CREIERUL REPTILIAN

Instinctul de supravietuire, psihologia de tipul LUPTA sau FUGI, PROCREEAZA sau DISPARI, MANANCA
sau MORI sunt toate perceptii ale realitatii de la nivelul creierului REPTILIAN, cel mai vechi creier al
omului. Acesta este creierul mostenit din zona regnului animal in baza caruia omul devine capabil sa
supravietuiasca vicisitudinilor si agresiunilor mediului inconjurator, sa faca fata pericolelor si
amenintarilor la adresa integritatii sale corporale.

Atita vreme cit nu intelegem un lucru si nu sintem constienti de el, fortele inconstientului ne
controleaza.

Reactiile necontrolate, instinctuale, agresive, violente, tentate sa distruga, sa alimenteze ura, suferinta,
minciuna sau calvarul altui om sint primul semn al inconstientei.

Creierul reptilian este condus doar de 4 lucruri:

 foame
 frică
 egoism
 dorinţă sexuală
Creierul reptilian sau animalic ( o ramasita a omului primitiv) isi autodeclanseaza programul de atac
atunci cind percepe o agresivitate. Orice furie a altui creier reptilian aduce din inconstient reactia
agresiva imediata, ca raspuns la nevoia de supravietuire. Constiinta lumineaza, insa, „reptila din noi”
si ii arata ca viata sa nu este in pericol. Constiinta ii arata creierului nostru partea buna a vietii, lucrurile
pe care le putem admira, de care ne putem bucura, schimbindu-i chimia si creindu-i, in acelasi timp,
„programe” noi.

Creierul care vede binele si bucuria elibereaza in corp endorfine, care hranesc celulele si – prin aceasta –
sprijina viata si constiinta vietii.

Creierul reptilian, insa, este dominat de frica pentru supravietuire, de agresivitate, atac, suferinta,
lupta si fuga. Acesta este tipul de creier care elibereaza catecolamine si este responsabil de producerea
stresului. Dificultatea stapinirii acestui creier „de reptila”, care traieste in capetele noastre, ar putea fi
cauzat de faptul ca functioneaza ca un program.

Trebuie să învingi creierul reptilian pentru că dacă vei continua să asculţi de el, vei duce o viaţă
mediocră. O viaţă mediocră e perfect definită de nevoile acestui creier: o viaţă în care mănânci, bei, ţi-
o tragi, ţii cont doar de tine şi reacţionezi la frică.

Cel mai important lucru e conştientizarea existenţei creierului reptilian. Să realizezi lucrurile ce le-am
spus mai sus, iar când se mai iveşte o ocazie în care creierul reptilian încearcă să reziste schimbării, să
conştientizezi existenţa acestuia.

“odată ce realizezi că toată lumea are această problemă şi problema are un nume, eşti la un progres
de 80% spre rezolvarea acesteia”.

Deprogramarea lui cere constiinta continua, disciplina mentala si detasarea noastra de orice lucru sau
fiinta fara de care ne este frica sa traim (de notat ca „detasare” nu inseamna nepasare sau despartire
premeditata, cit cunoasterea ca sintem in atasament cind ne este frica de pierdere. Detasarea inseamna
renuntare la frica). Increderea in puterea divina si convingerea ca vom supravietui orice ar fi este
pasibila sa modifice frica inascuta de a ne pierde viata. Aceasta frica poate lua forma fricii de pierdere a
slujbei noastre, a unui om apropiat, a unei situatii comode sau a pierderii iubirii. Constiinta ne ajuta sa
depasim dificultatile si sa lucram, vrei nu vrei – la evolutia creierului, care inseamna deprogramarea
instinctului reptilian, a fricii pentru supravietuire. Creierul viitorului tinde spre a deveni „constient de
Dumnezeu” si liber…de teroarea programelor care lucreaza din inconstient. Acest creier mostenit de la
stramosii nostri poate fi imblinzit prin intelegere, acceptare, prin afirmatii pozitive si printr-o mare
credinta in puterea divina. Lucrind la acest nivel de constiinta, vom crea in creierele noastre programari
noi, care vor fi transmise urmasilor. Astfel, ei vor fi mai bine adaptati la situatii critice, vor depasi mai
usor problemele vietii si – in stadiul celei mai inalte stari de constiinta, care poate fi iubirea
neconditionata sau iluminarea – vor reusi sa intoarca lumea la Dumnezeu. Miine vom vorbi despre
responsabilitatea noastra fata de urmasi si despre posibilitatea ca acest aspect sa ascunda un sens
profund al Vietii fiecaruia dintre noi.

Endorfinele sunt substante naturale secretate de catre tesutul nervos si de hipofiza a caror actiune este
analgezica si analoaga cu cea a morfinei. Dupa cum ne dam seama orice activitate emotional-mentala
coerenta si „linistita” produce o revarsare de substante-psihoactive care practic „calmeaza”
automatismele, lasand loc liber manifestarii gandirii coerente in continuare, manifestare care cu timpul
se sedimenteaza in ansamblul sistemului nervos, creand retele neuronale noi care inlocuiesc retele
neuronale vechi asociate cu reactiile „inconstiente” numite frica, ura, suferinta etc. Noua retea
neuronala astfel creata produce cu timpul reprezinta un suport „reactional” care poate cu usurinta
raspunde mediului fara a se atasa , si deci fara a se incarca si rezona cu negativitatea lui (a mediului).

Intr-un astfel de echilibru bio-chimic „sufletul” se integreaza din ce in ce mai mult, pana cand Sinele
Superior si Personalitatea Sinelui intrupat fuzioneaza, sau toate tiparele mental emotionale Sinelui
Superior gasesc coerenta bio-chimica pentru a se manifesta liber.

Deci daca vrem sa ne „iluminam” trebuie sa incepem cu a observa automatismele din prisma unui suport
emotional „calm”pentru a le neutraliza si pentru a le „inlocui” cu o serie noua de de patternuri
energetice ce ne dau acces la multidimensionalitatea Creatiei pentru ca corpul fizic incepe si devine un
„templu/vehicol” maleabil si controlabil 100%!

De ce credeti ca Shamanii foloseau/folosesc plante psihotrope de genul Ayahuasca, Salvia Divinorum,

Mescalina, Cannabis ? Pentru ca astfel de substante le facilitau inlocuirea automatismelor/instinctelor cu
„fluiditatea coerenta a mintii” (analoaga celor mai rapide fluxuri neuronale) rezultand accesul la
multidimensionalitatea Creatiei.

Trunchiul cerebral exista deja la animalele care trăiau acum 450 milioane de ani. Literatura de
specialitate foloseşte uneori termenul de ”creier reptilian“ pentru a desemna această parte a encefalului
nostru care face să ne asemănăm foarte mult în reacţii cu strămoşul nostru. Creierul reptilian este
însărcinat cu menţinerea proceselor vitale, cu protejarea siguranţei noastre ca individ şi cu perpetuarea
speciei. În situaţii de criză declanşează ”semnalul de alarmă“ menit să ne protejeze viaţa. Această reacţie
a creierului arhaic se produce automat în momentele de insecuritate fizică sau emoţională, privare de
hrană, lipsa somnului, privarea îndelungată de confort sau de informaţii senzoriale, contactul cu noul,
durerea fizică sau emoţională, obstrucţionarea exercitării funcţiilor vitale.

Tot la nivelul creierului arhaic este generat mecanismul de agresiune sau retragere (”luptă sau fugi“)
caracteristic animalelor şi omului în situaţii limită.

CREIERUL LIMBIC

Sistemul limbic (paleocortexul, numit şi ”creierul visceral“) este considerat centrul fiziologic al emoţiilor
şi răspunde printre altele de coloritul afectiv (bucurie-suferinţă) al percepţiilor noastre. La acest nivel
situaţiile şi evenimentele sunt etichetate drept plăcute sau neplăcute şi ulterior sunt dorite sau respinse.
Sistemul limbic joacă un rol foarte important în prelucrarea informaţiilor care ajung efectiv în conştiinţa
noastră, pe care le selectează după criterii de genul:

-incitant-plictisitor,

-plăcut-neplăcut,

-nou-repetitiv, etc.

Una din preocupările preferate ale sistemului limbic este să ne determine să alergăm după plăcere şi
să evităm durerea cu orice preţ.