Situat pe teritoriul administrativ al oraşului Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea, la 30 km Nord Vest de municipiul Râmnicu Vâlcea şi la 13 km Nord Vest de localitatea componentă a acestuia, Cheia, schitul Pahomie adăposteşte o obşte de călugări. Iniţial, biserica din lemn a schitului Pahomie, cu hramul “Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, a fost construită în anii 1519-1520 din iniţiativa şi pe cheltuiala monahului Pahomie şi a căpitanului de oaste Sava, care a devenit ulterior haiduc. Conform unei pisanii, monahul Pahomie nu este altul decât marele ban Barbu Craiovescu. Biserica schitului a fost reparată în anul 1684 de spătarul Constantin Brâncoveanu – viitorul Domn al Ţării Româneşti în anii 1688-1714. Prin anul 1824, biserica schitului Pahomie se afla într-o stare avansată de degradare, astfel încât în anul 1880 schitul a fost părăsit de călugări, după care, la scurtă vreme biserica s-a prăbuşit, iar chiliile s-au ruinat. Abia în anii 1952-1956 a fost construită o nouă bisericã, din zid, după forma celei originare, prin grija lui Iustinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române din acea vreme. Picturile murale interioare au fost executate în 1956 de Stan Hermeanu şi refãcute în 1997 (din cauza degradării lor) de ierodiaconul Popa Nicolae din satul Perişani, judetul Vâlcea. După reconstrucţie, biserica a fost sfinţită la 30 septembrie 1956. Biserica a fost construită la baza unei stânci uriaşe a masivului muntos Buila, în apropierea unei cascade, stâncă pe care se distingea chipul lui Iisus Hristos. Lângă cascadă, pe un postament de beton, a fost ridicată o cruce mare, din metal, care înfăţişează în mărime naturală, Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos. Biserica schitului Pahomie nu are turle, ci doar altar, naos şi un pridvor deschis susţinut de 6 stâlpi de zid. Biserica mai are douã ferestre mici în naos şi o fereastră la altar. Chiliile, bucătăria, trapeza (sala de mese) şi stăreţia se află toate într-o clădire etajată amplasată în apropierea vestică a bisericii.
