Dietă, regim vegetarian sau post creștin?

 Postul alimentar este cunoscut și practicat de mii de ani în toate culturile, însă într-o formă empirică. În ultimii ani a fost supus studiului științific, iar secretele lui încep să iasă la suprafață. Este unanim acceptat faptul că postul alimentar are un efect antiîmbătrânire și de reducere a riscului de dezvoltare a unor stări patologice.
 În toate textele antice, moderația în alimentație era prezentată ca o regulă de aur pentru men­ținerea sănătății, în timp ce excesele alimentare erau considerate cauza tuturor bolilor. În Orient, una din practicile curente era să te ridici de la masă pe jumătate flămând, deoarece se făcuse legătura între tipul de nutriție, sănătate și longevitate. În lumea modernă există nenumărate dovezi că supraalimentația atrage după sine obezitatea și alte afecțiuni asociate cu aceasta. În toate civilizațiile și în toate religiile, postul alimentar a fost investit cu valențe curative nu numai în ceea ce privește corpul, dar și psihicul, sufletul.
Se face deseori confuzia între Post și diferitele diete sau cure de slăbire, detoxifiere etc., dar oare care este diferența dintre ele? Diferențe sunt mai multe, dar în primul rând diferă scopurile. Dieta țintește performanțele fizice, postul, pe cele sufle­tești: curățirea de patimi, pregătirea pentru spove­danie și mai ales pentru împărtășire. Pe scurt, vizează îmbunătățirea sufletească.
A vorbi despre post în zilele noastre pare aproape absurd, deoarece de la mic la mare nu este persoană care să nu fi auzit despre el. Restricțiile sale, îndeosebi cele de ordin alimentar, sunt cunoscute de toată lumea, însă adevăratul sens al acestuia este fie ocolit în mod voit, fie necunoscut. Postul nu este nici o dietă și nici numai un regim vegetarian. Momentele intrării în posturile de peste an reprezentau pentru părinții, bunicii și înaintașii noștri momente importante, ce presupuneau o serie de schimbări în ceea ce privește modul de viață, atât de ordin material, cât și spiritual. Postul începea cu spălatul cu leșie al vaselor în care s-a făcut mâncare, mergeau la rude, la vecini sau la cei cu care erau certați și își cereau iertare, pentru a nu intra în post neîmpăcați, se împăcau și apoi începeau postul. Dar nu cu „pate vegetal”, nici cu „lapte de soia”, „șnițele de soia” sau alte substitute care există în magazine, ci cu alimente din „bătă­tură”, cu ulei doar atunci când era „dezlegare”, la fel cum se consuma și vinul.
Omul zilelor noastre însă nu a mai păstrat aproape nimic din toate aceste obiceiuri. Postul și-a pierdut latura spirituală pentru mulți dintre cei care îl țin, reprezentând mai degrabă o dietă, însă nici aceasta în sensul propriu al cuvântului. E văzut de mulți ca un exercițiu vegetarian, scopul fiind detoxifierea organismului sau scăparea de câteva „kilograme în plus”, cu gândul la carnea de porc sau miel de care se va abuza de sărbătorile ce urmează.
Numeroși oameni fac o confuzie generală între vegetarieni, între cei care țin cure de slăbire și pos­tul creștin și, comoditatea fiind de multe ori o componentă predominantă a noastră, transfor­măm postul doar într-un regim alimentar. Mâncăm doar produse vegetale, precum vegetarienii, sperăm să slăbim, cum își doresc persoanele care țin cură de slăbire, și apoi spunem că am postit.
Însă postul nu este nici pe departe doar un regim alimentar, ba chiar este lipsit de folos spiritual dacă este privit doar așa. Postul cuprinde mai multe aspecte, cele mai importante fiind cele de ordin spiritual.
Postul are un înalt sens religios. El este un act de cinstire a lui Dumnezeu, o jertfă benevolă din par­tea creștinului, o renunțare de bunăvoie la ceea ce nu ne-a fost oprit, din dragoste și pentru cinstirea lui Dumnezeu, în scopul propriei noastre desăvârșiri morale. El este un exercițiu de înfrânare a poftelor și a patimilor, un mijloc de întărire a voinței și de practicare a virtuții, o formă a pocăinței și un mijloc de descătușare de tot ceea ce este potrivnic mântuirii noastre.
Atât în învățătura Mântuitorului, a Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți, cât și din scrierile unor renumiți teologi rezultă că postul are două aspecte: unul trupesc și altul sufletesc, spiritual, ceea ce corespunde postului extern și postului intern, care însă constituie o unitate. Postul trupesc sau extern, fără post sufletesc, este lipsit de deplina valoare morală, căci noi ne înfrânăm de la hrană în scopul înfrânării poftelor și patimilor, în scopul îmbună­tățirii și desăvârșirii noastre duhovnicești. Noi postim de bucate ca să postim de păcate, după afirmația unor Sfinți Părinți. Reținerea de la bucate nu se face pentru valoarea acestui exercițiu în sine, ci pentru efectul pe care îl are asupra vieții sufle­tești a postitorului: înfrânarea și dispariția poftelor păcătoase, stăpânirea voinței asupra patimilor și plăcerilor păcătoase, dobândirea libertății față de pornirile și poftele păcătoase, înălțarea și dăruirea gândurilor noastre lui Dumnezeu prin rugăciune și meditație etc.
De aici rezultă că înfrânarea nu se referă numai la mâncarea de la care ne reținem, ci la efectul acestei rețineri asupra trupului și sufletului: înfrâ­narea și stăpânirea poftelor, dorințelor, ispitelor și patimilor. Din acest motiv, Biserica ne îndeamnă să postim postul cel adevărat, bineplăcut lui Dumnezeu, care este: înstrăinarea de răutăți, înfrâ­narea limbii, lepădarea mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământ fals. „Lipsa acestora e postul cel adevărat și bineprimit”.
Postul înseamnă să nu mâncăm produse de origine animală (carne, ouă, lapte), însă este com­plet doar împreună cu aspectele sale de ordin spiritual. Postul nu este unul adevărat dacă nu este completat de rugăciune și de fapte bune.
În plus, mâncând doar substitute alimentare ale alimentelor de bază, precum laptele de soia, pateuri vegetale sau alte bunătăți „de post”, dispare jertfa pe care ar trebui să o facem.
Nu postim pentru estetica trupului. „Atunci când postim, nu postim ca să facem economii și nici ca să ne menținem linia corpului, linia estetică. Ci când postim trebuie să fim și milostivi. Să dăruim celor săraci. Orice om poate fi milostiv, chiar dacă nu are niciun ban și nimic material pe care poate să-l ofere cuiva. Poate face milostenie cu un cuvânt bun, cu o rugăciune pentru sănătatea și ajutorul celor din jur. O mână de ajutor dată unui bătrân singur și deznădăjduit, o vizită făcută unui bolnav acasă sau în spital, un sfat dat unui om dezorientat, descumpănit, căzut în deznădejde”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Dumnezeu a dat în Rai porunca de a nu mânca din pomul cunoștinței binelui și răului, pentru ca omul să practice virtutea înfrânării, care este prima măsură și condiție a însănătoșirii morale. Omul este chipul lui Dumnezeu (Fac. 1, 26) prin rațiune, voință, sen­timent (Treimea umană) și este ase­menea lui Dumnezeu prin sfințenie, care se obține prin practicarea virtuților. Atunci când omul se înfrânează în ceea ce privește mâncarea, el devine stăpânul trupului, nu se mai lasă ispitit de el și nu mai este robul lui.
Adam, nesocotind porunca Divină, a amestecat binele cu răul, porunca lui Dumnezeu de a nu mânca și ispita diavolului de a mânca, rezultând păcatul care a adus blestemul lui Dumnezeu și moartea trupească (Rom. 7, 13). Astfel, Adam și Eva au pierdut, prin mândria minții și pofta trupului, comuniunea harică cu Dumnezeu, fiind dezbrăcați de haina cea țesută de Dumnezeu – cămașa Duhului Sfânt, care i-a protejat până la acea dată împotriva greutăților vieții.
Sfântul Ioan Gură de Aur spune în „Problemele vieții” că „nimic nu provoacă atâta mulțumire și atâta sănătate ca atunci când cineva mănâncă și bea după măsura adevăratei nevoi a trupului său, astfel încât să nu aibă o greutate mai mare decât cea normală. Și pentru a te convinge, observă-i mai întâi pe cei care mănâncă cu măsură și apoi pe cei care mănâncă exagerat. Trupurile primilor sunt de obicei puternice, sănătoase, cu organe care funcționează armonios, pe când ale celorlalți sunt molâi, greoaie, anevoioase și bolnăvicioase”.
La rândul lor, și medicii nutriționiști reco­mandă cumpătarea în ceea ce privește alimen­tația și mai ales hrana sănătoasă, nu substitutele cumpărate de la magazin, cu care ne păcălim că postim. Am înlocuit din dieta noastră produsele naturale, îmbuibându-ne cu o grămadă de otrăvuri bine ambalate. S-a perturbat, de asemenea, până și rit­mul alimentației. Frecvența și mai ales abundența meselor noastre au făcut să dispară o funcție esențială a organismului nostru, aceea de adaptare la lipsa hranei. Societatea contemporană, făcând din ce în ce mai puțin efort fizic, ar fi normal să mănânce mai puțin. S-a întâmplat însă invers: sedentarismul lumii contemporane este asociat unei abundențe alimentare incredibile.
Respectarea posturilor este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii. Rânduielile date de Sfinții Părinți pedepsesc cu asprime pe cei care nu păzesc postu­rile. Dar trebuie să postim nu numai cu trupul, ci și cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci și înfrânându-ne totodată de la patimi, păcate și ispite. Odată cu înfrânarea de la mâncărurile de dulce, trebuie să ne silim a ne curăți nu numai trupul, ci și sufletul, petrecând în rugăciune, pocăință și fapte bune. Postul întreg, adevărat și desăvârșit este nu numai cel trupesc, ci și sufletesc.
Referindu-se la post, Sfântul Ioan Gură de Aur vorbește foarte frumos despre împletirea virtuților: „Postiți? Arătați-mi-o prin fapte. Cum? De vedeți un sărac, aveți milă de el; un dușman, împăcați-vă cu el; un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiați; o femeie frumoasă, întoarceți capul. Nu numai gura și stomacul vostru să postească, ci și ochiul, și urechile, și picioarele, și mâinile voastre, și toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate și de hrăpire, și de lăcomie. Picioarele, nealergând la priveliști urâte și în calea păcătoșilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusețile străine. Gura trebuie să postească de sudalme și de alte vorbiri rușinoase”.
În concluzie, dacă veți încerca să țineți post, veți găsi în acesta o poartă de acces perfectă pentru o dietă și un stil de viață mai sănătos și nu în ultimul rând calea către Dumnezeu.
Prof. Flaviu Ștefan ZANCU,
Secretar executiv SLI Bihor