Universitatea Spiru Haret

Facultatea de Psihologie și Șiințele Educației

Master, Psihologie Clinică și Intervenție Psihologică an I, sem II
Psihosexologie

Studiu de caz

Profesor Universitar Dr. Masterand

Cornelia Rada Dobrotă Laurenţiu Vasile
Pentru confidențialitatea cazului în prezentare îl voi numi AG, în vârstă de 29 de ani, este
necăsătorit, fiind într-o relație de uniune consensuală.
AG este singur la părinți, ei divorțând în perioada adolescenței tânărului, el neavând un model
masculin, făcând parte dintr-o familie dezorganizată.
A venit în terapie 10 ședințe, săptămânal, 50 de minute/ședință din luna noiembrie până în luna
martie.

Statut economic
AG se ocupă cu restaurarea de aparatură electronică veche, având venituri scăzute și aleatorii.

Mediul de proveniență, mediul de rezidență

AG este născut în București, este singur la părinți, fiind crescut din adolescență doar de mamă,
părinții fiind divorțați. În copilărie este martor la numeroase abuzuri fizice și emoționale ale
tatălui.
Actualmente locuiește cu prietena în București cu chirie.

Motivul prezentării la psihoterapeut

Clientul fusese trimis de medicul psihiatru să facă ședințe de terapie, deoarece fusese
diagnosticat cu anxietate socială și lua tratament în acest sens.

Evaluarea inițială, impresia generală

La prima ședință a venit îmbrăcat curat, îngrijit. Purta pantaloni scurți și tricou, părea degajat,
dar în timp ce vorbea cu voce scăzută își freca mâinile ținând privirea în pământ.
Mi-a povestit că s-a simțit oarecum forțat să vină la psiholog de către psihiatru. Eu eram al
cincilea psihoterapeut la care apelase. L-am întrebat ce l-a oprit să continue cu psihoterapeuții cu
care făcuse înaintea mea. Mi-a răspuns că nu avea ce să învețe, că el știe mai multe decât știau ei.
La ceilalți patru psihoterapeuți a fost maxim cinci ședințe.

Factori etiologici
Frica lui vine de la neacceptare și lipsa iubirii, nu înțelege de ce fosta iubită la părăsit pentru că el
este un om bun și îi oferă tot ce avea nevoie, iar actuala iubită îi oferă cam ceea ce își dorește el.

Factori fiziologici, cognitiv și comportamentali

Capul era în jos privind pământul, își freca permanent mâinile ca și cum nu știa ce să facă cu ele,
nu își găsea locul.
I-am reflectat: Observ că mâinile nu își găsesc locul în ton cu poziția ta corporală. Mi-a răspuns,
„cu mâinile fac tot timpul ceva, cu mâinile câștig bani.” Așa ușor, ușor a început să se destindă.
Trăia într-o continuă negare. I se părea că el știe tot. Mi s-a părut că avea o stimă de sine scăzută
iar acest mod de a fi era un mecanism de apărare. Purta această mască de tip care știe tot și este
puternic.
Ca și relații interpersonale, era singur la părinți, nu fusese căsătorit, relațiile cu femeile au fost de
scurtă durată de maxim un an de zile. Părinții erau divorțați, fiind crescut de mamă. Relația cu
părinții era una proastă, disfuncțională. Nu mai vizita niciunul din părinți. De câteva luni avea o
iubită nouă. Fosta relație a fost de circa un an, doamna respectivă având o fiică. Avea dorința de
a practica poliamoria, pe care o pusese în practică la un moment dat. Considera că iubirea
înseamnă liberate, să nu-l îngrădești pe celălalt. „A iubi înseamnă a da liberatea să faci sex cu
cine dorești în orice mod”.
Seară de seară fuma iarbă, pentru relaxare cu fosta și actuala iubită, mai înainte de ele nu știu
pentru că nu am apucat să discutăm acest aspect, întrucât a plecat după zece ședințe de terapie.
Când simțea că ii scade enegia consuma Extasy. Toate acestea le consuma în timp ce urma cu
sfințenie tratamentul recomandat de medicul psihiatru.

Relațiile interpersonale mama, tata, prieteni

Este singur la părinți. Deși a fost crescut doar de mamă nu o mai vizita, era o relație rece lipsită
de acceptare, iubire sau înțelegere. Relația cu tata era ca și inexistentă. De câteva luni avea o
nouă prietenă, după ce fusese într-o relație de circa un an cu o doamnă care avea o fetiță. Nu a
avut nicio relație mai lungă de un an de zile. Munca lui era oarecum solitară, nu avea prieteni. Cu
toate astea avea o dorință de a practica poliamoria și a început treaptă cu treaptă. Mai întâi
propunându-i fostei prietene să aibă o relație sexuală în trei cu un prieten comun. Doamna fiind
de acord, după un timp de făcut sex în trei i-a propus să aducă în viața lor și o femeie în afara
acelui bărbat. La părăsit în favoarea prietenului comun, pe motiv că i se pare că este un bărbat
infantil.
Așa a ajuns să aibă o relație cu o altă doamnă care era model la videochat și au găsit un cuplu
pentru practicarea poliamoriei.

Punctele pozitive și forte ale clientului

Clientul deși era absolvent de liceu avea un discurs coerent, era informat, îi plăcea să citească,
intelect bun, în meseria pe care o practica avea nevoie de creativitate, manualitate.

Cuvinte cheie: anxietate, atașament nesigur, infidelitate, erotism, poliamorie.

Ipoteze de lucru
Despărțirea părinților, absența afectivității, lipsa unui model parental masculin a determinat
acestă lipsă de afectivitate. El vorbea despre iubire vreau să dau și să primesc iubire, dar oricui,
în orice fel. Se referea la un cadru în care iubirea era dăruită într-un cadru unde erau mai mulți
bărbați și femei.
Din copilărie a avut un deficit de comunicare autentică cu părinții, ceea ce în viața adultă a dus la
o lipsă a curajului de a discuta problemele cu persoanele din jurul lui.
Totodată lipsa unui grup de socializare, pe fondul lipsei stimei de sine la condus către o anxietate
socială și adâncirea în fanteziile lui sexuale.
Incapacitatea de comunicare unu la unu, lipsa acceptării părerilor interlocutorului, având o
atitudine dependentă în cuplu, în care cerea voie să-și pună în aplicare fanteziile. În acestă
conjunctură se simțea iubit și acceptat, el denaturând modul de a da și primi iubire, nefiind în
contact cu acestă emoție și acest sentiment.
Factorul declanșator, a fost un proces care creștea în mod exponețial, se simțea neînțeles,
neacceptat. Căuta iubirea, pe un fond de atașament nesigur, faptul că era atins, mângâiat,
acceptat, folositor, ca un sacrificiu, în a da și a primi iubire, în acest mod se simțea validat.
Nu am făcut niciun test cu clientul deoarece a avut nevoie doar de ventilare, el fiind trimis de
psihiatru pentru câteva ședințe de terapie.
 Diagnosticul principal conform DSM V
“Tulburările anxioase cuprind acele tulburări care au în comun frica excesivă și anxietatea
precum și perturbările de comportament asociate. Frica reprezintă răspunsul emoțional la un
pericol real iminent sau presupus, în timp ce anxietatea constă în anticiparea unui pericol.
Evident aceste stări se suprapun dar sunt și diferite, frica fiind mai frecvent asociată cu creșteri
rapide ale stimulării vegetative, iar anxietatea se asociază mai des cu tensiune musculară și
vigilență, necesare pregătirii unui pericol imediat și cu comportament de salvare.
Tulburările anxioase se diferențiază unele de altele prin tipurile de obiecte sau situații care induc
frica, anxietatea sau comportamentul evitant precum și prin ideația asociată.
În tulburarea anxioasă socială, individul se teme sau este anxios în interacțiunile sociale și în
situațiile în care este posibil să fie criticat sau le evită.
Din punct de vedere cognitiv, ideile specific sunt legate de: evaluarea negativă de către ceilalți,
de a fi ridicol, umilit sau respins, sau de a-i jigni pe ceilalți.
Criterii de diagnostic la tulburarea anxioasă socială
- Frică sau anxietate marcată privind una sau mai multe situații sociale în care individul ar
putea fi expus evaluării de către ceilalți
- Individul se teme că ar putea acționa într-un mod sau ar putea fi evidente simptomele
anxioase iar acestea vor fi apreciate în mod negativ
- Situațiile sociale provoacă aproape întotdeauna frică sau anxietate
- Frica sau anxietatea sunt disproporționate față de pericolul reprezentat de situația socială
și față de contextul socio-cultural
- Frica, anxietatea sau evitarea este persistent și durează de regulă cel puțin 6 luni
- Frica, anxietatea sau evitarea cauzează disconfort sau deficit semnificativ clinic în
domeniile social, professional sau în alte arii importante de funcționare
Elemente de diagnostic
Elementul principal de diagnostic al tulburării anxioase sociale constă în frica sau anxietatea
marcată sau intensă de situațiile sociale în care individual ar putea fi evaluat de ceilalți.
Individul este îngrijorat că va fi considerat anxios, slab, enervant sau respingător.
Consecințe funcționale ale tulburării anxioase sociale
Tulburarea anxioasă socială se mai asociază cu singurătatea, starea civilă de necăsătorit sau
divorțat și cu lipsa copiilor, în special la bărbați.
Comorbidități
Tulburarea anxioasă socială este deseori comorbidă cu alte tulburări anxioase, cu tulburarea
depresivă majoră și cu tulburări ale consumului de substanțe, iar debutul său îl precede în general
pe cel al celorlalte tulburări, cu excepția fobiei specifice și a tiulburprii anxioase de separare.”
(1)

Planul de intervenție
Ca psihoterapeut Centrat pe Persoană mi-am propus să-l însoțesc în povestea lui de viață, atât cât
putea să se dezvăluie, să lucrăm la creșterea stimei de sine, să-l ajut să înțeleagă mecanismele de
apărare pe care și le crease.
Terapia centrată pe persoană este o provocatoare, în care procesul implică intelectul, emoțiile cât
și energia pentru crearea unei relații terapeutice.
“Pentru ca terapia să se producă. Pare pare necesar ca terapeutul să fie în cadrul relației o
persoană unitară sau intergrată, sau congruent. Prin aceasta vreau să spun că este în relație axact
așa cum este- nu o fațadă, un rol. Am folosit termenul de “congruență“ ca să descriu această
corespondență concordant între experiență și conștientizare.
Atitudinea pozitivă necondiționată presupune acceptarea clientului și grija față de el ca persoană
distinct, dându-i voie să aibă propriile sentimente și experiențe și să găsescă propriile
semnificații.
O altă condiție a psihoterapiei centrate pe client este ca terapeutul să înțeleagă corect, empatic
lumea clientului ca și cum ar fi a ta, dar fără să pierzi vreo clipă calitatea de “ca și cum”- aceasta
este empatia și ea pare să fie esențială în terapie.”( 2 )

Prima ședință
La prima ședință, AG a venit la timp, s-a așezat pe fotoliu, ținând privirea în pământ. Mi-a
povestit că eram al cincilea psiholog la care a ajuns.
C- Vin la recomadarea medicului psihiatru.
T- Înțeleg că nu ați fi venit din proprie ințiativă, ci doar la îndemnul medicului.
C- Am alte probleme pe care aș dori să le spun psihologului, nu cele pentru care iau pastille. De
aceea stau în terapie cu un psiholog atâta timp căt am de învățat de la el. Dacă consider că nu am
de invățat nimic, plec.
Părea că trăiește într-un univers paralel în care toată lumea trebuia să se acordeze cu modul lui de
a înțelege viața.
Ușor, ușor a început să se destindă și să fie mai relaxat. Stătea cu spatele lipit de fotoliu, dar îmi
evita privirea. Parcă nu avea puterea să mă privescă în ochi.
C- Seara cu fosta și actuala prietenă fumez iarbă, iar când mă simt lipsit de energie iau Extasy.
T- Pare că vă cunoșteți bine organismul și știți ce vă este util pentru un boost de energie. Dar,
parcă trăiți într-un roller coaster.
C- Cum vă spuneam știu foarte bine ce este mai bine pentru mine..
Discuția a continuat povestind despre abuzurile emționale pe care le-a trăit în copilărie, despre
abuzurile fizice pe care tatăl le făcea asupra mamei și divorțul părinților.
Spre sfârșitul ședinței mi-a spus că a avut doar câteva relații cu femei și că cea mai lungă a durat
un an. Nu înțelegea de ce îl părăsesc iubitele pentru că el cere și oferă iubire, iar ultima iubită la
părăsit după o “poveste nostimă”.
“O persoană cu stimă scăzută de sine are un pronunțat sentiment de anxietate și nesiguranță
relativă la sine. Stima sa de sine se bazează într-o măsură extremă pe ceea ce persoana gândește
că alții găndesc despre ea”( 3 )

Ședința a doua
Următoarea ședință a continuat povestea. O începuse exact de unde închease. Parcă era un serial
cu mai multe episoade.
Aveam grijă să nu-i lipsească nimic fiicei fostei mele prietene. Mă purtam cu ea ca și cu copilul
meu. Dar fosta mea prietenă s-a despărțit de mine spunându-mi că sunt infantil și are nevoie de
un bărbat, nu de mine. Ca și cum eu nu eram bărbat pentru ea.
C- După ce veneam acasă fumam iarbă, iar seara mă pregăteam pentru sex luând o pastilă de
Extasy.
T- Pare un ritual.
C- După ce făceam sex discuția mergea spre ce vrem de la viață, cum să facem să fim iubiți și i-
am spus fostei prietene că aș dori să o văd cum face sex cu prietenul meu, iar eu după un timp să
intru în jocul lor. Ea a râs și a spus că ar face oricând asta. I-am spus că așa văd eu iubirea să dau
și să primesc iubire.
T- Adică un joc sexual în trei.
C- Eu numesc asta poliamorie. Era primul pas către poliamorie.
La sfârșitul ședinței simțeam nevoia să dorm. A fost o ședință epuizantă în care auzisem despre
poliamorie, dar îmi era greu să conțin acest lucru. Modul lui de a dărui iubirea era deformat. De
fapt ar fi fost o relație în care sentimentele nu ar fi existat.

Ședința trei
De la a treia ședință a început să mă privescă. Relația terapeutică începuse să se lege. Era destins,
relaxat. Încrezător.
C- Azi vreau să vorbesc despre noua relație. Fata asta este deschisă la minte, îmi acceptă
dorințele. Este model la un studio de videochat. Acolo își câștigă banii. Trebuie să fie deseori
psiholog pentru bărbații cu probleme, nu doar să se dezbrace. Unii plătesc bani grei doar pentru a
sta de vorbă cu ea. Pe mine mă înțelege și îi plac ideile mele despre sexualitate. Despre cum
înțeleg eu iubirea și dragostea. I-am spus de fosta prietenă și dorințele mele sexuale. I-au plăcut
ideile mele și am hotărât de comun acord să căutăm un cuplu să facem sex. Să experimentăm
poliamoria.
T- De data asta pare că ați găsit femeia care se pliază pe nevoile dumneavoastră. Cum simțiți că
vă împărțiți jumătatea cu un alt cuplu?
C- Eu așa simt să împart dragostea, iubirea. Să dau.
T- Ca un sacrificiu….
C- Așa mă simt împlinit.

Ședința patru, cinci, șase

Am considerat să prezint într-un calup comasat aceste trei ședințe de terapie deoarece prezită cel
mai bine corolarul de dorințe, lipsa de emoții, afectul plat și stima de sine scăzută. În sfârșit
ajunsese acolo unde își dorise, unde simțea că dacă dă libertate, primește iubire și acceptare.
C- De la ultima ședință am făcut sex cu celălat cuplu. Ei sunt cu circa zece ani mai mari ca noi și
sunt căsătoriți. Ei practică poliamoria de mai mult timp cu mai multe cupluri.
La propunerea prietenei mele am fost la studio, am făcut sex toți patru. Ne-am simțit bine și am
câștigat bani.
T- Care este emoția când retrăiți povestea, mai ales că a fost făcut totul pas cu pas către dorințele
dumneavoastră?
C- Mă simt bucuros, că am putut fi înțeles și acceptat în felul meu. Că a da liberate înseamnă, a
da iubire.
M-am simțit împlinit când am făcut sex toți patru în același pat pentru prima dată. Totul era nou,
totul era bine. Puteam oferi, eram acceptat și iubit.
T- Puteați oferi….
C- Da. Împărțeam prietena mea și altul își împărțea soția cu mine. Din punctul meu de vedere așa
trebuie să fie acceptarea, iubirea. A da și a primi, a împărți.
(Mă gândeam la selful lui deformat, cum a contribuit lipsa atașamentului în copilărie la un mod
de funcționare aparte, disfunțional. Cum și-a format propria imagine despre a da iubire, despre
cum faci să fii acceptat și să nu fi rejectat.)
C- Apoi când am fost cu toții modele la studio, a fost și mai interesant. Nu credeam că puteam să
mă expun în fața camerelor când fac sex. A fost o experiență pe care cu siguranță o să o repet cu
acest cuplu sau cu alt cuplu. Nu mai vorbesc că în câteva ore am câștigat aproape cât câștig într-o
lună.
T- Deci a fost o dublă împlinire. Parcă toate dorințele se leagă și primiți un bonus, sunteți plătit.
C- Eu nu am luat asta în considerare niciodată, dar dacă prietena mea a propus și restul au
acceptat, am vrut să trăiesc și eu această experiență.

După ședința a zecea clientul nu a mai venit la nicio ședință de terapie. Nici nu a anunțat, deși
avea programată ședința de terapie. A dispărut ca un fum. Nu a avut loc o închiere a procesului
terapeutic, eu având ca ipoteză că ajunsese în punctul în care intra în contact cu emoțiile și nu a
putut să le conțină. Începuse să-și pună întrebări despre viață, despre bine și rău. Totul venea
spre el ca un bulgăre de zăpadă și era vorba despre luptă sau fugi. El a preferat să fugă decâ să
facă o schimbare cu ajutorul procesului terapeutic.
Din păcate, deși am avut un rol activ în cadrul procesului terapeutic, clientul a respins un alt mod
de a iubi și a da iubire. Probabil că atitudinea empatică a mea la ajutat să intre în contact cu selful
lui și a preferat să rămână în zona lui de confort.

Bibliografie
1) DSM-V, Tulburările anxioase, pag. 189, 202, 204
2) A deveni o persoană, Carl Rogers, pag. 388, 390
3) Terapia familiei, Virginia Satir, pag. 29

Am participat la cercetarea Doctorandei