Palatul Parlamentului

În locul vechiului complex monumental Mihai Vodă se află acum imensa clădire a Palatului Parlamentului, care domină ansamblul blocurilor noi ce găzduiesc ministere şi instituţii importante ale statului, instituţii cu caracter ştiinţific, precum şi largile bulevarde şi pieţe care se deschid spre Splaiul Independenţei si Piaţa Unirii. Chiar dacă nu constituie o valoare istorică de „carate” autentice, cum au fost monumentele dislocate din zonă, uriaşa clădire a Parlamentului, situată în sectorul V, este o construcţie solidă cu o trăinicie de monolit, cu holuri şi săli fastuoase ce pot fi valorificate şi pentru prezentări expoziţionale, muzeistice, întâlniri şi conferinţe internaţionale, etc.

CONTACT: Str. Izvor, nr. 2-4, tel. 021.316.03.00, 021414.11.11

Istoria în faţa buldozerelor

În legătură cu distrugerea din anii 1985 a centrului istoric şi de spiritualitate creştină pe care îl reprezenta colina Mihai Vodă, amintim de un proiect de sistematizare a oraşului din 1934, care includea în variantele lui de folosinţă şi colina Mihai Vodă, cu valorificarea şi conservarea preţioaselor vestigii istorice. Ideile sunt preluate ulterior, odată cu planul realizării Centrului Civic. Spaţiul destinat pentru viitorul Centru Civic era iniţial mult mai restrâns şi urma să se extindă pe parcursul lucrărilor, dar intenţia unor arhitecţi care încercau să protejeze cea mai importanta zonă a oraşului este ignorată, iar buldozerele îşi încep acţiunea distructivă. Biserici vechi şi monumente preţioase sunt mutate sau demolate, lărgind pustiul distrugerii din jurul edificiului cel mai valoros, rămas fără apărare de la Mihai Vodă.

Istoriografia Bucureştilor reprezentată de nume ilustre precum Dimitrie Papasoglu, Gh. Ionescu-Gion, Gh. Crutzescu, Nicolae Iorga, Ctin. I. Giurăscu, Nicolae Vatamanu, George Potra include şi volumul lui Henri Stahl, Bucureştii ce se duc (1935), unde se aminteşte cu regret de dispariţia unor locuri şi edificii tradiţionale, îndepărtate pentru a face loc noilor proiecte urbane. După câteva decenii un alt autor, arhitectul Gh. Leahu, avea să publice în anul 1995, o carte tulburătoare, Bucureştiul dispărut, ilustrată cu fotografii şi desene realizate de el însuşi, unde sunt reconstituite de un martor autentic, cu minuţiozitate profesională şi pasiune, odiseea marilor distrugeri din perioada ceauşistă.

După cutremurul devastator din 4 martie 1977, Nicolae Ceaușescu își dorea un oraș nou, o resistematizare pentru care s-a organizat un concurs care a durat patru ani. Câștigătoarea concursului a fost tânăra arhitectă Anca Petrescu, care a condus un colectiv de șapte sute de arhitecți pentru ridicarea construcției faronice.

Șantierul Casei Poporului a început în anii 1980, cu demolarea a peste 7 kmp din centrul capitalei și dislocarea din habitatul lor, a mii de locuitori.

Costurile au fost imense – peste 3 miliarde de dolari și a presupus efortul unei armate de 20000 de muncitori.

Pe fosta colină a Arsenalului, de unde au fost dislocate cartiere intregi, s-a creat un deal artificial înspre actualul bulevard al Libertății, pe care se ridică imensa clădire a Parlamentului. Construcția gigantică e un simbol al ambiției unui conducător megaloman care a intervenit brutal în destinul oamenilor și al orașului.

În locul vechiului complex monumental Mihai Vodă se află acum imensa clădire a Palatului Parlamentului care domină ansamblul blocurilor noi ce găzduiesc ministere şi instituţii ale statului,  precum şi largile bulevarde şi pieţe care se deschid spre Splaiul Independenţei şi Piaţa Unirii.

Această construcţie de proporţii uriașe, ce o înscriu printre cele mai mari clădiri din lume, a necesitat un efort ieşit din comun al unei întregi armate de muncitori şi specialişti din cele mai variate domenii, care lucrau în ritm continuu zi şi noapte.

Clădirea care măsoară 270 m lungime, 86 m înălțime și 92 m sub pământ, este cea mai mare (după Pentagon) și mai costisitoare clădire din lume.

Pe suprafața de 66000 mp la sol și pe cele trei registre de la înălțime au fost incluse 1000 de încăperi cu spații pentru săli de conferințe, saloane, birouri, holuri, restaurante, biblioteci, spații de expoziție. Edificiul și interioarele sale au fost realizate folosindu-se în întregime doar materiale românești: decorații cu marmură de Rușchița, Moneasa, Căpriori și Alun; ornamentații cu folie de aur; lambriuri din esențe de stejar, fag, cireș, nuc; perdele, draperii și covoare executate la comandă specială; candelabre cu cristale de Mediaș.

Chiar dacă nu constituie o valoare istorică de „carate” autentice, cum au fost monumentele dislocate din zonă, uriaşa clădire a Parlamentului este o construcţie solidă cu trăinicie de monolit, cu holuri şi săli fastuase ce pot fi valorificate şi pentru prezentări expoziţionale, muzeistice, întâlniri şi conferinţe internaţionale etc.

Întreaga ambianță a palatului, cu holurile unde sunt expuse tapiserii originale și busturi ale înaintașilor care au făurit istoria țării, creează pentru privitor impresia unui vast muzeu.

Aici și-au găsit loc în mod firesc și cele mai importante lucrări din colecția marelui sculptor Cornel Medrea (1888-1964). Operele acestuia alcătuiau inițial singurul muzeu de sculptură al capitalei, ce a fost desființat în urma revendicării imobilului de către Casa Regală, care apoi l-a vândut.

Prin forța creatoare și talentul său excepțional, Cornel Medrea face parte din galeria marilor sculptori români. Activitatea sa la catedră și în atelier a fost răsplătită cu acordarea titlului de profesor emerit, artist al poporului și membru de onoare al Academiei Române (1955). El a realizat basoreliefuri – fresce istorice în piatră, compoziții alegorice, portrete din marmură și bronz ale unor personalități ilustre, cucerind admirația unanimă și câștigând distincții internaționale. Astfel, în 1937 a câștigat cu lucrarea în relief „Dragoș Vodă și zimbrul” marele premiu al Expoziției Internaționale de la Paris, operă expusă ca și alte realizări ale sale, în holurile din corpul rezervat Senatului.

În acest edificiu s-a amenajat și un Muzeu al Parlamentului care prezintă istoricul instituției parlamentare de la începuturi până în prezent, cu expunerea unor documente, fotografii și obiecte de artă.

De asemenea, în incinta clădirii funcționează și Muzeul de Artă Contemporană care prezintă o sinteză a creațiilor autohtone din domeniile artei și culturii materiale.

Faţada monotonă a imensei clădiri poate fi estompată printr-o arhitectură peisagistică adecvată care să împodobească spaţiile terasate de la baza clădirii.

Imensa clădire actuală a Parlamentului reprezintă de altfel, un decor fastuos pentru evenimente importante din viaţa capitalei, desfăşurate în zona Pieţei Constituţiei (festivaluri, concerte, aniversări naţionale, parade militare, vizite oficiale de prestigiu etc.)