Înconjurată de verdeață, păduri, livezi și lacuri, casa-muzeu „Alexandru Donici” este mereu deschisă pentru vizitatori, iar gazdele sunt primitoare și binevoitoare. Muzeul este amplasat în satul Donici sau cum era numit înainte – „Stanca”. Acest conac a fost construit de către părinții renumitului fabulist Alexandru Donici, Dumitru și Elena Donici.

Construcția are în total opt odăi, dar pentru vizitatori sunt deschise doar patru. Printre acestea găsim – „Casa Mare”, o cameră destul de largă, în care putem observa o masă rotundă, înconjurată de scaune. Un detaliu impresionant sunt piciorușele scaunelor și a mesei. De asemenea, gravurile în stil egiptean te induc la gândul că această mobilă nu este una obișnuită și unică. În „Casa Mare” mai vedem o pianină, care și până astăzi sună formidabil, covoare basarabene, bufet, un secreter, unde atât fabulistul, cât și frații lui, preferau să joace cărți. Podul în această odaie este ornamentat cu flori și figuri colorate.

O altă încăpere foarte importantă în acest muzeu este cabinetul de lucru, unde Alexandru Donici se adâncea în scris și creare. Camera este dotată cu un șemineu, deasupra căruia vedem un ceas vechi, biroul de lucru, unde sunt toate obiectele de care avea nevoie un scriitor (penița, călimara, lumânări, etc.) și o mică bibliotecă, în care observăm o colecție mare de cărți vechi, foarte scumpe pentru acest muzeu.

Celelalte două încăperi au scopul de a prezenta viața și activitatea renumitului fabulist. Aici putem găsi mai multe ediții ale fabulelor sale, ziare – unde au fost publicate articole despre Alexandru Donici și activitatea sa, o bibliotecă cu diverse cărți donate și câteva portrete ale scriitorului și a familiei sale.

Alături de conac, părinții scriitorului au construit o biserică, care mai apoi a fost reconstruită de către fratele său, Andrei Donici. După spusele ghidului, există un tunel care începe din casă și merge spre biserică, iar ajungând sub clopotniță, putem găsi cavourile părinților și ale fraților scriitorului. Însuși Alexandru Donici, nu a fost înmormântat alături de familia sa, ci la Piatra Neamț, unde a trăit o mare parte a vieții sale.

Pe teritoriul muzeului găsim un lac înconjurat de copaci și multă, multă verdeață, flori, arbuști, o mică terase, unde vizitatorii se pot așeza, pentru a admira lacul și liniștea ce predomină.

Cu siguranță acest loc minunat te atrage prin frumusețea sa, fiind locul unde trecutul se întâlnește cu prezentul. Aș recomanda fiecăruia să viziteze acest muzeu, deoarece acest loc vă va ajuta să vă detașați de oraș, de toată nebunia și ruina zilnică, vă va da o energie pozitivă pe un timp îndelungat și desigur că veți pleca de acolo cu încă câteva amintiri frumoase.

Autoare: Valeria Minciuna, studentă în anul III la USM, FJȘC