Mihai Flamaropol s-a născut pe 9 aprilie 1919 la București. Povestea sa în fotbal începe la vârsta de 12 ani când este legitimat la formația Gloria București unde petrece 9 ani când ajunge la Distribuția București (Juventus București). La vârsta de 17 ani, Flamarol începe să joace și hochei fiind legitimat la echipa Telefon Club București sau Telefoanele cum era cunoscută.
După 13 ani la Gloria, Flamaropol ajunge la CCA București în 1952, formație cu care câștigă două titluri de campion (1952 și 1953) și o Cupă a României (1952). În echipa națională debutează pe 20 iunie 1948 într-un meci din Cupa Balcanică cu Bulgaria, meci câștigat de tricolori cu 3-2. Din păcate pentru el, Flamarol a terminat acea aprtidă în minutul 71 când a fost eliminat. Pentru el au mai urmat alte 3 prezențe în tricoul echipei naționale fără să marcheze vreun gol însă. Până la vârsta de 35 de ani a practicat ambele sporturi în același timp cu performanțe importante.
În hochei s-a bucurat de un palmares mai bogat reușind să câștige 12 titluri de campion: câte 5 cu Juventus București și CCA/Steaua București și câte unu cu Telefoanele și Rapid București.
După ce s-a retras din activitatea sportivă, Mihai Flamarol a scris șapte cărți:
- Hochei pe gheață (1962)
- 50 de ani de hochei în România (1976)
- Amintiri din fotbal și hochei (1981)
- Fotbal (1984)
- Fotbal – cadran mondial (1984)
- Fotbal – cadran românesc (1986)
- Însemnările unui sportiv
