsis parreysii şi un
peştişor endemic – roşioara lui Racoviţă (Scardinius
racovitzii); Poiana cu narcise de la Goronişte.
Rezervaţii fosilifere: Punctul fosilifer de pe Dealul Şomleu, cu resturi de vertebrate fosile termoile
din prima perioadă interglaciară; depozitul triasic
cu reptile fosile Valea Lionii; Calcarele cu hipuriţi din
Valea Crişului de vârstă cretacică; Calcarele tortoniene
de la Tăşad – depozit miocen cu resturi de rinocer;
Calcarele tortoniene de la Miheleu, cu fosile de gasteropode şi echinoderme.
Fenomene carstice: Izbucul intermitent de la Călugări;
Peştera cu apă din Valea Leşului; Peştera Vântului; Peştera
Meziad; Peştera Ciur.
Arborete: parcurile dendrologice de la Sâmbăta,
Batăr, Cadea, Valea lui Mihai, Balc, sau cel din incinta
universităţii din Oradea.
Arbori seculari: stejarii de la Băile 1 Mai, Meziad,
Cetariu, Otomani, Pădurea Mare (Marghita ), iedera
Monografia judeţului Bihor
arborescentă de la Drăgeşti (Hedera helix), molidul
columnar de la Stâna de Vale, arborii mamut (Seqvoia
gigantea) de la Oradea, Gingo biloba – Universitatea
din Oradea.
Plante ocrotite declarate monumente ale naturii:
liliacul sălbatic de pe Valea Iadului (Syringa josikaea);
bujorul sălbatic (Peonia oficinalis) de pe dealul PăcăuBorz; ghimpele (Ruscus aculeatus)- subarbust termoil
de la Câmpani de Pomezău, Cordău, Dragoteni,
Hidişelul de Jos, Sâmbăta, Valea lui Mihai; alunul
turcesc (Corilus colurna) din parcul Muzeului Ţării
Crişurilor; tisa (Taxus baccata) din Oradea; bulbucii de
munte (Trollius europaeus) de la Sudrigiu, Săldăbagiu
de Munte.
Animale ocrotite prezente pe teritoriul judeţului:
specii de acvile, ulii şi şoimii, cocoşul de munte,
ciocănitoarea, toate speciile de păsări cântătoare,
corbul, păsările de baltă: stârcul alb, stârcul alb mic,
barza albă şi neagră, apoi râsul, cerbul, cerbul lopătar,
liliecii, cârtiţele şi aricii.
În anul 1990 se îniinţează Parcul Naţional
Apuseni care cuprinde partea central-estică a Munţilor Apuseni pe teritoriul judeţelor Bihor, Alba, Cluj,
în suprafaţă de 75784 ha. În cadrul său se cuprind:
Rezervaţii ştiinţiice, zone de protecţie a peisajului,
zone de conservare specială şi zone de dezvoltare
socio-economică.
Bibliograie
Berindei, I.O., 1977, Ţara Beiuşului, în vol. Câmpia Crişurilor, Crişul Repede, Ţara Beiuşului, în colecţia
Cercetări în geograia României, Ed. Ştiinţiică şi
Enciclopedică, Bucureşti;
Bleahu, M., Bordea, S., 1981, Munţii Bihor-Vlădeasa,
Ed. Sport-Turism, Bucureşti;
Chiriac, A., Rodica, Petrea et al., 2006, Judeţul Bihor,
Ed. Duran’s, Oradea, 2006;
Cocean, Pompei, 1988, Chei şi deile din Munţii Apuseni, Ed. Academiei, Bucureşti;
Cucu, V., 1978, Atlasul judeţelor din Republica Socialistă
România, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti;
27
Ene, M., 2007, Atlas geograic: regiuni geograice şi judeţele
României, Ed. CD PRESS Bucureşti;
Florea, N. et al., 1968, Geograia solurilor Romaniei, Ed.
Ştiinţiică, Bucureşti;
Ianovici, V., Borcoş, M., Bleahu, M., Patrulius, D.,
Lupu, M., Dimitrescu,R., Savu, H., 1976,
Geologia Munţior Apuseni, Ed. Academiei
R.S.R., Bucureşti;
Măhăra Gh., 1977, Câmpia Crişurilor, studiu izicogeograic, în vol. Câmpia Crişurilor, Crişul
Repede, Ţara Beiuşului, în colecţia Cercetări în
geograia României, Ed. Ştiinţiică şi Enciclopedică, Bucureşti;
Măhăra, Gh., I.O. Berindei, 1979, Judeţul Bihor - Monograie, Ed. Sport-Turism, Bucuresti;
Măhăra, Gh. et al., 1999, Potenţialul turistic al bazinului
hidrograic al Crişului Repede, Ed. Universităţii
din Oradea;
Măhăra, Gh., 1996, dealurile Banatului si Crişanei aspecte geograice, Analele Univ. din
Oradea, Tom VI, pp. 5-12;
Măhăra, Gh., 2001, Quelques problèmes concernant la
qualité des eaux de surface dans le departement de
Bihor, în Restauration Ecology, Ed. Orizonturi
Univ., Timişoara, pp. 227-233;
Măhăra Gh., 2003, unităţile şi subunităţile geograice
ale dealurilor Banatului şi Crişanei, Analele
Univ. din Oradea, Geograie, Tom XIII,
pp. 5-18;
Mutihac, V., Ionesi, L., 1974, Geologia României, Ed.
Tehnică, Bucureşti;
Paucă, M., 1954, Neogenul din bazinele externe ale Munţilor Apuseni, An. Com. Geol., XXVII;
Posea Gr., 1982, Enciclopedia Geograică a României, Ed.
Stiinţiică şi Enciclopedică, Bucureşti;
Ujvari, I., 1972, Geograia apelor României, Editura
Ştiinţiică, Bucureşti;
* * * 1972-1979, Atlas. Republica Socialistă România,
Editura Academiei, Bucureşti;
* * * 1983, Geograia României, vol. I, Geograia Fizică,
Ed. Academiei, Bucureşti;
* * * 1983, Geograia României, vol. IV, Regiunile pericarpatice, Ed. Academiei, Bucureşti.
28
Monografia judeţului Bihor
Monografia judeţului Bihor
29
Aspecte de geografie umană
Alexandru Ilieş
Cadrul administrativ-politic
la nivelul III, având ca structură de rang inferior
nivelul NUTS V – localitatea (municipiile, oraşele
Ca structură de organizare administrativ-teritorială, şi comunele). La nivel superior, respectiv NUTS II,
arealul judeţului Bihor se identiică cu limitele sistemu- judeţul Bihor este încadrat în Regiunea de Nord-Vest
alături de judeţele Bistriţa-Năsăud,
Cluj, Maramureş, Satu Mare şi Sălaj,
Regiunea de Nord-Vest. Structura administrativ-teritorială (2002)
iar sediul administrativ este la ClujNapoca (tabelul 1). La nivelul acestei
NR JUDEţUL SUPRAFAţA %
PoPULAţIA
%
structuri regionale judeţul Bihor
1
Bihor
7.544
24,90
600.246
21,90
ocupă prima poziţie ca suprafaţă
Bistriţa(24,90 %) şi cea secundă în ceea ce
2
5.355
17,67
311.657
11,37
Năsăud
priveşte aportul populaţiei (21,90
3
Cluj
6.674
22,03
702.755
25,64
%).
4
Maramureş
6.304
20,80
510.110
18,61
Administraţia judeţului,
respectiv
conducerea Consiliului
5
Satu Mare
4.418
14,58
367.281
13,40
Judeţean a fost asigurată în perioada
6
Sălaj
3.864
12,75
248.015
9,05
de după 1990, succesiv de formaţiuni
politice ca: FSN, PD, PUNR, CDR,
Regiune
30.295
100
2.740.064
100
PDSR, UDMR şi PNL. În legislatura 2008-2012 la conducerea
lui creat la nivelul României în anul 1968, faţă de care, Consiliului Judeţean se ală PNL (preşedinte) în perschimbările până în prezent au fost minore, rezumându- soana D-ului Ţîrle
PSDR
se doar la trecerea unor localităţi din rural în categoria Radu, PNL (viceUDMR
18%
aşezărilor urbane. Ultimele modiicări au avut ca rezul- preşedinte) – D-ul
26%
tat trecerea în categoria oraşelor a localităţii Săcuieni Voloşeniuc Duşi ridicarea la statut de comună (prin desprinderea mitru şi UDMR
administrativă de sub tutela altei comune a mai multor
sate) a localităţilor Gepiu, Paleu, Sânnicolau Român,
Structura CJ Bihor
PNL
Roşiori şi Tămăşeu. În prezent, la nivelul anului 2005, pe
în legislatura 200830%
2012 (sursa: www.
o suprafaţă de 7.544 km2, ceea ce reprezintă 3,16 % din
PDL
cjb.ro)
teritoriul României (poziţia 6), există un număr total de
26%
10 aşezări urbane (din care 4 municipii) şi 90 de comune
care include 445 de sate (tabelul 2). Între acestea sunt 18
sate alate în componenţa a 6 centre urbane (tabelul 2). (vicepreşedinte) – D-ul Kiss Alexandru. Alăturat
Municipiul Oradea, cea mai importantă aşezare urbană acestora există un număr de 35 consilieri judeţeni
a judeţului, cu 206.463 locuitori, îndeplineşte funcţia de repartizaţi după voturile cetăţenilor şi apartenenţa
politică astfel: PNL 10 (30 %), PDL 9 (26 %),
reşedinţă a acestuia.
Ca urmare a implementării la nivelul Româ- UDMR 9 (26 %) şi PSDR 6 (18 %).
De asemenea, în teritoriu, administraţia locală
niei la Nomenclatorul Unităţilor Teritorial Statistice
(primari
şi consilieri), se identiică cu întreg spectrul
(NUTS), propus şi aplicat la nivelul ţărilor membre
ale Uniunii Europene, judeţul Bihor se încadrează politic înregistrat la nivel parlamentar.
Monografia judeţului Bihor
30
Organizarea administrativ-teritorială a judeţului Bihor (2005)
Unitatea
administrativă
Densitatea
loc/
km2
(2005)
Nr.
Locuitori
(2005)
Suprafaţa
km2
206.463
11.321
115,56
24,46
1.786,63
462,83
Delani
1
Cheţ, Ghenetea
2
Pădurea Neagră, Peştiş, Tinăud
Băiţa, Băiţa-Plai
Cadea, Ciocaia, Cubulcut, Olosig, Sînnicolau de Munte
3
2
5
Cîmp, Cîmp Moţi, Coleşti, Vărzarii de Jos, Vărzarii de Sus
5
18
Aşezări urbane
Municipiul oradea
Municipiul Beiuş
Municipiul Marghita
Municipiul Salonta
Aleşd
Nucet
Săcuieni
Ştei
Valea lui Mihai
Vaşcău
ToTAL URBAN
17.409
83,73
207,92
18.501
10.685
2.566
11.688
8.798
10.583
2.863
300.877
170,04
71,95
41,11
151,4
6,57
73,45
65,04
803,31
108,80
148,50
62,42
77,20
1.339,12
144,08
44,02
374,54
Abram
3.304
67,67
48,82
Abramuţ
Aştileu
Auşeu
Avram Iancu
1.108
3.845
3.072
3.346
45,67
58,82
72,58
82,17
24,26
65.36
42,34
40,72
Balc
3.630
79,08
45,90
Batăr
Biharia
Boianu Mare
Borod
Borş
Bratca
5.116
3.795
1.149
4.138
3.365
5.361
126,49
63,37
126,49
105, 62
43,41
136,48
40,44
59,88
9,08
39,17
77,51
39,28
Brusturi
4.205
103,43
40,65
Budureasa
Buduslău
Bulz
2.659
1.939
2.239
346,46
43,82
99,39
7,67
45,28
22,52
Bunteşti
4.723
73,86
63,94
Căbeşti
Căpâlna
Cărpinet
Cefa
Ceica
Cetariu
Cherechiu
2.016
1.875
2.169
2.350
3.999
2.155
2.452
71,18
54,89
69,19
58,61
81,83
65,34
53,85
28,32
34,15
31,34
40,09
48,86
32,98
45,53
Chişlaz
3.304
72,05
45,85
Ciuhoi
Ciumeghiu
Cimpani
Cociuba Mare
Copăcel
2.176
4.497
2.595
3.134
2.273
58,31
110,28
44,49
74,38
74,76
37,31
40,77
58,32
42,13
30,40
Criştioru de Jos
1.545
101,71
15,19
Curăţele
Curtuiuşeni
Derna
Diosig
2.694
3.787
2.889
6.693
91,10
69,37
49,21
89,44
29,57
54,59
58,70
74,83
Dobreşti
5.698
134, 39
42,39
Drăgăneşti
2.898
36,67
79,02
Satele componente
Abram, Cohani, Dijir, Iteu, Iteu Nou, Margine, Satu Barbă,
Suiug
Abramuţ, Cresur, Fănăcica, Petreu
Aştileu, Călăţea, Chistag, Peştere
Auşeu, Cacuciu Vechi, Codrişoru, Gheghi, Groşi, Luncşoara
Avram Iancu, Ant, Tămaşda
Balc, Almaşu Mare, Almaşu Mic, Ghida, Săldăbagiu de
Barcău
Batăr, Arpăşel, Talpoş, Tăut
Biharia, Cauaceu
Boianu Mare, Corboaia, Huta, Păgaia, Reghea, Rugea
Borod, Borozel, Cetea, Corniţel, Şerani, Valea Mare de Criş
Borş, Santăul Mare, Santăul Mic, Sântion
Bratca, Delureni, Damiş, Lorău, Ponoară, Valea Crişului
Brusturi, Cuieşd, Loranta, Orvişele, Păuleşti, Picleu,
Ţigăneştii de Criş, Varasău
Budureasa, Burda, Saca, Sălişte de Beiuş, Teleac
Buduslău, Albiş
Bulz, Munteni, Remeţi
Bunteşti, Brădet, Dumbravani, Ferice, Leleşti, Poieni de Jos,
Poieni de Sus, Săud
Căbeşti, Goila, Gurbeşti, Josani, Sohodol
Căpâlna, Ginta, Rohani, Săldăbagiu Mic, Suplacu de Tinca
Cărpinet, Ponoare, Izbuc, Leheceni
Cefa, Ateaş, Inand
Ceica, Bucium, Ceişoara, Corbeşti, Cotiglet, Duşeşti, Inceşti
Cetariu, Şişterea, Şuşturogi, Tăutelec
Cherechiu, Cheşereu, Tirguşor
Chişlaz, Chiraleu, Hăuceşti, Mişca, Pocluşa de Barcău, Sărsig,
Sinlazăr
Ciuhoi, Cenaloş, Sâniob, Simaş
Ciumeghiu, Boiu, Ghiorac
Cimpani, Finaţe, Hirşeşti, Sighiştel, Valea de Sus
Cociuba Mare, Cărăsău, Cheşa, Petid,
Copăcel, Bucuroaia, Chijic, Poiana Tăşad, Sărand, Surduc
Criştioru de Jos, Bâlc, Criştioru de Sus, Poiana, Săliştea de
Vaşcău
Curăţele, Beiuşele, Cresuia, Nimăieşti, Pociovelişte
Curtuiuşeni, Văşad
Derna, Dernişoara, Sacalasău, Sacalasău Nou, Tria
Diosig, Ianca
Dobreşti, Cornişeşti, Crînceşti, Hidişel, Luncasprie, Răcaş,
Topa de Jos, Topa de Sus
Drăgăneşti, Belejeni, Livada Beiuşului, Mizieş, Păntăşeşti,
Sebiş, Talpe
Nr.
sate
8
4
4
6
3
5
4
2
6
6
4
6
8
5
2
3
8
5
5
4
3
7
4
3
7
4
3
5
4
6
5
5
2
5
2
8
7
Monografia judeţului Bihor
Drăgeşti
Finiş
Gepiu
Girişu de Criş
Hidişelu de Sus
2.507
3.683
1.671
5.426
3.146
52,68
104,71
41,03
87, 95
89,97
31
47,58
36,21
40,72
61,69
34,96
Holod
3.384
66,07
51,21
Husasău de Tinca
Ineu
Lazuri de Beiuş
2.251
4.073
1.793
115,99
49,51
58,92
19,40
82,26
30,43
Lăzăreni
2.956
49,51
59,70
Lugaşu de Jos
Lunca
Mădăras
1.793
3.047
2.857
58,92
69,61
92,75
30,43
43,68
30,80
Măgeşti
2.840
51,30
55,36
Nojorid
4.385
125,57
34,92
Olcea
Oşorhei
Paleu
2.751
5.939
1.597
86,09
64,92
47,86
31,95
91,48
33,36
Pietroasa
3.376
205,35
16,44
Pocola
1.590
24,35
65,29
Pomezeu
3.315
55,10
60,16
Popeşti
8.404
108,76
77,27
Răbăgani
2.198
35,40
62,09
Remetea
Rieni
Roşia
Roşiori
Săcădat
Sălacea
Sălard
Sânnicolau Român
Sîmbata
3.056
3.192
2.619
3.094
1.792
3,126
4.172
2.085
1.595
66.70
67,11
72,52
50,31
45,98
64,23
71, 46
95,72
29,95
45,81
47,56
36,11
61,49
38,97
48,66
58,38
21,78
53,25
Sînmartin
7.998
61,75
129,52
Sîntandrei
Sîrbi
Spinuş
3.815
2.836
1.245
28,01
62,67
30,26
136,20
45,25
41,14
Suplacu de Barcău
4.534
44,47
101,95
Şimian
Şinteu
3.863
1,280
91,74
49,33
42,10
25,94
Şoimi
2.957
102,01
28,98
Şuncuiuş
Tarcea
Tămăşeu
Tărcaia
Tăuteu
Tilegd
Tinca
Tulca
Ţeţchea
Uileacu de Beiuş
Vadu Crişului
Viişoara
Vîrciorog
ToTAL RURAL
3.434
2.608
1.894
2.107
4.474
7.075
7.541
2.871
3.074
2.423
4.362
1.392
2.318
299.369
72,04
64,40
45,89
76,70
69,76
64,96
141,99
58,62
51.14
43,82
74,70
43,07
80,81
6.740,69
47,66
40,49
41,27
27,47
64,13
108,91
53,10
48,97
60,10
55,29
58,39
32,31
28,68
44,41
Drăgeşti, Dicăneşti, Stratoş, Tăşad, Topeşti
Finiş, Ioaniş, Şuncuiuş
Gepiu, Bicaci
Girişu de Criş, Cheresig, Tărian, Toboliu
Hidişelu de Sus, Hidişelu de Jos, Mierlău, Sintelec, Şumugiu
Holod, Dumbrava, Dumbrăviţa, Forsig, Lupoaia, Valea Mare
de Codru, Vintere
Husasău de Tinca, Fonău, Miersig, Oşand, Sititelec
Ineu, Botean, Husasău de Criş
Lazuri de Beiuş, Băleni, Cusuiuş, Hinchiriş
Lăzăreni, Calea Mare, Cărăndeni, Cărănzel, Gepiş, Gruilung,
Miheleu
Lugaşu de Jos, Lugaşu de Sus, Urvind
Lunca, Briheni, Hotărel, Sirbeşti, Seghişte, Şuştiu,
Mădăras, Homorog, Ianoşda, Mărţihaz
Măgeşti, Butani, Cacuciu Nou, Dobricioneşti, Gălăşeni,
Josani, Ortiteag
Nojorid, Apateu, Chişirid, Leş, Livada de Bihor, Păuşa,
Şauaieu
olcea, Călacea, Hodişel, Ucuriş
oşorhei, Alparea, Cheriu, Felcheriu, Fughiu
Paleu, Săldăbagiu de Munte, Uileacu de Munte
Pietroasa, Chişcău, Cociuba Mică, Giuleşti, Gurani, Măgura,
Moţeşti
Pocola, Feneriş, Petrani, Poienari, Sînmartin de Beiuş
Pomezeu, Cîmpani de Pomezeu, Coşdeni, Hidiş, Lacu Sărat,
Spinuş de Pomezeu, Vălani de Pomezeu
Popeşti, Bistra, Budoi, Cuzap, Varviz, Vărzari, Voivozi
Răbăgani, Albeşti, Brăteşti, Sălişte de Pomezeu, Săucani,
Vărăşeşti
Remetea, Drăgoteni, Meziad, Petreasa, Şoimuş
Rieni, Cucuceni, Ghighişeni, Petrileni, Sudrigiu, Valea de Jos
Roşia, Lazuri
Roşiori, Mihai Bravu, Vaida
Săcădat, Borşa, Săbolciu
Sălacea, Otomani
Sălard, Hodoş, Sîntimreu
Sânnicolau Român, Berechiu, Roit
Sîmbata, Copăceni, Ogeşti, Rogoz, Rotăreşti, Zăvoiu
Sînmartin (Băile Felix), Betia, Cihei, Cordău, Haieu (+Băile
1 Mai), Rontău
Sîntandrei, Palota
Sîrbi, Almaşu Mic, Burzuc, Chioag, Fegernic, Sarcău
Spinuş, Ciuleşti, Gurbeşti, Nădar, Sălişte
Suplacu de Barcău, Borumlaca, Dolea, Foglaş, Valea Cerului, Vîlcelele
Şimian, Şilindru, Voivozi
Şinteu, Huta Voivozi, Socet, Valea Tîrnei
Şoimi, Borz, Codru, Dumbrăviţa de Codru, Pocluşa de Beiuş,
Sînnicolau de Beiuş, Urviş de Beiuş
Şuncuiuş, Bălnaca, Bălnaca-Groşi, Zece Hotare
Tarcea, Adoni, Galoşpetreu
Tămăşeu, Niuved, Parhida, Satu Nou
Tărcaia, Mierag, Tărcăiţa, Totoreni
Tăuteu, Bogei, Chiribiş, Ciutelec, Poiana
Tileagd, Bălaia, Călătani, Poşoloaca, Tilecuş, Uileacu de Criş
Tinca, Belir, Girişu Negru, Gurbediu, Rîpa
Tulca, Căuaşd
ţeţchea, Hotar, Subpiatră, Telechiu
Uileacu de Beiuş, Forău, Prisaca, Vălenii de Beiuş
Vadu Crişului, Birtin, Tomnatic, Topa de Criş
Viişoara, Izvoarele, Pădureni, Reghea
Vîrciorog, Fîşca, Surducel, Şerghiş
5
3
2
4
5
7
5
3
4
7
3
6
4
7
7
4
5
3
7
5
7
7
6
5
6
2
3
3
2
3
3
6
6
2
6
5
6
3
4
7
4
3
4
4
5
6
5
2
4
4
4
4
4
422
Monografia judeţului Bihor
32
Populaţia şi aşezările
Populaţia
Teritoriul judeţului Bihor a fost intens locuit din
timpuri străvechi, fapt dovedit de cercetările arheologice întreprinse în arealul său precum şi din relatările
unor documente mai vechi. Succesiunea reliefului în
trepte, de la sub 100 m altitudine în câmpia joasă, la
peste 1800 m în zona montană înaltă, a oferit o varietate morfologică evidenţiată printr-o diversitate de
Evoluţia numerică a populaţiei
judeţului Bihor în
perioada 19302010 (sursa: www.
insse.ro)
peisaje cu particularităţi distincte
pentru locuire.
Condiţiile naturale, favorabile pentru locuire, s-au refelectat într-o creştere continuă
a numărului de locuitori, de la
527217 locuitori în 1930 la o valoare maximă atinsă
la recensământul din 1992 de 638863 de locuitori.
După această dată, judeţul Bihor s-a înscris în trendul
regresiv existent la nivelul întregii ţări prin pierderea
în 10 ani a peste 38.000 de locuitori prin înregistrarea
la recensământul din 2002 a doar 600223 persoane.
Număr
comune
% din populaţie totală
rurală
sub 3000 locuitori
41
29,0
3001-5000
39
46,1
5001-7000
6
11,1
7001-9000
4
10,0
peste 9000 locuitori
1
3,8
Număr de locuitori
Astfel, dacă în perioada 1977-1992, populaţia judeţului Bihor înregistra un ritm de creştere de 0,2 % pe
întreaga perioadă, între ultimele două recensăminte
(1992-2002), aceasta înregistra un deicit de –5,34
%. În consecinţă participarea judeţului la populaţia
totală a României a scăzut în aceeaşi perioadă de la
2,78 % la 2,75 % (poziţia 13). Acesată scădere a fost
determinată pe de o parte de deicitul demograic
natural alat în continuă creştere la care se adaugă,
în special pentru ultima perioadă, un bilanţ migrator de asemenea cu valenţe negative şi cu caracter
internaţional. Cu toatea acestea, judeţul
Bihor se încadrează la nivel naţional în
categoria judeţelor mari situându-se pe
poziţia 13 după numărul de locuitori.
Desigur, valoarea potenţialului uman a
unui teritoriu constă nu doar în aspectul
cantitativ al acesteia, ci mai ales în dinamica, densitatea şi structurile sale, iecare
dintre acestea cunoscând modificări
substanţiale în anii ce au urmat perioadei
de după 1990.
Diminuări mai accentuate a numărului de locuitori faţă de recensământul
din anul 1992 s-au înregistrat în municipiile Oradea, Marghita, Salonta, oraşul Ştei
şi în comunele Aştileu, Borod, Bratca, Bulz, Bunteşti,
Câmpani, Cărpinet, Criştioru de Jos, Derna, Holod,
Lunca, Pocola, Pomezeu, Popeşti, Răbăgani, Şoimi,
Şuncuiuş, Tinca şi Uileacu de Beiuş. Continuarea
tendinţei de depopulare din mediul rural se poate
semnala la localităţile fără infrastructură economică
cum sunt: Boianu Mare, Buduslău, Căbeşti, Căpâlna,
Copăcel, Husasău de Tinca, Lazuri de Beiuş, Pocola, Sâmbătă, Şinteu, Spinuş, Tărcaia, Tarcea, Tulca,
Viişoara etc.
În privinţa repartiţiei populaţiei (densitatea) în
teritoriu, aceasta este inluenţată atât de factorii de
ordin natural, cât şi de evoluţia
condiţiilor social economice.
Gruparea celor 90 de
Dispunerea în trepte ale forcomune ale judeţului
melor de relief, cu altitudini ce
existente la 1 iulie
cresc de la vest la est, precum
2005, în funcţie de
populaţia stabilă (sursa şi prezenţa arealelor montane
datelor: www.insse.ro)
din vestul Munţilor Apuseni,
intercalate de suprafeţe depresionare, au determinat anumite diferenţieri în ceea ce priveşte repartiţia acesteia,
Monografia judeţului Bihor
33
Repartiţia populaţiei judeţului Bihor la
nivel de municipii,
oraşe şi comune
(2002; sursa datelor: www.insse.ro).
rezultând ie concentrări însemnate în cadrul unor
aşezări, ie dimpotrivă o dispersie a acestora. Densitatea medie a populaţiei judeţului Bihor era în anul
2002 de 79,6 loc/km2, în scădere faţă de valoarea
înregistrată în 1992 (84,70 loc/km2), valoare cu care
judeţul Bihor rămâne în continuare între judeţele
cu densitate sub media pe ţară (91,42 loc/km2 în
2002). La nivel de medii, în urban valoarea medie a
densităţii este de 372,54 loc/km2 pentru ca în me-
diul rural indicele
să fie mult mai
redus, doar 44,41
loc/km 2, cu diferenţieri însemnate determinate
de altitudinea şi
morfologia reliefului.
Unitatea
joasă de câmpie,
chiar dacă ocupă o suprafaţă
mai restrânsă în
cadr ul judeţului, concentrează cca. 60 % din
populaţie. Spre
exemplu, numai
cele trei centre
urbane din acest
areal (Oradea,
Salonta şi Valea
lui Mihai) cu cei
aproape 240000
locuitori, concentrează aproape 40
% din populaţia
judeţului.
În consecinţă, cele mai
mari densităţi
ale populaţiei se
înregistrează la
nivelul centrelor urbane: Oradea cu 1786,63 loc/
km2, Ştei (1339,12 loc/km2)-datorită suprafeţei mici,
Beiuş (462,83 loc/km2). În mediul rural, densităţi ridicate apar la contactul câmpiei cu dealurile, pe văile
Barcăului, Crişului Repede şi Crişului Negru. Între
localităţile cu valori mari ale indicelui de densitate
sunt cele alate ie în arealul metropolitan Oradea, ca:
Sântandrei (136,2 loc/km2), Sânmartin (129,5 loc/
34
km2), ie pe axe de comunicaţie principale: Tileagd
(108,91 loc/km2); sau o economie dezvoltată - Suplacu de Barcău (101,95 loc/km2).
Valori reduse ale densităţii populaţiei caracterizează compartimentul deluros şi montan al
judeţului, chiar dacă pe văile ce străbat aceste ţinuturi
distanţa între aşezări este relativ redusă. Amintim
în acest sens localităţile Budureasa cu 7,67 loc/km2
şi Husasău de Tinca cu 19,4 loc/km2, de altfel la
nivelul spaţiului rural au avut loc în ultimul deceniu
un important proces de depopulare.
Dinamica populaţiei. Diminuarea an de
an a populaţiei judeţului se datorează în principal
bilanţului natural negativ, a scăderii numărului de
femei în vârstă fertilă, iar ca urmare, rata de fertilitate
este destul de redusă (39,9 născuţi vii la 1000 femei
în vârstă fertilă), toate acestea determinând accentuarea tendinţelor de îmbătrânire a populaţiei.
Indicele de natalitate, adică numărul de născuţi vii
la 1000 locuitori a ajuns în anul 2003 la valoarea de
10,23 ‰, faţă de 10,90 ‰ în anul 1995, iar indicele de
mortalitate, adică numărul de decese înregistrate la 1000
locuitori a crescut de la 13,10 ‰ în anul 1995 la 13,61
‰ în 2003. De aici rezultă un bilanţ natural negativ pe
întreaga perioadă, însă cu tendinţă de accentuare a
valorilor scăzute ale acestuia. Astfel, dacă în anul 1995
bilanţul natural înregistra valoarea de –2,2 ‰, în cursul
anului 2003, acesta a ajuns la valoarea de –3,38 ‰.
Rata de fertilitate feminină a fost în anul 2003 de
numai 39,9 copii născuţi la 1000 femei situate între
vârsta de 15-49 ani, faţă de 43,4 născuţi vii la 1000
femei în anul 1995. În schimb, mortalitatea infantilă
s-a diminuat în această perioadă, de la 25,8 copii
decedaţi până la vârsta de un an raportat la 1000
născuţi vii in 1995, la 18,2 ‰ in anul 2001 şi 16,4
‰ în anul 2003.
Rata de reproducţie, reprezentată prin raportarea
populaţiei între 0–14 ani la populaţia de 60 ani şi
peste a fost de numai 0,9 %, neiind asigurată în
perspectivă nici reproducţia simplă a populaţiei
judeţului.
Rata nupţialităţii este scăzută, iind înregistrate doar 5,9 căsătorii la 1000 locuitori faţă de 6,7
căsătorii în 1995. Creşte constant vârsta soţilor la
încheierea primului mariaj. În plan opus, creşte
instabilitatea familială: în anul 2003 revenind 21 de
divorţuri la 100 căsătorii, faţă de 18 în anul anterior
şi de numai 14 în anul 1995.
Monografia judeţului Bihor
Speranţa medie de viaţă a fost în perioada 2000 –
2002 de 69,5 ani pe total, cu diferenţe accentuate pe
medii: 70,8 ani pentru populaţia din mediul urban
şi 68,4 ani în mediul rural. Pe sexe, aceasta a fost de
65,9 ani pentru bărbaţi (67,1 ani urban şi 64,7 ani
rural) şi de 73,3 ani pentru femei (74,4 ani în urban
şi 72,5 ani în mediul rural).
Soldul negativ al mişcarii migratorii externe de
2815 persoane a contribuit la descreşterea populaţiei
judeţului pe perioada 1995-2001, înregistrându-se
în această perioadă 3.979 persoane emigrate, iar la
imigrări doar 1164 persoane.
Privind mişcarea migratorie internă, anul
2001 a fost primul din ultimii 12 ani când judeţul
Bihor înregistrează un sold negativ al schimbărilor
de domiciliu de 396 persoane, cu 5541 persoane
stabilite şi 5937 persoane plecate. Pe medii este
de remarcat faptul că începând cu anul 1997 se
semnalează un sold migratoriu negativ la nivelul
spaţiului urban şi unul pozitiv la nivelul spaţiului
rural. În anul 2001, din soldul total de -396 persoane, mediul urban înregistrează un sold negativ
de 440 persoane, iar mediul rural un sold pozitiv
de 44 persoane. Aceste creşteri iind consemnate
în localităţile limitrofe municipiului Oradea (Zona
metropolitană): Biharea, Nojorid, Borş, Sântandrei,
Sânmartin, Oşorhei, Cetariu.
Structurile populaţiei. Structura populaţiei pe
cele două sexe nu a suferit luctuaţii semniicative în
judeţul Bihor, în ultimul sfert de secol, diferenţa
dintre populaţia de sex masculin şi cea de sex
feminin nu a depăşit 2 %. În acest sens populaţia
masculină reprezenta 49,2 % la recensământul din
1977, 48,2 % la recensământul din 1992 şi 48,6 %
la recensământul din 2002. Populaţia de sex feminin depăşeşte 50 % din totalul populaţiei în marea
majoritate a localităţilor judeţului. Acest fapt este
legat atât de cauze de ordin natural, cât şi de cele
de ordin socio-economic. Spre exemplu, în acele
localităţi a căror economii sunt orientate spre ramuri ale industriei extractive, respective minieră
sau petrolieră (Derna, Popeşti, Suplacu de Barcău)
sau spre industria de prelucrare (Ştei, Aştileu, etc),
înregistrează un uşor avantaj al populaţiei masculine,
comparativ cu cea feminină.
Tendinţa de îmbătrânire demograică constă în
diminuarea an de an a ponderii structurii populaţiei pe
grupe de vârstă şi în special a grupelor tinere – de până
Monografia judeţului Bihor
la 14 ani din populaţia totală, în timp ce proporţia
persoanelor în vârstă de 60 ani şi peste, cunoaşte
o creştere continuă. Comparativ cu recensamantul
precedent (1992), ponderea populaţiei tinere a scăzut
de la 21,8 % la 18 % in 2002, iar cea a persoanelor
în vârstă de 60 de ani şi peste a crescut de la 17,8 %
la 19,0% în acelaşi interval.
Structura populaţiei pe medii de viaţă evidenţiază
gradul de dezvoltare social-economică a judeţului.
În ultimul sfert de secol populaţia urbană a judeţului
Bihor a crescut destul de lent. Dacă în 1977 trăiau
la oraşe un număr de 238 014 locuitori, adică 37,5
%, în următorul deceniu şi jumătate adică în anul
1992, populaţia urbană a crescut la 309.878 locuitori,
respectiv 48,8 %. În continuare, după un alt deceniu,
efectivul populaţiei urbane a început să înregistreze o
uşoară diminuare la 287 398 persoane înregistrate la
recensământul din 2002, ceea ce înseamnă o pondere
de 47,9 %. Începând cu anul 2004, prin trecerea în
categoria urbanului a comunei Săcuieni, ponedrea
dintre cele două medii a devenit pentru prima dată
favorabilă urbanului, de 50,02 %.
În continuare ponderea populaţiei rurale
rămâne ridicată la nivelul judeţului Bihor, chiar dacă
aceasta a înregistrat o anumită diminuare în perioada
1977-2002-2005 (62,5 %; 52,1 %; 49,8 %).
Populaţia activă la 1 ianuarie 2003 a fost estimată
la 269.800 persoane, din care 260700 persoane reprezintau populaţia ocupată, iar 9100 sunt şomeri.
Comparativ cu anul anterior, scăderea cu 1700
persoane a populaţiei active este cauzată atât de diminuarea resurselor de muncă, a populaţiei în vârstă
aptă de muncă, cât şi de scăderea populaţiei ocupate,
îndeosebi în agricultură şi comerţ.
Rata de activitate a populaţiei, deinită de raportul
populaţiei active civile faţă de populaţia totală a fost
de 43,5 %, în scădere uşoară faţă de anul anterior,
iar rata de ocupare, adică raportul dintre populaţia
ocupată şi resursele de muncă, de 75,0 %. Din
populaţia ocupată totală, 100100 persoane lucrează
în agricultură, silvicultură şi exploatări forestiere,
75200 persoane în industrie (4000 în industria
extractivă, 66600 persoane în industria prelucrătoare
şi 4600 persoane în industria energiei electrice,
termice, gaze şi apă), 8800 în construcţii, 28400 în
comerţ şi 53800 în servicii.
Comparativ cu începutul anului 1996, la nivelul
anului 2003 populaţia activă civilă a scăzut cu 33000
35
persoane, din care cu 24800 populaţia ocupată şi cu
8200 persoane numarul şomerilor. Diminuarea ratei
de ocupare de la 83,8 % la 75,9 % a fost cauzată
în principal de scăderea numărului de salariaţi
(indeosebi din industrie) si a populaţiei ocupate
in agricultură. De asemenea, au scăzut şi resursele
de muncă prin diminuarea populaţiei în vârstă de
muncă, a persoanelor salariale sub şi peste vârsta de
muncă dar şi prin creşterea numărului de persoane
în vârstă de muncă cu incapacitate permanentă de
muncă.
Este de semnalat evoluţia diferită pe sexe a
gradului de ocupare a forţei de muncă din ultimii
ani. Astfel, la bărbaţi, rata de activitate a scăzut
mult datorită diminuării accentuate a necesarului
de forţă de muncă din ramurile în care aceasta este
preponderent bărbătească ca: industria de maşini şi
utilaje, construcţii metalice, consţructii, metalurgie si
altele. În schimb creşterea vertiginoasă a numărului
de unităţi din industria uşoară a determinat sporirea
necesarului şi îmbunătăţirea gradului de ocupare
a forţei de muncă feminine, mai ales în industria
confecţiilor, industria textilă şi îndeosebi cea de
pielărie şi încălţăminte.
Numărul mediu al salariaţilor din judeţ pe anul
2002 a fost de 155300 persoane, din care 3700
în agricultură şi silvicultură, 78900 în industrie,
construcţii şi 72700 persoane în domeniul serviciilor,
inclusiv comerţ.
Comparativ cu anul precedent a crescut
numărul salariaţilor în unele ramuri ale industriei:
alimentară, pielărie, şi încălţăminte, chimie, echipamente electrice şi optice şi în unele activităţi prestatoare de servicii, cum ar i cele prestate în special
întreprinderilor. Diminuări ale numărului mediu
de salariaţi s-au înregistrat în agricultură, industria
extractivă, metalurgie, industria de maşini şi echipamente şi la servicii colective şi personale.
Numărul şomerilor din judeţ era la sfârşitul anului
2002 de 9127 persoane, din care 2032 beneiciari
de ajutor de şomaj, 327 persoane beneiciare de
ajutor de integrare profesională, 1030 beneiciari
de alocaţie de sprijin şi 5738 şomeri neîndemnizaţi.
Din numărul total al şomerilor 3508 (38,4 %) erau
personae de sex feminin. Comparativ cu inele anului
precedent, numărul total al şomerilor a crescut cu
197 persoane, din care numărul şomerilor de sex
masculin a crescut cu 932 persoane, iar numărul
36
Monografia judeţului Bihor
Anul
Judeţul
(NUTS 3)
Populaţia
totală
Români
Maghiari
Rromi
Germani Slovaci
Ucrainieni
Alţii
1992
Bihor
638.863
425.097
181.703
21.796
1.593
7.793
107
774
%
100,0
66,53
28,44
3,41
0,24
1,22
0,01
0,12
BIHOR
600.223
404.468
155.829
30.089
1.163
7.370
198
1.304
%
100,0
67,38
25,96
5,01
0,19
1,22
0,03
0,21
% din România 2002
2,76
2,08
10,88
5,62
1,94
42,78
0,31
% în 2002 faţă de
1992
93,92
95,15
85,76
138,04
73,00
94,57
185,0
2002
Judeţul Bihor.
Structura etnică
la nivelul anilor
1992 şi 2002
(sursa: www.insee.
ro, 2003)
şomerilor de sex feminin a
scăzut cu 735 persoane. Şomajul
în anul 2002 a afectat în principal
ramurile industriale ce ocupă
preponderent forţă de muncă
bărbătească cum sunt industria
extractivă, metalurgică sau industria de maşini şi echipamente.
Rata şomajului de 3,1 %, raportat la populaţia
activă este una din cele mai scăzute pe ţară (după
Bucureşti).
Structura etnică scoate în evidenţă faptul că
populaţia judeţului Bihor este formată în majoritate din români, a căror pondere a crescut treptat
în ultimul sfert de veac, de la 64,7 % în anul 1977,
la 66,0 % în 1992 şi 67,4 % în anul 2002. Cele mai
compacte arealele cu populaţie românească sunt cele
din zona de deal şi montană, mai ales în Depresiunea Beiuşului şi Dealurile de la Vest, unde românii
alcătuiesc 75-90 % din totalul populaţiei.
O altă naţionalitate bine reprezentată în judeţul
Bihor este cea maghiară a căror pondere s-a redus
de la 28,4 % în 1992, la 25,9 % în 2002. Cea mai
mare parte a maghiarilor trăiesc în mediul urban
şi în partea de nord-vest a judeţului, în special în
localităţile de pe Valea Ierului. Rromii reprezintă
singura etnie care înregistrează creşteri semniicative, poderea lor crescând de la 3,6 % în 1992, la
5,0 % în 2002. Cu unele excepţii ei sunt răspândiţi
în tot judeţul, ponderea cea mai mare având-o
totuşi în mediul urban. Etnia slovacă se ală într-o
continuă restrângere, ponderea lor iind de doar 1,3
% în 1992 şi 1,2 % în 2002. Arealul de răspândire
a lor iind cel al Munţilor Plopişului şi regiunea
înconjurătoare. Germanii reprezintă o altă etnie a
168,5
căror pondere s-a redus simţitor în judeţul Bihor,
reprezentând doar 0,2 %. Cei mai numeroşi se ală
în municipiul Oradea, cca 50 % din total şi aproape
un sfert în localitatea Palota (comuna Sântandrei).
Alături de naţionalităţile menţionate, în judeţul Bihor
mai trăiesc şi cehi, greci, evrei, ucraineni, italieni şi
alte naţionalităţi însă a căror pondere însumează
abia 0,3 %.
Potrivit recensământului din 18 martie 2002,
structura pe religii se prezenta astfel: 59,64 % ortodocşi, 17,96 % reformaţi, 9,26 % romano-catolici,
5,74 % penticostali, 3,74 % baptişti, 2,35 % grecocatolici, 0,3 % adventişti, 0,12 % evanghelici şi 1,05
% alte naţionalităţi. Faţă de anul 1992, doar religiile
neoprotestante au înregistrat creşteri însemnate,
între care penticostalii (de la 3,81 % în 1992 la 5,74
% în 2002), baptiştii (de la 3,03 % la 3,72 %), în
timp ce populaţia de religie ortodoxă, dominantă la
nivelul judeţului a cunoscut o reducere a ponderii
de la 60,25 % în 1992, la 59.64 % în 2002. Următoarele confesiuni ca pondere pe teritoriul judeţului
sunt reformată şi romano-catolică a căror evoluţie,
în decursul ultimului deceniu a înregistrat un regres
numeric (de la 19,5 % în 1992, la 18,0 % în 2002,
respectiv de la 10,1 %, la 9,25 %).
Aşezările
Populaţia judeţului Bihor se ală grupată întrun număr însemnat de aşezări dacă se are în vedere
suprafaţa, morfologia reliefului şi numărul de locuitori existenţi la nivelul judeţului. Locuitorii judeţului Bihor trăiesc într-un număr de 455 de aşezări,
organizate din punct de vedere administrativ, astfel
(tabelul 2): 4 municipii (Oradea, Salonta, Marghita şi
Monografia judeţului Bihor
Beiuş), 6 oraşe (Aleşd, Nucet, Săcuieni, Ştei, Vaşcău şi
Valea lui Mihai) la care se adaugă 18 sate componente, toate acestea concentrând 47,88 % din populaţia
judeţului. Mediul rural este organizat la nivelul a 90
de comune ce au în subordinea lor 427 de sate, revenind
astfel, cu o medie de 4,74 sate pentru o comună şi
concentrând 49,8 % din populaţia judeţului.
Aşezările urbane, cu excepţia municipiului
Oradea care concentrează cca 30,0 % din populaţia judeţului şi 72,0 % din cea urbană, sunt în
general de dimensiuni mici, sub 20000 locuitori,
unele chiar cu o populaţie mult mai mică decât a
unor aşezări rurale (Vaşcău şi Nucet), sub 3000
de locuitori. Municipiul Oradea cu cei 206463
locuitori în anul 2005 este al 12-lea oraş ca mărime din România. Celelate 9 oraşe au un număr
redus de locuitori şi cu diferenţieri însemnate pe
categorii: două între 17000 şi 18000 locuitori; 5
între 8000 şi 11000 şi două sub 2500 locuitori. Ca
vechime, după data primei atestări documentare
cele mai vechi aşezări din categoria urbanului
sunt Oradea (1113), Săcuieni (1214), Marghita
(1216), Beiuş (1263) iar cel mai recent este oraşul
Nucet din 1956.
Aşezările rurale, respectiv cele 445 de sate prezintă o mare varietate în ceea ce priveşte repartiţia,
mărimea, forma, structura, textura şi funcţia lor,
datorită atât condiţiilor naturale şi economice, cât
şi celor social-politice. Ca atestare documentră, cele
mai vechi aparţin secolelor XIII-XV.
În jur de 100 de aşezări care concentrau cca
59,0 % din populaţia judeţului (352744 locuitori la
recensământul din 2002) sunt cantonate în arealul
de câmpie, ceea ce înseamnă doar 25,0 % din totalul aşezărilor. În schimb, în ţinuturile deluroase
şi montane, cu toate că înglobează un număr ceva
mai redus de locuitori (247479, respective 41,0 %
din totalul populaţiei), aşezările au ponderea cea mai
însemnată, reprezentând 75,0 % din total. Această
diferenţă se relectă în mărimea aşezărilor, cele din
zona de câmpie iind mai mari, cu o medie de 3500
locuitori, cu o densitate mai redusă comparativ cu
cele din zona deluroasă şi montană, de dimensiuni
mai mici şi cu o medie de 700 locuitori, cantonate
de regulă în ariile depresionare, determinând astfel
o densitate ridicată.
Exceptând centrele urbane, care în general
au o funcţie mixtă, aşezările rurale au funcţia
37
condiţionată de modul de evoluţie a factorilor
social-istorici, dar şi de posibilitatea de utilizare
a resurselor naturale de care dispun.
În acest sens, funcţia speciică a satelor din
zona de câmpie a judeţului Bihor este legată de cultura cerealelor şi a plantelor tehnice, combinată de
cele mai multe ori cu cea de creştere a animalelor.
În această categorie pot i cuprinse aproape toate
aşezările rurale din zona de câmpie, în cadrul cărora
cultura cerealelor şi creşterea animalelor prezintă un
grad ridicat de intensivitate.
În afara funcţiei principale, apar la anumite
aşezări rurale unele tendinţe de specializare, care
duc la o mai bună valorificare a potenţialului
uman şi natural. Astfel, în jurul centrelor urbane
şi mai ales în apropierea municipiului Oradea,
putem vorbi de o zonă legumicolă (Sânmartin,
Sântion, Sântandrei, Borş, Biharia, Nojorid), de
unde se aprovizionează nu numai acest centru
urban, ci şi alte zone, chiar mai îndepărtate.
În cazul localităţilor Cefa, Mărţihaz, Inand,
Homorog şi Tămaşda apare ca o ocupaţie
secundară, piscicultura, practicată în crescătoriile
din zona acestol localităţi, pe când localităţile
Diosig, Săcuieni, Cherechiu, Buduslău, Sălacea,
Sântimreu şi Sâniob au ca specializare secundară
viticultura şi pomicultura.
Aşezările rurale cu funcţii de servicii apar în
zona studiată la contactul dealurilor piemontane
Crişene cu Câmpia Crişurilor, acolo unde apar
izvoare cu ape termale. Aici s-au dezvoltat unele
aşezări cu funcţie turistică predominantă (Băile
Felix şi Băile 1 Mai) sau cu funcţii agro-turistică,
cum este cazul localităţii Tinca.
În spaţiile deluroase şi montane, ponderea
majoritară o au aşezările specializate în creşterea
animalelor, de cultură a plantelor, dar şi cu unele
tendinţe de specializare pomicolă sau viticolă.
Prezenţa unor bogăţii ale subsolului a permis
preluarea de către unele aşezări a funcţiei miniere, cum ar fi: Derna Brusturi, Varviz, Voivozi,
Vărzari, Borumlaca etc. Alte aşezări rurale se
caracterizează printr-o funcţie agro-industrială,
condiţionată de existenţa unor mici industrii sau
de o serie de preocupări meşteşugăreşti (Criştior,
Leheceni, Ioaniş). Din păcate interesul spre
această ultimă preocupare scade tot mai mult în
prezent.
38
Din punct de vedere al
poziţiei aşezărilor faţă de formeZona metropolitană le de relief se poate constata o
Oradea
anumită grupare a acestora. Astfel, în partea de est a judeţului,
adică spre munte, satele coboară
de la înălţimi spre zonele depresionare, într-o dispunere radiară faţă de Munţii
Bihorului, remarcându-se acele sate cu casele izolate,
de tipul crângurilor. O aşezare pitorească în acest
sens este Criştioru de Sus.
Pe versantul nord-vestic al Munţilor Pădurea
Craiului apar sate cu casele dispersate pe dealuri şi
văi, cum ar i spre exemplu: Călăţea, Zece Hotare,
Tomnatic, Damiş etc.
Satele cu structură adunată apar de-a lungul
unor drumuri sau a unor văi (Pietroasa, Gurani,
etc). Satele mari cu structură adunată şi cu varianta
compactă sunt speciice arealului de câmpie, o bună
parte dintre acestea având o textură geometrică, ceea
ce le apropie foarte mult de izionomia unor aşezări
urbane.
Foarte multe dintre aceste aşezări rurale, prin
posibilităţile de care dispun cunosc un grad de dezvoltare foarte rapid, tinzând spre aşezări de tip urban
(Tinca, Sălard, Voivozi, Diosig etc).
Zona metropolitană Oradea, funcţională din
2004, se suprapune din punct de vedere administra-
Monografia judeţului Bihor
tiv-teritorial peste teritoriul municipiului
Oradea şi al celor 6 comune învecinate
ce formează „centura periurbană”:
Biharia, Borş, Cetariu, Nojorid, Oşorhei,
Sânmartin şi Sântandrei, toate acestea
însumând 38 de localităţi (un oraş şi 37
de sate). Are o suprafaţă de cca 619,40
km2 şi o populaţie totală de cca 250000
locuitori din care 85,0 % populaţie urbană şi 15,0 % populaţie rurală speciică
comunelor integrate.
Poziţia localităţilor bihorene în ansamblui Planului Naţional de amenajare a
teritoriului. Comparativ cu alte structuri
administrativ-teritoriale judeţul Bihor
are o reţea de localităţi formată din 4
municipii (2,8 % din România), 6 oraşe
(3,8 %), 90 de comune (3,3 %) cu 445 de
sate (3,3 %) (tabelul 2). Poziţia frontalieră a judeţului Bihor îi aduce acestuia o
serie de atribute în plus faţă de un judeţ
de interior iar ierarhizarea localităţilor
pe ranguri1 reprezintă un demers important pentru
a identiica şi realiza conexiuni între strategiile de
dezvoltare orientate spre teritoriul naţional şi cele
determinate de conexiuni internaţionale.
Astfel, în arealul românesc în baza „Planului de
amenajare a teritoriului naţional, secţiunea IV. Reţeaua de
localităţi” la nivelul judeţului Bihor ierarhizarea pe
ranguri a localităţilor se prezintă astfel:
-nu există nici o localitate de rangul I;
-o localitate de rangul II, incluzând municipii
de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu
rol de echilibru în reţeaua de localităţi incluzând
reşedinţa de judeţ municipiul Oradea (206463 locuitori). În general au o rază de deservire de cca
60-80 km şi acces la cel puţin două sisteme mojore
de căi de comunicaţie; funcţiile economice dispun de
„capacităţi de producţie din sectorul secundar şi al serviciilor,
socio-culturale şi informative cu rază de deservire prioritar
judeţeană”, iar nivelul de dotare-echipare este unul
complex.
1 Trecerea localităţilor de la un rang la altul se face prin lege,
la propunerea consiliilor locale, cu consultarea populaţiei şi
a tuturor instituţiilor implicite şi cu respectarea principalilor
indicatori cantitativi şi calitativi minimali şi a elementelor şi
nivelului de dotare prevăzute pentru localităţile urbane şi rurale (sursa: Planului de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea
IV. Reţeaua de localităţi, 2001)
Monografia judeţului Bihor
Judeţul Bihor. Reţeaua de
localităţi şi rangul la nivel
naţional în cazul judeţului
Bihor (sursa datelor:
Recensământul populaţiei şi
locuinţelor din România, 2002;
Planul de amenajare a teritoriului
naţional, secţiunea IV. Reţeaua de
localităţi, 2001)
-9 localităţi de
rangul III ce include
oraşe de importanţă
locală, cu populaţie
cuprinsă între 5000 şi
30000 locuitori şi rază
de deservire de cca
10-20 km, acces direct
39
la drumuri naţionale
sau judeţene, iar
funcţiunile economice includ capacităţi
de producţie din
toate cele trei sectoare. În această categorie sunt incluse oraşele (2005):
Aleşd (10685),
Beiuş (11321), Marghita (17409), Nucet (2566), Salonta
(18501), Săcuieni
(11688) Ştei (8798),
Va l e a l u i M i h a i
(10583) şi Vaşcău
(2863)
-rangul IV
cuprinde 90 de
sate reşedinţe de
comună:
-rangul V include satele componente ale comunelor caracterizate
printr-o mare varietate tipologică,
structurală şi
dimensională. Sunt
incluse în această
categorie 445 sate
distribuite pe întreg
anasamblul judeţului,
cu potenţial demografic variat, de la
zeci de locuitori la
câteva mii şi cu un
potenţial de poziţie
determinat în mare
măsură de amplasamentul acestora faţă de principalele căi de comunicaţie sau de accesul prin căi
secundare la acestea. Prin poziţia lor în arealul frontalier sau la intersecţii de căi de comunicaţie aceste
unităţi de rang inferior prin potenţialul poziţional
pot dobândi funcţii determinante pentru evoluţia
lor. Putem include aici satele puncte de trecere a
frontierei sau cele cu statut de „staţiuni turistice”
Monografia judeţului Bihor
40
sau „sat turistic”. Exemple în acest sens sunt satele
Borş, Săcuieni sau Cheresig etc cu poziţie frontalieră
pe o axă transfrontalieră.
Activitatea economică
La baza dezvoltării economice stau în cele mai
multe cazuri resursele solului şi subsolului. La nivelul judeţului Bihor sunt de amintit cele de: cărbuni (bazinul
Voivozi-Bistra şi Borod), bauxită (în Munţii Pădurea
Craiului), nisipuri bituminoase (zona Derna), petrol
şi gaze naturale (zona Suplacu de Barcău-Marghita), argilă refractară (Şuncuiuş), marmură (Vaşcău),
minereuri neferoase (zona Băiţa-Nucet), numeroase
izvoare geotermale (Oradea-Felix-1 Mai, Tămăşeu,
Marghita, Mădăras etc), ape minerale (Tinca şi Stâna
de Vale) etc. La acestea se adugă suprafeţe întinse de
păduri de foioase şi conifere, dar şi păşuni şi fâneţe
naturale de mare productivitate.
Industria
Industria bihoreană, prin paleta largă a ramurilor de care dispune, produce începând cu ramura
extractivă (cărbune, ţiţei, marmură, argilă refractară,
calcar, metale rare), şi continuând cu industria de
prelucrare (energie electrică şi termică, mobilier din
lemn, lacuri şi vopsele, maşini-unelte, încălţăminte,
confecţii, textile, tricotaje, ulei, zahăr etc), acoperind
astfel, aproape întreaga gamă de produse.
Odată cu adoptarea Legii nr. 31 din anul 1990,
privind societăţile comerciale şi în judeţul Bihor au
apărut într-un ritm alert noi agenţi economici, majoritatea acestora orientându-se mai ales spre activităţi
comerciale şi prestatoare de servicii, sectoare care
presupun investiţii mai mici şi oferă posibilitatea
recuperării mai rapide a capitalului investit.
Numărul societăţilor active în anul 2003 se
estimează la 12365, din care 62 cu capital majoritar
de stat şi 12303 cu capital integral sau majoritar
privat; 99,2% dintre unităţi iind întreprinderi mici
şi mijlocii. Din totalul unităţilor active, 315 au activitate preponderentă de agricultură, silvicultură şi
exploatări forestiere, 1795 unităţi industriale, 454
de construcţii, 6940 de comerţ şi 2861 societăţi de
transport şi prestatoare de servicii. De asemenea, în
judeţ sunt înregistrate 2868 societăţi cu participare
străină de capital, cu o valoare a capitalului străin
subscris de 92,7 milioane dolari. În paralel, se desfăşoară o activitate economică autorizată a unui
număr de 14457 persoane izice şi asociaţii familiale,
preponderant cu activitate în comerţ şi în domeniul
serviciilor prestate populaţiei.
Producţia industrială realizată în Bihor în anul
2003 - exprimată în termeni comparabili - a reprezentat 104,9 % faţă de nivelul anului anterior. În
industria prelucrătoare realizările curente au fost
superioare anului precedent cu 5,6 %, iind însă
inferioare în industria extractivă cu 1,1% şi cu 0,4%
în sectorul de producere şi distribuţie a energiei
electrice, termice şi apă.
Creşteri semniicative s-au înregistrat în industria de pielărie şi încălţăminte, prelucrarea lemnului, ambalajelor din carton, prelucrarea ţiţeiului,
industria altor produse din minerale nemetalice,
maşini şi aparate electrice, industria mijloacelor de
transport. Diminuări ale producţiei s-au înregistrat în
industria alimentară, edituri şi poligraie, metalurgie,
prelucrarea cauciucului şi maselor plastice, maşini şi
echipamente şi producţia de mobilier.
Comparativ cu nivelul anului 1995, realizările
anului 2003 au fost superioare cu 33,2%, creşteri localizate în industria alimentară şi la unele subramuri
ale industriei uşoare: confecţii respectiv pielărie şi
încălţăminte.
Principalele ramuri, cu aport mare în producţia
industrială a judeţului, au fost: industria uşoară cu
43,1% şi industria alimentară cu 23%.
În anul 2003 aproximativ 88,0 % din
producţia industrială a judeţului a fost realizată de
sectorul privat, iar cea mai mare parte a acesteia este
concentrată în zona metropolitană Oradea.
Cifra de afaceri realizată în anul 2003 de întreprinderile cu activitate industrială a fost superioară
celei din anul precedent cu 1,4%, cu creşteri mai mari
în industria de pielărie şi încălţăminte, industria altor
produse din minerale nemetalice, maşini şi aparate
electrice, industria textilă şi industria mijloacelor de
transport.
Agricultura
Din suprafaţa totală de 754427 ha, terenul
agricol reprezintă 66,2 %, respectiv 499300 ha, din
care 308000 ha teren arabil (61,7 %), 138400 ha
păşuni (27,7 %), 44700 ha fâneţe (8,95 %), 2100 ha
Monografia judeţului Bihor
41
Alte
suprafete
8%
Paduri
Arabil
26%
41%
că efectivele matcă au crescut la toate speciile principale. Astfel, în sectorul zootehnic, faţă de anul
1995, efectivele de animale au fost în general mult
mai reduse astfel: cu 23,5% la bovine, cu 28,2%
la ovine şi caprine, cu aproape 12 % la păsări şi cu
15,5% la cabaline, efectivele iind însă mai mari la
porcine cu 15%.
Transporturile
Livezi
1%
Vii
0%
Fanete
Pasuni
6%
18%
vii şi pepiniere viticole (0,42 %)
şi 6100 ha livezi şi pepiniere poJudeţul Bihor. Structura terenurilor după micole (1,22 %). Suprafaţa totală
agricolă, amenajată pentru irigat
modul de utilizare
este de cca 10000 ha.
O suprafaţă de 194900 ha
este acoperită de păduri şi alte
terenuri cu vegetaţie forestieră.
Agricultura judeţului dispune de un nivel
de dotare cu tractoare şi maşini agricole relativ
corespunzător, revenind 41 ha teren arabil pe un
tractor izic.
În sectorul vegetal, cele mai importante culture
sunt cele de: cereale boabe (grâu şi secară, orz şi
orzoaică şi porumb), loarea soarelui, soia, sfeclă
de zahăr, cartoi, legume, struguri şi alte fructe.
Producţiile totale realizate sunt mai mari decât cele
din anul anterior (2004 faţă de 2003) la porumb,
loarea soarelui, soia şi fructe şi mai reduse la celelalte culturi.
Efectivele de animale la principalele specii, la
inele anului 2004-conform datelor comunicate de
DADR Bihor- au fost de 109,1 mii capete bovine
din care 58,9 mii capete vaci şi bivoliţe, 298,8 mii
capete porcine, 139,0 mii ovine şi caprine, 25,6 mii
capete cabaline, 2410,7 mii păsări şi 25,6 mii familii
de albine.
Comparativ cu sfârşitul anului precedent, au
crescut efectivele de bovine şi păsări şi au scăzut
efectivele de porcine, ovine, cabaline şi al familiilor
de albine. Este totuşi important de semnalat faptul
Căile de comunicaţii de pe teritoriul judeţului
Bihor reprezintă elementele de legătură între regiunile montane şi cele de câmpie pe de o parte şi între
acestea şi judeţele învecinate pe de altă parte. Astfel,
legăturile între localităţile judeţului şi mai departe cu
cele din ţară sau din afara graniţelor se realizează
prin reţeaua de drumuri rutiere, căi ferate, precum
şi serviciile de transport ale aviaţiei, deservite de
aeroportul din Oradea.
Prima cale ferată de pe teritoriul judeţului a fost
construită în anul 1859 pe traseul Borş-Oradea
şi continuată în 1870 până la Cluj-Napoca (Pop
Gr., 1972). Mai târziu, în 1923 în partea de sud a
judeţului sunt conectate pe calea ferată localităţile
Salonta şi Chişinău-Criş. În prezent (2005), reţeaua
feroviară de pe teritoriul judeţului Bihor însumează
474 km, ceea ce înseamnă o densitate de 62,8 km la
1000 km2, iind dispusă într-un sistem rectangular
şi dublând în numeroase cazuri pe cea rutieră. O
axă, a câmpiei, orientată pe direcţie nord-sud şi
care leagă oraşele din vestul României (TimişoaraArad-Oradea-Satu Mare) este intersectată de trei
trasee orientate est-vest, dispuse la distanţe relativ
egale şi continui spre vest prin tot atâtea puncte de
trecere a frontierei spre Ungaria. La nord, pe cea
mai mare parte a văii Barcăului traseul Suplacu de
Barcău-Săcuieni-Valea lui Mihai –spre Ungaria; la
sud pe valea Crişului Negru calea ferată VaşcăuCiumeghiu-Salonta-Kotegyan (Ungaria) iar în
partea centrală, pe valea Crişului Repede magistrala
Bucureşti-Oradea-Episcopia Bihorului-Beretyoujfalu (Ungaria). Prin scoaterea din circuit a traseului
Oradea-Holod datorită frecventelor alunecări de
teren lungimea totală utilizată s-a redus cu peste 60
km de cale ferată.
Din nefericire, deşi se ală la poarta de intrare
spre UE, nici un sector la nivelul judeţului Bihor nu
beneiciază de linie electriicată sau dublă. Cel mai
42
important nod feroviar este
Oradea care asigură conexiuni
pe 5 direcţii: spre nord pe Valea Ierului (Oradea-Valea lui
Mihai-Satu-Mare), spre est pe
Valea Crişului Repede (Oradea-Cluj Napoca), spre vest
Oradea-Episcopia Bihor cu
punct de trecere spre Ungaria, spre sud-Vest (Oradea-Ciumeghiu (49 km) şi spre sud (Oradea-SalontaJudeţul Bihor.
Reţeaua de căi ferate,
aeroportul, principalele
drumuri şi punctele de
trecere a frontierei de
stat (2005)
Monografia judeţului Bihor
Timişoara).
Reţeaua de drumuri, ie că a reactivat trasee mai
vechi-cu legături
dense spre Transilvania (Pop G.,
1972, p.148), ie că
a creat altele noi,
se constituie într-o
reţea densă şi cu
trasee influenţate
în mare măsură de
dispunerea reţelei
hidrografice şi de
orientarea şi morfologia reliefului.
La nivelul anului
2005 lungimea
totală a reţelei de
drumuri publice însuma 2664 km, din
care 610 km (22,9
%) modernizate.
Dintre acestea, 436
km (16,3 %) sunt
drumuri naţionale
(DN 1, DN 19,
DN 76 şi DN 79)
şi 2228 km (83,7 %)
drumuri judeţene şi
comunale. Ca artere principale sunt
drumurile europene: E 60 dinspre
Cluj spre Oradea
–Borş-Artand (Ungaria), una dintre
cele mai circulate
artere de legătură cu UE; E 671, cu traseu nord-sud
dinspre Arad spre Satu Mare prin Oradea şi E76
de la Oradea, prin Depresiunea Beiuşului spre
Deva. Din E 671 se desprind 4 artere spre vest
ce traversează frontiera cu Ungaria după cum
urmează: Valea lui Mihai-Nyrabrany; SăcuieniLetaverteş; Oradea-Borş şi Salonta-Mehkerek la
care se mai adaugă cu punct de trecere temporar
ruta Cheresig-Korosnagyharsany. În acelaşi timp,
Monografia judeţului Bihor
spre est, un număr însemnat de drumuri urmează
trasee de-a lungul principalelor artere hidrografice, continuate prin pasuri de culme (Şinteu,
Bucea, Vârtop, Vârfurile) peste Munţii Apuseni
spre Transilvania. Densitatea reţelei de drumuri
este de 35,3 km la 100 km2 de teritoriu. La toate
acestea se adaugă o reţea densă de drumuri agricole în zona de câmpie şi de deal şi forestiere în
arealul deluros şi montan.
Problemele care se impun a i dezvoltate în
perspectivă în acest domeniu vizează: ridicarea
calităţii infrastructurii existente situată în prezent
sub media europeană (calitativ şi cantitativ) cu
un principal inconvenient că drumurile europene
nu asigură un traic sigur şi rapid deoarece tranzitează, în special partea centrală a localităţilor
care de regulă impune restricţii de viteză. De
asemenea, se impune eliminarea discrepanţelor
dintre infrastructura din mediul rural şi cea urbană
în special în ceea ce priveşte accesul la structura
majoră etc.
În anul 2004 au fost demarate lucrările la autostrada Transilvania care va lega Bucurştiul prin
Braşov, Cluj şi Oradea cu joncţiune la Debrecen în
Ungaria cu autostrada dinspre Budapesta. Traseul
acesteia străbate partea central-nordică a judeţului,
intrând în ţară în dreptul localităţii Satu Nou şi
ieşind de pe traseul judeţului la Suplacu de Barcău,
urmând în cea mai mare parte Valea Barcăului.
În ultimii ani, aeroportul Oradea pe lângă
conexiunile cu aeroporturi interne a intrat şi în circuitul internaţional cu legături spre Italia, Ungaria,
Austria, Republica Moldova şi Germania (direct sau
via Timişoara). Cea mai activă companie aeriană, atât
pe ruta internă cât şi externă, la nivelul anului 2005,
este CarpatAir cu capital majoritar românesc.
În categoria reţelelor de transport speciale
amintim că la nivelul judeţului Bihor există 11
localităţi şi 191 km de conducte de distribuţie a
gazelor naturale, 25 localităţi cu reţea de canalizare cu 549 km, în timp ce reţeaua de alimentare
cu apă potabilă în lungime de cca 1500 km este
prezentă în 159 de localităţi, cu mult sub valoarea
necesară.
Transportul urban de pasageri este asigurat
de un număr de 188 de autobuze şi în cadrul municipiului Oradea de un număr de 116 vagoane de
tramvai.
43
Comerţul
Un salt spectaculos a cunoscut în ultimii ani,
creşterea numărului de unităţi comerciale. Din acest
punct de vedere, unităţile economice din judeţ au
realizat în anul 2003 exporturi de 646.279 mii
euro, acestea iind mai mari faţă de anul anterior cu
2,2% (+13.824 mii euro), cu dinamici superioare
la exporturile de încălţăminte, mijloace şi materiale
de transport, piei crude şi tăbăcite, blănuri, lemn şi
produse din lemn şi mobilier.
Ca structură, 74,8 % din exporturile judeţului
au reprezentat produse ale industriei uşoare (48,8 %
încălţăminte şi 26,0 % confecţii, tricotaje şi textile),
8,5 % mobilă şi produse recreative, 3,4 % maşini,
aparate şi articole electrice, 2,4% produse din lemn
şi 2,3 % produse de origine vegetală.
Importurile pe anul 2003 s-au cifrat la 764017
mii euro, acestea iind mai mari cu 4,1% faţă de anul
precedent (+30.437 mii euro). Creşteri mai mari
de importuri iind înregistrate la produse minerale,
produse vegetale (produse din industria de morărit),
produse din lemn, grăsimi şi uleiuri alimentare,
maşini, aparate şi articole electrice, produse alimentare, băuturi şi tutun.
Ca structură, ponderi importante în total importuri s-au înregistrat la produsele textile 19,1 %,
maşini, utilaje, aparate şi articole electrice 16,0 %,
piei crude şi tăbăcite 14,4 %, materiale plastice 9,3
%, încălţăminte 8,3 %, produse alimentare, băuturi,
tutun 5,4 %, metale 5,1 %, mobilier, jucării şi produse recreative 3,6 %, produse vegetale hârtie şi carton
3,2 %. Faţă de anul 1995, exporturile judeţului au
crescut de 3 ori iar importurile de 2,6 ori.
Turismul
Cadrul natural de un pitoresc deosebit generat de complemetaritatea reliefului, apele termale,
monumentele istorice şi de arhitectură, repartizate
omogen pe teritoriul judeţului îi conferă atractivitatea de care se bucură din partea turiştilor români
şi străini.
Oradea, reşedinţa judeţului Bihor, trezeşte interesul turiştilor prin arhitectura deosebită, cetatea
medievală sau complexul muzeal al Ţării Crişurilor,
Biserica cu Lună, Şirul Canonicilor, Catedrala
Romano-Catolică etc. În judeţ, alte puncte de atracţie
44
turistică reprezintă: Cetatea de pământ de la Biharia, Castelul de la Balc, clădirea Muzeului de Istorie
şi Etnograie Beiuş, bisericile ortodoxe din lemn
construite în secolele XVII-XVIII, muzee, case
memoriale, etc.
Efectele curative ale apelor geotermale au
înscris în circuitul turistic internaţional staţiunile
balneoclimaterice de la Băile Felix şi Băile 1 Mai din
apropierea municipiului Oradea. Mai mult în scop
de agreement dar şi cu efect curativ sunt apele geotermale de la Marghita, Tămaşda, Mădăras, Chişlaz.
Intens căutate pentru climatul şi calităţile terapeutice
ale apelor minerale sunt şi Băile Tinca, iar condiţiile
naturale deosebite fac din staţiunea Stâna de Vale,
situată la 1100 m altitudine în inima Munţilor Bihor,
un loc din ce în ce mai căutat.
Interes deosebit din punct de vedere turistic
prezintă şi masivele muntoase reprezentate de:
Munţii Bihorului, Masivul Vlădeasa, Munţii CodruMoma, Munţii Pădurea Craiului, apoi Defileul
Crişului Repede cu numeroase monumente naturale, în special forme carstice, multe de importanţă
europeană. Între acestea pot i menţionate: Cetăţile
Ponorului, Cetăţile Rădesei, Valea Galbenă cu Izbucul Galbenei, Pietrele Boghii, Peştera Urşilor de
la Chişcău, amenajată pentru lux turistic, Peştera
Meziad şi altele.
În anul 2003, în judeţ, existau 68 unităţi de
cazare turistică, din care 24 hoteluri, 5 moteluri şi
hanuri, 15 vile turistice, 6 cabane şi campinguri, 6
popasuri, 5 tabere de elevi şi preşcolari precum şi
7 pensiuni turistice, acestea dispunând în total de
10467 paturi, din care 7613 în unităţi hoteliere.
Capacitatea de cazare turistică în funcţiune în
anul 2003 se cifrează la 2945,3 mii locuri, din care
2734,7 mii în unităţi de cazare de tip hotel. Privind
repartizarea capacităţilor de cazare în funcţiune pe
zone turistice, 83,4 % din acestea se localizează
în staţiuni balneare, 3,4 % în staţiunile din zona
montană, 7,3 % în municipiul Oradea şi 5,9 % în alte
localităţi şi trasee turistice. În cursul anului 2003 au
fost cazaţi în judeţul Bihor 194 mii turişti, din care
23,2 mii turişti străini.
Gradul de utilizare a locurilor de cazare a fost în
anul 2003 de 40,8 % faţă de 37,8 % în anul anterior
şi de 40,2 % înregistrat în anul 1995.
Situaţia actuală, la cumpăna dintre milenii
impune ca direcţii prioritare, bazate în principal pe
Monografia judeţului Bihor
resursele locale dezvoltarea următoarelor tipuri şi
forme de turism, generate în mare măsură de complementaritatea urban-rural, câmpie/deal/munte a
judeţului: Turismul curativ destinat refacerii psihicoizice este favorabil cu precădere în staţiunile Băile
Felix şi 1 Mai; Turismul pentru afaceri câştigă teren şi
prin faptul că municipiul Oradea a devenit un punct
de conexiune pentru investitorii străini în această
parte de vest a ţării; Turism cultural şi de patrimoniu
se bazează pe valorile existente în zonă, şi care se
regăseşte prin resurse pe întreg ansamblul judeţului;
Turismul rural prin formele sale pune în evidenţă
atracţiile turistice din zona rurală şi care se remarcă
prin cea mai însemnată creştere dintre toate tipurile
de turism speciice zonei. Sunt valoriicate astfel
resursele naturale, tradiţiile, arhitectura populară,
instalaţiile tehnice ţărăneşti, ocupaţiile, sărbătorile şi
evenimentele speciice şi nu în ultimul rând peisajele
(în opoziţie) variate ale judeţului: urban/rural; câmpie/deal/munte; luncă/versant etc; Turismul sportiv,
în special cel destinat refacerii şi pregătirii sportivilor în intrasezon şi care se relectă prin asigurarea
unor baze speciice refacerii şi practicării unei game
variate de sporturi.
Asistenţa medicală
Asistenţa medicală este asigurată de un număr
de 1 818 medici, 340 stomatologi şi 5500 de persoane, reprezentând personalul mediu şi auxiliar. Baza
materială este cuantiicată la 17 spitale cu 5556 locuri, 223 dispensare şi cabinete medicale, 5 dispensare
policlinici şi un număr de 15 creşe cu 497 paturi şi
205 farmacii. Dintre unităţile spitaliceşti, cele mai
importante sunt noile spitale din Oradea, Spitalul
Judeţean şi Spitalul de copii.
Rezultate deosebite se obţin şi în noul spital de
recuperare din Băile Felix în tratarea şi recuperarea
bolnavilor cu deicienţe locomotorii, inclusive în
recuperarea sportivilor de performanţă.
Învăţământul
Învăţământul, respectiv procesul educaţional se
realizează în 460 grădiniţe, 487 şcoli din învăţământul
primar şi gimnazial, 45 licee, 4 şcoli din învăţământul
profesional şi postliceal şi 5 instituţii de învăţământ
superior (două de stat şi 3 private) cu 30 facultăţi:
Monografia judeţului Bihor
Universitatea din Oradea şi Facultatea de Teologie
Greco-Catolică a Universităţii “Babeş-Bolyai” din
Cluj-Napoca (de stat); Universitatea “Agora”, Universitatea Emanuel şi Universitatea Creştină “Partium”
(private).
În anul şcolar 2003-2004, în învăţământul bihorean de toate gradele au fost cuprinşi 130179 copii şi
tineri, din care 18751 copii în grădiniţe, 58991 elevi
în învăţământul primar şi gimnazial, 24088 elevi din
licee, 5150 în învăţământul profesional şi tehnic,
2002 în învăţământul postliceal şi tehnic de maiştri
şi 21197 studenţi (18697 în învăţământul public şi
2500 în învăţământul superior privat).
Pregătirea copiilor şi a elevilor din învăţământul
preuniversitar s-a asigurat de un număr de 7830 cadre didactice, iar în învăţământul superior de 1423
cadre didactice universitare.
Cultura şi arta
Activitatea cultural-artistică din judeţ se
desfăşoară în cadrul a 7 teatre şi instituţii muzicale
la care s-au înregistrat peste 126 mii de spectatori şi
auditori, 21 case de cultură, 356 cămine culturale, 39
cinematografe. În judeţ funcţionează de asemenea
16 muzee şi 421 biblioteci (din care 93 publice) cu
un fond de carte de aproape 4,2 milioane volume.
Din cele 21 case de cultură, 9 funcţionează în
municipiul Oradea, unde se desfăşoară şi cele mai
multe activităţi speciice.
Manifestările culturale desfăşurate în cadrul
Teatrului de Stat din Oradea, depăşesc de câţiva
ani cadrul de inters local, cele precum “Toamna
Orădeană” sau “Săptămâna teatrului scurt”, devenind
o tradiţie.
Pentru bucuria celor mici în Oradea funcţionează
Teatrul de Păpuşi, unde, asemeni celui de stat, au loc
interesante manifestări atât în limba română, cât şi
în limba maghiară.
Fi l ar moni ca di n Or adea pr i n ţi nuta
manifestărilor, alături de formaţia “Nuntaşii Bihorului” şi “Camerata Felix” sunt representative în ceea
ce priveşte viaţa muzicală a judeţului.
Principalele muzee din judeţ: Muzeul Ţării
Crişurilor, Muzeul “Iosif Vulcan”, din Oradea, Muzeul Orăşenesc din Beiuş, Muzeul memorial “Arany
Janos” din Salonta, prin diversitatea secţiilor (istorie,
artă populară, ştiinţe naturale), dar şi prin valoarea
45
deosebită a exponatelor fac din aceste instituţii importante locuri de atracţie pentru locuitorii judeţului,
dar şi pentru cei din afara lui.
Cooperare transfrontalieră şi
integrare euroepeană
Poziţia geograică a judeţului Bihor în partea de
vest a României determină din acest punct de vedere
suprapunerea acestuia unui areal frontalier. Limita
vestică a judeţului coincide cu sectorul de frontieră
româno-maghiar pe 166 km din care: 160 km cu traseu pe uscat şi 6 km cu traseu pe suport hidrograic
constituit din mijlocul albiei Crişului Negru (5,3 km)
şi un canal (cca 0,5 km), aceasta însemnând cca 37,0
% din lungimea totală a sectorului de frontieră româno-maghiară (după Gr. Stamate, 1997). Datorită
suportului frontierei de stat dominant terestru, între
sistemul teritorial Bihor şi cele învecinate situate de
partea maghiară există un potenţial de comunicaţii
latent şi activ ridicat şi care poate asigura un lux
transfrontalier asemnănător celui din alte state europene cum este spre exemplu în prezent, situaţia
din arealul transfrontalier germano-polonez sau
ceho-german. Astfel, sectorul de frontieră este secţionat de infrastructura a 16 drumuri transfrontaliere
„potenţiale” dintre care sunt operative doar 4 în
regim internaţional şi unul pentru traic ocazional.
La acestea se adaugă 4 sisteme de căi ferate dintre
care 3 active în regim de traic internaţional (sursa:
Gr. Stamate, 1997; Poliţia de frontieră, 2003). La acestea
se adaugă punctul de trecere aeroportuar din incinta
aeroportului Oradea.
Structuri de cooperare transfrontalieră. Cooperarea
transfrontalieră de tip euroregional s-a materializat
pentru prima dată, într-un cadru oicial, doar la nivelul anului 1997 prin includerea judeţului Bihor în
Euroregiunea Carpatica, una dintre cele mai mari din
Europa, incluzând unităţi administrativ-teritoriale
din cinci ţări: Slovacia, Polonia, România, Ucraina
şi Ungaria.
În acelaşi an, a luat naştere Asociaţia de localităţi
cu obiective comune, la nivelul judeţelor Bihor şi HajduBihor au luat naştere două asociaţii a localităţilor
din zona de frontieră: Asociaţia localităţilor de frontieră
Bihor, de dezvoltare a teritoriilor din România şi Asociaţia localităţilor de frontieră de dezvoltare a teritoriilor din
judeţul Hajdu-Bihar. Cele două asociaţii au încheiat o
46
Asociaţiile de localităţi
frontaliere din Bihor şi
Hajdu-Bihar, în faza
premergătoare constituirii
Euroregiunii “Bihor –
Hajdu-Bihar”.
Monografia judeţului Bihor
convenţie de colaborare la
nivelul anului 1997. Structura asociativă de pe teritoriul
judeţului Bihor cuprinde
17 comune distribuite liniar de-a lungul frontierei
incluzând aproape întreg
aliniamentul de structuri
territorial-administrative de rang inferior cu caracter
frontalier. În succesiune de la nord la sud sunt oraşele Valea lui Mihai şi Salonta şi comunele: Săcuieni,
Diosig, Sălard, Biharea, Borş, Sântandrei, Girişu de
Criş, Cefa, Mădăras, Tulca, Ciumeghiu, Batăr, Avram
Iancu, Săcădat şi Budureasa din extremitatea estică,
montană a judeţului. În structura asociativă maghiară
sunt prezente 19 localităţi care au o dispunere total
Monografia judeţului Bihor
47
Nr
Punctele de trecere
Regimul traicului
Mijlocul de transport
1
Valea lui Mihai / Nyirabrany
Internaţional,
Auto
2
Valea lui Mihai / Nyirabrany
Internaţional,
Cale ferată
3
Episcopia Bihor / Biharkereszteş
Internaţional
Cale ferată
4
Borş / Artand
Internaţional
Auto
5
Cheresig- Koroszakal
Temporar
6
Săcuieni - Letaverteş
Internaţional
Auto
7
Salonta / Mehkerek
Internaţional
Auto
8
Salonta / Mehkerek
Internaţional
Cale ferată
9
Oradea
Intenaţional
Aeroportuar
diferită de cea a părţii româneşti
iind dispuse în sistem “fagure”,
în jurul unui nucleului urban
Biharkeresztes şi poziţionate pe
axa rutieră europeană E 60 şi cu
deschidere transfrontalieră prin
relaţia Artand-Borş. Cele 18 localităţi rurale sunt: Artand, Bedo, Berekboszormeny,
Bojt, Esztar, Gaborjan, Hencida, Kismarja, Koroszakal, Koroszegapati, Magyarhomorog, Mezopeterd, Mezosas, Nagykereki, Pocsaj, Szentpeterszeg,
Told şi Vancsod.
Cea mai nouă structură euroregională de
cooperare transfrontalieră se ală situată în partea
de nord-vest a României, în arealul transfrontalier
româno-maghiar şi instituită sub denumirea oicială de Euroregiunea „Bihor - Hajdú-Bihar”. Actul de
îniinţare al Euroregiunii „Bihor – Hajdu-Bihar” a
fost semnat la data de 11 octombrie 2002 la Oradea
de către preşedinţii Consiliului Judeţean Bihor din
România şi al Autoguvernării Locale a Judeţului
Hajdu-Bihar din Ungaria. Este o structură euroregională de cooperare tranfrontalieră constituită
din asocierea de unităţi administrativ-teritoriale
de ranguri diferite, cum sunt judeţele şi structurile
inferioare ca municipii, oraşe, comune şi localităţi,
existând astfel un cadru de cooperare extins atât
pe orizontală cât şi pe verticală. Sub aspect demograic 52,0 % din populaţie se ală în Bihor şi 48 %
în Hajdu-Bihar, o densitate a populaţiei cu valori
apropiate şi desigur existenţa a două centre urbane
cu rol polarizator, Debrecen (211034 locuitori) şi
Oradea (206527 locuitori), de acelaşi rang şi sub
aspect demograic.
Judeţul Bihor.
Punctele
de trecere a
frontierei de stat
(sursa: poliţia de
frontiera, 2005);
Traicul transfrontalier este deservit la nivelul
judeţului Bihor de 6 puncte auto de trecere a frontierei (5 permanente şi unul ocazional); 3 puncte feroviare şi unul aeroportuar. Spre exemplu, la nivelul
anilor 2004-2005 dintre toate punctele de trecere a
frontierei existente pe teritoriul României cel mai
tranzitat a fost cel pe relaţia Borş-Artand, în timp
ce Salonta (poziţia 4) şi Valea lui Mihai (poziţia 11)
s-au situat şi ele în aceaşi categorie.
Bibliograie
Benţe, Fl., Probleme geograice privind populaţia judeţului
Bihor, Analele Universităţii din Oradea, Seria
Geograie, Tom. III, Oradea 1993;
Berindei, I., Dumitraşcu, S., Faur, V., Godea, I.,
BIHOR – Ghid turistic al judeţului, Editura
Sport-Turism, Bucureşti 1979;
Ilieş, Al., România între milenii. Frontiere, areale frontaliere
şi cooperare transfrontalieră, Editura Universităţii
din Oradea 2003;
Ilieş, Al., România. Euroregiuni. Editura Universităţii
din Oradea 2004;
Ilieş Al. (Coord.), Ilieş Dorina, Gaceu O., Josan Ioana,
Grama V., Herman G., Staşac M., Stupariu M,
Gozner Maria, Sistemul teritorial transfrontalier
româno-maghiar: structură, dinamică, funcţionalitate,
Editura Universităţii din Oradea 2009;
Pop, P. Gr., Judeţele Patriei. Bihor, Editura Academiei
RSR, Bucureşti 1972;
Pop, P. Gr., dealurile şi Câmpia de Vest, Editura
Universităţii din Oradea 2005;
Stamate, Gr., Frontiera de Stat a României, Editura
Militară, Bucureşti 1997;
48
* * * Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 5
ianuarie 1977, vol. I-II, Direcţia Centrală de
Statistică, Bucureşti 1980;
* * * Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 7 ianuarie
1992, vol. IV, Populaţie - Structura etnică şi confesională, Comisia Naţională pentru Statistică,
Bucureşti 1994;
* * * Judeţele şi oraşele României în cifre şi fapte, vol. I, Ju-
Monografia judeţului Bihor
deţele României, Departamentul pentru administraţie publică locală, Bucureşti 1994;
* * * Recensământul populaţiei şi al locuinţelor, 18 Martie
2002, vol. IV, Populaţie - Structura etnică şi
confesională, Institutul Naţional de Statistică,
Bucureşti 2004
Site web:
***
www.insse.bh
Monografia judeţului Bihor
49
istorie, societate, civilizaţie
Aurel Chiriac
Evoluţia societăţii umane pe teritoriul judeţului Bihor a fost condiţionată de situarea acestuia
într-un areal geograic al Europei care, de-a lungul
timpului, s-a alat pe traseul sau în imediata apropiere a unor importante drumuri comerciale şi culturale, ce făceau legătura între zone din interiorul
continentului şi din afara lui; la conluenţa dintre
două mari civilizaţii, ale Apusului şi Răsăritului; la
hotare de provincii medievale sau state moderne, în
anumite perioade ale istoriei regiunii. Firesc, această
realitate a inluenţat modul de a i şi exprima al
oamenilor locului într-o durată lungă a existenţei
lor şi şi-a pus amprenta asupra dinamicii vieţii
politice, economice, religioase şi cultural-artistice
până astăzi.
1. Pe vatra actuală a judeţului Bihor, în paleoliticul superior (35.000/30.000 - 15.000 î.Hr.) îşi face
apariţia Homo sapiens fosilis. Pe parcursul perioadei
istorice în discuţie comunitatea umană trăind în
acest spaţiu s-a îndeletnicit cu vânătoarea, pescuitul
şi culesul din natură. Pentru această perioadă, cea
mai reprezentativă şi cea mai recentă descoperire
este galeria desenelor din PeşPiese de aur din
tera Coliboaia, situată pe valea
tezaurul descoperit
Sighiştelului, unde există 13
la Hodiş (sec.
reprezentări animaliere (rinocer,
XIV-XII î. Hr.).
cal, bizon, urs) datate în aurignaMuzeul Naţional
cian sau gravettian (paleoliticul
de Istorie al
României
superior). De-a lungul neo-eneoliticului (6.500-2700/2500 î.Hr.)
se pun bazele vieţii sedentare,
fenomen ce aduce cu sine permanentizarea preocupărilor pentru cultivarea pământului şi creşterea
animalelor. Şansa stabilităţii de la un an la altul a avut
drept consecinţă apariţia unei populaţii autohtone
şi dezvoltarea unor relaţii cu vecinii mai apropiaţi
sau mai îndepărtaţi, cum au fost cu aceia din sudul Peninsulei Balcanice, de origine meridională1.
Aceste contacte au stat şi la temelia şirului de progrese declanşate în „...domeniul culturii materiale
şi spirituale: producerea hranei,
noutăţi majore în meşteşuguri
Descoperiri neolitice
(olăritul, şlefuirea pietrei, predin Bihor (mileniile
lucrarea textilelor, începuturile
VI-IV î. Hr.).
metalurgiei aurului şi cuprului),
Colecţia Muzeului
conturarea mai limpede a unor
Ţării Crişurilor
Călin Ghemiş, Jean Clottes, Bernard Gely, Francoise
Prud’homme - O descoperiere arheologică de excepţie – „Galeria desenelor”
din peştera Coliboaia, munţii Apuseni, Romania, în, Crisia, XLl, (sub
tipar); M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, D.
Teodor, Istoria României, Bucureşti, 1998, p.14-15
1
Monografia judeţului Bihor
50
norme de organizare a societăţii, o viaţă spirituală
bogată, deplin constituită”2. De altfel, descoperirile
arheologice de la Suplacu de Barcău, Oradea-Salca,
Sântandrei, Vadu Crişului etc. conirmă veridicitatea
airmaţiilor de mai sus şi, totodată, nivelul de viaţă
atins de către grupurile neolitice ale locului3.
În epoca bronzului (cca. 2700/2500-1100 î.Hr.)
se produce „indoeuropenizarea” în Bihor şi România
deopotrivă, consecinţa iind desprinderea triburilor de
traci nord-dunăreni din masa tracilor balcanici, acestea
devenind „...creatoare ale culturii epocilor bronzului
pe teritoriul României...”4. Pentru vestul României,
cultura Otomani, unde săpăturile arheologice au
adus la lumina zilei un sanctuar de tip megaron ca şi
martor al răspândirii cultului solar şi în această parte
a continentului european, este argumentul major în
acest sens5. Dar, în acelaşi timp, alte numeroase descoperiri de arme din bronz în Bihor dovedesc, pe de
o parte, că metalurgia bronzului s-a generalizat, iar, pe
de altă parte, că era produsă deja stratiicarea socială
şi, implicit, recunoaşterea poziţiei speciale a şefului
militar în interiorul iecărui trib, deci şi în interiorul
comunităţii trăind în aşezarea de la Otomani6. De
altfel, tezaurul de aur de la Hodiş, şi el descoperit în
Bihor, nu face decât să conirme consacrarea unei
ierarhii sociale ireşti pentru răstimpul respectiv.
Treptat, în epoca ierului (cca. 1100 – secolul
I î.Hr.), triburile daco-geţilor, aparţinând familiei
tracilor nord-dunăreni, îşi impun dominaţia într-un
teritoriu geograic ce depăşeşte graniţele României
de astăzi, atât ca putere militară, cât şi ca realizatori
ai unei civilizaţii materiale şi spirituale de referinţă.
În prima parte a Hallstattului (cca. 1100-450 î.Hr.),
după ce metalurgia bronzului îşi atinsese deja apogeul, are loc pătrunderea tehnologiei de producere
a ierului dinspre lumea grecească, tehnologie care,
în scurt timp, este adoptată de autohtoni; se răspândesc aşezările întărite, cu valuri de pământ şi bârne
de lemn; societatea daco-getă rămâne, pe de o parte,
2
Ibidem, p.15
Doina Ignat, Grupul cultural neolitic Suplacu de Barcău, Editura
Mioton, Timişoara, 1998, p.9
4
M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, D.
Teodor, op.cit., p.23
5
Ibidem, p.22; N. Chidioşan, I. Ordentlich, Un templu megaron din
epoca bronzului, cultura Otomani de la Sălacea, în Crisia, V, Oradea,
1975, p.15-16
6
M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, D.
Teodor, op.cit., p.22
3
idelă cultului solar, iar, pe de Tezaur din argint
altă parte, va consacra o religie descoperit la
în fruntea căreia va sta un preot Sacalasău (I î.
zeiicat după moarte, Zalmoxis7. Hr.-I). Colecţia
Muzeului Ţării
Acest proces de consolidare a Crişurilor
identităţii etnice a geto-dacilor în
spaţiul carpato-danubiano-pontic
se produce într-un context istoric în care o serie de
popoare alogene trec prin teritoriul respectiv şi care
au lăsat, la rândul lor, interesante mărturii. Sciţii, cimmerienii, illyrii şi celţii sunt aceia care au contribuit,
într-o măsură mai mare sau mai mică, la consolidarea
civilizaţiei din spaţiul intra şi extracarpatic şi la consacrarea originalităţii ei.
Cea de-a doua vârstă a ierului, La Tène (450sec.I î.Hr.), reprezintă acel segment de timp când
triburile geto-dacilor ajung la apogeul puterii politice
şi nu numai, în plan militar dominând chiar Europa
Centrală de şi Sud-Est, şi când vor uimi contemporanii, dar şi pe cei de astăzi prin realizări arhitecturale
de excepţie. Dacia va deveni un stat antic puternic
şi întins care, în anii de domnie ai lui Burebista (8244 î.Hr.) şi Decebal (86-106 d.Hr.), se va amesteca
inclusiv în disputele politice din interiorul Imperiului
Roman. Acum, în perioada clasică din existenţa dacilor, şi-au câştigat o poziţie privilegiată meşteşugarii
specializaţi în prelucrarea ierului şi lutului, în cazul
celor din urmă produsul lucrat la roata rapidă iind
deja o obişnuinţă, cum şi prelucrarea argintului
7
Ibidem, p.25, 37
Monografia judeţului Bihor
(podoabe, monedă dacică) a cunoscut un apogeu de
neegalat într-o durată lungă de timp. Cetăţile dacice
din Munţii Orăştiei, incluse unui sistem de fortiicaţii
ce aveau drept scop apărarea capitalei Sarmisegetusa
Regia şi care au consacrat o tehnică de construcţie
speciică, materializată în apariţia lui murus dacicus,
au provocat respectul cuceritorilor romani şi, în
epoca noastră, al specialiştilor în domeniu. Ele aveau
funcţia de sedii ale „regilor” sau şeilor aristocraţiei
tribale şi de centre de cult8.
Şi în Bihor, la cumpăna dintre mileniile I î.Hr.
şi I, au existat cetăţi dacice la Tăşad, Oradea-Dealul
Viilor, Sacalasăul Nou, Şuşturogi unde, după săpăturile
arheologice sau perieghezele intreprinse acolo, s-au
descoperit tezaure monetare şi podoabe din argint lucrate în ateliere de argintari ale locului9. Toate acestea,
precum şi încă multe alte exemple de cultură materială
aparţinând epocii, nu fac decât să mărturisească asupra
continuităţii de locuire a dacilor şi în vestul României.
De altfel, în cei 165 de ani cât a rezistat Dacia romană,
„dacii liberi” vor întreţine relaţii cu dacii cuceriţi şi cu
populaţia romană stabilită în statul antic nou creat.
Un argument în acest sens este circulaţia, deosebit de
activă în răstimpul menţionat, a monedelor dacilor,
alături de monedele romane republicane sau denarii
romani imperiali aici, după cum ne-o conirmă piesele
numismatice provenind din săpăturile de la Aştileu şi
Biharea10. Nu este mai puţin adevărat că interesul sporit
faţă de teritoriul Bihorului este şi rezultatul traversării,
prin nordul acestuia, respectiv pe la Sălacea, a „drumului
sării”, ce pornea din centrul Transilvaniei şi se termina
în Europa Centrală.
Retragerea celor ce au făcut parte din administraţia şi armatele Daciei romane (271) nu a avut
drept consecinţă dispariţia „dacilor liberi” din Bihor.
Situaţi într-o zonă de hotar cu Imperiul roman şi în
relaţii directe cu daco-romanii din fosta provincie
romană, aceştia se vor ala în continuare sub inluenţele „...civilizaţiei romane şi (...) – dar şi a aceleia
(n.n.) – exercitată de alte neamuri, cu care au venit
în contact (sarmaţii şi populaţii germanice)”11.
51
Perioada dintre sfârşitul secolului al III-lea şi
anul 1000 a stat sub semnul popoarelor migratoare
alate în căutare de posibile ţări unde să se stabilească. Acestea au întâlnit o organizare administrativ-teritorială cu numele de romanii (Romaniae) care,
într-o bună perioadă de timp, au fost răspândite în
Europa12, inclusiv în Europa Centrală şi de SudEst. Cu toate că pentru Bihor această formă de
organizare este doar presupusă, nu putem să nu
remarcăm că la inele mileniului I Biharea dobândeşte statutul de centru politic şi administrativ al
zonei, într-o realitate unde aşezările rurale sunt
foarte numeroase şi că daco-romanii, ce s-au
menţinut în continuare aici, chiar şi în condiţiile
în care grupurile de alogeni (hunii, gepizii, avarii,
slavii) încercau să se insinueze
deinitiv în regiune, au fost be- Tezaurul de
neiciari direcţi ai procesului de templu, din argint,
romanizare care se ala în curs descoperit la Tăuteu
(sec. IV-V).
de maturizare în spaţiul car- Colecţia Muzeului
pato-danubiano-pontic. Chiar Ţării Crişurilor
8
Ibidem, p.34
A. Chiriac, Bihorul şi Oradea de-a lungul veacurilor. Istorie, Societate,
Civilizaţie, în A. Chiriac (coordonator), un veac de lumină, Editura
Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2003, p.48
10
Ibidem
11
M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, D.
Teodor, op.cit., p.95
9
12
Ibidem, p.96
Monografia judeţului Bihor
52
dacă acestea nu s-au stabilit în Bihor, au lăsat în
urma lor mărturii care sunt apreciate de arheologii zilelor noastre şi nu numai, ca şi remarcabile
valori de artă. Este cazul tezaurului de templu
de la Tăuteu (secolele IV-V), datorat neamurilor
germanice, care l-au comandat unuia din celebrele
ateliere romano-bizantine ale vremii.
În acelaşi timp, o parte dintre romanii creştinaţi au rămas definitiv legaţi de meleagurile
unde şi-au creat familii şi gospodării şi unde
convieţuiau în continuare cu autohtonii daci în
curs de romanizare. Este însă, tot atât de adevărat că fenomenul creştinării s-a desăvârşit într-o
formă „populară”13, şi după emiterea Edictului de
la Milano, din 313, de către Constantin cel Mare,
când religia creştină s-a oficializat. De atunci începând, pe măsura consolidării bisericii creştine
la nord de Dunăre şi pe măsura venirii de misionari – un posibil exemplu este pentru secolul al
IV-lea Niceta, episcop al Remesianei –, s-a impus
treptat o ierarhie bisericească în arealul aflat pe
teritoriul României de astăzi. Aşa a fost posibil
să pătrundă în vocabularul limbii române, în curs
de formare, termeni de origine latină: biserică
(basilica), a boteza (baptisare), creştin (christianus),
cruce (crux), a cumineca (communicare), Dumnezeu
(domine deo), Florii (Florilia), Paşti (Paschae), Rusalii
(Rosalia), sfânt (sanctus)14.
Romanizarea dacilor, un proces care a început încă din anii de dinaintea cuceririi Daciei de
către Traian, dacă avem în vedere relaţiile politice,
comerciale şi culturale întreţinute cu Imperiul roman, ajunge la desăvârşire în veacurile V - XI.
La trecerea din mileniul I spre al II-lea, se
produc însă transformări ce vor prefigura destinul
viitor al societăţii locului. Între secolele VIII-IX
slavii au jucat un rol fundamental în consolidarea
creştinismului promovat pe filiera răsăriteană şi în
Bihor, cu efecte de lungă durată asupra orientării
spirituale a populaţiei româneşti, care trăiau în cea
mai mare parte a ei în aşezări rurale organizate în
respectul unui model de relaţii sociale de veche
tradiţie – dacică şi daco-romană –, unde obştile
săteşti aveau în frunte un jude, jupan sau cneaz.
Voievodatul sau ducatul lui Menumorut, ce
şi-a avut reşedinţa la Biharea, a luat naştere prin
unirea mai multor obşti ţărăneşti, astfel că în
secolele IX/X acesta ajunge la o întindere apreciabilă, respectiv de la nord la sud, între Someş şi
Mureş, iar de la est la vest, între Munţii Apuseni şi
Porţile Meseşului, până la Tisa. La fel ca şi ducatele lui Gelu şi Glad, se afla în raport de vasalitate
cu împăraţii Bizanţului şi, implicit, în relaţie cu
ierarhia bisericească a Răsăritului. O dovadă a legăturilor pe planul cultului, cu Constantinopolul,
este chiar funcţionarea unei episcopii la Biharea,
pe care Ştefan I - ce a cochetat la un moment dat
şi cu afilierea la biserica Răsăritului -, o va aronda,
în cele din urmă, cultului romano-catolic.
Datorită ducatului lui Menumorut, care ca
şi unitate politică debutează undeva în secolul al
VIII-lea, s-au dirijat energiile românilor înspre
apărarea identităţii etnice şi a supremaţiei politice,
până în secolul al X-lea. Este, însă, şi răstimpul în
care, pe de o parte, slavii introduc liturghia slavă
şi termeni legaţi de biserică, vizînd chiar şi grade
bisericeşti (utrenie, vecernie, bobotează, vlădică etc.),
iar, pe de altă parte, când, spre sfârşitul mileniului
I, ungurii, după stabilirea în Câmpia Pannoniei,
îşi vor face cunoscut interesul pentru cucerirea
teritoriului aflat în vestul României de astăzi şi, în
continuare, a Transilvaniei. Nici unii, nici ceilalţi
nu au putut să facă abstracţie de populaţia autohtonă majoritară, care a rămas legată în continuare
de sat şi de forma de organizare, având în frunte
un jude şi sfatul bătrânilor.
Una dintre recentele cercetări de teren şi
arhivă a ajuns la concluzia că între veacurile VIII-XIII, aşezările rurale au fost numeroase. S-au
identificat, pe teren, 165 de vetre de sate, iar în
documente 30715, numeroase aparţinând românilor, iar, pe măsura cuceririi Bihorului, şi maghiarilor. Biharea (secolele VIII-XIII; circa 1067), Şilindru (secolele IX-XII; 1163), Cheşereu (secolele
IX-XII; 1215), Girişu de Criş (secolele VIII-XIII;
1221) Abram (secolele VIII-XIII;), Sânnicolaul
Român (secolele VIII-XIII; 1332), Curtuiuşeni
(secolele IX-XII; 1342), Voivozi (secolul VIII/
IX; 1391), Cociuba Mare (secolele VIII/IX; 1445)
sunt câteva dintre localităţile identificate în teren,
13
I. Crişan, Aşezări rurale medievale din Crişana (secolele X-XIII),
Editura Muzeului Ţării Crişurilor, 2006, p.46
14
Ibidem, p.92
Ibidem, p.108
15
Monografia judeţului Bihor
precum şi pomenite în documente16. Amintite în
acte oficiale sunt şi Sâniob (1169), Ianoşda (1203),
Cheriu (1202-1203), Felcheriu (1202-1203), Vărşand
(1214), Tărcaia (1332), Tărian (1341)17 etc.
Rezultă din cele de mai sus că teritoriul
stăpânit de Menumorut a fost cucerit treptat de
reprezentanţii statului feudal maghiar. O cauză
a succesului a fost, fără putinţă de tăgadă, chiar
„Adoptarea de către regalitatea maghiară după
anul 1000 – să nu uităm totuşi faptul că unele
căpetenii ale maghiarilor au oscilat spre Bizanţ
un timp (n.n.) – a formelor de organizare politică
şi ecleziastică a lumii apusene...”18, ce a adus cu
sine susţinerea din partea papalităţii, atât pe plan
militar, cât şi spiritual, cu scopul implementării
catolicismului în această zonă a Europei. O modalitate de consacrare a noului cult, pe măsura
înaintării înspre Transilvania - un rol în acest sens
l-au avut, alături de maghiari, secuii şi saşii -, a
fost constituirea reţelei de instituţii ecleziastice
(biserici, mănăstiri, episcopii etc.) şi înzestrarea
acestora cu proprietăţi în cadrul comitatelor
regale, ce au substituit treptat vechile „ţări” ale
românilor19.
O altă cale de stabilizare a catolicismului
a fost aceea a luării de măsuri care să limiteze,
în Regatul Ungariei, menţinerea în continuare a
subordonării mănăstirilor şi episcopiilor acestora
faţă de ierarhia Răsăritului, cum a fost cazul deja
amintitei episcopii a Bihariei20 sau, în secolul al
XIII-lea, a celor aparţinătoare organizaţiei monahale Sf. Theodosie Cenobianul din Berrhol
(Palestina), socotită de istoricii problemei ca şi
continuatoare ale mănăstirilor, schiturilor şi bisericilor închinate mănăstirilor greceşti încă de pe
vremea lui Gelu şi Ahtum21. De altfel, în 1204 şi
1205, papa Inocenţiu III, în două scrisori adresate
arhiepiscopului de Calocea solicita, după căderea
Constantinopolului în mâinile latinilor, la 1204,
16
Ibidem, p.21
Ibidem, p.52
18
M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, D.
Teodor, op.cit., p.147
19
I. Crişan, op.cit., p.52
20
Ibidem, p.47
21
Ibidem, p.46, 48-49
22
M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, P.
Teodor, op.cit., p.149; L. Borcea, Bihorul medieval, Editura Arca,
Oradea, 2005, p.61
17
53
desfiinţarea episcopiei ortodoxe care, se pare,
deţinea supremaţia şi asupra Bihorului22. Insista, în acest sens, în numele unei unităţii creştine
proclamate unilateral de reprezentanţii papalităţii,
în anul menţionat mai sus.
Sfârşitul veacului al XI-lea şi începutul celui de al XII-lea este perioada când Capitlul şi
Episcopia romano-catolică de Oradea, ambele
datorate lui Ladislau I (1077-1095), aflate sub
jurisdicţia arhiepiscopiei de Calocea, au preluat
definitiv controlul asupra vieţii social-economice,
religioase şi politice în comitatul Bihor, unitate
administrativă care, atunci, era mult mai extinsă
ca suprafaţă decât judeţul actual.
Regatul Ungariei, între secolul al XI-lea şi
1557 a stăpânit continuu comitatul. Apoi, din
1557 şi până în 1660 acesta a fost inclus Principatului Transilvaniei, cu excepţia intervalului de
timp dintre 1598 şi 1606, când s-a aflat sub suzeranitate habsburgică. După 32 de ani de dominaţie turcească (1660-1692), respectiv de existenţă
a Paşalâcului de Oradea, Imperiul Habsburgic,
din 1692, şi Imperiul Austro-Ungar, acesta format la 1867, şi-au exercitat dominaţia în Europa
Centrală, inclusiv în Bihor, până la 1 decembrie
1918, când a fost proclamată România Mare. Din
punctul de vedere al compoziţiei etnice, în cele
zece veacuri, românii şi maghiarii au fost majoritari, cei dintâi dominând prin proporţie atât în
Partium, cât şi în Transilvania. Li s-au alăturat,
pentru perioade mai lungi sau mai scurte, germanii, italienii, turcii, evreii, slovacii, rutenii, sârbii,
polonezii şi, nu în ultimul rând, macedoromânii,
fiecare cu contribuţii la afirmarea civilizaţiei locului. Spre exemplu, în primele secole ale evului
mediu din comitatul Bihor, italienii au avut rol
esenţial, prin promovarea valorilor cultural-artistice şi economice ale Apusului. Episcopii italieni
şi negustorii originari din nordul Italiei, puşi în
fruntea Episcopiei romano-catolice de Oradea,
au contribuit la dezvoltarea urbanistico-arhitecturală şi culturală a urbei de pe malurile Crişului
Repede, precum şi la promovarea schimburilor
comerciale cu Occidentul, în principal. În acest
context, românii şi maghiarii şi-au menţinut, pe
de o parte, credinţa în ortodoxie sau catolicism,
şi, implicit, respectul faţă de moştenirea spirituală
proprie acestora, iar, pe de altă parte, interesul
Monografia judeţului Bihor
54
colul XII, Abram – 1291 etc.), dar şi al cetăţilor
Oradea, Finiş, Şoimi, Adrian etc.23, au reuşit să
îşi consolideze controlul politico-administrativ
şi aici. De un mare ajutor, în acest sens, le-a fost
faptul că s-a acordat Capitlului calitatea de „loc
de adeverire” şi de judecată -să nu uităm că aici se
practica proba fierului înroşit-, rang ce i-a oferit
acestuia o mai mare autoritate şi a făcut posibilă
implementarea regulilor de drept notarial ale
Apusului.
Reforma religioasă – varianta calvină şi unitariană – la care au aderat şi maghiarii transilvani
şi nu numai, a menţinut relaţia cu lumea Occidentului, care le-a acordat laicilor şansa promovării
progresului pe toate planurile vieţii cotidiene şi
în ceea ce priveşte susţinerea
intreselor comunităţilor etnice Bazilica romanică
cărora le aparţin, prin promo- de la Tămaşda (sec.
varea limbii materne în litur- XIII). Fototeca
ghie, dar şi în domeniul culturii Muzeului Ţării
Crişurilor
etc. La rândul lor, principii repentru prosperitatea economică a arealului geopolitic în care
au vieţuit.
Referindu-ne la cult, românii, cu toate că noul stăpân
politic acţiona în direcţia restrângerii drepturilor politice
şi nu numai, au continuat să fie alături de biserica
răsăriteană şi să promoveze relaţii cu mitropoliile Moldovei şi Ţării Româneşti, constituite în
secolul al XIV-lea. De altfel, domnii români au
declanşat iniţiative ctitoriceşti în Transilvania, ce
s-au materializat în edificarea de lăcaşuri de cult
de plan triconc, devenite caracteristice pentru
spaţiul românesc extracarpatic, în picturi murale
ce au reluat modelul iconografic de inspiraţie
bizantină, în danii de odoare şi cărţi vechi româneşti, în înfiinţarea de episcopii şi arhiepiscopii
în Transilvania, toate cu scopul de a le asigura
românilor din Regatul Ungariei menţinerea conştiinţei apartenenţei la neamul românesc.
Maghiarii din comitatul Bihor, cu ajutorul
Capitlului şi Episcopiei romano-catolice de Oradea al mănăstirilor şi bisericilor parohiale apărute
între secolele XI-XIII (Tămaşda, Sâniob – 1169,
Cheresig, Sânnicolaul de Beiuş, Sântimreu – seDonjonul romanic
de la Cheresig (sec.
XIII). Fototeca
Muzeului Ţării
Crişurilor
L. Borcea, Bihorul medieval, Editura Arca, Oradea, 2005, p.8089, 310-319 (în continuare: L.Borcea, Bihorul...); A. Avram,
Arhitectură romanică din nord-vestul României, Sibiu, 2006, p. 5670; Bunytay, V, A Váradi püspökség története, I, Oradea, 1884, p.
186, 265, 284, 298, 380, 411, 430, 474
23
Monografia judeţului Bihor
55
secolul al XIV-lea este pomenită
ca aparţinând exharhatului din
Perii Maramureşului (Ucraina
de astăzi), subordonat Constantinopolului26, este de semnalat,
chiar dacă planul micii bisericuţe de zid existente încă aminteşte de un model de largă circulaţie în Europa,
bizantino-romanic. La Biharea, lăcaşul de cult cu
hramul atât de răspândit la ortodocşi Sf. Nicolae,
a adăpostit în secolul al XII-lea, aduse fiind din
Bizanţ, moaştele Sf. Gheorghe şi Sf. Nicolae27 şi
tot în aceeaşi aşezare, care la anul 1075 deţinea
încă rangul de civitas (oraş), s-au descoperit produse ceramice de factură bizantină, aparţinând secolelor XI-XII28, aspecte care demonstrează că în
acel răstimp de răscruce pentru creştinism, când
schisma religioasă (1054) a consacrat ortodoxia
şi catolicismul, biserica şi civilizaţia răsăriteană
îşi menţineau forţa de atracţie. Nu este exclus
ca şi Sânnicolaul de Beiuş, dacă avem în vedere
numele localităţii, a avut la începuturile evului
mediu din regiune un lăcaş de cult cu acelaşi
binecunoscut hram. Remetea, unde în veacurile
XII-XIV exista un cnezat românesc, conservă o
biserică de zid care, deşi, din secolul al XIV-lea,
prin acceptarea voievodului Nicolae al locului,
s-a subordonat cultului romano-catolic şi, în
continuare, pe parcursul istoriei, celui reformat
(secolul al XVII-lea), păstrează încă, probabil
datorită majorităţii ortodoxe existente la un moment dat în localitate şi depresiunea Beiuşului,
o pictură murală de factură bizantină – la baza
turnului – ce s-a finalizat, presupunem noi, în
veacul al XIV-lea şi un decor pictat în navă, din
acelaşi secol, însă de factură apuseană29.
Fosta biserică de zid de la Seghişte, din care
se conservă astăzi doar planul, ridicată în secolul al
XV-lea, având o absidă a altarului de tip bizantin -ca
Turnul romanic de
la Sânnicolaul de
Beiuş (sec. XIII).
Fototeca Muzeului
Ţării Crişurilor
formaţi aflaţi în fruntea Transilvaniei, au plănuit
edificarea noii Cetăţi a Oradiei (1569-1618) 24, un
obiectiv militar fundamental în sistemul de apărare al Principatului Transilvaniei, din care a făcut
parte şi Bihorul timp de peste un secol. Căpitanii
Cetăţii, dintre care îi amintim pe Ştefan Bocskai şi
Gheorghe Rákóczi II, deveniţi mai apoi principi,
au fost printre aceia care au sprijinit finalizarea
acestei grandioase întreprinderi 25.
După anul 1000, multietnicitatea şi multiconfesionalismul se transformă în coordonate
definitorii ale societăţii omeneşti ce va trăi în Bihor până în prezent, datorită cărora se va afirma
o diversitate cultural-artistică de o unică originalitate în zonă. În oraşele, târgurile şi satele comitatului Bihor s-au păstrat, dintre secolele XI-XVII,
mărturii arhitectonice şi de pictură reprezentative
pentru stilurile bizantin, romanic, gotic şi renaştere. Bizanţul, îşi va fi făcut simţită prezenţa în
arhitectură şi pictură datorită românilor, care vor
menţine legăturile cu acesta. Dintre complexele
monastice şi lăcaşurile de cult, de zid sau lemn,
reprezentative, mănăstirea de la Voivozi, care în
L. Borcea, Gh. Gorun (coordonatori), Istoria oraşului Oradea,
Editura Cogito, Oradea, 1995, p.123, 125
25
Ibidem, p.131
24
Ibidem, p.64-65
L. Borcea, Moaşte ale unor sinţi bizantini la Biharea în secolul
al XII-lea, în Istoria – ca experienţă intelectuală, Oradea, 2001,
p.84-90
28
S. Dumitraşcu, Biharea I. Săpături arheologice (1973-1980),
Oradea, 1994, p.200-202
29
G. Crişan, un monument de artă medievală biserica din Remetea,
în Biharea, Oradea, 1973, p.227
26
27
56
şi la Remetea-, este o mărturie
Biserica reformată
importantă cu privire la persisde la Remetea
tenţa modelului de arhitectură
(sec. XIII). Fototeca
bizantină şi în ceea ce priveşte
Muzeului Ţării
viaţa religioasă a românilor
Crişurilor
din evul mediu, ştiut fiind că a
îndeplinit multă vreme, pentru
zona Beiuşului, funcţia de arhidiaconat.
Ctitoria fostului domn al Ţării Româneşti,
Constantin Şerban – stabilit pe domeniul cetăţii
Şinteu –, de la Tinăud, terminată la 166030, este un
alt exemplu edificator în ceea ce priveşte contactele între români. Datorită acestuia şi în Bihorul
evului mediu târziu s-a construit o biserică de
zid de plan triconc, dotată inclusiv cu carte veche
românească şi icoane pe lemn specifice tradiţiei
ortodoxe, realizate în secolul al XVII-lea.
Numărul mic de biserici de zid româneşti
ridicate şi păstrate până la sfârşitul secolului al
XVII-lea în regiunea noastră se datorează, cu
prioritate, menţinerii unei legislaţii cu funcţie
restrictivă pe acest plan, promovată de regii
maghiari încă din veacul al XIV-lea. În schimb,
foarte multe au fost, practic în aproape fiecare
Monografia judeţului Bihor
aşezare rurală românească din comitatul Bihor,
datorită şi accesibilităţii acestei materii prime,
bisericile de lemn. Documentele din secolele de
început ale Regalităţii Ungare în Europa Centrală
pomenesc despre acestea31. Asemenea celor care
au supravieţuit până acum, se distingeau printrun plan ce respectă împărţirea interioară proprie
lăcaşurilor de cult ortodoxe – pronaos, naos şi
absida altarului –, prin pereţii ridicaţi în tehnica
bârnelor orizontale încheiate în cheotori drepte
sau coadă de rândunică, din secolul al XVIIIlea, prin învelitoarea acoperişului din şindrilă.
Întotdeauna îşi aveau locul în centrul aşezărilor
rurale răsfirate, devenite caracteristice habitatului
tradiţional al românilor, al gospodăriilor cu profil
agro-pastoral în cazul Bihorului, unde casele şi
anexele erau tot din lemn realizate, însă atunci
acoperite de preferinţă cu paie.
Bisericile romano-catolice şi reformate, la
rândul lor, au avut numeroase iniţiative materializate în ridicarea unor monumente romanice,
gotice şi renascentiste. Bunăoară, dintre fortificaţiile în stil romanic menţionăm cetăţile Biharea (secolul Biserica ortodoxă
XIII), Cheresig (secolul XIII), de plan triconc de la
de la care se păstrează încă Tinăud (1659).
donjonul, Adrian (1278), Finiş Fototeca Muzeului
Ţării Crişurilor
(secolul XIII), Piatra Şoimuşu-
V. Drăguţ, O vatră de străveche cultură românească, în I. Godea, I. C.
Panait (coordonatori), Bisericile de lemn, Oradea, 1978, p.20-23
31
30
L. Borcea, Bihorul…, p.277
Monografia judeţului Bihor
lui (secolul XIII) etc. De asemenea, biserica din
Parhida (secolul XII), bazilicile din Tămaşda şi
Abram (secolul XIII), lăcaşurile de cult din Sânnicolaul de Beiuş – turnul (secolul XIII), Albiş
(secolul XIII) 32, aceasta din urmă reluând un
model saxon, cu turnul deasupra altarului etc.,
aparţin aceluiaşi curent. Bisericile reformate
de la Sălard (secolele XIII-XIV), Şişterea (sec.
XIII-XIV), Mişca (secolul XIV), Tileagd (1507)
etc., în schimb, mărturisesc despre pătrunderea
goticului în regiune33, nu numai în arhitectură ci
şi în pictură, iar Cetatea Oradiei despre renaşterea
transilvană (secolele XVI-XVII), aceasta după
refacerea ultimă, când s-a edificat aici una din
cele mai moderne fortificaţii militare din Europa
Centrală, în stil nou italian, cu cinci bastioane
şi un palat renascentist în interior, tot de plan
pentagonal, de către arhitecţii italieni. Este de
semnalat că în vatra actualei fortificaţii şi-au găsit
locul, înainte vreme şi catedralele romano-catolice, una romanică (secolul XII) şi a doua gotică
(secolul XIV), ambele dispărute34, unde şi-au avut
morminte regi ai Ungariei (Ladislau I, Andrei II,
Sigismund de Luxemburg).
Satele maghiare, concentrate cu prioritate în
nordul comitatului Bihor, mai cu seamă în zona Văii
Ierului, şi-au construit case din lemn şi pământ bătut
ce erau acoperite cu papură, de preferinţă. În zona de
centru şi sud a Comitatului, unde lumea românească
predomină, aceştia şi-au realizat construcţiile din
lemn, utilizând la pereţi tehnica bârnelor orizontale.
În funcţie de formele de relief, aglomerările rurale
circumscrise în principal formelor joase de relief
(câmpie, lunci), s-au constituit de la început ca şi
aşezări compacte, pe când cele de deal şi munte s-au
păstrat, până în veacul al XVIII-lea, răsirate.
Faima comitatului Bihor în evul mediu s-a
datorat şi târgurilor anuale ce s-au ţinut cu ocazia sărbătorilor creştine de peste an în oraşul de
pe malurile Crişului Repede. Ele se întindeau
A. Avram, I. Godea, Monumente istorice din Ţara Crişurilor,
Editura Meridiane, Bucureşti, 1975, p.7-11
33
Ibidem, p.15-22; A. Chiriac, Planimetria bisericilor de zid din Bihor
între secolele XII-XV, în Artă românească. Artă Europeană, Editura
Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2002, p.36
34
A. A. Rusu (sub redacţia), Cetatea Oradea. Monograie arheologică,
I, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2002, p.8-9; Balog
J. Varadinum, Várád vár, II, Budapesta, 1982, p. 32
57
pe durată de câte două săptămâni şi se ţineau la Bobotează,
Paşti, Rusalii şi Sf. Egidiu (8
septembrie)35. Aveau loc, fără
îndoială, şi târguri săptămânale, dintre care atractive erau,
pe lângă acelea ale Oradiei,
şi cele ale Beiuşului, Beliului,
Salontei, Tincăi, Diosigului, Săcuieniului, Tileagdului,
Aleşdului, Marghitei, Cefei,
Cheresigului, Valea lui Mihai,
Vadu Crişului etc.
Casă din bârne
de lemn din Zece
Hotare
Fototeca Muzeului
Ţării Crişurilor
Casă din pământ
bătut din Viişoara
Fototeca Muzeului
Ţării Crişurilor
32
A. Chiriac, Oradea – centru economic şi comercial. Incursiune istorică,
în A. Chiriac (coordonator), Camera de Comerţ şi Industrie a
Judeţului Bihor. Repere istorice, Editura Muzeului Ţării Crişurilor,
Oradea, 2005, p.12
35
58
La Oradea, cu ocazia târgurilor anuale, erau comercializate
inclusiv produse originare din Asia,
Orientul Mijlociu, Europa de Răsărit şi Apus deopotrivă, dar şi ale
breslelor orădene care funcţionau
aici încă din secolul al XVI-lea sau
ale meşteşugarilor rurali din zonă. Breslele ierarilor,
lăcătuşilor, orfevrarilor, samsarilor, şelarilor, blănarilor, măcelarilor, cizmarilor, sumănarilor, cojocarilor,
funarilor, olarilor, ceasornicarilor, armurierilor etc.36,
erau renumite pentru calitatea produselor oferite pe
piaţă. Pe lângă acestea, erau valoriicate unelte sau
arme lucrate în manufacturile de la Vaşcău, Chişcău şi
Măgura (1600), unde funcţionau şi cuptoare de redus
minereul de ier37, ceramica produsă la Oradea, Beiuş,
Tileagd, Salonta, Aleşd, precum şi în satele româneşti
din zona Beiuşului (Criştioru de Jos, Leheceni, Cărpinet, Leleşti), obiectele din lemn de la Budureasa
(hambare, lăzi de zestre), împletituri de papură de la
Otomani, Sălacea etc.
Viaţa cultural-artistică şi ştiinţifică a atins o
înflorire remarcabilă în evul mediu. Episcopii romano-catolici au fost aceia care au solicitat sculptorilor
Martin şi Gheorghe din Cluj să realizeze statuile
din bronz ale regilor sanctificaţi
Ştefan I, Emeric I şi Ladislau I, Biblia de la
iar, ulterior, pe aceea ecvestră a Oradea - Cluj
celui de al treilea, toate în partea (1660-1661)
Colecţia Muzeului
ultimă a veacului al XIV-lea38; au Ţării Crişurilor
creat o bibliotecă, născută în anii
episcopului Andrea Scolari (14091426), al cărei fond de carte s-a îmbogăţit mereu,
astfel că sub episcopatul lui Ioan Vitez de Zredna
(1445-1465) a devenit una dintre cele mai însemnate
ale Europei Centrale; au construit, în vremea ultimului
episcop amintit, un celebru observator astronomic, sub
îndrumarea izicianului vienez Georg Peuerbach39, izician care a întocmit şi celebrele “Tabulae Varadiensis”,
conform cărora, timp de peste 200 de ani, la Oradea,
în Cetate, trecea meridianul 0 al lumii (1464-1667); au
susţinut funcţionarea renumitei şcoli capitulare, unde
a studiat Ianus Pannonius, marele umanist şi poet
maghiaro-croat, în secolul al XV-lea şi, de asemenea,
Ibidem, p.15-16
Idem, Feronerie populară din Bihor, Oradea, 1978, p.18, 32
38
L. Borcea, Gh. Gorun, op.cit., p.98-99
39
Ibidem, p.99, 102
36
37
Monografia judeţului Bihor
Monografia judeţului Bihor
59
tin Şerban, din Ţara Românească,
şi Gheorghe Ştefan, din Moldova
(secolul XVII), este un exemplu ce
trebuie perceput şi în spiritul ideii
mai sus exprimate43.
Pentru românii transilvani şi
din Partium, accesul la cartea veche
tipărită la Bucureşti, Iaşi, Braşov, Bălgrad, Orăştie,
Râmnic etc. şi la cărţile manuscrise datorate unor
copişti ce s-au învrednicit a scrie româneşte, a fost
o realitate de necontestat. Concentrate în biserică,
ele au făcut posibilă devenirea lăcaşului de cult
într-o instituţie promotoare a învăţăturii, culturii
şi artei proprii44. Au circulat în vestul României
tipărituri precum: Evangheliarul românesc, Braşov,
1561, Palia de la Orăştie, Orăştie, 1581-1582, Pravila,
Govora, 1640, Cartea românească de învăţătură, Iaşi,
1643, Noul Testament, Bălgrad, 1648, îndreptarea legii,
Târgovişte, 1652, Biblia, Bucureşti, 1688 şi cărţi manuscrise semnate de copişti originari din cele două
ţări române sau localnici: Popa Vasile din Moldova,
Mihai Românul, Popa Ioan din Luncasprie, Popa
Pătru din Tinăud, Alexandru Dumitraşcu Bălgrădeanul, Popa Ursu din Cotiglet, Popa Petru din
Stânceşti, Popa Gheorghe din Zărand (secolul al
XVII-lea) 45.
Până la ocupaţia turcească, cultele ortodox şi
catolic au fost interzise în Principatul Transilvaniei.
În schimb, în cei 32 de ani de dominaţie a otomanilor
ele au coexistat alături de mahomedanism, într-un
ecumenism ce demonstrează diplomaţia de care au dat
dovadă aceştia în multe dintre teritoriile cucerite.
Nu este exclus ca această îngăduinţă să ie şi
efectul admiraţiei manifestate faţă de prosperitatea
Bihorului. Argumente în acest sens sunt cuprinse şi
în Cartea de călătorii pe care Evlia Celebi a întocmit-o
cu ocazia expediţiei de cucerire ce a ajuns până
aici. Astfel, alăm că: „Eialetul Oradiei cuprinde
în total patru sangeacuri: sangeacul Sâniob, cetatea
Pomezeu, sangeacul cetăţii Beiuş, sangeacul cetăţii
Şinteu (...). Districtul Bihorului este un loc ales din
Ţara Ardealului şi cuprinde şapte sute de sate (...).
Cazania lui Varlaam
(Carte românească
de învăţătură), Iaşi
1643. Colecţia
Muzeului Ţării
Crişurilor
unde umanistul de origine română Nicolae Olahus,
cu legături de rudenie cu domni ai Ţării Româneşti,
ajuns mai apoi arhiepiscop primat de Strigoniu şi
regent al Ungariei, a studiat în prima parte a veacului
al XVI-lea40.
Principii reformaţi ai Transilvaniei au îniinţat la Oradea o tipograie, în 156541, unde s-au
tipărit cărţi de cult protestante, mai cu seamă
în limba maghiară, cum a fost cazul Bibliei de la
Oradea (1657-1661)42 şi au iniţiat unul din cele mai
importante monumente ale renaşterii transilvane,
Cetatea Oradiei.
Românii, la rândul lor, îşi vor conserva tradiţiile de viaţă socială şi spirituală speciice, vor trăi
în respectul obiceiurilor de peste an ce ţin de viaţa
omului şi de muncă, dar şi îşi vor menţine relaţiile
cu ţările române, cu spaţiul cultural-artistic românesc. Stabilirea pe domeniul Şinteului a unor foşti
domnitori, cum au fost Gavrilaş Movilă şi Constan-
L. Borcea, op.cit., p.243-244, 257, 263
Fl. Dudaş, Cărturari şi artişti din Muntenia şi Moldova peregrini
în Crişana, Timişoara, 2003, p.V-XIV
45
Idem, Carte veche românească în Bihor, Oradea, 1977, p.183187; Idem, Manuscrisele româneşti din bisericile Bihorului, Oradea,
1986, p.342-344
43
44
40
Ibidem, p.104
Ibidem, p.140
42
Ibidem, p.141-142
41
60
Monografia judeţului Bihor
Cetatea bastionară
a Oradiei, în formă
pentagonală (15691650). Fototeca
Muzeului Ţării
Crişurilor
De asemenea, în eialetul Oradiei se mai ală peste
cincizeci de cetăţi care se supun la două săbii, adică
plătesc haraci şi către ghiauri”46. Şi mai descoperim
precizări potrivit cărora alăm: „Că mierea, untul,
pastrama şi alimentele de aici – din Ţara Românească
(n.n.) – se ală doar în districtul Bihor din eialetul
Ardeal.”47.
Pagini întregi dedică Evlia Celebi fortiicaţiei
orădene şi celor din imediata apropiere. „Cetatea
Oradea – airmă acesta (n.n.) – constituie cea mai
puternică stavilă a ţării Ardealului (...). Este o
construcţie solidă, zidită din cărămizi, având cinci
bastioane, încât este o cetate foarte întărită, ca şi
cum ar i cetatea Famagusta”48. Odată ieşit din interiorul fortiicaţiei, prin „...cele
patru porţi ale cetăţii – călătorul
Cetatea bastionară
menţionează că (n.n.) – se găsesc
de la Sâniob şapte suburbii mai frumoase
gravură secolul
XVI. Fototeca
decât grădinile raiului, iar în
Muzeului Ţării
iecare dintre ele, adunându-se
Crişurilor
mulţimi mari de oameni, ca ma-
Călători străini despre Ţările Române, vol. VI, Editura Ştiinţiică
şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p.658-659
47
Ibidem, p.714
48
Ibidem
46
rea – unde (n.n.) – se
făceau târguri (...)”49.
Ele se remarcau – la
vremea respectivă –
prin numeroase case,
biserici, moschei şi
palate, majoritatea
concentrate în „oraşul cel mare”, din care se va
dezvolta „cartierul” Oraşul Nou, începând cu secolul al XVIII-lea, ce va prelua funcţia de centru
al oraşului modern sau, în cazul Olosigului, din
grădini şi vii renăscute după cucerirea Cetăţii50. La
fel de entuziaste sunt aprecierile cu privire la cetăţile Ineu, Sâniob, Săcuieni, Pomezeu, Beiuş, Holod,
Cehu Silvaniei, Şimleul Silvaniei, Adrianul Mare şi
Mic, Cherechiu51, ce se constituiseră într-o centură
de apărare a fortiicaţiei orădene, atât împotriva
turcilor, cât şi a austriecilor care au încercat pe rând
să cucerească Oradea şi Bihorul52.
În cele din urmă, la 1692, austriecii reuşesc să
înfrângă rezistenţa turcilor şi să desiinţeze Paşalâcul de Oradea, ce funcţionau aici din 1660. După
integrarea noilor teritorii în Imperiul Habsburgic şi
după episodul luptei antihabsburgice conduse de
Francisc Rakóczi I (1703-1711), în care orădenii au
fost alături de imperiali, împăraţii vor promova o
politică economică, socială şi religioasă şi în folosul
naţionalităţilor componente, cu scopul de a relaxa
tensiunile dintre acestea, moştenite din vremea
Principatului, dar şi de a impune principiile unei vieţi
de tip modern, în varii domenii de activitate. Mai cu
seamă reformele împăraţilor luminaţi – Maria Tereza
(1740-1780) şi Iosif al II-lea (1780-1790) – vor sta
la baza declanşării unui lung proces de schimbare
a mentalităţilor şi de renunţare la multe dintre restricţiile discriminatorii, cu caracter social, politic,
economic şi naţional, legiferate în evul mediu.
Ibidem, p.659
Ibidem, p.662
51
Ibidem, p.663
52
L. Borcea, Gh. Gorun, op.cit., p.126
49
50
Monografia judeţului Bihor
Desigur, reformele vizând sectorul social şi
instituţional, cele economice sau care au avut în
vedere instrucţia şi relaţiile dintre biserici, au servit
şi românilor cărora, Curtea de la Viena, în dorinţa
de a limita privilegiile şi puterea maghiarilor în
Transilvania, le-a acordat drepturi speciale. Legile
promulgate în secolul al XVIII-lea, mai ales Edictul
de toleranţă (1781) şi Ratio Educationis (1777), aceasta
completată de Norma Regia, nu au făcut decât să contureze cadrul necesar exprimării şi naţionalităţilor în
domeniul învăţământului şi nu numai.
Apariţia Episcopiei greco-catolice româneşti
(1777), în contextul promovării de către habsburgi
a Contrareformei religioase, a avut consecinţe
importante asupra destinului naţiunii române din
Transilvania, în general. Aceasta, împreună cu reprezentanţii ierarhiei bisericii ortodoxe de la Oradea, respectiv a Consistorului ortodox (1792), au declanşat
o mişcare de idei cu scopul de a impune recunoaşterea românilor ca şi naţiune, acordării de drepturi
politice şi sociale, precum şi pentru a avea şcoli în
limba maternă. Decretele date de împăraţii luminaţi
au venit în întâmpinarea pretenţiilor naţionalităţilor
din Imperiul Habsburgic, asigurând dezvoltarea în
Bihor a unei reţele de şcoli primare, confesionale şi
de stat, unde predarea s-a făcut în limba maternă a
iecăruia, dar şi şcoli de grad mai înalt, cum ar i liceele „regeşti”, Academia de drept (1780, 1788), cu cele
două facultăţi, de ilozoie şi drept, Academia teologică
romano-catolică, şcolile normale ale tuturor bisericilor,
în cazul românilor bihoreni Gimnaziul românesc unit
de la Beiuş (1828). Astfel, ortodocşii, greco-catolicii,
alături de romano-catolici, protestanţi şi alte confesiuni religioase, au valoriicat din plin facilităţile pe
acest plan acordate de Curtea de la Viena53.
Modernizarea cadrului de viaţă a stat în
atenţia reprezentanţilor noii puteri. S-a avut în
vedere, începând cu secolul al XVIII-lea, sistematizarea aşezărilor în general, atât pentru a
obţine controlul asupra veniturilor către stat din
impozite, cât şi pentru a rezolva probleme de
confort existenţial. Oraşele, dar mai ales târgurile
şi satele comitatului Bihor au fost beneficiare ale
politicii de modernizare urbanistică. „Tragerea la
linie”, aplicată între 1772-1774, va aduce cu sine
Fl. Dudaş, Românii din Oradea în epoca luminilor, Oradea, 1996,
p.20-21
53
61
modificarea tipologiei satelor bihorene, a celor
româneşti în mod special. După ce veacuri de-a
rândul au existat ca aşezări rurale răsfirate, de
acum înainte ele se vor regăsi de-a lungul căilor
de comunicaţie, compuse din gospodării ce vor
avea dimensiunile stabilite în funcţie de statutul
social al fiecărui membru al comunităţii. Cum, la
rândul lor, satele maghiare vor fi şi ele marcate
de această iniţiativă.
La nivelul oraşelor, Oradea secolului al
XVIII-lea este exemplul de referinţă în ceea ce
priveşte procesul de sistematizare urbanistică. O
contribuţie decisivă în provocarea modernizării
a avut-o societatea civilă, formată din maghiari,
români, macedoromâni, germani, evrei, greci,
sârbi, ruteni, polonezi etc., aceştia reprezentaţi
în consiliul local pe baza puterii financiare. Într-o
vreme, macedoromânii, care au fost sprijiniţi de
imperiali şi localnicii maghiari să rămână aici, au
deţinut jumătate din locurile existente în forul
amintit, care a militat şi pentru unificare administrativă, în cele din urmă realizată la 1860. În acest
context, Oradea Mare şi-a accelerat programul de
dezvoltare urbanistică generală, prin sistematizare
zonei centrale – azi Piaţa Unirii – şi edificarea de
clădiri cu funcţii sociale, economice, culturale sau
de locuit, reprezentative pentru stilurile în vogă
după 1800 (romantic, eclectic).
Orgoliul societăţii orădene şi bihorene de a i
în pas cu vremurile a contribuit la speciala dezvoltare a vieţii muzicale. Prezenţa lui Michael Haydn
(1760-1762) şi Ditters von Dittersdorff (1765-1769)
în fruntea corului Episcopiei romano-catolice de
Oradea, reprezintă un argument de necontestat în
acest sens. De semnalat este şi contribuţia orădeană
şi bihoreană la istoria teatrului românesc şi maghiar.
Argumentele în acest sens sunt: cel mai vechi text
de teatru în limba română, cu titlul Occisio Gregorii
in Moldavia Vodae Tragedice Expressa /1778-1781),
descoperit în biblioteca lui Samuil Vulcan, primul
spectacol de teatru în limba maghiară (1798), vodevilurile datorate lui Szigligeti Ede, aparţinătoare
secolului al XIX-lea sau piesele în limba română ale
lui Iosif Vulcan (sfârşitul sec. XIX).
Nu mai puţin important a fost interesul special,
ca ecou al spiritului iluminist, pentru constituirea
de biblioteci. Adam Patachich, episcopul romanocatolic de Oradea, va reuşi ca în jurul anului 1800
62
să tezaurizeze circa 17.000 volume54 şi să sprijine
funcţionarea unei tipograii, unde se vor tipări cărţile
orădenilor şi nu numai. Între iluminiştii maghiari
care au fost legaţi de Oradea şi au acţionat în interesul naţiunii maghiare, cei mai semniicativi sunt
Pray György, Katona István şi Granóczy Antal,
canonici şi istorici.
Episcopia greco-catolică, datorită iniţiativei
vlădicilor Ignatie Darabant şi Samuil Vulcan, va edita
cărţi româneşti, prin tipograia de la Buda în mod
special unde, numai între 1797-1830, s-au imprimat
200 de volume semnate de corifeii Şcolii Ardelene
sau alţi intelectuali români, printre care Petru Maior,
Gheorghe Şincai, Samuil Micu, Simion Maghiar,
Ioan Corneli, Moise Şora Noac şi, nu în ultimul rând,
Samuil Vulcan55, căruia i se datorează şi formarea
unei importante biblioteci conţinând carte românească şi străină. Efortul iluminiştilor români activând şi în Oradea era îndreptat, pe de o parte, spre
apariţia unor lucrări de popularizare a cunoştinţelor
moderne, mai cu seamă în domeniul agricol56, iar,
pe de altă parte, spre punerea în discuţie a vechimii
şi rolului românilor în istoria acestor locuri. Supplex
Libellus Valachorum, redactat de ilustre personalităţi
ale Şcolii Ardelene, s-a născut într-o primă variantă
la Oradea, în reşedinţa episcopului greco-catolic
Ignatie Darabant, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi
a avansat argumente irefutabile cu privire la originea
latină a poporului român şi la străvechea existenţă a
dacilor pe teritoriul Transilvaniei57.
În completarea acestor apariţii de temelie, cu
rol în consolidarea unor mentalităţi deschise spre înnoire, s-au dovedit a i cărţile româneşti de cult care,
în cazul ortodocşilor, proveneau de la tipograiile
Ţării Româneşti şi Moldovei. Evaluările făcute de
istorici ai culturii au demonstrat că numărul acestora
era foarte mare, cu toate că ortodoxia din Bihor se
ala într-o situaţie delicată din punctul de vedere al
menţinerii intacte a numărului credincioşilor, şi din
acela al neîmpăcării cu subordonarea faţă de EpiL. Borcea, Gh. Gorun, op.cit., p.157
Fl. Dudaş, op.cit., p.40-41
56
Gh. Şincai, Povăţuire către economia de camp, Buda, 1806; B.
Ştefănescu, Tehnică agricolă şi ritm de muncă în gospodăria ţărănească
din Crişana (sec. al XVIII-lea şi începutul sec.al XIX-lea), Oradea,
1995, p.100-113
57
M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, S. Papacostea, P.
Teodor, op.cit., p.326
54
55
Monografia judeţului Bihor
scopia Aradului, ce avea în frunte episcopi sârbi, şi,
implicit, faţă de Mitropolia Karlowitz-ului58.
De-a lungul secolului al XVIII-lea se înmulţesc,
pe domeniul Episcopiei greco-catolice nou îniinţate
(1777) şi pe proprietăţile Episcopiei romano-catolice
şi Capitlului de Oradea, satele specializate pe meşteşuguri, a căror produse ajung la căutare într-un
areal geograic mult mai larg decât al Bihorului. Din
acest punct de vedere zona Beiuşului a avut un rol
de seamă. Ceramica roşie românească, smălţuită şi
nesmălţuită, provenind din Criştiorul de Jos, Sălişte
de Vaşcău, Leheceni, Cărpinet, Leleşti, aceea angobată şi smălţuită de la Valea Neagră de Jos sau albă
de la Vadu Crişului, un centru de olari mixt, româno-maghiar, precum şi creaţia de acelaşi fel realizată
de olari maghiari în aşezări precum Tileagd, Salonta,
Oradea; lăzile de zestre şi hambarele originare din
aşezările româneşti Budureasa, Călăţea, Vârciorog,
Şerghiş sau scările din lemn lucrate la Cresuia;
împletiturile din papură confecţionate în localităţi
maghiare ca: Borş, Otomani, Sălacea; spetele destinate războaielor de ţesut din satul românesc Valea
Neagră de Jos; bituşile, cojoacele, cizmele din piele
lucrate atât în comunităţi româneşti cât şi maghiare
de la Rieni, Delani, Cărpinet, Finiş, Salonta, Marghita, Tileagd, Vadu Crişului, Oradea; sumanele de
Sârbeşti, capodopere ale artei populare româneşti
tradiţionale, sunt suiciente exemple în a susţine
amploarea atinsă de acest fenomen care a acordat
şanse consacrării, alături de ocupaţiile principale,
agricultura şi creşterea animalelor, unor economii
complementare, asigurătoare de venituri în bani sau
în natură59. Până în prima parte a veacului al XXlea evoluţia acestora a fost mereu ascendentă, dar
în anii regimului comunist ele au intrat într-o criză
profundă, ce va declanşa procesul de dispariţie al
multora dintre meşteşuguri.
Perioada dintre 1692-1918 este relevantă şi
din perspectiva numeroaselor iniţiative ctitoriceşti
inalizate în oraşele, târgurile şi satele Bihorului.
Datorită acestora îşi fac apariţia clădiri ce vor deveni
emblematice pentru Oradea, cum sunt, de pildă:
Catedrala romano-catolică (1757-1780), Palatul EpiscoFl. Dudaş, op.cit., p.17
I. Godea, Caracteristici ale culturii populare din Bihor, Bucureşti,
1977, p.108-136; A. Chiriac, Consideraţii istorice privind apariţia
satelor cu meşteşugari specializaţi din Bihor, în Biharea, X, 1982,
p.119-125
58
59
Monografia judeţului Bihor
63
1903), Teatrul de Stat (1899-1900), în stil eclectic şi
neoclasic etc. Ele şi multe altele sunt ilustrative pentru efortul depus de societatea orădeană în a ediica
clădiri publice de dimensiuni monumentale care,
peste timp, au devenit individualizante pentru urbe
şi orientarea oamenilor de aici spre valorile artistice
la modă ale civilizaţiei europene. De altfel, prezenţa
unor arhitecţi de renume, precum austriacul F. A.
Hillebrandt (secolul XVIII) sau Komor Marcel, Jakab
Dezsö, Rimanóczy Kálmán senior şi junior Vagó
piei romano-catolice (1762-1777)
şi Şirul Canonicilor (1750-1875),
important complex baroc al
Europei Centrale şi cel mai mare
al României; Catedrala ortodoxă
„Adormirea Maicii domnului” –
Biserica cu Lună (1784-1790), Biserica “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” Oradea-Velenţa,
Catedrala greco-catolică „Sf. Nicolae” (1800-1810), ambele reprezentative pentru barocul târziu; Catedrala
reformată (1835-1853), Sinagoga izraelită neologă (1878)
şi Biserica baptistă maghiară (1912-1913), aparţinând
toate stilului eclectic; Hotelul Transilvania (1904),
Palatul Vulturul Negru (1907-1909), Palatul Ullman
Complexul baroc
romano-catolic
Oradea
(1750-1875).
Arhitect
F. A. Hillebrand
Clădirea Primăriei
Municipiului
Oradea
(1902-1903)
Fototeca Muzeului
Ţării Crişurilor
(1913), Palatul Apollo (1914)
etc., deinitorii pentru secession,
un curent al artei 1900 ce a dat
personalitate distinctă Oradiei;
Primăria municipiului Oradea (1902-
Laszló şi József, Mende Valér, Palatul Poynar
Starill Ferenc (secolul XX) etc., (1910-1911)
este un alt argument în favoarea Fototeca Muzeului
pretenţiilor oamenilor locului de Ţării Crişurilor
a i în pas cu vremurile. Dacă,
însă, urmărim destinul societăţii
civile a Oradiei Mari moderne
în evoluţia şi rolul ei în desăvârşirea urbanistică a
acesteia între secolele XVIII - XX, putem concluziona că maghiarii, macedoromânii şi germanii au fost
susţinători ai barocului şi eclectismului în arhitectură,
iar evreii, în mod special, ai secessionului. Desigur,
sistematizarea urbei este efectul unui fenomen ce a
vizat lumea oraşelor din Europa, nevoite a se adapta
la o nouă dinamică de viaţă.
Târgul Beiuşului începe, după 1700, să îşi sporească zestrea arhitectonică în zona centrală. Astfel
îşi fac apariţia bisericile romano-catolică (1752)
şi reformată (1782), apoi aceea ortodoxă din deal
(1784) şi, la scurt timp, biserica greco-catolică (1800),
64
Monografia judeţului Bihor
Biserica ortodoxă
din Beiuş (1800),
fostă greco-catolică
aceasta din urmă în
centrul localităţii.
Lor li se alătură clădirile Seminarului
unit român (1828
– început de secol
XX), care completează peisajul arhitectural, cu ediicii
în stil baroc şi eclectic deopotrivă.
O a doua perioadă
cu urmări asupra
conturării personalităţii centrului actual şi a împrejurimilor acestuia a fost cea de a doua jumătate
a secolului al XIX-lea. Atunci şi-au făcut apariţia
ediicii destinate a adăposti Casina română, maghiară
şi evreiască (sfârşitul secolului XIX), Şcoala civilă de fete
(1896), Tipograia şi Librăria „doina” (1911) etc.
Salonta îşi îmbogăţeşte zestrea edilitară până
la 1918 urmărind, ca şi în alte cazuri similare, să le
implanteze pe cele mai importante în partea centrală a târgului. Pe lângă „Turnul ciunt”, ce este o
mărturie a vechii cetăţi (secolul XVII), care însă îşi
păstrează forma actuală din 1890, şi biserica refor-
etc.). La fel se întâmplă şi în alte localităţi ale comitatului, unde se ediică clădiri publice sau private
în stil baroc târziu, neoclasic, eclectic sau secession
(Aleşd, Marghita, Săcuieni, Tileagd, Tinca, Valea
lui Mihai).
Biserica de lemn a fost pentru români monumentul care i-a însoţit într-o durată lungă din
existenţa acestora. În veacul al XVIII-lea, mai cu
seamă, pe lângă refacerea multora mai vechi sau
înlocuirea lor cu altele noi, se trece şi la realizarea
de noi biserici, acolo unde nu existau până atunci.
Ca urmare, numărul lor a crescut simţitor, iecare
aşezare ajungând să deţină lăcaşuri de cult admirabile
prin armonia proporţiilor întregului, ştiinţa tehnicii
constructive, eleganţa decorurilor şi calitatea picturilor murale interioare. Dintre bisericile de lemn
ale răstimpului la care facem referire, înşirăm doar
câteva: Copăceni (sfârşitul secolului XVII), Borşa
(1692), Margine (1700), Boianu
Mare (1710), Hotar (1714), Botean (1721), Brădet (1733), Stân- Biserica de lemn
ceşti (1752), Rieni (1754), Josani din Hotar (1714).
(1769), Hidişelu de Jos, Sebiş Fototeca Muzeului
Ţării Crişurilor
şi Vârciorog (secolul XVIII)60.
Muzeul Arany
Janos din Salonta
în Turnul Ciunt
(sec. XVII, 1890)
mată (1750), îşi
fac apariţia, după
incendiul din
1847, construcţii reprezentative secessionului
(Primăria – 1906,
Casa Roth Armin
– 1910, Hotelul
orăşenesc – 1910
I. Godea, Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei),
Editura Meridiane, 1996, p.169-176
60
65
Monografia judeţului Bihor
Unele dintre ele au fost pictate de David Zugravu de
la Curtea de Argeş, în contextul accentuării relaţiilor
cu românii din spaţiul extracarpatic. Tot acum îşi fac
apariţia şi biserici de zid în satele româneşti, acestea
datorate mai cu seamă comunităţilor de greco-catolici, ce au beneiciat de sprijinul Episcopiei proprii
în acest sens (Uileacul de Beiuş, Pocola, Sâmbăta,
Ceica etc.).
Se intensifică şi dotarea
lăcaşurilor de cult româneşti
cu odoare de cult, cărţi şi cărţi
manuscrise având tematică religioasă. Ortodocşii îşi procurau
în continuare cărţile de la tipograiile ţărilor române, iar cărţile
manuscrise erau comandate unor copişti stabiliţi în
comitatul Bihor sau născuţi aici: Diacul Ioan din
Moldova, Popa Constantin din Ţara Românească,
Alexandru Râmniceanul, Popa Luca din Muncaci,
Popa Ioan Puşcău din Aştileu, Popa Flore din
Bihor, Popa Flore din Nimăieşti, Popa Iosif din
Beiuş, Popa Vasile din Brădet, Popa Jurc din Leheceni, Popa Ioan din Hidişelu de Sus, Gheorghe
Popovici Cucuianu din Păuşa etc.61.
Biserica de lemn
din Rieni (1754).
Fototeca Muzeului
Ţării Crişurilor
61
Fl. Dudaş, op.cit., p.344-350
O serie de localităţi din Bihor vor introduce
industria de fabrică. La Oradea iau iinţă: Fabrica
de maşini agricole (1879/1880), Fabrica de spirt rainat
şi drojdie, Fabrica de spirt aerian Campbells&Sands,
Fabrica de bere dreher-Hagenmasder (1870), Fabrica de
pantoi şi cizme Moskovits (1887) etc.62. Îşi fac apariţia
instituţii bancare şi de credit cu capital maghiar,
german şi românesc (Casa de păstrare şi economie a
comitatului Bihor – 1872, Institutul de credit şi economii
„Bihoreana” – 1898, Banca de scont şi ipotecă – 1899
etc.)63 şi, mai ales, se promovează tehnicile de
comunicaţii moderne (căi ferate: Oradea-Cluj, în
1879, Oradea-Beiuş-Vaşcău în 1884, Oradea-Băile
Felix în 1885; poşta – 1887; telegraful şi telefonul
– 1888), serviciile de siguranţă publică (poliţia –
1851, pompierii 1872/1890)64 etc., transportul în
comun şi iluminatul stradal cu spirt aerian iar, din
1904, electric, un sistem medical tot mai bine pus
la punct, cu spital municipal funcţionând din 1798
şi dezvoltat până în 1873. A existat şi un spital
evreiesc, începând cu secolul al XIX-lea, evreii
contribuind astfel la dezvoltarea vieţii medicale şi
a asistenţei medicale65. Chiar dacă nu la amploarea
reşedinţei comitatului Bihor, Beiuşul, Salonta, Aleşdul, Marghita, Tinca, Tileagd, Valea lui Mihai etc. se
disting ca localităţi unde pătrunde industria de fabrică, precum şi băncile, dar se
dezvoltă şi serviciile publice. De
Banca Naţională a
fapt, toată această modernizare României (Clădirea
se întâmplă în contextul conso- fostei bănci austrolidării şi a instituţiilor statului de ungare) (1913?????).
atunci, inclusiv prin crearea de Fototeca Muzeului
Ţării Crişurilor
sedii proprii acestora.
L. Borcea, Gh. Gorun, op. cit., p.211
Ibidem, p.236-243
64
Ibidem, p.244-250
65
Ibidem, p.304-314
62
63
66
După revoluţiile română şi maghiară de la 18481849 din Transilvania, ce s-au dovedit a avea scopuri
distincte în planul luptei naţionale, inclusiv în Bihor,
iecare grup etnic şi-a îndreptat interesul spre airmarea propriilor valori umane şi culturale, singurele
în măsură să le asigure conservarea identităţii etnice.
Ioan Munteanu, Alexandru Cmeciu, Nicolae Oncu,
Alexandru Roman, Emanuil Gojdu, Nicolae Jiga,
Iosif Vulcan sau Arany János, Márki Sándor, Rómer
Flóris, Bunyitay Vincze, Ady Endre sunt doar câţiva
reprezentanţi ai românilor şi maghiarilor care au
activat în folosul poporului cărora le aparţineau, în
a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul
celui de al XX-lea. Familia lui Iosif Vulcan, apărută
între 1865-1906, unde au semnat M. Eminescu,
V. Alecsandri, E. Isac, I. Slavici, D. Bolinteanu,
T. Maiorescu, Alex. Macedonski etc., a promovat
limba şi cultura română în general, cum Nagyváradi
Napló (1898-1934), în paginile căreia au publicat Ady
Endre, Fehér Dezsõ, Nagy Béla, Tabéry Géza etc.,
a îndeplinit aceeaşi funcţie pentru lumea maghiară,
alături de multe alte ziare şi reviste tipărite în epocă66.
Iau naştere, în aceeaşi perioadă de timp, cercuri, societăţi şi asociaţii ce serveau dorinţei oamenilor de a
îşi impune punctele de vedere şi valoriica talentele.
Societate de leptură a tinerimii române din Oradea Mare
(1852), Societatea de arheologie şi istorie a comitatului Bihor
(1871), Reuniunea de cântări Hilaria din Oradea (1875),
Asociaţia prietenilor muzicii din Oradea Mare (1890),
Societatea „Szigligeti” (1891), Asociaţiunea Transilvană
pentru Literatura Române şi Cultura Poporului Român
(ASTRA) – despărţămintele Beiuş (1898) şi Oradea
(1900), Holnap (1908) etc. sunt doar câteva dintre
realizările de acest fel deschise spre susţinerea iniţiativelor culturale şi nu numai în Bihor. În paralel, au
funcţionat şi asociaţii profesionale, societăţi publice
de binefacere, fundaţii în sprijinul tinerilor studioşi,
români sau maghiari, atât în Oradea, cât şi în Beiuş,
Salonta, Aleşd, Marghita etc. Dintre fundaţii, în mod
special sunt de remarcat cele datorate lui Nicolae
Jiga, Emanuil Gojdu, Sztarovesky Károly etc.67. La
rândul lor, evreii s-au integrat în societatea locului
şi au sprijinit societăţile culturale în funcţionarea
lor, ori şi-au creat câteva proprii. Reţinem numele
lui Berger Daniel jr şi Berger Samuel jr., Adorjan
66
67
Ibidem, p.274-290
Ibidem
Monografia judeţului Bihor
Ármin, între fondatorii Societăţii “Szigligeti” sau pe
acelea ale lui Berger Samuel jr., Mihellfy Adolf, Lederer Kalman, Weislovits Adolf etc, între membrii
Asociaţiei prietenilor muzicii. Foarte mulţi au devenit
ziarişti de renume (Radl Ödön, Feher Dezsö, Laszky
Armin, Biro Lajos, Nagy Endre etc.).
Această efervescenţă generală s-a suprapus şi cu
un segment de timp când s-a creat Imperiul AustroUngar (1867), rezultat ca urmare a unei înţelegeri
politico-administrative între cele două părţi. În acest
context, s-a ajuns ca în primul sfert al veacului al
XX-lea să se pună tot mai insistent problema rezolvării situaţiei din Europa Centrală, prin crearea
de state naţionale ce trebuiau să ie o rezultantă şi
a principiului autodeterminării naţiunilor, introdus
în practica internaţională de preşedintele de atunci
al S.U.A., W. Wilson. Cu toate încercările lui Károly
Mihály de a salva situaţia, prin proclamarea Republicii ungare, sau ale lui Béla Kun, ce era pentru
menţinerea unităţii teritoriale în interiorul Republicii ungare a sovietelor, sfârşitul celui dintâi război
mondial aduce pentru români proclamarea Unirii,
prin citirea la Alba Iulia (1 decembrie 1918) a unui
document programatic ce a avut la bază şi declaraţia
de la Oradea (12 octombrie 1918), redactată în casa dr.
Aurel Lazăr68. Din acel moment nord-vestul României, Transilvania, Bucovina şi Basarabia, se regăsesc
împreună în interiorul României Mari, în urma deciziei Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, unde
delegaţia bihoreană, având 131 de membri, a fost cea
mai numeroasă (Aurel Lazăr, Ioan Ciordaş, Nicolae
Bolcaş, Teodor Neş, Demetriu Radu etc.).
Doar în luna aprilie 1919 se împlineşte de facto
trecerea Bihorului în România Mare (Beiuş – 19
aprilie, Oradea – 20 aprilie), când armata română,
având ca şi comandatnt pe generalul Traian Moşoiu,
eliberează Bihorul de sub ocupaţia străină. Se instalează imediat o conducere românească, care susţine
procesul de integrare administrativă şi instituţională a regiunii în noul stat, în respectul drepturilor
naţionalităţilor trăind în judeţul Bihor. Ca urmare,
românii, maghiarii, evreii, germanii, slovacii, sârbii,
rutenii, polonezii, rromii etc. şi-au derulat multe
I. Zaina, Aurel Lazăr (1872-1930), Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca, 1999, p.88-89; V. Faur, Generaţia Marii
uniri. Evenimentele din Bihor între decembrie 1918-aprilie 1919,
Oradea, Editura Fundaţiei Culturale “Cele Trei Crişuri”,
Oradea, 1993, p.1-13
68
67
Monografia judeţului Bihor
dintre activităţi, unele chiar cu rădăcini înainte de
1918, fără mari probleme şi în consens cu interesele
avute de iecare, în ţară sau străinătate.
Pentru români, epoca interbelică a fost un timp
al recuperărilor, mai cu seamă în realitatea oraşului,
motiv pentru care băncile, fabricile şi ziarele româneşti, ediiciile de cult şi civile, în stilul neoromânesc
sau neobizantin se înmulţesc la Oradea, Beiuş, Salonta, Aleşd, Marghita, dar şi în târguri sau sate (Tilecuş,
Tinca, Holod etc.). Este de relevat reîniinţarea, după
veacuri, a Episcopiei Ortodoxe a Bihorului, având
în frunte pe Roman Ciorogariu.
Anii dintre cele două războaie mondiale ale
veacului al XX-lea s-au dovedit a i prosperi pentru
populaţia judeţului Bihor, ce se concentra într-un
municipiu (Oradea), două comune urbane (Beiuş şi
Salonta) şi 430 comune rurale şi unde trăiau 508.828
de locuitori la 1930, dintre care erau români 314.109,
maghiari 152.942, evrei 21.828, slovaci 11.162,
ţigani 6006, germani 2288, ruteni 49369. Împreună
au asigurat dezvoltarea în continuare a sectoarelor
economic, social, religios şi cultural, precum şi au
sprijinit buna funcţionare a administraţiei. Trebuie,
însă, să subliniem că în domeniul inanciar capitalul
românesc se impune tot mai mult, alături de cel
maghiar, adevăr dovedit şi prin creşterea numărului
instituţiilor bancare autohtone în Oradea, Beiuş,
Tinca, Aleşd, Salonta, Marghita, Sălard, Săcuieni şi
Tileagd70. Demn de remarcat este faptul că o bună
parte a acestora au susţinut, prin sponsorizări anuale,
ridicarea de biserici, şcoli şi studiile unor studenţi,
cărora le-au acordat burse.
Industria de fabrică a continuat să se dezvolte
în judeţ, pe baza celei apărute înainte de 1918. În
perioada respectivă, datorită maghiarilor, evreilor şi
românilor din Oradea, Beiuş, Salonta, Aleşd, Tinca,
Vaşcău, Tileagd, Băiţa, Săcuieni, Diosig, Derna, industria minieră, cimentului, chimică, textilă, spirtului,
ceramicii, morăritului, exploatării lemnului, încălţămintei, sticlei etc. se airmă constant71.
După ce timp de peste un mileniu pământurile
au fost deţinute de un număr limitat de proprietari,
odată cu aplicarea reformei agrare din 1921 lucrurile
se schimbă radical în România, în general, în Bihor,
în special. Bisericile romano-catolice şi greco-catolice şi marii deţinători de terenuri, au fost în Bihor
principalii „furnizori” de suprafeţe destinate împroprietăririi ţăranilor. S-au luat în discuţie destinul a
320.200 iugăre 734 stânjeni, din care 106.436 iugăre
14 stânjeni terenuri de pădure, 102.018 iugăre 1.124
stânjeni păşuni comunale, 80.769 iugăre 1511 stânjeni loturi de cultură (35.130 au avut dreptul să beneicieze de loturi, din care cca. 9.341 erau destinate
minorităţilor), 11.083 iugăre 2.038 stânjeni (pământ
arabil şi loc de casă) coloniştilor ce s-au stabilit în
Diosig, Roşiori, Sălard, Livada de Bihor, Gepiu,
Salonta, Ghiorac, Boiu, Avram Iancu şi Tămaşda72,
pământuri care după împărţire au contribuit, treptat,
la atenuarea diferenţelor sociale şi la o ameliorare
vizibilă a traiului cotidian al sătenilor.
Viaţa culturală este în continuare expresia proilului complex al societăţii bihorene. Sunt asociaţii şi
societăţi culturale, cum ar i ASTRA sau Szigligeti Társaság, Casinele Române, Maghiare, Evreieşti, ce au continuat
să existe, dar au apărut şi altele noi, ce se vor remarca
prin activitatea lor, ca şi Reuniunea Culturală Cele Trei
Crişuri. Cert este că: „În anul 1936, la Tribunalul Judeţean Bihor, erau înregistrate 120 de asociaţii culturale,
caritative şi religioase”73, ale românilor şi maghiarilor,
evreilor, germanilor etc., respectiv ale bisericilor ortodoxe, greco-catolice, romano-catolice, reformate,
baptiste, penticostale, iecare interesate să îşi slujească
credincioşii şi spiritualitatea proprie.
Iniţiativele în domeniile teatral, muzical şi
editorial, al tezaurizării şi valoriicării patrimoniului
etnograic, al promovării obiceiurilor, al îniinţării
de biblioteci publice etc., precum şi funcţionarea în
continuare a Muzeului Bihorului, la Oradea, şi Muzeului Memorial „Arany János”, la Salonta, acesta cu
sprijinul Reuniunii „Cultul lui Arany”74, ne conduc la
concluzia că elitele intelectuale nu au făcut decât să
susţină activităţile respective. Teodor Neş, George
Bacaloglu, Nicolae Firu, Francisc Hubic, M. Cr. Samarineanu, George A. Petre, Petru E. Pop, Constantin
71
Ibidem, p.313-315
M. Blaga, Reforma agrară din 1921, Oradea, 1994, p. 6, 37, 155
73
L. Cornea, Consideraţii privind asociaţionismul cultural interbelic,
în Crisia, XXV, Oradea, 1955, p.143
74
L. Cornea, Contribuţii la o ctitorie a oraşului Salonta în perioada
interbelică 1919-1945, Oradea, 2005, p.128 (în continuare: L.
Cornea, Consideraţii…)
72
Alex. Ilieş, Etnie, Confesiune şi Comportament electoral în Crişana
şi Maramureş, Cluj-Napoca, 1998, p.37, 57, 85, 98, 122, 139
70
A. Tripon (sub redacţie), Monograia-Almanah a Crişanei, Judeţul
Bihor, Oradea, 1936, p.309-311
71
Ibidem, p.313-315
69
68
Pavel, Angela Sălăjan-Butean, Liceul Teologic
Vioara Igna Ciordaş, Cornel Safta greco-catolic şi
sau Fehér Dezsõ, Tabéry Géza, sediul Episcopiei
Andrássy Ede, Alexandru Réti, greco-catolice de
Oradea (1925).
Debreczeni István, Király József, Fototeca Muzeului
Török Gyula, Székely Ármin, Ţării Crişurilor
Faragó Rezsõ Pasztór Bertalan,
Hegedüs Nándor, Kunda Ándor etc., sunt doar o
parte din pleiada de oameni de valoare ai Bihorului
care se cuvin a i amintiţi. Un sprijin consistent a
venit în epocă şi din partea asociaţiilor şi societăţilor
feminine: Societatea Femeilor Române Ortodoxe, Sfânta
Maria (greco-catolică), Societatea
Femeilor Catolice, Societatea Femeilor Biserica ortodoxă
Reformate, Reuniunile Femeilor Ro- (fostă greco-catolică)
mâne din Oradea, Beiuş, AGRU, din Salonta
Oastea Domnului75 etc., foarte acti- (perioda interbelică)
ve şi doritoare să acopere goluri, Fototeca Muzeului
Ţării Crişurilor
cum a fost cazul Reuniunii Femeilor
Române din Beiuş, în tezaurizarea
valorilor etnograice româneşti, mai puţin prezente
în muzeul Bihorului.
Nu mai puţin fascinantă a fost dinamica cotidienelor şi revistelor de cultură. Aşa cum este normal,
cele româneşti ajung să domine. Se reia publicarea
revistei Familia, iniţiată de Iosif Vulcan, din care apar
seriile a II-a şi a III-a, dar şi se îniinţează Noua Gazetă
de Vest, Cele Trei Crişuri, Beiuşul, Românul (Salonta),
Marghita (bilingv) etc. Apariţiile în limba maghiară au
fost şi ele bogate, cele mai importante iind: Nagyváradi
Napló, Nagyvárad, Szabadság, Erdélyi Lapok, Szalontai
Lapok, Az Újság (Salonta) etc.76. Se încheagă acum o
viaţă artistică intensă, datorită activităţii unor plasticieni ai vremii: Ioan Buşiţa, Nicolae Irimie, Niculiţă
Papp, Macalik Alfred, Balogh István, Tibor Ernö,
Leon Alex, Balogh István, Mihai Kara etc., la Oradea,
Beiuş, Salonta etc. Teatrul a funcţionat în Oradea în
continuare, prin trupa maghiară, iar din 1928 şi prin
cea română, cînd s-a creat Teatrul de vest.
Centrele municipiului Oradea, ale comunelor
urbane (Beiuş, Salonta) şi târgurilor importante, îşi
conturează forma ce va rămâne valabilă peste timp,
mai cu seamă prin amenajarea parcurilor în mijlocul
lor. Mai mult decât atât, se ridică noi ediicii în zonele
principale ale localităţilor menţionate, de interes public şi nu numai, care vor împlini un efort urbanistic
75
76
Idem, Consideraţii…, p.143
L. Borcea, Gh. Gorun, op.cit., p.384-385
Monografia judeţului Bihor
cu începuturi încă în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea. La stilurile arhitecturale existente în Bihor
şi Oradea, se adaugă acum cel neoromânesc, care
este inspirat din cel naţional, născut în jurul anului
1900 în România. Tot acum apar construcţii de cult
neobizantine şi pictură de aceeaşi factură (Corneliu
Baba - Capela Haşaş).
Anii din preajma celui de al doilea război au
fost tot mai agitaţi, ştiut iind că pe lângă mişcările
de orientare fascistă, ce au acaparat o mare parte a
Europei, pe lângă criza economică ce a afectat şi aceste părţi, revendicările teritoriale ale statului maghiar
s-au dovedit a i tot mai insistente. Cu toată opoziţia
majorităţii politicienilor români de la Bucureşti şi ai
Bihorului, începutul celui de al doilea război mondial
a corespuns cu oicializarea Diktatului de la Viena
(30 august 1940). Timp de peste patru ani o parte a
Transilvaniei – de la Oradea în sud şi Maramureş în
nord, la care se adaugă şi Clujul şi teritoriile alate de-a
lungul pantelor vestice ale Carpaţilor, până în apropierea Braşovului, respectiv o suprafaţă de 42.243 km2,
cu o populaţie de circa 2.600.000, din care aproximativ
69
Monografia judeţului Bihor
50% români şi 37% maghiari şi secui – a revenit în
Regatul Ungariei77.
Bihorul din România, şi-a stabilit reşedinţa de
judeţ la Beiuş. De aici, autorităţile au menţinut contactele cu românii rămaşi în afara graniţelor, greu
încercaţi, şi au susţinut interesele statului român.
Evenimentele militare şi politice de la 23 august 1944
au fost urmate de declanşarea, alături de noii aliaţi
(Anglia, Franţa, URSS etc.), a luptelor de eliberare
a vestului României. În septembrie-octombrie 1944
au avut loc operaţiuni militare încununate de succes,
dar care au antrenat, ca şi în alte părţi ale Europei,
inclusiv populaţia civilă, română şi maghiară, din
unele aşezări ale Bihorului, cu urmări tragice pentru
iecare dintre acestea. În partea ocupată din Bihor,
de Regatul Ungariei, pe lângă măsurile ce au vizat
anularea realizărilor româneşti interbelice, din anul
1944 autorităţile maghiare au început deportările
evreilor, cu consecinţe dramatice în ceea ce priveşte
numărul dispăruţilor. Din cei circa peste 30.000 luaţi
cu forţa sau reîntos acasă , alături de alţii care s-au
stabilit în judeţul reîntregit, din 1945, în jur de 2.000
de evrei78.
Perioada de tranziţie, dintre 9 mai 1945–30
decembrie 1947 -când reprezentanţii Partidului
Comunist Român, în colaborare cu liderii comunişti
de la Moscova, prin metode mai puţin ortodoxe, au
eliminat, treptat, partidele istorice din viaţa politică
românească (P.N.Ţ, P.N.L. etc.) şi au obligat pe regele
Mihai I să abdice-, a marcat major viaţa politică, economică, socială, religioasă şi culturală deopotrivă. La
sfârşitul acesteia se instaurează un regim caracterizat
prin concentrarea puterii în mâna statului şi a partidului unic, promovând măsuri extreme, cum au fost,
mai întâi, naţionalizarea întreprinderilor industriale
şi atelierele micilor meseriaşi, uzinelor, băncilor, societăţilor de asigurare şi regiilor de transport. Pasul
următor a vizat spiritul şi s-a concretizat în promulgarea Legii cultelor (1948), ce a generat desiinţarea
bisericii greco-catolice şi restrângerea drepturilor
de liberă exprimare, inclusiv ale altor culte istorice
(romano-catolice, reformate, neoprotestante), chiar
şi ale celor “agreate” (ortodoxă), şi Legii învăţământului
(1948), prin care s-a instituit un control exclusiv al
M. Bărbulescu, D. Deletant, K. Hitchins, Ş. Papacostea, D.
Teodor, op.cit., p.451
78
T. Mózes, Evreii din Oradea, Editura Hasefer, Bucureşti,
1997, p.229
statului şi partidului asupra procesului de educaţie.
La rândul ei, Legea agrară (1945), pe măsura aplicării
acesteia, a deinitivat procesul de expropriere fără nici
o compensare a pământurilor deţinute de particulari
şi includerea lor, în cele din urmă, în C.A.P.-urile
îniinţate în toate cele 10 raioane (Oradea, Aleşd,
Beiuş, Marghita, Salonta, Săcuieni, Şimleul Silvaniei,
Chişineu Criş, Ineu, Gurahonţ), care au luat locul
plăşilor interbelice.
După ce o vreme a existat regiunea Crişana
(1950-1968), ce includea şi părţi din Satu Mare,
Sălaj şi Arad, odată cu reorganizarea administrativă
a României (1968), reapare judeţul Bihor, dar fără
împărţirea pe raioane. Este o rezolvare consacrată de
epoca Nicolae Ceauşescu (1965), care asumându-şi
condiţia de conducător „iubit”, a emis un şir de legi
ce au urmărit, în consens cu viziunea “înnoitoare”
a acestuia, să refacă înfăţişarea oraşelor şi satelor,
de foarte multe ori prin agresarea monumentelor
istorice şi de arhitectură, prin „înfrumuseţarea” cu
construcţii tipizate – case cu un etaj la sate, care însă
nu erau racordate la reţea de canalizare şi apă, de
altfel, inexistente, blocuri concentrate în cartiere de
locuinţe (Oradea, Beiuş, Salonta, Aleşd, Marghita,
Dr. Petru Groza Ştei, Vaşcău, Nucet) -, ce mizau
pe o organizare interioară stas; să ediice platforme
industriale mamut, inclusiv la Oradea, toate acestea
prin arderea etapelor ireşti de evoluţie a unei societăţi
ce încă era preponderent legată, în mentalitate şi prin
activităţi, de sat. Forţarea urbanizării României, cu
scopul de a echilibra raportul între oamenii asimilaţi
de industrie şi cei legaţi de agricultură, a adus cu sine
probleme de adaptabilitatea la noua formă de viaţă.
Prin transferul masiv de populaţie la oraş – în 1948
la Oradea, de pildă, existau 87.774 de locuitori, iar în
1989, 229.823, în Beiuş şi Salonta, la 1930, trăiau 4293,
respectiv 15.237 locuitori, pentru ca la 1971, în cazul
celui dintâi, numărul acestora să se ridice la 9192 şi,
în cel de al doilea, la 18.570, iar în Marghita, la 1936,
erau circa 6000 şi în 1971 12.88779 - şi, în paralel,
prin înmulţirea blocurilor de locuinţe, s-au promovat
rezolvări ce aveau drept scop nivelarea condiţiilor de
trai. O altă consecinţă a acestei masive migrări spre
urban a fost şi dezvoltarea cultelor neoprotestante
(baptişti, adventişti, penticostali etc.).
77
L. Borcea, Gh. Gorun, op. cit., p.412-413; Enciclopedia României,
Bucureşti, vol. II, 1938, p.60; A. Tripon (sub redacţie),op.cit.,
p.246
79
70
În epoca Ceauşescu s-a marşat mult pe ideea
ediicării de clădiri emblematice în iecare localitate a
ţării, inclusiv în judeţul Bihor. Casa de Cultură a Sindicatelor, Magazinul „Crişul”, Sălile de sport din Oradea şi
Ştei, magazinele universale implantate în toate oraşele
şi comunele Bihorului etc., sunt martore ale unui timp
ce a stat mereu sub semnul întrecerii socialiste.
Interesul special arătat faţă de industrializarea
Bihorului s-a concretizat ie în modernizarea tehnologică a unor ramuri de mai veche tradiţie în Bihor:
chimică, textilă, încălţămintei, alimentară, cărămidei,
maşini unelte, ie în dezvoltarea industriei prelucrării
lemnului în fabrici de mobilă importante ca dimensiuni (Oradea, Beiuş, Marghita, Aleşd, dr. Petru Groza,
Tileagd etc.), ie în crearea unor mastodonţi industriali, cum a fost cazul întreprinderii de alumină Oradea.
Toate oraşele judeţului Bihor (Beiuş, Dr.Petru Groza,
Aleşd, Salonta, Nucet, Vaşcău, Marghita, Tinca) au
fost dotate cu câte o întreprindere industrială pilot,
ce trebuia să asigure consolidarea numerică a clasei
muncitoare în localităţile respective. Mutaţiile demograice provocate în interiorul oraşelor şi satelor, prin
multiplicarea exponenţială a numărului locuitorilor
şi scăderea vârstei medii a populaţiei urbane, iar, în
aşezările rurale, de îmbătrânire a forţei de muncă, şi,
implicit, de reducere a numărului celor rămaşi acasă,
nu au făcut decât să conducă la o stare de incertitudine existenţială generată de lipsa eicienţei în muncă.
De asemenea, fenomenul navetismului, care a luat o
amploare specială, a afectat potenţialul de exprimare
al oamenilor.
Profesionalismul majorităţii celor ce şi-au legat
destinele de instituţiile culturale ale Bihorului (Teatrul
de Stat, cu secţiile română şi maghiară, Teatrul pentru
copii şi tineret “Arcadia”, Teatrul de păpuşi, Filarmonica de
Stat, Muzeul Ţării Crişurilor, Biblioteca Judeţeană, Centrul
Judeţean de îndrumare a Creaţiei Artistice de Masă Bihor,
Revista „Familia”, Institutul Pedagogic de 3 ani etc.) a adus
cu sine realizări notabile în domeniile lor de activitate,
chiar dacă ingerinţa politicului a fost o realitate. Nu
pot i omise din această înşirare nici casele de cultură
şi bibliotecile oraşelor ca Oradea, Beiuş, Aleşd, Marghita, Salonta, Ştei, Marghita, Vaşcău etc., dar şi ale
lumii satelor, ce au depus un efort special în a servi
comunitatea locului.
Stând, în anii ultimi de existenţă, pe un eşafodaj
ce s-a dovedit a i de o şubrezenie maximă, regimul
comunist s-a prăbuşit uşor la 22 decembrie 1989. Şi
Monografia judeţului Bihor
în Bihor s-a demonstrat că oamenilor li s-a făcut lehamite de măsurile cu „faţă umană” decretate aproape
zilnic şi care erau tot mai apăsătoare, de controlul vieţii
prin intermediul unor instituţii cu exclusive funcţii
coercitive. Imediat după instaurarea noii puteri s-a
trecut, la începutul anilor ’90, la anularea legilor ce
au provocat, la sfârşitul anilor ’40 şi începutul anilor
’50, atâtea drame, în România şi Bihor deopotrivă.
Românii, maghiarii, germanii, evreii, slovacii, sârbii
şi rromii din Bihor, la care se adaugă acum un nucleu
consistent de italieni, au beneiciat de noua situaţie
creată, declanşând o competiţie în ceea ce priveşte
iniţiativele private.
Decizia cetăţenilor României de a elimina un
dictator a dat naştere şi unei lungi tranziţii, marcată
nu o dată de sincope în decizii politice şi nesiguranţă
în trai. Dincolo, însă, de situaţia creată s-a obţinut
libertatea de exprimare, regim parlamentar, ca şi garant al funcţionării mecanismului democraţiei şi al
respectării drepturilor omului, recunoaşterea rolului
valorilor în societatea românească, inclusiv ale celor
aparţinând bisericilor, promovarea, prin instituţiile
profesioniste, a faptului de cultură reprezentativ şi,
în egală măsură, declanşarea reformei învăţământului
preuniversitar şi universitar, cu menţiunea că Oradea
şi Bihorul ocup un loc privilegiat datorită consolidării
Universităţii.
Din 1990 încoace s-au petrecut transformări şi
la nivel administrativ-teritorial al judeţului Bihor. Au
apărut noi municipii – Beiuş, Salonta, Marghita, Aleşd
–, alături de Oradea, oraşe (Valea lui Mihai, Săcuieni
etc.) şi comune. Fiind un judeţ la graniţa de vest a României, interesul investitorilor străini faţă de acesta a
fost şi este mare, fapt care a contribuit şi la menţinerea
aici a celei mai mici rate a şomajului din ţară.
Alături de efortul societăţii civile din Bihor de a
impune respectarea principiilor democraţiei, la rândul
lor, bisericile româneşti, ortodoxă şi greco-catolică,
alături de cele romano-catolice, reformate (calvine,
luterane, unitariene, evanghelice), mozaice, baptiste,
penticostale, adventiste etc., au ajuns la concluzia că
nevoia de înţelegere şi ecumenism este primordială
într-un judeţ personalizat de veacuri prin diversitate
etnică, confesională şi culturală, printr-o civilizaţie ce
s-a dovedit a i suma contribuţiei iecărei naţionalităţi a
locului şi care, în datele ei esenţiale de exprimare, este
oglinda unei societăţi umane ce a ştiut întotdeauna să
se respecte pe sine.
Monografia judeţului Bihor
71
EVOluŢIE ArhItECturAlă şI
DEZVOltArE urBAnIstICă
CrIstIAn PuşCAş
CETATEA – NUCLEUL VIIToRULUI
oRAŞ
Devenirea oraşului Oradea se datorează unui
proces evolutiv continuu, în care multitudinea de
factori implicaţi au construit şi condus de multe ori
imprevizibil destinele aşezării. Situat geograic într-o
poziţie strategică, Oradea a fost în permanenţă atât o
aşezare alată pe traseul marilor migraţii comunitare,
cât şi un loc ideal de strabilizare şi impământenire a
civilizaţiilor. De aceea evoluţia arhitecturală a oraşului
Oradea poate şi trebuie să ie în permanenţă raportată
la evoluţia economică, culturală, politică şi religioasă a
acestuia.
Bogăţia şi diversitatea patrimoniului arhitectural orădean, complexitatea fenomenului precum şi
implicaţiile sale sociale, politice, culturale, etc. s-au
transmis din generaţie în generaţie, devenind astfel
martori tăcuţi ai devenirii noastre prezente.
Primele dovezi ale locuirii pe aceste teritorii
sunt aduse de mărturiile arheologice. Multiple dovezi
ale unor forme de organizare socială au fost descrise
în zone ale oraşului care astăzi sunt înscrise în Lista
monumentelor şi siturilor arheologice. Dintre acestea:
Salca, Sere, 1 Mai şi arealul cetăţii Oradea sunt cele mai
importante.
Dovezile arheologice
scoase la lumină în diversele
situri confirmă prezenţa
continuă în acest areal geograic a comunităţilor umane
şi implicit, existenţa unor
forme de locuire speciice
perioadelor respective.
Aşezările de la Oradea-Salca, Oradea-Sere dar în
mod special Oradea–Dealul
Viilor dovedesc prezenţa în
aceste locuri ale unor forme
de locuire continuă şi sedentară, urmele unor fortiicaţii
dacice iind descoperite şi relevate
de cercetători.
Luând aşadar act de certitudinea faptului că întotdeauna
eforturile şi energiile investite în
procesul de ediicare se concentrează în mod special în domeniul eclesiastic şi militar, unele
dintre primele urme concrete ale
unei arhitecturi trainice se regăsesc sub forma unor palisade ale
Cetăţii Oradea.
Ornament romanic
Planul catedralei
gotice
72
În acest sens putem deci enunţa câteva date
istorice privitoare la evoluţia şi dezvoltarea oraşului,
în aşa fel încât să conturăm cadrul necesar prezentei
expuneri. Primele atestări documentare ale oraşului
Oradea au fost diplomele emise de regele Coloman
Cărturarul mănăstirii din Zobor. În diploma de la
1111, printre cosemnatari s-a numărat Syxtus Bichariensis, iar doi ani mai târziu, într-o conirmare a primei
diplome, acelaşi personaj semnează Syxtus Vvaradiensis.. Anul 1113 marchează astfel prima menţiune
documentară a toponimicului varad, de probabilă
ilieră slavă sau germană dar care în limba maghiară
însemna cetăţuie. Posibila confuzie ce s-ar putea
crea în jurul localităţii de provenienţă a semnatarului este uşor de elucidat dacă ţinem cont de faptul
că repetatele atacuri ale pecenegilor şi cumanilor
din anii 1068, 1077 şi 1091 au pricinuit cetăţii de la
Biharea devastări cumplite, marcând astfel începutul
decadenţei acestui important centru.
Ceea ce probabil a decis irevocabil soarta
cetăţii de la Biharea a fost însă atacul din anul
1091, atunci când Ladislau I stabileşte la Oradea
reşedinţa unei mănăstiri. Dincolo de nararea romantică a descoperirii locului de pe Criş, în urma
unei vânători, în fapt una din expediţiile militare
ale regelui, amplasamentul ales pentru întemeierea
mănăstirii a fost unul strategic. Vechea istoriograie maghiară, prin persoana lui Gyalokáy Jenö
de exemplu, a susţinut că tocmai în urma acestui
atac regele a luat hotărârea de a muta Episcopia
de la Biharea la Oradea, unde exista deja amintita
mănăstire cu hramul Sf. Fecioare Maria, ridicată
după anul 1077 pe un loc pustiu. Documentele şi
cronicile conirmă însă întemeierea făcută de regele
maghiar. Astfel, Cronica Pictată de la Viena şi Cronica müncheneză relevă rolul lui Ladislau I, ultima
airmând că însuşi regele a denumit locul Warad.
Pornind deci de la aceste premise, dar beneiciind
şi de mărturiile arheologice apărute de-a lungul
timpului suntem obligaţi să facem câteva referiri
la începuturile fortiicaţiei orădene. În urma săpăturilor arheologice întreprinse între 1881 şi 1883,
Henszelmann Imre publică informaţii cu privire la
ipotetica planimetrie a bisericii. Chiar dacă aceste
ipoteze s-au dovedit eronate, cele peste 100 de
fragmente romanice găsite în timpul săpăturilor
conirmă existenţa în incinta cetăţii a unui ediiciu
eclesiastic încă din perioada romanică.
Monografia judeţului Bihor
Cel mai important eveniment politic din prima jumătate
a secolului al XIII-lea a fost, Ornament gotic
fără îndoială, marele atac tătaromongol din anul 1241. În acest
an un important corp de oaste
condus de căpeteniile Kadan, Büri şi Bucek a intrat
în Transilvania şi regiunile extracarpatice cucerind
inclusiv cetatea Oradiei. Sursa cea mai autorizată în
descrierea acestui eveniment a fost, fără îndoială,
lucrarea Carmen miserabile (Epistola magistrului Rogerius
sub forma unui cântec de jale cu privire la distrugerile de către
tătari a regatului ungariei – titlul complet) întocmită de
prelatul italian Ruggero din Puglia, faimos sub numele latinizat de Rogerius. Acesta, analizând starea
precară a cetăţii, a relevat participarea locuitorilor
regiunii la efortul disperat de consolidare al cetăţii. El
descrie sumar cetatea orădeană, denumind-o castrum,
şi o menţionează ca având „ziduri şi turnuri”, care
protejau catedrala cu hramul Sf. Fecioare Maria şi
un palat episcopal. Piesele de arhitectură romanică
descoperite în timpul săpăturilor arheologice de la
sfârşitul secolului al XIX-lea au conirmat existenţa
acestui ansamblu. De asemenea, cercetările arheologice întreprinse în ultimii ani au dovedit existenţa
fortiicaţiei, având val de pământ cu palisadă, ziduri
din piatră doar pe anumite porţiuni şi probabil
Monografia judeţului Bihor
turnuri din lemn care lancau poarta şi eventualele
unghiuri existente la colţurile incintei.
În continuare cele mai importante evenimente
ale sfârşitului secolului al XIII-lea şi ale începutului
secolului următor au fost legate de ridicarea noii
cetăţi medievale. Perimetrul acesteia a fost apreciat
la 550-600 m, având o formă heptagonală; spre sud
a fost ridicat un palat episcopal de factură gotică al
cărui zid exterior a funcţionat o perioadă ca incintă.
Poarta cetăţii era protejată de asemenea de două
turnuri masive. Incinta era înzestrată cu creneluri şi
merloane în partea superioară, iar în colţul de sudvest, într-o aripă a palatului episcopal, mai exista o
intrare.
Sub auspiciile episcopului Andrei Bathory, în
anul 1342, au început lucrările de extindere a catedralei şantierul iind terminat sub îndelungata păstorire
a episcopului Demetrius (1345-1372). Catedrala, a
cărei lungime era undeva în jurul valorii de 72 de
metri, avea trei nave şi o faţadă cu două turnuri,
corul avea deambulatoriu, iar altarul acesteia era
octogonal. În Cronica Pictată, unde în două miniaturi
apare şi catedrala orădeană, atât în construcţie, cât
şi cu defunctul rege Ladislau I alături, se observă
încă două turnuri care lancau altarul. Pe acelaşi
miniaturi de disting şi doi contraforţi masivi, precum
şi două ferestre „oarbe”, dar care sugerează stilul
gotic. Stilul gotic în care au fost clădite catedrala
şi palatul episcopal a fost conirmat de cele 100 de
ancadramente, lucrate în maniera amintită, datate
toate după anul 1330, descoperite în timpul vechilor
săpături arheologice din cetate.
73
Marele şantier orădean,
în urma căruia vechea cetate Arcul frânt de
medievală a fost demolată şi deasupra altarului
înlocuită cu o nouă fortiicaţie bisericii baroce
cu cinci bastioane, a debutat
spre sfârşitul domniei principelui Ioan Sigismund. Tipul de cetate construit la
Oradea, în stil „italian nou” s-a încadrat în curentul
general european de construcţie al fortiicaţiilor.
Cauza principală a imensului efort inanciar a fost
tentativa de contracarare a artileriei de asediu, care
a făcut progrese remarcabile în secolul al XVI-lea.
Relatările despre noua cetate i-au subliniat îndeosebi
capacitatea defensivă sporită.
Potrivit lui Ştefan Miskolczy, deşi în anul 1609
vechea fortiicaţie medievală era încă în picioare,
catedrala din cetate avea o lungime de 82 de paşi,
lăţimea probabilă a frontonului împreună cu turnurile măsurând 56 de paşi. Padimentul catedralei
era din cărămidă smălţuită, iar unul dintre turnuri
avea ceas. Cetatea nouă avea cinci bastioane: primul,
bastionul Roşu, avea dimensiunile de 139 şi 120 de
paşi, următoarele amintite iind cel Aurit, Ciunt, al
Porţii şi Crăişorul, ultimul iind ruinat şi avariat de
asediul din 1598.
Sub domnia principelui Gabriel Bethlen au
început lucrările la noul palat interior, după ce, tot
prin grija sa, în vara anului 1625 au fost realizate
amenajări pentru aducţiunea apei în
şanţul de protecţie. Palatul interior,
având forma pentagonală a cetăţii
Ornament al porţii
exterioare, a fost terminat de prinde vest, datat 1606
cipele Gheorghe Rakoczy I.
Perioada de relativă linişte de
după anul 1606, întinsă pe un inter-
74
val de mai bine de o jumătate de secol, a fost brusc
tulburată de conflictul din anii 1658-1660. Oştile
turceşti aflate sub comanda serdarului Köse Ali
paşa, au început pe 13 iulie asediul asupra cetăţii.
Descrierea asediului şi a cetăţii de către călătorul
turc Evlia Celebi constituie preţioase surse de
informaţie. Printre multele consemnări ale acestuia, una descrie strălucitor oraşul şi cetatea: „am
vizitat cetatea Oradiei, oraşul ei, viile şi grădinile
ei frumoase. Când o cucerisem, ea fusese ruinată
de oştile islamice. Dar, acum devenise atât de
înfloritoare şi avea atâţia locuitori, încât cetatea
ei, drumurile, mahalalele, geamiile, precum şi
grădinile şi viile arătau frumoase ca raiul (...)
Această cetate are o singură poartă, în partea de
apus, dar este formată din trei rânduri de porţi
noi şi trainice. Deasupra porţii se văd capete de
vaci lucrate de meşteri mari în marmură, încât
par însufleţite”.
Într-o altă consemnare, acelaşi Evlia Celebi,
descrie palatul princiar şi geamia sultanului. Aparent
neînsemnată, astăzi, această referire pare să îşi regăsească conotaţii concrete între zidurile cetăţii.
O scurtă incursiune în podul bisericii
baroce construite de austrieci după asediul din
1692, relevă existenţa unei structuri remarcabile
deasupra altarului. Este vorba despre un arc frânt,
specific arhitecturii islamice, care tăcut şi retras
pare hotărât să îşi ţină ascunse tainele existenţei
lui. Cu toate acestea, configuraţia lui geometrică,
modul de punere în operă, trădează aplicarea unei
tehnici mai vechi de execuţie decât a zidurilor şi
a bolţilor bisericii propriu-zise.
Aprofundând izvoarele documentare lăsate
de stampa de la 1692 a lui Mathias Kaiserfeld,
prezenţa în acest loc a unei geamii devine credibilă şi deci posibilitatea ca acest arc să fie cu
adevărat o reminiscenţă a stăpânirii otomane pare
din ce în ce mai atrăgătoare.
A doua jumătate a secolului al XVII-lea este
marcată de luptele prin care armatele austriece
recâştigă teritoriile din jurul oraşului Oradea. În
aceste conjuncturi, primele conflicte din jurul
cetăţii Oradiei au avut loc la Olosig în toamna
anului 1691. În final, lipsită de sprijin, garnizoana
turcească a capitulat la 28 mai 1692, Abdulatiff
paşa devenind astfel ultimul guvernator al Oradiei. Intrarea armatelor austriece în vara anului
Monografia judeţului Bihor
1692 în cetatea orădeană marchează, în fapt,
un nou început pentru fortificaţia orădeană şi
împrejurimile ei. Amplele lucrări de refacere a
pagubelor pricinuite de luptele din anii 1691-1692
au readus în scurt timp cetatea la standardele
strategice ale timpului.
PRIMELE GESTURI
URBANISTICE – PRIMELE
IMoBILE REPREZENTATIVE
Cosmopolit din toate punctele de vedere,
oraşul Oradea şi-a afirmat identitatea urbană
de-abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, atunci
când realităţile vremii au consfinţit unitatea
administrativă, politică, culturală, socială şi
economică a comunităţilor din jurul fortificaţiei
pentagonale.
Odată cu instaurarea dominaţiei habsburgice în Oradea, secolul al XVIII-lea reprezintă
un important reper în evoluţia arhitecturală dar
mai ales urbanistică a oraşului. Acest lucru se
datorează în primul rând măsurilor reformiste
întreprinse de statul austriac. Pătrunse de un
profund caracter iluminist aceste măsuri promovează în mod deosebit atragerea etniilor defavorizate de până atunci, şi răsplătirea lor cu diverse
facilităţi sociale şi economice. Aşa se explică
de ce Biserica Romano-Catolică, beneficiind
şi de influenţele artistice şi moral – sociale ale
habsburgilor, beneficiază în decursul secolului al
XVIII-lea de un puternic sprijin social, politic
şi administrativ.
În oraşul de pe Criş, doi au fost factorii
decisivi care au determinat dezvoltarea urbanistică şi şi arhitecturală. Este vorba în primul rând
de interdicţia de construire pe o rază de 500 de
metri în jurul fortificaţiilor impusă de curtea de
la Viena, fapt ce determină în cazul Oradiei mutarea înspre vest a centrului de interes politic şi
administrativ, în zona Cartierului Nou (azi Parcul
1 Decembrie şi Piaţa Unirii ).
În cele din urmă filiera artistică a casei de
Habsburg a facilitat pătrunderea stilului baroc
şi în spaţiul geografic al Oradiei. Coroborat cu
caracteristicile stilului amintit, contribuţia Bisericii Romano–Catolice la conturarea urbanistică
a oraşului este cu atât mai uşor de apreciat.
Monografia judeţului Bihor
Consecinţa directă a acestor realităţi este aceea că în oraBiserica Sf.
Brigitta, azi
şul de pe Criş barocul îşi arată
Biserica Sfânta
cele mai puternice expresii arTreime
tistice şi semantice în domeniul
arhitecturii eclesiastice.
Biserica Sf. Ladislau, Biserica din Cetate, Capela Mizericordienilor, Basilica
romano-catolică, sau Biserica cu Lună (Adormirea
Maicii Domnului) sunt doar câteva dintre numeroasele exemple semniicative. Alături de acestea, o serie
de alte biserici, precum Sf. Brigitta, fostul ediiciu
al bisericii franciscanilor (azi Biserica Pogorârea
Sfântului Duh reconstruită după planurile lui Rimanoczy Kalman jr.) sau Biserica Maica Îndurerată a
ordinului premonstrantens dau adevărata amploare
a barocului orădean.
Nu mai puţin grăitor, patrimoniul laic baroc îşi
găseşte totuşi repere în cele câteva imobile încă rămase
în picioare în Oradea. Palatul Episcopiei Romano–
Catolice, Şirul Canonicilor, fosta casă a Comitatului
(Prefectura judeţului - refaţadizată în 1855 de către
arhitectul Imre Janos), fosta Cazarmă a husarilor, şi nu
în cele din urmă fostul palat Rhedey (azi sediul CIAC)
sunt cele câteva mărturii ale prezenţei barocului în
arhitectura laică orădeană.
75
Fără a intra foarte mult în
probleme de stilistică arhitecturală
Capela
trebuiesc totuşi făcute referiri la
Mizericordienilor
evoluţia şi formele de exprimare
ale barocului orădean. Deşi lipsită
de valenţe artistice deosebite, biserica Sf. Brigitta (azi Sf. Treime)
are meritul de a i cel mai vechi ediiciu construit în
Oradea după alungarea dominaţiei otomane. Izvoarele
documentare atestă fără echivoc anul 1693 ca iind anul
construcţiei bisericii din lemn Sf. Brigitta, pentru ca în
1722 aceasta să ie refacută din zidărie de cărămidă.
Lipsit de elemente artistice speciice şi semniicative
baroce, lăcaşul suferă o serie de transformări ulterioare,
cea mai vizibilă schimbare iind cea a timpanului din
faţada nordică, transformat în cele din urmă într-un
timpan cu autentică expresie barocă.
Mai puţin cunoscută publicului, dar excepţională şi unică prin rezolvarea spaţial – volumetrică
în zona Transilvaniei, Capela ordinului Mizericordienilor reia prin analogie modelul bisericii San Carlo
ale Quattro Fontane din Roma. Chiar dacă tratarea
generală este una speciică barocului austriac, mult
mai auster şi sobru, soluţia cupolei eliptice face referire directă la remarcabilul exemplu amintit anterior.
Comparabile ca dimensiuni, biserica orădeană se
76
remarcă prin abilitatea rezolvării intersecţiei dintre
spaţiul elipsoidal al naosului şi rectangularitatea
altarului ce îl succedă.
Aşa cum arătam în paragrafele anterioare,
biserica Sf. Brigitta a fost primul ediiciu dintr-o
serie de imobile reprezentative baroce orădene. Concomitent însă cu lucrările de ediicare ale acesteia,
în Cetate au început imediat lucrările de refacere a
fortiicaţiei şi a unora dintre imobilele din incintă.
Analizând cronologic evoluţia stilului baroc
pe teritoriul oraşului Oradea trebuie sa notăm în
primul rând debutul lucrărilor la biserica Sf. Ladislau
(1717 - 1733), lucrări ce vor i însă complet inalizate
de abia la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Monografia judeţului Bihor
Construcţia bisericii paulinilor (azi biserica
Premonstrantensă – str. R. Ciorogariu) debutează
la 1741 şi se încheie în 1772. Anterior acesteia, în
anul 1731, ordinul franciscanilor porneşte şantierul
viitoarei mănăstiri şi a bisericii ordinului – azi spitalul
militar şi Biserica Pogorârea Sfântului Duh.
Jumătatea secolului al XVIII-lea consemnează de asemenea debutul lucrărilor de execuţie la
complexul monastic al ordinului mizericordienilor.
Capela, cu particularităţile sale descrise anterior,
spitalul şi farmacia sunt toate construite într-un
interval de 16 ani începând cu 1754. În afara acestui complex, cel mai reprezentativ complex baroc
din arealul orădean debutează cu doar doi ani mai
devreme. Este vorba despre complexul basilicii şi a
palatului romano–catolic.
Deşi parte a aceluiaşi complex, cele două şantiere
au început cu un decalaj de circa 10 ani. Prima construcţie începută a fost cea a basilicii, arhitectul şef al curţii
imperiale austrice, Franz Anton
Hillebrandt iind cel desemnat să
întocmească proiectul catedralei.
În ciuda numeroaselor variante
Fosta Casă a
Comitatului
propuse de acesta, italianul Giovanni Battista Ricca va i cel care va
elabora proiectul pentru execuţia
catedralei. Totuşi, până la inalul
şantierului, Hillebrandt va produce destule modiicări
proiectului iniţial, lăsându-şi astfel şi el amprenta asupra
ediiciului. Materializări ale preferinţelor sale artistice le
regăsim în mod special la modul de tratare a interiorului
şi a faţadei principale. Deinitoriu pentru surprinderea
caracteristicilor ediiciului este însă un paragraf al
Agatei Chifor în lucrarea sa „Oradea barocă”: „alată
sub semnul sintezei stilistice [basilica] îmbină planul
de inspiraţie italiană cu o articulare decorativă tipică
barocului târziu austriac.”
Spre deosebie de situaţia creată în jurul basilicii, şantierul palatalui episcopal s-a încheiat în 1777,
fără mari modiicări aduse planurilor elaborate de
Franz Anton Hillebrandt.
Putem concluziona deci că barocul în Oradea
se manifestă aproape în exclusivitate în formele lui germanice,
austere şi sobre. Puţinele inluBiserica Paulinilor,
enţe italiene se regăsesc doar
azi premonstratensă
la nivelul planimetriilor sau ale
unor rezolvări spaţiale parti-
Monografia judeţului Bihor
Basilica RomanoCatolică
culare şi/sau izolate. Din acest
motiv, în Oradea, graniţa dintre
baroc şi cele câteva exemple
clasiciste este mult mai subtilă,
iind de multe ori aproape imperceptibilă.
77
tea cu care dâfac trecerea de la monumentalitatea şi
sobrietatea barocului către exuberanţa şi dinamismul
stilurilor ce aveau să domine sfârşitul secolului al
XIX-lea şi începutul celui de-al XX-lea.
Biserica Seminarului Greco–Catolic (Parcul
Traian colţ cu Bulevardul Magheru) construită în
forma actuală în 1858, casa Kovats (Piaţa Unirii,
nr. 5) care primeşte actuala înfăţişare în anul 1836,
Institutul Sf. Iosif (azi Inspectoratul Şcolar Judeţean – str. M. Eminescu nr. 11) ridicat din 1866
până în 1868 ori Institutul Sf. Vincenţiu (azi Liceul
Partenie Cosma) construit în acelaşi an 1868, dar
care a suferit câteva modiicări esenţiale la sfârşitul
secolului (supraetajare propusă de arh. Rimanoczy
Kalman jr.), sunt câteva dintre exemplele perioadei
de tranziţie de care aminteam.
oRADEA – REPER
ART NoUVEAU PE HARTA
CULTURALĂ A EURoPEI
Palatul episcopal
romano-catolic
Există totuşi câteva
exemple care se detaşează în
peisajul cultural orădean nu atât
prin calităţile arhitecturale pe
care le-ar avea, cât prin subtilita-
Odată depăşite etapele barocă şi romantic/
clasicistă, beneiciind şi de contextul geopolitic extrem de favorabil, Oradea se regăseşte în faţa fenomenului social, cultural, economic şi artistic ce îi va
marca deinitiv imaginea edilitară atât de speciică.
Sfârşitul de secol XIX şi începutul secolului al
XX-lea înseamnă pentru Oradea o perioadă de glorie
din toate punctele de vedere. Revoluţia industrială,
deschiderile culturale, boom-ul economic de care
Oradea beneiciază din plin, conturează imaginea
edilitară a oraşului pe care îl ştim noi astăzi.
Domeniile în care se răsfrâng consecinţele
acestor realităţi economice europene sunt practic
nenumărate, întreaga comunitate resimţind puternic
schimbările sociale şi economice prin care oraşul
trecea.
Apariţia iluminatului public, a transportului
feroviar, dezvoltarea infrastructurii oraşului, apariţia unor mari industriaşi şi antreprenori locali, vor
i forţe care în decursul a două decenii şi jumătate
vor propulsa Oradea pe harta oraşelor puternice şi
înloritoare ale Europei.
În ceea ce priveşte domeniul edilitar nu
există program de arhitectură care să nu fi fost
afectat în mod pozitiv de acest context nou creat.
Clădiri eclesiastice ale diferitelor culte, clădiri
administrative, instituţii de cultură, spaţii pentru
Monografia judeţului Bihor
78
loisir, locuinţe particulare sau sociale, spitale şi
şcoli, toate vor căpăta forme şi expresii artistice
nebănuite prin proiectele câtorva arhitecţi remarcabili ai vremii.
Primele manifestări concrete ale noului curent se vor
produce ca urmare a inluenţelor
tot mai puternice a comunităţilor religioase în general, a celei
evreieşti în mod particular. Pe
fondul eliberării de prejudecăţi şi
Sinagoga ortodoxă
Hinech Neorim
– str. Primăriei,
nr. 25
restricţii impuse comunităţii evreieşti, aceasta devine
din ce în ce mai activă şi implicit mai puternică
din punct de vedere inanciar, social şi în cele din
urmă politic. Astfel Sinagoga neologă din strada
Independenţei este un prim
manifest al forţei şi tendinţelor
adoptate de comunitatea evreiSinagoga neologă
Sion– str.
lor orădeni. Alături de aceasta,
Independenţei, nr.
cele două sinagogi din strada
22
Clujului (pe amplasamentul noii
aripi a Spitalului de Obstretică
şi Ginecologie) exprimau deja
forţa şi puterea economică a comunităţii iudaice
orădene. Ulterior, pe măsură ce evreii orădeni
devin o prezenţă tot mai activă în viaţa socială,
economică, politică şi culturală a oraşului, aceştia
îşi vor ridica noi şi noi spaţii de închinare. Fie că
vorbim despre sinagogi sau case de rugăciune,
numărul lor este impresionant: 3 sinagogi şi nu
mai puţin de 15 case de rugăciune. Dintre acestea,
la ora actuală au rămas doar şase lăcaşe de cult
(Str. Independenţei nr.22 – Sinagoga neologă,
Str. Primăriei nr.25 – Sinagoga Hinech Neorim,
Str. Mihai Viteazul nr.4 – Sinagoga mare ortodoxă, Sinagoga mică ortodoxă/Hevra Sas, str.
T. Vladimirescu nr.18 – Sinagoga Poalei Tzedek, str. Crinului nr.2 – Sinagoga Wisnitzer Sil).
Construite într-o perioadă scurtă de timp, aceste
lăcaşe de cult nu sunt doar expresia potenţei
financiare a comunităţii ci şi dovada afinităţilor
artistice ale membrilor ei. Picturi de inspiraţie
maură, elemente decorative de mare rafinament,
planimetrii şi organizări funcţionale interioare
remarcabile, sunt argumente convingătoare în
sprijinul ideii enunţate.
Dar arhitecţii şi constructorii orădeni sau
bihoreni nu s-au manifestat exclusiv în sfera lăcaşurilor de cult evreieşti din Oradea. Fraţii Vago, care
împreună au realizat proiectele pentru Casa DarvasLa Roche, casa Vago, palatul Moskovits II, ori fosta
Şcoală de jandarmi (azi Universitatea din Oradea),
sunt doar doi dintre actorii reprezentativi pentru
această perioadă. Lista continuă cu Komor Marcell
şi Jakab Dezsö care au proiectat celebrul complex
Vulturul Negru (1907 - 1908), sediul Camerei de
Comerţ şi Industrie (azi sediul Apaterm), palatul
Stern (str. Republicii nr 10, 10/A), casele Adorjan
I şi II (str. Patrioţilor nr. 6 şi Moscovei nr. 4).
Monografia judeţului Bihor
Alături de aceştia, arhitecţi precum Jozsef Markus
Geza, Rendes Vilmos, Guttman
Jozsef, Lobl Ferenc au contribuit şi ei decisiv la conturarea
imaginii Oradiei. Ultimul, dar
cu siguraţă nu cel mai neînsemnat dintre arhitecţii
evrei orădeni a fost şi Spiegel Frigyes, cel care a
proiectat o serie de imobile de raport. Enumerăm
doar Palatul Sonnenfeld, Casa Markovits-Matheser,
Primul sediu al
Camerei de Comerţ
şi Industrie, azi
sediul Apaterm
79
sau imobilul din strada Roman
Ciorogariu nr. 28. Având o formă
de exprimare artistică bine contuPalatul
Moskovits II
rată, Spiegel Frigyes reuşeşte să se
facă remarcat prin proiectele sale
funcţionaliste valoriicând foarte
bine posibilităţile de iluminare
naturală a spaţiilor. Pentru aceasta, amintirea imobilelor Konrad, cel din strada R. Ciorogariu, şi a
palatului Sonnenfeld este suicientă pentru a susţine
cele airmate anterior.
Analizând paleta de programe de arhitectură
explorate în această perioadă în Oradea, unul în mod
special atrage atenţia. Este vorba despre locuirea
colectivă, aşa numitele imobile de raport. Reiterând
contextul economic deosebit de favorabil al perioadei 1900 în Oradea, reuşim să explicăm de ce un
program de arhitectură care până la acea dată nu a
existat în cultura comunităţii orădene, capătă acum
valenţe nebănuite şi forme dintre cele mai variate.
Aproape că nu a existat arhitect în Oradea care în
această perioadă să nu i avut măcar o aplicaţie de
această factură. Aminteam numele arhitecţilor Komor Marcell şi Jacob Dezso cu al lor palat Stern, fraţii
Vago cu Palatul Markovits–Matheser, dar alături de
aceştia au avut încercări similare şi alte nume celebre
din domeniul proiectării de arhitectură. Dintre cei
mai renumiţi sunt fără îndoială Rimanoczy Kalman
jr. cu palatele Moskovits I, Apollo, Darvasy, Sztarill
Ferencz cu casele Poynar, Sztarill, imobile din str.
V. Alecsandri, sau Mende Valer cu casa Roth (str. V.
Alecsandri nr. 3) şi casa Ertler din strada Episcop
Mihai Pavel nr. 8.
Alături de aceste clădiri având ca funcţiune
principală cea de locuire, Oradea cunoaşte o dezvoltare fără precedent şi în sfera altor programe de
arhitectură. Instituţii de cultură, şi loisir, şcoli, sedii
ale unor instituţii publice administrative, sedii de
bănci îşi găsesc locul în peisajul urban din ce în ce
mai bine conturat al Oradiei începutului de secol
XX. Este suicient să amintim clădirea Teatrului de
Stat proiectată de renumitul birou de arhitectură al
lui Fellner Ferdinand şi Helmer Hermann pentru
ca să înţelegem proporţiile fenomenului imobiliar
din Oradea.
Alături de acesta, clădirile Cercului catolic (azi
Filarmonica de Stat) proiectat de Sztarill Ferenc şi
sediul Muzeului oraşului proiectat de Rimanoczy
Monografia judeţului Bihor
80
Casa Roth – str.
V. Alecsandri, nr.3
Kalman sr. şi apoi extins de
Rimanoczy Kalmann jr. se înscriu şi ele în rândul instituţiilor
de cultură ediicate în această
perioadă.
de Păstrare şi Economii (str. Primăriei nr. 2), clădirea
Băncii de Credit Comercial, Industrial şi Agricol (str.
Primăriei nr. 3 – fosta cantină socială a Primăriei,
arhitect Rimanoczy Kalman sr.), sediul Băncii Austro-Ungare (azi BNR, arhitect Alpar Ignac), Palatul
Finanţelor Publice (azi Policlinica nr. 1 – str. Republicii nr. 35), sunt toate imobile importante care îşi
etalează cu dezinvoltură funcţiunea de bază. Alături
de acestea, o serie de alte imobile având funcţiuni
similare au fost proiectate într-un stil puternic personalizat de arhitectul Mende Valer. Este vorba despre
clădirea Băncii de Economii a Comitatului Bihor (str.
Independenţei nr. 3) şi despre sediul Băncii Agricole
din strada Iosif Vulcan nr. 7.
Suita de clădiri reprezentative ale oraşului (Primăria Municipiului 1903 – Arhitect Rimanoczy Kalman jr.,
Teatrul de Stat 1908 – Fellner şi Helmer, Muzeul oraşului 1896 – Rimanoczy Kalmann sr., Şcoala de Jandarmi
1910 – arhitect Vago Jozsef, Vago Laszlo, Palatul Stern
1908-1909 – Komor şi Jakab, Palat Moskovits I 1905
- Rimanoczy Kalmann jr., Palat Fuchsl – 1904, Palatul
Ulman – 1913) este completată de o serie de alte clădiri
care, chiar dacă lipsite de măiestria, monumentalitatea
şi emfaza acestora, întregesc imaginea edilitară a oraşului. Este vorba despre o pleiadă întreagă de locuinţe
personale, vile, spaţii comerciale care împânzesc oraşul,
conferindu-i astfel o imagine unitară şi nu de puţine ori
exuberantă.
PERIoADA INTERBELICĂ – ÎNTRE
TRADIţIE ŞI INoVAţIE
Casa de
Economii – Str.
Independenţei, nr. 3
Palatul Casei Centrale de
Economii (azi sediul BRD din
Piaţa Ferdinand, arhitect Rimanoczy Kalman jr.), clădirea Casei
Perioada fastă a cumpănii dintre secole se
încheie brusc pentru Oradea ca şi pentru alte oraşe europene odată cu izbucnirea primului război
mondial. În plan european, perioada postbelică este
un bun prilej pentru elaborarea şi experimentarea
unor noi tendinţe în domeniul arhitecturii. În mod
special, Europa de Vest este invadată de personalităţi
care proclamă, pe lângă renunţarea la ornament, şi
aplicarea unor tehnologii moderne de construire.
Aceste tehnici vor i în egală măsură determinanţi şi
determinate de elaborarea unor noi concepte, teorii
şi doctrine în arhitectura occidentală.
Primele aplicaţii în Oradea Mare ale fundamentelor teoretice elaborate de Le Corbusier se vor
lovi de opoziţia tradiţiei şi mai ales de produsele
şcolii de arhitectură locale (Austro-Ungaria) ce până
Monografia judeţului Bihor
nu demult avusese rezultate atât
de remarcabile.
Casa Popa, arh.
De aceea, exemple ca Anton Sallerbeck
Şcoala Normală Greco-Catolică – Str. Braşovului,
(str. Iuliu Maniu, nr. 5), Seminarul nr. 18
Greco-Catolic (Parcul Traian, nr.
20), Biserica ortodoxă Bunavestire (piaţa Rahovei, nr. 2), Casa Şuhaida (str. Braşovului,
nr. 39), Casa Găldău (str. Braşovului, nr. 37), Casa
Popa (ig.18) (str. Braşovului, nr .18) toate realizări
81
ale arhitectului Anton Sallerbeck
trebuiesc privite mai degrabă ca Piaţa unirii expresii ale stilului neoromânesc ansamblul Duiliu
decât ca exemple ale stilului Marcu, 1924
Internaţional ce se manifesta în
Europa anilor 1920 – 1930.
Şi din punct de vedere urbanistic are loc o acţiune programatică notabilă. Al doilea deceniu a secolului
al XX-lea debutează din punct de vedere urbanistic
cu dorinţa autorităţilor locale de a reinterpreta spaţiul
public central al oraşului, cunoscut nouă ca Piaţa Unirii. Surprins în primii ani ai maturităţii profesionale,
arhitectul Duiliu Marcu propune şi implementează
amenajarea Pieţei Unirii, valoriicând amplasamentul
ales pentru statuia regelui Ferdinand (în prezent statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul). Reuşita proiectului
este certiicată chiar de regina Maria, soţia regelui
Ferdinand. Venită la dezvelirea statuii, aceasta apreciază noua imagine a pieţei drept cea mai reuşită dintre
toate cele existente la ora respectivă în ţară.
Încet încet însă, pe măsură ce momentul izbucnirii celui de-al doilea război mondial se apropia,
Monografia judeţului Bihor
82
clădirile moderniste încep să apară şi în Oradea. Una
dintre acestea este şi Şcoala de Ucenici Industriali
(azi Facultatea de Protecţia Mediului, str. Gen. Magheru, nr. 26), ea remarcându-se prin masivitatea şi
neutralitatea tratării faţadelor.
De o eleganţă desăvârşită, şi aparţinând
aceleiaşi tendinţe internaţionale este şi clădirea
Romtelecom din strada Aurel Lazăr nr.15. Aceasta
se remarcă printr-o exprimare curată şi simetrică a
faţadei dominate de nervurile verticale ce conferă
verticalitate şi eleganţă tabloului.
ANII PoSTBELICI – ARHITECTURĂ
PENTRU MASE
Survenită foarte rapid după prima, pauza
datorată celui de-al doilea război mondial a adus o
schimbare profundă în tipicul fondului construit
din Oradea.
După cea de-a doua conlagraţie mondială
comenzile de proiectare ca şi metodica de lucru încep să îşi arate noile faţete. Se lucrează în colective
organizate instituţional, comenzile vizează solicitări
sociale dictate de conducerea centrală şi locală a
statului. Şi toate acestea în timp ce beneiciarul
major al acestor comenzi este tot statul român. În
acest nou cadru încep să apară blocuri de locuinţe
precum cele din Piaţa Bucureşti, B-dul Decebal,
Parcul 1 Decembrie, Piaţa Ferdinand, complexul
locativ din centrul civic reuşit volumetric şi spaţial
dar nefericit amplasat în vecinătatea Cetăţii (arhitecţi Mate Bloc de locuinţe,
Laszlo, Szabo Arnold, Zisu str. Republicii, nr.
Valentin), blocul de pe strada 23-27 – arh. Vagi
Republicii nr. 23-27 proiectat de Laszlo
arhitect Vagi Laszlo, blocurile
de pe Calea Aradului (arhitect
Vladimir Ionescu), Bulevardul Decebal (arhitect
Terdik Magdalena, Tivadar Iuliu) etc.
Pe lângă aceste proiecte din sfera locuirii,
însă tot la comanda statului, sunt executate lucrări
ale diverşilor arhitecţi orădeni în domenii diverse
precum cel hotelier, sanitar,
comercial, de loisir, etc. ExemCasa de cultură a
plele sunt elocvente, iar lista Sindicatelor – arh.
este deshisă de Hotelul Dacia Regman Ioan,
– Continental ale cărui planuri 1972
au fost elaborate de Vladimir
Monografia judeţului Bihor
83
Ionescu în 1970 şi Casa de Cultură a Sindicatelor
proiectată de Ioan Regman în 1972. Urmează Sala
Sporturilor executată în 1973 după planurile arhitectului Vladimir Ionescu, Casa Tineretului, proiect
realizat de Vagi Laszlo în 1975, magazinul Crişul
de Ioan Ardelean în 1978, etc.
o NoUĂ ŞANSĂ – CE URMEAZĂ
DUPĂ REVoLUţIE?
Schimbările politice produse în Decembrie
1989, impun o serie de modificări în abordarea
activităţii de proiectare din România. Din acest
punct de vedere Oradea nu face excepţie. Pornite mai degrabă ca tatonări stângace, o serie de
birouri individuale de arhitectură ale celor care
până nu demult aparţineau aceluiaşi colectiv,
devin peste noapte forţe independente, actori
principali ai unei pieţe libere complet neconturate
şi neexplorate.
După o perioadă de tranziţie în care păturile
sociale ale comunităţii se separă tot mai clar, arhitecţii din Oradea încep să redescopere comenzile
individuale şi în totalitate private ale noului tip
de beneficiar. Au apărut aşadar comenzi dedicate
funcţiunii de locuire individuale, izolate, urmărindu-se atingerea unui standard de viaţă necunoscut
până atunci multora dintre proaspeţii beneficiari
şi uneori chiar proiectanţilor.
Arhitecţi precum Nemethy Laszlo, Tivadar
Iuliu, Daniela Marian, Lepădatu Dan, Mircea
Călin Lungu, Alexandru Maxim, Horia Goga,
Alexandru Moisi, Szasz Paul etc. sunt cei care
deschid drumul spre noile proiecte de locuinţe
individuale. Din nefericire, de multe ori acestea
se raportau mai mult la bugetul beneficiarilor
şi mai puţin la condiţiile de construire impuse
de regulamentele de urbanism care în perioada
imediat postdecembristă şi mai ales în zonele
limitrofe oraşului nici nu existau. Mai mult, spiritul proaspăt eliberat din corzile regimului comunist al noilor beneficiari, coroborat cu reflexul
necondiţionat al acestora de
adaptare şi optimizare a vieţii
cotidiene au condus în foarte Hotel Ramada
multe cazuri la mutilări groso- – arh. Tivadar
lane ale proiectelor elaborate daniel, 2009
şi avizate.
Odată spiritul noilor vremuri evocat trebuie
adusă în discuţie şi atitudinea
reprezentanţilor religioşi din teritoriu. Pe acest fond, domeniul Complexul
bisericesc baptist
eclesiastic a cunoscut şi el un „Emanuel” – arh.
puternic reviriment după eve- Pafka Ernest,
nimentele din Decembrie 1989. 1992
Pe de o parte cultele asuprite în
perioada comunistă au început
să îşi deschidă tot mai larg porţile către noii adepţi,
arhitecţii Pafka Ernest şi Daniela Marian iind autorii
unora dintre cele mai reprezentative lucrări. Dacă în
cazul arhitectei Marian avem de-a face cu un obiect
de arhitectură izolat şi atent izolat în contextul
construit existent (Biserica Penticostală Betania –
strada Doinei), în ceea ce priveşte lucrările realizate
de arhitectul Pafka avem în faţă exemplul unui amplu complex aparţinând acestui program - Biserica
Baptistă Emanuel – Bulevardul Decebal.
84
Monografia judeţului Bihor
Episcopia GrecoCatolica – Proiect
de reabilitare, arh.
Muth Octavian
Odată cu cristalizarea cererii şi ofertei de
pe piaţa imobiliară, s-a constatat o ordonare inclusiv a tipului de proiecte elaborate de arhitecţii
orădeni. Dincolo de apariţia unor noi tipuri de
programe, de genul spaţiilor comerciale gigant,
în care de obicei se implementează prin adaptare
proiectele tip ale marilor concerne, şi-au făcut din
ce în ce mai puternic apariţia pe piaţă proiectele
de locuinţe colective, bazate şi dezvoltate pe baza
unei cereri din ce în ce mai asidue dinspre această
direcţie. Sunt aici de amintit proiectele implementate de arhitectul orădean Pafka Ernest şi Lajos
Fekete (Ungaria) în noul cartier Luceafărul de pe
Calea Aradului.
Ultimii ani au arătat noi tendinţe în activitatea de proiectare locală. Una dintre acestea demonstrează apariţia unor investitori puternici, care
prin anvergura proiectelor lor au indus o selectare
drastică a ofertei de proiectare. Exemplul cel mai
apropiat este cel al lanţului hotelier Ramada, care
pentru obiectivul din Oradea a apelat la serviciile
arhitectului Tivadar Daniel.
Pe de altă parte se constată evidentă întoarcere a conştiinţei publice către clădirile emblematice ale oraşului. Dintre arhitecţii orădeni Szabo
Anemari, Emodi Tamas, Ernest şi Carmen Pafka,
Muth Octavian şi Puşcaş Cristian iind cei mai
activi în domeniul reabilitării patrimoniului construit. Lor li se datorează lucrările de reabilitare
de la Palatul Vulturul Negru, Cetatea Oradea,
Teatrul de Stat, Sediul BNR,
Sediul Episcopiei Greco-CatoImobil str.
lice, Liceul Ady Endre, Palatul
Libertăţii, nr.
Astoria, Hotel Transilvania,
14 – Proiect de
Imobilul din strada Libertăţii
reabilitare, arh.
Puşcaş Cristian
nr. 14, etc.
Monografia judeţului Bihor
85
ARHITECTURA JUDEţULUI
BIHoR
Pentru zona judeţului Bihor, patrimoniul
arhitectural constituit din biserici de lemn, chiar
dacă nu este la fel de cunoscut ca şi cele din zona
Sălajului sau Maramureşului, este impresionant.
Alcătuit din apropae 60 de biserici de lemn, acest
patrimoniu este expresia supremă a identitaţii
şi conştiinţei de sine a populaţiei româneşti din
acest spaţiu geografic.
De o varietate impresionantă, fie că ne referim la configuraţia planimetrică sau la compoziţia
volumetrică, aceste creaţii populare sunt expresia
unitară a tradiţiei populare româneşti regăsite în
bagajul decorativ, pictural şi conceptual al acestora. Indiferent de lăcaşul pus în discuţie, aceleaşi
reguli generale de compoziţie, de cele mai multe
ori nescrise, guvernează şi configurează opera arhitecturală în cauză. Dar unitatea şi coerenţa acestor creaţii nu se regăseşte doar la nivel decorativ
sau pictural. Abordarea conceptuală în raport cu
funcţiunea lăcaşului, tehnicile constructive şi nu
în ultimul rând scara şi proporţiile după care s-au
clădit aceste biserici sunt toate expresia unitară
a populaţiei rurale româneşti care a generat fără
urmă de îndoială, o arhitectură
valoroasă şi unică prin fiecare
Biserica de lemn şi
dintre cele 57 de biserici dar
turnul clopotniţă de
cu toate acestea unitară prin
la Sebiş
forţa credinţei şi a tradiţiilor
populare româneşti.
Am ales din lista bisericilor
de lemn declarate monument de
arhitectură din judeţul Bihor, doar Detaliu portal
biserica de lemn din
acele exemple, care prin complexi- Sebiş
tatea lor volumetrică, prin bogăţia
elementelor decorative sau prin
valoarea inestimabilă a picturii murale interioare au capacitatea de a reda cât mai exhaustiv
perfecţiunea creaţiei populare.
Cele mai semniicative exemple sunt fără îndoială
cele din zona Beiuşului, dar alături de acestea îşi fac loc
cu uşurinţă şi câteva din bisericile de lemn de pe valea
Crişului.
Amintim în primul rând bisericile din Sebiş,
Totoreni, Stânceşti sau Brădet, iecare dintre ele remarcându-se prin unicitatea lor spaţial compoziţională.
Pentru aceasta, aducem întâi în discuţie cazul bisericii
de la Sebiş, acolo unde, caz unic în zona de vest a ţării,
avem de-a face cu compoziţia arhitecturală a două
volume. Este vorba despre alăturarea corpului bisericii
propriu-zise şi a turnului clopotniţă, amplasat în sudvestul acesteia. Dincolo de această coniguraţie unică,
proporţiile bisericii din Sebiş sunt copleşitoare. Şarpanta
înaltă şi suplă domină volumul bisericii, dar cu toate
acestea senzaţia pe care o resimte privitorul este departe
de a i una de apăsare. Dimpotrivă, supleţea şi zvelteţea
şarpantei proilate pe albastrul cerului transmit o stare
de linişte şi calm pe care doar proporţiile perfecte ale
volumetriei o pot genera.
86
Monografia judeţului Bihor
înălţimea turnului dar mai ales
a leşei acestuia. Şi în acest caz,
deşi total diferite faţă de Sebiş,
Biserica de lemn din
Stânceşti
raporturile stabilite între corpul
bisericii, turnul şi leşa acestuia
ating o perfecţiune a compoziţiei
nemaiîntâlnită. Firescul şi naturaleţea cu care iecare volum în parte preia, continuă şi
apoi transmite mai departe forma, sunt fără îndoială
rodul unei experienţe îndelungate a meşterilor, sunt,
în ultimă instanţă, eminamente rodul unui simţ al
proporţiilor moştenit genetic şi transmis apoi din
generaţie în generaţie celor ce au continuat să desăvârşească astfel de capodopere arhitecturale.
Deşi alterată din cauza intervenţiilor improprii, imaginea bisericii din Totoreni este probabil cea
mai reprezentativă pentru spiritualitatea şi moralitatea populaţiei româneşti din acest spaţiu geograic.
Element spaţial–funcţional rămas unic, perindelele
bisericii din Totoreni sunt iresc integrate în corpul
bisericii. Funcţionând ca loc de judecată şi osândă izică a răufăcătorilor din sat, prin
alipirea la spaţiul sacru al bisericii
perindelele sunt mai degrabă o
Biserica din
modalitate de a pedepsi moral
Totoreni, detaliu al
persoana judecată.
perindelelor
În aceeaşi notă, dar cu o accentuare mai
puternică a zvelteţei volumului regăsim la biserica
de lemn de la Stânceşti (ig.3). De dimensiuni mai
mici decât precedenta, aceasta impresionează prin
Alături de aceste exemple
din zona Beiuşului, putem exempliica şi câteva biserici de lemn de Biserica de lemn din
pe valea Crişului. Dintre acestea Hotar
bisericile din Hotar, Luncşoara şi
Gheghie, sunt exemplele care se
remarcă ie prin volumetria lor ie
prin bogăţia elementelor decorative.
Monografia judeţului Bihor
87
tică. Bazată pe un simţ structural şi al proporţiilor
deosebit de bine prefecţionat,
meşterul a rezolvat descărcarea
şarpantei sprijinind-o pe un soi
de contraforţi detaşati de perete- Biserica de lemn din
le bisericii şi care în acelaşi timp Luncşoara
joacă şi rolul unor arce butante
gotice.
În acest context este de
subliniat în primul rând caDetaliu portal
racterul excepţional al picturii
biserica de lemn din
murale al bisericii din Hotar,
Hotar
acolo unde, la 1881 Dionisiu
Juga picta întreaga suprafaţă
parietală a bisericii. Dar pe lângă
pictura interioară de inspiraţie folclorică, exemplul
bisericii din Hotar se mai remarcă şi prin cazul particular al amplasamentului acesteia. Se ştie că, de-a
lungul istoriei, aşezările omeneşti suferă diverse
transformări. Fie că vorbim despre transformări ale
suprafeţelor ocupate, ie că vorbim despre transformări demograice sau etnice, în marea majoritate a
cazurilor comunităţile de oameni se grupează în jurul
instituţiilor reprezentative ale acestora, generând
apoi în aceeaşi zonă alte şi alte instituţii importante
(administrative, politice, economice, culturale, etc.).
Deşi aceasta este una dintre regulile generale nescrise
ale aşezărilor umane, în cazul aşezării de la Hotar
situaţia este radical diferită, aici comunitatea locală
preferând să mute vatra satului şi să abandoneze
biserica de lemn pe vechiul amplasament.
Impresionantă prin dimensiuni dar mai ales
prin conceptia structurală adoptată, biserica de lemn
Sf. Gheorghe din Luncşoara transpune în tehnici
constructive populare, o inovaţie de inspiraţie go-
Detaliu al
pridvorului bisericii
de lemn din Gheghie
Ultima biserică de lemn
pe care o supunem atenţiei nu se
remarcă nici prin vreo rezolvare
structurală deosebită nici prin
dimensiunile ei impresionante,
ci prin bogăţia, varietatea şi mai
88
ales ingeniozitatea rezolvării
subansamblurilor structurale,
Biserica din
care astfel capătă şi un rol
Marţihaz, proiect
arh. Sztarill
decorativ. Mica biserică de lemn
Ferencz
din Gheghie, purtând hramul
Sf. Apostoli Petru şi Pavel se
remarcă deci prin abilitatea
meşterului de a transpune subansamblurilor
structurale (cleşti, cuie de lemn, bârne, chertări,
etc.) caracteristici artistice deosebite. Este suicient
să amintim aici capetele cuielor de lemn, cleştii de
la stâlpii pridvorului, ori capetele grinzilor cornişei
pentru a ne face o impresie despre desăvârşirea
acestei bijuterii arhitecturale. Alături de acestea,
motivele ornamentale tradiţionale, brâul torsadat
ce înconjoară biserica, ancadramentul portalului de
acces, pictura interioară sau piesele de mobilier din
interior sunt tot atâtea elemente ce completează
armonios lăcaşul de cult.
Rămânând în sfera patrimoniului arhitectural
eclesiastic este oportun să amintim câteva dintre
bisericile de zid de pe teritoriul judeţului. Inventariindu-le în funcţie de amplasament, este necesar să
aducem în discuţie bisericile reformate din Salonta
şi Marghita, cea ortodoxă purtând hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril din Beiuş, bisericile roma-
Monografia judeţului Bihor
no–catolice din Valea lui Mihai
şi Marghita, dar şi sinagoga din
Biserica din
aceeaşi localitate.
Alparea, proiect
arh. Sztarill
Alături de aceste cunosFerencz
cute monumente de arhitectură
eclesiastică se pot aminti bisericile ortodoxe tip ale arhitectului
Sztarill Ferencz amplasate în Martihaz, Alparea,
Cheşa şi Petid, care prin proilul artistic al arhitectului aduc o notă inedită în legile compoziţionale ale
bisericilor ortodoxe.
Cu totul remarcabilă este însă biserica grecocatolică, azi ortodoxă din satul Rogoz. Ridicat între
1866–1869, lăcaşul respectă planimetria de inspiraţie
italică în formă de cruce latină cu transept, cor, altar şi
turn amplasat pe una dintre laturile lungi ale acestuia.
De amintit în acelaşi context, deosebită prin
vechimea şi tipologia planimetrică, este biserica reformată din Fughiu, comuna Oşorhei. Având o planimetrie derivată din speciicul bisericilor din lemn, aşa
cum observa şi V. Vătăşianu în „Istoria artei feudale
în Ţările Române”, acest lăcaş de cult suportă de-a
lungul timpului unele intervenţii volumetrice, cea mai
importantă dintre acestea înregistrându-se la sfârşitul
secolului al XVIII-lea, atunci când a fost adăugat
turnul baroc din faţada vestică.
Monografia judeţului Bihor
Patrimoniul bihorean cuprinde însă şi alte
obiective importante ce aparţin altor programe
arhitecturale, diferite de cel eclesiastic. Dintre
acestea cele mai spectaculoase exemple se regăsesc
în domeniul rezidenţial. Este cazul nenumăratelor
reşedinţe nobiliare de pe teritoriul judeţului, începând cu castelul Bujanovics din Valea lui Mihai
şi înregistrându-le apoi pe cele din Săcueni (Castelul
Stubenberg), Diosig (Castelul Zichy), Gheghie (Castelul
de vânătoare Zichy), Tileagd
Biserica din Rogoz,
(Castelul Telegdi), Balc (Castelul
1866-1896
Degenfeld-Schomburg), Arpăşel
(Castelul Moskovits).
Remarcabile realizări arhitecturale aceste reşedinţe au fost
Biserica din Fughiu
construite în marea lor majoritate în forma actuală în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea.
În acest tipar se încadrează şi
castelul Degenfeld-Schomburg din Balc, ediicat
89
în forma actuală în 1896 la comanda familiei Degenfeld. Construit într-un spirit romantic, castelul
se ridică pe amplasamentul iniţial al unui alt castel
ridicat de Pruisz Janos la 1484.
Oarecum similar este cazul castelului Zichy
din Gheghie. Amplasat într-un peisaj pitoresc, în
mijlocul unui parc cu vegetaţie înaltă, imobilul este
retras de la limita de proprietate dezvăluind astfel o
perspectivă amplă şi pitorească. Dezvoltat pe două
nivele, castelul adoptă o estetică romantică apelând
la principii compoziţionale baroce şi motive decorative renascentiste şi neogotice.
Un alt exemplu de
arhitectură rezidenţială nobiliară Castelul Zichy de
este şi castelul Stubenberg din la Gheghie, detaliu
turn
Săcueni. Acesta a fost început
în stil baroc de către J. Dietrichstein jr. între anii 1750–1760,
iind apoi inalizat după aproape un secol în stil
neoclasic de către groii Stubenberg. Organizat
în jurul unei curţi interioare, având în plan forma
literei U, castelul abordează pe latura sudică un stil
baroc matur dar provincial, dominat de o decoraţie
abundentă, speciică stilului şi a cărei dominantă este
90
fără îndoială blazonul familiei
Dietrichstein amplasat central,
Castelul Degenfelddeasupra accesului.
Schomburg din Balc
Diversitatea factorilor
sociali, politici, religioşi, culturali etc. implică şi pe teritoriul
judeţului Bihor o mare varietate
de programe arhitecturale şi implicit un mare
număr de imobile reprezentative pentru diverse
programe arhitecturale. Dacă în ceea ce priveşte
arhitectura eclesiastică exemplele sunt numeroase şi aparţin unor tipologii diverse, funcţie de
perioadă, religie sau materiale de construcţie, în
ceea ce priveşte arhitectura laică aceasta este mult
mai greu de inventariat şi clasiicat. În acest caz,
programele funcţionale sunt diverse, aparţin unor
culturi diferite, unor perioade diferite, şi desigur
unor contexte locale diferite care până la urmă au
şi detereminat apariţia obiectelor de arhitectură
într-o anumită formă, într-un anumit loc şi cu o
anumită funcţiune.
Desigur, dintre toate, locuirea este programul
funcţional cu cea mai vastă ofertă tipologică şi cu
cele mai multe posibilităţi de ierarhizare valorică,
funcţie de componenta socială pe care obiectele
studiate o reclamă. Aşa cum arătam în exemplele
anterioare, pe teritoriul judeţului Bihor, expresia
supremă a programului de locuire sunt castelele
reşedinţe nobiliare, care, în funcţie de comanditari,
perioadă de constr uire şi
speciicul culturale al locului şi
al comanditarilor au îmbrăcat Locuinţe individuale
diverse forme şi expresii stilistice după proiecte tip în
şi arhitecturale. Alături de oraşul Ştei
acestea însă, locuirea furnizează
Monografia judeţului Bihor
numeroase alte exemple de mai
mică anvergură, dar care prin
particularităţile contextuale Castelul Stubenberg
specifice, devin puncte de din Săcueni
referinţă ale acestui program.
Un exemplu emblematic este cu
siguranţă şi cartierul de case din
zona centrală a oraşului Ştei. După 23 august 1944,
odată cu dezvoltarea industrială a oraşului, are loc
şi dezvoltarea sa urbanistică. Alături de clădirile
administrative construite în centrul localităţii,
cartierul de locuinţe izolate şi organizate după
o tramă stradală rectangulară devine un model
urbanistic reprezentativ până în zilele noastre.
Construit, ca de altfel întreaga zonă centrală,
după principii urbanistice elaborate de şcoala
sovietică de arhitectură, acest cartier de locuinţe
individuale devine reprezentativ tocmai datorită
unicităţii şi fiabilităţii modelului dovedite în
timp. Amplasate pe cvartale delimitate de străzi
perpendiculare, locuinţele reproduc o tipologie
planimetrică şi plastică unică şi tipizată, fiind
înconjurate perimetral de vegetaţie protectoare.
Monografia judeţului Bihor
91
BIBLIoGRAFIE
***
Dezvoltarea în timp a
localităţilor a condus, pe lângă
Primăria oraşului
diversiicarea formală şi de fond a
Salonta
celor două mari programe amintite
şi la apariţia şi ulterior dezvoltarea
unora noi. Dintre acestea cel mai
relevant pentru dezvoltarea şi statutul unei localităţi este programul funcţional al unităţilor
administrative şi economice. Pentru această categorie
de clădiri, oraşul Salonta oferă un bun exemplu prin
clădirea primăriei (ig.18) amplasată în centrul localităţii.
Construită între 1906-1907 de către arhitectul Székely
Lázló, clădirea este un reuşit exemplu de arhitectură artnouveau în această zonă geograică. Alături de aceasta,
chiar dacă aparţine unui alt program de arhitectură decât
cele invocate anterior, clădirea gimnaziului superior de
stat, azi Colegiul National Arany Janos, a fost ridicată
după planurile aceluiaşi arhitect, în aceeaşi perioadă
şi în acelaşi stil, apelând însă la mai puţine elemente
decorative.
Iată aşadar cum un scurt şi succint perpiplu prin
inventarul patrimoniului imobiliar bihorean, dezvăluie
excepţionale particularităţi şi unicităţi ale acestuia.
Fie că aducem în discuţie cazurile unor obiecte de
arhitectură academică, ie că invocăm geniul creator
al meşterilor populari autohtoni, arhitectura bihoreană
oferă repere artistice valoroase, relevante şi în mod
sigur autentice pentru cei ce doresc să se aplece măcar
pentru câteva clipe asupra lor. Dincolo de graniţele
religioase, etnice sau culturale, acest patrimoniu
construit uniică în trup şi spirit comunităţile care
convieţuiesc în acest spaţiu, oferind totodată celor
străini de aceste meleaguri un exemplu de armonioasă
şi binecuvântată convieţuire.
Arhivele Statului – Fond. Primăria
Municipiului Oradea;
* * * L`Arte nel Seicento e Settecento – Touring Club
Italiano, Milano 1966;
* * * Istoria oraşului Oradea, Edit. Arca, Oradea
2007;
* * * Ghid turistic al bisericilor de lemn din zona Beiuş,
Editura Duran’s, Oradea, 2010;
Avram, Alexandru, Arhitectura romanică din Crişana,
Tipograia Crişana, Oradea 1969;
Borcea, Liviu, Memoria caselor, Edit. Arca, Oradea
2003;
Borcea, Liviu, Apan Mihai, Moisa Gabriel, De la o
staţie la alta, Edit. Arca, Oradea 2006
Chifor, Agata, Oradea barocă, Edit. Arca, Oradea
2006;
Chiriac, Aurel, Oradea, Edit. Muzeului Ţării
Crişurilor, Oradea 2002;
Coman, Vasile (îndrumător), Trepte vechi şi noi în istoria
eparhiei Oradea; Mărturii – evocări, Editura
Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei,
Oradea, 1980;
Csiki, Tamas, A Magyarorszagi Holokauszt Foldrajzi
Enciklopediaja, traducere după Braham
Randolph;
Droj, Gabriela, Mancia Aurora, Droj Laurenţiu
(coordonatori), Biserici de lemn în bazinul
Crişul Repede”, Editura Duran’s, Oradea,
2010;
Fleisz, Janos, Nagyvarad Tortenete Evszamokban, Edit.
Literator, Oradea 2000;
Godea, Ioan, Biserici de lemn din România, Editura
Meridiane, Bucureşti, 1966;
Godea, Ioan, Cristache-Panait Ioana, Monumente
istorice bisericeşti din eparhia Oradiei – Bisericile de
lemn, Editura Episcopiei Ortodoxe Române
a Oradiei, Oradea, 1978;
Hârcă, Rodica, Oradea, decoraţii Art Nouveau, Edit.
Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea 2007;
Hârcă, Rodica, Palatul Vulturul Negru, Edit. Muzeului
Ţării Crişurilor, Oradea 2009;
Marta, Doru, Cetatea Oradea în secolele XI-XVII
– monoraie arheologică – Teza de doctorat,
Cluj-Napoca, 2000
Moldovan, Mircea Sergiu, Sinagoga–arhitectură a
monoteismului, Edit. Palidea, Bucureşti 1993
92
Mihali, Ciprian, Artă, tehnologie şi spaţiu public, Edit.
Paidea, Bucureşti 2005
Mozes, Tereza, Evreii din Oradea, Edit. Hasefer,
Bucureşti 1997
Paşca, Mircea, Arhitectul Frigyes Spiegel la Oradea, Edit.
Arca, Oradea 2010
Peter, I. Zoltan, 3 secole de arhitectură orădeană, Edit.
Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea 2003
Rogerius, Carmen Mizerabile, Edit. Arca, Oradea
2006
Monografia judeţului Bihor
Rusu, Adrian Andrei, coordonator, Cetatea Oradea
– Monograie arheologică, Edit. Muzeului Ţării
Crişurilor, Oradea 2003
Tripon, Aurel, Monograia, almanah a Crişanei, judeţul Bihor,
Tipograia Diecezană, Oradea 1936
Vătăşianu, Virgil, Istoria Artei Feudale în Ţările Române,
Imprimeria „Ardealul” – Cluj Napoca,
2001
Monografia judeţului Bihor
93
IstOrIA BIsErICII OrtODOxE.
sChIŢă MOnOGrAfICă
Cristian Apati, Augustin Ţărău
Perioada de început a vieţii creştine pe meleagurile bihorene nu este încă pe deplin cunoscută.
Din păcate, informaţiile deţinute până acum au
ajutat prea puţin scrierea acestui fragment de istorie
crişană, deducţia logică iind principala metodă la
care au apelat istoricii mai vechi sau mai noi1. La baza
acesteia stau însă câteva realităţi incontestabile.
De-a lungul anilor, cercetările arheologice au
pus în evidenţă, în zona Câmpiei Dunării de mijloc,
în Câmpia Mureşului, în bazinele Crişurilor, până
la Tisa, inluenţe ale culturii materiale bizantine.
Mănăstirile de rit grecesc au facilitat legătura cu
Bizanţul încă înainte de secolul al IX-lea, airmându-se în această regiune o intensă viaţă creştină
de rit răsăritean2. Ducatul bihorean, alându-se în
raport de vasalitate cu Imperiul Bizantin, nu încape
îndoială că preoţii şi bisericile de aici erau integraţi
într-o structură ierarhică3; M. Păcurariu presupune
că la Biharia, alături de Menumorut, a avut reşedinţa
şi un episcop4.
Instaurată treptat, stăpânirea maghiară aducea
cu sine o ocârmuire spirituală alată în conlict cu
Biserica răsăriteană. Întemeierea Episcopiei romano-catolice de Oradea de către regele Ladislau
I, la sfârşitul secolului al XI-lea, a marcat debutul
acţiunilor prozelite ale Bisericii latine faţă de vechii
locuitori ai acestor meleaguri care practicau ritul
şi mărturiseau credinţa răsăritenă. Operaţiunile
Lupşa, Şt., Istoria bisericească a românilor bihoreni, vol. I, Oradea, 1935 (în continuare: Lupşa, Şt., Istoria bisericească...), p. 6;
Păcurariu, M., Viaţa bisericească a românilor din părţile nord-vestice
ale ţării până la începutul secolului al XVIII-lea, în Trepte vechi şi
noi de istorie, cultură şi viaţă bisericească în Eparhia Oradiei. Mărturii. Evocări, Oradea, 1980 (în continuare: Păcurariu, M., Viaţa
bisericească...), p. 154-155; Borcea, L., Bihorul medieval. Oameni,
aşezări, instituţii, Oradea, 2005 (în continuare: Borcea, L., Bihorul medieval...), p. 59.
2
Borcea, L., op. cit., p. 55.
3
Idem, Moaşte ale unor sinţi bizantini la Biharea în secolul al XIIlea, în Istoria ca experinţă intelectuală, Oradea, 2001 (în continuare: Borcea, L., Moaşte ale unor sinţi bizantini...), p. 91.
4
Păcurariu, M., op. cit., p. 155-156.
1
de atragere la catolicism au îngemănat puterea
spirituală cu cea laică, episcopul latin ocupând şi
funcţia de comite suprem al Bihorului. Mai mult,
Episcopia, Capitlul şi mănăstirile romano-catolice
au fost înzestrate, în secolele XI-XII, cu vaste
domenii funciare, devenind mari stăpâni feudali.
Proprietăţile acestora se grupau în jurul Oradiei şi
în bazinul Crişului Negru5.
Debutul secolului al XIII-lea aduce mărturii
documentare de netăgăduit privind existenţa unor
biserici şi a unor slujitori ai altarului care practicau
ritul răsăritean în aceste părţi. La 16 aprilie 1204,
papa Inocenţiu al III-lea, neliniştit de activitatea
unor „biserici ale monahilor greci” alate pe teritoriile diecezelor Oradea şi Veszprém, trimitea o
scrisoare celor doi episcopi, cerându-le să ia măsuri
în sensul de a „îniinţa un episcopat în frunte cu unul
din aceia... care să ne ie supus nemijlocit”6. Acelaşi
papă, într-o epistolă către arhiepiscopul de Calocea,
menţionează o episcopie nesupusă nici unei mitropolii alată pe pământurile cneazului Bâlea. Având în
vedere că începând cu anul 1197 Episcopia catolică
de Oradea făcea parte din Arhiepiscopia de Calocea,
nu este exclus ca ambele documente să se refere la
una şi aceeaşi situaţie7. Biserici de rit grec, precum
cele pomenite de papă, sunt atestate în secolele XIXII la Sânicolau de Beiuş şi la Voivozi.
Existenţa unei mănăstiri de rit răsăritean la
Voivozi este conirmată atât documentar cât şi
arheologic. Documentele ne spun că în anul 1391,
nobilii români maramureşeni Balc şi Drag, călătorind
la Constantinopol, au reuşit să obţină pentru centrul
monahal Peri statutul de stravopighie patriarhală, cu
drept de a hirotoni preoţi în arealul subordonat. Mănăstirea de la Voivozi, în documentele de epocă Al-
Borcea, L., op. cit., p. 42, 91.
Borcea, L., Bihorul medieval..., p. 61; Păcurariu, M., op. cit., p.
157.
7
Borcea, L., op. cit., p. 61.
5
6
Monografia judeţului Bihor
94
masigy sau Almaszeg8, a fost integrată acestei structuri
ecleziastice de factură răsăriteană alături de teritorii
care astăzi s-ar suprapune peste Maramureş, Sălaj,
Medieş, Ugocea, Bârjava, Ciceu şi Bolovăneţ9.
Cercetătorii care au efectuat săpăturile la Voivozi plasează temporal începutul complexului monahal în secolul al XII-lea. O primă fază a existenţei
sale este legată de ediiciile de lemn care au funcţionat aici, fază încheiată în deceniile de început ale
secolului al XIII-lea, când biserica de lemn este
înlocuită cu una de piatră. Construirea a două clădiri importante şi potenţarea întregului ansamblu,
în deceniile 7-8 ale secolului al XIV-lea, constituie
pragul dintre faza a doua şi cea de a treia. Dispariţia
mănăstirii este legătă de extinderea şi ecourile pe
care le-a avut în Bihor răscoala de la Bobâlna, la
mijlocul secolului al XV-lea10. Rezultatele obţinute
în urma şantierului arheologic creionează un tablou
pe care sursele scrise nu îl descriu. Biserica de zid
avea o navă aproape pătrată şi un altar semicircular
uşor alungit, posibil boltit. Planul acesta poate i
pus fără rezerve alături de cel al capelei de curte a
cnezilor din Densuş11. Deasupra navei, în mijlocul
bolţii de cărămidă era poziţionat turnul clopotniţă
din material lemnos. Imediata apropiere a bisericii
a fost alocată mormintelor, circa 300-400, orientate creştineşte12. De jur împrejur se alau clădiri
care pot i caracterizate ca aparţinând unui lăcaş
mănăstiresc13.
Comunitatea spirituală de la Voivozi nu a fost
mare, numărul călugărilor trebuie să i fost de 4-5,
În documentul redactat la Constantinopol în anul 1391 este
menţionat ţinutul Pistram, dovedit mai târziu a i Voivozi, cf.
Popa, R., Voivozi. Un centru spiritual al românilor din nordul Bihoruluiîn secolule XII-XIV, în Trepte vechi şi noi de istorie, cultură
şi viaţă bisericească în Eparhia Oradiei. Mărturii. Evocări, Oradea,
1980, p. 39.
9
Borcea, L., op. cit., p. 64-65.
10
Popa, R., op. cit., p. 42; Popa, R., Căpăţână, D., Lukács, A.,
Cercetările arheologice de la Voivozi. Contribuţii la istoria Bihorului în
secolele XII-XV, în Crisia, XVII (1987), p. 99-101; Borcea, L.,
op. cit., p. 65; Drăguţ, V., Lăcaşurile româneşti de zid din nord-vestul
ţării şi însemnătatea lor istorică, în Trepte vechi şi noi de istorie, cultură
şi viaţă bisericească în Eparhia Oradiei. Mărturii şi Evocări, Oradea,
1980, p. 231; Păcurariu, M., op.cit., p. 157.
11
Popa, R., op. cit., p. 41; Idem, Căpăţână, D., Lukács, A., op.
cit., p. 103.
12
Ibidem, p. 70-73.
13
Popa, R., op. cit., p. 42; Idem, Căpăţână, D., Lukács, A., p.
73-78.
8
pentru ca în timp să ajungă la 10-12 persoane14,
ea permite însă observarea unor aspecte din viaţa
schiturilor şi a micilor aşezăminte monastice care
au fost centrele spirituale ale societăţii româneşti în
primele secolele ale mileniului al II-lea.
O biserică de zid ridicată în secolul al XIII-lea
în care s-a practica ritul răsăritean a existat şi în
Borod15.
Biserica din Remetea, vechi centru voivodal românesc pe valea Roşiei, aparţine sfârşitului secolului
al XIII-lea sau începutului secolului al XIV-lea16. Documentar, într-o scrisoare a papei Clement al VI-lea
adresată regelui Ludovic I, la 17 octombrie 1345, se
vorbeşte de trecerea unor români la catolicism, între
ei numărându-se şi „Nicoale mai marele de Remecha”,
un cneaz român. G. Crişan şi C. Pavel sunt de părere
că Remecha este Remetea de lângă Beiuş17.
În acest caz, istoria artei vine să lămurească
lucrurile. Amprenta stilului bizantin se face simţită
aici atât în arhitectură, la absidă, cât şi în pictura interioară, păstrată pe alocuri până astăzi. Absida este
de aceeaşi lărgime cu nava, de formă semicirculară
la interior şi poligonală, cu cinci laturi, la exterior18.
V. Vătăşianu spune că un asemenea plan de altar nu
se întâlneşte în nici o perioadă a arhitecturii catolice,
pe când în biserica răsăriteană este ceva normal19. Cu
certitudine, este o inluenţă a arhitecturii bizantine
din sudul Carpaţilor20. Fresca bisericii din Remetea
în partea de NV a absidei şi în partea inferioară a
turnului, pe pereţi şi pe boltă. Sunt două picturi total
distincte. Cea din absidă aparţine şcolii occidentale,
zona Italia de nord-Tirol, pe când cea din turn a fost
realizată de zugravi români, după cum o dovedeşte
stilul bizantin şi inscripţiile chirilice21, zugravi crescuţi în mediul artistic al cnezatelor transilvănene din
14
Ibidem,s p. 101.
Drăguţ, V., op. cit., p. 231.
16
Crişan, G., un monument de artă medievală: biserica din Remetea,
în Biharea, I (1973), p. 236; Vătăşianu, V., Istoria artei feudale în
ţările române, Cluj-Napoca, 2001, p. 124.
17
Crişan, G., op. cit., p. 236, 239; Pavel, C., Şcoalele din Beiuş,
1828-1928. Cu o privire asupra trecutului românilor din Bihor, Beiuş, 1928, p. 41-42.
18
Crişan, G., op. cit., p. 229.
19
Vătăşianu, V., op. cit., p. 124.
20
Crişan, G., op. cit., p. 236.
21
Vătăşianu, V., op. cit., p. 761.
15
Monografia judeţului Bihor
primul sfert al secolului al XVI-lea22. Având la îndemână toate aceste elemente, V. Vătăşianu conchide:
biserica din Remetea a aparţinut cel mai probabil
încă de la început cultului ortodox 23.
Biserica din Seghişte aparţine aceloraşi veacuri
precum cele de la Voivozi şi Remetea24. Formele
sale arhitectonice trădează o tipologie străveche,
absida este şi aici de plan poligonal la exterior şi
semicircular în interior, aşa numita absidă de tip
bizantin25. După V. Vătăşianu, poate i datată la
mijlocul secolului al XV-lea, iar după V. Drăguţ
ea a fost construită mai devreme, cel mai târziu în
secolul al XIV-lea26. Încă de la început a avut parte
de pictură27. Iconograia din altar îi prezenta pe 12
apostoli în suită, o concepţie care trebuie pusă în
legătură cu picturile păstrate la bisericile ortodoxe
din Strei şi Sântă-Mărie-Orlea28.
De secolul al XIV-lea sau de cel următor ţine
şi biserica de zid din Tărcăiţa. Prin dispoziţia planimetrică şi prin pictură, biserica din Tărcăiţa aparţine
marii familii a vechilor monumente româneşti. Figura Maicii Domnului cu Pruncul şi Cei doisprezece
Apostoli se mai putea vedea încă la sfârşitul secolului
al XIX-lea pe ruinele altarului, temă iconograică
prezentă şi în pictura de secol XIV a bisericilor din
Strei şi Hălmagiu29.
Răspândirea creştinismului de factură răsăriteană pe întinsul Câmpiei de Vest poate i argumentată
şi pe alte dovezi, să le spunem, neconvenţionale.
Bunăoară, sinţi cu deosebită cinstire în biserica
bizantină, cum sunt Sf. Gheorghe, Sf. Nicolae, Sf.
Pantelimon, Sf. Dumitru, Sf. Cosma şi Sf. Damian,
au fost aleşi a i hram pentru numeroase biserici.
Spre exemplu, biserica din Biharea avea hramul
Sf. Nicolae şi deţinea, de pe la mijlocul secolului al
XI-lea şi până în prima jumătatea a celui următor,
moaştele Sf. Gheorghe şi Sf. Nicolae30. Importanţa
prezenţei lor la Biharea este deosebită, dovedind
Crişan, G., op. cit., p. 233-234.
Vătăşianu, V., op. cit., p. 761.
24
Păcurariu, M., op. cit, p. 157.
25
Vătăşianu, V., op. cit., p. 260.
26
Drăguţ, V., op. cit., p. 231.
27
Vătăşianu, V., op. cit., p. 405.
28
Drăguţ, V., op. cit, p. 232.
29
Ibidem, p. 233.
30
Borcea, L., Moaşte ale unor sinţi bizantini..., p. 89-90.
22
23
95
circulaţia valorilor spirituale bizantine până în centrul Europei31.
Credincioşii răsăriteni au avut multe de pătimit
în răstimpul veacurilor amintite. Liderilor lor nu le-a
fost permisă accederea la titluri nobiliare decât în
schimbul mărturisirii credinţei catolice. Un asemenea caz este cel al lui Gheorghe din Gepiş care către
sfârşitul secolului al XIV-lea primea de la episcopul
latin satul Ilie (Ciumeghiu) cu condiţia de a-i i
credincios lui şi bisericii sale32. În schimb, printr-o
bulă papală din anul 1374, mănăstirile ortodoxe şiau pierdut dreptul de notariat33. Dacă liderii au fost
supuşi unei presiuni enorme, românii de rând nu
au avut de suferit la fel de mult. Încercarea clerului
catolic de a impune românilor plata dijmei a fost o
piedică majoră în receptarea catolicismului de către
aceştia, lucru măsturisit într-o scrisoare papală din
anul 132834.
Cât priveşte organizarea Bisericii ortodoxe
bihorene, o diplomă emisă de către episcopul romano-catolic de Oradea, la 26 iunie 1349, în favoarea
cneazului Petru, iul lui Stanislav, din Vintere, enunţa
exceptarea de la sarcinile şi dările iobăgeşti a câte
unui preot român din satele alate sub jurisdicţia
acestuia35. La episcopul orădean mergeau pentru
a solicita recunoaşterea scutirilor şi a drepturilor
lor şi protopopii din zona Beiuşului ce-şi aveau
reşedinţa în Seghişte. Parcurgeau acest drum după
iecare alegere de episcop. În anul 1503 este amintit
protopopul Dan, în 1538 Ioan, iar în 1554 Petru36.
Nicolae Iorga opiniază că aceştia erau de fapt episcopi, şi nu arhidiaconi (protopopi) cum îi regăsim
în actele elaborate în mediul catolic. După cum am
văzut, biserica din Seghişte a fost ediicată în secolul
al XIV-lea sau în secolul al XV-lea. Secolului XV îi
aparţine şi biserica din Leheceni-Cărpinet. De la
Ibidem, p. 92. În acest context, trebuie amintit şi faptul că
Patriarhul de la Constantinopol a numit în anul 956 un episcop grec pentru Ungaria, pe Hieroteos.
32
Lupşa, Şt., op. cit, p. 10. Multe familii româneşti care pentru
a-şi păstra sau a primi titluri nobiliare au făcut mărturisirea de
credinţă catolică s-au maghiarizat peste ani: Nikola, Gyeröfy,
Rado, Vitéz, Kemény, Kabos, Bornemisa, Teleki, Csaki, Tisza, cf. Ibidem, p. 10-11.
33
Ibidem, p. 10.
34
Ibidem, p. 11.
35
Ibidem, p. 12; Păcurariu, M., op.cit., p. 157.
36
Lupşa, Şt., op. cit., p. 12; Drăguţ, V., op. cit, p. 232; Păcurariu,
M., op.cit., p. 158; Borcea, L., Bihorul medieval..., p. 164-166.
31
96
Cărpinet ni s-a păstrat o listă a slujitorilor altarului
anteriori anului 1612. Sunt consemnaţi Pascu, Marcu, Achim, Basca şi Stan37. Hirotonirea acestor parohi era săvârşită cu siguranţă de către arhiepiscopii
sau mitropoliţii ortodocşi români ai Transilvaniei,
airmă M. Păcurariu38.
Presiunile catolicizante au încetat o dată cu
impunea reformei în aceste părţi. Dieta Transilvaniei
din anul 1556 lua hotărârea de a-l izgoni din ţară pe
episcopul romano-catolic de Alba-Iulia, împreună
cu toate structurile subordonate, precum şi toate
ordinele călugăreşti catolice, averile acestora erau
secularizate39. A reuşit să supravieţuiască pentru
scurt timp doar Capitlul Sf. Ştefan Protomartirul
din Dealul Oradiei. După luna iunie 1557, reforma
s-a generalizat şi la Oradea40.
În privinţa românilor, acţiunea prozelită calvină
a adoptat mai multe forme de manifestare: acordarea
de drepturi materiale şi politice preoţilor care se converteau, trimiterea de predicatori români calvini în
parohii, crearea de protopopiate româneşti calvine,
convocarea unor preoţi români la sinoadele calvine
etc. Un impact puternic l-au avut şi cărţile de cult
tipărite în limba română41. Prin urmare, s-au tipărit
şi la Oradea, între 1570 şi 1573, cărţi româneşti de
cântări religioase cu un conţinut calvin, recte opera
lui Szegedi Gerghely. Tipărită cu litere latine şi ortograie maghiară de către Sztripszky şi Alexics, ea
nu a uşurat lectura, în consecinţă, nu a dus la rezultatele aşteptate42. Totuşi, un oarecare succes a fost
înregistrat în partea nordică a Bihorului. Bunăoară,
la Chişlaz era scris unui miscelaneu43 în care istoricii
au identiicat inluenţe calvine, în „iertăciuni” şi în
cântece „la om mort”44. F. Dudaş spune că este cel
Păcurariu, M., op.cit., p. 158.
Ibidem.
39
Lupşa, Şt., op. cit., p. 13; Păcurariu, M., op.cit., p. 159.
40
Lupşa, Şt., op. cit., p. 13; Borcea, L., Bihorul medieval..., p.
177.
41
Georgiţă, M., Biserica românească din comitatul Bihor şi calvinismul în prima jumătate a secolului al XVII-lea, în Crisia, XL (2010),
în curs de apariţie.
42
Lupşa, Şt., op. cit, p. 14.
43
Dudaş, F., Manuscrise româneşti medievale din Crişana, Timişoara, 1986 (în continuare: Dudaş, F., Manuscrise româneşti...),
p. 18-20.
44
Dumitran, A., Religie ortodoxă – Religie reformată. Ipostaze ale
identităţii confesionale a românilor din Transilvania în secolele XVI37
38
Monografia judeţului Bihor
mai vechi manuscris românesc din Bihor. De asemenea, micromonograiile parohiilor reformate din
protopopiatul Marghita, întocmite în 1837, ne arată,
pe baza vestigiilor, că vechile bisericii din Abramul
de Sus, Sulpacul de Barcău, Târguşor, Petreul şi
altele au aparţinut, anterior reformei religioase, ritului răsăritean, ceea ce a dus la concluzia convertirii
locuitorilor ortodocşi la calvinism, chiar dacă şi-au
păstrat unele obiceiuri ca cel al înmormântării. Deşi
par suicient de plauzibile aceste aserţiuni, există o
mare probabilitate ca aceste comunităţi de ortodocşi să-şi i construit alte bisericii ori să i plecat
din localitate, căci se cunoaşte deja suicient faptul
că reformaţii nu aveau pretenţii asupra aspectului
lăcaşurilor de cult, intrând cu conştiinţa curată în
posesia lăcaşurilor tradiţionale45.
Participarea unor preoţi români în dezbaterile
sinodale ale bisericii calvine din comitatul Bihor încă
de la începuturile existenţei acesteia, ilustrează faptul
că s-a reuşit atragerea lor în sfera de interes a acesteia.
Cu toate acestea, simpla prezenţă a preoţilor Achim
din Căbeşti şi Ştefan Buci din Tulca între semnatarii
deciziei de condamnare a unitarianismului, luată la
sinodul calvin de la Oradea din 10 octombrie 156946,
nu presupune neapărat apartenenţa acestora la calvinism, ci mai degrabă cooptarea unor reprezentanţi
ai altor confesiuni, alături de calvini, la o dezbatere
doctrinară pentru a susţine o anumită dogmă. Fiind
vorba de discuţia despre dogma Sintei Treimi, neacceptată de unitarieni, considerată încă o grupare
radicală, Şt. Lupşa crede că aceste decizii le putea
iscăli şi un preot ortodox, căci ele se mărgineau la a
apăra dogma trinitară, o dogmă a bisericii tradiţionale însuşită şi de calvini47.
Până la instaurarea administraţiei otomane,
în anul 1660, ofensiva protestantă s-a accentuat.
Bunăoară, la 15 ianuarie 1608, Sigismund Rákóczi
emitea o diplomă privilegială în favoarea preotului
Mihai din Vajdafalva48, precum şi în favoarea tuturor
XVII, Cluj-Napoca, 2004, p. 301.
45
Georgiţă, M., op. cit.
46
Lupşa, Şt., op. cit., p. 15; Păcurariu, M., op.cit., p. 160; Borcea,
L., op. cit., p. 188.
47
Lupşa, Şt., op. cit, p. 15.
48
În legătură cu localitatea Vajdafalva, de unde venea preotul
Mihai, s-a airmat pe urmele lui F. Lampe, că este Nimăieşti, localitate situată în apropierea Beiuşului. Airmaţie care se
justiică doar prin simpla proximitate a locului unde domicilia
Monografia judeţului Bihor
97
preoţilor români care au îmbrăţişat sau vor îmbrăţişa calvinismul. Faţă de aceştia, Sava de Lipova,
„episcopul oare căror biserici sârbeşti şi româneşti
din stăpânirea noastră ardeleană”, şi ceilalţi ierarhi
ortodocşi prezenţi şi viitori, să aibă o atitudine
tolerantă, să nu-i tulbure şi să nu pretindă de la ei
nici o taxă49.
Încurajat, probabil, de anumite succese ale predicatorilor români în părţile de vest ale principatului,
în comitatele Bihor, Crasna şi Solnocul interior,
Gabriel Bethlen a promovat o politică prozelită încă
de la începutul domniei sale. La 17 februarie 1614,
luând act de această realitate favorabilă bisericii calvine, care-şi atrăgea noi adepţi, principele emitea un
document prin care se adresa tuturor oicialităţilor
din aceste comitate şi stăpânilor domeniali din localităţile româneşti, aducându-le la cunoştinţă că „acei
pastori români pentru prima dată convertiţi şi cei
care urmează să ie convertiţi să ie în măsură şi să
poată să se folosească, să aibă parte şi să se bucure
de toate şi de iecare în parte onoruri, favoruri, privilegii, prerogative, îngăduinţe, libertăţi şi scutiri, de
care s-au folosit ceilalţi pastori şi diaconi ai bisericilor
ungureşti de credinţă ortodoxă (calvină n.a.), alate
sub jurisdicţia”. În virtutea celor enunţate, le cerea
imperativ autorităţilor şi nobililor să nu îndrăznească
să-i constrângă pe preoţii români calvini şi pe cei
„care se vor întoarce mai târziu la o învăţătură mai
sănătoasă” la munci ţărăneşti, la plata dijmelor şi
a nonelor, ci să-i protejeze în persoană, lucrurile
şi bunurile lor, precum şi în veniturile bisericeşti,
pentru a-şi putea exercita în mod liber slujba lor
preoţească . Cât priveşte Bihorul, cei câţiva preoţi
calvini români erau sub ascultarea predicatorului
calvin din Săcuieni, Martin Dioseghi50.
Consolidarea bisericii ortodoxe din Bihor s-a
făcut, cu certitudine, după ce în anul 1622 la Aleşd
şi Şinteu avea să se stabilească pribeagul domnitor
al Ţării Româneşti, Gavril Movilă, căsătorit cu Elisabeta Zolyomi. Fireşte, domnul şi-a adus la curtea
sa nobiliară, pe lângă curtenii credincioşi, preoţi şi
dieci de strană ori scribi de cancelarie, iindcă ţinea
legătura cu familia sa şi cu alte cunoştinţe din principatele extracarpatice. De la sine înţeles că avea şi
o biserică domnească. Se presupune că ar i fost
cea de la Tinăud, a cărei construcţie ar i început pe
vremea sa. Era în strânse relaţii cu ierarhii ortodocşi
din zonă şi cu fratele său Petru Movilă, ajuns mitropolit de Kiev, străduindu-se să întărească credinţa
sa strămoşească. În iulie 1635, dăruieşte episcopului
ortodox mai multe veşminte preoţeşti, urmând poate
sfaturile fratelui său, Petru, care în prefaţa Triodului,
tipărit la Kiev în 1631, şi dedicată fratelui mai mic
Moise, îi cerea „să te sileşti ca adevărata credinţă să
se mărească şi să se întărească”51.
Între timp măsurile de atragere la calvinism în
aceste zone dăduseră roade. Astfel, într-o lucrarea
din 1622, se vorbeşte despre sinţirea a 60 sau 70
de predicatori români, în urmă cu doar trei ani, la
Oradea. Actul a avut loc, se pare, în faţa principelui Bethlen. Era o dovadă solidă a acceptării noii
învăţături52.
Sinodul calvin întrunit la Debrecen în luna
iunie 1630 hotăra ca preoţii români din regiune să
ie convocaţi de protopopul Ştefan Decsi la Oradea
pentru a vedea în cea măsură şi-au consolidat noua
credinţă53. Aşadar, predicatorii calvini ţi-au dat seama că mulţi dintre preoţii români, prin acceptarea
confesiunii calvine au urmărit doar îmbunătăţirea
situaţiei materiale şi sociale, fără să ie atraşi în mod
special de învăţăturile lui Calvin54.
În aceiaşi ani, lui Ghenadie al II-lea (1627-1640),
„arhiepiscop chir Ghenadie al scaunului Bălgradului
şi Vadului şi Orăzii şi Sătmarului şi al întregii Ţări
a Ardealului şi celelalte”, i s-a impus supravegherea
din partea superintendentului calvin55. Ulterior, la
preotul şi târgul Beiuş, de unde principele a emis actul. Constantin Pavel este primul care atrage atenţia asupra confuziei
făcute de F. Lampe, arătând că este vorba de localitatea Voievodeni din Ţara Zarandului, zonă unde calvinismul era mai
puternic iniltrat decât în sudul Bihorului. Recent Liviu Borcea a airmat că ar i vorba de cătunul Voievodeşti din Arad,
ajungând practic la aceleaşi părere formulată de Constantin
Pavel, vezi Georgiţă, M., op. cit..
49
Lupşa, Şt., op. cit., p. 15-16; Păcurariu, M., op. cit., p. 160;
Borcea, L., op. cit., p. 188.
50
Georgiţă, M., op. cit.
Dudaş, F., Curtea voievodală a domnitorilor români peregrini, în
secolul al XVII-lea, în Crişana, Oradea, 2001, p. 9-11; Păcurariu,
M., op. cit., p. 162; Drăguţ, V., op. cit., p. 243.
52
Georgiţă, M., op. cit.
53
Lupşa, Şt., op. cit., p. 18; Borcea, L., op. cit., p. 188-189.
54
Georgiţă, M., op. cit.
55
Păcurariu, M., op. cit., p. 159; Idem., Istoria Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1992, vol. 2 (în continuare: Păcurariu, M.,
Istoria Bisericii...), p. 64. Menţinăm aici că pentru prima dată
ţinutul Oradie apare în titulatura lui Ghenadie I: „luminatul
51
Monografia judeţului Bihor
98
30 septembrie 1641, principele Gheorghe Rákóczi
I, după ce a conirmat scutirile acordate preoţilor
români bihoreni de către antecesorii săi Sigismund
şi Gabriel Báthori, îl numea pe preotul Avram din
Burda ca episcop al românilor. Era mai degrabă un
preot-inspector, spune Şt. Lupşa, dependent de superintendentul calvin şi de protopopii săi din Bihor56.
Lipsind alte informaţii referitoare la acest episcop,
L. Borcea opiniază că nu putem şti dacă a fost un
ierarh protestant sau doar unul supus din punct de
vedere administrativ superintendentului calvin57. În
contul anului 1641 mai reţinem şi copiile manuscrise
realizate de diacul Ioan din Pociovelişte după Tâlcul
Evangheliilor şi Molitvelniul românesc, tipărituri coresiene care cuprind precepte calvine. Texte necesare
oicierii cultului cu elemente de natură calvină au
reprodus, în acelaşi an, şi preoţii Jurju şi Ioan din
Luncasprie58.
Preoţi calvini sunt menţionaţi şi la Brusturi,
Popeşti, Ţigăneşti, Deda, Ciutelec, Petreu59. Dintre
preoţii români calvinizaţi unii au fost ridicaţi la
rang nobiliar, precum Ioan Siat din Ucuriş, în anul
165060. Pentru perioada cuprinsă între anii 16311696, o condică a sinoadelor reformate de dincoace
de Tisa, enumeră 22 de preoţi români hirotoniţi de
calvini61.
La 28 decembrie 1656, românii din Bihor erau
aşezaţi sub ascultarea mitropolitului Sava Brancovic.
Se revenea în vechiul făgaş al credinţe. Mitropolitului
Sava nu i-au fost impuse punctele calvine şi nici nu
a fost pus sub atârnarea superintendentului calvin62.
Sfârşitul secolului al XVII-lea consemnează preoţi
bihoreni hirotoniţi de mitropoliţii ortodocşi Varlaam
şi Teoil la Alba-Iulia63.
Apariţia Paşalâcului de Oradea în anul 1660
şi instaurarea administraţiei otomane în Bihor a
mitropolit marele Ghenadie din tot ţinutul Ardealului şi al
Orăzei”.
56
Lupşa, Şt, op. cit., p. 16; Păcurariu, M., Viaţa bisericească...,
p. 160.
57
Borcea, L., Bihorul medieval..., p. 189.
58
Dudaş. F., Manuscrise româneşti..., p. 26.
59
Borcea, L., op. cit., p. 189.
60
Lupşa, Şt, op. cit., p. 16; Păcurariu, M., op. cit., p. 161.
61
Lupşa, Şt, op. cit., p. 19-20.
62
Păcurariu, M., Istoria Bisericii..., p. 80; Idem, Viaţa bisericească... p. 159.
63
Ibidem, p. 159.
însemnat pentru Biserica ortodoxă un reviriment.
Ofensiva calvină era frânată tocmai într-un moment
în care atinsese proporţii îngrijorătoare64. Preoţi români calvini au fost numiţi şi în această perioadă, însă
dogmele răsăritene aveau acum apărători susţinuţi de
noua putere65. Documentele calvine vorbesc despre
episcopi ortodocşi veniţi în Bihor cu scrisori de la
Patriarhul Constantinopolului66. Este vorba probabil
despre episcopi itineranţi, instituţie care a funcţionat
o bună perioadă în Imperiul Bizantin67. Aşadar, aceşti
episcopi aveau autoritate spirituală pentru a întreprinde vizite canonice, a examina şi a pedepsi preoţi,
pe cei bigami, pe cei căsătoriţi a doua oară şi pe cei
călcători ai conduitei creştine. Asemenea vizite sunt
pomenite în zona Aleşd, Pomezeu şi Beiuş. Liderii
calvini se plângeau că la Chişlaz „după războiul cu
turcii” a venit un episcop român care a pedepsit şi
bătut pe preoţii care au trecut la calvinism68.
Odată cu otomanii şi-au făcut apariţia tot mai
mulţi ortodocşi, în special comercianţi şi funcţionari ce lucrau şi trăiau, ca pretutindeni la sudul
Dunării, în folosul şi proximitatea turcilor. De altfel, cronicarul Evlia Celebi a speciicat acest fapt,
arătând că Oradea, recent cucerită, a fost populată
la început de locuitori veniţi din Rumelia (Balcani).
Între aceştia vor i fost probabil şi dintre cei care
au format odinioară garnizoana cetăţii. Numai aşa
se poate explica apariţia unui cartier al ortodocşilor
în suburbia oraşului Oradea. Aceştia au deţinut şi
o biserică, ridicată cu aprobarea turcilor, desigur, în
schimbul unor foloase materiale, în viitorul cartier
ortodox Velenţa. Ea este înregistrată în şematismul
episcopiei de Carloviţ pentru anul 1667. Se pare
că aici a fost şi sediul unei episcopii. O ladă arhierescă din 1674, care servea la transportul odăjdiilor episcopeşti, îmbrăcată în piele de căprioară şi
antimisul din mătase galbenă, stau drept mărturie.
64
Borcea, L., op. cit., p. 190.
Georgiţă, M., Aspecte ale raportului dintre Biserica calvină şi cea
ortodoxă din Ardeal în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în
Analele universităţii din Oradea, seria Istorie-Arheologie, tom XVI
(2006), p. 17-18.
66
Este vorba de o scrisoare a sinodului calvin ţinut la Cetariu,
la 6 noiembrie 1664, către superintendentul de la Debrecen,
vezi: Lupşa, Şt., op. cit., p. 16-18.
67
Borcea, L., Bihorul medieval..., p. 190.
68
Firu, N., Biserica ortodoxă din Bihor în luptă cu unirea (17001750), Caransebeş, 1913 (în continuare: Firu, N., Biserica ortodoxă...), 1913, p. 33.
65
Monografia judeţului Bihor
E posibil ca acesta să ie un episcop ce se perinda
în timpul vizitelor canonice în mai multe locaţii,
unde-şi stabilea reşedinţa. Mult mai clar vorbeşte
despre acest sediu episcopesc chiar un aşa-numit
Registru de casă (de socoteli), în care sunt înscrise
veniturile şi cheltuielile parohiei din Velenţa. Pentru
anul 1691 sunt înregistrate următoarele cheltuieli la
casa eparhială: 18 crăiţari pentru retezul de la poarta
„ residenţiei episcopeşti”; 6 crăiţari pentru un car
cu spini necesari la gardul „residenţiei”; 3 lorini
„pentru froşpontul Măriei Sale” (n.a. episcopului)69.
Fl. Dudaş crede că episcopul rezident din preajma
anului 1690, deci încă din timpul stăpânirii otomane,
ar i Efrem Veniamin (Beniamin), un grec, care în
ianuarie 1691 a primit de la teologul grec Nichifor
Ieromonahul, mitropolit de Suceava, un Tipicon,
imprimat în 1647 la Veneţia70.
Formarea unui Paşalâc la Oradea a însemnat
dispariţia puternicului centru protestant şi ascensiunea treptată a românilor şi a bisericii lor, devenind
astfel o comunitate foarte greu de ignorat în comitatul Bihor71.
Izgonirea turcilor din jurul Vienei, în toamna
anului 1683, aducea în centrul Europei o nouă
coniguraţie a graniţelor. Ofensiva habsburgică a
înregistrat însă un recul în anul 1690, determinându-l
pe împăratul Leopold I să acorde anumite privilegii
celor de credinţă răsăriteană care îl vor sprijini împotriva turcilor şi se vor aşeza la graniţa imperiului
său. Astfel, în luna august 1690 a emis prima diplomă
privilegială acordată „naţiunii ilirice”72.
Datorită luctuaţiilor războiului, actul a fost
reînnoit în 1695. De această dată diploma enumera
eparhiile care intrau sub juristicţia arhiepiscopului Arsenie al III-lea. Între ele se regăsea Oradea,
69
Georgiţă, M., Confesiune, religie şi societate în Paşalâcul de Oradea, în vol. Politici imperiale în estul şi vestul spaţiului românesc, în
curs de apariţie; Butişcă, C., Dudaş, F., Pintea, C., Vechea catedrală ortodoxă a Bihorului – Biserica din Velenţa Orăzii, Oradea,
2004, p. 33,59, 159, 263.
70
Ibidem, p. 61.
71
Georgiţă, M., op.cit.
72
Suciu, I. D., Constantinescu, R., Documente privitoare la istoria
Mitropoliei Banatului, vol. I, Timişoara, 1980, p. 151-152; Cihandu, Gh., Românii din Câmpia Aradului de acum două veacuri, Arad,
1940, p. 53; Jivi, A., Relaţiile Mitropoliei din Carloviţ cu Biserica Ortodoxă Română din Transilvania în secolul al XVIII-lea, în Biserica
Ortodoxă Română, LXXXVIII (1970), nr. 5-6, p. 587.
99
condusă de Efrem Beniamin73. După acesta nu mai
este amintit al episcop al Oradiei decât, pasager, în
timpul mişcării curuţilor, Petru Hristofor74. Cert este
că episcopia de Arad s-a extins la începutul secolului
al XVIII-lea şi asupra comitatului Bihor, titulatura
episcopilor de pe Mureş integrând şi Oradea-Mare75. Astfel, până la reîniinţarea episcopiei, în anul
1920, ortodocşii bihoreni au fost vegheaţi doar de
un vicar al episcopului arădean. Până la inaugurarea
Consistoriului din Velenţa, între vicari s-au numărat:
la 1724, „Arsenie, exarha de la Oradea Mare”, apoi
protopopul Ioan, care între 1720-1721 a ridicat
biserica de lemn din Velenţa, Ignatie, ieromonahul
Metodie, ce semna ca „episcopesc namesnic” şi
protopopul Ioan Miatovici76.
Hărţuită în permanenţă, comunitatea simţea
lipsa unui episcop. Adunaţi la Oradea în anul 1727,
protopopii bihoreni, de Lunca, de Criş, de Cefa,
de Pomezeu şi Oradea, alături de ei mulţi preoţi,
cereau autorităţilor instalarea unui episcop ortodox
în Oradea: „După ce noi din graţia Maiestăţii Sale
Imperiale şi a Încoronatului Crai al Ungariei, neam câştigat episcop iind noi la o turmă ce nu are
mamă dulce batjocorindu-ne pe noi un timp şi unii
şi alţii, streini de sfânta noastră biserică şi de legea
noastră, văzând noi şi ştiind că ieştecare naţiune
are episcop de legea ei, numai noi românii din Bihor
suntem fără păstor suletesc, drept aceea… ştiind că
în timpurile fericite şi noi am avut episcopi de legea
noastră … am căzut înaintea Maiestăţii Voastre şi
O-am rugat să ne deie şi nouă un episcop de legea
noastră …”77. Însuşi episcopii de Arad vorbeau de
eparhia Oradiei: „întru păzita alui Dumnezeu eparhia
noastră a Orăzii cei Mari”, scria Isaia Antonovici în
anul 173278; sau: „din Oradea Mare în pravoslavnica
Lupşa, Şt., Efrem Banianin, episcop titular al Orăzii 1695-98, în
Biserica Ortodoxă Română, LIV (1936), nr. 5-6, p.756.; Firu,
N., op, cit., p. 15; Cuc, I. S., Episcopia Ortodoxă de Oradea (19201940), Oradea, 2005, p. 32.
74
Liţiu, Gh, Biserica Ortodoxă Română din Eparhia Oradiei din
veacul al XVIII-lea până în zilele noastre, în Trepte vechi şi noi de
istorie, cultură şi viaţă bisericească în Eparhia Oradiei. Mărturii. Evocări, Oradea, 1980, p. 166.
75
Vesa, P., Episcopii de Arad 1706-2006, Arad, 2007, p. 23,
28, 31.
76
Lupşa, Şt., Istoria bisericească..., p. 51-58.
77
Ibidem, p.50; Firu, N., op. cit., p. 19-21.
78
Iorga, N., Studii..., p.84 (doc.79).
73
Monografia judeţului Bihor
100
episcopească rezidenţie”79.
Lăsată fără păstor, Biserica ortodoxă din Bihor
a avut de suferit datorită nenumăratelor atacuri prozelite ale catolicismul angajat într-o adevărată bătălie
de recuperare a numărului de credincioşi pierduţi în
favoarea Reformei. În Crişana, la sfârşitul secolului
al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, până
la punerea pe baze mai solide a reîniinţatei Episcopii romano-catolice de Oradea, Episcopia unită
de Muncaci a avut un rol important în propagarea
greco-catolicismului. Între 1690 şi 1703, propaganda
unirii era purtată în părţile Bihorului de către episcopul Iosif de Camillis şi Isaia, fost călugăr la Athos,
ajuns vicar al cel dintâi la Carei. Activitatea lui Iosif
de Camillis s-a concretizat cu deosebire în sinţiri
de preoţi şi înlăturarea unor lipsuri şi atingeri ale
cultului cauzate de calvinism, toate acestea având loc
în partea nordică a comitatului80. Un rol important
în propagarea unirii în zona Beiuşului l-a avut Paul
Laszlo81. Mijloacele cele mai elegante de atragere la
unire au fost beneiciile materiale.
Datorită tensiunilor apărute între cei care propagau unirea cu biserica Romei şi adepţii lor, pe de
o parte, şi credincioşii care nu doreau să abandoneze
legea strămoşilor, pe de altă parte, în prima parte a
secolului al XVIII-lea, în Bihor au fost instituite trei
comisii de anchetă.
Prima comisie s-a întrunit în anul 1727, când
episcopul de Arad, Vichentie Ioanovici, ales cu un
an înainte, se ala în vizită canonică82. Comisia şi-a
început activitatea ca urmare a mai multor memorii
adresate autorităţilor, ultimul iind trimis comitatului de reprezentanţii adunării ortodoxe întrunite la
Oradea în prezenţa episcopului şi a tuturor protopopilor bihoreni: Ioan protopopul Oradiei, Mihai
de Lunca, Gavra de Beiuş, Ioan de Cefa, Gavrilă de
Pomezeu, Giurge de Crişul Repede83. Reproducem
câteva rânduri din cel din urmă memoriu: „…toate
le dăm după puterile noastre, pe domnii de pământ
îi servim, şi vedem că în lumea aceasta toate trebuie
să le dăm, numai suletul nostru nu voim să-l dăm,
Liţiu, Gh., op.cit., p.168
Lupşa, Şt., op.cit., p. 31
81
Ibidem, p. 32-33.
82
Vesa, P., op. cit., p. 31-35.
83
Frenţiu, V., Situaţia bisericii ortodoxe române din Crişana în secolele XII-XVIII, în Mitropolia Banatului, XXVIII (1978), nr.
1-3, p. 65.
79
80
drept aceea: după ce pe noi ne-a oprit de la episcopul nostru, după care am umblat şi l-am cerut de la
Maestatea Sa, şi care numai cu conirmarea Maestăţii
Sale a venit între noi, în contra acestei oprelişte
protestăm… numai între noi sărmanii locuitori
români ai comitatului Bihor fac confuziuni şi nu
ne lasă în credinţa şi legea noastră, căci noi afară de
episcopul nostru, pe nime altul nu-l cunoaştem şi
nu-l cerem…”84.
Comisia şi-a desfăşurat activitatea între 14
iulie şi 24 august. Au fost investigaţi 28 de oameni,
din care doar doi-trei laici, cărora li s-au pus câte 14
întrebări, şase dintre ele în legătură cu episcopul de
Arad, una privind adunările secrete ţinute pe sate,
alta pe preoţii foşti calvini, trei pe preoţii uniţi, ultimele iind intercalate printre celelalte şi având acelaşi subiect - molestarea preoţilor uniţi. Concluziile
anchetei: majoritate preoţilor bihoreni erau sinţiţi
de episcopul arădean, iar majoritatea credincioşilor
şi clericilor erau supuşi episcopatului de la Arad85.
Cu ocazia prezenţei lui Vichentie Ioanovici în Bihor
şi a comisiei din 1727, aproximativ 178 de preoţi au
fost „frânaţi” de la unire86.
Frământările religioase nu au încetat. Datorită
numeroaselor plângeri, împăratul Carol VI a ordonat
în anul 1735 o nouă comisie de anchetă cu scopul
de a lămuri „care dintre locuitorii comitatului Bihor şi dintre preoţii de ritul grec se mărturisesc a i
uniţi cu biserica catolică, şi cari dintre ei persistă în
schismă? Maestatea sa a decis, ca fără amânare să să
facă arătare, şi faţă de cei din urmă vlădicului dela
Arad, iară faţă de ceialalte să să conceapă competenta
jurisdicţiune în cele spirituale episcopului catolic”87.
Comisia numită a fost alcătuită din funcţionari ai
comitatului. Episcopul latin de Oradea ocupând şi
funcţia laică de comite, comisia nu avea cum să ie
imparţială. Rezultatul: toţi cei interogaţi s-au declarat uniţi, iar comisia a raportat Cancelariei aulice
că toţi românii din Bihor sunt uniţi şi nu recunosc
pe episcopul de Arad ca superior al lor. Ortodocşii
protestând, peste doi ani, în 1737 a fost trimisă în
teren o altă comisie. Aceasta a declarat unite peste
84
Firu, N., op. cit., p. 20-21.
Ibidem, p. 23-47.
86
Anuichi, S., Relaţiile bisericeşti româno-sârbe din secolul al XVIIlea şi al XVIII-lea, în Biserica Ortodoxă Română, XCVII
(1979), nr. 7-8, p. 936.
87
Firu, N., op.cit, p. 51.
85
Monografia judeţului Bihor
140 de sate şi aproape 180 de preoţi88. Episcopului
Isaia Antonovici i s-a interzis să viziteze Bihorul.
Cum liniştea comitatului era în continuare tulburată datorită religiei, Curtea de la Viena a decis, în
anul 1754, să trimită în Bihor o comisie condusă în
inal de un militar, generalul De Ville. Investigaţia a
durat 4 ani, din 1754 până în 1758, desfăşurându-se
în mai multe etape.
Prima sesiune a avut loc în perioada decembrie
1754 – martie 1755, satele iind chemate la Oradea.
Întrebările puse aveau caracter dogmatic şi istoric.
Cum credincioşi nu aveau cunoştinţe dogmatice,
chiar şi o parte dintre preoţi iind depăşiţi de întrebări, reprezentantul mitropolitului de Karlowitz
în comisie, arhimandritul Moise Putnik, a cerut
anchetatorilor să întrebe poporul direct, dacă vor să
ie uniţi sau nu, ceea ce comisia a respins. În acest
interval au fost ascultate satele din ţinutul Crişului
Repede, al Luncii, parohia Oradea şi perimetrul
Tămaşda-Petid-Tărian, în total 183 de sate, din care
3395 de familii cu 6618 copii au fost declarate ortodoxe, 250 de familii cu 485 copii au fost declarate
unite, iar 204 familii cu 230 copii ridicau dubii.
În sesiunea a doua, mai – iulie 1756, comisia
s-a deplasat în teren, investigând altă parte a ţinutului Luncii, ţinutul Eriului, iar în Oradea au fost
anchetate ţinuturile Beiuş şi Vaşcău. Rezultatul
total a fost: din 8667 familii cu 14420 copii, doar
225 familii cu 431 copii s-au declarat unite89. Anul
următor era formată o nouă comisie, care declara
ca unite şi satele care nu s-au exprimat hotărât. Cu
toate acestea numărul uniţilor nu a suferit modiicări
importante.
Biserica ortodoxă a reuşit o consistentă recuperare a numărului de credincioşi ca urmare a
Edictului de toleranţă. Acesta a reprezentat un moment de cotitură în politica statului habsburg faţă
de Biserica ortodoxă din Imperiul. Pentru Ungaria,
Edictul a fost emis la 25 octombrie 178190. Dacă
actul în sine a avut însemnătate mai mult politică
Idem, date şi documente cu privire istoricul bisericei greco- ortodoxe
din Oradea Mare, Arad, 1909 (în continuare: Firu, N., date şi
documente...), p. 7.
89
Firu, N., Biserica ortodoxă ..., p. 64; Idem, date şi documente...,
p. 10; Lupşa, Şt., Istoria bisericească…, p. 39.
90
Horga, I., Contribuţii la cunoaşterea jozeinismului provincial,
Oradea, 2000, p. 158.
88
101
decât religioasă, după cum airma David Prodan91,
deschizând naţiunii române drumuri spre o altă etapă
istorică, pentru marea masă a societăţii româneşti
Edictul a reprezentat oportunitatea de a se întoarce
la vechea lor confesiune. Intervalul cuprins între
luna mai 1782 şi luna octombrie 1784 a reprezentat
perioada de abandon masiv al Unirii cu Roma în
Bihor, Arad şi Sătmar92. Datorită amplorii pe care o
căpătase fenomenul, conducerea statului a intervenit
de nenumărate ori pentru a-l stopa. În poida acestor
eforturi, la nivelul credincioşilor a rămas impregnată
ideea dreptului de a-şi alege iecare credinţa.
Apelul la însemnările epocii ne permite să vizualizăm episodul revenirii la credinţa răsăriteană a
unor comunităţi întregi. Prezentăm aici fragmente
dintr-o scurtă istorie a parohiei Coroi, protopopitul Beliu, rânduri marcate pe ilele unui registru de
socoteli: „Ştiut lucru iast[e] că sub Maria Th[e]rezia
sau rădicat Unaţia cu care aceşti poporeni până întru atâta au fost siliţi ao primi, cât şi din locurile lor
întră hotară la [Ş]umuştemiu în Varmegea Aradului
au fost scoşi, până ce sau plecat sub unaţie; cu care
apoi luând slobăzănie de aşi dobândi locurile şi casăle
spre lăcuinţă loruşi. Deci redicânduse de Dumnezeu
însuleţitul Iosiv al II-lea, prin Decretul Toleranţiei,
sau dat aceia slobozenii ca ieşte care supus de sub
schiptrul Austriicesc, după cum îl va trage inima
ori sub care credinţă a rămânea să ie slobod. Întru
acest chip şi ei, din zi în zi de acest nome al unaţiei
a scăpa sau silit, cu care mainainte al primi părinţi
lor au fost siliţi. Încă iind sub aceia credinţă 32 ani
şi după aceia slobozănii a mai sus lăudatului Craiu
din zi în zi de amerge la besearică au încetat, aşa
cât 28 de ani au fost beseareca pustie. Deci acum
vrând norodul acesta aşi face besearecă neunită,
însă neavând bun prilej ca să o facă noă au cumpărat aceasta unită, în anul 1808 cu 270 l. şi chiltuia
70 l. şi bani aceştea au mers în mâna Preosinţitului
Episcop Samuil Vulcan [peste acesta este tras şi scrie
deasupra Domniei locului]. Însă neavând bani gata ca
săi dea pentru besearecă: Stanca Onuţ şi Vesa Tomă,
pă interes ai lua au fost siliţi, că întralt chip au fost
rămănând făr de bisearică”93.
Prodan, D., Supllex Libellus Valachorum, Bucureşti, 1967, p.
247.
92
Horga, I., op. cit., p. 54.
93
Apati, C., Importanţa Edictului de Toleranţă pentru lumea rurală ortodoxă din Crişana. Cazul comunităţii din Coroiu, în Analele
91
Monografia judeţului Bihor
102
Încercând să pună stavilă
părăsirii
Bisericii greco-catoliBiserica ortodoxă
ce, în anul 1783, statul a impus
“Sinţii Arhangheli
Mihail şi Gavril”
catehizaţia de 6 săptămâni la
Velenţa (interior)
preotul catolic94, fapt consemnat
şi pe un protocol matricol al
parohiei Oradea: „În anul 1783
au ieşit poruncă de la împăratul Romii, Iosif al
doile, iul Marii Therezii, cum că oricine ar vrea să
se întoarcă de la unaţie sau de la rumlani, acela să
ie slobod, numai să aibă catihizie în 6 săptămâni.
Aşa dară, în zioa de astăzi, cu acea rânduială au ieşit
de la unaţie anume Vida Samoil şi Popovici Pavel
lăcuitoriu în Oradea Mare şi au adus cătră noi de la
unieţi [in]stanţie de slobozenie şi aşa i-am împreunat
în oile n[oas]tre în Varad Velenţe, 9 ianuarie 1784,
Ioan Clintoc”95. Pe acelaşi protocol, în legătură cu
catehizaţia s-au scris şi următoarele rânduri: „1785
ian. 4 ... tatăl pruncului Rucaş Ieremie care au fost
la catihizaţie ţi aşe s-au născut gemine, un prunc
şi o fată, şi fata oau botezat uniţi că muma ei încă
n-au fost plinit catehiza, 2 gemeni, 2 bisearici a se
boteza”96.
Următorul episod de importanţă deosebită
în istoria Bisericii ortodoxe bihorene în secolul al
XVIII-lea a fost cel referitor la aprobarea construirii
unei biserici în Oradea-Mare. Urmare a mai multor
universităţii din Oradea, seria Istorie-Arheologie, tom XIII (2003),
p. 59.
94
Horga, I., op. cit., p. 165.
95
Apati, C., Ciorba, I., însemnări de pe registrele de stare civilă ale
parohiilor ortodoxe din Bihor, în Cele Trei Crişuri, seria a III-a,
2006, nr. 7-8, p. 15.
96
Ibidem, p. 16.
cereri adresate puterii politice centrale şi locale, la
27 septembrie 1784, din graţie împărătescă, s-a
acordat ortodocşilor orădeni dreptul de exerciţiu
religios liber şi construirea unei biserici. Piatra de
temelie a aşezat-o episcopul Petru Petrovici al Aradului, la 9 noiembrie 1784: „zidirea bisericei acesteia
temeiul cel din început s-a pus în anul 1784 în 9 zi
noemvrie cu voea şi slobozenia a Prea înălţatului
Împărat al Romanilor Iosif al II-lea căruia ie pomenire vecinică, stăpânind cu eparhia Aradului Petru
Petrovici, iind protoprezviter Orăzii-mari George
Ranisavlevici, iară Mihai Püspöki şi Mihai Kristoff
titori”97. Dorinţa de a dota biserica cu turn, prevăzut
cu clopote şi orologiu, a atras protestul comunităţii
catolice din oraş. La plângerea acestora, autorităţile
laice centrale au răspuns negativ, permiţând ridicarea
turnului şi dotarea acestuia cu clopote şi orologiu. În
timpul şantierului a avut loc o întâmplare nefericită,
bolta s-a prăbuşit, ucigând un lucrător şi rănindu-i
pe alţii. Comisia de investigaţie a concluzionat că
vinovat de cele petrecute se face arhitectul Iacob
Eder. Biserica a fost inalizată în anul 1790. Din 17
noiembrie acel an, parohul Ioan Clintoc a început să
slujească în noul lăcaş98. Peste trei ani, în 1793, turnul
era dotat cu ceas şi un mecanism care arată fazele
lunii99. Datorită lipsei fondurilor, lucrările de pictură,
sculptură şi aurit au început abia în 1815. Meşteri
au fost fraţii Alexandru şi Arseniu Teodorovici din
Neoplata (Ujvidék). Icoanele de pe strane, scaunul
arhiereului, predicatorul şi alte icoane mai mici le-a
făcut Paul Murgu din Timişoara, iar pereţii şi corul
Iacob Gölsz100. Sinţirea a avut loc în ziua de 30
mai/11 iunie 1832 şi a fost săvârşită de episcopul
Maxim Manuilovici, asistat de protopopii de Caransebeş şi Oraviţa: „... s-au sinţit biserica aceasta întru
pomenire Adormirei Născătoarei de Dumnezeu,
prin sinţita lucrare a Înalt Preasinţitului Domnului
Maxim Manuilovici pravoslavnicului episcop al Vârşeţului, Lugojului, Caransebeşului şi Orşova-Mehadiei, precum şi a văduvitei de Dumnezeu scutitei
Eparhii al Aradului, actualnicului administrator, în
zilele fericitei împărăţii a Prealuminatului şi atot
stăpânitorului Împăratului şi craiului Francisc I şi a
Firu, N., date şi documente..., p. 12-14.
Ibidem, p. 17-18.
99
Ibidem, p. 33.
100
Ibidem, p. 20-22.
97
98
Monografia judeţului Bihor
încoronatului mai tinărului Crai Fredinand al V-lea,
iind Arhiepiscop şi Metropolit sârbesc şi românesc
Escelenţa Sa Domnul Stefan Stratimirovici. În Oraşul Oradea-mare în anul dela Cristos 1832 luna lui
maiu 30 zile”101. Dintre ctitori şi fondatori amintim:
familiile Püspöki şi Kristoff, Dimitrie Driva, soţia
lui Andrei Papp, Gavril Gavra, Ioan Püspöki senior, Vreta Popovici, Mihai Radovici şi Ioan Pudera.
Mari merite a avut şi Nicoale Jiga, care în anul 1870
a donat banii necesari vopsirii şi auririi turnului şi
a crucii102. Din comitetul parohial au făcut parte
următoarele personalităţi: Mihai Kristoff, Emanuil
Gojdu, Nicoale Jiga, Emanuil Beöthy, Ioan Dragoş,
Nicolae Cosperda, Gavril Faur, Ignatie Stupa, Nicolae Zigre şi alţii103.
După Edictul de toleranţă, dar mai cu seamă
după îniinţarea Consistoriului de Oradea-Velenţa,
în afară de Biserica cu lună, în Bihor au fost ridicate
sau renovate multe alte biserici. Spre exemplu, într-o
scrisoare către Consistoriu, Ioan Clintoc airma că
în cei 10 ani cât a servit ca protopop al Peştişului,
începând cu anul 1798, s-au zidit 17 biserici „din
iznov, cu multă trudă”104. Informaţii în acest sens se
regăsesc şi în însemnările de pe protocoalele matricole: „în 10 zile noemvrie 1835 s-au sinţit bisearica
Rezbane, puind patron Pogorârea Duhului Sfânt,
slujind Domnul protoprezviter Theodor Balint, Ioan
Coroiu, paroh în Bărăşti şi Nicolae Cojogneanu,
parohu Rezbaniei, Ioan Creţ, diacon şi învăţător în
[...] S. Liturghie mai întâiu. Iar Domni au fost Ludvig
Feer bergmaister, Ştefan [...], [...] Antoni [Braun], paroh Romano Rezbani”105; peste trei ani, „în 23 de zile
oct. la anul 1838 s-ta biserică de Parhidă s-au sinţit
prin săbornicească adunare! 1) Domnul administratorul Luncii, Georgie Haioş, în oraşul Diosig paroh;
2) D. Constantin Bălaţ, la greci în Diosig paroh; 3)
D. Ioan Drimbo consistorialnic asesor şi în Brusturi
de L.G.N.U. paroh. Deci la numita mai sus sinţire
hramul Sinţilor Mai Mari Voivozi, paroh Dimitrie
Tonţ, cântăreţ [Forcaşi] Gavril, curatori Fineş Gaboru, Nagy Todier, [...] Demeter. Craiu Ferdinandu
V, cu binecuvântarea arhiereu Gherasim Raţ, prezeş
103
cinstitului Consistorium AthanaCatedrala ortodoxă
sie Boţco”106.
Primul pas major înspre re- “Adormirea Maicii
domnului” staurarea Episcopiei ortodoxe de Biserica cu Lună
Oradea l-a constituit îniinţarea din Oradea
Consistoriului de Oradea-Velenţa. La Congresul naţional bisericesc de la Timişoara, din anul 1790, reprezentanţii
credincioşilor ortodocşi bihoreni au cerut activarea
la Oradea a unui consistoriu dependent de Episcopia ortodoxă de Arad107. Răspunsul favorabil a venit
după doi ani „cu puteare porunci curteşti prin fostă
înainte Cancelarie Ilirico-cortească supt 28 de zile
lunii fevruarie anului 1792 nr. 736 dată”108. Cu toate
acestea, Consistoriul nu a fost inaugurat în acel an.
În cele din urmă, prin intimatul nr. 2151, din 25
ianuarie 1793, Curtea şi-a dat acordul109.
Eparhia Aradului se ala într-o postură inedită,
cuprindea două consistorii. Cu toate că era împotriva canoanelor110, noul oiciu era însă în rezonanţă cu
106
Ibidem.
LupşaŞt., Istoria bisericească..., p. 67; Liţiu, Gh., op. cit., p.
171.
108
Biserica şi Şcoala, XXV (1901), nr. 12, p. 116.
109
Ibidem.
110
I. Mateiu, Cercetări privitoare la constituţia bisericii ortodoxe din
Ardeal, Cluj, 1922, p. 59.
107
101
Ibidem, p. 24-25.
Ibidem, p. 27.
103
Ibidem, p. 29-32.
104
Ibidem, p. 73.
105
Apati, C., Ciorba, I., op. cit., p. 19.
102
Monografia judeţului Bihor
104
politica statului habsburg care, în spiritul luminat al
timpului şi sub zodia toleranţei religioase, dorea o
administrare mai eicientă a mediului ortodox bihorean, astfel încât modernizarea societăţii româneşti
din această regiune să-i ie mai facilă.
Modul de organizare şi atribuţiile noului organ
administrativ au avut la bază „constituţia ecleziastică” a naţiunii ilire, Rescriptul declarator, publicat în
anul 1779, şi Sistemul consistorial şi regulamentul lui de
funcţionare în eparhiile ortodoxe ale Imperiului RomanoGerman111, apărut în anul 1782. Pentru punerea pe
picioare a Consistoriului trebuia avut în vedere şi
Rescriptul prea înalt din 28 februarie 1792. Funcţiile consistoriale erau următoarele: un preşedinte, trei
asesori (numărul lor a crescut ulterior, iind incluşi
toţi protopopii), un notar şi un tălmaci. Toate persoanele care urmau a ocupa aceste slujbe trebuiau
să corespundă din punct de vedere profesional şi
moral: „să împlinească locul de asesori cu o consideraţie bine chibzuită a capacităţii acelora şi în altor
bune calităţi morale... în considerarea paragrafului
2 al Sistemului consistorial, să se aducă numai decât
dovezile necesare în această privinţă”112. La instalarea în funcţie asesorii depuneau un jurământ prin
care se legau să judece imparţial toate cauzele, să
păstreze conidenţialitatea, iar împăratului şi Bisericii le jurau credinţă. Redăm un asemenea jurământ
din anul 1814: „Acest jurământ puind noi aceşti
mai jos iscăliţi [când] am primit slujba asesoriei
consistorialnice, în Varod-Velenţe, în 19 mai 1814,
Simeon Popovici, paroh de Varod-Velenţe, Thodor Drimbo, administratorul protoprezviteratului
Luncii, Theodor Balint, administratorul protoprezviteratului Beiuş, Thoma Popovici, paroh în
Bicaci şi Melentie Stancovici, paroh Orăzii Mari...
Eu n.n. mă jor cu Dumnezeul cel atot puternic,
precum eu tuturor şi ieşte căruia înaintea acestui
conzistorium pârătoarelor părţi, ie în ce pâră adecă
Proţes, sau încredinţare mie ca unui ales asesor,
acestui consistorium vor căde înainte fără de toată
deschilinirea feţelor, ie bogat sau sărac, necăutând
spre rugăminte sau oarece cinste, sau bunăvoinţă,
dragoste, urăciune sau milă, precum eu înaintea lui
Dumnezeu acelui viu şi aceluiaş dreptate a judeca
datoriu sănt, dreaptă şi adevărată sentenţie, adecă
judecată voiu spune şi întru împlinire voiu aduce
şi fără de lene lucru datorinţei mele voiu împlini,
ne având osăbită pricină în toată sesia de faţă a i
şi a veni mă voi nevoi, nici tainele cele din lăuntru
şi sfătuirile a consistoriului nimănui nu le voiu
vesti, nici descoperi şi pre lăngă aceste precum la
atot prealuminatul şi mult biruitoriu Împărat şi
Craiul nostru Franţisc credincios voiu i, aşa şi în
toate spre hasna şi binele lui a lucra nevoindu-mă
mă voiu sili, biseareci mele şi eparhialnicului episcop credincios voi i, nu într-alt chip, nici într-un
feliu de ascunse şi tainice soţietăţi sau înfrăţietăţi,
precum în lontro în ţară, aşa şi din afară cu aceiaş nu mă voi însoţi. Aşa Dumnezeu să-mi ajute,
Amin”113. Din anul 1843, reproducem jurământul
depus de traducătorul consistorial Ioan Popp,
„tălmăciutoriul cinstitului consistorium de leagea
g.n. unită a Orăzii Mari”. Acest text este adaptat
funcţiei semnatarului: „eu dregătoria tălmăcii, care
mă învrednicesc astăzi de la cinstitul consistorium,
întru acest chip a o primi, cu cea mai mare sârguinţă şi curăţenie [a] cugetului o voi duce, acealea ce
mi-s-or încredinţa mie spre tâlcuire, sau cuvântul
sau în scris fără părtinire sau apăsarea înţelesului,
drept numai după starea lor cea adevărată le voi
tălmăci”114.
Competenţa Consistoriului era limitată la cauze
pur spirituale şi bisericeşti, conform secţiunii I, articolul 4, din Sistemul Consistorial. Un consistoriu
ortodox putea judeca cauzele matrimoniale şi cele
ce priveau ritul şi disciplina bisericească. Cauzele
matrimoniale reprezintă cea mai mare parte dintre
pricinile judecate. Toate conlictele maritale care
nu puteau i aplanate pe plan local, de paroh sau
protopop, ajungeau a i judecate la sediul Consistoriului, în Oradea-Velenţa. Persoanele în cauză erau
citate pe iliera Consistoriu-protopop-paroh-credincios: „cucernicia ta pre numitul Moţoc Vasile pă
mâne dimineaţa la 9 ceasuri aici de faţa cinstitului
Consistorium să-l trimiţi nezmintit... M. Manuilovici [protoprezviterul Orăzii Mari]”115. Abaterile
preoţilor, reclamate în „instanţiile” credincioşilor,
erau investigate de către comisii numite în sesiile
consistoriale: „iindcă întru aceste inştanţii grele
111
114
Suciu, I. D., Constantinescu, R., Documente privitoare..., p.
437-444.
112
Biserica şi Şcoala, XXV (1901), nr. 12, p. 117.
A.N.-D.J.Bh, fond Episcopia Ortodoxă Oradea, dos. 7, f. 181.
A.E.O.R.O., pachetul anului 1843 ( nr. consistoriului
107/1843).
115
A.N.-D.J.Bh, fond cit., dos. 8, f. 97.
113
Monografia judeţului Bihor
hibe ale preotului se dau înainte, pentru aceia să
încredinţează binecucerniciile lor chir Ioan Clintoc
administratorul protoprezviteratului Peşteşului şi
Ilie Popovici parohul M. Tileagdului şi namesnicul
aceluiaş protoprezviterat, ca mergând amăndoi în
satul Peştere, despre aceste ponosluri din pont în
pont să facă învestigaţie cu amăruntul şi în ce chip
să va mărturisi arătare în scris sau investigaţie scrisă
să să facă şi pe sesia consistorialnică în 22 de zile
lunii aceştia ianuarie să să trimită şi preotul în lontru
să să ştatuolească. Dat din sesia consistorialnică
... 1814”116. O altă îndatorire a Consitoriului era
aceea de a examina candidaţii la treapta preoţiei,
având reglementată această chestiune în Rescriptul
Declarator: „cel ce vrea să se facă preot ori diacon, sau cere o parohie, trebuie să aducă nu numai
atestat de studii de la dascălul său, ci şi voia consistoriului, care-l va cerceta în privinţa învăţăturii
trebuincioase pentru dobândirea cinului, cu mare
băgare de seamă”117. Punerea în practică a acestei
sarcini este dovedidă de o sumă de documente: „parohul din Chişlaca, protopopiatul Beliului, anume
Mihail Popovici, încă înainte praznicului Învierii
lui Hristos au răposat, cărue mulţi prunci fără de
toată mângâere rămăindu-i, cel mai mare de vârstă,
anume Ioan Popovici, viind la Curte Episcopească
de Velenţe până în ceasul acesta întru învăţătura ce
cuvincioasă cătră preoţie s-au deprins şi eczamen
înainte me şi rânduitul spre aceia Ioan Irimovici,
capelanul de Velenţe, au dat”118. De pregătirea de
la consistoriu, care se inaliza cu un examen, ştiau
şi credincioşii din Lazuri de Beiuş. În cererea lor,
semnată de namesnicul Beiuşului şi al Meziadului,
Gherlan Mihail, se precizează că parohia „iaste vacantă, adecă fără preot”, din care cauză ei se roagă
„păntru un diac al lor din neamul preoţilor lor…
Cinstitul consistorium să-l primească la examen şi
să-l rânduiască cătră sinţirea diaconiei, de-ar i cu
putinţă nu în târzie vreme şi preot desăvârşit”119.
De asemenea, Consistoriul avea datoria de a elabora situaţii statistice privind clerul, credincioşii,
bisericile şi averile acestora, pe care le prezinta
periodic forurilor superioare, atât celor bisericeşti
116
Ibidem, dos. 7, f. 151v.
Suciu, I. D., Constantinescu, R., op. cit., p. 423.
118
A.N.-D.J.Bh., fond cit., dos. 3 i, f. 91.
119
Ibidem, f. 169.
117
105
cât şi celor laice. De-alungul anilor, au fost realizate
multe centralizatoare120. În acelaşi timp, Consistoriul primea diferite intimate şi rezoluţii imperiale,
precum şi hotărâri ale structurilor ecleziastice superioare. Toate acestea erau dezbătute în „sesiile”
consistoriale, traduse dacă era necesar, copiate, iar
apoi distribuite protoprezviterilor sau administratorilor pentru a i aduse la cunoştinţa parohilor şi
a credincioşilor, prin citirea în biserică şi „icuirea”
lor pe uşile bisericilor. Consistoriul avea obligaţia
nu doar de a distribui în teritoriu dorinţele statului
şi a ale superiorilor ierarhici, ci şi de a veghea la
respectarea acestora.
Aria de competenţă a Consistoriului din Oradea-Velenţa se întindea asupra comunităţilor ortodoxe de pe cuprinsul comitatului Bihor. De multe
ori în documente acest areal este numit „Districtul
Orăzii Mari”121, iar reşedinţa consistorială apare
drept „Curtea Episcopească de Velenţe”122. Dintre
cei care au condus acest oiciu administrativ-bisericesc amintim pe Teodor Arsici, primul preşedinte,
Maxim Manuilovici, ajuns episcop al Vârşeţului,
Atanasie Boţco, Miron Romanu, Ioan Meţianu,
Iosif Goldiş, Vasile Mangra şi Roman Ciorogariu.
Cel puţin până la 1848, acest teritoriu imens a fost
împărţit în şapte protopopiate: Oradea-Mare, Peştiş, Lunca, Pomezeu, Beiuş, Meziad şi Beliu.
Cristian Apati, Reformarea numerică a clerului ortodox din
Bihor. Conscrierile realizate în 1786 şi 1791, în Analele Universităţii din Oradea, seria Istorie-Arheologie, tom XV (2005),
p. 55-93; Idem, Reformarea numerică a clerului ortodox între
normă şi realitate. Consemnarea districtului ortodox Oradea din
anul 1811, în Revista Bihoreană de istorie, anul IV (2006), nr.
6-7, p. 67-95; Idem, Conscrierea din anul 1819 a parohiilor
ortodoxe din Bihor, în Cele Trei Crişuri, seria a III-a, 2007,
nr. 5-6, p. 33-59; Idem, date privind clerul ortodox bihorean.
Conscrierea realizată în anul 1815, în Cele Trei Crişuri, seria a
III-a, 2007, nr. 7-8, p. 1-28; Idem, Date privind Biserica ortodoxă din Bihor. Conscrierea anului 1825, în Cele Trei Crişuri,
seria a III-a, 2007, nr. 9-10, p. 23-47; Idem, Conscrierea
parohiilor ortodoxe din Bihor realizată în anul 1769, în Cele
Trei Crişuri, seria a III-a, 2007, nr. 11-12, p. 21-33; Idem,
un fragment de conscriere privind Biserica ortodoxă din Bihor din
anul 1811, în Revista Bihoreană de istorie, anul V (2007), nr.
8-9, p. 23-32; Idem, Contribuţii documentare referitoare la istoria Bisericii Ortodoxe din Bihor (anii 1773, 1800 şi 1841), în
Societate, Istorie şi Filologie. Omagiu conferenţiarului universitar
Corneliu Crăciun, la împlinirea vârstei de 65 de ani, Oradea,
2009, p. 35-65.
121
A.N.-D.J.Bh., fond cit., dos. 3, f. 3.
122
Ibidem., dos. 3 i, f. 91.
120
106
Monografia judeţului Bihor
Supranumerari
Capelani
Diaconi
82
79
80
82
9
9
7
13
3469
5937
8238
49792
82
77
-
106
83
83
85
(+1)
2(+2)
2
11
-
8
14
3
6
8
1819
83
7
8126
49111
-
89
-
-
-
-
1769
1786
1791
1811
1819
1769
1786
1791
1811
1819
1769
1786
1791
1811
1819
1769
1786
1791
1811
1819
1769
1786
1791
1811
1819
1769
1786
1791
1811
1819
43
43
45
43
43
45
47
47
55
55
18
20
18
24
26
24
25
25
27
27
48
45
46
46
50
22
23
28
33
33
3
9
0
3
11
8
7
4
6
7
7
8
4
14
12
10
7
7
24
15
13
11
7
11
9
5
0
-
2243
2836
3543
3454
2584
3535
4684
4595
800
1298
1783
1738
1069
2163
2893
2895
1975
3355
4171
4151
975
1763
2368
2368
18624
18137
34410
34024
10791
10423
17473
17469
25358
25600
15482
15654
43
42
45
46
18
20
24
24
51
45
25
23
-
44
43
42
41
43
50
51
55
56
57
26
20
17
23
25
36
29
30
27
29
69
53
49
51
51
39
25
28
33
33
(+1)
2(+1)
2
0
1
0(+1)
1
(+1)
1
1
4
4
1
0
-
0
0
3
3
4
3
-
1
3
2
14
1
5
2
10
3
10
5
5
-
2
1
1
3
0
2
1
3
3
1
0
2
3
2
4
4
2
2
-
Pământ urbarial
(lanţuri)
Posturi vacante
1769
1786
1791
1811
Pământ parohial
(lanţuri)
pe lângă cele anterioare
Pomezeu
Preoţi parohi
Beiuş
Biserici
Meziad
Credincioşi
Beliu
Case
Peştiş
Filii
Lunca
Parohii matcă
Oradea
Mare
Pe parcursul secolului al XVIII-lea şi pănâ la
Dualism, printr-o sesie de acte normative, statul
habsburg a încercat să asigure subzistenţa clerului
Anul
Protopopiatul
Sub aspect numeric tabloul de mai jos surprinde imaginea Bisericii ortodoxe bihorene înainte de
îniinţarea Consistoriului şi la câţiva ani după.
617 lanţ.
-
+
3 sesii
135
întregi
136,5
120
51
108
82
102
3
30
113
65
127
32
Monografia judeţului Bihor
ortodox, intrând uneori în conlict cu nobilimea
maghiară. Chiar dacă nu se prevedea o inanţare
din partea statului, cel puţin s-a dorit reglementarea relaţiilor dintre stăpânii de pământ şi preoţi
ortodocşi, precum şi dintre preoţi şi credincioşii
pe care îi păstoreau.
O importantă rezoluţie imperială a fost emisă
la 18 martie 1788, pentru „mai bun greceşti neunite
legii parohiilor traiului [sorguire]”. Aceasta prevedea ca averile preoţilor „nicăirea să nu se lase, ca
acele de la cler să să tragă şi împuţineze”, permiţând totodată încheierea de contracte între parohi
şi comunităţi: „slobod parohialnice aşăzământuri,
slobod şi contracturi cu oamenii a face pot”. Istoria
acestor contracte este mai veche în Bihor. Amintim
doar legătura dintre episcopul Aradului, Vichentie
Ioanovici, şi preoţimea bihoreană, act încheiat în
anul 1728123. Ca exemplu oferim un contract din
anul 1794 încheiat între comunitatea din Căbeşti
şi preotul locului: „Contractă! Adecă carte de tocmeală între satul Căbeşti cu popa care în adecă ce
plată or da popii: 1) birul toată casa o vică acar ce
fel de sămănătură; 2) eclejie toată să ie în mâna
popii; 3) pentru slujba [prohodului] de o[m] mare
2 l.; 4) pentru slujba prohodului de prunc 30 hr.;
5) de cununie 1, 2, a 3 oară 1 l.; 6) de botez cu
[?] 17 hr.; 7) de o feştanie 7 hr.; 8) de m[o]l[i]tvea
toată casa 3 hr.; 9) clacă toată casa până la amiază,
au 6 hr.; 10) un stâlp de Evanghelie 51 hr.; 11)
de maslu la tot popa 17 hr.”. Nerespectarea celor
consemnate, de către oricare dintre părţi, atrăgea
după sine o amendă de 40 de lorini, pe care o încasa consistoriul: „pe această tocmeală dăm acest
contract de la mâna noastră cu iscălitura numelor
şi obicinuitul pecet. Iară care n-ar sta pă acest
contract să deae gloabă la Cinstitul Consistoriumul de V. Velenţe 40 de zloţi, au popa, au satul”.
Documentul, datat 21 martie 1794, este semnat de
18 persoane din Căbeşti, în frunte cu Drula Ursan
„io biro”, care şi întăreşte cu sigiliul satului, după
el iscăleşte Blajă On, „perţeptor”, şi alţii. La urmă,
semnează şi protoprezviterul Beiuşului, Ianoş Ştef,
care ne spune că el este autorul acestui act: „dat
prin mine”124.
Lupşa, Şt., Istoria bisericească..., p. 33.
Apati, C., Aspecte privind sursele de venit ale clerului parohial ortodox din Partium (a doua jumătate a secolului al XVIII-lea – primele
decenii ale secolului al XIX-lea), în Analele universităţii din Oradea,
123
107
Altă reglementare, din anul 1812, avea şi ea ca
scop „mai buna dotaţie sau traiul vieţii a clerului
nostru de lege grecească neunită..., mai vârtos ce
să atinge de sfetac, adecă de plata preoţilor şi birul,
adecă de bucate, care parohialnic la parohialnici săi
să îndatorează a da”. Cea mai importantă problemă
la care face referire este aceea a sesiilor parohiale, a
eclejiilor. Cel puţin teoretic, bisericile fără pământ
urmau să primească porţii scutite, iar parohii care
lucrau pământ supus urbariului, pentru echivalentul
unei sesii, nu mai trebuiau să achite dările; parohii
care nu aveau deloc pământ urmau să primească125.
Practic însă, situaţia nu s-a îmbunătăţit nici peste 7
ani. O conscriere realizată în anul 1819 surprinde
realitatea din teren. La nivel de sate, conscrierea
consemnează variaţii de la un loc la altul. În satul
Tulca, alat în protoprezviteratul Oradea Mare,
comunitatea era împărţită în două parohii, în total
erau 280 de case şi 1315 sulete, proprietarul iind
Episcopia latină de Oradea, biserica avea pământ
parohial „împreună 4 lanţuri”, iar urbarial „18 lanţuri de pe care dau dări şi dijmă”, parohul locului
era cinstit de credincioşi cu „o vică de grâu sau
cucuruz de la o casă”. Într-o situaţie aparte se ala
localitatea Apateu Român, unde biserica nu avea în
posesie pământ şi nici familia parohului nu muncea
pământ urbarial, cu observaţia că „cumpără pământ
la puste, unde ară şi samănă”. La fel se întâmpla
şi cu preotul din Sârbi: „cumpără pământ de la
oameni şi ară şi samănă, dar foarte puţin”. Erau
multe localităţi în care parohii beneiciau doar de
„darul” credincioşilor, o vică de grău sau porumb.
La nivel protoprezviteresc situaţia era la fel de
diversă. Protoprezviteratul Oradea Mare însuma
75 de localităţi în care bisericile posedau pământ
parohial şi 8 fără astfel de pământ; pământ urbarial
deţineau 12 preoţi, iar fără nici un fel de pământ
au fost înregistrate 4 localităţi. În protoprezviteratul Beiuş sunt amintite 24 de localităţi care aveau
pământ parohial şi 28 fără; urbarial aveau 31 de
parohi, iar 10 preoţi nu au beneiciat de nici un fel
de pământ. În cazul protopopiatul Beliu, alat în
totalitate pe domeniul Episcopiei romano-catolice
de Oradea, dintr-un total de 27 de localităţi enumerate, 16 nu aveau pământ parohial, din care una
nu avea nici urbarial, este vorba de Bodiu, ilială
124
seria Istorie-Arheologie, tom XIV (2004), p. 90-91.
125
Ibidem, p. 92-93.
Monografia judeţului Bihor
108
a Şiadului; parohul de acolo lucra doar trei lanţuri
de pământ urbarial126.
Unul dintre cele mai importante privilegii
de care au beneiciat ortodocşii bihoreni în urma
acordării privilegiilor ilirice la sfârşitul secolului
al XVIII-lea a fost Congresul naţional bisericesc.
Congresele întrunite până în anul 1790 au vizat, în
cea mai mare parte, apărarea libertăţilor religioase ale
„naţiunii ilirice”, o naţiune polietnică al cărui numitor
comun era religia şi nu etnia. Ortodoxia îi reunea la
un loc, în cadrul acesteia, pe sărbi, români, greci etc.
O dată cu Congresul naţional bisericesc de la Timişoara, din anul 1790, în acest bloc ortodox apar isuri
cauzate de aspiraţiile naţionale ale grupurilor etnice
componente. David Prodan, făcând o analiză asupra
naţionalităţii deputaţilor participanţi, constata că nu
se poate airma că acest congres era doar al naţiunii
sârbe127. Pentru românii ortodocşi din Banat şi Crişana, acest eveniment a deschis drumul spre naţiunea
română modernă, iar pentru cei din Ardeal, ortodocşi şi greco-catolici, a oferit un model. Bunăoară,
prin Supllex Libellus Valachorum, actul fundamental
al mişcării naţionale româneşti din transilvane, s-a
cerut un Congres naţional precum cel al ortodocşilor
supuşi Mitropoliei de la Karlowitz128. Începând cu
această întrunire, ideea de biserică naţională devine
preponderentă în gândirea românilor ortodocşi în
defavoarea solidarităţii ortodoxe a popoarelor din
teritoriile care au beneiciat de efectele privilegiilor
ilirice129. La lucrările acestui Congres au participat
din partea ortodoxiei bihorene Mihai Kristoff, reprezentantul laicilor, şi Ioan Clintoc, reprezentantul
clerului.
Primul pas înspre biserica naţională a fost lupta
pentru episcop român la Arad. Reprezentantul românilor la Viena în această chestiune a fost Moise
Nicoară. Acesta a întreţinut o relaţie strânsă cu
bihorenii. Până la un punct, însuşi episcopul grecocatolic de Oradea, Samuil Vulcan, l-a susţinut. Opiniile divergente au făcut ca legătura dintre cei doi să
126
Apati, C., Conscrierea din anul 1819..., p. 33-59.
Prodan, D., op. cit., p. 56-57.
128
Bocşan, N., Modelul ilir în mişcarea naţională românească din
Transilvania în epoca Supllexului, în Studia univ. Babeş-Bolyai, Historia, XXXVI (1991), 1-2, p. 41.
129
Idem, Naţiune şi confesiune în Transilvania în secolul al XIX-lea:
cazul mitropoliei române, în vol. Etnie, naţiune şi confesiune, Oradea, 1994, p. 105.
se întrerupă130. În delegaţia care l-a însoţit la Viena
s-a alat iniţial şi Ioan Püspoki, directorul şcolilor
ortodoxe din Districtul Oradea Mare. Memoriul
deputatului român către împărat a fost susţinut de
adeziunile preoţilor din Câmpani, Hidiş, Vălani,
Vărăşeni, Copăceni, Albeşti, Dobreşti, Hidişel etc.
Melentie Stancovici, paroh în Oradea Mare şi asesor
consistorial, printr-o scrisoare îşi exprima sprijinul
slujitorilor din Oradea în ducerea acestei acţiuni:
„iind cu totul încredinţat despre cugetele cele pline de bunătate... mai vârtos de înainte mergerea a
neamului rumânesc cel de tot ajutoriu lipsit... Iară
pentru folosul cel de comun al neamului rumânesc,
noi trei, eu Clintoc, şi cu învăţătorul Iosif, cu toată
supunerea lucrăm” – februarie 1816. Peste câteva
luni, la numirea lui Iosif Putnic în scaunul episcopal
de Arad, preoţii din protopopiatul Beliu şi-au exprimat în scris protestul: „Cu mare cu mic, cu tânăr,
cu bătrân, cerem din adâncul inimii noastre poftim
ca să ni se dea episcop limpede născut şi adevărat
crescut de neam român... pre domnul Putnic, episcopul eparhiei Pacraţului nici odinioară nu-l voim,
nici îl primim”131.
Şederea lui Nicoară la Viena a dus la acumularea unei datorii uriaşe, care nu a putut i plătită
nici în 1833, când printr-o circulară credincioşii
ortodocşi din Bihor erau chemaţi să ajute la stingerea acesteia. Răspunsurile din teritoriu exprimă
recunoştinţa românilor simpli faţă de eforturile
depuse de Moise Nicoară pentru dobâdirea unui
episcop român la Arad: „... Moisie Nicoară în numele a toată naţia rumănească mult s-au străduit
de au lucrat, ca cu învingerea proţesului ca la toată
religia şi naţia noastră şi spre fericirea neamului său
la acel scop s-au ostănit ca să dobândim în eparhia
Aradului moştenitoriu episcop de rumân, la care
noi şi urmaşii noştri, cu aşa feliu de stăpân şi bărbat strălucit, după Dumnezeu, pre toată naţia a o
veseli”, scria Pavel Popovici din Beliu132. La Viena
însă insistenţele sale au provocat iritare. Într-un
inal Moise Nicoară a fost obligat să se refugieze
în Ţara Românească.
127
I. Radu, Samuil Vulcan, episcopul român-unit al Orăzii-Mari şi
Biserica ortodoxă-română, Orade-Mare, 1925, p. 99.
131
Bodea, C., Moise Nicoară (1784-1861) şi rolul său în lupta pentru emancipare naţional-religioasă a românilor din Banat şi Crişana,
vol. I, Arad, f.a., passim.
132
A.E.O.R.O., pachet 1833.
130
Monografia judeţului Bihor
Nestor Ioanovici, primul episcop român de
Arad a fost înscăunat abia în anul 1829. Din păcate,
peste un an a murit133. Speranţele românilor ortodocşi se năruiau pentru a renaşte şase ani mai târziu.
Următorul episcop de Arad a fost tot un român,
Gherasim Raţ, numit în anul 1835134. Aceste succese
ale luptei naţionale nu au rămas fără ecou în parohiile bihorene: „Anul 1829 au fost anul acel aşteptat
întru care Neamul Rumânesc, după multă trudă,
după multă cheltuială, goană de la neamul sârbesc,
ură, pizmă, zavistie, după văduvire de patrusprăzece
ani ai Eparhiei Ardului fu ales, din sânge Rumânesc
Episcop Nestor Ioanovici, din mila împăratului cătră
supuşii săi prin recomandaţia Mitropolitului, cu voie
de frică. Această bucurie a Neamului Rumânesc nu
fu îndelungată, cu începutul anului 1830 fevruarie 9
zile, iarăşi bucurie întru scârbă, zilele cele seninoase
întru nor greu sau întors. Răpousănd în Domnul
mai sus pomenitul Episcop. Acum altă nădejde nu-i
numai să rugăm pre Atotputearnicul Dumnezeu ca
să sloboadă mila sa preste noi şi prin [...] vrednici
să dobândim de la voitoriul de fericire şi a Naţiei al
Episcop din sângele şi Neamul Rumânesc, prin care
tinerime Rumânească din întunericul neştiinţei la
lumina adevărului a ajunge, cu tot deadânsul s-ar sili
întru acest veac preluminat. Anul 1835 în luna fevruarie fu ales de preînălţatul împăratul nostru Franţisc
I-iul Episcop Aradului Gherasim Raţ, născut în satul
Roit, de neam Rumân” – însemna parohul din Tăşad
pe protocolul celor botezaţi135.
Cu trecerea anilor, dorinţa de separare faţă de
ierarhia sârbă creştea în intensitate. O altă împrejurare favorabilă exprimării în public a acestui deziderat s-a ivit la Karlowitz, în anul 1837, cu prilejul
unui nou Congres naţional bisericesc. Cu toată cu
subiectul principal a fost alegerea unui nou mitroplit,
delegaţii români au solicitat schimbarea denumirii
de „naţiune ilirică” în aceea de „popor ilir sârb şi
român” sau „ilirico-românească naţie”. Desfăşurarea lucrărilor ne este mijlocită de raportul redactat
de preşedintele Consistoriului de Oradea-Velenţa,
Atanasie Boţco, delegatul clerului din Bihor. Dintre
mireni a participat Dimitrie Kristoff. Alegerea lor
s-a făcut în şedinţă consistorială, pe baza voturilor
133
Vesa, P., op. cit., p. 83-89.
Idem., Eparhia Aradului în perioada episcopului Gherasim Raţ
(1835-1850), Arad, 2008, passim.
135
Apati, C., Ciorba, I., op. cit., p. 17.
134
109
reprezentaţilor din protopopiate. Cei doi bihoreni
s-au numărat între cei 20 de delegaţi români. Suma
totală a deputaţilor s-a ridicat la 75 de persoane.
Limba română o vorbeau însă şi sârbii: „câţi Deputaţi or fost din partea Românilor cu numărul
20 de or fost între ei şi sârbi, nu sor iit între sine
a vorbi româneşte, ba şi Arhimandriţi şi Episcopi
încă nu numai în Sala Congresului, ci şi în cea Mitropolicească, întratâta, ca dintri desfătare curgea
limba românească între aceia încă carii numai câtva
o ştiau, ie lui Dumnezeu mulţămită”, scria profund
impresionat protopopul Oradiei136.
După ce propunerea românilor a fost respinsă,
justeţea ei iind însă recunoscută neoicial, „ce sârbii
încă cea mai mare parte şi însuşi or recunoscut”137,
într-o atmosferă mai destinsă, la masa festivă, mitropolitul ales a toastat pentru „Naţia Sârbească şi
Românească”, iar comisarul imperial pentru „Naţia
Illiricească, sub care au zis a să cuprinde Sârbu şi
Românu”. Fragmentul din discursul de mulţumire
adresat de mitropolit deputaţilor este reprodus astfel în raport: „tot însul întorcându-să la ai săi, să-i
încredinţeze cum că tot ce va putea pentru binele
Bisericii şi a Neamului va face, zicând: de te voi uita
eu Sârbe şi Române uitat să ie suletul şi trupul
meu, Amin”138.
Mândria de a fi român răzbate din fiecare
pagină a raportului, dar mai ales din descrierea
„luminaţiei” făcută în cinstea mitropolitului şi a
împăratului: „a cincea au fost la sălaşul Deputatului
Temişorei, Nicoale Doctorovici, aceasta au fost din
partea rumânească cu inscripţiei românească pentru
Arhiepiscopul şi cu nemţească pentru Comisari, în
mijlocul ei luminat iind chipul împăratului. Mai că
această Illuminaţie au cuprins locul dintâiu, care şi
în seara Inştallaţiei încă au strălucit”139.
Dacă la Congresul din anul 1837 contextul nu a
fost prielnic doleanţelor ortodocşilor români, ideea
era readusă în prim plan cu ocazia Revoluţiei de la
1848. Planul de acţiune al românilor din comitatele
vestice a fost diferit faţă de cel din Transilvania. Cel
136
Apati, C., Naţiunea confesională ca etapă spre naţiunea modernă. Raportul protopopului de Oradea despre Congresul Bisericesc de la
Carloviţ din anul 1837, în Cele Trei Crişuri, seria a III-a, 2005,
nr. 1-3, p. 8.
137
Ibidem.
138
Ibidem, p. 9.
139
Ibidem.
110
mai ierbinte deziderat în aceste părţi era acela de
separare a episcopiilor majoritar româneşti integrate
sistemul mitropolitan de la Karlowitz şi unirea lor cu
episcopia din Sibiu, sub un mitropolit român140. În
luna mai 1848, la Pesta, românii dezbăteau, separat
de sârbii adunaţi la Novi-Sad, problemele viitorului
congres bisericesc al lor. Întrunită sub preşedinţia
lui Emanuil Gojdu, adunarea a redactat „Petiţia
neamului românesc din Ungaria şi Banat”, unde se
cerea „ocârmuire bisericească cu totul neatârnată de
la mitropolia Carloviţului”141. Din Bihor au participat
Ioan Dragoş, George Formai şi Nicoale Jiga. Ulterior, ultimul scria că „ministrul maghiar independent
a primit cu bucurie vestea despre aderarea naţiunii
române la maghiari, ruperea de sârbi şi exoperarea
acestui fapt pe cale legală”142. Dorinţa separării de
sârbi era atât de mare încât sprijinul guvernului revoluţionar maghiar pentru acest scop era binevenit.
Consistoriul întrunit în 4 iunie 1848, prezenţi iind
Atanasie Boţco şi Nicoale Jiga, a subliniat că „noi
în faţă guvernului naţional ne-am legat să-l sprijinim şi să rămânem alături de el, în speranţa că prin
legi şi reforme vom dobândi drepturile şi cerinţele
noastre legitime”143. La scurt timp, Atanasie Boţco
era suspendat, iind numit interimar protopopul
Beiuşului, Ioan Papp.
Se pare că poziţia clerului ortodox s-a schimbat după ce episcopul ardelean, Andrei Şaguna, a
obţinut de la împărat promisiunea unei legi menită
a „linişti pe români cu privire la naţionalitatea lor
şi şcolile lor naţionale”. În parohii au fost trimise
circulare prin care preoţilor li se cerea să nu sprijine
revoluţionarii maghiari, ci să-şi dovedească loialitatea
faţă de împărat. Documentele vremii conirmă noua
orientare: „după cuprinsul curentului episcopesc, ca
să nu ascultăm de tulburătorii de pace cari voiesc
a ne amăji poporenilor mei, acelaşi sfat şi îndemn
le-am dat, să nu se supuie poruncii stăpânitorilor de
atunci, adică, să nu se răscoale în contra preabunului
nostru împărat, ci să ie cătră el cu credinţă şi inimă
adevărată, aşteptând porunca lui”144. Orientarea pro
Bocşan, N., op. cit., p. 145
Ibidem, p. 146.
142
Cuc, I. S., op. cit., p. 47.
143
Ibidem, 48.
144
Faur, V., documente referitoare la evenimentele din anii 18481849. Mărturia preotului Ioan Horjia din Forău, în Crişana Plus,
1996, nr. 10, p. 7. Vezi şi Idem, Românii din Crişana în eveni140
141
Monografia judeţului Bihor
habsburgică a preoţilor şi credincioşilor din plasele
Beiuş şi Vaşcău a dus la arestarea parohilor din
Câmp, Fânaţe şi Vaşcău, chiar şi la uciderea preotului
Popa Petru, din Nimăieşti, „pentru că a îndemnat
poporul să nu ţină cu răsculaţii unguri”145.
În anul 1849, guvernul revoluţionar maghiar a
permis ortodocşilor organizarea unui Sinod diecezan. Convocat de episcopul Gherasim Raţ, acesta
s-a desfăşurat la Chişineu-Criş. Prezidiul l-au format
Iosif Popoviciu, protopop al Peştişului, şi Dumitru
Haica, primarul Aradului, notarul şedinţei a fost Ioan
Papp, protopop al Beiuşului146. Adunarea a acordat
încredere guvernului revoluţionar. Drept răsplată,
clerul ortodox urma să ie remunerat de stat.
După înfrângerea revoluţiei maghiare, Atanasie
Boţco a fost repus în funcţia de preşedinte al Consistoriului şi protopop al Oradiei. Nici de această dată
separaţia de ierahia sârbă nu s-a realizat.
În poida unor strădanii uriaşe depuse în anii
care au urmat, ruptura nu a fost posibilă decât la 24
decembrie 1864147. Printr-o circulară, credincioşii
erau anunţaţi că s-a aprobat îniinţarea mitropoliei,
în cuprinsul ei regăsindu-se din părţile vestice doar
episcopiile de Caransebeş şi de Arad, fără Timişoara
şi Vârşeţ. Andrei Şaguna a fost numit mitropolit.
Organizarea deinitivă a mitropoliei s-a realizat doar
în Congresul întrunit la 16 septembrie 1868. Baza
organizării a fost Statutul organic al Bisericii Ortodoxe
Române din ungaria şi Transilvania, act votat cu această
ocazie148. În cadrul discuţiilor care au avut loc s-a
propus şi îniinţarea unei episcopii la Oradea149. În
inal totul s-a limitat la recunoaşterea consistoriului
orădean, alături de cel din Arad.
De acum ortodocşii bihoreni, cler şi mireni, şiau canalizat eforturile spre reîniinţarea Episcopiei
de Oradea.
Congresul naţional bisericesc întrunit în anul
1900 la Sibiu a hotărât reînfiinţarea Episcopiei
mentele revoluţionare din anii 1848-1849, vol. I-II, Oradea, 20052006, passim.
145
Cuc, I. S., op. cit., p. 52.
146
Faur, V., documente inedite care se referă la participarea bihorenilor la lucrările sinodului ortodox de la Chişinău-Criş (1849), în
O viaţă printre documente: Ioan Aurel Popovici, Oradea, 2005, p.
59-72.
147
Bocşan, N., op. cit., p. 180.
148
Ibidem, p. 186.
149
Ibidem.
Monografia judeţului Bihor
Oradiei în vechile sale hotare. Ca urmare a acestei
hotărâri, Consistoriul orădean, în frunte cu Vasile
Mangra, decidea a se institui colecte permanente
astfel încât să se adune fondurile necesare150. După
uniicarea României, o dată cu vizita regelui Ferdinand I la Oradea, 10/23 mai 1919, conducătorii
Bisericii ortodoxe au reairmat această dorinţă. Cu
acest prilej, regele îi promitea episcopului Ioan Papp
al Aradului că „Episcopia ortodoxă a Orăzii se va
îniinţa mai curând decât credeţi”.
Formalităţile pentru reîniinţarea Episcopiei au
început la 30 decembrie 1919/12 ianuarie 1920, dată
la care Consistoriul a înaintat Consiliului Dirigent
cererea de a lua în calcul la alcătuirea bugetului de
stat suma necesară organizării Episcopiei. În data
de 15/29 ianuarie 1920 Consistoriul a înaintat un
memoriu regelui pentru reîniinţarea Episcopiei de
Oradea, descriind şi starea materială precară a Diecezei şi necesităţile de ordin material. Instituţiile care
trebuiau să susţină pe viitor demersurile de refacere a
Episcopiei erau Congresul naţional bisericesc, ca for
legislativ principal al Mitropoliei, şi Ministerul Cultelor şi Artelor din Bucureşti. Prin ordinul numărul
72/1920, Congresul a aprobat arondarea teritoriului Consistoriului noii Episcopii şi a împărţit acest
teritoriu în 20 de cercuri electorale pentru alegerea
deputaţilor sinodali, care urmau să desemneze episcopul, totodată convocând şi primul Sinod epahial
al Oradiei pentru alegerea ierarhului. Sinodul însă
nu se putea întruni decât după apariţia legii care
să stabilească în mod oicial situaţia Episcopiei de
Oradea. Proiectul de lege pentru „Restatornicirea în
Ardeal a vechii episcopii din Oradea Mare”, a fost
depus în Senat în data de 23 iulie 1920 de către ministrul cultelor şi artelor, Octavian Goga. Proiectul
avea un singur articol: „Vechea Episcopie ortodoxă
română din Oradea Mare, în ţinutul Bihorului, se
restatorniceşte în drepturile sale de odinioară”. După
dezbateri, proiectul a fost adoptat cu unanimitate de
voturi. În Camera Deputaţilor proiectul a fost votat
în data de 13 august 1920. Prin decretul regal 3655
din 30 august 1920, publicat în Monitorul Oicial nr.
129 din 14 septembrie 1920, a fost sancţionată legea
reîniinţării Episcopiei Ortodoxe de Oradea151.
Cristian Rus, Reîniinţarea Episcopiei Oradiei în memoria documentelor vremii, în Legea Românească, XXI, serie nouă, nr.
2/2010, p. 18-21.
151
Cuc, I. S., op. cit., p. 121-145; Românaşu, R., Asociaţii cultu150
111
În baza acestora şi a Statutului Organic, Sinodul
s-a reunit la 1/14 octombrie 1920152. La 16 octombrie
1920 a fost ales primul episcop după reîniinţarea
episcopiei, în persoana arhimandritului Roman
Ciorogariu153. Hirotonisirea şi instalarea oicială au
fost amânate datorită atentatului din Senat, în urma
căruia Roman Ciorogariu a fost rănit la o mână. Ungerea ca episcop s-a petrecut la Bucureşti, în 13/26
martie 1921, în capela mitropolitană. Investitura a
avut loc trei zile mai târziu la Palatul Regal154. În 19
septembrie/2 octombrie 1921, după liturghia oiciată în Biserica cu Lună, mitropolitul Ardealului,
Nicoale Bălan l-a introdus în funcţia arhierească pe
Roman R. Ciorogariu155.
Episopul Roman Ciorogariu s-a născut în anul 1852, în Vicarul episcopal
ziua Sf. Mare Ierarh Nicoale, în Roman Ciorogariu
comuna Pecica Română, Arad. (1852 - 1936)
De tânăr, ajunge membru activ
rale româneşti din Oradea şi Bihor în perioada interbelică, Oradea,
2008, p. 367-368.
152
Cuc, I.S., op. cit., p. 146.
153
Idem, op. cit., p. 158-160; Roşu, E., Roman R. Ciorogariu
(1852-1936). Repere istorice, Oradea, 2007, passim.
154
Cuc, I.S., op. cit., p. 162-163.
155
Ibidem, p. 166-169.
Monografia judeţului Bihor
112
în toate structurile bisericeşti, în Consistoriul eparhial şi Sinod, iar mai târziu în consistoriul Mitropolitan
şi Congresul Naţional Bisericesc. În anul 1900 este
tuns călugăr la mănăstirea Hodoş-Bodrog primind
numele de Roman. În scurt timp este numit egumen
al acestei mănăstiri, păstrându-şi postul de profesor
şi director al Institutului pedagogic-teologic din Arad
până în anul 1916. Peste un an, în 1917, Adunarea
eparhială îl alegea cu unanimitate vicar episcopesc la
Oradea. Autorităţile maghiare îl recunosc abia peste
câteva luni şi atunci doar ca interimar. Astfel, în 3
octombrie 1917 şi-a început activitatea la Oradea.
Din noua sa postură de lider al ortodocşilor bihoreni,
adică a celei mai mari părţi a românilor din comitat,
Roman Ciorogariu ajunge membru în Comitetul
executiv al Consiliului Naţional Român din Oradea
şi Bihor, organizat în luna noiembrie 1918. La data
respectivă acumulase o experinţă deosebită în politica naţională, reţinem aici doar faptul că a participat
la Congresul Naţionalităţilor reunit la Budapesta,
în anul 1895, fapt pentru care guvernul maghiar la
suspendat din funcţia de profesor. După înfăptuirea
României Mari şi-a canalizat eforturi în direcţia reîniinţării Episcopiei Ortodoxe de Oradea156.
Cât priveşte politica ecleziastică, Roman Ciorogariu a făcut parte din comitetul desemnat să
realizeze proiectul legii de organizare a Bisericii ortodoxe, act normativ necesar după unirea provinciilor
româneşti. În anul 1920 s-a numărat printre cei care
au redactat proiectul de lege privitor la organizarea
Bisericii Autocefale Ortodoxe Române157. Cu prilejul
dezbaterilor, dar şi de multe alte ori, episcopul s-a
exprimat pentru uniicarea administrativă a Bisericii,
căci „în cele spirituale canonice ea există”158. Un alt
subiect important în care s-a pronunţat a fost acela
al îniinţării Patriarhiei Române, scriind mitropolitului primat că aceasta este o problemă strict bisericească, în care trebuie să se implice doar forurile
bisericeşti159. Faţă de Concordatul cu Vaticanul şi de
Acordul de la Roma (1927, 1932), a airmat hotărârea
156
Ibidem, p. 379-405 (subcapitolul din viaţa şi activitatea Episcopului Roman R. Ciorogariu).
157
Cherescu, P., O succintă expunere a istoriei Episcopie Ortodoxe
Române a Oradiei. Episcopia Oradiei în timpul arhipăstoririi episcopilor Roman Ciorogariu şi Nicolae Popovici (1925-1948), în Legea
Românească, XXI, serie nouă, nr. 2/2010, p. 22
158
Cuc, I.S., op. cit., p. 212.
159
Roşu, E., op. cit, p. 186.
Bisericii ortodoxe de a apăra suveranitatea şi autoritatea statului român şi de a respinge Concordatul160.
Vis-a-vis de Legea generală a cultelor, episcopul Roman Ciorogariu a luat cuvântul în Senatul României
exprimându-şi nemulţumirea. Împotriva acestei legi
ierarhii ortodocşi au redactat o Declaraţie, citită în
plen de mitropolitul Nicoale Bălan161.
Instalat la cârma Episcopie de Oradea, începe
organizarea acesteia conform Statutului Organic
şagunian şi dotarea ei cu instituţiile bisericeşti, culturale, economice şi inanciare necesare funcţionării.
Opera sa, întreruptă în anul 1936, a fost continuată
de către episcopul Nicolae Popovici. Până la 30
august 1940, au căpătat viaţă următoarele structuri
ortodoxe: Academia teologică (1923), având rol în
pregătirea preoţilor, Internatul Academiei teologice
(1924), pentru cazarea studenţilor teologi, Corul
Academiei teologice, pentru deservirea catedralei
şi pentru misiuni în parohii, Biblioteca Academiei
teologice, pentru profesori şi studenţi, Societatea
de lectură „Atanasie cel Mare” a studenţilor de la
Academia Teologică (1927), Biblioteca episcopiei,
pentru clerici şi mireni, Muzeul episcopiei, menirea
sa iind aceea de a aduna şi a păstra toate obiectele
de cult vechi, Şcoala de cântăreţi bisericeşti (1928),
Internatul şcolii de cântăreţi, Corul şcolii de cântăreţi, Internatul eparhial de fete, inaugurat în anul
şcolar 1939-1940, pentru cazarea elevelor ortodoxe
de la şcoala greco-catolică din Beiuş, Asociaţia „Andrei Şaguna” a clerului din eparhie (1919), pentru
cultivarea clerului şi propagarea culturii religioase
în popor. În anul 1928 Sinodul a ratiicat hotărârea
de întemeiere a Mănăstirii de călugări de la Izbuc,
singurul aşezământ monahal de pe întinsul eparhiei.
A început să funcţioneze în această perioadă şi o
tipograie diecezană. Dintre publicaţiile editate aici
amintim: „Legea românească” – revistă de cultură
şi viaţă bisericească şi buletin oicial al eparhiei,
„Biblioteca bunului păstor” – broşuri periodice
pentru popor, „Zile trăite” – autor episcopul Roman
Ciorogariu, „Lespezi de altar” – autor episcopul Nicolae Popovici, Calendarul eparhial, diverse cărţi de
rugăciuni şi alte lucrări pentru cultivarea clerului şi
credincioşilor. Totodată, au fost constituite o seamă
160
Idem, Poziţia episcopului Roman Ciorogariu faţă de Concordatul
cu Vaticanul, în Revista bihoreană de istorie, III, nr. 4/2005, p.
33-41.
161
Cherescu, P., op. cit., p. 22-23.
Monografia judeţului Bihor
de asociaţii religioase: „Frăţia Ortodoxă Română”,
„Oastea Domnului” (1932), „Societatea Naţională
a Femeilor Ortodoxe” (1930), „Altarul”, „Sfântul
Gheorghe” (1924) şi „Cuvioasa Paraschiva”162.
Îniinţată în anul 1923, Academia Teologică din
Oradea a adus un plus de valoare în pregătirea clerului
ortodox din regiune. Începând cu anul 1923 şi până
în 1940, eparhia orădeană a dat Bisericii ortodoxe române doi episcopi, pe Dr. Vasile Lăzărescu, episcop la
Timişoara, şi pe Dr. Andrei Magieru, episcop la Arad,
iar învăţământului superior teologic patru profesori:
Dr. Lazar Iacob şi Mihai Bulacu, ambii la Facultatea
de Teologie din Bucureşti, Dr. Petre Procopoviciu,
la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, şi Dr. Eugen
Speranţa, fost profesor la Academia de Teologie din
Oradea, mutat ulterior la catedra de ilozoie a Facultăţii de Drept din Cluj-Sibiu163.
Alături de instituţii se impun a i pomenite şi
unele persoanele care şi-au adus aportul la consolidarea confesiunii ortodoxe în Bihor. Dintre preoţii
distinşi pentru activitatea lor pastorală, culturală şi
literală amintim câteva nume: Zaharia Moga, protoiereu şi iconom stravofor, Ioan Cuieşi, protoiereu,
Gheorghe E. Serac, Dr. Sofronie Vlad, rectorul Academiei Teologice, Dr. Ştefan Munteanu, profesor la
Academia Teologică, Dr. Ştefan Lupşa, profesor la
Academia Teologică şi istoric al Bisericii ortodoxe
bihorene, Dr. Ioan Petreuţa, profesor la Academia
Teologică, Dr. Dimitrie Belu, profesor la Academia
Teologică, Dr. Dimitrie Bodea, profesor la Academia
Teologică, Pascu Bolcaş, profesor de religie, protopopul Petre E. Papp, iconom stravofor, Miron Papp,
Teodor Ciuhandu, Simion Leucuţa şi alţii164.
Pentru Episcopia Ortodoxă Română de Oradea, această perioadă s-a dovedit a i una favorabilă şi
162
A.N.-D.J.Bh, fond Episcopia Ortodoxă Oradea, dos. 475, f. 3638; Românaşu, R., op. cit, p. 369-423; Idem, Manifestări culturalartistice româneşti din Oradea şi judeţul Bihor în perioada interbelică,
Oradea, 2009, p. 106-110, 122-134; Idem, Activitatea culturalreligioasă şi ilantropică a Asociaţiei “Oastea domnului”- iliala Oradea în perioada interbelică, în Cele Trei Crişuri, 2005, nr. 4-7, p. 1930; Idem, Aspecte din activitatea cultural-religioasă iniţiată de ilialele
bihorene ale asociaţiilor “Sfântul Gheorghe” şi “Cuvioasa Parascheva”
(1924-1940), în Cele Trei Crişuri, 2007, nr. 5-6, p. 89-92; Idem,
Activitatea ilialelor bihorene ale Asociaţiei “Andrei Şaguna” a clerului Mitropoliei Ortodoxe Române din Ardeal, Banat, Crişana şi
Maramureş în perioada interbelică, în Cele Trei Crişuri, 2008.
163
A.N.-D.J.Bh, fond Episcopia Ortodoxă Oradea, dos. 475, f. 43.
164
Ibidem, f. 42.
113
din punct de vedere material. S-a reuşit în aceşti ani
sporirea patrimoniului imobiliar prin achiziţionare
sau prin donaţii făcute de terţi. Prin cumpărare au
intrat în posesia Bisericii ortodoxe bihorene următoarele ediicii: „Reşedinţa Episcopescă”, Oradea,
strada Episcop Roman Ciorogariu nr. 3, în anul
1920; „Marmarosch Blank”, Oradea, bulevardul Regele Ferdinand nr. 9, în anul 1938; o clădire cumpărată de la Ordinul Ursulinelor, Oradea, strada Episcop
Roman Ciorogariu nr. 8, în anul 1938; „Vila Goldiş”
cu un intravilan de peste 1 jugher, în Rontău; peste
3 jughere de vie cu o casă în Oradea, în anul 1939;
11 locuri de casă, intravilan, în Oradea Vii; intravilan
de peste un jugher în Beiuş pentru construirea Internatului de băieţi; clădirea Tipograiei Diecezane din
Oradea. Prin donaţii: clădirea Academiei Teologice
din Oradea, bulevardul Regele Ferdinand nr. 40, de la
Guvernul României, în anul 1920; „Casa Naţională”
împreună cu aproape tot parcul Traian, gândit ca loc
al viitoarei catedrale – Biserica cu Soare, Oradea,
bulevardul Regele Ferdinand nr. 11, de la Primăria
Oradea, în anul 1937165; „Cazarma Crişului”, un
complex format din mai multe clădiri, ocupând o
suprafaţă de peste 1 jugher, în Oradea, primit de la
Prefectura Bihor; teren arabil cu o suprafaţă de peste
76 jughere situat în hotarul Salonta-Tulca, primit de
la Primăria Salonta în anul 1938. S-a acordat apoi
drept de uzufruct perpetuu asupra unor păduri şi terenuri arabile, spre exemplu: o suprafaţă împădurită
de 600 jughere în hotarul localităţilor Calea-Mare
– Mierlău, de la Stat, în baza legii de organizare a
Bisericii Ortodoxe Române; o sesie episcopescă,
arabil şi păşune, de 350 jughere în hotarul comunei
Somoscheş, judeţul Arad; Academia teologică a primit 30 de jughere în hotarul Oradiei. Suma totală a
suprafeţelor pe care le-au primit parohiile ortodoxe
bihorene, ca sesii bisericeşti, preoţeşti şi cantorale,
s-a ridicat la cifra de peste 4690 jughere cadastrale,
din acestea, peste 1963 de jughere au rămas după 30
august 1940 în teritoriul cedat Ungariei166. Au fost
construite: clădirea casei de raport, cu două etaje,
în Oradea, strada Episcop Roman Ciorogariu nr. 6,
în anul 1934; Internatul diecezn de fete din Beiuş,
în anul 1939; Internatul eparhial de băieţi din Beiuş,
în anul 1931167. De asemenea, au fost construite
165
Ibidem, f. 38.
Ibidem, f. 39.
167
Ibidem, f. 38.
166
Monografia judeţului Bihor
114
66 de biserici noi, din care 29 au rămas după 30
august 1940 în teritoriul cedat; au fost renovate 35
de biserici, au rămas sub administraţia maghiară 10;
s-au construit 25 de case parohiale, 7 au rămas; s-au
renovat 17 case parohiale, 4 au rămas168; au mai fost
renovate: Internatul diecezan din Beiuş, Internatul
Academiei Teologice, Şcoala de cântăreţi bisericeşti
din Oradea şi Reşedinţa episcopescă. La mănăstirea
Izbuc s-au ridicat mai multe clădiri: biserica, stăreţia,
chilii şi dependinţe. Mănăstirea a fost împroprietărită
cu 150 de jughere de pădure, în hotarul comunei
Sohodol-Izbuc, iar prin legea de înzestrare a mănăstirilor, din anul 1938, cu alte 600 de jughere de pădure
în hotarul comunei Şoimi, judeţul Arad169. Activitate
economică au întreprins şi fundaţiile: Terentie Moga
din Răbăgani, Fundaţia Jubiliară Episcop Roman
Ciorogariu, Fundaţia Pomelnic Episcop Roman
Ciorogariu şi Fundaţia Dr. Petre Teglea.
Episcopul Roman Ciorogariu a trecut la cele
veşnice la 21 ianuarie 1936. I-a urmat în scaun Nicoale Popovici. Noul episcop s-a născut în Biertan,
judeţul Sibiu. Studiile clericale le-a început la Academia Teologică din Sibiu, între anii 1923-1927, a
continuat apoi la Academia din Cernăuţi, unde şi
obţine titlul de doctor, în anul 1934. A audiat cursuri în Grecia şi Germania. În perioada 1932-1936
a predat dogmatica şi apologetica la Academia din
Sibiu. În 28 aprilie 1936 vine la Oradea pentru a urca
în fruntea Episcopiei ortodoxe de aici170.
Păstorirea sa a fost marcată de impunerea
cedării Ardealului de Nord în favoarea Ungariei.
Dictatul de la Viena din 30 august 1940 a adus
mari prejudicii Episcopiei Ortodoxe de Oradea. În
urma acestui act nedrept pentru naţiunea română,
mare parte din teritoriul şi din bunurile eprahiei au
rămas sub administraţia maghiară: 108 parohii şi
105512 sulete. Teritoriul rămas României însuma
208 parohii şi 175771 sulete. Între 6 septembrie
şi 4 octombrie 1940, episcopul Nicoale Popovici
împreună cu cei mai mulţi dintre membrii Consistoriului, precum şi un număr mare de credincioşi au
fost expulzaţi. Reşedinţa eparhială şi-a mutat sediul
în Beiuş. Aici au fost transferate birourile, arhiva,
168
Ibidem, f. 39.
Ibidem.
170
Cuc, S.I., op. cit., p. 406-424 (subcapitolul Repere ale vieţii şi
activităţii Episcopului Nicolae Popoviciu); Cherescu, P., op. cit, p.
23-25.
169
biblioteca, tipograia, Academia
Teologică, Şcoala de cântăreţi
şi Tipografia Diecezană. Un Episcopul Nicolae
Popoviciu
număr consistent de parohi din (1903 - 1960)
provincie au însoţit conducerea
episcopiei la Beiuş171.
În teritoriul cedat, la data
de 31 august 1940, a avut loc o şedinţă plenară a
Consistoriului. Cu această ocazie s-a hotărât constituirea unui vicariat pentru administrarea parohiilor
integrate Ungariei. Un consistor avea să conducă
toate problemele bisericeşti, culturale, economice
şi fundaţionale. În funcţia de vicar şi preşedinte
al Consistoriului a fost numit protosinghelul Ioan
Dinu, de afacerile bisericeşti urma să se ocupe
protopopul Vasile Popoviciu, de cele şcolare şi
culturale protopopul Ioan Evuţianu, responsabil cu
afacerile epitropeşti şi juristconsult eparhial a fost
desemnat avocatul Dr. Nicolae Mocanu. Alături de
aceştia, mai intrau în componenţa consistoriului şi
asesorii consistoriali onoriici şi supleanţi rămaşi în
teritoriul cedat. Din punct de vedere al dreptului
canonic, preoţimea şi credincioşii erau aşezaţi sub
171
A.N.-D.J.Bh., fond Episcopia Ortodoxă Oradea, dos. 475, f. 3.
Monografia judeţului Bihor
ocârmuirea episcopului ortodox român din Cluj,
Nicoale Colan172.
După 4 octombrie, cei mai mulţi dintre preoţii
rămaşi în parohiile lor au fost urmăriţi, intimidaţi,
ameninţaţi cu moartea, închişi şi eliberaţi doar cu
condiţia de a pleca în România. Astfel, din cei 87 de
preoţi care activau la intrarea armatei ungare în teritoriul cedat, 42 s-au refugiat, iar 12 au fost expulzaţi.
Rămâneau aşadar pentru cele 108 parohii doar 41 de
preoţi173. Aceste parohii au fost repartizate următoarelor protopopiate: 1) Protopopiatul Oradea, cu 29
de parohii şi 17919 sulete, avea sediul în Oradea, iar
protopop era iconomul stravofor Vasile Popovici;
2) Protopopiatul Lunca, cu 25 de parohii şi 20165
sulete, avea sediul în Ineu de Criş, iar administrator
protopopesc era Ioan Gligor al Tileagdului; 3) Protopopiatul Peşteş, cu 29 de parohii şi 27009 sulete,
avea sediu provizoriu în Ineu de Criş, iar administrator era Ioan Gligor al Tileagdului; 4) Protopopiatul
Salonta, cu 11 parohii şi 13054 sulete, avea sediu
provizoriu în Oradea, administrator iind iconomul
stravofor Vasile Popovici; 5) Protopopiatul Tileagd,
cu 14 parohii şi 12735 de sulete, avea sediu provizoriu în Ineu de Criş, iar protopop era Ioan Gligor174.
Aşadar, practic erau doar doi protopopi.
Dată iind noua situaţie, se punea întrebarea
dacă parohiile ortodoxe alate încă înainte de 1940
în Ungaria intrau sau nu sub jurisdincţia vicariatului
ortodox român de Oradea, având în vedere faptul
că între anii 1918-1940 o legătură canonică a existat,
episcopul de Oradea hirotonind parohii acestora.
Subiectul era în suspensie şi în anul 1941, realitate
subliniată de episcopul Nicoale Colan într-o adresă
trimisă Consistoriului din Oradea. Cert este însă
faptul că preoţii ortodocşi români din aceste parohii
s-au declarat rând pe rând ca aparţinând bisericii
ortodoxe maghiare175. În acest sens, au existat încercări şi în parohiile Mădăras, Sânicolau şi Sârbi176.
O reuşită s-a înregistrat la Oradea, la biserica din
curtea spitalului. După o perioadă în care biserica a
115
stat închisă, sigilată de noile autorităţi, a fost instalat
un paroh român, venit din Ungaria, care recunoştea
autoritatea bisericii ortodoxe maghiare177.
Au avut de suferit în anii ocupaţiei maghiare şi
unele lăcaşurile sinte, cu deosebire în localităţile cu
populaţie mixtă. Asemenea cazuri s-au consemnat
la Oradea, biserica din curtea spitalului, la Sălard
biserica a fost demolată din temelie, iar odoarele au
fost înstrăinate, la Marghita parohia iind chemată în
judecată pentru terenul pe care era zidită biserica, iar
la Brusturi materialul de construcţie pentru biserică
a fost sechestrat178.
O problemă importantă a reprezentat-o plata
preoţilor rămaşi. La 1 septembrie 1940 caseria Consistoriului dispunea de o sumă insuicientă pentru
plata salariilor. Până în februarie 1941 sumele acordate au foat modeste, provenind doar din încasările
din chirii. Abia de la 1 martie 1941 statul maghiar
a început să retribuiască clerul ortodox. Din luna
august 1941, sumele se încadrau între 57 şi 280 de
pengo şi erau trimise prin poştă preoţilor179. Nu beneiciau de bani de la stat parohii din Gepiu, Bulz,
Spurcani, Chiribiş, Lorău, Bucea, Cefa şi Girişu de
Criş. Dintre ceilalţi, primeau salariu întreg, cel puţin
teoretic, doar cei care aveau pregătirea completă,
restul doar jumătate180. În practică însă interveneau
multe variabile: unele parohii nu erau recunoscute;
veniturile bisericilor, bani care se scădeau din suma
pe care statul maghiar s-a angajat să o plătească, erau
calculate după o lege din 1896; salariile erau primite
prin poştă nu prin intermediul Consistoriului, fapt
care leza autoritatea acestuia; consilierii eparhiali
primeau doar salariul de bază, fără gradaţii. Nu
primeau nici un ban de la statul ungar preoţii noi
numiţi, personalul de la centru, preoţii-învăţători,
preoţii administratori, preoţii cateheţi181.
Admistraţia maghiară a adus atingere şi stării
economice a eparhiei ortodoxe orădene. Au fost
vizate în principal loturile de pământ primite de
episcopie şi parohii prin reforma agrară din anii
172
Ibidem.
Numele preoţilor refugiaţi, expulzaţi, deportaţi, închişi sau
insultaţi se pot vedea la: Ibidem, f. 4-5.
174
Ibidem, f. 6. Lista preoţilor care administrau cele 108 parohii, precum şi repartiţia pe protopopiate poate i văzută la:
Ibidem, f. 6-8.
175
Ibidem, f. 33.
176
Ibidem, f. 27.
173
177
Ibidem, 22-24.
Ibidem, f. 5.
179
Tabelul reprezentând salarizarea preoţilor ortodocşi români din eparhia orădeană începând cu 1 august 1941 poate
i văzut la: Ibidem, f. 9.
180
Ibidem.
181
Ibidem, f. 10.
178
116
Monografia judeţului Bihor
`20 182, precum şi imobilele donate de statul român,
chiar şi cele dobândite prin cumpărare. În baza unei
ordonanţe, nr. 1440/1941, o serie de imobile ale
Episcopiei ori au fost revendicate, ori vânzătorii au
cerut sume suplimentare faţă de preţul iniţial. Iată
câteva exemple: Palatul Szécsényi din Oradea, primit
prin donaţie de la Primăria Oradea; Cazarma Crişului
din Oradea, primită prin donaţie de la Prefectura Bihor; Reşedinţa episcopească din Oradea, cumpărată
de episcopie de la Dr. Emeric Grosz, în anul 1921;
Casa de raport „Mármorosch Blanck” din Oradea,
cumpărată în anul 1937 de la Deutsch Aladár;
Cazarma „Markovics”, fosta Academei Teologică,
primită prin donaţie de la Ministerul Armatei; Casa
cumpărată de la Mănăstirea călugăriţelor ursuline din
Oradea, în anul 1938183. Prin aceste acte inechitabile,
temelia vieţii bisericeşti şi culturale din parohii s-a
zdruncinat puternic.
În poida acestor greutăţi activitatea culturală
şi duhovnicească a continuat să pulseze. Au fost
organizate şezători culturale în tinda Bisericii cu
Lună şi în sala fostei şcoli confesionale din Oradea,
de către profesorii de religie, remarcându-se preotul Andrei Lupşa. Cu aceaste ocazii s-au citit 25 de
dizertaţii religioase, s-au recitat poezii religioase,
s-au interpretat dialoguri morale şi scurte piese de
teatru. În preajma crăciunului din anul 1940, casa
lui Nicoale Jiga a găzduit o serbare tradiţională,
prilej cu care s-au pus în scenă Viflaimul, Steaua,
Pluguşorul şi o piesa morală, intitulată „Dumnezeu veghează”. Peste un an, de ziua marelui
ierarh Nicolae, au fost aniversaţi cei 80 de ani
de la înfiinţarea Internatului „Nicolae Jiga” 184.
Sala festivă a Şcolii Normale Române Unite şi-a
deschis şi ea porţile pentru organizarea unor manifestări româneşti ortodoxe. Aici s-a jucat piesa
„Anastasia Romana”, dramă religioasă, autor părintele Andrei Lupşa, iar Corul bisericii ortodoxe
române din Oradea a susţinut un concert.
Pe tărâm duhovnicesc, merită a fi menţionate
vizitele canonice ale episcopului Nicoale Colan
la Oradea, în a doua zi de Paşti a anilor 1941 şi
1942185. De asemenea, episcopul ortodox al Clu-
jului a trimis credincioşilor bihoreni numeroase
pastorale, calendare ortodoxe româneşti şi o
serie de tipărituri religioase apărute la Tipografia
Diecezană a Clujului186. Pentru parohiile Gepiu,
Cefa, Girişu de Criş şi Bulzi, episcopul Nicoale a
hirotonit următorii preoţi: Liviu Becan, Alexandru Domocoş, Ioan Câmpian şi Florian Cucu.
Cu aprobarea şi binecuvântarea sa au fost sfinţite
bisericile din Aleşd şi Seleuş. În anul 1942, protopopii au susţinut mai multe conferinţe preoţeşti:
la Oradea, protopopiatele Oradea şi Salonta, la
Ineu de Criş, protopopiatele Tileagd şi Peştiş, la
Chiribiş, protopopiatul Lunca187.
În teritoriul rămas României, la Beiuş, rolul
de catedrală episcopală l-a preluat biserica parohială, biserică zidită în anul 1776. Personalul
bisericii catedrale consta din 2 preoţi, 2 diaconi
şi 2 cântăreţi188.
După mutarea la Beiuş activitatea s-a încadrat noilor condiţii, fiind mult limitată faţă de
perioada anterioară. Cu ajutorul financiar oferit
de unele instituţii ale Statului român şi unele
firme, cum ar fi Ministerul Cultelor şi Artelor,
Ministerul Finanţelor, Banca Naţională Bucureşti,
Societatea „Reşiţa” etc.189, s-a reuşit construirea a
9 biserici, 6 case parohiale, s-au renovat 10 biserici şi 5 case parohiale, s-au achiziţionat imobilul
Şcolii Normale de conducătoare din Beiuş cu 3
jughere teren arabil, un intravilan în Beiuş pentru
construirea orfelinatului eparhial din Beiuş şi un
teren arabil pentru Internatul de fete 190.
Singura mănăstire din eparhie, Mănăstirea
Izbuc, a rămas din fericire pe teritoriu românesc.
Starea materială a sa era însă slabă. Biserica construită în anul 1930 în mod provizoriu pentru trebuinţele sufleteşti ale călugărilor, fiind din lemn
de brad, se afla într-o stare rea impunându-se
construirea uneia de zid. Mănăstirea deţinea doar
obiectele de cult strict necesare. Exista o mică
bibliotecă şi o bucătărie modestă. Mănăstirea a
fost împroprietărită cu 70 de hectare 191.
O situaţie a parohiilor deposedate de sesii se poate vedea
la: Ibidem, f. 11.
183
Ibidem, f. 13-17.
184
Ibidem, f. 27.
185
Ibidem, f. 28.
187
182
186
Ibidem, f. 28-29.
Ibidem, f. 29.
188
Ibidem, f. 45.
189
Ibidem, f. 43-44.
190
Ibidem, f. 43.
191
Ibidem, f. 45.
Monografia judeţului Bihor
În plan educaţional, s-a reuşit, la stăruinţele
episcopului, ca Şcoala Normală de Conducătoare
din Beiuş, prin decretul lege nr. 265 din 11 noiembrie 1940, să devină din şcoală de stat şcoală
confesională ortodoxă română.
Pe tărâm misionar cea mai însemnată acţiune
fost întreprinsă în Basarabia şi Transnistria de către
o delegaţie compusă din episcopul Nicolae Popovici,
protopopii Aurel Terebenţ, Constantin Mureşanu,
Aurel Muşet şi Miron Popoviciu, şi preoţii Eugen
Racolţa, Alexandru Nica, Alexandru Popa, Aurel
Briscan, Florian Horgea, Vasile Stanciu şi diaconul
Cornel Moga. În anul 1941, aceştia au activat 3 săptămâni în Basarabia şi Transnistria. Anul următor,
episcopul împreună cu protopopul Aurel Muşet,
preotul Cornel Sava şi diaconul Aurel Dărăban au
întreprins misiuni în Transnistria, Ucraina şi Crimeea, până la Kerci, vizitând unităţi militare, spitale de
campanie şi cimitire de eroi192.
Revenirea la Oradea a avut loc în aprilie
1945.
Situaţia Episcopiei ortodoxe de Oradea de la
reîniinţare şi până la revenirea ei la Oradea, poate
i reprezentată şi sub forma unei imagini cifrice
precum cea de mai jos.
I. Personalul alat în funcţie la centru
Anul
Anul
Personalul
Anul
19401942la centru
1941-1942
1941
1943
Episcop
1
1
1
Vicar
1
1
1
Consilieri
3
3
3
referenţi
Şei de ser4
1
4
viciu
Şei de secţie
3
Şei de birou
1
1
2
Sub-şei de
3
3
3
birou
Impegaţi
4
4
3
Om de ser1
viciu
Anul
Anul
Anul
Catedrele
194019421941-1942
1941
1943
Preoţi eclesi1
1
1
arhi
Diaconi
2
2
2
Cântăreţi
2
2
2
Canonarhi
2
2
2
192
Ibidem, f. 45.
117
Anul
Mănăstirea
1940Izbuc
1941
Preot
1
Diacon
1
Om se ser1
viciu
Superior
1
Cântăreţi
2
II. Numărul parohiilor
Anul
1941-1942
1
1
1
1
2
Anul
19421943
1
1
1
1
2
Anul 1920
292
Anul 1940, înainte de 30 august
322
Anul 1940, după 30 august
108
Anul 1941, în teritoriul necedat
214
Anul 1942, în teritoriul necedat
221
III. Numărul protopopiatelor
Anul 1920
15
Anul 1940
12
Anul 1941
8
Anul 1942
8
Cu numele, în 1920 au existat următoarele protopopiate: Oradea, Lunca, Satu-Mare, Tileagd, Aleşd,
Bratca, Ceica, Răbăgani, Beiuş, Rieni, Văşcău, Beliu,
Ucuriş, Tinca şi Salonta; în 1940, înainte de cedarea
Ardealului de Nord: Beiuş, Beliu, Ceica, Lunca, Oradea, Răbăgani, Rieni, Peştiş-Aleşd, Salonta, Tileagd, Tinca şi Vaşcău; în anul 1942: Beiuş, Beliu, Ceica, Răbăgani,
Rieni, Salonta-Ciumeghiu, Tinca şi Vaşcău.
IV. Numărul credincioşilor
Anul 1920
42945
Familii Anul 1940, înainte de cedare 66477
Sulete
Anul 1941, după cedare
39935
Anul 1920
217195
Anul 1940, înainte de cedare 281957
Anul 1940, după cedare
86048
Anul 1941
195909
V. Numărul bisericilor
Anul 1940, înainte de cedare
Anul 1942, după cedare
289
207
Monografia judeţului Bihor
118
VI. Numărul şi pregătirea preoţilor
Anul Anul
Studii
1920
1940
Cu bacalaureat şi Insti59
tut teologic
Cu diplomă de şcoală
42
normală
Cu Institut teologic fără
77
bacalaureat
Cu pregătire extra-or7
dinară
Anul
1942
-
Doctori în teologie
-
8
7
Licenţiaţi în teologie
-
9
20
-
92
89
-
54
17
-
66
51
Cu pegătire de seminar
-
2
1
Cu pregătire extra-ordinară
-
8
7
Total
185
239
192
Cu bacalaureat şi Academie teologică
Cu diplomă de şcoală
normală şi Academie
teologică
Cu Academie teologică
fără bacalaureat
După întoarcerea la Oradea, grija episcopului
Nicoale s-a întreptat spre refacerea structurii teritoriale a fostelor protopopiate din nordul Bihorului.
Primul pas a însemnat desiinţarea Episcopiei Ortodoxe Maghiare de Oradea. Recuperarea proprietăţilor bisericeşti care sub administaţia maghiară au
fost luate în baza unor legi injuste a reprezentat o
altă preocupare a Episcopiei193.
Din păcate, la puţin timp după reîntregirea episcopiei, instaurarea regimului comunist în România
avea să aducă atingeri majore libertăţilor religioase
oferite de sistemul democratic. Noua orientare a
puterii comuniste în raporturile sale cu biserica a
început să se facă simţită din anul 1948. Pe parcursul
lunilor ianuarie-martie membrii clerului ortodox,
alături de alţi cetăţeni, au făcut obiectul unor intense
operaţiuni de supraveghere. Compartimentul superior al Bisericii ortodoxe a atras atenţia în primul
rând. În luna decembrie 1948 se dorea deja înlocuirea unor preoţi care activau în conducerea eparhiei.
Era vizat însuşi episcopul Nicoale Popovici, descris
193
Cuc, S.I., op. cit., p. 147-418.
în notele informative ca iind
şiret, răutăcios, cu o atitudine Preasinţitul Părinte
potrivnică bolşevismului şi ieşiri Sofronie Drincec,
antidemocratice, sprijinitor al Episcopul Ortodox
foştilor ţărănişti. Discursurile şi Român al Oradiei
predicile sale, analizate cuvânt
cu cuvânt de organele statului
totalitar, aduceau atingere noii politici de stat, fapt
pentru care s-a dispus pensionarea sa, impunândui-se domiciliu forţat la mănăstirea Cheia. Ulterior s-a
retras în satul său natal din judeţul Braşov. Nicolae
Popovici a trecut la cele veşnice în 20 octombrie
1960194.
Într-un interviu publicat în Sfaturi Ortodoxe,
profesorul Dimitrie Bejan îl descrie astfel:
A fost episcop la Oradea. dar a murit repede. Nu ştiu
când a murit. Eram în puşcărie. A fost foarte demn. N-a cedat sub nici o formă. din tot Sinodul nostru numai episcopul
Nicoale Popoviciu n-a cedat. El s-a opus la scoaterea religiei
din şcoli şi a icoanelor. A fost depus din scaunul de episcop la
Oradea şi l-au dat de canon la Mănăstirea Cheia – Prahova.
după mai mulţi ani s-a retras în familie şi a murit acolo.
Ibidem, p. 420-424; Rusu, D.O., Episcopul Valerian Zaharia
al Oradiei şi epoca sa, în Legea Românească, XX, serie nouă, nr.
4/2009, p. 10-11 (subcapitolul un ierarh sub aureola martiriului:
episcopul Nicoale Popoviciu al Oradiei).
194
Monografia judeţului Bihor
Era din judeţul Braşov. Era singurul episcop care a suferit
pentru Ortodoxie şi pentru Hristos de la comunişti195.
Următorii episcopi ortodocşi ai Oradiei au
fost: Valerian Zaharia (1951-1969), Vasile Coman
(1970-1992), Ioan Mihălţan (1992-2006). Astăzi în
fruntea Episcopiei Ortodoxe Române de Oradea se
ală Sofronie Drincec.
Bibliotecile parohiale româneşti din
Bihor la pragul secolelor XIX-XX
Dacă preocuparea pentru îniinţarea unor biblioteci româneşti a fost până către sfârşitul sec. XIX
plasată pe un plan secund pe lista priorităţilor, odată
cu intrarea în vigoare a legii învăţământului, „Legea
Trefort”, la 22 mai 1879, clerul românesc superior
s-a văzut confruntat cu pericolul deznaţionalizării
instituţionalizate a populaţiei pe care o păstorea196.
Pericolul era cu atât mai mare cu cât actul normativ
în cauză se adresa elevilor din şcolile elementare, cu
alte cuvinte se încerca înstrăinarea copiilor tocmai în
perioada de fundamentare a principalelor elemente
deinitorii ale identităţii lor. Ca atare, în şedinţa din
22 aprilie 1881, Sinodul Episcopiei Ortodoxe a
Aradului a hotărât să cadă în sarcina Consistoriului
sarcina de a interveni imediat pentru îniinţarea „cât
mai multor reuniuni de cântări şi biblioteci prin
comune şi pre învăţători să-i constrângă a participa
numeroşi la reuniuni”197. Un an mai târziu s-au şi
făcut primii paşi către redactarea unor statute cadre,
dar lexibile, în funcţie de particularităţile locale ale
iecărei regiuni. Prin „circulariul eparchial grecooriental orădan” nr. 471 din 15/27 iulie, era din nou
adusă în discuţie problema „reuniunilor de cântări”
şi a bibliotecilor198. Sinodul eparhial întrunit la Arad
hotărâse în cadrul şedinţei a IV-a, desfăşurată în
acelaşi an, colaborarea cu Consistoriul din Oradea în
vederea elaborării unui regulament referitor la îniinţarea celor două instituţii „în uniformitate” pentru
Apud Cuc, S.I., op. cit., p. 406.
Gheorghe Buluţă, Scurtă istorie a bibliotecilor din România,
Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000, p. 78
197
Apud: Viorel Faur, Contribuţii la istoricul bibliotecilor româneşti
din Crişana. 1830-1940, Fundaţia Culturală „Cele Trei Crişuri”,
Oradea, 1995, p. 80
198
Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Bihor (AN-DJBh),
fond Episcopia Ortodoxă Română Oradea, dos. 156/1882-1883,
f. 5
195
119
întreaga dieceză199. În acest sens, episcopul diecezan
Iosif Goldiş recomanda forului arădean întocmirea
proiectului de statut şi supunerea lui „spre apreţuire”
forului din Oradea, urmând ca acesta să-l analizeze în
termeni comparativi cu propriul proiect200. Lucrurile
trebuiau urgentate deoarece administraţia maghiară
trecuse la aplicarea celei de a doua „Legi Trefort”
care se adresa acum învăţământului secundar şi era
pornită să întreprindă acţiuni directe pentru aplicarea strictă a legislaţiei şcolare. Aşa de pildă, la 6 mai
1883, Nicolae Zigre, locţiitorul vicarului episcopal,
aducea la cunoştinţă protopopiatelor că Ministerul
Cultelor şi Instrucţiunii Publice a retras din circulaţie
„nu numai ediţiunea a doua, ci şi ediţiunea prima din
«Legendariulu» de I. Papiu” şi că este hotărât să-i
pedepsească pe învăţătorii care nu se conformează201.
Corespondenţa era adresată protopopului din Peştiş,
căruia i se subordona Tractul Aleşdului, zonă unde,
după cum reiese din documentele administraţiei
maghiare, aveau o mare circulaţie cărţile româneşti
vizate de cenzură, aduse clandestin din România pe
calea ferată. Pas cu pas, cărţile româneşti urmau să
ie retrase din uzul şcolar spre a i înlocuite cu cele
oiciale maghiare.
Un prim statut de organizare şi funcţionare a
bibliotecilor rurale a fost înserat în conţinutul unui
act mai larg de îniinţare a „Reuniunei Învăţătorilor
de la Şcoalele Poporale” în 1883. Conform statutului, scopul „reuniunei” era acela de „promovare
a educaţiunei şi instrucţiunei poporale şi cultivarea
ştiinţelor referitoare la educaţiunea şi instrucţiunea
poporală”, printre mijloacele utile atingerii acestui
deziderat iind nominalizate „biblioteca centrală şi
bibliotecile din despărţămintele sale protopopeşti”202.
Discuţiile purtate la Sinodul eparhial ţinut în 1882 nu
au rămas fără ecou. Consistoriul a hotărât începerea
demersurilor pentru îniinţarea unor „reuniuni de
cantori şi bibliotece”, ca organisme de propagare a
culturii în mediul rural. În întâmpinarea acestei iniţiative, pe parcursul anului, Protopopiatul Beiuşului
a organizat o serie de conferinţe „învăţătoresci” spre
196
Idem, dos. 158/1882-1883, f. 1
Ibidem, f. 2
201
Idem, fond Protopopiatul Ortodox Beiuş, dos. 27/1882, f. 76
202
Idem, fond Episcopia Ortodoxă Română Oradea, dos. 162
a/1882-1883, f. 31 – în art. 3 din „Statutele Reuniunei învăţătorilor de la şcoalele poporale greco-ortodoxe române confesionale de sub
jurisdicţiunea Conzistoriului greco-ortodox român din Oradea Mare”
199
200
Monografia judeţului Bihor
120
a-i consulta pe dascălii din satele plasei. Propunerea
a fost primită cu entuziasm de întregul corp didactic,
care – relatează protopopul – „sau angajatu atâtu ca
corporaţiune, câtu şi individualmente înveţietorii,
că din partea loru vor nisui şi voru pune în lucrare,
cu intervenirea directoriloru locali şi a comiteteloru respective parochiale, ca reuniunile de cantori
şi de bibliotece să se îniinţeze”. Consistoriul a şi
transmis, în urma raportului, diferite proiecte de
statut, lăsând liberul arbitru comunităţilor locale de
a se orienta şi a-şi elabora propriile statute conform
„împrejurărilor locale”203. După cum aminteam, spre
a contracara inluenţa asociaţiilor şi societăţilor culturale româneşti, alate într-o continuă creştere, va
i îniinţată la 18 august 1885 societatea EMKE204
pentru promovarea culturii maghiare în Transilvania.
Aceasta se voia a i un rival pe măsură în faţa „Astrei”. Guvernarea spera că în acest fel va obţine o
echilibrare a raportului de forţe pe tărâmul cultural
din lumea satelor205. Iniţiativa nu era lipsită de sprijinul autorităţilor care depuneau diligenţă maximă
în direcţia deznaţionalizării prin intermediul şcolii.
Concomitent cu derularea procesului de luminare
a maselor promovat de Biserica Ortodoxă, s-au
înmulţit şi acţiunile administraţiei maghiare de frânare a activităţilor întreprinse de preoţime pentru
trezirea sentimentului naţional al românilor. Înaltul
Minister Ungar al Cultelor şi Instrucţiunii Publice
făcea cunoscut vicarului episcopal al Oradiei, Heroteu Beleşiu, că în urma informaţiilor primite din
teritoriu a decis să interzică utilizarea în şcoli a unor
manuale, cum ar i: „1). Istoria universală, [mai] alesu
Istoria naţiunei româneşci şi a Regatului Ungaria de
Dr. Georgiu Popa, Aradu; 2) Geograia Ungariei
şi elemente din geograia generală de Dl Nicolau
Pop Brătianu, 1881; 3) Introducerea în geograia de
Ioanu Tuducescu, Aradu, 1881; 4) Magyarország,
Szervajdaság és Temesibanság, Erdely206 de A.J.F.
Tóth, Aradu, proprietatea Librăriei Bettelheim; 5)
Schulwarandkarte von Europa207 de L. Holle Wolfenkatteln”. Toate aceste cărţi conţineau informaţii
Idem, fond Protopopiatul Ortodox Beiuş, dos. 27/1882, f. 7272V
204
Erdelyrészi magyar közmüvelödési egyesület – n.n. A. Ţărău
205
Gheorghe Buluţă, Op.cit., p. 712
206
ungaria, Voievodina sârbească şi Bnatul Timişoarei, Ardealul –
n.n. A. Ţărău
207
Atlas şcolar despre Europa – n.n. A. Ţărău
203
care contraveneau doctrinei oiciale cultivate de
minister în şcoli. Dacă primele trei puteau i bănuite de lipsă de obiectivitate în prezentarea temelor
abordate, autorii lor iind români, celelalte erau
suspecte tocmai datorită obiectivităţii lor, chiar dacă
erau semnate de autori străini. Erau vizate în principal acele manuale care pomeneau despre originea
şi continuitatea românilor în Transilvania, cum a
fost de pildă istoria scrisă de Georgiu Pop ori cea a
lui Tóth, sau geograiile, inclusiv cea nemţească. În
schimb, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice
din Ungaria recomanda şcolilor „elementare poporale” româneşti achiziţionarea unor manuale editate
de tipograia Universităţii din Budapesta: „Mapa
montană şi hidrograică a ţierilor, Cartea manuală
a Ungariei şi Cartea Palestinei pentru şcolari”208.
Decizia ministrului maghiar era însoţită şi de un
capitol ce conţinea sancţiuni care urmau să se aplice
dascălilor şi preoţilor ce nu se conformau, inclusiv
licenţierea din serviciu.
Într-o societate sărăcită, cum era cea a românilor ardeleni în epoca respectivă, pierderea locului
de muncă nu era un lucru de neglijat, în cele mai
multe cazuri acesta constituind singura sursă de
subzistenţă a dascălilor de la sate. Nici perspectiva
încasării unor amenzi nu era prea încântătoare,
ca să nu mai pomenim de potenţiala pedeapsă a
închisorii care sancţiona posibilele abateri de la
linia trasată de minister. De aceea, corpul didactic
şi cel preoţesc a fost pus în situaţia de a găsi soluţii
alternative pentru a nu priva tineretul de contactul
cu valorile naţionale româneşti. Dacă manualele
citate deveniseră indezirabile pentru uzul şcolar,
sentimentul naţional a continuat să ie cultivat prin
intermediul literaturii beletristice, în speţă poezii
patriotice, doine şi balade populare cu conţinut
istoric ce preamăreau faptele eroilor noştri etc. În
cele din urmă şi această formă de camulare a fost
sesizată de către serviciile de informaţii maghiare
care au contactat ierarhia Bisericii Ortodoxe. O altă
decizie, de natura celei dintâi, a fost emisă în iulie
1889. Erau acum interzise şi cărţi beletristice: „1)
Dorulu românului, colecţiune de cântece adunate şi
coordonate de N.D. Popescu (Bucureşti); 2) Arianu,
sau culegere de cântece naţionale alese, arangiate
AN-DJBh, fond Protopopiatul Ortodox Beiuş, dos. 50/1893,
f. 96
208
Monografia judeţului Bihor
121
de Hanu Dariu (Braşiovu); 3) Cântece de irodi 209 la
Nascerea Domnului (Braşiovu); 4) Amoru şi Patrie,
poesie de Brutu Catore Horia (Turinu210, 1889)”.
De data aceasta, nu numai că era prohibită citirea
acestor cărţi în şcoli, ci era pedepsită şi păstrarea lor
în bibliotecile şcolare. Teodor Filip, protoprezbiterul
Peştişului, îi ruga pe dascălii satelor româneşti să
adune aceste volume şi să le predea arhivei protopopiatului spre păstrare. O astfel de măsură avea
darul de a le salva de la distrugere şi de a înlătura
suspiciunile autorităţilor în privinţa utilizării lor în
şcoli211. Ca instrument pentru continuarea activităţii
de promovare a spiritului naţional era recomandată
revista „Biserica şi şcoala”, cu scopul de a suplini
lipsa lucrărilor interzise. În acelaşi sens, cu toată
opoziţia autorităţilor, paginile revistei „Familia” găzduiau la 28 august 1892 o scurtă prezentare a lucrării
„Originea limbii române. Formarea naţiunii” scrisă
de profesorul Dionisiu Păşcuţiu din Făget. Autorul
îşi lansase cartea în scopul de a oferi „un răspuns critic” istoricului Réthy László care întocmise la rândul
său lucrarea „Formarea limbii şi naţiunii valahe”, în
care airma că „limba şi naţionalitatea română este
o amestecătură albaneză, tracică şi ilirică”212.
Un al doilea inamic al procesului de culturalizare a populaţiei rurale a fost sărăcia. Lipsa fondurilor
băneşti a grevat în cel mai înalt grad efortul de dotare a bibliotecilor săteşti cu fondul livresc necesar.
În urma Congresului bisericesc, mitropolitul Ioan
Meţianu a cerut Consistoriului să înainteze un material cu propuneri formulate de preoţii şi învăţătorii
din subordine, în vederea identiicării posibilelor
surse de inanţare a bibliotecilor. După consultarea
opiniilor formulate de către corpul învăţătoresc
român, Congresul a formulat un „conclus” referitor la identiicarea surselor băneşti utile îniinţării
bibliotecilor. Alături de nominalizarea principalelor
mijloace materiale, documentul puncta şi acţiunile
ce trebuiau întreprinse pentru buna reuşită a acţiunilor. Se recomanda ca „pentru îniinţarea, sporirea
şi consemnarea bibliotecii şcolare din iecare şcoală
elementară confesională, înveţietorul să ie îndăto-
rat de la iecare elev obligat la şcoală (…) a încasa
la înscriere câte 50 de ileri (…) apoi, din sumele
încasate, în coînţelegere cu Comitetul parochial, a
procura cărţi pentru biblioteca şcolară”. Fondul de
carte trebuia inventariat anual, iar evidenţele erau
expediate Consistoriului. Inspectorii şcolari erau
obligaţi ca cel puţin o dată pe an să se deplaseze
la parohii spre a „censura” biblioteca, exercitând
în acest sens un control permanent pe linia râvnei
depuse de subalterni213. Protopopul Vasiliu Papp a
comunicat Consistoriului, în septembrie 1904, că
la „conferinţa învăţătorească” din luna august s-a
hotărât îniinţarea unei biblioteci centrale protopopeşti a „tractului Vaşcăului”, pentru dotarea căreia
să ie folosiţi banii rezultaţi din „pedepsele pentru
absenţi”214. La aceeaşi conferinţă, prezbiterul Toma
Păcală a mai sugerat şi alte surse de inanţare, printre
care încasarea unor taxe pentru activităţile extraşcolare desfăşurate de elevi. Astfel, de la şcolarii „îmbrăcaţi la mort” câte 4 ileri, de la cei ce umblau cu
„Steaua la Crăciun” ori cu crucea la „Apăbotează”
câte 10 ileri. De asemenea, şcolarii ai căror părinţi
„sunt în mai bună stare”, adică mai bogaţi, urma să
ie încasată lunar suma de 4 ileri. La nivelul iecărei
comune, urmau să ie alocate din bugetul bisericesc
câte 10 coroane, destinate să servească achiziţiei de
cărţi „folositoare şi corespunzătoare pentru şcolarii
de toate zilele, pentru adulţi şi pentru poporeni, iar
cărţile cărţile procurate să se pună la dispoziţie (…)
în Dumineci şi sărbători”215. Protopopul din Micherechiu a avansat la rândul său propunerea ca iecare
comună să colecteze 50 de coroane anual, din care
preotul local să cumpere cărţile recomandate de
Consistoriu216. Preotul Petru Şerb din Girişu Negru
a solicitat la „conferinţa învăţătorească cercuală”,
ţinută la Miersig în iulie, repartizarea periodică a unor
sume mai mici, pe întreg cursul anului, provenite
din donaţii217.
Chiar şi după identiicarea posibilelor surse materiale utile înzestrării bibliotecilor, rezultatele nu au
fost întotdeauna pe măsura aşteptărilor. Societatea
românească se ala încă într-o perioadă a „copilă-
Irozi – n.n. A. Ţărău
210
Torino – n.n. A. Ţărău
211
AN-DJBh, fond Parohia Ortodoxă Brusturi, dos. 8/1885, f.
23-32
212
Revista „Familia”, anul XXVIII, nr 16 din 28 august 1892,
p. 2
213
209
AN-DJBh, fond Parohia Ortodoxă Brusturi, dos. 8/1885, f.
8
Ibidem, f. 10
Ibidem, f. 11
216
Ibidem, f. 12
217
Ibidem, f. 13
214
215
122
riei” în ce priveşte perceperea eforturilor depuse
de fruntaşii în direcţia luminării ei prin intermediul
cărţii. Aşa după cum aminteam, la această stare de
inerţie se adăuga şi mizeria cruntă în care se zbăteau
majoritatea satelor noastre, ai căror locuitori erau
interesaţi prioritar să-şi asigure traiul familiilor lor.
Nu puţine au fost şi cazurile în care cei chemaţi să
întreţină şi să cultive instituţia bibliotecii s-au arătat
neglijenţi. Din aceste motive, ierarhia bisericească
a revenit periodic cu instrucţiuni şi norme menite
să combată fenomenele negative înregistrate în
teritoriu. Pe ordinea de zi a Congresului bisericesc
desfăşurat în 1906 a igurat şi problema redactării
unui nou „conclus” privitor la „îniinţarea, aranjarea,
îngrijirea şi conservarea bibliotecilor parochiale”218.
Odată elaborat, acest normativ urma să fie repartizat gratuit iecărui oiciu protoprezbiterial şi
iecărui oiciu parohial, iind investit cu atributul
de coordonare uniformă a activităţilor în domeniu.
Fiecare „parochie organizată” era abilitată să organizeze câte o bibliotecă „pentru folosul şcolarilor
şi a poporenilor din parochie, a adjusta şi a îngriji
bine biblioteca (…) cu deosebire a purta grijă ca
biblioteca să ie întrebuinţată cu folos din partea
poporenilor şi a tinerimei şcolare”219. Documentul
venea în întâmpinarea proiectului „Legii Appóny”,
votată în anul următor, pe 19 martie 1907, care prevedea desiinţarea tuturor şcolilor confesionale ale
românilor, sârbilor şi slovacilor din imperiu. Măsurile antiromâneşti dictate de administraţia maghiară
s-au materializat şi prin Legea XLVI din 1908, care
prevedea sistarea acordării oricărui „didactru pentru
şcoalele poporale”, alături de sistarea colectării celor
30 de ileri destinaţi pentru „fondul regnicolar de
pensie învăţătorească”. Încă o dată se încerca blocarea oricăror fonduri băneşti ce puteau i utilizate
pentru înzestrarea bibliotecilor româneşti. Guvernanţii sperau ca prin aceste metode să orienteze
şcolărimea românească strict către izvoarele oiciale
maghiare220. În 8 mai 1908, vicarul episcopal Vasile
Mangra s-a interesat, prin intermediul unei circulare
înaintate protopopilor T. Păcală, A. Munteanu, V.
Papp şi M. Popovici221, de modul în care a fost dus la
Ibidem, f. 3
Ibidem, f. 3
220
Idem, fond Parohia Ortodoxă Brusturi, dos. 1/1908-1910,
f.n.
221
Idem, fond Parohia Ortodoxă Română Oradea, dos.
218
219
Monografia judeţului Bihor
îndeplinire ordinul privitor la îniinţarea bibliotecilor
parohiale în protopopiatele pe care le păstoreau.
Nicolae Oiescu, protopopul cercului Micherechiu
(azi în Ungaria – n.n. A. Ţărău) se plângea de lipsa
mijloacelor băneşti necesare achiziţionării cărţilor.
Se reuşise dotarea bibliotecilor numai în parohiile
Berechiu, Cefa, Homorog şi Mecherechiu, în vreme
ce în celelalte sate – după relatarea autorului – „nici
începutul nu s-au făcut, din cauza că nu dispunem
de mijloace”. După părerea sa, principalul vinovat
de această stare de lucruri ar i fost „poporul” din
comunele respective, care nu agrea ideea unor contribuţii suplimentare îndreptate în direcţia culturii.
Parohul sublinia faptul că „dăruirile benevole le
denegă, de reparţiare şi de a augmenta acestu scopu
din alte venite bisercesci nici nu voiescu a auzi”222.
Rezultate frumoase s-au obţinut totuşi într-o
serie de parohii din Tractul Beiuşului, care i-au atras
protopopului cuvinte de laudă din partea Vicariatului
Oradiei. Acesta era felicitat pentru sârguinţa depusă
şi în acelaşi timp era încurajat să depună aceeaşi
râvnă şi pe mai departe pentru a evita îndepărtarea
de carte a absolvenţilor şcolii după terminarea instrucţiei lor. Tocmai sub acest aspect era subliniată
importanţa bibliotecii în viaţa culturală a satelor:
„Pentru a nu se reîntoarce la ignoranţă acele elemente dintre credincioşii noştri, cari au trecut prin
şcoala sătească şi cu scopul de a dezvolta cunoştinţa
de carte, s-a dat prilegi desfăşurărei unei acţiuni
culturale prin întemeierea bibliotecilor parohiale,
ordonată prin circularul nostru cu nr. 400/45-1907,
comunicându-se cu acelaşi ordin şi conducerea altor
biblioteci. Rezultatele obţinute prin aceste biblioteci, după cum se constată din rapoartele intrate la
acest Conzistoriu, sunt foarte neînsemnate, ceea ce
însă nu ar justiica lăsarea în părăsire, ci din contră
impune căutarea mijloacelor care au să conducă la
rezultate mai însemnate, la rezultate reale. În vederea
marelui interes şi atât de multei simţitei trebuinţe a
luminării poporului nostru, acest Conzistor dispune
a se desvolta în cadrele bibliotecilor parohiale, prin
prevederea cu cărţi de specialitate pentru învăţător
şi cărţi de popularizare a învăţăturii şi cunoştinţelor
folositoare pentru elevi, despre ce vei aviza comitetele parohiale şi pe învăţători, ca să se îngrijească
287/1882-1883, f. 1 – „Ordinul circular de sub nr. 400 din 1/14
martie 1907”
222
Ibidem, f. 2
Monografia judeţului Bihor
de prevederea şi desvoltarea bibliotecii parohiale în
senzul arătat şi în conziderarea normativului citat; iar
despre dele efeptuite vei raporta în cadrele dispoziţiunilor aceluiaşi normativ”223. Pentru a impulsiona
îniinţarea bibliotecilor parohiale în cât mai multe
localităţi, vicarul episcopal Roman Ciorogariu a
redactat la 2 iulie 1908 o circulară adresată tuturor
oiciilor parohiale. În nota de fundamentare a actului, acesta ţinea să sublinieze că „Manualele singure
nu sunt suiciente la instrucţiunea religioasă-morală,
fără cărţi auxiliare de lectură religioasă-morală, cum
sunt biblia şi bibliotecile de popularizare. Catihetul
se va îngriji să se procure aceste cărţi auxiliare pentru
biblioteca şcolară şi să supravegheze lectura religioasă-morală a elevilor. Deolaltă cu lista manualelor vi
se recomandă şi cărţile auxiliare. N-ar i însă complet
sistemul de educaţie religioasă-morală a tinerimei
dacă ne-am opri numai la instrucţia în şcoala de
toate zilele (…) drept aceea se insistă la îniinţarea
bibliotecilor parochiale, în jurul cărora să se formeze
cercul de lectură a adulţilor şi conferinţele”224.
O altă principală piedică apărută în calea dezvoltării bibliotecilor parohiale a fost nivelul ridicat
de analfabetism ce afecta întreaga lume a satelor.
Aspectul a fost în repetate rânduri subliniat în rapoartele venite de la parohii, în care era reiterată în
permanenţă inutilitatea îniinţări acestor instituţii
într-o mare de neştiutori de carte. Aşa se face că
în urma analizării observaţiilor de această natură,
Consistoriul să elaboreze în anul 1911 un program
de alfabetizare a populaţiei adulte şi ulterior antrenarea acestei categorii în şezători literare225. Pentru
atragerea unui număr cât mai mare de participanţi
s-a propus recompensarea cu premii a celor mai
silitori, „de pildă abonament la «Biblioteca poporală» a Asociaţiunii” – se sugerează în regulament226.
Întrucât rapoartele din parohiile Beiuşului indicau
o slabă dezvoltare a bibliotecilor tocmai din acest
motiv, Consistoriul a trecut la studierea motivelor
care au frânat procesul. O serie de preoţi reclamau
diverse priorităţi care susţineau amânarea achiziţiei
de cărţi, alţii motivau cu sărăcia credincioşilor, iar
Idem, fond Protopopiatul Ortodox Beiuş, dos. 98/1909, f. 9
Idem, fond Parohia Ortodoxă Sânicolau Român, dos. 26/1908,
f.n.
225
Idem, fond Protopopiatul Ortodox Beiuş, dos. 150/19111912, f. 400
226
Ibidem, f. 399
223
224
123
alţii indicau pur şi simplu refuzul credincioşilor de a
oferi bani pentru înzestrarea bibliotecilor. Pe un ton
cât se poate de ferm, Toma Păcală, protopop-asesor
al vicarului cerea în 1912 administratorului protopopesc al Beiuşului, Dr. Victor Fildan, să introducă din
oiciu în bugetul iecărei parohii suma de 10 coroane
necesare bibliotecilor, pentru a evita în felul acesta
orice fel de deviere în situaţii penibile227.
După parcurgerea materialelor ilustrative pentru activitatea desfăşurată de forurile ecleziastice
pe parcursul celor trei decenii analizate aici, pot i
conturate o serie de trăsături care au caracterizat implicarea acestora în procesul de emancipare culturală
a populaţiei ortodoxe din Bihor. Esenţială rămâne
consecvenţa cu care ele s-au bătut pentru cauza naţională. Dacă la început acţiunile demarate au fost mai
stângace şi nu s-au bucurat întotdeauna de cea mai
largă audienţă în sânul poporului de la sate, cu timpul
acestea s-au perfecţionat şi au câştigat în consistenţă,
reuşind ca în pragul secolului al XX-lea să înregistreze şi o serie de rezultate pozitive. Meritul este cu atât
mai mare, cu cât, subliniem încă o dată, între nivelul
de culturalizare a fruntaşilor români şi oamenii pe
care erau chemaţi să-i instruiască se deschidea o
prăpastie marcată în primul rând de înaltul grad de
analfabetism atins de societatea rurală, alimentat
şi de sărăcia cruntă în care se zbăteau majoritatea
românilor. Sugestiv ni s-a părut pentru zugrăvirea
epocii şi a efortului clerului nostru, „Apelul Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului
român” lansat în anul 1912228. Modul în care a fost
percepută prezenţa bibliotecilor de către populaţia
satelor româneşti, poate i analizat în funcţie de reacţiile acesteia în raport cu iniţiativele de îniinţare şi
organizare a lor, promovate de preoţii din parohiile
ortodoxe cuprinse în zona de studiu. Rapoartele
înaintate de către aceştia ierarhiei Vicariatul Oradiei,
pentru întreaga perioadă supusă discuţiei, scot în
evidenţă o gamă largă de reacţii manifestate de către
credincioşi, mergând de la cele de respingere a ideii
de constituire a unor astfel de aşezăminte şi până
la atitudini de larg entuziasm. Aşa de pildă, însuşi
debutul activităţii de organizare instituţionalizată şi
sistematică a organismelor de emancipare culturală
a ţărănimii a cunoscut diicultăţi. Transpunerea în
viaţă a programului de îniinţare a „reuniunilor de
227
228
Idem, dos. 130/1912, f. 415
Ibidem, f. 394-396
Monografia judeţului Bihor
124
cântări” şi a bibliotecilor a demarat anevoios. Printre
piedicile ivite numărându-se, după cum spuneam, şi
ignoranţa de care au dat dovadă o serie de preoţi.
Raportul întocmit în iunie 1883 de către inspectorul Cercului Meziad, Elia Moga este ediicator în
acest sens. Acesta constata că „reuniuni de cântări
şi bibliotece, ca să ie îniinţiatu în cutare parochie
din acest inspectoratu, nici vorbă. Apoi cine le-ar i
îniinţia pe aici, că nici singuri preoţii şi înveţietorii,
cu puţine escepţiune, nu şciu cântările, apoi bibliotecele, dacă li s-ar ţinea prelegeri mai multe dzile,
apoi vomu pricepe că ce suntem”229. De vină era în
acest caz, nu atât lipsa de cultură a poporului, cât
slaba pregătire a celor chemaţi să-l păstorească. Nu
trebuie să omitem însă din calcul faptul că acţiunea
se găsea într-o fază de pionierat. Totuşi, raportul
este punctat şi de o notă de optimism, enunţată în
inalul corespondenţei, unde inspectorul îşi exprima
convingerea că printr-o activitate consecventă de
lămurire a populaţiei ar putea aduce şi rezultatele
scontate.
O primă testare a modului în care au fost
aplicate în teritoriu hotărârile Sinodului a fost pusă
în mişcare prin Ordinul 539. ea s-a desfăşurat sub
forma unei anchete în vederea cunoaşterii dotării bibliotecilor şcolare. În martie 1883, învăţătorul Popovici Gaşpar din Tulca raporta că şcoala din localitate
nu are bibliotecă, însă nu motiva cauza neîniinţării
ei230. Aceeaşi situaţie era semnalată şi de parohul din
Gurbediu. Acesta suplinea şi postul învăţătorului,
de unde se putea trage concluzia că era depăşit de
sarcinile ce-i reveneau prin cumulul de funcţii îndeplinit231. Nici la şcoala din Tăut nu exista bibliotecă232.
Şcoala din Căuaşd avea în inventar numai şapte cărţi,
toate sub forma manualelor, compoziţie ce nu argumenta ideea unui început de formare a bibliotecii:
„Istorii biblice, unu catichismu, o gramatică română, una istorie naturală, Istoria patriei, Geograia şi
drepturile civile”233. Şcolile din Berechiu şi Bicaciu
erau dotate cu manuale, dar nu aveau bibliotecă, iar
cea din Batăr avea 40 de „cărţi şcolare” care serveau
tot ca manuale234. În zonă, numai şcoala din Jaca (azi
în Ungaria) avea bibliotecă. Cele mai multe dintre
parohii invocau lipsa mijloacelor băneşti necesare
înzestrării bibliotecilor. Nu ştim cât de veridică era
o asemenea scuză, dacă luăm în calcul plasamentul
tuturor acestor localităţi în câmpie, unde locuitorii
beneiciau de surse de venit superioare altor zone ale
judeţului. Comparativ cu Tractul Salontei, o stare de
lucruri mai bună era înregistrată în zona Beiuşului,
în ciuda faptului că întregul areal se întindea peste
o morfologie colinară, săracă în arabil, şi ca atare
vitregită de mijloace materiale. Aici existau biblioteci
în Beiuşele, Vaşcău, Băreşti235, Criştior236 şi Hidiş237.
Este posibil ca la succesul înregistrat în Tractul Beiuşului să i contribuit şi prezenţa instituţiilor similare
gestionate de Biserica Greco-Catolică, atât ca model
cât şi din spirit de concurenţă pozitivă. Chiar dacă în
anii care au urmat situaţia s-a mai ameliorat, numărul
bibliotecilor crescând încetul cu încetul, ameninţările
venite din partea politicii de deznaţionalizare dusă
de guvernanţi au condus la luarea unor măsuri de
accelerare a ritmului de proliferare a bibliotecilor în
mediul sătesc.
În 8 mai 1908, vicarul episcopal Vasile Mangra
s-a interesat, prin intermediul unei circulare înaintate
protopopilor T. Păcală, A. Munteanu, V. Papp şi M.
Popovici238, de modul în care a fost dus la îndeplinire
ordinul privitor la îniinţarea unor noi biblioteci
parohiale. Nicolae Oiescu, protopopul cercului
Micherechiu (azi în Ungaria) se plângea de lipsa
mijloacelor băneşti necesare achiziţionării cărţilor.
Se reuşise dotarea bibliotecilor numai în parohiile
Berechiu, Cefa, Homorog şi Micherechiu, în vreme
ce în celelalte sate – după relatarea autorului – „nici
începutul nu s-au făcut, din cauza că nu dispunem
de mijloace”. După părerea sa, principalul vinovat
de această stare de lucruri ar i fost „poporul” din
comunele respective, care nu agrea ideea unor contribuţii suplimentare îndreptate în direcţia culturii.
Parohul sublinia faptul că „dăruirile benevole le
denegă, de reparţiare şi de a augmenta acestu scopu
Idem, fond Episcopia Ortodoxă Română Oradea, dos.
158/1882-1883, f. 61V
230
Idem, dos. 162/1882-1883, f. 98
231
Ibidem, f. 100
232
Ibidem, f. 102
233
Ibidem, f. 101
Ibidem, f. 204
Ibidem, f. 217
236
Ibidem, f. 218
237
Ibidem, f. 213
238
Idem, fond Parohia Ortodoxă Română Oradea, dos.
287/1882-1883, f. 1 – „Ordinul circular de sub nr. 400 din 1/14
martie 1907”
234
229
235
Monografia judeţului Bihor
din alte venite bisercesci nici nu voiescu a auzi”239.
Situaţia pare paradoxală, parohiile din Tractul Micherechiului iind printre cele mai bogate din judeţ.
Aici avem de a face însă cu un alt fenomen, care îşi
va face simţită prezenţa şi mai târziu, anume tendinţa
de apropiere a românilor din câteva sate de cultura
maghiară. Este lesne de observat că s-au constituit
biblioteci aproape exclusiv în satele care gravitau
în jurul comunei Cefa, important centru economic
românesc al protopopiatului, în vreme ce satele din
jurul reşedinţei protopopiale, şi am nominaliza aici
Jaca, Apateul, Ugra, Săcal etc. (toate astăzi în Ungaria
– n.n. A. Ţărău) erau racordate la reţeaua economică
ungurească, mai apropiată. Graţie acestui staus-quo,
locuitorii lor nu vedeau necesară perpetuarea expresă
a identităţii lor prin cultura livrescă. Vom vedea mai
târziu că nici întrebuinţarea limbii române nu li se va
mai părea utilă. Din aceeaşi zonă, protopopul Andrei
Horvath informa Consistoriul în 1912 că întâmpină
diicultăţi în acţiunea de îniinţare a unor biblioteci,
întrucât – subliniază acesta – „afacerea bibliotecilor
iind un lucru nou, numai cu greu înaintează”240. Mai
diicilă era situaţia în comuna Săcal, unde preotul sesiza că tineretul era „copleşit de duhul maghiarizării
[şi] n-are voie să citească în româneşte”, după care
adăuga că „nici în ungureşte”. Din aceste motive el
susţinea ideea extinderii bibliotecii, care până la acel
moment servise numai trebuinţelor parohiei241. Preotul Georgiu Pintea din parohia Peterd (Mezöpeterd,
azi în Ungaria) comunica Consistoriului că în localitate sunt numeroşi ştiutorii de carte, iar tineretul este
chiar pasionat de citit. Cu toate că erau români, nu
ştiau citi în limba maternă datorită lipsei de interes
manifestat de învăţători, care „nu propune nici scriere, nici cetirea română”. Din această pricină n-a fost
posibilă constituirea bibliotecii242. Nici preotul din
comuna Darvaş (azi în Ungaria) nu izbutise îniinţarea bibliotecii, în ciuda numărului mare de ştiutori
de carte, din pricina nivelului ridicat de maghiarizare
a populaţiei româneşti. „Tineretul – spunea acesta
– ceteşte gazete şi novele ungureşti din biblioteca
comunală şi din biblioteca Casinei ţărăneşti”243. Din
păcate nu se putea prognoza o îndreptare a stării de
Ibidem, f. 2
Ibidem, f. 24
241
Ibidem, f. 25
242
Ibidem, f. 70
243
Ibidem, f. 72
239
240
125
lucruri, deoarece, se spune în raport, „tineretul, care
limba maicei sale n-o pricepe, n-are lipsă de bibliotecă românească, astfel bibliotecă şcolară cu cărţi în
româneşte scrise, a se îniinţa e superluă”.
Fenomenul maghiarizării nu era prezent însă
numai în lancul vestic al judeţului, ci îşi făcuse
simţită prezenţa şi spre interior. În comuna Hidişel
populaţia se ala foarte aproape de maghiarizarea
completă. „Întreg poporul este nesciuitor de carte
– relata preotul Florian Hajoleu – afară de o câţiva
copii care sciu ceti, dar numai unguresce, pentru
că învaţă în şcoala de stat, unde nu le este permis
a învăţa limba română, afară de istoria biblică şi
cathechism, dar numai [şi acelea] în două ore pe
septemână. În ultimii şase ani numai – se plângea
preotul - abia am în şcoală 5-7 copii cari cetesc şi
în limba română (…) ceea ce merge foarte greu”,
după care accentua asupra faptului că „biblioteca
şcolară este dar tote [cărţile] sunt unguresci de cetit
[dar] nu le ceteşte nimenea”244. Ioan Beşan, preotul
din comuna Sârbi, pe lângă faptul că „pruncii şciu
numai unguresce”, semnala şi atitudinea negativă a
epitropului, care refuza să aloce suma de 10 coroane
de la buget, chiar dacă aceasta era destinată expres
pentru procurarea cărţilor245. Cele mai penibile situaţii au fost generate de atitudinile negative aişate
tocmai de cei care trebuiau să aducă cultura în casele
ţăranilor. În Suiug nu s-a putut îniinţa biblioteca din
cauza nepăsării învăţătorilor care s-au perindat pe
la şcoala din sat. Preotul Mihai Caba sublinia faptul
că toţi aceştia aveau „închinări spre patima beţiei”,
cu toate că „şapte dintre copiii cari sciu ceti mai
bine, au mare plăcere de a ceti cărţi românesci”246.
Preotul din Făncica, Gheorghe Petroviciu, a raportat Consistoriului în ianuarie 1913 că nu a reuşit
achiziţionarea cărţilor necesare bibliotecii în ciuda
faptului că învăţătorul a încasat câte 50 de ileri de la
iecare elev, acesta neputând justiica scopul în care a
cheltuit banii247. Protoprezbiterul Tractului Tileagd,
Alexandru Munteanu, descoperise că în parohiile
păstorite de el banii alocaţi bibliotecilor fuseseră
utilizaţi în alte scopuri. „Mă voiu convinge şi pe mai
departe – spunea el în raportul transmis Consistoriului – câte şi ce fel de cărţi s-au procurat. Aceasta se
Ibidem, f. 51
Ibidem, f.79
246
Ibidem, f. 80
247
Ibidem, f. 29
244
245
126
va putea urma temeinic cu prilejul vizitărilor şcolare
şi a examenului din anul curent”248. În Săldăbagiu,
preotul Anton Bica era certat cu învăţătorul Cosma
în aşa măsură încât nu mai comunicau între dânşii.
Situaţia trena negativ asupra iniţiativei de îmbogăţire
a bibliotecii locale249. Preotul din Criştior a reproşat
eşecul învăţătorilor care nu şi-au dat interesul pentru
organizarea bibliotecii. Cu sprijinul sătenilor adunase
10 coroane pentru dotarea bibliotecii, însă fără nici
un rezultat250. În Leleşti au fost adunaţi banii, dar
nu exista şcoală251.
Ştirile din Tractul Beliului scoteau la lumină
faptul că bibliotecile igurau într-un plan secund al
listelor de priorităţi ale parohiilor, sau reaua-voinţă
a mirenilor. Protopopul Petru Sârb din Giriş a întocmit o dare de seamă asupra situaţiei bibliotecilor
din jurisdicţia sa, care cuprindea 15 „comune bisericeşti”. Se reuşise organizarea bibliotecilor numai
în satele Cheşa, Chişlaca, Girişu Negru şi Petid. În
celelalte localităţi populaţia nu-şi achita contribuţia,
ie din cauza sărăciei, ie din nepăsare şi tot mai
des „constrânsă numai de execuţie”. Şi aşa, odată
colectaţi, banii erau dirijaţi către asigurarea salariilor
învăţătorilor252. Parohia din Agriş reuşise să cumpere numai trei cărţi în cursul anului253. Parohia din
Archiş avusese norocul să primească 22 de cărţi de
la „asociaţiune”254. Preotul Georgiu Molnariu din
Ibidem, f. 287
Ibidem, f. 30
250
Ibidem, f. 112
251
Ibidem, f. 120
252
Ibidem, f. 84
253
Ibidem, f. 85 – „Istoria românilor sub Mihai Vodă Viteazul de
Nicolae Bălcescu, Povestiri din copilărie de Boureanul şi Trimful
crucii – povestiri creştine de Caion”
254
Ibidem, f. 86
Monografia judeţului Bihor
Beliu motiva neputinţa îniinţării biblioteci pe seama cheltuielilor mari ocazionate de ediicarea şcolii
confesionale, lucrare care absorbise toate fondurile
băneşti255. Satele Botfeiu şi Socaciu nu beneiciaseră
de cele 10 coroane destinate bibliotecilor256. O situaţie similară raporta şi preotul Ivan Cosman, care
alocase toţi banii în reparaţia şcolii din Cărăsău257 şi
cel din Rohani, Zaharie Moga, cu ridicarea bisericii258.
Eforturile Mitropoliei de a introduce metode noi de
organizare a bibliotecilor au început să dea roade în
anul 1913. Către sfârşitul anului Consistoriul orădean a cerut întocmirea unor dări de seamă, pentru
a analiza modul în care au fost transpuse în viaţă
recomandările sale. Parohia din Mizieş, satul natal al
episcopului Miron Romanul, nici nu utilizase fondul
bănesc alocat, deoarece biblioteca fusese înzestrată
prin donaţiile făcute de către „Asociaţiune”. Aceasta
număra 143 de volume259. Trebuie să remarcăm că
prezenţa unui mitropolit născut în părţile Beiuşului a
inluenţat beneic toate comunele vecine cu satul său
de baştină, nu numai în privinţa dezvoltării şcolilor
şi bibliotecilor de aici, ci şi în mobilizarea populaţiei în vederea ediicării unor noi lăcaşuri de cult în
satele respective. Majoritatea bisericilor de aici sunt
construite în perioada în care mitropolitul a păstorit
destinele ortodocşilor transilvăneni.
248
249
Ibidem, f. 87
Ibidem, f. 88
257
Ibidem, f. 90
258
Ibidem, f. 97
259
Ibidem, f. 163
255
256
Monografia judeţului Bihor
127
IstOrIA BIsErICII GrECO-CAtOlICE
Blaga Mihoc
Românii uniţi cu biserica Romei din nordvestul Transilvaniei au fost, la început, păstoriţi
de vicarul Mihai Kebel, apoi de către protopopul
român unit Vasile Hatoş. Din 1748 pentru aceştia
s-a întemeiat un vicariat aflat în subordinea
episcopilor romano-catolici de Oradea şi condus
de către episcopul Meletie Kovács (1709-1775).
Meletie Kovács s-a născut în 1707, la
Nagusta, în Macedonia, într-o familie de macedoromâni, sosiţi acolo în 1690, ca refugiaţi din
teritoriile ocupate de turci. Tatăl lui a rămas
văduv de tânăr, cu doi fii, Meletie şi Gheorghe.
Meletie a absolvit teologia şi a fost hirotonit
preot la 29 iunie 1734, de către episcopul sârb
ortodox de Arad, Isaia Antonoevici. A funcţionat
la Bocsig vreme de doi ani, după care, în 1736 a
trecut la Unire, mutându-se în Diosig, ca paroh
şi apoi protopop al românilor uniţi din Bihor. În
preajma numirii sale ca episcop Meletie se afla,
după unii dintre istorici, în Fughiu, unde activa
ca preot, iar după alţii, la mănăstirea HodoşBodrog, ca arhimandrit. A avut, de la început, o
comportare exemplară, apreciată de autorităţile
laice şi de către episcopul romano-catolic Forgách
Paul, care-l caracteriza ca fiind „om cu râvnă
în cele bisericeşti, iubit de ai săi, însă cu puţină
învăţătură”. La propunerea acestuia, în 20 aprilie
1748, nunţiul apostolic l-a invitat pe Meletie
Kovács la Viena, pentru a-l cunoaşte şi a-i anunţa
investitura. Decretul de numire a lui Meletie
Kovács a fost dat de papa Benedict al XVI-lea,
la 12 iulie 1748. În el se arăta că va fi episcop
sufragan sau vicar de ritul grecesc al diecezei
romano-catolice orădene, urmând să primească,
din veniturile Domeniului acesteia 1500 de
florini anual şi să dispună, în oraşul Oradea, de
o catedrală, în care să oficieze sub supravegherea
atentă a patronului.
În bulla de întărire în funcţie a lui Meletie,
emisă la 16 septembrie acelaşi an, se preciza că,
după o consfătuire cu cardinalii, Sfântul Părinte l-a
numit episcop al Teganiei şi că el va i subordonat
episcopului romano-catolic de Oradea, sub
îndrumarea căruia se va îngriji de păstorirea celor
90.000 de sulete de uniţi, „care aşteaptă mângâiere
şi păstorire”. Subordonarea lui Meletie Kovács faţă
de Paul Forgách a fost consinţită printr-o bullă sau
diplomă a acestuia din urmă, emisă la 30 noiembrie
1748, prin care i se reduceau competinţele până
aproape de cele ale unui preot de mir, întrucât
nu avea voie să hirotonisească. Din fericire, însă,
dispoziţiile acestei diplome au rămas doar pe hârtie,
deoarece documentele demonstrează că Meletie
a sinţit, în decursul arhipăstoririi sale, care a durat
de la 1748 până la 1775, o mulţime de preoţi. De
asemenea a depus eforturi să se emancipeze de sub
tutela apăsătoare a episcopului romano-catolic de
Oradea, şi mai ales s-a îngrijit de întemeierea unor
şcoli pentru conaţionalii săi.
Prin bulla „Indefenssorum”, din 17 iunie
1777, papa Pius al VI-lea (1775-1799) a întemeiat
Episcopia greco-catolică română de Oradea, numind în
fruntea ei pe Moise Dragoş (1725-1787), consacrat
la 11 noiembrie acelaşi an, de către episcopul
blăjean Grigore Maior (1715-1785), în vechea
catedrală greco-catolică.
Moise Dragoş s-a bucurat din partea contemporanilor, între care şi de cea a corifeului Şcolii
Ardelene Samuil Micu Klein ne îndreptăţesc să
credem că a avut o pregătire teologică completă
şi temeinică. A sosit în Oradea în 1751, împreună
cu episcopul de la Munkács, Mihail Olsavszki, ca
interpret sau tălmaci pentru relaţiile cu populaţia
românească din nord-vestul Transilvaniei, pe care
acesta o vizitase. Ştim, apoi, despre el că a fost
apreciat pentru ataşamentul faţă de cauza unirii
românilor cu biserica Romei, de către membrii
Comisiei pentru probleme religioase, prezente
în Bihor în perioada 1754-1756. Cu unii dintre
aceştia, între care şi Adam Kollar, şeful bibliotecii imperiale din Viena, un iubitor al românilor
şi vorbitor al limbii lor, a avut relaţii de prietenie,
128
întreţinând cu el, în anii arhipăstoririi, o interesantă
corespondenţă. Primit de multe ori în audienţă
de către împărăteasa Maria Terezia, Adam Kollar
i-a vorbit despre Moise Dragoş, recomandându-l
spre a i designat ca urmaş al lui Meletie Kovács,
pe scaunul episcopesc.
În 17 iunie 1777, prin bulla papală Indefenssum
s-a întemeiat Episcopia greco-catolică de Oradea,
ca sufragană a arhiepiscopiei de Esztergom (Strigoniu), iar la 23 iunie acelaşi an, printr-o nouă bullă,
întitulată Apostolatus oficium, în fruntea acesteia a
fost numit Moise Dragoş. Consacrarea sa a avut
loc la Oradea, în 11 noiembrie acelaşi an, prin
episcopul Grigore Maior de la Blaj. În timpul arhipăstoririi sale Unirea s-a extins foarte mult, aşa
încât, dacă la începutul ei în comitatul Bihorului, de
exemplu, existau 33 de parohii unite, cu 36 de preoţi şi 6381 enoriaşi, către sfârşitul acesteia numărul
lor era de 54, cu 103 ilii şi un total de 20.465 de
sulete. Moise Dragoş a depus eforturi pentru ediicarea unor biserici noi (în Copăcel, Finiş, Macău,
Sântandrei, Şilindru, Tarcea, Vad şi Zăbrani) sau
repararea altora mai vechi (Aciad, Auşeu, Bănlaca,
Beliu, Cărpeneşti, Cordău, Coruia, Petrani). În 10
august 1780 Papa Pius al VI-lea şi Maria Tereza
au hotărât ca Episcopiei greco-catolice de Oradea
să i se atribuie domeniul de la Beiuş, respectiv o suprafaţă de pământ de circa 136.000 de iugăre (un
iugăr iind egal cu aproximativ 5756 m²) constând
mai ales din păduri alpine, iar în 16 februarie 1781
împăratul Iosif al II-lea a întărit, printr-o diplomă
specială, această hotărâre. Din veniturile obţinute
din exploatarea acestuia Moise Dragoş trebuia să-şi
întreţină Curtea episcopească, canonicii şi şcolile,
orice cheltuială urmând a i aprobată de Consiliul
locumtenenţial de la Buda. La 11 decembrie 1778,
episcopul a cerut Consiliului locumtenenţial să-i
aprobe construirea unei biserici mai mari. Lucrurile
s-au tărăgănat şi ediicarea noului locaş de cult îi va
reveni urmaşului său în scaunul episcopal, Ignatie
Darabant.
În 1780 episcopia a fost dotată cu Domeniul de
la Beiuş, alcătuit, în majoritate, din vaste păduri şi
păşuni alpine, din veniturile căruia episcopii de la
Oradea au întemeiat numeroase instituţii şcolare
pentru enoriaşii lor, contribuind, astfel, la educaţia
poporului român, la păstrarea limbii şi conştiinţei
sale naţionale.
Monografia judeţului Bihor
Episcopul Ignatie
Darabant
(1730-1805)
După Moise
Dragoş a urmat,
în scaunul episcopal Ignatie
Darabant (17881805), născut în
anul 1730, la Vicea, în judeţul
Sălaj. Între 17651768 a ocupat
funcţia de vicar general al episcopului Athanasie
Rednic, iar în 1772, după moartea acestuia, a candidat pentru ocuparea Scaunului episcopal de la Blaj.
Între anii 1773-1776 a fost prepozit al mănăstirii
Sfânta Treime din oraşul amintit, iar din 1777 profesor la „şcoala preoţească” de acolo. În 1782, după
retragerea din scaunul episcopal a lui Grigorie Maior,
a candidat din nou, de astă dată alături de Ioan Bob,
pentru funcţia de episcop al Blajului; a obţinut atunci
63 de voturi, dar scaunul episcopal a fost ocupat de
Ioan Bob, care avusese numai 37. Între 1782 şi 1787
a îndeplinit iarăşi funcţia de vicar general, de astă
dată al lui Ioan Bob. În acea perioadă i-a cunoscut
şi sprijinit pe corifeii Şcolii Ardelene, Samuil Micu
Klein şi Gheorghe Şincai, bucurându-se de stima
şi dragostea acestora. De altfel pe cel din urmă, în
timpul păstoririi lui Rednic, îl trimisese la studii în
Roma, tratându-l mai târziu, cu multă bunăvoinţă. Pe
o lucrare a sa, întitulată Teologia morală, Samuil Micu
Klein i-a făcut o dedicaţie, care a stârnit mânia lui
Ioan Bob („Stăpânului şi făcătorului de bine, ocrotitorului oamenilor învăţaţi, iubitorului de oameni
şi iubitorului de înţelepciune şi ştiinţă, milostivului
patron al celor ce se nevoiesc întru învăţătură”) În
1788 a fost numit episcop greco-catolic de Oradea,
însă preconizarea sa din partea Sfântului Părinte de la
Roma a avut loc abia la 3 februarie 1789, iar consacrarea, sau sinţirea, în 13 martie 1790, la Blaj, prin
episcopul Ioan Bob. De la începutul arhipăstoririi
sale a depus eforturi să se întărească donaţia, cu
Domeniul Beiuş, făcută Episcopiei de Oradea şi
să se mărească la 6 numărul canonicilor de pe lângă
Monografia judeţului Bihor
Scaunul său episcopal, asigurându-se sporirea salariului acestora şi al preoţilor din eparhie, precum şi
constituirea aşa-numitului Fond viduo-orfanal, din care
să ie ajutate văduvele şi orfanii de preoţi.
În toamna anului 1791 a solicitat împăratului
Leopold al II-lea întemeierea unui seminar în oraşul
de reşedinţă al diecezei sale. La 30 ianuarie 1792 cererea sa a fost aprobată, emiţându-se, în acest sens,
o diplomă de întemeiere, prin care s-a hotărât ca, în faţa
mănăstirii iezuiţilor, care astăzi, modiicată şi extinsă,
găzduieşte Institutul teologic greco-catolic din Oradea, să
se îniinţeze un seminar de pregătire a preoţilor şi învăţătorilor (cantor-docenţilor), dar şi de selectare a celor
mai buni tineri pentru a urma studii înalte la Viena şi
Roma. În perioada 1799-1801 a încercat, fără succes,
să deschidă „o şcoală naţională preoţească” la Beiuş,
şi o mănăstire de călugări bazilitani la Oradea, care
să asigure suplinirea preoţilor în parohiile vacante,
precum şi profesori bine pregătiţi pentru seminar.
A întreprins mai multe vizitaţii canonice în satele
de pe Valea Erului, în zona Aradului, Timişoarei şi
Lipovei, unde a ţinut predici pe
diferite teme religioase şi morale,
Catedrala
reuşind să atragă la Unire localigreco-catolică
tăţile Abram, Dijir, Gepiş, Fiziş,
“Sfântul Nicolae”
din Oradea
Mociar, Negru, Poceiu, Rogoz,
Vintere şi Vad.
129
Una dintre cele mai de seamă fapte ale sale a fost
cea de sprijinire a celebrei petiţii „Supplex Libellus
Valachorum”, din 1791, un adevărat monument de
demonstraţie a conştiinţei naţionale a poporului
român din Transilvania, resuscitate de ideile
iluminismului, promovate în epocă de marii scriitori
şi chiar de anumite capete încoronate. El a mijlocit
expedierea Supplexului la Curtea împărătească de la
Viena, multe dintre documentele privind această
mişcare petiţionară rămânând în arhivele Episcopiei
greco-catolice de Oradea, de unde o parte au ajuns,
în perioada 1948-1952, la Cluj, iar alta s-a risipit sau
a fost distrusă. Ignatie Darabant s-a confruntat şi
cu diferite anchete, efectuate în dieceză de către
primatul de Strigoniu (Esztergom), ca urmare a unor
reclamaţii împotriva sa, făcute pe de o parte de
către prepozitul greco-catolic Gheorghe Fărcaş, iar
pe de alta de episcopul sârb ortodox Pavel (Pavle)
Avacumovici de la Arad, care l-au acuzat de diferite
abuzuri. Bolnav şi în vârstă, în 1804 a călătorit la
Viena şi s-a prezentat în audienţă la împărat, după
care s-a întors la Oradea, şi la 31 octombrie 1805 a
încetat din viaţă.
Samuil Vulcan (1806-1839) l-a urmat pe
Ignatie Darabant. El s-a născut la 1 august 1758, în
130
localitatea Veza, de lângă Blaj. Din 1784 până în 1788,
după efectuarea studiilor la Blaj, Oradea şi Viena, a
funcţionat ca prefect de studii şi vicerector la Seminarul
Sfânta Barbara în oraşele Agria (Eger) şi Lemberg
(Lvov), unde şi-a aprofundat studiile, învăţând mai
multe limbi vechi (ebraică, greacă, latină) şi moderne
(germană, franceză şi italiană). La 30 aprilie 1788 este
numit canonic la Oradea, dar rămâne la Lemberg
până în 1792. Din 1795 până la 1805 a îndeplinit, pe
lângă Ignatie Darabant, funcţia de vicar general al
Episcopiei greco-catolice de Oradea.
La 25 octombrie 1806 a fost numit episcop al
diecezei amintite, consacrarea sa făcându-se abia la
7 iulie 1807, în Catedrala de la Blaj, prin episcopul
Ioan Bob. În timpul îndelungatei sale arhipăstoriri
numărul enoriaşilor greco-catolici din dieceza sa a
sporit foarte mult, prin trecerea la Unire a 15 comune
bihorene (Borod, Borozel, Chioag, Cristur, Derna,
Drăgoteni, Dumbrăviţa, Fegernic, Feneriş, Pocola,
Sărsig, Sarcău, Sânlazăr, Suplac şi Tria), a 16 bănăţene (între care Chizdia, Izvin, Lugoj şi Reşiţa), a 19
arădene, dar şi prin încorporarea, în perioada 18111823, a unui număr de 72 de parohii, desprinse din
Episcopia Munkács-ului. Astfel, dacă la începutul
arhipăstoririi sale, în Episcopia de Oradea intrau un
număr de 63 parohii şi 85 ilii, cu 26.232 enoriaşi,
la sfârşitul ei, numărul lor era de 169, cu 395 ilii şi
106.153 de sulete.
A finanţat terminarea construirii Catedralei
Sfântul Nicolae, care, către sfârşitul arhipăstoririi sale,
adică în 1836, a fost distrusă de un mare incendiu. El
era conştient că pe atunci cel mai folositor lucru pentru conaţionalii săi era acela de a se instrui, de a avea
acces la învăţătură, şi de aceea a întemeiat numeroase
şcoli, cea mai însemnată iind renumitul Gimnaziu de
la Beiuş, deschis în toamna anului 1828. A sprijinit
intelectualii români ortodocşi din Timişoara şi Arad,
între care pot i amintiţi Moise Nicoară şi Dimitrie
Ţichindeal, în lupta pentru emanciparea bisericii lor
de sub tutela Mitropoliei sârbeşti de la Carlovitz şi
alegerea în fruntea ei a unor episcopi români. Între
cei ajutaţi de el se numără şi corifeii Şcolii Ardelene,
Samuil Micu, Gheorghe Şincai şi Petru Maior.
A murit în 25 decembrie 1839, la vârsta de 82
de ani.
L-a urmat Vasile Erdelyi (Ardeleanu)
(episcop între anii 1843-1862), născut în localitatea
Macău (azi în Ungaria), la 1 august 1794. Acesta a
Monografia judeţului Bihor
frecventat, vreme de un an, cursurile Academiei de
drept din Oradea, iar din 1816 a început să studieze
teologia. Primul an, 1816-1817, l-a făcut în Seminarul
teologic romano-catolic din Oradea, iar al doilea la
cel din Buda, în Ungaria. În 1818 s-a mutat la Viena,
unde a urmat teologia încă doi ani, absolvind-o la
1828, cu caliicare eminentă. Reîntors la Oradea, la
20 noiembrie 1820 s-a hirotonit ca preot celib, după
care a fost numit paroh la Beiuş, unde a rămas până
în 1829. Aici s-a dovedit plin de vrednicie, făcând
să sporească foarte mult numărul enoriaşilor din
parohia pe care o păstorea. Din 1829 până în 1835
a funcţionat ca preot în Olosig (Oradea), contribuind,
totodată, la atragerea românilor din Arad şi Banat
la Unire, ca delegat misionar al episcopului Samuil
Vulcan.
S-a arătat, de la început, a i un teolog profund şi un ierarh sever, dar nepărtinitor, pretinzând
ca preoţii din dieceza sa să ie adevărate modele
de proil intelectual şi moral pentru enoriaşii din
parohiile lor, ducând o viaţă de familie exemplară
şi îmbrăcându-se adecvat profesiunii lor. A dat o
mare atenţie învăţământului, aşa cum rezultă dintr-o
mulţime de circulare ale sale, preocupându-se în
special de gimnaziul de la Beiuş, pe care l-a extins
la 8 clase şi unde, în martie 1849, a dispus să se introducă româna, ca limbă de predare în locul latinei,
precum şi de administrarea bunurilor materiale ale
instituţiei ecclesiale.
A sprijinit încercările intelectualilor români din
1852, de a întemeia, la Universitatea din Budapesta,
o facultate de drept, cu limba de predare română, şi
pe cele din 1855, de a îniinţa, tot acolo, o catedră
de limba română, fapt realizat, însă, abia în anul
academic 1862/1863. În timpul revoluţiei de la
1848-1849, sedus de mirajul unor lozinci frumoase,
a salutat cu bucurie, prin circulara din 11 mai 1848,
reformele promovate de guvernul maghiar, cum ar
i „ştergerea iobăgiei” şi egalitatea cetăţenilor în faţa
legii, declarând că între maghiari şi români trebuie să
existe relaţii frăţeşti, bazate pe destinul lor comun.
De altfel, se spune că în august 1849 episcopul Vasile
Erdelyi l-ar i primit pe guvernatorul Lajos Kossuth
în palatul episcopal de la Oradea, găzduindu-l şi la
reşedinţa din Beiuş, în drumul său spre Turcia, după
capitularea revoluţionarilor maghiari de la Şiria, din
13 august 1849, gest care era cât pe ce să-i aducă,
din partea austriecilor, condamnarea la pedeapsa
Monografia judeţului Bihor
capitală, de care a reuşit să scape datorită referinţelor
bune, obţinute de la subalternii săi, protecţiei unor
demnitari suspuşi (Ioan Scitovsky, primatul Ungariei,
Erivan Paşkievici, general rus) şi în fond iscusinţei
şi diplomaţiei sale.
Episcopul Vasile Erdeyi a murit la 27 martie
1862, lăsând, prin testament, Episcopiei, suma de
522.182 lorini, din care s-a constituit aşa-numitul
Fond al Casei Diecezane, întrebuinţat pentru întreţinerea instituţiilor culturale şi şcolare ale Episcopiei
greco-catolice de Oradea.
De numele episcopului Iosif Papp-Szilágyi
(Sălăjanul), (alat pe scaunul episcopal între 18631873), născut la 13 aprilie 1813 în comuna Tarcea
din judeţul Bihor, se leagă activitatea în parlamentul
maghiar kossutist pentru drepturile locuitorilor
români din Transilvania.
În perioada 1852-1856 a îndeplinit funcţia
de rector al Seminarului greco-catolic de la
Oradea, asigurând buna funcţionare a acestuia,
prin întemeierea unei fundaţiuni pentru ajutorarea învăţăceilor săraci. Din 1848 până în 1861 a
ocupat funcţia de inspector şcolar pentru şcolile
confesionale greco-catolice din dieceza de Oradea,
implicându-se în demersurile pentru transformarea, din 1851, a gimnaziului de la Beiuş, în liceu, cu
drept de bacalaureat. A participat activ la Sinodul
ecumenic, ţinut la Vatican în decembrie 1869, ca
membru în Comisia pentru misiuni şi rituri orientale,
unde s-a airmat prin erudiţia şi talentul său oratoric. De la el ne-au rămas mai multe scrieri (inclusiv
poezii), cele mai cunoscute iind: Scurtă istorie a
credinţei Românilor, Catehismul unirii tuturor Românilor,
Codex Canonum Ecclesiae Orientalis şi celebra lucrare
de drept canonic, intitulată Enchiridion juris Ecclesiae
orientalis catolicae.
A încetat din viaţă la 5 august 1873, lăsând prin
testament, pentru nevoile diecezei, suma de 39.494
de lorini.
Şirul episcopilor continuă cu Ioan olteanu
(1873-1877), născut la 25 decembrie 1839, în
localitatea Sânteşti, din judeţul Caraş. Studiile liceale
le-a urmat la Lugoj şi Blaj, iar teologia la Viena.
În anul 1875 a reuşit să rezidească Reşedinţa
episcopală din Beiuş, care data încă din vremea lui
Ignatie Darabant, alată într-o stare accentuată de
ruină datorită unui incendiu devastator, din vara lui
1862. Tot atunci s-a îngrijit de restaurarea Palatului
131
episcopal de la Oradea, căruia i-a adăugat o aripă
nouă, impozantă.
Datorită meritelor sale a fost decorat cu Marea
Cruce a Ordinului Francisc Iosif, iind numit Comandor al
strălucitului Ordin leopoldin, prelat, conte roman şi asistent
la Tronul Pontiiciu.
A murit la reşedinţa sa din Beiuş, la 29 noiembrie 1877.
Mihail Pavel (1879-1902) S-a născut la 6
septembrie 1827, în localitatea Recea, judeţul Satu
Mare (azi Maramureş).
A sprijinit intelectualii maramureşeni să întemeieze, încă din 1860, Asociaţia pentru literatură şi cultura
poporului român din Maramureş, precum şi o preparandie
sau şcoală normală de învăţători, care să pregătească
dascăli pentru şcolile româneşti confesionale. Ca
vicar al Maramureşului, s-a făcut cunoscut până şi în
cele mai înalte cercuri politice, remarcându-se prin
stăruinţa de a contribui la ridicarea nivelului cultural
şi moral al conaţionalilor săi, agreată, pe atunci, de
Curtea imperială. Din acest motiv, la 14 martie 1870,
împăratul i-a atribuit distincţia de Cavaler al ordinului
Francisc I, iar în anul următor, 1871, a fost ales deputat în parlamentul maghiar de la Budapesta.
În 29 ianuarie 1879 a fost
numit episcop la Oradea, instalarea sa având loc abia la 8 Şcoala de fete din
Beiuş
iunie, acelaşi an. Arhipăstorirea
lui a durat aici vreme de 23 de
ani, adică până în 1902. Ea s-a
bazat pe câteva principii, după
cum urmează: transformarea preoţilor în modele de
conduită morală şi proil intelectual pentru enoriaşii
lor, buna administrare a ediiciilor de cult şi a insti-
132
tuţiilor şcolare din subordinea bisericii, concretizată
prin întemeierea, la 1899, a Oiciului administrativ al
fondurilor şi fundaţiunilor diecezane, colaborarea strânsă
cu mitropolitul de la Blaj, prin participarea la două
concilii provinciale, din anii 1882 şi 1900.
În anul 1887, sub arhipăstorirea sa s-a deschis
internatul de băieţi din Beiuş, pentru care a construit
o clădire trainică, pe un intravilan situat pe malul
Văii Nimăeştilor, iar în anul 1896, în acelaşi oraş,
s-a inaugurat o Şcoală civilă de fete, cu internat şi
dotări moderne. A sprijinit, prin acordarea unor
mari sume de bani, Şcoala normală din oraşul de
reşedinţă şi a inanţat repararea bisericilor catedrale
Sfântul Nicolae din Oradea şi Sfântul Dumitru din
Beiuş. Un bilanţ al activităţii sale în acest domeniu
ne arată că în cei 23 de ani cât s-a alat în fruntea
diecezei, s-au restaurat şi reparat 34 de biserici, 32
de case parohiale şi 41 de şcoli. El este întemeietorul
Staţiunii balneo-climaterice Stâna de Vale, devenită
locul de recreere al episcopilor greco-catolici de
Oradea şi al tuturor celor care doreau să poposească
acolo. A donat o mare sumă de bani pentru construirea uzinei de apă din Oradea, şi acest gest a fost
răsplătit de oicialităţi prin atribuirea numelui său
uneia dintre străzile din oraş, cea care şi astăzi se
numeşte Mihail Pavel.
A murit pe neaşteptate, la 1 iunie 1902.
Demetrie Radu (1903-1920) s-a născut la 7
noiembrie 1861, în comuna Uifalăul Săsesc (Rădeşti),
judeţul Alba.
Din 1879 până în 1885 a studiat la Roma, cu
rezultate strălucite, şi şi-a luat doctoratul în teologie,
primind de la papa Leon al XIII-lea o medalie de
aur. S-a hirotonit ca preot celib în Roma, la 26 iulie
1885, după care a revenit la Blaj, de unde în mai 1886
a fost trimis la Bucureşti, ca paroh pentru românii
greco-catolici de acolo, şi în acelaşi timp ca profesor la Seminarul catolic de rit latin din Cioplea, pe
atunci o comună la marginea Bucureştilor, locuită
de bulgari de religie romano-catolică. A oiciat la
catedrala Sfântul Iosif, unde obişnuia să predice pe
rând în limbile română, franceză, germană şi italiană,
câştigându-şi faima unui mare orator. Împreună cu
un preot italian misionar, pe nume Basilio Laureri,
a publicat un Catehism pentru şcolile primare în limba română, foarte apreciat pe atunci pentru felul
atractiv al prezentării conţinutului. Regele Carol I,
de comun acord cu Ion. C. Brătianu (vizirul) l-au
Monografia judeţului Bihor
trimis la Vatican în două rânduri,
cu misiuni diplomatice, care ur- Episcopul
măreau să stingă un diferend între Demetrie Radu
cele două părţi, Scaunul Papal şi (1862 - 1920)
Curtea Regală de la Bucureşti.
În 1903 a fost numit episcop de Oradea. Înainte de a
pleca din Lugoj a întemeiat o fundaţie, din care să se
acorde burse pentru elevii şi studenţii români săraci.
Instalat la Oradea, în 16 august
1903, s-a îngrijit de construirea
unui palat episcopal nou, încredinţând această lucrare renumitu- Casa domenială
lui arhitect Rimanoczi Kálmán de la Holod
junior. Sinţirea acestui ediiciu
s-a făcut la 11 iunie 1905 şi la
Monografia judeţului Bihor
ea a participat mitropolitul Victor Mihali de Apşa,
episcopul Vasile Hossu şi Dr. Augustin Bunea. Tot
el a refăcut, în perioada 1910-1912, palatul episcopal
de la Beiuş, distrus în 1910, în urma unui incendiu; a
construit o casă domenială nouă la Holod, extinzând
vechea vie şi livada episcopească de aici, cu mai multe hectare. A început să construiască, în 1914, o nouă
clădire în curtea Seminarului teologic din Oradea,
pentru a găzdui, pe lângă teologi, şi câţiva studenţi
români săraci de la Academia de drept.
În perioada 1913-1914 s-a remarcat prin conducerea activităţilor de protest faţă de includerea a
46 de parohii greco-catolice româneşti în Episcopia
de Hajdudorog, deplasându-se, în prima parte a lui
1912, la Roma, unde a prezentat, pe această temă,
Sfântului Scaun un memoriu de 32 de pagini.
După formarea României Mari a activat ca membru „de iure” în parlament, unde a depus eforturi
pentru începerea tratativelor dintre guvernul român
şi Vatican, în vederea încheierii unui concordat, şi a
propus un proiect de înfăptuire a reformei agrare,
rămas până acum inedit. La 23 mai 1919 a primit,
în palatul său de reşedinţă din Oradea, pe regele
Ferdinand şi regina Maria, împreună cu suita lor,
salutând, la banchetul dat cu acea ocazie, eliberarea
Transilvaniei de către armata română, iar în 17-18
octombrie, anul următor, a patronat Adunarea generală a Astrei, ţinută tot în aceeaşi locaţie.
A fost distins de papa Pius
al X-lea cu titlul de Conte roman
şi asistent la Tronul pontiiciu şi cu
Marea distincţie a paliului arhiepiscopal. A murit în 8 decembrie
1920, în urma unui atentat cu o
bombă, care a explodat în clădi-
Regele Ferdinand
şi regina Maria la
Oradea
133
rea senatului de la Bucureşti, tocmai când ţinea o
cuvântare.
Valeriu Traian Frenţiu (1922-1948) s-a născut
în Reşiţa, la 25 aprilie 1875. A urmat liceul la Blaj,
iar teologia la Budapesta, hirotonindu-se ca preot
celib la 20 septembrie 1898. Îndată după hirotonire a
obţinut o bursă pentru a studia la Viena, la Institutul
Sfântul Augustin, unde a rămas până în 1902, când
şi-a susţinut doctoratul în teologie.
La 25 februarie 1922 a fost Hotelul
numit episcop de Oradea. Pro- “Excelsior” de pe
gramul său, anunţat cu acea oca- Domeniul episcopal
zie, urmărea să restaureze proilul de la Stâna de Vale
moral religios al enoriaşilor din
dieceză, zdruncinat de avatariile
războiului şi ale urmărilor sale. El era convins că acest
lucru se putea face cu ajutorul Reuniunilor religioase,
dintre care mai însemnate erau cele Mariane, alcătuite
din femei, şi Pauliene, compuse din bărbaţi. Prin grija sa
s-a reorganizat aşa-numita Reuniune de misiuni, precum
şi Asociaţia de adoratori, menite a ajuta opera de reformare a clerului, obligat periodic să participe la exerciţii
spirituale. Sub păstorirea sa, marcată de împuţinarea,
până aproape de desiinţare, a proprietăţii funciare a diecezei, s-au construit sau reparat o mulţime de biserici
şi case parohiale, s-a modernizat staţiunea climaterică
Stâna de Vale (prin construirea, în 1925, a hotelului
Excelsior, astăzi dispărut, dotat cu încălzire centrală,
sală de proiecţie cinematograică şi popicărie, a unor
cabane pentru armată, a unei grădini botanice in nuce,
amenajată de către profesorul Alexandru Borza, a căii
ferate înguste pe Valea Iadului, dată în exploatare în
1936, şi în ine, în 1939, a unei frumoase biserici din
piatră, demolată în anii 1961-1962 de regimul comunist ateu şi criminal). În 1923 a efectuat o călătorie
sau vizită ad-limina la Roma - unde i s-a acordat titlul
134
de Asistent la Tronul
Papal - pe care o va Biserica
repeta în luna mai greco-catolicã
1925, împreună cu “Adormirea Maicii
episcopii Iuliu Hos- domnului” Oradea
su şi Alexandru Niculescu, de astădată
în fruntea unui numeros grup de enoriaşi
pelerini.
În 1928 a organizat şi patronat aniversarea centenară a întemeierii Liceului
Samuil Vulcan din Beiuş, un adevărat
eveniment cultural prin amploarea sa
şi prin notorietatea participanţilor, între
care s-a numărat şi generalul Berthelot.
Cu sprijinul material al lui Valeriu Traian
Frenţiu s-au tipărit mai multe periodice
(Vestitorul care a apărut la Oradea, din 1925 cu nicio
întrerupere până în 1948 şi Observatorul la Beiuş, între
1928 şi 1934). În vederea unei mai temeinice pregătiri a preoţimii, a mijlocit ridicarea, din 1922 a Seminarului greco-catolic din Oradea la rangul de Academie
teologică, dotată cu profesori foarte instruiţi, de pe
Compozitorul
Francisc Hubic
băncile căreia au
ieşit, până la desiinţarea sa în 1948,
absolvenţi cu solide cunoştinţe
de specialitate. În
fruntea corului
de la Catedrala
Sfântul Nicolae
l-a adus pe distinsul profesor şi compozitor Francisc
Hubic, care a introdus acolo muzica bisericească cu
acompaniament de orchestră. A dispus introducerea
iluminatului electric în câteva biserici, precum şi în
clădirile domeniului; a comandat şi inanţat lucrarea
unui iconostas artistic, pentru capela din incinta
Palatului episcopal din Oradea, pe care a dispus s-o
picteze reputatul artist Pall, a lărgit şi modernizat
corul bisericii catedrale Sfântul Nicolae, a terminat
Monografia judeţului Bihor
construcţia aripii noi, începute sub arhipăstorirea
episcopului martir Demetrie Radu, a complexului de
clădiri ale Seminarului teologic, devenit Academie, şi
a dispus ca ediiciului de la stradă al acesteia să i se
adauge încă un etaj, în stil neobrâncovenesc.
A murit la închisoare, în 11 iulie 1952..
Fiecare dintre episcopi s-au dovedit a
fi, în acelaşi timp, fideli cultului religios pe
care-l reprezentau, cel catolic, şi intereselor
popor ului din care proveneau. Aceştia au
încurajat dezvoltarea învăţământului, socotind că
luminarea poporului, în contextul „raţionalismului
post-iosefinist”, va contribui, prin efectele sale,
la ridicarea nivelului său de viaţă. Ei socoteau că,
pentru poporul român, unirea cu biserica Romei
a însemnat o revenire la matcă, la origini, şi prin
aceasta o modalitate eficientă de racordare la
sistemul de valori culturale ale Occidentului. De
aceea, au depus eforturi pentru „lăţirea” Unirii,
pentru sporirea numărului de parohii, respectiv
de enoriaşi, îngrijindu-se de starea lor materială,
de chestiuni legate de igienă, de morală, de justiţie
etc. Pentru pregătirea preoţilor era necesar să
se întemeieze o instituţie proprie de învăţământ
teologic. Demersuri în acest scop s-au făcut
încă de pe vremea episcopilor Meletie Kovács,
Moise Dragoş şi continuată cu grijă şi dragoste
de actualul episcop PSS Virgil Bercea.
În 1948 biserica greco-catolică a fost desiinţată
de către regimul comunist, ea continuând, totuşi, să
existe în ilegalitate, sub arhipăstorirea episcopului
Iuliu Hirţe (1912-1978), iar mai apoi a canonicului
Monografia judeţului Bihor
135
foarte mult Institutul de învăţământ
teologic greco-catolic superior din Oradea,
dotat în prezent cu o bază materială
ultramodernă.
După 1948, cea mai mare parte
din cărţi şi documente au fost duse
la Cluj, la Biblioteca Academiei.
Nu puţine dintre ele au fost, însă,
distruse sau sustrase de către diverse
persoane particulare.
Bibliograie
Coriolan Tămâian (19041990). După înlăturarea
regimului comunist în fruntea
Episcopiei române unite
cu Roma de Oradea, acum
resuscitate, a fost numit
episcopul Vasile Hossu (19191997), care a păstorit-o până în 1997.
În prezent pe scaunul arhieresc al ei se ală
Preasinţia Sa episcopul dr. Virgil Bercea, un
ierarh ferm şi priceput, sub arhipăstorirea căruia
s-au reîniinţat a mulţime de parohii, s-a dezvoltat
Virgil Bercea,
episcopul greco-catolic
de Oradea împreună
cu Papa Ioan Paul
al II-lea şi cardinalul
Alexandru Todea
(1992)
Blaga, Mihoc, Biserică şi societate în
nord-vestul României, Editura Logos
94, Oradea 2003
Idem, Caritate şi prigoană, Editura Logos 94, Oradea
1999
Idem, Biserica şi secularul sau despre oicierea binelui,
Editura Treira, Oradea, 2007
Zenovie, Pâclişanu, Istoria Bisericii Române Unite,
Galaxia Gutenberg, 2006
Iacob, Radu, Şematismul istoric al diecezei Române
unite a Orăzii Mari tipărit cu prilejul aniversării
de 150 de ani de la îniinţarea aceleia 1777-1927,
Tipografia„Ateneu” Societate Anonimă,
Oradea, 1932
136
Monografia judeţului Bihor
Monografia judeţului Bihor
137
IstOrIA BIsErICII rOMAnO - CAtOlICE
Emődi András
Întemeierea episcopiei de Oradea se leagă
de activitatea a doi regi ai Ungariei, ambii iind
sinţi ai bisericii catolice. Sfântul Ştefan (I.), regele
Ungariei, a îniinţat în jurul anului 1010 o episcopie
în apropierea Orăzii, la Biharea. El a aşezat acest
teritoriu – care aparţinuseră iniţial episcopiei de Eger
– sub jurisdicţia arhiepiscopiei de Kalocsa, unde
a şi rămas până la al treilea deceniu al secolului al
XX-lea. În anul 1091 un atac al cumanilor a distrus
cetatea Bihariei şi centrul ecleziastic, motiv pentru
care regele Sfântul Ladislau (I.) a transferat episcopia
într-un loc mai adăpostit, mai bine plasat din punct
de vedere strategic şi anume pe malul Crişului
Repede, la Oradea. Aici a construit o catedrală, care
ulterior a devenit unul dintre cele mai cunoscute şi
faimoase locuri de pelerinaj, datorită faptului că pe
lângă trupul Sfăntului Ladislau
– canonizat în anul 1192 –
Sediul episcopal şi
aici au fost înmormântaţi mai
catedrala romanomulţi membrii ai familiei regale
catolică în evul
mediu
maghiare, printre care îl amintim
doar pe cel mai cunoscut dintre
aceştia, Sigismund de Luxemburg.
Din punct de vedere
teritorial, dieceza Episcopul
se compunea din Vitéz János
(1408-1472)
comitatele Bihor
şi Békés, respectiv
din unele părţi ale
comitatelor Zărand şi Cluj. În Oradea
şi pe teritoriul diecezei s-au aşezat
începând cu secolul al 12-lea mai
multe ordine monastice, benedictinii,
premonstratensii, augustinienii,
iar începând cu secolul al XIII-lea
franciscanii, dominicanii şi paulinii. În
urma devastatoarei năvăliri a tătarilor
din anii 1241/1242 – arhicunoscută din
amintirile canonicului orădean Rogerius,
întitulate Carmen Miserabile – a început
o reconstrucţie şi o perioadă de înlorire
a diecezei de Oradea. Oraşul a devenit
138
un important centru meşteşugăresc şi comercial.
În cetatea episcopală (cetatea Oradiei de astăzi)
a luat iinţă printre altele şi o şcoală capitulară
renumită. Oradea a devenit un centru regional al
umanismului, format în anturajul canonicilor cu
studii superioare teologice şi umaniste dobândite
în Italia. S-au format aici biblioteci personale ale
înaltului cler, de importanţă naţională şi este bine
cunoscut faptul că începuturile bibliotecii Bibliotheca
Corviniana – colecţia de renume mondială a lui Matia
Corvin – s-au suprapus cu formarea bibliotecii
personale a episcopului orădean Vitéz János (14451465). Capitlul totodată era cel mai important loc
de adeverire – astăzi am spune notariat – din părţile
estice ale regatului maghiar. Un produs de excepţie
a activităţii acestuia s-a păstrat prin intermediul unei
tipărituri din secolul al XVI-lea, intitulat Regestrum
Varadiense, care reprezintă colecţia protocoalelor
proceselor derulate în faţa Capitlului între anii
1208-1235.
Dieceza orădeană a fost
compusă de-a lungul evului
Catedrala
mediu din şase arhidiaconate
romano-catolică
(Bihor, Békés, Călata, Homorog,
din Oradea
Kölesér şi Szeghalom). La
sfârşitul secolului al 15-lea pe
Monografia judeţului Bihor
teritoriul său funcţionau 300 de parohii în care au
slujit 400 de preoţi. Structura vastei arii episcopale
şi capitulare este bine cunoscută, nu în ultimul rând
prin intermediul Statutelor Capitulare, întocmite în
jurul anului 1375. Începând din perioada stăpânirii
lui Matia Corvin şi până la sfârşitul secolului al
XVIII-lea episcopii de Oradea deţineau şi funcţia
de comite suprem al Comitatului Bihor.
Ca urmare a înfrângerii militare de la Mohács
(1526), respectiv în urma schimbării radicale a
realităţilor politice şi nu în ultimul rând datorită
întăririi bisericii protestante, toate instituţiile
episcopiei (diecezei) catolice au fost nevoite să
părăsească teritoriul. Începând din anul 1566, până
la eliberarea de sub stăpânirea otomană din anul
1692, episcopii orădeni nu au avut posibilitatea nici
măcar de a păşi pe teritoriul străvechii dieceze. În
această perioadă existenţa catolică s-a redus la scurta
activitate a iezuiţilor de la sfârşitul secolului al XVIlea, însă datorită activităţii şcolii din Oradea conduse
de acest ordin şi-a început cariera arhiepiscopul
Pázmány Péter, cel mai important personaj din
istoria contrareformei din Ungaria.
Din perioada dintre întemeierea episcopiei şi
1566 cunoaştem numele – şi în parte activitatea – a
46 de episcopi şi a mai mult de 600 de canonici.
În perioada amintită (1566-1692) 13 clerici au
posedat titlul formal de episcop al Oradiei, marea lor
majoritate dobândind efectiv scaune episcopale sau
canonicale (reale) din teritoriile adăpostite – vestice
şi nordice – ale regatului maghiar. În sfârşit călugărul
paulin Benkovich Ágoston a fost primul care şi-a
putut exercita dreptul de episcop cu reşedinţa în
Oradea, însă tot ceea ce s-a acumulat de-a lungul
secolelor anterioare a dispărut între timp: catedrala
monumentală ce adăpostea mormintele regilor,
bisericile, parohiile, clădirile, bunurile materiale,
domeniile şi în primul rând enoriaşii. În anul 1692
pe teritoriul fostei dieceze practic nu au trăit sulete
catolice.
Secolul al 18-lea a fost o perioadă de mare importanţă, una determinantă în viaţa diecezei. Activităţii episcopilor Benkovich Ágoston (1681-1702),
Csáky Imre (1702-1732), Csáky Miklós (1737-1747)
şi Forgách Pál (1747-1757) se datorează restaurarea,
reconstrucţia tuturor instituţiilor existente anterior:
a Episcopiei, Capitlului, Seminarului teologic, a
şcolilor, mănăstirilor, locurilor de refugiu pentru
Monografia judeţului Bihor
bolnavi şi cerşetori
etc. Totodată s-a
reorganizat marele
domeniu al Episcopiei şi în paralel al Capitlului,
acestea însemnând
baza materială sigură pentru susţinerea activităţilor de pastoraţie,
educaţie şi de caritate. Episcopul
Patachich Ádám (1759-1776)
a fost cel care a transformat
Episcopul
acest centru ecleziastic întrForgách Pál
(1747-1757)
unul renumit, grandios, baroc.
Teritoriul diecezei a suferit
câteva transformări, a pierdut
zona Huedinului (Călata) însă
a anexat Sălajul (comitatele Crasna şi Solnocul de
Mijloc). Baza sigură au rămas în continuare comitatele Bihor şi Békés. Numărul arhidiaconatelor
s-a redus la patru (cel al Catedralei, Békés, Crasna,
Solnocul de Mijloc). Treptat s-au reîntors ordinele
monahale, iezuiţii, franciscanii, capucinii, paulinii,
premonstratensii, misericordienii şi ursulinele.
După anul 1692 – timp de jumătate de secol –
viitorii clerici au fost instruiţi la seminarul Kisdianum
din Kassa (astăzi Košice), iar după întemeierea
propriului Seminar diecezan (1741) treptat aceştia
au fost readuşi la Oradea. În decursul secolului
aici au fost întreţinuţi anual de către dieceză 10-12
clerici. Episcopul Csáky Miklós a îniinţat în cadrul
instituţiei seminarului şi o tipograie, acesta având
ulterior o mare însemnătate în viaţa eparhiei.
Menţionăm că în organizarea bisericii greco
- catolice (parohii, diaconate, vicariat) din Bihor,
un rol foarte important l-a avut eparhia latină.
Baza instituţională şi nu în ultimul rând materială
a reprezentat-o acesta din urmă. La momentul
îniinţării episcopiei orădene de sine stătătoare
de rit oriental (1778) domeniul cel mai bogat al
episcopiei de rit latin, regiunea Beiuşului, a trecut în
proprietatea noii episcopii, formând baza materială
pentru devenirea şi funcţionarea ei.
La începutul secolului al XVIII-lea Dieceza
a avut foarte puţini enoriaşi, zona iind locuită
139
predominant de protestanţi şi ortodocşi. Creşterea
numărului credincioşilor catolici a luat însă un
avânt semnificativ spre mijlocul secolului, cu
toate că nu putem vorbi de o colonizare masivă
a populaţiei catolice ca şi în cazul Banatului sau a
zonei Sătmarului. În timpul episcopului Benkovich
pe teritoriul Diecezei au existat doar două parohii,
în 1732 numărul acestora a crescut la 11, în 1747
la 25, în 1776 la 35, în 1785 la 43, iar până în anul
1813 la un număr de 52. Pe lângă câteva parohii
mai importante din provincie (Belir, Carastelec,
Sâniob, Săcueni) numărul enoriaşilor a crescut
semniicativ în primul rând în mediul urban sau în
centre rurale cu o concentraţie mare a populaţiei
(Oradea, Beiuş, Marghita în Bihor; Békéscsaba,
Békésszentandrás, Gyula, Endrőd în comitatul
Békés; Şimleul Silvaniei în Sălaj).
Secolul al 19-lea a însemnat o perioadă de
creştere, prosperare pentru Dieceza de Oradea.
Între anii 1692-1902 au activat 18 episcopi, dintre
aceştia 9 în decursul secolului al XIX-lea. Au
luat iinţă numeroase instituţii de învăţământ şi
de caritate, majoritatea iind iniţiate, ulterior şi
susţinute, de către biserică. Acestea – în număr
de sute – deservesc bunul comun până în zilele
noastre, dar majoritatea naţionalizate după anul
1948.
Episcopia de Oradea a avut un rol foarte
important şi în viaţa ştiinţiică, în primul rând în
domeniul istoriografiei. În cadrul Capitlului au
luat iinţă (în anul 1807) şase stalumuri canonicale
în vederea sprijinirii activităţilor de cercetare a
membrilor clerului, cu orientări ştiinţiice. Printre
aceştia s-au numărat Rómer Flóris, Fraknói Vilmos,
Bunyitay Vince şi Karácsonyi János, urmaşi
demni ai canonicilor Gánóczy Antal, Pray György
şi Schönwisner
István, care au
activat în diferite
domenii ale ştiinţei
istoriei. Majoritatea
acestora erau
Episcopul
Templi József
140
p r o f e s o r i u n i ve r s i t a r i ,
academicieni. În această
ordine de idei amintim şi
de episcopul Ipolyi Arnold
(1886) care a întemeiat primul
muzeu de artă creştină (astăzi
această instituţie funcţionează
la Esztergom) din regiune.
Pe b a z a d a t e l o r ş i
statisticilor enumerate de
şematismul istoric al diecezei
editat în anul 1896, numărul
parohiilor era de 66 şi practic
şi-a atins punctul culminant.
Număr ul enoriaşilor era
de 121.000. Dintre aceştia
52.000 locuiau în Bihor,
58.000 în Comitatul (judeţul) Békés, iar 11.000 de
sulete în zonele Sălajului. Numărul total a crescut
foarte puţin până la sfârşitul anilor 1910. Vizând
perioada modernă, în mod tradiţional romano
- catolicii erau minoritari pe teritoriul Diecezei,
deoarece pe lângă cei 121.000 de enoriaşi amintiţi
mai trăiau şi 390.000 de protestanţi calvini, 180.000
de ortodocşi, 140.000 de greco - catolici, 90.000 de
protestanţi luterani şi 30.000 de israeliţi.
În urma modificărilor teritoriale de după
primul război mondial şi în urma concordatului
dintre Regatul României şi Sfântul Scaun din anul
1929, s-a modiicat semniicativ teritoriul Diecezei.
A pierdut părţile ajunse pe teritoriul Ungariei
(acestea funcţionând încă un timp ca administraţie
apostolică) şi totodată a pierdut aproape jumătate
din numărul enoriaşilor săi.
Până în anul 1923, legea agrară a deposedat
Episcopia şi Capitlul de majoritatea averilor
imobiliare (în primul rând păduri şi arături). În
anul 1929 episcopiile din Oradea şi Satu Mare au
fost desiinţate, urmând a i contopite şi formând
o nouă instituţie cu denumirea de Episcopia de Satu
Mare şi Oradea. Această situaţie a persistat (cu o
mică întrerupere dintre anii 1941-1948) până în
anul 1982.
În anul 1947 a început o lungă perioadă
de descendenţă în viaţa eparhiei, practic putem
vorbi de un calvar al fostei Episcopii de Oradea.
S-au etatizat aproape toate averile imobiliare, ale
Monografia judeţului Bihor
Episcopiei, Capitlului, ordinelor Böcskei László,
monahale şi ale parohiilor. Şi episcopul romanonu numai. S-au preluat de către catolic de Oradea
statul comunist nenumărate împreună cu Papa
obiecte de artă, arhivele aproape Benedict al
XVI-lea
în întregime, bibliotecile în
bună parte. S-au închis şcolile
confesionale, bine dotate şi cu un trecut secular de
funcţionare, instituţii de bază în susţinerea moralei
creştine. S-au naţionalizat spitalele şi celelalte
instituţii de caritate susţinute de episcopie. Efectul
distrugător a persistat până în anul 1989, atât sub
ordin moral cât şi material.
Episcopia reîntemeiată în anul 1990 se
află actualmente într-o perioadă de reînnoire
şi reorganizare administrativă. Priorităţile sunt
întărirea structurilor, instituţiilor de caritate
şi de învăţământ, deschiderea spre generaţiile
tinere, asigurarea continuităţii personalului cleric,
utilizarea raţională a imobilelor existente, totodată
accentuarea eforturilor în vederea redobândirii
unor bunuri imobile şi mobile naţionalizate.
Eparhia în momentul de faţă are 60 de
parohii şi cca. 64.000 de sulete romano -catolice.
Pe lângă enoriaşii majoritari de limbă maghiară,
în preajma Munţilor Plopiş (Şes) în cadrul a cinci
parohii trăieşte o comunitate însemnată de limbă
slovacă. În Oradea, fosta mănăstire a capucinilor
găzduieşte o parohie pentru pastoraţia enoriaşilor
de limbă română.
Monografia judeţului Bihor
141
IstOrIA BIsErICII rEfOrMAtE
Pálfi József
La formularea în scris a istoriei de aproape
jumătate de mileniu a Protopopiatului Reformat de
Bihor trebuie să accentuăm două aspecte: Protopopiatul de Bihor este doar în parte o formaţiune
de sine stătătoare, dat iind faptul că aceasta este
pe de o parte „unitatea fraternă a mai multor parohii,
organizate în vederea conducerii, administrării şi
menţinerii ordinii bisericeşti” (Canonul)1, iind astfel autoritatea superioară directă a parohiilor, iar pe
de altă parte, este una dintre cele nouă protopopiate
aparţinând Eparhiei (Episcopiei) Reformate de pe
Lângă Piatra Craiului. Deşi în corespondentul maghiar al cuvântului protopopiat igurează denumirea
de judeţ, unitatea administrativă bisericească nu
este identică cu formaţiunea administrativă şi teritorială care poartă această denumire şi care deţine
o autonomie relativă din punct de vedere politic,
economic şi administrativ.
Unitatea administrativă a statului, care astăzi
poartă denumirea de judeţ, este mult mai recentă decât instituţia protopopiatelor. Pe teritoriul
Comitatului Bihor de odinioară erau situate mai
multe Protopopiate (de Bihor, de Valea Ierului, de
Debrecen, sau de Zărand). Protopopiatele, sau pe
numele lor de atunci, tracturile şi în acest Comitat,
la fel ca şi în celelalte în care Reforma a avut loc
devreme, au luat iinţă încă de la mijlocul secolului al 16-lea. La Sinodul ţinut de către predicatorii
Superintendenţei de Debrecen - Regiunea Oradiei
şi Regiunea Sătmarului, în anul 1557, aceştia s-au
declarat aparţinând aripii helvetice a Reformei şi
au îniinţat Superintendenţa de dincolo de Tisa2,
care ţinea din Maramureş până la Orşova şi era
constituită din paisprezece Protopopiate, patru dintre acestea, enumerate mai înainte iind situate pe
teritoriul Comitatului Bihor. În decursul secolelor,
1 A Romániai Református Egyház Alkotmánya (Statutuma). Ko-
lozsvár, 2006, 26.
Zoványi Jenő: Magyarországi protestáns egyháztörténeti lexikon.
Debrecen, 1945. 332
2
aceste protopopiate au suferit anumite modiicări,
minore sau majore, dar şi-au păstrat denumirea
dată la îniinţare. Aici trebuie să accentuăm faptul,
că protopopiatele la care facem referire aici au
aparţinut secole de-a rândul Eparhiei Reformate
de dincolo de Tisa, iar astăzi, o parte dintre acestea sunt situate în Ungaria (cel de Debrecen şi o
parte a celui de Bihor) şi cealaltă parte, situată
azi în România, aparţine Eparhiei Reformate de
pe lângă Piatra Craiului (Protopopiatele de Valea
Ierului şi de Bihor, iar cel al Bihorului de Sud sau
Zărandului mai târziu s-au ailiat celor de Salonta
şi de Arad, azi toate aparţinând Protopopiatului
de Bihor. Vom reveni asupra acestora în cursul
prezentei lucrări.
Pe teritoriul judeţului Bihor de astăzi sunt
situate de fapt două protopopiate: Protopopiatul
de Bihor şi cel de Valea Ierului. La prezentarea
acestor două protopopiate nu putem să nu trasăm
o scurtă schiţă istorică a acestora, cu amintirea
punctelor cardinale şi a momentelor istorice
majore ale trecutului nostru şi prezentarea personajelor importante. În cele ce urmează, vom
discuta istoria protopopiatelor situate pe teritoriul
judeţului Bihor, împărţită pe trei perioade. Bineînţeles, cele două protopopiate au fost întotdeauna
în aria spirituală de inluenţă a Oradiei. Aşa a fost
asta şi în perioada dinaintea Reformei, deoarece
oraşul era centru episcopal, capitular şi educaţional-ştiinţiic.
Perioada de la mijlocul secolului XVI
până în anii 1821-1822
Reforma nu a avut loc nici în această zonă de la
o zi la alta ci a fost rezultatul unui proces îndelungat.
Parohiile, iar mai târziu protopopiatele, nu au apărut
din nimic, nu a fost un „creatio ex nihilo”, ci au luat
iinţă prin înnoirea pe baze biblice a bisericii romano-catolice a vremii, sprijinindu-se pe moştenirea
complexă a acesteia.
Monografia judeţului Bihor
142
Pregătitorii, organizatorii
şi prevestitorii reformei au fost
Biserica reformatã
clasiicaţi de către istoricul bise“Olosig” din
ricesc bihorean Major Huba3 în
Oradea
trei grupe. În prima grupă îi încadrează pe husiţi, ca şi prereformatori bine cunoscuţi .În grupa a
doua îi clasiică pe reprezentanţii umanismului, care
au avut o prezenţă masivă în Oradea începutului
de secol XV (Janus Pannonius, Vitéz János, Farkas
Bálint, Kálmáncsehi Domokos) cultivatori activi ai
acestui curent cultural european al vremii. În cea de
a treia grupă îi numeşte pe călugării franciscani, care cu
modul lor de viaţă apropiat poporului şi cu predicile
lor au împlinit rolul unei adevărate curele de transmisie între trecutul ce tocmai apunea şi reforma care
răsare. Cei mai mulţi reformatori sunt de asemenea
foşti călugări franciscani. Iar în cele din urmă, îi
aminteşte pe latifundiari şi mica burghezie a oraşelor-târg.
În urma restructurării vieţii economice s-au strămutat şi accentele acesteia. Micii burghezi care erau
meşteşugari sau negustori, desfăşurau un schimb de
mărfuri tot mai important şi în paralel cu aceasta,
participau activ la transmiterea noilor idei.
Major Huba, dr. : A Bihari Református Egyházmegye története.
Kézirat, 12 old.
3
Începând cu sfârşitul primei treimi a secolului
al XVI-lea, pe teritoriul Comitatului apar primii
reprezentanţi ai Reformei, care asemeni lui Martin Luther, nu aveau de gând îniinţarea unei noi
biserici, ci doar doreau ca vechea biserică să ie
înnoită şi asanată pe baze biblice. Printre aceştia
îi amintim pe Ozorai Imre, Dévai Bíró Mátyás,
Szkhárosi Horváth András. Aceştia doi din urmă
au scris în anul 1554 renumitele 23 de Teze Orădene,
care sunt considerate ca iind unul dintre primele
documente importante, act de confesiune reformatorică a Bihorului.
Ca urmare a faptului, că Varkoch Tamás a fost
căpitan al cetăţii Oradea, chiar dacă pentru scurtă
vreme şi în urma asasinării episcopului Martinuzzi
Fráter György în anul 1551, procesul Reformei a
devenit pe de o parte ireversibil, iar pe de altă parte, s-a accelerat simţitor. Îşi face apariţia în Bihor
Szegedi Kis István, care a fost alungat din Banat
şi care a fost unul dintre cei mai importanţi reformatori fundamentatori ai secolului. După moartea
episcopului romano-catolic Zabárdy Mátyás în anul
1556, scaunul episcopal nici nu a mai fost ocupat
la Oradea şi, în acelaşi an, Kálmáncsehi a îniinţat
Superintendenţa Zonei Oradiei, adeptă a ramurii
helvetice a Reformei.4 Reformatorii bihoreni cei
mai inluenţi din perioada anilor cincizeci-şaptezeci ai acelui secol au fost Méliusz Juhász Péter,
Czeglédi György, Károli Péter, Sásvári Gergely. Ei
au fost reprezentanţii ramurii helvetice a Reformei
în Oradea şi Bihor, atât în polemicile purtate cu
romano-catolicii, cât şi în cele purtate cu antitrinitarienii (unitarieni).
Reformatorii ştiau foarte bine, că în ducerea la
îndeplinire a reformei, un rol cheie îl au şcolile. De
aceea, în şcoala din Oradea se începe pregătirea preoţilor şi a învăţătorilor, iar această instituţie ajunge
să ie în secolul al XVII-lea o şcoală superioară
marcantă, renumită în toată ţara. Din păcate, Schola
illustrae din Oradea a fost nevoită să îşi închidă porţile după ocuparea de către turci a Cetăţii Oradea
în 1660, respectiv, s-a mutat împreună cu valorile
sale intelectuale la Debrecen. Odată cu împlinirea
Szabadi István: Adalékok a refomátus egyház kezdeteihez a
Tiszántúlon és Debrecenben. In Baráth Béla Levente: A Tiszántúli református centúriák. Adatok és írások a tiszántúli református
egyháztörténethez és egyházi művelődéstörténethez. Debrecen, 2010.
20-21.
4
Monografia judeţului Bihor
Reformei ce se consolida tot mai mult şi era sprijinită de către principii reformaţi ai Transilvaniei,
Oradea şi Bihorul ajungeau să ie tot mai mult un
centru intelectual şi spiritual al vremii. Puritanismul
teologic apărut în secolului al XVII-lea s-a desăvârşit tot aici. În acest fapt, un rol determinant i-a
revenit lui Szenczi Kertész Ábrahám, care între anii
1640 şi 1660 şi-a desfăşurat activitatea în Oradea şi
care era capabil, cu ajutorul tipograiei sale, să satisfacă cererile calitative şi cantitative deopotrivă. În
parte este şi meritul său că „documentul de bază”
al creştinismului, Biblia de la Oradea a fost tipărită
în parte aici, iind terminată la Cluj.5 După căderea
Cetăţii Oradiei, viaţa spirituală părea paralizată o
vreme, dar până atunci, parohiile reformate din
judeţ au ajuns să se consolideze într-o asemenea
măsură, încât erau capabile să ducă mai departe,
să organizeze şi să conducă viaţa ecleziastică a
zonei. După aceasta, centrul spiritual s-a mutat la
Debrecen.
Numărul parohiilor reformate din Protopopiatul de Bihor a crescut în secolele următoare
în poida recatolicizării sistematice. În secolul al
XVIII-lea, în care convertirile nu se făceau tocmai
cu delicateţe6, iar apoi, la începutul secolului al
XIX-lea, protopopiatul număra 60-70 de parohii.
În Oradea, după anul 1660 nu a mai rămas nici o
biserică reformată ci doar după Edictul iozein de
toleranţă, emis de regele Iosif al II-lea, s-a putut
construi din nou prima biserică în anul 1784, pe
timpul preoţiei lui Keresztes József. Şcolarizarea
reformată a reînceput tot în această perioadă în
Oradea.
Protopopiatul de Valea Ierului a rămas cu
mici modificări (turcii au exterminat câte un
sat, pe alocuri s-au produs recatolicizări) până
la Conventul din 1821-22 având în componenţă
circa 52 de parohii de limba maghiară, şi 7 parohii
de limba română.
Protopopiatele de Zărand sau Bihorul de Sud
au dispărut cu timpul, în anul 1702 s-a desiinţat
complet, iar acele parohii care au mai rămas s-au
ailiat Protopopiatului de Békés – Banat şi celui de
Bihor.
Páli József: Református felsőoktatás Erdélyben. Erdélyi Múzeum Egyesület, Kolozsvár, 2009. 173.
6
Csernák Béla: A református egyház Nagyváradon, 1660-1885.
Kiadja a KRE, Nagyvárad, 1997. 9.
5
143
Protopopiatul de Debrecen, care a rămas tot timpul
pe teritoriul Ungariei, nu va i Biserica Reformată
Oraşul - Nou din
discutat în prezenta lucrare, deşi Oradea
aparţinea Comitatului Bihor de
odinioară.
În cele ce ur mează, ar
trebui să prezentăm activitatea protopopilor din
aceste protopopiate, însă din cauza lipsei de spaţiu, vom enumera doar numele acestora, statuând
şi prin aceasta amintire celor ce au luptat şi au
contribuit la construirea sfintei biserici. Protopopiatul de Bihor: Czeglédi György până în 1570,
Károlyi Péter 1570-1573, Beregszászi L. Péter
până în 1587, Derecskei Ambrus până în 1603,
Alvinczi Péter 1604-1606, Szilvásújfalvi Anderkó Imre 1607-1610, Decsi N. István 1610-1631,
Pathai István 1631-32, Diószegi Végh Mihály
până în 1649, Albensis Mihály până în 1652,
Debreczeni István până în 1653, Váradi Szikra
István până în 1655, Komáromi Szvertán István
până în1660, Kissfalvi Tamás până în 1674, Zoványi János până în 1684, Hunyadi András până
în 1693, Nadányi István până în 1702, Kerestély
Szilágyi Márton până în 1710, Ónodi István
până în 1711, Püspöki Saja Péter până în 1715,
Monografia judeţului Bihor
144
Diószegi Sámuel până în 1726, Jenei Péter până
în 1737, Solymosi P. György până în 1741, Kápolnási Mihály până în 1768, Lovasi Péter până în
1774, Töltési Ferenc până în 1786, Bartók Sámuel
până în 1790, Ercsei Sámuel până în 1793, Mata
Sándor până în 1801, Debreceni P. János până în
1802, Szaklányi Zsigmond până în 1807, Fazekas
András până în 1821. Protopopiatul de Valea Ierului:
Csorba István 1598, Börvelyi Mihály 1601, Diószegi Mihály 1605, Diószegi N. Márton 1605-1631,
Debreceni Gergely până în 1646, Mislei Mihály
până în 1649, Diószegi Kis István 1682-1698,
Czeglédi Pál până în 1710, Lévai Ferenc până în
1715, Bessenyei István până în 1728, Gyöngyösi
Árva István până în 1732, Némethi Ferenc până
în 1738, Oroszi Nagy István până în 1743, Enyedi N. Mihály până în 1754, Marosi Izráel până
în 1761, Derecskei András până în 1771, Túri
Mihály până în 1788, Hunyadi Sámuel până în
1796, Fazekas István până în 1812, Szántó János
până în 1826. Protopopiatul de Zărand: Zágrábi
Mihály 1606- 1613, Ilovai Gáspár până în 1634,
Pécsváradi B. Péter până în 1637, Medgyesi István
până în 1639, Debreceni S. István până în 1646,
Nagyari Benedek până în 1652, Hercegszőlősi
Joó János până în 1657, Tölcéki János până în
1658, Érsekújvári András până în 1664, Sarkadi
András 1665, Gulácsi György până în 1680, Kolozsvári István până în 1690, protopop cu nume
necunoscut până în 1694.
Bineînţeles, descrierea protopopiatelor ar i
completă numai dacă am enumera pe lângă numele protopopilor şi parohiile ce le constituiau,
şcolile ce funcţionau pe lângă biserici în mod
iresc, într-o simbioză de la sine înţeleasă în biserica reformată.
De la Conventul General din 1881- 82
până în 1920
Cu ocazia şedinţelor Conventului General convocat în multiple rânduri în perioada 1881-82 s-au luat
hotărâri cu privire la faptul că încadrarea parohiilor în
protopopiate care a fost făcută în 1818 trebuie reanalizată, efectuându-se mici modiicări iar aceste decizii
au fost aprobate de către rege. Protopopiatul de Bihor
a fost divizat în două: unul rămânând cu denumirea
de Bihor, iar celălalt iind Protopopiatul de Salonta.
Protopopul şi
episcopul Sulyok
István (1859-1944)
Noul Protopopiat
de Salonta avea 30
de parohii, la care
au mai fost anexate 10 parohii din
Tractul de Békés.7
Enumerăm numele protopopilor
din acest protopopiat: Bor István
1822-1836, Balogh Péter 1837-1860, Osváth Imre 1861-1879, Nagy
Dániel 1880-1884, Széll Kálmán 1884-1907,
Balogh Ambrus 1908-1915, Böszörményi Lajos
1915-1926. Protopopiatul de Bihor a rămas cu
41- 42 parohii până în anul 1920, când mâna
invizibilă a istoriei a retrasat graniţele. Numele
protopopilor: Illyés János 1821, Zilahi József
până în 1848, Nagy István până în 1849, Zilahi
József 1855, Makó József până în 1860, Nagy
István până în 1871, Pap Károly până în 1881,
Gaál Imre până în 1884, Szabó Károly până în
1902, Sulyok István până în 1922. Protopopiatul
de Valea Ierului a rămas, în baza deciziei Conventului, cu 35 de parohii, care ulterior au crescut la
39. Numele protopopilor: Lengyel József 18191822, Récsei János până în 1836, Csécsi Nagy
János până în 1849, Kúthy Sándor până în 1851,
Ungi Márton până în 1862, Szűcs Károly până în
1869, Simon Benjámin până în 1871, Pap Gábor
până în 1880, Szőke János până în 1893, Nagy
István până în1906, Marjai Péter până în 1912,
Végh József până în 1934.
Din 1920 până în zilele noastre
În ultima lună a anului 1920, unitatea teritorială existentă de secole a fost ruptă şi graniţa
nou trasată a fost închisă. După aceasta a apărut
Emlékkönyv a Nagyszalontai Református Egyházmegye százéves
fennállásának emlékére, szerk. Debreczeni István, 1923. 21
7
Monografia judeţului Bihor
o situaţie nouă nu doar din punct de vedere administrativ, dar şi bisericesc. Protopopiatele rămase
în România, ciuntite, printre care cele de Bihor,
de Valea Ierului şi de Salonta au ales în locul
ailierii la Eparhia Reformată a Ardealului calea
autoorganizării şi astfel au început demersurile în
vederea îniinţării Eparhiei Reformate de pe lângă
Piatra Craiului. Personajul principal călăuzitor pe
acest drum a fost Sulyok István, preot paroh din
Oradea - Oraşul Nou, în acelaşi timp protopop
de Bihor, care a fost conducătorul protopopiatului timp de 19 ani, prin munca sa conştiincioasă
cârmuind cu succes soarta parohiilor ce i-au fost
rânduite.
Această perioadă a fost întreruptă pentru
câţiva ani (între 1940 şi 1945), când în urma
Dictatului de la Viena, lucrurile s-au reorganizat
în starea de dinainte de 1920. Protopopiatele
tradiţionale au fost reunificate. Apoi, în urma
Tratatului de pace de la Paris (1946), protopopiatele au revenit în situaţia juridico-administrativă
din perioada interbelică. Protopopiatul de Salonta
s-a desfiinţat după 1948, fiind afiliat celui de Bihor. Ultimii doi protopopi ai acestui protopopiat
au fost Kassay Béla 1926-1934 şi Arday Aladár
1934-1948.
După ailierea Protopopiatului de Salonta, pe teritoriul administrativ de azi a judeţului
145
Bihor au rămas două protopopiate reformate:
cel de Bihor şi cel de Valea Ierului. Acesta din
urmă doar pentru o anumită vreme, deoarece cu
ocazia reorganizării administrative efectuate în
urma presiunilor politice comuniste, la data de
1 martie 1968, Protopopiatul de Valea Ierului a
fost integrat în cel de Bihor. Cunoaştem doar cu
aproximaţie protopopii de pe Valea Ierului care
au slujit în perioada interbelică: Szabó Zoltán din
anul 1935, Boruzs Lajos ?- până în 1953, Szablyár
Kornél până în 1960, Higyed István până în 1963,
Mihályi Zoltán până în 1967?. După aceasta, pe
Valea Ierului se îniinţează din nou protopopiatul
independent în anul 1990, protopopi iind între
1990-1994 Gavrucza Tibor, iar între 1994-2010
Gellért Gyula. Astăzi, acest protopopiat include
37 parohii mamă.
Protopopiatul de Bihor, asemeni celui de Valea Ierului, s-a reorganizat în perioada de după cel
de al doilea război mondial în starea interbelică.
Putem să enumerăm protopopii acestei perioade
tot cu aproximaţie: Dr. Szabó Lajos 1951- (?),
Molnár Zoltán 1952 – (?), Pap László din 1955,
Bárdi Imre (?), Dr. Eszenyei Béla până în 1985,
Németi Imre până în 1987, Borsi Zsigmond până
în 2004, Mikló Ferenc din 2004 până în zilele
noastre. Astăzi, acest protopopiat este cel mai
mare din Eparhia Reformată de pe lângă Piatra
Craiului, având 59 de parohii mamă.
Consider că această scurtă istorie a protopopiatelor situate pe teritoriul judeţului Bihor de
astăzi nu ar i completă, dacă nu am stărui puţin
şi asupra epitropilor, respectiv asupra acelor laici,
care au slujit biserica cu un angajament şi devotament deosebit, unii dintre ei din rândul nobilimii,
care au rămas ideli bisericii şi în cele mai grele
perioade istorice. Aceştia au împlinit un rol deosebit de important în parohii, dar şi în forurile
de conducere ale bisericii. Pe lângă protopopi, ar
trebui să enumerăm şi numele lor. Iar în încheiere
ar trebui să amintim cu aceeaşi insistenţă multitudinea şcolilor care funcţionau pe lângă biserici şi
dascălii care desfăşurau o activitate educativă responsabilă şi
Csűry István,
conştientă. Biserica reformată
actualul episcop
reformat al Eparhiei a fost şi este ataşată, trăieşte în
de pe lângă Piatra
simbioză cu învăţământul şi cu
Craiului
educaţia.
146
Monografia judeţului Bihor
Bibliograie:
1. A Romániai Református Egyház Alkotmánya
(Statutuma). Kolozsvár, 2006
2. Csernák Béla: A református egyház Nagyváradon,
1660-1885. Kiadja a KRE, Nagyvárad, 1997
3. Emlékkönyv a Nagyszalontai Református Egyházmegye százéves fennállásának emlékére, szerk Debreczeni
István, 1923
4. Major Huba, dr. : A Bihari Református Egyházmegye története.(manuscris)
5. Páli József: Református felsooktatás Erdélyben.
Erdélyi Múzeum Egyesület, Kolozsvár, 2009
6. Szabadi István: Adalékok a refomátus egyház
kezdeteihez a Tiszántúlon és Debrecenben. In Baráth
Béla Levente: A Tiszántúli református centúriák. Adatok és
írások a tiszántúli református egyháztörténethez és egyházi
művelődéstörténethez. Debrecen, 2010
7. Zoványi Jenő: Magyarországi protestáns
egyháztörténeti lexikon. Debrecen, 1945
Monografia judeţului Bihor
147
IstOrIA COMunItăŢII EVAnGhElICE
luthErAnE
Mátyás Attila
Istoria parohiei evanghelice (lutherane) datează
încă din anul 1751, atunci când generalul Draveczky
László a chemat în Valea Ierului (Olosig) colonişti
germani din zona Renaniei. Aceştia iind evanghelici-lutherani au îniinţat comunitatea evanghelică,
cu permisiunea comitatului, alegându-şi preot în
persoana lui Zsolnay András.
Preotul din Olosig venea periodic şi la Oradea,
pentru a consilia spiritual pe evanghelicii de aici.
La început, ţineau întruniri la case particulare, iar
din anul 1784, la intervenţia soţiei lui Róth György,
căpitan al cetăţii Oradea (baronesa Podmaniczky
Johanna), lutheranii se adunau în Pavilionul I. al cetăţii pentru a-şi oicia slujbele religioase. Mai târziu,
magistratul orăşenesc Hoffmann János şi maestrul
căldărar Urbányi Sámuel, lutherani devotaţi şi-au
pus la dispoziţie propria casă pentru întruniri şi
slujbe lutherane.
Fidy István, moştenitor al ardorii predecesorilor săi, a fost cel care a făcut primele demersuri
pentru reîniinţarea comunităţii evanghelice în oraş.
În anul 1806, din donaţii provenite de la mai multe
persoane, s-a cumpărat un teren corespunzător
construirii bisericii. Capitlul însă, în calitatea sa de
latifundiar, şi-a folosit întreaga inluenţă pentru
a obţine anularea contractului de vânzare-cumpărare şi pentru a împiedica îniinţarea parohiei
evanghelice-lutherane în Oradea. Fidy István însă
a luptat cu perseverenţă şi după un şir îndelungat
de procese, în decursul cărora a făcut chiar două
drumuri la Viena, oraşul şi Comitatul le-a dat
dreptate evanghelicilor. Contractul de vânzarecumpărare a fost declarat deinitiv la data de 29
ianuarie 1811, când cei 340 de enoriaşi au început
construirea bisericii.
Consolidarea comunităţii - 1812-1920
Autorizaţia de îniinţare a parohiei de sine
stătătoare a fost emisă de către Comitat la data de
6 august 1812. În acelaşi timp cu îniinţarea paro-
hiei, lutheranii au îniinţat şi o şcoală primară la
Oradea.
Primul preot al comunităţii a fost Greskovits
József (1813-1826), născut la Kassa şi care funcţiona
la Turda, ţinându-şi cuvântarea de instalare în funcţie
la data de 13 iunie 1813. Învăţătorul ales de comunitate a fost Palánszky György care îşi desfăşura
activitatea în oraş. În timpul slujirii lor, sub curatoria
lui Fidy István, comunitatea s-a dezvoltat frumos,
parohia şi congregaţia începând să ia amploare.
Însă după moartea lui Greskovits (1826), în timpul
următorilor doi preoţi Lányi Sámuel (1826-1836) şi
dr. Glatz Sámuel (1837-1860) dezvoltarea a stagnat,
datorită conlictelor şi ostilităţilor interne.
Schimbarea majoră în viaţa parohiei s-a petrecut prin venirea tânărului şi neobositului Rimler
Károly (1861-1898), care a fost chemat din Békéscsaba de către lutheranii orădeni, iind investit la data
de 1 mai 1861. Rimler ţinea predici în trei limbi
(maghiară, germană şi slovacă). A chemat învăţător
în şcoala lutherană tocmai din Institutul pedagogic
de la Sopron, în persoana tânărului de numai 17
ani, Vinkler Lajos, care era deosebit de înzestrat şi
perseverent.
Parohia a reuşit să se consolideze inanciar şi
numărul enoriaşilor creştea. „La sfârşitul anilor optzeci s-a vândut o parte din terenul deţinut, şi anume partea
care avea ieşire spre strada Nagyteleki, iar din suma astfel
obţinută s-a construit în anul 1889 clădirea noii parohii,
vechea parohie iind transformată în şcoală.”
Preotul Rimler nu a mai avut mult timp să se
bucure de noua locuinţă, deoarece în anul 1900 a
fost chemat la Domnul. A trebuit să îşi ia rămas bun
de la enoriaşi, de la parohia sa, fără ca noua biserică
pentru care luptase şi muncise atâta timp, să devină
realitate. În semn de recunoştinţă pentru activitatea lui, oraşul i-a acordat familiei Rimler un loc de
veci. Exemplul hărniciei neobosite, a onestităţii, a
erudiţiei preotului încetat din viaţă, loialitatea sa
faţă de Dumnezeu şi faţă de naţiunea sa, poate i un
exemplu pentru toţi aceia care sunt şi vor i slujitori
148
ai lui Cristos. Al doilea dintre cei
cinci copii ai săi, Rimler Károly, Biserica
a fost Comandantul de Jandarmi comunităţii
al oraşului, între 1897-1903, iar evanghelice din
între 1903-1919 apreciat primar Oradea
al Oradiei.
Gloria construirii noii biserici şi a noii şcoli i-a revenit preotului următor, Materny Imre (1898-1942). Slujirea sa în comunitatea
din Oradea, 45 de ani, a împlinit toate speranţele
frumoase pe care le trezise Rimler Károly în suletele
enoriaşilor.
Planul prezentat de către arhitectul Petz Samu
din Budapesta a fost acceptat de către Adunarea
Generală la data de 13 aprilie 1902 şi lucrarea de construire a noii biserici i-a fost încredinţată lui Rimanóczi
Kálmán Jr., vestirt antreprenor local de construcţii.,
După demolarea micuţei case de rugăciune, lucrările
de construcţii s-au derulat într-un ritm ameţitor.
Proiectarea orgii gotice pentru noua biserică i-a fost
încredinţată lui Jánosházi László, inginer ministerial,
iar cu execuţia lucrării a fost mandatat orădeanul
Országh Antal, fabricant de orgi. Lustrele din ier
forjat au fost executate, de asemenea, la Oradea, în
atelierul meşterului Tátray Sándor. Pictura de pe altar
a fost excutată gratuit de către avocatul romano-catolic, orădean Böszörményi Géza. Celelalte piese de
mobilier din biserică au fost executate în fabrica lui
Rimanóczy.
Biserica construită în stil neogotic a fost sinţită
la data de 5 iulie 1903 de către episcopul Zelenka
Pál, în prezenţa unui mare număr de enoriaşi şi
invitaţi.
În tot acest timp, parohia creştea şi în cele
spirituale. Acest fapt este confrmat de îniinţarea
Asociaţiei Tutelare a Femeilor Evanghelice (19031904), care a funcţionat până la data lichidării sale
forţate (1943), organizând nenumărate evenimente
de binefacere în favoarea nevoiaşilor şi contribuind
la îmbogăţirea vieţii comunităţii lutherane. În perioada dintre 1904-1943 nu există nici o realizare
a parohiei lutherane în Oradea la care Asociaţia
Tutelară a Femeilor să nu i participat cu ajutor şi
donaţii importante.
Twerdon Istvánné Brezányi Borbála, enoriaşă
văduvă, decedată la data de 3 februarie 1902 şi-a lăsat, prin testament, casa din strada Körös şi înreaga
avere Bisericii Evanghelice Lutherane din Oradea.
Monografia judeţului Bihor
Această donaţie generoasă a făcut posibilă construirea unei noi şcoli. Planurile au fost elaborate de
către cunoscutul arhitect orădean Sztarill Ferenc,
tot el iind angajat şi pentru efectuarea lucrărilor. Pe
terenul cumpărat de la moştenitorii familiei Brüll,
pe locul vechii şcoli a fost inaugurată noua şcoală,
în anul 1906, la data de 9 septembrie.
organizarea într-o nouă Episcopie
Ca urmare a Dictatului de pace de la Trianon, care a pus capăt primului război mondial,
evanghelicii orădeni s-au rupt din sânul Eparhiei
Evanghelice de Tisa, precum şi din Protopopiatul
Evanghelic de Hegyalja, căruia îi aparţineau şi
împreună cu celelalte comunităţi de limbă maghiară din Ardeal, s-au alăturat Superintendenţei
Sindo-Presbiteriale de Confesiune Augustană
înfiinţată în 1921. Din cauza repatrierilor dureroase, parohia a rămas cu un număr redus de
mebrii, cu aripile frânte, din punct de vedere
material, reuşind cu greu să iasă din impasul în
care a fost împinsă de istorie.
Monografia judeţului Bihor
Nici în perioada interbelică viaţa comunităţii nu
s-a oprit, deşi s-a desfăşurat într-un cadru şi condiţii
restrânse, cu enoriaşi puţini, dar cu încredere în Dumezeu, încercând să facă faţă multiplelor greutăţi. În
anul 1927, au fost strânse fondurile necesare pentru
completarea luierelor de orgă ce lipseau şi pentru
reconstrucţia instrumentului. Sinţirea festivă a avut
loc la 17 iulie 1927, în prezenţa superintendentului
Frint Lajos. În anii 1933-34 comunitatea, cu sprijinul
Asociaţiei Tutelare a Femeilor, în semn de recunoştinţă, construieşte o locuinţă pentru preotul ce ajunsese
la vârsta pensionării. Aceasta a fost construită după
planurile şi în execuţia lui Pintér István.
În anul 1940 a fost terminată casa cu etaj,
care avea să servească comunităţii ca sursă de
venit din chirii. În această clădire este situat astăzi
oiciul parohial, locul de adunare şi biroul central
al asociaţiei Gustav-Adolf România, îniinţată în
anul 2001.
După 45 de ani de slujire dovotată, Materny
Imre s-a pensionat la data de 19 iulie 1942.
Ştafeta a fost preluată de către Túrmezei Sándor
(1942-1948) fratele mai mare al cunoscutei poete
Túrmezei Erzsébet, care a sosit la Oradea la 22
noiembrie 1942. Cei şase ani petrecuţi aici au
adus multe şi grele încercări atât preotului cât şi
comunităţii. Túrmezei s-a străduit să-l urmeze pe
Mântuitorul său, într-un spirit de rugăciune, în
lumina Evangheliei, îndemnându-şi confraţii să
facă acelaşi lucru. Datorită faptului, că era cetăţean
maghiar, deşi ceruse autorităţilor comuniste să i se
acorde dreptul de şedere, a fost expulzată la data
de 1 aprilie 1948.
După plecarea sa, în perioada 1 aprilie 1948 –
1 mai 1949, parohia a fost preluată de către Lányi
Pál, în calitate de preot suplinitor.
În anul 1949, după 137 de ani de funcţionare,
Şcoala Evanghelică a fost naţionalizată.
Serviciul preoţesc al lui Deák Ödön la Oradea
(1949-1988) a putut începe doar cu condiţia
renunţării la cele 40 de iugăre de teren agricol pe
care parohia le-a primit în anul 1924. În deceniile
comunismului, în imobilele bisericii au fost instalaţi
chiriaşi din partea oraşului, iar din chiriile încasate,
parohia primea o sumă din care nu îşi putea plăti
nici măcar obligaţiile anuale de impozit. Astfel,
dintr-odată, propriile surse de venituri nu numai că
au fost desiinţate de la o zi la alta, dar au devenit
149
chiar obligaţii de cheltuială. Enoriaşii parohiei au fost
opriţi de la participarea la slujbe, prin şantajare şi
ameninţări. Cei ce îndrăzneau să îşi asume funcţii în
biserică erau ameninţaţi în permanenţă cu pierderea
locului de muncă. Viaţa ecleziastică a fost restrânsă
între pereţii bisericii, membrii comuniunii s-au
împuţinat, doar cei mai ideli şi mai curajoşi aveau
forţa necesară pentru a înota contra curentului. Cu
trecerea anilor, situaţia s-a înrăutăţit tot mai mult.
În anul 1962 am fost deposedaţi de imobilul de
pe strada Kossuth (azi Independenţei), care era în
proprietatea parohiei din anul 1888-89. După doar
câţiva ani, acest imobil a fost demolat. Pe o parte
a grădinii noastre s-a construit, în mod abuziv,
iar o altă parte a fost dată vecinilor. Puterea s-a
străduit să conişte toate sursele de supravieţuire ale
parohiei şi ale angajaţilor acesteia, să aducă biserica
în imposibilitate de funcţionare. În această perioadă
deosebit de diicilă, Deák Ödön a fost cu adevărat un
om de sulet, un ajutor, un preot idel al evanghelicilor
orădeni. Îşi vizita deseori enoriaşii, iind în relaţie
personală cu cei care i-au fost încredinţaţi. Slujirea sa
nu a putut prezenta rezultate atât de spectaculoase,
precum cea a predecesorilor săi, dar el a fost folosit
de Domnul pentru a conduce pe malul celălalt şi a
salva această comunitate în perioada grea.
Máthé Csaba a fost preotul paroh al comunităţii în perioada 1988-1997. În aceşti ani, mulţi
tineri fugeau de tirania comunismului, trecând
peste graniţă. Acest fenomen a fost accelerat de
lovitura de stat cu aspect de revoluţie din anul 1989.
Aproape că nu avem nici o familie în comunitate,
din rândul căreia să nu ie tineri plecaţi undeva în
străinătate. Biserica evanghelică a început să îşi
redobândească imobilele coniscate pe nedrept şi să
îşi reconstruiască infrastructura distrusă. Începând
din anul 1990, fraţii noştri occidentali ne-au fost
de ajutor şi în aceste demersuri.
Începând cu 1 august 1998, parohia primeşte
un nou preot în persoana lui Mátyás Attila, care a
preluat postul cu un dinamism tineresc, şi cu sprijinul presbiteriului, respectiv a enoriaşilor, lucrează la
reînnoirea celor distruse în deceniile comunismului.
Cu sprijinul curatorilor noştri devotaţi: Lerchner
Oszkár şi Major Jolán, am reuşit să redobândim
clădirea vechii şcoli, în anul 1999 şi în 2002, să
recâştigăm în instanţă, terenul pe care era construit
imobilul ce a fost naţionalizat în anul 1962. Din
150
anul 2000, în clădirea fostei şcoli naţionalizate în
1949 funcţionează Grădiniţa bisericii, cu 75-80 de
copii anual. Csabay Árpád a sosit în parohia noastră
în anul 2003, în calitate de preot vicar, pentru a-şi
asuma o parte din slujbele tot mai extinse.
Între anii 2002-2005, comunitatea a reuşit să
renoveze complet biserica. Avem slujbe în limba
maghiară şi germană, pentru cei 650 de enoriaşi
ai comunităţii. Copii primesc educaţie religioasă
în sistem de şcoală duminicală, avem conirmaţii
Monografia judeţului Bihor
anual, iar enoriaşii pot participa la evenimente şi
manifestări religioase diverse.
Biserica Evanghelică-Lutherană trăieşte şi vrea
să trăiască. Dorim să trăim o viaţă creştină demnă,
cinstită, aici, unde au trăit şi au muncit strămoşii
noştri, păstrându-şi credinţa şi identitatea, slujind
prin talentul şi aptitudinile ce le-am primit de la
Dumnezeu, în favoarea întregii societăţi, ca ucenici credincioşi, până când solia noastră pe acest
pământ se va termina.
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Monografia judeţului Bihor
151
IstOrIA BIsErICII unItArIAnE
Buzogány-Csoma István
Unitarianismul a luat
iinţă în secolul XVI ca o
ideologie radicală a Reformei. Biserica
Unitariană este
singura confesiune fondată
de unguri, în
Transilvania.
Fondatorul şi
reformatorul
confesiunii a
fost Dávid Ferenc, care a fost
primul episcop al unitarienilor.
Dávid Ferenc
Dávid Ferenc, care şi-a
(1510-1579)
semnat operele în spiritul umanismului drept Franciscus Davidis1, s-a născut la Cluj, în jurul
anilor 1520. După studiile din Transilvania s-a
înscris la universitatea din Wittenberg (1545-1550).
Întrerupându-şi studiile de aici, timp de un an a
frecventat cursurile universităţii din FrankfurtOder. Revenind în ţară, a devenit rectorul şcolii
din Bistriţa, după care a lucrat ca predicator la
Petriş şi probabil şi la Sibiu. În 1566 a fost invitat
ca predicator la Cluj. Aici devine unul din liderii
disputaţiilor între diferitele curente ale Reformei:
în perioada 1555-1559 predicile şi tezele în limba
latină susţin teoremele teologiei luterane faţă de
ideile susţinute de Ulrich Zwingli. În 1557 a fost
ales superintendent al episcopiei maghiare din
Transilvania cu centrul la Cluj2, la urmă iind nevoit
Tatăl lui de origine săsească s-a numit Hertel Dávid, de aici
provine numele latinizat: Dávid, iul lui Ferenc, adică Dávid
Ferenc.
2
În anii 1550 pe teritoriul episcopiei romano-catolice din
Alba Iulia au existat două superintendenţii organizate pe criterii etnice şi teritoriale: cea săsească cu centrul în Sibiu şi cea
1
să renunţe la această funcţie, iindcă a luat poziţie
de partea doctrinei împărtăşaniei de rit helvetic. În
1564 confesiunea reformată a fost recunoscută de
Dieta Transilvaniei, iar Dávid Ferenc şi-a recâştigat funcţia de superintendent. Începând din 1562,
împreună cu Giorgio Blandrata (sosit din Polonia
şi devenit medic privat şi consilier al principelui
János Zsigmond - Ioan Sigismund - de Szapolyai)
depune eforturi consistente pentru propagarea
confesiunii reformate, iar din 1566, în spiritul motoului „sola scriptura” militează împotriva dogmei
sintei treimi.
Activitatea de reformator, critic de teologie şi
dogmatică s-a desfăşurat sub semnul principiului
„semper reformanda”, adică a reforma permanent,
condus pentru cauza creştinismului pur iisusian,
bazându-se doar pe Sfânta Scriptură. Studiind şi
criticând sistemul dogmatic al religiei creştine pe
baza Bibliei şi sub semnul raţiunii, a considerat
Reforma ca neiind inalizată. Pentru el au devenit
acceptabile doar teoremele care puteau i dovedite
doar pe baza Sintei Scripturi. Astfel s-a ajuns la
problema teoriei sintei treimi a
cărei baze, neiind prezente în
Sfânta Scriptură, pot i acceptate doar pe baza documentelor Biserica şi casa
parohială unitariană
emise de teologii şi sinodurile din Oradea
ungurească cu centrul la Cluj.
152
Monografia judeţului Bihor
secolelor IV-VI. Această stare a faptelor a contravenit principiilor sale de reformator. În loc de
sfânta treime, Dávid Ferenc susţine teorema biblică
a unui Dumnezeu unic: „În întreaga Biblie nu există
cunoaştere mai lucidă şi mai evidentă decât cunoaşterea despre un singur Dumnezeu”3, care este unic
atât în esenţa, cât şi în persoana Sa. Această teorie
radicală a fost enunţată public prima dată la data
de 20 ianuarie 1566, în biserica din Cluj.
Această teorie nouă şi radicală a stârnit o contrareacţie puternică, Dávid iind acuzat de erezie
de toţi cei care, susţinând dogma sintei treimi, au
considerat Reforma ca iind inalizată; aceştia au
făcut totul ca acest nou curent să ie înăbuşit complet. Cu aceasta debutează perioada disputaţiilor
teologice publice între trinitarieni pe de o parte
şi antitrinitarieni sau unitarieni de cealaltă parte.
Astfel de dispute publice4 au avut loc între anii
1566-1571 cu permisiunea şi susţinerea principelui
János Zsigmond de Szapolyai (el însuşi devenit
adept al unitarianismului la sfârşitul anilor 1560) la
Turda, Alba Iulia, Târgu-Mureş si Oradea.
Disputele, în loc de împăcare, s-au soldat cu
agravarea controverselor dintre trinitarieni şi antitrinitarieni. În loc de toleranţă, au avut loc manifestări de intoleranţă şi agresivitate până la edictul
de la Turda5 din 1568, care enunţă legea libertăţii
religiilor şi interzice agresarea oricărei persoane
din motive religioase. Principele a susţinut până
la moartea sa legea libertăţii religiilor, reconirmat
prin decizia Dietei din 1571. Cu ocazia disputei de
la Oradea principele declară, în spiritul acestei legi:
„în imperiul nostru, conform deciziei naţiunii, vrem ca să
ie libertate. Ştim că, credinţa este darul lui dumnezeu şi
conştiinţa nu ne poate i luată cu forţa.” (vezi Kénosi
p.190). Cu enunţarea acestei legi ia naştere Biserica
Unitariană care ia rapid proporţii în Transilvania:
ecclesiile unitariene s-au reprezentat prin 322 preoţi
la sinodul din Turda6 din 1578.
Unitarianismul s-a extins dincolo de hotarele
Transilvaniei: s-au format ecclesii pe teritoriul
Regatului Ungariei. Unitarianismul din Partium
(aproximativ judeţele de astăzi Arad, Bihor, Sălaj,
Satu-Mare, Maramureş) a luat iinţă cu ocazia disputaţiei de la Oradea (20-25 octombrie 1569), a
cărei proces-verbal în limba maghiară s-a păstrat
până în zilele noastre. Pe lângă textul procesului- verbal, alte informaţii utile sunt furnizate de
scrisoarea din 31 octombrie 1569 a lui Biandrata
prin care îi anunţă pe unitarienii din Polonia despre
marea victorie a confraţilor lor din Transilvania.
Din partea unitarienilor procesul- verbal a disputaţiei de la Oradea a fost compilat şi editat de
Dávid Ferenc, „sluga bisericii lui Iisos Hristos cel
răstignit”7, iar din partea reformaţilor, au participat
preoţii grupaţi în jurul lui Méliusz Péter. Conform
procesului- verbal, la disputaţie au fost prezenţi
preoţii reformaţi de dincolo de Tisa, în număr de
80 de persoane.Principele a participat personal la
discuţii, totuşi prezidiul i l-a încredinţat consilierului său unitarian, Bekes Gáspár. În privinţa condiţiilor, cele două părţi au fost de opinii contrare.
Disputa a luat sfârşit după şase zile prin cuvântarea
principelui care a detaliat cauzele disputei. După
cum era de aşteptat, nu s-a ajuns la înţelegere nici
de această dată, dar evenimentul în sine „a stârnit şi
mai mult atenţia asupra religiei; oamenii au realizat
că religia are forţă şi valoare doar dacă e a noastră
şi crezul nu ni-l subordonăm crezului altora, iar
religia unitariană şi-a ocupat poziţii mai ferme.”8
Obligat de circumstanţele disputaţiei, ambele părţi
au adoptat câte-un crez din partea lor.
După cum s-a mai amintit, disputaţia de la
Oradea a devenit un pas important în propagarea
unitarianismului în Partium. Prin Basilius István,
Karádi Pál, Óvári Benedek, Jászberényi István,
Mezőgyáni Ambrus, Tóth Miklós, din toamna anu-
Vezi lucrarea „Rövid magyarázat” (Scurtă explicaţie)
4
Aceste dispute au avut loc cu participarea principelui, nobilimii, clerului, dar şi a populaţiei de rând.
5
Edictul Dietei de la Turda a fost un fenomen unic în Europa secolului XVI: în nici o ţară europeană nu s-a ajuns la o
asemenea libertate a religiilor.
6
Biserica unitariană a preluat structura bisericii protestante transilvănene. Constituţia ei este sinodo-consisto-
rială. Organul principal legislativ şi de conducere este
sinodul care, împreună cu episcopul ales, stă la fruntea
ierarhiei bisericeşti. Biserica s-a compus din 13 protopopiate, în frunte cu câte un protopop ales. Protopopiatele
se compun din ecclesii conduşi de preoţi. Ecclesia orădeană aparţinea de protopopiatul Timişoarei şi funcţiona
sub îndrumarea episcopului Karádi Pál.
7
Astfel semnează invitaţia pentru sinod.
8
Ferencz, p.50.
3
Monografia judeţului Bihor
lui 1569 se lansează misiunea unitariană în direcţia
Câmpiei Panone şi Partium, având drept consecinţe
îniinţarea ecclesiilor la Beiuş, Gyula, Békés, Makó,
Hódmezővásárhely, Simánd, Timişoara, Tăşnad,
Huszt, Cehu Silvaniei, Baia Mare, Târgu Lăpuş,
Satu Mare.
La Oradea, conform tradiţiei, în urma disputaţiei circa 3000 persoane s-au convertit la
unitarianism9, dar obiectivitatea istorică pretinde
ca această cifră să ie scăzută la 300. Fehér Dezső
scrie: „fapt este că în 1566 s-au convertit la unitarianism guvernatorul oraşului Hagymássy Kristóf,
monsiniorul Rhédey Ferenc, moşierul Csáki Mihály,
şi mulţi alţi moşieri şi cetăţeni ai oraşului.”10 Totodată consemnează faptul că Ecclesia Orădeană a
mai existat în 1598, în acest an ei dispunând şi de
o şcoală. Primul pastor al ecclesiei a fost Basilius
István care încă în anul disputaţiei a plecat la Beiuş,
unde a fondat ecclesia unitariană.11 În legătură cu
istoria Ecclesiei din Oradea, prima dată sigură se
datează din 1924. Acesta apare în raportul diasporal
din 1924 ca o diasporă a ecclesiei din Cluj.12
Această cifră igurează în tratatul de istoria Bisericii Unitariene al
lui Kénosi Tőzsér János, probabil prin analogia primei Rusalii.
10
Fehér, p. 1933-1937
11
După unele surse bibliograice, pastorul reformat a fost
gonit, astfel ecclesia a devenit unitariană in corpore.
12
Din 1934 ecclesie-ilie, din 1940 ecclesie autonomă, din
anii 1960 centru diasporal.
9
153
Bibliograie
1. Aranyosrákosi Székely Sándor: Unitária vallás
történetei Erdélyben. (Istoria Bisericii Unitariene din
Transilvania) Kolozsvár. 1839.
2. Az unitárius Egyház története a mai Magyarország területén. (Istoria Bisericii Unitariene de pe teritoriul actual al Ungariei) www.unitarius.hu
3. Boros György, dr.: Az unitárius vallás Dávid
Ferenc korában és azután. (Religia Unitariană în şi după
vremea lui Dávid Ferenc) Kolozsvár. 1910.
4. Erdő János, dr.: Az unitárius Egyház történetének rövid áttekintése. (Scurtă trecere în revistă a
istoriei Bisericii Unitariene) http://www.unitarius.
com/magyar.html
5. Fehér Dezső: Oradea-Nagyvárad kulturtörténete és öregdiákjainak emlékkönyve, Nagyvárad.
(Istoria culturală a oraşului Oradea) 1933-1937
6. Ferencz József: Az unitárius egyház története főbb
vonásokban. (Istoria Bisericii Unitariene) Manuscris
7. Kénosi Tőzsér János – Uzoni Fosztó István:
Az Erdélyi unitárius Egyház története. Kolozsvár. (Istoria
Bisericii Unitariene din Transilvania) 2005.
8. Kovács Sándor, dr.: Adalékok a partiumi unitárius misszió16. századi történetéhez. Kitekintés NyugatEurópára. (Adendă la istoria misiunii unitariene din
Partium în secolul XVI. Panoramic asupra Europei
Occidentale) Előadás-tanulmány. 2002.
9. Pap Gy. László-Kerekes Árpád: Unitárius
Örökségünk Biharon és Nagyváradon. (Testimoniul Unitarian din Oradea şi Biharia) Nagyvárad. 2005.
154
Monografia judeţului Bihor
Monografia judeţului Bihor
155
IstOrIA COMunItăŢII EVrEIEştI
Andrei seidler
Din cauza distrugerii arhivelor reconstituirea
trecutului evreilor din oraşul Oradea în epoca
medievală este aproape imposibilă. Prima menţiune
privind prezenţa evreilor în oraş datează din anul
1715.
În 1850 în Oradea trăiau 1.438 de evrei. În
1851, când s-a format Asociaţia comercianţilor şi
a meseriaşilor din Oradea Mare, din cei 28 membri
aleşi, 6 au fost evrei.
În această perioadă au fost construite două sinagogi mari. În 1851 s-a construit încă o sinagogă cu
1.000 de locuri, ambele iind construcţii impunătoare
ca volum şi ca stil arhitectonic, iind situate pe locul
actualei aripi noi a maternităţii.
Prima şcoală publică evreiască din Oradea
şi-a deschis porţile în anul 1786. În anul 1867, anul
emancipării evreilor, numărul lor în Oradea era de
6.438, reprezentând 22.4% din populaţia oraşului.
Sinagoga ortodoxă
din Oradea
Evrei au luat parte, în mare
măsură, la realizarea unei reţele
comerciale moderne, care a avut
legături trainice cu toate oraşele
din Transilvania şi cu numeroase case comerciale
din Austria, Germania, Anglia şi ţările Orientului
Apropiat. Modernizarea vieţii bancare din Oradea
se leagă de evreii localnici. În 1910 la Oradea erau
48 de medici, 10 ingineri, 6 farmacişti, 8 jurnalişti şi
29 de învăţători evrei. Dintre intelectualii de seamă
ai oraşului menţionăm pe primul medic şef, director
al Spitalului de copii, iniţiatorul uzinei de apă din
Oradea. precum si fostul comandantul poliţiei din
Oradea.
În 1878 Comunitatea neologă a construit o
sinagogă monumentală în centrul oraşului (str.
Independenţei), cu o capacitate de peste 1.000
de locuri. Impozantă cu o cupolă centrală uriaşă,
care domină şi azi imaginea centrului oraşului, este
construită în stil neomaoric, iind proiectată de
arhitectul oraşului Busch David şi construită de
Rimanóczy Kálmán (tatăl). Fresca contemporană a
sinagogii a fost executată de Horovitz Mór, pictor
din Kosice.
În anul 1890 s-a construit, după proiectul lui
Knapp Ferencz şi sub conducerea arhitectului Bach
Sándor, o nouă sinagogă ortodoxă, tot în stil neomaoric în cartierul Oraşul Nou. În anul
1908, în curtea sinagogii s-a construit
o a doua sinagogă (Sas Chevra) după
proiectul lui Incze Lajos.
Până în anul 1905 spitalul a
fost reconstituit şi extins la 80 de
paturi. Confreria Sacra, împreună
cu cele două comunităţi evreieşti,
nu au rămas străine nici de asistenţa
medicală destinată locuitorilor de altă
credinţă din oraş. Astfel, la construcţia
primului spital de copii (pe actuala str.
Gen. Magheru), acestea au contribuit
cu 2.000 de coroane.
În campaniile militare din primul
război mondial evreii din Oradea au
156
participat în număr proporţional cu
numărul lor. Localurile şcolilor, precum şi spitalul evreiesc au fost puse
la dispoziţia armatei. Comunităţile
evreieşti, împreună cu organele lor
caritate au organizat ajutorarea familiilor rămase fără sprijin. Comunitatea
neologă a îniinţat un orfelinat pentru
copiii celor căzuţi în lupte, în care, spre
sfârşitul războiului au fost plasaţi şi
copiii care au supravieţuit pogromurilor sângeroase din Galiţia din anul
1918 şi care au fost aduşi la Oradea.
În timpul războiului a funcţionat
cantina populară rituală a Comunităţii
ortodoxe, unde a fost primit orice
nevoiaş fără deosebire de religie sau
naţionalitate.
Noul guvern Károlyi Mihály al Republicii ungare a numit, la sfârşitul lui 1918, în fruntea judeţului
Bihor pe prof. univ. ágoston Péter, cunoscut antisemit. În perioada dezmembrării monarhiei austroungare şi a constituirii statelor naţionale centraleuropene, evreimea din fosta monarhie şi-a pus şi
ea problema identităţii sale naţionale. În Oradea,
evreii ortodocşi – cuprinşi în mai mică măsură în
procesul de asimilare din perioada liberală a Ungariei
– s-au orientat în special spre organizaţia Mizrachi,
constituită la Oradea, imediat după instaurarea
administraţiei române. Sub acelaşi nume începând
din anul 1921, aceştia au editat un săptămânal care
se axa pe apărarea intereselor minorităţilor naţionale
evreieşti şi construirea noului cămin pe baze religioase. Ideile propovăduite de această organizaţie s-au
extins repede printre credincioşii, care sub numele
de Partidul Naţional Evreiesc, un partid comunitar,
au obţinut majoritatea absolută în alegerile comunitare din anul 1920 şi a rămas în fruntea comunităţii
până în 1932.
Alături de şcolile comunităţii ortodoxe, în anul
1920, la intervenţia Asociaţiei Naţionale a Evreilor
din Transilvania, s-a aprobat îniinţarea Liceului
Evreiesc. Şcoala a instruit 24 generaţii de absolvenţi.
Absolvenţii acestuia, supravieţuitori ai Holocaustului, se întâlnesc şi azi, din doi în doi ani, în Israel.
Munca creatoare şi strădania evreilor, pre-
Monografia judeţului Bihor
cum şi caracterul liberal al noii
administraţii româneşti, a dus la
dispariţia neîncrederilor recipro- Sinagoga neologă
ce, dispariţie care a avut drept din Oradea
urmare înviorarea economică a
oraşului, la care au contribuit în
bună măsură şi evreii.
Pe măsură ce fascismul câştiga teren în Europa,
dar mai ales după apariţia legilor antievreieşti din
Ungaria, cele două comunităţi şi-au strâns rândurile,
lăsând la o parte diferenţele ideologice. Numărul
evreilor în această perioadă era de circa 25.000 de
sulete.
În urma Dictatului de la Viena evreii din Oradea au fost loviţi pe neaşteptate de legi KamaneţPodolsk.
Bărbaţii între 18-45 de ani au fost concentraţi
pentru muncă forţată. Detaşamentele formate au
fost trimise în Ucraina, în zona operaţiunilor militare, fără arme. În detaşamentele de muncă forţată
pentru evrei s-a instaurat de la început un regim de
o sălbăticie extremă. Mii de oameni îmbrăcaţi în haine civile, slab hrăniţi, au fost supuşi la munci grele,
sub un tratament inuman din partea unor oiţeri,
suboiţeri şi soldaţi, special instruiţi pentru torturarea celor din detaşamentele de muncă forţată.
Odată cu ocuparea Ungariei de către armata germană, la 19 martie 1944 încă din prima zi
evreilor li s-a interzis să părăsească localitatea de
domiciliu. Toţi cei care au fost găsiţi în drum spre
casă, în trenuri, în gări, au fost arestaţi şi internaţi
Monografia judeţului Bihor
fără să mai poată lua legătura cu familia. Dispoziţiile
antievreieşti au fost înăsprite, urmărind înlăturarea
totală a evreilor din viaţa economică şi socială. La
31 martie 1944, Gestapoul a rechiziţionat Spitalul
Evreiesc, precum şi o serie de locuinţe evreieşti cu
tot inventarul lor.
La 5 aprilie 1944 s-a dispus obligativitatea
purtării semnului distinctiv al stelei galbene de către
evrei. O zi mai târziu au avut loc arestări masive,
care au continuat şi în zilele următoare sub acuzaţia
că evreii „au sabotat eforturile de război”. Printre
cei închişi au fost dr. Adorjan Emil, preşedintele
societăţii anonime Vulturul Negru, Leitner Nándor,
fratele preşedintelui comunităţii ortodoxe, dr. Váli
Péter, erou al primului război mondial, numeroşi
funcţionari, ziarişti etc. La 16 aprilie 1944 s-a dispus prin hotărâre guvernamentală sechestrarea
tuturor averilor evreieşti. Nimeni nu putea reţine
mai mult de 3.000 de pengö. În ziua de 17 aprilie
1944 au fost închise şi sigilate toate magazinele
evreieşti, mărfurile iind coniscate. La 21 aprilie
Sinagoga veche din Subcetate a fost rechiziţionată
şi transformată în cazarmă pentru trupele germane.
Ziarele aţâţau spiritele împotriva evreilor.
În ziua de 26 aprilie 1944, Consiliul de
Miniştri al Ungariei a adoptat ordonanţa privind
rechiziţionarea locuinţelor evreilor şi desemnarea
unui nou domiciliu pentru ei. Tot atunci Consiliul
de Miniştri a hotărât trimiterea în Germania, la
cererea germanilor, a 50.000 de muncitori evrei,
împreună cu familiile lor. Aceste ordonanţe prevesteau îniinţarea Ghetoului şi deportarea evreilor, în vederea soluţionării inale a „problemei
evreieşti”.
Evenimentele îşi urmau cursul cu rapiditate.
La 3 mai 1944 sute de aişe – semnate de adjunctul
primarului – anunţa populaţia evreiască a oraşului
despre îniinţarea Ghetoului şi limitarea ieşirii pe
străzi la o oră pe zi, între orele 9 şi 10 a.m. O sută de
comisii, repartizate pe cartiere şi străzi, au împânzit
oraşul, au pătruns în casele locuite de evrei şi au
somat locatarii să-şi părăsească căminele, putând să
ia cu ei un bagaj de maximum 50 kg de persoană.
Banii, ceasurile de mână, stilourile, până şi ultima
verighetă au fost coniscate pe loc. Ziarul Estilap,
din 4 mai 1944 a anunţat că: „Ghetoul din Oradea
157
va avea 30.000 de locuitori...” şi „Mutarea evreilor
se va face probabil în patru zile.”
Ghetoul desemnat evreilor orădeni avea o
suprafaţă de 130 iugăre cadastrale, teritoriu extrem
de redus faţă de numărul populaţiei închise aici,
aceasta însemnând concentrarea a 15-16 persoane într-o cameră. Aceasta a inclus străzile din
jurul Sinagogii mari ortodoxe, zona cel mai dens
locuită de evreii cei mai săraci. Împrejmuit cu un
gard de scânduri de doi metri înălţime, Ghetoul a
fost închis şi păzit cu stricteţe. În afară de acesta,
la Oradea a mai funcţionat încă un ghetou, în
Cazarma Crişului, cel al măturătorilor de stradă,
precum şi în jurul acestuia, unde, sub cerul liber, a
fost amplasată populaţia evreiască din provincie,
în jur de 8.000 de oameni.
La data de 10 mai 1944 comanda Ghetoului a
fost preluată de jandarmerie. Regulamentul de ordine interioară al Ghetoului, un adevărat regulament
de lagăr, a sporit şi mai mult suferinţele şi umilinţele
obştii evreieşti, lovind din plin în demnitatea ei
umană. Perioada cea mai dramatică din viaţa celor
închişi în Ghetou a început odată cu îniinţarea
oiciului de anchetă al jandarmilor, numit pe scurt
„Dréher” (iind instalat în birourile fabricii de
bere Dréher-Haggenmacher). Anchetarea evreilor în scopul de a stoarce eventuale declaraţii sau
mărturisiri privind numele unor cetăţeni creştini
la care ar i lăsat valori pentru păstrare, au fost
făcute de către anchetatori care au folosit metode
de torturare rainate şi bestiale. Oamenii au fost
schilodiţi, mulţi omorâţi şi numeroşi s-au sinucis
în timpul anchetei de teama unor noi torturări.
Anchetatorii nu au ţinut cont de prestanţă socială,
vârsta sau sexul victimelor, printre mulţi alţii iind
„anchetaţi” şi părinţii preşedintelui Comunităţii
ortodoxe, în vârstă de peste 80 de ani.
Înghesuiala din Ghetou, degradarea condiţiilor
de igienă, şi aşa minime, întreruperea curentului electric, teama permanentă de a ajunge pe mâna călăilor
din camerele de tortură, au dus la o stare de decepţie
extremă în rândurile evreilor. În aceste condiţii,
autorităţile au lansat un zvon: evreii din Ghetou
vor i concentraţi într-un oraş-ghetou undeva în
Ungaria, dincolo de Dunăre, unde vor i asigurate
condiţii de lucru şi un trai mai acceptabil. Induşi în
158
eroare în felul acesta, oamenii au
fost liniştiţi, preocupaţi iind de
Rabinul de
Vizhnitz - Eliezer
pregătirile de drum. Înşelaţi în
Hager
repetate rânduri, ei nu şi-au dat
(1890 - 1945)
seama că închiderea în Ghetou
nu a avut un scop în sine. Aceasta constituia doar un mijloc de
a-i concentra fără panică, de a-i linişti, de a limita
încercările de evadare şi de a-i ţine, până la deportare
sub supravegherea jandarmeriei.
La 25 mai 1944 a început evacuarea Ghetoului. Între 25 mai şi 3 iunie 1944, au fost ridicaţi în
mod planiicat, zilnic câte 2.500-3.000 de evrei şi
deposedaţi de toate bunurile lor. După o călătorie
de 4 zile în vagoane ferecate, nemâncaţi, fără apă,
lipsiţi de minimele condiţii de igienă evreii au
fost predaţi germanilor din Kosice, şi duşi mai
departe în lagărele de exterminare de la AuschwitzBirkenau. Ajunşi aici, doar aproximativ 10% din
cei sosiţi au fost selecţionaţi – temporar – pentru
muncă, restul au fost imediat gazaţi şi arşi. Evreii
din Oradea au fost nimiciţi spre sfârşitul perioadei
de funcţionare a Auschwitz-ului. Nu s-a păstrat
nici o statistică cu privire la numărul evreilor care
au pierit în camerele de gazare şi a celor morţi în
diverse lagăre de muncă, dispersate pe teritoriul
Monografia judeţului Bihor
Europei ocupate de germani. Cert este că din evreimea de altădată, după război s-au întors în Oradea
aproximativ 2.000 de supravieţuitori ai lagărelor
şi ai detaşamentelor de muncă, trimise încă în anii
anteriori în Ucraina.
La data eliberării oraşului, la Oradea s-au
găsit foarte puţini evrei. Alături de cele 16 familii
exceptate de legile rasiale s-a mai găsit un efectiv
de 450 de bărbaţii, care făceau parte din două
detaşamente de muncă aduşi la Oradea pentru
deservirea unităţilor de apărare antiaeriană, precum şi acei câţiva care s-au ascuns sub diverse
forme. Apoi, încetul cu încetul au apărut cei
întorşi din refugiu, din nordul Ardealului, precum
şi supravieţuitorii lagărelor de exterminare şi ai
detaşamentelor de muncă. Evreii, slab îmbrăcaţi
erau sleiţi de putere, fără locuinţă, fără mijloace
de existenţă lovindu-se de acute griji materiale,
spirituale şi morale. Necesitatea rezolvării neîntârziate a problemelor de întrajutorare a dus la crearea
unei instituţii denumită Gruparea Democratică
Evreiască. Aceasta s-a îngrijit, în afară de primirea
şi înzestrarea cu strictul necesar a celor întorşi, şi
de reintegrarea lor în viaţa normală, în recâştigarea
demnităţii umane. Din această instituţie s-a desprins
o organizaţie specială denumită DEFAB (Deportáltak Felkutatására Alakult Bizottság – Comitetul
pentru Depistarea Deportaţilor), care şi-a propus
depistarea şi aducerea acasă a supravieţuitorilor
lagărelor. În condiţiile în care mersul trenurilor nu
era încă restabilit, cu sprijinul guvernului, au fost
organizate şase curse cu trenul în Polonia. Ruta
trenului a fost Oradea – Cracovia, de unde, cu
camionul, au fost cercetate lagărele de concentrare
din împrejurimi, inclusiv Auschwitz-ul. Pe această
cale s-au întors 4.500 de supravieţuitori ai lagărelor,
originari din Ardealul de Nord.
Azi, la Oradea, mai funcţionează trei sinagogi
şi două cimitire. Comunitatea din Oradea depune
eforturi pentru a asigura supravieţuitorilor Holocaustului (bătrâni, bolnavi sau persoane fără familie) o
viaţă liniştită, demnă, fără griji.
Comunitatea din Oradea – care cu câteva
decenii în urmă reprezenta aproape o treime din
populaţia oraşului – azi, nu depăşeşte 700 de sulete,
cu multi varstnici, chiar octogenari, dar si de varsta
Monografia judeţului Bihor
medie. În ultimul an, in Oradea, s-au nascut 6 copii
evrei. Amintirea fostei comunităţi evreieşti – cea mai
mare comunitate evreiască din Transilvania – este
păstrată de monumentul comemorativ al celor pieriţi
în Holocaust, realizat în marmură neagră, alat în
apropierea Sinagogii mari ortodoxe.
Din această comunitate provine ANSAMBLUL ARTISTIC compus din corul „GYURI
VILAN ”, care desfăţoară pe scenă trei generaţii,
bunicii cântând alături de nepoţi, echipa de dansuri
israeliene „OR NEURIM ” compusă din tinerii
comunităţii precum formaţia de muzică klezmer „
HAKESHET KLEZMER BAND”, care în anul
159
2008 a avut deosebita onoare să ie invitată şi să
participe la festivalul de muzică klezmer din TSFAT
– ISRAEL, in 2009 la festivalul KLEZFIESTA
din Buenos Aires – Argentina si JAZZ MEETS
KLEZMER din Bucuresti.
Corul, care poartă numele regretatului GYURI
VILAN z.l., cel care timp de peste 30 de ani a condus
acest cor, şi care a fost şi fondatorul formaţiei de
muzică klezmer, precum coordonatorul întregului
ansamblu artistic., care dealungul timpurilor a prezentat spectacole în diverse localităţi din România,
precum şi în Ungaria vecină, unde relaţiile cu
comunităţile de acolo sunt foarte bune.
160
Monografia judeţului Bihor
161
Monografia judeţului Bihor
COMunItăŢIlOr CrEştInE
nEOPrOtEstAntE
Dumitru noane
Judeţul Bihor, prin poziţia sa geograică de
tranziţie de la spaţiul central-european la cel sudest şi est-european, de contact între Occident şi
Orient, a fost în permanenţă o zonă de întrepătrundere şi de conluenţă a ideilor şi curentelor,
un loc de interferenţă şi de efervescenţă culturală
şi religioasă. Deasemenea, mozaicul etnic creat
de-a lungul istoriei acestor meleaguri, cu un grad
relativ ridicat al toleranţei etnico-religioase care s-a
manifestat în general, cu mici episoade mai violente, au creat condiţiile ca astăzi să se constituie în
importante repere de spiritualitate şi cultură, patru
episcopii – romano-catolică, ortodoxă, reformată
şi greco-catolică – şi Alianţa Evanghelică, care grupează câteva din principalele culte neoprotestante
care activează în România.
În secolul al XIX-lea s-a resimţit o decădere
generală a spiritului religios, şi, atunci, s-a declanşat
un nou val de Reformă în Europa şi America de
Nord (SUA, Canada). Această mişcare a fost denumită generic ca neoprotestantă, pentru a putea i
deosebită de cea din secolul al XVI-lea, dar deosebirea constă mai mult în terminologie şi mai puţin
în problemele legate de cult. În acest context, nici
Bihorul nu putea i ocolit de acest amplu proces de
emulaţie spirituală, fapt ce explică actualul mozaic
religios ce caracterizează viaţa sa spirituală.
În altă ordine de idei, trebuie remarcat faptul
că aceste Biserici neoprotestante, în special curentele reprezentative pe plan mondial, şi-au adus un
aport considerabil la revigorarea vieţii morale şi sociale a comunităţilor în care îşi desfăşoară existenţa.
De asemenea, de-a lungul existenţei lor aceste biserici au creat şi o cultură speciică, o literatură de
factură religioasă, o artă muzicală proprie, lucrări
în domeniul eticii şi moralei, medicinei naturiste,
istoriei şi arheologiei, explicării unor probleme ale
ştiinţei pornind de la învăţăturile Bibliei.
Pornind de la aceste considerente, ne propunem prezentarea câtorva dintre comunităţile
creştine neoprotestante, şi anume: baptistă, penticostală, creştină după Evanghelie şi adventistă.
BISERICA CREŞTINĂ BAPTISTĂ
Bihorul a fost poarta prin care au intrat baptiştii în
Transilvania. Prima biserică baptistă, de limbă maghiară, a fost
înfiinţată în anul 1875 la Salonta, care a fost leagănul credinţei
baptiste din Transilvania, oferind bisericilor din judeţ pastori
şi predicatori de seamă.
În primul grup de opt persoane (de limbă maghiară) care s-au
botezat atunci, se ala şi românul Mihai Cornea (Kornya Mihai).
După câţiva ani de instruire în preceptele noii
sale credinţe, Mihai Cornea a devenit unul
dintre cei mai destoinici predicatori ai credinţei Biserica Creştină
baptiste pe care a început să o răspândească atât Baptistă maghiară
între maghiari, cât mai ales între români, pentru din Oradea
care a îniinţat 15 biserici.
162
Principalii factori favorizanţi ai răspândirii
credinţei baptiste în localităţile din judeţ au fost:
• Mutarea în localitatea respectivă a unui
credincios baptist;
• Botezarea unor localnici în biserici baptiste
din alte localităţi;
• Botezarea unor localnici în timpul primului
război mondial, pe front sau în prizonierat;
• Revenirea unor localnici acasă de la muncă
din SUA, unde au fost convertiţi;
• Activitatea misionară a unui predicator sau
a unor credincioşi din alte localităţi.
Cele mai vechi biserici baptiste din judeţ sunt
întemeiate înainte de 1900 la Alparea, Auşeu, Batăr,
Cheşa (1885, prima Biserică Baptistă Română din
Transilvania), Ciumeghiu, Fonău, Girişul Negru,
Gurbediu, Râpa, Sârbi, Suplacu de Tinca, Stracoş,
Talpoş, Tăut, Tulca, Ucuriş, Vintere.
Până la sfârşitul primului război mondial au mai
apărut biserici în Cărăsău, Călacea, Codru, Cociuba
Mare, Chistag, Bălaia, Bălnaca, Beiuşele, Beznea,
Birtin, Bogei, Botean, Borod, Borozel, Bratca, Burzuc,
Făncica, Dobreşti, Duşeşti, Gruilung, Homorog,
Husasău de Criş, Lugaşu de Jos, Mierlău, Oşand,
Ortiteag, Orvişele, Petid, Peştera, Petreu, Săbolciu,
Sărsig, Sânnicolau Român, Tinca, Tinăud, Topa de
Criş, Ţigăneşti, Vadu Crişului, Valea Crişului.
În perioada interbelică, în ciuda unor oprelişti
sau şicane administrative au fost inaugurate biserici
în Abrămuţ, Avram Iancu, Bistra, Cacuciu
Vechi, Căuaşd, Cefa, Ciuleşti, Cornşeşti,
Cusuiş, Cuzap, Gepiu, Ghiorac, Gurani,
Gurbeşti, Hinchiriş, Hidişelul de Sus, Hodiş,
Iteu, Izbuc, Josani, Lăzăreni, Peştiş, Salonta
(biserica română), Sititelec, Sudrigiu, Şauaieu,
Şumugiu, Tărcăiţa, Tileagd, Topa de Sus,
Ursad.
După instalarea regimului comunist,
în ciuda tuturor greutăţilor provocate de
către autorităţi, au fost deschise biserici
în Aleşd, Beiuş şi Marghita (bisericile
româneşti), Meziad, Popeşti, Sânmartin,
Şuncuiuş, Totoreni.
În perioada de
după decembrie 1989
a continuat lucrarea de Biserica Baptistă
“Betel” din Petreu
plantare de noi biserici
în Băile Felix, Fâşca,
Monografia judeţului Bihor
Leş, Marginea, Pădurea Neagră,
Giorgiov Adrian
Pocola, Sălard(biserica română), şi Simon Jozsef
Sântandrei, Seliştea de Vaşcău şi - pastori de la
Biserica Baptistă
Vaşcău.
Înfiinţarea bisericilor maghiară din
baptiste din judeţ s-a realizat Oradea
prin:
• Punerea la dispoziţie de către credincioşi
a unui teren sau a unei case pentru construire/
amenajare
• Finanţarea de către credincioşi mai
înstăriţi(cazul nobilului Palladi Victor din Topa de
Criş)
• Colectă de la membrii noii bisericii şi/sau
de la membrii unor biserici din satele vecine, care
au tutelat îniinţarea noii biserici
Monografia judeţului Bihor
•
Sprijin din partea
unor credincioşi din alte ţări(în
special SUA) sau plecaţi de aici
Biserica Baptistă
nr. 2 din Oradea
în alte ţări
Trebuie remarcat faptul
că, la începuturi, comunităţile
baptiste au fost alcătuite
împreună, din români şi maghiari, fără deosebire,
cu ţinerea serviciului divin alternativ, şi într-o
limbă şi într-alta, separarea făcându-se doar pe
masură ce comunităţile creşteau şi lăcaşurile de cult
deveneau neîncăpătoare. Abia din 1990, odată cu
îniinţarea Convenţiei Bisericilor Baptiste Maghiare
din România, s-a produs o separare distinctivă, pe
criterii etnice.
De la începuturi comunităţile baptiste au fost,
mai ales la sate, în conlict cu preoţii şi enoriaşii
bisericilor romano-catolice, ortodoxe sau grecocatolice existente în localitate şi, mai puţin cu cei
reformaţi, cu care de cele mai multe ori s-a ajuns la
colaborare interconfesională. În perioada comunistă,
regimul a căutat să ţină sub control fenomenul
religios, în general, şi cel neoprotestant, în special,
sub pretextul că legăturile acestor comunităţi cu
structuri similare din străinătate ar aduce prejudicii
noii democraţii populare şi procesului de făurire a
unei noi societăţi multilateral dezvoltate
Dar comunităţile baptiste s-au confruntat şi cu
probleme interne, în special de natură doctrinară,
care s-au manifestat mai ales după apariţia în
România a cultului penticostal(1922) şi, mai exact
163
a mişcării neopenticostale
charismatice (după 1956)
care s-a ,,cuibărit’’ şi în sânul
unor comunităţi baptiste
din Bihor provocând derută
în rândul credincioşilor(de
ex. cei din Aleşd).
În peisajul religios al
Oradiei baptiştii constituie
o prezenţă remarcabilă.
Mihai Cornea a înfiinţat
prima biserică baptisă din
Oradea (de limbă maghiară)
prin botezul pe care l-a ţinut
în apele Crişului Repede în
anul 1885. În municipiul
nostru există, în prezent,
10 biserici baptiste – 8
româneşti şi 2 maghiare-, cu un total de circa 6.000
de membri adulţi botezaţi plus copiii lor.
Cea mai mare dintre ele este Biserica Emanuel, care
are peste 3.000 de membri botezaţi adulţi plus un număr
de 1.500 de copii, iind cea mai mare biserică baptistă, atât
din România cât şi din întreaga Europă. Monumentala
clădire a bisericii, situată la intersecţia B-dului Decebal
cu Calea Aradului, are o sală de închinăciune cu o
capacitate de 2.700 de locuri şi un corp de clădire pentru
birouri. Alăturat funcţionează Liceul Baptist Emanuel,
iniţial cu un singur corp de clădire, căruia, în scurt
timp, i s-a mai adăugat încă unul, deoarece, pe măsura
airmării sale în peisajul şcolar orădean, a devenit o
unitate şcolară tot mai căutată de părinţii şi copii orădeni
pentru performanţele sale educaţionale şi pentru
baza sa instructiveducativă.
Biserica
Baptistă nr.1 îşi
are sediul vis-a-vis
de hotelul Dacia
Continental,
într-o clădire ce
datează din anul
Pastorul Liviu Olah
164
Monografia judeţului Bihor
Pastorul Paul
Negruţ, rector
al universităţii
“Emanuel” Oradea
1912. Numără peste
1.100 de membrii
botezaţi, plus 300
de copii, păstoriţi
de către predicatorii
Ve r e s E r n ö ş i
Simon Ioszef,
primul preşedinte
al Convenţiei
Bisericilor Baptiste Maghiare din România. În anul
1930, un grup de credincioşi maghiari au întemeiat
Biserica Baptistă Bethelem, pe strada Beiuşului
nr.12, care este păstorită tot de păstorii Bisericii
nr.1. În anul 1990, credincioşii baptişti maghiari s-au
desprins din comunitatea baptistă orădeană, care
includea credincioşi români şi maghiari la un loc,
şi şi-au constituit o comunitate separată pe strada
G-ral Henri Berthelot nr.5, lângă Biserica baptistă
nr.1, unde este sediul central al Convenţiei Bisericilor
Baptiste Maghiare din România, care numără numără
12.567 membri şi aparţinători, în cele 244 biserici
din 16 judeţe ale ţării şi are are centre de misiune în
Oradea, Zalău şi Braşov .
Prima biserică baptistă română din Oradea a
fost întemeiată în anul 1912 sub numele de Biserica
Baptistă nr. 2. În primii ani de existenţă a acesteia,
credincioşii s-au adunat la închinăciune în case particulare. În anul 1923
aceştia au cumpărat
o casă pe strada Simion Bărnuţiu nr.31
şi au transformat-o
în casă de rugăciune
şi închinăciune. De-a
lungul anilor, casa a
fost mărită de mai
Pastorul Petru
Vidu - preşedintele
Comunităţii Baptiste
de Oradea
multe ori, ultima adăugire făcându-se în anul 1979,
când s-a ajuns la 900 de locuri, plus 5 săli anexe,
folosite pentru şcoala duminicală a copiilor. Pastorul
Nicolae Covaci deţine recordul de longevitate în
păstorirea unei biserici, îndeplinind această slujbă
în Biserica nr.2 timp de 42 de ani. Sub păstorirea
sa biserica a ajuns la 500 de membri. La începutul
anului 1974, lui Nicolae Covaci i s-a alăturat pastorul
Liviu Olah. Prin predicile sale inspirate s-au convertit
şi au fost botezaţi în doi ani şi jumătate un număr
de 650 de noi credincioşi.
În perioada 1977-1981, sub păstorirea
predicatorului Iosif Ţon biserica a crescut la 1.700
de membri, iar sub păstorirea predicatorilor Nicolae
Gheorghiţă şi Paul Negruţ, Biserica nr.2 a continuat
să crească în acelaşi ritm, în tot timpul anilor de
atunci încoace. În anul 1989 echipei de pastori ai
bisericii li s-au adăugat Cornel Iova şi Petre Vidu, iar
din 1990 a revenit la păstorirea bisericii şi Iosif Ţon.
Biserica a ajuns la peste 3.000 de
membri în anul 1993, când se Biserica Baptistă
intalase în noul lăcaş al Bisericii “Credinţa” din
Baptista Emanuel. Vechiul lăcaş dernişoara
de cult de pe strada Simion
Bărnuţiu nr.31 funcţionează
în prezent ca Biserica Baptistă
Decapole.
În anul 1948 un grup de redincioşi din Biserica
nr.2 au decis să întemeieze o nouă biserică pe strada
Clujului nr. 8, aceasta devevind Biserica Baptistă nr.3.
Sub conducerea pastorului Teodor Vereş, biserica
a ajuns la un număr de 400 de membri. În anul
1993, pentru că localul din strada Clujului devenise
neîncăpător, credincioşii au decis să construiască
Monografia judeţului Bihor
o frumoasă clădire de cult pe
strada Olteniei, la nr.12. Cea mai
Biserica Baptistă
mare parte a credincioşilor din
“Emanuel” Oradea
biserica de pe strada Clujului s-au
- interior
mutat în noua biserică, denumită
Biserica Baptistă Golgota. Ceilalţi
credincioşi au rămas în biserica
din strada Clujului, devenită Biserica Baptistă Elim,
în prezent ei lucrând la ridicarea unui nou lăcaş de
cult câteva case mai încolo.
În anul 1976, un alt grup de credincioşi de la
Biserica nr.2, a întemeiat Biserica Baptistă nr.4, în
cartierul Ioşia pe stada Piteştilor nr.18, actualmente
Biserica Baptistă Sion. La începutul anilor ’90
biserica avea 150 de membri şi era păstorită de către
pastorul Gheorghe Pădure.
După 1990 credincioşii din partea de est a
oraşului, pentru a avea un lăcaş de cult mai aproape,
mai accesibil, au întemeiat Biserica Baptistă Salem
pe Calea Clujului nr.213. Tot la începutul anilor ’90
în cartierul Rogerius, lângă magazinul Artima a fost
ridicat un frumos lăcaş de cult unde funcţionează
Biserica Baptistă Harul. De asemenea, credincioşii
din zona B-dului Ştefan cel Mare
– cartierul Oncea şi-au întemeiat,
după 1990, un lăcaş de cult al lor Biserica Baptistă
pe strada Lăcrămioarelor nr.7 cu din Topa de Criş
denumirea Biserica Baptistă Sf.
Treime.
165
În data de 19 decembrie 2004, a avut loc
consacrarea noii clădiri a Bisericii Baptiste
“Providenţa” din Oradea, de pe strada Ciheiului.
Biserica s-a îniinţat în anul 1996 de către un grup
de credincioşi din cartierul Nufărul, purtând iniţial
numele “Credinta”. Din partea oicialităţilor oraşului
166
au participat viceprimarul Mihai
Dan Groza, deputatul Cornel
Biserica Baptistă
Popa şi senatorul Radu Ţârle.
din Călacea
Bisericile baptiste sunt
conduse de pastori care sunt
ordinaţi(hirotonisiţi) pe viaţă. Pe
lângă aceştia sunt aleşi, pe o perioadă de 2 ani, din
rândul membrilor bisericii, presbiteri şi diaconi, care
îndeplinesc o serie de atribuţiuni atât pentru bunul
mers al activităţii de cult cât şi al celei administrative. Bisericile se unesc în asociaţii zonale, denumite
comunităţi de biserici, iar pe plan naţional, toate
aceste sunt cuprinse în Uniunea Bisericilor Baptiste
din România. Pe aceste trepte organizatorice bisericile îşi aleg, pentru un mandat de 4 ani, conducători,
pentru un mandat de 4 ani, care însă nu reprezintă
grade ierarhice.
Baptiştii consideră că trebuie să ie cetăţeni
corecţi, cinstiţi şi harnici, care să se implice în viaţa
politică, socială şi culturală a ţării. Din acest motiv,
începând din anul 1923, Biserica Baptistă nr.2 a avut
o tipograie proprie care a fost, ulterior, intezisă şi
coniscată de regimul comunist. Din anul 1925 până
în 1929, baptiştii au avut un azil de bătrâni şi orfelinat
pe strada George Enescu. În anul 1929 şi-au construit
un azil de bătrâni şi orfelinat pe strada G-ral Henri
Berthelot. Aceste aşezăminte de caritate creştină au fost
interzise şi închise de către regimul comunist.
După revoluţia din decembrie 1989, baptiştii
din Oradea şi-au reluat misiunea de implicare activă
în viaţa socială prin construirea orfelinatului din
Sânmartin, proprietate a Bisericii Baptiste Emanuel,
Monografia judeţului Bihor
cunoscut sub numele de Căminul Felix. Reuşita
acestui prim proiect a condus, după câţiva ani, la
îniinţarea unui al doilea obiectiv de acest tip în
zona Sântandrei.
În anul 1990, Biserica Baptistă nr.2, în paralel
cu demararea proiectului viitorului lăcaş de cult,
s-a lansat activ şi în domeniul educaţional prin
îniinţarea Liceului Baptist şi a Institutului Biblic
Baptist.Liceul Teologic Baptist «Emanuel» a fost
îniinţat pe acelaşi amplasament cu Biserica Baptistă
Emanuel.În anul 1992 şcoala a devenit membru al
Asociaţiei Internaţionale a Şcolilor Creştine. Din
anul 1998 în cadrul şcolii funcţionează învăţământul
gimnazial, iar din anul 2002 şi cel primar. Specializări:
Teologie baptistă, Matematică-Informatică. Oferta
specifică a şcolii: Muzică, Studiul Bibliei, Cor,
Capelă, Consiliere spirituală.
Denumit iniţial Institutul Biblic Baptist, acesta
a fost înfiinţat prin hotărârea Adunării generale
extraordinare din 13 septembrie 1990 şi a fost
aprobat prin Hotărârea Guvernului României din
10 ianuarie 1991. Până în ianuarie 1998 s-a numit
Institutul Biblic Emanuel din Oradea ca urmare a
aprobării Secretariatului de Stat pentru Culte nr. 1008
din 11 octombrie 1993. Universitatea funcţionează
în sistem non-proit, iind proprietate a Bisericii
Creştine Baptiste Emanuel din Oradea. După ce
îniinţarea Universităţii Emanuel din Oradea a fost
aprobată de către Guvernul României, a fost încheiat
„Protocolul între Ministerul Învăţământului şi
Ştiinţei, Secretariatul de Stat pentru Culte şi Uniunea
Bisericilor Creştine Baptiste, privind cooperarea în
probleme de învăţământ...“.Prin adeverinţa nr.152
din 1 martie 1995 „Conducerea Uniunii Bisericilor
Creştine Baptiste din România adevereşte că
Institutul Biblic Emanuel din Oradea (actualmente
Universitatea Emanuel din Oradea) funcţionează
de la îniinţare (1990). Îniinţarea acestei universităţi
a fost avizată de conducerea Uniunii Bisericilor
Creştine Baptiste din România prin Consiliul
Uniunii”. Din acelaşi document reiese că Uniunea
Bisericilor Creştine Baptiste din România sprijină
atât moral cât şi inanciar Universitatea Emanuel din
Oradea. Actualmente universitatea funcţionează sub
autoritatea spirituală a Bisericii Baptiste Emanuel din
Oradea şi sub autoritatea academică a Ministerului
Educaţiei Naţionale, prin acordarea acreditării
instituţionale. Începând cu ianuarie 1998, datorită
167
Monografia judeţului Bihor
proiectelor de dezvoltare a şcolii, prin îniinţarea unei
noi facultăţi, pe lângă facultatea de teologie, facultatea
de management, s-a propus schimbarea numelui în
Universitatea Emanuel pentru a relecta mai clar prin
denumire, aria de interes a specializărilor care sunt
cuprinse în cadrul şcolii. Universitatea dispune de
un campus modern la ieşirea din Oradea spre Băile
Felix, construit în anii ’90.
Societatea Misionară Română a construit
la începutul anilor ’90 pe strada Cuza Vodă, o ipresionantă Casă de Editură pentru producţia de carte
creştină. Alături de aceasta, un grup de baptişti
orădeni au construit o mare şi modernă tipograie
de carte creştină Romlair Press.
Împreună cu alte culte neoprotestante
membre ale Alianţei Evanghelice, baptiştii au creat
şi postul de radio creştin “Vocea Evangheliei”,
post ce emite pe unde ultrascurte(FM), dar poate
fi în prezent accesat şi prin internet. Studioul
de radio era instalat iniţial în clădirea Casei de
Editură de pe strada Cuza Vodă şi emitea pentru
municipiu şi zona învecinată.În prezent dispune
de un frumos sediu pe strada Zlatnei nr.13, unde
activează o echipă tânără şi plină de entuziasm
condusă de pastoral Daniel Burtic. De asemenea,
Radio“Vocea Evangheliei” mai are deschise
studiouri la Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca,
Sibiu şi Suceava.
ISToRIA BISERICII LUI
DUMNEZEU APoSToLICĂ
PENTICoSTALĂ
Penticostalii reprezintă un cult religios puternic
în întregul judeţ şi în municipiul Oradea, potrivit
ultimelor statistici numărând circa 30.000 de
credicioşi. Bine organizaţi, ei îşi aduc un aport
substanţial la dezvoltarea oraşului nostru, alături de
ceilalţi credincioşi neoprotestanţi.
În România, prima Biserică penticostală s-a
deschis la 10 septembrie 1922 în localitatea Păuliş,
judeţul Arad, ca urmare a vindecării miraculoase a
unei credincioase baptiste, pe nume Persida Bradin.
În urma acestui eveniment, soţii Bradin au îmbrăţişat
credinţa penticostală, iar Gheorghe Bradin a devenit
unul dintre principalii conducători penticostali din
ţară. Până în 1927 erau şase biserici penticostale
româneşti în judeţul Arad – Păuliş, Cuvin, Pâncota,
Maderat, Micălaca şi Toimoş – patru săseşti în jurul
Mediaşului şi una maghiară la Timişoara.
În judeţul Bihor, prima biserică penticostală s-a
îniinţat în anul 1927, în localitatea Picleu. Păstorul
acestei biserici a fost Pavel Ciuciu, care în urma
evenimentului de la Păuliş se hotăreşte să ia legătura
cu Gheorghe Bradin şi să se iniţieze în noua credinţă.
În jurul Aleşdului s-au deschis, aproape concomitent
cu aceasta, mai multe biserici penticostale – la
Peştiş, Lugaşul de Jos, Groşi, Peştera, Bratca şi
Vadu Crişului -, păstorite de Mihai Şorhenţ, Mihai
Urs, Ioan Urs şi Ilie
Platona. Începând
cu anul 1936 încep
să ia iinţă biserici
penticostale în zona
dintre Oradea şi
Beiuş, la Orvişele,
Tăşad, Inceşti,
Ceişoara şi Codru.
În prezent, în
judeţul Bihor există
peste 140 de biserici
Biserica penticostală
“Efrata”
din Oradea
168
penticostale, practic în toate
oraşele şi în aproape toate satele
Biserica Penticostală
judeţului, dovadă a spriritului
“Philadelia” din
foarte activ al comunităţii
Oradea
penticostale bihorene de punere
în aplicare a conceptului de
trezire spirituală.
În Oradea, prima biserică a fost întemeiată de
un grup de credincioşi români şi maghiari condus
de Lerr János, anul probabil al acestui eveniment
iind 1928. La început, credincioşii penti-costali nu
au avut un lăcaş de cult propriu, serviciile religioase
ţinându-se în casele acestora.
În anul 1932 românii s-au separat şi au deschis
prima Biserică Penticostală Română din Oradea –
actuala Biserică Penticostală nr.1 – pe strada
Fluieraşilor, responsabilul acestei biserici iind, la
început, pastorul Balogh Joszef.Între anii 1937-1938
biserica a funcţionat în locuinţa lui Ioan Abrudan.
Până în anul 1938, când a fost ordinat ca pastor Petru
Tivadar, pastoraţia şi actele de cult în această biserică
au fost oiciate de către Pavel Ciuciu.În anul 1939,
Biserica Penticostală s-a mutat pe strada Decebal.
Perioada 1939-1944 a fost perioada cu cele mai multe
persecuţii.Aproape pretutindeni în judeţ, pastorii şi
conducătorii bisericilor penticostale au fost arestaţi şi
aduşi la Oradea pentru interogatoriu.Între anii 19461954, Biserica Penticostală a funcţionat pe strada
Iacobinilor nr.28, în cartierul
Ioşia.În anul 1954 s-a cumpărat o
clădire ce aparţinea Întreprinderii
PLAFAR Oradea, pe strada Ion Biserica Penticostală
Ghica nr.13 şi, în vara aceluiaşi “Speranţa” din Ştei
an, clădirea respectivă a fost
Monografia judeţului Bihor
amenajată, devenind lăcaş de cult al Bisericii
Penticostale nr.1 Oradea. În această perioadă au fost
ordinaţi ca şi pastori Mihai Chişe şi Ioan Abrudan,
care au colaborat în pastoraţia bisericii cu Petru
Tivadar până în 1965, când acesta a emigrat în
SUA.În perioada 1965-1975 în pastoraţia bisericii
s-au succedat pastorii Florea Iuliu şi Constantin
Creangă, iar între anii 1975-1990 pastorul bisericii
a fost Traian Ştrengaru. În anul 1979 clădirea a fost
demolată şi s-a început construirea unui lăcaş de
cult spaţios şi corespunzător, inalizat în anul 1981.
La acea dată Biserica Penticostală nr.1 din Oradea
era una dintre cele mai mari biserici penticostale din
ţară. În anul 1990 pastoraţia bisericii a fost preluată
de către Florian Mudura, unul din absolvanţii primei
promoţii a Seminarului Teologic Penticostal din
Bucureşti, împreună cu Florian Damian. După
plecarea acestuia din urmă în SUA, pastorului
Florian Mudura i s-au alăturat, la conducerea
bisericii, pastorii: Traian Ştrengaru, Ioan Marinău,
Gheorghe Băbălaie şi Liviu Apolzan.
Biserica Penticostală nr.2 maghiară, şi-a
început activitatea în anul 1931 într-o casă pe
Dealul Viilor, sub conducerea lui Ler István. În
anul 1946 această biserică s-a mutat pe strada
Constanţei nr.10, avându-i ca pastori pe Kosma
István şi Káloy Alexandru, până în anul 1976 când
pastoraţia a fost preluată de Boros István. În anul
1980, Nacsadi Mihai a oferit, din proprietatea sa, un
teren, pe stada Nistrului nr.43, pentru construirea
unei clădiri ca sediu pentru biserică, construcţia iind
terminată în anul 1982. De la această dată, pastoraţia
bisericii a fost asigurată şi de pastorul Ioan Berar,
Monografia judeţului Bihor
pastorul Bisericii Penticostale
nr.3 din cartierul Oncea. În
Biserica Penticostală prezent, pastor ul Bisericii
din Tileagd
Penticostale nr.2 este Lucza
Imre, absolvent al Seminarului
Teologic Penticostal.
Biserica Penticostală
nr.3 s-a deschis în anul 1978, datorită faptului
că localul Bisericii Penticostale nr.1 devenise
neîncăpător pentru numărul mare de credincioşi
pe care ajunsese să îl aibă aceasta. În anul respectiv
s-a cumpărat, pe strada Bihorului nr.53, o casă mare
şi spaţioasă, pe care credincioşii penticostali din
Oncea au transformat-o şi reamenajat-o, reuşind să
realizeze un frumos lăcaş de cult. De la fondare şi
până în martie 1993, pastorul acestei biserici a fost
Ioan Berar, de la această dată, pentru circa un an de
zile, pastoraţia a fost preluată de Ilie Jolţa, după care
la conducerea bisericii revine Ioan Berar, asistat de
Ilie Jolţa.
Ca urmare a libertăţii religioase de după
1989, credincioşii penticostali din Oradea folosesc
oportunitatea de a pune în aplicaţie o viziune mai
veche a Bisericii Penticostale nr.1, şi anume, ca în
iecare cartier să existe o biserică penticostală. Astfel,
între anii 1990-1994 în Oradea au fost fondate 7 noi
biserici penticostale.
Biserica Penticostală nr.4 a funcţionat iniţial pe
strada D.Cantemir nr.36, în casa pastorului Gabor
Iancu, iind alcătuită din credincioşi români şi rromi.
Pastoraţia acestei biserici a fost asigurată de pastorul
Mudura Florian de la Biserica Penticostală nr.1, asistat
de Gabor Iancu. De câţiva ani Biserica Penticostală
nr.4, supranumită HOREB, dispune de un lăcaş de
cult nou şi frumos pe aceeaşi stradă la nr.38.
169
Biserica Penticostală nr.5, supranumită
TABOR, este amplasată în cartierul Nufărul, pe
strada Meiului nr.5, primul pastor al acestei biserici
fiind Teodor Ciuciui.Ulterior pastoraţia a fost
asigurată de pastorii Ioan Bogdan şi Gheorghe Popa.
Credincioşii acestei biserici au construit un lăcaş de
rugăciune modern şi impunător, care adăposteşte
şi Colegiul Biblic Est-European care pregăteşte
tineri pentru lucrare, în cursuri la zi de trei ani,
constituit prin transformarea Departamentului
de educaţie şi învăţământ al S.P.M.C.R.. Biserica
are ca obiective de viitor deschiderea unei grădiniţe
creştine şi a unui azil de bătrâni.
Biserica Penticostală nr.6, supranumită
MARANATA, funcţionează în cartierul Ioşia,
pe strada Greierului nr.17, în clădirea fostului
Cinematograf Ioşia, avându-l ca pastor pe Teodor
Ivan. Clădirea a fost foarte deteriorată, practic
scoasă din uz. La începutul anului 1991 credincioşii
penticostali au început lucrările de reparaţii şi
reamenajare a clădirii şi, în ultima duminică din luna
iulie 1991, s-a oiciat slujba de deschidere (de sinţire)
a bisericii.
Biserica Penticostală nr.7, supranumită
PHILADELFIA, este situată în apropiere de Gara
centrală Oradea, pe strada Ana Ipătescu nr.11,
avându-l ca pastor pe Ilie Jolţa. Această biserică
şi-a construit un frumos ediiciu, probabil cel mai
impunător din zona respectivă. Între obiectivele sale
de viitor pot i menţionate deschiderea, în cooperare
cu Primăria şi cu celelalte biserici, a unei cantine
pentru săraci şi a unui cabinet medical.
Biserica Penticostală nr.8 a fost deschisă în anul
1992 în cartierul Eminescu, pe strada Recoltei nr.5,
şi funcţionează sub pastoraţia lui Ioan Marinău. Şi
credincioşii de aici şi-au construit un lăcaş nou de
închinăciune.
Biserica Penticostală nr.9, supranumită
EFRATA, este situată pe strada Dobrogei nr.1/A.
Prin efortul inanciar al credincioşilor ce alcătuiesc
biserica, s-a cumpărat o casă care a fost transformată
în lăcaş de închinăciune. Inaugurarea acestuia a avut
loc în data de 11 decembrie 1994, biserica iind
păstorită de pastorii Gheorghe Paşca şi Grigore
Bănoiu.
În anul 1994 s-au finalizat lucrările unei
frumoase clădiri cu 4 etaje, unde au fost acordate
şi 10 săli de clasă pentru a se asigura funcţionarea
170
S em i n a r u l u i L i cea l
Penticostal Oradea,
proaspăt îniinţat. Liceul
Teologic Penticostal
”Betel” a fost fondat
în anul 1994 de către
Biserica Penticostală
n r. 1 » B E T E L » d i n
Oradea, str. Ion Ghica
nr.13, iind proprietatea
acesteia şi funcţionează
sub călăuzirea Bisericii şi
a Inspectoratului Şcolar
al Judeţului Bihor.Liceul
Pastorul Ilie
Teologic Penticostal ”Betel”
Jolţa - secretarul
este o instituţie şcolară inanţată
Comunităţii
de către stat, iind cuprinsă în
Penticostale de
reţeaua şcolilor subordonate
Oradea
Minister ului Educaţiei şi
Cercetării şi Inspectoratului
Şcolar Judeţean Bihor. Acesta funcţionează din anul
1994 pe baza Dispoziţiei cu nr.73 din 23.06.1994,
iniţial sub denumirea de Seminarul Teologic
Penticostal, denumire care a fost schimbată în anul
2001 prin Dispoziţia cu nr. 3093 din 18.05.2001
de către ISJ Bihor, în Liceul Teologic Penticostal
Oradea, iar din anul şcolar 2005-2006, cu numele
de Liceul Teologic Penticostal ”Betel”, Oradea, prin
Decizia 5419/17.10.2005. Din 1994 şi până în anul
şcolar 2004-2005 liceul a funcţionat în clădirea din
Ion Ghica nr.13, în cele 10 săli puse la dispoziţie
de către Biserica Penticostală Betel.Anual şcoala
s-a dezvoltat numeric şi prin introducerea ciclului
gimnazial începând cu anul şcolar 2000-2001, fapt
ce a dus la demararea unui proiect de construcţie a
unei noi clădiri. Începând cu anul şcolar 2005-2006,
Liceul Teologic Penticostal ”Betel” îşi desfăşoară
activitatea într-o clădire nouă în Cartierul Nufărul
II, pe strada Nicolae Şova nr.6, clădire inaugurată la
începerea anului şcolar din 12 septembrie 2005.
Bisericile penticostale din judeţele Bihor, Satu
Mare şi Maramureş funcţionează sub conducerea
Comunităţii Penticostale regionale oradea.
Sediul acesteia a fost până la începutul anilor 90
pe strada Horea nr.12 şi era condusă de pastorii
Florian Mudura-preşedinte şi Teodor Ivan- secretar.
Conducerea comunităţii regionale este asigurată
de un comitet format din 11 pastori din judeţele
Monografia judeţului Bihor
respective. În prezent, comunitatea dispune de un
nou şi modern sediu pe strada Eftimie Murgu, nr.
2A. Biroul permanent al comunităţii este alcătuit din:
Jolta Ilie - preşedinte , Bogdan Ioan - vicepreşedinte,
Bodog Ionel – secretar şi membrii Moldovan Ioan,
Apolzan Liviu, Băbălaie Gheorghe, Blaga Florian,
Haidău Ionel, Pustan Ioan, Jula Vasile, Berce Iosif.
Originile Centrului Creştin Betania, situat
în cartierul Rogerius, pe strada Doina nr.19, datează
din 8 septembrie 1991, când a avut loc deschiderea
Bisericii Penticostale BETANIA, într-o baracăpavilion, de către un grup însemnat de credincioşi
penticostali care locuiesc în acest cartier, dar care
până la data respectivă făceau parte din alte biserici
penticostale din Oradea. În luna martie 1992 aceştia
au început construirea clădirii principale a unui viitor
complex social, respectiv clădirea care va adăposti
Sala de conferinţe, cu 1.000 de locuri capacitate,
împreună cu corpul sălilor anexe, cu patru nivele,
pentru clasele de Şcoală duminicală şi birourile
administrative. În ziua de 22 decembrie 1996 a avut
loc dedicarea actualei clădiri a bisericii, care are o
capacitate de 1100 de locuri, sală de mese, bucătărie,
studio audio, bibliotecă, 6 birouri, 2 săli de consiliere,
5 săli de clasă pentru şcoala duminicală, 2 camere de
oaspeţi, spaţii de depozitare. Alături de impunătoarea
clădire a Sălii de conferinţe urmau a se construi
alte două obiective de interes social: o şcoală şi un
dispensar policlinic. În martie 1993, sub conducerea
pastor ului Teodor Bulzan,
Pastorul Ion
credincioşii acestei biserici
Moldovan fondează Centr ul Creştin
preşedintele
Betania–oradea, denumire sub
Comunităţii
care sunt înregistraţi ca persoană
Penticostale de
Oradea
juridică autonomă. Obiectivele
prioritare ale Centrului
Creştin Betania sunt:
a) părtăşia
credincioşilor în
închinare, proclamarea
Evangheliei şi instruirea
biblică a acestora;
b) implicarea
socială în activităţi de
caritate, învăţământ,
asistenţă medicală etc.
În paralel cu
activităţile aferente
Monografia judeţului Bihor
171
Societatea Penticostală de Misiune Creştină
din România
Centrului, pastorul Teodor
Bulzan, preşedintele acestuia, în
asociere cu dl. Lars Hornberg, Biserica
Penticostală “Odaia
pastor suedez stabilit în Oradea, a de Sus” din Sârbi
întemeiat în anul 1993, Fundaţia
Speranţa, cu sediul pe strada
Mehedinţi. Aici, pe un teren
atribuit de către Primăria Oradea, în martie 1994,
au început lucrările de construcţie la primul obiectiv
al fundaţiei: Clinica-centru de zi pentru recuperarea
copiilor handicapaţi, instituţie socială cu o capacitate
de 75 de locuri, dată în folosinţă la 17 octombrie 1994.
Aici beneiciază de asistenţă medicală şi pedagogică
competentă şi gratuită copii handicapaţi din Oradea
şi din judeţul Bihor, rod al colaborării dintre Fundaţia
Speranţa şi organizaţia suedeză a Lion’s Club. De
asemenea, cu sprijinul Dorcas Aid International,
Centrul Creştin Betania a derulat un alt demers pentru
realizarea proiectului social CASA DE TRANZIŢIE
PENTRU FETE–ORADEA. Scopul este asigurarea
integrãrii sociale a adolescentelor provenite din centre
de plasament prin: oferirea unui spaţiu rezidenţial;
asigurarea necesarului alimentar, igienic; integrarea
profesionalã a tinerelor; pregãtirea acestora pentru
viaţa independentã; asistenţã spiritualã pe baza
moralei creştine.
În perioada imediat următoare evenimentelor
din decembrie 1989, odată cu dobândirea deplinei
libertăţi religioase în ţara noastră, independent
de Filiala Bihor a Cultului Penticostal, dar nu
din dorinţa de separare de aceasta ci din raţiuni
practice, s-a constituit Societatea Penticostală
de Misiune Creştină din România (SPMCR),
organizaţie juridică, non profit, cu în sediul
Oradea, Piaţa 1 Decembrie 1918 nr.11. Activitatea
SPMCR este coordonată de Consiliul de
Conducere, format din 13 pastori din toate
zonele ţării, conducerea executivă fiind asigurată
de Biroul executiv, format din 5 directori de
departamente, avându-i în frunte pe pastorii
Teodor Bulzan-preşedinte şi Ioan Bogdanvicepreşedinte. Scopul SPMCR este: de a răspândi
Evanghelia în România prin tipărirea de cărţi,
reviste, tratate şi alte materiale cu conţinut
creştin; pregătirea misionarilor şi evangheliştilor
şi trimiterea lor în zonele neevanghelizate ale ţării;
asistenţa spirituală pentru problemele specifice
tinerilor şi familiilor; ajutorarrea săracilor prin
asistenţă materială; înfiinţarea şi susţinerea de
orfelinate şi azile de bătrâni. Activitatea societăţii
este susţinută prin donaţii benevole din partea
membrilor, susţinătorilor şi a simpatizanţilor.
Câteva dintre realizările Societăţii Penticostale de
Misiune Creştină din România: editarea periodică a
revistei Mesaj evanghelic, revistă ce se adresează
colaboratorilor, tinerilor şi tuturor celor care
doresc să se implice în lucrarea de misiune; iniţierea
PROIECTULUI 2000, care vizează plantarea de
noi biserici în localităţile ţării unde nu există biserici
neoprotestante; iniţierea unor programe de instruire,
cursuri de studiere a Bibliei prin corespondenţă;
tipărirea de literatură creştină. S.P.M.C.R a fost
prima organizaţie care a iniţiat conferinţe de
pregătire de lideri în cadrul Conferinţelor Naţionale
de Tineret de la Oradea - Băile Felix.Unii dintre ei
au devenit pastori, alţii evanghelişti, plantatori de
biserici, lideri de tineret, lideri muzicali, învăţători
de şcoală duminicală, iar alţii s-au implicat în diferite
activităţi sociale. La primele conferinţe au participat
în jur de 300 de tineri din numeroase localităţi din
ţară şi din străinătate, iar la ultimele conferinţe,
172
Monografia judeţului Bihor
sens, CBEE iinţează începând din februarie 1999
prin Fundaţia E.E.B.C. (Eastern European Bible
College). Statutul Fundaţiei a fost reactualizat în
octombrie 2000, cand s-a trecut la o structură de
organizare şi conducere formată dintr-un Consiliu
Reprezentativ şi un Birou Executiv. CBEE a devenit
membru al organizaţiei European Pentecostal
Theological Association (EPTA ) începând din
1996, iar din toamna anului 2004, CBEE a primit
acreditarea Europeană, la nivel de Bachelor, prin
European Evangelical Acrediting Association
(EEAA).
Adunarea Generală Penticostală, care a avut
loc la Băile Felix, între 23-25 Mai 1996, a aprobat
Statutul de Organizare şi Funcţionare al Uniunii
Penticostale - Biserica lui Dumnezeu Apostolică din
România, publicat în 1997, act care nu a mai fost
înregistrat în mod oicial. În Octombrie 1997, s-a
aniversat cel de-al 75-lea an de existenţă a Bisericii
Penticostale din România. La acea dată Uniunea
Penticostală dispunea de 354 slujitori ordinaţi, (1 la
6 biserici) 800 de diaconi şi 70 de misionari.
numărul participanţilor a crescut
Biserica Penticostală la peste 2.000. Conferinţele
au continuat cu un proiect de
din Aleşd
pregătire intensivă a liderilor,
prin conferinţe bianuale şi prin
cursuri prin corespondenţă,
proiect numit Program de Conducere Activă.
De asemenea, Departamentul de educaţie şi
învăţământ al S.P.M.C.R. s-a transformat în ceea ce
este astăzi Colegiul Biblic Est-European, care
pregăteşte tineri pentru lucrare, în cursuri la zi de
trei ani. Colegiul Biblic Est European (CBEE) a
fost fondat în anul 1994 ca răspuns la nevoia de
echipare a sinţilor pentru lucrarea lui Dumnezeu
din România şi Europa de Est. CBEE a fost fondat
la iniţiativa a 5 persoane, pastori şi lideri de biserici
-Lars Hornberg din Suedia, Ron Robertson din SUA
şi Bulzan Teodor, Bogdan Ioan, Florian Ghiurău
din Oradea-, ultimii trei făcând parte din bordul
de conducere a Societăţii Penticostale de Misiune
Creştină din România, având funcţiile de preşedinte,
director departament misiune evanghelism, respectiv
director de departament educaţie-învăţământ.De la
îniinţare s-a căutat obţinerea autonomiei juridice a
Colegiului în limitele legislaţiei în vigoare. În acest
ISToRIA BISERICII CREŞTINE
DUPĂ EVANGHELIE
Creştinii după Evanghelie se consideră
urmaşii primilor creştini din secolul întâi după
Hristos, rămânând la învăţătura Apostolilor şi
bazându-se pe întreaga Scriptură – Vechiul şi Noul
Testament.Cultul evanghelist apare în Elveţia, în
sec. XIX, purtând numele de Chrétiens. Neavând
un întemeietor, ei susţin că “iniţiatorul” mişcării
din care fac parte este Hristos, a cărui învăţătură,
cuprinsă în Sfânta Scriptură, constituie “doctrina
cultului Creştin după Evanghelie”. Au un amestec
din doctrina zwingliniană, calvină, baptistă.
Mişcarea Evanghelică a fost semnalată în
Oradea şi în cursul secolului al XIX-lea, dar nu
dispunem de date şi informaţii exacte despre
perioada respectivă.Trezirile spirituale din sec.19,
care au avut loc în diferite ţări creştine, au ajuns
şi în România, mai exact în Transilvania, atunci
parte a Imperiului Austro-Ungar, primele adunări
iind semnalate în oraşele Braşov, Vulcan, Codlea,
Cisnădie şi Sibiu. Mişcarea Evanghelică debutează
în România în anul 1899, odată cu vizita lui E.H.
Monografia judeţului Bihor
Broadbent de la “Free Christians Congregations
in England” (Congregaţiunile Creştine Libere din
Anglia) la Constanţa şi Bucureşti, şi cu debutul la
Bucureşti a activităţii misionarilor elveţieni Francis
Berney şi Charles Aubert, profesori la Şcoala Biblică
din Tunisia. La începutul secolului 20 Mişcarea
Frăţească a început să prindă rădăcini şi în alte
regiuni din România: Constanţa, Craiova, Ploieşti,
Iaşi. După Primul Război Mondial, a început o
reformă în interiorul Bisericii Ortodoxe Române.
Tudor Popescu, un preot cu inluenţă de la Biserica
“Cuibul cu Barză” din Bucureşti şi Dumitru
Cornilescu, care a tradus Biblia(traducerea folosită
de Bisericile Evanghelice de azi) au promovat
această reformă. Datorită unei opoziţii puternice, ei
au fost nevoiţi să părăsească Biserica Ortodoxă. Cei
care i-au urmat au fost cunoscuţi sub denumirea
de “Creştini după Scripturi”. Aveau învăţătura
Noului Testament şi chiar practicau botezul
celor mici.Pentru a consolida statutul lor oicial,
“Creştinii după Scripturi” s-au unit cu Bisericile
Frăţeşti în anul 1939.Cele două grupări şi-au păstrat
automonia, concepţiile şi particularităţile culturale,
prin urmare uniicarea nu a fost completă.
Aceasta unire s-a menţinut 50 de ani până în
1989, când “Creştinii după Scripturi” s-au retras
din uniunea cu “Creştinii după Evanghelie” şi au
început să funcţioneze separat, având denumirea
de Biserica Evanghelică Română, având 221 de
biserici, concentrate pe zona Muntenia, Dobrogea
şi jumătatea sudică a Moldovei.
Biserica din România a primit numele de
Creştini după Evanghelie în anul 1948, nume
ce i-a fost acordat la depunerea Statutului de
organizare şi funcţionare a cultului.
În anii 1960-1961 Secretariatul de
Stat pentru Culte a decis să reducă
la jumătate numărul de Biserici. Din
668 de Adunări Frăţesti înregistrate
în 1958 au rămas doar 360.Această
schimbare a creat multe dificultăţi
pentru credincioşi. După căderea
sângeroasă a regimului comunist din
decembrie 1989, evanghelicii au avut
parte de un nou început. În 1989,
erau 265 de Adunări Frăţesti, azi
sunt 665, cu o creştere de aproape
400 de Adunări.În alte ţări, bisericile
173
similare se numesc Biserici Frăţeşti sau Biserici
Creştine Libere. Bisericile sunt conduse de bătrâni
(presbiteri), care sunt şi vestitorii Evangheliei,
şi de diaconi, care coordonează problemele
administrative, fără a i plătiţi pentru aceste slujbe.
Bisericile locale nu au salariaţi, ci numai Uniunea
Cultului din Bucureşti, unde bisericile locale sunt
reprezentate de 3 delegaţi aleşi pentru 4 ani.
Cea mai veche Biserică Ceştină după Evanghelie
din judeţul Bihor a fost construită în anul 1910 în
comuna Tărcaia, localitate situată lângă Beiuş având
o populaţie preponderent maghiară.
În Oradea, Biserica Ceştină după Evanghelie
a luat iinţă în anul 1947, cu un număr de opt
persoane, având primul local al adunării în casa
particulară a lui Horváth David. După anul 1947
biserica a reuşit să amenajeze o sală de adunare
pe strada Lukács György care, după 2 ani, a fost
închisă de regimul comunist, urmând ca biserica
să se mute din loc în loc, în chirie, de la o familie
la alta. În anul 1962 a primit localul de pe strada
Beiuşului nr.2A, proprietate a Bisericii Baptiste,
unde a funcţionat până în anul 1988 când, după
multe greutăţi, s-a reuşit să se cumpere şi să se
adopte localul de pe strada Eliade Rădulescu nr.5,
unde biserica, numărând circa 100 de membri, plus
copii, funcţionează şi în prezent.
În anul 2010 se derulează lucrările de înălţare
a unui lăcaş de închinare al
unei prime Biserici Ceştine
după Evanghelie româneşti din Biserica Creştină
Oradea, în zona Piaţa Ţăranilor după Evanghelie din
Oradea
din cartierul D. Cantemir.
Monografia judeţului Bihor
174
Alianţa Evanghelică din România
În anul 1990, odată cu libertatea de manifestare
religioasă acordată bisericilor şi cultelor din România,
Biserica Creştină Baptistă, Cultul Penticostal,
Biserica Creştină după Evanghelie, o ramură a
Oastei Domnului şi alte câteva mici comunităţi,
au constituit, la nivel naţional, Alianţa Evanghelică
din România. Se poate spune că istoria Alianţei
Evanghelice din România a fost destul de frământată.
Precursoarea acesteia a fost Federaţia Cultelor
Evanghelice, care a fost îniinţată prin 1950, cînd
Statul Comunist a legalizat cultele neoprotestante
şi din această federaţie făceau parte şi adventiştii.
După revoluţie, adventiştii nu au mai intrat în Alianţa
Evanghelică, în schimb a intrat ramura evanghelică
a Oastei Domnului. Primul preşedinte al Alianţei,
pe perioada 1990-1994, a fost ales pastorul Iosif
Ţon. În Oradea, Alianţa îşi desfăşoară activitatea în
clădirea sediului Comunităţii Creştine Baptiste de
pe Aleea Emanoil Gojdu.
Alianţa îşi propune coordonarea, într-o mişcare
ecumenică, a bisericilor neoprotestante amintite, în
lucrarea lor de cult şi în desfăşurarea unor activităţi
misionare şi evanghelice. În mod concret, Alianţa
se preocupă de activitatea de editare şi tipărire a
literaturii de factură neoprotestantă, de cordonarea
activităţii postului de radio creştin, de primirea
misionarilor străini alaţi în vizită în România. În
etapa actuală, Alianţa Evanghelică funcţionează
doar la nivelor comunităţilor, în vederea coordonării
acestora, în aşa fel ca Alianţa să nu se interpună cu
atribuţiunile cultelor componente ci activitatea ei să
se reducă doar la asistenţă spirituală.
Conform recensământului din 2002, Alianţa
Evanghelică din România se apropie de 500 de mii
de membrii, din care 330.000, cu tot cu aparţinători,
sunt penticostali. Trebuie însă să ţinem seama că
mulţi creştini evanghelici muncesc acum în Occident.
Dacă îi adunăm şi pe ei, Alianţa numără până la un
milion de membrii, după Noul Dicţionar al Mişcării
Penticostale şi Harismatice, material documentar
care foloseşte această cifră.
Conducerea actuală a Alianţei Evanghelice:
preşedinte - Moise Ardelean (vicepreşedinte al
Cultului Penticostal); vicepreşedinte -Mircea Cioată
(preşedintele Cultului Creştin după Evanghelie);
secretar general - Paul Negruţ (preşedintele Cultului
Baptist); secretar general adjunct - Constantin
Tudosa (din partea Oastei Domnului); membru Virgil Achihai (secretar general al Cultului Creştin
după Evanghelie); membru - Ioan Gurău (secretar
general al Cultului Penticostal); membru - Onisim
Mladin (secretar general al Cultului Baptist).
Alianţa a avut o implicare foarte importantă în
primii ani după 1990, în prezent însă nu mai este atât
de activă. Alianţa a apărut dintr-o nevoie reală, de
unitate a evanghelicilor, dar modelul de conducere
prin rotaţie, între cele trei culte, este unul care mai
mult duce la fragmentare decât ajută. Un model mai
bun ar putea i cel din Anglia, unde conducerea e
aleasă prin vot pe baza unui proiect. Cum Alianţa nu
este viabilă în teren, soluţia ar putea i crearea unor
structuri alternative care să poată mobiliza resursele
locale pentru unitate în ducerea la împlinire a unor
iniţiative.
ISToRIA BISERICII CREŞTINE
A DV E N T I S T E D E Z I UA A
ŞAPTEA
Biserica Adventiştilor de Ziua a Şaptea este
deinită ca iind biserica ce aşteaptă revenirea Donului
şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Începând de la
apariţia lui de la jumătatea secolului al XIX-lea(1844)
şi până în zilele noastre, Adventismul de Ziua a
Şaptea a rămas cea mai controversată mişcare din
sânul Creştinismului evanghelic. Adventismul de Ziua
a Saptea nu este un cult anti-crestin, ci doar o mişcare
creştină oarecum heterodoxă (adică, ce se depărtează
de la doctrinele fundamentale ale Creştinismului).
Structura teologică a adventismului este totuşi
ortodoxă, adică, acceptă trinitatea, dumnezeirea
lui Hristos, naşterea Lui din fecioară, învierea Sa
trupească, etc.
În jurul anilor 1869-1870, preotul iezuit
Czechowschi Mihail Belina, polonez de origine, trece
prin Budapesta spre Cluj şi Bistriţa, prin Bihor şi Sălaj.
Acest preot misionar a avut contacte cu adventişti de
ziua a şaptea, cât şi cu cei de ziua întâia din SUA, iind
sprijinit material şi de unii şi de ceilalţi. Czechowschi
Mihail Belina a fost printre primii vestitori ai
adventismului în Europa, îndeosebi în Ungaria
şi Transilvania. Au urmat Conradi şi Hunengard,
misionari care au contribuit la organizarea grupelor
şi Bisericilor adventiste din Ungaria şi Transilvania,
Monografia judeţului Bihor
între care şi grupa de la Oradea.
În acei ani, orădenii aparţineau
Biserica creştină
de Uniunea Dunăreană a
adventistă
“Maranata” din
Adventiştilor de Ziua a Şaptea. În
Oradea
rapoartele Uniunii Dunărene din
31 decembrie 1912, Conferinţa
Ungaria Centrală, între cele 22
de biserici organizate, cu un număr de 515 membri
botezaţi, cuprindea şi Biserica Adventistă de Ziua a
Şaptea din Oradea, cu un număr de 14 membri.
Din cele relatate de cei mai vechi dintre
adventiştii din Oradea –familia Nicolae Gui-, reiese
că fratele acestuia, Dumitru Gui, iind rănit în război,
a fost internat în spitalul din Budapesta, unde îl
vizitează misionarul Hunengard. Este botezat de
acesta şi revine acasă ca adventist. La revenirea sa în
Oradea, familia Nicoale Gui găseşte aici o grupă de
7 persoane, care se adunau în locuinţa Mariei Papp,
de pe strada Eftimie Murgu nr.31. Unele persoane au
avut contacte cu adventiştii încă din anul 1909. Între
anii 1909-1916 grupa se îmnulţeşte, se organizează
şi este vizitată de conducerea Bisericii din partea
Conferinţei.După 1918, odată cu alipirea Transilvaniei
la Patria-mamă, Oradea a făcut parte din Conferinţa
Banat-Crişana, cu un număr de aproximativ 70 de
membri botezaţi, fără copii şi simpatizanţi. Pastorii
deservenţi ai Bisericii Adventiste din Oradea au
fost: între anii 1909-1918 Conradi, Hunengard şi
alţii din Ungaria; între 1918-1940 Kelemen, Pastor
I., Rad Z., Gaspar I., Rădulescu R., Hermann
Truppel şi Manchen; între 1940-1992 Moldovan,
Gyeresi, Gálfyi, Cedula, Kelemen, Fodor, Csongvai
D., Csongvai K., Soo, Sájtos, Pápp, Rosca D., Kiss,
Faluvegi, Rosca B., Dănăiţă şi Iordache.
Între anii 1920-1922 se închiriază o casă pe
strada Cuza Vodă, unde credincioşii se vor aduna
175
o vreme, sala devenind cu timpul neîncăpătoare. La
propunerea unor credincioşi se achiziţionează, cu
suma de 250.000 lei, clădirea de pe Calea Clujului
nr.32, fostă casă de rugăciune baptistă. Din anul 1926
serviciile de cult ale Bisericii Adventiste se desfăşoară
în noua clădire, devenită lăcaş de cult. În acea vreme,
biserica se compunea din 120 de membri, având
deja o orchestră şi un cor atât de limbă română, cât
şi maghiară.
În anii 1946-1948 apare nevoia îniinţării unei noi
case de rugăciune. Astfel, familiile Simoc, Beganyi şi
alţii, organizează Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea
Eden, Comunitatea „B”, pe strada Academiei nr.9, cu
un număr de 25-30 de membri, clădirea achiziţionată
iind transformată şi devenind proprietate a cultului.
Pe strada Academiei nr.9, în curte, este situată clădirea
casei de rugăciune a Bisericii Adventiste de Ziua a
Şaptea, Comunitatea „B”, de limbă maghiară, cu
aproape 200 de membri botezaţi şi circa 60-70 de
copii şi simpatizanţi.În caz de nevoie serviciile divine
sunt traduse şi în limba română.Corul, compus din
40 de persoane, învaţă cântări atât în limba maghiară,
cât şi în limba română. La începutul anilor 90,
biserica, devenită deja neîncăpătoare, era deservită
de pastorul asistent Kovacs Arpad şi girată, din
punct de vedere organizatoric şi pastoral, de pastorul
Dumitru Roşca.
În prezent, casa de rugăciune a Bisericii
Adventiste de Ziua a Şaptea Maranatha, Comunitatea
„A”, de limbă română, este situată pe Calea Clujului
nr.32. În ultimii 2 ani, prin efortul membrilor bisericii
s-au desfăşurat ample lucrări de modernizare şi
reamenajare a lăcaşului de cult. Comunitatea „A” are
un număr de circa 150 de membri botezaţi şi circa 60
de copii şi simpatizanţi. Biserica şi-a format un cor
propriu, prin strădania membrilor familiei Roşca.
În ambele biserici adventiste din Oradea,
sâmbăta, înainte de masă, se organizează Şcoala
de Sabat, pe secţiuni compuse din 10 persoane,
începând de la vârsta preşcolară. Starea spirituală
a bisericii este în creştere, ponderea membrilor
cât şi a simpatizanţilor având-o tinerii. În general,
biserica se ocupă de educaţia morală şi intelectuală
a credincioşilor. Bătrânii, bolnavii şi cei lipsiţi de
mijloace din biserică sunt ajutaţi sistematic prin
organizaţia TABITA, subvenţionată atât de către
credincioşi individual, cât şi prin colecte lunare ale
bisericii.
176
Monografia judeţului Bihor
În judeţ există biserici adventiste în 11 localităţi,
şi anume Batăr, Beiuş, Biharia, Diosig, Fughiu,
Marghita, Pietroasa, Tinca, Salonta, Valea lui Mihai,
Vaşcău, majoritatea ridicate după 1989
Bisericile sunt împărţite pe grupe conduse de
diaconi, care îi vizitează periodic pe credincioşi.
Serviciile religioase se desfăşoară în zilele de vinerea
seara, după asinţit, şi sâmbătă, înainte şi după masă,
iar Şcoala de Sabat se compune din grupe de mai
multe naţionalităţi.Biserica este deservită de un
pastor, care este angajat al Cultului, Conferinţa Banat,
cu sediul în Timişoara.
ISToRIA BISERICII CREŞTINE
ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA
– MIŞCAREA DE REFoRMĂ
(AZSMR)
Biserica AZSMR a apărut pe scena istoriei la
începutul primului război mondial prin desprindere
din Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. În
timpul primului război mondial, o mare parte
din Adventiştii de Ziua a Şaptea s-au dezis faptic
de credinţa lor, acceptând să participe la război.
Desprinderea s-a produs ca reacţie faţă de încălcarea
celor 10 porunci (Decalogul Biblic), în special a
poruncilor a IV-a (respectarea zilei a şaptea sau a
Sabatului) şi a VI-a (Să nu ucizi), adică a poziţiei lor
istorice de necombatanţă. Acei credincioşi care au
protestat împotriva participării la război au fost în
cele din urmă excluşi din biserică în ţările implicate
în război şi după mai multe încercări zadarnice de
reconciliere au constituit în anul 1925 organizaţia
ce avea să se numească Mişcarea de Reformă a
Adventiştilor de Ziua a Şaptea. În anul 1922 au fost
redactate principiile de credinţă ale Bisericii AZSMR,
care a primit forma deinitivă în anul 1925, iind
recunoscute ca „Principiile de la Gotha”.
În Oradea, prima comunitate Adventistreformistă a fost întemeiată între anii 1922-1925
de către pionerii reformaţi ai acestei mişcări: Ştefan
Pop, Petre Vanţ, Vasile Năsui, Alexandru Freiberger,
Vasile Fabriczi. În anul 1945, comunitatea este
reorganizată de către Mihai Streza din Dridif, jud.
Braşov, care a fost şi redactorul revistei Bisericii
AZSMR, Păzitorul Adevărului.
Comunitatea, care în anul 1946, număra 20-24
de membri, închiriează un local pentru desfăşurarea
programelor religioase pe strada Sucevei nr.61 la
etajul 1.
În anul 1947, Cultul AZSMR este recunoscut
oicial în România, bucurându-se, o scurtă perioadă,
de libertate religioasă. În august 1951, Biserica
AZSMR din România, neacceptând schimbarea
principiilor de credinţă -în special în punctele
referitoare la poruncile a IV-a şi a VI-a-, a fost
considerată organizaţie ilegală şi tratată ca atare.
Comunitatea din Oradea a intrat sub incidenţa
aceloraşi rigori ale dictaturii comuniste, iindu-i
coniscat patrimoniul, care a fost preluat de Şcoala
Populară de Artă, Secţia de Muzică.
Din 1956, după revoluţia din Ungaria,
situaţia Bisericii AZSMR se înrăutăţeşte, asupra
membrilor săi exercitându-se, de către autorităţile
regimului comunist, abuzuri grosolane: percheziţii; confiscări de bunuri perosnale, de literatură
religioasă; amenzi aplicate membrilor pentru
faptul că s-au adunat în casele lor pentru a studia
Biblia; condamnări la închisoare pe perioade lungi
pe motivul participării la adunări cu caracter
religios în casele proprii ale membrilor bisericii
sau, în cazul tinerilor, pentru refuzul de a depune
jurământul militar.
Această situaţie a durat până la revoluţia din
decembrie 1989, după care biserica s-a bucurat iarăşi
de libertate religioasă, dar nu şi de bunurile pe care
le-a avut anterior. Comunitatea, care, în primii ani
de după decembrie 1989, îşi desfăşura serviciile
religioase în localul Bisericii Baptiste ELIM de pe
Calea Clujului nr.8, număra 35 de membri adulţi plus
copiii acestora.
Sediul central al Bisericii Adventiste de Ziua
a Şaptea–Mişcarea de Reformă din România este în
Făgăraş, str. Negoiu nr.24, jud. Braşov. Nu se cunosc
alte biserici ale acestui cult în judeţul Bihor pentru că
nu sunt înregistrate oicial nici pe site-ul cultului.
Comunitatea din Oradea a sprijinit efectiv
activitatea de editare a unor lucrări valoroase în
probleme de educaţie sanitară – dietă şi hrană, Pe
urmele marelui Medic, Sfaturi pentru sănătate -, ca şi
în probleme de etică şi morală – Hristos Lumina
Lumii, Sfaturi pentru Tineret, Marea Luptă, Patriarhii şi
Profeţii.
Monografia judeţului Bihor
177
Istoria învaţamântului
Radu Milian
I. ÎNVĂţĂMâNTUL DIN
BIHoR ÎN EVUL MEDIU
În secolul al XIV-lea, tot mai mulţi tineri din
Transilvania încep să studieze la universităţi de
prestigiu din Viena, Praga, Roma sau Berlin. Izvoarele
istorice menţionează 250 de tineri studenţi la aceste
universităţi, dintre care 48 sunt din Oradea. Mulţi
dintre aceştia devin intelectuali de prestigiu, cum ar i
Waradi Peter, care întors acasă a devenit un profesor
renumit sau Sylvester Janos (1504-1551), devenit
canonic de Oradea1. Ei contribuie la dezvoltarea
învaţamântului orăşenesc. Şcolile orăşeneşti se vor
îndrepta treptat spre un proces de laicizare prin
studierea unor materii care depăşesc sfera religiei; de
asemenea vor i imboldul spre dezvoltarea şcolilor
săteşti prin aportul de cadre caliicate. Tot mai mulţi
tineri, chiar şi de condiţie modestă vor avea acces
la şcoală, putând vorbi astfel de un proces timid de
democratizare a învăţământului2.
Prima şcoală din Bihor este consemnată în anul
1374, când Capitlul Episcopiei Remano-Catolice
reglementa activitatea acestei şcoli, unde se preda în
limba latină. Conform acestor reglementări, cunoştiinţele predate trebuiau să ie adaptate la capacitatea
de asimilare şi înţelegere a elevilor3. Materiile predate
erau: gramatica, logica, declamaţia, poetica şi ilosoia4. În timp programa şcolară a fost împărţită pe cele
două cicluri tradiţionale: trivium (gramatica, retorica
şi dialectica) şi quadrivium (aritmetica, geometria, astronomia şi muzica).
Şcoala capitulară din Oradea pregătea cu predilecţie tineri pentru cariera ecleziastică sau administrativă. Cu toate acestea, după cum am arătat şi mai
Istoria învăţământului din România, vol. I (de la origini până în anul
1821), Bucureşti, 1983, p. 96
2
Ibidem, p. 96
3
Ibidem, p. 117
4
Balogh jalán, Varadinum Várad Vára, Budapesta, 1982, vol.
II, p. 39
1
sus, ea devenise un important centru de propagare a
spiritului şi ideilor umaniste, iind în strânsă legătură
cu importante şcoli din apus. Erau chemaţi să predea
profesori renumiţi de la Padova, Leipzig, Viena. La
această şcoală îşi desăvârşeşte educaţia şi umanistul
român Nicolae Olahus (1493-1568), descendent al
Basarabilor din Ţara Remânească, care a ajuns consilier şi secretar al regelui Ludovic al II-lea şi a Reginei
Maria, sora lui Carol Quintul împăratul Germaniei
şi care a ţinut legătura prin corespondenţă cu marele
umanist Erasmus de Rotterdam5.
Şcoala latină sau şcoala capitulară a funcţionat
la Oradea până în anul 1566, când clădirea mănăstirii
este cedată şcolii protestante de limbă maghiară. Dintre profesorii acestei şcoli îi putem aminti pe Gergely
Sasvari şi Peter Karolyi, care au studiat la universitatea
din Wittenberg. Primul s-a făcut remarcat prin buna
cunoaştere a limbii greceşti şi studiul autorilor antici.
El a lăsat prin testament suma de 120 de lorini pentru
ajutorarea elevilor săraci. Şcoala, susţinută material de
oraşul Oradea, a dat numeroase valori pentru cultura
maghiară din epocă6.
În anul 1557, odată cu desiinţarea Episcopiei
Romano - Catolice de Oradea, se desiinţează şi şcoala
capitulară. Locul ei este luat de o şcoală reformată.
În anul 1560 este amintit profesorul de gramatică
elină şi poetică Sasvári Gergely, urmat în 1569 de
Károlyi Péter, care a îndeplinit şi funcţia de director.
Începând cu secolul al XVI-lea, învăţământul orădean
are o mare deschidere spre ştiinţă şi recrutează colaboratori de la universităţile protestante din Germania,
Olanda sau Anglia. La sfârşitul secolului va preda la
Oradea profesorul Kassai Zigmond, care a studiat la
Wittenberg. Principele Gheorghe Rákóczi I, a plănuit
să ridice la Oradea o instituţie de învăţământ de rang
superior, un Accademicum Collegium, motiv pentru care
a adus la Oradea în anul 1634 un renumit profesor de
Istoria învăţământului din România, vol. I (de la origini până în anul
1821), Bucureşti, 1983, p. 126
6
Ibidem, p. 118
5
Monografia judeţului Bihor
178
şi şcolii româneşti13. În anul 1754, preoţii uniţi se plâng
episcopului unit P. Forgach de faptul că „… fără ştirea
judelui şi a senatului în piaţa oraşului numită Peţa, nu
aşa de mult s-a îniinţat o şcoală schismatică destinată
pentru instrucţia copiilor lor, ceea ce s-au ferit s-o facă
în public”. Cu toate că politica şcolară a guvernului nu
admitea deschiderea de şcoli pentru români, această
şcoală s-a menţinut, o dovedeşte scrisoarea episcopului
unit Meletie Covaci, care cerea închiderea sau mutarea
şcolii ortodoxe din Oradea în Velenţa14. În anul 1733 si-a
deschis porţile la Oradea şcoala normală unită, pentru
pregătirea învăţătorilor greco-catolici15.
teologie, pe Marcus Antonius Venetus. Colegiul de la
Oradea îşi încheie ascensiunea în jurul anului 1639,
când soţia principelui, Susana Lorántfi aduce la şcoala
de pe pe domeniul ei de la Sárospatak, pe profesorul
Tolnai Dali János şi mai apoi între anii 1650-1654 pe
marele pedagog ceh Comenius (Jan Amos Komensky). Astfel, colegiul de la Oradea trece pe locul secund
în ierarhia şcolilor principatului7. Totuşi, şcoala va i
susţinută în continuare de către oraş, dispunând, după
cele scrise de cronicarul Szalárdi, de veniturile unui sat
şi a unei mori foarte mari. Şcoala avea trei clase primare:
vestibulas, ianualis şi atrialis. Urmau apoi clasele de ilosoică, logică, politică şi teologică. În primele clase se preda
în limba latină, sau combinat latină-maghiară, în timp
ce la clasele superioare, studiul se făcea în limba maghiară8. După cucerirea Oradiei de către turci, şcoala
îşi mai continuă o vreme activitatea cu studenţi tot
mai puţini, după 1661 ultimi studenţi mutându-se la
Colegiul de la Debreţin9. Pe la jumătatea secolului al
XVII-lea, mai precis în anul 1658, avem şi primele
informaţii despre centre ale scrisului românesc în
Bihor. Spre sfârşitul secolului ele se înmulţesc. Aceste
centre reprezintă dovada indirectă a existenţei unor
şcoli bisericeşti, unde copiştii amintiţi de documente
îşi desfăşurau activitatea10.
În anul 1699, la iniţiativa episcopului romanocatolic Benkovich Agoston a fost îniinţat la Oradea
Gimnaziul Premonstratens11, singura şcoală medie din
Oradea, până la îniinţarea Liceului Arhireal12.
La începutul secolului al XVIII –lea apar şi primele şcoli româneşti la oraşe. În anul 1713, ca urmare
a unei învoieli dintre locuitorii oraşului, încheiată la
Viena, românii primesc dreptul de a-ţi îniinţa o şcoală
românească. Şcoala va i îniinţată abia în anul 1743.
Îniinţarea şcolii a creat disensiuni între comunitatea
ortodoxă, din oraş, căreia îi aparţinea şcoala pe de o
parte şi episcopii unit şi catolic pe de altă parte. Primii
trimit în anul 1743 o delegaţie la primarul şi judele oraşului, cerând să se accepte pentru totdeauna existenţa bisericii
Odată cu pătrunderea iluminismului în Imperiul
Habsburgic, Curtea de la Viena a preluat de la acesta
ideea de dezvoltare a învăţământului de masă.
Puterea centrală avea interesul să dezvolte şi să
controleze învăţământul, pentru ca prin învăţământ să
creeze un nou tip de cetăţean, cu un minim de cultură,
capabil să devină bun producător, contribuabil, dar şi
supus idel. Pentru aceasta, a încercat să scoată parţial
învăţământul de sub controlul exclusiv16 al bisericii,
dându-i o structură unitară, care să poată i controlată
şi administrată mai uşor.
Reformarea învăţământului din Imperiul habsburgic începe în anul 1760, prin îniinţarea unei Comisii aulice de învăţământ (Studienhofkommission).
Pentru şcolile maghiare propune un proiect de reformă arhiepiscopul Barkóczy17 iar pentru reorganizarea
şcolilor ortodoxe, bănăţeanul Daniel Lazzarini18.
Sârbii din Imperiu, prin intermediul deputăţiei ilirice,
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 141
8
Ibidem, p. 142
9
Ibidem, p. 143
10
Radu Milian, Şcoala ortodoxă şi greco-catolică în Bihor în a doua
jumătate a secolului XIX, Crisia, Oradea, nr. XXX/2000, p.
229
11
Revai Nagy Lexicona, Budapest, 1922, p. 685
12
Liviu Borcea, Memoria caselor, ed. Arca, Oradea, 2003, p. 15
Aurel Tripon, Monograia Almanah a Crişanei, ed. Diecezană,
Oradea, 1936p. 62
14
Ibidem, p. 62
15
Ibidem, p. 62
16
Lucia Protopopescu, Contribuţii la istoria învăţământului din
Transilvania 1774-1805, Bucureşti, 1966, p. 24
17
Ibidem
18
Victor Ţârcovnicu, Contribuţii la istoria învăţământului românesc din Banat (1780 - 1918), Bucureşti, 1970, p. 43
II. DEZVoLTAREA
ÎNVĂţĂMâNTULUI
BIHoREAN ÎN CoNTEXTUL
PoliTiCii iluminiSTe a
CURţII DE LA VIENA
13
7
Monografia judeţului Bihor
au lansat şi ei un proiect de reformă pentru sârbi şi
români, în anul 1773. În urma acestor demersuri, a
fost adoptat un regulament şcolar provincial, Regulile
directive, adoptat de guvernul imperial la data de 14
aprilie 177419.
În anul 1774 a fost adus din Prusia un pedagog
cu multă experienţă, Johann Ignaz von Felbigel, care
a început organizarea învăţământului elementar în
Imperiul Habsburgic20. Pe baza recomandărilor sale,
la 6 decembrie 1774, împărăteasa Maria Tereza a
sancţionat legea şcolară Plan general pentru şcolile germane
normale,principale şi triviale din ţările ereditare împărăteşti
şi regeşti. Prin lege, în iecare provincie se îniinţa o
comisie şcolară care să rezolve toate problemele pe
linie de învăţământ. Şcolile îniinţate erau de trei feluri:
normale, capitale sau principale şi triviale sau comunale.
Şcolile normale, câte una pentru iecare provincie
aveau menirea de a pregăti învăţătorii, cele capitale
erau îniinţate în oraşele mai mari sau pe lângă mănăstiri, iar cele triviale în oraşele mai mici, târguri sau
parohii. Şcolile normale şi capitale erau întreţinute de
stat, pe când cele triviale trebuiau să ie construite şi
întreţinute de comune. La primele două categorii de
şcoli, materiile predate erau: citirea, scrierea, caligraia,
gramatica, religia, istoria, desen, aritmetica, geometrie,
geograie, limba latină, arhitectură iar pentru şcolile
normale se adăugau şi elemente de pedagogie. În
şcolile triviale se preda doar religie, cunoaşterea literelor, silabisirea, citirea, scrierea şi aritmetica (cele
patru operaţii şi regula de trei simplă)21. Pentru Ungaria şi provinciile anexate acesteia, a fost adoptat
un regulament separat în anul 1777, Ratio Educationis
totisque rei litterariae regnum Hungariae et provincias eidem
adnexas, care cuprindea organizarea învăţământului
de toate gradele.
.Ratio Educationes, a devenit pentru prima jumătate a secolului al XIX –lea, baza sistemului şcolar
din Ungaria şi Transilvania22. Principiile care au stat
la baza legii au fost ideile iluministe, potrivit cărora
fericirea cetăţeanului se putea realiza in primul rând
prin educaţie. Mergând mai departe pe linia acestui
raţionament, autorităţile imperiale doreau să ofere
179
iecărui segment social educaţia corespunzătoare pentru a corespunde cerinţelor statului.23 Astfel, şcolile
elementare organizate la sate, târguri şi oraşe ofereau
o educaţie în limba maternă dar şi în limba ceea mai
folosită în regat, cu un conţinut practic. Gimnaziile
erau organizate pe două cicluri: Ciclul inferior cu o
durată de patru ani, unde se studia religia, limba latină şi germană, aritmetică, ştiinţele naturii, geograie,
istorie şi caligraie; Ciclul superior cu o durată de doi
ani, unde se studia retorica, poetica şi limba latină.
Fiecare provincie avea câte un gimnaziu superior,care
servea ca model pentru celelalte, la fel ca şi şcolile
normale. Învăţământul superior era organizat în academii şi universităţi. Academiile o singură facultate
(drept sau teologie), plus încă doi ani de ilosoie.
Universităţile aveau patru facultăţi: ilosoie, drept,
teologie şi medicină24.
Legea prevedea îniinţarea a nouă districte şcolare, puse în subordinea unei Comisii şcolare, îniinţate
în anul 1764 în subordinea Consiliului Locumtenenţial
al Ungariei25.
Şcolile naţionale, elementare şi gimnaziale din comitatele Bihor, Arad, Cenad, Békes şi Csongrad făceau
parte din districtul şcolar Oradea. Întruât la Oradea
exista Academie regală, districtul Oradea, conform
art. 11 din Ratio Educationes26, urma să ia sub autoritatea sa şi comitatele Satu Mare, Maramureş, Ugocsa,
Bereg şi Ungvar. În fruntea Comisiei de studii era numit un Director suprem de studii (director supremus studiorum
per regnum Hungariae). Districtele şcolare erau conduse
de un director districtual (director regius provincialis iar din
1806 director provincialis). Problemele administrative
rămâneau în sarcina comunităţii. Sistemul a rămas în
vigoare până la sfârşitul anului 1849, când s-a desiinţat districtele şcolare. Pentru un control cât mai
riguros al activităţii didactice din cadrul unui district,
legea din 1777 a prevăzut îniinţarea pe lângă funcţia
de director districtual şi pe aceea de inspector regal al
şcolilor naţionale. Inspectorii aveau obligaţia de a veriica
iecare şcoală o dată la trei ani, urmăreau respectarea
programelor şcolare, relaţiile dintre şcoli şi susţinătorii lor materiali, dar şi relaţiile dintre învăţători şi
directorii şcolilor.
19
Ibidem, p. 43-45
Istoria învaţamantului din România, ed. Şt. şi Encicl., Bucureşti, 1974, vol. I, p. 236-238
21
Ibidem, p. 238
22
Dan Berindei, Românii şi Europa în perioadele premodernă şi
modernă, ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 73
20
Istoria învăţământului din România, vol. I (de la origini până în
anul 1821), Bucureşti, 1983, p. 235-242
24
Ibidem, p. 238
25
Ibidem, op. cit., p. 178-179
26
Ibidem
23
Monografia judeţului Bihor
180
În spiritul acestei legislaţii iluministe, împăratul
Iosif al II-lea dă dispoziţii să se îniinţeze şcoli la sate
şi iobagii să-şi dea copii la şcoală. În raportul inspectorului şcolar Iacob Werner se arăta că în aceea perioadă în Bihor au fost îniinţate 74 de şcoli, după cum
urmează: 30 în cercul Oradea, 20 în cercul Salonta şi
14 în cercul Beiuş. Într-un raport redactat câţiva ani
mai târziu, acelaşi inspector arăta că s-au mai îniinţat
19 şcoli în cercul Oradea, 12 în cercul Eriu (Valea lui
Mihai) şi 3 în cercul Beiuş27.
În data de 20 februarie 1792 a fost îniinţat
Consistoriul ortodox de la Oradea. Preşedintele
Consistoriului, Manuil Manuilovici (1805-1829),
având la bază o pregătire de învăţător, acesta a
acordat o deosebită atenţie îniinţării de şcoli. La 12
noiembrie 1814 a cerut deschiderea la Oradea a unei
şcoli confesionale pentru instruirea viitorilor preoţi.
Episcopul arădean Avacumovici a apreciat ideea,
dar şcoala a fost deschisă în anul 1822 la Arad28.
În anul 1793, director superior de studii pentru
şcolile româneşti ortodoxe este numit Gh. Tokody.
Sub coordonarea sa se îniinţează un număr de 19
şcoli în 74 de comune în cercul şcolar Oradea; 12
pentru 32 de comune în cercul Eriu; 30 pentru 62
de comune în cercul Salonta şi 3 pentru 13 comune
în cercul Beiuş29. În anul 1799, sub coordonarea
protoinspectorului Teodor Abramovici existau 119
şcoli româneşti ortodoxe cu aproximativ 3720 de
elevi. Şcolile româneşti unite s-au dezvoltat sub coordonarea directorilor regionali Ioan Ciontaş (1799),
Simion Maghiar (1780-1792) şi Ioan Corneli (17921848). În anul 1782 şcoala trivială unită din Oradea
devine şcoală capitală naţională cu limba de predare
română, iar în anul 1784 este ridicată la rangul de
Schola Vallachorum Preparandorum, sub conducerea
lui Simion Maghiar, un mare pedagog, organizator
de şcoli, traducător şi autor de manuale şcolare (ex:
Metodul sau Modrul învăţăturii, Oradea, 1791; o metodică a citirii în limba română, rămasă în manuscris).
Sub coordonarea lui Ioan Corneli, în anul 1793 au
fost îniinţate sau reorganizate un număr de 55 de
şcoli triviale săteşti30. În anul 1811, a fost numit ca
inspector al şcolilor naţionale româneşti Ioan Püspő-
ky. Acesta a încercat să mute şcoala normală de la
Arad la Oradea sau să deschidă o şcoală normală la
Oradea, însă fără succes31.
În ceea ce priveşte şcolile maghiare, avem următoarea situaţie: În anul 1800 existau 29 de şcoli
parohiale romano-catolice , încadrate cu 56 de învăţători (pentru 52 de parohii) şi 112 şcoli reformate
încadrate cu 211 învăţători (pentru 119 localităţi)32.
În anul 1786, comunitatea evreiască din Oradea, ca
urmare a politicii liberale a împăratului Iosif al II-lea,
a putut să-şi îniinţeze o şcoală primară evreiască33.
În anul 1759 se deschide şi prima şcoală ortodoxă
din Beiuş, care va funcţiona neîntrerupt până în anul
1920, când va deveni şcoală primară de stat34. În anul
1804 a fost îniinţată prima şcoală evanghelică luterană
din Oradea, ca şcoală mixtă având 4 clase. Numărul
elevilor a variat între 40-50 de băieţi şi fete. Între anii
1950-1960 şcoala a fost închisă pentru reparaţii.
După redeschidere a funcţionat cu două săli de clasă.
Şcoala aparţinea se Superintendenţa evanghelică a
Episcopiei de Arad, programele şcolare iind ixate
prin legea învăţămîntului particular din anul 1936.
Şcoala a fost desiinţată în anul 1948.
III. DEZVoLTAREA
ÎNVĂţĂMâNTULUI
BIHoREAN DE LA ÎNCEPUTUL
SECoLUL AL XIX-LEA PâNĂ LA
MAREA UNIRE
a. Legislaţia
În anul 1806, guvernul maghiar face o revizuire
a legii, numită Ratio Educationis Publicae. Se face o
reîmpărţire a şcolilor în şcoli vernaculare sau naţionale, şcoli de gramatică, gimnazii, licee, academii şi
universităţi. Apar şcoli separate pentru fete şi băieţi.
În şcolile vernaculare se preda în limba maternă. Ele
erau prevăzute pentru sate, oraşe şi târguri mici. Se
studia religia, cunoaşterea literelor, silabisirea, citirea,
Aurel Tripon, op. cit., p. 63
Sipos Orbán, Biharvármegye a népesedési nemtetiségi és közoktatási sztatisztika szempontjábol, Nagyvárad, 1903, p. 177-201
33
Anuarul şcolii medii civile evreieşti pe anul şcolar 1906-1907
34
Gavril Hădăreanu, Torţe arzând în Ţara Beiuşului, ed. Buna
vestire, Beiuş, 1996, p. 280
31
Aurel Tripon, op. cit., p. 62
28
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 189
29
Istoria învăţământului din România, vol. I (de la origini până în
anul 1821), Bucureşti, 1983, p. 282
30
Ibidem, p. 281-282
27
32
Monografia judeţului Bihor
caligraia, aritmetica. Cartea de citrire trebuia să cuprindă noţiuni de izică, istorie naturală şi economie.
Ca manual se recomanda folosirea catehismului şi
abecedarului cu o pagină în limba maternă şi una în
limba maghiară. În oraşele şi târgurile mai mari se
preda şi elemente de geometrie, desen, limba latină
iar în oraşele mari geograie, comerţ, limba maghiară
şi germană, geometrie, mecanică, istoria Ungariei.
Şcolile gramaticale erau considerate ca iind primul
ciclu gimnazial şi durau patru ani. Dacă li se adăugau
încă doi ani de studiu (umanioarele), deveneau gimnazii. În şcolile gramaticale, gimnazii şi licee, limba de
predare era latina. Liceele şi academiile erau o treaptă
superioară de învăţământ. Aici se studia ilosoia şi
dreptul. Ceea mai înaltă instituţioe de învăţământ
era Universitatea, cu patru facultăţi: ilosoie, drept,
medicină şi teologie. Legea impunea învăţarea limbii
maghiare încă din şcolile primare, vernaculare. Ea a
mai fost modiicată în anul 1828, după care a rămas
în vigoare până în anul 184935.
Şcolile bihorene vor suferi ca urmare a revoluţiei
din anul 1848. Marea lor majoritate vor i închise iar
numeroşi învăţători se vor ala în vâltoarea evenimentelor. Mulţi învăţători români au plătit cu viaţa
implicarea în evenimentele revoluţionare36. Foarte
mulţi au crezut într-o evoluţie favorabilă în ceea ce
priveşte învăţământul în limba română. Însă nici dieta Ungariei, nici constituţia imperială din primăvara
anului 1949, nu doreau în mod real rezolvarea problemei românilor37. În anul 1848, guvernul revoluţionar
maghiar a încercat să modiice legislaţia şcolară, dar
nu a reuşit. Încercarea de a da autonomie şcolară
românilor şi renunţarea la intenţia de maghiarizare
forţată a românilor a venit prea târziu, când revoluţia
maghiară era deja înfrântă38.
Istoria învăţământului din România, vol. I (de la origini până în
anul 1821), Bucureşti, 1983, p. 241-243
36
Viorel Faur, Românii din Crişana în evenimentele revoluţionare din
anii 1848-1849, Studii şi documente,vol. I (1848), ed. Universităţii
din Oradea, Oradea, 2005, passim; mai vezi Augustin Ţărău,
Contribuţii documentare privind revoluţia din anii 1848-1849 în Bihor,
în Revista bihoreană de istorie, Oradea, an II, nr. 3, 2004, p. 13-25
37
Teodor Păcăţian, Cartea de aur sau luptele politice-naţionale
ale românilor de sub coroana ungară, I, Sibiu, Tipograia „Iosif Marchall”, 1904, p.343; mai vezi: Cornelia Bodea, 1848 la
români. O istorie în date şi mărturii, Ed. Ştiinţiică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982, p.459
38
Ioan Lupaş, din istoria Transilvaniei, Ed. Eminescu, Bucureşti,
1988, p.258; mai vezi: Nicolae Albu, Istoria şcolilor româneşti din
35
181
Modiicarea legii a fost făcută de autorităţile
imperiale în anul 1949, când au emis un nou regulament de organizare numit Entwürf der Organisation der
Gymnasien und Realschulen in Oestereich. Potrivit acestui
regulament, autorităţile administrative civile asigurau
organizarea şi controlul şcolilor. În iecare comitat
exista un comisar şcolar, care avea în subordine mai
mulţi inspectori şcolari. Regulamentul, care avea 30
de articole, explica în amănunt modul în care puteau
i ocupate posturile la şcolile poporale, şcolile triviale, şcolile fundaţionale şi mănăstireşti39. Opoziţia
puternică a cadrelor didactice de la arhigimnaziul şi
şcoala reală din Oradea, a făcut ca planul să nu poată
i aplicat. Datorită disensiunilor apărute, călugărul
premonstratens Kraus László, şi-a dat demisia în anul
1853 din funcţia de director al şcolilor primare din
Oradea. În anul 1855 a fost creată funcţia de inspector
şcolar neretribuit,pe confesiuni. Astfel, în funcţia de
inspector al şcolii romano-catolice din Oraşul Nou
a fost numit Czabán József; la şcoala greco-catolică
Ioan Farcaş; la şcoala ortodoxă Gheorghe Scutari;
la şcoala romano-catolică din Olosig Knorr Mihály;
la şcoala rusească (ruteană) Enik Mihály iar la ceea
romano-catolică din Velenţa, Somlyai Mihály. Salariul
unui profesor urcă ca urmare a cererilor acestora, de
la 225 la 400 lorini pe an40.
Totuşi, şcolile bihorene încep să-şi adapteze
organizarea conform acestora. Noile reglementări nu
vor produce multe efecte pe plan şcolar, deoarece în
anul 1860 se instaurează un regim politic liberal în Imperiul Habsburgic. Conform noii constituţii liberale,
se revine la vechea organizare administrativă, regiunea
cunoscută sub numele de Parţium, revenind din nou
Ungariei. Dieta Ungariei, aleasă în anul 1861 ia în discuţie şi problemele şcolare ale naţionalităţilor. Nu s-a
putut ajunge însă la un consens iar această dietă a fost
dizolvată. Pentru mulţi (români şi moderaţii maghiari)
odată cu dizolvarea dietei s-a dus şansa reglementării
raporturilor Ungariei cu naţionalităţile41.
Transilvania între 1800-1867, Bucureşti, 1971, p. 67-70; idem, Istoria
şcolilor româneşti din Transilvania între 1800-1857, Bucureşti, 1971,
83-90; Radu Milian, învăţământul confesional în Transilvania dualistă,
în Crisia, nr. XXXII-XXXIII/2002-2003, Oradea, p. 179
39
Radu Milian, Aspecte privind organizarea procesului didactic în
şcolile confesionale greco-catolice din Bihor, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în învăţământul românesc pe meleaguri bihorene, ed.
Episcop Vasile Aftenie, Oradea, 2007, p. 170-179
40
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 277
41
Radu Milian, învăţământul confesional în Transilvania dualistă,
Monografia judeţului Bihor
182
Legile dualismului (1868) dau o grea lovitură
românilor din Ardeal şi „Ţara Ungurească” [Bihor,
Satu-Mare, Arad, n.n.]. Prin legea naţionalităţilor
din anul 1968 se asigură formal drepturi şi libertăţi egale tuturor naţionalităţilor din Ungaria (art.
2-12). Totuşi, art. 44 menţionează că „toată făptura
omenească ce există în Ungaria, ie român, german,
slav etc, face parte din naţiunea maghiară”. Astfel,
printr-un articol sunt anulate toate concesiile făcute
naţionalităţilor. Acelaşi traseu îl urmează şi Legea
învăţământului adoptată în acelaşi an. Dreptul de a
îniinţa şcoli revine atât statului, cât şi confesiunilor,
asociaţiunilor publice sau private. Limba de predare
va i cea preferată de cei care îniinţează şi susţin
şcoala. Confesiunile au nu numai dreptul, dar şi
obligaţia de a întreţine şcoli poporale. Într-o oarecare
măsură, se remarcă intenţia legiuitorului de a ţine
cont de revendicările românilor. Inserarea în lege a
articolelor mai sus citate s-au datorat preşedintelui
Academiei Ungare – Széchenyi şi baronului Iosif
Eötrös – ministrul instrucţiunii. Contra acestor
prevederi a luptat Tisza, propunând prin altă lege
(art.18) obligativitatea limbii maghiare în şcolile de
orice nivel42.
Legea de organizare a învăţământului din anul
1868, a transferat sarcina organizării şi administrării
învăţământului pe seama administraţiilor locale. Se
pune astfel bazele învăţământului comunal iar ajutoarele date de stat şcolilor confesionale se sistează. Întreeţinerea acestora din urma cădea în seama parohiilor,
a donaţiilor unor bănci sau fundaţiilor de sprijin. Se
organizează senatul şcolar cu rol de supraveghere a
procesului educaţional şi de numire a învăţătorilor. De
asemenea se instituie o taxă de şcolarizare de 2 lorini
pe an. La şcolile primare salariul învăţătorului este
satbilit la 600 lorini pe an iar salariul unui profesor
de la gimnaziu la 700 lorini pe an. Legea introduce
o nouă organizare şcolară: învăţământul preşcolar,
primar (patru sau şase clase); gimnazial sau civic (patru
clase). Ele erau întreţinute de primărie sau stat şi erau
numite şcoli populare. În Oradea existau două şcoli
medii: şcoala reală şi arhigimnaziul43.
Eforturile de modernizare a învăţământului
românesc din Transilvania au fost împiedicate de
politica de maghiarizare forţată prin învăţământ, proîn Crisia, XXXII-XXXIII/2002-2003, Oradea, p. 181-194
42
Ibidem, p. 181
43
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 277-278
movată de toate guvernele Ungariei dualiste. Pentru
a rezista în noile condiţii, biserica ortodoxă a trecut
la reorganizarea întregului învăţământ confesional.
Aşa apare “Regulamentul Provizariu pentru administrarea
învăţământului naţional ortodox în districtul Oradiei,” elaborat la data de 12 august 1870 de către Consistoriul
greco-ortodox de Oradea44, după ce, în cadrul “Congresului Naţional” desfăşurat în toamna anului 1868,
odată cu statutul organic al bisericii ortodoxe a fost
votat şi regulamentul cadru de organizare a învăţământului confesional românesc din Transilvania. În
ceea ce priveşte biserica greco-catolică, cel mai bine
structurat şi cel mai complet regulament de acest fel,
a fost cel aprobat de Consistoriul greco-catolic de la
Blaj, în şedinţa din 11 noiembrie 1876. Regulamentul
intitulat: Legi pentru şcolile poporale elementare şi de repetiţiune din Arhidiecesa greco-catolică de Alba-Iulia45, cuprinde
norme privind „comportamentul şcolarilor înainte de
prelegere, altele de purtarea lor în şcoală, iar altele de
purtarea lor în Sf. Biserică, şi în urmă altele de purtarea
şcolarilor afară de şcoală şi de Sf. Biserică”46.
Potrivit acestor reglementări, parohiile trebuiau
să se îngrijească de întreţinerea şcolilor, plata învăţătorilor, frecvenţa elevilor şi respectarea programei
didactice. Problemele care tebuiau depăşite erau următoarele: părinţii erau prea săraci să-şi trimită copii
la şcoală, preferând să-i trimită cu animalele sau să-i
folosească la alte munci casnice; şcolile, acolo unde
existau erau într-o stare foarte proastă, construite de
regulă din lemn, cu o singură încăpere. Materialele
didactice lipseau, dascălii folosind cel mai des cărţile
bisericeşti iar copii tăbliţe pe care scriau cu cretă.
Pentru a nu pune prea mare presiune inanciară pe
comunităţile româneşti, învăţătorii deţineau şi funcţia de cantor în biserică. Salariul lor se ridica abia la
90-100 lorini anual, jumătate în bani, jumătate în
produse47. Totuşi, comunităţile româneşti fac eforturi
considerabile pentru a - şi menţine şi spori şcolile.
După anul 1868 legislaţia şcolară devine tot mai
dură pentru naţionalităţile din Ungaria, datorită legilor
44
Radu Milian, art. cit., p. 183-192.
Idem, Aspecte privind organizarea procesului didactic în şcolile
confesionale greco-catolice din Bihor, în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, în învăţământul românesc pe meleaguri bihorene, ed. Episcop Vasile Aftenie, Oradea, 2007, p. 179-187
46
Ibidem
47
Radu Milian, Şcoala ortodoxă şi greco-catolică în Bihor în a doua jumătate a secolului XIX, Crisia, Oradea, nr. XXX/2000, p. 229-254
45
Monografia judeţului Bihor
de maghiarizare. La o simplă enumerare, constatăm că
numărul legilor restrictive la adresa învăţământului
românesc este destul de mare: 1876 – autorizarea introducerii şcolilor de stat maghiare în locul celor româneşti
considerate necorespunzătoare; 1879 – obligativitatea
predării limbii maghiare în şcolile confesionale, 1881
– obligativitatea predării limbii maghiare în grădiniţe;
1882 – obligativitatea cunoaşterii limbii maghiare în
preparandii. Nici un învăţător nu mai putea primii
diplomă dacă nu cunoştea limba maghiară; 1886 –
introducerea obligativităţii limbii maghiare în şcolile
medii; 1891 – legea azilelor de copii, prin care se introduce obligativitatea înscrierii copiilor la grădiniţe,
la vârsta de 3 ani, unde instrucţia se făcea exclusiv în
limba maghiară, însă legea nu s-a mai aplicat datorită
neânţelegerilor dintre culte; 1893 – legea salarizării.
Potrivit legii, şcolile confesionale şi comunale trebuiau
să întregească salariul învăţătorilor, ridicându-l la 600
l. anual pentru un învăţător “ordinar” (deinitiv) şi
la 400 l. pentru un învăţător ajutător. Comunele care
nu puteau întregi salariul, puteau face apel la stat. În
schimbul ajutorului, şcoala era transformată în şcoală
comunală sau de stat, cu limba de predare maghiară;
1904 – crearea noţiunii de “şcoală ilicită”; 1907 legea
Apony; 1913 – legea electorală; 1917 – zona culturală.
În anul 1876, începe acţiunea de îniinţare a şcolilor
comunale. Statul maghiar îniinţează astfel de şcoli
atât în zonele unde nu existau şcoli confesionale, dar
şi unde existau, mai ales în satele mixte, pentru a-i
atrage pe copiii români. Toate fondurile disponibile
erau dirijate spre acest scop. Prima mare lovitura la
adresa românilor este legea Trefort (articolul de lege
XVIII/1879, elaborate de ministrul cu acelaşi nume.
Proiectul prezentat parlamentului maghiar prevedea
printre altele ca în termen de 6 ani, limba maghiară
trebuie să ie introdusă în toate şcolile elementare
urmând ca toţi învăţătorii să-şi însuşească această
limbă. Proiectul a fost votat cu toata opoziţia deputaţilor români şi în ciuda tuturor protestelor. Paralel
se încearcă maghiarizarea numelor, trimiţându-se
circulare prin protopopiate şi şcoli, îndemnând elevii
şi profesorii să-şi schimbe numele, pentru a da dovadă
de “patriotism, curaj şi fuziune cu patria maghiară”.
În anul 1904, sub guvernul Tisza, se introduce în
discuţia camerei proiectul de lege Berzeviczy, propus de Ministrul cultelor şi instrucţiunii cu acelaşi nume. Potrivit
acestuia, în învăţământul primar urmau să se introducă
17 ore de Limba maghiară săptămânal, rămânând doar
183
15 pentru celelalte obiecte. Conducătorii bisericilor din
Ungaria, au fost invitaţi în mai 1904 la o consfătuire
la Budapesta. Episcopii români au respins categoric
proiectul. Oricum, guvernul Tisza a căzut şi odată cu
el şi proiectul. În schimb, creste exigenţa la examenele
de atestat (în ceea ce priveşte însuşirea limbii maghiare)
48
. Ofensiva împotriva şcolii româneşti este criticată nu
numai în adunări populare, ci şi în programele politice
naţionale, dar şi în manifestaţii politice de amploare,
cum ar i mişcarea Memorandum-ului.
Apogeul politicii de maghiarizare forţată prin
şcoală a fost atins de legile lui Appony, ministrul al învăţământului în anul 1907. Legile doreau desiinţarea
şcolilor confesionale româneşti, sârbeşti şi slovace;
înlocuirea lor cu şcoli de stat în limba maghiară. El
aduce în parlament două proiecte de legi. Unul pentru
salarizarea învăţătorilor, iar celălalt stabileşte raportul de
drept şi salariile învăţătorilor de la şcolile comunale şi confesionale. Potrivit acestora, învăţătorul era declarat oiciant
public, iind obligat să jure credinţă statului maghiar.
Ediiciile şcolare, fundaţiile de sprijin, tot venitul
şcolii, trebuie predat statului. În schimbul acestora,
statul se obliga să pună, pe cât e cu putinţă în posturi,
învăţători de religia majorităţii locuitorilor. Salariul
unui învăţător era ixat la 1000 coroane. Comunităţile
puteau cere ajutor de la stat, dar în acest caz pierdeau
şcoala, care devenea şcoală de stat, cu limba de predare maghiară. De asemenea, se cerea predarea unor materii în limba maghiară (Maghiara, Istoria, Aritmetica,
Geograia şi Constituţia), după planul de învăţământ
şi numărul de ore elaborat de stat. Registrele şcolii
trebuiau redactate în ungureşte. Statul putea interveni
în numirea învăţătorilor şi în cazul abaterilor politice.
Românii au făcut eforturi uriaşe pentru a-şi menţine
şi dezvolta învăţământul în limba naţională împotriva
centralismului şcolar excesiv49.
b. Şcolile primare şi confesionale
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, învăţământul primar se dezvoltă lent, mai ales cel rural
şi în mediul românesc, unde situaţia economică a
comunităţilor nu permitea întreţinerea şcolii50. Astfel, după mai bine de jumătate de secol de la Ratio
Idem, învăţământul confesional în Transilvania dualistă, în Crisia,
nr. XXXII-XXXIII/2002-2003, Oradea, p. 192-196
49
Ibidem
50
Ibidem p. 195-197
48
Monografia judeţului Bihor
184
Educationes, în anul 1850 romano-catolicii dispuneau
de 40 de şcoli şi reformaţii de 114 şcoli parohiale. În
acelaşi timp, greco-catolicii dispuneau de 52 de şcoli
iar ortodocşii de doar 2551.
În jurul anului 1850 frecventau regulat şcoala
între 3000-5000 de elevi ortodocşi. Ei aveau la dispoziţie aproximativ 40-50 de şcoli dotate modest. Din
păcate, statisticile înregistrează situaţia mai exactă a
şcolilor de abia către sfârşitul secolului. Frecvenţa la
cursuri înregistrează în funcţie de regiune şi sezon
cifre situate intre 35 şi 85%. Spre sfârşitul secolului,
când putem opera cu date ceva mai exacte, aceasta
se situează undeva înspre 60%. Un adversar serios
al învăţământului sătesc era sărăcia, şi nu arareori
munca câmpului sau păstoritul. Cu toate greutăţile
întâmpinate, biserica ortodoxă, prin slujitorii ei, ţinea
treaz interesul pentru carte. Preotul şi învăţătorul s-au
implicat tot mai mult în viaţa satului românesc, deoarece, statul nu va susţine în toată perioada amintită nici
o şcoală românească. Eforturile bisericilor româneşti,
ortodoxă şi greco-catolică, au făcut ca, într-o perioadă
de jumătate de secol numărul şcolilor confesionale
româneşti să crească cu mai bine de 100%52.
Pe la mijlocul celei de-a doua jumătăţi a secolului
al XIX-lea, situaţia şcolară a românilor din Bihor nu
era deloc una mulţumitoare. De exemplu, între anii
1860-1870, în comunităţile ortodoxe doar în 75,79%
dintre parohii aveau şcoli. Doar un sfert dintre aceste
şcoli funcţionau în condiţii normale, restul iind într-o
stare materială destul de proastă. Aceste cifre ne arată
situaţia gravă în care se ala învăţământul românesc
din Bihor în a II-a jumătate a secolului trecut. Copii
din satele unde nu exista şcoală, frecventau şcoala
din satele vecine. Arondarea la şcoli pentru parohiile
unde aceasta ne exista, se făcea în funcţie de distanţă.
În cele mai multe cazuri, copii trebuiau să meargă pe
jos în jur de jumătate de oră până la şcoala din satul
vecin. În cazul satelor mai izolate, distanţa putea i
şi de o oră. Au existat şcoli în care învăţau copii din
două sau trei sate. În astfel de situaţii, cele două sau
trei parohii care aveau o singură şcoală, erau solidare
la plata obligaţiilor faţă de învăţător şi întreţinerea
şcolii. În ceea ce priveşte numărul elevilor, acesta varia
de la o parohie la alta şi de la o şcoală la alta. Existau
şcoli care funcţionau cu un număr de 7-8 elevi, iar
altele, în special cele care adunau copii din două-trei
sate, cu peste 100 de copii. În comunităţile cu putere
economică mai mare şi unde exista un interes mai
mare din partea preoţilor şi învăţătorilor, numărul
elevilor care frecventau şcoala era mai mare. Pe sexe,
doar un sfert din numărul copiilor care frecventează
şcoala sunt fete. Şi aici economicul îşi spune cuvântul.
Media frecvenţei şcolare era de 28 elevi, dintre care
trei sferturi erau băieţi. Situaţia se va menţine aproximativ la fel, cu variaţii de două sau trei procente în
plus sau în minus, până la sfârşitul secolului. Situaţia
era asemănătoare şi în comunităţile greco-catolice53.
Efectele măsurilor luate pentru dezvoltarea
învăţământului confesional ortodox le putem
observa analizând statisticile şcolare ale ultimilor
ani ai secolului XIX. La cele 219 şcoli elementare
exista un număr de 201 învăţători. Un sfert dintre aceştia erau titulari, iar aproximativ jumătate
aveau studii de specialitate. Situaţia era identică
şi la şcolile greco-catolice. În anul 1900 existau
şcoli în toate cele 72 de parohii Greco-catolice.
Numărul învăţătorilor era de 74, dintre care 56
erau caliicaţi şi 16 necaliicaţi. În total trebuiau
să urmeze şcoala 28458 de elevi greco-catolici54.
Frecvenţa era asemănătoare cu aceea a elevilor
ortodocşi. Datorită măsurilor luate de autorităţi,
în unele localităţi şcolile confesionale romîneşti
au fost înlocuite cu şcoli comunale sau de stat în
limba maghiară.
Către sfârşitul secolului, statisticile semnalează o
îmbunătăţire a pregătirii profesionale a învăţătorilor.
Mediocritatea scade sub 50%, indicând o profesionalizare a corpului didactic. Cu alte cuvinte, dascălii
devin şi ei preocupaţi de a dobândi o pregătire cât mai
solidă sub presiunea dinamicii societăţii, imprimată de
evoluţia fundaţiilor culturale româneşti55.
Datorită susţinerii de care s-au bucurat din
partea statului şi bisericii, şcolile maghiare au avut
o evoluţie mai bună decât a celor româneşti. Astfel,
în anul 1900 existau şcoli în toate cele 52 de parohii
romano-catolice. Numărul învăţătorilor era de 56,
din care 48 erau caliicaţi. Exista potrivit satisticii
întocmite de inspectoratul şcolar 112 posturi de
învăţător aferente acestor şcoli. În ceea ce priveşte
parohiile reformate, şi aici existau 119 şcoli la 119
parohii. Numărul învăţătorilor era de 263, din care
Sipos Orban, op. cit., p.177-201
52
Radu Milian, Şcoala ortodoxă şi greco-catolică ..., passim
54
51
53
Ibidem
Sipos Orban, op. cit.
55
Radu Milian, Şcoala ortodoxă şi greco-catolică ..., passim
Monografia judeţului Bihor
237 caliicaţi. Existau de asemenea 77 de şcoli
elementare de stat cu 110 posturi didactice
şi 68 de învăţători. La acestea se adăugau 5
şcoli elementare comunale, cu şapte posturi
didactice şi un învăţător. De asemenea, au fost
îniinşate şi 11 şcoli evreieţti, cu 115 posturi
didactice şi 19 învăţători. În ceea ce priveşte
numărul elevilor, în anul 1900 existau în jur de
18523 elevi romano-catolici; 34925 reformaţi;
11637 greco-catolici; 28458 ortodocşi şi 9861
izraeliţi56.
În anul 1900, în Oradea existau 62 de instituţii şcolare (de la grădiniţe la învăţământul
superior), cu un număr total de 10785 de elevi.
Dintre acestea 2 sunt şcoli medii, 2 instituţii de
învăţământ superior şi 3 şcoli profesionale57.
În anul 1914 existu un număr de 88 de şcoli
confesionale ortodoxe, cu un număr de 114 învăţători.
Greco-catolicii dispuneau şi ei de 45 de şcoli cu 65
de învăţători: deci românii aveau un număr de 133 de
şcoli, cu 179 de învăţători. Statul maghiar susţinea un
număr de 154 de şcoli de stat maghiare, cu 421 de învăţători. La acestea se adăugau 188 de şcoli reformate
şi catolice, cu un număr de 572 de învăţători. În total
existau 342 de şcoli ungureşti cu un număr total de
999 de învăţători. Discrepanţa este foarte mare atât
ca număr de şcoli cât şiu ca posturi didactice, mai ales
dacă ne gândim că peste 60% din totalul populaţiei
Bihorului erau români. Evreii dispuneau şi ei de 9
şcoli încadrate cu 27 de învăţători58.
c. Şcolile secundare
Arhigimnaziul (Liceul premonstratens)
A funcţionat ca liceu de băieţi, dezvoltat din
gimnaziul îniinţat în anul 1699. În anul1850 secţia de
ilosoie de la Academia de Drept a fost contopită cu
arhigimnaziul orădean, care a devenmit astfel gimnaziu cu 8 clase, având 12 profesori, şapte dintre ei iind
plătiţi de ordinul premonstratens, restul din fondul de
învăţământ. În anul şcolar 1858/1859, la gimnaziul
premonstratens erau înscrişi 438 de elevi, dintre care
303 maghiari, 95 români, 28 germani şi 6 slavi59. A
funcţionat într-o clădire construită pe locul actualei
56
Sipos Orban, op. cit.
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 279
58
Aurel Tripon, op. cit., p. 62
59
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 278
185
primării, până în anul 1874 s-au
mutat pe str. Roman Ciorogariu,
împreună cu Academia de Drept,
pe locul unde astăzi se ală liceul
Mihai Eminescu.
Clădirea fostului
liceu premonstratens
Gimnaziul din Salonta
Anul precis al îniinţării nu se cunoaşte, comuna Salonta având atestată o schola încă din secolul
al XVII-lea. Prima menţiiune scrisă a liceului este
o condică din anul 1711, unde apare numele directorului şcolii, rectores. În anul 1715, funcţiona
cu 5 clase. Între anii 1732-1876 a funcţionat cu 6
clase. Gimnaziul şi-a suspendat cursurile pe timpul
revoluţiei de la 1848. Şcoala a suferit mai multe
reorganizări pânî ăn anul 1907, când este preluată
de stat şi se decide trecerea la 8 clase. Abia din
anul 1910 şcoala începe să funcţioneze cu 8 clase.
În anul 1909 se mută într-un sediu nou, construit
în acest scop. Funcţionează ca liceu maghiar până
în anul 1919, când este preluat de statul român şi
ia iinţă o secţie română60.
Liceul Samuil Vulcan din Beiuş
Cel mai important eveniment pentru românii
beiuşeni a fost însă îniinţarea de către episcopul
Samuil Vulcan în anul 1828 a Liceului din Beiuş.
Liceul, îniinţat la 6 oct. 1828, pe cheltuiala sa, ca
Gimnazium minus, s-a făcut prin transformarea şcolii
triviale cu două clase, în şcoala gramaticală, cu patru
clase, menţinând însă şi şcoala primară de două clase.
57
60
Aurel Tripon, op. cit, 66
186
Monografia judeţului Bihor
Episcopul Samuil
Vulcan
În anul şcolar 1828/1829, liceul
avea 25 de elevi61. Liceul s-a dezLiceul Samuil
voltat continuu. În anul 1837 s-au
Vulcan din Beiuş
mai adaugă două clase: clasa a V-a
humaniore şi clasa a VI-a poetica. Pe
lângă obiectele de studiu amintite
mai înainte, se studiau în clasele
superioare Retorica şi Poetica Latină, Arheologia elină,
Istoria, de la Aritmetică se trece la Matematică, Logică; în total 24 ore săptămânal62. Suma totală virată de
Vulcan în folosul liceului a fost de 75.000 lorini în aur.
În anul 1841 autorităţile şcolare au dat ordin ca istoria
şi geograia să ie predate în limba maghiară. După
multe insistenţe, s-a păstrat limba de predare, maghiara
iind introdusă doar în actele oiciale şi corespondenţa
cu autorităţile. Liceul a fost subordonat Direcţiei superioare a învăţământului secundar din Oradea, sub
coordonarea episcopului maghiar. După înfrângerea
revoluţiei, Curtea de la Viena scoate liceul de sub conducerea maghiară, încredinţând-ul bisericii unite. În
anul 1853, printr-o nouă lege de organizare a şcolilor,
s-a desiinţează învăţământul de cinci ani, liceul iind
nevoit să revină la patru ani sau să se ridice la opt. La
15 septembrie 1853 guvernul a recunoscut noua formă de organizare a liceului, oferind un ajutor de 3.550
lorini. În anul 1860 conducerea liceului este obligată
să introducă limba germană ca limbă de predare. În
anul 1867 liceul a fost încadrat între liceele controlate
de Ministerul Instrucţiunii şi încep presiunile pentru
maghiarizarea liceului. După anul 1870, diicultăţile
materiale sporesc, guvernul se oferă să ajute liceul, dar
conducerea liceului refuză, deoarece nu voiau ca acesta
să ie preluat de statul maghiar. În anul 1875 era impusă
61
Constantin Pavel, Şcoalele din Beiuş, Ed. Buna Vestire, Oradea 1928 p.103
62
Ibidem
predarea geograiei
şi istoriei în limba
maghiară, iar în anul
1877 s-a tăiat ajutorul de 3.550 lorini.
Pentru a limita
inluenţa maghiară
în liceu, lângă acesta s-a construit în anul 1891 un internat pentru elevii
români uniţi (Internatul Paulean de băieţi), mărit în
anul 1895 (capacitate 150 de locuri. În anul 1889 s-a
deschide şi un internat pentru elevii ortodocşi din
liceu, cu o capacitate de 60 de locuri. Clădirea internatului a fost construită între anii 1887-1891 şi avea o
capacitate de 100 de locuri. Jumătate din elevii interni
erau cazaţi gratis. În anul 1895 internatul este mărit la
150 de locuri iar în anul 1913, este construită încă o
clădire în curtea internatului, astfel încât capacitatea
totală de cazare se ridica la 200 de locuri63.
Şcoala normală unită din oradea
Episcopul greco-catolic Meletie Covaci (17481775), a îniinţată la Oradea, în anul 1733 o şcoală, pentru românii greco-catolici64, care pregătea şi învăţători
pentru satele româneşti. Urmaşul său, Moise Dragoş
(1775-1787) reuşeşte să obţină acordul de a iniţia un
curs preparandial, ţinut de profesorul Simeon Maghiar,
prefect al şcolilor greco-catolice. Şcoala şi-a deschis
porţile în noiembrie 1784, când Simion Maghiar începea
cursurile avînd un număr de 46 preparanzi, uniţi şi neuniţi65. Acestuia i-au urmat Ioan Corneli, Ioan Molnar,
Ioan Benei şi Nicolae Borbola. Între anii 1817-1847,
revine în fruntea şcolii şi ca director interimar al şcolilor
naţionale greco-catolice, canonicul Ioan Corneli66. De
la îniinţare până la inele secolului al XIX-lea, această
şcoală a dat naţiunii române din Bihor şi comitatele
învecinate, în jur de 1500 elevi. Între anii 1794-1785,
63
Constantin Pavel, op.cit., p.27
Aurel Tripon, op. cit., p. 66
65
Ibidem
66
Vasile Bolca, op. cit. , p. 42
64
Monografia judeţului Bihor
187
la cursurile de metod
de la preparandie au
fost înscrişi 11 elevi. Seminarul grecoÎntre anii 1895-1840, catolic Oradea
au frecventat cursurile
şcolii 37 de elevi. Între
anii 1848-1870, au
frecventat şcoala 403 elevi, dintre care 128
din Bihor, restul din Transilvania şi Ungaria. Între anii 1870-1905 avem un total de
996 elevi din acelaşi areal geograic67.
Seminarul greco-catolic
Imediat după numirea în funcţia
de episcop, Ignatie Darabant a început
demersurile pentru îniinţarea unui Seminar, care să
asigure cadrele necesare (preoţi şi învăţători), pentru
dieceza orădeană68. În data de 30 Ianuarie 1792a primit
aprobarea pentru deschiderea seminarului. Acesta a
avut la deschidere 24 de seminarişti69. Între anii 19461948 este construit localul seminariului, unde se mută în
anul 1854. Clădirea s-a dovedit neîncăpătoare, deoarece
aici îşi avea sediul şi şcoala normală. Situaţia se menţine
până în primii ani ai secolului XX, când s-a construit o
clădire pentru Şcoala Normală (1908)70 şi o aripă nouă
a Seminarului (1914)71. Seminarul a dat peste 12.000
de absolvenţi, dintre care mulţi au ajuns personalităţi
ale culturii, bisericii ardelene, dar şi înlăcăraţi luptători
naţionali. Numeroase probleme au pus Seminarului
legile de maghiarizare, când, profesorii împreună cu
ierarhii bisericii greco-catolice au trebuit să facă o serie
de concesii în favoarea limbii maghiare şi a catehizării
elevilor care urmau şi Academia de Drept din Oradea,
de către preoţii catolici. Problemele au fost depăşite,
datorită abilităţii directorilor şi profesorilor seminarului.
În anul 1792 episcopia greco-catolică primeşte clădirea
internatului, în care funcţionează şi în perioada interbelică. Iniţial putea caza 16 tineri, ajungând în timp la o
capacitate e cazare de 300 de locuri. Elevii proveneau
de la diferite şcoli din oraş72.
Gimnaziul izraelit ortodox din oradea
În anul 1786, comunitatea evreiască din Oradea,
ca urmare a politicii liberale a împăratului Iosif al IIlea, a putut să-şi îniinţeze o şcoală primară evreiască.
Între anii 1815-1830 îşi întrerupe activitatea din lipsa
învăţătorului. A doua întrerupere de activitate o are
în timpul revoluţiei de la 1848. În anul 1855, şcoala
funcţiona cu 8 clase: patru pentru băieţi şi patru
pentru fete. În anul 1870, şcoala a fost transformată
în şcoală particulară subvenţionată de comunitatea
ortodoxă. Şcoala primară este reîniinţată în anul 1882.
În anul 1888 se mai îniinţează o şcoală medie civilă
de băieţi iar în anul1897 o şcoală
medie civilă de fete73. Limba de
predare în cele două şcoli a fost
Gimnaziul izraelit
limba maghiară, până în anul ortodox din Oradea
1922/192374, când s-a introdus
limba română.
67
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 362
Iacob Radu, Istoria diecezei Române – unite a Orăzii Mari, 17771927, tip. Ateneul, Societate Anonimă, Oradea, 1930, p. 80-83
69
Ibidem, p. 100
70
Vasile Bolca, Şcoala Normală Română unită din Oradea, 1784
– 1934, tip. Scrisul Românesc, Oradea, 1934, p. 129-132
71
Ibidem
72
A. Tripon, op. cit., p. 83
68
73
74
Anuarul Şcolii medii civile evreieşti pe anul şcolar 1906-1907
Ibidem 1933-1934; 1937-1938
188
Institutul Imaculata. Şcoala primară romano-catolică de fete oradea
Institutul Imaculata a fost susţinut de congregaţia surorilor misericordiene ale Sf. Vincenţiu. A luat fiinţă în anul 1855 în parohia Sf.
Ladislau din Oradea. Creşa şi grădiniţa au fost
înfiinţate în anul 1858; Şcoala primară pentru fete
în anul 1860; Şcoala pedagogică pentru educatoare în anul 1851 iar Şcoala civilă pentru
fete în anul 1894. Şcoala şi mănăstirea sunt
ctitoria episcopului Szanislo Ferenc, pe
strada Primăriei, fostă Teleki. Şcoala avea şi
un internat de fete întreţinut de călugăriţele
mizericordiene. Şcoala civilă de fete a funcţionat cu 4 săli de clasă la fel ca şi Şcoala
pedagogică. Şcoala civilă a fost înfiinţată
de episcopul Schlauch Lörinc. Institutul a
avut aproximativ 200 de eleve. 75 Şcoala a
fost naţionalizată în anul 1848. A funcţionat între anii 1872-1948 în actuala clădire
a Grupului şcolar sanitar Vasile Voiculescu.
După naţionalizare clădirea revine Şcolii Medii
Sanitare iar gimnaziul se transformă în Şcoala
elementară de fete nr. 9, cu 7 clase76.
Gimnaziul de băieţi
A luat fiinţă în anul 1869 ca şcoală civilă
cu două secţii: băieţi şi fete, până în anul 1877,
când secţia de fete devine şcoală separată. A fost
frecventat de elevi din mica burghezie maghiară, până în anul 1910, când începe să admită şi
câte un român. În anul 1928 este transformat în
gimnaziu de tip B cu 6 clase, iar în anul 1932 în
gimnaziu de tip A, cu 4 clase. Limba de predare
era maghiara, până în anul 1921, când se trece la
predarea în limba română77.
Gimnaziul de fete
A fost îniinţat în anul 1872 ca şcoală civilă comunală. În anul 1920 a fost preluată de stat şi renovată
în anul 1933. A fost frecventată anual de un număr de
180-200 de eleve şi avea şase profesoare78.
Anuarul Institutului Imaculata din anii 1940-1941 şi 19411942, Matricolele pe anii 1925-1930
76
Ibidem
77
Aurel Tripon, op. cit., p. 66
78
Ibidem
75
Monografia judeţului Bihor
Liceul de băieţi Emanuil Gojdu
În anul şcolar 1873/1874 ia
iinţă şcoala reală superioară de stat.
În primul an de funcţionare avea Liceul “Emanoil
sălile de clasă la parterul Curţii de Gojdu” Oradea
Apel, pentru ca în anul următor să
se mute în clădire primăriei, unde
mai fuseseră găzduite Academia de
Drept şi Liceul Premonstratens;
care în 1875 s-au mutat în clădirea
construită în acest scop. În anul
1876 este inalizată actuala clădire
a liceului. Programa de studiu era
Emanoil Gojdu”
Monografia judeţului Bihor
identică cu aceea a liceelor de proil din Ungaria.
Începând din anul 1875, liceul va funcţiona cu 8
clase. Elevii români beneiciau de un internat ortodox construit de marele mecenat Nicolae Jiga,
care oferea 25 de burse anual79.
Şcoala primară şi civilă confesională romano-catolică Sf. Vincenţiu din oradea. A fost
îniinţată în anul 1868 de către canonicul Nogall
Ioan, care a construit şi localul şcolii între anii
1867-1868. Alături de şcoală s-a deschis o creşă
şi o grădiniţă pentru îngrijirea copiilor proveniţi
din familiile sărace. Şcoala a fost condusă şi administrată de călugăriţele din Satu Mare. Iniţial
a funcţionat cu o şcoală primară, care avea două
săli de clasă. În anul 1872 instituţia a fost preluată
spre administrare de societatea Les Filles de Charite
şi a primit denumirea de Institutul Sf. Vincenţiu. În
anul 1882 s-a îniinţat Şcoala primară de băieţi iar
în anul următor un internat. În timp se vor adăuga
clasele V – VI şi se va construi un internat de fete.
În anul 1892 Nogall a deschis şi Şcoala civilă romano-catolică de fete, condusă de călugăriţa Galatz
Edina80. Şcoala a funcţionat cu creşă, grădiniţă şi
şcoală primară, având aproximativ 2-300 de elevi
până la naţionalizare81.
Şcoala Greco-catolică de fete din Beiuş
A fost inaugurată în data de 21 septembrie
1896, fondator iind episcopul greco-catolic Mihai
Pavel. Şcoala s-a numit Şcoala civilă greco-catolică de
fetiţe. A fost îniinţat cu limba de predare română.
Nu a primit nici un ajutor de la statul maghiar În
componenţa acesteia intra şi un internat cu o capacitate de 100 de locuri, Internatul de fetiţe, deschis
pentru fetele orfane din familiile de preoţi de ambele confesiuni româneşti; precum şi şcoala propriu
– zisă, pentru care se percepea o taxă de 150 lorini
anual, plătibilă în rate. Şcoala era administrată de un
senat format din 13 fruntaşi beiuşeni, în frunte cu
profesorul Ioan Butean. Pentru funcţia de director
a fost desemnată d-şoara Octavia Stolojanu82. Re79
Ibidem, p. 81-82
Anuarul Institutului Sf. Vincenţiu din Oradea, an şcolar
1940-1941, Biograia lui Nogall Ioan şi scurtă istorie a instituţiei
sale
81
A.N. Sj. Bh., fond Şcoala primară şi civilă confesională romanocatolică Sf. Vincenţiu din Oradea, dos. 113/1941-1943
82
Aurel Tripon, op. cit., p. 73-74
80
189
gulamentul de funcţionare al şcolii era cel regnicolar,
aprobat de minister pentru şcolile de acest gen din
Ungaria. Materiile de predare erau următoarele: religie, limba română, limba maghiară, limba germană, geograie, istorie, aritmetică, geometrie, istorie
naturală, chimie, mineralogie, geologie, economie
de casă, muzica vocală şi instrumentală, caligraie,
desen, lucru de mână şi gimnastică. Regulamentul
prevedea în mod expres că limba de predare pentru toate materiile, dar şi limba oicială în şcoală
este limba română. În primul an, şcoala a început
modest, cu doar două clase şi 32 de eleve; din care
23 greco-catolice şi opt ortodoxe, aparţinând unor
medii sociale diverse. În anul următor, prin apariţia
clasei a treia numărul elevelor ajunge la 47, iar în
anul şcolar 1898/1899, şcoala se întregeşte cu clasa a IV-a, având un număr de 63 de eleve. În anii
următori, prin grija bisericii şcoala s-a dezvoltat
continuu, ajungându-se ca după Marea Unire să
ie transformată în Liceu de fete83.
d. Învăţământul profesional
În anul 1888 se dechide prima şcoală profesională în Oradea, Şcoala Medie de Comerţ,
care în anul 1895 îşi schimbă denumirea în Şcoala
Comercială Superioară, având sediul în cadrul
Halei Comerciale. Iniţial şcoala este susţinută de
o asociaţie iar din 1898 este inanţată şi patronată
de Hala Comercială. Se vor implica în sprijinirea
şcolii şi Comitatul, Camera de Comerţ şi Industrie
a oraşului precum şi primăria. În anii următori
s-au deschis şi alte şcoli profesionale: Şcoala de
Ucenici Meseriaşi în anul 1884; Şcoala de Ucenici
Comerciali în anul 1887; un Curs comercial pentru
femei în anul 1891; Şcoala de Muzică în anul 1896,
precum şi Şcoala profesională lemn şi metal, în
anul 191384.
Şcoala de ucenici
S-a îniinţat în anul 1796 ca şcoală de duminică, ca un curs de repetiţie pentru ucenicii adulţi,
ţinut de învăţătorul claselor primare superioare în
localul şcolii naţionale din Oradea. Frecvenţa era
opţională. La cursuri participau între 20 şi 250 de
ucenici, în funcţie de sezon. În anul 1884, şcoala
83
84
Gavril Hădăreanu, op. cit., p. 300 - 318
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 280-281
Monografia judeţului Bihor
190
devine obligatorie pentru toţi ucenicii. După anul
1918, numărul elevilor se ridică la 600, şcoala având
12 profesori şi 12 săli de clasă. Numărul maxim de
elevi în perioada interbelică a fost de 228085. Şcoala
a fost susţinută de primărie, care i-a cumpărat un
sediu în strada ep. Demetriu Radu, nr. 786. În anul
1925 din această şcoală s-a desprins o secţie de fete,
devenită Şcoala profesională de fete, apoi Şcoala
profesională de fete domniţa Ileana87.
Şcoala Industrială din Beiuş a fost îniinţată
ca urmare a necesităţilor crescânde ale unui centru
industrial în devenire. După ce Beiuşul primeşte
dreptul de a tine târg săptămânal, viata comercială
se intensiică. Exista o paletã de largã de meserii:
mãcelari, cizmari, cojocari, dulgheri, brutari, croitori,
etc. Si era deci nevoie de forţă de muncă caliicată.
Iniţiativa deschiderii şcolii este luatî în anul 1884,
dar Scoala Industrialã din Beiuş şi-a deschis portile
în anul 1886. Elevii învãtau aici o serie de meserii
dintre care: zidarie, pantofărie, cizmărie, cojocărie,
croitorie, brutărie, mãcelărie, strungărie, lãcãtuşerie,
etc. Pânã în anul 1918 au fost şcolarizati 473 ucenici
de stat în meseria comerţ. Initial şcoala nu a avut un
local propriu. Începând cu anul şcolar 1950 şcoala
dispune de cãmin, sãli de clasã, cantinã şi ateliere
proprii. În anul 1962 se construieşte o clãdire având
la parter 4 încãperi, iar la etaj 2 sãli de clasã. Cu timpul s-au mai construit 3 ateliere, centrala termicã,
magazii pentru materiale88.
Şcoala de arte şi meserii:
A fost îniinţată în anul 1913 la iniţiativa primăriei orădene, care şi-a luat angajamentul de a-i
ridica un sediu. Iniţial avea două secţii: Lemnărie
şi metalurgie. Până în anul 1919 nu au fost primiţi
în şcoală decât doi români89. După preluarea de
către statul român, şcoala se dezvoltă, apare o
nouă secţie, de sculptură90. Organizează expoziţii
cu produsele realizate de elevi la iecare sfârşit de
an. În anul 1929, cu prilejul expoziţiei camerei de
agricultură, ţinută cu ocazia Congresului InternaAurel Tripon, op. cit., p. 63
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 359
87
Ibidem
88
Hădăreanu, op. cit.
89
Aurel Tripon, op. cit., p. 64
90
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 359
85
86
ţional de la Cluj, a obţinut medalia de aur. Şcoala a
mai morganizat şi cursuri de mânuitori de cazane
şi fochişti pentru motoarele cu explozie, montaj
şi dinam91. A mai existat de asemenea o şcoală de
ucenici comerciali administrată de camera de comerţ şi o şcoală de menaj. Elevii din alte localităţi
puteau i cazaţi la Căminul de Stat pentru Ucenici
sau Căminul Evreiesc de Ucenici92.
e. Învăţământul superior
Academia regală din oradea
Directorul circumscripţiei şcolare orădene, contele
Károly Antal, a propus la 25 decembrie 1776 îniinţarea unei instituţii şcolare de grad superior la Oradea.
Academia de la Oradea şi-a deschis porţile la data de 1
ianuarie 1780, cu o facultate de ilosoie la care s-a adăugat în anul 1788 cursul de drept. Numărul studenţilor
a crescut treptat, de la 97 în anul 1780, la 299 în anul
1840. Numărul studenţilor greco-catolici şi ortodocşi
a ajuns în unele perioade până la 40%. Diploma emisă
la Oradea avea o valoare situată undeva între licenţă
şi bacalaureat. Ea dădea absolventului dreptul de a se
înscrie la orice universitate din Imperiu, dar şi acela de
a ocupa o funcţie în administraţia locală sau comitatensă93 În anul 1850 a fost introdusă limba germană ca
limbă de predare, menţinută până în anul 1861, când
s-a reintrodus limba maghiară. În anul 1874 dobândeşte acelaşi statut cu celelalte facultăţi de drept. Potrivit
noului regulament, cursurile aveau o durată de 4 ani.
Se studiau următoarele discipline: drept roman, drept
penal şi ilosoia dreptului; economie politică, inanţe şi
drept inanciar maghiar; drept civil austriac şi maghiar;
procedură civilă,drept comercial şi cambial; statistica şi
dreptul administrativ maghiar; istoria dreptului şi dreptul
canonic; politică, drept public maghiar şi introducere
în drept şi ştiinţe de stat; ilosoie şi medicină legală.
Pentru echivalarea cu universitatea, studenţii academiei trebuiau să mai urmeze doi ani, după care primeau
certiicatul de absolvire. În anul 1874 se mută în noul
sediu. Academia avea în jur de 160 de studenţi, dintre
care mulţi români. De exemplu, în anul 1900 existau 164
de studenţi, dintre care 124 de maghiari, 38 români, un
german şi un slovac.94
Aurel Tripon, op. cit. p. 64
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 359
93
Ibidem, p. 186
94
Ibidem, 2008, p. 282-283
91
92
Monografia judeţului Bihor
IV. ŞCoALA BIHoREANĂ ÎN
PERIoADA INTERBELICĂ
a. Învăţământul primar şi elementar
După unire, numărul de şcoli româneşti a crescut . Statul român a preluat şcolile primare de stat
austro – ungare, pe care le-a transformat în şcoli cu
limba de predare română. Au fost îniinţate şi şcoli
noi. Consiliul dirigent l-a numit pe Alexandru Pteancu
director regional al şcolilor din părţile ungureşti, deci şi
al şcolilor din Bihor96. Restul şcolilor confesionale
romano-catolice au funcţionat în continuare97. Statul
român susţinea un număr de 426 de şcoli româneşti la
care predau 854 de învăţători români şi 27 din rândul
minorităţilor naţionale, deci un total de 926 de învăţători.
Aceste şcoli sunt frecvenmtate de un număr de 97823
de elevi, dintre care 21,46% de altenaţionalităţi (unguri,
evrei ş.a.). Pe lângă şcolile susţinute de statul român
mai existau 102 şcoli confesiomnale maghiare, cu nun
număr de 208 învăţători unguri şi 2 învăţători români,
susţinute de episcopia romano-catolică. Aceste şcoli
aveau un număr de aproximativ 32169 de elevi. Învăţământul preşcolar era reprezentat de 51 de grădiniţe
(46 de grădiniţe româneşti, frecventate de un număr de
2709 copii şi un număr de 5 grădiniţe ungureşti, cu un
număr de 162 copii)98. Procentul ştiutorilor de carte era
în perioada interbelică de aproximativ 60% din numărul
total al populaţiei, la bărbaţi iind cu 4% mai mare ca
la femei. În mediul urban, aproximativ 90% din totalul
populaţiei erau ştiutori de carte, diferenţa în favoarea
bărbaţilor iind de doar 1%. În mediul rural însă, doar
52% din totalul populaţiei erau ştiutori de carte. Diferenţa dintre bărbaţi şi femei era de 145 în favoarea
primei categorii. Ca urmare a dezvoltării învăţământului, în anul 1930, procentul ştiutorilor de carte creşte
cu 10%. Se generalizează în special instrucţia primară,
de ceea superioară beneiciind doar 2% din totalul
populaţiei şcolare a judeţului99. În anul 1938 numărul
şcolilor primare creşte la 432. Existau de asemenea şi
64 grădiniţe de stat100. Problema şcolară va i gestionată
95
Aurel Tripon, op. cit., p. 63
Ion Zainea, Economie şi societate în Bihor. de la Marea unire
până la dictatul de la Viena, Ed. Arca, Oradea, 2007, p. 216
97
Istoria oraşului Oradea, p. 358
98
Aurel Tripon, op. cit., p. 63
99
Ion Zainea, op. cit., p. 216-217
100
Ibidem, p. 217
95
96
191
de Revizoratul Şcolar al Judeţului Bihor, care în urma
Dictatului de la Viena s-a mutat la Beiuş. O parte din
şcolile româneşti au supravieţuit, dar românii au fost
nevoiţi să înveţe din nou în limba maghiară101.
În ceea ce priveşte învăţământul secundar, majoritatea gimnaziilor şi liceelor îniinţate în secolul al XIXlea şi în primii ani ai secolului XX, îşi menţin existenţa.
Unele dintre acestea vor avea o evoluţie aparte.
b. Învăţământul secundar
Gimnaziul din Salonta
Funcţionează ca liceu maghiar până în anul
1919, când este preluat de statul român şi ia iinţă o
secţie română102. În aniii 1927-1928 secţia maghiară
se transformă în gimnaziu cu 4 clase iar pentru secţia
română ia iinţă un gimnaziu pe lângă liceul agricol.
Liceul agricol şi gimnaziul au funcţionat în actuala
clădire a liceului Arany Ianos. În anul 1931 liceul este
desiinţat şi a mai funcţionat un an ca liceu extrabugetar. Din anul 1932 devine gimnaziu103.
În timpul războiului clădirea liceului a fost folosită ca spital, redevenind liceu în anul 1945. În anul
1948 a fost transformat în Şcoală Medie Tehnică
Agricolă
Liceul Samuil Vulcan din Beiuş
În anul 1918 episcopul Radu reintroduce
limba română în liceu, după o absenţă de 3o de
ani. Între anii 1924-1925, administrarea internatului este încredinţată călugărilor Asomţionişti
iar gospodăria călugăriţelor din ordinul Oblates
l’Asomption104. Începând cu anul 1927, corpul
profesoral este plătit de stat. Între anii 1919-1933
a avut aproximativ 350-500 de elevi, care au primit o educaţie religioasă. Elevii făceau parte din
două aasociaţii religioase. Elevii greco-catolici
erau grupaţi în asociaţia Sf. Maria iar cei ortodocşi
în asociaţia Sf. Pavel. Biblioteca liceului avea în
perioada interbelică 15000 volume, plus alte 6500
de volume de literatură didactică. De asemenea, a
fost dotat cu laboratoare moderne de ştiinţe izice
şi biologice105.
101
Ibidem, p. 220
Aurel Tripon, op. cit, 66
103
Ibidem, p. 67-68
104
Aurel Tripon, op. cit., p. 76
105
Ibidem, p. 676
102
Monografia judeţului Bihor
192
Gimnaziul de băieţi Alexandru Roman
Este continuatorul Gimnaziului de băieţi. În
anul 1928 este transformat în gimnaziu de tip B cu 6
clase, iar în anul 1932 în gimnaziu de tip A, cu 4 clase.
Limba de predare era maghiara, până în anul 1921,
când se trece la predarea în limba română106.
Şcoala normală unită din oradea
În perioada interbelică avea 10 profersori şi 3
institutori la şcoala de aplicaţie. În anul 1926 şi-a
deschis un cinematograf iar în anul 1930 şi-a îniinţat
o fanfară107. Elevii aveau de asemenea o orchestră
simfonică. În anul 1934, cu ocazia sărbătoririi a 150
de ani de existenţă ai şcolii, a fost inaugurat noul sediu,
unde astăzi funcţionează Liceul greco-catolic. În anul
1936 şcoala avea încadraţi 16 profesori şi 3 învăţători
la şcoala se aplicaţie108.
Gimnaziul izraelit ortodox din oradea
În anul şcolar 1922/1923 limba de predare devine limba română109. După dictatul de la Viena şcoala
este desiinţată iar între anii 1943-1944, localul şcolii
de băieţi devine ghetou110. Şcoala îşi reia activitatea
în octombrie 1945, împreună cu o grădiniţă de copii.
Începând cu anul şcolar 1948/1949, devine şcoală de
stat, cu două cicluri111.
Liceul de băieţi Emanuil Gojdu
În anul 1919, liceul real este preluat de statul
român. În anul 1920 cele 4 clase reale ale liceului
fuzionează cu liceul clasic-modern Emanuil Gojdu,
îniinţat în anul 1919 şi care funcţiona în localui şcolii
greco-catolice de fete. În anul 1923 ia iinţă secţia
maghiară, care preia elevii de la liceul Premonstratens,
ce fusese desiinţat. În perioada interbelică, numărul
liceenilor varia între 350-750 de elevi, dintre care în
jur de 60% erau români, 30% maghiari şi 10% evrei112.
Liceul a devenit una dintre cele mai presdtigioase şcoli
secundare orădene, iind dotat de asemenea cu sală de
gimnastică, de muzică, desen şi două bibliteci113.
106
Ibidem, , p. 66
A. Tripon, op. cit., p. 70-71
108
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008p. 362
109
Ibidem 1933-1934; 1937-1938
110
Ibidem 1942-1943
111
Matricole pe anii şcolari 1940-1946; 1947-1948
112
Aurel Tripon, op. cit., p. 76-80
113
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 360-361
107
Şcoala greco-catolică de fete din Beiuş
În anul 1919, la insistenţele episcopului D. Radu,
corpul profesoral este încadrat la stat şi plătit de la
buget iar şcoala primeşte ajutor inanciar. Gimnaziul
este completat cu clasele superioare de liceu şi primeşte
dreptul de a organiza examen de bacalaureat. Internatul
liceului va i administrat începând cu anul 1923 de către
călugăriţele greco-catolice ale ordinului Notre - Dame
de Sion, iar din anul 1929 de către cele din ordinul
francez Asumptionist. Întrucât şcoala primea şi fete
ortodoxe, Societatea Femeilor Ortodoxe din Beiuş au
îniinţat un internat pentru elevele ortodoxe114. Pe lângă
acestea, iau iinţă, ca urmare a necesităţilor de educaţie,
noi şcoli secundare şi superioare.
Şcoala normală pentru fete Doamna Stanca
din oradea
A lut iinţă în anul 1920, având şi internat. La
reforma agrară a primit 45 de iugăre de pământ, lucrat
în regie proprie, pentru a se putea întreţine115. În anul
1923 primeşte numele de Doamna Stanca. A început
cu 6 clase şi 25 de eleve116. Între anii 1920-1940 a fost
frecventată de 4592 de eleve. În timpul crizei economice este în pragul desiinţării, dar este salvată prin
intervenţia la guvern a episcopului Roman Ciorogariu
şi a protopopului Ştefan Munteanu, preşedintele comitetului şcolar. Pentru practica pedagogică a fetelor
a avut şi o şcoală de aplicaţie, cu trei învăţătoare117. În
perioada stăpânirii hortiste a fost evacuată la Arad, de
unde revine în anul 1945, iind transformată în Şcoală
Pedagogică de Fete. A început cu 19 cadre didactice,
ajungând la 22. În perioada interbelică a avut 4592
de eleve118.
Şcoala normală de stat pentru băieţi Iosif
Vulcan
A fost îniinţată la 1 septembrie 1920, primul ei
director iind C. Sudeţeanu. Sediul a fost pus la dispoziţi
de către primărie, în localul şcolii civile comunale de
dinainte de unire119. A funcţionat în regim de internat,
cu 5 clase. Pentru întreţinere i s-au alocat 54 iugăre de
pământ arabil., pe care l-a lucrat în regie proprie. Toţi
114
Aurel Tripon, op. cit., p. 73-74
Ibidem, p. 70
116
Ion Zainea, op. cit., p. 220
117
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 362
118
Ion Zainea, op. cit., p. 228-233
119
Ibidem, p. 361
115
Monografia judeţului Bihor
elevii erau bursieri. În anul 1932 devine extrabugetară şi
traversează o perioadă diicilă. Este salvată de ministrul
instrucţiunii publice G. Angelescu, care o reintegrează
la buget. De asemenea, primeşte sprijin şi de la Camera
Agricolă şi Prefectură, care fac donaţii în bani şi alimente120. Şcoala a fost încadrată cu 18-20 de profesori. Până
în anul 1935 a dat peste 500 de absolvenţi121. Şi aceasta
s-a mutat la Arad pe perioada stăpânirii hortiste, de unde
revine în anul 1945122.
Şcoala normală de învăţătoare din Beiuş
Este deschisă de statul român în anul 1922, din
iniţiativa dr. G. Cosma, avocatului T. N. Cosma şi a
protopopului P. E. Pap. Şcoala avea şase clase, după
tipul celorlalte şcoli normale din România. În anul
1926 se deschide şi o secţie pentru conducătoare de
grădiniţe de copii, care este desiinţată însă în anul
1930. Elevele acestei şcoli au îniinţat societatea Sf.
Gheorghe123. La îniinţare a avut 18 profesoare şi aproximativ 4114 eleve în perioada interbelică124.
Dată iind importanţa şcolilor pedagogice pentru ridicarea culturală a locuitorilor judeţului, statul
român a asigurat elevilor de la aceste şcoli, în funcţie
de situaţia economică numeroase burse de studiu,
destul de consistente, ajungând uneori până la 50%
din numărul total al elevilor125. Şcolile erau frecventate
de copii de toate condiţiile sociale şi naţionalităţile,
accesul la burse iind nediscriminatoriu126.
Liceul evreiesc pentru băieţi dr. Kecskeméti
Lipót
A fost îniinţat în anul 1920 , cu limba de predare
maghiară, apoi cu limba de predare română. În anul
şcolar 1933/1934, liceul avea un număr de 246 de
elevi127. De asemenea, între anii 1925-1931, a funcţionat şi un liceu particular evreiesc.
Liceul de fete oltea Doamna
Corpurile clădirii în care a funcţionat acest
liceu au fost construite de primăria oraşului
120
Aurel Tripon, op. cit., p. 71-72
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 362
122
Ion Zainea, op. cit., p. 225
123
Aurel Tripon, op. cit., p. 69
124
Ion Zainea, op. cit., p. 231
125
Ibidem, p. 234-236
126
Ibidem, p. 237-238
127
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 361
121
193
Oradea în anul 1820 pentru folosinţă proprie.
La puţin timp, localul a fost cedat Şcolii Civile
de Stat care a funcţionat cu patru clase. Între
anii 1897 – 1901 s-a construit încă un corp de
clădire. În timpul primului război mondial şcoala
a funcţionat ca spital. După război devine liceu,
funcţionând cu trei clase. Din 23 iulie 1919, liceul
a funcţionat cu opt clase, 12 profesori şi 332 de
elevi. În anul 1921 primeşte denumirea de Liceul
de fete „Oltea doamna” având un număr de 303
eleve. După Dictatul de la Viena (1940), funcţionează ca liceu maghiar. În anul următor o mare
parte a liceului este cedată bisericii reformate, iar
alta devine spital. Eliberarea oraşului (12 octombrie 1944), duce la redeschiderea liceului. În anul
1948 i se schimbă denumirea în Liceul de fete nr. 1,
iar în anul 1959 se unifică cu liceul nr. 4 (actualul
liceu „Mihai Eminescu”). Clasele superioare trec
la noul liceu, iar clasele gimnaziale rămân în sediul
vechiului liceu, sub denumirea de Şcoala generală
nr. 4, situată în Parcul Traian nr. 4.
Institutul Notre Dame de Sion
A fost îniinţat în anul 1930 în clădire cumpărată de guvern de la Şcoala Superioară de Comerţ
de Băieţi. A fost deschisă prin strădania episcopului unit Traian Frenţiu. Avea o grădiniţă, şase
clase primare şi liceu. Predarea se făcea în limba
franceză128. Alături de aceasta, funcţionau în Oradea, două gimnazii evreieşti şi un gimnaziu calvin
pentru fete129.
În perioada interbelică, au funcţionat la
Oradea şi o serie de şcoli militare: Şcoala de
Jandarmi(1918-1940); Şcoala Superioară de Cavalerie (1919-1920); Şcoala Militară de Oiţeri de
Administraţie (1921-1923) şi Şcoala Militară de
Suboiţeri de Infanterie (1923-1930).
În perioada stăpânirii hortiste au fost îniinţate
o serie de şcoli, printre care Şcoala comercială
Zrinyi Irina care a funcţionat între anii 19401944; Liceul Industrial Romano-Catolic de fete
oradea sau Şcoala Medie Tehnico-Profesională
Maghiară nr. 2 a funcţionat între anii 1940-1949;
Liceul Arany Ianos din Salonta şi Liceul Szent
laszlo din oradea.
128
129
Ibidem, p. 65-66
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 360
Monografia judeţului Bihor
194
c.
Învăţământul profesional
În ceea ce priveşte învăţământul profesional,
se menţin şcolile existente şi apar unele noi. Şcoala
Superioară de Comerţ pentru Fete a fost îniinţată la 1 septembrie 1920, primul director iind Paul
Voştinariu. Până în anul 1925 a funcţionat în localul
liceului de fete Oltea Doamna, după care funcţionează în localul camerei de Comerţ şi Industrie, de pe
strada V. Alecsandri, azi str. Primăriei (sediul regiei
de apă-canal)130. A fost singura şcoală superioară
comercială de fete din vestul României. A avut în
jur de 60-70 eleve131. Şcoala Superioară de Comerţ
pentru Băieţi a fost îniinţată în anul 1927, cu 2
cursuri: elementar şi superior.Avea 10 profesori şi
între 150-200 de elevi. În anul 1933 cursul elementar
a fost desiinţat. Primul director al şcolii a fost Gh.
Spălăţelu132.
În afară de şcolile comerciale inanţate de stat,
au existat şi două Şcoli Superioare Comerciale
Societare, care aparţineau Asociaţiei Comercianţilor. Erau sprijinite de Hala de Comerţ şi Camera de
Comerţ şi Industrie133.
d.
Învăţământul superior
Academia de teologie greco-catolică
A fost îniinţată în anul 1922. Construcţia sediului şcolii începe în anul 1914 şi se termină în anul
1924, iind inaugurată de episcopul Frenţiu134.
Academia de teologie ortodoxă română
A fost deschisă la 1 octombrie 1923, ca urmare
a demersurilor făcute pe lângă ministerul cultelor
şi instrucţiunii publice de către episcopul Roman
Ciorogariu Neavând un sediu propriu, în primul
an a funcţionat în vechea reşedinţă vicarială, iar în
anul 1924 s-a mutat la etajul al treilea al Facultăţii de
Drept. Tot în acel an a primit cazarma Markovitz,
pentru a amenaja un internat pentru cazarea studenţilor, internatul iind inaugurat la data de 6 decembrie
1924135. Cursurile aveau o durată de patru ani, iind
Ibidem, p. 363
Aurel Tripon, op. cit., p. 73
132
Ibidem., p. 72
133
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 363
134
Ibidem, p. 83
135
Aurel Tripon, op. cit., p. 83-85
130
organizată administrativ după modelul Facultăţii
de Teologie din Cernăuţi iar educaţional după cel al
Institutului Teologic-Pedagogic din Arad. Academia
avea o bibliotecă de peste 2500 de volume. Studenţii
erau organizaţi în societatea de lectură Sf. Atanasie
cel Mare. Studenţii au îniinţat şi un cor, condus de
profesorul Cornel Givulescu. Primul rector a fost
Andrei Magier Crişanu, care a fost ales în anul 1925
episcop de Arad. Dintre cadrele didactice mai amintim pe Lazăr Iacob (profresor de drept bisericesc şi
civil la Academia de drept), Teodor Savu şi Nicolae
Firu. În toamna anului 1940 s-a refugiat la Timişoara136. Biserica catolică a susţinut şi ea un Seminar
Teologic Romano-Catolic.
Facultatea de drept Carol al II-lea
Este continuatoarea Academiei Regale îniinţate în anul 1740 de Maria Tereza. În anul 1920 a fost
preluată de statul român. La începutul erei româneşti
avea 70 de studenţi137. Treptat numărul studenţilor a
ajuns la aproximativ 800, din tot vestul ţării. Printre
profesorii academiei s-au munărat jurişti de excepţie cum ar i: C. Petrescu-Ercea (drept comercial şi
cambial); Hoványi Gyula (drept penal şi procedură
penală); Eugeniu Speranţia (sociologia şi ilosoia
dreptului); Tiberiu Moşoiu (drept roman); Gheorghe
Sofronie (drept internaţional public) ş. a. Pentru
cazarea studenţilor a fost cedat internatul liceului de
fete Oltea Doamna. În anul 1932, prin noua lege a
învăţământului universitar, Academia de Drept din
Oradea a primit denumirea de Facultatea de Drept
Regele Carol al II-lea şi a fost ailiată Universităţii din
Bucureşti138. În anul 1934, din raţiuni inanciare a
fost mutată la Cluj-Napoca, contopindu-se cu Facultatea de Drept de acolo139.
V. ÎNVĂţĂMâNTUL ÎN
PERIoADA CoMUNISTĂ
Preluarea puterii de către comunişti, în martie
1945, a produs ample mutaţii în societatea roomânească. Cum era de aşteptat, nici învăţământul nu
a scăpat de aceste mutaţii. În perioada 1945-1948
au avut loc desiinţări, comasări şi îniinţări de
131
136
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 365
Aurel Tripon, Monograia almanah a Crişanei, p. 85
138
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 363-364
139
Aurel Tripon, Monograia almanah a Crişanei, p. 85
137
Monografia judeţului Bihor
şcoli. Momentul de cotitură pentru învăţământ îl
reprezintă reforma învăţământului adoptată în august
1848. Prin această lege, învăţământul este pus în
slujba intereselor comuniste de sovietizare a ţării.
Se schimbă structura anului şcolar, sistemul de notare, orotgraia, se introduce obligativitatea studierii
limbii ruse. Legea învăţământului a fost însoţită de
106 dispoziţii şi decrete prin care se urmărea reorganizarea totală a învăţământului. Toate şcolile au
fost naţionalizate şi reorganizate conform noilor
principii140. Între anii 1950-1955 în localul Liceului
de băieţi va funcţiona Academia Muncitorească.
Aceasta a funcţionat ca învăţământ superior, cu 7
apoi 12 seminarii. Diplomele eliberate erau echivalente cu certiicatul de absolvire al liceului. Începând
cu anul 1953 şi până la căderea comunismului, este
înlocuită cu Şcoala Interjudeţeană de partid, care
furnizaa activişti în toate domeniile. Revenind la
prevederile legii din 1948, toate programele şcolare
se schimbă, astfel încât să ie studiate doar acele
tematici care se încadrează în directivele partidului.
Se introduc manualele unice, un loc important în
cadrul acestei politici revenind manualelor de istorie,
rescrise aproape în întregime (“celebrul” manual al
lui Roller). Învăţământul devine puternic ideologizat.
Principiile marxist-leniniste devin dogmă pentru
învăţământul românesc. Cadrele didactice care nu
se conformau noii politici educaţionale, erau epurate
din învăţământ. Moartea lui Stalin nu a adus schimbări în România. Din contră, Constituţia adoptată în
anul 1952 era copia idelă a constituţiei staliniste. Cu
prilejul congresului al al II-lea al P.M.R., în decembrie 1955, se insistă asupra sporirii rolului ideologic
al învăţământului şi eliminării inluenţelor burgheze
din formarea dascălilor. Ca urmare, trebuia făcută o
selecţie a cadrelor din învăţământ, pentru a i depistate elementele retrograde din învăţământ şi cultură. Pe baza
acestor fundamente teoretice, partidul a promovat un
vast program de epurare pe criterii politice a cadrelor
didactice. Baza legală este dată de legea şi regulamentul adoptate în anul 1956: Legea privind caliicarea,
perfecţionarea şi stabilizarea cadrelor didactice din învăţământ
195
şi regulamentul privind Numirea, transferarea şi eliberarea
din funcţie a cadrelor didactice141. Potrivit acestora, învăţătorii şi profesorii erau scutiţi de la o serie de munci
obşteşti, cu condiţia de a acorda o atenţie deosebită
muncii de propagandă. De asemenea, nu pueau intra
în învăţământ decât cei care aveau origine sănătoasă,
adică erau comunişti convinşi, nu au făcut altă politică
înainte de 1948, să nu aibă studii teologice, să ie din
categoria ţăranilor săraci sau muncitorilor. Veriicările
cadrelor intrau în atribuţia secţiilor de învăţământ
raionale şi regionale. În cursul anului 1954, secţia de
cadre a Sfatului Popular al Regiunii Crişana a primit
spre veriicare 131 de dosare. Au fost veriicaţi chiar
şi cei 34 de responsabili regionali cu propaganda. În
această primă etapă nu se fac epurări masive. Doar
7 responsabili îşi pierd postul, iar în rândul celor de
la catedră epurările sunt izolate. După o perioadă de
acalmie relativă, între anii 1957-1960, începe al II-lea
val de epurări politice în învăţământ, chiar şi cu preţul
fabricării probelor împotriva unor profesori. Astfel, în
această perioadă sunt epurate 162 de cadre didactice,
pe baza recomandărilor organizaţiilor locale de partid:
11 din oraşul Oradea; 19 din Beiuş; 46 din regiunea
Oradea; 11 din raionul Şimleu; 24 din raionul Vaşcău
şi 51 din regiunea Aleşd142. Toţi erau buni specialişti,
dar nu se încadrau în criteriile stabilite de partid. Din
caracterizările lor spicuim: ...nu s-a străduit să facă un
învăţământ realist - ştiinţiic; ...este slab pregătit ideologic, ...a făcut politică duşmănoasă; ...este chiabur;
...în discuţiile cu colegii a declarat că nu are nevoie
de partid şi că tov. Prim-secretar al raionului Marghita să plece în Patagonia, că azi el este la putere, iar
mâine vor i alţii; ...împiedică dezvoltarea sectorului
socialist, etc143.
Paralel se desfăşoară un proces de alfabetizare
a populaţiei144. Procesul a început în anul 1946 şi
se va termina în anul 1953145. În ceea ce priveşte
numărul de grădiniţe şi şcoli, acesta a crescut, chiar
dacă din punct de vedere calitativ, procesul educativ
a fost viciat de directivele politicii comuniste. De
asemenea, în anul 1964 s-a generalizat învăţământul
de 8 ani.
141
Radu Milian, Contribuţii privind sovietizarea învăţământului în
Bihor între anii 1948-1959, p. 593, în începuturile epocii staliniste
în Nord – Vestul României. Recuperări istorice, Biblioteca Crisia,
nr. XVIII, Oradea, 2000; mai vezi: Idem, Epurări politice în
învăţământul bihorean între anii 1954-1960, în Analele Sighet 8.
Anii 1954-1960. Fluxurile şi reluxurile stalinismului, Fundaţia
Academia Civică, 2000, p. 836-857
140
Ibidem, p. 594
Ibidem, p. 595-596
143
Idem, Epurări politice..., p. 842-457
144
AN SJ. Bh, Regiunea Cişana, secţia învăţământ, cultură, dos.
7,8/1950-1951
145
Monograia judeţului Bihor, ed. Sport-Turism, Bucureşti,
1979, p. 166
142
196
Astfel, în anul şcolar
1967/1968, în regiunea Crişana existau 440 de grădinţe,
cu 853 de cadre didactice.
Erau înscrişi la grădiniţă
un număr de 19547 de copi.
Dintre aceştie 18856 erau
români, 4336 maghiari, 321
germani şi 35 slovaci. În
mediul urban existau 83 de
grădiniţe, cu un număr de
317 cadre didactice. Numărul copiilor înscrişi era de
5214, dintre care 4267 de români şi 947 de maghiari. În
mediul rural existau 357 de
grădiniţe, cu 317 cadre didactice. Numărul copiilor
înscrişi era de 14333, dintre care 10558 de români,
3389 maghiari, 321 germani şi 35 de slovaci146.
În ceea ce priveşte şcolile, situaţia se prezenta
astfel: Existau 294 de şcoli cu clasele I-IV, având
un număr de 45827 de elevi; 282 de şcoli cu clasele
V-VIII, cu un număr de 46086 de elevi şi 25 de
licee, cu un număr total de 9464 de elevi. Cele mai
multe licee erau industriale, dar funcţionau şi licee
de cultură generală, pedagogice, cu proil sportiv şi
de artă147.
În anul şcolar 1969-1970 s-a decis generalizarea
învăţământului de 10 ani. În anul 1973 s-a decis ca
toţi copii preşcolari să ie înscrişi la grădiniţe. În anul
şcolar 1977/1978 existau 478 de grădiniţe, cu un
număr de 26259 de copii şi 1216 educatoare. Dintre
acestea, 148 erau grupe de limba maghiară, cu 4179
de copii şi 7 grupe cu limba de predare slovacă, cu
195 de copii. Pentru învăţământul primar funcţionau
313 şcoli cu 47549 de elevi şi 1916 învăţători; învăţământul gimnazial era reprezentat de 235 de şcoli cu
33740 de elevi şi 37 de şcoli generale cu treapta I de
liceu. Dintre acestea, 109 erau şcoli şi secţii maghiare,
cu 22004 elevi şi 8 şcoli generale slovace, cu 102
elevi. Existau de asemenea 22 de licee, dintre care
13 industriale, 2 agro-industriale, unul economic;
unul sanitar, unul pedagogic, 3 de matematică-izică
şi unul de ilologie-istorie. Dinte aceste licee, 10 sunt
licee sau secţii cu limba de predare maghiară. Din
totalul de aproximativ 8000 de liceeni, 2231 sunt
Monografia judeţului Bihor
la secţia maghiară, având 1815
cadre didactice. Existau de asemenea şi 23 de şcoli profesionale Şcoala generală
nr. 14, actuală
şi 3 licee fără frecvenţă148.
“dacia”
Începând cu deceniul opt
al secolului trecut, s-a terecut la
generalizarea şi obligativitatea
învăţământului de cultură generală de 12 ani, sau 10
clase plus şcoală profesională149. Dacă din punct de
vedere al numărului de şcoli şi licee se constată un
real progres, ideologizarea conţinutului învăţământului şi introducerea cultului personalităţii conducătorului reprezentau tarele învăţământului românesc
în perioada comunistă. O problemă o constituia şi
teoretizarea excesivă a învăţământului, chiar dacă în
mediile educaţionale se vorbea des de îmbinarea învăţământului cu practica. Totuşi, şi în atare condiţii,
şcoala bihoreană a dat numeroşi olimpici, precum
şi specialişti de top în diverse domenii.
Începând cu anul 1963 este înfiinţat la
Oradea un Institut Pedagogic de trei ani, care să
pregătească cadrele didactice necesare în această
parte de ţară. Institutul a fost înfiinţat în baza
ordinului nr. 83/15 septembrie 1963, cu două
facultăţi: Filologie şi Matematică-Fizică. În anul
următor se mai înfiinţează două facultăţi: Facultatea de Educaţie Fizică şi de Istorie-Geografie.
În anul şcolar 1972/73, Institutul intră în declin,
iar în anul 1983 este desfiinţat, fiind înlocuit cu
un institut de subingineri150.
Monograia judeţului Bihor, ed. Sport-Turism, Bucureşti,
1979, p. 165-167
149
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca, 2008, p. 414
150
Ibidem, p. 415 - 416
148
146
AN SJ. Bh, Regiunea Cişana, secţia învăţământ, cultură, dos.
587/1967-1968, f. 23
147
Ibidem, dos. 587/1967-1968, f. 39
Monografia judeţului Bihor
197
VI. ÎNVĂţĂMâNTUL DUPĂ
CĂDEREA CoMUNISMULUI
a. Învăţământul preuniversitar
După anul 1990 s-a revenit asupra obligativităţii
învăţământului de 12 ani, în prezent obligativitatea învăţământului se rezumă la 8 clase151. De asemenea au
fost construite o serie de şcoli şi laboratoare, s-a încercat modernizarea bazei materiale a şcolilor. Fondurile
insuiciente au trenat însă în multe locuri lucrurile. Prin
legi succesive s-a trecut la democratizarea procesului de
învăţământ. Programele au fost adaptate la noile realităţi.
Au re-apărut manualele alternative. S-a reintrodus religia
în şcoli. În municipiul Oradea de exemplu, au fost extinse o serie de şcoli, cum ar i şcoala nr. 3 din cartierul
Nufărul, devenită în anul 1995 Liceul Onisifor Ghibu. În
anul 1990 apare liceul Aurel Lazăr, cu sediul în localul
fostei Şcoli Interjudeţene de Partid. Noul liceu a luat
iinţă din secţia română a liceului Ady Endre (fost Alexandru Moghioroş), secţie eliminată din liceul maghiar.
În anul 1992, apare Liceul Teoretic Lucian Blaga, prin
transformarea Şcolii nr. 15. În anul 1995, după cum am
arătat mai sus, apare Liceul Teoretic Onisifor Ghibu. De
asemenea, sunt reîniinţate şcolile confesionale152.
În anul 2010, reţeaua şcolară a judeţului Bihor
arată astfel: În municipiul Oradea există 15 şcoli
generale cu clasele I - VIII; 21 de licee şi colegii,
precum şi 6 licee teologice; 2 şcoli de arte şi meserii
şi trei şcoli speciale. În Oradea şi în judeţ mai există
6 palate şi cluburi ale copiilor. În mediul rural există
de asemenea 92 de şcoli cu personalitate juridică, la
care sunt arondate şi cele din satele aparţinătoare
centrului de comună. În mediul urban sunt 41 de
grădiniţe153. Dintre liceele bihorene câteva se detaşează prin tradiţie şi calitate. Este vorba de Colegiile
Naţionale: Mihai Eminescu (ştiinţe umaniste); Emanuil
Gojdu (proil real); Iosif Vulcan (pedagogic), Colegiul
Economic Partenie Cosma din Oradea şi Samuil Vulcan
din Beiuş. Un rol important pentru formarea cadrelor medii sanitare îl are şi Grupul şcolar cu proil sanitar Vasile Voiculescu din Oradea. Ca urmare a calităţii
actului didactic şi a rezultatelor, şi alte trei licee din
judeţ au primit titulatura de Colegii Naţionale: este
151
Ibidem, p. 414
Ibidem, p. 415
153
ISJ Bh., reţeaua şcolară 2010
152
vorba de liceele Octavian Goga din
Marghita; Avram Iancu din Ştei şi
Grupul şcolar SaniArany Ianos din Salonta. Alături tar Vasile Voiculesde aceste Colegii Naţionale, un cu din Oradea
rol important în actul educaţional îl au şi celelalte colegii şi licee
teoretice din Oradea şi judeţ. În
Oradea funcţionează următoarele licee teoretice:
Liceul de artă, Liceul cu program sportiv Bihorul, Liceul Ady Endre (liceu maghiar, fost Moghioroş), Liceul
Lucian Blaga, Liceul Octavian Ghibu, Liceul German
Friedrich Schiller, precum şi Liceele particulare Georgiana
şi Henri Coandă. Ca licee teoretice în judeţ mai funcţionează Liceul Pedagogic N. Bolcaş din Beiuş, Jozef
Kozacek din Budoi (liceu slovac), Liceul Petoi Sandor
din Săcuieni (maghiar), Liceul Nicolae Jiga din Tinca
şi Liceul din Bratca. Pregătirea tehnică este efectuată
în cele şase Colegii Tehnice din Oradea (Traian Vuia,
Mihai Vitezul, dimitrie Leonida, Constantin Brâncuşi, Andrei Şaguna, Transilvania), precum
şi cele patru din judeţ: Alexandru
Roman din Aleşd, Ioan Ciordaş
din Beiuş; Unirea din Ştei şi C.T. Liceul Lucian Blaga
din Oradea
din Vadu Crişului. În Oradea şi
judeţ mai există 4 şcoli de arte şi
Monografia judeţului Bihor
198
meserii. Nu lipsite de importanţă sunt şi Grupurile
şcolare Agricole de la Marghita, Salonta şi Sălard,
precum şi Grupurile şcolare Industriale de la Suplacu
de Barcău şi Popeşti. În ceea ce priveşte învăţământul
confesional, este bine reprezentat de următoarele licee
confesionale din Oradea: Liceul ortodox Roman Ciorogariu; Liceul Greco-Catolic, romano-catolic Don Orione
şi Szent Laszlo(maghiar); baptist Emanuel; penticostal
Betel şi reformat Lorantffy Zsuzsana.
b. Învăţământul universitar
Oradea redevine oraş universitar după 1990,
când prin H.G. nr. 460/2 mai 1990, Institutul de
Subingineri se transformă în Universitatea Tehnică din Oradea. Între
Universitatea
anii 1990-1992 sunt îniinţate şi
Oradea
specializări umaniste, astfel încât
în anul şcolar 1992/1993 Universitatea Tehnică se transformă în Universitatea
din Oradea, primul rector iind
profesorul Teodor Maghiar. Uni- Universitatea
versitatea s-a extins rapid, în pre- Agora din Oradea
zent având urmptoarele facultăţi
şi colegii universitare: Facultatea
de Ştiinţe Socio-umane; Facultatea
de Istorie – Geograie; Facultatea de Ştiinţe; Facultatea de
Litere; Facultatea de Ştiinţe Economice; Facultatea de Ştiinţe
Juridice; Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării;
Facultatea de Medicină şi Farmacie; Facultatea de Protecţia
Mediului; Facultatea de Teologie Ortodoxă; Facultatea de
Muzică; Facultatea de Arte Vizuale; Facultatea de Educaţie
Fizică şi Sport; Facultatea de Electrotehnică şi
Informatică; Facultatea de Biblioteca
universităţii din
Energetică; Facultatea de Oradea
Inginerie Managerială şi
Tehnologică; Facultatea de
Arhitectură şi Construcţii;
Colegiul de Institutori din Oradea; Colegiul de
Institutori din Beiuş; Colegiul universitar Tehnic,
Economic şi de Administraţie; Colegiul universitar Medical. Toate facultăţile au programe de
masterat, multe dintre ele chiar şi programe
de doctorat154. În Oradea au fost îniinţate
după 1990 şi trei universităţi particulare:
Universitatea Agora; Universitatea Emanuel
şi Universitatea Parţium. Universitatea Agora
a luat iinţă prin decizia din 17 martie 2000 a Comitetului director al Fundaţiei Agora. Universitatea are
patru specializări acreditate: drept, Management; Contabilitate şi Informatică de Gestiune; Informatică Economică.
Universitatea Emanuel funcţionează din anul 2002, în
154
Istoria oraşului Oradea, ed. Arca. 2008, p. 417
Monografia judeţului Bihor
199
Universitatea
Emanuel Oradea
anul următor primind acreditare provizorie pentru
toate specializările. Are două facultăţi: Facultatea de
Teologie Baptistă (didactică, pastorală, muzicală şi asistenţă
Universitatea
Partium
socială, precum şi în colaborare
cu Facultatea de Litere din cadrul
Universităţii Oradea, ca secţie a
facultăţii de Litere, specializarea
Teologie Baptistă-Litere) şi Faculta-
tea de Management.
Universitatea
Creştină Parţium
a fost îniinţată în
anul 2000, prin restructurarea Şcolii
Superioare Reformate Sulyok István,
îniinţată în anul 1990 şi a primit acreditare deinitivî
în anul 2004. Are următoarele specializări: Teologie
didactică-Asistenţă Socială; Management; Turism, Graică
Publicitară; Literatură Engleză; Engleză-Română; Sociologie;
Limba şi Literatura Germană; Pedagogie Muzicală; Institutori-Limbă străină155.
De asemenea în Oradea mai funcţionează şi un
departament al Facultăţii de Teologie Greco - Catolică a
Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Învăţământul superior greco-catolic a reapărut la Oradea în anul
1991, în baza H.G. 1221/1990. Iniţial s-a îniinţat un
Institut Teologic Greco - Catolic cu o singură specializare:
Teologie pastorală. Ulterior au apărut şi specializările :
Teologie - Istorie; Teologie - didactică şi Teologie –Filozoie.
Institutul s-a ailiat în anul şcolar 1998/1999 Universităţii Babeş – Bolyai, devenind departament al Facultăţii de Teologie Greco – Catolică din cadrul acestei
Universităţi. Începând cu anul şcolar 2006/2007 se
revine la o singură specializare, aceea de Teologie Grecocatolică – didactică156.
155
156
Ibidem, p. 415 - 417
www. Seminaruoradea.ro/index.php/ro.facultatea
200
Monografia judeţului Bihor
Monografia judeţului Bihor
201
DIn IstOrIA InstItuŢIIlOr CulturAlE
radu rOMÎnAşu, Gabriel MOIsA
ASPECTE ALE EVoLUţIEI VIEţII
CULTURALE BIHoRENE ÎN EPoCA
MoDERNĂ
Societăţi culturale româneşti
învăţarea limbii române prin intermediul lucrărilor
poetice, gramaticale, ilosoice etc. Societatea a fost
condusă de personalităţi remarcabile ale culturii româneşti locale, precum Iosif Roman şi Iustin Popiu.
Principalele forme de activitate, concretizate
în societatea românească locală şi regională, au fost:
susţinerea de disertaţii şi a altor lucrări originale, declamări de versuri în şedinţele publice, editarea de creaţii
literare (culegeri de versuri: Viorele - 1852, Sentimente
iliale - 1853, Sentimente de bucurie – 1854; redactarea
unei antologii de versuri intitulată Versuinţii români,
care grupa poezia din perioada 1838-1854; proză şi
versuri: volumul diorile Bihorului, cu nuvelele Cămâr-
Până la Unirea din 1918 cultura a reprezentat unul
dintre cele mai puternice mijloace de airmare naţională.
Românii din monarhia bicefală au desfăşurat o activitate susţinută în sensul dinamizării vieţii spirituale prin
constituirea de societăţi de lectură şi asociaţii culturale,
cu scopul de a conserva „tradiţiile şi limba română...,
de a contribui la progresul culturii şi pentru a rezista
tendinţelor de deznaţionalizare.
De la Oradea şi Satu Mare până
în Braşov şi Sibiu, din Timişoara
în Maramureş şi peste munţi în Suceava şi Siret, românii din teritoriile
de sub stăpânirea habsburgică şi
apoi austro-ungară îşi crează astfel
de aşezăminte naţional-culturale
care devin, treptat, focare de cultură şi mici fortăreţe ale renaşterii
româneşti”1.
Primele încercări ale tineretului român studios din Oradea
de a se asocia într-o grupare
literară s-au concretizat în anul
1843. Autorităţile habsburgice
s-au alarmat în faţa unor asemenea iniţiative, acţiunea culturală Pagină din
de la Oradea neiind materializată prima serie a
datorită obstacolelor impuse revistei”Familia”
de autorităţi. După îndelungate
tergiversări, tineretul studios de
pe lângă Academia de Drept din Oradea s-a organizat într-o societate de lectură, a cărei statute au fost
aprobate abia la 21 martie 1852. Scopul acesteia a fost
zana – I. Brenduşian, Cursoriul lui Horea şi Cloşca – D.
Sfura, almanahul Fenice, cu nuvelele Fata pădurii şi Fiica
lui Menumorut), colaborări la presa timpului (Gazeta
Transilvaniei şi suplimentul ei literar Foaie pentru inimă,
minte şi literatură, Aurora Română, Concordia, Federaţiunea,
Albina, Familia), preocupări folclorice şi etnograice,
constituirea de biblioteci etc2.
Activitatea culturală a Societăţii de lectură a
fost continuată de corul “Hilaria” a cărui apariţie,
V. Curticăpeanu, Mişcarea culturală românească pentru unirea
din 1918, Editura Ştiinţiică, Bucureşti, p. 23
Viorel Faur, Societatea de lectură din Oradea, 1852-1875 (studiu
monograic), Oradea, 1978, p. 110-161
1
2
202
în anul 1875, s-a datorat unui
grup de tineri români cursanţi
Corul “Hilaria”
ai Arhigimnaziului şi Academiei
la Lăzăreni
de Drept din Oradea, dornici
(1904)
de a promova o viaţă culturalnaţională autentică în rândurile
românilor din Crişana3.
Societatea corală, încă de la începuturile sale, a
fost o mică redută culturală şi naţională care s-a străduit să promoveze, prin intermediul cântecului, în
condiţii neprielnice, dragostea de limbă românească
în rândurile populaţiei din acest colţ de ţară.
Până în anul 1900 nu există documente care
să ne permită o analiză temeinică a activităţii sale,
nepăstrându-se nici un proces-verbal din care să
surprindem primele acţiuni culturale desfăşurate de
“Hilaria”. După acest an, s-a evidenţiat o activitate
culturală notabilă, concretizată mai ales prin organizarea unor numeroase concerte. Este momentul în
care se airmă Nicolae Firu, noul dirijor al corului,
care a condus destinele Reuniunii timp de 40 de ani
(1900-1940). De numele său sunt legate cele mai
semniicative succese ale corului.
Din activitatea desfăşurată de Reuniune până la
Marea Unire din 1918, spicuim doar aspectele cele
mai semniicative.
În anul 1905, cu ocazia sărbătoririi a patru
decenii de apariţie neîntreruptă a revistei Familia, au
fost organizate festivităţi cultural-artistice jubiliare.
Prefaţă, în Reuniunea de cântări “Hilaria” din Oradea (18751975), Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului
Bihor, Oradea, 1975, p. 5
3
Monografia judeţului Bihor
Reuniunea de cântări “Hilaria”
s-a angajat, cu acest prilej, să
pregătească un program cultural-artistic corespunzător momentului. Membrii corului au
dorit să-şi exprime, cu această
ocazie, stima faţă de Iosif Vulcan, personalitate marcantă a
vieţii spirituale transilvănene.
Programul a fost alcătuit
din două părţi distincte şi s-a
desfăşurat în sala mare a hotelului “Arborele Verde”. El a fost
inaugurat de corul “Hilaria”,
care a interpretat o melodie de
T. Lugojan, având ca şi text o
poezie scrisă de Iosif Vulcan. După o serie de declamări şi compoziţii muzicale interpretate la pian,
reuniunea corală s-a evidenţiat
în comedia populară Ruga de
la Chiseteu, scrisă de Vulcan, în
care a susţinut partea muzicală
prevăzută în textul acesteia.
Peste doi ani, în vara anului 1906, Societatea corală “Carmen” condusă de
compozitorul D. G. Kiriac a organizat, în „Arenele
Romane” din capitală, un mare festival coral la care
Iosif Vulcan
(1841-1907),
redactorul revistei de
cultură „Familia”
Monografia judeţului Bihor
au participat 25 de coruri din Transilvania, Banat,
Bucovina şi România. A fost un eveniment muzical
cu rezonanţă în istoria culturală românească, care a
contribuit la consolidarea ideii de unitate culturală
românească.
Reuniunea de cântări orădeană a fost invitată la
acest festival, desfăşurat în intervalul 18-26 august,
prin intermediul “Reuniunii de cânt şi muzică din
Lugoj”.
În cadrul programului muzical, “Hilaria” a
executat melodiile doină, doiniţă şi dorul înstrăinatului, iar împreună cu celelalte ansambluri corale, a
interpretat Imnul regal, Pui de lei şi Pe-al nostru steag.
Aceste bucăţi muzicale au fost cântate şi la Sinaia
în faţa perechii regale. Bihorul a fost reprezentat
şi de Reuniunea de cântări “Lira” din Beiuş, sub
conducerea profesorului I. Buşiţa, ceea ce a dovedit
dorinţa fermă a românilor din această parte de ţară
de a stabili o legătură irească cu fraţii lor de peste
Carpaţi. Pentru întreaga sa prestaţie, juriul special
a acordat corului diploma de onoare cu medalie de
aur, fapt care a consolidat prestigiul şi încrederea de
sine a membrilor săi.
Un concert memorabil s-a desfăşurat la 25
februarie/10 martie 1910 în sala hotelului “Vulturul
Negru”, cea mai mare din Oradea, care dispunea şi de
o scenă adecvată pentru organizarea unui asemenea
eveniment cultural. La reuşita acestuia şi-au dat concursul coriştii din Sibiu şi Oradea. A urmat Viora Ciordaş,
soţia luptătorului naţional Ioan Ciordaş din Beiuş, care
a citit poemul deşteptarea Bihorului, o creaţie proprie. În
continuare, Tiberiu Brediceanu a dirijat compoziţia sa
La şezătoare, partea inală aparţinând corului “Hilaria”,
care a interpretat cântecul Pui de lei de Ion Vidu. Manifestarea muzicală a fost cea mai reuşită dintre cele
organizate de membrii “Hilariei”. Ea s-a bucurat de
aprecierea auditorului, ceea ce venea să demonstreze
evoluţia sub raport calitativ a Reuniunii.
Schimbări importante în activitatea corului bărbătesc orădean s-a produs în iarna anului
1913/1914, când conducerea societăţii a adresat
un apel populaţiei feminine a oraşului pentru a se
înscrie ca membre, urmărindu-se constituirea unui
cor mixt.
Conducerea Reuniunii şi-a propus să organizeze un concert în data 26 februarie 1914, în Hala de
comerţ din localitate, cu concursul artistelor Lucreţia
Păşcuţiu, Lucia Zigre, Nora Hossu şi Delia Plopu. La
203
manifestare au fost invitaţi toţi intelectualii români
din Bihor şi zonele limitrofe.
Orchestra militară din oraş a deschis programul
muzical, ea iind urmată de corul mixt “Hilaria” care
a cântat Pui de lei, Fântână cu trei izvoare (de G. Dima),
Sfânt, Sfânt…Heruvicul (de G. Musicescu), Negruţa (de
Ion Vidu) şi Mama lui Ştefan cel Mare (de G. Dima, cu
solo de sopran şi de bariton). Nora Hossu a executat
la pian Grand vals (de Chopin), o arie din Rigoletto (de
Verdi) şi Jocuri româneşti (de Tiberiu Brediceanu).
Reliefând cele mai reprezentative momente din
vasta activitate a Reuniunii de cântări “Hilaria” care
s-au concretizat până la izbucnirea primului război
mondial, se poate observa dorinţa clară şi conştientă
a acestei societăţi corale de a-şi îndeplini misiunea
pentru care a fost îniinţată şi anume aceea de a
consolida prin cânt şi vers sentimentul naţional al
românilor bihoreni, acest deziderat iind dublat şi
de o dorinţă de culturalizare a maselor româneşti,
în condiţii nu întotdeauna ireşti şi favorabile dezvoltării unei vieţi culturale proprii4.
Din punct de vedere organizatoric, în anul
1905, s-a produs o reorganizare a corului. Preşedinte
al Reuniunii a fost ales Florian Duma, iar vicepreşedinte devine Aurel Lazăr care a văzut în acest cor
“sinteza naţionalismului nostru până la 1914”. Funcţiile de secretar şi dirijor au rămas sub coordonarea
personalităţii lui Nicolae Firu. Promovarea limbii
şi literaturii române prin intermediul „Hilariei”
s-au materializat odată cu venirea la conducere a lui
Aurel Lazăr, în urma decesului lui Florian Duma,
în noiembrie 1907. Noul preşedinte s-a arătat preocupat de cerinţele culturale ale românilor bihoreni,
sub preşedinţia sa Reuniunea reuşind să dezvolte o
activitate literară intensă.
“Hilaria” a fost, în decursul timpului, şi o
societate de binefacere, ea acordând din veniturile
concertelor sale sume însemnate pentru “masa acaArhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Bihor (în continuare: AN-DJBh), fond Reuniunea de cântări “Hilaria” din Oradea,
dos. 13, f. 5-12; Viorel Faur, Cultura românilor din Bihor 18491918, Fundaţia Culturală “Cele Trei Crişuri”, Oradea, 1992
(în continuare: Cultura…), p. 72; Idem, Pagini din viaţa muzicală
a Bihorului între anii 1849-1918, în Reuniunea de cântări “Hilaria”
din Oradea (1875-1975), Comitetul pentru Cultură şi Educaţie
Socialistă al Judeţului Bihor, Oradea, 1975, p. 124-127, 134135, 141, 152-154, 160-163; Florin Iatan, Reuniunea de cântări
“Hilaria” . Istoric , în Familia, 1970, nr. 8, p. 14; Teodor Neş,
Oameni din Bihor, Oradea, 1927, p. 423
4
Monografia judeţului Bihor
204
demică” îniinţată în octombrie
1905 la iniţiativa lui Coriolan
Avocatul şi omul
politic
Pop şi Aurel Lazăr, pentru studr. Aurel Lazăr
denţii de la Academia de Drept
(1872-1930)
din Oradea.
Izbucnirea primului război
mondial a stopat aceste frumoase iniţiative, paralizând activitatea Reuniunii, ai cărei
membrii au fost mobilizaţi şi trimişi pe front, inclusiv
dirijorul Nicolae Firu.
Animaţi de aceleaşi idealuri culturale ca şi
confraţii din Oradea, intelectualitatea beiuşeană a
acţionat în vederea organizării unei societăţi culturalliterare a elevilor de la gimnaziul românesc îniinţat
aici de episcopul greco-catolic Samuil Vulcan, în
anul 1828. Depăşind toate obstacolele impuse de
autorităţi în calea acestei năzuinţe spirituale, directorul gimnaziului Teodor Chioreanul a reuşit să
obţină, după a doua solicitare, validarea statutelor,
la 31 mai 1862. Scopul noii înjghebări culturale din
oraşul de pe Crişul Negru a fost formulat în următorii termeni: „dezvoltarea mai amplă în limba şi
literatura română”. Activitatea societăţii beiuşene
până la Marea Unire din 1918 a cunoscut momente
de efervescenţă, secundate şi de perioade mai puţin
faste, care se circumscriu unor factori, cel mai adesea
de natură exterioară.
Principalele forme de acţiune au vizat discuţiile
angajate pe marginea unor creaţii originale ale mem-
brilor (poezii, schiţe, nuvele, fragmente de roman,
dizertaţii, lucrări istoriograice şi etnograice etc.),
elevi ai gimnaziului din clasele superioare (a VII-a
şi a VIII-a). Cele mai reuşite lucrări erau prezentate
în cadrul şedinţelor publice, la care participau, de
regulă, un numeros public. De asemenea, au fost
susţinute numeroase dizertaţii cu o tematică diversă,
ponderea având-o folclorul şi literaura românească,
problemele de limbă şi de istorie naţională, toate dublate de declamarea a sute de poezii, cele mai multe
cu un mesaj patriotic. Alte forme de activitate au
vizat organizarea de spectacole teatrale şi muzicale,
organizarea unei biblioteci proprii, care deţinea în
anul 1917 peste 1000 de volume5.
Tot în Beiuş s-a evidenţiat, cu rezultate notabile, şi Casina română îniinţată în anul 1871, prin
străduinţele unui grup de intelectuali locali, în frunte
cu Partenie Cosma. Scopul asociaţiei a fost „dezvoltarea intelectuală prin citire şi conversare modestă
şi susţinerea conţelegerii frăţeşti”6.
De altfel, Beiuşul epocii moderne a devenit un
loc cu valoare referenţială pentru mişcarea naţională
a românilor din Crişana. Ediicarea unei casine care
să grupeze pe toţi românii din localitate şi din areale
mai largi, a conferit locului şi regiunii vestice un statut aparte în lupta pentru concretizarea procesului
de constituire a
statului naţional
unitar român.
Ea a reprezentat un vector
de modernizare,
iar intelectualii
grupaţi în astfel
de aşezăminte au
fost socotiţi veritabili agenţi ai
Avocatul şi omul
politic Partenie
Cosma
(1837-1924)
Viorel Faur, Cultura..., p. 44-56
Gavril Hădăreanu, Airmarea Beiuşului în plan cultural, în Beiuşul şi lumea lui. Studiu monograic, vol. II, Editura Primus, Oradea, 2008, p. 525
5
6
Monografia judeţului Bihor
„noului”, cei care au asigurat
difuzarea în spaţiul public a
Clădirea din
modelelor europene, şi în egală
Beiuş ce găzduia
întâlnirile
măsură, a actelor de rezistenţă
“Casinei”
în faţa numeroaselor acţiuni de
deznaţionalizare iniţiate de monarhia bicefală.
În localul Casinei se discutau afaceri şi politică,
îndeosebi pe tema dezideratelor naţionale, se servea
cafea, se lecturau pasaje din periodicele epocii etc.
Scopul declarat a fost crearea unui cadru cultural adecvat desfăşurării unor activităţi educaţionale,
artistice şi sociale. Membrii asociaţiei s-au implicat
în organizarea unor veritabile manifestări culturale, destinate atât locuitorilor din mediul urban,
cât şi celor de la sate. Memoria acestor activităţi
(organizarea de conferinţe, prelegeri şi dizertaţii cu
tematică diversă, de la educaţie şi cultură generală
la pedagogie, şedinţe social-literare, baluri de socializare şi convenirile sociale prin care tinerii aveau
posibilitatea să se manifeste public, spectacole cultural-artistice, acţiuni ilantropice etc.) este păstrată
de numeroasele documente ale vremii.
Instituţia a devenit în scurt timp un club democratic, care a respins de la început xenofobia. Ca
membri s-au înscris numeroşi intelectuali: preoţi,
avocaţi, notari, învăţători, funcţionari de bancă,
judecători etc.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi
începutul secolului următor, la nivelul Transilvaniei
se pot identiica preocupări mai intense în vederea
constituirii de reuniuni ale învăţătorilor români.
Această realitate a fost sesizabilă şi în Bihor, unde,
începând din anul 1875, a funcţionat o reuniune
a învăţătorilor români din districtul protopopesc
205
Leta-Mare, care aparţinea de Dieceza greco-catolică
de Oradea.
Încă din debutul activităţii sale, sub preşedinţia
protopopului Nicolae Vulcan, Reuniunea şi-a propus
să atragă în rândurile sale şi pe învăţătorii din districtele învecinate. Activitatea propriu-zisă a acesteia s-a
desfăşurat în perioada 1875-1880 şi s-a concentrat,
în special, în adunările generale care s-au susţinut
de două ori pe an. Problemele abordate în cadrul
acestora au fost chestiuni profesionale şi metodice, la
care s-au adăugat discuţii legate de educaţia elevilor,
rolul şcolii în formarea caracterelor umane, dotarea
bibliotecilor şcolare etc.
Deşi şi-a încetat activitatea în anul 1881, odată
cu plecarea din localitate a preşedintelui Reuniunii,
acţiunile ei au inluenţat modul de gândire şi acţiune
a intelectualităţii din zonă. Relevantă în acest sens
a fost iniţiativa învăţătorului Alexandru Mureşian
din acelaşi district protopopesc care, în anul 1891, a
publicat în coloanele revistei Unirea din Blaj un apel
adresat tuturor învăţătorilor greco-catolici din Bihor
în scopul îniinţării unei mari reuniuni.
Datorită disputelor confesionale nu s-a putut
ajunge la constituirea unei reuniuni unice a cadrelor
didactice. Această problemă a fost reluată de mai
multe ori pe parcursul anilor 1893 şi 18957.
Şi învăţătorii de confesiune ortodoxă au acţionat pentru organizarea unei reuniuni a dascălilor
români din districtul şcolar orădean. În acest sens,
a fost întrunită o conferinţă în anul 1888, însă demersurile de îniinţare s-au prelungit până în toamna
anului 1889, când s-a reuşit inalizarea prevederile
statutare.
La 30 septembrie 1889 au început lucrările
conferinţei învăţătorilor din districtul şcolar Oradea prezidate de inspectorul şcolar Toma Păcală.
În urma dezbaterilor au fost aprobate statutele cu
mici modiicări. Scopul Reuniunii era clar formulat:
“înaintarea învăţământului, promovarea culturii poporale, lărgirea cunoaşterii pe teren ştiinţiic, pedagogic, îmbunătăţirea stării materiale a învăţătorilor,
îniinţarea unui fond învăţătoresc…”8.
Iudita Căluşer, Ana Ilea, Repere privind asociaţiile şi reuniunile
profesionale ale cadrelor didactice greco-catolice din comitatul Bihor
(1875-1923), în Crisia, 1993, p. 215-218
8
Raila Faur, Viorel Faur, Demersurile pentru constituirea Reuniunii învăţătorilor români din Bihor (1888-1891), în Acta Musei
Napocensis, 1981, p. 545
7
206
Aceste obiective au avut drept scop dinamizarea vieţii şi activităţii învăţătorilor români, care
trebuiau să devină adevăraţi animatori ai vieţii naţionale şi culturale din satele româneşti. Astfel, aceste
reuniuni îşi propuneau să devină - într-un timp cât
mai scurt - adevărate instrumente de propagare a
progresului atât în viaţa şcolară, cât şi în cea cultural-socială9.
Au urmat noi acţiuni îndreptate în direcţia
constituirii unei reuniuni a învăţătorilor români ortodocşi de la şcolile ortodoxe din districtul orădean.
În acest sens s-au derulat o serie de conferinţe ale
dascălilor români din Cefa, tractul Peşteşului, Beliu,
Vaşcău şi Tinca. Astfel, pregătirile din anii 18881889, îniinţarea în anul 1889 de iliale ale Reuniunii,
în urma conferinţelor amintite, s-au inalizat prin
adunarea de constituire a reuniunii, desfăşurată
în ziua de 6 mai 1891 la Oradea. Preşedinte a fost
ales Nicolae Zigre, personalitate a vieţii politice şi
culturale a românilor bihoreni10.
Avocatul
Nicolae Zigre
(1844-1918)
Reuniunea a
funcţionat fără statute până în anul
1906, când, după
îndelungate eforturi, acestea au fost
aprobate de autorităţile austro-ungare.
Activitatea sa a fost
orientată cu prioritate spre problemele metodico-pedagogice şi de educaţie socială11.
Asociaţiunea transilvană pentru literatura română şi
cultura poporului român (ASTRA) a reprezentat, încă
de la constituirea ei, în anul 1861, o adevărată falangă
culturală, care a militat pentru unitatea tuturor românilor prin intermediul culturii, instrumentul viabil
Ibidem, p. 546
Ibidem, p. 546-554
11
Viorel Faur, Cultura…, p. 78-81
9
10
Monografia judeţului Bihor
ce a rămas la îndemâna intelectualităţii româneşti
transilvănene pentru câştigarea de drepturi naţionale. „Astra” a reprezentat dintotdeauna focarul
preocupărilor culturale, iind o pepinieră a oamenilor
de cultură care s-a grupat sub steagurile Asociaţiei
pentru “lăţirea culturii şi literaturii româneşti” în
toate segmentele societăţii.
La masa verde a „Astrei” au fost invitaţi toţi
aceia care, indiferent de confesiune sau viziune politică, erau conştienţi că trebuie să strângă rândurile
pentru o acţiune comună pusă în slujba românilor
de pretutindeni.
Organizarea unui despărţământ cultural al „Astrei” în Bihor s-a reuşit după aproape patru decenii
de la îniinţarea societăţii din Sibiu12.
După ce procesul de constituire de noi despărţăminte ale „Astrei” la nivelul întregii Transilvanii
a luat un avânt considerabil, Bihorul a reclamat
necesitatea existenţei unui asemenea aşezământ,
care urma să deţină un rol important în procesul
de promovare a culturii pe plan local. Soluţia cea
mai potrivită era organizarea unei viitoare adunări
generale a „Astrei” la Oradea sau Beiuş, mai ales că
Asociaţia avea deja o experienţă în sensul răspândirii
programului său în cât mai multe centre româneşti
din Transilvania, care încorporau o populaţie majoritar românească13.
În cele din urmă, Beiuşul a avut câştig de cauză, preconizata adunare urmând să se desfăşoare în
zilele de 27 şi 28 august 1898.
Paul Papp, în cuvântul de deschidere a adunării,
a informat auditoriul că a fost delegat să acţioneze
pentru constituirea unui despărţământ al „Astrei”
la Beiuş. S-a procedat, apoi, la înscrierea de membri.
La închiderea listei s-au numărat 61 de persoane, din
care 59 erau membri ordinari, unul fondator şi unul
pe viaţă. Din Bihor erau 60 de membri, iar unul era
din Maramureş. Preşedinte al aşezământului a fost
ales protopopul Augustin Antal.
Acesta şi-a desfăşurat activitatea în localul
Casinei Române din Beiuş, care a fost sediul unor
numeroase acţiuni culturale organizate atât până la
Marea Unire, cât şi în anii interbelici14.
Ion Bradu, începuturile şi activitatea “Astrei” în Bihor, în
Contribuţii culturale bihorene, Comitetul de Cultură şi Educaţie
Socialistă al Judeţului Bihor, Oradea, 1974, p. 107
13
Ibidem, p. 110-111
14
Viorel Faur, Istoricul constituirii despărţământului beiuşean al
12
Monografia judeţului Bihor
Primul despărţământ bihorean al “Astrei” a
reuşit să îniinţeze, în anul 1905, Reuniunea română de cântări şi muzică din localitate, „Lyra”, care
a participat la festivalul corurilor româneşti de la
Bucureşti, desfăşurat în anul 1906, alături de sora
sa mai mare „Hilaria” din Oradea15.
Pe listele de membri ai despărţământului beiuşean al “Astrei” s-au înscris şi orădeni, care şi-au
propus să organizeze un organism cultural similar cu
sediul în oraşul de pe Crişul Repede. Avocatul Nicolae Zigre a fost împuternicit de conducerea centrală
să organizeze despărţământul orădean al Astrei, fapt
concretizat la 26 februarie 1900, când s-a desfăşurat
adunarea constituantă a acestuia. Preşedinte a fost
ales acelaşi Nicolae Zigre în şedinţa din 26 aprilie.
Un bun prilej de prezentare a scopurilor urmărite de Astra a fost organizarea adunărilor generale ale
despărţământului în comune ale judeţului, precum
Bratca (8 septembrie 1901), Nojorid (6 august 1905),
Sânicolaul Român (16 septembrie 1906), Săcădat (8
septembrie 1907) şi Ortiteag (16 ianuarie 1910)16.
Anul 1907 a adus o serie de modiicări la nivelul
conducerii despărţământului, iind ales ca director
dr. Aurel Lazăr “într-un moment în care populaţia
românească din Transilvania a trecut prin şocul
provocat de aplicarea unei legislaţii şcolare deosebit
de aspre şi discriminatorii”17.
Preocupările culturale ale despărţământului
orădean au vizat multiple direcţii, care s-au inalizat
în urma unor considerabile eforturi. În şedinţa din
17 iunie 1900 s-a luat decizia organizării unei biblioteci centrale a despărţământului. Aceasta a început
să funcţioneze în luna martie a anului 1904, reprezentând un episod notabil din activitatea culturală
a despărţământului orădean.
Pentru locuitorii satelor s-au organizat biblioteci ambulante care cuprindeau sute de exemplare
din tipăriturile Astrei, donate cu multă generozitate.
Potrivit unor surse documentare, în anul l908, funcţionau la nivelul despărţământului 20 de biblioteci
poporale (ambulante), iecare având câte 25 de volume. Unele dintre acestea s-au abonat la o serie de
“Astrei”(1897-1898), în Crisia, 1977, p. 394-401
Idem, Cultura...., p. 96
16
Idem, despărţământul orădean al “Astrei”(1900-1918) (în continuare: despărţământul orădean...), în Crisia, 1975, p. 280-281
17
Ion Zainea, Aurel Lazăr (1872-1930) viaţa şi activitatea, Editura Presa Universitară Clujeană, 1999, p. 331
15
207
publicaţii ale timpului: Foaia poporului, Tribuna, Bunul
econom, Gazeta de duminică etc.
Prelegerile poporale au fost, de asemenea, în
atenţia membrilor despărţământului. Subiectele
abordate au fost diverse, însă s-au distins cele cu
tematică istorică, literară şi economică.
La 9 iunie 1904 despărţământul a organizat
un festival prin intermediul căruia a fost sărbătorit
Iosif Vulcan, redactorul revistei Familia. Cu acelaşi
prilej s-a oferit un banchet participanţilor, în inal
audiindu-se un concert, completat de un spectacol
teatral în care s-a jucat piesa Ruga de la Chizătău 18.
Dincolo de aceste acţiuni culturale, activitatea
despărţământului până la izbucnirea primei conlagraţii mondiale nu a cunoscut prea multe momente
semniicative19.
Ceica, următorul despărţământ organizat în
Bihor sub auspiciile Astrei, a făcut parte, iniţial, din
iliala beiuşeană care avea sub coordonarea sa şi
cercurile administrative Vaşcău şi Beiuş.
Evenimentul s-a petrecut la 28 martie 1910
sub preşedinţia lui Vasile Papp din Topa de Sus. Tot
atunci s-a decis ca organismul ceican al Astrei să-şi
desfăşoare activitatea în cele 49 de sate ale cercului
pretorial.
La 12 iulie 1911 despărţământul a organizat prima sa adunare generală în localitatea Tăşad. Aici s-a
îniinţat o agentură a Astrei şi au fost susţinute două
prelegeri poporale: Astra jubiliară (de Victor Andrei)
şi Fragmente din igiena poporală (de dr. I. Comşa).
La începutul anului 1912 s-a produs un salt calitativ
în activitatea ilialei. În primul rând a fost conceput
un plan al prelegerilor pe întregul an. S-a hotărât, de
asemenea, îniinţarea unui fond cultural din contribuţii
voluntare. Printr-o acţiune energică au fost îniinţate
alte patru agenturi care au deţinut, iecare, câte o bibliotecă proprie: Vintere (cu 29 de cărţi), Lazuri (cu 29
de cărţi), Drăgeşti (cu 30 de cărţi) şi Sâmbăta (cu 35 de
cărţi). Accentul a căzut însă pe promovarea prelegerile
poporale al căror număr a fost de 22.
Izbucnirea primului război mondial a determinat ca activitatea ilialei din Ceica să se reducă
într-un mod considerabil, fenomen care s-a manifestat într-un mod asenănător şi în cazul celorlalte
despărţăminte bihorene20.
Viorel Faur, despărţământul orădean…, p. 281-285
Ion Zainea, op.cit., p. 333-334
20
Viorel Faur, îniinţarea şi activitatea despărţământului din Ceica
18
19
Monografia judeţului Bihor
208
În ordine cronologică, despărţământul din
Marghita al Astrei a fost următorul despărţământ
bihorean al Astrei. Constituirea acestuia poate
fi analizată şi din perspectiva desfăşurării unei
adunări generale din 14 iulie 1910, în urma căreia
s-a inaugurarat institutul financiar “Luncana”
din localitate. La această manifestare au participat intelectuali şi ţărani români din Marghita
şi împrejurimi care au cerut constituirea unui
nou despărţământ al Astrei în localitate. Dionisie Stoica a fost cel care a primit aprobarea din
partea Centralei din Sibiu pentru ţinerea adunării
de constituire, fapt concretizat la 16 octombrie
1910. După alegerea comitetului de conducere,
despărţământul şi-a început activitatea propriuzisă la 25 aprilie 1911, când a organizat o serbare
culturală în şcoala confesională din Cheţ.
O interesantă adunare poporală a avut loc în
şcoala din Popeşti la 12 iunie 1911. Cu acest prilej
D. Stoica a citit un raport care conţinea principalele
acţiuni culturale desfăşurate de despărţământ: propagandă activă în vederea susţinerii intelectualităţii
şi a ţărănimii, mai ales din punct de vedere moral şi
material, îniinţarea de coruri săteşti, măsuri pentru
combaterea alcoolismului, abonarea agenturilor la
ziarele şi revistele româneşti, stimularea procesului
de învăţământ prin împărţirea de broşuri şi participarea la examenele poporale, acordarea de premii
pentru stimularea ţăranilor români, organizarea în
comune a agenturilor culturale etc.
La a doua adunare generală care s-a desfăşurat
la 28 august 1912 la Cheţ, a fost deschisă o listă de
subscriere pentru Aeroplanul Vlaicu III, directorul
despărţământului insistând asupra succesului inginerului român la Aspern. În inalul manifestărilor s-a
reuşit strângerea sumei de 100 de coroane21.
La începutul secolului al XX-lea s-au adăugat
noi despărţăminte, în paralel continuându-se acţiunea de îniinţare a unor asemenea organisme culturale, care aveau posibilitatea să stabilească un contact
strâns cu pătura populaţiei rurale româneşti.
Astfel, în intervalul de timp menţionat, se pot
identiica eforturile de constituire a despărţământului Tinca, dar şi primele demersuri pentru îniinţarea
unor instituţii identice la Salonta şi Vaşcău.
La Tinca, despărţământul a fost îniinţat la 28
februarie 1912, prin strădania avocatului Andrei
Ille. Acesta a inclus 59 de aşezări din împrejurimile
Beliului, Salontei şi Tincăi. Noua ilială bihoreană
a Astrei a început să activeze din primăvara anului
1912 prin organizarea a 7 agenturi (la Batăr, Căpâlna,
Cociuba, Giriş, Husasău, Tăut şi Tulca) şi a unor
biblioteci poporale. O manifestare artistică demnă
de menţionat a fost serata de la Husasău unde a fost
pusă în scenă, de tinerii satului, o piesă de teatru. În
program a igurat şi corul de ţărani instruit de dr.
Teodor Ristin. Acestei acţiuni i se adaugă, în mod
iresc, susţinerea de prelegeri poporale în şase aşezări
din apropierea Tincăi.
În preajma primului război mondial, pe teritoriul despărţământului, au funcţionat 14 biblioteci
poporale care dispuneau de 611 volume şi broşuri,
majoritatea provenite de la Sibiu.
Până în 1914 s-au mai înregistrat o serie de
iniţiative în direcţia constituirii de noi despărţăminte
bihorene ale Astrei. Menţionăm eforturile comitetului astral tincan de a organiza un despărţământ
la Salonta, care urma să înglobeze aşezările din
cercurile Salonta şi Cefa. Avocatul Moise Coş a fost
însărcinat cu îniinţarea noii iliale, însă interesele
locale mărunte, dublate de o mentalitate îngustă, au
zădărnicit concretizarea acestei cerinţe imperative de
emancipare spirituală a populaţiei din satele celor
două cercuri amintite. La acelaşi rezultat s-a ajuns,
din păcate, şi în cazul tentativelor de organizare a
despărţământului din Vaşcău. Împrejurările tulburi
ale primei conlagraţii mondiale au stopat toate demersurile în această direcţie, deşi s-au făcut eforturi
stăruitoare în acest sens22.
Presa românească
Şi în Bihor progresele înregistrate de românii
crişeni vor i popularizate, în epoca la care ne referim, prin periodicele proprii care încep să apară. Ele
se circumscriu strădaniilor populaţiei româneşti din
Transilvania de a-şi manifesta disponibilităţile spirituale, în ciuda unor împrejurări deloc nefavorabile.
Cu atât mai lăudabil şi demn de interes este ceea ce
Idem, Contribuţii la cunoaşterea acţiunii de constituire a despărţământului din Tinca al “Astrei” şi a primelor demersuri pentru îniinţarea celor din Salonta şi Vaşcău (1912-1914), în Crisia, 1978, p.
613-624
22
al “Astrei” între anii 1910-1914, în Crisia, 1976, p. 266-271
21
Idem, Activitatea despărţământului din Marghita al “Astrei”
(1910-1914), în Crisia, 1977, p. 481-490
Monografia judeţului Bihor
209
s-a întâmplat în Crişana unde condiţiile social-politice erau grele şi nu permiteau desfăşurarea unor
cativităţi culturale intense. De la începuturile timide,
reprezentate prin intermediul „foilor” manuscrise,
precum deşteaptă-te române (scrisă de Iosif Vulcan
aproximativ între anii 1857-1859), Muza Crişanei
(română) editată de membrii Societăţii „Samuil Vulcan” din Beiuş, în urma hotărârii din 15 mai 1867
schimbându-şi denumirea în Aurora din anul 1883,
se ajunge la tipărirea unor reviste. Astfel, apare revista Amvonul (1868-1871), cu un caracter ecleziastic,
Familia (apărută la Pesta la 1/13 iunie 1865, iind
subintitulată „Foaie enciclopedică şi beletristică cu
ilustraţiuni”, proprietarul, redactorul şi editorul ei
va i timp de 42 de ani Iosif Vulcan, care din aprilie
1880 îi va transfera redacţia la Oradea). Ea a fost una
dintre cele mai citite publicaţii româneşti, având un
număr apreciabil de abonaţi. Odată cu mutarea la
Oradea, Familia se transformă îmtr-o autentică tribună de luptă şi de propagare a sentimentului naţional
şi patriotic românesc. Începând cu data de 1 mai
1880 a fost tipărită la Oradea şi revista Şezătoarea, al
cărei redactor responsabil, editor şi proprietar a fost
tot publicistul şi scriitorul bihorean Iosif Vulcan.
Subintitulată „foaia poporului român”, revista a
apărut mai întâi la Budapesta, începând cu 1 ianuarie
1875. Siedietorea, conform scrierii etimologizante a
epocii, a militat pentru ridicarea nivelului cultural
al lumii rurale cu orice mijloace, făcând chiar rabat
faţă de valoarea estetică.
Interesul manifestat de publicul bihorean pentru presa culturală a stimulat iniţiativa pentru diversiicarea şi specializarea acesteia. Astfel, la 10 ani după
ce Şezătoarea lui Vulcan îşi încetează apariţia, apare
la Oradea o publicaţie de factură umoristico-satirică,
întitulată sugestiv Vulturul. Redactor responsabil a
fost Iustin Ardelean, student la Academia de Drept
din Oradea. Primul număr a văzut lumina tiparului
la 13 ianuarie 1892, continuându-şi tipărirea în oraşul de pe Crişul Repede până la 1 septembrie 1905.
Revista va face, în Crişana, un serviciu de pionierat,
pus în slujba cauzei naţionale şi
a justiţiei sociale.
Peisajul presei culturale biRevista “Familia”.
Primul număr
horene se întregeşte, la sfârşitul
apărut la Oradea
secolului al XIX-lea, cu Foia literară apărută la 18 aprilie 1897. A
Monografia judeţului Bihor
210
avut ca intenţie programatică emanciparea culturală
a populaţiei din Crişana şi Transilvania, difuzarea
culturii în cercuri cât mai largi şi stimularea creaţiei
originale23.
În ultimul său pătrar, secolul al XIX-lea românesc a cunoscut o efervescenţă spirituală şi gazetărească considerabilă, politica devinind, treptat, o cale
„regală” de realizare a idealurilor naţionale. Timpul
era în cumpănă, Europa se mişca, de aceea românii
au fost conştienţi de vectorul nou vehiculat în direcţia
libertăţii, independenţei, progresului social-politic şi,
în consecinţă, au acţionat în cunoştinţă de cauză.
Din asemenea considerente apare la Oradea,
la 25 decembrie 1918, primul număr al periodicului
românesc intitulat Tribuna Bihorului. Ziarul a apărut
ca Organ poporal al Consiliului Naţional Românesc
din Oradea-mare. Editor şi responsabil al acestuia a
fost Gheorghe Tulbure, un cărturar sibian venit în
Oradea la începul secolului XX. Principala menire
a ziarului a fost de a informa cititorii români despre evenimentul major consumat la Alba Iulia, la 1
decembrie 1918, care i-a transformat pe cetăţenii
bihoreni în cetăţeni ai României întregite24.
Presa maghiară
Perioada care a urmat compromisului austroungar de la 1867 este caracterizată de un avânt considerabil al presei maghiare din Transilvania.
Viorel Faur, Cultura..., p. 146-184; Foaia literară, 1897, nr. 1, p. 6
Viorel Faur, Tribuna Bihorului – important periodic al unirii, în
Cele trei Crişuri, 1993, nr. 9-10, p. 6
23
24
Primul ziar apărut în perioada
luată în discuţie a fost Bihar (Bihor),
care a văzut lumina tiparului la 2
octombrie 1862 şi îşi va înceta activitatea la 30 octombrie 186325 datorită
presiunii şi tracasărilor permanente ale
administraţiei austriece26. Anul 1867
aduce cu sine relansarea acestui ziar
(15 iunie), la început păstrându-şi orientarea paşoptistă (Partidul Paşoptist),
pentru ca din anul 1875 să devină de
orientare liberală27. A apărut de două
ori pe săptămână, iar în cele din urmă
a devenit cotidian28. În prima perioadă
a existenţei sale i-a avut ca şi redactori
pe Györffy Gyula, iar ulterior pe Gyalókay Lajos. În cea de a doua perioadă a fost condus
de Sólyom Fekete Ferenc, Juhász Gyula, Hollósy
Lajos, Riskó Sándor şi Gyalókay Lajos. Îşi va înceta
activitatea în iunie 1884. Întrucât acest ziar a avut
o poziţie partizană faţă de aspectele vieţii politice şi
sociale, s-a decis îniinţarea unui nou ziar care să-l
contrabalanseze.
După unii istorici, apariţia ziarului Nagyváradi
Lapok (Gazeta de Oradea Mare) a reprezentat începutul jurnalismului maghiar profesionist orădean29.
Acesta a apărut la 2 mai 1868 ca oicios al Partidului
Petiţiei condus de Deák Ferenc30, intitulându-se „organ
politic, social, comercial şi economic”31, având o frecvenţă de două numere pe săptămână32. Editorii acestuia
au fost Gyalókai Lajos şi tipograful Hügel Ottó, iar
ca redactor îl amintim pe dr. Sipos Árpád. A avut o
existenţă scurtă, încetându-şi apariţia în 30 decembrie
Borovszky Samu, Bihar Vármegye és Nagyvárad (Comitatul Bihor şi Oradea), Budapesta, 1901, p. 386
26
Istoria Oraşului Oradea (coordonatori: Liviu Borcea, Gheorghe Gorun) (în continuare: Istoria Oraşului Oradea…), Ediţia a
II-a revăzută şi adăugită, Editura Arca, Oradea, 2007, p. 296
27
Borovszky Samu, op.cit., p. 386
28
Istoria Oraşului Oradea…, p. 296
29
Fleisz János, Város kinek nem látni mását (Oraşul fără de pereche) (în continuare: Város kinek... ), Editura Bihari Napló,
Oradea, 1996, p. 158
30
Borovszky Samu, op.cit., p. 386
31
Indig Ottó, Presa literară maghiară din Oradea la sfârşitul secolului al XIX-lea, Oradea, 1975 rezumatul tezei de doctorat
32
Dezsényi Béla, Nemes György, A magyar sajtó 250 éve (Cei
250 de ani ai presei maghiare), I kötet, Müvelt Nép Könyvkiadó,
Budapesta, 1954, p. 177
25
Monografia judeţului Bihor
1870. Cauza principală a fost tipărirea, începând din
3 iulie 1870, a unui nou ziar de orientare independentă, la iniţiativa aceluiaşi Hügel Ottó. Întemeietor
este considerat Rácz Mihály (1845-1909), notarul şef
al oraşului, şi Rádl Ödön (1848-1916), preşedintele
Societăţii „Szigligeti”, împreună cu dr. Bodor Károly,
dr. Bozóky Alajos, Dus László, Ritoók Zsigmond,
Bercsényi Béla, Nogely István şi Rimler Károly33.
Primul redactor al ziarului Nagyvárad (Oradea
Mare), avocatul Báttaszéki Lajos, împreună cu editorul Hügel Ottó au declarat, încă de la apariţia primului
număr, că ziarul „doreşte să servească interesele spirituale şi materiale ale comitatului Bihor şi oraşului
Oradea, prin excluderea hotărâtă şi totală a politicii”34.
Lui Báttaszéki Lajos i-au urmat ca şi redactori,
Rácz Mihály (1871-1873), Hügel Ottó (1873-1890),
Iványi Ödön (1891-1893), Sass Ede (1893-1895,
1898-1907), Láng József (1895-1898), Márton Manó
(1907-1912)35. Ziarul informa populaţia, printre altele, despre şedinţele orăşeneşti şi comitatense, despre
evenimentele din ţară şi din Budapesta, dar conţinea
şi articole culturale (cronici teatrale, publicarea unor
dări de seamă a Societăţii de arheologie şi istorie,
povestiri originale sau în traducere), noutăţi zilnice,
relatări despre târgurile săptămânale, cursul zilnic de
la bursă şi de la Hala Comercială orădeană etc.36. O
schimbare importantă s-a petrecut în anul 1879 când,
Istoria Oraşului Oradea…, p. 296
Dezsényi Béla, Nemes György, op.cit., p. 178
35
A „Nagyvárad” hatvanéves jubileumi albuma 1870-1930 (Albumul jubiliar de 60 de ani al ziarului „Nagyvárad”), Oradea, 1930,
p. 5-18
36
Fehér Dezső, Bihor-Biharmegye, Oradea-Nagyvárad kulturtörténete és öregdiákjainak emlékkönyve, Oradea, 1933-1937; Ioan
Tóth, începuturile activităţii muzeograice din Bihor oglindite în ziarul
Nagyvárad, în Centenar Muzeal Orădean, Oradea, 1972, p. 7782
33
34
211
după nouă ani, timp în care
ziarul s-a declarat apolitic şi
independent, devine cotidian politic, intrând în slujba
Partidului Liberal37. Această
stare de fapt a durat opt ani
când cu toate că îşi păstrează
orientarea politică, locul său,
ca şi oficios al partidului
amintit, este ocupat de ziarul
Szabadság (Libertatea)38 apărut la 1 iunie 1875. Editorul
noului ziar a fost Laszky Ármin, iar printre redactori
îi găsim pe Dus László, Szunyogh Szabolcs şi Hegyesi Márton. A avut şi câteva suplimente dintre care
amintim: Szünóra (Vacanţa) (1876-1877), Csarnok
(Galeria) (1879-1881)39. Va sfârşi prin a se contopi
cu ziarul Nagyvárad la 11 septembrie 192140.
Revenind la ziarul Nagyvárad, acesta va i nevoit,
conform unor dispoziţii, să-şi modiice numele în
anul 1934, purtând din acel an, până la desiinţarea
sa, în anul 1940, numele de Szabadság41.
La cumpăna dintre secole apar alte trei ziare:
Nagyváradi Napló (Jurnalul de Oradea Mare) (1898),
Tiszántúl (1895) şi Nagyváradi Friss Ujság (Ziarul
proaspăt de Oradea Mare) (1902). Primul a avut la
început o orientare independentă, având în concepţia lui Fehér Dezső, întemeietorul ziarului, intenţia
de a i o „gazetă a gazetarilor”42. Dintre redactori îi
amintim pe: Fehér Dezső, Lovassy Andor, Hegedüs
Nándor şi Ligeti Ernő43. În paginile ziarului şi-au
dovedit măestria în arta scrisului oameni de cultură
precum: Bródy Sándor, Kenedy Géza, Heltay Jenő,
dr. Nagy Mihály, Juhász Gyula, Gárdonyi Géza,
Benedek Elek, Miklós Jutka şi nu în ultimul rând
poetul Ady Endre care s-a stabilit în Oradea în anul
Láng József, A „Nagyvárad” politikai napilap huszonhat éve
(Cei 26 de ani ai cotidianului politic „Nagyvárad”), Oradea, 1896,
p. 6
38
Ibidem
39
Borovszky Samu, op.cit., p. 386
40
Fleisz János, Egy város átalakulása. Nagyvárad a két világháború
között 1919-1940 (Metamorfoza unui oraş. Oradea în perioada interbelică 1919-1940) (în continuare: Egy város átalakulása...) Editura Literator, Oradea, 2005, p. 190
41
Ibidem, p. 193
42
Istoria Oraşului Oradea…, p. 297
43
Fehér Dezső, op.cit., p. 165-166
37
Monografia judeţului Bihor
212
Scriitorul şi
jurnalistul maghiar
Fehér dezsö
(1869-1935)
1900, iind iniţial colaborator la
ziarele Szabadság
şi Nagyváradi Napló44. Începând cu
anul 1934, acest
ziar a apărut sub
numele de Napló
(Jurnal)45.
Tiszántúl a
fost un cotidian
de factură politică care a aparţinut clerului catolic. A
apărut în 1894 sub redacţia lui Persz Adolf, iar mai
apoi s-a alat sub conducerea lui Vucskovics Gyula.
Şi-a încetat activitatea în anul 192046.
Nagyváradi Friss Ujság (Ziarul proaspăt de
Oradea Mare) a fost primul ziar politic numit „cu
crăiţari”, adică foarte ieftin,
iind îniinţat de Boros Jenő.
Primul său redactor a fost dr.
Halász Lajos, iar redactorul
adjunct Pásztor Ede47.
Dintre ziarele de orientare socialistă şi social-democrată amintim: A Jövő (Viitorul),
Munkás (Muncitorul), Nagyváradi Munkás Ujság (Gazeta
muncitorului din Oradea
Mare) şi Előre (Înainte).
Foi cu o existenţă efemeră au fost următoarele: Magyar
Szó (Cuvânt maghiar) redactat
de Váradi Zsigmond, Független
Ujság (Ziar Independent) şi
Nagyváradi Hirlap, redactor
Paksy Gusztáv, iar mai târziu
K. Nagy Benő, Keledy József
şi Persz Adolf; ziarul Polgár
(Cetăţeanul) a fost îniinţat la 22 aprilie 1874 de către
Holnapi Ákos48; ziarul Érmellék, mai târziu Érmellék és
Vidéke apărute la Valea lui Mihai, precum şi foaia NagySzalonta és Vidéke, devenită ulterior Szalontai Lapok49.
Au apărut şi ziare umoristice, aşa cum au fost
Darázs (Viespele) apărut în anul 1891 sub redacţia lui
Fehér Dezső şi Bagoly (Bufniţa), condus de Lovassy
Andor. Mai târziu, cele două ziare au fuzionat, dar
după doi ani şi jumătate ele au dispărut din peisajul
gazetăresc bihorean50.
Societăţi şi asociaţii culturale maghiare
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, viaţa
culturală din Ungaria a intrat într-o nouă etapă a
existenţei sale, în care s-au realizat mutaţii radicale în
structura peisajului spiritual şi ştiinţiic. Faptul se datorează atât instituţiilor statale de specialitate, care în
urma dualismului austro-ungar din vara anului 1867
au beneiciat la maximum de noul context politic,
cât şi societăţii civile, care prin activităţi particulare
şi colective, a urmărit îniinţarea unor noi organisme
culturale în concordanţă cu spiritul epocii.
47
44
Ibidem
45
Fleisz János, Egy város átalakulása..., p. 198
46
Fehér Dezső, op.cit., p. 167
Ibidem
Borovszky Samu, op.cit., p. 386
49
Ibidem
50
Fehér Dezső, op.cit., p. 167
48
Monografia judeţului Bihor
213
Clădirea Societăţii
de arheologie şi
istorie a comitatului
Bihor
Se poate vorbi de realizarea unei adevărate
infrastructuri culturale care a cuprins instituţii şi organizaţii culturale, academii, şcoli, muzee, biblioteci,
arhive, asociaţii culturale, literare, ştiinţiice, artistice,
cercuri culturale, teatre şi trupe de actori, orchestre
permanente, edituri, tipograii etc51.
Această efervescenţă culturală este vizibilă şi
în Bihorul epocii la care facem referire. Populaţia
maghiară a fostului comitat a acţionat energic pentru
concretizarea unei veritabile vieţi culturale.
Astfel, o activitatea intensă a desfăşurat, în
epocă, Casina Naţională Maghiară din Bihor (Bihari
Nemzeti Kaszinó), societate îniinţată în anul 1833,
avându-l ca preşedinte pe Fényes Károly şi ca vicepreşedinte pe Reviczky Frigyes. Între anii 1858-1890
funcţia de preşedinte al societăţii este deţinută de
către baronul Gerliczy Felix, după care a fost ales
în fruntea ei deputatul de Oradea Tisza Kálman52.
Încă din anul 1849 Casina Maghiară din Bihor a avut o
bibliotecă bine înzestrată, care însă a fost distrusă sau
înstrăinată, dar în 1863 a fost refăcută, în jurul anului
1900 având 3200 de volume, dintre care 2300 de literatură. Asociaţia a alocat anual circa 1200 de coroane
pentru tipărirea ziarelor maghiare, iind abonată la
48 de ziare germane, engleze şi franceze53.
Katus Lászlo, A polgári kultúra intézményrendszerének kiépül
ése Magyarországon a XIX. Században (Realizarea infrastructurii instituţionale a culturii burgheze pe teritoriul Ungariei în
secolul al XIX-lea), în Társadalom és kúltura Magyarországon a
XVII-XIX században, Pécs, 2003, p. 12
52
Fehér Dezső, Bihor-Biharmegye, Oradea-Nagyvárad kulturtörténete és öregdiákjainak emlékkönyve, Oradea, 1933-1937, p. 200
53
Borovszky Samu, Bihar Vármegye és Nagyvárad (Comitatul Bihor şi Oradea), Budapesta, 1901, p. 348
51
Societatea Cercul
civic (Polgári Kör) a fost
îniinţată în anul 1868
şi a reunit meseriaşi
care şi-au propus scopuri cultural-distractive
desfăşurând şi activităţi
de popularizare a informaţiilor din sfera vieţii
politice. În 1875 avea 570 de membri şi dispunea
de o bibliotecă cu 1439 volume54. Preşedinte al
societăţii a fost multă vreme Mezey Mihály, notar
public regal55.
Cercul popular din Oradea-Velenţa şi Oradea-Subcetate (Váradvelence - és váralyai népkör) s-a constituit la 28 februarie 1870 la iniţiativa localnicilor
din Oradea-Velenţa şi Oradea-Subcetate56. El a fost
condus de avocatul dr. Dési Géza57.
Îniinţarea şi organizarea Societăţii de arheologie
şi istorie a comitatului Bihor (Biharmegyei Régészeti és
Történelmi Egyesület) este legată de numele unor
personalităţi ca Rómer Flóris, Bölönyi Sándor şi Gyalókay Lajos. Şedinţa de constituire a avut loc la data de
28 august 1872, în cadrul căreia a fost ales preşedinte
Dóry József iar ca vicepreşedinte Gyalókay Lajos58.
Societatea a mai avut în fruntea sa pe Rómer Flóris
(din 1885), Bunyitai Vince (din 1891), Beőthy László
şi Karácsonyi János. Din anul 1890 aceasta îşi schimbă
denumirea în Societatea de arheologie şi istorie a comitatului Bihor şi a oraşului Oradea59. Conform prevederilor
statutare, avea drept scop descoperirea şi colectarea
obiectelor arheologice şi a mărturiilor istorice de pe
teritoriul judeţului sau din alte areale limitrofe, precum
şi îniinţarea unui muzeu de antichităţi la Oradea60.
Istoria Oraşului Oradea…, p. 264
Fehér Dezső, op.cit., p. 200
56
Ibidem
57
Istoria Oraşului Oradea…, p. 349
58
Fehér Dezső, op.cit., p. 204
59
Fleisz János, Város kinek…, p. 144
60
Letiţia Roşu, Istoricul primului ediiciu stabil al muzeului orădean,
în Centenar Muzeal Orădean, 1972, Oradea, p. 83
54
55
Monografia judeţului Bihor
214
Acest ultim deziderat a fost atins în anul 1896, când
s-a dat în folosinţă clădirea proiectată şi executată de
către Rimanóczy Kálmán61. În trei din cele nouă săli
au fost expuse materialele de istorie şi arheologie, iar
în celelalte colecţia episcopului Ipolyi Arnold (521
picturi în ulei, 26 goblenuri, 83 de covoare orientale,
77 mobile vechi, 219 obiecte de aur, 518 vase antice)
lăsată prin testament oraşului de pe malul Crişului
Repede62.
La 2 octombrie 1892 s-a îniinţat Societatea „Szigligeti” (Szigligeti Társaság), avându-l ca preşedinte pe
avocatul Rádl Ödön şi ca vicepreşedinte pe inspectorul şcolar Sípos Orbán. În această societate au activat
poeţi şi scriitori de talia lui Biró Lajos, Nagy Endre,
Juhász Gyula, Dutka Ákos precum şi scriitori tineri
orădeni. Printre membri remarcanţi ai societăţii îi
găsim şi pe Iosif Vulcan, iar din 1900 pe poetul Ady
Endre. Asociaţia n-a fost gândită cu rosturi exclusiv
literare ci s-a preocupat şi de artele plastice, în rândurile ei iind primiţi şi artişti plastici sau critici de
artă63. De numele societăţii se leagă şi implicarea în
acţiunea de construire a teatrului orădean, ridicarea
statuii lui Szigligeti Ede, organizarea unor expoziţii
de artă plastică, îniinţarea de „biblioteci populare”
publice. Timp de douăzeci de ani, pe teritoriul oraşului
au funcţionat patru asemenea biblioteci. Nu lipsită
de importanţă este şi activitatea editorială a societăţii.
Numai în primii zece ani de existenţă, pentru editarea
anuarelor societăţii şi a altor publicaţii, s-au cheltuit
1604,46 de coroane, la care s-au adăugat ajutoarele
băneşti acordate pentru tipărirea unor studii şi opere
ale membrilor64. În anul 1919, societatea şi-a încetat
activitatea, dar în 1922 a fost reîniinţată, iind ales
preşedinte episcopul dr. Karácsonyi János.
Mâine (Holnap) a fost o societate literară de
elită, creată la Oradea, în 1908, de un grup de tineri
gazetari care se întruneau în cafeneaua „Emke” (azi
„Astoria”)65. Localul era frecventat şi de Ady Endre,
Juhász Gyula, Dutka Ákos, Emőd Tamás, Babits
Mihály, Balázs Béla, Miklós Jutka. Discuţiile angajate
în acest cadru au vizat revigorarea liricii maghiare
61
Fleisz János, Város kinek…, p. 144
Ibidem, p. 144 -145
63
Tóth János, Contribuţii la cunoaşterea activităţii societăţilor culturale orădene în a doua jumătate a sec. al XIX-lea şi începutul sec. al
XX-lea, în Crisia, 1981, p. 185
64
Ibidem, p. 188
65
Istoria Oraşului Oradea…, p. 268
62
pe baze moderne, mai apropiată
de pulsul societăţii contemporane66.
Poetul Ady Endre
Ideea îniinţării Societăţii (1877-1919)
„Ady Endre” s-a cristalizat în
zilele imediat următoare morţii
poetului (27 ianuarie 1919). Şedinţa de constituire a avut loc la 19 februarie 1919,
iind ales preşedinte Antal Sándor, unul dintre
promotorii mişcării literare moderne de la Oradea
din cadrul Societăţii literare „Holnap”. Societatea
şi-a propus organizarea unor seminarii ştiinţiice pe
diverse teme, a unei serbări Ady, planiicată să aibă
loc la teatrul orădean, pornind cu acest prilej şi o
campanie susţinută în vederea ridicării unei statui
a poetului. Datorită unor divergenţe personale,
precum şi a evenimentelor istorice din primăvara
anului 1919, când Oradea ajunge în zona operaţiunilor militare, pe teritoriul oraşului decretându-se stare de urgenţă, activitatea societăţii a fost
suspendată. Ea nu a mai reuşit să se reorganizeze,
obiectivele ei culturale iind preluate de Societatea
„Szigligeti”67.
Loja francmasonică „Regele Ladislau” a fost îniinţată
în 1876 la iniţiativa dr. Berkovits Zsigmond şi a avut
drept scop încurajarea culturii şi artei68. La începutul
66
Ibidem
Tóth János, Societatea „Ady Endre” din Oradea, în Crisia ,
1994, p. 431-433
68
Fehér Dezső, op.cit., p. 201
67
Monografia judeţului Bihor
secolului al XX-lea în fruntea
organizaţiei s-a alat dr. Várady
Zsigmond69.
Poetul Ady Endre
la “Emke”
Asociaţia pentru cultivarea
frumosului (Szépítési egyesület) a
fost îniinţată în anul 1883, primul preşedinte al acesteia iind
Jereniczky Ferencz, acesta iind urmat de baronul
Dőry József şi de dr. Beőthy László70. A depus eforturi considerabile pentru revitalizarea vieţii spirituale
orădene.
În ine, amintim Asociaţia prietenilor muzicii din
Oradea (Nagyváradi Zenekedvelők Egyesülete) care
a fost îniinţată în anul 1890 la iniţiativa notarului public regal Mezey Mihály. Societatea a avut drept scop
organizarea de concerte, spectacole, serate muzicale,
dar mai ales îniinţarea unei şcoli de muzică. Aceasta a
fost deschisă în anul 1896 şi a funcţionat zece ani71.
VIAţA SPIRITUALĂ ÎN BIHoRUL
INTERBELIC
Asociaţionismul cultural românesc
Unirea din 1918 a inaugurat o etapă distinctă
în istoria românilor, în care s-au deschis noi orizonturi vieţii culturale. Prin înlăturarea barierelor
politico-naţionale, România întregită a beneiciat de
contribuţia tuturor provinciilor istorice româneşti,
care au alcătuit un singur corp politic, economic şi
cultural. În noile condiţii create, statul român uni69
Borovszky Samu, op.cit., p. 353
Ibidem, p. 350
71
Ibidem
70
215
tar a fost preocupat de realizarea unei solidarităţi a
provinciilor sale, precum şi de o participare activă
la viaţa economico-culturală a tuturor cetăţenilor,
indiferent de etnie, limbă şi confesiune72.
În această “nouă epocă de cultură”, pe care
o preconiza istoricul Nicolae Iorga73 încă de la
începutul secolului al XX-lea, spaţiul bihorean a
căutat să se integreze eicient, încercând să reliefeze componentele sale socio-culturale speciice,
prin intermediul cărora să contribuie nemijlocit la
procesul de culturalizare iniţiat de statul naţional
unitar român.
Racordarea Bihorului la obiectivele culturale
naţionale s-a realizat printr-o colaborare strânsă
a asociaţiilor locale cu capitala ţării, dar şi cu alte
oraşe importante ale ţării, precum Iaşi, Timişoara,
Cluj-Napoca, Braşov, Constanţa, Galaţi, Cernăuţi
şi Chişinău.
Au fost organizate numeroase momente cultural-artistice, conferinţe, expoziţii, manifestări muzicale şi teatrale, cu mare impact în societatea civilă,
care au determinat omogenizarea culturală.
Imediat după Marea Unire, acest spaţiu a
beneiciat şi de prezenţa constantă a turneelor de
propagandă naţional-culturală iniţiate de Teatrele
Naţionale din ţară, mai ales cele din Bucureşti şi
Cluj. Asemenea acţiuni au fost înregistrate şi anterior momentului 1918, astfel că reluarea acestora,
în condiţii mult mai favorabile, a fost salutată cu
speranţă şi bucurie de intelectualitatea şi societatea
locală. Turneele teatrale au adus pe scenele bihorene
valorile dramaturgiei româneşti, dar şi pe cele consacrate în patrimoniul universal. Prezenţa acestora
a reprezentat un câştig cultural indiscutabil pentru
locuitorii judeţului Bihor .
Toate aceste realităţi interbelice au reclamat
dinamizarea vieţii culturale, care a intrat într-o nouă
etapă a existenţei sale, cu intenţia declarată de a moderniza şi culturaliza întreaga societate bihoreană.
Treptat, acest deziderat a fost îmbrăţişat şi ampliicat
de grupările intelectuale locale, care s-au străduit,
72
Istoria românilor, coordonator Ioan Scurtu, Academia Română, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, vol. VIII, p.
639-641; I. Găvănescul, La o răspântie a istoriei naţionale. Orientare asupra politicei culturale a României întregite, Tipograia „Junimea Moldovei”, Iaşi, 1923, p. 19
73
Nicolae Iorga, O nouă epocă de cultură, Editura Fundaţiei
“România de Mâine”, Bucureşti, 2000, p. 21-24
216
pe tot parcursul perioadei dintre
cele două conlagraţii mondiale,
printr-o legătură neîntreruptă cu
organismele culturale naţionale, să
practice o deschidere largă spre toţi
locuitorii, indiferent de statutul lor
social, acest fenomen reprezentând
o cale sigură spre difuzarea generalizată a actului de cultură atât în
mediul rural, cât şi în cel urban.
Printre cele mai importante
asociaţii culturale româneşti care
şi-au desfăşurat activitatea în Bihorul interbelic amintim pe Marea
Reuniune culturală „Cele Trei
Crişuri”, Casa Naţională a Judeţului
Bihor, despărţămintele bihorene ale „Astrei”, Reuniunea de cântări „Hilaria” din Oradea, susţinută
din 1922 în activitea muzicală de Societatea corală
„Unirea” (condusă de Francisc Hubic din 1924),
Societatea Filarmonică din Oradea, Reuniunea Femeilor
Române din Oradea şi împrejurimi, Reuniuniea Femeilor
Române din Beiuş şi jur, Reuniunea Meseriaşilor români
Monografia judeţului Bihor
etc. Alături de acestea, au activat
şi alte reuniuni similare, precum Sediul “Casei
Reuniunea învăţătorilor români din Naţionale” din
Oradea
Bihor, asociaţiile cultural-religioase şi ilantropice organizate
în biserica ortodoxă (”Oastea
Domnului”, „Sfântul Gheorghe”, Frăţia Ortodoxă
Română, Asociaţia clerului „Andrei Şaguna”- ilialele
locale ş.a.) şi cea greco-catolică (Asociaţia Generală
a Românilor Uniţi, Reuniunile Mariane, „Preasfânta
inimă a lui Iisus” ş.a.) etc.
Din punct de vedere organizatoric, Marea Reuniune şi-a desfăşurat activitatea începând din anul
1919, prin intermediul a trei secţiuni. Prima dintre
acestea a fost Salonul de artă permanent “Crişul
Alb”, la care s-a asociat şi sucursala “Amicii Muzicii”
din Bucureşti. Aceasta a fost, de fapt, o expoziţie
permanentă de pictură, sculptură, caricatură, cusături
şi costume naţionale, broderii şi artă decorativă74.
Este evident faptul că Reuniunea a încercat - prin
intermediul secţiunii - să contribuie la apropierea
culturală a tuturor artiştilor, indiferent de naţionalitate, pentru o colaborare unitară în cadrul culturii
naţionale75.
Secţiunea de propagandă “Crişul Negru”, cea
de-a doua componentă a Reuniunii, a acţionat în
domeniul publicaţiilor, bibliotecilor, conferinţelor,
şezătorilor, reprezentaţiilor teatrale, cinematograMarea Reuniune „Cele Trei Crişuri” din Judeţul Bihor şi Oradea
Mare. Statute (în continuare: Marea Reuniune…), Tipograia Societăţii pe acţiuni A. Sommenfeld, Oradea-Mare, 1919, p. 4
75
Cele trei Crişuri, 1928, nr. 11-12, p. 183
74
Monografia judeţului Bihor
fului etc76.
Casele Naţionale “Crişul Repede”, ca secţie a
Reuniunii, cu sucursale în diferite localităţi rurale
şi urbane ale judeţului, au corespuns propagandei
culturale la sate. Aceasta urma să se concretizeze
prin răspândirea unor publicaţii destinate lumii rurale, construirea unor aşezăminte proprii, în care să
se organizeze momente culturale diverse: serbări şi
dansuri naţionale, concursuri pe diferite teme, spectacole teatrale şi cinematograice, expoziţii agricole şi
etnograice etc. În acest mod, s-a urmărit asigurarea
unei legături între populaţia rurală şi cea urbană,
încurajarea muncii, dezvoltarea artei tradiţionale
româneşti etc77.
Totuşi spectrul larg al mijloacelor culturale
utilizate (şezători artistico-culturale, prelegeri, conferinţe, expoziţii, spectacole muzicale, organizarea de
biblioteci, cursuri pentru adulţi, ridicarea unor monumente etc.)78 au reuşit să pătrundă în medii sociale
din ce în ce mai largi, atât în pătura urbană, cât şi în
cea rurală. În ambele cazuri s-au obţinut rezultate
notabile din perspectiva culturalizării şi consolidării
contactului între cele două medii de locuire.
Toate formele de activitate s-au manifestat
unitar, încercându-se propagarea culturii în toate
straturile sociale ale populaţiei.
Au fost solicitate pentru ediicarea acestei vaste
acţiuni de culturalizare toate personalităţile vremii,
indiferent de naţionalitate. Exclusivismul, provincialismul şi xenofobia nu şi-au găsit rostul în cadrul
unei asociaţii culturale, care dorea să grupeze într-o
singură forţă toate energiile creatoare de cultură.
Casa Naţională a Judeţului Bihor, organizată în
anul 1929 la Oradea, a fost o societate care a înţeles
cerinţele timpului său. Ea nu s-a baricadat într-un
provincialism obtuz, ci a fost receptivă la fenomenul
de deschidere, de comunicare, de dialog intercultural.
Saloanele sale au devenit, într-un scurt timp, spaţiul
de coeziune a tuturor bihorenilor şi a tuturor cetăţenilor României sosiţi din orice colţ de ţară, pentru
a organiza diverse manifestări socio-culturale alate
sub înaltul patronaj al instituţiei bihorene. Ceaiurile
dansante, seratele muzical-artistice, concertele, con76
Marea Reuniune…, p. 5
Ibidem, p. 5-6
78
AN-DJBh, fond Reuniunea Culturală “Cele Trei Crişuri”, dos. 7,
f. 15; Cele trei Crişuri, 1920, nr. 8, p. 29; Ibidem, 1921, nr. 7, p.
224-225; Ibidem, 1924, nr. 11-12, p. 182
77
217
ferinţele, audiţiile radiofonice şi şezătorile culturale
au reprezentat prilejuri de manifestare unitară a
suletului românesc la graniţa apuseană a ţării.
Promotoare a dezideratelor culturale la graniţa
de vest, Casa Naţională a Judeţului Bihor şi-a desfăşurat
activitatea pe secţiuni distincte, iecare dintre ele
funcţionând pe o anumită coordonată culturală.
Prima secţiune înscrisă în planul de activitate
a fost cea pentru cultură şi propagandă naţională,
condusă de Gheorghe Tulbure. Aceasta, la rândul ei,
a încorporat trei subsecţii: de propagandă externă,
care şi-a propus să editeze cărţi şi broşuri pentru persoanele străine care vizitează România, elaborarea
unor monograii, elaborarea unui album de fotograii
al bisericilor de lemn, promovarea industriei casnice,
a portului popular românesc, a muzicii şi poeziei
populare peste graniţele ţării; una de propagandă
internă, care a militat pentru informarea opiniei publice cu privire la unele chestiuni de interes naţional,
în acelaşi timp acţionând pentru editarea de broşuri
şi ziare, cercetarea ziarelor europene; cea de cultură
a activat pentru îniinţarea unei biblioteci a Casei
Naţionale, coordonarea celorlalte societăţi culturale
din judeţ şi acordarea de sprijin moral şi material,
patronarea diferitelor expoziţii de artă, deinitivarea
procesului de federalizare a societăţilor culturale
româneşti din judeţ.
A doua secţie, cea pentru etnograie, a fost
condusă de Teodor Neş, ea concentrându-şi activitatea în jurul acţiunii de organizare a muzeului
etnograic judeţean. Casa Naţională s-a preocupat şi
de muzica naţională, organizând o secţiune specială
pentru coordonarea acesteia în tot judeţul. Scopurile
propuse au vizat îniinţarea de coruri şi fanfare româneşti, a şcolilor de muzică (conservator) pentru
prelucrarea ariilor populare, invitarea societăţilor
corale din ţară, în vederea susţinerii unor concerte
la Oradea şi în judeţ.
Colonelul Atanasie Negulescu a condus secţia
economică a Casei Naţionale, care a sprijinit iniţiativa
particulară, acţionând pentru răspândirea în mediul
rural a cărţilor şi broşurilor cu conţinut divers din
domeniul economic, agricol, bancar etc.
La iniţiativa lui Andrei Crişanul s-a format
secţia medico-sanitară, care a desfăşurat o energică
propagandă împotriva bolilor sociale, pentru prevenirea epidemiilor, acordarea de sfaturi privind
problemele igienice şi de creştere a nou-născuţilor,
Monografia judeţului Bihor
218
atât în mediul urban, cât şi în cel rural.
A şasea secţiune, cea industrial-comercială, a
urmărit ajutorarea şi susţinerea elementului românesc în viaţa comercială şi industrială a judeţului.
Preşedintele Iuliu Muth şi-a ixat drept obiectiv
procurarea de localuri pentru organizarea de ateliere
şi prăvălii, în care să ie angajaţi muncitori români.
Ultima secţiune şi-a extins acţiunea asupra
educaţiei izice şi a sportului în general, preşedintele
Camil Manoilă susţinând, alături de alţi factori locali,
organizarea unor cluburi sportive româneşti în toate
centrele importante ale judeţului79.
S-a urmărit cu consecvenţă concretizarea unei
veritabile emulaţii spirituale, care să conducă cu
necesitate la consolidarea sentimentului naţional şi
la promovarea valorilor culturii româneşti.
Realizarea statului naţional unitar român a
reprezentat şi pentru despărţămintele bihorene ale
Astrei, începutul unei noi etape din istoria culturală
locală. De aceea, despărţămintele bihorene au fost
nevoite să răspundă adecvat noilor necesităţi printr-o permanentă readaptare la provocările solicitate
de realităţile timpului. Inovaţia a câştigat din ce în
ce mai mult teren, ajungându-se la o situaţie care
a reclamat o restructurare din mers a programelor
tradiţionale80.
Programul cultural iniţiat a vizat mai ales mediul rural, ţărănimea română iind angajată şi ea în
procesul de transformare a societăţii, mai ales în
urma introducerii votului universal şi a reformei
agrare. Prin organizarea şcolilor ţărăneşti (22 de
cursuri desfăşurate între anii 1934-1940)81 s-a dorit
o reaşezare a ţăranului român pe alte coordonate
culturale şi mentale, care să ie în concordanţă cu
noile realităţi ale timpului. Nu a fost ignorată nici
noua gândire economică, în rândurile populaţiei
rurale avansându-se ideea cooperaţiei, mai ales
prin intermediul conferinţelor poporale. Eforturi
s-au înregistrat şi în sensul apropierii săteanului de
cuvântul tipărit al gazetelor sau al cărţilor, încercânAN-DJBh, fond Casa Naţională a Judeţului Bihor, dos. 1, f.
74-81
80
Lucia Cornea, Principalele direcţii de activitate ale Astrei bihorene
în perioada interbelică, în Crisia, 1994, p. 189-190; Raportul dintre
Astra şi stat, în Transilvania, 1930, nr. 1-6, p. 113
81
Lucia Cornea, Barbu Ştefănescu, Şcolile ţărăneşti organizate
de Astra bihoreană în perioada interbelică, în Crisia, 1982, p. 202203
79
du-se promovarea “gustului de carte” prin îniinţarea
bibliotecilor poporale în cât mai multe sate bihorene.
Acestea aveau menirea de a informa ţăranul, de a
lărgi universul spiritual al acestuia şi nu în ultimul
rând de a-l transforma într-un factor activ al noii
societăţi româneşti. Un bun prilej pentru concretizarea acestui fapt a fost prezenţa ţăranului în corurile
săteşti, ceea ce a condus spre o coeziune socială şi
naţională, detectabilă mai ales din repertoriul bogat
în cântece de factură patriotică.
Demersurile pentru constituirea unui muzeu etnograic al Bihorului (organizat, în cele din urmă, în
anul 1934, sub egida Casei Naţionale a Judeţului Bihor),
precum şi cele cu privire la redactarea unui organ
de presă al despărţământului central bihorean, s-au
înscris într-un program tradiţional, care de multe ori
a fost nevoit să se adapteze necontenit inovaţiei.
În noul context, vechile forme tradiţionale nu
s-au cramponat de eicacitatea lor dovedită practic,
ci au lăsat loc şi altor elemente culturalizatoare novatoare cum ar i radioul, diailmul, cinematograful
etc. Toate acestea au fost avansate mai ales după
constituirea căminelor culturale, care au încercat
să coordoneze întreaga viaţă a satelor.
Reuniunea de cântări „Hilaria”, activă încă din
anul 1875, a intrat şi ea într-o nouă etapă a istoriei
şi activităţii sale în perioada interbelică. Scopul său
a rămas acelaşi şi anume de a întări conştiinţa naţională, de a milita pentru interesele românilor din
acest spaţiu, la acestea adăugându-se dorinţa de a
participa cu întregul său fond de acumulări spirituale
la vasta acţiune de culturalizare a satelor româneşti
iniţiată de tânărul stat unitar român82.
Această acţiune de îmbogăţire a repertoriului
reiese şi din colaborarea constantă iniţiată de “Hilaria” cu alte organisme similare, detaşându-se legăturile artistice cu corurile bănăţene şi bucureştene,
conduse de mari oameni de muzică, compozitori
de marcă precum Ion Vidu, Sabin V. Drăgoi, D. G.
Kiriac etc83.
Activitatea interbelică a Reuniunii învăţătorilor
români din Bihor s-a înscris şi ea pe aceeaşi coordonată
de dezvoltare a vieţii spirituale din Crişana care a fost
AN-DJBh, fond Reuniunea de cântări „Hilaria” din Oradea, dos.
13, f. 5
83
Ibidem, dos. 4, f. 97, 102, 103; Avram Florea, Creaţia corală
românească din Banat în perioada interbelică, Editura Mirton, Timişoara, 2004, p. 46
82
Monografia judeţului Bihor
219
urmărită de toate reuniunile şi societăţile culturale locale ale timpului. În paralel cu acest demers comun,
Reuniunea a promovat şi o serie de acţiuni speciice
care au ţinut de latura educaţională şi metodologicopedagogică. Astfel, s-a urmărit adoptarea şi aplicarea
unor metode pedagogice moderne cât mai eiciente
în cadrul procesului educativ, promovarea limbii şi
literaturii române în procesul de învăţământ, dobândirea unei vaste culturi pentru învăţătorii români prin
intermediul cursurilor de perfecţionare şi de pregătire profesională, reorganizarea şcolii şi înzestrarea
acesteia cu bibliotecă şi material didactic adecvat,
sprijinirea acţiunilor care au vizat construirea unor
noi clădiri destinate învăţământului84.
La rândul lor, toate reuniunile şi asociaţiile feministe bihorene au încercat prin activitatea lor să
susţină procesul de culturalizare iniţiat de instituţiile
statului şi organismele culturale ale timpului. Ele
şi-au dovedit eicacitatea mai ales în planul vieţii
sociale, unde au dezvoltat, în
funcţie de posibilităţi, o însemnată activitate ilantropică şi cariTeatrul din Oradea, tabilă. Balurile, serbările, seratele,
vedere din perioada
şezătorile artistico-culturale, au
interbelică
captat atenţia societăţii civile bihorene, oferind un teren propice
de receptare şi consolidare a ideilor care promovau
sentimentul sociabil şi caritabil, valorile culturii şi
literaturii române, maghiare şi evreieşti, într-o zonă
de graniţă în care viaţa socială, culturală şi economică pulsa într-un ritm fecund pentru recuperarea
decalajul faţă de mediul occidental85.
Fiind expresia particulară a fenomenului general de evoluţie spirituală românească declanşată după
1918, manifestările teatrale au continuat direcţiile
anterioare, impunându-se totodată prin caracterul
lor ofensiv la graniţa de vest a ţării. Spectacolul teatral şi-a adus contribuţia la vasta şi complexa operă
de educaţie naţională prin intermediul promovării
limbii române şi a principalelor produse literare
autohtone pe scenele teatrale din ţară.
Demersurile culturale au vizat, în inal, obiective identice cu cele ale altor societăţi şi instituţii
locale şi naţionale, permanentele raporturi de
colaborare reprezentând dovada unei nealterate
confraternităţi.
Asociaţia Vestul Românesc (îniinţată la începutul
anului 1928) care a îmbrăţişat ideea constituirii unui
Teatru de Vest, a înţeles noua realitate interbelică şi de
aceea, alături de celelalte societăţi culturale, a iniţiat
de-a lungul graniţei de vest o muncă de formare a
conştiinţelor în spiritul noilor idei, segmentul social
Ioan Roşu, Cercurile culturale, în Beiuşul, 1924, nr. 5, p. 3;
Şcoala nouă, 1923, nr. 3-4, p. 1; Noua Gazetă de Vest, 1939, nr.
920, p. 3
Ghizela Cosma, Femeile şi politica în România. Evoluţia dreptului de vot în perioada interbelică, Presa Universitară Clujeană,
Cluj-Napoca, 2002, p. 140
84
85
Monografia judeţului Bihor
220
ce s-a dorit a i modelat iind larg (de la tineretul
studios şi până la locuitorii satelor)86.
Fiind confruntat cu lipsuri materiale, care au
fost neîndurătoare în perioada crizei economice din
anii 1929–1933, Teatrul de Vest a continuat opera de
propagandă naţională, conştient iind de faptul că
acest obiectiv trebuie purtat ca un adevărat stindard
naţional87.
Turneele teatrelor Naţionale din Cluj şi Bucureşti veneau să compenseze, în momentele de criză
ale Teatrului de Vest, lipsa reprezentaţiilor teatrale în
limba română. Din păcate, oicialităţile vremii nu au
susţinut inanciar în mod corespunzător eforturile
proprii ale intelectualităţii pentru realizarea unui
teatru românesc stabil88.
Semniicaţiile Teatrului de Vest au fost multiple.
Pentru localnici, el a reprezentat o cale eicientă de
acces spre valorile dramaturgiei româneşti, dar şi un
focar dinamic de cultură capabil să culturalizeze.
Societăţile culturale din Bihorul interbelic s-au
lovit pe tot parcursul epocii de un adevărat obstacol,
cel inanciar, care a condus uneori la stoparea unor
iniţiative socio-culturale şi la diminuarea ritmului de
concretizare a actului cultural.
Totuşi presa locală a avertizat în repetate rânduri că dincolo de greutăţile vieţii cotidiene o parte a
societăţii româneşti manifestă o nepăsare vădită faţă
de actul de cultură, element care a condus la diminuarea sau neinalizarea unor activităţi culturale.
Dincolo de aceste limite şi neajunsuri, putem
conchide că toate instituţiile şi reuniunile culturale
bihorene din Crişana interbelică, deşi s-au confruntat cu diverse probleme, au reuşit să ie utile societăţii
integrându-se cu rezultate notabile în peisajul cultural zonal transilvănean, dar şi în contextul general
al spiritualităţii naţionale. Ele au contribuit în mod
direct la difuzarea fenomenului cultural în toate seg86
AN-DJBh, fond Asociaţia Vestul Românesc, dos. 1, f. 7; Cum
a luat iinţă Teatrul de Vest, în Frontiera de Vest, 1928, nr. 34, p.
2-3; Viorel Faur, Ioan Popovici, Momente din istoria teatrului românesc în perioada interbelică. Preocupări bihorene pentru organizarea
unei trupe stabile la Oradea, în Centenarul societăţii pentru crearea
unui fond de teatru român, Comitetul pentru Cultură şi Educaţie
Socialistă al Judeţului Bihor, Oradea, 1972, p. 173-193
87
AN-DJBh, fond Asociaţia Vestul Românesc, dos. 3, f. 265; Tribuna, 1928, nr. 21, p. 2; Lucian Drimba, Teatrul de Vest din
Oradea, în Lucrări ştiinţiice, Seria Literatură, 1973, p. 16
88
AN-DJBh, fond Asociaţia Vestul Românesc, dos. 4, f. 145;
Idem, fond Primăria oraşului Beiuş, dos. 80, f. 83-84
mentele vieţii sociale modelând şi mentalul colectiv
al acesteia. Românii din Bihor, alături de maghiari,
evrei, slovaci şi alte etnii conlocuitoare, au reuşit în
perioada interbelică să dezvolte o viaţă culturală
proprie ale cărei realizări s-au integrat într-un mod
organic în circuitul valorilor naţionale, care au dat
consistenţă statului român angajat într-o dezvoltare
social-politică, economică şi culturală atât pe plan
intern, cât şi în cadrul relaţiilor internaţionale.
Presa românească şi maghiară
Aceasta a urmărit, printr-un efor exemplar,
îmbogăţirea şi lărgirea orizontului cultural al tuturor
păturilor sociale, iind vorba, de fapt, de conceptul
de „educaţie permanentă” care, în secolul al XIX-lea,
a reuşit să mobilizeze generaţii de intelectuali, sub
deviza generoasă de luminare a poporului.
Parcurgând revistele culturale ale vremii,
observăm că transpare concepţia potrivit căreia
culturalizarea societăţii trebuie să primeze în faţa
oricărei alte preocupări deoarece, potrivit opticii de
atunci, „cultura trebuie să ie avuţie obştească şi nu
concentrată şi izolată în câteva capete”89.
Potrivit acestui deziderat, în Bihor, activitatea
editorială a cunoscut o dezvoltare fără precedent,
îndeosebi în domeniul presei. Motivaţiile stringente
au avut în vedere, dincolo de conştiinţa aportului
intelectualilor, nevoia de a aşeza România întregită
în concertul statelor europene. În acest sens, Marea
Reuniune culturală „Cele Trei Crişuri” şi Casa Naţională a Judeţului Bihor, au devenit cei mai importanţi
editori care au acţionat în vederea tipăriri unor
reviste, broşuri şi ziare pentru societatea bihoreană
interbelică.
Pentru perioada analizată cele mai importante
periodice culturale româneşti rămân următoarele
reviste: Cele trei Crişuri (Oradea, 1920-1944), cu
variantele sale pentru lumea satelor Cele trei Crişuri
pentru popor (tipărită începând din 18 martie 1923 sub
conducerea lui George Bacaloglu, avînd ca director
general pe Gheorghe Tulbure) şi Revista satelor (apărută în anul 1927 cu o structură identică), Familia,
seriile a doua (1926-1929) şi a treia (1934-1940),
Rânduri (Beiuş, apărută între anii 1934-1936, editată
de Revizoratul şcolar din localitate, iind o revistă literară şi cultural-pedagogică) continuată prin revista
89
Teodor Neş, Propaganda culturală, în Familia, 1926, nr. 3, p. 1
Monografia judeţului Bihor
Crişul Negru (primul număr tipărit în 1936 sub egida
Revizoratului şcolar Beiuş; a fost elaborată cu efortul
şi susţinerea exemplară a dăscălimii din zonă). Şi
cele două biserici româneşti şi-au constituit propriile
publicaţii: Legea românească (1920-1948) editată de
Episcopia Ortodoxă Română de Oradea, respectiv
Vestitorul a Episcopiei greco-catolice.
Presa culturală a înregistrat şi o serie de apariţii
de scurtă respiraţie, cum au fost Aurora (tipărită la
Oradea, în intervalul decembrie 1922-iunie 1923,
cu un conţinut literar, artistic, teatral şi social, într-o
redactare bilingvă româno-maghiară; îşi propunea
să publice cât mai multe traduceri din ambele literaturi; de asemenea, revista a urmărit publicarea
de articole, cronici şi recenzii despre arta şi teatrul
român şi maghiar), Muguri Noui (1932), Flori de
Crâng (1933-1934), Astra Bihariei (editată sub egida
despărţământului central-judeţean al „Astrei” în
intervalul 6 martie -15 mai 1932), Foaia Şcolară (a
surprins preocupările educaţionale şi culturale ale
cadrelor didactice bihorene; începând din luna mai
a anului 1937 publicaţia, care avea o apariţie lunară,
şi-a schimbat denumirea în Şcoala Bihorului, revistă
pedagogico-culturală a corpului didactic primar din
judeţ, susţinută şi editată de Reuniunea învăţătorilor, Revizoratul şcolar şi Comitetul şcolar judeţean)
etc90.
În coloanele revistei Cele trei Crişuri s-au abordat
subiecte dintre cele mai variate. Au fost publicate
numeroase articole istorice şi literare, întregite cu
ilustraţii desprinse din viaţa cotidiană interbelică
şi din peisajul românesc. De asemenea, nu au fost
neglijate evenimentele politice, sociale şi culturale
consumate în ţară şi străinătate, apariţia diverselor
reviste culturale din România, cărţile tipărite de unele
edituri româneşti şi internaţionale, toate informaţiile
Cele trei Crişuri, 1923, nr. 3, p. 48 ; Revista satelor “Cele trei
Crişuri”, 1928, nr. 10, p. 1-16 ; Lucia Cornea, Activitatea editorială românească în Bihor în perioada interbelică, în Crisia, 1986,
p. 97-115; Mircea, Gh., Popa, “Cele trei Crişuri” şi apropierea
româno-maghiară, în Cele trei Crişuri, 1991, nr. 6, p. 11 ; Idem,
Revista “Cele Trei Crişuri”, în Cele trei Crişuri, 2004, nr. 4-6, p.
21-27 ; Gavril Hădăreanu, înlorirea culturii în perioada interbelică
(în continuare: înlorirea culturii...), în Beiuşul şi lumea lui. Studiu
monograic, vol. II, Editura Primus, Oradea, 2008, p. 673; Astra
Bihariei, 1932, nr. 1, p. 1; G. Bacaloglu, Programul nostru, în Aurora, 1922, nr. 1, p. 1; Nae Antonescu, Reviste din Transilvania,
Biblioteca revistei „Familia”, Oradea, 2001, p. 291-292; Crişul
Negru, 1936, nr. 1, p. 1, 17-40; nr. 2, p. 3-9; Şcoala Bihorului,
1938, nr. 1, p. 1, 5-9, 16-46
90
221
iind analizate şi comentate într-un spirit echilibrat
şi profesionist91.
Fiecare număr al revistei cuprindea o anumită
temă, desfăşurată şi susţinută prin articole semnate
de scriitori din întreaga ţară. Astfel, s-a preigurat
o emulaţie spirituală, de care a beneiciat nu numai
populaţia din zona graniţei de vest, ci şi cea din
restul ţării92.
În cele două decenii de existenţă a acesteia, se
pot evidenţia două perioade: una este cuprinsă între
anii 1920 şi 1933, iar cealaltă se desfăşoară între 1933
şi 1940. Revista a apărut sporadic la Bucureşti şi în
intervalul ianuarie-februarie 1941 - martie-aprilie
1944. Începând din anul 1933, revista a fost marcată de transformarea proilului ei în Anale culturale,
deoarece rubricile sale s-au specializat în probleme
care necesitau numai intervenţii docte93.
La rândul ei, revista Familia, ajunsă la seria a
doua, a căutat să promoveze unitatea spirituală a
tuturor românilor. Reapărută în peisajul orădean
cultural în martie 1926, revista a rămas una de cultură, tipărită din iniţiativa unor intelectuali „dornici
de a lupta pentru cultura românească”94. S-a avut în
vedere „luminarea poporului” şi „culturalizarea poporului”, concepte care au stat la temelia activităţilor
culturale interbelice, potrivit cărora deţinătorii de
cunoştinţe aveau datoria de a le răspândi în societate.
Din această perspectivă, accentul a căzut pe ideea
naţională, redactorii noii serii iind interesaţi de viaţa
spirituală a oraşului Oradea. Paginile publicaţiei sunt
ample pledoarii pentru îniinţarea unui teatru românesc la Oradea, în vreme ce trupa de teatru maghiară
se confrunta şi ea cu serioase diicultăţi materiale95.
De altfel, emanciparea culturală a societăţii orădene
a fost o preocupare permanentă a Familiei. Redactorul responsabil M.G. Samarineanu a depus eforturi
semniicative pentru a obţine colaborările lui Victor
Eftimiu, Cezar Petrescu şi Tabéry Géza. Tot el a
Cele trei Crişuri, nr. 9-10, p. 155
Ibidem, 1931, nr. 5-6, p. 75
93
Viorel Horj, Semicentenarul revistei “Cele trei Crişuri”, în Crişana, 1970, nr. 80, p. 2; I. Hangiu, dicţionar al presei literare
româneşti (1790-1982), Editura Ştiinţiică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1987, p. 74; Nae Antonescu, Scriitori şi reviste din
perioada interbelică, Editura revistei „Convorbiri literare”, Iaşi,
2001, p. 42
94
Familia, 1926, nr. 1, p. 16
95
Tiron Albani, Criza teatrului maghiar din Oradea, în Familia,
1926, nr. 2, p. 14-15
91
92
Monografia judeţului Bihor
222
organizat numeroase şezători literare cu scriitorii din
Bucureşti şi a găzduit în paginile revistei dările de
seamă ale Universităţii „Emanoil Gojdu”. O preocupare importantă a revistei a fost legată şi de ideea
constituirii unei organizaţii profesionale a ziariştilor.
Astfel, s-a îniinţat cercul ziariştilor din Oradea, cu
reprezentanţi români şi unguri: Gheorghe Tulbure,
Tabéry Géza, George A. Petre, M.G. Samarinenanu,
Katona Béla, Hegedus Sandor etc.
După trei ani de strădanii, a doua serie a revistei
Familia îşi încetează apariţia, urmând ca experienţa
dobândită anterior să rodească într-o nouă serie, cea
de-a treia, sub coordonarea lui M.G. Samarineanu.
Perioada cuprinsă între martie 1934 şi august-septembrie 1940 a fost una de excepţie pentru revista
lui Vulcan atât din punct de vedere al modernităţii,
al contactului direct cu literatura momentului, cât şi
al apropierii fecunde faţă de ideile culturii româneşti
şi europene interbelice.
Dintre revistele maghiare de cultură amintim
Magyar Szó (Cuvânt maghiar) redactată de scriitorul
şi ziaristul Tabéry Géza şi Tavasz (Primăvara), care
au apărut între anii 1919-1920.
Cea mai semniicativă publicaţie apărută în
Beiuşul interbelic a fost fără îndoială săptămânalul
Beiuşul (seria I – în perioada anilor 1921-1930, seria
a II-a – 1942-1945), un ziar de propagandă naţională condus de Nerva Traian Cosma. El a tratat în
paginile sale probleme diverse de viaţă culturală,
economică, socială, politică şi chestiuni de ştiinţă,
literatură, istorie şi etnograie. Observatorul a fost o revistă culturală, socială şi religioasă având o orientare
greco-catolică. A debutat în peisajul revuistic local
în martie 1928, având în frunte pe profesorii Ioan
Teiuşean şi Louis Barral şi Iréné Merloz. Cuvântul
Bihorului, cu o existenţă efemeră (10 martie – 12
mai 1929), a fost o gazetă săptămânală condusă de
Iosif Maiorescu96.
Între anii 1923-1925 a apărut la Oradea ziarul
Vestul Românesc, condus de Ştefan Mărcuş, care se
declara apolitic. Singurul cotidian românesc care s-a
menţinut o perioadă mai lungă a fost Gazeta de Vest
(1929-1936), intitulat „ziar politic independent”, sub
redacţia unui grup de intelectuali condus de George
96
Gavril Hădăreanu, înlorirea culturii..., p. 665-668, 671, 672;
Gabriel Moisa, Oradea anilor ’20 ai secolului trecut. Repere demograice, politice, economice şi spirituale, în vol. Aurel Lazăr şi epoca
sa, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2007, p. 83-84
A. Petre, continuat de Noua Gazetă de Vest (19361940). Mai amintim şi o serie de publicaţii cu apariţii
de scurtă durată: Santinela de Vest (1924-1925), Deşteptarea poporului (1926-1928), Timpul (1931), Steagul
nostru (1929-1938), Străjerul (1934), Nădejdea poporului
(1932-1933) şi altele.
Presa cotidiană de limbă maghiară şi-a continuat existenţa proliică şi după momentul 1918.
La Oradea erau tipărite opt cotidiene maghiare de
diverse orientări. Nagyváradi Napló (Jurnal Orădean)
a fost un important cotidian politic maghiar care,
alături de Nagyvárad (Oradea), intitulat, din 27 ianuarie 1934, Szabadság (Libertatea) şi Nagyváradi Friss
Ujság (Ştiri proaspete orădene), se încadra în jurnalele
de dimineaţă. După-amiaza era tipărit Nagyváradi
Estilap (Foaia de seară orădeană), sub redacţia lui
Katona Béla97.
În domeniul presei politice remarcăm apariţia,
la Salonta, a ziarului Szalonta és Vidéke (Salonta şi
împrejurimile), cu o existenţă scurtă în presa locală,
vechiul cotidian politic Szalontai Lapok (Foaia de
Salonta), tipărit cu întreruperi până în anul 1929 şi
Az Újság (Ziarul) – ziar politic independent, devenit
mai târziu Nagyszalontai Ujság (Ziarul de Salonta).
Amintim şi publicaţia oicială a primăriei salontane
intitulată Buletinul oraşului Salonta, alături de alte ziare
cu o apariţie vremelnică, precum Szemle, Futár, Kék
Madár şi România98.
Societăţi culturale maghiare
Alături de asociaţiile culturale româneşti, în
Bihorul interbelic, şi-au continuat existenţa o serie
de reuniuni culturale maghiare care au fost amintite
mai sus. În Oradea, în anul 1920, s-a încercat reorganizarea Societăţii literare Ady Andre, fapt care a
eşuat. În consecinţă, scopul acesteia a fost preluat,
pe la mijlocul deceniului al treilea, de Societatea
Szigligeti, o mai veche asociaţie culturală maghiară
care îşi reîncepuse activitatea în anul 1922
Societăţile culturale maghiare au avut un rol
important şi în dezvoltarea vieţii spirituale a oraşuGabriel Moisa, op.cit., p. 83 ; Lucia Cornea, Repertoriul periodicelor româneşti editate în Bihor în perioada interbelică, în Crisia,
1987, p. 71-72
98
Lucia Cornea, Contribuţii la o istorie a oraşului Salonta în perioada interbelică. 1919-1945 (în continuare: Contribuţii...), Editura
Muzeului Ţării Crişurilor Oradea, Oradea, 2005, p. 141-143
97
Monografia judeţului Bihor
lui Salonta, care a rămas şi după 1919 pregnant de
expresie maghiară. Cele mai multe, în noua ordine
politică şi culturală inaugurată în cadrele României
întregite, au găsit un sprijin substanţial în biserica
reformată şi romano-catolică, cele două iind principalele instituţii ecleziastice care au contribuit la
conservarea vieţii spirituale a populaţiei maghiare
din localitate.
La Salonta şi-au continuat existenţa Corporaţia
industrială, Cercul Comercianţilor sau Clubul Comercianţilor reîniinţat în iunie 1923, Reuniunea „Cultul lui
Aranny”, Casina Maghiară, care în 1921 s-a uniicat
cu Casina Română, Căminul Industriaşilor - o asociaţie profesională, culturală şi ilantropică care avea
organizat şi un cor, încă din 1884, sub denumirea
de „corul industriaşilor”, Clubul Proprietarilor - o
mai veche asociaţie reactivată în perioada interbelică99.
Toate instituţiile şi reuniunile culturale (româneşti, maghiare etc.) din Crişana interbelică, deşi s-au
confruntat cu diverse probleme, au reuşit să ie utile
societăţii, integrându-se cu rezultate notabile în peisajul cultural zonal transilvănean, dar şi în contextul
general al spiritualităţii naţionale. Ele au contribuit
în mod direct la difuzarea fenomenului cultural în
toate segmentele vieţii sociale, modelând şi mentalul
colectiv al acesteia.
REPERE PRIVIND VIAţA
CULTURALĂ PoSTBELICĂ
Viaţa culturală a oraşului şi judeţului Bihor s-a înscris în trendul general românesc al perioadei postbelice,
purtând desigur, amprenta speciică a locului. După
o perioadă neagră, în care actul veritabil de cultură îşi
făcea loc cu greu în peisajul cultural orădean, începând
cu anii ’60 lucrurile au început să se schimbe, într-un
context politic intern ceva mai relaxat. Însă, abia după
1989, eliberată de orice constrângere ideologică, cultura
orădeană s-a putut manifesta cu adevărat liber.
După război, viaţa culturală orădeană a încercat
să revină la normalitate. Acest lucru nu s-a putut,
evident. Vechile instituţii culturale interbelice au
fost suprimate. Totul era subsumat noilor realităţi.
Cultura trebuia să devină una de masă. De fapt,
Gabriel Moisa, op. cit., p. 80-81; Lucia Cornea, Contribuţii...,
p. 127-134
99
223
imediat după instaurarea administraţiei civile s-au
luat măsuri în vederea masiicării culturii şi de ţinere
a acesteia sub control. Este vorba. în primul rând.
despre crearea “Ateneului Muncitoresc”, sub egida căruia trebuia să se desfăşoare întreaga viaţă culturală
a oraşului100. Sub îndrumarea sa, în 1945 şi-a reluat
activitatea Teatrul Maghiar şi, vreme de doi ani, între
1946-1948, până ce actorii români au fost transferaţi
la Arad, şi Teatrul de Vest în limba română. Inclusiv
activitatea muzeistică orădeană în primii săi ani a stat
sub semnul “Ateneului Muncitoresc”.
Cu toate acestea Oradea şi Bihorul au beneiciat
de o viaţă culturală activă, exceptând poate deceniul
şase al secolului trecut. Aceasta s-a manifestat mai
ales prin intermediul unor instituţii culturale de
prestigiu precum: Muzeul Regional Crişana, anterior
(1947-1950) Muzeul Petöi-Bălcescu, ulterior (din
1971), Muzeul Ţării Crişurilor, cu Muzeele memoriale Iosif Vulcan, Ady Endre şi Aurel Lazăr, dar şi
Muzeul orăşenesc Beiuş, Muzeul Arany Janos din
Salonta, Teatrul de Stat din Oradea cu cele două
secţii, română şi maghiară, precum şi cel de păpuşi
şi Filarmonica de Stat din Oradea.
Muzeul ţării Crişurilor
În Oradea au existat antecedente de organizare
a unui muzeu încă din secolul al XIX-lea. Între 1872
şi 1896, aici a funcţionat Muzeul Societăţii de Istorie şi Arheologie a Judeţului Bihor. În 1896 a avut
loc deschiderea Muzeului în local propriu, iar în
1921 a fost redeschis, după ce, pe perioada primului
război mondial, fusese închis. Anul 1948 a însemnat
şi pentru instituţia orădeană intrarea în proprietatea
statului. Între 1950-1970 muzeul a funcţionat sub
mai multe denumiri: Muzeul Regional Crişana şi
Muzeul Judeţean Bihor. În 17 ianuarie 1971, sub
numele de Muzeul Ţării Crişurilor, instituţia şi-a
mutat sediul în clădirea Palatului Baroc, construit
în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, clădire
în care mai funcţionează şi în prezent101. Alături
de acesta şi-au mai deschis porţile în Oradea şi
două muzee memoriale: Muzeul memorial Iosif
Vulcan, în 1964, şi Muzeul memorial Ady Endre, în
1955, ambele făcând parte din Complexul Muzeal
Orădean.
100
101
L. Drimba,1969, p. 90
Ghidul, 2000, p. 52-53
224
În perioada postbelică, la conducerea instituţiei
muzeale s-au alat următorii directori: S. Ştirban
(1947-1948), Vlad Spoială (1948-1961), L. Galamb
şi T. Jurcsak (1961-1965), Virgil Giurcă (1965-1974),
Sever Dumitraşcu (1974-1990), Barbu Ştefănescu
(1990-1994), Aurel Chiriac din 1994 până în prezent,
ultimul cu realizări remarcabile într-un context în
care destinul instituţiei nu a fost unul foarte lin.
De numele său se leagă, între altele, obţinerea şi
realizarea noului sediu al Muzeului Ţării Crişurilor
din Oradea.
Prestigioasă instituţie locală de cultură, muzeul
orădean a beneiciat în această perioadă de specialişti
de excepţie, pasionaţi de cunoaşterea istoriei locului.
Paleta ştiinţiică abordată a fost una foarte largă,
orientată în mai multe direcţii, acoperind toate
epocile istorice, de la antichitate la contemporaneitate. După 1990, muzeul orădean şi-a dezvoltat
constant o nouă dimensiune, aceea a dialogului cu
alte instituţii de proil din lume, îndeosebi din centrul Europei, precum Debreţin, Kosice, Lublin, St.
Gallen, Trento, Vîrşet etc.
În domeniul arheologiei şi istoriei vechi au ieşit
în evidenţă prin cercetările efectuate şi materialele
publicate de Ivan Ordentlich, Nicolae Chidioşan şi
Sever Dumitraşcu. În zona evului mediu semnalăm
contribuţiile semnate de Liviu Borcea şi Gheorghe Gorun, iar în cel al epocilor modernă şi
contemporană pe cele ale istoricilor Lucia Cornea, Viorel Faur
şi Blaga Mihoc. O nouă generaţie
de tineri muzeograi se airmă cu
Expoziţie Muzeu
tărie după 1990. Între aceştia îi
pomenim pe Doru Marta, Ga-
Monografia judeţului Bihor
briel Moisa, Gruia Fazecaş, Călin Ghemiş, Florina
Ciure, Corina Toma.
În câmpul etnograiei şi etnologiei s-au remarcat specialişti de prestigiu, între care îi amintim pe:
Tereza Mozeş, Aurel Chiriac, Barbu Ştefănescu şi
Ioan Godea. Toţi şi-au lăsat serios amprenta asupra
cunoaşterii istoriei Bihorului şi nu numai, datorită
contribuţiilor de substanţă consacrate istoriei artei,
cazul lui Aurel Chiriac, şi etnograiei, datorate lui
Barbu Ştefănescu. Ioan Godea s-a aplecat îndeosebi
asupra istoriei artei bisericeşti şi etnologiei.
În domeniul artei s-au remarcat Coriolan Hora
şi Aurel Roşu, iar în cel al ştiinţelor naturale Tiberiu
Jurksac, Mircea Paina sau Márton Venczel. Cu toţii
şi-au adus un aport serios la creşterea prestigiului
instituţiei culturale orădene.
Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea are o
veche tradiţie publicistică. Cea mai cunoscută
tipăritură este, desigur, anuarul Crisia, apărut în
1971. Înainte de aceasta au mai existat însă o serie de publicaţii, în primul rând ale ale Secţiei de
Istorie şi, mai înainte, ale Societăţii de Arheologie
şi Istorie a Oradiei şi Comitatului Bihor. Chiar
dacă nu au avut ritmicitatea apariţională a Crisiei,
acestea merită pomenite. Astfel, la finele secolului al XIX-lea au apărut, sub egida Societăţii
de Arheologie şi Istorie a Oradiei şi Comitatului
Bihor, mai multe publicaţii, între care amintim: A
Biharvármegyei és Nagyváradi Régészeti és Történelmi
Egylet Jelentése az 1888/92 évekről, A Biharvármegyei
és Nagyváradi Régészeti és Történelmi Egylet 1896/97iki évkönyve.
În perioada interbelică, slujitorii muzeului
orădean nu au reuşit să reînvie tradiţia publicistică
antebelică. Cu toate acestea, ei făceau cunoscute
rezultatele cercetărilor lor în principalele reviste
culturale orădene: Familia şi Cele Trei Crişuri.
După cel de-al doilea război mondial, preocuparea pentru cercetarea ştiinţiică a fost tot mai
prezentă, începând mai ales cu mijlocul anilor ’60,
într-un context politic intern favorabil. Acest lucru
s-a concretizat prin apariţia primelor publicaţii ale
muzeului orădean, începând cu anul 1966. Este vorba
despre cunoscutele Caiete unde muzeograii orădeni
puteau aduce la cunoştinţa comunităţii ştiinţiice
şi nu numai rezultatele propriilor cercetări. Caietele
şi-au încetat apariţia la cel de-al nouălea număr, în
1971. Cauza a fost una fericită pentru breasla muze-
Monografia judeţului Bihor
ograilor istorici orădeni: apariţia
anuarului Crisia.
Crisia este publicaţia Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea.
Iniţial aceasta nu a fost revista
muzeului orădean, ci a Facultăţii
de istorie-geograie din cadrul
Institutului pedagogic din Oradea şi l-a avut ca
fondator pe istoricul Sever Dumitraşcu.
Cum facultatea orădeană avea deja un un periodic cu oarecare tradiţie, Lucrări ştiinţiice, odată cu
numirea profesorului Sever Dumitraşcu în funcţia
de director al Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea,
Crisia a devenit publicaţia ştiinţiică a colectivului de
istorie de la această instituţie de cultură.
Din 1973 apar încă două publicaţii aferente
Secţiilor de Etnograie şi Artă, Biharia, şi Ştiinţe
Naturale, Nymphaea. Ele au fost, alături de Crisia,
volumele în care muzeograii orădeni au putut să-şi
publice cele mai noi rezultate ale cercetării ştiinţiice.
Fondatorii acestora au fost: Sever Dumitraşcu, pentru Nymphaea, şi Ioan Godea şi Sever Dumitraşcu,
pentru Biharia.
1984 a fost un an important în evoluţia tipăriturilor patronate de instituţie. Atunci au avut loc modiicări substanţiale în regimul anuarelor muzeului,
prin reorganizarea întregii activităţi publicistice. Ca
urmare a constrîngerilor epocii, Nymphaea şi Biharia
au fost nevoite să-şi înceteze apariţia, singurul anuar
care a rămas pe mai departe a fost Crisia, revista
colectivului de la Secţia de Istorie. Cu toate acestea
s-au făcut eforturi serioase pentru permanentizarea
apariţiei celor două publicaţii. Astfel, în paginile
“Crisia”,
“Biharia” şi
“Nymphaea”,
periodicele editate
de Muzeul Ţării
Crişurilor
225
Crisiei au continuat să apară studii şi articole de artă,
etnograie şi ştiinţe naturale. Acestea au apărut apoi
sub formă de extrase copertate, care continuau, de
fapt seriile care şi-au încetat apariţia.
Practic, anuarele orădene au cunoscut trei etape
distincte în evoluţia lor: 1971 (1973)-1983, 19841989 şi 1990 până astăzi. În prima perioadă, Crisia
a fost exclusiv o publicaţie a colectivului Secţiei de
istorie, cu excepţia primelor două numere. Între
1984 şi 1989, prin desiinţarea celorlalte reviste ale
muzeului, Biharea, a Secţiilor de Etnograie şi Artă,
Nymphaea, a Secţiei de Ştiinţele naturii, Crisia a devenit singurul anuar al instituţiei în care publicau
specialiştii tuturor secţiilor. După 1990, lucrurile au
revenit la situaţia de dinainte de 1983.
Scopul declarat al revistelor a fost acela de
a publica rezultatele cercetărilor de istorie şi arheologie, artă, etnograie şi ştiinţele naturii, prin
studii şi materiale referitoare, în principal, la judeţul
Bihor. Toate cele trei anuare au fost prin excelenţă
publicaţii locale. Acest lucru nu a impietat cu nimic
asupra importanţei acestora. Prin valoriicarea unor
informaţii inedite şi interesante, acestea şi-au adus o
contribuţie importantă la dezvoltarea istoriograiei
transilvănene.
Anii ‘90 au însemnat o creştere a valorii
ştiinţiice a revistelor, nemaiexistând nici o reticenţă
vizavi de abordarea subiectelor ştiinţiice. Crisia
a revenit la situaţia de anuar separat, la fel ca şi
de celelalte două, Biharea şi Nymphaea. Colectivele
redacţionale ale celor trei reviste s-au schimbat
fundamental datorită infuziei de tineri muzeograi
din primul deceniu postdecembrist.
226
Statistic, între 1971 şi 2010 există un număr
impresionant de anuare tipărite, în toate cele trei cazuri: Crisia - 40 de volume, Biharia - 25 de volume,
Nimphaea - 24 de volume
În paralel cu tipărirea anuarelor, între 1971 şi
2010, în Editura Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea
au mai fost publicate numeroase cărţi de autor
aparţinând muzeograilor şi cercetătorilor ştiinţiici
de la cele patru secţii ale instituţiei muzeale.
În Oradea mai funcţionează într-un ediiciu construit în 1895, Muzeul Militar Naţional. Filiala Oradea.
Deschiderea acestuia a avut loc la 26 decembrie 1971.
Patrimoniul muzeului este alcătuit din documente şi
obiecte donate de veterani ai Diviziei 11 Infanterie
(fosta Divizie 11 Mecanizată din Oradea) şi de familiile acestora, precum şi din exponate aduse de la
Muzeul Militar Naţional din Bucureşti.
Muzeele memoriale din Oradea şi judeţul Bihor,
parte componentă a Complexului “Muzeul Ţării Crişurilor”,
Muzeul
joacă un rol important în viaţa
memorial
culturală a comunităţilor. Aces“Iosif Vulcan”
Oradea
tea sunt relevante pentru trecutul şi prezentul locuitorilor
Monografia judeţului Bihor
bihoreni.
din acest areal. Muzeul Memorial „Iosif Vulcan” a fost
Clădirea Muzeului
inaugurat în anul
Militar din Oradea
1965, cu prilejul
organizării festivităţilor de aniversare
a unui secol de la apariţia revistei Familia, în Oradea, şi funcţionează în casa
marelui om de cultură Iosif Vulcan,
reprezentant de seamă al românilor din
Oradea la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Acesta adăposteşte obiecte şi efecte
personale aparţinând lui Iosif Vulcan,
iind un loc vizitat de mulţi orădeni şi
Muzeul Memorial „Ady
Endre”, a fost inaugurat în anul Muzeul
1955, în locul unei cafenele unde memorial
poetul Ady Endre obişnuia să se “Ady Endre”
întâlnească cu elita maghiară şi Oradea
românească a oraşului Oradea.
Muzeul este dedicat acestei personalităţi care şi-a lăsat o amprentă serioasă asupra
oraşului.
Muzeul Memorial „Aurel Lazăr” este cel mai
nou din salba de instituţii de acest gen. Inaugurat
la 1 Decembrie 2008, la 90 de ani de la momentul
semnării în casa lui Aurel lazăr a Declaraţiei de
autodeterminare a românilor din Transilvania,
Banat, Crişana şi Maramureş. Muzeul este organizat pe două dimensiuni istorice: una prezintă viaţa
şi activitatea lui Aurel Lazar, iar a doua vizează
unele valori ale artei romanesti interbelice, din
colectia Muzeului Tarii Crisurilor, valori care au
patruns in spatiul transilvan dupa anul 1918. O
noutate muzeala va fi sala de proiectii cu filme
Monografia judeţului Bihor
227
documentare privind evenimentele din preajma datei de
Muzeul
1 Decembrie 1918.
memorial
“Aurel Lazăr”
Muzeul “Arany Janos” din
Oradea
Salonta şi Muzeul orăşenesc
Beiuş sunt alte două instituţii care
reprezintă importante focare de
cultură în cele două oraşe ale judeţului Bihor.
Teatrele
Teatrul de Stat din oradea
Secţia română
Viaţa culturală a Oradiei în primii ani postbelici
a fost marcată de urmările războiului. La inele anului
1944, în cel mai pur spirit al epoAspect din
cii, lua iinţă la Oradea un “Ateneu
expoziţia
muncitoresc”, care a preluat întreapermanentă
ga activitate culturală a oraşului.
aMuzeului
În acest context, în noiembrie
memorial
1945, se îniinţează o asociaţie
“Aurel Lazăr”
numită Prietenii teatrului, în frunte
cu generalul Paul Alexiu. Scopul
principal al asociaţiei era acela de a conlucra la crearea unui teatru în limba română102. O lună mai tîrziu,
în 15 decembrie 1945, lua iinţă teatrul românesc la
Oradea sub conducerea actorului Ştefan Iordănescu,
societar la Teatrul Naţional din
Craiova103, sub numele de Teatrul
Muzeul
de Vest, nume purtat o un timp
“Arany Janos”
şi în perioada interbelică.
Salonta
Pornit cu entuziasm la
drum la începutul anului 1946,
treptat, teatrul românesc din
Oradea şi-a pierdut din avânt, astfel că, în 1948,
ca urmare a neasigurării bazei materiale şi a lipsei
publicului românesc lipsit de solidaritate culturală,
Teatrul de Vest s-a mutat la Arad104. Vreme de şapte
ani, până în 1955, când a luat iinţă Teatrul de Stat
din Oradea cu două secţii, română şi maghiară,
publicul românesc din Oradea nu a mai avut un
teatru al său105. Atmosfera proletcultistă a epocii a
adus în fruntea teatrului orădean pentru şapte ani
T. Călugăru, 1949, p. 1
Teatrul românesc, 2001, p. 72.
104
Ibidem, p. 80
105
Ibidem, p. 81
102
103
Monografia judeţului Bihor
228
de zile un muncitor pantofar, Molnár János106. În
septembrie 1955, pe scena teatrului orădean reîncepeau repetiţiile pentru spectacolele în limba română.
Primul colectiv a fost format din actori cu vechi
state de activitate, dar şi din proaspeţi absolvenţi
din promoţia 1955, nouă la număr, ai Institutului de
Teatru şi Artă Cinematograică “I.L. Caragiale” din
Bucureşti între care şi Eugen Ţugulea, viitor director
al teatrului orădean107.
După o perioadă de glorie a teatrului românesc, la Oradea, vreme de 10 ani, până în 1965,
la înfiinţarea revistei “Familia”, această instituţie
a fost nucleul dur al culturii orădene. Ulterior
a urmat o perioadă de
oarecare criză în activitatea teatrului108. Plecarea
din Oradea a unor regizori bine cotaţi la nivel
naţional, precum Radu
Penciulescu şi Valeriu
Moisescu şi-a lăsat serios
amprenta asupra valorii
reprezentaţiilor.
Situaţia s-a schimbat
însă de la un an la altul şi,
mai ales în perioada directoratului lui Mircea Bradu,
între 1977-1992 secţia română a teatrului orădean
a cunoscut mari succese,
devenind unul dintre
cele mai bine cotate
Teatrul de Stat din
la nivel naţional şi nu
Oradea - detaliu de
numai. Nume mari ale
interior
scenei româneşti au
jucat în piese montate
la Oradea. Între acestea amintim doar câteva: Radu Beligan,
Marin Moraru, Dina Cocea, Mihai Fotino,
Ion Marinescu, Octavian Cotescu, Ştefan
Iordache, Mircea Diaconu, Tamara Buciuceanu, Dorel Vişan, Olga Tudorache,
Adrian Pintea, Maia Morgenstern şi mulţi
alţii.
Teatrul orădean a organizat, începând din 1976,
un festival de teatru intitulat “Săptămâna teatrului
scurt”. În momentul debutului festivalului acesta era
singular în România. După un început mai timid,
manifestarea s-a impus în peisajul teatral românesc şi
internaţional, tot mai mult de la
o ediţie la alta109. După 1990, festivalul s-a dezvoltat, păstrându-şi
Teatrul de Stat din
şi caracterul internaţional.
Oradea - detaliu de
Secţia maghiară
106
Ibidem, p. 222
Ibidem, p. 86
108
Ibidem, p. 124
interior
Teatrul maghiar a fost mai prezent în viaţa
107
109
Ibidem, p. 258
Monografia judeţului Bihor
Imagine din
spectacolul
“Tango”, de
Slawomir Mrojek
(secţia maghiară)
culturală a oraşului în primii ani
de după război. Sub egida “Ateneului Muncitoresc”, în cursul
anului 1945, Teatrul Maghiar şi-a
reluat activitatea sub conducerea
directorului Farkas Sándor110.
229
Folcloric Nagyvarad. Ulterior lucrurile s-au nuanţat
în sensul că urma să se îniinţeze Teatrului Maghiar,
iar Teatrul Arcadia urma să ie absorbit de Teatrul
de Stat.
Noua formula viza de fapt constituirea a două
instituţii separate, una românească (Teatrul Oradea)
şi una maghiară. În fruntea instituţiei româneşti a
fost numit, cu titlu interimar Daniel Vulcu,iar în cea
maghiară Zvikker Katalin112.
Teatrul de Stat pentru copii şi tineret
“Arcadia” oradea
După reforma teatrelor din România din 1948,
teatrul în limba maghiară a rămas să funcţioneze
mai departe, cel românesc dispărând din peisajul
cultural pentru o vreme. Colectivul teatrului maghiar
din Oradea a fost unul valoros, ceea ce, combinat
cu susţinerea din partea publicului prin prezenţa în
număr mare la spectacolele puse în scenă, a făcut ca
secţia maghiară să nu dispară în 1948. Acest speciic
al teatrului maghiar orădean se menţine şi astăzi.
Colectivul de actori şi regizori a oferit publicului iubitor de teatru de-a lungul timpului piese de
teatru remarcabile. Şi în viaţa acestei secţii au fost
plusuri şi minusuri, însă, în general, trupa maghiară
a fost una care şi-a mulţumit publicul111. După 1990,
secţia maghiară a Teatrului de Stat, denumita şi trupa
Szigligeti Ede, a devenit foarte activă.
Începând cu anul 2011 lucrurile s-au schimbat
în ceea ce priveşte funcţionarea Teatrului de Stat din
Oradea. Ca urmare a unor decizii ale legislativului
bihorean, din februarie 2011, se prevedeau iniintarea
a două instituţii de spectacole, cea romana, denumită
Iosif Vulcan, si cea maghiara, Szigligeti Szinhaz. Din
prima urma sa faca parte sectia romana de teatru,
Teatrul pentru Copii si Tineret Arcadia si Ansamblul
Folcloric Crişana, in timp ce cea de-a doua ar urma sa
preia sectia maghiara a Teatrului de Stat si Ansamblul
110
111
Istoria, 1995, p. 426
Nagy B., 1998, passim
La 1 februarie 1950, Comitetului Provizoriu
al Comunei Urbane Oradea decidea îniinţarea la
Oradea a unui Teatru de păpuşi113. Iniţiativa îniinţării
acestei instituţii i-a revenit conducerii Teatrului
maghiar din Oradea114, iar spectacolele se ţineau atât
în limba română, cât şi în maghiară. De-a lungul
timpului, trupa de actori, regizori şi scenograi şi-a
câştigat un bun renume printre micuţii spectatori.
Începând cu 1 iunie 1955, printr-o decizie a Sfatului popular al oraşului Oradea, secţia de păpuşi a
Teatrului maghiar din Oradea a devenit unitate
independentă, dată la care Teatrul de Păpuşi, ca
denumire oicială, s-a mutat în lăcaşul actual din
cadrul Complexului “Vulturul Negru” din str. Vasile
Alecsandri115.
Odată cu trecerea anilor, prin consolidarea an
de an a repertoriului prezentat, actorii de la teatrul
de păpuşi orădean au format o echipă cotată ca iind
printre cele mai bune din ţară116. În acelaşi timp,
atelierele de pictură, graică, tâmplărie etc. în ciuda
unor greutăţi cauzate de lipsurile tot mai acute în
ceea ce priveşte dotarea cu cele necesare recuzitei
spectacolelor, au realizat lucruri la înălţime.
După 1990, evoluţia ascendentă a instituţiei a
fost remarcată de tinerii spectatori. La aniversarea
a 50 de ani de păpuşerie în Oradea, începând cu
anul 1999, teatrul orădean şi-a schimbat numele
din Teatrul de Stat de Păpuşi din Oradea în Teatrul
de Stat pentru Copii şi Tineret “Arcadia” Oradea,
http://www.citynews.ro/bihor/eveniment-29/cj-bihor-areiniintat-teatrele-din-oradea-121193/
113
Teatrul Arcadia., 2000, p. 2
114
Fáklya, 15 februarie, 1950, p. 2
115
Teatrul Arcadia., 2000, p. 3
116
R. Boureanu, 1961, p. 3
112
Monografia judeţului Bihor
230
pentru a relecta, se spunea în argumentaţie, genul
de spectacole ce se prezintă cât şi categoriile de
spectatori care le urmăresc.
Filarmonica de Stat din oradea
Preocupările muzicale orădene sunt reluate
după cel de-al doilea război mondial sub egida
aceluiaşi “Ateneu Muncitoresc”. Orchestra ilarmonică
şi-a reluat activitatea în 1945, întrunind un colectiv
de instrumentişti conduşi de dirijorul Romulus I.
Botto117. În 1949, Societatea ilarmonică devine
instituţie de stat, funcţionând sub numele de Filarmonica de Stat din Oradea. Din acest moment,
devenind instituţie de stat, se supunea rigorilor culturale ale vremii. Tocmai din această cauză, în primii
ani de după 1949 programele concertelor erau destul
de eterogene ca şi compoziţie relectând ingerinţele
politicului. Nu de puţine ori, Filarmonica era nevoită
să execute o serie de programe de promenadă, care
se adresau de fapt clasei muncitoare, mai puţin
familiarizată cu concertele simfonice118.
Începând cu anul 1953 s-a observat o revigorare a vieţii muzicale orădene. Din acel an au sosit
la Oradea o serie de absolvenţi de specialitate şi dirijori, care au ridicat treptat nivelul reprezentaţiilor.
Cel mai cunoscut nume sosit la Oradea în 1953 a
fost cel al dirijorului Aurel Popa. El a fost urmat
patru ani mai târziu de alte nume devenite celebre
117
118
Intrarea la Teatrul
“Arcadia”
Intrarea la Teatrul
“Arcadia”
Al. Firez, I. Bradu, 1973, p. 61
Ibidem, p. 62
Monografia judeţului Bihor
precum: Miron Raţiu şi Remus Georgescu, iar din
anii’60 de Ervin Acél119.
Conducerea Filarmonicii s-a preocupat constant de lărgirea repertoriului. Începând cu stagiunea
1956-1957, în iecare seară de luni erau prezentate
cu regularitate concerte. Încet, încet s-a format şi un
public iubitor de muzică de acest gen, care frecventa
cu regularitate concertele de lunea seara. Rigorile
epocii au făcut ca instrumentiştii să ie nevoiţi să
participe la acţiuni de culturalizare a maselor. Astfel,
erau organizate concerte în unităţi militare, cămine
culturale, case de cultură, şcoli şi chiar fabrici, unde
erau aduşi, desigur că fără prea mare entuziasm,
elevi, militari şi “oameni ai munci”. Pentru diversiicarea ofertei de programe a Filarmonicii au fost
organizate cvartetul orchestrei şi mai multe formaţii
camerale. În organizarea acestora a jucat un rol important maestrul de concert Lori István120.
Filarmonica de Stat din Oradea a avut colaborări
cu nume importante ale vieţii muzicale româneşti şi
internaţionale. Pe scena orădeană au fost prezenţi
de-a lungul timpului artişti şi dirijori de prestigiu.
Anul 1989 a adus o deschidere importantă din
acest punct de vedere. Instrumentiştii şi dirijorii
orădeni au fost tot mai mult prezenţi pe marile scene
internaţionale. Din Europa până în Asia şi America
Centrală şi de Sud, Filarmonica de Stat din Oradea
şi-a făcut auzit “glasul”.
În cadrul Filarmonicii de Stat din Oradea
funcţionează încă din 1950 Orchestra de muzică
populară “Crişana”121. Aceasta a fost de-a lungul
timpului unul dintre cei mai redutabili ambasadori ai
Oradiei şi Bihorului, ai folclorului bihorean, atât în
ţară, cât şi peste hotare. Au fost organizate spectacole pe scenele orădene, turnee în ţară şi străinătate,
iar prezenţele la radio şi televiziune erau un lucru
absolut obişnuit.
Tot în cadrul acestei instituţii funcţionează
corul Camerata Felix, condus de dirijorul Avram
Geoldeş până în 2005, la trecerea acestuia în neiinţă. Acesta a avut o prestigioasă activitate de-a
lungul timpului. În anul 1997, pornind de la nucleul
oferit de Camerata Felix, caruia i s-au adaugat
studenti ai Facultatii de Muzica de la Universitatea
din Oradea, artişti lirici cu pregatire profesionala
119
Istoria, 1995, p. 428
Al. Firez, I. Bradu, 1973, p. 75
121
Ibidem, p. 99
120
231
superioara, a luat naştere Corul Filarmonicii din
Oradea. Din toamna anului 2006 până în prezent
la cârma Corului Filarmonicii îl regăsim pe dirijorul
Laszloffy Zsolt.
Alte aspecte culturale
În toată această perioadă în Judeţul Bihor, în
speţă Oradea, a funcţionat şi Şcoala Populară de
Artă. Încă din 1925-1926, un grup de artişti muzicieni, în frunte cu compozitorul şi dirijorul Francisc
Hubic, a încercat să să îniinţeze un Conservator
de muzică după modelul celor din Bucureşti, Cluj
şi Timişoara. După cel de-al doilea război mondial
acesta a primit titulatura de Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică. Tot în anul 1945, la iniţiativa
unor artişti plastici orădeni, în frunte cu pictorul
Roman Mottl senior, a luat naştere Şcoala de Arte
Frumoase.
Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică
s-a uniicat cu Şcoala de Arte Frumoase la data de 7
Noiembrie 1954 sub denumirea de Şcoala Populară
de Artă. Până în anul 1947, la conducerea Conservatorului s-a alat chiar Francisc Hubic, apoi până
în 1952, va i director, dirijorul Romulus Botto. Din
anul 1952, destinele Şcolii Populare de Artă vor i
preluate până în 1982, cu o întrerupere de doi ani,
1959-1961, când a fost directoare Ecaterina Mihaly,
de către Rea Silvia Pop D. Popa, de numele căreia
se leagă deosebite succese în activitatea profesorilor
şi elevilor şcolii şi multe împliniri artistice. În toată
această perioadă s-au remarcat câteva nume de
rezonanţă ale unor absolvenţi ai şcolii: Aurel Mirişan, decan al Conservatorului „Gh. Dima” – Cluj
Napoca, violoncelistul Radu Aldulescu, violonistul
Gheorghe Hamza, solist şi concert maistru asl
operei din Bucureşti, Domniţa Munteanu, regizor şi
redactor la Televiziunea Română, actorii Ana Szeles
şi Adrian pintea, solistele de muzică populară Florica
Ungur, Florica Duma, Florica Zaha, Maria Haiduc
şi mulţi alţii. Între anii 1982 şi 1988 au fost directori
ai şcolii Ersilia Geoldeş şi Crăciun parasca, iar din
1988 până în prezent Marian Boboia. Din 1990,
Şcoala Populară de Artă a primit numele celui care
a creat-o, Francisc Hubic122.
Alături de aceste instituţii culturale orădene şi
bihorene, viaţa culturală a pulsat şi prin prestigioase
122
Şcoala de arte, 2005
Monografia judeţului Bihor
232
reviste de cultură. Este vorba, în primul rând, de
revista Familia. Începând cu 1 septembrie 1965, după
o întrerupere de câteva decenii, reapărea aşadar, la
Oradea, revista Familia, seria a V-a, redactor şef iind
poetul Alexandru Andriţoiu.
Publicaţie de o incontestabilă respiraţie culturală, dar şi de mare tradiţie, aceasta a acordat o atenţie
deosebită culturii locale şi nu numai123. Revista a
construit în Oradea un spaţiu spiritual excepţional.
Nucleul dur al revistei, constituit de redactorul şef
Al. Andriţoiu, format din Ovidiu Cotruş, Nicolae
Balotă şi Radu Enescu, alături de alţi membri de
prim rang, dar mai tineri, avea un orizont cultural
extraordinar. Cei trei pomeniţi mai sus veniseră din
Cercul Literar de la Sibiu şi trăiseră alături de mari
personalităţi ale culturii româneşti: Lucian Blaga şi
D.D. Roşca124. Familia era, tocmai din această cauză,
altceva în peisajul publicistic românesc al vremii,
iar apariţia ei a fost în sine un fapt excepţional.
L. Cornea, 1978, p. 204-212 ; Idem, 1980, p. 703-732;
Idem,1978, b, p. 667-703; Idem, 1979, p. 847-865
124
Ziaristul, 2005, p. 11
123
Din noua redacţie a Familiei mai făceau parte: S.
Vasilescu, F. Pamil, D. Chirilă, M. Bradu, C. Bejan
şi Ghe. Grigurcu125.
Altă revistă cu rădăcini în perioada interbelică,
reapărută însă după 1989, a fost Cele Trei Crişuri. De
apariţia acesteia şi-a legat numele istoricul orădean
Viorel Faur. Publicaţie culturală de prestigiu, ea s-a
ancorat temeinic în peisajul cultural orădean.
În perioada postbelică, în peisajul cultural
bihorean un loc distinct l-a ocupat Biblioteca
orăşenească. Îniinţată încă din 1911, după ce a avut
mai multe locaţii, din 1951 ea este găzduită de fostul
sediu al Episcopiei greco-catolice de Oradea126, sediu pierdut în 2005 în favoarea proprietarului, noul
sediu al instituţiei iind în Piaţa Independenţei. În
decursul timpului aceasta a avut mai multe denumiri,
în funcţie şi de organizarea administrativ-teritorială
a ţării. Astfel, în 1950, aceasta a fost Bibliotecă
regională, ea devenind din acel moment cu adevărat
publică prin desiinţarea taxelor. După reorganizarea administrativ teritorială din 1968, biblioteca a
devenit municipală, iar din 1974 – judeţeană127. Din
15 noiembrie 1991, prin decizia Prefecturii judeţului
Bihor, Bibliotecii Judeţene Bihor i s-a atribuit denumirea “Gheorghe Şincai”.
Dacă până în 1989 principala funcţie a bibliotecii a fost, în primul rând, aceea de a-i deservi pe
cititorii săi, după această data instituţia s-a implicat
mai activ în viaţa culturală a cetăţii, graţie mai ales
directorului său, Constantin Mălinaş, inclusiv prin
publicarea unei reviste de cultură intitulată “Familia
română”, unde în prim plan sunt prezentate aspecte
din viaţa românilor din afara graniţelor ţării.
Creaţia literară orădeană a continuat tradiţiile
oraşului şi sub acest aspect. Mai multe nume s-au
impus în circuitul literar naţional în perioada
postbelică. Între acestea le amintim pe cele ale lui
Titus Popovici, Ana Blandiana, Horvath Imre, Alexandru Andriţoiu, Dumitru Radu Popescu, Gheorghe
Grigurcu, Mircea Bradu.
Arta plastică orădeană a fost, de asemenea,
prezentă într-o anumită măsură în întreaga perioadă.
Încă în 1945 s-a deschis, aşa cum am mai spus, la
Oradea Şcoala de Belle-Arte, devenită apoi Şcoala
Populară de Artă. În 1946 s-a îniinţat secţia locală
125
E. Engel, 2005, p. 125-140
Gh. Suciu, 1992, p. 4
127
Ibidem
126
Monografia judeţului Bihor
233
Biblioteca Judeţeană
“Gheorghe Şincai”
din Oradea
a Sindicatului Mixt al Artiştilor, Scriitorilor şi
Ziariştilor128, din care s-a desprins în 1947 Cenaclul
Artiştilor Plastici, viitoarea Filială a Uniunii Artiştilor
Plastici. În 1948, de asemenea, a fost organizat Fondul Plastic, în fruntea sa regăsindu-l pe cunoscutul
sculptor orădean Iosif Fekete129.
Oradea a beneiciat de artişti de valoare care
au participat la numeroase saloane naţionale şi
internaţionale, câştigând numeroase premii. Între
cele mai reprezentative nume amintim aici pe: Makalik Alfred, Iosif Fekete, Coriolan Hora, Traian Goga,
Mottl Roman, Aurel Pop, Kristoi Janos, Jakobovits
Marta, Nistor Coita, Gheorghe Gherman, Aurel
Roşu, Ioan Augustin Mureşan, Nicolae Perjovschi,
Gheorghe Praja şi mulţi alţii.
Alături de arta profesionistă a mai existat şi o
mişcare artistică de amatori, desigur fără pretenţii
majore, dar activând în marele concert naţional
proletcultist intitulat “Cântarea României”.
În Bihor a funcţionat încă din primii ani postbelici Casa de Creaţie a regiunii Crişana, ulterior casa
de Creaţie a judeţului Bihor, o instituţie responsabilă
cu activitatea culturală din arealul judeţului. În present, aceast poartă denumirea de Centrul National
pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale (C.N.C.P.C.T.) şi este urmaşul direct al Casei
de Creaţie a judeţului Bihor, şi, din 2003, al Centrului
National de Conservare si Valoriicare a Tradiţiei
si Creaţiei Populare, instituţie iniinţată in anul
128
129
Crişana, 10 decembrie 1946, p. 2
M. Ţoca, 1983, p. 8
1990, prin Hotararea
Guvernului Romaniei
nr. 605/24.05.1990.
După o prima
etapă de organizare,
din 1992, printr-un
nou statut, instituţia
este recunoscută ca
aşezămant de specialitate.
Printre atribuţiile
cele mai importante ale C.J.C.P.C.T.Bihor, sunt:
coordonează şi îndrumă din punct de vedere metodologic în plan judeţean activitatea aşezămintelor
culturale, sprijină activitatea aşezămintelor culturale
în domeniul formării formaţiilor şi al perfecţionării
personalului de specialitate, editează şi difuzează
publicaţii în domeniul culturii, realizează programe
de educaţie permanentă în parteneriat cu instituţiile
de specialitate din ţară şi străinătate, iniţiază şi
aplică programe pentru conservarea şi protejarea
obiceiurilor tradiţiilor populare, asigură asistenţă
de specialitate , formaţiilor artistice, cercetează
stadiul actual al tradiţiilor şi al creaţiilor populare,
speciice iecărei zone etno-folclorice, dezvoltarea
schimburilor culturale pe plan judeţean, naţional
şi internaţional, organizează manifestări culturalartistice speciice instituţiilor de cultură ca de exemplu: festivaluri, concursuri, gale, serbări câmpeneşti,
târguri, expoziţii, concerte, etc. cu scopul stimulării
tinerelor talente şi a creativităţii în toate genurile
artei , muzică, literatură , arte plastice folclor etc.
După 1989 a luat iinţă în România Ordinul
Arhitecţilor. Acesta a fost îniinţat în iunie 2001,
în baza legii nr. 184 privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect. Filiala Bihor a Ordinului
Arhitecţilor din România s-a îniinţat în 27 septembrie 2001 ca urmare a Conferinţei de constituire,
iliala având până în prezent în componenţa sa 68
de membri dintre care arhitecţi, conductori arhitecţi
şi arhitecţi stagiari.
234
Monografia judeţului Bihor
Monografia judeţului Bihor
rEPErE IstOrICE Cu PrIVIrE lA
EVOluŢIA AşEZăMIntElOr DE
sănătAtE PuBlICă
Petru Aurel Babeş, Augustin Ţărău
În introducerea monografiei închinate înDetaliu din gravura
văţământului sanitar din lui Georg Hufnagel,
Oradea, regretatul me- (1598), cu menţionadic, şi profesor, dr. Carol rea “B. Hospitale”
Mozes airmă că primele
dovezi legate de practica
medicală din această parte a ţării sunt plasate
temporal în Epoca bronzului. „Dintre documentele scoase la suprafaţă, piesa cea mai importantă este
un craniu trepanat găsit la Sălacea şi păstrat în secţia
de istorie a Muzeului Ţării Crişurilor – subliniază
dascălul – însuşi trepanaţia constituie o intervenţia
chirurgicală serioasă, dar osteogeneza din jurul oriiciului de trepanare atestă că bolnavul a supravieţuit
intervenţiei şi, după toate probabilităţile, a necesitat o
oarecare îngrijire până la vindecare sau moarte”1.
Alte săpături arheologice au scos la iveală
diferite obiecte aparţinând instrumentarului
chirurgical roman care, deşi zona Crişanei a
rămas în perimetrul dacilor liberi, au ajuns pe
acest teritoriu prin intermediul medicilor latini
itineranţi. Mărturii ale unor practici medicale
antice sunt furnizate şi de inventarul câtorva
necropole în care au fost descoperite schelete
ce prezentau semne de sutură ale unor fracturi
asupra cărora s-a intervenit medical.
În Evul mediu serviciile medicale au
constituit monopolul instituţiilor ecleziastice.
Diverse ordine călugăreşti au întemeiat pe
lângă mănăstirile şi bisericile lor aşezăminte
specializate în îngrijirea bolnavilor nevoiaşi,
a neputincioşilor şi pentru găzduirea pelerinilor. În secolul al XII-lea este menţionată
prezenţa călugărilor ioaniţi la Sântion, cu
Carol Mózes, Istoria învăţământului mediu sanitar
din Oradea, Editura Arca, Oradea, 2007, p. 13
1
235
236
sarcina de a se îngriji de soarta bolnavilor din împrejurimi, în 1339 este pomenit vechiul „spital”
al călugărilor benedictini din Tileagd, iar istoricul
Bunytai Vincze vorbeşte în lucrarea dedicată istoriei Episcopiei Romano-Catolice de Oradea despre
leprozeria (leprosorium) ediicată în 1340 de catolici
în podgoriile de lângă Oradea.
Pe la 1374, statutele Capitlului Romano-Catolic
fac şi ele referire la existenţa unui aşezământ spitalicesc pe raza oraşului, pe care-l asociază cu băile de
lângă Oradea, iar conţinutul unei diplome din 1407
localizează acest aşezământ undeva pe malul stâng
al Crişului Repede. Coroborate cu alte surse documentare, informaţiile izvorâte din sursele ecleziastice
ne întăresc convingerea că este vorba despre două
aşezăminte spitaliceşti diferite. Aşa de pildă, în 1351
un anume Artandi Balázs a lăsat moştenire o vie în
folosul bolnavilor spitalului din Băile Oradiei (thermes
varadiensis), apoi în 1405 Papa Inocenţiu al VII-lea
a emis scrisori de iertăciune pentru toţi credincioşii
care au participat regulat la slujbele oiciate în capela
spitalului din Băile „Sfântul Ladislau” (azi Băile 1
Mai). Celălalt aşezământ este menţionat din nou în
1516, sub numele Spitalul „Sfânta Elisabeta”, de data
aceasta iind indicată mai precis locaţia acestuia, „în
faţa Cetăţii”, probabil dincolo de al doilea brâu de
fortiicaţii al cetăţii2.
Pe gravura ce înfăţişează oraşul, executată în
jurul anului 1598 de către geograful Georg Hufnagel, este reprezentată şi o clădire cu destinaţie
spitalicească pe malul drept al Crişului, în extrema
vestică a Oraşului Latin (Olosig), notată în legenda
gravurii sub numele (Hospitale)3.
Documentele de arhivă mai atestă şi prezenţa
unor persoane specializate în medicină la Oradea
încă din prima jumătate a veacului al XIV-lea. Sunt
amintiţi astfel medicul regal Eugubioi András, în
1345, şi medicul regal Demendi László, în 1378,
care în anii următori va ocupa funcţia de episcop
romano-catolic al Oradiei. După cum arată însăşi
titulaturile purtate, de serviciile acestora se bucurau
numai reprezentanţii claselor înstărite4. Populaţia de
2
Ibidem, p. 14-15
Arhivele Naţionale-Direcţia Judeţeană Bihor (în continuare
AN-DJBh), fond Colecţia de planşe şi hărţi, planşa 153
4
V. Munteanu, A. Bálint, I. Kende, A. Pop, C. Mózes, Istoricul
Spitalului de stat şi a Societăţii Medicale Ştiinţiice din Oradea, în ***
150 de ani de existenţă a Spitalului Judeţean Oradea, 1956, p. 3
3
Monografia judeţului Bihor
rând era, în marea ei majoritate, exclusă de la beneiciul practicilor medicale ale vremii, cu excepţia celor
care locuiau prin preajma unor lăcaşuri monahale
specializate în îngrijirea bolnavilor. În rest, mai ales
ţărănimea, făcea apel la serviciile moaşelor şi vrăjitoarelor de prin sate care, în ciuda interdicţiilor şi
a pedepselor draconice care le însoţeau, continuau
să se îndeletnicească cu diferite practici oculte în
cadrul cărora cunoştinţele de medicină naturistă
erau însoţite de invocaţii, descântece şi incantaţii
de factură păgână.
În acest context, în competenţa scaunul de judecată al Capitlului Romano-Catolic din Oradea au fost
înscrise de-a lungul timpului mai multe procese de
vrăjitorie, toate îndreptate împotriva unor femei, măsura
dovedirii vinovăţiei celor acuzate iind proba ordalică.
Aceasta însemna că în cadrul procesului învinuitul
trebuia să poarte în mână, pe o distanţă de opt paşi, o
bucată de ier înroşit în foc, după care i se bandaja palma
vreme de o săptămână, termen la care rana vindecată
avea darul de a indica nevinovăţia celui reclamat.
Procesele de vrăjitorie apar
consemnate în „Registrul de la Judecata ordalică a
Oradea” începând cu anul 1213. ierului înroşit
În primul caz de acest fel, un
sătean i-a pârât pe doi vecini ai
săi la comitele curial de Dobâca
pentru furt. La rândul lor, cei doi au denunţat-o pe
mama reclamantului la arhidiaconul Ioan. Învinuiţii
şi-au dovedit însă nevinovăţia purtând ierul roşu,
după care reclamanţii au recunoscut că au învinuit-o
Monografia judeţului Bihor
în chip mincinos pe femeie. In acelaşi an avem însă
şi prima condamnare la pedeapsa capitală. Un sătean Birtin a învinuit-o pe consăteana sa Benedicta
de vrăjitorie. A fost judecată de vice-arhidiaconul
Beniamin, iind arsă – consemnează documentul5.
Aşezămintele moderne destinate îngrijirii bolnavilor au apărut mult mai târziu şi au fost orientate
către îngrijirea bolnavilor proveniţi din pătura săracă
a societăţii, pentru că bogătaşii, în virtutea tradiţiei,
se tratau la propriile domicilii. „în ce priveşte starea
sanitară a oraşului – avea să sublinieze în acest sens
arhivarul Lakos Lajos – magistratura a rămas complet insensibilă”. Primele semne ale unei activităţii medicale
organizate se vor face simţite de abia în 1745, când
împărăteasa Maria Terezia conirmă funcţionarea
„Societăţii Nobile a Bărbierilor”, ştiut iind că la acea
vreme în sfera de competenţă a acestor meseriaşi
se înscriau şi o serie de practici medico-sanitare. În
fruntea breslei se situau maeştri Felix János, Ştef
Papp, Ioan Öresko, Michael Turkovici, Casparus
Obersderffer şi Gerhardus Dassas6.
Din motive ce ţineau de raţiuni proilactice,
atunci când au fost îniinţate, toate instituţiile spitaliceşti au fost amplasate în
mărginimile ariilor intravilane
ce vor alcătui după 1850 oraşul
Spitalul
Oradea Mare. Spitalul Ordinului
Mizericordienilor
Călugăresc al Mizericordienilor,
fondat în 1760, va i ridicat la ex-
237
tremitatea vestică a Oraşului Latin (Olosig), încadrat
de unghiul format de „Uliţa Ţării” (Ország Ut), astăzi
strada Republicii, cu vadul pârâul Paris, pe atunci
necanalizat (astăzi strada Pasteur). Naşterea aşezământului spitalicesc este legată de măsurile dictate
de Curtea de la Viena în direcţia eicientizării activităţii ordinelor călugăreşti din imperiu, normative
prin care acestea aveau obligaţia să susţină material
instituţii şcolare, cantine, aziluri, spitale şi alte stabilimente cu destinaţie socială7. Cei dintâi medici care
şi-au desfăşurat activitatea aici au fost Gyöngyösi
György, Gaşpar Pavel şi Löler Ioan.
Comunitatea evreiască a oraşului îşi va ridica
în 1786 un staţionar la marginea Oraşului Subcetate (Váralja), astăzi Velenţa, în apropierea malului
Crişului. În jurul acestui aşezământ se va dezvolta
în anii următori Spitalul Evreiesc, cel care sub regimul comunist va deveni Spital de Obstetrică şi
Ginecologie, cunoscut populaţiei sub numele generic „Maternitatea”8. În 1944, sub regimul fascist
Szállasy-Imredi, odată cu deportarea în lagărele de
exterminare a populaţiei evreieşti din oraş a fost
devastat şi spitalul construit şi gestionat de această
comunitate. El va i repus în funcţiune după 1945
de un grup de muncitori sanitari comunişti condus
de dr. Deutsch Elemér9.
Medicul oftalmolog Grosz Frigyes îniinţează
în 1830 „Institutul Orbilor Săraci”, care va deveni
apoi „Institutul Curativ de Oftalmologie”. Odată cu
extinderea Spitalului judeţean, institutul va i înglobat
în structura acestuia ca secţie de oftalmologie10.
Spitalul „Sfântul Iosif ” a fost ediicat în 1931 în
extremitatea sudică a parcului dendrologic din jurul
Ordinele călugăreşti admise să deţină proprietăţi au fost:
Ordinul monahal Kalmadul şi Ordinul Trinitar, în scopul răscumpărării prizonierilor (cruciaţi) – conform art. CII/1715;
Ordinul Ospitalierilor Cruciaţi ai Stelei Roşii, Capucinii, Fraţii Mizericordieni, Servitorii Sintei Fecioare Maria, Carmeliţii
încălţaţi şi desculţi, Ordinul Paulian şi Corporaţia Ursulinelor
Virgine; Ordinul monahal mic provincial al Franciscanilor
Seraini închinaţi Sintei Elisabeta – conform art. II/1765;
Ordinul monahal al Virginelor Ursuline organizate după regulamentul Sfântului Augustin, dar fără capacitatea de posesiune, conform art. XLIII/1765. Cf. Georgiu Plopu, Părţi alese
din dreptul privat ungar, Tomul I, Tipograia „Ateneul” Societatea Anonimă, Oradea-Mare, 1929, p. 336
8
V. Munteanu, A. Bálint, I. Kende, A. Pop, C. Mózes, op. cit.,
p. 4
9
Ibidem,p. 12
10
Ibidem, p. 5
7
*** Documente privind Istoria României, Veacul XI, XII şi XIII,
Seria C. Transilvania, vol. I 1075-1250, Editura Academiei
Republicii Populare Române, Bucureşti, 1951
6
V. Munteanu, A. Bálint, I. Kende, A. Pop, C. Mózes, op. cit.,
p. 3
5
238
palatului Episcopiei RomanoCatolice (azi Muzeul Ţării
Crişurilor), la capătul „Uliţei
Pietrarilor” (Kömüves Ut), azi
Parcul Creangă, ce marca la
acea vreme limita oraşului.
Acesta a funcţionat în regim
de sanatoriu, iind destinat
clasei avute de confesiune
catolică din oraş11.
În ce priveşte accesul
larg al populaţiei la serviciile
de sănătate, indiferent de
confesiunea acesteia, administraţia locală a judeţului
a început să-şi manifeste interesul pentru ediicarea
unui stabiliment spitalicesc public de prin 1783, când
au început să ie strânse fonduri prin colectă publică.
În 1806 primarul Oraşului Subcetate, Szábo Ioan,
donează 600 de lorini, bani necesari achiziţionării
unui teren, de la proprietarul Boronkai Gaspár, situat la marginea Oraşului Latin (Olosig), încadrat de
„Uliţa Ţării” (Ország Ut), astăzi strada Republicii, şi
malul drept al pârâului Paris, astăzi strada Pasteur.
Precizările în legătură cu destinaţia aşezământului şi categoriile sociale beneiciare se regăsesc în
conţinutul protocolului şedinţei Consiliului comitatens, întrunit în acest scop, în care se subliniază
că „spitalul trebuie să servească drept adăpost celor care se
zbat în lungă mizerie, dezorientaţi, neajutoraţi, nebuni şi
turbaţi” – şi că – „întrucât acest spital a fost îniinţat prin
contribuţia benevolă a persoanelor de toate condiţiile, faptul
acesta, ca şi dragostea creştinească şi cea faţă de aproapele,
pretinde ca în acest spital, tot fără deosebire de credinţă să
ie îngrijiţi nenorociţii şi bolnavii, ca ei să-şi găsească adăpost
ăi îngrijire acum şi în timpurile viitoare”. Administrarea
instituţiei urma să ie asigurată de o comisie alcătuită din al doilea comite al judeţului, în calitate de
preşedinte, casierul judeţului, avocatul judeţului,
directorul spitalului, şi medicii care formau corpul
profesional al spitalului. Primul director a fost dr.
Sándori Iosif, apoi dr. Sztárovecky Carol.
Spitalul, cu numele „Lazaretum”, îşi va deschide
porţile la 18 iunie 1806, la data respectivă cu o capacitate de 12 paturi, dotare ce în anul următor va spori
la 24 de paturi. Pe parcursul deceniilor care au urmat
donaţiile băneşti au sporit constant, încât se poate
vorbi despre o adevărată emulaţie printre donatori.
11
Ibidem, p. 12
Monografia judeţului Bihor
Episcopul greco-catolic Samuil
Vulcan s-a numărat printre mecenaţii de frunte ai vremii. În Spitalul
1850, guvernatorul districtual “Lazaretum”
Zichy Herman numeşte pe lângă
consiliul de administraţie şi un
comisar al guvernului, demers
necesar pentru obţinerea statutului de instituţie
publică cu inanţare de la bugetul stat, privilegiu de
care se va bucura începând cu anul 1853.
Aporturile băneşti s-au regăsit în noile corpuri
de clădire care au îmbogăţit zestrea materială a aşezământului. Între anii 1853-1860 a fost supraediicată vechea clădire, în 1873 a fost ridicat pavilionul
cu etaj din curte, parterul iind destinat bolnavilor
mintali, iar etajul celor atinşi de boli venerice, în
1895 a fost clădită morga şi aripa dreaptă a pavilionului principal, apoi, tot în curte, compartimentul
economic, care din 1897 va găzdui şi surorile de
caritate venite din Bavaria. În 1899 a fost zidită aripa
stângă a pavilionului principal, la etajul căreia va i
amenajat blocul operator. Spitalul dispune acum de
patru secţii: Interne, Chirurgie, Boli mintale şi Boli
venerice.
În curând însă el se va degreva de o serie dintre
aceste servicii. Bolnavii contagioşi vor i mutaţi în
nou îniinţatul Spital Epidemic, construit în spatele
Tribunalului, iar bolnavii mintal în noul aşezământ
de specialitate ridicat în 1903 în amonte pe malul
drept al pârâului Paris (astăzi strada Pasteur). În 1913
sunt construite două barăci de lemn la marginea
curţii spitalului, una destinată bolnavilor venerici,
cealaltă bolnavilor cu afecţiuni oftalmologice, în
1919 este adăugat pavilionului central o anexă în care
au fost organizate biroul de primire al bolnavilor şi
baia serviciului de primire. În 1923 dr. Alexandru
Monografia judeţului Bihor
Pop, medicul primar chirurg al spitalului, amenajează terasa de la etaj pentru cura de soare necesară
tratamentului tuberculozei osoase, în 1924 este
achiziţionat imobilul vecin, al Episcopiei RomanoCatolice, cu scopul de a construi aici noua bucătărie
şi magaziile12. O parte a produselor alimentare necesare erau furnizate de gospodăria proprie a spitalului,
adică de cele 12 jugăre de livadă de pe Dealul Orăzii
şi cele 15 jugăre de arabil din Sântandrei.
Oradea a fost dintotdeauna receptivă la nou,
inclusiv la achiziţiile mai puţin beneice furnizate
Europei de către conchistadorii spanioli în urma
călătoriilor efectuate în „Lumea nouă”. În acest
context, în 1568 tiparniţa oraşului va imprima una
dintre primele lucrări medicale dedicate descrieri şi
tratării siilisului sub semnătura medicului Juhász
Meliusz.
Numărul îmbolnăvirilor a crescut simţitor în
secolele XVII-XVIII, pe măsură ce zonele de interes
economic ale Transilvaniei au început să ie racordate tot mai intens polului de putere de la Viena. În
Banat, cumplita boală va pătrunde prin intermediul
prostituatelor care au însoţit corpul oiţeresc austriac
adus aici în vederea organizării Regimentului Grăniceresc Banatic. Intervalul anilor 1762-1769 a rămas
cunoscut în analele medicinii locale ca reprezentând
vârful atins de epidemie, perioada coincizând cu
maximul activităţii navale ale Wasserschub-urilor care
asigurau legătura între capitala imperiului şi regiunea
timişană. În Crişana vectorul ascendent al infecţiilor
va i întreţinut de soldaţii francezi, căzuţi prizonieri
în urma războaielor napoleoniene, internaţi în 1809
în puşcăria Cetăţii Oradea.
O structură menită să aibă preocupări specifice tratamentului sifilisului va
i organizată însă
destul de târziu în
oraş din pricina
penuriei de spaţii spitaliceşti. De
abia în 1853 începe supraediicarea
clădirii Spitalului
judeţean, iar în
1873 zidirea corpului din curtea
12
Ibidem, p. 4-5
239
acestuia, cel care va găzdui la parter Secţia de boli
nervoase iar la etaj secţia „femeilor atinse de boli venerice”.
În 1913 bolnavii secţiei vor i mutaţi într-o baracă de lemn alăturată Spitalului, pentru ca în 1918
să capete o identitate aparte de restul aşezământului sub numele „Bör és Bujakoros osztály” (Secţia de
Dermatologie şi Uşuratici), cu o capacitate de 8o de
paturi pentru femei şi 40 pentru bărbaţi. Ediiciul a
fost distrus de bombardamentele din toamna anului
1944 aşa încât serviciul a funcţionat provizoriu pentru o vreme într-unul dintre pavilioanele Spitalului
de boli nervoase situat în amonte pe strada Louis
Pasteur13.
În ce priveşte sporul demograic, pe la începutul secolului al XIX-lea se înregistrau în Oradea în
jur de 1.000 de naşteri pe an. Dinamica demograică
va înregistra un curs sinuos de-a lungul vremii, perioadele de minimă natalitate suprapunându-se peste
anii crizelor sociale sau politice care au marcat istoria
recentă, aşa după cum s-a întâmplat pe parcursul celor două războaie mondiale ori pe vreme marii crize
economice de la jumătatea epocii interbelice.
Asistenţa medicală a femeilor însărcinate a fost
asigurată până către sfârşitul veacului la domiciliul
acestora de către moaşe şi de către medicii cu pregătire universală, în ciuda faptului că din 18 iunie
1806 oraşul beneicia de serviciile secţiei de chirurgie a Spitalului judeţean. Primii
specialiştii în materie au fost dr.
Dudek, dr. Sándori, dr. Lukáts Spitalul Clinic
Iosif şi asistentul acestuia, dr. de Neurologie şi
Fuchs Iosif. De numele primu- Psihiatrie Oradea
lui se leagă în iinţarea în 1823
I. Dejenariu, Siilisul pe teritoriul oraşului şi a regiunii Oradea,
în *** 150 de ani de existenţă a Spitalului Judeţean Oradea, 1956,
p. 172
13
Monografia judeţului Bihor
240
a „Căminului femeilor păţite”, instituţie inanţată de
fundaţia inimosului orădean. În jurul aşezământului
se vor dezvolta mai târziu „Casa de naşteri” şi viitoare
„Şcoală de moaşe”14.
Începând cu 7 ianuarie 1873, pregătirea personalului specializat în îngrijirea gravidelor şi asistenţa
naşterilor a îmbrăcat forme instituţionalizate. Graţie
dăruirii de care a dat dovadă dr. Konrad Mark şi
sprijinului material oferit de Fundaţia „Dudek” şi
de Primăria Oradea, la această dată îşi va deschide
porţile prima şcoală de moaşe din oraş, dotată şi
cu o secţie de naşteri, amplasate în două camere
şi un şopron din incinta actualului Spital de Boli
Infecţioase. De la două saloane cu 12 paturi, secţia
se va extinde la şapte saloane cu 80 de paturi până
în 1943, prin grija directorilor dr. Alexandru Nemeş
(1920-1940) şi Vajna Gábor (1940-1944)15.
Sub directoratul doctorului
Alexandru Nemeş este introdusă
şi este aplicată ştiinţa obstetricii
moderne, sunt ediicate acum Vechea Maternitate
bazele cercetării ştiinţifice în şi Şcoală de moaşe
instituţie şi sunt publicate rezultatele acestei munci într-un
număr de 60 de lucrări de specialitate16.
În ce priveşte componenta pregătirii profesionale, în primul an au ieşit de pe băncile şcolii un
număr de 37 de moaşe pentru ca în 1897 să obţină
diploma de absolvire 127 de tinere. Până în 1944
media şcolarizării s-a cifrat la 80 de specialiste pe an.
Ele au acoperit necesarul de cadre de specialitate în
judeţele Bihor, Békés, Hajdu, Sălaj, Szabolcs, Satu
Mare şi Timiş. Până în 1902 limba de predare în
şcoală a fost numai cea maghiară, după care autorităţile au încuviinţat predarea şi în limba maternă
pentru elevele românce sub îndrumarea dr. Nicolae
Popovici, cel care a şi tradus în româneşte manualele
şi cursurile necesare instruirii17.
Sub patronajul doctorului Molnár Vilmos, directorul Spitalului Evreiesc „Chevra Kadisa”, la 18
iunie 1929 va i inaugurată secţia de obstetrică a spitalului în cauză, condusă la început de dr. Schwartz
Ilyés iar mai târziu de dr. Markovits Paul18.
Într-o analiză asupra evoluţiei ştiinţei medicale
româneşti, profesorul V. Bologa surprinde mai
multe etape deinitorii pentru conturarea proilului serviciilor de sănătate publică de astăzi. Ca
importanţă, perioada „Davila” va constitui epoca
în care o adevărată pleiadă de medici români, de
pe ambele versante ale Carpaţilor, se vor coaliza
în jurul idealului de a contribui la desăvârşirea
procesului de modernizare a tânărului Regat al
României până către inele veacului al XIX-lea. Din
părţile noastre sunt demne de amintit numele unor
specialişti, precum cel al bănăţeanului Constantin
Pomuţiu, întemeietorul învăţământului psihiatric
din Ungaria, şi al bihoreanului Dimitrie Nedelcu,
primul profesor de stomatologie din Budapesta,
amândoi consecvenţi colaboratori ai profesorului
Carol Davila, pionier al învăţământului medical românesc19. Pilda lor va i urmată de alţi corifei, cum
au fost cei din triumviratul Piuariu, Vasile Papp şi
Vicor Babeş, despre acesta din urmă airmându-se
fără tăgadă că întruchipat geniul care a „îndrumat
medicina românească spre faza de creaţiune şi de airmare
universală”20.
Revenind la evoluţia Spitalului judeţean, la cedarea Ardealului de Nord în favoarea Ungariei, în
30 august 1940, acesta dispunea 340 de paturi, un
personal ce număra 21 medici şi două farmaciste şi
era structurat pe opt secţii: chirurgia, condusă de
dr. Mircea Haliţa, ginecologia (îniinţată în 1932),
condusă de dr. Romulus Costa, dermato-venerice,
17
Gheorghe Purje, Asistenţa naşterilor în Oradea pe perioada de
150 ani (1806-1956), în *** 150 de ani de existenţă a Spitalului
Judeţean Oradea, 1956, p. 130
15
Ibidem, p. 132
16
Ibidem,, p. 137
14
Ibidem,, p. 133
Ibidem, p. 134
19
V. Bologa, Ajutorul Ardealului şi Banatului la începuturile medicinei româneşti, în *** 150 de ani de existenţă a Spitalului Judeţean
Oradea, 1956, p. 46
20
Ibidem, p. 47
18
Monografia judeţului Bihor
condusă de dr. Dionisie Szábo,
oftalmologia, condusă de dr.
Valer Munteanu, otorinolaringoVictor Babeş
logia, condusă de dr. Gheorghe
Chidioşan, radiologia (îniinţată
în 1928), condusă de dr. Dumitru Găldău, şi urologia, condusă
de dr. Iosif Bulboacă.
La 11 octombrie 1940, generalul Petrovicescu, noul ministru al internelor, a cerut Prefecturii
mutate la Beiuş să întocmească o dare de seamă
asupra situaţiei reţelei sanitare din judeţ, şi să
înainteze eventualele propuneri menite să reabiliteze sistemul sanitar. Din păcate, reţeaua sanitară
bihoreană era deficitară. Principalele instituţii de
gen, spitale, clinici, laboratoare şi dispensare, se
găseau la Oradea, căzută acum în teritoriul cedat
Ungariei, şi aşa după cum relata medicul-şef în
raportul său – „evacuarea acestui serviciu de la Oradea
a fost împiedicată de către gărzile maghiare înarmate deja
din ziua a doua de evacuare”.
Spitalul din Beiuş nu dispunea decât de 80
de paturi, iar în localităţile rurale existau prea
puţine dispensare. În această situaţie, medicul
şef al judeţului a propus suplimentarea sumelor din bugetul de stat al anului 1941, pentru
a putea construi încă trei corpuri de clădire în
cadrul spitalului şi pentru a clădi dispensare la
sate şi locuinţe pentru medicii din mediul rural.
De asemenea, el a mai solicitat şi o autosalvare,
legăturile pe calea ferată fiind anevoioase, mai
ales pentru că un număr 13 comune, cu sediul
medical Şerghiş, au rămas fără putinţă de comunicare cu centrul de la Beiuş. Oricum, pentru
racordarea acestor localităţi trebuiau demarate
241
urgent lucrările de construcţie a şoselei înspre
Tăşad sau Bucuroaia-Ceica-Beiuş21.
Administraţia legionară beiuşană s-a ocupat şi
de organizarea unor cantine şi a unui cămin pentru
refugiaţi şi expulzaţi, în regim de tranzit, judeţul
neavând capacitatea economică de a asigura subzistenţa celor peste 30.000 de astfel de nenorociţi
care au tranzitat Beiuşul în cei patru ani de ocupaţie horthystă a Ardealului de Nord. Până în luna
octombrie 1940 au intrat pe porţile căminului un
număr de 3.026 de refugiaţi. Au fost încartiruite şi
hrănite 2.024 de persoane şi o sumă de 145.182 lei
a fost distribuită sub formă de ajutoare băneşti. S-a
acordat asistenţă medicală pentru 839 de bolnavi,
iar nouă dintre ei au fost spitalizaţi22.
Către sfârşitul războiului, în iunie 1944 aripa
dinspre strada Pasteur a spitalului orădean a fost
distrusă aproape în întregime de bombardamentele
aliate, situaţie ce a perturbat grav funcţionarea instituţiei, diicultăţile sporind şi datorită aluxului de
soldaţi răniţi care au fost internaţi în toamna aceluiaşi
an. Reconstrucţia clădirii s-a întins pe parcursul anilor 1945-1946 sub îndrumarea comunistului Csordas
János, preşedintele Casei de Asigurări Sociale, în
bună parte prin muncă patriotică23.
Războiul, ocupaţia sovietică care urmat şi aluxul forţei
de muncă înspre exploatările de
uraniu ale Sovrom-Kvarţit de la
Spitalul “Episcop
Nicolae Popoviciu”
din Beiuş
AN-DJBh, fond Prefectura judeţului Bihor-Beiuş, dosar
3/19312/1940, f. 32-42
22
Idem, dosar 59/17502/1942-1943
23
V. Munteanu, A. Bálint, I. Kende, A. Pop, C. Mózes, op.
cit., p. 12
21
Monografia judeţului Bihor
242
Ştei şi Băiţa şi-au adus contribuţia la înmulţirea cazurilor de infecţie cu siilis în primii ani ai regimului
comunist. În 1946 au fost spitalizate 340 de cazuri de
siilis lorid, în condiţiile în care secţia era desrvită de
un medic primar, un medic consultant, o inirmieră,
un îngrijitor şi 2 angajaţi auxiliari.
Pentru a putea face faţă dinamicii epidemiei,
în 1951 secţia fuzionează cu Dispensarul dermatoveneric al oraşului, împreună alcătuind un spital de
proil cu sediul în sediul în clădirea vechii „Policlinici Mari” de pe strada Republicii24. Rezultatele
pozitive au început să se facă vizibile în primii
ani de la reorganizarea pe baze
moderne a serviciului, încât de
Dosarul
la 1283 de cazuri cât fuseseră
naţionalizării
depistate în 1952 în Oradea,
unităţilor sanitare
numărul bolnavilor să scadă la
216 în 195625.
La 1 noiembrie 1948 regimul comunist a decretat
naţionalizarea tuturor instituţiilor de sănătate din ţară.
În acest scop, în zilele care au premers actului naţionalizării conducerile organizaţiilor judeţene ale partidului
comunist au întocmit liste ale viitorilor directori care
urmau să preia şeia instituţiilor spitaliceşti. Totodată, au fost constituite echipe înarmate de preluare a
aşezămintelor, însărcinate cu inventarierea bunurilor
naţionalizate şi cu asigurarea pazei ediiciilor. Pentru
facilitarea operaţiunilor, noii directori trebuiau să stabilească imediat legătura cu oamenii de legătură, membri
de partid, iniltraţi deja în colectivele spitalelor vizate.
„Imediat ce aţi primit instrucţiunile şi materialul de la Comisiunea
Judeţeană de Naţionalizare, vă veţi prezenta la instituţia unde
aţi fost numit director sau administrator, stabilind în prealabil
cu colaboratorii dumneavoastră (secretarul organizaţiei PMR şi
preşedintele comitetului de instituţie) detaliile acţiunii ce urmează
s-o efectuaţi” – se preciza în broşura cu instrucţiuni, atrăgându-se atenţia asupra vigilenţei ce trebuia manifestată
faţă de ocupanţii posturilor cheie din iecare unitate
– „medici primari, secundari, administratori, inirmieri, casieri,
contabili, magazioneri, portari etc.” – care trebuiau înlocuiţi
cu oameni de încredere26.
Dealtfel, fondul documentar informativ al
comuniştilor conţinea date despre iecare dintre
specialiştii cu funcţii de conducere din vechiul sistem, care au fot puse la dispoziţia noilor directori
sub forma unor scurte caracterizări. „Are activitate
politică democratică, serviciul şi-l îndeplineşte bine, în munca
sindicală ia parte activă” – se relata despre dr. Tiberiu Cipău, prim-medic al Policlinicii, însă nu toate
notele au fost întocmite într-un limbaj la fel de pozitiv. „Şovinist, şeful medicilor reacţionari, caută mereu să
înlăture pe subalternii săi democraţi sau minoritari” – sună
caracterizarea făcută medicului Valer Petrovici, şeful
Policlinicii CFR27.
Au trecut în proprietatea statului 50 de dispensare rurale, 59 de cabinete medicale rurale,
dispensarul Fabricii de Ghete „Carmen”, al Fabricii
de Blănuri, al Fabricii de Bere „Dreher-Hagenmaker”, al Fabricii de Ghete „Topanka”, al Fabricii de
Spirt „Moskovits”, al uzinelor „Melloco”, al morii
„Lesko”, al fabricii „Ortex”, Spitalul Evreiesc, Spi26
24
25
I. Dejenariu, op. cit., p. 172-173
Ibidem, p. 175
Instrucţiuni pentru directorii şi administratorii instituţiilor sanitare naţionalizate, în AN-DJBh, fond Comitetul Judeţean Bihor al
PCR, dosar 255/1948, f. 68
27
Ibidem, f. 19
Monografia judeţului Bihor
243
talul Mizericordienilor şi Spitalul Sf. Iosif28
Serviciile de sănătate publică urmau acum să
ie reorganizate conform modelului sovietic, un
prim pas pe această cale iind procesul de uniicare
a unităţilor spitaliceşti. Sarcina a revenit doctorului
Zoltán Şerbu, numit director general, care a reuşit
să-şi îndeplinească sarcinile până în noiembrie 1950
când a pierit într-un accident. Procesul a continuat
sub conducerea adjunctului acestuia, dr. Augustin
Pop, şi a şefului secţiei sanitare orăşeneşti, dr. Vasile
Spineanu, şi a fost desăvârşit la 1 iulie 1951. noul
sistem era alcătuit din şase reţele de specialitate. Până
în 1957 numărul paturilor a crescut cu un procent
de 53%, iar cel al personalului mediu-sanitar caliicat cu 55%, la acest din urmă aspect aducându-şi
contribuţia o serie de medici consacraţi ai oraşului,
precum dr. Kurt Wolgemut, dr. Iosif Kende, dr.
Deutsch Elmér, dr. Valer Munteanu, dr. Paul Meer,
dr. Filofteia Diaconu, dr. Paul Solomon, dr. Aurel
Codrea, dr. Leonida Dragomir etc29.
Sub regimul comunist Spitalul „Maternitate”
îşi sporeşte capacitatea de internare ajungând în
1951 la 110 paturi, iar în 1956 la 300 de paturi.
Numărul angajaţilor
creşte şi el, de la 30 în
1944 la 178 în 1956,
dintre care 22 erau
medici specialişti. În
afara asistenţei pe care
personalul caliicat o
acorda în regim spitalicesc, echipa putea
acoperi un procent de
40% din nevoile zonei
rurale a judeţului30.
Staţionarul specializat în pneumoftiziologie îşi va mări şi
el capacitatea de internare, îşi va lărgi raza de acoperire
Spitalul Clinic
teritorială prin îniinţarea unor “Dr. Gavril Cursubunităţi subordonate, precum teanu” din Oradea
Dispensarul TBC din Oradea31
şi laboratorul. La extremitatea blocului turn se găsesc
cabinetele de specialitate ale ambulatoriului. Unitatea
deserveşte medical în jur de 600 mii de locuitori din
Bihor şi judeţele învecinate prin cele 25 de secţii ale
Ibidem, f. 4, 5-6, 30, 33, 36, 41
V. Munteanu, A. Bálint, I. Kende, A. Pop, C. Mózes, op.
cit., p. 14
30
Gheorghe Purje, op. cit., p. 138-139
31
Pneumoftiziologie-Oradea/Sectia-Pneumoftiziologie-
Gheghie.html
32
http://www.sfatulmedicului.ro/spitale/spitalul-de-pneumoftiziologie-oradea_193
33
http://www.sfatulmedicului.ro/spitale/spitalul-de-pneumoftiziologie-oradea_193
28
29
(Aleea Strandului)32 şi Sanatoriul de la Gheghie,
comuna Auşeu, dar şi gama procedurilor de diagnosticare şi tratament a bolilor aparatului respirator33.
Regimul comunist este criticabil pentru un
larg evantai de motive, majoritatea ţinând de nerespectarea drepturilor şi libertăţilor omului. Cu
toate acestea el a devansat sistemul capitalist, cel
puţin formal sau cantitativ, în anumite domenii ale
vieţii sociale, printre care şi cel al sănătăţii. Atât sub
guvernarea Gheorghiu-Dej, cât şi sub cea a lui Ceauşescu, reţeaua instituţiilor de sănătate s-a îmbogăţit
constant cu noi unităţi spitaliceşti şi de ocrotire, ie
prin adaptarea unor imobile naţionalizate, ie prin
clădirea din temelii a unor unităţi moderne, proces
resimţit şi în judeţul nostru.
Spitalul de Copii din Oradea, acum Spitalul Clinic Municipal „Dr. Gavril Curteanu” Oradea, a fost
ridicat între anii 1965-1969, iind dat în folosinţă în
mai 1969. Clădirea, în forma literei T, este alcătuită
dintr-un pavilion cu 10 etaje şi un altul cu 5 etaje
care găzduiesc Secţia de antestezie-terapie intensivă,
Blocul operator, serviciile de radiologie, explorări
funcţionale, iziokinetoterapie şi gimnastică medicală
244
sale, după cum
urmează: Secţia
anestezie-tera- Spitalul Judeţean
pie intensivă, din Oradea
Secţia clinică
hematologie,
Secţia clinică de
chirurgie şi ortopedie pediatrică,
Secţia clinică medicină internă, Secţia clinică nefrologie, Secţii clinice
pediatrie, Secţii clinice psihiatrie,
Secţia clinică neurologie, Secţia
clinică recuperare neurologicală,
Secţia clinică pneumologie-TBC,
Compartimentul neurologie pediatrică, Compartimentul psihiatrie
pediatrică, Compartimentul îngrijiri paleative, Secţia
clinică boli infecţioase, Spitalizare de zi şi Însoţitori.
În 1994 instituţia a fost ridicată la rangul de spital
clinic, în 20 noiembrie 2007 a primit numele profesorului bihorean dr. Gavril Curteanu, iar în martie
2008 şi-a început funcţionarea Centrul de Dializă
şi Centrul de Primire Urgenţe Pediatrice. Începând
cu 1 ianuarie 2011 Spitalul Clinic Municipal s-a uniicat cu secţiile fostelor spitale de Neuropsihiatrie
şi de Pneumoftiziologie., ajungând la o capacitate
apreciabilă. . Merită menţionată activitatea de înaltă
performanţă a dr. G. Curteanu, Prof. dr. R. Spineanu, Prof. dr. M. Bembea (membru al Academiei de
Ştiinţe Medicale din România), Conf. dr. L. Ritli
(director de Direcţie Sanitară).
Spitalul Judeţean Bihor, acum Spitalul Clinic
Judeţean de Urgenţă Oradea, a fost inaugurat în
anul 1985. A fost clădit după planurile arhitecţilor
Magdalena Teraik şi Mihai Sirescu, şi proiectele
structurale ale unei pleiade de ingineri şi tehnicieni angajaţi ai Centrului de Proiectare Bihor şi ai
Trustului de Construcţii Bihor. Iniţiativa îniinţării
unei unităţi spitaliceşti cu o capacitate de 700 de
paturi datează de prin 1968, în condiţiile revenirii
ţării, din punct de vedere administrativ-teritorial,
la vechea împărţire pe judeţe34. De-a lungul anilor
şi-au adus închinat activitatea în slujba salvării vieţilor semenilor lor şi a alinării suferinţei acestora, o
adevărată galerie de cadre sanitare, medici, asistente
şi angajaţi auxiliari, dedicate nobilei slujiri a celor
*** Spitalul Clinic Judeţean Oradea. decenal 1985-1995, Oradea, 1995, p. 9
34
Monografia judeţului Bihor
doborâţi de boli
În structura actuală, spitalul are în componenţă
Staţionarul I (Str. Gheorghe Doja), Staţionarul II
(Str. Republicii nr. 37) şi Staţionarul III (fost Cpitalul Clinic de obstetrică şi ginecologie din Calea
Clujului) care dispune de un centru de hemodializă,
laboratoare, ambulatoriu de spital, medicina muncii,
policlinica pentru sportivi, dispensare medicale şcolare, dispensar medical studenţesc, servicii tehnicoadministrative, serviciu de primire şi triaj urgenţe
medicale, chirurgicale şi stomatologice şi serviciu
de medicină legală, este compartimentat pe secţii de
specialitate, precum secţii clinice de medicină internă, neurologie, diabet, boli de nutriţie şi metabolice,
endocrinologie, reumatologie şi recuperare, medicină izică şi balneologie, gastroenterologie, compartimentul cardiologie, terapie intensivă coronarieni,
chirurgie generală, chirurgie plastică şi microchirurgie reparatorie arşi, chirurgie orală şi maxilofacială,
neurochirurgie, ortopedie şi traumatologie, urologie,
ATI, ORL, oftalmologie, oncologie, radioterapie,
chirurgie toracică, dermato-venerologie, boli infecţioase, boli infecţioase II - HIV/SIDA şi dispune
de laboratoare de specialitate, laborator de analize
medicale, laborator de radiology şi imagistică, laborator de anatomie patologică, laborator de explorări
funcţionale, laborator de radioterapie, laborator de
medicină nucleară, laborator de recuperare, medicină
izică şi balneologică, compartiment de endoscopie
digestivă, compartiment de endoscopie bronşică
şi compartiment de explorări funcţionale invasive,
Monografia judeţului Bihor
angiograie şi cateterismie cardiacă35.
În ultimii 50 de ani s-au remarcat medicii dr.
Popa Ioan şi dr. Pop Eugen, directori ai Direcţiei
Sanitare Judeţene Bihor prin progresele realizate.
Spitalele au fost încadrate cu medici şi personal mediu sanitar de înaltă caliicare, generând o dezvoltare
calitativă în multe specialităţi: medicină internă (dr.
Cornel Cutuş, dr. Traian Micle), chirurgie (dr. Zoltan
Krisar, dr. Iosif Coş), ortopedie-traumatologie (dr.
Traian Micle, dr. Ioan Micle, Prof. dr. I. Mateuţă),
cardiologie (dr. Lucia Roman, Prof. dr. Aurel Lazăr),
anestezie terapie intensivă (dr. A. Dobjanschi, Prof.
dr. Ladislau Szegedi), oftalmologie (dr. N. Segal,
dr. Liana Spineanu), radiologie (dr. A. Georgescu),
oncologie (dr. C. Mihailov), O.R.L. (dr. Sirban, Prof.
dr. E. Mărgineanu), laborator clinic (dr. Paula Mircea,
Chim. D. Bolcaş), dermato-venerice (dr. E. Bălaş,
Conf. dr. F. Benedek), boli infecţioase (dr. Carol
Mozes), pediatrie (dr. G. Curteanu), pneumologieftiologie (dr. T. Cipău), obstretica-ginecologie (dr.
E. Petca, dr. M. Erdei, dr. T. Nemeş, dr. Novak),
neurologie (dr. Traian Mircea), anatomie patologică
(dr. A. Codrea). În deceniile 70-80 se îniinţează primul centru antidiabetic judeţean şi secţia de diabet,
nutriţie, boli metabolice (Prof. dr. Aurel Babeş),
iar în anii ’80 dr. Florin Mircea îniinţează primul
laborator de echograie generală.
În 1991 se îniinţează Facultatea de Medicină
şi Farmacie în cadrul Universităţii din Oradea (la
acea dată Rector Prof. dr. ing. T. Maghiar si Decan
Prof. dr. M. Ifrim). Apariţia învăţământului superior
medical schimbă din temelii conceptele asistenţei
medicale în judeţul Bihor. Sediul Facultăţii îşi are
sediul într-o clădire impozantă (P-ţa 1 Decembrie,
nr.10), iar activităţile clinice şi paraclinice se desfăşoară în spitalele din Oradea, care pe rând, cresc în
rangul de „clinică universitară”, cu activitate integrată de învăţământ, cercetare, asistenţă medicală.
Universităţile medicale tradiţionale (Bucureşti, Cluj,
Timişoara) vin în ajutorul noii Facultăţi de Medicină
şi Farmacie În prezent toţi profesorii şi conferenţiarii
sunt titulari ai Universităţii din Oradea. De remarcat
este faptul că activitatea de conducere a doctoratelor
are o pondere mare în şcoala doctorală a Universităţii
din Oradea, din totalul de 18 profesori conducători
de doctorate, 12 profesori sunt cadre autohtone
http://www.sfatulmedicului.ro/spitale/spitalul-clinic-deurgenta-judetean-oradea_189
35
245
proveniţi din medicii spitalelor din Oradea.
La Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea a luat iinţă primul laborator de tomograie
computerizată, din fondurile Universităţii Oradea
(dr. Liana Toc, Conf. dr. O. Straciuc), s-au pus la
punct noi tehnologii şi metode de diagnostic şi tratament în urologie (Prof. Dr. G. Bumbu), chirurgie
(Prof. dr. A. Maghiar, Conf. dr. M. Pop), a luat iinţă Serviciul S.M.U.R.D., al doilea în România (dr.
Hadrian Borcea). În 2009 ia iinţă – din fondurile
Ministerului Sănătăţii - un compartiment modern
de terapie intensiva-coronarieni (Conf. dr. Katalin
Babeş), conform normelor europene şi în 2010
compartimentul de angiograie şi cateterism cardiac
(dr. Virgil Popa, dr. Vlad Babeş, Prof. dr. A. Lenghel,
Conf. dr. O. Frăţilă), gastroenterologie (Prof. dr. V.
Porumb, Conf. dr. C. Brisc), neurochirurgie (Conf.
dr. D. Mohan şi C. Miron), medicina internă (Conf.
dr. I. Vancsik, Conf. dr. O. Burtă), cardiologie (Prof.
dr. M. Popescu, Conf. dr. Adriana Sălăjan), chirurgie plastică şi reparatorie (dr. I. Urda, Conf. dr. F.
Bodog), chirurgie bucomaxilofacială (Prof. dr. C.
Romanul), nefrologie (Conf. dr. G. Bako), ATI (prof.
dr.Szegedi Ladislau şi dr. Marcel Negrău).
În procesul de modernizare şi restructurare în
sănătate, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea,
este clasiicat şi evaluat de către Ministerul Sănătăţii
în gradul 2 de competenţă, în imediata apropiere a
celor mai performante unităţi sanitare din ţară.
Spitalul din Beiuş este amintit documentar
în anul 1903 când, printr-un act de donaţie, este
înzestrat cu o clădire şi terenul aferent ce va găzdui
mai târziu Staţionarul II. În 1938 dispunea de 92 de
paturi, capacitate ce va spori la 100 de paturi în 1944.
Sub regimul comunist, în 1952, va îmbrăca forma de
organizare de tip sovietic, sub numele Spitalul Uniicat Beiuş, care va avea 425 de paturi. Vor funcţiona
Secţia de medicină internă încadrată cu 5 medici, 12
asistente şi personal de serviciu, Secţia chirurgie, deservită de 4 medici, 12 asistente şi personal auxiliar,
Secţia pediatrie, cu 2 medici, 10 asistente şi personal
de serviciu, Secţia obstetrică-ginecologie, cu 1 medic,
13 asistente şi personal auxiliar, Secţia boli infecţioase, cu 1 medic, 10 asistente şi personal de serviciu,
Secţia ORL, cu 1 medic şi 4 asistente, Secţia TBC, cu
1 medic şi 8 asistente şi Secţia dermato-venerice, cu
1 medic şi 3 asistente. Ca şi capacitate şi încadrare
cu personal de specialitate, la vremea respectivă
246
instituţia se situa pe al doilea loc în regiune, loc
pe care şi-l va păstra şi în anii următori. În 1952
se dă în folosinţă pavilionul Secţiei de boli infecţioase, în 1954 se înfiinţează Serviciul de salvare,
dotat cu 3 autospeciale deservite de 4 asistente,
în 1959 este inaugurată clădirea Staţionarului
I, care va găzdui secţiile de interne, chirurgie,
ORL, serviciul administrativ, blocul alimentar
şi spălătoria, iar în 1960 este finalizată clădirea
Policlinicii în care vor funcţiona cabinetele de
interne, chirurgie, pediatrie, obstetrică-ginecologie, ORL, radiologie, dermatologie, stomatologie,
neurologie, psihiatrie, laborator, tratamente şi
fişier. Tot acum este pusă în funcţiune centrala
termică. Prin Decizia nr. 1593 din 10 decembrie
1967, Sfatul Popular al Regiunii Crişana hotărăşte ridicarea spitalului la nivelul de ordonator
de credite şi intrarea în subordinea acestuia a 4
dispensare din oraş, 25 dispensare săteşti, 5 dispensare de întreprindere, 2 policlinici, 4 creşe,
14 case de naştere, 4 staţionare de copii şi 12
cabinete stomatologice, sfera sa de competenţă
materială şi teritorială acoperind nevoile a peste
111 mii de locuitori din zonă.
Între anii 1968-1975 unitatea a funcţionat cu 8
secţii, 3 laboratoare, Staţia de salvare, cu 15 autosanitare şi 12 asistenţi, Staţionarul din oraşul Dr. Petru
Groza, cu 1 medic şi 3 asistente, 4 creşe, cu 150 de
locuri în Beiuş, 100 în oraşul Dr. Petru Groza, 40
în Nucet şi 20 în Dobreşti, 14 case de naştere şi 4
staţionare de copii, toate deservite de 92 medici, 381
asistente şi 373 angajaţi auxiliari. După îniinţarea
Spitalului Uniicat Teritorial Dr. Petru Groza, unitatea din Beiuş va i restructurată în sensul restrângerii
ariei sale de competenţă teritorială la nevoile medicale a 88 de mii de locuitori şi îndrumarea activităţii
din 21 de dispensare săteşti, 1 dispensar urban, 1
dispensar şcolar, 3 dispensare de întreprindere, 2
creşe, 10 case de naştere şi 3 staţionare de copii,
având o încadrare de 88 medici, 315 asistente şi 236
angajaţi auxiliari. Sunt deschise acum noi dispensare
la Căbeşti, Remetea, Finiş, Tărcaia, Răbăgani, Drăgăneşti şi Lazuri. În mai 1953 unitatea va primi numele
de Spitalul Orăşenesc „Episcop Nicolae Popovici”
Beiuş, în cinstea episcopului ortodox al Oradiei care
în perioada ocupaţiei horthyste a Ardealului de Nord
şi-a stabilit reşedinţa la Beiuş şi a contribuit inanciar
Monografia judeţului Bihor
la dezvoltarea aşezământului36.
Spitalul din Nucet s-a născut în 1952, odată cu înfiinSpitalul din Nucet
ţarea coloniei muncitoreşti a
exploatării de uraniu „Sovrom
Kvarţit” Băiţa, din necesitatea
autorităţilor comuniste de a
asigura asistenţa medicală necesară celor 11 mii de
persoane stabilite aici pentru a-şi pune la dispoziţie
forţa de muncă. La început, sub numele „Serviciul
Sanitar 16”, aşezământul a funcţionat în barăcile
Ministerului Minelor-Direcţia Metale Rare, cu o
structură alcătuită din 5 secţii, chirurgie, obstetricăginecologie, pediatrie şi boli contagioase, laborator
clinic, farmacie, radiologie, policlinică şi staţie de
salvare. În 1957 unitatea se mută într-o locaţie nouă,
cu patru pavilioane, şi primeşte numele Spitalul Uniicat Nucet, cu Secţie de interne, Secţie chirurgie,
Secţie de obstetrică-ginecologie, Secţie de pediatrie,
Secţie de boli contagioase, Secţie dermato-venerice,
Secţie de ftiziologie şi Secţie ORL, compartimente
încadrate cu 23 medici, 74 surori medicale şi 207
angajaţi aixiliari, ce urmau să se ocupe de sănătatea
populaţiei fostului raion Lunca Vaşcăului.
Începând cu 1 martie 1963 instituţia se reproilează, îşi va diminua structura până la 3 secţii, interne,
chirurgie şi ftiziologie, proces care se va repeta în
1967, când organigrama va mai cuprinde doar două
secţii, ftiziologie şi interne şi în 1968, când se va
specializa în ftiziologie. În 1974, după ce Spitalul de
Psihiatrie din Ştei (Petrileni) va i încadrat ca unitate
cu regim special, 200 de bolnavi de aici vor i transferaţi la Nucet. La 1 octombrie 1977, spitalul va primi
specializare unică în psihiatrie, deservind încă nouă
judeţe ardelene, ocazie cu care bolnavii ftizici vor i
transferaţi la Sanatoriul de Nevroze din Balc. În 1991
36
http://www.spitalulbeius.ro/
Monografia judeţului Bihor
structura unităţii va cuprinde 3
secţii de psihiatrie, una dintre
ele destinate copiilor aduşi de
la centrele din Cighid şi Cadea,
în 1994 ea va spori la 5 secţii de
psihiatrie. În 1997, graţie inan-
Spitalul din
Marghita
ţării întreţinute de familia Max din Germania, sunt
renovate şi unite pavilioanele 3 şi 437.
Spitalul de Neuropsihiatrie din Ştei (Petrileni)
a fost îniinţat, ca unitate de sine stătătoare, în 1975,
odată cu desprinderea secţiei omonime din structura
Spitalului Uniicat Teritorial Beiuş. Aşezământul a
existat însă şi înainte de acest moment, de prin 1957,
şi a avut o destinaţie specială. Aici erau internaţi
bolnavii psihici periculoşi pentru care justiţia hotăra
măsuri speciale de siguranţă judiciară. Din păcate
regimul comunist s-a folosit uneori de acest statut
special conferit de lege instituţiei pentru a scoate
din viaţa publică diverşi opozanţi ai sistemului, disidenţi şi alte persoane devenite indezirabile în optica
puterii. La Ştei şi în alte trei astfel de spitale, au fost
internaţi şi şi-au găsit sfârşitul o serie de oameni
care nu s-au făcut vinovaţi de altceva decât de culpa
de a i criticat regimul totalitar. Aşezământul oferă
servicii medicale preventive, curative şi de psihiatrie
judiciară, dispune de specialişti în evaluarea, diagnosticarea şi tratamentul afecţiunilor psihice la adulţi,
linie de gardă pentru urgenţe psihiatrice, cabinet de
psihiatrie, ambulatoriu integrat, cabinet de psihologie, psihoterapie, consiliere şi testare psihologică şi
atelier de terapie ocupaţională şi recuperare38.
Spitalul din Marghita, situat la 45 km de Oradea,
37
http://www.spitalnucet.ro/
38
http://www.hpsihiatriestei.ro/
247
a fost îniinţat prin Decizia nr. 1592 din 30 decembrie 1967, la scurtă vreme după ce comuna Marghita
a fost ridicată la rangul de oraş, prin uniicarea, cu
data de 1 ianuarie 1968, a Spitalului Uniicat Teritorial Marghita cu Policlinica Marghita, Staţia de Salvare
Marghita, Comisia de Expertiză Medicală Marghita,
Policlinica Derna, Clinica Sanatorială pentru Copii
Pădurea Neagră, dispensarele de întreprindere din
Tătăruşi şi Voivozi, circumscripţiile sanitare urbane
din Marghita şi cu cele rurale din fostul raion Marghita39. În anul 1970 capacitatea spitalului se măreşte
prin construirea clădirii care adăposteşte Ambulatorul de specialitate şi Secţia chirurgie şi ATI. Tot acum
este organizată Colonia de la Pădurea Neagră, având
destinaţie de tabără pentru copii şi loc de agrement
pentru angajaţii unităţii40.
În octombrie 1995 Ministerul Sănătăţii atribuie
unităţii numele „Dr. Pop Mircea”, în memoria ilustrului medic bihorean, fondatorul aşezământului, cel
care a condus destinele instituţiei vreme de 30 de
ani. Prin dispoziţia 321din 25 iunie 2004, în urma
ridicării oraşului la rang de municipiu, unitatea îşi va
schimba numele în Spitalul Municipal Marghita „Dr.
Pop Mircea”, se va reorganiza pe 10 secţii, pentru a
deservi nevoile medicale pentru 100 de mi de locuitori cu domicilii în sfera sa de competenţă teritorială,
după cum urmează: Secţia medicină internă, Secţia
psihiatrie, Secţia oftalmologie, Secţia ATI, Secţia
chirurgie, Secţia ginecologie, Secţia ORL, Secţia
pediatrie, Secţia obstetrică şi Secţia reumatologie.
Sunt subordonate spitalului Secţia de pneumoftiziologie de la Popeşti şi secţiile externe de la Popeşti
şi Valea lui Mihai41.
Spitalul Orăşenesc Ştei, a devenit unitate de
sănătate cu personalitate juridică în 1975 în urma
descentralizării serviciilor spitaliceşti din fostul raion
Beiuş, ocazie cu care a ieşit din subordinea Spitalului
Uniicat Teritorial Beiuş, împreună cu dispensarele muncitoreşti, şcolare şi săteşti din amonte de
localitatea Sudrigiu. Instituţia a dispus de servicii
de spitalizare continuă în specializările medicină
internă, pediatrie, recuperare şi medicină izică,
specializare de zi în specializările medicină internă
şi pediatrie, laboratoare de analize medicale, radiologie şi imagistică, iar Ambulatoriul de specialitate
39
http://www.spitalulmarghita.ro/
http://www.spitalmrdslink.ro
41
http://www.spitalulmarghita.ro/
40
Monografia judeţului Bihor
248
de cabinete specializate în chirurgie generală, ORL,
medicină internă, oftalmologie, dermato-venerice şi
pediatrie42.
Spitalul din Salonta, situat la 40 km de Oradea,
a fost îniinţat prin Decizia nr. 359 din 7 iulie 1973,
sub numele „Spitalul Uniicat Teritorial Salonta”,
pentru a deservi nevoile medicale a unui segment
de populaţie cifrat la 60.000 locuitori din oraş şi
localităţile sudului judeţului. În ianuarie 2002 îşi va
schimba numele în „Spitalul Municipal Salonta”, ca
urmare a ridicării urbei la rangul de municipiu.
În 2008, Ministerul Sănătăţii a dispus reorganizarea structurii instituţiei, alcătuită din Secţia
medicină internă, compartimentul diabet, nutriţie
şi boli metabolice, compartimentul obstetricăginecologie, compartimentul neonatologie; Secţia
chirurgie, compartimentul ATI, compartimentul
pediatrie, compartimentul dermato-venerologie;
camera de gardă şi spitalizare de zi, farmacie, laborator de analize, laborator de radiologie şi imagistică, compartiment de recuperare, medicină izică şi
balneologie, cabinet de planiicare familială, cabinet
de diabet, nutriţie şi boli metabolice, dispensar TBC
şi cabinet medical şcolar. Ambulatorul integrat are
cabinete de medicină interne, chirurgie generală,
ortopedie şi traumatologie, ORL, obstetrică-ginecologie şi oftalmologie43.
Spitalul Orăşenesc Aleşd, situat la 40 km de
Oradea este destinat necesităţilor medicale ale
celor 60.000 de locuitori domiciliaţi în raza sa de
competenţă teritorială. După ce în anii 2003-2004
unitatea era pe punctul de a i desiinţată, datorită
performanţelor slabe, în 2007 s-a
reuşit dotarea instituţiei cu aparatură
modernă, încadrarea unor specialişti cu
o bună pregătire şi contractarea a 5 cabinete ambulatorii cu Casa de Asigurări
şi Sănătate. Secţia de medicină internă
,compartimentului de neurologie, Secţia chirurgie generală, compartimentul
ATI, Secţia obstetrică, compartimentul
neonatologie, Secţia pediatrie, Secţia
de pneumologie TBC, aceasta având
locaţia în localitatea Gheghie, Secţia de
îngrijiri paleative.. În structura unităţii
http://www.sfatulmedicului.ro/spitale/spital-orasenescstei_199
43
http://www.spitalulsalonta.ro/despre-spital/istoric.html
mai sunt incluse: farmacia, laboratorul de analize, laboratorul de
radiologie şi imagistică, cabinetul
Spitalul din Aleşd
de planiicare familială, cabinetul
de diabet zaharat, boli nutritive
şi metabolice, dispensarul TBC,
cabinetul medical şcolar Aleşd,
cabinetul medical şcolar Vadu Crişului şi cameră
de gardă44.
Spitalul din Bratca a fost
îniinţat la începutul anilor ’70
pe fondul dezvoltării exploatărilor miniere din zonă şi a alu- Spitalul din Bratca
xului de populaţie care a însoţit
procesul. Portofoliul unităţii a
42
44
http://www.spitalalesd.ro/index.html
Monografia judeţului Bihor
249
Spitalul de
recuperare din Băile
Felix
avut în conţinutul
său servicii de spitalizare continuă
în specializările
medicină internă,
pentru bolnavi cu
afecţiuni acute şi
cronice, psihiatrie, pentru bolnavi irecuperabili şi
obstetrică-ginecologie. Ambulatoriul de specialitate dispunea de cabinete specializate în medicină
internă, pediatrie, obstetrică-ginecologie, laborator
de analize medicale şi farmacie45.
Centrul de Permanenţă, din aceeaşi localitate,
dispune de o cameră de urgenţă, dotată cu defribilator, resuscitator, pulsoximetru, trusă de intubaţie şi
aparat EKG, două farmacii, la Bratca şi Beznea, un
centru de recuperare pentru persoanele cu handicap, un centru, de tip familial, pentru copii şi 4 case
de copii, care funcţionează în cadrul programului
„White Cross”, deservite de 4 medici care asigură
asistenţă medicală de urgenţă. În noiembrie 2004, în
colaborare cu fundaţia germană „Alsterdorf ”, Centrul a pus în funcţiune două ateliere de ergoterapie
şi de kinetoterapie pentru uzul pacienţilor cronici ai
Secţiei de psihiatrie46.
Spitalul de Recuperare din Băile Felix a fost
inaugurat la 28 octombrie 1988, cu toate că ideea
şi proiectul ediicării unui atare aşezământ a prins
contur în 1976. La vremea aceea Direcţia Sanitară
a Judeţului Bihor dispunea atât de fondurile băneşti
necesare, cât şi de sprijinul Institutului de Medicină Fizică, Balneologie şi Recuperare Medicală din
Bucureşti, pentru a demara construcţia unei unităţi
cu o capacitate de 150 de paturi. În ciuda acestor
facilităţi, şi a faptului că proiectul a fost avizat încă
din 1976, lucrările au fost amânate până în 1982 şi
s-au întins pe o perioadă de şase ani. După 1989
structura spitalului a suferit mai multe modiicări.
În 1992 instituţia a luat în subordine cele două secţii
de copii ale Sanatoriului din Băile 1 Mai, din vecinătate, iar în iulie 1998 a fost ridicat la rangul de spital
clinic al Universităţii din Oradea. Proilul cazuistic
al tratamentelor este alcătuit din boli ale aparatului
locomotor, etiologie reumatică (inflamator sau
degenerativ), boli ale sistemului nervos central şi
periferic (în principal hemiplegii de diverse cauze,
paraplegii, tetraplegii de etiologie posttraumatică,
sau boli eredodegenerative ale măduvei spinării),
sechele posttraumatice şi patologia asociată acestora.
Este structurat pe 3 secţii, Secţia clinică recuperare,
medicină izică şi balneologie I compartiment de
recuperare neurologică, Secţia clinică recuperare,
medicină izică şi balneologie II compartiment de
recuperare neurologică şi compartiment de recuperare cardiovasculară, Secţia recuperare, medicină
izică şi balneologie copii Băile 1 Mai, dispune de
4 laboratoare, laborator recuperare, medicină izică
şi balneologie, laborator de analize medicale, laborator radiologie şi imagistică medicală şi laborator
explorări funcţionale, Ambulatoriu, cabinete de
specialitate în hotelurile Crişana şi Ceres şi în Băile
Tinca47.
Căminul de Bătrâni din Ciutelec este poate
cea mai veche instituţie specializată din judeţ, în
îngrijirea vârstnicilor. Instalată după 1949 în castelul baronului Werthemstein unitatea a asigurat de-a
lungul timpului cazarea, subzistenţa şi tratamentul
celor pe care i-a găzduit. În 2006, în urma colaborării cu administraţia comunei Bech-Luxemburg,
căminul a beneiciat de un proiect caritativ, negociat de Antanta Societăţilor, în urma căruia a fost
îniinţat un cabinet medical, au fost îmbunătăţite
http://www.sfatulmedicului.ro/spitale/centrul-de-sanatate-bratca_203
46
Ibidem
http://www.sfatulmedicului.ro/spitale/spitalul-clinic-derecuperare-medicala-felix_201
45
47
Monografia judeţului Bihor
250
tăţi din Tinca a fost îniinţat în martie 2007, valoarea
investiţiei iind suportată de către Consiliul Judeţean
Bihor. El se adresează îngrijirii şi tratării pacienţilor
cu dizabilităţi foarte grave, prin servicii de terapie
educaţională, iziokinetoterapie, meloterapie, activităţi de socializare şi asistenţă medicală permanentă, primii beneiciari iind bolnavii transferaţi
de la Centrul din Cighid ca urmare a restructurării
condiţiile de trai şi tratament ale
aşezământului şi a fost renovată
şcoala din sat48. În 2010 instituţia
Căminul de bătrâni
din Ciutelec
găzduia 112 persoane adulte cu
dizabilităţi49.
Printre proiectele pilot ale
judeţului se numără Căminul
de Bătrâni din Sălard, amplasat în castelul Barcsay,
aşezământ îniinţat în 1992 de către Fundaţia „Filadelia Noom” a comunităţilor baptiste din România. El adăposteşte 24 de vârstnici, dar din 2013
capacitatea sa va spori la 49 de
persoane graţie proiectului euroCentrul de
pean de reabilitare şi extindere a
Recuperare din
unităţii50.
Tinca
Centrul de Îngrijire şi Asistenţă a Persoanelor cu Dizabili-
http://puschabecker.blogspot.com/p/cabinet-medicalciutelec.html
49
ttp://www.oron.ro/stiri/anterioare/stiri_Un_nou_centru_de_reabilitare_pentru_persoanele_cu_handicap_-_
DGASPC_Bihor_317804.html
50
Bogdan Oniţa, Proiect de modernizare a azilului din Sălard, în
Crişana din 24 iulie 2011
48
acestui aşezământ. El va avea în
Centrul de Recuperare
subordine o unitate similară la şi Reabilitare
Râpa, pentru 43 de persoane cu pentru Persoanele cu
handicap, ce urmează să ie dată Handicap din Râpa
în folosinţă în curând51.
Centrul de recuperare şi
reabilitare pentru persoanele cu handicap din Râpa
şi-a deschis porţile în mai 2007, investiţie realizată
cu fonduri PHARE, în proporţie de 90%, iar restul cu inanţare de la Consiliului Judeţean Bihor.
Proiectul urmăreşte înlocuirea condiţiilor „de tip
vechi” speciice fostelor aşezăminte de gen. Va
găzdui 40 de persoane, care se vor bucura de asistenţă medicală curentă şi de specialitate, recuperare,
îngrijire şi supraveghere permanentă, servicii de
ergoterapie, activităţi psihosociale şi culturale52.
În martie 2010 a luat iinţă Centrul de îngrijire
la domiciliu din Săcueni, aşezământ destinat ajutorării şi îngrijirii persoanelor vârstnice şi nevoiaşe,
indiferent de etnie, sex sau religie. Sub patronajul
Asociaţiei „Caritas Catolica” mai funcţionează în
judeţ, începând cu 1997, alte şase asemenea centre,
la Oradea, Salonta, Oşorhei, Aleşd, Valea lui Mihai
şi Marghita, toate în parteneriat şi cu sprijinul autohttp://www.romedic.ro/centru-de-ingrijire-si-asistenta-apersoanelor-cu-dizabilitati-la-tinca-0N3257
52
*** un nou centru de reabilitare pentru persoane cu handicap, în
Crişana din 18 mai 2007
51
Monografia judeţului Bihor
rităţilor locale din localităţile respective53. Serviciile
prestate de voluntarii asociaţiei constau în vizite
efectuate zilnic sau după necesităţi, săptămânal, lunar, după nevoile pacienţilor. Activitatea centrelor
se desfăşoară la domiciliul pacienţilor şi constau din
efectuări de pansamente, injecţii, perfuzii, măsurări
de tensiune şi a glicemiei, mobilizări, gimnastică
medicală, igienizarea bolnavului, în funcţie de
indicaţia medicului şi de starea bolnavului şi în
acelaşi timp ajutor gospodăresc, precum curăţenie
generală, cumpărături, plata facturilor etc. Centrul
are la dispoziţie toate materialele necesare îngrijirii,
material consumabil şi instrumente ajutătoare54.
Centrul de îngrijire pentru persoane vârstnice
de la Băiţa a fost inaugurat în aprilie 2010, în urma
demersurilor demarate în 2007 de Asociaţia de
Asistenţă Socială „Episcop Nicolae Popovici”. În
2008 asociaţia a obţinut inanţarea proiectului şi,
printr-un parteneriat cu DGASPC Bihor, acesta a
prins viaţă. Centrul se adresează îngrijirii şi tratării
unui număr de 40 de persoane vârstnice rămase
fără familie sau ale căror rude nu le pot asigura
subzistenţa. Pe lângă hrană şi cazare, beneiciarii se
bucură de asistenţă medicală permanentă, servicii
de recuperare şi readaptare, activităţi de ergoterapie, asistenţă socială şi psihologică55.
Asociaţia „Caritas Catolica” a mai deschis în
octombrie 2010 Căminul de Bătrâni „Sf. Martin”
din Săcueni, destinat vârstnicilor care necesită o
atenţie sporită. Aceştia sunt antrenaţi în programe
organizate de personalul căminului sau de diferite
cluburi şi asociaţii din oraş, cum ar i activităţi de
lucru de mână, lectură, cusut, jocuri de societate,
sau frecventarea teatrului şi a altor spectacole56.
Asistenţa medicală şi socială a copiilor nu
a fost nici ea neglijată, autoritatea de proil din
Bihor, în colaborare cu diverse fundaţii şi asociaţii, îngrijindu-se de dezvoltarea reţelei acestor
aşezăminte,care astăzi este alcătuită din: Centrul de
Plasament Nr. 2 Oradea (str. Feldioarei), Centrul de
Crina Dobocan, un nou Centru de îngrijiri la domiciliu, în
Bihoreanul din 21 martie 2010
54
http://www.caritascatolica-radea.ro/ro/index.php?option
=com_content&view=article&id=57&Itemid=73
55
Claudia Bonchiş, Primul cămin pentru persoane vârstnice din mediul rural, în Crişana din 27 aprilie 2010
56
http://www.caritascatolica-radea.ro/ro/index.php?option
=com_content&view=article&id=57&Itemid=73
53
251
Plasament Popeşti, Subunitatea 1 Oradea, Centrul
de plasament de tip familial „Casa Fluturaşilor”
Oradea (str. Piscului), Centrul de plasament de
tip familial „Casa Muguraşi” Oradea (str. Pădurii),
Centrul de plasament de tip familial „Casa Licuricii”
Oradea (str. Şanţului), Centrul de plasament de tip
familial „Casa Miracolelor” Oradea (str. Şanţului),
Centrul de plasament de tip familial „Casa Steaua
Norocoasă” Oradea (str. Thomas Morus), Centrul
de plasament de tip familial „Casa Albinuţelor”
Oradea (str. Albinelor), Centrul de plasament de tip
familial „Casa Pasărea Măiastră” Oradea (str. Gh.
Pop de Băseşti), Centrul de plasament de tip familial „Casa Trinitata” Oradea (str. Înfrăţirii), Centrul
de plasament de tip familial „Casa Noastră” Oradea
(str. Ion Buşiţia), Centrul de plasament de tip familial „Casa Inimioarelor” Oradea (str. Bihorului),
Subunitatea 2 Oradea, Centrul de plasament de tip
familial „Casa Ciupercuţelor” Oradea (str. Făcliei),
Centrul de plasament de tip familial „Casa Piticii”
Oradea (str. Cornului), Centrul de plasament de
tip familial „Casa Albăstrelelor” Oradea (str. Cornului), Centrul de plasament de tip familial „Casa
Ghioceii” Oradea (str. Nojoridului), Centrul de
plasament de tip familial „Casa Iepuraşii” Oradea
(str. Biruinţei), Centrul de plasament de tip familial
„Casa Hamburg” Oradea (str. Sucevei), Centrul
de plasament de tip familial „Casa Buburuzelor”
Oradea (str. Filatov), Centrul de plasament de tip
familial „Casa Curcubeul” Oradea (str. Partenie
Cosma), Centrul de plasament de tip familial „Casa
Peştişorul Auriu” Oradea (str. Averescu), Centrul
de plasament de tip familial „Casa Bratca”, Centrul de plasament de tip familial „Casa Primăvara”
Valea Crişului, Subunitatea 3 Oradea, Centrul de
plasament de tip familial „Casa Iulia” Tinca (str.
Victoriei), Centrul de plasament de tip familial
„Casa Dalia” Tinca (str. M. Viteazu), Centrul de
plasament de tip familial „Casa Sf. Nicolae” Tinca
(str. Armatei Române), Centrul de plasament de tip
familial „Casa Micul Prinţ” Tinca (str. A. Şaguna),
Subunitatea 4 Oradea, Centrul de plasament de
tip familial „Casa Speranţa” Tinca (str. Republicii),
Centrul de plasament de tip familial „Casa Haiducii” Husasău de Tinca, Centrul de plasament de tip
familial „CPTF Casa Cireşarii” Tinca (str. Traian),
Centrul de plasament de tip familial „Casa Arc”
Beiuş (str. Burgundia Mare), Centrul de primire în
Monografia judeţului Bihor
252
regim de urgenţă pentru copiii străzii, Centrul de
recuperare pentru copii cu dizabilităţi Oradea (str.
Traian Lalescu), Centrul de recuperare pentru copii
cu dizabilităţti Tinca (str. Armatei Române), Complex de servicii comunitare „Plopii fără soţ” Oradea (str. Ion Alexi), Centrul maternal „Phoenix”
Oradea (str. Traian Lalescu), Centrul de consiliere
părinţi şi copii Oradea (str. Ion Alexi), Centrul de
primire în regim de urgenţă pentru copilul abuzat,
neglijat, exploatat Oradea şi Centrul de Educaţie
Timpurie (str. Ion Alexi)57.
În ultimii 21 de ani au fost îniinţate câteva
sute de cabinete medicale, policlinici şi unităţi
spitaliceşti private.
57
http://www.dgaspcbihor.ro/contact_copii.html
Monografia judeţului Bihor
253
IstOrIA ArtElOr PlAstICE
Maria Zintz
Oradea nu se compară în plan artistic cu oraşe
ca Baia Mare sau Cluj, a existat aici încă de la pe la
1850 o bogată viaţă culturală şi artistică despre care
am scris pe larg într-o carte apărută în 20091. Unii
dintre artiştii plastici activi la Oradea s-au născut
aici, alţii au venit din alte locuri încă din tinereţe şi
au lucrat în oraşul de pe Crişul Repede în cea mai
mare parte a vieţii lor. Pot i enumeraţi, printre alţii,
Jancsö Jenö, Mikes Odön, Tibor Ernö, Barát Moric, Balogh István, Udvardy Ignac, Macalik Alfréd,
Váradi Albert, Leon Alex, Grünbaum Ernö, Mottl
Paul Román, Fleischer Miklos, Nicolae Irimie, Zsigmond Bella, Pozsonyi Jenö. Unii – după o perioadă
de timp petrecută la Oradea – deşi au plecat, s-au
întors aici, ca Ruzicskay György, Kara Mihaly, Zsigmond Bella. Alţii au trăit la Oradea doar o existenţă
pasageră, ca Mund Hugó, Dömötör Gizella, Szenes
Fülöp, Karácsonyi Geza, Földes Imre, Coriolan
Munteanu.
Trebuie menţionat că încă în secolul al XIX-lea
se născuseră în Bihor artişti care s-au remarcat sub
aspect creator. Îi numesc pe Mezey Lajos, Böhm
Pall, Bihary Sándor, Endrey Sandor. Cu excepţia
lui Mezey Lajos, toţi s-au născut, aproximativ, după
1850 şi au studiat la Budapesta, Munchen, Viena.
Călătoriile la Paris, contactul cu arta modernă le-a
inluenţat opera – deşi unii erau încă apropiaţi de
academism – şi o tratare cu accent pe naţionalism
şi plein-airism, se făcea simţită în opera lor. Între
artiştii care au lucrat în secolul al XIX-lea, primul
pe care-l numesc este Mezey Lajos (1820 Oradea,
-1880), care este considerat în materialele de specialitate un pictor academist, deşi el nu s-a format
în academii de artă, neavând această posibilitate
din cauza situaţiei sale precare sub aspect pecuniar.
Bazele meseriei sale au fost puse în atelierele unor
fotograi şi pictori care se bucurau de apreciere în
epocă. A primit în 1841, la cei 21 de ani ai săi, o
comandă importantă, pictura de altar Mater dolorosa din Biserica Premonstratens. În 1862 a devenit
profesorul cunoscutului pictor maghiar Szinyei
Merse Pál (1844-1920). Tablourile lui Mezey Lajos
ne dezvăluie calităţile sale de colorist.
Mai cunoscut şi apreciat a fost Bőhm Pál
(1839-1905). Provenea dintr-o familie de mici industriaşi din Oradea, probabil germani. A început prin
a i ucenic la un pictor de irme, familiarizându-se
cu pensulele, culorile, învăţând aici primele secrete
ale picturii. La un moment dat s-a stabilit la Pesta,
unde lucra pentru a-şi strânge banii necesari plecării
la München. Reuşeşte în 1871 să ajungă la München
şi să-şi aprofundeze studiile artistice. Istoricul de
artă Lika Karoly (1869-1965)2 aprecia că Böhm Pál
era cel mai valoros dintre pictorii maghiari care s-au
stabilit la München.
Chiar dacă nu s-a născut la Oradea, ci la Băiţa,
în judeţul Bihor, Bihari Sándor(1856-1906) aparţine
acestor locuri3. A fost atras de mic de arta plastică,
dar familia nu avea posibilităţi materiale, la început
iind nevoit să intre într-un atelier de fotograie ca
retuşier. Cu banii câştigaţi, tânărul Bihari a plecat la
Viena, pentru a studia arta. Nu a reuşit să-şi termine studiile din motive pecuniare, iind nevoit să se
întoarcă la Oradea, unde şi-a deschis un atelier de
portrete cu scopul de a câştiga suicienţi bani pentru
a călători în străinătate. A ajuns la Paris, unde a studiat la Şcoala liberă a lui Jean Paul Laurens. Peisajele
sale pun în evidenţă şi dorinţa artistului de a-şi aerisi
paleta, pictând în aer liber, într-o pensulaţie densă,
dar şi cu tuşe mai libere, uşoare în unele zone ale
pânzei.
Endrey Sandor (1867-1940) s-a născut la Oradea dar s-a stabilit la Budapesta. A fost cunoscut
mai ales ca portretist, având comenzi importante
şi în oraşul natal. A pictat portrete de episcopi
Lika Karoly, Magyar Müvész etélet Műncheben, ( Viaţa artiştilor
maghiari din München) 1867-1896, Budapesta, 1953, p 15
3
Feher Dezső, op. cit, p 185.
2
Maria Zintz, Artişti plastici la Oradea 1850-1950, Editura
Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, 2009
1
Monografia judeţului Bihor
254
catolici, dar şi portretul episcopului greco-catolic
Valer Frenţiu, sau pe cele ale unor oameni de vază
al oraşului. Endrey a lucrat şi la Bucureşti, iar între
1926-1927 a călătorit în America.
Szenes Fülöp (1863-1944) nu a fost orădean
(a locuit la Budapesta), dar a lucrat la Oradea şi chiar
s-a stabilit aici pentru perioade scurte. Szenes era
faimos mai ales pentru portretele sale, iind invitat
în toate oraşele mai importante să-i picteze pe unii
dintre oamenii marcanţi ai vremii4. În 1918 s-a întors la Oradea, după o absenţă de cinci ani, pentru
a pregăti în toamna acelui an o expoziţie personală
5
. La Oradea revenea mereu, aşa cum s-a întâmplat
şi în vara anului 1920, când Szenes s-a întors pentru
a-şi amenaja şi un atelier6. Notorietatea lui Szenes
depăşea cadrul strict al artei maghiare, creaţiile sale
iind văzute în multe dintre centrele culturale ale
Europei. La Paris a câştigat patru medalii de aur, a
fost premiat la Veneţia, a fost sărbătorit la Londra,
împreună cu Laszló Fülöp. Szenes Fülöp a călătorit
de altfel şi la Bucureşti, dorind să contribuie la stabilirea unor bune raporturi între români şi maghiari.
Un pictor care a apărut meteoric în arta orădeană de la începutul secolului al XX-lea, a fost Jancsó
Jenő (1870-?). Începuse să picteze sub inluenţa lui
Réti István şi Ferenczy Karoly, a primilor
profesori de la Şcoala de Baia Mare, dar călătoriile de studii la Paris i-au schimbat viziunea
artistică, renunţând la formulele academiste
şi naturaliste în favoarea unei palete cromatice mai intense. După terminarea studiilor,
s-a întors la Oradea, iind numit profesor
de desen la un Liceu industrial, la fel ca un
alt pictor orădean, Mikes Ődőn. A dorit ca
Oradea să devină un centru artistic, având ca
model Şcoala de la Baia Mare. În acest scop,
a făcut parte din grupul organizatoric care a
avut iniţiativa de a întemeia o şcoală de pictură în jurul Oradiei, eventual la Băile Felix sau
Băile Episcopale ori chiar la Vadul Crişului,
în zona Bihorului. Proiectul nu s-a inalizat,
dar Jancsó a deschis, totuşi, în anul 1906
împreună cu Mikes Ödön. o Şcoală de artă7. Jancsó
Nagyvárad, 1911, octombrie 8, p 5.
Nagyvárad, 1915, martie 2, nr. 67, p 8.
6
Nagyváradi Napló, 1920, septembrie 22, an XXIII, nr. 197, p 3.
7
Nagyváradi Napló, 1906, noiembrie 3, an IX, nr. 214, p 5; În
pavilionul parcului orăşenesc, unde şi-a amenajat şi un atelier.
4
5
a fost sensibil la înnoirile apărute în arta maghiară,
sub inluenţa curentelor de la sfârşitul secolului al
XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Culorile
se intensiică sub inluenţa impresionismului, a
fovismului, câştigă în intensitate8. Jancsó, datorită
sejururilor sale pariziene era în contact mai îndelung
cu pictura impresionistă şi postimpresionistă, iar arta
sa era marcată de inluenţe postimpresioniste.
Tibor Ernő (1884-1945) – pe numele adevărat, Fischer Tibor – a fost un artist interesant fără
a abuza de modernitate. Creaţia bogată a lui Tibor
Ernő s-a bucurat de aprecierea comentatorilor de
artă care i-au subliniat trăsăturile distincte în paginile multor ziare, consemnându-i nota originală,
modernitatea, începând chiar cu prima sa expoziţie
personală la Oradea, din anul 19079 şi până în primii
ani ai deceniului cinci, când discriminarea rasistă şi
războiul, cu tragicele sale orori, au pus capăt întâi
manifestărilor sale artistice în public şi apoi vieţii,
până atunci atât de intense.
Evoluţia sa marcată de
contactul cu marii maeştri ai Tibor Ernö, Ţărani
artei, prilejuit de numeroasele prăşind
călătorii de studii în Franţa, Italia
şi la Marea Neagră (la Balcic), în
multe alte locuri, nu s-a desfăşurat sub semnul unor
contradicţii fundamentale, chiar dacă se pot distinge
câteva etape în creaţia sa. Tibor Ernő a primit în anul
Nagyváradi Napló, 1906, august 22, an IX, nr. 194, p 3.
Antal Sándor, Expoziţia lui Tibor Ernő, în Nagyváradi Napló,
1907 octombrie 2, p.3.
8
9
Monografia judeţului Bihor
1906 o bursă din partea oraşului
Oradea pentru a studia la Paris.
Perioada petrecută la Paris, între
Tibor Ernö, Malul
Mării Negre
anii 1906-1907, îi facilitează contactul direct cu pictura impresionistă, cu efervescenţa artistică
din cel mai important centru
cultural al Europei acelor ani.
A lucrat mult, a pictat într-un ritm incredibil, iar modalităţile impresioniste şi apoi cele
postimpresioniste îi conveneau, se potriveau cu
structura sa temperamentală, prietenoasă, mereu
surâzătoare, într-un contact direct şi permanent
cu lumea. A făcut dese călătorii la Paris pe vremea când marile curente ale începutului de secol
XX, se manifestau plenar – cubism, fovism,
futurism. A fost marcat de albastrul azuriu şi de
verdele în atâtea tonalităţi, culori prezente în
pictura băimăreană datorate peisajului cu specific maramureşean. Prin călătoriile la Bucureşti,
a avut ocazia să cunoască pictura românească,
iar contactul cu aerul marin de la Marea Neagră
după 1928 şi cu colonia de pictură de la Balcic
a însemnat o îmbogăţire şi o luminare mai pronunţată a picturii sale. A fost un liric, dar un liric
care s-a ferit de excese. A iubit culorile aşternute
rapid pe pânze, dar când îi înfăţişa pe oameni,
le fixa contururile prin linii datorate unui desen
ferm, sintetic, ce avea ceva şi din spiritul creaţiei
cèzanniene, ştiind să descopere poezia în spaţii
organizate riguros.
Anii fascismului i-au îngrădit tot mai mult activitatea creatoare, deşi la sfârşitul anului 1941 a fost
255
numit membru al Uniunii Naţionale
a Pictorilor Maghiari. Confraţii de
breaslă au dorit să-l ajute, să-l protejeze, astfel, de prigoana fascistă.
Dar abia mai poate să participe, la
insistenţele prietenilor săi, în anul
1942, la o expoziţie organizată la
Oradea, alături de Balogh István
şi Macalik Alfréd şi la Cluj, într-o
expoziţie de grup. Aceasta a fost
şi ultima manifestare publică a lui
Tibor Ernő. La 30 mai 1944, Tibor
Ernő, la fel ca zeci şi zeci de mii de
oameni nevinovaţi, a fost deportat
la Auschwitz, apoi la Kauferingen, o
ilială a lagărului de la Dachau, unde
a murit cu 12 zile înainte de eliberare, în primăvara
anului 1945. Din cartea semnată de Rónai Ernő
am putut ala că Tibor Ernő a încercat să lucreze,
să deseneze şi să facă schiţe din lagăr, în cele mai
cumplite condiţii.10
Nicolae Irimie (1890-1971) a lucrat la Oradea în perioada dintre cele două Războaie Mondiale şi s-a bucurat de aprecierea publicului. În
anul 1911 s-a înscris la Şcoala Superioară pentru
pregătirea profesorilor de desen din Budapesta,
unde a obţinut în 1918 diploma de profesor de
desen artistic şi geometric. Şi-a început activitatea
de pedagog şi dascăl la Şcoala Normală de băieţi
din Arad, continuată la Şcoala de Arte şi Meserii
din Satu Mare, iar din anul 1920 la Liceul Emanoil Gojdu din Oradea, unde va rămâne până în
anul 194011.
Irimie este cunoscut mai ales ca pictor de
peisaje şi naturi moarte cu lori şi fructe, deşi a
pictat şi portrete. L-a atras apa Crişului Repede, cu
malurile sale, în toate anotimpurile, dar mai ales la
începutul toamnei. Multe dintre tablourile lui sunt
şi documente ale epocii, pentru că nici podul ce-şi
arcuia balustradele în elegantul stil 1900, traversând
Crişul şi nici căsuţele pitoreşti de pe celălalt mal nu
mai există, iind înlocuite de alte construcţii, mai
înalte şi cu blocurile uniforme şi monontone de pe
strada Magheru.
E. Rónai, Örök szégyen regény (Ruşine veşnică), Budapesta,
1947, p. 268-270.
11
Teodor Neş, Iosif Sălăjan, Emil I. Roşescu, Monograia Liceului Emanoil Gojdu la 50 de ani, Oradea, 1971, p.51
10
256
Coriolan Munteanu (1905-1991) nu a fost
artist orădean, dar în perioada în care a lucrat aici,
între anii 1935-1940, a creat lucrări valoroase, admirate cu prilejul expoziţiilor personale şi de grup. La
Oradea viaţa artistică era animată, lucrând aici artişti
apreciaţi. Expoziţiile erau numeroase, comentate în
presa vremii, existau iubitori de artă care cumpărau
tablouri şi nu odată erau achiziţionate toate lucrările
chiar din expoziţie. Coriolan Munteanu a manifestat
interes pentru o tematică diversă: portrete, compoziţii, peisaje de gen, pictură murală.
Mikes (Münich) Ödön (1878-?) este un artist
orădean despre care de la sfârşitul deceniului patru
nu mai avem informaţii, deşi activitatea sa în prima
parte a secolului al XX-lea a fost apreciată. A urmat
studii de artă la Şcoala Superioară de Desen din Budapesta. Nu era însă mulţumit cu ceea ce i se oferea
acolo, de aceea a hotărât să-şi continue studiile la
Şcoala Liberă de Artă a lui Simon Hollóssy, mult mai
permisivă noului în artă. Hollósy îniinţase Şcoala
în 1886 şi era frecventată anual de zeci de cursanţi
din întreaga Europă.
La Oradea s-a dedicat picturii de şevalet dar, din
considerente materiale, a fost şi profesor la Liceul
industrial. În 1931, Mikes (după încercări făcute cu
Jancsó Jenő şi apoi cu Tibor Ernő) a deschis din
nou o Şcoală de Artă, împreună cu Mottl Roman
Paul, Nicolae Irimie, Pozsonyi Jenő, iar evenimentul
a fost consemnat în presă12. Tot din presă alăm că
Mikes a fost şi autorul unor lucrări cu teme biblice
şi al unor miniaturi fantastice, inspirate din Quatrocento, unele expuse la Salonul de primăvară a
Asociaţiei Artelor Frumoase, în anul 1934, când
16 artişti au expus aproximativ 200 de tablouri în
Sala festivă a Prefecturii13. Era apreciat şi pentru
interioarele sale intimiste şi naturile statice cu lori
şi obiecte evocatoare.
Printre artiştii care au lucrat la Oradea de-a lungul multor ani, s-a numărat şi Udvardy Ignác Ödön
(1877-1961), creaţia desfăşurând-o de-a lungul a
peste 60 de ani, la Oradea, Baia Mare, Budapesta şi
în localitatea natală Zalaegerszeg. Chiar dacă nu este
considerat de talia unor artişti ca Tibor Ernő, Mund
Hugó sau a celor din Baia Mare, Udvardy Ignác a
fost apreciat la Oradea, cel puţin în perioada de până
la cel de-al doilea război mondial.
12
13
Nagyvárad, 1931, august 30, an LXI, nr. 200, p 30.
Szabadság, 1934, aprilie q, p 16.
Monografia judeţului Bihor
După absolvirea Şcolii din Budapesta, în anul
1901, a fost numit profesor de desen la Gimnaziul
Premonstrantens din Oradea. Devenise o personalitate marcantă a vieţii culturale şi artistice a oraşului
Oradea, făcând parte din cercul de prieteni al poetului Ady Endre. S-a mutat la Baia Mare, unde a
fost impresionat de peisaj, dar şi de viaţa artistică a
Coloniei de pictură, de atmosfera locului, de tradiţia
ei creatoare. Din păcate, datorită situaţie materiale
precare, în anul 1940 Udvardy s-a mutat la Budapesta, nu înainte de a organiza o expoziţie de adio
în atelierul din Gimnaziul Premonstratens, unde
activase aproape 20 de ani14. În timpul războiului,
majoritatea tablourilor sale au fost distruse. După
război a continuat să lucreze, stabilindu-se în localitatea Zalaegerszeg.
Barát Móric (1880-1945) a fost respectat ca
pictor, ca profesor de pictură, dar şi ca proprietar al
unei importante librării din Oradea. A studiat pictura
la Budapesta, la Academia de Arte Frumoase, terminându-şi studiile între 1906-1907. A continuat la
Academia de Artă din München, apoi la Baia Mare,
dar a lucrat ca graician şi la Berlin. O vreme a locuit
la Târgu Mureş unde a fost profesor, apoi în 1918 s-a
stabilit la Oradea, ca profesor la Şcoala profesională
de metalurgie şi prelucrarea lemnului15şi a trăit aici
până în ziua deportării, în mai 1944. A pictat, deopotrivă, peisaje, interioare, naturi moarte, în ulei, acuarelă, pastel şi putem airma că imaginile create de
Barát Móric dezvăluie asimilarea unor inluenţe ale
diverselor mişcări artistice ale timpului, uneori iind
mai pregnante potenţările cromatice expresioniste,
alteori inluenţe fove ori ale unor artişti băimăreni,
studiile întreprinse la Paris familiarizându-l şi cu
pictura impresionistă şi postimpresionistă.
În iulie 1932 s-a îniinţat Asociaţia Artiştilor
Plastici din Oradea. Preşedinte –administrativ a fost
ales Barát Moric, iar vicepreşedinţi Tibor Ernö şi
Nicolae Irimie, ceea ce însemna că pictorul se bucura
de respect în rândul artiştilor orădeni16. La sfârşitul
Tabéry Géza, Despre Udvardy Ignác, în Nagyvárad, 1940, octombrie 23, p 2.
15
Fehér Dezső, op.cit., p 187. Murádin Jenő, Erdélyi
művészek ( Artişti ardeleni), Editura Kriterion, Bucureşti
16
Erdélyi Lapok, 1932, iulie 26, an I, nr. 164, p 4;Nagyváradi
Napló, 1924, aprilie 13, p 9, alături de Tibor Ernö, Mikes
Ödön, Udvardy Ignác; Nagyváradi Napló, 1920, octombrie,
an XXIII, nr. 215, p 3; Nagyváradi Napló, 1920, mai 17, an
XXIII, nr. 107, p 5; Idem, 1925, decembrie 20, an XXVIII,
14
Monografia judeţului Bihor
anului Barát Móric a răspuns invitaţiei de a participa
la o amplă expoziţie de pictură sub coordonarea
Asociaţiei Artelor Frumoase, în sala mare a Prefecturii17,
iar în anul 1933 a deschis o expoziţie personală
la Târgu Mureş, unde fusese profesor18. În 1939,
la sfârşitul anului, s-a organizat o mare expoziţie
personală la ediiciul „Bazar” din Oradea, care a
putut i vizionată şi la începutul anului 1940, an când
artistul a împlinit 60 de ani19. Din păcate, aceasta a
fost şi ultima manifestare expoziţională importantă
a lui Barát Móric, care cu experienţa acumulată, cu
talentul său, cu meşteşugul bine stăpânit ar i putut
să ofere încă multe lucrări dacă ura şi furia oarbă,
absurdă, nu i-ar i curmat avântul creator şi până la
urmă, atât de brutal şi viaţa.
Macalik Alfréd (1888-1979) a avut şansa unei
vieţi lungi şi bine gestionate. A creat mult, a desenat
şi pictat cu convingerea că timpul este bunul cel
mai de preţ, iar aprofundarea meşteşugului nu este
niciodată inalizată, a avut un cult al muncii şi o
mare dragoste pentru artă. Fascinat de avatarurile
liniei, a abordat posibilităţile ei, dar şi ale culorilor,
mai curând atent să nu depăşească măsura, o măsură
ce ţinea de temperamentul său, de modul său de a
relecta şi a comunica cu lumea.
În anul 1930, în 10 septembrie, redeschide
Şcoala de artă, în Palatul Ullman, la etajul IV20, care
va funcţiona alături de cele ale lui Tibor Ernö, Barat Moric şi Roman Paul Mottl. În decembrie 1930,
participă la o expoziţie colectivă de Crăciun, alături
de Tibor Ernö, Fleicher Miklos şi Pásztor Ágnes21.
A ajuns la maturitatea sa creatoare, iar coloritul a
devenit mai bogat, mai intens, degajând o mai caldă
respiraţie armonică, limbajul mai diversiicat, la fel şi
tematica. Artistul continuă să picteze în sânul naturii,
la poalele unor dealuri, în câmpiile întinse ale pustei,
de asemenea, peisaje rurale băimărene, cu munţii
cu coamele molcome la orizont. Luminozitatea
unor accente solare ce scăldau colinele transilvane,
provocând o ardenţă a tonurilor, se interfera cu
sobra materialitate a unor registre dense, saturate
de culoare. Dar niciodată nu depăşea măsura, nu
nr 275, p 7.
17
Idem, 1932, decembrie 8, nr. 277, p 3
18
Erdélyi Lapok, 1933, decembrie21,p 8.
19
Gazeta de Vest, 1939, decembrie 10, p 7.
20
Nagyvárad, 1930, septembrie 2, p 4.
21
Nagyvárad, 1930, decembrie 19, p 10.
257
depăşea limita ce l-ar i transformat într-un pictor al postmodernismului care să privească
spre avangardă. Culorile sale
sunt cele locale, iar construcţia
mai tranşantă a imaginii (în
Macalik Alfréd,
Natură statică
multe lucrări), dezinvoltura şi
siguranţa pensulaţiei continuă Macalik Alfred,
în respectul pentru motiv, fără Circ
nici o violentare ori transigurare
a realului, pentru a sugera stări
intense, neliniştitoare ori raţionalist obiectuale.
Printre artiştii reconsideraţi în ultima vreme,
căruia i-a fost dedicată o carte, în cadrul proiec-
Monografia judeţului Bihor
258
tului Nagy Bánya Könyvek, atât de binevenit pentru
a cunoaşte creaţia unor artişti care au reprezentat
avangarda în arta maghiară, iniţiat de Mission Art
Galeria din Miskolc în colaborare cu Magyar Nemzeti
Galeria (Galeria Naţională Maghiară) din Budapesta,
se numără Mund Hugo22 (1892-1961). Pentru o
perioadă scurtă de timp, între 1921-1924, a locuit la
Oradea, dar prezenţa sa aici, prin organizarea unor
expoziţii personale sau prin participarea la expoziţii
de grup23, s-a făcut simţită pe tot parcursul activităţii
creatoare, până la plecarea sa în Argentina, împreună
cu soţia, Dőmőtőr Gizella, pictoriţă şi graiciană.
În lucrările lui Mund Hugo sunt topite inluenţe cézanniene, nabiste, simboliste, ale noului
clasicism, datorat Noii Obiectivităţi şi doar uneori
expresioniste, pentru că în bună măsură, în creaţia
sa predomină viziunea raţionalistă, un desen cu linia adesea accentuată, puternică, iar culoarea a fost
aşternută în pete compacte, într-o pensulaţie fără
împăstări senzualiste.
Numele lui Biró József (1907-1945) este unul
de referinţă când e vorba despre istoria arhitecturii
din Transilvania. Toţi istoricii de artă care au cercetat
monumentele transilvănene au avut la îndemână
studiile aprofundate ale lui Biró
József. Când urmăreşti impresionanta activitate de cercetare
ai impresia că este vorba de un
om care ajunsese la o vârstă
venerabilă. De fapt, el a avut
în momentul în care a fost ucis
doar 37 de ani! Este cu atât mai
regretabil sfârşitul tragic şi atât de
nedrept al acestui istoric de artă
cu o personalitate de excepţie care
ar i putut oferi lumii încă lucrări
de referinţă. Lumea ştiinţiică a
pierdut un om şi un cercetător
de excepţie, atunci, în 6 ianuarie 1945, când a fost împuşcat
împreună cu tatăl său, Biró Marc, la Budapesta, pe
malul Dunării în faţa clădirii Academiei de Ştiinţe,
Bajkay Éva – Murádin Jenö, dőmőtőr Gizella, Mund Hugo,
Nagybanyatol Buenos Aireszig, Nagybánya könyvek 6., (dőmőtőr
Gizella, Mund Hugo, de la Baia Mare la Buenos Aires, în Baia
Mare), Mission Art Galleria, Miskolc, 1996.
23
Artă, Müvészet, Mund Hugo şi Dőmőtőr Gizella, în Aurora... I, nr. 1, 24 decembrie 1922, p 9-11
22
de către fasciştii maghiari ideli Germaniei.
Chiar dacă nu au avut prestanţa lui Tibor Ernő
sau a lui Macalik Alfréd, în a doua jumătate a secolului al XX-lea au fost activi şi pictori peste care a căzut
apoi cortina uitării, deşi valoarea artistică a puţinelor
lucrări prezente încă în colecţii este evidentă. Este şi
cazul lui Pozsonyi Jenő (1885-1936), autor de picturi în ulei, pasteluri şi acuarele, care s-a dovedit un
colorist sensibil, elev a lui Tibor Ernő în anul 1908
şi 1910. A avut şansa de a expune în 1911, alături de
pictorii patronaţi de Societatea MIÉNK, împreună
cu Tibor Ernö şi Balogh István, ceea ce a însemnat
o recunoaştere a talentului său.24 În presa interbelică
s-au făcut referiri la creaţia lui Pozsonyi Jenő, mai
ales cu ocazia expoziţiilor personale ori a celor de
grup unde adeseori era prezent şi el cu lucrări.
Zsigmond Béla (?-?) este un pictor despre
care s-a scris doar în presa orădeană din prima
jumătate a secolului al XX-lea. Nu-i cunoaştem
etapele vieţii, nici cele creatoare, decât din cele relatate în cotidienele orădene cu prilejul expoziţiilor
sale şi pe baza puţinelor lucrări văzute de noi, iar
acum nu mai există nici cei care l-au cunoscut şi ar
i putut să ne spună câte ceva despre el, dar ştim că
s-a format ca artist la Baia Mare
şi că şi-a început ucenicia ca
pictor în şcoala lui Tibor Ernő.
Subiectele tablourilor sale, ca şi
informaţiile din presa orădeană
din primele decenii ale secolului
Zsigmond Béla,
Iarna, spre casă
E.T.(Emöd Tamas), Vernisage a Megyeházan, în Nagyváradi
Napló, 191ö, august 23, p 3
24
Monografia judeţului Bihor
trecut ne dezvăluie faptul că a călătorit mult în Italia,
Germania, Olanda, Orientul Apropiat (Turcia), în
nordul Europei, iar peisajele şi oamenii din acele
locuri l-au inspirat, pictând şi expunând tablouri
create acolo.
Balogh István (1890-1956) este unul dintre
cei mai valoroşi reprezentanţi ai creaţiei orădene din
prima jumătate a secolului al XX –lea. La moartea
sa, în 1956, Taberi Géza, prietenul său de-o viaţă, pe
atunci custode al Muzeului Ady Endre din Oradea, a
organizat o expoziţie, atrăgând atenţia asupra valorii
şi frumuseţii deosebite a creaţiei lui Balogh István,
fascinantă, uimitor de diversă. Tabery Géza aprecia,
pe baza celor spuse de însuşi
autorul, că Balogh István a creat aproximativ 2000 de lucrări,
Balogh István,
dar cele mai multe s-au risipit,
Apus de soare
s-au pierdut25. Balogh István
a fost admirat pentru lucrările
sale încă pe când avea doar 19 ani. Imediat după ce
a dat examenul de bacalaureat, în 1909 s-a înscris
la Facultatea de Drept din Cluj, când a devenit şi
membru al Societăţii literare A Holnap.
Tânărul Balogh a avut chiar la Oradea modele
la care a putut să adere structural, deşi la formarea
sa artistică au contribuit şi prietenii săi din Asociaţia
Holnap, atmosfera îmbibată de poezie, trăirea intensă
a discuţiilor purtate, a dezbaterilor despre creaţie,
despre literatură. Dutka Ákos, Emőd Tamás, Juhász
Gyula erau cei care scriau în presa orădeană despre
curentele artistice din marile capitale europene. Faptul că era atât de tânăr când ilustra poeme de Ady
Endre, când executa ex-librisuri, când lucra pentru
25
Ibidem, p 32
259
o mare tipograie europeană, cum era tipograia
„Sonnenfeld”, că se regăsea în acea lume de poeţi
şi literaţi, că îşi găsise modele în plan artistic pe care
nu le va repudia niciodată a însemnat pentru Balogh
totul, mai ales că trăia într-un oraş în care se înălţaseră aproape dintr-odată atâtea clădiri proiectate în stil
secession de către unii dintre cei mai mari arhitecţi
recunoscuţi în Europa.
Eliberat de orice intenţie de imitaţie, Balogh,
în singurătatea atelierului său, combina mereu semnele sale, petele de culoare pentru a obţine emoţii
poetice pure şi pentru a da formă gândurilor sale,
întrebărilor legate de drumul omului, peregrin prin
lumea terestră.
În panorama artistică orădeană din perioada
interbelică un loc important l-au avut Mund Hugo
şi Dőmőtőr Gizella (1894-1984), chiar dacă ei au
locuit aici doar câţiva ani. Dőmőtőr Gizella şi-a alat
drumul propriu ceva mai devreme decât Mund şi nu
l-a abandonat niciodată în cei peste 60 de
ani de creaţie, chiar dacă, după plecarea la
Baia Mare, în 1924, apar unele schimbări
prin prezenţa unor forme de peisaj local
şi, apoi, în Argentina, după anul 1930,
inluenţe ale peisajului din America Latină, ale luminii, ale locului, ale oamenilor
şi, desigur, ale evoluţiei artei în lume.
Este vorba de o viziune care ne arată
cu câtă plăcere răspundea artista provocărilor, pe măsura
forţei propriului său
subconştient, nelip- Balogh István,
sind tensiunea, iind Singur
vorba de o libertate a imaginaţiei,
de reminiscenţe simboliste, cu
260
anticiparea suprarealismului.
Ruzicskay György (1896-1993) a avut şansa
unei vieţi lungi şi a lucrat până aproape la capătul
ei, încât şi creaţia sa este bogată şi mai ales diversă.
Pentru el totul însemna schimbare, transformare, în
căutarea unor alte şi alte forme
prin care voia să exprime dorinţa de adevăr, având în centrul
Ruzicskay György,
atenţiei omul, iind convins de
Compoziţie
efemeritatea şi în acelaşi timp
de nesfârşita valoare a existenţei,
conştient că
binele şi răul
– pe care ar
fi vrut să-l
înlăture –
sunt nume
schimbătoare ale
aceloraşi
realităţi, că
umbra, inevitabil, va
întuneca
lumina, că
existenţa nu
poate i lipsită de suferinţă. Ruzicskay a început prin a
picta igurativ, inspirându-se de la
Ruzicskay György,
motive din natură, atent să înveţe
Interior de fabrică
de la Barát Móric, admirându-i
şi pe reprezentanţii Şcolii de la
Baia Mare.
Călătoria
de studiu la
München
a schimbat
definitiv
modul de
exprimare
a lui Ruzicskay care
nu va mai
reveni la
agreabilele
modalităţi
igurativ-na-
Monografia judeţului Bihor
turaliste şi astfel nici la pictura după motiv. Lucrările
sale au imagini încifrate parţial, încercând să propună un statut iconic propriu, pentru a realiza cicluri
tematice. Chiar dacă el nu a aderat la suprarealism,
era la curent cu noile libertăţi creatoare care se propuneau la Paris.
Leon Alex (1907-1944), chiar dacă nu s-a născut la Oradea, s-a format ca artist în oraşul de pe
Crişul Repede. S-a întors mereu la Oradea, unde a
trăit până în momentul când a fost obligat să meargă
în tabere de muncă forţată, până în anul de tragică
amintire pentru milioanele de evrei, anul 1944.
Faţă de Tibor Ernö şi Barát Móric, pictori şi
profesori de artă, ce nu duceau lipsă de comenzi şi
aveau un public constant şi numeros, Leon Alex a
învăţat şi şi-a perfecţionat mijloacele de creaţie –
desen şi gravură, în special şi mai apoi acuarelă şi
guaşă – în cele mai modeste şi grele condiţii materiale. De la început şi-a ales fără ezitare modalităţile de
exprimare într-o viziune expresionistă. Lucrările sale,
în tehnici graice pe suprafeţe de
mici dimensiuni, cu teme alate
la antipodul concepţiei despre
frumos a acelor ce-şi permiteau Leon Alex, Sărăcia
să cumpere artă, erau expuse
mai ales în cluburile unor ziare.
Monografia judeţului Bihor
Leon Alex era conştient că pentru a se face mai bine
cunoscut trebuia să-şi litograieze o parte din lucrări,
realizând în acest scop o mapă, pusă în circulaţie
pentru vânzare. Va proceda la
fel în 1936 cu lucrările expuse
Fleischer Miklos,
în anul 1934, iar din vânzarea
Judecata
celor două mape a reuşit să-şi
adune o sumă de bani cu care
va pleca la Paris în acelaşi an
(1936). Studiază la École Ranson, are fericitul prilej
de a-i cunoaşte pe André Lhote (1885-1952) şi pe
sculptorul Aristide Maillol (1861-1944). Inginerul
Vámos Dezső, primul care l-a ajutat să plece, l-a
vizitat şi la Paris26. Aici Leon Alex are şansa să-l
cunoască şi pe Marc Chagall (1887-1985), să-i
arate lucrări, între ei stabilindu-se o legătură sufletească. Leon Alex era apreciat pentru sinceritatea
şi autenticitatea lucrărilor sale şi a primit invitaţia
de a expune în Scandinavia şi America Latină. Dar
un om cu simţul responsabilităţii atât de puternic
trebuia să se întoarcă acasă, la Oradea. Vremurile
erau tulburi, deja marcate de evenimente tragice,
de acţiuni îndreptate împotriva evreilor. Imagini
ale foamei, ale prigoanei, ale războiului, cărora
le-a dat expresie în viziuni ale catastrofelor, ale
morţii, ale înfrângerilor, ale lagărelor, imagini cu
îndrăgostiţi, atâtea imagini au pierit în acea vreme
care a transpus în realitate viziunea cumplită a lucrărilor lui Leon Alex.
26
Szabadság, 1937 mai 4, p 14; Nagyváradi Napló, 1937 noiembrie 4, p 4.
261
În prima jumătate a secolului al XX-lea au
creat la Oradea artişti plastici care s-au bucurat de
apreciere în timpul vieţii lor. Cel de-al doilea război
mondial a perturbat viaţa
artistică, iar marile schimbări
de după război au încetinit pe
moment viaţa artistică la Oradea. Tibor Ernő, Barát Móric,
Leon Alex, Grünbaun Ernő,
au pierit, victime ale Holocaustului necruţător. Unii
artişti au plecat din Oradea,
ca Udvardy Ignác şi Ruzicskay
Győrgy în Ungaria sau Irimie
la Deva. Alţii au reuşit să
supravieţuiască deportărilor,
printre ei, Fleischer Miklós
(1894-1958), care s-a întors la
Oradea, devenind profesor la
nou îniinţata Şcoala Populară
de Artă, încercând să-şi refacă viaţa, să continue să
picteze.
Grünbaum Ernő (1908-1945) s-a născut la
Oradea, într-o familie de evrei care, mai ales după
moartea tatălui, se zbătea în mari
greutăţi materiale. Acest fapt
a însemnat pentru Grünbaum Grümbaum Ernő,
Ernő, înzestrat cu talent pentru Peisaj
desen şi culoare, ca studiul în
şcoli de formare intelectuală şi
artistică să
nu ie posibil. A lucrat
la început
într-un atelier de pielărie, apoi
ca tâmplar,
pentr u ca
în cele din
urmă, să
aibă ocazia
de a se angaja la Tipograia „Sonnenfeld” şi
să înveţe
262
meseria de tipograf27. La Tipograia „Sonnenfeld”
a fost prieten şi coleg de muncă cu Leon Alex, dar
nu s-a lăsat inluenţat de personalitatea puternică
şi viziunea expresionistă a acestuia. Se cunosc prea
puţine lucrări de Grünbaum, deşi a desenat mereu
pentru a-şi perfecţiona mijloacele de exprimare, dar
şi pentru a da viaţă trăirilor sale, uneori deosebit de
intense, în imagini expuse constant la Clubul Ziariştilor din Oradea. În vara lui 1932 era prezent şi el la
întemeierea Asociaţiei Artelor Frumoase28 şi a participat
la expoziţiile sale29. Perioada războiului nu avea cum
să-i ie favorabilă, iar la vârsta de 38 de ani, drumul,
ascensiunea îi sunt retezate prin deportarea din mai
1944. Nu s-a mai întors.
Printre artiştii apreciaţi încă de la începutul
carierei lor artistice a fost şi Váradi Albert (18961925), marcat
de influenţele
simboliste şi ale
curentului Art
Nouveau, graician şi gravor
delicat, un poet
al liniei expresive. A studiat
la Budapesta şi
până în 1918
a ilustrat deja
câteva cărţi. A
dorit să participe la viaţa artistică a Oradiei,
să ajute la îniinţarea unei şcoli
de artă. În 3 februarie 1919 a
Váradi Albert,
fost inaugurată Şcoala de pictură
Dansatori
fondată de Barát Móric, Mottl
Paul Roman şi Váradi Albert.
Váradi Albert a fost şi autor de
ex-librisuri foarte apreciate, iind solicitat adesea să
execute asemenea mici lucrări de artă nu numai la
Oradea, ci şi la Budapesta, Viena, Paris şi Berlin.
Un rol important în viaţa artistică din Oradea,
prin graica sa, dar şi ca pedagog, l-a avut mottl
Fehér Dezső, op.cit,. p 193
S-a îniinţat Asociaţia Artelor Frumoase, în Nagyvárad, 1932
iulie 26, p 2.
29
Erdélyi Lapok, 1932, decembrie 6, an I, nr. 275, p 4; Nagyvárad, 1934, aprilie 15, p 4; Erdélyi Lapok, 1934 martie 31, p 4.
27
28
Monografia judeţului Bihor
Román Paul (1892-1979), mai ales prin eleganţa,
prin calitatea artistică a gravurilor şi a desenelor, a
lucrărilor de ex-libris, iind deosebit de solicitat de
iubitorii de carte. Mottl Román Paul i-a îndrumat
cu aceeaşi competenţă, răbdare şi seriozitate pe toţi
elevii săi, consacrându-se carierei didactice. Cu toate
că se implica zilnic în activitatea didactică, care-i
acapara mult timp, Mottl a continuat să creeze, participând la prima expoziţie de artă importantă din
Oradea, după război, în septembrie 1919, alături de
Tibor Ernő, Balogh István, Macalik Alfréd, Pozsonyi
Jenö, etc. Expoziţia a beneiciat de un catalog, iar
aişul a fost executat chiar de Mottl Román Paul30.
Mottl Román Paul, conştient de calităţile sale de
dascăl, cu entuziasmul tinereţii, pe lângă cursurile la
şcoala industrială, a întemeiat în 1920 împreună cu
Barát Moric şi Váradi Albert o şcoală de artă de vară.
considerată o „piatră de temelie pentru o colonie de
pictură”. În anul 1932, devine membru al Asociaţiei
Artelor Frumoase, participând la întemeierea ei31,
iind prezent cu lucrări în expoziţiile Asociaţiei Artelor Frumoase, organizate anual. În 1931, participă
din nou la îniinţarea unei Şcoli de Artă, condusă de
Mikes Ödön, Pozsonyi Jenő32. Lucrările sale au fost
prezente şi în Expoziţia tinerilor artişti, organizată în
193333. mai târziu, după război, a fost ales preşedinte
al Sindicatului artiştilor plastici34. În acelaşi an, 1945
s-a îniinţat la Oradea Şcoala Populară de Aartă,
la organizarea căreia a participat şi Mottl Román
Paul, numit director al acestei prestigioase instituţii
de artă. Mottl Román se va implica în această activitatea vreme de 20 de ani, cu răbdarea şi rigoarea
sa binecunoscută. În tot acest timp a continuat să
creeze, să expună, iar în anul 1964, anul pensionării,
Azi se deschide expoziţia pictorilor orădeni, în Nagyváradi Napló,
1919, septembrie 7, p 2, Mottl a realizat aişul expoziţiei.
31
S-a îniinţat Asociaţia Artelor Frmoase, Nagyváradi Napló, 1932
iulie 26, nr. 168, p 2; Erdélyi Lapók, 1932, an I, nr. 275, p 4.
32
Nagyvárad, 1931, octombrie 18, p 9: Şcoala de artă de la
Oradea condusă de Mikes Ödön, Pozsonyi Jenő, Mottl Paul
Román.
33
Expoziţia Artiştilor tineri din Oradea, în Gazeta de Vest, 1933,
noiembrie 5, p 5. „Roman Mottl a fost remarcat acum câteva luni de
Asociaţia internaţională de graică mică şi ex-libris. A participat cu 30
de lucrări linogravuri şi xilogravuri). dl. Roman Mottl a fost premiat şi
a reprezentat România la expoziţia internaţională din America”; Erdélyi Lapok, 1933, octombrie, 19, an II, nr. 236, p 9;Nagyváradi
Napló, 1933, noiembrie, 5, p 5.
34
Gabor Dénes, în Könyvtár, 1977, Művelődés 1977.
30
Monografia judeţului Bihor
a reluat şi executarea de ex-librisuri.
Földes Imre (1881-?) s-a născut la Budapesta, unde şi-a făcut şi studiile, continuând la Şcoala
Superioară de Desen, apoi la Berlin. Preocupat de
adâncirea profesionalismului în realizarea de aişe, a
făcut călătorii de studii, la început în Italia. A fost, de
altfel, cunoscut mai ales ca graician, autor de aişe,
dar a pictat şi în ulei. A venit la Oradea şi a lucrat
ca proiectant în atelierul graic al Tipograiei Sonnenfeld. Pentru puţină vreme, a condus tipograia
Helikon din Timişoara, dar s-a întors la Budapesta,
iind apreciat pentru aişele sale de valoare europeană35.
Karácsony Géza (?-?) este considerat primul sculptor care a lucrat la Oradea. A venit de la
Budapesta, atras de interesul locuitorilor oraşului
pentru artă.
Expoziţia sa de debut la Oradea, a avut loc în
anul 1909, în restaurantul Bazar36 şi de atunci şi până
la plecarea sa în Ungaria, în 1920, Karácsony a avut
aicio intensă activitate expoziţională. Karácsony
Géza a fost solicitat să realizeze şi lucrări de monumente funerare, primind comenzi de la familiile cele
mai de vază din Oradea.
Kara (Kronn) Mihály (1892-1961) a studiat
sculptura la Academia de Arte din Budapesta, apoi
la Academia din Florenţa. Sculptorul Kara Mihály
a fost un om activ şi s-a implicat în viaţa culturală a
oraşului Oradea, prima semnalare a prezenţei sale la
Oradea datând din 1911, când participa la o expoziţie de grup37. Regăsim numele său în presă abia în
noiembrie 1920, când face parte din grupul de artişti
care au propus deschiderea unei Şcoli de artă decorativă cu ateliere de pictură decorativă, decoraţiuni
interioare, ceramică, graică, plastică mică, aliaje38.
Kara Mihály a devenit sculptorul oicial al Casei
regale de la Bucureşti şi a creat două monumente la
Oradea, al regelui Ferdinand şi al reginei Maria.
După 1930 pleacă în Serbia unde va lucra cu
sculptorul Mestrovici, stabilindu-se apoi în Palestina.
Se stinge din viaţă la Haifa.
După sfârşitul celui de-al doilea război mondial are loc o reanimare a artelor plastice la Oradea,
atât de variată, de interesantă, de intensă, până la
Fehér Dezső, op. cit., p 193
Fehér Dezső, op. cit., p 191
37
Nagyváradi Napló, 1911, decembrie 13, an XIV, nr. 284, p 7.
38
Szabadság, 1920, noiembrie 20, an XXXXVII, nr. 249, p 4.
35
36
263
începutul deceniului al V-lea.
Îşi continuă
activitatea Macalik Alfred
(1888-1979),
una dintre cele
mai prezente
personalităţi artistice în perioada interbelică.
A preferat în
continuare un
limbaj ancorat
în igurativ, o pictură după motiv, fără tensiuni şi contraste,
Kara Mihaly,
dar filtrată prin viziunea sa Mikes Ödön
panoramică. Mottl Paul Roman
(1892-1979) desenator de mare
rainament, cu vocaţie de profesor, a avut un rol important în întemeierea Şcolii
Populară de Artă în anul 1947, invitându-l să-i ie
alături pe Balogh István (1890-1956), despre care
intelectualii interbelici airmau că era cel mai mare
miniaturist al Ardealului. De altfel, la Şcoala Populară
de Artă activau şi alţi creatori valoroşi din Oradea:
Macalik Alfred, Fleischer Miklos (1894-1958), pictor
care a avut şansa să se întoarcă din lagărele de exterminare naziste, dar şi tineri artişti care au sosit rând
pe rând la Oradea după absolvirea institutelor de artă
din România. Numărul lor devenea tot mai mare, se
alăturau celor care participaseră la expoziţiile colective şi personale înainte de război: Macalik Alfred,
Balogh István, Fleischer Miklos, Mottl Paul Roman,
Vanyai Imré, Mathé Iosif, Szabó Joszéf. A venit la
Oradea Iosif Fekete (1903-1979) al cărui nume era
deja cunoscut. Elev al lui Paciurea la Şcoala de arte
Frumoase din Bucureşti, în perioada interbelică şi-a
legat numele de făurirea unor însemnate opere de
artă monumentale între care, în primul rând, Monumentul aviatorilor, Monumentul Horia, Cloşca şi Crişan
din Alba Iulia (1937), Monumentul Alexandru Sahia
din comuna Mănăstirea (1939).
În jurul anului 1950 şi imediat după această
dată au venit la Oradea tineri absolvenţi care se vor
airma ca artişti consacraţi, de mare valoare de-a
lungul timpului. Traian Goga (1917-1989), absolvent al Academiei de Artă din Bucureşti, a sosit la
264
Oradea în 1945. Spirit activ, a avut un rol important
în viaţa artistică orădeană, nu numai ca profesor la
Liceul de Artă, iind preşedintele U.A.P. Bihor vreme
de mulţi ani. Pânzele de atunci reţineau imaginea
unor ample întinderi, cu îndepărtate şi evocatoare
orizonturi. Sobră, chiar gravă, gama cromatică era
dominată de brunuri calde, învăluind tandru toate
elementele cadrului, coerent şi cu frapări echilibrate,
discursul plastic releva virtuţile unui limbaj făurit
cu discernământ, în anii petrecuţi sub îndrumarea
lui Camil Ressu la academia bucureşteană de arte
frumoase absolvită în 1945.
Coriolan Hora (1917-1992) şi-a câştigat repede un loc însemnat în arta plastică românească.
A studiat pictura la Institutul „Ion Andreescu”
din Cluj-Napoca (1948-1950) şi a avut şansa
aprofundării meşteşugului la Institutul „I. E. Repin”
din Leningrad.
Viziunea sa creatoare era
dominată pe atunci de eposul
monumental, tablourile sale –
unele de mari dimensiuni – emanau forţă, o tensiune deosebită,
exprimând un omagiu adus
muncii, omului surprins în timpul unor activităţi,
aveau un sens viguros constructiv. În 1966 Hora
a venit în faţa publicului cu o expoziţie personală.
Simţea că se încheiase o etapă, că venise timpul
decantărilor, al sintezelor, al simpliicării formale.
Hora le conferea peisajelor sale, solid construite şi
un aspect decorativ datorită jocului de porţiuni diferit valorate, liniilor şerpuitoare, alternării de variate
forme şi vibraţii lirice.
În 1978 Hora a făcut o călătorie de studii în
Traian Goga,
Câmpenească
Monografia judeţului Bihor
Cuba şi Spania. Întâlnirea cu gravitatea artei vechilor
indieni, cu cultura sud-americană, dar mai ales cu
creaţia marilor artişti spanioli şi cu oraşul Toledo,
văzut şi prin pictura lui El Greco, a avut un impact
deosebit asupra creaţiei lui Hora.
Mottl Roman (1921-1991), fiul lui Mottl
Roman Paul, a fost un artist ce a dat o importanţă
deosebită compoziţiei în ansamblu, iind însă atent
şi la toate detaliile ei, la toate amănuntele regiei,
chiar şi în ultima etapă a creaţiei sale, când totul
părea că se iveşte uşor şi spontan. El şi a început
studiile într-o manieră riguroasă, avându-i ca profesori în anii adolescenţei pe Macalik Alffred şi Barat
Moricz. Graician de mare valoare, folosindu-se
de posibilităţile oferite de monotipie, linogravură,
litogravură, va realiza şi lucrări remarcabile în
tempera şi acuarelă. Peisaje, naturi moarte şi lori,
portrete, dar şi icoane pe lemn ori pe sticlă – au
fost temele pe care Mottl Roman le-a dezvoltat
folosindu-se, după cum spunea chiar el, de „izvorul
nesecat” al spiritualităţii populare.
Aurel Pop (1921-2004), a absolvit Academia
de Arte Frumoase din Bucureşti în 1947 avându-i
profesori pe pictorii Jean Al. Steriadi şi Nicolae
Dărăteu, dar a fost şi bursier la Academia de Artă
din Budapesta unde a studiat cu pictorul Szönyi
Monografia judeţului Bihor
István. În 1950 a revenit la
Oradea, fiind profesor între
Aurel Pop, Case
1951-1957 la Şcoala Populară
vechi
de Artă. Într-un interviu în
ziarul Crişana din 198039, Aurel
Pop airma că „(…). Mi-am dat
definitiv seama că în pictură
eboşa nu are valoare. Un tablou trebuie construit,
elaborat cu trudă şi întotdeauna terminat (…).
Iubesc îndeosebi peisajul, natura statică, portretul,
greu de realizat şi prefer culorile reci neomiţând
tonurile calde. Un tablou trebuie imaginat muzical,
ca o simfonie armonios concepută şi într-o anumită
tonalitate (…)”.
Mihai Tompa (1936-1983): Deşi născut la
Turda, după absolvirea Institutului „Ion Andreescu”
din Cluj în 1956 s-a stabilit la Oradea, la început
iind instructor la Casa Creaţiei Populare, apoi din
1960 profesor la Liceul de Muzică şi Arte Plastice,
până la sfârşitul vieţii. Privind retrospectiv creaţia
lui Mihai Tompa se poate observa că, indiferent
de perioadă, un accent expresionist, mai puţin sau mai mult
voalat, marchează constant
Kristófi Janos,
opera sa, iar agresivitatea ori Peisaj orădean
tensiunea angulară a liniilor şi
asociaţiilor cromatice, uneori
gata să explodeze, apar frecvent
după momente şi soluţii de
aplanare ori de aparente înăbuşiri ale conlictelor
Teodor Crişan, Convorbire cu pictorul orădean Aurel Pop, în
Crişana, 15 octombrie 1980, p. 2
39
265
interioare. Astfel, tablourile se
vor supune, în mod egal, naturii
Mihai Tompa,
exigenţelor motivului ales, real,
Peisaj
dar şi exigenţelor „motivării” de
a crea, deci stărilor suleteşti în
alarea acelui „peisaj interior”,
ochiul său iind deschis asupra
propriei sale vieţi, iar urechea sa aplecată spre vocea
cerinţelor interioare.
Ioan Kristói (n.1925) a venit la Oradea după
absolvirea Institutului de Artă „Ion Andreescu”
din Cluj, în 1959. Privindu-i lucrările retrospectiv,
putem spune că lumea dinafară, realitatea obiectivă
a rămas pentru Kristói o certitudine, un punct de
pornire în realizarea imaginii care a trecut, apoi,
prin diferite faze, senzaţiile din faţa motivului iind
supuse, cu timpul, unui proces de decantare. De la o
pictură în tonuri mai închise, sobre uneori aproape
monocrome, a trecut la un colorit mai cald, fără să
renunţe la tonalităţile potolite şi la lumina blândă,
266
de cele mai multe ori difuză. Aşa cum nu cred să
i ridicat vreodată tonul într-o conversaţie, nu a
folosit niciodată culori prea intense, încercând în
numeroase tablouri o valoare a tonurilor mai crude
prin griuri ine. A preferat legătura sigură cu tradiţia,
modalităţile igurative de transigurare a realului, a
concretului.
Lucrările lui József Bartovics ( -) s-au remarcat în expoziţiile judeţene prin decantarea formelor,
prin deformări expresive, prin sonorităţile puternice
ale culorilor. Nu a părăsit contactul cu realul dar
evoluţia sa evocă preocupările pentru obţinerea unor
efecte picturale puternice, prin ritmul sincopat al
formelor. Bartovics a fost preocupat de arhitecturarea energică a imaginilor, construcţiile sale plastice
punând în evidenţă soliditatea desenului, ce relevă
un temperament voluntar, viziunea sa sintetizatoare,
vizibilul neiind restrictiv, dar culorile au sonorităţi
adânci.
Kiss Alexe (1938-2005) a sosit la Oradea în
1965, la un an de la absolvirea Institutului „Ioan
Andreescu” din Cluj, iind considerat un înnoitor
al picturii orădene. Expoziţia personală din 1975
deschisă la Oradea conirma necesitatea acestui artist
de a investiga, de a găsi noi forme plastice şi noi tehnici, în acord cu fantezia sa creatoare, cu nevoia sa de
construcţie, de acţiune. Compoziţiile sunt eliberate
de atributele descrierii sau ale enunţului anecdotic,
interpretarea datelor vieţii având loc printr-un limbaj
pur plastic. Pentru alarea unor forme expresive,
artistul investighează natura, mai curând viaţa, dar
cel mai adesea tabloul devine locul rezolvărilor
unor contradicţii lăuntrice, formele născându-se din
dezlănţuirea energetică (gestuală) căreia, însă, i se
asociază voinţa de organizare raţională, de elaborare,
caracteristică şi necesară unui explorator în lumea
formelor plastice.
Creaţiile lui Fux Pál (n.1922) s-au bucurat
încă de la începuturile sale artistice de aprecierea
cunoscătorilor de artă aducând în expoziţii un
timbru personal, datorat imaginaţiei sale fertilizatoare. Până la plecarea sa în Israel, în 1972, Fux a
fost şi scenograf la Teatrul de păpuşi din Oradea,
unde a adus un sulu proaspăt, o viziune modernă
în spectacolele pentru copii, având succese în Europa la expoziţia teatrelor de păpuşi de la Dresda
în Germania. A semnat şi scenograii, dar a ilustrat
de-a lungul timpului cărţi de literatură, mai ales de
Monografia judeţului Bihor
poezie, iind cunoscut şi ca autor a unor reclame şi lucrări de
artă aplicată, unde se observă
Fux Paul, după
amprenta unui vizionar. Multe
masă
din lucrările sale se înscriau
într-o notă expresionistă, erau
străbătute de o tensiune care
avea darul de a-l smulge pe
privitor din comodităţile în care omul are tendinţa
de a se feri de bântuirile neliniştitoare, de întrebări
incomode.
Kádár Zoltan (n.1935) În expoziţiile judeţene
din Oradea puteau i văzute şi lucrările graicianului
Kádár Zoltan. A absolvit Institutul de Artă „Ion
Andreescu” din Cluj, secţia graică, în anul 1962,
lucrând apoi la Teatrul de Păpuşi din Oradea. Dacă
la început era surprinsă o notă de lirism, iar cu timpul
şi-a făcut apariţia neliniştea, tensiuni care se înscriu
apoi în raporturile formale, au apărut schimbări de
optică, de tematică, mai ales după 1970.
Lucrările Anei Maria Barbonţa (n. 1935)
au fost create sub aripa învăluitoare a lirismului,
a libertăţii visării, a dorului de ceva fără de care
existenţa noastră nu este împlinită.
Din 1958 a expus ani de-a rândul la expoziţiile
judeţene din Oradea. Lucrările din ciclul Arlechin pe
plajă, au însemnat un moment important în creaţia sa,
prin nota optimistă, prin echilibrul compoziţional,
deşi ele sugerau spaţii ample, deschise. Privindu-le,
ai impresia că acolo, pe malul mării, au loc ritualuri consacrate soarelui, includ o poezie ce ţine de
mitologia greacă, de începuturile lumii, de Arcadia
imaginată, dorită de Ana Maria Barbonţa.
Francois Pamil (n.1940) şi-a desfăşurat o
mare parte a activităţii creatoare la Oradea. Personalitate complexă, a avut un drum distinct în
267
Monografia judeţului Bihor
arta orădeană. Suportul conceptual a lucrărilor sale
era acela al instituirii unei realităţi cu încărcătură
semantică şi emoţională mai densă decât cea a scenei
stop-cadru (cum apare adesea, dar numai aparent)
dintr-un proces în curs, pornind totdeauna de la realitatea concretă şi valoriicând experienţa personală
şi culturală. Mijloacele de expresie tindeau către o
nouă picturalitate, mizând pe eleganţa caligraiei
lapidare şi pe concentrarea câmpurilor cromatice
în două sau trei dominante.
Înzestrat cu o inteligenţă şi o cultură care-l
deinea ca pe un artist intelectual, s-a impus şi ca un
critic de artă ce avea condei cu temeinice cunoştinţe
de istoria şi teoria artei. Nici o temă nu era abordată
fără să ie trecută prin iltrul experimentatorului, al
cunoscătorului de artă, fără să o îmbibe de intelectualitate.
Szabo Barna (n.1935) a fost un grafician
sensibil, prezent constant pe simezele expoziţiilor
oradeane. A fost scenograf la Teatrul de păpuşi
din Oradea, care după cum considera chiar el i-a
inluenţat şi creaţia graică, în special în tehnica
linogravurii, în modalităţi igurative, remarcate în
cronicile expoziţiilor anuale. Dorea să imprime în
lucrările sale tensiuni, o dinamică compoziţională, să
sugereze o atmosferă prin raporturile formale.
Jakobovits Miklós (n.1936). În 1959, după
absolvirea Institutului de Artă „Ion Andreescu”, a
venit la Oradea şi vreme de 2 ani a lucrat ca scenograf la Teatrul de Stat. A urmat apoi o perioadă de
care îşi aminteşte cu plăcerea şi mândria celui care
ştie că a realizat ceva valoros, nu numai ca artist. Se
organiza atunci Muzeul Ţării Crişurilor în noul sediu,
Palatul Baroc, şi era nevoie de cunoscători de artă,
care să îmbogăţească colecţiile muzeului cu valori
de artă universală şi românească.
Semnificativă pentru demersul său a fost exprimarea tot
François Pamil,
mai laconică, ajungând cu timpul
Omagiu memoriei
la esenţializare, dominată de prelui Garcia Lorca
ocuparea de a epura conţinutul
de tot ce i se părea inutil. Jakobovits a ales să subordoneze
inteligenţei şi raţiunii elanurile sensibilităţii, valurile
emoţiei, dar să nu o rupă cu rădăcinile ancestrale,
să nu întrerupă acel şuvoi care vine din adâncurile
iinţei noastre, ceea ce înseamnă concentrare, dar şi
deschidere spre valoare. De aceea consideră el că
nu este un pictor abstract şi se referă la meta-realitate,
ordonarea emoţiei neiind decât o modalitate de a
o face mai perceptibilă, mai frumoasă din punct de
vedere plastic.
Farkas József (n.1936)
Jakobovits Miklós,
a avut o activitate artistică
Materie magică
multilaterală, iind sculptor, graician, dar şi autorul unor lucrări
decorative. Într-un interviu din
1973 el mărturisea că se consideră în primul rând
sculptor, dar pentru a-şi crea lucrările de sculptură
avea nevoie de numeroase desene, schiţe, detalii.
Dintre materiale lemnul îi era cel mai aproape40.
Încă din anii de studiu Bölönyi Vilmos (n.), era
cunoscut ca un pasionat adept şi priceput mânuitor
al tehnicilor gravurii în metal. Dar, la câţiva ani după
40
Köteles Pál, Farkas József, în Faklya, 25 noiembrie 1973, p. 3
268
absolvirea institutului, o expoziţie personală
îl înfăţişa având o pasiune nouă, culoarea.
O organizare logică a câmpurilor dedusă
din marea lecţie a artei lui Klee, o respiraţie
discret lirică, precum şi buna întrebuinţare a
desenului, atât a celui de sugestie igurativă cât
şi a graismului în sine, recomandă canoanele
tânărului artist.
Gheorghe Gherman (n. 1948), absolvent al Institutului de Artă „Ion Andreescu”
din Cluj, în 1973, a fost remarcat încă de la
debut pentru calităţile sale de constructor al
formelor plastice investite cu inteligenţă şi
multă sensibilitate, desenul său iind proces
mental dar şi gest expresiv. Imaginile au avut
întotdeauna un corespondent în realitatea
familiară artistului, numai că interpretarea realului
este depăşită de sensibila stăpânire a liniei, de prezenţa
unei mitologii personale, ceea ce a făcut ca atmosfera, poezia, sugestia psihologică, lumina, culorile să
ajungă dincolo de tema obiectivă propriu-zisă. Întâlnim de-a lungul timpului, aproape aceleaşi teme în
creaţia sa, compoziţii în peisaj, natură statică dar mai
ales peisaje create printr-un funciar ataşament faţă
de natură, într-o generoasă desfăşurare panoramică,
cu un aer rural, dar în care nu se insinuează nici un
atribut pitoresc al realităţii.
Pe Aurel Roşu (n.1948) tocmai ambiţia de se
i smuls din mrejele până la un moment dat tentante
ale modelelor din atelier, unele chiar la îndemână,
dorinţa de a-şi airma timbrul propriu, l-a ajutat săşi ale un drum al său. Această dorinţă de a-şi ala
un anume speciic al demersului plastic i-a permis
o detaşare de maeştrii săi de până atunci. Forţa
evocatoare rezidă în primul rând în capacitatea artis-
Monografia judeţului Bihor
tului de a recrea lumea interioară
din elementele ei disparate. De
iecare dată aceste elemente sunt
Gheorghe Gherman, întâmpinare
subordonate întregului. În unele
lucrări renunţă aproape total la
anecdotic, punând în discuţie o
iconograie a semnelor tradusă
în structuri abstracte, unele de extracţie temperat
expresionistă, cu nelinişti existenţiale, altele ascunse
într-o undă de umor, disimulate sau făcând aluzie
la o luare în posesiune a realităţii pentru a-i descifra
intimitatea structurii logice, la sublimarea operată
asupra imaginii, până la valoarea de semn.
ovidiu Budurean
(n.1952), discret ca prezenţă,
fără manifestări zgomotoase, Aurel Roşu, Iarna
deloc preocupat să teoretizeze
în jurul artei sale, a absolvit
Institutul de Arte Plastice „Ion
Andreescu” din Cluj, secţia pictură, în 1976.
Îmi amintesc lucrările expuse de el în primii ani
după absolvirea institutului, în culori puternice,
predominând cele primare, îndeosebi albastrul
şi roşul, alburi luminoase preferând figurativul
sintetic, cu formele conturate perfect, pensulaţia
nervoasă subliniind energic liniile ferme, chiar
dacă erau ascunse în pasta densă.
După dialogul fructuos cu profesorul său clujean, Paul Sima, în universul picturii, plăcerea de a
pătrunde în lumea miriică a culorilor a devenit tot
mai puternică, exprimându-se fără inhibiţii, fascinat
de posibilităţile nelimitate de a transmite stări, sen-
269
Monografia judeţului Bihor
timente, momente de meditaţie.
Maria Urszinyi (n.1949), absolventă în 1976 a
Institutului „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, a fost
remarcată încă din anii studenţiei ca o pictoriţă care
iubeşte culoarea, făcând din actul de creaţie un mod
de a exista. A creat o sinteză personală între formă şi
culoare, încărcată de vitalitate, respectând „motivul”
pictural, animat de pulsaţia vieţii, pentru că, pentru
ea el înseamnă şi eveniment existenţial. Dar este în
egală măsură şi o desenatoare care fascinează, linia
iind marcată energic, adesea convertită în culoare
– prin intuiţia expresivităţii dorite de ea. Picturile
sale se apropie adesea de arta naivă prin sinceritatea lor – deşi e departe de aceasta prin stăpânirea
meşteşugului – picturalitatea iind identiicată în
spaţiul cotidianului.
Elena Kruch (n ), absolventă a Institutului
de Artă „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca în
1977, soţia sculptorului Nicolae Kruch şi-a deschis
prima sa expoziţie personală încă în anul următor.
Expunea atunci peisaje şi naturi moarte, airmând
primatul culorii în exprimarea plastică. Deşi lucrările
se înscriau în igurativul lizibil, păstrând contactul
direct cu realul, spaţiul lor plastic era re-organizat în
vederea unei expresivităţi picturale autonome.
Hortensia Mottl (1920-?), era o prezenţă
constantă în expoziţiile judeţului cu lucrări de
graică, apreciate în special pentru decorativismul
lor. Atrasă de desen, a lucrat ca desenator tehnic la
Budapesta, apoi la Oradea, unde a venit după ce s-a
căsătorit cu Mottl Roman, în 1948. La Oradea, contribuie la îniinţarea Cooperativei de artă decorativă,
unde a şi fost vreme de 8 ani director tehnic. Nu
a abandonat însă prima sa pasiune, participând
din 1952, an de an, la expoziţiile artiştilor plastici
orădeni, cu lucrări de graică.
În lucrările de grafică ale lui nistor Coita (n
-), adeseori echivalenţele plastice iau forme ciudate prin detaliile anatomice umane si animaliere ce
par nişte fiinţe ambigue fabuloase, într-o mişcare
plină de vervă şi metamorfozate continuu, printr-o acţiune concomitentă a mai multor „cîmpuri
de tensiune”, c e se vor eliberate, pornite dintr-o
simultaneitate de stări, prin dramatice juxtapuneri, prin dezmembrare şi recombinare, surprinse,
ca într-un film de animaţie, cu uimire şi cu o curiozitate uneori amuzată de însuşi creatorul lor.
Scrutarea necu noscutelor universului interior,
contemplarea misterelor naturii şi ale creaţiei
presupune o libertate fără complexe a gestului
de creaţie, „totul fiind posibil, atâta vreme cât
creaţia este posibilă”.
Iosif Fekete (1903-1979) a devenit repede
cunoscut în lumea culturii şi a artei din România,
în primul rând prin Monumentul aviatorilor din
Bucureşti, realizat în 1928-1929 împreună cu
Lydia Kotzebue, apoi Monumentul Horia, Cloşca şi
Crişan din Alba Iulia (1937), prin colaborarea cu
arhitectul Octavian Mihălţianu, Monumentul Sahia
(1939) din comuna Mănăstirea. Este autorul şi a
altor monumente: Bustul lui Mark Twain (parcul
Herăstrău, Bucureşti), Bustul Dr. Petru Groza (în
oraşul Ştei, judeţul Bihor), Bustul lui Iosif Vulcan
(1964) şi Monumentul Nicolae Bălcescu (1968) din
Oradea. Iosif Fekete a donat un număr mare de
lucrări Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea, unde
s-a stabilit după 1950, având un rol important în
coagularea unei vieţi artistice active, de calitate,
fiind un timp preşedintele U.A.P. din Oradea. A
stăpânit cu o mare siguranţă tehnicile sculpturii, expoziţia retrospectivă din 1979 punând în
lumină disponibilităţile sale artistice, de la realismul viguros, prezent mai ales în lucrările de
tinereţe, până la forme gravi-abstractă din ultima
perioadă, la care a ajuns prin stilizări succesive.
Printre artiştii care s-au impus, nu numai în
creaţia orădeană, a fost Rodica Stanca Pamfil
(1936-2005) ale cărei sculpturi au atras atenţia criticii încă din 1955, când a termiant Facultatea de
Geologie-Geografie din Cluj. Ea a absolvit apoi
în 1963 şi Institutul de Artă „In Andrescu”, secţia
sculptură, dar era deja un artist matur, stăpân
pe o gamă largă de mijloace de expresie. A avut
vocaţia monumentalului, realizând compoziţii şi
portrete de mari dimensiuni, la început modul de
a trata materialul amintind de structuri geologice.
După 1967, Rodica Stanca Pamfil va pune accent
în lucrările sale pe o logică a structurilor primare,
pe perenitatea formelor naturale ale materiei,
pe ritmul volumelor care condensează mişcarea
generată de dezvoltarea în spaţii diverse, în timp
ce suprafaţa dobândeşte efecte de remarcabilă
mobilitate (Avânt, aluminiu inoxidabil, 1971,
amplasat în zona de vest a Oradiei)41.
Idem, Rodica Stanca Pamil, în Familia, nr. 3, martie 1977,
p. 13
41
Monografia judeţului Bihor
270
Rodica Ungureanu (n.1940) şi-a alat repede propriul drum, iind autoarea unor admirabile compoziţii monumentale – multe pe tema
Maternităţii, a exploatat ingenios raportul dintre
plin şi gol42, cele mai izbutite soluţii derivând din
armonioasa îmbinare a elementelor formale şi tensiunea de ansamblu, într-un sens al verticalităţii, cu
tandreţea gestului ce conţine eleganţă, rainament
(Maternitate, înger)43. Este şi autoarea unor apreciate basoreliefuri (maternităţi, cupluri, totemuri),
tot mai stilizate, până la sugerarea unor tensiuni,
întrepătrunderi, tendinţe contrare. A preferat lemnul pentru a-l transforma în opere de artă, cu o
particulară ştiinţă a îmbinării planurilor curbe cu
acelea în unghiuri drepte, a punerii în valoare a vieţii
materialului.
Îi amintesc de asemenea pe: Mathe Jozsef
(1907-?) care s-a manifestat creator încă în perioada
interbelică, expunând pentru prima oară în 1932,
la Salonul de artă a tinerilor din Oradea. A învăţat
să sculpteze vreme de cinci ani cu sculptorul Kara
Mihaly. A expus şi la Bucureşti, în 1942 la Szeget,
la Budapesta. După cel de-al doilea război mondial
a continuat să lucreze la Oradea, iind prezent în
expoziţiile judeţene; Szabó Jozsef (1907-?), ca
şi confratele său de breaslă Mathe Jozsef a fost
(între 1925-1927) elevul lui Kara Mihaly. În 1927
a fost admis la Academia de Arte Frumoase din
Budapesta, fără să poată începe studii academice de
artă. A aprofundat totuşi studiul desenului, făcând
numeroase lucrări având ca temă corpul uman la
Şcoala de pictură a lui Vaszary János, la Budapesta;
Lechner Iulia ( - ) a cărei sculptură pornind de la
igurativ a ajuns să aibă calităţi decorative, cu forme
stilizate elegant, incluzând în îmbinările lor căldura
feminină.
Printre cei care s-au impus în cadrul artei
româneşti se află Marta Jakobovits (n.1944).
După absolvirea Şcolii Tehnice de Arhitectură din
Oradea (1961-1964), pentru că marea sa pasiune
era arta a studiat între 1965-1971 la Institutul „Ion
Andreescu” din Cluj-Napoca, secţia ceramică. A
urmat apoi sute de participări la expoziţii colective, a
organizat expoziţii personale, dintr-o dorinţă imensă
de a comunica ceva semenilor săi. De la început
Idem, Artişti orădeni, Ed. Meridiane, 1983, p. 23
Maria Zintz, Catalog Expoziţia personală Rodica Ungureanu, Muzeul Ţării Crişurilor, Oradea, 1981
42
43
preocupările Martei Jakobovits s-au îndreptat spre
două direcţii, ale căutărilor expresiv formale şi cele
ale artei decorative şi utilitare. A renunţat la reprezentarea igurativă în favoarea formelor tot mai
apropiate de cele din natură, impregnate de semnele,
de semnalele datorate credinţei sale în ceea ce este
sacru în noi, în natură. A continuat să lucreze pe cicluri, pe familii de forme ce sugerează diversitatea şi
continuitatea, eternitatea. Tocmai pentru că priveşte
natura ca pe o criptogramă plină de semne, artista
începe demersul creator de la regulat la inform şi
expresiv, sau de la abstracţiune la informal.
Joseina Fekete orban ( - ) a lucrat la Oradea până la plecarea sa în Belgia. Atât sculpturile
cât şi plăcile plăcile de ceramică sau compoziţiile
în alb-negru, demonstrau disponibilităţile artistei
pentru diferite genuri şi însemnau mai mult decât
nişte prestigioase şi elegante exerciţii la diferite instrumente, dacă remarcăm că există aici un numitor
comun al plăcerii unor stilizări graţioase, al pasiunii
unor forme simple epurate, atât în sculpturi cât şi
în lucrările de graică, de cele ce le-ar putea scoate
din ecuaţia echilibrului lor oarecum impersonal şi
esenţial decorativ.
Cornel Durgheu (n.1945) este cunoscut
mai ales prin monumentele sale din Oradea şi din
judeţul Bihor, despre care Viorel Horj, poet şi comentator sensibil al vieţii cultural artistice din Bihor
scria: „consecvent sieşi, deschis spre o tematică
predilectă inspirată din istoria noastră naţională
n-a traversat experienţe artistice radicale, nu şi-a
destructurat imaginea din dorinţa de a i modern cu
orice preţ, ci şi-a adăugat pe temelia unei formule
artistice constante, uşor recognoscibile, noi nuanţe
expresive”44. Revenind la lucrările monumentale,
observăm că este vorba de portrete, Avram Iancu
(Oradea, 1995 şi în Salonta, 2002), Horea, Marghita (1996), Monumentul Martirilor Ciordaş şi Bolcaş,
Beiuş (1994), compoziţia Monumentul eroilor pompieri, Oradea (1996), dar şi alte busturi, Alexandru
Roman, Auşeu, judeţul Bihor (1998), Teodor Neş,
Salonta (2001), Bustul Mitropolitului Nicolae Bălan,
Sibiu (2002) etc.
În jurul anului 1980, a apărut la Oradea o nouă
generaţie de artişti – mulţi absolvenţi ai Institutelor de artă din Cluj-Napoca şi Bucureşti, după ce
fuseseră elevii Liceului de Artă din Oradea, unde
44
Viorel Horj, Oradea, martie 1996
Monografia judeţului Bihor
îi avuseseră profesori pe pictorii de mare forţă creatoare Traian Goga şi Mihai Tompa. Perioada anilor
’80 devenea tot mai critică sub aspectul libertăţii
creatoare. Dar căutările plastice atât de fervente
datorate unor legături mai permisive cu Occidentul,
cu marea artă europeană, nu mai puteau i eliminate. Tinerii artişti, numeroşi la Oradea, au adus cu ei
un spirit de frondă. Ei îşi airmau direct dorinţa de
a exprima ceea ce simţeau şi ceea ce gândeau în faţa
zăgazuri impuse prin directivele partidului. Unii au
ales să plece în acei ani în Vest şi acolo s-au airmat
creator, cei mai mulţi au format o grupare numită
atunci Atelier 35, hotărâtă să reziste şi să creeze,
exprimându-şi fără rezerve opţiunile artistice.
Dintre cei care s-au lansat şi apoi s-au împlinit
în gruparea „optzeciştilor” îi numesc pe Ioan Aurel
Mureşan, Maria Mureşan, Dorel Găină Gerendi,
Aniko Găină Gerendi, Laszlo Ujvarossy, Egyed
Judith, Rudolf Bone, Nicolae Onucsan, Ioan Augustin Pop, Vioara Bara, Ioan Bunus, Zoltan Zsaka,
Gina Hora, Dana Perjovschi, Iulian Anghel, Aursulesei, Cornel Abrudan, Maria Abrudan etc. Multe
manifestări artistice aveau (la prima vedere) aerul
unui joc, formele de exprimare se întrepătrundeau
cu poezia, cu muzica, se metamorfozau, tranzitau
efemerul.
Atelier 35 Oradea a fost întemeiat în 1981,
când s-au îniinţat Cenacluri Atelier 35 în întreaga
ţară. Au fost organizate expoziţii tematice. Prima
chiar în 1981, apoi în 1983 expoziţia desen (I). În
1984 Atelier 35 Oradea a organizat prima expoziţie
de anvergură naţională: Mobilul: fotograia. Din 38
de participanţi 22 erau orădeni, şi tot în acelaşi an
orădenii s-au remarcat la Expoziţia Tineretului
organizată de Atelier 35 Cluj la Alba-Iulia. „Oglinda”, „Expresia corpului uman” au constituit teme
cu care s-au confruntat artiştii tineri orădeni într-o
expoziţie organizată la Baia Mare în 1985. Grupul
orădean era tot mai puternic, mai numeros, încât
artiştii Atelier 35 Oradea s-au impus iresc şi în
1986, când ei au fost prezenţi în la Timişoara.
Trebuie menţionat că a existat o deschidere spre
arta tinerilor din partea Muzeului Ţării Crişurilor care
a sprijinit ori chiar a iniţiat organizarea unor expoziţii
care să pună în valoare noile modalităţi creatoare.
În 1987 a fost organizată expoziţia Pro natura, cu
participare naţională şi tot atunci e prima expoziţie,
cu caracter naţional: Designul în lumea copiilor, într-o
271
vreme în care în România designul încă nu-şi alase
locul în lumea industrială şi de consum. Expoziţia
Tinerii şi pacea în lume, a concentrat lucrări de mare diversitate din România, grupul Atelier 35 din Oradea
impunându-se binemeritat. De altfel, prezenţa lui
în marea expoziţie Tineretul şi contemporaneitatea de
la Timişoara a impresionat prin calitatea lucrărilor.
Apogeul a avut loc în 1989 la Expoziţia tineretului de la
Baia Mare, unde Atelier ’35 Oradea a fost considerat
„atelier etalon”. Aşa cum observa Ramona Novicov,
la Expoziţia Tineretului s-a văzut limpede preferinţa
manifestată de majoritatea artiştilor orădeni pentru
limbajul intermedia, ce permite traversarea limitelor
picturii, sculpturii, artelor decorative şi orientarea lor
predilectă spre poezia vizuală45. În acelaşi an a fost
organizată a treia ediţie a Mobilului: fotograia (97 de
participanţi – 29 orădeni, 68 din ţară).
Entuziasmul era mobilizator iar tinerii artişti
orădeni, având ca „motor” al grupului pe Dorel
şi Aniko Gerendi Găină, pe Vioara Bara, Dan
Perjovschi, Ramona Novicov (critic), Ladislau Ujvarossy, Rudolf Bone, Ioan Bunus (până la plecarea
sa în Germania), constituiau revelaţia expoziţiilor
naţionale. În decembrie 1988 şi în ianuarie 1989
a avut loc marea expoziţie Atelier 35 Oradea la
Bucureşti, în trei galerii – Căminul Artei, Orizont,
Hanul cu Tei, valoarea grupului iind recunoscută
în lumea artei. De la Bucureşti a fost itinerată la
Cluj, unde a avut loc şi un simpozion cu tema Arta
tânără, unde s-a subliniat valoarea grupului orădean.
Ca urmare, cinci tineri orădeni, Rudolf Bone, Gina
Hora, Lia Perjovschi, Dan Perjovschi, Sorin Vreme
au inaugurat Galeria experimentală, cu o expoziţieeveniment.
Grupul Atelier 35 a participat şi la alte
manifestări expoziţionale, la Bacău, Bistriţa etc, la
care trebuie menţionate expoziţiile personale Vioara Bara, Ioan Aurel Mureşan, Ioan Augustin Pop,
Rudolf Bone, Dorel Gerendi Găină, Aniko Gerendi
Găină, Dan Perjovschi.
În expoziţiile lor erau prezente materiale perisabile, aşa cum nota Dorel Găină Gerendi în catalogul
din 1995. „A renunţa la bronz şi marmură pentru a
folosi hârtie, nisip, sfoară, lucruri abandonate (…)”.
Aniko Gerendi Găină era apropiată de ilosoia
orientală, rotundul iind formă ideală a unui etern
Ramona Novicov, Atelier 35, Experiment Oradea-Cluj, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, Oradea, 2007, p. 51
45
Monografia judeţului Bihor
272
început, a armoniei, a lumii perfecte. Folosea hârtia
ca material principal pentru a-şi exprima trăirile
într-un spaţiu artistic prin înscrisuri personale prin
care ideea de un continuu nesfârşit şi de precaritate
se ală într-un echilibru care trebuie mereu susţinut,
mereu apărat. Vioara Bara a apărut în lumea artistică
orădeană plină de forţă, de feminitate, vitală, airmând: „Vreau a lucrările mele să trăiască, nu să ie
frumoase”. Lumea tablourilor sale cuprinde forme
ce vorbesc despre aşteptări, visări, carnalitate, erotism, un univers feminin care-şi cere drepturile,
creându-şi propriul imaginar cu o simbolică care
şochează prin dimensiuni, prin trimiterile erotice,
prin cromatica plină de vitalitate, agresivă chiar, dar
sinceră, ea primind în anul 1989 premiul pentru cea
mai bună expoziţie de tineret.
Ioan Aurel Mureşan a fost un colorist valoros
chiar de la început. Imediat după absolvire picta
în culori ce sugerau frământările pământului, unele
apărând ca înaintea dezlănţuirii unui vulcan, pentru
ca apoi ele să devină mai „colorate”, mai vii, la
un moment dat dramatice, pentru a ne aminti de
Apocalipsa lui Ioan din Patmos, alând momente
de liniştire pentru a porni în călătoriile contelui
d’Ivry, călătorie magică, în care culorile, formele,
suportă avatarurile prea-plinului fanteziei artistului
„nebun” după culoare. Astăzi Ioan Aurel Mureşan
şi Dorel Găină Gerendi sunt la rândul lor profesori
la Universitatea de artă din Cluj, În pictura Ioan
Augustin Pop, profesor la Universitatea de Artă
din Timişoara, surprindeam accente expresioniste,
nelinişti, frământări, solicitând culoarea să devină
calea de a transigura datele realului, de a le translata
în spaţii puriicate.
Într-o altă direcţie şi totuşi apropiate ca
sens se îndreptau preocupările lui Rudolf Bone
ce se îndepărta de figurativ printr-o „dematerializare” a formelor, pentru a ajunge la idee,
dar fără a înlătura sentimentul, dorit mai curat.
Este sculptor, dar la un moment dat a hotărât
că figuralul nu poate exprima viaţa spirituală,
a pornit o luptă iconoclastă chiar cu propriile
lucrări, pentru a ajunge la un alt fel de zidire. Şi
Nicolae Onucşan dorea să se apropie de sacru,
de evanescent, tânjind după asceză şi mai sigur
tocmai prin interioritatea lui.
Căutarea unor simboluri, a unor forme perene
ce ne reprezintă în timp a constituit o vreme
preocupările lui Ladislau Ujvarossy, artist care
s-a apropiat apoi de multimedia, de posibilitatea
de a folosi mijloacele tehnicii în exprimarea unor
aspiraţii personale prin forme efemere. Gyongy
Ujvalossy s-a simţit apropiată de ceea ce înseamnă
viaţa în natură, pornind de la vegetal pentru
a transmite sensuri vitale, convertite în forme
decorative delicate şi palpitând de o viaţă secretă.
Cornel Abrudan de la un moment dat a expus mai
rar, concentrat asupra proiectelor sale, în atelier
sau arta monumentală. Dar când a făcut-o – mă
gândesc la ciclurile sale tematice, peştele, scoica,
naturile statice cu propriile obiecte şi unelte din
atelier – a reuşit să transgreseze realul, să-l aducă
într-o stare magică, datorită predominanţei unor
griuri şi rainate, uneori vagi colorate, cu accente
de negru, de alb, a unui abur de taină, dincolo de
un timp concret. Alături de el, Maria Abrudan,
împreună, temperamente care se completează reciproc. Gheorghe Aursulesei uimea privitorul prin
formele sale din sticlă, unele aducând un sens al
monumentalului, deşi erau în acelaşi timp fragile,
atât de perisabile. Hollo Barna expunea tapiserii
şi simţea bucuria creaţiei, în sensul verticalităţii, al
dinamicii ascensionale ale formelor dorite cât mai
minimale. Dar îşi impuneau prezenţa şi alţi artişti,
chiar dacă nu prin manifestări încărcate de tensiune, de voinţa de a riposta la un prezent pe care-l
simţeau coercitiv, limitativ dar până la urmă propice declanşării stării de a sparge barierele: Florian
Heredea, Ovidiu Sălăgean. Egyed Judith a preferat
formele robuste, degajând o vitalitate impregnată
de senzualitate, adeseori primară, frustă, dar şi cu
simboluri ce ne trimitea la altare păgâne. În alte
lucrări ea reda iguri umane de o mare diversitate
tipologică, evocând anumite atmosfere şi stări46.
Doina Tătar a optat pentru formele abstracte,
preferate pentru libertatea oferită în ansambluri
ce sugerează o dinamică continuă a unor tensiuni
contradictorii, ce-şi împlinesc destinul formal în
compoziţii cu vocaţia monumentalului. Mihele
Ioan (n.1955) a absolvit în 1984 Institutul „Ion
Andreescu” din Cluj, secţia sculptură. Este autorul
a numeroase lucrări de sculptură monumentală,
preferând portretul. A realizat portretele unor
oameni de seamă ai istoriei şi culturii româneşti.
Dintre lucrările monumentale cu caracter public
46
Mircea Ţoca, Artişti orădeni, p. 30
Monografia judeţului Bihor
amintim: Portretul lui Octavian Goga, bronz, Zalău,
Mihai Eminescu, bust, beton, Zalău, Iuliu Maniu,
bust, beton, Bădăcin (judeţul Sălaj), Corneliu Coposu,
bust, bronz, Bobota (judeţul Sălaj), Aurel Lazăr(
2007), statuie monumentală, bronz, Oradea.
Numărul artiştilor plastici care au activat sau
activează la Oradea este cu mult mai mare decât
numărul celor pe care i-am menţionat până acum.
Din considerentul economiei de spaţiu tipograic,
îi mai amintim doar pe Gheorghe Iovian, Ioan
Bunus, Akos Ladislau, Kocsis Nagy, Margit Etelka,
Torkos Ştefan, Dumitru Paina, Gheorghe Praja,
Damaschin Ioan, Paul Blânda, Jákab Agnes, Gina
Hora, Lazin Csaka, Gyulay Ştefan, Deak Arpád,
Maria David, Zsemkenyi Csaba, Zsakó Zoltán,
Ferenczy Karoly.
În anul 1996 s-a îniinţat Facultatea de Arte
Vizuale în Cadrul Universităţii din Oradea, care a
avut un rol important nu numai în formarea viitorilor creatori de frumos. Unii dintre artiştii plastici
orădeni au devenit şi profesori în cadrul facultăţii:
Cornel Durgheu, decan, Rudolf Bone, Maria
Abrudan, Cornel Abrudan, Ovidiu Budurean, Ioan
Aurel Mureşan, Ovidiu Sălăjean, Vioara Bara, Ioan
Mihele, Dumitru Paina, Bihari Varnava, Dorin
Sandru, Hollo Barna, Lia Brândaş Rusu. Acestor
valoroşi plasticieni li s-au alăturat şi tineri abslovenţi
ai Universităţii de Arte din Cluj: Elena Câmpian,
Amalia Judea, Corina Andor, Corina Baciu Urzică,
Mihaela Tătulescu. Nu după multă vreme, tineri
absolvenţi ai Facultăţii orădene au mărit numărul
cadrelor de specialitate, ca Teoil Ştiop, Cantemir
Constantin, Constantin Costea (managerul unei
galerii de artă din Oradea), expunând în manifestări
artistice locale dar şi naţionale sau internaţionale,
dorind să-şi deinească propriul drum creator.
Numărul expoziţiilor personale a crescut în ultimii ani, există o atmosferă stimulativă, provocatoare, care contribuie şi la undialog mai dinamic
cu iubitorii de artă, dialog atât de necesar într-o
vreme în care se poate vorbi de nevoia de frumos,
de armonie într-o lume traversată de nelinişte.
Expoziţiile anuale ale absolvenţilor Facultăţii de
Arte Vizuale din Oradea au pus în evidenţă calitatea lucrărilor expuse, ceea ce înseamnă un debut
promiţător şi o speranţă pentru ca la Oradea să
existe în continuare o activitate creatoare variată
şi valoroasă.
273
ARTA PLASTICĂ LA BEIUŞ
Beiuşul a fost unul dintre centrele care s-au
afirmat mai puternic, începând chiar cu sfârşitul
secolului al XIX –lea, devenind tot mai bogat în
manifestări culturale odată cu începutul secolului
al XX –lea.
Ioan Buşiţia (1875-1953), absolvent al
Şcolii Superioare de desen din Budapesta în anul
1898, a fost numit profesor la Liceul din Beiuş,
unde a rămas până la sfârşitul vieţii. A avut un rol
major în afirmarea Beiuşului ca centru cultural
apreciat. Este uimitor că Ioan Buşiţia, prezent
mereu în primul rând şi de multe ori primul ca întemeietor ori organizator de manifestări culturale
şi artistice, nu a avut nici o expoziţie personală,
deşi, prezenţa sa în expoziţii colective era însoţită
de comentarii favorabile în presă47. Din păcate,
cele mai multe tablouri „care împodobeau casele
prietenilor” s-au risipit şi s-au pierdut şi acele
admirate peisaje inspirate de natura bihoreană.
A pictat portrete, naturi moarte, peisaje. Buşiţia
a fost un bun portretist, un bun desenator care
a ştiut să-i confere liniei putere de expresie, a
ştiut să folosească clar-obscurul pentru a pune în
valoare trăsăturile definitorii ale peisajelor. Portretele sunt pictate într-o viziune academistă, dar
însufleţite de temperamentul puternic al artistului
şi prin asimilarea unor influenţe ale realismului
european.
Ioan Buşiţia a descoperit şi a îndrumat ca
profesor dar şi în timpul liber pe câţiva tineri din
zona Beiuşului, care au devenit mai apoi artişti
plastici. Îi amintim pe Dănilă Andriţoiu din
Vaşcău (pe care l-a descoperit la Vaşcău, ucenic
de pietrar) care a studiat la Academia de Arte
Frumoase din Bucureşti. Drept recunoştinţă,
Andriţoiu a realizat bustul lui Buşiţia de la monumentul funerar al acestuia48; Gheorghe Sura
din Moneasa, îndrumat spre studii la Paris şi
Roma; Niculiţă Papp (1907-1995), cel mai reGazeta de Vest, 5 febr. 1933, p 5; în Beiuş pictează profesorul
Ioan Buşiţia acele peisagii minunate care sporesc bogăţia unui atelier,
dar rămân necunoscute. unul din aceste peisagii a avut norocul nu demult să-şi primească locul de cinste pe un perete din salonul prefecturii
din Oradea.
48
Ioan Hădărean, Beiuşul şi lumea lui, Vol III, p 815
47
Monografia judeţului Bihor
274
prezentativ urmaş al maestrului Buşiţia, care a
fost apreciat încă din timpul studiilor la Cluj ca
un valoros desenator. Din păcate, drumul artistic
i-a fost întrerupt de război. Ajuns prizonier, a
fost închis ani grei în temniţele comuniste din Siberia, deportat apoi cu domiciliu forţat în Bărăgan,
iar după eliberare (în 1964) a trebuit să-şi câştige
existenţa ca muncitor necaliicat. Nu a abandonat
însă pictura. A desenat, a pictat, sursa de inspiraţie
iind lumea transilvană, satele bihorene, oamenii din
Ţara moţilor, târgurile de ţară, teme statornice ale
tablourilor sale. Desenator împătimit, în anii’80 a
devenit interesat de graica mică, de ex-libris.
În cadrul generaţiilor mai tinere s-a remarcat
Stela Vesa, absolventă a Institutului de arte plastice
din Timişoara în 1967, cu o intensă activitate
expoziţională în ţară şi în străinătate, preferând la
început modalităţi cubiste şi constructive, deşi este şi
o sensibilă coloristă cu o împletire de accente expresioniste şi chiar suprarealiste. A organizat o expoziţie
permanentă în propria locuinţă, oferită spre vizitare
iubitorilor de artă49; Ioan Miklos, absolvent al Institutului de Arte Plastice din Cluj, graician despre
care Mircea Ţoca nota că: „lumea interioară se lasă
deinită predilect prin linie (....). Forme involte,
concise, monumentale, cele mai relevabile iind cele
puse sub semnul unei aspre aceze (....)”.
O Prezenţă activă în viaţa artistică a Beiuşului
au avut-o şi profesorii Marossy Adalbert, Kristo
Paraschiva, Sandu Găvruţa, Liana Dale. Datorită,
în special, eforturilor profesorilor Anton Naghiu
şi Ioan Miklos, în 1982 a fost inaugurată o sală de
expoziţii. Se cuvine să-l amintim şi pe sculptorul
Alexandru Crăciun, care a realizat bustul episcopului Samuil Vulcan, un basorelief cu portretul
dr. Nicolae Bolcaş ( în sediul Liceului Pedagogic),
obeliscul închinat memoriei foştilor deţinuţi politici.
Tot el este autorul machetelor celor două ansambluri
ce marchează intrarea în Beiuş dinspre Oradea şi
Ştei.
49
Ibidem, vol IV, p 269
Monografia judeţului Bihor
275
DIn IstOrIA sPOrtuluI
Victor Mihalcea
Începuturi
Primele mişcări sportive ale Bihorului sunt raportate la acţiuni individuale ale câtorva intelectuali,
reîntorşi acasă după absolvirea studiilor în occident
şi cu deosebire la Budapesta, capitala de atunci a ţării.
Prima grupare sportivă ia iinţă în anul 1901 cu secţia
principală atletism dar şi fotbal. Primul teren sportiv
este câmpul din livada Parcului Bunyittay. Printre principalii practicanţi ai sportului se numără maghiarii şi
evreii, dintre care sunt amintiţi de cronicile vremurilor
domnii Lovenstein, Pasztor, Bertalan, Miklo Bela, dr.
Steiner Ervin şi alţii. Dintre români, primii sportivi au
fost doctorii N. Zigre şi Ioan Pelle. 1 iunie 1902, aceasta
este data de referinţă a fotbalului bihorean, ziua în care,
pe terenul din Parcul Rhedei (actualul Stadion al Tinere-
1920 ia iinţă primul club românesc „Bihorul” iar primul teren sportiv a fost construit de municipalitatea
orădeană în Parcul Rhedei, actualul Stadion „Tineretului”. Printre membri fondatori ai grupării sportive se
regăsesc dr. Nicolae Zigre, dr. Teodor Roxin, Teodor
Vaşca, dr. Triff Titu, Gavril Chidioşan, dr. Ioan Pop,
dr. Duţu Popoviciu, Roman Romul şi A. Şimoc. Mai
târziu, în conducerea clubului se vor ala toţi românii
de seamă ai Oradiei.
În 1923, săriturile în apă sunt prezente în „Concursul naţional de înot”,organizat la Băile Felix, iar
programul cuprindea, în terminologia acelor vremuri
„salturi”, adică 3 impuse si unul ales. Oradea a fost
una dintre primele localităţi, alături de Sibiu şi Bucureşti, unde s-au desfăşurat competiţii de sărituri
în apă.
tului), arbitrul Jelenik Geza luiera debutul primului joc
de fotbal cu spectatori, disputat la Oradea. Meciul s-a
disputat între două echipe locale, îmbrăcate în tricouri
roşii respectiv albastre, de aici survenind şi culorile
viitoarelor cluburi bihorene.
Primul club sportiv din Oradea este NSE (Nagyvaradi Sport Egylet) şi apoi NAC, în varianta românească
CAO (Clubul Atletic Oradea), Egyetertes (Înţelegerea),
Torekves (Stăruinţa), cluburi minoritare. Abia în anul
Al doilea club românesc din
Oradea a fost CS CFR, îniinţat în Sigle ale unor
1925 de către amatori ai sportului, cluburi sportive
funcţionari CFR şi anume Gavril bihorene interbelice
Bodor, Traian Silaghi, Coloman
Kiss, Emanoil Băloiu – şef al gării
mari în acei ani, Ioan Chromec, Adalbert Koch etc. La
iniţiativa sportivilor dr. Nicolae Zigre, dr. Teodor Roxin, dr. Ioan Pelle şi dr. Teoil Morariu se construieşte
un nou teren sportiv în Oradea „Arena Regele Carol
276
II”, o minunăţie pentru acele vremuri, construcţia iind considerată
Sigle ale unor
una dintre cele mai frumoase opecluburi sportive
re româneşti din Oradea. Suma
bihorene interbelice
necesară la ridicarea edificiului
sportiv a fost colectată de la amatorii de mişcare sportivă.
La numai doi ani după îniinţarea CS CFR Oradea,
datorită crizei inanciare şi a dezinteresului publicului
din Oradea, cele două cluburi româneşti, CFR Şi
Bihorul sunt nevoite să fuzioneze noul club purtând
denumirea de Clubul Sportiv Românesc Bihorul CFR
Oradea. Conducătorii clubului fac eforturi uriaşe pentru
a menţine entitatea sportivă, pentru susţinerea inanciară însă, după doi ani clubul se desiinţează ne mai
având nicio sursă materială şi neiind sprijinit deloc de
autorităţile locale şi de populaţie. În anii în care Bihorul CFR se zbătea să supravieţuiască, se îniinţase un
nou club, „Amateure”, prezidat de dr. Teoil Morariu
şi dr. Gheorghe Chidioşan iar clubul numără printre
sportivi personalităţi ca Emeric Firez şi Iosif Fechete.
Iubitorii fotbalului de la clubul defunct, Bihorul CFR,
în frunte cu Traian Silaghi şi Ioan Chromec au hotărât
desiinţarea clubului „Amateure” şi îniinţarea în locul
lui a unui club pur românesc, „Crişana” care ia iinţă în
anul competiţional 1928-1929. Dr. Teoil Morariu este
primul preşedinte al clubului, iindu-i recunoscute astfel
meritele de fost sportiv şi renumit arbitru de fotbal. La
noul club, Crişana, Teoil Morariu este ajutat de Gheorghe Chidioşan, Achim Berdac, Trăian Silaghi, Ioan
Chromec, prof. Iosif Silaghi, Iosif Fechete pentru ca,
mai târziu, să intre în conducerea clubului Gavril Pop,
Gheorghe Iova, dr. C. Manoilă, dr. Vasile Gherman, M.
Poenariu, Teodor Vaşca, Teodor Papudoff, col. Gheorghe Stavrescu cpt. I. Petică, etc. Alături de fotbal, Clubul
Crişana număra şi secţii de atletism şi ciclism. În primele
Monografia judeţului Bihor
două sezoane Crişana a câştigat titlul de campioană a
Districtului Oradea şi apoi al Ligii de Nord, obţinând
numai victorii în faţa celorlalte echipe din Ligă: CAO,
Universitatea Cluj, Stăruinţa, etc. Celelalte două secţii
au avut parte numai de triumfuri. Secţia de atletism a
câştigat pe District aproape toate probele iar la ciclism
echipa Crişana a devenit chiar campioană naţională.
Echipa de fotbal Crişana Oradea a întreprins un turneu peste hotare, în Austria şi Germania (3 victorii, 3
înfrângeri şi 1 meci egal).
Clubul Stăruinţa a fost primul din cariera unui
mare fotbalist, pe numele său Iuliu Bartky, iul unui
măcelar din cartierul Velenţa. A fost considerat
„minunea blondă” a fotbalului românesc. La 14 ani
era deja o certitudine iar la 18 ani a fost transferat la
CAO de unde în 1930 pleacă la Hungaria Budapesta,
echipă la care activează patru sezoane. A revenit la
Oradea, dar la Crişana pentru a-şi continua prestigioasa activitate la Rapid (CFR) Bucureşti, unde
evoluează opt sezoane. A marcat 100 de goluri în
campionatul României.
În 1928 se înfiinţa, la Oradea,
Federaţia Română
de Lupte, oraşul
de pe Crişul Repede fiind „ales”
datorită pleiadei de
campioni naţionali
Jozsef Tozser
Monografia judeţului Bihor
277
daţi în acele vremuri: Nicoale Bogdan (67,5 kg) şi W.
Meynhardt (82 kg) (1923), Ioan Arcai (1930) şi I. Denderle şi Tozser Jozsef (1932). După primul titlu, cucerit
la categoria „pană”, orădeanul Tozser a fost de neînvins în România, câştigând 18 titluri consecutive de
campion naţional! În anul 1934, devine şi campion
balcanic, la Istanbul, reeditând performanţa în 1935.
Însă Jozsef Tozser devine în 1936, primul orădean
participant la Jocurile Olimpice (Berlin 1936) unde
ratează de puţin o medalie olimpică, situându-se pe
locul V, la fel ca un alt bihorean, Dumitru Cuc din
Calea Mare. La Campionatul European din 1940,
desfăşurat în Franţa, se clasează pe locul VI, cu puţin
timp înainte ca „Panzerele” hitleriste să treacă pe sub
Arcul de Triumf de pe Champs Elisee. După mai
bine de două decenii de înaltă performanţă, Tozser
devine, în 1950, antrenor-pedagog, umplând în mod
fericit golul lăsat de dispariţia regretatului antrenor al
Stăruinţei Oradea, Gustav Mansberger. Au urmat alţi
ani de satisfacţii, inul tehnician formând nu doar o
serie de campioni naţionali, ci şi una de profesori de
sport, motto-ul lui favorit iind: „una e sportul, alta
e şcoala”. Printre elevii care i-au dus tradiţia mai departe se numără Mihai Benea, Viorel Reteanu, Tiberiu
Acs, Aurel Horgoş, Cornel Surlă şi Laci Kiss.
Sportul - parte integrantă a
societăţii bihorene
Între anii 1940 şi 1960 atletismul orădean este reprezentat
cu brio de sportivi ca Irma
Kiss (săritura în înălţime), Lassel
Margareta (80 m garduri), Ladislau Kiss (decatlon), Karandy
Cornelia Deac
Iuliu (400 m), Ferenyz Jozsef
(400 m garduri), Krupka Karol
(decatlon) şi Şudrigean Traian Sigle ale unor
cluburi sportive
(800 m). În deceniul dintre anii bihorene interbelice
1960-1970 avea să se remarce
viitorul reputat profesor universitar al Facultăţii de Educaţie
Fizică şi Sport, Dinu Drăgan (săritura în lungime)
dar şi Margareta Costin (100 m), Nicu Macovei (110
m garduri), Andrei Deac (200 m – viitor director
la Direcţie de Tineret şi sport Bihor după 1990) şi
Sasz Karol (înălţime). Perioada anilor 1970-1980 a
scos în evidenţă rezultatele atleţilor Korodi Jozsef
(400 m garduri, multiplu campion naţional), Giurgiu
Mariana (înălţime), David Liviu (suliţă), Antal Karol
(înalţime), Meşter Mircea (suliţă) şi Chiiriuc Dumitru (ciocan). Apoi, perioada anilor 1980-1990 aduce
în atenţia iubitorilor de atletism rezultatele obţinute
de Pop Doina (10.000 m) Miclăuş Doina (maraton),
Motorca Gheorghe (10.000
m), Boroş
Csaba (triplu
salt), Marcel
Băliban (800
m), Nemeş
Agneta (marş),
Cristea Lucica (lungime),
Lucian Liliana (înălţime),
Fazekaş Mircea şi Fazekaş
Alexandru
(ambii la ciocan). După
278
Decembrie 89 rezultatele sunt peste aşteptări, îndeosebi cele ale săritorilor, pregătiţi de soţii Mariana
şi Virgil Preda, care se remarcă de la nivel naţional
până la cel mondial, cum a fost cazul Corneliei Deac
(săritura în lungime) sau al Ligei Grozav, devenită
la data de 8 iulie 2011 campioană mondială de tineret la săritura în înălţime, la la Trabzon, în Turcia.
Elevii acestora cuceresc peste 500 de medalii la
competiţiile atletice prin Şebestyen Edward şi Iona
Vasile (înălţime), Borşi Imre şi
Pasztai Zoltan (lungime), Toth
Bianca Lazăr
Fazekas
Monika (triplu salt), Andrea Ispan (înălţime) Halai Erika (triplu
salt), Lenard Norbert (înălţime).
Apar la rampă şi aruncătorii prin
Cubleşan Maria (disc), Sasz Reka (greutate) Pop
Adrian, Meheş Alexandru şi Bianca Lazăr Fazekas
(toţi la ciocan) dar şi sprinterul Korodi Cristian (200
m), cu toţii campioni naţionali.
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a fost
îniinţată în 1964, funcţionând în cadrul vechiului
Monografia judeţului Bihor
Institut Pedagogic de 3 ani din Oradea, transformat în Institutul de Învăţământ Superior. Datorita
reducerii de activitate facultatea este desiinţată în
1983 însă, o dată cu îniinţarea Universităţii Tehnice
Oradea din anul 1990, transformată peste câţiva ani
în Universitatea din Oradea, se reia activitatea la
proilul educaţie izică şi sport. Din anul 1999, prin
Hotărâre de Guvern, activitatea proilului educaţie
izică şi sport se desfăşoară în cadrul Facultăţii de
Educaţie Fizică şi Sport. Funcţia de decan a aparţinut
profesorului Iacob Hanţiu care, devenit prorector al
Universităţii, a fost urmat la conducere de Octavian
Bâc. Cadrele facultăţii coordonează şi activitatea
Clubului Sportiv Universitar Oradea, cu rezultate
remarcabile la atletism (antrenori Dinu Drăgan,
Călin Mateaş, Marius Marinău, Gheorghe Lucaciu),
tir (antrenori Iacob Hanţiu şi Vasile Leţ) unde se
remarcă sportive ca A. Drăgan şi Alexandra Keri sau
Ioana Rusu, gimnastică (Janos Fekete), gimnastică
ritmică (Maria Brata şi Anca Bara Sabău, aceasta
din urmă fostă multiplă campioană a României),
baschet, nataţie etc.
De altfel tirul orădean a ieşit în evidenţă nu
numai prin performanţele celor de la CSU Oradea
ci şi prin munca depusă la ASA Armata Oradea de
reputatul şi totodată regretatul antrenor emerit Jean
Stănescu.
La inele anilor 1950 profesorul Hadadea
aduce în Oradea primele porţi de handbal. În
1958 echipa masculină Rapid Oradea este înscrisă
direct în Divizia A, acestea iind începuturile unui
sport care avea să aducă României şapte titluri
mondiale, patru la masculin şi trei la feminin.
Inclusiv handbalul feminin avea să aibă reprezentare la nivelul primei ligi în anii 60 însă a urmat o
perioadă de anonimat întreruptă de apariţia unor
tehnicieni ca Biro Francisc (profesor universitar
la FEFS Oradea) sau Nicolae Haiduc. În 1977
echipa Constructorul Oradea evolua în campionatul judeţean însă, după un parcurs de excepţie
echipa a promovat în 1981 în primul eşalon, sub
bagheta antrenorului Gigi Ionescu. Avea să joace în
Divizia A până în 1987, printre jucătorii de atunci
amintindu-i pe Tudor Gheorghe, Szoke, Mureşan,
Vali Cristea, Adrian Rus, Croitoru, Vasile Oprea,
Cristache, Giura, Kapornay, Mârza, Nicu Vaşadi,
Porumb, Popa, Florea Vranău, Sabin Dacău, Robert
Petrovan, Haiduc. Au urmat 12 ani de activitate în
Monografia judeţului Bihor
liga secundă timp în care echipa
îşi schimbă denumirea în mai
multe rânduri. În 1999 sub
Antonio Alexe
denumirea de CSU Repcon se
reuşeşte promovarea în prima
divizie, din echipă făcând parte
jucători ca Tomi Marchiş, Albici, Horaţiu Gal, Vaşadi, Cian, Sebi Tudor sau
Tertelici. Numai două sezoane a rezistat echipa în
prima ligă după care, alată în Divizia B, gruparea
a fost preluată în 2003 sub aripa noului club CSM
Oradea. Echipa a oscilat între prima şi a doua ligă
pentru ca în 2010, cu Sebastian Tudor pe bancă, să
se reuşească promovarea în Liga 1. Dintre antrenorii care au condus echipa de handbal: Gheorghe
Ionescu, Brio Francisc, Sabin Dacău, Constantin
Jude, Sorin Toacsen, Dumitru Berbec.
După 1950 iese în evidenţă şi activitatea baschetbalistă. Primul mare baschetbalist al Bihorului
este Titus Tarău, născut la Săcădat şi component
al echipei României, locul 5 la Campionatele
Europene din 1957. Oradea se remarcă în acest
sport prin mai multe generaţii, cea a anilor 50-70,
compusă din Nagy Liviu, Zizi Vanea, Tibor Szuhay, Ştefan Hupoiu, Gigi Leitner, Iuliu Hofmann,
Traian Dolhan sau fraţii Hotya. A urmat generaţia
următoare cu jucători ca Ilie Costel, Carol Szabo,
Zoli Gellert (timp de 11 ani jucător al echipei
orădene), Daniel Antohi, Dan Cristea, Zoli Kosa,
August Schuller, Molnar Laszlo, Nagy Zolt şi Szep
Zoli urmată de generaţia anilor 80-90, compusă
din Doru Rădulescu, Gheorghe Pascu, Horia
279
Nicoară, Adrian Flaundra, Gabriel Şarlă, Toni
Alexe, Şerban Sere, Attila Vereş, Titus Nicoară,
Lecente Sijarto şi Rareş Apostol. În 2005, o dată
cu re-promovarea echipei în Divizia A, echipa
de baschet este cooptată în Clubul Sportiv Municipal iar în următoarele sezoane apar în echipă
jucători străini, cu preponderenţă ex-iugoslavi şi
americani. Dacă în primii ani a fost destul de greu,
în sezonul 2010-2011 echipa s-a caliicat în play
off. De speciicat faptul că din 2010, echipa a fost
susţinută permanent de fostul baschetbalist Gyuri
Vajai. Prosper om de afaceri, Vajai s-a implicat şi
inanciar şi moral în viaţa echipei orădene. De altfel
tot el a intervenit şi a salvat de la faliment, în două
rânduri, între 1996 şi 1999, tocmai echipa de fotbal
FC Bihor. Tot Vajai este cel care organizează după
2000 cel mai puternic turneu de tenis din istoria
Oradiei, Trofeul Gavella, dotat cu premii de 10.000
de dolari. Echipa masculină s-a numit la început
Carmen, apoi Dinamo, Universitatea, CAO şi în
cele din urmă CSM.
Anii 70 aveau să aducă în atenţia iubitorilor de
sport o disciplină în care Oradea avea să exceleze,
judo-ul. Activitatea a fost demarată de profesorul
Florian Velici care împreună cu
Alexandru Chirilă, Radu Sărac,
Ioan Hălmăgean iar mai apoi
Marius Vizer, au dus judo-ul Horia Nicoară
orădean pe primul loc în România. Astfel, în anii 80, cele trei
280
echipe orădene din prima ligă de
judo: Tricolorul TCI, Spartac şi
Rapid Constructorul se băteau
Daniel Matei
între ele pentru titlul naţional.
Nu au absentat nici performanţele la individual. Nagy Istvan a
devenit medaliat la europene atât
la seniori cât şi la juniori, Zoli Teszari (unul dintre
viitorii magnaţi ai României) a devenit vicecampion
european de tineret, Nicolae Iosif a luat bronzul la
europene la fel ca Florin Lascău, care avea să devină chiar campion mondial, dar după ce a obţinut
cetăţenia germană. În 1994, Alexandru Lungu reuşea, în decurs de numai două
săptămâni, să cucerească atât
titlul mondial (la Cairo) cât
şi pe cel european la tineret
(la Lisabona), la categoria
+100 kg. Datorită sărăciei
federaţiei de judo, sportivul
a participat la competiţii pe
cont propriu, din banii săi şi
ai unor sponsori.
După anul 2000, o dată
cu crearea la Oradea a Centrului Naţional de Judo, sportivii de la LPS Bihorul şi JC
Liberty au strâns medalii şi
titluri continentale sau medalii la campionate mondiale la
cadeţi, juniori şi tineret prin sportivi ca Dan Fâşie,
Cristian Brata, Adrian Merge, Cezar Rusu, Daniel
Matei şi sora acestuia, Ioana Matei.
Perioada anilor 80 este una dintre cele mai
fructuoase pentru echipele bihorene. Oradea avea
Monografia judeţului Bihor
echipe în primul eşalon la fotbal (FC Bihor), handbal
masculin (Constructorul Oradea) , baschet masculin
(Dinamo Oradea), baschet feminin (Crişul Oradea
iar mai apoi Universitatea Oradea), volei masculin
(Alumina Oradea), rugby, popice feminin (Voinţa),
tenis de masă feminin (Eternit Oradea) ultimele
patru desiinţate în perioada 1990-1994 iar Şteiul
deţinea echipă de volei în primul eşalon.
La 1 septembrie 1977, prin adresa nr.1229
din 10 iunie 1977, emisă la Ministerul Educaţiei şi
Învăţământului, s-a îniinţat Şcoala generală nr.20
din Oradea. Scopul îniinţării acestei şcoli a fost
şcolarizarea elevilor care fac sport de performanţă
la Clubul Sportiv Şcolar nr.1 Oradea (fostă Şcoala
sportivă de elevi – Oradea, îniinţată în 1954) şi la
Clubul Sportiv Şcolar “Bihorul” Oradea îniinţat în
1979. Începând cu 1 septembrie 1993, prin dispoziţia nr.96/1993 a Inspectoratului Şcolar Judeţean
Bihor, Liceul cu Program de Educaţie Fizică şi Sport
“Bihorul” îşi schimbă numele în Liceul cu Program
Sportiv “Bihorul” Oradea. Profesorul Bulc Ioan
Gheorghe devine directorul instituţiei de la 1 septembrie 1979 iind urmat în 2008 de un alt coleg de
la catedra fotbal, profesorul Dan Matei.
Motociclismul orădean a ieşit în evidenţă prin
prestaţiile sportivilor de la Voinţa Oradea din anii
70, când fraţii Viktor Arpad
(500 cmc) şi Attila (250 cmc),
antrenaţi de tatăl lor, dominau
întrecerile naţionale. Alţi mari
Pentek Laszlo jr.
Monografia judeţului Bihor
281
performeri în această ramură au fost Stanca (50
cmc şi 125 cmc), Laszlo Ferenczi (50 şi 125 cmc),
Berke Karol (50 cmc sport), Ceteraş (125 cmc)
Pavel Vancea
Pentek Laszlo sr (250 cmc şi 500 cmc). După
2000, Pentek Laszlo jr reuşeşte să câştige mai
multe titluri naţionale devenind reprezentantul
de frunte al motociclismului românesc în Europa
Avea să deprin prestaţiile de la clasa 600 cmc.
vină cel mai
De asemenea, o performanţă remarcabilă este i m p o r t a n t
reuşită în perioada 1994-1997de echipa de fotbal tu r neu di n
feminin Motorul Oradea care câştigă de trei ori v o l e i u l p e
titlul naţional.
plajă din RoImediat după 1990 au apărut multe entităţi mânia. Între
sportive în discipline interzise în regimul comunist. timp compeAnii postdecembrişti s-au remarcat prin apariţia unor tiţia s-a mucluburi de karate: kyokushin, modern, tradiţional, tat la Ştrandul
taekwon-do, whu-shu, kung-fu etc. În 1994, la Tre- M u n i c i p a l .
viso, Pavel Vancea, antrenat de Ioan Ujvari, devine T a n d e m u l
primul karateka român, campion mondial, la karate orădean Matradiţional. Între timp, sub coordonarea profesorului rius MascoAlexandru Chirilă se demarează activitatea de karate vits – Cătălin
kyokushin kay unde excelează Anca Walmen Chirilă, Lelea avea să
care, după multitudinea de titluri naţionale, avea să c u c e r e a s c ă
devină multiplă campioană europeană şi să participe titlul naţional de cinci ori consecutiv între anii:
la Cupa Mondială cu echipa Europei. S-au mai re- 2006-2010.
marcat Haris Walmen, Marius Ilaş şi Viviana Chirilă,
Toate oraşele judeţului Bihor s-au remarcat
şi ea la rândul ei campioană continentală. Dar profe- printr-o vastă activitate sportivă. Spre exemplu
sorul Chirilă avea să revină după 2000 în judo, dar în Salonta s-a evidenţiat de-a lungul anilor prin
ramura judo-kata (exerciţiu de formă) şi să conducă performanţele echipei de baschet feminin, care
în 2008 tandemul orădean Iulian Surlă – Aurelian a ajuns chiar să evolueze în prima ligă, dar şi cu
Fleisz spre titlul mondial. Francisc Tripa se remarcă excelentele rezultate ale pugiliştilor de la Metalul.
la taekwon-do, devenind vicecampion european iar Tradiţia a continuat şi după 1990, accentul iind
Tunde Vaida - Mezei şi Ioan Vaida s-au remarcat la pus pe secţia de box şi cea de kick box. Din 2004
karate modern, prin performanţele eleviilor. În 1991 la Salonta se îniinţează Centrul de Fotbal Liberla Oradea lua iinţă Federaţia Română de Dans, sub ty, unul dintre cele mai puternice centre de copii
coordonarea Valeria Mangra iar perechea Noemi şi juniori din România. Beiuşul s-a remarcat în
Tarr – Istvan Toth cucerea de patru ori consecutiv istorie ca un oraş boem, în care sportul a avut
titlul naţional şi Cupa României la dans sportiv. Nu a locul său bine conturat. La puţin timp după Marea
fost singura federaţie cu sediul la Oradea. De-a lungul Unire de la Alba Iulia, beiuşenii au creat clubul
anilor aici având sediul federaţiile naţionale de lupte, de fotbal Aurora, devenit mai apoi Bihorul Beiuş.
tenis de masă şi judo. Gimnastica ritmică a avut un Cu un stadion cochet, dotat cu pistă de atletism
alt rol important în salba de medalii pentru Bihor, omologată, Beiuşul a ieşit în evidenţă prin atleţii
cucerite de sportivele de la LPS Bihorul (antrenor săi, crescuţi la şcoala lui Francisc Matei, care,
Carmina Popescu) şi CSU Oradea, Anca Bara Sabău, printre alţii, a avut ca elevi peste 100 de viitori
Teodora Lăzurean şi după 2000 Andrada Anton profesori de educaţie izică şi sport! Beiuşenii au
reuşind să facă cucerească titluri naţionale.
bătut la porţile elaşoanelor superioare prin echipa
În 1996 are loc, la Ştrandul Ioşia, prima ediţie de fotbal, condusă la un moment dat de generalul
a turneului naţional de volei pe plajă de la Oradea. Mihail Corneliu Lungu, dar şi prin cele de volei,
Monografia judeţului Bihor
282
handbal sau atletism. În domneniul fotbalului
sunt de reţinut numele lui Traian şi Remus Ganea,
tatăl şi iul, fotbalişti pur sânge, cel al lui Dumitru
Ile, devenit apoi un idol în tricoul lui FC Bihor,
Sorin Nan, descoperit în satul Cresuia şi devenit
căpitanul naţionalei de juniori în anii 80 dar şi antrenorilor Traian Horge, Nicolae Mihalcea, Teodor
Moruţ sau Nicolae Munteanu. Teodor Pătcaş a
condus destinele sportului beiuşean aproape trei
decenii, iar în domeniul atletismului au excelat
elevii lui Geta Odobasianu şi cei ai soţilor Zeno
şi Maria David. La Ştei (fostul oraş Dr. Petru
Groza) s-a construit în anii 80 una dintre cele mai
frumoase săli de sport din România la acea vreme,
„Lioara”, ajunsă în paragină după 1990. Cele mai
mari performanţe sunt trecute în dreptul echipei
locale de volei masculin, una dintre protagonistele Diviziei A înainte de 1989. Pe plan fotbalistic oraşul a fost ani la rând marcat de rivalitatea
dintre echipele locale Minerul şi Oţelul, ambele
cu stadioane excelente la acea vreme. Fotbalul a
predominat în oraşele Marghita şi Aleşd unde au
activat Bihoreana respectiv Crişul. De altfel, nu a
existat comună sau oraş din Bihor fără club sportiv
şi echipă de fotbal.
Înainte de 1989, Consiliul Judeţean de Educaţie Fizică şi Sport Bihor, creat pentru a coordona
activitatea sportivă a judeţului a fost condus de
profesorul Câmpeanu urmat de domnul David iar
apoi instituţia l-a avut mult timp în frunte pe Mera
Bujor urmat la conducere de Petre Şandor. După
Decembrie 1989, instituţia îşi schimbă numele în
Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport, iind
condusă de Andrei Deac Dragomireşti, Ioan Hălmăgean, Marius Chipurici. Separată de tineret, numele
direcţiei devine, după 2000, Direcţia Judeţeană de
Sport şi este condusă de Ionel Bungău iar apoi de
Sorin Buhaş.
Fotbalul - mărire şi decadenţă
Revenind la CAO, acesta este clubul care,
îniinţat în 1910, avea să devină celebru în
sportul românesc. În perioada dinaintea primului război mondial a activat pe plan regional
şi local. După 1920 participă, de asemenea, în
campionatul regiunii pe care îl câştigă în anul
competiţional 1923-1924 caliicându-se, după ce a
eliminat pe Universitatea Cluj şi Jahn Cernăuţi, în
inala campionatului naţional, în care a întâlnit pe
Chinezul Timişoara, pierzând în faţa bănăţenilor cu
1-4. În sezonul 1924-1925 câştigă din nou campionatul regiunii, se caliică în turneul inal al campionatului, dar nu mai reuşeşte să repete performanţa
anterioară, iind eliminată de Braşovia în sferturile
de inală. Până în anul 1932 echipa nu se mai impune
nici pe plan regional, deşi în această perioadă activau
mulţi jucători de mare valoare. În 1932 conducerea
clubului este preluată de dr. Bernad Graunstein,
preşedinte de onoare, Ştefan Covaci, preşedinte
executiv, Alex Klein, secretar general şi Iuliu Grunstein, şef al secţiei fotbal. În anul 1931, la data de 8
noiembrie, combinata CAO- Stăruinţa a învins cu
4-2 celebra echipă Ferencvaros Budapesta. În anul
următor CAO întreprinde primul turneu peste hotare, în Franţa (2-1 cu Racing Club Strasbourg, 5-2
cu Lille, 10-1 cu Tours) şi Elveţia, disputând în total
de 12 jocuri, dintre care câştigă şase, remizează de
două ori şi pierde patru jocuri însă golaverajul a fost
unul foarte bun: 41- 21. Acesta a fost doar începutul
unei excelente propagande făcută de CAO fotbalului
românesc. Datorita rezultatelor excelente obţinute în
1931, CAO efectuează în 1933 un foarte lung turneu
în Franţa şi Africa de Nord disputând 25 de partide
fără să cunoască înfrângerea! Bilanţul a fost de-a
dreptul senzaţional: 21 de victorii si 4 jocuri egale,
golaveraj 110- 23. De altfel între anii 1932 şi 1938
CAO a devenit o adevărată forţă
în primul
eşalon fotbalistic din
România
prin următoarele performanţe:
locul II în
serie (1932-
Iuliu Bodola
Monografia judeţului Bihor
1933 şi 1933- 1934),
locul II în clasamentul
Imagine dintr-un
general al Diviziei A,
meci al echipei FC
organizat într-o serie
Bihor
unică (1934-1935),
locul IV (1935-1936),
locul VI (1936-1937),
locul VII (1937-1938) în seria I. Din lot
au făcut parte în acea perioadă: Czinczer,
Miko, Stettner, Stemberg, Kadar, Weichelt, Glanczmann, Mosko, N. Covaci,
Ronnay, Bodola, Cocis, Chendrean, M.
David, Bartha, Chiroiu, Kraus, Iuhasz,
Szarkadi, Siko, Halatay, Borgea, Covaci II,
Szanislo I, Orza, Spielmann, Pop, Varzan.
A urmat perioada celui de-al doilea război
mondial. Evoluând în campionatul Ungariei sub numele de Nagyvaradi Atletikai Club (NAC), reuşeşte
să câştige titlul de campioană (ediţia 1943-1944),
utilizând următoarea echipă de bază: Vecsei (Toth) Meszaros, Onodi (Lorand) - Demetrovici (Simatoc),
Iuhasz, Petschovschi - Covaci II, Stibinger, Spielmann, Bodola, Toth III (Fernback- Ferenczi).
Unul dintre cei mai valoroşi atacanţi ai Europei
era la acea vreme Iuliu Bodola, care a jucat în echipa naţională de fotbal a României la campionatele
mondiale de fotbal din 1934 (Italia) şi 1938 (Franţa),
precum şi pentru echipa naţională de fotbal a Ungariei în perioada 1940-1948. Atacant cu un
Echipa FC Bihor
redutabil simţ al golului, Bodola
(2010 - 2011)
a fost o perioadă îndelungată
(50 de ani) golgheterul absolut
283
al echipei naţionale de fotbal a României, cu 30 de
goluri. Ulterior a fost depăşit doar de Gheorghe
Hagi, cu 35 de goluri marcate. Iuliu Bodola a fost
golgheter al României în 1939 şi 1940 şi golgheter
al Ungariei în 1944.
După război, vechiul CAO se va regăsi, în
1945, sub denumirea de Libertatea ocupând locul
VIII în sezonul 1946-1947 şi locul VI în 1947-1948.
Din sezonul 1948-1949 Libertatea devine ICO şi
aceasta, cu formula standard: Vecsei - Ion Vasile,
Melan - Bodo, Zilahi, Serfozo - Covaci II, Stielman,
Vaczi, Tudose, Turcuş, câştigă titlul de campioană
naţională şi în România.
În 1951 ICO işi schimbă denumirea în Progresul ICO reuşind să ocupe locul III, după care începe
declinul: locul VI (1952), locul XI (1953), locul XIV
(1954) şi retrogradarea. În sezonul imediat următor
Progresul ICO (antrenor L. Zilahi ) revine în prima
284
divizie şi mai mult, accede în inala Cupei României
pe care o pierde, la Bucureşti, cu 3-6, după prelungiri,
în faţa echipei CCA Bucureşti. Însă orădenii îşi iau
revanşa în 1956 când, sub comanda lui C. Schertz,
câştigă Cupa României, după 2-0 în inala cu Energia
Câmpia Turzii, disputată pe Stadionul Republicii din
Bucureşti. Echipa câştigătoare a trofeului a arătat
astfel: Gebner - Kromely, Barcu - Bartha, Ţiriac, Cuc
- Toth, Koszegi, Caricaş, Vlad, Meszaros. Urmează
doi ani de incertitudini şi rezultate contradictorii iar
echipa retrogradează în liga secundă schimbându-şi
şi denumirea în CS Oradea. Abia în 1961 se revine la
tradiţionala denumire de Crişana dar în 1963 echipa
retrogradează în Divizia B şi cedează locul echipei
Flamura Roşie iar activitatea fotbalistică avea să ie
preluată de CS Crişul Oradea.
Echipa de fotbal Crişul Oradea a debutat în
1958 în campionatul orăşenesc iar apoi a jucat în cel
regional. În 1960 Crişul a fuzionat cu echipa fabricii
de încălţăminte “Solidaritatea” şi a câştigat primul
loc în campionatul regional 1960-1961, reuşind
promovarea în Divizia B. În sezonul 1962-1963,
clasându-se pe primul loc în serie, echipa promovează în Divizia A, sub conducerea antrenorului
L. Zilahi. Au urmat trei ani în prima divizie după
care. În 1968, echipa retrogradează din nou în
B dar revine repede în prima ligă, anul următor.
Episodul cu promovarea-retrogradarea se repetă
de câteva ori la rând şi obligă oicialii să ia decizia
organizării în club eminamente de fotbal. Astfel,
din 1972, Crişul devine FC Bihor care Promovează
în Divizia A în sezonul 1974-75 şi rămâne acolo
patru sezoane, până în 1979. Conducerea clubului,
era asigurată de ing. Horea Cosma, ca preşedinte de
onoare. Revenirea în primul eşalon are loc în 1982.
A urmat o nouă perioadă de navetă între primele
două ligi însă, în 1989 echipa încheie campionatul
pe locul 7 pentru primul retur de după Decembrie
89 să găsească gruparea orădeană pe un incredibil
loc 3-4, cu Robert Cosmoc antrenor şi Dan Matei
preşedinte. La câteva luni după Revoluţie clubul,
ajuns al nimănui, s-a divizat. Mai mult, în 1996
FC Bihor ajunge pe ultimul loc în Liga III dar
este salvat de la faliment de fraţii Attila şi Armand
Borşi, oameni de afaceri. În 1998, clubul a fost
preluat de Viorel Ştiube, care în decurs de 2 ani, a
bătut la porţile promovării dar clubul a ajuns din
nou în criză iind salvat de CJ Bihor. În 2001 prin
Monografia judeţului Bihor
implicarea Grupului de irme Liberty, fotbalul
bihorean a intrat din nou pe drumul normalităţii.
În vara anului 2003, în urma câştigării barajului
cu Otelul Galaţi, FC Bihor revenea, după o pauză
de 12 ani, pe prima scena a fotbalului românesc.
Un rol aparte l-a avut în această performanţă managerul Gigi Alexandrescu şi preşedintele Ioan
Lucian. Însă imediat după promovare s-a produs
retragerea lui Marius Vizer şi a lui Liberty acţiunile
iind preluate de către Consiliul Local Oradea si
Consiliul Judeţean Bihor, organisme care au devenit
astfel inanţatorii echipei. Bihorul nu a rezistat în
A decât un sezon. Au urmat ani de secetă la nivel
de rezultate (excepţie 2006 când FC Bihor pierde
barajul de promovare cu Unirea Urziceni şi Forex
Braşov) însă nu şi la juniori unde, în 2009 orădenii
au cucerit două titluri naţionale, la juniori mari
şi juniori mici. În acest timp, la Salonta, Marius
Vizer a creat Centrul de Fotbal Liberty care avea
să câştige mai multe titluri şi medalii naţionale cu
echipele de juniori, în 2008 cucerind titlul la juniori
B iar în 2010 la juniorii mari, dar să şi promoveze
în prima ligă, în 2006, cedând însă locul celor de
la UTA. La data de 1 iulie 2010 destinele celor de
la FC Bihor şi CF Liberty se reîntâlnesc, Marius
Vizer preluând din nou managementul clubului
orădean sub sloganul: „FC Bihor, mai mult decât
fotbal”. Dintre sutele de jucători de marcă iată doar
câteva dintre numele jucătorilor care au evoluat
de-a lungul anilor la FC Bihor: Atilla Kun, Gică
Georgescu, Ioan Zare, Vladimir Tămaş, Nicolae
Mureşan, Paul Popovici, Alexandru Sătmăreanu,
Marcel Puşcaş, Eugen Pozsonyi, Adalbert Serfozo,
Marin Buiuc, Ştefan Balogh, Eugen Nagy, Ioan
Tomeş, Gheorghe Dărăban, Arpad Szucs, Ştefan
Harşani, Ioan Sărac, Mircea Neşu. Ioan Naom,
Iosif Vigu, Lajos Sătmăreanu, Zeno Bundea,
Cosmin Bărcăuan, Ovidiu Lazăr, Claudiu Keseru.
Iată câţiva dintre antrenorii care au pregătit echipa
orădeană: Ladislau Zilahi, Ştefan Hittner, Constantin Woronk, Iosif Brata, Anton Ferencz, Ion
Reinhardt, Anton Fernbach, Ladislau Vlad, Iosif
Buda, Gheorghe Dărăban, Emeric Jenei, Gheorghe
Staicu, Victor Stănculescu, Ştefan Coidum, Constantin Teaşcă, Paul Popovici, Viorel Kraus, Kun
Attila, Viorel Abrudan, Alexandru Muta, Viorel
Mateianu, Robert Cosmoc, Ionuţ Popa, Dumitru
Dumitriu şi Muzsnay Zsolt.
Monografia judeţului Bihor
CS Crişul - ani la rând clubul
fanion
Clubul Sportiv Crişul Oradea a fost îniinţat în
anul 1958 avându-l la conducere pe Mera Bujor pâna
în anul 1971. Din 1971 până în 1990 C.S.Crisul a
fost condus de Tordai Alexandru pentru ca, imediat
după Decembrie 89, la conducere să ie instalat Ioan
Alexandrescu. Din 2006 şi până în prezent funcţia
de director coordonator al CS Crişul a revenit lui
Gheorghe Frenţ. Clubul are în componenţă 14 secţii
de performanţă: atletism, arte marţiale, aeromodelism, box, baschet, haltere, handbal, înot, judo, polo
pe apă, radioamatorism, şah, scrimă şi fotbal-tenis.
Este unul dintre cele mai importante cluburi din
istoria sportului orădean. Printre ramurile sportive
ale clubului s-a numărat şi fotbalul de primă divizie,
până în anul 1972, când echipa de fotbal s-a transformat în FC Bihor. Performanţele sportivilor de la
Crişul au fost de notorietate de-a lungul anilor astfel
că merită amintite câteva dintre ele. Daniela Popa
a reuşit să cucerească titlul de vicecampioană europeană la Roma. În 1981, Mihai Micloş, legitimat la
Crişul Oradea, devenea primul pugilist bihorean care
cucereşte titlul naţional de seniori. Avea să ie urmat,
în 1983, de Nicolae Talpoş, singurul sportiv salontan
care a reprezentat municipiul de lângă graniţă la o
ediţie a Jocurilor Olimpice de Vară, Los Angeles
1984. Nicolae Talpoş a decedat în 1990, în urma unui
tragic accident rutier. Abia ce împlinise 28 de ani.
În schimb Mihai Micloş avea să îmbrace treningul
de antrenor şi să aducă alte două titluri naţionale
de seniori prin elevii săi, fraţii Stanca: Adrian (categoria grea, în 2001) şi Amilian
(semimijlocie, în 2005). Pe plan
internaţional pugilismul orădean, condus de maestrul emerit
Acs Tiberiu (într-o perioadă
vicepreşedinte al CS Crişul) şi de
discipolii acestuia, a adus multe
medalii internaţionale. Adrian
Stanca (71 kg) a deschis drumul
participărilor la Campionatul
Mondial, apoi a cucerit argintul
la „europene” pentru ca, în 1998
să ie imitat de Claudiu Florea,
medaliat cu bronz la Campionatul European şi locul cinci la
285
Campionatul Mondial din Ungaria, în anul 2000.
Amilian Stanca a continuat reprezentaţia scrimei
cu pumnii la devenind campion european de cadeţi
în 2003. Nici judo-ul feminin nu putea absenta din
lista cu prezenţe la marile competiţii mondiale graţie
Olimpiei Ianc şi Ioanei Matei în perioada 20032009. Atleţii au ieşit în evidenţă mai ales după 2000.
Astfel, Livia Meheş a devenit campioană europeană
indoor, la aruncarea greutăţii, în 2000 iar, în 2007,
discobolul Adrian Pop a cucerit medalia de argint la
europenele de juniori după ce în 2003 ocupase locul
8 iar în 2005 locul 4, dar la Campionatul Mondial.
În ine, Bianca Lazăr Fazekaş a reuşit să obţină în
2009 medalia de bronz la Festivalul Olimpic al Tineretului. Fără a minimaliza absolut deloc celelalte
ramuri, cu sute de medalii la campionatele naţionale
iese în evidenţă victoria echipei de baschet feminin
în Campionatul Naţional, ediţia 1979 când echipa
condusă de Ţuţu Constantinescu, compusă din jucătoare ca Mirela Casetti, Lica Leitner, Constantinescu,
Adriana Niculescu, Elena Tabără, Funkenhausen,
Elisabeta Boca, Ecaterina Szabo, Ileana Chvatal şi
Luciana Sere, cucereşte titlul naţional. Dincolo de
gloria naţională adusă de echipa feminină de baschet,
marile performanţe la nivel de echipă sunt trecute în
dreptul poloiştilor şi al scrimerilor. De altfel poloul
este considerat „sportul naţional
al bihorenilor” însă au existat şi
oameni de sport care au susţinut
Echipa CSM
că, pe plan individual acest titlu
Oradea
îi poate reveni judo-ului.
286
Monografia judeţului Bihor
CSM oRadea, clubul
secolului XXI
Clubul Sportiv Municipal Oradea
este o instituţie publică creată în anul
2003 prin voinţa aleşilor locali de la acea
vreme şi care are ca principal obiect de
activitate sportul de performanţă din
Oradea. Încă de la începutul activităţii
sale CSM Oradea şi-a propus obiective
îndrăzneţe, unele dintre ele iind atinse
în special prin activitatea şi rezultatele
secţiilor de judo şi polo, două sporturi
cu tradiţie în Oradea şi rezultate pe plan
intern şi internaţional, obţinute de JC Liberty respectiv CS Crişul, cluburi de la care CSM Oradea a
preluat secţiile de seniori. Clubul s-a îniinţat graţie
diligenţelor purtate pe lângă oicialităţile locale de
către Ioan Alexandrescu. Dacă la început clubul
număra secţiile de polo, judo şi handbal, avea să
ie cooptată în club şi secţia de baschet masculin
iar după 2008 au fost cooptate secţiile de seniori la
scrimă şi atletism de la Crişul, LPS, CSU, pentru a
existat continuitate la nivel de seniori. Rezultatele
nu s-au lăsat aşteptate. Echipa de judo, devine campioană în perioada anilor 1996-2003 cu o singură
excepţie. Apoi a cucerit între ani 2003-2010, toate
titlurile naţionale la nivel de echipă, sub conducerea
antrenorilor Emil Morar, Alexandru Lungu, Aurelian Fleisz şi Iulian Surlă, având în echipă sportivi
medaliaţi la europene şi mondiale ca Daneil Fâşie,
Claudiu Baştea sau Alexandru Lungu. Port-drapelul
sporturilor de echipă orădene, echipa de polo CSM
Oradea, a reuşit să se aboneze la titlul naţional, pe
care l-a câştigat, sub magica baghetă a antrenorului
Cornel Gordan, în sezoanele: 2006-2007, 2007-2008,
2008-2009, 2009-2010 şi 2010-2011, la cest din urmă
titlu orădenii au încheiat campionatul cu un punctaj
record: 109 puncte din 111 posibile. CSM Oradea a
reuşit să câştige 36 de jocuri din cele 37 disputate,
unul iind încheiat la egaliate. La inele aceluiaşi
sezon, poloiştii orădeni au fost la o lovitură de depratajare de semiinalele Cupei LEN, dar au pierdut
la 5 metri în faţa celor de la Honved după o dublă
manşă dramatică. Absolut surprinzător, la puţin timp
după excelentele performanţe, antrenorul Cornel
Gordan a fost înlocuit din funcţie cu maghiarul Toth
Laszlo.. Din lot au făcut parte de-a lungul acestor
ani, portarii: Ferenc Barat, Dorin Creţu, Peter Kuna,
jucătorii de câmp Mircea Samuilă, Cosmin Baidoc,
Nicuşor Diaconu, Bogdan Câmpianu, Alex Popoviciu, George
Tarnoveţchi, Attila Kincses,
Andrei Creţu, Attila MonosLiberty Oradea
tori, Kadar Kalman, Tiberiu
Negrean, Ramiro Georgescu,
Ghiţă Dunca, Cosmin Goina.
În toată această perioadă CSM
Oradea a jucat în Liga Campionilor şi în Cupa LEN,
în sezonul 2009-2010 iind la un pas de a accede în
turneul inal al Cupei LEN dar a pierdut dramatic,
în sferturi, la un gol diferenţă, în faţa campioanei
Germaniei, Spandau Berlin. De asemenea, după ce
a trecut de la Crişul la CSM Oradea, echipa masculină de spadă a cucerit toate titlurile naţionale din
2000 până în 2010. Între 2003 şi 2010 clubul a fost
condus de Petruţ Drăgan, Ionel Bungău, Nicuşor
Vaşadi (interimar) şi Florin Birta.
Marile performanţe ale echipelor
de club
Poloul nu numai orădean ci şi românesc îşi
leagă amintirile de echipa Crişul Oradea care, în noiembrie 1981 avea să dispute marea inală de la Split,
a Cupei Cupelor, tocmai împotriva echipei gazdă,
POSK. După ce au trecut de toate fazele preliminare eliminând echipe din Italia, Spania, Germania,
Olanda, Grecia şi Ungaria, Crişul a disputat turneul
inal la Split alături de Szentes (Ungaria), Montjuic
Barcelona (Spania) şi POSK Split (Iugoslavia). Crişul
a câştigat atât cu Szentes cât şi cu Barcelona, dar ace-
Monografia judeţului Bihor
laşi lucru îl reuşiseră şi iugoslavii. Astfel ultimul meci
al turneului a reprezentat practic inala. Sârbo-croaţii
au învins cu 11-9 dar numai după prelungiri. Lotul
echipei Crişul Oradea a fost compus din: Kiss Csaba,
Mişi Rada – portari; Ivan Feher (căpitan), Claudiu
Rusu, Vaslie Ungureanu, Liviu Garofeanu, Cornel
Gordan, Dorin Costrăş, Petre Raţ, Emil Fărcuţa,
Roberto Pantea, Gabi Harabagiu, Zoli Illes – jucători
de câmp. Cei doi antrenori au fost regretaţii Nicolae
Rujinschi şi Ioan Alexandrescu.
Pe 26 martie 2007, echipa de spadă, Crişul Oradea, antrenată de Nicolae Ille, a reuşit să acceadă în
inala Cupei Campionilor Europeni, desfăşurată în
Germania, la Heidenheim. În componenţa Nyisztor
Alexandru, Bertalan Arkosi, Radu Andrei, Adrian
Pop şi Andrei Timoce, orădenii au cedat în ultimul
act, în faţa campioanei Franţei, Levallois, cu scorul
de 36-45. Orădenii au avut un parcurs de excepţie la
Heidenheim. După un prim tur liber, echipa antrenată de Nicolae Ille a învins în optimi de inală, cu
44-29, campioana Israelului, Askhelon. În sferturi,
orădenii s-au impus cu 45-31 în faţa echipei din Oslo
pentru ca, după un meci dramatic, în semiinale
Crişul să treacă de Zvezda Zvenigorod, nimeni alta
decât campioana Rusiei şi marea favorită la titlul
continental cu 45-44. A fost o victorie datorată şi
tradiţiei scrimei orădene, cu secţii încă din anii 60 atât
la nivel de şcoală sportivă, unde activa ca antrenor
Gyula Falvyi cât şi la CS Crişul iar tradiţia continuă
şi în 2010 cu aceleaşi secţii.
La data de 6 noiembrie 1999, la Oradea s-a desfăşurat turneul inal al Cupei Campionilor Europeni
la judo. Liberty a ajuns să lupte pentru marele trofeu
după ce a trecut
de US Orleans
(Franţa) cu 6-1,
TSV Abensberg,
scor 5-2 şi Istanbul Buyuk, 2-5 în
tur şi 5-1 în retur.
Imagine de pe
Stadionul Iuliu
Bodola
287
Echipele caliicate la turneul inal au fost Dnepr
(Ucraina), Mytnyk (Ucraina), Kenamju Amsterdam
(Olanda) şi Liberty Oradea. În prima semiinală,
Liberty a spulberat rapid team-ul ucrainean Mytnyk,
consemnând o victorie la un scor categoric: 7-0.
În cea de-a doua semiinală, deţinătoarea trofeului,
marea favorită, Kenamju Harlem a fost învinsă, la
mare luptă de Taifun Dnepr, o surpriză de proporţii.
În inala mică olandezii au reuşit să-şi revină, dar
era târziu, 7-0 cu Mytnyk. A urmat marea inală, în
care Liberty a avut o evoluţie superbă şi s-a impus
cu 6-0 în faţa celor de la Dnepr şi a cucerit cel mai
important trofeu european: Cupa Campionilor. Celebra victorie, considerată cea mai mare din istoria
sportului orădean, i se datorează lui Marius Vizer
care a creat o adevărată echipă de vis la Oradea
selecţionând câţiva dintre cei mai valoroşi sportivi
ai lumii în acei ani.
Librety „Echipa de vis”:
60 kg: Iulian Surlă, Kenji Uematsu (Spania)
66 kg: Kyoshi Uematsu (Spania)
73 kg: Gheorghi Revazashvili (Georgia), Denis
Ogienko (Spania)
81 kg: Sergio Domenech (Spania)
90 kg: Aleksei Mihaliov (Rusia)
100 kg: Kovacs Antal (Ungaria), Aleksandr
Mikhalin (Rusia)
+100 kg: Alexandru Lungu
Antrenori: Mircea Frăţică şi Veaceslav Bacal
Baze sporitve
Stadionul Iuliu Bodola a fost construit în
1924 iar de-a lungul anilor a suportat mai multe
288
Monografia judeţului Bihor
Sala Sporturilor
“Antonio Alexe”
din Oradea
lucrări de modernizare. Pe acesta arenă, în sezonul
1948-1949, echipa fanion a Bihorului, ICO, câştiga
unicul titlu de Campioană a României. Este un
stadion de „tip britanic”, fără pistă de atletism,
astfel că tribunele sunt foarte aproape de gazon iar
atmosfera este una specială. La data de 27 noiembrie
2008, Stadionul Municipal, a fost botezat după fosta
glorie a fotbalului românesc, Iuliu Bodola. Capacitatea stadionului era de 24.500 locuri. Unul din cele
mai importante meciuri disputate pe acest stadion
a fost amicalul dintre România şi Israel (scor 0-0)
în 1984, meci la care au asistat 30.000 de spectatori.
În vara anului 2003, la meciul de baraj dintre FC
Bihor şi Oţelul Galaţi (scor 3-1), au asistat 27.000 de
spectatori. Baza cuprinde un teren de antrenament,
unul sintetic, sală de forţă, vestiare, saună, cabinete
medicale.
Pentru că poloul pe apă este considerat un
„sport” naţional al orădenilor, la iniţiativa profesorului Ioan Alexandrescu, la Oradea a fost
construit în 2006 cel mai modern Bazin olimpic
din România, lucrare care a costat peste 5,5 milioane de euro. Bazinul a fost dotat cu un sistem
de filtrare şi recirculare a apei realizat cu tehnologii de ultimă generaţie, similar cu cel folosit la
Jocurile Olimpice de la Sydney 2000. Construit
din structuri metalice uşoare, în formă de arc de
cerc, acoperişul bazinului este mobil şi are o deschidere a arcadelor de 51 de metri. Ca o atestare
a unui bazin de calitate la Oradea, s-a organizat
în iulie 2006, când bazinul nu era încă acoperit,
turneul final al Campionatului European de polo
pentru juniori. În martie 2008 a găzduit turneul
final de calificare la jocurile olimpice din Beijing
2008. iar în 2010 aici a fost organizat turneul Cupei Mondiale cu participarea celor mai valoroase
echipe reprezentative ale lumii. Denumit iniţial
Bazinul Olimpic, edificiul sportiv poartă numele
de Bazinul Olimpic „Ioan Alexandrescu”
Sala Sporturilor din Oradea, amplasată în
cartierul Ioşia, pe strada Cazaban nr. 3, a fost
construită în perioada 1973-1978, după proiectul realizat de arhitectul Vladimir Ionescu. O
frumuseţe ale acelor ani, Sala Sporturilor are o
capacitate de 2.500 de locuri şi a fost inaugurată
în anul 1979. De atunci a fost gazda unor competiţii majore gen campionate mondiale, europene,
turnee internaţionale. Aici îşi dispută partidele
echipele de sală ale oraşului. Din 2005, conform
unei hotărâri a CL Oradea, edificiul se numeşte
Arena „Antonio Alexe” după numele regretatului baschetbalist Toni Alexe care a decedat în
dimineaţa zilei de 21 ianuarie 2005, în urma unui
groaznic accident rutier petrecut la intrarea în
Sinaia. Alexe a debutat în Divizia A la Dinamo
Oradea în 1988 şi a jucat la echipa orădeană până
în 1993 fiind considerat unul dintre cei mai valoroşi baschetbalişti din istoria ţării. Dincolo de
suita de finale de campionate sau cupe naţionale
găzduite la mai toate disciplinele sportive de către
Monografia judeţului Bihor
289
Bazinul Olimpic
Cu o suprafaţă de 17.000
mp, baza sportivă a Universităţii oradea are o
dublă destinaţie,
constituind locul
de antrenament
şi de desfăşurare al activităţilor
didactice pentru
studenţii Facultăţii de Educaţie
Fizică şi Sport, de
antrenament pentru studenţii de la alte facultăţi, şi de agrement
şi practicare din plăcere a sportului pentru
studenţi şi profesori. Baza cuprinde terenuri
de rugby, fotbal, volei, volei pe plajă, handbal,
tenis de câmp, baschet, atletism plus săli de
gimnastică, atletism şi forţă. De asemenea CSU
Oradea beneiciază de o sală ultra-modernă
dată în folosinţă în 2009.
Oradea, oraşul de pe Crişul Repede se remarcă
prin organizarea unor competiţii de înalt nivel.
În anii 70-80 Sala Sporturilor a fost gazda mai
multor ediţii ale Trofeului „Carpaţi” la handbal
masculin şi a Trofeului „Felix” la volei masculin,
cu participarea echipelor naţionale. De asemenea
tot Sala Sporturilor a găzduit în 1996 turneul final
al Campionatului European de handbal masculin
pentru tineret iar peste doi ani „casa sportului”
găzduia finala Campionatului European de karate
kiokushin-kay. În 1999 aici a avut loc finala Cupei
Campionilor Europeni câştigată de JC Liberty
Oradea.
Bazinul Acoperit Crişul a fost leagănul
nataţiei orădene postbelice. A fost construit
în anul 1958 aici disputându-şi meciurile echipele de primă ligă Crişul Oradea şi Progresul
Oradea. Capacitatea este de circa 3-400 de
spectatori. Poate găzdui meciuri oiciale de polo
şi concursuri de nataţie în bazin de dimensiuni
reduse. După anul 2000 a fost reamenajat la standarde internaţionale iind o bijuterie în materie. Pe
lângă competiţiile de polo şi concursurile de nataţie,
bazinul a fost, este şi va i folosit la cursurile de
iniţiere în înot. De asemenea, majoritatea echipelor
orădene de polo, campioane naţionale de juniori,
Crişul şi Dinamo Oradea, au susţinut partidele în
acest bazin, la fel ca celebra generaţie a lui Feher,
Gordan, Garofeanu, Costraş etc, inalistă în 1981 a
Cupei Cupelor.
290
Monografia judeţului Bihor
Cladirea
administrativă
din baza sportivă
“Tineretului”
Baza Sportivă „Tineretului”, arondată pe
lângă Liceul Sportiv Bihorul, deţine cel mai vechi
teren de fotbal din Bihor, dotat cu tribune de 5.000
de locuri şi pistă omologată de atletism. Pe lângă
stadion se găsesc două terenuri sintetice, o sală
modernă de jocuri sportive, cea mai modernă sală
de judo din ţară, sală de gimnastică şi sală de lupte,
toate iind folosite de elevii instituţiei în procesul
de pregătire.
Nu lipsesc din peisajul sportiv bazele de tenis:
Voinţa, situată chiar în centrul oraşului, Sănătatea
(lângă Palatul Baroc) şi Precon (lângă Sala Spor-
turilor). Apar după 1996 şi terenurile sintetice iar
Sălile de Culturism şi Fitness împânzesc oraşul.
Fost campion de culturism cu echipa Rapid, în
1981 şi vicecampion naţional de seniori, Ion Marin
construieşte, renovează şi administrează între 1995
şi 2010 nu mai puţin de opt săli de întreţinere de
itness şi body building. În 2011, Ion Marin revine
în competiţii şi reuşeşte să câştige titlul naţional la
masters. De asemenea, ies în evidenţă baza sportivă a
Centrului de Fotbal Liberty, de la Salonta, construită
în perioada 2004-2007 şi cea de la Paleu, construită
în perioada 2007-2010 de primăria comunei în colaborare cu omul de afaceri Alexandru Kiss.