GERALD GRAFF

CATHY BIRKENSTEIN

de la Universitatea din Chicago, Illinois

Editor: Calin Vlasie

Redactor: loan Es. Pop

Tehnoredactare: Stelian Bigan
Coperta colecției: Ionuţ Broştianu
Prepress: Marius Badea
Manual pentru
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României scrierea academică
GRAFF, GERALD
Manual pentru scrierea academică : Ei spun/Eu spun / Gerald Graff,
Cathy Birkenstein ; trad: Laura Poantă. - Piteşti : Paralela 45, 2015
Ei spun/Eu spun
Bibliogr.
ISBN 978-973-47-2207-5
Traducere din limba engleză
1. Birkenstein, Cathy
de LAURA POANTĂ
II. Poantă, Laura (trad.)

001.81

Gerald Graff, Cathy Birkenstein

“They say / 1 say”: the Moves that Matter in Academic Writing, Third Edition

Copyright © 2014, 2010, 2009, 2006, by W. W. Norton & Company, Inc.

Copyright © Editura Paralela 45, 2015, pentru prezenta traducere

Prezenta lucrare foloseşte denumiri ce constituie mărci înregistrate, iar conţinutul
este protejat de legislaţia privind dreptul de proprietate intelectuală.
 CUPRINS

Pretiila suite 6 tdi enceEE 7

Brent
est bh casey acess tude 00da 9
Introducere 19

1. „Ei NU emana ÎI 31
Unu. „Ei spun” paras 33
Doi. „Punctul ei de udate eestee că”. 42
Trei, Cum spud Sl Tstigh” sasesasiessiassecucrecssceasesssseseseiscriaistecssaeussoncadaseaiavesss 52

2. „Eu spun”. a ae 9]
Patru. , ‘Da/NwBine, dar” i db dac ta iii - 63
Cimci. ST tOtUgi” .........ceecsenesessesssesssseecseesssenssseeseenssssens ~ «74
Şase. „Scepticii ar putea obiecta”... aaa ve “HL
Sapie, Ei, gice? Cui Ti: pasi? „n coeanca nameno
ramanea atei ine 93

3. Legind păilile Intre: tic iza iC E E 101

Opi:: Drept urmare” cică iaca ana ana dai i idioma za reaani 103
Nouă. „Nu-i aşa/Nu este”........ n n 3 i N Răi FRI 116
Zece. ,,Dar nu ma intelegeti gregit” ..............cccccsesesssesseeseensssenseansners + 123
Unsprezece. „El spune susține”. pipi suie ÎI
Antonia Peacocke— Family Opieşi i Paul: "Gturueje
şi relaţia lor cu inconştientul... neeeeeeeaneta ua aeeaveeaaaeeeanana
vana rasnas sasea 137

4, În contexte academice specifice... anna aaa anna 147

Doisprezece. ,,De acord Cu Opinia ta” ....csscsssessereeerenenerseenenees RETURNS 149
Treisprezece, „IMHO”/In My Honest Opinion ceea
ae nenea eee ana nneaene
Paisprezece, „Ce-l motivează pe acest scriitor?”
Cincisprezece. „La o examinare mai atentă”... sencaenen sunau nene senaneea cena vanaza aa
Şaisprezece. „The Data Suggest"/,„Datele sugerează” ............. ETER EEE Cate 180
Christopher Gillen — Scriind in domeniul stiintelor............. o E ad 180
Saptesprezece. ,,Analyze This”/,,Analizati asta”’...........
Erin Ackerman — Scriind în cadrul ştiinţelor sociale

PREFATA LA EDITIA
A TREIA
Richard A. Muller — Deşeuri nucleare
Barbara Ehrenreich — Urmiarirea (zadarnica) a visului american............ 226
Flannery O'Connor — Cei ce se avanta spre tirii se vor intalni ............... 235
Suntem, în continuare, emoţionaţi de primirea de care a avut parte cartea
noastră, din care s-au vândut până acum peste un milion de exemplare şi care e
preluată în peste 1.500 (mai mult de jumătate) dintre colegiile și universităţile din
Statele Unite. Suntem, de asemenea, încântați că, pe măsură ce audiența cărții
la cursurile de compoziție creşte, lucrarea e tot mai mult adoptată la discipline
din întreaga programă şcolară, confirmând părerea noastră că paşii predați sunt
importanţi în fiecare disciplină academică.
În acelaşi timp, continuăm să ne adaptăm ideile la modurile specifice ale
paşilor „Ei spun/Eu spun” aplicaţi în diferite discipline. În acest scop, această
a treia ediţie adaugă un nou capitol scrisului despre literatură la capitolele deja
existente în ediţia a doua, despre scriere în domeniul științelor şi al ştiinţelor
sociale. În acest nou capitol, „Angajarea unor dezbateri despre literatură”,
sugerăm căi prin care cursanții şi profesorii pot merge dincolo de tipul de eseu
ce analizează operele literare izolat de confruntările şi dezbaterile pe marginea
lor. Una dintre premisele noastre în acest caz e că scrierea despre literatură, ca
despre orice alt subiect, câștigă în perseverenţă, motivaţie şi angajare când
scriitorul! răspunde operei nu într-un vacuum, ci printr-un dialog cu alţi cititori
şi critici. Credem că antrenarea altor cititori în dezbatere, departe de a distrage
atenția de la textul literar însuşi, ar putea ajuta la aducerea acestui text într-o
lumină mai puternică. O altă premisă este că discuţiile de la clasă care au loc

' În toată cartea, writer/scriitor se foloseşte şi pentru studentul care scrie un text ca temă
la cursurile de scriere sau de literatură, şi pentru scriitorul în sens tare, de „autor al unei cărți”.
Am avut grijă să se înţeleagă din context despre care dintre sensuri este vorba. (n. trad.)
 |

zilnic la cursurile de literatură pot fi o sursă bogată si incitantă de „Ei spun”, la

care scriitorii studenţi pot răspunde generând propriile lor interpretări. În întregul
capitol există numeroase șabloane care le furnizează scriitorilor limbajul necesar
pentru a angaja conversații şi dezbateri cu aceşti „Ei spun”: critică literară, colegi
şi profesori, interpretările
lor anterioare şi înşişi autorii de opere literare.
” Această nouă ediție include şi un capitol despre „Utilizarea şabloanelor la
revizuire”, care s-a ivit din propria noastră experienţă la catedră, unde am des-
coperit că şabloanele acestei cărți sunt neaşteptat de utile, ajutându-i pe studenți
la revizuire. Am descoperit că, atunci când îşi recitesc ciornele cu un ochi la paşii
PREFAŢĂ
retorici reprezentaţi de şabloane, studenții sunt în stare să observe în argumen- Demistificând dezbaterea academică
tul lor goluri, concesii pe care e necesar să le facă, lipsa de conexiune între idei,
rezumate inadecvate, citate rău introduse și alte chestiuni la care trebuie să fie
atenți atunci când revizuiesc. Au încorporat argumentele scepticilor în ale lor?
Dacă nu, scurtul nostru îndreptar al revizuirii îi poate ajuta s-o facă. Noul capi- Profesorii de scriere experimentați au recunoscut de mult că a scrie bine
tol include un întreg eseu scris de o studentă şi adnotat pentru a arăta cum uti- înseamnă a intra în dialog cu ceilalți. Scrisul academic în mod particular pretinde
lizează ea toți paşii retorici predaţi în această carte. scriitorilor nu doar să-și exprime propriile idei, ci s-o facă şi ca răspuns la ceea
În fine, ediţia de față adaugă un nou capitol despre scrierea online, explo- ce au spus alții. Programa de scriere pentru anul întâi de la universitatea noas-
rând dezbaterea pe tema dacă tehnologiile digitale îmbogăţesc ori degradează tră le cere studenților, potrivit misiunii declarate, „să participe la dezbaterile în
modul cum gândim şi scriem şi dacă favorizează sau stânjenesc confluenţa ide- desfăşurare pe teme academice şi sociale de importanţă vitală”. O declarație
ilor. Și, acordând importanță comunicării online, suntem încântați că acum car- similară din altă programă susține că „scrisul intelectual este aproape întot-
tea noastră are propriul ei blog, /heysayiblog. Updatat lunar cu articole curente deauna compus ca replică la alte texte”. Aceste afirmaţii răspund în ecou ideilor
din toată media, acest blog oferă un spațiu în care studenții şi profesorii pot angaja unor teoreticieni ai retoricii precum Kenneth Burke, Mihail Bahtin şi Wayne
pe bune un dialog. Booth, ca şi unor recenți cercetători ai compoziţiei, precum David Bartholomae,
Chiar dacă am revizuit şi adăugit Ei spun/Eu spun, ţintele noastre de bază John Bean, Patricia Bizzell, Irene Clark, Greg Colomb, Lisa Ede, Peter Elbow,
rămân neschimbate: să demistificăm scrisul şi cititul academic identificând Joseph Harris, Andrea Lunsford, Elaine Maimon, Gary Olson, Mike Rose, John
paşii-cheie ai argumentării persuasive şi să redăm aceşti paşi într-o formă pe Swales, Christine Feak, Tilly Wamock şi alții, care susţin că a scrie bine înseamnă
care studenții să o poată pune în practică. Sperăm ca prezenta ediție să ne aducă a antrena vocile altora și a le permite să te antreneze la rândul lor în dialog.
şi mai aproape de aceste scopuri, dotând studenţii cu îndemânări în ale scrisu- Totuși, în ciuda consensului privind scrisul ca act social, conversational,
lui de care au nevoie pentru a pătrunde în lumea academică şi dincolo de ea. a-i ajuta pe studenţii scriitori să participe în mod direct la aceste dezbateri ră-
mâne o formidabilă provocare. Cartea de față năzuieşte să iasă în întâmpinarea
acestei provocări. Scopul ei este demistificarea scrisului academic prin izolarea
pașilor lui de bază, explicându-i clar şi ilustrându-i sub formă de şabloane.
În acest fel, sperăm să-i ajutăm pe studenți să devină participanți activi la
importantele dezbateri din lumea academică şi din sfera publică mai largă.
 PUNCTE-CHEIE anumit stoc de formule pe care nu le-au inventat ei — şi că mulie dintre aceste
formule sunt atât de comun utilizate, încât ar putea fi redate în şabloane-model
pe care studenţii să le folosească pentru a structura și chiar a genera ceea ce
* Arata ca a scrie bine inseamnd a angaja o dezbatere, rezumandu-i pe vor să spună.
alţii („Ei spun”) pentru a pregăti propriul argument („Eu spun”). Când am redactat o ciornă a acestei cărți, am început s-o folosim la cursu-
= Demistifică scrisul academic, arătându-le studenților „paşii care con- rile de scriere pe care le predam la UIC (Universitatea Illinois Chicago), la anul
tează” într-un limbaj pe care să-l poată aplica uşor. întâi. În exerciţiile din clasă şi în temele de scriere, am descoperit că studenţi
* Furnizeazd sabloane uşor de folosit, pentru a-i ajuta pe scriitori să facă care altminteri se luptau din greu să-şi organizeze gândurile sau chiar să se gân-
aceşti paşi în propriul scris. dească să spună ceva s-au descurcat mult mai bine când le-am oferit şabloane
= Arată că a citi e un mod de a te angaja într-o dezbatere — nu doar ab- pe care să le urmeze.
sorbind pasiv informaţie, ci şi înțelegând şi participând activ la dialoguri
şi dezbateri. > În dezbaterile despre „O chestiune controversată este dacă
. Îni vreme ce unii susțin că alții pretind că

CUM A APĂRUT IDEEA ACESTEI CĂRȚI > Asta nu înseamnă că

O calitate a unor asemenea şabloane este, cum am descoperit, aceea că

Ideea originară a acestei cărți s-a ivit din interesul nostru împărtăşit pen- ele focalizează atenţia scriitorilor nu doar asupra a ce se spune, ci şi asupra
tru democratizarea culturii academice. Mai întâi, a crescut prin părerile susti-
formelor care structurează ceea ce este spus. Cu alte cuvinte, fac studenții mult
nute de Gerald Graff de-a lungul carierei sale, cum că şcolile şi colegiile trebuie mai conştienţi de patternurile retorice, care reprezintă chei ale succesului aca-
să-i implice pe cursanţi în dialogurile și dezbaterile din jurul ideilor. Mai con- demic, dar, adesea, la ore, sunt trecute cu vederea.
cret, ideea e însoțitor practic, la îndemână, în recenta sa carte Clueless in Academe:
How Schooling Obscures the Life of the Mind/Nauc in Academie: cum obscuri-
zează educaţia viața minţii, în care abordează dezbaterile academice din perspec-
tiva celor ce le consideră misterioase şi propune căi prin care o astfel de mistificare CENTRALITATEA SCHEMEI
poate fi învinsă. În al doilea rând, această carte a crescut din sabloanele de „Ei spun/EU SPUN”
scriere pe care Cathy Birkenstein le-a creat în anii 1990 pentru a le utiliza la
lecţiile de scriere şi literatură pe care le preda. Mulţi studenţi, a descoperit ea,
ar putea înțelege uşor ce înseamnă să susții o teză cu o probă, să lansezi un Pasul retoric central asupra căruia ne fixăm atenția în această carte e şablonul
contraargument, să identifici o contradicție textuală și, în cele din urmă, să „Ei spun/Eu spun”, care dă şi titlul cărții noastre. În opinia noastră, acest şablon
rezumi și să răspunzi unor argumente provocatoare, dar, adesea, ei întâmpină reprezintă structura profundă, de adâncime, ADN-ul intern al oricărui argument
greutăţi în a aplica aceste concepte în practică, în propriul lor scris. Când Cathy eficient, Scriitorii persuasivi eficienți fac mai mult decât să-şi susțină bine opini-
a schițat pe tablă șabloane, dându-le studenților ei limbajul şi schemele pe care ile („Eu spun”); în plus, ei își corelează opiniile cu ale altora („Ei spun”).
le pretind acești paşi sofisticați, scrisul lor — şi chiar calitatea gândirii — s-a Aici, de pildă, patternul „Ei spun/Eu spun” structurează un pasaj dintr-un
îmbunătățit semnificativ. eseu al criticului de media și tehnologie Steven Johnson.
Cartea aceasta a început, aşadar, atunci când ne-am pus laolaltă ideile şi am
realizat că aceste șabloane pot avea potenţialul de a deschide și clarifica dez- Decenii înțregi am lucrat cu presupunerea că cultura de masă urmează o
baterea academică. Am pornit de la premisa că toți scriitorii se bizuiesc pe un cărare stabilă înspre standardele cele mai de jos ale numitorului comun, pesemne

10 11
 fiindcă „masele” vor plăceri prosteşti, simple, iar marile companii media incearcă UTILITATEA ȘABLOANELOR
să le dea ceea ce-şi doresc. Dar... s-a întâmplat exact pe dos: cultura a devenit
mai pretențioasă cognitiv, nu mai puțin.
Steven Jounson, Watching TV Makes You Smarter/ Şabloanele noastre au și o calitate generativă, îndemnându-i pe studenţi
Privitul la televizor te face mai destept să facă în scrisul lor paşi pe care nu i-ar fi făcut altminteri sau nici măcar n-ar
fi ştiut că ar putea să-i facă. Şabloanele din această carte le pot fi de ajutor mai
Generându-şi propriul argument din ceea ce „Ei spun”, Johnson sugerează ales studenților nesiguri pe ce au de spus sau celor care întâmpină dificultăţi
de ce trebuie să spună ceea ce spune: pentru a corecta o prejudecată populară. în a descoperi ceva de spus, fiindcă adesea ei îşi consideră ideile atât de de la
Chiar şi atunci când scriitorii nu identifică explicit părerile cărora le răs- sine înțelese, încât nu au nevoie de argumentare. Studenţii de acest fel sunt
pund, aşa cum face Johnson, un „Ei spun” implicit poate fi adesea identificat, ajutați, am descoperit, când le oferim un şablon simplu, precum cel care ur-
precum în pasajul următor al Zorei Neale Hurston: mează, pentru a introduce un contraargument (ori pentru a introduce un opo-
zant!, cum îl numim în Capitolul 6).
Îmi amintesc de ziua în care am devenit colorată.
Zora NEALE HURSTON, Flow It Feels to Be Colored Me! > Firește, unii ar putea obiecta că . Deşi am recunoscut că
Cum e să Jiu eul meu colorat „totuși rămân la ideea că

Pentru a pricepe punctul de vedere al lui Hurston, trebuie să fim în stare Acest şablon îi ajută pe studenţi să facă pasul aparent nelogic al îndoielii
să reconstituim punctul de vedere implicit căruia îi răspunde ea și de care se asupra propriilor convingeri, să le privească din perspectiva celor care nu sunt
îndoieşte: că identitatea rasială este o trăsătură cu care pur şi simplu ne naștem. de acord cu ele. Făcând astfel, şabloanele pot scoate la iveală aspecte ale gân-
Dimpotrivă, sugerează Hurston, rasa ne este impusă de societate — ceva ce dirii studenţilor despre care, cum ei înşişi remarcă uneori, nici nu bănuiau că
„devenim” ca urmare a modului în care suntem trataţi. se află acolo.
Așa cum arată aceste exemple, modelul „Ei spun/Eu spun” poate îmbună- Alte şabloane din cartea aceasta îi ajută pe studenţi să facă o sumedenie
tati nu doar scrisul studentului, ci deopotrivă înțelegerea celor citite. De vreme de paşi sofisticati pe care altfel nu i-ar face: să rezume ce spun alții, să încadreze -
ce cititul şi scrisul sunt activități profund reciproce, studenții care învață să facă un citat cu propriile lor cuvinte, să indice opinia căreia îi răspunde scriitorul,
paşi retorici cu ajutorul șabloanelor par a deveni mult mai capabili să identifice să observe trecerea de la punctul de vedere al sursei la cel propriu autorului, să
aceşti paşi în textele pe care le citesc. Și, dacă avem dreptate că argumentele ofere probe pentru acest punct de vedere, să aibă şi să răspundă la contraargu-
eficiente se află întotdeauna în dialog cu alte argumente, rezultă că, pentru a mente si să explice care e, până la urmă, miza. Arătându-le studenţilor cum să
înţelege tipurile de texte complexe predate în colegiu, e necesar ca studenții să urmeze astfel de paşi, şabloanele fac mai mult decât să le organizeze ideile; ele
identifice opiniile cărora le răspund aceste texte. îi ajută să aducă aceste idei la suprafață.
Lucrul cu modelul „Ei spun/Eu spun” poate să ajute și la inventarea, la
găsirea a ceva de spus. Potrivit experienței noastre, studenții descoperă ce vor
să spună nu atât gândindu-se la un subiect într-o cabină separată, cât citind texte, DE ACORD, DAR ȘABLOANE?
urmărind atent ce spun alți scriitori și căutând o nişă prin care să se poată angaja
în dezbatere. Cu alte cuvinte, ascultarea atentă a altora şi rezumarea a ceea ce
au aceştia de spus pot ajuta la generarea propriilor idei. Ne dăm seama, desigur, că unii dintre instructori vor fi având rezerve
vizavi de şabloane, Unii, de pildă, ar putea obiecta că astfel de indicaţii-șablon

' În engleză, a naysayer, unul care spune nu, un sceptic, un „Toma necredinciosul” (n, trad.)

13
ar reprezenta o revenire la formele normate de instruire care încurajează învă- Şabloanele au fast utilizate chiar şi în predarea relatării personale/personal
țarea pasivă ori îi determină pe studenţi să-şi comute scrisul pe pilot automat, narrative.! Teoreticiana în literatură și în ştiinţele educaţiei Jane Tompkins a
E o reacție de înțeles, credem, față de felurile de instruire papagalicească, inventat următorul şablon pentru a-i ajuta pe studenții-scriitori să facă pasul
deoarece acestea au încurajat într-adevăr pasivitatea şi au secătuit scrierea de adesea dificil de la a spune o poveste, la a explica semnificaţia ei: „X spune o
creativitate şi de o relaţie dinamică cu lumea socială. Problema e că studenții poveste despre pentru a arăta că „ Experiența mea
nu vor învăţa niciodată pe cont propriu să facă paşii intelectuali cheie pe care personală cu conduce la o idee similară/diferită/deo-
şabloanele noastre îi redau. În vreme ce scriitorii cu experienţă îşi culeg aceşti potrivă similară şi deosebită. Ce am desprins din experienţa mea cu
paşi inconştient din lecturile lor, mulți dintre studenți n-o fac. În consecinţă, este _________________+ Caurmare,conchideă_____________.”
credem că studenţii trebuie să vadă aceşti pași reprezentaţi în modurile explicite Ne place în mod deosebit acest şablon fiindcă sugerează că argumentul „Ei spun/
pe care le oferă şabloanele. Eu spun” nu trebuie să fie mecanic, impersonal, sec, şi că a spune o poveste şi
Aşadar, scopul şabloanelor nu este să înăbuşe gândirea critică, ci să le arate a susține un argument sunt activități mult mai compatibile decât cred mulți.
direct studenţilor pașii retorici cheie pe care aceasta îi conţine. De vreme ce
noi îi încurajăm pe studenţi §4 modifice şi să adapteze şabloanele în funcţie de
particularitățile argumentelor pe care le susţin, utilizarea acestor formule pre- DE CE E ÎN REGULĂ SĂ FOLOSEŞTI „EU”
fabricate ca instrumente de învăţare nu duce la scriere şi gândire schematică,
în şabloane. Indiscutabil, niciun instrument de învățare nu poate garanta faptul
că studenţii se vor angaja într-o gândire profundă, riguroasă. Șabloanele noas- Dar ia staţi — oare „eul” din „Ei spun/Eu spun” nu încurajează în mod
tre, totuşi, furnizează imbolduri concrete care pot stimula ori modela o astfel de flagrant folosirea persoanei întâi a pronumelui”? Nu suntem conştienţi de faptul
gândire: Ce „spun ei” despre tema mea? Ce ar spune un sceptic despre argu- că unii profesori le interzic studenţilor să folosească „eu” şi „noi”, în temeiul
mentul meu? Care sunt dovezile mele? Trebuie să-mi evaluez punctul de vedere? faptului că aceste pronume încurajează opiniile subiective, nepotrivite, în locul
Cui îi pasă? argumentelor obiective şi motivate? Ba da, suntem conştienţi de această pro-
În fapt, şabloanele au o istorie lungă şi bogată. Oratorii publici, de la cei hibiţie a persoanei întâi, dar credem că ea are cusururi serioase. Mai întâi, a
din Grecia şi Roma antică, până la cei din Renaşterea europeană, studiau ropoi exprima opinii nepotrivite, subiective, nu e în mod necesar cel mai grav păcat
retorici sau „locuri comune”, formule şi pasaje-model care reprezentau diferite pe care-l pot comite scriitorii începători; acesta poate fi un punct de la care ei
strategii la îndemâna vorbitorilor publici. Sub multe aspecte, şabloanele noas- pot porni spre perspective mai raționale, mai puţin indulgente cu ale lor. În al
tre sunt un ecou al acestei tradiţii retorice clasice şi imită modele recunoscute, doilea rând, a le interzice studenţilor să folosească „eu” e o cale pur şi simplu
Jurnalul Nature le cere celor care doresc să colaboreze să respecte pe pa- ineficientă de a le frâna subiectivitatea, de vreme ce cineva poate oferi argu-
gina de început a manuscrisului lor un regulament care e asemenea unui şablon; mente slabe, opinii rău susținute la fel de ușor şi fără ea. În al treilea rând — şi
„Două sau trei propoziţii care să explice ce revelează concluzia de bază [a stu- cel mai important —, a interzice persoana întâi tinde să stânjenească abilitatea
diului lor] prin comparație directă cu ce se credea până acum sau cum comple- studenţilor nu doar de a lua poziţii ferme, ci şi de a face diferența dintre propri-
tează concluzia principală cunoaşterea precedentă”. În câmpul educaţiei, un ile poziții și cele ale altora, cum arătăm în Capitolul 5. Fireşte, scriitorii pot
formular conceput de teoreticianul Howard Gardner le cere aplicantilor pentru recurge la diverse circumlocutiuni — „Aici e de arătat că”, „Evidenţele sugerează”,
o cercetare postdoctorală să completeze următorul şablon: „Cei mai mulţi dintre „Adevărul e că” —, iar acestea le pot fi utile pentru a ocoli seria monotonă de
savanții din domeniu cred că . Ca rezultat al studiului propoziții cu „Eu cred că”. Dar, dincolo de evitarea unei astfel de monotonii,
meu, .” Faptul că aceste două exemple se adresează nu vedem niciun motiv serios pentru a pune deoparte „eul” din scrierea persuasivă,
subiecților postdoctorali și cercetătorilor cu experienţă arată că nu doar studen- RI
ţii în curs de pregătire pot găsi sprijin în executarea acestor paşi retorici cheie, ' Am lăsat și varianta în engleză, cu bară oblică, atunci când am crezut că e vorba despre
ci, deopotrivă, și universitarii cu experienţă. cuvinte sau sintagme utilizate ca atare și în limba română. (n.trad.)

14
Decât să-l interzicem p pe „eu”, mai bine am recurge rg la o tactică superioară: | trebuie să predăm intrările și ieşirile scrierii argumentative nu studiind principi-
aceea de a le oferi studenților practica utilizării sale corecte şi de a-i învăţa să-l ile logice în mod abstract, ci plonjând în dezbateri şi discuţii concrete, probând
folosească, ambele prin întemeierea opiniilor lor pe probe şi prin păstrarea diferite patternuri de răspuns şi, în acest fel, dând un sens la ceea ce functio-
aproape de perspectiva alternativă — de ceea ce „Ei spun”, nează pentru a convinge audienţele şi ce nu. În opinia noastră, oamenii învață
mai multe despre argumentare atunci când ascultă pe cineva zicând „N-ai pri-
ceput ideea mea. Ceea ce spun eu nu e că „ci că "
CUM E ORGANIZATĂ ACEASTĂ CARTE sau,,Suntdeacordcutinec’__——sichiarvoiadiugaca_
decât prin studierea diferențelor dintre raționamentul inductiv si cel deductiv,
Astfel de formule oferă studenţilor un înțeles imediat despre cum e să intri
Din cauza centralităţii sale, am permis modelului „Ei spun/Eu spun” să — într-o conversaţie publică, pe când studierea justificărilor abstracte şi a erorilor
dicteze structura acestei cărți. Astfel, în vreme ce Partea întâi e dedicată artei de logică nu o face.
de a-i asculta pe ceilalţi, Partea a doua arată cum poţi să oferi propriul tău răs-
puns. Partea întâi se deschide cu un capitol despre „Să începi cu ceea ce spun
alţii”, care explică de ce e în general recomandat să inaugurezi un text prin a-i A TE CONFRUNTA CU IDEILE ALTORA
cita pe alţii mai degrabă decât să plonjezi direct în punctul tău de vedere. Capi-
tolele următoare iau în discuţie arta de a rezuma şi de a cita ceea ce au de spus
aceşti alţii. Partea a doua începe cu un capitol despre diferite moduri de a răs- Un scop central al prezentei cărți este să demistifice scrierea academică
punde, urmat de capitole despre felul cum se marchează trecerea de la ce „spun prin întoarcerea acesteia la rădăcinile sale sociale şi conversaţionale. Deşi scri-
ei” la ce „spun cu”, despre modul cum se introduc obiecţii şi se răspunde la ele, erea poate cere o anumită doză de linişte și singurătate, modelul „Ei spun/Eu
despre cum se răspunde la importantele întrebări „Ei, şi ce?” şi „Cui îi pasă?” spun” le arată studenţilor că pot să-şi dezvolte ideile nu doar privind înăuntrul
Partea a treia oferă strategii pentru Tying It All Together/A lega totul laolaltă, lor, ci și făcând ceea ce fac adesea într-o bună conversaţie cu prietenii şi fami-
începând cu un capitol despre conexiune şi coerență, urmat de unul despre lia — ascultând atent la ce spun alţii şi intrând în dialog cu alte idei.
limbajul formal şi informal, în care se susţine că discursul academic e adeseori Abordarea scrierii are, prin urmare, o dimensiune etică, de vreme ce le cere
perfect compatibil cu limbajul informal pe care studenții îl folosesc în afara şcolii; scriitorilor nu doar să tot probeze și să reafirme ceea ce ei cred deja, ci şi să
şi conchizând cu un capitol despre arta metacomentariului, care le arată studenților lărgească ceea ce cred prin confruntarea cu credinţe care diferă, uneori radical,
cum să indice modul cum înţeleg cititorii un text. Partea a patra oferă îndrumări de ale lor. Într-o societate tot mai diversă, mai globală, această abilitate de a te
pentru angajarea unui dialog în contexte specific academice, cu capitole despre confrunta cu ideile altora e în mod special crucială pentru o cetățenie/comuni-
angajarea unor discuții în clasă, despre scrisul online, lectură şi scriere la cursurile tate democratică.
de literatură, ştiinţe şi științe sociale, iar în încheiere oferim cinci lecturi.
GERALD GRAFF,
CatHy BIRKENSTEIN
CE NU FACE ACEASTĂ CARTE

Există câteva lucruri pe care această carte nu încearcă să le facă. De pildă,

noi nu acoperim principii logice ale argumentului precum silogismele, justifi-
cările, falaciile [erorile] logice ori diferenţele dintre raționamentul inductiv și
cel deductiv. Deşi asemenea concepte pot fi folositoare, suntem de părere că
e

16 i
5
=
 INTRODUCERE
Angajarea in conversatie

Gândiţi-vă la o activitate la care va pricepeti foarte bine — gatitul, cantatul

la pian, aruncatul la coşul de baschet —, ba chiar şi la una foarte banală cum ar
fi condusul unei maşini. Dacă reflectați asupra acestei activități, veţi realiza că,
odată ce o stăpâniţi, nu mai e nevoie să vă gândiţi prea mult, în mod conştient,
la toate mișcările care o compun. Faptul că îndepliniți această activitate de-
pinde, cu alte cuvinte, de deprinderea unei serii de paşi complicaţi — paşi care
|i se pot părea dificili sau misterioşi celor ce încă nu i-au învățat.
Aceeaşi regulă i se aplică şi scrisului, Adesea, fără a realiza conştient asta,
scriitorii cu experienţă se bazează automat pe un stoc de pași prestabiliți, esen-
țiali în comunicarea unei idei sofisticate. Ceea ce îi face pe scriitori maeştri ai
meșteșugului lor nu este doar abilitatea de a exprima gânduri interesante, ci şi
stăpânirea unui întreg arsenal de pași de bază pe care cel mai probabil i-au
deprins citind o mare varietate de cărți ale altor scriitori consacraţi, Din contră,
scriitorii mai puţin experimentați sunt adesea nefamiliarizaţi cu aceşti paşi de
bază, motiv pentru care manifestă nesiguranţă în utilizarea lor în propria scri-
itură. Această carte se vrea un ghid scurt, ușor de folosit, pentru paşii de bază
ai scrierii academice.
Una dintre premisele noastre fundamentale spune că aceste mişcări de bază
sunt atât de comune, încât pot fi reprezentate prin șabloane de folosit ca atare,
pentru a structura sau chiar a genera propria scriitură. Poate că trăsătura distinc-
tivă a cărții de faţă este tocmai prezentarea unor astfel de şabloane, create pentru
a vă ajuta să pătrundeţi cu succes nu doar în lumea scrierii şi a gândirii acade-
mice, ci și în aceea, mai largă, a discursului şi activității civice.
Astfel, în loc să se concentreze exclusiv asupra principiilor abstracte ale
scrisului, cartea noastră oferă şabloane-model care vă ajută să aplicaţi aceste

19
 principii direct în practică. Lucrând cu şabloane/modele, vă veţi face imediat o noastre idei. În linii mari, scrierea academică este o scriere argumentativa gi
idee în privinţa modului în care vă puteţi angaja în tipul de gândire critică solici- | consideram ca, pentru a sustine/argumenta bine, este nevoie de mai mult decât
tat la nivelul colegiului, precum şi în sferele vocaționale şi publice de mai târziu. + de simpla afirmare a propriei opinii. Trebuie să angajezi o conversaţie folosind
Unele dintre şabloane sunt paşi simpli, dar cruciali, cum ar fi cei care ceea ce spun alții (sau ce ar putea să spună) ca pe o pistă de lansare sau ca pe
rezumă o idee larg acceptată. o cutie de rezonanţă pentru propriile opinii. Din acest motiv, unul dintre cele
mai importante sfaturi cuprinse în cartea de faţă este acela de a include „vocile”
4 + Mulţi americani admit că celorlalţi în propriul text.
În opinia noastră, aşadar, cea mai bună scriere academică are o trăsătură
Altele sunt mai complicate. de bază: este puternic ancorată, într-un fel sau altul, în punctele de vedere ale
altora. Prea adesea, totuşi, scrierea academică este privită ca un mod/proces de
>» Pe deo parte, „Pe de altă parte a spune lucruri „adevărate” sau „inteligente” într-un vacuum, de parcă ar fi
» Autoarea X se contrazice singură. În același timp în care argumentează că posibil să discuți efectiv fără a fi angajat într-o conversaţie cu altcineva (Dacă,
ea sugerează și că de exemplu, ai fost învăţat să scrii un eseu tradițional compus din cinci para-
> Sunt de acord că grafe, ai fost invatat/ai aflat cum să dezvolţi o idee şi să o susţii cu dovezi.
> Asta nu înseamnă că Învățătura a fost bună până la un anumit punct, dar a ignorat faptul esențial că
în lumea reală nu emitem argumente fara a fi provocati.
Este evident adevărat că gândirea şi scrierea critică merg mai profund Dimpotrivă, emitem argumente tocmai pentru că cineva a spus sau a făcut
decât orice set de formule lingvistice, implicând analizarea unor ipoteze, dez- ceva (sau poate mu a spus sau nu a făcut ceva), iar noi simţim nevoia să replicăm:
voltarea unor revendicări solide, oferirea de motive şi probe auxiliare, luarea „Nu îmi dau seama de ce îţi place echipa Lakers aşa de mult”; „Sunt de acord, a
în considerare a unor argumente contrare şi aşa mai departe. Dar aceste obice- fost un film grozav”; „Argumentul acela este controversat/discutabil”. Dacă nu ar
iuri mai profunde de gândire/habits of thought nu pot fi puse în practică dacă exista ceilalți oameni şi dorința noastră de a-i contrazice, de a fi de acord cu ei sau
nu posezi un limbaj pentru a le exprima într-o manieră clară, organizată. de a le răspunde într-un anumit fel, nu ar exista niciun alt motiv de dezbatere. _")

EXPRIMĂ IDEILE PROPRII CA RĂSPUNS Parsonajala din Clanul

LA ALE CELORLALȚI Soprano sunt
foarte complexe.

Unul dintre cele mai importante șabloane pe care ne concentrăm în această

carte este formula „Ei spun „Eu spun ” care dă şi titlul lucră-
rii noastre. Dacă există vreo idee cu care sperăm să rămâneți din cartea asta,
aceea ar fi că e important nu doar să vă exprimaţi ideile proprii („Eu spun”), ci
şi să prezentați aceste idei ca pe un răspuns la ideile unei alte persoane sau ale
unui alt grup de persoane („Ei spun”). Pentru noi, structura de bază a scrisului
academic eficient — şi a unui discurs public responsabil — rezidă nu doar în afir-
marea ideilor proprii, ci şi în ascultarea cu atenţie a celor din jur, rezumându-le Pentru a avea impact ca scriitor, trebuie si faci mai mult decat s4 emiti
viziunea în aşa fel încât aceştia să şi-o recunoască și răspunzând cu propriile © comentarii logice, larg acceptate și consistente. Trebuie, în plus, să găseşti un

20 21
poz
mod de a intra in dialog cu punctele de vedere ale altora— cu ceva ce ,,Ei spun”. King continuă prin a fi de acord cu criticii săi că „este regretabil ca astfel
Dacă arpumentele tale nu identifică acel „Ei spun” căruia îi răspunzi, probabil de demonstraţii au loc în Birmingham”, dar se grăbeşte să adauge că „e şi mai
că ele nu vor avea niciun sens. După cum sugerează figura de mai înainte, ce regretabil faptul că structura puterii albe a oraşului a lăsat comunitatea neagră
spui poate fi logic pentru audienţă, dar de ce spui nu este. Fiindcă tocmai ceea fără nicio altă soluţie”. Scrisoarea lui King este, de fapt, atât de conversaţională,
ce spun sau gândesc alţii ne motivează scrisul şi îi oferă rațiunea de a exista. încât ar putea fi rescrisă sub formă de dialog sau de piesă de teatru.
Astfel încât, după cum sugerează figura următoare, propriul tău argument —
teza/mesajul sau momentul „Eu spun” din textul tău — ar trebui să fie, intot- Criticii lui King:
deauna, un răspuns la argumentele/enunțurile/părerile altora. Răspunsul lui King:
Criticii:
Răspunsul:
Unii spun de C/anu/ Soprano
că ar caricaturiza americanii Evident, King nu ar fi scris această faimoasă scrisoare dacă nu ar fi exis-
de origine italiană. Totuși personajela tat criticii lui, ale căror puncte de vedere le-a tratat nu ca pe niște obiecţii la
din serial sunt foarte
complexe! propriile sale idei deja bine structurate, ci ca sursă motivaţională a acestor idei,
ca principală rațiune a lor de a exista. EI citează nu doar ceea ce au spus criticii
lui („Unii au întrebat: de ce nu ai acordat timp noilor autorităţi locale ca să acţio-
neze?”), ci şi ceea ce ar fi putut să spună („Cineva ar putea să întrebe pe bună
dreptate: cum poţi susține încălcarea unor legi şi respectarea altora?) — totul
pen a pregăti terenul pentru ceea ce el însuşi doreşte să afirme.
fun schimb similar de replici „Ei spun/Eu spun” deschide un eseu despre PX
patriotism al criticului social Katha Pollitt, care foloseşte comentariul propriei sale
fiice pentru a ilustra fervoarea naţională a patriotismului de după 11 septembrie.

În scrierile lor, mulți scriitori fac pașii „Ei spun/Eu spun” în mod explicit. Fiica mea, care merge la Stuyvesant High School, la doar câteva blocuri
Un exemplu faimos îl reprezintă Scrisoarea din Închisoarea Birmingham a lui distanță de fostul World Trade Center, crede că ar trebui să fluturăm steagul
Martin Luther King Jr., care constă, aproape în totalitate, în răspunsul elocvent american la fereastră. Cu siguranţă, nu, spun eu: steagurile înseamnă sovinism,
al lui King la poziţia publică a opt clerici care îşi exprimau regretul în legătură răzbunare şi război. Ea îmi spune că mă înşel — steagurile înseamnă că suntem
cu protestele pentru drepturi civile al căror lider era. Scrisoarea — compusă în 1963, uniţi, îi onorăm pe cei morți și spunem nu terorismului. Într-un fel, amândouă
când King se afla la închisoare din cauza unei demonstraţii contra nedreptăților avem dreptate...
rasiale din Birmingham pe care o condusese — este structurată aproape în între- KATHA POLLITT, Put Out No FlagsiNu scoateți steaguri
gime pe modelul rezumare-răspuns. King rezumă în ea criticile acestora, iar apoi
le răspunde. Într-un pasaj tipic, King serie: După cum se vede din exemplul lui Pollitt, „cel” căruia îi răspundeți atunci
când formulați un argument nu trebuie să fie un autor faimos sau o persoană
Deplângeţi demonstrațiile care au avut loc în Birmingham. Dar declarația cunoscută de auditoriul vostri) Poate fi un membru al familiei, cum este fiica
voastră, îmi pare rău să o spun, nu exprimă o îngrijorare similară pentru condi- lui Pollitt, un prieten sau un coleg de clasă care a făcut o declarație provoca-
țiile care au dat naştere acestor demonstraţii. toare. Poate chiar să fie ceva ce ar putea spune un ins sau un grup — ba chiar o
ni

MARTIN LUTHER KING Jr., Letter from Birmingham Jail! parte din tine, ceva ce credeai odată şi acum nu mai crezi sau ceva ce crezi într-o
aa

Scrisoare din închisoarea Birmingham anumită măsură, dar în acelaşi timp ai şi îndoieli asupra sa. Important este ca
i opezrete
[Pew

23
„ei” (sau „tu” sau „ea”) să reprezinte un grup mai larg cu care cititorul se poate . conflictul şi opoziţia, tipul de discuţie/argumentaţie conversaţională „Ei spun/
identifica — in cazul lui Pollitt, cei ce cred in fluturarea steagului din motive | Eu spun” pe care ne concentrăm în această carte poate fi în egală măsură util
patriotice. Exemplul lui Pollitt ne arată, de asemenea, că faptul de a răspunde şi când sunteţi de acord, şi când nu. ,
opiniilor altora nu implică întotdeauna o opoziţie absolută. Aprobând şi deza- 4 oe
probând opinia fiicei sale, Pollitt recurge la ceea ce noi numim răspunsuri de » Ea afirmă că iar eu sunt de acord pentru că 3
tip „da şi nu”, reconciliind păreri aparent incompatibile (vezi Capitolul 4 pen- > Părerea ai că este susținută de noi cercetări care arată că
tru detalii despre a fi de acord, dar cu o rezervă).
În timp ce King şi Pollitt identifică, amândoi, părerile cărora le răspund,
unii autori nu declară în mod explicit opiniile, ci, în loc de asta, le permit citi-
Nu este obligatoriu nici ca de fiecare dată să alegeţi între simplul acord
torilor să le intuiască. Vedeţi, de exemplu, dacă puteţi identifica acel „Ei spun”
sau dezacord, de vreme ce formatul „Ei spun/Eu spun” funcționează atât cu
implicit sau nenumit la care răspunde următorul enunţ:
acordul, cât și cu-dezacordul simultan, după cum a ilustrat Pollitt mai înainte.
Îmi place să cred că am un oarecare avantaj ca profesor de literatură, deoa- ia — At) d + Ne Di cf
> El pretinde ca iar eu am păreri amestecate despre asta. Pe de o
rece, pe când creşteam, nu îmi plăceau cărțile și îmi era teamă de ele.
GeRALD GRAFF, Disliking Books at an Early Age! parte, sunt de acord ca „Pe de altă parte, insist totuși pe ideea că
= rf
Să urăşti cărțile la o vârstă fragedă
ryt AFEO
Cc
Dacă nu v-aţi dat seama deja, „Ei spun”-ul ascuns aici este credința co- Această ultimă opțiune — de a fi de acord şi împotrivă în acelaşi timp — este
mună că, pentru a fi un bun profesor de literatură, trebuie să fi crescut plă- una pe care noi o recomandăm în mod special, pentru că vă permite să evitați
cându-ți cărțile şi bucurându-te de ele, un răspuns simplu de tipul „da” sau „nu” şi să prezentaţi o părere mai complexă,
După cum puteți vedea din aceste exemple, mulți autori folosesc formatul dar menţinându-i complexitatea într-o structură clară de tipul „Pe de o parte/
„Ei spun/Eu spun” pentru a se arăta de acord cu sau a-i contrazice pe alții, pentru Pe de altă parte”,
a provoca moduri-standard de gândire şi a isca, astfel, controverse. Acest fapt ar Deşi modelele oferite de noi în această carte pot fi folosite pentru a vă
putea fi un şoc pentru voi, dacă aţi trăit cu impresia că, pentru a avea succes structura scrisul la nivel de propoziţie/frază, ele pot fi extinse, la nevoie, la
academic, trebuie să evitaţi controversele în scris, făcând declaraţii cu care nimeni aproape orice lungime, după cum o demonstrează următoarele modele elaborate
nu ar putea să nu fie de acord. Deşi această perspectivă asupra scrisului poate „Ei spun/Eu spun”. ——
părea logică, ea este de fapt o rețetă pentru un scris plat, fără viață, pentru un scris
care nu reuşeşte să răspundă întrebărilor de tipul „Și ce dacă?” şi „Cui îi pasă?”,
» În dezbaterea recentă despre o temă controversată a fost dacă
„William Shakespeare a scris o mulțime de piese de teatru şi de sonete faimoase”
„Pe de o parte, unii susțin că „Din această perspectivă,
poate fi o afirmaţie perfect adevărată, dar, tocmai pentru că nimeni nu are de ce
„Pe de altă parte, însă, unii susțin că . Cu cuvin-
să o contrazică, este de la sine înțeleasă, așa că ar părea fără rost dacă ați afirma-o.
tele lui „unul dintre cei mai mari susținători ai acestei păreri,
m”. Conform acestei opinii, „ Pe scurt, deci, pro-
blema este dacă sau
MODURI DE A RĂSPUNDE + Dpinia mea personală este că . Deși accept că __, Sustin
“totuși că _ _, De exemplu, eși unii ar putea obiecta că
Doar pentru că mare parte din scrisul argumentativ derivă din neînțelegeri, „ aş răspunde că . Problema este importantă pentru că
nu înseamnă că acordul e exclus. Deși argumentația este adesea asociată cu

24
 >
}

Dacă revedeţi acest model, veţi constata că el vă ajută să faceţi o sume- prezentate mai înainte şi restul din această carte vor ajuta, de fapt, scrisul vostru
denie de paşi incitanţi (fiecare dintre ei urmând a fi luaţi în discuţie în capito- să devină mai original şi mai creativ, iar nu mai puţin. În cele din urmă, chiar şi
lele ce vor urma în această carte). Mai întâi, şabloanele vă învaţă să începeți . cea mai creativă formă de expresie depinde de modele şi structuri prestabilite,
textul prin identificarea unei teme dintr-o conversaţie sau dezbatere în curs de. Mulţi compozitori, de exemplu, se bazează pe modele venerabile vers-refren-vers
derulare („În discuţiile recente asupra „0 chestiune controversată a şi puţină lume l-ar numi pe Shakespeare lipsit de creativitate pentru că nu a in-
fost .”), iar apoi să reprezentaţi câteva dintre vocile din această ventat el sonetul sau formulele dramatice pe care le-a folosit cu un atât de uluitor
controversă (folosind structura „pe de o parte/pe de altă parte”). Şablonul vă! efect. Chiar şi cei mai avangardişti şi mai inovatori dintre artişti (cum ar fi cântă-
ajută, de asemenea, să introduceți un citat („După cum a spus”), să explicaţi rețul de jazz improvizaţional) trebuie să stăpânească formele de bază pe care
citatul prin propriile cuvinte („Conform acestei păreri”) şi — într-un nou para- improvizează lucrarea lor, de la acestea porneşte şi merge mai departe, căci altfel
graf — să vă susțineţi propriul punct de vedere („Părerea mea personală este.
ar semăna cu piesa unui copil needucat. În sfârşit, deci, creativitatea şi originali-
că”), să îl temperați („„Totuși, pot să admit că”), iar apoi să vă susțineţi opinia tatea nu rezidă în evitarea unor forme prestabilite, ci în utilizarea lor imaginativă.
cu dovezi („De exemplu”). În plus, şablonul vă ajută să faceţi unul dintre cei Mai mult, aceste șabloâne nu dictează conținutul a ceea ce spuneți, conținut
mai importanţi paşi ai scrierii de tip argumentativ, pe care noi îl numim „plan-
care poate fi tot atât de original pe cât îl puteţi face, ci doar sugerează un mod de
tarea în textul vostru a unei îndoieli” şi care constă în faptul că rezumaţi şi apoi
a da o formă felului cum îl exprimaţi. În plus, odată ce începeţi să vA simtiti
răspundeţi unei obiecții probabile la propria voastră teorie centrală („Deşi s-ar
confortabil cu şabloanele din această carte, veţi deveni capabili să improvizați
putea obiecta faptul că „eu răspund că „”). În sfârşit, acest şablon
creativ pe baza lor pentru a le potrivi unor noi situații și scopuri și să găsiţi altele
vă ajută să translatați între afirmaţiile generale, omniprezente („„Deci, ca să
în interpretarea voastră. Cu alte cuvinte, şabloanele oferite aici sunt instrumente
rezumăm”) şi afirmaţiile doveditoare, la scară mai mică („De exemplu”),
Pe de altă parte, niciunul dintre noi nu ne naştem cunoscând acești pași, de învăţare pentru început, nu structuri bătute în cuie, Odată ce v-aţi obişnuit să
mai ales în ceea ce priveşte scrierea academică. De aici, nevoia de această carte. le folosiţi, vă puteţi chiar şi dispensa complet de ele, deoarece pașii retorici pe
"care îi ilustrează vă vor sta la îndemână într-un mod inconştient, instinctiv.
Dar, dacă încă mai aveţi nevoie de dovezi că scrisul cu șabloane nu dis-
truge creativitatea, examinaţi următoarea introducere la un eseu despre indus-
DISTRUG ȘABLOANELE CREATIVITATEA? tria fast-food, pe care l-am reprodus la finalul acestei cărți.

Dacă sunteți asemenea unora dintre studenţii noştri, reacţia iniţială la şa- Dacă ar fi existat vreodată vreun titlu de ziar creat special pentru mono-
bloane ar putea fi scepticismul. La început, mulți dintre studenții noştri s-au plâns logul lui Jay Leno!, acesta ar fi, copiii lnându-se de McDonalds săptămâna asta
că folosirea șabloanelor le va lua originalitatea şi creativitatea şi va face ca toţi şi dând în judecată compania pentru că i-a îngrăşat. Nu ar fi ca şi cum bărbaţii
să sune la fel. „Ne vor transforma în roboţi care scriu”, a insistat unul dintre de vârstă mijlocie ar da în judecată Porsche pentru că îi face să ia amenzi pen-
studenții noștri. Un altul a fost de acord, adăugând „Ei, eu sunt cântăreț de jazz. tru viteză? Ce s-o fi întâmplat cu responsabilitatea personală? Înclin să simpa-
Şi noi nu cântăm după tipare prestabilite. Ni le creăm noi”. „Suntem la colegiu tizez cu aceşti impunători patroni de fast-food, totuşi, Asta, poate, pentru că am
acum”, a afirmat un alt student, „chestia asta este de nivelul clasei a treia.” fost unul dintre ei.
Din punctul nostru de vedere, totuși, şabloanele din această carte, departe Davip ZinczENKO, Don '! Blame the Eater!
de a fi „chestii de nivelul clasei a treia”, reprezintă capitalul de bază pentru gân- Nu-l blama pe Cel care mănâncă
direa şi scrierea sofisticată, necesitând adesea foarte multă practică şi instruire.
pentru a fi folosite cu succes. Cât despre părerea că formele prestabilite submi-_
' Jay Leno (James Douglas Muir-Leno, n. 1950)- comic american, câştigător al Premiului
nează creativitatea, credem că ea se bazează pe o viziune foarte limitată asupra. Emmy, gazda emisiunii The Tonight Show, care rulează pe postul de televiziune american NBC.
a ceea ce este creativitatea cu adevărat. Din punctul nostru de vedere, şabloanele. (n, trad.)
ai

26 27
 7
|
Deşi Zinczenko se bazează pe o formulă de tip „Ei spun/Eu spun”, scriitura ti purile de conversaţie descrise elocvent de filosoful Kenneth Burke în următorul
sa nu este nicidecum seacă, robotizată sau noncreativă. Chiar dacă Zinczenko, pasaj extrem de citat. Asemuind lumea schimburilor intelectuale cu o conver-
nu foloseşte explicit cuvintele „Ei spun” şi „Eu spun”, şablonul, totuşi, conferă, saţie fără sfârşit la o petrecere, Burke scrie:
pasajului structura sa implicită: „Ei spun că tinerii care dau în judecată compa-
niile fast-food pentru că i-au îngrășat reprezintă o glumă; dar eu spun că astfel, Ajungi târziu. Când soseşti, ceilalţi se află aici cu mult înaintea ta şi sunt
de procese sunt justificate”. "angajaţi într-o discuţie aprinsă, o discuţie prea aprinsă ca ei să se oprească şi să
îți spună exact despre ce e vorba... Asculți o vreme, până când consideri că ai
za surprins conținutul de bază al discuţiei; apoi te bagi în vorbă. Cineva răspunde;
DAR ASTA NU E PLAGIAT? tu îi răspunzi; altcineva vine în apărarea ta; un altul se aliază împotriva ta... Se
face târziu, trebuie să pleci, Și chiar pleci, cu discuția încă în plină desfăşurare.
KENNETH BURKE, The Philosophy af Literary Form/
„Dar ăsta nu e plagiat?” — cel puţin un student din fiecare an va întreba Filosofia formei literare
asta. „Păi, este?”, intervenim noi, întorcând întrebarea într-una de care să pro.
fite întreaga clasă. „Vă cerem, în cele din urmă, să folosiți în scrisul vostru un Ce ne place la acest pasaj este ideea că exprimarea unei idei şi „intrarea
limbaj care nu este x! cps pile lon. pere îl «împrumutaţi» sau, S-0 vorbă” pot fi făcute doar în dialog cu alții; că noi toți intrăm în lumea dina-
iv dt dle ie sl mute , ‘ mică a ideilor nu ca indivizi izolați, ci ca ființe sociale, fiind profund conectaţi
Adesea, se iscă o discuţie plină de viaţă, care ridică probleme importante cu alţii care sunt implicaţi în ceea ce spunem
legate de proprietatea intelectuală/drepturile de autor şi ajută pe toată lumea să Această abilitate de a participa la conversații complexe, cu fatete multiple,
înțeleagă mai bine limita adesea confuză dintre plagiat şi folosirea legitimă a ceea
a căpătat o stringență specială în lumea de azi, de după 11 septembrie, atât de
ce spun alții sau a felului cum o spun. Studenţii văd repede că nicio persoană nu
diversă, în care viitorul nostru al tuturor ar putea depinde de abilitatea de a ne
deține o formulă convenţională ca „pe de o parte, pe de altă parte”. Sintagme ca.
pune pe noi înşine în pielea celor care gândesc foarte diferit de noi. Sfatul cen-
„0 problemă controversată” sunt atât de uzual folosite şi reciclate, încât au deve-
nit, generic, proprietatea comunității şi pot fi utilizate liber fără teama de a comite “tral al acestei cărți — acela de a-i asculta cu grijă pe ceilalţi, inclusiv pe cei care
plagiat. Este plagiat, însă, dacă termenii folosiți pentru a umple spaţiile libere ale nu sunt de acord cu noi, iar apoi de a discuta cu ei cu considerație şi respect — ne
unor astfel de formule sunt împrumutaţi de la alții fără a se preciza corect sursa. poate£.“. ajuta să: vedem dincolo de părerile noastre favorite, care s-ar putea să nu
Pe scurt, deci, în vreme ce reciclarea formulelor folosite convențional nu repre. fie împărtășite de toată lumea. Actul simplu de a formula o propoziţie care
zinta un plagiat, preluarea conținutului de fond din textul altora fără a cita auto: începe cu „Desigur, cineva ar putea obiecta că _______” ar putea să nu pară un
rul şi fără a-i acorda lui sau ei creditul cuvenit este o ofensă academică gravă. Mod de a schimba lumea; dar are potenţialul de a ne scoate din zonele noastre
„de confort, de a ne face să ne gândim critic la propriile noastre crezuri şi chiar
„de a ne face să ne răzgândim.
INTRÂND ÎN VORBĂ
Exerciţii
Cu toate că țelul imediat al acestei cărți este să te ajute să devii un scriito!
mai bun, la un nivel mai profund te invită să devii un anumit tip de persoană: ur |. Citiţi următorul paragraf dintr-un eseu de Emily Poe, studentă la Uni-
gânditor critic şi intelectual'care, în loc să stea pasiv deoparte, poate să participe. versitatea Furman. Ignorând, deocamdată, ce spune Poe, concentrati-va
în dezbateri şi conversații din lumea sa într-un mod activ şi autorizat. În cele atenția asupra frazelor pe care le foloseşte ca să structureze ceea ce
din urmă, această carte te invită să devii un gânditor critic în stare să participe li spune (aici, cu italice). Apoi, scrieți un paragraf nou folosindu-l ca

28 i 29
 }

model pe cel al lui Poe, dar inlocuind subiectul ei, vepetarianismul, cu

un altul, personal.

Termenul „vegetarian” tinde să ajungă sinonim cu „iubitor de copaci]

tree-hugger în mintea multor oameni. Ei văd vegetarianismul ca pe uni
cult care spală creierul celor ce îl urmează, ca să elimine o parte esen:
“ ţială din dieta lor zilnică, pentru un țel abstract, al „bunăstării animale.
lor”, Totuşi, puţini vegetarieni îşi aleg stilul de viață doar pentru a urma 1
gloata. Dimpotrivă, mulţi dintre aceşti așa-numiţi oameni spălaţi pt
creier sunt de fapt gânditori independenţi, cetățeni responsabili şi fiinţe
umane pline de compasiune. Pentru că adevărul este că sunt mult e 99
motive foarte bune de a renunţa la carne. Poate cele mai bune motive Fi spun
sunt acelea de a ameliora mediul înconjurător, de a încuraja comporta. »
| mentul uman faţă de animale sau de a-şi îmbunătăţi propria sănătate,
= În acest eseu, apoi, examinând îndeaproape dieta unui vegetarian pri
comparație cu cea a unui consumator de carne, vom arăta că vegetaria.
nismul este în mod cert cea mai bună soluţie pentru a susține Pământul
şi pe toţi locuitorii săi. |

2. Scrieţi un scurt eseu în care mai întâi să rezumaţi rațiunea noastră pri
vind şabloanele din această carte, iar apoi să formulaţi propria voastii
opinie, ca răspuns. Dacă doriți, puteţi folosi şablonul care urmeazi
pentru a vă organiza paragrafele, extinzându-l şi modificându-l dupi
necesităţi ca să-l faceți să se se potrivească cu ceea ce doriţi să spuneți

În Introducerea la Ei spun/Eu spun. Pașii care contează în scrisul academic

Gerald Graff si Cathy Birkenstein oferă șabloane concepute să
Mai concret, Graff și Birkenstein argumentează că tipul de șabloane oferite di
ei „După cum autorii înșiși declară, „ 4
Deși unii oameni cred că „Graf și Birkenstein insistă ci
„Pe scurt, așadar, punctul lor de vedere este ci

Sunt [de acord/în dezacord/am păreri împărțite). Din punctul meu de vederi.
tipurile de șabloane pe care le recomandă autorii =. Di
exemplu, „ În plus, „Unii ar puter
obiecta, desigur, pe motiv ca . Totusi, ag afirma cl
„La modul general, deci, cred că _
+
ame

— o chestiune importantă de avut în vedere

e
 UNU

»EI SPUN”
Incepând cu ceea ce spun alții

NU CU MULT TIMP ÎN URMĂ, am fost prezenţi la o discuţie în cadrul

"unei conferințe academice unde principala teză a vorbitorului părea să fie aceea
că un anumit sociolog — numiţi-l Dr. X — a făcut o treabă foarte bună în mai multe
arii ale disciplinei. Vorbitorul a început să-şi ilustreze teoria referindu-se extensiv
„şi cu numeroase detalii la cărţi şi articole variate ale Dr. X şi citând pasaje lungi
din acestea. Vorbitorul era evident atât informat, cât şi pasionat, dar, pe măsură
„ce îi ascultam cuvântarea, ne-am trezit oarecum derutați: mesajul — că munca
"Dr. X avea o mare importanţă — era foarte clar, dar de ce era nevoie ca vorbitorul
“să-l aducă în prim-plan? A negat cineva acest lucru? Au fost comentatori în
domeniu care au argumentat contra muncii lui X sau i-au pus la îndoială valoarea?
"Era interpretarea vorbitorului asupra muncii lui X în vreun fel nouă sau revolu-
ționară? Cum vorbitorul nu oferea niciun indiciu legat de un răspuns la vreuna
„dintre aceste întrebări, nu puteam decât să ne întrebăm de ce continua să vor-
"bească la nesfârşit despre X. Am primit un indiciu abia după ce vorbitorul a
4 terminat şi a primit întrebări de la audiență: răspunzând unuia dintre cei interesaţi,
vel s-a referit la câțiva critici care puseseră energic sub semnul întrebării ideile lui
X şi convinseseră mulți sociologi că munca doctorului X nu este temeinică.
& "(Audienţa ipotetică din figura de la pagina 21 reacționează similar.)
i Povestea ilustrează o lecție importantă: aceea că, pentru a da scrisului său
i lucrul cel mai important dintre toate — şi anume un sens —, scriitorul trebuie să
| indice în mod clar nu doar care este teza lui (Sau a ei), ci şi cărei dezbateri mai
largi i îi răspunde acea teză. Fiindcă a omis să semnaleze ceea ce au spus alții

33
despre opera doctorului X, vorbitorul nostru şi-a lăsat auditoriul nesigur in cițitorilor voştri un preview rapid a ceea ce v-a motivat intervenţia, nu să îi
privința motivului pentru care a simţit nevoia de a spune ceea ce a spus. Pro- înecaţi de la început în detalii.
babil că, prin comparaţie cu noi, altor sociologi din audienţă, care erau mai, Faptul de a începe cu un sumar al părerilor altora ar putea să pară în con-
familiarizați cu dezbaterile asupra operei doctorului X chestiunea le era clară, tradicție cu sfatul obișnuit, acela ca scriitorii să se călăuzească după propriile
Dar chiar şi ei, punem pariu, ar fi înțeles mai bine punctul de vedere al vorbi. teze şi opinii. Deși suntem de acord că nu trebuie să vă ţineţi cititorii prea mult
torului dacă acesta ar fi schițat, în vreun fel, dezbaterea mai largă din care fă. timp în suspans în legătură cu argumentația voastră centrală, credem de aseme-
ceau parte propriile sale păreri şi ar fi amintit audienței despre acel „Ei spun”, nea şi că este nevoie să prezentați acea argumentaţie ca parte a unei dezbateri
Această poveste ilustrează încă o lecţie importantă despre ordinea în care mai largi, semnalând ce anume din argumentaţiile celorlalți susțineţi, contra-
sunt spuse lucrurile: pentru a menţine auditoriul implicat, un scriitor trebuie să ziceţi, amendaţi, dezvoltați sau atenuaţi. Un beneficiu în plus al sumarizării
explice cui îi răspunde el (sau ea)— fie înainte de a oferi acel răspuns, fie măcar. vederilor altora de îndată ce puteţi: îi lăsaţi pe ei să realizeze parte din munca
foarte devreme în timpul discuţiei. Faptul de a întârzia această explicaţie cal de încadrare şi clarificare a chestiunii despre care scrieți.
de mai mult de unul sau două paragrafe într-un eseu foarte scurt sau într-o pos. Gândiţi-vă, de exemplu, cum își începe George Orwell faimosul eseu
tare pe blog, de trei sau patru pagini într-o lucrare mai lungă sau de peste circa, Politica şi limba engleză prin ceea ce spun alții:
zece pagini într-o carte inversează ordinea firească în care cititorii proceseazi
materialul — şi în care scriitori gândesc şi dezvoltă ideile. La urma urmelor, Majoritatea oamenilor cărora le pasă cât de cât de problemă vor admite
pare foarte puţin probabil ca vorbitorul nostru de la conferinţă să îşi fi dezvol: că limba engleză este serios afectată, dar se acceptă, în general, că nu putem
tat mai întâi apărarea doctorului X și abia apoi să fi dat peste criticii doctorului face nimic în legătură cu asta printr-o acțiune conștientă. Civilizaţia noastră este
X. Ca un cunoscător în acest domeniu, vorbitorul a întâlnit, cu siguranță, mai decadentă, iar limba noastră — aşa spun argumentele — trebuie, inevitabil, să
întâi criticile; abia apoi s-a simțit obligat să răspundă şi, conform părerii lui, să împărtășească acest colaps general, ,,
îndrepte lucrurile [Dar] procesul este reversibil. Engleza modernă... e plină de obiceiuri
De aceea, când vine vorba să construieşti un argument (fie oral, fie în scris), proaste... care pot fi evitate dacă cineva se arată dornic să își asume bătaia de
îţi oferim următorul sfat: adu-ți aminte că te angajezi într-o discuţie si de aceer cap necesară.
trebuie să începi cu „ceea ce spun alţii”, aşa cum recomandă titlul acestui capitol; Georce Orwet, Politics and the English Language/
abia apoi poți să introduci propriile tale idei ca răspuns. Concret, îţi sugerăm si Politica şi limba engleză
faci un rezumat a ceea ce „Ei spun” cât de repede posibil în textul tău şi să îl
aminteşti cititorilor în anumite momente strategice, pe măsură ce textul se dez. Orwell spune, de fapt: „Majoritatea oamenilor presupune că nu putem face
vol eşi este adevărat că nu toate textele urmează această cale, credem că este. nimic în legătură cu starea proastă a limbii engleze. Dar eu spun că putem.”
important ca toţi scriitorii să o stăpânească bine înainte de a se depărta de ea. Evident, există multe alte moduri eficiente de a începe. În loc să porniţi
Asta nu înseamnă că trebuie să începi cu o listă detaliată a tuturor celoi. de la vederile altora, puteţi porni de la un citat reprezentativ, un fapt revelator
care au scris despre subiect înainte de a-ți expune propriile idei. Dacă vorbite: sau o statistică, ori — cum facem noi în acest capitol — de la o anecdotă relevantă.
rul nostru de la conferinţă ar fi mers în extrema cealaltă şi ar fi folosit mare Orice abordare aţi alege, însă, fiți siguri că ea ilustrează într-un fel punctul de
parte din discursul său pentru a rezuma criticile aduse doctorului X fără niciut. vedere căruiai vă adresaţi sau vă conduce direct la acel punct de vedere cu un
indiciu asupra a ceea ce avea el însuşi de spus, audiența ar fi avut, probabil. minimum de paşi.
aceeaşi reacţie frustrată: „De ce o tot ţine aşa?”. Ceea ce sugerăm, aşadar, esti În deschiderea acestui capitol, de pildă, am dedicat primul paragraf unei
să vă expuneţi punctul de vedere cât mai devreme posibil alături de cel căruit. istorioare despre un vorbitor la o conferinţă şi apoi am trecut repede, la înce-
îi răspundeți și să vă gândiţi la cele două ca la o unitate. Este cel mai bine,îi. putul celui de-al doilea paragraf, la concepția eronată despre scris exemplificată
general, să rezumaţi ideile cărora le răspundeți pe scurt, la începutul textul de vorbitor. În introducerea care urmează, de la un crâmpei dintr-o opinie apă-
vostru, şi să amânaţi elaborarea detaliată pentru mai târziu. Ideea este să le oferiț.. rută în New York Times Book Review, Christina Nehring trece, şi ea, repede de

34 35
 |
la o povestioară despre ceva ce ei îi displace la propria ei opinie — că iubitorii!
ȘABLOANE PENTRU INTRODUCEREA
de cărți au o părere prea bună despre ei înşişi.
i
„OPINIILOR-STANDARD”
„Sunt un cititor!”, a anunțat ecusonul galben. „Dar tu?” M-am uitat la cel |
ce îl purta, un tânăr robust care se învârtea arogant pe la Festivalul Cărţii din
orașul meu. „Pun pariu că eşti un cititor”, se hazardă el, de parcă eram două
Următoarele şabloane vă pot ajuta să realizați pasul pe care noi îl numim
genii bine cunoscute. „Nu”, am replicat, „Categoric nu”, am vrut să strig şi să-mi
„opinia-standard”. Prin el se introduce un punct de vedere care a devenit atât
trântesc poșeta Barnes&Nobles la picioarele lui. În loc de asta, am murmurat o de larg acceptat, încât deja este, de fapt, modul convenţional de gândire cu
scuză şi m-am topit în mulțime.
"privire la un subiect.
Este o nouă evlavie care pluteşte în aer: autogratularea iubitorilor de carte.
CuaasTriNA NEHRING, Books Make You a Boring heey 5: Amuiieaaă au erezie înteteatuna că individual i
Cărțile te fac o persoană plicticoasă circuimatanțelot efartul individual poate trmumia asupra

> intelepciunea comună spune că

;
Povestioara
4
lui Nehring
;
este tocmai
;
un fel de „Ei spun”: iubitorii de carte » Bunul-simţ pare să sugereze că j =
îşi spun întruna cât sunt ei de grozavi. > Modul-standard de gândire cu privire la problema X este că
> Se spune adesea că .
» Întreaga mea viată am auzit spunându-se că
SABLOANE PENTRU INTRODUCEREA > Ai crede că
A CEEA CE „Ei spun” + Mulţi oameni presupun că

Aceste șabloane sunt populare pentru că furnizează un mod rapid şi efici-

ent de a realiza unul dintre cei mai obişnuiţi paşi pe care îi fac scriitorii: con-
Există o mulţi me de moe convenţionale prin aș pazieţi ome pi, trazicerea unor credinte larg acceptate, plasarea lor pe masa examinatorului şi
la ceea ce spun alții. lată câteva modele-standard pe care i le recomandăm vor- analizarea punctelor-forte şi a slăbiciunilor.
bitorului nostru de la conferință.

> gala sugerat recent că opera lui X are câteva probleme funda: SABLOANE PENTRU A FACE DIN CEEA CE „Ei

> A devenit un obicei în zilele noastre să respingem __________. spun” CEVA CE = TU SPUI”
> În lucrarea lor recentă, Y și Z au prezentat critici vehemente la adresa lui
pentru
Un alt mod de a introduce punctele de vedere la care te raportezi este
prezentarea lor ca şi cum ar fi ale tale. Adică, acel „Ei spun” la care reacționezi
nu este obligatoriu să fie un punct de vedere al altora; poate fi unul pe care l-ai
susținut mai demult sau unul față de care te îndoieşti.

> Am crezut întotdeauna că muzeele

sunt plictisitoare. Ea
>» Când eram copil, credeam că ; TT /
 |

> Deși ar trebui să știu de-acum mai bine, nu mă pot abţine să nu mă gândesc, Aici aveţi un șablon elementar pentru a începe cu o dezbatere:
că |
Lp În același timp în care cred că cred de asemenea | + În discuţiile cu privire la X, o problemă controversată a fost |
| Pe de o parte, argumentează „Pe de altă parte,
susține „Unii chiar afirmă că \
SABLOANE PENTRU INTRODUCEREA Părerea mea este că
A CEVA IMPLICIT SAU PRESUPUS Specialistul în ştiinţe cognitive Mark Aronoff foloseşte acest tip de şablon
” într-un eseu despre funcționarea creierului uman.

Un alt pas sofisticat pe care îl poate face un scriitor este să rezume un punct Teoriile despre cum funcţionează mintea/creierul au fost dominate secole
de vedere care nu e susținut direct în ceea ce „Ei spun”, fiind implicit sau presupus, de-a rândul de două puncte de vedere opuse. Unul, raționalismul, vede mintea
umană ca venind în această lume mai mult sau mai puțin complet formată —
+ Deșiniciunul dintre ei nu a spus vreodată asta în mod fățiș, profesorii mei mi-au. preprogramată, în termeni moderni. Celălalt, empirismul, vede mintea nou-năs-
dat adesea impresia că educaţia va deschide uși. cutului complet nestructurată, o tabula rasa.
+ O'implicaţie a discursului lui X despre este aceea că ; Mark Aronorr, Washington Sleeped Herel Washington a dormit aici
» DeșiX nua spus asta la modul direct, se pare cé ea presupune ca
> Desirareori admit macar ca adesea ei iau de bun faptul ca Un alt mod de a începe cu o dezbatere implică deschiderea printr-o pro-
- poziţie cu care mulți oameni sunt de acord, pentru a sublinia punctul sau punc-
Acestea sunt şabloane care vă pot ajuta să gândiţi analitic — să priviţi. tele asupra cărora, în cele din urmă, nu cad de acord.
dincolo de ceea ce spun alții explicit şi să luaţi în considerare atât părerile lor
neformulate, cât şi implicaţiile punctelor lor de vedere. > Când vine vorba despre subiectul „cei mai mulţi dintre noi se vor
grăbi să admită că . Dar acest acord încetează, de obicei, atunci
când vine vorba despre chestiunea legată de _________. În timp ce unii/ N
ȘABLOANE PENTRU PREZENTAREA sunt convinși că alții susțin că

UNEI DEZBATERI IN DES FĂȘURARE Analistul politic Thomas Frank foloseşte o variantă a acestui pas.

Faptul că suntem o naţiune divizată este o lamentaţie aproape universală

Uneori veţi dori să începeţi prin rezumarea unei dezbateri care prezintă a acestui an electoral amar. Totuşi, atributele exacte care ne separă — deşi se
două sau mai multe puncte de vedere. Acest tip de introducere demonstrează spune că sunt elementare — rămân o problemă oarecum controversată.
că sunteți conştienţi de faptul că există moduri conflictuale de a vedea subiec- THOMAS FRANK, American Psyche/Sufletul american
tul vostru, semn clar al cuiva care cunoaşte chestiunea şi prin urmare este, cel
mai probabil, un ghid sigur, de încredere. Mai mult, faptul de a începe cu re-
zumatul unei dezbateri vă poate ajuta să exploraţi tema despre care scrieți.
înainte de a vă declara propriul punct de vedere. În acest fel, puteţi folosi însuşi.
procesul de scriere pentru a vă ajuta să descaperiţi unde vă situaţi, în loc să.
trebuiască să adoptați un punct de vedere înainte de a fi gata să o faceți.
m =
atare

38 : 39
ÎI
 SA AVEŢI ÎN VEDERE CEEA CE „Ei spun” Exerciţii
|
|. Din lista de argumente care urmează lipseşte un „Ei spun” — adică orice
Nu putem să vă încurajăm suficient de tare să aveţi în vedere ceea ce i indicație legată de cine trebuie să audă aceste afirmaţii, de cine ar putea
spun” pe măsură ce înaintați cu restul textului vostru. După rezumarea ideilor crede altceva. La fel ca vorbitorul din desenul de la pagina 21, care declară
cărora le răspundeţi la început, este foarte important să continuaţi să le aveţi în că Clanul Soprano prezintă personaje complexe, aceste argumentaţii
vedere. Cititorii nu vor fi capabili să vă urmărească replica în curs de desfăşu, unidirecţionale nu reuşesc să explice cărui punct de vedere îi răspund — ce
rare, cu atât mai puţin atunci când propuneţi și anumite ramificații, decât daci punct de vedere, în vigoare, încearcă să corecteze, să completeze, să
veţi continua să le reamintiți la ce opinii vă raportați. califice, să dezvolte şi aşa mai departe. Rolul vostru în acest exercițiu
Cu alte cuvinte, chiar şi atunci când vă prezentaţi propriile idei, trebuie este să oferiţi fiecărui argument câte o astfel de idee contrapusă. Sim-
să vă întoarceţi mereu la motivantul „Ei spun”. Cu cât textul vostru este ma, ţiţi-vă liberi să utilizaţi oricare dintre şabloanele de la acest capitol pe
lung şi mai complex, cu atât riscul ca majoritatea cititorilor să uite ce idei l-ay care le consideraţi folositoare.
motivat inițial e mai mare — indiferent cât de clar le expuneţi la început. În
momente strategice, pe tot parcursul textului vostru, vă recomandăm să inseraț, A. Experimentul nostru sugerează că în apele subterane din Ohio există
ceea ce noi numim „propoziții de revenire”, lată un exemplu: nivele periculoase din substanța chimică X.
B. Forţele materiale conduc istoria.
> În concluzie, așadar, după cum am sugerat anterior, apărătorii lui C. Susţinătorii psihologiei lui Freud pun la îndoială noţiunea-standard
nu le pot avea pe amândouă. Aserţiunea lor că este con- de ,,ratiune/rationalitate”.
trazisă de pretenția lor că D. Studenţii de sex masculin domină adesea discuţiile de la o oră de curs.
E. Filmul are drept subiect problemele ivite în relaţiile romantice.
Noi înşine folosim în această carte astfel de propoziţii de revenire cu fie. F. Mă tem că şabloanele de genul celor din această carte îmi vor înă-
care ocazie, ca să vă reamintim punctul de vedere asupra scrisului pe care cartez buşi creativitatea,
noastră îl pune la îndoială — acela că scrisul de calitate înseamnă să compu
remarci adevărate, inteligente sau logice despre un subiect dat nereferindu-te 2. În cele ce urmează, veţi face cunoştinţă cu un şablon pe care l-am extras
deloc sau referindu-te foarte puțin la ceea ce au spus alții despre subiect, din introducerea lui David Zinczenko la Don’t Blame the Eater (pp. 211-
Reamintind cititorilor ideile cărora le răspundeţi, propoziţiile de revenire 213). Folositi acest sablon pentru a structura un pasaj despre un subiect
vă asigură că textul vostru transmite, de la început până la final, un sentimeni pe care îl alegeţi voi înşivă. Primul vostru pas aici ar trebui să fie găsirea
de rost şi perseverenţă. Pe scurt, ele vă întăresc convingerea că argumentelt unei idei pe care o sustineti gi cu care altii nu doar că nu sunt de acord, ci
voastre reprezintă un răspuns autentic la punctele de vedere ale altora şi că nu chiar li se pare hilară (sau, cum spune Zinczenko, bună pentru un monolog
sunt doar un set de observaţii cu privire la un subiect dat. Diferenţa e imensă. al lui Jay Leno). Puteţi scrie despre unul dintre subiectele enumerate în
Ca să fiți receptivi faţă de ceilalți şi faţă de conversaţia în care vă angajaţi, exerciţiul anterior (mediul înconjurător, relaţiile dintre sexe, sensul unei
trebuie să începeţi cu ceea ce au spus alții şi să continuaţi să menţineţi acesi cărți sau al unui film) sau despre orice alt subiect care vă interesează.
lucru în atenţia cititorilor.
Dacă a existat vreodată vreo idee creată parcă anume pentru un monolog al lui Jay
Leno, atunci aceasta a fost „Nuecașicum_______——?
Ce s-a întâmplat oare cu ?
„20

Se întâmplă să simpatizez cu totuși, poate pentrucă .

Pe
MIL
 |
| Ca regulă generală, un rezumat bun necesită echilibru între ceea ce a spus
autorul originar și propria focalizare a scriitorului. Vorbind la modul general,
“un rezumat trebuie să fie, pe de o parte, conform cu ceea ce a spus scriitorul ori-
"ainar, dar, în acelaşi timp, să scoată în evidenţă acele aspecte din ceea ce a spus
pe, care te interesează pe tine, scriitorul. Descoperirea acestei balanțe de-
licate poate fi anevoioasă, întrucât înseamnă să înfrunţi două aspecte deodată:
atăt spre exterior/extroversie (înspre autorul care este rezumat), cât şi spre
DOI interior/de introspectie (spre tine însuți). În sfârșit, înseamnă să îi respecţi pe
“ceilalți, dar, în același timp, să structurezi rezumatul în lumina argumentului

EI DE VEDERE principal al propriului tău text.

„PUNCTUL

ESTE CA” | PE DE O PARTE, PUNE-TE ÎN PIELEA LOR

Arta de a rezuma
Ca să scrieți un rezumat cu adevărat bun, trebuie să fiți capabili să vă sus-
“pendaţi pentru o vreme propriile teorii şi să vă puneţi voi înşivă în pielea altora.
Asta înseamnă să jucaţi ceea ce teoreticianul Peter Elbow numea jocul incre-
DACĂ ESTE ADEVĂRAT, cum susţinem noi în această carte, că, pentn derii/believing game, in care incercati s4 deprindeti punctul de vedere al celor
a argumenta convingator, trebuie si fifi in dialog cu alfii, atunci rezumarecarora va alaturafi în dezbatere — şi cu care, poate, vă aflaţi chiar si in deza-
părerilor altora este esențială pentru arsenalul vostru de paşi de bază. Deoareg Cord — şi să le priviţi argumentele din perspectiva lor. Această abilitate de a
scriitorii care construiesc teorii puternice trebuie să îşi orpanizeze detaliat ţe suspenda temporar propriile convingeri este o marcă a actorilor buni, care
oriile în relaţie cu ale altor persoane, este important să ştim cum să rezumăn Lrebuie să „devină” în mod convingător personaje pe care, în viața lor reală,
eficient ceea ce spun acele persoane. (Folosim aici termenul „rezumare” pentn Pot să le deteste. Ca scriitor, când joci bine jocul de-a crede, cititorii ar trebui
“să nu poată spune dacă ești sau nu de acord cu ideile pe care le rezumi.
a ne referi la orice informaţie a altora pe care o prezentaţi cu propriile voastn i A si . 4 i Na
; ; . , Dacă, în calitate de scriitor, nu poți sau nu dorești să îţi suprimi în acest
cuvinte, inclusiv aceea pe care o parafrazati.) i a i pci i i
„fel propriile credinţe, foarte probabil vei realiza rezumate atât de evident păr-
Mule — ue Se — poate pentru că nu vor să-și Dată CAPU rinitoare, încât îți vor submina credibilitatea în fața cititorilor. Examinează
revenind la textul în discuţie şi să se confrunte cu ceea ce afirmă sau poa Euilltoral sezienaie
pentru că se tem că, acordând prea mult timp ideilor altora, se vor îndepărta d
propriile lor idei. Când sunt solicitaţi să scrie un răspuns la un articol, astfel dt Articolul lui David Zinczenko Don + Blame the Eater nu este altceva
scriitori s-ar putea să ofere propriile lor opinii legate de fema articolului, abii..*<— qecât o vorbărie nervoasă, autorul acuzând companiile fast-food de o conspi-
menționând ceea ce contrazice sau susține acesta, La extrema cealaltă seafl rație malefică prin care să îngraşe oamenii. Nu sunt de acord, pentru că aceste
aceia care nu fac altceva decât să rezume. Din lipsă de încredere în propriik companii trebuie să câştige bani...
lor idei, poate, aceşti scriitori îşi încarcă atât de mult textul cu rezumatul idei,
lor altora, încât propria lor voce se pierde. Şi, pentru că nu sunt însufleţite d Dacă revezi ceea ce a spus de fapt Zinczenko (pp 211-213), ar trebui să-ți
implicarea scriitorului însuşi, aceste rezumate arată adesea doar ca nişte list dai seama că acest rezumat ajunge la o distorsionare nedreapta. Cand Zinezenko
ale lucrurilor pe care X sau Y le-au spus — fara nicio focalizare. argumentează că practicile industriei fast-food au efectul de a îngrăşa oamenii,
[eee

42 43
 înca atent şi să nu le confundați cu ceva ce voi credeți deja. Un scriitor care eșuează
tonul său nu este niciodată „nervos” şi nu merge niciodată atât de departe moin a face acest lucru sfârşeşte prin a discuta, în principal, cu nişte ,,altii” ima-
să sugereze că industria fast-food conspiră la îngrăşarea oamenilor într-un
ginari, care sunt doar produsul propriilor lui/ei prejudecăţi şi preconcepții.
malefic, intenționat.
k;
Un alt semn al eşecului acestui scriitor de a-l prezenta corect pe Zinezen
3
este felul grăbit în care abandonează rezumatul după doar o frază, aruncâne
PE DE ALTA PARTE,
apoi în luptă propriul său răspuns. Scriitorul in cauză este atât de nerăbdăte,
A 7 1
să nu fie de acord, încât nu doar caricaturizează ceea ce a spus Zinczenko, ci
SA ȘTII INCOTRO TE INDREPTI
şi hărăzeşte articolului o lectură grăbită, superficială. Admitem că există mult
situatii in scris in care, din motive de echilibru, una sau două propoziţii rezu
;
mative reprezintă exact ceea ce vă doriți. Într-adevăr, aşa cum punctează pro,
fesoara de scriere Karen Lunsford (a cărei cercetare proprie este concentrat Chiar dacă redactarea unui rezumat eficient vă solicită adoptarea tempo-
să vă ignoraţi în
pe teoria argumentaţici), e un lucru obişnuit în ştiinţele sociale si naturale grară a perspectivei altuia, acest lucru nu înseamnă că trebuie vă
În mod paradoxal, rezumarea textului altcuiva
sumarizarea lucrărilor altora să se facă rapid, într-o propoziţie scurtă sau «totalitate punctul de vedere.
frază, ca în următorulexemplu: pt să reprezentaţi obiectiv ce spune acesta, dar vă sugerează, deopotrivă, ca
răspunsul vostru personal să exercite o influenţă tacită. Cu alte cuvinte, un bun

Mai multe studii (Crackle, 2012; Pop, 2007; Snap, 2006) sugerează că rezumat are un miez sau o întorsătură care îi permite să se potrivească propriu-
aceste politici sunt inofensive; mai mult, alte studii (Dick, 2011; Harry, 2007; lui vostru plan, dar şi să rămână, în același timp, fidel textului pe care îl rezumaţi.
Tom, 2005) argumentează chiar că ele oferă beneficii. | Astfel, dacă scrieți un răspuns la eseul lui Zinczenko, trebuie să fiți capa-
bili si intelegeti ca un eseu despre industria de fast-food în general va impune

Dar, dacă sarcina voastră este să răspundeți în scris unui singur autor, curti rezumat extrem de diferit față de un eseu despre educație, regulamentele
de avertizare. Dacă doriți ca eseul vostru să cuprindă
ar fi Zinczenko, va trebui să le spuneţi cititorilor voştri suficiente lucruri despreorporatiilor sau etichetele
părerea lui sau a ei încât aceştia să îi evalueze meritele pe cont propriu, indetoate cele trei aspecte, va trebui s4 subordonati aceste trei chestiuni uneia din-
pendent de voi. tre opiniile generale ale lui Zinczenko şi apoi să vă asiguraţi că această opinie
mod direct propria voastră opinie.
Când un scriitor nu reuşeşte să furnizeze un rezumat suficient de bine intocPregateste în
mit sau să se angajeze într-un rezumat îndeajuns de riguros sau de serios, ele De exemplu, să presupunem că doriţi să argumentaţi faptul că nu compa-
cade adesea pradă fenomenului pe care noi îl numim sindromul celui mai la indmMiile fast-food, ci părinţii sunt de condamnat pentru obezitatea copiilor. Pentru
ca veti dori sa compunefi un rezumat care
mână clişeu/the closest cliché syndrome, in care ceea ce este rezumat nu reprezin(@ pregati acest rationament, probabil
punctul de vedere realmente exprimat de către autorul în discuţie, ci un clişesă sublinieze ceea ce spune Zinczenko despre industria de fast-food şi părinți.
familiar pe care scriitorul ÎI ia în mod greşi! drept punct de vedere al autoruhObservati aceasta mostra:
(uneori pentru că scriitorul îl crede și presupune, în mod greşit, că şi autorul trebui
să-l creadă). Astfel, de exemplu, apărarea pasională a rebeliunii civile de căt În articolul său Don't Blame the Eater, David Zinczenko dă vina pe
Martin Luther King Jr. în Lerter from Birmingham Jail ar putea fi rezumată nuc industria de fast-food pentru că alimentează aşa-numita obezitate epidemică din
apărare a protestului politic, cum şi este, de fapt, ci ca pledoarie pentru ca toa zilele noastre, nu doar prin faptul că eșuează în furnizarea unor etichete de
lumea s-o lase baltăljust get along. În mod similar, critica lui Zinczenko la adra, avertisment adecvate pe mâncărurile lor bogate în calorii, ci şi prin umplerea
industriei fast-food poate fi rezumată drept un apel adresat persoanelor suprapoi. golului nutritional din viata acestor copii, gol lăsat de părinţii lor surmenaţi de
derale de a-şi asuma responsabilitatea pentru propria greutate. muncă, Cu mulți dintre părinţi lucrând ore suplimentare şi nefiind capabili să
Prin urmare, de câte ori intraţi într-o dezbatere în scris cu alţii, este extre’ Supravegheze ceea ce mănâncă odraslele lor, afirmă Zinczenko, copiii din ziua
de important să reveniți asupra spuselor acestora, să le studiati părerile foari de azi devin uşor victime ale mâncărurilor ieftine şi pline de calorii pe care
P gees: ace

45
44
 lanţurile fast-food sunt toate extrem de nerăbdătoare să le ofere. Pe când era
puşti, de exemplu, iar mama lui singură era plecată la muncă, mânca în mod După cara a spus... apoi
a sen și ua alt lucru
regulat la Taco Bell, Mc Donald's şi la alte lanţuri, sfârşind prin a deveni obez. |
pe cara l-a spus asta...
Speranţa lui Zinczenko este că, prin acest nou val de procese împotriva indus- iar apoi...
triei alimentare, alți copii ai căror părinţi sunt la muncă vor avea la îndemână =
Da
opţiuni mai sănătoase și nu vor deveni, asemenea lui, obezi.
A ae
Din punctul meu de vedere, însă, nu lanţurile alimentare, ci părinţii sunt
responsabili pentru obezitatea copiilor lor. Deşi este adevărat că mulţi părinţi din ute +
pi 8 AR G
ziua de azi muncesc ore suplimentare, există totuşi câteva lucruri pe care aceştia
le pot face pentru a fi siguri că odraslele lor mănâncă alimente sănătoase... E " GG
‘ N EFECTELE UNUI REZUMAT-LISTĂ TIPIG
În primul paragraf, rezumatul este reuşit deoarece se referă la două direc
ţii diferite deodată — atât la textul lui Zinczenko, cât și la cel de-al doilea para
că . Iar apoi scrie că . De asemenea, arată câ
graf, în care scriitoarea începe să-şi expună propria teorie. Propoziția de începu „Jar apoi spune că
dă o idee asupra raționamentului general al lui Zinczenko (acela că lanţuri)
fast-food sunt de blamat pentru obezitate), incluzând cele două argumente prin st 3 i cz
cipale care susțin ideea (despre etichetele de avertisment şi despre părinţi), da cuc = putea ca astiel de rezumate plictiaitnare de Hp lists 68 să-ife cele care
i
: - haf ; neg l zumatele in general sa ai i i chiar
a
se termină cu sublinierea principalei preocupări a autorului: responsabilitate. unii“-. pe= instructori să-şi site i AN pease ȘI chiar să-i determine
descurajeze studenţii de la a mai rezuma.
părinţilor. În acest fel, rezumatul onorează raţionamentele lui Zinczenko, dari În concluzie, serierea unui bun rezumat înseamnă nu doar reprezentarea
același timp pregăteşte terenul Piti cea Pa CaiR:0 Va iia oe plină de acuratețe a punctului de vedere al unui autor, ci şi configurarea acestuia
ati lit — da i e ici POR talia secrete pia ove ~ Poa¥intr-un mod care se potriveşte cu planul general al propriei compoziţii. Pe de
să pară extrem de evident, Dar scriitorii, adesea, fac rezumatul unui anumit aut), parte, înseamnă să jucaţi jocul de-a crede al lui Peter Elbow si s& faceti drep-
despre o temă anume, în timp ce, de fapt, textul IOF în referă la alta. Pentru a €Vil sate sursei; dacă rezumatul ignoră sau interpretează eronat sursa, părtinirea şi
acest risc, este necesar să vă asiguraţi că „Ei spun” și „Eu spun” pe care le folosi; corectitudinea din el se vor vedea. Pe de altă parte, chiar dacă tratează sursa
sunt potrivite corect. De fapt, ajustarea a ceea ce spun ei cu ceea ce spuneți Vic, atenţia cuvenită, un rezumat trebuie să conţină un unghi sau o întorsătură
este un lucru bun pe care să vă concentrați atunci când revizuiţi ceea ce aţi SCrăprin care pregăteşte calea spre propriile voastre idei. Odată ce un rezumat a
Adesea, scriitorii care rezumă fără să ţină cont de propriul interes Căjniratîn textul vostru, trebuie să îl vedeţi ca pe o coproprietate — reflectând atât
pradă la ceea ce s-ar putea numi „rezumatele-listă”, rezumate care inventariaz sursa pe care o rezumaţi, cât şi propriile voastre păreri.
pur şi simplu diferitele puncte de vedere ale autorului originar, dar nu reuşes
să adune aceste puncte de vedere în jurul vreunei idei mai extinse.
Dacă aţi ascultat vreodată o discuţie în care ideile erau conectate doar pri REZUM ÂN D IRONIC
cuvinte ca „şi atunci”, „de asemenea” şi „în plus”, ştiţi cum o astfel de listă poat
să adoarmă auditoriul — cum se vede în figura de mai înainte. Un rezumat d
tip listă tipic arată cam aşa. i Până acum, în acest capitol, am arătat, ca o regulă generală, că un rezumat
bun necesită un echilibru între ceea ce a spus altcineva şi propriul vostru interes
Autorul spune o mulțime de lucruri diferite legate de acest subiect. Mai Ca scriitori. Acum, însă, vrem să ne referim la o excepție de la această regulă:
întâi, spune că . Apoi afirmă că În plus, spune rezumatul satiric/ironic, în care un scriitor sau o scriitoare face o întorsătură

46 | 47
|
proprie a raționamentului altcuiva în mod deliberat, pentru a releva un defi „i-a plăcut” ceva, cel mai adesea, în scris, vor opta pentru fraze mult mai blânde
flagrant al acestuia. În ciuda comentariilor noastre anterioare, că rezumatele bi şi chiar mai lipsite de acuratețe, cum ar fi „X a spus”.
ticluite ţintesc în general un echilibru între a fi atent la ceea ce a spus altcinev; Dar autorii pe care îi rezumaţi la nivel de colegiu rareori vor „spune” sau
şi „se plâng în
și propriile voastre interese independente, modul satiric poate fi uneori o formj „discuta” pur şi simplu lucrurile; ci „îndeamnă”, „subliniază”
foarte eficientă de critică, deoarece lasă ideea rezumată să se condamne pri, legătură” cu ele, David Zinczencko, de exemplu, nu spune-doar că firmele de
ea însăşi, fără ca voi, scriitorii, să vă exprimaţi opinia în mod fățiș. Dacă aţ fast-food contribuie la obezitate; el se plânge de sau protestează împotriva fap-
urmărit vreodată The Daily Show, vă veţi aduce aminte că, adesea, emisiune; puli că fac asta; el provoacă, pedepseşteşi inculpă aceste companii. Declarația
abia de rezuma lucrurile prosteşti pe care le spuneau sau le făceau liderii poli. ge Independenţă nu doar vorbește despre tratamentul aplicat coloniilor de către
tici, lăsând vorbele sau acţiunile lor să îi submineze singure. britanici; ea protestează împotriva acestuia. Pentru a face dreptate autorilor pe
Luaţi în considerare un alt exemplu. În septembrie 2001, preşedintele 4 care îi citați, noi recomandăm ca, atunci când faceţi rezumatul — sau când intro-
cât mai des posibil.
atunci, George W. Bush, a îndemnat populația, într-o cuvântare în faţa Congre. duceți un citat —, să folosiţi verbe-semnal intense şi precise
pentru
sului, să „continue să participe şi să aibă încredere în economia americană”, ci Deşi „E spune” sau „Ea crede” ar putea fi, uneori, cel mai potrivit limbaj
mijloc de redresare după atacurile teroriste din 11 septembrie, Jurnalistul Alla. o ocazie, textul vostru va fi mai adecvat şi mai plin de viață dacă vă veţi adapta
Sloan a criticat această propunere prin simpla ei rezumare, observând că preşe, cuvintele în așa fel încât să se potrivească exact acțiunilor pe care le descrieți.
dintele a echivalat „patriotismul cu cumpărăturile. A vă încărca la maximun
cardurile de credit la mall nu era un mod de a vă răsfăţa, ci unul de a vă răzbun
pe Osama bin Laden”. Rezumatul lui Sloan nu lasă nicio îndoială asupra poziție SAB LOANE PENTRU INTRODUCEREA
REZUMATELOR ŞI A CITATELOR J
sale — el consideră propunerea lui Bush ridicolă sau cel puţin prea simplistă.

FOLOSITI VERBE-SEMNAL' | > Ea recomandă o revizui i istemului de j

CARE SE POTRIVESC » Eilaudă faptul că_______.
| > admite el.

in rezumatele introductive, evitati formulele fade cum ar fi „Ea spune”

sau „Ei consideră”. Deşi un astfel de limbaj poate fi uneori destul de folositor. VERBE PENTRU INTRODUCEREA
el eşuează adesea în a reflecta cu acuratețe ceea ce a fost spus. În unele cazuri. REZUMATELOR ȘI A CITATELOR
„El a spus” poate chiar să sece pasiunea din ideile pe care le rezumati.
Bănuim că obiceiul de a ignora faptele din ceea ce rezumăm izvorăşte di.
credința greşită pe care am menţionat-o mai devreme, anume că în cazul scrisu Verbe pentru a face o afirmaţie
lui este vorba despre a merge la sigur şi a nu crea valuri, o îngrămădire de ade
văruri şi fărâme de înţelepciune, mai degrabă decât un proces dinamic de a fag argumentează insistă
lucruri pentru şi cu alti oameni. Persoanele care, atunci când pălăvrăgesc a, susţine observă
prietenii, nu ar ezita să spună „X a interpretat complet greşit”, „a atacat” să, crede reaminteşte Bn
t afirmă semnalează a
! Verbe dicendi, ale spunerii (n. trad.) evidențiază sugerează

48 | as
Verbe pentru a exprima un acord 2. Scrieţi două rezumate diferite ale articolului lui David Zinczenko Don't
Blame the Eater (pp. 211-213). Scrieţi-l pe primul pentru un eseu argu-
admite probează | mentând că, în contradicție cu ceea ce afirmă Zinczenko, există alter-
admiră glorifică | native ieftine şi convenabile la restaurantele fast-food. Scrieţi-l pe al
acceptă laudă doilea pentru un eseu care ridică întrebarea dacă obezitatea este pur şi
simplu o problemă medicală sau mai degrabă o problemă a stereotipi-
celebrează faptul că reafirmă : ; .
coroborează sprijină ilor culturale. Comparaţi cele două rezumate: deşi vorbesc despre ace-
nu neagă verifică laşi articol, ar trebui să arate foarte diferit.

Verbe pentru îndoială sau dezacord

se plânge califică |
complică pune la îndoială |
pretinde infirmă |
contrazice respinge |
neagă renunță
deplânge tendinţa de a repudiază |

Verbe pentru a face recomandări |

susține roagă
impune pledează |
solicită recomandă |
încurajează încurajează |
sfătuieşte avertizează

Exerciţii

1. Ca să câştigaţi experienţă cu „jocul încrederii” al lui Peter Elbow, scrieți.

rezumatul unei idei cu care sunteţi în puternic dezacord. Apoi, scrieţi
un rezumat al poziţiei pe care o aveţi, de fapt, vizavi de acest subiect,
Daţi ambele rezumate unui coleg sau doi de grupă şi vedeți dacă este!
sunt capabil/i să spună care este poziţia pe care o susţineţi. Dacă aţi!
reuşit, atunci nu va/vor putea să facă diferenţa. |
 treaba lor se încheie din momentul în care au ales un citat şi l-au inserat în
textul lor. Ei schițează un eseu, trantesc in el câteva citate şi, bang!, au terminat.
Astfel de scriitori nu reușesc să vadă că citarea înseamnă mai mult decât
simpla introducere a ceea ce „Ei spun” între ghilimele. Într-un fel, citatele sunt
orfani: cuvinte care au fost luate din contextul lor original şi care au nevoie să

Ia
fie integrate în noul lor context textual. Acest capitol oferă două moduri-cheie

E PE
prin care se poate realiza acest tip de integrare: (1) prin alegerea cu intelepciune
TREI

d
a citatelor, cu un ochi la cât de bine susțin ele o anumită parte a textului vostru
şi (2) prin situarea fiecărui citat major într-un cadru care să explice cui aparțin

„CUM O SPUNE EL ÎNSUŞI” cuvintele citate, ce înseamnă citatele şi în ce fel relaționează ele cu propriul
vostru text. Ideea pe care dorim să o subliniem este că citarea a ceea ce „Ei spun”
trebuie, întotdeauna, conectată cu ceea ce spuneţi voi.
Arta citării |

CITAREA PASAJELOR RELEVANTE

O premisă-cheie a cărții de față este aceea că, pentru a lansa un argumen!
eficient, trebuie să cuprindeţi în textul vostru argumentele altora. Unul dintre, Înainte de a putea selecta citatele potrivite, trebuie să ştiţi exact ce doriți să
cele mai bune moduri de a face asta este nu doar rezumarea a ceea ce „Ei spun”, faceţi cu ele — adică în ce fel vă vor susține textul, exact în acea parte unde le
cum se sugerează în Capitolul 2, ci şi citarea cuvintelor lor întocmai. Citarea. inserați. Aveţi grijă să nu alegeţi citate doar de dragul de a demonstra că aţi citit
vorbelor altcuiva dă o imensă credibilitate rezumatului vostru şi ajută la asigu- lucrarea autorului; trebuie să vă asiguraţi că ele vă vor susține propriul argument.
rarea că acesta este corect şi plin de acuratețe. Într-un fel, aşadar, citatele func: Cu toate astea, găsirea citatelor relevante nu este întotdeauna uşoară. De
ționează ca un soi de probă concretă care le spune cititorilor: „Uite, nu doar. fapt, uneori, citatele care inițial erau relevante pentru argumentul vostru sau
inventez asta, Ea chiar afirmă lucrul ăsta şi aici sunt exact cuvintele ei”. |_ pentru un punct-cheie din el devin mai puţin relevante pe măsură ce textul
Totuşi, mulţi scriitori fac o grămadă de greşeli atunci când vine vorba. vostru se modifică în procesul de scriere şi revizuire. Având în vedere natura
despre citate, cea mai puțin mică dintre ele fiind faptul că nu reuşesc să citeze, evolutivă şi dezordonată a scrisului, puteţi, uneori, crede că ați găsit citatul
destul sau nu citează deloc. Unii autori citează prea puţin — poate pentru că nu. perfect pentru a vă susține argumentația, ca să descoperiţi mai târziu, pe măsură
doresc să facă efortul de a se întoarce la textul original şi de a căuta cuvintele, ce textul vostru se dezvoltă, că centrul vostru de interes s-a modificat şi citatele
exacte ale celui citat sau pentru că au impresia că ar putea reconstitui ideile. nu mai funcţionează. De aceea, poate fi oarecum înșelător să vorbim despre
autorului din memorie. La extrema cealaltă se situează scriitorii care citează, găsirea temei proprii şi despre identificarea citatelor potrivite ca despre doi paşi
atât de mult, încât ajung la nişte texte cu prea puține comentarii proprii — poate. diferiţi, urmând unul celuilalt. Când sunteţi adânc angajaţi în procesul de scri-
pentru că le lipseşte încrederea in propria abilitate de a comenta asupra citate: ere şi revizuire, există, de obicei, un du-te-vino continuu între argumentaţia
lor sau pentru că nu înţeleg în totalitate ceea ce au citat şi de aceea au ae voastră şi citatul pe care îl alegeţi.
in a explica infelesul citatelor respective.
Dar cea mai mare problemă în acest sens derivă din faptul că autorii presu:.
pun că citatele vorbesc de la sine. Deoarece sensul unui citat este evident pentru.
ei, mulți scriitori presupun că acest sens va fi, de asemenea, evident și pentru.
cititorii lor, deși adesea el nu este, Scriitorii care fac această greșeală cred ci
 ÎNCADRAȚI FIECARE CITAT acolo programe din SUA şi Marea Britanie, 62% dintre fetele chestionate au
declarat că ţin dietă”.
Cred că Bordo are dreptate. Un alt argument pe care Bordo îl aduce este
Găsirea unor citate relevante este doar o parte a sarcinii voastre; trebuie, că
de asemenea, să le prezentați într-un mod care să le clarifice relevanţa şi înţe-
lesul pentru cititorii voştri. Din moment ce citatele nu vorbesc prin ele însele, Din moment ce scriitorul nu reuşeşte să introducă adecvat citatul sau să
trebuie să construiți în jurul lor un cadru în care să vă exprimaţi voi în locul explice de ce găseşte el că merită reprodus, cititorii vor întâmpina dificultăţi
lor.
în a reconstitui ceea ce argumentează Bordo. În afară de faptul că neglijează
Citatele inserate într-un text fără un astfel de cadru sunt, uneori, denumite
să spună cine este Bordo şi chiar să precizeze că vorbele citate sunt ale ei,
citate „atârnate în gol”, pentru felul în care sunt lăsate să atârne/dangling fără
scriitorul nu explică în ce mod se conectează cuvintele acesteia cu ceva din ce
nicio explicaţie. Un profesor cu care am lucrat, Steve Benton, le numeşte citate
spune el sau măcar cu ceea ce spune ea, încât el să considere că are atâta „drep-
loveşte si fugi/hit-and-run, comparandu-le cu accidentele de maşină în care
şoferul fuge și evită să îşi asume responsabilitatea pentru îndoitura de pe aripa tate”. EL, pur şi simplu, abandonează citatul, în graba de a se concentra pe o
maşinii voastre sau pentru farul spart, ca în figura care urmează. altă chestiune.
Pentru a încadra adecvat un citat, este necesar să îl inseraţi în ceea ce noi
numim sândvici cu citat/quoration sandwich, afirmaţia care îl introduce servind
NU DAȚI CITATE LOVEȘTE-ȘI-FUGI. drept felia de pâine de deasupra, iar explicaţiile care îl urmează servind drept
felia de dedesubt. Afirmațiile introductive ar trebui să explice cine vorbeşte şi
să configureze ce se spune în citat; afirmaţiile următoare ar trebui să explice
de ce consideraţi că este important citatul şi ce presupuneţi că spune acesta.

ȘABLOANE PENTRU INTRODUCEREA

CITATELOR

GG > X spune „Du toţi staroizii ar trebui interziși în spart”.

> După cum afirmă renumitul filosof X, ,
> Potrivit lui X, i
În continuare, vă prezentăm un citat tipic Ait-and-run al unui scriitor care
> Xinsusi scrie ca, A
răspunde unui eseu al filosofului feminist Susan Bordo. Bordo deplânge faptul |
că presiunea media asupra tinerelor femei ca să țină diete se extinde şi în zonele » În cartea ei, X pretinde că ,
anterior izolate ale lumii, cum ar fi insulele Fiji. > Scriind în jurnalul Commentary, X deplânge faptul că ,
p Din punctul de vedere al lui X, ,, ;
Susan Bordo scrie despre femei şi diete. „Fiji este doar un exemplu. Până b X este de acord când ea scrie ca ,,

la introducerea televiziunii, în 1995, insulele nu aveau raportate cazuri de tul- > X nu este de acord când el scrie că ,,
burări de alimentaţie. În 1998, la trei ani după ce au început să fie transmise > X complică lucrurile și mai mult când ea scrie că

54
a
 SABLOANE PENTRU EXPLICAREA CITATELOR Ț Observațiile lui Bordo mi se par adevărate pentru că, acum că mă pândesc
la ele, multe dintre femeile pe care le cunosc, indiferent de unde sunt, se arată
îngrijorate în privinţa greutăţii lor.
| Un sfat pe care studenții noştri îl consideră extrem de folositor în ceea
* .
|
Încadrarea citatului nu doar că integrează mai bine cuvintele lui Bordo în
. + -

ce priveşte citările este să vă faceţi un obicei din a urma fiecare citat important
! .

cu explicarea a ceea ce înseamnă, folosind un şablon de felul unuia dintre cele textul scriitorului, ci serveşte, de asemenea, la explicarea interpretării scriitorului
ce urmează. în privinţa afirmațiilor lui Bordo. În timp ce „filosoful feminist” şi „Bordo no-
tează” furnizează informaţia pe care cititorul trebuie să o cunoască, propoziţiile
> În principal, X avertizează că soluția propusă nu va face decât să înrăutățească care urmează citatului construiesc o punte între cuvintele lui Bordo şi cele ale
E; problema. scriitorului. Referirea la procentul de 62% dintre fetele din Fiji care țin dietă nu
N » Cualte cuvinte, X crede ca mai este doar o statistică inertă (cum era în pasajul incorect prezentat anterior),
| » Facand acest comentariu, X ne indeamna sa ci un exemplu cantitativ al modului în care „cultul occidental al dietelor se răs-
/ > X confirma vechiul proverb ca pandeste pe tot globul”. La fel de important, aceste propoziţii explică
> Punctul de vedere al lui X este ca prin cuvintele proprii ale scriitorului ce spune Bordo — şi de aceea lămureşte fap-
| > Esenţa argumentaţiei lui X este că tul că citatul este folosit cu scopul de a pregăti argumentaţia proprie, a scriitoru-
lui, şi că nu a fost plantat acolo doar ca să umple eseul sau lista de lucrări citate.
Atunci când oferiţi astfel de explicaţii, e important să folosiţi un limbaj
care să reflecte cu acuratețe spiritul pasajului citat. Este destul de util să scrieți
„Bordo afirmă” sau „declară” atunci când introduceţi citatul despre Fiji. Dar, AMESTECAȚI CUVINTELE AUTORULUI
având în vedere faptul că Bordo este în mod clar alarmată de extinderea influ-
entei media in Fiji, ar fi mult mai acurat să folosiți un limbaj care să îi reflecte CU PROPRIILE VOASTRE CUVINTE
alarma: „Bordo este neliniştită că” sau „este deranjată de” sau „se plânge”,
[Vedeţi paginile 49-50 pentru o listă a verbelor de acțiune indicate ca să rezu-
mati ce spun altii.] Materialul încadrat de mai înainte funcţionează bine şi pentru că reprezintă
Apreciati, de exemplu, cum ar putea fi revizuit pasajul anterior despre cu acuratețe cuvintele lui Bordo, dar, în acelaşi timp, dă cuvintelor respective
Bordo utilizând unii dintre aceşti paşi: întorsătura proprie a scriitorului. Observaţi cum pasajul se referă de mai multe
ori la conceptul-cheie al dietelor şi cum reiterează referirile lui Bordo la ,,tele-
Filosoful feminist Susan Bordo deplânge obsesia mass-mediei occidentale viziune” şi la „radiodifuziunea” din SUA şi Marea Britanie, referindu-se la
legată de silueta şi dietele femeilor. Nemulțumirea ei de bază este că un număr „cultură”, care este ulterior specificată ca vestică”. În loc să o repete, pur şi
tot mai mare de femei de pe tot globul sunt determinate să se vadă pe ele însele simplu, cuvânt cu cuvânt pe Bordo, propoziţiile care urmează reiterează sufici-
ca fiind grase şi având nevoie de o dietă. Citând insulele Fiji ca pe un caz de- ent din limbajul ei, dar mută, în acelaşi timp, discuţia în direcţia proprie a scri-
monstrativ în acest sens, Bordo notează că „până la introducerea televiziunii, itorului. Concret, încadrarea creează un fel de mixaj între cuvintele lui Bordo şi
în 1995, insulele nu aveau raportate cazuri de tulburări de alimentaţie. În 1998, cele ale scriitorului.
la trei ani după ce au început să fie transmise acolo programe din SUA şi Marea
Britanie, 62% dintre fetele chestionate au declarat că ţin dietă”. Punctul de
vedere al lui Bordo este acela că cultul pentru dietă al Vestului se extinde chiar
şi în cele mai îndepărtate locuri de pe glob. În cele din urmă, se plânge Bordo,
cultul dietelor te va găsi indiferent unde trăieşti.

57
 E POSIBIL SA ANALIZEZI EXCESIV UN CITAT? Ț cuvinte ale lui X”, probabil că nici nu va mai fi nevoie să vă gândiţi la ele şi
veţi fi liberi să vă concentrați asupra ideilor provocatoare pe care şabloanele
vă ajută să le încadrați.
Dar este posibil să explici prea mult un citat? Şi cum poţi să ştii când ai
explicat suficient de minuţios un citat? În fond, nu toate citatele necesită în ace-
eaşi măsură explicaţii care să le încadreze şi nu există reguli riguroase pentru a
Exerciţii
afla cât de multă explicaţie necesită un anumit citat. Ca o regulă generală, un
cadru explicativ este necesar mai ales pentru acele citate care sunt greu de proce-
1. Găsiţi un text publicat care să citeze ceva ce „Ei spun”. Cum a integrat
sat de către cititori: citatele lungi şi complexe, cele pline cu detalii, cele în jargon
scriitorul citatul în propriul lui sau ei text? Cum a introdus el sau ea
sau cele care conțin complicaţii ascunse.
citatul şi ce a spus scriitorul, dacă a spus, ca să îl explice şi să îl lege de
Și totuși, deşi fiecare situaţie în parte dictează, de obicei, când şi cât de
textul lui sau al ei? Bazându-vă pe ceea ce aţi citit la acest capitol, ar
mult se impune să explicaţi un citat, vă vom oferi un sfat: când aveţi dubii,
fi unele modificări pe care le-aţi sugera?
faceţi-o. Este mai bine să riscaţi să fiţi prea expliciţi în legătură cu ceea ce cre-
2. Uitaţi-vă la ceva ce aţi scris pentru una dintre orele voastre. Aţi citat
deţi că vrea să însemne un citat decât să lăsaţi citatul să atârne în gol, iar pe
vreo sursă? Dacă da, cum ați integrat citatul în propriul vostru text? Cum
cititorii voştri, îndoiţi. Într-adevăr, vă încurajăm să oferiţi astfel de încadrare
l-aţi introdus? Aţi explicat ce înseamnă? Aţi indicat felul cum relaţionează
explicativă chiar şi când scrieți pentru un public despre care ştiţi că este fami-
cu textul vostru? Dacă nu aţi făcut toate aceste lucruri, revizuiți-vă textul
liarizat cu autorul citat şi e capabil să interpreteze singur citatele voastre. Chiar
pentru a o face, folosind, poate, Șabloanele pentru introducerea citatelor
şi în astfel de cazuri, cititorii trebuie să vadă cum interpretați voi citatul, din
(p. 55) şi Explicarea citarelor (p. 56). Dacă nu aţi scris nimic care să
moment ce cuvintele — în special cele ale unor figuri controversate — pot fi
conţină citate, încercaţi, pentru a o face, să revizuiți orice text academic
interpretate în diferite moduri şi pot fi folosite pentru a susține scopuri diferite,
pe care l-aţi scris.
uneori opuse. Cititorii voştri trebuie să vadă cum interpretați materialul pe care
l-aţi citat chiar şi numai pentru a fi siguri că felul în care interpretaţi voi e pe
aceeași lungime de undă cu lectura lor.

CUM SĂ NU INTRODUCEŢI UN CITAT

Vrem să încheiem acest capitol schițând câteva moduri prin care să nu

introduceţi citate. Deși unii scriitori o fac, voi nu ar trebui să introduceți
citate folosind fraze de genul: „Orwell afirmă o idee cum că” sau „Un citat de
Shakespeare spune”, Astfel de fraze introductive sunt în aceeaşi măsură redun-
dante și înșelătoare. În primul exemplu, aţi fi putut serie fie „Orwell afirmă că”
sau „Afirmația lui Orwell este că”, mai degrabă decât combinaţia redundantă a
celor două. Al doilea exemplu induce în eroare cititorii deoarece scriitorul este
cel care citează, nu Shakespeare (cum sugerează „un citat de Shakespeare”).
Şabloanele din această carte vă vor ajuta sd evitati astfel de greşeli. Odată
ce aţi ajuns să stăpâniţi şabloane ca „După cum spune X”, sau „Cu propriile

58
„Eu spun”
 PATRU
»DA/NU/BINE, DAR”
Trei moduri de a răspunde

Primele trei capitole ale acestei cărți discută stadiul „Ei spun” al scrisului,
în care vă dedicați întreaga atenţie punctelor de vedere ale unor persoane sau
ale unui grup. În prezentul capitol, trecem la stadiul „Eu spun”, în care oferiţi
propriul vostru argument ca răspuns la ceea ce „ei” au spus.
Trecerea la stadiul „Eu spun” poate fi descurajantă în mediul academic, unde
adesea poate să pară că trebuie să fii expert într-un domeniu pentru a avea orice
fel de părere. Mulţi studenţi ne-au spus că au avut probleme să intervină în unele
dintre cele mai dinamice conversații care aveau loc în colegiu sau la universitate
pentru că nu ştiau suficiente lucruri despre subiectul pe rol sau pentru că, spuneau
ei, pur şi simplu nu erau „destul de deştepţi”. Totuşi, adesea, aceiași studenți,
dacă li se dă o şansă să studieze în profunzime contribuţia pe care un anumit
savant a avut-o într-un anumit domeniu, se răzgândesc şi spun lucruri cum ar fi
„Îmi dau seama ce vrea să zică şi cum şi-a demonstrat ideea construind pe ceea
ce au spus alți savanți. Poate că, dacă aş fi studiat mai mult timp problema, aș fi
putut să vin şi eu cu o astfel de argumentaţie”, Ceea ce ajung să realizeze aceşti
studenți este că o argumentaţie bună se bazează nu pe cunoştinţe la care are acces
doar o categorie specială de experţi, ci pe deprinderile de zi cu zi ale minţii, care
pot fi izolate, identificate şi utilizate de aproape oricine. Deşi, cu siguranţă, nu
sunt un substitut pentru expertiză şi pentru cunoaşterea cât mai adânc posibilă a
subiectului cuiva, raționamentele care au, în cele din urmă, câştig de cauză sunt
construite, după cum sugerează titlul acestui capitol, pe anumite modele extrem
de simple ale retoricii, pe care cei mai mulți dintre noi le folosesc zi de zi.

63
 Există o mulţime de moduri prin care se poate răspunde ideilor altora, dar Este întotdeauna o tactică bună să vă începeţi răspunsul nu prin lansarea
acest capitol se concentrează pe trei, cele mai comune şi mai recognoscibile: directă într-o sumedenie de detalii, ci prin afirmarea clară a acordului, deza-
acordul, dezacordul şi o combinaţie a celor două. Deşi fiecare mod de a răspunde cordului sau a amândurora, folosind o formulă directă, fără înflorituri, precum:
este deschis pentru nenumărate variante, ne concentrăm pe acestea trei pentru „Sunt de acord”, „Nu sunt de acord” sau „Ezit între. Sunt de acord că
că, îndeobşte, cititorii abordează un text cu nevoia de a afla cât mai repede care „ dar nu pot fi de acord cu ”. Odată ce aţi oferit
este poziția scriitorului — şi fac asta prin plasarea scriitorului pe o hartă mentală una dintre aceste formule directe (sau una dintre numeroasele variante discutate
compusă din câteva opţiuni familiare: scriitorul este de acord cu cei cărora el în continuare), cititorii vor înțelege foarte bine poziția voastră şi apoi vor putea
sau ea le răspunde, nu este de acord cu ei sau prezintă un fel de combinaţie să aprecieze ramificaţiile pe care urmează să le oferiţi pe măsură ce răspunsul
între a fi şi a nu fi de acord. vostru se desfăşoară. [Vedeţi pagina 34 pentru sugestii în privinţa previzuali-
Dacă scriitorilor le ia prea mult până ajung să-şi declare poziţia față de zării poziției voastre. ]
punctele de vedere pe care le rezumă sau le citează, cititorii vor deveni frustrați, Totuşi, puteți obiecta că aceste trei moduri fundamentale de răspuns nu
întrebându-se: „Tipu” ăsta este de acord sau e împotrivă? Este pentru ceea ce acoperă toate opţiunile — că ignoră răspunsurile de tip interpretativ sau analitic,
a spus cealaltă persoană, împotrivă sau cum?” Din acest motiv, sfatul din acest spre exemplu. Cu alte cuvinte, puteţi crede că, atunci când interpretati o opera
capitol se aplică atât cititului, cât și scrisului. În special în cazul textelor dificile, literară, nu este neapărat nevoie să fiţi în acord sau în dezacord cu ceva, ci pur
trebuie nu doar să descoperiți poziția căreia îi răspunde scriitorul — acel „Ei şi simplu să explicaţi semnificaţia acelei opere, stilul sau structura ei. Multe
spun” —, ci şi să determinaţi dacă scriitorul este de acord cu aceasta, o contra- eseuri despre literatură sau artă, se poate spune, îmbracă această formă — ele
zice sau recurge la un soi de mixaj al celor două. interpretează semnificația unei opere, făcând astfel irelevante chestiunile de
acord sau dezacord.
Vom argumenta însă că interpretările cele mai interesante tind, de fapt, să
DOAR TREI MODURI DE A RĂSPUNDE? fie acelea care aprobă, dezaprobă sau oscilează între aprobare şi dezaprobare —
astfel că, în loc de a fi oferite sofo, cele mai bune interpretări iau o poziţie fermă
față de alte interpretări. De fapt, nu ar avea niciun rost să oferi interpretarea unei
Probabil vă veţi îngrijora că, potrivind răspunsul vostru propriu într-una opere de literatură sau de artă dacă nu ai răspunde interpretărilor sau posibilelor
dintre aceste trei categorii, veţi fi siliţi să vă simplificaţi foarte mult raționamen- interpretări ale altora. Chiar şi atunci când subliniezi trăsături sau calităţi ale
tul ori să îi scădeţi complexitatea, subtilitatea sau originalitatea. Aceasta este, unei opere de artă pe care alţii nu le-au observat, implicit nu eşti de acord cu
cu siguranță, o îngrijorare serioasă pentru cei din mediul academic, care sunt, ceea ce au spus aceste voci, prin evidențierea faptului că au omis sau au ignorat
fireşte, sceptici cu privire la scrisul simplist şi reductiv. Totuşi, vom argumenta ceva ce, din punctul tău de vedere, este important. Astfel, în orice interpretare
că, cu cât raționamentul vostru este mai subtil şi mai complex şi cu cât se în- eficientă, trebuie nu doar să spui ce crezi tu că semnifică o operă de artă, ci şi
depărtează de modul convenţional în care gândesc oamenii, cu atât vor trebui să o faci relativ la interpretările altor cititori — fie ei savanţi, profesori, colegi de
cititorii voştri să se dovedească mai capabili să îl plaseze pe harta lor mentală, clasă sau chiar cititori ipotetici (cum ar fi „Deși unii cititori ar putea crede că
pentru a putea procesa detaliile complexe pe care le prezentați. Aşa încât com- acest poem este despre „el e de fapt despre oy
plexitatea, subtilitatea și originalitatea răspunsului vostru vor ieşi mai degrabă
în evidență şi vor fi remarcate dacă cititorii vor avea o idee de bază despre felul
cum vă situați față de orice idee pe care o citați. Pe măsură ce veţi înainta în SĂ NU FII DE ACORD — ȘI SĂ EXPLICI DE CE
acest capitol, sperăm că vă veţi convinge de faptul că formele de acord, dezacord
şi combinaţia dintre acord şi dezacord pe care le discutăm, departe de a fi sim-
pliste sau unidimensionale, sunt capabile să se potrivească unei gândiri extrem Dezacordul poate să pară unul dintre cei mai simpli paşi pe care îi poate
de creative şi complexe, face un scriitor şi este adesea primul lucru pe care oamenii îl asociază cu

64 65
 gândirea critică. Dezacordul poate fi, de asemenea, cel mai uşor mod de a pro- ȘABLOANE PENTRU A NU FI DE ACORD,
duce un eseu: să găsiţi un lucru cu care puteți să nu fiţi de acord în ce s-a spus
sau s-ar putea spune despre subiectul vostru, să îl rezumati si sa il contraziceti.
CU MOTIVATII

=
Dar, de fapt, dezacordul ridică provocări ascunse. Trebuie să faceți mai mult
decât pur şi simplu să declaraţi că nu sunteți de acord cu un anumit punct de
vedere: trebuie şi să oferiţi motive convingătoare de ce nu sunteţi de acord. În X greseste pentru că trece cu vederea ir ile di

¥
fond, dezacordul înseamnă mai mult decât să adăugăm „nu” la ceea ce a spus Afirmația lui X că se bazează pe presupunerea discutabilă că /

*
altcineva, mai mult decât să spunem pur şi simplu „Deşi ei afirmă că drepturile |
femeilor se îmbunătăţesc, eu spun că drepturile femeilor nu se îmbunătățesc”, Nu sunt de acord cu punctul de vedere al luiX că i deoa-

>
Un astfel de răspuns nu face decât să contrazică punctul de vedere căruia îi rece, după cum arată cercetările recente, |
. \2
răspunde şi nu reuşeşte să adauge nimic interesant sau nou. Ca să îl transformați » X se contrazice singur&/nu se poate si una, și alta. Pe de o parte, afirmă
într-un raționament, trebuie să oferiţi motive care să susțină ceea ce spuneți: că
„Pe de altă parte, spune și că
pentru că argumentaţia altcuiva nu reuşeşte să ia în considerare factorii relevanti; *
> Concentrandu-se pe X trece cu vederea problema mai pro-
pentru că se bazează pe dovezi imperfecte sau incomplete; pentru că se reazemă
funda a
pe presupuneri îndoielnice; sau pentru că foloseşte o logică eronată, este con-
tradictorie sau trece cu vederea ceea ce voi consideraţi că este tema reală. Pen- a
efi, de asemenea, să nu fiți de acord, făcând ceea ce noi numim pasul
tru a duce mai departe conversaţia (şi, de fapt, să vă justificaţi tocmai propriul_
întoarce-o”, prin care vă arătați de acord cu dovada pe care a prezen-
act de a scrie), trebuie să demonstrați că aveţi cu ce să contribuiţi. =
at-o altcineva, dar, printr-o întorsătură logică, sugerați că această dovadă sus-
Puteţi chiar să nu fiți de acord prin ceea ce noi numimipasul „deh”? prin
ține, în realitate, poziția voastră proprie, contrară. De exemplu:
care vă arătați în dezacord nu cu poziţia în sine, ci cu mel = cei one o
descoperire nouă sau extraordinară. lată un exemplu al unui astfel de pas, folo-
X argumentează în favoarea unui control mai strict al armelor, spunând
sit în introducerea un eseu despre situația şcolilor din America:
că rata criminalităţii este în creştere şi că e nevoie să restricționăm circulaţia
Ye | armelor. Sunt de acord că rata criminalităţii este în creştere, dar tocmai de aceea
\
¥ “ Potrivit unui raport recent al unor cercetători de la Universitatea Stanford,
J elevilor de liceu cu aspirații la colegiu „le lipsește adesea informaţia crucială mă opun legislaţiei privind controlul mai strict al armelor. Trebuie să avem arme
LU despre înscrierea la colegiu şi despre cum să reuşească în mediul academic odată ca să ne apărăm pe noi înşine de criminali.
fi ce au ajuns acolo”.
a é Ei bine, deh, . Nu ar trebui să fie nevoie de o echipă de În acest exemplu al unui pas de tip rwisr it, scriitorul se arată de acord cu
cercetare de la Stanford care să ne spună că, atunci când vine vorba de „a avea ceea ce spune X, că rata criminalităţii e în creştere, dar apoi argumentează că
f
succes în mediul academic”, mulţi studenţi nu au habar despre ce-i vorba. această creştere a ratei este, de fapt, un motiv valid pentru opoziția la legea
GERALD GRAFF, 7rickle-Down Obfuscation/Scurgerea obscurizării controlului armelor.
Uneori s-ar putea să fiți reticenți în a vă exprima dezacordul, dintr-o gră-
Asemenea tuturor celorlalți paşi discutaţi în această carte, pasul „deh” mada de motive — nu doriţi să fiţi dezagreabili, să răniţi sentimentele cuiva sau
poate fi croit astfel încât să se potrivească cerințelor din aproape toate situaţi- să vă faceţi pe voi înşivă vulnerabili la un dezacord, în replică. Unul dintre
ile de scriere. Dacă vi se pare că expresia „deh” este prea obraznică pentru a fi aceste motive ar putea, de fapt, să explice de ce vorbitorul de la conferință, pe
folosită în fața auditoriului pe care îl vizaţi, vă puteţi lipsi de termenul în sine care |-am descris la începutul Capitolului 1, a evitat să menţioneze dezacordul
şi puteţi scrie ceva de genul „Este adevărat că „ dar noi ştiam pe care îl avea cu alți dascăli, până când a fost provocat să o facă în discuţiile
deja asta”, de după cuvântarea sa.

66 67
 F
Oricat am intelege astfel de temeri de conflict — si le-am experimentat noi SABLOANE PENTRU A Fi DE ACORD
înşine —, credem totuşi că e mai bine să ne afirmăm dezacordurile într-un mod
franc, dar plin de consideraţie, decât să le negăm. În fond, reprimarea dezacor-
durilor nu le face pe acestea să dispară, ci doar le împinge în subteran, unde » Sunt de acord că diversitatea din rândul studenţilor este valoroasă din punct
pot supura în privat necontrolate. Cu toate astea, dezaprobările nu trebuie să ia de vedere educaţional, deoarece experiența mea de la Central University a
forma unor vendete personale. Mai mult, de obicei, nu este nevoie să luaţi pozi- confirmat acest lucru.
ție faţă de fiecare aspect al punctelor de vedere ale altora. Puteţi singulariza, > X are cu siguranță dreptate în legătură cu pentru că, deși poate
pentru a le critica, doar acele aspecte din ceea ce a spus altcineva care sunt de- ea nu este conștientă, studiile recente au arătat că ‘
ranjante, iar apoi să fiți de acord cu restul — deşi o astfel de abordare, după cum > Teoria lui X despre este extrem de utilă, pentru că aruncă o
vom vedea mai târziu în acest capitol, conduce spre un teren ceva mai compli- lumină asupra chestiunii dificile a :
cat, acela al acordului şi dezacordului concomitent. >» Cei care nu sunt familiarizați cu acest curent de gândire ar putea fi interesați
să știe că el se reduce, în principal, la

SĂ FII DE ACORD — DAR CU 0 REZERVĂ Unii scriitori evită practica de a fi de acord, aproape la fel de mult
cât alţii evită dezaprobarea. Într-o cultură cum este cea a Americii, care pre-
țuieşte originalitatea, independenţa şi individualismul competitiv, scriitorilor,
La fel ca dezaprobarea, aprobarea este mai puţin simplă decăt ar putea să uneori, nu le place să admită că altcineva a susţinut acelaşi punct de vedere,
pară. Exact aşa cum trebuie să evitați simpla contrazicere a punctelor de vedere aparent luându-le-o astfel înainte. Din punctul nostru de vedere, totuşi, câtă
cu care nu sunteţi de acord, trebuie şi să faceţi mai mult decât pur şi simplu să vreme sunteţi capabili să susțineţi punctul de vedere adoptat de altcineva fără
repetați punctele de vedere pe care le agreați. Chiar şi fiind de acord, este im- să repetaţi pur şi simplu ceea ce el/ea a spus, nu există niciun motiv să vă
portant să contribuiţi cu ceva nou şi proaspăt, adăugând ceva ce vă face un îngrijoraţi că aţi fi „neoriginali”. Într-adevăr, este un motiv bun să vă bucurați
participant valoros în conversație, când sunteţi de acord cu alţii, având în vedere că acești alții pot să dea cre-
Există mulți paşi care vă permit să contribuiţi cu ceva personal la o con- dibilitate raţionamentului vostru, De vreme ce nu vă doriţi sa apareti ca un
versatie chiar şi atunci când sunteţi de acord cu ceea ce a spus altcineva. Puteţi simplu imitator al părerilor altora, trebuie, de asemenea, să evitaţi să răsunaţi
sublinia vreo dovadă care a rămas neobservată sau o direcţie a raționamentului ca o voce izolată în pustiu.
care sprijină argumentele lui X, dar pe care X nu a menţionat-o. Puteţi cita Însă trebuie să fiți conştienţi că, de câte ori sunteți de acord cu părerile
anumite experiențe personale coroborante sau o situație nemenționată de X unei persoane, cel mai probabil veţi fi în dezacord cu părerile alteia. Este greu
care ajută cititorii să înțeleagă punctele lui de vedere. Dacă punctele de vedere să vă aliniaţi la o poziţie fără să vă plasați, cel puţin implicit, împotriva altora.
ale lui X sunt în mod special provocatoare sau ezoterice, contribuţia voastră Psihologul Carol Gilligan face tocmai asta într-un eseu în care se arată de acord
poate fi o traducere accesibilă — o explicaţie pentru cititorii care nu sunt încă cu oamenii de ştiinţă care argumentează că mintea umană este „înnăscută”
familiarizați. Cu alte cuvinte, textul vostru poate contribui în mod util la con- pentru cooperare, dar, făcând asta, se aliniază (pe ea însăşi) împotriva oricui
versație pur şi simplu prin sublinierea implicaţiilor neobservate sau prin expli- crede că mintea e cablată pentru egoism și competiţie.
carea a ceva ce necesită o mai bună înțelegere.
Indiferent de modul de a fi de acord pe care îl alegeți, este important să Aceste descoperiri se alătură unor dovezi în continuă creștere în ştiinţele
relevaţi o anumită diferenţă sau un contrast între poziția voastră şi cea cu care umane, ducând la o schimbare revoluționară în conştiinţă. (...) Dacă coopera-
sunteţi de acord şi nu doar să repetați papagaliceşte ceea ce afirmă ea. rea, asociată tipic cu altruismul şi sacrificiul de sine, ar declanşa aceleași semne
de delectare ca plăcerile asociate în mod obişnuit cu hedonismul şi rasfatul;
dacă opoziția dintre egoism și altruism, sine vs. relaţie, nu are niciun sens

69
 biologic, atunci este necesară o nouă paradiumă pentru a reîncadra chiar ter- raționamentul complex şi nuanţat, menţinând în acelaşi timp o structură mai
menii conversatiei. accesibilă pentru cititor/reader-friendhv. Structura paralelă — „Da şi nu”, „Pe
CAROL GILLIGAN, Sisterhood is pleasurable: a quiet revolution de o parte sunt de acord, pe de altă parte nu sunt de acord” — îi permite citito-
in psycholoaylAsocierea femeilor/sororitatea e plăcută: rului să vă plaseze raționamentul pe acea hartă a părerilor despre care vorbeam
o revoluţie tăcută în psihologie mai devreme în acest capitol, în același timp menţinându-vă raționamentul
suficient de complex.
Fiind de acord cu unii oameni de ştiinţă care spun că „opoziţia dintre Un alt aspect care ne place legat de această opțiune este acela că ea poate
egoism şi altruism... nu are niciun sens”, Gillian se pune, implicit, în dezacord
fi înclinată subtil spre a fi sau a nu fi de acord, în funcţie de locul unde puneţi
cu oricine crede că opoziţia are sens. În fond, afirmaţiile lui Gillian ar putea fi accentul. Dacă doriţi să accentuaţi partea de dezacord a spectrului, aţi putea să
reduse la un şablon:
folosiţi un şablon precum cel de mai jos:
ăi
> Sunt de acord că „un punct de vedere care trebuie subliniat, + Deși sunt de acord cu X până la un punct, nu pot accepta presupunerea lui
de vreme ce atât de mulți oameni încă cred că :
imperativă că religia nu mai este o forță majoră astăzi.
+ Dacă grupul X are dreptate că după cum eu cred că are, atunci
trebuie să reevaluăm presupunerea larg acceptată că
Invers, dacă doriţi să vă accentuaţi mai degrabă acordul decât dezacordul,
puteţi folosi un şablon ca acesta:
Astfel, aceste şabloane vă permit să fiţi de acord cu punctul de vedere al
cuiva în timp ce contraziceţi un altul — pas care conduce spre zona simultane-
my Deși nu sunt de acord cu mare parte din ce spune X, sustin in intregime con-
ităţii acordului şi dezacordului.
~ Clizia lui finala ca

SĂ FII ȘI SĂ NU FII DE ACORD SIMULTAN Primul sablon poate fi numit un pas de tip ,,Da, dar...”, al doilea
„Nu, dar...”. Alte variante cuprind următoarele:

Ultima opțiune este adesea modul nostru favorit de a răspunde. Un lucru > Desi admit ca totuși insist că Ş
care ne place în mod deosebit în ceea ce priveşte simultaneitatea aprobării şi + X are dreptate că dar pare să fie pe un teren mai îndoielnic
dezaprobării este acela că ne ajută să trecem de replicile de tip „Ba da/Ba nu”, atunci când afirmă că |
care adesea caracterizează disputele copiilor mici şi mult mai polarizatele dez- > În timp ce X greșește, probabil, când afirmă că ___________ are dreptate
bateri gălăgioase de la programele de radio sau TV interactive. că
> În timp ce X oferă ample dovezi că cercetările lui Y și Z das-
pre _______— mă conving, în schimb, că
ȘABLOANE PENTRU A FI DE ACORD
Un alt mod de a fi în acelaşi timp de acord şi împotrivă este să faceţi ceea ce
ȘI IN DEZACORD SIMULTAN noi numim un pas de tipul „Sunt nehotărât între” sau „Am sentimente împărţite”:

+ Sunt nehotărât în privința afirmației lui X că „Pe de o parte,

„Da şi nu”. „Da, dar...”. „Deşi sunt de acord până la un punct, totuși insist sunt de acord că „Pe de altă parte, nu sunt sigur dacă
că...”. Acestea sunt doar câteva dintre modurile în care vă puteţi face

70 71
 + Sentimentele mele în legătură cu problema sunt confuze. Susţin poziţia lui X Exerciţii
că dar găsesc că raționamentul lui Y despre
și cercetarea lui Z asupra sunt la fel de convingătoare. |. Citiţi unul dintre eseurile de la finalul acestei cărți sau de pe rheysayiblog.
com, identificând acele locuri în care autorul este de acord cu alţii, nu
Acest pas poate fi util mai ales dacă răspundeţi unei lucrări noi sau în mod este de acord sau ambele.
deosebit provocatoare și sunteți încă nesigur unde vă situaţi. De asemenea, se 2. Scrieţi un eseu răspunzând într-un anumit fel la eseul cu care aţi lucrat
potriveşte bine cu tipul de investigație speculativă în care cântăriți argumentele în exerciţiul anterior. Veţi dori să rezumaţi şi/sau să citați unele dintre
pro şi contra ale chestiunii, mai degrabă decât să vă declaraţi în mod clar fie pen- ideile autorilor şi să clarificaţi dacă sunteţi de acord, nu sunteţi de acord
tru, fie împotrivă. Dar, din nou, aşa cum am sugerat mai devreme, fie că sunteţi sau sunteţi atât de acord, cât şi împotrivă cu ceea ce el/ea a spus. Tineti
de acord, fie împotrivă — sau şi de acord, şi împotrivă —, trebuie să fiţi cât de clari minte că în această carte există şabloane care vă pot ajuta să începeţi;
cu putinţă şi să faceți o declaraţie francă despre faptul că sunteţi ambivalent. vedeți Capitolele 1-3 pentru şabloane care vă vor ajuta să redaţi ideile
altor oameni şi Capitolul 4 pentru şabloane care vă vor ajuta să începeţi
cu răspunsul vostru.
ESTE ÎN REGULĂ SĂ FII INDECIS?

Cu toate acestea, scriitorii au, adesea, tot atât de multe temeri în ceea ce
priveşte exprimarea ambivalenței cum au şi în privința faptului de a-şi exprima
dezacordul sau acordul. Unii sunt îngrijoraţi că, exprimându-și ambivalența,
vor părea evazivi, insipizi sau nesiguri. Alţii se îngrijorează că ambivalenţa lor
va sfârşi prin a deruta cititorii, care pretind concluzii decisive, nete.
Adevărul este că în anumite situaţii temerile sunt legitime. Uneori, ambi-
valența poate frustra cititorii, lăsându-i cu sentimentul că ați eşuat în sarcina
voastră de a oferi îndrumarea pe care o aşteaptă de la scriitori. Totuşi, în alte
situaţii, faptul de a recunoaşte că o rezoluţie netă asupra unei teme este imposibilă
poate demonstra că sunteți un scriitor sofisticat. Într-o cultură academică în care
gândirea complexă este apreciată, opțiunea de a declara direct că aveţi sentimente
contradictorii poate fi impresionantă, mai ales după ce aţi eliminat poziţiile uni-
dimensionale faţă de chestiunea voastră, adoptate de ceilalți în conversaţie. În
cele din urmă, însă, cât de ambivalenţi ajungeţi să fiți se rezumă la un raționament
propriu, bazat pe diferitele răspunsuri ale cititorilor la proiectele voastre, pe felul
în care vă cunoaşteţi auditoriul şi pe provocările raționamentului şi ale situaţiei
voastre specifice.

72
 P
Observaţi felul cum criticul social şi pedagogul Gregory Mantsios folo-
seşte aceşti „markeri de voce”, cum ar putea fi numiţi, pentru a distinge dife-
itele perspective în eseul său despre inegalităţile de clasă din America.

„Suntem cu toţii clasă de mijloc” — sau aşa ar putea să pară. Conştiinţa

noastră naţională, aşa cum este modelată, în mare parte, de mass-media şi de
conducătorii noştri politici, ne oferă o imagine a noastră ca fiind o naţiune a pros-
CINCI perităţii şi a oportunităţilor cu un stil de viaţă în continuă expansiune a clasei
mijlocii. Ca urmare, diferenţele noastre de clasă sunt ignorate, iar caracterul

„ȘI TOTUŞI» nostru colectiv este omogenizat.

Totuşi, diferențele de clasă sunt reale şi reprezintă, probabil, cel mai im-
Făcând distincţia între ce spuitu şi ce spun ei portant factor în determinarea atât a propriei noastre existenţe în lume, cât şi a
naturii societății în care trăim,
Grecory Mantsios, Rewards and Opportunities:
The Politics and Economics of Class in the US/Recompense
şi oporiunităţi: Politica şi economia clasei în SUA
Dacă scrisul academic bun implică faptul de a vă situa pe voi înşivă în
dialog cu alții, este foarte important ca şi cititorii să poată spune, la fiecare Deși Mantsios face să pară uşor, el de fapt realizează aici câţiva paşi de
punct de vedere, când vă exprimaţi propria părere şi când o spuneți pe a alt-
retorică sofisticaţi, care îl ajută să distingă opinia comună căreia i se opune de
cuiva, Acest capitol se ocupă de problema trecerii de la ceea ce spun ei la ceea propria lui poziţie.
ce spuneţi voi, fără a deruta cititorii în legătură cu cine ce afirmă. În prima propoziţie, de exemplu, fraza „sau aşa ar putea să pară” arată că
Mantsios nu este neapărat de acord cu punctul de vedere pe care îl descrie, de
vreme ce scriitorii, în mod normal, nu redau puncte de vedere pe care ei înşişi
STABILIND CINE CE SPUNE ÎN TEXTELE consideră că doar „par” adevărate. De asemenea, Mantsios plasează propoziția
PE CARE LE CITIŢI introductivă între ghilimele, pentru a semnala faptul că nu îi aparține. Apoi, în
continuare, se distanțează de convingerea rezumată în paragraful introductiv,
atribuind-o „conștiinței noastre naționale, aşa cum este modelată, în mare parte,
de mass-media şi de conducătorii noştri politici”, iar apoi, în continuare, atribuie
Înainte de a examina felul cum puteți semnala cine ce spune în propriul acestei „conștiințe” un „rezultat“ negativ, indezirabil: unul în care „diferențele
vostru text, haideţi să vedem cum putem recunoaşte asemenea semnale atunci noastre de clasă” sunt „ignorate”, iar „caracterul nostru colectiv” este „0omo-
când ele apar în textele pe care le citiţi — un talent extrem de important când vine genizat”, privat de diversitatea şi distincţia sa, Totuşi, chiar şi înainte ca Mantsios
vorba despre temele provocatoare primite în școală. Frecvent, faptul că studen- să își afirme propria poziţie, în al doilea paragraf, cititorii pot să presimtă des-
ţii întâmpină dificultăți în înțelegerea textelor dificile nu se datorează atât ide- tul de clar locul unde se situează ea cel mai probabil.
ilor sau cuvintelor nefamiliare conținute de acestea, cât indiciilor subtile care Mai mult, al doilea paragraf începe cu cuvântul „totuşi”, indicând faptul
le permit cititorilor să afle când ar trebui atribuit scriitorului sau altcuiva un că Mantsios trece acum la propria lui părere (în opoziţie cu părerea generală
anumit punct de vedere, În special în cazul textelor care prezintă un dialog real pe care a descris-o până în acest punct). Chiar şi paralelismul pe care îl creează între
de puncte de vedere, cititorii trebuie să fie foarte atenţi la marcajele adesea sub- primul şi al doilea paragraf — între ceea ce afirmă primul paragraf, că diferen-
tile ce indică persoana în numele căreia vorbește scriitorul. țele de clasă nu există, şi al doilea paragraf, care pretinde că ele există — ajută
74
75
Ja reliefarea netă a diferenţelor dintre cele două voci. În sfarsit, faptul ca Mantsios
T SABLOANE PENTRU A SEMNALA CINE CE
utilizează un ton direct, autoritar, declarativ în cel de-al doilea paragraf sugerează, SPUNE IN PROPRIUL VOSTRU TEXT
de asemenea, o schimbare de voce. Deşi nu apelează la termenii „Eu spun” şi
„Eu cred”, el identifică limpede părerea pe care o susține prezentând-o nu ca pe
ceva ce pare adevărat sau despre care ne spun alții că reprezintă adevărul, ci ca
pe o părere care este adevărată sau, după cum afirmă Mantsios, „reală”. Pentru a evita confuzia din propriul vostru scris, asigurati-va ca in fiecare
Faptul de a fi atenti la aceste/acesti marcaje/markeri de voce este un aspect etapă cititorii voştri pot să spună clar cine ce spune. Pentru a face asta, puteți
important al înţelegerii cititului. Cititorii care nu reuşesc să sesizeze aceste folosi ca instrumente de identificare a vocii multe dintre şabloanele prezentate
repere interpretează, adesea, rezumatele autorului/autoarei despre ce crede alt- în capitolele anterioare.
cineva drept o expresie a ceea ce crede chiar autorul sau autoarea. Astfel, atunci
când predăm eseul lui Mantsios, unii studenţi ajung să creadă, invariabil, că afir- > Deși X susține cel mai bine posibil cauza asistenței medicale universale, fi-
maţia „Suntem cu toţii clasa mijlocie” reprezintă mai degrabă poziţia proprie nanțate de guvern, eu nu sunt convins.
a lui Mantsios, decât perspectiva căreia i se opune, nereușind să vadă că în scris Punctul meu de vedere, totuși, contrar a ceea ce a spus X, este că
aceste cuvinte sunt folosite de Mantsios ca de un fel de ventriloc, repetând ceea
ce au spus alţii, în loc să exprime direct ceea ce crede el însuşi. Completând argumentaţia lui X, vreau să subliniez faptul că
Pentru a vedea cât sunt de importante astfel de repere de voce, priviți cum Potrivit atât lui X, cât şi lui Y,
arată paragraful lui Mantsios dacă le îndepărtăm. Politicienii, spune X, ar trebui să
Majoritatea atleților vă vor spune că
Suntem cu toții clasă mijlocie... Suntem o naţiune a prosperității şi a
oportunităţilor cu un stil de viaţă în continuă expansiune a clasei mijlocii...
Diferenţele de clasă sunt reale şi sunt, probabil, cel mai important factor DAR MI S-A SPUS SĂ NU FOLOSESC „EU”
în determinarea atât a propriei noastre existenţe în lume, cât şi a naturii socie-
tății în care trăim.
Observaţi că primele trei şabloane de mai înainte folosesc persoana întâi
În contrast cu delimitarea clară a vocilor din textul original al lui Mantsios, „Eu” sau „Noi”, la fel ca multe alte şabloane din această carte, contrazicând,
această versiune nemarcată face greu de precizat locul unde începe vocea lui şi astfel, sfatul obişnuit legat de evitarea persoanei întâi în scrisul academic. Deşi
se termină vocile celorlalți. Odată îndepărtate reperele, cititorii nu pot să spună s-ar putea să vi se fi spus că folosirea cuvântului „Eu” încurajează mai degrabă
că „Suntem cu toții clasă mijlocie” reprezintă un punct de vedere căruia auto- opiniile subiective, automăgulitoare, decât argumentele solide, noi credem că
rul i se opune și că „Diferenţele de clasă sunt reale” reprezintă ceea ce crede textele care folosesc „Eu” pot fi la fel de bine susținute — sau la fel de automă-
autorul însuși. Într-adevăr, fără markeri, în special acel „Totuşi”, cititorii ar gulitoare — precum acelea care nu-l folosesc. Pentru noi, argumentele solide se
putea să omită foarte uşor faptul că afirmaţia din al doilea paragraf, că „Dife- bazează pe motive convingătoare şi dovezi, nu pe folosirea sau nefolosirea
rențele de clasă sunt reale”, contrazice afirmaţia din primul paragraf, că „Sun- anumitor pronume.
tem cu toţii clasă mijlocie”. Mai mult, dacă în scrisul vostru evitați în mod constant persoana întâi,
probabil veți întâmpina probleme în a face pasul-cheie la care ne referim în acest
capitol: diferențierea părerilor voastre de ale altora sau chiar prezentarea, în
primul rând, a propriilor voastre păreri. Dar nu ne credeţi pe noi pe cuvânt, pur
şi simplu! Observaţi voi înşivă cât de liber este folosită persoana întâi de către
scriitorii citați în această carte si de către scriitorii studiaţi la cursurile voastre.

76 7
 Totuşi, anumite ocazii ar putea justifica evitarea persoanei întâi şi scrierea, Am o problemă cu ceea ce liberalii numesc diferențe culturale.
de exemplu, că „Ea are dreptate”, în loc de „Eu cred că ea are dreptate”. De. Există o problemă majoră cu doctrina liberală a aşa-ziselor diferenţe
oarece ar putea fi monoton să citeşti un şir invariabil de afirmaţii cu „Eu” („Eu culturale.
consider... Eu cred..., Eu afirm...”*), este o idee bună să mixaţi afirmaţiile la
persoana întâi cu unele cum ar fi următoarele: Puteţi, de asemenea, să inseraţi referiri la ceva ce aţi spus anterior chiar
voi. Astfel, în loc să scrieţi două propoziţii greoaie cum ar fi:
» Xare dreptate Sea neta cman pt Rapala rn mă
> Dovezilearatica_ Mai devreme în acest capitol am inventat termenul „markeri de voce”/
> Afirmația lui X că nu se potrivește cu faptele. voice markers. Vom susține că astfel de repere sunt extrem de i importante pen-
> Oricine(e) familiar cu artrebui să fie de acord că tru citirea comprehensivă,

Ați putea chiar să urmaţi direcţia lui Mantsios, ca în următorul șablon. puteți scrie:

» Dar sunt reale și reprezintă, probabil, cel mai semnificativ factor Am argumenta că „markerii de voce”, așa cum i-am denumit mai devreme,
în sunt extrem de importanți pentru înțelegerea celor citite.

În ansamblu, totuşi, scrisul academic din zilele noastre, chiar şi în științe Inserarea unor referințe de felul acesta vă permit să vă păstraţi şirul gân-
şi în ştiinţele sociale, utilizează destul de liber persoana întâi. (Vedeţi paginile durilor şi să includeți alte puncte de vedere fără nicio întrerupere majoră.
220-225 pentru a sesiza modul în care folosește persoana întâi un fizician.)

ȘABLOANE PENTRU INSERAREA

UN ALT TRUC PENTRU A AFLA MARKERILOR DE VOCE
CINE VORBESTE
> Xtrece cu vederea ceea ce eu consider a fi un punct important legat de dife-
rențele culturale.
Pentru a le atrage cititorilor atenţia asupra persoanei căreia îi aparține
perspectiva pe care o descrieți la un moment dat, nu este întotdeauna nevoie » Părerea mea personală este că ceea ce X insistă a fi o/un este de
fapt a/un
să folosiți repere evidente de voce, cum ar fi „„X afirmă”, urmate de un rezumat
> Sustin cordial ceea ce x numeste
al rationamentului. in loc de asta, puteţi alerta cititorii în legătură cu a cui voce
> Aceste concluzii, pe care X le discută în adaugă greutate ideii
o folosiţi prin inserarea în propria voastră propoziţie a unei referiri la raționa-
ca
mentul lui X. Astfel, în loc să scrieţi:
Atunci când scriitorii nu reuşesc să folosească instrumente de tipul mar-
Liberalii cred că diferenţele culturale trebuie respectate. Totuşi, eu am o
kerilor de voce discutate în acest capitol, rezumatele părerilor celorlalți tind să
problemă cu acest punct de vedere,
se confunde cu propriile lor idei — şi viceversa. Atunci când cititorii nu reuşesc
~~. să spună dacă v-aţi rezumat propriile puncte de vedere sau susțineți o anumită
‘ati mle bette —-} frază sau judecată, ei trebuie să se oprească și să se gândească: „Stai așa! Am
a

79
 rT tradiția societăţii engleze care să ne ţină pe locurile noastre, de unde
crezut că autorul nu este de acord cu această afirmaţie. Ea, de fapt, a susținut
tot timpul această opinie?” sau „Hmmm, credeam că ea ar fi obiectat la un ase- ştim cărei clase îi aparţinem cu adevărat? Americanul de condiție me-
menea tip de frază. De fapt, o susține?” Deprinderea de a folosi markeri de die îţi va spune că el sau ea sunt „clasa mijlocie”. Sunt sigură că asta
voce vă va împiedica să vă derutaţi cititorii şi vă va ajuta să fiţi atenți la repere ţi-ar fi spus tatăl meu. Dar eu întotdeauna am simţit că suntem într-un
similare din textele pline de provocări pe care le citiți. fel de no man 's land, suspendaţi între clase, împărtăşind similarități cu
unii şi recunoscând diferențe acute, exclusiviste față de alţii. Din ce
clasă provin eu? În ce clasă sunt acum? În calitate de istoric, caut răs-
Exerciţii punsul la aceste întrebări în specificitatea trecutului meu.
JULIE CHARLIP, A real class act: searching for identity
1. Ca să observați cum semnalizează un scriitor atunci când își susține pro- in the classless society/O adevărată provocare:
priile păreri şi când le rezumă pe ale altora, citiți următorul pasaj al isto- căutarea identităţii într-o societate fără clase
ricului social Julie Charlip. Pe măsură ce o faceți, identificaţi acele puncte
în care Charlip se referă la punctele de vedere ale altora şi frazele-semnal . Studiaţi un fragment dintr-un text propriu ca să vedeţi câte opinii aveţi
pe care le folosește ca să distingă părerile ei de cele ale celorlalți. în vedere şi cât de bine va distingeti propria voce de cele pe care le rezu-
maţi. Analizaţi următoarele întrebări:
Marx şi Engels au scris: „Societatea ca un întreg se scindează din ce în
ce mai mult în două mari tabere ostile, în două mari clase care se înfruntă a. Câte puncte de vedere aţi implicat?
una pe alta — burghezia și proletariatul” (10). Dacă acest lucru ar fi b. Ce alte puncte de vedere ati putea include?
adevărat, situația ar putea fi mult mai simplă. Dar, în America sfârşitu- c. Cum va distingeti parerile de celelalte opinii pe care le rezumati?
lui de secol XX, pare că societatea se scindează din ce în ce mai mult d. Folosiţi fraze clare, care semnalizează vocile?
într-o pletoră de fracțiuni de clasă — clasa muncitoare, muncitorii săraci, e. Ce opțiuni aveţi la îndemână pentru a lămuri cine ce spune?
clasa de jos-mijlocie, clasa de sus-mijlocie [/ower-uppers şi upper-up- f. Care dintre aceste opțiuni este cea mai potrivită pentru acest text anume?
pers]. Îmi dau seama că nu ştiu din ce clasă fac parte eu însămi.
În zilele mele de reporter de ziar, am întrebat odată un profesor de Dacă descoperiți că nu includeți puncte de vedere multiple sau nu dis-
sociologie ce părere are despre micșorarea clasei de mijloc, despre care tingeţi clar între punctele de vedere ale altora şi cele proprii, revizu-
se tot vorbeşte. O, nu este clasa mijlocie cea care dispare, a spus el, ci iți-vă textul ca să o faceţi.
clasa muncitoare. Definiţia lui: dacă câştigi 30 de mii de dolari pe an
lucrând într-o uzină de asamblare, vii acasă de la muncă, deschizi o
bere şi te uiţi la meci, eşti clasa muncitoare; dacă câştigi 20 de mii de
dolari pe an ca profesor de şcoală, vii acasă de la muncă la un pahar de
vin alb și PBS!, eşti clasa mijlocie.
Cum definim clasele? Este o problemă de valori, stil de viață, gusturi?
Este tipul de muncă pe care îl prestezi, relaţia ta cu mijloacele de pro-
ducție? Este o problemă legată de câți bani câştigi? Ne este permis să
alegem? În acest ținut al presupusei lipse a claselor, unde nu avem

' PUBLIC BROADCASTING SERVICE, distribuitor de programe de televiziune la

cerere— artă, dezbateri, seriale etc. (n. trad.)
 nu doar că ascultăm aceste obiecții, ci le şi acordăm atenţie în textul nostru.
Într-adevăr, niciun alt procedeu nu îmbunătăţeşte mai rapid un fragment de
Jucrare ca plantarea în text a unui sceptic — spunând, de exemplu, că, „deşi unii
cititori ar putea obiecta” la ceva din argumentaţia voastră, voi „aţi putea răs-
punde că „
.

SASE ANTICIPAND OBIECTIILE

„SCEPTICII Dar stai, veti spune. Sfatul de a incorpora puncte de vedere critice nu este

AR PUTEA OBIECTA” o refeta prin care vi se distruge credibilitatea si vi se submineaza argumentatia?

lată-vă încercând să spuneţi ceva care să reziste, iar noi vrem să le dezvăluiţi
Introduceţi în textul vostru un opozant! cititorilor toate lucrurile negative pe care cineva le-ar putea spune despre voi?
Exact. Chiar vă îndemnăm să le spuneţi cititorilor ceea ce alții ar putea
spune contra voastră, dar ideea noastră este că, făcând astfel, credibilitatea vă va
creşte, nu vi se va submina. După cum am argumentat de-a lungul acestei cărți,
să scrieți bine nu înseamnă să îngrămădiți adevăruri fără controverse într-un
Scriitoarea Jane Tompkins descrie un pattern care se repetă ori de câte ori vacuum; înseamnă să îi angajaţi pe alţii într-un dialog sau într-o dezbatere — nu
scrie o carte sau un articol. În primele două săptămâni, când se pregăteşte de doar începându-vă textul printr-un rezumat a ceea ce au spus alţii, cum am su-
scris, lucrurile merg relativ bine. Apoi, însă, în miezul nopţii, la câteva săptă- gerat la Capitolul 1, ci şi imaginându-vă ceea ce alții ar putea să spună împotriva
mani, in plin proces de creație, se trezeşte cu transpiraţii reci, realizând brusc rationamentelor voastre, pe măsură ce ele se dezvoltă. Odată ce vedeţi scrisul ca
că a trecut cu vederea anumite critici majore pe care cititorii, cu siguranţă, le vor pe un act de intrare într-o conversație, ar trebui, de asemenea, să vedeți cum pot
aduce ideilor sale. Primul ei gând, invariabil, este acela că va trebui să renunțe lucra argumentele contrare mai degrabă pentru voi, decât împotriva voastră.
la proiect sau că va fi nevoită să arunce tot ce a scris până acum şi să o ia de la În mod paradoxal, cu cât exprimați mai mult din obiecțiile criticilor voş-
capăt. Apoi realizează că „acest moment de panică şi îndoială este cel în care tri, cu atâta tindeți să dezarmaţi aceşti critici, mai ales dacă continuaţi să răs-
începe cu adevărat textul meu”. Ulterior, revizuieşte ceea ce a scris, într-un pundeti obiecţiilor lor în moduri convingătoare. Când atrageţi atenţia asupra
mod capabil să încorporeze criticile pe care le anticipează, iar, drept rezultat, unui contraargument, faceţi un fel de mişcare preventivă, identificând probleme
textul ei devine mai puternic şi mai interesant. în raționamentele voastre înainte ca alții să reuşească să vi le evidenţieze. Mai
Această mică povestire conţine o lecţie importantă pentru toți scriitorii, mult, aducând voi contraargumente, arătaţi respect faţă de cititorii voştri, tra-
atât pentru cei experimentați, cât și pentru cei neexperimentați. Ea sugerează tându-i nu ca pe nişte naivi creduli care acceptă orice le spuneţi, ci ca pe nişte
că, deși, în majoritate, suntem deranjaţi de ideea ca munca să ne fie criticată, gânditori independenți și critici, care sunt conştienţi că punctul vostru de vedere
o astfel de critică poate, de fapt, să lucreze în avantajul nostru. Deşi este, bine- nu este singurul posibil. În plus, imaginându-vă ceea ce alții ar putea să spună
înțeles, tentant să ignorăm criticile legate de ideile noastre, faptul de a le ignora impotriva afirmațiilor voastre, veți lăsa impresia unei persoane generoase, des-
poate fi o mare greșeală, câtă vreme scrisul nostru devine mai bun atunci când cuiate la minte și suficient de încrezătoare încât el sau ca să fie deschis/ă dez-
baterii — asemenea scriitorului din figura următoare.
' Cum am mai precizat, în engleză, a naysayer înseamnă unul care spune nu, un „Toma Invers, dacă nu evidenţiaţi contraargumentele, foarte probabil veţi lăsa im-
necredinciosul”, (n, trad,) presia unei persoane încuiate la minte, ca și cum aţi crede că părerile voastre
 Folosind aproximativ treizeci de pagini pentru a se plânge de presiunea exerci-
0, NU! VOR SPUNE CĂ AM DENATURAT tată asupra femeilor din America pentru a fi slabe, Chernin inserează un capitol
OPERA LUI X! întreg, intitulat The Septic/Scepticul, pe care îl începe după cum urmează:
ew
În acest punct, aş dori să ridic anumite obiecţii, care au fost inspirate de
o, -
sceptica din mine. Ea simte că am ignorat unele dintre cele mai obișnuite pre-
0 See supuneri pe care toţi le facem cu privire la corpurile noastre şi pe acestea doreşte
ea să le vadă abordate, De exemplu: „Știi foarte bine”, îini spune ea, „că te simţi
4 mai bine dacă slăbeşti. Îţi cumperi haine noi. Te uiţi la tine însăţi cu mai mult
interes în oglindă. Când cineva te invită la o petrecere, nu te opreşti să te întrebi
dacă îți doreşti să mergi. Te simţi mai sexy. Admite. Îți place mai mult de tine”.
Kim Cuernin, The Obsession: Reflections on the Tyrany of Slenderness/
Obsesia: Reflecţii asupra tiraniei slăbirii
Zn
seen
Restul textului din capitolul lui Chernin constă în răspunsurile ei la acest
sceptic interior. În faţa provocării scepticului la adresa premisei centrale a
„PROBABIL VEI OBIEGTA GĂ AM DENATURAT cărții ei (aceea că presiunea de a ţine diete prejudiciază serios viața femeilor),
AICI OPERA LUI X, IAR EU RECUNOSC CĂ Chernin răspunde nu prin reprimarea vocii critice a scepticului şi nici prin
X NU A SPUS NICIODATĂ... cedarea în fata acesteia, renunțând astfel la propria sa poziţie. În loc de toate
ÎN ATÂT DE MULTE CUVINTE, TOTUȘI..." astea, ea ascultă acea voce şi o transcrie în textul său. Observaţi, de asemenea,
că, în loc să se debaraseze rapid de vocea scepticului, cum mulți dintre noi am
fi tentaţi să o facem, Chernin se opreşte și îi acordă un întreg paragraf. Împru-
mutând o parte din limbajul lui Chernin, putem crea câteva şabloane pentru a
atrage în principiu atenţia asupra oricărei obiecţii.

SABLOANE PENTRU A LANSA OBIECȚII

> În acest punct, aș dori să ridic anumite obiecții care au fost inspirate de scep-
sunt dincolo de orice dispută. De asemenea, s-ar putea să lăsaţi în suspensie tica din mine. Ea simte că am ignorat complexitatea situației.
întrebări importante, precum şi îndoieli legate de argumentele voastre. În sfâr- > Totuși, unii cititori ar putea să contrazică punctul meu de vedere, insistând că
şit, dacă eșuaţi să plantați un sceptic în textul vostru, s-ar putea să descoperiți
că aveţi foarte puţine de spus. Chiar studenţii noştri spun adesea că susținerea > Desigur, mulți nu vor fi probabil de acord, pe temeiul că
unor contraargumente îi ajută la redactarea unui text suficient de lung încât să
ajungă la dimensiunile cerute pentru tema lor. Observaţi că obiecțiile din şabloane sunt atribuite nu unei anumite per-
Să plantați un sceptic în textul vostru este un pas relativ simplu, după cum soane sau unui anumit grup, ci „scepticilor”, cititorilor” sau „multora”. Acest
puteți observa în următorul pasaj dintr-o carte a scriitoarei Kim Chernin. tip de sceptic fără nume şi fără chip este extrem de potrivit în multe situații.

84
 Dar ideile care motivează raţionamentele si obiectiile pot adesea — si, acolo » Desi nu toţi creștinii gândesc la fel, unii dintre ei îmi vor contesta, mai
unde este posibil, ar trebui — să fie atribuite mai degrabă unei anumite ideolo- probabil, afirmaţia că cazi
gii sau şcoli de gândire (de exemplu liberali, fundamentalişti creştini, neoprag- > Vorbitorii nenativi de engleză sunt atât de diferiți în privința punctelor
matici), decât cuiva anonim. Cu alte cuvinte, scepticii pot fi etichetaţi şi puteți lor de vedere, încât este greu să generalizăm în ceea ce îi privește, dar
adăuga precizie şi impact scrisului vostru identificând aceste etichete. unii vor obiecta, probabil, pe motivul că

Un alt mod de a evita stereotipiile fără rost îl reprezintă calificarea etiche-

ȘABLOANE PENTRU A VĂ DENUMI ielor cu grijă, substituind, de exemplu, „avocaţii pro bono” cu „avocaţii” în

OPOZANTII/NAYSAYERS general sau „cercetarea sociologică cantitativă” cu toți „specialiştii în ştiinţele

sociale” — şi aşa mai departe.

> Aici, multe feministe ar obiecta, probabil, că sexul influențează, într-ade.-

ir: furibatul, ȘABLOANE PENTRU INTRODUCEREA
+ Dar danwiniștii sociali ar răspunde, cu siguranţă, cu argumentul că INFORMALA A OBIECTIILOR
+ Biologii, bineînțeles, ar putea dori să ridice problema dacă
+ Cu toate astea, atât adepții, cât și criticii lui Malcolm X vor sugera, probabil
altceva și vor argumenta că Obiectiile pot fi, de asemenea, introduse in moduri mai putin formale. De
exemplu, vă puteţi construi obiecțiile sub forma unor întrebări:
În mod cert, unor oameni nu le plac astfel de etichete şi s-ar putea chiar să
deteste aplicarea de etichete lor înșile. Unii au senzația că etichetele aşează > Dar este propunerea mea realistă? Care sunt șansele ca ea să fie cu adevărat
oamenii în cutii, îi stereotipează şi omit ceea ce face ca fiecare dintre noi să fie adoptată?
unic, Şi este adevărat că etichetele pot fi folosite inadecvat, în moduri care să » Totuși, este sigur adevărat că ? Oare așa stau lucrurile întot-
ignore individualitatea şi să promoveze stereotipiile. Dar, de vreme ce viata deauna, cum am sugerat eu, şi anume ___________?
ideilor, incluzând şi multe dintre gândurile noastre cele mai intime, este trans- > Însă, dovezile pe care le-am citat eu chiar dovedesc concludentcă_____?
misă mai degrabă prin grupuri şi tipologii, decât prin indivizi solitari, schimbu-
rile intelectuale necesită etichete pentru a oferi definiții şi a servi drept parafraze Puteţi, de asemenea, să îl lăsaţi pe scepticul vostru să vorbească direct:
convenabile. Dacă respingeţi în mod categoric orice etichetă, renunțaţi la o re-
sursă importantă şi chiar induceți în eroare cititorii, prezentându-vă, pe voi în- > „Imposibil”, vor spune unii. „Probabil că ai citit cercetările
în mod selectiv.”
siva si pe ceilalți, ca neavând niciun fel de legătură cu restul lumii. De asemenea,
pierdeţi oportunitatea de a generaliza importanța şi relevanța muncii voastre Paşi precum acesta vă permit să ajungeţi direct la vocea scepticului însuşi,
într-o conversație mai extinsă, Când vă atribuiți o poziţie, rezumând, să zicem, după cum o face cântărețul-compozitor Joe Jackson în următorul pasaj dintr-un
liberalismul ori materialismul istoric, argumentația voastră nu mai cuprinde doar articol din New York Times, plângându-se de restricţiile la care e supus fumatul
părerile voastre proprii, solitare, ci şi intersectarea unor idei şi deprinderi de public în barurile şi restaurantele din New York City:
gândire, despre care mulți cititori s-ar putea să aibă, deja, un cuvânt de spus.
Astfel, modul prin care se poate minimaliza problema stereotipiilor este Îmi plac câteva țigări sau o ţigară la un pahar de băutură şi, ca mulți alții,
nu să respingem categoric etichetele, ci să le îmbunătăţim şi să le catalogăm fumez doar în baruri sau cluburi de noapte. Acum nu mai pot să merg în niciunul
utilitatea, după cum o demonstrează următoarele şabloane: dintre vechile mele locuri favorite. Barmanii care erau prieteni s-au transformat

86 87
 in polifai, obligandu-ma sa ies afard, să tremur în frig şi să înjur în barbă... Nu în loc să şi-o submineze. Ei îi determină pe cititori să gândească: „lată un
e distractiv deloc, Fumătorii sunt demonizaţi şi victimizaţi mult peste măsură. scriitor în care pot să am încredere”. (Vedeţi pagina 43 pentru mai multe deta-
„Treci peste asta”, spun cei împotriva fumatului. „Eşti o minoritate”. Cre- |ii despre jocul increderii.)
deam că un oraş mare este un loc unde orice fel de minorități ar putea înflori... Recomandăm, deci, ca, ori de câte ori evidenţiaţi obiecțiile în textul vos-
„Fumatul ucide”, spun ei. În calitate de fumător ocazional, cu un stil de viaţă tru, să stăruiţi asupra lor vreme de câteva propoziţii sau chiar paragrafe şi să le
altminteri sănătos, sunt dispus să îmi asum riscul. Este importantă conștienti- |uaţi cât se poate de în serios. Recomandăm, de asemenea, să vă citiți rezuma-
zarea sănătății, dar la fel sunt şi plăcerile şi libertatea de a alege. tul asupra punctelor de vedere opuse cu un ochi străin: puneţi-vă în pielea cuiva
JOE JACKSON, Want to Smoke? Go to Hamburg! care nu este de acord cu voi şi gândiţi-vă dacă un astfel de cititor s-ar regăsi pe
Vrei să fumezi? Du-te la Hamburg sine în rezumatul vostru. Ar considera acel cititor că i-aţi luat în serios punctele

Jackson ar fi putut să înceapă cel de-al doilea paragraf, în care trece de la | de vedere, ca pe nişte păreri pe care le-ar putea susține persoane rezonabile?
Sau ar putea detecta un ton batjocoritor sau o simplificare exagerată a puncte-
vocea sa personală la cea a scepticului său imaginar, într-un mod mai formal, lor sale de vedere?
ca de pildă: „Bineînţeles că cei antifumat vor obiecta că, de vreme ce noi, fumă- Cu siguranță, vor exista întotdeauna anumite obiecţii pe care veţi consi-
torii, suntem o minoritate, ar trebui pur şi simplu să nu ne mai plângem şi să dera că nu merită să le redaţi, la fel cum vor exista obiecţii aparent atât de
facem în tăcere sacrificiile care ni se cer a fi făcute pentru binele public”. Sau nedemne de respect, încât vor părea ridicole. Totuşi, ţineţi minte că, dacă alegeți
„Cei antifumat ar putea, totuşi, insista că minoritatea fumătorilor ar trebui să se să ironizaţi un punct de vedere cu care nu sunteți de acord, este probabil să vă
supună majorităţii nefumătorilor”. Credem, însă, că Jackson îşi face treaba îndepărtați acei cititori care nu sunt, încă, de acord cu voi — probabil tocmai
într-un mod mult mai însuflețit cu maniera mai colocvială pe care a ales-o, cititorii la care doriți să ajungeţi. De asemenea, fiți atenţi că, ironizând punctul
Împrumutând un pas-standard de la romancieri şi dramaturgi, Jackson trece de vedere al altcuiva, puteţi contribui la încurajarea unei discuţii ostile, în care
direct la punctul de vedere al celor care obiectează, apoi la propria sa replică, cineva ar putea să vă ironizeze la rândul său,
apoi din nou la punctul de vedere al celor ce obiectează, apoi din nou la propria
sa replică, creând astfel un fel de dialog sau de piesă în miniatură în cadrul
propriului text. Acest pas funcționează bine pentru Jackson, dar numai pentru RASPUNDETI OBIECTIILOR
că el folosește ghilimele sau alți markeri de voce pentru a face evidentă, în fiecare
moment, persoana a cărei voce o foloseşte. (Vedeţi Capitolul 5 pentru mai multe
sfaturi legate de folosirea markerilor de voce.) Pentru a fi conştienţi de faptul că redaţi obiecțiile în mod reuşit, trebuie
să fiți capabili şi să răspundeți acestor obiecţii în mod convingător. În fond,
când redaţi obiecții într-un text, vă asumaţi riscul ca lor, cititorilor, acele obiec-
REPREZENTÂND CORECT OBIECȚIILE ţii să li se pară mai convingătoare decât argumentaţia pe care o avansați. În
editorialul citat, de exemplu, Joe Jackson își asumă riscul ca anumiţi cititori să
se identifice mai degrabă cu punctul de vedere al celor antifumat, pe care el îl
Munca voastră începe abia după ce v-aţi decis să introduceţi în textul rezumă, decât cu poziția profumat pe care o adoptă el.
vostru un punct de vedere diferit sau opus, căci mai aveţi de redat şi de expli- Tocmai asta spune Benjamin Franklin in The Autobiography of Benjamin
cat acel punct de vedere cu corectitudine şi generozitate. Deși e tentant să nu Franklin (1793) că i s-a întâmplat când îşi aduce aminte că a fost convertit la
acordaţi prea multă atenţie punctelor de vedere opuse, să treceţi rapid peste ele deism (o religie care glorifică raţiunea în faţa spiritualităţii) citind cărți anrideism.
sau chiar să le luaţi în râs, faptul acesta este, de fapt, contraproductiv. Când Când a descoperit punctele de vedere ale deiştilor rezumate în mod negativ de
scriitorii argumentează cât de bine pot în favoarea criticilor lor (jucând „jocul către autorii care li se opuneau, explică Franklin, a sfârşit prin a găsi poziția deiş-
încrederii” al lui Peter Elbow), îşi întăresc de fapt credibilitatea în faţa cititorilor, tilor mai convingătoare. Pentru a evita un astfel de efect advers neintenţionat
 asupra cititorilor, este necesar să faceți tot posibilul pentru a vă asigura că ni- ȘABLOANE PENTRU A FACE CONCESII
ciunul dintre contraargumentele pe care le discutaţi nu este mai convingător
decât propriile voastre opinii. E bine să dezbateţi obiecțiile în scrisul vostru, MENȚINANDU-VA IN CONTINUARE PE POZIȚII
dar numai dacă sunteţi capabili să le biruiţi.
Un mod sigur de a eşua în învingerea unei obiecţii este acela de a o res-
pinge de la bun început — spunând, de exemplu, „Este pur şi simplu greşită”, > Deși sunt de acord că această carte este prost organizată, îmi mențin totuși
Diferenţa dintre un astfel de răspuns (care nu oferă niciun fel de motiv de spri-
părerea că ea ridică o problemă importantă,
jin) şi tipurile de răspunsuri nuanțate pe care le promovăm noi în această carte
> Susţinătorii lui X au dreptate atunci când argumentează că
este diferenţa dintre intimidarea cititorilor voştri şi convingerea lor cu adevărat.
Dar ei exagerează când susţin că
Adesea, cel mai bun mod de a depăşi o obiecţie este nu de a încerca să o
+ Chiar dacă este adevărat că asta nu înseamnă neapărat că
negati complet, ci de a fi parţial de acord cu ea, în timp ce îi contestaţi doar
acea parte cu care nu sunteţi de acord. Cu alte cuvinte, când răspundeţi contra-
+ Pe de o parte, sunt de acordcuXcă . Dar, pe de altă parte,
argumentelor, este mai bine să spuneţi „Da, dar” sau „Da şi nu”, tratând păre-
rea contrară ca pe o ocazie de a vă revizui şi cizela propria poziţie. Decât să vă insist, totusi, ca
construiți propriul argument ca pe o fortăreață impenetrabilă, este adesea mai
bine să faceţi concesii în timp ce vă păstraţi în continuare fermi pe poziţie, aşa Astfel de şabloane ne arată că răspunsul la obiectiile scepticilor nu trebuie
cum face Kim Chernin în următorul răspuns pe care îl dă contraargumentului să reprezinte un proces de tipul totul-sau-nimic, în care fie fi respingeti voi cu
citat mai devreme. Aflându-se în rolul „scepticului”, Chernin scrie: „Recu- vehemenţă pe criticii voştri, fie vă contrazic ei pe voi cu vehemenţă. Adesea,
noaste. iti place mai mult de tine după ce ai slăbit”. În replică, Chernin răspunde cea mai productivă înfruntare între diferite puncte de vedere se termină cu o
după cum urmează (vedeţi paginile 84-85 pentru mai multe detalii legate de viziune combinată, care încorporează elemente din fiecare,
faptul de a fi de acord cu un amendament): Însă cum ar fi dacă aţi încerca toate răspunsurile imaginabile la o obiecţie
pe care ati anticipat-o, dar încă ați mai avea sentimentul supărător că acea obiec-
Pot să neg aceste fapte? Nicio femeie care a reuşit să slăbească nu ar dori ție e mai convingătoare decât raționamentul vostru? În acest caz, cel mai bun
să le contrazică. Majoritatea oamenilor se simt mai bine în pielea lor atunci când remediu este să reveniți şi să faceţi reviziuri de fond la raționamentul vostru, ba
devin mai slabi. Şi, totuși, dacă mă gândesc mai temeinic, îmi pare a fi ceva chiar să vă regândiți în întregime poziţia, dacă este nevoie. Deşi faptul de a des-
precar în această stare de bine. În fond, 98%, dintre oamenii care slăbesc se vor coperi într-un stadiu avansat că nu sunteți pe deplin convins de propriul vostru
îngrășa la loc. Într-adevăr, 90% dintre cei care au ținut o dietă „de succes” iau raționament poate fi dureros, el vă poate face textul mai onest, mai stimulativ
apoi în greutate mai mult decât au pierdut vreodată. Și atunci, bineînţeles, nu şi mai serios din punct de vedere intelectual. La urma urmelor, scopul scrisului
mai suportăm să ne privim în oglindă, nu este acela de a dovedi continuu că orice aţi spus este adevărat de la bun în-
ceput, ci de a vă lărgi gândirea. Astfel, dacă plantarea unei voci sceptice puter-
În acest mod, Chernin arată cum poți să foloseşti un punct de vedere nice în textul vostru vă forțează să vă răzpândiţi, acesta nu e un lucru rău. Unii
contrar pentru a îmbunătăţi şi cizela argumentația ta de ansamblu, făcând o ar susține că tocmai despre asta este vorba, de fapt, în lumea academică.
concesie. Deşi este de acord că faptul de a pierde în greutate te face să te simţi
bine pe termen scurt, ea argumentează că, pe termen lung, kilogramele revin
întotdeauna, făcându-l mult mai nefericit pe cel care a ținut dieta. Exerciţii

1. Citiţi următorul pasaj al criticului cultural Eric Schlosser. După cum veţi
vedea, el nu a introdus în acest text nicio voce sceptică. Faceţi-o în locul
 lui! Inserati un scurt paragraf in care s4 sustineti o obiectie la rationa-
mentul său, iar apoi raspundeti la acea obiectie aga cum ar face-o el.

Statele Unite ar trebui să anunţe un final al războiului împotriva

drogurilor. Acest război a umplut închisorile naţiunii cu dependenţi de
droguri săraci şi cu dealeri mărunți. A creat o piață neagră de miliarde de
dolari, îmbogăţind grupurile de crimă organizată şi a promovat corupția
oficialilor guvernamentali din toată lumea. Dar nu a stăvilit răspândirea
ȘAPTE
folosirii drogurilor ilegale. Din orice punct de vedere rațional, acest război
a fost un eşec total.
În ceea ce priveşte abuzul de substanțe, trebuie să dezvoltăm politici
„EI, ŞI CE? CUI Îl PASĂ?”
publice care să fie ghidate nu de corectitudinea morală sau de oportunitatea
politică, ci de bunul-simţ. Statele Unite ar trebui să decriminalizeze rapid
Spunând de ce contează
cultivarea şi posesia marijuanei în cantități mici, pentru uz personal. Mari-
juana nu ar mai trebui să fie clasificată ca un narcotic de clasa |, iar cei care
încearcă să o folosească pe post de medicament nu ar trebui să mai suporte
sancțiuni penale. Trebuie să ne schimbăm întreaga abordare legată de abuzul Baseballul este distracţia noastră națională. Bernini a fost cel mai bun
de droguri dinspre sistemul de justiție penală, spre cel de sănătate publică. sculptor al perioadei baroce. Toate formele de scris sunt conversaționale. Ei,
Congresul ar trebui să numească o comisie independentă care să studieze şi ce? Cui îi pasă? Ce importanţă au toate astea?
politicile de reducere a prejudiciului adoptate în Elveţia, Spania, Portugalia De câte ori ați avut motive să vă întrebaţi asemenea lucruri? Oricât de
şi Olanda. Comisia ar trebui să recomande Statelor Unite politici bazate pe interesant ar putea fi un subiect pentru voi, ca scriitori, cititorii ar trebui să ştie
un criteriu important: ceea ce funcţionează. care este miza unui text şi de ce ar trebui să le pese de ea. Mult prea des, totuşi,
Într-o ţară în care companiile farmaceutice fac reclamă antidepresi- întrebările de felul acesta sunt lăsate fără răspuns — mai ales pentru că scriito-
velor puternice pe panouri publicitare şi în care companiile producătoare rii şi vorbitorii presupun că audiența va şti deja răspunsurile sau își va da seama
de alcool transmit reclame simpatice la bere în timpul Super Bowl, ideea singură care sunt ele. Drept urmare, studenţii pleacă de la cursuri simțindu-se
unei societăţi „fără droguri” este absurdă. Ca și restul societăţii americane, asemenea unor ouisideri faţă de ceea ce tocmai au auzit, la fel cum mulţi din-
politica noastră privind drogurile ar beneficia enorm de pe urma reducerii tre noi ne simţim lăsaţi pe dinafară după discuţii la care am asistat, Problema
pedepselor şi a creșterii compasiunii. nu este neapărat aceea că vorbitorilor le lipseşte o teorie clară şi bine focusată
Enic Sciuossea, A People's Democratic Platform! sau că teoria nu e susținută adecvat de dovezi. De fapt, problema este aceea că
O platformă democratică a poporului vorbitorii nu se referă la întrebarea crucială, şi anume ce importanţă are raţio-
namentul lor.
2. Uitaţi-vă peste ceva ce aţi scris şi care construieşte un raționament. E păcat că această întrebare rămâne atât de des fără răspuns, câtă vreme
Verificaţi dacă aţi anticipat şi aţi răspuns vreunei obiecţii. Dacă nu,
vorbitorii, în general, ar putea oferi răspunsuri interesante, captivante. Când
revizuiţi-vă textul pentru a o face. Dacă da, aţi anticipat oare toate sunt presaţi, de exemplu, majoritatea celor din mediul academic vă vor spune
posibilele obiecţii? Cui aţi atribuit obiecțiile, dacă aţi făcut-o? Aţi redat că articolele şi cursurile lor contează pentru că se adresează unor opinii care
obiecțiile corect? Le-aţi răspuns suficient de bine sau considerați că
trebuie corectate sau aduse la zi şi pentru că raționamentele lor au consecințe
acum ar trebui să vă recântăriți propriul raționament? Aţi putea folosi
ceva din limbajul sugerat în acest capitol? V-a întărit raționamentul importante, realiste. Totuşi, mulți nu vor reuşi să identifice explicit aceste mo-
tive ori consecințe în ceea ce spun sau scriu. Mai degrabă decât să presupună
faptul că aţi introdus o voce sceptică? De ce sau de ce nu?
93
 că audiența va şti de ce contează afirmaţiile lor, toți scriitorii ar trebui să răs- r văd grăsimea ca fiind „activă x „ „material puternic”: anume comunitatea oame-
pundă direct la întrebările de tip „Ei, şi ce?” şi „Cui îi pasă?”. Nu toată lumea nilor de ştiinţă, care mai demult credeau că prăsimea corporală este inertă.
poate pretinde că posedă leacul cancerului sau o soluţie pentru a opri sărăcia, Referindu-se la aceşti oameni de știință, Grady admite implicit că textul ei este
Dar scriitorii care nu reuşesc să arate că celorlalți ar trebui să le pese sau că parte dintr-o discuţie mai largă și arată pe cine, în afară de ea însăşi, mai inte-
deja le pasă de afirmaţiile lor vor pierde, în cele din urmă, interesul audienței, resează ceea ce spune ea.
Acest capitol se concentrează asupra diferiților paşi pe care îi puteţi face în Cântăriţi, însă cum ar fi sunat pasajul dacă Grady ar fi lăsat pe dinafară
scris ca să răspundeţi întrebărilor de tip „Ei, şi ce?” şi „Cui îi pasă?”. Într-un fel, ceea ce „oamenii de știință credeau înainte” și ar fi explicat pur şi simplu noile
cele două întrebări ajung la acelaşi lucru: relevanţa sau importanţa a ceea ce spu- descoperiri în mod izolat.
neti. Totuşi, acced la această semnificaţie în moduri diferite. În timp ce „Cui îi
pasă?” vă cere în mod concret să identificaţi o persoană sau un grup căruia îi pasă În ultimele decenii, cercetările au arătat că celulele adipoase acționează
de ceea ce spuneți, „Ei, şi ce?” întreabă despre aplicaţiile şi consecinţele practice ca nişte fabrici de chimicale şi că grăsimea corporală este un material potent:
ale acestor afirmaţii — ce diferenţă ar face ele dacă ar fi acceptate. Ne vom ocupa un țesut intens activ, care secretă hormoni şi alte substanțe. În ultimii ani, bio-
mai întâi de modurile prin care putem să clarificăm cui îi pasă. logii au început să numească grăsimea un „organ endocrin”, comparându-o cu
glande precum tiroida și glanda pituitară, care, de asemenea, secretă hormoni
direct în circulaţie.
„CUI ÎI PASĂ?”
Deşi acest pasaj este clar şi uşor de urmărit, îi lipseşte orice indiciu că ar
Pentru a vedea cum răspunde un scriitor la întrebarea „Cui îi pasă?”, acor- trebui să îl audă cineva. OK, va aproba cineva citind acest pasaj, grăsimea este un
dați atenţie pasajului următor, scris de omul de ştiinţă Denise Grady. În New lucru activ, puternic. Sună suficient de plauzibil; nu există niciun motiv care să ne
York Times, ea explică unele dintre ultimele cercetări legate de celulele adipoase. facă să nu credem acest lucru. Dar cui îi pasă cu adevărat? Este cineva interesat?

Oamenii de ştiinţă credeau înainte că grăsimea corporală şi celulele din

care este ea formată erau mai degrabă inerte, reprezentând doar un comparti- ȘABLOANE PENTRU A ARĂTA CUI! Îl PASĂ
ment de depozitare a grăsimii. Dar cercetările din ultimul deceniu au arătat că
celulele adipoase acționează ca nişte fabrici de chimicale și că grăsimea corpo-
ral este un material puternic: un țesut intens activ, care secretă hormoni şi alte Pentru a răspunde întrebărilor de tipul „Cui îi pasă?” prin propriul vostru
substanţe cu efecte profunde şi uneori detrimentale.., scris, vă sugerăm să folosiți şabloane asemănătoare celor care urmează, Ele
În ultimii ani, biologii au început să numească grăsimea un „organ endo- imită ceea ce face Grady, infirmând o gândire anterioară:
crin”, comparând-o cu glande precum tiroida şi glanda pituitară, care, de ase- A
menea, secretă hormoni direct în circulaţie, pi » Părinţii credeau mai demult că bătaia
este necesară. Dar, în ultimul timp (sau
Denise GaapY, The secret life of a potent cell! „în ultimele decenii), experții sugerează că ea poate
contraproductivă.
fi
Viaţa secretă a unei celule potente > Această interpretare contestă lucrările criticilor care au presupus multă vrema
“Oe
Fiţi atenți la felul în care scrisul lui Grady reflectă sfatul central pe care > Descoperirile de felul acesta contestă lucrările cercetătorilor din trecut, care
l-am dat în această carte, oferind o afirmaţie clară şi, totodată, formulând acea tindeau să presupună că
afirmaţie ca pe un răspuns la ceea ce a spus altcineva. Făcând astfel, Grady iden- > Studiila recente aruncă o nouă lumină asupra ____________, fapt pe care
tifică imediat cel puţin un grup cu o miză importantă faţă de noile cercetări care studiile anterioara nu l-au abordat.

94
 Grady ar fi putut să fie mai explicită, transcriind direct în textul ei între-
barea „Cui îi pasă?”, ca în următorul şablon:
j „EI, ȘI CE?”
> Darcuiiîi pasă cu adevărat? Cui, în afară de mine şi de un grup nou de cerce- Deși răspunsul la întrebarea „Cui îi pasă?” este crucial, în multe cazuri
tători, îi spun ceva aceste afirmații? Cel puțin cercetătorilor care în trecuţ nu e suficient, mai ales dacă scrieți pentru cititori în general, care nu au, în mod
credeau că ar trebui să le pese. necesar, o implicare deosebită în înfruntarea punctelor de vedere pe care o
redati. In cazul argumentatiei lui Grady despre celulele adipoase, astfel de citi-
Pentru a câştiga o autoritate mai mare ca scriitor, poate fi de ajutor să tori se vor putea întreba în continuare de ce contează dacă unii cercetători cred
denumiți oameni sau grupuri specifice care ar manifesta interes faţă de afirma- că celulele adipoase sunt active, în timp ce alții consideră că sunt inerte. Sau, ca
țiile voastre şi să intrați în câteva detalii cu privire la punctele lor de vedere: să trecem la un alt domeniu de studiu, literatura americană, şi ce dacă unii
cercetători nu sunt de acord cu relaţia lui Huck Finn cu sclavul fugar Jim, din
» Cercetătorii au presupus multtimp că „De exemplu, un expert Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain? De ce i-ar păsa altcuiva decât
eminent în biologie celulară, „ afirmă în , lu- unui grup restrâns de specialişti în domeniu despre astfel de dispute? În ce fel
crarea ei originală despre structura și funcţiile celulelor, că celulele adipoase depind acestea de ei?
. După cum însăşi Spune, Cel mai bun mod de a răspunde unor astfel de întrebări, legate de conse-
(2012). Un alt om de știință renumit, „ afirmă că celulele adi- cinta mai largă a afirmațiilor voastre, este să apelaţi la ceva pentru care audi-
poase ,, " (2011). in sfarsit, legat de natura grasimii, pre- toriul vostru deja pare să manifeste interes. În timp ce întrebarea „Cui îi pasă?”
supunerea generală era aceea că ‘ vă cere să identificaţi un individ sau un grup interesat/e, întrebarea „Ei, şi ce?”
Dar toate noile cercetări au arătat că celulele adipoase sunt mult mai com- vă cere să vă legaţi raționamentul de o problemă mai complexă pe care citito-
plexe și că rii o consideră deja importantă. Astfel, analizându-l pe Huckleberry Finn, un
scriitor poate argumenta că disputele înguste legate de relaţia eroului cu Jim
În alte situaţii, vă puteți referi la alți oameni sau la alte grupuri care ar fac, de fapt, lumină în legătură cu chestiunea dacă atât de cunoscutul şi cititul
putea fi interesaţi/interesate de afirmaţiile voastre: roman al lui Twain este o critică a rasismului în America sau este el însuşi
marcat de acesta.
„cs + Dacă entuziaștii sportului s-ar gândi puţin la asta, mulți dintre ei ar putea să Haideţi să vedem cum invocă Grady astfel de preocupări largi, generale,
presupună, pur și simplu, că atleții cei mai de succes . Totuși, în articolul ei despre celulele adipoase. Primul ei pas este să coreleze interesul
noile studii arată că cercetătorilor față de aceste celule cu o problemă generală, legată de obezitate
N > La prima vedere, adolescenţii ar putea să spună că „dar, la o şi sănătate.
analiză mai atentă,
Cercetătorii care încearcă să descifreze biologia celulelor adipoase speră
După cum sugerează aceste şabloane, răspunsul la întrebarea „Cui îi să descopere moduri noi prin care să îi ajute pe oameni să scape de grăsimea în
pasă?” implică stabilirea unui contrast între ceea ce spun alții şi ceea ce spuneți exces sau, cel puţin, să prevină riscul ca obezitatea să le distrugă sănătatea.
voi — contrast care este punctul central al cărții noastre. În cele din urmă, astfel Într-o lume în care obezitatea este în continuă creştere, eforturile lor capătă o
de sabloane vă ajută să creaţi în scrisul vostru o tensiune dramatică sau o în- importanță cu atât mai mare,
fruntare a punctelor de vedere în care cititorii se vor simţi implicaţi şi pe care
le vor dori rezolvate, Arătând mai departe de ce ar trebui să le pese cititorilor, pasul următor
al lui Grady este de a demonstra relevanța şi stringența şi mai largi ale subi-
ectului ei,

97
 Peste un miliard de persoane sunt supraponderale la nivel internaţional. » Aceste descoperiri au implicaţii importante pentru domeniul mai larg
Obezitatea și două suferințe legate de aceasta, boala cardiacă şi hipertensiunea al
arterială, sunt pe lista Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii între primele 10 în ceea + Dacă avem dreptate în ceea ce privește „ atunci pentru
ce priveşte riscul pentru sănătate. În SUA, 65% dintre adulţi cântăresc prea — apar consecințe majore.
mult, în comparaţie cu circa 56%, în urmă cu un deceniu, iar cercetătorii guver-
namentali consideră obezitatea vinovată de cel puţin 300.000 de morţi anual. _, dar și în

Ceea ce spune, implicit, Grady aici este: „Uite, dragă cititorule, ai putea În sfârşit, puteți de asemenea să trataţi întrebarea „Ei, și ce?” ca pe un
crede că aceste chestiuni pe care le urmăresc, despre natura celulelor adipoase, aspect legat de întrebarea „Cui îi pasă?”
nu au mai nimic de-a face cu viața de zi cu zi. De fapt, însă, întrebările acestea
sunt extrem de importante — în special în lumea noastră «în care obezitatea este (Deși ar putea să pară de interes doar pentru un mic grup de i
în continuă creştere» şi în care e necesar să împiedicăm obezitatea să ne distrugă ar trebui, de fapt, să preocupe orice om interesat de
sănătatea”. Observaţi că fraza lui Grady „într-o lume în care
(Toate aceste
a pubian vă i ajută să vă atragetiti cititorii. Sugerând aplicarea
este în continuă creştere” poate fi adaptată ca pas strategic, pentru a răspunde
în lumea reală a argumentaţiilor voastre, şabloanele nu doar demonstrează că
întrebării „Ei, şi ce?” şi în alte domenii. De exemplu, un sociolog care anali-
le pasă şi altora de ceea ce afirmaţi, ci, de asemenea, le arată cititorilor voştri
zează mişcarea de întoarcere la natură din ultimii 30 de ani ar putea să facă
de ce ar trebui să le pese şi lor. Din nou, trebuie repetat că faptul de a vă enunța
următoarea afirmaţie:
şi demonstra teoria nu este suficient. Trebuie, în plus, să o încadrați într-un fel
care să îi facă pe cititori să le pese de ea.
Într-o lume dominată din ce în ce mai mult de telefoane mobile şi de
tehnologii computerizate sofisticate, aceste încercări de întoarcere la natură
par zadarnice.
DAR CUM RĂMÂNE CU CITITORII
Acest tip de pas poate fi aplicat uşor şi altor domenii, pentru că, indiferent CARE ȘTIU DEJA DE CE CONTEAZĂ?
cât sunt de diferite domeniile între ele, nevoia de a justifica importanţa preo-
cupărilor lor le este comună tuturor.
În acest moment, vă puteți întreba dacă este necesar să raspundeti între-
bărilor de tipul „Cui îi pasă?” şi „Ei, şi ce?” în tor ceea ce scrieţi. Este cu
ȘABLOANE PENTRU A STABILI DE CE adevărat necesar să abordaţi aceste întrebări dacă propuneţi ceva evident impor-
tant, cum ar fi, de exemplu, tratarea autismului sau un program de eliminare a
CONTEAZA OPINIA VOASTRA analfabetismului? Nu e limpede că toată lumea este interesată de aceste probleme?
Chiar e nevoie să spunem lucrurilor pe nume/să explicăm totul? Şi cum rămâne
cu situaţia în care scrieți pentru un auditoriu despre care ştiţi că este deja inte-
> Huckleberry Finn este important pentru că e unul dintre cele mai predate ro- resat de afirmațiile voastre şi care înţelege perfect motivele pentru care sunt
„Mane din sistemul american de învățământ. ele importante? Cu alte cuvinte, este necesar întotdeauna să abordaţi întrebările
b Deși X poate să pară lipsit de importanță, este de fapt crucial, din punctul da „Și ce dacă?” si „Cui îi pasă?”"?
__ vedere al preocupării din zilele noastre legate de Ca regulă generală, da — deşi e adevărat că nu puteţi să le tot răspundeți
( » În cele din urmă, miza în această problemă este la nesfârşit, iar la un moment dat trebuie să spuneţi „Destul!”. Deşi o voce
sceptică, plină de hotărâre, ar putea întreba la nesfârşit de ce contează ceva — „De
ce ar trebui să îmi pese de câştigarea unui venit? Şi de ce ar trebui să îmi pese
să nu
de întreţinerea unei familii?” —, la un moment dat, în textul vostru, trebuie
mai răspundeţi. Cu toate acestea, vă sfătuim să continuaţi să răspundeţi acestor
întrebări cât mai des posibil. Dacă luaţi de bun faptul că cititorii vor intui,
cumva, pe cont propriu răspunsurile la întrebările „Ei, şi ce?” şi „Cui îi pasă?”,
s-ar putea să vă faceți lucrarea mai puţin interesantă decât este cu adevărat si să
vă asumaţi riscul respingerii textului de către cititori ca irelevant şi lipsit de 3
importanţă. Prin contrast, a avea grijă să explicați cui îi pasă şi de ce este aproape
ca şi cum afi aduce în textul vostru o echipă de majorete. Şi, cu toate că unii
cititori avizaţi ar putea să ştie deja de ce contează afirmaţiile voastre, chiar și
lor trebuie să li se reamintească motivele. Astfel, cel mai sigur mod este acela
de a fi cât mai expliciţi posibil atunci când răspundeți la întrebarea „Ei, şi ce?”
Legând părțile
chiar şi pentru cei care știu deja. Dacă reveniţi la text şi explicati de ce are im-
portanță, vă îndemnați publicul să continue să citească, să fie atent şi să îi pese, între ele
Exerciţii

1. Găsiţi câteva texte (eseuri academice, articole de ziar, e-mailuri,

memo-uri, bloguri etc.) şi vedeți dacă răspund la întrebările „Ei, şi ce?”
şi „Cui îi pasă?”. Probabil că unele o fac, iar altele nu. Ce importanţă
are dacă o fac sau nu? Cum procedează autorii care răspund acestor
întrebări? Folosesc anumite strategii sau tehnici pe care le-aţi putea
împrumuta pentru propriul vostru scris? Există anumite strategii sau
tehnici recomandate în acest capitol sau pe care le-aţi descoperit ori
dezvoltat voi înşivă şi pe care le-aţi recomanda acestor autori?

2. Uitaţi-vă peste ceva scris chiar de voi înşivă. Aţi marcat „Ei, şi ce?” și
„Cui îi pasă?”? Dacă nu, revizuiţi-vă textul astfel încât să o faceți. Ca
să începeți, puteţi folosi următorul şablon:

Punctul meu de vedere în acest moment (anume că )

ar trebui să îi intereseze pe aceia care „ Pe lângă acest
auditoriu limitat, totuși, punctul meu de vedere ar trebui să se adreseze
oricui îi pasă de problema mai mare a i
 OPT

»DREPT URMARE”
Legând părțile între ele

Am avut odată un student, pe nume Bill, al cărui tip caracteristic de pro-

paziţii era ceva de genul:

Spot este un câine de treabă. EI are purici,

„Fă conexiunea între propoziţii”, îndemnam noi pe marginea lucrărilor

lui Bill. „Ce legătură are bunătatea lui Spot cu puricii lui?” „Aceste două afir-
maţii nu par să aibă legătură între ele. Poţi să le legi într-un mod logic?” Când
astfel de comentarii nu au dus la niciun rezultat, am încercat să notăm noi câteva
sugestii pentru legarea afirmațiilor:

Spot este un câine de treabă, dar are purici,

Spot este un câine de treabii, chiar dacă are purici,

Însă mesajul nostru nu a avut niciun efect, iar modul lui Bill de a scrie
propoziţii fără legătură între ele a continuat până la finalul semestrului.
Şi, totuși, Bill se concentra bine asupra subiectelor sale. Când îl menţiona
pe câinele Spot (sau Pluto sau orice alt subiect) într-o propoziţie, puteam conta
pe faptul că Spot (sau Pluto) este, de asemenea, subiectul următoarei propoziţii.
Nu același lucru puteam spune despre unii dintre colegii lui Bill, care uneori
schimbau subiectul de la o propoziţie la alta sau chiar de la propoziție la pro-
poziție în aceeaşi frază. Dar, pentru că Bill neglija să îşi marcheze conexiunile,

103
textul lui era la fel de frustrant de citit ca al celorlalti. in toate aceste cazuri, S-ar putea ca asta să vă ajute să vă gândiţi la fiecare propoziție pe care o
trebuia să ne chinuim pentru a afla pe cont propriu cum se leagă sau nu se leagă scrieţi ca la niște braţe ce ajung și înainte, și înapoi, după cum sugerează figura
între ele propoziţiile şi paragrafele. care urmează. Când propoziţiile voastre ajung astfel în exterior, ele stabilesc
Cu alte cuvinte, ceea ce îi face pe astfel de scriitori greu de citit este fap. conexiuni ce ajută textul vostru să curgă lin, într-un mod pe care cititorii îl
tul că nu arată niciodată înapoi spre ceea ce tocmai au spus, sau înainte, spre iază. Dimpotrivă, dacă scrisului îi lipsesc astfel de potriviri şi relansatori,
ceea ce au de gând să spună. „Nu privi înapoi” pare să fie motoul lor, de parcă cititorii vor trebui să revină mereu asupra propoziţiilor şi să ghicească singuri
ar înţelege scrisul ca pe un proces în care te gândești la ceva ce să spui despre conexiunile. Pentru a preveni discontinuități de acest gen şi pentru a face ca
un subiect şi scrii, apoi te gândeşti la altceva ce să spui despre subiect şi scrii scrisul vostru să curgă, vă sfătuim să urmați principiul „Fă-o singur”, ceea ce
şi asta — şi tot aşa până când se umple numărul de pagini cerut şi se poate preda înseamnă că este treaba voastră, ca scriitor, să faceți munca grea a conexiunilor
tema. Fiecare propoziție începe, practic, o idee nouă, în loc să se dezvolte din şi să nu lăsaţi acest lucru în seama cititorilor voştri, asemenea lui Bill.
sau să extindă ideca din propoziţia anterioară.
Atunci când Bill a vorbit despre felul său de a scrie, el a recunoscut că
niciodată nu se uită înapoi pentru a vedea ce a scris deja. Ne-a spus, într-adevăr,
că, în afară de a verifica dacă există greşeli ortografice ori dacă e bună concor- — PROPOZIȚIA VOASTRĂ
___
danţa timpurilor, nu foloseşte pentru altceva software-ul computerului său, el
necitind niciodată, cu adevărat, ceea ce a scris înainte de a preda lucrarea. După ULTIMA URMĂTOAREA
PROPOZIȚIE PROPOZIȚIE
cum prezintă Bill situaţia, scrisul este ceva ce faci stând la un computer, în timp
ce cititul este o activitate separată, rezervată în general pentru un scaun comod,
cu o carte în mână. Lui Bill nu i-a trecut niciodată prin cap că, pentru a scrie o Capitolul de față oferă câteva strategii pe care le puteți aplica pentru a
frază bună, trebuie să se gândească la felul cum se leagă ea de cele de dinainte pune în acţiune acest principiu: (1) folosirea expresiilor de legătură, a conec-
şi de cele de după; că trebuie să se gândească bine cum se potriveşte acea pro- torilor (cum ar fi „de aceea” şi „drept rezultat”); (2) adăugarea de indicatori!/
poziţie printre propoziţiile care o înconjoară. Pentru Bill, fiecare propoziție pointing words (cum ar fi „acesta” sau „astfel de”); (3) dezvoltarea unui set de
există ca într-un fel de tunel, izolată de fiecare altă propoziție din pagină. Nici- termeni sau fraze-cheie pentru fiecare text pe care îl scrieți; şi (4) repetarea a
odată nu şi-a bătut capul să potrivească laolaltă toate părţile eseului său, pentru ceea ce spuneţi, dar în mod diferit — un pas care implică repetarea a ceea ce aţi
că el, evident, privea scrisul ca pe o chestiune de îngrămădire a unor informa- spus, însă cu suficiente variaţii, astfel încât să nu deveniți redundanti. Toţi aceşti
ţii sau observaţii, nu ca pe construirea unui raționament susținut. Ceea ce su- paşi vă îndeamnă să priviţi mereu în urmă și, atunci când formulaţi fiecare
gerăm noi în acest capitol, aşadar, este să conversaţi, în scrisul vostru, nu doar propoziţie în parte, să vă gândiţi foarte bine la cele care au precedat-o.
cu ceilalţi, ci şi cu voi înşivă: să stabiliți legături clare între o afirmaţie şi urmă- Observaţi cum chiar noi am folosit astfel de mecanisme de conexiune până
toarea, conectând aceste afirmaţii între ele. în acest moment, în capitolul de față. De exemplu, al doilea paragraf al capi-
Acest capitol abordează problema modului în care trebuie să legați toate tolului se deschide cu conectorul „Și totuși”, semnalând o schimbare de direcție,
părțile din textul vostru. Cele mai bune compoziţii stabilesc un sens al impul- în timp ce propoziţia cu care începe al treilea include expresia „Cu alte cuvinte”,
sului şi al direcţiei prin realizarea unor conexiuni explicite între diferitele lor atrăgându-vă atenţia să vă așteptați la o reevaluare a unui punct de vedere pe
părți, astfel încât ceea ce se spune într-o propoziție (sau într-un paragraf) pre- care tocmai l-am expus. Dacă vă uitaţi prin această carte, ar trebui să fiţi capabili
păteşte ceea ce va urma, dar cititorul este şi clar informat în legătură cu ceea ce să păsiți multe propoziţii ce conţin anumite cuvinte sau expresii care le leagă în
s-a spus deja. Când scrieţi o propoziţie, creaţi în mintea cititorului o aşteptare: mod explicit de ceva afirmat mai devreme, de ceva pe cale de a fi spus sau de
anume că următoarea propoziţie o va repeta şi o va extinde într-un fel pe prima, ambele, Şi multe propoziţii din acest capitol repetă termeni-cheie legați de ideea
chiar dacă — și mai ales dacă — propoziţia următoare vă va purta argumentaţia
într-o direcţie nouă. ' Termeni deictici, care demonstrează sau întăresc un sens. (n. trad.)

104
de conexiune: „lega/conecta”, „deconecta”, „legătură”, „relaționare”, „înainte” EXEMPLIFICARE/EXEMPLE
şi „Înapoi.
în fond/la urma urmelor bunăoară
ca o ilustrare mai exact
considerati/observati
FOLOSIREA CONECTORILOR de exemplu
pentru a da un exemplu
în acest sens

Pentru a-i face pe cititori să urmărească şirul gândurilor voastre, trebuie CAUZĂ ŞI EFECT
nu doar să legaţi între ele propoziţiile şi paragrafele, ci şi să semnalizaţi felul
în consecință aşa că
conexiunii pe care o faceţi. Unul dintre cele mai simple moduri de a face acest
drept rezultat apoi
pas este să folosiţi conectorii/rranzițiile (din rădăcina latina frans, „traversare!
ca urmare de aceea
across”), care vă vor ajuta să treceţi, în textul vostru, de la un punct de vedere
deci astfel
la altul. Tranziţiile sunt de obicei plasate la începutul sau aproape de începutul
de când
unei propoziţii, astfel încât le pot semnaliza cititorilor încotro se îndreaptă
textul vostru: în aceeaşi direcţie în care evoluau deja sau într-o direcţie nouă,
Mai exact, tranzițiile le spun cititorilor dacă textul vostru repetă o propoziţie COMPARAŢIE
sau un paragraf anterioare („Cu alte cuvinte”), adaugă acestora ceva („În plus”),
în aceeaşi idee la fel
oferă un exemplu legat de acestea („De exemplu”), generalizează pornind de
la ele („Drept urmare”) sau le modifică („Şi totuşi”). în acelaşi fel similar
Urmează o listă de formule de legătură/tranziții/conectori folosite în mod
curent şi împărţite potrivit cu diferitele lor funcții. CONTRAST
deşi cu toate acestea
ADĂUGARE dar însă
prin contrast dimpotrivă
de asemenea/precum şi într-adevăr invers/in sens opus pe de altă parte
şi de fapt in ciuda în ciuda
pe lângă asta de asemenea chiar dacă Întrucât
mai mult decât atât tot astfel totuși pe când
în plus în contrast

ELABORARE CONCESIE
de fapt pentru a o spune altfel indiscutabil (că) evident că
prin extensie/prin extrapolare ca să o spunem direct deși este adevărat că bineînțeles că
cu alte cuvinte ca să o spunem pe scurt admițând că cu siguranță
pe scurt în ultimă instanță
asta înseamnă că

107
CONCLUZII Nu-i vorbă, este posibil şi să folosiți în exces conectorii, aşa că faceţi-vă
timp să vă citiți cu atenţie ciornele/drafturile şi să eliminați taţi conectorii care
drept rezultat rezumând nu sunt necesari. Dar, pornind de la dictonul că e nevoie să învăţaţi paşii de bază
în consecință de aceea ai unui raționament înainte de a putea să vă detaşaţi de ei în mod deliberat, vă
prin urmare astfel sfătuim să nu renunțaţi la termenii expliciți de tranziţie înainte de a stăpâni
în concluzie pentru a recapitula foarte bine utilizarea lor. În toţi anii noştri de predare, am citit nenumărate
pe scurt pentru a rezuma eseuri care sufereau de un număr insuficient sau de lipsa conectorilor, dar nu ne
putem aminti nici măcar unul în care să fi fost folosiți prea des. Scriitorii expe-
În mod ideal, conectorii ar trebui să funcţioneze atât de discret într-un text, rimentaţi omit uneori tranziţiile explicite, însă numai pentru că ei se bazează din
încât să se aşeze în fundal, iar cititorii nici măcar să nu observe că sunt acolo, plin pe alte tipuri de mecanisme de conexiune, de care ne vom ocupa în conti-
Este într-un fel cam ceea ce se întâmplă când şoferii folosesc semnalizările nuare în acest capitol.
înainte de a vira la dreapta sau la stânga: aşa cum ceilalți şoferi recunosc astfe| Dar, înainte de a face acest lucru, permiteți-ne să vă atragem atenţia asupra
de semnale aproape inconştient, cititorii ar trebui să proceseze termenii de tran- inserării tranziţiilor fără să vă gândiţi cu adevărat la ceea ce înseamnă ele — fo-
ziţie cu un minimum de gândire. Dar, chiar dacă astfel de termeni ar trebui să losind, de exemplu, „prin urmare” atunci când textul vostru cere, de fapt, în
funcţioneze discret în textul vostru, ei pot să fie unele dintre cele mai puternice mod logic, „cu toate acestea” sau „totuşi”. Deci, aveţi grijă. Alegerea conectorilor
unelte din vocabularul pe care îl folosiţi. Gândiţi-vă cât sunteți de dezamăgiţi necesită un strop de efort mental, câtă vreme întregul rost al folosirii lor este să
atunci când cineva, imediat după ce v-a lăudat, începe următoarea propoziţie cu vă faceți textul mai ușor de citit, nicidecum mai dificil. Singurul lucru mai frus-
„dar” sau „totuşi”. Indiferent de ceea ce urmează, ştiţi că nu poate fi de bine. trant decât acela de a citi pasaje în stilul lui Bill, de tipul „Spot este un câine de
Observaţi că unii conectori pot să vă ajute nu doar să treceţi de la o pro- treabă. El are purici”, este acela de a citi propoziţii conectate greşit, cum ar fi
poziţie la alta, ci şi să combinaţi două sau mai multe propoziții într-una singură, „Spot este un câine de treabă. De exemplu, el are purici”,
Combinarea propoziţiilor în acest fel ajută la prevenirea efectului de rafale,
staccato, care ar putea rezulta atunci când sunt înşiruite împreună prea multe
propoziţii scurte, una după alta. De exemplu, pentru a combina cele două pro- FOLOSIREA CUVINTELOR INDICATOARE
poziţii sacadate ale lui Bill („Spot este un câine de treabă. EI are purici.) într-una
singură, care să curgă mai bine, noi i-am sugerat să le rescrie astfel: „Spot este
un câine de treabă, chiar dacă are purici”. Un alt mod de a lega părţile raționamentului vostru rezidă în folosirea
Astfel de conectori nu doar că ghidează cititorii prin întorsăturile şi schim- acestor cuvinte indicatoare/deictice — care, după cum arată şi numele lor, indică
bările din raționamentul vostru, dar îi ajută şi să se asigure că voi chiar aveți un sau fac trimitere în urmă, la anumite concepte din propoziţiile anterioare. Cele
raționament. De fapt, ne gândim la cuvinte de genul „dar”, „totuşi”, „cu toate mai folosite cuvinte indicatoare sunt „acest”, „acestea"”, „aceea/acela”, „aceia”,
astea”, „pe lângă”, şi altele ca la cuvinte argumentative, pentru că este greu să le „al lor” şi „asemenea” (ca în „acestor cuvinte indicatoare” de la începutul enun-
folosiți fără să faceţi vreun fel de raționament. Expresia „prin urmare”, de exem- țului de față) şi pronumele simple de tipul „lui”, el”, „ei”, „ea” şi „lor”. Astfel
plu, vă angajează să vă asiguraţi că afirmaţiile care o preced conduc logic la de termeni vă ajută să creaţi fluența de care vorbeam mai devreme, permițând
concluzia pe care o introduce. „De exemplu” presupune de asemenea un rațio- cititorilor să vă parcurgă textul fără efort, Într-un fel, termenii aceştia sunt ca o
nament, de vreme ce vă impune ca materialul pe care îl prezentaţi să fie o probă mână invizibilă care se întinde dinspre propoziția voastră, apucând ceea ce este
sau o dovadă pentru o generalizare anterioară. Drept urmare, cu cât folosiți mai necesar din propoziţiile anterioare și unindu-le,
des conectorii, cu atât veţi fi mai capabili nu doar să legaţi părțile componente ale Asemenea conectorilor, însă, cuvintele indicatoare trebuie să fie folosite
textului vostru, ci şi, în primul rând, să construiți un raţionament puternic. Şi, dacă cu grijă, Este periculos de uşor să inserați în textul vostru cuvinte indicatoare
le folosiți destul de frecvent, în cele din urmă ar trebui să devină o a doua natură. care nu se referă la un subiect bine definit, presupunând că, dacă acel subiect

108
 pe care îl aveţi în minte este clar pentru voi, va fi clar şi pentru cititorii voştri, —
o cale bună de a găsi un titlu şi subtitluri (pentru diferitele secțiuni) potrivite
De exemplu, analizaţi folosirea lui „acest” în următorul pasaj:
entru textul vostru.
Observaţi cât de des folosește Martin Luther King Jr. cuvintele-cheie ,,cri-
Alexis de Tocqueville a fost foarte critic la adresa societăţilor democratice,
pe care le vedea ca tinzând spre regula gloatei/mob rule!... În același timp, el tică”, „declaraţie”, „răspuns” şi „corespondenţă” în primul paragraf al faimoasei
Scrisori din închisoarea Birmingham.
acordă societăţilor democratice un soi de respect îndoielnic. Acest lucru se re-
flectă în afirmaţia lui Tocqueville că ; Dragi colegi clerici,

Când „acest” este folosit într-un asemenea mod, el devine În timp ce eram închis aici, în închisoarea orașului Birmingham, am dat
un indicator peste declarația voastră recentă, care numea activitățile mele curente „neînţe-
ambiguu sau în derivă, de vreme ce cititorii nu pot spune dacă se referă la
atitudinea critică a lui Tocqueville faţă de societăţile democratice, lepte şi inoportune”. Rareori mă opresc să răspund criticilor adresate muncii şi
la respectul
său îndoielnic pentru acestea sau la un fel de combinaţie între cele ideilor mele, Dacă aş căuta să răspund tuturor criticilor care îmi ajung pe masa
două. „Care
acest?”, murmur cititorii, în timp ce revin asupra unor astfel de de lucru, secretarele mele nu ar mai avea timp pentru nimic altceva decât pen-
pasaje şi în-
cearcă să îşi dea seama ce vor să spună ele. Este, de asemenea, tentant să încerci tru astfel de corespondenţă pe parcursul unei zile, iar eu nu aş avea timp pentru
să trişezi cu cuvintele indicatoare, sperând că ele vor ascunde sau vor recupera o muncă constructivă. Dar, deoarece simt că sunteți oameni de bună-credinţă,
din confuziile conceptuale care vă pot pândi raționamentul. Referindu-vă la g iar criticile voastre sunt invocate cu sinceritate, vreau să încerc să răspund
idee neclară cu „aceasta” sau „aceea”, s-ar putea să sperați ca imprecizia să afirmației voastre în termeni pe care îi doresc a fi răbdători şi rezonabili,
apară mai clară decât este în realitate. MARTIN LUTHER KING Ja., Scrisoare din închisoarea Birmingham
Puteţi să rezolvaţi problemele cauzate de un indicator în derivă asigu-
rându-vă că în vecinătate există un singur subiect posibil la care ar putea face Deşi King folosește termenii „critică” şi „răspuns” de câte trei ori fiecare,
referire indicatorul. De asemenea, adesea vă ajută să denumiți subiectul la care iar „afirmaţie/declaraţie” de două ori, efectul nu este de repetare excesivă. De
se referă indicatorul, indicându-l în acelaşi timp, prin înlocuirea banalului fapt, aceşti termeni-cheie ajută la construirea unui sens al impulsului în cadrul
„acest” din exemplul de mai înainte cu o expresie mai precisă, cum ar fi „această paragrafului și îl consolidează.
ambivalență asupra societăților democratice” sau „acest respect îndoielnic”, Pentru un alt exemplu privitor la eficiența termenilor-cheie, analizați urmă-
torul pasaj, în care istoricul Susan Douglas construieşte o constelație de ter-
meni-cheie foarte contrastanţi în jurul conceptului de „schizofrenici culturali”:
REPETAȚI TERMENII ȘI FRAZELE-CHEIE femei ca ea însăși care, afirmă Douglas, au sentimente amestecate cu privire la
imaginile feminităţii ideale cu care sunt bombardate constant de mass-media.

O a treia strategie menită să lege între ele părțile raționamentului vostru În foarte multe feluri, mass-media ne ajută să devenim schizofrenicii cul-
este crearea unei constelații de termeni şi expresii-cheie, incluzând şi sinoni- turali care suntem astăzi, femei ce se revoltă împotriva, dar totuşi se supun
mele și antonimele lor, pe care să le repetaţi pe tot parcursul textului vostru, Când imaginilor prevalente despre ce ar trebui să fie o femeie dezirabilă, meritu-
sunt folosiţi eficient, termenii voştri cheie ar trebui să se constituie în itemi pe casă... Mass-media a generat în multe femei un fel de criză de identitate cul-
care cititorii să îi poată extrage din textul vostru şi să capete o imagine foarte turală. Suntem ambivalente în ceea ce privește feminitatea pe de o parte şi
clară asupra subiectului acestuia. Jocul cu termenii-cheie poate fi, de asemenea, feminismul pe de altă parte, Trase în direcţii opuse — ni se spune că suntem egale
şi totuşi ni se spune că suntem subordonate; ni se spune că am putea schimba
! Regula gloatei se mai numeşte şi oclocrajie — o formă de guvernământ în care masele istoria, dar ni se spune că am fost captivele istoriei —, am deprins compromisuri
au toată puterea şi îşi pot impune toate dorinţele,
de la o vârstă fragedă şi nu scăpăm niciodată de ele.

110
 Când deschid revista Vogue, de exemplu, sunt simultan enervată şi se- să îl faceţi să continue, aveţi grijă să nu alunecaţi de la o idee la alta sau să
dusă... Ador materialismul; disprețuiesc materialismul... Vreau să arăt minunat; introduceți idei noi în mod sec. În loc de asta, încercaţi să construiți punți între
cred că faptul de a-ţi dori să arăţi minunat este poate cel mai idiot țel pe care ai ideile voastre prin repetarea în ecou a ceea ce tocmai ați spus, timp în care textul
putea să îl ai. Revista îmi alimentează dorințele; revista îmi declanşează veninul. vostru se mişcă într-un nou teritoriu,
Şi asta nu se întâmplă doar când citesc Vogue; se întâmplă tot timpul... Pe de o Căteva dintre mecanismele de legătură discutate în acest capitol sunt mo-
parte. Pe de altă parte — nu sunt doar eu —, asta înseamnă să fii femeie în America, duri de a vă repeta în acest fel special. Termenii-cheie, termenii indicatori şi chiar
Să explici această schizofrenie... mulți dintre conectori pot fi folosiţi într-un mod care nu doar că aduce la supra-
Susan DouaLas, Where the Girls Are: Growing Up Female with the faţă ceva din propoziţiile anterioare, dar cumva le şi modifică, Atunci când
Mass Media!Unde sunt fetele: să ajungi femeie cu mass media Douglas, de exemplu, foloseşte termenul-cheie „ambivalent” pentru a repeta
referirea de mai devreme la schizofrenie, ea se repetă în mod diferit — repetă
În acest pasaj, Douglas stabileşte „schizofrenia” ca fiind un con- acelaşi concept, dar cu un cuvânt diferit, care adaugă noi asocieri.
cept-cheie şi apoi îl repetă prin sinonime cum ar fi „criză de identitate”, În plus, când folosiţi expresii de tranziţie cum ar fi „Cu alte cuvinte” şi „Ca
„ambivalent”, „încovoieri” — şi chiar îl demonstrează printr-o serie de cuvinte să o spunem altfel”, vă repetaţi în mod diferit, de vreme ce aceste expresii vă
şi expresii contrastante: ajută să refaceți afirmaţii anterioare, dar într-un registru diferit. Când incepeti
o propoziție prin „cu alte cuvinte”, le spuneți, de fapt, cititorilor voştri că, în
se revoltă împotriva/se supun cazul în care nu au înțeles complet ce aţi vrut sd le transmiteti in ultima propo-
ni se spune că suntem egale/ni se spune că suntem subordonate zitie, reveniti acum asupra ei dintr-un unghi uşor diferit sau că, deoarece pre-
ni se spune că am putea schimba istoria/ni se spune că am fost captivele zentați o idee extrem de importantă, nu o să treceţi repede peste ea, ci o să o
istoriei exploraţi în continuare, ca să fiţi siguri că cititorii voştri îi prind toate aspectele.
înfuriată/sedusă Vom merge atât de departe, încât chiar vom sugera că, după prima voastră
ador/dispretuiesc propoziție, aproape fiecare propoziţie pe care o scrieţi ar trebui să se refere, în
vreau/cred ca faptul de a-ti dori este poate cel mai idiot tel vreun fel, la prima afirmaţie făcută. Fie că scrieți un comentariu de tip „în plus”,
alimentează dorințele/declanșează veninul care adaugă ceva la ceea ce tocmai ați spus, fie că faceţi o afirmaţie de tipul „de
pe de o parte/pe de altă parte exemplu”, care ilustrează ceea ce aţi spus, fiecare propoziţie ar trebui să repete
cel puțin un element din propoziția anterioară, într-un mod sesizabil. Chiar şi
Aceste expresii contrastante ajută la concretizarea afirmației lui Douglas atunci când textul vostru îşi schimbă direcția şi necesită tranziții ca „prin con-
că femeile sunt trase deodată în două direcţii diferite. Făcând astfel, ele leagă trast”, „totuşi” sau „dar”, trebuie, totuşi, să marcați trecerea făcând legătura
pasajele într-un tot unitar care, în ciuda complexității şi a sofisticării sale, rămâne dintre această propoziţie şi cea de dinaintea ei, ca în următorul exemplu:
focusat pe toată durata lui.
Cheyenne iubea baschetul. Cu toate astea, ea se temea că înălțimea
ar putea să o dezavantajeze.
REPETATI-VA — DAR ÎN MOD DIFERIT Aceste propoziţii funcționează deoarece, chiar dacă cea de-a doua propo-
ziţie schimbă cursul primeia şi o califică, ea repetă totuşi concepte-cheie din
Ultima tehnică pe care v-o oferim pentru a lega între ele părțile textului prima. Nu doar cuvântul „ea” îl reiterează pe „Cheyenne”, de vreme ce ambele
vostru implică faptul de a vă repeta, dar în moduri diferite — ceea ce înseamnă se referă la aceeaşi persoană, ci şi „se temea” răspunde în ecou la „iubea” prin
să spuneţi un lucru pe care l-ați spus deja, dar într-un fel uşor diferit, pentru î stabilirea contrastului mandatat de expresia „cu toate astea”. Astfel, „cu toate
evita monotonia, Ca să legaţi eficient între ele părțile raționamentului vostru și astea” nu este o scuză pentru a schimba radical subiectul. Și acesta necesită

112 113
 viteza odată cu voi şi să vă urmă- Ț umeri se sprijină aproape tot ceea ce nu este mânjit. Din acest motiv, însuşi
repetarea, pentru a ajuta cititorii să schimbe procesul prin care e extras cărbunele merită să fie privit, dacă ai ocazia şi
irul gândurilor.
deplasa de la eşti dispus să te deranjezi pentru asta,
e ii, repetiţia este metoda centrală prin care vă puteţi
sea gân- Atunci când cobori într-o mină de cărbune, este important să încerci
punctul A la punctul B într-un text. Pentru a introduce o ultimă să ajungi la abataje atunci când „încărcătorii” sunt la muncă. Acest lucru
pe o creastă. n loc să
diti-va la felul in care alpinistii experimentați se caţără punct
laaltul, ei îşi iau un nu este uşor, pentru că, atunci când mina funcţionează, vizitatorii devin o
sară sau să se împleticească de la un punct de sprijin bătaie de cap şi nu sunt încurajați, dar, dacă mergi în oricare alt moment,
la următoarea
de sprijin solid în poziţia pe care au stabilit-o înainte de a ajunge
mişca lin de la un punct este posibil să rămâi cu o impresie cu totul greșită. Într-o duminică, de
cornişă. Același lucru se aplică şi la scris. Pentru a vă
puternic în ceea ce spuneţi exemplu, o mină pare aproape paşnică, Momentul potrivit pentru a merge
la altul în argumentaţia voastră, trebuie să vă bazaţi
focusat în timp acolo este cel in care maşinăriile huruie şi aerul este negru de la praful de
pe ceea ce aţi afirmat deja. În acest mod, scrisul vostru rămâne
| 4 cărbune; atunci poți să vezi cu adevărat ce au de făcut minerii. În acele
ce, simultan, merge mai departe.
tocmai ceea ce scriitorii momente, locul este ca iadul sau în orice caz ca imaginea pe care ne-o facem
„Dar stai aşa”, aţi putea gândi. „Nu este repetiţia
putea face scriitura să sune despre iad. Majoritatea lucrurilar pe care ţi le imaginezi despre iad suni
sofisticaţi ar trebui să evite, pe motivul că le-ar
Pe de o parte, acolo — căldură, zgomot, confuzie, întuneric, aer infect şi, peste toate, un
simplist — ca şi cum ar explica excesiv ceva evident?” Da şi nu.
şi simplu şi nimic mai mult, spaţiu insuportabil de îngust. Totul cu excepția focului, pentru că nu există
scriitorii ar putea da de necaz dacă s-ar repeta pur
în scris. Este im- niciun foc acolo jos, cu excepţia razelor slabe ale lămpilor Davy şi ale tor-
Pe de alta parte, repetifia este cheia creării unei continuități
text, daca nu va repetati țelor electrice care abia de pătrund prin norii din praf de cărbune.
posibil să ,,ramanefi pe pista” intr-un fragment de
ar avea niciodată Când ai ajuns, în sfârşit, acolo — şi să ajungi acolo este o trudă în sine:
punctele de vedere pe tot parcursul lui. Mai mult, scriitorii nu
repela principalele puncte de vedere o să explic asta imediat —, te târăşti prin ultimul şir de bârne de susţinere
impact asupra cititorilor dacă nu şi-ar
evidentieze in fata punctelor şi vezi în fața ta un perete negru-strălucitor de trei sau patru picioare înăl-
suficient de des pentru a le întări şi a le face să sc
a evita să vă repetati, țime. Acesta este peretele de cărbune. Deasupra e tavanul neted făcut din
de vedere subordonate. De aceea, trucul nu este acela de
încât să avansați roca din care a fost tăiat cărbunele; jos este din nou piatră, astfel încât
ci de a vă repeta în moduri suficient de variate și interesante
galeria în care te afli e doar atăt de înaltă cât este muchia cărbunelui însuşi,
în raționamentul vostru fără a părea plictisitori.
probabil nu mult mai mult decăt un yard. Prima impresie dintre toate, care
le acoperă pe toate celelalte pentru un timp, este zgomotul înfricoşător,
asurzitor dinspre banda transportoare care duce cărbunele afară. Nu poţi
Exerciţii
vedea prea departe, pentru că ceața de praf de cărbune micşorează lumina
l spre Wigan lămpii tale, dar poţi vedea de o parte şi de alta şirul de bărbaţi îngenun-
|. Citiţi următoarea introducere a Capitolului 2 din Drumu
ră, subliniind conec- cheaţi, pe jumătate goi, unul la fiecare patru sau cinci yarzi, împingându-și
Pier de George Orwell. Notaţi procedeele de legătu
termenilor indi- lopeţile sub cărbunele căzut şi aruncându-l iute peste umărul lor stâng...
torii, incercuind termenii-cheie şi făcând căsuțe în jurul
GEORGE ORwELL, The Road To Wigan Pier! Drumul spre Wigan Pier
catori/pointing terms.

mult decât Citiţi ceva ce aţi scris voi, acordând atenţie procedeelor pe care le-aţi
Civilizaţia noastră... este bazată pe cărbune mult mai
riile care ne țin In folosit pentru a lega părțile componente. Subliniaţi toți conectorii, ter-
realizezi înainte de a sta să te gândești la asta. Maşină
direct sau minicett, de- menii-cheie şi repetițiile. Observaţi vreun pattern? Vă bazaţi pe anumite
viață şi mașinăriile care fac aceste maşinării sunt,
occide ntale, minerul (din procedee mai mult decât pe altele? Există anumite pasaje care sunt greu
pendente de cărbune, În metabolismul lumii
t după omul care de urmărit — şi, dacă da, le puteţi face mai uşor de citit încercând oricare
minele de cărbune) este al doilea ca importanţă, imedia
cărbune, pe ai cărei dintre celelalte procedee discutate în acest capitol?
ară pământul. El este un gen de cariatidă mânjită cu
115
114
 unei educaţii. Dorim, totuşi, să sugerăm că limbajul relaxat, colocvial, poate
adesea să însuflețească scrierea academică și chiar să îi mărească rigoarea şi
precizia. Un astfel de limbaj informal vă ajută, de asemenea, să vă conectaţi
cu cititorii atât într-un mod personal, cât şi într-un mod intelectual. Din punc-
tul nostru de vedere, deci, este o greşeală să presupuneți că limbajul academic
şi cel de zi cu zi sunt complet diferite şi că nu pot fi folosite niciodată împreună.
NOUA
MIXAREA LIMBAJULUI ACADEMIC
»NU-I ASA/NU ESTE” ȘI A CELUI COLOCVIAL
Scrierea academica nu inseamna intotdeauna
sa iti lasi deoparte propria voce
Mulţi scriitori de succes amestecă limbajul academic, profesional cu ex-
presiile şi zicerile populare. Urmăriţi, de exemplu, pasajul care urmează dintr-un
articol academic despre modul cum reacţionează profesorii la erorile din textele
(Ati avut vreodată impresia, în colegiu, că a scrie bine înseamnă a lăsa studenţilor:
deoparte tipul de limbaj pe care îl folosiţi în conversaţia de zi cu zi? Că, pentru
a vă impresiona profesorii, trebuie să folosiţi vorbe mari, propoziții lungi şi Marcarea şi judecarea erorilor formale și mecanice din lucrările studenţi-
structuri de frază complexe? Daca dă, noi suntem aici pentru a vă spune că nu-i lor reprezintă o zonă în care studiile de compoziţie par să sufere de sindromul
chiar aşa. Dimpotrivă, scrierea academică poate — şi din punctul nostru de vedere
de personalitate multiplă. Pe de o parte, sinele nostru sentimental, centrat pe
ar trebui — să fie relaxată, uşor de urmărit şi chiar un pic distractivă. Deși nu
dorim să vă sugerăm să evitaţi folosirea termenilor academici, sofisticati in student şi pe proces, tinde să condamne cu totul marcarea greşelilor convenţi-
scrisul vostru, vă încurajăm să vă bazaţi pe tipurile de expresii şi pe întorsăturile onale (formal errors).
de frază pe care le folosiţi zi de zi, când le scrieţi sau când conversaţi cu familia Făcând asta, ar fi ca Bad Old Days! Vremurile rele de altădată, Ms Fidditch!
şi cu prietenii.) În acest capitol, dorim să vă arătăm cum puteți scrie raționamente Scărțăie vioară şi Mr Flutesnoot! Nas de flaut cu creioane roşii, ascuţite, vărsând
academice eficace păstrându-vă totodată ceva din propria voastră voce. sânge nevinovat peste pagină. Muncă amănunţită dar inutilă. Standarde inu-
Acest lucru este important, deoarece aţi putea foarte bine să deveniți dezin- mane, perfecționiste, care îi fac pe studenţii noştri să se simtă proşti, neadecvaţi,
teresaţi de scris dacă aţi crede că limbajul de zi cu zi trebuie controlat atunci când iriviali, neînţeleşi. Joseph Williams a subliniat cât sunt de arbitrare şi contex-
treceţi pragul clasei. Aţi putea ajunge să vă simțiţi ca o studentă cunoscută nouă tuale judecăţile noastre cu privire la greşelile convenționale. Şi, cu siguranță,
care, atunci când a fost întrebată ce părere are despre scrierea din timpul colegiu-
faptul că notăm greşelile pe foile studenţilor nu face pe nimeni mai fericit; după
lui, a răspuns „O făceam pentru că trebuia, dar pur şi simplu nu mă reprezenta!”
cum spunea Peter Elbow, ora de limba engleză este cel mai adesea asociată fie
Nu vrem să sugerăm că orice tip de limbaj pe care îl folosiţi cu prietenii
îşi are locul în scrierea academică. Nici nu sugerăm că puteți să vă bazaţi pe cu gramatica, fie cu literatura înaltă — „două lucruri destinate să îi facă pe inşi

stilul colocvial folosindu-l drept scuză pentru a nu învăța forme de exprimare să se simtă complet pe dinafară”.
mai riguroase. La urma urmei, învățarea acestor forme de exprimare mai riguroase RoBERT CONNORS, ANDREA LUNSFORD, Frequency of formal errors
şi dezvoltarea unui sine mai intelectual sunt motive majore pentru obținerea in current college writing, or Ma and Pa Kettle do research

116 117
 Acest pasaj amestecă stiluri de scris în mai multe moduri. În primul rând, controleze ceea ce credem despre ea”, Fetterley, construind pe lucrarea altui
plasează expresii informale, relaxate, cum ar fi „sentimental”/mellow, „vremu- cercetător, scrie următoarele:
rile rele de altădată”/mhe bad old days şi „inşi”/folks alături de fraze mai for.
male, academice, cum ar fi „sindromul de personalitate multiplă”, „centrat pe După cum a spus-o Merrill Skaggs, „este nevrotic obsedată de control şi
student”, „bazat pe proces” sau „arbitrar şi contextual”. Chiar şi titlul lucrării, conştientă de sine în ceea ce piveşte munca sa, căci în fiecare moment ştie ce
Frequency of formal errors in current college writing, or Ma and Pa Kettle! face. Mai mult decât orice, este conştientă de sine”.
do research/Frecventa greşelilor convenționale în scrisul curent din şcoli sau Fără niciun dubiu, Cather era o fixistă a controlului.
Mami şi Tati Ibric cercetează, amestecă stilul formal, academic, din stânga
Junii FETTERLEY, Willa Cather and the question of sympathy:
virgulei, cu o referinţă la două personaje fictive de film, Ma şi Pa, din cultura
the unofficial story/Willa Cather si problema simpatiei: povestea neoficiald
populară, din partea dreaptă. În al doilea rând, pentru a da o formă clară, con-
cretă discuţiei lor despre adepţii disciplinei-standard/grading disciplinarians,
Acest pasaj demonstrează nu doar ca enunturile specializate din dome-
Connors şi Lunsford evocă personaje imaginare, arhetipale, precum sunt încu-
iaţii, demodaţii supraveghetori Ms Fidditeh și Mr Flutesnoot. Printr-o astfel de niul psihologiei, cum ar fi ,,constienta de sine”/sel/-conscious şi „nevrotice
utilizare imaginativă a limbajului, Connors şi Lunsford infuzează o forță mai obsedată de control”/neurotically controling sunt compatibile cu expresiile
mare în ceea ce altfel ar fi putut fi o proză seacă, savantă. de zi cu zi, populare, cum ar fi „fixistă a controlului”/control
freak, ci şi că
Astfel de mixaje forma//informal pot fi găsite în nenumărate alte texte, translatarea unui tip de limbaj în celălalt, cel specializat în cel de zi cu zi,
deşi apar mai frecvent în cele umaniste decât în cele ştiinţifice şi încă mai poate să ajute la exprimarea clară a unui punct de vedere. Prin transformarea
frecvent în jurnalism. Observaţi cum criticul industriei alimentare Eric descrierii polisilabice făcute de Skagg lui Cather, ca fiind „nevrotic obsedată
Schlosser descrie anumite modificări din orașul Colorado Springs în cartea sa de control şi conștientă de sine”, în afirmaţia succintă, chiar brutală că „fără
bestseller despre fast food-ul din Statele Unite. îndoială, Cather este o fixistă a controlului”, Fetterley sugerează că nu e
nevoie să alegeţi între modul rarefiat, academic de a vorbi și limbajul de zi
Aiureala care era odată asociată cu Los Angeles-ul s-a năpustit cu toată cu zi al unei conversații obişnuite. Într-adevăr, pasajul ei oferă o reţetă sim-
forța în Colorado Springs — energia ciudată, creativă care se iveşte acolo unde plă pentru a amesteca elevatul cu josul: mai întâi, susțineţi-vă punctul de
se face cu bună ştiinţă viitorul, unde oamenii umblă pe linia subţire care separă vedere în limbajul specific al unui domeniu profesional, iar apoi faceți-o din
un vizionar de un țăcănit complet.
nou în limbajul de zi cu zi — o şmecherie foarte bună, credem noi, pentru a
Enic ScuHLossea, Fast Food Nation/Nafiunea fast-food
sublinia un punct de vedere. (Vedeţi paginile 214-219 pentru un eseu care
amestecă stilul academic cu cel colocvial.)
Schlosser ar fi putut să meargă la sigur şi să nu se refere la aiureală//oo-
Dacă unul dintre efectele amestecului de limbaje în acest fel e acela că
piness, ci la excentricitate, asociată cu Los Angeles-ul, sau la „linia subțire care
oferiţi textului vostru mai multă îndrăzneală, altul este că faceţi o declaraţie
separă un vizionar de un lunatic” în loc de ,,... țăcănit complet”, Decizia lui,
însă, de a alege termeni mai aventuroşi, mai colorați, dă viață scrisului său,
politică — despre modul, de exemplu, în care societatea supraevaluează, inco-
viață care ar fi lipsit prin folosirea termenilor mai convenționali. rect, unele dialecte şi le subevaluează pe altele. De exemplu, în titlurile a două
Un alt exemplu de text care amestecă informalul cu formalul vine dintre cărţile sale, Vorbind şi dovedind: limbajul Americii negre şi Vorbirea
dintr-un eseu despre romanciera americană Willa Cather, scris de criticul neagră: cuvinte şi propoziții de la Hood la Amen Corner, lingvista Geneva
literar Judith Fetterley. În analiza sa despre „cât de bine a reușit Cather să Smitherman amestecă fraze ale dialectului afro-american cu un limbaj mai
elevat pentru a sugera, după cum argumentează ea explicit în aceste cărți, că
' Ma and Pa Kettle sunt personaje dintr-un serial comic de succes din anii 1940-1950, dialectul englez al negrilor este o varietate de limbaj la fel de legitimă ca en-
produs de Universal Studios. (n. trad.) gleza- standard”. lată trei pasaje tipice:

118 119
 —
in America neagră, tradiția orală a servit ca un vehicul fundamental pen- - vershawn Ashanti Young numește code meshing/„îmbucare de coduri” — poate
tru a răzbate!, Acea tradiție păstrează moştenirea afro-americană şi reflectă pune sub semnul întrebării însăşi ideea că limbajele sunt distincte și separate.
spiritul colectiv al rasei. Negrii sunt gata să ridiculizeze „fraierii educați”, oa-
meni care or plecat la şcoală şi or citit toate cărţile naibii şi to” nu știu nimică!?.
Este o strategie verbală acceptată social ca rapperii negri să vorbească despre CÂND SĂ AMESTECĂM STILURILE?
ct de rai is ei’.
Geneva SMITHERMAN, Talkin and Testifyin: ANALIZAȚI-VĂ AUDITORIUL ȘI SCOPUL
The Language of Black America

În aceste exemple, Smitherman amestecă engleza scrisă standard din ex- Deoarece sunt atât de multe opțiuni în scris, nu trebuie să vă simțiţi nici-
presii precum „tradiție orală” şi „vehicul fundamental” cu dialectul oral al odată îngrădiţi în propria alegere a cuvintelor, ca şi cum astfel de opţiuni ar fi
negrilor, din construcții precum „gittin ovuh”, „dem books” şi „how bad they pătute în cuie. Întotdeauna puteți să experimentați cu propriul limbaj şi să îl
is”. Într-adevăr, ea chiar combină scrierea-standard engleză cu variante din îmbunătăţiți. Puteţi întotdeauna să îl înălțaţi ori să-l coborâţi, sau să folosiţi o
engleza negrilor, cum ar fi „dem” şi „ovuh”, imitând astfel modul cum sună de combinaţie dintre cele două variante. Dacă alegeți un limbaj informal, de exem-
fapt anumite dialecte ale englezei negrilor. Deşi unii erudiţi ar putea să obiec- plu, puteţi face afirmaţia că o persoană „nu a observat” ceva folosind în loc
teze asupra acestor practici neconvenționale, tocmai aceasta este ideea lui Smi- expresia „i-a trecut pe sub nas”. Sau puteţi spune că o persoană nu a fost »con-
therman: că practicile limbajului nostru habitual trebuie să fie deschise şi că ştientă” de ceva folosind expresia „a fost hăbăucă”. Aţi putea chiar sa rescrieti
She
numărul participanţilor la un dialog academic trebuie extins. titlul acestei cărți, Ei spun/Eu spun, preluând formularea unui adolescent:
În aceeaşi idee, scriitoarea şi activista Gloria Anzaldia amestecă en- goes/I 'm like/,,Ea de colo/Da’ eu”.
gleza-standard cu Tex-Mex (engleza texano-mexicană), o combinaţie hibridă Dar de unde ştiţi când este bine să ţineţi calea cea dreaptă limitându-vă la
de engleză, spaniolă castiliană, un dialect din nordul Mexicului şi limba indiană engleza-standard şi când să fiți mai aventuroși şi să amestecați lucrurile? Când,
Nahuatl, pentru a susține o argumentaţie politică în legătură cu suprimarea cu alte cuvinte, ar trebui să scrieți „nu a observat” şi când este bine (sau mai
limbii spaniole în Statele Unite. eficient) să scrieți „i-a trecut pe sub nas”? Este intordeauna potrivit să amestecați
stilurile? Şi, atunci când o faceţi, de unde ştiţi până unde puteţi merge?
Din această polenizare încrucişată rasială, ideologică, culturală și biolo- În toate situaţiile, gândiți-vă bine la auditoriul vostru și la scop. Când
gică, o conştiinţă „străină” este în curs de creare — o nouă conştiinţă mestiza scrieţi o scrisoare, aplicând pentru un post, de exemplu, sau prezentaţi o pro-
[metisă], o conştiinţă de femeie [una conciencia de mujer]. punere de proiect de cercetare/grant, cazuri în care vorbele voastre vor fi cân-
GLORIA ANZALDUA, Borderlands/La Frontera: The New Mestiza tărite de un corp de experţi, folosirea unui limbaj prea colocvial sau de jargon
vă poate foarte periclita serios şansele de reuşită. În astfel de ocazii, este de
La fel ca Smitherman, Anzaldua își susține punctul de vedere nu doar prin obicei mai bine să vă menţineţi de partea sigură, conformându-vă, cât mai fidel
ceea ce spune, ci şi prin modul în care o face, arătând efectiv că noua conştiinţă posibil, expresiilor din limba engleză scrisă standard. În alte situații, pentru un
hibridă, cea mestiza/metisă, pe care o descrie este, zice ea, „pe cale de a se alt auditoriu, însă, e loc să fiți mai creativi — în această carte, de exemplu. În
face”. De fapt, aceste pasaje sugerează că amestecarea limbajelor — ceea ce cele din urmă, judecăţile voastre privitoare la limbajul potrivit pentru situația
dată ar trebui, întotdeauna, să ia în considerare auditoriul cel mai probabil și
scopul pe care îl aveţi scriind.
' În original, gittin ovuh = getting over (n. trad.)
? in original, done gone to school and read all dem books and still don’t know nothin! Deşi se poate să fi fost adevărat în trecut, scrierea academică din zilele
in. trad.) noastre, în majoritatea disciplinelor, nu mai este echivalentul lingvistic al unei
* În original, how bad they is (n. trad,) ocazii black tie/,la patru ace”. Pentru a avea succes ca scriitori în timpul

120 121
colegiului, deci, nu este nevoie să vă limitați limbajul la unul strict formal. Deşi
scrierea academică se bazează, într-adevăr, pe modele de propoziţii complexe
şi pe vocabulare specializate, specifice disciplinelor, este surprinzător cât de
des un astfel de text atrage limbajul străzii, al culturii populare, al comunităţi.
lor noastre etnice şi al familiei. Prin amestecul acestor limbaje, ceea ce se
numeşte engleză-,standard” se schimbă în timp, iar gama de posibilități des-
chise unui scriitor din mediul academic continuă să crească.
ZECE

„DAR NU MĂ ÎNŢELEGEȚI
Exerciţii

GREŞIT”
!. Luaţi un paragraf din această carte şi coborâţi-l/dress it down, rescri-
indu-l într-un limbaj informal, colocvial. Apoi rescrieți acelaşi paragraf
înălţându-l/dress it up, făcându-l mult mai formal. Rescrieţi paragraful
încă o dată într-un mod care să combine cele două stiluri. Daţi aceste Arta metacomentariilor
paragrafe unui coleg şi discutați care dintre versiuni este mai eficientă
şi de ce,

2. Găsiţi un text scris pentru un curs și studiaţi-l pentru a vedea dacă ați Când le spunem oamenilor că scriem un capitol despre arta metacomen-
folosit vreuna dintre expresiile voastre de zi cu zi — orice cuvinte sau
tariilor, adesea se uită miraţi la noi şi ne spun că habar nu au ce este acela un
structuri care nu sunt „academice”. Dacă întâmplător nu găsiți nimic,
„metacomentariu”. „Știm ce este un comentariu”, spun ei uneori, „dar ce în-
vedeţi dacă există unul sau două locuri în care trecerea la un limbaj mai
seamnă când este meta?” Răspunsul nostru este că, indiferent dacă ştiu sau nu
degajat sau neaşteptat ar putea să vă ajute în exprimarea punctului de
vedere, în captarea atenţiei cititorului sau doar în adăugarea de sare şi termenul, ei practică arta melacomentariilor zi de zi, de fiecare dată când sub-
piper textului vostru. Aveţi grijă să vă gândiţi mereu la auditoriul vos- liniază ceva, explicând ceea ce au spus sau au scris: „Ceea ce am vrut să spun
tru şi la scop. Folosiţi un limbaj care să le fie potrivit ambelor. este că ”, „Punctul meu de vedere nu era că „ci că
” sau „Probabil că nu o să vă placă ce vreau să spun, dar
”. În astfel de cazuri, ei nu oferă noi puncte de vedere, ci spun
unui auditoriu cum să interpreteze ceea ce au spus deja sau sunt pe cale de a
spune, Pe scurt, deci, metacomentariile sunt un mod de a comenta asupra afir-
maţiilor voastre și de a le spune celorlalţi cum să — sau cum să nu — le perceapă,
Ar putea fi de ajutor să vă gândiţi la metacomentarii ca la corul din teatrul
Greciei antice, care stă de o parte a dramei ce se desfăşoară pe scenă şi îi explică
semnificaţiile pentru audiență — sau ca la vocea naratorului care comentează
despre și explică acţiunea dintr-un show de televiziune sau un film. Gândiţi-vă
la metacomentariu ca la un fel de al doilea text, care stă alături de textul vostru
principal şi explică ce înseamnă. În textul principal spuneţi ceva; în metatext,
Vă ghidaţi cititorii în interpretarea şi procesarea a ceea ce ați spus.

123
 Ceea ce sugerim noi, deci, este si v4 génditi la textul vostru ca la doua texte Ț înțeleagă greşi! în multe feluri. Chiar şi cei mai buni scriitori pot provoca la citi-
unite inseparabil: textul principal, în care vă scrieți argumentaţia, şi un altul în tori reacții pe care aceştia nu şi le-au dorit, şi chiar şi cititorii buni se pot pierde
care vă „prelucraţi” ideile, distingând punctele voastre de vedere de ale altora cu într-un raționament complicat sau nu reușesc să vadă cum se leagă un punct de
care ar putea să se confunde, anticipând obiecții şi răspunzându-le, legând un vedere cu altul. Cititorii pot, de asemenea, să nu vadă ce urmează după argumen-
punct de vedere cu altul, explicând de ce afirmaţia voastră ar putea fi controver. tul vostru sau vă pot urmări raționamentul şi exemplele fără să reuşească să vadă
sată şi aşa mai departe. Figura următoare demonstrează ce am vrut să spunem, concluzia mai importantă pe care o trageţi din ele. S-ar putea să nu reuşească să
înţeleagă semnificația globală a raționamentului vostru sau să confunde ceea ce
ați spus cu un raționament asemănător pe care l-au auzit înainte, dar de care voi
ORIGE SCRII ~ doriți să vă distanțaţi. Ca urmare, indiferent cât de direct sunteți ca scriitor, citi-
ARE O COMPONENTĂ torii vor avea, totuși, nevoie să îi ajutaţi să înțeleagă ce aţi vrut să spuneţi de fapt.
CONVERSATIONALA NU MĂ ÎNȚELEGE GREȘIT, Deoarece cuvântul scris este atât de predispus la neînțelegeri şi poate fi interpre-
tat în atât de multe feluri diferite, avem nevoie de metacomentarii pentru a ţine
NU SPUN CA... Ja distanță neînțelegerile şi alte rateuri de comunicare.
Un alt motiv pentru care trebuie să stăpâniți arta metacomentariilor este
acela că ea vă ajută să vă dezvoltați ideile şi să generaţi mai mult text. Dacă aţi
avut vreodată probleme să realizaţi numărul de pagini cerut pentru un proiect
METATEXT
scris, metacomentariile vă pot ajuta să adăugaţi atât lungime, cât şi profunzime
textului vostru. Am văzut mulți studenți care au încercat să realizeze o lucrare
de cinci pagini oprindu-se la două-trei pagini şi bolborosind, plângându-se că
au spus tot ce era de spus legat de subiectul lor. „Mi-am susținut teoria şi mi-am
prezentat raționamentele şi dovezile”, ne-au spus studenții. „Ce ar mai fi de
făcut?” Este aproape ca şi cum astfel de scriitori au generat o teorie şi nu mai
GG ştiu ce să facă cu ea. Însă, când aceşti studenți au învăţat să folosească meta-
comentariile, au scos mai mult din propriile idei şi au scris texte mai lungi, mai
TEXTUL PRINCIPAL TRANSMITE CEVA, substanțiale. Rezumând, metacomentariile vă pot ajuta să scoateţi potențialul
METATEXTUL LE SPUNE CITITORILOR maxim din ideile voastre, extrăgând implicaţiile importante, explicând ideile
din mai multe perspective si asa mai departe.
CUM SAU CUM SĂ NU ÎL INTERPRETEZE.
Deci, chiar şi atunci când aţi putea crede că aţi spus tot ce era posibil într-un
raționament, încercaţi să inseraţi următoarele tipuri de metacomentarii:

FOLOSIREA METACOMENTARIILOR » Cualte cuvinte, ea nu îşi dă seama câtă dreptate are.

PENTRU A CLARIFICA ȘI A ELABORA + Ce înseamnă cu adevărat, este că
» Părerea mea nu este că ci că
» Incele din urmă, deci, scopul meu este dea demonstra că
Dar de ce este nevoie de metacomentarii ca să le spuneți cititorilor ce ați
vrut să comunicaţi şi să îi ghidaţi prin textul vostru? Nu puteți, pur şi simplu, La modul ideal, astfel de metacomentarii ar trebui să vă ajute să recunoaş-
să spuneți clar ceea ce aţi vrut să spuneţi de la bun început? Răspunsul este că, teți anumite implicaţii ale ideilor voastre de care nici nu v-aţi dat seama de la
indiferent cât de clar şi de precis e scrisul vostru, cititorii s-ar putea totuși să îl bun început că există.

124 125
 Haideţi să vedem cum foloseşte criticul cultural Neil Postman metacg. — de vreme ce, la fel ca toate titlurile, se detașează de textul în sine şi le spune
mentariile în următorul pasaj, descriind schimbarea din cultura americană cititorilor care este ideea principală a cărţii: aceea că tocmai plăcerea furnizată
atunci când a început să treacă de la tipar şi citit la televiziune şi filme. de industria show-ului contemporan este distructivă.
Titlurile, de fapt, sunt unele dintre cele mai importante forme de metaco-
Intenţia mea in această carte este să arăt că o mare (...) schimbare a avut mentariu, funcționând mai degrabă ca strigătorii de la circ/carnival barkers, care
loc în America, având drept consecinţă faptul că majoritatea conținutului dis- Je spun trecătorilor la ce să se aştepte dacă vor intra. Subtitlurile funcționează
cursului nostru public a devenit un nonsens periculos, Având în vedere asta, de asemenea ca metacomentarii, explicând mai departe sau elaborând pe baza
sarcina mea din capitolele care urmează este clară. Mai întâi, trebuie să de- țitlului principal. Subtitlul acestei cărți, de exemplu, nu doar explică faptul că
monstrez cum, sub dominaţia presei scrise, discursul în America era diferit față este vorba despre „pașii care contează în scrierea academică”, ci şi indică faptul
de ce este astăzi — coerent, în general, serios şi rațional; și apoi, cum, sub do- că „Ei spun/Eu spun” este unul dintre aceşti pași. A gândi un titlu ca pe un meta-
minaţia televiziunii, el a devenit ofilit şi absurd, Dar, ca să evit posibilitatea ca comentariu poate să vă ajute, în fapt, să creați titluri mai inteligente, unele care,
analiza mea să fie interpretată ca o văicăreală-standard, academică, un fel de asemenea celui al lui Postman, să le ofere cititorilor un indiciu despre cum va
plângere elitistă împotriva „deşeurilor”/junk televiziunii, trebuie mai înrâi să fi raționamentul vostru. Comparaţi astfel de titluri cu unele inutile, suspendate,
explic că (...) apreciez junk-ul la fel ca vecinul meu și ştiu prea bine că presa cum ar fi Shakespeare sau Steroizii sau Eseu in engleză, ori cu eseuri fără niciun
scrisă a generat şi ea destul junk, cât să umple Marele Canion până la buză. fel de titlu. Eseurile cu titluri vagi (sau fără titluri) transmit mesajul că scriitorul
Televiziunea nu e destul de veche ca să fi putut egala producţia tipărită de junk. nici măcar nu s-a deranjat să reflecteze asupra a ceea ce el sau ea afirmă şi că
New Postman, Amusing Ourselves to Death; nu îl interesează să ghideze sau să orienteze cititorii.
Public Discourse in the Age of Shaw Business/Sda mori de ras;
Discursul public in era show-businessului

Pentru a înțelege ce vrem să spunem prin metacomentariu, uitați-vă la

FOLOSIȚI ALȚI PAȘI CA METACOMENTARII
frazele pe care le-am marcat cu italice în textul anterior. Cu acești paşi, Postman
se detașează, de fapt, de ideile lui principale pentru a îi ajuta pe cititori să ur- Mulţi dintre paşii discutați în această carte funcționează ca metacomentarii:
mărească şi să înțeleagă ceea ce argumentează el. analizarea obiecţiilor, introducerea de conectori, încadrarea citatelor, răspunsul
la „Ei, şi ce?” şi „Cui îi pasă?” Când paraţi obiecțiile, vă detaşaţi de textul propriu
Previzualizează ceea ce va dezbate: /ntenţia mea în această carte este să arăt... şi vă imaginaţi ce ar putea să spună o voce critică; iar când adăugaţi conectori,
Explică felul cum va realiza această demonstrație: Având asta în vedere, sar- explicați de fapt relaţia dintre diferitele afirmaţii. Şi atunci când răspundeți in-
cina mea din aceste capitole... este... Mai întăi, trebuie să demonstrez... Şi, apoi... trebărilor de tipul „Ei, şi ce?” şi „Cui îi pasă”?”, priviţi dincolo de raționamentul
Distinge raționamentul său de alte raționamente cu care ar putea fi confun- vostru central şi explicaţi cine ar trebui să fie interesat de el şi de ce.
dat ușor: Day; ca să evit posibilitatea ca analiza mea să fie interpretată ca... trebuie
mai întâi să explic că...

TITLURI PE POST DE METACOMENTARIU

Chiar şi titlul cărții lui Postman, Amusing Ourselves to Death: Public Dis-
course in the Age of Show Business, funcţionează ca un fel de metacomentariu,

126 127
 SABLOANE PENTRU INTRODUCEREA "CA SA TRECETI DE LA O AFIRMATIE GENERALA
LA UN EXEMPLU SPECIFIC
METACOMENTARIILOR
Aceşti paşi vă ajută să explicaţi un punct de vedere general furnidhea ki
exemplu concret care ilustrează ceea ce spuneți.
+ De exemplu,
PENTRU A ÎNDEPĂRTA POSIBILELE NEÎNȚELEGERI > bunăoară, demonstrează că .
> Luaţi în considerare „de exemplu.
Următorii paşi vă ajută să faceți diferența dintre anumite puncte de vedere > Un exemplu relevant ar fi
şi altele, cu care ar putea fi confundate.

» În principal, nu discut faptul că artrebui să renunțăm la această politică, cică PENTRU A INDICA CĂ O AFIRMAȚIE ESTE MAI (MULT),
ar trebui să (îi) monitorizăm efectele mult mai îndeaproape. MAI PUTIN SAU LA FEL DE SEMNIFICATIVĂ
> Nu vreau sa spun ca „ci mai degrabă că
> X este mai puțin preocupat de decât de Următoarele şabloane vă ajută să accentuați argumentul pe care îl prezen-
taţi, arătând dacă acel argument este mai mult sau mai puţin semnificativ prin
comparație cu cel anterior, sau este la fel.
PENTRU A ELABORA O IDEE ANTERIOARĂ
+ Chiar mai important,
Următorii paşi elaborează un punct de vedere anterior, spunându-le citi- > Dar, mai presus de toate,
torilor: „În cazul în care nu aţi înțeles de la bun început, voi încerca să spun > Într-o paranteză, vom observa pe scurt că
acelaşi lucru în alt mod”. > La fel de important,
> La fel,
> Cu alte cuvinte,
> În fine,
+ Ca să o spun altfel,
> Ceea ce spune X aici este că
PENTRU A EXPLICA O AFIRMAȚIE,
ATUNCI CAND ANTICIPAŢI OBIECȚII
PENTRU A OFERI UN TRASEU TEXTULUI VOSTRU
lată un șablon care vă ajută să anticipaţi şi să răspundeţi unor posibile
Acest pas orientează cititorii, clarificând ce aţi vrut să spuneți până acum
obiecţii:
şi ce aveţi de gând să spuneţi de aici înainte — şi uşurându-le procesarea gi
urmărirea textului.
» Deși unii cititori ar putea obiecta că „voi răspunde că
lul
2 explorează
» Capito „în timp ce Capito lul
3 examinează is
> După ce tocmai am afirmat că „aș vrea acum să dezvolt
ideea prin

128 129
PENTRU A GHIDA CITITORII CĂTRE PUNCTUL VOSTRU 2. Completaţi fiecare dintre şabloanele de metacomentarii care ur-
DE VEDERE CEL MAI GENERAL mează, în orice fel care să aibă sens:

Aceşti paşi arată că stăpânii lucrurile şi legaţi diferitele subpuncte mar. Susținând ideea folosirii marijuanei în scopuri medicale, nu vreau să spun

”
cate anterior. (Capitolul 6 are mai multe sabloane pentru a anticipa obiecțiile.) că
Dar raționamentul meu va face mai mult decât să dovedească faptul că un
>» Rezumând, deci, anumit produs chimic industrial are anumite proprietăți toxice. În acest articol
+ Concluzia mea este, așadar, că de asemenea, voi
» Pe scurt, Punctul meu de vedere legat de obsesiila nationale în privința sporturilor întă-

—
rește credința pe care o au mulți ______________ „aceeacă
În acest capitol, am încercat să arătăm că, adesea, cel mai convingător fe] Cred, așadar, că războiul este complet nejustificat. Dar dați-mi voie să în

”
de a scrie este cel care revine asupra şi comentează propriile afirmaţii în moduri întorc și să explic cum am ajuns la această concluzie: _______________. În
ce ajută cititorii să le trateze și să le proceseze. În loc de a clădi, pur și simplu, acest fel, am ajuns la convingerea că acest război este o mare greșeală.
afirmaţie peste afirmaţie, scriitorii eficienţi „regizează” modul în care vor fi
primite afirmaţiile lor. Este, bineînţeles, adevărat că, pentru a fi convingător,
un text trebuie să aibă, în primul rând, opinii importante pe care să le discute,
Dar chiar si cele mai puternice argumentatii se vor poticni, dacă scriitorii nu
vor folosi metacomentarii care să prevină posibilele interpretări greşite şi să le
facă raționamentele să strălucească.

Exerciţii

|. Citiţi un eseu sau un articol şi adnotaţi-l pentru a arăta diferitele moduri

în care autorul foloseşte metacomentariile. Folosiţi şabloanele de la
paginile 128-130 pe post de ghid. De exemplu, aţi putea să încercuiți
expresiile tranziționale și să scrieți „trans” pe margine, să puneţi paran-
teze alături de propoziţiile care elaborează alte propoziţii anterioare şi
să le marcați cu „elab.”, sau să subliniați propoziţiile în care autorul
rezumă ceea ce el sau ea a spus până atunci, scriind pe margine „rez.”,
Cum foloseşte autorul metacomentariile? Urmăreşte el vreunul dintre
şabloanele oferite în această carte, cuvânt cu cuvânt? Aţi găsit vreo
formă de metacomentariu care nu a fost discutată în acest capitol? Dacă
da, o puteţi identifica, denumi şi chiar puteți concepe șabloane bazate
pe ea, pe care să le folosiţi în propriul vostru text? Și, în sfârșit, cum
credeţi că folosirea metacomentariilor de către autor îmbunătăţeşte (sau
dăunează) scrisul lui sau al ei?

130
 revizii. Lista de verificare pe care v-o oferim în continuare urmează capitolele
din această carte.

Cum redaţi ceea ce spun alții?

Începeţi cu ce spun alții? Dacă nu, încercaţi să revizuiţi astfel încât să o

UNSPREZECE faceţi. Vedeţi paginile 38-39 pentru şabloane care vă pot ajuta.

„EL SPUNE SUSŢINE” Aţi rezumat sau aţi parafiazat ceea ce au spus ei? Dacă da, le-aţi redat
punctele de vedere acurat şi adecvat?
Folosind sabloanele pentru a revizui l-aţi citat pe alții? Aţi încadrat cum se cuvine fiecare citat, integrându-l
în textul vostru? Sprijină citatele raționamentul vostru? Aţi introdus adecvat
fiecare citat, numind persoana pe care aţi citat-o (şi spunând cine este acea
persoană, dacă cititorii voştri nu ar şti)? Aţi explicat cu propriile voastre cuvinte
Una dintre cele mai importante etape ale procesului scrierii este revizui- ce înseamnă citatele? Aţi indicat, apoi, clar cum sprijină citatele propriul vos-
rea, adică momentul în care priviţi draftul/ciorna atenţi la cât de bine v-aţi tru raționament? Vedeţi paginile 53-55 pentru ponturi despre crearea unui
susținut raționamentul şi la ce trebuie să faceţi ca să îl/o îmbunătăţiți. Provo- „sandvici de citate”.
carea este aceea de a vă da seama unde anume mai este de lucrat — şi, apoi,
exact ce aveți de făcut. Verificaţi verbele pe care le folosiţi pentru a introduce rezumatele sau
Uneori veți primi comentarii şi sugestii specifice de la un profesor, acesta citatele: exprimă ele cu acuratețe ceea ce a fost spus? Dacă aţi folosit expresii
observând că trebuie să vă exprimaţi poziția mai explicit, că punctul vostru de obişnuite de semnalizare cum ar fi „X a spus” sau „Y crede că”, există un verb
vedere nu este clar, că nu aţi înţeles bine sau aţi înțeles greşit un autor pe care care să reflecte cu mai multă acuratețe ceea ce a fost spus? Vedeţi paginile
îl citați şi aşa mai departe. Dar ce se întâmplă dacă nu aveţi nicio astfel de în- 49-50 pentru o listă de verbe de introducere a rezumatelor şi citatelor.
drumare sau nu sunteți siguri că ştiţi ce să faceți cu ea? Lista de sugestii care
Aţi documentat toate rezumatele şi citatele, atât cu o precizare trecută
urmează vă oferă ajutor şi vă îndrumă înapoi la sfaturi relevante şi la sabloane
între paranteze, cât și cu o bibliografie?
din această carte,
Vă prezentaţi argumentaţia ca pe un răspuns la ceea ce spun alții? Faceți
Le-aţi reamintit cititorilor ceea ce au spus alții, în mai multe momente
referiri la părerile altora, pe lângă cele personale? Folosiţi markeri de voce ca
de-a lungul textului vostru? Dacă nu, vedeţi pagina 40 pentru a vă ajuta să revi-
să realizați distincţia clară, pentru cititori, dintre punctele voastre de vedere și zuiți, astfel încât să faceţi acest lucru.
cele ale altora? Pentru a ajunge la un raționament cât mai convingător cu pu-
tință, ar ajuta să faceţi mai multe concesii punctelor de vedere diferite, utilizând
șabloanele de tipul „Da, dar”? Ce spuneţi voi?
Punându-vă aceste întrebări legate de revizuirea la scară mare, veți reuși
să vedeţi cât de bine aţi gestionat structura de tip „Ei spun/Eu spun”, iar acest Sunteţi de acord, în dezacord sau ambele cu cei cărora le răspundeţi? Aţi
lucru, la rândul său, ar trebui să vă ajute să sesizaţi unde mai sunt necesare alte spus-o explicit?

132 133
 Dacă nu sunteți de acord, aţi oferit motive pentru care nu sunteţi de acord? um „Cu alte cuvinte” sau „Nu mă înțelegeţi greşit”. Vedeţi Capitolul 10
Dacă sunteţi de acord, ce aţi adăugat în plus discuţiei? Dacă aţi fost atât de acord, pentru exemple despre cum să faceţi asta,
câi şi împotrivă, ați făcut-o fără să îi derutaţi pe cititori sau fără să fiți evazivi?
Aveţi un titlu? Dacă da, le spune acesta cititorilor care este punctul vostru
V-aţi exprimat poziţia, inclusiv pe cea căreia îi răspundeți, ca pe un tot unitar? de vedere sau tema voastră principală — şi o face într-o manieră animată? Ar
trebui să adăugaţi un subtitlu pentru a sprijini titlul?
Ce motive şi dovezi oferiţi ca să-l susţineţi pe „Eu spun” al vostru? Cy
alte cuvinte, raționamentul vostru şi raționamentul căruia îi răspundeţi — „Eu
spun” şi „Ei spun” ale voastre — se referă la acelaşi subiect sau temă, ori apare Aţi legat lucrurile între ele?
o modificare care vă duce pe o tangentă ce va deruta cititorii? Un mod de a vă
asigura că „Eu spun” şi „Ei spun” sunt mai degrabă coordonate decât să pară Vă pot urmări cititorii raționamentul, de la o propoziţie şi un paragraf
nişte cunoștințe întâmplătoare! este de a folosi aceiaşi termeni-cheie în ambele. la următoarele, ca să vadă cum susține raționamentul vostru global fiecare
Vedeţi Capitolul 7 pentru ponturi despre felul cum să o faceţi. idee succesivă?

Vor fi capabili cititorii să sesizeze diferenţia dintre ce spuneţi voi şi ce Verificaţi felul în care aţi folosit conectorii, cuvinte precum „totuşi” şi
spun alții? Vedeţi Capitolul 5 pentru sfaturi despre folosirea markerilor de voce „aşadar”. Astfel de cuvinte clarifică felul în care ideile voastre relaţionează una
pentru a face clar distincţia, mai ales în momentele în care treceţi de la punctul cu alta; dacă este nevoie să adăugaţi conectori, vedeţi paginile 106-108 pentru
vostru de vedere la punctul de vedere al altcuiva sau invers. o listă completă.

Verificaţi felul în care folosiţi cuvintele indicatoare. Folosiţi indicatori

Aţi introdus vreo voce sceptică? obişnuiţi, precum „acesta” şi „acela”, care ajută la ghidarea cititorilor de la o
propoziţie la următoarea? Dacă da, este întotdeauna clar la ce se referă „acesta”
AȚi conştientizat posibilele obiecții la raționamentul vostru? Daca da, ati şi „acela”, sau este nevoie să mai adăugaţi substantive, pentru a evita ambigui-
redat aceste puncte de vedere corect — şi le-aţi răspuns convingător? Vedeţi tatea? Vedeţi paginile 109-110, ca să vă ajute să lucraţi cu cuvintele indicatoare.
Capitolul 6 pentru ponturi despre cum să faceţi asta.
Ați folosit ceea ce noi am numit „repetarea, cu o diferenţă ”, ca să ajutaţi
Dacă nu, gândiţi-vă ce alte perspective mai există asupra subiectului vos- la conectarea părților din raționamentul vostru? Vedeţi paginile 110-114 pentru
tru şi încorporaţi-le în draftul vostru/ciorna voastră, exemple despre cum să o faceți.

Afi folosit metacomentarii pentru a clarifica ceea ce aţi vrut Aţi arătat de ce contează raţionamentul vostru?
şi ceea ce nu aţi vrut să spuneţi?
Nu presupuneţi că cititorii vor înțelege de ce este important raționamentul
Indiferent cât de clar v-aţi explicat punctele de vedere, este o idee bună vostru— sau de ce ar trebui să le pese. Fiţi siguri că le-aţi spus voi de ce. Vedeţi
să explicaţi ce ați vrut să spuneți — sau nu ați vrut să spuneţi — cu expresii Capitolul 7 dacă aveţi nevoie de ajutor.

' In engleză, seeming like ships passing in the night, ca nişte vapoare trecând în noapte
(n. trad.)

134 135
 ESEUL REVIZUIT AL UNEI STUDENTE

lată un exemplu despre felul în care o studentă, Antonia Peacocke, a folo.

sit această carte pentru a revizui un eseu, Începând cu un articol pe care îl seri.
sese pentru ziarul şcolii sale, Peacocke a urmat, apoi, sfatul din cartea noastră,
transformându-şi articolul într-un eseu academic cu nivel de colegiu. Articoluj
ei original era o expunere scurtă despre motivele pentru care îi place Family
Family Guy și Freud: Glumele si relatia lor cu
Guy/Familistul, iar primul ei pas în revizuire a fost acela de a începe cu un „E; inconstientul
spun” si un „Eu spun”, făcând, la începutul eseului, o scurtă descriere a argu-
mentaţiei ei globale. În timp ce în versiunea originală a admis faptul că multă
lume consideră show-ul „inacceptabil”, nu a numit aceste persoane și nu a
ANTONIA PEACOCKE
arătat de ce nu le-a plăcut spectacolul. În varianta revizuită, după mai multe
cercetări, Peacocke i-a identificat pe cei cu care nu era de acord şi le-a răspuns
pe larg, după cum o arată eseul însuşi.
In plus, Peacocke a întărit tranziţiile existente, a adăugat altele noi şi a Tolaniti in fata televizorului dupa o zi lunga de lucru, nu va ganditi, pro-
clarificat miza raționamentului său, spunând mai explicit de ce ar fi trebuit să babil, prea mult la faimoşii psihologi ai secolului 20. Cumva, aceste figuri nu
le pese cititorilor dacă Family Guy este bun sau slab. Făcând aceste revizii, ea apar prea des in prime-time la TV — ba nici chiar în programele obişnuite. Dacă
a dat propria sa întorsătură unor şabloane din această carte. urmăriți Living Lohan sau NewsHour/Ora de ştiri, e foarte probabil că nu vă
Am adnotat eseul lui Peacocke pe margine, pentru a sublinia anumiți paşi gândiţi la Freud, chiar dacă aţi auzit de cartea lui Glumele și relaţia lor cu in-
retorici discutați în cartea noastră şi capitolele în care apar aceste discuţii. conştientul Jokes and Their Relation to the Unconscious. Eu zic ca ar trebui
Sperăm că, studiind eseul ei si adnotările noastre, veţi găsi sugestii legate de s-o faceti. [Incepe cu ceea ce spun altii. (Capitolul 1)]
felul cum ati putea sa vA slefuiti si revizuiti propriul text. Ceea ce m-a determinat să mă gândesc la Freud în primul rand a fost, de
Antonia Peacocke a scris acest eseu in vara dintre liceu si primul ej fapt, Family Guy/Familistul, filmul de desene animate creat de Seth MacFarlane.
an la Harvard. Este acum doctoranda in filosofie la Universitatea Berkeley (Pe bune — ţineţi aproape!) Oricare dintre prietenii mei vă poate spune că acest
din California. program exercită o fascinaţie nesfârşită asupra mea; de fapt, pentru mine, tablo-
idul „coleg perfect” din timpul liceului! a fost copilul Stewie Griffin, un personaj
din program (Vezi figura | [Răspunde la ceea ce spun ei. (Capitolul 4)]). Destul
de stânjenitor, am ajuns aproape până în punctul în care am putut juca versiuni
one-woman ale câtorva episoade. Ştiu fiecare website care dă show-ul gratis,
refuz în continuare să înapoiez cele cinci DVD-uri Family Guy pe care mi le-a
împrumutat un prieten în 2006. Înainte de a fi atât de devotată, însă, eram cate-
goric împotriva programului, din cauza umorului lui de o calitate mai specială.
[Metacomentarii de apărare în faţa unui potențial scepticism. (Capitolul 10)]
Nu va fi nicio surpriză că nu eram singura care credea astfel, mulți încă
denunță Family Guy ca fiind bigot şi crud. Jurnalistul Stuart Elliott de la Vew

' În engleză, my high school rag-sheet „perfect mate” (n. trad)

137
 York Times susținea chiar anul acesta că „personajele serialului Family Guy de | provocată, totuși, Fox a cenzurat desenul animat şi l-a programat neregulat; ca
pe Fox TV... Jienesc aproape orice grup de oameni ai putea numi”. La fe| - urmare, ratingurile au căzut atât de jos, încât în 2002 a fost anulat pentru a doua
Stephen Dubner, coautor la Freakonomics', a numit Family Guy „un desen oară (Weinraub). Dar pe urmă a revenit cu o răzbunare— voi vorbi despre asta
animat care pune laolaltă mai multe gaguri pe minut despre rasă, sex, incest, mai târziu.
bestialitate etc. decât orice alt spectacol la care m-aș putea gândi”. Comparând Family Guy a avut necazuri şi de curând. În 2007, comicul Carol Burnett
nivelul de ofensă cu cel din comentariile infamante ale lui Don Imus” despre a dat în judecată Fox-ul pentru 6 milioane de dolari, susținând că parodia la
Charwoman, un personaj pe care ea l-a creat pentru The Carol Burnett Show,
; nu doar ca violeaza copyright-ul, dar si manjeste numele personajului ca raz-
bunare pentru refuzul lui Burnett de a îngădui folosirea motivului din cântecul
său („Carol Burnett dă în judecată parodia Family Guy”). Procesul a apărut
după ce MacFarlane a transformat-o pe Charwoman într-o femeie de serviciu
într-un magazin de pornografie. Burnett a pierdut procesul, dar judecătorul
districtual Dean Pregerson a recunoscut că poate „înțelege perfect cât de dez-
gustător şi de ofensator era segmentul pentru Ms. Burnett” (citat în Grossberg).
Admit că pot înțelege cum părţi ale showului pot părea ofensatoare dacă
Je iei ad litteram. lată, de pildă, batjocorirea unui video instrucțional al anilor
50 care apare în episodul „| Am Peter, Hear Me Roar.” [Reprezintă deschis
obiecțiile unui sceptic. (Capitolul 6))
Figura 1. Peter si Stewie Griffin (Everett Collection)
[Ecranul devine alb-negru. O muzică plicticoasă se aude in fundal. Pe
echipa de baschet feminin Rutgers? din acelaşi an, comentarii care l-au aruncat ecran scrie „Femei la locui de muncă, circa 1956", apoi se mută pe o imagine
pe popularul amfitrion al talkshow-ului de pe Radio CBS afară din program, a unui birou cu diferite femei lucrând la maşina de scris. Un om de afaceri
Dubner spunea ca se mira de ce nu i-a mers lui Imus cum le-a mers celor cu vorbeşte spre cameră.)
Family Guy. [Citează şi rezumă ce spun altii. (Capitolele 2 si 3)]
Dubner nu stia totul despre problemele pe care le-a avut Family Guy. De OMUL DE AFACERI: raţionale şi fragile emoţional de la natură, colegele
fapt, s-ar putea să fie unul dintre puținele show-uri de televiziune care au fost femei sunt nişte animale bizare. Sunt foarte nesigure de felul în care arată.
anulate nu o dată, ci de două ori. După premiera din aprilie 1999, showul a Spune-le cât de bine arată în fiecare zi, chiar dacă sunt modeste gi neîngrijite. [Se
rulat până în august 2000, dar a fost asediat de atât de multe plângeri, unele de intoarce spre o dactilografă neatrăgătoare.] Faci o treabă foarte bună, Muriel, şi
la şeful vechiului liceu al lui Mac Farlane, reverendul Richardson W. Schell, eşti mai drăguță decât Mamie van Doren! [Ea zâmbeşte. El rânjeşte spre cameră,
încât Fox l-a abandonat până în iulie 2001 (Weinraub). Încă speriat de agitația ridică o sprânceană cu subinteles şi face cu ochiul]. Şi ţineţi minte, nimic nu
spune „Bună treabă!” mai bine decât o palmă peste fund. [Tiece pe lângă o femeie
' Celălalt autore Steven D. Levitt. Carte apărută cu titlu neschimbatşi în versiune românească aplecată peste uri fişier şi demonstrează cu entuziasm. Ea zâmbeşte, părând fla-
(trad. Mihai Popescu). „Freakonomics este o demonstraţie a faptului că raționamentul economic lată. El rânjeşte din nou spre cameră in limp ce muzica încetează.]
poate deveni la fel de accesibil ca textul unui roman poliţist, explicând lumea şi modul cum oamenii
acționează pentru a obține ceea ce doresc; şi asta mergând până la formele extreme care vizează
escrocheria, corupția şi criminalitatea,” (Dr. Florin Pogonaru, în textul de prezentare) (n. trad.) Să râzi de ceva atât de nerușinat sexist poate provoca oricui un sentiment
* John Donald ,.Don™ Jnius, moderator american de talkshow radiofonic (n, trad.) „de vinovăţie şi, înainte de a medita mai profund în legătură cu show-ul, asta
* Rutgers, The State University of New Jersey (n. trad.) „părea să fie o problemă uriaşă, Eram de acord cu Dubner şi nu reuseam să

138
 înţeleg cum poate cineva să râdă la astfel de glume fără să se simtă cât de câ. BRIAN: La est de Eden’? Carevasăzică tu, tu faci tot ce-ti spune Oprah sa
ruşinat. [Este de acord, dar cu un amendament. (Capitolul 4)] faci, ha?
Curând, însă, m-am văzut silită să dau desenului Family Guy o şansă. Era STEWIE: Păi, ştii, cartea asta e de vreo cincizeci de ani. E un clasic.
pur şi simplu peste tot: fratele meu și mulți dintre prietenii mei se uitau la e] BRIAN: Dar abia ai aflat săptămâna trecută. Și e un autocolant uriaş cu
cu religiozitate, iar fanii lui devotați făceau neobosiți prozeliţi. În cazul în Care Oprah pe copertă.
aveți îndoieli privind larga lui popularitate, luaţi în considerare aceste fapte. STEWIE: Of, of, of, deci asta era? Of, las" că-l dezlipesc iute.
Pe Facebook, forumul universal al generaţiei mele, sunt în mod curent 23 de BRIAN: Deci, hmm, ce-o să citeşti după asta?
grupuri diferite de fani Family Guy cu un număr de 1.669 de membri (a se STEWIE: Păi, ea nu ne-a spus încă, la naiba! [Foloseşte citatul-sandvici
compara cu cele doar 6 grupuri care protestează contra Family Guy, cu 105 pentru a explica acest extras. (Capitolul 3)]
membri în total.) Utilizatorii respectatului Internet Movie Database îi acordă
o nota de 8,8 din 10. Seturile de DVD-uri au fost cele mai bine vândute DVD-uri Brian şi Stewie demonstrează perspicace şi comic cum americanii se arată
de televiziune din Statele Unite în 2003 (Moloney). În rândul publicului Şi în dornici să urmeze orbeşte sfaturile unei celebrităţi — şi sunt mai puțin dornici
industria cinematografică, show-ul e fantastic de bine apreciat; a câștigat opţ să admită că asta fac.
premii, inclusiv trei prime-time Emmy (IMDb). Cel mai important: de fiecare Glumele mai de prost gust, însă, cele care dau prostul renume desenului
dată când a fost anulat, fanii au găsit forța brută necesară pentru a-l readuce pe Family Guy, atrag un alt fel de spectatori. Aceşti spectatori nu sunt „șoareci
ecran. În 2000, campaniile online au reuşit smecheria; in 2002, devotatii ay într-un labirint behaviorist”, cum îi etichetează scriitoarea de la Slare, Dana
demonstrat în fața Sudiourilor Fox, au refuzat să urmărească Fox network şi Stevens, pe consumatorii moderni de televiziune americani în articolul ei Gândind
au boicotat toate companiile care îi făceau reclamă (Moloney). Dată fiind ma. in afara cutiei idioate! Thinking Outside the Idiot Box. Ei sunt spectatori conştienţi
rea trecere a show-ului, atât printre prieteni şi familie, cât şi în lumea largă, şi critici, înrudiți cu acei „screenagers”! identificați de Douglas Rushkoff într-un
eseu intitulat Bart Simpson: prințul ireverenței (294). Ei nu sunt — şi nu pot ac-
mi-ar fi fost mult mai greu să-i evit pe cei din familia Griffin, decât să ma lag
scufundată în lumea lor animată. [Anticipează scepticismul neîncrezătorilor. centua îndeajuns acest lucru, oricât de pro-domo pare să sune — inși imorali sau
uşor de manipulat. [Distinge între ceea ce spun alţii şi ce spune ea. (Capitolul 5)]
(Capitolul 6)]
Textul lui Rushkoff analizează umorul din Familia Simpson/ The Simpsons,
După mai multă expunere, m-am descoperit construind o impresie mult
un show criticat pentru multe motive asemănătoare cu cele din cazul lui Family
mai pozitivă despre Family Guy. Cei care nu urmăresc prea des programul,
Guy. „Oamenii pe care îi numesc screenagers”, explică Rushkoff, „...vorbesc
cum recunoaşte Dubner, ar putea uşor să ajungă la ideea că acest desen animat
limbajul media mai bine decât părinţii lor şi văd dincolo de stângacele tentative
extrage plăcere din umorul controversat doar de amorul artei. Dar cei care îi
de a-i programa la supunere” (294). El susține că tehnologia jocurilor a făcut
acordă atenţie şi meditează la intențiile creatorilor lui pot vedea că Family Guy
ca generaţia mea să-şi dea seama că televiziunea e programată pentru noi cu
satirizează inteligent unele aspecte ale culturii americane. [Distinge între ceea anumite intenţii; de vreme ce putem controla personajele în lumea virtuală, sun-
ce spun alții şi ce spune ea. (Capitolul 5)] tem mai conștienți de faptul că personajele de la TV sunt în mod similar con-
O parte a satirei este de fapt foarte evidentă. Luaţi de pildă calamburul pe trolate. „Sigur [acești screenagers] se pot aşeza să urmărească un program când
care câinele Brian îl face apropo de alegerile literare ale lui Stevie într-unul şi când”, explică Rushkoff, „dar ei o fac în mod voluntar şi cu deplina cunoaştere
dintre episoadele sezonului patru , „PTV”. (Nu contează că un câine şi un a complicităţii lor. Nu e o predare involuntară” (294). În opinia sa, ochii noştri
copil pot amândoi să citească şi să poarte lungi conversații.) [Combină stilul critici şi refuzul de a ne lăsa programaţi de realizatorii de programe conduc la
academic cu cel colocvial. (Capitolul 9)] o relație cu totul nouă cu programele pe care le urmărim. Astfel, noi gustăm

[Griffinii sunt în maşina lor. Brian se întoarce spre Stevie, care stă în
! Screenager, adolescent (reenager) cu aptitudini pentru computer şi internet; o traducere
scăunelul lui, citind.) aproximativa ar fi „ecranolescenţi”, (n. trad.)

140 141
 parodiile Simpsonilor la cultura mass-media deoarece suntem noi înşine scep.
tici cu privire la ea.
Argumentul lui Rushkoff apropo de Familia Simpson se aplică de fant
foarte bine și la Familv Guy, cu excepția unei singure dimensiuni: Rushkofp
scrie că creatorii Simpsonilor „nu comentează subiecte sociale la fel de mult
cum o fac cu imageria media din jurul unui anume subiect social” (296),
MacFarlane și compania par să facă exact pe dos. Având încredere în abilitatea
spectatorilor lor de a analiza ceea ce urmăresc, creatorii lui Family Guy pune.
tează slăbiciunile şi defectele societăţii din Statele Unite într-o manieră batjo.
coritoare şi uneori intolerantă.
Privit în această lumină, „video-ul instrucționa!” citat mai înainte devine
nu doar comic, ci şi eficient. În satira lui, spectatorii pot recunoaşte sexismul
gretos de dulce şi fals sensibil al anilor 1950, observând cât de convenabij
pro-domo apare comentatorul din video. Mai degrabă decât să-l scuze, mesajul
din clip denunţă şi ridiculizează sexismul. E un extras care exemplifică perfec,
sinceritatea îndrăzneață a showului, fapt din care derivă mare parte din puterea Intriga ajunge la un punct culminant când FCC începe să cenzureze „viaţa
lui de atracţie. [Foloseşte treceri pentru a conecta părţile. (Capitolul 8)] reală” din oraşul Quahog; oficialii pun bare negre de cenzură pe fata Griffinilor
Să faci astfel de remarci comice injurioase pe post serveşte, de asemenea, proaspăt spălaţi şi sirenele sună ori de câte ori personajele înjură. MacFarlane
la a expune atitudinile preconcepute ca fiind ele însele injurioase, Să iei aceste subliniază ceva important: că o cenzură oricât de mare asupra televiziunii nu
comentarii de bune ar fi un fapt la fel de prostesc ca şi cum ai lua în serios va schimba vreodată natura aspră a realităţii, iar să cenzurezi realitatea e pros-
Modesta propunere a lui Jonathan Swift. Mai mult decât atât, de vreme ce pun ție curată. De asemenea, el introduce enunţuri explicite în legătură cu cenzura
cuvintele bigote în gura personajelor lor, scriitorii showului nu pot fi acuzaţi în replicile rostite de personajele sale, ca atunci când Brian spune că „respon-
că portretizează pozitiv aceste personaje. Peter Griffin, familistul din titlul sabilitatea e a părinților [şi] sunt o mulțime de lucruri mult mai rele pentru
show-ului, spune şi face, poate, cele mai ofensatoare lucruri dintre toate —, dar,
copii decât televiziunea”.
Trebuie spus, de asemenea, că nu tot umorul din Family Guy poate fi
ca ins leneş, prea gras şi insensibil, un eşec de om, nu e nicidecum prezentat
considerat ofensator. Unele dintre glumele sale sunt îmblânzite și subtile, genul
ca unul demn de admiraţie. Nimeni cu mintea întreagă n-ar urmări purtarea lui
la care te poți aştepta de la New Yorker. Următorul comentariu uşor despre
Peter judecând că ea merită să fie egalată.
utilitatea algebrei în liceu din When You Wish Upon a Weinstein/Când iţi pui o
Familv Guy are propriile răspunsuri la acuzaţiile de vulgaritate. În episo-
dorință pe un Weinstein cu greu ar putea fi acuzat că deranjează pe cineva — cu
dul ,,PTV”, Peter isi face propria staţie de televiziune şi transmite de acasă, iar
excepția, poate, a câtorva profesori de matematică din liceu.
familia Griffin se trezeşte confruntându-se direct cu Comisia Federală de
Comunicaţii/Federal Communications Commission, FCC (vedeţi Fig. 2 pentru [Focalizare pe Peter pe canapea cu fiul lui, Chris, întins la picioarele lui
o imagine a întregii familii). Episodul trimite multe săgeți batjocoritoare spre şi făcându-şi tema de casă.
FCC, unele dintre ele cântate într-un număr muzical vibrant, dar strecoară gi CHRIS: Tati, mă poţi ajuta la mate? [Profesorul meu] spune că dacă n-o
ceva din opiniile creatorului însuși. învăţ n-o să fiu în stare să funcționez în lumea reală.
[Focalizare pe Chris, care stă ţinând o hartă inw-o stație de benzină
În A Modest Proposal (1729), Swift propune ca irlandezii săraci să-și vândă copiii drept dărăpănată, lângă un lucrător în salaperă şi cu o şapcă de camionagiu pe care
mâncare doamnelor și domnilor bogaţi pentru a scăpa de povara creșterii lor. (n. trad.)

142 143
 scrie ,, PUMP THIS". Lucratorul vorbeste cu un accent din Sud si gesticuleazd aexista. Un exces de glume ofensatoare, mai ales cele care sunt adesea prost
cand si cand pentru a arata diferitele configurajii ale drumului_} concepute, pot părea că îngăduie tacit o gândire ofensatoare, dacă ea e făcută
LUCRATORUL: Bine, acum tot ce ai de făcut e să te duci în jos pe drum de dragul comediei —, iar râsul pe seama altora poate fi crud, nu contează cât
până dincolo de casa bătrânului Johnson şi o să găseşti două drumuri, unul de distractiv e. Glumele au toate o origine şi cele mai distractive sunt cele care
paralel şi altul perpendicular. Apoi te tot duci până ajungi la o autostradă care jovesc ținta mai puternic; dacă îl ascultăm pe Freud, sunt cele care scot la su-
o taie într-un unghi de 45 de grade [Își incrucişează braele.). Calculează pe x, prafata impulsurile noastre animalice şi agresive din inconştient. Diferenţa
[Focalizare pe Chris, care stă pe pământ lângă lucrător in poziție fetala, dintre o glumă nerușinat de sinceră, dar pătrunzătoare şi o glumă doar neruși-
sugându-și degetul. Harta zace abandonată alături de el.) nată este mică, dar importantă, Cu toate că îmi place Familistul la fel de mult
ca oricărui fan, e important să nu pierd din vedere ceea ce e cu totul necomic
De fapt, Family Guy nu urmăreşte să rănească, iar creatorii lui îşi iau în viaţa reală — chiar când apreciem în ficțiune ceea ce este hilar. [Conchide,
anumite măsuri pentru a se feri să lovească prea tare. Într-un interviu de pe arătând cui îi pasă şi de ce contează argumentul său. (Capitolul 7)]
Access Hollywood, Seth MacFarlane declară limpede că există unele glume
prea stânjenitoare pentru anumite grupuri pentru a intra pe post. De asemenea,
pentru a se asigura că show-ul, prea lesne de înțeles greşit, nu cade pe mâinile Lucrări citate
celor prea tineri pentru a-l înțelege, Fox nu va acorda licenţa de proiecţie a
Family Guy unor programe destinate copiilor sub 14 ani (Elliott). [Foloseşte Carol Burnett Sues over Family Guy Parody.” CBC.com. Canadian Broadcasting
treceri pentru a conecta părțile. (Capitolul 8)] Centre, 16 Mar. 2007. Web. 14 July 2008.
Oricum, asta nu înseamnă că vrem să spunem că misiunea lui MacFarlane Dubner, Stephen J. ,,Why Is Family Guy Okay When Imus Wasn't?” Web log post.
e corectivă ori nobilă. Merită să ne amintim că el vrea doar să amuze, un scop Freakonomics: The Hidden Side of Everything, 3 Dec. 2007. Web. 14 July 2008.
pentru care a fost criticat de câţiva dintre profesorii săi de la Rhode Island Elliott, Stuart. „Crude? So What? These Characters Still Find Work in Ads.” New York
School of Design (Weinraub). Din această cauză, umorul lui poate fi periculos. Times. New York Times, 18 June 2008. Web. 14 July 2008.
Pe de-o parte, nu sunt de acord cu afirmaţia reductivă şi generalizatoare a lui Facebook. Search for Family Guy under ,,Groups.” 14 July 2008.
George Will din articolul său Reality television: Oxymoron cum ca „divertis- Freud, Sigmund. Jokes and Their Relation to the Unconscious. 1905, Trans. James
mentul care caută o audiență în masă declanşează violenţă, sexualitate şi de- Strachey. New York: Norton, 1989. Print.
gradare, devenind tot mai trivial şi încercând să fie şocant într-o societate pe Grossberg, Josh. „Carol Burnett Can't Stop Stewie.” £/ Online. E! Entertainment
care n-o şochează nimic”. Cred că Familistul are puncte inteligente şi unele Television, 5 June 2007. Web. 14 Jul. 2008.
dintre scenele sale care par „triviale” posedă adesea un merit ascuns. Trebuie „| Am Peter, Hear Me Roar.” Family Guy. Prod. Seth MacFarlane. Twentieth Century
să conced, totuşi, că unele dintre scenele show-ului par a fi făcute aşa cum Fox. 28 Mar. 2000. Web. 14 July 2008.
susține Will; uneori creatorii par să intersecteze — sau, poate, să depăşească Internet Movie Database. Family Guy. Ed. unknown. Last update date unknown. Web.
nerăbdători — linia indecenţei. Într-o astfel de scenă grosolană, un câine bătrân 14 July 2008.
se întrece încet cu un paraplegic sicu Peter, care tocmai a fost lovit de o mașină, MacFarlane, Seth. Interview. Access Hollywood. Online posting on YouTube. 8 May
pentru a ajunge la degetul retezat al lui Peter însuşi (Whistle While Your Wife 2007. Web. 14 July 2008.
Works/Să fluieri în timp ce nevasta ta munceşte). Şi nu mi se pare deosebit de Moloney, Ben Adam. „Family Guy—The TV Series.” British Broadcasting Corporation.
comic nici momentul când Stewie îl abuzează fizic pe Brian într-o luptă sân- 30 Sept. 2004, Web. 14 Jul, 2008.
geroasă pe banii de la jocurile de noroc (Parrior games/Jocuri patriotice). [Este „Patriot Games.” Family Guy, Prod. Seth MacFarlane. Twentieth Century Fox, 29 Jan.
în acord și în dezacord; face concesii menținându-și opinia. (Capitolele 4 şi 6)] 2006. Web. 22 July 2008.
Astfel, chiar dacă Familistul poate furniza un soi de ușurare dărâmând PTV." Family Guy. Prod, Seth MacFarlane. Twentieth Century Fox. 6 Nov. 2005.
tabuuri, trebuie totuşi să ne întrebăm dacă aceste tabuuri au sau nu o rațiune de Web, 14 July 2008,

144 145
Rushkoff, Douglas. ,.Bart Simpson: Prince of Irreverence.” Leaving Springfield: The —
Simpsons and the Possibility of Oppositional Culture. Ed. John Alberti. Detrojy.
Wayne State UP, 2004. 292-301. Print.
Stevens, Dana. .Thinking Outside the Idiot Box.” Slare. Slate, 25 Mar. 2005. Web. 14
Jul. 2008.
Weinraub, Berard. ..The Young Guy of ‘Family Guy’: A 30-Year-Old’s Cartoon Hi
Makes an Unexpected Comeback.” New York Times. New York Times, 7 Jul,
2004. Web. 14 July 2008.
„When You Wish Upon a Weinstein.” Family Gin: Prod. Seth MacFarlane, Twentieth
4
Century Fox, 9 Nov, 2003. Web. 22 July 2008.

În contexte
«Whistle While Your Wife Works.” Family Guy. Prod. Seth MacFarlane. Twentieth
Century Fox. 12 Nov. 2006. Web. 14 July 2008.
Will, George F. ,,Reality Television: Oxymoron.” Washington Post 21 June 200):

academice specifice
A25. Print.
 DOISPREZECE

„DE ACORD CU OPINIA TA”

Angajarea în dezbaterile de la clasă

Aţi asistat vreodată la o dezbatere în clasă care părea nu atât o întâlnire

autentică a unor minţi, cât mai degrabă o serie de monologuri discrete, ne-
conectate? Faci un comentariu, să zicem, care îți pare incitant, dar colegul
de clasă care vorbeşte după tine nu face nicio referire la ceea ce ai spus, ci
merge înainte într-o cu totul altă direcție. Apoi, colegul care urmează la cuvânt
nu face nicio referire nici la tine, nici la altcineva, părând că fiecare partici-
pant la discuție e mai interesat de propriile idei, decât de a conversa într-ade-
văr cu altcineva.
Ne place să credem că principiile avansate în această carte pot ajuta la
îmbunătăţirea dezbaterilor la clasă, care includ tot mai mult diverse forme ale
comunicării online. Foarte importantă pentru o dezbatere la clasă este ideea că
părerile noastre devin mai convingătoare şi mai puternice în funcţie de cât de
receptivi suntem la ceilalţi şi de cât de limpede ne situăm opiniile nu izolat, ci
ca răspuns la ceea ce au spus alții înaintea noastră. În fine, aşadar, o bună dis-
cuţie faţă în faţă la clasă (ori online) nu se petrece spontan. Ea cere aceleaşi
feluri disciplinate de paşi şi proceduri ca în multe situații scripturale, mai ales
pasul de a identifica la ce si cui raspundeti.

149
 ALCATUITI-VA COMENTARIILE SĂ SCHIMBAȚI SUBIECTUL
CA RASPUNS LA CE S-A SPUS DEJA INDICÂND EXPLICIT CĂ O FACETI
Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l faceți când vă angajaţi într-o E bine să încercați să schimbaţi direcţia conversației. Cu o singură regulă:
discuţie la clasă este să legaţi ceea ce aveţi de gând să spuneţi de ceva ce s-a trebuie să arătaţi clar ascultătorilor că asta faceți. De pildă:
spus deja.
» Până acum am vorbit despre
personajele
din film. Dar chestiunea esenţială
» Îmi place ideea lui Aaron că itii sunt mai nu €, oare, aici, cinematografia?
fi. Aş adăuga că ambele par destul de moderate. + Mi-ar plăcea să schimb subiectul cu unul care n-a fost abordat până acum.
» De acord cu tine, Nadia, că . Totuşi,
» Deși Sheila și Ryan par a avea păreri opuse în legătură cu „S-ar Puteţi încerca să schimbaţi subiectul fără să indicaţi că faceți asta. Dar
putea ca ei să nu fie, de fapt, prea departe unul de celălalt. riscaţi ca intervenția voastră să pară mai degrabă irelevantă, iar nu o contribu-
ție care împinge dezbaterea înainte.
Alcătuindu-vă comentariile astfel, e de obicei cel mai bine să numiţi deo.
potrivă persoana și ideea cărora le răspundeți. Dacă numiţi doar persoana
(„Sunt de acord cu Aaron fiindcă ), s-ar putea ca pentru ascultă-
FIŢI CHIAR MAI EXPLICITI
DECÂT AȚI FI ÎN SCRIS
tori să nu fie clar la care parte din ce a spus Aaron vă referiţi. Tot astfel, dacă
doar rezumaţi ce a spus Aaron fără să-l numiţi, s-ar putea să-i lăsaţi pe colegii
de clasă întrebându-se la ale cui comentarii vă referiti.
Dar nu veți părea oare afectaţi şi profund redundanți dacă încercați să
re-spuneţi părerea tocmai enunțată de colegul de clasă? Doar, în cazul primului Fiindcă ascultătorii unei dezbateri orale nu se pot întoarce să recitească ce
şablon de mai înainte, clasa întreagă tocmai a auzit punctul de vedere al lui tocmai aţi spus, ei pot fi mult mai suprasolicitaţi decât cititorii unui text tipărit.
Aaron, cum că cele două poziţii sunt mai apropiate decât par. Atunci de ce ar Din această pricină, într-o dezbatere la clasă, ar fi bine să faceți câțiva paşi in plus
mai fi nevoie să re-spuneţi asta? pentru a-i ajuta pe ascultători să vă urmărească firul gândului. (1) Când faceţi un
Suntem de acord că, în situaţii orale, sună adesea artificial să respui ceea comentariu, limitaţi-vă la o singură idee chiar dacă puteţi elabora în jurul ei, con-
ce alţii tocmai au spus, asta fiindcă tocmai au spus-o. Ar fi penibil dacă, cerân-
cretizând-o cu exemple şi probe. Dacă sirnțiți că trebuie să abordaţi două idei, fie
du-i-se sarea la masă, cineva ar răspunde: „Dacă te-am înțeles corect, m-ai rugat le reuniți sub umbrela unei idei mai largi, fie vă ocupați mai întâi de una dintre
să-ți dau sarea. Da, pot s-o fac, iat-o”. Dar, în dezbateri orale pe teme compli- ele şi o lăsați pe cealaltă pentru mai târziu, Încercând înmănuncherea a două sau
cate, care sunt deschise mai multor interpretări, avem de obicei nevoie să re- mai multe idei într-o singură intervenţie, puteţi ajunge în situaţia în care niciuna
zumăm ce au spus alții pentru a fi clar că toată lumea se află pe aceeaşi lungime nu reține atenţia pe care o merită. (2). Folosiţi metacomentariul pentru a scoate în
de undă. De vreme ce Aaron a menţionat mai multe păreri când a vorbit şi a lumină ideea-cheie, astfel încât ascultătorii s-o poată prinde uşor.
fost, poate, urmat de alţi comentatori, clasa va avea probabil nevoie să-i rezu-
mati la care anume idee de-a lui vă referiți. Şi chiar dacă Aaron face o singură + Cu alte cuvinte, unde încerc să ajung cu asta e că
afirmaţie, reluarea acesteia e utilă nu doar pentru a reaminti grupului care era > Părereameaecă ;
punctul lui de vedere (fiindcă unii poate l-au scăpat din vedere ori l-au uitat), > P&rerea mea, totusi, nu e cd „Ci că
ci şi pentru a vă asigura că el, voi şi alţii aţi interpretat opinia lui în același mod. > Această distincţie e importantă căci

150
 Criticii, însă, ripostează că, departe de a ne face mai deştepţi, tehnologiile
- digitale ne fac de fapt mai proşti, chiar şi în capacitatea noastră de scriitori,
potrivit acestor critici, mulţi dintre cercetătorii online îşi încheie investigaţiile
Ja prima intrare care le apare la căutarea pe Google (adesea în Wikipedia), iar
constrângerile e-mailului, ale textelor pe Messenger ori pe Twitter ne forțează
să comunicăm prin sound-bites reductivi şi prin abrevieri fără sens (OMG!
LOL! IMHO!').
TREISPREZECE Criticii acuză de asemenea faptul că tocmai marele volum de informație
nouă pe care internetul o face atât de uşor accesibilă ne copleşeşte şi ne împie-
dică să gândim clar. Atât de multă informaţie şi atât de rapid vine spre noi de
„IMHO”/ Ja sursele electronice, că nu mai putem gândi limpede şi nici nu ne putem or-
ganiza gândurile într-o scriere clară. Cu cât e mai mare pachetul informaţional
In My Honest Opinion pe care îl avem la îndemână, spun criticii, cu atât e mai mică şansa să găsim
fracțiunea de informaţie cea mai potrivită şi mai folositoare pentru a o focusa
Comunicarea digitală e bună, rea sau ambele? şi a-i răspunde. În consecinţă, potrivit unui critic, cercetătorul Clifford Nass,
multitasking-ul încurajat de web şi de alte tehnologii digitale îl face pe studen-
tul-scriitor mai putin abil in a susţine o „idee mare” într-un eseu şi mai predis-
pus să scrie cu „mici izbucniri şi frânturi” (Nass).
S-ar putea să vă întrebaţi ce are de-a face sfatul din această carte despre Totuşi, mulți contrazic această perspectivă pesimistă. Profesorul de reto-
angajarea în conversații şi dezbateri cu una dintre inovațiile majore ale societății rică şi compoziţie Andrea Lunsford respinge părerea că „Google ne face stu-
noastre, tehnologiile online, prin care ne rezolvăm azi mare parte din lectură și pizi”, că „Facebook ne prăjeşte minţile” şi că web-ul îi lipseşte pe studenţi de
scris. Poate i-ați auzit pe părinţi ori pe ziariști plângându-se că smartphone-urile, abilitatea de a-şi exprima ideile (citată în Haven). Potrivit opiniei lui Lunsford,
iPad-urile şi alte dispozitive ce par aproape legate de creierul nostru ne distrug raportată la un proiect de cercetare de cinci ani, Standford Study of Writing, scri-
abilitatea de a gândi, de a comunica și de a interacționa cu ceilalţi. Pe de altă itorii-studenti de azi sunt în mod remarcabil „inițiați în mesajele meșteşugite care
parte, aţi auzit probabil şi contraargumente cum că, dimpotrivă, aceste tehnolo- să atingă audiența dorită fiindcă utilizează constant media socială” (Lunsford).
gii digitale îmbogăţesc mintea, aduc oamenii împreună şi chiar ne fac scriitori Adică studenţii de azi sunt versaţi „în ceea ce retoricienii numesc kairos? —
mai buni. evaluându-şi audiența şi adaptându-şi tonul şi tehnica pentru a-şi atinge prin
Asemenea argumente sunt parte dintr-un set de dezbateri interrelationate ele cât mai bine ținta” (Thompson).
care au loc astăzi, uneori chiar în blogosferă, printre jurnalişti, cercetători aca- Există controverse şi în legătură cu faptul că tehnologiile online creează
demici şi alți comentatori. În unele dintre aceste dezbateri, cele care le ridică sau subminează conversaţia și societatea autentică. Pe de o parte, unii elogiază
în slăvi calitățile susțin că noile tehnologii online de azi ne fac mai deştepţi, web-ul pentru abilitatea de a aduce împreună oameni aflaţi în locuri îndepărtate,
expunându-ne la o largă serie de perspective şi oferindu-ne acces imediat la oameni care, altminteri, ar rămâne nişte străini, ajutându-i să interacţioneze
masive depozite de informaţie nouă. Pe când odinioară trebuia să petrecem ore mai uşor unii cu alţii prin mijloace precum e-mailul, blogurile, videochat-ul şi
scormonind prin rafturi prăfuite de bibliotecă pentru a ne găsi informaţia nece- site-urile de socializare. Cei care vin cu acest argument ar putea susține că sfa-
sară, astăzi putem accesa aceeaşi informaţie cu un clic al mouse-ului, în confor- tul nostru din această carte, de a-şi prezenta propriile idei ca răspuns la ideile
tul locuinţelor noastre. Mulțumită internetului, cunoașterea noastră potenţială
este acum de mii de ori mai mare decât a fost vreodată înainte, Cum ar putea ‘Oh My God/Gosh! Laugh Out Loud! In My Honest Opinion (n. trad.)
0 asemenea dezvoltare să nu fie un plus uriaş pentru orice scriitor? 2 În greaca veche, „ocazia, momentul potrivit, şansa” (n.trad.)

152 153
 altora, se pretează bine comunicării online. De fapt, internetul ne permite să _ întâmpină
E dificultăţi în a atrage audiența într-un mediu, el sau ea le va întâm-
postăm ceva şi să primim răspunsuri rapide, aproape instantanee. De asemenea. pina si in alt mediu. Un student de-al nostru, de pilda, scriind unei audiente
ne facilitează mult mai tare accesul la perspective multiple asupra oricărei formate din clasa sa într-un newsletter pentru cursanţi, a început postarea astfel:
chestiuni şi apoi ne permite inserarea directă a vocilor altora în textul nostru,
prin linkuri pe care cititorii pot da un click. „Pornind de la ce a spus Meg, aş afirma că...”
Criticii, pe de altă parte, pun la îndoială calitatea dialogurilor care au log
online, susținând că aceste conversații sunt rareori autentice întâlniri ale unor Audienţa a rămas perplexă, căci nimeni, nici măcar Meg, nu-şi mai amintea
minți şi notează că scriitorii online vorbesc adeseori mai degrabă peste, decâ ce-a zis. Cum arată şi acest incident, imediateţea scrisului online — nu doar în
cu ori pentru altcineva. Pentru că scriitorii online pot apăsa pe Send înainte de newsleitere pentru cursanți obişnuite/course listdervs, ci şi în e-mailuri, media
a reflecta, în timp ce scriitorii veritabili vor folosi mai degrabă media tipărite, de socializare şi așa mai departe — îl face să pară atât de asemănător cu comu-
mai încete şi mai deliberate, acești critici consideră că autentica dezbatere, în
nicarea orală, încât suntem tentaţi să uităm că este totuşi o formă de scriere şi
care diferitele părţi se ascultă cu adevărat una pe cealaltă, este extrem de rară
că, prin urmare, foarte adesea pretinde o stăpânire a convențiilor formale, în
pe internet. Cu alte cuvinte, comunicarea online tinde să submineze adevărata
acest caz a convenției de a rezuma ceea ce s-a spus anterior. Cum am sugerat
conversaţie fiindcă scriitorii pot prea uşor să respingă ori să ignore alte puncte
deja, e greu de imaginat vreun scriitor care să nu se confrunte cu paşii retorici
de vedere şi, astfel, se angajează mai degrabă în monologuri egotice în care
ai argumentării, de la rezumarea, explicarea şi citarea a ceea ce au spus alţii,
folosesc ceea ce spun alții ca pretext pentru a-şi expune opiniile deja stabilite,
până la răspunsul pe care li-l dă acelora şi la alte miriade de competenţe descrise
Aşa sună argumentele pro şi contra în legătură cu impactul tehnologiilor
în această carte.
online asupra gândirii noastre și asupra deprinderilor noastre de comunicare,
Scopul nostru, în acest scurt capitol nu este de a împăca dezbaterile, ci de
inclusiv asupra scrisului. Deşi suntem de acord că internetul ne oferă acces la
cantități altădată inimaginabile de informaţie şi lărgeşte imens gama de comu- avă invita să meditați la modul în care tehnologiile digitale vă afectează munca
nicare — şi că ne extinde potenţial perspectivele —, credem că criticile au un de cititor şi scriitor. Vă ajută aceste tehnologii să vă implicaţi mai uşor în dialog?
sens, observând că multe conversații pe internet nu sunt atât schimburi de Vă îmbogăţesc, ori vă degradează gândirea şi scrisul? Care e opinia voastră şi
opinii, cât monologuri în care scriitorii trec unul pe lângă celălalt fără să se de ce? Pentru a vă ajuta să răspundeţi la aceste întrebări, conchidem aşadar cu
intersecteze. Noi înşine am fost descurajaţi când articolele noastre online au două exerciţii care vă invită să continuaţi de unde am lăsat noi — și, cum spune
dus la comentarii care încep cu „Nu i-am citit pe Graff şi Birkenstein, dar, după Keneth Burke, să vă amestecați în chestiun€. )
opinia mea...” După părerea noastră, cel mai bun remediu pentru asemenea
eșecuri ale comunicării este să ne îmbunătăţim abilităţile de a asculta şi de a
rezuma pe care le accentuăm în cartea aceasta, indiferent că aceste priceperi Lucrări citate
sunt practicate online, ofiline ori chiar pe o tăbliță de piatră.
Cât despre modul în care tehnologiile digitale au influenţat scrisul studen- Haven, Cynthia. „The New Literacy: Stanford Study Finds Richness and Complexity
ților, opinia noastră, bazată pe scrisul pe care l-am văzut în cei şaptezeci de ani, in Students” Writing.” Stanford Report. Stanford University, 12 Oct. 2009, Web.
adunaţi, de predare, este că această influenţă nu e nici dezastruoasă, cum se tem 14 Nov. 2013.
criticii, nici minunat de revoluționară, cum afirmă susţinătorii. Contrar celor Lunsford, Andrea. „Everyone's an Author.” Presentation to Norton travelers, Park City.
spuse de Nass, scriitorii-studenţi găseau incitantă susţinerea unei „mari idei” 6 Aug. 2012. Lecture.
mult înainte de apariţia lumii internetice şi, contrar celor spuse de Lunsford, nu Nass, Clifford. Interview. Frontline. PBS. WGBH, Boston, | Dec. 2009. Web. 14
am găsit nicio dovadă că Twirter-ul şi postarea i-au făcut pe scriitori mult mai Nov. 2013.
specialişti în a atrage audienţe. Cum vedem noi lucrurile, tehnologiile online Thompson, Clive. ,,Clive Thompson on the New Literacy.” Wired. Condé Nast, 24
doar reciclează dificultățile scriitorilor de a atrage audienţe; dacă un scriitor Aug. 2009. Web. 14 Nov. 2013.

154 155
 Exercifii Ţ

1. Am formulat chestiunile discutabile de mai înainte într-un mod util»

Am lăsat pe dinafară ceva important? Scrieţi un eseu în care să rezumati
cateva dintre comentariile noastre ca pe un ,,Ei spun” $i dati propriul rj.
puns, indiferent dacă sunteți de acord, nu sunteţi de acord cu un amen.
dament sau reformulati subiectul în vreun fel,
PAISPREZECE
2. Ca test de meditaţie asupra chestiunilor pe care le ridică acest capitol,
mergeţi la blogul ce însoţeşte această carte, mheysayiblog.com. Exami. a
naţi câteva dintre schimburile de opinii care apar acolo şi evaluaţi cali. „CE-L MOTIVEAZA
tatea răspunsurilor. De pildă, cât de bine își rezumă participanţii la aceste 3
discuţii unul afirmaţiile celuilalt înainte de a emite propriile răspunsuri? PE ACE ST SCRIITOR ?
Cum ați caracteriza vreuna dintre discuții? Are loc o adevărată întâlnire -
de minţi sau scriitorii sunt caricaturizaţi uneori sau tratați ca oameni de A citi p entru dezbatere
paie? Cum se compară aceste discuții online cu discuţiile față in fay
pe care le purtați la clasă? Ce avantaje oferă fiecare dintre ele? Vizitaţi
alte bloguri cu teme care vă interesează şi puneţi aceleași întrebări.
„Care este argumentul autorului? Ce încearcă el sau ea să spună?” Ani în
şir, acestea erau primele întrebări pe care le puneam la clasă, într-o discuţie
despre o anumită lectură. Discuţia care rezulta şchiopăta adesea, căci studenții
noştri se străduiau să prindă şirul argumentării, dar în cele din urmă, după câteva
tăceri stângace, clasa ajungea la ceva cu care puteam fi toţi de acord că era un
rezumat acurat al tezei centrale a autorului. Chiar şi după ce depășeam obsta-
colul, însă, discuția părea adesea încă forțată și se târa greoi, căci toți ne luptam
cu întrebarea care se ivea imediat în mod firesc: „Acum, că am stabilit ce a
spus autorul, ce avem noi înşine de spus?”
Multă vreme, nu ne-am îngrijorat în legătură cu aceste discuţii şchioape,
considerându-le rezultate previzibile ale anumitor lecturi dificile, incitante.
Câţiva ani mai târziu, însă, când am început să scriem această carte şi să con-
cepem scrisul ca artă de a angaja conversații, ne-am fixat pe ideea de a conduce
cu alte, diferite, întrebări: „La ce altă/alte opinie/opinii răspunde autorul?”,
„Este oare scriitorul în acord ori în dezacord cu ceva — și, dacă da, cu ce?”, „Ce
anume motivează opinia scriitorului?”, „Există alte păreri pe care le-aţi întâlnit
la clasă ori aiurea şi care ar putea fi pertinente?” Rezultatele au fost adesea im-
presionante. Discuţiile care urmau tindeau să fie mult mai vii şi să antreneze un
| număr mult mai mare de studenţi. Încă le ceream acestora să caute ideea prin-
tipală, dar acum îi sfătuiam să privească această idee ca pe un răspuns la altă

157
opinie care a provocat-o, i-a dat rațiunea de a fi şi ne-a ajutat pe toţi să realizăm şcris ori privind țintă la monitor, ci aşezat într-o cafenea plină de lume, vorbind
de ce ar trebui să ne pese de ea. cu ceilalţi, care fac diferite afirmaţii cu care el sau ea intră în dialog. Cu alte
Ce s-a întâmplat, ne-am dat seama, a fost că, schimbând întrebarea de deş. cuvinte, imaginaţi-vi-l pe scriitor participând la o conversaţie versatilă în curs,
chidere, am modificat modul în care studenții noştri abordau lectura şi, poate, în care fiecare încearcă să-i convingă pe ceilalţi să fie de acord cu ori măcar să
felul în care priveau munca academică în general. În loc să se gândească |a ia în serios opinia sa.
ideea unei cărți ca la o entitate izolată, acum gândeau această idee ca pe una care Trucul de aplicat la lectura pentru conversație este să-ți imaginezi căror
răspundea la sau era provocată de alte idei. De vreme ce nu mai lucrau cu o sin. păreri le răspunde autorul şi care este opinia sa personală — sau, pentru a
gură părere, ci cu cel puţin două (autorul argumentului şi cel/cei căruia/cărora transpune totul în termenii utilizaţi în această carte, să determine acel „Ei spun”
el sau ea îi răspund), aveau la îndemână căi alternative de identificat tema, Asta şi felul cum le răspunde autorul.
însemna că, în loc să încerce doar să înțeleagă punctul de vedere prezentat de Una dintre provocările lecturii după schema „Ei spun” şi „Eu spun” poate
autor, erau mult mai capabili să pună la îndoială acea opinie în mod inteligentşi fi identificarea acestora, de vreme ce e posibil să nu fie evident când rezumă
să angajeze tipul de discuție sau dezbatere ce reprezintă marca educației într-un autorii spusele altora şi când vorbesc în nume propriu. Cititorii trebuie să fie
colegiu. În discuţiile noastre, s-au iscat adesea dezbateri vii între studenţii care atenți la orice modificare de voce pe care o poate face scriitorul, căci, în loc să
găseau convingător punctul de vedere al autorului şi cei care erau convinşi mai folosească repere explicite de genul „Deși mulţi cred că”, autorii pot, pur şi
degrabă de opinia căreia îi răspundea acesta. În cele mai bune dintre respecti- simplu, să rezume opinia cu care se angajează în dialog şi să arate extrem de
vele dezbateri, poziţiile binare au putut fi puse la îndoială de alți studenți, care subtil că aceasta nu e a lor.
au sugerat că fiecare dintre ele era prea simplă, că amândouă puteau fi corecte Citiţi din nou introducerea la culegerea lui David Zinczenko de la pa-
ori că exista o a treia versiune posibilă. Şi, încă, alţi studenţi puteau obiecta că gina 211:
discuţia dusă atât de departe neglijase adevăratul punct de vedere al autorului
şi sugerase ca toţi să se întoarcă la text şi să acorde o mai mare atenţie lucru- Dacă ar fi existat vreodată vreun titlu de ziar creat special pentru monologul
rilor care se spuneau de fapt. lui Jay Leno, acesta ar fi. Copiii luându-se de McDonalds săptămâna asta, dând
Am realizat, în cele din urmă, că pasul de la lectura izolată a autorului la în judecată compania pentru că i-a îngrăşat. Nu ar fi ca şi cum bărbaţii de vârstă
lectura făcută pentru a descoperi în ce fel se află în dialog opinia autorului cu mijlocie ar da în judecată Porsche pentru că îi face să ia amenzi pentru viteză? Ce
opinii ale altora îi ajută pe cititori să devină activi şi critici, nu receptori pasivi s-o fi întâmplat cu responsabilitatea personală? Înclin să simpatizez cu aceşti
de cunoaştere. La un anumit nivel, lectura pentru conversaţie este mai riguroasă grăsani patroni de fast-food, totuşi. Asta, poate, pentru că am fost unul dintre ei.
şi mai solicitantă decât lectura făcută pentru aflarea a ceea ce spune un autor. Davip ZINCZENKO, Don't Blame the Eater/
Îţi cere să precizezi nu doar ce gândeşte autorul, ci şi în ce fel ceea ce gândește Nu-l blama pe cel care mănâncă
se potriveşte cu ceea ce gândesc alţii şi, în cele din urmă, cu ceea ce gândești
tu însuţi/însăţi. Totuşi, la alt nivel, lectura de acest fel e mult mai simplă şi mai De fiecare dată când predăm acest pasaj, inevitabil, unii dintre studenţi
familiară decât lectura pentru o singură temă/rhesis, căci întoarce scrisul la presupun că Zinczenko susține, desigur, opinia exprimată în primul său paragraf:
actul familiar, de fiecare zi, al comunicării cu alți oameni pe teme reale. că să-i judeci pe McDonald's e ridicol. Când lectura lor e contrazisă de colegii
de clasă, studenții indică pagina şi spun: „Uite! E chiar aici, la pagina asta. Asta
e ceea ce a scris Zinczenko. Sunt chiar cuvintele lui”. Presupunerea pe care o fac
aceşti studenţi este că, dacă apare ceva în paginile lui, autorul e în mod sigur
DESCIFRAREA DEZBATERII de acord. În fapt, însă, noi ventrilocăm tot timpul păreri cu care nu suntem de
acord sau cu care suntem în dezacord puternic. Sugestia centrală că Zinczenko
Vă sugerăm, așadar, ca, atunci când abordaţi o lectură, să vi-l imaginați nu e de acord cu opinia exprimată în paragraful său de deschidere apare în para-
pe autor nu stând singur într-o încăpere goală, încovoiat deasupra mesei de graful secund, când, în fine, se oferă o declarație la persoana întâi şi se folosește

158 159
o trecere adversativa ,,totusi”, rezolvand in felul acesta orice îndoieli în legătură tichet, dacă el este accesibil, financiar vorbind, celor mai multe familii americane.
cu ce afirmă. (Vedeţi Capitolul 6 pentru mai multe discuţii despre opozanți.) poate că aţi fost derutaţi de „însă” care urmează după afirmaţia că colegiul a
devenit necesar pentru siguranța clasei de mijloc. Dar, spre deosebire de „totuşi”
din introducerea lui Zinczenko, acest „însă” nu semnalează faptul că Draut va fi
CÂND „Ei spun” NU E FORMULAT în dezacord cu opinia pe care tocmai a rezumat-o, opinie pe care care ea o ia ca
un dat. Draut nu este de acord cu faptul că acest tichet de siguranţă pentru
clasa de mijloc ar mai fi încă uşor accesibil claselor de mijloc şi muncitoare.
O altă provocare poate fi identificarea lui „Ei spun” când acesta nu e afir. Dacă şi-o imaginează cineva pe Draut vorbind într-o încăpere cu alţii cu
mat în mod explicit. În vreme ce Zinczenko oferă un sumar introductiv asupra păreri puternice în legătură cu subiectul, trebuie să şi-o închipuie contrazi-
opiniilor cărora le răspunde, alți scriitori presupun că cititorii lor sunt atât de cându-se nu cu cei care cred că liceul e un tichet pentru siguranţa financiară
familiarizați cu aceste opinii, încât nu mai e nevoie să le numească ori să le (lucru cu care e de acord și îl ia de bun), ci cu cei care cred că porţile liceului
rezume. În asemenea cazuri, tu, cititorul, trebuie să reconstitui nenumitul „E; sunt deschise pentru oricine depune efortul de a păși prin ele. Opinia pe care o
spun”, care motivează textul printr-un proces de deducție. contrazice, aşadar, Draut nu este rezumată în introducere. În schimb, ea presu-
Vedaţi, de pildă, dacă puteți reconstitui poziţia pe care o contrazice Tamara pune că toţi cititorii sunt deja familiarizați cu această opinie și că nu mai e nevoie
Draut în paragraful introductiv al eseului ei The Growing College Gap/Cres- s-o enunțe.
terea discrepanţei in colegiu, Exemplul din Draut sugerează că, în textele în care acel „Ei spun” central
nu e de îndată identificat, trebuie să-l reconstituiţi voi înșivă, bazându-vă pe
„Prima în familia ei care a absolvit colegiul”. De câte ori n-am auzit sugestiile pe care le furnizează textul. Trebuie să începeţi prin a localiza teza
această frază ori una asemănătoare, folosită pentru a descrie un american de scriitorului și apoi să vă imaginaţi câteva dintre argumentele care pot fi formu-
succes cu o origine modestă? În Statele Unite de azi, o diplomă de patru clase late împotriva ei. Cum ar fi dacă n-aş fi de acord cu părerea asta? În cazul lui
a ajuns tichetul oficial de siguranță pentru clasa de mijloc. Însă, dacă părinții Draut, este relativ uşor de reconstituit un contraargument: e credința familiară
tăi nu au mulţi bani ori educaţie mai înaltă ei înşişi, drumul spre colegiu — şi în Visul american al oportunităţilor egale atunci când vine vorba de a urma un
mai departe — pare din ce în ce mai perfid. În ciuda creşterii puternice a procen- colegiu. Imaginându-vă un contraargument, nu doar vi se revelează ce anume
tului de absolvenţi de liceu care merg mai departe la o formă de educaţie supe- o motivează pe Draut ca scriitoare, ci vă şi ajută să răspundeţi eseului ei ca un
rioară, statutul socio-economic continuă să exercite o puternică influență asupra cititor activ și critic. Construirea acestui contraargument poate să vă sprijine
admiterii în colegiu şi a absolvirii lui; în fapt, discrepanţele înmatriculării după în a recunoaşte modul în care Draut contrazice propriile voastre păreri, punând
clasă şi rasă, după ce au scăzut în anii 1960 şi 1970, sunt din nou la fel de mari la îndoială opinii pe care până acum le luaserăţi de bune.
cum erau acum treizeci de ani şi se fac tot mai mari, deşi colegiul a devenit mult
mai însemnat pentru șansele în viaţă.
TAMARA DRAUT, The Growing College Gap! CÂND „Ei spun” SE REFERĂ LA UN LUCRU
Creşterea discrepanței în colegiu
„DESPRE CARE NIMENI N-A DISCUTAT”
Ati putea crede că „Ei spun” e încastrat în a treia frază: Ei spun (sau noi toţi
credem) că o diplomă de patru clase este „tichetul oficial de siguranţă pentr
clasa de mijloc” şi aţi putea presupune că Draut va continua prin a nu fi de acord, O altă provocare în lectura pentru conversaţie este aceea că scriitorii îşi
Dacă, însă, citiţi pasajul în acest mod, vă veţi afla în eroare. Draut nu se construiesc uneori argumentele răspunzând unei absente a discuţiei. Aceşti
îndoieşte că diploma de colegiu a devenii „tichetul oficial de siguranţă pentru k
scriitori îşi pun cazul cap la cap nu manevrând păreri care pot fi identificate
clasa de mijloc”, ea se îndoiește dacă majoritatea americanilor poate obține acest (precum încrederea în Visul american sau ideea că suntem responsabili pentru

160
 Aşa
greutatea trupului nostru), ci tintind spre ceva ce altii au trecut cu vederea. face Zinczenko cu „totuşi”, că în a doua propoziţie ea pune la îndoială argumentul
pe care îl rezumă în prima. Şi, în fine, ca mulţi dintre scriitorii academici, Butler
cum subliniază teoreticieni ai scrierii precum John M Swales şi Christine B,
Feak, un mod eficient de a crea un „spaţiu de cercetare” şi de a „stabili o nişă” utilizează cuvinte abstracte, nefamiliare, pe care mulți dintre cititori trebuie să
în lumea academică este acela de a identifica „o lacună în cercetarea anterioară Je caute, precum „gen” (identitate sexuală, masculin ori feminin), „indetermi-
a ”. Mare parte a cercetării în ştiinţe și umanistică ia această formă nare” (calitatea de a fi imposibil de definit ori de fixat), culminează” (sfârşeşte
de „Nimeni n-a observat X”, in/prin a) şi „valență negativă” (termen împrumutat din chimie, însemnând, în
În asemenea cazuri, scriitorul poate răspunde, bunăoară, unor oameni de mare, „semnificație ori înțeles negativ”). Din toate aceste motive, ne putem ima-
ştiinţă care au trecut cu vederea o plantă obscură ce oferă o înţelegere a incl. gina multi cititori simțindu-se intimidaţi înainte de a ajunge la cea de-a treia pro-
zirii globale sau unor critici literari care au fost atât de preocupaţi să se con- poziție din cartea lui Butler.
centreze asupra personajului central dintr-o piesă, încât au scăpat din vedere Dar cititorii care rup acest pasaj în părţile sale esențiale vor descoperi că
ceva important în legătură cu personajele din planul al doilea. el e, de fapt, o lucidă mostră de scriere care se conformează clasicului model
„Ei spur/Eu spun”. Deşi identificarea argumentelor opuse din cele două pro-
poziţi poate fi dificilă, o analiză atentă revelează faptul că prima propoziţie
A CITI MAI ALES TEXTE COMPLEXE oferă o cale de focaliza asupra unui anumit tip de „problemă” în teritoriul poli-
ticii feministe care e contrazis în cea de-a doua.
Pentru a înțelege dificultatea pasajelor de acest tip, trebuie să le traduceţi
Uneori e dificil de aflat părerile cărora scriitorii le răspund nu fiindcă în propriile voastre cuvinte — ca să construiți un pod, de fapt, între termenii
aceşti scriitori nu identifică acele păreri, ci fiindcă limbajul lor şi conceptele nefamiliari ai pasajului şi unii mai familiari vouă. Construirea unui asemenea
cu care lucrează sunt în mod deosebit complexe. Luaţi, de pildă, primele două pod vă ajută să conectaţi ceea ce ştiţi deja cu ceea ce spune autorul — și vă va
fraze din Gender Trouble: Feminism and the Subversion of Identity/Problema ajuta astfel să faceţi pasul de la lectură la scriere, furnizându-vă un limbaj de
genului: feminism şi subversiunea identității, o carte scrisă de filosoful feminist care veţi avea nevoie pentru a rezuma textul. O provocare serioasă la traduce-
şi teoreticianul literar Judith Butler, considerată de mulți ca o scriitoare in stil rea cuvintelor autorului în cuvintele voastre este, însă, să ţineţi aproape de ceea
academic în mod particular dificilă. ce spune cu adevărat autorul, ocolind ceea ce noi numim „sindromul celui mai
apropiat clişeu”!, în care o idee comună se confundă cu aceea mult mai complexă
Dezbaterile feministe contemporane asupra înţelesului genului conduc a autorului (să confunzi critica adresată conceptului de „femeie” a lui Butler,
din nou şi din nou la un anumit sentiment de neliniste, ca si cum nedetermina- de pildă, cu ideea comună că femeile trebuie să aibă drepturi egale). Lucrările
rea genului ar putea să culmineze în cele din urmă cu un eșec al feminismului. unor scriitori complecşi precum Butler, care contrazic adesea gândirea conven-
Probabil că neliniştea n-ar trebui să poarte o asemenea valență negativă, țională, nu pot fi restrânse întotdeauna la un tip de idei cu care cei mai multi
Jubirii BUTLER, Gender Trouble: Feminism and dintre noi suntem deja familiari. De aceea, când traduceţi, nu încercaţi să potri-
the Subversion of Identity viţi ideile unor astfel de scriitori cu ceea ce credeți deja, ci permiteți ca propri-
ile voastre idei să fie contrazise. În construirea unui pod către scriitorii pe care
Pentru cititori, există multe motive de a se poticni in fata acestui pasaj îi citiți, e adesea necesar să-i întâlniți dincolo de jumătatea drumului.
relativ scurt, cel mai mărunt dintre ele fiind acela că Butler nu indică în mod Prin urmare, ce spune introducerea lui Butler? Traducând cuvintele ei în
explicit unde începe propria sa opinie şi unde se încheie opinia căreia îi răspunde termeni mai uşor de înțeles, putem observa că prima propoziție spune că, pen-
ea. Spre deosebire de Zinczenko, Butler nu foloseşte persoana întâi „eu” sau 0 tru multe feministe de azi, „nedeterminarea genului” — inabilitatea de a defini
introducere de genul „din punctul meu de vedere” ca să arate că poziția din cea esența identităţii sexuale — anunţă sfârşitul feminismului; că, pentru multe dintre
de-a doua parte îi aparține. Butler nici nu oferă o trecere clară, ca de pildă însă”
sau „cu toate acestea”, la începutul celei de-a doua părți pentru a indica, aşa cum ‘Pentru mai multe detalii despre sindromul celui mai apropiat clișeu, vezi Capitolul 2,

162 163
 de temelie a mişcării
feministe, inabilitatea de a defini „genul”, probabil piatra ce textul lor se desfăşoară. Unii se referă doar în trecere la o opinie care îi
a feministă. Dim-
feministe, înseamnă o serioasă „problemă” pentru politic motivează, presupunând că cititorii vor fi în stare să reconstituie pe cont propriu
„problemă” nu trebuie
potrivă, a doua propoziţie sugerează că exact această această opinie. Alţi scriitori pot să nu distingă limpede părerea lor de părerile
feminitatea sau „„pro-
gândită în termeni „negativi”, că inabilitatea de a defini pe care le pun la îndoială în moduri pe care toţi să le găsim clare, lăsându-i pe
nu e poate un lucru
blema genului”, cum o numeşte Butler în titlul cărții sale, unii cititori să se întrebe dacă o anumită idee este a scriitorului ori e cea pe care
e următo are, ar putea fi
atât de rău — şi că, aşa cum argumentează ea în paginil el sau ea o pun la îndoială. În fine, unii scriitori îl atacă pe acel „Ei spun” care
alte cuvinte, sugerează
ceva de care activistele feministe ar putea să profite, Cu îi motivează într-un limbaj academic incitant, ce le pretinde cititorilor să traducă
de masculinitate şi femini-
Butler, scoaterea la lumină a incertitudinilor legate ceea ce spun în termeni mai accesibili, de zi cu zi. În concluzie, aşadar, deşi cei
tate poate fi un instrument feminist puternic. mai persuasivi scriitori urmează modelul conversational ,,Ei spun/Eu spun”, o
ctive ale lui
Punând toate acestea împreună, așadar, propoziţiile introdu fac intr-o mare varietate de moduri. Ceea ce trebuie să înțeleagă de aici cititorii
feministe contem-
Butler pot fi rezumate după cum urmează: „În timp ce multe e că este necesar să fie dotați cu diverse strategii de detectare a dezbaterilor din
fii femeie va sub-
porane cred că incertitudinea asupra a ceca ce înseamnă să
ceea ce ei citesc, chiar dacă aceste dezbateri nu sunt de la sine înțelese.
această incertitudine poate
mina politica feministă, cu, Judith Butler, cred că
lui Butler după
de fapt să întărească politica feministă”. Traducând opinia ul
nu poţi defini termen
modelul de bază al cărţii noastre: „Ei spun că, dacă
eu spun că acest tip de pro-
«femeie», feminismul are o mare problemă. Dar
ciuda dificultății sale,
blemă e exact lucrul de care are nevoie feminismul”. În
at la început,
așadar, sperăm că sunteți de acord că pasajul acesta, care a intimid
are sens dacă te concentrezi asupra lui.
sensuri,
Sperăm că e limpede că lectura critică este un drum cu două
ii te pot provoca
Înseamnă la fel de mult să fii deschis la modul în care scriitor
i. Şi, dacă traduci
ori chiar schimba, ca şi să-i pui la îndoială pe aceşti scriitor
ce citeşti, vei permite tex-
argumentele scriitorului în cuvintele tale pe măsură
ă spre noi
tului să te scoată din părerile pe care le aveai deja şi să te conduc
cu autorul, trebuie
termeni şi concepte. Chiar dacă sfârşeşti prin a nu fi de acord
el sau ea, ai prins
să arăţi mai întâi că ai ascultat cu adevărat ce are de spus
o asemen ea profundă,
exact argumentele lui/ei şi le poţi rezuma acurat. Fără
şi categoric necritică.
atentă ascultare, orice critică veţi face va fi superficială
ideea la care se presu-
Va spune mai multe despre voi decât despre autorul sau
pune că răspundeți.
dezbatere în-
În acest capitol, am încercat să arătăm că lectura pentru
ci şi opinia ori opiniile
seamnă a urmări nu doar teza textului, în mod izolat,
încercat, de asemenea, să
care motivează această teză — acel „Ei spun”. Am
vizavi de diferitele stra-
arătăm că a citi pentru dezbatere înseamnă a fi vigilent
opiniile care îl mo-
tegii pe care scriitorul le utilizează pentru a angaja opinia/
puncte de vedere în același
tivează, dat fiind că nu toți autorii angajează alte
o părere căreia îi ras-
mod. Unii scriitori identifică şi rezumă în mod explicit
frecvent, pe măsură
pund încă de la deschiderea textului lor și apoi revin la ea

164
 la vreo opinie alternativă asupra subiectului, ea le apare cititorilor din senin,
jăsându-i să se întrebe de ce e nevoie oare să fie spus acest lucru.
Cum am accentuat în această carte, părerile altora şi dorinţa noastră de a
răspunde acestor păreri oferă scrisului nostru motivația subterană şi-i ajută pe
cititori să înțeleagă de ce contează ceea ce spunem, de ce ar trebui să le pese
celorlalţi și de ce e nevoie s-o spunem, în primul rând. In acest capitol sugeram
că exact acelaşi principiu se aplică şi scrisului despre literatură. Criticii literari,
CINCISPREZECE până la urmă, nu fac din senin aserțiuni despre opere literare. Mai degrabă, ci
contribuie la discuţii despre sensul şi semnificația operelor literare, unele din-
tre dezbateri putând continua ani în şir, ba chiar secole,
„LA O EXAMINARE Într-adevăr, această angajare în discuţii animează cele mai multe cursuri
* 59 de literatură, în care studenţii comentează și dezbat anumite opere în clasă,
MAI ATENTA jnainte de a scrie lucrari despre ele. Premisa e ca discutiile cu colegii si profe-
5 i i sorii ne ajută să facem descoperiri despre operă pe care, poate, nu le-am fi
A angaja dezbateri despre literatură făcut dacă doar citeam opera singuri.
Sugerăm să priviţi scrisul despre literatură ca pe o extensie firească a
acestor discuții în clasă, ascultându-i atent pe ceilalți şi folosind ceea ce spun
ei pentru a concepe şi motiva ceea ce aveţi înşivă de spus.
În romanul lui Chinua Achebe Things fall apari/Lucruri destrămate,
Okonkwo, personajul central, e un erou tragic.
Şi ce-i cu asta? Cui îi pasă? ÎNCEPEȚI CU CEEA CE SPUN ALȚII
De ce acest mod tipic de a începe un eseu despre o operă literară îi face
pe cititori să se întrebe „De ce-mi spuneţi mie asta?” Fiindcă, după părerea
noastră, asemenea enunţuri nu lămuresc cine a spus altceva. A negat cineva Dar, în scrisul despre literatură, de unde vin părerile — „Ei spun” — la care să
faptul că personajul principal din romanul lui Achebe e un erou tragic? Există raspundeti? Din mai multe surse. Cea mai clară este, poate, critica literară publicată.
asupra subiectului un alt punct de vedere căruia îi răspunde autorul? De vreme |
ce nu e indicată nicio astfel de alternativă, cititorul gândeşte: „Bine, Okonkwo > Criticul X deplânge faptul că povestirea autorului Y este compromisă de per-
e un erou tragic — în opoziţie cu cine?” spectiva sa . Desi există o doză de adevăr în această cronică,
Acum, comparaţi acest început cu altul posibil: eu susțin că criticul X scapă din vedere ,
+ Potrivit criticului A, romanul X sugerează . De acord, dar aș
Mai mulţi membri ai clasei noastre au susținut că Okonkwo, personajul adăuga că
central din Lucruri destrămate, este un nemernic odios. Părerea mea, însă, este
că, deşi e adevărat că Okonkwo comite acte odioase, el este în cele din urmă un Dar opinia despre literatură căreia îi răspundeţi în scris poate fi mult mai
erou tragic — o figură imperfectă, dar în final simpatică. la îndemână decât critica literară publicată. Cum arată exemplul nostru din
introducere, ceva despre opera literară poate fi spus de un coleg ori de profesor:
Sperăm că sunteţi de acord că a doua versiune, care răspunde la ceea ce
a spus altcineva despre Okonkwo, e mai potrivită pentru o scriere angajată » Câţiva dintre colegii de clasă au afirmat că mesajul final al piesei Y este
decât prima. De vreme ce prima versiune eşuează în a se prezenta ca răspuns „Sunt de acord până la un punct, dar cred totuși că ,

166 167
 Altă tactică este să incepeti cu ceva ce ati gândit voi înşivă/însevă despre | > În mai multe locuri din romanul X, autorul Y ne lasă să înțelegem că punctul
operă, dar acum, gândind mai bine, vreți să revizuiţi: central al povestirii este . Totuşi, în altă parte, el suge-
rează că „fapt ce-l arată pe Y ambivalent în legătură cu
> La prima lectură a piesei Z, am crezutcă era o celebrare necritică a această temă.
Recitind piesa și discutând-o în clasă, însă, îmi dau seama că e mult mai critică
la adresa decât am crezut la început. Dacă veţi revedea şabloanele de mai înainte, veţi observa că fiecare din-
tre ele face ceea ce face orice dialog bun, orice lectură şi orice eseu: emite un
Puteţi răspunde chiar și la ceva ce nu s-a spus de fapt despre operă, dar argument despre un anumit aspect al unei opere, care poate fi interpretat în
care ar putea fi spus ca ipoteză: varii moduri. În loc să facă pur şi simplu o afirmaţie despre opera văzută
izolat — „Personajul X este un erou tragic”; „Sonetul Y vorbeşte despre pier-
> S-ar putea spune că poemul Y vorbește în principal despre derea ființei iubite” —, aceste şabloane introduc afirmaţia ca răspuns la o alta,
în opinia mea, este că i clarificând de la bun început ce anume o motivează. Ele acționează, prin ur-
Dar problema cu această interpretare,
» Deși cititorii religioși ar putea fi tentaţi să analizeze poemul X ca pe o parabolă
mare, ca relansatori ai dialogului, care pot invita ori chiar provoca alți cititori
la a răspunde cu propriile lor interpretări și judecăţi,
despre o examinare mai atentă sugerează că acest poem
este de fapt

Uneori, acest „Ei spun” căruia îi răspundeți scriind despre o operă literară A AFLA GE „VREA SĂ SPUNĂ”
poate fi descoperit în opera însăşi, distinct de ce a spus despre operă vreun O OPERĂ LITERARĂ
critic literar ori alt cititor. Mare parte din critica literară răspunde direct operei
literare, rezumând vreun aspect al formei sau al conţinutului acesteia şi apoi o
evaluează în mare parte asemănător modului în care o puteţi face voi răspun- Pentru a angaja conversații sau dezbateri despre literatură, trebuie să în-
zând unui eseu convingător: tâlneşti opinia consacrată pentru a fi capabil să citeşti şi să extragi sens din
operele literare, să înţelegi şi să analizezi ce spune textul. Pe de-o parte, ca şi
> În esenţă, așa cum am citit-o, The Scarlet LetteriLitera stacojie! pare să spună tipurile de eseuri convingătoare asupra cărora am insistat de-a lungul acestei
că _ Am dificultăţi, totuși, în acceptarea acestui enunț, ba- cărţi, operele literare fac afirmaţii pe care autorii lor vor să le transmită, lucruri
zându-mă pe faptul că în legătură cu care sunt pro sau contra, idei pe care vor să le susțină ori să le
condamne. Pe de altă parte, a descoperi “mesajul” unei opere literare — ce
Una dintre cele mai puternice căi de a răspunde unei opere literare este „spune” ea — poate fi o provocare specială fiindcă, spre deosebire de eseurile
aceea de a semnala orice contradicții sau inconsecvenţe: persuasive, operele literare nu-și enunță mesajele în mod explicit. Deși poeţii,
romancierii şi dramaturgii pot avea acelaşi nivel de convingere ca scriitorii
» La începutul poemului, întâlnim generalizarea, ea părând să introducă mesa: persuasivi, rareori păşesc în afara paginilor textelor lor pentru a spune: „Ei,
jul acestui poem, că „ ”. Dar această afirmaţie e contrazisă de bine, oameni buni, asta înseamnă toate aceste lucruri. Pe scurt, ceea ce încerc
sugestia făcută mai târziu în poem că „ ”. Aceasta dezvă- să spun este că ”. Asta înseamnă că, deoarece operele literare
luie o importantă inconsecvenţă în text: se sugerează că nu includ o afirmare explicită a tezei, identificând mesajul central, aflarea lui
sau, dimpotrivă, că 7 este lăsată în seama noastră, a cititorilor.
Fiindcă operele literare tind să ocolească astfel de explicitări, sensurile
' Roman al lui Nathaniel Hawthome (n. trad.) lor trebuie adesea căutate în cheile pe care le oferă: în dialogul dintre personaje,

168 169
în intrigă, în metafore şi simboluri şi în felul de limbaj pe care îl folosește aşa cum procedăm când întâlnim această declaraţie într-un eseu, că ea reprezintă
autorul. De fapt, chiar absența unui mesaj deschis este cea care face literatura punctul de vedere al autorului însuşi. Fiindcă aceste cuvinte sunt rostite de
atât de infinit interpretabilă — şi explică de ce savanții şi criticii discută atât de Polonius, un personaj pe care Shakespeare îl prezintă ca fiind plicticos şi arun-
mult despre ce înseamnă operele literare, în moduri similare discuţiilor de la când elişee anoste, nu de cineva care să ne conducă spre adevăr. În cele din
clasă la care probabil aţi participat ca studenţi. urmă, o parte a problemei lui Hamlet e că nu-i este clar ce îi pretinde să facă
acel „să fii cinstit cu tine însuţi”.
Calitatea vagă a textelor literare explică de ce unii dintre studenţii noş-
Autorul de literatură evaziv tri se plâng de provocarea de a găsi „înţelesuri ascunse”, cum le numesc ei
uneori, lăsaţi singuri să rezume acest înţeles în modul în care temele o cer
Într-adevăr, nici măcar utilizarea persoanei întâi „cu” într-o operă literară adesea. Sigur, spun unii studenţi, ei sunt bucuroşi să citească literatură de
nu reprezintă o indicație că aţi localizat poziţia ori atitudinea autorului, cum se plăcere. Dar să analizezi literatura la şcoală pentru „sensurile” sale ori pentru
întâmplă de obicei într-un eseu. Când David Zinczenko, de pildă, în eseul său „simboluri” — asta e cu totul altceva. Unii dintre ei spun chiar că solicitarea de
Don't Blame the Eater/Nu-l blamaţi pe cel care mănâncă (pp. 211-213) serie „Eu a vâna înțelesuri şi simboluri îi fură literaturii tot hazul.
înclin să simpatizez cu aceşti grăsani patroni de fast-food” care deschid procese De fapt, aşa cum cei mai mulţi dintre studenţi ajung să recunoască, analiza-
împotriva industriei fast-food, putem fi siguri că „eu” e însuşi Zinczenko şi că rea sensurilor, simbolurilor şi a altor elemente ar trebui să sporească, mai degrabă
poziţia pe care o exprimă este a lui proprie, informând orice altceva se spune în decât să înăbușe, plăcerea pe care o extragem din cititul literaturii. Dar poate fi
eseu. Dar nu putem presupune că acel „eu” care ni se adresează într-o operă de într-adevăr dificil să identifici ce anume vrea să spună o operă literară. Cum să
ficțiune ori în poezie este în mod necesar eul autorului, fiindcă el sau ea e un stabilim noi mesajul unei povestiri ori al unui poem când autorul, spre deosebire
personaj fictiv — adică unul pe care nu te poți baza şi care nu este de încredere, de un eseist precum Zinczenko, nu ne spune explicit ce anume încearcă el sau ea
Luaţi, de pildă, prima propoziţie din proza scurtă a lui Edgar Allan Poe să ne spună? Cum să ajungi de la o întâmplare ficțională sau de la o imagine po-
The Cask of Amontillado/Balerca (sau Butoiul) de Amontillado: etică (un nebun comite o crimă, două drumuri care se pierd în pădure) ori de la un
dialog între personaje fictive („Sincer, draga mea/dragul meu, nu-mi pasă câtuşi
Miile de injurii ale lui Fortunato le-am îndurat cât am putut de bine, dar de puţin”) la ceea ce înseamnă aceste întâmplări, imagini ori dialoguri?
când a cutezat să mă insulte am jurat răzbunare.

Cum devine curând clar în povestire, „eul” care vorbeşte ca narator aici Caută conflictul din operă
nu e Poe însuşi, ci un ucigaş nebun şi răzbunător dincolo de cuvintele căruia
trebuie să priveşti pentru a ajunge la sensul povestirii lui Poe. Nu există o rețetă simplă pentru a afla ce înseamnă o operă literară, dar o
În locul unei poziţii uşor identificabile, operele literare prezintă adesea tactică părând să-i ajute pe studenții noştri este aceea de a căuta conflictul ori
punctele de vedere ale unui anumit număr de personaje şi-i lasă pe cititori să dezbaterea în opera însăşi şi apoi de a pune întrebarea în ce fel ne îndrumă textul
stabilească dacă vreunul vorbeşte în numele autorului, Astfel, atunci când în- spre a medita la acest conflict. Punerea acestor întrebări — Care e conflictul din
tâlnim rânduri aparent atât de elocvente precum cele din FHamlei, „To thine own operă şi de care parte, dacă există vreuna, ne situăm noi? — vă va ajuta să vă gân-
self be true/ And thou shalt/ not be false to any man” („Să fii cinstit cu tine diti la o poziţie şi s-o formulaţi vizavi de ce vrea să spună opera respectivă. Şi, dat
insuti/ si atunci/ nu vei putea fi fals cu niciun om”), noi nu putem presupune, fiind faptul că asemenea păreri sunt adesea unele despre care discută studenţii de
la literatură, să gândiţi la conflictul dintr-o operă literară vă va conduce adesea la
true,/ And it must follow, as the night the day,/ Thou
discuții și dezbateri despre opera căreia îi veţi putea găsi un răspuns în scris.
' Citatul corect: “To thine own self be
canst not then be false to any man”. În traducerea lui lon Vinea: „Nu te minţi/ Pe tine însuţi/ Și Fiindcă autorii de literatură nu ne spun explicit ce vrea să transmită textul, opera
de-aci urmează,/ Ca noaptea după zi, că nimănui/ Nu vei putea să-i fii de rea-credinţă”, (n. trad.) lor va fi mereu discutabilă — iar sarcina voastră în scrierea despre opera literară

170 171
este de a argumenta în legătură cu ceea ce credeţi voi că vrea să spună. lată în CARE ESTE CONFLICTUL CENTRAL?
continuare două şabloane care vă vor ajuta să începeţi răspunsul la alte interpretări:

> S-ar putea susţine că, în ciocnirea dintre personajul X și personajul Y din piesa Conflictele tind să se manifeste în moduri diferite în diferitele genuri lite-
Z, autorul vrea să fim de partea personajului Y, de vreme ce acesta e prezan. rare. În opere care iau o formă narativă ori de povestire (romane, proză scurtă
tat ca eroina piesei. Susţin, însă, că = și piese de teatru), conflictul central va fi adesea reprezentat printr-o dezbatere
Mai mulți critici par să presupună că poemul Y aprobă valorile disciplinei și ra. reală între personaje. Aceste dezbateri între personaje vor reflecta adeseori ches-
-

ționalității, reprezentate prin imaginea „mai presus de cele ale | tiuni mai cuprinzătoare şi dezbateri din societate ori din epoca istorică în care
jocului și emoţiei, reprezentate de imaginea „Sunt de acord, dar au fost scrise, pe teme precum responsabilitatea conducătorilor, urmările capi-
cu următorul amendament: poemul arată în cele din urmă că ambele valori sun talismului şi ale consumerismului sau bătălia pentru egalitatea sexelor. Uneori,
egal de importante și chiar sugerează că în mod ideal ele ar trebui să se com- aceste dezbateri vor avea loc în interiorul unui personaj individual, apărând ca
pleteze unele pe altele. luptă a cuiva prins între alegeri conflictuale sau incompatibile. Indiferent ce
formă îmbracă, aceste dezbateri vă furnizează repere de pătrundere în subiectele
Tactica identificării conflictului în operele literare e parte a unei lungi ridicate de lucrare, în contextul istoric și în viziunea autorului asupra lumii.
tradiții a gândirii critice, care consideră conflictul esenţial pentru literatură. În O lucrare narativă care oferă o asemenea abordare e proza scurtă a lui
Grecia antică, Aristotel susținea că înfruntarea dintre personaje ori forțe sub- Flannery O’Connor' din 1961 Everything That Rises Must Converge/Cei ce se
întinde intriga unor tragedii precum Oedip. Într-adevăr, cuvântul din greaca avântă spre tării se vor întâlni”, care este reprodusă în acest volum la paginile
veche agon, care înseamnă antagonism, conflict sau dezbatere, îşi lasă urmele 236-249. Povestirea prezintă dezbaterea în curs dintre o mamă şi fiul ei Julian
în termenul „protagonist”, eroul ori personajul central al unei opere narative despre mişcarea pentru drepturi civile şi egalitate rasială care a erupt în Sudul
care intră în conflict cu alte personaje ori cu destinul. Și Platon notează preva- american în timpul în care a fost scrisă povestirea, cu Julian apărând perspec-
lența conflictului în literatură atunci când îi alungă pe poeţi din cetatea sa tiva acestei mişcări şi cu mama sa apărând ierarhia rasială tradiţională a Sudului.
ideală pe motiv că operele lor zugrăvesc conflicte şi învrăjbiri fără sfârşit, Povestirea ridică chestiunea, discutabilă, de partea cărui personaj ar trebui să
Accentuarea centralității conflictului în literatură a fost imitată de teoreti- ne situăm: de partea lui Julian, a mamei sale sau a niciunuia?
cieni moderni precum cei din Noua Critică a anilor 1940-1950, care au focusat
pe astfel de tensiuni şi paradoxuri precum bine și rău, inocenţă şi experienţă — şi
mai recent de postructuralişti şi teoreticieni ai politicii, care văd literatura, ca şi DE CE PARTE — DACĂ ESTE VREUNA — PARE
societatea, saturate de astfel de polarități precum mascul/femelă, homosexual/
heterosexual, alb/negru şi aşa mai departe. Scriitorii de azi continuă să recunoască SĂ SE SITUEZE TEXTUL?
conflictul drept instrument al unui bun povestitor. Cum spune scenaristul de la
Hollywood Robert McKee, „Nimic nu mişcă înainte într-o povestire decât prin
conflict” (“Nothing moves forward in a story except through conflict”). Când am predat această povestire, cei mai mulți dintre studenți au asumat
Clădind pe această idee, că în literatură conflictul e central, sugerăm ur- mai întâi partea cu perspectiva lui Julian, care, pentru ei, ca nordici, studenți
mătoarele patru întrebări care să vă ajute să înțelegeţi şi să vă formulați propria ai unui colegiu urban din secolul 21, părea poziția evident luminată. Cine, până
poziţie despre orice operă literară: la urmă, n-ar putea vedea că părerile mamei sunt înapoiate şi rasiste? Pe măsură
|. Care este conflictul central?
2. Ce parte — dacă este vreuna — pare să favorizeze textul? '! Flannery O'Connor (25 martie 1925 — 3 august 1964), prozatoare şi eseistă americană
3. Care e dovada voastră? Cum ar putea să interpreteze alţii această dovadă? * Acesta e un titlu identificat pe internet. Nu am avut acces la o versiune românească a
4. Care este opinia voastră despre text? povestirii. (n. trad.)

172 173
ce discuţiile de la clasă înaintau, însă, cei mai mulți dintre studenţi au respins el sau ea sunt trataţi în operă, pozitiv ori negativ, aspect care la rândul lui poate
această părere ca interpretare eronată, una întemeiată mai ales pe propriile păreri, fi subiect de dezbatere,
nu pe ceea ce este în text. Mai devreme ori mai târziu, cineva observă că în mai Cum am subliniat în mod repetat în această carte, ceilalți vor putea să vă
multe privinţe Julian este prezentat în mod foarte critic — şi că aparenta simpa- dezaprobe adesea şi chiar să aducă aceeaşi dovadă ca şi voi pentru a susține
tie progresivă pentru integrare rasială se sprijină pe aride abstracţiuni intelecty. interpretări opuse alor voastre. Ca şi alte obiecte de studiu, operele literare sunt
ale şi pe o lipsă ipocrită de autocunoaştere, în contrast cu loialitatea sufletească asemenea faimosului desen ambiguu care poate fi văzut fie ca o rață, fie ca un
a mamei faţă de rădăcinile sale. În cele din urmă, a ieşit la iveală o altă posibilă iepure, depinde de felul cum îl priveşte fiecare.
interpretare, cum că ambele personaje suferă de o maladie comună, că trăiesc Deoarece aceeași dovadă dintr-o operă literară oferă adeseori suport pen-
într-o himeră mentală care îi împiedică să se vadă aşa cum sunt cu adevărat, tru interpretări diferite, ba chiar opuse, trebuie să argumentaţi ce anume credeţi
Tema scrisă pe care o dăm adesea se clădește pe dezbaterea de la această că arată dovada și să fiți conștienți de faptul că alții ar putea citi această dovadă
lecţie, oferind studenților următorul șablon pentru a medita în favoarea cărui în mod diferit,
personaj pledează textul, dacă există vreunul:

> Uniiafirmă că în conflictul dintre Julian și mama sa în legătură cu

simpatia noastră ar trebui să se îndrepte spre „Părerea
mea este că

CARE E DOVADA VOASTRĂ?

Angajându-vă în tipurile de discuţii și dezbateri modelate de şabonul de

mai înainte, cum stabiliţi de partea cui „ar trebui să fie simpatiile voastre”? Și Scriind despre literatură, așadar, trebuie să arătaţi că dovada pe care o
mai general, cum ajungeţi la şi cum justificaţi interpretarea a ceea ce spune un citați sprijină interpretarea voastră şi să anticipaţi alternativa altora:
text literar?
Răspunsul se află în dovada furnizată de lucrare: imagini, dialog, intrigă, > Deși unii ar putea citi metafora din acest poem ca
referinţe istorice, ton, detalii stilistice şi aşa mai departe. probă că, pentru autorul X, tehnologia modernă subminează tradițiile şi valorile
E important să ne amintim, însă, că dovada nu e cioplită în piatră. Studenții comunităţii, eu o văd ca 3
presupun uneori că există coduri fixe care dezleagă sensurile unei opere literare
— simboluri, imagini şi alte probe. Un personaj moare? Asta trebuie să însemne Pentru a prezenta dovada în tiparul „Ei spun/Eu spun”, e necesar să fiţi
că el sau ea au fost condamnaţi. Apare o scară? Un simbol pentru mobilitatea atenți la modul în care alții ar putea citi lucrarea în mod diferit şi chiar ar putea
ascensională. Un parc? Trebuie să fie ceva sexual. să folosească exact aceeaşi dovadă pentru a sprijini o interpretare contrară.
Dar dovada însăşi e deschisă interpretării şi, prin urmare, dezbaterilor.
Moartea mamei în povestirea lui O'Connor, de pildă, poate fi văzută ca o probă » Unii ar putea susţine că dovada X sugerează că dar eu susţin,
că se presupune că noi o vom dezaproba ca pe una ale cărei convingeri rasiale dimpotrivă, că sugerează că
sunt învechite şi depășite. Pe de altă parte, moartea ei ar putea fi, dimpotrivă, » Sunt de acord cu colegii de clasă că imaginea
o probă că ar trebui văzută ca un martir, prea bună pentru această lume crudă, din romanul Y este o probă despre inocența copilăriei pier-
aspră. Ce semnifică moartea unui personaj, așadar, depinde de modul în care dute. Spre deosebire de „însă, cred că pierderea inocenței e da

174 175
 citit nu ca un eveniment tragic, ci ca un stadiu necesar, chiar benefic, în dez. atât de lumesc ca a fi obligat să aştepţi câteva minute pentru a merge la YMCA!
voltarea umană. cu martirul murind pentru credința lui? Nu, au răspuns ei, iar discordanţa stri-
dentă dintre faptele comparate, au susţinut ei, sugerează că Julian, departe de
a fi ca un sfânt, e prezentat în acest pasaj ca un fiu nerăbdător, ingrat şi ires-
Sunt unele interpretări pur şi simplu greşite? ponsabil. În plus, studenții au remarcat că distanța dintre imaginea de sine a lui
Julian ca om progresist de „totală obiectivitate”, bazat pe „fapte”, „liber [de
Nu contează cât de flexibilă şi deschisă dezbaterii poate fi o dovadă, nu mama sa)” și plângăciosul tânăr strigând „Mama, mama!” cu „vinovăţie şi
toate interpretările la care ajungem utilizând această dovadă sunt egal de valide. durere” la finele povestirii sugerează că imaginea dreaptă şi nobilă a lui Julian
[ar unele interpretări, pur şi simplu, nu sunt susținute de această dovadă. Haideţi despre sine nu trebuie luată în serios.
să ilustrăm, În acest punct, ați putea să vă miraţi cum se poate să spunem că unele
Cum am observat mai devreme, unii dintre studenţii nostri au fost de par. interpretări literare pot fi excluse ca fiind eronate? Nu e, oare, bine ştiut despre
tea lui Julian şi împotriva mamei sale. O studentă, hai să-i spunem Nancy, a interpretarea operelor literare că — spre deosebire de textele științifice şi isto-
citat drept probă un pasaj de la începutul povestirii în care Julian e comparat cu rice — în cazul lor nu există răspunsuri greşite? Spunem noi că există o singură
Sfântul Sebastian, un martir creştin despre care se spune că a dovedit o credință cale „corectă” de a citi opera literară — aceea prin care opera însăși ne spune
excepțională sub suferință şi persecuție extremă. În timp ce mama se pregătea cum „ar trebui” să o citim?
ca Julian s-o ducă la ora ei săptămânală de înot, Julian e descris ca stând „pro- Nu, noi nu spunem că există o singură cale de a citi o operă literară. Dacă
țăpit în prag, aşteptând precum Sfântul Sebastian ca săgeata să-l pătrundă”. am fi crezut asta, n-am fi oferit o metodă de analiză literară bazată pe multiple
Crezând că pasajul dovedeşte că Julian e personajul mai simpatic, Nancy interpretări şi dezbateri. Dar, da, a şti că interpretările literare sunt deschise
indică o altă probă, incluzând pasajul următor: dezbaterii nu înseamnă a spune că o operă poate însemna orice vrem noi să
însemne, ca şi cum toate interpretările ar fi egal de bune. În opinia noastră şi a
[Julian] nu avea prejudecăţi şi nu se temea să înfrunte faptele. Mai extra- celor mai mulți dintre profesorii de literatură, unele interpretări sunt mai bune
ordinar decât toate, în loc să fie orbit de iubirea pentru [mama sa] aşa cum era decât altele — mai convingător gândite şi mai bine susținute cu probe din text.
ea fata de el, s-a eliberat emoţional de ea şi putea s-o urmărească pe deplin Dacă susţinem că toate interpretările sunt egal de valide, riscăm să con-
obiectiv. El nu era dominat de mama sa. fundăm perspectiva autorului operei cu a noastră proprie, aşa cum au confun-
dat studenţii propriile păreri despre mişcarea pentru drepturi civile din anii
Citând astfel acest pasaj în eseul ei, Nancy a conchis: „Julian reprezintă 1960 cu opinia lui Flannery O'Connor. Asemenea lecturi eronate sunt reminis-
viitorul societăţii, un gânditor nerasist şi educat”. cenţe ale de noi numitului „sindrom al celui mai la îndemână clișeu”, când ceea
Recitind povestirea, însă, şi ascultând opiniile altor studenţi, Nancy a ce e rezumat nu este opinia pe care autorul o exprimă cu adevărat, ci un clişeu
realizat că pasajele pe care le citase — compararea lui Julian cu un sfânt, suge- familiar — sau, în cazul lui O'Connor, o anumită credință socială — pe care
rând că el e progresist din punct de vedere rasial, că e „liber” față de mama sa scriitorul crede şi în mod greşit presupune că şi autorul îl face. Opinia că nu
şi „obiectiv” în legătură cu ea — erau intenţionat ironice. Julian se felicită pe există răspunsuri greşite în interpretarea literaturii încurajează un fel de solip-
sine că e ca un sfânt, liber de prejudecăți şi obiectiv, dar povestirea demon- sism care şterge diferența dintre noi si ceilalți şi transformă tot ce întâlnim într-o
strează până la urmă că se autoamăgeşte. versiune a noastră înşine, (Vezi pagina 44 pentru detalii în legătură cu „sindro-
Cum au convins-o suporterii lecturii ironice pe Nancy să-şi revizuiască mul celui mai la îndemână clişeu'”.)
lectura iniţială — să vadă că e greşită, nesusținută de dovadă? Mai întâi, arătând
diferența bătătoare la ochi dintre situațiile şi suferințele îndurate de Julian şi “The Young Men 's Chrisilan Assoclation, cunoscută sub inițialele YMCA sau pur gi sim-
Sfântul Sebastian. Ar putea fi cineva serios, au întrebat ei, când compară ceva plu Y (n, trad.)

176 177
 Cum spune teoreticianul literar Robert Scholes, lectura consta „într-o şi, procedând asttel, discreditează idei progresiste care merită o abordare mult
supunere la intențiile altuia ca prim pas”, pentru a înțelege ce vrea să spună o mai simpatetică,
operă literară. Căci „dacă nu postulăm existenţa [unui autor] în spatele unui
text verbal”, vom „proiecta pur și simplu modurile noastre subiective de pân. Emiţând o critică nu înseamnă, însă, în mod necesar că aţi descoperit
dire şi dorinţele noastre asupra textului”. Cu alte cuvinte, dacă nu facem tot ce o eroare.
se poate pentru a ajunge la ceea ce spune autorul, nu vom recunoaște niciodată
cu adevărat ideile ei sau ale lui decât ca pe nişte versiuni ale ideilor noastre, Unii critică povestirea lui O'Connor, sugerând că are o agendă politică
Scholes admite că a fi un bun cititor presupune, adesea, să mergi dincolo de regresivă. Însă eu văd povestirea ca pe o lăudabilă critică a politicii de acest fel.
intenţia autorului, să evidenţiezi contradicţiile şi orbirile ideologice, dar susține După opinia mea, povestirea lui O'Connor critică în mod corect polarizarea con-
că trebuie să recunoaștem intenția autorului înainte de a încerca să privim flictelor politice — Nord vs. Sud, liberal vs. conservator şi altele asemenea - şi
dincolo de ea în acest fel. sugerează că ele trebuie să se adune împreună: să fie „convergente”, cum spune
titlul lui O'Connor, prin iubire religioasă, înțelegere şi iertare.

CARE ESTE OPINIA VOASTRĂ DESPRE TEXT? Ne dăm seama că perspectiva criticii unei opere literare poate fi descura-
jantă. Într-adevăr, simplul fapt de a afirma ce credeți că spune un autor poate
fi intimidant, fiindcă înseamnă să vă tăiați craca de sub picioare susținând ceva
În acord cu principiul că trebuie să înțelegem textul în termenii săi proprii despre figuri foarte respectate — opere care sunt adesea complexe, contradic-
înainte de a-i răspunde, ne-am axat până acum în acest capitol pe felul cum torii şi conectate la mişcări istorice mai largi. Cu toate acestea, dacă reuşiți să
trebuie să înțelegeţi şi să dezvăluiţi ceea ce spun şi fac textele literare. Abordarea controlaţi aceste provocări, ați putea descoperi că a afla ce spune o operă literară,
noastră, de a ajunge la ceea ce spun ele, presupune să căutăm conflictul central a vă exprima opinia despre ea şi a angaja o conversaţie ori o dezbatere cu alţii
din operă şi abia apoi să ne întrebăm cum utilizează autorul feluritele tipuri de despre asemenea chestiuni suni exact elementele care fac ca literatura să con-
evidenţă (personaje, dialog, imagistică, întâmplări, intrigă etc.) ca să ne conducă teze. Şi, dacă faceţi bine toate astea, ceea ce spuneți voi vă va provoca propri-
la a medita asupra acestui conflict. În cele din urmă, sarcina voastră în postura ile răspunsuri: acel „Eu spun” al vostru va deveni pentru altcineva „Ei spun”
de cititori de literatură este să fiţi deschişi în fața unei opere aşa cum o prezintă şi dialogul va merge mai departe şi mai departe.
autorul, altminteri lectura va eșua în înțelegerea a ceea ce face ca această lucrare
să fie citită şi să se mediteze asupra ei.
Dar, odată ce aţi ajuns la o bună înţelegere a lucrării, e timpul să îngădu-
iți propriei voastre păreri să intre în joc. Să oferiţi propria interpretare la un text
şi să deschideţi această interpretare ca răspuns sunt pași cruciali în orice actal
analizei literare, dar ei nu reprezintă încheierea procesului. Pasul final presu-
pune să oferiţi propria privire în interiorul operei ori critica voastră în legătură
cu opera şi cu viziunea ei, să evaluaţi dacă, după cum vedeţi voi lucrurile, vi-
ziunea este moralmente justificată ori îndoielnică, unitară ori contradictorie,
regresivă, istoriceşte vorbind, ori progresivă şi așa mai departe. De pildă:

Deşi este una dintre cele mai respectate autoare ale Sudului, potrivit ca-
nonului literar american, Flannery O'Connor denigrează continuu un personaj
dintr-o povestire a sa din 1961 care reprezintă mișcarea pentru drepturi civile

178
 cu natura de undă aparentă când se măsoară o proprietate a ei precum lungimea
de undă și cu natura sa de particulă evidentă când se măsoară o proprietate a
particulei precum poziția. Dar aceasta este, în cel mai bun caz, o eroare si, in
cel mai rău caz, o greşeală.
V.]. SrenoeR, The Comprehensible Cosmos/Cosmosul inteligibil

SAISPREZECE
Structura „Ei spun/Eu spun” a acestui pasaj este neîndoielnică: „Ei spun că
obiectele au deopotrivă proprietăți de unde şi de particule; eu spun că ei greşesc”.
Acest exemplu nu este un pasaj argumentativ izolat, ales cu intenţie dintr-un text
altminteri nonargumentativ. Mai degrabă cartea întreagă a lui Stenger dezvoltă argu-
» THE DATA SUGGEST”/ mentul pe care îl prefigurează titlul, Cosmosul inteligibil: anume că, deşi unii pot
vedea cosmosul ca fiind de o complexitate fără speranţă, cl este în esenţă inteligibil.
„Datele sugerează” lată un alt pasaj argumentativ, de data asta dintr-un articol original despre
rolul acidului lactic în oboseala musculară:
Scriind în domeniul științelor
În contrast cu adesea sugeratul rol al acidozei drept cauză a oboselii
CHRISTOPHER GILLEN’ musculare, s-a demonstrat că, în muşchiul în care forța era slăbită din cauza
creşterii potasiului (K), acidifierea prin acidul lactic determina o pronunțată
recuperare a forţei.
O.B. Nievsen, F. pe Paou, K. OveRGAARD,
ca fiind „un lung argu- Protective Effects of Lactic Acid on Force Production
Charles Darwin descrie Despre originea speciilor
ale lumi , Galileo Galilei in Rat Skeletal Muscle” (The Journal of Physiology)
ment”. În Dialog privind cele două sisteme principale
heliocentric sub forma unei
isi expune argumentatia in favoarea sistemului solar
le istorice, scrisul ştiinţific e Cu alte cuvinte: mulți oameni de ştiinţă cred că acidul lactic cauzează
serii de conversatii. Dupa cum arată aceste exemp
orilor academici, oamenii de oboseală musculară, dar dovezile noastre arată că de fapt favorizează recupera-
fundamental argumentativ. Asemenea tuturor scriit
elegerilor şi explorează ches- rea. De observat că autorii îşi încadrează opinia într-o versiune a formulei „Ei
ştiinţă fac afirmaţii şi le apără. Ei se adresează neînț
noi. Avansează anumite spun/Eu spun”. Deşi lucrările anterioare sugerează că „datele noastre
tiuni fără răspuns. Propun mecanisme inedite și teorii
fi mai tehnic, iar accentele susțin că . Acest pas de bază, cu nenumăratele sale variante, e larg
explicaţii şi resping altele. Deşi vocabularul lor poate
aceiaşi pași retorici ca alti scri- răspândit în scrisul ştiinţific. Paşii de bază ai raționamentului predați în această
lor mai numerice, scriitorii din ştiinţă utilizează
o carte despre legile fizicii: carte transcend disciplinele, iar ştiinţele nu sunt o excepţie. Exemplele din car-
itori academici. Citiţi următorul exemplu dintr- tea de faţă au fost scrise de oameni de ştiinţă profesionişti, dar ele ilustrează paşi
ntare despre fizica cuan- potriviţi în orice fel de text care se adresează unor probleme ştiinţifice.
Refrenul comun care se aude în discuţiile eleme
deopotrivă undă şi particulă, În ciuda importanţei argumentului în scrisul ştiinţific, începătorii în ale
țică este că un obiect fizic este într-un anumit sens genului îl văd adesea doar ca pe un mijloc de a comunica fapte obiective, ne-
la Kenyon College și director de ee controversate. E uşor de înțeles felul cum apare această părere. Tonul obiectiv
1 Christopher Gillen este profesor de biologie
g. Predă cursuri de fiziologie anima 4,
la Kenyon Institute in Biomedical and Scientific Writin al scrisului ştiinţific poate eclipsa natura sa argumentativă şi multe tratate în-
, toate punând accentul pe citirea critică a
biologia exerciţiului fizic și biologie introductivă tăresc o viziune nonargumentativă asupra ştiinţei atunci când se concentrează
articolelor de corcotare primară. pe concluzii acceptate şi ianoră controversele în curs. Şi, fiindcă scriitorii din
mondo (1632) (n, trad.)
Titlul original: Dialogo sapra i due massimi sistemi del
181
180
domeniul ştiinţei îşi întemeiază argumentele pe date empirice, multe dintre amănunte, puneţi lucrarea în context, descriind teoriile dominante şi ipotezele.
textele ştiinţifice servesc scopul de a livra fapte incontestabile. În pasajul care urmează, extras dintr-un articol apărut într-o publicație ştiinţi-
Cu toate acestea, scrierea ştiinţifică face adeseori mai mult decât să rapor- fică, despre respiraţia insectelor, autorii comentează o explicaţie privitoare la
teze date, care sunt cruciale pentru o argumentaţie ştiinţifică, însă nu reprezintă schimbul de gaze discontinuu (DGC = discontinuous gas exchange), un fenomen
nicidecum sfârşitul poveştii. Ajungând în posesia unor noi informaţii impor- prin care insectele își închid periodic valvele căilor respiratorii.
tante, oamenii de ştiinţă le evaluează calitatea, trag concluzii pe baza lor şi le
iau în considerare implicaţiile. Ei sintetizează noile date cu informaţia existentă, Lighton (1996, 1998, vezi si Lighton si Berrigan, 1995) a observat prevalența
propun teorii noi şi proiectează viitoarele experimente. Pe scurt, progresul şti- fenomenului DGC la insectele fossoriale!, care locuiesc în microclimate în care
inţific depinde de perspicacitatea şi creativitatea pe care oamenii de știință le nivelele de CO, pot fi relativ crescute. Prin urmare, Lighton propune o ipoteză
adaugă datelor lor. Emoţia de a face ştiinţă şi de a scrie despre ea se degajă din htonică, sugerând că DGC a luat naştere ca un mecanism de ameliorare a schim-
bătălia continuă a folosirii datelor pentru mai buna înţelegere a lumii. bului de gaze și că, în acelaşi timp, el micşorează pierderea de apă prin respiraţie.
A.G. GiBas, R.A. Jounson, „The Role of Discontinuous
Gas Exchange in Insects: The Chthonic Hypothesis
A ÎNCEPE CU DATELE Does Not Hold Water” (The Journal of Experimental Biology)

Observaţi că Gibbs şi Johnson nu doar descriu ipoteza lui Lighton, ci şi

Datele sunt moneda fundamentală a raționamentului ştiinţific. Oamenii recapitulează dovezile care o susțin. Prezentând această dovadă, Gibbs şi Johnson
de ştiinţă dezvoltă ipoteze din informaţiile existente şi apoi le testează compa- pregătesc terenul pentru a angaja confruntarea cu ideile lui Ligton. De pildă,
rând predicțiile lor cu noile date experimentale. Rezumarea datelor e, de aceea, ei ar putea pune la îndoială ipoteza chtonică, atrăgând atenţia asupra insufici-
un pas de bază al scrisului ştiinţific. Pentru că datele pot fi adeseori interpretate enţei datelor ori asupra erorilor de interpretare. Ori ar putea sugera noi abordări,
în moduri diferite, descrierea lor deschide poarta analizei critice, creează opor- care să verifice ipoteza. Ideea este că, încorporând o dezbatere a descoperirilor
tunităţi pentru criticarea interpretărilor precedente şi dezvoltă unele noi. experimentale în rezumatul lor asupra ipotezei lui Lighton, Gibbs şi Johnson
Descrierea datelor! necesită mai mult decât raportarea de cifre şi concluziile. deschid calea unei conversații cu Lighton.
Mai degrabă decât saltul direct la final — la ce a concluzionat X —, este lată câteva şabloane care prezintă datele ce susțin explicaţiile predominante:
important mai întâi să descrieţi ipotezele, metodele şi rezultatele care au condus
la concluzie: „Pentru a testa ipoteza că „X a măsurat și + Experimentele care au arătat că si i-au facut pe
a descoperii că „ Prin urmare, X a concluzionat că =, oamenii de știință să presupună ca j
În secţiunile următoare, explorăm trei paşi retorici cheie pentru a descrie > Desi cei mai mulţi dintre oamenii de știință atribuie unor
datele ce susțin un argument științific: prezentarea teoriilor predominante, ex- rezultatul lui X duce la posibilitatea ca
plicarea metodologiilor şi sumarizarea datelor obținute.

Prezentarea teoriilor predominante Explicarea metodelor

Cititorii trebuie să înțeleagă teoriile dominante cărora le răspunde un stu- Deşi am afirmat că argumentele ştiinţifice se bazează pe date, e important
diu, înainte de a putea aprecia pe deplin detaliile. Astfel, anterior plonjării în de notat că acurateţea acestora depinde de modul în care au fost culese. Infor-
maţiile obţinute cu tehnici de mântuială ori prin experimente plănuite superficial
' Vedeți cum începe un fizician cu datele la paginile 220-225.
' Care se scufundă,

182 183
 să explicaţi metoda utili- pentru a face alte lucruri. Excesul poate fi considerabil: deși unele suprafeţe
pot conduce la concluzii greşite. De aceea, e crucial
a evalua
zată pentru a culege datele. Ca să le facilitati cititorilor posibilitatea de
naturale reflectă până la 95% din radiaţia solară primită, multe altele reflectă
strează pasajul ur- mult mai puţin (Tabelul 3.2), în medie în jur de 15-20%,. Restul energiei ab-
metoda, e nevoie să indicaţi scopurile ei, aşa cum o demon
or:
mător dintr-un articol ştiinţific despre sistemele digestive ale păsăril sorbite este astfel capabil să lucreze, de pildă să încălzească suprafețe, să mişte
apa şi masele de aer pentru a influența vremea şi climatul, să evapore apa si
ență
Pentru a testa ipoteza că păsările flowerpiercer! au ajuns la converg aşa mai departe.
t
cu păsările colibri în ceea ce priveşte caracteristicile digestive, am compara J.S. TURNER, The Extended organism/Organismul extins
i intestinale la
activitatea enzimelor intestinale şi suprafața nominală a mucoase
ece specii
cinnamon-bellied flowerpiercers (Diglossa baritula) cu cea a unsprez Turner îşi sprijină punctul de vedere că o cantitate uriașă din energia
de păsări colibri. soarelui e direct convertită în muncă pe Pământ citând o valoare reală (600) cu
J.E. Schonpune, C, Martinez pet Rio, ,,Sugar and Protein unități de măsură (Wm'? waţi pe metru pătrat). Turner face apoi comparații
Digestion in Flowerpiercers and Hummingbirds: A Comparative utilizând valori procentuale. El spune că doar | sau 2 procente din energia totală
Test of Adaptive Convergence” (Journal of Comparative Physiology) care ajunge pe Pământ este captată de plante. În sfârşit, Turner descrie variabi-
litatea datelor raportând comparaţiile ca pe intervale — 1-2 procente şi 15-20 de
E necesar sa indicati scopul fie ci descrieti cercetarea voastra, fie pea procente — în loc de o singură valoare.
altora. lată câteva şabloane pentru a face asta: Informaţia de suport — unităţile de măsură, mărimea eşantionului şi gradul
, pentru a determina daca de variabilitate — îi ajută pe cititori să evalueze datele. În general, fiabilitatea
> Smith si colegii au evaluat _
acestor date se îmbunătăţeşte pe măsură ce talia eşantionului creşte, iar variabi-
nu justifică „noi am folosit, în schimb, litatea lui scade.
> Fiindca
Informatia suplimentara poate fi prezentata concis, ca in exemplul:

(medie + variabilitate)

Rezumarea rezultatelor (unităţi), n = (mărimea eşantionului).

ați infor-
Datele ştiinţifice apar adesea sub formă de cifre. Când prezent De exemplu: Înainte de antrenament, frecvența cardiacă de repaus a su-
de care au
maţii numerice, sarcina voastră este să furnizaţi cititorilor contextul biectilor era 56 + 7 bătăi pe minut, n = 12. lată un alt mod de a oferi o infor-
aţie suplim entară ori
nevoie pentru a înțelege cifrele — prin oferirea de inform maţie suplimentară:
țiunea dintre
prin comparații. În pasajul următor, dintr-o carte despre interac
te date numeri ce pentru a
organisme şi mediul lor înconjurător, Turner foloseş > Am analizat [dimensiunea/talia eșantionului) de subiecți, iar răs-
susţine o opinie legată de rolul energiei solare pe Pământ. punsul mediu a fost (media cu unitățile de măsură), cu un interval
de distribuție a datelor de la (valoarea minimă), până la
Rata potenţială a transferului de energie dinspre Soare spre Pământ este valoarea maximă).
unui an. Din
uimitoare — în jur de 600 W m'?, calculată în medie de-a lungul
este capturată de
aceasta, doar o cantitate relativ mică, de ordinul a 1-2%,
ilă Pentru a ajuta cititorii să înțeleagă datele, faceți comparații cu valori din
plantele verzi. Restul, dacă nu e reflectată înapoi în spaţiu, e disponib
acelaşi studiu sau din altă lucrare similară.
lată câteva şabloane pentru a realiza comparații:
! Diglossa baritula, pasăre din familia Thraupidae, din America de Sud
185
184
 '
> Inainte de antrenament, viteza medie de alergare era de + Observaţi că, discutând implicaţiile datelor lor, Cleveland şi Townsend
kilometri pe ora, cu kilometri pe oră mai folosesc un limbaj — inclusiv verbele „sugerează” și „ar putea” — care denotă
mică decât viteza de alergare de după antrenament. nivelul lor de încredere în ceea ce afirmă despre aceste date.
> Am constatat, la atleți, o frecvenţă cardiacă de + %, Fie că rezumaţi ceea ce au spus alţii despre datele lor sau că oferiţi propria
mai redusă decât la nonatleți. voastră interpretare, aveţi grijă la verbele care leagă in formaţiile cu in terpretările.
> Subiecţii din studiul lui X au completat labirintul în + Pentru a sugera un nivel moderat de încredere:
secunde, cu secunde mai încet decât cei din studiul lui Y.
» Datele sugerează/dau de înțeles/implică
Uneori, va trebui să prezentaţi date calitative cum ar fi cele aflate în anumite
imagini sau fotografii, date care nu se pot reduce la numere. Informaţiile calita- Pentru a exprima un grad mai mare de certitudine:
tive trebuie descrise precis, în cuvinte. În pasajul următor, dintr-un articol de tip
referat general despre conexiunile dintre localizarea proteinelor celulare și creş- > Rezultatele noastre arată/demonstrează :
terea celulară, autorul descrie localizarea exactă a trei proteine, Scrib, Dlg şi Lgl:
Aproape niciodată nu veţi folosi verbul „a dovedi” referindu-vă la un
Celulele epiteliale acumulează diferite proteine pe suprafețele lor apicale singur studiu, deoarece nici chiar dovezile foarte puternice nu sunt în general
(sus) si bazo-laterale (jos). Scrib si Dgl sunt localizate pe jonctiunile septate confirmate dacă nu există alte studii care să susţină aceeaşi concluzie.
Consensul științific apare atunci când mai multe studii duc spre aceeaşi
de-a lungul suprafeţei celulare laterale, în timp ce Lgl îmbracă veziculele care
se găsesc atât în citoplasmă şi sunt „andocate” la suprafața laterală a celulei. concluzie; invers, contradicţiile între studii, adeseori, semnalează teme de cer-
M Peirea, „Travel Bulletin — Traffic Jams Cause Tumors” (Science) cetare care au nevoie de studii ulterioare. Din aceste motive, s-ar putea să fie
nevoie să comparați rezultatele unui studiu cu cele ale altor studii. Şi aici, de
asemenea, va îi nevoie să vă alegeți cu foarte mare grijă verbele.

EXPLICÂND CE ÎNSEAMNĂ DATELE + Informațiile noastre sustin/confirmă/verifică lucrarea lui X, arătând că

+ Demonstrând că lucrarea lui X dezvoltă rezultatele lui Y.

După ce aţi sumarizat experimentele şi rezultatele, trebuie să spuneţi ce în- > Rezultatele lui X contrazic/resping concluzia lui Y că
seamnă datele. Citiţi următorul pasaj dintr-un studiu în care oamenii de ştiinţă au
+ Rezultatele luiX pun sub semnul întrebării teoria larg acceptată că
fertilizat loturi de pământ cu pădure tropicală cu nitrogen (N) şi/sau fosfor (P).
+ Datele noastre sunt în concordanţă cu ipoteza lui X că

Deși datele noastre sugerează că mecanismele care determină răspunsurile

respiratorii remarcate la creşterea N şi a P ar putea fi diferite, pierdrile mari de
CO2 stimulate de fertilizarea cu N şi P sugerează că cunoaşterea unor astfel de
FACEŢI PROPRIILE VOASTRE RAȚIONAMENTE
modele şi a efectelor lor asupra fluxului de CO2 din sol este critică pentru în-
țelegerea rolului pădurii tropicale în schimbarea rapidă a ciclului global al car- Acum ne îndreptăm atenția către partea de scris/text stiintific unde va expri-
bonului (C). maţi propriile opinii. O provocare constă în faptul că declaraţiile altor oameni
C.C. C.evELAND, A.R. Townsenp, ,,Nutrient Additions to a Tropical de ştiinţă legate de metodele şi rezultatele proprii trebuie, de obicei, acceptate.
Rain Forrest Drive Substantial Soil Carbon Dioxide Losses to Probabil că nu puteţi afirma, de exemplu, că „X și Y declară că au studiat 6
the Atmosphere” (Proceedings of the National Academy of Sciences) elefanţi, dar eu consider că ei au studiat, de fapt, doar 4”. Totuşi, ar putea fi

186 187
m

¥ A fi de acord, dar cu o diferenţă

iar dimemsunitie mici ale
corect să spuneți „X şi Y au studiat doar 6 elefanți,
lor JA doua afirmaţie nu
acestui eşantion aruncă îndoieli asupra concluziilor loc de
Cercetarea ştiinţifică trece prin mai multe nivele de analiză critică înainte
pune la îndoială ce au făcut sau au descoperit oamenii de ştiinţă, ci, în de a fi publicată. Oamenii de ştiinţă primesc feedbackuri atunci când își discută
descoperirile.
asta, examinează felul cum sunt interpretate cercetarea cu colegii ori îşi prezintă rezultatele cercetării la conferinţe, după cum
veţi
Când vă dezvoltați propriul raționament — acel „Eu spun” = adesea primesc review-uri ale manuscriselor lor. Astfel încât cele mai suculente dezba-
ă. Citiţi următorul
începe prin a evalua interpretările altor oameni de ştiinţ teri s-ar putea să fie rezolvate înainte de publicare şi s-ar putea să găsiţi puţine
a aclimatizării bene-
exemplu dintr-un articol de tip referat general despre ipotez lucruri cu care să nu fiți de acord în literatura de specialitate publicată, dintr-un
care spune că organis-
fice (beneficial acclimation hypothesis = BAH), ipoteză anumit domeniu de cercetare. Și, chiar dacă sunteţi de acord cu ceea ce aţi citit,
mele expuse la un anumit mediu înconjurător devin mai bine adaptate acelui mai există încă moduri de a vă alătura discuţiei — şi motive de a o face.
mediu decât cele neexpuse. O abordare este aceea de a sugera că ar fi utile cercetări viitoare,

BAH
Spre surprinderea multor fiziologi, toate examinările empirice ale » Acum, că a fost stabilită, oamenii de știință își vor îndrepta
examinări/
i-au respins generalizarea/universalitatea, Totuşi, sugerăm că aceste
atenţia, mai probabil, către 3
ul funcţio- » Cercetarea lui X conduce la întrebarea dacă „De aceea, am in-
analize nu sunt niște teste nici directe, nici complete despre benefici
vestigat P
nal al aclimatizarii.
>» Pentrua vedea dacă aceste rezultate se aplică la am propus
| R.S. Wicson, C.E. Frankuin, ,,Testing the beneficial
acclimation hypothesis” (Trends in ecology and evolution)

” sau Un alt mod de a fi de acord şi în acelaşi timp de a vă implica rapid în

Wilson si Franklin folosesc o versiune a pasului twist it/,,intorsatura discuţie este acela de a vă arăta de aceeași părere cu un rezultat şi apoi de a
i, dar pun sub
„răsturnare de situație”: ei admit datele culese de alti fiziolog propune un mecanism care să îl explice. În următoarea frază dintr-un articol
creând oportuni-
semnul indoielii felul in care au fost interpretate aceste date, de tip referat general despre deficiențele din dietă, autorul este de acord cu un
„întorsă-
tatea de a-şi oferi propria lor interpretare. (Mai multe despre pasul rezultat anterior şi oferă o explicaţie probabilă.
a.
tură”, la pagina 67.)
Aţi putea să vă întrebaţi dacă ar trebui să punem sub semnul îndoielii Aportul inadecvat de vitamine şi minerale din dietă este foarte răspândit,
După ce au
felul cum şi-au interpretat propriile rezultate alți oameni de ştiinţă. cel mai probabil din cauza consumului excesiv de mâncare procesată, bogată
ze? Probabil, dar,
condus un studiu, nu sunt ei cei mai în măsură să îl evalue în calorii şi săracă în micronutrienţi,
putea vedea
după cum demonstrează exemplul anterior, alți oameni de ştiinţă ar B. AMES, „Low micronutrient intake may accelerate
obiectivi. Şi, de fapt
studiul dintr-o perspectivă diferită sau prin ochi mai the degenerative diseases of aging through allocation of scarce
i de ştiinţă îşi
cultura ştiinţei depinde de dezbateri viguroase, în care oameni micronutrients by triage” (Proceedings of the National Academy of Sciences)
reci-
apără propriile descoperiri şi le pun la îndoială pe ale altora — un schimb
area unui punct
proc care ajută la ameliorarea fiabilității ştiinţei. Deci, exprim lată câteva șabloane pentru a explica un rezultat experimental.
integrantă â
de vedere critic despre munca de cercetare a altcuiva este o parte
de bază necesari
procesului ştiinţific. Haideţi să examinăm câţiva dintre paşii
> O explicație pentru concluzia lui X asupra este acasa că
diferivcu „0 explicație alternativă esta că
pentru a intra într-o conversație științifică: a fi de acord, dar în mod
şi în dezacord în > Diferanța dintre și asta datorată probabil
o diferenţă; a nu fi de acord şi a explica de ce; a fi de acord
acelaşi timp; anticiparea obiecțiilor; şi a spune de ce contează ele.

188
A nu fi de acord — explicând de ce Analizaţi, de asemenea, posibilitatea ca rezultatele să nu conducă la con-
cluziile afirmate.
Deşi consensul ştiinţific este obişnuit, dezacordul inteligent nu e neobis-
nuit. Cu toate că măsurătorile desfăşurate de echipe de cercetare diferite în Y În timp ce X și Y afirmă că » Constatarile lor legate de
aceleaşi condiţii ar trebui să producă rezultate similare, adesea oamenii de arată, de fapt, că
ştiinţă nu se pun de acord asupra celor mai potrivite tehnici, asupra a cat de
bine testează o ipoteză un model experimental şi asupra felului cum ar trebui
interpretate rezultatele. Pentru a ilustra un astfel de dezacord, haideţi să ne Bine, dar...
intoarcem la dezbaterea asupra acidului lactic, dacă este sau nu benefic în
timpul exerciţiului fizic. În următorul pasaj, Lamb şi Stephenson răspund cer- Ştiinţa tinde să progreseze gradual. Noile cercetări pot să cizeleze sau să
cetării lui Kristensen et al, care argumentează că acidul lactic ar putea fi bene- extindă cercetările anterioare, dar de cele mai multe ori nu le răstoarnă complet.
fic pentru mușchiul în repaus, dar nu şi pentru cel în activitate. Din acest motiv, cei care scriu ştiință/science writers sunt de acord, adesea,
până la un punct, iar apoi îşi exprimă anumite îndoieli. În următorul exemplu
Raționamentul inaintat de Kristensen si colegii (12) nu este valid deoarece dintr-un comentariu despre metodele de a evalua felul cum interacționează
e bazat pe observaţii făcute pe muşchi soleari întregi izolaţi, care au fost stimu- proteinele, autorii recunosc valoarea unor studii de tip dublu sistem hibrid, dar,
laţi la o rată atât de mare, încât peste 60% dintre preparate ar deveni rapid de asemenea, le subliniază şi deficiențele.
complet anoxice (4)... Mai mult, nu există niciun motiv să credem/ne aşteptăm
că faptul de a adăuga mai mult H+ celui deja generat de activitatea musculară Studiile de tip dublu sistem hibrid, care generează harta interacțiunilor
ar fi, în vreun fel, avantajos. Este ca şi cum ai deschide carburatorul unei maşini dintre proteine pentru D. melanogaster (12), furnizează o perspectivă valoroasă
şi ai lăsa înăuntru prea mult aer sau ai arunca benzină peste motor şi apoi ai asupra interacțiunii proteinelor la scara întregului genom, dar au şi câteva de-
trage concluzia că aerul şi benzina sunt dăunătoare performanţei motorului. ficiente (13). Chiar dacă interacțiunile proteină-proteină au fost determinate cu
G.D. Lam şi D.G. STEPHENSON, „Point: lactic acid accumulation is an o mare acuratețe, rețeaua rezultată ar mai avea, încă, nevoie de o interpretare
advantage during muscle activity” (Journal of Applied Physiology) atentă, pentru a extrage semnificaţia sa biologică implicită. Mai exact, harta
este o reprezentare a tuturor interacțiunilor posibile, dar ne-am aștepta ca doar
Lamb şi Stephenson aduc detalii legate de experiment pentru a-şi susține anumite fracțiuni să opereze la un moment dat,
dezaprobarea faţă de Kristensen et al. Mai întâi, critică metodologia, argumen- J.]. RICE, A, KERSHENBAUM şi G. SToLOvITZKY, „Lasting impressions:
tând că rata de stimulare musculară crescută folosită de Kristensen et al a creat motifs in protein-protein maps may provide footprints of evolutionary
niveluri foarte scăzute de oxigen (anoxie). Critică, de asemenea, logica desig- events” (Proceedings of the National Academy of Sciences)
nului studiului, argumentând că a adăuga mai mult H+ unui muşchi care deja îl
produce nu este informativ. Merită, de asemenea, observat felul cum îşi transmit Trasarea hotarelor și limitărilor unui studiu este o metodă bună de a fi de
cei doi efectiv punctul de vedere, asemănând metodologia lui Kristensen et al acord până la un punct. lată câteva şabloane pentru a face asta.
cu înecarea unui motor cu aer sau cu apă. Nici chiar în scrierea științifică tehnică
nu este nevoie să vă lăsaţi complet deoparte propria voce (critică). + Chiardacă lucrarea lui X demonstrează clar că
Analizând munca altora, căutați cazurile în care designul experimental şi va fi necesar înainte de a putea determina dacă ,
metodologia nu reuşesc să testeze adecvat o ipoteză. + Deși Y și Z prezintă dovezi ferme în sprijinul „datele lor nu pot
fi folosite pentru a argumenta că ;
> Lucrarea lui Y și a lui Z pare să arate că „dar designul lor expe- + Pa scurt, studiile noastre arată că „ dar problema
rimental nu verifică rămâne nerezolvată.

190 191
—--

Să spui de ce contează
Anticiparea obiectiilor
Scepticismul este un ingredient-cheie în procesul ştiinţific. Înainte ca o Deşi studiile individuale pot avea arii de interes foarte înguste, ştiinţa, în
explicație să fie acceptată, oamenii de ştiinţă pretind dovezi convingătoare şi ultimă instanță, caută să răspundă marilor întrebări şi să producă tehnologii
evaluează dacă explicaţiile alternative au fost explorate minuţios, astfel încât utile. Astfel, este esenţial, atunci când vă angajați într-o discuție ştiinţifică, să
este esenţial ca ei să aibă în vedere posibilele obiecţii la adresa ideilor lor încă spuneți de ce lucrarea — şi raționamentele voastre legate de aceasta — contează.
înainte de a le prezenta. În următorul exemplu dintr-o carte despre originea Următorul pasaj dintr-un comentariu despre un articol original marchează două
Universului, Tyson şi Goldsmith admit, mai întâi, că unii ar putea pune la în- implicaţii ale cercetării care evaluează forma orbitelor electronului:
doială existenţa atât de puţin înțelesei „materii negre”, propusă de fizicieni, iar
apoi continuă răspunzându-le scepticilor: Forma clasică, de manual, a orbitelor electronului a fost, acum, observată
direct. Pe lângă faptul că ne confirmă teoria prestabilită, această lucrare ar
Scepticii intransigenţi ar putea să compare materia neagră de astăzi cu putea fi primul pas spre înțelegerea superconductivității la temperaturi înalte.
ipoteticul, azi defunctul „eter”, propus cu secole în urmă drept mediul fără
C.]. HuMPHREYS, „Electrons Seen in Orbit” (Varure)
greutate şi transparent prin care se deplasează lumina. ...Dar ignoranța legată
de materia neagră diferă fundamental de ignoranța legată de eter. În timp ce Humphreys argumentează că studiul confirmă o teorie prestabilită şi că
eterul se năştea ca un substitut pentru înțelegerea noastră incompletă, existenţa ar putea conduce la o înțelegere mai bună în alte domenii. Când vă gândiţi la
materiei negre derivă nu doar dintr-o simplă presupunere, ci din efectele, ob- semnificaţia largă a unui studiu, analizați-i atât aplicaţiile practice, cât şi im-
servate, ale gravitației sale asupra materiei vizibile. pactul asupra viitoarelor cercetări ştiinţifice.
N.D. Tyson si D. Gotpsmrrn, Origins: Fourteen Billion Years af Cosmic
Evolution/Origini: Paisprezece miliarde de ani de evolufie cosmica
> Aceste rezultate deschid calea unor studii care
+ Metodologiile elaborate de X vor fi utile pentru .
Faptul de a anticipa obiecțiile în propriul vostru text vă va ajuta să clari-
+ Rezultatele noastre sunt un prim pas către ;
ficaţi şi să abordaţi potenţialele critici. Analizaţi atât obiecțiile adresate abor-
> Studii viitoare în acest domeniu ar putea duce la dezvoltarea/evolutia
dării voastre în general, cât şi pe cele adresate unor aspecte specifice ale
interpretării voastre. lată câteva şabloane pentru a realiza acest lucru:

(reductionista/
» Oamenii de știință care preferă o abordare
integrativa/biochimica/informatica/statisticad) ar putea să vadă rezultatele LECTURA CA MOD DE A TE ANGAJA
noastre în mod diferit.
» Această interpretare a datelor ar putea fi criticată de X, care a argumentat
ÎNTR-O DISCUȚIE ȘTIINȚIFICĂ
ca_
> Unii ar putea afirma că acest design al studiului nu reușește să ia in conside-
rare În ştiinţă, ca și în alte discipline, veți porni adesea de la cercetarea reali-
zată de alții şi de aceea va fi nevoie să evaluați munca acestora în mod critic.
Din acest motiv, va fi nevoie să verificaţi cât de bine le sunt susținute interpre-
tările de propriile lor date. Făcând asta, veți fi conduși spre propriile interpre-
tări — biletul vostru pentru o discuţie științifică în curs. lată câteva întrebări care
vă vor ajuta să citiți şi să răspundeți cercetării ştiinţifice.
C=":

Cât de bine testează metodologia de lucru ipoteza?

+ Este adecvată mărimea eşantionului?

* Este valid designul studiului? Au fost efectuate controalele potrivite?
* Care sunt limitele metodologiei?
* Sunt valabile şi alte tehnici?

SAPTESPREZECE
Cât de corect au fost interpretate rezultatele?

* Cât de bine susţin rezultatele concluzia trasă? »ANALYZE THIS”/

= A fost luată în considerare în mod adecvat variabilitatea datelor?
* Alte cercetări verifică sau contrazic concluzia? »Analizati asta”
* Ce alte experimente ar putea testa concluzia?
Scriind in cadrul stiintelor sociale
Care sunt implicaţiile mai largi ale lucrării ERIN ACKERMAN!
şi de ce este aceasta importantă?

* Pot fi rezultatele generalizate, dincolo de sistemul care a fost studiat?

* Care sunt implicațiile practice ale lucrării? Științele sociale reprezintă studiul oamenilor — cum se comportă şi cum
* Ce întrebări derivă din această cercetare? relaționează unii cu alții — și al organizaţiilor și instituţiilor care facilitează
* Ce experimente ar trebui făcute mai departe? aceste interacțiuni. Oamenii sunt complicați, astfel încât orice studiu al com-
portamentului uman este în cel mai bun caz parțial, luând în considerare anu-
Exemplele din acest capitol arată că oamenii de ştiinţă fac mai mult decât mite elemente legate de ceea ce fac oamenii şi de motivele pentru care fac ceea
pur şi simplu să adune datele; ei, de asemenea, interpretează aceste date şi fac ce fac, dar nu explică întotdeauna aceste acțiuni în mod cert. Ca rezultat, el este
raționamente legate de sensul lor. La frontierele ştiinţei, acolo unde tatonăm subiectul unor continue discuții şi argumentări.
întrebări care se află dincolo de capacitatea noastră de a răspunde, datele sunt, Analizaţi unele dintre subiectele studiate în cadrul ştiinţelor sociale: legea
în mod inevitabil, incomplete, iar controversele sunt de aşteptat. Scriind despre venitului minim, politica imigrării, sistemul de sănătate, discriminările la anga-
ştiinţă, aveţi oportunitatea de a adăuga propriile voastre raționamente discuţiei/ jare. Aveţi o opinie legată de oricare dintre aceste subiecte? Nu sunteţi singurii.
conversatiei in curs, Dar, scriind ca studenţi la ştiinţele sociale, trebuie să scrieți mai mult decât
despre opiniile voastre. Un text bun în științele sociale, ca şi în alte discipline
academice, cere ca voi să demonstrați că aţi gândit asupra a ceea ce credeți.
Cel mai bun mod de a face asta este să puneţi la un loc într-o discuţie punctele
' Erin Ackerman este bibliotecar în ştiinţe sociale la Colegiul din New Jersey, iar înainte
a predat ştiinţe politice la Colegiul „John Jay”, la City University din New York. Interesele ei
din domeniul cercetării şi al învățământului includ femeile şi legea americană, legile şi politica
sănătății reproducerii şi informarea în ştiinţele sociale.

195
 şi
voastre de vedere cu cele exprimate de alţii şi să testați ceea ce credeţi voi ce au spus alții — şi să explicaţi concluziile pe care le-aţi tras pe baza cercetărilor
ceilalți prin comparaţie cu o bază de date. Cu alte cuvinte, va fi nevoie să începeţi voastre. Sunteţi de acord, nu sunteţi de acord sau o combinaţie din cele două cu
cu ceea ce au spus alţii, iar apoi să prezentaţi, ca pe un răspuns, ce spuneţi voi, ceea ce a fost spus de alţii? Ce motive puteţi oferi pentru felul în care credeți? Şi
Luaţi în considerare următorul exemplu dintr-o carte referitoare la cultura ce dacă? Cine ar trebui să fie interesat de ceea ce aveți de spus şi de ce?
politică din America de azi:

Afirmațiile despre diviziunea naţională profundă au devenit extrem de INTRODUCEREA ȘI TEZA:

obişnuite după alegerile din 2000 și, din câte ştim noi, puţini comentatori le-au
contrazis public... Pe scurt, observatorii contemporani ai politicii americane
„ACEASTĂ LUCRARE PUNE
au ajuns, aparent, la un nou consens asupra ideii că vechile dezacorduri în legă- SUB SEMNUL ÎNTREBĂRII...”
tură cu economia pălesc azi în comparaţie cu noile divizări bazate pe sexualitate,
moralitate şi religie, divizări atât de adânci, încât justifică temerile legate de
violenţă şi de vocabularul războinic folosit în descrierea lor. Introducerea voastră pregăteşte ceea ce aveţi de gând să spuneţi în propriul
Această scurtă carte susţine o teză contrară: sentimentele exprimate în eseu. Ați putea evalua munca unor oameni de ştiinţă din trecut sau anumite pre-
precedentele citate din afirmaţiile specialiştilor, jurnaliştilor şi politicienilor se supuneri larg susținute si le-aţi putea găsi incorecte, atunci când sunt comparate
întind de la simpla exagerare, la nonsensul curat... Mulţi activişti din partidele cu date noi. Alternativ, aţi putea sublinia faptul că cercetarea unui autor este în
politice şi variatele grupuri angajate se urăsc, de fapt, unii pe alţii şi se privesc mare parte corectă, dar că ar putea avea nevoie de unele modificări sau ar putea
unii pe alţii ca nişte combatanți în război. Dar urile şi bătăliile lor nu sunt îm- fi extinsă într-un anumit mod. Ori ați putea identifica o lacună în cunoştinţele
părtăşite de marea masă a poporului american... voastre — ştim foarte multe lucruri despre subiectul X, dar aproape nimic despre
Morris P. Fiorina, Culture War? The Myth of'a Polarized Americal un alt subiect strâns legat de el. În fiecare dintre aceste situații, introducerea
Războiul culturii? Mitul unei Americi polarizate voastră trebuie să acopere atât perspectiva „Ei spun”, cât şi pe cea „Eu spun”.
Dacă vă opriţi după „Ei spun”, cititorii voştri nu vor şti ce aduceți în discuţie. La
fel, dacă ar fi să săriți direct la fragmentul „Eu spun” din raționamentul vostru,
Cu alte cuvinte, „ei” (jurnaliştii, analiştii, alţi politologi) afirmă că publi-
cul american este puternic divizat, în timp ce Fiorina răspunde că de fapt cei cititorii ar putea să se întrebe ce rost are să spuneți orice ați spune.
Uneori vă alăturaţi dezbaterii într-un punct în care chestiunea pare rezol-
care au interpretat greşit dovezile sunt ei — mai exact, că au generalizat pornind
vată. Unul sau mai multe puncte de vedere despre subiect au devenit atât de
de la câteva cazuri excepționale (activiștii). Chiar şi titlul cărții pune sub sem-
nul întrebării o idee susţinută de alții, idee etichetată de Fiorina drept un „mit”.
larg acceptate de un grup de oameni de ştiinţă sau de societate în general, încât
au ajuns să reprezinte în esență modul convenţional în care este privit un su-
Acest capitol explorează câţiva dintre pașii de bază pe care îi fac scriitorii
biect. S-ar putea să doriţi să oferiţi noi motive pentru a susține această inter-
din domeniul ştiinţelor sociale. În plus, scrisul în domeniul ştiinţelor sociale in-
pretare sau s-ar putea să doriţi să puneţi sub semnul întrebării aceste puncte de
clude, în general, câteva componente de bază: o introducere şi o temă puternice,
vedere standard. Pentru a face astfel, trebuie mai întâi să aduceţi în discuţie și
o trecere în revistă a literaturii şi propria analiză a autorului, incluzând prezentarea
să identificați aceste credințe larg acceptate, iar apoi să vă prezentaţi propriul
datelor şi aprecierea implicaţiilor. Mare parte din propriul vostru text va include,
punct de vedere. De fapt, mare parte din scrierea textelor de ştiinţe sociale ia
de asemenea, una sau mai multe dintre aceste componente. Introducerea stabileşte
forma punerii la îndoială a ceea ce credem că ştim deja. Analizaţi următorul
teza sau punctul de vedere al lucrării, explicând pe scurt conținutul a ceea ce veți
exemplu dintr-un articol din The Journal of Economic Perspectives:
spune în text și felul cum se încadrează acesta în dezbaterile preexistente. Trece-
rea în revistă a literaturii de specialitate sumarizează ceea ce s-a spus deja despre
subiectul vostru. Analiza personală vă ajută să prezentaţi datele — informaţia des-
Acum cincisprezece ani, tratatul lui Milton Friedman A Theory of ihe
Consumption Function (1957) părea tare învechit. Teoria optimizării dinamice
pre comportamentul uman pe care o testaţi sau o măsurați prin comparație cu ceea
197
196
Pe
nu prea fusese folosită în economie pe vremea când scria Friedman, iar utilitatea a poveştii, ceea ce explică de ce concluzia lor comună - neoliberalismul ca
ei era încă, prin comparaţie, primitivă, aşa că afirmaţia lui despre „ipoteza veni- „final al poveştii” — este nesatisfăcătoare şi înşelătoare.
turilor permanente/permanent income hypothesis n-a specificat de fapt niciodată Ceea ce omi! să menţioneze cele două scenarii convenţionale este că o a
un model matematic formal de comportament derivat explicit din maximizarea treia luptă era în desfăşurare: dintre ideologiile care credeau în întâietatea eco-
utilității... Când alţi economişti au descoperit pe urmă modelele maximizării nomiei şi acelea care credeau în întâietatea politicii.
multiperiodice care puteau fi rezolvate explicit, implicaţiile acestor modele au Suari Berman, ,,The primacy of economics versus the primacy
fost foarte diferite de descrierea intuitivă a „modelului” lui Friedman. Mai mult, of politics: understanding the ideological dynamics of
testele empirice din anii 1970 şi 1980 au respins adesea aceste versiuni riguroase the twentieth century” (Perspectives on Politics)
ale ipotezei veniturilor permanente în favoarea unei ipoteze alternative, cum că
multe gospodării pur şi simplu își cheltuiesc toate veniturile curente. După identificarea celor două scenarii competitive, Berman sugerează un
Astăzi, beneficiind de dezvoltarea ariei matematicii (şi a celei de cal- al treilea punct de vedere — iar mai târziu continuă argumentând că acest al
cul), analiza originală a lui Friedman din 1957 pare mai degrabă vizionară treilea punct de vedere explică dezbaterile curente despre globalizare. Un şa-
decât primitivă... blon pentru acest tip de introducere ar putea arăta cam aşa:
Curistoruer D. Carrot, ,,A Theory of Consumption Function, With Într-o discuţie recentă despre „un aspect controversat a fost
and Without Liquidity Constraints” (The Journal of Economic Perspectives) . Pe de o parte, unii argumentează că . Pe de
altă parte, alții vin cu argumentul că . Totuși, niciunul dintre aceste
Această introducere arată clar faptul că Ch.D. Carroll îl va apăra pe Milton raționamente nu ia în considerare problema alternativă, legată de .
Friedman de unele critici majore aduse lucrării sale. Carroll menţionează ceea Data fiind complexitatea numeroaselor probleme studiate de stiintele soci-
ce s-a spus despre munca lui Friedman, dar apoi continuă spunând că acele critici ale, însă, ați putea câteodată să fiți şi de acord, şi în dezacord cu punctele de
s-au dovedit a fi greşite şi sugerând că munca lui Friedman se dovedeşte a fi vedere existente — subliniind lucrurile care credeți că sunt corecte sau care au un
convingătoare. Un şablon din introducerea lui Carroll ar putea să arate cam aşa: merit şi contrazicând sau redefinind alte puncte de vedere. În exemplul următor,
Cercetările din domeniul economiei din ultimii cincisprezece ani sugerează antropoloaga Sally Engle Merry se arată de acord cu un alt expert în privinţa a
că tratatul lui Friedman din 1957 era , din cauza : ceea ce constituie o trăsătură-cheie a societății moderne, dar argumentează că
Cu alte cuvinte, cercetătorii spuneau că munca lui Friedman nu este acurată, această trăsătură are o origine diferită față de cea pe care a identificat-o expertul.
din cauza P şi . Cercetările recente (Pentru mai multe despre diferitele moduri de a răspunde, vedeți Capitolul 4).
m-au convins, totuşi, că munca lui Friedman are sens.
În unele cazuri, totuşi, s-ar putea să nu existe un consens puternic al ex- Deşi sunt de acord cu Rose că importanţa în creştere acordată oblăduirii
perților asupra unei teme. S-ar putea să vă alăturaţi unei dezbateri în derulare, sufletului este o caracteristică a societății moderne, văd transformarea nu ca
oferindu-vă votul unei tabere sau alteia ori oferind un punct de vedere alterna- pe ceva cu caracter evolutiv, ci ca pe un produs al mobilizării sociale si al
tiv. În următorul exemplu, Shari Berman identifică două expuneri rivale despre luptei politice.
cum se pot explica evenimentele mondiale din secolul douăzeci, iar apoi aduce SaLiY ENcLe Merry, Rights, Religion, and Community:
în discuţie un al treilea punct de vedere. Approaches ta Violence against Women in the Context of Globalization
(Law and Society Review)
Înţelepciunea convenţională legată de ideologiile secolului douăzeci se
bazează pe două scenarii simple. Unul se concentrează pe lupta pentru dominare lată câteva şabloane pentru a fi de acord şi a nu fi de acord:
dintre democraţie şi alternativele ei... Celălalt scenariu se concentrează pe com-
petiția dintre piaţa liberă a capitalismului şi rivalele ei... Amândouă aceste » Deși sunt de acord până la un punct cu X, nu pot să accept concluzia lui ge-
scenarii contin, evident, un dram de adevăr... Totuşi, ambele spun doaro parte nerală că

198
 > Desi nu sunt de acord cu Xin legaturd cu si de/si cu —$__—___;
a » iau adesea drept bun faptul că . Totuşi, puțini
sunt de acord cu concluzia ei despre/ca
au investigat această presupunere.
> Politologii, studiind „ au argumentat că este cauzat de
„În timp ce are un rol în problemă, este > Lucrările lui X ne spun multe lucruri despre Poate fi generalizată
această cercetare la ?
de asemenea un factor important.

Din nou, o introducere bună indică ceea ce aveţi de spus, în contextul mai
În procesul analizării oamenilor din diferite unghiuri, ştiinţele sociale larg â ceea ce au spus alții. Pe parcursul lucrării voastre, vă veţi mişca înainte
identifică, uneori, goluri — zone care nu au fost explorate în cercetările anteri- şi înapoi între „Ei spun” şi „Eu spun”, adăugând mai multe detalii.
oare. Într-un articol despre cartierele afro-americane, sociologul Mary Pattillo
identifică o astfel de lacună.

Cercetările despre afro-americani sunt dominate de investigaţiile legate

TRECEREA ÎN REVISTĂ A LITERATURII
de modul de viaţă al negrilor săraci. Scrierile etnografice contemporane și DE SPECIALITATE:
descrierile jurnalistice au redat amănunţit devianța, bandele, drogurile, relati- „CERCETĂRILE ANTERIOARE INDICĂ...”
ile homosexuale şi sexualitatea, aspiraţiile frânte şi modelele familiale din
cartierele sărace (Dash, 1989; Hagedorn, 1988; Kotlowitz, 1991; Lemann, 1991;
MacLeoad, 1995; Sullivan, 1989; Williams, 1989). Totuşi, majoritatea afro-ame- Prin trecerea în revistă a literaturii de specialitate, explicați ceea ce „Ei
ricanilor nu este săracă (Billingsley, 1992). O parte însemnată a „experienţei spun” cu mai multe detalii, rezumând, parafrazând sau citând punctele de ve-
negre”, anume aceea a negrilor care muncesc şi a celor din clasa mijlocie, dere la care vă referiți. Dar este nevoie să echilibrați ceea ce spun alții cu
rămâne neexplorată. Avem puţine informaţii despre felul cum arată cartierele
propriul vostru punct de interes. Trebuie să caracterizați în mod corect și acu-
rat munca altcuiva, dar să pregătiți punctele de vedere pe care voi înşivă doriţi
de negri din clasa mijlocie şi despre cum este organizată în acestea viața soci-
să le subliniaţi, selectând detaliile relevante pentru propria voastră perspectivă
ală... Articolul de faţă începe să umple aceste goluri empirice şi teoretice fo-
și pentru observaţiile voastre.
losind date etnografice culese în Groveland, un cartier de negri din clasa
Este obişnuit în ştiinţele sociale să sumarizaţi mai multe raționamente
mijlocie din Chicago.
deodată, încadrând argumentele sau rezultatele lor cele mai importante într-un
MaRv E. PATTILLO, „Sweet Mothers and Gangbangers: Managing Crime singur paragraf.
in a Black Middle-Class Neighborhood” (Social Forces)
Cum reacţionează angajatorii dintr-o piață a muncii cu venituri mici la creş-
Pattillo afirmă că s-au spus multe despre cartierele de afro-americani terea salariului minim? Prognosticul teoriei economice convenţionale este exact:
săraci. Dar, spune ea, avem puţine informaţii despre experienţele din cartierele creşterea salariului minim determină patronii competitivi să reducă angajările
de negri aparţinând clasei muncitoare şi clasei mijlocii — o lacună căreia i se şi (George J. Stigler, 1946). Deși studiile din anii *70 bazate pe ratele totale de an-
adresează articolul ei. gajare a adolescenților confirmă de obicei aceste predicții, studiile anterioare,
lată mai jos câteva şabloane pentru a prefața existența lacunelor în cerce- bazate pe compararea angajărilor în instituţiile afectate în raport cu cele neafectate
tarea existentă; nu le confirmă (ex. Richard A. Lester, 1960, 1964). Mai multe studii recente care
se fundamentează pe o metodologie comparativă similară nu au reuşi! să detecteze
> Studiile lui X au indicat că . Totuși, nu este clar dacă această vreun efect negativ al unui salariu minim mai mare asupra angajărilor. Analizele
concluzie se aplică şi creşterilor salariului minim federal din 1990-1991 (Lawrence F. Katz şi Krueger,

201
 1992; Card, 1992) si ale unei cresteri anterioare a salariului minim in California raţionamentul vostru și, de aceea, trebuie să oferiţi mai multe detalii ca să
(Card, 1992) nu au identificat niciun impact negativ asupra angajărilor. explicați ce au spus aceşti autori. Urmăriţi cum sumarizează Martha Derthick
DaviD CARD şi ALAN KRUEGER, „Minimum Wages and Employment: o argumentaţie esenţială, în cartea sa despre politica reglementării fumatului.
A Case Study of the Fast-Food Industry in New Jersey
and Pennsylvania” (The American Economic Review) Ideea că guvernele ar putea acţiona în judecată pentru a reclama costurile
sistemului sanitar de la fabricanţii de țigări ar putea fi urmărite în »Cigarettes
Card şi Krueger citează rezultatele-cheie şi concluziile lucrărilor relevante and Welafare Reform”, un articol publicat in Emory Law Journal in 1977 de
pentru problema pe care o investighează şi pentru ideea pe care urmează să o Donald Gasner, profesor de drept la Universitatea din Southern Illinois. Garner
abordeze, întrebând: „Cum răspund angajatorii dintr-o piaţă a muncii cu sala- sugerează că guvernele statelor ar putea determina un producător de ţigări să
rii mici la o creştere a salariului minim?” Ei continuă, după cum ar trebui să o plătească costurile medicale directe „ale îngrijirii pacienţilor cu boli legate de
facă orice scriitor bun, răspunzând întrebării pe care au lansat-o, Şi fac asta fumat”. EI trasează o analogie cu Coal Mine Health and Safety Act din 19609,
prin trecerea în revistă a altora care au răspuns întrebării respective, observând prin care operatorii minelor de cărbune erau solicitaţi să plătească anumite
că acesteia i s-a răspuns în moduri diferite, uneori contradictorii. beneficii de invaliditate pentru minerii din minele de cărbune care sufereau de
Astfel de rezumate sunt scurte, aducând laolaltă raționamente relevante ale pneumoconioză sau boala plămânului negru.
mai multor experți, pentru a furniza o vedere de ansamblu asupra cercetării ştiin- ManrHA DERTHICK, Up in Smoke: From Legislation
țifice dintr-un anumit domeniu. Scriind un astfel de sumar, este nevoie să vă puneţi to Litigation in Tobacco Politics
întrebarea cum ar putea autorii înşişi să îşi descrie punctul de vedere şi, de aseme-
nea, să luaţi în considerare ce anume, din lucrările lor, este relevant pentru ideea pe Observaţi că Derthick identifică raționamentul pe care îl sumarizează,
care doriți să o argumentați. Acest tip de rezumat este extrem de potrivit atunci când citând autorul în mod direct, iar apoi adaugă detalii despre un precedent pentru
aveţi un volum mare de lucrări ştiinţifice despre o anumită temă şi doriți să iden- acest raționament.
tificaţi elementele majore dintr-o dezbatere sau să arătaţi cum se clădește lucrarea S-ar putea să doriţi să includeți citate directe din ceea ce au spus alții,
unui autor pe a altuia. lată câteva șabloane pentru rezumatele de ansamblu: după cum face Derthick. Folosirea cuvintelor exacte ale unui autor vă ajută să
demonstraţi că îl prezentați sau o prezentaţi în mod corect. Dar nu puteți, pur
> Abordând întrebarea legată de „ politologii au luat în con- şi simplu, să inseraţi un citat; trebuie să explicaţi cititorilor voştri ce înseamnă
siderare mai multe explicaţii pentru „X argumentează că el pentru punctul vostru de vedere. Analizaţi următorul exemplu extras dintr-o
„ După cum afirmă * și Z, o altă explicație posibilă esta carte de ştiinţe politice despre dezbaterea asupra reformei delictelor civile:

> Care sunt efectele și ? Lucrările anterioare despre Esenţa stabilirii unei agende a fost bine enunțată de E.E. Schattschneider:
ale lui X și ale lui Y și Z susțin „În politică, la fel ca oriunde altundeva, este foarte important de partea cui
suntem” (1960, 47). Pe scurt, abilitatea de a defini sau controla regulile, terme-
Uneori s-ar putea să fie nevoie să spuneţi mai multe despre lucrările pe nii sau opțiunile percepute într-o dispută asupra politicii afectează puternic
care le citați. La un examen parțial sau final, de exemplu, s-ar putea să fie perspectivele câștigului.
nevoie să demonstrați că sunteți puternic familiarizați cu o anumită cercetare. WILLIAM HALTon si MicHaeL McCann, Distorting the Law:
lar la anumite discipline ale ştiinţelor sociale, trecerea în revistă a literaturii de Politics, Media, and the Litigation Crisis
specialitate este, în mod standard, mai lungă şi mai detaliată. Instructorul vostru
şi articolele pe care el sau ea vi le-au distribuit sunt cel mai bun ghid pentru voi, Observati cum Haltom şi McCann îl citează mai întâi pe Schattschneider,
pentru lungimea şi detaliile reviziei voastre asupra literaturii de specialitate. iar apoi explică prin propriile lor cuvinte că stabilirea agendei politice poate fi
În alte situații, lucrarea anumitor autori este extrem de importantă pentru privită ca un joc, cu câştigători şi învinşi.

202 203
—__-

at, citați sau parafrazati intervievaţi, taţi pot fi consideraţi „elite” din punctul de vedere al termenilor
Tineti minte ca, ori de câte ori faceţi un rezum
ii ori ginale sub forma unei citări. cercetării psihologiei politice/atitudinii politice: şase erau membri activi ai So-
lucrările altora, trebuie să acordati credit lucrăr
la altcineva, trebuie să lano Citizens for Life...; doi erau membri ai administraţiei Planned Parenthood
Cuvintele pot să fie ale voastre, dar, dacă ideea vine de
prin care se poate documenta Shasta Diablo; unul era avocatul care a obţinut ordinul de restricţie, hotărârea
daţi credit lucrării originale. Există câteva formate
ui de citare judecătorească de suspendare temporară şi hotărârea judecătorească de suspen-
o sursă. Consultaţi-vă instructorul, ca să vă ajute în alegerea stilul
pe care să îl folosiți.
dare permanentă pentru Planned Parenthood; unul era avocatul pe toată durata
cazului pentru cazul Solano Citizens of Life; doi erau avocatii Plannet Parenthood
pentru apel; iar unul era judecătorul Curţii Supreme, care a ascultat argumentele

ANALIZA Şi în cele din urmă a creat ordinul de restricție şi hotărările judecătoreşti contra
Solano Citizens for Life. Pe durata interviurilor, participanţilor li s-au pus o
serie de întrebări legate de experienţele şi gândurile lor despre cazul Williams,
Trecerea în revistă a literaturii de specialitate acoperă ceea ce au spus precum şi despre părerile lor în legătură cu interpretarea și limitele Primului
să vă sus-
alţii despre subiectul vostru. Analiza vă permite să vă prezentați şi Amendament privind dreptul la libertatea cuvântului — atât în general, cât şi în
ţineţi propriul vostru răspuns. În introducere, indicaţi dacă sunteţi de acord, legătură cu cazul Williams,
au avut
dacă nu sunteţi de acord sau o combinaţie dintre cele două cu ceea ce Josuua C, Witson, ,,When Rights Collide: Anti-Abortion Protests
format propria opinie
alții de spus. Ar fi bine să dezvoltați modul în care v-aţi and the Ideological Dilemma”, in Planned Parenthood Shasta-Diablo,
şi motivul pentru care ar trebui să le pese celorlalți de subiectul vostru. Inc v Williams (Studies in Law, Politics, and Society)

Wilson identifică şi descrie datele sale calitative — interviurile luate păr-

„Datele arată ca...” ților-cheie din conflict — şi explică natura întrebărilor pe care le-a pus.
Dacă datele voastre sunt cantitative, va fi nevoie să le explicaţi în același
Ştiinţele sociale folosesc date pentru a dezvolta şi a testa explicațiile. Da- fel. Vedeţi cum explică politologul Brian Arbour datele cantitative pe care le-a
tele pot fi cantitative sau calitative şi pot proveni din surse numeroase. Puteţi folosit într-un articol din The Forum pentru a studia felul cum o modificare a
folosi statistica, în ce priveşte creşterea produsului intern brut, a ratei şomajului, legilor s-ar putea să fi afectat rezultatul final al alegerilor primare democrate
a prezenţei la vot sau a datelor demografice. Sau ati putea folosi sondajele, in- din 2008, în competiţia dintre candidaţii Hillary Clinton şi Barack Obama.
terviurile sau alte relatări de la fața locului.
Indiferent de tipul de date folosite, este important să faceţi trei lucruri: să
Am evaluat aceste cinci probleme legate de sistemul democrat al alocării
vă definiți aceste date, să indicaţi de unde le-aţi luat şi apoi să spuneți ce aţi
ază un caz delegaților prin „reeditarea” competiţiei dintre Obama şi Clinton cu ajutorul
făcut cu ele. Într-un articol, politologul Joshua C. Wilson examine
de la tribunal despre protestele dintr-o clinică de avorturi şi ridică problema
unui sei diferit de reguli de alocare, valabile pentru alegerile prezidenţiale re-

dacă fiecare dintre părțile implicate în conflict acționează într-un mod concor-
publicane din 2008... Republicanii permit fiecărui stat să își facă propriile re-
dant cu punctele lor de vedere generale legate de libertatea cuvântului. guli, ducând la o „pletoră de planuri de selecție” (Shapiro & Bello, 2008, 5)...
Ca să „redesfăşor” primarele democrate după regulile republicane, am nevoie
Acest articol se bazează pe analiza atentă a unor interviuri calitative se- de date despre rezultatele primarelor democrate pentru fiecare stat în parte şi
rsa
mistructurate, individuale/faţă în faţă cu participanţii implicaţi în controve pentru fiecare district congresional, ca şi de date despre regulile republicane ale
reală care a fost cazul Williams. alocării delegaților pentru fiecare stat. Green Papers (www.thegreenpapers.
Pentru această lucrare au fost realizate treisprezece interviuri, cu durata com), un website care serveşte drept anuar al procedurilor electorale, regulilor
cuprinsă între 40 de minute şi o oră şi 50 de minute. În ceea ce-i priveşte pe şi rezultatelor, furnizează toate aceste surse de date. „Redesfăşurând” primarele

204
 democrate şi pe cele ale comitetelor locale de partid, am folosit rezultatele Carroll trece apoi la identificarea posibilelor limite ale analizei sale
exacte ale fiecărei competiţii. matematice.
BRIAN ARBOUR, „Even Closer, Even Longer; What if the 2008 Unii ar putea obiecta, pentru că există fenomene înrudite pe care analiza
Democratic Primary Used Republican Rules?” (The Forum) voastră nu le explică sau pentru că nu aveţi datele corecte pentru a investi ga o
anumită problemă. Sau poate cineva ar putea obiecta la ipotezele implicite din
Observaţi că Arbour își identifică datele drept rezultatele votului de Ja raționamentul vostru sau la felul în care v-aţi procesat datele. Iată câteva 5a-
primare şi regulile pentru primare ale republicanilor. În restul lucrării, Arbour bloane pentru a-i avea în vedere pe sceptici:
arată că utilizarea acestor date (de către el) sugerează că acei comentatori poli-
tici care credeau că regulile republicane ar fi clarificat cursa strânsă dintre Clin. 9 ar putea obiecta că
ton şi Obama greșeau, iar cursa ar fi fost „chiar mai strânsă, chiar mai lungă”, > Este realistă afirmaţia mea? Am argumentat că dar cititorii
lată aici câteva şabloane pentru discutarea datelor: ar putea ridica obiecția că ‘
+ Explicaţiile mele clarifică dar nu lămuresc „Asta, deoa-
+ Pentru a verifica ipoteza conform căreia , am evaluat rece

. Calculele/estimarile noastre sugereaza ca a

> Am folosit pentru a investiga „ Rezultatele acestai

investigatii/cercetari indica ; „De ce ar trebui să ne pese?”

Cui ar trebui să îi pese de cercetările voastre şi de ce? Dat fiind faptul că

„Dar alţii ar putea obiecta...” ştiinţele sociale încearcă să explice comportamentul uman, este important să
analizați felul în care cercetările voastre afectează presupunerile pe care le
Indiferent de măsura în care vă susțin raționamentul datele voastre, mai facem despre acest comportament. În plus, aţi putea face recomandări pentru
există cu siguranţă şi alte perspective (şi, astfel, alte date) pe care este nevoie felul cum alți sociologi ar putea să continue explorarea unei probleme sau în
să le luaţi în seamă. Analizând posibilele obiecţii la adresa raționamentului privința acțiunilor pe care ar trebui să le întreprindă factorii politici de decizie.
vostru şi luându-le în serios, demonstraţi că v-aţi făcut treaba şi că sunteți la În următorul exemplu, socioloaga Devah Pager identifică implicaţiile stu-
curent cu alte perspective — ba, mai important, vă prezentaţi raționamentul ca diului ei asupra modului în care angajarea afectează existența unui cazier judiciar.
pe o parte dintr-o dezbatere în curs de desfăşurare.
Vedeţi cum economistul Christopher Carroll admite că ar putea exista Din punctul de vedere al implicaţiilor politice, această cercetare vine cu
obiecţii la argumeniaţia sa legată de felul în care oamenii îşi distribuie bugetul concluzii tulburătoare. În frenezia noastră de a închide oamenii, politicile noas-
între consum şi economii. tre de „control al crimelor” ar putea, de fapt, să exacerbeze tocmai condiţiile
care au condus la crimă de la bun început. Cercetările arată, în mod clar, că
Am argumentat aici că versiunea modernă a modelului de consum optimi- găsirea unui loc de muncă stabil și de calitate este unul dintre cei mai puternici
zat dinamic este capabilă să corespundă multora dintre trăsăturile importante ale predictori ai renunțării la crimă. (Shover, 1996; Sampson și Lamb, 1993; Uggen,
datelor empirice legate de comportamentul de consum şi economisire. Sunt, 2000). Faptul că un cazier judiciar limitează grav oportunităţile de angajare —
totuşi, câteva motive restante care determină disconfort din partea acestui model. mai ales în rândul negrilor — sugerează că aceşti indivizi sunt lăsați fără prea
Curistopner D. CARROLL, „A Theory of Consumption Function, multe alternative viabile.
With and Without Liquidity Constraints” Devay Pacer, ,, The Mark of a Criminal Record”
(The Journal of Economic Perspectives) (The American Journal of Sociology)

207
_—

afectează negativ şansele de 7

Concluzia lui Pager că un cazier judiciar
de munca stabil descurajează
angajare creeaza un cere vicios, spune ea: un loc
ea unui loc de muncă,
recidiva, dar un cazier judiciar face mai dificilă găsir
să explicati de ce ar
Răspunzând la întrebarea „Şi ce dacă?”, este necesar
i voastre pot fi atât
trebui să le pese cititorilor. Deşi uneori implicaţiile munci
, nu este niciodată
de extinse încât să prezinte interes pentru aproape toată lumea
pot considera im-
o idee rea să identificaţi explicit orice grup de oameni care
=
portantă munca voastră. e ctu al
maţiile voastre:
Şabloane pentru a stabili de ce contează afir

> X este important pentru ca

> În ultimă instanță, miza, aici, este
+ Descoperirea că ar trebui să fie de interes pentru
deoarece ,

oa-
După cum am menţionat la începutul acestui capitol, complexitatea
menilor ne permite să le analizăm acestora comportament ul din numeroa se
fac oa-
puncte de vedere. Multe s-au spus şi vor fi spuse despre cum şi de ce
l
menii lucrurile pe care le fac. Drept rezultat, putem privi scrisul în domeniu
alătura
ştiinţelor sociale ca pe o dezbatere în continuă desfăşurare. Când vă veţi
vă daţi seama
acestei dezbateri, structurile „Ei spun/Eu spun” vă vor ajuta să
(Eu spun).
de ceea ce s-a spus deja (Ei spun) şi de ceea ce puteți voi adăuga
ca-
Componentele scrisului din domeniul ştiinţelor sociale prezentate în acest
pitol sunt unelte care vă vor ajuta să vă alăturaţi dezbaterii.
 Nu-l blama pe cel care mănâncă
DAVID ZINCZENKO!

Dacă ar fi existat vreodată vreun titlu de ziar creat special pentru mono-
logul lui Jay Leno’, acesta ar fi. Copiii luându-se de McDonalds săptămâna
asta, dând în judecată compania pentru că i-a îngrăşat. Nu ar fi ca şi cum băr-
batii de vârstă mijlocie ar da în judecată Porsche pentru că îi face să ia amenzi
pentru viteză? Ce s-o fi întâmplat cu responsabilitatea personală?
Înclin să simpatizez cu acești grăsani patroni de fast-food, totuşi. Asta,
poate, pentru că am fost unul dintre ei.
Am crescut ca un copil tipic cu cheia la gât al mijlocului anilor 80, Părin-
ii mei se despărţiseră, tata încercând să-și refacă viața, mama muncind ore în
plus ca să plătească facturile. Prânzul şi cina, pentru mine, erau o alegere zilnică
între McDonald's, Taco Bell, Kentucky Fried Chicken şi Pizza Hut. Atunci, ca
şi acum, acestea erau singurele opţiuni accesibile pentru ca un copil american
să capete hrană. Pe la 15 ani, acumulasem 95 de kilograme de seu de adolescent
apatic pe statura mea cândva deşirată de 178 de centimetri.
Apoi am avut noroc. M-am dus la colegiu, am intrat în Navy Reserves şi
m-am implicat într-o revistă de sănătate. Am învățat cum să-mi reglez dieta.
Dar cei mai mulţi dintre adolescenţii care trăiesc așa cum am trăit eu cândva
nu-și vor schimba viața cu fast-food: ei au trecut pe sub Arcurile Aurite! spre
o soartă a obezității pe viaţă. Și problema nu e doar a lor — e a noastră a tuturor.

' David Zinczenko a fost mulţi ani editor-şef

al revistei de fitness Men 's Health si este
preşedinte al Galvanized Brands, o companie media globală de sănătate şi bunăstare, Acest text
a fost publicat mai întâi în New York Times, în 23 noiembrie 2002.
* Jay Leno (James Douglas Muir-Leno, n. 1950)- comic american, câştigător al Premiului
Emmy, gazda emisiunii The Tonight Shaw, care rulează pe postul de televiziune american NBC,
"The Golden Arches sunt simbolul McDonald's, lanţul mondial de restaurante fast-food,

211
eS

inainte de 1994, diabetul zaharat era cauzat la copii, in general, de anoma- Și aş spune că industria e vulnerabilă. Companiile fast-food le vând co-
lii genetice — doar 5% dintre cazurile de diabet din copilărie erau legate de
obe- piilor un produs cu pericole probate pentru sănătate şi fără etichete de aver-
National Institutes of Health, diabetul zaharat tizare. Ar face bine să se protejeze pe ele însele şi pe clienții lor, oferind
zitate ori de tip 2. Astăzi, potrivit
de tip 2 reprezintă cel puţin 30% din toate cazurile noi de diabet la copiii din informaţia despre nutriţie de care oamenii au nevoie pentru a face alegeri în
a spune de ce contează, vedeți Capitolul 7] cunoştinţă de cauză în legătură cu produsele lor. Fără astfel de avertismente,
această țară. [Pentru modurile de
vom vedea şi mai mulţi copii bolnavi, obezi, şi mai mulți părinți furioşi în
Nu-i de mirare că sumele cheltuite pentru a trata diabetul au crescut
procese. Eu zic să lăsăm chipsurile prăjite în ulei să cadă unde pot.!
enorm. Centers for Disease Control and Prevention estimează că, în 1969,
diabetul absorbea 2,6 miliarde de dolari din costurile pentru sănătate. Astăzi,
cifra a ajuns la incredibila sumă de 100 de miliarde pe an.
N-ar trebui să avem mai multă minte decât să mâncăm două mese pe zi
la restaurantele fast-food? Aceasta e O PROBLEMĂ. Dar unde anume se pre-
supune că pot găsi consumatorii — mai ales adolescenţii — alternative? Condu-
ceti pe orice drum din America si vă garantez că veți da peste unul dintre cele
13.000 de restaurante McDonald's din țară. Apoi, conduceţi înapoi spre casă
şi căutați un loc de unde să vă cumpăraţi un grapefruit.
Absența alternativelor este complicată de absența informațiilor în legătură
cu ce anume mâncăm, exact. Pe ambalajele fast-food nu există tabele cu infor-
maţii privind caloriile, aşa cum există pe mărfurile de la băcănie/SUPERMAR-
KET. Reclamele nu poartă etichete de avertizare, așa cum se întâmplă cu
reclamele la tutun. Mâncărurile preparate nu cad sub incidenţa legilor etiche-
tării, emise de Food and Drug Administration. Unii furnizori de fast-food vor
da informaţia despre calorii dacă le va fi cerută, însă chiar şi aceasta poate fi
greu de înțeles.
De pildă, un site al unei companii listează că salata de pui conţine 150
calorii; migdalele şi pastele care se adaugă salatei (un adaos de 190 de calorii)
sunt listate separat. Mai adăugați o porţie de dressing de 280 de calorii şi veţi
avea o alternativă de hrană sănătoasă care ajunge la 620 de calorii. Dar asta nu
e tot. Citiţi ce scrie cu litere mici pe pachetul cu dressing şi veţi vedea că acesta
conţine 2,5 porții. Dacă turnați tot ce vi s-a dat, vă aflați deodată la 1.040 de
calorii, care înseamnă jumătate din necesarul caloric zilnic recomandat oficial.
Şi n-am pus la socoteală cele 450 de calorii ale unei COLA mari.
Amuzaţi-vă dacă vreți în legătură cu aceste procese împotriva industriei
fast-food legate de hrana copiilor, dar nu fiți surprinşi dacă veţi fi următorul
care se plânge. Ca şi în cazul industriei tutunului, ar putea fi doar o chestiune
de timp până când guvernele statelor să înceapă să întrevadă o legătură directă
între miliardul de dolari pe care McDonald's şi Burger King îl cheltuiesc an de ' Let the chips fall where they may — literal, „Să lăsăm chipsurile să cadă unde pot”; ca
expresie — „Să lăsăm lucrurile în voia sorții, fără să ne facem probleme.” (n. trad.)
an pe reclame şi creşterea costurilor lor pentru îngrijirea sănătăţii,

212
 penny este infinit mai substanţial decât cugetările multor profesori despre
Shakespeare sau globalizare (104-16). (Vedeţi paginile 65-68 pentru sfaturi
despre dezacordul cu motive.)
Studenţii au nevoie să citească modele de scriere intelectuală complexă — şi
Orwell e unul important — dacă vor să devină ei înşişi intelectuali, Însă ei ar fi
mult mai înclinați să dobândească identități intelectuale dacă i-am încuraja s-o
facă, la început pe subiecte care îi interesează pe ei, mai degrabă decât pe su-
Intelectualismul ascuns biecte care ne interesează pe noi.
Ofer propria-mi experienţă de adolescent ca un caz grăitor. Până la intrarea
GERALD GRAFF' la colegiu, uram cărțile și mă interesa doar sportul. Singura lectură la care eram
dispus sau pe care aș fi făcut-o era cea a revistelor de sport, de care am devenit
atras, devenind cititor regulat al revistei Sport a sfârşitului anilor patruzeci, al
revistei Sports Illustrated, când a început să apară, în 1954, şi al ghidurilor anu-
Toată lumea cunoaște câte un tanar impresionant de descurcaret (sfreet-smarf), ale pentru baseball, fotbal şi baschet profesionist. Îmi plăceau, de asemenea,
dar care nu prea face fata la scoala. Ce pierdere, gandim noi, insul acesta atat romanele cu sport pentru băieți de John R. Tunis si Clair Bee si autobiografiile
de inteligent în legătură cu atâtea lucruri din viață pare neputincios cand vine unor staruri sportive precum Lucky to Be a Yankee/Norocos să fii yankeu a lui
vorba de a aplica această inteligenţă în munca academică. Ce nu ne trece prin Joe DiMaggio si Strikeout Story/Poveste barată de Bob Feller. Pe scurt, eram
minte, totuşi, este că şcolile şi colegiile s-ar putea să fie vinovate că au ratat acel tipic adolescent antiintelectual al vostru — sau așa am crezut multă vreme.
oportunitatea de a intercepta astfel de tipi isteţi şi de a-i canaliza spre o bună M-am gândit de curând, totuși, că preferința mea pentru sport în defavoarea te-
activitate academică. melor de la clasă nu era atât antiintelectualism, cât intelectualism cu alte sensuri.
Nici nu luăm în considerare una dintre cauzele majore ale ignorării poten- În cartierul din Chicago în care am crescut și care a devenit un creuzet/
tialului intelectual al isteţilor de către școli şi colegii: faptul că îi asociem pe aceşti meiting pot după cel de-al Doilea Război Mondial, blocul nostru era unul de
isteți cu preocupările antiintelectuale. Asociem viața educată, viaţa minții, prea solidă clasă de mijloc, dar numai la un bloc distanţă — fără îndoială, concentrați
îngust şi exclusiv, cu subiecte şi texte pe care le considerăm în mod inerent im- acolo de companiile imobiliare — se aflau afro-americani, nativi americani şi
portante şi academice. Presupunem că e posibil să devii intelectual în legătură țărănoi albi/hillbilly, fugiți recent de şomajul postbelic din Sud şi din Appalachia.
cu Platon, Shakespeare, Revoluţia Franceză şi fisiunea nucleară, dar nu în legă- Să negociezi hotarele de clasă era o treabă grea. Pe de-o parte, era necesar să
tură cu maşinile, întâlnirile, moda, sportul, televiziunea sau jocurile video. menţii graniţa între băieţii c/lean-cut/curăţei ca mine gi „şepcile”/hoods de clasă
Problema cu această presupunere este că nicio conexiune necesară nu a muncitoare, cum le ziceam noi, ceea ce însemna că era bine să fii fățiș deştept
fost vreodată stabilită între vreun text sau subiect și profunzimea educaţională într-un fel studios, de om de carte. Pe de altă parte, eram disperat să primesc
ori complexitatea discuţiilor pe care le poate genera. Adevăraţii intelectuali aprobarea „șepcilor”, pe care le întâlneam zilnic la locurile de joacă şi în curte,
transformă orice subiect, oricât de uşurel ar putea să pară, în grăunțe pentru iar pentru asta nu era deloc bine să fii deștept ca la carte/book-smart. ,,Sepcile”
moara lor prin întrebările pline de tâlc pe care le pun, în vreme ce un neghiob s-ar fi întors împotriva ta dacă ar fi simţit că faci pe grozavul: „La cine te uiţi,
va găsi o cale de a secătui interesul şi din cel mai bogat subiect. Aşa se face că măgar deștept?”, cum mi-a spus cândva un tip cu haină de piele care mi-a luat
scrisul lui George Orwell despre sensurile culturale ale cărților poștale de un mărunțişul din buzunar gsi respectul de sine odată cu el.
Am crescut, așadar, sfâşiat între nevoia de a dovedi că sunt deştept şi
! Gerald Graff, coautorul acestei cărți, este profesor de engleză şi educaţie la Universitatea
din Illinois, Chicago. Fost preşedinte al Modern Language Association, cea mai mare asociaţie
teama de o bătaie dacă o dovedesc prea bine; între nevoia de a nu-mi risca
profesională de pe glob a cercetătorilor şi profesorilor din universități. Acest eseu este adaptal respectabilul meu viitor şi nevoia de a le impresiona pe „şepci”, Cât l-am trăit,
dupa cartea sa din 2003 Clueless in Academe: How Schooling Obscures the Life of the Mind. conflictul s-a redus la a alege între a fi puternic fizic şi a fi puternic verbal.

214 215
—--—

Pentru un băiat din cartierul meu şi din şcoala elementară, doar faptul de a fi Doar mult mai târziu mi-a trecut prin minte că lumea sportului era mult
„tare” îţi câştiga deplina legitimitate. Incă îmi amintesc de dezbaterile compli- mai convingătoare decât şcoala fiindcă era mai intelectuală, nu mai puţin in-
cate, fără sfârşit, din acea perioadă, cu prietenii mei apropiaţi, despre „cine era telectuală decât şcoala. De fapt, sporturile erau pline de discuţii provocatoare,
cel mai tare tip din şcoală”. Dacă erai mai puţin decât neglijabil ca luptător, de dezbateri, de probleme de analizat şi de statistici complicate de care putea
cum eram eu, te mulțumeai cu al doilea cel mai bun lucru, care era să fii mut, să-ți pese, cum școala, evident, nu era. Cred că, în cultura noastră, deştepții de
ascunzând cu grijă semnele care denunţau şcolirea, precum gramatica şi pro- pe stradă îi bat pe deştepţii din cărţi nu fiindcă deştepţii de pe stradă sunt non-
nuntia corecta. intelectuali, cum presupunem noi în general, ci fiindcă satisfac mult mai deplin
Într-un fel, aşadar, ar fi fost greu să-ţi imaginezi o adolescență mai pe o sete intelectuală decât cultura de la școală, care pare palidă şi nerealistă.
de-a-ntregul antiintelectuală ca a mea. Totuşi, privind înapoi, îmi dau seama Ei satisfac şi setea de comunitate. Când intri în dezbaterile despre sport,
că lucrurile erau mult mai complicate, căci eu şi anii 50 nu eram ostili pur şi devii parte a unei comunități care nu se limitează la familie şi prieteni, ci e
simplu față de intelectualism, ci și divizați şi ambivalenți. Când Marilyn națională şi publică. În vreme ce temele de la şcoală te izolau de ceilalţi, fani-
Monroe s-a măritat cu dramaturgul Arthur Miller în 1956, după divorțul de onul de la curse sau media de 400 de lovituri a lui Ted Williams era ceva despre
starul de baseball Joe DiMaggio, triumful simbolic al unui geek!/tocilar în faţa care puteai vorbi cu oameni pe care nu-i mai întâlniseşi niciodată. Sportul te
introducea nu doar într-o cultură cufundată în argumente, ci şi într-o cultură a
unui joci? sugera încotro bate vântul în epocă. Până şi Elvis, potrivit biografu-
dezbaterii publice care transcende personalul. Nu pot învinovăţi şcoala mea că
lui său Peter Guralnick, se pare că l-a susținut pe Adlai” împotriva lui Ike Ig
n-a reuşit să determine cultura intelectuală să semene cu Super Bowl, dar o
alegerile prezidenţiale din 1956. „Nu le am cu intelectualii”// don't dig the
învinuiesc că n-a reușit să înveţe ceva din sport şi din lumea divertismentului
intellectual bit, le-a spus reporterilor, „dar îți spun, omule, ştie mai mult.” (327)
despre cum să organizezi şi să reprezinți cultura intelectuală, cum să exploatezi
Deși am crezut şi eu că „nu le am cu intelectualii”, îmi dau seama acum
elementul ei de joc şi să-l prefaci într-un spectacol atrăgător pentru public, care
că, fără să ştiu, mă antrenam pentru asta. Semințele au fost, de fapt, semănate
ar fi putut concura cu mai mult succes la tânăra mea atenţie.
în aparent grosolane dezbateri despre care dintre băieţi era cel mai tare. Îmi
Căci există un alt lucru care nu mi-a trecut niciodată prin minte şi e în
dau seama acum că, în interminabilele analize ale echipelor sportive, ale fil-
continuare ținut secret față de studenţi, dar cu rezultate tragice: acela că lumea
melor şi ale durității în care eram prinşi prietenii mei si cu mine — un soi de
intelectuală reală, una care există în lumea mare de dincolo de şcoală, e orga-
analiză, nu mai e nevoie s-o spun, la care cei cu adevărat tari nu se înjoseau să
nizată foarte asemănător cu lumea echipelor sportive, cu texte rivale, cu inter-
participe —, eu am trădat întotdeauna încrederea în lumea intelectualilor/ pretări rivale şi evaluări de texte, cu teorii rivale în legătură cu motivul pentru
egghead. M-am exersat ca intelectual înainte de a şti că asta e ceea ce vreau, care ar trebui citite şi învăţate și cu competiţii elaborate de echipe în care
În aceste discuţii cu prietenii despre forță şi sport, cred, şi din lecturile „fanii” scriitorilor, ai sistemelor intelectuale, ai metodologiilor şi ai -ismelor
mele de cărți şi reviste despre sport, am început să învăţ rudimente ale vieţii se înfruntă unii cu alţii.
intelectuale: să formulez un argument, să cântăresc diferitele feluri de probe şi Să recunoaştem, școala conține multă competiție, care devine tot mai
să mă angajez într-o dezbatere de idei. Citind despre sport şi duritate, am ex- acerbă pe măsură ce urci treptele (şi a devenit şi mai mult azi, cu apariţia tes-
perimentat cum e să propui o generalizare, o reformulare şi un răspuns la un telor cu mize mari). În această competiție, punctele se adună nu prin argumente,
contraargument şi să îndeplinești alte operaţiuni intelectualizante, inclusiv ci printr-un spectacol de informaţie sau de lecturi vaste, prin goana după note
compunerea genului de propoziţii pe care le scriu acum. mari sau alte forme de a fi deasupra tuturor. Pe scurt, competiția din şcoală
reproduce cele mai putin atrăgătoare trăsături ale culturii sportive, dar fără
' Geek este un termen de argou care se referă la o persoană obsedată de lucruri legate de
acelea care creează legături strânse şi comunitate.
intelectualitate, electronică, jocuri ete.
* Jock e un termen argotic pentru disc-jockey sau, în Statele Unite, pentru atlet, sportiv. Distantandu-se de orice era plăcut și atrăgător precum sportul, şcoala mea
* Adlai Stevenson, candidatul democrat; Dwight D. Eisenhower, candidat republican şi a ratat oportunitatea de a capitaliza elementul de dramă şi conflict pe care lumea
preşedinte al SUA intelectuală îl împarte cu sportul. În consecinţă, eu n-am reuşit să văd paralelele

216 217
pr

dintre sport şi lumile academice care m-ar fi putut ajuta să trec mai ușor de la elemente despre sport. maşini, modă, muzică rap şi altele asemenea. Daţi-mi
o cultură a argumentării la alta. oricând un student care scrie o analiză argumentată, sociologică, acută despre
Sportul e doar unul dintre domeniile al căror potenţial pentru antrenarea un subiect din Source în locul unuia care scrie un comentariu lipsit de viață
în cultura generală (şi nu doar pentru bărbaţi) este serios subestimat de educa. despre Hamlet ori despre Apologia lui Socrate.
ție, care vede sportul ca pe un concurent al dezvoltării academice, nu ca pe o
cale spre ea. Dar, dacă acest raționament sugerează de ce e o idee bună aceea
de a alege lecturi şi teme legate de interesele existente ale studenților, el suge. Lucrdri citate
rează deopotrivă limitele acestei tactici. Căci studenţii care vor fi en tuziasmaţi
de şansa de a scrie despre pasiunea lor pentru maşini vor scrie adesea la fel de Cramer, Richard Ben. Joe DiMaggio: The Hera's Life. New York: Simon, 2000. Print.
sărac şi de nereflexiv despre această temă ca despre Shakespeare sau Platon, DiMaggio, Joe. Lucky to Be a Yankee. New York: Bantam, 1949, Print.
Aici e cealaltă faţă a ceea ce am punctat înainte: că nu există o legătură necesară Feller, Bob. Strikeout Story, New York: Bantam, 1948. Print.
între gradul de interes pe care îl arată studentul pentru un text ori un subiect şi Guralnick, Peter. Last Train to Memphis: The Rise of Elvis Presley. Boston: Little,
calitatea gândirii şi a expresiei pe care le manifestă scriind ori vorbind despre Brown, 1994. Print.
asta. „Provocarea, cum a spus colegul meu, profesorul Ned Laff, nu e doar să Orwell, George. A Collection of Essays. New York: Harcourt, 1953. Print,
exploatezi interesele nonacademice ale studenţilor, ci şi să-i faci să privească
aceste interese cu ochi academici.”
Să spui că e necesar ca studenţii să-şi vadă interesele „cu ochi academici”
înseamnă să spui că desteptaciunea de pe stradă nu e suficientă. Să faci din
preocupările nonacademice ale studenţilor un obiect al studiului academic e
folositor, aşadar, pentru a atrage atenția studenţilor şi pentru a învinge plicti-
seala şi alienarea, dar această tactică nu-i va aduce ea singură mai aproape de
tratarea riguros academică a respectivelor preocupări. Pe de altă parte, invi-
tându-i pe studenţi să scrie despre maşini, sport ori haine la modă nu va repre-
zenta un truc/o eschivă pedagogică, dacă studenţilor nu li se va cere să-și vadă
preocupările „cu ochi academici”, adică să scrie despre maşini, sport şi modă
într-o manieră reflexivă, analitică, prin care să le vadă ca microcosmosuri în
ceea ce se petrece în cultura mai largă.
Dacă am dreptate, atunci şcolile şi colegiile pierd o oportunitate atunci
când nu încurajează studenții să-şi ia preocupările nonacademice ca obiect de
studiu academic. Este contraproductiv să refuzăm introducerea unui text sau a
unui subiect ce își propune să angajeze studenții, care altminteri vor ignora
complet munca academică. Dacă un student nu poate fi interesat de On Liberty
a lui Mill, dar va citi Sports Illustrated, Vogue sau magazinul hip-hop Source
cu pasiune, acesta e un argument puternic pentru a alege ca tema de studiu
revistele în locul clasicilor. Poţi paria că, dacă studenţii sunt ataşaţi de citit şi
de scris făcând teme din Source, ei vor ajunge în cele din urmă şi la On Liberty,
Însă, chiar dacă nu vor ajunge, lectura revistelor îi va face mai învățați şi mai
reflexivi decât altminteri. Aşadar, are sens pedagogic să dezvoltăm la clasă

218
 suprafaţă vastă, de aproape 2 mile pătrate/3,2 km2. Costurile dispozitivului se
estimează să atingă suma de 100 de miliarde de dolari, cu alte sute de miliarde
în plus pentru costurile operatorii.

Deseuri nucleare
RICHARD A. MULLER’

Cum oamenii recunosc pericolele combustibilului din plante fosile — mai

ales riscul încălzirii globale din cauza producerii de dioxid de carbon —, energia
nucleară începe să arate mai atrăgător. Dar ce se întâmplă cu deşeurile — toate
acele resturi foarte radioactive care vor dura mii de ani? Avem dreptul să lăsăm
|
o astfel de moştenire copiilor noştri?
Deşeurile radioactive reprezintă una dintre cele mai mari probleme tehnice
cu care, probabil, orice viitor preşedinte se va confrunta. Problema pare cu
totul de netratat. Plutoniul — doar unul dintre multele deşeuri foarte radioactive
acest
produse — are o perioadă de înjumătățire de 24.000 de ani. Chiar şi după
la ju-
timp inimaginabil de lung, radioactivitatea sa intensă abia de va scădea
din
mătate. După 48.000 de ani, el încă va emite radiaţie ucigaşă la un sfert Muntele Yucca, situl prototipului de depozitare facilă a deșeului nuclear
nivelul originar. Şi după 100.000 de ani, radiaţia va fi de peste 10% din nivelul
pe care îl avea când a părăsit reactorul. Ce se întâmplă dacă se scurge în pământ Ca să facă lucrurile şi mai rele, regiunea Munţilor Yucca e seismic activă.
şi ajunge în sursele de apă pentru oameni? Cum ne putem noi asigura că acest Peste 600 de cutremure cu magnitudinea de 2,5 şi mai mult au avut loc pe o
material poate fi păstrat în siguranță 100.000 de ani? - rază de 50 de mile doar în ultimul deceniu. În plus, regiunea s-a format prin
Totuşi, guvernul Statelor Unite persistă asupra preocupăr ii sale pentru activitate vulcanică. Deşi asta s-a întâmplat acum milioane de ani, cât de siguri
depozitarea „în siguranță” a deşeurilor nucleare. A creat un prototip de dispo- putem fi că dispozitivul nu va fi spart în bucăţi de o nouă erupție?
zitiv pentru îngroparea la adâncime a deșeului nuclear în Muntele Yucca, Au fost sugerate mai multe alternative pentru depozitarea deşeului nu-
Nevada, cum se vede în imaginea de mai jos. Pentru a păstra deşeurile în
sigu- clear. De ce să nu expediem, pur şi simplu, deşeul în Soare? Bine, poate asta
ranţă, încăperile de depozitare au fost plasate la 300 de metri adâncime. Pentru nu e o idee tocmai bună, de vreme ce la lansare unele rachete s-au prăbuşit
0
a depozita măcar o parte din deşeurile nucleare din prezent, e necesară înapoi pe Pământ. Unii oameni de ştiinţă au propus ca deşeul să fie pus în
containere şi scufundat în adâncul oceanelor, într-o regiune unde mişcările
' Richard A. Muller este profesor de fizică la University of California
din Berkeley. plăcilor tectonice vor purta materialul în adânc, îngropându-l, în cele din urmă,
A câştigat MacăĂrthur “Genius” Fellowship. Acest text a fost la origine o lecţie a cursului ae la sute de mile adâncime. Și tocmai faptul că savanții fac asemenea propuneri
de fizică pentru studenţi din afara științei şi a fost ulterior publicat într-o antologie a cursurilor subliniază cât de gravă este problema cu adevărat.
sale, Fizică pentru viitorii preşedinţi (2008).
220 221
Ee

Si acum, partea cea mai rea. Am generat deja mai mult deseu nuclear decât plutoniul, care e si el produs în reactor şi despre care vom discuta mai târziu)
trebuie ca să umple Muntele Yucca. Deşeul nu va dispărea. Și, cu toate astea, să scadă din nou la nivelul de radioactivitate al uraniului din mină. În general,
tu, viitor preşedinte, iei în calcul o şi mai mare putere nucleară? Eşti nebun?
bazându-se pe această cifră, oamenii au căutat un sit care să rămână sigur timp
+

de 10.000 de ani. După aceea, vom sta mai bine decât dacă am lăsa uraniul în
pământ, așa că 10.000 de ani de siguranţă e probabil destul de bine, nu 100.000,
Confesiunea mea cum am menţionat eu în introducerea acestui capitol.
Zece mii de ani tot pare încă incredibil de mult timp. Cum va arăta lumea
Furia împotriva puterii nucleare a fost atât de intensă, încât m-am simţit peste 10.000 de ani de acum înainte? Dacă privim înapoi, putem aprecia despre
obligat să reproduc punctele de vedere împotriva armelor nucleare în deschi- ce cantitate de timp este vorba: acum 10.000 de ani, oamenii abia descopereau
derea acestui capitol, incluzând măcar o parte din patima lor. Acestea sunt agricultura. Scrisul nu va fi inventat decât după alți 5.000 de ani. Oare chiar
argumentele pe care le auzi când eşti preşedinte. Totuşi, abia de contează dacă putem planifica 10.000 de ani în viitor? Fireşte că nu putem. Habar nu avem
eşti pro sau contra armelor nucleare. Deşeul e acolo și va trebui să faci ceva cu cum va fi lumea atunci. Nu există nicio cale de a susține că vom fi în stare să
el. Nu poţi ignora acest subiect, iar ca să faci ceea ce se cuvine (şi să convingi depozităm deșeurile nucleare timp de 10.000 de ani. Orice plan de a face acest
şi publicul că faci ce se cuvine), trebuie să înţelegi fizica. lucru e absolut inacceptabil.
Atunci când am prelucrat cifrele, am descoperit că pericolele depozitării Desigur, să numeşti depozitarea inacceptabilă e un răspuns el însuşi in-
deşeului nostru în Muntele Yucca sunt mai mici decât cele de a nu face acest acceptabil. Avem deşeurile şi trebuie să facem ceva cu ele. Dar în realitate
Iucru şi semnificativ mai mici decât multe alte pericole pe care le ignorăm. problema nu e atât de gravă pe cât am descris-o eu. Nu avem nevoie de o se-
Totuşi, dezbaterea litigioasă continuă. Se cere mai multă cercetare, dar fiecare curitate absolută pentru 10.000 de ani. O ţintă mult mai rezonabilă ar fi să re-
fărâmă de cercetare în plus pare să stârnească noi întrebări care exacerbează ducem riscul scurgerii la 0,1% — adică la o eventualitate dintr-o mie. Fiindcă
teama şi neîncrederea publică. Am intitulat această secțiune Confesiunea mea radioactivitatea e de doar 1.000 de ori mai rea decât cea a uraniului pe care
fiindcă e greu să stau deoparte şi să prezint fizica fără să furnizez propria mea l-am scos din pământ, riscul net (probabilitate multiplicată de pericol) ar fi de
evaluare. În cea mai mare parte din cartea asta, am încercat să prezint faptele 1.000 x 0,001 = 1, adică în mare acelaşi risc pe care l-am fi avut dacă n-am fi
şi numai faptele şi să vă las pe voi să trageţi concluziile. În prezenta secțiune, scos uraniul din pământ de la bun început. (Îmi asum ipoteza liniară — că riscul
mărturisesc că m-am îndepărtat de această abordare. Nu pot fi impartial, caci total de cancer este independent de dozele individuale ori de nivelul dozei —,
faptele par să arate puternic spre o anumită concluzie. dar argumentul meu nu depinde strâns de validitatea ei.)
Despre Muntele Yucca am discutat cu oameni de ştiinţă, politicieni și Mai mult, noi nu avem nevoie de acest nivel de securitate de 0,1% pentru
cetăţeni preocupaţi. Cei mai mulţi dintre politicieni cred că problema e un toţi cei 10.000 de ani. După 300 de ani, radioactivitatea fragmentului de fisiune
subiect ştiinţific, iar cei mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă cred că ea ține de va descreşte de 10 ori; va fi de doar 100 de ori mai mare decât cea a uraniului
politică. Ambele părţi cer mai multă cercetare — oamenii de ştiinţă fiindcă asta extras. Aşa că nu mai e nevoie ca riscul să fie de 0,1%, ci putem admite o even-
fac ei, iar politicienii fiindcă cred că cercetarea va răspunde chestiunilor-cheie. tualitate de 1% pentru toate scurgerile de deșeuri. Acest lucru e mult mai uşor
Eu nu cred că o va face, decât să garantezi o izolare absolută de 10.000 de ani. În plus, calculul nostru
lată câteva fapte pertinente. Tunelurile subpământene de la Muntele Yucca presupune că 100% dintre deşeuri se scurg. Pentru o scurgere de 1% a deşeu-
sunt proiectate să adăpostească 77.000 de tone de deşeu nuclear foarte radio- rilor, putem accepta o probabilitate de 100% după 300 de ani. Dacă e gândită
activ. Mai întâi, cea mai periculoasă parte a acestui deşeu nu e plutoniul, ci în acest fel, problema depozitării începe să pară tratabilă.
fragmentele de fisiune precum stronțiu-90, un nucleu instabil creat la sciziunea Însă discuţia publică nu ia în calcul aceste cifre sau faptul că extragerea
nucleului de uraniu. Fiindcă aceste fragmente de fisiune au perioada de înju- inițială scoate de fapt radioactivitatea din pământ. În schimb, publicul insistă pe
mătăţire mai scurtă decât uraniul, deşeul e de circa 1.000 de ori mai radioactiv ideea absolutei securitati. Department of Energy continuă să caute falii ale unor
decât minereul. E nevoie de 10.000 de ani pentru ca deşeul (fără să includem cutremure necunoscute în Muntele Yucca si multi oameni cred că acceptabilitatea

222 223
—————
O chestiune corelată este riscul neajunsurilor şi al atacurilor din timpul
dispozitivului depinde de absența unor astfel de falii. Cred că descoperirea unei transportării deșeului radioactiv spre situl de la Muntele Yucca. Planurile de
noi falii va scoate Muntele Yucca din joc. Problema, totuși, n-ar trebui să fie acum cer ca deşeul să fie transportat în cilindri groşi de beton armat care pot
dacă acolo vor mai exista cutremure în următorii 10.000 de ani, ci dacă după rezista ciocnirilor la viteză mare fără să se scurgă. De fapt, ar fi foarte greu
300 de ani va exista riscul de 1% al unui cutremur suficient de mare încât 100% pentru un terorist să deschidă containerele ca să folosească deșeul pentru armele
dintre deşeuri să scape din capsulele de sticlă şi să ajungă în apele subterane, radiologice. Teroristul isteț va deturna mai degrabă o cisternă plină cu gazolină,
Ori am putea accepta un risc de 100% ca 1% dintre deşeuri să se scurgă, ori o clorină sau alt material toxic comun, ca apoi să o facă să explodeze în vreun
şansă de 10% ca 10% din deşeuri să se scurgă. Oricare dintre aceste opțiuni oraş. Amintiţi-vă, din capitolul despre armele nucleare teroriste, de momentul
conduce la un risc mai scăzut decât dacă uraniul originar ar fi fost lăsat în pă- când al-Qaeda i-a cerut lui Jose Padilla' să renunțe la efortul de a fabrica o
mânt, amestecându-şi radioactivitatea cu apele subterane. Absoluta securitate bombă radiologică? şi să-şi concentreze eforturile pe exploziile gazelor naturale
e o țintă inutilă, de vreme ce nici măcar uraniul din pământ n-o face posibilă. din clădirile de locuințe.
Problema e chiar mai uşor de rezolvat dacă ne întrebăm de ce comparăm De ce ne îngrijorăm în legătură cu transportul deşeurilor nucleare?
pericolul depozitării deşeurilor numai cu pericolul uraniului natural lăsat în sol. Paradoxal, am ajuns atât de departe cu asigurarea transportului, încât publicul
Colorado, de unde se obține cea mai mare cantitate de uraniu, este o regiune crede că pericolul e mai mare decât este cu adevărat, (Vedeţi Capitolul 7 pen-
geologic activă, plină de falii şi fisuri, cu munţi înălțându-se din prerie, iar roca tru feluri de a spune de ce contează.) Imaginile de la ştirile de seară cu contai-
de suprafaţă conţine în jur de un miliard de tone de uraniu. Radioactivitatea nere de beton aruncate de pe clădiri de cinci etaje care se izbesc de pământ fără
acestui uraniu e de 20 de ori mai mare decât limita legală pentru Muntele Yucca să se spargă nu liniştesc publicul. E o consecinţă a zicalei „De unde nu-i foc
şi vor trece mai mult de 13 miliarde de ani — nu doar câteva sute — pentru ca nu iese fum” aplicată siguranţei publice. Ridică standardele, sporeşte siguranța,
radioactivitatea să scadă de 10 ori. Totuşi, apa care trece prin, în jurul și peste fă mai multe cercetări, studiază problema tot mai profund şi prin asta vei îm-
această rocă radioactivă este sursa râului Colorado, din care se extrage apa pota- bunătăți siguranţa şi vei înspăimânta publicul. În cele din urmă, ar lucra savan-
bilă în mare parte din vest, inclusiv Los Angeles şi San Diego. Și, spre deose- ţii atât de mult dacă amenințarea n-ar fi reală? Savanţii care propun trimiterea
cu rachete a deşeurilor în Soare ori îngroparea lor pe fundul oceanului par și
bire de granulele de sticlă care stochează deşeurile în Muntele Yucca, cea mai
mare parte a uraniului din Colorado e solubil în apă. lată concluzia care sună ei să sugereze că problema e cu adevărat nerezolvabilă, iar această premisă
exacerbează teama publică.
absurd: chiar dacă dispozitivul de la Muntele Yucca ar fi plin-ochi si deseul
s-ar scurge din containerele de sticlă pe loc şi ar ajunge în pământ, pericolul
tot ar fi de 20 de ori mai mic decât cel pe care îl reprezintă uraniul natural scurs
în râul Colorado. Situaţia mi-l aduce în minte pe locuitorul de lângă Three Mile
Island care se temea de mica scurgere din reactor, dar nu de radioactivitatea
mult mai mare a gazului radon natural care ieşea din pământ.
Nu vreau să sugerez că deșeul de la Muntele Yucca nu este periculos. Și
nici nu spun că ar trebui să ne panicăm în legătură cu radioactivitatea surselor
de apă din Los Angeles. Exemplul cu râul Colorado arată doar că, atunci când
ne îngrijorăm de pericole misterioase şi nefamiliare, pierdem uneori perspec-
tiva. Indiferent în ce mod aş calcula, ajung la aceeaşi concluzie: scurgerea de
deşeu de la Muntele Yucca nu e un mare pericol. Să punem deşeul din granulele
de sticlă într-o formaţiune geologică rezonabil de stabilă şi să începem să ne
V José Padilla — cetățean american (n. 1970), condamnat pentru activități teroriste (n. trad.)
îngrijorăm de adevăratele ameninţări — cum ar fi pericolele arderii continue de ? În original, dirty bomb, bombă murdară (n. trad.)
combustibil fosil,

224
 nemilogii le pun in mod tradițional pe seama unor „alegeri proaste”: eşecul de a
obține o diplomă de colegiu, de exemplu, eşecul în a amâna naşterea unui copil
până la acumularea unor economii sau eșecul în a alege părinţi bogaţi de la bun
început. Dar corporatiştii în restriște nu pot fi acuzaţi de faptul că sunt incapabili,
în niciun fel; ei sunt cei care „au făcut totul aşa cum trebuie”. Au dobândit cali-
ficări superioare, adesea lăsându-și deoparte pasiunile pentru filosofie şi muzică
din tinerețe pentru a suferi pentru materii de bază practice plicticoase, cum ar fi
Urmărirea (zadarnică) a visului american managementul şi finanţele. În unele cazuri, ei au fost oameni de succes, care au
intrat în bucluc tocmai pentru că au ajuns suficient de sus în companie încât sa-
BARBARA EHRENREICH! lariile lor să devină o metodă tentantă de reducere a costurilor. Ei erau perdanţii,
cu alte cuvinte, în jocul clasic al ofertelor înşelătoare/bair and switch, Si, in timp
ce sărăcia clasei muncitoare (blue-collar!) a devenit o rutină indiferentă, soma jul
celor din corporatii (white-collar) — şi sărăcia care adesea rezultă din asta — ră-
Deoarece am scris mult despre sărăcie, sunt obişnuită să aud vorbindu-se mâne un deget mijlociu ridicat/rude finger în faţa visului american.
despre oameni în circumstanţe înspăimântătoare. A sosit un ordin de evacuare. Am realizat că ştiam foarte puţin despre lumea corporatistă din nivelele de
Un copil a fost diagnosticat cu o boală gravă, iar asigurarea medicală a expirat. mijloc şi superioare, întâlnind-o, până acum, aproape în totalitate prin intermediul
Maşina s-a stricat şi nu există nicio modalitate s-o faci să meargă. Astea sunt reprezentanților ei cu venituri mici, de începători. Am fost unul dintre aceştia —
urgenţele obişnuite care îi năpăstuiesc pe cei veşnic săraci. Dar mi-am dat chelner într-un lanţ naţional de restaurante, îngrijitor şi „asociat” la Wal-Mart — pe
seama brusc, cam prin anul 2002, că multe astfel de povești de ananghie veneau parcursul documentării pentru o carte mai veche, Nickel and Dimed: On (Not)
dinspre oameni care fuseseră cândva membri privilegiați ai clasei mijlocii rs Getting By in America. Ca toată lumea, am întâlnit şi eu lumea corporatistă în
absolvenţi de colegiu şi fosti ocupanti ai unor functii de mijloc corporatiste. O calitate de consumator, având de-a face cu oameni situați destul de jos pe scara
astfel de scriitoare mi-a reprogat dur ceea ce ea considera neglijarea de către ierarhică — vânzători/casieri, reprezentanţi de la serviciul clienţi, operatori de vân-
mine a oamenilor muncitori, virtuoşi, asemenea ei. zări telefonice. De la nivelele unde se luau decizii — unde sălăşluiesc vicepreşe-
dinţii, şefii de la PR (public relations) şi managerii regionali —, experienţele mele
Încearcă să investighezi oameni ca mine, care nu au făcut copii în timpul au fost limitate la a vedea astfel de oameni în avioane, unde studiau cărți despre
liceului, au avut note mari, care muncesc din greu şi nu pupă pe nimeni în fund „leadership”, migăleau documente în Excel pe laptopurile personale sau adormeau
şi în loc să fie promovați sau plătiţi în mod cinstit trebuie să dea înapoi şi să cu biografii ale părinţilor fondatori în braţe (1). Sunt mai familiarizată cu funcţi-
lucreze cu 7 dolari pe oră, cu împrumuturile studenţeşti în continuă amânare, onarii corporatişti ai viitorului, pe mulți dintre ei întâlnindu-i în timpul vizitelor
locuind cu părinţii în aceeaşi casă şi, în general, persistând în datorii din care mele în campusurile colegiilor, unde „afacerile” rămân cea mai populară materie
au sentimentul că s-ar putea să nu mai iasă niciodată. de bază, fie şi numai pentru că sunt considerate materia cea mai sigură şi mai
lucrativa (National Center for Education Statistics).
Poveștile despre regresia socială a corporatiştilor nu pot fi neglijate la fel Dar au existat semne din ce in ce mai clare ale problemelor — daca nu
de ușor ca rapoartele despre problemele economice ale muncitorilor, pe care chiar ale mizeriei evidente — in randul angajatilor din lumea corporatista. Mai
întâi, începând cu recesiunea economică din 2001, s-a produs o creştere a ratei
' Barbara Ehrenreich este o jurnalistă de investigaţie ale cărei articole au apărut în şomajului în rândul oamenilor cu acreditări foarte bune şi cu experienţă bogată.
Harper's, The Nation, New York Times şi în mule alte periodice. Este autoarea a numeroase
cărți pe diferite subiecte, cuprinzând; Bait and Switch: The (Futile) Pursuit of the American
Dream (2005), din care u fost luat acest fragment. Cartea ei cca mai recentă este Bright-Sided: ' Blue-collar, cu gulere albastre, adică muncitorii; white-collar, cu gulere albe, adică func-
How Positive Thinking is Undermining America (2009). tionarii, cei care lucrează în birouri.

226 227
 SESE
la circa pentru a câștiga măcar cât să îşi acopere cheltuielile. Economista Juliet Schor,
i i când am început acest proiect, şomajul ajunsese
un _— ae care a scris cartea The Overworked American, şi jurnalista pe probleme de afaceri
e i recesiunile economice anterioare, Jill Andresky Fraser, autoare a White Collar Swatshop, descriu angajaţii corpo-
șomeri erau profesionişti in
cant _ aproape 20%, sau circa 1,6 milioane — dintre ratişti stresaţi care lucrează zece-douăsprezece ore pe zi la birou, continuă să
anterioare loviseră oo a 2A Ap
domeniul corporatist (2). Recesiunile
din rândul profesion işti = = ni- lucreze pe laptopurile personale seara, acasă, și rămân legaţi de birou prin tele-
torii; de această dată, elita relativă a angaj aţilor 03, fonul mobil chiar și în concedii şi vacanțe. Pe Wall Street, de exemplu, spune
siunea mass-media, In aprilie
cienilor si managerilor s-a evidenţiat în compa Fraser, „este un fapt obișnuit pentru un supervizor să îşi instruiască noii angajaţi
un articol de primă pagină oarte
de exemplu, New York Times Magazine a publicat să păstreze un rând de haine de rezervă şi o periuţă de dinţi la serviciu, pentru
IT cu un venit de 350.000 de dolari
discutat despre un fost director din industria toate acele episoade cu seri târzii, când chiar nu mai are sens să pleci acasă pen-
ca asociat în vânzări la Gap
pe an, ajuns, dupa doi ani de şomaj, să lucreze
t relatări similare despre cei tru un pui de somn” (Fraser, 23), Ea îl citează pe un angajat Intel:
(Mahler). În primii patru ani de după 2000, au apăru
degradati, scosi din costu-
puternici sau doar de la nivelele de mijloc care au fost Dacă alegi să ai o viață de familie, vei fi clasat şi normat la un nivel infe-
tejghelei la Starbucks.
mele lor de birou si obligați să servească în spatele
t nu mat este o func- rior. Am fost dispus să lucrez ore nesfârşite, să vin în weekenduri, să călătoresc
Astazi, nesiguranta slujbelor din domeniul corporatis
la bursă scad şi
ţie a ciclului afacerilor — crescând pe măsură ce indicii de
la capătul Pământului. Nu am avut hobby-uri, nici un alt interes exterior. Dacă
câteva
Nici nu mai e limitată la nu eram implicat în companie, eram un nimic (citat în Fraser, 158).
scăzând din nou când cifrele se ameliorează (3).
tehnologia, ori la câteva
sectoare schimbătoare, cum ar fi telecomunicatiile sau
Economia poate să fie pe Uneori, evident, lucrurile se înrăutăţesc în cadrul unui grup socioecono-
zone din țară, cum ar fi Rust Belt’ şi Silicon Valley. mic pe care l-am neglijat ca fiind prea confortabil și prea puternic ca să merite
ri şi totuşi concedierile pot
calea cea bună, companiile pot să încaseze venitu
imi nându-i atât pe cei talen- îngrijorarea mea. Unde mi-am imaginat confortul, acum sunt probleme în creş-
continua, ca o formă perversă de selecție naturală, el tere şi m-am decis să investighez. Am ales aceeaşi strategie pe care am folosit-o
cul anilor 90, acest proces
taţi şi plini de succes, cât şi pe mediocri. De lamijlo
te eufemisme, cum ar fi în Nickel and Dimed: să pătrund eu însămi în această lume nouă, ca reporter
perpetuu de vânturare a fost institutionalizat sub diferi sub acoperire, şi să văd ce pot afla despre probleme la prima mână. Erau oa-
rare”, „reducerea nivelelor
„reducere”, „reorganizare”, „optimizare”, „restructu
funcțiilor corporatiste menii forțați să îşi părăsească slujbele din corporaţii? Ce presupunea găsirea
ierarhice” — la care putem adăuga acum externalizarea unei slujbe noi? Și, dacă lucrurile era atât de rele cum sugerau anumite rapoarte,
N |
la pieţele de muncă mai ieftine de peste ocean.
secolului domzeri de ce existau atât de puţine proteste?
În metafora bestsellerului de afaceri al primilor ani ai
pense — a fost într-ade- Planul era suficient de simplu: să găsesc un loc de muncă, o slujbă „bună”,
şi unu, „brânza”— însemnând un job stabil, plin de recom pe care o defineam cel puţin ca poziţie a unui corporatist cu asigurare medicală
or de companii a relevat
văr mutată. O cercetare din 2004 asupra directoril inclusă şi cu un venit de circa 50.000 de dolari pe an, suficient ca să mă propul-
tar sau nu, de la locul de
faptul că 95% dintre ei aşteptau să se mute, volun
dieri Şi disponibilizări seze direct în clasa de mijloc. Slujba în sine avea să îmi faciliteze o privire rară,
muncă de la acea oră, iar 68% erau îngrijoraţi de conce la prima mână, în lumea corporatistă de la un nivel de mijloc, iar efortul de a
să pierzi o slujbă ca să
neaşteptate (Mackay, 94). Nu e nevoie, cu alte cuvinte, o găsi avea să mă plaseze, evident, în rândul celor mai greu încercaţi slujbași
. | oo
Poet

simți anxietatea și disperarea celui ajuns deja şomer

aanga jare” . Știu, din rândul corporatiştilor — cei care nu au de lucru.
Un al doilea semn al problemelor ar putea fi numit ,Supr
şi superior şi profesi- De vreme ce am dorit să fac asta cât mai discret posibil, anumite arii
din lecturile mele, că directorii corporatiști de nivel mediu
în ceea ce priveşte tim- ale strădaniei au trebuit excluse, cum ar fi învățământul superior, publicistica
oniştii sunt adesea puşi în fața unor solicitări apăsătoare (revistele, ziarele, cărțile) şi organizaţiile liberale nonprofit. În oricare dintre
trudească la două locuri de muncă
pul lor, ca şi cei cu venituri mici, care trebuie să
acestea, exista riscul să fiu recunoscută și, poate, tratată diferit — îndrăznesc să
sper că mai favorabil — față de majoritatea celor care îşi caută de lucru. Dar
şi statele din Vestul Mijlociu,
' Regiune din nord-estul SUA, cuprinzând Marile Lacuri aceste restricții nu au îngustat semnificativ câmpul, de vreme ce majoritatea
foarte puternică economic, care a decăzut.

229
228
 a i profi- luni. A implicat o serie de activilăţi specific corporatiste, cum ar fi participarea
corporatistilor lucreaza, evident, in alte domenii ale lumii (in
finanțe. | la întruniri, rezumarea de rapoarte şi scrierea de memo-uri; dar asta a fost cu mult
tabile — de la bănci la afaceri, de la companii farmaceutice a
timp în urmă, înaintea telefoanelor mobile, a PowerPoint-ului şi a e-mail-ului.
Decizia de a intra in viata corporatistă — şi, în plus, într-un sector nefami-
În lumea corporatistă în care vreau acum să intru, totul va fi nou pentru mine:
liar al ei — a dus la nevoia de a abandona sau cel puţin de a pune deoparte unele
atitudini şi puncte de vedere puternic înrădăcinate, incluzând criticile mele de standardele de performanţă, metodele de evaluare, căile şi chiar modurile de
lungă durată la adresa corporațiilor din America şi ale oamenilor care le conduc. comunicare. Dar cu învăţ repede, așa cum se cere în jurnalism, şi mă bazez pe
Mi-am făcut debutul, ca jurnalist novice de investigaţii, în anii 70, cu lumea asta ca să o scot la capăt. (Vedeţi Capitolul 8 pentru tipuri de conectare a părților.)
corporatistă care ajunsese să domine sistemul sănătăţii publice: companiile Primul pas a fost să îmi dobândesc o nouă identitate şi o poveste personală
farmaceutice, lanţurile spitaliceşti, companiile de asigurări. Apoi, cândva în care să i se potrivească, asta însemnând, în acest caz, un CV. Este mai uşor să iti
anii 80, mi-am mutat atenţia asupra felului în care erau trataţi angajaţii din schimbi identitatea decat ati putea crede. Mergeti, de exemplu, pe strazile Alvorado
domeniile de prestări servicii (blue-and-pink collar) acuzând nivelul de sărăcie gi Seventh din Los Angeles gi veti fi abordati de barbati şoptind „Buletin, buletin”.
nerezolvabil din America — 12,5% după datele oficiale ale guvernului federal, Eu, însă, am ales calea legală, deoarece am vrut ca documentele mele să fie in
25% după unele măsurători mai la zi — pentru veniturile mici oferite în mod perfectă ordine atunci când ofertele de joburi vor începe să sosească. Teama mea,
constant muncitorilor necalificaţi. În ultimii câţiva ani, m-am ocupat de valurile poate exagerată, era că numele meu de acum ar putea fi recunoscut sau, cel puţin,
de scandaluri financiare — de la Enron până la, în momentul acestui text, ar putea să genereze o abundență stânjenitoare de rezultate la căutarea pe Google.
HealthSouth şi Hollingers International — ca dovadă a creșterii corupției în Aşa că, în noiembrie 2003, mi-am schimbat numele, legal, în cel de fată, Barbara
lumea corporatistă, un tipar de jafuri interne fără nicio consideraţie pentru Alexander, și mi-am dobândit un Social Security Card potrivit cu noul nume.
angajaţi, consumatori sau chiar, în unele cazuri, pentru acţionari. a În ceea ce priveşte CV-ul: deşi trebuie să fie un fals, am vrut ca el să ilus-
,
Dar, pentru scopul acestui proiect aceste critici şi rezerve trebuia u lăsate treze, pe cât posibil, competențele mele reale, care, credeam cu tărie, ar fi îmbo-
deoparte sau împinse cât mai în spate posibil în mintea mea. Ne place sau nu, găţit orice companie la care m-aş fi dus să muncesc. Sunt scriitoare — autoare a
corporaţiile sunt unitatea dominantă a economiei globale şi forma de intreprin- mii de articole publicate și a cam douăsprezece cărți de nonficțiune, numărându-le
dere de care depind vieţile noastre zi de zi. Scriu asta de pe un computer IBM, şi pe cele la care sunt coautoare — şi știu că „scrisul” se traduce, în lumea corpo-
în timp ce sorb ceai Lipton şi port haine de la Gap — toate firme mari sau ele- ratistă, în relaţii publice sau în „comunicare” in general. Multe şcoli de jurnalism
mente ale acestora. Corporaţiile sunt cele care fac avioanele să zboare (deşi nu predau, de asemenea, PR-ul, ceea ce ar putea fi potrivit, deoarece PR este de fapt
neapărat la timp), ne aduc mâncarea (din ce în ce mai multă) şi, în general, „fac „geamănul cel rău”/evil win al jurnalismului. În vreme ce jurnalistul caută ade-
lucrurile să se întâmple”. Am fost în exteriorul lumii corporatiste, adesea plân- vărul, unui specialist PR i se poate cere să deghizeze adevărul sau chiar să avan-
gându-mă vehement, iar acum vreau înăuntru. i | seze un neadevăr. Dacă angajatorul tău, o companie farmaceutică, pretinde că
Acesta nu urma să fie, ştiam, un test complet cinstit al pieţei de joburi, fie noul său medicament vindecă atât cancerul, cât şi disfuncţia erectilă, treaba ta
şi doar pentru că aveam câteva dezavantaje implicite în calitate de căutător de este să îl promovezi, nu să investighezi temeiurile acestei afirmaţii.
loc de muncă. În primul rând, sunt deja de vârstă medie şi, de vreme ce discri- Puteam face asta pentru un timp măcar şi chiar am făcut multe dintre
minarea legată de vârstă este o problemă recunoscută în lumea corporatistă lucrurile pe care le fac în mod curent specialiştii PR: am scris comunicate de
chiar şi la frageda vârstă de 40 de ani, eram eu însămi, cu siguranţă, vulnerabilă presă, am lansat idei editorilor şi reporterilor, am pregătit pachete de presă şi
la ea. Acest defect, totuşi, nu este în niciun caz doar al meu. Mulţi oameni — de am ajutat la organizarea conferințelor de presă. Ca autor, am lucrat, de aseme-
la casnice detaşate la directori retrogradaţi — se află acum în situaţia de a-și nea, aproape de specialiştii PR ai editorului meu şi întotdeauna mi s-a părut că
căuta de lucru la o vârstă care era cândva asociată cu o pensionare liniştită. aceştia sunt inteligenți şi cât se poate de simpatici.
Mai mult, aveam dezavantajul de a nu fi avut niciodată o slujbă în domeniul Am fost de asemenea, de-a lungul anilor, activistă într-o varietate de cauze,
corporatist. Singurul meu loc de muncă legat de vreun birou a fost acela din iar această experienţă trebuia să se transforme, şi ea, în ceva valoros pentru
sectorul public, la New York City Bureau of the Budget, care a durat cam şapte orice firmă care era dornică să mă angajeze. Am planificat întâlniri şi le-am

230 231
————

a am jucat, în cadrul lor, rolul de

moderat; am lucrat în zeci de grupuri şi adese fel de efort se putea cere de la cei care îşi căutau un loc de muncă, dar știam
vorba de un discurs
lider; mă simt în largul meu să vorbesc în public, fie că este că voi încerca, pe cât de umil şi de sârguincios posibil, să fac tot ce pot.
lung sau de o scurtă prezentare pe un panou — toate acestea ducând la talente În al doilea rând, voi fi pregătită să merg oriunde pentru un loc de munca
companie. tn cel mai sau chiar pentru un interviu şi voi menţiona această disponibilitate geografică în
de „leadership” care ar trebui să fie un câştig pentru orice
; capabilă cursul contactelor mele cu potenţialii angajatori. M-am stabilit în Charlottesville,
rău caz, puteam să pretind că sunt o „organizatoare de evenimente
eze acoperirea din Virginia, pe tot parcursul acestui proiect, dar eram pregătită să călătoresc oriunde
să împartă reuniunile în plenuri și sesiuni breakou/, să aranj
în Statele Unite ale Americii pentru a obține o slujbă şi apoi pentru a trăi acolo
mass-media şi să planifice evenimentele de follow-up.
câteva luni, dacă găseam una. Nu voi evita niciun domeniu — cu excepția acelora
Chiar si ca schiţă brută, CV-ul a necesitat zile întregi de pregătire. A fost
unde aș putea fi recunoscută— pe motiv că e lipsit de strălucire sau respingător din
nevoie să mă pun de acord cu oameni dispuși să mintă pentru mine dacă ar fi fost
asem punct de vedere moral. A treia regulă era aceea că trebuia să accept prima slujbă
sunati de un potential angajator și să ateste munca deosebită pe care o prest care mi se oferea şi care se potrivea cerințelor mele legate de salariu şi beneficii.
e ei de la com-
pentru ei. Din fericire, am prieteni dispuși să facă asta, unii dintr Ştiam că proiectul va necesita un mare consum de timp şi de bani, astfel
cu adevărat
panii recunoscute, Deşi nu am avut curajul să pretind că am fost încât mi-am rezervat zece luni (4) şi suma de 5.000 de dolari pentru călătorii
se
angajată la aceste firme, deoarece un telefon la departamentul lor de resur şi alte cheltuieli care ar mai fi putut apărea pe parcursul căutării jobului.
umane ar fi scos imediat minciuna la iveală, am considerat că puteam să pretind Speranţele mele erau că îmi voi câştiga înapoi banii odată ce voi găsi unjob şi
în siguranță că m-am „consultat” cu ei de-a lungul anilor. Ajunge să spun că i-am probabil voi ieşi în câştig. Pentru moment, am bugetat în mare între patru și
oferit Barbarei Alexander un trecut exemplar în relaţiile publice, uneori cu niţică şase luni pentru căutare — cinci luni fiind media pentru şomeri în 2004 — gi alte
planificare de evenimente adăugată, şi că disimularea implicată în crearea noului trei până la patru luni pentru angajare (Leland). Aș fi avut suficient timp atât
meu CV era pregătirea viitoare pentru orice fel de proiecte provocatoare din punct pentru a trăi viaţa corporatiştilor şomeri, cât şi pentru a explora lumea corpo-
de vedere moral pe care aș fi fost solicitată să le preiau ca specialist în PR, ratistă în care ei voiau să reintre.
Totuşi, nu am înfrumusețat noua mea identitate cu sentimente sau cu De la început, mi-am imaginat această noțiune abstractă, lumea corpora-
capa-
obiceiuri diferite de cele ale mele proprii. Nu sunt actriță şi nu aş fi fost tistă, ca pe un castel așezat pe un deal — bine fortificat, înconjurat de puncte de
bilă să fac asta nici dacă aş fi vrut-o. „Barbara Alexander” era doar o acope rire control dificile, cu pereţii săi de sticlă strălucind de la înălțime ca o invitaţie.
pentru Barbara Ehrenreich; comportamentul ei ar fi fost, la bine și la rău, în- Ştiam că va fi un urcuş lung şi anevoios chiar și doar pentru a ajunge la poartă.
Dar imi găsisem drumul şi anterior, în alte locuri îndepărtate şi grandioase —
totdeauna al meu. De fapt, într-un sens practic, îmi schimbam pur şi simplu
ență colegii şi universități, de exemplu. Sunt răbdătoare şi abilă; am putere şi tărie
statutul ocupaţional de la „liber-profesionist/scriitor” la „şomer” — o difer
rvat or obişn uit. Aş fi conti nuat de caracter; şi eram convinsă că voi reuşi şi de această dată.
care ar putea fi imperceptibilă pentru un obse
în De fapt, proiectul, aşa cum l-am plănuit, părea mai puţin solicitant decât
să stau acasă majoritatea zilelor, în fața computerului meu, doar că acum,
ctez mi-ar fi plăcut să fie. Ca reporter sub acoperire, eram, bineînţeles, izolată de te-
loc să fac cercetare şi să scriu articole, urma să fac cercetare şi să conta rorile reale ale muncii din lumea corporatistă, fie şi pentru că eram independentă
l erau doar
companii care puteau să mă angajeze. Noul nume şi rezumatu fals de ea prin venitul meu şi prin respectul de sine. Majoritatea colegilor mei care
ni care
biletul meu de intrare în rândul corporatiştilor şomeri din America, oame îşi caută de lucru au ajuns, probabil, involuntar la statutul lor, prin disponibilizări
iu decen t.
îşi petreceau zilele căutând un loc de muncă în schimbul unui salar sau concedieri individuale. Pentru ei, a pierde un loc de muncă înseamnă a intra
Proiectul necesita o minimă structurare/organizare; pentru că păşeam în într-o lume a durerii. Veniturile lor se prăbușesc la nivelul unui ajutor de şomaj;
necunoscut, trebuia să îmi concep nişte ghiduri. Prima mea regulă a fost aceea încrederea lor în sine se clatină. S-a scris mult despre prejudiciul psihologic
în-
că voi face tot posibilul pentru a pune mâna pe un loc de muncă, fapt ce suferit de un șomer — riscul crescut de a face depresie, divorțul, abuzul de sub-
nta: să utili zez
semna să fiu deschisă oricărei forme de ajutor care mi se preze stanţe toxice şi chiar sinuciderea (5). Astfel de calamităţi nu ar fi putut să apară
orice fel de cărţi, web site-uri şi afaceri, de exemplu, pentru a da sfaturi celor în viața mea, în calitate de reporter sub acoperire cu rol de şomer care îşi caută
care îşi caută un loc de muncă. Urma să mă străduiesc să mă port potrivit aş de lucru, iar mai apoi ca angajat. Nu puteau să existe nici o alunecare bruscă pe
teptărilor, în măsura în care puteam descifra expectanțele. Nu ştiam exact ce panta sărăciei şi nici, pe bune, durerea ascuţită a respingerii.
232 233
 proiect va fi mult mai
Am inceput, de asemenea, cu speranţa că acest
l and Dimed. Fizic, ar fifloare
puţin solicitant decât efortul depus peniru Nicke t ore în-
la ureche — fără frecat, fără ridicat de greutăți, fără umblat sau alerga
că aş putea fi imună

De
tregi. În ceea ce priveşte comportamentul, mi-am imaginat

SE ee m A
de muncitor cu salariu
la servilism şi la obedienta constantă impuse de statutul
atare. După
minim, că voi fi mult mai liberă să fiu eu însămi şi să mă exprim ca
cum s-a dovedit, am greşit cu toate presupunerile.
Cei ce se avântă spre tării se vor întâlni
Note
1. Nici chiar ficţiunea — sursa mea favorită de a înțelege culturile şi vremurile îndepăr-
FLANNERY O'CONNOR!
tate pe cont propriu — nu a fost de ajutor. În vreme ce anii 50 şi 60 au produs
romane captivante despre lumea corporatistă, incluzând Revolutionary Road al
lui Richard Yates şi The Man in the Gray Flannel Suit al lui Sloan Wilson, ro-
manele şi filmele mai noi tind să ignore munca din lumea corporatistă, cu excep- Doctorul i-a spus mamei lui Julian că trebuie să slăbească vreo 10 kilo-
ţia folosirii ei ca fundal pentru intrigi sexuale, grame din cauza tensiunii arteriale, aşa că în serile de miercuri Julian o ducea
2. Potrivit Bureau of Labor Statistics, femeile riscă doar ceva mai puţin decât bărbaţii
în centru cu autobuzul la ora de slăbit/reducing class, la Y. Această oră era
să devină şomere — 6,1%, comparativ cu 5,7% —, iar în cazul femeilor albe, ca
mine, este cu aproximativ jumătate mai puţin probabil să fie şomere în raport cu destinată muncitoarelor de peste 50 de ani care cântăreau între 80 şi 100 de
femeile de culoare (www.bls.gov). kilograme. Mama lui era dintre cele slabe, dar se zice că doamnele nu-şi măr-
3. Am fost lămurită, in mod special, de White Collar Sweatshop: The Deterioration of turisesc vârsta şi greutatea. N-ar fi mers cu autobuzele de una singură, seara,
Work and its Rewards in Corporate America a lui Jill Andresky Fraser (New York: de când acestea erau integrate?, însă, fiindcă ora de slăbit era una dintre puţinele
Norton, 2001) si de The Corrosion of Character: The Personal Consequences of ei plăceri, necesară pentru sănătate şi gratuită, i-a spus lui Julian că ar putea
Work in the New Capitalism a lui Richard Sennett (New York: Norton, 1998).
măcar s-o conducă, după câte a făcut ea pentru el. Lui Julian nu-i plăcea să se
4. Din decembrie 2003 până în octombrie 2004, cu excepția lunii iulie, când am avut
o scurtă slujbă reală, scriind bisăptămânal rubrica pentru New York Times. | gândească la tot ce făcuse ea pentru el, dar în fiecare miercuri seara se pregătea

i elit
5. Vedeţi, de exemplu, Katherine S. Newmann , Falling from Grace: Downwar d Mobi- şi o conducea.
lity in the Age of Affluence (Berkeley: University of Cali fornia Press, 1999) sau, Ea era aproape gata de plecare, stătea în fața oglinzii din hol punându-şi
pentru o relatare la persoana întâi foarte ușor de citit, G.]. Meyer, Executive Blues pălăria, când el, cu mâinile la spate, se proțăpi în cadrul uşii, așteptând, ca Sfântul
(New York: Franklin Square Press, 1995). Sebastian, săgeata care să înceapă să-l străpungă. Pălăria era nouă şi o costase
şapte dolari şi jumătate. Ea îi dădea înainte: „Poate n-ar fi trebuit să dau atâta pe
Opere citate ea. Nu, n-ar fi trebuit. O scot şi mâine o duc înapoi. N-ar fi trebuit s-o cumpăr”,
Fraser, Jill Andresky. White Collar Sweatshop: The Deterioration of Work and Its Julian îşi ridică ochii în tavan. „Ba da, trebuia s-o cumperi, spuse. Pune-o
Rewards in Corporate America. New York: Norton, 2001, Print. şi hai să mergem,” Era o pălărie hidoasă. Un bor de catifea violet cădea într-o
Leland, John. “For Unemployed, Wait for New Work Grows Longer”. New
York Times, 9 Jan. 2005. Print. ' Flannery O'Connor (1925-1964) — scriitoare şi eseistă americană. Născută în Savannah,
Mackay, Harvey. We Got Fired! And It’s the Best Thing That Ever Happened to Georgia, a scris două romane şi peste treizeci de povestiri. Cei ce se avântă spre tării se vor
Us. New York: Ballantine, 2004. Print. întâlni face parte din a doua culegere de proze scurie, publicată postum, în 1965. Stilul ei
Mahler, Jonathan. “Commute to Nowhere", New York Times Magazine, 13 e adesea asociat cu goticul sudist, un gen de povestiri localizate în Sudul american în care *
Apr. 2003. Print, | personajele se află adesea în situaţii fatale. (n. trad.)
National Center for Education Statistics. Undergraduate Enrollments in Academic, ? Integrated bus — autobuz mixt, în care circulă albi şi negri împreună, introdus în anii
Career, and Vocational Education. Maryland: Issue Brief, 2004, PDF file. "60. (n. trad.)

235
eS
arăta Fă o pernă cu umplutura
parte şi stătea sus în cealaltă; restul era verde şi Julian se gândi că s-ar fi descurcat mai bine dacă ea ar fi fost o egoistă,
ieșită. Se gândi că era nu atât comică, cât mai degrabă veselă şi patetică. Tot dacă ar fi fost o baborniţă care bea şi urlă la el. Înainta alături, căzut în depre-
7
ce-i aducea ei plăcere era mic şi îl deprima. sie, ca şi cum în mijlocul martiriului său şi-arfi pierdut credința. Zărindu-i fața
Ea luă din nou pălăria si o asez4 incet in varful capului. Două aripi de păr lungă, deznădăjduită, iritată, ea se opri deodată cu o privire plină de amărăciune
ei, albaştri precum
sur ieşeau de-o parte şi de alta a feţei rumene, dar ochii şi îl trase de braţ. „Aşteaptă-mă”, zise ea, „Mă întorc acasă şi-mi scot chestia
cerul, erau la fel de inocenți şi de neatinşi de experienţă cum trebuie să fi fost asta de pe cap şi mâine mă duc s-o dau înapoi. Mi-am pierdut capul. Pot plăti
şunare
când avea zece ani. Dacă n-ar fi fost o văduvă care se luptase cu înver factura de gaz cu cei şapte dolari şi jumătate!”
să-l hrănească, să-l îmbrace şi să-l dea la şcoală şi care încă îl ajuta „până se va El îi prinse braţul cu o mişcare brutală. „N-o vei duce înapoi”, zise el.
pune pe picioare”, putea fi o fetiță pe care el o scotea în oraş. Îmi place.”
„E în regulă, e în regulă”, spuse el. „Hai să mergem!” A deschis uşa şi a „Păi, zise ea, nu cred că ar trebui...”
pornit ca s-o facă să se urnească, Cerul era de un violet pe moarte, iar casele „Taci şi bucură-te de ea”, bombăni el, mai deprimat ca niciodată.
se proiectau întunecat pe el, monstruozităţi bulboase de culoarea ficatului de „Cu lumea în încurcătura în care se află”, zise ea, „e o minune să ne mai
o urâţenie uniformă, deşi nu erau două de-un fel. De vreme ce acest cartier putem bucura de ceva. Îţi spun eu, e întoarsă pe dos.”
Julian suspină.
fusese elegant acum patruzeci de ani, mama lui persevera în a crede că e bine
„Sigur”, zise ea, „dacă ştii cine eşti te poți duce oriunde.” Ea îi spunea
de ei că au un apartament aici. Fiecare casă avea în jur un guler îngust de mi-
asta de fiecare dată când o ducea la ora de slăbit. „Cei mai mulţi dintre ei nu
zerie, în care stătea, de obicei, un copil neîngrijit. Julian păşea cu mâinile în
rea sunt oameni de felul nostru, zise ea, dar eu pot fi amabilă cu toată lumea. Eu
buzunar, cu capul aplecat și împins înainte şi cu ochii strălucind de hotărâ
ştiu cine sunt.”
de a se păstra total paralizat cât timp va avea de sacrificat cu plăcerea ei.
„Ei nu dau o ceapă degerată pe amabilitatea ta”, zise Julian brutal. „Să
Uşa s-a închis şi el a întors capul, ca să vadă figura rotofeie înconjurată de
ştii cine eşti e un lucru bun doar pentru o generaţie. N-ai nici cea mai mică idee
groaznica pălărie venind spre el. „Ei, bine”, spuse ea, „nu trăiești decât o dată
unde eşti acum sau cine eşti.”
şi, plătind un pic mai mult pentru asta, măcar nu voi fi la fel ca toți ceilalți.” Ea se opri şi îşi fixă ochii asupra lui. „Eu ştiu prea bine cine sunt”, zise
„Într-o bună zi, voi începe să fac bani”, zise Julian sumbru — ştia că nu va ea, „iar dacă tu nu ştii cine eşti, mi-e ruşine cu tine.”
face niciodată — „şi vei putea avea una dintre chestiile astea ori de câte ori vei „La dracu””, zise Julian.
avea chef.” Dar mai întâi se vor muta. Imagina un loc în care cel mai apropiat „Străbunicul tău a fost guvernator în statul ăsta, zise ea. Bunicul tău a fost
vecin ar fi la trei mile depărtare, de cealaltă parte. un proprietar înstărit de pământ. Bunicul tău a fost un Godhigh.”
„Eu zic că te descurci bine”, zise ea punându-și mănuşile. „Ai lipsit de la „Nu te uiţi în jurul tău, zise el încordat, să vezi unde eşti acum?” — şi arătă
şcoală numai un an. Roma n-a fost clădită într-o zi.” impulsiv cu mâna cartierul din jur, pe care întunericul tot mai adânc îl făcea
Ea era una dintre puţinele membre ale clasei de slăbit de la Y care venea mai puţin murdar.
cu pălărie şi mănuși şi avea un fiu care fusese la colegiu. „Durează”, zise ea, „Rămâi ceea ce ești”, zise ea. „Străbunicul tău avea o plantație şi două
„iar lumea e într-o aşa încurcătură! Pălăria asta mi se părea mai bună decât sute de sclavi.”
toate celelalte; totuşi, când mi-a adus-o, am zis «Du-o înapoi. Nu mi-o voi pune „Nu mai există sclavi”, spuse el iritat.
pe cap», iar ea a zis «Stai numai să vezi cum îţi stă» şi, când mi-a pus-o pe cap, „Le era mai bine când erau”, zise ea. El oftă văzând-o fixată pe subiectul
am zis «Uau» şi ea a zis „Dacă mă întrebi pe mine, pălăria asta face ceva pen- ăsta. Revenea asupra lui la fiecare câteva zile, ca un tren în manevră. El îi ştia
tru dumneata și dumneata faci ceva pentru ea şi, în plus, a zis ea, cu pălăria fiecare oprire, fiecare joncțiune, fiecare baltă de-a lungul drumului şi ştia exact
asta nu vei fi ca toți ceilalți».” momentul în care concluzia ei va rula maiestuos în stație: „E ridicol. E pur şi
simplu nerealist. Ei trebuie să se ridice, sigur, dar de partea lor de gard.”
! În engleză: “1 at least won't meet myself coming and going.” „Las-o baltă”, spuse Julian.

236 237
GC

|
sale care suspina rănită. Se uită la ea cu tristețe, Se ţinea dreaptă sub pălăria
Cei de care-mi pare rău, zise ea, sunt cei pe jumătate albi. Pentru ei e tragic.”
| i | ridicolă, purtând-o ca pe un steag al imaginarei demnități. Simţea un impuls
„Nu vrei s-o lași baltă?”
Să presupunem că am fi pe jumătate albi. Am avea cu siguranţă senti- răutăcios de a o scoate din fire. Brusc, îşi dezlegă cravata, o smulse de la gât
mente amestecate.” şi o vâri în buzunar.

lied
„Eu am deja sentimente amestecate”, bombăni el. _ Ea pufni. „De ce trebuie să arăţi aşa când mă scoţi în oraş?” zise ea. „De

ina
„Bine, hai să vorbim despre ceva plăcut”, zise ea. „Imi amintesc cum mă ce trebuie să mă necăjeşti anume?”
duceam la bunicul când eram o fetiţă. Casa avea atunci o scară dublă care „Dacă tu n-o să înveţi niciodată unde te afli”, zise el, „ai putea măcar să
ducea sus spre ce era, de fapt, etajul al doilea — tot gătitul se făcea la etajul înveţi unde mă aflu eu.”
întâi. Îmi plăcea să stau jos, în bucătărie, din cauza mirosului pe care îl aveau „Arăţi ca un... criminal”, spuse ea,
pereții. Stăteam cu nasul lipit de tencuială şi trăgeam adânc aerul în piept. „Atunci trebuie că şi sunt”, murmură el.
Adevărul e că locul aparținea familiei Godhigs, dar bunicul tău Chestny a „Mă duc acasă”, spuse ea. „N-o să te mai necăjesc. Dacă nici măcar un
plătit ipoteca şi l-a salvat pentru ei. Erau strâmtoraţi financiar, dar, strâmtoraţi lucru mărunt ca ăsta nu poţi face pentru mine...”
ori ba, n-au uitat niciodată cine erau.” Dându-și ochii peste cap, el îşi puse cravata la loc. „Mi-am restabilit
„Nicio îndoială, conacul ăla paradit le-o amintea”, bodogâni Julian, clasa”, bombăni el. Îşi apropie faţa de a ei şi şuieră: „Adevărata cultură e în
Niciodată nu vorbea despre asta fără dispreţ şi nu se gândea la el fără nostalgie. minte, minte”, spuse el şi îşi lovi capul cu mâna, „minte”.
Îl văzuse o dată, înainte de a fi vândut, pe când era copil. Scara cea dublă putre- „E în inimă”, spuse ea, „şi în felul în care faci lucrurile, iar cum faci lu-
zise şi fusese dărâmată. Nişte negri locuiau acolo. Dar îi rămăsese în minte așa crurile depinde de cine ești.”
cum o cunoscuse mama lui. Îi apărea în vise regulat. Se făcea că stă în pridvorul „Nimănui din blestematul ăsta de autobuz nu-i pasă cine esti tu.”
cel larg, ascultând foșnetul frunzelor de stejar, apoi hoinăreşte prin holul înalt în „Îmi pasă mie cine sunt”, zise ea cu răceală.
salonul care se deschide din el şi priveşte la covoarele zdrenţuite şi la draperiile
Autobuzul luminat apăru în vârful dealului din vecinătate şi, cum se apro-
decolorate. 1 se părea că el, nu ea, ar fi cel care ar fi putut aprecia toate astea, Îi
pia, ei ieşiră la drum să-l ia. El o prinse de subsuoară şi o urcă pe scara scârţâ-
plăcea eleganța jerpelită mai mult decât orice altceva şi de aceea toate cartierele itoare. Ea păşi în autobuz cu un zâmbet mic, ca si cum ar fi intrat într-un salon

ees
în care locuiseră fuseseră un chin pentru el — în vreme ce ea cu greu ar fi văzut
în care o aştepta toată lumea. În timp ce el introduse jetoanele, ea se aşeză pe
vreo diferenţă, Ea îşi numea insensibilitatea „capacitate de acomodare”.

eee
unul dintre scaunele largi din faţă, pentru trei persoane, cu fața spre interval.
„Și mi-o amintesc pe negresa bătrână care era bona mea, Caroline. Nu era
om mai bun pe lume. Am avut întotdeauna un mare respect pentru prietenii O femeie cu dinți proeminenţi şi cu păr lung şi blond şedea pe cel din capăt,

ate
Mama lui se mută mai aproape de ea şi-i făcu loc lui Julian alături. El se aşeză
mei de culoare”, zise ea. „Aş face orice pe lumea asta pentru ei, iar ei ar...”
„Vrei să schimbi subiectul ăsta, pentru numele lui Dumnezeu?”, spuse şi privi la podeaua de dincolo de interval unde erau aşezate o pereche de pi-
Julian. Când mergea singur cu autobuzul, căuta să se aşeze lângă un negru, ca cioare subțiri, cu sandale roşu cu alb, de pânză.
să răscumpere astfel păcatele mamei sale. Maică-sa începu imediat o conversaţie generală, ca să atragă pe oricine
avea chef de vorbă. „Poate fi mai cald de-atât?”, spuse ea şi scoase din poşetă
„Eşti tare țâfnos astă-seară”, zise ea. „Nu te simţi bine?”
„Ba mă simt bine!”, zise el. „Acum, termin-o.” un evantai pliabil, negru, cu o scenă japoneză pe el, pe care începu să şi-l flu-
Ea îşi strânse gura pungă. „Păi, e clar că eşti în toane rele”, observă ea. ture în față.
„N-o să mai vorbesc cu tine deloc.” „Recunosc că ar putea”, spuse femeia cu dinţii proeminenţi, „dar e clar
Au ajuns în staţie. Nu se zărea venind niciun autobuz, iar Julian, cu mâi- că în apartamentul meu n-ar putea fi mai cald.”
nile inca vârâte în buzunar şi cu capul aplecat înainte, scrută oțărât strada goală. „Trebuie să prinzi soarele de după-masă”, spuse mama lui. Se aplecă şi
Frustrarea de a avea de aşteptat autobuzul, ca şi cea de a călători cu el începu- privi în sus şi-n jos autobuzul. Toată lumea era albă. „Văd că avem autobuzul
seră să i se strecoare până în gât ca o mână fierbinte. Îl apăsa prezența mamei numai pentru noi”, spuse ea. Julian se făcu mic.

238 239
 lor Ce voia ea să spună când vorbea despre cum a învins era că l-a crescut cu
„În schimb”, spuse femeia de dincolo de interval, posesoarea sandale
ca bine si că l-a trimis la colegiu şi că el a ieşit atât de bine — arătos (dinţii ei au
de pânză roşu cu alb, „am mers cu unul deunăzi în care erau îngrămădiți |
| picat fără să fie înlocuiţi, aşa că ai lui au putut fi îndreptați), inteligent (el şi-a
muştele — de la un cap la celălalt.”
„Lumea € într-o mare încurcătură peste tot”, spuse mama lui. „Nu ştiu dat seama că e prea deştept pentru a avea succes) şi cu un viitor în fața lui (nu
era niciun viitor în faţa lui, fireşte). Ea i-a iertat deprimarea pe motiv că încă
cum vom ieşi din asta”.
„Ce mă scoate pe mine din sărite sunt toți băieții ăştia de familie bună era în creştere, iar ideile radicale fiindcă era lipsit de experiență. Ea spunea că
„l-am el nu ştie încă nimic despre viaţă şi că încă nici nu intrase în lumea reală — când el
care fură cauciucuri de la maşini”, spuse femeia cu dinţi proeminenţi.
spus băiatului meu: poate nu eşti bogat, dar ai fost crescut cum se cuvine și era deja lămurit cu lumea ca un bărbat de cincizeci de ani.
dacă te prind vreodată într-o asemenea încurcătură te trimit la şcoala de corec- Ironia şi mai mare în toate astea era că el ieşise atât de bine în ciuda ei,
În ciuda faptului că urmase doar un colegiu de mâna a treia, absolvise, din
ţie. Să fii exact la locul tău.”
„Bune învăţăminte”, spuse mama sa. „Fiul tău e la liceu?” proprie iniţiativă, cu o educaţie clasa întâi. În ciuda faptului că crescuse domi-
„Clasa a noua”, spuse femeia. nat de o minte îngustă, sfârşise prin a avea una larg deschisă. În ciuda tuturor
„Fiul meu tocmai a terminat colegiul anul trecut. Vrea să scrie, dar vinde ideilor ei aiurite, el era liber de prejudecăţi şi nu se temea de fapte. Mai mira-
culos dintre toate, el se desprinsese emoţional de ea şi o putea privi cu totală
maşini de scris până se apucă de treabă”, spuse mama sa.
Femeia se aplecă şi se uită la Julian. EI îi întoarse o privire atât de răuvo- obiectivitate. Nu era dominat de mama sa.
Autobuzul opri cu o smucitură şi îl scutură din meditaţie. O femeie din
itoare, că ea se trase înapoi pe scaun. Pe podea, pe interval, era un ziar aban-
donat. Îl ridică şi îl deschise în fața ochilor. Mama lui continuă discret spate se împletici în față cu paşi mici şi fu cât pe-aici să cadă pe ziarul lui când
se îndreptă pe picioare, Cobori si urcă un negru mare. Julian îşi lăsă ziarul jos
conversaţia cu voce joasă, dar femeia de dincolo de interval spuse cu voce tare:
ca să privească. Îi dădea o anumită satisfacţie să vadă nedreptatea în operațiune
„Păi, asta-i bine: Să vinzi mașini de scris e aproape de scris, poate trece direct
de la una la alta.” cotidiană. Asta îi confirma părerea că, pe o rază de o sută de mile, cu puţine
„l-am spus”, zise mama lui, „că Roma n-a fost clădită într-o zi”, excepții, nu era nimeni pe care să merite să-l cunoşti. Negrul era bine îmbrăcat
În spatele ziarului, Julian se retrase în cel mai intim compartiment al şi purta o servietă. Se uită în jur şi apoi se aşeză la celălalt capăt al banchetei pe
minţii sale, unde petrecea mare parte din timpul lui. Era un soi de balon men- care stătea femeia cu sandale de pânză roşu cu alb. Despături imediat un ziar şi
tal în care se stabilea când nu putea suporta să fie parte din ceea ce se petrecea
se ascunse după el. Cotul mamei îl împunse pe Julian insistent în coaste. „Acum
în jurul lui. De acolo putea privi afară şi putea judeca, dar înăuntru el era apă- vezi de ce nu vreau să călătoresc singură cu autobuzele astea”, şopti ea.
rat de orice pătrundere din afară. Era singurul loc în care se simţea eliberat de
Femeia cu sandale de pânză roşu cu alb s-a ridicat de îndată ce s-a aşezat
imbecilitatea colegilor lui. Mama lui n-a pătruns niciodată aici, dar de aici el
negrul, s-a dus în spate şi a ocupat locul femeii care coborâse. Mama lui s-a aple-
o poate vedea cu absolută claritate. cat şi i-a aruncat o privire aprobatoare. Julian s-a ridicat și s-a așezat în locul femeii
Bătrâna doamnă era destul de deşteaptă, iar el se gândi că, dacă ar fi pornit cu sandale de pânză. Din poziţia asta, se uita senin la mama sa. Faţa ei s-a înroșit
de la nişte premise corecte, la multe te puteai aștepta de la ea. Ea trăise potrivit cu de furie. El a simţit tensiunea crescându-i ca şi cum i-ar fi declarat deschis război.
legile propriei sale lumi imaginare, în afara căreia el n-o văzuse păşind niciodată. l-ar fi plăcut să intre în vorbă cu negrul şi să discute cu el despre artă şi
politică sau despre alte subiecte deasupra înțelegerii celor din jurul lor, dar omul
Legea ei era să se sacrifice pentru el după ce mai întâi crease necesitatea de a o
face încurcând lucrurile. Dacă el a îngăduit sacrificiile a fost numai fiindcă lipsa rămase fortificat în spatele ziarului. Ori ignora schimbarea de locuri, ori nici n-o
ei de prevedere le-a făcut necesare. Toată viața ei a fost o luptă pentru a acționa băgase de seamă. Nu exista nicio cale pentru Julian să-şi exprime simpatia.
ca o Chestny fără bunurile familiei Chestny şi a-i oferi tot ceea ce credea ea că Mama lui isi tinea ochii atintiti cu repros pe fata lui. Femeia cu dinţii
proeminenti se uita la el cu aviditate, ca si cum ar fi fost un fel de monstru nou
trebuie să aibă un Chestny; dar, de vreme ce era distractiv să te lupţi, de ce să te
plângi? Şi când câştigi cum câștigase ea, ce plăcere să priveşti înapoi la vremurile pentru ea,
grele! El n-o putea ierta că îi plăcuse să lupte și nici că credea că a învins, »Aveti un foc?”, îl întrebă el pe negru.

240 241
 r şi-i întinse o un gropar, In altă zi, s-a aşezat alături de un negru care fuma trabuc şi avea pe
Fără să-şi ridice ochii din ziar, omul băgă mâna în buzuna
| | Le deget un inel cu diamant, dar, după câteva amabilităţi pompoase, negrul a tras
cutie de chibrituri.
Mulţumesc”, spuse Julian. O clipă, ținu chibriturile în mână prostit. Un
= i
de sonerie şi s-a ridicat, strecurând două bilete de loterie în mâna lui Julian pe
„
când trecea peste el să plece.
anunţ cu Fumatul oprit se uita la el de deasupra uşii. Singur acest lucru nu l-ar
fi putut descuraja; nu avea țigări. Se lăsase de fumat cu câteva luni înainte, Şi-o imagină pe mama lui zăcând disperat de bolnavă, iar el fiind în stare
fiindcă nu putuse suporta fumul. „Scuzaţi”, bolborosi el şi îi dădu chibriturile să facă rost doar de un doctor negru care s-o vadă. Se jucă cu ideea asta câteva
înapoi. Negrul lăsă ziarul în jos şi-i aruncă o privire agasată. Luă chibriturile minute, apoi o lăsă deoparte pentru viziunea scurtă cu el participând ca simpa-
|

3 a ii:
şi ridică din nou ziarul. tizant la o demonstraţie sir-in!. Asta era posibilă, dar nu persistă prea mult în
Mama lui continua să-l privească țintă, dar nu profită de momentul lui de ea. În schimb, abordă ultima oroare. Aduse acasă o frumoasă și suspectă femeie

a a a
disconfort. Ochii ei îşi păstrau privirea lovită. Faţa ei părea nefiresc de roșie, ca negroidă. Pregăteşte-te, spuse el. Nu e nimic de făcut în legătură cu asta. Ea e
şi cum i-ar fi crescut tensiunea. Julian nu lăsă nicio urmă de simpatie să răzbată femeia pe care am ales-o. E inteligentă, demnă, chiar bună, iar ea suferă şi nu
găseşte că e distractiv. Acum persecută-ne, dă-i drumul şi ne persecută. Scoate-o

ma il ma
pe figura lui. Avantajul fiind de partea sa, dorea cu disperare să-l păstreze şi să-l
ducă cu el. l-ar fi plăcut să-i dea o lecţie pe care să n-o uite o vreme, dar părea afară de aici, dar ţine minte că mă alungi şi pe mine odată cu ea. Ochii lui sunt

ne mi
să nu existe niciun mod de a continua. Negrul refuza să iasă de după ziar. mijiţi şi, prin indignarea pe care a stârnit-o, o vede pe mama lui de partea cea-
Julian incrucisa braţele şi privi apatic în faţă, uitându-se la ea ca şi cum laltă a intervalului, roşie la față, ghemuită până la dimensiunile de pitic ale
n-ar fi văzut-o, ca şi cum ar fi încetat să-i recunoască existența. Vizualiză o firii sale morale, stând ca o mumie sub ridicolul steag al pălăriei ei.

lii
scenă în care, autobuzul ajungând în staţia lor, el ar rămâne pe loc şi, când ea A fost trezit din fantezia lui din nou când autobuzul a oprit. Uşa s-a des-
ar zice „Tu nu cobori?”, el s-ar uita la ea ca la un străin care i s-a adresat nesă- chis cu o senzaţie de supt şi din întuneric a apărut o femeie neagră mare, vesel
buit. Colţul la care au ajuns era de obicei pustiu, dar era bine luminat şi ea n-ar îmbrăcată, ursuză, cu un băieţel. Copilul, care trebuia să fi avut vreo patru ani,

ii i
fi păţit nimic dacă ar fi mers singură cale de patru blocuri până la Y. Hotări să era îmbrăcat cu un costum scurt de stofă în caroruri şi cu o pălăriuță tiroleză
aştepte până la momentul potrivit şi atunci să se hotărască dacă o lasă sau nu cu pană albastră. Julian speră ca puştiul să se aşeze lângă el şi femeia să se vâre
să meargă singură, Ar fi fost înapoi la Y la ora zece ca s-o ia, dar ar fi putut s-o

ii a
lângă mama lui. Nu putea imagina un mai bun aranjament.

So = imi
lase îndoită dacă el se va arăta ori nu. Nu exista niciun motiv ca ea să creadă Aşteptând pentru jetoane, femeia prospectă posibilele locuri libere — el
că poate depinde întotdeauna de el. N spera să se așeze unde era mai puţin dorită. Era ceva familiar în înfăţişarea ei,
El se retrase din nou în încăperea înaltă, decorată ici-colo cu mari piese dar Julian nu ştia de unde s-o ia. Era o femeie uriaşă. Figura ei era făcută nu
de mobilă antică, dar fu conştient că mama sa e în fața lui şi viziunea se risipi. doar să stârnească opoziţie, ci şi s-o caute. Răsfrângerea buzei de jos era ca un
O studie cu răceală. Picioarele cu pantofiori se legănau ca ale unui copil și nu avertisment: „Nu te pune cu mine”. Statura ei rotofeie era prinsă într-o roche
ajungeau chiar până la podea. Exersa asupra lui o privire de exagerat reproş. de crep verde şi picioarele umpleau nişte pantofi roşii. Purta o pălărie hidoasă.
Se simţi complet detaşat de ea. În acest moment, ar fi putut-o plesni cu plăcere, Un bor de catifea violet cădea într-o parte şi stătea în sus în cealaltă parte; restul
aşa cum ai plesni un copil din cale-afară de nesuferit lăsat în grija ta. | era verde şi arăta ca o pernă cu umplutura ieșită afară. Purta o geantă-mamut
Începu să imagineze tot felul de căi neverosimile de a-i da o lecţie. S-ar fi atât de umflată, că părea plină cu pietre.
putut împrieteni cu vreun distins negru profesor ori avocat și l-ar fi putut aduce Spre dezamăgirea lui Julian, băiețașul se cățără pe locul liber de lângă
acasă pentru a petrece o seară împreună. Ar fi cu totul justificat s-o facă, dar mama lui. Mama lui vâra toți copiii, negri ori albi, în aceeaşi categorie, „dră-
tensiunea ei ar urca la 30. N-o putea împinge până la a avea un atac şi, în plus, galas”, $i credea că negrișorii erau în general mai drăguți decât albii cei mici.
niciodată n-a reuşit să-şi facă vreun prieten negru. A încercat să înfiripe o Fa îi zâmbi băiețelului când acesta se cățără pe scaun.
cunoştinţă în autobuz cu câțiva dintre cei mai buni, unii care arătau a profesori,
IER aia i

pastori ori avocați. Într-o dimineaţă s-a așezat lângă un distins bărbat negru ' Demonstraţie sir-in, adică demonstraţie pe loc, demonstranţii nepărăsindu-şi poziţia, în
care a răspuns la întrebările lui cu o sonoră demnitate, dar care s-a dovedit a fi așteptarea rezolvării cererilor lor.

242 243
 | peste interval şi-l trase spre ea. El se îndreptă şi se sprijini
. Spre supă- cu spatele de genunchii
Între
n timp, 3 femeia îşi făcea loc pe scaunul gol de lângă Julian ei, rânjind la mama lui Julian. „Nu-i aşa că-i drăguț?”, spuse
mama lui Julian
i, se inghesui in el. Vazu cum figura mamei lui se schimbă când femeia către femeia cu dinți proeminenți.
eh el el.
seți:decat pentru Faţa ei cuerasatisfacţ
şi realiză ie că lucrul era mult mai neplăcut pentru „Recunosc că e”, zise femeia fără prea mare convin
aproape pământie şi în ochii E ee Rite Oo gere.
ea tere prostită, ca şi cum s-ar fi îmbolnăvit brusc la o confrun SIP oe Femeia îl trase sus, dar el scăpă din braţele ei, o zbughi
peste interval şi
a Iuda crezu că e fiindcă ea şi femeia îşi schimbaseră fiii n ele. se cățără, chicotind tare, pe scaunul de lângă iubirea lui,
-
ar fi „Cred că mă place”, zise mama lui Julian şi-i zâmbi femeii.
a acestui lucru, Era zâmbetul
ma iată lui n-ar fi realizat semnificaţia simbolică pe care-l folosea când era deosebit de amabilă cu un inferior.
ăsfrânse e larg pe pe chip.
chip. | Julian înțelese că
simț i Femeia
imtit-o. lângă el i bombăni
de entul
Amuzam se răsfrâns
ceva neinteligibil, ca pentru sine. mi! Sit totul e pierdut. Lecţia se scurgea de pe ea ca ploaia pe
un acoperiş.
i = Femeia se ridică şi îl trase pe băieţel de pe scaun
. a putea A si ca şi cum l-ar fi ferit de
ca o burzuluire lângă el, mârâind muţeşte, ca o pisică infuriata
decât geanta roşie pe coapsele rotofeie în verde. O vizualiză pe
emeie co | ceva contagios. Julian putea simţi furia din ea lipsită
de o armă pe măsura

|
p
in i papu cii roşii, suin A
„ro ste | zâmbetului mamei sale. Îi dădu copilului o palmă iute peste
aşteptarea jetoanel
j i
or —— sta statura greoaiei răsărind din picior. El urlă o
verde-violet dată, iar apoi îşi vâri capul în burta ei şi o lovi cu picior
soldurile solide, peste sânul imens, peste faţa trufașă, până la pălăria ul în fluierul piciorului.

|
i „Potoleşte-te!”, spuse ea vehement.
Ochii i se măriră. |
Autobuzul se opri şi negrul care citise ziarul cobori. Femeia
Viziunea a două pălării identice căzu asupra lui ca razele arii — se ridică şi
îl puse pe băiat cu o lovitură între ea si Julian, il ținu ferm de genunchi.
ă CE soa in Imediat
stralucitor. Fata lui se lumina brusc de veselie. Nu-i venea să crea el îşi puse mâinile pe faţă şi se uită la mama lui Julian printre degetel
asa să 3 s pen e răsfirate,
o lovise pe mama lui cu o asemenea lectie, Chicoti sonor, „Te văăăăd”, spuse ea, îşi puse mâna pe față şi se uită
să înțeleagăa că el a văzu t. EaEa şi-a
la el şi isdi i-a şi-a îiîntors ochiiiliîncet spre alel. a astrul idin la el printre degete.
o clipă, uae Femeia îi dădu jos mâinile. „Termină cu prostiile”, spuse
ei i părea să se fi preschiimbat
m înn violet întuneca1 t, PentruSe ea, „până nu te
e bat de nu te vezi.”
tul inconfor
i tabilil al inocenţe
ali ei, dar dură doarrc o secundă
i i ei, pân
ae Julian fu încântat că următoarea oprire era la staţia lor.
î ] salvă. Dreptatea îi dădea drep tul să râdă. Rânjetul lui se lărgi pă Se ridică şi trase de
semnal. Femeia se ridică şi trase de el în acelaşi timp. Oh, Dumnez
măi meschi
fn faţă ca si cum ar fi făcut-o cu voce tare: „Pedeapsa ta e pe el. Avea teribila presimţire că, după ce vor cobori din autobuz, mama
eule, se gândi
: er
năriei tale. Asta ar trebui să te înveţe minte pentru totdeauna deschide poșeta si-i va da baietelului un banut. Gestul ar fi fost
lui îşi va
me
Ochii ei se mutară pe femeie. Părea că nu poate îndura $ se p firesc ca respiratul. Autobuzul se opri şi femeia o luă spre
pentru ea la fel de
din nou e în .
să descopere că femeia era preferabilă. E! deveni uşa din faţă, târându-l
după ea pe copil, care voia să rămână în spatele ei. Julian şi mama
aturi Femeiai se scutura ca un vu lcan pe cale săai erupă. - Gura mamSeel
- lui se ridicară
alături. şi porniră după ei. Pe când se apropiau de uşă, Julian încercă
a văzu un incipientj iata s mn
cepu să zvâcnească uşor la un colț. Cu inima strânsă, „Nu”, murmură ea, „vreau să-i dau băiețelului un bănuţ.”
să-i țină poşeta.
are r ă şas
de recuperare pe faţa ei i şi şi rea realiză că se poate caca întâmplîntân oe
„Nu”, şuieră Julian. „Nu!”
comică niciun | fel de lecţie. şi ținu ochii p
ică şi şi atunci i nu va mai i fifi niciu
ai a Ea îi zâmbi copilului şi îşi desfăcu poşeta. Uşa autobuzului
zâmbet amuzat răsări pe fața ei ca şi cum femeia ar fi fost o maimuţă iar femeia îl prinse de braț şi cobori cu el atârnat de şold. Ajunsă
se deschise,
El încerca
furat pălăria. Micul negru se uita la ea cu ochi mari, fascinaţi. lăsă jos şi îl scutură.
pe trotuar, îl
bucată de vreme să-i atragă atenția. a
pm
i | Mama lui Julian trebui să-și închidă poşeta la coborârea pe
„Carver!”,vs spuse femeiai brusc. , Hai ici treapta autobu-
şi se zului, dar, de îndată ce puse piciorul pe pământ, o deschis
Când văzu că reflectorul e în fine pe el, Carver îşi ridică picioarele scotocească în ea. „Nu pot găsi decât un penny, şopti
e din nou și începu să
răsuci spre mama lui Julian chicotind. en ea, dar arată ca unul nou.”
? Hai ici!”
-auzi? za „Nu face asta!”, spuse Julian înverşunat printre dinţi.
i „N-auzi
„Carver!”, A spuse femeia. Era un felinar la
onion de e i : colțul străzii şi ea se grăbi să ajungă sub el ca să vadă
Carver se prelinse de pe scaun, dar rămase cu spatele mai bine în poşetă.
Femeia întinse Femeia o luă rapid în josul străzii, cu copilul încă atârnat de
întoarse încet capul spre mama lui Julian, care îi zâmbea. braţul ei în spate.

244 245
 „Oh, băieţelule!”, strigă mama lui Julian şi făcu câţiva paşi grăbiţi, ajun- învechite şi amabilitatea nu face o para chioară.” Se gândi cu amărăciune la casa
care a fost pierdută pentru el. „Nu eşti cine crezi că eşti”, spuse el.
gându-i din urmă chiar dincolo de stâlpul felinarului. „Uite un banut lucitor
pentru tine”— şi întinse mâna cu bronzul strălucind în lumina slabă. Aa Ea continua să înainteze fără să-l ia în seamă. Părul i se desfăcuse într-o
Femeia uriaşă se întoarse şi pentru un moment stătu aşa, cu umerii ridicaţi
parte. Poşeta îi căzu, dar nu băgă de seamă. EI se opri, o ridică şi i-o întinse,
şi cu figura îngheţată de furie şi frustrare, fintuind-o cu privirea pe mama lui Julian. dar ea n-o luă.
Apoi, dintr-odată, păru să explodeze ca o maşinărie căreia i s-a dat cu o uncie de „Nu trebuie să te porţi ca şi cum s-ar fi sfârșit lumea”, spuse el, „fiindcă
presiune prea mult. Julian văzu pumnul negru fluturând cu geanta cea roşie. nu s-a sfârşit. De acum, trebuie să trăieşti într-o lume nouă şi să înfrunţi câteva
închise ochii şi se făcu mic auzind-o pe femeie strigând: „EI nu ia bani de la ni- realități schimbate. „Dă-i drumul”, spuse el. „N-o să te omoare.”
meni!” Când deschise ochii, femeia dispărea în josul străzii cu băieţelul privind Ea respira greu.
cu ochi mari peste umărul ei. Mama lui Julian şedea pe marginea trotuarului. | „Hai să așteptăm autobuzul”, zise el.
„Ţi-am spus să nu faci asta”, spuse Julian furios. „Ţi-am spus să n-o faci!” „Acasă”, spuse ea apăsat,
Stătu lângă ea un minut, scrâșnind din dinţi. Picioarele ei erau întinse în „Nu-mi place să te văd purtându-te aşa”, spuse el. „Exact ca un copil. Ar
faţă, iar pălăria era în poală. Se ghemui lângă ea şi se uită la fața ei. Era lipsită trebui să mă aştept la mai mult de la tine.” Hotări să se oprească unde era şi s-o
de orice expresie. „Ai căpătat exact ce meritai”, spuse el. „Acum, scoală-te. : facă și pe ea să se oprească, pentru a aştepta autobuzul. „Nu mai fac un pas”,
Luă poşeta, adună lucrurile risipite şi le puse la loc înăuntru. Zări bănuțul spuse el, oprindu-se. Mergem cu autobuzul.
de un penny pe trotuar, îl ridică și îl lăsă să cadă în poşetă în fața ochilor ei. Apoi Ea continuă să înainteze ca şi cum nu l-ar fi auzit. El făcu câțiva paşi, o
se ridică şi se aplecă întinzând mâinile ca s-o ridice în picioare. Ea rămase ne- prinse de braţ şi o opri. Se uită la figura ei şi își ținu respiraţia. Se uita la o figură
mişcată. El oftă. De-o parte şi de alta se ridicau deasupra lor blocuri de locuit pe care n-o mai văzuse niciodată. „Spune bunicului să vină să mă ia”, spuse ea.
întunecate, marcate cu dreptunghiuri neregulate de lumină. La capătul unui bloc, EI se holbă rănit.
ieşi un bărbat şi o luă în direcția opusă. „Bine”, zise el, „să presupunem că se „Spune Carolinei să vină să mă ia”, spuse ea.
întâmplă să treacă cineva și să vrea să ştie de ce şezi pe marginea trotuarului? Uimit, el o lăsă să meargă și ea se clătină mai departe, păşind ca şi cum
Ea îl prinse de mână şi, respirând adânc, se ridică greoi şi se opri un mo- ar fi avut un picior mai scurt decât celălalt. Un curent de întuneric părea s-o
ment, clătinându-se ușor, ca și cum luminile din întuneric s-ar fi rotit în jurul tragă de lângă el. „Mamă!”, strigă el. „Dragă, iubito, aşteaptă!” Ea căzu gră-
ei. Ochii ei umbriţi şi confuzi se fixară în fine pe chipul lui. El nu încercă să-şi madă pe trotuar. El se lăsă jos alături de ca strigând: „, Mamă, mamă!” O în-
ascundă iritarea. „Sper să-ţi fie învățătură de minte”, zise el. Ea se aplecă şi-i toarse spre el. Faţa ei era foarte schimonosită. Un ochi, larg deschis şi privind
scrută faţa. Părea să încerce să-i determine identitatea. Apoi, ca şi când n-ar fi țintă, se mișcă încet spre stânga, ca şi cum ar fi devenit nesigur. Celălalt rămase
descoperit nimic familiar la el, o porni orbeşte în direcţie greşită. fixat pe el, scrutându-i chipul din nou, negăsind nimic şi închizându-se.
„Nu te mai duci la Y?”, întrebă el. „Aşteaptă aici, așteaptă!” strigă el, sări în picioare şi fugi după ajutor
„Acasă”, mormăi ea. spre un pâlc de lumini pe care îl zărea la distanţă în faţa lui. „Ajutor! Ajutor!”,
„Bine, mergem?” _. strigă el, dar vocea îi era firavă, abia un firicel de sunet. Luminile păreau să se
În loc de răspuns, ea continuă să înainteze. Julian o urmări cu mâinile la îndepărteze cu cât fugea mai tare, iar picioarele se mișcau amorțite ca şi cum
spate. Nu vedea niciun motiv de a lăsa lecţia pe care ea o primise să treacă fără nu l-ar fi dus nicăieri. Curentul de întuneric îl trase înapoi la ea, amânând de
s-o întărească explicându-i înțelesul. Poate că o putea face să înțeleagă ce i se la o clipă la alta intrarea lui într-o lume a vinovăţiei şi durerii.
întâmplase. „Să nu crezi că era doar o arogantă de negresă”, spuse el, „Era în-
treaga rasă neagră care nu va mai primi bănuții tăi condescendenți. Era dublul
tău negru. Poate să poarte aceeași pălărie ca tine şi poți fisigură”, adăugă el fără
rost (fiindcă i se părea comic), „arăta mai bine pe ea decât pe tine. Ce înseamnă
toate astea”, zise el, „este că vechea lume a dispărut. Manierele de altădată sunt

246
COMENZI - CARTEA PRIN POŞTĂ

EDITURA PARALELA 45
Piteşti, jud, Argeş, cod 110174, str. Fraţii Goleşti 130
Tel.: 0248 633 130; 0753 040 444
0721 247 918
Tel./fax: 0248 214 533; 0248 631 439; 0248 631 492.
E-mail: comenzi@edituraparalela45.ro
Sau accesati www.edituraparalela45.ro

Tiparul executat la Grafieprint

www. graficprint.eu
e-mail: comenzi@graficprint.eu