Tag: femei

Bianca Lascoi și Diana Nistor, PR Specialists și Owners Storyfy: „PR-ul este ca o pânză albă de desen, asupra căreia mai trasăm o linie de culoare, și încă una.”

Bianca Lascoi și Diana Nistor sunt PR Specialists și Owners Storyfy. Ele au început să scrie povestea parteneriatului lor în business încă din 2014, după ce s-au cunoscut în cadrul unei agenții de PR în care au activat amândouă o vreme. Plecarea lor din agenție și, respectiv, punerea bazelor parteneriatului dintre ele două n-a fost ceva planificat sau strategic. A venit natural: „Cred că viața ni s-a întâmplat pur și simplu și a dus la asta”, ne-a împărtășit Bianca.

Diana a fost cea care a plecat din agenție prima. La câteva luni distanță, a plecat și Bianca. „Eu am fost cea care a fondat compania întrucât aveam nevoie să facturez pentru niște proiecte pe care lucram ca freelancer și am sunat-o pe Diana pentru că avem nevoie de ajutor cu munca”, a continuat ea.

Din momentul acela încoace nu a mai luat în calcul niciuna dintre ele să mai lucreze fără să împartă proiectele pe care activau. Sunt complementare și partea fiecăreia de muncă este de la sine înțeleasă, așa că e foarte naturală colaborarea lor.

Cum vă imaginați voi, la început, că ar urma să arate traseul vostru profesional ulterior punerii bazelor parteneriatului vostru? În ce măsură au coincis așteptările voastre cu realitatea din 2014 până astăzi?

Bianca: În 2014, zona în care activam în agenție era în mare parte compusă din industria muzicală din România. Am făcut PR pentru jumătate din industria muzicală românească: de la artiști pop precum Alex Velea, Shift, Jorge, Alexandra Stan până la o zonă mai rock ca Holograf, Iris și Compact.

După plecarea din agenție, am accesat o arie nouă, și anume societatea civilă, unde am comunicat multe proiecte din zona de educație și cultură ale unor ONG-uri, însă, inevitabil, continuau să apară și cereri din muzică și industriile creative.

S-a diversificat apoi portofoliul nostru în zona de influenceri, film, zona de media și business. Deși sperăm încă din 2014 să lucrăm într-o arie mai organizată din punct de vedere al flow-ului de muncă, nu cred că am vizualizat-o cu exactitate atunci, ci ne-am dat seama în timp de ce presupune fiecare tipologie de client, implicit de domeniu.

Am învățat mai târziu, de-abia prin 2019 – 2020 de la un mogul al presei, care ne-a fost client și pe care îl consider și mentor, că “the real biz is showbiz” și asta mi-a dat extrem de multă claritate atât pentru realitatea actuală, cât și pentru viziunea de business.

Fără să am o intenție egocentristă în spate, cred că aș putea să încep oricând un business de la 0, în orice domeniu, și aș reuși.

Când și cum s-a conturat ideea lansării agenției Storyfy, așa cum o cunoaștem noi astăzi? A fost vreodată o opțiune să porniți pe drumuri separate, fiecare dintre voi activând în regim freelance pe cont propriu, sau ați știut de la bun început că vă doriți să puneți bazele a ceva frumos împreună?

Bianca: Ideea concretă de Storyfy s-a conturat încă de când am început să lucrăm împreună după plecarea din agenția unde eram angajate. Deși nu aveam un nume oficial, simțeam nevoia de „o umbrelă” sub care „să defilăm”. 

Totuși, vreme de câțiva ani, proiectele au venit către noi datorită brandingului personal al fiecăreia și, partea frumoasă este că, deși veneau către una sau cealaltă dintre noi, nu a existat varianta să nu le împărțim și să vrem să le păstrăm ca proiecte personale.

În ce moduri vă face prietenia care vă leagă mai puternice în business?

„Ne cunoaștem foarte bine, știm că oricând și oricum putem avea încredere una în cealaltă. Ne susținem negreșit pe toate planurile.”

Diana: În toți anii aceștia de prietenie și de parteneriat în business nu ne-am certat niciodată. Cred că ajută foarte mult faptul că amândouă am copilărit în mediul rural, unde ne-a fost insuflat bunul-simț, unde am învățat cât de mult contează respectul pentru celelalte persoane și cât de importantă este familia, legătură umană.

Suntem firi diferite, de asta ne și completăm perfect.

Eu sunt întruchiparea calmității și blândeții, Bianca este mai pragmatică, mai business-oriented – un duo perfect. 🙂 De multe ori am spus că Bianca este pentru mine sora pe care mi-am dorit-o în copilărie, dar am primit-o la maturitate.

Fiecare femeie joacă numeroase roluri în viața profesională și, deopotrivă, în cea personală. Dintre toate rolurile pe care le aveți de îndeplinit în fiecare zi, care este cel care vă dă cele mai semnificative bătăi de cap? Dar cel care vă aduce cea mai multă satisfacție – și de ce?

Bianca: Nu cred că un singur rol îți da bătăi de cap sau, din contră, satisfacție. Cred că dacă aș numi unul singur acum și l-aș cataloga ca atare (fie ca pe o bătaie de cap sau ca pe o satisfacție) aș crește în însăși rolul de femeie o rigiditate interioară.

Nu cred că ne putem conserva permanent într-o singură stare, așadar, aș spune mai degrabă că anumite situații pot fi provocatoare pentru o femeie, dar odată rezolvate sau depășite îți oferă satisfacție și învățăminte.

În funcție de etapele vieții fiecărei femei, rolurile oricum se mai întrepătrund.

„E un amalgam de emoții destul de complementare în a fi femeie și a face business. A fi femeie în sine e, de fapt, un fel de caramel sărat.”

Care ați spune că sunt cele mai importante valori și principii care v-au însoțit pe tot parcursul activității voastre în calitate de PR Specialists și Owners ai agenției Storyfy?

Diana: Omenia și loialitatea. Și, bineînțeles, comunicarea. Am discutat și dezbătut mereu fiecare situație, reușind să ajungem la un front comun ușor. Relația noastră de prietenie și parteneriat este una puternică în special prin prisma faptului că avem aceleași valori.

Știu că portofoliul vostru include nume precum: Alexandra Stan, Adina Foldager,  SQUAD Influencers și Bravo Films. Care au fost cele mai importante lecții de business pe care le-ați învățat pe parcursul anilor, lucrând cu persoane și branduri cunoscute? Dar de omenie?

Diana: Avem în portofoliu persoane cu care lucrăm de ani de zile, s-au legat prietenii, ne-am fost alături la momente personale importante, ne-am susținut profesional indiferent de situații.

Dar am învățat că, indiferent de istoric, de emoțiile implicate, este în regulă ca unele relații profesionale să se încheie fără resentimente.

Amândouă ținem foarte mult la conexiunea umană. Dacă partea asta nu există, nu o simțim sau dacă se pierde, este mai bine să nu colaborăm profesional. 🙂

Care ați spune că este cea mai semnificativă modificare prin care a trecut industria PR-ului românesc din 2014, de la debutul brandului vostru, până în ziua de astăzi? Cum a fost necesar să vă modificați voi serviciile, procesul de lucru și chiar și biroul virtual ca să vă adaptați la nevoile clienților și ale pieței?

Bianca: Sunt multe schimbări în ultimii 10 ani în industrie. Partea de digital PR e totuși prima pe care aș nominaliza-o ca semnificativă.

În 2014 comunicam în social media puțin pe Facebook și puțin, înspre deloc, pe Instagram. Nu știu dacă erau mai mult de 100.000 de conturi active în Instagram, în România în urmă cu 10 ani. LinkedIn, la momentul respectiv, nu avea relevanță, greutate. TikTok nu exista pe atunci.

Acum, PR-ul digital e vedeta principală și cred că cel mai mare shift a fost nu să ne adaptăm noi la el, ci să ne convingem clienții că e un #musthave. Pentru noi, să vedem blogurile, influencerii și comunitățile lor ca pe niște canale noi de comunicare a venit nativ, fără a ne uimi in vreun fel, însă pentru clienți nu s-a simțit la fel.

În concepția majorității dintre ei, canalele clasice primau și a fost un exercițiu de adaptabilitate pentru ei și de convingere din partea noastră că digitalul e obligatoriu. Iar procesul de lucru și ideea de birou virtual au fost susținute de pandemie pentru a deveni o normalitate pentru clienți.

Altă modificare este IR-ul. Noi, inevitabil, fie și nepropus sau nediscutat inițial, ajungem să facem acțiuni de IR pentru clienții noștri. Din perspectiva noastră, cele două merg oricum ținându-se de mână, ca într-un cuplu, însă aici încă ne lovim deseori de inflexibilitatea clienților de a vedea acțiunile sau rezultatele respective ca parte a muncii de PR.

Ce-și doresc persoanele publice, brandurile și companiile din România de la industria PR-ului românesc și de la specialiștii în PR? Care ați spune că este cel mai important și, deopotrivă, mai neașteptat lucru pe care l-ați învățat despre PR de la clienții voștri?

Bianca: Să le dai soluții minune, pe care ei să le deturneze cât ai clipi, poate?! Glumesc… Cred că e, de fapt, despre încredere. Cred că își doresc încredere în specialiștii cu care lucrează.

De asemenea, și noi, de partea cealaltă a baricadei, ne dorim ca ei să creadă și să susțină acțiunile și ideile noastre. Cel mai important lucru pe care l-am învățat este că pe termen lung poți clădi multe și ajunge mai departe decât sperai, asta dacă există capacitatea de a avea răbdare până la rezultatele „minune” vizualizate de noi toți la începutul colaborărilor.

Din 2014, de când ați pus bazele colaborării voastre, afacerea a fost pe o pantă ascendentă. Care este cuvântul-cheie prin care se definește agenția voastră, Storyfy, astăzi? Ce este și, respectiv, ce nu este ea?

Bianca: Interesantă întrebare. Sigur nu este o corporație și, cel puțin momentan, nu e nici un business din care am face exit, însă are multe alte atribute.

„Câteodată Storyfy poate fi un cabinet psihologic, alteori o curte de tribunal și aproape zilnic o redacție in care mai scriem câte o poveste.”

Ați putea spune că ați atins succesul? Cum se definește, în accepțiunea voastră, succesul?

Diana: Succesul, așa cum bine ai spus, este privit și înțeles diferit în funcție de valorile fiecărei persoane. Eu simt că am atins succesul prin prisma faptului că am o familie frumoasă, că am reușit să rămân activă profesional chiar și pe perioada sarcinilor și după nașterile celor două fetițe, că am găsit echilibrul între viața profesională și cea personală.

Succesul ar putea fi pentru agenția noastră stabilitatea, clienții recurenți, relațiile de încredere cu jurnaliștii care sunt la un apel distanță, recunoștință din partea colaboratorilor, mulțumirile clienților și, bineînțeles, rezultatele optime prin implementarea campaniilor de comunicare și promovare.

Cred că dacă ar fi să alegem două emoticoane care ne reprezintă starea actuală, le-am alege pe acesta 🤗 și acesta 😊.

Care este amprenta personală pe care o lăsați voi asupra industriei PR-ului și comunicării în România?

Diana: Hmm, nu știu dacă lăsăm neapărat o amprentă, dar sigur se lucrează ușor cu noi, suntem atente la nevoile colaboratorilor, ne adaptăm la schimbările apărute, anticipăm trendurile în comunicare. Credem în transparență, autenticitate și avem responsabilite față de orice produs/brand/persoană.

În ce fel vă împlinesc poveștile pe care le spuneți în fiecare zi:

Diana: Ne bucură faptul că prin poveștile noastre reușim să clădim imaginea unei persoane, că suntem acolo să punem temelia, să ridicăm „construcția”, iar mai apoi să o menținem integră și integrală.

Există un citat care mie îmi place foarte mult și exprimă, de fapt, cât de multă muncă este în spatele imaginii unei persoane. Warren Buffett a spus așa: “It takes 20 years to build a reputation and five minutes to ruin it. If you think about that, you’ll do things differently”.

Ce reprezintă numele agenției voastre de PR, “Storyfy”:

Bianca: „O poveste pentru tine”. Am făcut o traducere, dar e cel mai cuprinzător răspuns având în vedere că spunem povești zilnic.

Cuvântul-cheie care descrie dinamica dintre voi două:

Diana: Încredere 100%.

Pentru ce v-ați dori să aveți mai mult timp:

Bianca: Eu pentru lenevit cu zilele pe un șezlong, pe o plajă, iar Diana probabil pentru a explora la pas toată insula în timp ce mă bronzez eu. 😂

Diana: 100% de acord cu Bianca 😂.

Un vis profesional pe care încă nu vi l-ați îndeplinit:

Diana: Ne-am diversificat foarte mult portofoliul, dar încă nu am avut clienți din zona de imobiliare și auto. Ne dorim și astfel de clienți.

Bianca: Și bijuterii, să nu uităm de bijuterii 🙂.

O întrebare care v-ați fi dorit să vă fie adresată într-un interviu, dar care încă nu a fost, și răspunsul la aceasta:

Diana: Nu aș vrea să fie ceva cu tentă negativă, dar este în direcția de „Cum vă alegeți clienții?”.

Iar răspunsul este: „Ne place să colaborăm cu oamenii care înțeleg importanța PR-ului, care știu ce înseamnă asta sau vor să învețe ce înseamnă PR-ul pentru business-ul lor sau pentru propria imagine. Refuzăm clienți care privesc PR-ul drept un tabel în Excel cu cifre și care vor rezultate după o lună de colaborare. PR-ul este ca o pânză albă de desen, asupra căreia mai trasăm o linie de culoare, și încă una, încă una, în funcție de poveștile spuse către public prin diferite medii de comunicare.”

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

JO, artistă: „Cine pierde pasiunea pentru muzică, se pierde pe sine ca artist.”

Călătoria muzicală a lui JO a început încă din copilărie. Când avea 2-3 ani cânta toate reclamele de la TV. Serios s-a apucat de treabă pe la vârsta de 12 ani, când părinții săi au fost chemați la școală de profesoara sa de muzică. „Am fost o binecuvântată. M-au susținut toți oamenii din jurul meu… familia, prietenii, profesorii…”, a declarat ea într-un interviu anterior.

Familia ei a susținut-o de mică și o susține în continuare: „M-au susținut de mică și mă susțin în continuare”. Lor le trimite întotdeauna prima dată o piesă imediat cum o înregistrează în studio, cu ei se sfătuiește întotdeauna înainte de a lua o decizie importantă în carieră și în ei are cea mai mare încredere.

Ei i-au fost alături atunci când a participat la emisiuni precum „X Factor” și „Te cunosc de undeva”, emisiuni care au pus-o pe harta industriei muzicale românești; ei i-au fost alături în procesul devenirii ei profesionale; și tot ei i-au fost alături atunci când ea s-a făcut remarcată ca artistă prin hituri precum „Până vara viitoare” (feat. Randi).

„Relația mea cu muzica e foarte intimă. Îi spun muzicii tot ce nu știu nici mie să-mi spun.”

Am stat de vorbă cu JO despre relația sa cu muzica, despre procesul prin care s-a maturizat atât ca femeie, cât și ca artistă, precum și despre cine este ea, atunci când nu e pe scenă.

Credit foto: Ștefan Dani

Care au fost genurile muzicale sau, mai specific, artiștii muzicali cu a căror muzică ai crescut încă din copilărie?

Prima piesă pe care am învățat-o cu adevărat și pentru care ne-am străduit să găsim negativul, pentru a o interpreta la serbări sau alte evenimente școlare, a fost „Doar o clipă” de la Andra. Influențele Andrei au jucat un rol semnificativ în evoluția mea în această carieră și rămâne una dintre artistele mele preferate.

În copilărie ascultam diverse genuri muzicale, atât românești precum N&D, 3SudEst, cât și internaționale, de la Rihanna, Beyoncé și Michael Jackson la trupe rock precum Paramore, The Script sau 30 Seconds to Mars. I know, „o ciorbă” de influențe muzicale, dar tot acest amalgam de stiluri diverse m-a ajutat să îmi dezvolt abilitățile de interpretare și să îmi îmbogățesc cultura muzicală.

Dacă ai putea să te întorci în timp și să spui un singur lucru versiunii tale din copilărie care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică, care ar fi acela și de ce?

„Să nu uit nicio secundă ca pasiunea e cea care trebuie să primeze întotdeauna.”

E ușor să te fure valul în această industrie. Vor fi mulți oameni care îți vor demonstra că e mai mult despre business decât despre pasiune, însă ceea ce arde înăuntru este întotdeauna mai important.

Cum crezi că te-ar descrie prietena ta cea mai bună și / sau prietenii tăi cei mai apropiați?

Eu și prietena mea cea mai bună suntem soul-sisters. Îmi spune mereu ca sunt un suflet mare, bun și un om de încredere, pe care se poate baza oricând.

„Aud deseori de la oamenii din jurul meu că îmi iubesc sufletul și asta mă face să cred că am reușit.”

În ce fel a contribuit participarea ta la emisiuni precum „X Factor” și „Te cunosc de undeva” la conturarea parcursului tău profesional pe scena muzicală românească? Care simți că este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o despre ceea ce înseamnă să fii artist participând la astfel de emisiuni?

„X-Factor” a fost rampa mea de lansare în această industrie. A contat nemărginit participarea mea in emisiune. Genul acesta de producții TV ajută atât timp cât și tu te ajuți.

Cel mai important este să fii sincer în primul rând cu tine, apoi cu cei de acasă care te privesc, pentru că pe ei nu poți să-i păcălești niciodată. Cu cât ești mai autentic și adevărat, cu atât mai repede ajungi la inimile oamenilor.

Credit foto: Ștefan Dani

Care-ai spune că este atuul pe care-l aduci tu pe scena muzicală românească?

Nu am trăit niciodată comparându-mă cu ceilalți. Eu știu cine sunt și ce înseamnă muzica mea, iar pentru mine ea vindecă. Fac muzică din adâncul sufletului meu pentru suflete care au nevoie să audă și să simtă.

Trăiesc pentru oamenii care îmi ascultă muzica și îmi spun ca au trecut peste momente grele din viața lor cu ajutorul pieselor mele. Probabil mai sunt artiști care gândesc așa, iar asta chiar mă bucură, pentru că muzica e medicament, iar cei care pot să-l dea oamenilor sunt binecuvântați cu cel mai frumos dar. 

„Muzica e medicament.”

Cine este JO, din punct de vedere muzical, astăzi? Dar în plan personal?

Îmi place să cred ca nu există diferențe prea mari între cele două planuri. Sunt o persoană foarte transparentă și nu țin departe de ochii lumii ceea ce sunt în viața personală.

Sunt un om simplu, sincer și fericit. Iubesc mult viața, animalele, oamenii, natura. Ador să călătoresc atunci când am timp liber, iar atunci când este vorba de muncă sunt extrem de implicată, muncitoare, dedicată.

Deocamdată mă concentrez foarte mult pe treabă și carieră.

De la debutul tău pe scena muzicală românească până astăzi, ai lansat numeroase hit-uri, printre care se numără „Șoapte”, „Fără tine”, „Ulelele” și „Până vara viitoare” (feat. Randi). Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului JO în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea? Ce spun ele despre parcursul tău personal și artistic de până acum?

Aș începe categoric cu piesa „Cu un picior în Rai”. Știu și simt că piesa asta a pus bazele artistului JO. E piesa cu cel mai frumos mesaj pe care puteam să-l dau oamenilor: „Dacă dragostea e tot ce ai/ Să știi că ești cu un picior în Rai”.

Aș continua cu „Tot la tine mă întorc”, piesă pe care am scris-o într-un moment de resemnare în fața unei relații toxice care mi-a condus mintea și sufletul în ultimii șapte ani, piesă care însă a avut un impact extraordinar asupra mea și care mi-a dat puterea să pot să schimb ceea ce trăiam în momentul acela.

Și aș încheia cu „Ulelele”, o piesă care nu s-a bucurat neapărat de un foarte mare succes, însă este unul dintre cântecele mele preferate de la noi din țară, cu un mesaj aproape la fel de liniștitor precum „Cu un picior în Rai”. Vă invit să o ascultați și să o simțiți.

Credit foto: Daniel Emanuel Blejan

În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor? Cât de natural îți vine să scrii versuri?

Le simt mult mai puternic pe cele scrise de mine, sunt mult mai personale, însă nu am cântat niciodată o piesă pe care nu am simțit-o cu adevărat. Scriu versuri natural de fiecare dată când sunt inspirată de muzica mea.

Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?

Întotdeauna mă sfătuiesc cu părinții mei. Ei sunt cei în care am avut încredere de la bun început. Ei m-au încurajat și m-au ajutat întotdeauna.

Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica?

Muzica pentru mine înseamnă viață. Trăiesc prin muzică, mă descarc în muzică, transmit prin muzică. Când mă găsesc scriind o piesă, realizez că niciodată n-am fost în stare să spun lucrurile respective așa cum am spus-o în anumite versuri sau cu o anumită linie melodică.

Simt ca și cum îmi curge muzică prin vene și mă face pur și simplu să fiu.

Credit foto: Sebastian Aniculesei

Primul lucru pe care-l faci dimineața:

Exerciții de respirație.

Cel mai bun sfat pe care l-ai primit la început de drum:

Să fiu reală, sinceră, autentică.

Colaborarea în cadrul căreia ai simțit cea mai multă chimie muzicală cu persoana alături de care ai lucrat:

Colaborarea cu Randi. 😊

Ce spune look-ul tău despre tine:

Haos.

Credit foto: Sebastian Aniculesei

Un vers pe care l-ai scris în ultimul an și-n care te regăsești:

Mă doare, și ce dacă?

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

Tyla – “Safer”.

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto cover: Ștefan Dani

Dayana, artistă: „Cred că un artist devine durabil datorită deschiderii sale față de studiu și a curiozității sale.”

Dayana este o cântăreață și compozitoare din Republica Moldova care reușește să îmbine cu succes diverse genuri muzicale cu fiecare lansare. Pasiunea pentru muzică a definit viața artistei încă din copilărie, când a început să își descopere propriul stil muzical. Dayana și-a început cariera muzicală ca artist independent, reușind să adune mii de stream-uri pe toate platformele de streaming și colaborând cu unii dintre cei mai importanți DJ din estul Europei, precum UNKLFNKL, PHARAØH, Robert Cristian și Scott Rill.

Emoția pe care Dayana o transmite în fiecare piesă este motivul pentru care fanii îi sprijină orice lansare. În 2023, artista a colaborat cu Camidoh, un artist în ascensiune pe scena Afropop, pentru piesa “Up For Love”, cu bine-cunoscutul producător SICKOTOY, pentru piesa “Into The Light” și a lansat piesa “Need You”, un adevărat imn Eurodance.

„Asta am simțit să spun acum, aici și exact așa.”

Recent, artista s-a dedicat lansărilor în limba română, explorând prin versuri diverse stări omenești. Piese precum „Tată adevărat”, „Aș mai vrea să fiu copil” sau „Trece viața” au stârnit mii, chiar milioane de reacții de la oamenii din online, datorită sincerității artistei și a sound-ului melodic. Piesele se regăsesc pe cel mai recent album al artistei – „Nostalgic”.

Despre transformarea prin care a trecut de curând și parcursul ei personal și profesional de până acum, mi-a povestit mai multe în acest interviu.

Dayana, presa românească se referă la tine ca fiind „o talentată cântăreață și compozitoare originară din Republica Moldova”. În ce fel se fac remarcate influențe din Republica Moldova în muzica ta? Care au fost genurile muzicale sau, mai specific, artiștii muzicali cu a căror muzică ai crescut încă din copilărie?

Crescând în Republica Moldova am ascultat în copilăria mea foarte multă muzică rusească, anume chanson, multă muzică populară și desigur piese autohtone moldovenești ale artiștilor cum ar fi: Ion Suruceanu, Anișoara Puica, Ana Barbu, Sofia Rotaru.

Acele linii melodice sunt adânc impregnate în subconștientul meu prin catchiness și modul simplu moldovenesc de exprimare în versuri.

Când ai luat decizia de a te muta din Republica Moldova în România pentru a-ți dezvolta cariera în industria muzicală – și de ce?

M-am mutat în București la 18 ani, când am venit să studiez la Conservator. A fost o decizie care s-a simțit potrivită dintotdeauna, concretizată în mintea mea înainte de a lua examenul de bacalaureat.

Am ales Bucureștiul pentru că era mai aproape de casă și oportunitățile mult mai multe pe plan muzical.

„Am găsit o industrie mult mai colorată și versatilă aici, care a fost pe alocuri dulce, dar și amară.”

Pasiunea ta pentru muzică a fost un element definitoriu al vieții tale încă din copilărie, când ai început să-ți descoperi propriul stil muzical. Prin ce schimbări a trecut stilul tău muzical din copilărie până astăzi?

Cred că se poate observa din videoclipurile în care sunt mai mică faptul că vocea mi s-a schimbat considerabil, dar modul pozitiv și inocent de exprimare în melodii a rămas același. În primul rând, muzica cu care am debutat era o muzică pentru copii, iar ceea ce am lansat acum e muzica de la începutul maturității mele și o sumă a experiențelor acumulate în 25 de ani.

De-a lungul carierei tale, ai colaborat cu unele dintre cele mai importante nume din lumea muzicii electronice din estul Europei, printre care se numără UNKLFNKL, PHARAØH, Robert Cristian și Scott Rill. Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o despre muzică lucrând cu aceste nume din lumea muzicii electronice din estul Europei?

De la UNKLFNKL am învățat să tind spre perfecțiunea în versurile în engleză, Robert Cristian m-a învățat ce înseamnă ambiția și Scott Rill m-a învățat că profesionalismul poate fi întâlnit și la creatorii foarte tineri, iar toate acestea m-au format pe mine ca artist.

Sunt niște lucruri care ți se întipăresc foarte profund în esența ta și ți-o formează.

Te faci remarcată, în spațiul muzical românesc, prin versatilitatea ta muzicală. De curând, ai lansat în România albumul tău de debut: „Nostalgic”. Ce simți că spune despre tine această versatilitate muzicală, în plan profesional? Dar în plan personal – ce simți că indică faptul că refuzi să te încadrezi într-un singur gen muzical?

Noi oare ca oameni suntem doar într-un singur fel? Răspuns clar, nu. Faptul că am N părți și caracteristici în interiorul meu se revarsă și în muzică, iar faptul că sunt versatilă muzical mă ajută să experimentez și să îmi găsesc calea ca artist și om.

Plus, m-aș plictisi prea repede să cânt în același stil. 😊

Ce te-a determinat să iei decizia de a face tranziția dinspre muzică electronică înspre muzică pop cu influențe retro?

Schimbarea a venit de la sine, la momentul potrivit. Acum simt că pot fi mai aproape de publicul românesc, tocmai datorită faptului că mă exprim în limba maternă în acest album și mă bucur că pot să îmi arăt rădăcinile.

Fiecare limbă străină îți dă o senzație aparte dar e cel mai frumos când te exprimi în limba ta.

În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor?

Prefer să scriu în special pentru mine, deoarece nimeni altcineva nu ar putea spune mai bine ce simt, însă am lansat și piese scrise de alți songwriteri.

Cât de natural îți vine să scrii versuri?

Compunerea versurilor și a liniei melodice e o binecuvântare când vin din inspirație și un chin când le forțezi, dar prin exercițiu ajungi să înveți să o faci mult mai ușor.

Care este o „amintire pe portativ” pregnantă care se regăsește pe albumul „Nostalgic” și pe care, atunci când privești înapoi în timp, încă o retrăiești de fiecare dată?

În piesa ,,Buchet uriaș” vorbesc despre un ultim etaj, unde cândva îmi așteptam cu sufletul la gură dragostea. Acum am înțeles ca nu e nevoie să o mai aștept, e deja înlăuntrul meu.

„Mai sunt momente când compar senzațiile noilor iubiri cu cea dintâi și mă înfășoară un sentiment de nostalgie, când totul era atât de necunoscut.”

Care este piesa de pe acest album în care simți că te regăsești tu cel mai mult?

Cel mai mult mă regăsesc însă în piesa ,,Vom fi amândoi”, pentru că descrie latura mea pozitivă și îmi oferă speranță.

Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului Dayana în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea?

Dacă ar fi să îmi sumarizez viața în 3 piese din albumul ,,Nostalgic”, acestea ar fi: ,,Trece viața”, ,,Vom fi amândoi” și ,,Ultima zi pe pământ”.

Toate cele 3 piese sunt nostalgico-inspiraționale și înglobează o maturitate emoțională la care am tins atât de mult să ajung și încă lucrez.

Dacă ai putea să te întorci în timp și să spui un singur lucru versiunii tale din copilărie care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică, care ar fi acela și de ce?

Dacă ar fi să mă întorc în timp, Dianei i-aș spune să fie mult mai curajoasă, să împartă arta cu lumea fără sa o judece prea mult.

Care este un lucru pe care ți-ai fi dorit să-l fi știut despre muzică înainte de a intra efectiv în industria muzicală?

Chiar dacă aș fi știut niște lucruri în teorie de dinainte, oricum experiența personală este cel mai bun profesor.

Toate lucrurile pe care le-am învățat au venit la timpul potrivit, iar faptul că le-am descoperit singură pe parcurs, m-a întărit foarte mult și nu mi-aș fi dorit să fie altfel.

Care este relația familiei tale cu muzica ta? Dar cu cariera ta?

Și părinții mei sunt artiști, cântă împreună de mai bine de 25 de ani și împart o dragoste nebună pentru muzică. Ei sunt cei de la care am moștenit talentul și iubirea față de artă.

Întotdeauna m-au susținut și încurajat, au înțeles ca am nevoie de multă libertate și timp de sacrificat în numele muzicii.

„Părinții mei sunt cei mai mari fani ai mei și eu sunt fana lor cea mai înverșunată.”

Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?

Fiecare persoană care trece prin viața mea e un profesor de la care încerc să învăț câte ceva nou. Sunt o fire destul de independentă și autodidactă, observ și iau ce e mai bun din experiențele oamenilor cu care lucrez.

Munca rămâne a fi cel mai bun mentor, îți arată prin rezultate direcția în care trebuie să te îndrepți.

Primul lucru pe care-l faci dimineața:      

Trag draperiile și îmi aranjez patul.

Cum decurge o sesiune productivă în studio:

Cu multe căutări interioare, zbucium și distracție.

Colaborarea în cadrul căreia ai simțit cea mai multă chimie muzicală cu persoana alături de care ai lucrat:

Sunt câțiva producători cu care mă simt foarte liberă și ador să lucrez: Călin Grăjdan, Iordan Adrian și Chopin.

Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:

Insula Ammouliani, pentru că acolo s-a întâmplat o eliberare sufletească în urma căreia a ieșit piesa „Tată adevărat”, dar nu doar locurile în sine te inspiră, ci experiențele pe care le ai cu oamenii în acel loc.

Cum te reîncarci atunci când obosești:

Călătoresc, ador să ies din habitatul meu zilnic și să văd peisaje noi.

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

„1+1” – Naika.

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Vlad Andrei

Minelli, artistă: „Iubesc ceea ce fac, muzica este terapie pentru noi toți.” Interviu exclusiv The Woman

Minelli s-a lansat în industria muzicală românească la vârsta de 16 ani, ceea ce înseamnă că a crescut cu pasiunea pentru muzică încă din copilărie. Își aduce aminte și astăzi că pe atunci asculta tot înseamnă muzică pop pe MTV, muzică din afara țării, dar știa, de asemenea, și toate melodiile care erau lansate în România. „Tot ce vedeam pe canalele TV de muzică de la Christina Aguilera la Beastie Boys era, pentru mine, absolut wow! Țin minte că videoclipul piesei “Intergalactic” de la Beastie Boys m-a fascinat de-a dreptul”, mi-a împărtășit artista.

„Adevărata inspirație muzicală a început, pentru mine, de-abia pe la vârsta de 17 ani, când am început să diversific genurile pe care le ascultam.”

Pe atunci, Minelli asculta, ca genuri muzicale, de la pop la rock și până la dubstep. Experimentând și-a dat seama că cel mai mult era atrasă de muzica pop, soul, R&B, jazz și așa a început să asculte artiști definitorii pentru aceste genuri muzicale precum: Ella Fitzgerald, Aretha Franklin, Frank Sinatra, John Legend, Sting, Toto, Sade și Coldplay.

Astăzi, Minelli este o artistă cunoscută pe piața națională și internațională datorită rezultatelor impresionante obținute cu single-uri precum “Mariola” și “Rampampam”, care încearcă încă și astăzi să insereze cât de mult poate din influențele muzicale cu care a crescut în melodiile ei. Mi-a povestit mai multe despre relația ei cu muzica și nu numai în acest interviu.

Dacă ai putea să te întorci în timp și să spui un singur lucru versiunii tale din copilărie care tocmai și-a descoperit pasiunea pentru muzică, care ar fi acela și de ce?

Cu siguranță mi-aș spune: „Ai mai multă încredere în tine!”

Care este un lucru pe care ți-ai fi dorit să-l fi știut despre muzică înainte de a intra efectiv în industria muzicală?

Poate faptul că, pentru a ajunge foarte sus, este nevoie de mulți ani de dezvoltare, răbdare și iar răbdare, perseverență, muncă cu tine, însă asta nu mi-ar fi schimbat deloc dorința de a face muzică, pentru că e o parte din mine.

Debutul tău în industria muzicală românească a fost marcat de venirea ta la București, unde ai intrat în trupa Wassabi, manageriată de Marius Moga. Cum ai găsit industria muzicală din București la vârsta de 16 ani și, respectiv, cum te-a găsit ea pe tine?

Eram un copil venit dintr-un oraș mic, cu multe vise, speranțe, iar proiectul înființat de Marius era pentru mine un mare pas înainte. Am intrat într-o industrie în care mai mult învățam, executam, nu pot să zic că aveam prea multe decizii de făcut, ceea ce s-a schimbat clar cu timpul.

Cum s-a schimbat atât industria, cât și tu, după aproape 20 de ani în care ai făcut parte din ea? 🙂

„Industria muzicală s-a schimbat clar în bine și eu la fel.”

Este o diferență enormă între Luisa de la 16 ani și Luisa de acum, care își scrie muzica, decide ce și cum vrea să fie/arată totul, ce să comunice publicului, cum să fie proiectul prezentat lumii etc., lucruri pe care nu le făceam deloc la începuturile mele.

După o perioadă de timp în care ai fost parte componentă a trupei Wassabi, ai decis să te lansezi pe cont propriu. Care a fost cea mai mare frică pe care ai avut-o în momentul în care ai luat decizia să mergi pe cont propriu?

A fost într-adevăr un moment destul de confuz pentru mine și nesigur, îmi era frică de faptul că nu o să mă descurc pe cont propriu.

Nu aveam cea mai mare încredere în mine, însă din moment ce m-am decis că vreau un proiect internațional, am început să îmi scriu singură, să experimentez, să văd ce mi s-ar potrivi, ce mi-ar plăcea să cânt, și să îmi clădesc încrederea în mine.

Astfel, ușor-ușor am reușit să pun pe picioare proiectul.

Astăzi, ești unul dintre cei mai de succes artiști și compozitori din Europa de Est. Ai scris multe hituri atât pentru tine, cât și pentru alți artiști de succes. Cine este Minelli, din punct de vedere muzical, astăzi? Dar în plan personal?

Îmi place să spun că sunt un artist care încearcă să ofere oamenilor stări/emoții în care să se piardă, dar și să se regăsească.

Un lucru personal mai puțin știut de public este că atunci când eram însărcinată cu primul copil, am scris o carte de poezii, care rămâne o amintire superbă.

Celebritarea are, de cele mai multe ori, un preț de plătit. Care ai spune că este prețul pe care îl plătești tu?

Nu am de ce aspect să mă plâng momentan sau să spun că din cauza celebrității pierd foarte multe pe alte părți. Poate faptul că uneori sunt mai mult plecată, departe de copii, însă nu sunt perioade lungi și atunci când sunt acasă, sunt cu ei 100%.

Dac-ar fi să sumarizezi povestea omului Minelli în nu mai mult de trei piese de-ale tale lansate până acum, care ar fi acestea?

“Mariola”, “Rampampam” și “Silver & Gold”.

De ce aceste piese?

Pentru că “Mariola” a fost prima dintre piesele care m-au introdus în mințile unei mase de oameni, o piesă care m-a făcut să am încredere în mine și care încă mă face să zâmbesc când o ascult.

“Rampampam” este piesa care a deschis alte uși, care m-a ajutat să fiu auzită la nivel global și să cred și mai mult în mine.

Iar “Silver & Gold” este piesa ce dă și numele primului meu album, marcând o altă etapă în cariera mea.

Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea lui Minelli în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?

Hmm, sunt multe, cred că le-aș trece aici pe cele atinse de inspirația pură, la care nu am stat atât de mult să mă gândesc, cum ar fi “Mariola”, “Deep Sea”, “Discoteka”, “Addicted”, “Illusion”, “MMM”, “Rampampam”, “picpocpac”, etc.

Lansările tale “Rampampam” și “Nothing Hurts” au dominat topurile muzicale la nivel global, cumulând peste 220 milioane de stream-uri și peste 400 milioane de vizualizări pe YouTube. Ce simți că spune asta despre punctul profesional în care te afli în momentul de față?

„Este un sentiment de neegalat când mă gândesc la faptul că am pășit pe atâtea teritorii cu muzica mea, când văd atât de mulți oameni din diferite țări că îmi cântă și iubesc muzica.”

Toate premiile primite, de platină și de aur din diferite țări, stream-urile, vizualizările sunt foarte importante pentru mine, pentru că asta îmi arată că muzica mea a călătorit, a depășit granițe atingând un public larg, care din fericire a și rezonat cu ea, ceea ce mă împlinește enorm.

Cine ai spune că a fost cel mai mare sprijin al tău în procesul devenirii tale profesionale?

Sprijinul meu major este clar familia. Soțul meu în primul rând, care a crezut în mine, se implică și este lângă mine la orice pas. De altfel, pot spune că familia întreagă mi-a fost și-mi este plasă de siguranță.

“Rampampam” a ajuns chiar pe locul #4 în topul Shazam Global și pe locul #1 în Shazam Global Dance, unde s-a situat timp de câteva săptămâni. Care este povestea piesei “Rampampam” și cum a prins contur ea?

Piesa “Rampampam” este o piesă venită dintr-o inspirație pură, o piesă de suflet. Am scris-o destul de repede, refrenul a fost gata în jumătate de oră, dacă îmi aduc aminte bine. Viky Red, producătorul piesei, mi-a arătat un instrumental la care lucrase de ceva timp, am început să îmi intru în vibe, să caut idei, linii, să creez o stare.

Care ai spune că este ingredientul care a făcut această piesă să prindă atât de mult avânt?

Am ajuns la cuvântul “Rampampam”, căruia i-am căutat un sens și așa a început să se contureze. Piesa are în primul rând o stare și un mesaj în care s-au regăsit mulți oameni, iar acest cuvânt repetitiv “rampampam” a intrat rapid în mințile oamenilor.

După mult timp, ai lansat din nou o piesă în limba română, „picpocpac”, cum s-a născut această piesă? Vei mai lansa materiale în română pentru fanii tăi?

Piesa „picpocpac” am scris-o în mașină, ideea refrenului mai exact. Eram în drum spre studio pentru o sesiune (de muzică) și am început să conturez linia, să adaug câteva versuri și apoi mi-a venit și ideea de picpocpac.

Strofele vorbesc despre stări diferite pe care le-am avut într-o perioadă și mi-am dorit să fie o piesă unde să vorbesc fix despre ce simt, cum simt. Mi-am dorit să scot o piesă în română abia atunci când voi simți că am ceva special, ceva să îmi placă mult și să atingă prin mesaj.

Mai sunt idei „la sertar”, cum ne place nouă să le zicem, și cu siguranță vor mai fi lansări și în română.

Fanii te adoră și văd, în mare, partea de sus a icebergului. Care sunt lucrurile care nu se văd?

Nu se văd momentele în care stai și storci orice clipă fără inspirație, că poate, poate îți revii și vine ceva care sună cumva.

„Nu se văd refuzurile de care te izbești sau frustrările care uneori se adună pentru că nu iese ce și cum vrei.”

Momentul de cumpănă, când vrei să renunți, când te gândești că ți-ai ales prost direcția, momentele când petreci ore și ore lucrând la idei/piese și nu se întâmplă nimic. Este o muncă continuă, ca în orice domeniu.

Unii rămân și continuă să creadă în visul lor, sunt dați afară pe ușă, intră pe geam, caută să se perfecționeze, rămân umili, insistă, iar alții renunță.

Știm că, pe lângă rolul tău de artistă, ești și soție și mamă a doi copii: Sarah Maria și Filip. Care este relația familiei tale cu muzica ta? Dar cu cariera ta?

Iubesc muzica amândoi, le place ce fac, ascultă toate demo-urile în toate stadiile în mașină cu mine, locul unde îmi testez eu toate piesele. Le place să meargă și la studio; pe Sarah am luat-o și la câteva concerte și a fost încântată de experiența de public, de backstage, de echipă.

Este un domeniu frumos și lejer pentru ei, văzut așa de pe margine și doar cu momente frumoase. 😊

Cum crezi că te-ar descrie prietena ta cea mai bună și / sau prietenii tăi cei mai apropiați?

Cred că ar spune că sunt un om pe care se pot baza, realist, loial, cu principii morale bine dezvoltate și sper că și fun și simpatic. O să pun câteva întrebări stânga-dreapta să văd dacă am nimerit.

Cum ai descrie relația pe care ai reușit s-o construiești în decursul timpului cu muzica?

Muzica a fost și este o parte din mine, o parte fără de care nu aș putea să mă numesc eu, pentru că mă ajută să mă exprim, să mă descarc. Am avut și momente mai puțin bune, când mi-am dorit să o las în spate, însă am simțit că pot să fac lucruri mari cu muzica, să ajung unde visez și am rămas să mă dezvolt și mai mult în direcția asta.

Încă este o parte importantă din mine și mai ales acum când mi-a adus atâtea satisfacții, când am văzut că pot să alin cu ajutorul ei și simt că sunt în punctul potrivit.

Primul lucru pe care-l faci dimineața:

Opresc alarma telefonului, pe care de cele mai multe ori aș vrea să nu o aud și să mai trag de păr câteva ore de somn.

Călătorești în scop profesional foarte des. Ce înseamnă „acasă” pentru tine:

Familia.

Dacă n-ar fi fost muzica, ar fi fost:

Orice legat de artă.

Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:

Nu am unul încă. 😊

Cum te reîncarci atunci când obosești:

Îmi iau câteva zile libere, dar nu prea mult, pentru că atunci am impresia că pierd „trenul”.

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

That Mexican OT – „02.02.99”

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Emil Kasa, Tibi Clenci, Ștefan Dani

Adriana Toma, Co-fondator MOON and CHAPEL: „Să trăiești conștient și în acord cu sine se adună în momente, ce se adună în zile, ce se adună într-o viață trăită frumos.”

În tumultul vieții cotidiene, adesea ne pierdem în agitație și uităm să ne conectăm cu esența noastră interioară. Totuși, în mijlocul acestei agitații, există o chemare constantă către trăirea conștientă și în armonie cu sinele. Această chemare a fost surprinsă în cuvintele Adrianei Toma, Co-fondator al MOON and CHAPEL, astfel:

„Mantra MOON and CHAPEL – “Living life as a spiritual act” – a pornit din credința că spiritualitatea nu este ceva extern pe care alegi să îl faci într-un timp limitat, într-o dată anume.”

MOON and CHAPEL și-a deschis porțile către cei care doresc să își trăiască viața ca un act spiritual datorită Adrianei și a partenerei sale în business, Sabrina Marinescu. Spațiul propune o abordare holistică asupra vieții, unde fiecare moment devine o oportunitate de conectare cu propria esență și cu energia din jur.

Am povestit cu Adriana, în acest material, despre modul cum această mantră a devenit nucleul filozofiei MOON and CHAPEL și cum spațiul îi încurajează pe cei care le trec pragul să își trăiască viața într-o manieră autentică și în acord cu valorile lor spirituale.

Prin ce rezonează mantra “Living life as a spiritual act” cu tine și Sabrina (Marinescu), cea alături de care ai pus bazele spațiului MOON and CHAPEL?

Am simțit de foarte multe ori în timp ce lucram cu Sabrina la conceptul MOON and CHAPEL că sunt lucruri pe care spațiul le cere, și care organic și-au găsit spațiul în povestea locului.

De la cele șase simboluri – inspirate din etnografia popular est-europeană –, care sunt încărcate cu intenția a milioane de oameni de-a lungul istoriei, la furnizorii minunați care ne trimit cel mai bun incense din toată lumea, la artiștii alături de care am creat produse unice, special concepute pentru noi… 😊

Care ai spune că sunt elementele prin care te invită spațiul MOON and CHAPEL să-ți trăiești viața într-o manieră spirituală?

Toate elementele mai sus menționate sunt încărcate cu energia și creativitatea oamenilor, care ne influențează mediul în care trăim, la fel ca și incens-urile pe care le folosim în anumite momente, fie să curățam spațiul, fie să ne ajute să ne conectăm la ceva mai înalt.

Înțelegem, dintr-un interviu pe care i l-ați acordat voi două Ralucăi Harabagiu, că MOON and CHAPEL este o extensie firească a valorilor voastre. Care sunt valorile tale și ale Sabrinei, care au stat la baza construirii spațiului MOON and CHAPEL?

„Firesc este cuvântul care ne-a condus foarte mult deciziile.”

Acest trăit frumos și firesc în toate zonele vieții, înconjurate de energie bună și de oameni frumoși ce își doresc să se cunoască pe sine și să evolueze, să înțeleagă viață în amplitudinea ei cu ajutorul tuturor uneltelor.

Când și cum s-a conturat ideea lansării conceptului MOON and CHAPEL, așa cum îl cunoaștem noi astăzi?

Tot din „firesc” a izvorât și ideea workshop-urilor pe care le avem de câteva ori pe lună la magazin, unde dorim sa creștem o comunitate, unde dezvoltăm teme diverse, de la tarot, la respirație conștientă și caligrafie mindful, ce ne pot deschide noi căi de cunoaștere.

Ideea pentru toate acestea a venit în pandemie când treceam amândouă printr-o perioadă de căutări, ce ne-au adus mai aproape de tot acest univers, care ulterior s-a transformat în pasiune, și într-o dorință de a deschide această lume și altora.

Cum sună povestea parteneriatului dintre tine și Sabrina în acest business?

Noi ne cunoaștem de aproape 15 ani, însă ne-a apropiat fix această curiozitate și căutare personală. A fost un match made in heaven în care a venit fiecare cu felul ei unic de a vedea lucrurile, pe care l-am adus la masa de creație MOON and CHAPEL.

Așa a ieșit acest melanj de frumos, spiritualitate și o platformă prin care putem împărtăși lucrurile în care noi credem și care ne-au ajutat enorm să creștem ca oameni.

Un business vine, cel mai adesea, ca un răspuns la o nevoie. Cărei nevoi de-ale voastre îi răspunde spațiul MOON and CHAPEL?

Am făcut lucrurile în concordanță cu ceea ce ne-ar fi plăcut nouă să găsim în București atunci când căutam incense de calitate și obiecte frumoase pe care să le folosim în micile noastre ritualuri zilnice.

De câțiva ani, deja oamenii sunt mai deschiși la acest gen de cunoaștere. Noi am vrut să arătam că spiritualitatea, orice înseamnă ea pentru fiecare, poate fi făcută și într-un spațiu frumos și cald. Că nu este despre vrăjitoare și lucruri necurate.

Noi am vrut să arătam că frumosul are vibrație înaltă, care ne susține și că faptul că arzi un bețișor dimineața în timp ce stai zece minute în liniște cu tine, punându-ți o intenție pentru zi, în primul rând te aduce în corp și te face mai prezent.

Și acesta este deja primul pas pentru o viață trăita atent și în acord cu sinele tău autentic.

Care sunt criteriile în baza cărora selectați produsele pe care le expuneți în shop-ul fizic și online al MOON and CHAPEL, astfel încât să fie în concordanță cu această promisiune?

Atunci când alegem ce produse să aducem sub umbrela noastră, în primul rând, ne uităm la oamenii cu care lucrăm, fie că sunt furnizorii de incense sau artiști.

Căutam oameni pasionați de ceea ce fac, cu care putem crea o relație. Avem mulți furnizori minunați cu care lucrăm: de la măicuțele de la Mănăstirea Nera, care ne trimit cele mai bune ceaiuri culese de ele, de pe dealurile rupte de lume din jurul mănăstirii, la artiști ceramiști cu care creăm împreună obiecte unice.

Tu și Sabrina ați creat o serie de 6 simboluri inspirate din pictogramele populare pe care le-ați asociat brandului MOON and CHAPEL. Care sunt aceste simboluri și ce ne poți spune despre ele?

Ne-am oprit asupra a șase intenții cărora le-am atribuit șase simboluri foarte des întâlnite în etnografia populară. A plecat din nevoia noastră de a ne conecta la energia spațiului est-european în care ne aflăm, la simbolurile folosite de mii de ani de străbunii noștri. Puterea intenției lor din spatele fiecărui simbol ne susține și pe noi până astăzi.

– Sacred Space: Am ales ochiul ca simbol universal al protecției și i-am adăugat pieptenele, cu puterea sa de curățare a tot ce este rău, de a lasă în urmă tot ce este bun și ordonat.

– Morning Grace: Soarele și spirala ce ne inspiră evoluție și speranță, energie, creștere permanentă și mișcarea înainte cu intenție. Este un simbol al energiei active, al începuturilor, al forței ce ne arată drumuri noi. Din momentul în care ne trezim, el ne ajută să ne atingem obiectivele, să ne transformăm visele și aspirațiile în realitate.

– Growth Manifesto: Copacul vieții și firul de grâu – abundență, prosperitate, fertilitate. Este o amintire permanentă că suntem înconjurați de daruri și că abundența este o stare de fapt. El te ajută să accezi la belșug și bunăstare.

– Eyes of the Heart: Simbolul inimii este cel mai puternic dintre toate. Nu există forță în lumea asta mai puternică decât iubirea. Cu cât iubirea crește, cu atât limitările se dizolvă și speranța crește. Semnul este o reinterpretare a pictogramei femeii cu mâinile în șolduri, dedicate creării feminine, aceea care hrănește, protejează și oferă iubirea în toate formele ei. Acest simbol permite energiei feminine să curgă liber și delicat, să umple inima cu iubire pură.

– Meditation Rituals: Acesta este un simbol al înălțării, al contemplării și al trezirii interioare. Coloana infinitului și mâinile care se roagă formează o imagine puternică ce ne deschide către viață, către un sentiment al apartenenței la universal. Se folosește în practicile de meditație pentru ghidare spirituală, pentru claritate și răspunsuri.

– Night Magic: Acest simbol a apărut ca o împreunare între Steaua Nordului și colții lupului, ce în armonie te protejează și te conduc în direcția bună în timpul somnului, protejându-te în timp ce dormi. Acesta este un simbol al bunăvoinței, ce crește vibrația spațiului în care te afli.

Cum au fost aceste simboluri primite de către comunitatea voastră de la debutul activității voastre până astăzi?

Comunitatea noastră a primit cu multă deschidere această idee. Probabil există o nevoie de a ne apropia cumva de ceva ce ancestral ne este atât de cunoscut.

Ideea din spatele lor a fost exact aceea de a aduce ceva ce pare demodat într-un cadru ce se poate adapta ușor în contextul zilnic, actual, de  “Modern every day rituals”, pe care le avem cu toții

Care este cea mai valoroasă lecție pe care ai învățat-o despre consumatorii de frumos din România de la momentul punerii bazelor spațiului MOON and CHAPEL până astăzi?

Am aflat că există mai mulți consumatori de frumos decât credeam în România, și că există un număr din ce în ce mai mare de oameni care simt nevoia să își dea puțină atenție și lor înșiși, oameni care caută însemnătate în lucrurile din jurul lor, oameni care apreciază calitatea.

Am observat o deschidere a clienților noștri către a încerca această parte de incense pe care noi o aducem din toată lumea, astfel încât am crescut varietatea de opțiuni de incense pe care o avem în magazin.

De ce este important în business ca nimic să nu fie lăsat la voia întâmplării?

„Nu credem în forme fără fond și tot ce am făcut amândouă în business-urile noastre a fost în total acord cu lucrurile în care noi credem și cu felul în care noi trăim.”

Lucrurile devin mult mai simple odată ce toate deciziile sunt luate prin acest filtru personal.

Când faci lucrurile din pasiune nu se mai simte ca o muncă, iar research-ul este mai mult unul care împlinește nevoi personale de cunoaștere, decât un task pentru un job.

Am observat că dacă lucrurile sunt aliniate nu au de ce să fie grele, iar atunci când sunt grele ne uităm unde există neconcordanțe în noi, în business, în oamenii din jurul nostru, în deciziile luate.

Adriana, mai știm și că pe lângă activitatea ta din cadrul MOON and CHAPEL, mai ai și rolul de co-fondator al Hadar Chalet. Dintre toate rolurile pe care le ai de îndeplinit în fiecare zi, care este cel care îți dă cele mai semnificative bătăi de cap? Dar cel care îți aduce cea mai multă satisfacție – și de ce?

„Indiferent de ceea ce fac, cea mai multă satisfacție îmi este adusă de reacțiile oamenilor la munca mea.”

La Hadar, după 12 ani, încă mă emoționează de fiecare dată când avem oaspeți care vin pentru a patra, a cincea oară și ne spun că se simt ca acasă. Mă emoționează atunci când mirii, după nuntă, ne spun că a fost cel mai frumos eveniment din viața lor și că ar lua-o de la capăt.

La MOON and CHAPEL îmi aduce cea mai mare satisfacție emoția pe care o simt când văd un obiect unic, făcut de noi în colaborare cu un artist, în casa cuiva. Faptul că ceva gândit și creat de noi este parte din viața cuiva în fiecare zi. Cât de norocos să fii?!

Partea grea este în sine viața de antreprenor, care trebuie să jongleze cu 10 lucruri odată, toate acestea fiind situații cu spectru foarte larg de diversitate. 😊

Care este un vis de-al tău pe care încă nu ți l-ai îndeplinit?

Un vis la care lucrăm este să ducem MOON and CHAPEL și internațional, să împărțim cu cât mai multă lume magia aceasta la care lucrează, într-un fel sau altul, atâția oameni minunați.

Ce loc ocupă ritualurile de zi cu zi în viața ta:

Cred că viața fiecăruia dintre noi are micile ritualuri zilnice. Pentru mine ele sunt foarte importante pentru că mă împământează și mă ajuta să rămân prezentă și atentă la mine și la emoțiile mele.

Primul lucru pe care-l faci dimineața:

Primul lucru pe care-l fac dimineața este să mai stau 10 minute în pat după ce sună ceasul, să îmi amintesc ce am visat, să mă adun pentru o nouă zi.

Un parfum pe care l-ai purta într-o zi caldă de primăvară:

Iris Poudre, Frederic Malle.

Aroma ta favorită:

Tămâia și florile de portocal.

Cum te reîncarci atunci când obosești:

Mă ajuta să mă rup complet de lume măcar pentru o zi.

Ce te face fericită:

Multe lucruri… O zi caldă de primăvară, mirosul mării și sunetul valurilor, oamenii care lucrează împreună pentru ceva mai mare decât ei toți, familia și toți prietenii mei care mă susțin în toate.

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Emilia Tudoran și Iulia Ghenea, Owners și Creative Directors ZESTAL: „Unul dintre cele mai importante lucruri pe care noi l-am învățat de la clientele noastre este că moda nu are vârstă.”

Emilia Tudoran și Iulia Ghenea au început să scrie povestea brandului ZESTAL încă din anul 2014, după ce au absolvit Universitatea de Artă din București. Prietenia lor a început însă și mai devreme, în perioada liceului. Ele au urmat Liceul de Artă „Marin Sorescu” din Craiova îndemnate de pasiunea pentru desen și design, fără speranțe prea mari de a profesa în acest domeniu însă. „În perioada liceului nu am avut așteptări prea mari. Poate că asta se datora faptului că nu aveam în jurul nostru oameni cu un astfel de vis împlinit și, mai ales, care să-și transforme pasiunea în job”, mi-au împărtășit Emilia și Iulia.

Odată ajunse la masterat însă, în cadrul Universității Naționale de Artă din București, secția Strategii de Modă și Costum, în anul 2014, au pus bazele ideii de a lansa brandul ZESTAL așa cum îl cunoaștem noi astăzi. Au decis atunci ca împreună să-și încerce norocul și să propună comisiei de evaluare să facă un proiect comun în care să studieze în amănunt tradițiile și costumul tradițional românesc, împreună cu toate formele, tiparele, cusăturile și obiceiurile de altădată.

„Ne-am dorit, încă de la începutul proiectului, să amintim generației următoare cât de importantă este identitatea noastră prin aportul costumului tradițional.”

Își doreau ca, prin intermediul acestui proiect, să introducă în garderoba curentă elemente moderne, inspirate din trecut, create pentru viitor. Cu acest gând în minte, au luat totul pas cu pas și au învățat din mers. S-au adaptat situațiilor. Mereu au extras ceva bun din orice experiență avută împreună în acest domeniu, iar în 2018 au deschis atelierul și showroomul de prezentare al ZESTAL din București.

În ce moduri vă face prietenia care vă leagă mai puternice în business? 

Pentru noi, brandul ZESTAL nu este doar despre business. Este despre o legătură profundă, construită pe încredere, devotament și prietenie. Ne-am unit natural, descoperind că împărtășim aceleași interese și pasiuni, care ne-au inspirat să pornim împreună pe drumul fascinant al modei.

Experiența noastră s-a clădit cu multă muncă și migală, dar satisfacția e cu atât mai mare când o împărțim cu o prietenă dragă. Ne completăm perfect în toate activitățile, ușurându-ne reciproc responsabilitățile și sarcinile.

La urma urmei, „unde-s doi, puterea crește”, iar afacerea noastră e mai puternică datorită perspectivelor noastre complementare. 😊

E adevărat: nu suntem de acord mereu. Tocmai diversitatea de opinii ne ajută să analizăm subiectele cu mai multă atenție. Nu ne interesează cine are „dreptate”, ci cum putem colabora pentru a face afacerea să prospere.

Prietenia noastră este cea care ne propulsează spre succes, oferindu-ne motivație, sprijin și satisfacția de a construi ceva frumos împreună.

Fiecare femeie joacă numeroase roluri în viața profesională și, deopotrivă, în cea personală. Dintre toate rolurile pe care le aveți de îndeplinit în fiecare zi, care este cel care vă dă cele mai semnificative bătăi de cap? Dar cel care vă aduce cea mai multă satisfacție – și de ce?

Da, antreprenoriatul e plin de satisfacții, dar și de provocări. Zi de zi, ne confruntăm cu obstacole, de la gestionarea resurselor la găsirea de personal calificat și pasionat. E o luptă continuă, mai ales în domeniul modei, unde competiția e acerbă.

Unul dintre cele mai mari riscuri e apariția atelierelor care copiază modelele noastre. Pe de o parte, nu e deloc confortabil să vezi munca ta duplicată, dar pe de altă parte, e o satisfacție enormă să știi că ai creat un trend, că ai inspirat alți „creatori”.

Totuși, toate aceste provocări merită din plin când vedem zâmbetele largi pe fețele clienților noștri. E o satisfacție unică să știi că ai contribuit la crearea unui moment memorabil, că ai făcut parte din povestea lor.

Pentru noi, cel mai important e să înțelegem nevoile clienților noștri și să le oferim cele mai bune soluții și creații. Ne dorim să fim mai mult decât un simplu brand de haine, ci un partener de încredere care le oferă convingere și satisfacție în cele mai frumoase momente.

Care ați spune că sunt cele mai importante valori și principii care v-au însoțit pe tot parcursul activității voastre în calitate de Owners & Creative Directors ZESTAL și pe a căror bază ați pus-o încă din liceu?

Încă de la început am identificat o serie de valori pe care ne bucurăm să spunem că le-am păstrat:

– Dialogul liber între noi și client, în scopul de a pune nevoia lui în prim-plan și de a veni cu soluții creative, ca să-i oferim o experiență inedită.

– Măiestria și răbdarea cu care sunt realizate manual toate aplicațiile reprezentative brandului ZESTAL.

– Respectul pentru tradiții. Trecutul ne inspiră, dar ne și responsabilizează.

Cum v-au legat acestea relația de prietenie de așa natură încât să vă doriți să fiți nu doar prietene apropiate, ci și partenere în business?

Amândouă ne-am regăsit în aceste valori și încercăm sa le respectam cu strictețe, ca un ritual străvechi. Având același crez, am început încetul cu încetul să clădim un vis, să dăm o formă și unui lucru tangibil pe care nu ni-l puteam decât imagina.

Știm că brandul ZESTAL este despre experiențe, despre măiestrie și despre respect pentru tradiții. A luat naștere ZESTAL  ca un răspuns la o dorință personală de-a voastră, sau mai degrabă ca un răspuns la o nevoie pe care ați identificat-o în piață?

Faptul că suntem o generație care a prins frânturi din tradițiile și obiceiurile locului unde am copilărit – zona Olteniei –, ne-a influențat și ne-a făcut să fim ceea ce suntem noi astăzi. Am crescut cu portul tradițional purtat la serbări la final de an, am mers iarna, în preajma sărbătorilor, să colindăm, am participat alături de bunicile noastre la claca, și am urmărit uimite, magia de a țese la război.

Toate aceste lucruri ne-au fost, cel mai probabil, fin insuflate în subconștient, până în clipa în care am simțit că este momentul să le scoatem la lumină.

În momentul în care a prins contur ZESTAL a fost, mai degrabă, o sincronizare neașteptată și fericită, între ceea ce noi am absorbit inconștient la o vârstă fragedă și nevoia unor oameni cu care noi de-abia luam contact.

Nevoia lor era fie să poarte o piesă vestimentară de inspirație tradițională și în același timp modernă, fie să-și manifeste aprecierea pentru portul autentic românesc. Tot aici menționăm și nevoia clientelor noastre de a se bucura de o nuntă cu tematică inspirată de costumul popular românesc, cu ajutorul căruia să contureze o imagine de poveste, purtând haine atemporale, care pot fi transmise mai departe, din generație în generație.

Care au fost cele mai importante lecții pe care le-ați învățat în planul internațional – participând la prezentări de modă și expoziții, în țări precum Dubai, Slovenia, Suedia, Polonia, Elveția, Turcia și Ungaria – și pe care le-ați adus și aplicat în modul în care faceți voi business, în România?

Legat de experiențele noastre cu toate aceste țări în care am fost prezente – fie la expoziții, fie la prezentări de modă –, acestea ne-au oferit în principal ocazia să arătăm ceea ce România are mai de preț: costumul tradițional autentic.

Profesionalismul cu care am fost tratate de fiecare dată, respectul arătat pentru cultura altei țări, sunt două dintre lucrurile pe care ne-am bucurat cel mai mult să le găsim în cadrul acestor colaborări internaționale pe care le-am avut.

Care ați spune că este cea mai semnificativă modificare prin care a trecut industria modei românești din 2014, de la debutul brandului vostru, până în ziua de astăzi?

De la debutul brandului nostru în 2014, industria modei românești a cunoscut o transformare semnificativă, care se face simțită prin mai multe aspecte. Unul dintre aceste aspecte constă în creșterea aprecierii pentru produsele realizate la comandă.

„Astăzi, clienții pun accent pe calitatea și potrivirea impecabilă a hainelor, în detrimentul cantității.”

În ultimii ani vorbim și despre conștientizarea ecologică într-o măsură mult mai mare decât înainte. Tendința de a recicla și de a proteja mediul înconjurător influențează alegerile vestimentare.

Cum a fost necesar să vă modificați voi creațiile atelierul ca să vă adaptați la nevoile clientelor și ale pieței?

Noi credem că ne-am adaptat cu succes la aceste tendințe prin realizarea de piese vestimentare made-to-measure. Această abordare permite o potrivire perfectă a hainelor pe corpul clientei, oferindu-i o experiență personalizată.

Totodată, promovăm versatilitatea: ZESTAL încurajează îmbinarea și asortarea pieselor vestimentare pentru a crea diverse ținute, reducând nevoia de a achiziționa cantități mari de haine. Drept exemplu, un guler accesorizat manual de către noi poate fi purtat cu o rochie simplă, un sacou, un pullover sau un tricou, creând multiple variante de ținute.

Și nu în ultimul rând ne-am adaptat folosind materiale naturale în procesul nostru de producție; pune accent pe calitatea materialelor și pe impactul lor asupra mediului. 😊

Ce-și doresc femeile din România de la modă și de la designerii vestimentari pe care-i poartă?

Oricare ar fi evenimentul la care participă, femeile își doresc mereu să fie pe cât se poate de diferite prin ținută și styling. Un alt lucru important pe care ele și-l doresc de la noi este să găsim soluții în a masca anumite defecte, pentru a atinge un ideal.

„Te poți simți feminină, atrăgătoare și elegantă indiferent de vârsta pe care o ai prin bun-gust și atitudine.”

Care ați spune că este cel mai important și, deopotrivă, mai neașteptat lucru pe care l-ați învățat despre modă de la clientele voastre?

Un lucru elementar și esențial pe care noi l-am deprins din experiența avută timp de aproape zece ani cu femeile este că, oricât de frumos este un produs purtat de un model profesionist, mereu trebuie ușor adaptat pentru silueta și formele fiecărei cliente în parte.

Un produs se va așeză impecabil la final dacă volumele și proporțiile au fost ajustate conform măsurilor clientei. Și desigur, vorbim și de personalitatea clientei; acesta este acel lucru esențial al fiecărei cliente care pune în valoare absolut orice ținută.

Care dintre creațiile voastre vestimentare de până acum este cea care – din punctul vostru de vedere – are o poveste foarte bine conturată?

„Istoria poporului român este atât de bogată, încât ar fi păcat să ne limităm la un singur element.”

Povestea fiecărui produs în parte este determinată de costumul tradițional de la care s-a pornit dezvoltarea sa. Aici putem enumera gulerele bătute în mărgele și perle de diverse dimensiuni, având ca sursă de inspirație costumul de mireasă din zona Oașului.

Acest costum tradițional din țara noastră este ușor de identificat și este foarte ofertant atunci când vorbim de abordarea noastră modernă. De-alungul anilor, el ne-a permis să schițăm nenumărate modele cu acest element de guler-bijuterie, devenit pe parcurs un laitmotiv în colecțiile ZESTAL, ușor recognoscibil.

– Mâneca răsucită de Vrancea este și ea un element preferat de noi, pe care l-am implementat în croiul rochiei sau l-am gândit ca element detașabil și modern.

– Brâurile-centură pe care le știm din costumul tradițional de bărbați l-am dezvoltat și integrat ca element distinctiv și prețios, având și scopul de a evidenția talia sau masca imperfecțiunile acesteia.

– Mâneca-clopot și umărul decupat sunt elemente ZESTAL bine conturate și evidențiate în colecțiile noastre, ele fiind distinctive și repetitive.

Procesul de creație pentru toate aceste elemente pleacă de la sursa nesecată de inspirație care este costumul tradițional românesc, prin nenumărate schițe și dezvoltări, abordări diverse, strâns legate de caracterele noastre personale, suferind o serie de transformări –  până avem în fața ochilor un produs complex, unic.

Care este cuvântul-cheie prin care se definește brandul vostru astăzi? Ce este și, respectiv, ce nu este el?

Când am plecat la drum ne-am propus să aducem un omagiu costumului tradițional românesc prin colecțiile noastre. Astăzi oamenii ne cunosc și ne definesc prin reinterpretarea acestui port. Nu de puține ori se întâmplă să auzim: „A, voi sunteți fetele cu iile”.

Ceea ce este brandul ZESTAL în viziunea noastră, pe care o împărtășim cu voi toți, este modalitatea noastră de a conecta trecutul cu prezentul. Este modalitatea noastră de a lăsa o moștenire artistică ce ne dorim să dureze peste generații, să ofere experiențe unice și să inspire.

Ce nu suntem noi? Nu suntem un brand fast-fashion. Nu creionăm colecții pe sezoane, tocmai din dorința de a promova și încuraja produsele atemporale, purtate în orice sezon și cu cât mai multe ocazii, făcând că fiecare investiție a clienților noștri să merite.

Ați putea spune că ați atins succesul? Cum se definește, în accepțiunea voastră, acesta?

Succesul poate lua multe înfățișări. În viziunea noastră, succesul este resimțit atunci când te trezești cu un scop zilnic; când te trezești cu dorința de a face lucruri frumoase, lucru care nouă ni se confirmă de fiecare dată de către zecile de mesaje de mulțumire primite după evenimente.

Credem că succesul este să mergi de plăcere la atelier să continui ce ai lăsat ieri neterminat acolo. Succesul e ca, pe drum înspre atelier, să fredonezi melodia preferată. Succesul constă în nerăbdarea de a primi o nouă provocare în materie de design atunci când lucrăm cu cliente care-și doresc piese vestimentare personalizate.

Succesul e ca, la final de zi, să mergi acasă și să știi că ai dat tot ce a fost mai bun.

Ce planuri de viitor aveți pentru brandul vostru și care este un vis pe care încă vreți să vi-l împliniți?

Un plan de viitor este finalizarea primei noastre colecții Bridal, care va cuprinde propuneri creative și atemporale, specifice stilului nostru. Un vis de-al nostru încă neîmplinit este de a scoate colecțiile noastre și în afara României, nu doar în prezentări și expoziții, dar și în magazine cunoscute. Facem demersuri în acest sens.

Totodată, ne dorim să îmbrăcăm vedete precum Amal Clooney, Julia Roberts sau Adele.

Împărtășiți-ne povestea numelui casei voastre de modă couture – care oferă clienților experiența supremă, de la alegerea țesăturilor și înțelegerea poveștii lor, până în momentul în care ținutele prind viață –, „Zestal”:

Termenul de ZESTAL pleacă de la „zest” (în sensul de coajă, înveliș, folosit de noi în ideea de a personifica hainele și a le pune în contextul de o a doua piele).

Termenul mai are totodată și sensul de ADN al înaintașilor noștri care au lăsat moștenire tradiția și anticiparea modului în care ne vom imbrăca în viitor.

Mai există influențe din copilăria voastră care se fac remarcate în creațiile voastre vestimentare astăzi?

Experiențele copilăriei noastre îmbibate într-un strop de tradiție curată și-au spus cuvântul câțiva ani mai târziu.

Cum arată cornerul vostru favorit din showroom-ul ZESTAL din București:

Ne-am mutat într-o locație mai spațioasă și fiecare colțișor este atent aranjat să spună o poveste. De la recepția spațioasă – unde clienții pot savura o cafea aromată sau un ceai în sezonul rece, dominată de o masă de sticlă cu picior metalic și o vază imensă cu flori –, la spațiul special amenajat pentru clienți să poată admira, proba și comanda, produsele preferate.

Probabil spațiul acesta din urmă este cel preferat de către noi, pentru că acolo se întâmplă magia. Acolo vedem emoția femeilor atunci când văd și în realitate produsul dorit, iar reacția este de fiecare dată aceeași pentru cele care ne trec pragul pentru prima dată: „Wow, sunt mult mai frumoase și complexe decât în poze.”

Ce vă inspiră în procesul de creație:

Un anumit ambient, o anumită stare de spirit, o muzică în fundal care ne încarcă cu energie pozitivă, cărțile cu istoria costumului, cărțile despre tradiții și obiceiuri, ilustrațiile vechi cu portul tradițional românesc… toate se unesc într-o singură imagine și definesc procesul de creație. Chiar și calitatea hârtiei sau numărul minei de la creion influențează acest lucru.

Ce muzică se aude pe fundal în showroom-ul vostru, atunci când clientele vă trec pragul pentru realizarea unor probe:

Avem un playlist bogat în stiluri muzicale, dar în esență toate trebuie să emane energie pozitivă, fie că vorbim de cântece de natură clasică, latino, pop, jazz sau cu influențe tradiționale.

Un parfum potrivit de purtat împreună cu o ținută ZESTAL:

Elysee Perfumery – „Mândra”, un parfum cu tematică tradițională.

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Mădălina Andronic, artist ilustrator: „Arta mea a crescut odată cu mine, ne conținem una pe cealaltă”

Mădălina Andronic este ilustrator, designer grafic și „tot ce o mai face pe ea fericită”. Rolurile sale se împletesc și se confundă de-a lungul zilei, iar ea se păstrează aceeași în toate. Nu simte că trece prin vreo transformare dintr-o Mădălină în alta, e ea și atât; variază doar abilitățile de care se folosește pentru fiecare rol. „Le scot din sertar ca pe ustensilele de gătit, în funcție de nevoie”, ne împărtășește Mădălina.

„Viața mea s-a simplificat destul de mult în ultimii șase ani de când am plecat dintr-un București care-mi dădea prea des senzația de butaforie…”

Îi place atât de mult acest nou-dobândit confort mental de a fi și atât, încât nu are de gând să se complice cu jocuri de rol – nici personal, nici profesional.

Mutarea sa din București în Puglia a fost făcută pe nesimțite. În mai a fost în concediu prima dată, absolut fără niciun plan, în iulie a fost invitată să picteze la o nuntă acolo, apoi în septembrie, Mădălina și soțul ei, Daniel, erau deja mutați acolo. „Lucrurile s-au petrecut repede și, recunosc, orchestrate de Daniel”, spune Mădălina.

Conform ei, Mădălina înainte de Puglia descrisă într-un singur cuvânt, era „captivă”. Ulterior mutării în Puglia însă, se descrie ca fiind „eliberată”. Acum se bucură de viață într-un sătuc mic, undeva la mare, fără pretenții, cu viață dulce. Mi-a povestit mai multe despre felul în care arată zilele ei de lucru acum și nu numai, în acest interviu.

Desenezi de când te știi: „Mădălina a desenat de când se știe. Întâi cu teamă, pe colțurile cărții de telefon, apoi din ce în ce mai dezinvoltă, pe hârtii tari și albe, pe sticlă, pe pânză, pe ceramică, pe pereți – pe lumea-ntreagă dacă ar putea, ar desena!”. Cum a arătat primul moment în care ți-ai dat seama că este, în fapt, realizabil să-ți transformi în realitate visul de a trăi din arta ta?

Nu cred că m-am gândit niciodată la asta; pur și simplu am mers înainte din pură plăcere, bucurându-mă, dacă apăreau, și de recompensele financiare, dar fără să constituie o motivație pentru mine. Cred că ele au fost mai degrabă o satisfacție și o confirmare pentru cei din jur, care nu vedeau un drum real în artă, dar erau surprinși că vin și bani.

Am câștigat încă din clasele primare din îndeletnicirile mele artistice, dar în capul meu nu se contorizau ca fiind un venit din artă – eu îi puneam deoparte, îmi plăcea pur și simplu să colecționez bani, nu să-i folosesc (lucru de care mă fac vinovată și azi). 🙂

Care a fost cel mai mare sprijin al tău în acest sens?

Bunica mea a fost cel mai mare sprijin al meu și m-a încurajat cu ardoare să fac ce îmi place și să trăiesc din asta. Mergea cu mine pe la toate cluburile, cursurile și concursurile, serbările, spectacolele și expozițiile – a fost cel mai înfocat susținător al meu și nu a precupețit niciun efort pentru a-mi da încredere în mine că pot să fac ce vreau. Mai târziu, soțul ei i-a luat locul.

„Daniel e președintele fan-clubului meu și simt că putem face orice împreună.”

Într-un interviu ai declarat astfel: „În copilărie aveam mania autografelor și a dedicațiilor, așa că toate micile desene erau semnate cu litere mari, colțuroase și neapărat cu vorbe de dragoste pentru părinți”. Având în vedere faptul că părinții tăi sunt ingineri, cât de ușor le-a fost să înțeleagă și să te susțină în procesul punerii bazelor carierei tale ca ilustrator?

Alor mei nu le-a fost ușor, mi-am dorit să merg la liceul de artă încă din clasa a 5-a, dar nu s-au lăsat impresionați. Apoi când au văzut că nu mai merge altfel, au cedat prin clasa a 8-a, însă bănuiesc că în adâncul sufletului lor au sperat până în ultimul moment că voi face o facultate „de oameni normali” – Litere, ASE, ceva cu care ar fi putut face pace mai ușor.

S-au consolat când am intrat la UNARTE și aia a fost. Apoi s-au bucurat să mă vadă cum cresc: replica preferată a tatălui meu când îl întreabă cineva cu ce mă ocup este „Scrie și tu <Mădălina Andronic> pe Google și-o să vezi”.

Care dintre ilustrațiile tale de până acum redă cel mai fidel evoluția poveștii tale în calitate de artist ilustrator?

Mi s-a spus că evoluția mea se observă foarte ușor dacă îmi privești în ansamblu întreaga colecție de ilustrații; probabil că așa este, o simt și eu în modul în care îmi spun poveștile: din ce în ce mai firesc, mai sincer, cu mai multă preocupare pentru conținut și emoție, cu mai multă siguranță și libertate.

Nu pot vorbi de o singură ilustrație pivotală, n-am avut o epifanie într-un moment anume, urmată de o schimbare vizibilă.

Dacă n-ai fi fost artist ilustrator astăzi, ce altceva ai fi făcut?

Aș fi fost cântăreață sau dansatoare, celelalte două lucruri care îl îngrozeau pe tata. 🙂

Principiul meu în viață este următorul:

„Atâta timp cât îmi permit să fac ce îmi place, o să fac doar ce îmi place; sunt sigură că ceva ce nu-mi place să fac se găsește ușor și mă voi adapta la nevoie.”

Ai luat vreodată în calcul să renunți la activitatea ta în calitate de artist ilustrator și să pornești pe un alt drum?

Nu, nu am luat în calcul să renunț la artă, m-am gândit doar la alte lucruri care îmi plac și la care mă pricep și care ar putea deveni opțiuni în caz de forță majoră – mi-aș deschide un bar, o pensiune, o afacere cu dulceață de smochine.

După ce ai studiat design grafic în București, la UNArte, masterul l-ai făcut la Londra, în ilustrație. Ce lecții aplicabile în viața profesională reală mai degrabă decât în ilustrație ai învățat atunci când ai studiat în Londra?

Am învățat să gândesc, eu singură, cu capul meu. Sistemul educațional din România nu încurajează gânditul, ci doar făcutul. A fost o schimbare de la cer la pământ și mi-a fost foarte greu până m-am adaptat și am încetinit repezeala cu care mă avântam în „a face”.

Am învățat să țin jurnale de lucru și caiete de schițe, să îmi pun întrebări, să-mi analizez procesul de lucru, să construiesc proiecte și idei cu un obiectiv clar și să iau deciziile proprii în urma gânditului ăsta, nu să mă ascund după deciziile îndrumătorilor mei luate pentru mine.

Am mai învățat și că întoarcerea în punctul din care am plecat nu este niciodată un eșec sau o rușine, ci o ocazie de a face lucrurile altfel sau a face alt fel de lucruri.

Totuși, n-ai rămas în Londra. Ai revenit în România: „Am venit acasă și nu am vrut să mă îndepărtez de artă, așa că am început să fac freelancing”. Nu te-ai oprit pentru că făceai ceea ce îți plăcea și o făceai cu pasiune. Care este relația ta cu zicala conform căreia „atât timp cât faci ce îți place, nu vei fi nevoit să lucrezi nici pentru o singură zi în viața ta”?

Este o zicală total ruptă de realitatea de azi, care vinde o imagine romanțată celor la început de drum care cred că totul e așa cum se vede pe social media. Totuși, să fim înțelegători, pe vremea lui Confucius lucrurile erau mai simple.

A practica o meserie cu plăcere nu te scutește de greu, de necunoscut, de muncă până la orele dimineții. Mai mult decât atât, să îți clădești propria afacere în jurul unei plăceri te obligă să faci multe alte lucruri fără nicio legătură cu aceasta sau cu treburi la care te pricepi – unele de-a dreptul neplăcute, pentru care fie înveți, fie scoți bani din buzunar și plătești pe altcineva să le facă. 

Am fost destul de conștientă de munca pe care trebuie să o depun atunci când am pornit pe cont propriu, nu mi-am imaginat că vor fi doar norișori pufoși. De exemplu, în spatele unei eșarfe frumoase nu sunt doar câteva ore de pictat în liniște și armonie, „cu razele soarelui căzând blând pe birou, printre ramurile încărcate de lămâi din grădină”.

în schimb, sunt sute de ore petrecute cu variante de design, mailuri către furnizori, teste de producție, documentare tehnică, analize de buget, facturi, calcule, mostre, fotografii de produs, actualizarea site-ului, strategii de marketing, discuții cu revânzători, procesarea comenzilor, client service, postări pe social media, rapoarte și planificări.

Și multe îndoieli, greșeli și întrebări retorice printre acestea…

Uneori cred că e mai ușor să fii angajat, să nu fi implicat în decizii, planuri și strategii, să ți se spună ce ai de făcut și la finalul lunii să iei salariul, indiferent dacă au fost zile în care nu prea ai avut chef.

Dar de cele mai multe ori sunt extrem de mulțumită că toată această muncă este depusă în jurul unei plăceri proprii, că mă trezesc când vreau, că îmi organizez zilele și săptămânile după bunul plac și că tot ce fac este pentru visul meu, nu pentru al altcuiva. Și că am avut norocul de a avea un partener care a văzut potențialul acestui vis, a renunțat la jobul lui pentru a veni și el alături de mine, transformându-l într-un vis al nostru.

După ce te-ai întors în România, ai rămas aici timp de șapte ani, apoi te-ai reorientat către Puglia, Italia, alături de soțul tău. Când te-ai „îndrăgostit” pentru prima dată de Puglia – și de ce? Este Puglia, astăzi, locul care te inspiră cel mai mult în conturarea creațiilor tale?

Eu nu voiam să plec din București, mă simțeam pe val și mi se părea o prostie să ies din scena locală fix când îmi merge mai bine. Dar am ajuns acolo cu gândul că stăm doar 3 luni, iar după o săptămână ghici cine zicea că nu se mai întoarce?

„Ilustrațiile mele s-au „însorit” în Puglia, au apărut lămâi, portocali, cactuși și multă relaxare.”

Nu aș zice că acesta este locul care mă inspiră cel mai mult, ci că este locul care mi-a deschis ochii către un alt fel de viață.

Vedem în lucrările tale fete frumoase, zâne bune, crăiese, flori, feți frumoși și animale protectoare. Pare că trăiești într-un univers de basm și ilustrațiile tale transmit imediat o stare de bine. Ce te inspiră cel mai mult? Ai avut momente în care nu ai reușit să te conectezi acestui univers?

Mă inspiră emoțiile, amintirile, dragostea, momentele simple de fericire deplină, frumusețea locului în care trăiesc sau călătoresc.

E mult din mine și din viața mea în ceea ce pictez, fiecare ilustrație e ca o sticluță de parfum care, odată deschisă, mă teleportează fix în momentul care a inspirat-o.

Glumesc uneori zicând că îmi pictez singură un album de familie pe care să-l răsfoiesc când o să fiu bătrână, cu Alzheimer, și-o să-mi amintesc de viața bună pe care am trăit-o.

Putem să ne dăm seama care este punctul în care Mădălina Andronic ilustratorul și Mădălina Andronic antreprenorul se întâlnesc, dar ne-ar plăcea să știm și care crezi tu că este punctul în care ilustratorul se diferențiază de antreprenor. Cât de important este pentru asigurarea succesului business-ului tău să te reinventezi periodic, în calitate de ilustrator? Dar în calitate de antreprenor?

Îmi place să cred că nu mă reinventez, ci mă extind. Observ în jurul meu nevoi sau dorințe și le ies în întâmpinare. Nu înlocuiesc, ci adaug, dar nu mi-e teamă să renunț la lucruri care nu funcționează. Cred că reziliența este calitatea cea mai mare a unui antreprenor – nu mă las intimidată de eșec.

Cum răspunde decizia ta de a lansa o primă colecție de rochii pentru sezonul de primăvară – vară al anului 2024, având ca imprimeuri ilustrațiile tale, nevoii antreprenorului Mădălina Andronic de a se reinventa? Dar visului din copilărie al Mădălinei de a… ilustra? 🙂

Rochiile vin, pe de-o parte, ca răspuns la dorința unei Mădăline de 13 ani de a face haine, așa cum visa când făcea cursuri de design vestimentar și nenorocea mașini de cusut în Constanța. Pe de altă parte, sunt întruparea dorințelor clientelor noastre de a purta ilustrațiile mele în cât mai multe forme.

Planul nostru pentru madiandronic.com/shop este să îndeplinească cât mai multe dorințe care fac “zi de zi”-ul mai frumos.

Care dintre ilustrațiile rochiilor create de către tine până acum este cea care – din punctul tău de vedere – are o poveste foarte bine conturată? Cum sună povestea sa, și cum s-a conturat aceasta?

Imprimeurile sunt inspirate de lichiorurile italienești din fructe – Arancello (portocale), Limoncello (lămâi), Ficolino (smochine). Moi, alunecoase, aromate, ca o explozie de gust pe vârful limbii și în fața ochilor – îmi place să destup sticluțe cu esențe, mirosuri și gusturi prin ilustrațiile mele. Sunt rochii de zi cu zi, de luat în bagajul de mână pentru un weekend de vară, de mers la piață, de purtat la o întâlnire sau la o ieșire cu fetele.

Atât imprimeurile, cât și rochiile în sine sunt destinate femeilor care își fac loc pentru încântare în activitățile cotidiene.

Când vine vorba despre clientele tale, ce fel de persoane sunt acestea? Ce ai învățat de la ele despre ce înseamnă creația, precum și despre ceea ce-și doresc de la tine?

Sunt femei care iubesc viața, care găsesc plăcere în obiecte frumoase și își dau voie să-și simtă toate emoțiile. Sunt sincere, bune, corecte și loiale – ar putea constitui o armată dacă situația o cere (și a cerut-o de câteva ori).

Cu timpul, am realizat că ilustrațiile mele sunt ori o oglindă, ori o inspirație pentru cele care le cumpără. Am încredere în ele, sunt o comunitate incredibilă și sunt recunoscătoare că s-au strâns în jurul meu.

S-au conturat, în decursul anilor, numeroase mituri în jurul a ceea ce înseamnă să lucrezi în industria artei în România. Dacă ai putea să demitizezi un singur lucru cu privire la arta românească, ce ai alege să abordezi – și de ce?

Deși n-am auzit de așa multe mituri, poate cel mai des întâlnit este că nu se poate trăi din artă.

Mi-ar fi plăcut să cred că s-a oprit această gândire la generația părinților noștri, dar totodată aud foarte des părinți de vârsta mea care își îndeamnă copiii doar la matematică, robotică sau calculatoare, fără să ia în calcul o secundă nici măcar un hobby care dezvoltă latura artistică, creativă.

Pare că undeva în subconștient a rămas înțepenită treaba asta că arta e doar o joacă pentru gradiniță, nu e ceva serios. Mai apoi, că e un moft. Nu că aș vrea să fie toți artiști, dar e păcat să ne creștem copiii lipsiți de preocuparea pentru plăcere și frumos.

Se poate trăi din artă, nu toți artiștii sunt personaje boeme care stau desculți în ateliere cu igrasie.

„Dacă îți abordezi meseria făcută din plăcere cu o strategie pe termen lung și ești conștient de ce se întâmplă în piață în jurul tău, cred că aproape orice domeniu artistic poate funcționa ca un business.”

Avem nevoie de frumusețe în viața noastră, chiar dacă nu realizăm asta: când punem bisturiul, șurubelnița sau roboții jos, ne ducem în vacanță să ne clătim ochii pe Coasta Amalfi, ne luăm rochii cu ilustrații colorate, ne punem stickere pe laptop sau căutăm invitații de nuntă speciale.

Arta nu este doar pentru muzee, vacanțe și ocazii speciale și din ce în ce mai mulți oameni îi recunosc valoarea și rolul în viețile lor și îi susțin pe cei care le oferă frumos zi de zi. Deci se poate, sigur!

Primul lucru pe care-l faci dimineața, când te trezești:

Mă gândesc la ce-o să mănânc. 🙂

Cum știi că o ilustrație este reușită:

De cele mai multe ori știu încă de la stadiul de idee; am încredere în instinctele mele, mă gândesc mult înainte să pun pensula pe hârtie și rafinez gândul într-o formă care să-i potențeze emoția și povestea.

Ce muzică se aude pe fundal în atelierul tău, atunci când creezi:

Rareori pictez cu muzică, de cele mai multe ori ascult documentare, podcasturi, seriale. Dacă lucrez în aceeași încăpere cu Daniel, atunci ascultăm playlistul nostru sud-american sau piese italienești din anii ’60.

Un parfum potrivit de purtat împreună cu o rochie Mădălina Andronic:

Un parfum care miroase a dulceață de caise: Phlur – Apricot Privee.

Mădălina, înainte de Puglia, descrisă într-un singur cuvânt:

Captivă.

Mădălina, după Puglia, descrisă într-un singur cuvânt:

Eliberată.

Dacă ar mai fi să te muți într-o altă țară oriunde în lume, unde ai pleca și de ce:

Neapărat undeva la mare, tot într-un sat mic, fără pretenții, cu viață dulce – deloc altfel decât cel în care locuim acum, dar cum avem timp să fim foarte atenți la detalii, dacă ni se ivește ocazia, suntem deschiși la micro-ajustări.

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

Irina Rimes, artistă: „Muzica mi-a fost terapeutul care a făcut totul mai ușor”

Irina Rimes, cu o înfățișare unică, plină de sensibilitate și un farmec aparte, și-a început cariera muzicală în România cu un single care a fost lider în topurile muzicale românești timp de câteva luni, intitulat „Visele”. Până în 2020, a și lansat trei albume: „Despre el”, „Cosmos” și „PASTILA”. Apoi, în 2022, a lansat albumul „ACASĂ”. Între timp, Irina a devenit singura artistă din România care a lansat un proiect unic: prima trilogie muzicală. „Iubiri secrete”, scrisă cu dedicație și inspirată din experiențele personale ale artistei, începe cu „Iubirea noastră mută”, continuă cu „Da’ ce tu” și se încheie cu „Haina ta”. A devenit cunoscută publicului internațional prin colaborări de succes precum: Irina Rimes x Cris Cab – Your Love, Irina Rimes x Jah Khalib – Навсегда și multe altele.

Astăzi, Irina ne-a împărtășit că viața de artist înseamnă „oricând și oriunde”… Are zile când depășește 16 ore de muncă, zile când are trei concerte și trei soundchecks, zile când stă 14 ore la o filmare. „Mereu e ceva de făcut, pot fi scurte zile în care fac TikToks, pot fi repetiții pentru concerte importante, cum va fi cel din 13 martie, sau pot fi și sesiuni în studio. Niciodată nu știu cum o să fie săptămâna mea”, ne-a împărtășit Irina într-o discuție sinceră, deschisă. Drept urmare, ea simte că partea cea mai grea din viața sa de artist este lipsa timpului. Sunt atâtea proiecte, atâția oameni pe care îi cunoaște și cu care se conectează, încât îi este foarte greu să se oprească și să aibă puțin răgaz.

„Niciodată nu poți să pui pauză.”

Deși viața de artist o încarcă pe atât de multe planuri, uneori simte că nu e niciodată suficient timp pentru a face tot ceea ce își propune. Cu toate acestea, când simte că merită? Mereu. Și, despre asta, Irina ne-a împărtășit mai multe în acest interviu.

Credit foto: Dimitri Caceaune & David Gal

Cum și când îți vine inspirația pentru scris printre toate orele de muncă propriu-zisă pentru proiectul tău muzical?

Inspirația nu vine niciodată la fel. Uneori vine dimineața, în timp ce mai stau puțin în pat, alteori vine în drum spre concerte, când sunt în van cu trupa. De cele mai multe ori vine seara, după o zi plină.

Prin ce se diferențiază muzica artistei Irina Rimes de restul melodiilor din spațiul muzical românesc?

Atuul meu cred că vine prin muncă și experiență, cu toate nopțile când stăteam și scriam din nou și din nou, pentru toate foile aruncate la gunoi și pentru toate sentimentele puse pe foaie și în versuri.

Sunt foarte mulți artiști frumoși în spațiul românesc, muzica mea se diferențiază prin faptul că e a mea, e personală și, deși e personală, văd cum atât de mulți oameni se regăsesc într-o oarecare măsură în ea.

De curând ai terminat seria concertelor NECÂNTATELE, în care ai interpretat piese care de obicei nu se regăsesc în setlist-ul tău, dar pe care fanii le păstrează aproape de sufletele lor.  Când și cum s-a conturat acest concept și cât de important este pentru tine să te conectezi direct cu fanii tăi?

Acest concept s-a conturat încă de anul trecut, cu gândul că am atât de multe piese care nu ies deseori la „lumină”, dar ar fi păcat să le las uitării. Astfel, câteva dintre piesele mele, cele „necântate”, se vor auzi prin țară, în diverse orașe, într-o serie de concerte lejere, în care ne distrăm și în care ne conectăm unii cu alții într-un mod mai intim, aș putea spune.

Pentru mine, „Necântatele” este un proiect special prin prisma oamenilor cu care mă conectez. Anul acesta au fost oameni care au urcat pe scenă alături de mine, am putut cânta în public, iar publicul a fost alături de mine la fiecare piesă și a fost ceva cu adevărat unic.

Credit foto: Bragovski

Ai anunțat un nou concert la Sala Palatului care se intitulează În sufrageria Irinei, ce așteptări să avem pentru acest nou performance? Din punctul de vedere al pieselor alese, invitațiilor, conceptului în sine?

Da, pe 13 martie 2024, la Sala Palatului o să aibă loc un concert cu totul diferit unde vă invit pe toți. Conceptul cumva se leagă de povestea unei seri de muzică și voie bună chiar din sufrageria mea, de acum câțiva ani. Vreau să transpun vibe-ul de atunci și căldura alături de voi.

Casa mea e oricum dată de oameni, iar conceptul o să aibă un decor intim, un decor suprarealist. N-aș vrea să dau foarte multe detalii pentru că îmi place să mențin suspansul, dar pot să vă spun că echipa mea lucrează intens și lucrurile deja încep să prindă contur.

Legat de invitați, o să fie multe surprize, lista e aproape gata, iar set-ul va cuprinde piese din toate cele 4 albume și pe lângă, câteva piese noi.

„Cred că momentul din 13 martie va fi o nouă latură a Irinei pe care sper să o primiți, așa cum e, vulnerabilă și sinceră din sufrageria ei, care va fi a voastră.”

Dintre piesele pe care le-ai scris până acum – fie pentru tine însăți, fie pentru alți artiști –, care este cea în care simți că autenticitatea Irinei Rimes în calitate de compozitoare se face simțită cel mai bine?

Îmi place foarte mult o piesă scrisă acum mulți ani. E o piesă pe care i-am dat-o unei fete foarte talentate din Moldova, AINEX și chiar am cântat-o recent în 2023 la Virgin Radio. Piesa se numește „Real”.

În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le scrii și alegi să le păstrezi în repertoriul tău, spre deosebire de cele pe care le compui pentru alți artiști?

De obicei, e destul de simplu. Dacă scriu o piesă foarte bună în care mă regăsesc, o păstrez mereu pentru mine. Fiecare artist, în fond, vrea să păstreze pentru el piesele în care se regăsește.

Când compun pentru alți artiști, ies de obicei din zona mea de confort și din repertoriul meu. Mă joc foarte mult și la finalul unei sesiuni știu că nu m-aș regăsi în piesă, dar deja am în minte alte persoane pentru care s-ar potrivi.

Credit foto: Bragovski

În ce moment al vieții tale ai scris piesa „Neiubita ta”? Ce simți astăzi, atunci când cânți această melodie pe care ai scris-o într-un moment diferit al vieții tale?

Piesa am scris-o înainte de a pleca în turneu. Am vrut ceva mai liric, am venit cu acest termen nou de „Neiubita” și am scris despre un moment diferit și confuz al unei relații. Mai stau sau plec? Mă mai iubești sau nu?

Deși e un punct critic și apăsător, am vrut să îi dau o nouă latură, nu de tristețe, ci de joacă. O joacă care în final te va aduce la decizia potrivită. Acum, când am ocazia să cânt această piesă, simt exact ca atunci, acest joc, și mă bucur de un nou mod de a trata o situație dificilă.

Fanii te adoră și văd, în mare, partea de sus a icebergului. Care sunt lucrurile care nu se văd? Care este un lucru pe care ți-ai dori ca fanii să îl cunoască și să îl înteleagă despre tot ceea ce se află în backstage-ul proiectului muzical Irina Rimes?

Fanii mei văd destul de multe din viața mea, poate nu văd atât de mult procesul din spate, orele de lucru sau repetițiile care nu merg bine și oboseala, dar oricum îi simt aproape în orice clipă. Toate trec mai ușor când îi văd acolo, la concerte, atunci când îi văd cântând, când le citesc mesajele.

Le pot spune doar să fie pregătiți. În 2024, chiar începând cu Sala Palatului, o să am grijă să ne putem întâlni des și am grijă să le vorbesc mai des, curând și prin multe piese noi. 😊

Versurile piesei „Cel mai bun prieten” sună astfel: „Eu îmi dau sfaturi / Cine altcineva / Eu mă am numai pe mine / Și e mai bine așa”. Cum poți descrie relația pe care o ai cu tine însăți în momentul de față și etapele prin care ai ajuns aici? Dar relația ta cu muzica?

„Atunci când nu mă regăseam pe mine, muzica era mereu acolo și până astăzi a rămas cel mai bun prieten.”

Am o relație foarte bună cu mine, o relație la care am ajuns în timp, prin experiență și prin alți oameni. Toți oamenii din viața mea m-au ajutat cumva să construiesc relația pe care o am azi cu mine și sunt foarte recunoscătoare.

În schimb, relația mea cu muzica e statornică, a fost și aici cu neîncredere și ezitări, mai ales când eram la începutul carierei, dar mereu a fost stâlpul meu.

Celebritarea are, de cele mai multe ori, un preț de plătit; chiar și fiind celebru există momente în care te simți singur, ca și când ești singura persoană pe care poți conta. Care ai spune că este prețul pe care îl plătești tu pentru celebritate?

Nu aș spune singurătatea, aș spune compromisul. Nu ai, de cele mai multe ori, timp să ieși cu prietenii sau să menții legături de prietenie. Reușesc să am timp pentru familie, iar prietenii, ori au devenit familie, ori au devenit prieteni din industrie, prin prisma faptului că aveam mai ușor ocazii de a ne întâlni.

Am făcut un compromis la viața mea socială, dar mi-am întărit mai mult relația cu familia mea.

Versurile piesei „S-a dus” sună astfel: „S-a dus și toamna asta, ce tare m-a durut / Cu fruntea doar în față și cu mintea în trecut / S-a dus și toamna asta cu ochii reci și goi / S-a dus, să nu mai vină niciodată pe la noi”. Te ajută muzica să te vindeci? Este procesul scrierii de piese un bun terapeut pentru tine?

Da și pot spune că mereu a fost. Multe momente grele și sentimente puternice au fost transpuse în muzică. Multe versuri au plecat din vise, gânduri sau dezamăgiri. Muzica a fost terapeutul care a făcut totul mai ușor.

Dacă n-ai face muzică astăzi, ce altceva ai face? De ce?

Dacă nu aș face muzică, aș face probabil un alt tip de artă. Poate aș scrie.

Credit foto: Adina Cotisel

Primul lucru pe care-l faci dimineața:

Îmi verific agenda pentru ziua respectivă.

Ce te face fericită:

Anastasia.

Cel mai mare sprijin al tău:

Mama.

Pasiunea, munca sau talentul:

Munca.

Un loc vizitat, care s-a transformat în inspirație pentru o piesă scrisă ulterior:

Paris.

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto featured image: Frederic Monceanu

Anda Zota, arhitect: „Niciodată nu m-am gândit că aș putea fi altceva decât arhitect” 

Anda Zota, Editor-in-Chief igloo și arhitect, activează în calitate de arhitect începând din anul 2016. Expresia artistică a fost pentru ea o curiozitate intuitivă căreia i s-a lăsat pradă și nu s-a întrebat niciodată prea serios de unde provine. Dar niciodată nu și-a imaginat că ar putea să fie altceva decât arhitect. Încă din copilărie a avut o vizibilă înclinație spre artă, în variatele sale forme.

„Cred că apetența pentru frumos mi-a fost stârnită de toate revistele de modă ale mamei pe care le răsfoiam.”

Ea păstrează, încă și astăzi, o colecție impresionantă de reviste Vogue și Elle aduse din Statele Unite de mătușa sa în anii ’90, cu ajutorul cărora și-a educat mult cultura vizuală. Nu după mult timp, a început să deseneze, să picteze, să danseze, să croiască. Și pe toate le-a învățat de la personaje cheie care au ajutat-o să-și rafineze gusturile.

Așa se face că, atunci când a fost pusă față în față cu admiterea de la facultate, răspunsul ei a fost unul simplu și clar: arhitectura și nimic altceva pe lângă. „Am știut tot timpul că locul meu e acolo și chiar așa a și fost”, spune Anda. În acest interviu ne-a împărtășit mai multe despre cum s-a dezvoltat de la momentul începerii studiilor în arhitectură, până astăzi. 

Credit foto: Andreea Castriș

 

Care ai spune că este punctul în care se întâlnesc arhitectura, designul de interior și stilismul de interior? 

 

Pentru mine au fost meserii diferite, pe care a trebuit să le învăț de la 0. E clar că lucrul cu spațiul, cu compoziția volumetrică, lumina și materialitatea sunt puncte comune, dar sistemul de valori pe care-l aplici atunci când practici arhitectură, design de interior sau set design poate fi complet diferit. 

 

Cum s-au conturat primele semne ale interesului tău pentru arhitectură și design și, respectiv, parcursul tău în arhitectură?

 

În glumă, familia mea spunea că o moștenesc pe străbunica, o femeie extrem de preocupată de tot ce reprezintă frumosul. Dacă e așa, mă consider norocoasă să duc asta mai departe. 

 

A existat vreun moment, în procesul punerii bazelor carierei tale ca arhitect, când ai luat în calcul și explorat și alte arii de activitate?

 

Singurul moment când m-am întâlnit cu ideea de a-mi imagina și un alt parcurs pentru cariera mea a fost admiterea de la facultate. Colegii mei aplicau pentru mai multe facultăți – părea o decizie logică având în vedere că toate universitățile organizau concursurile în vară, iar la arhitectură admiterea era abia în septembrie. 

Dacă nu erai admis, probabil că te-ar fi așteptat un an sabatic. Chiar și așa, în ciuda tuturor sfaturilor de la prieteni și familie, am decis că singurul concurs de admitere la care voi participa va fi la arhitectură. 

 

Care este cel mai important lucru pentru care simți că arhitectura îți oferă un mijloc pentru a-l exprima?

 

Cred că cel mai mult îmi place studiul volumetric și lucrul cu materialele – e vizibil în toate proiectele pe care le-am făcut. De exemplu, ultimul proiect pe care l-am realizat alături de Ioana Chifu și Onar Stănescu, arhitecții Muro Muro, a pus în operă o viziune foarte onestă asupra raportării la spațiu și la material. Este vorba de Bar Ton, primul listening bar din România (care urmează să fie deschis în foarte curând). 

Credit foto: Codruț Sebastian Neguț

 

Ce aduce arhitectura în societate și din ce derivă importanța acesteia? I se acordă arhitecturii îndeajuns de multă importanță în România?

 

Din păcate, arhitectura nu mai este starul artelor, precum obișnuia să fie.

Nu se întâmplă asta doar în România, ci și la nivel internațional: arhitectul a pierdut din încredere în delirul consumerist și capitalist pe care îl trăim. 

În România e, probabil, cu atât mai dificil cu cât perioada comunismului a pus o amprentă puternică asupra profesiei. Chiar studiam asta zilele trecute în cercetările publicate de Ana Maria Zahariade.

 

Cum ai spune că se materializează și distinge designul contemporan? Ce este cercetarea curatorială și cum se împletește ea cu activitatea ta în calitate de arhitect, designer de interior și stilist de interior? 

 

Totul a început cu platforma aktuell, pe care am fondat-o în 2019. Pe atunci mă preocupa intens a înțelege ce calități oferă arhitecturii acest atribut de a fi actuală, mai ales având în vedere că arhitectura trăiește mult timp după ce șantierul a fost, practic, încheiat. 

Gândul ăsta mi-a deschis apetitul pentru cercetarea curatorială pentru aktuell – e un proces continuu, chiar dacă momentan e într-o mică pauză. Apoi, tot setul de instrumente pe care l-am câștigat prin aktuell îl folosesc acum la igloo, iar toate proiectele studiate devin în definitiv referințe pentru munca mea de arhitect. Cercul se închide perfect. 

 

Stilul creațiilor tale este etichetat ca fiind eclectic, dar este adesea influențat de designul modern german și italian. Cum se conturează creațiile unui arhitect, designer de interior și stilist de interior care are un stil eclectic?

 

Am simțit să spun asta pentru că i-am studiat mult în școală pe Peter Behrens, Mies van der Rohe, Bruno Taut, Walter Gropius sau Carlo Scarpa, Aldo Rossi, Paolo Portoghesi (să numesc câțiva). Cred că mi-au influențat viziunea, deși nu am avut niciodată răgaz să decantez conștient asta. 

 

Indiferent de influențele stilistice care se fac remarcate mai pregnant în activitatea ta ca arhitect, ceea ce te ghidează este creativitatea, atenția la detalii și capacitatea ta de a avea o privire de ansamblu asupra proiectelor în care ești implicată. Cum aduci toate aceste caracteristici în activitatea ta în calitate de Editor-in-Chief al publicației igloo? Care este firul roșu care te ghidează în acest rol pe care-l ai?

 

Toate preocupările mele se completează perfect în rolul pe care îl am la igloo. Faptul că pot scrie despre arhitectură, că pot cunoaște și colabora cu personalități care m-au inspirat de-a lungul timpului e absolut fascinant: astfel, pentru mine igloo nu e doar un alt job, a devenit o pasiune activă. Sper că se vede asta. 

Credit foto: Vlad Patru

 

Care este nevoia de pe piața presei românești căreia îi răspunde publicația igloo în momentul de față? 

 

Nu cred că ne-am propus să fim vreodată un trust de presă în adevăratul sens al cuvântului. Suntem, mai degrabă, o redacție mică, un grup de oameni uniți de o idee comună: de a valorifica arhitectura locală și de a contribui la educarea publicului în domeniile conexe arhitecturii. Iar asta ne-a oferit pe parcursul celor peste 20 de ani de existență (22 chiar!) o paletă foarte largă de cititori. 

 

Cum ai descrie punctul în care reușesc să se întâlnească scrisul și arhitectura / designul?

 

Scrisul mă ajută să fiu structurată în gândire, să ofer limpezime și anvergură gândurilor mele sau proiectelor asupra cărora mă aplec.

E, mai degrabă, un instrument prin care transmit publicului larg valorile pe care le consider relevante în arhitectură. 

 

Din toată experiența ta de până acum, care simți că este un subiect referitor la arhitectură și design căruia ar trebui să i se acorde mai multă atenție decât îi este oferită în momentul de față? 

 

Anul trecut am pornit o rubrică în revistă care se numește Spațiu Public Ro, care reprezenta viziunea mea optimistă asupra schimbărilor din ultimii ani, pe care le-am observat și cărora am vrut să le ofer a round of applause. Mi-am dat seama că sunt încă exemple insulare, mi-ar plăcea să avem mai multă considerație pentru bunul comun și pentru spațiul public. Mi-ar plăcea să avem orașe mai frumoase…

 

Cum ai descrie vocea care o caracterizează pe Anda Zota, jurnalista, în urma ultimilor ani? Reprezintă scrisul, pentru tine, o manieră de a fi vocală? Indiferent de locul pe care-l ocupă scrisul în viața ta, ne-ar face plăcere să aflăm mai multe despre relația pe care simți că o ai cu acesta. 

 

Scrisul e deopotrivă o oglindă către public și una către mine, vocal și introspect. Mă intrigă și fascinează asta. 

 

Cum am putea să ne educăm astfel încât să reușim să creăm, în jurul nostru, un spațiu care să ne consolideze și mențină starea de bine?

 

Un prim pas ar fi să avem încredere în profesioniștii noștri: în arhitecți pe care să-i comisionăm și în ale căror valori să credem. 

Credit foto: Vlad Patru

 

Dacă ai putea să demitizezi un singur lucru cu privire la arhitectură și design, care ar fi acesta și de ce? Dar cu privire la scris? 

 

– Ieftin nu înseamnă niciodată mai bun.

– Întotdeauna durează cinci minute să scrii textul ăla la despre care te documentezi non-stop de trei săptămâni. 

 

Ce spune arhitectura Bucureștiului despre oraș: Nepăsare.

În ce fel se diferențiază cititorii publicației igloo din online, față de cei care cumpără revista în print: Entuziasm pentru arhitectură.

Arhitectul care te inspiră: De unde să încep? 

Cum arată apartamentul visurilor tale: Veți vedea în curând.

Un vis încă neîndeplinit: Să mă mut pentru jumătate de an la New York.

Ce muzică asculți atunci când creezi:  Am pe repeat cel mai recent album al Sign Libra, Closer to the Equator.

 

Interviul a fost publicat în Ediția Print The Woman 2023, care poate fi comandată aici.

 

Credit foto copertă: Cornel Lazia

 

–

Editor: Carina-Marisa Cichi 

Anca Coller, artist vizual: „Aproape întotdeauna maturitatea aduce rezultatele cele mai complexe, pline de sevă și de acel autentic văzut ca știință”

Am întâlnit-o pe Anca în primăvara acestui an la București, în cadrul Romanian Design Week, un proiect marca The Institute, dar și cel mai mare festival multidisciplinar dedicat industriilor creative locale. Între 12 și 28 mai, peste 85.000 de persoane au vizitat atât expoziția centrală din Piața Amzei, cât și cartierele creative ale Bucureștiului, cu cele peste 100 de evenimente-conexe desfășurate în Capitală. 

Unul dintre evenimentele al cărui concept ne-a atras atenția este cel al Ancăi Coller, în colaborare cu Iulian Gospodin: „Călătorie într-o sobă – cea mai caldă culoare este albastrul”. Așa că, mânați de curiozitate, am decis să vizităm spațiul de creație independent, găzduit de Casa Carol 53.

Anca Laura Coller este artist vizual, cu specializarea pictură. În anul 2000 a absolvit cursurile Universității Naționale de Arte București, Facultatea de Arte Plastice, iar un an mai târziu a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. În 2007 a obținut Bursa „Constantin Brâncuși”, la Cité Internationale des Arts, Paris. Din anul 2011 este doctor în Arte Vizuale, în prezent fiind Lector Universitar la Universitatea Națională de Arte din București. 

De-a lungul timpului, a organizat expoziții personale sau în colaborare cu alți artiști, atât în România, cât și în Franța, Italia, Polonia și Bulgaria.

„Artistul vă invită într-o sobă metaforică, loc de căldură și de generare vitală marcat de fragilitate și vulnerabilitate, induse prin relația cu mediul exterior, unde protecția nu mai funcționează.” 

Aceasta a fost invitația care ne-a convins că vom avea parte de ceva inedit. Soba era descrisă ca simbol al uterului, „loc de generare vitală”, care ne vorbește despre „reproducerea vieții pe pământ, fragilitatea și vulnerabilitatea ființelor și responsabilitatea pe care o poartă cei care gestionează destinele oamenilor fie la nivel micro sau macro.” conform romaniandesignweek.ro.

Activitatea coordonată de artistul vizual Anca Coller vizează evenimente interdisciplinare, colaborări cu artiști din diverse ramuri și teme actuale. În interviul acordat, ne vorbește mai multe despre procesul creației, fragilitate, responsabilitate, dar și ce înseamnă echilibru și compromis în artă.

 

Pe lângă faptul că ești artist vizual, ești Lector Universitar la Universitatea Națională de Arte din București. Cum se manifestă dualitatea dascăl-artist în procesul creației?

 

Este o dualitate binevenită din punctul meu de vedere, contactul permanent cu noile generații mă obligă să rămân branșată la vremurile actuale. Desigur, acesta este răspunsul cel mai scurt, există nenumărate nuanțe despre cum se influențează cele două meserii, cum se sprijină sau sabotează reciproc. La capitolul sabotare apare elementul timp, trebuie să te împarți între două activități care cer fiecare multă dedicare și implicare.

 

Când ai avut prima expoziţie personală? Cum te-a motivat acest eveniment în parcursul tău profesional?

 

Prima expoziție personală am avut-o în 2003 la Galeria Sabin & Jean Negulescu a regretatei Maria Magdalena Crișan. Am expus obiect, pictură și fotografie. A fost o șansă importantă să fiu invitată în acel spațiu, unde au expus artiști importanți, m-am simțit sprijinită și încurajată să continui pe drumul pe care pornisem. E mai greu să reziști ca artist decât să devii unul…

 

În cadrul Romanian Design Week, am avut parte de un eveniment inedit în spațiul de creație găzduit de Casa Carol 53, „Călătorie într-o sobă – cea mai caldă culoare este albastrul”. Ne poți povesti mai multe despre acest proiect?

 

Proiectul s-a conturat încet, fiind strâns legat de diferite evenimente și experiențe personale, continuând teme mai vechi, dar aducând și idei noi. Pot spune că a început în momentul în care am descoperit întâmplător pe malul unui râu niște cahle de sobă aproape îngropate și acoperite de mușchi verde. Am văzut atunci cele mai frumoase rame posibile. 

Nu conștientizasem până în acel moment ce formă au cahlele către interiorul sobei. Suntem obișnuiți să le privim partea glazurată aflată la exterior. Această mică incintă, interiorul cahlei, a devenit modulul viitorului proiect. Lucrând cu aceste forme le-am folosit inițial ca rame, mici buncăre în care înghesuiam personaje sau posibile sugestii materiale (rama ca loc de protecție). Ulterior mi-a venit ideea de a invita oamenii în interiorul unei sobe de unde să poată observa fix partea nevăzută a acelui modul matricial, care este cahla. Un fel de intrare în burta balenei. 

Am asociat imediat soba, ca loc de căldură cu unul de incubație, prezervare a vieții. Era perioada izbucnirii războiului din Ucraina și toți ne simțeam cumva amenințați și neputincioși. 

 

Fragilitatea noastră, deja încercată în pandemie, a ieșit din nou la iveală prin noile crize, inclusiv cea energetică. Atunci m-am gândit că de fapt căldura este viață și nu putem păstra viața în absența gestionării căldurii. Astfel, soba mea a devenit un loc de responsabilitate.

 

Înăuntrul sobei, flacăra cea mai puternică este albastră, așa cum este uneori și în realitate (flacăra de la aragaz, cea de la autogen, stelele Blue Giant). Mi s-a părut interesant să propun acest exercițiu contraintuitiv în care oamenii să asocieze albastrul cu căldura. 

Astfel, matricele cahlelor au început să fie populate de posibile ființe de lumină și căldură. Fragmente de mici homunculi, care spre baza sobei erau amorfi și dominați de haos, către straturile superioare se ordonau și se perfecționau. Am făcut o trimitere la felul chestionabil în care reușim să controlăm și să gestionăm viața, reproducerea vieții și căldura pe acest pământ. Ne putem gândi la încercările ingineriei genetice, la chestiunile de etică aduse în discuție când vorbim despre clonare sau modificări ale organismelor, la granița fină dintre evoluție și accident. Tot acest mecanism foarte complex este ca un balaur cu multe capete ce nu reușesc să comunice eficient. La nivel de individ ajungem să ne temem că nu mai avem niciun cuvânt de spus pentru felul în care realitatea se transformă în jurul nostru. 

În antiteză cu interiorul sobei populat de ființe fosforescente albastre, corpul sobei, învelișul exterior, este unul greoi, ancestral, ca un cuptor țărănesc din pământ. Este exact acest contrast între legăturile noastre profunde cu pământul, element primordial care ne-a oferit protecție, hrană materială și spirituală și încercările omului de a se erija în judecătorul binelui și al răului adesea fără a aprofunda suficient datele ecosistemului. Echilibrul ancestral bine stabilit acum se clatină și simțim cum planează îndoiala că am depășit un punct din care nu ne mai putem întoarce la el. Pe scurt, acest proiect vorbește despre fragilitate și responsabilitate, despre faptul că:

Dincolo de indivizi, suntem un mare organism comun, care creează spațiul vital în timp real. Fiecare este responsabil, nimeni nu poate face schimbări radicale. Totul se face cu pași de melc și cu acumulări la nivel macro.

Accelerarea amenințătoare a perioadei actuale este adesea un vertij, care ne îmbată sau ne amețește, dar fundamentul a fost parțial compromis.

 

Cât timp durează să concepi un proiect de acest gen?

 

Pot spune că am demarat proiectul în martie 2022, când am găsit cahlele îngropate, dar lucrul efectiv și partea cea mai intensă a durat cam jumătate de an, când am fixat un deadline și niște coordonate clare: unde se va desfășura, dimensiunile obiectului principal etc. Au urmat provocări surpriză, căci managerul spațiului de la Carol 53 mi-a sugerat să îmi extind proiectul în tot spațiul de la parterul casei și de asemenea în vitrina gestionată de cei de la Celula de Artă. 

Practic, am mai creat două expoziții paralele: caleidoscoapele de lumină, care anunță în stradă ideea de a reproduce un modul către infinit pierzând contactul cu originalul, dar și expoziția din holul mare cu giulgiuri, care reprezintă portretele prietenilor și oamenilor apropiați realizate cu rugină pe pânză, generate prin degradarea fierului, simbol al puterii omului. O altă dimensiune de căldură, de data aceasta una sufletească, născută prin relaționare și conectare.

 

Conform RDW, activitatea ta vizează evenimente interdisciplinare, interacțiuni inedite, chestionări ale realităților contemporane și nu numai. Care este sursa ta de inspirație când propui temele, domeniile și artiștii cu care alegi să colaborezi?

 

Îndrăznesc să cred că aleg lucruri și oameni care vin către mine și revelează direcțiile mele de lucru. Rareori am un plan foarte analitic și extrem de organizat. Foarte des pornesc pe un drum, iar apoi acesta se concretizează pe parcurs împreună cu noi soluții și idei ce îmbogățesc propunerea inițială. La fel și oamenii potriviți apar pe parcurs, dacă nu sunt deja lângă mine. Important este să cred în realizarea proiectului.

 

Ce consideri că este esențial pentru a reuși să-ți păstrezi autenticitatea în artă ?

 

Chiar autenticitatea în sine, dar cea câștigată cu efort, descoperind lumea, studiind, cercetând, dublată de autocunoaștere, care vine adesea prin ceilalți sau prin diverse experiențe. 

Cred că experiența este un cuvânt-cheie pentru un artist. 

Desigur că există opere de tinerețe extraordinare ale anumitor artiști. Dar aproape întotdeauna maturitatea aduce rezultatele cele mai complexe, pline de sevă și de acel autentic văzut ca știință, de a nu da nici prea mult, nici prea puțin: simplificare, eleganță și savoare, dublate poate de o anumită umilință. Echilibru creativ.

 

Unde te putem întâlni în perioada următoare, prin proiectele semnate Anca Coller?

 

Momentan lucrez în atelierul meu de la Carol 53, unde am și expus ultimele mele proiecte, începând din 2021, de când am ajuns în această comunitate de artiști, iar ocazional expun în diverse galerii sau contexte, în funcție de felul în care arta mea reușește să călătorească pentru a-și întâlni publicul. În general, anunț evenimentele pe paginile mele de Facebook și Instagram.

 

Interviul a fost publicat în Ediția Print The Woman 2023, care poate fi comandată aici.

 

Surse foto: arhivă personală Anca Coller, Iulian Gospodin, Dragoș Radu Dumitrescu, Roald Aron

 

Editor: Diana Turcu

Anca Duca, Marketing Manager Ikon: „Poţi creşte real, numai dacă îţi construieşti o echipă de oameni care se aliniază valorilor tale”

Anca Duca este Marketing Manager la Ikon, activând în domeniul de beauty de peste 15 ani. S-a alăturat echipei în urmă cu mai bine de 6 ani și simte că a găsit oameni cu aceleași valori ca ale sale. Crede în relații pe termen lung și ne spune că sustenabilitate unui brand are legătură și cu oamenii acestuia.

În urmă cu doi ani, în plină pandemie, Anca, alături de echipa ei, puneau bazele primului brand românesc de produse cosmetice, conceput special pentru stilişti – IKONIK, care și-a construit succesul tocmai prin ascultarea nevoilor acestora.

Mai multe despre ea, ca om și profesionist, și despre brandul IKONIK, de la idee la plan, la strategie, implementare și dezvoltare, ne povestește Anca în acest interviu. 

 

Ne spuneai așa: „Acum am ajuns să mă bucur doar pentru că sunt, pur şi simplu”. Cum ți-ai descrie călătoria profesională și nu numai de până acum?

 

Azi mă bucur pur şi simplu că sunt, iar însemnătatea acestor cuvinte este reflectată de experiențele trăite până la 36 de ani. Cred că fiecare om are o poveste, iar în povestea mea, am avut parte de contraste care m-au format.

Acestea m-au ajutat să cresc, să înţeleg în timp că evoluţia înseamnă atât cunoaștere interioară cât şi profesională, iar provocările avute în relațiile interumane m-au conturat în poziţia de manager, coordonator de proiecte şi om care îşi practică cu pasiune munca. Întotdeauna am ales să văd binele din oameni, din trăiri şi experienţe, iar asta m-a ajutat să privesc înspre viitor deschisă şi plină de dorinţa de a lăsa în urma mea lucruri, care să aibă un impact pozitiv.  

 

În plină pandemie, în 2021, a luat naștere brandul IKONIK – propriul brand de produse de îngrijire dedicate părului. Care au fost pașii în procesul de creație?

 

Etapele parcurse de la idee, la strategie şi execuţie, până la creştere şi vânzare, au fost pline de inspiraţie, dar şi de provocări. În procesul creativ, s-au implicat îndeaproape Cristian şi Sorin, cel care se ocupă de strategia brandului nostru, care a avut abilitatea de a concepe, desena şi contura povestea brandului IKONIK. În timpul creaţiei am definit: viziunea, valorile şi misiunea brandului.

VIZIUNEA noastră: ne dorim ca IKONIK să fie prima alegere de produse profesionale destinate părului, pentru saloanele din România. MISIUNEA noastră: ne dorim să reprezentăm comunitatea de stilişti din România, dezvoltând un portofoliu adaptat mereu nevoilor acestora. VALORILE noastre: rămânem aproape, suntem de încredere și promovăm simplitatea.

 

IKONIK este primul brand românesc de produse cosmetice, conceput special pentru stilişti. Care au fost greutățile întâmpinate de-a lungul procesului, fiind o premieră?

 

În demersul realizării proiectului am avut parte de consultanţă şi expertiză din partea unor oameni cu experienţă, dar provocările pe care le-am parcurs au fost cauzate de lockdown-ul din pandemie, iar apoi de debutul războiului în Ucraina. Efectele au fost: întârzieri ale livrărilor de raw materials, variaţia costurilor de producţie, lipsa stocurilor la nivel mondial de materie primă. Provocările multiple ne-au făcut să înţelegem că ceea ce azi e stabilit și aprobat, mâine se poate schimba, dar consecvența şi orientarea spre găsirea soluţiilor, ne-au determinat să consolidăm întreg proiectul.  

 

Cum ați gândit conceptul și numele brandului? Care au fost principalele influențe și inspirații în dezvoltarea gamei de produse? Ce ingrediente cheie se regăsesc în produsele IKONIK și care sunt beneficiile lor pentru păr?

 

Numele brandului IKONIK este o extensie a denumirii companiei. Nu ne-am dorit să ne îndepărtăm prea mult de ceea ce clienţii şi partenerii noştri cunoșteau de peste 18 ani. 

Am ales metafora soarelui ca fundament al brandului IKONIK® pentru a sugera centralitatea stilistului, cel care ne oferă inspirația și direcția în realizarea produselor cosmetice profesionale. Poziția sa „iconică” este reprezentată în simbolul grafic al logo-ului nostru printr-un soare stilizat ale cărui raze converg ca niște săgeți spre centru. 

Pentru a sublinia originea autohtonă a brandului, am denumit fiecare linie de produse, inspirându-ne din repertoriul de arhaisme și regionalisme al limbii române. 

LUCERA – înseamnă: Luceafăr, luminos | DALBA –  alb, curat, imaculat

ZIMZAR – fermoar, închidere | SELBA – pădure tânără şi deasă

Liniile de colorare au integrate tehnologii inovatoare, ingrediente active şi micropigmenţi care nuanţează părul, dar îl şi tratează în același timp. 

Cea mai nouă linie lansată este Selba, un tratament de protecţie, prevenţie şi reparare a structurii firului de păr. Am creat o formulă etică, vegan friendly, în care am integrat un procent ridicat de ingrediente active de origine naturală. 

Trei tehnologii inovatoare, cu formule patentate la bază, pentru a obține cele mai bune rezultate pentru părul deteriorat şi supus factorilor interni şi externi.  

 

În saloanele din România regăsim o mulțime de alte branduri din afară, care probabil au deja o imagine creată. De ce IKONIK? Cum au primit stiliștii produsele IKONIK? 

 

Credem în parteneriatele pe termen lung. Acestea au devenit în timp relații profesionale în care s-a realizat transferul de încredere, iar încrederea este un sentiment puternic uman care reiese din împărtăşirea valorilor comune. 

Stiliştii ne-au primit cu deschidere. De la lansarea brandului până azi, portofoliul de clienţi a devenit tot mai mare, iar acest fapt se datorează celui mai important element care ne conturează strategia de lansare a noilor linii: ascultarea nevoilor acestora. Cei care au participat la evenimentele noastre au fost cuceriţi de povestea IKONIK. Calitatea produselor a confirmat şi consolidat încrederea în brand. 

 

Care sunt produsele din portofoliu? Pentru cine au fost create aceste produse? 

 

Prima linie de produse pe care am lansat-o în portofoliul IKONIK a fost Lucera, vopsea ton pe ton lichidă, creată special pentru a nuanţa părul după aplicarea tehnicilor de balayage. Cererea serviciilor pentru blonduri realizate prin tehnici de suviţare este în continuare foarte cerută în saloanele de înfrumuseţare. 

Am lansat produse profesionale tehnice, special create pentru stilisţi.

Privim părul ca pe o pânză, pe care artistul, în cazul nostru stilistul, lucrează încercând să obţină culorile dorite. 

Totul trece printr-un proces la nivelul structurii părului, dar combinat cu creativitatea, colorimetria şi măiestria stilistului, rezultatul poate fi unul fabulos. Ce poate fi mai frumos pentru un stilist decât bucuria şi zâmbetul de mulţumire al clientei, la finalul serviciului de înfrumuseţare?

 

Ne povesteai că „de la idee la execuţie a fost nevoie doar de o echipă fantastică de oameni”. Cine sunt oamenii din spatele brandului IKONIK? Cum a contribuit echipa la dezvoltarea și succesul brandului într-un timp relativ scurt de la lansare?

 

Omul vizionar din spatele conceptului este Cristian Retegan. El e cel care ne inspiră, ne motivează şi sădeşte în noi dorinţa de a crea şi performa. 

Din 2005, anul lansării companiei Ikon Trading, a reușit să atragă alături de el oameni care au acelaşi sistem de valori. 

Vlad Zah, manager de vânzări, şi Marius Onaci, manager operaţional, sunt doi dintre colegii noștri care au peste 15 ani de când contribuie la creşterea companiei. Alături de ei sunt colegii din echipa de vânzări, echipa de educaţie, stilişti care s-au alăturat proiectului nostru şi care ne sunt parteneri în promovarea produselor IKONIK. Departamentul de marketing şi de product management numără peste 7 oameni, colegi, colaboratori sau parteneri externi. 

Rolul şi contribuţia fiecăruia sunt extrem de importante. 

 

Ești parte din echipa Ikon de peste 6 ani de zile, în prezent ocupând funcția de Marketing Manager. Ce înseamnă pentru tine strategie pe termen mediu și lung?

 

Am avut şansa să fiu într-o perioadă de absorbție, să învăţ, să am acces la informaţii care azi stau ca fundament în munca mea. Sunt de 15 ani în domeniul de înfrumuseţare, am jubilat între roluri, dar accesarea informaţiei şi dorinţa de cunoaștere îmi oferă azi posibilitatea de a avea perspective diferite.

Analiza, structurarea şi planificarea sunt instrumente care stau la baza realizării fiecărui proiect. Fie că vorbim de strategia de creştere a brandului sau comunicarea strategiei de conținut, instrumentele menţionate anterior sunt utilizate pentru a ne atinge obiectivele. Pe termen mediu filozofia ”Think macro make steps micro” funcţionează deoarece noi cuprindem atât beneficiile vizibile ale unui produs, cât şi molecule din interiorul acestora.

Pe termen lung avem grijă de oamenii din echipele noastre.

 

Ce ne poți spune despre comunicarea unui astfel de proiect, în calitate de Marketing Manager? Există „reguli” specifice de comunicare în acest domeniu?

 

Facem o vânzare B2B, iar într-o lume a magazinelor online, alegem să ne diferenţiem. Cum? Prin faptul că nu facem e-commerce. IKONIK nu se poate cumpăra online. 

Pe de altă parte nu cred într-o comunicare agresivă, mai degrabă cred că ”marketing it’s about helping people”. Educaţia şi cursurile pe care le promovăm sunt special gândite pentru a îndruma stilistul să cunoască produsele noastre pentru a le integra în serviciile de înfrumuseţare în salon.

Noi spunem despre noi, că suntem oameni care vindem oamenilor. 

 

Cum arată o zi de muncă pentru tine? Cum te-ai descrie ca lider pentru echipa ta? Ce îi este caracteristic stilului tău de leadership?

 

Iubesc cu adevărat dinamica fiecărei zile. 

Folosesc conceptul de rutină numai ca instrument care mă ajută în organizare. Am viziunea şi experienţa câştigată de-a lungul timpului, dar poţi creşte real numai dacă îţi construieşti o echipă de oameni care se aliniază valorilor tale. Am darul de a recunoaşte unicitatea şi potenţialul celorlalţi şi de a-i ghida. Cu oamenii din echipă noastră împart multe momente pline de provocări, dar şi de bucurie. Important e să fim onești unii cu ceilalţi, să ne asumăm vulnerabilităţile şi să venim în întâmpinarea nevoilor celuilalt, când este necesar. Pentru mine cu adevărat valoroasă este comunicarea şi modul în care oamenii fac transferul de încredere în tot acest proces. 

 

Cum vezi tu evoluția brandului în viitor? Aveți planuri pentru extindere sau pentru noi produse?

 

Creşterea portofoliului de produse şi evoluţia brandului IKONIK sunt naturale şi firești, adaptate nevoilor şi cerinţelor clienţilor noștri, care îşi doresc continuu produse şi formule inovatoare și care să-i ajute în munca lor din salon. Colaborăm cu cele mai mari companii şi fabrici de produse cosmetice profesionale din Italia şi din Europa, iar asta ne ajută să identificăm cele mai noi tehnologii, formule şi descoperiri ştiinţifice ale ingredientelor active care fac ca produsele noastre să fie inovatoare.

Pregătim pentru toamna aceasta lansarea unei noi linii de produse. Aşteptăm cu nerăbdare să vă prezentăm şi să vă comunicăm beneficiile acestora. 

 

Ce măsuri luați pentru a fi un brand mai sustenabil și responsabil din punct de vedere social și ecologic?

 

Dacă încercăm să schimbăm perspectiva cu care privim conceptul de sustenabilitate, eu zic azi că realitatea evenimentelor din ultimii ani, cele care au marcat omenirea,  pandemia, războiul, ne determină să spunem că real valoroase şi sustenabile sunt relaţiile interumane.

Alegerile sustenabile pe care le facem de la cel mai mic amănunt, utilizarea hârtiei reciclate pentru tipărirea facturilor, folosirea maşinilor electrice, formule etice cu un conţinut ridicat de ingrediente active naturale, ambalaje reciclabile, pălesc în faţa provocărilor menţionate anterior. 

Când relaţia interumană este mai presus de scop, devine ea însăși sustenabilă.  

 

Cum crezi că se schimbă industria îngrijirii părului în România și la nivel global? Care sunt tendințele sau inovațiile recente în industrie care vă influențează strategiile și produsele?

 

Digitalizarea proceselor tehnologice şi evoluţia cercetărilor ştiinţifice dau posibilitatea descoperirii unor noi formule care au la bază molecule, pigmenţi şi tehnologii unice brevetate. 

Consider că inovaţiile ultimilor ani au revoluţionat produsele cosmetice. Un exemplu este tehnologia extractului din rodie. Cercetătorii au descoperit că extractul din pericarpul rodiei (învelișul alb din interior) are beneficii multiple pentru păr. Ingredientul este upcycled, contribuind astfel la practici de frumusețe sustenabile şi durabile. În 2022 descoperirea tehnologiei a fost premiată în rândul cercetătorilor la nivel mondial.

 

Cum definești succesul raportat la activitatea ta de zi cu zi? 

 

Succesul pentru mine înseamnă alinierea şi menţinerea echilibrului în cele mai intense perioade, cele în care aleg să rămân demnă, să-mi recunosc vulnerabilităţile şi să vorbesc deschis despre ele. Alinierea aceasta mă face puternică în faţa provocărilor. Succes mai înseamnă pentru mine şi simplitatea cu care-mi hrănesc sufletul, emoţii reale provenite din bucuria de care am parte alături de oamenii cu care interacţionez, zi de zi. 

 

3 cuvinte care te caracterizează: asertivitate, consecvenţă, viziune. 

Un truc de hairstyling pe care îl aplici: masca leave-in, dar mai important pentru mine este să-mi ascult nevoile părului, în funcţie de fiecare sezon şi de transformările fireşti prin care trec, ca femeie, cu fiecare an care trece. 

Ultimul lucru pe care îl faci înainte să adormi: Încerc să merg la somn înainte de a fi total epuizată. Înainte de a adormi, sunt recunoscătoare pentru cele trăite, dar recunosc că aştept să vină dimineaţa, sunt o persoană matinală. Iubesc dimineţile deoarece îmi dau şansa unui nou început.

Destinația favorită pentru vacanță: Acolo unde mi-e sufletul în armonie cu mintea, iar echilibrul acesta poate transforma orice loc într-o destinaţie perfectă… 

Note to self: Sunt un om orientat spre viitor, trecutul pentru mine înseamnă recunoștință adresată părinţilor mei, pentru educaţia şi valorile transmise. Îi mulțumesc tatălui, care nu mai este printre noi, pentru că m-a învăţat să respect oamenii şi să fac cu pasiune fiecare lucru, iar mamei mele pentru lecţia de putere şi dorinţă de viaţă pe care o parcurgem în prezent. 

Succesul real pentru mine este iubirea cu care fetiţa mea, Luana, mă înconjoară în fiecare zi şi în care am reuşit să sădesc resurse pentru a-şi gestiona emoţiile şi a creşte pregătită pentru a descoperi viaţa.

 

Credit foto: Raluca Ciornea

 

Interviul a fost publicat în Ediția Print The Woman 2023, care poate fi achiziționată de aici.

 

–

Editori: Crina Ciocian și Mara Rusu

Raluca Harabagiu, Creator de Conținut și Storyteller: „După 30 de ani am reușit să îmi iau validarea exclusiv de la oameni pe care îi admir nespus.”

Unul dintre obiectele pe care le-a ales de pe tavă, la vârsta de un an, Raluca Harabagiu, Creator de Conținut și Storyteller, a fost stiloul. Îi place să creadă că acesta a fost semnul divin că a moștenit de la tatăl ei talentul de a scrie. „El m-a adus către o meserie pe care o iubesc infinit”, ne-a împărtășit ea. Drept urmare, a știut încă de când a învățat să scrie că este și ceea ce-i place, și ceea ce știe să facă.

„Nu am fost niciodată genul de persoană care să meargă la job doar pentru salariul de la finalul lunii. Mie chiar trebuie să îmi placă ceea ce fac.”

Credit foto: The Young Nomads

Când n-a mai rezonat cu ceea ce făcea, a plecat din locul respectiv. Ea este de profesie jurnalistă, dar în ultimii ani, înainte să pornească pe cont propriu, a activat în cadrul departamentelor de marketing ale unor centre comerciale. Și i-a plăcut nespus de mult! Dar a simțit nevoia să se reinventeze de așa natură încât să se regăsească mai mult în ceea ce făcea în fiecare zi, ca parte a activității ei profesionale.

Așadar, Raluca a pus bazele blogului său de lifestyle în 2019, ca rezultat al faptului că a născut-o pe fetița sa, Rita, și și-a dorit să aibă o activitate a ei, pe lângă rolul de mamă. Lucrurile s-au legat foarte natural pentru ea, până când a ajuns să fie, astăzi, Creatorul de Conținut și Storytellerul pe care îl urmărim cu atâta drag în online.

De ce ai ales să pui bazele unui blog de lifestyle, în loc să optezi pentru orice alt fel de activitate care ar fi putut să fie făcută de acasă?

Blogul a fost un colac de salvare pentru mine într-o perioadă în care simțeam că îmi fuge pământul de sub picioare. Mă confruntam cu o recidivă a burnout-ului și a depresiei, care au debutat în 2016 și pe care le-am tratat superficial la vremea respectivă.

„Am început să fac ce știam că mă liniștește, mă echilibrează, este parte din ADN-ul meu. Am început să scriu.”

Credit foto: Felicia Simion

Ai trecut printr-un burnout. Care a fost cea mai importantă lecție despre muncă pe care ai învățat-o?

Că nu îți ridică nimeni statuie, că oamenii vor fi nemulțumiți indiferent că stai nouă ore la birou sau 13, că vorba aia cu „fă ce îți place și nu o să simți că lucrezi” nu se aplică în real life. Oboseala psihică și fizică te acaparează mai ales atunci când iubești ceea ce faci.

Când m-a lovit burnout-ul, eu eram într-o perioadă excelentă profesional și personal. De fapt, cea mai bună de până la cei 29 de ani, cât aveam atunci.

Credit foto: The Young Nomads

Cum ai descrie relația ta cu munca astăzi, ulterior unui burnout – și ce altceva ți-ai mai dori să îmbunătățești la această relație pe care o ai cu tine și cu activitatea ta?

Desigur că și în prezent am zile sau perioade mai aglomerate, mai ales din postura unui antreprenor. Doar că știu când să pun stop. Burnout-ul m-a învățat să îmi ascult corpul și să îi dau pauzele, atenția și grija de care are nevoie.

Merg mult pe jos, practic yoga cât de des îmi iese, mănânc destul de echilibrat, am grijă de corp, minte și suflet.

Dar mi-ar plăcea tare să fiu ceva mai organizată. Am pierdut din această calitate pe care o aveam înainte de burnout. Ah, și îmi doresc să am din nou memoria excelentă. Experiența nefericită din 2016 mi-a „furat” această calitate.

Care este cel mai mare dar care vine la pachet cu o astfel de înclinație înspre scris?

Darul suprem constă în faptul că mi-am putut transforma pasiunea într-un business.

Dar „blestem”? 😊

În mod evident, orice pe lumea asta vine la pachet și cu dezavantaje. În cazul oricărei persoane care scrie un content de calitate, deci nu doar în ceea ce mă privește, cred că este ceva mai dificil până îți găsești nișa care să rezoneze cu tine și cu ceea ce publici.

Și mai cred că este unul dintre domeniile în care mergi des la pas cu Sindromul Impostorului. Cel puțin, așa se întâmplă la mine. Îmi e teamă că mi-a scăpat vreun typo (îmi obosesc ochii după ce scriu / editez un articol sau un interviu, deci se poate să nu observ mici erori), că formularea x nu a fost cea mai strălucită, că poate materialul y nu va avea vizitele pe care mi se pare mie că subiectul sau intervievata ar merita să le aibă. Și lista poate continua.

Cât de natural s-a conturat pentru tine primul moment în care ți-ai dat seama că acest blog, făcut din nevoia ta personală de a depăși cu mai multă ușurință un episod de burnout, are potențialul să devină o mică afacere?

Familia și prietenii m-au sfătuit încă din 2019 să gândesc activitatea mea din online ca un business (era și un boom al Instagram-ului la vremea respectivă), doar că teama de eșec, Sindromul Impostorului, frica de a mă expune m-au blocat efectiv. Aproape un an de zile nu am mai scris pe blog.

Am început terapia (îi mulțumesc pe această cale terapeutei mele. M-a scos din întunericul meu și m-a ajutat să îmi croiesc drumul către lumină) și am înțeles, printre altele, că pot să fac lucruri chiar dacă îmi este teamă să le fac.

Că pasiunea este mai mare decât teama. Că îmi doresc să îmbrățișez mai strâns arta de a trăi frumos, și să îi inspir și pe alții în această direcție.

Care au fost „ingredientele-cheie” pe care le-ai folosit și care ți-au adus primii bani din blogging de lifestyle?

În ianuarie 2024 se împlinesc doi ani de când am gândit activitatea mea în online (blog și Instagram) ca business. Ai să râzi, dar nu au existat „ingrediente-cheie”. Atunci, ca și acum, am scris doar despre ce îmi place, în ritmul și în stilul meu, în acord cu valorile mele. Totul vine extrem de firesc, fără „poleială”.

Cumva, nici eu nu știu exact cum, oamenii au început să mă observe în mediul online. Branduri, agenții, persoane. Și au început să mă invite la evenimente, să îmi propună colaborări de tip barter sau chiar paid (aveam mai puțin de 2500 followers pe Instagram când am avut primele două proiecte paid, pe blog și Instagram).

În acești doi ani, eu am crescut organic. Pentru că era deja a doua oară în ultimii trei ani când o luam profesional de la 0 pe cont propriu, nu am avut buget alocat pentru promovare. Doar strict punctual, și vorbim oricum despre sume infime.

Cred totuși că au contat mult seriozitatea, autenticitatea, valorile pe care le-am transmis în online, poveștile, locurile și oamenii promovați de mine.

Nu a fost o călătorie deloc ușoară, trebuie să recunosc, dar uitându-mă în spate, la cum eram acum doi ani personal și profesional și la ce am reușit să construiesc în acest interval de timp, eu zic că I did it!

Credit foto: Desene cu lumina
Credit foto: Desene cu lumină

Cât de facil îți este să îmbini rolul de creator de conținut și storyteller, cu cel de mamă?

La fel, sunt perioade și perioade. Mă ajută mult că îmi pot organiza timpul așa cum îmi doresc. Când nu îmi iese, mă ajută soțul meu.

„O creștem pe Rita în mod egal, o învățăm că familia este o echipă în care toți se ajută între ei.”

Îi povestesc deschis Ritei despre ceea ce fac, o iau cu mine la anumite evenimente sau proiecte tocmai pentru că îmi doresc să îi cizelez bunul-gust și să o expun la locuri, oameni, obiecte, experiențe faine, de calitate. Și îi place de nu mai poate universul acesta.

Cum s-a modificat direcția și strategia care guvernează blogul tău, în mod complet natural, de la lansarea sa, în 2019, și până astăzi?

În 2019, când am început să scriu pe blog, am povestit despre subiecte pe care le trăiam la vremea respectivă: parenting, pentru că abia devenisem mamă, travel, pentru că reușeam să călătorim destul de des atunci, burnout și depresie, pentru că am simțit că experiența mea poate ajuta. Și așa a fost.

Interviuri au fost destul de puține, mai mult cu prietene de-ale mele, și asta pentru că mi se părea imposibil atunci să îi scriu unei femei că îmi doresc să realizăm un interviu împreună.

Am reușit ușor-ușor, dar mi-a fost greu, am simțit mereu că nu sunt demnă ca o persoană să își ia din timpul personal pentru a-mi răspunde mie la întrebări. Eu eram „nimeni” atunci.

Ai să râzi, din nou, dar nu mă ghidez după o strategie anume. Îmi doresc, cum spuneam, să mă organizez ceva mai bine și să îmi iasă, în 2024, un proces de rebranding.

Altfel, într-un mod natural și absolut minunat, am reușit să îmi duc blogul într-o direcție menită să promoveze brandurile și businessurile made in RO, prin activitatea mea zilnică, dar și prin proiectele mele de suflet: Musai de Vizitat, campanie pe care o desfășor alături de prietena mea, fotografa Ioana Rozorea; seria de evenimente Connecting Women Entrepreneurs, care nu ar fi putut fi posibilă fără partenerele mele: Ioana Rozorea, Desene cu lumină; Alina Pavel, Happy Family Design; Oana Nicolae și Patricia Iliescu, Velocita America House; Diana Cojocaru.

Iar pentru final de noiembrie și început de decembrie, am pregătit o serie de articole cu Idei de cadouri pentru Crăciun, împărțite pe câteva categorii: Modă sustenabilă, Home Deco, Bijuterii și Beauty, Experiențe, Cadouri pentru Copii.

La fel, sunt promovate branduri și businessuri în care eu cred și pe care le admir. Nu încurajez consumerismul de niciun fel, ci doar achiziționarea unor cadouri de calitate, cu sens și substanță, preponderent de la branduri și businessuri made in RO.

Întrucât anul viitor urmează să ne mutăm în Spania, dar și pentru că ar fi fost oricum direcția firească, blogul meu se transformă ușor-ușor într-o sursă de inspirație la nivel internațional.

Credit foto: Desene cu lumină

Cum se diferențiază și / sau aseamănă, până acum, experiența lucrului cu femei din afara țării, spre deosebire de cel cu femei din România?

Am realizat interviuri cu femei din Spania, Turcia, Italia, Germania, Suedia. Mi-au mulțumit, m-au promovat pe conturile lor, au fost extrem de recunoscătoare pentru că le-am ales să devină parte din comunitatea mea de #inspiringwomen.

Vorbim despre femei care nici nu auziseră de mine până în momentul în care le-am contactat, femei cărora le-am trimis link-ul unui blog 90% în limba română, femei care au văzut că am doar 6500 followers pe Instagram. 🙂

Voi continua seria de interviuri internaționale și din ianuarie 2024. În plus, limba engleză va deveni principala cale de a comunica și în interviurile cu antreprenoarele locale, mai ales că multe dintre acestea vor să își extindă la rândul lor activitatea abroad. Să nu uităm, oricum, că locuiesc suficienți expați și în București sau în alte orașe din România. Deci cumva, limba engleză e potrivită indiferent de situație.

Planurile pentru Spania includ evenimente pentru antreprenoarele din zona în care ne vom muta, și despre care voi povesti și pe blog, și un concept de shop, unde voi promova și voi vinde produse realizate de branduri Made in Ro. Acest proiect va avea un loc dedicat și pe ralucaharabagiu.com.

Care a fost momentul în care scrisul s-a transformat, pentru tine, dintr-un hobby, într-o manieră de a fi vocală?

Nu caut musai să devin vocală, să susțin anumite cauze. Cred că există acest pericol în care ne lăsăm păcăliți de ideea de a face bine și ajungem în extreme care fac mai mult rău: și cauzei noastre nobile, și altora.

Eu îmi doresc să inspir femeile din comunitatea mea să îmbrățișeze arta de a trăi frumos, așa cum o percep eu: să iubească brandurile made in RO, să susțină businessurile locale pe cât posibil, să aibă grijă de ele emoțional, fizic și psihic, să își creeze un univers propriu guvernat de bun-gust și bun-simț.

Să iubească animalele, să respecte pe cât posibil mediul înconjurător. Și să transmită toate aceste valori generației tinere.

Credit foto: Desene cu lumină

Din toată experiența ta de până acum, care simți că este un subiect referitor la women’s lifestyle căruia ar trebui să i se acorde mai multă atenție decât îi este oferită în momentul de față?

Oh, sunt multe. 🙂 Dar dacă ar fi să aleg totuși unul singur, aș alege conceptul de “body positivity” care este promovat, de cele mai multe ori, fără ideea cea mai importantă a ecuației: GRIJA DE SINE.

Eu mi-am urât corpul până pe la 30 de ani. Nici acum nu sunt o mare admiratoare a lui în fiecare zi. Am momente când îmi place de mine când mă privesc goală în oglindă, sunt clipe în care mă enervează teribil fiecare imperfecțiune pe care o am.

Dar tot datorită burnout-ului am învățat să am grijă ce mănânc, cât mănânc, să fac mișcare, să am o rutină de îngrijire a tenului, să port haine din materiale de calitate, să fac terapie, să meditez. Despre asta este vorba, asta îi dau și Ritei mai departe. Îmi iese mereu? Normal că nu, dar they call it balance.

Acest „nu contează cum arăți” poate dăuna chiar mai tare, mai ales atunci când sunt la mijloc considerente ce țin de sănătate. Aceste „iubește-ți celulita / vergeturile / pungile de sub ochi” sunt tot un soi de presiune pusă pe femei. NU trebuie să te iubești altfel decât simți.

Așa cum nu îmi place deloc că sunt critică (mai ales cu mine), că nu am răbdare, că sunt grăbită, în fix aceeași manieră nu mă simt confortabil cu vergeturile, celulita, pungile de sub ochi. Și mi se pare absolut ok să nu mă iubesc cu totul și în fiecare zi. Nici fericită nu ai cum să fii mereu. Ai zile și zile. La fel și corpul tău.

Repet! Grija de sine pe toate palierele – emoțional, fizic și psihic – pe asta cred că ar trebui să insistăm dacă vrem să ajutăm toate generațiile de femei.

Indiferent de drumul profesional pe care-l alegem, cumva, inevitabil, ajung să ni se pună etichete. Care sunt câteva dintre ideile preconcepute de care te-ai lovit până acum, lucrând în calitate de creator de conținut și storyteller – și cum ai reacționat la acestea?

Toată copilăria și întreaga adolescență am fost “people pleaser-ul” ideal. Pentru că relația cu tatăl meu a fost una nefericită preț de mulți ani, am suferit de teama de abandon, ceea ce m-a determinat să „cerșesc” atenție, validare, iubire în toate direcțiile. Ani de zile am căutat aceste lucruri cu așa o disperare, că ajunsesem să mă depersonalizez aproape complet.

Apoi, așa cum am mai menționat, eu nu am avut musai un plan să îmi transform pasiunea în business. A fost un proces firesc și care s-a datorat femeilor din online (cele mai multe nici nu mă cunoșteau personal la vremea respectivă) care au avut încredere în mine și care m-au promovat, m-au susținut. Dacă vei citi articolele de pe blog din seria Connecting Women Entrepreneurs, vei vedea acolo ce comunitate de femei am reușit să construiesc în mai puțin de doi ani. 🙂

Acestea fiind spuse, ideile preconcepute despre care menționezi mai sus au devenit deja un subiect pe care mă autoeduc să îl ignor complet. După 30 de ani am reușit să îmi iau validarea exclusiv de la oameni pe care îi admir nespus. Atât!

Credit foto: Desene cu lumină

Este lucrul în calitate de blogger de lifestyle cu adevărat glam sau este acesta un mit?

Eu nu sunt un Blogger de Lifestyle. Sunt mai degrabă Creator de Conținut și Storyteller. Activitatea mea nu presupune nimic “glam”, dar mă ajută să trăiesc mai conștient și mai frumos.

Nu merg la evenimente cu care nu rezonez și doar pentru că ar da bine să fiu văzută acolo, aleg cu mare grijă proiectele în care mă implic și colaboratorii (motiv pentru care am avut extrem de puține experiențe neplăcute; nu le poți elimina complet), nu accept produse care nu se pliază pe valorile mele. Nu sunt un om perfect, dar sunt o persoană cu o etică impecabilă. Și e ceva la care nu fac rabat pentru nimeni și nimic.

„Nu mă interesează să „cresc” cu orice preț.”

În schimb, activitatea mea profesională m-a ajutat și mă ajută să descopăr femei absolut incredibile, locuri frumoase, obiecte de un bun-gust desăvârșit. Dacă vrei, ăsta e “glam-ul” meu. 🙂

Atunci când scrisul îți este deopotrivă hobby și job, se-ntâmplă să mai simți uneori nevoia de a scrie tu, pentru tine, fără o platformă unde să publici textul în cauză. Care a fost ultima dată când ai ales să scrii tu, pentru tine?

Tot ceea ce scriu pe blog scriu și pentru mine. Fiecare articol îmi cizelează arta de a trăi mai frumos și mai în tihnă, îmi hrănește apetitul pentru tot ce-i fain și inspirațional.

Femeile alături de care realizez interviurile îmi sunt muze. Tot ceea ce public pe ralucaharabagiu.com și pe contul meu de Instagram pornește întotdeauna de la ceea ce iubesc eu. Dincolo de asta, sper și îmi doresc mult să reprezinte o sursă de inspirație și pentru comunitatea mea.

Primul lucru pe care-l faci dimineața:

O pup pe Rita și îl sărut pe soțul meu. Le spun apoi că îi iubesc.

Credit foto: Desene cu lumină

Ce faci atunci când obosești:

Yoga, dorm la prânz, ascult muzică, revăd filmele și serialele preferate.

Ce înseamnă pentru tine „a trăi frumos”:

A trăi în acord cu propriile valori, a fi asumată cu deciziile pe care le iei, a te înconjura de oameni inspiraționali, pe care îi admiri, a prețui frumosul, sub toate formele sale: fotografie, cărți, artă, locuri, oameni, obiecte. Bunul-gust și bunul-simț devin laitmotivele acestui concept de „a trăi frumos”.

Persoana intervievată cu care ai empatizat cel mai mult în toată cariera ta de blogger de lifestyle:

Oh, îmi e teribil de greu să mă limitez la o singură femeie. O să îți las aici câteva nume, cu mențiunea că nu m-aș limita doar la ele: Anca Lungu, Irina Moroșanu, Esra Ylmaz, Ylenia López-Llata, Irene Berni, Ana Chitoran, Ioana Popa, Dana Chels, Felicia Simion, Darya Golneva, Roxana, jumătatea The Young Nomads, Adina Grapa, Crina Bulprich, Dana Rogoz, Andreea Tocitu.

Dar așa cum spuneam, sunt mai multe. 🙂

Un brand românesc în ale cărui creații te regăsești 100%:

Lali Wear, Les Vacances d’Irina, AIRE Official.

Moștenirea pe care-ți dorești să i-o lași Ritei:

Bunătate, empatie, curaj, feminitate, reziliență, arta de a trăi frumos și conștient.

Credit foto: The Young Nomads

Un vis pe care încă îți dorești să ți-l îndeplinești:

Să nu îmi mai fie teamă să conduc (am carnet deja de vreo 7 ani), momentul în care conceptul meu de shop cu produse made in RO va deveni realitate în Spania. 🙂

 

Credit foto copertă: The Young Nomads

 

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

Blanka, artistă: „Mă simt cu adevărat vie atunci când fac un spectacol incredibil.”

Blanka, în vârstă de 24 de ani, datorează aspectul și vibe-ul său exotic originilor sale jumătate poloneze și jumătate bulgare. Călătoria ei în muzică a început în Szczecin, când a scris prima ei melodie la vârsta de 13 ani. Atunci a realizat că știa cu certitudine care este călătoria profesională pe care-și dorește s-o urmeze în continuare, în viață.

Mai puțin de un an mai târziu, a mers cu mama ei în Statele Unite, unde a rămas timp de 4 ani, perfecționându-și abilitățile muzicale, lingvistice și de dans (a studiat dansul încă de la vârsta de 5 ani). În SUA, a început să facă și spectacole live în timpul sesiunilor Open Mic din diverse pub-uri și restaurante din Los Angeles și New York (inclusiv la clubul “The Bitter End”, locul unde Lady Gaga și-a început cariera). Pe lângă interpretare vocală, a și cântat la chitară în timpul acestor spectacole. Datorită acestor experiențe, a căpătat încredere în sine ca artistă.

După întoarcerea în Polonia, a început să caute propriul ei sunet și stil unic. În 2021, împreună cu o echipă formată din doi producători muzicali care au urcat independent în topurile muzicale poloneze, a început să lucreze la un nou proiect. În acea perioadă, a descoperit pasiunea pentru DJing și a realizat că, în timpul interpretării, se simte încrezătoare nu doar ca artistă și dansatoare, ci și ca DJ. Ea privește spectacolele live din perspectiva atât a DJ-ului, cât și a artistului, iar atunci când vine momentul să interpreteze propria ei melodie, părăsește consola DJ-ului pentru a cânta și dansa alături de ceilalți dansatori.

La 15 februarie 2023, Blanka a fost anunțată ca una dintre cei zece concurenți ai emisiunii “Tu bije serce Europy! Wybieramy hit na Eurowizję”, selecția națională poloneză pentru Concursul Muzical Eurovision 2023, cu melodia ei “Solo”. A câștigat concursul, obținând punctaj maxim din partea juriului și ocupând locul doi în votul publicului. Ca rezultat, a devenit reprezentanta Poloniei la Concursul Muzical Eurovision 2023. La Eurovision, Blanka a interpretat în semifinala a doua, ocupând locul trei și calificându-se în finala cea mare. În finală, a ocupat locul 19 cu 93 de puncte.

„Cea mai mare provocare cu care mă confrunt este să fiu departe de familia mea.”

Ultimul ei single, “Rodeo”, este foarte bine primit în Polonia, dar și în România, unde a ajuns deja în Top 100 Airplay Radio. Cu ocazia călătoriei sale în România, am povestit cu ea mai multe despre ascensiunea sa pe scena muzicală internațională.

Blanka, te-ai îndrăgostit de muzică de la o vârstă fragedă, datorită mamei tale, care ți-a scos la iveală pasiunea și ambiția de a deveni cea mai bună versiune a ta. Ea te-a încurajat de la o vârstă fragedă să încerci diverse activități, inclusiv să te înscrii în grupuri de dans disco și să mergi la școli de muzică. Care au fost genurile muzicale sau, mai exact, artiștii muzicali cu a căror muzică ai crescut încă din copilărie? Influențele lor sunt vizibile în muzica pe care o faci și astăzi?

Așa este. 😊 M-am îndrăgostit de muzică de când eram foarte mică. Gusturile mele muzicale sunt foarte vaste și nu m-aș putea limita niciodată la a asculta un singur gen muzical…

Am crescut ascultând multă muzică de la Madonna, dar și de la George Michael, Michael Jackson, INXS sau chiar Billy Idol. Playlistul meu și acum este format din INXS, Eminem, Britney Spears, Doja Cat și Celine Dion. Aș putea să spun că este un real mix, haha!

Cred că se poate auzi un pic din influența Madonnei în muzica mea, precum și ceva din influența lui Britney Spears în interpretările mele. În timp, cred că se vede pe cine ai crescut admirând.

La 13 ani, ai decis să faci și să lansezi primul tău single, “Strong Enough“. Dacă ai putea să te întorci în timp și să-i spui un singur lucru versiunii tale de la 13 ani, care ar fi acela și de ce? Care este un lucru pe care ți-ai fi dorit să-l fi știut despre muzică înainte de a intra în industria muzicală?

Wow, bună întrebare! I-aș spune versiunii mele în vârstă de 13 ani: „continuă să mergi înainte, nu te îndoi de tine însăți din când în când, totul va merita în final și, de asemenea, totul va veni la momentul potrivit. Bucură-te de călătorie”.

Singurul lucru pe care mi-aș fi dorit să-l știu despre industria muzicală înainte să pătrund în ea ar fi că oamenii vor încerca să mă schimbe și întotdeauna va trebui să-mi aduc aminte să nu le dau voie s-o facă.

În 2021, ai participat la Top Model, un reality show polonez de televiziune. În timpul participării la emisiune, ai lansat oficial primul tău single oficial, “Better”. Care este cea mai importantă lecție despre muzică și despre a fi artist pe care ai învățat-o după lansarea primului tău single, “Strong Enough”, în 2013? Cum te-a ajutat această lecție să te străduiești să obții un rezultat mai bun odată cu lansarea primului tău single oficial, “Better“?

Ei bine, am învățat că totul se întâmplă la momentul potrivit. Cu siguranță am învățat să continui și să nu mă opresc niciodată din a face ceea ce îmi place cu adevărat, de asemenea, am învățat că totul depinde de mine, așa că nu trebuie să mă stresez prea mult cu privire la momentul potrivit.

„Ceea ce este menit să fie al tău va fi al tău.”

Care a fost povestea din spatele melodiei “Better” (2021)? Dacă ai avea șansa să îmbunătățești cântecul astăzi, ce ai schimba la el – și (dacă este cazul), de ce?

Am scris acest cântec de una singură în timpul pandemiei, despre relația mea trecută. Vorbește despre cum să fii mai bun cu cineva nou, cineva care te poate trata mai bine, cineva care te învață că nu ar trebui să te mulțumești niciodată cu mai puțin decât meriți.

Nu aș schimba nimic în legătură cu ea. A fost ceva ce am simțit în acel moment și sunt super recunoscătoare pentru cum a ieșit, pentru că am plătit totul din buzunarul meu (studioul, producătorii, videoclipul etc.). Am făcut-o doar de una singură. Sunt foarte recunoscătoare că, după ani de zile, oamenii se întorc la acest cântec – “Better” –, știu versurile și le cântă la concertele mele.

Nu a trecut mult timp până când, în 2022, ai semnat un contract cu Warner Music Poland și ai lansat cel de-al doilea single, “Solo”. Participarea ta la emisiunea poloneză de reality show, Top Model, te-a ajutat în vreun fel să faci mai mulți pași în direcția realizării visului tău de carieră muzicală? Care sunt trei dintre cele mai importante lucruri pe care participarea la acest show de televiziune te-a învățat despre tine?

Nu aș spune că emisiunea de televiziune m-a ajutat în cariera mea muzicală, dar m-a ajutat să obțin mai multe proiecte în calitate de fotomodel și influencer: așa îmi câștigam existența la momentul respectiv. Așa am putut economisi bani pentru a înregistra muzică.

De altfel, participarea la emisiune m-a învățat să fiu eu însămi întotdeauna, fiindcă mass-media îți poate răstălmăci întotdeauna cuvintele și imaginea. Nu trebuie decât să nu uiți să fii tu însăți și să te distrezi la maximum în timpul în care îți arăți versiunea ta autentică în spațiul public.

Fiecare persoană definește succesul în mod diferit și ne-ar plăcea să știm cum sună definiția ta de succes. Care este un „moment-cheie” pe care ți-l amintești din procesul punerii bazelor carierei tale muzicale?

Cred că succesul înseamnă să faci ceea ce iubești cu adevărat, în fiecare zi. Am obiective uriașe pentru mine și mă apropii de ele în fiecare zi, în fiecare oră, făcând pur și simplu ceea ce iubesc. Momentul meu cheie, când mi-am dat seama că se întâmplă „ceva” cu adevărat a fost când a început muzica spectacolului meu în timpul finalei Eurovision.

Care este relația ta cu zicala „atâta timp cât faci ceea ce-ți place, nu va trebui să muncești nicio zi din viața ta”?

Sunt persoana nepotrivită pentru a mă întreba despre echilibrul dintre viața profesională și cea privată, pentru că sunt dependentă de muncă și sunt conștientă de asta. 😊 Asta nu înseamnă că tratez totul ca pe o muncă, de fapt, dimpotrivă, cred că este adevărat că „atâta timp cât faci ceea ce îți place, nu va trebui să lucrezi nicio zi din viața ta”.

Însă mi-am dat seama că este mai bine să-ți iei o săptămână de concediu la fiecare jumătate de an, decât să te îmbolnăvești și să-ți petreci acea săptămână în pat, pentru că organismul tău are nevoie doar de odihnă… Așadar, încă lucrez astfel încât să-mi găsesc un echilibru.

Pe 15 februarie 2023, ai fost anunțată ca fiind unul dintre cei zece concurenți care vor concura la Tu bije serce Europy! Wybieramy hit na Eurowizję, selecția națională poloneză pentru concursul Eurovision 2023, cu piesa ta lansată anterior, “Solo”. Ce a însemnat cu adevărat pentru tine participarea la concursul Eurovision, la nivel personal?

A fost o perioadă atât de intensă! A însemnat foarte mult pentru mine, și pentru că eram foarte nouă în industrie, de-abia lansasem prima mea piesă oficială (prin oficială înțelegând cu o casă de discuri), cu câteva luni înainte de preselecții, așa că am fost foarte surprinsă că puteam nu doar să concurez, ci și să câștig.

S-a dovedit a fi tot ceea ce sperai că va fi și pentru evoluția ta profesională?

Nominalizarea mea la Eurovision a fost tot ceea ce speram și chiar mai mult. M-a făcut să îmi dezvolt abilitățile mult: să devin mai bună la interpretare mai repede și să fiu mai puțin soft într-un timp mai scurt. Mi-a plăcut foarte mult și sunt foarte recunoscătoare pentru această oportunitate.

Care ai spune că este principalul atuu pe care îl aduci pe scena muzicală europeană?

Cred că Blanka poate aduce spectacolul, dansul, energia, și cel mai important, muzica. Atâta timp cât oamenii se pot conecta la muzica pe care o scriu și o cânt, simt că pot aduce un punct de vedere nou, le pot da niște putere prin versurile pe care le scriu și cânt.

„Ca artist din Polonia – un loc în care nu mulți sau niciun artist nu reușește să iasă în afara granițelor – aș vrea să arăt lumii că poți să vii de absolut oriunde și, dacă ești adevărat în ceea ce faci, oamenii se vor simți conectați la asta.”

Aș vrea să aduc multă lumină și pozitivitate pe scena muzicală europeană. Muzica mea este pentru toată lumea, adulți, copii, adolescenți, bătrâni – și asta este ceea ce îmi place cel mai mult la ea.

Cum s-a schimbat traseul carierei tale atunci când ai trecut de la statutul de „artist foarte talentat din Polonia” la cel de „artist de renume internațional”, datorită concursului Eurovision?

Sunt atât de recunoscătoare că am fani în toată lumea, acesta este pur și simplu cel mai satisfăcător sentiment: că muzica mea este cântată și ascultată peste tot. Îmi dă fiori, când aud: „Am auzit melodia ta la radio în Finlanda, Turcia sau România, înseamnă că oamenii se conectează cu ea, iar eu sper mereu la asta.

Ei bine, astăzi călătoresc foarte mult… Cu siguranță mi-a schimbat viața de zi cu zi, pentru că nu am prea mult timp pentru prieteni sau familie – acesta este singurul minus, în afară de asta, îmi place să călătoresc și să cânt în toată Europa și asta vreau să fac mai mult anul viitor.

Despre ce îți place cel mai mult să scrii și să cânți?

Lucrul care îmi place cel mai mult la scris și la cântat este faptul că îmi pot turna toate emoțiile și experiențele în cântece. Se simte terpeutic să fac asta.

Știu că procesul tău creativ începe și se termină cu experiențele tale personale, dar aș vrea să știu care este un cântec pe care l-ai scris în ultimul an și cu care încă te poți identifica 100% și de ce?

Întotdeauna scriu din inimă și despre mine. Aș spune că încă mă pot identifica cu toate cântecele mele scrise anul trecut.

Când vine vorba de relații, mă aflu încă în același loc, adică … singură, așa că toate cântecele mele sunt încă absolut relatable cu mine însămi.

A devenit scrisul versurilor o necesitate pentru tine la un moment dat în cariera ta sau a fost mai degrabă o nevoie ca talentul tău să se manifeste și să se facă simțit?

Călătoria mea muzicală a început, de fapt, de la scrierea de cântece, când aveam 13. Scrisul a fost întotdeauna o parte importantă a carierei mele.

Mă bucur că așa a început, pentru că simt că atunci când ești implicat în proces, fie că este vorba de scris, produs, compus, făcut melodii, regizat un videoclip sau venit cu coregrafia, este cu adevărat al tău și tu ești artistul din spatele rezultatului final.

Știm că piesa ta lansată anterior, “Solo”, a fost scrisă de tine, împreună cu alte două compozitoare extraordinare, Maria și Julia, în cadrul unui apel Zoom de o oră. Cât de important este pentru tine să ai o chimie cu oamenii cu care lucrezi în industria muzicală? Cum influențează chimia cu oamenii cu care lucrezi succesul și productivitatea sesiunilor de studio cu aceștia?

Aceea a fost o convorbire pe Zoom atât de distractivă! Pot spune că a fost cea mai bună pe care am avut-o până acum, haha. Este super important să fii pe aceeași lungime de undă cu oamenii cu care lucrezi. Dacă nu ești pe aceeași lungime de undă cu ei, nu va funcționa pe termen lung…

Apropo, mă întrebam ce părere ai despre scena muzicală românească. Există artiști români cu care ți-ar plăcea să colaborezi în viitor? Dacă da, ai în prezent planuri specifice în această direcție anume?

Iubesc scena muzicală românească! La o tabără de compoziție din Transilvania la care am participat acum o săptămână am întâlnit atât de mulți producători muzicali români incredibili, sunt cu adevărat ceva special…

Scena muzicală românească îmi amintește un pic de scena muzicală bulgară (am parțial origini bulgare, așa că mă pot conecta foarte mult la aceasta): este foarte ritmată și distractivă. Mă bucur că am avut ocazia să întâlnesc artiști foarte mișto cu care mi-ar plăcea să colaborez în viitor, precum Olivia Addams, Holly Molly sau ADI, sunt incredibili!

Care a fost cel mai important sacrificiu pe care l-ai făcut până acum pentru muzică?

Am făcut multe, dar nu a fost niciodată o problemă pentru mine. Cu siguranță nu-mi văd familia atât de mult pe cât mi-aș dori. Nu ies cu prietenii și nu petrec atât de mult timp împreună cu ei. Nu prea mă văd ieșind la întâlniri acum, pur și simplu nu am timp sau spațiu în mintea mea pentru asta, toată mintea, inima și corpul meu sunt ocupate cu muzica. Dar mai știu că numai prin sacrificii îți poți atinge obiectivele.

Cel mai bun sfat pe care l-ai primit când erai la început de drum în muzică:

Bucură-te de călătorie, amintește-ți de ce o faci: pentru că iubești asta.

Există o anumită legătură între piesa ta din 2013, “Strong Enough”, și cea din 2021, “Better”?

Deși nu există o legătură directă între cele două, cred că în general, prin piesele mele, îmi place să mă ridic pe mine și pe ceilalți. Ambele piese vorbesc despre putere și despre respectul de sine, așadar cred că aceasta ar fi legătura.

Descrie-te în trei cântece Eurovision:

“Solo”, “Heart of Wheel” &  “What They Say”.

Cel mai mare sprijin al tău:

Mama mea.

Mentorul tău:

Mama și tatăl meu.

Un vis al tău pe care încă nu l-ai realizat:

Să vând întregul stadion Madison Square Garden.

Ce spune de obicei look-ul și stilul tău despre tine:

Liberă și în continuă schimbare.

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Magic Mars

Monica Radu, Founder & Creative Director Muna: „Nu urmez trenduri impuse de industria modei, ci nevoia reală a unor femei creative și feminine, romantice și visătoare.”

Încă de mică, Monica sau Muna Radu și-a cultivat înclinațiile artistice prin pictură și balet, deși mai târziu s-a îndepărtat de acest domeniu și a ales să studieze la liceu Istoria și Stiințele Naturii, iar la facultate – economia. Domeniul de care era ea fascinată cu adevărat, în tot acest timp, încă din copilărie, a fost cel al modei.

Din când în când, îi mai vin în minte și acum amintiri dulci-amărui cu privire la perioada copilăriei ei când era infinit fascinată de tot ceea ce reprezenta universul modei. Își amintește cu drag rochiile de balerină pe care le admira, de rochiile pe care le confecționau sau cumpărau mamele, mătușile și bunicile din perioada comunismului, de rochiile pentru păpuși pe care le făcea nu doar din nevoie, ci și dintr-o debordantă creativitate pe care o aveau, după cum spune Muna, „copiii comunismului”.

„În mod clar, mașina de cusut pe care o aveam acasă în copilărie era mult mai fascinantă decât orice altceva.”

De-abia după ce a lucrat în mai multe domenii diferite, Monica și-a ascultat chemarea și a început să studieze și să se specializeze în domeniul modei. Ceea ce i-a conferit încrederea să facă acest pas a fost faptul că și-a dat seama că oricât de mulți bani ar face, nu vor fi niciodată suficienți și nu îi vor aduce fericirea, mulțumirea și împlinirea.

Treptat, s-a conturat brandul Muna: un brand de piese vestimentare pentru femei care se disting prin linii fluide, croială atemporală, țesături cu printuri romantice și materiale naturale, este despre feminitate și atemporalitate. Astăzi brandul Muna este o reflecție a creatoarei sale care, văzută prin ochii celor mai apropiate persoane de-ale ei, poate fi descrisă cu ajutorul culorii, a florilor, a romantismului și a feminității.

„A fost un cumul de împrejurări și de oameni care au dus la alegerea pe care am tot luat-o de câteva ori din nou și din nou, iar însumat au rezultat aproape 20 de ani de activitate în acest domeniu frumos”, mi-a mărturisit Muna.

Despre modul cum astăzi Muna nu este doar un brand de modă, ci și un loc în care se creează conexiuni autentice între designer și clientele sale, precum și despre cum Muna se inspiră din interacțiunile cu femeile care poartă creațiile sale și cum încearcă să le ofere experiențe unice, mi-a împărtășit mai multe în acest interviu.

Înainte să pornești în această călătorie însă, ai încercat alte drumuri profesionale, pentru că: „Nu am avut niciodată încredere în mine, iar la acel moment domeniul modei nu era considerat ca fiind unul „serios”, ai afirmat într-un interviu. Ce s-a schimbat în interiorul tău, în ceea ce ține de încrederea în propria persoană, în momentul în care ai decis să faci marele salt înspre visul tău din copilărie?

Bineînțeles că în orice job poți să găsești împlinire, sau cel puțin un aspect din care să te împlinești. Dar mă însoțea sentimentul că-mi lipsea ceva fundamental, și anume faptul că nu mă simțeam eu.

„Până să încep să activez în domeniul modei am simțit, în permanență, că joc un rol.”

Universul m-a tot împins și mi-a tot dat semne – până când m-am trezit că fac tocmai asta: îmi trăiesc visul.

Ai simțit vreodată, în procesul punerii bazelor carierei tale în moda românească, lipsa unor studii teoretice făcute în acest domeniu?

În afara propriei stime de sine care, uneori, mi-a stat în cale, nu am avut niciun impediment. Cu siguranță aș fi avut de învățat foarte multe dacă aș fi făcut o școală de Arte. Încă sunt de părere că ar fi fost un lux pe care eu nu mi l-am permis.

Cred că dacă aș fi avut studii teoretice făcute în domeniu, aș fi putut să spun despre mine că sunt designer, fără să mă confrunt cu sindromul impostorului din cauza asta. Azi, eu și impostorul din mine suntem amici: ne acceptăm și conviețuim, cu bune și cu rele.

Cred că a fost de folos și faptul că vedeam că în istorie au fost și alții care și-au trăit din plin viață făcând ceea ce visau să facă, fară să fi studiat acel domeniu. Mai apoi, am văzut și la Project Runway (un show TV) astfel de autodidacți. Ba chiar am văzut în acest show oameni de vârste diferite, cu studii și experiențe diferite care își demonstrau mai mult sau mai puțin talentul de designer.

Așa m-am convins că poți să ai vârsta de 14 ani și, totuși, să fii extrem de bun croitor. Sau, poți să ai 14 ani de experiență în calitate de designer și să nu vezi mai mult de orizontul propriu. Poți să fii un foarte bun constructor de tipare, dar fară pic de talent ca designer și vice versa. Poți să ai 60 de ani și să ai un simț estetic fascinant și foarte actual.

Ceea ce contează la final este dedicarea cu care pornești la drum. Perseverența, studiul individual, exercițiul și, mai ales, simțul estetic, care se poate cultiva și îmbunătăți permanent dacă el există. Fie că-l numești talent, chemare, sau „acel ceva”, este important ca el să existe.

„Frumosul stă în ochii privitorului și nu poate fi standardizat, însă emoția – ea există sau nu.”

Care a fost cea mai semnificativă provocare pe care ai întâmpinat-o fiind autodidactă în acest domeniu?

Eu cred că oricine poate să facă orice dacă vrea, dacă își propune… Chiar cred asta. Spre exemplu, pe angajatele mele le provocam să facă modele care pe ele le speriau doar pentru că nu le-au mai făcut înainte. Bineînțeles că unora le este mai ușor decât altora.

Mie mi-a luat mult timp să învăț și încă simt că nu știu mai nimic.

Îmi amintesc că am avut o perioadă în care am locuit în Franța și, pe atunci, am stat mai mult în casă. Nu lucram la momentul respectiv, nu prea aveam prieteni cu care să ies, eram eu și internetul și aveam tot timpul din lume. Am devorat, pe atunci, tot ce am găsit online despre istoria modei. Asta m-a făcut să-mi doresc și mai mult să activez în domeniu: așa am aplicat la cursul IED Fashion din Milano.

În Milano am avut colegi cu diverse experiențe. M-am împrietenit cu o fată din Argentina care a locuit în Columbia, unde avea o fabrică de genți; m-am împrietenit și cu o fată din India care lucra în industrie și care dorea să-și creeze propriul brand; la fel și cu un tânăr în vârstă de de 19 ani din Rusia, clar fascinat de lux și modă.

„Cred că industria modei este cea în care se regăsesc cele mai numeroase și diverse ocupații, și fiecare are locul lui în ea.”

Astăzi, în schimb, poți spune că, de mai bine de 10 ani, îți trăiești visul: activezi în domeniul modei în România și cea mai mare dorință a ta este ca Atelierul Muna să fie în continuare un business mic, dar căruia să-i crească valoarea, în timp. Ai putea spune că ai atins succesul?

Daca mă întrebai acum ceva timp acest lucru, probabil că ți-aș fi răspuns că succesul înseamnă să câștigi mulți bani din ceea ce faci, să ai notorietate, să fii internațional cunoscut. Cred că așa ar defini, în mod clasic, un designer succesul. Nu cred că mi-am dorit niciodată acest tip de succes însă.

Sigur că orgoliului meu i-ar fi plăcut cu siguranță să aibă parte de el, nu l-ar fi refuzat. Nu aș refuza nici astăzi un astfel de succes dacă nu ar veni la pachet cu compromisuri peste care nu aș putea să trec și din care ar rezulta, de fapt, un succes nefericit.

Cred că ideea generală a succesului poate fi privită la fel ca un feed de Instagram: totul poate părea frumos, ideal. Behind the scenes, însă… nu e chiar așa.

Așa că astăzi pot să spun că succesul, pentru mine, este fericirea. 😊

Cum ai spune că s-a schimbat industria modei din România din primul an în care tu ai început să activezi în domeniu până astăzi?

Spre bucuria mea, industria modei, în România s-a schimbat într-un mod fericit. Am început activitatea în timpuri în care noi, marea majoritate eram mari consumatori. Totul părea accesibil și consumam fară restricții.

Din fericire, acum traversăm perioada în care devenim din ce în ce mai conștienți că alegerile noastre influențează viața tuturor, inclusiv a planetei. Învățam că nu avem nevoie de atât de mult(e) ca să fim fericiți. Învățăm că nu e nevoie să purtam un logo pe tricou că să fim acceptați. Începe să ne intereseze cine face hainele pe care le purtăm și în ce condiții.

Începem, în sfârșit, să îngrijim ce avem. Să reciclam, să reparăm. Să ne dorim lucruri calitative create de oameni pe care îi putem cunoaște. Iar pentru mine, toate aceste schimbări mai sus menționate au dus către o formulă de funcționare a business-ului meu cât mai funcțională.

Așa se face că am renunțat să mai vând în magazine fizice și vând doar online. Există showroom-ul, unde clientele pot să mă cunoască pe mine și produsele Muna. Particip doar la câteva evenimente offline selectate. Înainte bifam toate târgurile offline de modă.

Am renunțat la atelier și angajate, și am externalizat procesul de producție. Producția se realizează deja de mai bine de șapte ani în același mic atelier care a devenit parte din familia Muna. Modelele s-au adaptat la cerințele clientelor Muna în funcție de timpurile în care am trăit – fie că a fost pandemie și au lucrat de acasă, sau că rochiile de mireasă s-au adaptat unor nunți de tipul garden party sau în pădure.

Putem să ne dăm seama care este punctul în care Monica Radu designerul și Monica Radu antreprenorul se întâlnesc, dar ne-ar plăcea să știm și care crezi tu că este punctul în care designerul se diferențiază de antreprenor. Cât de important este pentru asigurarea succesului business-ului tău să te reinventezi periodic, în calitate de designer vestimentar? Dar în calitate de antreprenor?

Am pornit 100 % ca antreprenor în mintea mea. Acum însă, cred că reprezint o fuziune între cele două: nu voi fi, probabil, niciodată 100 % creativă fară a fi și un pic antreprenor. Cred însă că așa este cel mai bine, să poți să-ți folosești ambele experiențe.

Iar să te reinventezi este esențial. Nu exista viață fară adaptare, fară reinventare. În asta constă, de fapt, creativitatea.

Fiecare femeie joacă numeroase roluri în viața profesională și, deopotrivă, în cea personală. Dintre toate rolurile pe care le ai de îndeplinit în fiecare zi, care este cel care-ți dă cele mai semnificative bătăi de cap? Dar cel care-ți aduce cea mai multă satisfacție – și de ce?

Cel mai greu îmi e să fiu casnică, director financiar, HR, departament de marketing, contabilă, ambalator și om care face customer service.

Ușor îmi este să stau la masa de croit, să fiu copil care visează cu ochii deschiși, grădinar, mamă de caței și pisici, aventurier, wanderlust și iubită. 😊

Dar pentru că lumea mă vede mai degrabă invers, înseamnă că-mi joc rolul bine.

Din 2016, de când ai fondat Atelierul Muna, afacerea a fost pe o pantă ascendentă. Care este cuvântul-cheie prin care se definește brandul Muna? Ce este și, respectiv, ce nu este el?

Muna nu este un brand fast fashion. La Muna nu vei găsi produse inexplicabil de ieftine, nu vei găsi sute de modele, nu vei găsi stocuri masive, nu vei găsi foarte multe rochii mulate și / sau decoltate, dar nici modele foarte sport sau foarte Billie Eilish / Kardashian-inspired.

Cineva spunea că Muna face rochii lungi cu printuri florale. Eu cred că cuvântul-cheie care descrie Muna este romantic. Și, pornind de aici, derivatele sale: boem, nostalgic, visător și feminin. Și, întotdeauna, brandul Muna este adaptat la prezent, fiind un brand pe care-l poți purta oricând fară a părea costumat.

2021 a fost anul în care ai făcut un pas important: ai deschis un showroom pe Calea Victoriei. Conform spuselor tale într-un interviu, spațiul fost gândit ca o oază de răsfăț atât pentru tine, cât și pentru clientele și colaboratorii tăi. Cum s-a schimbat relația ta cu procesul de creație de la momentul deschiderii showroom-ului?

În showroom îmi place să spun că vin muzele Muna. Am cele mai frumoase și interesante clinete. Multe dintre ele mă influențează în crearea modelelor, fie direct, fie indirect.

Îți face plăcere să profiți de fiecare oportunitate să-ți întâlnești clientele față-n față și să stai de vorbă cu ele, pentru că asta te ajută să le înțelegi cât mai bine dorințele și nevoile. Ce-și doresc femeile din România de la modă și de la designerii vestimentari pe care-i poartă?

Uneori am impresia că, de fapt, prin modă căutăm conexiunea cu celălalt. Nu cred că noi căutăm atât de mult o rochie, pe cât căutăm o experiență, o relaționare. Și mai cred că în continuare, femeile își doresc să fie surprinse; să se descopere și să se reinventeze.

Ce dăruiești tu, femeilor Muna, prin creațiile tale vestimentare?

„Prin rochiile mele, femeilor Muna le dăruiesc un motiv să se îndrăgostească.”

Când mă întreabă clientele Muna, „Unde aș purta eu rochia asta? Eu nu merg la evenimente…”, îmi place să le spun că dacă nu avem evenimente, putem să le creăm noi înșine. Zâmbim amândouă în acel moment, complice, pentru că știm că ne dorim să fim feminine, să purtăm rochii romantice, dar uneori renunțăm pentru că suntem influențate de trenduri sau uitam că ne dorim asta în primul rând.

Uneori vorbim despre soluții practice pentru garderoba noastră. Despre outfituri și despre ce fel de accesorii se potrivesc la o anumită rochie. Alteori, vorbim despre rețete de dulciuri. Cred că, în întâlnirile cu clientele Muna din atelier, dăruiesc o bucățică din mine și fiecare culege exact ce are nevoie. Un zâmbet, un sfat sau poate doar un serviciu rapid pentru că doar de asta are nevoie.

Care dintre rochiile create de către tine până acum este cea care – din punctul tău de vedere – are o poveste foarte bine conturată? Cum sună povestea sa, și cum s-a conturat aceasta?

Fiecare rochie Muna are o poveste a sa și este legată de cineva anume. Rochiile care au fost create la cerere, custom-made, sunt probabil cele mai interesante.

Cea mai recentă astfel de rochie este rochia de mireasă a uneia dintre cele mai speciale cliente Muna. Este o poveste de dragoste pe care o vom prezenta într-un articol dedicat ei.

Spune-ne povestea numelui brandului tău de piese vestimentare pentru femei care se disting prin linii fluide, croială atemporală, țesături cu printuri romantice și materiale naturale, „Muna”:

Numele l-am găsit cumva întâmplător. Este numele unei insule. Mi-a plăcut cum sună și l-am găsit potrivit. Este curajos ca un explorator, visător și romantic ca o insula exotică.

Cum rate cornerul tău favorit din showroom-ul Muna de pe Calea Victoriei:

Șemineu pe care se revarsă razele abundente de soare.

Ce muzică se aude pe fundal în showroom-ul tău, atunci când clientele îți trec pragul pentru realizarea unor probe:

Probabil „Zou Bisou Bisou” sau mă vor auzi pe mine murmurând ceva.

Un parfum potrivit de purtat împreună cu o ținută Muna:

Ah, este dificil. O esență exotică, dar discretă. Ceva fresh, dar nu foarte dulce. Discret, dar memorabil.

Ultimul lucru pe care-l faci seara, înainte de culcare:

Hrănesc pisoiul și verific dacă are apă suficientă. Inorogul bea multă apă seara.

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Ioana Bica

Diana Suhaciu, medic specialist chirurgie generală: „Deși toți suntem făcuți la fel, în medicină nu există un caz la fel ca altul”

Doamna doctor Diana Suhaciu este un medic specialist în chirurgie generală care aduce o abordare empatică și dedicată în îngrijirea pacienților săi. Cu o pasiune de lungă durată pentru medicină, ea a ales să urmeze o carieră care să îi permită să aducă bunăstare și să ofere îngrijire pacienților săi, iar experiența sa reflectă această devotare. Cu o abilitate de a comunica eficient și sincer cu pacienții, ea construiește relații bazate pe încredere, asigurându-se că aceștia se simt în siguranță și înțeleși.

Ea poate trasa, cu ușurință, pasiunea ei pentru medicină înapoi în copilărie. La început a avut grijă de bunicul ei, căruia îi prepara un amestec de medicamente sperând să îl facă bine, să poată să meargă și să se joace cu ei. Își amintește și acum că bunicul său avea numeroase probleme arteriale. Ea și-a dorit să-l ajute cât de puțin. Apoi, a început să își îngrijească animalele: a avut hamsteri, apoi un porcușor de Guineea pe care l-a dus la toți veterinarii să îl facă bine.

„Inițial mi-am dorit să fiu medic veterinar, dar nu puteam accepta că animăluțele nu pot vorbi și nu își pot spune suferința pentru a putea să le ajut mai bine.”

Drept rezultat, a ales medicina umană, în locul celei veterinare, sperând că va putea să se bucure de o bună comunicare cu pacienții săi. Și, acum, ne-a împărtășit, în acest interviu, mai multe despre cum s-au legat lucrurile pentru ea din momentul în care a decis să înceapă această călătorie profesională.

Când ați început să faceți demersuri în procesul punerii bazelor carierei dumneavoastră în medicină?

Inițial mi-am dorit să fiu medic veterinar, dar nu puteam accepta că animăluțele nu pot vorbi și nu își pot spune suferința pentru a-i ajuta mai bine. Așa am ales Medicina umană, sperând că voi putea avea o comunicare bună cu pacienții. 

Puteți să trasați afinitatea dumneavoastră pentru medicină înapoi în perioada copilăriei? Ne-ar plăcea să știm dacă a existat vreun moment, în decursul timpului, în care ați luat în calcul posibilitatea de a activa profesional și într-o altă zonă, în afara medicinei.

În copilărie, pe lângă dorința de a face bine, mi-a plăcut să cânt și să joc handbal, însă în timp mi-am dat seama că nu am talentul necesar pentru a profesa în aceste domenii. 

Dacă nu ați fi fost medic specialist în chirurgie generală în momentul de față, ce altceva credeți că ați fi făcut în plan profesional?

Cred că tot în medicină aș profesa, poate doar un alt domeniu, eventual medicină de urgență sau anestezie și terapie, deși tot chirurgia aș alege-o prin dorința de a ști că fac tot posibilul pentru acel pacient.

O altă posibilitate ar fi medicină veterinară, fiindcă iubesc foarte mult animalele, sau psiholog, fiindcă îmi place să fiu alături de oameni, sunt o persoană empatică.

Ce v-ar fi plăcut să știți despre ceea ce înseamnă și presupune lucrul în medicină înainte de a fi dumneavoastră medic specialist – dar ați aflat pe parcurs, practicând?

Pentru un chirurg, cel mai important lucru este să știe când să nu opereze pentru a nu face mai rău sau când să se oprească. Acest lucru mi se pare foarte dificil și cred cu tărie că doar experiența își poate spune cuvântul în această situație. 

Ce iubiți cel mai mult cu privire la activitatea dumneavoastră de zi cu zi? Ce găsiți, în continuare, ca fiind o mare provocare?

Fiecare operație reprezintă un caz deosebit din care poți învăța.

„Nu există o operație banală.”

Mereu trebuie să acorzi toată atenția și priceperea pentru a duce la bun sfârșit o operație.

Specializarea dumneavoastră este în chirurgie generală. De ce ați ales să vă specializați în chirurgie generală și nu într-o altă ramură a medicinei?

Primul contact cu chirurgia a fost în studenție, însă mentorul meu este domnul dr. Lică Ion pe atunci șef de secție la Spitalul Clinic De Urgență București.

În ce fel v-a sprijinit și îndrumat el în procesul construirii călătoriei dumneavoastră profesionale?

De la dânsul am învățat foarte multe atât chirurgical, cât și uman. M-a povățuit și m-a determinat să fiu mereu prezentă, atentă și să mă bucur de fiecare operație.

În prezent, mentorul meu în chirurgia peretelui abdominal este domnul prof. dr. Radu Victor, sub îndrumarea căruia am învățat tehnici laparoscopice și robotice de reparare a peretelui abdominal.

Cât de important este, în activitatea dumneavoastră de zi cu zi, să stabiliți o relație bazată pe încredere cu pacientul?

„Cred că cel mai important lucru, în relația doctor – pacient, este sinceritatea din ambele părți, precum și empatia.”

Timpul pe care îl aloci fiecărui pacient poate varia în funcție de ce așteptări are fiecare în parte și cred că este necesar să te mulezi pe stilul și personalitatea fiecăruia pentru a putea crea o relație de comunicare doctor – pacient.

­Care sunt cele mai comune probleme cu care se confruntă pacienții care vă trec pragul?

Pentru fiecare pacient, problema lui este cea mai importantă: de la o aluniță sau un lipom care îl deranjează estetic, până la tulburări de tranzit sau dureri abdominale de diverse intensități și localizări.

În principal, pacienții se prezintă pentru litiaze veziculare (pietre în colecist) sau pentru hernii inghinale (evidențiate în urma unui efort intens), cât și pentru varice hidrostatice.

Având în vedere acest lucru, care sunt câteva aspecte care țin de sănătatea noastră și cărora considerați că ar fi bine să le acordăm atenție sporită ca să putem să prevenim, mai degrabă decât să tratăm, pentru cât mai mult timp?

Mediul în care trăim, mereu pe fugă, determină tulburări alimentare și astfel apar atât pietre în colecist, dar și tulburări de tranzit intestinal, gastrite.

„După cum spune mentorul meu, dr. Lică Ion – cea mai importantă este cumpătarea atât alimentar, cât și fizic.”

Care sunt cele mai comune concepții greșite despre ceea ce face și presupune chirurgia generală pe care le întâmpinați în activitatea dumneavoastră ca medic specialist?

Aș spune că o astfel de concepție greșită comună este rolul femeii în chirurgie. Din rezidențiat am întâmpinat această situație cam stânjenitoare… Pacienții erau uimiți cum eu, deși sunt femeie și sunt tânăra, practic chirurgia.

Sunt pasionată și implicată în ceea ce fac și cred că acest aspect este ultimul necesar să fie luat în calcul. Ba chiar dimpotrivă. S-ar putea ca o femeie să fie chiar mai empatică și mai aproape de pacienți prin prezența sa caldă.

În ce stadiu de dezvoltare considerați că se regăsește chirurgia generală în România în momentul de față comparativ cu stadiul de dezvoltare în care știți că se află la nivel internațional?

În România multe concepții sunt. Cred că în chirurgie poți merge într-o direcție bună dacă te axezi, la fel ca în străinătate, pe un singur domeniu în care să excelezi și în care să poți face schimbări în bine în urma unei experiențe vaste.

Cum arată o zi de lucru pentru dumneavoastră la spital?

Eu încep ziua cu operație la ora 8, urmează apoi unele zile cu consultații sau altele în care am operații în continuare, iar seara mi-o petrec mereu alături de familie. 

Primul lucru pe care-l faceți dimineața:

Pregătesc micul dejun pentru familia mea.

Cel mai important lucru pe care l-ați învățat despre omenie făcând medicină:

Adevărata față a omului o vezi în suferință.

Cel mai mare sprijin profesional al dumneavoastră:

Dr. Radu Victor și Dr. Lică Mircea.

Cel mai mare sprijin personal al dumneavoastră:

Familia.

Relația dumneavoastră cu munca, descrisă în trei cuvinte:

Pasiune, implicare, curiozitate.

Cum vă reîncărcați atunci când obosiți:

Alături de familie.

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: @deseneculumina

Carine, artistă: „Iubesc să scriu piese prin care îi spun copilului meu interior că-l înțeleg.”

Cu o creativitate efervescentă și o pasiune neobosită pentru exprimarea artistică, artista Carine strălucește în lumea muzicii românești. Reprezentând combinația perfectă dintre imaginație bogată și talent incontestabil, Carine a devenit o prezență remarcabilă pe scena muzicală românească.

Încă de când a avut frageda vârstă de 5 ani, artista a știut că visează să fie pe scenă. Concursurile muzicale la care participa, show-urile pentru copii în care se implica și spectacolele pe care le realiza împreună cu trupa din care făcea parte, însemnau totul pentru ea.

Odată cu maturizarea sa, a debutat și un nou capitol din călătoria ei în lumea muzicii, așadar Carine a dat startul carierei sale solo. De-abia atunci a început să simtă că nu este totul roz, însă datorită seriozității cu care și-a tratat visul profesional, a reușit, cu succes, să depășească toate obstacolele imprevizibile de care s-a lovit în drumul ei de până acum.

„Dacă aș putea să mă întorc în timp, m-aș face să înțeleg mai repede că toate lucrurile se întâmplă la momentul potrivit. Singurul – și cel mai important lucru – pe care pot eu să-l fac este să fiu un artist și un songwriter bun, cu un catalog de piese din ce în ce mai bune.”

Astăzi, ulterior lansării piesei “Girls Just Wanna Have Fun” în colaborare cu artista Holy Molly, Carine simte că și-a descoperit noi laturi de-ale identității sale și că și-a extins orizontul în ceea ce ține de stilul său muzical. Și, acum, ne-a împărtășit mai multe despre acest subiect în interviul acordat.

De la debutul tău pe scena muzicală românească până astăzi, care simți că a fost cea mai semnificativă provocare de care te-ai lovit și cum ai reușit s-o depășești?

De când m-am mutat în București am cunoscut mulți oameni talentați, care m-au fascinat cu propria experiență în industria muzicală din România. În București, lucrurile se fac diferit: m-am lovit, între timp, de multe nuanțe pe care nu le știam.

Dar datorită faptului că am fost permanent inspirată de artiștii din jurul meu, am învățat repede să mă adaptez și să cunosc și partea juridică a industriei, care a fost o provocare pentru mine la început.

Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru muzică până acum?

Cel mai mare sacrificiu pe care l-am făcut până acum pentru muzică a fost să mă mut la București fără resurse și fără a avea un plan bine pus la punct.

În baza a tot ceea ce cunosc despre industria muzicală din România în acest punct preconizez că, cu siguranță, o să tot existe sacrificii pe care o să trebuiască să le fac. Știu că va trebui să-mi asum faptul că nu o să am foarte mult timp liber. Va trebui să călătoresc pentru concerte și să-mi asum că n-o să-mi pot vedea familia foarte des. Va trebui, poate, să-mi vopsesc părul albastru.

Dar, cel mai important, cred că toate sacrificiile pe care va trebui vreodată să le fac pentru muzică mă vor ajuta să fiu o inspirație pentru artiștii la început de drum – așa cum a fost și cazul meu, nu cu foarte mult timp în urmă.

După ce ai ajuns în top 10 în mai multe topuri cu piese precum “Lullaby”, “Looking For My Name” și “Stuck In Your Mind”, ai început să-ți formezi identitatea ca artistă și ai devenit recunoscută. Cum ți-ai descrie, în câteva cuvinte, identitatea muzicală?

Dacă ar fi să îmi descriu identitatea muzicală în câteva cuvinte acestea ar fi:

– Curaj,

– Unicitate,

– Sound special și diferit,

– O fată devenind femeie, prin muzică, stil și personalitate.

Atunci când o să mă simt împlinită și mândră că toate eforturile depuse au început să dea roade, visez să dau mai departe tot ceea ce am învățat, precum și oportunități noi artiștilor aflați la început de drum din țară, care vor avea încredere să lucreze cu mine.

„Visul meu este să am propria casă de discuri alături de oameni cu care îmi face plăcere să transform visele altor tineri artiști în realitate.”

Ai vreun mentor care te ghidează și la care apelezi în momente-cheie de pe parcursul devenirii tale profesionale?

Din fericire, am ajuns să lucrez cu o echipă de profesioniști care sunt acolo pentru mine în orice moment, zi și noapte, și anume Creator Records, care mă ghidează în orice decizie pe care trebuie să o fac. Însă, în timp am învățat că adevărata putere și răspunsul la orice întrebare sunt și vor fi doar în mine.

Am învățat să am mai multă încredere în intuiția mea și în părerea pe care o am în legătură cu viitorul meu. Nu a fost ușor să ajung în momentul în care să știu ce e bine pentru mine, însă acum nu îmi mai neglijez propriile păreri și gânduri, așa cum o făceam înainte.

Când trebuie să iau o decizie, de obicei îmi acord timpul necesar pentru a face asta, iar dacă nu știu răspunsul la vreo întrebare, nu pun presiune pe mine să îl găsesc imediat. De cele mai multe ori, lucrurile se rezolvă de la sine, cu răbdare.

Care-ai spune că este atuul pe care-l aduci tu pe scena muzicală românească?

Atuul pe care îl dețin atunci când sunt pe scenă este acela de a interacționa cu oamenii care sunt acolo să se distreze.

Muzica mea se diferențiază de restul melodiilor din industria românească prin faptul că are un mesaj puternic de fiecare dată, fie că este o piesă de dragoste sau una de regăsire personală.

Pun foarte mult suflet în piesele pe care le scriu și, atunci când le cânt, încerc să transmit cât mai multă emoție.

Despre ce ai spune că îți place să cânți?

Dacă ar fi să aleg un singur subiect despre care îmi place cel mai mult să cânt ar fi… versiunea mea din trecut. Am câteva piese în care îi vorbesc copilului meu interior și prin care îi spun cât de mult îl înțeleg.

De exemplu, piesa “Stuck in your mind” este, de fapt, un dialog dintre Carine din viitor și Carine din prezent: ce mi-ar spune Carine din viitor dacă m-ar întâlni acum și ce m-ar îndemna să fac în situațiile grele? 

Mai mult, dacă vorbim despre o situație reală din viața mea, care mereu mă va inspira să scriu, aceasta ar fi reprezentată de lecțiile cu care am plecat din relațiile toxice în care am fost și, pe care, spre bucuria mea, am reușit să le las în trecut. Procesul de creație mă duce deseori cu gândul acolo.

„Cel mai important lucru pentru mine este comunitatea mea și faptul că pot să fiu o inspirație pentru ea, nu doar ca artist, dar și ca om.”

De curând ai lansat în colaborare cu artista Holy Molly piesa “Girls Just Wanna Have Fun”, care a reprezentat o provocare pentru voi, fiindcă v-ați atribuit bugetul de 750 de lei pentru a construi videoclipul. Pe lângă bugetul limitat, care simți că a fost cea mai mare provocare pe care ați întâmpinat-o în conturarea piesei “Girls Just Wanna Have Fun”?

În cea mai nouă piesă lansată – “Girls Just Wanna Have Fun” – împreună cu Holy Molly, pe lângă provocarea de a ne încadra în buget, a trebuit să reprezentăm cu exactitate o seară de fete plină de distracție, lucru care a durat multe ore de muncă și rezistență la căldură.

Însă datorită faptului că am lucrat cu oamenii dragi nouă, totul s-a simțit ca o petrecere adevărată până dimineață. Iar în procesul de creare al piesei alături de Holy și Marius Dia, energia a fost aceeași, ceea ce m-a învățat că o sesiune de scris poate și trebuie să fie și distractivă.

Ce moment al carierei tale marchează lansarea piesei “Girls Just Wanna Have Fun”?

“Girls Just Wanna Have Fun”, pentru mine, este o piesă care m-a descoperit. Mi-am cunoscut laturi noi ale identității mele și mi-am extins orizontul în ceea ce ține de stilul muzical.

Care este mesajul pe care ți-ai dorit să-l transmiți despre ascensiunea ta pe scena muzicală românească cu ajutorul acesteia?

Mesajul pe care mi-am dorit foarte mult să îl transmit cu ajutorul acestei piese este că poți fi în mai multe feluri. Cu ajutorul său, am reușit să-mi arăt foarte bine personalitatea și energia pe are o am alături de prietenii dragi.

Te-ai implicat și în ceea ce a ținut de scrierea versurilor piesei “Girls Just Wanna Have Fun”. Cum ai descrie relația ta cu procesul scrierii de versuri?

„Încerc să-mi expun în totalitate sufletul și gândurile cu ajutorul versurilor pe care le scriu.”

Atunci când îmi cânt versurile, starea pe care o am se suprapune perfect cu textul.

În ce fel simți și/sau trăiești diferit melodiile pe care le cânți și ale cărui songwriter ești, spre deosebire de melodiile pe care le cânți, fără să te fi implicat în scrierea versurilor lor?

Atunci când cânt piese scrise de alți songwriteri, simt că am nevoie de mai mult timp să mă obișnuiesc cu ele și să-mi reflect trăirile personale în acea piesă. Când îmi scriu propriile piese, în schimb, poate dura fie 15 minute, fie una-două zile în care mă conectez cu piesa. E mai facil așa.

Noul tău single “Call 911” a adunat deja peste 1 milion de stream-uri pe Spotify, după doar 3 luni de la lansare. Care este povestea single-ului 911 și cum a prins contur acesta?

Single-ul “Call 911” are o poveste interesantă. Mesajul ei este inspirat dintr-o situație reală a unei persoane din viața mea, care la un moment dat avea o hartă greșită către inima celui pe care îl iubea. În această piesă mă regăsesc atât eu, cât și, probabil, numeroase persoane dintre cele care au ascultat-o, pentru că la un moment dat cu toții trecem prin asemenea scenarii.

Din totalul melodiilor pe care le-ai lansat până acum, care este piesa în care te regăsești cel mai mult și de ce?

Dacă ar fi să aleg o piesă în care mă regăsesc cel mai mult – ceea ce e practic imposibil, pentru că toate sunt o reprezentare a sufletului meu –, aș alege “Lolita”. Este o piesă care a fost lansată la scurt timp după “Call 911”, însă care are un mesaj mult mai profund și mai intim.

Dar genul muzical în care simți că te regăsești cel mai mult?

Stilul muzical în care mă regăsesc cel mai mult este Dance / Electronic. Simt că energia și liniile melodice pe care le dețin se potrivesc perfect cu un stil mai dansabil, dar în același timp unul care să te facă să simți muzica la un nivel mai profund; un stil muzical care să te facă să asculți piesele din nou și din nou până le cunoști toate substraturile…

Dacă ar fi să alegi un singur gând cu care ți-ai dori să te asocieze audiența ta atunci când îți aude numele, care ar fi acesta și de ce?

Inspirație și artă feminină.

Cel mai bun sfat pe care l-ai primit la început de drum:

Fii tu însăți.

Cel mai mare sprijin al tău:

Intuiția.

Ce spune stilul tău vestimentar despre tine:

Feminitate și curaj.

Cum integrezi pasiunea ta pentru modă în activitatea ta muzicală:

În orice aspect al vieții încerc să port lucruri care mă reprezintă. Încerc să îmi pun amprenta în fiecare ținută și să apelez cât mai rar la stiliști.

Look-ul tău favorit din cadrul unui photoshooting făcut / video session avut recent:

“Call 911”, scena cu latex.

Parfumul tău favorit pentru a fi purtat într-o zi caldă de vară:

Molecule 01.

Melodia din playlistul tău pe care o ai pe replay în perioada aceasta:

Tiesto – “Ayla” (2008).

___

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Alex Drăgan, The Storyalist

Ana Nicolescu, Change Strategist: „În orice moment, în orice domeniu avem nevoie de comunicare strategică.”

Fiind parte dintr-o serie de cinci materiale pe care am desfășurat-o cu Ana Nicolescu, Change Strategist, Communication Strategist și Business Coach, acest ultim material adresează subiectul comunicării strategice. Ne-am dorit ca prin el să vorbim despre ce este și ce presupune comunicarea strategică; să pornim de la un exemplu – un mic studiu de caz pornind de la o situație pe care Ana a întâmpinat-o și soluționat-o în colaborarea cu unul dintre clienții săi –, în baza căruia să fie explicate niște mecanisme de comunicare strategică care le pot fi de folos antreprenorilor care ne citesc. Iată ce a rezultat.

Conform Anei, importanța comunicării strategice rezultă din faptul că – în primul și primul rând – avem nevoie să comunicăm. „Să comunici, din perspectiva mea, înseamnă să transmiți ceva cu scop și cu sens pentru cel cu care vorbești. Să dai ceva valoros. Să-l lași pe celălalt mai bogat decât l-ai găsit. Ca stare, ca informații, ca și conștientizări”, afirmă ea.

În general, comunicarea strategică are scopul de a construi ceva: o relație cu clientul, un serviciu, un produs, vizibilitate, awareness, vânzare, prosperitate, aliniere, contribuție. În funcție de obiectivele sub imperiul cărora realizăm o anumită acțiune de comunicare strategică însă, există resurse diferite pe care le alocăm în această direcție și, de aici, lucrurile pot să apară diferit. Dar în esență, comunicarea strategică aduce clienți și profit.

„Să comunici strategic înseamnă să comunici pe limba oamenilor care vin la tine astfel încât ei să aibă saltul dorit.”

Ea poate fi făcută (și mai) bine dacă avem în vedere următoarele aspecte adresate și detaliate de către Ana, după o experiență de 20 de ani în comunicare strategică.

Ce este comunicarea strategică? Care sunt factorii care ne indică faptul că avem nevoie de comunicare strategică în activitatatea noastră?

Avem nevoie să comunicăm și vreau să facem foarte clar diferența dintre a vorbi, a verbaliza cuvinte și a comunica. Mereu dau exemplul ăsta: dacă intri pe grupurile de whatsapp ale copiilor, o să vezi acolo sute de emoticoane, onomatopee și tot felul de semne de punctuație. Mai târziu, când devenim adulți, asta se transformă în a spune ceva doar ca să ne facem auziți. Fără vreun sens, fără fond și nici măcar cu formă.

Să comunici, din perspectiva mea, înseamnă să-l lași pe celălalt mai bogat decât l-ai găsit. Ca stare, ca informații, ca și conștientizări – după cum am menționat deja.

Să comunici strategic, în schimb, înseamnă să comunici targetat, concret, clar, concis, fără să îți verși preconcepțiile și temerile în interlocutorii tăi.

Dar pentru asta ai nevoie să știi cine ești tu, cine sunt interlocutorii tăi și cum poți tu, cu expertiza ta să-i ajuți. Un criteriu esențial ca să poți să faci asta este să înveți să asculți. Probabil deja știi că ascultarea nu e pasivă, ci activă.

Să îți dau un exemplu concret. O fostă cursantă de-ale mele când a venit acum doi ani la cursul de comunicare strategică spunea despre ea că este psihoterapeut și că lucrează pe traumă, cuplu și burnout.

Cu toate că avea expertiză, avea acreditări, diplome, determinare și iubire de oameni, nu avea suficienți clienți.

Am făcut ordine în forma ei de comunicare. Am identificat care este diferențiatorul ei, în primul rând. Era primul și singurul specialist în burnout parental din România. La acea vreme. Așa că am scos asta în evidență și tot ce comunica pe social media și pe site era despre burnout-ul parental.

Când am știut diferențiatorul, am identificat și clientul. Părinții epuizați. Când am auzit împreună problemele părinților, am creat produse necesare lor, așa cum aveau EI nevoie: ebook-uri, mini-cursuri, cursuri mai mari, întâlniri online.

Când am auzit cum exprimă părinții epuizați problemele și care sunt acelea, le-am pus în limbajul lor în articole și postări pe teme dedicate. Tot în funcție de ce aveau ei nevoie. Aici a fost partea de ascultare. Care în business e bine să fie un proces continuu. Altfel suntem în poveștile din capul nostru, nu în realitatea clientului ideal.

Astfel, cursanta mea ajuns în câteva săptămâni, de la zero, la o bază de date de 2000 de părinți.

Nu a trecut mult timp și a fost remarcată, astfel că a fost invitată la emisiuni și ca speaker la evenimentele de parenting.

În ce constă puterea comunicării strategice? În ce fel poate acest tip de comunicare să transforme experiența de muncă a fiecăruia dintre noi?

Când Alina a văzut diferențiatorul, a creat produse pe nevoile reale ale aceștei nișe, și asta i-a economisit mult timp. A scos-o în evidență, a pus-o în lumina reflectoarelor și asta i-a crescut vizibilitatea. Prezența în emisiuni și pe scenele de parenting i-a crescut awareness-ul și încrederea părinților în ea.

„Când oamenii te cunosc și au încredere în tine, atunci cu siguranță vor cumpăra de la tine.”

Deci vezi, comunicarea strategică ne ajută, ca antreprenori, să nu ne mai risipim în 1000 de direcții, să mergem focusat, drept la țintă.

În cazul pe care l-am dat exemplu, ce-am făcut? Ne-am uitat în tolba cu expertiza, ne-am uitat apoi la nevoile din piață și am marșat pe diferențiator. De ce? Pentru că era o realitate a pieței. Tot mai mulți părinți erau și sunt epuizați și au nevoie de ghidare. Cum nu era nimeni în acel moment să ofere acest sprijin specific, cu acreditare, părinților, clienta mea a acoperit golul din nișă.

Cum nu e nimeni pe nișă și reclama este mai ieftină. Dar nu ăsta e neapărat un criteriu. Am zis să-l menționez ca să-l trec la beneficii.

Cum își face simțită importanța, în secolul XXI, comunicarea strategică? Cum pot principiile care stau la baza acestui tip de comunicare să ne servească și în viața noastră de zi cu zi, nu doar în activitatea noastră profesională?

În viața profesională am exemplificat mai sus. În viața de zi cu zi, sunt atâtea de spus. Uite, noi ne spunem o groază de povești în capul nostru. Cum că nu suntem suficient de buni, nu merităm, credem că alții sunt mai buni, mai frumoși, mai norocoși.

Când putem să vedem că astea sunt doar povești, putem să decidem dacă ne lăsăm influențați de ele sau nu. Dacă ne lăsăm în continuare influențați, vom avea aceleași rezultate. În orice domeniu.

Dar dacă renunțăm la ele, ne rămâne:

– Acțiunea. Adică ce avem de făcut. Stai să fiu mai specifică. Am de vorbit cu fostul meu soț despre programul copiilor când copiii sunt la el. Nu sunt de acord că îi culcă la 3 noaptea, așa că mă hotărăsc să discut cu el despre asta.

În prima variantă îmi fac tot felul de scenarii despre ce ar putea să-mi spună sau poate mă gândesc că nu mă ia în seamă dacă am o stimă de sine scăzută. Și când îl sun, deja comunicarea e viciată de propria mea părere despre mine și despre cum voi reacționa eu la reacția lui. Și cel mai probabil, totul va degenera într-o ceartă cu blamări. Cine are de câștigat? Nimeni. Ce am consumat? Energie, timp, emoții.

În a doua variantă, mă uit la mine. Ce emoții am, ce-mi spun despre mine de am acele stări, când le-am mai simțitit, ce am de văzut, ce am de crecut eu la mine. Cum îl percep eu pe el, ce povești îmi spun despre el. Cum creez un spațiu autentic și integru pentru această conversație? Ce vreau să-i spun ferm și concret?

Când dau poveștile la o parte, rămâne doar acțiunea și un spațiu curat pentru conversație, în care îmi exprim dorința, îngrijorarea și fac o cerere cu putere.

Atunci când tu culci copiii la ora 3 noaptea, a doua zi nu vor mai putea să meargă cu energie la canto și la înot, vor fi reactivi, nu vor tolera niciun disconfort și se vor certa în continuu. Îngrijorarea mea atunci când copiii sunt la tine este că programul lor este dat peste cap. Ce soluții ai pentru asta? Ca ei să aibă un ritm sănătos la 10 și la 12 ani? Cum pot eu să te sprijin?

– Spațiul creat. Mulți nu ne dăm seama, dar noi putem să creăm spațiul prin intenție înainte de orice conversație. Să-l curățăm de ce nu avem nevoie – greutate, certuri, tensiune, să punem altceva în loc, ca de exemplu claritate, eficiență, conectare. Și în acest spațiu să purtăm conversația. Sigur, dacă lucrezi cu tine de ceva timp și dacă știi practici de setare a spațiului, poți chiar să chemi ajutorul ghizilor spirituali, al lui Dumnezeu sau al cui funcționează pentru tine.

– Ascultarea. Când nu ne mai umblă tot felul de povești și frici prin minte, atunci putem să primim și perspectiva celuilalt, putem să vedem și din alt punct de vedere și să nu ținem cu dinții de varianta noastră ca și cum ar fi singura adevărată. Putem să auzim inflexiuni ale vocii, pauze, respirații sacadate, alerte sau liniștite. Putem să percepem gradul de tensiune din corpul lui chiar dacă vorbim la telefon, nu pe cameră. Putem să auzim și să primim ce spune, fără judecată.

– Te văd. Știi filmul Avatar, în care salutul lor este te văd. Te văd dincolo de cuvinte, de comportamente, de ton, de orice aparență. Te văd așa cum ești și cum nu ești și nu te judec pentru asta. Te văd și te primesc cu totul, chiar dacă viziunile noastre despre o anumită problemă nu coincid. Și asta înseamnă că te respect ca om, ca suflet, și salut Divinitatea din tine.

Vezi, la acest nivel comunicarea are sens, scop și profunzime.

Care este rolul comunicării strategice? Care sunt întrebările la care ar trebui să ne răspundem cât mai specific cu putință pentru a comunica strategic cu scop?

În business:

– Cine sunt eu și ce am venit să fac cu vocea mea în viața asta?

– Care este expertiza mea?

– Care este nevoia în piață? De ce au oamenii nevoie acum, în funcție de context: pandemie, război, criză financiară, final de an etc.

– Ce din expertiza mea ar putea să acopere o nevoie actuală din piață?

– Care era clientul meu ideal?

– Care sunt principalele probleme ale clientului meu pe care pot eu prin expertiza mea să-l ghidez să le rezolve?

– De ce are nevoie clientul meu să audă de la mine ca să poată să ia decizia să lucreze cu mine?

– Unde visează clientul meu să ajungă și cum îl ajut eu cu serviciile mele?

– Câte idei de content, adică de postări pe Facebook și articole de blog sau de newsletter, pot să creez pornind de la problemele și aspirațiile clientului meu?

– Cum mă exprim pe limba clientului, nu în limbaj specializat, astfel încât să mă înțeleagă.

În viața personală:

– Cine sunt eu?

– Cum dau ce e mai frumos și mai bun din mine celor dragi?

– Cum pot să creez un spațiu în care cei dragi să nu fie nevoiți să poarte nicio mască și să poată să-mi spună orice au pe inimă, fără senzația că vor fi judecați?

– Cum mă antrenez să-i ascult și ei să se simtă auziți cum nu au mai fost până acum auziți de nimeni?

– Când au ei nevoie să vorbesc și când vor doar să-i ascult?

– Cum creez liniște și pace ca ei să se exprime liber și autentic?

– Cum comunic eu cu mine, eu cu sufletul meu, eu cu Dumnezeu și protectorii mei spirituali?

– Care e rutina mea de a curăța comunicarea de fricile și blocajele mele?

Care sunt mesajele-cheie pe care ar trebui să le avem în minte în momentul în care finalizăm dezvoltarea unui plan de comunicare strategică și ne pregătim să facem următorul pas spre implementarea sa?

Mesajele cheie țin de problema clientului și de cum o exprimă el. Dacă le știm, de aici creăm articole, postări, ebook-uri, cursuri, produse și servicii pentru el, cu expertiza noastră. Creăm o strategie de comunicare, un plan de idei care să ajungă la el la momentul potrivit pentru el, în momentul în care e pregătit.

Și foarte important este ca acest plan să nu rămână doar pe hârtie, ci să-l împlementăm zi de zi, să facem follow-up, să îmbunătățim din mers, să primim cu bucurie feedback-ul, în special pe cel negativ (căci el ne ajută să îmbunătățim serviciul nostru). Să fim mereu în dialog cu clientul nostru și mai ales cu evoluția vieții lui. Cum se transformă viața lui de la an la an, ca să știm să adaptăm și serviciile noastre la nevoile lui. Flexibilitate și adaptabilitate.

Ce ar trebui să spună despre noi înșine și povestea noastră aceste mesaje, audienței căreia îi sunt direcționate?

„Povestea noastră ar fi bine să îi servească clientului și să nu fie o laudă de sine.”

Să răspundă la întrebarea așa, și? Am 20 de ani în comunicare strategică. Așa, și? Pot să te ajut să comunici în business-ul tău astfel încât clienții să înțeleagă dacă serviciile tale sunt pentru ei și să le aleagă. Am ajutat peste 600 de femei să se lanseze în antreprenoriat. Așa, și? Pot să te ghidez să gândești aplicat primul an al business-ului tău ca să ai clienți recurenți.

Aceste mesaje trebuie să-i arate clientului beneficiile pe care le are dacă lucrează cu noi. Clientul se întreabă: Ce ai aici pentru mine? Ce mă ajuți să fac? Ce obțin la final? Cum se transformă viața mea dacă lucrez cu tine?

Cum ne poate ajuta comunicarea strategică în situațiile de criză pe care există riscul ca afacerile noastre să le traverseze? Care este cel mai bun lucru pe care un business îl poate face pentru sine într-o situație de criză?

Aici ne ducem în comunicare de criză și nu e specializarea mea. Însă, ca în cazul oricărei crize, să ne uităm la ea ca la o oportunitate și să vedem:

– Ce avem de învățat despre noi de aici?

– Ce reacții avem, ce se activează în noi, ce blocaje aduce la suprafață criza asta?

– Ce aveam de văzut și nu am văzut sau nu am acceptat la timp astfel încât a trebuit să vină ditamai criza peste mine?

– Cum am contribuit eu la crearea acestei crize? Asumă-ți responsabilitatea.

– Ce pot să fac cu resursele pe care le am în acest moment ca să ies din criză?

– Ce îmi spun clienții, partenerii despre criză? Ce vor ca eu să văd? Unde au nevoie de susținere? Cred că cel mai disfuncțional lucru în perioada de criză este să căutăm vinovați și să ne certăm cu partenerii noștri, în loc să ne asumăm, să revenim în integritate și să găsim soluții.

– Uite încă o întrebare utilă. Unde în altă parte, în viața ta, mai trăiești o criză? Cum sunt cele două similare? Ce vezi despre tine? Ce decizi? Cum ai nevoie să crești, în ce? În integritate, în asumare, în curaj, în autenticitate, ca să găsești soluții viabile la criză?

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

Credit foto: Magdalena Aldea Photography, Pexels.com

„Inovația face parte din ADN-ul meu și al galeriei.” | Andreea Sandu, Fondator Galateca

Andreea Sandu, fondator al galeriei Galateca, este – după cum se descrie ea însăși – „o persoană creativă, un iubitor de artă și un antreprenor cultural care și-a îngemănat destinul cu cel al experiențelor și experimentelor creative pe care le compune”. Copilăria sa timpurie a fost marcată de artă, arhitectură și ateliere de pictori. Descoperea, încă de pe atunci, albume de artă din anii ’80.

Are, încă, și în ziua de astăzi o amintire foarte clară cu raftul din biblioteca familiei sale, pe care se găsea un album cu picturi de-ale lui Henri de Toulouse-Lautrec. Andreea își amintește că o fascina imaginea de pe coperta albumului, cu tutu-ul balerinei redate în pictură: aceasta este una dintre lucrările artistice care și-a lăsat amprenta asupra perioadei copilăriei sale și pe care o leagă și astăzi de aceasta.

Cu la fel de mult drag mi-a împărtășit că-și amintește și cufărul vechi pe care îl deschidea constant ca să mai studieze o dată marama sau micul dicționar de limba franceză de la început de secol XX… Ulterior, crescând, deși a făcut o școală de artă, unde formarea sa a însemnat desen și sculptură, până la urmă a terminat informatică și management.

„Cred că ceea ce ne definește cel mai mult sunt alegerile pe care le facem în calitate de adulți și consecvența cu care le urmăm.”

În ultimii ani de facultate a devenit antreprenor şi a început să conştientizeze că își poate manifesta creativitatea în moduri diverse. Nu după mult timp, a început să se scrie și să se rafineze povestea Andreei în calitate de fondator al galeriei Galateca, prima galerie din România care și-a propus, încă de la început, să-și contureze activitatea în jurul conceptelor de inovație și new media.

Care a fost factorul care a cântărit cel mai mult în decizia de a termina, mai degrabă, informatica și managementul?

În instabilitatea și, deopotrivă, efervescența anilor ’90, majoritatea părinților și-au îndreptat copiii către meserii percepute ca fiind pragmatice – sau, după cum li se spunea, „de viitor” –, iar informatica și economia erau pe primele poziții.

Formarea mea în informatică și project management m-a ajutat mult în antreprenoriatul și managementul cultural. Pe de altă parte am urmărit mereu muzee, galerii și evenimente internaționale în domenii interdisciplinare; de aceste intersecții m-am simțit mereu apropiată.

„Inovația este parte din preocupările mele constante.”

Noile media în artă, art&science sau arta eco sunt concepte care s-au dezvoltat împreună cu noile tehnologii sau ca reacție la problemele de mediu, deci încă din anii ’60 – ’70. Ele nu sunt neapărat divergente, ci au deja manifestări din ce în ce mai prezente în ultimul deceniu pe scena culturală internațională, în bienale, muzee sau galerii.  

Programul galeriei Galateca și activitatea mea au avut încă de la început o componentă de inovație și new media. Am fost prima galerie cu această viziune de la noi din țară și cred că noua rețea Art Connect pe care am inițiat-o va reuși să documenteze ce este relevant.

Cum a arătat primul moment în care ai luat contact cu antreprenoriatul?

Sunt o fire independentă și creativă, așa că pur și simplu am simțit că activitatea mea trebuie să fie la fel. Evident că am avut, ca orice tânăr, și câteva joburi și intershipuri, așadar am avut și termen de comparație.

În urmă cu peste 20 de ani nu existau nici pași de urmat în antreprenoriat, nici huburi sau alte spații fizice sau online pentru informare… Era un fel de haiducie: învățam pe măsură ce făceam și invers.

Când ai simțit că e momentul să spui – „da, antreprenoriatul e potrivit pentru mine, mai degrabă decât un job obișnuit”?

Majoritatea industriilor creative erau la început. Am deschis o mică firmă și am început să facem grafică în Corel; apoi am sărit cu capul înainte și am descoperit oportunitățile și posibilitățile pe măsură ce creșteam. 

Spuneai, într-un interviu, că spiritul creativ se aseamănă cu o neliniște: „Este esențial ca oamenii care au această neliniște – pentru că spiritul creativ se aseamănă cu o neliniște – să-și poată urma visul, chiar dacă e mult mai greu decât a urma calea bătătorită a unui job obișnuit.” Când ai simțit pentru prima dată spiritul creativ ca pe o neliniște?

„Creativitatea o ai sau nu. Nu există un moment în care o conștientizezi. Te naști cu ea și alegi dacă să o manifești în toate aspectele vieții tale – sau nu.”

În timpul facultății am luat ceva ce știam să fac și l-am transformat într-un mijloc de trai. Cumva, când ești foarte tânăr, apetența către risc este mai mare și, când am văzut că se poate, am început să conștientizez totul…

A durat mulți ani de zbateri, greșeli și eșecuri pentru a găsi o cale. A fost un proces, un parcurs transformator, și încă este așa.

Atunci când ai terminat facultatea și te-ai implicat în proiecte de antreprenoriat, cum ai simțit faptul că erai, încă, în căutarea îndeplinirii visului tău artistic?

Partea cu galeria a venit după 10 ani în care am învățat să construiesc, să rămân consecventă și, când este complicat sau când pare imposibil, să-mi asum responsabilitatea pentru mine și, mai important, pentru cei angajați.

În urmă cu 10 – 15 ani eram câțiva tineri care visau la un centru de artă și știință sau la un spațiu multi-media precum Galateca… De aceea am și reluat ideea centrului în 2021, în timpul pandemiei, și cred că de această dată Neo Art Center va deveni realitate. 😊

Într-un alt interviu povesteai astfel: „Am fost norocoasă, am dezvoltat ca antreprenor diverse proiecte, am profesat în management de proiect şi apoi, când s-a ivit oportunitatea de a mă reîntoarce la prima mea dragoste, arta, am avut curajul să fac acest pas.” Care au fost câteva dintre proiectele în care te-ai implicat în calitate de antreprenor și care au condus natural la punerea bazelor galeriei Galateca?

Am lucrat, preț de câțiva ani, împreună cu o echipă, la adunarea de informații pentru crearea unui centru de artă și știintă. În paralel am fost parte dintr-o serie de evenimente de educație informală pe zona de dezvoltare durabilă și utilizarea creativității sub formă de ateliere sau dezbateri pentru conștientizare și implicarea tinerei generații în activități sustenabile.

Astfel, treptat am început să construiesc o echipă creativă. Am dezvoltat un plan curatorial și un plan de afaceri și, în momentul în care nu am reușit să găsim un spațiu suficient de mare pentru centru, am transformat proiectul într-unul modular, mai mic, cu pași, primul pas fiind deschiderea galeriei Galateca în 2011 – 2012.  

De peste 10 ani, Galateca propune proiecte inovatoare, manifest, realizate de cei mai inspirați creatori – artiști, designeri, arhitecți. A fost primul spațiu de artă contemporană care a expus în regim de muzeu benzi desenate realizate de 14 artiști reprezentativi, într-o manieră ce a permis vizionarea formatului original în care autorii și-au gândit lucrările, în cadrul expoziției „Povești în imagini, benzi desenate, comicsuri”. Și aceasta a fost prima expoziție organizată de noi. Acest element inovator ne-a urmărit pe parcursul celor 10 ani de activitate, definind direcția galeriei.

Cărei nevoi de-a pieței de la momentul respectiv îi răspundea Galeria Galateca și cum s-a adaptat galeria la nevoile schimbătoare ale acesteia pe parcursul anilor de activitate? Dar cărei nevoi de-ale tale, personale, îi răspundea proiectul Galeriei Galateca?

Galateca este un spațiu inovator. Este o platformă multidisciplinară ce cumulează într-un mod structurat interdisciplinaritatea. Ne-am orientat către proiectele de artă multimedia, colaborative și, astfel, am reușit să inițiem trenduri.

Am colaborat cu echipe extraordinare din multe domenii – inclusiv performance sau arhitectură –, am încercat să ne racordăm la ce este nou și inovator, să conectăm tinerii artiști cu publicul lor, să creăm experiențe.

„Am putea spune că Galateca este un spațiu al premierelor: prima expunere muzeală a benzii desenate, a iei ca obiect de artă și identitate, în cadrul proiectului Măiastra, deja o referință în domeniu, fiind itinerată atât în țară, cât și în străinătate. Suntem prima galerie care a promovat eco-arta și design, proiecte de sustenabilitate, dar și inovație, artă și știință.”

Am adus arta contemporană cât mai aproape de public în manifestări precum Arta la intrare. Am promovat tânăra generație de artiști prin proiectele NeoStudio și Grafica tânără. Am creat cea mai mare expoziție online #contactless, cu sute de artiști, adaptându-ne în vremuri dificile și menținând interesul publicului pentru artă. Ne-am racordat la teme actuale cum ar fi sustenabilitatea, în proiectul #csweek. Am creat Prima Anuală și platforma de artă și știință, Neo Art Connect. Și mereu am încercat să conectăm publicul din țară și străinătate. 

Galeria Galateca are, ca strategie, mai multe componente care stau la baza activității sale: expoziţii şi proiecte de artă contemporană interdisciplinare sau transndiaciplinare, evenimente corporate și proiecte culturale ce exced spaţiul galeriei, shop-ul NeoGalateca, un spațiu fizic și online de unde se pot cumpăra obiecte de artă și design curatoriate cu atenție.

Putem spune, așadar, că ne-am adaptat permanent, dar am păstrat același spirit și fir roșu.

La fel este și pentru mine, o manifestare permanentă a sinelui, a viziunii și creșterii mele, inovație permanentă, învățare permanentă, provocări, dar și bucurii, într-un spațiu imaginar transpus în realitate. Înlâlniri cu personalități memorabile, creare de proiecte extraodinare, implicare, însemnătate, comunitate, prietenie, spirit. 

Cum a prins contur ideea fiecăreia dintre cele trei componente care stau la baza activității galeriei de astăzi?

Expoziţiile şi proiectele de artă contemporană sunt în ADN-ul spațiului de artă Galateca. Sutele de proiecte expoziționale, itinerante, anuale sau punctuale au marcat memoria publicului prin abordarea inedită și originalitate. 

Mare parte din expoziții nu sunt cu vânzare, deși încurajam în mod constant investiția în artă, și avem un portofoliu de artiști pe care îi promovăm spre vânzare. Evenimentele corporate au fost un element de extindere și încercare de susținere a proiectelor artistice, dar și de conectare a unui public de business cu arta. Am creat și concepte speciale în acest sens, seri speciale precum „De amorul artei” dedicate acestui public.

Este esențială implicarea companiilor în susținerea artei, a proiectelor dedicate tinerilor artiști și a celor care au un grad înalt de experiment sau cercetare. Proiectele culturale transdisciplinare sau cele ce exced spațiul galeriei au fost un pas firesc de creștere a activității galeriei, încă de la început am construit programe pe care le-am dezvoltat, Măiastra, Arta la intrare, #contactless, CSWeek sau Neo Art Connect reușind să atragă un număr record de vizitatori din țară și străinătate și să răspundă unor teme actuale precum sustenabilitatea, impactul tehnologiei asupra mediului și vieții.

NeoGalateca s-a născut organic din dorința de a promova tinerii artiști și designeri, dar și pe cei consacrați. Am cultivat un public aparte interesat de obiectele de design și artă, bijuteria de autor, colecțiile vestimentare sau cadourile corporate.

Cine îți sunt clienții de la galerie și cumpărătorii de artă?

Clienții noștri sunt foarte diverși: am reușit să atragem atenția atât unui public tânăr, dar și celor ce cunosc bine piața de artă contemporană.

Cu fiecare proiect încercăm să ne extindem publicul, să descoperim exact ce își doresc clienții noștri și să le întreținem interesul. Important pentru noi este să aducem mereu ceva nou în fața publicului și în același timp să promovăm temele asumate.

„Cu multă muncă, împreună cu o echipă de artiști, arhitecți, designeri, oameni din zona vizuală şi a comunicării, dorindu-ne un spațiu viu în care să facem proiecte culturale interdisciplinare, am început să conturăm un proiect care să nu fie galeria clasică, în care intri cu o anumită teamă.” Cum își propune Galeria Galateca să apropie arta de oameni și să facă astfel încât să nu le mai fie teamă să pătrundă în interiorul galeriei?

Intenția noastră a fost să aducem publicul cât mai aproape de proiectele de artă contemporană și design.

Am creat un spațiu prietenos, am creat o comunitate, căci Galateca este mai mult decât o galerie, este un loc viu, în care poți descoperi expoziții interesante sau interactive, sau în care poți să te apropii efectiv de obiecte de artă și design. Ne place să credem că nu vorbim doar de vizitatori, ci de prieteni.

În drumul tău spre casă sau birou, Galateca este o oprire plăcută pentru un moment de relaxare, de deconectare, de descoperire. Nu există presiunea de a cumpăra sau de a ști ceva despre artiștii prezentați. Încercăm să ne deschidem porțile către generațiile noi care sunt mult mai interesate de tot ce este vizual.

Pe de altă parte, publicul online sau publicul proiectelor naționale este divers, în creștere, acestui public ne adresăm în mod constant cu o comunicare prietenoasă, creată împreună cu zeci de parteneri media sau instituționali, menită să îi apropie de artă.

Care este cea mai mare provocare pe care-ți amintești s-o fi întâmpinat de la începutul activității tale până astăzi, în calitate de galerist – și cum ai reușit s-o depășești?

Provocarea cea mai mare în domeniul cultural este cea financiară. Asigurarea unui cash flow constant poate fi o misiune dificilă. De aici și sofisticarea portofoliului de servicii și a metodelor de finanțare, de la clasicul Afcn, până la evenimentele corporate pe care le organizăm.

Cum se conturează munca ta în calitate de galerist, spre deosebire de munca artiștilor cu care lucrezi?

Creativitatea este un punct comun pe care artiștii și galeriștii îl au. Dar munca este destul de diferită: este complementară și, în acelaști timp, convergentă cu scopurile noastre comune.

Rolurile s-au diversificat și responsabilitățile fiecăruia sunt diferite în acestă nouă paradigmă în care tehnologia are un impact uriaș asupra tuturor aspectelor vieții. Vizibilitatea este mai mare, dar și segmentarea este mai mare.

Pentru mine, munca cea mai complexă este aceea de a contura programele și proiectele; de a integra elementele necesare implementării: de la finanțare până la atingerea scopului artistic, precum și la a asigura atât artiștilor, cât și echipei, un cadru coerent și sigur de manifestare. 

Cele mai importante trei valori de-ale tale, care se reflectă și în Galeria Galateca astăzi:

Inovație, responsabilitate și creativitate.

Un proiect de-al Galeriei Galateca pe care l-ai mai repeta:

Toate proiectele anuale, pentru că iubesc să le văd dezvoltându-se: Neo Art Connect, CSWeek, Arta la intrare, Măiastra și altele.

Un artist expus în a căror creații te regăsești:

Anca Boeriu.

O expoziție pe care visezi s-o organizezi:

O expoziție a lui Olafur Eliasson și toate expozițiile permenente și temporare ale Centrului de artă și știință Neo Art (Neo Art Center).

Culoarea care simți că te reprezintă cel mai bine – și de ce:

Alb.

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

„M-a surprins normalitatea de care dau dovadă cei de la Hollywood” | Andra Carolia, Owner Carolia Social House

Începând din anul 2019, Andra-Elena Carolia a decis să-și urmeze pasiunea pentru domeniul organizării de evenimente punând bazele locației Carolia Social House, în București. În zona Dorobanți, pe strada Madrid nr. 4, într-o vilă interbelică din anul 1920, cu o arhitectură impresionantă, a creat un hub creativ prin care transformă ideile clienților și colaboratorilor săi în realitate.

„Nu prea-mi place să spun „nu” dacă știu că stă în puterea mea să transform o idee, oricât de atipică, în realitate”, mi-a mărturisit ea.

Andra face parte din cea de-a patra generație din familia ei care activează în domeniul HoReCa. Străbunicul său a deținut cârciuma din satul natal și Căminul Cultural, unde organiza nunți și alte evenimente. Ulterior, prin anii ‘90, bunicul său a pus bazele primului restaurant privat din Roman – orașul de proveniență al Andrei, despre care vorbește cu foarte mult drag –, iar acest restaurant este astăzi administrat de către părinții săi.

La momentul la care ea a decis să plece în afara țării pentru a studia Turismul și Managementul Hotelier nici nu a realizat că, făcând asta, avea să ducă mai departe această „tradiție” de-a familiei ei.

Printr-o serie de conjuncturi întâmplătoare, a ajuns să-și facă studiile universitare în cadrul HTMi Hotel and Tourism Management Institute, în Elveția – fapt care i-a și schimbat complet viața. Mi-a povestit mai multe despre asta și nu numai în acest interviu.

„Când mă uit în urmă, îmi dau seama c-am trăit într-un peisaj exact așa cum îl vezi în poze, pe Instagram: cu văcuțele care pasc pe pajiște și, în fundal, munții…”

Cum a arătat momentul în care ai știut că ceea în ce îți dorești să te specializezi este Turismul și Managementul Hotelier?

Colegele mele din liceu au fost la Iași, la un târg de universități europene, de unde au adus câteva broșuri interesante, printre care și pe cea de la HTMI Hotel and Tourism Management Institute din Elveția. Aceea mi-a atras atenția în mod deosebit.

La momentul respectiv, eu îmi doream să dau la teatru: tot liceul am visat să studiez la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC). Am făcut pregătire în București cu o profesoară însă, dat fiind faptul că am început prea târziu procesul de pregătire pentru admitere, mi-a sugerat să mai aștept un an.

Nu a fost cazul să aștept, pentru că la scurt timp am aflat despre facultatea din Elveția. Consider că în viață totul se întâmplă cu un motiv: Dumnezeu are grija să le aranjeze pe toate. Drept urmare, ce am experimentat în anii facultății m-a schimbat foarte mult nu numai pe plan profesional, ci și personal.

Am discutat cu părinții despre ceea ce îmi doream să fac mai departe, ei m-au susținut întru totul și am aplicat la studii în afara țării. A fost o înșiruire de situații complet întâmplătoare care, cumva, mi-au schimbat viața. 🙂

Care au fost criteriile în baza cărora ai decis să-ți faci studiile în Elveția și nu în altă țară?

Fără niciun dubiu, în Elveția sunt cele mai bune școli din domeniul acesta. Ceea ce mi-a atras atenția în mod deosebit a fost împărțirea anului universitar: șase luni de studiu în campus și șase luni de practică în hotelurile și restaurantele din toată lumea. M-a entuziasmat mult asta, fiindcă știam că are să însemne că ar urma să acumulez multă experiență încă din timpul facultății.

Andra, în perioada realizării studiilor sale la HTMi Hotel and Tourism Management Institute, în Elveția.

Care a fost cea mai pregnantă frică pe care ai avut-o atunci când ai luat decizia de a te muta în Elveția?

Nu cred că mi-a fost teamă de nimic. Chiar și acum, sunt foarte încântată ori de câte ori mă mut într-un loc nou. Știu că, atunci când trec prin acest proces, urmează să experimentez și să învăț multe lucruri noi.

Într-adevăr, au existat momente în care, plecată fiind, mi-a fost greu, dar nu în timpul cursurilor din facultate. S-a întâmplat, mai degrabă, atunci când plecam în practică prin alte colțuri de-ale lumii, unde trebuia să locuiesc singură și să mă întrețin cu banii câștigați.

Uneori interveneau situații neprevăzute, însă am învățat să găsesc constant variante. There is always a way. De exemplu, în prima mea seară în Barcelona, mi-au fost furați toți banii pentru închirierea apartamentului. Nu m-am descurajat și am găsit soluții.

A existat vreun punct în care ai experimentat un puternic șoc cultural în procesul mutării într-una dintre zonele în care ai locuit – Elveția, Spania, China sau SUA?

Cred că locul în care am resimțit cel mai semnificativ șoc cultural a fost China. Deși am locuit într-un oraș dezvoltat economic, erau diferențe de trai majore între locuitori.

O altă problemă a fost aceea că acolo nu se prea vorbea limba engleză. Drept rezultat, atunci când mergeam la cumpărături sau cu taxiul trebuia să comunic prin bilețele scrise în chineză în prealabil, sau prin semne.

Am decis să învăț eu mandarina, cât să mă pot descurca. Aveam o profesoară care venea acasă și făceam, împreună, câteva astfel de ore de învățare pe săptămână.

De altfel, și aceasta a fost o experiență: mi-am dorit enorm să am China pe CV și am obținut-o.

În perioada în care ai trăit și activat în afara țării, care a fost resursa internă sau externă în care ți-ai găsit cel mai puternic punct de sprijin?

Familia. Vorbeam constant cu familia mea și, chiar dacă aveam momente grele, ei mă încurajau să mai trag un pic de mine, să fac față, să duc la capăt ce aveam de făcut.

Pentru că sunt o persoană sociabilă, într-unele dintre locurile în care am călătorit și am lucrat ca trainee, am reușit să leg niște relații frumoase. În alte locuri, în schimb, nu am reușit să fac asta și, în acest caz, am încercat să-mi creez niște rutine relaxante pe care să le pot face doar eu cu mine însămi.

În orice caz, a meritat tot efortul pentru că am acumulat cunoștinte prețioase în toate țările unde am lucrat și, până la urmă, am legat relații de prietenie frumoase cu cei din jurul meu.

În perioada în care ai activat în Spania, te-ai bucurat de oportunitatea de a lucra la recepția unuia dintre hotelurile din grupul hotelier Ritz Carlton. Atunci, ai avut grijă de oaspeți de la Hollywood și oameni politici importanți, precum diverși președinți și prim-miniștri. Există vreun mit pe care ți-ar plăcea să-l demontezi cu privire la oaspeții de la Hollywood și/sau oamenii politici importanți, precum diverși președinți și prim-miniștri, pe care ai avut ocazia să-i cunoști în acea perioadă?

Îmi amintesc că seara ne pregăteam fișele cu persoanele care urmau să vină să se cazeze la noi în următoarea zi. Pe una dintre fișe scria “Antonio Banderas”. Am zis atunci, către una dintre colegele mele: „Ia uite, pe acest domn îl cheamă Antonio Banderas”. Supervizorul meu s-a uitat la mine și a zis: „Nu, e chiar Antonio Banderas”.

Eu îl simpatizez foarte mult, așa că eram foarte entuziasmată să îl cunosc. A doua zi, la recepție, primul care a ajuns a fost fratele lui și, apoi, și-a făcut apariția discret și actorul, cu o atitudine prietenoasă, foarte degajat, ne-a salutat și ne-a zâmbit.

De altfel, am întâlnit și vedete care și-au dorit să-și facă simțită prezența mai mult. Justin Bieber, de exemplu, și-a dorit să umple holul hotelului cu fanele lui, și asta a și făcut.

Cert e că, de la un anumit punct, întâmplări precum aceasta au devenit o normalitate. Chiar și așa, ne bucuram mereu să luăm contact cu vedetele care ne treceau pragul hotelului.

Ce altceva ai mai învățat atunci despre lucrul cu oaspeții de la Hollywood?

Am învățat că indiferent de cât de sus se regăsește treapta pe care te urcă viața, trebuie să te caracterizeze modestia.

L-am cazat în hotel pe Robert De Niro timp de trei luni pentru filmări. M-a fermecat cu atitudinea lui modestă. Noi nu aveam voie să-i spunem pe numele real fiindcă actorul trebuia protejat de fani și / sau paparazzi.

Ca urmare, i ne adresam cu apelativul de „Bob Hernandez”. Trebuia să dăm dovadă de diplomație și să ne comportăm cu toții extrem de firesc, astfel încât să ne asigurăm că oaspeții noștri se simt relaxați și confortabil.

Care este nevoia de business din București căreia îi răspunde Carolia Social House?

Îmi place să cred că locația este un hub creativ, nu un loc unde se întâmplă doar evenimente. Am găzduit aici filmări de reclame, shooting-uri pentru reviste, conferințe corporate, cursuri de pictură și gătit pentru copii, cursuri de teatru, dans, piese de teatru și multe alte happening-uri creative. Am făcut serate cu muzică de camera, jazz și muuulte altele.

Dar nevoia ta personală pentru care aceasta vine ca un răspuns?

„Prin Carolia Social House am răspuns, în primul rând, nevoii mele de frumos flexibilizat.”

Îmi place să cred despre mine că dacă cineva vine la mine și-mi propune să schimbăm casa aceasta în x sau y, voi transforma ideea persoanei respective în realitate. Mutăm lucrurile din locație, schimbăm și, în concluzie, găsim variante.

Îmi vine greu să spun „nu” daca știu că pot să fac un anumit lucru, la solicitarea unui client. Asta a fost atitudinea pe care am avut-o încă de când am deschis spațiul publicului.

Bineînțeles, începutul nu a fost lipsit de provocări. Locația a fost deschisă cu șase luni înainte de pandemie, ceea ce a făcut ca lucrurile să fie complicate. Dar, cu timpul, totul s-a legat natural pentru Carolia Social House.

Care a fost momentul în care ai simțit că revenirea ta în România a căpătat, din nou, sens pentru bunăstarea ta personală și profesională?

În timpul facultății nu m-am gândit că atunci când îmi voi finaliza studiile voi reveni în țară. Preocuparea mea era să bifez cât mai multe locuri și experiențe.

Ultimul loc în care am făcut practică a fost China și, cum am menționat, barierele culturale de care m-am lovit au fost dure și, pe deasupra, s-a făcut simțit mult și dorul de familie. Se împlineau cinci ani de când eu îi vedeam doar de două ori pe an iar noi, ca familie, suntem foarte uniți și atașați unii de alții.

Ne place să organizam tot felul de mese și de întâlniri. Crăciunul și Paștele le petrecem tot timpul în familie. În perioada în care am fost la facultate am fost privată de toate acestea așa că, la momentul respectiv, am știut că the next best thing pe care puteam să-l fac pentru mine era să revin în țară și să-mi iau o pauză.

Dar cum eu sunt o persoană activă și pauzele lungi nu sunt preferatele mele, am aplicat pentru un job în Londra. Apoi a apărut o oportunitate de job și în București și mi-am zis: “Why not?”, așa că am decis să rămân aici.

Cum ai simțit Bucureștiul diferit de celelalte orașe în care ai activat tu, în diferite colțuri de-ale lumii?

Veneam dintr-un mediu extern în care îți făceai treaba, fie că erai supravegheat-verificat sau nu. Când am ajuns în București am simțit că totul era un haos: angajații făceau anumite lucruri doar dacă le vorbeai pe un ton impunător – iar eu nu sunt o persoană căreia îi place să țipe – și mi-am dat seama că aici, în București, nu știam cum să procedez.

Eram încă tânără: aveam 23 de ani și nu știam cum să reacționez și să acționez în unele situații. Pe parcurs, am învățat să mă adaptez și la modul în care se făceau lucrurile în România la momentul respectiv.

Care sunt elementele ce țin de experiența ta profesională internațională care se pot observa, astăzi, la nivel tangibil, de către cei care trec pragul Carolia Social House?

Serviciile. Cel mai important lucru pe care l-am învățat în afara țării a fost să “go the extra mile” pentru cei care-mi trec pragul. Faptul că tu, ca furnizor de servicii, îi arăți clientului tău că vrei să faci pentru el anumite lucruri astfel încât el să se simtă bine, contează enorm pentru acesta.

Spre exemplu, la un moment dat, am organizat la Carolia Social House o cină de Crăciun pentru un client. Le-am servit brownies invitaților săi. Unul dintre oaspeții invitați la cină a spus: „Ce bine ar fi mers și o înghețată de vanilie”.

Atunci, am rugat-o pe colega mea să meargă până la magazin să cumpere o înghețată de vanilie și le-am servit-o și pe aceea. Ei au rămas foarte plăcut surprinși de gestul nostru, chiar dacă pe noi, asta nu ne-a costat decât cinci minute în care am mers până la magazin.

„Personal, dacă știu că puteam să fac un lucru mai bine decât l-am făcut, nu pot să stau liniștită.”

Cum aduci și respecți conceptul de „satisfacția clientului” în activitatea Carolia Social House?

Pe lângă “going the extra mile”, țin enorm de mult la promptitudine. Promptitudinea cu care răspund la solicitările de oferte, promptitudinea cu care am grijă de un client, promptitudinea cu care răspund la orice fel de întrebare venită din partea unui potențial client…

Prin promptitudine poți să-i arăți clientului că vei acționa ca un profesionist și în ceea ce ține de evenimentul lui și, implicit, de el.

Cum arată o situație concretă din perioada în care ai activat în domeniul ospitalității internaționale în care ai fost nevoită să-ți menții calmul într-un moment de lucru sub presiune?

Cred că în perioada în care am activat în domeniul ospitalității internaționale mi-am dezvoltat abilitatea de a mă păstra calmă în situații mai dificile. Când eram în Barcelona, la Ritz Carlton, am avut o situație cu un președinte.

L-am condus, împreună cu toată echipa sa, înspre zona de apartamente de lux în care erau cazați. După 15 minute a apărut o altă persoană care ne-a spus că face parte din staff-ul președintelui și ar fi vrut să știe unde este cazat. Noi știam clar că, fară să verificăm, nu puteam da niciun fel de informație cu privire la acesta.

Respectivul punea foarte multă presiune pe noi și repeta că trebuie să ajungă urgent la președinte. S-a legitimat, dar pe baza pașaportului său eu nu aveam cum să știu dacă făcea cu adevărat parte din staff-ul prezidențial sau nu.

Având la recepție și alți clienți care așteptau să fie cazați trebuia să găsesc rapid o rezolvare a situației onorabilă, politicoasă și în perfectă siguranță. Exact asta am și făcut păstrându-mi calmul sub presiunea creată.

Te-ai mai întoarce la o activitate profesională de genul acesta acum?

Cu siguranță, da. Probabil undeva în afara țării. M-am gândit să aplic și în București, însă având în vedere faptul că sunt implicată și într-un proiect propriu, cred că ar fi dificil să mă împart între cele două.

Ai acum vreun plan să te reîntorci în afară?

Momentan nu, dar dacă apare vreo oportunitate în acest sens, probabil voi răspunde: „Da, când mergem?”.

Ai câteva sfaturi, hint-uri sau tips & tricks pentru cititorii The Woman care fie sunt pasionați de, fie activează astăzi în domeniul organizării de evenimente?

Eu pun foarte mult preț pe experiența de muncă dobândită în timpul facultății. Asta i-am sfătuit și pe colegii mei care au rămas în țară să facă.

Cred că sunt mulți absolvenți care termină facultatea și au așteptări salariale mult prea mari raportat la experiența lor de muncă. Ideea este că trebuie să începi să muncești din timpul facultății. Astfel, ai timp să experimentezi mai multe job-uri și ulterior vezi ce te atrage mai mult, afli ce te vezi făcând.

Știu că generațiile care vin din urmă nu mai cred în ideea de a dobândi experiență fără să fie răsplătiți financiar pe măsură. Ei își doresc încă de la începutul activității un salariu foarte mare.

Îmi amintesc că la Ritz Carlton salariul meu era de 350 EUR / luna. Nu a fost simplu, însă atunci când vrei ceva cu adevărat, găsești variante.

„Salariul n-a contat atât de mult pentru mine; a contat experiența în sine și, drept dovadă, internshipul pe care l-am făcut la Ritz Carlton, în Spania, a fost cea mai bună experiență a mea.”

Primul lucru pe care-l faci dimineața:

Îmi beau cafea.

Cum îți bei cafeaua:

Dulce. Uneori cu lapte, uneori fără, dar cu certitudine dulce.

Evenimentul tău favorit organizat în 2023 la Carolia Social House:

Târgurile de haine CHILIPIR. E o energie atât de frumoasă, și am cunoscut atâtea fete interesante, cu unele dintre care am avut chiar și colaborări pe evenimente.

Cum arată cornerul tău favorit din interiorul Carolia Social House:

Sunt multe! Atunci când mă plictisesc de vibe, creez alte cornere. Designul, aici, este într-o permanentă mișcare. Nu rămâne același prea mult timp, mereu găsesc câte o comodă sau un fotoliu vintage de cumpărat.

Cum dai mai departe ceea ce înveți în fiecare zi, în activitatea ta profesională:

Purtând discuții constructive cu cei doritori, ori de câte ori am ocazia. Dau mai departe contacte sau informații care pot fi de ajutor. Daca pot să ajut, o fac cu mare drag.

Munca, talentul sau pasiunea – ce primează pentru tine?

Toate trei.

Pasiunea, pentru că atunci când ai o pasiune nimic nu pare greu și imposibil. Apoi, vine munca – orice lucru bun și trainic se obține din multă muncă. Talentul are și el o contribuție: el face ca munca să pară mai ușoară însă, dacă talentul chiar nu există, nu disperăm. Prin multă muncă poți face tot ce îți propui…

_

Editor: Carina-Marisa Cichi

6 femei din Ucraina, simbol al leadershipului feminin

Luna martie este acel moment din an în care celebrăm femeile, iar toată atenția, admirația și grija se îndreaptă spre soțiile, mamele, fiicele, bunicile, colegele din viețile fiecăruia.

În semn de apreciere față de femeile din Ucraina, am realizat un material în care ne îndreptăm atenția asupra reprezentantelor ucrainene din diferite domenii, care au făcut performanță, fie s-au remarcat în cariera lor profesională.

Fie că vorbim de cultură, antreprenoriat, politică sau sport, aceste femei merită toată aprecierea pentru modul în care și-au reprezentat țara și prestigiul adus acesteia prin activitatea desfășurată.


anna-bessonova-

Ganna Volodymyrivna Bessonova 

Anna Bessonova este o fostă gimnastă ritmică individuală ucraineană. Este medaliată cu bronz olimpic și campioană mondială în 2007. O gimnastă foarte talentată, ea este, de asemenea, de patru ori medaliată europeană la All-around și campioană în 2003 Grand Prix Final All-around.

 

natalia jukova

Natalia Jukova

Natalia este un mare maestru de șah ucrainean și de două ori campioană europeană feminină. A câștigat mai multe titluri pe grupe de vârstă în adolescență, atât la nivel european, cât și mondial. De asemenea, a câștigat mai multe turnee internaționale feminine. Zhukova a jucat pentru echipa națională feminină a Ucrainei de la vârsta de 17 ani, în 1996, în același an în care a câștigat campionatul ucrainean feminin la debut. Ea a jucat pe tabla 1 la echipa câștigătoare a Ucrainei la Olimpiada de șah feminin din 2006 .

 

anna ferova

Anna Fedorova

Anna Borysivna Fedorova este o pianistă de concerte ucraineană . Fedorova cântă ca solist, muzician de cameră și cu orchestre simfonice în principalele săli de concerte din Țările de Jos, Germania, Franța, Italia, Marea Britanie, Ucraina, Polonia, SUA, Mexic, Argentina și părți din Asia. Fedorova este deținătoarea premiului David Young Piano, susținută de un premiu Soiree d’Or și Keyboard Trust. 

 

UKRAINE ELECTIONS TYMOSHENKO

Iulia Volodimirivna Timoșenko

Iulia Timoșenko este politician și om de afaceri ucrainean, iar în perioada 2007-2010 a ocupat funcția de prim-ministru al Ucrainei.

 

Zelenska-1-1

Olena Zelenska

Olena Zelenska este o scenaristă și scriitoare de origine ucraineană, iar actualmente este Prima Doamnă a Ucrainei. 

Aceasta a început o inițiativă de răspândire a limbii ucrainene în lume și introducerea de ghiduri audio în limba ucraineană în cele mai emblematice locuri, în special în cele mai mari muzee din lume. De asemenea, este o susținătoare a feminismului, sprijinind și organizând mai multe ediții ale Congresului femeilor Ucrainene unde reunește personalități publice ucrainene și internaționale, politicieni, oficiali guvernamentali, experți și lideri de opinie pentru drepturi egale pentru femei și bărbați .

eyJ3Ijo1MTYsImgiOjI4MS42NSwieDEiOjAsIngyIjo1MTYsInkxIjozMSwieTIiOjMxMi42NX0=

Nadiya Savcenko

Nadiya este un politician ucrainean și fost pilot de aviație al armatei în Forțele terestre ucrainene.Savchenko a fost una dintre primele femei din Ucraina care s-a antrenat ca pilot de avioane militare și este singura femeie aviatoare care a pilotat bombardierul Sukhoi Su-24 și elicopterul Mil Mi-24

28 martie: ziua în care devii un lider al schimbării

Conferința de Leadership Feminin The Woman, cel mai mare eveniment de leadership feminin din România anunță oficial noua dată: 28 martie 2019 în Cluj-Napoca, într-o locație nouă, inedită Wonderland Cluj Resort, unde sunt așteptate peste 700 femei-lider care activează în antreprenoriat, management, parenting, artă sau cultură.

 

Conferința de Leadership Feminin The Woman se află la cea de-a opta ediție și promovează liderii schimbării, sau #LeadersofChange. De la rolul de părinte până la cel de CEO al unei companii medii și mari, femeile lider sunt proactive, realizează și se implică în acțiuni concrete de a schimba lumea în care trăim în bine.

Cum să devii un lider al schimbării?

  1. Implică-te în comunitatea în care activezi. Fii parte din empowerment.

The Woman motivează, educă și susține acele femei #LeadersofChange, care au puterea de a inspira constant și a conecta business-uri și relațiile de business. Femeile lider au la bază educația si acționează prin implicare în comunități, atât în cele din care fac parte, cât și la nivel mondial.

Arhiva The Woman 2018 (4)

  1. Conectează-te la noutăți

De la propria persoană la comunitate, poți fi acel Lider al schimbării indiferent de mediul în care locuiești și indiferent de domeniul în care activezi. Noutatea ia forma diversității: de la diversitate culturală, prin speakerii recunoscuți la nivel mondial si național din cadrul Conferinței de Leadership Feminin The Woman până la participanții prezenți la evenimentul anual, care activează în domenii diferite, inclusiv în sport, management, cultură.

Arhiva The Woman 2018 (2)

  1. Acționează

Dă mai departe comunității parte din ceea ce construiești: atât singur, cât și în echipă, atât pe plan personal, cât și professional. Ambele direcții țin cont de transmiterea din generație în generație a educației si a creării de comunități proactive. Participanții anuali ai Conferinței de Leadership Feminin The Woman reprezintă diversitatea în funcție de pasiunile lor, de unicitatea fiecăruia, dar și de modul în care educă și au fost educați.

„The Woman este despre fiecare dintre noi și împreună suntem o comunitate, lideri ai schimbării, acei #LeadersofChange atât la nivel național, cât și global, prin implicare activă în societate, prin participare la evenimente și conectare la noutăți. Pe acest lucru se pune accentul și în noua ediție a Conferinței de Leadership Feminin The Woman din 28 martie. Punem accent pe alegerile infinite, căci fiecare dintre noi este femeia-lider, omul care prin educație are puterea de a schimba lumea, dar și de a deveni constant cea mai bună versiune a noastră.”, declară Mădălina Hodorog, CEO The Woman.

Arhiva The Woman 2018 (1)

Prin cele trei puncte, empowerment, conectare și acțiune, atenția cade pe ideea de #LeadersofChange, atât pentru fiecare în parte, cât și ca o comunitate, de la nivel micro la nivel macro.

Ce aduce nou ediția The Woman 2019?

28 martie este ziua în care în Transilvania devii un lider al schimbării. Înscrierile au început pe site-ul oficial: www.thewoman.ro/conference.

Afis The Woman 2019

Conferința de Leadership Feminin The Woman are loc în 28 martie 2019, la Wonderland Cluj Resort. Organizatorii anunță activări inedite, într-o locație nouă și un nou format de eveniment, care va include speakeri de talie națională și internațională, precum și Gala Premiilor The Woman. Printre speakerii care au urcat pe scena The Woman în cei 8 ani se numără: Gabriela Szabo, Măriuca Talpeș, Cătălina Ponor, Maia Morgenstern, Mona Nicolici, Melania Medeleanu sau Andreea Marin.

Despre The Woman

The Woman motivează, educă și susține acele femei #LeadersofChange, care au puterea de a inspira constant și a conecta business-uri și relațiile de business. Comunitatea The Woman include peste 3200 femei lideri ai schimbării care se implică activ în societate cu scopul de a promova educația la cel mai înalt nivel.

Încă din 2012, The Woman transformă idei și visuri în acțiuni concrete. Ca să fie realizabil acest lucru, #thewoman are la bază trei caracteristici: Empowerment. Connection. Action. prin Conferința de Leadership Feminin The Woman (28 martie 2019) și prin The Woman Magazine print și online.

#thewoman: (subst. fem.) amplificator de voci și promotor al ideilor care au schimbat lumea prin manifestarea ambițioasă a femeilor lider

Surse foto: Arhiva The Woman 2018, DWL Photography, Florina Russu

Partenerii care susțin evenimentul The Woman:

Partners: Dentocalm

Travel Partner: Turkish Airlines

I’m listening: Magic FM

Supported by: Ciao Bella, Nashi, ClujHub, Silicon Forest, The Woman Shop

NOAH Smart Hybrid Tehnologia și natura împreună

Am fost de multe ori întrebați despre planurile noastre de viitor. Când lansăm un model cu formă pătrată, unul pentru copii sau chiar un model automat. Dar parcă o singură întrebare ne-a rămas întipărită: „V-ați gândit la un ceas smart?”

În timp ideea a prins rădăcini și, după primele calcule și schițe, avea să se nască conceptul care să pună împreună unul din cele mai importante elemente din natură, lemnul, și ceea ce ne înconjoară și folosim zi de zi: tehnologia.

NOAH Smart Hybrid – Primul ceas hybrid din lemn construit vreodată

Noul nostru model face parte dintr-o categorie relativ nouă în domeniul orologiei, fiind un hibrid inteligent. Acesta păstrează aspectul unui ceas analog, clasic, însă într-un mod subtil, prin elemente grafice care nu au nevoie de un ecran, acoperă câteva funcții smart prin conectarea la un telefon mobil.

El ia prin esențe de lemn dedicate, dimensiune și tipurile de curele folosite: piele și nylon la modelul sport și doar piele la cel elegant.noah_smart_hybrid_heritage noah_smart_hybrid_active._series

Caracteristici principale

Un ceas nou în fiecare zi având… un singur ceas.

carcase_interschimbavile
Deși este primul ceas inteligent din lemn, nu ne-am putut opri aici cu inovația.

Acest model va avea un mecanism capsulat în metal, ceea ce va conferi ceasului rezistența la apă. Capsula metalică va avea însă o carcasă din lemn, continuând astfel să oferim doar atingerea caldă a acestuia.

Caracteristica cea mai interesantă este posibilitatea de schimbare a carcasei. În mai puțin de 1 minut, o persoană va putea să își schimbe fața ceasului cu una nouă, rezultând o combinație diferită de esențe lemnoase, potrivită pentru orice ocazie. Carcasele vor fi disponibile în diverse pachete cu ceasul, dar se vor comercializa și separat.

Și pentru că ascultăm mereu feedback-ul primit din partea clienților, vor fi disponibile curele interschimbabile.

Afișaj inovator al notificărilor

noah_smart_hybrid_notification

Pentru că este un ceas inteligent, trebuie să aibă câteva funcții care să ne ușureze și simplifice activitatea.  Din funcțiile inteligente ale ceasului enumerăm: notificare apel și mesaj (cu indicarea persoanei apelante), afișare număr de pași, world timer, find my phone, smart alarm, sleep tracking, SOS.

Hibridul nostru inteligent are la bază un mecanism format din 3 părți, fiecare afișând o informație diferită. În ceea ce privește gama Active, acesta include:

– un disc ce afișează ora

– un alt disc ce afișează notificările

– ac multifuncțional care va arăta după caz: minutele, numărul de pași și persoana apelantă.

Durata bateriei și aplicație suport

noah_smart_hybrid_app_pairing

Datorită tehnologiei bluetooth, ceasul se va putea conecta la un smartphone, unde prin intermediul unei aplicații dezvoltate de noi, se vor putea face toate setările pentru ca acest accesoriu să devină cel mai bun și ușor partener din viața de zi cu zi.

Cu toate că va fi mereu conectat cu telefonul, lipsa ecranului și afișajul inovator ne poate face să oferim o durată de viață a bateriei de peste 1 an.

În curând pe Kickstarter

Prinde Super Early Bird!

noah_smart_hybrid_package

NOAH Smart Hybrid este încă la stadiul de concept. Pentru a putea face posibilă realizarea lui, vom apela la o lansare internațională prin intermediul unei campanii de crowdfunding, pe Kickstarter.

Chiar la lansarea campaniei vor fi disponibile un număr limitat de ceasuri la prețul de 169$. Când ele se vor epuiza, următorul preț va fi 199$.

Pentru a afla primul de lansare și a rămâne la curent cu progresul proiectului, te invităm să te înscrii pe pagina dedicata www.noah-smart.com și să te alături comunității noastre.

Pentru alte sfaturi și întrebări, lasă-le un mesaj pe site, facebook sau instagram.

Alina&Camelia: PR-ul din spatele Global Records, Horia Brenciu sau MammaMia!

Creativitate, energie și PR – cuvintele care le descriu pe fetele de la Fabrica de PR, fondatorele Alina Sin și Camelia Cavadia. Ambele se consideră „cu tărie două femei norocoase. Norocoase pentru că putem face o meserie care ne place, că viața ne-a adus împreună, că ne completăm de minune pe plan profesional, că suntem prietene, că ne sfătuim tot timpul.”

Într-un birou luminos, cu ferestre mari, cu un tei imens care le bate în geam și le răsfață cu parfumul lui, fetele gândesc campanii de PR și realizează comunicarea celor mai influente branduri: Horia Brenciu, Global Records sau One United Properties.

 

Când ați intrat în televiziune și care au fost proiectele cele mai dragi, în care ați fost implicate de-a lungul timpului?

CAMELIA: Am intrat în televiziune în decembrie 1995, odată cu lansarea PRO TV și am stat acolo timp de 19 ani. M-am bucurat așadar de toată acea perioadă de pionierat și totodată de frenezia care exista în PRO TV atunci, dar și în întreaga media. Am prins, ca să zic așa, perioada de înflorire a presei, apogeul ei.

Din punctul acesta de vedere, mă pot considera o norocoasă, pentru că am avut posibilitatea de a învăța odată cu dezvoltarea pieței, de a construi lucruri chiar de la început. Poate și de aceea îmi aduc aminte cu drag și nostalgie de „curțile PRO”, când tot bulevardul Pache Protopopescu era plin de oameni care așteptau să intre și să participe la evenimentele organizate acolo.

Sinceră să fiu, îmi aduc aminte cu drag de toate proiectele la care am lucrat, pentru că de la fiecare am învățat ceva. Mă bucur să fiu în continuare în legătură cu mulți dintre cei pe care îi știu de pe vremea când erau necunoscuți.

edf

ALINA: În televiziune am intrat în 2004. Abia terminasem facultatea, mă întorceam din Italia, acolo unde am urmat ultimul an de facultate (am terminat Limbi Străine) și am văzut un anunț într-un ziar legat de un post pe comunicare în TVR. Nu aveam niciun fel de experiență în domeniu, nu știam cum se face o prezentare de PR, însă mi-am încercat norocul și am trimis un mail. Am fost chemată la interviu și mi s-a propus să rămân să fac un internship la ei.

După câteva săptămâni m-au angajat ca PR Executive pentru TVR Cultural. A fost o perioadă absolut minunată, lucram cu doamna Daniela Zeca Buzura, mergeam la evenimente culturale, citeam mult, învățam în fiecare minut câte ceva. Uneori mi se părea ireal ceea ce trăiam, îmi amintesc că prima oară când l-am întâlnit, într-un birou, pe domnul Patapievici am paralizat.

La vremea aceea nici nu anticipam însă ceea ce avea să urmeze. Drumul m-a purtat, la fel de nebănuit, către Pro TV, anul următor. În 2005 am intrat într-o echipă de suflet, în cadrul căreia aveam să petrec ani buni din viață, aveam să leg prietenii – acolo am cunoscut-o pe Cami – aveam să învăț tot ceea ce știu azi.

Am fost o norocoasă să pot lucra pentru proiecte de televiziune care mi-au adus nu numai experiență, ci și prieteni: „MasterChef” (Pro TV), „Chefi la cuțite” (Antena 1), „Las Fierbinți” (Pro TV), „La Măruță” (Pro TV), „X Factor” (Antena 1) și multe, multe altele.

Alina Sin - Foto Mihai Ștețcu

 

Cum s-a născut dragostea voastră pentru PR-ul de televiziune și ce calități considerați că trebuie să aibă un PR de success?

ALINA: Cu siguranță s-a născut treptat, de la un proiect la altul.  După atâția ani avem meseria asta în sânge și de multe ori aproape că o respirăm prin toți porii. Știm instinctiv ce avem de făcut, intuim posibile căi de a comunica exact ce trebuie și unde trebuie, facem conexiuni pe care, la începutul meseriei, nici nu le credeam posibile. Eu cred foarte mult în calitatea umană în orice domeniu și, dincolo de aptitudini specifice domeniului, bunul simț ne-a demonstrat în repetate rânduri că este cea mai bună carte de vizită. Aș mai adăuga respectul pentru cei din jur, promptitudinea, corectitudinea, creativitatea.

CAMELIA: Cred că pentru această meserie îți trebuie în primul rând disponibilitate: să înveți, să asculți, să înțelegi. Trebuie să-ți placă ceea ce faci și să continui să te bucuri și să te entuziasmezi de lucrurile pe care le faci, de ceea ce înveți, de experiențele prin care treci. E important să nu intri în rutină, să nu te blazezi și să ții pasul cu vremurile. Un om de PR trebuie să fie înțelegător, dar și tranșant atunci când e cazul.

Cu The Motans

 

Cum se descriu Femeile Alina Sin și Camelia Cavadia? Ce alte pasiuni vă definesc?

CAMELIA: Pasiunile mele sunt legate de cărți: de citit și de scris. De când mi-am făcut curajul de a scrie, viața mea s-a schimbat în cel mai frumos mod cu putință. Zilele acestea se lansează cel de-al treilea roman al meu, „Purgatoriul îngerilor” (roman pe care îl lansez tot împreună cu Editura Trei, la care le-am publicat și pe primele două, „Vina” și „Măștile fricii”), iar mie încă nu-mi vine să cred că trăiesc unul dintre cele mai frumoase visuri ale mele.

În afară de citit și de scris, îmi place să merg în vacanțe (cui nu-i place?!), să gătesc pentru prieteni, să stau cu fiica mea, cu prietenele mele, să mă bucur de natură.

Cu Andreea Esca

ALINA: Întotdeauna este cel mai greu să vorbești despre tine. E un lucru pe care l-am constatat și în meseria de om de comunicare: dacă pentru proiectele pentru care lucrez știu de multe ori instinctiv ce e de spus și de făcut, când vine vorba de propria persoană nu mai este așa ușor.

Deși poate nu par, sunt o persoană destul de timidă și introvertă, lucruri pe care am reușit să le echilibrez cu o atitudine deschisă și relaxată față de lucruri și situații noi. Sunt pasionată de tot ce ține de artele vizuale – pictură, sculptură, fotografie, îmi place să gătesc și să fac food styling (deși nu îmi reușește atât de des pe cât aș vrea, fac asta la locul meu de joacă, blogul www.tasteofsin.ro).

Îmi place să călătoresc, îmi doresc să petrec o lună într-un sat din Peru, îmi place ciocolata neagră fără zahăr, iar dacă ar fi să aleg ultima masă pe lumea asta ar fi pastele. Dacă aș avea o super putere aș face ca toți oamenii acestei planete să aibă acces egal și nemijlocit la educație, sănătate și hrană.

Ați renunțat la cariera în televiziune, pentru a demara propriul proiect. Care este viziunea Fabricii de PR, cum ați ales acest nume și ce v-ați propus pentru viitoul proiectului?

Cami si Alina

ALINA & CAMELIA (un singur răspuns/comun): Fabrica de PR este un vis mai vechi al nostru care s-a împlinit la momentul potrivit. Au existat mai multe propuneri de nume pentru firmă, dar acesta s-a dovedit în cele din urmă cel mai potrivit. Suntem obișnuite să muncim mult, pe bandă rulantă, așa … ca la fabrică ☺, prin urmare numele a venit oarecum firesc.

Ne place foarte mult faptul că avem în portofoliu proiecte din cele mai diverse, de la muzică, entertainment, teatru, film, cultură, până la proiecte de design interior și vestimentar, proiecte imobiliare sau în domeniul medical etc.

Ne-am propus să ne implicăm numai în proiecte în care să credem și care să ne reprezinte și ne dorim să putem crea pentru fiecare client campanii de PR în care să ne punem în valoare creativitatea și experiența acumulate în timp.

Cum este să activezi în acest domeniu în România? 

ALINA & CAMELIA (un singur răspuns comun): Pentru un om a cărui viață este mai expusă decât a celorlalți, cum este cazul persoanelor publice, este importantă consecvența. Dar, experiența ne-a dovedit că dincolo de asta e și mai important ca oamenii pe care îi vezi și-i cunoști într-un fel de la televizor să fie la fel și în viața reală. Adică autenticitatea și sinceritatea. Iar lucrul acesta este valabil oriunde în lume, fie că vorbim de Angelina Jolie, Michelle Obama sau Horia Brenciu.  

Horia

 

Care considerați că este diferența dintre un produs de calitate și un produs promovat cu succes?

ALINA & CAMELIA (un singur răspuns/comun): Desigur, varianta ideală este să ai un produs de calitate pe care să îl promovezi cu succes.

Diferența cred că o face chiar cuvântul „calitate” – dacă un produs e bun, ușor-ușor își va face loc în atenția publicului, poate mai greu și mai anevoios, însă calitatea își va câștiga întotdeauna meritele. Și publicul fidel.

În schimb, suntem de părere că oricât de bună ar fi o campanie, dacă produsul nu este de calitate oamenii nu se vor întoarce la el a doua oară. Poate că vor fi atrași de o promovare intensă, originală, creativă, vor încerca produsul, dar dacă acesta nu comvinge, nu se vor întoarce la el.  

Care au fost cele mai mari provocări, pe care le-ați întâlnit de-a lungul carierei? 

ALINA: Provocări sunt momentele în care ai curaj să crezi în tine, provocări sunt deciziile care pot părea nebunești, dar care vin din inimă, provocări sunt înșiși oamenii cu care te intersectezi zi de zi. Și totul trebuie primit fără frică, astfel cred că este una dintre cele mai confortabile, dacă vrei, idei cu care m-am împrietenit în ultima vreme.

CAMELIA: Au fost foarte multe, de la situațiile neprevăzute, apărute în momente cheie, pe care a fost nevoie să le rezolvăm din mers, chiar dacă nu ne mai confruntasem cu ceva asemănător în trecut, la cele de zi cu zi. În această meserie apar destul de des situații ce necesită o abordare unică, personalizată. Uneori chiar și managementul timpului este o provocare pentru că sunt foarte multe lucruri de făcut, uneori în același timp.

3107-2018-012775384676245787-01

 

Echipa: Alina Sin, Adela Marinescu, Camelia Cavadia, Oana Mihalache

Ce sfaturi aveți pentru femeile aflate la început de drum, care își doresc să activeze în acest domeniu?

ALINA & CAMELIA (un singur răspuns/comun): Să nu le fie teamă. Și să încerce, în primul rând. Este pasul cu care toți ne suntem datori nouă înșine: încercarea.

Selfie

 

Dacă ați putea să vă caracterizați, fiecare dintre voi, în doar 3 cuvinte, care ar fi acelea?

CAMELIA: Alina este pentru mine o prietenă adevărată, o parteneră de încredere, capabilă să se descurce în orice situație.

ALINA: Dacă ar fi să o descriu pe Cami în doar trei cuvinte, acestea ar fi: sensibilitate, înțelepciune, altruism.

Surse foto: Mihai Ștețcu & arhiva personală

 

De ce grădinița Montessori Hand in Hand?

Grădinițele Montessori promovează o învățare practică, plină de bucurie, bazată pe ritmul interior al copilului și pe colaborare. Copiii își urmează propriile interese și direcțiile dictate de pasiunile lor, fiind interesați în mod nativ să afle despre lumea din jurul lor.

Montessori_înscrieri

 

Prin asigurarea unui mediu care sprijină dezvoltarea naturală, educația Montessori le permite copiilor să își dezvolte capacitățile fundamentale de care au nevoie pentru a deveni adulți fericiți și împliniți, care aduc contribuții societății: disciplină, responsabilitate, independență, inițiativă.

Montessori - HIH4

 

De ce grădinița Montessori Hand in Hand?

Pe lângă principiile fundamentale ale pedagogiei Montessori în care credem cu tărie, noi, cei de la grădinița Hand in Hand avem ca scop principal dezvoltarea copilului și bunăstarea sa și a familiei sale. Credem în oameni și ne dorim să construim o comunitate unită, bazată pe respect reciproc și pe prietenie! Libertatea lor vine din noi și din libertatea pe care le-o oferim, de mici.

 

Kindermusik

 

Oferta noastră include:

Opționale de muzică Kindermusik – ateliere de muzică ținute de Ateneul Copiilor, singurul studio acreditat Kinermusik din Transilvania. Există mai multe programe de dezvoltare prin intermediul muzicii, în funcție de vârsta copiilor, cum ar fi atelierul Wiggle and Grow, recomandat pentru vârsta de 2-3 ani, în cadrul cărora copiii vor explora instrumentele muzicale și își vor descoperi talentul și vocea sau atelierul Laugh and Learn, recomandat copiilor între 3 și 4 ani, care reprezintă o împletire de activități muzicale, dans și limba engleză.

Limbi străine (engleză și germană) predate în mod distractiv și atractiv de profesori competenți – Maria Montessori susținea că între vârsta de 2 și 3 ani se pot însuși toate modulațiile care caracterizează un limbaj, copiii învățând mult mai repede limbile străine

Ateliere tematice pentru dezvoltarea dexterităților practice.

Ateliere Montessori recreative: pictură, modelări plastice

Evenimente anuale de parenting cu invitați speciali și ateliere Montessori pentru părinți cu tematici diferite ce surprind anumite activități pe care le poți desfășura acasă împreună cu un copil de 1-2 ani.

Montessori Summer Camp – o săptămână de vară dedicată părinților și copiilor! Copiii se vor distra în cadrul atelierelor recreative tematice, în timp ce părinții vor afla mai multe despre activitățile Montessori pe care le pot realiza împreună cu cei mici.

Mai multe despre grădinița Montessori puteți afla direct de pe site-ul nostru sau de pe pagina de Facebook! Înscrierile pentru grupa de 3 ani (vârsta minimă este de 2 ani și 3 luni) pentru anul școlar 2018-2019 sunt deschise până în data de 20 august 2018! Abia așteptăm să ne cunoaștem!

Montessori_HIH1

 

Sursa foto: Grădinița Montessori Hand in Hand

Pledoarie pentru cunoașterea de sine by Diana Berindei

Una dintre temele cele mai frecvent întâlnite în cabinet, dar și în grupurile de dezvoltare personală este cea legată de a fi bine cu tine însuți.

Sub această cupolă intră multe, multe întrebări de genul:

– cum să fac să fiu fericit/ă de unul/una singură?

– Cum să îmi petrec timpul avut pentru mine, cu mine?

– Cum să mă bucur de viață, deși nu am bifat niciuna dintre urgențele sociale de tipul: soț/soție, copil, casă, masă, mașină, pisică, câine, șoricel?

– Sau ce este în neregulă cu mine, de nu le bifez?

= Cum să fac să nu se vadă că nu mă simt bine în pielea mea?

– Cum să fac ca ceilalți să creadă că sunt cool, chiar dacă nu sunt așa?

Desigur, ultimele întrebări nu sunt puse pe față, ajung să fie recunoscute după ce persoana trece printr-un minim proces de auto-cunoaștere.

photo-1509786679719-3d066e68f607

 

Dacă ai trecut prin astfel de perioade, dacă te temi că vei trece prin astfel de perioade află că faci parte din marea familie a ființelor umane din secolul acesta.

Suntem oameni și, ca să-l parafrazez pe Terentius, nimic din ceea ce este uman nu ne este străin. Trăim în lumea lui trebuie, o lume în care se știe deja ce este trendy să faci și să simți. În asemenea context, ai nevoie de mult curaj, fermitate, determianre, valori… un caracter puternic pentru a rămâne tu însuți și a-ți și place de tine sau mai mult, a te iubi.

photo-1528136486997-bc538ef130d7

 

Răspunsurile pentru aceste întrebări nu sunt simple, nu sunt clare, nu sunt unice, nu sunt concrete. Umanitatea încearcă să ofere soluții de cel puțin 2000 de ani la chestiunea ființării, a relației tale cu tine însuți. Poate că una dintre afirmațiile care merită atenție cel mai mult este cea a lui Carl Rogers care spune că „pantoful care se potrivește pentru un picior, îl va strânge pe celălalt, nu există o rețetă a trăitului care să fie aplicabilă în toate cazurile.”

Prin urmare, ne întoarcem de unde am plecat, leitmotiv-ul psihoterapiei și al tuturor proceselor de auto-cunoaștere, dacă vrei să fii bine cu tine însuți, va trebui să depui efortul de a te cunoaște pe tine însuți și de a avea curajul să trăiești viața prin propria ființă.

photo-1528982775948-43d7ec55f68d

 

Pare ușor, așa ca toate lucrurile complicate… îmi amintește de începuturile mele ca psihoterapeut, când citeam aproape compulsiv, mă descopeream pe mine, pe ceilalți. Fiecare zi părea un sac fără fund de informații, trăiri și stări noi. Descopeream oameni și umanitatea prin ei și prin mine și îmi părea că mi-am ales cea mai grea și mai fascinantă profesie din câte există.

Mă speria ideea că încă mai am ceva de descoerit la mine şi la ceilalţi și de atâta timp, tot asta fac și tot n-am bifat acele must-uri ale societății noastre și trece timpul și eu nu fac nimic. Și bineînțeles, la toate acestea se mai adăugau și alte frici legate de cât de eficientă poate fi treaba asta cu auto-cunoașterea din moment ce eu, tocmai eu, nu mi-am schimbat radical viața.

Pentru a nu lungi vorba, răspunsul brut și direct este că auto-cunoașterea nu te va face mai eficient sau mai bun, decât dacă tu vei depune un efort pentru a realiza o creștere a eficienței, a stării de bine. Nu te va ajuta să ai o relație decât dacă tu vei depune efortul de a căuta un partener sau o parteneră. Nu îți va schimba relația actuală, decât dacă vei depune efortul să faci ceva. De fapt, toate se întâmplă datorită ție, implicării și viziunii pe care ți-ai conturat-o.

photo-1494059980473-813e73ee784b

 

Prin urmare, rolul auto-cunoașterii sau aprofundării de sine este acela de a te învăța să ai o relație cu tine însuți. Precum atașamentul securizant dintre mamă și copil, din primii ani de viață oferă cadrul de siguranță, care permite copilului să exploreze, știind că oricând se poate întoarce la mamă și la siguranța resimțită în compania ei, tot așa adultul are nevoie să știe că se poate baza pe propriile puteri (resurse, abilități, competențe) pentru a naviga și explora lumea.

Cu alte cuvinte, avem nevoie să dezvoltăm un atașament securizant cu noi înșine. Acest cadru de siguranță, de cunoaștere și de compasiune pentru propria peroană îl reprezintă începutul relației noastre cu noi. Din diverse motive, printre care și mitul că ar fi stupid sau egoist, punem această relație pe ultimul loc între acele lucruri de bifat într-o viață. Efectul invariabil este că ajungem să trăim înstrăinați de propria persoană, nu singuri, ci izolați, într-un mediu rece cu răceală care vine de la noi înspre noi.

Acela este momentul în care cineva te întreabă cum te simți și îi spui clișeicul „Bine” pentru că nici tu nu mai ști cum te simți, de fapt. A trecut mult timp de când te-a interesat ultima dată acest lucru, cu adevărat.

În acest punct, consider că este necesar să pun în evidență o distincție teoretică, foarte documentată în ultimii ani: distincția dintre atașament și relaționare (bounding).

Atașamentul se referă la aspecte specifice din relația primară dintre îngrijitor și copil. Mai exact se referă la tipul de acțiuni și reacții pe care adultul le are față de copil, în așa fel încât, copilul învață în ce măsură este în siguranță, protejat în aceea relație (Benoit, 2004).

Bounding înseamnă acele activități pe care copilul și îngrijitorul le realizează împreună. Acestea din urmă s-au dovedit a nu avea nicio relevanță pentru dezvoltarea ulterioară a copilului la nivel emoțional sau social (Cassidy, Jones & Shever, 2013). Paralel, adultul care se descoperă pe sine are nevoie de o anumită atitudine față de propria persoană dominată de curiozitate, compasiune, acceptare, înțelegere. Uneori se întâmplă să recomand cliențiilor mei să înceapă să fie mai atenți la propria persoană.

Drept urmare, deoarece dorința de schimbare este crescută, se implică mai des în tot felul de activități care aparțin sferei bounding-ului, adică merg mai des la sală, la coafor, la manichiură, la film. Cu alte cuvinte, dezvoltă o legătură cu sine mediată de activităţi. Cu toate acestea, astfel de schimbări nu cresc neaparat compasiunea sau acceptarea propriei persoane.

Trăind atât de ancorați în concretul zilelor ajungem să uităm de cât de valoros poate să fie să trăiești din plin fiecare clipă, fără să o judeci în funcție de cât de bine se raportează la așteptările altora față de tine (care, by the way, adesea sunt doar în închipuirea ta) sau ale tale față de tine (care, tot așa, s-ar putea să nu fie tocmai realiste). Să trăieșt pur și simpul, fără să vrei să faci ceva cu clipa aceea și cu tine. Doar să experimetezi senzațiile de a fi viu. De câte ori te-ai dus la serviciu și ai uitat cu desăvârșite traseul pe care l-ai parcurs? De câte ori ai stat pe facebook și ai uitat cu desăvârșire de tine și timpul care trece? Toate acestea sunt momente în care clipa a trecut pe lângă tine, nu prin tine, viața s-a scurs, fără ca tu să fii prezent în ea.  

Prin urmare, a fi bine cu tine însuți înseamnă în primul rând a fi. După a fi este nevoie să te cunoști, să știi ce anume îți face ție bine, ce anume te ajută să te ridici, ce anume te ajută să te dezvolți. În tot acest proces, apare o conștientizare foarte importantă – conștientizarea timpului, la adevărata lui valoare. Cu alte cuvinte, nu toate acele lucruri de bifat merită timpul tău. Pe de altă parte, dacă această viață este timpul tău, atunci fiecare părticică a ei merită atenția ta, deci vei fi mult mai atent/ă la drumul pe care îl parcurgi până la serviciu. Și vei face asta, nu pentru că drumul este important, ci pentru că trăitul este important pentru tine.

Și nu în ultimul rând, a fi bine cu tine însuți însemnă a-ți forma un caracter, un set de valori și principii care să te ghideze. Până la urmă, în viață ai nevoie de (cel puţin) un vis, un plan și o hartă care să te ghideze și toate acestea patentate să îți aparțină sau cum ar spune Brene Brown: to own it.

Surse Foto: Unsplash.com

Biografie:

Diane Benoit (2004). Infant-parent attachment: Definition, types, antecedents, measurement and outcome. Paediatric Child Health; 9(8):541-545. 

Jude Cassidy, Jason D. Jones și Phillip R. Shaver (2013). Contributions of Attachment Theory and Research: A Framework for Future Research, Translation, and Policy. Developement and Psychopathology  Nov; 25(4 0 2): 1415–1434.

 

By Diana Berindei

Diana_printsize-8

Diana Berindei este psihoterapeut și lucrează la propriul cabinet individual din anul 2011. Domeniul de expertiză îl reprezintă munca cu și pentru adulți. Este formată în psihoterapia cognitiv-comportamentală și psihoterapie pozitivă. 

De-a lungul timpului a avut diverse colaborări care au inclus atât domeniile clinice care au presupus consilierea pacienților cu boli cardio-vasculare, diabet și boli de nutriție precum și domeniile dedicate dezvoltării și aprofundării personale. Diana crede că fiecare persoană are dreptul și poate să facă tot ceea ce ține de el sau ea pentru a trăi o viața împlinită. 

TeCOMM 2018: Într-o piață în care consumul este în creștere au magazinele online ceea ce trebuie pentru a fi în eCommerce?

România înregistrează cea mai rapidă dezvoltare în eCommerce în ultimul an conform raportului eCommerce Europe, cu toate că un studiu ASE poziţionează România pe ultimul loc în Europa privind ponderea eCommerce în PIB şi în totalul retail-ului.

În egală măsură, piața se maturizează treptat, fiind țara în care 24% din cumpărătorii din Europa au făcut achiziții peste granițe. Piaţa de eCommerce din România a ajuns anul trecut la 2.8 miliarde de euro, urmând ca în 2018 să depășească valoarea de 3 miliarde de euro.

România, la o creștere a consumului fără precedent de la criza din 2008 până în prezent. Cum pot beneficia cei care vând în online de aceasta creștere?

Conform ZF, pe partea de utilizare a PIB, consumul a fost principalul motor al creşterii economice. Accentul pe consum (am avut o creştere a cifrei de afaceri în comerţ cu 11%) care a crescut graţie majorărilor salariale şi reducerilor de taxe, aduce oportunitati pentru retailerii care stiu cum să atragă clienții către magazinele lor.

În acest context TeCOMM ridică provocarea celor care fac comerț în online și totodată vine cu răspunsuri și soluții.

TeComm

“Fiecare magazin online trebuie să țină pasul cu noutățile în industrie, să întâlnească posibili parteneri la evenimetele dedicate industriei. Modul în care achiziționăm produse s-a schimbat în ultimul deceniu. Alexa ne poate fi partener de cumpărături pentru un gadget nou, la fel cum Siri ne înțelege nevoile cât am clipi. Clienții sunt ușor distrași, nerăbdători, vor să economisească timp, bani și energie, ținând cont în același timp de o experiență excelentă în procesul de cumpărare. Călătoria către client nu mai este o pistă de la A la B, este un proces care îmbină online-ul și offline-ul.” declară Iulia Pascal, marketing manager TeCOMM eCommerce Conference&Expo de la Cluj-Napoca.

Evenimentul se desfășoară în perioada 9-10 noiembrie BT Arena din Cluj Napoca și aduce un nou format, adaptat pieței actuale de eCommerce. În cadrul TeCOMM, retailerii prezenți află de ce trebuie să țină cont pentru a atrage cât mai mulți clienți către magazinele lor și cum pot să își crească astfel business-urile online.

TeCOMM 2018 Cluj -Napoca: ce aduce nou această ediție?

Anul acesta, TeCOMM Cluj are o nouă structură (agenda). Cele două zile ale evenimentului includ zonă expozițională complexă, workshop-uri tehnice axate pe eCommerce, sesiuni de Masterclass AI&Big Data și RO Magento pentru developers, prezentările fiind susținute de speakeri naționali și internaționali care dau tonul în aceste domenii.

– Main Stage cuprinde lansări de produse pentru industria de eCommerce, adresându-se în special proprietarilor de magazine online. În a doua zi a evenimentului, au loc prezentări keynotes livrate de către speakeri internaționali, informații utile care să prezinte  noutățile din domeniu.

– Nou: Ro Magento: Pentru a beneficia de potențialul maxim al comerțului online, este necesar ca investitorii să valorifice mai întâi de toate resursa umană. Evenimentul Ro Magento vine către developeri cu un format hands-on masterclass, care cuprinde o parte teroretică, precum și o parte de live code dedicată developerilor. Din aceeasi categorie, masterclass-ul AI & Big Data for developers este adresat arhitecților de software, managerilor tehnici, dezvoltatorilor de Inteligență Artificială și specialiștilor în data science.

– Ecommerce Tracks. TeCOMM susține dezvoltarea continuă a magazinelor online prin furnizarea de conținut în cadrul workshop-urilor de marketing online, care au loc în ambele zile ale evenimentului. Prin participarea la aceste workshop-uri, profesioniștii în eCommerce primesc sfaturi și exemple concrete.

– Zonă expozițională complexă: reprezintă o zonă excelentă pentru activări ale brandului, furnizorii noi, întâlniri 1 to 1, coffee talks, lansări de noi produse, interacțiune cu consumatorii, audit oferit magazinelor online și oportunități B2B pentru profesioniștii din domeniul eCommerce. Zona expo este deschisă pe parcursul ambelor zile ale evenimentului pentru toți cei care sunt interesați de eCommerce, accesul fiind gratuit.

– Networking & Business Cocktail

TeCOMM

Evenimentul dedicat exclusiv industriei și comunității eCommerce oferă de peste 8 ani conținut de calitate, dar a creat și o comunitate formată din peste 2000 profesioniști în industrie.  Începând de astăzi, înscrierile pentru biletul Best-price se realizează pe site-ul oficial al evenimentului TeCOMM. Industria de comerț electronic are un potențial de creștere imens, atât din perspectiva pieței, cât și a resursei umane ce se formează în domeniu, iar cifrele au confirmat deja acest lucru. TeCOMM eCommerce Conference&Expo a reunit în ultimii 8 ani în Cluj-Napoca peste 2500 de participanţi și a inclus peste 350 de prezentări, workshop-uri şi dezbateri susținute de peste 300 de speakeri naţionali şi internaţionali.

Companiile care sprijină și contribuie la industria de eCommerce sunt: Exponea, Netopia, DWF, C-Solution,  Emag Marketplace, Profitshare, Conectoo, iAgency, Gomag, Online Mastery.

Camelia Șucu: Psihologie de antreprenor/angajat. Cauză/efect

Întrebarea la care voi încerca să răspund în acest articol este: „Există diferențe esențiale între psihologia antreprenorului și cea a angajatului? Ce anume face antreprenorul să fie așa cum este? Dar angajatul?” O dilemă (aproape) la fel de veche ca cea cu „oul sau găina”.

photo-1525250265090-2739a154ffc4

Înțelepciunea aceasta „de salon” de care ne lovim la tot pasul, compusă din tot felul de stereotipii și locuri comune, zice nu numai că da, există diferențe, dar ne spune cu maximă siguranță și care ar fi diferențele respective.

Din analizele de felul acesta, portretul antreprenorului reiese de obicei glorificat, în timp ce portretul angajatului pare cam meschin. Antreprenorul e un super-om, are o dimensiune eroică, este un deschizător de drumuri, un temerar, un luptător cu balaurii moderni.

Angajatul, prin opoziție, este lipsit de ambiție, este omul care se mulțumește cu o poziție subalternă, făptura lipsită de curaj sau de capacități de leadership, dar roasă de invidie și care se revanșează printr-o atitudine pasiv-agresivă, de genul „noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”. Astfel, antreprenorul (care, prezumabil, este și angajator) și angajații ar fi despărțiți de un curent subteran de neîncredere reciprocă, dacă nu chiar de ostilitate, ca faimoasa „luptă de clasă”, dar valorizată în sens invers.

photo-1530169790979-26eb58245203

 

Totuși… așa să fie? Eu aș zice că nu. Aș zice că e un fel de a privi lucrurile alterat de o anumită mitologizare a capitalismului. Dar epoca în care am intrat este una post-capitalistă, în care trebuie să depășim modelele de gândire și de acțiune perimate și să ne dezobișnuim să privim lucrurile în alb-negru. Eu, una, nu prea cred că există o psihologie a antreprenorului, cu valabilitate generală, pentru simplul fapt că oamenii ajung antreprenori din motive diferite și cu rezultate foarte diferite.

Ajungem antreprenori din ambiție, din individualism, din dorința de mai mult, din refuzul de a ne subordona, dar și din necesitate, din întâmplare, din greșeală, chiar… unii moștenesc antreprenoriatul, așa cum alții moșteneau înainte titlurile…

Poate ar fi mai corect să vorbim despre o psihologie a antreprenorului de succes? Ce atribute îi trebuie, oare? Curaj, fără îndoială, dar în doze echilibrate, altfel e un speculant nesăbuit, nu un om de business. Simț practic, tot fără îndoială, dar și un strop de fantezie, pentru că fără fantezie nu poți avea viziune. Un cap limpede, evident, dar și instinct, care nu prea are treabă cu capul.

Încredere în tine, desigur, dar temperată de luciditate, altfel pierzi contactul cu realitatea. Și noroc cât cuprinde, dar norocul nu ține de psihologie, așa că nu se pune. Deci un soi de echilibru general, am putea spune… Ce ne facem însă cu nenumăratele biografii de antreprenori de succes care demonstrează orice, numai nu o viață dusă în echilibru? Greu de zis.

Dacă ar fi să extrag, totuși, o singură calitate pe care chiar o consider indispensabilă și de preferat în cantități mari, aceea este perseverența. Am zis-o de câte ori am avut ocazia și voi continua să o spun: nimănui nu i-a ieșit totul din prima. Sigur, există anumite momente istorice, anumite ferestre de oportunitate, în care numărul de iterații încercare-eșec se poate reduce semnificativ. Imperiile se constuiesc la moartea și la nașterea unei epoci, așa am citit cândva într-o carte.

Pentru România, începutul anilor 90, când am debutat eu în business, a reprezentat o asemenea fereastră de oportunitate, așa că mă consider norocoasă (ce ziceam cu norocul?). Dar să nu credeți că n-am avut și încercercări ratate. Keep calm and keep trying!

photo-1502758775495-0ec4a639aa64

Dacă se poate spune măcar atât despre psihologia antreprenorului de succes, oare ce-am putea spune despre psihologia angajatului bun? Devine și mai greu, pentru că dintr-o dată amestecul de ingrediente poate fi extrem de divers, în funcție de ce presupune rolul pe care îl are de îndeplinit fiecare angajat. Aici se poate face orice afirmație și contrariul ei. Poate singurul atribut care nu poate lipsi în niciun scenariu este loialitatea. Oricâte capacități și calități ar avea un angajat, dacă nu este loial echipei și intereselor companiei, beneficiile sunt limitate.

Îmi vine în minte un roman superb, poate una dintre cele mai frumoase cărți pe care le-am citit vreodată: „Rămășițele zilei”, de Kazuo Ishiguro. Personajul central este Stevens, majordomul Lordului Darlington. Stevens are un cod al onoarei, o etică a muncii și un simț al importanței propriei meniri care nu doar că îl fac să exceleze, ci îi dau o dimensiune cu adevărat eroică. Păi cum, era doar un majordom, nu? Nu. Era majordomul Lordului Darlington. Dimensiune eroică, la un simplu servitor?! Când îți servești vocația, în niciun caz nu ești un simplu servitor.

Poate că aceasta e concluzia. Poate că trăsăturile psihologice pe care le au în comun oamenii care excelează, indiferent că excelează în business sau în jobul lor, sunt capacitatea de a se dărui complet, simțul datoriei (antreprenorii au și ei foarte multe îndatoriri, să știți) și încrederea în utilitatea propriei munci. Da, am trișat puțin, pentru că probabil trebuia să mă concentrez pe ce ne desparte, dar, ca de fiecare dată, eu prefer să vorbesc despre ce ne unește.

 

                     By Camelia Șucu, self-made serial entrepreneur

Camelia-Șucu

Camelia Șucu, un veritabil antreprenor în serie „self-made”, este cunoscută publicului mai ales ca jucător de top pe piața de mobilier și design interior din România. Co-fondatoare, în 1993, a Mobexpert, iar apoi pentru a-și diversifica portofoliul cu noi proiecte. Camelia este un lider, unul care știe că spiritul antreprenorial înseamnă asumarea mai multor provocări decât toți ceilalți, care știe să învețe câte ceva din fiecare experiență și să aibă o bună comunicare cu toți cei care, într-un fel sau altul, contribuie la succesul business-ului.

Primul pas după Mobexpert a fost fondarea grupului de firme Class, prin care Camelia Șucu a devenit distribuitor unic al unora dintre cele mai importate branduri de mobilier de lux din lume. Pasiunea pentru sănătate, cimentată și de formarea ei inițială ca medic, s-a materializat apoi prin Abundia. A urmat firesc brandul Iconic, care reprezintă o adevărată sinteză a filosofiei de business, dar și de viață, a Cameliei: armonie, frumusețe și sănătate abordate holistic, de la interior.

Preocupată și de transmiterea valorilor și lecțiilor învățate, Camelia este un adevărat mentor pentru a doua generație de antreprenori din familie, fiicele Ioana și Cristina, care îi calcă deja pe urme, cu propriile afaceri: The Library, Ioana Sucu Events, Kiddo Play Academy etc. Dincolo de experiența sa de antreprenor în serie, Camelia Șucu este un reper de stil, este capabilă să educe și să inspire o viață frumoasă, iar secretul său constă în atingerea echilibrului, după cum mărturisește: „O viață frumoasă nu poate fi trăită decât în echilibru.”

Surse foto: arhiva personala, pexels.com, unsplash.com

Schimbă-ți gândirea și întrebările!

„Nu putem rezolva problemele cu aceeași gândire pe care am folosit-o atunci când le-am creat.” – Albert Einstein

Utilitatea cunoașterii pe care o dobândim și eficiența acțiunilor pe care le luăm depind de calitatea întrebarilor pe care ni le adresăm zilnic.

Să luăm în considerare posibilitatea că tot ce știm astăzi despre lumea noastră a apărut tocmai pentru că oamenii întotdeauna au fost curioși și astfel, au apărut noi întrebări și spațiu pentru o gândire nouă și alte perspective. O întrebare sau o serie de întrebări despre ceva care le-a stârnit interesul sau care i-a determinat să învețe ceva nou a făcut ca astăzi lumea noastră să arate așa cum ceva timp în urmă ar fi părut imposibil.

Întrebările deschid ușa dialogului interior și a noilor descoperiri, acestea fiind o invitație către creativitate și noi perspective. Ele ne pot duce către acțiune în noi probleme fundamentale de viață sau profesionale și au puterea de a aprinde scânteia schimbării prin generarea de noi idei sau inițiative.  

Schimbând întrebările, schimbăm focus-ul. În loc să consumăm timp și energie pentru a ne concentra asupra problemei, ne vom concentra asupra soluției. Iar în timp ce căutăm această soluție, schimbăm  realitatea din jurul nostru.

 

Astfel, o întrebare puternică:

– generează curiozitate
– stimulează o conversație reflectivă
– provoacă apariția unor gânduri noi
– invită la creativitate și la noi posibilități
– generează o nouă energie și acțiune în viitor
– poate atinge un sens mai profund
– crează noi distincții și spațiu pentru noi oportunități
– evocă mai multe întrebări
– motivează o gândire proaspătă
– focalizează intenția, atenția și energia
– deschide ușa spre schimbare
– ne duce in viitor
– creează spațiu pentru răspunsurile corecte

O întrebare puternică are, totodată, capacitatea de a „călători” în viitor, se răspândește și proiectează dincolo de locul unde a început.

Cum aș fi putut să acționez mai bine? Ce ar trebui să fac pentru a ajunge acolo?

Ce ar trebui să fac pentru a face asta să se întâmple? Am depus cele mai mari eforturi dincolo de …? Vreau să simt ce am simțit atunci când….? Oare cum se vede din „șoșonii” celuilalt?

Dacă aș putea … ? Cum aș face asta? Cum ar fi dacă…? Cum ar fi să…?

“Unde pot obține un hamburger bun pe drum?” – … si astfel a apărut ideea McDonald’s!

De ce nu ne punem întrebări mai bune?

photo-1527565290982-018bcfdbee74

Unul dintre motivele societății de astăzi se concentrează pe a avea „răspunsul corect” mai degrabă decât descoperirea „întrebării corecte”. Sistemul nostru educațional se concentrează mai mult pe memorare și notarea răspunsurilor decât pe arta de a căuta noi posibilități și oportunități.

În plus, ritmul rapid al vieții noastre și munca nu ne oferă adesea ocazii de a participa la conversații reflective în cadrul cărora să putem explora posibilități inovatoare înainte de a lua decizii cheie. Din păcate, întâlnind provocări din ce în ce mai mari cu care ne confruntam atât în companiile noastre, cât și în comunitate, avem nevoie de aceste abilități acum mai mult ca niciodată.

Cu toții ne confruntăm cu întrebări dificile în viața noastră – întrebări care adesea ne sunt puse de alți oameni. Aceste întrebări ne îndeamnă mult prea des să prezentăm răspunsuri pe care ceilalți să le aprecieze în mod favorabil. Însă, rareori avem timp să ne punem întrebări și să recunoaștem cum simțim cu adevărat.

Întrebările pot fi o modalitate puternică de a intra în contact cu ghidul nostru interior și de a obține o recunoaștere valoroasă, în viața și calea noastră profesională.

Ne pasă ce gândesc ceilalți? Poate că nu, dar realitatea de zi cu zi este cea pe care o creăm, face parte din natura noastră. Totuși, luarea deciziilor pe bază a ceea ce alții cred va conduce către o eroare, atât în viața profesională cât și în cea personală. Pentru orice decizie mare sau mica, analizează mai întâi motivația: „sunt intențiile mele sau rezultă dintr-o dorință de a arata bine în fața celorlalți?”

De prea multe ori, rezolvăm problemele care ne sunt date. Cum rămâne cu cele pe care vrem să le rezolvam? Cum să reproiectăm modul în care consumăm energie și petrecem timp, pornind de la problemele care ne conduc?

Solicitarea întrebărilor și a răspunsurilor poate schimba perspectiva. Vestea bună este că întotdeauna răspunsurile sunt acolo, însă este necesar un mic efort să le scoatem la suprafață.

În noua realitate, cum vor reuși liderii să implice puternic echipe cu un nou mod de gândire?

photo-1514580426463-fd77dc4d0672

Pentru toate organizațiile, implicarea unui nou mod de gândire în identificarea problemelor complexe fără a avea răspunsuri ușoare, va fi cheia creării viitorului pe care îl dorim, mai degrabă decât să fim forțați să trăim cu cel pe care îl primim.

Liderii vor fi nevoiți să dezvolte abilități în proiectarea “modalităților de întrebări” pentru a învăța, a se adapta și a crea noi căi de îndeplinire a  obiectivelor, de a identifica oportunități și provocări, într-o structură organizațională mult mai flexibila a viitorului. Liderii de succes vor fi cei care vor privi organizațiile ca rețele vii, într-o conversație colectivă și permanentă, prin care membrii echipelor vor construi viitorul.

Una dintre responsabilitățile lor cheie va fi crearea infrastructurilor de dialog și implicare, cu care să încurajeze angajații la toate nivelurile, pentru a dezvolta întrebări inspirate și a identifica căi inovatoare pentru viitor.

 

Schimbă întrebările și vei schimba cu totul realitatea în jurul tău!  

                                     

                                    by Monica Eugeniu, managing director

 

35549993_1741305655936864_4274275827195052032_n

Monica Eugeniu este pionier în domeniul Resurselor Umane, urmând această carieră încă din 1996. Și-a dezvoltat activitatea în Resurse Umane în cadrul companiilor multinaționale, având în prezent mai mult de 22 de ani în activitatea ei alături de oameni,  dezvoltarea echipelor și managementului.

De 15 ani, Monica a creat compania Learning about, care oferă ateliere creative, de inspirație, de consolidare și aliniere cu claritate a echipelor, atât în business, cât și în sport. Din 2011, Monica este inițiatorul conferințelor „Călătorie spre Valori”, alături de cele mai cunoscute personalități românești din diferite domenii de activitate, pentru a oferi audienșelor noi perspective, posibilități nelimitate de dezvoltare și modul în care noi perspective și atitudini influențează realitatea noastră și a celor din jur.

Sursă foto: rawpixel.com

Ingrediente pentru un business de succes – Ramona Mîndru: „Am investit în mine pentru a putea merge mai departe”

A pornit de la zero, doar cu un vis, acela de a avea un salon de beauty precum cele din Londra. A ajuns să ridice ștacheta în ceea ce privește saloanele din România și să reprezinte un etalon pentru cei mai mulți hair-stiliști. Ramona Mîndru a știut că totul ține de talentul și pasiunea pe care o ai, dar și de a fi cu adevărat om. De a merge pe latura umană în relațiile pe care le dezvolți cu clienții, angajații și furnizorii. Este vorba despre multă muncă, studii și bunătate sufletească.

Ramona ne dezvăluie ce anume pune în mișcare rotițele unei antreprenor de succes, plin de energie, chiar dacă de cele mai multe ori muncește câte zece ore  pe zi.

Salonul Catwalk by Ramona Mîndru are probabil cea mai plăcută locație, înconjurat de natură, într-o casă cu ferestre mari, situată la numărul 13. Un așa loc cu siguranță are în spate un vis măreț. Cum a început totul?

DSC_8191

Totul vine de la un vis al meu și de la o pasiune, bineînțeles. Încă de la începuturi m-am educat și am înțeles tot ce înseamnă tendințe în domeniul meu, culoare, tunsoare, styling, luând contact cu oamenii cei mai buni, căutându-i în jurul meu, în oraș, după care în București și pe urmă în afara țării. Mergând regulat la seminarii la Londra și în Germania, mi-am dat seama că în Cluj nu prea sunt saloane ca afară. Atunci am zis că îmi doresc un salon ca și cele din Londra. Nu am avut niciodată un potențial financiar care să-mi susțină visul acesta, dar el persevera în adâncul sufletului meu și lucrurile au venit încetul cu încetul.

Acest vis a fost o provocare. Într-o zi am zis că vreau să am un spațiu mare, înalt, cu geamuri mari, și să am colegi care să-și dorească ceea ce-mi doresc și eu. Ăsta și este secretul: să dezvolți o echipă care să tindă la aceleași aspirații ca și tine. Colegi cărora să le placă să lanseze colecții, să le placă provocarea de a face altceva decât ceea ce poartă femeile zi de zi, pentru că atunci începi să depui efort în plus, să ai emoții, să transpiri, să te gândești la cele mai mici detalii.

Te-ai dezvoltat concomitent și pe partea artistică, cea de hairstyling, și pe partea de business. Cum ai îmbinat cele două laturi?

În momentul în care visul ardea în interior, am apelat la un credit. Am terminat, într-adevăr studii  în management și antreprenoriat și dezvoltare durabilă , unde am învățat oarecum că banii sunt un instrument de care trebuie să te folosești, iar banca te poate ajuta să-ți îndeplinești visurile. Tot procesul de creștere, însă, a implicat și extrem de multă muncă. Nu există succes fără muncă. Degeaba ai un vis, o pasiune, dacă nu muncești. Eu lucrez minim 10 ore pe zi, iar cam 9 din ele sunt cu clienții. Dar și în orele ce urmează după ce termin cu clienții, mintea încă reflectă la problemele din timpul zilei.

Ceea ce contează foarte mult sunt și parteneriatele și relațiile pe care ți le faci, iar eu sunt un om consecvent și am știut să păstrez relațiile pe care mi le-am făcut. Cred foarte mult în întreținerea relațiilor de colaborare cu furnizorii și cu clienții. Am reușit să cresc și datorită unui brand care m-a susținut la început și el a crescut, la rândul lui, fiind susținut de mine. 

13 august 1 

Cum reușești să menții salonul atât de competitiv, într-o industrie care continuă să se dezvolte foarte mult și în Romania? Te folosești și de PR, tehnologie sau alte ajutoare?

Din punct de vedere artistic, facem mereu lansări de colecții și suntem prezenți la concursuri și la evenimentele din orașul nostru ca sponsori. Accept provocări și îmi place să mă adresez publicului tânăr, și în special celor de liceu și facultate, deoarece acolo provocarea e foarte mare. Ei vor tot timpul oarecum să prindă viață și să creeze un trend. Acela e targetul de clienți pe care mă axez atunci când vine vorba de a sta mereu pe piață. 

313.ro 422

Din punct de vedere al organizării mergem și pe tehnologie. Am o echipă cu care colaborez de mult timp și care mă ajută să-mi organizez administrativ și financiar întreaga muncă. Aici mă refer la softul de programări Calendis pe care l-am adoptat de vreo 4 ani. Îmi place că reușesc să-mi organizez mai bine munca și oferă liniște și siguranță atât angajaților, cât și clienților, dar, bineînțeles, și mie.

Provocările vieții de zi cu zi îți oferă în permanență o schimbare, eu una sunt omul schimbării, iar dacă într-o zi nu am făcut ceva ieșit din cotidian, parcă nu sunt fericită. Uneori explodez de idei artistice, prin urmare am nevoie de un astfel de soft pentru a menține ordinea în business. În momentul în care ai o bază de date și știi exact când vin clientele, de ce au avut nevoie, munca ta e mult mai ușoară din punct de vedere administrativ și tu te poți concentra să te dezvolți pe alte laturi, să crești și să fii mereu cu un pas înaintea tuturor celor ce nu se știu folosi de tehnologie.

Un alt aspect care mă ajută într-o industrie atât de competitivă este ajutorul de la echipa mea de PR cu care lucrez de câțiva ani.

DSC_4980

Cum este persoana Ramona, la salon și în afara orelor de lucru?

Ramona cea de la salon e o persoană plină de energie. Îmi place foarte mult să zâmbesc și iubesc foarte mult oamenii. Îmi place să-i descopăr, să am încredere în ei, și cred că asta e una din premisele care m-au ajutat în viață, pentru că e destul de delicat să oferi încredere unui tânăr, unor  persoane care vin de pe băncile școlilor și a atelierelor de styling. Ei nu știu atât de multe lucruri, dar visează să ajungă sus, iar tu trebuie să îți lași oarecum afacerea pe mâinilor lor. E important să le arăți că ai încredere în ei și asta cred că îi încurajează pe colegii pe care îi am.

„Sunt un om normal, dar cu un plus de energie ce vine din satisfacția pe care o am zilnic la salon.’’

Nu știu însă dacă e o diferență între Ramona de la salon și cea de după lucru, deoarece și în afara salonului sunt la fel de energică, îmi place foarte mult sportul și viața activă. Mă trezesc devreme în fiecare zi, alerg înainte să ajung la muncă, de trei ori pe săptămână fac sport cam o oră, o oră jumătate, îmi place să mă plimb, mă dau cu rolele, cu bicicleta, cu snowboard-ul. Pot să zic că fac sport pentru sufletul meu.

Sunt un om normal, dar cu un plus de energie mai mare, energie ce vine din satisfacția pe care o am zilnic la salon. Cât am fost la Politehnică, simțeam că nu îmi e locul acolo și, prin urmare, mă simțeam obosită și supărată după cursuri. E important să știi și să faci ce-ți place. Cred că fiecare din noi ar trebui să-și aloce timp pentru el în care să se gândească dacă jobul lor îi reprezintă și ce anume ar fi  potrivit pentru el.

De asemenea, echitația a fost sportul care mi-a vindecat foarte multe răni pe care mi le-a dat viața pentru că la începutul activității mele profesionale am întâmpinat tot felul de probleme. Am intrat pe piață în 2008, în plină criză financiară. Deși aveam greutăți mari financiare, prin echitație, prin relația pe care am creat-o cu caii, am descoperit o terapie atât de puternică încât făceam sacrificii pentru a reuși să merg la cai. Trei ani de zile am mers constant de 3-4 ori pe săptămână la antrenamente și mă ajutau enorm. Asta m-a educat și în viața de zi cu zi și în viața de antreprenor. E un sport costisitor, dar eu l-am luat ca pe o terapie. Am investit în mine pentru a putea merge mai departe.

___________________________________________________________________________

Ramona lucrează alături de o echipă tânără pe care dorește să o inspire, să o învețe să trăiască frumos, iar aceasta la rândul ei să constituie un exemplu pozitiv pentru societate. Așa a luat naștere campania de responsabilizare socială, ”13 cu atitudine”. Fiecare zi de 13 a lunii este dedicată copiilor aflați în dificultate, iar toate veniturile încasate în acea zi de către toți membrii echipei sunt direcționate către această cauză.

Tu știi câți ani ai?

De când mă știu am fost într-o continuă disonanță cu vârsta. Mama m-a făcut târziu, la 38 (acum probabil nici nu mai e considerat târziu) și m-a crescut doar cu bunica. Am fost trei generații de grații. Întotdeauna am fost înconjurată astfel de oameni maturi, prieteni și cunostintele alor mele care dacă aveau și ei copii ori nepoți erau mult mai mari decât mine.

M-au dat la școala la 6 ani, pe când colegii mei aveau 7, ba chiar 8 ani.

Mi-am luat capacitatea fără buletin și am fost admisă la facultă înainte să fac 18 ani. Am împlinit 19 și respectiv 20 în State, unde încă mă puteam bucura de statutul de minoră.

M-am îndrăgostit de-adevăratelea abia când aveam primul job și îmi terminam masterul, la aproape 22 de ani iar el avea… 19 proaspăt împliniți. Când trebuia să împlinesc 23 am decis să sărbătoresc tot 22 și în fiecare an alături de el păstram tradiția și diferența de nici 2 ani între noi.

Când am ajuns la 25, nu ăia făcuți pe bune, ci ăia cu doi mai mult, am renunțat să mai zic câți ani am. Diferența dintre noi doi nu mai conta nici pentru restul, aveam amândoi joburi și din punct de vedere social, eram un cuplu matur care se distra ca la 20.

Când ne-am despărțiat am început să îmi pun problema câți ani am pentru a seta o vârstă pe Tinder, nu de alta, și pentru a încerca să-mi clarific dacă într-adevăr, bărbații mai tineri ar fi fost genul meu. El fiind singurul care a contat vreodată n-am stat să analizez pentru că era atipic totul. Mi-am făcut un soi de teorie, pe care aș putea s-o susțin în continuare cu argumente destul de multe că ar fi ok bărbații mai tineri, pentru că ei se raportează diferit la tot felul de eșecuri.

Cred că merită un articol nou subiectul ăsta al relațiilor mai puțin tradiționale, așa că mă voi întoarce la alt motiv pentru care mi-e greu să mă încadrez la o vârstă, și anume călătoritul.

Prin faptul că stăm fizic perioade destul de lungi în anumite locuri ne face să nu dăm importanță deloc vârstei pentru că creștem alături de ceilalți și ne ancorăm puțin mai bine în realități cotidiene. Mergem la școli ori joburi împreună, ne serbăm zile de naștere împreună, chiar dacă nu ne cunoaștem ne asociem cu alți prieteni comuni și aflăm destul de rapid ASL PLS-ul.

so-happy-im-thirty-balloons-so-happy-im-thirty-dirty-30-dirty-thirty-balloons
În schimb, atunci când călătorim, în funcție de destinații și de stilul de a călătorii putem juca orice rol, putem fi oricine vrem. Călătoresc des, mult și fac asta singură, ceea ce mă face în continuare atât de reticentă în a-mi pune o etichetă asupra vârstei. În mod evident, pentru că sunt un fluture social mă împrietenesc destul de rapid cu alte persoane și aflu cine sunt, de unde vin, cu ce se ocupă și de când sunt și ei pe pământ. La mese mari rotunde, ori pe-nserate, devine un joc destul de interesant să ne ghicim vârstele. Vă pot spune că am primit cele mai variate răspunsuri, dar niciodată n-au ajuns nici măcar aproape de realitate. Atunci când povestesc mai multe despre experiențele avute, mai ales din punct de vedere profesional, încep să-și pună întrebarea dacă am mai mult de 25-26.

Ei bine, și atunci, vă întreb eu pe voi, cum să spun că schimb prefixul într-o lume în care doar cei foarte tineri ori pensionari mai călătoresc?

Nici măcar nu mi-e teamă neapărat de îmbătrânire, va suna extrem de narcisit ce voi spune, dar am gene bune. Mama încă primește maxim 50 când ea de fapt mai are vreo doi până la 70. Nu pot decât să mă bucur, dar vedeți unde bat? Cum aș accepta și atunci că am 70 când nu-i arăt? Cum să spun cuiva, când nici măcar nu-i simt?

De ce-ar conta vârsta, de ce n-am putea fi în funcție de context exact cine am vrea să fim?

forever 29Nu, nu cred că am tendințe de a dezvolta personalități multiple, rămân tot eu, cea care refuz să mai adaug ani doar pentru că așa face toată lumea.
Ca să o citez pe Nanny Fine, you can celebrate 29 for at least 10 years…:)

Concluzia ar fi că vârsta e doar un număr, nu? Unii acceptăm mai ușor acel număr sau îl lăsăm la voia întâmplării.

Dar, acum în prag de 30 am decis să văd mai îndeaproape care-i treaba cu vârsta asta, ce-nseamnă pentru alții noua decadă și mai ales cum ne schimbăm noi femeile după ce trecem de valul mai plin de entuziasm al 20-ului.

Așa s-a născut tematica noului număr print al revistei The Woman, femeia la 30 și schimbările prin care trecem până la un nou prefix. Vom exploata multe subiecte informative, unele intrigante, o vom face mai jucăuș și cel mai important, vom intervieva cele mai variate și inspiraționale femei. Până în toamnă, la apariția revistei, vă voi ține la curent cu unele dintre subiecte care merită dezbătute din mai multe unghiuri, iar varianta online ne oferă spațiu nelimitat pentru a face asta.

Dacă aveți alte opinii despre cum e la 30+ ani, ori vă confruntați cu aceleași probleme ca și mine și aveți întrebări pe care le-ar putea rezolva alții, să știți că le aștept, aici în comentarii, ori pe mail la gloria at thewoman.ro. Pot fi legate de sănătate, dileme în carieră și relații, ori gânduri care v-au apărut după ce-ați citit ce am scris.

Vă îmbrățișez cu drag și vă urez un 29 etern tuturor celor ca mine, care au decis să nu schimbe prefixul.

Gloria

im-not-30-im-just-2999-plus-tax-quote-1

Noua sticluță de 250 ml este surpriza pe care AQUA Carpatica a pregătit-o pentru luna femeilor

Femeile sunt un izvor nesecat de inspirație, iar prin frumusețea, eleganța și delicatețea lor, acestea ne-au inspirat să creăm un produs care să li se potrivească, să le reprezinte și să răspundă nevoilor lor de hidratare.

În luna femeilor, AQUA Carpatica își propune să le surprindă plăcut pe toate doamnele și domnișoarele cu un nou ambalaj de 250 ml. Această sticluță este special creată pentru a se potrivi perfect în orice geantă și pentru a le putea însoți atât în activitățile de zi cu zi, cât și la evenimentele importante. Datorită ambalajului discret și a designului minimalist, noua sticluță AQUA Carpatica este accesoriul care, pe lângă faptul că se potrivește oricărei ținute, are grijă ca organismul să fie mereu bine hidratat și plin de energie.

Ergonomică, ușoară, cu forma pătrată care a consacrat imaginea brandului, AQUA Carpatica de 250 ml este o alternativă sănătoasă pentru toate doamnele și domnișoarele care au grijă să se hidrateze corect indiferent de ocazie.

AQUA Carpatica este o apă minerală naturală oligominerală (cu un conținut scăzut de minerale) și este recomandată în toate momentele când organismul are nevoie de o hidratare rapidă. AQUA Carpatica este o apă naturală neprocesată, provenită dintr-un izvor pur din Munții Carpați, cu un conținut foarte scăzut de sodiu și de nitrați, cu electroliți naturali, cu gust plăcut și catifelat și un pH alcalin.

Calitățile extraordinare ale apei și ambalajul mic de 250 ml, fac ca AQUA Carpatica să fie o apă potrivită pentru fiecare stil, iar acesta este modul în care brandul a decis să ureze o primăvară frumoasă tuturor femeilor.

Nora Călbază

Sursa foto: AQUA Carpatica

Femei înrolate în armată? Cinci state cu cele mai mari prezențe feminine în forțele de apărare

Femeile sunt tot mai prezente în forțele de apărare, iar cotidianul Adevărul notează că rata globală crește constant din 1990.

Pe primul loc la numărul femeilor din armată este Israel, datorită faptului că acolo stagiul militar este obligatoriu și pentru reprezentantele sexului frumos. În structurile lor 38% din posturi sunt ocupate de femei, din care 19% sunt chiar în unitățile de artilerie.

6379b403c48bcb7abd355ff2ba7c8020

Al doilea loc este ocupat de Ungaria, acolo unde se regăesc peste 20% de forțe armate feminine, comparativ cu media de 10%. ,,Podiumul” este ocupat, în mod oarecum surprinzător, de Franța unde din 202.964 de soldați, 31.424 sunt femei, deci mai bine de 15%. Peste 50% dintre ele activează în sectorul medical militar.

23cafebeee19a348a48a1fb49f8c185e

Pe locul al patrulea se află Statele Unite ale Americii, acolo unde până în anul 1948 femeile nu puteau intra în armată decât în timp de război. Ei bine, în 2017 armata lor număra 14,6% de femei în personalul militar.

78b450db4a37db85d4590b337a04954b

Ultima în top este Australia unde 12,1% de angajați din armată sunt femei, însă țara are ca obiectiv să atingă pragul de 15% până în 2023.

9818c4b11c1af3d44d2cc178aec05de5

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursă foto: Pinterest, Shutterstock

Redactorul şef al BBC China a demisionat din cauza diferenţelor salariale dintre femei și bărbați

Carrie Gracie, cea care ocupa postul de redactor-şef al filialei BBC din China, a demisionat, motivând gestul ei într-o scrisoare deschisă, ce vorbește despre diferenţe salariale între angajaţii bărbaţi şi femei. BBC are în structura sa organizațională patru redactori-șef la nivel internațional, doi bărbați și două femei, dintre care una era Carrie.

Carrie_Gracie_and_the_crew_of_White_Horse_Village_at_the_67th_Annual_Peabody_Awards

Jurnalista a publicat pe blogul personal scrisoarea în care descrie ,, o criză de încredere” la postul public de televiziune, din care face parte de 30 de ani. Tot ea vorbește despre refuzurile companiei de a realiza o structură salarială transparentă.

BBC acuzată că plătește diferențiat, încă de anul trecut

Nemulțumirile ei datează încă de anul trecut, atunci când instituția media a fost acuzată că plătește mai bine bărbații decât femeile. În luna iulie din 2017, a fost publicată informația potrivit căreia cei mai bine plătiți bărbați din postul de televiziune primesc de cinci ori mai mult decât cele mai bine plătite femei, scrie presa internațională.

Gracie a aflat că cei doi bărbaţi, care ocupau același post ca ea, câştigau cu cel puţin 50% mai mult decât femeile. Tot ea spune că i-ar fi fost propusă o mărire de salariu, dar suma a fost ,, mult în urma egalității”.

bbc-world-news-logo-1024x768

„ BBC trebuie să recunoască problema, să îşi ceară scuze şi să stabilească o structură de plată corectă şi transparentă” a mai notat jurnalista, care a părăsit postul de conducere din Beijing, pentru vechiul ei post de la televiziunea națională, unde, spune ea, se așteaptă să fie plătită în mod egal.

BBC a transmis, printr-un purtător de cuvânt, faptul că într-o corporaţie de talia sa corectitudinea privind plata este „ vitală” şi că un audit făcut de către un judecător independent a dezvăluit că „ nu a fost făcută nicio discriminare faţă de femei”.

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

 Surse foto: BBC, Wikipedia

Islanda și Norvegia oferă femeilor cel mai ridicat nivel de trai

Care sunt țările care oferă femeilor cel mai bun nivel de trai? Un studiu international ce și-a propus să analizeze condiția femeilor la nivel global, citat de agenția de știri Reuters concluzionează că Islanda și Norvegia sunt locurile în care o femeie ar avea cele mai bune condiții de trai. Cum probabil era de așteptat, femeile din Siria și Afganistan au nivelul de trai cel mai scăzut.

happy-beautiful-girl-lying-on-floor-and-relaxing_1262-5088

Institutul Național de Cercetare pentru Pace din Oslo și Institutul pentru Femei, Pace și Securitate din Georgetown au afirmat pentru jurnaliștii internaționali că la baza dorinței de a face acest studiu a fost faptul că măsurarea progreselor și îmbunătățirea vieților femeilor în lume este un element ce este important în procesul de menținere a păcii și securității națiunilor.

stylish-friends_1157-7613

Studiul a monitorizat 153 de țări, iar la final, în raport s-au descoperit discrepanțe importante atât între state, cât și în interiorul aceleiași țări: ,,Condiția femeilor și negarea drepturilor acestora este un indicator de viitoare instabilitate și conflict în țara respective”, a declarat Melanne Verveer, directoarea executivă a GIWPS, într-un interviu pentru Thomson Reuters Foundation.

portrait-of-happy-young-woman-looking-away-indoors_1262-6175

Cercetătorii menționează că în Africa de Sud, femeile au marcat unele progrese în zona educației și în domeniul politicului, dar numai trei din zece se simt în siguranță să iasă noaptea pe stradă. Un sfert se declară victime ale violenței domestice.

Țările în care femeile au cele mai bune condiții de trai sunt Islanda, Norvegia, Elveția, Slovenia, Spania, Finlanda, Canada, Olanda,Suedia, Belgia, Singapore, Danemarca, Germania și Marea Britanie.

united-states-waving-flag_23-2147494213

Statele Unite ale Americii, deși sunt văzute ca un ideal de democrație, s-au clasat doar pe poziția a 22-a, motivația aducând în față faptul că nu există legislație care să garanteze plata egală sau concediu de maternitate plătit.

Studiul menționează că au fost și cazuri de țări în care nu s-au înregistrat rezultate speciale, ci mai degrabă s-a întregistrat un așa-zis avans liniar. Analiza urmează să fie actualizată la fiecare doi ani.

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursa foto: www.freepik.com

Succesul în viziunea femeilor moderne

Fiecare femeie are propria viziune atunci când vine vorba de succes. De aceea, compania LinkedIn a realizat un studiu recent despre așteptările femeilor la locul de muncă și ce înseamnă pentru ele succesul. Potrivit Forbes.com, 5.300 de femei din 13 țări au fost rugate să se gândească la ceea ce face un mediu de lucru ideal.

Trei teme majore au devenit evidente din rezultatele studiului:

– modul în care femeile definesc succesul este diferit acum, decât era în urmă cu câțiva ani

– echilibrul dintre viața profesională și cea de familie a luat precedent asupra salariilor

– femeile sunt din ce în ce mai îngrijorate de căile de carieră nesigure.

18-successfulwomen

Întrebate despre succesul la muncă, 80% dintre femeile intervievate au declarat că un program de lucru flexibil a fost esențial pentru succesul și performanța lor. 63% dintre respondenți au declarat că succesul la locul de muncă ar trebui să fie definit prin realizarea echilibrului dintre muncă și viață. În schimb, cu cinci până la zece ani în urmă, doar 39% au numit echilibrul muncă/viață ca o prioritate pentru o carieră de succes. Flexibilitatea și timpul pentru o viață personală au devenit punctul central al acestei generații de femei profesioniste.

În urmă cu cinci până la zece ani, 56% dintre femei au declarat că câștigarea unui salariu ridicat le-a definit succesul la locul de muncă. Similar, acum, numai 45% dintre femei au precizat că un job de plăcere este definiția succesului. Poate că economia săracă este cauza acestei schimbări în prioritățile femeilor. Indiferent de situație, 77% dintre femeile chestionate la nivel global se consideră a avea o carieră de succes.

teacher-1280966_960_720

Când au fost întrebate despre principalele preocupări legate de carieră, 51% dintre femei au numit „lipsa unei cariere” drept principala lor îngrijorare, în timp ce 47% au declarat că cea mai mare preocupare a lor este „lipsa investițiilor în dezvoltarea profesională”. Ambele indică faptul că întreprinderile ar trebui nu numai să dezvolte lideri de sex feminin, ci să-i ajute pe toți angajații, bărbați și femei, să-și găsească locul în cadrul companiei. Sprijinirea sau îndrumarea unui angajat și investiția în dezvoltarea lui personală, îi va crește productivitatea și eficiența la locul de muncă.

Rezultatele acestui studiu formează o imagine generală interesantă și chiar pozitivă a femeilor moderne la locul de muncă. Se pare că sintagma „a avea totul” a devenit insuficientă și că realizarea unui echilibru între viața personală și cea profesională este acum considerată drept adevărata bogăție.

Sursă articol: Learnvest.com

Surse foto: pixabay.com, Max Pixel

5 citate motivaționale de la cele mai puternice femei ale lumii

Cu cariere unice și pline de sucess, cele mai puternice femei ale lumii sunt modele pentru orice doamnă sau domnișoară dornică să facă o schimbare în viață sau să se dedice în totalitate unui business. Iată câteva sfaturi de la cele mai puternice femei ale lumii:

„Trebuie să acceptăm că nu vom lua întotdeauna deciziile corecte, ca o vom da în bară uneori, trebuie să înțelegem că eșecul nu este opus succesului, ci este o parte din el.” – Arianna Huffington, editor șef The Huffington Post

Dynamic Career Attractive Women Business Young

„Noroc? Eu nu cred în noroc. Nu m-am bazat niciodată pe el și mă tem de oamenii care o fac. Pentru mine norocul înseamnă cu totul altceva: multă muncă.” – Hillary Clinton, Secretar de stat, fosta Primă Doamnă a Americii

„Nu te înconjura de oameni care te trag în jos. Ai incredere în instinctele tale… într-o relație bună, te simți bine. Relațiile bune nu dor, nu te fac să suferi. Nu mă refer doar la persoana cu care urmează să îți petreci restul vieții, ci în general, la prietenii pe care ți-i alegi.” – Michell Obama, Prima Doamnă a Statelor Unite

First Lady Michelle Obama Visiting USDA Employees

„Femeile trebuie să muncească mai mult pentru a reuși în această lume. Mă enervează teribil că femeile nu primesc aceleași oportunități ca și bărbații, sau același salariu. Haideti să fim onești, banii dau bărbaților puterea să conducă spectacolul. Le dau puterea să ne definească valorile, să spună ce înseamnă să fii sexy și să discrediteze feminismul. La sfârșitul zilei, modul în care gândești contează. Trebuie să ne remodelăm felul în care ne percepem.” – Beyonce

„Nu renunța la ceea ce îți dorești cu adevarat. Acolo unde pui dragoste și inspirație, nu poți da greș.” – Ella Fitzgerald, cântăreață de jazz

Top 5 invenții care au revolutionat viețile femeilor în 2017

În ultimul an, produsele destinate femeilor au depășit bariera esteticului și au început să îmbine cu succes funcționalitatea, aspectul și confortul, astfel încât ne-au îmbunătățit stilul de viață. Cererea din ce în ce mai mare pentru produse naturale și cu o funcționalitate mai bună, au determinat companiile să asculte cu mai mare atenție nevoile și dorințele clientelor, iar produsele lor au început să evolueze. Iată care sunt invențiile care au îmbunătățit viețile doamnelor și domnișoarelor în 2017:

  1. Bijuteria care măsoară nivelul de stres și pulsul

Femeile active care vor să își măsoare numărul de calorii consumate, numărul de pași sau pulsul inimii, au parte de tot mai multe astfel de gadgeturi. În acest sens, cei de la Bellabeat au dezvoltat un pandantiv în formă de frunză, care nu numai că măsoară pulsul, dar poate detecta și nivelul de stres și te alertează în momentul în care nivelul de cortizol din sânge crește alarmant. Bijuteria este rezistentă la apă, poate fi purtată și în timpul nopții și, în funcție de cât de bine te-ai odihnit, poate estima cât de stresată vei fi pe parcursul zilei.

LEAF_by_Bellabeat_worn_as_a_necklace

  1. Landit sau noul „LinkedIn pentru femei”

Landit, startup-ul care a fost supranumit noul „LinkedIn pentru femei”, are rolul de a ajuta femeile să facă schimbări majore în viața profesională. Platforma se concentrează asupra acelor momente de tranziție, cum ar fi atunci când utilizatorii se simt blocați în poziția actuală sau revin în câmpul muncii după o perioadă de pauză. În acest sens, rețeaua susține inclusiv promovarea femeilor în posturi de conducere și eliminarea diferențelor salariale dintre femei și bărbați.

  1. Thinx, lenjeria revoluționară care îți va asigura confortul în timpul menstruației

De secole, menstruația a fost o sursă de rușine și anxietate. Ca fondatoare a Thinx-ului, compania Agrawal încearcă să schimbe această mentalitate. Prima ei linie de atac a fost crearea unei lenjerii de corp de înaltă tehnologie, care face ca menstruațiile să fie mai ușoare, împiedicând scurgerile prin utilizarea unui strat absorbant și antimicrobian în țesătură. Articolele de îmbrăcăminte sunt la fel de confortabile ca lenjeria normală și vin într-o gamă largă de modele.

14485259946_3f364cae0f_b

  1. Îngrijiri medicale ultrarapide pentru femei

În SUA, jurnalista Katherine Ryder a pus bazele unei companii de „telesanatate” numită Maven Clinic, care oferă servicii 24 de ore din 24 pentru femeile care au întrebări despre sănătatea lor. Un alt avantaj al companiei este anonimitatea sub care femeile pot oferi detalii intime despre istoricul lor medical, fără să se simtă jenate sau judecate de medici. Nu știm dacă un astfel de serviciu medical va apărea și în România, însă în America utilitatea lui s-a dovedit a fi benefică pentru sănătatea multor femei.

  1. Pompa de alăptare silențioasă și usoară

Alaptarea poate fi cea mai intimă formă de conectare cu nou-născutul. Totusi, folosirea unei pompe de alăptare poate fi zgomotoasă și neplăcută datorită vechilor metode de extragere a laptelui ce presupun utilizarea presiunii în vid. Noul produs lansat de Naya este mai mic și mai portabil decât pompele clasice, mai silențios și mai eficient, datorită noii tehnologii de masare a sânului cu apă, pentru a stimula extragerea laptelui.

Sursă articol: fastcompany.com

Sursă foto: pixabay.com, Gooogle Images

Ce spun trei mari CEO femei din lume despre carieră. Cum ajungi la succes?

Avem nevoie de modele, de sfaturi, de o listă cu ce e de făcut și mai ales ce nu trebuie făcut pentru a ne crea o imagine de ansamblu asupra mediului antreprenorial. Experiența altor oamenii ne ajută de cele mai multe ori să prindem aripi.

Meg Whitman este una dintre cele mai puternice femei din lume, dacă ne referim la partea financiară, potrivit hipo.ro. A lucrat mai bine de zece ani pentru marele retailer eBay, în prezent fiind CEO-ul companiei Hewlett-Pachkard. Sfatul ei pentru cei care își propun să devină adevărați profesioniști în domeniul lor este: ,,Dacă te regăsești într-o companie în care ești pus să faci ceva care ție ți se pare incorrect sau dacă nu te simți confortabil în prezența și felul de a fi al conducerii companiei-fugi!”.

meg

Ginni Rometty a fost prezentă de mai multe ori în topul 50 de femei puternice în afaceri-Forbes. Este prima femeie de la conducerea companiei IBM, în echipa căreia a intrat în 1981. Sfatul pe care ea îl oferă pentru succesul în afaceri este ca antreprenorul să țină cont întotdeauna de client: ,,Nu te defini niciodată ca produs și niciodată în funcție de cei pe care îi vezi drept competiția ta. Dacă trăiești viața raportându-te și definindu-te mereu în funcție de produsul pe care îl realizezi gândindu-te și la competiția din jur, vei pierde extrem de ușor din vedere cine este de fapt și de ce are nevoie clientul tău.”

ginni

Indra Nooyi a absolvit Universitatea Yale și ocupă funcția de CEO al companiei PepsiCo, din care face parte din 1994. Potrivit unui studio realiat de BusinesWeek veniturile companiei au crescut cu peste 72% de când ea a ajuns să ocupe posture de conducere. În viziunea ei, pentru a avea cu adevărat success trebuie să nu te oprești niciodată din procesul de învățare: ,,Îmbrățișează provocările dificile. Nimeni nu va observa că faci treabă bună dacă e totodată ușoară. Dacă te autodepășești oferindu-te să rezolvi cele mai dificile teme pe care nimeni nu a fost capabil să le resolve, vei ajunge un lider de încredere într-o organizație. Nu opri niciodată procesul de învățare și recunoaște că nu le știi pe toate. Cei mai puternici lideri sunt veșnic studenți”.

nooyi

Sursă foto: freepik.com, livemint.com, forbes.com, pinterest.com

Cinci conferințe TED pe care orice femeie trebuie să le vadă

Uneori avem nevoie de puțină inspirație, alteori de motivația de a continua și de cele mai multe ori de experiența persoanelor care au trecut deja prin furtuna pe care noi abia o experimentăm. Conferințele TED sunt cunoscute în întreaga lume, având un impact major pentru orice categorie socială, inclusiv pentru copii și adolescenți.

La conferințele TED vorbesc de multe ori și femei puternice, cunoscute datorită mass-mediei, dar și femei mai puțin cunoscute, dar care sunt modele pentru toată lumea.

Am selectat cinci conferințe TED care îți vor da perspective noi despre frumusețe și importanța (sau neimportanța ei) într-o carieră de succes, despre cum să faci alegeri grele în momentul în care este nevoie să le faci și despre cum fericirea ta interioară te ajută în tot ceea ce faci zi de zi.

1. Why we have too few women leaders | Sheryl Sandberg

2. Looks aren’t everything. Believe me, I’m a model. | Cameron Russell

3. Please, please, people. Let’s put the ‘awe’ back in ‘awesome’ | Jill Shargaa

4. How to Be Happy Every Day: It Will Change the World | Jacqueline Way

5. Never, ever give up | Diana Nyad

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.

Sursă foto: www.ted.com

Mihaela Noroc, fotograful care a surprins frumusețea femeilor din 37 de țări

Mihaela Noroc are 31 de ani, este din București și și-a urmat pasiunea fotografiei, căutând frumusețea femeilor din lume. A călătorit în 37 de țări și a făcut sute de cadre cu femeile în mediul lor natural, surprinzându-le toată personalitatea într-o singură fotografie.

12466121_1033550073353053_5070279548689973807_o

Pasiunea pentru arta fotografică a dobândit-o la 16 ani, însă deoarece nu a putut să se întrețină din asta a lucrat pentru mai mulți ani în alte domenii. La 27 de ani a decis să plece în cea mai frumoasă călătorie și să fotografieze diferite culturi.

3

Ajunsă în Etiopia i-a venit ideea unui ,,Atlas al frumuseții”, inspirată fiind de chipurile femeilor din zonă, de expresivitatea și simplitatea lor.

18700459_1543693199005402_1240845380300078464_o

A început să se axeze pe fotografii portret, în care să surprindă atât frumusețea exterioară, cât și cea interioară a femeilor din lume. Astăzi, atlasul a prins o formă fizică, fiind disponibil în zeci de țări.

11222163_911777072197021_7769596701890339726_o

Criteriul sincerității a fost unul cheie în momentul în care fotografa discuta cu femeile, pentru a le convinge de ce ar trebui să se lase fotografiate.

I-photographed-women-from-37-countries-to-show-that-beauty-is-everywhere7__880

Multe dintre ele nu se simțeau în largul lor raportându-se la unele idealuri de frumusețe prezentate în media, însă Mihaela le-a determinat să fie convinse că frumusețea presupune chipuri interesante, trăsături unice, care vorbesc de la sine despre cultura proprie.

12371124_1016520168389377_6240621177845830662_o

Mihaela Noroc se descrie ca o persoană obișnuită, care a avut norocul să creeze un astfel de proiect: ,,Mă văd ca pe o femeie foarte normală, cu suișuri și coborâșuri. Muncesc din greu pentru visul meu și, din întâmplare, acest vis este foarte apreciat de mass-media.

14701041_1248643145177077_450795217685900384_o

Dar există milioane de femei din lume care lucrează mai mult pentru scopurile lor și poate că activitățile lor nu arată atât de spectaculoase din exterior. Sper că voi avea ocazia să surprind unele dintre ele pentru proiect, prin capturarea frumuseții lor interioare și exterioare, arătându-le cât de speciale sunt.”

By Loredana Bertișan – Editor Contribuitor The Woman

2

Loredana este de profesie jurnalist, cu experiență de peste cinci ani în domeniu. A lucrat pentru mai multe publicații locale și naționale și a urmat mai multe stagii de formare în domeniu atât în țară, cât și în străinătate. Este absolventă a Departamentului de Jurnalism din cadrul Universității ,,Babeș-Bolyai”. Pe parcursul studiilor a descoperit că are o pasiune pentru partea de social și voluntariat, așadar a creat comunitatea Art4Education prin care se ocupă de campanii caritabile pentru copiii din satele României.  

Sursă foto: Facebook page The Atlas of Beauty

Make-up artistul și antreprenorul Romana Oaneș susține perfecționarea continuă

Suntem femei și, oricare ar fi domeniul în care ne desfășurăm activitatea, nu știu cum facem, dar de cele mai multe ori reușim să înfăptuim tot ceea ce ne propunem. Reușim să construim cariere frumoase, încercam cele mai ingenioase rețete de prăjituri, suntem proprii stiliști și parcurgem cu brio, până la linia de finish, cu îndârjirea unui alergător de cursă lungă, traseul plin de obstacole al existenței, chiar și de pe culmile tocurilor celor mai înalte.

rsz_24

Însă, am ajuns la concluzia că una dintre cele mai bune decizii, pe care le poate lua o femeie, este aceea de e a recunoaște că este necesar să renunțe la unele atribuții și de a se lăsa pe mâna adevăraților profesioniști, care sunt total pregătiți să răspundă nevoilor noastre. Astăzi aș dori să vorbim despre minunata artă a machiajul, care nu îți schimbă total chipul și înfățișarea, ci evidențiază părți din tine pe care nici nu știai că le ai. Am învățat că make-up-ul poate fi, în același timp, inamicul suprem al tinereții, sănătății și al naturaleții, dacă este folosit în mod nepotrivit, prin optarea pentru produse care nu răspund trebuințelor noastre, atât de diferite, un lucru esențial pentru fiecare femeie, evidențiat și de antreprenorul și artistul Romana Oaneș.

Cu o experiență de 15 ani ca make-up artist, Romana Oaneș susține frumusețea autentică a femeii, cu toate caracteristicile sale specifice, care ne fac unice. Inspirată de tatăl său, profesor de pictură monumentală, Romana a urmat cursurile secției de Patrimoniu Cultural, a Facultății de Teologie, din Cluj-Napoca. Însă, a ales chipul uman, în detrimentului lemnului și al sticlei, decizie în care și-a pus amprenta mama sa, care a fost, de asemenea, artist plastic.

rsz_111

Pe Romana am avut ocazia să o întâlnesc în calitate de mamă, o mămică activă, pentru care prioritară este educația fiului său, o mamă și o soție care a reușit să construiască o frumoasă carieră ca make-up artist, înființând școala de machiaj, care îi poartă numele, devenind mentor pentru zeci de tinere talentate, care acum se formează continuu și își desfășoară activitatea cu succes în domeniu, în Cluj-Napoca și nu numai. 

Când ai realizat că îți dorești propria afacere?

Am realizat că pot să rămân pe picioarele mele în domeniul în care lucrez, în anul 2008, după șase ani de colaborare cu  Mia Poruțiu, când am hotărât  să-mi deschid, pentru început, un micuț Studio de machiaj, în care să-mi desfășor activitatea. Din acest moment am început să clădesc ceea ce numesc eu propria afacere. După doi ani am început alte două colaborări cu un salon de înfrumusețare, unde am dezvoltat partea de machiaj profesional și cu distribuitorul liniei de produse profesionale „Make-up Studio”, devenind pentru acesta make-up artistul oficial în România.

rsz_22

Cum se împacă statutul de antreprenor și dascăl în arta machiajului cu cel de mamă și soție?

Încerc să fac față provocărilor zilnice, care apar din ambele părți, uneori mai greu, alteori mai ușor. Practic e un compromis , în care am întreaga susținere a familiei. Astfel, o mare parte din zi, în timpul săptămânii, o dedic familiei, iar în unele după-amieze și în weekend sunt în totalitate acaparată de munca în Studio. Este greu, dar nu imposibil, totul depinde ce îți dorești să realizezi.

Care este povestea Școlii de machiaj Romana Oaneș și ce te-a determinat să alegi acest business, prin care contribui la evenimentele importante din viața femeilor, tinând cont de faptul că ești solicitată, mai ales, în weekend?

Cine nu își dorește să își ridice pasiunea la rang de business? Pentru mine totul a început în urmă cu aproximativ 15 ani, cu multă implicare și determinare, pe o piață care la acel moment era neexplorată, din dorința de a pune în valoare frumusețea feminină. Determinarea alegerii acestui business, în care îmi desfășor activitatea de make-up artist, a pornit din dorința explorării acelui tărâm și totodată a fost hrănită cu  oportunitățile apărute încă la început de drum, prin participarea la un festival de modă național și nenumărate participări la nivel local în această zonă.

rsz_13

Povestea Școlii de machiaj are însă o istorie mai recentă. A început în anul 2012, printr-o colaborare cu o școală de machiaj, în calitate de trainer, unde am activat mai bine de 2 ani. Apoi a urmat, în anul 2014, participarea la o emisiune-concurs „Academia de frumusețe”, în urma căreia am realizat că trebuie să continui procesul educațional. În acest moment, pot spune că școala de machiaj este așa cum mi-am dorit, un spațiu adecvat, în care o persoană doritoare să cunoască tainele acestei meserii să le poată descoperi, având la dispoziție toate materialele și suportul din partea mea .

Ce sfaturi ai oferi femeilor care își doresc o carieră, antreprenoare la început de drum, care tind spre un ideal în acest domeniu?

Primul sfat ar fi să aibă răbdare, să fie perseverente și să nu uite faptul că cheia reușitei stă  în continua perfecționare. 

Dacă ai putea să te caracterizezi în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Sunt: RESPONSABILĂ, AMBIȚIOASĂ, DIRECTĂ.

By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman

Sursa foto - Marta Popescu Photography

Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.

Surse foto: Loredana Chidean, Luciana Vulea, Adrian Sucila- First Studio

8 Martie – De la Duminica Mamei la Ziua Internațională a Femeii

Ziua mamei se serbează încă de pe vremea grecilor antici. În fiecare primăvară, ei o serbau pe Rhea, mama tuturor zeilor. Mai târziu, în Anglia anilor 1800, a fost menționată Duminica mamei, serbată în a patra duminică de la începerea Postului Paștelui.

Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită anual pe 8 martie, pentru a comemora atât realizările sociale, politicile și condițiile economice ale femeilor, cât și discriminarea și violența care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii. Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU, care a sărbătorit pentru prima dată Ziua internațională a femeii pe 8 martie, în 1975, Anul internațional al femeii.

IMG_1102-800x600

În anul 1908, 15.000 de femei au mărșăluit în New York, cerând un program de lucru mai scurt, salarii mai bune și dreptul la vot, iar în 1909, conform unei declarații a Partidului Socialist din America, Ziua Internaționala a Femeii a fost stabilită pe 28 februarie. Un an mai târziu, în urma unei Conferințe a Muncitoarelor de la Copenhaga, unde au participat peste 100 de femei din 17 țări, s-a hotărât ca Ziua Femeii să fie sărbătorită în aceiași zi peste tot în lume, data de 8 martie fiind aleasă însă abia în 1913.

gifts

În anul 1917, ultima duminică din februarie conform calendarului pe stil vechi a coincis cu ziua de 8 martie pe stil nou. Femeile din Sankt Petersburg au declanșat o grevă cerând încheierea Primului Razboi Mondial, sfârșitul raționalizării alimentelor și abolirea dinastiei țariste. După Revoluția din Octombrie, comuniștii Alexandra Kollontai și Vladimir Ilici Lenin au declarat 8 martie ca sărbătoare oficială în Uniunea Sovietică, iar abia la 8 mai 1965 aceasta a devenit zi nelucrătoare.

Ziua Internațională a Femeii este sărbătorită pe 8 martie, în unele țări fiind declarată prin lege ca fiind zi liberă, cu excepția ei, unde femeile au după-amiaza liberă de 8 martie, în state ca:  Brazilia, Columbia, Danemarca, Finlanda,  Grecia, Italia, Mexic, Republica Moldova sau Rusia.

By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman

Sursa foto - Marta Popescu Photography

Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.

Sursă articol:  agerpres.ro

Surse foto: miresici.ro, cartidulciurisiflori.ro

The Woman: Despre antreprenoriat ca la carte în medii de afaceri competitive

Au mai rămas doar 2 săptămâni până la cel mai important eveniment de leadership feminin din România, Conferința The Woman.  Între 14-15 martie,  peste 500 femei lider se reunesc la Cluj-Napoca pentru a învăța despre antreprenoriat ca la carte, leadership, dezvoltare profesională și personală.

Industria de evenimente B2B: Cluj-Napoca găzduiește speakeri de renume, cu rezultate recunoscute internațional

Peste 20 speakeri naționali și internaționali vor pune în discuție în cadrul evenimentului subiecte legate de importanța educației, pașii pentru deschiderea unei afaceri, rolul mentorului sau importanța creativității.

Pe parcursul a două zile de eveniment au loc prezentări, dezbateri și workshopuri. Conferința de Leadership Feminin The Woman premiază 10 femei lider din arii de activitate precum: educație, carieră, branding personal, jurnalism sau CSR. Gala Premiilor The Woman recunoaște meritele și promovează femeile lider implicate în acțiuni care ajută comunitatea și reușesc să inspire și să își atingă obiectivele profesionale.

„Premiile The Woman sunt acordate în baza documentării realizate de-a lungul timpului, iar printre criteriile de selecție enumerăm activitatea întreprinsă în cadrul comunității, imaginea construită de-a lungul timpului, dedicarea față de domeniul de activitate, promovarea brandului personal sau rezultate financiare obținute”, a declarat Crina Ciocian, Managing Partner Libero Events.

Subiecte de interes pentru femeile lider

Madalina Balan speaker The Woman 2017 -poza mica

Femeile din România și nu numai tind să aibă un sentiment de inferioritate faţă de bărbaţi, să-şi facă auto-critică şi să nu aibă încredere în ele, arată studiul recent publicat de către psihologii companiei de consultanţă HART Consulting. Cea care le va ajuta pe femei să transforme această teamă în atu este Mădălina Bălan, Managing Partner HART Consulting. În cadrul Conferinței de Leadership Feminin The Woman susține workshopul cu privire la valoarea slăbiciunilor și impactul pozitiv pe care îl pot aduce în cariera unei femei. Mădălina Bălan, specialist în zona de training şi consultanţă în Resurse Umane, cu experienţă de peste 10 ani în domeniu, gestionează un portofoliu bogat de proiecte de talent management, selecţie şi dezvoltarea pentru variate organizaţii din România şi multinaţionale. Psiholog, consultant senior şi specialist în Psihologie Organizațională, Mădălina ajută companiile să optimizeze procesul de selecție, să identifice corect talentele și punctele forte și ariile de dezvoltare la nivel individual în cadrul programelor de dezvoltare a angajatilor.

Femeia care a doborât statisticile

Sinziana 2

În România, 80% dintre absolvenţi profesează în alte domenii decât cele în care s-au pregătit, informează gândul.info. Cu toate că a absolvit cursurile Politehnicii Bucureşti, Sînziana Maioreanu, CEO AEGON România, reușește să inspire comunitatea femeilor antreprenor prin calitățile dezvoltate de-a lungul timpului.  Sînziana a început o carieră în economie, iar în prezent este CEO-ul uneia dintre cele mai dezvoltate companii de asigurări din România. Cu o experienţă de peste 20 ani în domeniul financiar, cariera Sînzianei arată dorinţa de a fi mereu cu un pas înainte.

După ce a început să lucreze la ING Bank România, Sînziana a continuat să-şi dezvolte cariera pas cu pas: a devenit Commercial Director şi DCEO la Interamerican/EUREKO în România, iar din 2010 activează în cadrul grupului internațional AEGON. Din experiența sa și rolul de mentor în dezvoltarea angajaților, Sînziana aduce un plus valoare Conferinței de Leadership Feminin The Woman în cadrul panelului de debate axat pe mentorat.

,,Creaţi-vă propria hartă pe care să o exploraţi”

Mihaela Caluser speaker The Woman 2017

Prin puterea de a inspira alţi oameni şi dragostea către generaţia tânără a dat dovadă şi Mihaela Căluşer, Manager General, Wens Travel, că poate fi un mentor ideal.  ,,Călătoria este una dintre cele mai bune metode pentru a te lumina. Cu fiecare călătorie ajungi să înveţi despre diferite culturi şi câştigi perspective noi. Cred că oamenii trebuie să-şi menţioneze în CV călătoriile lor şi realizările lor în acele călătorii”, declară Mihaela Căluşer.

În viaţă obişnuim să judecăm oamenii după rasă, naţionalitae sau condiţii, dar călătoriile te învaţă că trebuie să înlăturăm toate aceste prejudecăţi. Cu aceste credinţe şi o inimă deschisă, Mihaela a organizat patru gale de frumuseţe atipică. „Nu credeţi ce vă spun alţii. Mergeţi şi vedeţi! Creaţi-vă propria hartă pe care să o exploraţi”, afirmă Mihaela.

Ediția din acest an a Conferinței de Leadership Feminin The Woman, organizat de Libero Events, se desfășoară la Grand Hotel Italia în perioada 14 – 15 martie, iar înscrierile au loc pe site-ul oficial www.thewoman.ro/conference. Evenimentul va include în cele două zile workshopuri, prezentări, dezbateri incluzând în agenda complexă studii de caz, oportunități de business și noi cunoștințe.

Printre speakerii care au confirmat prezența la eveniment reamintim: Gabriela Szabo (CSR&Public Affairs Manager Adecco Romania), Stela Toderașcu (Commercial Marketing Manager AVON Romania & Moldova), Ana-Maria Brânză (Campioana Olimpică la Spadă) sau speakerii internaționali Eleanor Tabi Haller-Jorden (President&CEO, The Paradigm Forum), Ella Bjorns (Global Keynote Speaker&Consultant) sau Melissa Sterry (Fondator Bionic City). Evenimentul va fi moderat de Dragoș Bucurenci (Communication Strategist&Public Speaking Coach Khastalia Consulting). Început în anul 2012, evenimentul se bucură de un real succes și a trecut testul timpului. În acest an, The Woman a creat revista digitală The Woman.ro, iar în cadrul ediției curente a lansat platforma de mentorat Womentors.ro. Mai multe informații despre agenda Conferinței, speakerii invitați și multe alte aspecte găsiţi pe www.thewoman.ro/conference.

Companiile au înțeles importanța educației în dezvoltarea comunităților și care sprijină evenimentul sunt:

Powered by: Raiffeisen Bank

Gold Partner: Carrefour

Silver Partner: Aegon, UBC

Sponsor: AVON 

Partners: KO by Karina Ochis, IQOS, Savage Beauties, Sabion, Ecco Shoes, Chic Ville, EuroGsm, Ciao Bella, Alfaparf, Art&Craft, Sublime, Salon Arta Eleganței, Liberty Technology Park, Transylvania Medical Center, Piera Linjerie, Noi9, Clote, Artsage, Handmade Business, Coquette, Hart Consulting, Transilvania Healing, Sophia, Corola Traduceri, Vavian Pharma, Jidvei

Travel Partner: Wens Travel

Official Coffee: Meron

Official Car: RMB, She’s Mercedes

Supported by: Impress, Marty, Infinity Trophy, Magnolia.ro, Silver Business Center, Kommio, Gentlab, Ami CristeaThe Woman Afiș 2017 m

Constantin Brâncuşi şi eterna muză a operei sale – Femeia

Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Constantin Brâncuși este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului XX. Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul avangardei pariziene. Anul acesta, pe 19 februarie, s-au împlinit 140 de ani de la naşterea sa şi cum putem să celebrăm, decât prin opera sa nemuritoare, a cărei veşnică sursă de inspiraţie a fost femeia.

Margit Pogany

Brâncuşi a cunoscut-o pe pictoriţa de origine maghiară Margit Pogany în 1909 şi i-a cerut să-i pozeze pentru un bust. 19 lucrări intitulate „Domnişoara Pogany” a realizat Brâncuşi, într-un interval de 20 de ani. În 1913 a expus-o în Statele Unite, unde a trezit un interes uriaş.

poza 1

Margit Pogany şi ,,Domnişoara Pogany”

Eileen Lane

Frumoasa americancă de origine irlandeză, pe nume Eileen Lane, venită în Europa, a acceptat invitaţia de a vizita România, împreună cu Brâncuşi, în anul 1922. Diferenţa de vârstă dintre cei doi, de peste 20 de ani, a făcut imposibilă finalizarea relaţiei printr-o căsătorie. Eileen Lane i-a inspirat lui Brâncuşi lucrarea cu numele său.

poza 2

Constantin Brâncuşi, Eileen Lane şi lucrarea ,,Eileen Lane”

Léonie Ricou

Leonie Ricou era o femeie bogată din înalta societate pariziană şi o cunoscută protectoare a artiştilor. Aceasta i-a inspirat lui Brâncuşi lucrarea „Madame L.R.” ,vândută la Londra cu 20 de milioane de euro. Fernand Léger a fost primul proprietar al lucrării, până la moartea sa, în 1955. A fost lăsată moştenire văduvei sale, Nadia, pentru ca, în final, să intre în colecţia Yves Saint-Laurent, care a vândut-o la licitaţia Christie’s.

poza 3

Léonie Ricou şi ,,Madame L.R.”

Renée Irana Frachon

În perioada 1909-1910, i-a pozat lui Brâncuşi misterioasa baroana Renée Irana Frachon, al cărei portret a devenit „Muza adormită”. Brâncuşi a insistat în exprimarea totală a trăirii declanşate de modelele sale feminine, încercând să „extragă” ideea din mai multe materiale – bronz, marmură sau lemn.

poza 4

Renee Irana Franchon şi „Muza adormită”

Agnes şi Florence Meyer

Jurnalista Agnes Ernst Meyer l-a cunoscut pe Brâncuşi, în 1910. Relaţia dintre ei s-a materializat artistic în lucrarea ,,La Reine Pas Dédaigneuse”, sculptată în marmură neagră. Agnes Meyer e aceea care îi asigură lui Brâncuşi, în 1914, transportul la New York al lucrărilor pentru expoziţia acestuia la Photo-Secession Gallery. În acelaşi an, Florence, una dintre cele trei fiice ale lui Agnes, a venit la Paris pentru a încerca să-şi construiască o carieră de dansatoare. A ajuns şi în atelierul lui Brâncuşi, adusă acolo chiar de mama ei. Se pare că lucrarea „Miracle” a fost inspirată de Florence Meyer.

poza 5

Agnes Ernst Meyer şi ,,La Reine Pas Dédaigneuse”

poza 6

Florence Meyer şi ,,Miracle” 

Nancy Cunnard

Nancy Cunnard era o scriitoare nonconformistă, care a militat împotriva rasismului şi fascismului. Deşi s-a născut într-o familie britanică aristocratică, ea a respins ferm valorile clasei din care provenea. Brâncuşi i-a dedicat două lucrări: „Jeune Fille Sophistiquée” şi „Negresa blondă”.

poza 7

poza 8

   Nancy Cunnard şi reprezentarile ei: „Jeune Fille Sophistiquée” şi ,,Negresa blondă”

Muzeul Național de Artă Modernă din Paris, Centre Pompidou, are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate cu bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuși, după moartea sculptorului. La 16 martie 1957 Constantin Brâncuși se stinge din viață, iar la 19 martie este înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.

Abia în 1964 Brâncuși a fost „redescoperit” în România ca un geniu național și, în consecință, ansamblul monumental de la Târgu-Jiu cu Coloana (recunoștinței) fără sfârșit, Masa tăcerii și Poarta sărutului a putut fi amenajat și îngrijit, după ce a fost lăsat în paragină un sfert de veac și foarte aproape de a fi dărâmat.

By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman

Sursa foto - Marta Popescu Photography

Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.

Sursă articol, sursă foto: codrosu.ro, secundatv.ro

Rusanda Cojocaru, creatorul BOOKLETTA, promovează educația intelectuală, prin lectură

,,Mi-ar plăcea să cred că urmează o generație de femei curajoase, care vor lansa afaceri cu suflet şi sens!”

Cum poţi să îţi exprimi propriul stil, decât printr-o atitudine puternică, completată de vestimentaţie impecabilă, accesorizată în mod inedit, prin care să reuşeşti să dezvălui celor din jur esenţa personalităţii tale, care este unică.

Unul dintre cele mai importante lucruri, surprinse în ultimii ani, este acela că am început să alegem designerii români, în detrimentul produselor realizate în serie, prin aprecierea calităţii şi muncii din spatele creaţiilor realizate special pentru noi, care sunt unice sau foarte puţine persoane se pot bucura de ele. Aflându-mă în căutarea unui asemenea accesoriu, am descoperit lumea BOOKLETTA, o lume fabuloasă care îţi oferă posibilitatea să te exprimi, atât prin originalitatea stilul vestimentar, cât şi prin ceea ce alegi să citeşti.

rsz_12

Bookletta a fost creat de Rusanda Cojocaru şi reprezintă un concept de geantă, unic în lume, structurată cu un buzunar din plastic transparent, creat special pentru carte. Genţile sunt realizare din piele naturală, iar pe lângă multitudinea de modelele propuse, conceptul are un scop precis, acela de a promova cititul, pentru că ,,Citesc, deci sunt sexy!” ne transmite Rusanda prin intermediul uneia dintre iniţiativele sale de promovare a lecturii.

Rusanda Cojocaru este originară din Republica Moldova şi s-a stabilit în România în urmă cu mai bine de 10 ani. Antreprenorul se bucură de un real succes, creaţiile sale ajungând atât la clienţi din Europa, cât şi din SUA, Niger, Congo, Azerbaijan, Rusia şi Ucraina. Rusanda Cojocaru este nominalizată la Premiile „Femeia Anului 2016 ” de către Revista Avantaje.

3

Când ai realizat că îți dorești propria afacere?

Trecerea mea de la PR la antreprenoriat a fost mai degrabă o metamorfoză necesară, decât o alegere conștientă. Nu pot să spun că am visat vreodată să fiu antreprenor, mai mult îmi doream să fiu un om de comunicare foarte creativ și liber în procesul de creație. Dar, iată, am învățat un lucru important, la ai mei 29 de ani. Am înțeles că pe parcursul vieții ne vin multe idei, mai bune sau mai caraghioase. Ei bine, o dată la ceva timp, vine ACEA idee. Iar atunci când ne dă târcoale ACEA idee, nu te mai poți gândi la nimic, nu mai mănânci, nu mai dormi, întorci ideea pe toate părțile, apoi decizi că ideea ta trebuie să iasă în lume și te lansezi. 

Așa a fost pentru mine ideea mea, Bookletta, geanta pentru femeia care citește. Bookletta m-a făcut antreprenor, iar acum nu mi-aș mai schimba job-ul pentru nimic în lume. Este delicioasă această lume dinamică și inventivă a antreprenoriatului.

Cum se împacă statutul de designer cu cel de antreprenor?

Cele două pot merge mână în mână, deși nu le obligă nimeni. La început, nu eram nici designer (am lucrat cu un designer de genți pentru primele modele), nici antreprenor. Apoi am devenit antreprenor, dar nu eram designer. Acum sunt și designerul genților pentru că le concep și le desenez eu, dar și antreprenorul care le vinde. Câteodată sunt și povestitor, și administrator, și om de vânzări, și persoana care face cafea clienților. Este un adevărat one-woman-show viața unei tinere care se aventurează în această lume.

4

Care este povestea BOOKLETTA?

Bookletta a apărut pe fundalul activităților mele de promovare a lecturii, de luptă cu stereotipul de cititor-nerd, prin intermediul campaniei ,,Citesc, deci sunt sexy” și a altor inițiative. Am vrut să creez un produs care pune cartea la loc de cinste, ca într-o vitrină, dar o și protejează. Astfel, am creat o poșetă din piele naturală cu un buzunar transparent prin care se vede cartea, aceasta fiind izolată și protejată de alte obiecte din geantă. 

Purtând Bookletta, o femeie alege să fie reprezentată în lume de titlul cărții sale, mai mult decât un brand, o formă sau o culoare. Cred mult în revenirea la lectură, la cultură, la valorile care ajută la evoluția pașnică și constructivă a umanității. Cred că rolul inovației, fie ea de design, de concept sau tehnologică, este de a lua ceva cu adevărat valoros și a-l pune într-un cadru nou, pentru a nu fi uitat.

5

Ce sfaturi ai oferi femeilor care își doresc o carieră, antreprenoare la început de drum, care tind spre un ideal în acest domeniu?

Consider că antreprenoriatul este un instrument care nu-ți face bine doar ție, antreprenorului, ci poate fi util și celorlalți. Mi-ar plăcea să cred că urmează o generație de femei curajoase care vor lansa afaceri cu suflet, afaceri cu sens, afaceri care modelează pozitiv lumea noastră. 

Mi-ar plăcea să cred că femeile secolului XXI sunt cele cărora nu le este frică să inoveze și să iasă din zona ,,safe” a vieții. Sfatul meu este să fie curajoase și să creadă în ideile lor, mai ales dacă le vine ACEA idee!

Dacă ai putea să te caracterizezi în trei cuvinte, care ar fi acelea?

Cele trei cuvinte sunt: ÎNCĂPĂŢÂNATĂ, CURAJOASĂ, VISĂTOARE.

By Diana Arieșan – editor contribuitor The Woman

Sursa foto - Marta Popescu Photography

Diana este profesor pentru învățământul preșcolar cu o experiență de peste 11 ani și autorul cărții „Abis în dealul sihastru”, lansată în anul 2013 (Editura Grinta, Cluj-Napoca). În anul 2015 a devenit membru al Cenaclului UBB, proiect realizat în parteneriat cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Cluj. Absolventă a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației și a Școlii Populare de Arte „ Tudor Jarda”, din Cluj-Napoca, secția retorică, Diana are preocupări pentru artă, sub toate formele sale. În perioada 2012-2014 a fost membru al trupei de teatru „ Pavlov 25”, iar în prezent își consolidează abilitățile de retor în cadrul diferitelor evenimente culturale.

Surse foto: arhivă personală Rusanda Cojocaru, bookletta.com, Teodor Oroianu Photography

Despre antreprenoriat și prima platformă din România dedicată celor care își doresc o carieră în aviație

Am stat de vorbă cu Anca Dumitrescu, co-fondatoare a proiectului vreausafiustewardesa.ro, o platformă ce oferă informații și ajutor tuturor persoanelor aflate la început de drum în această carieră.

Împreună cu Georgiana Ene, fondator de asemenea, au pornit totul de la zero, creând astfel prima platformă de acest fel din România. Ne-au povestit despre pasiunea ei pentru scris și antreprenoriat, despre bucuria de a ajuta și a îndruma oamenii în cariera lor, despre adevărata satisfacție profesională cât și despre drumul pe care îl ai de parcurs până să ajungi să te bucuri de succes.

5D3_0502

Cu ce gânduri ați pornit această platformă inedită în România? Ce v-a determinat să începeți de la zero un astfel de proiect?

Am terminat Jurnalismul și chiar din primul an de facultate m-am angajat în presă. Am fost redactor șef al unei prestigioase publicații online din România pentru 4 ani, scriam foarte mult pe zona economică și juridică și mă implicam activ în organizarea de conferințe și seminarii de specialitate. Astfel, în toți acești ani în care am lucrat ca jurnalist, am dobândit experiență în presa online și organizarea de evenimente.

La finalul anului 2012, mi-am dat demisia și am decis să-mi construiesc parcursul profesional din poziția de antreprenor. Nu aveam exact în minte ce anume urma să fie munca mea, știam doar că trebuie să implice neapărat ce știu eu mai bine să fac: să scriu și să organizez evenimente. Am cunoscut-o însă pe Georgiana, care la fel ca mine, este de profesie jurnalist și totul a început să prindă contur. Își dorea același lucru: un proiect care să ne ofere oportunitatea de a scrie, de a ne folosi cum știm mai bine abilitățile dobândite până atunci în presă.

Georgiana mi-a mărturisit că a existat un moment în viața ei când și-a dorit să fie stewardesă. Doar că informațiile foarte puține existente pe atunci despre cum ar putea obține un astfel de job au determinat-o să cheltuiască niște mii de euro pe o Școală de Aviație care s-a dovedit a fi inutilă în cazul ei. Tocmai pentru că la vremea aceea nu aveai de unde să îți iei cu exactitate aceste informații, am decis să construim o platformă, prima din Romania de altfel, care să ofere toate informațiile de care ar avea nevoie o persoană la început de drum în această carieră: de la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească până la ce companii fac angajări, cum se desfășoară interviurile și ce anume trebuie să ai în vedere pentru a le trece cu succes.

Așa că am început să documentăm domeniul, să intrăm în legătură cu mari companii aeriene și să fim la curent cu tot ce se întâmplă în lumea aviației. Acesta a fost începutul Vreau să fiu Stewardesă, proiect care pe 27 septembrie 2013 devenea oficial prima platformă din România dedicată celor care își doresc o carieră în aviație.

14362606_1181692778535734_1734732444497592781_o

În ce perioadă și care a fost motivul pentru care ați decis să îmbinați practicul cu teoreticul și să oferiți training-uri cursanților?

La scurt timp după ce am dat drumul platformei online, ne-am gândit că cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru a ne cunoaște publicul și a interacționa în mod direct cu acesta ar fi organizarea unei conferințe la nivel național, unde să invităm reprezentanți ai tuturor companiilor aeriene și ai școlilor de aviație de la acea vreme din România alături de specialiști în recrutarea de însoțitori de bord. Aceștia urmau să ofere informații utile despre ce presupune jobul de însoțitor de bord, ce ar trebui să faci pentru a fi angajat și cum să reușești la un interviu cu o companie aeriană. Acela a fost momentul când am realizat că niște cursuri de pregătire pentru interviurile cu mari companii aeriene, care să completeze perfect informațiile pe care noi le publicăm zilnic pe site, ar fi mai mult decât binevenite, mai ales că nu există nimic în acest sens pe piața din România.

Astfel, alături de un fost însoțitor de bord de carieră, un specialist HR cu experiență în recrutarea de însoțitori de bord și un profesor de limba engleză am pus la cale un concept unic de curs, un training intensiv de pregătire pentru interviurile cu mari companii aeriene.

Cum a evoluat proiectul de-a lungul anilor? La sfârșitul primului an de existență, după ce ați tras linie, care au fost realizările de care v-ați bucurat cel mai mult? 

Uitându-mă în urmă în acești 3 ani și jumătate, îmi dau seama câte lucruri importante am reușit să facem la Vreau să fiu Stewardesă și cât de frumos am evoluat. Vreau să fiu Stewardesă reunește în prezent o comunitate de câțiva zeci de mii de oameni pasionați de zbor. Oameni care ne cunosc munca, ne sunt alături în fiecare zi, vin la cursurile noastre, prind aripi și ne recomandă mai departe altor tineri doritori să zboare. Am început cu o serie de cursuri la București, după care treptat ne-am extins în marile orașe din țară: Cluj Napoca, Timișoara, Iași. În noiembrie 2015 am deschis un centru de pregătire la Chișinău, unde în prezent organizăm cursuri trimestrial, iar în februarie 2016 am organizat prima noastră conferință la Belgrad, în Serbia, unde am fost întâmpinați de un număr foarte mare de tineri sârbi care își doreau să lucreze în aviație.

Platforma Vreau să fiu Stewardesă are și o variantă internațională – How to be Cabin Crew – lansată în februarie 2015, prin intermediul căreia ajungem să informăm oameni din toată lumea despre cariera de însoțitor de bord. Și pentru că în 2015 cursurile noastre au depășit granițele țării odată cu extinderea în Republica Moldova, din 2016 am mai făcut un pas înainte, oferind cursuri de pregătire și în Italia, la Roma.

Ne-am extins și aria de servicii, iar pe lângă cursurile inițiale, acum oferim și un serviciu de pregătire în privat, la care se adaugă un serviciu special de realizare a CV-ului și fotografii profesionale. Mai mult, în fiecare an oferim burse la cursurile noastre, pentru cei care nu își permit să participe și internship-uri plătite. 

În septembrie 2016, odată cu aniversarea noastră de 3 ani, am lansat și ebook-ul Vreau să fiu Stewardesă, primul ebook românesc dedicat carierei de însoțitor de bord, iar din noiembrie 2016  ne-am extins cursurile și în zona de aviație privată, cu o serie de trainguri dedicate însoțitorilor de bord corporate.

La momentul când scriu aceste răspunsuri, Vreau să fiu Stewardesă înseamnă peste 100.000 de cititori lunar, 1523 de cursanți pregătiți în cadrul a 80 de cursuri în România, Republica Moldova și Italia.

14361467_1181688895202789_6001263324467661856_o

Care au fost obstacolele întâmpinate în crearea acestei platforme?

Din fericire, nu am întâlnit obstacole la momentul în care am decis să punem la cale www.vreausafiustewardesa.ro. Am muncit mult și am făcut lucrurile de la 0, în doi, doar eu și Georgiana. Resursele au fost limitate la început și amândouă a trebuit să le facem pe toate: de la designul site-ului până la conținut, marketing și comunicare. Pentru noi, faptul că aveam oportunitatea de a construi de la 0 un proiect unic pe piața din România a reprezentat principala motivație să muncim orișicât e nevoie pentru a crește și a obține rezultatele dorite.

Ce a însemnat vreausafiustewardesa.ro pentru dumneavoastră la momentul respectiv și ce înseamnă acum?

Am început Vreau să fiu Stewardesă fără nicio așteptare, căci pentru mine aviația era un domeniu total nou. M-a bucurat însă enorm că pot fi parte dintr-un proiect care să îmi permită să-mi las creativitatea la joacă, să experimentez, să fiu în permanentă conexiune cu cititorii și să îi ajut pe cât de mult pot cu sfaturi sau informații utile.

Ce a urmat după e doar o confirmare a celebrei fraze spusă de Confucius: “Choose a job you love, and you will never have to work a day in your life”. N-aș vrea să sune ca un clișeu, dar oricât aș munci azi la Vreau să fiu Stewardesă (și chiar sunt unele zile în care 12 ore de muncă nu sunt suficiente) n-aș putea să mă plâng de ceea ce fac sau să-mi doresc o pauză. Mă identific cu munca mea și cu bucuriile pe care mi le aduce în fiecare zi, sunt parte din mine și nu m-aș vedea, cel puțin pentru moment, făcând altceva.

Sunt antreprenor și pentru mine Vreau să fiu Stewardesă reprezintă copilul pe care am reușit să-l cresc de la stadiul de bebeluș, care abia făcea primii pași în online și căruia i-am dedicat tot timpul meu, până la stadiul de adolescent independent, așa cum îl văd eu azi. Mai durează până când acest proiect va deveni cu adevărat adult și, sincer vorbind, prefer să nu ajungă prea devreme acolo și să mă bucur încă de drumul ăsta frumos, de muntele pe care îl urcăm împreună, învățând unul de la altul.

DAV_0787

Care sunt lucrurile ce vă aduc satisfacție și împlinire când vă gândiți la platforma pe care ați creat-o?

Mă trezesc dimineața și zâmbesc, sunt liniștită și abia aștept să mă apuc de treabă. Am libertate deplină să fac lucrurile așa cum îmi doresc și cred că toate aceste lucruri îmi aduc împlinire profesională. Cursanții mei sunt o altă satisfacție incredibilă pe care Vreau să fiu Stewardesă a ajuns să mi-o ofere. Pentru mine, ei sunt principala bucurie a acestui proiect, motivul pentru care pășesc plină de energie pozitivă în sala de curs și mă străduiesc ca împreună cu echipa mea să le oferim cea mai bună experiență de învățare. Îmi oferă zilnic niște lecții de viață incredibile, prin experiențele și poveștile lor, de la ei mă încarc cu energie bună și putere de muncă.

Dacă mă gândesc în continuare la împlinire, pot spune că seara când mă pun să dorm resimt din plin bucuria lucrului făcut din suflet, cu pasiune. Ceea ce fac zilnic alături de colegii mei de la Vreau să fiu Stewardesă îmi aduce bucurie și asta e primul lucru care se citește pe chipul unui om. Satisfacția profesională funcționează mai bine ca orice cremă antirid, aș îndrăzni a spune.

Ce sfat ați da tinerilor antreprenori care doresc să aducă ceva nou pe piața românească?

Nu există nimic mai frumos decât a construi ceva nou, de la 0. Și cred că cel mai important lucru este să ai curaj, să nu te lași influențat de nimic ce pare descurajant la prima vedere (lipsa resurselor financiare, a oamenilor, a cunoștințelor dintr-un anumit domeniu etc) și să faci orice îți stă în putință pentru a duce planul la capăt. Totul se învață, pentru orice există soluții atunci când avem ochii suficient de larg deschiși pentru a le vedea. Dacă ai o idee interesantă și te afli la început de drum, trebuie să mai știi că nu valorează nimic dacă nu ești dispus să investești în ea tot timpul și munca ta.

Să fii dispus să muncești oricât și s-o faci cu profesionalism, cu dedicație și responsabilitate. Aș îndrăzni să vin cu un sfat: educația în antreprenoriat are și ea o importanță foarte mare, așa că nu uita să investești în tine, să mergi la training-uri și evenimente de specialitate unde poți învăța și din experiențele altor antreprenori și chiar din greșelile lor. Citește mult, studiază cu atenție profilul unor mari antreprenori (Richard Branson, Elon Musk, Steve Jobs, Bill Gates, Larry Page sau Jeff Bezos) și vezi ce poți fura de la fiecare în parte. În rest, depinde doar de tine unde vei ajunge! Important e să țintești cât mai sus.

By Miriam Marandici

Surse foto: Arhiva personală