În impresionantul Parc Național Cheile Nerei, la limita Munților Aninei cu Munții Locvei, în sălbăticia pădurii am descoperit și noi, vara aceasta, Lacul Ochiul Beiului. Lacul este renumit pentru culoarea sa schimbătoare, de la un albastru deschis până la un albastru incredibil, verzui-închis.

Lacul Ochiul Beiului se află la o altitudine de 310 metri, iar forma lacului este cea a unui crater cu adâncimea de 3,6 metri. Este monument al naturii protejat și despre el se spune că are apa atât de curată încât se pot admira păstrăvii care înoată în el. O altă caracteristică a Lacului Ochiul Beiului este că nu îngheață niciodată. Tot timpul anului temperatura apei rămâne constantă având între 4 și 8 grade Celsius. Apa lacului este împrospătată mereu de un izvor. Se spune că acest fapt face ca păsările migratoare, stârci cenușii ori rațe sălbatice, rămân aici peste iarnă.

De-a lungul timpului, localnicii au creat și dezvoltat legende despre acest loc incredibil de frumos și spun că lacul este fermecat. Astfe, se spune că, în noaptea Sânzienelor, se deschid porțile cerului și ielele se adună în jurul Lacului Ochiul Beiului. Ele se îmbăiază, cântă și dansează până în zori.În mitologia românească, ielele sunt făpturi feminine supranaturale, care se arată sub forma unor fete frumoase îmbrăcate în rochii albe.

Altă legendă spune că, în urmă cu sute de ani, un bei hain a stăpânit locul în care se află Lacul Ochiul Beiului. Fiu acestuia era incredibil de frumos. Acesta se îndrăgostește de o fată de cioban. Aflând povestea lor de dragoste, beiul a ordonat ca fata să fie ucisă. În urma luptei beiul rămâne fără un ochi. În locul în care a căzut ochiul beiului, a apărut Lacul Ochiul Beiului.

Lacul Ochiul Beiului este aproape de cele trei cascade ale râului Beușnița, iar împrejurimile sălbatice constituie unul din cele mai frumoase puncte turistice din zonă.

Articol scris de Adriana Roman

Fotografii de Adrian Satmaru